ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE INSTITUTUL DE ISTORIE [ Revistă de istorie \ ANUL IX 1956 EDITURA ACADEMIWWWâtfc&fOmâifca.1îâPULARE R0MlNE ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE INSTITUTUL DE ISTORIE STUDII Revistă de istorie 6 ANUL IX 19 5 6 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMINE www.dacoromanica.ro ___________COMITETUL DE REDACŢIE________________ Acad. A. OT-ETEA — redactor responsabil; Acad. p. Constan- T1NESCU-)ASI; acad. D. Pr.ODAN ; — acad. M. ROLLer ; L. BANYAl ; D. BlORLESOtl; B. CIMPINA; V. CHERESTES1U; I. GheoeGHIC ; GH. HAtrPT — redactor responsabil adjunct; V. Maoiu ; p. Nichita ; S. Ştirbit „STUDII1' REVISTĂ DE ISTORIE APARE DE 6 ORI PE AN Redacţia : BUCUREŞTI, B-dul Generalissimul Stalin nr. 1, Telefon : 1.50.81 ABONAMENTELE SE FAC LA TOATE OFICIILE POŞTALE, PRIN FACTORII POŞTALI SI D1FDZORII VOLUNTARI DIN ÎNTREPRINDERI ŞI INSTITUŢII www.dacoromanica.ro SUMAE STUDII ŞI REFERATE Pag. D. KÂROLY (Cluj), Desfăşurarea reformei agrare din 1945 In fostul judeţ Sălaj 7 A. EGYED (Cluj), Istoricul asociaţiilor muncitoreşti din Transilvania Intre anii 1868 şi 1872. Influenţa Internaţionalei I asupra mişcării muncitoreşti din Transilvania ................................................. 27 Acad. A. OŢETEA, Ţăranii romini din Ardeal şi mişcarea lui Tudor Vladimirescu. 51 ION DONAT, Aşezările omeneşti din Ţara Romincască în secolele XIV—XVI 75 NOTE SI COMUNICĂRI L. BÂNYAI (Cluj), Congresul al V-lea al Partidului Comunist din Rominia şi lupta pentru crearea organizaţiei naţional-revoluţionare maghiare con- dusă de partid.......................................................... 97 DAN BĂDĂRĂU, Cu privire la activitatea lui Ion Ionescu de la Brad Intre anii 1848—1850. (Călătoria lui In Dobrogea şi dublul ei scop). 107 VASILE MACIU, Cine a fost Roşcovschi?.............................. 121 DISCUŢII GH. DUZINCHEVICI (Sibiu), Despre mişcarea condusă de ţarul Iovan (1520-1527)...................................................... 131 VIAŢA ŞTIINŢIFICĂ PAUL OPRESCU, Sesiunea generală ştiinţifică a Academiei R.P.R. ţinută cu prilejul împlinirii a 90 de ani de la înfiinţarea Societăţii Literare (Academice) 149 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI Tr. Ionescu-Nişcov, Scurtă privire asupra lucrărilor mai noi din istoriografia cehoslovacă ..................................................... 153 Dan Simonescu, Grigore Ureche : Letopiseţul Ţării Moldovei (ediţie Îngrijită de P. P. Panaitescu)............................................. 161 Al. Vianu, Istoria Moscovei (voi. I—1952, voi. II—1953, voi. III—1954). . . 165 T. Sotirescu, J. Lestocquoy : Aux origines de la bourgeosie......... 170 REVISTE DE ISTORIE DIN ŢĂRILE DE DEMOCRAŢIE POPULARĂ Slavka Diamandi, Istoriceski pregled, Sofia (2, 1956).................. 178 Tr. Ionescu-Nişcoo, Cjskoslovenski Casopis historifk^, Praga (1—2, 1956) . . 179 Damaschln Mioc, Istoriski Casopis, Belgrad (V, 1955)................. 180 P. P. Panaitescu, Reviste istorice polone (1956)...................... 181 I. Toloiu, Szăzadok, Budapesta (1—2, 1956) 183 CRONICĂ........................................................... 185 www.dacaramanicaj'o SOMMAIEE £TUDES ET EXPOSftS D. KÂROLY (Cluj), La rdforme agraire dc 1945 dans l’ancicn ddparteincnt de Sălaj............................................................... 7 A. EGYED (Cluj), Historique des associations ouvritrcs de Transylvanie entre 1868 et 1872. Influence de la Ire Internationale sur le mouvcment ouvricr de Transylvanie.................................................... 27 Acad. A. OŢETEA, L’dcho du mouvement de Tudor Vladimirescu parmi Ies paysans roumains de Transylvanie................................... 51 ION DONAT, Les dtablissements humains de Valacllie du XIV® au XVI® sidcle 75 NOTES ET COMPTES RENDUS L. BÂNYAI (Cluj), Le V® Congrfes du Parti Communiste de Rouinanie et la lutte pour une organisation naţionale rdvolutionnaire magyarc dirigdc par le Parti.............................................................. 97 DAN BĂDĂRĂU, Sur l’activitd de Ion Ioncscu de la Brad entre 1848 et 1850. Le double but de son voyage cn Dobrogca.......................... 107 VASILE MACIU, Qui a dtd Rochkovsky?...................................... 121 DISCUSSIONS GH. DUZINCHEVICI (Sibiu), Sur le mouvement dirigd par le tsar Iovan (1526-1527)........................................................ 131 LA VIE SCIENTIFIQUE PAUL OPRESCU, La session gdndvale scicntifique dc T Academie de la R.P.R. â l’occasion du 90® annivcrsaire de la fondation de la Socidtd Litleraire (Acaddmiquc)............................................................. 149 HISTORIOCRAPHIE, COMPTES RENDUS, EXPOS&S Tr. Ionescu-Nişcov, Aperţu sur les travaux recents de l’liistoriograpliie tchdco- slovuque........................................................... 153 Dan Simoncscu, Grigore Ureche, La chronique de la Moldavie. (Edition publiee sous la direction de P. P. Panaitescu)............................. 161 Al. Vianu, Histoirc de Moscou (voi. 1—1951, II—1953, III—1954) .... 165 T. Sotirescu, J. Leslocquoy, Aux origines de la bourgeoisie........... 170 REVUES D’HISTOIRE DES PAYS DE DEMOCRAŢIE POPULAIRE SUwca Diamant!i, Istoritcheski prdgldd, Sofia (2, 1956).................. 178 Tr. Ionescu-Nişcoo, Ceskoslovenski Casopis historidky, Prague (1—2, 1956) . . 179 Damaschin Mioc, Istoriski Casopis, Bclgrade (V, 1955)................... 180 P. P. Panaitescu, Les revues historiques polonaiscs (1956)............ 181 I. Toloin, Szâzadok, Budapest (1—2, 1956) 183 CHRONIQUE.......................................................... 185 www.dacoromanica.ro CO^EPJKAHHE CTATbM M PE&EPATbl ciP.-q A- KAPOJIH (K/iyw), llpOBefleHHe arpapHoă peiJiopMU 1945 loja b ObiBinew veaAe Canaw . 7 A. 9rHE4 (Knyw), HcTopna TpaHcimhBaHCKHx paOomtx accoipauiui iwe>KAy 1868 h 872 roAaMH. B.iiiHHiie I HHTepHapHOHa/ia Ha paOome abh uremie B TpaHCHJlbBaHHH ...................................................... 27 AitaA- A. OUE I Sî, PyMMHCKiie KpecTbaHe b TpaHCiinbBamw n ABiiHremte Tyaopa BnanHMitpe-Ky 51 H. AOHAT, HaceaeHHbie nymTbi Banaxmi b XIV—XVI Benax............. 75 3AMETKM U COOBWEHHfl JI. BAHHAft (Kjiyw). V — biă KoHrpecc KoM.vyHHCTimecKOH napTim PyMbiHim h fiop- bQfi3a coaAaHHe tseHrepCKoii peBoaiouHOHHOH HapiioH.i/ifcHoă opramm- uwnnoa pyKOiioncTBOM napTuH . 97 AAH BBABPBV, O AeaTeabHOCTH HoHa MoHecxy ne na BpaAa b 1848—1850 ronax. Ab 'fiHaa penb ero nyTeiuecTBna b AoSpyAwy........... 107 B. MAHY, Kto 6wji Pouikobckhh? ............................................ 121 RHCKVCCHH T. Ay3HHKEBMM (Cii5ny), O ABnnceiiHH, pyKOBOAHMOM «apei* HoBaHOM (1526—1527)........................................................... 131 HAVHHAn )KM3Hb nAyjlb OnPECKy, HayBHan ceccna 06mero coCpaHHa AraaeMHH PHP, no- cpaipeHHaa 90-neTHio co ahh yHpwKfleHua JliiTepaTypHoio (AaaAeMH- vesi oro) odmecxBa .............................................. 149 HCTOPHOrPAK. ilecTOKya, o bo3Hhkh< Bemui 6ypwya3HH................... 170 HCTOPHHECKHE KVPHAJlbl CTPAH HAPOffHOM MEMOKPATHM C. AHAMAHAH, HcTopuMecKH npernen, Cocina (2, 1956)......................... 178 T. MOHECKy-HHLLIKOB, Ceskoslovenski casopis historicky, Praga, (1—2, 195G). 179 A. MMnK, Tstoriski Casopis, Belgrad (1955) .... ............... 180 n. n. riAHAHTECKv, riojibciwe HCTopHMecKHe wypHanw (1956).................. 181 H. TOTOK), Szâzadok, Budapesta (1—2, 1956)................................. 183 XPOHMKA....................................................... 185 www.dacoromanica.ro STUDII Revistă de istorie Anul IX, nr. 6, 1956 STUDII Şl REFERATE DESFĂŞURAREA REFORMEI AGRARE DIN 1945 ÎN FOSTUL JUDEŢ SĂLAJ DE D. KÂEOLY (Cluj) între cele două războaie mondiale, luptele ţărănimii din fostul judeţ Sălaj împotriva exploatării moşiereşti şi chiabureşti, împotriva terorii fiscale şi a jandarmilor, pentru pămînt şi libertăţi democratice, au avut de cele mai multe ori un caracter spontan. Lozincile Partidului Comunist, deşi acesta se afla în ilegalitate, răzbat totuşi şi prind viaţă, ca în cazul grevei şi demonstraţiei muncitorilor agricoli din Zalău şi împrejurimi din 1936, la care s-au ataşat şi ţăranii săraci. Această grevă s-a desfăşurat sub conducerea directă a Partidului Comunist1. Starea înapoiată a gospodăriilor ţărănimii sărace reiese din înseşi statisticile oficiale burgheze, care recunosc că în 1928, 89% dintre ţărani îşi lucrau pămîntul cu pluguri de lemn şi numai 60% din numărul total al gospodăriilor aveau vite de muncă, ceea ce însemna că majoritatea ţărănimii muncitoare era nevoită să recurgă la împrumuturi de animale cu ocazia muncilor agricole2. Această situaţie s-a înrăutăţit şi mai mult în perioada celui de-al doilea război mondial. Cauza principală pentru care s-a ridicat ţărănimea din fostul judeţ Sălaj la luptă împotriva asupritorilor, rezidă în greaua situaţie materială în care se zbătuse în timpul regimului burghezo-moşieresc. După dictatul de la Yiena, fostul judeţ Sălaj, ajunge în întregime în mîna horthyştilor, care, luînd o serie de măsuri cu caracter fascist, s-au dovedit a fi tot atît de odioşi exploatatori ai ţărănimii romîne şi maghiare, ca şi regimul burghezo-moşieresc romîn. O dată cu venirea armatei hor- tbyste în nordul Transilvaniei, moşierii maghiari expropriaţi parţial cu ocazia reformei agrare din 1921—1923, încep să pretindă restituirea vechilor latifundii. în acest scop se elaborează o serie de legi pentru revizuirea 1 Din relatările personale ale tovarăşului Mezei Ludovic, delegatul Blocului Muncitorcsc- Ţărănesc la această acţiune. 2 Pagini agrare şi sociale, 1929, voi. I, p. 22, IVezi şi Din lupta P.C.Ii. pentru înche- garea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare in bătălia pentru reforma agrară din 1944—1945, E.S.P.L.P., 1955, voi. I, n. 147-148). www.dacoramamcaj'o 8 D. KiHOLY (Cluj) 2 acelei reforme, aceasta nu pentru a „corecta” nedreptăţile reale săvîrşite cu prilejul aplicării ei împotriva ţărănimii muncitoare maghiare, ci pentru a se repune în stăpînirea moşiilor conţii şi baronii maghiari. Astfel în 1940 legea nr. XXVI, precum şi ordonanţele nr. 1440/1941 M.E. (Miniszter- elnoki.—D.E.), nr. 1890/1941 M.E., nr. 1790/1941 etc. 1 trasează nor- mele după care se pot contesta împroprietăririle făcute între 1918 şi 1940. Moşierii maghiari, pe baza acestor legi, au deposedat de pămînt numeroşi ţărani romîni şi maghiari care fuseseră împroprietăriţi în 1921—1923. Aceşti ţărani, care în timpul deposedării lor erau în majoritate pe front sau mobilizaţi la munci, numai ulterior au putut afla de mîrşăviile săvîr- şite împotriva lor. în aceste împrejurări grele, numai comuniştii au fost aceia care au îndrumat şi au condus lupta maselor populare pentru eliberare de sub robia fascistă. în documentul intitulat Punctul nostru de vedere, din 10 septembrie 1940, P.C.E. a arătat că: „Numai prin lupta revoluţionară unită cu proletariatul maghiar, muncitorii şi ţăranii romîni din Ungaria vor dobîndi eliberarea lor naţională. Iar lupta revoluţionar-eliberatoare a proletariatului şi a ţărănimii din Romînia, sub conducerea Partidului Comunist din Romînia, revoluţia populară victorioasă, va face posibilă reunirea celor peste un milion de muncitori şi ţărani romîni predaţi im- perialismului maghiar, cu poporul muncitor din Romînia liberă. ”2. Pentru înfrăţirea popoarelor conlocuitoare şi împotriva criminalului război antisovietic au luptat consecvent de pe poziţii internaţionaliste comuniştii, indiferent de naţionalitatea lor, mulţi dintre ei dîndu-şi chiar viaţa pentru cauza poporului. ★ Eliberarea ţării noastre de către armata sovietică, alături de care au luptat şi soldaţii romîni, a avut ca efect izgonirea hitleriştilor şi alia- ţilor lor horthyşti şi din fostul judeţ Sălaj, în octombrie 1944. Ţăranii din aceste locuri au contribuit şi ei la nimicirea fasciştilor3. După eliberarea ţării, P.C.R. a putut să organizeze în condiţii favo- rabile lupta pentru pămînt a ţărănimii muncitoare. Această luptă s-a desfăşurat concomitent cu efortul de sprijinire a războiului antihitlerist. Sprijinirea frontului antihitlerist s-a lovit însă de la bun început .do rezis- tenţa înverşunată a reacţiunii a cărei activitate de sabotaj ameninţa armata romînă şi poporul cu foametea. în aceste împrejurări, lichidarea moşierimii, această frînă seculară a dezvoltării întregii ţări, a devenit necesară atît ca act de dreptate socială cît şi ca o acţiune menită să dea pe plan intern o puternică lovitură moşierilor care sprijineau încă sub toate formele, fascismul, Această sarcină istorică urma să o realizeze ţără- nimea muncitoare sub conducerea proletariatului, împotriva partidelor 1 Ca mii Negrea, Le probltme du rttablissemenl de la ligislation roumaine en Transylvanie du Nord. Sibiu, Tipografia Cartea Romînească din Cluj, ediţia 1945, p. 14—24. * Textul documentului e redat după lucrarea, Din lupta P.C.R. pentru închegarea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare In bătălia pentru reforma agrară din 1944— 1945, IÎ.S.P.L.P., 1955, voi. I, p. 152. * Dosarul de reformă agrară al comunei Gllgău; vezi şi lucrarea inedită a tovarăşului Cioban Mihail, secretarul Institutului romino-sovietic din Cluj, avtnd ca temă frăţia de arme romino-sovictică pe frontul din Ungaria şi Cehoslovacia. www.dacoromanica.ro 3 REFORMA AGRARA DIN 1945 IN FOSTUL JUD. SALAJ 9 burgheze, care erau sprijinite — în afară de monarhie şi de reacţiunea internaţională — şi de elemente social-democrate de dreapta. Situaţia materială a ţărănimii muncitoare se înrăutăţise simţitor în urma distrugerilor şi jafurilor efectuate de trupele fasciste în retragere. Hoardele fasciste au luat cu forţa vitele şi caii ţăranilor, încît aceştia au rămas fără animale de tracţiune fiind expuşi foametei. în numeroase locuri fasciştii au obligat populaţia civilă să-şi părăsească gospodăriile, care pînă la reîntoarcerea lor, au suferit distrugeri. Datorită eforturilor eroice ale muncitorilor mobilizaţi de partid sub lozinca „Totul pentru front — totul pentru victorie” uzinele distruse au fost în scurt timp refăcute, iar agricultura a început să reînvie şi ea, con- tribuind la reorganizarea economică a regiunii şi prin aceasta la întărirea spatelui frontului. Pe pămînturile fostului judeţ Sălaj, ţărânii, înfruntînd greutăţi enorme, ca lipsa braţelor de muncă, a seminţelor, a animalelor de tracţiune etc. au continuat muncile de toamnă, ce fuseseră întrerupte în timpul operaţiunilor militare. în această perioadă de transformări, de o mare însemnătate a fost faptul că masele muncitoare s-au organizat într-un timp scurt în toate colţurile judeţului în organizaţii democrate cum erau Frontul Plugarilor, Madosz-ul etc., care şi-au însuşit linia trasată de P.C.E. Deşi la început au avut slăbiciuni în munca lor, iar în unele locuri (unde la conducere se strecuraseră elemente duşmănoase, şovine) au avut momentan unele acţiuni greşite, în general organizaţiile democratice au reuşit în scurt timp să antreneze masele de bază ale ţărănimii pe făgaşul luptei revolu- ţionare antifasciste. încă din toamna anului 1944, din iniţiativa P.C.E. se încheagă în toată ţara Frontul Naţional Democrat. în Transilvania de nord, actul de constituire al comitetului F.N.D. a fost semnat ceva mai tîrziu (datorită .situaţiei militare concrete) de către reprezentanţii autorizaţi ai P.C.E. şi P.S.D., ai Sindicatelor Unite din Transilvania de nord, ai Frontului Plugarilor, Madosz-ului (Uniunii muncitorilor şi ţăra- nilor maghiari din Eomînia), ai Uniunii Patrioţilor şi Uniunii Democra- tice Evreeşti. în frunte cu Partidul Comunist, comitetul F.N.D. din Cluj, care s-a alăturat Frontului Naţional Democrat din Eomînia, a hotărît, printre altele, să rezolve cît mai grabnic problema înfăptuirii reformei agrare, în vederea acestei acţiuni, P.C.E. încă în decembrie 1944 a arătat ţără- nimii necesitatea creării comitetelor pentru reforma agrară. în satele din fostul judeţ Sălaj, aceste comitete trebuiau să aibă o importanţă de- cisivă în reuşita luptei pentru pămînt. „Aceste comitete cunosc moşiile din satele respective — scria organul partidului — şi suprafeţele care pot fi expropriate. Indicaţiile lor vor fi cu mult mai juste şi mai preţioase decît ale perceptorilor în rezolvarea acestei probleme arzătoare”1. La sfîr- şitul anului 1944, în nordul Transilvaniei eliberate, deci şi în fostul judeţ Sălaj, calea era pregătită pentru înfăptuirea reformei agrare. Treburile publice erau conduse de F.N.D. în care rolul de frunte l-au avut comuniştii. în perioada noiembrie 1944-februarie 1945, F.N.D. a dus o luptă înverşunată pentru scoaterea maselor largi de sub influenţa propagandei şi a partidelor profasciste, pentru antrenarea lor la lupta revoluţionară 1 „Ardealul luptător”, anul I, nr. 7 din 18 decembrie 1944. www.dacoromanica.ro 10 D. KĂROLY (Ciul) 4 de lichidare a rămăşiţelor fascismului pe plan politic şi a rămăşiţelor feu- dalismului pe plan economic. Ca şi în restul ţării şi în fostul judeţ Sălaj mişcarea pentru ocuparea şi împărţirea pămînturilor moşiereşti a luat un mare avînt în lunile februarie-martic 1945. Ea s-a desfăşurat în condiţiile ascuţirii luptei de clasă, a zdrobirii partidelor burgheziei şi moşierimii ca partide de mase. în februarie 1945, F.N.D. a organizat o conferinţă la Cluj, unde s-au hiat hotărîrile necesare pentru împărţirea pămînturilor moşiereşti ţăra- nilor. în rezoluţia conferinţei a fost adoptată linia P.C.E., delegaţii celor- lalte partide şi organizaţii acceptînd în întregime propunerile delegaţilor Partidului. La această conferinţă, delegaţii F.N.D. din cele 10 judeţe ale Transilvaniei de nord au căzut de acord în ceea ce priveşte modul rezolvării sarcinilor din domeniul industriei, agriculturii, comerţului, cooperaţiei, aprovizionării publice şi financiare. S-a hotărît ca cele 10 judeţe ale Transilvaniei de nord să se ajute reciproc în munca de recon- strucţie1. Conferinţa a luat următoarele hotărîri cu privire la agricultură: 1) Să se aplice imediat, fără deosebire de naţionalitate, sechestrarea pămîn- turilor criminalilor de război şi a moşierilor care au fugit cu hitleriştii, împărţindu-se ţăranilor fără pămînt sau cu pămînt puţin. 2) Să fie expro- priate şi împărţite toate moşiile ce depăşesc 50 ha, neţinîndu-se de data aceasta seama de faptul că proprietarii lor au fugit sau nu. Excepţie fac numai domeniile bisericeşti şi şcolare, precum şi fermele model. 3) împăr- ţirea pămînturilor să se înceapă în luna februarie 1945 şi să se facă sub controlul tuturor organelor şi organizaţiilor componente ale Frontului Naţional Democrat. 4) Să se pună la îndemînă ţăranilor şi uneltele nece- sare cultivării loturilor primite2. Caracteristic era deci faptul că trecerea la înfăptuirea reformei agrare avea loc în Transilvania de nord în condiţiile existenţei unei administraţii democratice. De la început reforma agrară urma să se înfăptuiască atît de jos în sus, ca în restul ţării, cît şi de sus în jos, deoarece ea se efectua cu spri- jinul autorităţilor democratice, care în activitatea lor aplicau programul de guvernare F.N.D., propus de P.C.B. Datorită acestei situaţii, pe care — în parte — o mai întâlnim doar în nordul Moldovei pentru perioada aprilie-octombrie 1944, poziţia şi mai ales acţiunile forţelor social-politice legate de înfăptuirea reformei agrare au diferit oarecum, în comparaţie cu cele petrecute în restul ţării. Astfel forţele reacţionare deşi reuşiseră în unele cazuri să-şi menţină sau să-şi strecoare, în cadrul noilor autorităţi democratice, oamenii lor de casă, totuşi ele aveau posibilităţi relativ limitate de a frîna, pe cale administrativă, reforma agrară. Ele erau obligate să se declare formal de acord cu ideea necesităţii reformei agrare, încercînd doar să determine amînarea „temporară” a înfăptuirii acesteia, în speranţa schimbării într-un viitor apropiat a rapor- tului de forţe, din nou, în avantajul lor. * * 1 După copia originală a hotărlrii conferinţei. * Ibidem. www.dacoromamca.ro 5 BEFORMA AGHABĂ DIN 1045 ÎN FOSTUL JUP. SĂLAJ 11 Atunci moşierimea, indiferent de naţionalitate, a încercat să opună năzuinţei fierbinţi a maselor de a realiza imediat reforma agrară, o serie de false argumente menite să amîne la infinit rezolvarea acestei probleme. S-a vînturat de pildă propunerea ca înfăptuirea reformei agrare să aibă loc „după terminarea războiului”. Eeacţiunea căuta astfel să cîştige timp. Pentru a îndepărta acţiunile maselor de înfăptuire a reformei agrare de pe făgaşul luptei revoluţionare, reacţiunea a înteţit în mod artificial dezbaterea în presă, prin conferinţe etc. a diferitelor „aspecte” care pasă- mi-te ar fi necesitat un studiu îndelungat. Se propunea ca pînă la clari- ficarea acestor „aspecte” să nu se treacă la înfăptuirea reformei agrare. Dintre argumentele cele mai des folosite de moşierii din fostul judeţ Sălaj, menţionăm: 1. Moşierii afirmau că latifundiile ar fi fost în aşa măsură micşorate prin legile de reformă agrară de după primul război mondial, încît o nouă reformă nu ar avea obiect. 2. Se susţinea că ţărănimea nu duce lipsă de pămînt, iar dacă sînt „unii” ţărani care totuşi ar avea nevoie, aceştia să fie trimişi în Delta Dunării, ca să sece bălţile. 3. Marile lati- fundii existente să fie transformate „ în interesul agriculturii naţionale” în ferme model, care să rămînă în proprietatea moşierilor respectivi. 4. în sfîrşit se răspîndea de către reacţionari gogoriţa că reforma agrară ar fi un instrument al şovinismului romîn care loveşte în populaţia ma- ghiară din Transilvania *. Aceste „argumente” ca şi altele născocite de reacţiunea moşierească au avut scopul de a zădărnici efectuarea reformei. Moşierimea a văzut limpede că dacă ţărănimea săracă continuă să se organizeze şi va fi împroprietărită, această ţărănime va deveni aliatul principal al clasei muncitoare. Neputînd opune însă o rezistenţă armată, moşierimea din fostul judeţ Sălaj, cu sprijinul elementelor fasciste din aparatul de stat, a recurs la aţîţarea ţăranilor maghiari împotriva ţără- nimii romîne, şi invers. în această privinţă moşierii unguri şi cei romîni au făcut tot posibilul să se întreacă unii pe alţii. Moşierii unguri în cîrdăşie cu tot felul de elemente fasciste, au îndemnat ţărănimea maghiară să se împotrivească reformei agrare, afirmînd că aceasta s-ar îndrepta împotriva poporului maghiar. Tot atunci, moşierii romîni, în colaborare cu elementele cele mai reacţionare,,, .au cutreierat satele sub diferite pretexte, îndem- nînd ţărănimea să nu exproprieze moşiile”1 2, dînd astfel, de fapt, un aju- tor preţios şi moşierimii maghiare. Organul P.C.K.. ( în limba maghiară) din Transilvania de nord a dat ţărănimii muncitoare un ajutor perma- nent în demascarea acestor uneltiri ale reacţiunii, explicînd totodată ţărănimii muncitoare calea justă ce trebuie urmată, „Masele sărace şi fără pămînt ale ţărănimii maghiare — scria „Erddlyi Szikra” — trebuie să se izoleze de vechea pătură conducătoare maghiară a satelor şi potrivit intereselor lor economice, să se organizeze separat, colaborînd strîns cu ţăranii romîni. în interesul apropierii celor două popoare... trebuie înlăturaţi toţi acei care din motive economice, sociale sau din servilism, apără interesele claselor străine şi ostile” 3. Tot aici este scos în evidenţă şi faptul că împotriva elementelor şo- vine romîneşti, luptau chiar ţărânii democraţi romîni. Manevrele şovine, 1 „Plugarii”, anul II, nr. 18 din 9 lebruarie 1945. 2 „Erdriyi Szikra”, 20 aprilie 1945. * Ibidem. www.dacoromanica.ro 12 D. kAROLY (Ciul) 6 menţinerea urii naţionale au fost o armă de seamă a moşierimii romîne şi maghiare şi a susţinătorilor acesteia în tot timpul desfăşurării reformei agrare. „în acest judeţ de margine de ţară — scria „Graiul Sălajului” — în privinţa reformei agrare se duce o luptă surdă, nu numai pe teren politic, dar unele rămăşiţe fasciste caută să-i dea şi un fals caracter na- ţional”1. Manevrele cercurilor reacţionare n-au reuşit să inducă în eroare pe ţărani care, îndrumaţi de P.C.E., au trecut în februarie 1945 la expro- prierea pămînturilor. ★ Lupta ţărănimii pentru pămînt a avut în acest timp aspecte extrem de variate. Un rol însemnat în antrenarea maselor ţărăneşti la lupta revoluţionară pentru înfăptuirea reformei agrare, l-a jucat vasta acţiune de agitaţie şi propagandă dusă de numeroase echipe de muncitori depla- sate la sate, oral, prin manifeste, presă etc. P.C.E. prin munca de lămurire dusă de către agitatorii şi propagan- diştii comunişti trimişi la sate, precum şi prin organele sale „Scînteia Ardealului” şi „Erddlyi Szikra” a dat un ajutor efectiv ţăranilor din fostul judeţ Sălaj, demascînd pas cu pas toate manevrele reacţiunii. Aproape în fiecare număr al ziarelor comuniste şi democrate, pro- blema centrală a fost reforma agrară, ceea ce a contribuit foarte mult la lămurirea ţăranilor. O mare importanţă pentru aplicarea reformei agrare în fiecare sat au avut-o deplasările echipelor muncitoreşti în comunele fostului judeţ Sălaj, în vederea unei bune organizări şi verificări a comisiilor de reformă agrară. Iată cum descrie una dintre aceste acţiuni multiple de ajutorare a ţărănimii organul Comitetului regional (al Transilvaniei de nord) P.C.E. din Cluj : „în dorinţa de a colabora în mod activ la efectuarea reformei agrare şi la organizarea ţărănimii, din iniţiativa celulei comuniste de la uzinele „Dermata”, Uzinele metalurgice şi Fabrica articolelor de fier şi oţel din Cluj, a pornit un grup de muncitori.... în comunele din judeţele Cluj, Someş, Sălaj şi Năsăud. Aceşti muncitori entuziasmaţi de chemarea lor nobilă, au cutreierat toate comunele, procedînd la organi- zarea comitetelor comunale şi la informarea sătenilor despre reforma agrar î . . . pentru împăciuirea popoarelor conlocuitoare, cu scopul caEomînia democratică să devină de fapt patria bună a tuturor cetăţenilor cinstiţi, fără deosebire de origina lor etnică...”2. Aceşti muncitori, după o muncă grea, dar rodnică, de cîteva săptămîni, au înfiinţat şi au întărit organizaţiile democrate de la sate, au mobilizat pe săteni să aleagă comitetele comunale pentru executarea reformei agrare dîndu-le sfaturi şi ajutoare efective la conscrierea şi inventarierea averilor care au urmat să fie expropriate, precum şi la întocmirea tabelurilor celor îndreptăţiţi. Consolidarea comitetelor săteşti era îngreuiată în multe locuri de unele elemente din vechiul aparat de stat. în asemenea comune elementele fasciste şi chiabureşti se strecoară în conducerea comitetelor de reformă agrară. Astfel, încă la începutul anului 1945, o comisie de verificare a 1 „Graiul Sălajului”, anul I, 25 august 1946. 2 „Scînteia Ardealului”, 12 aprilie 1945. www.dacoromamca.ro 7 REFORMA AGRARĂ DIN 1945 IN FOSTUL JUD. SĂLAJ 13 constatat că în comuna Vaşcapău 1,,. . .comitetul sătesc de reformă agrară nu este constituit legal, întrucît contrar dispoziţinnii art. 9 din legea de reformă agrară (după care pot fi aleşi în aceste comitete numai ţărani cu mai puţin de 5 ha-D.K.) au fost aleşi în comitetul comunal compus de 5 membri, locuitorii Curea Augustin cu 14 jug. pămînt, Rusu Petru cu 26 jug., Rusu Ioan cu 11 jug., şi numai doi locuitori: Cucuian Ioan şi Gavril cu sub 5 ha, respectiv mai puţin de 8 jugăre. . . ”2. Aceştia, pre- cum vom vedea mai tîrziu, s-au împroprietărit mai întîi pe ei înşişi, aca- parînd pămînturile destinate ţăranilor fără pămînt sau cu pămînt puţin*. Treptat elementele fasciste au fost îndepărtate de forţele democrate conduse de P.C.R.; funcţionarii în majoritate cu mentalitatea veche, dar cinstiţi, au fost însă opriţi şi obligaţi să ducă la îndeplinire dispoziţiile Frontului Naţional Democrat. în caz de sabotare erau schimbaţi. Sub influenţa elementelor reacţionare care s-au menţinut în multe locuri, s-au săvîrşit nedreptăţi cu ocazia împărţirii pămînturilor expropriate. Sub conducerea P.C.R., ţărănimea ia atitudine faţă de încălcările ce se aduc spiritului profund democratic al reformei agrare. Reforma se realizează nu atît prin dispoziţii oficiale, ci prin acţiunile ţăranilor mun- citori, care îşi creează organele lor oficiale proprii încă înainte de instau- rarea guvernului democratic, iniţiind, hotărînd şi îndeplinind voinţa maselor ţărăneşti muncitoare, ceea ce a constituit chezăşia reuşitei acestei acţiuni. Partidul Comunist Romîn a reuşit să cîştige încrederea maselor ţărăneşti muncitoare tocmai prin faptul că nu a aşteptat pînă la legife- rarea. reformei agrare, pe care reacţiunea a tărăgănat-o pînă la instau- rarea guvernului dr. Petru Groza, ci s-a pus în fruntea comitetelor de reformă agrară, care prin luptă revoluţionară au împărţit pămînturile moşiereşti. Numai Partidul Comunist Romîn a fost acela care în aceste împrejurări grele a apărat consecvent interesele maselor ţărănimii mun- citoare romîne şi maghiare, arătînd totodată şi calea justă ce trebuie urmată în privinţa problemei pămînturilor care au aparţinut populaţiei germane, problemă care în fostul judeţ Sălaj a avut un rol cu totul se- cundar ; dar e semnificativ şi merită de aceea să ne oprim puţin asupra ei. Precum se ştie o bună parte a populaţiei germane din fostul judeţ Sălaj, în timpul retragerii armatei hitleriste-horthyste, a fost silită de fascişti să se retragă, părăsindu-şi casele, pămînturile, averea. De cele mai multe ori populaţia germană nici nu s-a putut împotrivi acestei sil- nicii, fiind ameninţată cu exterminarea în cazul cînd ar fi refuzat să se retragă o dată cu trupele fasciste. Unii dintre germani erau colabora- ţionişti, membri ai Volksbund-ului; aceştia s-au retras de bună voie cu armata hitleristă. Trebuie însă menţionat că majoritatea ţăranilor de naţionalitate germană nu erau colaboraţionişti. Mulţi germani avuse- seră, în timpul terorii fasciste, o atitudine corectă faţă de consătenii lor de altă naţionalitate, împotrivindu-se discriminărilor naţionaliste şi rasiale. Aceştia, după întoarcerea lor, au fost ajutaţi de înseşi organiza- ţiile democrate să-şi reprimească pămînturile. Astfel, în comuna Ciumeşti s-au eliberat la şase familii germane certificate, care au fost semnate în 1 Toate localităţile pomenite în lucrare au aparţinut fostului judeţ Sălaj. Excepţiile vor fi semnalate. 2 Din dos. de reformă agrară al comunei Vaşcapău. * Ibidem. www.dacoromanica.ro 14 D. KĂltOLY Cluj) 8 afară de primar şi de notar, de preşedintele organizaţiei Frontului Plu- garilor, de preşedintele U.P.M.-ului şi de secretarul Organizaţiei P.C.E. în aceste certificate s-a specificat că cele şase familii de ţărani germani .. au fost ridicate cu forţa armată de către unităţile germane SS la data de 10 octombrie 1944... astfel că ele n-au plecat de bună voie, ci au părăsit teritoriul comunei Ciumeşti, fiind forţate...” x. în ajutorul acestor ţărani au venit chiar foştii deportaţi, care prin declaraţii favorabile, au arătat că atunci cînd ei erau duşi la muncă forţată într-un lagăr din apro- piere, aceşti germani „s-au purtat într-un mod excepţional de bun, s-ar putea spune cu o purtare adevărat părintească, aprovizionîndu-ne cu pîine şi tutun...”2. Ţinînd seama de toate acestea, comisia judeţeană de îndrumări a avizat în unanimitate că „. . nu este caz legal de expropriere şi a dispus restituirea dosarului Comisiunii de plasă Cărei, îndrumînd de a da o nouă hotărîre (privitor la cele şase familii de germani. —D.K.) prin care să se constate că nu este cazul exproprierii... Contestatorii sînt ţărani agricultori cu o proprietate agricolă care nu intră în preve- derile de expropriere (nu trecea 50 ha. — D.K.)..,. Contestatorii, prin actele depuse şi ataşate la dosar, au dovedit că deşi sînt de origine etnică germană, ei nu au colaborat cu Germania hitleristă. Avînd în vedere dispoziţiunile art. 3, pct. „a” din lege, conform cărora numai pămînturile colaboraţioniştilor sînt lovite de expropriere, ceea ce în speţă nu e cazul... ”3. în baza acestei hotărîri, ţăranii sus-pomeniţi şi-au reprimit imediat pămînturile. în schimb, criminalii de război, care s-au refugiat cu mapele fasciste, au fost expropriaţi în întregime. Astfel, ţăranii romîni şi maghiari din comuna Portiţa au expropriat pe volksbund-işti fără să mai treacă numele lor în procesul-verbal de expropriere *. Din punct de vedere al rezolvării problemei naţionale, situaţia în fostul judeţ Sălaj era una din cele mai dificile. îvTu trebuie pierdut din vedere nici faptul că vina aţîţărilor ţăranilor romîni împotriva ţărănimii maghiare şi invers, o poartă partidele „istorice”, împreună cu guvernele cu majoritate reacţionară dinainte de 6 martie 1945. Astfel, în Transil- vania de nord situaţia reformei agrare a fost îngreuiată din cauza acţi- unilor banditeşti săvîrşite împotriva populaţiei maghiare de batalioanele de „voluntari”, ce purtau numele de „gărzile Maniu”, în rîndurile cărora se aflau numeroase elemente legionare. Aceşti criminali au ameninţat spatele armatei sovietice, fapt ce a determinat guvernul sovietic să ia din mîinile guvernului Eădescu administraţia din nordul Transilvaniei. Cu toate premisele favorabile, create de prezenţa armatei sovietice în nordul Transilvaniei, reacţiunea maghiară a pus totuşi m lte piedici în calea democratizării acestei regiuni. Aceşti reacţionari, sub lozinca „unită- ţii naţionale”, încercau să despartă masele populare maghiare de ma- sele romîne cu scopul de a crea ură şi neîncredere faţă de poporul romîn. Lupta poporului romîn şi a minorităţilor naţionale din ţara noastră pentru rezolvarea democratică a problemei naţionale s-a împletit cu lupta maselor populare conduse de P.C.E. pentru lichidarea moşierimii ca clasă * 8 1 Dos, do ret, agrară al comunei Ciumeşti. 8 Ibidem. 8 Ibidem, 8 Dos. de reformă agrară din Comuna Portiţa. www.dacoromanicajo 9 REFORMA AGRARĂ DIN 1946 ÎN FOSTUL JU1>. ĂI.A J 15 şi pentru democratizarea ţării. Pentru prima dată în istoria ţării noastre, această luptă se desfăşura nu numai de jos, prin acţiunile maselor popu- lare, ci după 6 martie 1945, şi de sus, prin acţiunile guvernului democratic, la care luau parte şi adevăraţii reprezentanţi ai minorităţilor naţionale. Eetrocedarea Transilvaniei de nord Bomîniei democrate la 9 martie 1945 a deschis pentru minorităţile naţionale o eră de drepturi egale şi depline cu ale poporului romîn. Realizarea acestor drepturi egale s-a concretizat însă în urma luptei clasei muncitoare, condusă de P.C.R. Reforma agrară care se înfăptuia după 6 martie 1945, într-un ritm tot mai accelerat, a stîrnit o vie activitate în rîndurile ţăranilor copleşiţi de nevoi de către regimul burghezo-moşieresc. în ziua de 22 martie 1945, guvernul forţelor democrate a legiferat reforma agrară. Această legiferare a pus capăt pentru prima dată în istoria poporului nostru situaţiei înrobitoare a ţăranilor. ★ în multe comune, aplicarea reformei agrare a depăşit limitele unei reforme obişnuite. Exploatatorii poporului au fost traşi adesea la răs- pundere în adunări populare şi alungaţi din sate. în satul Gîlgău de exem- plu, ţăranii au judecat în adunarea obştească pe moşierul Tiizes Teodor pentru mîrşăviile săvîrşite de el în trecut, arătînd că în timpul domi- naţiei horthyste, acest moşier, sprijinîndu-se pe jandarmerie, a săvîrşit o serie de crime împotriva populaţiei romîneşti. Că „...imediat după dictatul de la Viena a reluat de la ţărani păşunea comunală, expropriată prin reforma din 1921—1923, lăsînd astfel să moară de foame vitele rămase fără păşune a peste 400 de locuitori”; în timp ce oamenii îşi vin- deau ultimele lucruri pentru a-şi procura furaje, Tiizes Teodor prin oamenii puşi de el, prindea vitele răzleţe găsite pe domeniile sale, amendînd pe ţărani cu sume mari de bani. Cei care nu aveau cu ce plăti gloaba, în majoritate ţărani săraci, au fost forţaţi să presteze munci gratuite în păduri şi zile de clacă. „Cînd locuitorii au trecut cu vitele peste domeniul lui, deoarece drumurile fuseseră desfiinţate, Tiizes Teodor i-a amendat cu cîte 300 pengo de persoană, adică preţul unei vaci... Pe oamenii găsiţi în pădure îi da pe mîna jandarmilor fascişti, care îi băteau îngrozitor şi îi amendau. A colaborat în mod intens cu autorităţile horthyste, care ascultînd îndemnurile sale, au trimis pe locuitorii romîni de acolo pe front, la muncă în păduri şi mine de cărbuni, lăsînd familiile în mizerie ...” *. îfu e de mirare deci, dacă în urma mîrşăviilor săvîrşite de acest moşier fascist, ţăranii au trecut imediat la fapte, alungîndu-1 din sat. Este semni- ficativ că acest moşier face parte din acele rare excepţii, care după expro- priere nici n-a mai încercat să se adreseze cu cereri şi contestaţii autori- tăţilor, pentru restituirea moşiei, lucru demn de remarcat, deoarece în general moşierii din fostul judeţ Sălaj imediat ce au fost expropriaţi, au asediat cu cereri, motivări etc. organele care conduceau exproprierile, însă din capul locului trebuie să subliniem că aceste acţiuni ale moşierim;i au avut în numeroase cazuri un succes temporar, moşierii fiind ajutaţi de elementele reacţionare camuflate în organele de stat. Să nu uităm că acest judeţ era „judeţul lui Iuliu Maniu”. Desigur că acest fapt a în- 1 Dosarul de reformă agrară al comunei Gllgău. www.dacoromanica.ro I<> n. kAkoly (citii) 10 greuiat mersul reformei agrare, ascuţind foarte mult lupta de clasă, luptă din care la urmă totuşi ţăranii muncitori conduşi de partid vor ieşi învin- gători, cu toate manevrele extrem de variate ale moşierilor de diferite naţionalităţi. Cercetătorul dosarelor de reformă agrară ale comunelor din fostul judeţ Sălaj poate găsi destule cazuri, cînd moşierii maghiari, care au cola- borat şi s-au refugiat cu armatele fasciste, după întoarcere erau ajutaţi de reacţionarii romîni înveteraţi, pentru a fi scutiţi de expropriere. Un asemenea caz tipic este acel al baronilor Wersebe1 din Sărmăşag. Iată cum s-au petrecut faptele. La data de 9 aprilie 1947 cetăţenii din Săr- măşag au ţinut o adunare extraordinară cu următoarea ordine de zi: ,,. . . chestiuni de reformă agrară, în legătură cu exproprierea moşiei baronilor Wersebe Gertrude şi Wersebe Anton.. . ”2. Din procesul-verbal al acestei adunări reies clar împrejurările în care s-au refugiat baroneasa şi tatăl ei, baronul Wersebe Anton. Cu privire la aceasta, în adunarea sus-amin- tită, ţăranii din Sărmăşag au declarat în unanimitate, următoarele: ,,. . .Baroneasa Wersebe Gertrude în toamna anului 1944, în octombrie, înainte de a sosi trupele eliberatoare a fost văzută de populaţie în mij- locul ofiţerilor nemţi, plecînd cu maşină nemţească, cu ofiţerii fascişti... iar peste două zile baroneasa s-a întors cu un avion german, făcînd un cerc deasupra Sărmăşagului, asupra moşiei sale şi a aruncat o scrisoare adresată guvernantei sale...”3. în această adunare, populaţia comunei Sărmăşag a declarat de asemenea că şi baronul Wersebe Anton s-a refugiat cu trupele fasciste însă din motive lesne de înţeles, cu un vehicul mult mai modest decît fiica sa, fugind cu o birjă hodorogită, minată de vizi- tiul său, Yincze Nicolae. Ajunşi la destinaţie, vizitiul a fost trimis înapoi pe jos4. Situaţia baronilor Wersebe a fost clarificată prin urmare de adunarea ţăranilor din Sărmăşag : ei intrau în categoria colaboraţioniştilor, fiind, în plus, absenteişti. Avînd în vedere această situaţie, comitetul local pentru reforma agrară din Sărmăşag a expropriat în întregime în primă- vara anului 1945 moşia de 204 iugăre a baronilor Wersebe şi a împăr- ţit-o ţăranilor săraci5. După reîntoarcerea sa în vara anului 1945, baronul Wersebe a depus o contestaţie la comisia judeţeană de reformă agrară din Zalău. Această contestaţie a fost discutată la 10 august 1945 de o comisie în care se strecuraseră mai multe elemente reacţionare. Comisia a hotărît următoarele : „Admite contestaţia lui Wersebe n. Anton agri- cultor, domiciliat în comuna Sărmăşag şi anulează hotărîrea comitetului local de expropriere din Sărmăşag.. . Scoate de sub expropriere suprafaţa de 50 ha, respectiv 87 jugăre de pămînt, restituindu-i-le contestatorului. Comitetul local din Sărmăşag este îndrumat pentru executarea hotărîrii comisiei. .. ”®. Această hotărîre nesăbuită, luată împotriva ţăranilor care expro- priasera pe drept, în întregime, pe acest moşier reacţionar, a stîrnit indig- 1 Dovarul de reformă agrară al comunei Sărmăşag. 2 Ibidem. 2 Ibidem. * Ibidem. * Ibidem. * Ibidem. www.dacoromanica.ro n REl'OKMX AGRAR.l DIN 1945 IN ROSTUL JUD. SALAJ 17 narea celor împroprietăriţi. Cu toate acestea, ţăranii au fost nevoiţi să restituie temporar 50 ha (87 jugăre) de pămînt baionulri. Acest pămîut baronul Wersebe şi l-a putut menţine pînă în J9c7, datorită spriji îului reacţionarilor aflaţi în comisia judeţeană de eformă agrară, precum şi datorită protecţiei jandarmilor şi a altor persoane ale fostului aparat de stat, care au sărit imediat în ajutorul lui. Aceşti reacţionari au aju at nu numai pe baronul Wersebe, ci şi pe fiica sa, pentru a-şi eprimi moşia. A tfel legiunea de jandarmi din Sălaj, care aparţinea inspectoratului de jandarmi din Oradea, a eliberat baronesei Wersebe Gertru le, o adeverinţă în care putem citi următoarele: „Se adevereşte de noi, comandantul legiunii de jandarmi Sălaj, că domnişoara Wersebe Gertru le Elisabeta, domiciliată în comuna Sărmăşag, nu face parte din ni. i o organizaţie politică fascistă, hitleristă, legionară sau antidemocratică şi nici nu mili- tează în favoarea vreunei asemenea organizaţii ( I ). Sus-numita la data de 12 august 1941 a plecat cu paşaport la rude în Ceho slovacia ( 1) de un le s-a înapoiat la data de 20 aprilie 1946 şi domiciliază în prezent în oom ma Sărmăşag, avînd o atitudine democratică şi purtare bună ( 1 ). Zalău la 24 august 1946. Corn. Leg. Jand. Sălaj, s. căpitan Dimitriu Alexan Iru a. Eostul preşedinte al Uniunii populare maghiare din Sărmăşag, Marton Mihâlcsik şi încă doi membri de teapa lui, trădători ai intereselor consă- tenilor lor, au sprijinit şi ei pe baroneasă. Cu toate că elementele reacţionare unite au reuşit să repună în stă- pînirea moşiei pe baronul Wersebe, aceşti ţărani totuşi nu s-au lăsat inti- midaţi. îndrumaţi de partid, în adunarea extraordinară din 9 aprilie 1947, ţăranii din Sărmăşag au hotărît să „.. .nu se conformeze hotărîrii date de comisia de plasă şi cea judeţeană, pînă la sosirea hotărîrii comisiei centrale de reformă agrară din Bucureşti”■*. Tot în această adunare, ţăranii au mai hotărît ca reprezentanţii comisiei locale de reformă agrară ,,... să aplice legea nr. 187 art. 3 lit. ,,c” şi ,,d”, în baza cărora s-a expropriat această moşie cu data de 7 iulie 1945 de către comitetul local de reformă agrară”3. Astfel, cu toate împotrivirile şi uneltirile jandarmilor şi ale celorlalţi reacţionari camuflaţi din vechiul aparat de stat, ţăranii din Sărmăşag au alungat pentru totdeauna pe baronii Wersebe, împroprietărind pe cei îndreptăţiţi cu pămîntul pe care trudiseră din greu în trecut. Un caz asemănător s-a petrecut şi cu ocazia exproprierii baronului Josika Jânos care a încercat şi el să-şi reia de la ţărani moşia sa din Surduc, cu o suprafaţă totală de 1192 jugăre şi 47 stînjeni pătraţi, care fusese expropriată la 28 mai 19454. Acest moşier, care după dictatul de la Yiena a fost prefectul judeţului Sălaj, iar după 23 August 1944 a fugit din ţară cu trupele hitlerist-hortăyste5, anexează în sprijinul contestaţiei sale certi- ficate de „bună purtare”, obţinute de la elemente trădătoare din condu- cerea grupărilor democrate din plasa Surduc. în afară de aceasta, baronul Josika reuşeşte să obţină de la elemente duşmănoase din prefectura Zalău 1 2 3 4 5 1 Adeverinţa nr. 5431/1946 din dos. ref. agrară al comunei Sărămăşag. 2 Dos. de ref. agrară al comunei Sărmăşag. 3 Ibidem. 4 Dos. de ref. agrară din 1945 al comunei Surduc. 5 Ibidem. 2. RerlBtă, de istorie. www.dacoromanica.ro 18 d. karoly opMy Tpy^oBoe kpocti.huctbo b Cub- meM ye3fle Caaaat, KaK u bo BCefi Py mhb hii, namao pemHTCJibHyio nojAepatKy co cTopouhi paăo'iero iciacca u ero aoaHrapAa, PyMuuCKoii KOMMymicTH'iecKOi'r (lapTIlIf, nox pyiîOBOACTBOM KOTOpOU OHO caosm.io oa;eCTO'ICHHOe COlipOTHBJie- uue peaumioHBMx ch.t. B OT.iii'me ot ocTajibaon uacTH CTpanu, rge arpapnan petjiopMa Cbuia npoii3Be^eBa, rjiaBBUM oăpaaoM, cunay, peBOJiioipiomiijM nyTeii, uoc.MOTpn na conpoTHBJieHHe ueHTpaabuoii bjiucth, Ha ToppiiTopan dhiBinero ye3,aa Cajiaa; ii eooăiJie bo Bceii ceBepHoii Tpaiicn.nbBauHH, bcjic^ctbhc cosjţainifl: a Konue 1944 ro.ra xeMOKpaTH'iecKoro npaBJieuira, arpapuaa peopua Omia ocyuţe- CTBAeaa c corjiacinr h npa no;uepatKe mcctulix oprauoB rocyAapcTueuuoii B.’iaCTH. BaaroAapn BTHWiecKOMy cocTaBy uace.iOHHii 3tofo ye3.ua, Copboa 3a arpapHyio pe^opny tccho cnjiejiacb c auTH4>aiuncTCKoii oopbăoii 3a .iHKBH.ua- uwio noc.ie^cTBHii pacu3ua h uioBiimiSMa Bcex po.no b. Hpn npoBeneHHii arpap- noii petjwpMu 6ujih uoAsepruj™ 9KCiiponpHainin nouemuKH h KOJJiaOopaHHO- BHCTbl BH6 3aBIICHM0CTH OT HX BaHHOBaJlbUOCTH * 3eueJIbUhIMH yiaCTKaMH, itoB(j)ncKOBanHUMH y noc.ieAflHX, 6biJiH Tanace na^ejieHbr caMbie dejiHue icpe- CTbnue 6e3 Hannona;ibHoii nucKpHMHuaium. MjiTepuapHOHa:mcTiiiecKHJi: xapa- www.dacoromanica.ro 26 D. KAROLY (Cluj) 20 KTop arpapuoii petjjopubi ciiocoScTBOBaji dpaTCKOMy co,ipya.-ecTBy uea.-jy llIIipuKHMH MaCCaMB py \t F.tll H HaiUIOHajIbHblX MGUbffiHUCTB. CjiejţOBaTeJIbHO, arpapuau peiue opraimsaiuni 3auuMaJincB Tainice iipocBemeHiieM paGoanx uacc, oica3amien hm iiomoiuh h noompjuiH iipoteccHOHajiBnyio opraHiisaiuiio paSo'inx. Xotji .iac- cauBsiHCTBO h 6buo rocuoACTByioinefi HAeo.iorneit b 3tkx paoo'iux accoiţua- IţHHX, 3T0 He HOMeUiaJIO IIM OCBOCOAHTBCfl OT UeEOTOpHX JiaCCaJIB HHC'KHX AoruaTOB. B csoeii nponaraHAHCTCKOii AeflTejiBuocTii 3th opraHiisami He or- paHHHHBaiiHCB tojibko HacaacAeHHeM MejiKo6yp»cya3Horo conuajiusMa, a pacnpo- CTpaujuiH h HAea Mapuca a 3nrenBca. CjieAOBaTeiiBiio, b sto Bpewa Ha'iiraaeTCH np0HHKH0B6HH6 HayiacTiiancb ii iipiinaaH Tanou yrpoacaioiuim xapaicTCp, iito iiepea raa3aMn TpaiiCHaLBau- ckhx rocno;tCTByioii;nx KJiaccoB h Baacxeii Bcxaa npn3paK Xopmi h hx oxBa- Tuao onaceuHC, hto noBTopuTca rpo3Hoe BOccTaune 1784 ro;i,a. KpecTLiiHe CTaaw 6htb b HaGaT, coGupaTuca b iţepKBax h paciipocTpaHJixb cayxir o tom, bto Tyjţop, nocae cBCaeuna cuctob c BaaamcKiiMH GoapaMu, upu^CT b TpaHCnaLBamno, «itoGu ii 3/ţecb yiiHUHTb cy;ţ h pacupaBy. Ohh Hviaaa ero Ha Ilacxy. Tor.ua ohu nocTynaT c ^BOpimaMfi tur a;e, nait napTH- saHia Tyjopa nocTynnaH c BaaanicKHMH ăoapaun, „ohh 3aa;HBO c^epyT c hhx Ko;i;y“. BoaaBaHue Tyflopa Guao H3BecTHO KpecTbauaii, h hm ocoGohho 3auoM- uHaocb ero yTBepiK^eHae, >ito Goape ^oa*Hu uo^aeaiaTb TOMy ace ooaoatemno u uecTH Te ine iiOBHHHOCTii, MTO h Hapo^nue Maccu, m «iTO oapupina GyaeT ynpa3;ţneiia. AnTH®eorT,aabHbiu peBoaiognounuii xapaicrep BbiCTyuaoHHii tpaHciiabBancKiix icpecTbaH acHO npoaBaaeTca b hx caOBax h b hx nocTynicax. IImchuo c Asopa- UUMH OHH XOTeaH CBeCTH C'ieTH, H HX BaagU'ieCTBO OHH XOTCan CBCpruyTb. ^BopaHCTBO Xyue^oapbi npocuT BOopyîKHTb Bcex ®eo^aabHux BaafleaineB, „uoToMy uto Hapog rOTOB k oGipeny Boccxamno npoTHB seneabHoro flBopaHcTBa". Oho ue ^OBepaeT poryanpHOii apiiuii, „hGo OHa toh >i;e HaiţHOuaabHOCTH h Toro ine BepoiicuoBejiaHiia, hto h Hapo;ţ“. ^eiicTBHTeabUO, cpeju boîick norpaHH'inoii 30HU ouau cayqan npoaBaeiiHa coaiiaapuocTH c KpecTbHHaMir. II, icoraa iipaBHTeabCTBO nocaaao bo6huwc cnaw b caMbie iieciiOKOHHue ooiacTii, i;pecTLane oh.ih yBepeHH, bto coa^ara coau^a- pH3upyi0Tca c hhmh. Tecuue 9i;onOMHijecKiie h comia.'ibHue CBH3ir, HagHOHa.’ibiiaa oGihhoctb h eaimcTBO BepoiicnoBeaaHHa pyMUH, /KHBymux no oGe CTopouu IîapuaT, oGi- HCHHTOT GuCTpOTy, C KOTOpOii CSyXH O Ba.’iaiIICKOM BOCCTaHHH pacupocTpauH- aHCb b TpaucHJibBaHHH. iipmiHCbiBaeMaa Tyaopy Baaa,HMiipeci;y nporpaMMa, iipeaycMaTpuBaBiuaa ynpaaaueune ncex upiiBiiaerHii, BOcnoMimauiie o BOccxamiH XopHH h i;pn3HC, no,a;,a;epa;HBaBmiii'r b Teueime TpnapaTii aeT cirabHoe GpojKeune b aepeBUHX h ceaax, 6h:ih npii'iiiHaMii Toro, >ito TpaHCHaBBancicoe kpcctljibctbo c aniBeiiniHM HHTepecoM ca ea na o sa coGuthhmh b BaaaxHH. B pe3yabTaTe BHeprHiHux h cxponix Mep, npHHHTux BoeHHHMH h rpaat- AaucKHMH BaacTHMii, y,naaocb HsGejuaTB hoboto BceoGmero BoccTaHim. Ho BOjmeHHe cpeaa TpaHciiabBancmix KpecTbnH ne npeKpaTHJiocb nocae noaaBJienHH www.dacoromamca.ro 23 TAKANII ROMtNI DIN ARDEAL SI MIŞCAREA LUI T. VLADIMIRESCU 73 Bajiamcitoro BOccTaHMi, Tait itait ouo Gu.io hg npii'iHHOii, a to.ibko upoiiB.ic- hhcm itpusHca oomecTBeiiHoro CTpoji; xapaiîTepHOii jviîi 3Toro icpiiSHca jib.ihctch saMeHa seo^ajiunoii 3kohojihkh, ocBOBaHHoii Ha iipimuune ^.ouuBaHiui cpe^ca'B, HeofîxoflHMLix jţ.ui cymecTBOBamiii, hg nyTeM irciio;ii>30Baiinji HaeMnoro Tpy.ua, a nyTeM 3KciuioaTaunn xpenocTHoro Tpy,zţa, TOBapHUu iipoii3boactbom. I/ECHO DU MOUVEMENT DE TUDOE VLADIMIRESCU PARMI LES PAYSANS ROUMAINS DE TRANSYLVANIE (RfiSUMfi) L'insurrection de Tudor Vladimirescu, qui avait Relată au dăbut de făvrier 1821 en Petite Valachie, eut des răpercussions profondes et immă- diates sur Ies Roumains de Transylvanie. Les manifestations de sympathie et de solidarită se multiplierent et prirent un caractere si menagant que les classes dirigeantes et les autorităs de Transylvanie crurent voir se dresser â. leurs yeux le spectre de Horia et craignirent que la terrible insurrection de 1781 ne se reproduise. Les paysans avaient commencă â sonner le tocsin, â s’assembler dans les ăglises et â răpandre la nouvelle que, apres avoir răglă le compte des boyards de Valachie, Tudor viendrait en Transylvanie aussi, y faire oeuvre de justice. Hs l’attendaient pour le jour de Pâques : ils traiteraient alors les nobles tout comme les partisans de Tudor avaient trăită les boyards de Valachie, ils les „ăcorcheraient vifs”. Les paysans connaissaient les proclamations de Tudor et en avaient surtout retenu l’affirmation que les boyards devaient etre soumis aux memes contributions et aux memes charges que les masses populaires et que la corvăe devait etre abolie. Le caractere antifăodal, revolutionnaire, des manifestations des paysans transylvains ressort clairement de leurs paroles et de leurs actes. C’est aux nobles qu’ils s’en prennent, c'est leur domination qu’ils veulent renverser. La noblesse de Hunedoara demande que tous les propriătaires făodaux soient armăs, „car le peuple est preţ pour une răvolte gănărale contre la noblesse fonciere”. Elle n’a pas confiance en l’armăe răguliere, „parce qu’elle est de la meme nationalită et de la meme religion que le peuple”. En effet, les troupes de la răgion frontiere manifesterent plus d’une fois leur solidarită avec les paysans. Et, lorsque le gouvernement envoya des forces militaires dans les răgions les plus agităes, les paysans ătaient persuadăs que les soldats feraient cause commune avec eux. Les ătroits rapports ăconomiques et sociaux, l’identită naţionale et religieuse des Roumains des deux cotăs des Carpates expliquent la rapi- dită avec laquelle la nouvelle de l’insurrection valaque se răpandit en Tran- sylvanie. Le programme atribuă â. Tudor Vladimirescu, d’abolition de tous les privileges, le souvenir du soulevement de Horia et la crise qui, depuis trente ans, entretenait une forte agitation dans les campagnes, furent la cause du vif intăret avec lequel les paysans transylvains suivirent les ăvănements de Valachie. www.dacGramamcajx) 74 A. OTETEA 24 Les mesures ^nergiques et s&vnres que Ies auţorităs militaires efc civiles avaient prises parvinrent â 6viter une nouvelle insurrection g^n&ale. Mais l’agitation des paysans transylvains ne cessa qu’une fois la revolte valaque rdprim^e, car celle-ci fut non pas la cause, mais seulement le symptome d’une crise de structure, caract&risâe par la substitution de la production pour le marchă h l’âconomie fdodale, fond^e sur l’id^e de subsis- tance, non par l’emploi du travail salarii, mais par l’exploitation de la corvde. www.dacoromanica.ro STUDII Revistă de istorie Anul IX, nr. 6, 1956 AŞEZĂRILE OMENEŞTI DIN ŢARA ROMÎNEASCĂ ÎN SECOLELE XIV—XVI* DE ION DONAT 1. NECESITATEA ORIENTĂRII GEOGRAFICE Ceea ce se ştie pînă azi despre geografia primelor secole din dezvol- tarea Ţării Bomîneşti este puţin şi confuz. Nu avem nici o listă nomi- nală a satelor din acea vreme, iar rarele relaţii despre numărul aşeză- rilor omeneşti din ţară, sau despre alte elemente de geografie a popula- ţiei, datorite unor călători străini, au numai caracterul unor generalităţi. Cit despre cartografia acestei vremi, ea este încă departe de a avea valoa- rea de conţinut a hărţilor din secolul al XYIII-lea. Pe lingă sărăcia izvoarelor, lipsa noastră de informaţie se mai dato- reşte însă şi unei alte cauze : cei mai mulţi istorici n-au fost preocupaţi de a înţelege şi geografic stările şi faptele analizate de ei. De aceea se poate spune că pînă acum geografia istorică nu şi-a ocupat încă locul între auxi- liarii ştiinţei noastre. Ea ar trebui să reprezinte un teren de colaborare între istorici şi geografi, dar această colaborare lipseşte. Cercetătorii nu au putut folosipînă acum o hartă a satelor cuprinse în documentele vea- curilor XIV—*KVI, şi nici măcar una completă a oraşelor sau a mănăs- tirilor, în legătură cu care se putea găsi o documentare mai uşoară. Am avut de aceea aşezări urbane nelocalizate, ca oraşul domnesc Cornăţel, pomenit şi de cronicile moldovene, care se afla către răsărit de Olteniţa, la satul Mănăstirea; sau mănăstiri prea puţin cunoscute, ca de pildă Cătăluiu de la Căscioarele — adică din aceeaşi latură dunăreană primej- duită dintre Giurgiu şi gura Ialomiţei, — ori Cornetul din faţa Bîmnicului Vîleii, de la Feţeni. Dar ceea ce mi se pare că a lipsit cercetărilor noastre n-au fost numai hărţile de această categorie, a căror va oare p ntru orientarea istoric î.ui * Comunicare ţinută In sesiunea, din iulie 1956, a Academiei R.P.R. (Se rezumă parte din lucrarea : Aşezările omeneşti din Ţara Romtnească tn sec. XIV—XIX, aflată In cur* de redactare). www.dacGromaiiicaj'o 76 I. DONAT 2 este evidentă; căci harta nu este numai un mijloc propriu de reprezen- tare a ceea ce ştim despre un anumit teritoriu, ci ea poate să devină — ca şi cartograma, care ţine deopotrivă de geografie ca şi de statistică—un instrument ulii de descoperire a unor reă’ităli fflsetmse.-ÎTumai analiza geogra- fică ne poate ajuta să înţelegem, de exemplu, evoluţia teritorială a oraşe- lor, sau întinderea şi modul de constituire a unui domeniu feudal. De altfel, metoda se poate aplica cu folos în multe domenii cercetate pînă acum exclusiv cu mijloace de altă natură. Iată un exemplu care arată istoricitatea acestui procedeu. Rapor- tarea la hartă a satelor mănăstireşti, pentru care domnia acordă imuni- tăţi la sfîrşitul secolului al XVI-lea şi începutul celui următor, prin acte care cuprind scutiri în mod explicit, arată că aceste sate se găseau, pro- babil totdeauna, în imediata apropiere a mănăstirii respective, sau în regiuni unde aceasta avea vii sau bălţi. întăririle pentru celelalte sate,, care constituiau domeniul mănăstiresc, nu cuprind asemenea scutiri, ci se arată doar că satele se dau spre a fi de ocină şi de ohabă. Faptul acesta a rămas neobservat — şi mi se pare că el ridică două probleme importante : mai întîi că, împotriva a ceea ce.de obicei se admite, a existat o deosebire de fond între cărţile domneşti cu scutiri explicite şi hrisoavele de întărire cu formula ohabei, care deci nu însemnau acelaşi lucru; iar, în al doilea rînd, că între satele scutite în chipul arătat şi celelalte sate mănăstireşti a fost o deosebire de regim feudal, deoarece primele erau scutite de dăjdiile şi muncile domneşti, dar aveau în schimb obligaţia să fie „de treaba şi de posluşania mănăstirii”, pe cînd celelalte, care păs- trau obligaţiile către domnie, nu erau îndatorate către stăpînul feudal decît cu daturile. Pare probabil că rezerva feudală a mănăstirilor s-a dezvoltat din prima categorie de sate, al căror centru era însăşi moşia de vatră. Această situaţie, care va trebui cercetată pînă la eventuala sa confir- mare deplină, arată deocamdată că harta poate ridica probleme de istorie — şi că, deci, din multe puncte de vedere avea dreptate Cantemir cînd afirma, în stilul său alambicat, că „mapa altă nu iaste, fără numai istorie în şiruri însămnată, care decît istoriia în slove spusă, mai chiar şi mai aievea arată părţile locului şi ţinuturile ţărăi”. 2. INFORMAŢIA ŞI CONDIŢIILE EI ACTUALE Spre a se asigura o orientare geografică mai largă asupra celor dintîi veacuri din istoria Ţării Romîneşti era necesar să se întocmească, în primul rînd, harta cît mai completă a aşezărilor existente atunci, dîndu-se astfel un conţinut concret conceptului de ţară pentru acea vreme. Această hartă putea sluji apoi analizei teritoriale a stărilor social-economice rezul- tate din documente. O asemenea hartă presupunea însă cunoaşterea prea- labilă a unui număr cît mai mare din actele interne ce ni s-au păstrat şi folosirea lor pentru o lucrare de categoria unui dicţionar de geografie istorică, în care să se identifice localităţile constatate documentar. Aceste condiţii prealabile sînt azi îndeplinite prin existenţa bazei de informaţie create la Institutul de istorie în anii din urmă. Lucrarea rezumată pe scurt în textul de faţă se întemeiază pînă acum pe aproximativ 5500 documente, tipărite în Corpus sau strînse în www.dacoromamca.ro 3 aşez.Vrile omeneşti din tara romineascA In sec. xiy xvi 77 vederea unui supliment, adăugîndu-se la ele informaţii din documentele externe, cronici şi călători. Cercetarea s-a extins pînă la 1625, deoarece documentele de la începutul secolului al XVII-lea cuprind în mod obişnuit informaţii despre vremile anterioare şi pentru că aceste documente pot sluji în plus, după cum se va vedea, la unele analize utile. în al doilea rînd, prezenta cercetare foloseşte, în cea mai mare măsură, rezultatele privitoare la localizarea topicelor din documente, cuprinse în cei doi indici de locuri ai Corpusului, pînă la 16251. Menţionez că aceşti indici analitici nu sînt numai aşa-zise instrumente tehnice, de simplă trimitere la pagină, ci — într-o proporţie care precumpăneşte —lucrări de cercetare istorică. Pentru întocmirea lor s-a cercetat materialul inedit de la Arhivele Statului, Academia E.P.E. etc., investigaţia făcîndu-se pe fonduri, aşa fel încît documentele colecţiei să fie restituite seriilor lor istorice şi să se poată lega între ele, de la cele mai vechi pînă la actele de după jumătatea secolului trecut. S-au utilizat de asemenea, în afara infor- maţiei edite, hărţi vechi la scară mare, planuri de moşii şi cărţi de hotăr- nicie, atingîndu-le la identificare procentul de aproximativ 90 %. 3. AŞEZĂRILE OMENEŞTI DIN ŢARA ROMÎNEASCĂ PÎNĂ LA 1625. NUMĂR. CRONOLOGIE. Prin mijloacele indicate mai înainte s-au putut identifica, pe teri- toriul Ţării Eomîneşti, 3220 sate şi oraşe, care au existat aici, permanent sau temporar, între anii 1352 şi 1625. Este de la şine înţeles că numărul acesta trebuie să fie sub cel real. Tabelul nr. 1 Cronologia apariţiei In documente m satelor şl oraşelor din Ţara Romineaseă (1352—1625). Total sate Sate şi oraşe Sate şl oraşe dispărute Grupe de ani şi oraşe existente şi azi Număr °/o a» (2) (3) (4) (B) Total 1352---1625 3220 2045 1175 36,4 1352-1375 5 4 1 1376-1400 38 21 17 40,1 1401-1425 48 29 19 39,5 1426-1450 63 41 22 34,9 1451-1475 111 74 37 33,3 1476-1500 249 156 93 37,3 1501-1525 395 258 137 34,6 1526-1550 409 282 127 31,0 1551-1575 487 305 182 37,3 1576-1600 857 517 340 39,6 1601-1625 558 358 200 35,8 Cronologia apariţiei în documente a acestor sate şi oraşe analizată pe sferturi de secol, indică o creştere oarecum echilibrată, cu excepţia peri- oadei dintre 1576 şi 1600, cînd numărul lor creşte deodată pînă la 857, însă, ce-i drept, în analogie cu numărul actelor din aceeaşi ani. 1 Primul dintre aceşti indici, aflat sub tipar, a fost Întocmit dc colectivul format din : Ion Donat (responsabil), S. Caracaş, Gh. Cioran, N. Glii nea, M. Kandcl, Gr. Popcscu şi Th. Rădulescu. www.dacoromanica.ro 78 1. DONAT 4 Dar ceea ce opreşte în mod deosebit atenţia noastră este faptul că, din cele 3220 sate şi oraşe, atestate pînă la 1625, un număr de 2045, adică 64 %, există şi azi, dispărând numai 1175 dintre ele, adică 36 %. De altfel procentul de dispariţie real este probabil şi mai mic, deoarece la identificare am fost siliţi să considerăm ca dispărute satele ce nu mai figurează în dicţionarele şi publicaţiile statistice moderne, care dau, din acest punct de vedere, o informaţie nesatisfăcătoare; căci, mai ales în regiunile cu aşezări dese, o parte din satele de odinioară au fost incluse în altele şi există pînă azi sub denumirile cele vechi, dar ca „mahalale”, „cătune”, „crînguri” sau „uliţe”. Această situaţie, care nu se indică de obicei în dicţionare, va putea fi precizată în viitor prin confruntarea pe teren a rezultatelor noastre. Dar de aici rezultă că putem afirma cu toată sigu- ranţa, în raport cu situaţia globală pe ţară, că din trei sate apărute în documentele Ţării Romîneşti pînă la 1625, două se păstrează şi în vremea noastră. Procentele de dispariţie stabilite pe sferturi de secol prezintă, între 1426 şi 1625, unele variaţiuni probabil caracteristice. Anume, proporţia cea mai mare de dispariţie nu se găseşte la începutul acestei perioade, cum ne-am fi aşteptat, ci către sfîrşitul ei. De unde între 1426 şi 1450 acest procent este mai mic decît media,, adică numai 35 %, iar peste o sută de ani, între 1526 şi 1550, el scade chiar la 31 %, perioada din- tre 1576 şi 1600, despre care am mai amintit în legătură cu numărul său mare de sate, are procentul cel mai ridicat, adică 40 %. Ar rezulta prin urmare că satele care apar documentar pentru prima oară între 1576 şi sfîrşitul secolului al XYI-lea au dispărut într-o proporţie mai mare decît cea obişnuită. Deoarece răstimpul acesta include şi domnia lui Mihai Viteazul, ne-am putea face ipoteza că explicaţia trebuie să stea în legătură cu criza sătească de atunci. Analiza statistică nu confirmă însă această ipoteză, întrucît cele 545 sate apărute între 1576 şi 1592 dau cel mai mare procent de dispariţie întîlnit în cursul celor două secole, adică 42 %, pe cînd cele 312 sate apărute între 1593"şi 1600, se găsesc sub medie, cu 35,5 %. Semnificaţia acestui fapt va trebui căutată în viitor. Tabelul nr. 2 Analiza grupei 1576 — 1600 din tab. precedent Total sate Sate şi oraşe Sate şl oraşe dlsnirute Grupa de ani şi oraşe existente Număr o/° şl a^i ai (2) (3) (4) (5) Total 1576-1600 857 517 340 39,6 1576-1592 545 316 229 42,0 1593-1600 312 201 111 35,5 4. CÎTE SATE ŞI ORAŞE ERAU ÎN ŢARA ROMÎNEASCĂ LA 1600. Dispariţia unei treimi din aşezările omeneşti constatate pînă la 1625 ridică pentru noi şi probleme de altă natură. Spre a înţelege mai bine ceea ce reprezintă cele 3220 sate găsite pînă atunci, ar ’trebui să putem compara această cifră cu numărul satelor din ţară, dat de alte www.dacoromanica.ro 5 ASEZÂEILE OMENEŞTI DIN TABA EOMÎNEASCĂ IN SEC. XIV-XVI 79 izvoare, pentru epocile ce urmează. Informaţiile mai noi nu se referă însă la răstimpuri lungi de mai multe veacuri, ca cifra noastră, ci la ani anumiţi, aşa că, spre a putea face comparaţia aceasta, ar trebui să ne transfor- măm rezultatele într-un număr care să reprezinte sate existînd la un moment dat. Să ne întrebăm, de pildă, cîte din cele 3220 sate existau în Ţara Eomînească în anul 1600 ? La această întrebare găsim un răspuns, de o aproximaţie operativă, prin următoarea analiză statistică: Tabelul nr. 3 Satele şi oraşele din ţara Komincasei existente In anul 1600 1. Sate şi oraşe din sec. XIV-XVI existente şi azi......1644 2. ,, „ „ dispărute, atestate Înainte şi după 1600 . . . 570 3. „ , „ „ „ între 1591-1600 ...... 137 4. „ „ „ „ „ între 1601—1610...... 186 Total: 2537 Constatăm mai întîi că 1644 sate, din cele atestate înainte de anul 1600, există şi azi, aşa că existau implicit şi la 1600 — cu excepţia unor posibile absenţe temporare, puţin numeroase şi care deci nu interesează aici. Apoi, din totalul satelor azi dispărute, 570 apar atît înainte cît şi după 1600, ceea ce însemnează că ele au dispărut în vremea mai nouă; iar alte 137 sînt atestate în anii ultimului deceniu al secolului al XYI-lea, ceea ce face foarte probabilă existenţa lor în anul ce ne interesează. în sfîrşit, 186 sate, unele existente azi, altele dispărute, apar pentru prima oară în izvoare între 1601 şi 1610, ceea ce face iarăşi extrem de probabilă existenţa lor în anul 1600. împreună, aceste patru categorii dau numărul de 2537 sate, pe care îl vom considera dovedit pentru anul 1600. 5. EVOLUŢIA NUMERICĂ A SATELOR ŞI ORAŞELOR ÎNTRE 1600 ŞI 1831 Să comparăm acum această cifră cu cele date de trei izvoare nomi- nale, în care Ţara Eomînească apare în întregime — şi anume: a. Lista de sate din 'preajma anului 1778, întocmită pe teren de gene- ralul Bauer, în vederea unei hărţi care nu ne-a parvenit1. în ce priveşte Oltenia, ea nu este completă, după cum arată însuşi autorul său; b. Harta statului major austriac, de la 1790, la scara 1 : 56700. împreună cu descrierea care o însoţeşte, această hartă, în 108 foi mari, este un izvor nepreţuit, a cărui valorificare pentru istorie n-ar trebui să mai întîrzie2 3; c. Obşteasca catagrafie din 1831, inedită, care indică atît satele princi- pale, cît şi aşa-numitele „mahalale”. Eelaţia ce se stabileşte este următoarea : anul 1600 ....2537 aşczăii „ 1778 2696 „ „ 1790 2954 „ „ 1831 3576 „ * 1 Mimoires hisloriques el geographiques sur la Valachie, par Monsieur de B..., ă Francfort et Leipsic, 1778. * A. R. P. R., Hărţi D. XXVII. 3 în lucrarea rezumată aici, analiza se face şi pe baza altor informaţii statistice şi car- tografice. www.dacGramamcajx) 00 o Fig. 1. — Răspîndirea aşezărilor omeneşti apărute în documente Intre 1352 — 1625. www.dacoromanica.ro 7 AŞEZ.lRILE OMENEŞTI DIN TARA ROMtNEASCĂ IN SEC. XIV-XVI 81 Comparaţia dintre cifrele precedente necesită o explicaţie. Este absolut evident, cum am mai spus, că cele 2537 aşezări, constatate pentru anul 1600, nu reprezintă numărul total de sate şi oraşe, ce trebuie să fi existat în realitate atunci. Mi se pare că acel număr n-a putut fi mai mic de 3000. Cred că, prin continuarea cercetărilor, se va putea arăta în mod convingător că Ţara Bomînească cuprindea, pe la 1600 — şi poate chiar înainte de această dată — mai multe aşezări omeneşti decît într-unele epoci mai noi, îndeosebi din secolul al XVIII-lea. Această concluzie poate fi sprijinită şi pe alte izvoare. într-o baladă bulgară, privitoare la Dan I, ţara apare bine populată : „Dan voievodul şi banul, care domneşte peste multe ţări. . . peste cetăţi, mănăstiri şi munţi, pe cîmpia cea întinsă, peste satele cele dese”1. Dimpo- trivă, relaţii mai noi vorbesc de pustiiri şi Scădere. Pe la 1620, Montal- banus afirmă — dar probabil în mod exagerat — că Ţara Bomînească avusese mai înainte cu 50 de ani, mai bine de 4000 sate, dar că, în vremea sa, din pricina multelor războaie şi a deselor răzvrătiri, abia dacă i-a mai rămas jumătate din locuitori2; iar generalul Bauer, după jumătatea seco- lului al XYIII-lea, arată la rîndu-i că „ar trebui un lung şir de ani spre a înapoia Valahiei vechea ei strălucire, pentru a reînvia atîtea oraşe altădată bine populate şi înfloritoare, pentru a restabili atîtea sate bogate şi atîtea locuinţe acum pustii, pe care, străbătînd ţara, le întîlneşti la fiecare pas, ca pe nişte triste rămăşiţe”3. 6. RĂSPÎNDIREA SATELOR ŞI ORAŞELOR CONSTATATE PÎNĂ LA 1625 Să cercetăm acum în ce chip se răspîndeau geografic cele 3220 sate pe care le-am constatat pe baza documentelor. Cu toate că, aşa cum am văzut, ele nu reprezintă totalitatea aşezărilor dintre anii 1352 şi 1625 şi nici nu au existat toate în acelaşi timp, harta lor trebuie socotită, cred, în bună măsură, ca dătătoare de seamă. Prima impresie pe care ne-o lasă această hartă este că ţara era mai bine populată decît s-a putut presupune pînă acum. Chiar în regiunile unde cercetările de geografie a populaţiei, privitoare la secolul al XlX-lea4, au arătat goluri cuprin- zînd mai cu seamă tîrle, „odăi” şi hanuri, documentele indică adeseori sate, din care însă multe aveau să dispară în cursul timpului. în linii mari, regimul de distribuire a aşezărilor omeneşti din ţară era şi înainte de 1625 cel pe care îl cunoaştem din hărţile secolelor XVIII şi XIX, el păstrîndu-se, în ce priveşte populaţia rurală, pînă în zilele noastre, ceea ce arată că avem de-a face — în această privinţă, ca şi în altele — cu adevărate permanenţe antropogeografice. Depresiunile şi regiunea colinară apar foarte bine populate : în anumite părţi, numărul satelor întrece chiar pe cel de azi. Această constatare aminteşte obser- 1 Al. Iordan, Les relalions culliirelles entre les Roumains el Ies Slaoes du Sud, Bucureşti, 1936, p. 59 ; citat de P. P. Panaitescu, Mircca cel Bălrln, p. 44. 2 Montalbanus, De Turcorum moribus commenlarius, dupăPapiu Illarian, Tezaur de monu- mente istorice, II, p. 143. Cilra, greşită In text, după interpretarea lui Papiu Illarian. 2 Bauer, op. cit., p. 20. 4 V. In special: G. Vllsan, O fază tn popularea Ţărilor Romtneşti, In „Bul. Soc. de Geo- grafie”, 1912 (cu extras) şi Vintilă Mihăilcscu, Aşezările omeneşti din Ctmpia Romtnă la mijlocul şi sttrşitul sec. XIX, In An. Acad. Rom., Mem. Secf. ist., seria III, tom IV, meni. 2. www.dacoromanica.ro 6. Revieti de istorie. 90 to Fig. a. — Densitatea aţezărilor QWffW(darOBnmianjlHlerh document» intre 1352-1625. 9 ASEZUtILE OMENEŞTI DIN TAKA EOMtNEASOl IN SEC. XIV XVI 83 vaţia făcută de Bauer la 1778 : „Eu am găsit munţii — spune acesta — în genere mai populaţi decît cîmpiile, cu toate că sînt mai puţin roditori”1. De asemenea trebuie amintită aici constatarea lui Vîlsan, după care, la jumătatea secolului trecut, regiunea colinelor era cea mai populată din tot cuprinsul Principatelor şi relativ chiar mai populată decît azi2. Pe linia de contact dintre dealuri şi cîmpie, mai ales la răsărit de Olt, se înşirau multe oraşe şi tîrguri. Concentrarea satelor în jurul unora dintre oraşe era remarcabilă : de pildă, pe actualul teritoriu al Bucureş- tilor, ori în imediata sa apropiere, s-au identificat 11 sate. Alte concen- trări locale de sate cu bogată istorie se găseau în jurul bălţilor şi în pod- gorii. O salbă de sate dese, în lungul Ialomiţei, străbătea cîmpia cu sate rare. în afara colinelor, harta arată că o relativă concentrare regională exista în aria puternicelor masive păduroase din Ylaşca de nord şi Ylăsia, cuprinzînd şi Bucureştii — ceea ce din nou aminteşte constatările făcute în legătură cu distribuirea populaţiei în secolul al XIX-lea3. Pe provincii istorice, cele 3220 sate şi oraşe se repartizau astfel: Muntenia..............1987 sate Oltenia...............1233 „ Bepartiţia pe împărţiri administrative4 indică mari deosebiri de densitate. Numărul satelor în raioane este cuprins între cifrele 3 şi 116. Baioanele cu cele mai multe aşezări (de la 75 la 116), sînt următoarele: Regiunea Craiova : Tg. Jiu (116), Baia de Aramă (103), Strehaia (83), Filiaşi (77), Craiova (76), T. Severin (75); regiunea Piteşti : Piteşti (96), Curtea de Argeş (76); regiunea Ploieşti : Buzău (96), Ploieşti (87), B. Sărat (77); regiunea Bucureşti: nici unul. Baioanele cu cele mai puţine aşezări (de la 3 la 25) sînt următoarele : regiunea Craiova : Calafat (17), Ci jmiru (21); regiunea Bucureşti : Călă- raşi (12), Vîrtoapele (13), Lehliu (17) Zimnicea (17), Turnu-Măgurele (22), Vida (25); regiunea Galaţi : Călmăţui (18), Brăila (21); regiunea Ploieşti : Sinaia (3); regiunea Piteşti : nici unul. Coroborînd observaţiile din hartă şi cartogramă, putem spune în rezumat că vechile sate şi oraşe din Ţara Bomînească se concentrau mai ales în regiunea colinelor şi îndeosebi pe Piemontul Getic, unde există 8 din cele 11 raioane cu mai mult de 75 aşezări constatate documentar. Alte două raioane de maximă se găseau în Subcarpaţii Răsăriteni şi în apiopierea lor imediată. în sfîrşit, o concentrare mai slabă cuprindea masivul păduros din Vlaşca şi Vlăsia, care se rezema la nord pe aria de maximă din jurul Ploieştilor şi despărţea în două cîmpia. în cuprinsul acesteia, mai ales la răsărit de pădure, se găseau mari goluri. Aşadar, cînd cronicarul bur- gund de pe corăbiile cruciate de la 1445, Jean Wawrin, arăta că Ţara Bomînească era rău populată intr-unele laturi5, el se referea evident la cîmpie şi la părţile dunărene. 1 Bauer, op. cil., p. 20; v. şl Carra, Istoria Moltfovii şi a Romtnii, p. 174. 2 G. Vîlsan, op. cit., p. 17 — 18. 2 Vintilă Mihăilescu, op. cit., p. 18—20. 4 Anexe, tab. 4. • La Waiiaquie... un grand et spacieux pays, mal peupli en aucunes marches" (Wawrin, La campagne des croisis sur ie Danube, ed. Iorga, Paris, 1927, p. 89). www.dacoromanica.ro 00 Fig. 3. — Frecvenţa aşezărilor omeneşti dispărute. www.dacoromanica.ro 11 AŞEZĂRILE OMENEŞTI DIN TARA ROMÎNEASCĂ IN SEC. XTV-XVI 85 7. RĂSPÎNDIREA AŞEZĂRILOR DISPĂRUTE Concluziile precedente apar într-o lumină nouă prin constatarea chipului cum se repartizau geografic cele 1175 aşezări din documente, care au dispărut în cursul vremii. Procentele lor în raioane se circumscriu între 9 % şi 76 %x. Cartograma respectivă arată că numărul mare de sate dispărute este o caracteristică a Cîmpiei Romîne. Piemontul Getic cuprinde, în genere, raioane cu procente mici sau medii, cu excepţia raionului T. Severin, unde însă majoritatea satelor dispărute se găseau de fapt la picioarele podişului, lîngă Dunăre, pe moşiile mănăstireşti dintre Vîrciorova şi Severin, de unde documentele ni le arată fugind de „bogate nevoi”. Procente mici au şi Subcarpaţii1 2. Numărul mic de sate din cîmpie şi proporţia ridicată de aşezări dispărute se datoresc unor cauze istorice, deosebite în parte de la o epocă la alta. Analiza acestor cauze nu se poate face acum, dar este necesar să se atragă atenţia, cel puţin în treacăt, asupra faptului că stările antropogeo- grafice din cîmpie au fost influenţate, mai cu seamă în secolul al XVIII- lea şi la începutul celui următor, de situaţia în care se găsea ţara faţă de Imperiul Otoman. Lăsăm de-o parte faptul că regiunea de cîmpie era vecina imediată a raialelor şi că mai cu seamă ea a fost teatrul incursiu- nilor de peste Dunăre şi al războaielor care se duceau, de la noi, împotriva turcilor. Exista însă, în această vreme de excesivă apăsare a jugului otoman, un factor permanent de agravare a situaţiei locuitorilor din cîmpie : schelele Dunării au fost punctele pe unde se scurgeau zahareaua şi celelalte produse cu care ţara era îndatorată faţă de împărăţie — şi, din această pricină, satele din regiunea dunăreană se găseau într-o situaţie mult mai precară decît cele din ţinuturile retrase de pe coline. Mai întîi, pe aici trebuiau să treacă convoaiele cu provizii, ceea ce presupunea grele 1 S-a neglijat situaţia din raionul Sinaia, unde au apărut în total numai 3 sate (tab. 4). 2 Aşezările dispărute reprezintă fără îndoială o problemă complexă — şi de aceea in lucrarea rezumată aci ea a fost supusă unei analize ample. Mai iutii, in această privinţă există pericolul de a lua excepţia drept regulă, ftnumc, se întilncştc în mod obişnuit părerea — care de altfel poate fi sprijinită pe Dicţionarul geografic şi pe unele hotărnicii mai noi — că un mare număr de sate şi-ar fi schimbat numele in cursul timpului şi că deci nu am avea dc-a face cu aşezări omeneşti propriu-zis dispărute. Cine cercetează insă sciiilc de documente ale mo- şiilor respective se poate convinge concret, de cele mai multe ori, că nu este vorba de aşezări cunoscute, de la un anume moment inainte, sub alte numiri, ci că numele de azi şi presupusa numire veche au fost purtate cindva de două aşezări diferite, care au coexistat independent una de alta. Schimbarea de nomenclatură in trecut nu a fost frecventă la satele cu o evoluţie istorică neîntreruptă. Acest fapt explică de ce proporţia aşezărilor dispărute nu este aceeaşi pretutindeni, ci caracterizează in special regiunile supuse, intr-un mod mai intens, invaziilor (v. mai jos). Un bun mijloc de documentare în ce priveşte repartiţia inegală a satelor dis- părute rezultă din cercetarea hărţilor din secolul al XVIII-lca, pe oare satele cu locuitorii fugiţi, pagi dcsolati — din care multe nu s-au mai refăcut — sînt figurate cu un semn deosebit. De altfel, simpla statistică a siliştilor cunoscute azi localnicilor arată şi ea că acestea sini foarte numeroase in cîmpie şi destul de rare pe coline. Fără îndoială, au fost şi schimbări reale dc nume. Cînd, lîngă satul Cuciu, s-a ridicat o palanca pentru apărarea oraşului Ghcrghiţa, impresia pe care a produs-o această construcţie neobişnuită a provocat schimbarea numelui acelui sat, care se chiamă şi azi Palanca. Apoi unele sate apropiate s-au unit şi pînă la urmă a biruit una dintre numiri, cealaltă răminind să denumească dc obicei o uliţă sau o mahala. Acest fenomen s-a petrecut însă mai ales în regiunile cu sate de.se din dealuri şi, de aceea,este probabil că, prin cercetările viitoare, se va micşora numărul satelor propriu-zis dispărute din aceste regiuni, mărindu-se astfel şi mai mult deosebirea de proporţii faţă dc cimpie (v. mai sus). www.dacoromanica.ro ( Bistriţa x Ostrovul? Corbii j Bridet de Piatră a (Meria) tRoba/a L/ CÎMPULUNG ± Ciocanul 9 ‘ ;/ x / t Ttamana O TISMANA --- " ■» QKOOi wrvj^ÂuSC^ ,__✓" s r / Aga ton? MotneuA^iD/nu Aluni} Vovidema ^UDCu^îrnu tpirscov AninoasU, J l'™™' • OCNA ceaMARE ®m,Ai tr, inDT - Govora±t riţţMIJIp tTutana ® TG.GIIORT TG. Jlll M-reaDintrunfemn9+ Bă bont ’C.deARGEŞ ' t Pa/ea $ Mislea şVf/cana mr!ta*ţS&â PS&i!?/?// i 4 Ptfov/ff iStrtmba t Strehela PITEŞTI. 1 Sşaca Muşete}ti i* Pădure 4 Verbila I® *?B/aJ % Q Ghighiu ,Pw Stănceşfi C**mtBn* Tisău X Admcaxa «BUZĂU •Ranu JMNIC Uătioarafe icotmeana % Tbpo/ov Vieroti ^ea'uAmra/a, lFtimMa> JnM>Z:CX2, Vovişit *«"' GHERGHITA TP«TI Potoc(Butotu) 1 Stănceşti «. .. Cobia* i Nucet Turbaţii + balamuc Şnagov i^Oruiu & TTnţsreni Dobrufa % Stăneşt/i iOtavac/oc ’C ^ mirilDFieuneM napTu w iiapTOrpaiiMU aajifleTcii M3oCpaH;cuiie toto, bto yace H3BeCTB0 0 TOii HJIH HUOii TCppHTOpHH; HO OUH MOi yT CbITb HCll0.Ib30BaUU TaKa;e h kbk cpeACTaa A-ia ooJiapyîKHBaHHa eipe HeH3B6CTnoro AeiicTBHTejih- uoro uoaO/K6Hua Beipeu. nocae^Hero BpeucHU duao TpyAuo nan ^awe hcbo3mo;kuo upoBecTH b mapoKOM Macrniade oopaoOTKy MaTepaaaa Tax, itait aBTOp saayMaa sto cn;e- aaTb b AaHHOH CTaTbe. 9Ta odpadoTica CTaaa xoiiepb bo3mo;kuoh, daaiOAapH HHiepiiHyTue H3 AOKyMeHTOB HHOCTpaHHOTO lip0HCX0«3;eHHa, B OHHCaHHHX HyTeUieCTBHH H B aeTOiiHcax. IIccaeAOBaHiie AOBeAeHO ao 1625 roaa, trk Kai; jţOKymohtii jiaaaaa XVII BeKa 3aKaioaaK)T b cede oSuhho CBe^eHHa, OTHOcamiieca k npeAinecT- ByioipeMy nepnoAy speMena. Kpoue Toro, HccjiejiOBaime dasnpyeTca Ha AByx yKa3aTejiax uecTHOCTefi H3 COopHHKa, Kacaromnxca nepnoAa ao 1625 rop,a, r^e MecTOuaxoiKAemie cea onpe^eaeHO iiyTOM HsyqeHHa apxHBHHX HeHSAaHUbix MaTepHaaoB, CTapux i;apT KpyiiHOro MaiHTaCa, miaHOB inieHHii h t. a- npH iiocpeACTse 3thx ^aHHux Ha TeppHTopHH BaaaxHH 6h.ih hachthh- pupoBaubi 3220 cea u ropoAOB, cyiu,ecTBOBaBuiHX iioctobhho hjih BpeiteHHO MeatAy 1352 h 1625 roAaun (3to KOJinqecTBO, kohO'iho MeHbiiie hcthhhoi’o). XpouoJioi’Ha noaBJieHHa HaSBaBuii bthx uocejieHHH b AOKyMeiiTax aHajiH3ii- pyeTca no qeTBepTim Bena. H3 BbiineynOMauyTux 3220 cea h ropoAOB 2045 coxpami.’iiJCb h no ceii jţeHb, a 3to 03Ha>iaeT, iito h3 KaiKAHX Tpex uocejiemrii, «Hrypapyiouuix b Aoi;y- MBHTax ao 1625 rofla, ABa cyipecTByiOT H b HacTOamee Bpejui. IlyTeM CTaTHCTH'iecKoro auajimia aBTop iipiixoAHT k BHBOAy, tjto H3 od- mero KOJiiiaecTBa uocejieHHH, m’ypnpyiotnnx b AOKyMeuTax, a 1600 roAy cymecTBOBaao 2537 cea a ropoAOB (b A3hhom cjiyqae yica3aHHoe KOJiH'iecTBO Meiibiiie AencTBHTejibHoro). 9to qncjio cpaBHiinaeTca c AauBbijiu h3 iiepe'iHH Ha3Baunii, cocTaBJieHHoro b 1778 roAY pyccKHM reHepaaoM Layepoji H3 icapTU reaepajibHoro nuada 1790 roAa (MacuiTad I: 56700) h h3 nepeiwcH 1831 i'OAa. www.dacoromamca.ro 94 I. DONAT 20 ycTaiiOBJieHO cJieiyiouţee cooTEomemie : b 1600 roAy — 2537 Hacojiemiux nymtTOB; b 1778 roAy — 2696, b 1790 roAy — 2954 hb 1831 î'OAy — 35 6. BooOme roBopsi, ocaoBa crpaHu ^o;i;i;na Cujia co3;;aTLca 3uaiecTBO cea yMeumiajiocb. B btom chhcji6 iiphboahtch Aaunue u3 •i>ojiBK,,jopa, aeTona- ceii h oiiHL-auuii nyTeinecTBMii. reorpa^HuecKoe pacripeAoaeBHe HunieyKasaHHbix 3220 ce;i h ropoAOB HccJic^yeTCH no h cropmecKhm upoetimuisiM h uo paiiOHaM. Ha nccaeiOBauHU BHflBjimoTCfl cyutecTBeHHue pa3.iH4Hfl ooxaeTuoro xapauTepa. CymecTBOBajin Ane rjiaBHbie ooaacTM c murgiisra:ibuoii naoTiiocTbio Haceaennbix nynKTOB: OAua — b ceBepnou H0JJ0BHH6 OjiTeunn, k KOTopoii npiioaBJiBiOTCB cootbctctbchuue nacTH 3auaAH0ir MynTeBHH (1’eTCKoe nJiaTo), a BTopan — b Bya^y h Phm- BHK-CapaTe (Ilpni;apnaTbe). Eo:iee c.iaoaa icounenTpauHH HacejieuBux nyHKTOB Cujia b jiecHCTOH mbcthoctw Bjjainiui h BjianiRM, Roropaji npeACTaBjaeT coSoii Oojiee B03Bbimeufiyio uacTB, Aejimnyio HnaiieHHOCTb Ha^Boe. 9ro chjibho xox- MHCTaji oo.iacTb, cejia 3accb BCTpenaaHCB peAKo (3a hckotopijmh HCKJiioaeuimni); xapai;TepHH AJifl uecTuocTH Ouau MHOatecTBO HC’ieauyBmux naeejieHHbix nyHK- tob h cjioooa h KOJioHnaaiţHOHHaa tohohhmmiî3. B HaoToainee speun 3Aecb ua- xoAHTca HaHoojibuiee kojih'icctbo cjigaob nepece:uiBmHxcfl HapoAOB. 3aTO Ha n.iaTO, naanuaa c 1247 rojţa, Bbticpn(;TaxaH3npoBajiocb, uo Kpaiiueii uepe, Aua riiaBHHX rocyAapcTBeuHbtx oprammia, a Taioue Cujih ocHOBamj nepsue ctojikuli MyHTeaHu, caeAOBaTe.iBHO rocyAapciBO, Ha ror ot Eapnav paaumiocB HMeHHO 3A0CB. Ha ocHOBaHHH 3Tnx Aauuux BBtpaxaercH noaceaaHne, btoGlx npn OyAynţHX apxeojiortmecKHX HccjieAOBaHHjix yAeanaocB ocoooe BHHManne TeM oGaacTHM MyuTetiHH, b KOTopwx hbtchchbho npoienaxa cpeAHeBeKOBaa JKU3BB h KOTopuMH ao chx nop nouTH coBepmeHHo npeHeoperajin. les Etablissemexts humains de valachie DU XIVe AU XVIe SlECLE (RfiSUMfi) L’auteur souligne en premier lieu combien il est n^cessaire d’obtenir une plus large perspective au sujet des conditions propres aux XTVe, XV» et XVI® siâcles, par l’analyse statistique des ^tablissements humains men- tionn^s dans les documents et l’dlaboration d’une carte deces ^tablissements. La carte et le cartogramme, moyens propres â la repr^sentation de nos connaissances d’un territoire donnă, peuvent ^galement servir â la d6cou- verte de certaines r^alit^s cachdes. Jusqu’â ces dernieres annâes, il aurait &A difficile, sinon impossible, d’effectuer sur une vaste ^cheile des travaux de ce genre. Ils sont răalisables aujourd’hui, grâce â la base d’informations cr66e â l’Institut d’Histoire. Cette communication n’est que le răsum^ d’une 6tude plus ample, en pr^paration, fond^e sur environ 5500 documents parus en Corpus ou r6unis en vue de la r^daction d’un supplăment. A ces documents vien- - nent s’ajouter nombre de renseignements fournis par des documents ^trangers, des r^cits de voyage et des chroniques. Les investigations se www.dacoromanica.ro 21 asezArile omeneşti des tara romInfasoA ÎN SEC. XIV-XVI 93 sont ătendues jusqu’ă l’annăe 1625, ătant donnă que Ies documents du dăbut du XVIIe silele contiennent habituellement des renseignements se rapportant aux ăpoques antărieures. En second lieu, l’ătude se fonde sur Ies deux indices de lieux du „Corpus” jusqu’en 1625, dans lesquels l’emplacement des villages a ătă determină par Ies recherches entreprises dans des archives inădites, de vieilles cartes ă grande ăchelle, des plâns de propriătăs foncieres, etc. C’est ainsi qu’ont pu etre identifiăs sur le territoire de la Yalachie 3220 villages et villes, ayant există, de maniere permanente ou temporaire, entre 1352 et 1625. (Ce chiffre est, naturellement, infărieur ă la răalită). L’apparition de ces ătablissements dans Ies documents est analysăe chrono- logiquement, par păriodes d’un quart de siăcle. De ces 3220 villages et villes, 2045 existent encore de nos jours, ce qui revient ă dire que sur trois ătablissements mentionnăs par des docu- ments jusqu’en 1625, deux existent encore aujourd’hui. Al’aide d’analyses statistiques, l’auteur aboutit ă la constatation que, sur le nombre total des ătablissements mentionnăs dans Ies documents, il en existait en 1600, 2537 (ici encore le chiffre est infărieur ă la răalită). Ce chiffre est compară ă ceux fournis par: la liste nominale de 1778 du gănăral russe Bauer, par la carte d’ătat-major de 1790 (ă l’ăchelle de 1 : 56 700) et par l’inventaire de 1831. Le rapport ătabli est le suivant: en 1600—2537 ătablissements; en 1778—2696 ătablissements; en 1790— 2954 ătablissements et en 1831—3576 ătablissements. Le pays a d’ail- leurs du etre constituă, quant ă sa trame essentielle, bien avant le XVIe siăcle. H est mâme probable que des recherches ă venir dăcălent des părio- des de diminution du nombre des villages ă certaines ăpoques plus răcen- tes. Des renseignements tirăs du folklore, des chroniques et des răcits de voyage sont cităs ă l’appui de cette hypothăse. Les 3220 villages et villes en question sont classăs găographiquement, par provinces historiques et districts. Cette răpartition răvele d’impor- tantes diffărences răgionales. On constate, en effet, l’existence de deux grandes răgions ă densită maximum, l’une embrassant la moitiă septen- trionale de l’Oltănie, plus les răgions correspondantes de la Yalachie occi- dentale (la Plate-forme Gătique), l’autre, situăe ă Buzău et B. Sărat (aux pieds des Carpates). La răgion boisăe de Ylaşca et Ylăsia răvele une plus faible concentration, formant un promontoire qui săparait la plaine en deux. En contraste avec la răgion des collines, les villages ătaient gănăralement rares dans la plaine. Un trăit caractăristique en ătait la frăquence d’ătablissements disparus, de colonies d’ătrangers („slobozii”) et d’une toponymie de colonisation. C’est lă que se retrouvent aujourd’hui les traces les plus nombreuses de migration des peuples. Par contre, c’est sur la Plate-forme que l’on retrouve les traces d’au moins deux principales ăbauches d’Etat, de 1247, ainsi que les premiăres capitales de la Yalachie; ce qui prouve que c’est ă partir de lă que s’est dăveloppă l’Etat situă au Sud des Carpates. C’est sin1 ces constatations que l’auteur fonde son desideratum de voir les futures recherches archăologiques accorder une attention tout particuliăre aux răgions roumaines ayant ea une vie active au moyen âge, răgions presque entiărement năgligăes jusqu’ici. www.dacoromaiiicaj‘0 www.dacoromanica.ro STUDII Revistă de istorie Anul IX, nr. 6, 1956 NOTE Şl COMUNICĂRI CONGRESUL AL V-LEA AL PARTIDULUI COMUNIST DIN ROMÎNIA ŞI LUPTA PENTRU CREAREA ORGANIZAŢIEI NAŢIONAL-REVOLUŢIONARE MAGHIARE CONDUSA DE PARTID DE L. BÂNYAI (Cluj) Prin lnfiin|area Partidului Comunist din Romlnia in 1921, in locui unităţii spontane realizată in diferite momente istorice importante, intre poporul romin şi naţionalităţile conlo- cuitoare, a prins a se închega o unitate conştientă şi trainică Întemeiată pe un ţel comun : doborirea regimului burghczo-moşieresc şi instaurarea puterii populare. Partidul Comunist Romin a fost singura forţă politică care a luptat consecvent pentru independenţa naţională a ţării şi pentru acordarea deplinei egalităţi in drepturi minorităţilor naţionale. Partidul Comunist din Rominia, de la Înfiinţarea lui, s-a călăuzit şi in problema naţională de învăţătura marxist-leninistă, ridicind pe o treaptă superioară tradiţiile de luptă comună a maselor populare romîne şi a celor de altă naţionalitate din ţară. în urma primului război mondial s-a ajuns la aservirea şi mai accentuată a ţării intereselor capitalului monopolist străin şi la înăsprirea dictaturii claselor dominante, Rominia devenind un pion in planurile agresive urzite de imperialiştii occidentali împotriva Uniunii Sovietice. în vederea Împiedicării luptei comune de eliberare a oamenilor muncii de orice naţionalitate din Rominia — care după primul război mondial înglobase unele teritorii in care locuiau alături de populaţia romlnească şi locuitori aparţinlnd minorităţilor naţionale buighczia şi moşieri- mea romînă 1 au dus o politică de cultivare a şovinismului, de asuprire şi deznaţionalizare for- ţată a minorităţilor naţionale. Această politică a fost încurajată de la început de cercurile imperialiste externe, lntrucît învrăjbirea popoarelor avantaja planurile lor aventuriste de dominaţie, In această parte a lumii. în teritoriile locuite de minorităţile naţionale a fost introdus un regim de teroare, lulndu se diferite măsuri de constrîngere economică, politică şi culturală. Folosind diverse pretexte, ca „romlnizarca întreprinderilor”, burghezia romînă făcea concedieri masive de muncitori şi func- ţionari maghiari, evrei etc. ceea ce îi oferea In acelaşi timp prilejul de a micşora, in general, salariile muncitorilor şi funcţionarilor. Decretul nr. 67 586 al Ministerului de Interne din 1922 dispunea ca pină la 1 aprilie 1923 toţi funcţionarii de stat, care nu cunosc limba romînă, să fie 1 Exploatarea maselor muncitoare maghiare de către burghezia maghiară şi politica acesteia de aţiţări şovine constituie obiectul unui studiu al nostru în pregătire ; aici ne limităm doar la schiţarea acestei probleme. www.dacoromanica.ro 7. Revistă de istorie. 98 NOTE 81 COMUNICĂRI 2 concediaţi. Foştii funcţionari de stat ieşiţi la pensie n-au primit pensia mai mulţi ani, iar unei* categorii de ceferişti n-au primit de loc. Impozitele care erau deosebit de împovărătoare pentru intreaga populaţie muncitoare a ţării erau sporite pentru masele minorităţilor naţionale. Deşi ascuţişul acestor măsuri era îndreptat In primul rlnd împotriva minorităţilor naţionale prin .legile şi măsurile discriminatorii, regimul burghezo-moşicresc lovea deopotrivă In interesele maselor muncitoare de orice naţionalitate. Nenumărate legi restringeau drepturile minorităţilor naţionale In ceea ce priveşte parti- ciparea lor la viaţa politică a ţării. Sute de mii de locuitori din rlndurile minorităţilor naţionale n-au obţinut calitatea de cetăţean romin. Şi deşi aceştia nu aveau nici un fel de drepturi civile, erau totuşi obligaţi să se supună şi mai departe îndatoririlor de cetăţeni: au plătit impozite şi au prestat serviciul militar. Listele electorale s-au întocmit In aşa fel, ca să fie cit mai puţini alegători „minoritari". La alegerile din 1929 şi 1930 la Cluj n-au fost Înscrişi decit 5 008, la Arad 3 700, la Tîrgu-Mureş 2 993 alegătoii cu drept de vot. Lovind în cultura naţională a poporului romin, guvernele burghezo-moşiereşti au căutat totodată să împiedice dezvoltarea culturii şi învăţămîntului în limba maternă a minorităţilor naţionale. Şcoala de stat constituia un teren prielnic pentru deznaţionalizarea acestora, In vreme ce şcolile şi instituţiile lor culturale au fost In mare parte închise, iar cele rămase au fost lăsate In scama diferitelor organizaţii confesionale. Aceste şcoli cu caracter confesional, lnccpînd cu anul 1920, nu mai primeau subvenţii de la stat şi erau In permanentă primejdie de a fi inchise sub un pretext sau altul. Unele naţionalităţi ca ruşii şi ucrainenii nu mai aveau nici un fel de şcoală In limba maternă. Decretul nr. 100 088/923 al Ministerului Instrucţiunii Publice ordonă predarea geografiei şi istoriei ţării In limba romînă şi In şcolile cu limba de predare a minorităţilor naţionale. Folo- sirea limbii acestora era interzisă In administraţia de stat. Afişele din oficiile publice avertizau pe cetăţeni : „Vorbiţi numai îomîneşte" I Direcţia generală a Ministerului Justiţiei din Cluj, In circulara din 11 ianuarie 1921, sub numărul 28 819, interzice folosirea limbilor minorităţilor naţionale chiar şi la procese. Pentru „justificarea" politicii sale de discriminare şi asuprire naţională, regimul burghezo- moşicresc a folosit una din armele sale preferate — naţionalismul — ideologia dezbinării oame- nilor muncii, ideologia urii şi a învrăjbirii Intre popoare. Şcolile şi alte instituţii de „cultură" ale burgheziei erau focare de răsplndire a otrăvii şovinismului. In manualele de istorie erau proslăvite luptele fratricide din trecut, dintre poporul romin şi naţionalităţile conlocuitoare, prczenttndu-le drept conflicte permanente, de neîmpăcat Intre popoare. Prin răsplndirea urii şi a dispreţului faţă de limba şi cultura minorităţilor naţionale, prin aţtţarea curentelor antisemite, antimaghiarc şi altele, regimul burghezo-moşicresc a voit să întunece conştiinţa maselor romlncşti, ascunzîndu-lc adevăratele cauze ale mizeriei şi suferin- ţelor lor. Politica şi ideologia naţionalistă nu erau Insă numai apanajul claselor dominante romlnc. Exploatatorii din mijlocul minorităţilor naţionale, străduindu-se să izoleze masele muncitoare ale propriilor lor naţionalităţi de lupta maselor muncitoare xomtne, să semene In rlndurile lor ura şovină Împotriva poporului romin, iredentismul, revizionismul, să le atragă In partide naţionaliste maghiare, germane, evreieşti ctc., prin propovăduirca unităţii naţionale dintre exploataţi şi exploatatori, foloseau de asemenea orice pretext pentru a lovi In unitatea oamenilor muncii. După primul război mondial, burghezia şi moşicrimea minorităţilor naţionale, picrzînd anumite poziţii economice prin simulacrul de reformă agrară şi prin reîmpărţirea acţiunilor în băncile şi întreprinderile capitaliste, pierzlnd In Transilvania poziţia lor politică dominantă, rămtn solidare cu burghezia şi moşicrimea romînă, In susţinerea regimului de crîncenă exploatare, a campaniei antisovictice şi a terorii antimuncitoreşti. Politica lor naţionalistă nu-i împiedică pe reprezentanţii claselor exploatatoare de orice naţionalitate să se Înţeleagă In consiliile de administraţie ale băncilor, ale societăţilor pe acţiuni www.dacaramanicajx) 3 NOTE SI COMUNICĂRI 99 şi de asigurare, rezervîndu-şi profituri mari din exploatarea muncitorilor romlni şi de altă naţio- nalitate. Totodată partidele burgheziei şi ale moşitrimii, maghiare, germane şi evreieşti, incheiau cu partidele burgheziei şi moşierimii romine pacte electorale şi Înţelegeri de culise, procurfnd voturi in schimbul unor mandate in parlament şi a unor locuri in consiliile comunale. îmbinarea intereselor de clasă ale burgheziei romine şi ale burgheziei minorităţilor naţionale, unitatea lor de vedcTi In ceea ce priveşte Înăbuşirea luptei maselor muncitoare şi canalizarea nemulţumirilor acestora spre acţiuni şovine este permanentă, peste toate divergenţele de altă natură. Muncitorimea, fără deosebire de naţionalitate, ducea sub conducerea P.C.R. o luptă grea şi neîntreruptă împotriva terorii dezlănţuite de reacţiunca burghezo-moşierească. Unitatea ci se căleşte In focul grevei generale din 1920 şi a altor lupte economice şi politice, la Început sub conducerea unor grupuri comuniste şi socialiste de stingă, iar după 1921 sub conducerea P.C.R., care a pus la baza politicii sale naţionale ideologia marxist-lcninistă a internaţionalis- mului proletar. Partidul Comunist din Rominia a combătut de la Început orice ploconire faţă de politica naţionalistă a burgheziei şi a arătat că numai prin unirea tuturor oamenilor muncii din ţară, fără deosebire de naţionalitate, In frunte cu clasa muncitoare, numai p.-in doborlrca puterii capitaliştilor şi moşierilor şi prin instaurarea puterii poporului muncitoi, se va putea pune temelia unei vieţi noi, In care să nu existe nici exploatare de clasă, nici asuprire naţională. încă de la Întemeierea sa, P.C.R. şi-a ridicat glasul împotriva politicii de cruntă exploatare şi dezbinare a oamenilor muncii de diferite naţionalităţi, Împotriva politicii de asuprire a mino- rităţilor naţionale. El a arătat oamenilor muncii că eliberarea naţională şi eliberarea socială sint strîns legate una de alta, că politica de aţîţare şovină şi de asuprire naţională loveşte In interesul tuturor celor ce muncesc, indiferent de naţionalitate. Inceplnd de la Congresul de constituire, toate congresele P.C.R. s-au ocupat de problema luptei Împotriva asupririi naţionale şi a şovinismului, pentru Înfăptuirea egalităţii politice, eco- nomice şi culturale depline a poporului romln şi a minorităţilor naţionale, pentru Înfrăţiri a lor. Diferitele congrese ale P.C.R. au arătat oamenilor muncii de toate naţionalităţile că singura calc pentru izbăvirea de exploatare şi asuprire este lupta Împotriva exploatatorilor de orice neam. Congresul al II-lea P.C.R. ţinut In octombrie 1922 consacră o rezoluţie specială privind „chestiunea naţionalităţilor** şi constată că „oligarhia romină caută să-şi menţină şi să-şi întă- rească dominaţia sa asupra poporului muncitor aţlţlnd şi lntrcţintnd ura Intre ţăranii şi munci- torii de naţionalităţi diferite, locuind Înăuntrul graniţelor Rominiei**. Congresul Înfierează politica de deznaţionalizare a şcolilor şi instituţiilor culturale ale minorităţilor naţionale, „lmpic- diclnd printr-asta cultura acestora In limbile lor materne, precum şi dezvoltarea lor generală** *• Rezoluţia Congresului al IlI-lca din 1924 al P.C.R. In problema naţională arată că „toate Încercările disperate făcute de naţionalităţile ţării pentru Îmbunătăţirea stării lor economice* politice şi culturale au fost pînă acum zădărnicite prin trădările propriilor lor burghezii şi prin teroarea fără frîu, politică şi militară, a claselor stăpinitoarc ale Rominiei** 2. De aceea Congresul al IlI-ka pune ca sarcină P.C.R. „să agite muncitorimea tuturor naţionalităţilor Împotriva şovi- nismului propriei lor burghezii** şi „să lumineze fără Încetare masele muncitoare romlncşli asupra faptului că lupta naţionalităţilor Împotriva puterii burgheziei romine Întăreşte lupta de dezrobire a proletariatului romîn“ *. Masele muncitoare ale minorităţilor naţionale s-au convins pe propria lor piele şi In urma muncii de lămurire, că partidul marxist-lcninist al clasei muncitoare este singura forţă politică care merge consecvent pe linia rezolvării depline a problemei naţionale, In interesul fundamental î 2 3 Documente din istoria P.C.R. Documente din istoria P.C.R Ibidem, p. 258. 1917—1922, voi. I, E.P.L.P., 1953, p. 404. 1923-1928, voi. II, E.P.L.P., 1953, p. 256. www.dacoromanica.ro ion NOTE SI COMUNICĂRI 4 al clasei muncitoare şi al Întregului popor muncitor. Tot mai mulţi muncitori aparţinînd mino- rităţilor naţionale au Început să se Înroleze în lupta revoluţionară condusă de P.C.R. Faptul acesta a determinat burghezia şi moşierimea maghiară din Transilvania să inten- sifice demagogia naţionalistă şi să rcinceapă campania amăgitoare a revizionismului. Rezoluţia Congresului al IY-lea al P.C.R., ţinut In octombrie 1928, demască adevăratul sens al campaniei revizioniste, spunlnd următoarele : „Această campanie exprimă dorinţa buighczici de a slăbi mişcarea naţional revoluţionată de eliberare a maseloi muncitoare unguieşti din Ardeal. Pentru aceasta, P.C.R. trebuie să demaşte energic această înşelăciune In faţa maselor muncitoare ungureşti, să le arate că burghezia face toate acestea din frică în faţa mişcării revoluţionare care se desfăşoară de către masele muncitoare'1 l. în perioada crizei economice mondiale din 1929—1933, agravată prin criza agrară, contra- dicţiile sociale şi naţionale din Rominia s-au ascuţit şi mai mult. Conducerea ţării încearcă să lovească şi mai adînc în masele muncitoare ale minorităţilor naţionale, pentru a impune mai uşor intensificarea generală a exploatării. în multe locuri au fost concediaţi muncitori aparţinînd naţionalităţilor asuprite, spre a fi angajaţi în locul lor muncitori romini cu un salariu inferior. Rezultatul acestor manevre a fost înăsprirea exploatării muncitorilor de orice naţionalitate. Direcţia generală a căilor ferate a concediat în masă pe salariaţii unguri, sub pretextul că nu cunosc limba romînă. Numărul total al funcţionarilor maghiari dt stat, şi aşa extrem de mic, s-a redus pină in 1930 la 1699. Metoda examenului de limba romînă, ca mijloc de concediere, s-a extins şi la P.T.T., la funcţiile comunale, precum şi la şcolile confesionale. Agenţii fascismului, legionarii, gogo-cuziştii, precum şi ciracii lui Vaida-Voevod încep o campanie deşănţată în vederea concedierii muncitorilor şi funcţionarilor aparţinînd minorităţilor naţionale şi din întreprinderile particulare. în satele locuite de minorităţi naţionale, teroarea fiscală şi jandarmcrească n-a mai cunoscut limită. învăţătorii şi profesorii din şcolile confesionale ale minorităţilor naţionale primeau un salariu mult mai scăzut dccit colegii lor de la şcolile de stat, cu toslte că şi aceştia din urmă aveau un salariu de mizerie. Pe baza legii din 1931 a guvernului Iorga-Argctoianu, jumătate din salariile învăţătorilor din şcolile de stat trebuiau să fie achitate de către comune. Această lege a însemnat o povară In plus pentru comunele locuite de minoiităţi naţionale, dat fiind că ele şi aşa întreţineau In Întregime şcolile confesionale cu lilţiba de predare maternă. La toate acestea se adaugă şi alte diversiuni şovine, pentru a abate atenţia maselor de muncitori romîni de la loviturile date intereselor vitale a tuturor celor ce muncesc. Aşa de exem- plu, la 15 februarie 1930, Direcţia generală a căilor ferate a dat o circulară prin care interzice salariaţilor să răspundă la orice Întrebare pusă In limba minorităţilor naţionale, chiar dacă salariatul respectiv ar cunoaşte această limbă. De asemenea, directorul regional administrativ Dobrcscu, din Cluj, prin ordinul său nr. 5 037 din 7 aprlie 1930 dispune ca in consiliile judeţene şi comunale să se interzică cu desăvirşire Întrebuinţarea limbii minorităţilor naţionale la discuţii şi la Întocmirea proceselor verbale. S-a Început o vastă acţiune de cercetare a „originii etnice" şi de „analiza numelui”, căreia i-au căzut victime numeroase familii ale minorităţilor naţionale, {ăpindu-li-sc dreptul de a-şi instrui copiii In limba maternă, sub pretextul că ar fi romtni tn trecut deznaţionalizaţi. Răspunsul „partidului maghiar" al moşierilor şi fabricanţilor la toate acestea a fost tri- miterea unor petiţii la Societatea Naţiunilor, precum şi cttcva interpelări în parlament, ca de exemplu, în chestiunea concedierii ceferiştilor, cu argumentarea că asemenea măsuri duc la „bolşcvizarca acestor pături sociale". „Partidul maghiar" apără stăplnirea de orice acţiune de proporţii de masă şi susţine mai departe prin presă şi propaganda lui antipopulară reprimarea luptelor muncitorimii. 1 1 Documente privind istoria P.C.R., 1023 — 1028, E.P.L.P., voi. II, 1953, p. 595. www.dacoramamcajx) 5 NOTE SI COMUNICĂRI 101 Muncitorii şi ţiiranii romini şi de alte naţionalităţi nu se lasă insă abătuţi de propaganda şovină şi de teroare, de la drumul lor de luptă solidară revoluţionară, arătată de P.C.R. Aceasta s-a dovedit şi cu prilejul alegerilor din 1931 cind pe listele Blocului Muncitoresc-Ţărănesc — orga- nizaţia de masă creată şi condusă de Partidul Comunist din ilegalitate — s-au obţinut numai în 30 de judeţe 73 711 de voturi —faţă de cele 38 000 de voturi obţinute în 34 de judeţe în anul 1928 — cu toată teroarea dezlănţuită şi cu toate furturile de urne. Voturile au l'ost date deo- potrivă de oamenii muncii romini, maghiari şi de alte naţionalităţi. La acest rezultat a contribuit şi proclamaţia-program a Blocului, care a inclus revendicările imediate ale ţărănimii sărace şi mijlocaşe, precum şi ale naţionalităţilor asuprite. Teroarea dezlănţuită împotriva maselor muncitoreşti şi ţărăneşti nu slăbise nici In anii de după criza economică mondială. După instaurarea dictaturii Jiitleriste in Germania, guvernele reacţionare îşi intensifică eforturile pentru fascizarea ţării şi pentru pregătirea războiului anti- sovietic. In această perioadă partidul a condus nenumărate greve, demonstraţii de stradă şi alte acţiuni revoluţionare, la care au participat oamenii muncii romini, maghiari, evrei, germani, într-o solidaritate deplină. In toiul acestor lupte se ţine Congresul al V-lea al partidului. Analiza problemei naţionale, ca parte integrantă a problemei desăvirşirii revoluţiei bur- ghezo-democratice şi a transformării ei în revoluţie socialistă, constituie una din preocupările centrale ale Congresului al V-lea al partidului. Rezoluţiile Congresului în acest sens conţin un adevărat îndreptar pentru partid. Dintre contradicţiile sociale fundamentale care trebuiau rezolvate prin revoluţie, în Rominia, Congresul consideră că acelea naţionale dintre naţionalităţile asuprite şi clasele stăpî- nitoare romîne au o „importanţă enormă". Aceste contradicţii iau naştere, Intre altele, ca rezultat „al întrebuinţării de către clasele stăpînitoare din Romînia a unor forme extrem de crude de exploatare a maselor muncitoare ale naţiunilor asuprite precum şi al Înăbuşirii necruţătoare a culturii naţionale” l. Vorbind despre caracterul şi forţele motrice ale revoluţiei, congresul accentuează că In teritoriile locuite de minorităţile naţionale, unde lupta maselor ţărăneşti este strîns împletită cu lupta împotriva politicii de asuprire naţională, se poate lărgi frontul de luptă împotriva stăpînirii burghezo-moşiereşti. In aceste teritorii, „proletariatul, cu condiţia unei politici juste a partidului, poate să atragă după sine, contra imperialismului romîn, o anumită parte a ţără- nimii înstărite, precum şi mase însemnate ale micii burghezii orăşeneşti (meseriaşi, intelectuali, iniei negustori" etc.) 1 2. Totodată, în documentul de partid Sarcinile fundamentale şi tactica partidului se precizează că sarcina cea mai importantă a partidului este „crearea alianţei de luptă a muncitorilor, ţăranilor şi a maselor muncitoare ale naţiunilor asuprite, sub hegemonia proletariatului şi conducerea Partidului Comunist" 3. Toate acestea sînt cuprinse In rezoluţiile cu caracter general ale Congresului. Congresul a socotit însă că problema naţională este una din cele principale. De aceea el s-a ocupat şi de această problemă într-o hotărîre specială, tot aşa cum a făcut pentru problema ţărănească, problema sindicală etc. Rezoluţia Problema naţională tn Rominia şi sarcinile Partidului Comunist din Rominia atacă mai întîi măsurile neomenoase care lovesc în condiţiile elementare de viaţă ale maselor muncitoare din rindurile minorităţilor naţionale, măsuri vizînd intensificarea exploatării şi crearea unei diversiuni şovine pentru dezbinarea poporului muncitor. Rezoluţia arată că, In legătură cu adincirea crizei economice şi intensificarea pregătirilor de război, burghezia romînă a pornit la concedieri în masă ale muncitorilor aparţinînd naţionali- tăţilor asuprite. Au fost concediaţi muncitorii de la C.F.R., de la uzinele metalurgice şi în general 1 Documente din Istoria P.C.R., ed. a 2-a, E.P.L.P., 1953, p. 121. 2 Ibidem, p. 126. 3 Ibidem, p. 129. www.dacoromanica.ro 102 NOTE ŞI COMUNICĂRI 6 din toată industria de război; s-au luat măsuri de „economie1* * care loveau in intelectualii de la oraşe şi de la sate şi a introdus diferite restricţii care au ruinat zeci de mii de meşteşugari şi mici negustori evrei, unguri, ucrainicni, bulgari şi alţii. Rezoluţia stabileşte şi un program de acţiune ce decurge din această situaţie, arăttnd că sarcina imediată a partidului este să facă o cotitură in sensul organizării şi conducerii luptei zilnice Împotriva tuturor manifestărilor concrete de asuprire naţională. Programul de acţiune Înfăţişat cuprinde doleanţele cele mai arzătoare ale maselor minorităţilor naţionale, Indemntnd la luptă „Împotriva lichidării şcolilor In limba naţională... (limba naţiunii dominante. — L. B.), pentru şcoli gratuite In limba maternă, pentru dreptul egal al limbilor popoarelor asuprite In instituţiile de stat şi comunale... ; contra Închiderii instituţiilor culturale ale popoarelor asu- prite ; pentru libertatea deplină a organizaţiilor culturale, sportive etc. ale maselor muncitoare ale naţiunilor asuprite... ; Împotriva alungării In ilegalitate a organizaţiilor naţional-revolu- ţionare; Împotriva concedierilor muncitorilor şi slujbaşilor naţiunilor asuprite... “ L Congresul accentuează că, pentru asigurarea rolului de hegemon al proletariatului In conducerea luptei maselor populare ale minorităţilor naţionale, pentru asigurarea spiritului internaţionalist al luptei, trebuie demascată In faţa acestor mase, trădarea propriei lor burghezii, Înţelegerea ei cu clasele asupritoare romtne. „Trebuie explicat necontenit maselor — arată rezoluţia — că In lealitate, cu tot opoziţionismul aparent al partidelor burgheze, burghezia tuturor popoarelor asuprite caută unirea cu imperialismul romln, Împotriva maselor populare din Basarabia, Bucovina, Transilvania, Dobrogca şi Banat” *. Hotărlrea Congresului stabileşte că partidul trebuie să acorde o atenţie deosebită maselor maghiare, care stau încă sub influenţa partidului maghiar al moşierilor şi capitaliştilor, pentru a le scoate de sub această influenţă şi a le mobiliza pe frontul luptei naţional-revoluţionare, conduse de partidul clasei muncitoare. Congresul al V-lea al P.C.R. a avut urmări decisive asupra drumului pe care aveau să păşească masele minorităţilor naţionale asuprite. El a contribuit la Întărirea spiritului interna- ţionalist al clasei muncitoare şi la lămurirea comunităţii de interese ale maselor populare romtne şi ale minorităţilor naţionale, a importanţei luptei lor unite împotriva exploatatorilor şi asupri- torilor comuni. C.C. a. P.C.R., mergtnd pe linia îndeplinirii rezoluţiilor Congresului al V-lea, a luat hotărîri concrete, ca pe lingă organizaţiile naţional-revoluţionare, rusă, ucrainiană şi bulgară să se Înfiin- ţeze şi organizaţia de luptă a maselor populare maghiare din ţară, sub hegemonia proletariatului şi condusă de partid. în sensul hotărlrii Congresului al V-lea, clin iniţiativa C.C. al P.C.R., în luna septembrie 1932 apare la Cluj, gazeta săptămînală ţărănească „Falvak Nepe” (Lumea satelor) cu urmă- toarele obiective : mobilizarea maselor populare maghiare, mai ales a ţărănimii, In jurul reven- dicărilor lor economice şi politice ; lupta împotriva oricărei foime de exploatare şi de asuprire ; demascarea concretă a politicii trădătoare antipopulară a „partidului maghiar”, de sub condu- cerea burgheziei şi moşierimii; Înfrăţirea şi lupta solidară a maselor muncitoare romine şi maghiare. Cu toate piedicile puse In calea acestei gazete din partea aparatului de stat reacţionar, din partea tipografilor burghezi In slujba reacţiunii maghiare, cu toate maşinaţiile agenţilor „partidului maghiar” la sate, fiecare număr al gazetei s-a vindut în multe mii de exemplare 8. Articolele gazetei scrise Împotriva concedierilor în masă, împotriva execuţiilor silite, a abuzu- rilor fiscale, a terorii jandarmereşti, a administrării necinstite a averilor obşteşti, împotriva demagogiei revizioniste şi a pregătirilor războinice, erau citite cu mult interes de către oameni ai muncii maghiari de la sate şi de la oraşe. 1 Documente din istoria P.C.R., ed. a 2-a, E.P.L.P., 1953 p. 138—139. * Ibldem, p. 139—140. * Despre apariţia ziarului vezi şi: P. Constantinescu-Iaşi, Organizaţii de masă legale con- duse de P.C.R. in anii 1932—1938, Bucureşti, 1954, p. 115. www.dacoromamca.ro 7 NOTE 91 COMUNICAŞI - i . Articolele redacţionale ale gazetei erau Încă nesatisfăcătoare, ele manifestau mai mult o „atitudine de stlnga“, fără o linie cristalizată. în primele numere ale gazetei apar Insă scrisorile corespondenţilor muncitori, ţărani, mici meseriaşi, învăţători de la sate, care demască In mod concret samavolniciile autorităţilor locale şi uneltirile potentaţiloi „partidului maghiar". Gazeta demască starea de mizerie şi de teroare care domneşte la sate şi cheamă ţărănimea maghiară la luptă alături de ţărănimea romlnă. Articolul intitulat Calvarul Invălălorimii maghiare arată că ţărănimea, Încărcată cu poveri peste măsură de suportat, nu mai este In stare să plă- tească salariul Învăţătorilor din şcolile confesionale, că statul nu contribuie cu nimic la Între- ţinerea lor, iar păturile avute maghiare nu simt nici o obligaţie faţă de Învăţători, care astfel rămln fără plată luni Întregi L Gazeta relatează rezistenţa ţăranilor din satul Ciurea (lingă Săvădisla, reg. Cluj) faţă de perceptorul Însoţit de jandarmi, o acţiune de masă din comuna Mociu (Cluj) unde mulţimea compusă din ţărani romlni şi unguri a zădărnicit licitaţia bunurilor sechestrate a, lupta ţăranilor muncitori romlni şi maghiari din fostele judeţe Mureş şi Ciuc, care s-au apărat cu securi şi furci In faţa execuţiilor silite In contul impozitelor a. O scrisoare din judeţul Ciuc demască manoperele necinstite ale conducătorilor judeţeni ai „partidului maghiar", şi ale unor funcţionari de stat, Împreună cu clţiva chiaburi, In delapidarea veniturilor composesoratelor 1 * * 4. Apar articole de solidarizare cu lupta eroică a muncitorilor ceferişti. O dată cu răsplndirca tot mai largă a gazetei se Începe campania pentru Înăbuşirea apariţiei ei. Tot mai multe exemplare slnt Înapoiate de la poştă cu Indicaţia „refuzat primirea", ca după aceea să vină rcclamaţia aceloraşi abonaţi că nu primesc gazeta. Corespondenţii şi cititorii gazetei slnt hărţuiţi de poliţie şi jandarmerie. La sfirşitul lunii februarie 1933, apariţia gazetei este interzisă de siguranţă. Mişcarea cristalizată In jurul gazetei „Falvak Năpe” este folosită Insă de partid pentru Înjghebarea unei grupări opoziţioniste faţă de conducerea reacţionară a „partidului maghiar", ceea ce va Însemna primul pas făcut spre crearea organizaţiei naţional-revoluţionare maghiare, condusă de partidul clasei muncitoare. Şedinţa plenară a C.C. al P.C.R. de la începutul lunii mai 1933 constată printre succesele obţinute In urma hotărlrilor Congresului al V-lca, „o oarecare lărgire — deşi cu totul neîndestu- lătoare — a legăturilor cu masele ţărăneşti In special scoaterea organelor (de presă. — L. B.) legale ţărăneşti In limba romlnă şi ungară" ... subliniind totodată că „Partidul Comunist din Romlnia n-a reuşit Încă să facă cotitura necesară In cele mai importante domenii ale muncii la sate, In mişcarea naţional-revoluţionară..." *. Măreţele lupte revoluţionare ale muncitorilor ceferişti şi petrolişti din ianuaric-fcbruaric 1933, sub conducerea partidului, au contribuit nu numai la ridicarea spiritului revoluţionar al clasei muncitoare, dar au dat un impuls şi luptei ţărănimii, precum şi luptei revoluţionare a naţionalităţilor asuprite. Pentru organizarea, lărgirea şi conducerea acestei lupte In mijlocul maselor populare maghiare, pe baza directivelor primite din partea C.C. al P.C.R., ia fiinţă gruparea „Magyarpârti Ellcnzăk" (Opoziţia Partidului Maghiar), constituită din clementele democrate nemulţumite de politica reacţionară a conducerii „partidului maghiar". La adunarea constitutivă a opoziţiei, ţinută la 19 iunie 1933 in restaurantul cizmarilor (Csizmadiaszin) Ia Cluj, iau parte mai multe sute de persoane, luptători de frunte ai mişcării opoziţioniste. în afară de muncitori, mici meseriaşi, intelectuali şi studenţi, au venit şi repre- zentanţi ai ţărănimii maghiare din Împrejurimile Clujului (Mcra, Florcşti, Vlaha, Luna de Sus etc.). Unul dintre organizatorii şi vorbitorii adunării este comunistul Kovâcs Jânos, dulgher din Floreşti, care peste un an va fi arestat şi schingiuit de moarte de jandarmi. (înmormlntarca 1 „Falvak Năpe”, nr. 1, din 30 sept. 1932. * lbidem, nr. 16 din 14 oct. 1933. * Ibidjm, nr. 28 din 26 oct. 1933. 4 lbidem, nr. 34 din 4 nov. 1933. * Documente din Istoria P.C.R-, ed_a 2-a, 1953, p, 194 —195. www.dacoromamca.ro 104 NOTE SI COMONICARI 8 lui sc va transforma tntr-o demonstraţie politică curajoasă, împotriva terorii guvernamentale şi împotriva uneltelor reacţiunii maghiare care l-au dat pe mina călăilor)1. Sub conducerea comitetului de acţiune, ales la Cluj, Opoziţia Partidului Maghiar, In frunte cu comuniştii, Începe să organizeze comitete de iniţiativă în toate judeţele cu populaţie maghiară. Mişcarea ia amploare din primele săptămini. Sc porneşte lupta Împotriva samavolniciilor auto- rităţilor şovine şi ale conducerii trădătoare a „partidului maghiar**. La sflrşitul lunii iunie are loc congresul „partidului maghiar** la Tlrgu-Murcş. Pe lingă invitaţii oficiali, moşieri, bancheri, avocaţi înstăriţi, preoţi şi ciţiva chiaburi au venit din toate părţile ţării mai mult de o sută de delegaţi ai opoziţiei, reprezentanţi ai păturilor largi populare maghiare din ţară. Delegaţii opoziţiei au rupt cordoanele oamenilor de pază ai conducerii reac- ţionare, întărite cu efective poliţieneşti din Tlrgu-Murcş şi din alte oraşe, şi au pătruns In sală. Li au cerut cuvlntul In numele poporului, nereprezentat la congres. Zbirii conducerii, înarmaţi cu bastoane şi ajutaţi de agenţii siguranţei, s-au năpustit asupra muncitorilor, ţăranilor şi stu- denţilor delegaţi ai opoziţiei, aruncindu-i afară. Aceştia din urmă, cu alte sute de oameni ai muncii din oraş adunaţi In faţa sălii „Transilvaniei”, unde se ţinea congresul, s-au strins imediat in sala „Appolo“ Intr-o adunare de protest, care a demascat atitudinea făţarnică a conducerii „partidului maghiar**, apărătoare a privilegiilor de castă ale capitaliştilor şi moşierilor, duşmană poporului. Acţiunea aceasta a avut un ecou larg In masele populare maghiare In ţară, contri- buind la Întărirea mişcării opoziţioniste. Au urmat adunări constitutive ale opoziţiei In numeroase localităţi. Cîteva din aceste adunări s-au transformat in acţiuni de masă, Îndreptate Împotriva terorii autorităţilor locale. Astfel, la Ditrău (jud. Ciuc), clnd jandarmii au arestat pe cei doi delegaţi centrali ai opo- ziţiei, circa o mie de ţărani muncitori, bărbaţi şi femei, s-au adunat in faţa jandarmeriei, protes- tind energic împotriva arestării delegaţilor şi obliglnd pe jandarmi să-i pună In libertate. Aceste lupte se încadrează In lupta generală a poporului muncitor, conduse de P.C.R. In toamna anului 1933, cu ajutorul P.C.R. conducerea Opoziţiei din Partidul Maghiar este curăţită de unele ele- mente aventuriste, strecurate In mişcare pentru scopuri carieriste, care începuseră tratative separate cu partidul liberâl şi alte partide burgheze. Conducerea Opoziţiei, Îndrumată de P.C.R., scoate la 9 septembrie 1933 o gazetă săptă- mlnală cu titlul „Nipakarat** (Voinţa poporului), care apare la Cluj plnă In ianuarie 1934. Pe lingă publicarea de ştiri şi scrisori despre luptele maselor muncitoare maghiare, duse Împreună cu fraţii lor romlni împotriva terorii fiscale, a execuţiilor silite, a brutalităţilor jandar- mereşti, despre viaţa plină de umilinţe şi de mizerie a argaţilor de pe moşiile grofilor, despre doleanţele micilor meseriaşi, despre faptele mlrşave ale reacţionarilor maghiari care se Înţelegeau foarte bine cu reacţionarii romlni In jefuirea poporului muncitor, gazeta se încadrează In lupta generală condusă de partid împotriva fascizării ţării şi a pregătirilor războiului antisovietic 2. în noiembrie 1933 guvernul naţional-ţărănesc al lui Vaida — autorul măcelului de la Griviţa, al creşterii teroiii fiscale, al „curbelor de sacrificii**, al asupririi tot mai accentuate a minorităţilor naţionale, cade, nemaiputînd face faţă nemulţumirii cresclnde a maselor largi populare. Vin la putere liberalii, în scopul de a continua, sub altă formă, pregătirile pentru instaurarea dictaturii fasciste. Se anunţă noi alegeri. Conducerea „partidului maghiar** pune în locurile de frunte ale listelor lui electorale moşieri, bancheri şi avocaţi ai întreprinderilor capitaliste. Comitetul de conducere al opoziţiei, în şedinţa ţinută la 23 noiembrie 1933, hotărăşte să depună în alegeri liste independente. Gu aceeaşi ocazie aprobă un program alcătuit pe baza hotărîrilor adunării constitutive. In Introducerea programului se subliniază că, pornind la luptă, opoziţia „va păşi înainte alături de celelalte popoare asuprite din Romînia** .... că „cele mai largi pături ale populaţiei 1 „Szekelyfoldi Năplap", 8 aprilie 1934. 2 P. Constantinescu-Iaşi, op. cil., p. 123, 130, 131. www.dacoromanica.ro 9 NOTE SI COMUNICAU! 105 romtneşti sînt asuprite şi ele de guvernele care oprimă minorităţile naţionale”. Opoziţia va lupta „pentru un astfel de sistem care să curme toate dezbinările şi răfuielile agresive dintre popoare, împotriva oricărui soi de fascism, de care se servesc ca unelte de asuprire diferitele clici politice". Pe lingă revendicarea libertăţilor democratice generale, a Împroprietăririi ţărănimii sărace, a anulării totale a datoriilor către cămătari şi bănci ale maselor populare, ştergerea taxelor şi amenzilor nedrepte, programul enumeră revendicările speciale ale maselor populare maghiare : susţinerea de către stat a unui număr suficient de şcoli gratuite în limba maternă ; administraţia şi justiţia in limba maghiară in judeţele şi oraşele cu populaţie maghiară, iar hi ţinuturile cu populaţie mixtă In limbile materne ale populaţiei respective ; angajarea muncitorilor, funcţio- narilor şi tehnicienilor maghiari în Întreprinderile de stat şi comunale fără nici o îngrădire ; reprimirea muncitorilor şi funcţionarilor concediaţi; rezolvarea definitivă a problemei pensio- narilor maghiari; libertatea de funcţionare a asociaţiilor culturale, economice şi sportive ale minorităţilor naţionale şi sprijinirea acestora de către stat. în concluzie, programul ia poziţie împotriva uneltirilor fasciste şi războinice, şi împotriva demagogiei revizioniste. „Hitlcr — spune programul — a reuşit să acapareze puterea prin faptul că a arborat programul ştergerii tratatului de la Versailles prin puterea armelor. Iar acum vorbeşte despre revizuiri „paşnice", dar fiecare este lămurit că Germania fascistă, sub lozinca dreptului egal la Înarmare, pregăteşte un nou război. Această revizuire Înseamnă deci război" 1. în continuare se arată că naţionalităţile asuprite pot ajunge la adevărata lor libertate numai dacă îşi cuceresc cu sprijinul maselor populare drepturile lor, libertatea de a dispune de soarta lor. Apelul electoral al opoziţiei analizează situaţia politică intervenită in urma căderii guver- nului naţional-ţărănesc al lui Vaida şi a venirii la putere a liberalilor : „Ultima criză de guvernare a partidului naţional-ţărănesc a demonstrat cea mai josnică demagogie, cea mai dcsăvlrşită pildă de trădare a acestui partid care s-a pecetluit ca cel mai periculos partid reacţionar din întreaga ţară. La aceasta e părtaşă nu numai fracţiunea lui Vaida, ci cu toate şiretlicurile şi ipocrizia sa tactică şi fracţiunea Maniu-Mihalache, toţi cîntă pe aceeaşi strună". „Acum din nou — se spune In continuare In apel — a ajuns la domnie partidul liberal, au cu alte cuvinte am căzut din lac In puţ. Experienţa de 15 ani a învăţat populaţia maghiară din Ardeal că partidul liberal este sinonim cu asuprirea noastră colonială. în general, liberalii au administrat Transilvania ca pe o colonie, au ţinut populaţia maghiară de aici într-o dublă opresiune şi exploatare colonială prin introducerea dobînzii bancare de 50 — 60%. Magnaţii, bancherii şi fabricanţii partidului maghiar se oferă şi de data aceasta ca mijlo^ citori, pentru a stoarce vlaga maselor populare maghiare din Transilvania”. Demascîndu-i pe aceştia, apelul arată : „Partidul maghiar din Romînia, credincios tre- cutului său se dovedeşte şi acum aliatul de totdeauna al partidului guvernamental în ceea ce priveşte asuprirea populaţiei maghiare. Noi alegeri, noi afaceri, noi operaţiuni băneşti, aceasta este lozinca partidului maghiar în alegeri. Conducerea partidului maghiar a oferit şi In aceste alegeri spre vînzare guvernului liberal masele ungureşti" a. Opoziţia — deoarece i s-a refuzat semnul electoral — este nevoită să se prezinte fără semn In alegeri. Totodată, partidul liberal şi „partidul maghiar" se înţeleg In vederea unei colaborări electorale şi a unui sprijin efectiv din „partea partidului maghiar" la întocmirea proiectelor de legi, la discutarea mesajului. Guvernul liberal permite „partidului maghiar" să candideze în alegerile de deputaţi Intr-o serie de judeţe, primind In schimb voturile „partidului maghiar" pentru locurile de senatori. 1 „Nepakarat", 25 nov. 1933. ! ibidem, 3 dec. 1933. . www.dacoromamca.ro 106 NOTE 81 COMUNICĂRI 10 Clrdăşia dintre guvernul liberal şi conducerea reacţionară a ,,partidului maghiar'* se arată de la Început „rodnică". Teroarea poliţienească Împiedică opoziţia să-şi depună listele. Delegaţia opoziţiei este alungată de două ori cu forţa publică de la Palatul Justiţiei din Cluj; delegaţii opoziţiei trimişi la Braşov şi Tlrgu-Murcş slnt arestaţi şi obligaţi să se Înapoieze sub escortă, iar In Ciuc, sînt arestaţi toţi candidaţii împreună cu delegatull. Primul număr după alegeri al gazetei „Năpakarat”, din 14 ianuarie 1934, apare deja pe jumătate cenzurat, iar peste clteva zile apariţia gazetei este interzisă. Se trece la persecutarea redactorilor gazetei şi a organizatorilor mişcării. Se Înscenează unul după altul procese Împotriva lor, iar presa maghiară reacţionară li calomniază ca „trădători ai naţiunii" şi li denunţă sigu- ranţei ca comunişti. Cu sprijinul P.C.R., gazeta reapare la 10 martie 1934 la Tîrgu-Mureş, sub titlul „Szăkely- fbldi Năpakarat" (Voinţa poporului din secuime), iar de la 1 aprilie 1934 sub titlul „Szăkelyfoldi Ndplap" (Gazeta populară din secuime). In paginile acesteia apar tot mai multe scrisori despre organizarea unor comitete largi „săruta pămlntul şi striga In uliţe să dea să omoare pe cine zice că pămlntul este al său”. Şi tot Eliade schimbă caracterul acestei insinuări, făclnd de astă dată din Ionescu de la Brad un agent al lui Ion Ghica, pe care 11 acuză de asemenea că ar urmări scopuri ascunse; iată cum sună şi această Învinuire calom- nioasă 3 : „Ion Ghica, capul Comisiei executive, chiamă prin complicii săi pe Ionescu din Moldova şi-l pune a striga : să moară cine zice că are de proprietate pămint. Guvernul ales de ţară destituie şl depărtează pe acest agent provocator". Caracterul calomniator al acestor denunţuri ale lui Eliade este cu atlt mai evident cu cit se ştia de către toţi „căuzaşii", inclusiv Eliade, in ce împrejurări a fost pus Ion Ionescu in situaţia de a se alătura, ca factor activ, de primă importanţă, revoluţiei muntene ; nu trimis de guvernul reacţionar de la Iaşi, nici adus de Ion Ghica, ci chemat din Moldova de către I.ocotencnţa dom- nească constituită la Bucureşti, adică de către Eliade Însuşi şi de către Teii, In urma recomandării lui Bălcescu. Convocarea l-a surprins pe Ionescu la Săbăoani, nu departe de Roman ; el a plecat 1 Opere, Bucureşti, Ed. Socec, 1890, p. 481. * Epistole şi acte, Paris 1851, p. 7. 3 „Conservatorul”, 1857, p. 162. www.dacoromanica.ro 108 NOTE SI COMUNICĂRI 2 imediat pe jos, mergind toată noaptea. Ajunglnd la Vasile Alecsandri, la Mirceşti, poetul i-a pus la dispoziţie o trăsură şi o sumă de bani spre a-i permite să treacă In secret In Muntenia. Guvernul revoluţionar de la Bucureşti — ncavlnd la dispoziţie un expert !n chestiunile agricole pentru Comisia de reformă agrară — s-a glndit să recurgă la serviciile moldoveanului Ionescu, care avea studii superioare In agronomic la Rovillc şi la Paris, şi de ale cărui simpatii pentru ideile revoluţionare Bălcescu se putuse convinge cu ocazia unei vizite pe care o făcuse cu clţiva ani Înainte In Moldova, vizită In cursul căreia 11 Intllnise pe Ioncscu la moşia lui Costache Negri. Cu această ocazie, Ion Ioncscu de la Brad s-a lămurit complet el Însuşi, hotărlnd să aştepte un prilej apropiat pentru a se pune In slujba ţărănimii asuprite de regimul feudal din principate 1. In aceste Împrejurări a conlucrat Ioncscu de la Brad cu guvernul revoluţionar de la Bucu- reşti, tn sinul Comisiei de reformă agrară, ca vicepreşedinte cu vot numai consultativ şi ca expert, dar tn fond, ca arbitru Intre delegaţii boieri şi delegaţii ţărani care formau In comisie două tabere adverse ce s-au dovedit plnă la urmă de neîmpăcat. Comisia nu şi-a putut Încheia lucrările ; (lupă discuţii aprinse, ea a fost dizolvată In ziua de 19 august 1848 ; este cu totul neadevărat că Ioncscu de la Brad a fost desliluil, aşa cum pretinde Eliadc In textul citat mai sus. Este de la sine Înţeles că atitudinea dirză a lui Ioncscu, care a refuzat orice compromisuri in favoarea boierilor proprietari de moşii, a fost una din cauzele care au determinat aripa moderată a guver- nului revoluţionar să impună dizolvarea ; faptul reiese şi din textul decretului de dizolvare, din care desprindem fraza următoare, aluzie directă la activitatea desfăşurată de Ioncscu de la Brad : . .văzlnd mai vlrtos că cei numiţi din partea guvernului2 In loc de a insufla o Încredere de ncpărtinirc Întreagă şi spiritul păcii, care e singurul cuget al guvernului, a făcut să creadă cei mai mulţi că aceştia se trag mai mult la o parte de cit la alta printr-un zel dictat de sim- patii .. .” 3. Iată deci guvernul revoluţionar, care, în articolul 13 al proclamaţiei de la Izlaz, se pronun- ţase făţiş pentru desfiinţarea clăcii, considcrind, la două luni după aceea, că Intre boieri şi ţără- nime există anumite conflicte ce trebuie lămurite pe baza unor discuţii mijlocite de guvern, dar pe care acesta socoteşte că este chemat să le urmărească Intr-un spirit de nepărtinire desăvlrşită. Şi numai Ionescu de la Brad, care a nesocotit aceste intenţii „nepărtinitoare” ale guvernului, ar fi zădărnicit, prin acţiunea sa In sinul Comisiei, o Înţelegere care ar fi satisfăcut părţile In conflict, adică proprietarii de moşii şi clăcaşii. Ionescu era astfel denunţat boierimii ca un ele- ment primejdios şi subversiv de către Însuşi guvernul revoluţionar, care mersese din concesie In concesie şi din capitulare în capitulare, In urma Îndepărtării lui Bălcescu şi a oamenilor din jurul său, care formau aripa radicală a mişcării, Locotcncnţa domnească adoptînd o poziţie din ce In ce mai moderată. După căderea revoluţiei, Ioncscu de la Brad, semnalat boierimii ca un duşman neînfricat al vechii orînduiri, este surghiunit In Turcia. Iată cum povesteşte el însuşi aceste evenimente : „Împroprietărirea ţăranilor, propusă şi foarte sprijinită de mine, mi-au adus o ură neîmpăcată din partea boierilor şi la 13 septembrie 1848, venind turcii In Bucureşti, m-au prins şi pe mine, m-au Închis la Cotroceni şi de acolo m-au dus la Giurgiu şi m-au alungat din ţară, surgliiunin- du-mă peste Dunăre” 4. Care a fost totuşi principalul punct de fricţiune dintre Ionescu de la Brad şi delegaţii boierimii In sinul Comisiei de reformă agrară de la 1848? In realitate, boierii nu se opuneau, principial, clnd era vorba de desfiinţarea clăcii; ei simţeau prea bine că o opunere totală nu mai este posibilă In Europa de la mijlocul secolului al XlX-lea. Ceea ce preconizau cei mai 1 Ionescu de la Brad declară In Agricultura romlnă de la Bradu, Roman, 1886, p. 24, că la 1846, la Mînjina, Bălcescu l-a convins că este absolut indispensabil ca soarta ţăranului clăcaş să fie Îmbunătăţită. 2 Singurul numit era Ionescu de la Brad, ceilalţi membri ai Comisiei erau, fără excepţie, delegaţi ai ţăranilor sau ai proprietarilor. 3 Anul 1848 tn Principalele Romine, voi. III, decretul nr. 460, p. 541. 4 Ion Ionescu, Viafa mea de mine însumi, Iaşi, 1889, p. 8. www.dacoromamca.ro 3 NOTE SI COMUNICAM 109 mulţi dintre delegaţii proprietarilor de moşii, ca corespunzînd intereselor boierimii, era o eliberare de clacă a ţărănimii, dar fără Împroprietărirea corespunzătoare. Dar, litera articolului 13 din Proclamaţia de la Izlaz punea clar problema emancipării ţăranilor In corelaţie directă cu Împro- prietărirea lor şi prevedea în scurta sa redactare „emanciparea clăcaşilor, ce se fac proprietari prin despăgubire”. Locotcncnţa domnească nu putea să se abată de la această linie fără să tră- deze spiritul revoluţiei, pe care 11 afirmase de la Început; iar o atitudine neutră In problema emancipării era ceva de neînţeles din partea guvernului tcvoluţionar. Aşadar, Ionescu de la Brad adoptă o atitudine consecventă, opunîndu-se în mod făţiş concepţiei boiereşti, a unei ■emancipări netnsoţite de împroprietărire. El aminteşte 1 că dreptul ţărănimii la pămînt este „o moştenire din strămoşi” recunoscută chiar de Regulamentul Organic2, care specifică : „Se va împărţi toată Întinderea moşiei In trei părţi deopotrivă, din care două se vor da pe seama locui- torilor şi o parte se va păstra pe seama proprietarilor”. Şi Ion Ionescu adaugă : „De această şerbire a proprietăţii caută proprietarii să se libereze, şi In loc să zică : cerem emanciparea pro- prietăţii noastre, zic: voim emanciparea clăcaşilor; ...In fapt ei îşi emancipează proprietatea lor”. Ionescu de la Brad este hotărlt să ducă lupta Împotriva acestei nemaipomenite intervertiri a situaţiei de drept, chemată să pună un jug Încă şi mai asupritor asupra poporului. Prin aceasta, Ionescu de la Brad dovedeşte că ştia să adîncească problemele sociale şi să le pună în adevărata lor lumină. Ca un element dintre cele mai Înaintate printre „căuzaşii” de la 1848, el are, ca şi Bălcescu, conştiinţa in portanţei istorice a luptei de clasă ca motor al mişcărilor sociale şi în jurul acestei idei va căuta întotdeauna să situeze problemele în privinţa cărora este chemat de evenimente să se pronunţe. El vede atit de clar pentru timpurile acelea, Incit în articolul său apărut în „Popolul suveran” din 2 august 1848 arată că întotdeauna cauza revoluţiilor este lupta de clasă s, cu care ocazie scrie : „Eu în partea mea văd emancipaţia sătea- nului, lupta între proprietar şi proletar, între boier şi ţăran, colo Intre bogaţi şi săraci, dincolo Intre capitalişti şi muncitori; proprietarii, boierii, bogaţii, capitaliştii, avlnd toţi acelaşi interes, se coalizează pretutindeni spre a-şi apăra privilegiurile şi monopolurile împotriva proletarilor, ţăranilor, săracilor, lazaronilor, irlandezilor şi muncitorilor care caută umanitatea şi creştină- tatea în societate, spre a-şi asigura libertatea, egalitatea şi frăţia. Aceste contradicţii sociale existînd pretutindenca, ne arată pretutindenea nevoia de a se emancipa, de a se revolta... ; elementul revoluţiei este lucrăreţ pretutindenea, căci pretutindenea se află bogaţi şi săraci, burghezi şi muncitori, proprietari şi ţărani”. Şi, treetnd la problema luptei de clasă, aşa cum o găseşte pusă în timpul său şi în ţara sa, Ionescu de la Brad conchide : „Revoluţia romină va fi consolidată cind întrebarea ( 1) atît de complicată a proprietăţii va fi declarată, lucru ce-mi dă o cale de a mă ocupa cu proprietatea atît în privinţa agricolă, cit şi a economici politice”. Nu putea fi vorba ca, lucrind în sinul Comisiei de reformă agrară, Ionescu de la Brad să abdice de la principii pe care se sprijinea revoluţia, principii care întăreau proclamaţia de la Izlaz şi care sprijineau şi directivele ce le primise în momentul în care începuse să lucreze activ în problema agrară, directive care nu puteau fi decit favorabile ţărănimii. In problema rurală ce i se Înfăţişa, Ionescu de la Brad vede lupta între ţărani şi moşieri, adică lupta de clasă aşa cum se desfăşura în ţările noastre în acel moment. El exprimă această idee verbal tn şedinţa din 13 august a Comisiei de reformă agrară, clnd se adresează in special proprietarilor prezenţi : „Domnilor 1 GIndiţi-vă adine Ia toate cite vedem In lume, lupta între bogat şi sărac, lupta între muncitor şi capitalist, lupta între ţăran şi proprietar este încinsă în toate părţile”. Este aici un apel la realitate pe care Ionescu de la Brad spera că boierii 11 vor înţelege. Este neîndoios că Ionescu se situează pe o poziţie democrată şi nu socialistă. El trebuie privit ca un democrat sincer şi consecvent, care duce lupta revoluţionară in favoarea celor 1 „Pruncul romtn” din 4 septembrie 1848, p. 145, coL 2. 2 Ed. din Bucureşti, 1832, art. 144, faţa 64. 9 Articolul are ca titlu tocmai Caur ' ' WWW. 110 NOTE SI COMUNICĂRI 4 asupriţi de regimul feudal al moşierilor din Principate şi înţelege clar că lupta acestora nu poate înceta atîta timp cit vor exista exploatatori şi exploataţi, oricare ar fi cuprinsul antagonismului de clasă şi oriunde s-ar manifesta el In societăţile omeneşti *. Apliclnd această teorie justă la problema agrară, aşa cum se înfăţişa în Principate pe la mijlocul secolului trecut, cl cere împroprietărirea ţăranilor cu pămîntul necesar, fiind împotriva eliberării ţăranilor de mijloacele de producţie. Ţăranul, eliberat de clacă — exclamă el — devine „un proletar”, dacă nu este împroprietărit în mod concomitent, lucru pe care îl ilustrează în modul următor : „Scripca este instrumentul lăutarului, pămîntul este instrumentul clăcaşului; să eman- cipăm acum pe aceşti doi producători şi să vedem ce va ieşi; iei scripca de la lăutar, iar pămîntui de la clăcaş, şi atunci nici unul nici altul nu se va mai putea hrăni întru sudoarea feţei sale” a. Pribegind In Turcia în împrejurările pe care le-am schiţat pe scurt, Ionescu de la Brad va publica o broşură întitulată Romlnll nu stnl comunişti în scopul de a justifica mişcarea „paşop- tistă" In ochii Europei şi mai cu scamă a Turciei 3 şi de a linişti guvernele Inspăimîntate de această „stafie”. în această broşură el îi atacă fără menajamente pe „ciocoi”, deîinindu-i „omizile acelea ce rod frunzele şi rodurilc arborelui prosperităţii publice”. Totodată însă el prezintă o imagine arbitrară şi eronată a socialismului şi comunismului (care ar fi împotriva familiei şi a religiei), imagine pe care ştim precis şi din alte lucrări că nu o crede adevărată4: el proclamă că aceste ideologii nu au nimic comun cu ţelurile mişcării ce avusese loc în Ţara Romtncască 5. El recunoaşte totuşi, după ce cnumeră şcolile socialiste pe atunci cunoscute (adăugind şi denumirile cîtorva secte de reformatori religioşi, precum adamniţii şi anabaptiştii), că toţi aceştia „caută să dea lumii o organizaţie soţială In care omul să nu ucidă pe om, precum îl ucide astăzi robia, In care omul să nu fie furul omului, precum II fură astăzi proprietatea". Această declaraţie ne ajută să descoperim încă o ultimă trăsătură a ideologici îmbrăţişată de Ionescu de la Brad, trăsătură care ne permite să definim încă şi mai bine poziţia sa. Vom vedea în cele ce urmează că aceste caracterizări nu slnt inutile, dacă vrem să explicăm acţiunea pe care o întreprinde Ionescu de la Brad în Dobrogca. Declaraţia aceasta, care pune furtul alături cu proprietatea, şi care este o reminiscenţă a paradoxului celebru al lui Proudhon, ne dovedeşte în ce măsură era eliberat agronomul icşan de vechile prejudecăţi privitoare la drep- turile absolute şi sacre ce erau recunoscute proprietăţii e. în ce priveşte proprietatea boierească din Principate, ea are în ochii lui Ionescu de la Brad un caracter care o slăbeşte şi o îndepărtează şi mai mult de o situaţie de drept ce ar putea să o pună deasupra oricărei discuţii. Intr-adevăr, 1 2 3 4 1 Pomenind despre „lazaroni” şi „irlandezi” în textul reprodus de noi mai sus, devine limpede că Ionescu de la Brad se referă şi la naţiunile asuprite luptind pentru libertate. 2 „Pruncul romin“ din 9 septembrie, p. 154, col. 1, art. Emanciparea clăcaşilor. Arti- colul apare după dizolvarea Comisiei de reformă agrară, dizolvare ce are loc la 19 august. 3 înainte de a ajunge la Constantinopol, Ion Ionescu s-a oprit timp de cîteva luni în Transilvania. A se vedea şi V. Maciu şi C. Vasilescu, Ion Ionescu de la Brad, luptător revoluţionar, în „Studii” 1954, nr. 3, p. 145 şi urm. 4 A se vedea In special articolul său din „Pruncul romîn”, nr. 24, intitulat Socialiştii, adversari ai proprietăţii, în care ne dă o analiză destul de amănunţită a sistemului de muncă falaustcrian. Chiar în broşura amintită, Ionescu de la Brad, apărîndu-se împotriva învinuirii de a împărtăşi doctrinele socialiste, le expune cu un lux de detalii care trădează o admiraţie vădită şi un entuziasm ce dezminte rezervele sale şi le face pur formale. * în cadrul aceloraşi preocupări, Ion Ghica, agentul ţării la Constantinopol, adresase mai înainte o notă Sublimei Porţi şi ambasadorilor Angliei şi Franţei în care pomeneşte şi de lucrările Comisiei de reformă agrară conduse de Ionescu de la Brad". Această Comisie — preci- zează nota — s-a ţinut mereu In limitele prescrise de dreptul şi respectul ce se datoreşte proprie- tăţii. Nici o idee socialistă sau comunistă n-a fost exprimată pînă acum în sinul acestei Comisiuni”. (Anul 1848, t. III, p. 757). * în articolul său Socialiştii, adversari ai proprietăţii, Ionescu de la Brad îşi însuşeşte acest punct de vedere încă şi mai clar; vorbind despre Proudhon, scrie că acesta, „cu o logică de fer, dovedeşte că proprietatea este o tîlhărie, precum robia este o ucidere de om”. Ca mulţi alţii, cl se lasă aici înşelat de violenţa verbală a unei formule ambigue în care se Îmbracă o filo- zofie inconsecventă, pe care Marx o denunţă fără cruţare In Mizeria filozofiei. www.dacoromanica.ro 5 MOŢE SI COMUN IC Aii I 111 cum se prezintă In drept proprietatea moşierească, chiar In urma ultimelor legiuiri, care nu se poate pretinde că au fost făcute In favoarea ţăranilor clăcaşi ? Aceştia nici nu au ştiut cind s-au făcut, ci s-au pomenit cu ele puse pe capul lor cu silnicie, ca o ticluire a boierilor L Insă, chiar după aceste legiuiri apăsătoare, „clăcaşul a fost asigurat dc o părticică dc pămlnt, care era a stăplnului numai cu numele, fiind de fapt a clăcaşului, căci stăplnul nu-1 putea goni de pe dinsa” 1 2. In limbajul juridic al epocii se chema că proprietatea boierească nu era absolută, ci condiţionată. Eliberarea clăcaşilor fără împroprietărire ar fi echivalat cu o pierdere a unor drepturi mai vechi ale lor în favoarea boierilor, deveniţi proprietari absoluţi ai pămlntului. Din toate acestea se poate Înţelege uşor că Ionescu de la Brad se simţea cu atlt mai îndreptăţit să apliee proprietăţii boiereşti din Principate preceptul proudhonian cunoscut şi că nu s-a sfiit să-l enunţe In broşura prin care justifica In străinătate mişcarea dc la 1848 ; că nu a acceptat să abdice de la ideile pentru care luptase, chiar cu riscul de a vedea că Indrăsneala sa Ii închide toate uşile la Constan- tinopol şi că II reduce la mizeria ce-1 plndcşte atlt de des pe refugiatul politic. Totuşi, In ciuda persecuţiilor pe care putea să le atragă asupra lui, Intr-un mediu dintre cele mal întunecate din întreaga Europă a timpului, In mijlocul unui regim feudal de tipul cel mai reacţionar, Ionescu de la Brad reuşeşte, In Turcia, In chip neaşteptat de bine, după cum reiese din scurtele relaţii date In autobiografia sa. In aceste pasaje, el ne arată că a cunoscut un moment de deznădejde din care a ieşit printr-un concurs dc împrejurări din cele mai minunate, „Vai de capul meu 1 Nu ştiam ce să fac — scrie el — 3 cind iată că mă pomenesc cu unul din deputaţii ţăranilor de la Bucureşti, trimis de ceilalţi ca să-mi aducă bani de cheltuială şi să mă roage să mă duc la Constantinopole şi să susţin la Împărăţie emanciparea şi Împroprietărirea ţăranilor cu despăgubire. La Constantinopole am găsit pe colegul meu dc la Academia Mihăileană, D. Ion Ghica, ce fusese trimis din partea revoluţionarilor de la 1848 ca să susţină cauza regimului nou consti- tuţional. Cu recomandarea lui Ion Ghica, am intrat scriitor la Noguăs, directorul şi proprietarul jurnalului de Constantinopole 4 *, şi am ajuns In fine a fi colaborator al jurnalului. Duclndu-mă la Brusa ca să văd pe confraţii mei ce erau ca- internaţi acolo dc către răstur- nătorii revoluţiunii de la 1848 din Bucureşti 6, am fost cuprins de mirare de ceea ce vedeam pe drumul meu, am luat note şi, lntorcfndu-mă, le-am Înşirat In jurnalul de Constantinopole sub titlul: Excursiuni agricole la Brusa in 1849. Această scrisoare a mea a atras asupră-mi atenţiunea miniştrilor sultanului cari mi-au dat bani de cheltuială ca să fac şi alte asemine excursiuni, pe cari le-am făcut şi le-am publicat tot In jurnalul dc Constantinopole, din care Noguăs a făcut şi cărţi pe care le vindea. Scrierile mele mi-au adus titlul de membru al consiliului dc agricultură cu o leafă foarte mare şi, In cele din urmă, am fost numit şi director al şcoalci imperiale dc agricultură dc la Sflntul Ştefan, lingă Constantinopoli”. Turcii au folosit întotdeauna elemente străine pe care evenimentele le puneau In situaţia dc a intra In slujba lor. In momentul In care ne aflăm, adică In perioada ce a urmat anului 1848, Grigore Sturza, fiu al fostului domnitor Mihail Sturza, şi unul din capii rcacţiunii din Moldova, intrase In serviciul armatei otomane cu gradul de general sub numele dc Muhlis paşa şi tot atunci, lui Ion Ghica, fost trimis la Constantinopol al guvernului revoluţionar de la Bucureşti, Poarta li Încredinţa guvernarea insulei Samos. Iar printre căuzaşii internaţi la Brusa, Intlmpllndu-se 1 Cuvlntarea deputatului ţăran Scurtulcscu despre „Sflntul Regulament”, In şedinţa a treia (12 august) a Comisiei de reformă agrară de la 1848. 2 A, G. Golescu, Către proprietarii de moşii cei reacţionari, în „Popolul suveran” din 13 august 1848. 8 Viaţa mea, p. 8. 4 Titlul corect este : „Journal de Constantinople”, ziar ce apărea In limba franceză şi era organul de informare al străinilor ce trăiau In Turcia. * Un grup dc revoluţionari munteni, exilaţi In Turcia, fuseseră internaţi la Brusa unde, cu mici excepţii, trăiau într-o completă inactivitate. www.dacoromamca.ro 112 NOTE SI COMUNICĂRI 6 a fi şi doi sau trei ingineri, aceştia au fost folosiţi ca conducători la construirea unei şosele, desti- nate să lege oraşul Brusa de litoralul mării. Guvernanţii otomani nu se arătau preocupaţi, pentru a-şi asigura cadre mai bune, de a recurge la supuşi turci luaţi dintre creştinii născuţi In imperiu ; Omcr paşa, comandantul forţelor de ocupaţie turceşti din Principate între 1848 şi 1850, era un croat ’, trecut de tlnăr la mahomedanism şi a fost folosit mai tntîi, înainte de a servi In armată, ca preceptor al principelui moştenitor Abdul Mcdjid, Ioncscu de la Brad a fost deci folosit de guvernul turc ca orice element disponibil şi capabil pe care, indiferent de provenienţa lui, evenimentele l-ar fi pus In situaţia de a accepta să intre în serviciul imperiului otoman. Agronomul moldovean pribegit In Turcia a atras asupra sa atenţia guvernanţilor printr-un studiu referitor la agricultura din regiunea Brusa, studiu de un gen necunoscut in Turcia, care arăta, pe de o parte, prin date şi cifre, In ce stadiu se aflau lucrurile, iar, pe de altă parte, ce trebuia făcut pentru ca agricultura să progreseze. Guvernul turc, înţclcgind interesul unor astfel de lucrări de specialitate, chemate să con- tribuie la punerea In valoare a bogăţiilor împărăţiei, II Însărcinează pe Ionescu de la Brad să facă, cu privire la Dobrogea, un studiu similar aceluia pe care II făcuse referitor la Brusa, Ionescu se achită de această misiune printr-o călătorie la faţa locului, In cursul căreia ia bogate note, pe care lc va întruni apoi Intr-o vastă dare de seamă ce va fi publicată In „Journal de Constantinople” şi va fi editată apoi Intr-un volum pe care îl avem şi In traducere. In limba romînă 1 2. Volumul acesta îmbrăţişează probleme variate şi urmăreşte aspectele cele mai amănunţite ; dar întregul lui este subordonat unei viziuni de ansamblu care pune în lumină măreţia şi totodată slăbiciunea împărăţiei turceşti. „Agricultura în Turcia — scrie Ionescu3— se practică pe toate solurile şi sub toate climele, de la nisipurile aride ale Arabiei pină la solurile cele mai roditoare ale Moldovei; de la groasele straturi de zăpadă care acoperă pămîntul o mare parte a anului pină la umiditatea cauzată de rouă cerului şi de irigaţiile naturale ale Nilului, de la frigul cel mai intens pină la căldura cea mai arzătoare. Agricultura mperiului, practiclndu-se în toate gradele de căldură şi frig, de umiditate şi uscăciune, de lumină şi electricitate, satisface atft de bine nevoile, încit se poate spune că nici o altă ţară n-o întrece în această privinţă. Turcia pro- duce : griu, orez, castane, curmale, clnepă, in, mătase şi bumbac, susan, măsline, portocale, migdale şi cafea. Totuşi aceste produse slnt obţinute numai cu ajutorul rutinii, ştiinţa agriculturii nici nu există; trebuie însă creată, căci poate nu există ţară care să ofere un cîmp mai întins de observaţie şi de experienţă savanţilor care vor să se.ia la întrecere cu rutina a tot stăptnitoare în Turcia. Avem deci nevoie să formăm practicieni luminaţi, care prin exemple să arate tot ceea ce poate da agricultura perfecţionată... „în afară de condiţiile climaterice şi agronomice, foarte favorabile dezvoltării ei, Turcia se mai bucură şi de o poziţie geografică unică... E aşezată între Europa şi Asia, stăptneşte bogata Rumclie şi minunata Anatolic; prin Bosnia şi Serbia, se mărgineşte cu Austria ; prin Moldova, Bulgaria, Dobrogea şi Armenia, cu imperiul Rusiei; iar prin Curdistan, cu Pcrsia. în acest imperiu, care se întinde în Europa, Asia şi Africa, se intîlnesc toate sistemele de agri- cultură : de la nomadism şi agricultură pastorală pină la asolamentul plantelor industriale, întinderea ţării, varietatea solului şi climatului ei, fac ca asolamcntcle ştiinţifice să fie nu numai aplicate, dar chiar neîndestulătoare, căci In multe ţinuturi plantele lemnoase iau locul celor ierboase şi alcătuiesc sistemul de exploatare. Admirabila poziţie geografică a Turciei lărgeşte mult cercul cunoştinţelor agricole şi impune, In acelaşi timp, nevoia unor studii speciale locale care să dea ştiinţei agricole posibilitatea de a-şi experimenta metodele” 4. 1 Numele său adevărat era Mihail Lattas. 2 Ion Ionescu de la Brad, Excumiune agricolă in Dobrogea, trad. de Florica Mihăilescu, Constanţa, 1922. O traducere mai veche, din 1879, o datorim lui Ionescu de la Brad însuşi. 3 Ibidem, p. 102-103. 4 Ibidem, p. 102. www.dacoromamca.ro 7 NOTE SI COMUNICĂM 113 în privinţa Dobrogei, care este una dintre aceste regiuni ale Turciei necesitind cercetări locale, Ionescu de la Brad se Întoarce din călătoria sa cu un material foarte bogat, pe care l-a adunat cu o desăvîrşită conştiinciozitate, cu atenţie şi pricepere ştiinţifică, punind preţ pe date exacte, pe cifre şi comparaţii statistice, nu numai In ce priveşte strict agricultura, ci şi toate ramu- rile In atingere cu ea ; totodată, Ionescu de la Brad arată că s-a interesat, In genere, şi de bogă- ţiile naturale ce s-ar afla In ţinut (sare şi cărbune)1. Pentru a-şi procura toate aceste informaţii, Ionescu a fost ajutat In misiunea sa de inginerul Ioranu care l-a Însoţit tot timpul, avînd Însăr- cinarea de a ridica pe hartă drumurile şi de a însemna satele ce nu erau trecute pe hărţile mai vechi; împreună cu tovarăşul său, Ionescu s-a dus pe mare de la Constantinopol la Vama şi, cumpărlnd acolo o căruţă cu un cal, a străbătut cu ea Întregul ţinut dobrogean pînă la Tulcea. Este de semnalat Înainte de toate că Ionescu de la Brad nu Înţelegea prin Dobrogea regiunea situată la sud de gurile Dunării, Intre Dunăre şi mare. Iată descrierea şi delimitarea ce ne-o dă el: „Dobrogea e o parte a provinciei Bulgaria, administrată de vizirul din Rusciuk, Said paşa. Judeţele acestei provincii sînt: Vama, Silistra şi Nişa ; plăşile lor, numite casale, sînt guvernate de mudiri. în partea care se numeşte de obicei Dobrogea sînt unele casale cu păduri, altele absolut fără copaci. Se numeşte Dobrogea mai ales această din urmă parte. Cuvîntul e turc şi înseamnă (ară fără pădure, pe clnd cealaltă parte, unde sînt păduri, se numeşte Deli-Orman, cuvlnt turc care Înseamnă ţinut acoperit cu păduri mari. Casalele Dobrogei sînt: Bazargicul, Balcicul, Mangalia, Constanţa, Babadag, Tulcea, Isaccea, Măcin, Hîrşova; casaua Alfatlar formează tranziţia Intre Dobrogea şi Deli-Orman. în Deli-Orman se găsesc casalele Silistra, Ceardac, Tobcea, Omur Faki şi Cabair Tatar, în care îşi are reşedinţa, aproape de Hîrşova, la Cetglorman, căpetenia Tătarilor Amursa bey” 2. Cel dinţii lucru care 11 interesează pe Ionescu de la Brad In Dobrogea este regimul proprie- tăţii rurale. Iată cum 11 defineşte el 3 : „Producţia In această ţară se practică pe pămtntul sta- tului ; proprietar e sultanul care, spunînd „l’ătat c’est moi”, personifică, cu mult mai multă dreptate decît marele rege al Franţei pe suveran, pe proprietarul statului. Dobrogea alcătuieşte un singur domeniu care cuprinde toate pămlnturilc exploatate de către arendaşii dp stat supuşi ai imperiului. Creşterea rentei, a venitului pămtntului dobrogean, ca şi contribuţiunile locuito- rilor acestei provincii, interesează direct statul. Acesta nu trebuie să ceară de la agricultura provinciei numai buna stare a poporului plătitor de dări, ci şi mari beneficii pentru el; In schimb, In calitate de proprietar, statul trebuie să dea posibilitatea acestui popor să progreseze In agri- cultură”. Ionescu de la Brad se va adinei, în lucrarea sa, In studiul sistemului de economie rurală in Dobrogea pe care 11 compară cu sistemul aplicat In ţările cele mai Înaintate ale Europei; el studiază administraţia provinciei şi semnalează lipsurile ei; vorbeşte despre contribuţii şi dijme; trece la consideraţii privitoare la solul provinciei, la clima şi topografia ei, la populaţie, arătlnd că numărul locuitorilor nu sporeşte deocamdată şi că această deficienţă pricinuieşte o mare lipsă de braţe de muncă; In fine, aruncă o scurtă privire asupra rominilor aşezaţi in Dobrogea şi, In cele din urmă, asupra mocanilor. Iată ce spune el In legătură cu aceştia : „A se ocupa de mocani, adică de păstorii romlni cari vin din Transilvania şi dau valoare pămtntului necultivat din Dobrogea, Înseamnă a atinge una dintre cele mai importante chestiuni ale agri- culturii acestei ţări” 4. Şi Ionescu de la Brad atrage atenţia autorităţilor centrale turceşti că 1 Ionescu de la Brad ne dă, Încă de la Început, o ochire asupra metodei sale : „slnt două feluri (fe a scrie călătoriile ştiinţifice — precizează el: unul constă In a povesti zi cu zi cele obser- vate ; al doilea, In a prezenta totalul observaţiilor, urmînd nu cursul timpului, ci legătura mate- riilor grupate In capitole. Voi urma ambele metode, fiecare avlndu-şi avantajele lui, dar nu public declt ceea ce cred că-i folositor prosperităţii ţării, conformlndu-mă In această privinţă celei de-a două metodă”, (op. cil., p. 112). 2 Op. cit., p. 113-114. 3 Ibidem, p. 111. 4 Ibidem, p. 175. www.dacoromaiiicaj‘0 8. Revistă de istorie. IM NOTE ŞI COMUNICABI 8 situaţia mocanilor, care vin să-şi ierneze oile In Dobrogea, nu este dintre cele mai strălucite, din cauza abuzurilor autorităţilor locale şi a greutăţilor ce fac autorităţile consulare austriace cu scopul de a-i împiedica pe romlnii transilvăneni să se aşeze In Dobrogea. „Situaţia In această privinţă — spune Ionescu — trebuie lămurită. Rezolvarea acestei chestiuni ar Însemna sflrşitul luptelor dintre autorităţile austriace şi cele otomane şi lămurirea situaţiei acestor oameni care, găsind In Dobrogea pămlnt din belşug şi condiţiuni de trai favorabile, preferă această ţară Transilvaniei. Slnt ci liberi să dispună de dinşii cum vor, să se Însoare şi să rămlnă in Dobrogea şi să devină otomani ? Autorităţile otomane răspund la această Întrebare că omul e liber să dispună de ci şi, deci, să-şi aleagă un loc care să-i Îngăduie o viaţă mai lesnicioasă, să se aşeze Intr-o ţară unde sarcinile slnt mult mai uşoare ; e, prin urmare, liber să devină raia. Autorităţile austriace Insă răspund că aceşti păstori slnt supuşii lor şi li urmăresc pretutindeni, chiar dincolo de mormlnt” * *. Tabloul pe care 11 schiţează Ionescu de la Brad, cu privire la Dobrogea, nu este acel al unei situaţii dintre cele mai strălucite. Pe hărţi se văd trecute sate a căror singură urmă pe teren este cimitirul. Oraşe şi cetăţi vechi, porturi altă dată Înfloritoare au dispărut sau ruinele lor se văd de-a lungul Dunării şi pe ţărmul mării. Din Constanţa nu a rămas declt o amintire. „Judecind după imensele coloane de granit, de marmoră, şi după ornamentele care formează grămezi de piatră In ruine, portul Chiustenge trebuie să li fost Înfloritor altă dată... Portul acestui vechi oraş comercial Întemeiat de genovezi, avea cheiuri construite din piatră, dar a rămas cu totul neîngrijit; nefiind un port natural, ar trebui să se construiască In mare un dig de 150 metri lungime, lnceplnd din locul unde se găseşte Încă temelia unui asemenea adăpost mai vechi. Mudirul m-a asigurat că, din venitul arendelor satelor din cazaua Chiustenge, s-ar putea construi aici un port In stare să primească cel puţin 300 de corăbii" *. In vremea lui Ionescu de la Brad, Constanţa, care era unul dintre principalele debuşeuri pentru produsele dobrogene, nu număra mai mult de 80 de case. Aceeaşi situaţie o găsim la Mangalia, vechi port altădată apărat de un dig atlt de lat, Incit două căruţe puteau să meargă alături, şi la alte porturi maritime şi dunărene. Dunărea, una dintre cele mai Însemnate căi de apă ale Europei, aşteaptă un viitor strălucit. Dar aspectul pe care 11 găseşte Ionescu de la Brad este trist: „ţărmurile acestui fluviu, In partea ce aparţine Turciei, slnt deşarte ; ele nu slnt nici Împodobite cu cetăţi frumoase, nici prevăzute cu drumuri bine Întreţinute. Lucrările lumii vechi slnt In ruină, lucrările lumii noi n-au Început încă’’. Vechile cetăţi in ruină „dovedesc vechea nevoie de a păstra prin forţă un drum, tot prin forţă cucerit. Numărul lor nu e mic, căci se găsesc la distanţă de două In două ore pe o lungime de 200 leghi. Timpurile s-au schimbat; ceea ce altă dată era destinat pentru război, va servi neapărat păcii şi solidarităţii tuturor popoarelor care Îşi cată existenţa tn pregătirea producţiei şi nu In aceea a distrugerii” *. Solul provinciei este excepţional de prielnic agriculturii. „Anul acesta — scrie Ionescu — am ajuns In Dobrogea in momentul semănatului; am străbătut-o In tot timpul creşterii plan- telor şi am părăsit-o clnd cultivatorii strlngeau una dintre cele mai Îmbelşugate recolte. Plugarul datoreşte bogăţia recoltelor sale marii fertilităţi a solului, pe care el niciodată nu-1 gunoiază şi 11 părăseşte după 2 sau 3 ani de cultură, nu din cauza secătuirii lui, dar pentru că a devenit prea mobil" *. Din studiul agronomului moldovean nu lipsesc recomandări pentru viitor, măsuri de tot felul pe care le indică şi care dovedesc o Înaltă pricepere ştiinţifică şi tehnică nu numai In agro- nomie, ci şi In ramurile cele mai felurite de cunoştinţe considerate In conexiune cu aceasta. In Dobrogea, păstoritul trebuie armonizat cu plugăritul5, adică nu trebuie ca unul să se dezvolte 1 Op. cit., p. 176-177. 3 lb:dem, p. 125. 3 Ibldem, p. 128 şi urm. * Ibidem, p. 144. * lbidem, p. 162 şi urm. www.dacoromanica.ro 9 NOTE SI COMUNICĂRI 115 In detrimentul celuilalt. Mai este necesar ca administraţia să continuic fără preget sforţările ei In sensul dorit de sultanul Mahmud care a reînnoit cadrele, scăptnd „imperiul de o picirc sigură, tăind gangrena corupţiei şi demoralizării” Dobrogea duce lipsă de braţe de muncă ; administraţia ei a restabilit siguranţa locuitorilor, fără de care producţia e moartă; ea a primit „vagabonzii şi exilaţii din Principatele dunărene, a oferit ospitalitatea acestor nenorociţi” garanttnd totodată ordinea şi liniştea, Impăclnd dreptatea cu caritatea. „Ctţi oameni alungaţi de societate n-au devenit locuitori paşnici ai Dobrogei ?” 1 2 *. Urmărind această ordine de idei, Ioncscu de la Brad produce date statistice interesante. „Aproape Jumătate din locuitorii Dobrogei slnt osmanlii, turci de rasă şi limbă. Turcii şi rmntnii slnt cei mai numeroşi, cei mai vechi locuitori ai Dobrogei” s. Ioncscu acordă o scurtă privire ţăranilor romfni ce locuiesc In Dobrogea, ancxlnd şi un tablou sinoptic cu privire la numărul lor In casalcle : Tulcea, Isaccea, Măcin, Hîrşova, Baba, Silistra şi Chiustengc şi arăttnd averile lor In vite şi stupi. Pentru celelalte naţionalităţi, turci, tătari, bulgari etc. el nu procedează la fel. prczenttndu-le împreună In rubricile unui singur tablou. Această solicitudine faţă de coloniştii romini nu e Intlmplătoare şi nici nu este numai expresia firească a unei simpatii din partea unui compatriot. Căci, merglnd In Dobrogea, Ion Ioncscu dc la Brad urmăreşte şi alt scop dectt acela de a informa guvernul turc cu privire la situaţia In care se află agricultura acelei provincii şi la măsurile ce recomandă In vederea ameliorării situaţiei existente. Iar aluziile discrete pe care le face In studiul său, In darea de scamă oficială a sa, cu referire la elementul romincsc aşezat peste Dunăre, nu au altă ţintă declt să recomande autorităţilor turceşti şi bunei voinţe imperiale o populaţie pe care Ioncscu de la Brad nutreşte gtndul dc a o folosi In scopuri politice, de a o mobiliza In vederea unui ajutor cc l-ar putea da, Intr-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat, revoluţiei politice şi sociale din Principate. Acest de-al doilea obiectiv, pe care şi-l fixează Ion Ionescu de la Brad in momentul plecării sale in Dobrogea, ne apare din corespondenţa ce o Întreţine In tot timpul călătoriei cu Ion Ghica, pe atunci aşezat la Constantinopol. Această corespondenţă ne dovedeşte că misiunea oficială de inspector agrotehnic pe care Ionescu o duce la bun sftrşit In Dobrogea, la cererea guvernului turc, nu este in ochii săi declt un pretext, o ocazie binevenită, scopul principal al expediţiei organizate de el tn colaborare cu Ion Ghica şi cu buna ştiinţă a lui N. Bălcescu4 * fiind continuarea luptei revoluţionare dincolo de hotarele Principatelor, prin ridicarea ţărănimii romtne din Dobrogea. Vedem, in adevăr, din această corespondenţă că, de cum este exilat la 1848, agronomul icşan este atent la faptul că numeroşi ţărani romini, fugiţi din Moldova şi Muntenia din cauza asupririlor boiereşti, trăiesc la sud dc Dunăre. Dc îndată formează proiectul, pe care 11 împărtă- şeşte lui Ion Ghica, de a-i întruni pe aceşti ţărani săraci In colonii agricole spre a se „tndămăna oamenii noştri din ţări străine Intru a continua lucrarea revoluţiei prin toate chipurile cc ne-au rămas afară din ţară şi totodată viitorimea am asigura-o In lumina şi tn braţele acelor nenorociţi”6. Şi in Tesalia, unde locuieşte un timp, Ionescu de la Brad află romini şi ti adună tn jurul său *. In Dobrogea, aşezată in vecinătatea imediată a Principatelor şi, după cum am văzut, populată masiv cu elemente fugite de urgia boierimii reacţionare, elemente care s-ar putea Inturna Intr-o bună zi cu armele In mină, se vede clar că s-ar putea întreprinde ceva2 . Fiind incă la Rusciuk, Ionescu tntllneşte şi o altă categorie de pribegi de care arc motive Încă şi mai solide a se simţi legat; slnt ţărani din „Valahia”, „vagabonzi” care au participat şi ci la mişcarea 1 Op. cil., p. 169. * Ibidem, p. 167. * Ibidem, p. 153. 4 Cf. Zâne, I. Ghica către N. Bălcescu, scrisoarea din 12 decembrie, 1849, p. 28. A se vedea şi N. Cartojan, Scrisori inedite de la N. Bălcescu şi /. Ghica, p. 51 şi 26, cele privitoare la ferma model proiectată. 6 Corespondenta Intre Ionescu de la Brad şi Ion Ghica, Bucureşti, 1943, p. 51. * ibidem, p. 151. i Ibidem, p. 76. www.dacoromanicaj'o 116 NOTE SI COMONICĂBI 10 de la 1848 şi au fost ostndiţi „a fi daţi afară din ţară”, ca şi căuzaşii din rindurile cărora face parte Ion Ioncscu. Aceşti fugari merită cea mai mare atenţie ; ei trebuie ajutaţi să se aşeze în colonii de-a lungul Dunării; „am putea aşăza pe toţi romînii oslndiţi şi forma sate din vagabonzi, adică din revoluţionari, fără ca să bată lucrul la ochi şi să aţtţe curiozitatea şi atenţia acelor ce ne încongiură şi care toţi ne slnt duşmani” 1 2. Dacă lucrul va fi ţinut secret — precizează Ionescu de la Brad in altă parte 8 * 10 — „vom izbuti prin a noasţre lucrări pe sub mină. Şi prin organizaţia ce vom da acestor vagabonzi, care sînt vagabonzi ca şi noi, expatriaţii, şi pe care i-am putea face să fie lor şi altora de mare folos”. Cercetind această problemă a rominilor de la sud de Dunăre, altfel de cum apare că o face in darea de scamă oficială, Ionescu de la Brad constată că nici ei nu se bucură de un regim mai bun de cit in Principate, unde starea mizeră a poporului era bine cunoscută, situaţia fiind considerată ca cea mai tristă din toată Europa 3. Dacă ţăranii din Dobrogea nu slnt exploa- taţi de boieri — pămintul dobrogean fiind, după cum am văzut, proprietatea sultanului — ei slnt jefuiţi de slujbaşii turci prin intermediul cărora, conform uzului, ei iau in arendă terenuri pe 6 luni, cu dreptul de înnoire, reînnoire care reprezintă prea adesea o majorare a arenzii vechi, ceea ce introduce o stare de completă nesiguranţă în preziua fiecărei reînnoiri. în afară de arenzi, ei datorează şi beilicul, apoi ruşfeturi şi bacşişuri care-i pun la discreţia administraţiei turceşt locale 4. Ţăranii romini nu sint nici raiele — adică supuşi turci — in care caz ar plăti numa haraciu şi beilic, nici sudiţi, spre a fi taxaţi numai cu patenta, ci sint „ciupiţi de toate cioarele” 5 *- Ei nu sint scutiţi nici de felurite dijme create ad hoc. „Turcii din Baba • mai ales slnt ciocoii rominilor. Le ieu trei zile de sâcere, trei zile de coasă şi alte multe lucruri, cu bani, însă bani daţi cu sila de ţăran, care arc destul de lucru pentru el ca să fie nevoit a se duce să lucreze la turci” 7. Din această descriere a lui Ionescu de la Brad Înţelegem ce proporţii luase prigoana şi exploa- tarea in Principate in acele timpuri pentru ca ţăranii să prefere regimul dobrogean şi să-şi pără- sească vetrele. Călătoria lui Ionescu de la Brad in modesta lui căruţă cu un cal continuă mereu spre nord şi mereu el descoperă in ţinuturile dobrogene noi sate romlneşti, populate cu ţărani veniţi din toate regiunile, fie ce sat fiind „o veritabilă Dacic în miniatură”; fructuoasa desco- perire îl incită pe Ion Ionescu de la Brad să meargă în sus spre delta Dunării plnă unde n-o mai da de romini 8. Lingă Tulcea, excursioniştii poposesc in satul Niculiţălu : „în el, ca şi în toate satele, am găsit inimile pregătite... acolo popa Iancu din Iaşi au făcut şi ţine şcoală romlncască; jn casa lui se găseşte proclamaţia revoluţiei Ţării Romîneşti” •. In Tulcea, Ionescu de la Brad serbează a doua aniversare a revoluţiei „pe care — scrie el1®— o continuăm în Dobrogea... in astă Californie unde vin şi neîncetat vin toate neamurile scăpate din robie de se hrănesc, unde rominimea este atlt de numeroasă şi deşteaptă... Duhul ce au purces din Bucureşti sălăşluieşte in Dobrogea şi este de datoria revoluţionarilor exilaţi „să lucreze”. 1 Op. cit., p. 87. 2 Ibidem, p. 76. Asupra caracterului ascuns al întregii operaţii proiectate, a se vedea de asemenea p. 52 53, 73—74 precum şi Fotino, Boierii Goleşti, III, p. 337—338. 3 K. Marx se ocupă in mai multe rlnduri de această situaţie pe care o numeşte „cea mai infamă”, iar în Capitalul, Ed. P.M.R., 1948, voi. I, p. 231—234, nu lasă să treacă neob- servată stoarcerea extraordinară prin supramuncă pe care Regulamentul Organic o legiferează in dauna clăcaşilor romini şi care creează o situaţie de neînchipuită mizerie pentru ţărănimea din Principate. * Pentru toate aceste puncte a se vedea in Corespondenţa cu Ghica scrisoarea lui Ioncscu de la Brad din 20 apr./2 mai 1850, p. 57—60. s Ibidem, p. 113. 3 Babadag. 7 Corespondenţă, p. 106. 8 Ibidem, p. 105. * Ibidem, p. 104. 10 Ibidem, p. 105. www.dacoramanicajx) 11 NOTE SI COMUNICĂRI 117 Este de mare urgenţă ca toţi aceşti refugiaţi munteni şi moldoveni să fie sustraşi exploa- tării Ia care sint supuşi de către micii slujbaşi turci locali. Folosind cunoştinţele sale şi practica sa In ramura agriculturii, Ionescu de la Brad proiectează să pună în valoare terenurile acestei ţări deosebit de rodnice. „Răbdare — mai scrie el lui Ion Ghica 1 — că ne-am apropiat de Cali- fornia”. Trebuie mărită capacitatea de producţie locală. „Kiustenge devine portul cel mai sigur şi mai producător, fiind menit a fi locul de Încărcat a productelor Prinţipatelor din tot timpul cit este Dunărea îngheţată” 2 *. în asociaţie eu ţăranii, Ionescu Îşi propune să ia In arendă de la statul turcesc — direct, şi nu prin intermediul slujbaşilor locali — imensele suhaturi încă nefolosite şi să le facă productive. Dar, totodată, călătorind prin Dobrogea, Ionescu de la Brad contribuie prin toate puterile la constituirea de şcoli romlncşti, atlt de mult dorite de populaţie. în acest scop urmează să fie folosită şi emigraţia, mobilizlndu-se ca dascăli şi propagandişti toate elementele ei disponibile. „Ar trebui să facem printre noi o aruncătură şi să alegem, dacă vom găsi, şi să-iJuăm şi să-i aducem pe malul Dunării pe cei din ai noştri care stau în trlndăvie şi In ticăloşie, In vreme ce ar putea deveni folositori şi pentru dînşii şi pentru cauza pentru care pribegesc”.8 Ionescu de la Brad propune un sondaj printre internaţii de la Brusa, cu care ocazie ar putea organiza şi un curs pregătitor 4. Pe lingă aceste şcoli elementare, Ion Ionescu mai prevede şi formarea unei şcoli de agricultură practică condusă de el însuşi şi chemată să Împingă economia dobrogeană de la faza unui păstorit Încă rudimentar la aceea a unui plugărit cit mai raţional şi cit mai rentabil, fi totodată In stare să formeze In sinul populaţiei romlneşti cadre solide şi bine pregătite, în lipsa deci a unei academii propriu-Zise, pe care proiectase să o formeze Ion Ghica, venind In Dobrogea, institutul de agricultură va răspunde unui dublu scop ca şi şcoala de la Kreutzlingen din Elveţia care forma totodată agronomi şi dascăli 5 * Proiectul acestui institut li surldea Îndeosebi lui Ionescu de Ia Brad. „Aşezindu-mă in Dobrogea — ii relatează el lui Ghica 8 — socot să mă pun In tătărime. Prin această măsură, invăţlnd băieţii lor In agricultură, dau culoare institutului de turcesc şi aşa fiind, sub astă lucrare, pot mai cu siguritate creşte pe romini şi face elementele naţionale. Almintrele nu izbutim, căci tot malul Dunării este cuprins de propaganda rusască, grecească, slrbească, bulgărească; şi aflind boerii din Principate aceea ce facem noi, ne vor da In cap; iar lucrind noi aşa cum zic, pentru tătari, sub astă adumbrire căpătăm liniştea de a lucra pentru romini fără să fim Impede- caţi... Şi fiind tătarii organizaţi milităreşte, putenwintroduce exerciţii militare sau de vlnătorie cu arme in institut pentru tătari; şi dind lecţii lor, o ieu şi romlnii şi se dedau şi ei la arme”. Mobilizarea aceasta a romînilor din ţinuturile dobrogene In sprijinul viitoarei revoluţii din Principate, studiată de Ionescu de la Brad, nu s-a putut realiza In cele din urmă; o operaţie de grupare şi de educare a maselor de o asemenea amploare nu depindea de voinţa unui singur om, oriclt ar fi fost el de devotat şi de entuziast. Ceea ce ne interesează, de altfel, in spiritul lucrării noastre de faţă, este In primul rlnd concepţia revoluţionară care stă la baza proiectului nerealizat al lui Ion Ionescu de la Brad, ideile de care dă dovadă, şi nu atlt eveni- mentele In ele tnşile. Şi nu este o intimplare că, aproape In acelaşi moment, Bălccscu, plecat In Ardeal, căuta cu orice preţ să reînvie zilele revoluţionare, duclnd o luptă susţinută de trezire şi de lămurire a maselor ţărăneşti din provinciile supuse Habsburgilor. Reînvierea revoluţiei romlneşti, înăbuşită la Iaşi şi zdrobită la Bucureşti, a tntrevăzut-o Bălcescu in Ardeal, In condiţiile unei Înţelegeri a elementului romlnesc cu cel maghiar. Revoluţia maghiară, Începută la 15 martie 1848, a dat o proclamaţie care prevedea desfiinţarea privilegiilor 1 Corespondenţa, p. 61. 2 Ibidem, p. 58. * Ibidem, p. 77-78. 4 în ce priveşte ecoul stlrnit printre romlnii de la Brusa şi de la Constantinopole de astfel de perspective, a se vedea scrisorile lui Golescu - Albu apud Fotino, op. cil., p. 318 şi 337—338. 5 Corespondenţa, p. 76. 8 Ibidem, p. 82. www.dacoramanicajx) 118 NOTE SI COMUNICA»! 12 feudale, asigurarea libertăţilor democratice, crearea unei gărzi naţionale, „unirea Ungariei cu Ardealul” — unul dintre principalele ţeluri ale revoluţiei — şi alungarea dinastiei de Habsburg care punea Ungaria sub dominaţia Austriei. Un însemnat număr de intelectuali romîni din Ardeal, nesocotind însemnătatea antifeudală şi democratică a revoluţiei maghiare şi privind evenimentele prin prisma intereselor strimte naţionale, sau chiar a intereselor de clasă burgheze, nu s-au alăturat mişcării, ci dimpotrivă s-au declarai in favoarea împăratului de la Viena ; iar o parte a poporului romîn din Transil- vania a luat armele împotriva forţelor revoluţionare şi s-a alăturat trupelor habsburgice, favori- zlnd scopurile rcatţiunii. N, Bălccscu a înţeles gravitatea acestei greşeli comise de populaţia romînească; el nu a subestimat importanţa revoluţiei maghiare de la 1848 şi a ştiut să-i desluşească sensul adine, acel sens care apare şi In învăţătura lui Marx şi Engcls care au socotit această mişcare ca cea mai îndrăzneaţă ridicare de mase, după cea franceză de la 1789, din cîte s-au ivit în cursul vieţii lor, spunlnd că, dacă ar fi fost victorioasă, „întregul sistem al statelor din Europa răsăriteană s-ar fi prăbuşit”. In toamna anului 1848, Bălccscu, în unire cu Bolliac, a luat legătura cu conducătorii miş- cării romlncşti pentru a-i convinge că rezolvarea problemei naţionale trebuia căutată împreună cu revoluţionarii maghiari şi nu In opoziţie cu aceştia, adică nu In tabăra contrarevoluţiei. Deci, in loc ca organizaţiile de luptă ale romînilor să conlucreze la înăbuşirea mişcării de eliberare, mărind încă şl mai mult disproporţia de forţe şi duclnd fatal mişcarea la catastrofă, era urgent necesar ca forţele revoluţionare romineşti să se unească cu cele maghiare şi să Împingă mişcarea Înainte, cit mai departe împotriva duşmanilor comuni: grofii şi regimul habsburgic. Această conferinţă avută de Bălccscu cu fruntaşii romînilor a fost urmată de altele, în mai 1849, şi de tratative Îndelungate cu membrii guvernului revoluţionar maghiar. Toate aceste sforţări s-au izbit dc intransigenţa atit a romînilor cit şi a maghiarilor; tratativele s-au prelungit pînă ce Ardealul a fost ocupat de armatele contra-revoluţionare. In această acţiune disperată a sa, N. Bălcescu s-a putut bizui pe Cezar Bolliac care, ca principal colaborator, l-a secondat pe teren şi a rămas In Ardeal pînă la prăbuşirea revoluţiei, precum a găsit sprijin şi la Ion Ghica, pe care-1 vedem că arată neîncetat, după căderea lui Kossuth, nevoia unei conlucrări a emigraţiei romlne cu cea maghiară, propunind chiar o federali- zare a romînilor, ungurilor şi strbilor l 2. Dai1, Bălcescu a mai avut şi ajutorul fruntaşului bănă- ţean Eftimie Murgu, spirit progresist, fost profesor la Iaşi şi apoi la Bucureşti, care a suferit prigonirile guvernelor reacţionare din Principate, al deputatului romîn din Bihor Ion Dragoş, căzut tn serviciul cauzei poporului romîn, şi al altora z. Această acţiune de trezire a elementului romlnesc, dusă In Transilvania de către N. Băl- ccscu şi de ctţiva oameni din jurul său, iar în Dobrogca de Ion Ioncscu de la Brad s-a produs tntr-un moment tn care triumful reacţiunii la 1848, tn Principate, nu mai lăsa să dăinuiască nici o iluzie cu privire la posibilitatea unei continuări imediate a mişcării pe teritoriul Moldovei sau pe cel al Munteniei. In acel moment de totală prăbuşire a revoluţiei In Principate, un mic grup de exilaţi, grupul progresist, nu s-a mulţumit să adreseze proteste cancelariilor europene sau opiniei publice mondiale — aşa cum a făcut aripa moderată In frunte cu Eliade, preocupată dc a duce în străinătate o neîncetată propagandă prin viu grai şi prin scris, care includea însă şi multă pălăvrăgeală — de a solicita audienţe la politicieni influenţi, de a compune memorii şi declaraţii, de a supune proiecte care să intereseze marile puteri, de a căuta prin toate mijloacele să înduplece Turcia etc. Bălcescu, după 1848, a urmat o altă tactică; el nu a lucrat cu cance- lariile europene, ci cu revoluţionarii proscrişi unguri, polonezi, germani, ruşi, italieni, francezi 1 A se vedea In această privinţă scrisorile lui I. Ghica către Bălcescu, publicate de Zâne, p. 39, 47, 53, 54 etc. Cf. şi N. Cartojan Scrisori inedite de la N. Bălcescu şi I. Ghica, p. 47. 2 Pentru acţiunea lui Bălcescu şi a grupului din jurul său în Ardeal, a se vedea N. Popescu- Dorcanu, Nicolae Bălcescu şi revoluţia de la 1848, p. 144—156. www.dacoromaiiicajo 13 NOTE SI COMUNICĂM 1 1» pe care i-a Intllnit la Londra, sau i-a găsit la Paris. In Mersul revoluţiei tn istoria romlnilor *, Bălcescu condamnă naivitatea celor care cerşesc dreptul de la Împăraţi şi de la miniştri, dat fiind că Împăraţii nu dau declt ceea ce popoarele le smulg cu forţa. Bălcescu şi gruparea radicală din jurul său a urmărit o cale deosebită, continulnd să creadă că poporul romln Îşi are soarta In mlinile sale proprii şi că trebuie ajutat să ducă Înainte revoluţia plnă la izblnda ci finală, chiar dacă drumul spre izblndă este neînchipuit de lung, de greu şi de slngeros. Proiectul lui Ion Ionescu de la Brad de a pregăti masele de romlni ce se aflau pribegiţi în Dobrogea In vederea luptei revoluţionare Împotriva forţelor reacţionare ce stăplneau Moldova şi Muntenia, ca şi planul lui Nicolae Bălcescu de a-i asocia pe romînii din Transilvania la lupta Împotriva forţelor feudale ne dovedesc cit dc mult aşteptau revoluţionarii democraţi de la intervenţia maselor, In opoziţie cu vechii luptători de tipul lui I. Clmpineanu sau cu elementele rămase In urmă care, la 1848, au participat In număr mare la revoluţia din Muntenia ; aceste elemente Intlrziate nu au făcut, prin atitudinea lor, declt să frlneze procesul istoric şi să creeze un spirit fracţionist de care reacţiunea a ştiut să se folosească din plin. După prăbuşirea revolu- ţiei din Muntenia, unii dintre căuzaşi au continuat lupta In afară de hotarele Ţării Romlneşti. Din felul tacticii pe care au adoptat-o, se vede clar poziţia pe care se situau; am ţinut s-o subliniem tn articolul de faţă pe aceea a aripei radicale a mişcării care a Înţeles că revoluţiile se fac prin popor şi pentru popor. 1 Publicat In 1850; vezi Bălcescu, Opere, ed. Acad. R.P.R., 1953, p. 312. www.dacoramanicaj'o www.dacoromanica.ro STUDII Revistă de istoric Anul IX, nr. 6, 1956 CINE A FOST ROŞCOVSCHI ? DE , YASILE MACIU La 28 martie 1864, numai la douăsprezece zile după ce M.Kogălniccanu, primul ministru al Romîniei, depusese pe biroul Adunării deputaţilor proiectul de lege rurală, menită să emancipeze pe clăcaşi prin împroprietărire cu suprafeţele de teren pe care le aveau In folosinţă, în confor- mitate cu legiuirile agrare din 1851, se termina de scris o broşură de 16 pagini, intitulată Băgări de seamă asupra Legei Rurale dedicată represMăriţilor comunei ruse din Londra, care apăru la Bucureşti în tipografia lui Ştefan Rasidescu. Autorul, care ţine să sc ştie că e „Proprietar din Rominia mică” — adică din Oltenia — semnează la sflrşitul broşurii numai cu numele său de familie, Roşcovschi, Pe prima pagină, sub titlul prescurtat, el indică lucrările utilizate : Mill, On liberly; Principes de 1’econom ie politique; Haxthausen (scris Ghasthauscn I), Sur la commune russe; Essai sur la silualion russe par N. Ogareff; Velche (Obscee Vece?). După toate probabili- tăţile, el nu cunoştea limba rusă, deşi dovedea un interes aşa de mare pentru „comuna” rusă din Londra, căreia i-a şi trimis broşura sa însoţită de o scrisoare, cum arată Alexandru Herzen într-o notă publicată în „Kolokol”, sub titlul Eliberarea ţăranilor In Moldo-Valahia1. După ce laudă legea rurală, pentru că „... în imprejurăriile în care ne aflăm astăzi o asemenea lege este de învederată urginţă..2, Roşcovschi pledează pentru organizarea în sinul societăţii capitaliste, ce Învingea formaţiunea feudală, a comunei agricole, aceasta nefiind altceva decît obscina democraţilor revoluţionari ruşi, ce urma a se întemeia la început pe culti- varea individuală a loturilor repartizate periodic tuturor membrilor capabili de muncă şi apoi pe cultivarea colectivă a întregului teren agricol al comunei şi pe împărţirea în mod egal a produselor pitre producători. El spera că în întrecerea dintre proprietatea colectivă (a ţărănimii) şi cea indi- viduală (a moşicrimii), va învinge, în cele din urmă, proprietatea colectivă. în ansamblu, Roş- covschi se întemeiază pe concepţia socialismului mic-burghcz a lui Proudhon, adăugîndu-; însă unele din ideile socialismului utopic ale lui Alexandru Herzen3. , Importanţa broşurii lui Roşcovschi stă In faptul că ea propune pentru prima oară, pe faţă, organizarea producţiei pe baze socialiste, chiar dacă drumul indicat de el este greşit. Cine era însă Roşcovschi ? Gh. Haupt, care a descoperit şi a discutat broşura, în lucrarea pe care o consacră istoriei legăturilor revoluţionare romîno-ruse în perioada 1849 — 1881, la care ne-am referit, punîndu-şi această întrebare, presupune că e vorba de un pseudonim 4. 1 Gh. Haupt, Din istoricul legăturilor revoluţionare romlno—ruse 1849—1881, Ed. Acad. R.P.R. 1955, p. 84. 2 Roşcovschi, Băgări de seamă . . . p.l. 3 Gh. Haupt, op. cit., p. 86. 4 lbidem, p. 84 — 85. www.dacoromamca.ro 122 NOTE SI COMUNICĂM o Roşcovschi nu este un pseudonim, ci numele unei persoane reale, care a trăit In secolul trecut şi a cărei nepoată de trate, Vcra Crăsnaru, dona In octombrie 1955 muzeului din Craiova un volum cartonat, cuprinzlnd trei broşuri reteritoare la problema ţărănească In Romlnia in a doua jumătate a secolului al XlX-lea, Intre care şi Băgări de seamă ... , la sflrşitul căreia numele de familie Boşcovschi, tipărit, e precedat de numele personal al autorului, Mihail, scris cu creionul. In noiembrie 1955, un membru al filialei din Craiova a Societăţii de ştiinţe istorice şi filologice, colaborator la volumul Comunicări şi articole de istorie, editat cu clteva luni Înainte de această societate, profesorul I. Popescu-Cilieni, a avut bunăvoinţa să-mi procure cu titlu de Împrumut volumul menţionat şi să-mi transmită unele informaţii obţinute de la Vcra Crăsnaru, referitoare la Mihail Roşcovschi şi la familia sa. Materiale de arhivă şi unele documente publicate Întăresc şi completează aceste informaţii. Mihail Roşcovschi este fiul lui Francisk (Frantz, Frânţi, Franciu) Roşcovschi (Roşcov- schii), polonez venit In ţară ca ofiţer In armata rusă In timpul războiului din 1828—1829 şi stabilit la Craiova, unde se pare că a rămas ca ofiţer — ca şi alţi camarazi ai săi — In miliţia romlnească, Înfiinţată la 1831. Francisk Roşcovschi s-a căsătorit cu Sevastiţa, fiica bogatului boier craiovean Constantin Haralambie, care jucase un rol important In viaţa politică şi econo- mică a Olteniei In primii nouăspezece ani ai secolului al XlX-lea1 2, dar nu mai trăia la 3 martie 1820, cînd afacerile sale erau conduse de soţia sa, clucereasa Lucsandra Haralamboaia a. Printre fiii lui Constantin Haralambie a fost şi generalul Nicolae Haralambie, membru al locotenenţei domneşti din 18663 şi comandant al corpului de operaţiuni In timpul războiului de independenţă al Romlniei, după căderea Plevnei, precum şi Mihail Haralambie, rămas In Franţa1, la Paris. Căsătoria lui Fr. Roşcovschi cu Sevastiţa Haralambie trebuie să se fi făcut In anul 1830, căci Înainte de 7 mai 1831 s-a născut fiul lor Mihail, autorul broşurii, cum indică actul de moarte datat 10 mai 1877 al acestuia1 *, ce poartă numele unuia dintre unchii săi după mamă. Sevastiţa Roşcovschi s-a născut la 1812, cum rezultă din actul de moarte al fiului său Mihail*, sau In 1817, cum reiese din propriul său act de moarte din 7 martie 1889, unde e arătată ca fiind de 72 de ani7. Soţul său Francisk (Frantz) Roşcovschi era stabs-căpitan la 16 septembrie 1832. clnd semnează la Craiova cu acest grad o jalbă adresată Marii Logofeţii a Dreptăţii, tn care cere să se facă „strigarea” moşiei Coşova de Jos din jud. Romana ţi şi la tribunalul Dolj, ca fiind mai aproape de Craiova, pentru a o vinde la mezat8, şi maior la 4 aprilie 1839, clnd cere „Cinstitei Visterii a Principatului Valahiei” ca ,,... 80 de oameni de rlnd” de pe moşia sa Bucoviciorul din jud. Dolj, unde voia să deschidă o fabrică de sticlărie „ ...să fie apăraţi de podvezi şi angarale, beilicuri şi altele ...”, cl lndatorlndu-se să achite capitaţia lor ” . . .cu jegniala dimpreună” *. Tot ca „malur” apare Francisck „Ruscovschi” lntr-o „Listă de toată suma bisericilor ce se află In cuprinsul acestor plăşi şi care de cine anume slnt făcute şi din ce leat s-au clădit şi pă a cui proprietate să află .. .”, unde e arătat ca ctitor din 1835 al bisericii Sflntu Nicolae de pe moşia sa „Bocovicioru” 1#. 1 N. Iorga, Corespondenta lui Dimitrie Aman, negustor din Craiova (1794—1834), Bucureşti, 1913, p. 22, 34 şi 37. 2 Ibidem, p. 39. * Octav-George Lecca, Familiile boiereşti romtne. Bucureşti, MDCCCXCIX, p. 516. * Ibidem. 1 Arh. St. Craiova, Registrul de stare civilă pe anul 1877 al oraşului Craiova * Ibidem. 7 Ibidem, Registru de stare civilă pe 1889. * Arh. Ist. St. Buc., Departamentul Dreptăţii, Dep. V, nr. 10, lit. A. Arhiva nr. 14 404, dos. 1, fila 119, nr. 50. Doc. transcris, ca şi următorul, mi-a fost pus la dispoziţie de C. Şerban, căruia îi aduc mulţumirile mele. 2 Arh. Ist. St., Visteria Ţării Romlneşti, 1839, dos. nr. 3287, fila 1. 30 Oltenia, documente, cercetări, culegeri, Cartea a Il-a, tipărită sub Îngrijirea dr. C. S. Nicolăescu-Plopşor, p. 127, Craiova, 1941. www.dacoramanicajx) 3 NOTE ŞI COMUNICĂRI 123 Maiorul „Franciu” Roşcovschi a decedat in 1842, cum rezultă din actul de Împărţeală dintre fiii săi Mihail şi Nicolae, transcris la tribunalul Mehedinţi la 29 august 1875 L In alară de Mihail, cei doi soţi au mai avut şi alţi copii, dintre care avem informaţii documentare numai despre Alexandrina, căsătorită la 1852 cu Vasilache Girleştcanu şi despre Nicolae, născut la 18 aprilie 1840, cum arată actul său de naştere 1 2 * *, căsătorit cu Elena Cernătescu8, şi decedat la 11 ianuarie 1897 la Craiova *. Vera Crăsnaru, amintită de noi mai sus, era fiica acestui Nicolae. Atlt Vasilache Girleştcanu cit şi Elena Cernătescu făceau parte din familii de mici moşieri craioveni, care se ocupau şi cu comerţul. Elena Cernătescu trebuie să fie o rudă a lui Petre Cernătescu, revoluţionar la 1848 şi exilat In Occident după infrîngerea revoluţiei, devenit mai tirziu profesor de istorie la universitatea din Bucureşti. Un Ion Cernătescu, socotit de N. Iorga rudă cu primul, a luat pai te la lupta comunarzilor5 *. Nicolae Roşcovsclii (el semnează Roşkovski) a fost doctor în medicină, profesind medicina la Craiova, unde a publicat In Tipo-litografia Naţională Ralian Samitca, in anul 1885, broşura Higiena publică şi privată, prelucrată după opul de higienă al doctorului Novuk, profesor la universitatea din Viena, pe care o dedică „...căldurosului susţinător al şcoalelor romine...” August Pesiacov. La căsătoria sa cu Francisk Roşcovschi, Sevastiţa Haralambie a fost înzestrată cu o avere frumoasă, in care intrau moşiile Coşova de Jos din jud. Romanaţi şi Bucoviciorul din jud. Dolj, unde soţul ei a clădit la 1835 o biserică şi voia să construiască in 1839 o fabrică de sticlă, cum s-a arătat mai sus. După moartea timpurie a soţului, in 1842, Sevastiţa a condus gospodăria sa cu destulă pricepere, incit a putut să înzestreze la rindul ei, In 1852, pe fiica ei Alexandrina cu 3100 galbeni Împărăteşti şi cu obiecte preţioase şi rufărie apreciate la incă 430 galbeni*, iar in anul 1869, să dăruiască fiilor săi Mihail şi Nicolae moşia Braniştea din judeţul Mehedinţi, preţuită in 1875 la 82 250 lei7, rezervindu-şi In proprietatea ci moşia Bucoviciorul*. Francisk Roşcovschi lăsase şi el celor doi fii ai săi, Mihail şi Nicolae, o casă situată in Craiova iu str. Secularizaţiunii, evaluată In actul de Împărţeală menţionat dintre cei doi fraţi in 1875 la 34 000 lei, o sumă destul de mare pentru acea epocă. Trăgindu-se dinspre partea mamei sale dintr-o familie de boieri bogaţi, Mihail Roşcovschi se putea intitula cu drept cuvint In 1864 — ca să marcheze generozitatea, dacă nu originalitatea, concepţiei sale sociale — „Proprietar In Rominia mică”. Mihail Roşcovschi moare In ziua de 7 mai 1877 la Craiova In vlrstă de 46 ani, „june” (1) şi e arătat In actul de moarte „...de profesie inginer’’8. Fiind In viaţă, in actul de împărţeală făcut cu fratele său Nicolae la 1875, clnd a primit casa din str. Secularizaţiunii plus 24 125 lei noi, el preferă să se intituleze „comandorul Mihail... Roşcovschi...” Ce semnificaţie avea acest titlu nu ne putem da seama. Tradiţia familiei arată că Mihail Roşcovschi a fost celibatar, ceea ce pare a indica şi calificarea de „june” ce i se dă la moarte, deşi avea 46 de ani 1 Că autorul broşurii Băgări de seamă asupra Legii Rurale... este Mihail Roşcovschi, re- zultă nu numai din tradiţia de familie şi semnătura cu creionul a numelui personal. Înaintea celui de familie imprimat de pe exemplarul donat de Vera Crăsnaiu Muzeului din Craiova, dar şi din Împrejurarea că fratele său Nicolae, singurul Roşcovschi cunoscut pe lingă cel dinţii, 1 Arh. St. Craiova CXX/21. 8 Ibidem, Registrul de stare civilă pe anul 1840. 8 Ibidem, Registrul de stare civilă pe anul 1897, actul de moarte al soţului ei, Nicolae Roşcovschi. * Ibidem. * N. Iorga, Istoria Romtnilor, voi. X, p. 138, Bucureşti 1939. Vezi şi N. Iorga, Correspon- dance diplomatiqae roumaine sous le roi Charles I-er (1866—1880), ed. II, Bucureşti, 1938, p. 78 în notă. * Arh. St. Craiova, CXIX/6. 7 Marele Dicţionar Geografic al Romlniei, voi. I, Bucureşti, 1898, p. 673—674. 8 Arh. St. Craiova, CXX/21 * Ibidem, Registrul stării civile pe anul 1877. www.dacoromanica.ro 124 NOTE SI COMUNICĂRI 4 avea la 1864 numai 24 de ani şi se afla Ia studii, probabil la Viena, ci avtnd mai tirziu mediocre preocupări de medic igienist. Ce a Împins pe Mihail Roşcovschi, membru al unei familii de moşieri, să seric broşura sa ? Amintirea tatălui său, fost ofiţer In armata rusă ? In lucrarea sa, Gh. Haupt recunoaşte că autorul broşurii menţionate era un partizan al colectivismului, mai curlnd declt al „...Învăţăturii marilor luptători şi glnditori ruşi...”1, dar nu poate stabili calea pe care a ajuns el la proudhonism şi la interpretarea proudhonistă a concepţiei lui Alexandru Hcrzen şi N. Ogarev. Precizlnd, d-sa scrie : „Concepţiile autorului broşurii slnt opuse concepţiilor lui C. A. Rosetti, care a avut legături cu G. Rakovski”2 3. C. A. Rosetti a fost totuşi unul dintre cunoscuţii lui Alexandru Herzen, Încă din 1849, clnd frecventa casa acestuia la Paris, colaborlnd cu el şi cu Încă un rus emigrat, Golovin, in 1851, la lupta revoluţionară contra ţarismului, cum arată şi Gh. Haupt s. In vederea acestei lupte, desigur cu ajutorul unor informaţii culese de la prietenii săi ruşi, a scris In 1852 studiul său Rusia, publicat In nr. 2 al revistei „Republica Romlnă”, apăiută la Bruxelles sub redacţia sa. C. A. Rosetti a fost insă mai ales partizan al socialismului mic-burghez al lui Proudhon, pe care nu numai că l-a studiat, dar l-a admirat. Republican, cum a rămas toată viaţa, chiar clnd a fost pentru scurtă vreme ministru sub Carol I, C. A. Rosetti scrie la 20 aprilie 1849 din Passy (Franţa) lui Ion Ghica, spunlndu-i că, deşi a fost bolnav grav, n-a murit pentru că ,,... hotărlsem să nu mor plnă nu voi vedea Republica Universală4 5...”, iar la 16 octombrie 1849 scria din Paris aceluiaşi Ion Ghica: Nu ai tu ca şi mine asigurarea (siguranţa) că In curfnd — mine poate, peste un an, peste doi, peste trei — socialismul o să triumfeze ? Nu trebuie oare să ne pregătim ca să nu ne mai găsească Învierea goi, cum a fost In anul trecut ?”,* La C. A. Rosetti şi adepţii săi se referă N. Bălcescu In scrisoarea sa din Paris din 6 iunie 1850 ; clnd, arătlnd primirea lucrării sale Queslion iconomique des Principaulds danubiennes, apărută de curlnd, spune : „Comuniştii noştri aici slnt nemulţumiţi că n-am cerut aboliţia proprietăţii, a rentei etc.”6. Tot N. Bălcescu, adreslndu-se aceluiaşi Ion Ghica la 26 octombrie 1850 din Paris, precizează că: „Aicea avem In toate slmbetcle adunări Intre căuzaşi pentru discuţia principiilor sociale şi revoluţionare. Sîmbăta trecută era discuţia asupra chestiei proprietăţii. Russet (C. A. Rosetti) m-a atacat de reacţionar şi el şi-a spus sistema lui, care era aboliţia dreptului de proprietate individuală a pămlntului, ziclnd că aşa vrea Proudhon... Russet a rămas singur de părerea lui...”7 Asupra Înclinării lui C. A. Rosetti către ideile lui Proudhon avem date interesante şi fn Însemnările sale proprii, publicate sub titlul Note intime. Refugiat la Paris, C. A. Rosetti nota la 29 mai 1850 In jurnalul său : „Studiai puţin socialismul...”8 *, la 29 mai 1850 reproducea tot acolo o maximă a lui Proudhon”8. , iar la 30 iunie nota; „In timpul acesta am citit Proudhon” 10. C. A. Rosetti n-a renunţat niciodată la punerea In practică a ideilor sale. Intr-o ţară ca Romlnia, unde proletariatul era foarte slab In primele două decade ale celei de a doua jumătăţi a secolului al XlX-lea şi unde trebuia să se realizeze mai lntli unitatea naţională şi independenţa statului, ţinlnd scama de tnvecinarea ţării cu trei imperii absolutiste, el a dus o acţiune făţişă Împreună cu burghezia şi moşicrimea liberală şi una conspirativă în numele ideilor progre- 1 Gh. Haupt, op. cil., p. 87. 2 Ibidem, p. 85. 3 Ibidem, p. 76—77. 4 Ion Ghica, Amintiri din pribegia după 1848, voi.’ I, Ed. Scrisul Romlnesc, Craiova, p. 70. 5 Ibidem, p. 84. * Ibidem, voi. II, p. 243. 7 Ibidem, p. 286. 8 Lui C. A. Rosetti (1816—1886). La o sulă de ani de la naşterea sa, Bucureşti, 1916, p. 201. 8 Ibidem, p. 209. 10 Ibidem, p. 220. www.dacaromanicaj'o 5 NOTE SI COMUNICĂRI 125 .siste profesate în anii 1846 — 1853, exprimate în mod deschis în coloanele revistei „Republica Romină” nr. 1 apărută în 1851 la Paris şi nr. 2 în 1853 la Bruxelles, pe care o redacta. în articolul Cronica politică, publicat în nr. 1 al „Republicii Romine”, el atacă cu vigoare libe- ralismul, învinovăţindu-1 de prăbuşirea revoluţiei de la 1848 în toată Europa, considerind că ■esenţa revoluţiei fusese lupta muncii contra exploatării, a libertăţii contra robiei, a republicii contra monarhici şi a frăţiei contra egoismului1. După întoarcerea sa în ţară, în 1857, C. A. Rosetti a creat în jurul său un cerc de oameni cu vederi înaintate, mai ales tineri ca N. T. Orăşanu şi I. G. Valentincanu, alături de care se adăugau în chip firesc revoluţionari de la 1848 ca Cezar Bolliac, unul din colaboratorii „Re- publicei Romine”’, sau C. D. Aricescu, care fusese arestat la Snagov în urma înfrîngerii re- voluţiei. Pentru a milita în vedera unităţii naţionale a poporului romîn şi a înlăturării feudalismului, C. A. Rosetti înfiinţa la 9 august 1857 la Bucureşti gazeta „Romînul”, desigur cel mai influent organ de presă romînesc timp de 20 de ani ; K. T. Orăşanu înfiinţa foaia satirică „Nichipercea”, la 23 aprilie 1859; I. G. Valentincanu, „Reforma”, la 6 septembrie 1859, şi Cezar Bolliac, „Buciumul”, la 15 decembrie 18G2. Progresiştii romîni pregăteau spiritele pentru momentul cînd revoluţia putea să se aprindă din nou în răsăritul Europei. Ei erau în legătură cu garibaldicnii, cu partizanii lui Kossuth şi cu revoluţionarii poloni emigraţi, desigur cu gruparea condusă de Alexandr Herzen. La 19 iulie 1859, publicistul italian M. A. Canini publica în „Naţionalul”’ împreună cu I. G. Valentincanu, un articol po- trivnic politicii lui Napoleon al III-lea în Italia, după înfringcrca armatelor austriace. Guvernul romîn, pentru a se dezvinovăţi faţă de Napoleon al III-lea, expulză pe M. A. Canini şi aresta pe I. G. Valentincanu, dar şi pe C. A. Rosetti, care stătea In spatele lor2 * *. în 1862, Giuseppe Garibaldi pregătea revoluţia în orientul Europei, care trebuia să izbucnească în primăvara anului 1863, pentru a destrăma Austria. Pentru serviciile aduse cauzei, aghiotantul revoluţionarului italian, Augusto Vecchi, Intr-o scrisoare adresată lui C. A. Rosetti la 12 octom- brie 1862, termină cu cuvintele „Cu bine, generosulc romîn...”8. în locul unei revoluţii a întregului orient european, în ianuarie 1863 revoluţia izbucni numai în Polonia rusească. Fără sprijinul maselor ţărăneşti neglijate, revoluţia polonă fu înfrlntă în anul următor, 1864, de către armatele ţarului, ceea ce întări şi mai mult încrederea moşierimii conservatoare şi slăbi entuziasmul pentru progres al burgheziei din Romtnia. Pentru pregătirea spiritelor din Romînia în vederea participării la o revoluţie ce trebuia să cuprindă tot răsăritul Europei, In anii 1860—1864 gazetele radicale „Rominul”, „Reforma” şi în oarecare măsură „Buciumul” au popularizat lupta revoluţionarilor din Rusia şi activitatea revoluţionarilor ruşi emigraţi. Astfel, „Reforma” din 1 martie 1860 difuza ştiiea că la Kiev şi Harkov au fost arestaţi un mare număr de studenţi, doi profesori şi mai mulţi cetăţeni notabili, pentru că întreţineau corespondenţă „... cu un ziar intitulat „Kolokol” (Clopotul), care apare la Londra”. „Rominul”’ din 28 iunie 1860 atrăgea atenţia asupra concertului dat la Londra de către prinţul rus George Galiţin, care a dirijat un vals „... dedicat cclcbiului revoluţionar şi refugiat Alexandru Herzen” şi cu caic prilej „...principele anunţase în public că venitul concertului este destinat pentru patriotul italian Garibaldi”. în anul 1860 apărea în limba franceză cartea refugiatului politic îus prinţul Petru Vlu- ■dimirovici Dolgorukov, intitulată La veriti sur la Russie, în care absolutismul ţarist era atacat cu multă vigoare chiar de către un membru al nobilimii ruse. în cuprinsul lucrării sint reproduse fragmente importante din lucrările lui Alexandru Herzen, se citează gazeta acestuia „Kolokol" şi se vorbeşte despre romîni. „Romînul”, al cărui conducător publicase şi el un studiu cu acelaşi scop despre Rusia, se grăbeşte să popularizeze lucrarea lui Dolgorukov, din 1 Dan Simonescu, Din istoria presei romtneşli: „Republica Romtnă“, Paris, 1851 — Bruxelles, 1853, Bucureşti, 1931, Ed. Cartea Romînească, p. 51. 2 Alexandru Marcu, Conspiratori şi conspiraţii tn epoca renaşterii politice a Rominiei, 1848—1877, Bucureşti, 1930, p. 233. 8 ibidem, p. 316-317. www.dacoromanicajo 126 NOTE 61 COMTJN1CĂBJ 6 care reproduce fragmente in numerele din 21 iunie şi 23 iulie 1860. Aceeaşi gazetă publică la 18 octombrie 1861 puternicul articol al lui Alexandru Htrzcn, Brulus şi Cassius al Despărţirii a 3-a, adresat sub formă de scrisoare baronului Brunow, ambasadorul ţarului la Londra, In care poliţia secretă ţaristă e atacată cu ascuţime. „Buciumul” din 20 aprilie 1863 răsplndcşte ştirea că e pe punctul de a izbucni revoluţia şi In provinciile ruseşti ale ţarului, nu numai tn Polonia. In acelaşi an, „Reforma” din 13 iunie reproducea din gazeta „Kolokol” articolul Libertatea, unde se ataca violent autocratismul ţarist şi se anunţa Înfiinţarea asociaţiei revo- luţionare „Pămîntul şi Libertatea”. Lucrarea lui Petru V. Dolgorukov, popularizată in Rominia Îndată după apariţia sa de către „Rominul”, a fost tradusă In romlncştc şi tipărită la Craiova tn anul 1863 sub titlul Adenărul despre Rusia, de către N. Măldărescu. Momentul apariţiei acestei versiuni romlncşti coincidea cu creşterea valului revoluţionar In Polonia rusească şi cu iminenţa extinderii lui asupra provinciilor ruse ale ţarului. Traducătorul pare să fie aceeaşi persoană cu doctorul Nicolae Măldărescu, medic militar cu Începere de la 1 septembrie 1872l. Intre tipărirea traducerii lucrării lui Dolgorukov la Craiova In 1863 şi apariţia broşurii Băgări de seamă asupra Legei Rurale... , tn anul următor 1864, al cărei autor Mihail Roşcovscbi locuia tot tn Craiova, poate fi făcută o legătură, N. Măldărescu făclnd şi el parte, ca şi Mihail Roşcovscbi, dintr-o familie de moşieri mărunţi din Oltenia. Renumele de organ revoluţionar al gazetei „Kolokol” a lui Alexandru Herzen a fost aşa de puternic printre spiritele progresiste din Rominia, Incit in 1865 se scoate, desigur de către cercul lui C. A. Rosetti, o gazetă intitulată „Clopotul”, In al cărui prim număr din 1 august 1865, etnd se pregătea răscoala care a avut loc peste două zile la Bucureşti pentru a-1 În- lătura pe Al. I. Cuza de la domnie, apărea un articol cu pasaje revoluţionare inspirate din articolele gazetei lui Alexandru Herzen. Mai tirziu, la 23 ianuarie 1867, „Romtnul” publica un lung articol elogios pentru Bakunin, In care acesta e arătat ca prieten al lui Alexandru Herzen şi lăudat pentru că s-a despărţit de „democraţii germani” — desigur e vorba de Marx şi Engels — şi a revenit la concepţiile prietenului său rus. ★ In concluzie, credem că Mihail Roşcovschi nu poate fi căutat In altă parte decit in cercul restrtns, aproape conspirativ, din jurul lui C. A. Rosetti. Acest cerc cultiva socialismul mic- burghez al lui Proudhon, prietenia faţă de revoluţionarii democraţi ruşi In frunte cu Alexandru Her2en, şi purta un viu interes luptei revoluţionare din Rusia, al cărei triumf ar fi fost semnalul unei revoluţii ce trebuia să cuprindă întregul orient al Europei. Broşura sa este o manifestare a activităţii democratice a progresismului romîn din deceniul al şaptelea al secolului al XlX-lea. ANEXE Actul de naştere al lui Nicolae Eoseovsehi din Craiova2 Din anul 1840 luna aprilie ziua 18 No. 2. Anul, luna, ziua naşterii: 1840 aprilie 18. —„— —„— botezului : 1840 aprilie 28. Parte bărbătească Numele care i s-a dat la I,utez : NICOLAE Num. şi pronum. părinţilor prunc. : Mama SEVASTIŢA tata : FRÂNŢI ____________ ROVSCOSKI 1 Anuarul Armatei Romtne pe anul 1876, Bucureşti 1876, p. 411. 7 NOTE SI COMUNICĂRI 127 Numele oraş. unde s-a născ. pruncul: Craiova-Pctre-Boji. Numele naşului: Titu Bengescu Obragiul bisericesc: popa Gheorghe Naş : Titu ■ Părinţii pruncului: Frânţi Rovscoski Observaţii: Pentru conformitate, Al. Bălinlescu L. S. Copie după Foaia prin care maioTcasa Sevastiţa Ruvscovschina din Craiova constitue zestre fiicei sale Alexandrina la căsătoria cu Vasilache Gîrleşteanu. Din anul 1880 luna martie ziua 29. Adeverirea judecătorii dată la foaia de zestre ce a dat maioreasa Sevastiţa Ruvscovschina ficei sale Alexandrina care a luat în căsătorie pe Dl. Vasilache Gîrleşteanu. La căsătorie ce cu ajutorul lui Dzeu am hotărlt a face ficei mele Alexandrina, cu Dlui Vasilache Gîrleşteanu, fă- găduiesc a-i da zestre In naht galbeni Împărăteşti trei mii una sută Nr. 3100, un şal preţuit drept galbeni una sută cincizeci No. 150 ; o pereche cercei preţuiţi una sută galbeni No. 100 şi garderoba In rufării peste tot preţuite In una sută optzeci galbeni No. 180 ; pe care bani şi celelalte scule şi rufării mă Îndatorez a da In primirea ginerelui Vasilache cu trei zile Înainte de săvtrşirea cununiilor (semnată) Sevastiţa Ruvscovschina Craiova. Mă mulţumesc pe cele mai sus făgăduite ss. V. Gtrleşleanu. 1852 aprilie 13. 3100. Adică trei mii una sută, şealul, cerceii şi rufăriile garderobei mi le-am primit ss. V. Gtr- leşleanu. 1852 iunie 25. Deosebit de cele mai sus cuprinse am mai primit şi două perechi iepe dăruite de naşul nostru Dl. marele logofăt Dimitrie Haralamb preţuite In una sută galbeni No. 100. ss V. Gîrleşteanu 1853 iulie 5 Craiova Am făcut şi eu dar Înaintea nunţii, soţiei mele In giuvaericale şi bani, In preţ peste tot cinci sute galbeni Împărăteşti No. 500 ss V. Gtrleşleanu 1852 iulie 6. Judecătoria comercială din Craiova No. 9. 1854 feb. 16. Del Maioreasa Sevastiţa Ruvs* covschina prin reclamaţia ce au dat judecătoriei la 17 iunie 1853 Inrcg. la no. 1877 a cerut să se adevereze această foaie de zestre ce a dat la căsătoria fiicei D-sale Alexandrina ce a luat In căznicie pe Dl. Vasilache Gîrleşteanu. Spre urmarea cărei cereri Infăţiştndu-se In judecătorie Dior pomeniţi amândouă părţile In persoană şi citindu-se In august Dior această foaie din cuvlnt tn cuvlnt pe cuprinderea ei a mărturisit deopotrivă mulţumire cu adăugirea Dlui Va- silache Gîrleşteanu că a primit de la D-ei Inzestrătoarea pe deplin toate lucrurile cuprinse In această foaie de zestre precum şi bani naht, mai adăogind a zice că pentru darul dinaintea nunţii de 500 ce se vede trecut tn foaie că este făcut din a Însuşi bunăvoinţă şi mulţumire. După aceasta ; văzlndu-se In această foaie trecut numai lucruri mişcătoare şi bani şi despre dlnsele ne mai cunosdndu-se trebuinţă de vreo cercetare In urmarea preziselor Încredinţări din partea D-ei Inzestrătoarei că a predat toată zestrea şi a d-lui Ginere că a primit pe deplin şi darul că este făcut din a Însuşi bunăvoinţă. Judecătoria conf. art. 336 din regulament adevăreazâ această foaie de zestre spre a-şi avea legitimă tărie, treetndu-o după regulă şi In condică. Delta Nr. 306 leatu 1853. Prezident ss. Alex. Dtljeanu ss. Iancu Ghimpiţeanu ss. Pavlovicî Grefier ss. N. Goran Romania, Grefa Trib. Dolj Secţia Comercială şi de Notariat. Copia aceasta fiind conformă cu originalul se atestă de noi. Grefier L. S. ss. OI. Pelrescu. 1880 martie 29. Serv. Arhivelor Statului Craiova. 1852 aprilie 13 CXIX/6. Pentru conformitate Al Bălinlescu L. S. www.dacoromamcajo 128 NOTE SI COMUNICĂRI Actul de împărţeală dintre fraţii Mihail şi Nicolae RosTcovschi din Craiova Din anul 1875 luna august, «ziua 29. Act de Împărţeală. Noi fraţii comandorul Mihail şi doctorul Nicolae Franciu Roş- it ovski voind a ieşi din indiviziunea următoarei averi imobiliare, compusă din una casă situată In mahalaoa Obedcanu strada Secularisaţiunei care are de vecini de una parte pe Dl. Ioan Gigirtu iar de alta pe Dl. Zamfir Broşteanu, care casă o avem moştenire de la părintele nostru Maior Franciu Roşkovski decedat In anul 1842, de una proprietate anume Braniştea situată In distr. Mehedinţi despărţirea cimpului, care proprietate o avem dar de la muma noastră Scvastica Roskovski cu act legalizat de Trib. Mehedinţi încă de la 27 februarie 1869. O Impărţim In modul următor : eu comandorul Mihail Franciu Roskovski primesc şi cu con- simţimlntul fratelui meu doctorul Nicolae, menţionata casă In completa stăpinirc şi cedez in schimb fratelui meu partea ce mi se cuvine In proprietatea Braniştea despre care s-a vorbit mai sus. Iar cu doctorul Nicolae Roşkovski primesc şi cu consimţimtntul fratelui meu Mihail in completă stăplnire proprietatea Branişte, cedind In schimb fratelui meu Mihail, partea ce mi se cuvine tn pomenita casă. Dar pentru că aceste imobile nu sint egale in valoare, iar cu această ocazie am preţuit casele 34.000 lei adică treizeci patru mii lei noi, iai proprietatea Braniştea 82 250 adică optzeci şi două mii şi două sute cincizeci lei. Eu Nicolae Roskovski ca unul ce am luat pe cea din urmă mă oblig a da chiar In ziua confecţionării acestui act 24 125 1 -i noi adică douăzeci şi patru mii şi una sută douăzeci şi cinci lei, fratelui meu Mihail pentru stabilirea egalităţii, iar eu comandorul Mihail F. Roskovski declar că această estimaţie s-a făcut cu consimţimlntul meu şi că am primit suma de 24 125 lei, adică douăzeci şi patru mii şi una sută douăzeci şi cinci lei, de la fratele meu Nicolae, pentru a stabili egalitatea deoarece a luat el mai mult din zisa proprietate. Acesta fiind partajul nostru l-am dresat In două exemplare subscrise de noi cu obligaţia de a stărui pe lingă Tribunalele unde sint situate aceste imobile, pentru a le transcrie In condicele respective. ss. AI. Roskovski ss. Dr. N. Roskovski Trib. distr. Mehedinţi secţia I Nr. 126. Audienţa ^ CA co *3 § :§ v S £ E o - a ca a P ■3 O Din anul 1897 luna noembrie ziua 11. Din anul una mie opt sute nouăzeci şi şapte luna noiembrie ziua unspre- zece ora patru jumătate post meridiane. Act de moartea domnului doctor Nicolae Roscovskij, ortodox, romîn, în etate cincizeci şi şapte ani, medic, căsătorit cu doamna Elena Roscovskij născută Cernătescu, născut şi domiciliat, în Craiova, fiul răposaţilor Francisk şi Sevastiţa Roscovski, mort la zece curent ora şase dimineaţa, în oraşul Craiova la casa sa No. n-are din strada Movilă suburbia Obedeanu. Martori au fost Dl. Pantclie Şerbănescu de ani douăzeci şi şapte, funcţionar şi Dl. Nae Caracaleanu de ani patruzeci şi doi, funcţionar, ambii domiciliaţi In Craiova, care au subscris acest act după ce li s-au citit împreună cu Dl. doctor Constantin Schina, de ani treizeci şi şapte, medic verificator, do- miciliat în Craiova care au constatat cazul morţii. Făcut de noi G. N. Pcssicu Ofiţerul stării civile, ss. P. Şerbănescu ss. N. Caracaleanu Medic ss. C. Şchina Ofiţer ss. G. N. Pcssicu. No. 1321 Pentru conformitate Al. Bălintescu 1 Arh. St. Craiova. Starea civilă a oraşului Craiova. 0. Rezişti de istorie. www.dacoromamca.ro www.dacoromanica.ro STUDII Revistă de istorie Anul IX, nr. 6, 1956 DISCUŢII DESPRE MIŞCAREA CONDUSĂ DE ŢARUL IOVAN (1526—1527) T>£ GH. DUZINCHBVICT (Sibiu) Despre ţarul Iovan şi faptele lui s-a scris mult, mai ales de către istoricii maghiari Problema merită însă să fie reluată pentru a sd da o interpretare justă acţiunii unui personaj istoric care a făcut multă vîlvă în vremea sa. în adîncir<,a problemei, dificultăţile sînt mari din cauza felului cum sînt redactate izvoarele istorice narative. Cronicarul Szcrfmi Gyorgy1, acel care dă cele mai multe date asupra lui Iovan, fost capelan al regilor unguri Ludovic al Il-lca şi Ioan Zâpolyai, nu a strălucit printr-o inteligenţă deosebită şi, probabil din dorinţa de a-şi face mai atrăgătoare expunerea, pe de o parte, iar pe de altă parte cu scopul vădit de. a-şi da importanţă, dă prea mult frîu liber imaginaţiei sale. Pe deasupra, şi-a redactat cronica după mulţi ani de la evenimentele pe care le descrie. Apoi şi cronologia lucrării sale e defectuoasă. Cu toate acestea informaţiile pe care ni le transmite capelanul regal sînt, dacă se aleg dintre Ştirile neadevărate, foarte valoroase, deşi nu ne dau imaginea reală a personalităţii lui Iovan. Cronicarii ceilalţi : Vclius2 3, Ostcrmayer8, Vtrancsics4 * 6, numit de Zâpolyai secretar regal, Zermcgh®, folosit de Zâpolyai în misiuni diplomatice, Brutus®, Istvanffi7, au informaţii mai puţine şi pe alocurca inexacte. De aceea, fără a neglija cronicile, cele mai multe date din lucrare au fost luate din documente. ★ După dezastrul militar de la Mohâcs din august 1526, a apărut în părţile Lipovei, cu o mulţime de partizani înarmaţi, personajul cunoscut sub numele de ţarul Iovan, supranumit Omul Ni gru8. I s-a mai spus Iovan C-rnoeviG şi Iovan Nenada®. 1 Epistola de perdicione Rcgni Iiungarorum (EmUkirata Măggarorszăg romlăsârăl 1484 1543), în Monumenta Hungariae Hislorica 11 voi. I, Pesta, 1857. 2 Casparis Ursini Velii, De bello pannonico libri decern, Vindobonae, 1762. 3 Joscph KemGny, Deutsche Fundgruben der Geschichte Siebenbărgens, voi. I, Cluj, 1839. 4 Antal Verancsics, Osszes munkăl (Opere complete), în Monumenta Hungariae Hislorica, Scriptores III, Pesta, 1857. 6 I. Z rmcgh, Rerum geslarum inter Ferdinandum el Ioannem Hungariae reges commen- tarius, în Scriptores rerum hungaricarum veleres ac genuini, t. II. 6 Brutus Jânos Mihâly, Maggar hisloriaia 1400—1552 ( Istoria maghiară), voi. II, în Monumenla Hungariae Hislorica, XIII. 7 N. Istvânffi, Regni hungarici historia, Coloniac Agrippinae, 1685. 8 Szerimi, op. cil., p. 125 — 126 ; Szanislâ Smolka „Fekelt” Ivăn (Ivan cel Negru), „Szâzadtk”, Budapesta, 1873, XVII, p. 4. • Aşa îl numeşte Ferdinand în scrisorile pe care i le adresează lui sau altora. www.dacoromanica.ro DISCUŢII 2 i:s2 Titlul de ţar, care nu corespunde unei situaţii reale, şi l-a dat singur1, probabil din dorinţa strat cu darul de a convinge ca Iovan, vorbind Intr-o limbă pe care o Înţelegea poporul şi potrivit aspiraţiilor sale, nu era greu să-şi ralieze masele de slrbi In 1 Teodor N. Trlpcea, Ţarul loan Nenada şi Gheorghe Crăciun, oameni negri, In „Balca- nia”, II—III, (1939 — 1940), p. 334, susţine lucruri imposibile. * Marino Sanuto, Diarii, 43, Veneţia, 1895, col. 196. 3 Un sol al lui Iovan afirma despre acesta că e un bun soldat. Vezi: Simonyi Erno, op. cit., scrisoarea citată din 26 apr. 1527, p. 84. 4 Dr. Aleksa Ivic, Istorija Srba u Ug'irskoj od Pada Smedereoa do seobe pod Carnojeoiâem 1459—1690 (Istoria slrbilor din Ungaria de la căderea Smedcrovei plnă la emigrarea sub Cer- noieviâ) Zagreb 1914, p. 52 : Idem, Cetirisiojodisnica p. 106. • Szjrâmi, op. cil., p. 126. * I. Zermegh, op. cil., p. 386. 7 Dr. Aleksa Iviâ, Istorija Srba, p. 48—49; Jovan Radonitch, Hisloire des Serbes de Hongrie, Tarii, Barcelona, Dublin, 1919, p. 35, 37—38, 40,45,54,55, 57—59, 60—64, 66,67. 8 Dr. Aleksa Iviâ, op cit., p. 45, 46, 50. • 1b dem, p., 49. 10 Dr. Szentklâray Jeno, A dunai«.. p. 101. . www.dacoromamca.ro 5 DISCUŢII 135 special, lndtrjite prin victoria turcilor la Mohâcs şi atit de dornice de revanşă. Astfel a ajuns Iovan o mare căpetenie recunoscută şi întărită de voinţa poporului. Poporul nu l-a cerut să-şi dovedească originea nobilă care i se atribuia, ci capacitatea1. Nu e mal puţin adevărat că, pledlnd pentru ideea de luptă creştină contra păglnilor, dlndu-se drept un trimis al Iul dumnezeu, poporul 11 putea crede şi mai mult ca persoană aleasă pentru fapte măreţe. Aşa era mentalitatea vremii2. Nu credem că slntem departe de adevăr dacă am atribui, poate strbllor mai puţin {unii erau colonizaţi pe moşii de ale nobililor)3, insă cu siguranţă romlnilor şi ungurilor clţi se vor fi strlns In jurul lui Iovan, atracţia unei vieţi libere într-o armată populară care se întreţinea din jefuirea In special a nobililor, ca răzbunare contra Împilării seculare. Ţărănimea, In conştiinţa căreia era desigur încă vie amintirea răscoalei stngjroase condusă de Doja din 15144, se aduna acum din nou, cu speranţele vechi renăscute, Ungă acel care, credea ea, o scapă In prezent de sarcinile iobăgiei, cu nădejdea poate că In viitor i se va da posibilitatea unei vieţi mai bune, uşurată de greutăţile unei fiscalităţi apăsătoare. Proclamaţia către popor dată de Iovan, după ce a trecut de partea lui Ferdinand, ni-1 arată pe acesta ca un răzvrătit Împotriva unei dijme puse de regele Ioan Zâpolyai. Faptul trebuie reţinut» chiar dacă n-ar fi să i se dea altă Însemnătate declt a unui mijloc abil de propagandă, pentru ctştigarea de aderenţi5. Proclamaţia ne arată că Iovan nu era un necunoscător al necazurilor poporului. Acesta i se ralia aşadar de bunăvoie, şi nu fiind terorizat, cum spune regele Zâpolyai Intr-o scrisoare*. ★ Curlnd miile de oameni adunaţi In jurul lui Iovan au crescut mult, jefuirea nobililor s-a transformat tn jefuire generală : s-au prădat localităţile, s-au atacat negustorii care se aventu- raseră in regiunea pe unde erau trupele lui Iovan, s-au furat turmele. Spuntnd toate acestea, oriclt ti va fi prezentat lntr-o lumină nefavorabilă pe Iovan, cronicarul Istvânffi, exponent al clasei exploatatoare, nu era departe de adevăr7. Pentru procurarea celor necesare întreţi- nerii unei trupe de mai multe mii de oameni, era nevoie de tot felul de provizii. Ori acestea nu puteau fi procurate declt prin pradă. Nu era acest lucru o particularitate a trupelor lui Iovan, ci un obicei generalizat In acele timpuri. ★ Păzind o porţiune din graniţa de sud a Ungariei, Iovan era In acelaşi timp atent la aran- jamentele care se făceau pentru alegerea unui rege. Nu-i putea fi indiferent lui Iovan dacă, In luptele cu turcii, avea sau nu de partea sa pe regele Ungariei. Soarta l-a favorizat. Candidatul 1 Nu se poate admite părerea lui Szjntklâray Jeno (ibidem, p. 101 şi 102) că Iovan ar fl fost făcut despot de poporul nemulţumit de despotul Ştefan Berislav care ar fi lăsat pe sirbi pradă turcilor şi că Zâpolyai l-a lăsat la Lipova pentru a organiza pe sîrbii din sud şi a-I conduce la Tokay pentru sporirea armatelor viitorului rege. Vezi şi lucrarea : Temes uărmegye p. 322-323. 2 Dr. A. Ivi6, Cctiristogodisnica, p. 105 şi 106. 3 Dr. Zsilinszky Miliâly, op. cit., p. 76. * Mârki Sândor, Aradvărmegye es Arad szabad kirăly văros torlinete (Istoria judeţului Arad şi a oraşului liber regal Arad), Arad, 1892, p. 507. E de remarcat că acţiunea lui Iovan s-a desfăşurat, uneori, pe acelaşi teritoriu lnsingorat de luptele ţăranilor lui Dozsa. E numai o coincidenţă. Vezi şi părerea aceluiaşi din lucrarea: Dâsza Gyorgy, Budapesta, 1913, p. 519. 5 Scrisoarea din 26 apr. 1527 In care John Wallop, Intre altele, raportează cardinalului "Wolsey cele ce a aflat de la regina văduvă Maria despre nemulţumirea supuşilor lui Zâpolyai faţă de dijma impusă de acesta, fapt care ii făcea să treacă de partea lui Ferdinand, justifică destul acuzarea de abilitate propagandistică. Vezi: Simonyi Erno, op. cit., p. 83. * Hurmuzaki, II/3, p. 618, doc. din 26 iunie 1527. 7 N. Istvânffi, op. cit., p. 73. - www.dacoromamca.ro 136 DISCUŢII 6 la tronul regal, Zâpolyai, l-a chemat la Tokay. Iovan a răspuns invitaţiei şi, In jurul zilei de 14 octombrie 1526, dată la care episcopul de Eger (Erlau) a convocat la Tokay o adunare pentru desemnarea candidatului la tronul Ungariei, s-a prezentat In oraş cu o suită şi s-a închinat lui Zâpolyai. înţelegerea s-a făcut repede. Zâpolyai i-a dăruit cai şi altele şi l-a trimis să cantoneze Intre Dunăre şi Tisa, In devastatul comitat Bâcs, unde erau posibilităţi mai mari de a hrăni o trupă1. Iovan ar fi sosit cu trupele in acest comitat Încă din luna octombrie 1526, aşezindu-sc In curţile şi pe pămlnturile nobililor fugiţi2. De aici, ca dovadă de devota- ment, a trimis o trupă de sirbi la Încoronarea lui Zâpolyai3. Curăţirea comitatului Bâcs şi a Banatului de resturile armatelor turceşti se datoreşte trupelor lui Iovan. Acesta era atlt de puternic, incit, curind după instalarea sa In Bâcs, a trecut Dunărea şi a cucerit cetăţile Cerevie şi Banoătar, aşezindu-şi aici ostaşii săi. Dacă ar fi avut tunuri spre a putea să atace cu succes cetăţile, Iovan ar fi voit să treacă Sava, să-i atace pe turcii din Serbia. Despotul sîrb Ştefan Berislav n-a voit însă să-i dea tunuri,, refuzind să colaboreze cu el4 * 6. ★ Pe ce bază se vor fi înţeles Zâpolyai cu Iovan? Deşi fapte precise nu avem tn această chestiune, totuşi putem face unele presupuneri, bazaţi pe cronica lui Szerâmi. Zâpolyai, ştiind că avea dificultăţi cu partida habsburgică din Ardeal, avea nevoie de un sprijin. Trupele Iui Iovan puteau, pe de o parte, imobiliza prin prezenţa lor nobilimea spre a nu se mişca In interesul Habsburgilor, iar, pe de altă parte, constituiau o rezervă contra aces- tora în viitor. Szerâmi spune că nobilii din comitatul Bâcs, nemulţumiţi că Iovan nu le retrocedează moşiile, s-au pllns lui Zâpolyai4, dar acesta n-a făcut nimic pentru satisfa- cerea imediată a pllngerilor. Ce va fi căpătat In schimb Iovan de la rege? Lulnd In considerare regiunea unde l-a trimis pe Iovan să cantoneze, s-ar putea afirma că regele Ungariei i-a Încredinţat paza gra- niţei de sud şi i-a Încuviinţat să lupte cu turcii, pe lingă deplina libertate de a dispune de bunurile nobililor şi de a-i trata cum va crede de cuvinţă. Nu e exclus ca Zâpolyai să-l fi asigurat că-1 va sprijini In lupta cu turcii, Intrucit acesta a căutat după alegerea sa ca rege să obţină ajutoare pentru lupta cu turcii, chiar de la regele Angliei, Henric al VIII-lea. la care a trimis un sol special pentru aceasta*. Se prea poate ca Zâpolyai să-l fi asigurat pe Iovan că-1 va lăsa să Întemeieze un despotat sirbesc la nordul Dunării. Evenimentele ulterioare au dovedit că din aranjamentul de la Tokay a tras foloase numai Iovan : şi-a alcătuit o armată numeroasă, recrutată, In parte măcar, prin prestigiul mărit pe care-1 avea In calitate de om al regelui, tocmai In perioada In care nici regele Însuşi nu avea atiţi soldaţi; a pus stăpinire pe o regiune destul de Întinsă In care, din cauza unei administraţii aproape inexistente, făcea ce voia. Cum el se dădea drept omul providenţial menit să reînvie Serbia şi să alunge chiar pe turci din Europa, a avut toate posibilităţile pentru a-şi crea o viaţă fastuoasă, care, In ochii oamenilor simpli care-1 urmau, Însemna foarte mult. în primul rlnd a cucerit de la nobilul Torok Bâlint, după aşezarea In regiunea 1 Szerâmi, op. cit. p. 126. 2 Pină la stabilirea trupelor lui Iovan n-ar fi fost Încă sirbi colonizaţi In comitat. Vezi Ivânyi Istvân, Szabadka szabad kirăly văros tartinele (Istoria oraşului liber regal Subotica. partea I-a), Szabadka, 1886, p. 50; Bâcs-Bodrogh oărmegye egyetemcsmonograf iăj a (Monografia generală a judeţelor Bâcs-Bodrogh, voi. I), Zombor, 1896, p. 128. O dată cu Iovan a trecut de partea lui Zâpolyai şi o parte din flota dunăreană. Vezi Dr. Szentklâray Jeno, A dunai..., p. 103-104. 3 Szeremi, op. cit. p. 138; Czimer Kâroly, op. cij., p. 662 — 663 4 Dr Aleska Ivid, Jstorija Srba, p. 51; Idem, Cetiristogodiinica. .., p. 108; Hurmu- zaki, II/3, doc. nr. CCCCXV, p. 614. 6 Szerdmi, op. cit. p. 143, 156 — 157. * Simonyi Erno, op. P‘ 111-112 Şi ^ 7 DISOTJŢII 137 Bâcs, cetatea Subotica (Szabadka), fapt care i-a dat posibilitatea să-şi instaleze o curte, aşa cum o reclama demnitatea de ţar pe care şi-o atribuia, In speranţa că-şi va crea un voievodat sirb independent. Ţarul Iovan avea un mare mareşal, un vistiernic, un intendent general al grajdurilor, o gardă personală de 600 soldaţi numiţi ieniceri1. După obiceiul slav, şi-a Impărţ.t armata în grupuri mai mici conduse fiecare de cile un voievod2. întărirea continuă a poziţiei lui Iovan n\ţ pare să fi îngrijorat pe regele Zăpolyai care se tncredea poate prea mult în devotamentul celui pe care-1 ajutase să se ridice tot mai mult şi-l ajuta mereu în lupta cu nobilii unguri. Astfel, regele l-a înştiinţat din timp pe Iovan despre pregătiiile pe care le făcea Torok Bălint pentru a-şi recuceri cetatea pe care o pierduse. De aceea încercarea acestui nobil, care a avut loc în noiembrie 1526, s-a soldat cu o înfringere3. Din cetatea Subotica, Iovan dădea mereu de lucru localităţilor Kecskemet, Halas (ambele în R. P. Ungară) şi altor localităţi învecinate cu Subotica4. Un alt nobil ungur, Csâky Ladislau, a cărui cetate, Csoma (în R. P. Ungară), ar fi ocupat-o Iovan la înapoierea sa de la Tokay a fost zdrobit şi a căzut în luptă, împreună cu alţi nobili, în bătălia de la Cianadu Mare (Csanâd), în încercarea disperată de a-şi recîş- tiga cetatea*. Capul lui Csâky a fost purtat Intr-o ţeapă prin faţa ostaşilor victorioşi*. Lăsaţi la discreţia lui Iovan, neapăraţi de regele Zăpolyai care la plingerile lor amina luarea de măsuri pînă ce Iovan se va prezenta înaintea sa aşa cum i se poruncise7, nobilii acţionau pe cont propriu, dar independent unii de alţii, uneori chiar cu succes. Astfel, pe cînd Subotica era în paza unei mici garnizoane, Iovan fiind plecat cu trupele undeva, Torok Bâlint şi-a recucerit cetatea în ianuarie 1527*. Iovan, probabil din cauză că regiunea era destul de devastată şi nu-i mai putea hrăni trupele*, n-a mai reacţionat milităreşte şi şi-a stabilit cartierul general în Seghedin, punct strategic şi port militar pe Tisa, la gura Mureşului. în februarie 1527 Iovan se instalase deja în acest oraş pe care-1 cucerise prin luptă cu orăşenii, se pare încă din ianuarie13. El şi cu demnitarii săi au ocupat palatele nobi- lilor. în acest nou cartier general şi-a adunat armata şi flota. Se presupune că Iovan a reparat cetatea spre a putea face faţă oricărui atac11. Din cauza prădăciunilor pe care le făcea armata lui Iovan In jurul Seghedinului şi în unele judeţe dinspre apus, s-a hotărît de către prefectul Âbrânfy, în adunarea din 21 ianuarie 1527, ca să se trimită o delegaţie la ţar12. Ungurii erau desigur alarmaţi şi de faptul că Iovan colonizase cu sîrbi regiunea Seghedinului13. ★ Rivalitatea dintre cei doi regi ai Ungariei, Zăpolyai şi Ferdinand, a consolidat poziţia lui Iovan. Totuşi pentru acesta motivul luptei dintre regi era ceva cu totul secundar. Spri- 1 Szerâmi, op. cit., p. 143, 154; Istvânffi, op. cit., p. 93 ; Ivânyi Istvan, op. cit., p. 5U ; Jireâek, op. cit., p. 260—261, ne dă numele a trei demnitari: palatinul Celnik Radoslav, Subota Volie şi Ioan Dolie ; Homan Bălint şi Szekfii Gyula, op. cit., p. 28. 2 Smolka, op. cit., p. 12. Subotica e în R.P.F. Iugoslavia. 3 Szerâmi, op. cit., p. 154 — 155; Ivânyi Istvân, op. cit., p. 51 — 52; Czimer Kâroly, op. cit, p. 664. 4 Ibldem p. 665. 6 Szerămi, op. cit., p. 155 — 156. Lupta aceasta ar fi putut avea loc prin noiembrie- decembrie 1526. Cronica lui Szeremi nu permite o precizare mai sigură. Istoricul A. Ivie Cetiristogodisnica, p. 109, crede că lupta a fost în aprilie 1527. 6 Homan Bâlint şi Szekfii Gyula, op. cit., p. 28. 7 Szerdmi, op. cit. p. 156—157. 8 Ib'dem, p. 157 ; Czimer Kâroly, op. cit. p. 665. * Smolka, op. cit., p. 14. 10 Dr. Karâcsony J,, B6k6svârmegije tortinete (Istoria judeţului Bichiş), , 1890, voi. I, p. 88. 11 Czimer Kâroly, op. cit., p. 666—667. 12 Dr. Karâcsony J., op. cit., p. 88 — 89. 13 Czimer Kâroly, op. cil., p. 665. , . www.dacoromamca.ro 138 DISOBTII 8 jinirea clnd a unuia ctnd a celuilalt nu dovedeşte preferinţa lui Iovan pentru unui sau altul din cei doi rivali. Pe Iovan, care (şi făurise măreţul pian al luptei cu turcii şi al eliberării ţărilor balcanice1 2, 11 interesau numai avantajele pe care le avea de la Zâpoiyai sau de la Ferdinand, In vederea realizării planului său. L-a părăsit pe Zâpoiyai pentru că Ferdinand li oferea mai mari posibilităţi de a se Înarma şi de a lupta cu turcii. Amestecul Iui Iovan In rivalitatea dintre aceşti doi regi i-a mărit popularitatea şi prestigiul. Faima conducătorului popular care avea o atlt de puternică armată ajunsese plnă In Italia, Anglia, Franţa şi in ţările germane*. Izvoarele istorice dovedesc că nici apropierea de Zâpoiyai, nici aceea de Ferdinand, n-a fost cerută de Iovan. Strădaniile lui Ferdinand pentru a atrage de partea sa pe Iovan fac parte dintr-o cam- panie mare, bine organizată, de a rupe de Zâpoiyai pe orice aderent influent al acestuia. In timp ce Zâpoiyai aştepta de la armistiţiul Încheiat cu Ferdinand o uşurare a Încordării, favo- rabilă lui 3 4 * 6 7, Ferdinand, ajutat tn special de sora sa, regina văduvă Maria, cu promisiuni dintre cele mai atrăgătoare, clştiga partizani In dauna lui Zâpoiyai *. Paul Podwynyai, vicecamerar al salinei din Dej s, a fost persoana Împuternicită de Ferdinand pentru ciştigarea oraşelor săseşti din Transilvania, precum şi pe unii nobili din aceeaşi provincie. Nici voievodul Transilvaniei, Petru Perânyi, nu era trecut cu vederea, şi Ferdinand li scrie o lungă scrisoare prin care II Întărea tn funcţia sa °. Mulţumit de felul cum şi-a dus sarcina la Îndeplinire, Ferdinand răsplătea pe Podwynyai, dăruindu-i proprietăţi 1. Ciştigarea Iui Iovan a fost lăsată, se pare, pe scama reginei văduve Maria care, prin scrisoarea din 3 februarie 1527, era Împuternicită de Ferdinand să-l Înlocuiască pe tot timpul cit va fi plecat in Bocmia 8 9. Alegerea părea fericită, tntrucît regina se arăta o bună cunoscă- toare a împrejurărilor din Transilvania. Astfel, Încă de la 26 ianuarie 1527*, li scria fratelui ei, Ferdinand, că Transilvania, cca mai de valoare dintre toate provinciile Ungariei, poate fi clşti- gată uşor şi nu cu prea mari cheltuieli. Nobilii pot fi cumpăraţi cu bunuri, secuii cu 4 000 duca ţi, iar saşii, care deţin aproape toate oraşele, dacă slnt asiguraţi de bunăvoinţa regală. în februarie 1527 Iovan nu trecuse Încă de partea lui Ferdinand. Acest fapt s-a putut tntlmpla prin martie sau începutul lui aprilie10. Intermediarul a fost Ioan Habardanecz de Zalathnak11. In prima jumătate a lunii aprilie acesta se Inapoiase la regina Maria in Bratislava 1 Dr. Aleksa Ivid, Islorija Srba p. 52; idem, CeliristogodUnica, p. 107. 2 Dr. Alck> a Ivid, Jsloriia Srba, p. 51 şi notele 12 şi 13, p. 51. 8 Czimer Kâroly, op. cil., p. 668. 4 Smolka, op. cit., p. 15—16, nota 2, p. 15, nota 1, p. 16. 4 Sigismund Jakd, Organizarea cancelariei voevodale ardelene la începutul secolului al XVI-lea, „Hrisovul", VI, Bucureşti, 1946, p. 133. 6 Fr. Schuller, Urkundliche Beitrăge zur Gcschichle Siebenbilrgens von der Schlachl bei Mohăcs bis zum Frieden von Grossumrdein, in Archiv des Vereines fur siebenburgisclie Landeskunde. Ncue Folge, voi. 26, Caietul 1, Sibiu, 1894, doc. nr. 5, 6 şi 7 din 11 aprilie 1527, p. 254 — 255. 7 .bdern, doc. nr. 8, p. 255—256. Pentru tratativele in vederea clştigării de aderenţi, să se vadă şi dr. Szentklâray Jeno, op. cil., p. 186—187. 1 Fr. Schuller, op. cit., doc. nr. 4, p. 252. Părţi din această scrisoare In Johann Karl Schuller, Georg Reicherslorffer und seine Zeii. Ein Beilrag zur Geschichte von Siebenbiirgen in den Jahren 1527—1536, nota 13, p. 231. (Extras din Archiv fur Kunde Osieireichischer Geschichls- quellen, voi. 21). 9 Fr. Schuller, op. cil., doc. nr. 3, p. 252. Documentul este reprodus şi de Roderich Goos, Die Siebenburger Sachsen in der Planung deulscher Sudostpolitik, Viena, 1940, nota 106, p. 104. 10 In februarie 1527, Ferdinand scria din Praga palatinului Ştefan Bâthory, la Bratislava, lntrcblndu-1 pe ce cale ar putea fi ciştigat Iovan. Vtzi: Smolka, op. cil., nota 1, p. 16. Istoricul maghiar Dr. Karâcsonyi Jânos, op. cit., p. 89, crede că Iovan a trecut de partea Iui Ferdinand Ia Începutul lui februarie. Scrisoarea menţionată mai sus dovedeşte contrariul. O dată cu Iovan a tr.cut de partea Iui Ferdinand şi o parte din flotă. Vezi: Acsâdy Ignâcz, Magyarorszâg hârom riszre oszlâsânak lorlinele 1526 — 1608 (Istoria Împărţirii In trei părţi a Ungariei 1526— 1608), Budapesta, 1897, p. 50. 11 Numele Iui Habardanecz este scris In diferite feţuri. Nu ştim care e forma corectă. www.dacQromamcaj‘0 9 DISCUŢII 139 (Pozsony) din prima sa misiune la Iovan. Cum clştigarca lui Iovan era un fapt Împlinit, regina Maria se grăbeşte să comunice fratelui ei, Ferdinand, la 13 aprilie 1527, rezultatul misiunii lui Habardanccz, precum şi să-i de a unele sfaturi care ar contribui la Întărirea legăturilor nou înfiripate cu Iovan, care e popular L După ce arată ce foloase va avea Ferdinand de la alianţa cu acesta In lupta cu turcii sau alţi duşmani, scrisoarea ne dezvăluie unele amănunte ale trata- tivelor dintre Habardanecz şi Iovan, care, jurlnd credinţă lui Ferdinand, i-a cerut tunuri şi specialişti în mlnuirea acestor arme spre a cuceri, pentru rege, Ujlak şi alte cetăţi de la turci şi a promis să nu mai facă cruzimi contra creştinilor şi nobililor * *. Regina Maria sfătuieşte pe Ferdinand să trateze bine pe solul lui Iovan, purtător al unei scrisori către rege, sosit o dată cu Habardanecz, să-i făgăduiască lui Iovan sprijin şi să-l indjmne ca acele graniţe ale Ungariei, pe care, după moartea regelui Ludovic, le-a păzit prin lupta şi iscusinţa sa, să le apere şi de acum înainte, in măsura puterilor sale. Mai aflăm din această scrisoare că Habardanccz a ciştigat pentru Ferdinand şi pe alţi nobili şl bărbaţi puternici, pricepuţi in arta militară, foşti in serviciul răpo- satului rege Ludovic al II-lea, care şi-au trimis un reprezentant să trateze condiţiile serviciului. Regina termină scrisoarea cu propunerea ca Habardanecz să fie acreditat pe lingă Iovan, spre a-1 putea influenţa pe acesta *. Scrisoarea lui Ferdinand către Iovan, din 16 aprilie, cu excepţia ultimului punct din scrisoarea reginei Maria, cuprinde toate propunerile acesteia. Se subliniază mai evident că Iovan va participa la lupta cu turcii pentru eliberarea creştinilor şi că tunurile şi tunarii le va avea cind Ferdinand va sosi cu oastea-sa*, probabil măsură de prevedere faţă de un om a cărui credinţă nu era Încă verificată. S-ar putea ca această scrisoare săfi ost trimisă lui Iovan prin propriul său sol. Dind curs sugestiei surorii sale, Ferdinand recomanda la 19 aprilie 1527 pe Habardanccz, lui Iovan 6. Bănuim că aceasta este scrisoarea care a dat lui Habardanecz calitatea de reprezen- tant permanent al lui Ferdinand pe lingă Iovan • E sigur că Zâpolyai era ţinut la curent cu tot ce făcea puternicul şi nesupusul său subor- donat, care-i jurase la Tokay credinţă. Prin februarie —mai tic 1527, Iovan a plecat In susul Mureşului In judeţele Arad şi Zarand, distruglnd pe nobili, fiind nu mai puţin crud şi cu femeile- Aceştia s-au refugiat In cetăţile Şiria (Vilâgos) şi Şoimoş (Soiymos). Şi In aceste părţi Iovan a Împărţit moşii slrbilor săi7. Din cauza aceasta, dar poate Înduplecat fiind de nobilii unguri Zăpolyai l-a chemat la Buda pe Iovan, probabil pentru a Încerca o Înţelegere cu el sau, poate — dacă ar fi fost naiv să vină, aşa cum i s-a poruncit, Însoţit numai de 10 oameni — să-l suprime *• 1 Cronicarul Szeremi, la mulţi ani după evenimentele pe care le descrie, afirmă că Ferdi- nand ar fi lucrat direct pentru clştigarca iui Iovan, prin Pavcl Bakiâ, care la rlndu-i a trimis la Iovan, de ia Pâcs, pe negustorul Botus Marton. Acesta ar fi dus scrisorile la Sighcdin, unde se afla Iovan (Szeremi, op. cil., p. 157—158). Documentele Insă infirmă cele menţionate In această cronică. Scrisoarea lui Ferdinand către Iovan, aşa cum o găsim In cronica iui Sze râmi (p. 158), este o plăsmuire. Credem că trebuie să se de.a crezare, tn ceia ce priveşte trecerea lui Iovan de partea lui Ferdinand, exclusiv izvoarelor documentare. îmbinarea ştirilor din cronica lui Szeremi cu acelea din documente, aşa cum încearcă C.zimer Kâroly, op. cil., p. 668 669, este cu totul Îndepărtată de adevăr. Istoricul strb Alek'a Ivic, Islorija Srba..., p. 56, afirmă că Pavel Ba lei d şi după trecerea lui Iovan de partea lui Ferdinand a rămas de partea lui Zâpolyai. Deci Pavel Baleid nu putea fi agent al lui Ferdinand, aşa cum afirmă cronicarul Sz râmi; idem, CelirislogodiSnica, p. 110 ; vezi şî r Istvânffi, op. cil., p. 93 ; Ivânyi Istvân, op. cit., p. 52; Temes oărmegye..., p. 323; Rodtrich Goos, op. cil., p. 103 şi urm.; Rugonfalvi Kiss Istvân, Fekelc emberek a magyar torlinelemben (Oameni negri In istor.a maghiară), In „Debreceni Szemle”; 1929 ianuarie, p. 19, crede că Iovan a fost ciştigat de Rdvay Francisc. 2 Ferdinand avea tot interesul să-şi clştigb bunăvoinţa şi sprijinul nobililor. * Szcntklâray Jeno, Levelek... (Scrisori...), p. 506—508. * Ibid.m, p. 508—509. * Ib dem, p. 509—510. * Czimer Kâroly, op. cil., p. 670 greşeşte etnd afirmă că din luna martie 1527 ar fi avut Habardanccz această calitate. i Ibid m, p. 667. * Szerâmi, op. cit., p. 159—160. www.dacGramanicaj'o 140 DISCUŢII 10 Evident că Iovan nu s-a supus ordinului regal. Acest refuz a Însemnat ruptura definitivă dintre regele Zâpolyai şi Iovan. Era fatal acum să se ajungă la ciocnire între cei doi proaspeţi rivali cu attt mai mult cu cit, dacă Szcrâmi e bine informat, chiar Iovan a declarat solului lui Zâpolyai1, care i-a transmis ordinul de a veni la Buda, că a trecut de partea lui Fcrdinand. Or, acest lucru nu-1 mai putea tolera Zâpolyai In preajma luptei cu Fcrdinand, luptă de care depindea soarta sa. Energia pe care o pierduse de cind era lege, fapt pentru care se plinge chiar cronicarul Szerâmi 2, se pare că i-a revenit. în Transilvania se fac pregătiri intense militare pentru organizarea de forţe care .să fie opuse acelora ale lui Iovan. Planul de luptă ai fi fost ca trupe puternice să-l lovească pe Iovan, despre care se spunea că ai fi voit să atace Timişoara, venind din nord, iar alte forţe să împiedice pătrunderea acestuia spre Transilvania, probabil de teama ca nu cumva comunitatea de religie dintre romlni şi sirbi, precum şi dorul” de libertate şi viaţă mai bună al iobagilor romini, să nu mărească oştirile falsului ţar. Sub conducerea voievodului Transilvaniei, Petru Perenyi, nobili şi iobagi din regiunea dintre Mureş şi Criş au început să se stringă prin martie—apiilie 1527 In cetatea Gyula (în R.P. Ungară). Grosul acestor trupe, cu voievodul Transilvaniei în frunte, trebuia să-l atace pe Iovan, iar forţe mai mici, Intre care şi cavalerie, se pare că trebuiau să se unească cu trupele săseşti şi cu altele, destinate apărării Porţii de Fier a Transilvaniei. La SI aprilie măcar o parte a trupelor voievodului Perenyi erau la Bânhcgcs (în R. P. Ungară). Iovan, informat asupra mişcărilor trupelor duşmane, a atacat, în plin marş de înaintare, barîndu-le drumul, trupele care trebuiau să meargă spre răsărit în vederea apărării Porţii de Fier. Această luptă s-a dat înainte de 14 aprilie *. Restul trupelor, cu Perenyi în frunte, au trecut Mureşul spre sud între Pecica şi Arad, şi la Seleuş (Szollos), localitate azi dispărută, la nord- vest de Vinga, au dat lupta cu Iovan, probabil In primele zile ale lui mai *. Perenyi a fost bătut şi a scăpat datorită iuţelii calului său, adăpostindu-sc, In taină, după ce a trecut Mureşul, la Marko Jaksie, un sirb care nu voia să-l recunoască pe Iovan de conducător. Nobilii prinşi în luptă ar fi fost traşi In ţeapă. După această victorie, nimic nu-1 mai împiedica pe Iovan să intre In Transilvania, unde poale îl precedaseră emisari şi proclamaţii, şi de unde spera poate să-şi recruteze noi soldaţi. La 15 mai voievodul Transilvaniei anunţa deja bistriţenilor că Iovan a înfrint rezistenţa de la Poarta de Fier şi a pătruns în Haţeg, prădlnd şi arzlnd. La pradă au luat parte şi romîni din comitatul Hunedoara 5. Să ne oprim, puţin, asupra apărării Transilvaniei, căci slnt fapte care trebuie subliniatc- La 10 aprilie 1527, viccvoievodul Transilvaniei, Nicolae de Macedonia, arătînd cruzimile pe care le făcea Iovan prin regiunea Timişoarei, unde omora nobili şi oameni de rînd, ordonă saşilor să aibă gata călăreţii, pedestraşii şi armamentul, pentru ca atunci cind va fi nevoie să poată veni repede la locul de concentrare. Vicevoievodul, tcmlndu-sc ca Iovan să nu facă incursiuni în districtul Haţegului, luase hotărîrca ca, împreună cu nobilii, călăreţii şi pedestraşii comitatului 1 Acest sol ar putea fi Rădic Boziâ. Vezi : Hieronymi Lasky, Palatini Sicradiensis, Hisloria Arcana I.egationis, Nomine Johannis Regis, Ad Solgmannum Turcarum imperatorem susceplae, nune primum ex mânu, exarato codice, in lucem edita, In Matthias Bel, Adparatus ad historiam Hungariae... Posonii, 1735, p. 159. Cf. Dr. Alcksa Iviâ, Cetiristogodiinica, p. 109. * Szerâmi, op. cil., p. 144. * Hurmuzaki, XV/1, doc. nr. DXL, din 14 apr. 1527, p. 295 — 296. Aceasta trebuie să fie lupta în care se spune că ar fi murit 3 000 oameni — desigur număr exagerat — şi cel mai bun conducător al lui Zâpolyai. Vezi : Simonyi Erno, op. cit., doc. cit. din 26 apr. 1527, p. 83. Se poate întlmpla ca la această luptă să nu fi participat Iovan care, în acel timp, era în jurul localităţii Petenvardein (scrisoarea de mai sus, p. 84). Lupta s-ar fi dat la Kochy, localitate dispărută, în raionul Ineu, regiunea Oradea. Vezi : Bunyitai Vincze, A văradi puspiikdk (Episcopii de Oradea), Oradea Marc, 1883, p. 253. 4 Dr. Alcksa Ivi", op. cit., p. 110; Bunyitai Vincze, op. cit., p. 106. * Hurmuzaki, XV/1, doc. nr. DXLI, p. 296—297. Documentul datat greşit 8 mai. Istoricul Alcksa Ivif, op. cit., p. 111, crede că resturile armatei lui Perdnyi, Învinse la Seleuş, au fost gonite de Iovan plnă la Orăştic. www.dacoromanica.ro 11 DISCl'Til 111 Deva, să-i iasă înainte la Hunedoara l. Probabil din cauza primei victorii a lui Iovan asupra unei părţi a trupelor voievodului Transilvaniei, aşa cum s-a arătat, la 11 aprilie viccvoievodul ordona din Deva secuilor şi saşilor să-şi trimită pedestraşii şi călăreţii, bine dotaţi, la Orăştie, localitate destinată adunării oştilor2. în adevăr, primejdia nu era mică, cu atît mai mult cu cit IovaiT ştia să profite, pentru a-şi atrage poporul, de vechea nemulţumire a acestuia împotriva exploatatorilor : coroana, biserica, nobilimea. O scrisoare a episcopului Transilvaniei, Nicolae Gcrendi — biserica, amestecată în politica ţării, nu putea fi indiferentă faţă de pericolul pe care 11 prezenta Iovan în special pentru clasa privilegiată — datată 12 aprilie 1527, adresată braşovenilor şi sibienilor, ne arată că Iovan ridica poporul, deoarece „propagă pretutindeni, prin scrisori, prin trimişi, pe ascuns, ba acum şi public în mulţime şi mai ales printre romlni, bulgari şi sîrbi, libertatea, iar printre supuşii domnilor şi nobililor, asprimea”. Episcopul, comuniclnd cele de mai sus, cerea braşovenilor şi sibienilor să fie supuşi comandanţilor lor 3. La ce scrisori şi soli cu care ridică poporul va fi făcut aluzie episcopul? Noi credem că e vorba de proclamaţia prin care Iovan îndemna pe locuitori* Ungariei să nu plătească dijma impusă de Zâpolyai şi le cerea să fie credincioşi lui Fcrdinand, adevăratul principe creştin şi stăpln aL ţării4 5 *. Această proclamaţie era răspîndită prin trimişi care Cutreierau ţara şi prin afişare la biserici 8. Proclamaţia, aşa cum o avem, este redactată în limba latină, neihitată, şi se păstrează în Arhivele Statului din \'iena. Avînd în vedere că proclamaţia se adresa mulţimilor care plăteau dările, a fost scrisă sau tălmăcită desigur de repre- zentanţi ai lui Iovan care cutreierau ţara, în limba pe care o înţelegeau aceştia : romîncşte, sirbeşte, ungureşte, după caz. Faţă de marea primejdie pe care o reprezenta Iovan, atît prin felul cum ştia să folosească în scopurile sale nemulţumirile sociale cît şi din cauza comunităţii de religie dintre sîrbi, bulgari şi romîni, toţi ortodocşi, care s-ar fi putut uni contra catolicismului care sprijinea coroana Ungariei, evident că trebuiau luate cele mai energice măsuri. La 14 aprilie 1527, Petru Percnyi, voievodul Transilvaniei, dădea şi el saşilor ordin de mobilizare. Am văzut că la 23 aprilie trupele trebuiau să se strîngă la Orăştie #. însă din cauza slărîmării apărării la Poarta de Fier şi a înaintării în Transilvania a trupelor lui Iovan, voievodul Transilvaniei a ordonat la 15 mai ca trupele să se concentreze la Sibiu, localitate mai îndepărtată de regiunea ameninţată de trupele lui Iovan şi cetate sigură7. Chiar şi regele Zâpolyai ordona bistriţenilor să pună trupe la dispo- ziţia voievodului Perenyi 8. Se pare că cel puţin din mai 1527 înainte, Iovan a încetat să mai domine situaţia spre a putea să-şi impună punctul său de vedere, cu toate că avea armată numeroasă şi cîştigase vic- 1 Hurmuzaki, XV/1, doc. nr. DXXXVII, p. 294. Documentul e datat greşit 13 martie ; Hurmuzaki, II/3, doc. nr. CCCCXVII, p. 617; J. K. Kemeny, Nolilia Hislorico-Diplo- malica Archivi el Lileralium Capiluli Albensis Transilvaniae, I, Cibinii, 1836, p. 205 ; Dr. Fr. Scliullcr, Regcslen zur Geschichle der siebenbiirgischen Landcslcile Ungarns von der Schlachl bei Mohdcs {29 August 1526) bis zum Tode Johann Zăpolgas (21 Juii 1540), extras din Programm des evangel. Gymnasiums A.B. und der damil verbundenen Realschule zu Nagyszeben (Ilcrmann- siadi) ftir das Schuljalir 1906 — 1907, Sibiu, 1907, nr. 14, p. 3. 2 Arhivele Statului Sibiu, Documenta Literalia nr. 315, L. 15. 3 Hurmuzaki, XV/1, doc. nr. DXXXIX, p. 295; Dr. Fr. Scliullcr, op. cil., nr. 51, p. 4. 4 Sinolka, op. cil., nota 1, p. 22 — 23. Cu foarte mici deosebiri textul proclamaţiei este publicat şi de Rodcrich Goos, op. cil., nota 159, p. 119. 5 Anton von Gevay, op. cit., p. 82, scrisoarea reginei Maria către fratele ei, Fcrdinand, din 30 mai 1527. • Hurmuzaki, XV/1, doc. nr. DXL, p. 295—296; Hurmuzaki, II/3, doc. nr. CCCXVIII, p. 617; Kemeny, op. cit., p. 205—206 ; Dr. Fr. Scliullcr, op. cit., nr. 16, p. 4. 7 Hurmuzaki, X\/l, doc. nr. DXLI, p. 296—297. Asupra participării braşovenilor la lupta împotriva lui Iovan. vezi: Quellen zur Geschichle der Stadt Kronstadl in Siebcnburg n, II, Braşov, 1889, p. 98, 104, 115, 122. 8 Arhivele Statului Cluj, Arhiva Bistriţei, nr. 638, documentul din 12 mai 1527. Docu- mentul ne-a fost semnalat de prof. Ştefan Pascu din Cluj. www.dacoramanicaj'o 142 DISCUŢII 12 toril frumoase. Cauza acestei situaţii stranii in aparenţă este următoarea : dependenţa totală de Ferdinand care. preocupat exclusiv de interesele sale imediate şi negindindu-se la primejdia noului său aderent, lăsat singur să Înfrunte puterea militară a regelui Zâpolyai, om care avea incomparabil mai mari posibilităţi de a duce un război dccît Iovan, nu se grăbea să-l ajute pe acesta l. Astfel ţelurile imediate ale acţiunii lui Iovan erau amlnate şi condiţionate exclusiv de reuşita lui Ferdinand. Dar acesta, acţionlnd cu Încetineală, amlnlnd atacarea lui Zâpolyai, l-a dat posibilitatea acestuia să-şi concentreze toate puterile militare împotriva lui Iovan care, lăsat singur, şi-a pierdut chiar viaţa lntr-o luptă pe care n-o dorise dar care i-a fost impusă de împrejurări, abătlndu-sc cu totul de la ţelurile sale iniţiale, ţeluri carc-1 făcuseră popular intre ţăranii sirl>’. Pentru înţelegerea evenimentelor care vor urma, să vedem in ce stadiu se aflau legăturile dintre Iovan şi Ferdinand In această perioadă. Din scrisoarea lui Habardanccz din 26 mai 1527, se vede că pe Ferdinand 11 interesa armata lui Iovan şi nu persoana acestuia. Astfel slrbii, in caz că Iovan ar fi murit, au jurat că vor rămine şi mai departe in serviciul lui Ferdinand, sub comanda lui Habardanccz. în acest caz, slrbii dintre şi de dincolo de Tisa şi Dunăre trebuiau să se adune in comitatul Bâcs pină la sosirea lui Ferdinand 2 *, Din altă scrisoare, cu data de 4 iunie, aflăm că Iovan a cerut să i se trimită arme potrivite, 1000 platoşe şi coifuri pentru soldaţi, stofă roşie pentru oamenii curţii, bani, 3 trimbiţaşi, o tobă cu un toboşar, un steag aurit care pe o parte să aibă blazonul său 8 9 iar pe cealaltă parte chipul sf. Fecioare, haine precum şi arme demnitarului Radoslav Celnik, pentru 10 persoane. Se mai spune In această scrisoare că Timi- şoara a trecut de partea lui Ferdinand, că se string trupe pentru Zâpolyai In regiunea Crişului şi a localităţii Tur şi că solul acestuia, care a căutat să-l atragă pe Iovan cu daruri, este închis. Nu i s-a tăiat capul datorită intervenţiei lui Habardanccz4. în scrisorile care ni s-au păstrat, Ferdinand nu se arată prea încurajator pentru Iovan. în cea din 23 iunie li cerc, respingind propunerea acestuia de a veni cu trupele sale spre Buda, să rămtnă unde este, pentru ca turcii, romlnii şi secuii să nu vină In ajutorul lui Zâpolyai. Discu- ţiile, probabil In chestiunile care-1 Împinseseră pe Iovan la acţiunea sa şi la care răspunscscră cu entuziasm mii de oameni, erau aminate plnă după expediţia din Ungaria, pe care Încă n-o Începuse. Restul scrisorii conţinea promisiuni banale 5 6. Astfel Ferdinand Îşi mărginea alianţa la solii * şi la daruri către unul din comandanţii lui Iovan, Radoslav Celnik (200 iobagi ca să-i rămlnă credincios)7; o solie c trimisă să mulţumească armatei lui Iovan şi să o Îndemne să fie şi mai departe statornică în credinţă, cu făgăduiala că în viitor li va ti binevoitor 8. î.» acest timp, undeva, tot In regiunea prin care şi-a tot mutat armata in ultimul timp, poate după necesităţile războiului ori ale aprovizionării, In ziua de 21 iunie, trupele lui Iovan, după o luptă slngeroasă cu oştile voievodului Transilvaniei, Petru Perânyi, au trebuit să se retragă, prima dată Infrlnte şi descurajate *. Nici la 3 iulie, clnd auzise despre insuccesul lui Iovan, 1 S-ar părea chiar că Iovan şi-a dat scama de şubrezenia situaţiei sale In raport cu posi- bilităţile lui Zâpolyai de a duce războiul, Incit Încă din aprilie 1527 cerea prin sol special lui Ferdinand ca să atace Ungaria cit mai repede posibil. Vezi: Simonyi Erno, op. cit., p. 84, scri- soarea din 26 aprilie 1527. 2 Sz.ntklâray Jeno, op. cit., p. 510—511. 8 Acest blazon nu e cunoscut. 4 Szcntklâray Jeno, op. cit., p. 511—513. * lb dem, p. 513—514; dr. Veres Endre, Acta et epislolae relalionum 7ransijlvaniae Hunga- riaegue cum Moldauia el Valachia, 1, 1408—1540 (Fontes rerum Iransijlvanicarum, IV), Budapesta, 1914, nr. 111, p. 148-149. 6 Szcntklâray Jeno, op. cit., scrisoarea din 24 iunie 1527, p. 515. 7 lb.d.m, scrisoarea din 25 iunie 1527, p. 515. 8 lbld.m, p. 515—516. 9 Este puţin probabil să fi participat la această luptă, In armata voievodului Transilvaniei, cei 1000 călăreţi saşi pe care-i c^rea regele Zâpolyai prin scrisoarea din 18 mai 1527. Vezi : Arhi- vele Statului Sibiu. Doc. Lit. nr. 319, L. 15. La 4 iunie regele Zâpolyai înştiinţa pe saşi că voie- vodul este autorizat să recruteze soldaţi (ibidem, 320, L. 15). La aceeaşi dată, regele Zâpolyai www.dacoromamca.ro 13 DISCUŢII 143 Ferdinand n-a putut să-i trimită altceva dectt mingîiere şi îndemnuri ca să rămlnă credincios U De-abia la 7 iulie, cind împrejurările locale nu-i mai permiteau lui Iovan nicio libertate de acţiune, Ferdinand îi scrie că a început campania în Ungaria, uşurlndu-i prin aceasta sarcina, cuci Zâpo- lyai va fi silit să-şi întrebuinţeze trupele pentru propria-i apărare şi că, dacă va fi posibil, Ii va trimite ajutor. Deci aceleaşi făgăduieli formale de totdeauna. Ferdinand îi mai cerca lui Iovan să lase o parte din trupe în sud spre a alunga pe turci de la graniţă, iar el să pornească cu forţe mai mari, printre Dunăre şi Tisa, spre Buda3. în scrisorile din 16 şi 20 iulie Ferdinand îşi reînnoieşte cererea cu adaosul că Iovan să-şi trimită şi flota spre Buda 3. Rostul acestei mişcări de trupe era exclusiv în folosul lui Ferdinand : Iovan trebuia, prin marşul său războinic, să abată ajutoarele pentru Zăpolyai care s-ar fi strîns în aceste părţi şi, pe cit posibil, fără cruzime şi vărsare de sînge, să facă poporul să treacă de partea lui Ferdinand 4. Iovan Insă nu mai putea da curs invitaţiei. Trupele pe care le strîngea, încă de prin mai, Emcric Czibak, episcopul nehiro- tonit al Oradiei, noul comandant căruia i se încredinţase, după insuccesele voievodului Transil- vaniei Perănyi, comanda trupelor pentru zdrobirea lui Iovan, mai înainte ca acesta să se poată uni cu trupele lui Ferdinand, 11 punea de fapt In imposibilitate pe Iovan de a-şi deplasa trupele. Această nouă armată a lui Zăpolyai se aduna destul de greu la Arad, deoarece era în toi munca la clmp. Czibak a coborlt cu trupele de unguri de la Oradea spre Arad, strtnglnd pe drum tot ceea ce era necesar războiului. Astfel, pe la mijlocul lui iulie, cetatea Gyula li dă doi tunari, după ce mai Înainte li dăduse praf de puşcă. In a doua jumătate a lui iulie Czibak era Ungă Arad, locul de concentrare a tuturor trupelor. Aici trebuiau să vină trupe din Lugoj, Baia de Criş, precum şi nobilimea din Caransebeş. Planul lui Czibak era ca, trcclnd la sudul Mureşului, să tmpicdice concentrarea trupelor lui Iovan şi să Învingă voievozii slrbi pe rlnd, mai Înainte ca aceştia să se unească intre ei. în noaptea de 22 iulie Czibak şi-a trecut trupele peste Mureş şi şi-a aşezat tabăra de căruţe în cimpia de lingă localitatea Frumuşcni de azi (Szâpfalu, Schondorf), spre sud-est de Arad. La 23 iulie deja, dovadă că nu a fost surprins de inamic, Iovan şi-a aşezat şi el tabăra In vecinătate. în ziua de 25 iulie Iovan a deschis lupta. Clnd era aproape tnvingător, au apărut cavale- riştii de la Caransebeş care au zdrobit trupele lui Iovan *. Se spune că acesta, rănit, a fugit spre Scghcdin. încercînd să salveze ce se mai putea. Spera probabil că, regrupîndu-şi forţele, să poată rezista la Scghcdin pînă va veni Ferdinand •. Lin această localitate însă, Iovan, rănit 1 * 3 4 aducea la cunoştinţa bistriţenilor acelaşi lucru. Vezi: Arhivele Statului Cluj, arhiva Bistriţei, nr. 646. Documentul ne-a fost simnalat de prof. Ştefan Pascu din Cluj. Vezi şi dr. Fr. Schullcr, op. cit., nr. 18, p. 4. S-ar părea că după această luptă voievodul Transilvaniei — dacă nu e un simplu zvon lansat de el spre a-şi recîştiga prestigiul zdruncinat — ar fi încercat să urmărească trupele lui Iovan în retragere, dar că n-a putut duce întreprinderea pînă la capăt din cauza greutăţilor drumului. Vezi : Hurmuzaki, XV/1, doc. din 4 august 1527, nr. DXLV, p. 298 ; Dr. A. Ivid, op. cit., p. 113 şi nota 21, p. 113 —114, confundă lupta din iunie cu aceea din iulie, de lîngă localitatea Frumuşcni (raionul şi regiunea Arad). 1 Szentklâray Jeno, op. cit., scrisoarea din 3 iul. 1527, p. 516 —517. 3 Iovan propusese acest lucru cu mai mult de o lună în urmă, dar fără rezultat. Vezi: Szentklâray Je-no, op. cil., scrisoarea din 4 iun. 1527, p. 511—513. 3 Sîentklâray Jeno, op. cit., p. 726 — 728. Şi lui Habardantcz ii cerea Ferdinand prin scri- soarea din 20 iulie să-l îndemne pe Iovan să plece spre Buda ( bidem, p. 728 — 729). Scrisoarea din 27 iulie prin care Ferdinand îi atrăgea atenţia iui Iovan să se păzească deoarece Părânyi şi-ar fi masat trupe lîngă Scghcdin, spre a-1 împiedeca să se unească cu ci, nu a mai găsit In viaţă pe destinatar (bidem, p. 729 — 730). 4 Szentklâray Jenei, op. cit., p. 518 ; dr. A. Ivif, op. cil., p. 115, crede că mişcarea de trupe spre Buda era epre ajutorul lui Iovan. 3 Verancsics Antal, op. cit,, p. 26, crede că lupta s-a dat la Szogyfalva 4 Pentru luptele şi sfirşitul lui Iovan s-au consultat : Szeremi, op. cit., p. 163 — 167, 170 — 173 ; Zeimegh, op. cit., p. 387 ; Istvânffi, op. cit., p. 93 — 94 ; Casparis Ursini Vclii, op. cit., p. 6, 51; Brutus Jânos Miliâly, op. cit., p. 320 — 321 ; Hurmuzaki, 11/3, doc. nr. CCCCXIX, p. 618 (data documentului este greşită, evenimentele )a care se referă iiind posterioare lunii iunie); ibldem, doc. nr. CCCCXXII1, p. 623 — 625; Johann Gradelehn, Chronica,,., p. 133; www.dacoromanica.ro DISCUŢII 14 I 1 1 grav de o Împuşcătură *, a fost dus de oamenii lui Intr-o localitate vecină * 1 2, în casa unui ţăran. Aici a venit T6r6k Bâiint, vechiul duşman al lui lovan şi a tăiat capul celui ce zăcea rănit în pat 3. Capul lui Împreună cu alte capete de sîrbi, au fost trimise de TorSk lui Zâpolyai la Buda, ca dovadă a devotamentului său 4 5. Moartea conducătorului popular lovan a produs marc bucurie la curtea lui Zăpolyai, căci Fcrdinand pierduse un aliat de marc greutate care, prin sacrificiile sale de sînge In lupta cu Zâpolyai, i-a dat timp să se Înarmeze ; aceeaşi bucurie era şi la curtea regelui polon, la Cra- covia, unde solul francez Rincon a dat un mare banchet, de bucurie că Habsburgii au suferit o pierdere serioasă *. Soarta pe care a avut-o capul lui lovan e tristă, ca şi Întreg sflrşitul lui. După cronicarul Szerâmi, capul a fost pus In ţeapă, In afara cetăţii Buda, cu faţa spre Viena 6. Tot aici l-ar fi găsit şi trupele lui Ferdinand cînd au ocupat Buda 7. Părerea lui Szerâmi, după care capul eroului popular şi-ar fi găsit In cele din urmă odihna In apele Dunării 8, e mai plauzibilă decît aceea că. Împreună cu capetele altor căpetenii slrbeşti ar fi fost trimis de Zâpolyai lui Ştefan Râvay, Marino Sanuto, Diarii, 45, Veneţia, 1896, col. 94, 239, 288, 332, 361, 395, 446, 490, 528, 544, 547, 671, 675 ; Petri de Reva, De monarchia.. ., p. 713 ; Georgius Pray, Annales regni Hunga- riae..., partea V, Viena, 1770, p. 174 ; Wolffgang de Bethlen, Hisloria de rebus transsylvanicis, ed. a Il-a, t. I, Sibiu, 1782, p. 74. (Toate evenimentele se pun greşit la anul 1526); Johann Grafen Mailâth, Geschichte der Magyaren, IV, Viena, 1831, p. 12 ; Chronicon Fuchsio-Lupino- Oltardinum sive annales hungarici el transilvaniei, partea I-a, Braşov 1874, p. 47 şi nota 121; Kovâri Lâszlă, Erdily tortinelme (Istoria Transilvaniei), III, Pesta 1860, p. 14; Varga Ferenc, Szeged văros tortinete (Istoria oraşului Seghedin), voi. 1, Scghedin, 1877, p. 91—92; Joh. Heinr. Schwicker, Geschichte des temeser Banats, Historische Bilder und Skizzen, Bccichcrccul Mare, 1861, p. 145 ; Bohm Lânârt, Dil-Magyarorszăg vagy az ugynevezett Bănsăg kulbn tortinelme (Istoria Ungariei de sud sau istoria separată a aşa-zisului Banat), I, Pesta, 1867, p. 201. (greşeli multe); Smolka, op. cit., p. 25 şi urm.; dr. Szentklâray Jcn6, A dunai, p. 108; Ivânyi Istvân, op. cit., p. 54 ; Czimer Karoly, op. cit., p. 672 şi nota 2 şi p. 673—678, 680—685; nota 1 p. 685, 686; dr. Boro\szky Samu, op. cit., p. 160; Băcs-Bodrogh vărmegye..., p. 214—218; dr. Karâcsony Jânos, op. cit., p. 90 ; dr. Zsilinszky Mihâly, op. cil., p. 165—166 ; dr. Szentklâray Jen6, Temesvăr sz. kir. văros tartinele, a văr kelctkezcsiibl 1850-ig (Istoria oraşuiui liber regal Timişoara de la Înfiinţarea cetăţii plnă la 1850), extras din Magyarorszăg vârmegyii is vărosai „Temesvăr” czimă monogrăfiăjăbol , p. 30 (cu greşeli); dr. Alcksa Ivi6, Islorija Srba, p. 56, nota 26 şi nota 27, p. 57, p. 57, 61 cu toate notele şi p. următoare ; Jovan Radonitcli, op. cit., p. 70—71; Teodor N. Trlpcca, op. cit., p. 336, nota 2 şi p. 337. Rămlne deschisă problema luptelor purtate de lovan. 1 Dr. A. Ivie, Celirislogodisnica, p. 116, crede că lovan a fost rănit în urma unui atentat. 2 Nu se ştie localitatea. Szercmi, op. cit., p. 168—169, li spune Tornos; Zermegh, op. cit., p. 387, ti spune Diod, iar lntr-o notă, Hagtomios. Această localitate, după dr. A. Ivic. Islorija Srba, p. 63, este şi astăzi nu departe de Zenta ; Verancsics, op. cit., p. 26, li spune Nyiregyhâza ; Fesler-Klein, Geschichte von Ungarii, ed. a Il-a, III, Lcipzig, p. 421, li spune Tornyos; dr. I. A. Fesslcr, Die Geschichten der Ungarn und ihrer Landsassen, VI, I.eipzg, 1823, p. 376, ii spune Dorosma ; Joh. Heinr. Schwickcr, Geschichte..., p. 143, îi spune Hattornya ; Varga Ferenc, Szeged văros tortinete (Ist. oraşului Seghedin), voi. I, Scghedin, 1877, p. 92, li spune Hattornyas; Bohm Lenârt, Dil-Magyarorszăg... (Ist. Ungariei de sud), p. 201, li spune Zlattorya ; Ivânyi Istvân, op. cit., p. 54, îi spune Tornyos, adăugind că e un sat dispărut, fost lingă localitatea de azi Csantaver; Czimer Kâroly, op. cit., p. 686, îi spune Tornyos, identificind acest sat cu localitatea Puszta-Tornvos. la 3 mile de Subotica. în Temcs vărmegye..., p. 324, se afirmă că Tornyos e Ungă Subotica ; Georgius Pray, Annales..., partea V, p. 174, îi spune Turrito. 8 S-a mai spus de către contemporani că Torok Bâiint l-ar fi găsit pe lovan îngropat şi, dezgroplndu-1, i-ar fi tăiat capul. Vezi: Graf Alexander Âppanyi, Hungarica, Ungarn betreffende im Auslande gedruckte Biicher und Flugschriften, Gesammclt und beschrieben von..., voi. I, Miin- clicn, 1903, nr. 198, p. 160. 4 Zermegh, op. cit., p. 387. 5 Dr. Aleksa Iviâ, op. cit., p. 63. * Szcrâmi, op. cit., p. 171. 7 Graf Alexander Âppanyi, op. cit., nr. 198, p. 160. 8 Szercmi, op. cit., p. 171. www.dacoromanicajx) 15 DISCUŢII 145 comandantul flotei dunărene care ţinea de Fcrdinand, cu ameninţarea că aşa va păţi şi ei dacă nu va trece de partea sa 1 * 3 4 * *. ★ După moartea lui Iovan, populaţia sirbă din Ungaria, n-a mai jucat niciodată un rol atit de însemnat ca In timpul acestuia. Unitatea de acţiune a populaţiei din timpul lui Iovan a fost sfărimată. O parte din sirbi s-a aşezat in Sirmiu, iar restul, sub diferiţi nobili slrbi pe care personali- tatea lui Iovan ii eclipsase şi deci nu jucaseră niciun rol, s-au Împărţit intre Zâpolyai şi Ferdinand *. ★ Se cuvine ca in încheierea acestui articol, să analizăm unele păreri ale istoricilor romlni asupra acţiunii lui Iovan, păreri care nu sint In concordanţă cu izvoarele istorice. Părerea in general exprimată este că acţiunea lui Iovan ar fi o mişcare ţărănească*, şi Încă a ţăranilor romini şi unguri, ţăranii slrbi fiind numai susţinători ai acestora *, cu un pronunţat caracter confesional ortodox, după Iorga ', mistic-religios şi social după Trlpcca *. Să analizăm temeinicia afirmaţiilor de mai sus. Pentru a putea afirma dacă mişcarea condusă de Iovan a avut un caracter mistic sau nu, ea trebuie judecată exclusiv după felul cum s-a desfăşurat. Or, nu găsim In Întreaga e desfăşurare nici o urmă de manifestări religioase sau mistice. Se poate că Iovan va fi fost un mistic care-şi consacra o mare parte din noapte rugăciunii, aşa cum li place unui sol al său să-şi prezinte stăptnul spre a-1 pune in lumina cea mai favorabilă care cadra cu misticismul vremii7 8 * : dar nici măcar pentru acest lucru nu avem o certitudine, deoarece un alt document contemporan ne spune că Iovan prăda bucuros şi pe creştini şi nici bisericile nu le prea cruţa *. Fără Îndoială Insă că Iovan, dotat cu o minte deosebită, va fi folosit pentru clştigarea, In special a sirbilor, in vederea luptei cu păginii, şi Înclinarea spre religie a acestora, dar de aici şi plnă a afirma că mişcarea sa ar fi fost mistico-religioasă, e departe *. Mişcarea condusă de Iovan nu a fost o mişcare a ţărănimii romlne şi maghiare10, ci — şi aici izvoarele sint unanime — o mişcare de mari proporţii a sirbilor cu scopul pe care l-am arătat. Slrbii alcătuiau grosul armatei lui Iovan. Că in această armată de slrbi se vor fi găsit romlni şi unguri, e foarte probabil, dar In special romlnii vor fi fost puţini pentru că, aşa cum spune Ferdinand In scrisoarea din 23 iulie 1527, romlnii nu erau cu el, deci In armata lui louan şi tocmai de aceea regele se temea ca aceştia să nu treacă de partea lui Zâpolyai. Din cauza nesiguranţei in ceea ce priveşte atitudinea rominilor, Ferdinand cerea lui Iovan prin scrisoarea de mai sus să rămlnă cu trupele unde este, pentru ca turcii, romlnii şi secuii să nu vină In ajutorul lui Zâpo- lyai11. Cum s-ar fi putut da o asemenea dispoziţie dacă ar fi fost In armata lui Iovan romlni şi Încă in număr mare ? Despre romlni, colaboratori ocazionali la acţiunea lui Iovan, dar nu ostaşi In armata sa, ne vorbeşte numai scrisoarea voievodului Transilvaniei, Perânyi, din 15 mai 1527, 1 Dr. Sz„ntklâray Jeno, op. cit., p. 112. * Dr. Karâcsonyi Jânos, op. cit., p. 94 ; dr. Aleksa Ivic, op. cit., p. 63—64 şi noia 48, p. 64 ; Temes vărmegye..., p. 324. 3 N. Iorga, Istoria Romtnilor din Ardeal şi Ungaria, voi. I, Bucureşti, 1915, p. 130; Ion Lupaş, Răscoale ţărăneşti transilvane in veacul XVI, In Studii istorice, IV, Sibiu, 1943. Articolul asupra lui Iovan este lipsit de orice valoare şi cu totul nedocumentat; Marina Lupaş-Vlasiu, Aspecte din istoria Transilvaniei, Sibiu, 1945, p. 110. 4 Istoria R.P.R., Manual pentru Invătămlnlul mediu, 1952, p. 163. 8 N. Iorga, op. cit., I, p. 130. 8 Teodor N. Trîpcea, op. cit., p. 334. 7 Simonyi Erno, op. cit., p. 84, scrisoarea din 26 aprilie 1527. 8 Hurmuzaki, XV/1, doc. din 12 apr. 1527, nr. DXXXIX, p. 295 ; Istvânffi, op. cit., p. 93, spune că atunci cind era vorba de pradă, oastea lui Iovan nu făcea diferenţe Intre creştini şi păgîni. 8 Nu e suficient că Szerâmi, op. cil., p. 126, spune, din auzite, că era profet şi făcător de minuni. 10 Istoria R.P.R., 1952, p. 163. 11 Szentklâray Jeno, op. cil., p. 513—514. www.dacoromanicaj'o 10. Revistă de Istorie. 146 DISCUŢII 16 In care se spune că romtnii din comitatul Hunedoara, după zdrobirea apărării la Poarta de Fier a Transilvaniei, au luat parte, alături de trupele lui Iovan, la jefuirea Haţegului1 * *. Tocmai pentru a Împiedica elementul romlnesc, pe care, Intre altele şi comunitatea de religie cu slrbii 11 putea atrage *, se pare că s-a Încercat, prin organizarea unei rezistenţe la Poarta de Fier, oprirea intrării lui Iovan tn Transilvania, unde erau şi mai mulţi romîni. Iln document inedit, ordinul regelui Zâpolyai către bistriţeni de a da ajutor armat voie- vodului Transilvaniei, Perănyi, din 12 mai 1527, credem că pune capăt oricăror discuţii asupra faptului dacă a fost o mişcare a ţărănimii romlne şi maghiare, sau a slrbilor, cu participare romîno- maghiară, aşa cum susţinem noi. Ordinul lui Zâpolyai, despre care nu se poate spune că nn cunoştea pe Iovan şi armata sa, cuprinde următoarele : „Desigur este cunoscut domniilor voastre că strbii din părţile sudice ale acestui regal al nostru, al Ungariei, s-au răsculat şi fac multe tn mod nedrept şi răzvrătitor, Incit dacă acest lucru nu se Îngrijeşte dinainte repede şi la timp şi nu se prekitlmpină, este de temut să nu se aprindă şi să se nască un foc mai mare dectt răzvrătirea trecută a cruciaţilor, pentru cunoaşterea şi stinsul căruia va trebui să se mobilizeze şi să se ia cea mai mare parte a forţelor din aceste părţi transilvane ale regatului nostru *. Credem că textul este atlt de limpede Incit nu mai e nevoie de niciun comentat iu. Dar a fost mişcarea condusă de Iovan o mişcare social-ţărănească ? A Început eroul slrb acţiunea sa, sau măcar a Îndrumat-o In scopul uşurării soartci iobagilor, atlt de Încătuşaţi de legiuirile din Tripartitul lui Werboczy ? Toate amănuntele cunoscute plnă azi asupra acţiunii lui Iovan nu permit un răspuns afirmativ la aceste Întrebări. însă, fiindcă acţiunea a apărut şi s-a dezvoltat In perioada feudalismului, evident că n-a putut fi lipsită de conţinut social: pră- darea şi uciderea nobililor, ocuparea moşiilor acestora, nemulţumirea Împotriva unei dijme noi, sint dovezi evidente că nemulţumirea Împotriva clasei exploatatoare era un fapt real. Dar, izvoarele documentare, dacă dovedesc existenţa manifestărilor sociale ale mişcării, In schimb nu spun absolut nimic că această mişcare ar fi avut şi feluri sociale. Că ţăranii, romtni şi unguri, ctţi vor fi fost In armata lui Iovan, poate şi slrbii colonizaţi pe unele moşii, vor fi aşteptat schimbarea soartei lor grele după ce mişcarea la care aderaseră va fi reuşit, că această Îmbunătăţire a soartci li se va fi promis 4, e posibil, dar nu e suficientă această probabilitate, pentru a afirma că mişcarea de sub conducerea lui Iovan a fost făcută cu scopul Îmbunătăţirii soartei ţăranilor. Iovan, e drept, s-a prezentat, tn propaganda sa, aşa după cum am arătat, pentru a rupe, tn special, poporul de Zâpolyai, drept apărător al necăjiţilor, apăsaţi de dijma pe care o cerea regele Zâpolyai. Argumentul este mult prea slab însă pentru a putea vorbi de o răscoală ţărănească. Poate fi asemănată oare această acţiune condusă de Iovan cu răscoalele de la noi din 1437, 1514, sau cu răscoala ţăranilor din Germania, atlt de apropiată ca dată de evenimentele pe care le discutăm?5 în aceste trei răscoale ţărănimea Îşi manifestă din plin solidaritatea de clasă, luptă disperat cu nobilimea exploatatoare, pune condiţii şi semnează tratate şi, chiar clnd cade zdrobită de puterea exploatatorilor, nu cade rcnunţlnd la drepturile ci sfinte. In acţiunea lui Iovan nu găsim nimic asemănător. Nici chiar In scrisorile schimbate Intre Fcrdinand, Iovan şl Habardanccz, nu se vede că Iovan ar fi fost preocupat de altceva dccit de lupta cu turcii, pentru reînvierea Serbiei şi, poate, eliberarea Balcanilor. Iovan a subordonat intereselor sale, interesele 1 Hurmu?aki, XV/1, doc. nr. DXLI, p. 296—297. * lb dem, scrisoarea voievodului Transilvaniei din 14 apr. 1527, doc. nr. DXL, p. 295—296. * Arhivele statului Cluj, arhiva Bistriţei, nr. 638. Iată şi textul latinesc al pasajului de mai sus : „Plane vobis constat, Rascianos parlium islius Regni noştri Hungariae inferiorum insurexisse el multa mate ac sediciose agere, ut nisi mature ei lempestive huic rei provideaiur et occuralur, limendum est, ne maior preterile cruciatorum seditioni excaudescal el orialur ignis, ad quem quidem compescendum el sapiendum opus erit maximam parlem virium islarum parlium Reqni noştri Transilvanarum, levare et assumere”. * Vezi scrisoarea episcopului Transilvaniei Gerendi, din 12 aprilie 1527 (Hurmuzaki, XV/1, doc. nr. DXXX1X, p. 295). 5 Fr. Engels, Războiul ţărănesc german, [Bucureşti], 1947, p. 90, 94—95. www.dacoromanica.ro 17 DISCUŢII 147 ţărănimii romlne şi maghiare care, se poate, va fi fost atrasă de lozinci frumoase, pe care le vom analiza imediat. Dar intre vorbă şi faptă este o mare deosibire. De cind a apărut la Lipova, Iovan s-a pus în slujba lui Zâpolyai, reprezentant de scamă al clasei exploatatoare. Era oare ţărănimea strînsă în jurul lui Iovan atlt de naivă ca să ti tnccrcat să-şi uşureze soarta, punindu-se în slujba călăului ţărănimii lui Dozsa din 1514, adică în slujba lui Zâpolyai V Doar nu putem crede că ţărănimea din armata lui Iovan uitase, numai după 12 ani, grozăviile anului 1514. Cînd daruri bogate şi făgăduieli, care-1 interesau direct pe ci şi pe sîrbii săi, i-au fost făcute de Ferdinand, Iovan a trecut de partea acestuia, alt reprezentant al clasei exploatatoare, pentru servirea căruia şi-a irosit forţele, pierzîndu-şi la sfîrşit viaţa. împrejurările au fost de aşa natură Incît ţărănimea strînsă în jurul lui Iovan a luptat şi a murit pentru interese străine ei. Nici manifestările lui Iovan nu erau dintre acelea care l-ar putea arăta ca pe un conducător al unei răscoale ţărăneşti. îşi face o curte, cere lui Ferdinand tot coca ce Ii putea da aparenţa de stăpînitor, dar niciodată nu cere ceva pentru uşurarea ţărănimii. Nu pentru a susţine reven- dicările iobăgimii a lăsat Iovan să i se atribuie o descendenţă nobilă şi s-a intitulat singur ţar. Zâpolyai, prin reprezentanţii săi, voievodul Transilvaniei şi apoi Czibâk, nu s-a luptat niciodată cu armata lui Iovan pentrucă ar fi fost alcătuită din ţărani răsculaţi împotriva ordinii sociale, ci pentrucă această armată l-a părăsit şi s-a pus In slujba lui Ferdinand, rivalul său L Dacă armata lui Iovan ar fi fost o armată a ţărănimii răsculate contra nobililor, acest lucru ar fi fost menţionat de izvoare, iar după dispariţia tragică a conducătorului ar fi urmat represalii împotriva supravieţuitorilor. Izvoarele istorice însă nu pomenesc de represalii. O dată dispărut comandantul care a acţionat ca exponent al poporului sîrb, dornic de libertate şi de a relua lupta cu turcii, a dispărut complet şi mişcarea pe care o condusese, fără a lăsa altceva de cit amintirea. Nici scrisoarea episcopului Transilvaniei, Gerendi, din 12 aprilie 1527, din care am dat un extras în cuprinsul acestei lucrări, în care se spune că Iovan ar propaga libertatea între romîni, bulgari şi sîrbi şi ar aţîţa pe cei mici Împotriva celor mari, nu poate schimba o stare de fapt. în ceea ce priveşte scrisoarea trebuie de luat In considerare că era scrisă de un reprezentant de scamă al clasei privilegiate, interesat direct în organizarea unei rezistenţe împotriva lu. Iovan şi că această scrisoare arată n-anifcslările sociale ale acţiunii lui Jo' an şi nu felurile acţiunii Deci tot ce se spune în această scrisoare, redactată intenţionat spre a face impresie, trebuie bine cîntărit şi nu judecat în mod izolat de alte documente. Proclamaţia lui Iovan, despre care am mai vorbit în cuprinsul acestei lucrări, ne arată adevărata lui faţă : cerca poporului să nu plătească noua dijmă impusă de Zâpolyai, nu pentru că aceasta ar fi fost o greutate fiseală, ci pentru ca să nu ajungă banii prin Zâpolyai la turci. „Prin urmare — spune proclamaţia — vă îndemnăm şi vă rugăm pe voi ca pe nişte adevăraţi creştini să nu sporiţi averile păgînilor, care şi aşa s-au îngrăşat destul şi prea destul din singele nostru şi al vostru, căci e aproape timpul eliberării voastre, deoarece am aflat... că Ferdinand, singurul şi legitimul rege al Ungariei şi Boemici... ar voi să vină în scurtă vreme cu toate maşinile sale de război şi cu armatele sale şi să elibereze această ţară prea nenorocită...” 1 2. Scopul propagandistic pentru realizarea interesului politic imediat este evident: neplata dijmei pentru a lovi In Zâpolyai şi a aţîţa în acelaşi timp ura împotriva turcilor. Iar libertatea despre care episcopul îngrozit spune că ar propaga-o Iovan, nu pare, pe baza proclamaţiei, să fie scuturarea jugului iobăgiei, ci eliberarea de sub stăpînirea lui Zâpolyai, pe care, cu o viziune limpede a situaţiei reale, Iovan o interpreta ca o subordonare faţă de turci, duşmani cu care conducătorul popular ardea de dorinţă să se lupte. ★ 1 Luptele pe care le-a purtat Iovan cu Csâky pentru cetatea Csoma şi cu T5rok pentru cetatea Subotica, nu sînt din categoria luptelor ţăranilor cu nobilii aşa cum a fost In amintitele răscoale ţărăneşti precedente, ci lupte In interesul exclusiv al lui Iovan. 2 Smolka, op. cil., nota 1, p. 22—',3. Cu foarte mici deosebiri, textul proclamaţiei este publicat şi de Roderich Goos, op. cit., nota 159, p. 119. Noi am tradus textul din Smolka. www.dacaromanicaj'o 148 Discern 18 Din cele spuse pină aici se vede limpede că mişcarea condusă de Iovan a fost o mişcare a strbilor cu scopul creării condiţiilor necesare ducerii luptei cu turciil, Iovan, care a susţinut acţiunea de luptă cu turcii, şi a mobilizat pe conaţionalii săi pentru această luptă, a fost şi rămlne un erou popular 2 * 4 al strbilor. Preziiiţa unor romtni şi a unor unguri tn armata lui Iovan, prădarea, pentru necesităţi de aprovizionare şi a nobililor, manifestări sociale evidente, fapt care dovedesc existenţa luptei de clasă, lupta lui Iovan cu unii dintre nobili din motive strict personale, apoi lupta aceluiaşi, tn calitate de aderent al lui Ferdinand, cu trupele lui Zâpolyai, stnt fapte care nu ne permit Insă să socotim mişcarea condusă de Iovan ca o răscoală a ţăranilor romtni şi unguri şi care ar fi fost numai „susţinuţi de ţăranii strbi” s. Nu se poate afirma nici că, din cauza Înăbuşirii presupusei răscoale conduse de Iovan, „ţărănimea a lipsit din lupta de la Mohăcs, nesprijinind pe nobilii de care era exploatată” *, deoarece acţiunea condusă de Iovan a început după lupta de la Mohăcs *. 1 Printre plăzmuirile cronicarului Szerămi este şi discuţia dintre solul lui Iovan şi voievodul Transilvaniei Perănyi, Înainte de lupta de la Scleuş. Solul l-ar fi Întrebat pe voievod de ce şi-a adunat atltea trupe Împotriva strbilor care stnt creştini. Mai bine ar fi ca Împreună să elibereze Sirmium din mina păglnilor (Szcrămi, op. cit., p. 163). Dacă nu poate fi Îndoială că discuţia e inventată de cronicar, In schimb subiectul de discuţie este real: dorul de luptă cu turcii al lui Iovan şi al strbilor. Cronicarul a pus in gura solului vorbe care cuprindeau un adevăr cunoscut de contemporani. * Teodor N. Trlpcea, op. cit., p. 332, il socoate „impostor” şi „agitator”. * Istoria R.P.R., 1952, p. 163. ' 4 lb;d<.m. * Mulţumim şi pe această cale tov. A. Rusu, şeful Arhivelor statului din regiunea Arad, pentru bunăvoinţa cu care ne-a pus la dispoziţie unele informaţii. www.dacoromamca.ro STUDII Revistă de istorie Anul IX, nr. 6, 1956 VIAŢA ŞTIINŢIFICĂ SESIUNEA GENERALĂ ŞTIINŢIFICĂ A ACADEMIEI R. P. R. ŢINUTĂ CU PRILEJUL ÎMPLINIRII A 90 DE ANI DE LA ÎNFIINŢAREA SOCIETĂŢII LITERARE (ACADEMICE) Intre 2 şi 6 iulie a.c. a avut loc sesiunea generală ştiinţifică a Academiei R.P.R. Sesiunea din acest an a căpătat un caracter festiv, sărbătorindu-se in cadrul ei şi Împlinirea a 90 de ani de existenţă a Academici noastre. Academiile de ştiinţe ale ţărilor prietene au fost prezente la lucrările sesiunii prin delegaţii formate din personalităţi de seamă ale vieţii ştiinţifice. Delegaţii au adus Academiei R.P.R. şi oamenilor de ştiinţă de la noi salutul colegial şi prietenesc al oame- nilor de ştiinţă din ţările respective. în primele două zile s-au ţinut la Ateneul R.P.R. şedinţele festive închinate aniversării celor nouă decenii de viaţă academică In ţara noastră. Cuvlntul de deschidere l-a rostit acad. C. I. Parhon, preşedinte de onoare al Academiei R.P.R. După ce a arătat semnificaţia jubileului de 90 de ani de la Înfiinţarea „Societăţii Literare Romlne”, străbuna instituţiei noastre — cum a numit-o — a urat Academici de astă2i „noi izblnzi In activitatea ei, consacrată binelui celor ce muncesc, progresului ştiinţei şi prieteniei Intre popoare”. Acad. prof. Traian Săvulescu, preşedintele Academiei R.P.R., a înfăţişat intr-o amplă şi documentată comunicare rolul Academiei şi contribuţia membrilor ei la dezvoltarea şi creşterea patrimoniului cultural, ştiinţific şi artistic al poporului nostru. La 1/13 aprilie 1866, prin decretul locotenenţei domneşti se Înfiinţa „Societatea Literară Romlnă”, denumită tn anul următor „Societatea Academică Romlnă”, care va deveni apoi, In 1879, Academia Romlnă. Scopul arătat Încă In statutele din 1867 era acela „de a lucra la Înaintarea literelor şi ştiinţelor Intre romtni”. Activitatea se desfăşura pe trei secţii: literară, istorică, ştiinţifică. Dacă ptnă la 1879 preocu- pările se Îndreptau aproape In Întregime spre chestiunile filologice, după această dată o mare dezvoltare cunosc secţia istorică şi cea ştiinţifică. Prin opera unor personalităţi ca Gh. Bariţ, M. Kogălniceanu, Al. Odobcscu, Al. Papiu-Ilarian, mai apoi Gr. Tocilcscu, A. D. Xenopol, D. Onciul, I. Bogdan, N. Iorga, V. Pârvan, secţia istorică se face remarcată prin bogata ei acti- vitate, contribuind la progresul ştiinţei istorice romineŞti. In 1948 vechea Academie Romlnă s-a transformat în Academia Republicii Populare Romlne. „Datoria Academici R.P.R. — a spus acad. prof. Traian Săvulescu — este să discearnă şi să sprijine tot ce este avansat, sănătos şi valabil, să ajute pe oamenii de ştiinţă şi cultură oneşti să ajungă In cimpul progresului, al păcii şi democraţiei”. In continuare, celelalte două şedinţe, Închinate jubileului Academici, au cuprins comu- nicări tnfăţiştnd opera a patru vrednici Înaintaşi ai ştiinţei romlneşti : M. Kogălniceanu, B. P. Hasdcu, Gr. Cobllcescu, Traian Vuia. . www.dacoromamca.ro 150 VIATA ŞTIINŢIFICĂ 2 Despre Mihail Kogălniceanu istoric fi om de slat a vorbit acad. prof. Andrei Oţetea, direc- torul Institutului de istoric din Bucureşti al Academici B.P.R. Conferenţiarul l-a prezentat pe autorul reformei de la 1864 ca fiind „după moartea prematură a lui Bălccscu, cea mai mare figură a istorici noastre din a doua jumătate a secolului al XlX-lta”. Ideile politice ca şi concepţia sa istorică sc leagă dc liberalismul din prima jumătate a secolului al XlX-lea, avlndu-şi originea in filozofia raţionalistă a secolului precedent şi In ideile revoluţiei burgheze din Franţa. Ca istoric, Kogălniceanu a fost înfăţişat drept Întemeietorul istoriografiei romlnc moderne, pe care a cliberat-o din tradiţia cronicărească. El a conceput istoria poporului romln In totalitatea lui, cxprimlnd astfel aspiraţiile spre unire şi spre statul naţional. Kogălniceanu a fost „interpretul cel mai strălucit şi mai consecvent al acestei perioade de destrămare a feudalismului şi de victorie a capitalismului la noi”. In Dorinţele partidei naţionale din Moldova, el a formulat programul politic al noii generaţii: unirea principatelor, desfiinţarea privilegiilor de clasă, reforma modernă a statului. Luptător consecvent pentru democratizarea ţării, Kogălniceanu Însuşi a considerat emanciparea ţiganilor, desfiinţarea privilegiilor de clasă şi Împroprietărirea ţăranilor drept cele mai dc scamă acte ale vieţii sale. El a fost prezent şi a contribuit la toate actele mari care au slat la temelia Romlnici moderne. „De toate aceste acte — a Încheiat acad. prof. A. Oţetea — se leagă titlurile lui la admiraţia şi recunoştinţa pe care Academia R.P.R. i lc arată In numele Întregului popor romln”. Viaţa şi opera lui D. P. Hasdeu a fost prezentată dc acad. D. Panaitcscu-Perpcssicius. Pe un ton dc caldă evocare sau, cum Însuşi conferenţiarul a spus, „de pioasă aducere aminte”, Ilasdeu ne-a fost înfăţişat ca „unul din cei mai abili iscoditori de versuri”, un „Înnăscut român- că r", sau dramaturg „debitor cercetărilor sale de istoriografie şi pasiunii lui pentru subiectele naţionale”, dar şi ca un titan al ştiinţei In trei importante sectoare : istorie, lingvistică, filologie. Pentru autorul Începutului de Istorie critică a romtnilor, cercetarea trecutului trebuie făcută cu „făclia criticii In mină”. Iată de ce publică Incepînd din 1865 Arhiva islorică a Romtniei, iată dece spune el că „e imposibil a fi cineva istoric In secolul al XlX-lea fără a cunoaşte textele, ştiinţele naturii, filologia şi economia politică”. Principiul călăuzitor al lui Hasdeu In activitatea sa ştiin- ţifică a fost „primatul adevărului” căci, preciza el, „adevărul fără ştiinţă poate să fie, dar ştiinţă fără adevăr nu există”. In încheiere, acad. Panaitescu-Perpessicius a spus :„Columnă, pe cit de ornamentală pe atîta de solidă, a Panteonului ştiinţei romîneşti, astfel este şi aşa va ramine pentru veşnicie Hasdeu In istoria culturii noastre”. Comunicarea despre Traian Vuia. Vn pionier al aviaţiei mondiale a fost ţinută de acad. E. Carafoli, iar cea despre Grigore Cobilcescu, primul geolog romln, de acad. Gh. Macovei. ★ Comunicările ştiinţifice pe secţii s-au prezentat In zilele de 4 — 5 iulie a.c. C^le referitoare la ştiinţele istorice s-au ţinut astfel: arheologie şi istorie veche In localul Institutului de arheo- logie ; istorie medie, modernă şi contemporană In sala de şedinţe a Institutului de istorie din Bucureşti. La cele din urmă a asistat şi prof. D. Koscv, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a R. P. Bulgaria, director al Institutului de istorie din Sofia. în prima zi a lucrărilor a avut loc o şedinţă comună, care s-a deschis prin cuvlntul acad. prof. P. Constantinescu-Iaşi, preşedintele Subsecţiei de ştiinţe istorice a Academici R.P.R. Acad. prof. P. Constantinescu-Iaşi a prezentat, In lumina documentelor Congresului al XX-lea al P.C.U.S. şi ale celui de-al II-lea Congres al P.M.R., o serie de aspecte şi sarcini din munca istoricilor noştri, insistlnd mai ales asupra dezvoltării legăturilor internaţionale şi asupra muncii de elaborare a Tratatului de istorie a Romlniei. „Refciindu-ne la munca istoricilor de la noi — a spus preşedintele Subsecţiei de ştiinţe istorice —, una din cele mai pregnante lipsuri poate fi considerată slaba legătură cu oamenii de ştiinţă de peste graniţă”. Consecinţele au fost : pe de o parte lipsa unor informaţii ştiinţifice absolut necesare, iar pe de altă parte faptul că munca istoricilor noştri nu a putut fi cunoscută de colegii lor din alte ţari. In ultimul an Insă, această greutate a Început să fie Înlăturată. în mai puţin de un an (septembrie 1955 — www.dacoromanica.ro 3 VIATA ŞTIINŢIFICA 151 iunie 1956 — P.O.), nouă delegaţii de istorici, cuprinztnd 16 delegaţi, au participat la diferite conferinţe sau congrese peste hotare, sau au făcut vizite In diferite ţări, fiind tntimpinaţi peste tot de dorinţa vie de a se extinde legăturile ştiinţifice cu ţara noastră. De mare importanţă trebuie socotită participarea istoricilor romlni la Congresul internaţional al istoricilor de la Roma, ca şi afilierea noastră la Comitetul internaţional de ştiinţe istorice (CISH). Treclnd la problema Întocmirii Istoriei Romlnici, sarcina cea mai importantă dată Istoricilor de la noi de Congresul al II-lea al Partidului, acad. prof. P. Constantinescu-Iaşi a arătat că Întocmirea ei este problema centrală In planul de muncă al Subsecţiei de ştiinţe istorice. Operă de mare Însemnătate, ea va cuprinde istoria dezvoltării societăţii pe teritoriul patriei noastre din paleolitic pină astăzi. „Ea va trebui să sintetizeze, de pe poziţiile Învăţăturii marxist-leniniste — cum se spune în raportul Comitetului Central la Congresul Partidului — tot ce s-a realizat la noi pe tărîmul ştiinţei istorice şi să Însemne un pas Înainte In dezvoltarea acestei ştiinţe". ★ In cadrul secţiei de istorie medie, modernă şi contemporană s-au ţinut următoarele comu- nicări : M. Berza : Variaţiile exploatării Ţării Romtneşli de către Poarta otomană In secolele XVI — XVIII. P. P. Panaitescu : Marea Adunare a fării. Instituţie a ortnduirii feudale a ţărilor romtne. M. Guboglu şi Mchmet Muslafa : Răscoalele ţărăneşti din imperiul otoman din anii 1418— 1440 şi bedrcddinismul. I. Donat: Aşezările omeneşti din Ţara Romlnească tn secolele XIV—XVI (cu hărţi). Şt. Pascu : Aspecte din situaţia şi lupta lucrătorilor de la ocnele de sare din Maramureş (n a doua jumătate a sec. al XVIII-lea. D. Ciurea : Aspecte din situaţia şi evoluţia oraşelor şi ttrgurilor din Moldova tn sec. al XVIII-lea. (Lupta contra acaparării şi oprimării de către boieri şi biserică). N. Corivan: Fuga ţăranilor. Contribuţii la cunoaşterea formelor de luptă a ţărănimii tn prima jumătate a secolului al XVIII-lea. V. Popovici: Unele aspecte ale problemei ţărăneşti reflectate tn aşezăminlele domneşti din a doua jumătate a sec. al XVIII-lea şi tncepulul sec. al XlX-lea (Moldova). Cornelia Bodea: Corespondentă inedită privind aclivilalea lui N. Bălcescu tn anii 1851—1852. Gh. Ungureanu : Cu privire la începuturile mişcării revoluţionare din Moldova tn 1848. ■ A. Egyed : Istoricul asociaţiilor muncitoreşti din Transilvania tni.-e anii 1868 şi 1872. Influenfa Internaţionalei I asupra mişcării muncitoreşti din Transilvania. M. Iosa : Siluafia clasei muncitoare din Romtnia Intre 1900 şi 1916. Mihail Dan : Elemente progresiste tn opera lui I. Bogdan. Matei Ionescu: Evenimente premergătoare adoptării legislaţiei agrare din 1908 (apr.-dec.1907). V. Liveanu: Lupta ideologică tn mişcarea muncitorească din Romtnia tn preajma eveni- mentelor din 13 decembrie 1918. Tr. Lungu : Pozifia partidelor politice din Romtnia fală de problema agrară Intre anii 1912 şi 1921. D. Kârolyi: Desfăşurarea reformei agrare din 1945 tn fostul judef Sălaj. Comunicările au fost prezentate la un Înalt nivel ştiinţific fiind ascultate cu mult jnteres. întemeiate pe o bogată documentare, cele mai multe folosind material inedit, comuni- cările au Însemnat reale contribuţii, prin Înfăţişarea unor fapte şi aspecte necunoscute plnă acum sau prin Interpretări noi. Astfel In comunicarea sa, M. Berza a ajuns la concluzii interesante pentru istoria economică şi socială a Ţării Romlneşti, oferind totodată explicaţii pentru istoria politică a epocii. I. Donat, Întemeiat pe circa 5500 documente interne ca şi pe informaţii din do- cumente externe şi mărturii din cronicari sau furnizate de călători, a reuşit să identifice pe teri- toriul Ţării Romlneşti un număr de 3220 sate şi oraşe, care au existat, permanent sau temporar. Intre 1352 şi 1625. www.dacoromamca.ro 152 VIATA ŞTIINŢIFICĂ 4 D. Ci urca, N. Corivan şi V. Popovici, tratlnd de asemenea probleme de istorie economică şi socială pentru Moldova secolului al XVIII-lca, au adus importante precizări, bazaţi pe un bogat material documentar. întemeiat pe materialul inedit aflat In cele 8 registre ale cămării; «le sare din Maramureş. Şt. Pascu a prezentat ştiri cu totul noi despre viaţa şi lupta lucrătorilor «le la ocnele de sare din Maramureş In a doua jumătate a sec. al XVIII-lta. P. P. Panaitescu a înfăţişat Marea Adunare a ţării ca o instituţie similară cu adunările de stări din monarhiile feudale din apusul şi centrul Europei, cu deosebirea că ea a rămas o adunare extraordinară şi nu s-a transformat Intr-una permanentă cu atribuţii legislative. Tot un capitol de istorie socială. Insă din istoria imperiului otoman la Începutul secolului al XV-lea, au tratat M. Guboglu şi Mchmct Mustafa. Ştiri noi despre ultimii ani ai lui Bălccscu a adus Cornelia Bodta folosind corespondenţă inedită, iar Gh. Ungureanu a prezentat date noi In legătură cu pregătirea lui 1848 In Moldova. Aspecte, In bună parte nccunoscte plnă acum, de la începuturile mişcării muncito- reşti socialiste din Transilvania şi răsplndirea unor idei ale marxismului sub influenţa Interna- ţionalei I reprezentlnd valoroase contribuţii la istoria mişcării muncitoreşti, a prezentat A. Egyed. Foarte interesante pentru dezvoltarea mişcării muncitoreşti de dincoace de Carpaţi au fost şi comunicările lui M. Iosa şi V. Liveanu: piimul a arătat cum condiţiile grele de viaţă au creat Intre 1900 şi 1916 baza socială pentru lupta de clasă a proletariatului, care, încă puţin numeros, rcprcz.nta partea cea mai Înaintată a claselor exploatate; al doilea a Înfăţişat lupta ideologică dusă tn cadrul mişcării muncitoreşti din grupu. ile comuniste In ajunul lui 13 decembrie 1918. Precizări şi date noi cu privire la problema agrară şi lupta ţărănimii pentru pămtnt în secolul al XX-Ua au adus : Matei Ionescu, In legătură cu opoziţia dirză a ţăranilor Îndată după înăbu- şirea răscoalei din 1907; Traian Lungu, despre poziţia adoptată între 1912 şi 1921 faţă de pro- blema agrară de partidele politice din România, scoţlnd In evidenţă că singura poziţie justă a fost aceea a grupurilor comuniste şi că promisiunile partidelor moşicrimii şi ale burgheziei erau direct proporţionale cu creşterea stării revoluţionare din ţară ; D. Kârolyi, care a Înfăţişat lupta comună a ţărănimii sărace romine şi maghiare pentru înfăptuirea reformei agrare în fostul judeţ Sălaj în anul 1945. O izbutită încercare pe linia reconsiderării critice a istoricilor din trecut a fost comunicarea lui Mihail Dan, care a descifrat în opera lui Ioan Bogdan elemente şi influenţe progresiste ce i-au permis acestuia să se apropie, mai mult decît ceilalţi istorici contemporani, de o concepţie ştiinţifică In procesul dezvoltării istoriei. în fiecare zi au avut loc discuţii pe marginea comunicărilor prezentate. Numărul mare de- participanţi ca şi conţinutul intervenţiilor au arătat interesul cu care au fost urmărite comunică- rile. Printre cercetătorii şi profesorii care au participat la discuţii au fost următorii: Al. Alcxan- drescu-Dersca, Al. Andronic (Iaşi), Dan Bciindei, Damian Bogdan, acad. Em. Condurachi, I. Crăciun (Cluj), Gh. Cronţ, D. Ciurca (Iaşi), D. Dimitriu, Gh. Georgescu-Buzău, I. Grubea, Matei Ionescu, Tr. Ioncscu-Nişcov, V. Liveanu, Tr. Lungu, V. Maciu, B. Mitrca, acad. A. Oţe- tea, P. P. Panaitescu, Şt. Pascu (Cluj), acad. D. Prodan (Cluj), C. Şerban, Dan Simoncscu, acad. Mihail Rollev. ★ Şedinţa de închidere a sesiunii a avut loc in ziua de 6 iulie a.c. şi a fost consacrată decer- nării premiilor Academiei R.P.R. pentru lucrări ştiinţifice pe ultimii cinci ani. între cei premiaţj se găsesc şi şase reprezentanţi ai ştiinţei istorice. Au fost distinşi cu premiul „N. Bălcescu'*, Maria Holban, Fr. Pali, P. P. Panaitescu şi Şt. Pascu pentru contribuţiile lor la publicarea corpu- sului de Documente privind istoria Romtniei. De asemenea, D. Pippidi şi Gr. Florescu au fost distinşi cu premiul „Şt. Gheorgbiu” pentru contribuţii la monografia arheologică Histria. Cuvlntul de încheiere a fost rostit de preşedintele Academiei R.P.R., acad. prof. Traian Săvulescu, care a subliniat nivelul ridicat la care s-au prezentat lucrările sesiunii şi In numele oamenilor de ştiinţă din ţara noastră a mulţumit Partidului şi Guvernului pentru sprijinul acor- dat cercetărilor ştiinţifice. PAUL OPRESCV www.dacoromamca.ro ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI SCURTĂ PRIVIRE ASUPRA LUCRĂRILOR MAI NOI DIN ISTORIOGRAFIA CEHOSLOVACĂ în ultimii ani, istorigrafia cehă şi slovacă luînd poziţie faţă de cercetările istoriografiei burgheze, şi-a cristalizat şi mai mult o serie de probleme esenţiale, care se cer soluţionate din punct de vedere marxist. I. Una din problemele cele mai importante şi mai arzătoare, căreia i s-a acordat o atenţie deosebită, este mişcarea revoluţionară husilă. Faptul acesta se impunea cu atit mai mult, cu cît husitismul din punct de vedere social şi economic constituie una din cele mai interesante mişcări de mase, din cursul întregii orinduiri feudale. De altfel, noile contribuţii, In legătură cu această mişcare, slnt şi cele mai substanţiale studii de istorie apărute In ultimii ani In Republica Ceho- slovacă. Trei din aceste cercetări şi anume : Mişcarea revoluţionară husilă, Sftrşilul oraşului Tabor şi Cea mai veche pravilă husilă — datorite prof. J. Macck, directorul Institutului de Istorie al Academici de Ştiinţe Cehoslovace — au format obiectul unei recenzii In revista noa- tră1. Prof. Macck Insă a atacat cu îndrăzneală şi alte aspecte ale husitismului. Paralel cu studiile de mai sus, Macek a publicat Încă din 1950 o lucrare, intitulată Cine sini luptătorii Domnului2 *, In care, pornind de la semnificaţia acestui vers din cîntecelc taborite, ajunge să stabilească oscilaţiile ideologici revoluţionare din sinul mişcării. Sprijinindu-sc pe un bogat material de arhivă, acelaşi autor a dat apoi la iveală un studiu In 2 volume despre Tabor tn mişcarea revoluţionară husilă *. Fără a lăsa la o parte aspectele sociale şi politice ale societăţii taborite, Macek urmăreşte Îndeosebi diferenţierea socială şi ideo- logică a păturilor sociale de la Tabor. După analiza situaţiei sociale şi economice de la mijlocul secolului al XV-lea, din Polonia, prof. Macck cercetează şi ţările baltice 4 *. Monografia aceasta, socotită ca un succes al istoriografiei cehe marxiste, poate fi luată drept model de cei care se ocupă cu penetraţia husitismului In ţările romlnc. Pornind de la o problemă soluţionată numai In parte In lucrarea sa despre mişcarea re- voluţionară husită, Macek întreprinde, In cadrul unui studiu rcstrlns, o documentată ar.aiiză asupra hiliasmului taborit, faţă de necesităţile vieţii de atunci şi de interesele de clasă ale sără- cimii *. într-un alt studiu monografic, prof. Macek a subliniat rolul militar şi politic pe care l-a avut Prokop Vclikjf tn mişcarea revoluţionară husită, Intre anii 1426 şi 14346. Mai departe, 1 Vezi, Trei studii despre revoluţia husilă, „Studii”, apr.-iun. 1954, nr. 2, p. 158 — 161. 8 J. Macek, Klo£ jsă boii bojovnici, Praga, 1950. 8 J. Macek, lăbor v husitsklm revolucnim hnuli, Praga; I, 1952, II, 1955. 4 Idem, Husili na Baltu a ve Velkopolsku, Praga, 1952. 6 Idem, 2 ăborski chiliasticke âlănky, „Sbornik historick^”, Praga, 1953, I, p. 53 — 64. * Idem, Prokop Veliky, Praga, 1954. www.dacoromanica.ro 154 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI 2 acelaşi autor subliniază trăsătuiile esenţiale ale problemei naţionale din mişcarea revoluţionară buşită. Prof. Macck admite că această problemă poate ii Înţeleasă numai dacă e pusă in legă- tură cu mişcarea revoluţionară şi cu lupta de clasă a maselor populare L Literatura istorică husită s-a mai Îmbogăţit cu lucrarea de Întinsă erudiţie a prof. Fr. Graus : Istoria ţăranilor din Cehia In epoca prehusită 1 2 3 * * *, in caie autorul se ocupă de perioada co- lonizării din secolul al XlII-lca şi de situaţia ţăranilor din prima jumătate a secolului al XlV-Iea. Volumul al II-lca se află sub tipar şi va apare la Începutul anului 1957. Tot In legătură cu această perioadă, Graus a mai publicat un studiu, intitulat Sărăcimea oraşelor In epoca prehusită” *. Autorul urmăreşte dezvoltarea forţelor dc producţie şi cercetează situaţia juridică, economică şi socială a sărăcimii de la oraşe care, Împreună cu iobăgimea, se situase, după cum sc ştie, la aripa radicală a husiţilor. 0 problemă interesantă in legătură cu husitismul a fost atacată de prof. Fr. Kavka, tn lucrarea sa despre tradiţia husită*. într-o expunere documentată, autorul prezintă felul In care tradiţia revoluţionară a taboriţilora mobilizat de-a lungul veacurilor cele mai productive energii ale poporului ceh, pină la construirea socialismului de azi. Foarte aproape de problemele tradiţiei taborite sc situează şi studiul lui Milan Machovcc, intitulat însemnătatea şi învăţătura lui Hus tn tradiţia populară cehă *. într-o expunere oarecum de popularizare, Jan Durdik s-a ocupat cu Arta militară a husi(ilort. Deşi există o lucrare mai vcchc şi foarte valoroasă asupra acestei chestiuni, totuşi Durdik a izbutit să prezinte In cele douăsprezece capitole ale monografiei calc nu numai componenţa de clasă a polcurilor taborite, ci şi probleme dc arme, de organizare, dc tactică, de aprovizionate şi de strategie militară. Tot in legătură cu husitismul a publ'eat şi cunoscutul husitolog F. M. Bartoş două lucrări, în prima sc ocupă cu o parte din activitatea de predicator al lui Hus de la Începutul şi din timpul revoluţiei7; iar In cealaltă se subliniază răsunetul pe care l-a avut husitismul asupra conciliului dc la Basel (1431-1447)8 *. în sfîrşit, alte două'studii mai mici privesc aspectul juridic al husitismului. Prof. V. Vaneăk s-a ocupat dc problema „statului şi dreptului tn mişcarea revoluţionară husită” ®, iar J. Kejf încearcă să sublinieze citcva pioblcme legate dc procedura căsătoriei10. Cu ecou.ilc şi penetraţia elementelor husite In Slovacia se ocupă, intr-o expunere mai mică Petcr Ratkoş, mjnţionînd că e numai un inseput, care trebuie adîncit11. Sporind interesul pentru această mişcare revoluţionară, In mod firesc a apărut şi nevoia dc a populariza in ceicuri cit mai largi figurile proeminente ale husitismului. Pc această linie, amintim monografia lui J. Kratoclivil despre Jan Hus12. 1 J. Macck, Nerodnosini olăzka v husitskem revolulnim hnuti, „Cekoslovensky ăasopis historicky”, Praga, 1955, nr. 1, p. 1 —30. 2 Fr. Graus, DSjiny venkovskeho lidu v Cechech v dobl predhusitki, I, Praga, 1953, vezi şi „Studii”, oct-dec. 1954 nr. 4, p. 234 — 237. Lucrarea aceasta a fost recenzată pc larg in „Ccs- soslovcnske tas, historicky”, Praga 1953, p. 475—484 şi „Przeglad liistoryczny”, Varşovia, 1954, t. XLV, 4, p. 824-834. 3 Idem, Chudina mâstska v dobe pfeilhusitske, Praga, 1949. * Fr. Kavka, Husitskâ revolucni tradice, Praga, 1953. 6 Milan Machovec, Husovo uieni a iy:nam v tradici ceskeho năroda, Praga, 1953. * Jan Durdik, HusiLkâ vojenstjl, Pr, ga, 1953. 7 F. M. BartoS. D S studie o husit kych po't’Jăch, Praga, 1955. 8 Idem, Basilejiky revolucionâf a liusiLki ohlasy v jeho dile, „Sbornik historicky”, III, Praga, 1955, p- 11-143. * V. Vai.fiiek, Stăt a prâvo v husiLkim revolulnim hnuti, „Prâvnik”, Praga, 1852, 6, p. 360—384. 10 J. Kejf, O manzclskem prăvu husitiî, „Prâvnik”, Praga, 1955, 1—2, p. 26—34. 11 P. RatkoS, Husitskâ revolulnâ hnutie a Slovensko, „Historicky fasopis”, Bratislava, XI, <1953>, 1, p. 26-41, 12 J. Kratochvil, Jan Hus, Praga, 1955. Un interes deosebit a suscitat in U.R.S.S. figura măreaţă, pentru veacul al XV-lca, a lui Jan Jijka, prezentat dc H. Rczin in monografia sa : Jan Zizka (1370 — 1424), Ed. Molodaia gvardiia, Moscova, 1952. www.dacoromanica.ro 3 ISTORIOGRAFIE. RECENZII. PREZENTAI! I 155 II. Un alt capitol din preocupările istoriografiei cehoslovace de azi 11 formează diferilele aspecte ale luptei de clasă, răscoalele ţărăneşti din cursul ortnduirii feudale şi grevele muncitoreşti —plnă la răscoala slovacilor din anul 1944. Trebuie să subliniem că majoritatea acestor cercetări Îmbracă forma unor scurte contribuţii, risipite prin diferite reviste şi că, plnă tn momentul de faţă, nu există o mare lucrare de sinteză, care să includă Întreaga problematică a mişcărilor ţărăneşti. în primul ilnd, vom aminti studiul lui Peter Ratlcoş despre răscoala minerilor din 1525—26, •din Slovacia1 in care autorul cercetează influenţa exercitată de reforma luternă asupra acestei mişcăii. Tot de această problemă s-a ocupat şi istoricul maghiar Gustav Hecleenast, care anali- zează cauzele sociale şi economice ale revoltei minerilor slovaci. Autorul afirmă că e vorba de cea dinţii mişcare ţărănească Înarmată din Ungaria 2. O lucrare de mare erudiţie, privind istoria lupteloi sociale din Cehia, secolele XVI şi XVII, a publicat prof. Josef DobiâS *. Fr. Dostâl a dat la lumină două studii privitoare la stările de lucruri din regiunea Valalsko» in perioada războiului de treizeci de ani. în primul e vorba de cauzele răscoalelor şi originea hai- duciei din cursul celui de-al treilea deceniu al secolului XVII-lca 4, iar In celălalt, de luptele antifeudale ale valaşilor '. Referindu-se la această epocă, atunci clnd reacţiunca habsburgică era In plină ascensiune, Iosef Petrân urmăreşte figura lui Matouş, Ulicky. neobosit luptător impotiva împilării habs- burgilor*. O expunere oarecum de popularizare a luptelor purtate de iobagi In secolul al XVII-lea Noile cercetări asupra husitismului au sttrnit un mare interes şi printre specialiştii de peste hotare, fn deosebi din U.R.S.S., ale căror contribuţii au Îmbogăţit literatura istorică legată de această mişcare. Astfel, B. T. Rubţov a publicat un studiu intitulat: ycnaemie «eooanbHoH »k'tuioi- Tniiux b Teuiu HaitaiiyHe nejinicoft icpeCTtauCKOrt BoâHbi XV b. (înăsprirea exploatării feudale din Cehia tn preajma marelui război ţărănesc din secolul XV), „Voprosl Istorii”, 1954, 12, p. 68 — 72. Acestuia i-a urmat apoi o lucrare mult mai cuprinzătoare despre Războaiele husite. (Cf. l'ycnnsKne no ii HM, Beam: ia KpeCTbHHCKMH noiimi rr XV m kg b Tex ho. Moscova, 1955). într-o lucrare de proporţii mult mai mari, Rubţov s-a ocupat şi de influenţa pe care a avut-o renta feudală asupra ţărănimii, înainte de izbucnirea mişcării revoluţionare husite. (Cf. 9bo- AKMma «eoAa.tbHoă pem'r,i B Tesna n ce B-inanue Ha yxyjuueHiie iiojoBceHim KpeeTbHHCTBa HaKauyHe Be.micoii KpeCThHHCKOii HOilHbl XV b, „Kratkie soobceniia“. Institut slovianove- deniia, Moscova, 1955, 14, p. 79 — 86). într-o scurtă prezentare, A. Vinogradova s-a ocupat de problema formării oraşelor cehe In sec. XIV (Cf. TeuiCKutt ropoa b XlV-nanajie XV bb., loc. c.t., p. 89—£6). în sfîrşit I. A. Ozohin a stăruit asupra importanţei internaţionale a războiului ţărănesc ceh, din sec. XV (Cf. O mghclyHanojhom BHaicHuu neiueicoă KpecrbaiicKoă Boflubi XV neică, „Voprosl istorii, 1955, nr. 8, p 57 — 71). Alte două studii apărute în Polonia completează tabloul literaturii istorice husite. E vorba de : R. Heck, slqsk v czasach powstania husyckiego. Skice Z dziejăw stqska, Varşovia, 1953 şi Mieczyslawa Wierzejska, Piotr Polak, „Defensor regni Poloniae” w dobie walk husyckich „Sobdt- ka”, Wroclaw, 1954, VIII. 1 P. RatkoS, Banicki povstanie 1525—1526 areformatnă ideoldgia na Slovensku, „Ceshoslo- vensky 2as, historicky”, Praga, II, <1954>, 3, p. 400—416. 2 G. Heckenast, Banskobtjslricki bănici povstanie <1525 —1526>, „Ilistoricky £asopis", Bratislava, II, <1954>, 1, p. 71—104. 8 J. Dobids, Z dljin sociălnich boj'u v Cechăch v 16. a 17. sloleli, „Rozpravy dsl. Akad.”, an- 63, caietul 1. 4 Fr. Dostâl, O pficinach lidovgchboufia pu vodu zbojniclvi na ValaSsku vletech 1620—1627, „NaSe ValaSsko”, XIV <1951>, p. 129-152. 8 Idem, ValaSsi a protifeudălnt boje na ValaSsku v letech 1620—1642, „Casopis Maticc Moravskâ”, 1953, 72, p. 129-161. • J. Petvân, Motoul Ulick j a poddanski povslăni na Koufimsku a Caslavsku roku 1627, „Acta universitatis Carolinae”, 1954, 7, p. 43—66. . www.aacQromamcaj‘0 156 ISTORIOGRAFIE, RECENZII. PREZENTĂRI 4 şl al XVIII-lca face Joscf KoCi1. E o încercare de a studia din punct de vedere marxist lupta de clasă pe o perioadă de timp mai îndelungată. O prezentare mai amplă şi bine documentată a răscoalelor ţărăneşti din 1775, din Cehia, o face Ol. Jancăck. Făctnd legătura cu tradiţia revoluţionară husită, autorul afirmă că aceste răscoale formează o verigă din lanţul luptelor poporului, In drum spre eliberarea de sub apăsarea şi exploatarea feudală 2. De al'fel, despre răscoalele din 1775, s-a sciis, Intre anii 1946 şi 1955 o serie întreagă de cercetări, prezentate cri'ic de Alena Petrânova şi Josef Petră n In „Revista istorică cehoslovacă"3 * * 6. 0 primă lucrare de sinteză despre răscoalele iobagilor din Slovacia a scris Al. Markuş. E vorba de răscoalele din 1831, despre care autorul spune că au contribuit lntr-o bună măsuTă la destrămarea feudalismului din Ungaria şi la desfiinţarea iobăgiei In 1848 *. De aceste tulburări ţărăneşti s-a mai ocupat şi Daniel Rapant lntr-0 lucrare, pe care noi am semnalat-o la timp, In această revistă s. Cunoscuta grevă a lucrătorilor de la căile ferate, din 19 iulie 1844, formează obiectul unei cercetări de proporţii mai mici. De fapt, e vorba de cea dinţii ciocnire slngeroasă a proletariatu- lui ceh cu forţele autorităţilor de stat *. Cea dinţii monografic Închinată evenimt nttlor impor- tante din istoria mişcărilor muncitoreşti din Cehia se datoreşte lui Jan Berântk, care s-a ocupat de greva lucrătorilor tcxtilişti de la Svărov, din 1870 7. Insă cel care a studiat, In cuprinsul unei lucrări de ansamblu, mişcările muncitoreşti din perioada modernă a istorici cehe, a fost Zd. Solie. Astfel, In 1951, Solie a publicat un studiu In care ne prezintă evoluţia acestor mişcări In cadrul condiţiilor sociale şi economice din Austria ptnă la 18978 *. Intr-un alt volum şi pe baza unui material nou, acelaşi autor a urmărit luptele duse dc clasa muncitoare pentru libertatea socială şi naţională In perioada războiului imperialist*. Specializat In problemele istoriei mişcă- rilor muncitoreşti, Solie a dat la iveală şi un studiu privitor la apariţia primului partid muncitoresc din ţările cehe. După ce caracterizează situaţia grea a proletariatului ceh din anii 1860—1880, autorul stăruie asupra formării partidului muncitoresc In cadrul luptelor din vechea Austrie10. Cu formarea Partidului Comunist din Cehia se ocupă K. Gajan11, complctînd studiul lui J. Vescl^ despre Apariţia Partidului Comunist din Cehia, apărut In 1952. La rindul ei, istoriografia slovacă s-a Îmbogăţit cu monografia de sinteză a lui MiloS Gosiorovtky. In care acesta se ocupă dc soarta mişcărilor muncitoreşti din Slovacia, dc la primele începuturi ptnă la formarea Partidului Comu- nist12. A. Penifka s-a ocupat de lupta proletariatului din bazinul carbonifer Kladuo In anii tulburi 1917 —192013 14. O lucrare merituoasă, alcătuită pe baza unui material dc arhivă despre cuno- scuta grevă de la Most, din 1929, a dat la iveală L. Wbr11. Probleme legate dc evoluţia mişcărilor muncitoreşti din Moravia au format obiectul unor lungi discuţii, organizate dc filiala Institutului de istoric din Bmo. Discuţiile au avut loc In zilele de 22 mai, 22 octombrie şi 3—4 decembrie 1954. Cu acel prilej, s-a căutat să se stabilească Ince- 1 J. Kofi, Boje venkovskiho lidu v obdobi lemna. Povstăni nevolniku o XVII. a XVIII, sloletl, Praga, 1953. 2 Ol. Jancfek, Selski poustăni o Cechăch roku 1115, „Historie a voj nstvi", Praga ; I, <1952>, p. 34 — 58; II, <1953>, p. 82—112. A apărut şi In volum, Praga 1954. 8 „Cuskoslovensky ias. historicky”, Praga, IV, <1956>, 1, p. 136 — 143. 0 Al. MarkuS, Sealiacki pouslanie o Zemepline roku 1’31, Bratislava, 1951. 6 Vezi „Studii”, ian-mar. 1951, nr. 1, p. 128—130. * J. PoliSemky — V. Vomâikovâ, Staoka zeleznicnich dllniku pred, Prahou, 8. VII, 1944, „Ceskosl., Cas. hist.“ 1953, 4, 417—427. 7 J. Bi rânek, Suărooskă stăvka, Praga, 1951. 8 Zd. SjIIc, Dllnicki hnuli o ceskych zemich koncem minuliho sloleli, Praga, 1951. • Idem, Dllnicki hnuti o ceskych zemich za imperialisticki oâlky, Praga, 1952. 10 Idem, Ke vzniku dllnicki slrany o naşi, zemi, Praga, 1953. 11 K. Gajan, K otăzee vzniku KSC, Praga, 1954. 12 M. Gosiorovsky, Prispevok k dljii.ăm slovensjiho robotniekino hnulia, Bratislava, 1951. 13 A. P. Peniika, Kladensko o revolulnim boji 1911—1920, Praga, 1954. 14 L. Vebr, Mosteckă stăvka, 1929, Praga, 1955. www.dacoramanicajx) ISTORIOGRAFIE. RECENZII. PREZENTĂRI 157 putui acestor mişcări In a doua jumătate a secolului al XVIII-lca — schiţlndu-se şi o periodi- zare a lor K Nu putem lăsa la o parte contribuţia valoroasă a istoricului maghiar Arată Endre la relaţiile mişcărilor muncitoreşti din Cehoslovacia şi Ungaria In perioada dintre 1867 şi 1890 1 2. III. O serie de cercetători şi-au luat ca sarcină să prezinte condiţiile sociale şi economice In care a trăit clasa muncitoare şi ţărănimea tn perioada dintre cele două războaie mondiale. Astfel, Vera Olivovâ. sprijinindu-sc pe date statistice şi material arhivistic, s-a ocupat de situaţia munci- torimii din Cehoslovacia, Intre anii 1921 şi 1923. Criza economică din 1922—1923, In care intrase Cehoslovacia, a constituit un pretext pentru burghezie de a duce o luptă sistematică Împotriva nivelului de viaţă al proletariatului 3 4. , Despre greva din decembrie 1920, a publicat o lucrare specială Dragomfr Bârta *. Pornind de la influenţa Revoluţiei din Octombrie, Vaclav Pisa se ocupă de atitudinea burgheziei faţă de acest eveniment, scoţlnd In lumină cauzele care au dus la greva din decembrie 1920, a ţărani- lor din Moravia şi Silezia5 6 7 8 *. Intr-o prezentare foarte bogată In date, Insă fără o suficientă valorificare ştiinţifică a mate- rialului. Jaromir Charous se ocupă de greva funcţionarilor de bancă 1921 *. O altă lucrare e închinată urmărilor pe care le-a avut criza economică din 1932. Autorul Jan Mlynârik desvăluie şomajul, mizeria şi execuţiile fiscale, care au provocat tulburări populare 3. Tot atunci au avut loc încă o mare grevă a minerilor la Most. Cauzele şi vehemenţa cu care s-au ridicat atunci minerii slnt subliniate de Fr. Srb şi Hana PcStkovâ, lntr-o lucrare apărută încă din 1952 *. în cadrul unei lucrări mai mici, recent apărută, Petr KoliC se ocupă de sistemul exploatator, la care erau supuşi ţăranii săraci şi mijlocaşi In timpul primei Republici Cehoslovace ®. 0 atenţie deosebită a acordat istorigrafia slovacă răscoalei şi luptelor de partizani din 1944. Intr-o prezentare succintă, J. Dolezal stăruie asupra colaborării dintre comuniştii din ilegalitate şi răsculaţii din Slovacia10. într-o lucrare cu caracter comemorativ şi Intr-o formă destul de do- cumentată, B. Graca se ocupă cu diferite aspecte ale acestei răscoale11. Acelaşi lucru face şi MiloS Gosiorovsky, clnd subliniază contribuţia Partidului Comunist Slovac la declanşarea răs- coalei din 194412 13. In sfîrşit, Miroslav Kropilâk urmăreşte lupta de eliberare a slovacilor în ultima fază a războiului In colaborare cu armata sovietică1®. 1 Vezi, „Ciskoslovensky Cas. historicky”, 1954, 4, p. 757 — 759; 1955, 1, p, 184 — 186 şi 1955, 4. 719-721. * Arată Endre, Slyky âeskoslovenskinho a madărskeho robolnickiho hnutia (1867—1890), „Ceskosl. Cas. historicky”, Praga, 1954; nr, 1, p. 28—47 şi 2, p. 245—260. 8 V. Olivovâ,Postaueni dSlnicke tfidy v C.S.R. o lelech 1921 — 1923, „Ceskosl, Cas. historicky”, 1954, 2, p. 193-227. 4 D. Bârta, Prosincovă genirălni, stăoka roku 1920, Praga, 1953. 5 V. Pcâa, Venkovsky lid Moravy a Slezska o prosincooi generălnistăoce roku 1920, „Ceskosl. Cas. historicky”, 1953, 3. p. 369—399. 6 J. Charous, Bankooni stăoka 1921, „Sbornik archivnich praci”, Praga, 1953, 1—2, p. 168-347. 7 J. Mlynâfik, Vzboura lâdu proti exekâciăm o Polomke, roku 1932, ,,Historicky] Cas.”, Bratislava, 1954, p. 480 — 504. 8 Fr. Srb—H. PeSkovâ, Vetkă stăoka mostechych horniku roku 1932, Praga, 1952. * P. KoliC, Vykoristooăni drobnych a strednich rolniku pomoci trhu za kapitalislicki CSR, „Politickâ ekonomie”, 1955, p. 48 — 65. 10 J. Dokza 1, O niektorych olăzkăch slooenskiho narodniho pooslania, „Hist. sbornik”, X, 1952, p. 28-58. 11 B. Graca, Slooenski narodni pooslanie roku 1944, „Historicky casopis”, 1954, p. 3—38. 12 M. Gosiorovsky, Slooenski narodni pooslanie roku 1944, „Ceskoslovensky cas. historicky", 1954, 4, p. 573-595. 13 M. Kropilâk, Narodnooslobodzooaci boj na Slooensku roku 1945, „Ceskosl. Cas. hist.”, 1955, 4, p. 611-626. In legătură cu activitatea istoriografiei slovace, L. Holotik face o prezentare succintă in „Kwartalnik Historyczny”, Varşovia, LXII, <1955> 1, p. 268—274. www.dacaramanicajo 158 ISTORIOGRAFIE. RECENZII, PREZENTĂRI ft IV. Mult mai puţine lucrări s-au publicat In legătură cu apariţia şi dezvoltarea manujac- lurilor. Astfel, Anton Spiesz se ocupă de producţia manufacturieră In Slovacia. Ea a început In prima jumătate a secolului al XVIII-lca şi pe la 1760 a căpătat o structură organică, izvorîtă din condiţiile economice locale l. Pavla Vrbo\â îşi propune să stabilească o periodizare în dezvol- tarea industriei de maşini In ţările cehe, de la apariţie pină la 1860 2 3. O amplă lucrare de sinteză» care se ocupă cu apariţia şi dezvoltarea manufacturilor din ţările cehe, mai ales de textile, pină la 1781, a publicat recent A. Klima®. Un bogat material, In legătuiă cu folosirea maşinilor cu aburi In industria cehă, pină la apariţia imperialismului, publică Jaromir Purş 4. Acelaşi autor analizează procesul revoluţiei industriale din Cehoslovacia,'pe care II desprinde din ansamblul condiţiilor politice din Austria şi Ungaria. Urmărind trecerea de la manufacturi la marea industrie de maşini, Purş încearcă şi o periodizare a faptelor istorice 5 *. î.itr-o prezentare documentară. Juraj Kramer studiază istoria cltorva ramuri industriale din Slovacia, pe timpul primei Republici Cehoslovace •. Tot aici pot lua loc şi alte două studii valoroase, privind mai mult legăturile comerciale dintre ţările cehe şi alte ţinuturi europene. In primul rtnd, e vorba de comerţul cu postavul ceh din secolul al XlV-lea şi începutul celui de-al XV-lea 7. Autorul, Fr. Graus, a îmbogăţit litera- tura istorică cu o lucrare interesantă, care a provocat o intervenţie pozitivă din partea cunos- cutului medievist polonez, M. Malowist 8 *. O contribuţie erudită la problema comerţului cehi, pe linia legăturilor cu Rusia, a publicat prof. A. V. Florovskij. Tot aici, am putea aminti şi studiul lui J. Kordn despre tehnica şi dezvoltarea mineritului n ţările cehe, pină la sftrşitul secolului al XVIII-lea *. In sfirşit, Josef Jandiek a adus o foarte serioasă contribuţie la istoria comerţului din Praga, Înainte de lupta de la Muntele Alb (1620). După ce face o expunere a comerţului praghez, pină la jumătatea secolului al XVI-lea, autorul se ocupă de mărfurile cu care se făcea negoţ In pe- rioada dintre 1550 şi 1620. Datorită Înlesnirilor şi privilegiilor pe care le oferea împăratul, o scamă de negustori străini îşi investeau capitaluri la Praga, făclnd astfel concurenţă băştinaşiloi10. V. Intruclt In periodizare^ istoriei cehoslovace, anul 1848 e admis ca o piatră de hotar intre două orlnduiri sociale, am socotit că noile cercetări leaale de evenimentele acestui an pot Jorma un capitol separat. De aceea, amintim, In primul rtnd, studiul istoricului maghiar Endre Arată despre cauzele sociale ale mişcării naţionale din anii 1845—1848. Pornind de la analiza situaţiei sociale şi economice din preajma anului 1840, autorul subli- niază posibilitatea alianţei dintre burghezia slovacă In curs de formaţie, şi o parte din nobi- limea maghiară pe cale de. a se burghezi, ca o forţă puternică a mişcării naţionale slovace şi maghiare împotriva absolutismului habsbuigic11. Ce a Însemnat pentru masele populare din Slovacia un patent urbarial din 1853, privitor la desfiinţarea iobăgiei, o dovedeşte studiul lui 1 A. Spiesz, O manufakturach na Slovcnsku v XVIII, storoăia, „Historicky {asopis”’ 1953, 4, p. 635-666. 2 P. Vrbovâ, K olăzee vzniku strojrenskeho prumyslu v âeskych zemtch, „Cjskosl. {as. histori- ckf", 1954, p. 669-702. 3 A. Klima, Manujaklurni obdobi v Cechăch, Praga, 1955. 4 J. Pură, Pouzili parnich slroju v pru myslu v ceskych zemich v obdobi do naslupu imperia- lism, „C skosl. {as. historicky”, 1955, 2, p. 254—290, 3, 427—484. 5 Idem, K. problematice pr’umyslovi revoluce v CSR, „Ceskosl. {as. historick^”, 1956, 1, p. 1-26. • J.r Kramer, K dljinăm slovenskihe priemysluv predmnichovskcj Republike, „Ceskoslov. {as histo icky”, 4,_ p. 437 —466. 7 Fr. Graus, Cesky obehod se suknem ve 14. a poăălkem 15. sloleli, Praga, 1950. 8 Vi-zi, „Prz»glad historyczny”, Varşovia, 42,' <1951) , p. 401—415, şi „Kwartalnik historyczny”, Varşovia, 1951, p. 155. * J. Kofân, Pfehledni dijiny teskiho horniclvl, I, Praga, 1955. 10 J. Janâăe-k, Dijiny obehodu v pfedbllohorski Praze, Praga, 1954. 11 E. Arat6, Sociălne motivy slovenskiho nărodniho hnulia v r. 1845—48, T. Martin, 1'. 12 www.dacoromanica.ro 7 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI 159 J. Mesâros 1. Acelaşi autor stăruie asupra faptului că abolirea iobăgiei din Slovacia n-a fost un act revoluţionar şi că exploatarea feudală şi semifeudală a ţăranilor a continuat ca şi mai fnainte 2 3 4. Cu problema exploatării ţăranilor slovaci de după 1848, se ocupă Martin Victor s. Cît priveşte ţările cehe, anul 1848 o-a bucurat de o deosebită atenţie din partea istoriografiei sovietice, ca mai toate revoluţiile burghezo-democratice din Europa. I. I. Udalţov, care a co- laborat la lucrarea Revoluţiile din 1848—1849, a publicat în 1950, Anul 1848 tn Cehia, iar după aceea a urmat studiul intituat: Din istoria luptelor politice şi naţionale din Cehia, anul 1848*. VI. Alte cercetări istorice se ocupă cu relaţiile ceho-ruse şi îndeosebi cu inţluenţa evoluţiei ruse burghezo-democratice din 1905 asupra maselor populare din Cehoslovacia. In lcgătuiă cu aceasta, Ivan Cervcnâk face o expunere sumară a lnrîuririlor pe care revoluţia rusă din 1905 le-a exercitat asupra maselor din Slovacia 5 * 7. O interesantă contribuţie la istoricul mişcărilor muncitoreşti din Moravia şi Silczia, in legătură cu revoluţia din 1905, in anii 1905 — 1907, a publicat Zd. Koneăny e. Intr-o lucrare — cu caracter de popularizare — se vorbeşte despre răsunetul pe care l-a avut u ţările cehe revoluţia din Rusia. Autorii acestui studiu urmăresc manifestările de simpatie, manifestaţiile şi tulburările din Austro-Ungaria şi din ţările cehe şi Slovacia ca o urmare a celor petrecute Jn Rusia?. Cu dezlegarea pe calc revoluţionară a problemei naţionale din anii 1905—1907, sub influenţa celor petrecute In Rusia, şi in condiţiile politici} de atunci, se ocupă Ol. Kodcdovâ8 *. Tot pe această linie se situează şi colaborarea de arme dintre cehoslovaci şi Rusia revoluţio- nară. Pentru întîia oară se tratează această problemă în toată amploarea ci, ţinîndu-sc scamă atît de situaţia internaţională de atunci, cît şi de lupta de eliberare a poporului cehoslovac *• Pe baza unui bogat material, Ccstmir Amort se ocupă, Intr-o lucrare de zece capitole, de trecerea armatelor ruseşti prin ţările cehe, în anii 1798—180010, iar A. V. Florovskij prezintă un capitof dintr-un studiu mai întins, privitor la relaţiile dintre Petru cel Marc şi ţările cehe11. VII. O activitate bogată a desfăşurat istoriografia cehă şi In domeniul editării de texte şi izvoare istorice. Pe lîngă publicaţiile mai vechi şi cele apărute de curînd, menţionate de noi in revista „Studii”12, mai relevăm şi următoarele: primul volum din colecţia Izvoare şi studii privind istoria Cehiei, publicată de Institutul de istorie al Academici Cehe, cuprinde două texte documentare. Primul se îcferă la evidenţa postavului aparţinînd mănăstirii Trebofi, din anii 1406—1416, iar celălalt la cheltuiala de drum a unui dregător de la monetăria din Kutna Hora, într-o călătorie făcută la Buda13. In aceeaşi colecţie a apărut o scrie de documente şi acte de la Oldriăh din Rozembcrk, fost guvernator în ţinuturile Cehiei de sud, In vremea războaielor liusite14' 1 J. MesâroS, K problimom zruienia poddanslva na Slovenslcu, urbariălny palenl z 2. marca 1853, „Hist. ăasopis”, 1953, 4, p. 595 — 633. 2 Idem, Prispevok k objasneniu charakleru feudâlntjch prczitkov na Slovensku por. 1848, „Ceskosl, ăas. liist.”, 1954, 4, p. 633—650. 3 M. Victor, Prispekov k olăzke vykorislovania rolnikov por. 1848, „Hist. £as.”, 1953, 1, p. 117-127. 4 I. I. Udalţov, O'iepitu 113 ucTopmr P'irmoHaaiHO-no.inTUiieexoli fiopfir.i b Hexmi n 1848 roay. Moscova, 1951, Vezi şi recenzia în .Ceskosl. £as. hist.”, 1954, 3, p. 510—519. 8 J. Ccrvcnăk, Prvă ruskă burioazno-demokratickă revolucia a jej vplyv na slovenski robotni- ck£ hnulie, „Hist. ăas.”, 1953, 3, p. 491—504. 3 Zd. KoneCny, K problematice dllnickiho hnutina Moravia ve Slezsku v lelcch 1905 1907, „Slezskţ? sbomik", 1954, 1—2, p. 102 — 132. 7 J. DoltZal — J. Berânek, Ohlas prvni ruski revoluce v ieskijch zemich, Praga, 1954. 3 Ol. Kodedovâ, Nărodnoslni olăzka v lelech 1905 — 1907, „Ceskosl. Cas. liist.”, 1955, 2, p. 192-222. * J. Vesel^, Ccii a slovăci v revolutnim Rusku (1917—1920), Praga, 1954. 10 C. Amort, Ruska vojska u năs, 1798 — 1800, Praga, 1954. 11 V. A. Florovskij, Pelr Velikij a Cecluj, „Sovdtskâ historie”, Praga, V, 1, p. 18 — 33. 12 „Studii”, scp.-dec. 1955, nr. 5 — 6, p. 161, nota 1. 13 Prameny a studie k ieskţjm dlţinăm, Praga, I, 1951. 14 Lislătr a listinăr Oldricha z Rozemberka, 1449—1462, voi. IV, 1954. www.dacOTomanica.ro 160 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI 8 Tot In legătură cu această epocă, Amedco Molnâr a publicat o ediţie critică a unei cazanii din 1419, aparţintnd lui Jan 2elivsky, cunoscut predicator şi revoluţionar husit U Petiţiile şi pllngcrile unor pături sociale şi mai ales ale ţăranilor din Cehia — trimise In prima fază a revoluţiei din 1848 comitetului naţional, spre a le prezenta dietei, care de altfel nu s-a mai ţinut, au fost de asemenea publicate intr-un volum z. Tot din epoca husită, s-a publicat şi cronica lui Vavrinec din Brczova, tradusă din lati- neşte de Fr. H fmansk^ 1 2 3. După o întrerupere de aproape 30 de ani, editura Academiei Cehe a reluat şi editarea izvoarelor latineşti, publiclnd In original două caiete cu documente d n vremea lui Carol IV4. Un specialist in chestiunile regionale din Silezia, Adolf Turck, a publicat un volum , îs erau şt Utere de prisos adioâ valoare fonetică. Iar xi, ti. xu aveau şl valoarea lui i. www.dacoromanica.ro 11 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI 163 anterioare, am notat mai multe observaţii. Discut aici clteva din ele, convins că luarea lor in consideraţie va aduce cîteva Îmbună- tăţiri unei eventuale noi ediţii. Manuscrisul ieşean, luat ca text de bază, este citat lntr-o formă care nu mai corespunde organizării actuale a bibliotecii; citarea lui trebuie corectată astfel : ms. V. 3 al Bibliotecii centrale „N. Bălcescu”, a Universităţii „A. I. Cuza” din Iaşi. Pentru că nimeni nu l-a descris, este bine să se ştie că are formatul 21 x 31 cm., cu lipsurile arătate de Panai- tescu la p. 51 a ediţiei sale. A aparţinut bibliotecii curţii lui „Io Ipsilant voevod”, nume imprimat cu aur pe coperta din faţă, alături de stema mare a Moldovei şi a Munte- niei. Legătura este In piele ornată cu aur. Pe prima pagină, Kogălniceanu scrie ca titlu : Letopiseţul lui Eoslralie dascălul (iden- tificare fireşte greşită). Pe coperta finală este cea mai veche însemnare din toate cite se află pe manuscris : „sept. 3 dn. lt. 7239 au răposat Măriia Sa Io Nicolae Alexandru voevod”; manuscrisul este, deci, anterior anului 1730. Partea cea mai vulnerabilă a ediţiei este, Insă, o tendinţă de simplificare a problemelor, In sensul că s-ar da impresia — fireşte greşită — că acum , in această ediţie, ele se pun şi se rezolvă pentru prima dată. Vom da numai cîteva exemple. Problema manuscriselor cronicii. Ar fi greşit să se creadă că cronica lui Ureche s-a transmis numai în 11 copii. Ultimii care s-au ocupat de ele, G. Pascu (1920) şi Con- stantin C. Giurescu (1921), au numărat 52 de manuscrise, dar dintre ele „numai 11 pot servi de bază pentru reconstituirea cronicii pierdute a lui Ureache”1. Cel care trebuia să facă lumină mai multă, pentru a arăta înru- direa dintre manuscrise, a fost Const. Giurescu, editorul lor, din 1916, dar el a murit, fără să scrie studiul introductiv al ediţiei lui1. Sarcina a revenit fiului său, care a şi scris un substan- ţial studiu3. în acest studiu, Const. C. Giurescu polemizează cu G. Pascu în chestiunea izvoa- relor cronicii4 *; dar în problema manuscriselor 1 Dr. Glorie Pasca, GlLiorie Ureache. Izvoarele Iui Ureache. interpolările lui Simian Lascălv si testul lui Ureacl.e. Ia“I. Iu20, 42 p.; citatul e de la p. 40. * Vezi Ion BociIsr, Pretată la J-etopisetul Tării Moldovei ptnă la Aron Vodă U3ss — 139îl întocmit după Uri• gorie Ureche comicul, Istralie louo/âtvl si alţii de Simian Daloih'l. ediţie de Const. Giurescu. Bucureşti. 1016. p. V-Vl. * Const. C. Giurescu. Q. Parau ..Gliaorie Ureache", In ..Convorbiri literare", 43, 1021, p. 222—232 si Cronica Ini Urinare Ureche, ilădcm. p. 322 — 328; in problema manuscriselor, v. In special p. 325 — 328. 4 Parei Ho lui Pascu exprimate In studiul citat ambii cercetători sînt de acord *, punctul lor de plecare fiind unul şi acelaşi: studiile temeinice ale lui Const. Giurescu, singurul izvor citat de Panaitescu In problema manu- scriselor. Problema „letopiseţului moldovenesc” atri- buit lui Euslralie logofătul. Panaitescu ÎI socoteşte scris direct in romî- neşte, de Eustratie logofătul. în favoarea acestei opinii aduce (ed. cit., p. 22 şi 36) afirmaţia lui Miron Costin. Trebuie să se ştie, însă, că alţi cercetători nu sînt de această părere. De ex., G. Pascu crede că iniţial a fost scris în slavoneşte şi că însuşi Ureche l-a tradus în romîncşte. Personal sînt de părerea lui Const. C. Giurescu, părere pe care o susţine şi P. P. Panaitescu : a fost scris In romineşte „după cît se pare”, de Eustratie al 3-lea logofăt2. Indiferent de opiniile cu privire la limba şi la autorul letopiseţului moldovenesc, nu putem omite faptul că G. Pascu a publicat asupra lui un minuţios studiu comparativ al cărui titlu arată însăşi teza autorului : Leto- piseţul cel moldovenesc utilizat de Gligorie Ureache in legătură cu toate letopiseţele moldo- veneşti in slavoneşte (Iaşi, 1938, 226 pag.). Problema izvoarelor cronicii. Toţi cerce- tătorii (G. Pascu, Const. C. Giurescu ş.a.) au recunoscut meritul primordial al lui Pajiai- tescu în determinarea surselor polone din care Ureche a tradus şi a prelucrat numeroase părţi ale cronicii sale. Totuşi şi în problema izvoarelor se impune o precizare : este vorba de descoperirea sursei la Povestea şi locmala altor (ări ce slnlu prin preiur. . . (ed. cit., p. 112 — 126). Pentru aceste descrieri geo- grafice, P. P. Panaitescu (Influenta polonă,.. . 1925) a determinat asemănări intre Ureche şi Cosmografia lui Sebastian Minister (1588), descrierea lui Marco Polo (1532) şi Sarmalia, opera lui Miccliowski (1582). In ed. 1956, editorul trece sub tăcere toate aceste izvoare relevate în 1925 şi, pentru aceleaşi pasaje, aduce asemănări cu Cosmografia lui Girard Mercalor (1595). în 1934, C. C. Giurescu stabilea asemănări prin metoda textelor para- lele pentru aceleaşi pasaje, între Ureche şi geografia lui Patavinus (1596). Constatările sînt curioase, dar numai în aparenţă; ase- mănările dintre Ureche şi toate aceste surse * Concluziile cu pririrc la manuscrisele cronicii, de data aceasta ale ambilor cercet&tori Giurescu, G. Puseu le-a susţinut si In studiul siu Die Anlănne der ru.nănischen Qeschicht’i.&reibimj. care este tradus şl In romtue»te. dai eu un titlu schimbat: Giorce Pascu. Gliaorie Ureache licoxrele ei tenul Cronicii sole. m ziarul ..Universul", din 26 Iunie 1039. * iir,Ureche vornicul sl Simlon dsecălu. letopiseţul Tării Mo'dorei. ediţie comentaţi de Const. C. Giurescu, Crolovn. 1934, p. i.IX si P. P. Panaitescu. ed. cit., p. 36 - 37. darP. mai sus înota 1). P. Panaitescu n-are nici o Îndoială asupra autorului. www.dacoramanicaj'o 164 ISTORIOGRAFIE, KECENZn, l’KFZENTĂRI 12 constituie o realitate, dar explicaţia este următoarea : cosinografiile secolului alXVI-lea, lucruri generale cu caracter geografic şi istoric, stnt Înrudite Intre ele, una copiind datele ştiinţifice din alta. In măsura tn care se vor mai găsi prin biblioteci şi alte cosmo- grafii (= goografii) din secolul al XVI-lea, nu este exclus să se găsescă asemănări şi cu acestea. Ctndva am extras asemănări Intre amintitele pagini ale lui Gr. Ureche şi capi- tolele respective despre Polonia, Turcia, Tartaria şi Transilvania, găsite tn rara colecţie de cosmografii aflate în Biblioteca Tclcki din Tlrgu-Mureş. Cred că citarea de către Ureche a „leto- piseţului latinesc” nu trebuie identificată intotdeauna cu „letopiseţul leşesc”, pentru că tn ctteva rtnduri datele atribuite „leto- piseţului latinesc” nu se găsesc In cronica lui loachim Bielschi. Ipotezele privind existenţa unui letopiseţ latin cu o circulaţie In Moldova, uu trebuie părăsite, cu atlt mai mult, cu cit In ultimul timp la Iaşi s-a semnalat apariţia unui manuscris latin de cronici moldoveneşti. Problema interpolărilor. Simplificată se prezintă şi problema interpolărilor. Aşa, de pildă, amplificările aduse cronicii lui Ureche de Axinte uricarul sint luate de Panaitescu numai din manuscrisul ieşean, V, 3, iar Ia p. *47 se spune ceva foarte general despre alte „două irianuscrise”. Adnotările lui Axinte trebuie lămurite In lumina manuscriselor sale autografe, nr. 2591 şi 5367 din Biblioteca Academiei R.P.R, şi a variantelor lor (nr. 340 şi 3442 din aceeaşi bibliotecă). In ce priveşte interpolările lui Simion dascălul, nu putem trece sub tăcere contri- buţiile lui Const. C. Giurcscu aduse In ediţia sa din 1934, p. XVIII-JiXXVI, deşi autorul lor le caracterizează cu denumirea modestă de „Încercare”. Delimitările interpolărilor slnt aproape aceleaşi la ambii cercetători, dar meto- dele folosite slnt deosebite. Const. C. Giurescu a ajuns la delimitarea interpolărilor folosind metoda criticii interne a letopiseţului şi, In parte, a izovoarelor lui, in timp ce Panaitescu, merglnd pe calea Începută de d-sa Încă din 1925 (studiul izvoarelor letopiseţului), a con- tinuat şi a adtncit acum acest studiu. Concepţia celor doi cercetători despre aceste interpolări este Insă deosebită: Const. C. Giurescu le acordă aceeaşi Însemnătate pe care o acordă Însăşi cronicii lui Ureche, In timp ce Panaitescu le socoteşte ca adaosuri ale unui nepriceput compilator şi de aceea socoteşte de cuviinţă, dacă a nu le omite din ediţie* 1, măcar a le distinge grafic de rostul cronicii lui Ureche. 1 Nu sintem de acord ca o ediţie a cronicii lui Ureche — şl. In eeneral. ediţia oricărei cronici — să omită interpolările el ulterioare. G. raseu (op. cil., din „Unlver- Biografia lui Simion dascălul. Panaitescu s-a silit, şi In parte a reuşit, să Îmbogăţească ştirile biografice referitoare la interpolatori. Astfel, după cit ştiu, este nouă şi convingă- toare identificarea ce o face (p. 46—47) Intre interpolatorul Misail şi Misail călugărul ştirile Putna, din 1676. Dar In ce priveşte de la de pre Simion dascălul, ele au lacune. Astfel, Const. Stoidc a dovedit Încă din 1942, Împrejurările tn care Simion' dascălul a avut la Indcmlnă cronica lui Ureche : Simion era dascălul şi omul de casă al Costăcheştilor, In special al lui Gavriil Costache; dar Antioh Costachc, fratele lui Gavriil, era ginerele lui Grigore Ureche, fiind căsătorit cu Alexan- dra, fiica cronicarului2 * * * * *. Rostul unei recenzii este de a introduce şi călăuzi pe cititori, In mod critic, In conţi- nutul lucrării recenzate. Cititorii atenţi ai letopiseţului lui Ureche, In ediţia lui Panai- tescu, ar mai putea avea şi alte nedumeriri care s-ar cere lămurite. Astfel s-ar putea Întreba cu drept cuvlnt: 1) editarea unui manuscris muntean poate fi valabilă pentru cunoaşterea şi cercetarea limbii unui scriitor moldovean? 2) ediţia 1956 face inutilă o ediţie critică, nouă, a cronicii lui Ureche? La prima Întrebare cred că putem răspunde afirmativ. In secolul al XVII-lea, diferenţele dialectale dintre limba muntenilor şi a moldo- venilor nu erau mari; ele s-au accentuat tn jumătatea a doua a secolului al XVIII-lea şi In secolul al XIX-lea8. La a doua Întrebare trebuie să răspund negativ: o ediţie critică, făcută nu pe baza sistemului (refacerea arhetipului) aplicat de Comisia istorică a Rominiei, este Încă necesară. Ediţia Îngrijită de P. P. Panaitescu şi publi- cată de E.S.P.L.A., cu calităţile ei arătate mai sus, va uşura In mare măsură munca aceluia care va Întreprinde editarea critică a cronicii lui Ureche. Dan Simonescu ★ amplificări „tiebulezfrîrltt (sublinierea noastră) ca balast al copiştilor”. Nu. ele trebuie reproduse In aparatul critic sau, etnd acesta lipseşte. In anexe. 1 Vezi ..Revista istorici romlnV, XI—XII* 1041 —1942, p. 412-418 tdar in special, p. 41ft-417), unde O. Stoide faca racaniia critic* asupra lu'*rirll Iul 1. ftladbel» ereetâri asnpra cronicelor moldovene, Eustralie loyofălul, Orijore Ureche, Simion DancJlnl, fon Seculce, Iaşi 1030» extras din anuarulr Liceul naţional din Iaşi. Annarul J9J7 — Mvt, p. 1- 35. 1 Gheorihe Irftaesctt, Problemele capitale ale rcchii 1948, p. 123 -120. sili”, 20 Iunie 1029) suBtlnea cft tot ce rezulta din asemenea 13 I8T0IU0GEAF1E, KECENZ1I, PREZINT iRI 1G5 ISTORIA MOSCOVEI, voi. 1 — 1952, voi. 11 — 1953, voi. III — 1951 Editura Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S-., Moscova Istoria marilor capitale sintetizează pro- cesul de dezvoltare istorică a ţărilor respec- tive. Trecutul Rusiei şi prezentul Uniunii Sovietice sînt indestructibil legate de numele Moscovei. Apariţia primelor volume din Istoria Moscovei a marcat un eveniment deosebit In viaţa culturală a Uniunii Sovietice. Această operă — prevăzută a fi editată in 6 volume — cuprinde istoria capitalei Uniunii Sovietice de la primele mărturii documentare şi pină In zilele noastre. Primele trei volume ale Istorici Moscovei se referă la peiioada feudală (voi. I — din secolul al Xll-lea pină la sfirşitul secolului al XVII-lea ; voi. II — secolul al XVIII-lea ; voi. III — prima jumătate a secolului al XlX-lea). Volumele IV şi V cuprind perioada capitalistă şi cea imperialistă, iar volumul VI istoria Moscovei socialiste. Au apărut, pină In prezent, — sub egida Insti- tutului de istorie al Academiei U.R.S.S. — cinci volume, iar ultimul, al şaselea, se află sub tipar. S-ar putea spune, fără a greşi, că pină la apariţia acestei opere, nu a fost scrisă o istorie propriu-zisă a Moscovei. Mai toate studiile din trecut, unele din ele de o reală valoare, erau consacrate unor anumite laturi din viaţa Moscovei: străzilor, monumentelor arhi- tectonice etc. Monografia academicianului M. N. Tiliomirov, Vechea Moscovă (M., 1947), apărută cu prilejul sărbătoririi a 800 de ani de la înfiinţarea oraşului, cuprinde numai primele trei veacuri din istoria Moscovei şi accentul principal este pus pe problemele de cultură. Astfel, opera Institutului de istorie al Academiei de Ştiinţe din U.R.S.S. este prima istoric ştiinţifică a Moscovei de la fondarea ci şi pină In zilele noastre. Ne vom ocupa de primele trei volume referitoare la perioada feudală a istoriei Moscovei. ★ Primul volum al Istoriei Moscovei — operă colectivă a 14 autori — cuprinde pe- rioada feudală a istoriei oraşului din secolul al Xll-lea, clnd Moscova era un orăşel la graniţa cnezatului Rostov Suzdal, şi pină In secolul al XVII-lea inclusiv, cind ea a devenit capitala statului centralizat rus — centrul vieţii naţionale a poporului rus. Preistoria Moscovei este astăzi relativ cunoscută ; teritoriul pe care s-a ridicat oraşul a fost locuit din cele mai vechi timpuri ■ Încă de acum ctteva mii de ani, din perioada gen- tilică, existau acolo aşezări omeneşti. Mate- rialele arheologice mărturisesc prezenţa uneia din cele mai vechi aşezări neolitice din Eurom WWW.® de răsărit, în apropierea Moscovei, In satul Eialova pe rîul Kliazma. In epoca de bronz, teritoriul Moscovei era deja populat, locuitorii lui cunoşteau creşterea vitelor şi erau — după aprecierea specialiştilor — cam la ace- laşi nivel de dezvoltare ca şi cci din Europa apuseană. Mai tîrziu, acolo a trăit tribul slav al viaticilor şi, vecin cu el, alt trib numeros slav — crivicii. Moscova a crescut la graniţa care separa aceste două triburi. Prima menţiune despre 'Moscova, ca oraş. datează din anul 1147. Apariţia ei este legată de avîntul economic al Rusiei nord-estice. După toate probabilităţile, In anul 1147, Moscova era deja un important punct strategic al cnezatului Suzdal spre graniţa cu pămin- turile viaticilor. Deşi informaţiile despre Moscova, din a doua jumătate a secolu- lui al Xll-lea şi Începutul secolului al XIII-lea, slnt puţine şi fragmentare, ele permit, totuşi, să ne dăm seama de creşterea rapidă a oraşului, a însemnătăţii sale econo- mice şi politice. După invazia mongolo-tătară, care a jefuit şi pustiit sălbatic oraşul, Moscova s-a refăcut repede prin munca neobosită a poporului rus. Fiind apărată înspre sud şi răsărit de cnezatele Riazan şi Nijcgorod, Moscova a avut o situaţie mai avantajoasă dcclt alte teritorii ruseşti şi a suferit' mai puţin de pe urma incursiunilor tătare de mai tirziu. în secolul al XlV-lca, Moscova se distan- ţează vădit de celelalte oraşe ruse şi devine capitala unuia din cele mai puternice cnezate din Rusia nord-estică — marele cnezat al Moscovei. Autorii volumului redau amănunţit istoria concentrării treptate In Moscova a conducerii politicii externe a întregii Rusii şi a forţelor ci militare. încă din vremea cneazului Ivan Kalita sc contura rolul de frunte al Moscovei în crearea statului cen- tralizat rus, In conducerea luptei de eliberare a pămlnturilor ruseşti de sub jugul tătaro- mongoi. în ultimul sfert ai secolului al XV-lca, Moscova — capitala puternicului stat centra- lizat, care unea majoritatea cnezatelor ruse — devine centrul economic şi cultural al ţării. Interesant şi sugestiv este capitolul (autor S. V. Rahruşin) consacrat rolului Moscovei In perioada lichidării rămăşiţelor fărlmiţării feudale, Întăririi statului centralizat rus. Moscova a fost arena In care s-a desfăşurat lupta pentru centralizarea statului. Această luptă s-a intensificat spre mijlocul secolului al XVI-lca, în perioada avîntului mişcărilor populare, a răscoalei care a avut loc la Moscova in anul 1547 şi apoi a Opr'icinei. 166 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI 14 procesul de transformare treptată a meşte- şugarului tn mic producător de mărfuri. Autorul paragrafului despre dezvoltarea meş- teşugului tn secolul al XVII-lea (N. V. Ustiu- gov) urmăreşte îndeaproape creşterea micii producţii de mărfuri tn diferitele ramuri industriale. Astfel această trecere este vizibilă în prelucrarea fierului, mai slabă In prelu- crarea metalelor colorate şi aproape nesimţită în prelucrarea metalelor nobile. Se relevă totodată importantele perfecţionări tehnice care au însoţit acest proces. Manufactura moscovităa făcut — tn secolul al XVII-lea — un mare pas înainte. încă din secolul al XVI-lea au existat mari întreprinderi indus- triale de tip manufacturier; ele au apărut, înainte de toate, In industria de război şi apo tn cea textilă, din iniţiativa statului. în secolul al XVII-lea s-au lărgit mult vechile întreprinderi şi au apărut altele noi. Aces’te măsuri au fost provocate de creşterea consu- mului de arme şi armament — In legătură cu situaţia politică internă şi externă şi cu organizarea armatei, de creştere a consumului de materiale de construcţie — tn legătură cu intensificarea ritmului construcţiilor de clădiri din piatră, de creşterea consumului de htrtie — In legătură cu Întărirea şi rami- ficarea aparatului de stat. Autoarea para- grafului (E. I. Zaozerskaia) scoate In re- lief organizarea feudală a producţiei şi a muncii în aceste manufacturi. Forţa de muncă se completa pe bază de ucaze, deoarece afluxul de oameni care se ofereau voluntar să lucreze era foarte mic. Deşi aceste între- prinderi nu pot fi socotite manufacturi de tip capitalist, totuşi nu se poate pune semnul egalităţii Intre aceste manufacturi de stat şi manufacturile moşiereşti bazate pe munca iobagă din secolul al XVIII-lea. Moscova, centrul care unea pieţele locale din Rusia, avea In secolul al XVII-lea 200 000 de locuitori. Crescuse totodată şi însemnă- tatea ei pe piaţa internaţională. Unul dintre cele mai interesante capitole din prima parte a volumului se referă la Moscova tn perioada războiului ţărănesc şi a intervenţiei polono-stiedeze de la Începutul secolului al XVII-lea (autori B. D. Koroliuk, S. V. Bahruşin, A. A. Zimiu, A. A. Savik, A.A. Novoselski). Foametea din anii 1601-1603 a accelerat procesul de transformare a luptei ţărănimii iobage şi a păturilor sărace ale oraşelor Intr-un război ţărănesc. Răscoala care a izbucnit tn septembrie 1603 sub con- ducerea lui' Hlopka a constituit prima etapă a războiului ţărănesc din Rusia. Mersul războ- iului ţărănesc a fost complicat ulterior de inter- venţia Poloniei şi a Suediei. Sub conducerea lui Ivan Isaiievici Bolotnikov, războiul ţără- nesc a luat proporţii neobişnuite. în octom- --------- brie-decembrie 1606, răsculaţii au încercat ‘V.LLenU Opere, voi. I. — să cucerească Moscova. Puterea centrală — tn persoana lui Ivan al IV-Iea cel Groaznic — s-a sprijinit pe populaţia oraşului pentru distrugerea boie- rimii reacţionare care se Împotrivea politicii sale centralizatoare. După părerea noastră, autorul idealiz-ază figura lui Ivan al IV-lea, treetnd sub tăcere acţiunile sale tiranice şi despotice. Paragrafele care se ocupă cu viaţa econo- mică a capitalei tn secolele XII —XVII (autori M. N. Tihomirov, S. V. Bahruşin, N. V. Ustiu- gov, E. I. Zaozerskaia, S. K. Bogoiavlenski) se fundam -ntează pe un vast material, tn parte publicat pentru prima oară. Pornind de la teza marxistă că istoria trebuie să se ocupe de cei ce realizează bunurile materiale necesare existenţei societăţii, autorii acordă o atenţie deosebită istoriei producă- torilor de bunuri, modului lor de viaţă. Dato- rită muncii poporului rus — creatorul valo- rilor materiale şi spirituale — Moscova, tncă din secolul al XlV-lea, a devenit unul din marile oraşe medievale ale Europei cu o numeroasă populaţie meşteşugărească şi negu- ţătorească. In centrul oraşului se înalţă Kremlinul, construit la Început din lemn apoi—tn vremea cneazului Dimitrie Donskoi — din piatră (de altfel In secolul al XV-lea, s-a intensificat mult ritmul construcţiilor din pfatră). Industria Moscovei avea tn acea vreme un caracter meşteşugăresc; unele produse ale meşterilor moscoviţi : arme, podoabe, icoane ctc. erau renumite dincolo de hotarele ţării. Autorii subliniază însemnătatea momen- tului constrlngerii extraeconomice în dezvol- tarea economică a Moscovei. în condiţiile dominării relaţiilor feudale, în afară de fluxul natural al oamenilor şi capitalurilor spre Moscova — spre centrul principal economic al statului —, guvernul a practicat pe scară largă, adesea din scopuri politice, şi transmu- tarea forţată a meşteşugarilor şi neguţătorilor din alte oraşe în capitală. Aceasta a contribuit simţitor la avîntul comerţului şi industriei în Moscova. XVII-lea marchează, după I. Lenin, „. . . noua perioadă . adevărată fuziune a tuturor teritorii şi cnezate Intr-un Secolul al expresia lui V. a istoriei ruse.. acestor regiuni. tot unic.. . determinată de schimbul tot mai activ dintre diferitele regiuni, de circulaţia mărfurilor care creştea treptat, de concen- trarea micilor pieţe locale Intr-o singură piaţă a Rusiei întregi”1. Noile fenomene menţionate de V. I. Lenin şi-au găsit cea mai deplină expresie In viaţa economică a statului rus. Fenomenul caracte- ristic dezvoltării industriei Moscovei tn secolul al XVII-lea tl constituie — tn primul rtnd — _ 15 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI 167 Peste clţiva ani (1610—1612', lupta între- gului popor rus pentru independenţa şi inte- gritatea statului său, desfăşurată în jurul Moscovei — ocupată vremelnic de interven- ţioniştii străini —, s-a Încheiat cu victoria deplină a formaţiilor populare de sub condu- cerea lui K. Z. Minin şi D. M. Pojarski. Moscova a suferit mult In acestă perioadă, dar şi-a întărit rolul de citadelă a unităţii statale şi naţionale. Paragrafele dedicate răscoalelor izbucnite In Moscova In anii 1648 şi 1662 aduc In circuitul ştiinţific noi materiale deosebit de interesante. Reiese pregnant poziţia de frunte a populaţiei oraşului in lupta antifeudală. Răscoalele moscoviţilor au avut ecouri puter- nice In întreaga ţară şi s-au bucurat de spri- jinul poporului rus. Deosebit de conturat apare rolul condu- cător al Moscovei In dezvoltarea culturii ruse. Organizarea Invăţămlntului, înfiinţarea primelor tipografii, apariţia de opere originale ale scriitorilor de talent, concentraţi In capi- tală, ca şi dezvoltarea artelor — toate acestea mărturisesc succesele apreciabile obţinute de cultura rusă. în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, tipografia curţii (Peceatnîi duor) a editat peste 300 000 de bucoavne, aproape 150 000 de psaltiri şi ceasloave, pentru Invă- ţămlnt; adesea un tiraj de clteva mii de bucoavne se epuiza in clteva zile. Din 154 de titluri de cărţi traduse şi editate in secolul al XVII-lea, numai 37 au avut un conţinut bisericesc. Paragrafele consacrate Invăţămlntului, gln- dirii tcknico-ştiinţifice, literaturii şi artei, scrise cu multă Înţelegere şi căldură, reuşesc să dea o frescă a clocotului luptei dintre vechile tradiţii şi noile idei, luptă care s-a dat In permanenţă de-a lungul vremurilor in Moscova. încă de la sftrşitul secolului al XV-lea — de pe timpul lui Ivan al IlI-lea — Moscova a ocupat un loc Însemnat In relaţiile interna- ţionale ale Europei răsăritene. Se amintesc relaţiile Moldovei cu Ivan (p. 102); mai larg prezentate stnt legăturile ţărilor romtne cu Rusia in a doua jumătate a secolului al XVII-lea (p. 568—570). în mod firesc popoa- rele din Balcani, ca şi cele din Transcaucazia, care gemeau sub jugul otoman, s-au orientat spre Moscova, spre a li sprijinite şi ajutate in lupta lor de eliberare naţională. ★ Al doilea volum din Istoria Moscovei tratează viaţa oraşului de-a lungul secolului al XVIII-Iea. Volumul, operă colectivă ' a 16 autori, este Împărţit in două părţi, prima parte (cinci capitole) consacrată istoriei ora- şului in primul sfert al secolului al XVIII-lea ; a doua (şase capitole) de la 1725 la 1800. Din cele 11 capitole, două slut consacrate.jfleift. economice a Moscovei, două — creşterii popu- laţiei şl teritoriului oraşului, două — vieţii social-politice, două — administraţiei şi gospo- dăriei oraşului şi trei — vieţii culturale. Capitolele despre viaţa economică a Moscovei (autori E. I. Zaozerskaia, B. B. Ka- fengaus şi E. I. Kuseva) tratează dezvoltarea industriei şi comerţului. Moscova din secolul al XVIII-lea se deosebeşte sensibil de Moscova secolelor XVI —XVII. în timpul lui Petru I ea a devenii centrul marii industrii ruse. Pe măsura ce in Urali se construiau furnale şi întreprinderi metalurgice, iar Tuia, Petcrs- burg deveneau centre ale industriei de război, Moscova a devenit oraşul industriei uşoare, în special al industriei textile. în anul 1725, existau In Rusia 72 de manufacturi In industria uşoară, din care 32, adică 42 %, se aflau In Moscova, Astfel, In primul sfert al secolului al XVIII-lea, s-a determinat profilul industrial al Moscovei, profil pe care l-a păstrat apoi In decursul secolelor XVIII—XIX, în primul sfert al veaculului, manufactura nu repre- zenta un concurent serios pentru mica indus- trie, deoarece larga piaţă rusă era aprovi- zionată ca şi In trecut, de către micii producă- tori de mărfuri din oraşe şi sate. în Moscova începea să se contureze vizibil procesul des- compunerii micilor producători de mărfuri: la un pol se desprindeau meşteşugarii cei mai înstăriţi care îşi lărgeau atelierele lor pe calea folosirii muncii salariate ; la celălalt pol avea loc ruperea de mijloacele de producţie a celei mai sărace pături de meşteşugari, care se transformau In muncitori salariaţi. Scup- şcicul, participant la această mişcare, pătrun- dea din ce In ce mai adine In sfera micii pro- ducţii de mărfuri; subordonlndu-şi o parte dintre meşteşugari, pe care li obliga să lucreze pentru el. Transferarea oficială a capitalei la Petersburg n-a prejudiciat situaţia domi- nantă a Moscovei In viaţa economică a Rusiei, în anul 1793 numărul manufacturilor mos- covite din ramurile industriei uşoare crescuse de la 32, clte erau In anul 1725, la 203. în ultimul sfert al secolului, neconcordanţa dintre dezvoltarea forţelor de producţie şi vechile relaţii de producţie a început să se facă simţită. O dată cu dezvoltarea micii producţii şi creşterea numărului de manufacturi, a crescut şi numărul meşteşugarilor şi muncitorilor. Cu toate că in Rusia dominau orlnduielilc feudale, In industria moscovită s-au dezvoltat in secolul al XVIII-lea relaţii capitaliste, s-a lărgit folosirea muncii salariate. Analiztnd datele forţei de muncă utilizată In manufac- turi, autorii atrag atenţia că nu se poate pune semnul egalităţii Intre aşa-numiţii mun- citori salariaţi din secolul al XVIII-lta şi muncitorii epocii capitaliste, care îşi tnchi- riază liber forţa lor de muncă. Situaţia munci- iWHiiHliBiPIft de Cea a iobagilor. Este 168 istoriografie, recenzii, prezentări 16 caracteristică pentru manufactura moscovită din secolul al XVIII-lea Împletirea dintre vinderea capitalistă a forţei de muncă şi organizarea iobăgistă a muncii. Cucerirea porturilor baltice şi fondarea Petersburgului au mărit Însemnătatea Mos- covei ca centru de tranzit al comerţului exterior şi al circuitului comercial intern. Populaţia oraşului a crescut in decursul secolului al XVIII-lea cu peste 100 000 locui- tori. Autorii au reuşit să alcătuiască tabele statistice privitoare la variaţia creşterii popu- laţiei oraşului şi a transformărilor In compo- ziţia sa socială. Dezvoltarea social-economică s-a reflectat şi In ascuţirea luptei de clasă. Autorii subli- niază noua formă de luptă a meşteşugarilor şi a muncitorilor — greva spontană, care uneori a dus la ciocniri deschise cu reprezen- tanţii autorităţilor şi stăplnilor de Întreprinderi. Răscoala din anul 1771, izbucnită In Moscova cu prilejul epidemiei de ciumă, este considerată ca o mişcare socială Împotriva sistemului iobăgist; muncitorii din manufac- turi, meşteşugarii şi argăţimea din oraş au participat In primele rlnduri ale răsculaţilor. Autorii capitolelor referitoare la adminis- traţia şi gospodărirea oraşului (B. G. Sliţan, V. I. Lebedev şi I<. V. Sivkov) remarcă, pe bună dreptate, rolul aparatului administrativ orăşenesc In Înăbuşirea mişcărilor antifeudale. General-guvematorii care stăteau în fruntea administraţiei oraşului se bucurau de puteri discreţionare. Funcţiile brganelor alese se aflau In miinile nobilimii şi ale virfurilor burgheziei oraşului. Drepturile şi funcţiile acestcr organe erau foarte limitate. La adă- postul numeroaselor ordonanţe In spiritul „solicitudinii faţă de popor" creşteau In permanenţă tentaculele maşinii poliţisto- birocratice. Primii paşi în domeniul amenajării Mos- covei s-au făcut In secolul al XVIII-lea, lutndu-se măsuri de reglementare a con- strucţiilor, pietruirea principalelor străzi şi luminarea lor. Autorii tratează însă istoria administraţiei şi gospodăririi Moscovei mai mult sub unghiul istoriei conducerii politice a oraşului. Reformele lui Petru I In domeniul culturii au cuprins In special clasa dominantă. înce- ptnd cu deceniul al V-lea al secolului al XVIII-lea, In istoria ştiinţei ruse începe o nouă etapă legată de numele lui M. V. Lomo- nosov. Universitatea din Moscova, fondată de el, a devenit centrul culturii ruse. Pe lingă universitate, a apărut prima gazetă neguvernamentală din Rusia. în anii 1770 — 1780, N. I. Novikov a editat In Moscova zece reviste literare şi cinci ştiinţifice. Pro- cesul de descompunere a formaţiei feudale reflectarea In concepţiile şi starea de spirit a nobilimii din capitală şi a celorlalte pături ale populaţiei. Partea înaintată a intelectua- lităţii nobiliare şi raznocinte — N. I. Novikov şi colaboratorii săi — nu s-au împăcat cu jugul şi despotismul feudalo-iobăgist şi s-a străduit să creeze — pe calea iluminismului — condi- ţiile pentru transformarea relaţiilor sociale conform intereselor maselor populare. Ecate- rina a Il-a, speriată de revoluţia franceză, a Înăbuşit cu cruzime orice manifestare de gîndire liberă. în anii 1793—1794, numai în Moscova au fost arse 67 titluri de cărţi, iar elementele democratice din rîndurile intelec- tualităţii au fost arestate şi deportate. . Arta Moscovei în secolul al XVIII-lea — teatrul, muzica, arhitectura, sculptura, pictura şi lucrările de artă aplicată — se remarcă prin maniera proprie, specific mos- covită. Bajenov a creat vestitul său proiect pentru palatul Kremlinului; Mart os a rea- lizat în Moscova cele mai bune sculpturi ale sale. Compozitorii, clntărcţii, actorii, arhitec- ţii şi muzicanţii, mulţi dintre ei iobagi, s-au format cu precădere In Moscova. Autorii s-au lăsat din păcate atraşi de partea descriptivă şi nu dau explicaţii suficiente asupra cauzelor care au provocat transformările în dome- niul artei. Al treilea volum al Istoriei Moscooei (opera a 13 autori) cuprinde perioada de la începutul secolului al XlX-lea şi plnă la terminarea războiului Crimeii. Aceasta a fost perioada intensificării descompunerii orînduirii feudale în viaţa economică a Rusiei, cfnd s-a făcut adînc simţită neconcordanţa dintre creşterea forţelor de producţie şi vechile relaţii feudale, în istoria Moscovei s-au reflectat cu lim- pezime fenomenele de bază ale acestei perioade. La sflrşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XlX-lea, Moscova era încă un oraş de tip feudal, In care domina nobilimea. Dar, chiar în deceniul care precede războiul de apărare a patriei împotriva in- vaziei napoleoniene, în anul 1812, se observă în Moscova fenomene caracteristice felului de viaţă capitalist. După cum remarcă autorii, războiul a dat numai un nou impuls proceselor care se conturaseră. După 1812, Moscova a pierdut din ce în ce mai mult caracterul de oraş feudal nobiliar. Transformările social- econoinice pe care le-a suferit oraşul s-au oglindit in creşterea teritoriului şi a populaţiei sale. în decursul anilor 1820 — 1850, Moscova a crescut în permanenţă în toate direcţiile. Casele oraşului treceau din ce în ce mai mult din miinile nobilimii în proprietatea burgheziei. Numai după doi ani de la război, în manu- facturile Moscovei lucra a şasea parte din numărul total al muncitorilor din Rusia. şi ascuţirea contradicţiilor siţ^yţya(ţ}ţ(Mt,nTrtflBIlgilM'fjs. Roşkova) arată, pe baza 17 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI 169 vast material, cum s-a desfăşurat In marca industrie moscovită transformarea forţei de muncă In marfă. In anii 1840—1850 s-a produs cel mai important fenomen din istoria in- dustriei moscovite — revoluţia industrială. Totuşi, in această perioadă, imensa majori- tate a Întreprinderilor continua să folosească munca manuală. Utilaje tehnice noi s-au introdus mai mult In filaturile de bumbac şi de lină şi mai puţin In ţesătorii, unde in- troducerea războiului automat a fost frlnată de ieftinătatea muncii manuale. Sub influenţa dezvoltării marilor manufacturi, care Începeau să se transforme In fabrici, meşteşugurile Moscovei au Început să decadă, deşi In oraş a continuat să existe un mare număr de ate- liere meşteşugăreşti, In cele mai diverse spe- cialii ăţi. Comerţul intern al Moscovei a căpă- tat trăsăturile unui schimb mai organizat, caracteristic capitalismului; alături de bazare, iarmaroace şi comerţ mărunt — fenomene obişnuite epocii feudale — s-au deschis ma- gazine specializate In vinderea unor anumite categorii de mărfuri, In special a produselor manufacturiere. Analiza bugetului oraşului oglindeşte rămlnerea In urmă a cerinţelor vieţii şi modu- lui de gospodărire a Moscovei. Pentru in- troducerea celor mai neînsemnate Îmbună- tăţiri tehnice, datorită condiţiilor feudale de viaţă, erau necesari ani de zile. Capitolele IX şi X (autor M. V. Necikina) sint consacrate mişcării social-politice vieţii ideologice a Moscovei Intre anii 1812 şi 1848. Principalele evenimente, legate de miş- carea decembriştilor, au avut loc, după cum se ştie, In Petersburg şi pe teritoriul Ucrainicl dar ele au cuprins şi Moscova. După Înă- buşirea răscoalei decembriştilor, steagul ideilor revoluţionare a fost ridicat şi adă- postit Intre zidurile universităţii din capitală. Cercurile studenţeşti din Moscova se so- coteau drept urmaşii decembriştilor şi se pregăteau pentru lupta deschisă Împotriva orîn- duirii sociale existente. Cercul lui Sungurov a alcătuit planurile unei răscoale armate In Moscova; In cadrul „Societăţii literare nr. 11”, V. G. Bclinski şi-a format concepţia revoluţionară, iar In cercul lui A. I. Hcrzen şi N. P. Ogarcv se discutau idei politice pe teme contemporane. Tocmai aici, In cercurile tinerilor studenţi, a apărut ideea necesităţii atragerii maselor populare la mişcarea revolu- ţionară. Raznocintul V. G. Bclinski şi nobilii revoluţionari A. I. Herzen şi N. P. Ogarev, a căror concepţie revoluţionar-dcmocratică reprezenta interesele ţărănimii ruse, erau con- vinşi de inevitabilitatea răsturnării pe cale de revoluţie a regimului feudal din Rusia. Pe poziţii diferite se aflau liberalii occiden- talişti şi slavofilii. Liberalii occidentalişti (Kavelin, Botkin, Korş ctc.), exponenţii burgheziei industriale ŞI agrare potrivnică www.dacc oricăror metode revoluţionare de luptă, con- damnau realitatea iobăgistă rusă şi visau o calc de trecere paşnică spre capitalism, după chipul şi asemănarea Europei apusene. Ideo- logii curentului slavofil (Homiakov, fraţii Kircvski, fraţii Aksaakov şi alţii) de asemenea se temeau de eventualitatea revoluţiei, dal- ei porneau de la alte teze : ei afirmau că poporul rus a cunoscut un drum deosebit de dezvol- tare istorică faţă de restul Europei şi, deşi criticau regimul reacţionar al lui Nicolaie I, preconizau reîntoarcerea la viaţa patriar- hală din trecutul Îndepărtat. Aceasta era poziţia moşierilor feudali care se adaptau intr-un ritm lent la relaţiile capitaliste, tn anii 1840—1845, discuţiile filozofice şi social- politice au ieşit din cadrul saloanelor mosco- vite, imprimlndu-şi pecetea asupra tuturor manifestărilor din viaţa intelectuală a oraşului. Trezirea şi creşterea noilor necesităţi — determinate de condiţiile dezvoltării capitaliste — s-au vădit In succesele Invăţămîntului, ştiinţei, literaturii şi artei. Un eveniment deosebit In viaţa Moscovei, In anii 1820—1840, l-a constituit activitatea gazetărească a lui N. A. Polevoi şi N. I. Nadejdin. „Telegraful Moscovei” şi „Telescop” erau considerate drept organele Înaintate ale vremii, cxprimlnd tendinţele burgheze ale dezvoltării sociale. Foarte interesante slnt datele privitoare la teatrul moscovit (autorul capitolului S. N. Durllin). Teatrul Mic din Moscova a avut o influenţă puternică asupra societăţii mosco- vite. Pleiada de actori P. S. Mocialov, M. S. Scepkin, P. M. Sadovski, fondatorii realis- mului scenic rus, au făcut din teatru o şcoală minunată care a educat generaţiile de spec- tatori In spiritul celor mai bune tradiţii de- mocratice. In ultimul capitol Moscova In anii răz- boiului Crimeii (autor acad. N. M. Drujinin) se face o analiză profundă a atitudinii diferi- telor pături sociale faţă de autocraţia ţaristă. Treptat, o dată cu insuccesele militare, se risipea imaginea curentă a invincibilităţii şi măreţiei imperiului ţarist. O fierbere surdă se manifestă în sinul maselor muncitoare ale populaţiei Moscovei. In perioada apărării Sevastopolului, Îngrijorarea pentru viitorul statului rus şi conştiinţa întoarcerii orlnduirii feudale a început să cuprindă chiar şi păturile bogate ale societăţii moscovite. Tot ceea ce se petrecea la Moscova în acele zile era carac- teristic pentru întreaga Rusie. Conflictul dintre dezvoltarea forţelor de producţie şi vechile relaţii de producţie a atins în acea vreme punctul său culminant. Evenimentele trăite de Moscova, în anii războiului Crinieii, au constituit graniţa între două perioade istorice. In anul 1857, în condiţiile coacerii situaţiei revoluţionare, au început pregăti rile pentru desfiinţarea iobăgici. ________-•______ 170 ISTORIOGRAFIE. RECENZII, PREZENTĂRI 18 Volumele din Istoria Moscovei apărute lntr-o ediţie luxoasă, splendid ilustrată şi scrisă lntr-o limbă literară vie, deşi lucrate de colective mari de autori, apar ca unităţi bine Închegate ca stil, construcţie, succesiune etc. Volumele slnt înzestrate cu un aparat ştiinţific remarcabil. Se dau indici biblio- grafici de nume, de toponimie, de Întreprin- deri, instituţii şi organizaţii. Apariţia acestei opere a istoricilor sovietici bucură pe oamenii de cultură Înaintaţi din lumea Întreagă. Al. Vianu J. LESTOCQUOY : Aux origines de la bourgeoisie. Les vil’es de Flandre et d'Italie sous le gouvernement des patriciens (Xle—XV ‘ sieeles) Paris, Presses Universitaires de France, 1952, 248 pag. Abatele Lestocquoy se ocupă de mulţi ani de istoria regiunii şi oraşului Arras. Au- torului li slnt deci familiare o serie de probleme de istorie medievală. Trebuie spus, din capul locului, că lucrarea este o operă de sinteză şi că autorul ei a lucrat pe monografii şi articole, şi nu pe izvoare. Restringîndu-şi clmpul de cercetare numai la oraşele Flandrei şi Italici, autorul studiază în citeva capitole istoria patriciatului . naşterea, dezvoltarea şi declinul lui. Atenţia pe care o acordă oraşelor din Flandra şi Italia nu este Intlm- plătoare. El s-a oprit la acele regiuni ale Europei medievale, unde fenomenul urban a atins fazele clasice de dezvoltare. Obiecţia cea mai importantă pe care o aducem, de la Început autorului, este faptul că el rupe studiul clasei pe care o analizează de forţele obiective ale istoriei. El acordă prea puţină atenţie producţiei orăşeneşti, dezvoltării meşteşugurilor, progresului tehnicii şi organizării muncii. Din aceste motive, cu toate că-1 combate pe Pirenne, el exagerează rolul comerţului ca factor al transformărilor politico-socialc. Acest lucru nu-1 Împiedică, Insă, să vadă uneori In mod just rolul capitalului cămătăresc şi să explice convingător legătura capitalului comercial cu structura feudală a societăţii. Dar, a încerca să consideri pe aceşti negustori şi cămătari drept capitalişti şi să vorbeşti tn veacul al XII 1-lea de capitalism, Înseamnă să anti- cipezi, In mod artificial, un mod de producţie l. In prefaţa lucrării, abatele Lestocquoy precizează că studiul pe care l-a dedicat patriciatului medieval se datoreşte unei preocupări care 11 obsedează: fenomenul ascuţirii luptei de clasă. Libertatea i se pare un soare lnslngcrat gata să dispară de la orizont. Este interesant de constatat că autorul citează un text din Letlres sur l’histoire de France ale lui Augustin Thierrv din 1827, In care acesta spune, printre altele : „In timpul 1 Giuliano Procaccl. Dai fcwialitmo al capi■ lalismo; una diseussione storiea, ..SaclerA' acesta de pasiuni politice.. .cred că am găsit un prilej de odihnă In studiul serios al isto- riei”. Cum Augustin Tliierry a exaltat rolul burgheziei medievale pentru a justifica re- vendicările burgheziei tn timpul restauraţiei, referinţa abatelui Lestocquoy la istoricul francez are caracterul unei justificări. în- tocmai ca şi la Thierry, In aceste momente ale ascuţirii luptei de clasă, studiul patricia- tului urban Îmbracă haina unei preamăriri. Abatele Lestocquoy declară, de la Început, că nu vrea să se ocupe de tehnica operaţiuni- lor bancare şi comerciale, ci să studieze mentalitatea acestor oameni, succesele şi insuccesele lor, contribuţia pe care au adus-o la progresul civilizaţiei. Accentuăm abuzul ce se face cu această noţiune de mentalitate, termen des folosit de revista „Annales” şi chiar de regretatul Marc Bloch. noţiune Insă neclară, dacă avem in vedere că ea nu este considerată suprastructură, de vreme ce toţi aceşti istorici nu recunosc o condiţio- nare a rolului ideilor. Primul capitol se intitulează: Originile c ivii ira/iei occidentale. Cartea se deschide cu un tablou sumbru, cauzat de invaziile normande In Flandra. Autorul trece repede peste centrele locuite şi insistă asupra pier- derilor suferite de mănăstiri şi de alte centre religioase. Pentru Italia tabloul este asemă- nător. Aici atacul arabilor a fost aşa de pu- ternic, Incit In 845, ei au ajuns sub zidurile Romei. Mai ttrziu, Italia de nord suferă atacul ungurilor. Şi aici slnt atacate cu predilecţie mănăstirile şi bisericile. Autorul putea să explice că aceste atacuri nu erau tntlmplă- toarc, instituţiile eclesiastice tezaurizlnd averi considerabile In monetă şi obiecte de preţ. După aceste năvăliri, viaţa renaşte tn centrele pustiite. In al doilea capitol intitulat: Clasele sociale in Flandra şi Italia, autorul constată existenţa unor negustori, care slnt şi proprietari de pămtnt, dovada unei coexistenţe nediferen- ţiate Intre comerţ şi agricultură, fenomen ce \ nr. I. 1955. se remarpă dc-a lungul întregului ev mediu. www.aacQromamcaj‘0 19 ISTORIOGRAFIE, RECENZII. PREZENTĂRI 171 Din păcate, Insă, autorul nu analizează ori- ginea acestui grup de negustori, ci constată numai existenţa Iui. Un centru important In aceste Începuturi este Pavia. Aici se Încrucişează o serie de drumuri comerciale, se lntllnesc felurite neamuri de negustori, oraşul fiind pe atunci capitala regatului Italiei. Pe baza unui text de la Începutul secolului al Xl-lea, dar care se referă la o stare de lucruri mult mai veche, cunoscut sub numele de Honoraliae Cioitafis Papiae, surprindem diferitele obligaţii ale meşte- şugarilor şi negustorilor, constituiţi In bresle numite minUteria, laţă de cămara regală. Din studiul amplu pe care Arrigo Şoimi l-a con- sacrat acestor bresle, rezultă pe de o parte că nu se poate vorbi In mod absolut de o con- tinuitate Intre vechile colegii romane şi breslele meşteşugăreşti, iar pe de altă parte se constată că relaţia dintre puterea centrală şi bresle sau negustori este de natură feudală. Amîn- două categoriile slnt obligate să dea cămării renta In natură şi în bani 1. De aceea, textul indicat nu ne permite să punem accentul pe funcţia comercială a acestor negustori, să exagerăm acest aspect In cadrul relaţiilor de producţie ale epocii, care slnt cele feudale, aşa cum greşit o face autorul. Comerţul este de mică anvergură, negustorii nu îndeplinesc o funcţie economică importantă. Iată motivul pentru care avem toate rezervele faţă de urmă- toarele afirmaţii ale autorului: ,.Cum să nu vedem în tot acest comerţ din Pavia ca- racterul întregii economii medievale? Cum să nu presupunem acolo o clasă de negustori solid instalată? Toţi aceşti negustori, aceşti burghezi pe care i-am văzut solid instalaţi la Milano slnt cunoscuţi la Pavia. Ei slnt fraţii acelor clţiva negustori cunoscuţi la Ratisbona, sau Colonia, în secolul al X-lea“ a. Autorul, combătînd teoria exagerată a lui Pirenne despre importanţa comerţului In dezvoltarea oraşelor medievale, nu reuşeşte nici el să depăşească cadrul prejudecăţilor „teoriei' comerciale”. El ne dă tablouri asemănătoare cu acelea pe care le-a dat istoricul belgian, fără să sta- bilească raportul cantitativ ce exista între comerţ, agricultură şi meşteşuguri. începuturile vieţii urbane din Flandra sînt analizate cu mai multă temeinicie ca cele din Italia. Se simte că autorul este mai bine pregătit în problemele istoriei Flandrei. Is- toria social-economică este aici mai nuanţată, iar clasele sociale slnt analizate mai profund. La sflrşitul acestei analize, autorul este nevoit să recunoască rolul modest pc care l-au jucat aceşti negustori la Începuturile dezvoltării oraşelor: „negustorii nu slnt totul In evul 1 8 o 1 iu i. I. ’adininizlTtuionr linaiuiaria nel r&mo italico «II. alto medio rea. „Ballst. della Soc. Pavase di Storia mediu; este adevărat că vor căpăta un rol important In oraşele din Flandra şi Italia, dlnd afacerilor o importanţă internaţională” * *. După analiza factorilor externi, abatele Lestocquoy analizează situaţia internă a oraşelor din Flandra şi Italia. în oraşe se remarcă aspre contradicţii între episcop şi orăşeni. Revoltele se succed unele după altele : In 852 se răscoală Cremona, In 891 Modena, în 897 şi 899 Torino, In 924 Pavia, în 948 Piacenza şi In 953 Verona. Care a fost cauza acestor conflicte, care, In unele părţi Îmbracă o formă cu caracter religios? De ce răscoalele din Flan- dra nu capătă proporţiile celor din Italia? Autorul nu răspunde la aceste Întrebări, deşi, după studiile lui Volpe, Şoimi, Caggese şi aje altor istorici italieni, se poate da un răspuns. Puterea mare a episcopilor italieni care au căpătat importante donaţii şi prero- gative, mai ales în timpul Ottonilor, susţinută de cea a marii nobilimi, stlnjcneştc mica nobilime, valvassores, pe negustori şi pe meseriaşi. Lupta micii nobilimi, a meseriaşilor şi a negustorilor împotriva marii nobilimi şi a imperiului este dusă Intr-un moment clnd producţia orăşenească Începe să se diferen- ţieze de cea de la ţară, clnd se Încheagă o piaţă orăşenească pentru care lucrează meş- teşugarii şi ale căror produse le desfac negus- torii. Din cauza frlnelor pe care le pun rela- ţiile de producţie feudale, comerţul are şi el de suferit. în aceste cazuri marea nobilime devine o frlnă In dezvoltarea economiei. în ultimă instanţă, abatele Lestocquoy se mul- ţumeşte doar să dea următoarea explicaţie : „mulţimea se răscula Împotriva conducerii. Întocmai cum In secolul al XX-lea se face o grevă”2. Slabe posibilităţi de a explica evenimentele din partea unui istoric care este „obsedat” de luptele de clasă contem- porane ! Lipsa de documente ne Împiedică să putem trage concluzii mai ample asupra modului cum s-a ridicat grupul de patricieni. Este firesc ca despre ei să vorbească numai cronicile eclesiastice, unicele izvoare pentru această epocă. Legăturile acestor patricieni cu bi- serica, dărnicia lor faţă de aceasta, obligaţia ce se naşte din partea celui ce primeşte, au dat cronicilor un caracter idilic, din care este greu să tragem concluzii mai ample. Cazul lui Werimbold din Cambrai pe care ni l-a transmis cronica Gesta Episcoporum Came- rarensium ne arată limpede că este vorba de un comerţ specific lumii feudale. Acesta se ocupă cu comerţul de oi şi de alte animale, de piei şi sare. Originea capitalului cămătăresc şi comercial ne apare mult mai clar în cazul pe care abatele Lestocquoy 11 ilustrează pentru Italia prin persoana şi activitatea negusto- .Patrla’.AonoXXXI. 1051. fasc. I-1V. * Lestocauoy. op. cil., p. ig. 1 Op. dl., p. 24. www.dacoromâffiCaltfS 172 I8T0EI0GRAEIE. RECENZII, PBEZENTĂR1 20 rului veneţian Romano Mairano. Activitatea acestuia, reconstituită pe baza actelor nota- riale de către Gino Luzzatto, se desfăşoară tn comerţul maritim. Uneori cunoaştem volu- mul traficului, ruta negustorului; alteori mărfurile pe care le transportă şi sumele pe care le Împrumută. în afara capitalului co- mercial, capitalul cămătăresc joacă un rol important. Din analiza activităţii acestor doi negustori rezultă limpede deosebirea dintre comerţul flamand şi cel italian : Werimbold tşi concentrează activitatea comercială intr-un mediu agrar, In care relaţiile de producţie sint încă cele feudale, Romano Mairano, silit şi de condiţiile naturale ale lagunei vene- ţiene, dă banilor săi o investiţie mai rapidă, chiar dacă acest lucru este, adeseori, riscant. Circulaţia banilor este aici mult mai febrilă şi căutarea unei pieţe prielnice de desfacere dă acestui capital, mai tlrziu, noi posibilităţi de investiţii pe piaţa internă. Dar nici un moment nu poate fi vorba de capitalism. Ceea ce trebuie evitat în faţa acestor cazuri izolate, unice dovezi ale unei societăţi diferen- ţiate, este pericolul de a cădea in păcatul generalizării lor. Caracterul agrar al lumii contemporane acestor doi negustori, care trăiesc la o dis- tanţă de jumătate de secol unul de celălalt, rămlne dominant pentru multă vreme. Critica ce poate fi adusă studiilor de acest gen este că ele acordă un rol exagerat comerţului, neglijind studierea relaţiilor de producţie. De la prezentarea acestor figuri de ne- gustori, autorul trece la naşterea patriciatu- lui propriu-zis. Pentru abatele Lestocquoy, un patrician este acela care îmbină starea de bogăţie acumulată prin diverse proprie- tăţi şi comerţ, cu participarea exclusivă la treburile publice ale oraşului. Abatele Lestocquoy analizează Începuturile patriciatului veneţian. Luptele ce se dau Intre diferitele familii pentru a pune mina pe putere trădează mai curtnd lupta unor feudali. Comerţul maritim a contribuit şi el la ridicarea acestor familii. Sursa puterii lor este Insă cea funciară. Pentru Florenţa, autorul remarcă formarea unui patriciat prin emigrarea familiilor feudale din jurul oraşului. Autorul susţine această teză pe baza lucrării istoricului danez Plesner1 *, care a negat faptul că populaţia oraşului a crescut prin fuga şerbilor exploataţi de feu- dali. Emigraţia ar fi avut loc din rlndurile familiilor libere ce trăiau la ţară şi veneau la oraş să-şi caute norocul. Pentru abatele 1 Joliann Plesner. Utmivrallmăc ta campaane i la wille litre ie Plorence au 2UI Ie Mele. Copenhaga, 1984. Be- cent, un istoric Italian a nesaţ din nou existenta unul con- flict intre oraş şl regiunea inconiuritoaie (Eniico V i u m I, Sui rapp&rii economici tra eittă e eontado nelT etă comu- Lestocquoy, fuga şerbilor, astfel cum o des- criu Istoricii Davidsohn, Caggese, „este o imagine frumoasă, ea ar fi lnclntat pe roman- ticii noştri" Analiza cazului micii localităţi Posignano de către Plesner exclude Intr-ade- văr faptul că oraşul medieval şi-a mărit populaţia prin fuga şerbilor? în ce măsură poate fi generalizat acest fapt? Fuga şerbilor la oraşe nu este o imagine romantică. O atestă documentele şi cronicile timpului, tn Italia ea a constituit o problemă permanentă In seco- lele XI, XII şi XIII In dezvoltarea comunelor s. Prin documentaţia pe care o aduce, abatele Lestocquoy încearcă să conteste posibili- tatea creşterii populaţiei unui oraş medieval, pe baza conflictelor sociale. Analiza patriciatului din Siena este super- ficială. Pleclnd de la ipoteza că au existat „familii feudale, devenite familii de comer- cianţi” 3, autorul nu arată cum şi din ce cauză a avut loc această trecere. Pentru Genova se poate face aceeaşi observaţie. în ceea ce priveşte patriciatul din Roma, termenul folosit mi se pare impropriu, deoarece la Roma, din cauza lipsei unei activităţi econo- mice mai ample şi a unei burghezii, viaţa oraşului era dominată de familiile feudale ca : Orsini, Conţi, Pierleoni, Colonna. în timp ce celelalte oraşe italiene produceau mărfuri pentru piaţa externă, Roma a fost de-a lungul întregului ev mediu, şi chiar pină In pragul epocii imperialismului, un oraş parazitar, de consum4 *. Deoarece nu face nici o distinc- ţie asupra funcţiei economice a societăţii pe care o descrie, abatele Lestocquoy aplică titlul de patrician attt feudalilor, cit şi tinerei burghezii, ceea ce, evident, duce la grave confuzii. Pentru Flandra, tabloul prezentat este asemănător cu cel din Italia. Şi In acest caz. autorul trebuia să ne arate specificul situa- ţiei urbane. în Flandra nu găsim elemente patriciene de origină feudală ca In Italia. Ceea ce 'caracterizează patriciatul din oraşele medievale este modul ex. cil., p. 47. * A. Pertll o. Storta iei iiritto italiano, Torino. 1894. voi.HI.p. 84 — 93; I,. SI ineonl. La liberazione iei serei a Soloona nel 1114—ir, „Arclilvlo Storlco Italiano", 1951. 109. p, 3-20. * Lestocquoy. op. cil., p. 48. mie, „Archlvio Storlco Italiano". 1950, f. 409. p. 18—68. 4 A. Caracclolo, Borna, capitale. Borna, 1950. www.dacoromanica.ro ISTORIOGRAFIE. RECENZII, PREZENTĂRI 173 21 nobilimea, care va continua să trăiască pe domeniile ei. Din această cauză se va Intîmpla rar ca nobilimea să-şi aibă reprezentanţi în rlndurile patriciatului; ea nu manifestă dorinţa să facă comerţ. Care au fost cauzele pentru care In Italia în activitatea comercială'se încadrase şi o parte a nobilimii? Lipsa unei puteri'centrale (im- periul care trebuia să joace acest rol era de- parte), fărlmiţarea picţii interne, procesul de producţie mai avansat au permis comunelor -să atace cu mai multă vigoare decît în altă parte teritoriul ce înconjura oraşul tcontado), teritoriu fără de care comuna s-ar fi sufocat. Prin această politică de expansiune, comuna a venit In conflict eu nobilimea, care a ieşit înfrlntâ din această luptă şi a fost obligată să-şi construiască reşedinţe în oraşe, uneori fiind obligată să se înscrie în anumite bresle. In Flandra, relaţiile de producţie feudale au fost mult mal puternice decît in Italia, şi prezenţa unei puteri centrale în persoana contelui de Flandra a făcut ca puterea oraşelor flamande să fie mai mică decît cea a ora- şelor italiene.O altă observaţie ce se poate face, şl pe care autorul nu a adîncit-o, este faptul că patriciatul italian este mai permeabil decît cel flamand. Abatele Lestocquoy atribuie acest lucru faptului că obiceiurile nobilimii din Italia sînt mult mai individualiste, fără pre- judecăţi de castă ca cele ale negustorilor din Nord. In Italia exista un patriciat dezbinat, In faţa căruia se găsea meşteşugărimea, lucră- torii breslelor, care voiau să participe şi ei la treburile publice. In Italia procesul de pro- ducţie avansat, reprezentat de bresle, şi co- merţul pe scară internaţională au fost mai puternice şi au atras după cum am arătat şi o parte a nobilimii, cum este cazul Gcnovci şi Veneţiei. Acest proces a contribuit la înca- drarea nobilimii în comună şi nu caracterul ci, -după cum susţine Lestocquoy. Prima criză ce începe să se manifeste pe la mijlocul secolului al XlII-lca apare sub forma închistării aparatului de conducere a oraşelor medievale. Gazul Veneţiei este cunoscut. In 1230 apare marele consiliu format dintr-un număr considerabil de membri (de la cifra de 480 se ajunge la 2 000). In 1297 are loc cunos- cuta serrala del maggior consiglio, măsură luată de patriciatul vencţian pentru a restrînge, pe cit posibil, accesul in corpul nobililor. Incc- plnd din 1336, Consiliul celor zece devine o instituţie de control şi supraveghere perma- nentă. In mai toate oraşele din Flandra şi Italia, fenomenul acesta al „replierii” este asemănător. In Ioc să explice această repliere a patriciatului ca o măsură de autoapărare la intensificarea luptei de clasă, abatele Le- stocquoy o justifică de pe o poziţie perso- nală. Pentru un eclesiastic, libertatea, aşa cum o înţelege un laic, nu este un lucru necesar; cltcodată poate fi chiar un lucru'periculos. Ceea ce îi trebuia bisericii era, In primul rînd, păstrarea ordinei. Numai aşa poate fi Înţeleasă explicaţia pe care ne-o dă abatele Lestocquoy : „era desigur stînjc- nitor să trăieşti Intr-o atmosferă atit de bănui- toare ca cea de la Veneţia, dar era poate şi mai incomod să trăieşti in dezordinea ce domnea la Genova şi la Florenţa, sau să suferi la Sicna o tiranic care, fiind cauzată de micii negustori, era şi mai bănuitoare”1. După prezentarea acestor tablouri, abatele Lestocquoy descrie relaţiile sociale din Flandra şi Italia. Tabloul este întunecat. In toate părţile : abuzuri, violenţă, cruntă asuprire. Autorul studiază cazul Florenţei, unde ma- terialul bogat ce nc-a rămas a permis isto- ricului german Alfred Doren să reconstituie viaţa mizară a lucrătorilor care trudeau în serviciul breslei cunoscută sub numele de arie delta lana. Pentru Flandra, cazul unor patricieni ca Jcan Boinebrocke şi Mathicu Lanstier este semnificativ. Iată ce spune istoricul francez Espinas, citat de Lestocquoy, care, pe baza documentelor, a reconstituit figura şi activitatea celui dintti : „Daca averea unui patrician a putut fi agonisită pe baza mersului regulat al afacerilor, ea n-a continuat să crească numai în condiţii nor- male, ci s-a mărit deopotrivă prin ilegalităţi şi delicte; nu este exagerat deci a crede şi a spune că averea s-a înjghebat şi a crescut în special, pe ruina şi mizeria acelora care au muncit pentru acest adevărat bandit indus- trial” 2. Faţă de aceste constatări, abatele Lestocquoy se întristează şi este nevoit să recunoască: „Nu te poţi apăra de o marc tristeţă. Aceste oraşe admirabile ale Italici şi Flandrci au fost rezultatul unei vieţi îngro- zitoare, impuse unui popor întreg de către burghezi hrăpăreţi” *. Autorul nu aprofun- dează însă acest aspect şi prezintă un tablou ce acoperă adevărata* înfăţişare a lucrurilor. Vorbind de construcţiile monumentale ale epocii, singura justificare pe care ne-o poate aduce este următoarea : „Acesta este aspectul pe care ni-1 prezintă toate oraşele din nord. Se pot găsi perioade de lupte asemănătoare celor de la Gând. Dar sînt ele specifice evului mediu? Nu se poate spune despre industriaşii americani că banii ce servesc să ajute pe cci desmoşteniţi au fost clştigaţi prin exploatarea meseriaşului?”1. Genul acesta de explicaţii prin similitudini formale şi forţate este de-a dreptul naiv. El nu face nici o distincţie între etapele unui mod de producţie şi confundă începuturile îndepărtate ale capitalismului cu forma lui în perioada imperialismului. 1 Lestocquoy, op. cit., p. 78. . * Ibldem, p. 78-70. * Ibldem. p. 70. * Ibldem. p. 84. www.dacaromaiiicaj'o 174 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI 22 Interesant şi tratat mai pe larg este capi- tolul dedicat familiilor patriciene. Autorul urmăreşte evoluţia diferitelor familii de la Veneţia, Siena, Florenţa şi Genova care, prin averile acumulate şi prin prestigiul de care s-au bucurat, au jucat un rol Însemnat tn istoria oraşelor lor. Tn Flandra analizează patriciatul din oraşele Gând, Douai şi Arras. Considerlnd problema răscoalelor ca un fenomen prea general pentru a nu se impune reflexiilor, abatele Lestocquoy vede In aceste mişcări consecinţele conducerii oraşelor de către patricieni, dificultăţile de a introduce lina engleză, fiscalitatea din ce In ce mai apă- sătoare, care Împiedica vlnzarea postavurilor, schimbarea drumurilor comerciale care de la o Vreme nu mai treceau prin Champagne. Pe lingă aceste aspecte multiple ale crizei societăţii pe care o prezintă, autorul mai adaugă creşterea populaţiei şi marea ciumă din 1348. Autorul atribuie-prima criză a feudalismului din secolul al XlII-lea factorilor mai sus enumeraţi. Nici unul nu este Insă In măsură să explice apariţia şi răsplndirea acestei crize. Explicaţiile ce se dau de obicei, ca şi cele ale autorului nostru, pleacă de la fenomene care slut o consecinţă a aspectului social şi eco- nomic al problemei şi nu o cauză a ci. De curlnd s-a pus In istoriografia marxistă pro- blema primei crize a feudalismului, care este atribuită transformării In masă a rentei fun- ciare In renta In bani* * 1. Frămlntările Încep In Flandra şi In Italia către anul 1245. Autorul atribuie aceste miş- cări, In special pentru Italia, creşterii popu- laţiei. Aspectul demografic nu este un factor ce poate fi luat izolat, el nu este creator de istorie, cum ar vrea să ne facă să credem 'anumiţi istoricia. Dezvoltarea noilor forţe de producţie, producerea şi concentrarea bu- nurilor au atras In aceste oraşe o mulţime de oameni. Acelaşi fenomen se poate constata ci pentru secolele XI —XII; In Flandra răs- şoalele Încep In 1275 şi continuă cu periodici- tate : 1280, 1296, 1301, 1302, 1307, 1311, 1319, 1355. Luptele slnt conduse de micii patroni meşteşugari Împotriva patriciatului. Cauza acestor lupte ascuţite de clasă trebuie căutată, în primul rlnd, In repartiţia nejustă a impozitelor. Atlt In Flandra, cit şi în Italia, Intllnim reacţii extrem de violente. La Gând, In urma stabilirii unui impozit pe bere, des- fiinţat de Filip cel Frumos, regele Franţei, patricienii In număr de 600, care se Inchi- seseră In castelul ce depindea de contele de Flandra, au fost obligaţi, prin ameninţarea cu incendierea castelului, să se predea. La 1Frantlsok Grauss, Ktert'eKriscdes faidalitiuxit, „Zeltaehrllt tar GeschlchtswlssenschaH”, 1955, III. ieşirea lor din castel, au fost obligaţi să treacă prin două şiruri de lănci şi 13 dintre ei, printre care doi consilieri municipali, au fost ucişi- In 1355, la Arras, cu ocazia punerii unor impo- zite, a izbucnit o răscoală ; patricienii au fost atacaţi şi unii dintre ei au fost aruncaţi pe fereastră. Douăzeci de persoane, purtlnd nu- mele cele mai ilustre ale patriciatului local, şi-au găsit moartea. In Italia lupta de clasă se manifestă de asemenea cu o inare violenţă. Dacă In Flandra pot li distinse categorii sociale mai puţine, în Italia categoriile sociale slnt mai numeroase şi mai diferenţiate. Aici, din cauza procesului de producţie mai avansat şi a diviziunii muncii mai nuanţate, intră In luptă toate clasele. La Început, luptele slnt duse Împotriva nobi- limii : Parma 1255, Siena 1256, Novara 1277. Florenţa 1280. Ele alternează apoi, opunlnd popolo grasso lui popolo minuto şi culminează cu lupta acestuia din urmă alcătuit din breslele mici, meşteşugarii, micii negustori, împotriva Ciompilor, muncitorii din cadrele breslelor de prelucrare a linii şi a postavurilor, care au Încercat şi ei să se organizeze într-o breaslă aparte şi au voit să participe la con- ducerea. treburilor oraşului. Aceste lupte se sfirşesc printr-o criză de conducere a comunei, cu care ocazie, păturile avute apelează Ia tiranie, instituţie ce marchează Începutul unei conduceri centralizate, absolute L Expliclnd decăderea patriciatului prin schimbarea curentelor comerciale şi naşterea statelor moderne, abatele Lestocquoy nu aprofundează importanţa mişcărilor sociale. El consacră un capitol special elementelor din cadrul patriciatului care părăsesc clasa din care fac parte şi trec In rindurile micilor patroni meşteşugari şi micilor negustori. Abatele Lestocquoy ajunge la următoarele concluzii : „Dar nu slnt Întotdeauna neliniştitori aceşti reformatori care nu se dau Înapoi în faţa dczordinelor? Neliniştitori pentru că nu se poate despărţi In ei dorinţa binelui public de aceea a propriei lor ambiţii” 2. Autorul este deci — se Înţelege — Impoerivg „reformato- rilor”, Indoindu-se plnă şi de bunele lor intenţii. Ullima parte a lucrării intitulată Aspecte ale civili: a[iei patriciene se ocupă de probleme ca : patriciatul şi proprietatea agrară, capa- citatea demografică a oraşelor medievale, relaţiile dintre biserică şi patricieni. Una dintre problemele cele mai dezbătute ale istoriografiei medievale este aceea a capa- cităţii reale demografice a oraşelor. în ultimii 30 de ani, pe baza studiului registrelor de impunere, a registrelor parohiale, a numă- 1 V. V. S tok 111 kai a-Tere ş ko V1 ci, Problema tiraniei In oraşele medievale italiene, In „Probleme de Istorie-, 1965, 9. p. 52-71. ^Ijes t o eu uo y, IIJ’- cit., p. 160. M. 4, p. 652 - 592. * Mareei R. R e 1 n h a rd. Bistoire et dhnoomvMc, „Re- rue Mstoriaae", 1950, nr. 2, p. 193—205. www.dacoromamcajx) 23 ISTORIOGRAFIE. RECENZII. PREZENTĂRI 175 rului vctrelor (feux), istoriografia a ajuns la rezultate mulţumitoare. Abatele Lcstocquoy ne dă, Intr-o rapidă trecere In revistă, popu- laţia aproximativă a centrelor urbane din Flandra şi Italia. Datele sint rezonabile, ţinlud seama de problemele grele ale aprovi- zionării de care ar fi fost legat numărul marc de locuitori, probleme pe care oraşul medieval uu le putea rezolva. Din cauza aceasta, oraşul medieval creşte vertical, zidurile prea Întinse ncputlnd fi apărate pe toată întinderea lor de o populaţie redusă ca număr, iar construcţia eventuală a unor asemenea ziduri nu putea fi suportată de populaţia acestor centre, in majoritate mici. Toate datele şi cercetările mai recente pledează pentru numărul mic de locuitori ai oraşelor medievale l. Ar fi fost fără Îndoială interesant dacă autorul, pe baza studiilor de demografie istorică ale lui Bloch şi Lot, ne-ar fi comunicat date mai precise pentru Flandra, pentru oraşele Gând, Arras, Douai, Ypres etc., mai ales că istoria acestor oraşe ii este mai bine cunoscută. Abatele Lcstocquoy consacră un capitol special legăturii dintre comerţ şi achiziţio- narea de pămînturi. Majoritatea patricienilor din Flandra şi Italia sint proprietari de bunuri funciare. Un alt aspect al problemei este achi- ziţionarea imobilelor urbane de către patri- cieni. Trebuie făcută însă o distincţie Intre situaţia din Flandra şi cea din Italia. Oricît de înstăriţi ar fi fost patricienii din Flandra, nici unul nu poseda construcţii urbane In număr considerabil. In Italia, din contra, sint familii de patricieni care posedă multe clădiri, magazine, ateliere. Aici, proprietatea urbană are o mai mare greutate decit in Flandra, unde precumpăneşte proprietatea agricolă. Expli- caţia trebuie căutată, mai cu seamă, în pro- cesul complicat al producţiei şi al diviziunii muncii din cadrul manufacturilor de prelu- crare a linii şi a postavului. De aici, aglome- rarea urbană şi importanţa proprietăţii oră- şeneşti. In ciuda aspectului orăşenesc, în sens modern, pe care sîntem înclinaţi să-l dăm oraşului medieval, el a avut secole de-a rindul un aspect rural, mai ales in nord, in Franţa, Germania şi Flandra. Centru meşteşugăresc şi comercial, el rămîne,- în ciuda clădirilor sale severe, veacuri întregi, o mare grădină în care sînt împrăştiate, în mici aglomeraţii, cartiere, mănăstiri, palate, toate străjuite de livezi. Să ne aducem aminte numai de un exemplu ce se reflectă in literatură, de oraşul Frankfurt am Main, din autobiografia lui Goethe : „Partea din spate a casei avea, mai cu scamă, de la ultimul ci cat, o foarte plă- cută vedere asupra unei întinderi nesfîrşite 1 WolfganK Braunfeb, MittelaUcrUihe Sladd avkunst fn der Toikano, Berlin. 1653. de grădini, care ajungeau plnă aproape de zidurile oraşului” 1. Finanţele oraşelor medievale prezintă un tablou plin de umbre. Impozitul cunoscut sub numele de taille era un impozit pe venit, dar nu progresiv. Fiecare livră de venit era taxată după o cotă fixă, în fiecare an, şi după nevoile oraşului. Această taxă lovea greu pe cei cu venituri mici, în timp ce acei cu venituri mari se sustrăgeau de la plată prin declaraţii false. De altfel, repartiţia impozitelor era cu totul in puterea patriciatului. Capitolul dedicat raporturilor dintre biserică şi patricieni lasă impresia că abatele Lcstocquoy vrea să scuze biserica de faptul că s-ar fi opus progresului economic. Biserica a condamnat ca mata in mod oficial 2 şi atlt exemplele date de autor cit şi studiile istoricului italian Arman- do Sapori sint suficiente pentru a ne arăta capitalul cămătăresc în acţiune şi sforţările cămătarilor de a-şi apropia biserica prin danii largi. In ciuda condamnărilor pe care le pro- nunţa biserica, ca instituţie lumească ca trăia din mijloacele pe care i le punea la dispoziţie această lume. In continua ei cursă după bani, biserica se temea, nu fără motiv, de camătă, care îi răpea încetul cu fructul bunurile pă- mlnteşti. La aceasta se mai adăuga şi atacul continuu ce-1 avea de înfruntat, mai lntîi din partea feudalilor şi apoi din partea bur- gheziei. Biserica a fost prizoniera propriei sale condiţii pămîntcşti3. Ea a fost nevoită totuşi să se folosească de aceşti cămătari şi bancheri care prin mijloace superioare ban- care îndreptau obolul sf. Petru, ce curgea din toate colţurile Europei cato icj, spre cămara apostolică. Părinţii bisericii catolice au căutat de-a lungul întregului ev mediu să găsească o cazuistică potrivită care să armonizeze doctrina cu realitatea. Camăta era declarată un păcat grav, dar erau multe ocazii cînd trebuia trecută cu vederea. După ce recunoaşte că biserica a fost neputincioasă să reprime ca- măta, abatele Lestocquoy se consolează spunînd că patricienii aveau totuşi o credinţă sinceră : frica de iad. La fel de naivă, dar şi mai gravă pentru felul cum judecă autorul nostru, este următoarea frază: „Dar nu 1 J. W. Ooetbe, l)in trfafa mea, Poetie si aderftr, voi. I, Bucureşti, 1935. p. 54. 3 Conclliul de la l.aterun din 11.10 se pronunţă împo- triva insQtiaWem foeneraiorvm fajKi^ituleui", 3 Pentru a da nunul un slusur exemplu, dintre atltca altele, arătăm, ci pe la anul I2jft, episcopul din Vola terra dăduse In gaj aproape toate bunurile bisericeşti şl presiunea creditorilor era asa de mare, Incit la un mo- ment dat episcopul li excomunică. Acest fapt atrage după sine astfel de excese. Incit, piuă la Biltyit. se văzu *1 ţl in* clus tn excomunicarea dată de autorităţile eclesiastlce superioare pentru Înstrăinarea bunurilor eclesiastlce. iu- giwco Korre. Slwli di G. Volfie nul mvtiorno italiano, ..Ar* cMvio Storlco Italiano”, 1925, voi. IV, p. 100. www.dacoromamca.ro 176 ISTORIOGRAFIE, RECENZII. PREZENTĂRI glndesc ci (patricienii) instinctiv la fel ca burghezii veacului al XX-lea, despre care s-a spus că şi-ar da mai bucuros patriei fiii lor, declt banii; ca salariaţii de orice fel care şi-au riscat viaţa In mişcarea de rezistenţă dar se pun In grevă pentru o mărire de salariu, ce poate provoca nenorociri. Puterea banului I”1 Această frază de-a dreptul uluitoare ne face să ne punem Întrebarea : ce capacitate de Înţelegere a faptului istoric poate avea un Învăţat care condamnă mişcările sociale, care nu a Înţeles nimic din lupta eroică a celor din mişcarea de rezistenţă şi pentru care justele revendicări ale muncitorilor nu slnt altceva declt o consecinţă a puterii oarbe a banului? Abatele Lcstocquoy nu are nici măcar curajul să pronunţe corect numele acelei clase căreia el li spune salariaţi, şi acest lucru este semnificativ. Ca şi In alte părţi ale lucrării, abatele Lestocquoy dăunează istoricului Lcstocquoy. In capitolul dedicat culturii patricienilor, autorul insistă asupra unor aspecte ce erau fireşti epocii şi nu prezintă nimic nou faţă de cunoştinţele ce le avem In această problemă. De asemenea, el nu scoate In evi- denţă' aspectele care caracterizează trecerea de la cultura medievală la cea a renaşterii. La sfîrşitul lucrării, abatele Lestocquoy re- zumă cele spuse dc-a lungul capitolelor an- terioare şi cititorul constată, de astă dată fără surpriză, că autorul a rămas consecvent felului său de a gindi. Vorbind despre originea familiilor patriciene, autorul constată printre altele : „dar atunci se petrece un fenomen ge- neral care va da naştere acestei clase sociale, Întocmai cum in secolul al XlX-lca s-a format un fel de clasă de milionari în Statele Unite. Desigur că între aceşti oameni sînt mulţi care Îşi dau seama de noile posibilităţi”a. Şi lucrarea se termină cu apoteoza patricia- tului : „Patricienii au dat oraşelor lor o viaţă, un aspect care poate li recunoscut la prima vedere. între civilizaţia de la ţară, care a predominat de-a lungul evului mediu tim- puriu, şi naşterea statului In secolul al XV-lea, ci au condus civilizaţia oraşelor; şi, spre deosebire de mulţi conducători de state, ci nu au distrus nimic, iar după cinci secole trebuie evocată prezenţa lor activă, atunci clnd vrem să Înţelegem oraşele Flandrei şi Italiei” 8. Rezultă, credem, cu limpezime că, prin metoda de cercetare, prin modul rezolvării problemelor, lucrarea abatelui Lestocquoy se resimte de influenţa exercitată de revista „Annalcs” cit şi de istoriografia ce se ocupă cu istoria economică. Aceeaşi Încercare de a da i Op. cil.. r>. 202. :Ibidem, p. 242. * Ibidern. p. 244-245. A o prezentare sub forma unei sinteze grăbite * *. aceleaşi metode de a generaliza, de a crea ana- logii care tn realitate nu slnt altceva declt apa- renţe superficiale şi şubrede. Fiecare autor are dreptul să-şi aleagă tema care li convine, să-şi potrivească materialul cum doreşte; dar problema interpretării 11 angajează la o tra- tare ştiinţifică a subiectului. Abia la sfîrşitul lucrării ies In evidenţă o scrie de alte obiecţii. în lucrarea recenzată nu se pomeneşte nici o dată de ţărănime. Amintim că Însăşi istoriografia burgheză a semnalat această lipsă. în majoritatea lu- crărilor dedicate oraşelor medievale (sezisare făcută de Gino Luzzatto), In timp ce problemei urbane i s-au dedicat sute şi sute de monografii, problema agrară a fost neglijată ca şi cum după anul 1000 ca şi-ar fi pierdut orice importanţă *. în dorinţa de a minimaliza conflictele sociale, abatele Lcstocquoy nu pomeneşte nimic despre ereziile medievale3. Nu este o simplă intimplarc că, din cele 652 de pagini ale volumului dedicat evului mediu la cel de-al zecelea congres internaţional al ştiinţe- lor istorice, 234 de pagini tratează In 8 ra- poarte problema ereziilor şi a mişcărilor reli- gioase populare In sens spiritualist. Contestabilă mi se pare afirmaţia de la p. 118 că Otto von Freising, cronicarul oficial al Împăratului Frederic I Barbarosa, nu se poate opri să nu admire structura social- economică a tinerelor comune lombarde. Textul este In realitate plin de dispreţul feudalului cclcsiastic. „Dar, ca să nu lipsească oameni pentru apăsarea vecinilor, ei nu con- sideră nedemn faptul să acorde cordonul de cavaleri sau diferite grade, demnităţi, tineri- lor de condiţie inferioară sau lucrătorilor ce practică meserii mecanice, de dispreţuit, pe care alte popoare le ţin departe de studiile nobile şi liberale, Întocmai ca o ciumă”4. 1 I. S. Kon, Henri Berr şi teoria „Cintezei istorice", In „Probleme de fllozorie”. 1955. nr. 0. p. 157—175. * Glno Lulzzato, Storia economica d'Italia; voi. I, Anticbita e 41 medioevo, Roma, 1949, p. 220. * Ernst Werner, \eue IOsunosversncJie der Bogomi» lenprotlcmcZeitschrlffc fur Geschichtswissenschalt", 1955* 5. p. 795 — 802. Se ştie că In jurul acestei probleme se ciocnesc astăzi două Păreri. prima vede tn erezii o mişcate spirt* tuallstă, cu caracter de reînnoire evanghelică, cea de*a doua vede tn acsste mişcări un protest social şl spiritual al Păturilor ce Începeau să se ridice tu viata oraşului. Prima rupe complet ereziile de baza economică, le autonomizează, cea de*a doua tine seama tu primul rlnd de momentul spe- cific istoric. Cum ereziile s-au manifestat aproape numai tn oraşe. abatele Lestociuoy trebuia să atinsă această pro- blemă, cu atit mal mult cu cit oraşele Arras şl Milano au fost două centre în care ereziile s-au manifestat cu putere. Au- torul lvuorează lucrările Iul Volpe *1 De Ste*ano. * Ottoni8 Frl8ln?en?i8 Eplscopl, Qe$ta Friderici Imperatoris, M.G.H.S.S., voi. XX, cartea a Il-a, p. 397. www.dacoromamca.ro 25 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI 177 In acelaşi sens trebuie Înţeles, de astădată din partea unui negustor cum este Villani dispreţul ţaţă de „cea mai josnică speţă de oameni ce există pe lume, ţesători şi tăietori de postav şi alţii ce ţin de breslele şi meseriile demne de a ti dispreţuite" l. Termenul de idioţi, cu care gratifică pe adversarii săi, are sensul de nelnvăţaţi, simpli, fără ştiinţă de carte, şi nu sensul de astăzi pe care i-1 dă abatele Lestocquoy. La p. 201 se vorbeşte despre bancherul Andre Wagon care, tn 1221, Împreună cu cămătarul Robert Cosset, Împrumută unui feudal suma de 3000 de livre. Pentru abatele Lestocquoy, care nu se preocupă de relaţiile de producţie, aceşti cămătari slnt capitalişti. De asemenea, abatele Lestocquoy nu ne spune nimic despre faptul că, In Italia, In secolele XIV şi XV era In floare instituţia sclavilor domestici. Populaţia robită şi smulsă de la locul ei de baştină, foarte îndepărtat, era dusă In Italia şi folosită de patriciatul italian pentru nevoile casnice. 1 Totaannls Villani Florentini, Htetoria Pn<> termite. Rertm Italicamm Scrlplores, yol. XIII, cartea a Vili-a, cap. LV, Mediolanl, 1725. Aceşti sclavi pot fi găsiţi la Genova, Veneţia şi Florenţa l. încheind, constatăm că abatele Lestocquoy nu a reuşit să ne dea imaginea vie a unei societăţi pe care titlul ne-o promisese. Des- criind istoria patriciatului flamand şi italian, el nu a părăsit o clipă palatele lui. Pentru dlnsul nu au existat şi alte realităţi istorice. Furat de mirajul oraşelor medievale, autorul nostru a ignorat ce se petrecea pe străzi, In ateliere, in bresle. Nu a ţinut seama de faptul că şi alte clase au avut de spus cuvtntul lor, că nu mai poţi neglija astăzi pe acei care veacuri de-a rindul au trudit In procesul de producţie al bunurilor şi către care, tn primul rlnd, tre- buie să se Îndrepte atenţia şi simpatia noastră, atunci clnd vrem să reconstituim trecutul. De aceea, lucrarea recenzată nu poate fi dectt un fragment dintr-un tablou pe care abatele Lestocquoy nu a reuşit să ni-1 Înfăţişeze in toată complexitatea lui. T. Sotirescu i Iris Orlgo. TheilomesticEneie.y : TheEastemSlaeee in Tuicanv inthe Pourleenlh awl Filtemth ('enhtria, ..Specu- lum", 1,155, 3. p. 821—888; Alberto T e n e u 11, i!li rehiooi di Peneria alia UneJel cirtQUecenlo, „Rlrlsta atorica Italiana**. 1955. p. 62-89. 12 BcvisUi de istorie www.dacoromanica.ro REVISTE DE ISTORIE DIN TARILE DE DEMOCRAŢIE POPULARĂ Revista „Sludii” a luat iniţiativa de a prezenta periodic in paginile sale, scurte relatări asupra conţinutului revistelor de islorie de pesle hotare. In numărul de faţă prezentăm unele reviste de specialitate din R.P. Bulgaria, R. Cehoslovacă, R.P.F. Jugoslavia, R. P. Polonă şi R. P. Ungară. ISŢORICESKI PREGLED (Eevista istorici) nr. 2, 1956 Revistă bilunară a Academiei de ştiinţe din Bulgaria (120 pag.) Revista aduce un bogat material: articole, comunicări, documente, recenzii şi note. Deosebit de interesant este studiul lui N. N. Pribadjakov: Masele populare, categorie social-islorică. Rol îl hotăritor al maselor populare In isterie a fost semnalat cu mult înainte de apariţia marxismului. Astfel, utopistul comunist francez J. Mably, iar mai tlrziu Spencer, H. Taine, Louis Bourdeau şi alţii, care n-au avut nimic comun cu mar- xismul, ba unii din ei au fost chiar duşmanii lui, au relevat rolul maselor populare In des- făşurarea procesului istoric. Toţi aceşti glndi- tori — aşa cum analizează pe larg autorul — au avut o concepţie idealistă, biologică, vulgar materialistă asupra procesului istoric. In afară de aceasta, ci n-au reuşit să explice rolul activ al maselor populare In viaţa is- torică. Autorul dezvoltă tezele marxiste despre masele populare ca o categorie social-istorică. Tratarea marxistă a istorici obligă a se arăta conţinutul concret de clasă al maselor in diferitele etape ale dezvoltării istorice, re- laţiile reciproce dintre clasele care compun masele populare In etapa istorică dată şi rolul activ al fiecăreia dintre ele in făurirea istoriei. Virginia Paskaleva publică un articol substanţial despre Pătrunderea economică a Austriei pe pămtnlurile bulgăreşti. Autoarea arată că de la sflrşitul secolului al XVIII-lea şi Începutul secolului al XlX-lea, negustorii bulgari (şi cel mai mult coloniile comerciale din Viena, Pesta, Braşov) au devenit promo- torii procesului de expansiune austriacă pe pămtnturilc bulgăreşti. Ei au legat niaţa î legat niaţa tilor tnguşti cu www.dacoromamca.ro austriacă de cea din sud-estul Europei. Mai tlrziu — datorită dezvoltării capitalismului — s-a deschis navigaţia pe Dunăre, ceea ce a înlesnit şi mai mult penetraţia economică a Austriei tn Balcani. Pe bază de date concrete, autoarea arată cum navigaţia austriacă a animat — pentru o vreme — viaţa economică de pe malul Dunării, In special In porturi. Afluenţa măr- furilor austriace a avut mai mult o Inrlurire negativă asupra dezvoltării industriei locale bulgăreşti. Importul de produse austriace, precum şi de alte mărfuri străine, a Înăbuşit treptat producţia meşteşugărească şi manufac- turieră bulgară. Acest proces dăunător dez- voltării economici bulgare s-a desfăşurat cu putere după războiul Crimeii, etnd s-a intensificat expansiunea Austriei In Balcani. Autoarea subliniază, pe baza unui vast ma- terial, legarea unei părţi a burgheziei comerciale şi cămătărcşti bulgare de piaţa şi capitalul austriac. Negustorii bulgari care aveau le- gături cu Viena Îşi trimeteau fraţii, fiii şi rudele lor In şcolile din Austria. In felul acesta, s-a creat un lanţ întreg de interese reciproce austro-bulgarc, care a cuprins o parte impor- tantă a burgheziei bulgare. S. Kolev prezintă Intr-o comunicare aspecte din Lupta partidului comunist bulgar pentru făurirea unităţii clasei muncitoare tn perioada anilor 1935—1939. Hr. Maşkov face o comunicare despre Participarea minerilor la greva muncitorilor din transporturi tn anii 1919—1910. In comunicarea sa, P. Ţanev aduce noi precizări Cu privire la relaţiile socialiş- tilor tnguşti cu cooperaţia de consum. 2 REVISTE DE ISTORIE DIN ŢĂRILE DE DEMOCRAŢIE POPULARA 179 D. Minev evocă cald şi conturat figura lui Filip Simidov (cu prilejul Împlinirii a 30 de ani de la moartea lui). Printre notele revistei subliniem informaţia dată de B. Mateev despre Importanţa materialelor documentare ale sultanilor din Vărbişko şi cea a iui A. Hristov, despre Conferinţa naţională a istoricilor din Bulgaria. St. Diamandi CESEOSL OVENSKI CASOPIS HISTORICK? (Revista cehoslovacă de istorie) Praga, 1950* t. IV, nr. 1—2, 364 pag. Actuala revistă cehoslovacă de istorie e pe jumătate — se înţelege, numai In ceea ce priveşte titlul — continuarea vechei reviste cehe de istorie (Cesky Casopis historiăk^) care In 1949 ajunsese în al 50-lea an de apa- riţie. în urma reorganizării şi transformării Academiei Cehe, revista a devenit organul periodic al Institutului de istoric. Revista apare acum de patru ori pe an, fiecare număr cu aproximativ 200 pagini. Cu foarte mici excepţii, dispozitivul materia- lului din cuprins e acelaşi de fiecare dată. Adică, materialul e împărţit în: articole, recenzii, discuţii, ştiri şi cronică. Numerele 1 şi 2 din acest an cuprind o serie de studii cu vădită orientare spre istoria modernă şi contemporană. Astfel, Jan Purş publică un interesant articol despre Proble- matica revolufiei industriale din Cehoslovacia (nr. 1, p. 1—27) In care încearcă o periodi- zare în etape a dezvoltării industriei din Cehia şi Slovacia. Pornind de la apariţia primelor manufacturi, autorul tratează procesul de industrializare atît în legătură cu evoluţia capitalismului, cît şi cu etapele mişcărilor populare, ajungînd plnă la 1850. Anul 1848, în jurul căruia se concentrează tot mai mult atenţia şi interesul istoriografiei cehe, se îmbogăţeşte cu o contribuţie sub- stanţială, datorită lui B. §indelaf (nr. 2, p. 207—231). Din frămîntările revoluţiei bur- ghezo-democratice de la 1848, autorul caută să desprindă rolul jucat de masele populare din Moravia şi Silezia. Continuarea studiului va apărea în numărul următor şiaduceun ma- terial nou din arhivele provinciale. Alte două contribuţii, prima în legătură cu monopolurile industriale din Austro-Ungaria (nr. 2, p. 231—270) şi cealaltă despre Criza fabricilor de zahăr din ţările cehe de pe la 1880 şi impor- tanţa ei pentru mişcările ţărăneşti (nr. 2, p. 270—298) completează sfera preocupărilor de istorie modernă din cuprinsul acestor două numere. Două probleme de istorie contemporană formează obiectul a două studii cu totul di- ferite Intre ele. M. HuStecky se ocupă cu Planul uniunii vamale austro-germane din 1981 şi poziţia Cehoslovaciei (nr. 1, p. 27 — 51) şi arată că, în perioada crizei economice din WWW. 1929, planul acestei uniuni vamale a fost un indiciu vădit al luptelor, duse de puterile imperialiste pentru dominarea Europei cen- trale. Un articol, intitulat Contribuţii la problemele de strategie şi tactică ale Partidului Comunist din Cehoslovacia In lupta de eli- berare naţională, dusă împotriva ocupanţilor fascişti (nr. 1, p. 51 — 85) publică Fr. JanăCrk. Autorul analizează evenimentele mai impor- tante, lnceptnd din 1938 şi piuă la sfîrşitul războiului, scoţlnd în evidenţă cele mai po- trivite forme de luptă ale Partidului Comunist. Foarte interesantă este discuţia pornită In jurul problemelor legate de criza feudalismului din secolele XIV şi XV. în urma unei înţelegeri, intervenită între redacţiile revistelor „Prze- glad liistoryczny”, „Zeitschrift fiir Geschichts- wissenschaft” şi „Ceskoslovensk^ Casopis historiCky”, s-a hotărit să se publice în comun articole şi studii în legătură -u problema de mai sus. începutul l-a făcut J. Kuczynski (Berlin), care a publicat anul trecut un articol despre Criza feudalismului diii Germania *. Concomitent cu aceasta, Fr. Graus (Praga) s-a ocupat despre Prima criză a feudalismu- lui în revista Institutului de Istorie de la Berlin 2. Pe linia acestei discuţii, cunoscutul medievist polonez, M. Malowist aduce o contribuţie privitoare la Problematica eco- nomică a crizei feudalismului tn secolele XIV şi XV3. Problemele atinse de prof. Malowist sînt atît de interesante, îneît nu pot fi rezu- mate, iar spaţiul nu ne permite să lărgim pre- zentarea de faţă. Ele ar merita, fără îndoială, o expunere specială. Cu o problemă de metodă se ocupă Fr. Graus (nr. 1, p. 99 — 115). Autorul caută să facă o serie de precizări în legătură cu deose- birile dintre metodă şi tehnică, privite de pe poziţiile istoriografiei burgheze şi marxiste, în sfîrşit, prof. Macek, specializat în proble- matica mişcării revoluţionare husite, urmăreşte în linii mari ecourile husitismului în Germa- * 8 1 ..Przexlad hifltoryczny”, Var.ovhi, 1955, nr. 3. p. 295-817. 1 „Zsiischrift rar Geschlctits'vlBsensclialt”, Berlin, 1955. p. 552-592. 8 „CeskosloVencki Casopis histor!Ck;y“ Praga, ,1955, nr. 1, p. 80- 9(1. 180 REVISTE DE ISTORIE DIN TARILE DE DEMOCRAŢIE POPULARĂ 3 nia (nr. 2, p. 189—207). Macek subliniază cu putere co’aborarea dintre poporul ceh şi ger- man din perioada husită. După recenzii urmează ştirile, care for- mează In adevăr un capitol viu al acestei re- viste. Ştirile slnt rînduite după un criteriu, ca să spun astfel istoric. în primul rînd e vorba de lucrări de istorie generală, apoi de cele privitoare la sclavagism, feudalism, capita- lism, mişcări muncitoreşti şi democraţie populară. Compartimentarea aceasta se res- pectă In fiecare număr al revistei. Capitolul ştirilor, In care se fac scurte comunicări, redă o imagine succintă a celor mai de seamă lu- crări de istorie, apărute Îndeosebi In lagărul ţârilor de democraţie populară. în sflrşit, cronica cuprinde de obicei ştiri referitoare la diferite conferinţe, şedinţe şi discuţii legate de problemele istorice, atlt din ţară, cit şi peste hotare. Cititorii revistei slnt bine informaţi asupra stadiului In care se află cercetările istorice mai ales din Polonia şi din U.R.S.S. într-o măsură apreciabilă Îşi găsesc loc aici şi disciplinele istorice din R.D. Germană, iar In ultimul timp, şi istorio- grafia iugoslavă. în ce ne priveşte am putea spune că revista „Studii” manifestă totuşi un interes mult mai puternic faţă de publica- ţiile cehe şi slovace, decît „Ccskoslovenski âasopis historiCky” faţă de ale noastre. Tr. Ionescu-Nişcov ISTORISEI CASOPIS, ORGAN ISTORISKOG INS TI TU TA S.A.N (Revista istorică, Organ al Institutului de Istorie al Academiei Sîrbe de Ştiinţe) Belgrad, 1955, t. V, 1954-1955, 468 pag. Tomul V al revistei Institutului de istorie al Academiei Slrbe de Ştiinţe, apărut la Bel- grad In 1955, este un omagiu adus eminentului şi prodigiosului istoric slrb, academicianul Iovan Radoniă, cu prilejul Împlinirii a 80 de ani de viaţă şi 60 de ani de muncă In domeniul ştiinţei istorice. Intr-un cuvlnt introductiv, Nikola Ra- dojfid prezintă personalitatea şi activitatea laborioasă a marelui istoric iugoslav, eviden- ţiind metoda nouă, critică introdusă de el In istoriografia strbă de la sftrşitul veacului trecut, Împotriva şcolii romantice de istorie din acea vreme. Evocă de asemenea munca rodnică prin care acad. Iovan Radonid a Îmbogăţit ştiinţa istorică slrbă, multilateralitatea preo- cupărilor sale, care au Îmbrăţişat variate domenii de istorie, de la aceea a Bizanţului şi a ţărilor vecine, pină la studii de istoric modernă a patriei sale. Insistă, mai ales, asu- pra studiilor acad. Iovan Radonid privitoare la istoria evului mediu slrbcsc care au adus lumini şi contribuţii hotărltoarc In cunoaşterea trecutului patriei sale. Pentru aceste motive, academicienii, prietenii şi elevii săi au ţinut să-l sărbătorească pe octogenarul academi- cian, tnchinlndu-i acest volum. Deoarece foarte mulţi istorici slrbi, foşti elevi sau prieteni ai acad. Iovan Radonid, au dorit să participe la sărbătorirea sa prin colaborarea la acest volum cu articole sau note scurte, volumul are nu mai puţin de 39 de astfel de note şi articole, de clte 2—25 pagini, majoritatea Insă avtnd 4—10 pa- talistică, istorie veche, istoria Bizanţului, istoric iugoslavă modernă, dar mai ales istorie medievală iugoslavă (peste 25 articole şi note slnt din acest din urmă domeniu). Lipsesc cu totul articolele de istorie contemporană. în nota polemică Arheologia dirijată (p. 1—3), dr. M. M. Vasid se ridică împotriva arheologilor slrbi care Încă mai stnt susţinători ai aşa-numitei „teorii nordice”, după care cultura veche, preistorică, din sud-estul Pe- ninsulei Balcanice s-a răsplndit aici venind din Germania. Acestor arheologi, autorul le pune clteva Întrebări, ca de pildă : dacă există In regiunile de sud-est ale Peninsulei Balcanice vreo localitate veche, scoasă la iveală de arheologi, tn care să nu existe şi elemente de cultură grecească ; dacă se pot ignora datele lui Hjrodot privitoare la rlurilc şi locuitorii acestor regiuni; dacă se pot nega legăturile cu grecii ale locuitorilor acestor regiuni. Sus- ţinătorii „nordismului”, spune autorul notei, nici nu Îndrăznesc să-şi pună astfel de În- trebări. Nikola Radojăid publică un capitol, al IlI-lea, dintr-o lucrare mai mare (Cu privire la laconicul farului Duşan) intitulat Ga- rantarea libertăfii personale şi a averii după zaeonicul lui Duşan (p. 7—18). Pe lingă baza slavă cu privire la garantarea libertăţii per- sonale şi a averii, In codul lui Duşan se găsesc şi influenţe ale vechiului drept roman, venite prin filieră bizantină, ca şi concepţii ale creş- tinismului asupra acestor chestiuni. Se com- pară articolele din zaconic. privitoare la ga- rantarea libertăţilor amintite, cu cele ale unor coduri apusene (Magna Charta, Bula de gini. Articolele şi notele slnt din domenii variate : lingvistică, istoria literară, istoria artei,jorien- oria artei,jorien- aur eţc.). www.dacoromamca.ro 4 REVISTE DE ISTORIE DIN ŢĂRILE DE DEMOCRAŢIE POPULARĂ 181 Eminentul bizantinolog acad. G. Ostro- gorski. In nota sa cu privire la Schimburile de moşii şi ţărani in hrisovul din anul 1104 al împăratului Alexios I Comnenul, dat m-rii Lavra de la Sf. Munte (p. 19—26), face o minu- ţioasă analiză a clş ti gurilor dobindite de această mănăstire printr-un schimb de moşii şi ţărani pe care l-a făcut.Se dau categoriile de ţărani dependenţi (zevgariaţi, voidaţi, actimonii) precum şi diferenţele dintre ei. Se conchide că mărirea moşiilor feudale mă- năstireşti se făcea şi pe această cale a schim- burilor. DuSan Pantelid In O răscoală ţărănească tn Serbia ocupată, la 1120 (p. 43—52) vor- beşte despre înrăutăţirea situaţiei ţăranilor „eliberaţi” de austrieci, oprindu-se asupra unei răscoale ţărăneşti din Valievo împotriva abuzurilor administraţiei austriace. Răscoala, de proporţii mai mici însă, este asemănătoare, avînd aproape aceleaşi cauze, cu cea din Banatul ocupat de austrieci, din anii 1737— 1738. în articolul Domenii feudale ruseşti tn Serbia, In veacurile XIV—XV (p. 53—77), un fragment dintr-o lucrare mai marc a lui Radoslav Grujid, se tratează problema dona- ţiilor de sate şi moşii în Serbia, făcute ctito- riilor ruseşti de la Athos de către ţarii slrbi Duşan şi Uroş şi de urmaşii lor. Se redau, pe bază de documente, toate satele şi moşiile închinate acestor ctitorii, plasate şi pe hartă. Semnalăm că Intr-unui din capitole (VII), nepublicat aici, autorul se ocupă şi de dona- ţiile in bani făcute de domnii şi boierii romlni m-rii Rusiko, spre sfîrşitul secolului al XV-lca. Du&an I. Popovid publică articolul Strbii la Komoran (Komârom). Autorul presupune că strbii s-au stabilit aici Încă pe la sfîrşitul veacului al XV-lca, la 1511, ei avînd la Ko- mârom o biserică. In 1518, li se interzice locui- rea în centrul oraşului, permiţlndu-li-se să se stabilească la marginile lui. Numărul lor a crescut în veacurile XVII—XVIII prin noi emigranţi. Se dau o serie de nume de familii slrbeşti. ca: Zupanovid, Kostovid. Bolja- hovid, Kozarovid, Zivkovid etc.; printre ace- stea slnt de remarcat — pe unele le remarcă chiar autorul — şi citeva familii romîneşti şi aromine, ca: Iorga, Costin, Coişor, Zamfir, Trandafil, Pălămidă şi altele. Interesant este şi articolul Reţeaua de dru- muri după diplomele de la m-rile Sf. Ştefan (1313—1318), Gracanica (1311). Deiani (1330) şi Sf. Arhangheli (134S—1352) (p. 387—397), In care Gavro A. Skrivanid se ocupă de căile de comunicaţie în Serbia, în prima jumătate a veacului al XlV-lea. pomenite în acte. Se dau detalii despre lungimea drumurilor, pre- cum şi 4 hărţi ale lor. De remarcat sînt articolele şi notele de orientalistică, semnate de învăţaţii sîrbi: Gliăa Elezovid (Ceva ce nu s-a şliul ptnă in prezent, p. 85 — 109); Fehim Bajraktarevid (Locuitorii Dubrovnicului şi ai Zcdarului tn „O mie şi una de nopţi”, p. 155 — 164) şi Mehmed Begovid (Despre „adeturi”, p. 189 — 192), ca şi cele de lingvistică, semnate de Petar Skok şi Iljia Sindik. Slnt şi citeva articole de istorie modernă a Serbiei, ca : Regele Milan şi studenţii slrbi la Paris (1869) de G. JakSid ; O misiune a lui Sava Plamenac de Petar Popovid, NjegoS şi englezii de Lj. Durkovid-JakSid, Alungarea Iui Svetozar Markovii din Vojvodina de Kostc Milutinovid şi altele. Semnalăm şi alte articole şi note interesante în special de istorie medie, ca de pildă cel al lui Rad. Ivanovid despre Aşezarea cătunelor pe proprietăţile mănăstirilor (p. 399—411), în care autorul se ocupă de cătunele de vlahi şi albanezi ale cîtorva mănăstiri mai mari din Serbia (Sf. Ştefan, Difcini, Sf. Arhangheli), de aşezarea acestor cătune, de numărul fami- liilor care le locuiesc in veacurile XIV—XVI. ca şi de transformarea lor din cătune tn sate de vlahi; articolul lui Gligor Stanoicvid despre Pedepsele ludiciare la Paitrovici; al lui Vcd. R. Petkovid Despre pictura de la Gradanica şi altele pe care din lipsă de spaţiu nici nu le putem măcar menţiona. Articole şi note mai semnează: Grga Novak, M. Dinid, Niko Zupanid, L. Haupt- mann, S. Gunjada, Mita Kostid, Jaroslav Sidak, G. S. Radojidid, N. P. Skerovid, M. Lutovac, K. Petrovid, I. Stjepcevid, R. Kovijanid, P. ăerovid, Dim. Kirilovid, M. Tomandl, Z. Milisavid, N. Dj. lankovid, D. Medakovid, V. Stojanccvid şi V. Vinover. Toate articolele şi notele sînt urmate de rezumate în limba franceză, germană sau engleză. Volumul se Încheie cu o listă bibliografică a lucrărilor acad. Iovan Radonid, inccpind cu anul 1893 şi terminind cu 1955 (p. 443—461). urmată de un indice de nume. Remarcăm şi excelentele condiţii tehnice tn care a apărut acest volum. Damaschin Mioc REVISTE ISTORICE POLONE (1956) în Republica Populară Polonă apar acum trială), anul al 63-lea, organ al Institutului trei reviste istorice mai Însemnate: „Kwar- de istorie al Academiei de ştiinţe polone din talnik Historyczny” (Revista istorică trimes- Varşovia, „Przeglad Historyczny” (Revista www.dacoromaiiicaj'o 182 KKV1STE DE ISTORIE DIN TÂUU.E DE DEMOCRAŢIE POPULAI:A istorică), tomul 47, organ al Societăţii „Amicii istoriei” din Varşovia şi „Kwartalnik historii kullury materialnej” (Revista trimestrială a culturii materiale), anul IV, organ al Institutu- lui de istorie a culturii materiale din Varşovia. Iu „Kwartalnik Historyczny” nr. 1 pe anul 1956 a apărut un articol prim intitulat: Cilcva observaţii şi rezultate privitoare la con- gresul ştiinţelor istorice de la Roma (p. 3—11). Autorul arătlnd superioritatea istoricilor mar- xişti ca orientare ideologică observă Insă „lipsa piuă acum la noi a unei orientări mai adinei in deosebirile care caracterizează diferitele curente de cercetări In ţările capitaliste şi punctele de vedere ale reprezentanţilor lor. Există chiar tendinţa de a simplifica lucru- rile şi de a reduce toate la un singur numitor şi de asemenea de a nega sau de a minimaliza rezultatele concrete obţinute de ştiinţă In acele ţări". Restul articolului se ocupă de activitatea delegaţiei polone la congres, care a publicat un volum In limba franceză, cuprin- ztnd comunicările ţinute sau trimise de istoricii poloni. In acolaşi număr al revistei remarcăm articolul lui Ryszard Kolodzieiczyk, Din pro- blemele formării burgheziei polone (p. 12—54). Autorul studiază formarea burgheziei polone in toate cele trei diviziuni statale străine, sub care se afla In secolul al XlX-lea poporul polon: Prusia, Austria şi Rusia ţaristă, începuturile burgheziei polone se datoresc „acumulării primitive” l acumularea capi- talistă nu Începe să joace un rol mai Însemnat dcclt In anii 1840—1850, pe baza „resurselor interne”. Rolul capitalurilor străine pentru formarea' capitalismului şi a burgheziei In Polonia este mai redus In această epocă. Burghezia Îşi alcătuieşte rlndurile din vechii negustori, mai puţin din reprezentanţii artiza- natului feudal şi aproape de loc din aportul ţăranilor. In schimb, aristocraţia şi mica nobilime polonă dau un număr mare din membrii lor burgheziei In formaţie. Din „Przeglad Historyczny” au apărut In anul 1956 plnă acum două fascicole. In fas- ricola tntli găsim un interesant articol scris de Btnedykt Zientara, Din problemele contro- versate ale aşa-numilei a doua iubăgii in Europa C,entrată (p. 3—47). Baza economică a celei dc-a doua iobăgii este aşa-numitul folwark, adică moşia bazată pe clacă, moşia rezervată seniorului, vechea rezervă seniorială, din care stăplnul nu mai dă pămlnt In dijmă ţăranilor, ci se bucură de venitul Întreg al rezervei, pe temeiul muncii gratuite, a clăcii agricole. In schimb, pentru munca gratuită depusă pe moşia rezervată, ţăranii au drept să şadă şi să-şi cultive loturile lor de pe restul moşiei. Acest sistem este considerat de o parte dintre istorici ca un Început al formelor de capitalism In exploatare agricolă, de vreme ce scopul şi Rezultatul sistemului era crearea unei canli- rea unei cânii- acelor .monum www.dacoromamca.ro tăţi mari de grlne pentru vlnzare, ca marfă, cantitate pe care dijma feudală nu o putea da. Autorul prezentului articol polemizează Insă cu susţinătorii acestei teze şi este de părere că departe de a fi un pas înainte spre capitalism, sistemul celei de a doua iobăgii Înseamnă „o întoarcere la forme feudale mai vechi, întoarcere care Întărea sistemul feudal”. Această afirmaţie se întemeiază In primul rlnd pe faptul că „a doua iobăgie” aduce întă- rirea economică şi politică a clasei feudalilor moşieri şi nu a orăşenilor, apoi pe faptul că la baza celei de-a doua iobăgii nu se constată nici un fel de progres în tehnica agricolă. După părerea autorului articolului, această formă de exploatare (munca bazată pe clacă) lua locul unei forme mai avansate, care a prece- dat-o, regimul censului, al dijmei odinioară In natură, care se transformase de la o vreme în cens în bani. De aceea regimul celei de-a doua iobăgii, nu numai că nu a deschis calea spre capitalism, dar a tntlrziat apariţia lui în Europa centrală şi răsăriteană. Cauzele care au adus instaurarea sistemului celei de-a doua iobăgii în această parte a continentului, lnceplnd cu sflrşitul veacului al XV-lea (la noi cu un veac şi ceva mai tlrziu), slnt slăbiciunea economică a oraşelor şi slaba dezvoltare a pieţei interne tn această parte a Europei. Stu- diul poate trezi multe aprecieri şi conside- raţii interesante privitoare la istoria noastră. Mai semnalăm în aceeaşi fasciculă şi tn a doua articolul lui Henryk Samsonowicz, Din problemele comerţului oraşului Gdansk (Danzig) tn secolul al XV-lea (p. 166—178 şi 283—352). Comerţul maritim al acestui oraş era legat de Scandinavia, Germania, Ţările de Jos şi chiar Portugalia, dar nu se pomenesc legături pe uscat cu ţările noastre. Sarea era importată la Gdansk din apusul Europei fiind adusă cu corăbiile. In fascicula a doua a revistei pe 1956 mai semnalăm articolul de istorie antică al lui Jerzy Linderslci, Industria textilă la Roma şi organizaţia ei tn secolele I—III (p. 253—282). Din revista „Kwartalnik Historii kultury materialnej” a apărut, pe anul 1956, fascicula nr. 1, care cuprinde o serie de studii pri- vitoare la agricultură, costul producţiei, mijloace de circulaţie pe apă, instrumente agri- cole, introducerea culturii cartofilor In anu- mite provincii ale Poloniei. Unele articole cum slnt cele privitoare la instrumentele agricole privesc evul mediu, celelalte mai ales secolul al XlX-lea. Articolele sînt însoţite de rezumate in limba rusă şi In limba engleză. Remarcăm Intre aceste articole pe al lui J. Pazdur şi A. Wislicki, Problema / rolecţiei monumentelor industriei şi tehnicii (p. 3 — 11). Conducerea burgheziei a legiferat protecţia monumentelor aşa-zise istorice, monumente de artă arhitectonică, opere de pictură ele. şi a acelor .monumente care dovedeau puterea 6 REVISTE DE ISTORIE DIN TARILE DE DEMOCRAŢIE POPULARĂ 183 de creaţie a clasei burgheze. Insă şi creaţiile tehnice ale ţăranilor şi muncitorilor Îşi au valoarea lor. Acele instrumente şi produse ale tehnicii care sînt depăşite de progresul con- tinuu al ştiinţei şi tehnicii şi nu slnt folosite azi, nu trebuie uitate, ele constituind o valoare istorică. De aceea, trebuie păstrate In muzee speciale destinate acestui scop. Autorii arată apoi ce s-a făcut In acest sens pină acum In Republica Populară Polonă. P. P. Panailescn SZÂZADOK, Revista, Societăţii de istorie maghiară Budapesta, 1956, nr. 1—2 Numărul de faţă, cu care vechea revistă de istorie maghiară intră In al 90-lea an de existenţă, se prezintă cu un bogat cuprins tematic şi ideologic. Se stăruie Îndeosebi asupra perioadei de democratizare a ţării şi, pentru trecut, asupra problemelor social-eco- nomice — ca : situaţia ţărănimii, mişcarea muncitorească — pe care vechea istoriografie le-a trecut sub tăcere sau le-a interpretat In chip tendenţios. Problemei ţărăneşti îi sint consacrate două studii substanţiale. în primul, intitulat Poli- tica curlii din Viena fafă de iobagii de la 1780 — 1790, cunoscutul istoric Eckhart Ferenc examinează, printr-o amănunţită analiză a izvoarelor, In parte inedite, tendinţa curţii din Viena de a ocroti pe iobagi faţă de pro- prietarii feudali, urmărind prin aceasta două obiective : unul pe plan politic, acela de a-şi crea popularitate printre iobagi, şi altul pe plan economic, să-i pună pe aceştia In situaţia de a putea plăti dări mai mari către stat. Curtea din Viena Îşi dădea seama că această politică ar putea să ducă la răscoale Împotriva moşierilor; socotea Insă că ele li vor da suve- ranului prilejul să Îngrădească libertăţile clasei conducătoare. E un lucru cunoscut că plnă la desfiinţarea iobăgiei, răscoalele ţărăneşti au fost o armă pe care curtea din Viena o mlnuia cu multă Indcmlnarc, ori de clte ori se producea un dezechilibru In eşafodajul feudal. Ţăranii ştiindu-se ocroLiţi de o forţă mai puternică decît aceea care li exploatase pînă atunci, Încep să-şi caute dreptatea adresln- du-se, prin petiţii scrise sau prin delegaţii, direct suveranului. în felul acesta, se reali- zează contactul nemijlocit între puterea suve- rană şi iobagii din Ungaria şi Transilvania. Un pas hotărîtor în favoarea ţăranilor se face prin Urbariul din 1767, care reglementează — pentru multă vreme — raporturile dintre moşieri şi iobagi. Autorul subliniază prudenţa cu care se pune In piactică Urbariul. în adevăr, curtea din Viena n-a pierdut niciodată din vedere principiul de a-şi asigura simpatia maselor populare, fără a provoca ostilitatea clasei conducătoare, şi a zdruncina prin aceasta orlnduirea feudală. în continuare, autorul arată cum prin reformele lui Iosif al II-lea, s-a Întărit şi mai mult Încrederea iobagilor In Împărat, şi astfel obiectivele urmărite de curtea din Viena au fost pe deplin atinse. Mai trebuie adăugat că această Încredere se păstrează sub o formă sau alta şi după desfiinţarea iobăgiei, plnă la prăbuşirea dinastiei, In primul război mondial. Interpretat de pe poziţia teoriei marxist- leniniste, materialul nou pe care-1 aduce pro- fesorul Eckhart dezvăluie unele laturi Încă puţin cunoscute ale politicii habsburgice faţă de mişcările ţărăneşti din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, In care se Încadrează şi răscoala moţilor, condusă de Horia. Al doilea studiu — din care partea tntli a fost publicată In numărul trecut al revistei — se intitulează Politica guvernului fafă de (ărani tn anul 18i9 şi e semnat de Barta Istvân. Coincidenţa de titluri impune In chip necesar o paralelă In ceea ce priveşte tema celor două studii. Am văzut în primul articol succesele curţii din Viena In problema ţărănească. în articolul de faţă autorul caută să scoată In evidenţă cum totala lipsă de experienţă şi de pricepere politică a guvernului maghiar, în această problemă, a contribuit In mare măsură la insuccesul revoluţiei din 1848—1849. în primul an de revoluţie, guvernul maghiar a izbutit să formeze un front al unităţii naţio- nale, toate categoriile sociale fiind chemate să-şi dea contribuţia patriotică. Tot greul războiului, după cum arată printr-o amplă expunere autorul, apasă asupra ţăranilor, mai ales a celor săraci: ei formau grosul armatei şi tot In sarcina lor cădeau transporturile, Incartiruirile, aprovizionarea trupelor. Aştep- tau dar, ca sacrificiile lor să fie răsplătite şi aceasta cu atlt mai mult, cu cit de la Înce- putul revoluţiei li se promisese o lege prin care să se şteargă iobăgia şi să fie lichidate rămăşiţele feudale. Guvernul Îşi dădea seama că satisfacerea iobagilor constituia o problemă a cărei soluţionare nu suferea Intlrziere; pe de altă parte Insă, se temea să nu zdruncine prin aceasta elanul patriotic al moşierilor şi să slăbească astfel frontul unităţii naţionale. în faţa acestei dileme guvernul rămtne nehotărit. maghiară, Infrlntă de forţele www.dacoroiMrîffifâ 184 REVISTE DE ISTORIE DIN ŢĂRILE DE DEMOCRAŢIE POPULARĂ 7 reacţionare, a luat sflrşit, guvernul maghiar n-apucasc Încă să dea legea aşteptată de ţărănime. Pentru politica lipsită de orizont a guver- nului maghiar este semnificativ şi felul cum s-a procedat in Transilvania. Aici — dat fiind caracterul specific al raporturilor dintre iobagii romtni şi proprietarii unguri — nu s-a pus problema apărării ţăranilor faţă de abuzurile moşierilor, ca !n Ungaria, ci dimpotrivă, s-a dispus ca moşierii să fie despăgubiţi de ţăranii care au participat la luptă In tabăra habsbur- gilor. Instrucţiunile guvernului recomandau autorităţilor mijloace drastice. S-a dat prilej la abuzuri extraordinare, ale căror urmări atit de nefaste pentru relaţiile dintre cele două naţionalităţi — şi-ar fi fost, aici, cazul să se stăruie asupra acestor urmări — abia in zilele noastre au putut să dispară. Autorul işi Încheie expunerea cu consta- tarea că guvernul revoluţionar maghiar, prin politica sa plină de contradicţii, in loc să întă- rească frontul unităţii naţionale, a paralizat cu dcsăvlrşire desfăşurarea forţelor naţionale. In paginile următoare găsim o interesantă contribuţie la cunoaşterea mişcării muncito- reşti. în articolul Formarea si activitatea parti- dului social-democrat tn deceniul al nouălea, autoarea, S. Vincze Edit, arată cum acest partid, revoluţionar la începuturile lui, devine mai ales sub influenţa Internaţionalei a Il-a, un partid reformist. După ce ne prezintă etapele prin care trece partidul, autoarea descrie Împrejurările in care oportuniştii mic-burghczi, inlăturind fracţiunea radicală, pun definitiv mina pe con- ducere. Ca urmare, partidul renunţă la lupta de clasă, şi desolidarizindu-se de proletariatul internaţional, devine un partid reformist şi oportunist. Privind evoluţia partidului social-demo- crat maghiar de pe poziţia învăţăturilor marxist-lcniniste, autoarea ne dă prilejul prin acest articol — care constituie de fapt un capitol din Manualul de istorie pentru tnvăţă- mlntul universitar — să vedem Intr-o nouă lumină această perioadă din mişcarea munci- torească, cunoscută plnă acum mai ales din surse social-democrate. în studiul Instaurarea regimului republican, I. Gâl Eva ne relatează un moment important din lupta poporului maghiar pentru democra- tizarea ţării. La 31 ianuarie 1946 a fost stabi- lită prin lege noua formă de stat a Ungariei — republica. Era o victorie a clasei muncitoare Împotriva adversarilor regimului republican. O luptă deschisă de mare anvergură n-a avut loc, ce-i drept, Intre forţele democratice şi cele reacţionare, totuşi — constată au- toarea — partidul a trebuit să lupte doi ani plnă clnd s-a ajuns la instaurarea dictaturii proletariatului : numai atunci a putut să intre In deplină stăplnire a puterii de stat. Un document interesant ne comunică — In originalul francez şi In traducere ma- ghiară — Kopeczi Băla, sub titlul Cum vedea Răkâczy situaţia luptei pentru independenţă ta începutul anului 1705. Este un raport al lui Râkbczy către Ludovic al XlV-lea, prin care se arată, Intre altele, poziţia diferitelor clase şi pături sociale faţă de acţiunea dusă împo- triva stăplnirii habsburgice. Răkâczy îşi punea toată nădejdea In păturile populare. în restul volumului găsim o bogată infor- maţie asupra problemelor ce se pun astăzi In istoriografia maghiară — despre care am făcut menţiune la început — şi asupra: rezultatelor la care s-a ajuns. Sub titlul Ctteva probleme In legătură cu istoria economică a perioadei contrarevoluţionare sint relatate discuţiile asu- pra a patru referate, care au ca temă dezvol- tarea agriculturii şi industriei în perioada dintre cele două războaie mondiale. Rubrica Frontul istoricilor din U.R.S.S. şi democraţiile populare se ocupă de conferinţa istoricilor ţinută la Praga fn zilele de 12—24 septembrie 1955. Un foarte interesant material cuprinde Cro- nica revistei, In care găsim, pe Ungă o amplă dare de scamă asupra şedinţei Societăţii de istorie maghiară, cu ocazia celei de a 50-a aniversări a revoluţiei ruse din 1905—1907, o scrie de ştiri în legătură cu activitatea isto- rică — foarte bogată — ce se desfăşoară In Ungaria. Tot aici sint anunţate ultimele reali- zări ale istoricilor maghiari, dintre care uncie de mare importanţă şi pentru istoricii romtni. Materialul informativ se completează cu bibliografia lucrărilor istorice — cărţi, studii, articole — apărute In Ungaria In al doilea semestru al anului 1955. Sint peste 250 de titluri privind istoria maghiară şi istoria universală ; istoria Transilvaniei e puţin repre- zentată. Ca Încheiere se dau in rezumat, In limbile rusă şi franceză, studiile şi comunicările din corpul revistei. I. Toloiu www.dacoromanica.ro CRONICA In a doua jumătate a anului 1956 sint de semnalat o serie de vizite ale istoricilor noştri în străinătate ca şi vizite ale unor istorici străini la noi. Tov. Eliza Campus şi Earbu Ci m pin a au făcut In cadrul acordului cultural cu R.D. Germană, Intre 22 iunie — 10 iulie, o călătorie de studii In R.D. Germană. Au avut astfel prilejul să cunoască şi să se informeze despre munca şi organizarea institutelor de spe- cialitate şi să facă In acelaşi timp un schimb de experienţă. In luna iulie, tov. M. Petrescu-Dtmboviţa, directorul Muzeului de antichităţi din Iaşi, a vizitat R.P. Ungară, preocuplndu-se In special asupra problemelor şi materialelor legate de epoca bronzului. La Întrunirea Consiliului permanent al congreselor internaţionale de ştiinţe preistorice şi protoistorice, ţinută la Lund (Suedia), Intre 8—10 iulie, au luat parte şi doi arheologi romlni, tov. prof. I. Nestor şi Ruda Vulpe, membri In Consiliu. Tov. prof. I. Nestor a fost cooptat In comisia specială Însărcinată cu coordonarea diferitelor contribuţii naţionale la colecţia „Inventaria archaeologica”. După terminarea Întrunirii Consiliului permanent, cei doi delegaţi romlni au ţinut clte o comunicare, sub auspiciile Muzeului de istorie, In sala de şedinţe a Academiei Regale de ştiinţe din Suedia. Tov. I. Nestor a vorbit despre „Legăturile neoliticului de pe teritoriul R.P.R. cu răsăritul şi nordul Europei”, iar tov. R. Vulpe a prezentat o comunicare despre „Valul din Moldova de Jos şi zidul lui Athanarich”. In zilele de 9—10 iulie, Academia R.P. Bulgaria a organizat la Sofia a sesiune ştiinţifică comemorativă cu prilejul Împlinirii a 100 de ani de la naşterea lui Dimităr Blagoev, unul dintre Întemeietorii Partidului Comunist Bulgar. A participat ca delegat al Subsecţici de ştiinţe istorice a Academiei R.P.R. tov. acad. Em. Condurachi. între 7—24 august, tov. prof. V. Maciu a întreprins o călătorie de informare In R.P. Bul- garia, avlnd ca sarcină principală cercetarea muzeelor şi monumentelor legate de participarea armatei romlne la războiul din 1877—1878. La festivităţile Care au avut loc in ziua de 12 august la Budapesta, cu prilejul Împlinirii a 500 de ani de la moartea lui Ioan de Hunedoara, a participat o delegaţie din care au făcut parte istoricii B. Clmpina, director adjunct al Institutului de istorie din Bucureşti şi L. Bânyai, director adjunct al Institutului de istorie din Cluj. In cursul lunii septembrie şi Începutul lui octombrie, tov. acad. Em. Condurachi a vizitat staţiunile arheologice din Bulgaria. La 24 septembrie, tov. Mihail Dan, de la Institutul de istorie din Cluj, a plecat Intr-o călătorie de studii de o lună in R.P. Polonă. In aceeaşi perioadă de timp, ţara noastră şi institutele de specialitate de la noi au primit vizita mai multor cercetători din domeniul ştiinţelor istorice. Ne-au vizitat istoricii: Elekes Lajos, Szăkely Gyorgy, Mâjusz Elemăr şi Makkay Ladislau din R.P. Ungară; prof. V. N. Nicolaev din R.P. Bulgaria ; Huşcova din R. Cehoslovacă ; Matkovski din R.P. Polonă; Him-Soc-Hen, directorul In-ffl(Corcea); Ilio Daniele din Italia. 186 CRONICA 2 In cadrul colaborării tehnico-ştiinţifice cu Uniunea Sovietică au Întreprins o călătorie de studii tu ţara noastră trei arheologi sovietici: Tatiana Passek, Ana Meliukova şi G. Smirnov. Arheologii de la noi au mai primit şi vizita următorilor colegi din străinătate : Mozsolics Amalia, Orozslân Zoltân, Vertcs Lâszld, Gâbori Miklos şi Gâbori Veronika din R.P. Ungară ; Anton Betz din Austria; T. IvanoV din R.P. Bulgaria. ★ Pe linia preocupărilor sale, Societatea pentru Răsplndirea Ştiinţei şi Culturii şi-a Întocmit planul de lucru pentru activitatea cursurilor Universităţii populare. Astfel, In domeniul ştiin- ţelor istorice, In planul pe 1956—1957, conducerea Universităţii s-a fixat la următoarele cicluri de conferinţe : 1. Civilizaţiile Orientului antic; 2. Umanismul şi Renaşterea (8 conf.); 3. Conlribuţiunile recentelor săpături arheologice tn cunoaşterea istoriei patriei; 4. Din istoria partidului nostru; 5. Momente de seamă din istoria patriei. In cursul trimestrului IV al anului 1956 s-au ţinut conferinţe In cadrul ciclului, „Civili- zaţia Orientului antic” după următorul program: 1. 6 noiembrie, Civilizaţia Egiptului antic, de conf. univ. Iorgu Stoian; 2. 13 noiem- brie. Vechea civilizaţie a Chinei, de conf. univ. D. Almaş; 3. 4 decembrie, Vechea civilizaţie a Indiei, de prof. univ. I. Banu ; 4. 20 noiembrie, Civilizaţia mesopolamiană, de acad. Em. Condu- rachi; 5. 27 noiembrie, Civilizaţia iraniană, de conf. univ. D. Berciu. In continuare se vor ţine conferinţe din celelalte cicluri. Antrenarea principalelor cadre universitare la alcătuirea acestor conferinţe, le asigură un ridicat nivel ştiinţific, prezentlnd un deosebit interes pentru cele mai variate categorii de audienţi. Deosebit de aceste cicluri vor avea loc conferinţe centrale, de asemenea cu subiecte istorice interesante. Sub forma unor broşuri de popularizare a celor mai de seamă evenimente istorice, S.R.S.C. a editat de curlnd: 1. Cea mai mare răscoală a sclavilor — răscoala lui Spartacus, de prof. univ. D. Tudor; 2. Războiul iobagilor de sub conducerea lui Horia, Cloşca şi Crişan, de conf. univ. St. Pascu (Cluj); 3. loan de Hunedoara, de L. Marcu şi I. Lespezeanu. în curs de apariţie slnt lucrările: 1. începuturile societăţii omeneşti de prof. univ. I. Nestor, membru corespondent al Academiei R.P.R.; 2. Ion Hus, şi mişcarea husită, de conf. univ. M. Kandel. SESIUNEA ŞTIINŢIFICĂ COMEMORATIVĂ CU PRILEJUL ÎMPLINIRII A 500 DE ANI DE LA MOARTEA LUI IOAN DE HUNEDOARA La 11 august a.c. s-au Împlinit 500 de ani de la moartea eroică a neînfricatului condu- cător de oşti loan Cor vin de Hunedoara, luptător Împotriva cotropitorilor otomani. Cu acest prilej, guvernul Republicii Populare Romlne a emis o hotărlre privitoare la comemorarea morţi acestuia. Sarcina de căpetenie in organizarea acestei comemorări a revenit Academiei R.P.R. care; a organizat o sesiune ştiinţifică tn acest scop, urmată de vizitarea locurilor istorice legate de- figura acestui erou al popoarelor romln şi maghiar. Sesiunea ştiinţifică comemorativă a Academiei R.P.R. a avut loc In zilele de 21 şi 22 sep tembrie. Cuvlntul de deschidere a sesiunii a fost rostit de acad. prof. P. Constantinescu-Iaşi, după care acad. Ilie Murgulescu — ministrul Invăţămlntului a rostit un cuvlnt de salut al guvernului R.P.R. In cadrul sesiunii au fost ţinute In continuare următoarele comunicări: Acad. prof. Andrei Oţetea — loan de Hunedoara; Elekes Lajos (Budapesta) — loan de Hunedoarq; www.dacoromamca.ro 3 CRONICA 187 Fr. Pali — Condiţiile internaţionale ale luptei lui loan de Hunedoara ; Mâjus Elemăr (Budapesta) — Dezvoltarea stalului ungar bazat pe clase în timpul guvernării iui loan de Hunedoara ; Barbu T. Cîmpina — Rolul Moldovei şi Tării Romineşli în luptele lui loan de Hunedoara ; Szăkely Gy. (Budapesta) — Rolul husi(ilor participanţi la războaiele cu turcii; Ştefan Pascu — Baza socială a ascensiunii lui loan de Hunedoara. în acelaşi timp, la Cluj a avut loc o şedinţă festivă în cadrul căreia după cuvîntările acad. D. Prodan (în limba romînă) şi Csălăny Băla (în limba maghiară) au fost rostite următoarele comunicări : Camil Mureşan — Rolul lui loan de Hunedoara în lupta maselor populare împotriva ex- pansiunii otomane; Mihail Dan şi C. Suciu — loan de Hunedoara văzul dc cronicele contemporane şi de istorio- grafie ; V. Vătăşeanu — Monumentele artistice în vremea lui loan dc Hunedoara : Cselăny Băla — Lupta de la Belgrad; Acad. D. Prodan — Domeniul Hunedoarei. Toate aceste comunicări vor fi tipărite Intr-un volum comemorativ. După încheierea lucrărilor sesiunii numeroşi oameni de ştiinţă din Bucureşti şi Cluj precum ţi oaspeţi de peste hotare (delegaţia R.P. Ungară şi V. Nicolaev din R.P. Bulgaria) au vizitat castelul de la Hunedoara, Muzeul din Deva, cetatea şi muzeul din Alba Iulia, precum şi cate- drala romano-catolică din aceeaşi localitate, unde se află monnîntui Huniazilor, pe care au fost ■depuse coroane de flori din partea participanţilor la aceste festivităţi. ★ Paralel cu sesiunea ştiinţifică a Academiei R.P.R. au fost organizate şi alte manifestări pentru a marca comemorarea lui loan de Hunedoara. Astfel, va fi întocmit un album de foto- grafii ale Castelului şi ilustraţii privind luptele duse de loan de Hunedoara contra turcilor, un timbru poştal comemorativ şi au fost ţinute conferinţe în cadrul S.R.S.C. şi a şcolilor de toate gradele. In Editura de stat pentru literatură politică, tn cursul anului 1957 vor apărea următoa- rele lucrări de istorie : V. I. Lenin — Despre învăţămintele Comunei. In amintirea Comunei; V. I. Lenin — 500 de ani de la căderea feudalismului. Cu ocazia jubileului. Reforma ţărănească şi revoluţia proletar-ţărănească (Culegere): V. Cheresteşiu — Revoluţia de la 184S pe teritoriul tării noastre; Gh. Georgescu-Buzău — floria, Cloşca şi Crişan; V. Liveanu — Anul revoluţionar 191 f în Romtnia; Eug. Stănescu — Dimilric Canlemir ; Eliza Campus — Din istoria politicii externe a regimului burghezo-moşiercsc; L. Bânyai — Tradiţiile de luptă comună a poporului romîn şi a naţionalităţilor conlocui- 1 oare pentru libertate şi progres (lucrare originală In limba maghiară, ce va apărea şi In limba comînă). ***Relafiile istorice dintre poporul romîn şi popoarele iugoslave Traduceri: A. Bebel — Memorii, voi. II si voi. III; K. Liebknecht — Opere alese; W. L. Foster — Poporul negru tn istoria Americii; L. Longo — Brigăzile internaţionale. Sub îngrijirea Institutului de istorie a partidului de pe Ungă C.C. al P.M.R. vor apărea : Documente din istoria P.C.R. 1939 — 1944; Din lupta P.C.R. pentru închegarea alianfci clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare, voi. II. Consultaţii şi lecţii din istoria P.M.R. 40 de ani de la aniversarea Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie (Comunicări ce se vor ţine în cadrul sesiunii ştiinţifiţy^^^^^||i»|imimica TO DIN PARTEA REDACŢIEI PENTRU STÎRPIREA UNOR PRACTICI CONDAMNABILE în urma sezisării apărute tn revista „Probleme economice”, nr. 5/1956 (p. 148—150) am luat cunoştinţă de comiterea unui plagiat care, spre regretul nostru, şi-a găsit loc In paginile revistei noastre (vezi nr. 4/1955 al revistei „Studii”, (p. 16-17). Strecurarea acestui plagiat, al cărui autor este Safta Stelian, a fost posibilă deoarece In anul trecut (1955) revista nu dispunea de un aparat redacţional cali- ficat, controlul ştiinţific făclndu-se superficial de către tovarăşi care-1 executau ca muncă obştească In timpul lor liber, Intre alte sarcini. Pentru evitarea pe viitor a unor asemenea fapte reprobabile, care preju- diciază prestigiul de care trebuie să se bucure revista In rlndurile cititorilor săi, revista a trecut la efectuarea unui control riguros al izvoarelor folosite de fiecare material ce se prezintă spre publicare. Se cere, de asemenea, autorilor să amintească toate sau majoritatea lucrărilor antecesorilor lor In discutarea problemei ridicate In articolele ce le prezintă redacţiei. www.dacoromaiiicaj'o DIN PARTEA REDACŢIEI Redacţia revistei „Studii“ aduce la cunoştinţă că stă la dispoziţia colaboratorilor şi cititorilor revistei, în toate zilele lucrătoare, între orele 7,30 şi 15,30. Sediul redacţiei se află în Bucureşti, Bulevardul Generalissimul Sta lin, nr. 1, Telefon 1.50.81 www.dacaromamca.ro 1NTIEP POLIGE BUCI B 1 N D E A F I 0 Ă JEB8T1 f- REA nr. 3 www.dacoromanica.ro