ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE INSTITUTUL DE ISTORIE I Revistă de istorie 19 5 6 ANUL IX editura -ADBw.w.dicoromanica^POPDlAKE K0M1NB ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE INSTITUTUL DE ISTORIE STUDII Revistă de istorie 2-3 19 5 6 ANUL IX DITURA ACADEMIEI REPUBLICII. POPULARE ROMÎNE www.dacoromanica.ro „STUDII" REVISTĂ DE ISTORIE APARE DE 6 ORI PE AN COMITETUL DE REDACŢIE Prof. Univ. L. BANYAI (Cluj), Prof. Univ. V. CHERESTEGIU, Acad. P. C0N8TANTI- NESCU-IaSI. Conf. Univ. BaRBU CÎMPINA. Conf. Univ. I. GHEORGHiu. Conf. Univ. Gh. HauPt redactor responsabil adjunct, Prof. Univ. I. lONAŞCU. Conf. Univ. V. MaCIU Conf. Univ. Gh. MaTEI, retinelor responsabil adjunct, Conf. Univ. P. Nichita. Conf. Univ. V. POPOVICI (Iaşi), Conf. Univ. S. Ştirbo, Acad. D. PRO DAN (Cluj), Acad. MlHAIL Roller BUCUREŞTI, b.dul GENERALISSIMUL stalin nr. 2 ABONAMENTELE 8E FAC LA OFICIILE POŞTALE, PRIN FACTORII POŞTALI ŞI DIFUZORI1 VOLUNTARI DIN ÎNTREPRINDERI gl INSTITUŢII www.dacoromamca.ro SUMAR STUDII ŞI REFERATE Pag- . * , Studiul istoriei ştiinţei istorice (Articol de fond In « Voprosl istorii S, nr. 1, 19,r6'................................................................. ? TRAIAN LUNGU, Poziţia partidelor politice din Rominia faţă de problema agrară Intre anii 1913 şi 1921............................................... 19 AL. NEAMŢU (Cluil Situaţia minerilor de pe domeniul Zlatnei şi partici- parea lor la ră; coala populară de sub conducerea lui Horia (1784—1785) 35 LIA LEHR, Organizaiea administrativă a oraşelor din Ţara Romînească in ami 1S01-16S0..................................................................... 67 COMUNICĂRI ŞI NOTE SL. DIAMANDI, O gospodărie moşierească din Motdova In prima jumătate a secolului al XlX-lea........................................................ Ti G. S. ARDELEANU (Cluj), Contribuţie la istoria expediţiilor de la Azov (1696-1699) ................................................................. 9* M. GUBOGLU Inscripţia sultanului Suleiman Magnificul in ' urma expe- diţiei in Moldova (1538/945)................................................. 10? DOCUMENTE A. OŢETEA, Legămîntul lui Tudor Vladimirescu faţă de Eteric........... 126 VIAŢA ŞTIINŢIFICĂ N. ADÂNILOAIE, Cu privire la activitatea Societăţii de ştiinţe istorice şi filologice din R.P.R......................................................... 135 D. MIOC, Activitatea Secţiei de istorie medie a Institutului de istorie al Academiei R.P.R. in cursul anului 1955 ........................ . 141 . * . Tematica revistei t Studii » pe anii 1956—1957 ................. 145 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI T. Sotirescu, Din activitatea istoricilor progresişti italieni (1944 — 1955) . 147 Tr, Udrea, Din lupta P.C.R. pentru închegarea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare in bătălia pentru reforma agrară din 1945 ... 161 T. Necşa, G h. Ravaş, Din istoricul petrolului rominesc............ . 167 A, Egyed şi A. Bunea, G h. H a u p t, Din istoricul legăturilor revoluţionare romîno-ruse (1849—1881) 170 I, Matei, M. G u b o g 1 u, Tabele sincronice. Datele Hegirei şi datele erei noastre 174 C. Şerbart, E. I. Drujinina, Pacea de Ia Kftciflk-Kainargi din anul 1774. Pregătirea şi Încheierea ei ................................................. 176 Dan Berindei, W. Z. F o s t e r, Schiţă a istoriei politice a celor două Americi . 181 V, Mihordea, Pe marginea lucrării Acad. T. V i a n u: Voltairi ...... 187 Ion Nestor, Scrisoare către redacţie. In legătură cu o recenzie..... . 192 www.dacoromamca.ro S O MM AI R E &TUDES ET EXPOSES Pag- , * ¥ iŞtude de l’histoire de# la Science historique (Editorial de « Voprossy Istorii » n° 1, 1956).................................................... 7 TRAIAN LUNGU, L’attitude des partis politiques de Roumanie â l’igard > du probleme agraire........................................................... 19 AL. NEAMŢU ( Cluj), La situation dea mineurs du domaine de Zlatna et leur participation au soulevement populaire dirig£ par Horia (1784— 1785) 35 LIA LEHR, L’organisation administrative des villes de Valachie entre 1501 et 1650 57 COMPTES RENDUS ET NOTES SL. DIAMANDI, L’administration d’une propriete fonciere en Moldavie dans- la premiere moitie- du XIX6 siecle................................. 77 G- S. ARDELEANU, (Cluj), Contribution â l’histoire des expeditions d’Azov (1696->16991......................................................... 91 M. GUBOGLU, Inscription laissee par Soliman le Magnifique apres son expe- dition en Moldavie (1538/945) 107 DOCUMENTE • • - • A. OŢETEA, L’engagement pris par Tudor Yladimirescu envers l’Hetairie . 125 LA VIE SC.IENŢIFIQ UE, N. ADĂNILOAIE, Au sujet de l’activite scientifique de la Societe des Sciences historiques et philologiques de la Republique Populaire Roumaine . 135 D. MIOC, L’activite de la section d’Histoire medietale de 1’Institut d’Histoire de FÂcad^mie de lâ R.P.R. en 1955 .................................... 141 i * » Les thfemes de la revue «Studii» pour 1956 — 1957 ................. . 145 mSTORIQGRAP.HIE, COMPTES RENDUS, EXPOSES T. Sotites<'u, De l’activitt des historiens progressistes italiens (1944 1955) . 1“47 Tr. Udrea, De la lutte du Parti Communiste Roumain (P.C.R.) pour la consoli- dation de l’alliance de la classe ouvriere avec la paysanncrie laborieuse dans la campagne menee en faveur de la reforme agraire de 1945 . . . 161 jT. Ne ja, G h. Ravaş, De l’historique du petrole roumain....................... 167 A. Egyed et A. Bunea, G h. H a u p t, De l’historique des liens revolutionnaires rOumano-russes (1849—1881)........................................... 170 /. Matei, M. Guboglu, Tableaux. synchroniques. Les dates de l’Hegire et celles de notre ere.................................................. 174 G. Şerban, E. I, Droujinina, La Paix de Koutchouk-Kaînardji de 1774. Sa prcparation et sa conclusion...................................... 176 Dan Berindei, W. Z. F o s t e r, Esquisse de l’histoire politique dts deux Ame- riques............................................................... 181 I. Mi’urdea, En marge de l’ouvrage de l’academicien Tudor Yianu : 1 Voltaire ..................................................................... 187 Ion Nestof, Lctbre â. la recdaction. En marge d’un compte rendu ................ 192 www.dacoromamca.ro CQAEP3KAHME CT ATEII 11 PE&EPA Tbl _Ţţp. , * * 06 H3yHeiIHH HCTOpiIH HCTOpH'ieCKOtt HayKH (riepeAoBUH CT8TLH HtypHajia «Bonpocu HCTOpuu», JV° 1, 1956) .................... 7 T. Jiyfiry, Il03nnnn nojiHTH'iecimx napTiiti PyMbiimti b arpapnuM Bonpoce Mentfly 1913 h 1921 roaaMH ........................... 19 A. HflMljy (Kjiyw), IIojiomeHiie pyflOKOnOB b 3aaTHe h hx ynacTHe b napoflHOM BOCCTamiH riOA BOAHTejibCTBOM XopwH (1784—1785) .... 35 JI. JIEP, AAMHHHCTpaTiiBHoe ycTpofiCTBO ropoAOB Bajiaxiui b 1501—1650 roAax......................................................... 57 COOEUţEH H H H 3AMETKII C. flHAMAII^H, noMemii'ihe xoanftCTBO b MojiAOBe b nepBOlt iiojiobhhc XIX Bena ......................................................... 77 T. C. APflEJIHHy, K Bonpocy oC HCTOpuu iioxoaob na A30b (1696—1699) 91 M. ryEOrJiy, Ha An net cyjiTaiia CyjieftMaHa BeJiHKOJiemioro no nOBOAy noxoAa b MonAOBy (1538/945) 107 J\ O R y M EH Thi A. OIJETH, Corjiamemie TyAopa B iaA>iMnpecny c reTepiipil.......... 125 HA yil HA // H(H3Hb II. A^9HHJIOAlîE, O naytiHOft AenTenbHOCTH OGmeCTBa HCTOpimecKHx h ^)HJiojiorHHeCKHx nayK PHP ...................................... 135 fl. MHOK, flenTejihnocTh oTAena cpeAiielt HCTOpuu IlucTHTyTa HCTOpn- necKiix HayK Ahoacuiih PflP b TeneHne 1955 rOAa............... 141 , * , TeMaTHKa wypHajia « OyAiiH » na 191)6—1957 rOAa.........,.....* 445 HCTOPHOrPA0IIH. PEH,EH3HH. 0E30PH T. ComupecKy, O AefiTe.ntnocTH iiTanbHiici;nx nporpeccHBiibix hctoph- KOB (1944—1954) ................................................. 147 T. ydpa, O OopbGe PKII ga ynpOHHeuHe coioya paOo'iero KJiacca c Tpy- AOBbiM KpeCTbBiiCTBOM b PuTBe 3a arpapnyio pe<)>opMy 1945 rOAa .. 161 T. HeKuua, T. PaBain, 06 nCTOpHB pyMbiiiCKOil hc(]ith .............. 167 .1. 3z\med ii A. Eyn.%, T. TaynT, MeropuH pyMbnio-pyccKHX peBonio- LţHOHHbix CBnaeft (1849 — 1881) 170 H. Mameu, M. TySorjiy, CHHxpoHHbie TaCnHiţbi. flamitie MycyjihMan- Ch-olt opbi H Aantibie naujeii apbi........................... 174 K. Ulep6an, E. H. ,H, p y h? h h h h a, KiOHyK-KaftiiapAHţHttCKuft Mnp 1774 roAa. Ero noAroroBKa h saKJUCweHiie.............................. 176 ,7. Eepundeu, B. 3. OopcTep, OwepK nojiHTH'iecKOli hptophh Anyx AMepiiK ......................................................... 181 B. Muxopdn, T. Biiany, BoJibTep ...................................... 187 PI. Hecmop, IlHCbMO b 192 STUDII Revistă de istorie Anul IXv»nr. 2-3, 1956 STUDII SI RFF*R«TE STUDIUL ISTORIEI ŞTIINŢEI ISTORICE* Nici o ştiinţă nu se poate dezvolta cu succes fără studierea profundă a istoriei sale. Această studiere ne ajută să ne însuşim mai bine rezultatele obţinute şi să facem să progreseze ştiinţa respectivă. Istoria ştiinţei istorice (istoriografia) are ca scop cercetarea procesului multisecular de acumulare a cunoştinţelor istorice, a formării şi dezvoltării ştiinţei istorice, precum şi a luptei dintre diferitele curente ale acestei ştiinţe. Istoriografia are menirea să dezvăluie legile de dezvoltare ale ştiinţei istorice, să arate dependenţa concepţiilor istorice de situaţia istorică concretă, de lupta de clasă, de concepţiile politice, filozofice şi de altă natură ale epocii. Istoriografia marxistă, respingînd teoriile false idealiste, ne ajută să înţelegem legile de formare, consolidare şi victorie a concepţiei materialiste asupra istoriei. Istoriografia marxistă contribuie la formarea concepţiei ştiinţifice despre lume a cadrelor de istorici, lărgeşte orizontul cunoaşterii lor, ascute simţul critic, ajută la lupta cu succes împotriva concepţiilor reacţionare contemporane despre procesul istoric. Ştiinţa istorică a acumulat şi a generalizat un vast material documentar privitor la trecutul omenirii. Sutele de mii de lucrări de istorie publicate în dife- rite limbi constituie una din cele mai preţioase achiziţii ale civilizaţiei mondiale. O dată cu apariţia marxismului, ştiinţa istorică s-a situat pe o treaptă calitativ nouă. Pentru prima oară, marxismul a dat posibilitatea să ne reprezentăm istoria omenirii nu ca o acumulare de evenimente întîmplătoare, ci ca un proces de dez- voltare unitar în întreaga lui varietate şi contradicţie. Marxism-leninismul a înarmat pe istorici cu un criteriu just de orientare în vederea determinării caracterului şi importanţei fenomenelor istorice, a dat o metodologie autentic ştiinţifică pentru cercetările istorice. Pe măsura dezvoltării şi îmbogăţirii ştiinţei istorice, a apărut un nou domeniu al cunoaşterii, istoria ştiinţei istorice însăşi. Unii filozofi şi istorici ai secolului al XlX-lea au reunit în lucrările lor numeroase informaţii preţioase privitoare la dezvoltarea ştiinţei istorice şi au făcut încercarea de a le sistematiza şi a le da o explicaţie ştiinţifică* 1. începutul secolului al XX-lea a fost marcat prin * Articol de fond în „Voprosî istorii'1, nr 1, 1956, 1 L. Ranke , Zur Kritik neuerer Geschichtsschreiber (1824); M, Petrov, Noveişaia nationaU itata istoriografiia v Ghermanii, Anglii i Frânţii (1861); G. Monod, Du progrh des itudes histori- quet (1876); F, Wegele, Geschichte der deutschen Historiographie seit dem Auftreten des Huma- www.dacoromanica.ro 8 STLDIUL ISTORIEI ŞTIINŢEI ISTORICE 2 apariţia unor noi lucrări de istoriografie *. Dar cercetările istoriografice ale isto- ricilor şi filozofilor burghezi au fost scrise de pe poziţii idealiste şi, în virtutea acestui fapt, n-au putut să dea o explicaţie justă a cauzelor care au determinat apariţia diferitelor curente şi şcoli în ştiinţa istorică, esenţa de clasă şi importanţa lor istorică. Numai de pe poziţiile marxism-leninismului se pot înţelege legile obiective în dezvoltarea ştiinţei istorice, se pot dezvălui rădăcinile de clasă ale istoricilor, se poate determina rolul social şi importanţa lucrărilor lor. Lucrările clasicilor marxism-leninismului au indicat singura metodologie justă de cercetare a istoriei tuturor ştiinţelor, inclusiv a ştiinţei istorice. Ele conţin o adîncă apreciere a moştenirii ştiinţifice şi a importanţei lucrărilor a numeroşi reprezenţanţi ai ştiinţei istorice. Bazîndu-se pe operele clasicilor marxism-leninismului, ştiinţa istorică marxistă a inaugurat un. fel nou de cercetare a problemelor de istoriografie. Prima încercare de a da o interpretare marxistă ştiinţei istorice scrisa» de nobilime şi burghezie a fost întreprinsă în Rusia de către M. M. Pokrovski. în anul 1923 el a publicat cartea Lupta de clasă şi literatura istorică rusă; în anii 1927 1930 sub redacţia sa au fost editate două volume din culegerea de arti- cole: Literatura istorică rusă interpretată de pe poziţii de clasă. M. M. Pokrovski a fost primul care a supus unei critici juste numeroase teze puse de istoricii ce aparţineau claselor nobilimii şi burgheziei din Rusia. Greşeli de vulgarizare s-au manifestat însă şi în lucrările istoriografice ale lui M. M. Pokrovski. într-o hotărîre a C. C. al P. C. (b) din Rusia şi a guvernului sovietic, precum şi în arti- colele unor istorici sovietici a fost dezvăluită interpretarea greşită de către Pokrov- ski a problemelor fundamentale ale procesului istoric în Rusia şi a esenţei ştiinţi- fice istorice însăşi. în elaborarea problemelor de istoriografie, un rol important a avut presa periodică. între anii 1926—1945, în revistele «Istorik-marxist» 2, «Borba klassov »3 şi « Istoriceskii jurnal » * au fost publicate numeroase articole de isto- * 1 * 3 4 nismus (1885)r K. Lamprecht, Alteundneue Richtungen in der Geschichtswissenschaft (1896); V. Iconnicov, Opit russkoi istoriografii (1891-1908); P. Miliukov, Glavnie teceniia russkoi istori- eeskoi misii (1897) ş.a., 1 G. Wolf, Einjiihrung in das Studium der neulren Geschichte (1909); E. Feuter, Geschichte der neueren Historiographie (1911); D. Egorov, Srednie veka. Istoriografiia i istocinikovedenie (1913); G. Gooch, History andHistorians in the Nineteenth century (1913); L. Halphen, Histoire en France depins cent ans (1914); V. Buzescul, Obzor istocinikov i ocerk razrabotkigreceskoi istorii v XIX—nodale XX veka (1915); G. Below, Die deutsche Geschichtsschreibung von den Befrdungs- kriegen bis zuunseren Tagen (1916); M. Ritter, Die Entfoicklung der Geschichtsioissenschaft (1919); N. Kareev, Noveişee vremea ot 1859 do 1914 gg. Istoriograficeskie ocerki. (1923); Idem, Istoriki Franţuzskoi revoliufii (1924); V. Buzescul, Vseobşceaia istoriiaiee predstaviteli v Rossii v XIX i naciale XX veka (voi. I , 1929; voi. II, 1931) ş.a. * O. L. Vainştein, Romanticeskaia istoriografiia v Ghermanii (1940); V. S. Sergheev, Eduard Meier (1931); E. A. Kosminski, Novie problemi v agrarnoi istorii Anglii (1926); A. S. Erusalimski, Problem* vneşnei politiki Bismarka v poslevoennoi ghermanskoi istoriografii (1929); I. Zilberfarb, Faşistskie falsificatori istorii Franţuzskoi revoliutii (1939); M. N. Tihomirov, V. N. Tatişcev (1940); B. D. Grekov, Lomonosov istorik (1940); N. L. Rubinştein, S. M. Soloviev (1940); A. L. Sidorov, Istoriceshie vzgleadi N. A. Rojkova (1929); V. Gurko-Kreajin, M. P. Pavlovid kak sstorik (1927) şi altele. 3D. Z. Manuilski, O polojetni i zadaciah istoriceskoi nauki po problemam Zapada (1931): C. Insinski, Polskaia istoriografiia XIX i XX stoletii v osvefcenii polshih burjuaznih isiorikov (1933); F. Gurevici, Srednevekovaia nemeţkaia imperiia v faşistskoi istoriografii (1936) şi altele. 4 A. Bokşanin, Pervie şaghi istoriceskoi nauki (drevnegreceskie istoriki V o. do n.e.) (1940); O. L. Vainştein, Istoriceshaia nauka v srednie veka (1940); ; V. P. Volghin, Voltaire istorik (1945); K. Tatarinova, Makaulav kak falsifikatiia drevnevostodnai 3 STLDIUL ISTORIEI ŞTIINŢEI ISTORICE ribgrafie, privind lucrările unei serii din cei mai de seamă istorici ruşi şi străini sau diferitelor şcoli şi curente din ştiinţa istorică. în ciuda unor greşeli, multe din aceste articole nu şi-au pierdut importanţa nici pînă astăzi. în anii de după război s-a continuat cercetarea istoriei ştiinţei istorice ruse şi sovietice. A început studierea istoriei orientalisticei ruse şi sovietice. A apărut cartea lui I. Kracikovski, Studii asupra istoriei arabisticei ruse (1950), culegerea de articole Studii asupra istoriei orientalisticei ruse (1953), lucrarea lui N. Smirnov, Studii asupra studierii istoriei Islamului în U.R.S.S. (1954) şi altele. Pentru prima oară s-a pornit la cercetarea concepţiilor istorice ale democraţilor revolu- ţionari ruşi. Au fost publicate monografiile lui V. Illeriţki, Concepţiile istorice ale lui V. G. Belinski (1953), S. Asinovskaia, Din istoria ideilor progresiste în medievistica rusă (T. N. Granovski) (1955) şi o serie de articole consacrate concep- ţiilor istorice ale altor gînditori ruşi progresişti1 şi istoriei ştiinţei ruse şi sovietice 2. între cercetările privind istoria ştiinţei istorice de peste hotare, apărute în ultimii ani, trebuie să menţionăm lucrarea lui M. Alpatov, Ideile politice ale istoriografiei burgheze franceze din sec. XIX şi o serie de articole privind lucrările unor istorici din străinătate şi diferite curente, publicate în revista istorii (1942); M. Smirin, Starorusskaia istoriografiia na slujbe u nemeţkih agressorov (1944); E. Kosminski, Faşistskaia falsifikaţiia istorii srednih vekov (1942); K. Volkov, Falsi- fikaţiia istorii iaponskogo srednevekoviia voenno-faşistskoi klikoi (1938) şi altele. K. Ponomareva, U istokov russkoi istoriceskoi nauki (1940); E. Zveaghinţev, Istoriograf velikogo goroda I. E. Zabelin (1943); N. Lebedev, Akademik V. G. Vasilevski i ego roboti po istorii Vizantii (1944); B. Gareanov, F.I. Uspenski i russkoe vizantinovedenie (1944); N. Rubinştein, N. I. Kostomarov (1940); A. Mişulin, S. A. Jebelev v russkoi nauke po drevnei istorii (1944); S. Skazkin, A. N. Savin (1944); E. Kosminski, Rol russkih istorikov v razrabotke istorii Anglii (1941); A. Molok, Istoriia Frânţii novogo vremeni v trudah russkih istorikov (1945); A. Pankra- tova, Bolşevistskii istorik E. M. Iaroslavski (1944) şi altele. 1 E. Vilenskaia, Istoriceskie vzgleadî A. N. Radişceva («Voprosî istorii», 1949, nr. 9); M. Alpatov, Vzgleadi A. N. Radişceva na vseobsciuiu istoriiu (1953, nr. 2); S. Volk, Istoriceskie vzgleadi dekabristov (1950, nr. 12); N. Sladkevici, Istoriceskie vzgleadi Cernişevskogo i Dobroliubova (1949, nr. 2); L. Koralenko, Istoriceskie vzgleadi revoliuţionera-demokrata T. G. Şevcenko (1951, nr. 7); E. Cernîşov, Revoliuţionnii demokrat-istorik A. P. Sceapov (1951, nr. 8); V. Illeriţki, Istori- ceskie vzgleadi A. I. Gherţena (1952, nr. 10); I. Polevoi, Ob istoriceskih vzgleadah G. V. Pleha- tiova (1954, nr. 8) şi altele. “Vezi D. Lihacev, O letopisnom periode russkoi istoriografii («Voprosî istorii», 1948, nr. 9); M. Tihomirov, Russkaia istoriografiia XVIII v. (1948, nr. 2); D. Gurvici, M. V. Lomonosov i russkaia istoriceskaia nauka (1949, nr. 11); P. Alefirenko, Soţialno-politiceskie vozzreniia V. N. Tatişreva (1951, nr. 10); N. Rubinştein, Soloviev i russkaia istoriceskaia nauka (1945, nr. 3—4); L. Cerepnin, A. S. Lappo-Danilevski — burjuaznîi istorik i istocinikoved (1949, nr. 8); V. Paşuto, A. A. Şahmatov-burjuaznii istocinikoved (1952, nr. 2); S. Bahruşin, S. K. Bogoiavlenski kak istorik (1948, nr. 8); A. Pogrebinski, Istoriceskie vzgleadi P. G. Liubomirova (1949,nr.3); F. Poleanski, O russkih burjuaznih istorikah angliiskoi derevni (1949, nr. 3); Z. Udalţova, K voprosu ob oţenke trudov akad. F. I. Uspenskogo (1949, nr. 6); I. Borozdin, Akademik B. A. Turaev i russkaia nauka (1947, nr. 11); N. Rubinştein, Osnovnie problem! postroeniia russkoi istoriografii (1948, nr. 2); A. Neusîhin, N. P. Graţianski kak istoric srednih vekov (1946, nr. 7); V. Piceta, N. P. Grafi- anski i ego trudi po istorii slaveanshih narodov (1946, nr. 7); S. S. Dimitriev, Istoriceskaia nauka v Moskovskom universitete v 60— 90-h godah XIX veka (« Vestnik Moskovskogo gosudarstven- nogo universiteta », 1954, nr. 7); A. D. Liublinskaia, O. A. Dobiaş-Rojdestvenskaia kak istorik (« Srednie veka* fasc. I, 1942); articolele lui E. A. Kosminski, A. I. Neusîhin, R. I. Vipper, N. A. Maşkin, S. V. Bahruşin, V. M. Lavronski, V. V. Stokliţkaia-Tereşkovici despre D. M. Petruşevski (fasc. II, 1946); S. A. Asinovskaia, Peredovoi russkii medievist T. N. Granovski (fasc. IV, 1953); S. I. Arhanghelski, Istoriceskie vzgleadi S. V. Eşevskogo\ I. N. Borozdin, K voprosu ob ucenili raznoglasiiah russkih medievistov 40— 70-h godov XIX v. (fasc. VI, 1955) ?i altele www.dacoromanica.ro 10 STUDIUL ISTORIEI ŞTIINŢEI ISTORICE 4 « Voprosî istorii »1 şi în culegerile Institutului de istorie al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. Srednie veka*. Alte lucrări istorice s-au tipărit în publicaţii ca: Studii asupra istoriei U.R.S.S., Perioada feudalismului, Revoluţia franceză burgheză din secolul al XVIII-lea (1941), Revoluţiile din anii 1848—1849 (1953), Revoluţia burgheză din Anglia în secolul al XVIII-lea (1955). Istoricii sovietici au trecut la alcătuirea unor lucrări de sinteză privind istoria patriei şi a ştiinţei istorice de peste hotare. Primele încercări de acest gen au fost lucrările lui N. L. Rubinştein, Istoriografia rusă (1941) şi ale lui O. L. Vainstein, Istoriografia evului mediu în legătură cu dezvoltarea gîndirii istorice de la începutul evului mediu pînă în zilele noastre (1940). Ambii autori au strîns un material faptic preţios, însă în examinarea problemelor principale ale dezvoltării ştiinţei isterice şi în aprecierea diferitelor concepţii istorice au comis greşeli serioase cu caracter obiectivist burghez. Ei au înfăţişat dezvoltarea ştiinţei istorice ca un proces unic, lin, nu au dezvăluit rolul marxismului în revoluţionarea ştiinţei, au supraapreciat influenţa istoriografiei străine asupra istoriografiei ruse şi sovietice etc. Înfrîngerea acestor greşeli a avut o mare importanţă pentru dezvoltarea ulterioară a istoriografiei sovietice. Un însemnat eveniment în ştiinţa sovietică trebuie considerat apariţia primului volum din Studii de istorie asupra ştiinţei istorice a U.R.S.S. sub redacţia lui M. N. Tihomirov (redactor principal), M. A. Alpatov şi A. L. Sidorov. în Studii de istorie asupra ştiinţei istorice a U.R.S.S. se arată aportul adus de învă- ţaţii ruşi în elaborarea nu numai a istoriei patriei, ci şi a istoriei universale, se realizează pentru prima oară o privire de ansamblu asupra dezvoltării ştiinţei istorice la popoarele din U.R.S.S., se analizează lupta dintre curentele progre- siste şi cele reacţionare în ştiinţa istorică şi se dezvăluie în mod just esenţa de clasă a acestor curente. Totodată însă, aşa cum a dovedit dezbaterea Studiilor de către istoricii din Moscova şi din alte oraşe, o serie de teze formulate aici 1 2 1 M. Gukovski, Italianskoe vozrojdenie v trudah rtisskih ucenih XIX veka (1945, nr. 5—6); A. Liublinskaia, Richelieu v istoriceskoi literature XIX—XX vv. (1945, nr. 10); O. Vainştein, Russko-şvedskaia voina 1655—1660 gg (Istoriograficeskii obzor) (1947, nr. 3); E. Gutnova, Thomas Carlyle kak istorik (1945, nr. 5 — 6); S. Kan, Vopros o manufakturnoi stadii ghermanskogo kapitalizma v istoriceskoi literature (1946, nr. 5—6); M. Alpatov, Politiceskie idei Fustei de Coulanges (1948, nr. 12); A. Z. Manfred, O nekotorîh antinaţionalnih tendenţiiah v sovremennoi Jranţuzskoi istoriografii (1954, nr. 3); A. D. Liublinskaia şi I. S. Kon, TrudifranţuzskogoistorikaMarcBloch (1955, nr. 8); S. B. Kan, Osvoboditelnaia voina 1813 g. v nemeţkai istoriceskoi literature (1955, nr. 2); M. Levcenko, Ch. Diehl i ego znaceniev vizantinovedenii (1947, nr. 3); B. Goreanov, G. A. Ostrogorski i ego trudi po istorfi Vizantii (1945, nr. 3— 4); A. I. Nemirovski, Voprosî istorii drevnego Rima v sovremennoi zapadno-ghermanskoi istoriografii (1954, nr. 12); D. Zandberg, Nemeţkie istoriki na slujbe ghermanskogo imperializma(1948, nr.'ll); A. Korşunski, Sovremennaia nemeţkaia istoriceskaia literatura o pricinah vozniknoveniia * tretei imperii» (1948, nr. 10); A. S. Erusalimski, O nekotorih popîtkah reabilitaţii ghermanskogo imperializma v sovremennoi reakţionnoi istoriografii (1953, nr. 8); I. I. Minţ, Noveişie uprajneniia amerikanskih falsifikatorov istorii SSSR (1953, nr. 11); A. L. Narociniţki, Reacfionnaia amerikanskaia literatura o dalnevos- tocinoi politike SŞA (1938-1945 gg) (1954 nr. 4); V. M. Kuliş, Falsifikaţiia istorii Stalingradskoi bitvî v reakţionnoi amerikanskoi i angliiskoi literature (1953, nr. 12); 1.1. Zvavici, Istoriografiia vneşnei politiki Velikobritanii v ee noveişih predstaviteleah (1947, nr. 2); S. Bahruşin, Voprosî istorii SSSR v traktovke « Cambridge Economic History * (1948, nr. 7); I. Zvavici, Istoriia angli- skogo rabocego dvijeniia v trudah Webb— ov i ih şkolî (1947, nr. 11); D. A. Avduşin, Neonorma- nistskie izmişleniia burjuaznih istorikov (1953, nr. 12); V. F. Semenov, Osnovnte napravleniia t) sovremennoi angliiskoi mediexdstike (1948, nr. 1); I. S. Miller, Istoriografiia Vostocinoi Evropiv osvejcenii I. Maţurek (1948, nr. 11) şi altele. 2 E. A. Kosminski, Klassovaia borba v angliiskoi derevne XIII— XIV w. (O'erk novei şei istoriografii) (fasc. III, 1951); A. I. Danilov, Sovremennoe sostoianie nemeţkoi burjuaznoi isto- riografii rannego Tn 6 STUDIUL ISTORIEI ŞTIINŢEI ISTORICE 11 au dat naştere la serioase discuţii. Redacţia a publicat în nr. 12 al revistei (« Voprosî istorii » — N.R.) pe anul trecut o dare de seamă privind dezbaterea acestei lucrări la consfătuirea istoricilor, plănuind ca în viitor să publice analiza amănun- ţită a acesteia. * în ciuda unor realizări, starea actuală a istoriografiei sovietice nu cores- punde sarcinilor ce-i stau în faţă. în ultimii ani, atenţia faţă de problemele istorio- grafiei a slăbit. în acest domeniu s-au scris extrem de puţine monografii. Lucru- rile stau prost mai ales în ceea ce priveşte studierea istoriografiei din perioada imperialismului de către istoricii sovietici. Nu este cercetată istoria ştiinţei istorice sovietice. Pe această temă s-au scris numai cîteva articole de revistă şi studii scurte, publicate în culegeri jubi- liare l, De asemenea, se studiază insuficient istoria ştiinţei istorice a popoarelor din U.R.S.S. Cu excepţia lucrării lui I. Zutis, Studii privind istoriografia Letoniei şi a cîtorva disertaţii, în ultimul timp nu a apărut nici o lucrare referitoare la istoriografia popoarelor din U.R.S.S. Totodată, în studierea problemelor de istoriografie se comit serioase greşeli principiale, care frînează dezvoltarea ştiinţei istorice. în multe lucrări se simplifică procesul complex al dezvoltării ştiinţei istorice şi se subapreciază moştenirea ştiinţifică. Analiza profundă a cercetărilor istori- cilor este deseori substituită de negarea în bloc a oricărei valori a lucrărilor respective, de lipirea diferitelor etichete, de sublinierea exclusiv a părţilor slabe a acestor lucrări, de ignorarea aportului pozitiv adus de diferiţi cercetători în ştiinţă. Un asemenea caracter au articolele din Marea enciclopedie sovietică ce tratează despre gînditorul progresist german Herder, sau despre istoricii F. H. Dalmann şi F. Valentin, despre istoricul francez Georges Lefebvre, despre istoricul englez D. Cowle * *, cît şi despre alţii. în articolul care se referă la marele savant italian B. Croce 3 tiu s-a spus nici un cuvînt despre cercetările sale istorice şi despre faptul că lupta sa pentru ştiinţa şi cultura laică au avut incontestabil o importanţă pozitivă. Articolul despre V. O. Kliucevski nu lămureşte rolul pe care l-a jucat acest mare învăţat de vază în dezvoltarea ştiinţei istorice ruse. în acest articol se demască numai concepţia greşită a lui Kliucevski asupra proce- sului istoric rus, expusă în Cursul de istorie a Rusiei. Cercetările preţioase ale lui Kliucevski în problemele concrete de istorie socială şi economică a Rusiei au rămas însă în afara cîmpului vizual al autorului *. Subaprecierea moştenirii ştiinţifice este caracteristică şi pentru capitolele de istoriografie ale lucrării Studii de istorie a U.R.S.S. Astfel, despre A. Presnea- kov, creatorul unei serii de lucrări preţioase privitoare la istoria rusă, se spune că « el era străin de explicaţia cu adevărat ştiinţifică a procesului de lichidare a fărâmiţării feudale»5. Despre Pavlov-Silvanski, care — primul dintre istoricii burghezi — a emis teza că Rusia a trecut de stadiul feudalismului, se spune că teoria sa asupra feudalismului este falimentară, iar lucrările sale « sînt un indiciu 1 Vezi 25 let istoriceskoi nauki v SSSR. Culegere de articole sub redacţia lui V. P. Volghin, E. V. Tarl6 şi A. M. Pankratova, M-L 1942. * Bolşaia sovetskaia enţiklopediia, ediţia a Ii-a, voi. 10, col. 608— 609; voi. 13, col. 313; voi. 6, col. 562; voi. 25, col. 59; voi. 22, col. 91. 8 Ibidem, voi. 23, col. 490. * Ibidem, voi. 21, col. 463—464. 8 Oeerkt istorii SSSR. a U'a> M., 1935, p. 16. 12 STtiDIUL ISTORIEI ŞTIINŢEI ISTORICE fProgramul partidului conservator, 1919, p. 15—16; vezi ţi p. 5—6). ’ Programul partidului con^jgf^ rn 20 Tlf. LTJNOtJ 2 altă parte aceste pămînturi n-ar fi putut fi cumpărate decît de ţăranii bogaţi, urmărindu-se astfel întărirea chiaburimii, pentru ca aceasta să devină suportul politic al regimului burghezo-moşieresc. Programul conservator propunea de asemenea măsuri pentru crearea unei mase de proletari agricoli care să fie utili- zaţi pentru muncă pe moşiile marilor latifundiari. Partidul conservator preconiza crearea unui organism central, condus şi mai ales subvenţionat de stat care să garanteze că pămînturile vîndute de moşieri vor fi plătite proprietarilor. Partidul conservator a fost obligat să-şi precizeze punctul de vedere în pro- blema agrară, deoarece celălalt partid de guvernămînt, partidul liberal, începuse să fluture ideea exproprierii marilor proprietăţi. Partidul liberal era pe de o parte exponentul capitalului industrial şi financiar, şi pe de altă parte exponentul unei bune părţi a moşierimii romîne. Avînd în vedere aceasta) putem afirma de la început ca partidul liberal era pentru menţinerea marii proprietăţi. Cum se explică atunci faptul că în 1913 partidul liberal pune în pro- gramul său — fără însă sa o rezolve — problema exproprierii ? Să credem că este vorba de intenţia liberalilor de a da pămînt ţăranilor? Foarte puţin probabil, deoarece puţin timp după sîngerosul an 1907, ziarul « Viitorul», organul parti- dului liberal, scria următoarele: « Să iasă din minţile ţăranilor ideea că statul e dator să le dea pămînt.,. La o cerere astfel formulată, societatea ro- mînească nu poate şă răspundă decît: nu!»1. Manifestul-program al partidului liberal din 1911 nu făcea altceya decît să susţină marea proprietate căreia i-a âsigurat « raporturi normale... cu muncitorii de pămînt». Neputînd ascunde adevărata sa poziţie faţă de marea proprietate, manifestul partidului liberal spunea mai departe: « Astfel,- preocupaţi de dezvoltarea firească şi liniştită a statului, am căutat şi vom căuta totdeauna şă dezrădăcinăm ideea greşită şi pri- fnejdioasă pe care unele legislaţii agrare au sădit-o în sufletul ţărănimii, că statul poate şi trebuie să fie distribuitorul direct şi etern al pămîntului » a. Chiar Spiru Ilaret, unul din falşii sprijinitori ai ţărănimii, nu se sfiise să declare că dacă îir putea să facă o reformă agrară, ar transforma pe ţărani mai degrabă în arendaşi decît în proprietari8. . Atunci care este explicaţia schimbării bruşte a punctului de vedere liberal ? Această schimbare trebuie căutată în faptul că Rbmînia se găsea în faţa unor situ- aţii cu totul deosebite; pe plan intern, evenimentele care aveau loc erau îngrijo- rătoare pentru burghezie. Vintilă Brătianu, unul din fruntaşii liberali, sezisînd priza politică a claselor dominante arăta că « ... pentru înlăturarea repetirii răului de care am suferit pînă în 1907, trebuie o acţiune hotărîtă pentru aplicarea refor- melor, completarea operelor sociale şi economice începute, operă atît de necesară statului nostru. Nu trebuie să aşteptăm ca o primejdie dinafară, unită cu o fră- pftîntare interioară, să prindă statul într-o situaţie mai grea ca aceea din .1907 »4. • .- Iar mai departe, Vintilă Brătianu arăta: « Uitarea învăţămintelor ce ar fi trebuit să tragem din revolta de la sate din 1907 se agravează prin faptul că în viitor trebuie Să ţinem seama şi de masele muncitoare de la oraşe, mai lesne de aprins şi de revoltat... Grevele, mişcarea sindicalistă, sînt probe evidenţe ale acestei 1 Citat în ziarul « Steagul *, din 12 mai 191S, p. 1, col. 1— 2. 1 Manifestul-program al P.N.L., 1911, p. 8—9. '* « Dacă cineva mi-ar da mie puterea ca să arendez ori să vînd ţăranilor toate moşiile, mai b‘ine aş vrea să le arendez decît să le vînd » (citat în Dezbaterile--Adunării Deputaţilor din 11 martie 1920, p. 983). . , 4 Vintilă Brătianu, cr>z^ww.daR}«iomfloica joi 9. 3 POZIŢIA PARTIDELOR POLITICE DIN RO,VlNlA FAÎĂ DE PROBLEMA AGRARĂ 2î mişcări »l. Avertizînd clasele dominante, al căror exponent era, Vintilă Brătianu conchidea:« Dacă nu vom reveni la o conştiinţă mai luminată a rolului reprezen- tanţilor statului, avem de prevăzut o criză financiară sporită prin cerinţele unei vieţi mai complicate şi unor nevoi mai mari ale statului, într-o perioadă de scum? pire a traiului, şi o criză socială complicată de rîndul acesta prin mişcarea munci- torească de la oraşe» 2. * * După 1907 a luat un. puternic avînt mişcarea muncitorească Care s-a întărit în anii următori într-o măsură însemnată faţă de anul răscoalelor ţărăneştf. Poli4 ticienii liberali începuseră să înţeleagă că starea economică a ţărănimii era «into-* lerabilă » aşa cum se'prezenta. Pentru a preveni izbucnirea unor răscoale ţărăneşti şi unirea Lor cu mişcarea muncitorească revoluţionară, în dezvoltate, liberalii au hotărît să promită ţăranilor pămînt. Pe plan extern războaiele balcanice izbucniseră şi evenimentele care se preci- pitau anunţru războiul mondial. Liniştea internă trebuia asigurată, iar ţărănimea ferită de influenţa clasei muncitoare, pentru că marea masă a poporului rcmîn era menită să servească drept carne de tun în războiul care devenea din ce în c« mai ameninţător. Cum ar fi putut conducătorii politici liberali — care inten* ţionau să antreneze Romînia în războiul imperialist — să ceară ţărănimii să .lupte pentru apărarea moşiilor pe care le muncea în dijmă ? Mai mult chiar, războaiele balcanice şi trecerea armatelor peste Dunăre au deschis ochii ţărănimii asupra unor stări de fapt deosebite de cele din Romînia; în ţara vecină, Bulgaria, avuseseră loc transformări radicale în direcţia burghezo-democratică, iar latifundiile lichidate. Toate acestea au contribuit la hotărîrea partidului liberal de a prezenta în 1913. noul său program care cerea printre altele exproprierea moşiilor avîrid peste 1 000 ha 3 şi acordarea votului universal. Aceasta presupunea modificarea pâr* ţială a Constituţiei. > La 7 20 septembrie 1913, ziarul « Viitorul» publica scrisoarea lui I.C.i Bră- tianu prin care promitea ţăranilor o reformă agrară şi una electorală în eventual litatea venirii la putere a unui guvern liberal. La sfîrşitul aceluiaşi an .este adds la putere un guvern liberal, iar în aprilie 1914 parlamentul dominat de liberali aproba propunerea de revizuire a Constituţiei. % Au avut loc noi alegeri, iar în iulie 1914 s-au întrunit Camera şi SenatuJ care trebuiau să legifereze reformele făgăduite4. ; , Reformele anunţate de liberali lăsau însă neatinse bazele proprietăţii moşie*- reşti. Pămîntul expropriat trebuia plătit la pteţul zilei; pe de altă parfe, dată 1 Vintilă Brătianu, Crize de stat, 1901—1907— J.913, p. 21. * Ibidem, p. 28. *« Lim-ta inferioară a marii proprietăţi rurale ar fi în apropierea cifre; de Iooq Ka (Pietreanu, Exproprierea }i modalitatea puterii ei, p. 19). » * Alături de punctul de vedere liberal erau şi conducătorii partidului conservator (frac- ţiunea takistă), care se desprinsese încă din 1908 de partidul conservator; ei reprezentau inte- resele acelei părţi a moşierimii care avea O serie de interese şi în industrie, precum şl legături cu capitalul străin. Această fracţiune fusese creată în scopul * modernizării partidului conservator, asimilării sale cu starea socială de faţă a Romîniei . . . Romînia are nevoie "de un partid conservator democratic în compunerea sa, progresist în tendinţele sale, dar repre- zentînd cu încredere ideile conservării sociale » (Vezi Partidul conservator democrat, istoricul Constituirii lui, p. 14—15). în problema agrară, fracţiunea takistă admitea reforma agrară preconizată de liberali, accentuînd asupra justei despăgubiri a expropriaţilor. Prin aedasta Take Ionescu’urmărea în realitate -* conform declaraţiilor sale — ideea de Conser- vare socială, ceea ce.însemna supremaţia economică a moşierimii (Vezi Dezbaterile Adunării Deputaţilor din 5 martie 1914, p. 110). . . www.dacoromamca.ro tu. lunGU 4 'id fiind limitarea suprafeţei expropriabile, însemna că pămîntul expropriat ar fi ajuns în manile chiaburilor. Totuşi, liberalii au căutat să amîne chiar şi aplicarea acestei reforme limitate. Parlamentul a amînat revizuirea Constituţiei pentru o perioadă de trei ani. Istoriografia burgheză a căutat să explice această amînare prin izbucnirea războiului mondial. Această explicaţie nu corespunde realităţii. Conducătorii liberali şi-au dat seama de jocul periculos în care s-ar fi angajat dacă ar fi pornit la realizarea unui simulacru de reformă care ar fi trezit profunde nemulţumiri în rîndul maselor. De asemenea, dacă problema agrară nu a mai fost pusă în dis- cuţie după 5 iulie 1914, aceasta se datoreşte faptului că fruntaşii liberali au încer- cat să tergiverseze rezolvarea ei în aşteptarea unor împrejurări mai favorabile pentru clasele dominante. Din cele arătate pînă acum rezultă că nu preocupări de natură filantropică au' determinat pe conducătorii liberali să « se sacrifice », ci teama ca nu cumva o. răscoală a ţărănimii sprijinită şi îndrumată de proletariat, unirea deci a luptelor muncitoreşti cu cele ţărăneşti, să surpe puterea economică pe care o aveau în mîna lor clasele exploatatoare. în anul 1910, a luat fiinţă partidul naţional-democrat condus de Nicolae forpa şi A.C. Cuza. Reprezentant al micii burghezii romîne şovine, partidul naţional-democrat a trecut în programul său cîteva puncte generale privind pro- blema agrară, care mergeau pe linia menţinerii marii proprietăţi: revizuirea operei de împroprietărire de la 1864, în sensul întregirii împroprietăririi acolo unde s-a dat lipsă, colonizarea pe moşiile statului cu plugari romîni aleşi şi întemeierea de ferme model, cumpărarea de către Casa rurală a moşiilor aparţinînd societăţilor de asigurare şi instituţiilor de binefacere, interzicerea drep- tului pentru ţărani de a lua moşii în arendă etc. * *. Programul nu spunea nici un.cuvînt despre o expropriere, nici măcar în 6ensul burghez, a marilor latifundii. Partidul social-democrat din Romînia, reorganizat în 1910, se găsea sub in- fluenţa spiritului reformist al Internaţionalei a Il-a. Conducerea partidului social- democrat, influenţată de ideile oportuniste ale lui Gherea, refuza calea luptei pentru desăvîrşirea revoluţiei burghezo-democratice sub hegemonia proletaria- tului, singura cale care ar fi permis rezolvarea radicală a problemei agrare. Cu prilejul răscoalelor din 1907, conducerea oficială a mişcării muncitoreşti, împotriva yoînţei muncitorilor, care au sprijinit acţiunile revoluţionare ale ţăranilor, nu numai că nu a indicat ţărănimii calea luptei împotriva moşierimii, ci dimpotrivă SF-a situat chiar pe poziţia condamnării răscoalelor, neînţelegînd că ţărănimea avea în stare latentă o nemărginită capacitate revoluţionară care trebuia să fie canalizată spre alianţa cu proletariatul. Programul partidului social-democrat din 1910 \ care nu vorbea nimic despre sarcina desăvîrşirii revoluţiei burghezo- democratice, preconiza o serie de măsuri care nu puteau duce în nici un caz la rezolvarea radicală a problemei agrare în ţara noastră. Astfel, în program nu se vorbea despre lichidarea marii proprietăţi, ci numai despre răscumpărarea silită fii funcţie de necesităţi a unei părţi cît mai întinse din marea proprietate şi for- marea unui fond funciar naţional, administrat de comune, sub supravegherea statului. Din acest fond urma ca ţăranilor săraci, lipsiţi de pămînt, să li se dea loturile necesare pentru crearea unor gospodării ţărăneşti. Ceea ce era însă mai carac- * Consfătuirea din 23—24 aprilie 1910 a partidului nafionalisl-democrat. Programul, p. 111. * Programul P.S.D. din Rominia, votat la Congresul din 31 ianuarie, 1 — 2 februarie 1910. * 4r~44 www.dacoromanica.ro POZIŢIA PARTIDELOR POLITICE DIN IlOMINIA FAŢĂ. DE PROBLEMA AGRAR\ 1 teristic în acest program era faptul că ţăranul astfel înzestrat putea să treacă con- tractul de arendare unei terţe persoane, cu condiţia ca aceasta să cultive singură pămîntul, ceea ce ar fi permis crearea nestingherită a burgheziei săteşti; acest program de asemenea nu limita suprafaţa de pămînt pe care ar fi putut-o arenda cineva. Partidul social-democrat, deci, chiar de la reorganizarea sa, a păşit pe calea reformelor burgheze. Cîţiva ani mai tîrziu, în 1914, cînd problema exproprierii, pusă de partidul liberal, era la ordinea zilei, congresul partidului socialist adoptă formula expro- prierii marii proprietăţi. în raportul prezentat la acest congres se arăta necesitatea introducerii raporturilor burghezo-capitaliste prin suprimarea tuturor rămăşi- ţelor feudale, deoarece — spunea raportul — numai într-un regim curat capitalist se putea pregăti socialismul. Raportul nu cerea desfiinţarea marii proprietăţi, ci numai reducerea proprietăţii latifundiare « anormale şi parazitare la justa ei proporţie, expropriind o parte din întinderea ei spre a întregi mica proprietate, prefacînd-o din aparentă şi neoiobagă, în reală şi liberă » *. Aceasta însemna men- ţinerea proprietăţii moşiereşti. în principiu, programul partidului socialist din 1914 nu se deosebea de cel al partidului liberal: şi unul şi celălalt preconizau o oarecare reducere a latifundiilor, dar menţinerea marii proprietăţi. * Evenimentele din timpul războiului imperialist au silit partidele burghezo- moşiereşti să reia promisiunile cu privire la reforma agrară. Mizeria şi nenoroci- rile provocate de războiul imperialist au dus la creşterea luptelor populare. De teamă ca nu cumva revoluţia să se extindă şi în rîndurile soldaţilor romîni pe scară mare, guvernul burghezo-moşieresc a fost nevoit să reia promisiunile cu privire la împroprietărire. în faţa acestei situaţii, partidele liberal şi conservator, în ciuda contradic- ţiilor neesenţiale dintre ele, au căzut la înţelegere cu privire la introducerea în Constituţie a unei clauze care promitea efectuarea reformei agrare, şi astfel în iulie 1917, parlamentul de la Iaşi a modificat Constituţia2. în textul modificat al Con- stituţiei se spunea că « pentru cauză de utilitate naţională, se sporeşte întinderea proprietăţii rurale ţărăneşti prin exproprierea terenurilor cultivabile... cu scopul de a se vinde ţăranilor cultivatori de pămînt, cu precădere ţăranilor mobilizaţi din această categorie şi a familiilor lor, dacă ei au murit din cauza sau în timpul răz- boiului » 3. Desigur, nu se vorbea nimic despre lichidarea marii proprietăţi moşie- reşti care, deşi redusă, urma să rămînă în fiinţă. Art. 19 prevedea în continuare suprafeţele de pămînt care urmau să fie expropriate în întregime, precum şi cele ce trebuiau expropriate parţial. Se preciza de asemenea că se va expropria din proprietatea rurală particu- lară o întindere de 2 milioane hectare teren arabil, ceea ce reprezenta mai puţin de jumătate din suprafaţa de pămînt din posesia marii proprietăţi. Exproprierea trebuia să se facă pe temeiul unei scări progresive, care lăsa moşiilor un minimum intangibil de 100 ha. Art. 19 prevedea că legile speciale de expropriere vor fi promulgate abia şase luni după sfîrşitul războiului. Prin aceasta guvernul liberal 1 « Romînia Muncitoare », nr. 41, din 15 aprilie 1914 (Sublinierea noastră). 1 Este de remarcat că regele a promis reforma agrară încă din martie 1917, numai la eîtcva zile după izbucnirea revoluţiei burghezo-democratice din Rusia. 3 * Monitorul Oficial *, nr. 93, din.20 iulie 1917. . www.dacoromamca.ro 24 TR. LUNGU 6 urmărea tergiversarea elaborării legilor speciale — deci a aplicării reformei agrare. în plus, legea pentru modificarea art. 19 nu preciza care trebuia să fie considerat sfîrşitul războiului: încheierea armistiţiului sau încheierea tratatului de pace, ceea ce putea da noi motive pentru amînarea reformei. Faptul că în art. 19 modificat din Constituţie, se prevedea exproprierea numai a 2 milioane de ha şi se fixa preţul moşiilor expropriate, însemna un mij- loc de apărare a intereselor marilor proprietari, pe care îl înscriau în Constituţie. Rezolvarea pe cale legală a exproprierii avea menirea să constituie o pavăză împotriva unei rezolvări mai radicale, pe cale revoluţionară; fixarea preţului însemna de asemenea asigurarea pentru clasele dominante că în schimbul pămîn- tului expropriat se vor acorda « despăgubiri» corespunzătoare. Reforma agrară promisă prin modificarea Constituţiei avea un caracter pur declarativ, deoarece nu se putea aplica atîta vreme cît nu avea prevederi concrete şi nu era urmată de legi ordinare. îndată după modificarea art. 19 din Constituţie, aplicarea practică a reformei agrare este scoasă din nou de la ordinea de zi; intenţia partidului liberal de a ter- giversa cît mai mult reforma era în concordanţă deplină cu aceasta. Fusese ela- borat şi consfinţit prin lege principiul exproprierii şi aceasta era deocamdată sufi- cient pentru a amăgi masele ţărăneşti şi a le împiedica să se unească cu clasa mun- citoare. ★ Semnarea păcii de la Bucureşti în martie 1918 aduce la conducerea ţării un guvern conservator în frunte cu Marghiloman, duşman declarat al oricărei reforme, îndată după venirea sa la guvern, Adunarea constituantă, care avea menirea să elaboreze legea pentru reforma agrară este dizolvată şi se ţin noi alegeri. în refe- ratul prezentat regelui în care motiva dizolvarea parlamentului, Marghiloman arăta că guvernul conservator era hotărît să întreprindă o operă de reorganizare a tuturor ramurilor activităţii de stat şi în primul rînd o reformă agrară şi una elec- torală x. Prin măsurile pe care le-a luat însă, partidul conservator a dovedit că era departe de a accepta o reformă agrară, aşa după cum făgăduise. Guvernul conser- vator a anunţat o reformă sui generis, care nu trebuia să aducă moşierilor nici un fel de prejudiciu: ţăranii puteau cumpăra pămînt de la proprietarii dispuşi să-şi vîndă moşiile, urmărindu-se astfel întărirea chiaburimii care era menită să con- tribuie la « asigurarea echilibrului social » Ia ţară. « Visăm o clasă de ţărani înstă- riţi » 2, spune Marghiloman în discursul ţinut la Bîrlad cu prilejul campaniei electorale. Punctul de vedere conservator nu a putut fi pus în practică, deoarece în 24 octombrie 1918 noul guvern condus de generalul Coandă a anulat toate legile elaborate în timpul guvernării conservatoare, astfel că pînă în toamna anului 1918 nu avem nici o concretizare a legii din 20 iulie 1917. Un fapt destul de semnificativ trebuie remarcat: preocuparea tuturor parti- delor de a întîrzia cît mai mult aplicarea reformei. în timp ce conservatorii, după cum am văzut mai sus, încercaseră în mod direct să o anuleze prin diverse palea- tive, liberalii adoptară alte metode. Ei s-au mulţumit cu modificarea art. 19 din Constituţie şi sub pretextul elaborării definitive a legii de expropriere, au întîrziat apariţia acesteia. Dar starea de spirit a populaţiei rurale din vechea Romînie şi i «Gazeta Bucureştilor», din 10 mai 1918, *Steagul ’ din 31 mai Ww.dacaromanicajo POZIŢIA PARTIDELOR politice din romînia faţă de problema agrarA 26 din teritoriile alipite, nemulţumirile crescînde din rîndurile ei, impuneau măsuri imediate. Evenimentele sîngeroase din 13 decembrie 1918 din Bucureşti trezesc din nou la realitate forurile guvernante care, fără să aştepte un nou parlament, trec la elaborarea diferitelor legi pentru reforma agrară, urmînd ca acestea să fie apoi ratificate de corpurile legiuitoare1. Astfel, la 16 decembrie 1918, la numai trei zile după măcelul din piaţa teatrului, a fost publicat primul decret pentru reforma agrară pe baza căruia urma ca pămîntul să fie expropriat şi dat obştiilor săteşti de arendare, constituite special pentru această operaţie. Acestui decret, care privea numai vechea Romînie, îi urmează cîteva zile mai tîrziu, la 22 decembrie, decretul privind reforma agrară din Basarabia cotropită de Romînia burghezo-moşierească. Este interesantă graba cu care guvernanţii liberali au publicat această lege. Al. Marghiloman menţionează în memoriile sale că legea n-a fost citită în Consiliul de miniştri şi că totul a fost făcut în mare grabă de Creangă, Vintilă Brătianu şi I. Gh. Duca. Cărui fapt se datoreşte această urgenţă ? Desigur teama ca nu cumva mişcă- rile muncitoreşti care culminaseră cu 13 decembrie să antreneze masele de ţărani dornice de pămînt şi astfel să se creeze alianţa dintre clasa muncitoare şi ţărănime, a fost principala cauză care a determinat graba guvernanţilor liberali. Cu elaborarea acestor legi din decembrie 1918, începe o a doua etapă în [jolitica agrară a partidelor politice din ţara noastră; această etapă este şi mai ungă şi mai plină de frămîntări decît prima. Prevederile acestor decrete-legi ară- tau o dată mai mult că în intenţia politicienilor burghezo-moşierimii era tendinţa de a tergiversa cît mai mult lucrurile pentru ca în funcţie de evenimentele interne şi externe să-şi definească poziţia. O cercetare atentă a evenimentelor care au avut loc în ţara noastră în anii de mari frămîntări 1917—1919 arată că atît partidele existente în vechea Romînie şi în teritoriile ocupate, cît şi cele create în aceşti ani, au căutat să-şi fixeze o anu- mită poziţie faţă de problema agrară. Majoritatea acestora au în fruntea progra- melor lor, într-o formă sau alta, rezolvarea uneia din cele mai spinoase probleme care s-au pus după război: exproprierea şi împroprietărirea. Pentru această peri- oadă se impunea claselor dominante crearea unui partid politic menit să tempereze avîntul de luptă al ţărănimii, care a urmat sub influenţa Marii Revoluţii Socia- liste din Octombrie. Burghezia şi moşierimea romînă au reuşit să facă acest lucru prin crearea la 5 decembrie 1918 a partidului ţărănesc. Cu toate că partidul ţărănesc a fost creat în perioada imediat post-belică, totuşi originile sale ideologice sînt mai vechi, avînd rădăcini adînci în poporanism. Scopul acestui nou partid era destul de bine reliefat de Virgil Madgearu, unul din conducătorii săi, care scria într-un articol: « Ce poate să fie dar mai firesc şi mai necesar astăzi după lecţia rusă decît organizarea politică a ţărănimii... pentru ca să nu fie un aluat... în mîinile unei eventuale încercări de dictatură proletară. .. » 2. Preocuparea de bază a unui asemenea partid burghez care avea pe frontispi- ciul său titulatura de « ţărănesc », era deci în primul rînd aceea de a rupe ţărăni- mea, acest « aluat », de aliatul său firesc, proletariatul, şi să-i canalizeze energiile 1 Este de reţinut faptul că deşi guvernul de tehnicieni condus de generalul Coandă pre- zentase regelui un proiect de reformă agrară elaborat de Fotin Enescu, ministiul agricul- turii în acest guvern, regele nu a dat curs acestuia, ci l-a tinut pînă ce a a dus la putere guvernul liberal (Vezi Marghiloman, Note politice, voi. IV, 1918, p. 200—201). 1 « Ţara Nouă », an I (191 26 TH. LUNGU 8 spre cu totul alte preocupări decît cele revoluţionare. Pentru .atingerea acestui scop, partidul ţărănesc nu a ezitat să facă o propagandă deşănţată, susţinînd în programul său că luptă pentru ca fiecare ţăran trecut de 21 de ani precum şi vădu- vele, să aibă în folosinţă exclusivă 10 pogoane de pămînt de calitatea întîia, 15 pogoane de calitatea a doua sau 20 de calitatea a treia. Partidul ţărănesc elabora diverse formule în ceea ce privea reforma agrară, în funcţie de dezvoltarea luptelor revoluţionare. Astfel în perioada avîntului revo- luţionar din anii imediat următori Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, ţără- niştii au elaborat un program care cuprindea mai multe promisiuni demagogice, inclusiv exproprierea moşiilor de peste 50 pogoane de pămînt x. La începutul celui de al treilea deceniu al sec. XX partidul ţărănesc părăseşte poziţia pseudo-democratică «radicală» şi începe să susţină în mod deschis punc- tul de vedere al celorlalte partide burghezo-moşiereşti, ajungînd ca în proiectul de lege pentru reforma agrară prezentat din iniţiativă parlamentară în martie 1920, să susţină puncte ca: menţinerea marii proprietăţi, crearea proprietăţii mijlocii, respectiv a burgheziei săteşti etc. Pentru a sustrage de la expropriere o bună parte din suprafeţele de pămînt ale marii proprietăţi, proiectul de reformă agrară ţărănist din 1920 prevedea crearea a o mulţime de ferme model, staţiuni de selecţionare, staţiuni zootehnice, precum şi a unor loturi demonstrative care puteau fi apoi încredinţate spre exploatare « unor săteni destoinici». Crearea gospodăriilor chiabureşti era urmărită în mod consecvent de lege, care prevedea ca în anumite regiuni — în special în cele de colonizare — să se creeze loturi de 10—50 ha care ar fi fost în măsură « să adopte mai cu grijă metodele tehnice cele mai raţionale şi mijloacele pele mai moderne în agicultură» 2. Or, în condiţiile agriculturii capitaliste numai gospodăriile chiabureşti sau moşiereşti au posibilitatea de a aplica o tehnică mai avansată. Proiectul înfiinţării unor gospodării de 10—50 ha care să adopte metodele tehnice cele mai raţionale era în realitate un proiect de întărire a gospodăriilor chiabureşti. Excepţiile numeroase create de proiectul de lege ţărănist duceau la menţinerea mai departe a marii proprietăţi. Aşa bunăoară art. 6 din lege prevedea că propri- etarii care posedau pe proprietăţile lor ferme în care fuseseră învestite capitaluri puteau să păstreze o întindere totală de 250 ha în regiunile populate şi 500 ha în regiunile de colonizare. Tot acest articol prevedea că de la expropriere erau exceptate terenurile agricole care s-ar fi obţinut prin secare de bălţi. Ba mai mult, în regiunile de colonizare, după satisfacerea necesităţilor locale de împroprietărire pînă la aducerea coloniştilor, pămînturile urmau să rămînă în stăpînirea moşierilor. Toate aceste prevederi vizau în realitate menţinerea marii proprietăţi moşiereşti3. Din această sumară expunere a proiectului de lege prezentat în martie 1920 rezultă că partidul ţărănesc era departe de a formula o lege mai favorabilă ţăranilor. Cu prilejul discutării proiectului de lege prezentat în 1921 de guvernul Averescu, acesta, referindu-se la legea formulată de Mihalache, spune: « . . .Sîntem pe acelaşi teren, căci dacă luăm proiectul zis Mihalache şi proiectul actualului guvern, vom vedea că şi în o parte şi în cealaltă parte, marea proprietate e păstrată cam în aceleaşi condiţii» 4. Sintetizînd cele spuse mai sus, în legătură cu partidul ţără- nesc, putem trage cîteva concluzii: partidul ţărănesc susţinea îndeosebi interesele burgheziei satelor. El a fost creat cu scopul de a rupe ţărănimea de aliatul său firesc 1 « Ţara Nouă* * an. 1 (1919), nr. 14, din 15/28 septembrie. * Dezbaterile Adunării Deputaţilor, 16 martie 1920, p. 1038. 8 Ibidem, p. 1040. * Ibidem, 7 iulie 1921, p. 3004. - . www.dacoromamca.ro 9 POZIŢIA PARTIDELOR POLITICE DIN ROHlNIA FAŢĂ DE PROBLEMA AGRARĂ 27 proletariatul. în problema agrară, partidul ţărănesc s-a situat pe linia celorlalte partide bugheze, aceea de a micşora într-o oarecare măsură marile latifundii, menţinînd însă în esenţă marea proprietate pînă la 500 ha. Partidul poporului condus de generalul Averescu este cel de-al doilea partid ca importanţă creat după război de burghezia şi moşierimea romînă, cu scopul de a susţine interesele marii proprietăţi sub o altă firmă. De altfel, numai prezenţa în fruntea acestui partid a lui Averescu, Garoflid şi Argetoianu constituia asigurarea că vor fi păstrate privilegiile marii proprietăţi. Argetoianu, ministrul de Interne, aducea la temelia legii pentru reforma agrară broşura sa scrisă în 1913 *, contra oricărei împroprietăriri, precum şi opoziţia sa din 1917 de la Iaşi contra expro- prierii moşiilor; Garoflid, ministrul agriculturii, aducea lucrările sale favorabile marii proprietăţi2, precum şi memoriul marilor proprietari al cărui autor era 8; Averescu, şeful guvernului, aşeza legea pentru reforma agrară pe mormintele celor 11 000 de ţărani asasinaţi în 1907 din ordinul său. Aceştia erau cei mai importanţi conducători ai partidului creat imediat după pacea de la Bucureşti sub numele iniţial de «Liga poporului ».în actul de constituire publicat în 14 aprilie 1918 în ziarul« îndreptarea » se spunea pentru a înşela masele, că partidul va lupta pentru « reforma agrară, cu trecerea pămînturilor expropriate astăzi numai în principiu, în stăpînirea efectivă şi imediată a sătenilor prin mijlo- cirea obştiilor săteşti. . . », în actul de constituire al Ligii poporului nu se vorbea însă nimic despre nece- sitatea trecerii în proprietatea ţăranilor şi a pămînturilor moşiereşti care nu intrau în prevederile Constituţiei modificate. Programul partidului poporului, adoptat în octombrie 1919 cu prilejul congresului ţinut la Eforie, conţinea unele puncte privitoare la problema agrară, care nu se deosebeau de cele susţinute de liberali, prevăzute în Constituţia modificată în 1917 la Iaşi.4 între punctul de vedere al partidului liberal şi cel al partidului poporului nu erau decît deosebiri neesenţiale, care decurgeau din modul diferit pe care acestea îl adoptau pentru a ajunge la aceleaşi scopuri. Astfel, practica exproprierii dovedise că sistemul scării progresive propus de liberali în Decretul din 16 decem- brie 1918 nu putuse satisface toate prevederile Constituţiei (nu se expropriaseră pe baza acestui decret decît 1 553 547 ha din proprietatea particulară, în loc de 2 milioane ha). Decretul-lege pentru reforma agrară din vechea Romînie, din iulie 1921 prezentat de guvernul Averescu, a pus în lumină caracterul demagogic al făgăduielilor partidului poporului. Dar fiindcă în 1921 luptele revoluţionare erau în descreştere, decretul conţinea o serie de clauze net favorabile moşierilor, pre- văzînd înlocuirea sistemului exproprierii pe bază de scară progresivă prin plafonul maxim regional de expropriere. în expunerea de motive care însoţea proiectul de lege din 1921 se arăta că dacă s-ar fi continuat cu aplicarea scării progresive s-ar fi ajuns la reducerea tuturor moşiilor la suprafaţa mijlocie de aproximativ 120 ha 5. în plus legea din 1921 prevedea crearea şi întărirea proprietăţii mijlocii în care Garoflid includea supra- feţele între 25—100 ha. Ideolog al burgheziei romîneşti, Garoflid socotea că «rolul social al claselor mijlocii, al burgheziei mijlocii, este foarte însemnat»6. 1 C. Argetoianu, Marea noastră proprietate ji exproprierea, 1913. * C. Garoflid, Păreri in chestia agrară, 1907; idem, Problema agrară fi dezlegarea ei, 1917. 8 Memoriul marilor proprietari din 1919 se ridica Împotriva oricărei exproprieri, indiferent de forma în care trebuia făcută. * Vezi Programul Ligii poporului din 1920. * Dezbaterile Senatului, 21 februarie 1921, p. 393. * « Arhiva pentru ştiinţă şi reformă socială *, an VI.(1926), nr. 122, p. 37. www.aacoramamcajo 28 TR. LUN6U 10- în rest, asemănările dintre partidul poporului şi partidul liberal în problema agrară erau evidente *. Realizarea principalului punct de vedere liberal — men- ţinerea marii proprietăţi — era urmărită în cele mai mici amănunte de proiectul de lege averescan. Astfel, art. 32 al legii propusă de guvernul Averescu arăta că exproprierea se va aplica timp de 12 ani de la promulgarea legii, iar dacă, după acest termen pămîntul nu ar fi fost dat ţăranilor, urma să fie restituit vechiului proprietar. Cu alte cuvinte, dacă în regiunile de colonizare nu s-ar fi putut împro- prietări ţăranii, acest pămînt trecea în mod automat după 12 ani în proprietatea fostului stăpîn. Vedem dar că averescanii strecurau chiar în decretul-lege posi- bilitatea de a se reface marea proprietate. Pentru a împiedica diviziunea proprietăţii mari care ar fi rămas după expro- priere, legea pregătea limitarea divizibilităţii acesteia care era «încă necesara dez- voltării ţării, misiunea ei istorică fiind de abia la începutul ei»2. Punctele prevăzute în programul partidului poporului,precum şi concreti- zarea lor în legea pentru reforma agrară din 1921, arătau că partidul poporului era unul din principalii piloni ai regimului burghezo-moşieresc. El era o creaţie a partidului conservator şi liberal: partidul conservator era reprezentat în conducerea noului partid hibrid prin Garoflid şi Argetoianu, iar cel liberal prin punctele pre- văzute în programul acestuia, care erau adoptate uneori întocmai, alteori adaptate de conducerea averescană. Partidul conservator-democrat, devenit după război partidul democrat, condus de Takelonescu, se menţine pe linia adoptată în 1914 şi susţine rezolvarea pro- blemei agrare în sensul punctului de vedere liberal. Preocuparea de bază a pro- gramului democrat era nu atît exproprierea — pe care o accepta aşa cum era formulată de partidul liberal — cît mai ales plata « dreaptă » şi desigur cît mai avantajoasă pentru proprietari, precum şi proprietatea individuală 3. Era firesc ca Take Ionescu şi partidul său să accepte formula liberală faţă de expropriere, atîta vreme cît exista foarte multă apropriere din punct de vedere ideologic între cele două partide 4. Şi unul şi celălalt partid reprezentau pe de o parte interesele burgheziei romîneşti şi pe de altă parte interesele unei părţi destul de apreciabile a marei moşierimi. în faptul că partidul democrat reprezenta interesele moşierimii romîne care avea interese adînci şi în industrie, consta cerinţa pentru o «justă despăgubire » care urma să fie acordată celor expropriaţi; bineînţeles că « democraţii » urmăreau ca aceste « despăgubiri » să fie plasate în diferite întreprinderi industriale. în vechea Romînie precum şi în teritoriile alipite, mai existau o puzderie de alte partide create de burghezia şi moşierimea romînă cu scopul de a înşela masele de muncitori şi ţărani prin diverse formule care aveau chipurile scopul să contribuie la îmbunătăţirea soartei lor. Astfel de partide erau: partidul muncii, creat de Tran- 1 Cu prilejul primei împroprietăriri care a avut loc în 1920 în comuna Gurbăneşti, jud. Ilfov, Averescu a trimis o telegramă regelui şi una adevăratului său şef politic Brătianu, prin care arăta acestuia din urmă, că în realitate el este părintele împroprietăririi. (Aceasta arăta că în fond Averescu nu era decît omul de casă al lui Brătianu). 1 Expunerea de motive asupra proiectului de lege, privind reforma agrară, prezentată de V. Kogălniceanu (în: Christodorescu şi D. C. Ştefănescu-Priboi, Codul legislaţiuniipentru utilitate naţională, p. 77). 8 într-un interviu acordat de Take Ionescu organului partidului ţărănesc basarabean «Sfatul Ţârii «, acesta declară: . . . « Pentru mine numai principiile sînt esenţiale .şi nu văd chestie de principiu decît proprietatea individuală în opunere cu proprietatea colectivă şi dreapta, echitabila despăgubire a celor expropriaţi * (« Sfatul Ţării », din 1 august 1919). 8 Această apropiere a contribuit în mare măsură la colaborarea lui Take Ionescu cu guvernul liberal în perioada neutralităţii Romîniei şi în prima parte a războiului. — www.dacaramanicajo 11 POZIŢIA PARTIDELOR I'OLITICE DIN ROMÎNIA FAŢĂ DE PROBLEMA AGRARĂ 29 cu-Iaşi în 1917 care era mai degrabă o dezidenţă a partidului liberal1; partidul naţional-radical al ţăranilor şi muncitorilor 1 2, precum şi partidul ordinei sociale 3. Faţă de problema agrară, aceste partide mărunte aveau o poziţie foarte asemănă- toare cu partidele mari care le patronau: simulacrul de reforme pe care le propu- neau prevedeau menţinerea marii proprietăţi, despăgubiri pentru terenurile expropriate etc. Prin programele lor, se adresau ţăranilor şi muncitorilor, chemîn- du-i să contribuie la «liniştea patriei», îndemnîndu-i să nu plece urechea la zvonurile « duşmanului dinăuntru », adică la chemarea de luptă a grupurilor revo- luţionare comuniste care se situau cu fermitate pe poziţia lichidării proprietăţii moşiereşti şi a eliberării din asuprire şi exploatare a celor ce muncesc. După Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie, în sînul partidului socialist din Romînia se manifestă trei curente: pe de o parte curentul deschis oportunist, condus de elemente trădătoare ale clasei muncitoare, social-democraţii parla- mentari 4; pe de altă parte, noul curent revoluţionar constituit din grupurile comu- niste conduse de elementele cele mai înaintate ale clasei muncitoare (Leonte Filipescu, Pavel Tcacenco, Constantin Ivănuş, Al. Constantinescu); grupurile comuniste aduceau elementul nou, revoluţionar, în sînul mişcării muncitoreşti din Romînia. între cele două curente s-a situat gruparea centristă în frunte cu Ilie Moscovici, care utiliza o frazeologie revoluţionară pentru a nu se demasca în faţa maselor şi care evita să ia pe faţă apărarea politicii trădătoare social-democrate de dreapta. Această grupare se intitula chiar « comunistă », dar în acelaşi timp milita pentru unitatea neprincipială între elementele revoluţionare şi social-democrate de dreapta. în această perioadă, propice pentru declanşarea revoluţiei, se punea problema de partea cui va fi ţărănimea. Am văzut mai sus cum clasele dominante, de teama mişcărilor ţărăneşti, au încercat ca prin mirajul reformei agrare să atragă ţărănimea de partea lor şi să o transforme dintr-o rezervă a proletariatului într-una a burghe- ziei. Această încercare a izbutit temporar, datorită fătului că în ţara noastră a lipsit un partid proletar revoluţionar care să făurească alianţa proletariatului cu ţărănimea. Conducerea partidului socialist din Romînia, sub presiunea elementelor revoluţionare, a formulat în decembrie 1918 un proiect de program intitulat Declaraţia de principii. în care era‘condamnată teoria reformistă a integrării paşnice a capitalismului în socialism şi tactica oportunistă a colaborării cu partidele burgheze naţionaliste care constituiau o frînă în dezvoltarea conştiinţei de clasă a prole- tariatului. Cu toate acestea, acest document conţinea compromisuri şi reminis- cenţe ale oportunismului elementelor din conducerea partidului socialist. Decla- raţia de principii din decembrie 1918 evita discutarea problemei agrare. Greşeala cea mai mare a proiectului de program consta în faptul că nu se arăta necesitatea primordială a alianţei dintre proletariat şi ţărănime, că nu ţinea seama de situaţia obiectivă din ţară, de faptul că ţărănimea pauperizată, fără pămînt, fără unelte, fără credite, constituia rezerva revoluţionară a proletariatului. i Pe măsură ce creştea lupta muncitorimii şi influenţa grupurilor comuniste, conducătorii de dreapta din partidul socialist se opuneau cu mai multă înverşunare orientării partidului pe cale revoluţionară. 1 Vezi Manifestul-program al partidului muncii, Iaşi, 1917. * Vezi Programul de acţiune al partidului naţional-radical al ţăranilor şi muncitorilor, Buc., 1920. 3 Vezi « Chemarea partidului Ordinii sociale către toate clasele de ordine ale ţării », arh. Iorga, mss. Acad. R.P.R., 1920, voi. IV, doc. 1. 4 Pe aceeaşi linie trădătoare s-au situat şi partidele socialiste din Transilvania şi Bucovina, conduse de Jumanca, Flueraş m 30 TR. LUNGU 12 Atitudinea trădătoare a conducerii partidului socialist a ieşit făţiş la iveală cu ocazia conferinţei din mai 1919, cînd a fost formulat un nou program prin care se renunţa la declaraţia de principii din decembrie 1918. în timp ce în numeroase regiuni ale ţării, ţăranii ocupau prin forţă pămînturile moşiereşti, programul partidului socialist nu vorbea nimic despre necesitatea unor acţiuni revoluţionare, de jos, ale ţăranilor, nu indica mijloacele prin care ţărănimea putea să scape de exploatarea moşierească, nu arăta necesitatea luptei ţărănimii pentru pămînt sub conducerea clasei muncitoare. în schimb, programul prevedea naţionalizarea pămînturilor, ceea ce în condiţiile de atunci ale ţării noastre ar fi împiedicat alianţa dintre proletariat şi ţărănime. Conducătorii partidului socialist îndemnau ţărănimea să se resemneze la situaţia existentă şi să aştepte reformele promise de guvernanţi. « Noi nu vă îndemnăm la răscoale, pentu că nu cu răscoale se schimbă aşezămintele nedrepte », se adresau conducătorii partidului socialist către ţărani1, « noi vă îndemnăm la frăţie, la luptă prin organizare ». în cea de-a doua scrisoare adresată ţăranilor, se vedea şi mai limpede oportunismul trădătorilor clasei muncitoare. « Noi nu vă spunem că aţi făcut bine la 1907. Dreptatea nu se cîştigă cu ciomagul, ci cu orga- nizarea şi cu lupta. Pămîntul prin lege trebuie să-l aveţi... » 1 2. Aceasta însemna condamnarea ţărănimii la robie veşnică atîta vreme cît partidul socialist adopta ca mijloc de organizare şi luptă numai tribuna parlamentară. în acest fel erau sprijinite partidele burgheze, era împiedicată alianţa dintre proletariat şi ţărănime. Adoptarea programului socialist din mai 1919 linişteşte oarecum clasele exploatatoare din Romînia. Mîrzescu, ministrul de Interne liberal, declara la clubul partidului său că prin programul votat, partidul socialist s-a dovedit un partid cu principii occidentale, matur pentru a guverna 3. Aprobarea de către burghezie a acestui program scoate şi mai mult în evi- denţă faptul că conducerea oportunistă a partidului socialist se situase la remorca partidelor burgheze reacţionare4 *. Curentul centrist, în declaraţia publicată în februarie 1921 6, se pronunţă în fa- voarea transformării economiei ţărăneşti într-o economie cooperatistă, care să aibă la bază obştiile săteşti. Deşi teoretic se pronunţau împotriva doctrinei refor- miste, practic, centriştii aşteptau şi susţineau reforma agrară înfăptuită de burghezie pe motiv că aceasta ţinea seama de « realităţile politico-sociale din ţară în această- epocă ». Deşi grupurile comuniste erau la început relativ slabe din punct de vedere organizatoric şi ideologic, fără legătură cu masele ţărăneşti, totuşi au reuşit să se 1 Partidul socialist din Rominia. Scrisori către ţărani, nr. 1. P- li- 1 Ibidem, p. 14. * « Socialismul *, din 31 mai 1919. 4 Această politică reformistă a conducerii social-democrate pe linia trădătoare a tuturor partidelor afiliate la Internaţionala a Il-a a avut drept rezultat votarea de către deputaţii social- democraţi, după crearea P.C.R., a legii pentru reforma agrară din iulie 1921. A doua zi după votarea legii de mai sus, ziarul burghez « Izbînda » publica sub titlul Social-democraţia romtnă şi reformele, un articol din care extragem: « . . . votarea reformelor agrare de către deputaţii social-democraţi, a fost insă revelatoare: acest partid nou .. . . înţelege să privească realităţile politice drept în faţă şi să nu se conducă după himere . . . Partidul social-democrat poate conta în viitor ca un important factor în dezvoltarea vieţii noastre publice cu o singură condiţie şi anume: să nu depăşească limita făcînd concesii măcar vremelnic unei ideologii anarhice, care se mai agită din cînd în cînd chiar în rîndurile lui. Aceasta s-a făgăduit la congresul recent. Fie ca ea să se realizeze» («Izbînda», din 21 iulie 1921). * « Socialismul *, din 6 februarie 1921. . www.dacoromamca.ro 13 POZIŢIA PARTIDELOR POLITICE DIN ROMlNIA FAŢĂ DE PROBLEMA AGRARĂ. 31 orienteze just şi să adopte calea revoluţionară în rezolvarea problemei agrare, într-un manifest editat în 1918 se spunea printre altele: « Poporul romîn trebuie să se pregătească să smulgă puterea din mîna stăpînilor de azi şi de ieri, să smulgă din stăpînirea lor fabricile şi pămînturile pentru a înlătura sărăcia, mizeria şi igno- ranţa de azi, pentru a introduce şi la noi domnia adevărată a poporului muncitor şi pentru a face din Romînia o republică socialistă » x. Ocuparea revoluţionară a moşiilor de către ţărani era punctul de vedere al grupurilor comuniste în această perioadă de mari frămîntări: «Nu trebuie să îngăduim ciocoilor să ocupe moşiile care au fost ale strămoşilor noştri, dar pe care regele şi ciocoii le-au însuşit prin silnicii! Trebuie.să ne pregătim ca să ne apărăm pămînturile pe care le muncim care sînt ale noastre şi care nu trebuie să fie decît ale noastre » 1 2 *. într-un alt manifest editat în 1919 grupul comunist transilvănean se adresa astfel ostaşilor romîni: « Deşteptaţi-vă! Scuturaţi jugul ciocoiesc ! Puneţi mîna pe pămîntul vostru. Fiţi voi stăpîni acasă ! » 8. Nenumărate sînt manifestele în care grupurile comuniste dcmascau metodele cu care burghezia şi moşierimea romînă căutau să înşele pe ţărani. « Ca să vă amăgească — spune un manifest editat în ianuarie 1919 —, ei vă promit cîteva sute de hectare de pămînt, atunci cînd aţi putea atît de uşor să puneţi stăpînire pe întreg pămîntul muncit de voi»4. De un nepreţuit ajutor a fost pentru proletariatul din Romînia publicarea în ziarul « Socialismul » a tezelor Internaţionalei Comuniste 5 *. în ceea ce priveşte chestiunea agrară, tezele arată care era datoria proletariatului faţă de ţărănime. « Numai proletariatul industrial al oraşelor, condus de Partidul Comunist poate libera masele muncitoare de la ţară de sub jugul capitaliştilor şi proprietarilor funciari». Ampla analiză pe care tezele Internaţionalei Comuniste o fac în ches- tiunea agrară se reflectă în Raportul asupra problemei agrare făcut la congresul de constituire al Partidului Comunist din Romînia din mai 1921. Raportul arată că problema agrară nu poate fi rezolvată sub dictatura burgheză, de un regim care are drept ideal social proprietatea individuală asupra mijloacelor de producţie 8. Referindu-se la clasele stăpînitoare din Romînia şi la politica pe care au dus-o şi o duc în problema agrară, raportul demască încercările făcute de acestea, sub masca exproprierii, de a menţine marea proprietate. Raportul arată goliciunea promisiunilor făcute de clasele stăpînitoare în epoca revoluţiei sociale cu scopul de a se salva de la pieire; dezvoltarea ţărănimii — spune raportul — « nu va fi desă- vîrşită pînă ce sub dictatura proletariatului şi prin ridicarea economică a societăţii nu se va desăvîrşi exproprierea tuturor instrumentelor de producţie ... fără nici o justă despăgubire » 7. Partidele politice burghezo-moşiereşti din Romînia au reuşit să împiedice rezolvarea pe cale revoluţionară a problemei agrare şi să impună o « reformă » care în fond nu atingea marea proprietate asupra pămîntului. Legile agrare ela- borate în această perioadă nu făceau altceva decît să’ reducă într-o mică măsură marile latifundii, fără să zdruncine temeliile marii proprietăţi. Aplicarea acestor legi a fost mult uşurată de faptul că în ţara noastră în perioada imediat următoare 1 Documente din istoria P.C.R., 1917—1922, p. 38. 2 Ibidem, p. 46. 8 Ibidem, p. 120. 4 Ibidem, p 95. •«Socialismul*, din 11—12 martie 1921. .* Ibidem, din 9 mai 192J. 7 Ibidem. www.dacaramamcajo 32 ÎTK. LUXGU 14 Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, nu a existat un partid proletar de tip nou care să conducă lupta muncitorimii şi ţărănimii pe calea revoluţionară. P.C.R., creat în mai 1921, a luptat pentru rezolvarea justă a problemei agrare pe baza învăţăturii marxist-leniniste, în interesul maselor muncitoare. n03HI!Mfl nOJIHTHMECKHX IIAPTHH pyMbIHMM B ArPAPHOM BOnPOCE MEJKfly 1913 H 1921 rOflAMH (KPATKOE GOHEP/KAHHE) HacTOHmee iiccjieflOBaime HBjmeTcn qacTbio MOHorpacJiHH, oaarjiaBJien- noii , 8aiIHTyiO pyMHHCKHMH peaKIţMOHHHMM IIOJIHTHK3H3MM B arpapHOM Bonpoce nocjie Bejiunoii OimiGpbCKoii coDtiiajmcTiiqecKoit peBOJiioiţmi. B HccjieflOBaHHii oco6o noflHepKHBaeTCH, hto b nepuog, Henocpeg- ctbchho nocjiegoBaBimiii sa Bejmuofi OKTflSpbCKoii coiţHajiHCTHvecKoii peBOJiioiţHeli, nepeg jrngoM «onacHOcra» yMeHbmcHUfi Sojibiunx jiaTii(j)yHgHii, 6yp?Kya3HO-noMemHHbH napTHii nogajm gpyr flpyry pyny h, HecMOTpa Ha cymecTBOBaBiuHe Me>Kgy hhmh nporaBopemiH, coTpygHHgajra Hag cocTaB- jieHHeM BaKonoB, ^aKTHHecKH coxpaHHBuinx KpynHoe noMeigHibe seMjie- BJiafleHHe. B 3aKJii0HHTejibH0ii qacTH HccjieAOBaiiHH yKaaaHa no3HgHH peBOJiio- gMOIIHblX ajieMeHTOB, KOMMyHHCTHHeCKHX rpynnnpOBOK, nOHBJIHIOIgHXCH BiiyTpH paSonero gBHHţeHiiH b PyMHHHH nog bjihhhhbm peBOJiioiţuoHHoro gBMHţeHHH B PoCCHH. McCJiegOBaHIie SaKaHHHBaeTCH H3JI0>KeHHeM TOHKH 3peiuiH PyMHHCKoiî KoMMyHHCTHHecKOit napTHH, coagamioii b Mae 1921 roga, OTHOCHTejibHO paspememiH arpapHoro Bonpoca. L’ATTITUDE DES PARTIS POLITIQUES DE ROU MANIE  L’fiGARD DU PROBLEME AGRAIRE (RfiSUMfî) La presente etude fait pârtie d’une monographie intitulee: «La reforme agraire de 1921 et ses effets sur le developpement social et economique de la paysannerie jusqu’en 1929», travail collectif d’un groupe de chercheurs de l’Ins- titut d’Histoire de l’Academie de la Republique Populaire Roumaine. L’Auteur y expose l’attitude des partis politiques en ce qui concerne le pro- bleme agraire â la veille de la premiere guerre mondiale, Ies conditions economiques sociales et politiques qui ont determine l’evolution des conceptions des politiciens lib^raux sur ce probleme,ainsi que l’attitude adopteepar Ies politiciens roumains www.dacoromanica.ro 16 POZIŢIA PARTIDELOR POLITICE DIN ROMlNIA FAŢĂ DE PROBLEMA AGRARĂ 33 reactionnaires â l’egard du probleme agraire, apres la Grande Revolution Socialiste d’Octobre. L’etude met en lumiâre le fait qu’immediatement apr&s la Grande Revo- lution Socialiste, devant le «danger» d’une reduction des grandes proprietes, Ies partis des bourgeois et grands proprietaires fonciers se sont donne la main, et, en depit des contradictions, non essentielles.qui Ies separaient, ont collabore k l’elaboration de lois destinees â maintenir la grande propriete fonciere. La derniere pârtie de l’etude s’occupe de l’attitude des elements revolu- tionnaires des groupes communistes qui, sous l’influence des mouvements revo- lutionnaires de Russie, font leur apparition au sein du mouvement revolutionnaire de notre pays. L’etude s’acheve par un expose de l’attitude du Parti Communiste Roumain, cree en mai 1921, en ce qui concerne la solution du probleme agraire. www.dacoromamca.ro www.dacoromanica.ro STUDII Revistă de Istorie Anul IX, nr. 2—3 1956 SITUAŢIA MINERILOR DE PE DOMENIUL ZLATNEI ŞI PARTICIPAREA LOR LA RĂSCOALA POPULARĂ DE SUB CONDUCEREA LUI HORIA (1784—1785) DE AL. NEAMŢU (Cluj) Marea mişcare antifeudală a ţărănimii transilvănene, răscoala de sub condu- cerea lui Horia, Cloşca şi Crişan, constituie un moment însemnat al tradiţiei revoluţionare de luptă a maselor populare. Prin proporţiile pe care le-a luat, prin forţele pe care le-a antrenat în luptă, precum şi prin programul şi obiecti- vele pe care le-a urmărit această mişcare a luat caracterul unui adevărat război ţărănesc1. Un important aspect, al acestei răscoale, cu totul neglijat de istorio- grafia burgheză, îl constituie participarea şi rolul minerilor — alături de ţără- nimea iobagă, principala forţă motrice — în această încleştare de forţe antagoniste care a zdruncinat din temelii orînduirea bazată pe iobăgie şi a grăbit sfîrşitul oprimării feudale. Pentru a înţelege just problema pe care o urmărim, trebuie relevat un fapt deosebit de important şi anume că în Transilvania încă din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în sînul orânduirii feudale se dezvoltă germenii noilor relaţii sociale, primele mlădiţe ale închegării şi creşterii orînduirii capitaliste. Dezvoltarea forţelor de producţie începe să depăşească cadrul relaţiilor de producţie corespunzătoare lor şi va duce la conflictul inevitabil dintre noile forţe de producţie şi relaţiile de producţie dominante. La baza acestui conflict stă legea economică obiectivă a concordanţei obligatorii a relaţiilor de producţie cu caracterul forţelor de producţie. Numai în lumina acestei legi pot fi înţelese procesele apariţiei, dezvoltării şi declinului diferitelor formaţiuni social-economice. Este firesc ca lupta elementului nou împotriva celui vechi, a capitalismului care se naşte împotriva feudalismului pe cale de destrămare, să se desfăşoare cu 1 Pentru noţiunea de război ţărănesc, cf. şi studiul lui V. I. Lebedev, Cu privire la problema caracterului mişcărilor ţărăneşti din Rusia în sec. XVII— XVIII, în «Voprosî istorii*, 1954, nr. 6, Institutul de studii rom.-sov., p. 131—145. Caracterul de război ţărănesc al răscoalei din 1784—85 rezultă atît din comparaţia cu răscoalele din Rusia, ale lui Stcpan Razin şi Puga- cev, din veacurile XVII şi XVIII, cit şi din actele contemporane, unde alături de termenul tumultus apare şi acela de bellum sau Krieg. Cf. Arh. stat. din Cluj, fond. Zlalna, doc. nr. 1705 din 14 decembrie; nr. 1325 jq 36 AL, NEAMŢU 9 mai multă intensitate, în condiţiile specifice ale Transilvaniei, în industria extrac- tivă de pe domeniul fiscal al Zlatnei1, în care dependenţa de proprietatea feudală asupra pămîntului nu era atît de caracteristică. în lumina acestei consideraţii socotim că nu este de loc întîmplător faptul că cea mai mare răscoală antifeu- dală din Transilvania, aceea din 1784—85, care a unit sub conducerea lui Horia, într-un puternic torent, ţărănimea iobagă şi masele exploatate ale minerilor, izbucneşte tocmai pe acest domeniu minier, fiscal, ca o expresie a prefacerilor ce au lcc în perioada trecerii de la feudalism la capitalism. Se ştie că aurul a avut un mare rol în procesul acumulării primitive a capi- talului, şi că germenii modului de producţie capitalist au apărut în Transilvania mai întîi în industria extractivă, în minerit. Descoperirea şi jefuirea aurului din colonii constituie unul din momentele principale ale acumulării primitive a capi- talului. Numai plecînd de la acest principiu vom putea înţelege politica econo- mică semicolonială exercitată asupra Transilvaniei de statul absolutist habsburgic, care, călăuzit de doctrina şi practica mercantilismului, a mers pe linia acaparării celor mai mari şi bogate mine din Ţara Moţilor. Pe măsura dezvoltării capitalis- mului în imperiul austriac, interesul fiscului faţă de aceste bogăţii ale subsolului Transilvaniei creşte tot mai mult, mai ales în această perioadă cînd Curtea din Yiena se zbătea într-o accentuată criză financiară, provocată de războaiele în care era angajată. Pe linia acestor interese economice trebuie privită întreaga serie de măsuri pe care Curtea dip Viena le-a luat în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea pentru încurajarea şi intensificarea exploatărilor miniere din Transilvania. Cons- truirea de noi cuptoare de topit (cohuri), deschiderea de noi mine, introducerea de noi metode tehnice de exploatare, atenţia deosebită pentru exploatările mari în adîncime, reglementarea şi organizarea mineritului pe baze noi, diferitele măsuri pentru « protejarea » minerilor faţă de autorităţile provinciale pentru ca aceştia să rămînă cît mai mult la discreţia forurilor' montanistice, care urmau să stoarcă din munca lor maximum de profit — acestea din urmă concretizate în ordonanţa Măriei Tereza din 8 mai 1771 — nu urmăreau altceva decît crearea de noi posibilităţi pentru Curtea din Viena de a-şi spori veniturile realizate din minerit. Stăpînirea habsburgică a avut grijă de inventarea, perfecţionarea şi utili- zarea de noi metode şi unelte 2 de muncă, mai rentabile; cea de-a doua latură, adică a forţei de muncă, minerii, care puneau în mişcare aceste unelte, au fost lăsaţi să se zbată în cadrul unor relaţii iobăgeşti înrobitoare, care nu mai cores- pundeau cu noile forţe de producţie, dar la care nobilimea latifundiară reacţio- nară nu voia să renunţe nici în ruptul capului. Din această cauză însă, nici nivelul productivităţii muncii în minerit nu putea creşte prea mult căci noile forţe de producţie cer ca lucrătorii să se găsească pe o treaptă de cultură mai ridicată, să fie mai inteligenţi decît iobagii abrutizaţi şi ignoranţi, să fie capabili să cunoască maşina. De acest lucru, fireşte, au început să-şi dea seama cei care urmăreau 1 Domeniul fiscal al Zlatnei era împărţit în trei domenii mai mici: de jos, în care minerii constituiau 46,68 % din populaţie; de mijloc, care avea 79,92 % mineri, şi cel de sus cu 3,07 °„ mineri. Cifrele acestea ne explică oarecum şi caracterul mai revoluţionar al domeniului de mijloc, ca focar al celor mai multe răscoale şi mişcări ţărăneşti. 1 In activitatea de perfecţionare a tehnicii miniere au avut un rol de seamă şi elementele băştinaşe. Astfel, printr-un act din 8 ianuarie 1779, autorităţile montanistice de pe domeniul Zlatnei recomandă introducerea unei noi maşini şi a unei noi metode de zdrobit şi topit mine- reul, care aparţinea unui ostaş romîn lăsat la vatră (rrtiles ablicentiatus) cu numele Idu Crăciun. Acesta îşi vindea inovaţia sa pentru a zecea parte din venitul minelor la care se va aplica metoda sa. Cf. Arh. stat.., fond Zktna^ţ|ţ^r(j|ji{i^^mica TO 3 PARTICIPAREA MINERILOR DE PE DOMENIUL ZLATNEI LA RĂSCOALA LUI HORIA 37 stoarcerea de cîştiguri cît mai mari din minerit. Aşa se explică faptul că în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea asistăm la înfiinţarea unei serii de şcoli montanistice pe domeniul Zlatnei, menite să pregătească cadre potrivite pentru nevoile mineritului.1 Aceste şcoli montanistice de pe lîngă mine au constituit adevărate pepiniere ale culturii tehnice miniere. încercările statului absolutist habsburgic, în această perioadă cînd sprijinea interesele burgheziei, de a crea braţe de muncă libere s-au izbit de reacţiunea nobilimii feudale care ţinea cu dinţii de iobagii ce-i asigurau buna stare şi confor- tul. Cu toate acestea, legile economice obiective începeau să-şi facă cale peste voinţa nobilimii reacţionare. încetul cu începtul însă încep să se formeze — datorită procesului de diferenţiere a satului în « bogătaşi » şi ţărani « săraci » — braţe de muncă libere. Desigur, acest proces de creare a pieţii forţei de muncă care se dezvoltă destul de încet este caracteristic pentru perioada timpurie a dezvoltării relaţiilor capitaliste, cînd, după expresia lui Marx, « cererea de forţă de muncă salariată creşte rapid o dată cu fiecare acumulare de capital, iar oferta muncii salariate urma doar foarte încet cererea » 1 2. în felul acesta se explică şi faptul pentru care documentele din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea amintesc deseori despre întrebuinţarea, la muncile miniere pe domeniul Zlatnei, a vagabonzilor, a dezertorilor şi chiar a puşcăriaşilor. Astfel, printr-un decret din 30 august 1784, deci puţin înainte de răscoală, se dispune din ordinul tezaurari- atului montanistic « ca toţi cei deţinuţi să fie folosiţi la muncile de la topitoriile împărăteşti » 3 şi la alte munci. Pentru a ned a seama de gradul de răspîndire a muncii salariate, — care după cum sublinia V. I. Lenin este în problema dezvoltării capitalismului de cea mai mare importanţă4 5 —, şi de felul în care exploatarea feudală se împletea cu cea capitalistă încă înainte de răscoala lui Horia, vom da cîteva exemple concludente. în acest' sens ne referim în primul rînd la minele imperiale, ale fiscului. Dintr-o conscripţie din anul 1770 5 rezultă că la minele din Săcărîmb, cea mai mare întreprindere minieră din Transilvania în secolul al XVIII-lea, unde unul dintre cei mai mari acţionari era însăşi împărăteasa Maria Terezia, din cei aproximativ 800 de mineri care lucrau aici la această dată circa 90% erau salariaţi, ca fiind oameni liberi şi lipsiţi de mijloace de producţie. La mina Sf. Treime din Fizeş (comit. Hunedoara), unde din totalul de 15 acţionari cel mai mare era negustorul din Deva Ştefan Bosniak, cu 30 de acţiuni din 128 posibile, lucrau 51 de mineri dintre care 49 erau liberi şi numai 2 erau iobagi (subditi). La mina Sf. Clement, tot din Fizeş, lucrau 8 mineri, toţi liberi, salariaţi. La minele din Băiţa (comit. Turda), unde găsim ca acţionar principal pe generalul de Hadek cu 40 de acţiuni din 128 posibile, între 9 miner- lucrează un singur iobag. La mina din Muncelul Mic (comit. Hunedoara), avînd ca acţionar principal pe acelaşi negustor din Deva, Ştefan Bosniak, cu 32 de acţiuni din totalul de 42 mineri numai 6 sînt înregistraţi ca iobagi (subditi). Dintr-o altă conscripţie din 1774® a proprietarilor de mine şi a minerilor, rezultă că la această dată în oraşul Abrud 1 In arhiva minieră a Zlatnei se poate urmări destul de amănunţit reţeaua acestor şcoli miniere. s K. Marx, Capitalul, I, p. 742. * Cf. Arh. stat. Cluj, fond Zlatna, doc. nr. 1092— 1784, unde se spune: « . . .cuncticaptivi penez ustrinam regiam . . . continuo cum utilitate ad labores applicatur ». Cf. şi doc. nr. 631/1782. «V. I. Lenin, Opere, voi. III, Ed. P.M.R., 1951, p. 551. 5 Arh. stat. Cluj, fond Zlatna, doc. fără cotă. • Ibidem, doc. nr. 319/1774. www.dacoromamca.ro 38 AL. NEAMŢU 4 existau 595 de persoane, în această cifră cuprinzîndu-se şi slujbaşii montanistici, în număr de 8. La rubrica iobagi sînt înregistrate abia 131 de persoane. Tot în ce priveşte gradul de răspîndire a muncii salariate în minerit, după datele statis- tice furnizate de un document din iunie 1782 1 se constată că, la această dată, lucrau în 31 de mine un număr de aproximativ 2 100 mineri, şi că cei mai mulţi lucrau la minele din Săcărîmb, unde aflăm trecuţi în statele de plată (Loknungs- zettel) 884 de mineri, după care urmează minele din Băiţa (comit. Hunedoara) cu 275 de mineri, cele din Porcurea cu 110 mineri etc. în aceste cifre se cuprind şi slujbaşii montanistici. Din cifrele indicate mai sus se poate constata nu numai preponderenţa muncii salariate, dar şi prezenţa unui început de burghezie locală, în care pătura negus- torească ocupă un loc important. Cazul negustorului din Deva, Ştefan Bosniak, acţionar principal la mai multe mine, precum şi al altora vorbeşte de la sine despre existenţa* la această dată a acumulării primitive de capital şi despre fenomenul transformării capitalului comercial în capital industrial. majoritatea celor ce lucrau în unele mine mai mari ale fiscului erau complet lipsiţi de mijloace de producţie şi trebuiau să-şi vîndă forţa de muncă pentru a putea trăi, ne arată un act din 1780 1 2 3 referitor la mina Sf. Barbara din Porcurea (comit. Hunedoara). La această mină, care avea ca acţionar principal în anul 1779 8 pe generalul Simoni ce deţinea 79 de acţiuni din totalul de 128, din cei 55 de mineri,' care lucrau aici, 44 nu aveau nici un fel de avere, iar din restul de 11 mineri 5 aveau între 1—3 capete de vită, de obicei cai, pe care îi întrebuinţau tot la minerit pentru transportul minereului la steampuri şi topi- torii, şi abia 6 mineri aveau şi ceva pămînt, între 1—3 jugăre 4. în ce priveşte gradul de diviziune a muncii impusă de folosirea unor metode tehnice noi sau perfecţionate, amintim cu titlu informativ că în statul persona- lului minelor din Săcărîmb pe luna august 1771, care cuprinde 809 persoane, figurează 19 categorii de slujbaşi şi meşteri calificaţi şi 11 categorii de muncitori, dintre care cei mai mulţi, în număr de 317, lucrau la operaţia de spălare a aurului (Waschwerkspersonate), după care urmează 114 mineri care erau plătiţi după timpul de lucru numit «şut» (Schichtenhauer), apoi cei care lucrau în galerii, în acord, în număr de 56, care erau plătiţi după cantitatea de minereu extras, ţinîndu-se seama şi de duritatea rocii etc. Tot din acest act rezultă că în luna august s-a plătit drept salarii personalului acestei mine suma de 5 557 florini renani şi 30 creiţari 5 * *. în ce priveşte salariile înregistrate în acest stat personal al minei Săcărîmb, ele erau foarte variate ca mărime. Astfel, în timp ce administratorul minei (Bergs- chaffer) primea 50 de florini lunar, sumă extrem de mare, un miner care lucra cu « şutul» (Schichtenhauer) primea între 5 şi 6 florini» iar cei de la operaţii mai uşoare, ca spălarea aurului, primeau şi mai puţin. Ceva mai mult puteau cîştiga minerii care lucrau în acord (GedUnghauer), care erau plătiţi după cantitatea de pămînt 1 Arh. stat. Cluj, fond Zlatna, doc. nr. 707/1782. 3 Ibidem, doc. nr. 664/1780. 3 Ibidem, doc. nr. 232/1779, din 15 martie 1779. 4 V. I. Lenin, combătlnd pe narodnici, arată că în această perioadă de începuturi ale capi- talismului, în care predomină * formele medievale ale capitalismului», legătura dintre muncitorul salariat şi pămînt se mai menţine încă. Narodnicii— scrie Lenin— prezintă totdeauna chestiunea în aşa fel ca şi cum muncitorul deposedat de pămînt 8r fi o condiţie pentru capitalismul în general şi nu numai pentru industria maşinistă. Cf. Opere, I, Ed. P.M.R., 1950, cap. Conţinutul eco- nomic al narodnicismului şi critica lui in cartea d-lui Struve. 3 Arh. stat. Cluj, fond. Zlatna, doc. nr. 669/1771. . www.dacoromamca.ro 5 PARTICIPAREA MINERILOR DE PE DOMENIUL ZLATNEI LA RĂSCOALA LUI HORIA 39 escavat şi de minereu extras, ţinînd cont şi de duritatea rocii. Ei puteau ajunge să cîştige uneori chiar peste 10 florini lunar *. Ce însemnau aceste salarii ale minerilor în raport cu nevoile traiului ne-o arată şeful de mină (hutmanul) din Crişcior, Moţ Vasile, care plîngîndu-se, în 9 iunie 1781.de micimea salariului său spune: «Este sigur că un hutman cu un salar de şase florini nu poate nicicum să trăiască ». Documentele de dinainte de răscoala populară condusă de Horia ne permit să constatăm, cum, în exploatările miniere din această perioadă de tranziţie — cînd elementele vechi, feudale sînt încă puternice, iar mlădiţele elementelor noi, capitaliste, încă nu s-au întărit — există posibilitatea interpătrunderii elemen- telor vechi cu cele noi, precum şi posibilitatea unui şir de trepte intermediare z. Astfel, din amintita conscripţie din anul 1770 se constată că la unele mine predo- mina munca iobăgistă forţată şi gratuită, alături de cea salariată. Este vorba cu alte cuvinte de o exploatare mixtă, feudală şi capitalistă. Aşa de exemplu, la minele Ruda 12 apostoli din Ribiţa, unde era acţionar principal vicecolonelul Adam Ribiczei care era proprietar de moşii întinse, lucrau la această dată peste 90 de mineri, dintre care abia 24 erau salariaţi, fiind oameni liberi; restul fiind iobagi, lucrau în contul robotei. «De aproape zece ani — declară la 1780, cu prilejul unei anchete, Petru Hut, lucrător la joagăre 8, iobagul lui Adam Ribiczei —sînt folosit la moara de tăiat scînduri aflătoare pe lîngă şteampurile din Ribiţa şi în fiecare săptămînă lucrez cîte trei zile pe rînd, împreună cu tovarăşul meu Czercz Jâios, de asemenea iobagul amintitului domn, iar alte trei zile sînt folosit la diferite alte munci domneşti, şi nici eu şi nici tovarăşul meu nu primim nici o plată anuală, lunară sau' zilnică în tot timpul anului, şi aceasta o facem şi ni se socoteşte ca robotă; nu primim nimic nici ca hrană nici ca îmbră- căminte » 4. în ce priveşte munca salariată la aceeaşi mină, iată ce declară minerul de condiţie liberă Gabriel Giura, spălător de minereu (sabuli lotor): «De 5 ani lucrez ca spălător de minereu la domnul Ribiczei, aici în Ribiţa; am depus jură- mîntul în faţa judelui regesc miner în vara anului trecut; primesc ca plată 10 florini renani socotindu-mi-se lunar pe cele 26 de zile lucrătoare. Am şi un fiu pe Daniel Gavril, care înainte, timp de doi ani, a primit cinci florini ungureşti, apoi în anul al treilea cinci florini renani, iar cu începutul verii acestui an a primit 6 florini renani, şi care spală minereu împreună cu mine » 5. în personalul sala- riat al acestei mine întîlnim şi un mic nobil, scăpătat, în persoana lui Thomas Bernard din Brad, fost caporal în legiunea Kalnoki care lucrează ca supraveghetor al lemnarilor8, şi care,— după cum declară — în afară de salar obţine tot ceea ce doreşte «întrucît este necesar la construirea unei maşini pentru scoaterea minereului din adîncime » 7. Dar, indiferent de faptul că se folosea mînă de lucru forţată sau plătită cu salarii de multe ori derizorii, abuzurile şi samavolniciile proprietariloi de 1 Arh. stat. Cluj, fond Zlatna, doc. nr. 191/1770. * Cf. pentru această problemă studiul istoricului sovietic Iakovlev, « Apariţia şi etapele de dezvoltare ale orinduirii capitaliste în Rusia, traducere în mss. la Biblioteca Institutului de istorie din Cluj, p. 6. 3 laborator penes tnolam serariam. * Arh. stat. Cluj, fond. Zlatna, doc. nr. 436/1781, p. 56. * Ibidem, doc. nr. 436/1781, p. 46. * Ibidem, p. 46, manductor fabrum lignariorum. 11bidem, p. 55: «... quidquid desidero abtineo, ... quoniam etiam profodina e profun- ditate attrahendis mineris aliquam machytam conficere debeo », www.dacoromamca.ro 40 AL. NEAMŢU 6 mine şi ale funcţionarilor mineri se ţineau lanţ pe spinarea minerilor. Pentru ilustrare vom aminti doar cîteva cazuri. Astfel, la 25 martie 1779, autorităţile judecătoreşti montanistice, în urma unei anchete, constată că generalul Simoni, acţionar principal la mina Sf. Barbara din Porcurea (comit. Hunedoara), şi-a însuşit, în chip abuziv, spre marea nemulţumire a celorlalţi acţionari, întreg venitul minei, în valoare de 4 190 florini, lăsînd pe mineri mai multe luni neplă- tiţi L într-un act mai vechi din 12 martie 1778 se precizează că lucrătorii au rămas neplătiţi timp de patru luni, şi că aceştia revendică plata lor în valoare de 783 florini şi 11 creiţari 1 2. Un an mai tîrziu, în 1780, forurile judiciare montanistice se văd nevoite, în urma denunţului făcut de Gheorghe Olajos, care îndeplinea funcţia de supra- veghetor al minei (curator fodtnae), să întreprindă o anchetă 3 împotriva abuzu- rilor vicecolonelului Adam Ribiczei, acţionar principal la mina Ruda 12 apostoli din Ribiţa. Importanţa deosebită a acestui act de anchetă ne determină să extragem cîteva date mai concludente, din care rezultă gradul de exploatare la care ajunseseră lucrătorii de la această mină. Principalele acuzaţii aduse împotriva lui Adam Ribiczei erau următoarele: a) Că pentru excavarea unui stînjen de pămînt din mină, care se plătea cu şase-şapte florini, el nu plăteşte acum decît cinci florini, iar din această sumă minerii nu pot trăi, fapt care i-a determinat pe unii să părăsească mina 4. b) Că a primit ca lucrători în mină pe unii care veneau de aiurea şi erau nevoiţi să se angajeze la lucru, iar pe alţii care erau pricepuţi în minerit (germani) n-a voit să-i primească pe motiv că aceştia pretindeau o leafă mai mare 5 *. c) Că în ce priveşte pe minerii care transportau minereul din galerii la steampuri, i-a obligat să plătească costul seului pentru luminarea galeriilor, cu un preţ mult mai mare decît cel de cumpărare (în loc de 7 creiţari pentru libră, el cerea 14 şi chiar 17 creiţari) ®; în felul acesta ei « neputînd nicicum să trăiască, mulţi au părăsit minele » 7. La fel proceda şi cu pulberea întrebuinţată ca explo- zibil, şi pe deasupra mai înşela şi la cîntar 8. d) Că pentru a primi din partea forurilor montanistice scutire de urbură (relaxatio urburae) 9 a falsificat registrul de socoteli al minei, introducînd în 1 Arh. stat. Cluj, fond Zlatna, doc. nr. 232/1779: *Dominus generalis Simoni qua princi- palis urburarius . . . proventus ad se quidem receperit, eosdem tamen ad exsolvendas expensas et mercenarios satis temporibus haud extradederit ». * Ibidem, doc. nr. 255/1778 «. . . Quoniam huius posteritatis fodinas (Porkurensis) proven- tum tam ex auro quam mineris ac sabulo emergentem, idem dominus generalis ad se accipere, trac- tare, in proprium usum convertere et neque courburariis abinde ratam extrădare, neque mercenariis debite exsolvere consvevisset, atque adeo iustam etiam mercenariis querelas indicio insinuandi et auctoritate ejus quatuor mensium restantias in 783florenis 11 cruciferis mercedis solutionem repetendi ansam praebuisset*. 3 Ibidem, doc. nr. 436/1781. 4 Ibidem, doc. nr. 436/1781,' p. 2: « . . .certum est alicuius momenti fossores subsistere nequire et aliquot etiam discesserunt ». * Ibidem, p. 2—3: «... tales qui aliunde expulsi et ăbsque dimissionalibus seu Abratzetelle o venerunt, ad labores necessitate ducti apllicantur, prout et alios e pago Bukarest, vicinis possessionibus necesitate adductos fuisse, assumptos; . . . alios vero Germanos et monticulturae peritos ex eo noluit assumere, quod illi cariori pretio soleant laborare *. * Ibidem, doc. nr. 436/1781, p. 13. 7 Ibidem, p. 2—3: «... subsistere nequaquam valentes, mulţi laboribus valedixerunt >. * Ibidem, p. 13: « metallifossores, signanter Zalani Ferencz et Kovdts LSrinczmiki conquesti fuissent, se alibi quoque laborasse, non tamen tam parum et tam caro pretio de saevo et pulveribus ac hic percepisse *. •E vorba de zeciuiala 7 PARTICIPAREA MINERILOR DE PE DOMENIUL ZLATNEI LA RĂSCOALA LUI HORIA 41 el cheltuieli mai mari decît cele reale, salarii mai mari decît cele pe care le plătea şi chiar cheltuieli fictive, ca de pildă salarii pentru iobagi, pe care de fapt nu-i plătea şi care lucrau în contul robotei1. e) Că din salariul fiecărui miner reţinea la un florin doi creiţari pentru «Casa frăţiei» (Cassa confraternitatis sau Bruierlaad), destinată ajutorării minerilor care se îmbolnăveau şi a celor deveniţi incapabili de muncă, bani pe care prin abuz îi administra singur şi nu dădea nimănui socoteală de ei 1 2. f) Şi, în sfîrşit, cea mai gravă acuzaţie adusă lui Ribiczei, era că acesta a intro- dus noi metode de exploatare, care creau condiţii de muncă mai grele, potrivit cărora minerul trebuia singur să-şi transporte cantitatea de minereu extras, pînă la depozit, fapt care a dus la intensificarea exploatării forţei de muncă şi la o serie de nemulţumiri din partea minerilor 3. Introducerea acestor noi metode de exploatare a fost încredinţată suprave- ghetorului de mină Gheorghe Olajos şi hutmanului Adam Avram, şi ea a întîm- pinat o dîrză rezistenţă din partea minerilor. Iată ce declară în această privinţă însuşi Gh. Olajos: «Această hotărîre şi poruncă a măriei sale, eu împreună cu hutmanul Adam Avram am adus-o la cunoştinţa celor ce săpau în mină şi celor ce transportau minereuri, care imediat au răspuns că ei sînt gata mai de grabă să plece de acolo decît să lucreze în mină în asemenea împrejurări, deoarece ei nicicum nu pot să trăiască ... » 4. « Din această cauză — continuă Gh. Olajos — eu m-am plîns şi altă dată măriei sale că nu pot nici în ruptul capului să introduc noua metodă; la aceasta mi s-a răspuns mie şi hutmanului Adam Avram că pînă cînd nu vom introduce această nouă metodă ... pînă atunci nici unul nu vom primi salariul nostru, după cum nici nu l-am primit» 5. Reclamarea salariului din partea hutmanului a dus la arestarea acestuia, căci, după cum se precizează în actul de anchetă « numai pentru aceea a fost arestat, fiindcă hutmanul Adam Avram a cerut de la măria sa plata sa restantă pe trei luni, adică pe aprilie, mai şi iunie a anului curent (1780)» 6. La arestarea hutmanului, se pare că a contribuit în mai mare măsură faptul că acesta s-a dovedit neputincios faţă de sarcina ce i-a fost încredinţată, de a introduce noua metodă în exploatarea minei. « Că măria sa a fost atît de înfuriat pe hutman, — spune acelaşi Gheorghe Olajos, — pricina este şi aceea pe care am arătat-o deja mai sus, că nici eu şi nici hutmanul n-am putut să introducem 1 Arh. stat. Cluj, fond ZIatna, doc. nr. 436/1781, p. 12— 13. * Jbidem, p. 14: «Ştiu, declară minerul Gabriel Gyura din satul Ribiţa, deoarece Înainte lucram la mina (Ruda), că sub supraveghetorul de mină Benko, timp de 11 ani mi s-a reţinut din leafă de fiecare florin 2 creiţari pentru Casa frăţiei, şi mi s-a reţinut şi mie şi fratelui meu care eram ca lucrători in mină in timp de 6 luni, n-am primit nici un creiţar deşi am cerut (...«< dum anno elapso 6 mensibus aegrotassem, ad petitionem neam ne crucigerum aqvisivi); ibidem, p. 48. * Ibidem, p. 2— 4. 4 Ibidem, p. 3: « Quam ordinationem et mandatum Suae Magmficentiae metallifossoribus et minerae evectoribus ego cum huttmanno Adam Avram publicavi,qui eotum statim responderunt, se peratos esse abinde discedere, quam fodinam talibus sub conditionibus laborare, quandoquidem illi nullatenus subsistare possent. » 4 Ibidem, p. 4: « Ob quod, ego alia quoque vice suae magnificentiae conquestus sum, me nullatenus hac utrisatam novam modalitatem introducere posse; ad quod reposuit mihi et huttmanno Adam Avram quod donec hanc novam methodum introduximus, eousque neuter nostrum salarium et mercedem esse percepturos, prout nec percepimus *. * Ibidem p. 10: « . . . Omnino est arestatus ideo, quia idem huttmannus Adam Avram, dum trium mensiam quipe pro Aprili, Majo et Iunio a.c. restantem suam mercedem a magnificentia sua petiisset». www.dacoromanica.ro 42 AL. NEAMŢU 8 noua metodă pentru săparea stînjenilor şi transportarea minereului şi din această cauză galeriile minelor au trebuit să rămînă pline cu minereuri »1. Am văzut care era situaţia la cîteva mine mai mari, în care se încerca o exploa- tare în adîncime. Dar, pe lîngă mineritul acesta, marea mulţime a minerilor iobagi practicau un minerit tradiţional, în « gropi», unde lucrau individual sau în grup, şi care se asemănau mai mult, după expresia unui document contemporan, cu nişte « vizuini ale vulpilor, decît cu mine» 2, şi unde incontinuu erau ameninţaţi cu moartea, din cauza prăbuşirilor, a lipsei de ventilaţie şi a gazelor ce se degajau. «în măruntaiele ascunse ale munţilor — se plîng minerii din Abrud la 1773 — sîntem încontinuu împiedicaţi de aerul puturos şi stricat care se formează şi iese acolo; ba încă, foarte adesea, se întîmplă că mulţi au fost înăbuşiţi pînă la nesimţire de un astfel de aer şi au fost scoşi morţi din mine ,.. Sîntem atît de sleiţi, sărăciţi şi cufundaţi în datorii — încheie ei — încît neputînd să mai rezistăm, mulţi dintre noi au fost nevoiţi să părăsească minele şi să plece în altă parte » 3. în aceste condiţii nu este întîmplător faptul că o serie de mine poartă numele: mina ucigaşă»4, «la mormîntul » etc. Asupra minerilor, slujbaşii montanistici aplicau apoi toată gama mijloacelor de tortură. « Domnul Francisc Munkats — se plîng minerii din Hondol la 20 septembrie 1780 — de la preluarea slujbei sale a bătut atîţia mineri, cîţi n-au bătut de fapt toţi slujbaşii dinaintea lui» 5. în concluzie, minerii cer îndepărtarea acestui slujbaş, « deoarece — spun ei — în caz contrar noi îngroziţi de cruzime vom fi siliţi să ne luăm rămas bun de la munca noastră şi să ne căutăm alt rost în viaţă » 6. Dar pe lîngă aceste mizerii şi suferinţe pe care minerii le îndurau din partea proprietarilor de mine şi a forurilor montanistice, pe ei îi mai aştepta şi exploa- tarea şi asuprirea autorităţilor provinciale, care reprezentau interesele nobilimii feudale reacţionare. Acestea — în ciuda dispoziţiilor cuprinse în ordonanţa Măriei Terezia din 8 mai 1771, prin care minerii băştinaşi 7, înscrişi în liste ca « mineri adevăraţi » (veri et indubitati metallurgi) adică cei care trăiau numai din minerit, se bucurau de anumite imunităţi, ca scutirea de sarcini publice, corvezi, serviciul 1 Arh. stat. Cluj, fond Zlatna, doc. 436/1781, p. 11: * Qtiod vero sua magnificientia contra eundem huttmannum tantopere irritata sit, ratio et illa est, quam, iam superius recensui, quod nec ego nec huttmannus novam metodum pro executiendis orgiis et evehendis lapidibus introducere potui- mus et abinde ductus cuniculares lapidibus repleti mânere debuerint» * Ibidem, doc. din 3 iunie 1785, nr. 183: « talesfodinae foraminibus vulpium, magis quam fodinis metallici assimilari merentur *. * Ibidem, doc. din 1773 fără altă dată: « .. .in montibus visceribus.. .continuo aerputidus et pestifer ibidem concretus et exhalans nos impedit, imo frecventer contigit plurimos tali aere insen- sibiliter suffocatos, mortuos e fodina extractos fuisse. abstricti adeo sumus enervaţi ac depau- perati,justaque aere alieno abruti, ut amplius subsistere nequeuntes, plurimi nostrum fodinas deserere, solumque kinc vertere et aliorsum migrare coacti fuerunt *. 4 Ibidem, doc. nr. 780/1781: *Dominus Munkats ab auspicato suo officio solus tot metallurgos verberari curavit, quod ab humana memoria omnes praecedentes officiales in concreto haud verberarunt *. 5 Cf. şi D. Prodan, Iobăgia in domeniul Băii de Arie; la 1770, Cluj, 1948, p. 88, unde se spune: « Gylkosbanya ex curatione appellata, quod praeteritis adhuc temporibus, occasione quadam ruptis montis visceribus, plurimi metallurgorum ibidem laborantium occisi, etiam sepulti sunt». * Arh. stat. Cluj, fond Zlatna, doc. nr. 780/1781: « .. .secus nos saevitiam jam perteri, operi nostro valedicere et aliam vitae rationem quaerere necessitabamur *. 7 Cit priveşte pe minerii străini (extraei, advenane) aduşi sau veniţi dinafara Transilvaniei, aceştia erau scutiţi chiar de taxa de cap, de un florin.. .Această scutire este motivată de faptul « ca prin aceasta minerii străini, a căror muncă este foarte necesară pentru minerit, să fie împie- dicaţi de la emigraţie » fne perhoc omus extranei, quorum opera res metallurgica minime indiget, ab emigratione deterreantur). cf. Arh. stat. Cluj, fond Zlatna, doc. nr. 747/1770. www.aacaramamcajo 9 PARTICIPAREA MINERILOR DE PE DOMENIUL ZLATNEl LV RiSCOALA LUI HORIA 43 militar, încartiruirea de oşti, transporturi pe seama armatei, impozit pe animalele de tracţiune, folosite în minerit (equi clitellares) şi erau obligaţi doar la plata impo- zitului de 1 florin pe cap—vor încerca din toate puterile să împiedice pe mineri de la munca lor şi să arunce şi pe umerii lor toate sarcinile publice.1 De aici o serie de nemulţumiri şi mişcări ale minerilor supuşi dublei exploatări, feudale şi capi- taliste.; de aici şi permanentele contradicţii dintre forurile montanistice ale Că- mării şi cele provinciale, ale comitatului. * Dacă am stăruit ceva mai mult asupra unor aspecte din viaţa minerilor, asupra sarcinilor şi abuzurilor la care erau supuşi, aceasta am făcut-o cu scopul de a înţelege mai bine felul cum aceşti producători de bunuri materiale, în condi- ţiile nemaipomenit de grele ale asupririi feudale şi capitaliste, au pornit pe calea luptei pline de sacrificii pentru libertate, împotriva exploatării. Această luptă care se intensifică în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, îşi va găsi exprimarea în proteste şi acţiuni individuale sau în grup, spontane şi izolate. Mişcările mine- rilor se vor contopi cu mişcarea ţărănimii iobage, participînd în felul acesta la marile lupte împotriva jugului feudal. Se ştie că una din cele mai grele sarcini care apăsau pe umerii ţărănimii iobage în veacul al XVIII-lea erau contribuţiile militare (recrutarea la oaste, încartiruiri etc.), de care minerii erau scutiţi prin lege tocmai pentru a-i face mai folositori mineritului. Or, documentele vremii vorbesc de nenumărate mişcări de împotrivire ale minerilor faţă de abuzurile autorităţilor comitatului, care neso- cotind imunităţile minerilor procedau la recrutarea silnică a acestora la oaste, organizînd adevărate vînători pentru prinderea lor, şi folosind procedeul barbar al aprinderii de focuri în galeriile minelor, cu scopul de a-i sili să se predea orga- nelor însărcinate cu recrutarea. Cea mai grea luptă au dus-o însă minerii împotriva executorilor fiscali, care, în ciuda ordonanţei din 8 mai 1771 care stabilea pentru mineri, ca taxă de cap, un florin, voiau să încaseze prin abuz şi silnicie şi de la aceştia aceeaşi taxă ca şi de la iobagii de rînd 1 2. Se semnalează cazuri destul de dese de împotrivire şi chiar de răscoale cu caracter local împotriva acestor executori fiscali care descindeau pe la casele minerilor cu forţă militară. Astfel la 1 aprilie 1769 autorităţile se plîng că « minerii din Abrud s-au ridicat cu furci şi cu topoare împotriva gornicilor * 3 trimişi ca să încaseze impozitele, şi că << aceştia abia au scăpat cu fuga » 4. într-un alt act, din 24 septembrie 1762 5 *, dat «în legătură cu împotrivirea minerilor din Certeje şi Topliţa»8 faţă de organele trimise pentru încasarea contribuţiilor restante, « care s-au îngrămădit din an în an » 7, perceptorul fiscal 1 în arhiva ZIatnei se păstrează nenumărate plîngeri ale minerilor, in această privinţă. * Este concludentă în acest sens o jalbă a minerilor din Abrud, Bucium şi Cărpiniş, din anul 1769, in care se spune: — «Potrivit cu înaltele dispoziţii regale s-a hotărît îndeobşte ca nici un miner să nu fie taxat cu mai mult de un florin de cap; totuşi nouă,de cîţiva ani încoace, ni se cere unora doi florini, altora trei florini renani • (iuxta benignissimas etiitn ordinationes regiat universaliter cautum est, ut omnes metallurgi de capita nonisi ab uno tantum R. floreno taxentur, nobis au tem ab apliquot retroactis annis quibusdam duo, quibusdam tres floretti R. imponuntur •); cf. Arh. stat. Cluj, fond Zlatna, doc. nr. 24/1769. * Ibidem, doc. nr. 16/1769: « metallurgi Abrudbanyenses fustibus, securibus ittsurexerunt contra gornicones * 4 Ibidem, tvix fuga sibimet consulere poterunt». * Ibidem, doc. nr. 14/1762. * Ibidem, * .. .intuitu refractariorum Certesiensiumet Toplicxaiensium urburariorum ». 7 Ibidem, «de anno in annum conclumulatas restantias ». www.dacoromanica.ro 44 AL. NEAMŢU 10 regal al comitatului Hunedoara se plînge că « minerii au alungat cu forţa armată pe executorii fiscali trimişi acolo, şi pe doi dintre aceştia i-au bătut într-un mod îngrozitor pricinuindu-le răni grave 1». Pentru acest fapt îndrăzneţ, perceptorul fiscal cere pedepsirea aspră a minerilor vinovaţi, « deoarece — motiva el — nu se poate ca aceşti oameni încăpăţînaţi şi vagabonzi să rămînă nepedepsiţi pentru săvîrşirea acestor nelegiuiri grave, cu atît mai mult, cu cît nu se vor înfricoşa să sâvîrşească, într-o bună zi, şi alte fapte mai îngrozitoare» 1 2. Contradicţiile — şi în această privinţă — dintre forurile montanistice şi cele provinciale, ale comitatului, ni le face cunoscute un act din 5 octombrie 1762, în care guberniul transilvănean revine asupra împotrivirii minerilor din Carteje şi Topliţa faţă de executorii fiscali, cerînd concursul tezauriatului monta- nistic pentru pedepsirea acestora. «Pînă acum de repetate ori — se spune în acest act — guberniul regal a cerut tezaurariatului să ia măsuri potrivite cu privire la minerii din Certeje şi Topliţa care au refuzat să plătească contribuţia impusă lor, potrivit ordonanţelor regale, totuşi pînă acum toate dispo- ziţiile date au rămas fără rezultatul aşteptat. Este cunoscută tezaurariatului regal darea de seamă a perceptorului fiscal regal al comitatului Hunedoara, Gheorghe Bodea, din care se constată nu numai încăpăţînarea voită a acestora în ce priveşte plata contribuţiei, dar chiar şi atacarea şi bătaia executorilor fiscali. Deoarece toate acestea servesc ca pilde rele pentru ceilalţi, ele nu pot să rămînă nepedepsite. De aceea, prin cele de faţă, am hotărît să dispunem din nou tezaurariatului ca să nu împiedice pedepsirea acestor încăpăţînaţi la plata contribuţiei, şi agresori ai executorilor fiscali, deoarece, în caz contrar, guberniul regal va fi nevoit ca pe asemenea îndrăzneţi, temerari şi nelegiuiţi incorigibili să-i facă cunoscuţi înaltei Camere şi să constrîngă pe restanţieri prin măsuri mai aspre.»3. Ce însemnau aceste execuţii fiscale pentru mineri ne-o arată foarte lămurit un act din 1769, în care însăşi autoritatea de stat este silită să recunoască faptul « că această impunere a contribuţiei care a agravat starea mineritului transilvan... a pricinuit în rîndurile minerilor groază, zbuciumări, mişcări, emigrări şi părăsirea muncilor miniere » 4 *. / Documentele vremii vorbesc, în continuare, de alte acte de împotrivire ale minerilor în legătură cu plata contribuţiei. Astfel, la 1 octombrie 1770, judele şi juraţii oraşului Zlatna se plîng administraţiei domeniului « că sînt foarte mulţi aici în Zlatna care de mai mulţi ani nu şi-au plătit contribuţia şi refuză şi acum s-o plătească, în parte sau în total, cum sînt.. .unii lucrători de pe lîngă mina regeas- că, ca fierarii, lemnarii şi, pe deasupra, unii străini» 6 * 8. în anul 1771 autorităţile întocmesc o listă despre 239 de mineri din Zlatna, care au refuzat şi refuză să plătească impozitul sporit de doi florini pe cap, şi pe care îi stigmatizează cu epi- tetul de «încăpăţînaţi » (renitentes). într-un alt act, din 11 martie 1774, se vor- 1 Arh. stat. Cluj, fond Zlatna, doc. nr. 14/1762: tetiam executores eo exmissos armata mânu expulisse. . .duos executores horrende concussise et nociva influxisse ipsis vulnera *. * Ibidem,: «. . .non possunt itaque işti inefrenati et nonnisi vagabundi homines propter hocce inique perpetratum delictum non argui et impunite relingui, magis quidem, quod in dies ennorme , alias committere adus non reformident». * Ibidem, « . . .similes temerarios ausus hactenus incorectos Augustae Aulae repraesentare et mediis durioribus restantiarios cogere Gubernium Regium necessitabitur *. * Ibidem, doc. nr. 255/1769, :« Haec ipsa vero montanisticum transylvanicum aggravans contributionis impositio penes operas metallicas terror, convulsio, motus, transmigrationes, impe- dimenta et desertiones cui tur ae fodinales causantur ». 8 Ibidem, doc. nr. 888/1770: * .. .mulţi sunt hic Zalathnae, qui a multis annis suas contri- . butiones non solverunt et solvere recusant in hodiemum vel in tot vel in parte, uti sunt.. .nonnuUi penes huttam regiam laborantes, ut sunt fabriferarii, arcularii, inSuper nonnulli advenae ». www.dacoromanica.ro 1] PARTICIPAREA MINERILOR DE PE DOMENIUL ZLATNEI L\ RĂSCOALA LUI HORI A 45 beşte despre «împotrivirea minerilor din comitatul Hunedoara la prestarea con- tribuţiei » 1, cerîndu-se urgent din partea guberniului luarea de măsuri aspre împo- t. iva acestora, deoarece —se precizează — «minerii din comitatul Hunedoarei s-au împotrivit în chip violent strîngerii impozitelor, ba chiar au îndrăznit să alunge cu neruşinare pe strîngătorii legiuiţi»1 2. împotriva acestor execuţii minerii vor folosi şi calea petiţiilor, care sînt im- presionante prin conţinutul lor, dar care rămîneau fără rezultat, deoarece clasele exploatatoare nu fac nici o concesie decît atunci cînd sînt în mare primejdie. K PF, DOMKNIUL 7LATNKI LA RĂSCOALA H I HOHI \ b AHTCJIbHHX CHJI B TpaHCHJILBaHHH BCTyHHJlO B KOHljwiHKT CO CTapbtMH eO- flajiLHhiMit npoHSBOflCTBeHHMMH othoihchhhmu. Kpyiuioe aiiTHijieoAajibHoe BOCCTamre 1784—1785 rogOB BcnuxHyjio HMeimo b py^nnuoBOM nogaTHOM onpyre 3jiaTHa, rge, b cbh3h c floOwHelt aojioTa, pa3BHJincb HOBbie nponsBO- AHTejimue chjih h, oflHOBpeaieHHO c 3thm, HaeMiiutt Tpyfl h MecTiiaH 6yp- HtyaaHH. Abtop npHBOflHT HBCKOJibKO npiiMepoB npeBpamemiH KyrnţOB b npOMbUUJieHHUX KaHHTajIHCTOB, n0JIb30BaBIHHXCH HaeMHLIMH pa6oHUiMH B 30jiothx pyflHHKax b 3jiaTHe. C Apyroft CTopoim, npHBefleHUhie aBTopoi* npHMepu yKa3HBaioT Ha to , hto HOBue KanHTajiHCTHHecKHe npoii3B0A- CTBenHue OTHomeHHH 6 li jiu Teciio cnjieTenu co CTapHMH eoAajibHHMH OTHomeiiHHMH. PyflOKonu pa6oTajiH b Hpe3BbiHaiiH0 THîKejibix ycJiOBHHx, hihjih b HyjKfle; oiih 6hjih HţepTBOii JKecTOKoro oGpameHHH m pa3JiHHiiHx 3JioynoTpe6jieHHii. B AOKyMeHTax, OTHOCHmuxcH k BOCbMiiflecHTUM roflaM XVIII B6Ka, roBopHTCH o CHJibHHX SpoweHHHX cpegn pyAOKonoB, nanpaB- JieHHLIX npOTHB HCHOJIHHTejIbHblX $HCKajIbHHX OpraHOB. ynaCTByfl b boc- CTaiiHH 1784—1785 rogOB, pyAOKonu A^ftcTBOBaJiH b Ayxe Tpagnipift 3T0ii 6opb6u. B AOKyMeHTax, kotophmh nojib3yeTCH aBTop, roBopHTCH o Macco- BOM yHaCTHH B BOCCTaHHH pyAOKOIXOB pyjlblH H BeHrpOB, 6ok o 6ok C Kpe- nocTHUMii. HeKOTopHe pyAOKonu HaSwpajm jnoAeii b otphah noBCTaHiţeB, a HHbie Gujiii H36paHbi rJiaBapHMH noBCTamţeB. Ilocjie nOAaBJieHHH BoccTa- HHH pyAOKOHbl npiIKDTHJIH B pygHHKaX KpenOCTHhIX — ynaCTHHKOB BOCCTa- HHH — h 3aiqHiqajiH hx ot BJiacTeft. HeKOTopue pyAOKOHH HaivtepeBajiHCb opraHnaoBaTb hoboc BoccTaune. B cocTaB otphaob «raftAyKOB», AeiicTBo- BaBimix nocjie nOAaBJieHHH boccthhhh, bxoahjih TaKHţe h pyAOKonbi. Heno- Topue npeACTaBHTejiw 6ypHţya3HH, saHHTepecoBaHHbie b pa3BiiTnn ao6h- Baiomeft npOMblUIJieHHOCTH, OTHOCHJIHCb 6jiarOCKJIOHHO K BOCCTaHHH), h6o oho 6biJio HanpaBJieHO npoTHB (jieoAajibHHX OTHomeHHii, npenHTCTByioiAHX paSBHTHH) ropHoro A^Jia. BoccTaHne 1784 roAa noTpHCJio ochobh sarHH- Baiomero $eoAajiH8Ma. LA SITUATION DES MINEURS DU DOMAINE DE ZLATNA ET LEUR PARTICIPATION AU SOUL VEMENT POPULAIRE DIRIGfi PAR HORIA (1784-1785) (RfiSUMfi) L’^tude s’appuie sur de nombreux documents inedits conserves dans Ies Archives de l’Etat, â Cluj (fonds Zlatna). L’Auteur y met en lumiere que, dans la seconde moiti6 du XVIIIe silele, en Transylvanie, le developpement des forces productives etait entre en conflit avec Ies anciens rapports feodaux de pro- duction. Le grand soul&vement antifeodal de 1784—1785 a eclate precisement sur le domaine minier fiscal de Zlatna, oii l’extraction de l’or a contribue au develop- pement des nouveaux rapports de production et, en meme temps, k celui du travail salarie et de la bourgeoisie locale. L’Auteur cite quelques exemples de la transformation des commercants en industriels capitalistes qui, dans Ies mines d’or du domaine de Zlatna, utilisaient des travailleurs salaries. Par ailleurs, Ies exemples donnes par l’Auteur temoignent de ce que Ies nouveaux rapports capi- talistes de production etaient intimement meles aux anciens rapports feodaux. www.dacdromamcajo 66 AL. NEAMŢU 22 Les ouvriers travaillaient dans des conditions extremement dures, ils vivaient dans la misere, etaient soumis â de mauvais traitements et k toutes sortes d’abus. Les documents de l’epoque des annees 90 du XVIII' siecle font men- tiondes puissants mouvements des mineurs contre les executeurs fiscaux. La participation des mineurs â la revolte de 1784—85 ne fait que continuer la tra- dition de ces luttes. Les documents qui ont servi pour cette etude parlent de la participation en masse des mineurs roumains et hongrois au soulevement, aux cr tes de serfs. Certains mineurs recrutent des hommes pour les corps de rebelles et quelques- uns d’entre eux sont elus capitaines du mouvement. Apres l’etouf- fement de la revolte, les mineurs se font les defenseurs des serfs y ayant par- ticipe, les abritent dans les galeries et les defendent contre les representants du pouvoir public. Parmi les mineurs, certains songent k organiser une nouvelle emeute; d’autres entrent dans les rangs des « haîdouks » qui s’agitent apres l’e- touffement de la revolte. Quelques representants de la bourgeoisie interessee au developpement de l’industrie extractive se sont montres favorables au mouve- ment, car celui-ci s’attaquait aux rapports feodaux qui entravaient le develop- pement de l’extraction miniere. La revolte de 1784 a ebranle les fondements du feodalisme en decomposition. www.dacoramamcajo STUDII Revistă de istorie Anul IX, nr. 2—3 1956 ORGANIZAREA ADMINISTRATIVĂ A ORAŞELOR DIN ŢARA ROMÎNEASCĂ ÎN ANII 1501—1650* DE LIA LEHR Una din cele mai puţin discutate probleme din istoria oraşelor Ţării Romîneşti a fost problema organizării lor administrative. Istoricii romîni burghezi care s-au ocupat de problema oraşelor s-au mulţumit să arate că în organizarea oraşelor romîneşti se resimte influenţa organizării urbane germane, aduse în Transilvania de saşi1 şi să arate mai mult sau mai puţin care sînt atribuţiile sudeţului şi pîrgarilor, fără a căuta să le analizeze pe baza documentelor, pe care le aveau la dispoziţie * 1 2. Uneori ei încearcă să descrie şi cum se face alegerea sudeţului 3 * * * * 8, dar această descriere se bazează pe lucrarea lui Aricescu, Istoria Cîmpulungului, lucrare care nu prezintă însă nici o garanţie ştiinţifică, fiind lipsită complet de aparat critic. în cele ce urmează ne vom strădui să analizăm, pe baza documentelor pe care le avem, care este organizarea administrativă a oraşelor şi care sînt atribu- ţiile sudeţului şi pîrgarilor, ca reprezentanţi aleşi ai oraşului. * Articolul de faţă reprezintă un capitol din lucrarea intitulată Dezvoltarea oraşelor din Ţara Romînească în anii 1501—1650. 1 I.N. Angelescu, Histoire economique des roumains, Geneva, 1919, voi. I, p. 231; autorul arată că în oraşele romîneşti se simte influenţa organizării urbane germane, judecii devenind şoltuzi sau sudeţi iar biirgerii — pîrgari. Acelaşi lucru îl afirmă şi I.C. Filitti în lucrarea sa Despre vechea organizare administrativă a Principatelor Roinine, Bucureşti, 1935, p. 28 şi P.P. Panaitescu în Interpretări romîneşti, Bucureşti, 1947, p. 191, adăugind că acest sistem de orga- nizare a fost adus de saşi în Ardeal. 2 Socotind problema organizării administrative a oraşelor ca o problemă secundară, isto- riografia burgheză (I.N. Angelescu, op. cit., p. 257—258; Al. Ştefulescu, Istoria Tîrgu-Jiului, Tîrgu-Jiu, 1906, p. 104—111; P.P. Panaitescu, op. cit., p. 175 şi urm. ; I.C. Filitti, op. cit., p. 27— 30) s-a mulţumit cu o înşirare sumară a atribuţiilor organelor administrative orăşeneşti— dreptul de judecată asupra orăşenilor, tranzacţiile între tîrgoveţi, repartizarea prin cislă a dărilor şi prestaţiilor către domnie etc. — amintind uneori şi de reprezentanţii domniei în oraşe. Cu toate că datele privind aceste atribuţii sînt în cea mai mare parte exacte, ele nu reprezintă decît simple afirmaţii bazate pe faptul că organizarea oraşelor romîneşti fiind o imitaţie a celor germane, atunci implicit şi funcţiile reprezentanţilor organelor administrative orăşeneşti sînt aceleaşi cu cele din oraşele germane. 8 G. Ionescu-Gion, Istoria Bucurescilor, Bucureşti, 1899, p. 734— 735; C. Rădulescu- Codin, Cîmpulungul Muşcelttlui, Cîmpulung, 1925, p. 101 şi urm. www.dacoromanica.ro 58 LIA LEHR 2 în lupta pentru cucerirea libertăţii oraşelor locuitorii lor au fost nevoiţi să se organizeze. Această organizare constituie în acelaşi timp baza autoadminis- traţiei oraşului. Dar în fiecare ţară din Europa această luptă avea un caracter deosebit. în unele cazuri, oraşele obţin drepturi depline de autoadministrase, dreptul de a înfiinţa comuna. în alte cazuri, oraşul nu avea decît dreptul de auto- administrai necompletă, cînd administraţia era împărţită între oraş şi reprezen- tanţii puterii regale. Locuitorii vechiului oraş medieval au adus cu ei din satele lor natale tradi- ţiile organizării în obşte, stăpînirea obştească a pămîntului, adunarea populară etc. Engels a arătat că obştea sătească este numai o comunitate de marcă a unei mărci săteşti autonome şi se transformă într-o comunitate orăşenească imediat ce satul se transformă într-un oraş, adică se fortifică cu şanţuri şi ziduri. Din aceste comunităţi de marcă orăşeneşti primitive au luat naştere toate comunităţile orăşeneşti de mai tîrziu 3. Şi în Ţara Romînească are loc un proces asemănător, organizarea adminis- trativă a oraşului — şi în special judecata — păstrînd unele aspecte asemănătoare cu vechea organizare a obştii. La sate— aşa cum ne anată şi documentul din 1 mai 1602 2 — judecata era făcută de bătrînii satului: «Care om va fi vinovat, fără teamă să aibă judecată la bătrînii satului, pe care îi vor alege sătenii. Şi care om va fi vinovat de moarte, să-l lege'bătrînii aleşi ai satului şi să-l trimită la curte la judecată şi la spînzurătoare». De asemenea, orice om se poate aşeza în sat numai dacă «îl vor plăcea pe el satul şi bătrînii satului», dacă « nu-1 va place satul şi bătrînii» atunci să-l izgonească. Acelaşi fenomen îl observăm şi la oraş, unde atît judecata, cît şi toate celelalte probleme legate de administrarea oraşului sînt îndeplinite de sudeţ şi pîrgari — organele administrative orăşeneşti alese, care înlocuiesc pe bătrînii satului din vechea obşte sătească. Oraşele din Ţara Romînească nu au luat o astfel de dezvoltare încît să ajungă la o autoadministrare completă — dreptul de autoimpunere, de a declara război şi de a încheia pace, de a bate monedă etc. Ele nu ajung la forma de oraşe- comună, cum a fost cazul oraşelor din Italia centrală şi nordică. Oraşele romîneşti reuşesc să ajungă numai la drepturi de autoadministrare necomplete, administraţia fiind împărţită în cele mai multe cazuri între oraş şi reprezentanţii puterii centrale. Oraşele aveau dreptul să-şi aleagă organele administrative3 ce se ocupau de toate problemele ce ţineau de organizarea internă a oraşului. în afară de aceste organe alese, mai găsim în oraş şi reprezentanţi ai domniei, care urmăresc îndeplinirea hotărîrilor divanului domnesc sau iau anumite hotă- rîri privind unele categorii de orăşeni, care nu ţin de jurisdicţia organelor adminis- trative orăşeneşti propriu-zise. ★ Documentele vremii, pe care le cunoaştem pînă azi, nu ne dau informaţii despre felul cum se făcea alegerea sudeţului. Urmărind însă documentele munici- pale emise de organele administrative ale oraşului Tîrgovişte pe o perioadă de circa 50 de ani (între 1585—1636), vom observa 6 cazuri în care sudeţul nu rămîne 1 Fr. Engels, Die Entwicklung des Sozialismus von der Utopie zur Wissenschaft, Berlin, 1951, p. 97. * Documente privind istoria Romîntei, B, XVII, I, p. 43. * Sub această denumire se înţeleg sudeţul şi pîrgarii. Peste tot unde, în cursul capitolului, va fi vorba de sudeţ şi pîrgari vom folosi termenii de: organele administrative ale oraşului sau reprezentanţii oraşului. , . www.dacoromamca.ro 3 ORGANIZAREA ORAŞELOR DIN ŢARA ROMÎNEASCĂ ÎNTRE 1501 — 1650 59 mai mult de un an în această funcţie. Astfel, în actul emis la 15 decembrie 1585 apare ca sudeţ al oraşului Tîrgovişte, Tudoran 1, iar în actul următor, emis de autorităţile administrative orăşeneşti din Tîrgovişte la 12 iunie 1586, apare ca sudeţ Gherghinic 2. în actul din 11 mai 1601 apare un anume Petriman ca sudeţ al oraşului3, iar în actul din 25 iunie 1602 îl avem pe Drăghici sudeţ 4 *. La 19 mai 1606 apare ca sudeţ în Tîrgovişt.e Petriman 8; nu putem şti dacă este acelaşi cu cel care apare ca sudeţ în 1601; pe cînd la 4 noiembrie 1607 îl avem pe Dragu sudeţ6 Cercetînd în continuare documentele, la 10 iunie 1613 găsim ca sudeţ pe Spinciu 7, iar la 4 martie 8 şi la 19 mai9 1614, pe Stoica. La 6 aprilie 1619 apare în acte Vintilă sudeţ10 11, iar la 4 aprilie 1620 Gheorghesudeţul u. La 31 iulie 162612 şi la 20 aprilie 162713 14 îl găsim ca sudeţ pe Gherghe, iar în 3 decembrie 162713 pe Dumitru. Această constatare ne face să presupunem că alegerea se făcea anual, sudeţul putînd fi însă reales în această funcţie. Ştirile pe care ni le dau documentele de mai sus sînt confirmate într-o oare- care măsură şi de relatările unui călugăr italian despre alegerea sudeţului din Cîmpulung, la sfîrşitul secolului al XVII-lea. Acest călugăr a călătorit prin Ţara Romînească în anul 1688. Vorbind despre domnul ţării el spune: « Dacă e amicul catolicilor? E cel mai rău inamic al nostru acel Aman. Andrea judele din Cîmpulung, om catolic, care servise credincios la mulţi principi, se alese a doua oară ca judece (pentrucă locu- itorii Cîmpulungului îşi schimbă judecele pre tot anul), principele n-a voit să-l întărească, iar el fiind trimis de comunitatea locuitorilor împreună cu un alt catolic, anume Blasiu, s-a dus la principe. Principele mîniat nu pentru că s-a ales judece, ci pentru că e catolic, a vrut să-l sperie şi să-l înmoaie prin ameninţări şi prin promisiuni... »u. Lăsînd la o parte învelişul religios al acestei ştiri, consta- tăm că în această perioadă — sfîrşitul secolului al XVII-lea — alegerea sudeţului la Cîmpulung se făcea anual, el putînd fi şi reales de mai multe ori. Comparînd aceste ştiri care privesc Cîmpulungul cu cele pe care le avem pentru Tîrgovişte, putem trage concluzia că dacă pentru două oraşe ale Ţării Romîneşti alegerea sudeţului avea loc anual, atunci e foarte probabil că şi în celelalte oraşe ale ţării, alegerea acestuia se făcea tot într-un fel asemănător. De asemenea, putem spune, pe baza documentelor din decembrie 1585 şi iunie 158615 * *, precum şi a celor din iulie 1626 şi decembrie 162718, că alegerile sudeţilor aveau probabil loc la sfîrşitul lunii mai şi începutul lui iunie. 1 Documente privind istoria Rontiniei, B, XVI,V, p. 219. 3 Ibidem, p. 242. * Ibidem, B, XVII, I, p. 14-15. * Ibidem, I, p. 53. * Ibidem, p. 215-216. * Ibidem, p. 284-285. ’ Ibidem, B, XVII, II, p. 206-207. * Ibidem, p. 257-258. * Ibidem, p. 278 10 Ibidem, B, XVII, III, p. 336-337. 11 Ibidem, p. 497 -498. 13 Arh. St. Buc,, m-rea Radu-Vodă, XVI/6, orig. rom. 13 Acad. R.P.R., CLVI/15, orig. slav. 13 Arh. st. Buc., m-rea Hurez, XXVII/2 bis, orig. rom. 14 Reporta istoricu despre starea ţerei Romlnesci (1679-1688), în « Magazinul istoric pentru Dacia», Bucureşti, 1847, voi. V, p.37 —38. 15 Documente privind istoria Rominiei, B, XVI, V, p. 219 şi 242. 19 Arh. st. Buc., m-rea Radu-Vodă, XVI/6, orig. rom. şi Arh. St. Buc.,’ m-rea Hurez, XXVII/2 bis, orig. rom. , . www.dacoromamca.ro 60 LIA LEHR 4 Atribuţiile organelor administrative orăşeneşti erau multiple. Una din cele mai importante atribuţii, prin care se vede cum creşte autoritatea acestora în oraş, este dreptul de judecată. Reprezentanţii oraşului sînt aceia care judecă toate pricinile ivite între orăşeni, fie că e vorba de o proprietate aflată în oraş sau în afara oraşului, fie că e vorba de conflicte de altă natură decît cele privind • proprietatea. De multe ori ei judecă chiar atunci cînd cele două părţi nu sînt locui- tori ai oraşului respectiv, dar obiectul procesului se află în oraş. La început — atunci cînd începe să se contureze rolul sudeţului şi pîrgarilor — organele administrative ale oraşului joacă mai mult un rol de mijlocitor între părţile* care se judecă^ Treptat autoritatea lor creşte, hotărîrea lor câpatînd un caracter definitiv asupra căreia nu se mai poate reveni şi căreia trebuie să i se supună toţi locuitorii oraşului, indiferent de situaţia lor. în cursul perioadei de care ne ocupăm — între 1501 şi 1650 — numărul documentelor privind rolul sudeţului şi pîrgarilor în judecarea diferitelor pricini este destul de redus, dar ele sînt destul de concludente pentru a putea vedea creşterea puterii organelor orăşeneşti. Dat fiind numărul lor redus, le vom analiza pe toate. La 12 iunie 1586 Petriman, nepotul lui Măzgoe, şi Obislav, al patrulea nepot al lui Măzgoe, vin în faţa sudeţului şi pîrgarilor din Tîrgovişte şi se judecă pentru stăpînirea unei livezi şi a unui loc de vie, rămase moştenire de la Măzgoe. Sudeţul şi pîrgarii cercetează şi hotărăsc ca să stăpînească această ocină Petriman, deoarece el este nepot de fiică al lui Măzgoe, iar Obislav este al patrulea nepot al lui Măzgoe1 Din acest document reiese că în faţa sudeţului şi pîrgarilor din Tîrgovişte a avut loc judecarea uneijpricini privind o moştenire, judecată care se face în faţa lor numai prin faptul că cei doi împricinaţi sînt orăşeni şi deci depind de auto- ritatea orăşenească. Formularul actului — comparativ cu cel pe care îl găsim în documentul din 15 mai 1626 — ne face să credem că rolul reprezentan- ţilor oraşului era mai mult cel al unui arbitru, a cărui hotărîre nu e definitivă, ea putînd fi contestată. Un alt document, din 15 octombrie 1605, ne arată că sudeţul şi pîrgarii au nevoie — ca şi în pricinile judecate în faţa divanului domnesc — de consim- ţămîntul părţilor pentru a hotărî 2. în act se spune că au venit în faţa sudeţului şi pîrgarilor din Oraşul de Floci Enache cu verii lui «de s-ău pîrît şi apoi i-au împăcat de bună voe lor, pîntru nişte moşie şi ocini ». De aci reiese că au nevoie de acest consimţămînt al părţilor pentru a da sentinţa definitivă. Acest formular « şi s-au împăcat ei de a lor bună voie », 11 vom întîlni în majori- tatea actelor de judecată emise de reprezentanţii oraşului. Treptat, autoritatea judecătorească a organelor orăşeneşti se dezvoltă, şi ele încep să se impună chiar şi acelor categorii din oraş — cum erau de exemplu slujitorii — care pînă acum ascultau numai de autoritatea domniei. Creşterea autorităţii lor reiese din documentul emis la 15 mai 1626 de sudeţul şi pîrgarii din Bucureşti 3. Din analiza acestui document observăm trei momente mai importante ale procesului dintre Dumitru călăraşul din oraşul Bucureşti şi Taia Bula, pentru stăpînirea unui loc de casă. 1. Dumitru călăraşul cumpărase încă în vremea domniei lui Gavriil Movilă un loc de casă de la popa Costandin. Acest loc fusese de moştenire al lui Crăciun 1 Documente privind istoria Rominiei, B, XVI, V, p. 242. * Ibidem, B, XVII, I, p. 199. 3 Acad. R.P.R., LXXIV/4, orie. /om. • www.dacoromamca.ro 6 ORGANIZAREA ORAŞELOR DIN TARA ROMÎNEASCA INTRE 1501-1650 61 Vînăt măcelar, tatăl lui Bran biglariul, iar acum Taia Bula o rudă a lui Crăciun Vînăt «au ridicat pără la divan pentru acest loc şi au venit de s-au părătde faţă». Fiind vorba de un slujitor, pricina se judecă deci în faţa divanului domnesc, care hotărăşte trimiterea unui reprezentat al său, care să cerceteze adevărul la faţa locului. « într-aceia domnu nostru Alexandru voievod au trimis pre lanul al doilea portar de în divan împreună cu Taia Bula şi pre Dumitru călăraşul de să strîngă preuţi şi bătrînii oraşului să adevereze cu sufletele lor pentru acest loc ». 2. Al doilea moment al procesului este acela în care lanul, « al doilea portar de în divan », împreună cu Taia Bula şi Dumitru călăraşul vin şi strîng « oameni buni oroşani, bătrîni şi tineri», care mărturisesc că acest loc « au fost a lu Bran, biglariul de moşie de la tată-său Crăciun Vînătul, iar Taia Bula n-au avut nici o treabă, căci au fost locul despre Crăciun Vînăt, n-au fost despre muierea lu Cră- ciun Vănăt, iar Taia Bula au fot rudă muierii lu Crăciun ». 3. Dar sudeţul şi pîrgarii nu s-au mulţumit numai cu acest rol de martori şi hotărăsc să judece ei singuri această pricină, dînd sentinţa definitivă şi eliberînd chiar lui Dumitru călăraşul un act de proprietate. într-adevăr, în urma mârturi- silor « oamenilor buni oroşani », după care « au rămas Taia Bula de lege şi de jude- cată, că n-au avut nici o treabă», sudeţul şi pîrgarii hotărăsc: «Drept aceia, am făcut lui Dumitru călăraşul cartea noastră şi am dat să-şi ţie locul să-i fie moşie lui şi feciorilor ». Creşterea autorităţii organelor orăşeneşti se observă şi dacă analizăm formu- larul actului din 15 mai 1626, în comparaţie cu formularul celorlalte două acte de judecată prezentate mai sus. Dacă în documentele din 12 iunie 1586 şi 15 octombrie 1605, formularul actelor nu e cu mult deosebit de cel al unor simple zapise, sudeţul şi pîrgarii mulţumindu-se să relateze faptele şi să arate că în urma cercetărilor întreprinse de ei şi a înţelegerii dintre părţi s-a ajuns la o hotărîre, în documentul din 15 mai 1626 formularul se aseamănă foarte mult cu cel al actelor emise de cancelaria dom- nească. Atît formularul de la începutul documentului « ca să-i fie un loc de casă », care arată că sentinţa e definitivă şi are aceeaşi valoare ca şi sentinţa divanului domnesc, chiar şi pentru acea categorie cum sînt slujitorii — care de obicei nu depind de autoritatea orăşenească, ci depind de autoritatea domnească — cît şi formula de la sfîrşitul documentului « am făcut lu Dumitru călăraşul cartea noas- tră şi am dat să-şi ţie locul să-i fie moşie lui şi feciorilor », arată clar acest lucru. Documentul din 18 iulie 1628 ne arată că, la un moment dat, începe să conteze locul unde se găseşte obiectul actului şi nu numai dacă părţile sînt locuitori ai oraşului de unde e emis actul1. La această dată, 18 iulie 1628, sudeţul şi pîrgarii din Bucureşti judecă pricina dintre Ionaşcu comis şi mănăstirea Cernica cu Fota din Tîrgovişte pentru stăpînirea unor locuri de casă cu prăvălii în Bucureşti. Jude- cata a fost făcută de reprezentanţii oraşului Bucureşti, deoarece locurile, pentru stăpînirea cărora a avut loc procesul, se aflau în Bucureşti. Şi în acest document se vede că înainte de a da sentinţa, sudeţul şi pîrgarii au avut consimţămîntul celor două părţi « se-au împăcat ei de a lor bună voe cum mai mult pără şi găl- ceavă să nu mai fii ei în veac ». Tot din acest document se desprinde şi faptul că, indiferent dacă e vorba de mănăstire, boieri sau orăşan, dacă obiectul procesului e în oraş, pricina se judecă în faţa organelor administrative orăşeneşti, care dau şi sentinţa definitivă. Arh. st. Buc., Mitrop. T. Rom.a CCLVII/1. ortg. rc wvm.âaoaromjmica.: rom. ro 62 LIA LEHR 6 Dar nu în toate cazurile organele administrative ale oraşului judecă singure; uneori alături de ele găsim şi reprezentanţi ai domniei. Participarea pîrcălabilor la judecăţi este diferită. Astfel la 22 ianuarie 1596, cînd e vorba de zălogirea unor mori la mănăstirea Yieroş sentinţa e dată în primul rînd de sudeţul şi pîrgarii din Piteşti, alături de care găsim « pîrcălabi şi cu oameni buni din oraşul Piteşti » * *. Atunci cînd e vorba însă de birul slujitorilor, cum e cazul din 3 martie 1626) actul e dat în primul rînd de pîrcălabi 2. « Noi pîrcălabi de în Tîrgul-Jiului, anume: Gherghe şi Stoica postelnic şi Dima judeţul cu 12 părgari scris-am a noastră carte ». La început are loc judecata între Milos logofăt şi Radu Dăianu pentru un cal al lui Oprea. Milos logofăt luase de la Radu două vaci cu viţei, deoarece îi plătise birul. în acelaşi timp, Radu ia de la Oprea un cal cu care îl plăteşte de birul de roşii, ce îl datora Oprea şi care era de trei ughi şi îşi ia înapoi vacile. Murind calul lui Oprea, acesta îl cere lui Milos logofăt, care însă îl trimite la Radu. Radu arată că a dat calul lui Dumitru postelnic Corenschi şi Gherghe postelnic « ce au fost birari de roşi» pentru birul lui Oprea. Judecînd această pricină împreună cu toţi «bătrînii oraşului», pîrcălabii de Tîrgu-Jiului hotărăsc să-l scoată din cauză pe Milos logofăt, iar procesul să aibă loc numai între Radu Dăianu şi Oprea, pentru cal. « Deci au intrat Radul în chezăşie de au pus pe Stanciul Grama chezaş, cum va merge Radul de se va pără cu Opre, iar cu Milos să n-aibă nece o treabă nece Opre, nece Radul». Există şi alte cazuri în care pîrcălabii apar în acte fie singuri, fie alături de reprezentanţii oraşului. Vom prezenta unele din ele cînd vom vorbi de dregă- torii domniei. Se întîmplă ca uneori sudeţul şi pîrgarii să ia parte la cercetarea anumitor pricini, care nu privesc interesele oraşului respectiv. în acest caz ei nu au decît un rol de intermediari, facînd primele cercetări şi fixînd termenul cînd împri- cinaţii trebuie să se prezinte la domnie pentru judecată. Aşa avem de exemplu actul din 13 mai < 1633—1653 > 3 dat de sudeţul şi pîrgarii din Cîmpulung, prin care aceştia informează domnia că a venit în faţa lor egumenul de la mănăs- tirea Brădet şi a arătat cum cumpărase încă înainte vreme de la jupaniţa Fomia nişte ţigani, iar acum un nepot al ei din Ţara Ungurească a venit cu doi armaşi şi i-a luat. Dar precizează actul, «iară egumenul şi noi oroşani i-am oprit aice în oraş şi li-im pus zi să vie de faţă înaintea măriei tale, iară măria ta i vei judeca ». în general, organele administrative orăşeneşti au drept deplin de judecată în interiorul oraşului, amestecul domniei fiind sporadic şi numai pentru anumite cazuri, cum ar fi de exemplu birul slujitorilor. Pentru unele oraşe — cum e cazul Cîmpulungului — domnia dă chiar hri- sov domnesc reglementînd dreptul de judecată al oraşului. Astfel, la 7 mai 1615, Radu Mihnea dă un act «oraşului Cîmpulung, însă tuturor moşnenilor din oraş», prin care între altele se spune: « Iar pentru rîndill judecăţii oraşului să n-aibă amestec sau să strice judecata lor, ci toată legea şi judecata lor să fie stă- pînitoare precum mai dinainte vreme, cum au fost obiceiul cel bătrîn »4. Acest drept nu-1 primesc^ orăşenii din senin. Deseori, reprezentanţii oraşului trebuie să lupte pentru acest drept de judecată, împotriva feudalilor şi în special 1 Documente privind istoria Romîniei, B, XVI,VI, p. 201. * Acad. R.P.R., XLII/27, orig. rom. 8 Arh. 8t. Buc., ep. Argeş, LXIX/115, orig. rom. * «Magazinul istoric pentru Dacia», Bucureşti, 1847, voi. V, p. 331—333. Acest drept de judecată este întărit oraşului Cîmpulung şi de Matei Basarab prin actele din 12 aprilie 1636 {Ibidem, p. 336—339) şi 3 mai 1646 343^347, publicat însă cu data greşită 1636). 7 organizarea oraşelor din ţara romînească Intre isoi-1650 63 al mănăstirilor care reuşesc să-l deţină în unele oraşe. Astfel, avem procesul îndelungat purtat de oraşul Argeş cu mănăstirea Argeş pentru dreptul de a ţine vama şi judecata oraşului Argeş1. Intr-unui din documentele2, care relatează acest proces, se arată că în timpul lui Matei Basarab, Dragomir sudeţul din oraşul Argeş a vrut să se amestece în judecata şi în vama mănăstirii Argeş « ca să ia Dragomir sudeţul din vamă şi din judecată, iar egumenul Leontie, el nu s-a încrezut să se amestece şi Dragomir sudeţul în vamă şi în judecată, ci a venit înaintea domniei mele, în divanul cel mare». Divanul cercetează şi ajunge la concluzia « că n-au avut sudeţii de oraş nici o treabă niciodată nici cu vama nici cu judecata, ci am scos domnia mea pe Dragomir sudeţul din divan cu mare ruşine ». * O altă atribuţie a organelor administrative ale oraşului este şi aceea de a reprezenta oraşul în relaţiile cu domnia şi cu oraşele dinafara Ţării Romîneşti. Sudeţul şi pîrgarii sînt aceia care reprezintă oraşul în diferitele procese pe care acesta le are în faţa domniei pentru a-şi păstra moşia oraşului sau în diverse alte probleme, cum a fost cazul cu oraşul Argeş. Dintre procesele duse de orăşeni pentru păstrarea moşiei oraşului sînt carac- teristice procesele duse mai ales de orăşenii din Gherghiţa şi Rîmnic. Astfel, la 10 octombrie 1560 Petru cel Tînăr întăreşte oraşului Gherghiţa moşia din jurul oraşului, pentru care se judecase în faţa divanului domnesc cu satul Meleşti3. La proces oraşul a fost reprezentat de « Gherghiceni dinu oraşu domnii mele din Gherghiţa: întîi judeţul, anume Gherghe şi cu 12 pîrgari________» Reiese deci că atunci cînd e vorba de a se apăra interesele oraşului în faţa domniei nu vin toţi orăşenii, ci numai reprezentanţii lor şi anume: sudeţul şi cei 12 pîrgari. Un alt caz în care oraşul este reprezentat de sudeţ şi pîrgari este şi cel din 14 iunie 1571, cînd Alexandru Mircea judecă pricina dintre Petru postelnic şi « orăşenii din Rîmnic, cu sudeţul şi 12 pîrgari» pentru stăpînirea satului Uliţa4. Sudeţul şi pîrgarii încercaseră « să facă satul Uliţa, orăşeni, să-i alipească cu orăşenii », dar domnia dă sentinţa în favoarea lui Petru postelnic şi actul spune « au rămas sudeţul şi pîrgarii din oraşul domniei mele din Rîmnic, de lege dinaintea domniei mele », prin aceasta înţelegînd că toţi orăşenii din Rîmnic au pierdut procesul şi nu numai sudeţul şi pîrgarii. însă relaţiile organelor administrative orăşeneşti cu domnia nu se rezumă numai la aceste procese, în care trebuia să apere interesele oraşului, ci de multe ori le găsim reprezentate alături de domnie m judecarea diferitelor pricini, cum am arătatr'îrr'paragraful precedent. De asemenea, tot reprezentanţii oraşului sînt aceia care au legătură cu domnia pentru a fixa dările şi slujbele datorate de oră- şeni. De asemenea, ei supraveghează strîngerea dărilor. De multe ori divanul domnesc recurge la organele administrative pentru a duce la îndeplinire anumite hotărîri, sau dacă are nevoie de anumite cercetări pentru a putea da sentinţa definitivă într-o judecată. La 7 aprilie <1536—1540> Radu Paisie porunceşte sudeţului şi pîrgarilor din Buzău să hotărnicească o branişte a episcopului Paisie6. 1 Despre această luptă între oraş şi mănăstire ne vom ocupa mai pe larg într-un capitol special. * Documentul din 10 ianuarie 1646 (Arh. st. Buc., ep. Argeş, XLII/5, orig. slav.). * Documente privind istoria Rominiei, B, XVI, III, p. 141. * Ibidem, B, XVI, IV, p. 29- 30. # * Ibidem, B, XVI, II, p. 204. , www.dacoromamca.ro 84 LIA LEHR 8 In alt caz, domnia judecă o pricină privind stăpînirea unor prăvălii din Bucureşti. Pentru a putea hotărî cui aparţin aceste prăvălii, trimite pe împri- cinaţi să se judece în faţa mitropolitului împreună cu « sudeţul şi pîrgarii şi preoţii şi bătrînii din Bucureşti şi să-i întocmească cum vor găsi după dreptate cu sufle- tele lor». în urma cercetărilor făcute de organele orăşeneşti, domnul hotărăşte «ca să stăpînească jupaniţa Mihna acele două prăvălii, care sînt moştenirile ei ş1. Prin documentul din 3 februarie 16131 2, Radu Mihnea scrie sudeţului şi celor 12 pîrgari dintr-un oraş din Ţara Romînească3 să cerceteze dacă delniţa lui Talpă din Izvorani dată ca zestre lui Dumitru « dă aciia de în oraş » de cum- naţii lui a fost dată « cu rumîni sau fără ». în relaţiile cu oraşele dinafara Ţării Romîneşti — în special cu cele din Transilvania — rolul organelor administrative se mărgineşte mai ales la apărarea intereselor orăşenilor lor, care fac comerţ cu aceste oraşe4. Din documentele orăşeneşti pe care le avem, un număr foarte mic se referă la secolul al XVI-lea şi nici unul la secolul al XVII-Iea. Pe măsură ce se precizează autoritatea sude- ţului şi pîrgarilor în viaţa internă a oraşului şi în raporturile cu domnia, înmul- ţindu-se astfel numărul actelor interne emise de ei, descreşte numărul actelor emise de la un organ orăşenesc la altul. Descreşterea numărului acestor acte se datoreşte fie faptului că acum se consolidează centralizarea internă a ţării şi puterea domnească, interesele tuturor locuitorilor ţării fiind acum apărate de domnie, fie descreşterii vremelnice a volumului afacerilor negustorilor munteni în Transilvania. ★ Tot în atribuţiile organelor administrative orăşeneşti intră şi aceea de a urmări fixarea şi strîngerea dărilor datorate de orăşeni şi în special a birului. Nu cunoaştem documente care să ne arate în mod precis care erau criteriile de fixare şi strîngere a dărilor în oraşe. Faptul însă că în atribuţiile organelor orăşeneşti intra şi orga- nizarea fiscală reiese din documentele care ne arată că în oraşe există anumite categorii de orăşeni, care nu se supun autorităţii fiscale a organelor administrative orăşeneşti. Printre acestea sînt unele proprietăţi mănăstireşti din oraşe, Slujitorii şi unii preoţi. 1 Documente privind istoria Rominiei, B, XVI, VI, p. 32 33. 3 Ibidem, B, XVII, II, p. 146. 3 Documentul nu precizează despre care oraş este vorba. Probabil este vorba de oraşul Piteşti aflat în apropierea satului Izvoranr. 4 Prin documentul din 1500 sudeţul şi pîrgarii din Argeş scriu sudeţului şi pîrgarilor din Sibiu ca să-l lase pe Gherghe din Argeş « să tîrgue în bazarul crăesc », deoarece el se mutase de mai multă vreme, împreună cu familia sa, de la Rîmnic la Argeş (P. P. Panaitescu, Docu- mente slavo-romine din Sibiu, p. 19). Printr-un alt document datat probabil la mijlocul secolului al XV-lea, sudeţul şi pîrgarii din Brăila cer sudeţului şi pîrgarilor din Braşov să dea satisfacţie lui Mihoci Latineţul, care fusese calomniat la Braşov de Ivan Cîrcei. Mihoci venise în urmă cu 4— 5 ani din Raguza » şi este orăşean şi plăteşte bir cu ceilalţi orăşeni * (Gr. Tocilescu, 534 documente, p. 454, nr. 453). Am dat aceste două documente cu toate că nu sînt din perioada de care ne ocupăm, deoarece atribuţiile reprezentanţilor oraşului în relaţiile cu oraşele dinafară rămîn aceleaşi, cum reiese şi din documentele secolului al XVI-lea, din care dăm un exemplu: La 11 februarie 1524 sude- ţul şi pîrgarii din Cîmpulung scriu sudeţului şi pîrgarilor din Braşov să cerceteze şi să-i facă dreptate lui Ivan Voiculeţ căruia i se confiscaseră nişte mărfuri, pentru ca el să nu sufere pagubă (Hurmuzaki, voi. XVt, p. 277—278). Mai avem documente care vorbesc despre rolul sudeţului şi pîrgarilor în relaţiile cu ora- şele din Transilvania, dar ele nefiind datate ^ greu de precizat dacă sînt din secolul al XV-lea sau secolul al XVI-lea. . www.dacoromamca.ro 9 ORGANIZAREA ORAŞELOR DIN ŢARA ROMlNEASC ÎNTRE 1501-1650 65 Un caz, care ne arată că unii locuitori ai oraşului nu se supun autorităţii organelor administrative orăşeneşti, este cazul lui Mihai din Tîrgşor. La 1 mai 1603 1, Radu Şerban scrie sudeţului şi pîrgarilor din Tîrgşor anunţîndu-i că a hotărît ca Mihai din Tîrgşor « să dea la birul oraşului ajutor acmu la paşti 500 aspri şi la venerea mare 500 aspri şi la crăciun 500 aspri şi la paşti d-alt^re ear 500 aspri; într-un an ajutor oraşului 2000 aspri. Ear de alalte dăjdii ce vor fi mai mărunte şi de cai de olac, de toate să fie în pace şi slobod, pentru că l-am iertat domnia mea ». Tot în acelaşi an 2, cu cîteva zile mai tîrziu, Radu Şerban dă un nou act lui Mihai din Tîrgşor prin care îl scuteşte de toate dările cîte sînt într-un an în ţară, « pentru că am iertat domnia mea, că l-am pus să fie la roşii aleşi». în acest act Radu Şerban nu mai pomeneşte nimic de birul pe care trebuia să-l dea Mihai pentru birul oraşului. Vedem deci că în momentul în care Mihai a fost ales la roşii, el încetează să mai depindă de autoritatea fiscală a organelor admi- nistrative orăşeneşti, căci actul precizează « şi tu, sudeţ cu 12 pîrgari şi voi toţi orăşenii din oraşul domniei mele mai sus spus ... voi să vă feriţi de sluga domniei mele Mihai şi de casa lui şi de averile lui >>. 0 altă categorie de orăşeni, care nu se supun autorităţii fiscale a organelor administrative orăşeneşti, o formează oamenii aşezaţi pe unele proprietăţi mănăs- tireşti din oraş 3. Această categorie se deosebeşte de fapt considerabil de starea socială a orăşenimii, căci este vorba aici de oameni dependenţi, supuşi în chip exclusiv autorităţii feudale a stăpînului lor. Uneori organele administrative ale oraşului încearcă să lărgească puterea lor şi să-şi exercite autoritatea lor fiscală şi asupra unor categorii dinafara oraşului. Dar domnia intervine şi împiedică acest lucru. Aşa de exemplu avem cazul lui Dragomir din Verneşti, care se plînge domniei că orăşenii din Buzău vor să-l tragă să dea bir cu ei, iar el dă bir cu satul Verneşti. Domnul judecă pricina dintre Dragomir şi orăşenii din Buzău şi pe baza cărţilor lui Neculcea mare spătar şi Isar sudeţul cu 12 pîrgari, cum dă Dragomir « birul cu ţeara » hotărăşte ca Drago- mir «să fie în pace de acum înainte de acei tărgari cum scrie mai sus să-şi dea birul cu Verneştii unde şade » 4. ★ Una din atribuţiile organelor orăşeneşti pentru care avem cele mai multe ştiri documentare este confirmarea tuturor tranzacţiilor făcute în oraş, a daniilor şi a moştenirilor lăsate de orăşeni. Sudeţul şi pîrgarii sînt aceia care confirmă orice schimbare de proprietate survenită în oraş —fie că e vorba de feudali, domn sau orăşeni — şi uneori chiar vînzările sau cumpărările de proprietăţi dinafara oraşului, atunci cînd e vorba de orăşeni. Avînd un material documentar destul de bogat cu privire la această problemă, vom analiza numai acele documente care scot în evidenţă rolul organelor adminis- trative orăşeneşti. Chiar primul document orăşenesc intern, ce ni s-a păstrat, emis de sudeţ şi pîrgari, este confirmarea vînzării unei case cu loc şi pivniţă în oraşul Tîrgovişte 8. Tranzacţia făcută între Ratea postelnic şi sora sa jupaniţa Neacşa are loc în vremea 1 Documente privind istoria Romîniei, B, XVII, I, p. 82—83. * Ibidem, p. 89. s Astfel, la 5 iulie 1598, Mihai Viteazul Întăreşte mănăstirii Cozia vecinii de la Uliţa şi ţiganii, poruncind sudeţului şi pîrgarilor din Rîmnic « să lăsaţi vecinii sfintei mănăstiri în pace să nu trageţi pe vecini la voi la bir, ci să dea domniei mele bir cu ţara » (Documente privind isto- ria Romîniei, B, XVI, VI, p. 330). " * Arh. st. Buc., m-rea Banu, IV/4, orig. rom. 5 Actul e din (1512-1521Y Tîrgovişte (Documente pripind istoria Romîniei, B, XVI, I, p. 92). www.dacoromamca.ro 5 - c. 543 66 LIA LEHR 10 domniei lui Neagoe Basarab < 1512—1521 > în faţa sudeţului şi pîrgarilor din Tîrgovişte. în privinţa acestui act au existat discuţii dacă este sau nu emis de sudeţ şi pîrgari. Studiindu-se însă foimularul actului — ccirparativ cu alte acte orăşe- neşti — precum şi pecetea lui, care este aceeaşi cu pecetea găsită pe toate docu- mentele orăşeneşti emise de sudeţul şi pîrgarii din Tîrgovişte pînă la mijlocul secolului al XVII-lea, colectivul Institutului de istorie al Academiei R.P.R. din Bucureşti, care a colaborat la editarea colecţiei de Documente privind istoria Romî- niei, a ajuns la concluzia că nu poate fi decît un act emis de cancelaria domnească. Nu putem spune dacă Ratea postelnic sau sora lui sînt locuitori permanenţi ai oraşului, totuşi obiectul tranzacţiei lor găsindu-se în oraş, ei au nevoie de con- firmarea organelor administrative orăşeneşti. La 26 mai 1577 sudeţul şi pîrgarii din Bucureşti întăresc lui Vlad, marepîrcă- lab, un loc de casă, cumpărat de la Rada, cu 1 600 aspri x. Un alt act, din 15 decembrie 1585, este dat de sudeţul şi pîrgarii din Tîrgovişte lui IVlihai clucer a. Prin acest act i se confirmă cumpărarea mai multor case şi locuri de grădină în Tîrgovişte, pe care le dăruieşte apoi mănăstirii Psnaghia. Reiese din analiza acestui document că atît schimbările de proprietate, cît şi daniile făcute în oraş sînt con- firmate de sudeţ şi pîrgari. Uneori şi schimbările de proprietate survenite în împrejurimile oraşului au nevoie de confirmarea sudeţului şi pîrgarilor, cu atît mai mult dacă una din părţi este orăşean, cum avem cazul actului din 29 iunie 1636 cînd sudeţul şi pîr- garii din Tîrgovişte întăresc lui Hrizea, mare ban al Craiovei, o vie în dealul Tîr- goviştei, cumpărată de la Stanciu şoimar din Tîrgovişte3. Şi mănăstirile au nevoie de confirmarea sudeţului şi pîrgarilor atunci cînd îşi cumpără proprietăţi în oraş 4 sau chiar în afara oraşului, dacă cei care vînd sînt orăşeni B. Dacă proprietarii feudali au nevoie de confirmarea organelor administrative orăşeneşti atunci cînd îşi cumpără proprietăţi în oraş, cu atît mai mult au nevoie orăşenii de această confirmare. Orăşenilor li se întăresc de obicei proprietăţi legate de ocupaţia lor. Astfel, la 13 mai 1563 sudeţul şi pîrgarii din Bucureşti întă- resc lui Ghergoman grecul o prăvălie lîngă biserica domnească, în pazar, cumpă- rată cu 4500 aspri 8. Tot sudeţul şi pîrgarii din Bucureşti întăresc la 23 decembrie 1631 lui Stanciu Pusteiul, negustor, un loc de prăvălie cu prăvălie, cumpărate cu 35 galbeni7. La fel şi meşteşugarilor li se întăresc prăvălii, în care îşi desfac pro- dusul muncii lor. Sudeţul şi pîrgarii din Bucureşti întăresc lui Ianachi cizmar o casă cu pivniţă şi cu două prăvălii, cu garduri şi cu cămările 8. 1 Documente privind istoria Rominiei, B, XVI, IV, p. 274. 1 Ibidem, p. 219. * Arh. st. Buc., m-rea Radu-Vodă, XVI/19, orig. rom. 4 La 4 noiembrie 1607, mănăstirea Golgota cumpără un loc de casă cu casă, pentru 2 700 aspri. Actul e dat de sudeţul şi pîrgarii din Tîrgovişte (Documente privind istoria Rominiei, B, XVII, I, p. 284—285). Sudeţul şi pîrgarii din Bucureşti întăresc, la 17 iulie 1624, mănăstirii Sfînta Troiţ», două locuri de prăvălii cu prăvălii, cumpărate cu 30 de galbeni (Documente pri- vind istoria Rominiei, B, XVII, IV, p. 447— 448). 4 Sudeţul şi pîrgarii din Buzău întăresc mănăstirii Duşca ocină şi vii în dealul Verneştilor, cumpărate de la Dumitru, fiul lui Gherghe din Buzău (1590 iunie 12, Documente privind istoria Rominiei, B, XVI, V, p. 455—456). * Documente privind istoria Rominiei, B, XVI, III, p. 177. 7 Arh. st. Buc., m-rea Plumbuita X/l, orig. rom. * 30 mai 1589 (Documente privind istorice Rominiei, B, XVI, V, p. 411). Un alt caz e cel din 4 aprilie 1620, cînd sudeţul şi pîrgarii din Tîrgovişte întăresc lui Mihalco şelar o prăvălie cu locul cît se va alege, cumpărată cu 11 000 bani (Documente privind istoria Rominiei, B, XVII, iii, P. 497-498). www.dacaromanicajo 11 ORGANIZAREA ORAŞELOR DIN ŢARA ROMÎNEASCĂ. ÎNTRE 1501 1650 67 Printre cei ce cumpără sau vînd proprietăţi în oraş găsim şi slujitori. Actele privind aceste cumpărări şi vînzări de proprietate, spre deosebire de actele în care e vorba de judecată, nu au şi confirmarea reprezentantului domniei, a pîrcă- labului, ceea ce ne dovedeşte că atunci cînd e vorba de proprietate e suficientă confirmarea reprezentanţilor oraşului. Astfel, la 14 aprilie 1590 i se întăreşte Iui Bratu băiaş din Bucureşti o casă cumpărată de la Oprea dorobanţul *. De multe ori orăşenii, atunci cînd îşi strîng o oarecare avere, încep să-şi cumpere diferite proprietăţi în afara oraşului, ocine, vii, grădini etc. însă şi acestea ca şi proprietăţile din oraş au nevoie de confirmarea autorităţilor orăşeneşti de care depind 1 2. în afară de vînzări şi cumpărări de proprietăţi, reprezentanţii oraşului trebuie să confirme şi daniile făcute în oraş sau în afara oraşului, atunci cînd sînt făcute de orăşeni 3. Chiar şi domnul trebuie să aibă consimţămîntul sudeţului şi pîrgarilor atunci cînd face o danie. Aşa avem de exemplu cazul din 3 decem- brie 1597 4, cînd Mihai Viteazul întăreşte mănăstirii Golgota « ocină din ocina domniei mele din Tîrgovişte i> şi îi dăruieşte şi vii cu vinăriciu. în aceeaşi zi 5, sudeţul şi pîrgarii din Tîrgovişte întăresc mănăstirii Golgota « ca să-i fie ocină din ocina oraşului din Tîrgovişte, pentru că a miluit Io Mihai voievod cu acea ocină ...» în continuare, documentul arată cauzele care au dus la această danie şi are intercalat un fragment din actul dat de Mihai Viteazul; deşi este dat în aceeaşi zi cu privilegiul domnesc, actul orăşenilor reprezintă deci o confirmare a celui dintîi. Formularul acestuia din urmă este însă aproape identic cu formu- larul actelor emise de cancelaria domnească: «De aceea, am făcut, noi, sudeţul şi 12 pîrgari această carte a noastră, ca să fie această ocină la sfînta mănăstire de la Golgota de ocină şi de ohabă ». Urmează apoi blestemul şi martorii, ca şi în actele domneşti. Tot în atribuţiile sudeţului şi pîrgarilor intră şi confirmarea moştenirilor lăsate de orăşeni. Astfel, sudeţul şi pîrgarii din Tîrgovişte întăresc la 19 mai 1614 lui Iane, fiul lui Gherghe Ergopol fost pîrcălab de oraş, 4 prăvălii de băcănie cu locul zarafilor, care îi rămăseseră moştenire de la tatăl său şi pe care fraţii săi le vînduseră, fără ştirea lui, lui Radu lumînărarul. Iane se judecă în faţa divanului dcmnesc şi cîştigă procesul. Domnia îi dă un act de stăpînire a acestor prăvălii, însă Iane cere şi o carte de întărire din partea organelor administrative orăşeneşti: «Şi s-au făcut şi cartea dcmnească ca să ţină Iane acele prăvălii dedina lui, precum şi noi am scris această carte a noastră lui Iane, pentru că aceste mai sus-zise prăvălii să-i fie lui ocină şi dedină, de ohabă lui şi fiilor lui» 6. 1 Actul e dat de sudeţul şi pîrgarii din. Bucureşti (Documente privind istoria Romimct, B, XVI, V, p. 439-440). * I.a 5 septembrie 1600 sudeţul şi pîrgarii din Rîmnic întăresc lui Ghineadin Rîmnic case, o vie şi selişti, cumpărate în satul Bojoreni de la Badea, fiul lui Radu (Documente privind istoria Rominiei, B, XVI, VI, p. 390). Sudeţul şi pîrgarii din Oraşul de Floci întăresc la 26 ianuarie 1614 Iui Stanciu, al lui Ioniţă, nişte locuri de grădină (Documente privind istoria Rominiet, B, XVII, II p. 241). 3 Sudeţul şi pîrgarii din Bucureşti confirmă la 20 mai 1571 dania făcută de Nicula, fiul lui Aramă, mănăstirii cu hramul sfîntul Nicolae (Documente privind istoria Rominiei, B, XVI, IV, p. 20—21). La 16 februarie 1585 sudeţul şi pîrgarii din Buzău confirmă că la moartea sa Petru cel bătrîn a lăsat episcopiei din Buzău < casa lui din pazar şi via iar cu casă. .. Iar pră- vălia de la pazar el a lăsat-o bisericii lui popa Mihai... * (Documente privind istoria Rominiei, B, XVI, V, p. 180-181). * Documente privind istoria Rominiei, B, XVI, VI, p, 298. 6 Ibidem, p. 299— 300. * Ibidem, B, XVII, II, p. 278. . www.dacoromamca.ro 5* G8 LIA LKlIlt 12 Sudeţul şi pîrgarii confirmă şi diferitele schimburi făcute între diverse persoane *. * Am văzut pînă acum care sînt atribuţiile mai importante ale organelor admini- strative orăşeneşti. în afară de acestea găsim şi unele acte emise de sudeţ şi pîrgari cu privire la eliberarea din rumînie 1 2, sau pentru a dovedi că un locuitor al unui sat nu este rumîn3. De asemenea, găsim uneori pe sudeţ şi pîrgari menţionaţi ca martori 4 * 6 — în special în actele din secolul al XVI-lea — în faţa cărora se plăteşte aldămaşul sau se încheie tranzacţii. Uneori se plăteşte în faţa lor şi gloaba, cum avem cazul din 27 august 1582, cînd Mihnea Turcitul întăreşte Neagăi şi lui Manea ocine în mai multe locuri. Printre altele în document se spune: « Şi încă a plătit pe Mîndora de o gloabă de la Căneni, în oraş în Piteşti inaintea sude- ţului şi înaintea a 12 pîrgari»s. * Oraşele din Ţara. Romînească nu aveau o autoadministrare completă. Din această cauză găsim alături de organele administrative orăşeneşti şi reprezentanţi ai puterii domneşti. Reprezentanţii domniei nu se amestecă în întreaga viaţă internă a oraşului. Ei urmăresc numai îndeplinirea hotărîrilor domneşti, încasează veniturile cuvenite domniei şi participă alături de reprezentanţii oraşului la diverse acţiuni privind pe slujitori. Printre reprezentanţii domniei, rolul cel mai important se pare că îl aveau pîrcălabii. îi găsim menţionaţi în aproape toate oraşele Ţării Romîneşti şi rolul lor constă mai ales în strîngerea veniturilor cuvenite domniei djn vămile şi tîrgu- rile din oraş, precum şi participarea alături de reprezentanţii oraşului la judecarea pricinilor în legătură cu slujitorii. Uneori ei aduc la îndeplinire hotărîrile domniei în ce priveşte satele din apropierea oraşului respectiv ®. Se pare că amestecul lor în treburile interne ale oraşului depinde şi de dezvoltarea oraşului respectiv. Astfel, într-un oraş ca Tîrgovişte, rolul pîrcălabului se reduce numai la strîngerea veniturilor cuvenite domniei. Aceasta reiese şi din documentul din 27 iulie 1630, dat de Leon Tomşa mănăstirii Nucet, în care se spune: «Ca să fie în pace şi 1 La 19 mai 1606 sudeţul şi pîrgarii din Tîrgovişte confirmă un schimb făcut între mănăs- tirile sfînta Panaghia şi Golgota (Documente privind istoria Romîniei, B, XVII, I, p. 215—216). 3 La 5 decembrie 1623, sudeţul şi pîrgarii din Rîmnic dau un act lui Bolovan din Titeşti « ca să fie în pace şi slobod de rumînie *, deoarece se răscumpărase de la Chisar din Ruda (Documente privind istoria Romîniei, B, XVII, IV, p. 358— 359). 3 Prin documentul din 28 iulie 1641, sudeţul şi pîrgarii din Oraşul de Floci confirmă că posluşnicii mănăstirii Cozia au vrut să-i socotească pe Radu şi fraţii săi din Ciulniţa ca rumîni ai mănăstirii Cozia. Dar Radu a adus megiaşişi preoţi din ţară, care au făcut juramînt şi au adeverit în faţa sudeţului şi pîrgarilor şi a posluşnicilor că Radu şi fraţii lui sînt cu toţi din Ciulniţa şi nu sînt rumîni ai mănăstirii Cozia (Arh. st. Buc., cond. ni-rii Cozia, nr. 209 f. 263 v — 264, copie rom.). 4 Radu cel Mare întăreşte lui popa Frîncu şi fiilor lui ocine la Suseni. în act se spune: < Şi iaraşi a dat popa Frîncul aldămaş în faţa pîrgarilor de Ia Rîmnic aspri 250 » (15 iunie 1505, Documente privind istoria Romîniei, B, XVI, I, p. 30). Iarciu dă şi vinde mănăstirii Govora moşie şi vie în Mihăeşti, la 4 martie 1540, printre martori «judeţul si toţi pîrgarii şi alţi oameni buni den oraş den Rîmnic » (Documente privind istoria Romîniei, B, XVI, II, p. 268). 6 Documente privind istoria Romîniei, B, XVI, V, p. 73 • La 6 septembrie 1626, Alexandru Coconul porunceşte pîrcălabilor din oraşul Caracal să silească pe locuitorii satelor Vădăstriţa şi Frăsinetul să lucreze pentru mănăstirea Cozia (Arh. st. Buc, m-rea Cozia, XLVI^^^jjjgţ^flntca Tf> 13 ORGANIZAREA ORAŞELOR DIN TARA ROMiNEASCi INTRE 1501—1650 G9 slobodă de vamă de către toţi pîrcălabii din oraşul domniei mele din Tîrgovişte, orice va vinde sfînta mănăstire în bazar.. . Pentru aceasta şi voi, toţi pîrcălabii, care veţi fi de acum înainte în oraşul domniei mele în Tîrgovişte... voi tare să vă feriţi şi sa lăsaţi în pace de vamă toate bucatele sfintei mănăstiri Nucetul, cîte au vîndut în bazar »1. Dacă sudeţul şi pîrgarii organizează tîrgurile care au loc în oraş, fie lunar sau săptămînal, veniturile încasate la aceste tîrguri se cuvin domniei, care le strînge cu ajutorul pîrcălabilor. Uneori domnia cedează vama şi pîrcălăbia tîrgului în folosul mănăstirilor, cum e cazul cu mănăstirea din Cîmpulung, căreia Matei Basarab îi dăruieşte la 10 aprilie 1647 « vama şi pîrcălăbia tîrgului dentr-acelaş oraş Cîmpulung cu tot venitul, cătră aciasta şi păhîrnicia iarăşi într-acelaş oraş în toţi anii, în zioa de sfîntu Uie...» 1 2 Cu toate că cedează pîrcălăbia, totuşi găsim pe vremea lui Matei Basarab şi un pîrcălab în Cîmpulung 3. Aceeaşi situaţie ca şi în Cîmpulung o găsim şi în oraşul Argeş, unde vama şi judecata tîrgului aparţin mănăstirii Argeş, în documentul din 10 ianuarie 1646 se spune: « Iar nimeni altul să nu se amestece în judecata oraşului şi cu vama din oraş, nici boier nici slujitor, nici slugă dom- nească, nici pîrcălabii, nici banii de judeţ, fie vornic, fie aprod sau armaş, fie postelnic, nici sudeţ din oraş din Argeş, cu nimic să nu se amestece nici cu judecata, nici cu vama, nici un om fie ce om va fi şi va merge cu cartea domniei mele în oraş pentru datorie » 4. în schimb, în oraşele cu o dezvoltare economică şi socială mai slabă sau în tîrguri, rolul pîrcălabului e mai complex. Pe lîngă strîngerea veniturilor cuvenite din vamă, el se ocupă şi cu strîngerea dărilor de la uncie categorii de orăşeni 5 * şi cu judecata. 8 Documentele privind Tîrgu-Jiu ne dau o imagine destul de clară a multi- plelor sarcini ce revin pîrcălabilor în unele oraşe şi tîrguri. La 13 octombrie 1591 Dumitru, pîrcălab de Tîrgu-Jiului, împreună cu 12 megiaşi judecă pricina dintre Moldoveanu din Scoarţa şi Stănilă pentru o moşie. In încheiere, actul spune: « Au rămas Stănilă de judecată denaintea pîrcălabului şi a doisprezece megiaşi şi denaintea judeţului cu doisprezece pîrgari cum să-şi ţie Moldoveanul moşia cu bună pace »7. Un alt document privind pîrcălabii din Tîrgu-Jiului este şi cel din 30 iunie 1637 8, prin care Matei Basarab porunceşte pîrcălabilor 1 Arh. st. Buc., m-rea Nucet, XX/14, orig. slav. * Acad. R.P.R., CLIX/4, orig. rom. 8 Pentru pircălabul din Cîmpulung avem o simplă menţiune într-un document din 20 mai (1648— 1653), unde printre martori este amintit ţi Gherghe pircălabul din Cîmpulung (Arh. st. Buc., m-rea Cîmpulung, LIII/22, orig. rom.). Despre existenţa unui pîrcălab la Cîm- pulung ne vorbeşte şi un document anterior, din 9 mai 1604, prin care Tudoran pitar răscum- pără 5 vecini cu delniţele lor de la Neacşu pircălabul clin Cîmpulung (Documente privind istoria Romîniei, B, XVII, I, p. 122). 4 Arh. st. Buc., ep. Argeş, XLII/5, orig. slav. 8 Matei Basarab porunceşte pîrcălabilor de la Piteşti să lase în pace metohul şi ţigănia din Piteşti ale mănăstirii Cotmeana, deoarece le-a scutit de toate dările (27 februarie 1649, Arh. st. Buc., m-rea Cozia L/8, orig. rom.). 8 Despre rolul pîrcălabilor la judecăţi am vorbit la începutul acestei lucrări. Voi aminti aici numai cîteva din documentele pe care le-am analizat: documentul din 22 ianuarie 1596 dat de sudeţul şi pîrgarii şi pîrcălabii din Piteşti (Documente privind istoria Romîniei, B, XVI, VI, p. 201); documentul din 15 februarie 1612 dat de sudeţul, pîrgarii şi pîrcălabul din Tîrg- şor (Documente privind istoria Romîniei. B, XVII, II, p. 44); şi documentul din 3 martie 1626 dat de pîrcălabii, sudeţul şi pîrgarii din Tîrgu-Jiu (Acad. R.P.R., XLIII/27, orig. rom.). 7 Documente privind istoria Romîniei, B, XVII, VI, p. 22— 23. 8 Arh. st. Buc., m-rea Tismana, XCI/12, orig. ţpm. www.dacQromamca.ro 70 LIA LE HI! 14 din Tîrgu-Jiului să dea mănăstirii Tismana vama ce i se cuvine de la oamenii ce vin ţi se duc în Ardeal. Totuşi, amestecul pîrcălabilor în viaţa internă a oraşului este destul de limi- tat, organele orăşeneşti conducînd întreaga viaţă administrativă a oraşului. în Bucureşti n-am găsit menţionat, în această perioadă, nici un pîrcălab în funcţie. Un singur document din 20 mai 1636 vorbeşte de un vornic al oraşului Bucureşti. Matei Basarab întăreşte la această dată mănăstirii sfînta Troiţă din Bucureşti un vad de moară lîngă morile domneşti, la baie şi dreptul de a-şi face mori în acest vad. Domnul porunceşte ca nimeni sa nu se amestece în aceste mori, nici vornicul oraşului Bucureşti, nici sudeţul cu doisprezece pîrgari, nici orăşeni nici slugă ţlomneascăx. Celelalte documente nu vorbesc decît de acele slugi domneşti care se îndeletnicesc cu strîngererea birului în oraş. în afară de aceşti reprezentanţi ai domniei, găsim menţionate în oraşe o serie de slugi domneşti, care îndeplinesc diversele sarcini date de domn şi în special strîngerca dărilor. Pe aceştia îi găsim astfel menţionaţi în documente: < voi birarilor şi voi toate slugile domniei mele care veţi umbla la slujbele ce sînt mai sus scrise », « voi toate slugile domniei mele care umblaţi pentru ughii de fum aici în Bucureşti... », « voi birarilor carii umblaţi în mahala de birul poclon » sau « voi toate slugile domniei mele şi voi vinăriceilor şi voi păhărni- ceilor şi voi care umblaţi de fum» 2. De asemenea, mai găsim în unele oraşe, cum e Oraşul de Floci, menţionaţi un vameş al oraşului 3 sau ispravnicul oraşului 4, dar ei se ocupă cu probleme dinafara vieţii oraşului. * Oraşul avînd organe administrative proprii cu multiple obligaţii, ele aveau nevoie şi de o cancelarie unde să-şi ţină catastiful şi pecetea oraşului. Actele nu ne ebu insă ştiri în legătură cu organizarea unei astfel de cancelarii. în majoritatea cazurilor actele emise de sudeţ şi pîrgari erau scrise pe hîrtie obişnuită, totuşi se întîlneşte şi un act din 19 mai 16146, emis de sudeţul din Tirgovişte, scris pe pergament ca şi actele cancelariei domneşti. Actele de confirmare de vînzări şi cumpărări de proprietăţi erau întărite cu pecetea oraşului pentru a avea putere mai mare. Din păcate, cele mai multe acte * 8 1 Arh. st. Buc., m-rea Radu-Voda, XXXIV/20, orig. slav. * 5 mai 1629 (Acad. R.P.R., mss. 907, f. 26— 27, copie rom.); 7 mfcrtie 1632 (Arh. st. Buc., m-rile Bradu, Hanu Greci şi Codreni, I 2, orig. slav); 23 noiembrie 1632 (Arh. st. Buc., m-rea Radu-Voda, XXXI/10, orig. rom.); 11 decembrie 1632 (Acad. R.P.R., mss. 403, f. 19, copie rom.). 8 Matei Basarab porunceşte, la 7 julie 1632, vameşilor din Oraşul de Floci, să lase mănăs- tirea Cozia să-şi stringă tot venitul din baba Căbălul (Arh. st. Buc., cond. m-rii Cozia, nr. 712, f. 532— 532 v, copie rom.). Prin documentul din 22 mai 1642 sudeţul şi pîrgarii Împreună cu vameşul şi toţi bătrlnii Oraşului de Floci confirmă o moştenire (Arh. st., Buc., cond. m-rii Radu-Vodă, nr. 256, f. 498, copie rom.). Documentul din 4 august 1647, prin care Matei Basarab porunceşte lui Preda sluger, vameşul din Oraşul de Floci, să oblige cîteva sate ale mănăs- tirii Cozia să-şi dea zeciuiala de pe baltă (Arh. st. Buc., cond. m-rii Cozia, nr. 712, f. 534— 534 v, copie rom.). * La 30 august 1647 are loc în faţa lui Preda sluger, ispravnicul Oraşului de Floci, jude- carea unei pricini (Arh. st. Buc., m-rea sfîntul Ioan din Bucureşti, V/ll, orig. rom.). Tot Preda sluger confirmă la 7 iunie 1649 împărţirea unei moşteniri (Acad. R.P.R., CCCX/34, orig. rom.). La 9 decembrie 1650 Apostolache comis, ispravnicul Oraşului de Floci, confirmă stăpînirea unei ocine (Arh. st. Buc., cond. m-rii Radu-Vodă, nr. 256, f. 499 v, copie rom.). Atît per- soanele cărora li se dă actul, cît şi obiectul actului sînt în afara oraşului. * Documente privind 15 ORGANIZAREA ORAŞELOR DIN ŢARA ROMlNEASCĂ ÎNTRE 1501 — 1650 71 au pecetea căzută şi nu putem şti cum era. Numai unele acte din Bucureşti, Tîrgovişte, Rîmnic, Argeş şi Cîmpulung mai păstrează încă pecetea ora- şului respectiv. Fiind puţine la număr şi puţin cunoscute le vom prezenta pe toate. Pecetea oraşului TîrgovişteI, pe care o găsim pe primul document orăşenesc cunoscut pînă azi, datat din domnia lui Neagoe Basarab <1512—1521 >, rămîne aceeaşi în tot cursul secolului al XVI-lea şi în prima jumătate a secolului al XVlI-lea. Pecetea este neagră şi în mijloc are înfăţişată figura unui arhanghel, pe margine se găseşte următoarea legendă: « s-a făcut această pecete în zilele prea cinstitului Io Neagoe voevod » (cKTKC'pHCf cTf niHarimn kk ^hii KAjrc'nkpiioro iw H’bros kojkoa)* Pecetea găsită pe documentul dii <1512—1521> fiind foarte deteriorată nu se mai văd decît figura arhanghelului şi cuvintele: « pecete... Neagoe Basarab» (n«M4T... N-broi koîkoa {Documente privind istoria Romîniei, B, XVI, I, p. 92,): 19 mai 1614 (Docu- mente privind istoria Rominiei, B, XVII, II, p. 278); 6 aprilie 1619 (Documente privind istoria Romîniei, B, XVII, III, p. 336—337); 31 iulie 1626 (Arh. st. Buc., m-rea Radu-Vodă XVI/6, orig. rom.); 24 iunie 1639 (Arh. st. Bac., m-rea Hurez, XXIX/1 bis, orig. rom.). * G. Ionescu-Gion, Istoria Bucurescilor, Buc., 1899, p. 724. 3 Arh. st. Buc., m-rea Stavropoleos, XII/5, orig. rom. * Arh. st. Buc., ep. Argeş, VI/7, orig. rom. 1 Arh. st. Buc., m-rea Dintrunlemn, XXIX/3, orig. rom. * Arh. st. Buc., m-rea Nucet, XX/37, orig. ropi. www.dacQromamcajo LI A LEHR 16 72 Pentru celelalte oraşe existente în această epocă nu putem spune dacă au avut o pecete a oraşului sau nu şi cum arăta, întrucît în majoritatea cazurilor actele nu păstrează nici un fel de urme de peceţi. Cazurile prezentate mai sus sînt totuşi suficiente pentru a ne încrendinţa despre existenţa ca atare a unor cancelarii orăşeneşti înzestrate cu mijloacele obişnuite ale întăririi actelor sale. Organizarea acestor cancelarii corespunde aşadar nivelului atins îndeobşte de autonomia oraşelor din 'Ţara Romînească. ★ Din analiza rolului sudeţului şi pîrgarilor în organizarea internă a oraşului, reiese că şi în Ţara Romînească au existat oraşe feudale, asemănătoare cu celelalte oraşe feudale din restul Europei, cu o organizare bine definită. în sarcina sudeţului şi pîrgarilor intra organizarea tuturor problemelor ivite în oraş ca: schimbările de proprietate, judecarea pricinilor din interiorul oraşului, apărarea în faţa domniei a intereselor orăşenilor, fixarea şi urmărirea strîngerii dărilor etc. Totodată am constatat că în oraş există categorii de orăşeni care nu se supun jurisdicţiei organelor orăşeneşti, ci depind direct de domnie, sau fac parte din categoria oamenilor dependenţi supuşi în chip exclusiv autorităţii feudale a stăpînului lor. Sudeţul şi pîrgarii încearcă să se împună şi în faţa aces- tora şi uneori reuşesc în ce priveşte judecata sau confirmarea proprietăţilor din oraş. în mai mică măsură am putut studia relaţiile cu oraşele dinafara Ţării Romî- neşti, deoarece majoritatea documentelor pe care le cunoaştem în privinţa acestor relaţii externe sînt din secolul al XV-lea şi numai o mică parte de la începutul secolului al XVI-lea. Probabil că acum, cînd are loc centralizarea internă a ţării, atribuţiile organelor orăşeneşti în această problemă sînt preluate de puterea domnească, sau volumul afacerilor negustorilor munteni în Transilvania fiind vremelnic mai mic decît în secolul al XV-lea, şi atribuţiile organelor orăşeneşti scad. Alături de sudeţ şi pîrgari am mai găsit în oraş şi reprezentanţi ai domniei — în special în persoana pîrcălabilor — care însă nu se amestecă în viaţa propriu- zisă a oraşului, ci încasează veniturile cuvenite domniei din vamă şi tîrgurile ce au loc în oraşe şi participă alături de reprezentanţii oraşului la diferite procese privind pe slujitori. Datorită însă faptului că oraşele Ţării Romîneşti nu s-au putut dezvolta în mod firesc datorită jugului otoman, ele nu au o viaţă economică prea dezvol- tată. Ele n-au ajuns la o autoadministraţie completă, la situaţia de oraşe-comună. AflMHHHCTPATMBHOE yCTPOflCTBO rOPOflOB BAJIAXMM B 1501-1650 TOflAX (KPATKOE COflEFJKAHHE) AgMHHHCTpaTHBHOe yCTpoftCTBO BaJianiCKHX CpeRHeBeKOBLIX ropogOB, B RacTHocra cyga, coxpaHHeT HeKOTopue qepTH, cxosuie c gpeBHHM ycTpoft- ctbom oSnţHH. yHKiţnH, CBHsaHHue c ynpaBJieHHeM ropoga bluiojihhiotch «cypeqoiu» h «nuprapaMH», bhSophmmh ropogCKHMH agMimnCTpaTHBHHMii opraHainn, saMem-iBiimMH oOipirae. 17 ORGANIZAREA ORAŞELOR DIN ŢARA ROMÎNEASCĂ ÎNTRE 1501-1650 73 Topo^a nojibaoBajiHCb npaBOM H36npaTb cboh aAMHHiicTpaTHBHue OpraHH, KOTOpue BaHHMajIHCb BCeMH BOnpOCaMH, CBH3aiIHHMII C BHyTp6HHI1M yCTpoftCTBOM ropoRa. Bbrâopbi cyReiţa nponcxoRHJiH eaieroRHO, BepoHTHO, b KOHiţe Man hjih b Hanajie hiohh. KpoMe bthx bh6ophhx opraHOB, b ropote 6hjih h npeRCTaBHTejin ujeHTpajibHOH BJiacra. B KOMneTemţHHJ rOpORCKHX aRMHHHCTpaTHBHHX opraHOB BXORHJIH pa3- nooSpasHbie Bonpocn. ORHa hs Haii6ojiee Baumbix hx $yiiKipiii, bto npaBO cyRa. IIpeACTaBHTejiH ropoRa hbjihiotch opraHOM, KOTopnft cyRHT Bce thjkSh, B03HHKaiomne MeiKRy ropo?KaHaMH, hrct jih Rejio 06 HMymecTBe, naxoRHmeMCH b npeRejiax ropoRa hjih BHe ero, hjhi *e o KOHifuiHKTax, KacaiomHXCH hhhx, He HMymecTBeHHHX, BonpocoB. Bo mhothx cjiyaanx ohh cyRHT Raaie TorRa, KorRa CToponw He hbjihiotch HuneJiHMH Raimoro ropoRa, ho oSieKT npoiţecca HaxoRHTCH b npeRejiax ropoRa. CyRe6Han BJiacTb cyReiţti h iibiprapoB nocTeneHHO pacmHpneTCH h eii CTaHOBHTCH nojţBejţOMCTBeHHHMH Ra?Ke Te KaTeropHH aunejieii ropoRa, KaK HanpHMep, rocyjţapcTBeHHHe cjiyjKamwe, KOTopue ro toto BpeMeHii noRHHHHJiHCb TOJibKo aBTopHTeTy iţeHTpajibHoit BJiacra. Jţpyroit $yHKii;Heii ropoRCKHX aRMHHHCTpaTHBHHX opraHOB hbjihgtch npaBO npeRCTaBJiHTb ropoR bo B3aHM00TH0ineHHHX c rţeHTpajibHoit BJiacTbio h c ropoRaMH BHe npeRejioB BajiaxHH. Bo B3aHM00TH0uieiiHHX c aToii Kaie- TOpHeft TOpOROB pOJIb aRMHUIICTpaTHBHHX opraHOB CBORIITCH, B HaCTHOCTH, K BaiRHTe HHTepecoB cbohx ropoaiaH, BeRynţHX ToproBJiio c bthmh ropoRaum. OrhB H3 $yHKIţHH TOpORCKHX aRMHHHCTpaTHBHblX OpraHOB, OTIIOCH- Tejibiio KOTopoit cymecTByeT Haa^ojibuiee KOJiHnecTBO ROKyMeHTajibHbix RamiHX, 9to yTBepjKReHHe Bcex CRejiOK, HMeBHiiix MecTO b ropoRe, a TaKJKe RapcTBeHHbix h npaB na HacjieRCTBO, ocTaBJieHHUX ropomaHaMii. CyReiţ h nuprapu hbjihiotch opraHaMH, caHKiţHOHHpyioiiţHMH jiioSott nepexoR co6- CTBeHHOCTH, npoHcxoRHiiţHâ b ropoRe, HReT jih penb o ijieoRajiax, o rocno- Rape hjih o ropontanax, a HiiorRa Raate Kynjiio-npoRaaţy HMyipecTB BHe ropoRa, ecjiH Rejio KacaeTCH ropoaţan. TopoRa BajiaxHH He HMejiH nojiHoro caMoynpaBJieHHH, nooTOMy HapHRy C TOpORCKHMH aRMHHHCTpaTHBHbIMH OpraHaMH B HHX HaXORHJIIICb H HpeR- CTaBHTejiH nenTpajibHOă BJiacTH. Han6ojiee Baatiiyio pojib HrpajiH «nupiţa- Jia6bi». Ohh hbjihiotch opraHaMH, B3UMaiomHMH roxorh, npHHHTaioiiţHecH iţeHTpajibHOÎi BJiacTH c ropoRCKiix TaMOHteHb h HpMapoK, a TaKJKe yqacT- ByioiRHMH, HapaBHe c npeRCTaBHTejiHMH ropoRa, b paaGupaTejibCTBe thjk6, KacaiomHXCH rocyRapcTBeHHbix cjiyjKamnx. KpoMe bthx npeRCTaBiiTejiett iţeHTpajibHoft BJiacTH, b ROityMeHTax ynoMHHaeTCH pHR rocnoRapcKnx CJiy- HtaiRHX, HaXORHBIUHXCH B TOpORe H BbinOJIHHBUIHX pa3JIHHHHe SaRBHHH, nojiyneHHue ot rocnoRapn, b qacTHOCTH B3bicKamie noRaTeii. ^OKyMeHTbi He RaiOT bo3mo?khocth npoBecTH noRpoSHuft aHajni3 Toro, KaK 6bijih ycTpoemi ropoRCKne KaHpejinpHH. Aktu cyReiţa h nuprapos HHcajiHCb Ha 6yMare. 0rh3K0 , HHorRa oiih micajincb Ha nepraMeHTe, horoSho aKTaM KanpejiapiiH rocnoRapn. HeKOTopue aKTU cyReiţa h nuprapeii 6hjih CKpenjieHM neaaTbio ropoRa. K cowajieHHio, jimub na HeKOTopux aKTax ropoRCKHX aRMHHncTpaTHBHhix opraHOB EyxapecTa, TbiproBHUiTe, ApRHţeiua, PuMHHKa ii KbiMnyjiyura coxpaHHJiacb neaaTb ropoRa. yCTpOiiCTBO ropoRCKHX KaHIţejIHpHtt COOTBeTCTByeT ypOBIIIO, KOTOpOrO, BOoSme, ROCTHrJia aBTO 74 LI A LEHR 18 L’ORGANISATION ADMINISTRATIVE DES VILLES DE VALACHIE ENTRE 1501 et 1650 (RfiSUMfi) L’organisation administrative des villes roumaines medievales — la justice notamment — conserve certains aspects rappelant l’ancienne organisation de la communaute. Les fonctions attachees â l’administration de la viile sont remplies par le judeţ (chef de la municipahte) et les pîrgari (conseillers communaux) — organes administratifs urbains elus, qui remplacent les « anciens du village » de l’ancienne communaute rurale. . Les villes avaient le droit d’elire les organes administratifs charges de toutes les questions touchant â l’organisation interieure. L’election du judeţ avait lieu annuellement, probablement â la fin du mois de mai ou au debut du mois de juin. En dehors de ces organes elus, nous trouvons encore, dans les villes, des representants du prince. Les attributions des organes administratifs urbains etaient multiples. L’une des plus importantes etait le droit de justice. Ce sont, en effet, les representants de la viile qui jugent toutes les causes entre citoyens, qu’il s’agisse de proprietes situees sur le territoire de la viile ou en dehors de celie-ci, ou de conflits autres qu’au sujet de la propriete. Bien souvent, leur competence s’exerce meme lorsque les deux parties n’habitent pas la viile, mais que l’objet du proces s’y trouve. L’autorite judiciaire du judeţ et des pîrgari s’affermit peu â peu et finit par s’imposer meme aux categories d’habitants qui, tels les slujitori (estafiers), ne dependaient jusque lâ que de l’autorite du prince. Une autre attribution des organes administratifs de la viile est de represen- ter cette derniere dans ses rapports avec le gouvernement et avec les villes de l’exteiiour de la Valachie. Dans les rapports avec les villes etrangeres, le role des organes administratifs se borne surtout â la defense des interets de ceux de ses citoyens qui commercent avec ces villes. L’une des attributions des organes administratifs urbains, attestee par la plupart des documents, est la ngtification de toutes les transactions conclues dans la viile, donations et heritages des habitants. Le judeţ et les pîrgari sont ceux qui ratifient tout changement de propriete survenu dans la viile — qu’il s’agisse du prince, des feodaux ou des habitants de la viile — et meme, parfois, les ventes et achats de proprietes en dehors de la viile, lorsqu’il s’agit de transactions entre les habitants. Les villes de Valachie ne jouissaient pas d’une autonomie administrative totale; c’est pourquoi, aupres des organes administratifs de la cite, on trouve egalcment des representants du pouvoir princier. Le role le plus important est celui des pîrcălabi (prefets). Ce sont eux qui recouvrent les sommes qui revien- nent au prince, des octrois et foires de la viile; aux cotes des representants de la viile, ils jugent des causes concernant les slujitori. Outre ces representants du gouvernement, les documents de l’epoque mentionnent encore la presence, dans les villes, de nombre de serviteurs du Prince qui y remplissent les differentes charges confiees par le Prince, notamment, la perception des impots. Les documents ne permettent pas une analyse detaillee de l’organisation des chancelleries de la viile. Les actes emis par le judeţ et les pîrgari etaient ecrits sur papier. Parfois cependant ils etaient ecrits sur parchemin, tout comme les actes de la chancelleri^^igţţpnirriilW5miţfl,T0 19 ORGANIZAREA ORAŞELOR DIN TARA ROMÎNEASCĂ INTRE 1501-1630 75 Certains des actes emis par 1 q judeţ et Ies pîrgari etaient confirmes par applica- tion du sceau de la viile. Malheureusement, seuls quelques-uns des actes emis par Ies organes administratifs communaux de Bucarest, Tîrgovişte, Argeş, Rîmnic et Cîmpulung, conservent encore le sceau de la viile. L’organisation des chancelleries de la viile correspond au niveau generale- ment atteint par l’autonomie des villes de Valachie. www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro STUDII Revistă de istorie Anul IX, nr. 2—3, 1956 COMUNICĂRI Şl NOTE O GOSPODĂRIE MOŞIEREASCĂ DIN MOLDOVA ÎN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XlX-lea DE SL. DIAMANDI Cu privire la situaţia social-economică a ţărilor romîne în prima jumătate a secolului al XlX-lea dispunem de foarte puţine statistici şi informaţii economice cu caracter general. Pentru a ne forma o imagine generală a situaţiei social-economice din această perioadă sînt necesare numeroase studii asupra împrejurărilor locale. Aceste studii vor putea servi ca bâză pentru concluzii generale întemeiate pe fapte verificate. Numeroase şi preţioase informaţii asupra dezvoltării ţărilor romîne la începutul veacului trecut se găsesc în condicile de socoteli ale moşiilor. ■Studiul de faţă are ca obiect analiza condicei de socoteli pe anii 1825—1836 a moşiei Hoiseşti, aparţinînd vornicului Dracache Roset. Familia Rosetti făcea parte din aşa-numita « marea boierime *, adică din cele 28 de familii care, la începutul secolului al XlX-lea, posedau mai mult de o treime din pămînturile Moldovei1. După numărul satelor care le aparţineau, Roseteştii se situau pe locul al 3-lea, cu 57 de sate, după familiile Sturdza cu 65 de sate şi Balş cu 60 de sate 1 2 3. Ca funcţii, Dracache Roset a ocupat postul de epitrop al Casei apelor din Iaşi, şi a fost pe rînd căminar, ispravnic în judeţele Lăpuşna, Putna şi Roman, vel-vomic în Divan şi de la anul 1812 pînă cînd a murit a fost mereu vornic. Era posesorul unei averi mari, moştenite în mare parte. Astfel, moşteneşte de la tatăl său, după cum se arată în actul de împărţeală dintre fraţii săi din 27 februarie 1811 8, trei moşii: Prăjeştii şi Bîrjovenii, «care sînt două sălaşe întregi », cu două iazuri şi o moară în judeţul Neamţ; moşia Hărmăeneşti, tot în Neamţ — un conglomerat de foste moşioare răzăşeşti, cu iaz şi moară: 27 pogoane de vie lucrătoare, casele din Iaşi, două case şi o crîşmă tot în Iaşi şi 90 de suflete de ţigani. De la soţia sa Zoiţa 4, fiica logofătului Dimitrie Sturdza, moşteneşte moşiile Hoiseşti, Balomireşti şi jumătate din Movila Mare, toate într-un hotar în fostul judeţ Iaşi; casa cu han şi crîşmă în Iaşi, în Tîrgul Cucului, precum şi 49 de suflete de ţigani 5 *. 1 R. Rosetti, Pămintul, sătenii şi stăpinii din Moldova, Buc., 1907, p. 314. 2 Ibidem, p. 313. 3 Bibi, Acad. R.P.R., mss., pach. XXIII, doc. 162. 4 Diata Zoiţei Roset din 8/II, 1830, şi din 20/11, 1832 (Bibi. Acad. R.P.R., mss., pach. CXIV, doc. 31; pach. CCCCXXXVII, doc. 272). 8 Bibi. Acad. R.P.R., mss., CXLI. 84. www.âacaromanicajo 78 COMUNICĂRI şi NOTE 2 Iar de la mătuşa şi naşa sa Ecaterina Dăpasti, primeşte moşiile Brătăşeni şi Copăceni, pe apa Chiuhurului, şi moşia Filipeşti din fostul judeţ Suceava în tendinţa de a-şi rotunji posesiunile cu alte pămînturi limitrofe, Dracache Roset cumpără la preţul de 55 mii de lei moşia Păhărniceni, pe Răut în judeţul Orhei, vecină cu moşia Piatra ce o avea de zestre de la soţia sa. în acelaşi scop cumpără de la Răzeşti jumătate din moşia Pojogeni, alaturată de moşia moştenită de la mătuşe, Brătăşenii. Mai tîrziu, toate aceste moşii Pahărniccnii, Piatra, Brătăşenii şi Pojogenii — le vinde pentru a cumpăra moşia Scheia, la preţul de 250 mii de lei, o mare proprietate pe apa Şiretului, în judeţul Roman 1 * 3 4, învecinată cu Hoiseştii. în lucrarea noastră ne vom ocupa numai de moşia Hoiseşti, analizînd condica de socoteli a acestei moşii, condică aflată la secţia manuscrise a Bibliotecii Academiei R.P.R.3. Studiul de faţă îşi propune să prezinte — în lumina datelor furnizate de condica de socoteli — gospodăria moşierească bazată pe munca de clacă. Concluziile noastre se raporta numai la situaţia Hoiseştilor; credem însă că prin acest gen de studii cu caracter local se va putea obţine o imagine a situaţiei social-economice a satului romînesc în prima jumătate a secolului al XlX-lea. Moşia Hoiseşti se afla pe malul Bahluiului, în plasa Cîrligătura în'judeţul Iaşi *. Avea o întindere de 1 684 fălci sau 2 411,82 ha şi era formată din trei trupuri: trupul Hoiseşti cu 790,57 ha, trupul Balomireşti cu 1 072,72 ha şi jumătate din trupul moşiei Movila Mare cu 550 ha. Raportată la suprafaţa de atunci a judeţului laşi, ea reprezintă 1 /140 parte din întreaga întindere a judeţului s. Conform obiceiului din acea vreme, întreaga moşie luase numele Hoi- seşti, fiindcă acolo se afla curtea boierească. Condica moşiei Hoiseşti este un registru cu 147 de 'file, în care vătafii moşiei au înregistrat pe rînd < sama • banilor, a produselor şi a vitelor de pe această moşie, timp de 11 ani, de la anul 1825 la 1836. Din datele condicii reiese că din decembrie 1825 şi pînă la 23 aprilie 1828, moşia Hoi- seşti era administrată în regie. Vătaful — administratorul — răspundea de toate bunurile moşiei precum şi de veniturile ei. Pentru slujbele făcute, el primea un salariu fix, o cîtime de produse — tainul — şi loc de arătură şi fînaţ, fără să fie supus boierescului şi dijmei. Începînd de la 23 aprilie 1828, moşia este dată în arendă. Faptul se datoreşte fie nepu- tinţei lui Dracache Roset de a se ocupa de toate moşiile sale, fiind obligat în calitate de vornic şi în împrejurările politice de atunci să stea mai mult la Iaşi, fie ofertelor avantajoase de aren- dare, în urma urcării bruşte a preţurilor la mai toate produsele, cauzate de intrarea trupelor ruseşti în Moldova *. în prezentarea gospodăriei moşiereşti de la Hoiseşti, voi încerca să rezolv trei probleme legate de exploatarea pămîntului prin munca de clacă: I. determinarea diviziunii solului sub raportul agriculturii; II. veniturile realizate de stăplnul moşiei; III. relaţiile dintre stăpîn şi ţăranii clăcaşi. I. Pe moşia Hoiseşti — ca pe toate moşiile din acea vreme — existau culturi .boiereşti şi culturi ale ţăranilor aşezaţi pe moşie. 1 Uricariul, voi. VI, p. 254. * Anaforaoa divanului şi întărirea lui Sandu Sturdza din 20/111, 1825, Bibi. Acad. R.P.R., mss,, CIX 41. 3 Bibi. Acad. R.P.R., mss., pach. III/910. 4 Bibi. Acad. R.P.R., mss., fondul Creditului funciar, dos. 1227, doc. 37. ' N. S uz o, Notions statistiques sur la Moldavie, 1849, în V. Slăvescu, Viaţa §i opera eco- nomistului Nic. Suţu, Buc., 1941, p. 256. 3 Intrarea t/upelor ruseşti în Moldova a atras după sine o mărire a cererii de alimente şi de furaje şi inevitabil, urcarea preţurilor la aceste produse. www.dacoromanica.ro 3 COMUNICĂRI şi NOTE 79 însemnările din condică privitoare la Insăminţarile agricole boiereşti se prezintă conform tabloului de mai jos 1. Făcînd un calcul între cantitatea de seminţe întrebuinţate în anii 1825, 1826 şi 1827 şi datele furnizate de condică, privitoare la unele suprafeţe însămînţate, reiese că la Hoiseşti erau necesare la ha 127 kg pentru semănăturile de grîu şi alac a, cîte 42,45 kg pentru cele de porumb * şi cîte 138 kg, pentru orz şi ovăz4. Pentru legume se întrebuinţau 100 kg sămînţa la ha. Anul Grîu Porumb Orz Ovăz Alac Maz㬠Linte Bob Fasole kg kg kg kg kg re kg kg kg kg 1826 7 525 1 221 2 442 61 30,52 30,52 45,80 1826 5 815,5 1 221 3 816 3 052,8 152,64 168 46,80 45,80 198,40 1827 7 036,7 1 007 3 052,8 1 679 4 679 45,8 --- --- --- Total 20 377,2 3 449 9 310,8 4 731,8 4 731,64 274,8 76,32 76,32 244,20 De aici rezulta că Dracache Roset a utilizat pentru aceste semănături următoarele suprafeţe (în ha): Anul Grîu Po¬ Orz Ovăz Alac Ma¬ Linte Bob Fasole rumb zăre 1825 59 28,76 17 0,61 0,30 0,30 0,45 1826 46 28,76 27 22 1,20 1,68 0,46 0,45 1,98 1827 55 23,72 22 12 36 0,45 --- --- - Dacă facem o medie din aceşti trei ani, obţinem cifrele de mai jos: Totalul Grîu şi alac Porumb Orz şi ovăz Legume semănăturilor anmie 71 ha 27 lia 39 ha 2,88 ha 139,88 ha Privind tabloul de mai sus, observăm că dintre toate semănăturile, griul ocupă supra- feţele cele mai întinse. Explicaţia stă în faptul că Dracache Roset destina o parte însemnată •♦din producţia de griu vînzării. El vindea, de asemenea, şi porumb, pentru care însă n-avea nevoie să cultive suprafeţe prea mari, căci realiza cantităţi însemnate din dijma sătenilor, in loturile cărora, după cum vom arăta mai jos, semănăturile de porumb ocupă locul întîi. La Hoiseşti, Roset mai cultiva cînepa şi viţa de vie; de asemenea, suprafeţe întinse erau acoperite cu fineţe şi păşuni. Cultura cînepei se întindea pe numai 0,22 ha de pămînt 1 * 3 4 * 6, iar viţa de vie măsura 7,50 ha *. 1 Măsurile de capacitate, aflate în cuprinsul condicii, sînt exprimate în merţe şi dimirlii Pentru o mai uşoară înţelegere le-am transformat în kg (1 merţă = 1S2,64 kg). Pentru acelaşi motiv am transformat falcele în ha (1 falce = 14 332 mJ= 1,43 ha). * Condica, filele 80,104 verso şi 131. 3 Condica, filele 60,139 verso. 4 Condica, filele 113 verso, 126. * Am obţinut această cifră socotind o producţie de 45 chite la ha şi comparind-o cu 29 chite produse în 3 ani (vezi Condica, filele 13, 26 verso şi 36 verso). * Condica, fila 6. www.dacoromanica.ro 80 COMUNICĂRI şi NOTE 4 Păşunile şi fîneţele boiereşti ocupau: Anul Păşuni, ha Fîneţe, ha 1825 126 557 1826 73 283 1827 439 94 respectiv, păşunilor le erau rezervate în medie anuală 212 ha, iar flneţelor 311 ha. Prin urmare Întreaga cultură boierească acoperea 670 ha de pămînt. Reprezentat grafic, tabloul loturilor boiereşti de la Hoiseşti, arată astfel: In privinţa loturilor de pămînt cultivate'dc ţărani, condica de socoteli a moşiei cuprinde — din păcate — informaţii cu totul insuficiente, pentru a le putea stabili. Deşi este menţionată la mai toate produsele, dijma nu este precizată decît în unele cazuri l. Din această cauză nu este posibilă o determinare precisă a loturilor ţărăneşti de la Hoiseşti, Puţinele date pe care le avem ne permit să stabilim numai suprafaţa fîneţelor. Dijma medie dată stăpînului în anii 1825, 1826 şi 1827 de 13,6 stoguri, reprezintă o producţie de 136 stoguri de fîn ţărănesc; considerînd că 67 stoguri au ieşit din 143 ha 2 (100 fălci), pentru producţia medie anuală era deci 290 hectare. Anul Grîu In şi cînepă Fîn 1826 608 kg 13 chite 20 stoguri 1826 --- 8,4 „ 16 „ 1827 --- 9 ,, 6 „ 2 Condica, fila 68 verso. www.dacoromamca.io 5 COMUNICĂRI Şi NOTE 81 Semănăturile de grlu se întindeau pe aproape 12 ha 1. Suprafaţa semănată cu grîu este foarte mică, dar e posibilă totuşi, ştiut fiind că în mediul rural de atunci, consumul de pîine era foarte redus. Deşi condica nu ne dă nici o precizare asupra producţiei ţărăneşti de porumb, judecînd după cantitatea intrată în coşarele stăpînului, din uiumul morii 1 2, se poate deduce că suprafaţa însămînţată cu porumb de către ţărani este foarte mare, în comparaţie cu cea boierească. Lucrul poate fi explicat prin faptul că porumbul constituia hrana de bază a ţăranului şi în acelaşi timp era folosit şi pentru hrana vitelor, într-o regiune în care ocupaţia de căpetenie a locuitorilor este tocmai creşterea vitelor. Pe piaţa locală porumbul era căutat oricînd, ceea ce în lipsa unei pieţe largi şi organizate, avea importanţă; în plus, pentru cultivarea lui, se putea folosi o tehnică şi un utilaj agricol oricît de rudimentar. Dintr-un tablou publicat de Marcel Emerit, apare că în întreaga Moldovă, semănăturile ţărăneşti de porumb sînt de 5 ori mai mari decît cele boiereşti 3 * * 6. Din cele arătate pînă aici, putem desprinde următoarele: a) Loturile boiereşti se întind pe o suprafaţă de 670 ha, deci aproape 1/3 din moşie. In aceste loturi, locul întîi îl ocupă fîneţele şi păşunile, care acoperă 78 % din suprafaţă; cerealele ocupă 21 %, iar dintre ele, grîul cuprinde semănăturile cele mai mari. Predominarea fîneţelor şi păşunilor se explică prin înapoierea tehnicii agricole şi în general prin mica produc- tivitate a muncii de clacă, precum şi prin îngustimea posibilităţilor de desfacere a cerealelor. Grîul este cultivat pe lotul boieresc, pentru că forma principalul produs destinat vînzării. b) Culturile ţărăneşti acoperă cel puţin 750 ha. Aici locul întîi îl deţin semănăturile de porumb (un minimum de 450 ha). Fîneţele se întind pe 12 % din suprafaţa moşiei, c) Terenurile cultivate cu cereale şi cele folosite ca păşuni — cele boiereşti şi cele ţără- neşti — reprezintă aproximativ 60 % din suprafaţa totală. în condiţiile economiei feudale, în care exploatarea pămîntului se baza numai pe munca de clacă — munca salariată fiind folosită numai temporar şi în munci speciale — era firesc ca o suprafaţă atît de mare să rămlnă nefolosită. II. Datele condicii asupra veniturilor realizate de Dracache Roset de pe urma exploa- tării iobago-feudale a ţăranilor de la Hoiseşti completează tabloul rezultat din modul de utili- zare al pămîntului. De pe pămîntul boieresc s-au obţinut următoafele cantităţi de produse: Diferite Fire Sămlnţă Anul Grîu Porumb Orz Ovăz Alac legume de Fîn de Vin Iarbă kg * kg kg kg kg kg cînepă stoguri cînepă vedre ha Chite kg 1825 27 238 13 315 758 4 397 219** 1163 126 1826 26 144 18 285 7 493 --- 1526 860 16 140 106 1268 73 1827 34 352 67 442 5 766 2 492 4 864 379 9 47 516 2 609 440 Total 87 734 99 042 13 259 2 492 6 390 1 987 29 584 834 5 040 639 * Porumb bătut. ** în aceste două cazuri condica menţionează t şi cu dijmă a, fără insă să precizeze cit anume. 1 Am socotit o producţie de 508 kg la ha, adică de 4 ori cantitatea însămînţată (V., N. Soutzo, op. cit., p. 303). 2 în anul 1825, uiumul morii pe 6 luni a fost de 14 181 kg, iar în 1826, pe 4 luni, 16 416 kg (Condica, filele 11 şi 24). * M. Emerit, Les paysans roumains depuis le trăită d’Adrianopole jusqu’ă la liberation des terres, Paris, 1937, p. 231. www.dacoromanica.ro 6 - c. 543 82 COMUNICĂRI fi NOTE 6 Adăugind fi produsele menţionate în condică a fi provenite din uiumul morii fi din dijmă: D1]mi Uiumul morii Anul Grîu In şi cînepă Fîn Anul Grîu Porumb 1826 608 kg 13 chite 0 stoguri 1826 395 kg 14 181 kg 1826 ? 8,4 chite 16 stoguri 1826 396 kg 16 416 kg 1827 ? 9 chite 6 stoguri 1827 2 462 kg 3 648 kg Total 608 kg 30,4 chite 41 stoguri Total 3 252 kg 34 245 kg vom obţine venitul — brut — în produse, al moşiei Hoiseşti din aceşti trei ani. Unele din produsele recoltate sînt folosite numai pentru consumul stăpînului şi pentru nevoile gospodăreşti; altele (griul, porumbul, fînul şi vinul) sînt consumate în parte, restul se transformă în marfă şi se comercializează pe loc sau în centrele comerciale mai apropiate — Iaşi, Tîrgul Frumos şi Podul Iloaiei. Preţul de vînzare variază în anii 1825 —1827 între 14 şi 16 lei merţa (152,6 kg) de grîu, 5—10 lei cea de porumb, între 60 parale şi 4 lei vadra de vin şi 30— 50 lei stogul de fin. Vom analiza pe rînd izvoarele de venituri de la Hoiseşti şi vom încerca să stabilim venitul net bănesc provenit din marfarizarea produselor. Plugăria reprezintă un venit însemnat pentru stăpînul moşiei. Nu avem însă posibili- tatea să valorificăm în lei întreg acest venit, deoarece, condica nu menţionează valoarea tuturor articolelor. Din însemnările condicii rezultă că pentru anii 1825—1827 s-au stocat: 116 035 kg grîu, din care 17 % s-au semănat; 43 % s-au consumat în nevoile curţii de la Hoiseşti ;i de la Iaşi, 22 % s-au vîndut, 17 % au rămas. 142 467 kg porumb, din care s-au semănat 2 % s-au consumat 56 %, s-au vîndut 35 %, au rămas 3,5 %. 22 292 kg orz, din care s-au semănat 33 % s-au consumat 51 %, au rămas 15,8 %. 4 164 kg ovăz, din care: 40 % s-au semănat, 60 % au rămas. 6 542 kg alac, din care s-au semănat 25 %, au rămas 75 %. Din cele arătate mai sus, rezultă că cea mai mare parte din cereale era folosită pentru consumul gospodăriei şi pentru stocaj — orzul, alacul şi ovăzul în întregime — iar pentru comercializare erau destinate numai grîul (22 %) şi porumbul (35 %), aducînd un beneficiu net în aceşti trei ani, de 5 040 lei. In categoria veniturilor din plugărie mai intră venitul din dijmă şi cel din uiumul morii. Am arătat că dijma din produsele ţăranilor de la Hoiseşti nu se poate constata decît la fin şi la firele de in şi cînepă; dijma pe cereale este inclusă în producţia boierească fără să fie precizată anume. In orice caz, ea trebuie să fi produs un venit însemnat, dată fiind suprafaţa însămînţată cu porumb. Dijma finului a constat (în 3 ani) în 41 stoguri. Calculînd valoarea unui stog la 40 de lei, rezultă că dijma pe fîn a produs un beneficiu de 1 640 lei. Cînepa şi mul din dijmă (30 chite) nu pot fi valorificate în lei. Dijma pentru creşterea stupilof de albine era înlocuită de regulă printr-o sumă de bani calculată la numărul de stupi; din condica de socoteli nu reiese că ţăranii de la Hoiseşti s-ar fi ocupat cu creşterea stupilor. Începînd însă din anul 1829, condica vorbeşte de existenţa unei prisăci boiereşti, pentru care vornicul Roset cheltuieşte diverse sume la cumpărarea ştiubeilor şi îngrăditul prisăcii. Numărul stupilor a variat în fiecare an, între 50 şi 100 de bucăţi l. Fiind vorba de o prisacă mică, ea nu s-a arendat o dată cu moşia, rămînînd pentru folosinţa conacului. 1 In 1829 Dracache Roset plăteşte 9 lei şi 20 parale desetina a 38 de stupi. www.dacoramamcajo 7 COMUNICĂRI şi NOTE 83 Venitul morii — uiumul — era unul din monopolurile feudale din acea vreme. La Hoiseşti moara era aşezată pe apa Bahluiului. în primăvara anului 1825, venind apa mare, moara a fost distrusă şi vornicul Roset a fost obligat să o construiească din nou. Recon- strucţia ei s-a făcut cu meseriaşi plătiţi şi cu unii ţărani clăcaşi din sat, cărora, în schimbul muncii speciale prestate, boierul se obligă să le plătească 2 cefcrturi, adică jumătate din birul anual către visterie şi către casa răsurilor, care se ridică la 256 Ici şi 30 parale. în anul următor a funcţionat numai 4 luni fiind din nou stricată de revărsările Bahlu- lului. Este foarte probabil că mai în fiecare primăvară, o dată cu topirea zăpezilor şi umflarea apelor, moara suferea stricăciuni, fapt care făcea ca ea să nu funcţioneze decît cîteva luni pe an. Condica mai menţionează de două ori sume cheltuite pentru repararea ei — în 1827 — cînd s-au cumpărat 3 roţi de moară 1 şi în 1833 cînd s-au luat 3 pietre zăcătoare * *. An de an, moara suferă stricăciuni din cauza revărsării apelor şi totuşi nu se luau nici un fel de măsuri de zăgăzuire sau de mutare a vadului morii. în anul 1834 se pare că arendaşul de atunci, paharnicul Costache Popovici, îşi încearcă norocul, străduindu-se să revalorifice moara printr-o reparaţie capitală pe socoteala lui. în acest scop el primeşte şi de la vornicul Roset suma de 200 lei « ajutor pentru meremetisitul morii » ®. Uiumul morii de la Hoiseşti constă în 10 % din cerealele măcinate. Deşi se strica mereu şi nu funcţiona decît cîteva luni pe an, în primii trei ani (1825— 1827) venitul adus de moară era destul de însemnat: 11 128 kg de grîu şi 34 245 kg de porumb. Considerind că o merţă (152 kg) de grîu se vindea cu 15 lei, iar una de porumb cu 7 lei, putem stabili venitul morii — în 3 ani — la 1 898 lei. Ţinînd însă seama de cheltuielile de reparaţie pe care le implica în fiecare an, dat fiind situaţia pe care am arătat-o, venitul morii, datorită incapacităţii de întreprinzător a lui Dracache Roset, era aproape inexistent. Pe moşia Hoiseşti se aflau cinci iazuri, « toate cu iezăturile bune, fără nici o stricăciune *, cum slnt arătate în inventarul din 10 mai 1828, al acareturilor moşiei, de către arendaşul Leiba Carniol *. Aceste iazuri nu formau însă un izvor de venituri; ele slujeau pentru adăpatul vitelor. Peştele produs era probabil foarte puţin — pentru nevoile curţii — căci condica nu-1 menţio- nează decît o singură dată. Nici investiţii pentru productivitatea iazului nu se făceau: în doi ani — 1827 şi 1828 — s-au cheltuit aproape 90 lei pe 146 ocale peşte de sămînţă *. Cel mai important dintre veniturile lui Dracache Roset, realizat din exploatarea Hoiseş- tilor, este cel din vînzarea finului şi al păşunilor. în procesul de marfarizare a'gospodăriei moşiereşti, un fenomen general îl constituie micşorarea lotului şi a suprafeţei de imaş şi fînaţ aflate în folosinţa ţăranului. în Moldova, Aşezămîntul lui Moruzi din 1805 fixează limitele maxime ale lotului şi suprafeţei de păşune şi fineţe pe care stăpînul moşiei era « obligat * să le lase în folosinţa ţăranului. Măsura luată de vîrfurile clasei dominante — etapă a procesului de marfarizare — a înăsprit şi mai mult exploatarea ţărănimii. Astfel, ţăranul din Hoiseşti, care se ocupa în special cu creşterea vitelor, era obligat să cumpere fînul care nu-i ajungea şi să plătească folosinţa imaşurilor la preţul şi în condiţiile impuse de stăpînul moşiei. Dracache Roset vinde sătenilor din Hoiseşti fîn şi dreptul de păşunat mai scump decît celor din alte părţi, ştiind bine că ei vor fi siliţi să cumpere de la el, neputînd să se deplaseze prea mult cu vitele peste hotarul moşiei. în primii trei ani, 1825, 1826 şi 1827 pînă la intrarea trupelor ruseşti în Moldova, fînul costa între 30 şi 50 de lei stogul, şi era vîndut sătenilor din Hoiseşti şi din satele învecinate r Condica, fila 52 verso. * Ibidem, fila 122 verso. * Ibidem, fila 122 verso. * Bibi. Acad. R.P.R., mss. pach. XXV, dos. 271. * condica, fila 45 verso. www.dacoramamcajo 6* 84 COMUNICĂRI şi NOTE 8 Roset încasează de pe urma vînzării finului, in aceşti ani, 22 309 lei *. Trebuie să menţionez faptul că in calcularea venitului provenit din finaţuri, n-am ţinut seama decit de finul vindut la Hoiseşti. Dacă la aceasta adăugăm şi finul ce se consuma la moşie cu hrana vitelor boiereşti şi cel ce se trimitea la Iaşi, pentru a fi vindut sau pentru gospodăria de acolo şi care se ridica la peste 100 de stoguri anual, reiese că acest venit se măreşte cu aproximativ 4 000 lei pe an. Da aceasta mai trebuie adăugate şi sumele incasate din păşunatul vitelor pe imaşul Hoiseştilor — 1 290 Ici in 3 ani. Pe imaş păşteau, in afară de cile stăpînului, turma satului şi a diverşilor ţărani Înstăriţi, fruntaşi ce posedau stine. Pentru păşunatul oilor minzare, vornicul Roset incasa 10—14 parale de oaie şi 4—5 parale de cap, pentru oile sterpe şi miei. Vedem dar, că pe drept cuvint chiar şi unii istorici burghezi au considerat că mărginirea Întinderii de finaţ şi de imaş la care avea drept săteanul prin aşezămîntul lui Moruzi 4 a fost lovitura cea mai cumplită pentru săteni şi folosul cel mare pentru stăpîn » *. O altă sursă bogată de venituri îl constituia monopolul feudal al crîşmelor sau, cum îi spunea atunci, al orinzilor. Dracache Roset avea pe această moşie 4 cîrciumi în care se desfăcea vinul produs şi cel cumpărat pentru a fi speculat, precum şi rachiul asupra căruia stăpînul avea, de asemenea, monopolul vînzării. Din condica de socoteli nu reiese că ar fi existat velniţe la Hoiseşti. Rachiu vindut în crîşme era rachiu cumpărat de boier în mod special pentru revînzare. Crîşmele de la Hoiseşti, pînă în 1828, erau în seama vătafului care, printr-un cîrciumar angajat, desfăcea băutura. Crîşmarului i se scădea 10 % din cantitatea băuturii Întrebuinţate (acest procent constituia drojdiile ce se depuneau şi salariul său). în anul 1825 crîşmele lui Roset au vindut 878 vedre de vin cu 4 lei vadra, din care 822 vedre din recolta 1824 şi numai 55 vedre din cel cumpărat cu 1 leu şi 10 parale vadra. Cîştigul realizat este de 3 160 tei, adică aproape jumătate din venitul total al produselor de pe moşie în anii următori producţia de vin creşte: în 1826 se vînd 1 462 vedre cu 3 lei şi 5 parale vadra. Tot în acest an se mai vînd şi 33 de vedre rachiu cu 12 lei vadra. Cîştigul adus de crîşme în 1826 este de 4 266 lei. în 1827, venitul orînzilor este de 3 597 lei, iar în 1828 de 4 520 lei. în acest din urmă an, vînzsrea vinului s-a făcut pină la 23 aprilie cînd moşia se arendează şi o dată cu ea şi monopolul crîşmelor. Vinul rămas este vindut angro unor neguţători de la Podul Iloaiei cu 1 leu şi 18 parale vadra. Ceea ce trebuie subliniat este faptul că Dracache Roset cumpăra vin şi rachiu spre revînzare. Din analiza veniturilor moşiei Hoiseşti rezultă următoarele sume de bani (în lei) intrate in seama vătafului: 1 Loc Peşte Aren. Vin şi Iarb& Văra¬ Închiriat din darea Anul Ftn rachiu Cereale din ticul pe iaz şi Vite vetrei Total picioare oilor bostă- carne morii nârie 1825 2 281 3160 441 1337 412 7 631 1826 3 259 4 266 469 483 660 --- --- 66 --- 9 203 1827 11217 3 697 4129 3 372 218 360 82 1371 1 250* 25 696 Total 16 767 11023 6 039 5192 1 290 360 82 1437 1 260 42 430 * Condica, fila şt verso. 1 în suma arătată mai sus sint incluse şi sumele provenite din vinzarea 4 ierbii din pi- cioare ». Iarba din picioare — imaşul — se vindea cu falcea = 14 312 m*, intre 10 şi 16 lei falcea. » r. Rosetti, op. cit., p.ţftfow Hflcnimmflnicft m a COMUNICĂRI fi NOTE 8& Dacă la sumele Încasate anual din exploatarea pămîntului adăugăm, sumele provenite din încasarea datoriilor de la ţărani ţi ţigani * *, vom ob{ine: 10 963 lei venit pe anul 1825; 9 476 lei In anul 1826; 25 256 lei venit In anul 1827. Ce reprezintă aceste datorii ? Condica nu dă date. Din cercetările noastre credem că * datoriile » ar fi obrocul plătit de clăcaşi, sumele achitate de scutelnici etc. Din tabloul de mai sus reies următoarele: a) vînzarea finului şi vinului constituia 2/3 din vinzarea totală; b) venitul din ultimul an depăşeşte cu mult pe cel din anii precedenţi din cauza canti- tăţilor mari de produse vîndute: este evidentă inten(ia de lichidare a depozitelor în vederea arendării moşiei ce se va face in anul următor; c) exploatarea moşiei, aşa rudimentar cum se făcea ea, aducea beneficii mari stăpînului ei *. întreţinerea unei gospodării moşiereşti necesita însă şi cheltuieli. Dăm mai jos tabloul cheltuielilor (in lei) înregistrate de vătaful moşiei Hoiseşti in anul cînd moşia era în regie: Impozitul Con¬ Vin şi Via de la Anul breslaşilor Salarii Cosit strucţii Unelte Vite rachiu Ftn laţi ţi de Diverae Total harnicilor la Hoiaeţti 1825 444 1068 702 1061 28 231 69 606 697 4 796 1826 533 978 632 786 --- _ 601 900 --- 91l 6 242 1827 529 1572 258 1391 364 1468 314 --- 126 1485 7 506 Total 1506 3 608 1492 3 238 369 1699 984 900 631 3 094 17 644 Suma de bani trecută la impozite arată că vornicul Dracache Roset plătea, pe lingă birul brcslaşilor şi pe acela al clăcaşilor, fapt care dovedeşte că el încheiase învoieli cu unii săteni pentru plata birului, in schimbul diverselor munci pe care trebuiau să le presteze aceştia, peste cele ce reveneau din obligaţiile clăcii. în suma de bani intră dările către visterie şi răsurile lor. Birul breslaşilor era în jurul lui 180 lei pe an, reprezentînd suma datorată de 18 breslaşi, iar birul clăcaşilor era în medie de 480 de lei pe an. Nu putem cunoaşte exact numărul clăcaşilor aflaţi pe moşia Hoiseşti; în orice caz nu puteau fi mai puţin de 67, menţionaţi in condică la strîngerea finului. Numărul lor este greu de stabilit şi pentru faptul că se întimpla deseori ca ei să fugă de pe moşie, fenomen obişnuit şi în aceasti^pocă. Condica menţionează, la soco- teala găinilor pe anul 1834, scăderea a 16 găini din plocon « pentru 8 locuitori ce sînt fugiţi din sat, care rămîn asupra vornicului » 3. Sumele reprezentînd salariile sînt sumele plătite de boier slujbaşilor de la curte: preoţi, dascăl, vătaf, argaţi, chelari, ciobani, grădinari, jupăneasă. Numărul lor variază în aceşti 3 ani între 15 şi 22 de persoane. în sumele indicate mai sus intră şi birul preoţilor, ciubotele argaţilor şi tainul de carne şi vite; acesta din urmă se plătea numai vătafului, jupînesei şi grădinarului. Preoţii şi dascălul erau plătiţi de boier; de asemenea, întreţinerea bisericii intra tot în seama lui. Salariul lor era de 30 de lei pe an, iar al dascălului de 40 de lei, principalele lor venituri scoţîndu-le de la ţărani. Slujitorii bisericeşti erau scutiţi de obligaţiile feudale. Vătaful primea 500 lei pe an, jupîneasa 200 lei, surugii primeau 100—125 lei anual, grădinarul 60—70 lei, chelarul 70 lei, ciobanii 30— 40 lei, iar argaţii tot atît. 1 Condica le menţionează în fiecare an. 2 Trebuie să ţinem seama mai ales de puterea mare de cumpărare a banilor, într-o vreme cînd o pereche de boi mari dejug costa 70— 80 lei, cînd falcea de arătură se arenda cu 10— 12 lei iar salariul unui argat era de 30—40 lei pe an. * Condica, fila 135 verso. www.dacoromamca.ro 86 COMUNICAM fi NOTE 10 Cositul finului se făcea în cea mai mare parte cu munca de clacă şi de scuteală; dar ea nu era suficientă şi cum producţia de fîn constituia o marfă şi Încă una dintre cele mai căutate în această regiune, vornicul Roset era silit să întrebuinţeze şi munca salariată. Aşa, în 1825, 68 fălci de flncaţă slnt cosite de clăcaşi, cîte o falce de cap, 50 falei de către clăcaşiii « scutelnici » şi 122 fălci cosite cu plată cu 6 leifalcea. In 1826 întinderea de fîneaţă se micşorează, în afară de acelaşi număr de fălci cosite de clăcaşi, se plătesc numai 88 fălci, iar în 1827 numărul fălcilor cosite cu plată este de 43. Faptul că numărul de fălci de fîneaţă scade — respectiv a celor cosite cu plată — se datoreşte măririi numărului de fălci de păşunat. Tot în cadrul cheltuielilor făcute pentru mîna de lucru angajată intră şi cele referitoare la lucrul viei. Via de la Hoiseşti era lucrată cu breslaşii clăcaşi şi argaţii de pe moşie. Numai în anul 1825 se foloseşte mîna de lucru plătită pentru 15 pogoane de vie, cu 23 lei pogonul. Celelalte cheltuieli înscrise în acest capitol repre- zintă lucrul celor 7 pogoane de vie de la Iaşi. Sumele trecute la salarii şi la cosit (salariile munci- torilor temporari) reprezintă 29 % din totalul cheltuielilor. 0 rubrică ceva mai importantă de cheltuieli în administrarea moşiei o formau cheltu- ielile de construcţie. Din suma indicată în anul 1825, 906 lei au fost cheltuite pentru construcţia morii luată de apa Bahluiului, iar restul pentru construirea unui havuz şi a unei cişmele. Această din urmă cheltuială dovedeşte încercări ale vornicului Roset de a moderniza curtea boierească. Tot astfel în anul următor suma de 786 lei a fost folosită pentru construirea unei florării, care nu aducea nici un venit, fapt ce evidenţiază posibilităţile băneşti ale stăpînului, posibilităţi ce-i permiteau să învestească o astfel de sumă într-o întreprindere nu numai neproductivă, dar care necesita şi cheltuieli de întreţinere. Cheltuielile făcute pentru cumpărarea de unelte agricole demonstrează că cele mai multe din unelte erau executate în atelierele meşteşugăreşti aşezate pe moşie şi că în general pămîntul 8e lucra cu inventarul ţăranilor clăcaşi. Sumele de bani cheltuite pentru cumpărarea de vite erau sume ce treceau cînd la capitolul cheltuieli, cînd la cel al încasărilor, pentru că în general vitele se cumpărau numai pentru sezonul muncilor agricole şi se vindeau iarna. Sumele cheltuite pentru construcţii şi cumpărarea de Unelte şi vite — sume care reprezentau investiţii în producţie — reprezentau circa 30 % din total. Trebuie însă să avem în vedere că pămîntul boieresc era lucrat de ţărani cu inventarul lor — ceea ce limita cheltuielile boierului pentru salarii şi ihvestiţii. în tabloul de mai sus am văzut că figurează un capitol de cheltuieli pentru cumpărarea vinului şi rachiului. Am arătat că în crîşmele de pe moşie se vindea şi o mică cantitate de vin cumpărat cu scopul de a fi comercializat, speculat la un preţ mult mai mare. De asemenea se cumpăra şi rachiu, moşia neposedînd nici o velniţă. Parte neînsemnată din vinul şi rachiul cumpărat se vindea oamenilor cînd făceau munci deosebite, cum era spre exemplu lucratul viei, coborîrea vaselor cu vin în cramă etc. Iar capitolul intitulat « diverse » reprezintă sumele de bani utilizate pentru cumpărarea sau lucrul diverselor obiecte de uz casnic, pentru nevoile ţiganilor robi, şi pentru aprovizionarea de pe piaţa locală cu alimente şi lucruri necesare casei din laşi şi conacului şi care nu se găseau pe moşie: pucioasă, sare, ulei, păsări, ouă. Din compararea tabloului de încasări şi cel de cheltuieli reiese că vornicul Dracache Roset avea din exploatarea moşiei Hoiseşti un beneficiu net anual de cîteva mii de lei, în medie, 9 500 lei; adică cu venitul pe 5—6 ani al moşiei el putea să cumpere o altă moşie de 1000 ha ». La 23 aprilie 1828 vornicul Dracache Roset îşi arendează moşia pe trei ani, împreună cu venitul crlşmelor şi al morii, lui Leiba Carniol. în contractul încheiat cu această ocazie *, sînt prevăzute următoarele condiţii: 1 In lucrarea sa, N. Suţu arată ca preţul de vlnzare al pămîniului în Moldova este de 15 ori venitul net anual (op. cit., p. 299). * Bibi. Acad. R.P.R., mss,, pach, XXV, doc. 272. www.dacoromamca.ro 11 COMITNirlKI şi NOTE 87 a) Boierul va primi în fiecare an, drept chirie, cîte 9 500 lei, cîte 7 600 kg grîu, 7 600 kg porumb, tot atîta orz sau ovăz, un imaş mic şi 143 ha de iarbă; el va avea dreptul să macine la moară cîte 18 240 kg de cereale pe an, fără să plătească zeciuială. b) Casele boiereşti, cu grădina şi livada de pomi nu intră în arendă, c) Ca inventar agricol, i se dă împrumut arendaşului 3 pluguri, 24 de boi tineri de jug şi întreg inventarul de la cramă, d) I se acordă arendaşului cinci feciori boiereşti şi şase breslaşi, cu condiţia ca el să plătească havaelele feciorilor şi birul breslaşilor. e) Clăcaşii de pe moşie sînt închiriaţi o dată cu pămîntul şi supuşi boierescului, după tocmeala ce o vor face cu arendaşul; în nici un caz ei însă nu pot fi supuşi să plătească, în bani, mai mult de 20 lei pe an fruntaşul, 13 lei mijlocaşul şi 10 lei codaşul. Arendaşul era obligat să le dea loc suficient de arătură şi de imaş şi să le respecte loturile de fineţe stabilite de către boier, < căutînd a-i aduce în mulţumire spre a se înmulţi, iar nu a-i împrăştia ». f) Slujitorii stăpînului — preoţii, dascălul, vătaful, ţiganii etc. — vor continua să fie scutiţi de boieresc şi de dijmă, ca şi pînă atunci, g) La împlinirea celor trei ani, arendaşul era obligat să predea moşia şi acareturile ei aşa cum le primise, cu arăturile şi semănăturile făcute. într-un adaos la contract, făcut la 28 martie 1829 * 1 se prevede ca arendaşul să nu-şi tocmească vătaf decît « moldovean, cu bună ştiinţă * şi să nu aibă voie de a strînge plocon de la clăcaşi. La 23 aprilie 1831 încetează contractul de arendare al lui Leiba Camiol. Începînd de la această dată, vornicul Roset îşi arendează moşia numai pe cîte un an, următorilor: pahar- nicul Costache Popovici, ICir Anastase, polcovniceasca Casandra şi francezul De Jene. Prin libertatea exportului romînesc, acordată prin. tratatul de la Adrianopol, extinderea c ulturilor creşte în fiecare an şi o dată cu ea şi veniturile moşiereşti. Preţul de închiriere a moşiilor se majorează din an în an, fapt care determină pe stăpîni să nu mai dea pămînturile decît pe un an de zile. Nu cunosc nici un contract de arendare a Hoiseştilor din această perioadă. în orice condiţie se făcea însă arendarea, din cele expuse mai sus, rezultă că stăpînul era întotdeauna în cîştig şi niciodată în pagubă. Am văzut că la darea în arendă a moşiei, Dracache Roset îşi păstră o suprafaţă oarecare de pămînt, precum şi vitele. Această rezervă o făcea pentru întreţinerea casei de la Iaşi, a sluj- başilor şi ţiganilor de la Hoiseşti, iar dacă se întîmpla ca produsele să prisosească, le vinde sau împrumuta sămînţa la ţărani, cu obligaţia ca aceştia să o restituie la recoltă în cantitate dublă *. Pămîntul rămas pentru nevoile arătate era lucrat cu munca breslaşilor, a scutelnicilor a ţiganilor şi parte cu muncă plătită. Dăm mai jos tabloul cu încasările efectuate (în lei) în aceşti 8 ani din gospodărirea averi boiereşti rămasă nearendată. Anul Vin Cere¬ Vito Oi şi Piei de Din Fin Inventar Di¬ Total ale mari miei vită datorii agricol verse 1828 4 519 711 403 239 60 _ 6 933 1829 475 1651 3 399 359 --- 558 --- 464 46 6 452 1830 --- 632 38 209 137 2 135 --- --- 244 3 295 1831 --- 1601 --- --- --- 2 933 --- --- --- 4 635 1832 --- 6 474 --- --- 168 --- --- --- 326 5 967 1833 --- --- 170 --- 192 2 280 --- --- 360 2 972 1834 1430 --- --- --- --- --- 3 277 --- --- 4 707 1835 --- - 80 --- --- 528 --- --- --- 608 Total 6 424 9 969 4 090 807 657 8 434 3 277 464 975 34 468 1 Bibi. Acad. R.P.R., mss., pach. XXV, doc. 275. 1 Condica, fila 132. www Hamm[manip.a rn 88 COMUNICĂRI şi NOTE 12 In rubrica « diverse» intră încasările făcute din închirierea ţiganilor pentru munci tem- porare la alţi moşieri, din amenzile pentru vitele străine, intrate pe moşie, din vînzarea de unt sau brînză etc. La capitolul «vin » suma trecută în anul 1834 reprezintă suma încasată de la arendaşul crîşmelor, iar la încasări din « datorii », sumele scrise sînt numai în parte achitate, celelalte rămln în izvodul de datorii. In tabloul următor arătăm cheltuielile făcute impozi- Cons. Via de Prăşit Daţi cu Ce¬ Anul tul brea- Salarii Cosit trucţii Unelte Vite Fîn la Iaşi Diverse secerat împru. reale Total laşilor mut 1828 240 1133 375 870 609 175 1 616 4 918 1829 106 1009 1322 --- 22 1286 --- 210 1303 742 1898 --- 7 893 1830 108 1963 1664 --- 77 --- --- --- 3198 --- 435 1803 9 171 1831 163 828 716 --- 152 106 60 220 1407 --- --- --- 3 792 1832 --- 695 750 --- --- --- --- 280 1811 --- 188 3 649 1833 --- 528 576 --- --- 417 --- 560 1898 --- 201 790 4 969 1834 --- 440 --- --- --- --- --- 280 193 --- 1187 --- 2 100 1835 - 586 - --- - - --- 280 583 --- 528 --- 2 031 Total 607 7182 6 402 870 251 1809 569 2 006 12 009 742 4303 2 779 38 528 La «diverse» sînt încluse sumele cheltuite pentru diferitele cheltuieli executate la conac, sumele de bani datorate la diverşi şi uitate, tainurile de alimente şi produse ce se dădeau slujbaşilor şi transformate în bani etc. Din compararea acestor tablouri s-ar părea că vornicul Roset a fost nevoit să plătească din pungă încă 4 060 lei pentru acoperirea cheltuielilor din aceşti ani. Lucrurile însă nu stau aşa: dacă din suma de 4 060 lei, adică suma care depăşeşte încasările, scădem suma de lei 2 005, plătită pentru lucrul viei de la laşi — o cheltuială făcută pentru nevoile gospodăriei de la Hoiseşti — scădem 4 303 lei sumă scoasă din casă şi împrumutată, 4 710 lei înscrişi în izvodul de datorii dar neîncasaţi şi încă aproximativ 1 500 lei iertaţi de boier locuitorilor şi ţiganilor, în total 12 528 lei, vedem că vornicul Roset nu scotea din buzunar pentru întreţinerea curţii de la Hoiseşti, ci dimpotrivă şi din gospodăria rămasă nearendată a mai cîştigat în aceşti 8 ani încă 8 468 lei *. Şi trebuie să ţinem seama că acest beneficiu îi rămîne după ce îşi acoperă toate nevoile de întreţinere ale curţii de acolo şi în mare parte şi ale aceleia de la Iaşi. III. Să vedem pe marginea datelor condicii, ce se poate desprinde asupra relaţiilor dintre vornicul Dracache Roset şi locuitorii satului Hoiseşti. în satul Hoiseşti trăiau cel puţin 67 de familii de clăcaşi, 17— 18 familii de breslaşi, un număr de familii pe care nu l-am putut determina de scutelnici, acordat de statul feudal şi cîteva zeci de suflete de ţigani. Obligaţiile feudale ale clăcaşilor de la Hoiseşti foarte probabil că nu erau supuse aşeză- mîntului domnesc atunci în vigoare, ci învoielilor contractate cu stăpînul. în susţinerea acestei ipoteze stă faptul că în această epocă ăra foarte obişnuit acest procedeu şi că Roset obişnuia să încheie învoieli cu ţăranii chiar pentru scutirea dărilor către visterie *. Nu cunosc însă nici un document care să cuprindă o învoială între Dracache Roset şi ţăranii de la Hoiseşti pentru îndeplinirea obligaţiilor feudale ale acestora. Din analiza condicii nu reies zilele de clacă ori nartul, ci numai faptul că birnicii înde- plineau unele munci în contul clăcii şi că dădeau şi dijmă din produse. E posibil să se fi practicat la Hoiseşti şi obrocul, pentru o parte din clacă şi dijma datorată. < Izvodul de datorii • care se înscrie aproape în fiecare an în veniturile moşiei cuprinde, pare-se, în afară de banii datoraţi pentru scutirea birului şi a havaelelor către stăpînire şi sume provenite din obroc. 1 De observat însă că, în aceşti ani, viaţa s-a scumpit simţitor. ‘ R R°“,,i' * ■p vPwW!dâCOTomamca.ro 13 COMUNICĂRI ţi NOTE 89 Am văzut că vornicul Roset plătea birul şi răsurile datorate de clăcaşi, in schimbul unei Învoieli cu aceştia. Nu cunosc condiţiile acestei învoieli, dar este precis că ei prestau o muncă suplimentară sau plăteau o sumă de bani. Prin aceste învoieli ţăranii erau puşi oarecum la adă- post de abuzurile şi venalitatea slujbaşilor visteriei, iar Dracache Roset realiza o nouă sursă de venituri, el primind deseori de la birnici o sumă mai mare decît cea pe care o plătea în numele lor, datorită relaţiilor pe care le avea 1. Breslaşii formau o categorie fiscală cărora stăpînul moşiei le plătea dările, iar aceştia şedeau la dispoziţia lui pentru toate muncile de care avea nevoie. Breslaşii de la Hoiseşti erau muncitori agri-; coli şi meşteşugari: cojocari, dulgheri, lumînărari, zidari, fierari, dogari, ciubotari, cărămidari etc. Dracache Roset era şi posesor a cîtorva zeci de scutelnici în calitatea lui de vornic. în condica pe care am analizat-o nu este prevăzut numărul acestora, dar este amintită prezenţa lor la executarea diferitelor munci; de asemenea, la filele 16 verso şi 41 verso, sînt înregistrate sume de bani — clte 60 de lei pe an — provenite din scuteala unor ţărani. De aici tragem şi concluzia că ei se răscumpărau prin bani, bani care sînt prevăzuţi în condică, probabil în acelaşi izvor de datorii de care ăm vorbit mai sus. în afară de scutelnicii dăruiţi de domnie, vornicul Roset mai avea anual un număr de scutelnici, dintre clăcaşii cu care încheia învoieli speciale. Havaelele — biruri forfetare — grele şi multe neprevăzute şi nemărginite, atît ca număr cît şi ca greutate, împovărau mai mult pe ţărani decît birurile fixe, de aceea, ei încheiau cu stăpînul moşiei învoieli prin care se obligau să-i plătească o sumă de bani şi să-i presteze anumite munci; în schimb, boierul p'ătea pentru ei havaelele impuse. Astfel, boierii au găsit şi în aceste învoieli posibilitatea de a-şi mări veni- turile, precupeţindu-şi trecerea de care se bucurau pe lingă domnitorul ţării. în secţia manuscrise a Bibliotecii Academiei R.P.R., am găsit două acte de învoială de acest gen: unul este din anul 1820, încheiat între vornicul Roset şi 12 ţărani de la moşia sa Scheia *, în care, pentru havaelele plătite pe un an, se obligă să-i plătească 1 800 lei şi să presteze unele munci; celălalt este din anul 1822, între vornicul Roset şi 20 de ţărani de la Hoiseşti. Prin acest act ei se învoiesc pe un an să-i are boierului 9 ha de pămînt, să-i cosească 71 ha jumătate de iarbă, pe care să o ducă la Iaşi cu carele şi cu boii lor, să facă fiecare dintre ei cîte o zi de clacă etc. Se menţionează în act că aceşti 20 de scutelnici vor avea avantajele pe care le au şi ceilalţi scutelnici boiereşti. Ţiganii de pe moşie erau utilizaţi de regulă în treburile de pe lîngă casă şi erau scutiţi de boieresc şi de dijmă. La Hoiseşti se vede treaba că loturile de pămînt ţigănesc nu le asigurau un minimum de trai, fiindcă îi aflăm făcînd datorii băneşti la moşier. Moşia Hoiseşti se lucra prin exploatarea acestor patru categorii de locuitori pe baza relaţiilor feudale. în foarte mică măsură stăpînul întrebuinţa şi munca salariată, sezonieră sau permanentă şi în cazuri cînd se cerea o calificare specială. Din analiza modului în care se administra moşia Hoiseşti, tragem următoarele concluzii: 1) din întreaga suprafaţă a moşiei, aproximativ 60 % — culturi boiereşti şi ţărăneşti — erau destinate agriculturii. Semănăturile făcute Îndestulau trebuinţele gospodăriei moşiereşti şi numai un procent redus era destinat pieţei. Exploatarea rudimentară a pămîntului, bazată pe mijloace şi relaţii de producţie feudale, nu permitea dezvoltarea unei culturi intense. Nicolae Bălcescu, contem- poranul acestor stări de lucruri, deplîngea starea agriculturii de atunci: «Partea cea mai culti- vată este încă foarte rău, căci agricultura se află în pruncie, plugul, singura maşină ce cunoaştem, este In starea lui primitivă. La noi, ca la sălbateci, se mulţumesc a zgîria pămîntul ... spre a-1 face a produce oarece... ţăranii, care lucrează siliţi, lucrează rău şi astfel se^cheltuiesc o mulţime de braţe cu puţin folos >3. 1 Condica, fila 42 verso. * Bibi. Acad. R.P.R., mss., pach. XXVI, doc. 156. * N. Bălcescu, Opere, Ed. Acad. R.P.R., Buc., 1953, voi. I, p. 279. www.dacoramamcaj'o 90 COMUNICĂRI şi NOl’E 14 2) Economia naturală pe care se baza gospodăria moşierească suferă transformări, prin pătrunderea elementelor capitaliste; munca salariată, deşi pe scară redusă, este necesară in dezvoltarea procesului de marfarizare a produselor de pe moşie. 3) Deşi mijloacele folosite in exploatarea pămîntului scădeau mult rentabilitatea lui( moşia Hoiseşti aducea un beneficiu anual bogat, contribuind astfel la acumularea de capitaluri tn mlinile stăpînului său. www.dacoromamca.ro STUDII Revistă de istorie Anul IX, nr. 2 — 3 1956 CONTRIBUŢIE LA ISTORIA EXPEDIŢIILOR DE LA AZOV (1696-1699) DE G.S. ARDELEANU (Cluj) Sfîrşitul secolului al XVII-lea coincide pe plan politic cu o profundă schimbare în raportul de forţe dintre statele Europei centrale şi răsăritene. în timp ce imperiul otoman, cu toate succesele vremelnice dobîndite în deceniul al optulea al secolului al XVII-lea, pornise pe panta decăderii economice şi politice, la hotarele sale se ridicau viguros puternice state europene :Austria şi Rusia.Prima, înlăturată din competiţiile politice ale Europei occidentale, tinde să se despăgubească prin expansiune teritorială şi eco- nomică spre miazăzi şi răsărit. Rusia, transformată într-un puternic stat naţional, trecuse sub conducerea lui Petru I la rezolvarea principalelor sarcini de politică externă care stăteau în faţa ei, legate de lupta pentru ieşirea la mare 1. Petru I, personalitate grandioasă în istoria Rusiei şi în cea universală, moştenise doua probleme nerezolvate de înaintaşii săi: aşa-zisa « chestiune orientală * şi cea nordică, suedeză. Rezolvarea lor era condiţia principală a existenţei statului rus, care, fără ieşire la mare, era sortit înăbuşirii economice şi transformării sale într-o semicolonie a apusului. Trecînd la rezolvarea acestor probleme, Petru I continuă cu mijloace militare şi diplomatice mai perfecţionate — conjugate cu o nemaiintîlnită perseverenţă şi energie — politica predecesorilor săi, dobîn- dind succese strălucite în această direcţie 1 * 3 4. Politica Rusiei faţă de imperiul otoman a fost determinată de necesitatea ieşirii la Marea Neagră. Marea Neagră transformată într-un lac turcesc3 trebuia redată navigaţiei libere. Era necesar să fie cucerit ceea ce « era absolut necesar pentru dezvoltarea normală ... a ţarii * *, adică o ieşire la Marea Azov şi Marea Neagră, atît pentru stabilirea de relaţii economice cu alte ţări, cît şi pentru asigurarea securităţii graniţelor sudice: gurile Dunării, Niprului şi ale Bugului şi strîmtoarea Kerci, care nu puteau fi părăsite «în mîinile tîlharilor nomazi 1 Cf. Zinkeisen, Geschichte des osmanischen Reiches in Europa, Gotha, 1855, voi. III, passim; Ubersberger H., Russlands Orientpolitik, Stuttgart, 1913, p. 49 şi urm.; Ocerki istorii SSSR, Period feodalizma, Moscova, 1954, p. 15—16 şi ibidem, articolul lui S. A. Feigina, Azovskie pohodî i vneşniaia politika 1695—1699, p. 432—433. * G. S. Ardeleanu, Ştiri privitoare la istoria ţărilor romine, în corespondenţa împăratului Rusiei, Petru I, în Studii şi cercetări de istorie medie, I, 1950, p. 184— 187. 3 M. M. Bogoslovski, Petr I, voi,. III, 1946, p. 336. 4 K. Marx, Secret Diplomatic History ofthe 18 th, Century, Londra, 1899, p, 97, citat după Ocerki istorii SSSR, p. 15. www.dacoromanica.ro 92 COMUNICĂRI şi NOTE 2 titari » 1 şi tn cele ale turcilor. Petru I Îşi propusese să duci mai departe ' alianţa împotriva Turciei şi expediţiile din Crimeea ale lui V. V. Goliţîn. Un aspect al luptei împotriva imperiu» lui otoman a fost şi expediţia de la Azov (1695— 1696). Expediţiile de la Azov reprezintă de fapt o nouă fază a războiului dintre Rusia, Polonia, Austria şi Veneţia împotriva Turciei pe teritoriul rusesc. Scopul principal era cucerirea Azovului, puternică fortăreaţă turcească de la gurile Donului, ocupată la 1471 de turci şi care stătea în calea vechiului drum rusesc de pe Don, spre Marea Neagră şi era pilonul cel mai însemnat al stăpînirii turceşti pe pămînturile din această regiune ale Rusiei. Expediţiile s-au terminat în anul 1696 cu capitularea Azovului. Cucerirea Azovului a fost un eveniment de o importanţă internaţională. Preludiu al strălu- citei victorii de la Poltava şi al şirului întreg de victorii dobîndite de Rusia sub Petru I, ea a întărit influenţa statului rus în politica europeană, jucînd totodată un rol de seamă în istoria armatei militare ruse. Căderea Azovului a fost prima victorie cucerită prin eforturile comune ale armatei şi flotei ruse. Ea a constituit un imbold pentru organizarea flotei maritime ruseşti şi a armatei regulate, iar experienţa luptelor pentru Azov a fost mai tîrziu cu succes folosită în opera de reorganizare şi perfecţionare a forţelor armate ruseşti J. Expediţiile de la Azov, prin reuşita lor, au impresionat adînc pe contemporani, trezind în inimile popoarelor supuse imperiului otoman o licărire de nădejde pentru eliberare. Cronicarul Radu Greceanu înregistrează şi el în a sa cronică a Ţării Romîneşti senzaţia produsă la Poartă de înfrîngerea turcilor la Azov şi schimbarea planurilor militare ale sultanului Mustafa al II-lea ca urmare a victoriei dobîndite de ruşi a. Interesant pentru istoria ţării noastre e şi faptul că la prima expediţie de la Azov a participat în calitate de traducător, spătarul Nicolae Milescu care, alături de învăţaţii romîni ca Dimitrie Cantemir, Petru Movilă şi alţii şi-a însuşit cultura rusească, îmbogăţind şi împlinind astfel opera sa de scriitor şi învăţat4. * Prima expediţie pentru cucerirea Azovului (1695) se terminase cu insucces. Cauza princi- pală a acestui insucces consta în lipsa unei flote care să fi împiedicat ajutorarea Azovului pe mare, de către turci. La aceasta se mai adăuga: lipsa unui comandament unic, a unei colabo- rări intense între forţele atacatoare, insuficienţa pieselor de artilerie 6 şi, alături de altele, lipsa de ingineri şi mineri pentru a organiza din punct de vedere tehnic lucrările de asediu şi a înfăptui lucrările de minare a fortificaţiilor turceşti a. 1 K. Marx, op. cit., citat după Bolşaia Sovetskaia Enţiklopedia, voi. I, p. 530. * Dintre lucrările consacrate direct sau tangenţial expediţiilor de la Azov menţionăm: Beyer, Begebenheiten von Azov, trad. în 1. rusă în 1782; M. M. Bogoslovski, Petr I, Materiali dlea biografii, voi. I, Moscova, 1940; Elagin, Istoriia russkogo flota. Period Azovski; Gordon’s Tagcbuch III, sau în Opît trudov volinogo rossiiskogo sobrania pri Moskovskom Universitete IV, sub titlul: Jurnal generala Gordona; Jitcov K, Istoriia russkogo flota, Period Petrovski (1672— 1725 g.g.), S. Pb, 1912; Lunin B. V. şiPotapovN. I., AzovskiepohodiPetra I(1695—1696), Rostov na Don, 1940; Pohod boiarina i Bolisogo polka voievodi A. S. Şeina k Azovu, vzatie ovsego i Liutika goroda, ed. de V. Ruban, S. Pb, 1773; Pohodnîi jurnal 1696 goda, S. Pb, 1853; Posselt, Lefort, II; Skazanie ob osade Azova, în Drevnaia Rossiskaia vivliofika, XVI, şi altele. Dintre acestea, lucrarea lui M. M. Bogoslovski epuizează aproape întregul material cunoscut pînă azi. * Vezi Viaţa lui Constantin vodă Brîncoveanu de Radu vel logofăt Grecianu, ed. de Ştefan D. Grecianu, Bucureşti, 1906, p. 64,74, dar îndeosebi p. 76: « ...cum viind împăratul Moscului, ţar Petru însuşi cu putere mare asupra Azocului (Azovului — n.n.) şi înconjurindu-1 cu război, n-au mai putut nici turcii ce s-au aflat acolo, nici tătarii să-i stea împotrivă, şi cu sabia l-au luat. Care veste la mare turburare şi grije au adus şi pre împăratul (sultanul Mustafa II — n.n.) şi pre tote căpeteniile cele mari, cît nimica n-au mai zăbovit împărăţia la Belgrad • • • *, (e vorba de retragerea la vestea căderii Azovului, a trupelor turceşti trimise împotriva austriecilor — n.n.). * Ci. Al. Grecu, Despre legăturile lui Nicolae Milescu Spătarul cu Rusia, în « Studii », an III (1950), nr. 1, p. 119. * Ocerki istorii SSSR, p. 434. * M. M. Bogoslovski, Petr I, voi. I, p. 271. www.dacoramamcaj'o 3 COMUNICĂRI ţi NOTE 93 Insuccesul expediţiei din 1695 a determinat pe Petru I să treacă cu şi mai mare energie la reluarea operaţiilor militare in anul următor. Sarcina ieşirii la mare răminea una dintre cele mai însemnate, şi sforţări noi au fost depuse pentru rezolvarea ei l. Petru I îşi îndrepta atenţia principală în direcţia întemeierii flotei ruse. De asemenea, să asigure un comandament unic, care să coordoneze acţiunile forţelor terestre cu cele maritime. Dintre măsurile luate de către Petru I pentru pregătirea celei de-a doua expediţii de la Azov face parte şi asigurarea unui număr de tehnicieni pricepuţi în lucrările de fortificaţii şi de minare. în acest scop ţarul se adresase lui Leopold I, împăratul Germaniei, ca să-i trimită oameni cu experienţă în asemenea lucrări. Leopold I satisfăcu cererea lui Petru I, trimiţînd în Rusia pe căpitanul de marină (Stctik Obrister) Kazimir de Krage, pe inginerul şef Anton de Laval, pe inginerul şef Ernst Friederich conte de Borgsdorf, împreună cu minerii Heinrich Lorentz, Johann Hoff, Anton Koch, Franz Terier, Joseph Silierer şi cu subofiţerii de artilerie (Constabeln) Lorenz Schmidt, Lorenz Urban şi Joseph Ortoia *. După cum am văzut, printre specialiştii trimişi de la Viena se afla şi inginerul Borgsdorf- Acesta, după o şedere de mai bine de trei ani în Rusia, a consemnat în Relation von Moscovien 1 * 3 — un fel de memorii întocmite la 1699 — ceea ce făcuse şi văzuse în Rusia între anii 1696— 1699. Deşi această lucrare nu are valoarea unui jurnal şi a fost Întocmită atît din memorie — cum dovedesc unele inadvertenţe — , cît şi pe baza unor note luate în aceşti ani, ea constituie un izvor necunoscut pentru istoria Rusiei de la sfîrşitul secolului al XVII-lea. Borgsdorf se ocupă de trimiterea sa în Rusia, de expediţiile de la Azov şi de aportul său personal lş fortificarea Azovului, de situaţia în care a găsit imperiul rus Ia sosirea sa, de întinderea şi geografia sa fizică, de creştinismul rus, de nobilime şi cîrmuire, de poştă şi corespondenţă, de justiţia rusească, de diferite curiozităţi privind persoana lui Petru I, de apărarea naturală şi de lucrările de forti- ficaţie ale Rusiei, de puterea ei militară şi de flota rusă, de Ucraina şi de altele. La sfîrşitul lucrării sale, Borgsdorf a anexat nouă hărţi (schiţe şi proiecte) privind fortificarea Azovului înainte şi după asediu, fortificaţiile de la Taganrog, Sevsk (Siewsko), Kiev, construirea unui 1 Ocerki istorii SSSR, p. 440. 3 Gordon’s Tagebuch, III, p. 50 şi 53, după M. M. Bogoslovski, Petr I, voi. I, p. 327, cu numele stîlcit Grage în loc de Krage. După Pamiatniki diplomaticeskii snoşenii drevnei Rossii sderjavami inostrannimi, S. Pb,1867, voi. VIII, col. 25, ar fi vorba nu de unsprezece, ci de douăsprezece persoane, din Transilvania şi Ungaria. După afirmaţia lui I. I. Golikov, Deiania Petra Velikogo mudrogo preobrazitelia Rossii, Moscova, 1837, p. 95: Schmidt şi Urban (poate Orban,-«. n.) ar fi şi ei ingineri, ceea ce nu corespunde realităţii. Şi Golikov stîlceşte numele lui Krage, dîndu-i forma de Degarg. După Borgsdorf erau de fapt treisprezece: trei ingineri, şapte mineri imperiali şi trei artilerişti (cf. şi Pisma i bumagi imperatora Petra Velikogo, citat în continuare P.i.b., voi. I. (1688—1701) S. Pb, 1888, p. 104, scrisoarea lui Petru I către Leopold I, din 7 august 1696). 3 Titlul manuscrisului este: Relation von Moscovien, Erfahren von Beschrieben durc.h Ernst Friederich Baron von Borgsdorf, Rom, Kayl. Ober Ingenieur, 1699. Eingetheilt in zmeyen Buchern und jedes in seine gewisse Capitteln mie folget. El se alfă sub nr. 111-63, la Bibi. Batthyaneum din Alba-Iulia, fiind scris pe hîrtie şi avînd 172 file (337 p. scrise), format In 8°, legat în carton. Relation vom Moscovien nu este înregistrată în literatura istorică consacrată istoriei Rusiei de la sfîrşitul sec. XVII. Borgsdorf este cunoscut numai ca autor a două lucrări Înaintate ţarului Petru I cu prilejul victoriei de la Azov: Fortăreaţa victorioasă cu prilejul fericitei felicitări pentru glorioasa victorie asupra Azovului şi Metode militare verificate despre felul in care se pot lua cu forţa fortăreţe duşmane (cf. Ustrealdv, Istoriia tarstvovania Petra Velikogo, voi. III, p. 456, după P.i.b., I, p. 812 şi Ocerki istorii SSSR, p. 674) — lucrări care au cunoscut două ediţii. în ce priveşte istoricul acestui manuscris, nu cunoaştem nici un fel de amănunte despre împrejurările în care a ajuns el de la Viena la Alba Iulia. De asemenea, nu posedăm nici un fel de date biografice despre autorul său Borgsdorf, în afară de cele arătate în Relation von Moscovien, nici despre faptul dacă manuscrisul e original sau copie. Totuşi, după grafie şi stil lucrarea datează de la sfîrşitul sec. XVII sau cel mai tîrziu de la începutul sec. XVIII. Manuscrisul e menţionat la Beke A, Index manuscriptorum Bibliothecae Battyanayanae Dioce- cesis Tramsyilvaniensis, 1871 fflf'thyany Konyvtar, Budapesta, 94 COMUNICĂRI fi NOTE 4 port pe rîul Mius etc. Aceste valoroase schiţe şi hărţi (figur-blătter) s-au pierdut, în schimb s-au păstrat o serie de « explicaţii speciale » 1 la aceste hărţi, anexate la finele lucrării sale. In studiul de faţă ne oprim numai asupra datelor oferite de Borgsdorf privind expe- diţiile de la Azov. Cu toate că unele amănunte sînt cunoscute şi din alte izvoare, sau mai bine precizate în alte izvoare, totuşi datele oferite de Borgsdorf constituie un preţios aport nu numai la studiul evenimentelor din 1696, ci şi la studierea istoriei artei militare şi îndeosebi a celei de fortificaţii în Rusia de la sfîrşitul secolului al XVII-lea. In Rusia existau numeroşi ingineri şi artilerişti atît ruşi, cît şi străini, după cum arată Borgsdorf1, totuşi, era insuficient numărul oamenilor cu experienţă, care să organizeze un asediu după toată regula artei de fortificaţii de atunci, adică o aşa-zisă « Ceremonial-Belagerung *, cum îi spune Borgsdorf. Nu trebuie uitat că Azovul fusese transformat de turci într-una din cele mai puternice fortăreţe. El era înzestrat cu trei rînduri de fortificaţii: cea din exteriori sub forma unui val de pămînt, cu şanţuri şi palisade; cea de la mijloc, din piatră, cu basti- oane, iar în interior o citadelă de piatră. La trei verste de Azov, pe ambele maluri ale Donului, au fost ridicate două bastioane de piatră (kalanci) *, cu tunuri, cucerite de ruşi în iulie 1695, iar pe Doneţul Msrt\îi, afluentul din nord al Donului, citadela de piatră Liutik. Prin urmare accesul pe Don spre Azov era închis, în timp ce garnizoana turcească îşi menţinea liberă comunicaţia pe mare * 1 * * 4 * *. Am văzut că pentru a ajuta la operaţiile de asediu ale Azovului au fost trimişi din ,Viena la sfîrşitul lui februarie 1696 grupul pomenit de ingineri, mineri şi artilerişti. Comisarul gene- ral militar Donat Heusler, conte de Beidrscheims, ordonă lui Krage, Laval şi Borgsdorf să pornească prin Ungaria pînă la Eperjes, de unde să ia cu ei artilerişti şi mineri, iar de acolo — prin Lvov şi Kiev — să pornească în linie dreaptă spre Azov. Deşi ei se adresaseră consi- lierului militar aulic, contelui Filip Cristof Breuner, să li se îngăduie să pornească pe un alt traseu, prin Silezia, Wroclaw, Varşovia, Smolensk, Moscova, nu li se aprobă această cerere. La începutul lui martie 1696 ei pleacă din Viena, ajungînd la 21 martie Ia Eperjes, unde li se asociară şapte mineri făcînd parte din armata imperială şi trei artilerişti şi armurieri (Feuioerker und biicksenmeister). Grupul ajunge la Varşovia la 11 aprilie. Aici ei sînt aşteptaţi de rezidentul Boris Mihailovici şi îşi continuă călătoria lor prin Lituania, Belorusia peste Smolensk, părăsind deci traseul indicat la Viena şi ajungînd la 9 iunie Ia Moscova s. La 10 iunie ei se prezintă la cancelaria soliilor (Posolski pricaz) şi după ce primesc bani şi cele necesare, pleacă la 18 iunie din capitală, ajungînd în 26 iunie la Voronej. Borgsdorf este uimit de activitatea desfăşurată în această localitate pentru construirea primei flote ruseşti şi exclamă: « Aici se realizează cea mai mare operă de înarmare a vaselor de război din aceste vremuri » ®. Pornind de la Voronej la 28 iunie, ei călătoriră pe Don şi ajunseră la 10 iulie 7 la Azov. înaintea lor cu cîteva zile au sosit şi inginerii Georg Ernst Resen şi David Henric Holzmann 1899. Din corespondenţa păstrată în arhiva direcţiunii Bibliotecii Batthyaneum rezultă că manu- scrisul a fost împrumutat în 1934—1935 de dr. Winis Nandor, bibliotecar la Biblioteca Uni- versităţii din Pecs. Nu ştim dacă dr. Winis a publicat sau nu ceva în legătură cu acest manu- scris. Asupra manuscrisului ne-a atras atenţia colegul. I. Dani, căruia îi mulţumim pe această cale. 1 Special Erklarung etlicher Moscovitischer figur Blătter, p. 314 —337. 4 Op. cit., p.6. * Termen rusesc provenit din cuvîntul arab kcd'a = bastion, fortăreaţă (cf. B.S.E. 19, sub voce). 4 SI. A. Feigina, op. cit., p. 437. 4 Bogodlovski, op. cit., voi. I, p. 327, indică 30 mai ca data sosirii lor la Moscova. • Allda die grosste Zurustung der Kriegsschaffen der Zeith anstellet ist..., în op. cit., p. 12. 7 Aici credem că intervine un lapsus în datarea dată de Borgsdorf; el notase greşit 20 iulie în loc de 10 iulie, după cum rezultă din scrisoarea lui Petru I către Leopold I, din 7 august 1696 (cf. P.i.b., voi, p. 105 şi Pamiatniki, VIII, col. 276),aceasta fiind data sosirii lor îa Azov. www.dacoromanica.ro 6 COMUNICĂRI şi NOTh 96 trimişi Împreună cu cîţiva artilerişti de Frederic al IlI-lea, electorul de Brandemburg 1 şi cîţiva artilerişti din Olandas, aflaţi In slujba rusească. Am arătat ce reprezenta in sine fortăreaţa Azov. Să vedem, in linii generale, tabloul lucrărilor de fortificaţie de la Azov in ajunul sosirii inginerilor imperiali şi mai ales tabloul lucrărilor de asediu din această perioadă. încă in iunie 1695 fuseseră cucerite cele două forturi de piatră (kalanci) *, precum şi două valuri care înconjurau Azovul pe uscat*. La 11 iunie 1696, Azovul era înconjurat de armata rusească s. La 3 iulie 1696 valul, a cărui construcţie începuse mai înainte, se apropie de Azov şi au fost începute în trei locuri lucrările de minare a fortăreţei *. în scrisoarea Iu; Petru I din 11 iulie 1696 către dogele Veneţiei, Silvestra Valier se arată că cele două ' kalanci » — localitatea Kazîkermen, precum şi alte trei localităţi (gorodki), ce deschideau «cale liberă oştirilor noastre şi porţile spre Marea Neagră, prin Don şi Nipru » * * * * * * 7 * — se aflau deja in mîinile soldaţilor ruşi. Prin urmare, căderea Azovul ui ar fi urmat şi aşa, mai ales că acţiunile trupelor terestre erau sprijinite pe mare de flota rusească, care împiedica aprovizionarea fortăreţei de către turci a. Este deci exagerat să se atribuie un rol hotăritor aportului adus de inginerii străini la asediul Azovului, cum încearcă unii istorici 9. încă inainte de sosirea inginerilor din armata imperială, comandanţii trupelor terestre P. I. Gordon şi A. S. Şein inspectează locurile pe care urmau să se ridice contravalaţiile şi circumvalaţiile 10 * * *, primele pentru a împiedica ieşirea din fortăreaţă a garnizoanei asediate, celelalte pentru a împiedica ajutorarea şi aprovizionarea pe uscat a armatei asediate. La 8 iunie 1696, utilizîndu-se vechile tranşee şi liniile de legă- tură dintre ele, redutele şi bateriile, tu fost ridicate tranşee paralele — approches — ce deser- veau unificarea liniilor de atac 11. La 16 iunie 1696 Azovul era definitiv înconjurat pe uscat şi pe mare la. Au fost ridicate pe Don-mai jos de Azov, două cetăţui de piatră (zerrdiantie gorodt), iar a treia, dincolo de Don, în faţa Azovului la. Se trecu, la 23 iunie, la Înălţarea unui val care se apropia mereu de şanţul inamic pe care urma să-l umple pentru a permite atacul direct al Azovului 14. Acest val atinse în cîteva zile în înălţime valul turcesc, întrecîndu-1 chiar şi permiţînd astfel tirul de sus în jos al artileriei, peste întăriturile turceşti. Cînd aceste pregătiri pentru asaltul Azovului erau aproape terminate, atunci sosiră, la 25 iunie, inginerii Resen şi Holzmann, împreună cu minerii Schiister, Kfbert, Hack şi Kiesewetter, trimişi de Frederic al IlI-lea, iar la 10 iulie 1696 inginerii şi minerii armatei imperiale. Aceştia inspectează tranşeele şi minele şi desemnează poziţia bateriilor pentru a distruge bastionul unghiular al fortăreţei Azov 1S. La 15 iulie valul ridicat de ruşi acoperea în mai multe locuri şanţul inamic, apropiindu-se de valul turcesc şi creînd condiţii favorabile pentru asal- tul fortăreţei. 14 Acestea sînt datele existente privitoare la desfăşurarea asediului Azovului pînă pe la mijlocul lui iulie 1696. 1 P.i.b., p. 86, * Cf. Golikov, op. cit., p. 95. « P.i.b., p. 40, 42. * lbidem, p. 35— 37. 8 lbidem, p. 71. * lbidem, p. 77— 79. 7 lbidem, p. 82. * S, A. Feigina, op. cit., p. 4 421. 4 De exemplu H. Ubersberger, op. cit., 55 atribuie căderea Azovului activităţii inginerilor de artilerie şi minerilor imperiali în primul rînd şi asaltului cazacilor în al doilea rînd, deşi e silit să recunoască că inginerii imperiali « sosiseră totuşi tîrziu ». 10 Bogoslovski, op. cit., voi. I, p. 318. 11 lbidem, p. 320. 14 lbidem, p. 323. 13 lbidem. 14 lbidem, p. 324. 18 lbidem, p. 327. 14 lbidem. p. 329. www.dacoromamca.ro 96 COMUNICĂRI ţi NOTE 6 Care era dispozitivul armatei ruseşti Înainte de cucerirea Azovului, după informaţiile oferite de Borgsdorf? Înainte de a trece la descrierea succintă a cuceririi Azovului de către ruşi, Borgsdorf redă planul regiunii M. Azovului (Palm Meotides) ară tind poziţiile ocupate de armata rusă şi lucrările de fortificaţie existente *. Borgsdorf se opreşte asupra următoarelor puncte: 1. Oraşul Cerkassl, capitala cazacilor de la Don. 2. Cele două « kalanci * de piatră, ocupate de ruşi în 1695. Aceste turnuri au fost bine fortificate de turci, in fiecare din ele Încăpeau pină la 30 de tunuri şi citeva sute de soldaţi *. In afară, Înconjurate cu ziduri, cele două « kalanci * aveau in interior cazemate, lojamente, galerii şi trepte, toate din lemn; tavanul superior era acoperit cu pămint; turnurile erau înalte de 56—60 de picioare*, cu trei-patru amplasamente (Lager-stuken). Turnurile erau legate ' Intre ele peste Don cu lanţuri de fier, pentru a opri eventualele atacuri pe apă. 3. Citadela (Schloss) Liutik *, pe un braţ al Donului. Pentru a opri raidurile cazacilor, turcii au Îngrădit accesul cu luntre scufundate, umplute cu piatră şi nisip. 4. Azovul cu fortificaţiile sale vechi turceşti şi « blocus »-ul rusesc, înfăţişat de Borgs- dorf într-o hartă specială (figur, blat 27), din nefericire pierdută. In continuare Borgsdorf redă planul (harta) asediului şi poziţiile părţilor beligerante in următoarea ordine: * . 1. Fortăreaţa Azovului în care garnizoana turcească era de două mii cinci sute oameni in momentul retragerii. Borgsdorf arată că această fortăreaţă aşezată pe o Înălţime, la Don, avea trei ziduri de piatră şi era înconjurată şi cu un val. 2. Donul. Deşi navigabil, pe cur3ul său superior pot circula vase de război numai în timpul primăverii, cind apa creşte cu 8—12 picioare, iar in cel inferior cind creşte marea, o dată cu înteţirea vinturilor dinspre Crimes. 3. Braţul navigabil al Donului. 4. Teritoriul net ed, deseori acoperit de apa mării. 5. Clmpul Înalt de peste 50 de picioare, dincolo de orizontul Donului. 6— 7. Cele două * kalanci * înconjurate de ruşi cu valuri de pămînt, fiecare şanţ fiind ocupat/ie 1 000— 1 600 de oameni. 8. Corabia ţarului (Kriegs von Leibschiff ) şi restul flotei formată din 2 galease, 23 de galere şi 4 brandere, cu un echipaj de 4 000 de oameni. 9. Corabia amiralului F. Lefort 1 * * 4 * 6. 10. Tabăra comandantului A. S. Şein cu 10—15 000 de infanterişti şi 6 000— 10 000 de călăreţi ruşi (naţional russen), fiecare regiment fiind format din 600—1 200 de soldaţi, în total: 12 regimente de infanterie şi 9 regimente de călărime 7. 1 Planul întocmit de Borgsdorf lipseşte. Probabil că nu diferă mult de planul său publicat de Beycr, în Begebenheiten von Asow, tradus in 1. rusă la 1782 de Tuaber sub titlul Scurtă descriere a tuturor evenimentelor ce privesc Azovul. Acest plan a fost publicat şi de Bogoslovski, op, cit., voi. I, p. 319, cu legenda indescifrabilă. 8 în alt loc Borgsdorf, dă cifra de 1 000— 1 600 de soldaţi. Cifra dată de Golikov, op. cit., p. 90, despre o garnizoană de 6 000 de oameni in cea de-a Il-a < kalancea * este exagerată. 8 Schuh, probabil renan; in acest caz = 0,314 m. 4 Pamiatniki, VIII, col. 310; Liutik gorod, se afla Ia 2 mile de Azov, pe Doneţul Mertvîi. A fost cucerit de ruşi la 22 iulie 1696. 8 Borgsdorf, op. cit., p. 16—20. * Datele privind flota coincid cu cele oferite de Golikov, op. cit., p. 93; S. A. Feigina, op. cit., p. 441 dă aceleaşi cifre in afară de echipaj. Despre construirea acestor corăbii cf. ibidem, p. 440— 441 şi Istoriia voennomorskogo iskusstva, I, Moscova, 1953, p. 147: fiecare din cele două galease era înzestrată cu 36 de tunuri. 7 La Golikov, op. cit., p. 94: «15 000 infantesisti şi 10 000 de călăreţi. n COMUNICĂRI şi NOTE 9? 11. Tabăra lui P. I. Gordon, cuprinzînd 19 regimente de infanterie, adică 12 000—14 000 dc oameni *. 12. Tabăra generalului-major K. A. Rigeman, formată din 6 regimente de infanterie, în total S 000— 6 000 de soldaţi *. 13. Tabăra lui Mazeppa, formată din cazacii de la Kiev în total 11 regimente formate din 10 000 de cazaci şi 7 regimente de cavalerie din 6 000 de călăreţi *. 14. Tabăra cazacilor de la Don, compusă din 6 regimente în total 4 000 de soldaţi *. 15. Tabăra artileriştilor şi a grenadierilor (Bombardiren, Constable von Granadierer) ruşi. 16. Tabăra de artilerie. 17. Cîmpul de muniţie, lîngă care îşi aveau cortul tehnicienii imperiali. 18. Tabăra cavaleriei calmuce, în total 500 de oameni, reprezentînd garda ţarului. 19. Podul peste Don. 20—21. Şanţuri pentru apărarea podului1 * * * 5 *. 22. Circumvalaţia taberei cu şanţuri. 23. Contravalaţia taberei cu şanţuri. 24. Lucrări pentru apărarea corăbiilor de un atac dinspre uscat (Schiff verschantzung), împotriva inamicului în cîmp. 25—27. Liniile de comunicaţie ale corăbiilor cu tabăra de la Azov: liniile de atac ale lui _ Gordon şi Lefort din anul 1695. 28. Şanţuri ruseşti cu trei regimente de infanterie,' 1 800 de soldaţi, 12 tunuri şi 17 morţi ere. 29. Şanţuri ruseşti cu 100 de infanterişti, 6 tunuri şi 3 mortiere. 30. Fort rusesc împotriva atacului inamic pe mare *. 31. Approches, cele din dreapta, mai sus de Azov, păzite de ruşi, cele din stînga, mai jos de Azov, păzite de cazaci. 32— 39. Baterii a 5, 4, 5, 6, 6, 8, 4 şi 14 tunuri. 40. O baterie ridicată la nivelul valului de la Azov, formată din 25 de tunuri, înălţată de căpitanul-inginer Breckel, inutilă după Borgsdorf, un fel de sperietoare pentru inamic. 41—44. Amplasamente (kesseln) a 3, 2, 15 şi 12 mortiere. 45. Valul de pămînt (Erdwaltze), care întrecea cu 4 picioare valul de la Azov. La acest val lucrau zilnic 6 000— 10 000 de oameni. El a fost început la aproximativ 120 de paşi de şanţul fortăreţei, într-o linie de approches paralele, înăuntru cu 3—4 banchete (bancquetten) înalte, peste care, fără necesitatea de a face o breşă, ruşii puteau ataca valul Azovului ca < peste trepte». Această muncă inspăimîntătoare — spune Borgsdorf — a fost indicată de un cazac' de la Don: < toţi ceilalţi ingineri erau împotrivă, dar eu am încuviinţat-o din cauză că am văzut că ruşii preferă să lucreze » 7 decît să moară. Acest rezultat al unei munci titanice, creaţie a talentului militar al unui singur soldat rus a fost — după Borgsdorf — ceea ce a înspâimîntat pe inamic şi l-a silit să capituleze *. 1 La Golikov, op. cit., p. 24: 14 000 de soldaţi; la Bogoslovski op. cit., voi. I, p. 283— 284: 14 117 soldaţi. * La Golikov, op. cit.: 7 000 soldaţi; la Bogoslovski, op. cit.: 10 477 soldaţi — cifra stabilită probabil iniţial şi nu cea de pe cîmpul de luptă. 8 Aceleaşi cifre sînt date şi de Golikov, op. cit., p. 94; lp Bogoslovski, op. cit., voi. I, şi Feigina op. cit., p. 441: 15 000 soldaţi. 8 La Bogoslovski, op. cit. şi la Feigina, op. cit.: 5 000 de soldaţi. 8 Golikov, op. cit., p. 94: două şanţuri. * Cf. Istoriia voenno-morskogo iskusstva, p. 149: harta jftivind colaborarea flotei şi armatei terestre ruse în expediţia de la Azov din anul 1696. 7 Borgsdorf, op. cit., p. 21. * Bogoslovski, op. cit., p. 324 şi 326 nu redă acest amănunt arătînd numai că el s-a făcut la « rugămintea gradelor superioşţ^y^^^^jţy^^^flj^jjp^y'uit la 23 iunie 1696. . 7 — c. 543 98 COMUNICĂRI şi NOTE 8 La acest plan general al desfăşurării asediului fortăreţii Azov, Borgsdorf adaugă şi citeva date privind lucrările de minare. La indicaţia sa au fost aşezate trei mine pentru a alunga pe inamic « sub pămlnt » şi pentru a-1 împiedica să arunce în aer valul mobil şi bateria de pe Înălţime. Galeriile minelor trebuiau conduse astfel: prima, de Laval, cu minerii imperiali; a doua, de inginerii din' Brandemburg; a treia de un inginer rus. Galena minei ce se lucrase sub supravegherea lui Laval, nefiind destul de adîncă s-a prăbuşit în urma tirului unui tun aşezat peste locul de minare de către colonelul de Krage şi, rămînînd descoperită, a fost atacată de turci. A fost ucis un miner imperial. Borgsdorf, care caută să-l prezinte pe Laval într-o lumină defavorabilă, corespunzătoare se pare realităţii, îşi atribuie conceperea planului general de ofensivă pe care l-a comunicat lui Lefort, care l-a acceptat şi l-a pus în practică. Acest plan consta în următoarele: valul mobil nu trebuia continuat peste valul întregului fort al fortăreţei, ci numai pînă la valul celor trei bastioane aşezate în front plat (in Platter Fronte liegenden drey Basteiyen), deci nu pînă la curtine, pentru a se realiza astfel o ofensivă în trei locuri şi a pătrunde în cetate. In continuare, Borgsdorf se opreşte pe scurt asupra capitulării Azovului, menţionînd evenimente de altfel bine cunoscute. La 18 iulie cazacii atacă bastionul din colţ, alungind de acolo pe turci. Se duc tratative. La 19 iulie la orele 5 a.m. începe retragerea garnizoanei turceşti din oraşul predat în mîinile armatei ruse. Borgsdorf menţionează şi una din condiţiile puse de ruşi, cunoscută de altfel: se cerea predarea căpitanului Iacob Janssen, care comandase în 1695 artileria rusească1 şi fugise la turci, trădînd importante secrete militare. Bucuria în legă- tură cu predarea lui Jancsen a fost aproape tot atît de mare ca şi cucerirea Azovului * *: el era socotit de mulţi ca vinovat pentru insuccesul expediţiei din 1695. La 30 septembrie armata rusă s-a întors la Moscova. Intrarea triumfală în Moscova prin porţile de triumf ridicate la Kamenîi Most, este descrisă de Lefort într-o scrisoare adre- sată în străinătate *. Totuşi, merită a fi reţinută şi descrierea amănunţită dată de Borgsdorf acestui eveniment, cum nu-1 văzuse încă Moscova. Descrierea dată de Borgsdorf diferă întru- cîtva de cea a lui Lefort. Să-l lăsăm pe Borgsdorf să vorbească. Intrarea lui Petru I în Moscova a avut loc la 10 octombrie. La distanţă de o milă de capi- tală aşteptau 18 000 de soldaţi ruşi .Intrarea se desfăşură astfel: In frunte se aflau cîteva căleşti goale cu caii duşi de căpăstru, cărora le urma patriarhul» (probabil M. M. Zotov — n. n.) într-o caleaşcă. Apoi urmau 16 cai duşi de căpăstru, generalul Lefort într-o sanie, în haine nemţeşti; apoi urma ţarul pe jos, cu partizana (der partisan) în mînă. conducînd în calitate de căpitan prima companie de infanterie; urmau 19 steaguri cu 1 560 de infanterişti, 2 steaguri a 34 de marinari, parte pe jos, parte călare; apoi veneau 2 trîmbiţaşi, 2 toboşari cu un steag, garda personală cu 30 de oameni călare, în zale cu sabie, arcuri şi săgeţi; o caleaşcă goală trasă de 6 cai; urmau 8 cai duşi de căpăstru, 2 surlaşi (Schal- meyen) călări, 8 toboşari călări, 12 trîmbiţaşi călări, îmbrăcaţi jumătate în roşu şi jumătate în galben; urma un steag dus călare, o caleaşcă cu 6 cai însoţită de lăncieri (picquenirer), 15 călăreţi în zale; urma comandantul suprem Şein, călare, însoţit de ofiţeri străini; apoi veneau 16 steaguri de artilerişti (Constable) fiecare format din 90 de oameni; din nou cîteva căleşti goale, apoi 5 cai duşi de căpăstru şi 50 de călăreţi, 42 de grenadieri şi în urma lor 8 surlaşi; urmau 84 de infanterişti, 4 steaguri de infanterie a 224 de soldaţi cu muschete şi pantzer- stechem; urma o spînzurătoare dusă pe patru roţi, de care era legat Jacob Jancsen în lanţuri şi cu funia la gît, în îmbrăcăminte turcească, pe piept cu o tablă pe care scria în limba rusă * ticălos », însoţit fiind de doi călăi care îl ţineau cu frînghii de gît; apoi urmau 88 de infan- terişti, 4 steaguri de pantzersteckern, cîte 77 de infanterişti, 55 de grenadieri, 24 de lăncieri, 12 cu spring stdcken, 10 surlaşi, <104 muşchetari cu alebarde (krumen hacken); apoi veneau 1 Golikov, op. cit., p. 91. * Bogoslovski, op. cit., p. 332 şi 334. * Posselt, Lefort, II, 353. 9 COMUNICĂRI şi NOTE 99 5 steaguri depantzerstechern. cîte 66 de soldaţi,172 de infanterişti, din nou 4 steaguri depantzer- stechern, cîte 70 de soldaţi, apoi 90 de infanterişti, 3 steaguri de gardă cu 112 muşchetari şi 42 de lăncieri, din nou 3 steaguri cu 36 pantzerstechern şi 42 de muşchetari, apoi 36 de grenadieri, 12 surlaşi, 84 de muşchetari, 4 steaguri de pantzerstechern, cîte 104 de sqldaţi şi 96 de muşchetari; apoi urmau 11 surlaşi, 72 de muşchetari, 4 steaguri cu 78 de lăncieri şi 78 dş muşchetari; urmau 24 de soldaţi din gardă, 84 de muşchetari, 4 steaguri cu 78 de lăncieri, 192 de muşchetari, apoi 4 steaguri cu 72 de lăncieri şi 104 muşchetari pe urmă venea generalul Gordon călare, însoţit de ofiţeri şi ei călări; apoi urmau 48 de muşchetari, 5 cai duşi de căpăstru de 10 oameni îmbrăcaţi turceşte, urmaţi de 23 de muşchetari, 20 de lăncieri, 12 flautişti îmbrăcaţi turceşte, 12 muşchetari îmbrăcaţi turceşte, 42 de muşchetari, 48 de lăncieri, 6 steaguri, 48 de lăncieri 60 de muşchetari, apoi veneau 14 surlaşi, 72de muşchetari; 42 de lăncieri, urmaţi de 5 steaguri, cîte 48 de lăncieri şi 108 muşchetari, din nou 48 de muşchetari în îmbrăcăminte roşie; pe urmă veneau 8 surlaşi, toboşari cu 2 tobe aurite, 60 de muşchetari, apoi trei stegauri cu 48 de lăn- cieri şi 96 de muşchetari, din nou 3 steaguri cu 72 de lăncieri şi 24 de muşchetari, urmaţi de 90 de muşchetari; pe urmă 12 surlaşi, 4 steaguri cu 78 de lăncieri şi 120 de muşchetari, 4 steaguri cu 84 de lăncieri şi 138 de muşchetari, 3 steaguri cu 48 de lăncieri şi 108 muşchetari, apoi 3 steaguri, 48 de lăncieri, 66 de muşchetari, din nou 12 lăncieri, 12 muşchetari, 12 Springstâck, urmaţi de 3 steaguri, 12 surlaşi, 8 Springstock, 12 muşchetari şi lăncieri urmaţi de 3 steaguri de muşchetari şi lăncieri, în total 150, amestecaţi şi 24 de lăncieri separaţi; urmau 3 steaguri de muşchetari şi lăncieri în total 144, amestecaţi şi în cele din urmă 3 steaguri cu 144 de muşche- tari şi lăncieri încheiau Intrarea triumfală. în total erau 11 regimente de infanterie, adică vreo 9 000 de oameni, la intrarea triumfală au participat însă numai 6 843 de oameni. Acest alai trecu prin Moscova pînă la < sloboda » germană. După terminarea acestei parăzi, soldaţii se mprăştiară, iar ţarul luă masa la generalul Lefortl. La 17 octombrie *, la o jumătate de milă de Moscova, a avut loc tragerea pe roată şi decapitarea trădătorului Jancsen, al cărui trup fu lăsat pradă anknalelor. îndată după cucerirea Azovului, la 20 iulie, Petru I porunci să se treacă la reconstruirea şi fortificarea sa. Dar marele om de stat era preocupat nu numai de planul de a întemeia pe ţărmul nordic al mării Azovului un fort militar şi de a fortifica Azovul. Petru I se gîndea totodată la planul, gigantic pentru acele vremuri, de a construi un canal navigabil care să unească Moscova — inima Rusiei — cu Marea Neagră şi Marea Caspică. Laval, împreună cu alţi trei ingineri şi cu minerii, primiră ordinul de a repara valurile şi zidurile sparte şi de a fortifica Azovul, în timp ce lui Borgsdorf, lui Breckel * şi inginerului brandemburghez Rehl (Resen ?) li se ordonă de către Lefort să plece la Moscova. La 23 iulie inginerii au înaintat planul viitoarelor fortificaţii. Deoarece înfăptuirea acestora necesita mult timp, se trecu mai întîi la refacerea vechiului val de'pămînt, la ridicarea unui val la mare, Înzestrat la colţuri cu bastioane 4. • Lucrările au fost terminate la 13 august şi la Azov a fost lăsată o garnizoană de 8 306 oameni5. Borgsdorf, în textul explicativ al hărţilor şi proiectelor sale se ocupă şi de problema fortificaţiilor de la Azov, după cucerirea acestuia de către Petru I. El arată că toate valurile Azovului, în partea lor dinspre oraş erau acoperite la un cot grosime cu lemn, stuf şi pămînt şi că ele oferiseră un bun ascunziş în faţa tirului artileriei ruseşti. Borgsdorf se miră că Laval 1 Borgsdorf, op, cit., p. 27— 32. * După I. A. Jeleabujski, Zapiski, S. Pb., 1840, p. 44, Jancsen ar fi fost executat la 7 octombrie. 3 în P.i.b., I, p. 601, după Dnevnik Gordoiia, partea a III-a, p. 60, se arată că Laval şi « Briickel * ar fi trecut în ziua de 25 iulie la fortificarea Azovului. Or, după Borgsdorf rezultă că Breckel plecase împreună cu el la Moscova. 4 Bogoslovski, op. cit., p. 336—337 şi Pamiatniki, VIII, col. 310—311. 5 Jbidem, p. 339—340; Bogoslovski, op. cit., p. 25: 10 000 de oameni ca şi în Pamiatniki, VIII, col. 310—311. j • www.dacoromamca.ro 7' 100 COMUNICA.HI şi NOTE 10 care conducea lucrările de fortificaţie n-a ţinut seama de o asemenea situaţie favorabilă 1. In ce priveşte alegerea locului pentru un port nou, Borgsdorf preferă la Început Azovul faţă de Taganrog. El susţine că vărsarea rîului Don (Tanais) ar constitui un excelent .port şnaritim natural, după ce ar fi înzestrat cu dig şi stăvilare, de la gura rîului Kuturma pînă la mare. In timp ce Azovul este greu de atacat pe uscat şi pe mare, Taganrogul unde se plănuia înfiinţarea unui port maritim, era expus — după cum susţine la început Borgsdorf — unui atac dinspre mare. Trccînd la fortificarea Azovului de către Laval, Borgsdorf menţionează următoarele elemente constitutive ale fortificaţiei acestuia, realizată, după Cum se vede, după sistemul Vauban: 1. Valul nou ridicat de Laval. 2. Patru curtine, cu trei bastioane întregi şi două semibastioane dinspre uscat, înspre mare insuficient închise cu curtine şi redanuri. 3. Fort (Hornzverck) * închis dinspre mare, liber dinspre uscat. 4. Ravelina înaintea curtinei fortului. 5. Contragardă Înaintea feţei fortului pe apă minată dedesubt. 6. Raveline înaintea curtinei oraşului. 7. Drumul cu palisade. 8. Traverse pe apă şi la poalele fortului pentru închiderea drumului spre fort. 9. Fîntînă cu apă potabilă. Borgsdorf subliniază importanţa ei căci: a) în timpul asediului mulţi soldaţi ruşi care se duceau după apă la Don au fost ucişi de turci, b) cînd urca apa mării Azovului) apa Donului devenea sărată şi nesănătoasă la o distanţă de 2 mile de Azov. 10. Magazii subterane boltite pentru praf de puşcă şi muniţie, indicate de Laval şi cons- truite de minerii imperiali. 11. O fîntînă subterană cu apă potabilă, săpată de un locotenent german. 12. Citadela veche de piatră, distrusă de Laval. 13. Ieşiri din Azov, construite de minerii imperiali. 14. Ieşiri din fort, indicate de Laval şi lucrate de minerii imperiali. 15. Suburbie, întărită cu palisade pentru cazacii zaporojeni, calmîcii şi ruşii care trebuiau să rămînă aici. 16. Podul peste Don, deseori, distrus de apele în creştere ale Donului. 17. Orăşelul nou numit Oraşul Petru (Petrus Stadt). Construit de Laval peste Don, faţă în faţă cu Azov. 18. Contramine construite de minerii imperiali sub coridorul fortăreţii Azov. 19. Loc pentru materialele de construcţie şi combustibil. După lămurirea acestor poziţii de pe harta care s-a pierdut, Borgsdorf indică lipsurile acestor lucrări şi căile de îmbunătăţire: 1. Valul nou de pămînt nu a fost aşezat de jos în sus în straturi suprapuse, prin bătă- t ori re, ci numai prin aruncare, de aceea alunecă şi se prăbuşeşte.^ Această stare — spune Borgs- dorf— s-ar putea remedia numai prin ridicarea unui nou val şi acoperirea din interior a şanţului şi a valului de piatră. 2. Pe terenul înclinat al oraşului piciorul inferior al valului nu a fost nivelat treptat, orizontal şi pămîntul a fost defectos aruncat peste suprafaţa înclinată, de aceea greutatea de pămînt a valului face ca acesta să alunece. Se poate remedia numai fortificîndu-1 cu un zid de piatră. 3. Contraminele nu au deasupra lor pămînt bătătorit, de aceea nu sînt bine ferite de 1 Borgsdorf, op. cit., p. 315—16. * Partea externă dintr-un sistem de fortificaţii, formată dintr-un val şi 2 semi- ’ane- www.dacoramamcajo 13 COMUNICĂRI şi NOTE 101 zăpadă, ploi, şi sînt mai joase ca pavimentul şanţului fortăreţei, de aceea in cea mai mare parte a anului sint pline cu apă şi inutilizabile. Borgsdorf propune inoirea lor. 4. Oraşul Azov dispune de circa 9 000 de ruten pătrate 1 pentru loc de incartiruire (logi- rungsplatz) pentru 2 500 de soldaţi şi inventarul lor, ceea ce e mult prea puţin pentru o asemenea fortăreaţă de graniţă. Fortul (Hornwerck) cuprinde aproximativ 2 700 ruten pătrate şi 600 de oameni, ceea ce nu e suficient pentru apărarea liniilor valului. 5. Unul din bastioane (in proiectul lui Borgsdorf indicat cu numărul 3) a fost foarte puţin fortificat, e prea îngust şi prea scurt. Bastioanele laterale (numerotate de Borgsdorf cu numărul 2 şi numărul 4 în proiectul pierdut) nu apără suficient acest bastion principal, iar cîmpul din faţă, înalt şi neted, permite uşor atacarea lor de către inamic. Borgsdorf propune sau o contragardă în faţa celor două bastioane, cu o pointe apărată de cele două raveline, la rlndul lor cu cîte o contragardă separată sau cu un fort. 6. Zidurile vechi ale cetăţii ca şi turnurile lor ar fi trebuit mai de grabă reparate şi nu rase, mai ales că zidurile erau destul de tari şi turnurile înalte, mari şi puternice. în sistemul de apărare al turcilor ele au provocat mari pagube liniilor de legătură ruse şi au opus o serioasă rezistenţă bateriilor ruseşti. 7. Magaziile de muniţii se găsesc sub pămînt, nu sînt ferite de apă şi sînt aşezate în locurile cele mai periclitate. Borgsdorf propune să fie aşezate în clădiri pe pămînt şi anume, pe locul liber al citadelei. 8. Oraşul Petru (Peter Stadt) se află prea departe de Azov şi nu-1 protejează suficient. Duşmanul care s-ar apropia cu liniile sale de legătură, ar putea supune tirului artileriei atît fortul, cît şi oraşul Azov, amîndouă situate pe o creastă. Totodată, artileria inamică n-ar permite ca Azovul şi Oraşul Petru (Peter Stadt) să se poată ajuta reciproc pe uscat sau pe apă. 9. Oraşul Petru (Peter Stadt) ca atare e prea mic ca întindere, avînd vreo 3 000 de < ruten i patrate şi aproape 800 de soldaţi. Luînd în considerare că această localitate nu are comunicaţii sigure şi acoperite cu Azovul, Borgsdorf nu crede că ea s-ar putea menţine timp îndelungat, iar poziţia ei periclitează şi poziţia Azovului. 10. Depozitul de materiale este aşezat in fresca, încît poate fi în orice moment incen- diat, iar apa, cînd urcă peste cîmpie, strică mult materialelor depozitate. 11. Borgsdorf menţionează atît la Azov, cît şi la Oraşul Petru (Peter Stadt) lipsa unui fort unde s-ar putea adăposti, bine apărate, vase de transport necesare garnizoanei, căci podu- rile plutitoare ar fi distruse de creşterea apei, iar cele fixe ar fi nimicite de artileria inamică. 12. Oamenii din aşezarea căzăcească (Cosacken Stadt) ar fi periclitaţi dacă un inamic ar ataca oraşul, distrugînd palisadele. Prin urmare Azovul are nevoie de o largă circumvalaţie (uieitschichtige Wachls Cirkumvallation) în care să găsească cu uşurinţă adăpost 8 000—10 000 de soldaţi în general Borgsdorf menţionează că aici s-a lucrat superficial sub conducerea lui Laval şi se miră că în doi ani s-a fortificat aşa de puţin şi că unele lucrări se surpă. Am arătat că Borgsdorf plecase la'Moscova împreună cu inginerii Breckel şi Rehl. La 26 noiembrie 1696 Borgsdorf este însărcinat să prezinte lui Lefort planul unei fortăreţe moderne, iar la 30 noiembrie se întruneşte la Lefort, în prezenţa ţarului, un consiliu compus din guver- natorul de la Astrahan, generalul Gordon şi inginerii Borgsdorf, Breckel, Rehl şi Holtzmann, pentru a discuta problema construirii unui canal de la oraşul căzăcesc Panşin, pe Don, pînă la Ţ'ariţîn, pentru a lega Volga de Don şi Moscova de Marea Caspică şi Marea Neagră. Petru I dorea ca acest canal să fie terminat în doi ani 3. Deoarece terenul nu a fost încă cercetat. Petru I a fixat patru săptămîni pentru inspectarea terenului şi întocmirea unui proiect despre materialele necesare. Inginerul Breckel împreună cu inginerul Rehl s-au angajat să întreprindă x 2 S 1 « rute * renană este = cu 3,766 m. Borgsdorf, op. cit., p. 320—326. Ibidem, op. cit., p. 32— 34. > . www.dacoromamca.ro 102 COMUNICĂRI şi NOTE 12 cercetări in această regiune. După scurt timp ei se intorc la Moscova unde, prin diferite pretexte caută să scape de sarcina primită, profitind d« faptul că Petru I şi Lefort porniseră intre timp, in cadrul < marii misiuni *, călătoria lor in Europa L Breckel, silit totuşi să continue lupta la care se angajase, a inceput lucrările cu 6 000 de oameni, pentru a fugi peste scurt timp din Rusia *. Această sarcină — arată Borgsdorf — a fost continuată de alţi ingineri, fără a f1 fost dusă la bun sfirşit. Lâ 7 februarie 1797 sosiră la Moscova Laval şi de Krage. La propunerea de a rămîne in slujba rusă, Laval acceptă şi i se oferă titlul de < general-inginer ». De Krage rămase la Moscova organizind producţia de ghiulele şi carcase, in timp ce Laval a fost trimis să ridice o nouă fortăreaţă la Azov — Oraşul Petru (Peters Stadt) — şi o fortăreaţă şi un fort lingă Taganrog. Laval, după cum rezultă şi din afirmaţiile lui Borgsdorf, aventurier lipsit de temeinicie in muncă nu continuă lucrările la Taganrog, ci la sud de această localitate, ridicind aici fortă- reaţa şi localitatea Oraşul Pavel (Paulus Stadt), contrar indicaţiilor lui Petru I de a construi fortul de la Taganrog. Este cunoscută plingerea pornită la Moscova împotriva lui Laval că ceea ce se ridică azi distruge miine s, că planul său de a construi un port la vărsarea rlului Mius nu are nici o valoare practică 4. Intre timp, la 27 august, din ordinul boierului T. N. Streşnev, care avea comanda asupra inginerilor, Borgsdorf pleacă la Sevsk şi la Kiev pentru a controla sistemul lor de apărare*. Din nefericire s-au pierdut planurile lui Borgsdorf anexate la Relation von Moscovien, care priveau fortificaţiile localităţilor Kiev şi Sevsk. Borgsdorf se întoarse de la Kiev, la Moscova n februarie 1698, ajungînd aici la sfîrşitul lunii martie şi prezintă o dare de seamă lui Şein. Acesta il anunţă despre hotărirea lui Petru I, care « şi-a pus încrederea * * în Borgsdorf, de a-1 trimite la Azov pentru a controla fortificaţiile ridicate de Laval. Cauzele trimiterii sale urgente rezultă din învinuirile aduse lui Laval de către Şein: a) după ce trecuse în recunoaştere regi- unea Mării Azovului, Laval s-a angajat să lucreze aici singur, fără sfatul cuiva; b) Laval s-a obligat în scris faţă de Petru I că va construi portul şi fortăreaţa la Taganrog, or, el începuse lucrările la o distanţă de3 /4 de milă de la locul indicat, în direcţia oraşului Pavel (Paulus Stadt) > Intr-un loc inutilizabil ca port; c) i se atrase atenţia asupra faptului că nu va putea executa deodată atîtea lucrări, or, Laval refuză să dea socoteală despre rezultatele lucrărilor efectuate; d) din ordinul lui Laval au fost angajaţi ca ajutoare ofiţeri cu care s-a purtat ca şi cu clinii, ’ncercînd chiar să-i şantajeze; e) nu are un plan al lucrărilor: « ceea ce face azi, distruge mîine, afirmînd că poate să-l facă mai bine » 7. Îndărătnicia şi neglijenţa în muncă a lui Laval au pus în mod imperios problema înlocuiri1 sale, mai ales că se ridicase chestiunea construirii unui port şi a unei fortăreţe pe riul Mius. In urma faptului că Laval se discreditase complet, Petru I ceru lui Borgsdorf să viziteze nu numai Azovul, Taganrogul şi Oraşul Pavel (Paulus Stadt), ci şi riul Mius, pe care inginerul Rehl îl considerase potrivit pentru ridicarea unei fortăreţe şi a unui port. Borgsdorf urma să termine în vara anului 1698 lucrările, încît fortăreaţa să poată adăposti o garnizoană de 10 000 de oameni, iar portul să fie dat în folosinţă*. Proiectul întocmit de Borgsdorf a fost expediat ■ lui Petru I *. 1 S. A. Feigina, op. cit., p. 445. 1 Borgsdorf, op. cit., p. 38; fuga lui Breckel e menţionată şi într-o scrisoare din 11 februarie 1698 publ. în P.i.b., I, p. 682; se pare că la un moment dat Borgsdorf era gata să fie trimis să conducă lucrările de construire a canalului (Cf. P.i.b., I, p. 710—11). • P.i.b., I, p. 678, scrisoarea din 4 februarie 1698. 4 Ibidem, p. 676 — 678. 5 Ibidem, P- 673: menţiune din ianuarie 1697 despre viitoarea trimitere a lui Borgsdorf la Kiev. • Borgsdorf, op. cit., p. 43. 7 Ibidem,, P- 41—43. • Ibidem, P- 44. • P.i.b., I, P- 714. , www.dacoromamca.ro 13 COMUNICĂRI şi NOTE 103 între timp Borgsdorf se îmbolnăveşte şi abia la sfîrşitul lunii aprilie plecă împreună cu ciţiva ingineri, cu un chirurg şi cu medicamente la Azov unde ajunse la 13 august. Pe drum el întîlni în lanţuri pe Laval, arestat şi trimis la Moscova. La Azov sosise şi armata sub con- ducerea generalului Saltîkov (?) (Zolltickhof), în aşteptarea lui Borgsdorf, în timp ce guberna- torul Azovului, boierul Prohovski (Prohoroffsky) primise ordinul de a-1 reţine pe Borgsdorf la Azov pînă ce va termina raportul său despre starea lucrărilor de fortificaţie din această regiune. La 19 august Borgsdorf plecă pe apă la Taganrog, predînd proiectul de fortificare al Azovului. La 24 august el trecu in recunoaştere, pe uscat şi apă, Taganrogul şi oraşul Pavel (Paulus Stadt), găsind că acesta din urmă nu e potrivit ca port şi fortăreaţă din următoarele motive: apa mării nu e adîncă aici, locul nu are apă potabilă şi lemne şi e dificil de apărat- în schimb Taganrogul, ales personal de Petru I, e foarte potrivit avînd un ţărm stîncos şi trainic, apă potabilă, iar corăbiile se pot uşor adăposti aici l. La 26 august Borgsdorf ajunse pe apă la rîul Mius, făcu în ziua următoare cercetări pe teren, întorcîndu-se din nou la Oraşul Pavel (Paulus Stadt). Ajuns aici, între timp sosind şi trupele ruseşti, rezultatele cercetărilor sale au fost analizate de un consiliu militar. Borgsdorf arată că pe rîul Mius nu se poate ridica un port, deoarece rîul nu e adînc, deci nu e navigabil, repetă părerea că numai Taganrogul e potrivit pentru port şi se angajă să termine construirea portului în termen de doi ani. După cum rezultă din spusele lui Borgsdorf şi din textul explicativ la proiectul unui port pe Mius *> această poziţie ar fi fost indicată de un comandant de cazaci şi de un inginer finlandez, ca foarte favorabilă pentru un port şi o fortăreaţă. însă la o cercetare mai adîncă Borgsdorf văzu că. situaţia se prezintă cu totul altfel. în ce priveşte construirea unui port natural pe rîul Mius, acesta ar necesita — după Borgsdorf — mulţi ani pentru eliminarea unor insule, nivelarea regi- unii mlăştinoase, adîncirea apei, ridicarea din amîndouă. părţile a unor diguri, construirea unor fortificaţii, săparea unui canal de la rîul ,Mius pînă la mare, cu diguri pe ambele maluri — muncă ce « nu ar putea fi terminată nici în o sută de ani » 1 * 3 4 *, iar construirea unui port la mare ar necesita şi mai mult timp. Sosirea unui ordin al lui Petru I de a ridica aici numai o fortăreaţă f, rezolvă problema. Borgsdorf întocmeşte proiectul acestei fortăreţe, care este aprobat de consiliul militar suprem. Sistemul de fortificaţie prezentat de Borgsdorf se putea construi uşor şi rapid. Armata părăsi la 29 august Oraşul Pavel (Paulus Stadt) şi se îndreptă spre rîul Mius, Ca să înceapă lucrările. Zilnic lucrau peste 10 000 de oameni, inclusiv ofiţerii şi ordonanţele lor, « dovedind atîta sîrguinţă, încît eu puteam fi foarte mulţumit şi nu prea am mai văzut să dea dovadă de mai multă hărnicie» 6. La 4 octombrie, adică după patru săptămîni, fortăreaţa a fost terminată, putînd include o garnizoană de 3 400 de soldaţi. Borgsdorf arată că această fortăreaţă poate sliţji pînă la terminarea lucrărilor de la Taganrog ca punct de apărare împotriva tătarilor din Crimeea. Consiliul militar se întruni din nou şi aprobă ca Borgsdorf să se fixeze lîngă Taganrog deocamdată cu trei şanţuri, în care să se poată adăposti 600 de oameni, pînă în vara anului viitor, pentru ca între timp să fie adus materialul de construcţie pe apă, să se pregătească piatră şi mortar şi locul pe care se va construi viitorul port pe mare să poată fi apărat împo- triva atacurilor inamice. Gubematorul din Oraşul Pavel (Paulus Stadt), Scepin (Szepin) trebuie să-i dea garnizoană şi lucrători. 1 Borgsdorf, op. cit., p. 47—48. * în Relation von Moscovien figura sub figur blat 6, pierdut. 3 Borgsdorf, op. cit., p. 330—333. 4 Ibidem, p. 49. * Ibidem, p. 50. www.dacoromanica.ro 104 COMUNIC&M şi NOTE 14 La 16 octombrie Borgsdorf împreună cu Scepin se îndreptară spre Oraşul Pavel (Paulus Stadt) ajungînd aici la 18 octombrie. Din garnizoana de 4 000 de oameni, Borgsdorf primi 450, cu care porni la Taganrog. Împreună cu Borgsdorf se afla şi Matei Simont (Simotum), căpitan de marină, care avea misiunea de a construi portul. După trecerea în revistă a locului, ei se reîntoarseră la Oraşul Pavel (Paulus Stadt), făcînd aici pregătirile necesare pentru a se fixa la Taganrog. Peste două zile ajunseră aici cu 2 000 de oameni, cîteva tunuri, căruţe şi uneltele necesare pentru muncile de construcţie. Tocmai sosiră 60 de vase cu material de construcţie, iar 40 erau pe cale să sosească. Locul, după cum am văzut, fusese ales de însuş Petru I, dar între timp Laval ridicase Oraşul Pavel (Paulus Stadt), pe care ţarul dorise să fie construit aici. Borgsdorf găsi favorabilă poziţia şi o fortifică cu trei şanţuri şi două linii de comunicaţie pentru a împiedica cucerirea locului de către inamic şi stînjenirea trans- portului de materiale de construcţie. Şanţurile şi liniile de comunicaţie au fost ocupate de 600 de soldaţi ruşi. Avînd în vedere că ţarul se întoarse între timp din « marea misiune » * *, Borgsdorf şi Simont îi trimit prin maiorul Petre Mihail Declof ( !) şi prin Anton de Gasparo Kutschitza ( 1) schiţa şi proiectul fortăreţei şi a portului Taganrog. La acestea Borgsdorf adăugase şi multe date privind clima, fluxul şi refluxul mării şi ale Donului, adîncimea Donului şi a mării, vîntu- rile — lucru pe care «nimeni nu le-a încercat pînă la mine * a. El comunică faptul că fortă- reaţa şi portul pot fi ridicate în 160 de zile şi îl rugă pe Petru I ca înainte de a i se aproba proiectul să se ceară şi avizul altor ingineri cu experienţă. Proiectul lui Borgsdorf a fost aprobat*. Fortăreaţa era proiectată la 120 de picioare peste nivelul mării, încît tunurile ei să-şi poată îndrepta tirul asupra navelor de război inamice. Garnizoana acestei fortăreţe se ridica la 10 000 dş oameni *, Fortăreaţa era prevăzută cu turnuri de muniţii, ce erau cu opt picioare mai înalte ca valul, cu bastioane, cu şanţuri în formă de semilună înaintea bastioanelor, palisade etc. Portul maritim trebuia să cuprindă după o variantă: 560 de vase militare' mari şi nave mici (acest proiect nu a fost aprobat), după altă variantă 218 corăbii militare, cu loc pentru imbarcaţiuni mărunte, proiect care a fost aprobat, fiindcă putea fi executat pînă în vara anului 1699 *. La 2 ianuarie 1699 Borgsdorf primi din partea lui Petru I ordinul de a se deplasa la Azov pentru a-şi reface fortăreaţa potrivit proiectului său aprobat la Moscova. Din cauza vremii nefavorabile Borgsdorf a fost silit să-şi amîne călătoria, ajungînd după unele peripeţi la Azov abia la 9 februarie. Deoarece zăpada şi frigul erau mari, lucrările de fortificare a Azovu- lui nu puteau fi continuate pînă la 15 martie. La 18 martie începură lucrările de reconstruire a fortăreţii Azov cu 2 555 de oameni. Au fost înălţate valurile, lărgite galeriile (Wahlgânge) au fost amenajate şanţurile. în zilele de 23 şi 24 mai au sosit la Azov, pe apă, Şein şi apoi Petru I. La 1 iunie ţarul inspectă împreună cu nouă generali ai săi, în brigantine veneţiene, regiunea Azov. Peste cîteva zile se ţinu un consiliu militar la care participă şi Borgsdorf. Acesta, în urma faptului că ţarul îşi exprimase adînca nemulţumire de activitatea lui Laval, propuse fortificarea Azovului prin lărgirea sistemului său de fortificaţie pe podiş şi înconjurarea cu noi întărituri *. Fiind primit în audienţă de Petru I, Borgsdorf se plînse de sănătatea sa zdrun- cinată, de greutăţile prin care trecuse, cerînd să i se îngăduie să se întoarcă la Viena. Petru I îi aprobă rugămintea. La 3 iulie 1699 Borgsdorf îşi luă rămas bun de la Şein. Drumul spre Viena dură pînă la 5 decembrie. La 7 decembrie Borgsdorf e primit în audienţă de contele 1 La 25 august Petru I se afla deja la Moscova (Cf. S. A. Feigina, op. cit., p. 453). * Borgsdorf, op. cit., p. 55. * Acest proiect figura în anexa din Relation von Moscovien sub figur blat 9. * Borgsdorf, op. cit., p. 355. * Ibidem, p. 335—337. * Ibidem, p. 63— 70. www.dacaromanicajo 15 COMUNICĂRI şi NOTE 105 de Starchenberg, iar la 5 ianuarie de Leopold I 1. Cu aceasta se terminase misiunea lui Borgsdorf In Rusia. Ultima menţiune despre el am găsit-o într-o scrisoare a lui A. A. Vinius către Petru I, In care se amintesc anumite fapte, probabil scrisori de recomandaţie, pe care le cerea Borgsdorf, « care a fost acu în slujba înălţimii tale *2. Borgsdorf părăsise Rusia şi cu aceasta scena istoriei. Dar datele oferite de el în Relatiort von Moscovien cu privire la febrilele lucrări de fortificaţie din regiunea Mării Azovului sînt noi mărturii ale eforturilor depuse de Rusia şi a inepuizabilei energii şi activităţi a conducătoru- lui ei Petru I, pentru rezolvarea sarcinilor care se puneau în faţa statului rus în această regiune. * Intre timp evenimentele se precipitară. Avu loc congresul de la Carlovitz. Turcii au fost siliţi să recunoască stăpînirea legitimă a Rusiei asupra Azovului. Rusia păstra Azovul pentru care s-au dat atîtea lupte şi pentru fortificarea căruia s-au acordat atîtea mijloace, precum şi orăşelele de pe Nipru, care deschideau perspectiva consolidării poziţiei sale la Marea Neagră. Tratatul din 3 iulie 1700 întări trecerea Azovului şi cea a pămînturilor pînă la rîul Mius către Rusia *. Ieşirea la mare a fost cucerită. Deşi Azovul e reluat de turci peste 11 ani (1711), după eliberarea sa definitivă (1739) el se va transforma într-un puternic bastion în viitoarele lupte ale Rusiei pentru eliberarea teritoriului ei sudic. Totuşi, cucerirea şi alipirea Azovului nu însemnau încă ieşirea liberă la mare. Se impunea cucerirea peninsulei Kerci. Dar în faţa Rusiei stătea o altă problemă, mai acută: lupta pentru eşirea la Marea Baltică. Rusia rezolvă cu succes şi această problemă. K Bonpocy OE HCTOPHH A30BCKMX TIOXOflOB (1696 - 1699) (KPATKOE COJţEPJKAHHE) 3aBoeBaHiie AaoBa, cnjibiioit TypeiţKoft upenocTH y ycrbH flona, CTaBmee npen- HBepiteM k OjiecTHinett IToJiTaBCKOiî noOese h k iţejiOMy pazţy noCen, ojiep>KaHiiux Poccweit npn IleTpe I, Shjio coRbrnieM MejKRyHapowioft BawHOCTH. Oho yKpeimjio bjihhhhb pyccKoro rocysapCTBa Ha eBponeftcKyio nojiHTHity h curpano anaMHTejibnyio ponb b HCTopHH pyccKoro Boeimoro HCKyccTBa. Bo BTopoM noxose h b , KOToputt nocne 6onee aeM TpexneTHeco npeOuBaHiifi b Pocchh OTMeTHJi b cBoeM pyKonucnoM Tpyjţe « Relation von Moscovien » (IIoBecTBOBaHHO o Mockobhh), npejţcTaBJiaiomeM -coSoit neaHO npose Memya- poB, nanncaHHbix, BepoHrao, b 1699 rojţy, to, *ito oh «ejian h hto oh Bunen b Pocchh MewRy 1696 h 1699 rr. 9tot Tpys hbjihgtch Hen3BecTHMM hctohhhkom, HeaapentCTpupo- BaimuM b HCTopiiMecitoil juwepaType, noCBHmeHHOtî hctophh Pocchh noima XVII Beita. BoprcRopij) TpaitTyeT o tom, kbk oh 6biji orapaBJieH b Pocchio, o6 A.iobckom noxose h o cbocm jihmhom yaacTHH b yKpenjieHHH A30Ba, o nojiomeHHH, b kotopom HaxoRHJiacb PocciiiiCKan IlMnepun, «orna oh npiiCbui, o ee npoTHHteiiHH n $H3HMecK0tt reorpa^im, o RBopHHCTne h npaBiiTenbCTne, o noiTe h KoppecnoimcniţHH, o pyccitOM npaBOcy/ţHii, o parwiiiMiiLix jnoSonbiTHbix rfiacTax, uacaiouinxcn IleTpa I, 06 ebTecTBeH- Hbix yKpenneHHHX h o opniko ajih Hayne- hhh co6mthJI, npoHcmeAiuHX b 1696—1699 rr., ho h ajih H3yieHHH BoeHHoro HCKyccTBa H, B OCOGeHHOCTH, (jlOpTHljlHKaiIHH B PoCCHH B 3T0T nepHOJţ. B HacTonmeM iiccjieAOBaHHH aBTop paccMaTpHBaeT KpnTH4ecKH tojilko qacTb flaH- iiux, npHBejţeHHhix EoprcflopcjiOM, a HMeHHO re H3 hhx, KOTopue othochtch k A30B- CKOMy noxofly. IIoflBepraiOTCH aHajraay coOuthh, CBHaaHHhie c npn6tiTHeM HHweHepoB, nocjiaiiHbix JleonojiBAOM I b Pocchio, napTHHa 4)0PTH4)HKailHOHHUX paSoT b Aaose HaKanyiie npiiCbiTHH HMnepcKHx HHHteHepoB, iuiaH paftoHa AaoBCKoro Mopn, npeflCTaB- jieimutl EoprcnopjioM, h pacnojiOHteHHe bokhouihx ctopoh, paOoThi no MHHHpoBaHHio, aaBoetauHe AaoBa, TopwecTBeHHoe BCTyiuieHHe IleTpa I b Mocray nocjie no6e;ţu, ynpe- njiemie AsoBa nocjie ero saBoeBaHHH h yiacTHe Eoprcnopjia b $opTH$HKaiRiOHHux pa6o- Tax, coopyweHHe «penocTeft Ha pene Muyc, paSoTU b TaraHpore H b IlaBJiorpaAe h t. A- 9th naHHue, OTHOCHmnecH k JiHxopaAOHHUM $opTHHKaiiHOHHbiM paSoTaM b paflOHe AsoBCKoro Mopn, hbjihwtch hobum CBHfleTejibCTBOM ycHjiHfl, npHJiomeHHhix Poccnefi, h nencTomuMofi 3HeprHH h «eHTejibHOCTH ee pyKOBOjţHTejiH, IleTpa I, b pa3pemeHHH 3aAaH, ctohbiuhx nepejţ pyccKHM rocyjţapcTBOM b 3tom paflOHe. www.dacoromanica.ro STUDII Revistă de istorie Anul IX, nr. 2—3 1956 INSCRIPŢIA SULTANULUI SULEIMAN MAGNIFICUL ÎN URMA EXPEDIŢIEI ÎN MOLDOVA (1538/945) DE M. GUBOGLU Vechile relaţii turco-moldoveneşti, Înainte de mijlocul veacului al XV-lea, nu pot forma obiectul unei cercetări serioase din cauza sărăciei izvoarelor istorice. Izvoarele europene nu amintesc decit de două ciocniri in cursul anilor 1420 şi 1431, de pe vremea lui Alexandru -cel Bun 1, iar relatările istoriografilor otomani din veacurile XVI—XVII care amintesc despre participarea Moldovei la lupta de la Mariţa (1371) şi la cea de la Kossovo (1389) nu sint decit interpolări ulterioare, cu scop de a mări numărul adversarilor *. Abia după cucerirea Constantinopolului (1453 /857)a, intensificîndu-se atacurile flotei turceşti la Dunăre1 * * 4, Moldova a fqst nevoită, sub domnia lui Petru Aron, să plătească sultanului prin logofătul Mihul un tribut anual de 2 000 de galbeni (5 oct. 1455 sau febr. —mai 1456) ®. Din tratatul de pace — 1 A. D. Xenopol, Istoria Romimlor din Dacia Traiană, voi. III, ed. a. IlI-a, p. 128, 131 şi 134; N. Iorga, Studiu asupra Chiliei şi Cetăţii Albe, Buc., 1900, p. 86—90; idem, Ge- schichte des osmanischen Reiches, I, Gotha, 1908, p. 390—391 şi 413; idem, Istoria Romimlor, IV, Buc., 1937, p. 12, 33— 35; C. C. Giurescu, Istoria Rominilor, I (1942), ed. IV, p. 505 şi 509. * S’ad ed-Din (m. 1599), Tadj ut-Tevarih, I, Istanbul, 1280/1863, p. 144; M. ’Ali, KUnh ul-akbar, II, Istanbul, 1860/ 1277, p. 78; Solakzade, Tarih, Istanbul, 1297/1880, p. 25, 43; A’. Miinedjgimbaşi, Sahaif-ul ahbar, III, Istanbul, 1285—1869, p. 303. * Cu ocazia aniversării celor cinci sute de ani au publicat articole: M. V. Levcenko, Zavoevanie turkami Konstantinopolia v 1453 g.i. istoriceskie posledstvia etogo sobitia, in « Vizanti- iskii Vremenik *, tom. VII, 1953, p. 3—8; I. S. Dostian, Borba iujnoslavianskik narodov pro tiv tureţkoi agressi v XIV — XV vv, ibidem, p. 9—31; Z. V. Udalţova, Predatelskaia politika feo- dalnoi znati Vizantii v period tureţkogo zavoevania, ibid., p. 93—121. O vnutrennih pricinah padenia Vizantii y. XV veke, în « Voprosî Istorii*, 1953, tom VII, p. 102—120; J. MaCurek, Tureţkaia opasnosti i sredniaia Bvropa nakanune i vo vremia padenia Konstantinopolia, in « Bizantinoslavica *, XIV, Praga, 1953, p. 130—157; M. Seşan, La chute de Constantinople et Ies peuples orthodoxes, ibidem, p. 271—282; I. Duicev, La conquete turque et laprise de Cons- tantinople dans la littirature slave contemporaine, ibid., p. ’ 14—54; T. M. Popescu, Cinci sute de ani de la căderea Constantinopolei sub Turci (1453—1953), în « Orthodoxia *, III, Buc. 1953, p. 381-437 etc. 4 M. Cromer, De origine et rebus gestis Polonorum, Basel, 1568, p. 352 şi Vigna, Codice diplomatico delle colonie tauroligure, I, în « Atti della societâ ligure di istoria Patria *, VI, Genova, 1868, p. 102—105. * F. Babinger, Cel dintiiu bir al Moldovei către sultan, extras, Buc., 1936, 8 p. şi A.C.G., Pe marginea folosirii izvoarelor cu privire la supunerea Moldovei la tributul turcesc, Vaslui, 1456, în «Studii», an. V 119523_____nr__3 Wulie — sentembrie3,..n. 187—198. 108 COMUNICĂRI şi NOTE 2 sulhntme — Încheiat între sultanul Mehmed al II-lea şi Ştefan cel Mare, pe la 1479, se con- stată deja o urcare a haraciului moldovenesc de la 3 000 la 6 000 de florini < frînceşti * (efrenci) *- Cu acestea, relaţiile turco-moldoveneşti încep a fi cunoscute mai bine. Luptele lui Ştefan cel Mare împotriva cotropitorilor otomani *, lupte descrise şi în croni- cile turceşti de atunci3, au stîrnit admiraţia tuturor contemporanilor (Miechowski, Dlugosz, papa Sixtus al IV-lea etc.) şi a întregii posterităţi. Aşa de pildă K. Marx, vorbind de strălucita victorie de la Vaslui (10 ian. 1475) spune: «armata moldovenească (compusădin 40 000 de oameni slab- înarmaţi, ţărani care fuseseră luaţi direct de la plug, 5 000 de soldaţi unguri ... şi 2 000 de polonezi) deşi mult mai slabă decît armata turcească, a zdrobit-o complect; numai puţini turci au scăpat cu viaţă; au fost omorîte patru paşale, au fost capturate 100 de steaguri » 4. Datorită numai unor astfel de victorii strălucite împotriva semilunei, Ştefan cel Mare, prin pacea încheiată cu turcii în anul 1487 s, a asigurat Moldovei o independenţă aproape totală încă pe o jumătate de secol. In schimbul haraciului, mai sus-amintit, turcii s-au obligat să respecte autonomia şi integritatea teritorială a ţării Moldovei. Primii doi urmaşi ai lui Ştefan cel Mare, Bogdan al III-lea şi Ştefăniţă, au continuat politica inaugurată de Petru Aron şi nu s-au răzvrătit pe faţă împotriva imperiului otoman care îngrădise independenţa statului feudal moldovenesc. In schimb Petru Rareş, prin diverse acţiuni împotriva turcilor, ca de pildă, participarea la asasinarea comisarului turc Aloisio Gritti în Transilvania, lupta împotriva polonilor pe atunci aliaţii sultanului, încheierea unui tratat de alianţă cu Ferdinand de Austria (Iaşi, 4 aprilie 1535) îndreptat împotriva turcilor*, refuzul unui contingent de 1 000 de călăreţi (1537) ş.a., a atras mînia sultanului, care se hotărî să-l alunge din domnie. Campania sultanului Suleiman Magnificul (9 iunie — 5 nov. 1538) 7împotriva «rebelului voievod » Petru Rareş, care după relatările cronicarilor turci, făcuse « cauză comună cu ghiaurii ** 1 «... Iar haraciul pus de mine odinioară, care era de trei mii de bani frînceşti florini în fiecare an, dublîndu-1 l-am făcut să fie în fiecare an şase mii de bani, şi să se considere prieten prietenului şi duşman duşmanului ». Vezi « Revista istorică romînă », XV (1945), faac. IV, p. 475 — 476 şi N. Grigoraş, A existat un tratat de pace intre Mehmet 11 şi Ştefan cel Mare ? Iaşi, 1948, 25 p. 3 A. Rădulescu, Luptele lui Ştefan cel Mare cu Turcii in 1475 şi 1476, Buc., 1908; R. Rosetti, încercările critice asupra răsboaielor lui Ştefan cel Mare din anii 1475 şi 1476, Buc., 1914; I. Ursu, Ştefan cel Mare şi Turcii, Buc., 1914, p. 49—56 şi 70—91; N. Iorga, Ştefan cel Mare, Buc., 1904,; idem, Istoria Românilor, IV, 1937, p. 175 — 191 şi 209—219; Studii cu privire la Ştefan cel Mare, Ed, Acad. RPR, 1956, p. 113 — 168. ' 3 Oruş ben Adil, Tevarih-i al-i 'Osman, ed. Franz Babinger, Hanovra, 1925, p. 129— 130; Tursun Beg, Ta’rih-i Ebu'lfeth sultan Mehmet chan, ed. M. Arif Bei, în «Tarih-i Osmanî Endju- meni Medjumasî * (TOEM), Istanbul, 1916 p. 161—193; M. Neşri, Gihannuma VI, Tevarih-i al-i ’ Osman,Die altosmanische Chronik des mevlana Mehmed Neşri, I, hrg. Fr. Taeschner. Einlei- tung und Text des Cod. Th. Menzel, Leipzig, 1951, p. 215—216 şi 223—224; Aşîkpaşazade, Ta’rih, ed. Fr. Giese (Die altosmanische Chronik des Aşîkpaşazade...), Leipzig, 1929, p. 178- 180, 187- 193 şi 218-219 etc. , 4 Arhiva Marx-Engels, ed. rusă, voi. VII, 1946, p. 203 (subliniat de noi). * « Elşiul Kara-Bogdaniei s-a prezentat şi după ce s-a încheiat pacea s-a întors <în ţara sa>. Atunci Daud-paşa pornise cu mare oaste în ţara arabă» (Vezi cronicile anonime Tevarih-i al-i 'Osman (ed. Fr. Giese, Breslau, 1922, p. 118, ms. Wj), 6 Hurmuzaki, II, p. 91—95, nr. LXVIII. 7 Itinerariul campaniei în Moldova Ia A. Feridun Ruxanzade, Miinş’at es-Selatin, voi. II ed. a Il-a, Istanbul, 1275/1858, p. 602; tradus de J. von Hammer, Histoire de l’Empire Ottoman, ed. J. Hellert, V, Paris, 1836, p. 526—28 şi de dr. Andrei Antalffy, în « Bul. Corn. ist. a Rom. », an. XIII (1934), p. 22—23. 3 Vezi Nasuh Matrakci, Fetihname-i Karabugdan, Ms. Revan Koşttk, nr. 1284, fol. 3; Die osmanische Chronik des Rustem pacha, trad. de L. Forrer, Leipzig, 1923, p. 97, tradus şi reprodus de N. Iorga, în Cronicile turceşti ca izvor pentru istoria Rominilor, «Anal. Acad. Rom. * Mem. Secţ, ist., seria a IlI-a, tom. IX, 1928, p. 21; M. Nişangi paşa, T’arih, ed. Istanbul, 1290/1873, p. 235 etc., fac aluzie la tratatul de alianţă cu Ferdinand (Feranduş). vvww.dacoromamca.ro 3 COMUNICĂRI şi NOTE 109 8-a încheiat cu fuga dramatică a domnitorului 1 şi cu ocuparea cetăţii Suceava (Sugeav) la 16 septembrie 1538 (21 Rebi’II 945) *. Aceste evenimente au avut drept urmare pierderea inde- pendenţei moldoveneşti. Faptul că au participat la această campanie aproape toate forţele otomane * din Anatolia şi Rumelia (Turcia europeană), conduse de însuşi sultanul Suleiman I, avînd alături pe fiii săi Mehmed 4 şi Selim 6, însoţit de vizirii Lfitfi şi Rustem-paşa, de beilerbeii Mehmed şi Hfisrev- paşa, de Mihaloglu Hîzîr-bei *, comandantul ereditar al trupelor de călăreţi < akîngii »7, precum şi de Mehmed-bei Iahia Paşaoglu 9 cu toată oastea din Simendria arată toată gravitatea situa- ţiei care se ivise pentru imperiul otoman. într-adevăr, răzvrătirea Moldovei, în frunte cu viteazul său voievod, constituia o piedică serioasă în calea puterii turceşti, care în această epocă se afla la apogeul expansiunii sale politice şi teritoriale. Campania sultanului Suleiman Magnificul în Moldova a găsit un ecou puternic atît în istoriografia osmană de atunci, cît şi în aceea de mai tîrziu. Astfel, cronicarii vremii, ca marele « nişangi * * Mustafa Gelalzade (m. 1567/975) 1B, participant în expediţie ca şeful cancelariei sultanului, vizirii mai sus amintiţi Liitfi 11 şi Rusten-paşa 1I, Mfihi ed-Din al -Gemali 18, con- tinuatorul cronicilor anonime, Mehmed-paşa « Kiiciiik Nişangi * (m. 1571/979) 14, precum şi reprezentanţii istoriografiei osmane de mai tîrziu, ca Mustafa’Ali (m. 1599/1008) ls, Ahmed Hasan Beizade (m. 1636/1040) 18, Mehmed ben Ahmed (m. 1640/1050) 17, Ibrahim Pecevi I Gr. Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei, Ed. de stat pntru literatură şi artă, Bucureşti, 1955, ed. P. P. Panaitescu, p. 144— 145 şi ed. C. Giurescu, 1916, p. 142—145. s După A. Feridun Beg, op. cit., p. 602. Istoriografii otomani dau şi alte date : M. Nişangi, op. cit., p. 235: 12 Rebi’ II/7 sept. 1538; Rustem paşa, op. cit., p. 98 şi N. Matrakci, mss. cit., fol. 24: 22 Rebi’II/17 sept; Solakzade, op. cit., p. 255—256 şi Mfinedjgimbaşî, op. cit., p. 396: 27 Rebi’ 11/22 sept.; I. Pecevi (Tarih, I, 231) dă întoarcerea din Suceava la 28 Rebi *11/23 sept. ş.a. 8 Se pare mai puţin ieniceri, uzaţi în războiul din Persia (vezi Hurmuzaki, II, p. 172, după N. Iorga, Geschichte des osamanischen Reiches, II, p. 424 şi urm. şi Istoria Rominiior, IV, p. 388, nota 7). 4 Mehmed sultan (n. 1522/928 — m. 1544/951) a fost valiu (guvernator) de Saruchan în Anatolia (vezi M. Sfireia, Sigill-i ’ Osmani, I, p. 18— 19). 5 Deveni în 1566 oct. sultanul Selim al II-lea «beţivul» (mest) (vezi Encl. Isl., IV, p. 226- 227). * Despre Mihaloglîii, vezi Encl. Isl., III, p. 561—62. 7 Vechea cavalerife neregulată (vezi Encl. Isl., I, p. 243). 8 Mai tîrziu deveni mare vizir sub numele de Mehmed-paşa Sokolli, ucis de un derviş sub Mu rad al III-lea (1579). • 8 Nişangi, tugrakeş şi tevki' era unul din erkian-i devlet — coloanele imperiului — care trasa pe firmane tura’ua sau parafa sultanului (vezi Encl. Isl., III, p. 991— 992). 10 Tabakat al-memalik ve daradjat al-mesalik, ed. Sa’d ed-Din Tokdemir, în «Asker Mecumasi *, Istanbul, 1937, p. 140—160. (Despre Mustafa Gelalzade Kodja Nişangi, vezi F. Babinger, GOW, p. 102-103 şi Encl. Isl., I., p. 1035- 1036). II Tevarih-i al -i’Osman, ed. Aii bei, Istanbul, 1925, p. 365— 367. (Despre autor şi opera sa, vezi F. Babinger, GOW, p. 80—81 şi Encl. Isl., III, p. 56—58). 18 Ta’rih-i al -i’Osman, traducere parţială de L. Forrer, Leipzig, 1923. (Despre autor, şi cronică, vezi F. Babinger, GOW, 81—82 şi Encl. Isl., III, 1269). 18 Tevarih-i al -i ’ Osman, ed. Fr. Giese, Breslau, 1922, p. 146. (Despre autor, vezi F. Babinger, GOW, p. 72-74 şi Encl. Isl., IIJ, p. 751-752). - 14 Ta’rih-i Nişangi, ed. Istanbul, 1279/1862, p. 235. (Despre cronicar, vezi F. Babinger, GOW, p. 103-105). 14 Kiinh ul -ahbar, mss. nr. 5959 din Bibi. Univ. Istanbul, fol. 243—248. (Despre M. Aii, vezi F. Babinger, GOW, p. .126—135). 14 Ta’rih-i al-i 'Osman, mss. Viena Nat. Bibi., nr. 1046 şi 1047. (Despre autor, vezi F. Babinger, GOW, p. 174). 17 Niihbet et-tevarih ve ul-ahbar, ed-Istanbul, 1276^1860, p. 71—73. www.aacaramamcajo no COMUNICĂRI şi NOTE 4 (m. 1650/1061)*, fost defterdar * de TiiAişoara, Mehmed Solakzade (m. 1657/1068)3, ’Abdul* Aziz Karacelebizade (m. 1658/1069)4, Ahmed Munedjgimbaşî (m. 1702/1113) 5 şi alţii ne-au lăsat In operele lor ştiri importante cu privire la această campanie. Potrivit relatărilor vizirului cronicar Liltfi-paşa * şi a istoriografului M. Gelalzade 7 au fost scrise o mulţime de fetihname’ le, adică «scrisori sau cronici de cucerire », cu ocazia popo- sirii şi serbării de lingă Isaccea (oct. 1538), unde a fost anunţat în mod solemn sfîrşitul < cuce- ririi ţării Bogdania * şi lăsarea oştilor la vatră. Cea mai cunoscută dintre aceste < cronici de cucerire » (Fetihname) aparţine istoriografului vremei Nasuh Matrakci care, participînd in expe- diţie ca secretar (kiatib sau calemgi) al vizirului Rustem-paşa, ginerele sultanului, a descris-o intr-un stil cit se poate de Înflorit în opera sa intitulată Fetihname-i Karabugdan * (Cronic» cuceririi Moldovei). Cu toate relatările lor preţioase, cronicile turceşti, mai sus-menţionate, trebuie folosite cu mare prudenţă, deoarece unele fiind scrise de secretarii sultanilor sau de inşişi viziri şi paşale, precum şi de calemgiii acestora din urmă, sînt tendenţioase. Totuşi au fost şi cîţiva istorio- grafi care, tocmai prin faptul -că descriu pe larg şi in culori sumbre acţiunea antiototnană a lui Petru Rareş, au scos la iveală într-o formă mai clară adevăratele scopuri ale Moldovei. Amintim că alături de izvoarele turceşti, cel care se .va ocupa cu' istoria campaniei lui Suleiman Magnificul în Moldova, trebuie să ţină seamă şi de operele cunoscutului umanist J. Leunclavius (m. 1593) 9, care trăind mult timp în imperiul sultanilor a reuşit să înveţe limba turcă şi a scris istoria osmanlîilor. . Din relatările izvoarelor turceşti, precum şi din cele europene, se vede atitudinea hotărîtă a moldovenilor, în frunte cu viteazul lor voievod Petru Rareş, de a lupta pînă la capăt împo- triva hoardelor turco-tătare. Aceasta rezultă din mobilizarea tuturor forţelor moldoveneşti, după cronicile turceşti, 80 00010, adunate şi întărite în apropiere de dealul Botoşanilor (Butşan dagt)11, din refuzul categoric al domnului de a se prezenta în tabăra-sultanului aflată în popas la Ab-Duna lîngă Provadia13, din atitudinea dîrză a lui Petru Rareş faţă de marea boierime laşă şi trădătoare, condusă de hatmanul Mihul arbănaşul şi logofătul Trotuşan13, şi în fine din rezistenţa armatei moldoveneşti opusă avangărzilor turco-tătare, conduse de însuşi chanul tătăresc şi de Mehmed-bei Iahia Paşaoglu14. 1 Ta’rih, I, p. 204—213, (Despre I. Pecevi, vezi F. Babinger, GOW, p. 203—204 şt Encl. Isl., III, 1108-1109). Un fel de controlor financiar (vezi Encl. Isl., I, p. 961). 3 Fihirst -i şahan sau Solakzade ta'rihi, ed. Istanbul, 1297/1880, p. 254—256. (Despre Solakzade, vezi F. Babinger, GOW m 203— 24). 4 Ravdet ul-ebrar, ed. Bulak, 1248/1832, p. 427 şi mai cu seamă Suleimanname, ed. Bulak, 1248/1832, p. 126— 136 (Despre A. A. Karacelebizade, vezi F. Babinger, GOW, p. 204—205 şi Encl. Isl., III, 772—73). 6 Sahaiful ahbar, III, p. 497. (Despre autor, vezi F. Babinger, GOW, p. 234— 235 si Encl. Isl., III, 771-772). • Lutfi-paşa, op. cit., p. 367. 7 M. Gelalzade, op. cit., p. 153. 8 Mss. original în sc. nesih la Topkapuserai, nr. 1284, o fotocopie în posesia noastră, tradusă pentru Institutul de istorie. 9 Annales Sultanorum Othamanidarum a Turcis sua lingua scripti, Francfort, 1588, p. 87—88 şi Historiae Musulmanae Turcorum, de Monumentis ipsorum excriptae, libri XVIII, Francfort, 1591. 10 N. Matrakci, mss. cit., fol. 27 şi Rustem-paşa, op. cit., p. 98. Evident că este o cifră exagerată. Verancics dă 70 000 de ostaşi; după Reicherstorffer, Rareş putea ridica pînă la 60 00Q de oameni. 11 N. Matrakci, mss. cit., fol. 28— 29 şi Rustem-paşa, op. cit., p. 98. 11 Orăşel în nord-estul Bulgariei, unde a avut loc un popas între 1—8 august. 13 Gr. Ureche, op. cit. şi ed. cit., p. 152— 53. 14 Mai cu seamă la N. Matrakci, mss. cit., fol. £7. www.dacoromamca.ro 5 COMUNICĂRI şi NOTE 111 Cu tot succesul iniţial obţinut împotriva tătarilor la Ştefăneşti, mica armată moldo- venească supusă la o puternică presiune lingă Botoşani, a fost împrăştiată de numărul prea mare al invadatorilor turco-tătari. în acelaşi timp, domnul şi poporul moldovean au fost trădaţi de marea boierime laşă, condusă de Mihul hatmanul, care s-a grăbit să treacă de partea duşmanului şi să ceară sultanului un nou voievod, din neamul lor, supus turcilor. Şi acesta avea pregătit unul, în persoana lui < Cetne voievod », cunoscut în istoria Moldovei ca Ştefan Lăcustă, care pînă atunci fusese ostatic la turci (mulazim). Complotul boieresc din 1538 şi rolul său în robirea Moldovei de către imperiul otoman a constituit subiectul unui intere- sant articol *. Factorul principal care a contribuit la pierderea indepen denţei politice şi economice a Moldovei pentru o perioadă istorică de mai bine de trei secole, a fost în primul rînd imposi- bilitatea creierii unei coaliţii puternice, militare şi politice, din partşa statelor europene, capabilă să reziste agresiunii otomane, ceea ce a lipsit Moldova de un ajutor afectiv *. Pe de altă parte, Rusia în acea vreme din cauza unor mari frămîntări interne şi ameninţărilor externe *, nu putea ajuta Moldova decît pe cale diplomatică. Aşa de pildă, solia ţarului Ivan al IV-lea cel Groaznic sub conducerea lui Mihail Iurevici, trimisă craiului leşesc Sigismund al II-lea August (1537), la vreun an înainte de dezlănţuirea companiei turceşti, declarase cu hotărîre delegaţilor poloni: « Vă este cunoscut domnilor, că Ştefan, voievodul Moldovei, a fost in iubire şi in legătură de rudenie cu marele cneaz Ivan, bunicul domnului nostru şi domnul nostru l- a ajutat, şi a stat pentru dinsul. Iar pe fiul său, Petru voievod, l-a ajutat şi l-a miluit tatăl domnului nostru, marele gosudar Vasili şi acum marele nostru gosudar Ivan U milueşte pe Petru voievod şi Petru voievod slujeşte gosudarului nostru. Şi acum, cu voia lui dumnezeu, se face pace şi bună înţelegere intre domnii noştri. Stăpinul nostru ne porunceşte, deci să vă spunem: regele Jicmond să facă pace şi cu Petru voievod şi domnul nostru va trimite pe omul său la Petru voievod pentru ca să trimită el soli la Jicmond pentru pace » *. Din acest citat rezultă că ţarul Moscovei, aliatul lui Petru Rareş, încerca să liniştească pe poloni, care din cauza Pocuţiei insistau mereu pe lingă sultan pentru înlocuirea domnului moldovean. Polonii nu numai că nu au ţinut seamă de această recomandare, ci prin solii trimise la sultan, în special ultima a lui Rrast Cretkovschi castelan de Bresk, care aştepta la Adrianopole încă din mai (1538) pornirea expediţiei, au contribuit la alungarea lui Petru Rareş şi la pierderea independenţei Moldovei. Alături de factorii externi, mai sus-amintiţi, la pierderea neatîmării Moldovei au con- tribuit şi elementele interne. Aici, trebuie să amintim de luptele feudale dintre grupările boie- reşti pentru a încredinţa tronul uneltelor turcilor. Astfel, după relatarea cronicarului Macarie s, istoriograful lui Petru Rareş, şi după mărturia lui Verancics *, un izvor demn de crezare, sul- tanul Suleiman era înştiinţat de faptul că sînt boieri care nu-1 suferă pe aprigul lor domn 7. Acest lucru a fost exploatat la maximum din partea turcilor. în plus, începînd din vara anului 1484/889, imperiul otoman dispunea de baze puternice chiar pe pămîntul Moldovei, prin cucerirea celor două cetăţi puternice: Chilia şi Ackermanul. 1 Eugen Stănescu, Le coup d'etat nobiliaire de 1538 et son role dans L’asservissement de la Moldavie par l’Empire otoman, în Nouvelles itudes d'histoire. Presentees au X-e Congris des Sciences historiques. Rome, 1955, p. 241—264. * Istoria Moldavii, 1, Kişinev, 1951, p, 64. 8 Aşa de pildă boierii se Opuneau la centralizarea statului rus (vezi A. M. Pancratova, Istoria U.R.S.S., I, 1949, p. 149-150). 4 Subliniat de noi. P. P. Panaitescu, Petre Rareş şi Moscova. Extras din volumul în me- moria lui Vasile Pârvan, Buc., 1934, p. 9. Reprodus şi de Tudor Al. Stoianovici, Petru Rareş şi Rusia, 1945, p. 13. 8 I. Bogdan, Cronicile moldoveneşti..., Buc., 1897, p. 204. 6 Monumenta Hungar. Hist., II, 69; boiarum petitione assidua..., folosit de I. Ursu, Die ausvărtigePolitik des Peter Rareş,Fiirst von Moldav (1527—1538), Wien, 1909, p. 155, nr. 33. 7 N. lorga, Istoria Romînilor, IV, 1937, p. 384.. www.dacoromamca.ro 112 COMUNICĂRI şi NOTE 6 Revenind la campania lui Suleiman Magnificul, amintim că izvoarele narative relatează că in cursul lunii septembrie 1538/945, după sumare tratative, au urmat condiţii grele pentru Moldova cotropită. Acestea au fost stipulate intr-un berat imperial 1 şi in urma tratativelor încheiate de boiernaşul moldovean Trifan Ciolpan1, potrivit cu sfatul vlădicilor şi boierilor ţării refugiaţi in sat Ia Bădeuţi, au fostînmînate de vizirul Liifti-paşa noului domn Ştefan < Lăcustă », creatura turcilor. Condiţia cea mai dureroasă era cedarea unei mari porţiuni teritoriale din sud-estul Moldovei, numit Bugeacul *, care va feri cetăţile de mai sus de atacuril^ moldoveneşti. Tot în baza acestui tratat (ahdname) vechea cetate Tighina (Cein), cunoscută pînă atunci ca staţiune vamală, pe marginea Turlei (Nistru), a fost cedată turcilor. Numită Bender şi devenită raia turcească era un cap de pod de unde turcii puteau ţine sub ascultare intreaga Moldovă, puteau supraveghea cîmpia Ucrainei şi aveau o săgeată îndrep- tată spre Podolia. Ştirea că acest punct ar fi fost smuls Moldovei şi anexat la imperiul otoman încă pe de vremea lui Baiazid al II-lea 4 nu corespunde cu realitatea. Singura relatare in acest sens ar fi Evlia Celebi 4, dar este o sursă tîrzie şi neverosimilă. De fapt, primele menţiuni cu privire la această problemă se găsesc la istoriografii N. Matrakci *, Rustem-paşa7 şi M. Gelalzade *. Invadatorii otomani transformă imediat acest punct şi regiunea înconjurătoare, care cuprindea optsprezece sate moldoveneşti, intr-un « rîa’ie * sau « rai’a * •, ceea ce în dreptul musulman înseamnă nu numai «supus nemusulman dintr-un stat musulman, impus direct la haraci *10, ci după cum a arătat dr. J. Kabrda/Brno 11 mai înseamnă < marea masă ţără- nească, indiferent de religie ». Am mai spus că în acelaşi timp îl numiră Bender, care pe lingă sensurile obişnuite de «port, oraş comercial sau schelă * **, mai înseamnă: «loc întărit, forti- ficaţie ridicată într-o trecătoare • ls. Aici este vorba de un cuvînt persan compus din termenii « bend * care înseamnă < legătură, întărire * 14 şi termenul mai cunoscut « der, dur », avlnd semnificaţia de «poartă, trecătoare * 16. Deci, contractîndu-se cei doi «d» (final şi iniţial): < bend + der »> bender. Aceasta este de fapt forma turcească a cuvîntului persan < Derbend » , destul de frecvent în toponimia orientală ls. Am făcut aceste consideraţii de ordin filologic, I N. Matrakci, mss. cit., fol. 27; M. Gelalzade, op. cit., p. 163. * Gr. Ureche, op. cit., p. 146, la N. Iorga, Istoria Rominilor, IV, p. 386. 8 Budjak = (« col, unghi »), partea sud-estică a Moldovei cunoscută ca «tatarlîcul din Budjak * (vezi art. Bucak în Islam Ansiklopedisi, facs. [ciiz], 20, Istanbul, 1944, p. 742— 747) 4 Brokhaus-Efron, Enfikloped. Slovari, voi. III, 5, p. 423 şi Bolşaia Sovetskaia Enţi- klopedia, 1951, voi. V, p. 592. 4 Seihatname (Carte de călătorie), Istanbul, 1897, a fost tradusă în ruseşte de Brun Ph. în «Zapiski imperatorskogo Odeskogo obscestva istorii i drevnosti». VIII (1873), 161, p. IX (1875), 161 p. şi X (1877), 501 p. 4 N. Matrakci, mss. cit., voi. 27, r. 11 Cein ile Fălcein (în alte texte grafiat greşit Kălceiri). 7 Rustem-paşa, op. cit., p. 97, reprodus de N. Iorga, în Cronicile turceşti ca izvor. p. 21. * M. Gelalzade, op.cit. (ed. S. Tokdemir), p. 163. * Despre rai’a, vezi Fr. Meninski, Lexicon arabico-persico-turcicum, III, 62: 1. Greges, armenta camelorum, 2. Subditi, coloni. 10 Despre haraci, ca tribut şi contribuţie în natură, vezi Fr. Meninski, op. cit., II, p. 557 şi mai cu seamă Encls. Isl., II, p. 55—6. II Art. Raia în « Izvestia ist. drujestva XIV—XV», Sofia, 1937, p. 172—182; idem, Les registres tures des Cadis de Sofia et de Vidin, în « Archiv Orientalni », XIX (1951), nr. 1—2, Praga, p. 332, n. 5. 11 Ch. Samy-Bey Fraschery, Dictionnaire Turc-Franţais, Constantinopol, 1885, p. 254. 18 Fr. Meninski, op. cit., I, p. 597, col. a Il-a. 14 în Meninski Lexici, I, 596, col. a Il-a: Artus, articulus Guintura... 15 în Meninski Lexici, II, p. 684—86: Lacera, disrumque. Poarta, lanua. 14 Aşa bunăoară Derbend lingă Marea Caspică, unde s-a îmbolnăvit D. Cantemir in 1722 (vezi Barthold, Derbend, in Encl. Isl., I, 964—970 şi Bolşaia Sovet. Enţikl, IV, p. 594. , www.dacoromamca.ro 7 COMUNICĂRI fi NOTE 113 deoarece unele încercări de a explica etimologia acestui cuvînt din toponimia R.S.S. Moldo- veneşti sînt lipsite de temei ştiinţific 7. în realitate, pentru imperiul otoman, Benderul nu a fost decît o cetate fortificată; nu avem ştiri documentare despre urmele unei vechi cetăţi genoveze *, destinată în primul rînd ţinerii în friu a moldovenilor, care neputînd uita această pierdere dureroasă atacau mereu cetatea. Astfel, Evlia Celebi vorbind de atacurile repetate ale « bogdanlîilor • împotriva acestei cetăţi afirmă: « Cel puţin, o dată pe săptămînă, ghiaurii de bogdanlîi, după ce beau vin şi cînd roşeaţa li se urcă la ochi, ei vin buluc şi atacă această cetate * 8. Izvoarele orientale, în special ♦ Cartea călătoriilor » lui Evlia-efendi 4, mai relatează că la cererea insistentă a hanului tătăresc Sahib Ghirai s, care în fruntea unui numeros contin- gent de călăreţi tătari ', a participat efectiv la această campanie, avînd o întîlnire fastuoasă în şesul tîrgului Iaşi (As-Bazarij, s-a construit chiar în primii ani de ocupaţie o fortăreaţă puternică a cărei măreţie a stîrnit veacuri de-a rîndul admiraţia călătorilor străini. Acelaşi « globetrotter *, care adesea a vizitat ţinuturile nord-dunărene şi ţările romîneşti 7 traversînd Dobrogea şi Moldova toată în 1657/1068 *, ne-a lăsat cîteva pagini pline de admiraţie cu privire la această cetate, cu ocazia unei expediţii conduse de unchiul său Melek Ahmed-paşa *, pe atunci bei de Silistra, împotriva lui Gh. Rakoczy din Polonia. Evlia Celebi, după ce aminteşte că această fortăreaţă ar fi fost opera maestrului Sinan ibni ’Abdul-Menan (1490— 1588) 10, participant la marea campanie din Moldova (1538) ca 1 * 3 4 5 * 7 8 1 în Enciclopedia romînă, ed. Diaconoviciu, Sibiu, 1898, p. 448, col. I: ben dere— «eu voiu »; N. Marks, în C. Benderski creposti, (1917), p. 6 «eu spun» etc. chiar şi în Titus Hotnog, Numele topic Bender, în « Rev. ist. rom. », an VIII (1938), p. 241 — 42. De asemenea Enciclopedia Islamică şi cea sovietică nu dau nici o explicaţie sub acest cuvînt. 1 După Brokhaus-Efron, op. cit., p. 23 şi Bolţaia Sovet. Entikl., 10, loc. cit., deşi izvoarele narative nu pomenesc de aşa ceva. 3 « Zira elbete haftada bir kere kiifar şarabî iciib gdziine dem himar geldikde bu kala’iî muhasara edir * (Seiahatname, V, Istanbul, 1315/1897, p. 117, r. 6). 4 Evlia Celebi, op. cit., voi. V, p. 116. 5 Sahib Ghirai: 1532—1550 (= 939—957), fiul lui Mengli Ghirai. Vezi J. Hammer, op. cit. (ed. M. Dochez). II, 1844, p. 52— 56; idem, Geschichte der Chane der Krim..., Viena, 1856, p. 52—56, şi mai cu seamă V. D. Smirnov, Krimskoe hanstvo..., St. Petersburg, 1887, 1,405. Despre monetele lui Sahib Ghirai, vezi O. Retowski, Die Miinzen der Ghirai, 1,1901, p. 78. 4 După Solakzade, op. cit., p. 496 şi Munedjgimbaşî, op. cit., p. 495: 50 000, alte izvoare dau 80 000 şi chiar 100 000, ceea ce evident este o exagerare. I. Ursu, op. cit., p. 161 şi urm. dă numai 8 000, ceea ce trebuie să fie aproape de adevăr. 7 I. Goran Cialikoff, Din descrierea călătoriei lui Evlia Celebi pe la jumătatea veacului al XVII-lea, în « Dobrogea jună », Constanţa, VIII (1912), retipărit în * Arhiva Dobrogei », Buc., 1919, nr. 7—11, traducere de D. G. Gadjanoff; maior Ionescu-Dobrogeanu, Din notele de călătorie ale lui Evlia în a doua jumătate a veacului al XVII-lea, în « Buletinul Societăţii regale de geografie», XXXIV (1913), fasc. I, p. 210— 223; C. J. Karadja, Un istoric turc despre noi: Evlia Celebi, veacul al XVII-lea, în « Revista istorică *, IX (1923), p. 92 — 93; dr. Andrei Antalfy, Călătoria lui Evlia Celebi prin Moldova la 1659, în * Bul. Comis. ist. a Rom. *, XII (1933), p. 5—56; J.Deny, Les peregrinations du muezzin Evlia Tchelebi en Roumanie (XVII-e siecle), în Milanges offerts ă M. Nicolas Iorga..., Paris, 1933, p. 199—215; N. Firu, Evlia Celebi, călător turc despre ocuparea cetăţii Oradea de către turci, traducere din limba ungară, Oradea, 32 p.; Gh. Zerva, Călătoria lui Evlia Celebi ejendi, în « Bul. Comis, ist. a Rom. », XVI, 1937—1938, p. 247 — 281. O privire de ansamblu asupra acestor călătorii, cu unele aprecieri critice, cf. M. Guboglu: Orientalistică romînă, Extras din Studii fi articole de istorie, editat de Soc. de Ştiinţe ist. şi fii. din R.P.R., vol.I, Buc., 1956, p. 327, note 88—96. * Tradu:erea acestei călătorii (Seihatname, V, p. 104—146), pe care însă pînă astăzi nu am puiUt-o publica, îmi aparţine. * Mama lui Evlia Celebi era sora lui Melek Ahmed-paşa (m. 1662/1073), care fusese şi mare vizir (1650—1651). . 10 Despre şeful arhitecţilor (mimarbaft), vezi A. Refik, Mirnar Sinan (895—996/1490— 1588), Istanbul, 1931, 30 p. Celâl Arseven Esaad, L’art turc, Istanbul, 1930, p. 159—161 şi mai cu seamă Encl. Isl., IV, p. 446— 450. Albert Gabriel, L’maitre d’architecte Sinan, In « La Turquie Kemaliste *, 1936, nr. , 8 — c. 543 114 COMUNICĂRI fi NOTE 8 inginer de poduri, descrie destul de amănunţit cele două ziduri interioare şi cele două porţi de fier ale cetăţii. Cu această ocazie, Evlia efendi menţionează existenţa unei frumoase inscripţii aşezată deasupra porţii celei mari cu faţa spre miază-zi, adică spre oraşul Bender. Astfel, in < Cartea de Călătorii» (Seiahatname), voi. V, p. 117 (r. 22—23) el afirmă: « în total această fortăreaţă avind două rinduri de ziduri, în partea interioară a porţii celei mari, mai are incă o poartă de fier. Deasupra porţii dinspre sud, se găseşte o cronogramă — inscripţie — (tifrih) pe o placă de marmură albă de formă dreptunghiulară *, care însă aflîndu-se într-un loc prea ridicat şi într-un colţ nu prea vizibil nu s-a putut citi şi din care pricină nu s-a putut tran- scrie aici ». Cu toată afirmaţia categorică a autorului călător, noi credem totuşi ci pe lingă Înăl- ţimea prea mare, care Intr-adevăr era de 6—7 m şi vederea slăbită a lui Evlia Celebi, au contribuit şi elemente de altă natură care l-au împiedicat de a o reproduce. Deşi nu cunoaştem meritele lui Evlia-efendi în paleografia osmană, totuşi din citatul de mai sus se poate deduce că nu prea avea cunoştinţe temeinice în materie de epigrafie osmană, fapt care l-a împiedicat să o copieze. Intr-adevăr în rîndurile următoare (r. 24—26) din aceeaşi pagină, unde este vorba de o altă inscripţie, lipsită de importanţă istorică, aşezată la dreapta celei dinţii, pe o frumoasă placă de marmură albă, călătorul nostru nu invocă motivele de mai sus, ci o transcrie în întregime \Jlh 1 Djatiim. Rukie hantm Aşîk Madj ar Mustafa, ceea ce înseamnă « Ahl Dom- nişoară Riikie '. Aşîk * Maghiar Mustafa ». Este foarte surprinzător faptul că în legătură cu această inscripţie, probabil consacrată prinţesei Rukie, una din fiicele sultanului Murad al IV-lea (1623— 1640) contemporan cu acest călător, gasconul osmanllilor nu pretinde, de data aceasta, că s-ar găsi într-un Ioc de unde nu s-ar vedea bine, fiind aşezată prea sus, deşi am- bele plăci se găseau la aceeaşi înălţime. ★ După această incursiune introductivă să ne ocupăm mai în de aproape de inscripţia sultanului Suleiman Magnificul din 1538 cu privire la «cucerirea» Moldovei. Cunoscutul orientalist rus N. I. Ilminski *, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din St. Petersburg, ajutat de Mahmudov, profesor de limba tătară şi caligrafia musulmană din Kazan, de N. I. Veselovski *, secretar al aceleiaşi Academii şi de profesorul I. F. Gottwald * au descifrat parţial această inscripţie pe baza unei copii inexacte şi incomplete. Amintim că această copie defectuoasă a fost făcută la 21 aprilie 1882, de un desenator, delegat de Asociaţia inginerilor din Odesa. Apoi, orientaliştii de mai sus au publicat-o în revista « Zapiski impera- torskovo OdesskovQ obsecestvo Istorii i Drevnosti », Odessa, XIII (1883), p. 263—4. 1 Carkoşe — textual înseamnă cu « patru colţuri >, patrunghiular. * De fapt ar trebui să fie « Riikie sultan », deoarece termenul sultan după un nume de femeie înseamnă «prinţesă» (vezi Encl. Isl., IV, p. 568—571), care a dat la noi «sultă- nică ». Despre Riikie sultan sau hanîm, vezi M. Siireia S'O, I, p. 35: « Fiica Iui Murad IV, căsătorită în 1654/1064 cu Melek Ibrahim-paşa ». * Aşîk = « îndrăgostit », apare şi ca element onomastic în patronimia orientală (de exemplu, Aşîkpaşazade, numele unui cronicar cunoscut). 4 Nicolai Ivanovici Ilminskii (1822—1891) şi-a urmat studiile la Kazan, unde a predat araba, turca şi persana. A întreprins o călătorie ştiinţifică în Siria, Egipt şi Turcia (vezi Brokhaus-Efron, Enţikl. slovari, V, 1894, fasc. 24, p. 947 şi Bolşaia Sovet. Enţiklopedia, voi. 17, ed. a Il-a, 1952, p. 551). 6 Nicolai Ivanovici Veselovski (1848—1918), arheolog şi orientalist rus, profesor la Facultatea de limbi orientale de la Universitatea din Petrograd. A fost premiat pentru activi- tatea ştiinţifică. Una din lucrările sale este Lupta de la Kulikovo (vezi Brokhaus-Efron, op. cit., XI-100 p). * Iosif Feodorovici Gottwald (1813—1893), profesor de limba arabă şi persană la Uni- versitatea din Petrograd. Are două lucrări în legătură cu coranul şi o descriere a manuscriselor arabe din Biblioteca Universităţii din Kazan (1854) (vezi Brokhaus-Efron, op. cit., XVII, p-427) www.dacoromanica.ro 9 COMUNICĂRI fi NOTE 115 însăşi data inscripţiei, element extrem de important Intr-un document, deşi este destul de clară, totuşi a fost greşit citită de N. Ilminski şi colaboratorii săi. Astfel, în loc de anul 945 al erei musulmane (Hegira) *, care corespunde cu 1538 al erei noastre *, cînd a avut loc campania suleimanică In Moldova, orientaliştii de mai sus au citit 940. Acest an al Hegirei începe la 23 iulie 1533 şi se termină la 12 iulie 1534, clnd padişahul turcilor se găsea la înce- putul unei campanii grele şi relaţiv de lungă durată împotriva Bagdadului şi Persiei. Amintim că vechea istoriografie romînească prin N. Iorga* şi Ştefan Ciobanu 1 * * 4 a luat cunoştinţă de existenţa acestei inscripţii prin această traducere incompletă, vagă şi confuză, fără a se ocupa mai de aproape de sorta ei. N. A. Marks, autorul unei serii de monografii asupra oraşelor din Ucraina şi sudul Rusiei, Intr-o broşură intitulată K istorii Benderskoi Kreposti [Despre istoria cetăţii Bender), Odesa, 1917, p. 6—7, a dat fotocopia acestei inscripţii luată după original, adică direct de pe piatră. Autorul de mai sus nu menţionează unde se găsea inscripţia in momentul fotografierii. In orice caz după primul război mondial nu se mai afla la cetatea Bender şi nu este exclus ca să fi fost chiar distrusă. Şi in broşura lui N. A. Marks, inscripţia suleimanică este însoţită de o traducere, fără transcriere, făcută de orientalistul I. Spafaris, membru activ al Societăţii de istorie şi arheologie din Odesa; totuşi, şi ea este incompletă, prezintă citeva greşeli funda- mentale şi o serie de impreciziuni, care fac să nu se deosebească prea mult de prima încer- care. Aşa bună oară in ceea ce priveşte datarea, I. Spaf aris voind să-l corecteze pe N. Ilminski, comite o greşeală şi mai mare. După acesta, nu este vorba de anul Hegirei 940 (= 1533 — 1534 e.n.), ci de 935, an musulman care începe la 15 septembrie 1528 şi se încheie la data de 4 septembrie 1529 5 *. O astfel de eroare de lectură, deci şi de calcul, anticipează cu un deceniu campania suleimanică In Moldova, tocmai clnd turcii suferiseră primul eşec militar in faţa Vienei 4 şi sultanul poate în acea vreme, nici nu se gindea la o expediţie împotriva ţării « Kara- Bogdania », care de curind adusese baraciul 7 * *. După cum am văzut, abia din 1534 se poate vorbi de o politică de împotrivire făţişă dusă de Moldova faţă de turci, încurcaţi pe atunci Intr-un lung şi obositor război împotriva Safizilor * din Iran, nu atit pentru nimicirea şiiti- smului *, cit pentru cucerirea provinciei Corasan şi a altor teritorii in litigiu 10. Erori de ordin paleografie, şi mai cu seamă epigrafic destul de complexe, au contribuit la crearea unor astfel de confuzii regretabile, atit in ceea ce priveşte descifrarea datei, cit şi ale altor elemente ale inscripţiei. Asupra lor vom mai reveni la analiza inscripţiei. 1 Hidjra în Encl. Isl., II, p. 320—321 şi M. Guboglu, Introducere In cronologia musul- mană {ci. Tabelele sincronice. Datele Hegirei şi datele erei noastre. . Buc,, 1955, p. XXII— XXXV). * M. Guboglu, op. cit., p. 188. * N. Iorga, Studiu asupra Chiliei şi Cetăţii Albe, Buc., 1900, p. 186; idem, Geschichte des osmanischen Reiches, II, p. 426; idem, Istoria Romtnilor, IV, p. 389. 4 Şt. Ciobanu, Cetatea Tighina, în « Bulet. Comis, monum. ist.*, 1928, p. 23 şi art. Buâak, în Islâm Ansiklopedisi, 20 Ciiz, Istanbul, 1944, p. 744. 5 M. Guboglu, op. cit., p. 187. * D. Cantemir, op. cit., I, p. 276—282; I. Hammer, op. cit., ed. Dochez, I, p. 496—500; I. Zinkeisen, op. cit., II, p. 684— 693; şi N. Iorga, Geschichte des osmanischen Reiches, II, p. 430 şi urm. 7 W. Bernauer, Tagebuch d. Suleiman, I, la Y. Thury, TSrok TSrtinetirok, II, Buda- ' pesta, 1896, p. 283. 4 Cea mai cunoscută dinastie în Persia după introducerea islamului (vezi art. Safaviides, în Encl. Isl., IV, p. 56-57). * Shi’a nume care se aplică unui număr mare de secte islamice, care, spre deosebire de suniţi (« ortodocşi *), recunosc pe Aii drept calif legitim după moartea profetului Mahomed (vezi Encl. Isl., IV, p. 362— 371). Şiiţii în istoriografia osmană sînt numiţi « Kîzîlbaş *. 10 N. Mikluho-Maklai, K istorii politiceskih vzaimotnoşenii Irano so Srednei Asiei v XVI veke (Despre istoria legăturilor politice ale hanului cu Asia centrală), în « Kratkaia soobscenia Instituta Vostokovedenia *, IV (1952), p. 11—18. www.dacoromanica.ro 116 COMUNICĂRI şi NOTE 10 Publicaţia lui N- A. Marks, avind fotocopia inscripţiei după original, a fost trecută din nefericire cu vederea de toţi acei care s-au ocupat cu istoria Moldovei. Apărută pe vremea primului război mondial (1917) nu i s-a dat atenţia cuvenită. Descoperirea ei, din Intîmplare, m-a determinat să reiau cercetarea ei pe alte baze, deoarece informaţia lui Evlia Celebi (1657), traducerea lui N. Ilminski (1883) şi menţiunile lui N. Iorga erau departe de a fi satisfăcătoare. Avind In vedere că cele două încercări lasă mult de dorit, atit in ceea ce priveşte forma cit şi fondul, fără a mai vorbi de faptul că inscripţia trebuie privită in lumina evenimentelor istorice care au produs-o, am găsit de cuviinţă de a relua cercetarea ei sub formă nouă. Este o inscripţie pompoasă, plină de laude, prin care sultanul Suleiman anunţă în mod solemn că voievodul tulburător * Petri * vechiul rebel, a fost alungat, iar < ţara Bugdaniei, călcată sub potcoavele calului meu, a fost cucerită *. Reamintim că inscripţia propiu-zisă se afla pe o placă de marmură albă cu dimensiunile de 0,70 X 0,54 m. După cum arată fotocopia alăturată, ea se compune din şase rînduri orizon- tale, scrise in limba turcă-osmană, cu caractere arabe într-o formă cit se poate de artistică, care evocă frumuseţea arabescurilor orientale. Fiecare rînd scris fiind despărţit in cite două diviziuni reliefate, inscripţia are în total un număr de 12 căsuţe sau rubrici dreptunghiulare repartizate cite şase în două coloane verticale. Aproape in fiecare rind cuvintele fiind supra- puse se poate vorbi de rînduri duble mai ales la ultimul rînd, unde figurează două rinduri suprapuse şi paralele. Atît grafia litereloi tipului de scris ornamental numit siiliis i geli1, caracterizată prin tră- sături groase şi sigure, cit şi cele ale tipului giirift ’, obţinute printr-o împletire armonioasă a caracterelor arabe, prezintă greutăţi extrem de mari pentru descifrare şi lectură. îmbinarea artistică a celor două tipuri de scris oriental constituie o greutate şi mai mare decit la desci- frarea firmanelor, unde de obicei predomină un singur tip (divanii) *. Deci epigrafia orientală mai cu seamă cea musulmană, cu toate unele realizări serioase 1 * * 4 5, in special in U.R.S.S. B, pre- zintă încă greutăţi mari chiar pentru cercetători în paleografia şi epigrafia islamică. De ase- menea, limba în care a fost scrisă— turcă-osmană — persanizată şi mai cu seamă arabizttă, prezintă pentru traducere dificultăţi serioase de ordin lingvistic. O privire atentă asupra acestei inscripţii, chiar din partea unui necunoscător al literelor arabe, arată că fiecare rînd se termină la stînga — de unde noi începem citirea — prin acelaşi semn caracteristic p numit < mim * (m). Potrivit cu armonia vocalică sau eufonia sunetelor, legea fundamentală a graiurilor turceşti, această literă se pronunţă: «—îm * sau « — im * şi «— um* sau < — um ». în cazul de faţă cele şase cuvinte finale conţinînd numai vocale postpalatale (a, în şi un) semnul f se va pronunţa numai « — îm *, care este nu numai un sufix posesiv, ci şi un element predicativ *. Aceasta, după topica limbii turceşti, se aşază totdeauna la sfîrşitul pro- poziţiilor. Astfel, în partea stingă de sus în jos, avem şase cuvinte care rimează: « Rahmanîm *, < Suleimanîm >, « Siiltanîm > (bis), « Bugdanîm * şi « Osmanîm ». Aceste consideraţii preliminare ne arată, chiar înainte de descifrare, că inscripţia a fost compusă în versuri. Ea este alcătuită, 1 Nobilul siiliis. Despre tipul siiliis, vezi J. Deny, Grammaire de la langue Turque (Dialecte Osmanii), Paris, 1921, p. 22;L. Fekete, Einfiihrung in die osmanische— tiirkische Diplomatik . . ., Budapesta, 1926, p. XVII—XVIII; I. Hakki, Eski tiirk yaztlarina meditai [Introducere în vechile scrieri turceşti], în * Darulfiin Ilahiat *, Istanbul, 1926, p. 37; Hamid Zubeir, Tiirk- lerin bu giine kadar kulandigî yazilari [Scrisuri folosite de turci pînă astăzi], în < Tiirk Yurdu », Ankara, 1928, nr. 205—11, p. 42. * Giirift vezi Samy Bey Fraschery, Dictionnaire turc-franţais, 1885, p. 884. 8 Vezi nota 1 şi Encl. Isl., I, p. 387—392, sub Ecriture arabe. * I— H. Uzunşarşili, Kitabeler, Istanbul, 1934 şi rr.ai cu seamă Fr. Taeschner şi P. Wiek, Die Vezirfamilie Gandayzade . . ., în « Der Islsm *, 1929, p. 60— 115, 5 Revista « Epigrafika Vostoka ». Acad. Nauk, SSSR (Moscova-Leningrad, 1947—1955), voi. I-IX. * Vezi J. Deny, op. cit., pag. 366 şi urm. www.dacoromamca.io 11 COMUNICĂRI şi NOTE 117 deci, din şase Versuri compuse într-un anumit număr de metri silabici (16— 18) 1 fiecare âvînd la rîndul său cîte două hemistihuri. Prin urmare, celor 12 despărţituri sau căsuţe le corespund 12 hemistihuri, executate artistic în marmură aibă reliefată. Ca formă şi conţinut, inscripţia suleimanică reprezintă un anumit gen de poezie orientală, extrem de frecvent la popoarele islamice, în special la arabi şi persani. Acest gen de poezie, în general, numită < Kasida » sau < Kasid >1 2, cu anumite modificări, a fost folosită, alături de genul «gazel»3 * *, pe o scară largă şi în literatura istorică osmană, începînd din secolul al XV-lea şi pînă la tanzimat (1839) *. Făcînd abstracţie de unele elemente mistice sau religioase, kasida’lele orientale prin ştirile pe care le dau asupra persoanelor şi evenimentelor, cum este în cazul de faţă, constituie o preţioasă sursă de informaţie istorică. Ele trebuie, însă, utilizate cu cea mai mare prudenţă. în ceea ce priveşte conţinutul inscripţiei, amintim că numai ultimile două versuri privesc Moldova (Bugdan). Din nefericire tocmai- aceste din urmă prezintă greutăţi neînchipuit de mari pentru descifrare, lectură şi traducere. Astfel, în versul al cincilea care constituie esenţa ştirilor istorice privitoare la noi se arată alungarea domnului «tulburător », vechiul rebel, şi proclamaţia«... sînt cuceritor al ţării Bugdan ». La dreapta ultimului vers, ceva mai sus, se vede bine termenul arab « sene » — anul — , sub care exact între cele două rînduri suprapuse, se redă cifra 945, după era musulmană lunară a Hegirei. După cum s-a mai amintit data de mai sus a fost eitită de turcologii ruşi 935 şi 940 al Hegirei din cauza unor confuzii. Astf 1 cercetătorii din 1883, în frunte cu N. Ilminski, fac confuzie între semnele sau cifrele arabe 0 (5) şi « (0). Deci, în loc de 5, ultima cifră, eu citit-o zero. Deşi între aceste două semne există o vădită asemănare prin rotunzimea lor forma grafică a lui zero (o) fiind un simplu punct şi a cifrei 5(0) un zero mititel, de obicei ascuţit sau turtit şi foarte puţin scobit la mijloc, totuşi, aici se vede foarte clar că este vorba de 5 (O) şi nicidecum de 0(o). Un alt element cronologic pentru precizarea datei acestei inscripţii, la care nu s-au gîndi* orientaliştii de mai Sus, este şi încheierea textului _ Siileiman ibn Os- mantm. Aceste trei cuvinte după calculul Gummal sau Ebget, în cronologia musulmană au valoarfe numerică 945 6. în ceea ce priveşte lectura lui F. Spafaris, în publicaţia mai sus menţionată a lui N. A. Marks, acesta a trecut cu vederea faptul că pe lîngă forma obişnuită a cifrei 4, grafiat cu semnul arab 2 (4), asemănător cu un « E * latin, mai există şi o a doua variantă, care se întîlneşte extrem de rar în vechile texte otomane. Ca formă grafică, după cum se vede şi în fotocopia alăturată, se prezintă ca un patru arab al nostru* de care se deosebeşte prin faptul că este întors şi un pic mai strîmb. Faptul că această variantă a lui 4 se întîlneşte mai frecvent în monedele 7 şi docu- 1 Kdpriiluzade Mehmed Fuad, La litterature turque islamique XVI-e siicle, in Encl. lsl., IV (1934), p. 998-1002. * Despre Kasida vezi amănunţit în Encl. Isl., II, 843— 844. 3 Vezi Ghazal, în Encl. Isl. II, p. 154— 155. * Tanzimat, termen arab prin care se arată începutdil reformelor în imperiul otoman (vezi amănunţit în Encl. Isl., IV, p. 689— 693). 3 (S =) 60 + (1 =) 30 + (ie =) 10 + (m =) 40 + (a = )1 + (n = ) 50 + (a = ) 1 + (b = ) 2 + (n =) 50 + (0 =)70 + (s = ) 500 + ( m = ) 40 + (a = )1 + (n =) 50 + (m =) 40 = 945 Hegira (= 1538 e.n.) (cf. Encl. Isl., IV, p. 706 şi M. Guboglu, op. cit., p. LI + pl. III). > * George Buşturescu, Cifrele arabe. Istoricul şi originea lor. Teoria formării cifrelor sub imprimerie. Armonia filozofică a numerelor, Buc. 1901, 30 p. 7 O. Retowski, op. cit., p. 4 Sahib Ghirai, p. 78— 81. 118 COMUNICĂRI şi NOTE 12 mentele gheraizilor din Crimeea 1 ne face să bănuim că abilul dăltuitor a fost vre un meşter pietrar tătar din Bahcisarai, Caffa sau vreun alt centru al hanatului gheraid. în continuare, după dată, este vorba de instituirea unui cadiu (judecător musulman)a de construirea cetăţii (Bender) şi de redactarea inscripţiei (t’arich) de Suleiman, urmaşul lui Osman s. După aceste consideraţii preliminare asupra formei şi cuprinsului, dăm mai jos textul inscripţiei, în transcriere şi traducere, în care facem rectificări şi precizări faţă de încercările anterioare. Pe baza textului alăturat vom face o serie de consideraţii de ordin lingvistic şi istoric asupra inscripţiei de la Bender. Fig. 1. — Inscripţia sultanului Suleiman"1 Magnificul din 945/1538 de pe poarta cetăţii Bender. I. Transcrierea inscripţiei 1 2 3 4 i a. Ben allahîn kuluium bu gihan mulkUnde sultanîm \ b. Beni kîldî Muhammad-i iimmeti mahbub-i rakhmanîm j a. Huda-i fazla, Muhammad mildjizatî djfin rîfîkîmdîr | b. Haremlerde okundu adîma khatbe Siileimanîm i a. Ghemiler iiiriiden băhr-i firenk ve m’agreb ve hinde \ b. Şeh-i Bagdad-i’Irak, kaiser-i Rum ve Mîslra sultanîm. fa. Kîral iinguriisun altîn * * * 4 ta/ttî ile tadjîn I b. Miirevvetden ben edna bendeme tahsinde sultanîm a V. V. Veliaminov-Zemov, Materiali dlia istorii Krimskogo hanstva, St. Petersburg, 1864. * Termenul cadiu a pătruns şi în limba romînă veche (cf. L. Şăineanu, Inf. Orient., II, 24). ■* Textual este « Suleiman fiul lui Osman ». Este posibil să fie numele arhitectului, care a construit cetatea, pe care nu l-am putut identifica. 4 Ilminski a descifrat « elin » = ţara. Evident este^ o greşeală, deoarece este vorba de trei puncte deasupra unei litere. WWţy ^(VYfr»tTl{ţI11^ ţŢt 13 COMUNICĂRI şi NOTIţ 119 5 6 a. Uzun beterlUl bir fesad ( ?) Petir Vaivoda emma b. Atîm n’alî tozadî fatih-i bildan-i Bugdanim a. Sene 945 Hasan bei Bende«r»e * nev kadi memerr-i * bahr bekler miiied b. Iapub kala ’iî iazan t’ariA Siileiman ibni ’Osmanîm. II. Traducerea Inscripţiei *{ 2{ 3{ 4{ s{ 6{ a. Eu slnt robul lui AUah <şi> in stăpinirea acestei lumi sint sultan b. Allah m-a făcut credincios al poporului lui Mahomed; sint iubitor al milostenie a. Înţelepciunea lui Allah şi minunile lui Mahomed sint călăuzele mele b. Sint acel Suleiman in numele căruia s-a citit < hutbe *4 în locaşuri sfinte. a. Sint cel care conduc navele în marea frincă 5, africană • şi în India b. Sint şah de Bagdad şi Irak 7, cezar de Rum s şi sultan al Egiptului. a. 'Tronul şi coroana de aur ale craiului unguresc b. Sint obţinute din mila şi generozitatea mea; el e un rob umil al sultanului. a. însă pe voievodul Petru, un rebel cu multe răutăţi, l-am izgonit. b. Potcoava calului meu cind a ridicat pulbere am devenit cuceritor al ţării Bugdan. a. Anul 9459 Hasan bei10, noul cadiu de Bender 11, întărind vadul ajută pe beii de mare. b. Sint Suleiman, urmaşul11 lui 'Osman care construind cetatea am scris Cronol grama. Dacă la ridicarea cetăţii Bender, aşa cum relatează Evlia Celebi, a contribuit într-o largă măsură spiritul de ingeniozitate artistică al marelui arhitect Sinan ibni Abdul-Menan, autorul celor mai frumoase moschei, geamii şi meceturi1*, privite pînă astăzi ca opere de artă ale arhi- tecturii islamice putem afirma aproape cu toată certitudinea că redactarea acestei inscripţii Intr-o limbă poetică foarte grea de redat in forma sa artistică din original, aparţine insuşi sulta- nului Suleiman. Acest fapt nu ar fi de mirare, deoarece se ştie că Suleiman Magnificul sub a cărei domnie imperiul semilunei a ajuns nu numai la cea mai mare expansiune teritorioală, ci-şi 1 ÎSvzen-i mer (om războinic)? I Bende = rob în persană, citit de Spafaris, nu are sens. * * Semer * (a.) = abundent bogat. * Khutbe şi chutbet în Meninski Lexici, II, p. 591—592: Oraţio, concessio sacra; et adina chutbe okundu-commendatus est e suggestu precibus populi, tanquam princeps eorum. Forma arabă este Khutba, insemnind « predică de pe amvon (sermon), * « discursul unui khatib (predicator) ». Hutbe ocupă un loc special in ritualul mahomedan mai cu seamă în slujba religioasă de vineri (vezi amănunţit în Encl. Isl., II, p. 1038—1041). * Firenk — european, adică «în mările europene ». * Prin termenul ma’greb turcii, arabii şi in general popoarele orientale înţeleg Africa sep- tentrională. Textual înseamnă « apusean », provenind din grb « a apune », spre deosebire de maşrîk = orient. (Vezi amănunţit in Encl. Isl., II, I p. 113—114). 7 O parte a vechii Mesopotamii, cuprinsă intre Golful Persic şi Peninsula Arabică. Se face deosebire între: Irak-i'arabi (arăbesc) şi ’Iraki farsi (persian). Aici este vorba de Irakul ară- besc, cu capitala Bagdad. (Vezi despre al-Iraki în Samy-Bey Fraschery, Kamus ul-alam, III, Istanbul, 1894, p. 1326—1327 şi Enc. Isl., II. p. 546—553). * Adică «impărat al bizanţului ». * = 30 mai 1538—18 mai 1639. (Vezi M. Guboglu, Tabele sincronice .. . p. 189). 19 inu (?): « Ahsen » = frumos, plăcut. II După Ilminski bende = « sclav, rob *. 13 Ben sau tbn înseamnă textual « fiul ». 13 Mecet = instituţie religioasă mai mică ca « geamia ». Termenul a pătruns şi în vechea limbă romînă (vezi L. Şâineanu, Dicţionar universal al limbii romipe, ed. a Vl-a, Craiova, 1929, p. 391). www.dacaromanicajo 120 COMUMCARl ;i NOTE U la cea mai inaltă treaptă de înflorire artistică şi literară *, a fost ca şi predecesorii său Selim I, Baiazid II şi Mehmed II * Cuceritorul nu numai un spirit războinic, ci şi un mare protector al literelor şi artelor *. In istoria literaturii osmane este cunoscut sub epitetul (makhlas) de « Muhibbi * *, adică «iubitor de prietenii • şi se poate spune că ocupă un loc de frunte nu numai în rindurile sultanilor poeţi 1 * * 4 * * 7 8 *, ci chiar în istoria literaturii turceşti pînă la tanzimat8. Limba în care a fost scrisă această inscripţie anticipează stilul otoman de pe la mijlocul veacului al XVI-lea, cînd influenţa persană şi mai cu seamă cea arabă încep a deveni prepon- derente nu numai în literatura religioasă, ci şi în cea istorică, ajungînd covârşitoare în secolul al XVIII-lea 7. în ceea ce priveşte originea elementelor lexicale ale inscripţiei suleimanice, merită să fie subliniat faptul că din cele 85 de cuvinte turco-osmane, cîte intră în compoziţia ei, sînt: 45 de arabisme, 12 persianisme, 20 de cuvinte vechi turceşti şi în fine 8 « frînceşti *, adică europene. Cred că este cazul să trecem în ret istă măcar pe acestea din urmă: 1) Firenk — « frînc *, adică «italiot *, în general « european ». Termenul există şi astăz1 în onomastica romînă (Frîncu) şi se întîlneşte adesea în textele noastre istorice *. 2) Kaiset — « cezar *, «împărat *. De fapt sultanii se intitulau frecvent « Rum padişahî» •, adică împărat al Bizanţului şi foarte rar « kaiser de Rum *, care este prima titulatură pe care o cunoaştem. 3) Rum — gr. ‘Puţtaîou designa la început, pentru popoarele Asiei Centrale « Imperiul roman »şi apoi cel bizantin. De pildă Erzerum (Arzi-rum) nu are altă semnificaţie decît « pămînt roman *.Se ştie că a existat şi un sultanat de Rum, în Asia Mică (1077— 1308), căruia turcologul sovietic V. Gordlevski i-a consacrat o monografie 10 11. 4) Kiral — « crai *, < rege * din slavonul « kroll * sau ung. « kyraly * care derivă din Carolus Magnus. 5) Ungiirus — «ungur*, «maghiar» (turc. Madjar). 6) Petir sau Pitii’, la turci mai frecvent apare forma « Petri », adică Petru. 7) Vaivoda sau Voivoda, adică «voievod*, termen de origine slavă avînd aceeaşi semni- ficaţie cu dux şi herzog, conducător de oşti. 8) Bugdan 11 (Bogdania) = « Moldova », după numele Intemeitorului ţării: Bogdan (1359- 1365). Abstracţie făcînd de termenul « Rum », care se întrebuinţa deja în veacul al IV-lea înainte de era noastră, cuvintele de mai sus au pătruns în vechiul lexic otoman, începînd din a doua jumă- tate a veacului al XlV-lea, cînd s-au intensificat relaţiile cu popoarele sud-slave. în ceea ce priveşte termenul Kaiser (cezar) după cum am văzut, apare pentru prima oară în această inscripţie 1*. 1 I. Hammer, op. cit., ed. Dochez, II (1844), p. 135 -şi urm.; N. Iorga, Gesch. d. osm. Reiches, III, 1910 p. 132-133. * Vezi Encl. Isl., IV, p. 996 şi 998. 1 Hammer, op. cit. Primul care l-a apreciat pe poetul Baki cel mai mare liric al osmanliilor. 4 Vezi Encl. Isl., IV, p. 998. 8 Hammer-Purgstall, Geschichte der osmanischen Dichtkunst, II, (Pesth, 1837), p. 152—157; I. Hammer, op. cit., II, p. 137; V.A. Navarian, Les sultans poetes (1451—1808) Paris, 1936, p. 73— 99. 8 S. Agâh, Tiirk edebiyat ta’rihi dersleri tanzimata kadar, 1934. 7 Dna din problemele tanzimatului a fost purificarea limbii turceşti de arabisme şi persia- nisme, care în parte s-a şi realizat în ultimele decenii ale veacului nostru. ®Vezi L. Şăineanu, Dicţionar . . ., p. 259. •Vezi Meninski Lexici, III, p. 1082, col. a Il-a. 10 VI. Gordlevski, Gosudarstvo Seldjiukidov v Maloi Azii, Moscova-Leningrad, 1941. 11 Vezi art. Bugdan, în Islâm Asiklopedisi, Ciiz 20, p. 742—747. 18 Vezi şi cronica rimată a lui Enveri Diistumame (ed. M. Halii 1928), care abundă în titulaturi. www.dacoromamca.ro 15 COMUNICĂRI şi NOTE 121 Desigur, numărul elementelor europene, in special a celor slavo-balcanice, existente în marele tezaur al vechii limbi turco-osmane nu se reduc la aceste elemente atestate în inscripţia suleimanică. Vechile izvoare otomane, în special cronicile şi documentele, cuprind un număr considerabil de astfel de elemente, unele chiar romîneşti. După cum se vede din exemplele de mai sus, ele nu sînt elemente lexicale de circulaţie, fiind numai de natură diplomatică, ono- mastică şi toponimică. Indiferent de caracterul lor, aceste elemente lexicale au fost cercetate de orientalişti lexicografi în mod cu totul nesatisfăcător *. In orice caz, aceste elemente sînt într-o proporţie foarte redusă faţă de numărul imens de arabisme şi persianisme, care într-o anumită etapă de dezvoltare a limbii osmane au devenit chiar covîrşitoare faţă de lexicul turcesc. Din contopirea acestor trei mari limbi islamice (araba, turca şi persana), cu foarte mici influenţe europene, a rezultat turca-osmană, limba oficială a imperiului otoman, în care a fost redactată şi inscripţia prezentată. In această ordine de idei trebuie să subliniem faptul că arabismele şi persianismele sînt adaptate regulelor gramaticale turceşti. Cu tot numărul lor, ele nu au putut schimba vechea structură gramaticală a limbii turceşti care a rămas stabilă, deoarece avea deja fondul ei principal de cuvinte turanice. Preponderenţa arabismelor (53 °/0) în această inscripţie nu se poate explica numai prin cucerirea Egiptului de sultanul Selim I (1517), cînd a avut loc un flux puternic de învăţaţi ('ulema) arabi din fostul califat fatimid în capitala imperiului otoman. Desigur, prezenţa lor a contribuit într-o largă măsură la arabizarea limbii turceşti, dar nu deodată, ci în mod treptat. De fapt procesul de arabizare a limbii vechi turceşti, după cum se vede din valoroasa operă a uiguristului sovietic S. Malov, Monumente de scriere veche turcă *, a început cîteva veacuri înainte de apariţia turcilor osmanlîi pe scena istoriei (1300/700). Deci, elementele arabo-persane ale inscripţiei, în număr de 57, au pătruns în vocabularul turcesc în diferite stadii de dezvoltare ale acestuia. Limba inscripţiei suleimanice, privită în general, este îndepărtată ca tezaur lexical de limba istoriografiei osmane din veacul al XV-lea, scrisă într-o turcească destul de pură. Ca structură gramaticală şi compoziţie lexicală, inscripţia turcească din 1538 ne oferă un model de limba veche osmană cunoscută, în general, sub denumirea de « Inge tiirkce *, elegantă, cultă sau rafinată s. In legătură cu aceste consideraţii de ordin lingvistic, mai amintim că limba inscripţiei suleimanice este depărtată nu numai, de limba turcească populară * Kaba tiirkce», ci şi de cea medie < orta tiirkce *, limba turcilor cu o oarecare cultură. După analiza inscripţiei-din punct de vedere al scrisului, limbii şi stilului vom scoate în relief importanţa ei istorică. In primele două versuri este vorba de religiozitatea sultanului < rob al lui Allah •, « cre- dincios al profetului Mahomed * etc. încheiate cu hemistihul « In numele meu se citeşte hutbe că sînt Suleiman ». Se ştie că aceasta din urmă, împreună cu dreptul de a bate monede, consti- tuie una din prerogativele principale ai sultanilor4. In versul III este vorba de puterea navală a imperiului, care prin vestitul amiral şi pirat Hair ed-Din Barbarossa (1535—1544)® teroriza mările Europei, Africei şi Indiei. Această putere primi o lovitură nimicitoare în lupta de la Lepanto (1571)*. Hemistihul următor repre- 1 Franz Miklosich, Die turkischen Elemente in den sud-ost und ost-europăischen Sprachen (Griechisch, Alaanisch, Rumunisch, Bulgarisch, Serbisch, Russisch, Polnisch), 1-11 Hâlfte, Viena 1884 şi Nachtrag I-II; Die slavischen, magyarischen und rumunischen Elemente im Turkischen Sprachschatze, Viena, 1889 etc. * Pamiatniki drevne tiurskoi pismennosli. Moscova, 1951, mai cu seamă partea a IlI-a: Monumentele de scriere arabă, p. 219—350. Vezi şi recenzia lui A. N. Berr.şiam în ,,Epigrtf ka Vostoka" VI (1952), p. 113-115 * J. Nemeth, Turkische Grammatik, Prefaţa. Viena, 1916, S. Gdschen 771. * Vezi I. Hammer, op. cit., ed. Dochez, I, 1844, p. 44. * Vezi Encl. Isl., II, p. 923- 925. * Pe turceşte Ine-Baht (vezi Encl^lsL.lll, d. 23—24). www.dac6rofnamca.ro 122 COMUNICĂRI fi NOTE 16 zinti titulatura obişnuiţi a sultanului (’unvan)* din care, printre altele se vede, ci Suleiman Magnificul, de altfel ca şi străbunicul său Mehmed al Il-Iea, se considera ca urmaş al Împăraţi- lor bizantini (kaiser-i rum). Versul IV (a-b), referindu-se la craiul unguresc, precizează că tronul şi coroana acestuia se acordă din mila şi generozitatea padişahului turc. Desigur, aici este vorba de principele Tran- silvaniei « Ianoş kiral *, adică Ioan Zapolya, creatura turcilor după sfărimarea regatului unguresc la Mohacs (1526). Primul hemistih al versului V (a) este consacrat < neîntrecutului in răutăţi Petri voevoda >, iar al doilea anunţă ppmpos « sint cuceritor al ţării Bugdan *, călcată sub potcoava calului său. Este cea mai veche menţiune documentară * prin care sultanul se erijează ca « cuceritor al Mol- dovei >, din care rezultă clar că pină atunci era considerată ca o ţară mai mult sau mai puţin independentă. Ultimul vers aminteşte de instituirea unui cadiu, construirea cetăţii şi < scrierea cronogra- mei > de Suleiman, urmaşul lui ’Osman, pe care 11 bănuim că este Însuşi sultanul. Proclamaţia sultanului: « sint cuceritor al ţârii Bugdan * din cuprinsul inscripţiei (V. b) prezintă o deosebită semnificaţie, deoarece aceasta s-a transmis, apoi, In titulatura sultanilor următori *. Din acest punct de vedere inscripţia este un document important care marchează o nouă etapă in istoria raporturilor turco-moldoveneşti. Pină la această dată se scursese o perioadă de mai bine de un veac de la primele legături cu turcii, perioadă in care se pot distinge citeva etape: 1. De la primele ciocniri cu turcii pină la cucerirea Constantinopolului (1453) 2. Intensificarea agresiunii in urma căreia Moldova de- veni un stat tributar, sub Petru Aron (1456). Această situaţie a fost acceptată şi de Ştefan cel Mare (1453— 1570). 3. Ruperea relaţiilor şi luptele crincene Împotriva turcilor pentru redobln- direa independenţei (1470/73—1488) 4. Incepind din a treia parte a domniei lui Ştefan cel Mare şi pină la Începuturile răzvrătirii făţişe a lui Petru Rareş (1488— 1534), Moldova fiind ccnstrinsă să ţină seamă de factorul turcesc, care dicta pe atunci in tot sud-estul Europei, • plătit un haraci sultanului, care sub Bogdan al III-lea atinse suma de 8 000 galbeni4. Incepind din 1534 şi pină In septembrie 1538 are loc ultima etapă de luptă pentru păstrarea independenţei moldoveneşti. * Din cele expuse mai sus, rezultă o problemă centrală pentru istoriografia romlnă şi anume aceea dacă Moldova a fost sau nu Intr-adevăr cucerită, In urma expediţiei turceşti din 1538 pentru alungarea lui Petru Rareş. Deşi această problemă a mai fost ridicată in vechea istoriogra- fie romlnă, totuşi nu a fost rezolvată atit din cauza neglijării izvoarelor turceşti, cit şi din faptul că nu s-a putut da o fundamentare juridică problemei respective. Aşa de pildă N.A Constantinescu, care s-a ocupat primul cu Începuturile fi stabilirea suzeranităţii turceşti in Mol- dova 5, in concluzie a arătat că a fost intr-adevăr după Infringerea lui Petru Rareş o supunere 1 Despre ’unvan, în general, vezi Encl. Isl., IV, p. 1079; dr. Andrei Antalffi, Citeva însemnări scurte, in « Revista istorică >, 1934, p. 207 şi H. Dj. Siruni, Haşmetlu... (Titulatura sultanilor), în «Hrisovul* II (1942), p. 143—147. * Fâclnd abstracţie de Fethname-i Kara-Bugdan din 889/1484, mss. în Bibi. din Cairo, in care este vorba de cucerirea cetăţuilor Chilia şi Cetatea-Albă de sultanul Baiazid al II-lea (vezi dr. Andrei Antalffy, în « Rev. ist.», an XX, 1934, nr. 1—3, p. 33 — 42). * Astfel de titulaturi se găsesc intr-o carte de culegere epistolară intitulată: Menşa ’t- aziziye fi asar-i-osmaniye I, 1284/1868, p. 153 şi II, 1286/1860, p. 206; Mourajda d’Ohsson Tableaux de l’Empire Ottoman, p. 162—163. 4 Amintim de informaţiile din instrucţiunile date de Sigismund I solilor săi la papa Leon al X-lea (vezi Hurmuzaki, Documente, II, p. 171). Relatarea lui Dimitrie Cantemir este mai nouă. 4 Lucrarea făcută In seminarul de istoria rominilor de sub direcţiunea prof. D. Onciul. Premiată din fondul «Hilel»..., Buc., 1914, p. 114. www.dacaramamcajo 17 COMUNICĂRI şi NOTE 123 adică o suzeranitate turcească, însă fără a fundamenta aceasta pe o bază ju ridică serioasă. P.P Panaitescu ocupîndu-se de aceeaşi problemă într-un articol De ce nu au cucerit Turcii Ţările Romîneşti 1 arată ci nu a fost vorba de o cucerire, ci numai de o vasalitate. Aceasta desigur vine în contrazicere cu proclamaţia sultanului Baiazid al II-lea (1484/889) şi mai cu seamă cu aceea a nepotului său Suleiman Magnificul în 1538. După cum am văzut în inscripţia turcească de la Bender din 1538/945, sultanul Suleiman Magnificul se proclama pompos « Fatih bildan-i Bugdanim » « Sînt cuceritorul ţării Bogdania », aşa cum se proclamă şi Mehmed al II-lea, la 29 mai 1453/857, Djdmadi I 20 « Cuceritor al Con- stantinopolului», fapt pentru care a şi rămas cunoscut în istorie cu titlul (’unvan) de el-Fatih. Acest termen arab, atestat şi în inscripţia suleimanică, după cum arată lexicoanele otomane *, nu are decît sensul de * cuceritor ». Aici, termenul fatih nu poate fi considerat ca un element superflu al înfloritului stil al retoricei orientale, deoarece exprimă o anumită realitate istorică. Nu poate fi nici o îndoială că această cucerire se referă direct la întreaga Moldovă şi nu numai la unele puncte de sprijin pentru turci, numite la noi * raiele » (Turnu, Giurgiu, Brăila, Timişoara, Oradea, Chilia, Ackerman, Bender şi Hotin) cu împrejurimile lor, asupra tatarlîcului din Bugeac, luat în 1538, şi asupra Dobrogei întregi. După cum se ştie aceste porţiuni teritoriale au fost direct sub administraţia turcească, ca Bulgaria din 1393, ca Serbia din 1459 şi ca Ungaria din 1526. în timp ce restul din ţările romîne (Eflak, Bugdan şi Erdel), deşi au fost tributare şi crunt exploatate, totuşi cucerirea turcească, aici, nu a avut urmări adînci asupra structurii sociale, o împuţinare a organismului naţional ca în sudul Dunării, unde se întîlnesc mase com- pacte de musulmani, fie colonişti aduşi din Anatolia, fie că au fost islamizaţi, ca în Bulgaria (ex. pomaci) şi în Serbia (ex. bosniacii). Turcii nu aveau voie să se aşeze în satele romîneşti, să cumpere proprietăţi şi să convertească pe romîni la religia şi obiceiurile lor. în lumina celor mai sus arătate, se poate vorbi de o cucerire a Moldovei, unde poporu- lui, neacceptînd islamul, i s-a oferit altă cale: plata unui haraci anual. Aceasta nu este de mirare, deoarece în faţa feluritelor sfărîmături de forţe, a deosebitelor idei şi concepţii, care se ciocneau In Peninsula Balcanică şi în tot Orientul european, era natural ca politica otomană să nu aibă o atitudine unitară şi o singură formulă de subjugare şi exploatare a ţărilor cucerite. Rămîne de precizat, însă, măsura în care partea din ţările romîne, neaflată sub administraţia directă a turcilor, era socotită ca ţinut cucerit, în diferitele nuanţe ale dreptului musulman. Asupra acestei probleme vom reveni cu altă ocazie. 1 1 Vezi P. P. Panaitescu, Interpretări Romîneşti. Studiu de istorie economică ţi socială Buc., 1947, p. 149-160. J în Meninski Lexici, III, p. 848, col. a Il-a: — fatih a. part. 1) Aperiens, qui aperit, 2) Qui expugnat,..; fatyhy Istambol — Expugnator urbis Constantinopolisi sc. sultanus Moham- tnedes, hujus nominis secundus Turcarum imperator... » www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro STUDII Revistă de Istorie Anul IX, nr. 2—3, 1956 DOCUMENTE LEGĂMÎNTUL LUI TUDOR VLADIMIRESCU FAŢĂ DE ETERIE DE Acad. A. OŢETEA Arhivele de stat din Budapesta ne-au revelat, în cursul unei călătorii de studii din vara anului 1955, pe lingă alte documente importante relative la răscola din 1821, şi legămîntul lui Tudor Vladimirescu faţă de Eterie1. Descoperirea acestui act conferă tezei pe care o susţinusem în studiul nostru din 1945 o confirmare decisivă. Prin analiza şi confruntarea actelor cunoscute atunci ajunsesem la concluzia că mişcarea lui Tudor Vladimirescu nu poate fi înţeleasă decîtîn cadrul Eteriei. « Eteria i-a dat şeful, programul, organizarea, impulsul iniţial, tactica de propagandă şi de luptă, primele mijloace de realizare şi a încadrat-o în mişcarea generală de insurecţie care urmărea emanciparea tuturor creştinilor din Imperiul otoman.Perspec- tivele politice care se deschideau Principatelor Romîne erau independenţa politică şi econo- mică ... în această concepţie se integrează organic toate actele şi toate episoadele mişcării revoluţionare din 1821 »*. Teza noastră n-a convins pe toată lumea, deşi ea înlătura toate contradicţiile şi permitea o explicaţie organică a întregii mişcări. Totuşi, ea a avut ca urmare să scoată la iveală docu- mente care o confirmau şi pe care posesorii lor n-au îndrăznit să le publice decît după apa- riţia studiului nostru, atît de violent contrasta conţinutul lor cu opinia generală despre mişca- rea lui Tudor Vladimirescu *. Unii istorici recenţi ai lui Tudor Vladimirescu nu s-au lăsat convinşi nici după aceasta, şi, pentru a-şi putea menţine opinia, au negat autenticitatea actelor publicate de C. Grecescu şi M. Romanescu. Actul pe care-1 publicăm aici conferă şi acestor documente o valabili- tate irecuzabilă. Ca o dovadă a progresului lent? dar irezistibil, al adevărului, amintim articolul lui S. I. Samoilov, publicat în nr. 10 al revistei «Voprosî istorii» din 1955, care poartă titlul semnificativ: «Răscoala de eliberare naţională din 1821 în Ţara Romînească ». Acest titlu implică recunoaşterea tezei noastre că mişcarea lui Tudor Vladimirescu a pornit pentru cucerirea independenţei naţionale. 1 Cercetările atît de fructuoase de la Arhivele din Budapesta ne-au fost considerabil facilitate de tov. Trâcsânyi Zsolt, fost student al Universităţii din Bucureşti. îi aducem şi pe această cale cele mai vii mulţumiri. * A. Oţetea, Tudor Vladimirescu fi mişcarea eteristă in Ţările Romineşti (1821—1822), Bucureşti, 1945, p. 359. * Const. Grecescu a ţinut, după propria sa mărturisire, 15 ani actul prin care Gr. Brîn- coveanu, Gr. Ghica şi Barbu Văcărescu au ales pe Tudor « ca să ridice norodul cu arme • In « Revista istorică romînă *, 1946, vql. XVI, p. 1—5. www.dacoromamca.ro 126 DOCUMENTE 2- I, PROVENIENŢA ACTULUI Actul ni s-a păstrat tn traducere germană, ca anexă la raportul din 16 iunie 1821 al generalului Schustekh, comandantul suprem al forţelor armate din Transilvania, cu sediul la Sibiu, către contele Bânffy, guvernatorul aceleiaşi provincii, la Cluj. Actul provine de la Agenţia austriacă de la Bucureşti, al cărei titular, Fleischhackl von Hakenau, se refugiase din luna martie la Sibiu, dar o parte din personalul Agenţiei, printre care şi cancelistul Udrizki, rămăsese la Bucureşti şi asumase şi protecţia supuşilor ruşi. Personalul Agenţiei de la Bucureşti Întreţinea cu Fleischhackl şi cu Schustekh o cores- pondenţă regulată, pe care aceştia Îşi bazau rapoartele lor cu privire la evenimentele din Ţara. Romlnească. E puţin probabil ca Fleischhackl să nu fi primit şi el sau să nu fi cunoscut actul, deşi in corespondenţa sa, publicată In voi. XX din Colecţia Hurmuzaki, nu s-a păstrat nici o urmă. In tot cazul, pentru Schustekh autenticitatea actului e mai presus de orice Îndoială. Aşa se explică afirmaţia categorică cu care Însoţeşte actul: « In acelaşi timp, anexez copia acor- dului, prin care Teodor s-a asociat, Încă de la Începutul insurecţiei, cu Eteriştii, in vederea scopului final »*. Din păcate, actul nu ni s-a păstrat declt In traducere germană. Dar oriclt de liberă şi- de infidelă am presupune traducerea, sensul general e limpede şi el poate fi verificat prin alte acte asemănătoare. II. DATA ACTULUI Traducerea germană nu poartă declt menţiunea anului şi locului: «1821 Bukarest» Comentariul generalului Schustekh adaugă precizarea că legămintul a fost Încheiat «la Înce- putul răscoalei*. Cum Tudor a plecat din Bucureşti să ridice norodul in Oltenia In noaptea de 18 spre 19 ianuarie st. v., actul a fost Încheiat Înainte de 18 ianuarie. Pe de altă parte, actul prin care Gr. Brincoveanu, Gr. Ghica şi Barbu Văcărescu Însăr- cinează pe Tudor să ridice « norodul cu arme » şi să urmeze « precum este povăţuit * poartă data de 15 ianuarie*. Data actului nostru trebuie deci Împinsă cu Încă trei zile şi situată Intre 1 şi 15 ianuarie 1821, dacă legămintul faţă de Eterie a precedat instrucţiunile şi asigu- ră rile celor trei boieri. După relaţia lui Th. Gordon, acordul intre Tudor şi Iordache Olimpiotul ar fi fost Încheiat la 27 decembrie 1820 şi adeverită de secretarul consulatului rus, ca martor*. Actul nostru e semnat de Tudor, Iordache şi Farmache, şi nu poartă adeverirea lui Gh. Leventis. In ceea ce priveşte data lui Gordon, care nu reproduce actul original, ci numai o expunere, ea poate fi greşită sau se referă la alt act, anterior documentului nostru. în acest din urmă caz, data de 27 decembrie 1820 ar fi aceea a iniţierii lui Tudor In Eterie, iar actul nostru, Încheiat ulterior ar stipula condiţiile acţiunii lui Tudor In cadrul Eteriei. Cazul n-ar fi fără precedent tn istoria Eteriei. Astfel, la 31 ianuarie 1821, Gh. Lassanis, secretarul lui Ipsilanti, Ghenadie ieromanahul, Gherasim Orfanos, Gh. Gatsos şi alţii, toţi vechi eterişti, se leagă prin jură- mint să fie fraţi de cruce, nedespărţiţi in viitor şi să aibă deplină Încredere unii in alţii. « Iar pe acela dintre noi care nu va respecta Întocmai frăţia de cruce sau va divulga cele spuse între noi, jurăm in numele lui Isus Cristos să-l urmărim pină la moarte •*. Intr-un proiect de acord, pregătit pentru Miloş Obrenovici, Perrevos, Sava, Iordache şi Farmache adeveresc prin semnăturile lor actul Întocmit In cinci exemplare identice şi fiecare 1 « Zugleich entbiete( ?) ich auch die Abschrift jenes Vertrages beizulegen, mit welchem Theodor schon bei Anbeginn der Insurection mit den Etheristen zu einem Endzweck sich verbunden hat» (Gub. Trans. Praes. 1821, doc. 287, fol. 1—2). i « Revista istorică romină », 1946, voi. XVI, p. 3. * E. Vîrtosu, Despre Tudor Viadttnirescu, Bucureşti 1947, p. 104—106. * I. Filimon, Dokimiott historikon, etc., voi. I, p. 283— 284. www.dacQroinaDica.ro 3 DOCUMENTE 127 semnatar avea să primească un exemplar, investit < cu toată puterea şi tăria in faţa credinţei, patriei şi legilor »* *. Socotim deci că legămintul lui Tudor a fost incheiat in prima jumătate a lunii ianua- rie, cu puţine zile inainte de începutul acţiunii. III. CARACTERUL ACTULUI Tudor s-a legat faţă de Iordache şi de Farmache care, Împreună cu Sava, erau oamenii de Încredere ai conducerii Eteriei, în Special Iordache, care a fost numit « comandant suprem > al armatelor eteriste de la Dunăre. Totuşi, actul n-are caracterul unei convenţii Încheiate , intre Tudor şi Eterie. Iordache şi Farmache nu figurează faţă de Tudor ca mandatari ai Eteriei. E vorba aici de o < înţelegere mutuală * şi «sinceră », in urma căreia cei trei asociaţi au hotărlt «in unanimitate * să ducă la îndeplinire « planul cel spre obştescul folos, şi anume ca, prin puterea armelor, să ne eliberăm de sub jugul apăsător al barbarilor *. Se pune deci întrebarea dacă acest acord e actul de intrare al lui Tudor in Eterie sau o convenţie specială, Încheiată de Tudor cu Iordache şi Farmache, după iniţierea sa, în vederea unei misiuni speciale şi bine determinate, aceea de « a ridica norodul cu arme » în Oltenia, pentru a înlesni trecerea lui Ipsilanti în sudul Dunării. In cazul acesta, data lui Gordon ar fi valabilă pentru iniţierea lui Tudor, iar actul nostru ar fi o convenţie specială precizînd rolul lui Tudor în cadrul acţiunii generale a Eteriei*. Convenţia cuprinde şapte puncte: 1. In primul se defineşte scopul Înţelegerii care consistă în lupta comună pentru răstur- narea stăpinirii turceşti. Pregătirea luptei pentru independenţă era însăşi raţiunea de a fi * Eteriei. > 2. Pentru atingerea acestui scop, semnatarii acordului se leagă să-şi încordeze toate puterile trupeşti şi sufleteşti şi să jertfească nu numai « averea, onoarea, armele şi tot ce va fi necesar stratagemei unor astfel de întreprinderi, ci şi viaţa pînă la cea din urmă picătură de sînge * şi să se ajute unii pe alţii în caz de nenorocire. 3. Punctul al treilea autoriză pe fiecare din cei trei asociaţi «să se prefacă a provoca dezordini, a stîmi complicaţii interne şi externe şi a se folosi de toată viclenia, care poate duce la atingerea scopului comun *. Unde avea Tudor să se prefaca a provoca dezordini şi complicaţii ? In Oltenia. Cu ce scop ? Ne-o spune începutul acestui pasaj: pentru a mări numărul partizanilor şi pentru a crea o oaste puternică. Judecind după politica urmată de Tudor în Oltenia, îndemnul la revoltă şi făgăduinţele făcute ţăranilor erau din partea Eteriei tot o simplă stratagemă. 4. Actul declară angajamentele asociaţilor obligatorii pînă la realizarea desăvîrşită a operei începute. Dar hotărîrile nu vor avea putere executorie decît dacă « au fost luate în urma unei înţelegeri şi deliberări comune a tuturor membrilor asociaţiei, întruniţi în şedinţă comună *. Punctul patru stabileşte că nici un membru al societăţii nu va putea lucra de capul lui, fără ştirea şi asentimentul «tuturor fraţilor ►. Ei făgăduiesc să se întîlnească în fiecare săptămînă, să se sfătuiască şi să ia hotărîri obligatorii pentru toţi membrii. 5. Oricare ar fi rezultatul întreprinderii, cei trei asociaţi se obligă la o solidaritate fră- ţească atlt la cîştig cît şi la pagubă. " Semnificaţia^ acestui punct e dublă: mai intîi, el caută să asigure autoritatea de comandanţi ai celor doi « generali*, Iordache şi Farmache, împotriva creşterii eventuale a 1 I. Filimon, op. cit. I, p. 283-284. * La 24 octombrie 1820, într-o scrisoare pe care le-o adresează din Chişinău, Ipsilanti « genersăissimi-t LL JEilimom-P». eit., p. 233). numeşte pe Sava şi pe Iordacl 128 DOCUMENTE 4 prestigiului lui Tudor, care putea trage sub autoritatea sa toate trupele Eteriei din Ţara Romînească. In al doilea rînd, el căuta să evite fricţiunile Intre diferitele neamuri ale armatei eteriste şi să asigure colaborarea lor frăţească. Nu trebuie să uităm că Eteria urmărea să ridice toate popoarele creştine din Peninsula balcanică Împotriva stăplnirii turceşti. Numai aşa se explică fraza: * nimeni să nu cuteze, semănînd vrajbă prin vorbe sau acţiuni echivoce, a insinua că, de exemplu, romlnul nu trebuie să fie supus arnăutului, nici arnăutul grecului, nici grecul sirbului etc., ci toţi trebuie să lucreze de comun acord şi unitari, potrivit acordului, şi in comun, cum o Cere datoria pe care ne-o impune acordul de faţă ». 6. Punctul al şaselea, în afară de grija pe care şi-o promit asociaţii, in caz de deces, pentru moştenitorii lor, specifică sancţiunile la care se expune cel ce se va abate de la obligaţiile con- tractate prin acest act: el va fi deferit tribunalelor politice, militare şi eclesiasticC, averea lui va fi confiscată şi el va fi afurisit să aibă soarta lui Iuda. Astfel de clauze cominatorii întilnim in toate formulele de jurămînt eteriste. 7. Acordul e declarat secret şi intărit cu jurămintul prestat pe cruce şi pe evanghelie Păstrarea secretului e obligatorie şi pentru redactorul actului. Cine e acesta ? Gh. Leventis ? Nu ni se spune. Actul a fost intocmit In cinci exemplare şi semnat in prezenţa arhimandritului Veniamin, pe care de asemenea nu l-am putut identifica. IV. ACORDUL LUI TUDOR CU GUVERNUL PROVIZORIU Acest acord capătă o semnificaţie şi mai precisă şi o importanţă covîrşitoare, dacă 11 Întregim cu cele două scrisori adresate de Gr. Brîncoveanu, Gr. Ghica şi Barbu Văcărescu, una lui Tudor, alta lui Dimitrie Macedonski. La 15 martie 1821, cei trei boieri însărcinează pe Tudor «să ridice poporul cu arme» şi să urmeze « precum este povăţuit » şi, desigur, după stipulaţiile acordului încheiat cu Ior- dache şi cu FarmaChe. Mandatarii, toţi trei membri ai comitetului de oblăduire, instituit în aceeaşi zi, 15 ianuarie, se obligă să dea « la toate ajutor cu mijloacele folositoare şi cuvincioase *. De asemenea, ei « vor lucra unde şi la ce li se va cere această delicată pornire », după cum « au făgăduit». Aceste dispoziţii trădează o agitaţie febrilă în sinul guvernului şi al conducerii Eteriei din Bucureşti. La 15 ianuarie, Alecu Suţu era, după toate probabilităţile, mort sau pe moarte. Comitetul de oblăduire, compus din Gr. Brîncoveanu, C.' Creţulescu, Gr. Ghica şi Barbu Văcărescu, la care Pini adăugase pe vistierul Grigore Filipescu şi pe postelnicul Iordache Rizos, a fost instituit în aceeaşi zi, 15 ianuarie. Toţi erau « actori principali şi promotori tainici ai răscoalei» * 1. Moartea lui Suţu lasă în mina lor cîrma ţării şi ei voiau să profite de situaţia tulbure, care avea să dureze pînă la sosirea noului domn, pentru a pune în lucrare « delicata lor pornire ». Deja la 24 octombrie 1820, Ipsilanti ordonase « generalissimilor » Sava şi Ior- dache ca, la 14 ale lunii noiembrie, să pună în aplicare la Bucureşti măsurile preconizate de mai înainte, adică « să răstoarne conducerea existentă, să aresteze pe domn şi să constituie un guvern provizoriu din boieri pămînteni ». Apoi să aşeze oameni de nădejde, între Vidin şi Ada- Kaleh, «în punctul pe care-1 veţi crede mai potrivit, ca să ne pregătească trecerea peste Dunăre » *. După moartea lui Al. Suţu, aceste condiţii erau realizate. Prin comitetul de oblăduire, Eteria era stăpînă pe situaţie. Mai rămînea să se aşeze oameni sub un comandant de nădejde care să asigure lui Al. Ipsilanti trecerea între Vidin şi Ada-Kaleh, în sudul Dunării. Sarcina aceasta a fost încredinţată lui Tudor, « după cererea D-sale ». 1 Hurmuzaki, Documente, voi. XX, p. 668— 669. 1 I. Filimon, op. cit., I. p. 233. , , www.dacoromamca.ro 5 DOCUMENTE 129 Comitetul de oblăduire ţi resorturile secret" care-1 puneau in mişcare erau cu atit mai grăbite sa profite de situaţia creată prin dispariţia lui Al. Suţu, cu cît Ipsilanti asigurase prin- tr-o notă autografă1 pe Savanţi Iordache, că «armata de aici (din Basarabia) a primit ordin secret să fie gata să pornească la primul semnal, şi ea se concentrează pe ascuns. Eu am primit ordin să încep cît mai repede * 8. între scrisoarea celor trei boieri şi legămîntul lui Tudor faţă de Iordache şi Farmache e imposibil să nu fi fost o legătură. Dacă, în adevăr, Tudor a fost « ales * de cei trei membri ai comitetului de oblăduire şi dacă acorduhcu Iordache nu făcea decît să precizeze modalităţile acţiunii şi rolul lui Tudor, putem presupune că legămîntul a fost încheiat după ce Tudor a fost « ales > de cei trei boieri, adică între 15 şi 18 ianuarie. Tudor nu s-a angajat deci de capul lui în planurile Eteriei. El porneşte acţiunea, ca mandatar al guvernului ţării, şi scopul acţiunii în care se angajează e răsturnarea stăpînirii otomane şi cucerirea independenţei ţării. Cu cîtă chibzuială şi prudenţă s-a angajat în acţiune se vede din garanţiile pe care lc-a primit. Cei trei boieri jură că-i vor pune la dispoziţie « toate mijloacele folositoare şi cuviin- cioase * şi vor lucra « unde şi la ce ni se va cuveni pentru obştescul folos », şi-l asigură că va fi folosit aşa cum a cerut el (« după cererea dumitale vei fi folosit») şi că ei vor acoperi toate cheltuielile « acestei porniri », « precum am şi făgăduit şi noi vom răspunde ». în caz că vor călca vreuna din cele mai sus făgăduinţi ale lor, cei trei boieri primesc să fie judecaţi de « cei înfrăţiţi > şi, 3 prin destoinice arătări învinovăţiţi », să fie pedepsiţi după hotărîrea pravililor, «ca nişte netemători de dumnezeu şi vrăjmaşi neamului şi binelui obştesc » 8. Convenţia comitetului de oblăduire cu Tudor Vladimirescu a fost completată a doua zi, 16 ianuarie, printr-una asemănătoare, încheiată cu Dimitrie Macedonski. Şi el a fost ales pentru slujbele pe care le adusese ţării, luptînd împotriva turcilor, în 1807— 1812. De aceea, declară cei trei boieri, « vă alegem şi vă numim pe Dstră, Dimitrie Macedonski, ca Dstră şi acum să aduceţi aceeaşi slujbă norodului acestei provincii, urmînd întocmai după îndrumă- rile date de noi slugerului Theodor *. Drept răsplată, « după aducerea în ordine a cîrmuirii acestui principat >, i se promite leafă continuă pe toată viaţa 4. Dar, fie ci făgăduielile guvernului provizoriu i s-au părut insuficiente sau prea vagi, fie că întreprinderea i-a părut prea hazardată, Macedonski, « cu parapon şi bănuială * a încercat să se lase « de această delicată pornire *. Barbu Văcărescu intervine imediat, la 2 februarie( avertizîndu-1 în termeni, cărora sfîrşitul lui Tudor le dă o sinistră rezonanţă, că, < prin această intenţie nimic alta nu veţi izbîndi decît, fără îndoială, cumpănă jertfitoare, zadarnică şi nefolo- sitoare a vieţii Dstră şi a întregii casei dumneavoastră >. Barbu Văcărescu îl asigură că suma de 250 000 lei care i s-au promis p rin Tudor o va plăti el din casa lui proprie *. CONCLUZIE în concluzie, «legămîntul lui Tudor faţă de Eterie » confirmă ceea ce noi dedusesem din analiza faptelor, că Tudor a fost « ales * de Eterie să ridice norodul cu armele, pentru a înlesni lui Alexandru Ipsilanti trecerea peste Dunăre, şi conferă o necontestabilă autenticitate celor trei acte publicate de Const. Grecescu, Marcel Romanescu şi Em. Vîrtosu, după apariţia studiului nostru. Din aceste acte rezultă mai întîi motivele care au făcut ca alegerea Eteriei 1 Al. Ipsilanti îşi pierduse braţul drept în bătălia de la Kulm. în corespondenţa sa, el se servea de pana secretarului său Lassanis. Numai rar adăuga o apostilă, scrisă mânu propria. 1 Filimon, op. cit., I, p. 235. 8 * Revista istorică romînă *, XVI, p. 3. 4 E. Vîrtosu, op. cit., p. 60—61. 8 Ibideni, p. 41—42. « . www.dacoromamca.ro 9._____543 130 DOCUMENTE 6 să cadă asupra lui Tudor: sînt slujbele pe care le-a adus ţării în timpul războiului ruso-turc din 1807— 1812. E interesant că membrii guvernului provizoriu consideră lupta lui Tudor şi a lui Dim. Macedonski împotriva turcilor, în timpul acestui război, ca un serviciu adus ţării. Scopul pe care Tudor, împreună cu cei mai mari boieri şi cu ierarhii l-au urmărit, intrind în Eterie, a fost eliberarea ţării de sub stăpînirca otomană şi cucerirea independenţei politice şi economice. Grigore Brîncoveanu, Grigore Ghica şi Barbu Vacărcscu, o spun limpede în scri-{ soarea lor către Dimitrie Macedonski. « Din pricina mulţimii păcatelor sale, neamul romînesc a trebuit să sufere jugul neamului străin, de sub care în zadar au căutât unii din patrioţii noştri de a mîntui nenorocita ţară. Acum însă înţelegem noi că vremea dorită sau aşteptată a sosit şi este cu putinţă, cu ajutorul lui dumnezeu, de a ne mîntui*. Prilejul mult dorit îl oferea Eteria cu planul ei de unire a tuturor creştinilor într-o luptă comună pentru răsturnarea stă- pînirii otomane şi cu încredinţarea dată de toţi reprezentanţii Rusiei din Principate că marele imperiu de la răsărit va sprijini cu forţele sale armate acest plan. Ridicînd steagul luptei pentru independenţă, membrii Eteriei din Ţara Romînească erau convinşi că gestul lor va fi imitat de « zece milioane de creştini din imperiul otoman •'şi că trupele ruse, concentrate în Basa- rabia, n-aşteptau decît acest gest pentru a trece Prutul. Onoarea de a ridica cel dintîi steagul răscoalei generale a fost atribuită, t după cererea sa *, lui Tudor Vladimirescu. Condiţiile în care avea să-şi îndeplinească misiunea au fost sta- bilite în convenţia semnată cu Iordache şi cu Farmache. Cu tot titlul de « generalissim > cu care Al. Ipsilanti a gratificat pe Iordache, cei trei asociaţi au tratat pe picior de egalitate. Acordul lor e o frăţească înţelegere mutuală între trei asociaţi, care jură să fie solidari, la bine şi la neno- rocire, să poarte de grijă de familia aceluia care ar cădea în luptă şi să nu întreprindă nimic fără ştirea şi asentimentul celorlalţi. PrecaUţiunea din punctul 5 cu privire la eventualele divergenţe sau conflicte de ordin naţional a fost evident inspirată de Iordache. în faţa lui Tudor care * se afla cu sabia lui în patria sa » şi care < înainte de a ridica steagul spre a cere drepturile patriei Sale s-a îmbrăcat cu cămaşa morţii *, ce alta puteau fi Iordache şi Farmache decît « nişte oameni fără căpătîi, şi străini cu totul de această ţară »? Problema «întîietăţii * avea de fapt să se pună de îndată ce Tudor s-a văzut în fruntea « Adunării poporului » său, care nu se putea mărgini la o revoluţie naţională, ci voia să răs- toarne feudalismul, adică să ducă mişcarea pînă la revoluţia socială. Sub presiunea maselor, Tudor avea să dea un caracter tot mai social mişcării. Dar prin aceasta, el se abătea tot mai mult de linia iniţială a politicii eteriste şi se făcea tot mai inde- pendent. Dezavuarea mişcării de către Congresul de la Laibach a desăvîrşit ruptura. Tudor fu redus să caute o acomodare cu turcii. Prin aceasta călca însă clauzele contractului său şi cădea sub rigoarea sancţiunilor pe care le acceptase. Legămîntul Iul Tudor < Uebersetzung des in wallachischer Sprache verfassten, von endesbczeichneten Indi- viduen geschlossenen Vertrages, zur Beforderung des revolutionăren Unternehmens in der Wallachei: * Wir Endesunterfertigte bezeungen, Kraft gegenwărtig wichtigen Bundes und gegen- Seitiger Einwilligung, was wir in Betreff nachstehender Punkte verabredet und beschlossen. haben: 1 1 Cuvintele lui Tudor în Iorga, Izvoarele contemporane asupra mişcării lui Tudor viadxnnrescu, P. 297-298. ww^dacoromamcajo 7 DOCUMENTE 131 Itens Dass wir durch gottlichen Willen und des Allerhalters Vorsicht uns versammelt und nach freimiithig gleichem Einvernfchmen einhellig (obwohl den Obelgesinnten zuwider) beschlossen haben, unsere vortheilbringende Absicht mit der angestrengtesten Thătigkeit durchzusetzen, nahmlich, dass wir, Kraft unserer Waffen uns des allzuschweren Joches der Barbaren entledigen und das siegreiche Zeichen des heilbringenden Kreutzes erheben wol- len, wornach das Licht des Erlosers nach den vor Jahrhunderten erfolgten Prophezeiungen seiner mit Geist erfiillten Propheten und nach den klaren Worten des heiligen Evangelis- mus leuchten wird. 2ten« Zur gliicklichen Vollendung diese in der That schweren Unternehmens uns verei- nigend, haben wir uns entschlossen, alle unser Leibes - und Seelen - Krăfte anzustrengen, zur Erleichterung des abgesehenen Zweckes unser Geistevermogen aufzubieten, und dazu nicht nur unsre Habseligkeiten, Ehre, Waffen und alles, was sonst zu den Kunstgriffen solcher Unternehmungen erforderlich seyn wird, sondern auch unser theures Leben bis auf den letzten Bluthtropfen hinzuopfern. Es wird daher ein Jeder verpflichtet seyn im Falie eines Jemanden von uns zustossendcn Ungliicks (was Gott verhiiten wolle) demselben eiligst beizustehen und herzlichst zur Rett- ung oder Abwendung des Ungliickes beizutragen. 3tens ţjm uns zu vermehren und durch gute Handlungen uns einen starken Anhang zu verschaffen, soli jeder von uns die Freihcit haben, fur sich selbst nach Umstănden fiirzu- gehen und anzuordnen, was er glaubt, dass es zum allgemeinen Besten dieses mittelst Eid bekrăftigten Bundes ffihrre, dass ist, er sey befugt, sich zu verstellen, Unruhenzu stiften, in- und auswărtige Besorgnisse zu erregen und sich Oberhaupt aller moglichen List zu bedienen, die er zur Erreichnung dieser gemeinsamen Absicht dienlich findet. 4tens Da dieser unser heilige Bund im wesentlichen dahin zielt, den Glanz des Glau- bens zu erheben, und solches auf voller Ausdauer in unserem Unternehmen bis zur gănzlichen Vollendung der begonnenen Werke beruht, so verpflichten wir uns gegen einander, dass alle unsere diesfălligen Beschliisse nur dann zur Befolgung ihre Giiltigkeit haben sollen, wenn solche durch gemeinschaftliches Einvernehmen und Beratschlagung aller versammelten Bundesglieder gefasst seyn werden. Niemand von uns soli befugt seyn, bloss nach eigenen Einsichten, ohne Vorwissen und Beistimmung aller Briider, — keincn Einzigen hievon ausge- schlossen — zu handeln; daher wir auch wochentlich zusammenkommen und uns pflicht- măssig berathen, die abgăngigen Glieder aber verstăndigen und ihre Beistimmung einholen wollen. Stens Aller Vortheil, Gewinn oder Schaden (welchen jedoch Gott verhilten wolle) der aus unserer Unternehmung entspringen konnte, soli gemeinschaftlich und briiderlich getheilt werden, wie auch unter den Aposteln alles gemeinschaftlich war. Es soli sich daher Niemand erdreisten, durch zweideutige Worte oder Handlungen Zwietracht stiftend zu erkennen zu geben, dass zum Beispiel eingeborene Wallache dem Arnauten nicht unterworfen seyn wolle, noch soli dieses der Arnaut gegen den Griechen — der Grieche gegen den Serwier; der Ser- wier gegen den Mazedonier ăussern, sondern alle sollen gleichen Sinnes und in Einigkeit vertrăglich und gemeinschaftlich handeln, wie die durch gegenwărtigen Bund uns auferlegte Pflicht erheischt. gtens Niemand von uns soli es wagen, von obigen Punkten im Geringsten abzuweichen, oder gar solche zu (ibertreten, denn der Betreffende wiirde sich straffăllig machen, den poli- tischen, militiirischen und kirchlichen Gerichten unterzogen, seines Namens Andenken aus dem Verzeichnis der Nationsglieder ausgeloscht, sein Vermogen zur Vertheilung eingezogen und er verflucht werden, mit Juda gleiches Schicksal zu haben. Wenn Jemand mit Tode abge- het, sollen die fîbrigen Briider Sorge tragen, dessen hinterbleibendes Vermogen an sein Erben zu vertheilen; in deren Ermanglung aber soli solches dem Bundesvereine zum Behufe unsrer 9* 132 DQCUMLNlh 8 7tens Zur Geheiinhandlung dieser unserer Vereinigung beeidcn wir den geschlossenen Bund auf das heilige Kreutz und das heilige Evangelium und unter schwerster Verantwortung, wclcher auch derjenige unterliegt, der dies geschrieben hat, untcrzeichnen wir in Gegenwart und mit Einwilligung des Ehrwiirdigen h. Archimandriten Venjamin diesen Vertrag; dem- jenigen abcr, der diesen Schwur brechen wird, solie vergolten werden von unserm h. Jesu- Christ, wenn er nach der zweiten Auferstehung kommen wird zu rich'ten die Lebendigen und die Todten. Zur vollkommenen Bcglaubung sind von diescm Vertrag S gleichlautende Exem- plare mit unseren Unterschriften ausgefertigt worden, damit sie allerorts und zu jederzeit volle Kraft haben mogen. 1821 Bukarest Theodor m/p. Jor dalii -m /p. yohann Fermaky m/p. Schustekh, care trimite lui Bânffy acest act anexat raportului său din 16 iunie 1821, scrie: • Zugleich entbiete ich auch die Abschrift jenes Vertragcs beizulegen, mit welchem Theodor schon bei Anbeginn der Insurrection mit den Etheristen zu einem Endzweck sich verbunden hat* (Gub. Trans, Praes., doc, 287, fol. 1—2), «Traducerea acordului inehciat, în limba romînă, intre persoanele Bnbscmnate, pentru promovarea acţiunii revoluţionare în Ţara Bominească » Noi subsemnaţii, în virtutea prezentul ui acord important şi a înţelegerii mutuale, măr- turisim ceea ce în privinţa punctelor următoare am stabilit şi hotărât: 1. Prin voia lui dumnezeu şi prin pronia cerească, ne-am întrunit şi, după o înţelegere deopotrivă de sinceră, am hotărit în unanimitate (deşi împotriva răuvoitorilor) să ducem, prin cea mai dîrză activitate, la Îndeplinire planul nostru cel spre obştescul folos, şi anume ca prin puterea armelor noastre să ne eliberăm de sub jugul apăsător al barbarilor şi să ridicăm semnul biruitor al crucii izbăvitoare, şi atunci lumina Mîntuitorului va străluci potrivit cu profeţiile de veacuri ale profeţilor săi inspiraţi de duhul sfînl şi cu cuvintele clare ale sfintei Evanghelii. 2. Unindu-ne pentru realizarea fericită a planului nostru greu de înfăptuit, ne-am hotărit să încordăm toate puterile noastre trupeşti şi sufleteşti şi să facem tot ce stă în puterile noastre, pentru atingerea scopului propus şi pentru aceasta să nu jertfim numai averea, onoarea, armele şi tot ce va fi necesar iscusinţei unor astfel de întreprinderi, ci şi scumpa noastră viaţă pină la ultima picătură de sînge. Fiecare va fi deci dator, In caz că vreunuia dintre noi i s-ar întîmpla (doamne fereşte I) vreo nenorocire, să-i sară numaidecît în ajutor şi să' contribuie din toată inima să-l scape sau să-l ferească de nenorocire. 3. Pentru a mări numărul nostru şi pentru a crea prin acţiuni destoinice o ceată puter- nică, fiecare dintre noi trebuie să fie volnic a urmări şi a ordona, după împrejurări, ceea ce i se pare că ar contribui la binele general al acestui acord întărit cu jurămînt, adică să fie autorizat sâ se prefacă a provoca dezordini, a stîrni complicaţii interne şi externe şi a se folosi de toată viclenia, care poate duce la atingerea scopului nostru comun. 4. Întrucît acest acord sacru al nostru tinde în fond să ridice strălucirea credinţei, şi este obligator pe toată durata acţiunii noastre pînă la realizarea desăvlrşită a operei începute, noi ne legăm unii faţă de alţii, ca toate hotărîrile noastre să nu aibă putere exe- cutorie decît dacii au fost luate în urma unei înţelegeri şi deliberări comune a tuturor mem- www.dacoroinamca.ro 9 DOCUMENTE 133 brilor asociaţiei noastre Întruniţi in şedinţă. Nimeni dintre noi nu e îndreptăţit a lucra de capul lui, fără ştirea şi consimţămintul tuturor fraţilor — fără a excepta vreunul — de aceea ne vom întruni in fiecare săptămînă şi ne vom sfătui aşa cum slntem datori s-o facem, iar pe membrii absenţi ii vom înştiinţa şi le vom cere asentimentul. 5. Orice avantaj, ciştig sau pagubă (doamne fereşte I) care ar rezulta din întreprinderea noastră, vor fi împărţite frăţeşte între noi, după cum şi între apostoli totul a fost comun. Dc aceea, nimeni să nu îndrăznească prin vorbe sau fapte echivoce semănînd zîzanie, a insinua că, de exemplu, romînul de baştină nu trebuie să se supună arnăutului, nici arnăutul grecului, grecul sîrbului, sîrbul macedoneanului, ci toţi să lucreze de comun acord şi unitar, după cum o cere datoria pe care ne-o impune acordul de faţă. 6. Nimeni dintre noi să nu cuteze a se abate oricît de puţin de la punctele de mai sus, sau a le călca, căci acela se va expune să fie deferit tribunalelor politice, militare şi eclesiastice, amintirea lui va fi ştearsă din lista membrilor naţiunii, averea lui va fi confiscată şi va fi afu- risit să aibă soarta lui Iuda. Dacă cineva va înceta din viaţă, ceilalţi fraţi vor avea grijă să remită moştenitorilor averea pe care a lăsat-o. Iar dacă nu va lăsa moştenitori, averea lui va reveni societăţii noastre, în scopul întreprinderii noastre. 7. Pentru păstrarea secretului acestei asociaţii întărim acordul încheiat prin jurămîntul pe sfînta cruce şi pe sfînta Evanghelie şi sub cea mai grea răspundere, căreia îi este supus şi acela care a scris acest act, semnăm acest acord în prezenţa şi cu binecuvîntarea prea sfinţiei sale arhimandritul Veniamin, iar acela care va călca acest jurămînt să fie pedepsit de domnul nostru Isus Cristos cînd va învia a doua oară să judece vii şi.morţii. Pentru deplina încredin- ţare s-a întocmit acest acord în cinci exemplare identice cu semnăturile noastre, ca să aibă tărie pretutindeni şi in tot timpul. Bucureşti, 1821 Theodor m.p. Iordachi m.p. Joati Fermacki m.p. Schustekh, care trimite lui Bânffy acest act anexat raportului său din 16 iunie 1821, scrie. < Totodată anexez şi o copie a acelui contract cu care încă de la începutul insurecţiei Teodor s-a asociat cu eteriştii pentru acelaş scop final » (Gub. Trans. Praes., doc. 287, foL 1— 2). www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro STUDII Revistă de istorie Anul IX, nr. 2-8, 1956 VIAŢA ŞTIINŢIFICĂ CU PRIVIRE LA ACTIVITATEA SOCIETĂŢII DE ŞTIINŢE ISTORICE ŞI FILOLOGICE DIN R.P.R. Numeroşi cercetători din domeniul istoriei lucrează azi în cadrul Societăţii de ştiinţe istorice şi filologice din R.P.R. Cercetătorii membri ai S.S.I.F. muncesc cu entuziasm şi căl- dură, contribuind prin lucrările lor la dezvoltarea ştiinţei istorice. Academia R.P.R. întreprinde multe lucrări de valorificare prin publicarea şi interpretarea celor mai importante documente istorice, pildă vie a trecutului de luptă pentru libertatea poporu- lui nostru. Academia insă nu poate cuprinde toate materialele existente în oraşe şi sate, în întreprinderi şi instituţii. Există foarte multe documente, variate şi de un însemnat interes ştiinţific. Studierea acestor documente ajută la lămurirea a numeroase probleme din istoria patriei noastre. Societatea de ştiinţe istorice şi filologice din R.P.R. — prin filialele sale — întreprinde şi completează tocmai această muncă ştiinţifică de valorificare a materialelor locale. Printre obiectivele secţiei de istorie a societăţii se numără: Organizarea şi îndrumarea activităţii ştiinţifice (colectivă sau individuală) a membrilor săi (profesori şi învăţători, arhivişti, muzeişti etc.), în special în localităţile unde nu sint insti- tute de istorie sau şcoli superioare. Cunoaşterea şi aprofundarea cuceririlor ştiinţei istorice. Combaterea teoriilor burgheze retrograde şi antiştiinţifice. Ridicarea nivelului profesional ideologic al membrilor săi. îmbunătăţirea muncii didactice a profesorilor de istorie. Călăuziţi de aceste indicaţii statutare, cercetătorii din cadrul societăţii, !nsuşindu-şi ştiinţa marxist-leninistă, aduc o contribuţie preţioasă la dezvoltarea ştiinţei istorice, la educarea maselor în spiritul patriotismului socialist. Filialele Societăţii de ştiinţe istorice şi filologice au căutat să valorifice materialele locale prin comunicări, conferinţe, întocmirea diferitelor lucrări, inclusiv monografii de proporţii mai mari. Se cercetează probleme variate legate de istoria oraşului sau regiunii respective, de lupta poporului pentru libertate şi progres social, de viaţa culturală a localităţii etc. Pentru a ilustra această varietate a problemelor locale, vom trece în revistă numai cîteva dintre lucră- rile întocmite de filiale în ultimul an: Contribuţii privind scutelnicia tn Moldova, de Adrian Pricop,* Baia Mare in timpul stăpinirii romane, de Victor Ilieşu; Două procese pentru apărarea moşiei oraşului Tirgoviştea in secolul al XlX-lea, de R. Gio- glovanj « • www.dacoromamca.ro 136 VIAŢA ŞTIINŢIFICA i Vecinia la romtnii braşoveni, de Muşlea Candid; Morile de la Buzău, de Gheorghe Ceauşel; Contribuţii la cercetarea trecutului oraşului Buzău, de Ion Moldoveanul Din trecutul cultural al oraşului Bacău, de Florin Stănculescu; începuturile invăţămlntului public tn Focşani, de Gh. Untaru. Răscoala ţăranilor din 1907 a fost In centrul preocupărilor multor filiale ca: Botoşani, Bacău, Tlrgovişte, Piteşti, Craiova ş. a. Autorii lucrărilor despre 1907 (D. Munteanu, M. Gheor- ghiu, M. Georgescu, M. Iulian, A. Anghel), pe baza arhivelor locale, au adus contribuţii însem- nate la cunoaşterea luptelor eroice ale ţăranilor din regiunea respectivă. Luptele muncitoreşti au preocupat de asemenea pe mulţi membri ai filialelor. Astfel, s-au primit lucrările: Grevele de la 1907 din regiunea Baia Mare, de Leitncr Francisc; Grevele muncitoreşti din Botoşani, de D. Munteanu. tn prezent se redactează: Exploatarea muncitorilor de la uzinele Reşiţa şi Greva generată din 1920 la Ploeşti. Majoritatea lucrărilor expuse aici vor apare In publicaţiile societăţii. Merită subliniat faptul că tn vara anului 1955 s-a observat un moment de cotitură In activitatea societăţii; s-a trecut la tipărirea lucrărilor Întocmite de membrii filialelor. Publicarea lucrărilor a stimulat activitatea istoricilor şi a avut ca urmare înviorarea cercetărilor în numeroase oraşe. Primul volum (115 pag.), apărut In 1955, s-a intitulat: Comunicări şi articole de istorie, şi cuprinde lucrări semnate de acad. A. Oţetea, conf. univ. V. Maciu, conf. univ. Gh. Haupt, conf. univ. S. Vi&nu, Popescu Cilieni, Tr. Lungu, D. Berindei. ' Al doilea volum (350 pag.), apărut tn februarie 1956, se intitulează: Studii şi articole de istorie. Volumul cuprinde lucrări elaborate de acad. P. Constantinescu-Iaşi, acad. A. Oţetea, conf. univ. V. Maciu, conf. univ. V. Tudor, conf. univ. Gh. Maupt, conf.-univ. E. Campus, M. Guboglu, Gh. Untaru, F. R. Killyen, Antofie Radu, Dan Berindei, Th. Tripcea, Tr. Ionescu, G. Covaci, Gh. Ungureanu. Societatea a mai publicat la sfîrşitul anului 1955 şi începutul anului 1956 şi patru broşuri de istoric: 1. Realizările istoriografiei romine intre anii 1945—1955, de acad. P. Constantinescu-Iaşi. 2. Condiţiile interne ale proclamării independenţei Rominiei, de Vasile Maciu. 3. Boierii şi răscoala condusă de Tudor Vladimirescu, de Nichita Adăniloaie. 4. Contribuţii la istoricul vechii legătorii de cărţi din Transilvania, de Iulius Bieltz. In cuprinsul volumelor se intîlnesc colaboratori din diferitele oraşe ale ţării. Volumele reunesc munca arhiviştilor, a profesorilor din Inviţămlntul mediu, a tnuzeiştilor,| a profeso- rilor din învăţămintul superior şi a academicienilor. Publicaţiile acestea aduc in circulaţia ştiinţifică materiale în mare parte inedite. Socie- tatea şi autorii lucrărilor publicate aşteaptă opinia istoricilor din patria noastră pentru a-şi putea îndrepta in viitor eventualele erori şi spre a putea publica materialele variate şi interesante care corespund sarcinilor dezvoltării ştiinţei istorice. Munca societăţii a fost analizată în cadrul adunării generale din 29 ianuarie 1956, cînd, în faţa delegaţilor a 24 de filiale, a fost prezentată darea de seamă asupra activităţii pe ultimii doi ani. Cu această ocazie au fost trecute in revistă realizările, greutăţile şi lipsurile atît ale consiliului de conducere, cit şi ale membrilor diferitelor filiale. S-a arătat că legătura dintre conducere şi filiale s-a întărit, că îndrumarea şi controlul muncii au dat roade şi că Ministerul Invăţămîntului şi organele locale de partid au sprijinit munca filialelor. Arhivele şi muzeele locale au colaborat activ cu filialele. Discuţiile din cadrul adunării generale au demonstrat ce aport Însemnat la studierea istoriei patriei pot aduce membrii societăţii, în ciuda numeroaselor greutăţi pe care le mai au de lntîmpinat. www.dacoromanica.ro 3 VIAŢA ŞTIINŢIFICĂ 137 Principala greutate întâmpinată de membrii societăţii a fost lipsa timpului liber pentru cercetări ştiinţifice. S-a constatat că, deşi secţiile de învăţămlnt au primit dispoziţii de la minis- ter să degreveze de orice sarcini In afara catedrei pe unii profesori de istorie care fac lucrări de creaţie ştiinţifică, dispoziţia nu a fost peste tot respectată. Nu In toate locurile filialelor li se asigură condiţii materiale corespunzătoare. Unele filiale nu au incă un sediu fix, nu au posibilitatea de a multiplica materialele. Delegaţii au arătat că nu li se asigură suficiente posibilităţi pentru cercetarea materialelor de arhivă privind istoria contemporană. Majoritatea delegaţilor — participanţi la discuţii — au arătat că e absolut necesar ca societatea să fie Înzestrată cu un organ periodic. Ei au cerut să ia fiinţă cit mai curlnd «Revista de istorie * a societăţii, care să dirijeze, să publice şi să evidenţieze elementele cele mai de valoare din provincie. Adunarea a constatat apoi şi o serie de lipsuri ale consiliului de conducere, şi, In special, ale biroului. Astfel, unii membri ai biroului nu au vizitat şi Îndrumat toate filialele după planul fixat. O mai bună planificare a timpului ar fi lichidat această lipsă. înfiinţarea unei filiale la Deva (singura reşedinţă de regiune care n-are filială), deşi a fost trecută in plan, a fost mereu amlnată. Nu s-a răspuns totdeauna la timp cercetătorilor din diferitele colţuri ale ţării, la Întrebările ce le puneau in legătură cu cercetările lor;; iar o parte dintre autorii lucrărilor trimise nu au primit referate suficient de constructive. Nu toate cadrele capabile din provincie au fost antrenate !n muncă şi nu 8-a dat o atenţie deosebită contribuţiei cercetătorilor la îmbunătăţirea muncii de predare a istoriei in şcoală. Pe viitor, conducerea societăţii va trebui să facă totul pentru a lichida aceste lipsuri. Adunarea generală a aleş un nou consiliu de conducere, iar din cadrul consiliului s-a ăles noul birou — organul operativ de lucru. S-a fixat apoi un plan de muncă axat pe directivele tra- sate de Congresul al II-Iea al P.M.R. •k In zilele de 30 şi 31 ianuarie 1956 a avut loc prima Sesiune ştiinţifică a Societăţii de ştiinţe istorice şi filologice din R.P.R. Sesiunea a Însemnat o Încununare a muncii depuse pe tărim ştiinţific de membrii filialelor antrenaţi — într-0 bună parte — In adincirea problemelor impor- tante de istorie locală. In cadrul sesiunii au prezentat comunicări: prof. Bako Găza, dr. B. Capessius, Virgil Birău, C. Stoide, Dan Berindei, Covaci G. Titus Roşu, C. Speri, Ileana Petrescu şi Emil Bojoreanu. Multe dintre aceste comunicări 6int o mărturie că cercetătorii modeşti din provincie — datorită condiţiilor optime create dezvoltării ştiinţei de regimul democrat-popular — însu- şindu-şi materialismul dialectic şi istoric, au păşit pe un drum nou In cercetarea evenimen- telor istorice. Comunicările şi discuţiile purtate — pe marginea lor — au scos In evidenţă dragostea pe care membrii societăţii o au pentru munca de cercetare ştiinţifică şi dorinţa vie, fierbinte, de a adăuga, la tezaurul istoriei, noi lucrări. Astfel, in comunicarea sa, Bako Găza, pe baza unui studiu bine documentat asupra fazei de trecere a secuilor de Ia orinduirea gentilică, în destrămare, Ia relaţiile feudale, a demonstrat etapele şi modalităţile constituirii unei « aristocraţii • secuieşti In sec. XIII-XIV, prin aservirea progresivă a majorităţii populaţiei. B. Capessius a tratat o problemă nouă, aduntnd date inedite asupra felului cum priveau umaniştii vremii răscoala lui Gh. Doja. Lucrarea lui Virgil Birău reprezintă o contribuţie la cunoaşterea vieţii muncitorilor minieri din veacul al XVIII-lea. C. Stoide ridică o problemă interesantă, aceea a organizării şi dreptu- rilor ţăranilor de pe pămîntul aşa-zis « crăiesc o. Autorul urmăreşte atribuţiile diferiţilor dregă- tori, prin care magistratul Braşovului îşi exercita autoritatea asupra locuitorilor din » pose- siunile » oraşului. Unele probleme ridicate în comunicare, ca, de pildă, raporturile juridice dintre magistratul Braşovului şi satele romîneşti — considerate ca posesiuni — sau relaţiile dintre dregători şi locuitori au fost tratate mai mult descriptiv — fără a fi suficient clari- flcatc www.dacoromanica.ro 138 VIAŢA ŞTIINŢIFICĂ 4 Covaci G. a adus date noi asupra structurii breslelor din Zalău, a pătrunderii capi- talului câmătăresc, a răspîndirii meseriilor la sate şi a vieţii de mizerie ce o duceau calfele şi ucenicii. Vii discuţii a trezit Comunicarea lui Dan Berindei, despre istoricul Bucureştiului între 1774 şi 1821. Reliefînd că lucrarea este interesantă, participanţii la discuţii au criticat-o pentru faptul că a pus pe primul plan dezvoltarea arhitectonică a oraşului şi a neglijat dezvol- tarea forţelor de producţie. Titus Roşu a prezentat o Comunicare despre enciclica papală împotriva carbonarilor, din care rezultă că papa Pius al VlI-lea alături de habsburgi urmărea pe toate căile înăbu- şirea tuturor mişcărilor revoluţionare implicit a mişcării lui Tudor, al cărui ecou pătrun- sese destul de puternic şi în Transilvania. Pentru a contrabalansa spiritul de răscoală şi a potoli pe ţărani, administraţia habsburgică ia o serie de măsuri severe. în sprijinul măsurilor habsburgice în septembrie 1821 e dată enciclica papală prin care atît revoluţionarii, cît şi simpatizanţii acestora erau stigmatizaţi şi afurisiţi de biserică. în cursul discuţiilor s-a arătat că Titus Roşu nu a dat documentului o interpretare aprofundată pentru a reliefa politica reacţionară a papalităţii. Pe baza materialelor de arhivă, C. Speri a scos în relief mecanismul electoral de clasă impus locuitorilor în preajma Unirii. A arătat că sistemul electoral prin delegaţi era pe de o parte o frînă pusă în faţa clăcaşilor ce trebuiau să-şi spună cuvîntul, iar pe de altă parte urmărea să împiedice victoria unioniştilor. Ileana Petrescu, pe baza unor documente inedite, a adus o contribuţie serioasă la cu- noaşterea Vieţii muncitorilor din industria minieră a Olteniei, între 1902 şi 1932. Atît comunicările cît şi dezbaterile sesiunii au arătat ce perspective largi se deschid ştiinţei noastre istorice prin antrenarea în munca ştiinţifică a tuturor cadrelor capabile de creaţie din cele mai îndepărtate regiuni. Dar, totodată, sesiunea a scos la iveală şi faptul că dacă aceste cadre ar fi fost suficient de îndrumate, ar fi dat un randament şi mai mare. Din punct de vedere organizatoric, sesiunea a avut multe deficienţe. Circulara prin care filialele erau înştiinţate că va avea loc această sesiune — şi în consecinţă erau invitate să întocmească şi să prezinte lucrări — a fost trimisă filialelor abia în septembrie 1955, deci numai cu patru luni înainte. îndrumări speciale în alegerea subiectelor nu s-au dat filialelor în acest sens, rămînînd valabile îndrumările generale date mai înainte referitoare la planu- rile de lucru. Fiind şi timpul prea scurt, unele filiale au definitivat şi trimis lucrările pe care le aveau în plan pentru 1955, altele au elaborat lucrări noi. Pe drept cuvînt s-a criticat faptul că la sesiune au fost prea puţine lucrări de istorie contemporană. De altfel, în publicaţiile Societăţii de ştiinţe istorice şi filologice, din 24 de lucrări numai patru privesc perioada 1917— 1955. Faptul că în tutele locuri membrii societăţii întîmpină greutăţi în cercetarea materialului de arhivă, nu justifică decît parţial slaba preocupare pentru problemele istoriei contemporane. în numeroase oraşe din ţară — fără a mai vorbi de centrele în care există institute ale Academiei — se află arhive conţinînd materiale extrem de interesante în legătură cu istoria contemporană. O preocupare mai susţinută în această direcţie ar fi asigurat o participare mai activă a membrilor societăţii la studierea istoriei contemporane. La sesiune s-a criticat de ase- menea faptul că unele lucrări oglindeau o insuficientă orientare şi metodă. Comunicările au adus materiale noi, inedite, dar uneori autorul s-a împotmolit în bogăţia materialului faptic, neajun- gînd la clarificarea problemelor ridicate. E necesar ca pe viitor conducerea societăţii să îndrume pe membrii săi, mai mult ca pînă acum, spre cercetarea problemelor de istorie modernă şi contemporană, să îndrume pe autori pentru a întocmi lucrări ştiinţifice de un înalt nivel ideologic. S-a realizat un pas înainte în munca de cercetare ştiinţifică a membrilor societăţii, dato- rită condiţiilor optime create de partid şi guvern, dar e nevoie de noi eforturi, pentru folo- sirea posibilităţilor create. Pentru stimularea cercetărilor locale, este necesar să apară o revistă www.dacoromamca.ro 5 VIAŢA ŞTIINŢIFIC* 139 de istorie a societăţii, care să sudeze legătura dintre filiale şi centru şi să constituie un stimu- lent şi prilejul unui schimb de experienţă pentru diversele filiale. Revista ar putea contribui la rezolvarea unor probleme ce se pun in cursul procesului de învăţămint, ar contribui prin îndrumările date la îmbunătăţirea metodei de predare a istoriei în şcoală. Cel de-al II-lea Congres al Partidului Muncitoresc Romîn a trasat istoricilor sarcina măreaţă de a alcătui o istorie a Romîniei care să sintetizeze, de pe poziţiile învăţăturii marxist-leniniste, tot ce s-a realizat la noi pe tărîmul ştiinţei istorice. Cercetările membrilor societăţii servesc şi trebuie să servească alcătuirii acestei mari lucrări de sinteză. în acest sens numai o colaborare strînsă între cercetătorii de toate gradele poate da roadele cele mai bune, poate face faţă sarcinilor trasate istoricilor de Congresul al II-lea al Partidului Muncitoresc Romîn. N. ADÂNILOAJB www.dacoromanica.ro www.dacoromanica.ro STUDII Revistă de istorie Anul IX, nr. 2-3, 1956 ACTIVITATEA SECŢIEI DE ISTORIE MEDIE A INSTITULUI DE ISTORIE AL ACADEMIEI R.P.R. IN CURSUL ANULUI 1955 Structura şi orientarea planului de cercetări ştiinţifice al Secţiei de istorie medie pe anul 1955 au oglindit îndeosebi preocuparea de a se întări munca de prelucrare a materialului documentar, publicat pînă în prezent, prin alcătuirea unor lucrări de interpretare, prin studii şi cercetări monografice cu privire la istoria dezvoltării feudalismului pe teritoriul R.P.R. Raportul dintre munca colectivelor cărora li 8-au încredinţat lucrări de interpretare a materia- lului şi cele care se ocupă de culegerea izvoarelor s-a îmbunătăţit simţitor faţă de anul precedent, In sensul creşterii numărului colectivelor şi cadrelor care se ocupă cu teme de interpretare. Din cele opt probleme înscrise în plan, patru sînt studii monografice, iar patru culegeri de izvoare. Ocuparea încă a unei însemnate părţi din plan cu culegerea de izvoare şi crearea unor instrumente de lucru necesare muncii de interpretare este justificată prin moştenirea destul de grea lăsată de istoriografia burgheză. Culegerea şi publicarea critică a izvoarelor, ca şi alcătuirea altor instrumente de lucru, s-au făcut în cursul anului 1955 şi se vor face şi în viitor, însă numai în funcţie de prelucrările interpretative, devenite obiectiv principal al secţiei. Secţia a obţinut importante realizări atît în direcţia elaborării lucrărilor de interpretare, cît şi în aceea a culegerii de izvoare. Totuşi, eforturile secţiei fiind îndreptate mai ales asupra studierii.şi elaborării unor lucrări din istoria feudalismului romînesc s-au realizat succese însem- nate mai ales în această direcţie. Astfel, s-au trimis Editurii Academiei R.P.R. spre publicare două volume din culegerea Studii ji referate de istorie medie, cuprinzînd 16 articole şi 15 referate, Intr-un total de 1680 pagini dactilografiate. Ele reprezintă activitatea — mai ales individuală — a membrilor secţiei, dar şi a unor istorici medievişti dela Institutul de istorie din Cluj. Studiile sînt orientate în direc- ţia lămuririi unor probleme ignorate, puţin cercetate sau fals prezentate de către istoriografia romînă burgheză. Ele îmbrăţişează veacurile XIV-XVIII şi se ocupă cu teme de istorie a produ- cătorilor de bunuri materiale, de istoria producţiei, de istoria poporului. Un interes deosebit îl prezintă studiile care se ocupă: de lupta poporului împotriva jugului otoman (Rezultatul luptei condusă de Vlad Ţepeş împotriva turcilor, de Barbu T. Cîm- pina; Campania din 1538 ji instaurarea dominaţiei otomane în Moldova, de Eugen Stănescu; Haraciul Ţării Romîneşti şi al Moldovei (sec. XV-XIX), de Mihail Bcrza); studii de istoria relaţiilor romîno-ruse (Consideraţii asupra caracterului activităţii administraţiei ruse în ţările romine (1769 — 1774), de Sandu Vianu; Ştiri privitoare la istoria ţărilor romîne în cronicele ucrainene, de Mihail Dan — Cluj); de istoria producţiei (Ştiri in legătură cu exploatarea sării în Ţara Romînească pînă in veacul al XVIII-lea, de Aurora Ilieş; Ştiri despre o sticlărie in ţinutul Romanului la sfirfitul secolului al XVIII-lea, de Constantin Şerban); studii privitoare la producţia de mărfuri (Schimbul de mărfu^jyyş^ f*n Pr*ma jumătate a veacului 142 VIATA ŞTIINŢIFICA 2 al XVI-lea, de Radu Manolescu); studii de fiscalitate (Despre modul de impunere şi percepere a birului (1500—1632), de D. Mioc; Veniturile vistieriei lui Constantin Brîncoveanu după con- dica vistieriei, de H. Chircă); de istoria ţăranilor şi a luptei lor Împotriva exploatării feudale (Dreptul de strămutare al ţăranilor în ţările romîne (pînă la mijlocul secolului al XVII-lea), de P. P. Panaitescu; Mişcări ţărăneşti prilejuite de intrarea lui JvHbai Viteazul în Transilvania, de Ştefan Pascu —Cluj; Contribuţii noi cu privire la răscoala populară din 1514, de E. Gliick, G. Kovâch şi E. Dorner— Arad), precum şi altele, de organizare a aparatului de stat feudal, de istoria culturii etc. Tot în cursul anului 1955 a fost încheiată lucrarea colectivă Justiţia feudală în ţările romîne în sec. XIV—XVII, de V. Costăchel, D. Arion, A. Cazacu şi A. Sava; ea urmează să fie supusă discuţiei secţiei şi consiliului ştiinţific în cursul anului 1956, înainte de a se trimite la tipar. Pe aceeaşi linie, a interpretării materialului documentar strins în cadrul secţiei, s-a început cercetarea unui număr de alte patru lucrări, de proporţii mai întinse, prevăzute a se continua şi în anii următori. Ele sînt: 1) Producţia de mărfuri în Moldova şi Ţara Rominească pînă la sfîr- şitul sec. XVII', 2) Despre renta feudală în Moldova şi Ţara Rominească în veacurile XIV—XVIIt 3) Obştea agrară in Moldova şi Ţara Rominească pînă în veacul al XVII-lea şi 4) Despre organi- zarea statului feudal Moldova şi Ţara Rominească in veacul al XVII-lea. întru cît cei care lucrează la aceste probleme au lucrat în cursul anului 1955, conform planului, şi la publicarea izvoarelor, pînă în prezent s-au realizat doar culegeri de material referitor la teme şi prelucrări parţiale ale lui. în afară de aceasta, pentru lucrările Congresului internaţional al ştiinţelor istorice de la Roma, Secţia de istorie medie a elaborat două studii publicate în volumul istoricilor romîni trimis la acest congres. Ele sînt: Le problime de l’apparition des itats fiodaux roumains, de Barbu T. Cîmpina şi Un temoignage inconnu sur le rayonnement irasmien dans l’entourage immidiat de Franţois I, de Maria Holban. Cu prilejul Sesiunii generale a Academiei din 27 iunie — 4 iulie 1955, secţia a participat cu zece comunicări, din care parte se publică în volumele de Studii şi referate de istorie medie, mai sus amintite. Cercetătorii secţiei, în special cei mai tineri, au acordat atenţia cuvenită şi activităţii de răspîndire şi popularizare a ştiinţei istorice, printr-o serie de articole de istorie medievală romi- nească, publicate în < TI nărui leninist », « Scînteia tineretului», < Flacăra», < Almanahul ţărani- lor » etc. De asemenea, secţia a ajutat revista «Studii» prin alcătuirea unui număr însemnat de referate de specialitate, referitoare la articolele trimise spre publicare. Unii dintre cercetătorii secţiei au colaborat de asemenea, prin controlul unor termeni de istorie medie la alcătuirea dicţionarului limbii romîne; alţii au scris articole scurte de istorie rominească şi informaţii pentru enciclopediile maghiară şi slovacă. La celălalt mare capitol al activităţii secţiei, de continuare a lucrărilor de culegere şi publi- care a izvoarelor istoriei patriei, s-a desfăşurat de asemenea o muncă intensă şi rodnică. Lucră- rile de acest gen se găsesc Intr-o etapă destul de înaintată, aşa îneît, într-un viitor apropiat, cadrele secţiei, reţinute pentru această muncă, vor putea trece la lucrările de interpretare. Pentru colecţia Documente privind istoria Rominiei s-au pregătit pentru tipar şapte volume, cuprinzînd circa 6 500 documente. Au fost trimise la tipar două volume de indici ai colecţiei Documente privind istoria Rominiei (Indici de locuri, Ţara Rominească sec. XIII-XVI, şi Indici de persoane, Ţara Rominească, aceeaşi perioadă). S-a pregătit o ediţie critică a cronicii Istoria Ţării Romîneşti şi un volum de Cronici greco- romîne in veacurile XVI— XVII, care urmează a fi trimise la tipar în cursul anului 1956. în ceea ce priveşte alcătuirea Repertoriului de cronici pe teritoriul R.P.R., ca şi alcă- tuirea colecţiei de Inscripţii medievale de pe teritoriul R.P.R., ele sînt în întîrziere faţă de plan. www.dacaromanicaj'o 3 VIATA ŞTIINŢIFICĂ 143 S-a continuat munca de strîngere a materialului privitor la tema Călători străini tn ţările romine tn veacurile XIV-XVII. Din cauza descoperirii unor noi relatări de călătorii, ca şi a reducerii membrilor colectivului, prin trecerea lor la alte secţii şi colective, planul pe 1955 nu a fost îndeplinit. Tema continuă şi în anul 1956. Viaţa şi munca secţiei s-au desfăşurat şi în cadrul şedinţelor pe colective şi pe secţie. Secţia a ţinut trei şedinţe de comunicări şi numeroase şedinţe de organizare şi analiză a muncii. Comunicările ţinute în secţie în cursul anului 1955 şi discuţiile pe marginea lor, ca nivel ştiinţific şi orientare ideologică, se ridică mult peste cel al celor ţinute în anii precedenţi. La aceasta a contribuit desigur şi metoda nouă pe care secţia a adoptat-o la începutul anului. Textul comunicărilor, care sînt mult mai întinse decît erau mai înainte, de 50 pînă la 150 de pagini, stă la dispoziţia membrilor secţiei, pentru a lua cunoştinţă de el şi a-şi face observaţiile, cu cîteva săptămîni înainte de data şedinţei. La şedinţă se citeşte doar un scurt rezumat al comuni- cării, urmat de citirea a două coreferate, alcătuite de doi din cei mai buni specialişti ai secţiei în problema tratată şi apoi de discuţii. Lupta de opinii care se desfăşoară în cadrul acestor şedinţe face ca autorii comunicărilor să primească un real ajutor din partea întregii secţii în îmbunătăţirea lucrărilor lor. în măsura în care în munca unor colective se simţea nevoia unui ajutor al întregii secţii, s-au folosit metode variate de organizare şi conducere a muncii lor. Astfel, în legătură cu activi- tatea colectivelor de « Indici » şi mai ales de < Cronici şi Inscripţii», au fost convocate în lunile mai, iulie şi noiembrie şedinţe-sesiuni, de cîte trei-patru după-amieze în şir, cu participarea celor mai buni specialişti din secţie şi chiar dinafară. Referate speciale, care cuprindeau stadiul lucrărilor, rezolvarea principalelor greutăţi ca şi problemele nou ivite, au fost elaborate şi dis- tribuite participanţilor la şedinţe cu mai multe zile înainte. Dezbaterile largi şi multilaterale, schimbul liber de opinii, au dus la încheieri care au îndreptat situaţia existentă în acele colective. Munca tinerelor cadre a fost în cursul anului 1955, în general mulţumitoare. După ce au trecut prin munca de la colectivele de publicare a izvoarelor (documente, cronici} sau a alcătuirii unor instrumente de lucru (indici), tinerii au trecut la munca de inter- pretare. * Dacă munca Secţiei de istorie medie pe anul 1955 poate fi apreciată, în general, ca pozitivă, date fiind însemnatele realizări de care s-a vorbit, aceasta nu înseamnă că ţiu au existat şi nu mai continuă să existe multe lipsuri. Unele din ele au fost îndreptate sau înlăturate pe parcurs, în procesul muncii, altele urmează să fie înlăturate în viitor. Cauza principală a lipsurilor o constituie insuficienta însuşire a teoriei marxist-leniniste de către cadrele secţiei şi mai ales nepriceperea de a o aplica în mod creator, în studiile lor, la realitatea istorică concretă din ţara noastră. Au fost cazuri, şi în 1955, ca şi în anii precedenţi, în care unii cercetători, din teamă de a nu fi criticaţi că nu aplică în lucrările lor metodologia marxist-lcninistă, introduceau în lucrare un citat două din clasici, citate care deseori nu aveau nici un fel de legătură cu problema tratată. Alteori, se citau argumente ale unor istorici marxişti, sovietici sau din ţările de democraţie populară, pentru probleme care nu-şi găseau corespondenţă în situaţiile de la noi şi pe care le prezentau în studiile lor cercetătorii noştri. Scurta viaţă din 1955 a « Cercului metodologic » al secţiei, creat special pentru ridicarea nivelului de pregătire marxist-leninistă a cercetătorilor şi a nivelului lor ştiinţific, arată o grijă insuficientă a conducerii secţiei şi o delăsare a membrilor ei în această problemă atît de impor- tantă, a asimilării temeinice a marxism-lcninismului, legată indestructibil de progresul tinerei noastre ştiinţe istorice. Din slăbiciunea muncii teoretice, din insuficienta atenţie acordată problemelor cu caracter - principial teoretic au decurs în Secţia de istorie medie, ca de altfel în întregul institut, o serie de alte lipsuri ca: teama unor^i^j^l^ţ^ţţţţ|yjj||j^0|ţ^,^e^yerpretare, tendinţa accentuată 144 VIATA ŞTIINŢIFICA 4 a majorităţii cadrelor spre culegere şi editare de izvoare, militarea exagerata pentru crearea unor noi şi noi instrumente de lucru, prea mare importanţă acordată faptelor, combaterea insu- ficientă şi superficială a istoriografiei burgheze, insuficientă atenţie acordată moştenirii ştiinţi- fice istorice şi istoricilor progresişti din trecut etc. etc. In cursul anului 1955 In secţie a continuat să existe o nejustă repartizare a cadrelor. Astfel, la colectivele de « Documente * şi « Inscripţii » au lucrat cercetători complet necunoscători sau foarte slab cunoscători al paleografiei chirilice, slave sau greceşti. în acelaşi timp, specia- lişti ai acestor discipline auxiliare istoriei lucrau în alte colective, la care paleografia nu era neapărat necesară. Necunoaşterea, în special de către cadrele tinere, a unor limbi străine, de circulaţie mon- dială, necunoaşterea îndeosebi a limbii ruse de către majoritatea cercetătorilor din secţie, fac ca uneori lucrările să sufere de lipsă de informaţie, să aibă o bibliografie incompletă. O frină serioasă în buna desfăşurare a muncii secţiei a fost şi aplicarea normei timp în locul normei lucru. Este necesar ca în viitor să se organizeze dezbateri largi, temeinice şi în jurul unor pro- bleme teoretice importante, a elaborării unor probleme de bază ale istoriei, probleme asupra cărora nu toţi istoricii au căzut de acord. Este imperios necesar ca la aceste dezbateri lupta de opinii să se desfăşoare liber, în discuţii creatoare, într-o atmosferă academică, neînveninată de resentimente personale, de răfuieli cu cei care slnt de altă părere. ★ Cu toate aceste lipsuri, Secţia de istorie medie a Institutului de istorie a avut, în 1955, o sumă de realizări de seamă în studierea unor probleme esenţiale ale feudalismului romînesc. Bazîndu-se pe aceste rezultate bune, secţia nu trebuie să se autoliniştească, ci să meargă înainte, cu perseverenţă şi cu curaj, în rezolvarea sarcinilor, mai grele, dar cu mult mai importante, care îi stau în cale. Congresul al II-lea al Partidului Muncitoresc Romîn a marcat clar sarcinile şi programul de muncă al istoricilor din R.P.R. Sarcina cea mai însemnată este elaborarea unei «istorii a Romîniei, care să sintetizeze de pe poziţiile învăţăturii marxist-leniniste, tot ce s-a realizat la noi pe tăiîmul ştiinţei istorice şi să însemne un pas înainte în dezvoltarea acestei ştiinţe, îndeosebi în soluţionarea unor probleme de bază ale istoriei noastre — probleme ale procesului de formare a poporului romîn, ale istoriei contemporane, ale periodizării istoriei». Din această sarcină centrală şi de mare răspundere decurg implicit sarcinile istoricilor medievişti din R.P.R. şi deci şi ale secţiei noastre. D. MIOC www.dacoromanica.ro TEMATICA REVISTEI «STUDII» PE ANII 1956—1957* Probleme generale 1. Periodizarea istoriei R.P.R. 2. Analiza cursurilor universitare de istorie. 3. Probleme ale istoriografiei romîne şi de peste hotare. Istorie medie 1. Problemele formării poporului romîn şi a limbii romîne. 2. Dezvoltarea forţelor de producţie în feudalism. .3. Formarea orînduirii feudale şi a statelor feudale pe teritoriul R.P.R. 4. Producţia de mărfuri în feudalism pe teritoriul R.P.R. 5. Instituţiile feudale pe teritoriul R.P.R. 6. Frămîntări social-politice în ţările romîne în epoca feudală. 7. Momente de seamă din lupta ţărilor romîne pentru independenţă. 8. Rolul lui Iancu de Hunedoara în mobilizarea maselor populare împotriva turcilor 9. Descompunerea feudalismului pe teritoriul R.P.R. 10. Cultura feudală în ţările romîne. 11. Relaţiile ţărilor romîne cu ţările vecine în evul mediu. Istorie modernă 1. Formarea naţiunii burgheze romîne. 2. Caracterul revoluţiei din 1848 în ţările romîne. 3. Dezvoltarea capitalismului în Romînia în secolul al XlX-Iea; dezvoltarea industriei şi revoluţia industrială; pătrunderea relaţiilor capitaliste în agricultură. 4. Reforme politice şi social-economice în Romîniaîn a doua jumătate a veacului al XlX-lea 5. Aservirea Romîniei de către capitalul străin. 6. Mişcări democratice, republicane, revoluţionare în Romînia în a doua jumătate a veacului al XlX-lea. 7. Lupta de eliberare naţională în Transilvania; lupta democratică şi revoluţionară comună a poporului romîn şi a minorităţilor naţionale. * Cititorii revistei noastre sînt rugaţi să comunice redacţiei observaţiile lor cu privire la tematică şi să colaboreze cu articole privind temele propuse. Precizăm că pentru fiecare temă se pot face mai multe roblemei. 10 _ c. 543 146 VIAŢA ŞTIINŢIFICA 2 8. Apariţia şi dezvoltarea mişcării muncitoreşti. 9. Mişcări ţărăneşti în a doua jumătate a veacului al XlX-lea şi începutul veacului al XX-lea. 10. Despre partidele politice burghezo-moşiereşti (formarea şi evoluţia « coaliţiei mon- struoase *). 11. Despre trecerea Romîniei din faza premonopolistă a capitalismului la imperialism. 12. Situaţia clasei muncitoare şi a ţărănimii în perioada imperialismului. 13. Romînia în timpul războaielor balcanice şi al primului război mondial. 14. Din istoria gîndirii social-politice înaintate. 15. Din istoria instituţiilor culturale şi ştiinţifice. 16. Legăturile istorice dintre ţara noastră şi Rusia în secolul al XlX-lea şi începutul secolului al XX-lea. 17. Legăturile istorice cu ţările vecine. Istorie contemporan& 1. Despre influenţa Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie în Romînia. 2. Mişcarea revoluţionară din 1918— 1919 în Transilvania. 3. Lupta mişcării muncitoreşti din Romînia împotriva intervenţiei contra Ungariei Sovietice. 4. Din lupta P.C.R. între cele două războaie mondiale. 5. Forme monopoliste în economia romînească între cele două războaie mondiale. Creerea capitalului monopolist. 6. Aspecte ale aservirii Romîniei de către puterile imperialiste. 7. Baza de clasă şi politica antipopulară a diferitelor partide burghezo-moşiereşti. 8. Politica de fascizare a Romîniei între cele două războaie mondiale. 9. Politica externă antipopulară a guvernelor burghezo-moşiereşti. 10. Voluntarii romîni din Spania în lupta contra fascismului. 11. Despre insurecţia armată populară de la 23 August 1944. 12. Participarea Romîniei la războiul antihitlerist. 13. Etapele revoluţiei populare în Romînia. 14. Apariţia germenilor puterii populare între 23 August 1944— 6 Martie 1945. 15. Politica externă a R.P.R. 16. Construirea socialismului în R.P.R. (în industrie, agricultură, întărirea statului democrat popular). 17. Revoluţia populară în ţările democrat-popularc. www.dacoromanica.ro STUDII Revistă de istorie Anul IX, nr. 2—3 1956 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI DIN ACTIVITATEA ISTORICILOR PROGRESIŞTI ITALIENI (1944—1955) Ştiinţa istorică progresistă in frunte cu cea sovietică a arătat în ultimii ani un interes crescînd faţă de realizările istoricilor progresişti italieni. Interesul arătat de aceştia din urmă originilor mişcării muncitoreşti, luptelor ţărănimii luptei clasei muncitoare în alianţă cu ţărănimea muncitoare împotriva statului burghez şi apoi împotriva fascismului, s-a concre- tizat într-o serie de monografii, articole în reviste de specialitate cu caracter progresist. Pentru a putea înţelege noutatea şi importanţa direcţiei pozitive pe care au luat-o o parte din istoricii italieni, trebuie să ne punem întrebarea: ce a fost în trecut ştiinţa istorică italiană şi cu ce se deosebeşte ea de noua direcţie ? După proclamarea unităţii Italiei, uriaşul material din arhive, care din cauza fărîmiţării politice nu a putut fi valorificat pînă atunci, a fost prelucrat şi consecinţa a fost apariţia a numeroase monografii. Tratarea materialului a luat diferite aspecte: curentul naţional-monar- hist făcea apologia casei de Savoia, a imperialismului. El a dispărut la sfîrşitul celui de-al doilea război mondial, o dată cu monarhia. Şcoala aşa-numită economico-juridică, asupra căreia nu a fost străină influenţa curentului socialist de la sfîrşitul veacului al XlX-lea, a dat lucrări de valoare şi monografiile lui G. Volpe, R. Caggese, G. Salvemini care şi-au. păstrat valoarea lor pînă astăzi. Dar ele erau dedicate în special studiului evului mediu italian Curentul predominant în istoriografia italiană de la 1900 pînă la cel de-al doilea război mondial a fost curentul liberal idealist reprezentat de Benedetto Croce. Activitatea lui B, Croce a contribuit într-o anumită măsură la promovarea culturii laice. Dar fie că era vorba de studiul istoriei medievale sau al celei moderne, accentul cădea în primul rînd asupra aşa- numitei istorii etico-politice şi numai pe plan secundar se studiau ceilalţi factori. Istoria era un teren pe care se desfăşurau în primul rînd, cu precădere, activităţile spiritului. După război, acest curent a intrat într-o criză ce durează şi în prezent. Ultimul curent despre care se poate spune că a reprezentat un regres faţă de realizările anterioare, prin pseudoteoriile cu care caută să-şi justifice agresivitatea, a fost istoriografia fascistă. în ceea ce priveşte epoca cercetată, toate aceste curente au studiat cu precădere istoria evului mediu. Epoca modernă a fost puţin studiată, iar cea contemporană în relaţii cu monarhia de Savoia şi cu fascismul. După cel de-al doilea război mondial, s-a pus în istoriografia italiană şi mai acut, din cauzs dezastrului provocat de fascism, problema originilor statului modern italian. Clasa muncitoare care a adus up aport însemnat în lupta de eliberare a căpătat o greutate din ce în ce mai mare în viaţa naţiunii. O serie de istorici care au cercetat proble- mele de istorie de pe poziţiile materialismului istoric au simţit nevoia să explice care sînt adevăratele cauze care au dus la un tip anumit de societate în Italia. Aceasta a dus în mod necesar la studiul mişcării maselor, la studiul naşterii mişcării muncitoreşti şi a socialismului, precum şi a altor probleme în legătură cu istoria Risorgimentului. De asemenea, o serie de istorici democraţi antrenaţi de aceste schimbări au dat şi ei o mai mare atenţie proble- melor de istorie modernă a Italiei, îmbogăţind temele prin studii valoroase. într-un articol publicat în « Rinascita » din decembrie 1953, Enzo Santarelli a arătat care sînt realizările în domeniul acesta şi a accentuat necesitatea studierii istoriei mişcării muncitoreşti în Italia. Printre altele spune: « Mişcarea muncitorească actuală îşi pune problema de a elabora istoria naţională populară a Italiei contemporane. Datorită iniţiativei ei culturale şi politice, se poate constata astăzi că monopolul studiilor burgheze de istorie locală şi naţio- 148 istoriografii:, recenzii, prezentări 2 nală a fost Infrint, că ideologia tipică conservatoare a istoriei etico-politice a fost definitiv depăşită şi că se deschid noi şi sigure perspective pentru istoriografia care se inspiră din * tendinţele şi necesităţile clasei muncitoare *. în 1949 a Început să apară la Milano o revistă dedicată istoriei mişcării muncitoreşti şi ţărăneşti. Începînd din ianuarie 1952, revista « Movimento Operaio » apare în editura biblio- tecii « Giangiacomo Fcltrinelli » din Milano, astfel numită după numele fondatorului. Biblio- teca a devenit In clţiva ani un centru important de studiu al mişcării muncitoreşti italiene şi internaţionale. Biblioteca cuprinde cinci secţii: italiană şi spaniolă, rusă, franceză şi elve- ţiană, germană şi austriacă, engleză şi americană. Pe lingă bibliotecă funcţionează o arhivă şi o secţie de microfilme. Biblioteca acordă o mare atenţie documentării bibliografice cu privire la mişcarea muncitorească, socialistă şi ţărănească. Un mare număr de cercetători tineri lucrează actualmente pe de o parte la alcătuirea bibliografiei presei din Risorgimento de la proclamarea regatului plnă la legile excepţionale ale fascismului (sînt gata primele volume privind Forli, Florenţa etc.), pe de altă parte la diferite studii privind mişcarea muncitorească şi cea a ţăranilor. De asemenea, in urma iniţiativei bibliotecii, a avut loc la Roma la' sfîrşitul lunii decem- brie 1953 un congres la care au luat parte, alături de specialişti şi de colaboratorii revistei « Movimento Operaio *, oameni politici şi activişti sindicali. Scopul congresului a fost acela de a-şi concentra toată atenţia asupra problemei informării unor cercuri cit mai largi cu privire la lupta ţăranilor din Italia. Revista « Movimento Operaio * acordă multă atenţie primei perioade a mişcării munci- toreşti din Italia, luptei adepţilor lui Mazzini şi Bakunin pentru a ciştiga influenţă asupra clasei muncitoare, pătrunderii marxismului în Italia, cit şi problemelor legate de mişcările ţărăneşti. în numărul 11 din 1954 al revistei « Voprosl Istorii», cercetătoarea sovietică-I. V. Grigorievna face o amplă analiză a tematicii revistei pe clţiva ani*. La Roma s-a Înfiinţat » Fundaţia Gramsci » cu intenţia de a promova studiile cu privire la Gramsci şi la temele lucrărilor lui. La Milano s-a creat * l’Archivio del P.S.D. e del Movimento Operaio». La Granarolo Faentino, Luigi dai Pane a organizat un muzeu dedicat lui Antonio Labriola care cuprinde manuscrisele, cărţile şi obiectele ce au aparţinut maestrului. Din iniţiativa unui institut « Istituto per lo studio della storia del socialismo e del movimento operaio italiano» (opera G. E. Modigliani) s-a constituit un centru bibliografic la Tqrino. Un număr de reviste progresiste contribuie şi ele la răsplndirea şi aprofundarea proble- melor de istorie legate fie de istoria generală a ţării, fie de istoria provincială. Reviste ca < Emilia • sau « Cronache meridionali » reflectă preocupările de istorie provincială a unor regiuni, In special sudul Italiei, care se bucură din cauza situaţiei economice speciale de toată atenţia din partea partidelor progresiste. Un loc special în reconsiderarea problemelor de istorie modernă şi contemporana 11 ocupă revista « Societă * apărută in 1946. Avind o Înaltă ţinută ştiinţifică, ea acordă problemelor de cultură italiană de pe poziţia materialismului istoric toată atenţia, stimullnd In acelaşi timp prin concursuri şi o cit mai largă tematică pe colaboratori la o nouă interpretare a culturii italiene. O revistă de popularizare — printre altele şi a isto- riei [taliei — este revista « II calendario del popolo ». Asociaţia Italia-U.R.S.S. editează revista < Rcssegna Sovietica • in care se găsesc deseori şi articole ale istoricilor sovietici traduse In italiana. De asemenea unele reviste burgheze au acordat In ultimii ani o atenţie tot mai mare problemelor de istorie modernă şi contemporană. Faptul că printre colaboratorii acestor reviste scriu şi comunişti arată schimbarea de concepţii ce a avut loc In urma celui de-al doilea război mondial în lumea intelectualilor italieni. Cazul revistei < Belfagor » este semni- ficativ. înfiinţată în 1946 de cunoscutul critic literar Luigi Russo, ea şi-a lărgit cu timpul preocupările şi a devenit o revistă în care problemele de literatură alternează cu cele de istorie. însuşi Luigi Russo, crocian prin formaţie, a început de vreo cîţiva ani să acorde o mai mare atenţie, în explicaţia precisului formării operelor de literatură, momentului în care ele au apărut. Cu alte cuvinte, nu se mai pune atât aceertul pe caracterul formal al operei, cît mai ales pe factorii din cadrul societăţii, care au contribuit ca literatura să ia cutare sau cutare direcţie. în 1948, din iniţiativă democrată, s-a înfiinţat la Milano editura « Universale Econo- mica ». După cum arată titlul, scopul ei este de a edita diferite lucrări de literatură şi lucrări clasice în domeniul istoriei, la un preţ accesibil marii mase de cititori. Faptul că se adresează masei nu scade nimic din valoarea ei ştiinţifică, fiecare volum fiind încredinţat spre editare 1 1 Enzo Santarelli, Per una storia (estr. dogii Studi in onore di Gino Luzzatto), Milano, 1950, p. 126—148. I Domenico Demarco. Pio IX e la rivoluzione romana del 1848 (Modena Soc. Tip. Modenese), 1947, 152 p; Il tramonto dello Stato Pontificio e il pontificato di Gr-.gorio XVI, Torino, Einaudi, 1948, 304 p; I rtvoluzionari del 1843—1849 nello Stato Pontificio în Rasegna storica del Risorgimento, 1947, fasc. II; Una rivoluzione. sociale: la republica romana nel 1849, Napoli, Fiorentino, 1944, 373 p. 4 Domenico Demarco, Le rivoluzioni italiane del 1848, în « Societă », iunie 1949, p. 181—219. 10 Paolo Alatri, La rivoluzione siciliana del 1848—49 e la diplomazia italiana ed europea, în «Belfagor», 31 gcnnaio 1952, p. 13—35. II Nicolo Badaloni,' Struttura sociale e lotta politica a Livorno negii anii 1847—1849, în «Societă», septembrie 1950, p. 438—477. 11 Luigi Bulferettt, Socialismo e Comunismo nei periodici piu diffusi del 1849 al 1859, în « Societă » iunie- iulie 1947, p. 172—192; II *48 italiano(senza diavoli e senza aqua santa) în « Belfagor », 31 ianuarie 1949, p. 75—80. Franco Catalano, Tendenze moderate e tendenze democratiche nel *48 e nel *49, în « Belfagor », 30 noembrie 1949, p, 650—669. 14Valentino Gerratana, Tocqueville nel *48, în «Societă», numero 2, 1948, p, 181—195* www.dacoromanica.ro 7 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI 163 Studiile ce au fost dedicate Risorgimentului sînt reprezentate prin două moduri de tra- tare. Primul priveşte fenomenul sub aspectul lui general sau regional, celălalt consideră dife- rite aspecte specifice legate de problema generală. Lucrarea despre istoria Risorgimentului a lui Cesare Spellanzon1 reprezintă o contri- buţie importantă prin proporţiile ei impresionante. Folosind un material imens, autorul a reuşit să ne dea un tablou just al evenimentelor. Cunoscut printr-un buletin critic intitulat Gli studi del Risorgimento in Sicilia nell’ullimo trentennio (1919—1948) publicat în «Archivio Storico Siciliano * ce se distinge prin bogăţia materialului şi ascuţimea gîndirii, Rosario Romeo îşi propune să cerceteze originile Risorgimentului în Sicilia2. Luînd ca punct de plecare a doua jumătate a secolului al XVIlI-lea, autorul pune în relief slaba capacitate de reînoire, ruptura ce exista între cultură şi activitatea practică în societatea siciliana. Folosindu-se de un material inedit de arhivă, Rosario răspunde la întrebarea: « De ce Sicilia apare aşa de înapoiată, aşa de distanţată de progres, care în alte părţi în acea vreme în Italia era totuşi posibil de realizat ? » Răspunsul constă în faptul că'trecerea de la proprietatea feudală la cea burgheză se realizează prin menţinerea tuturor caracteristicilor structurale ale modelului originar. Acest fapt explică de ce încă astăzi se vorbeşte în Sicilia despre raporturile feudale existente între ţărani şi proprie- tari funciari. Un alt aspect al lucrării este demonstraţia documentară a autorului că noii proprie- tari burghezi sicilieni s-au ridicat datorită decăderii financiare a proprietarilor feudali, plus marea mizerie a ţăranilor sicilieni. Dacă ţinem seama că această lucrare este scrisă de un istoric educat în mediul ideilor cro- cicne (autorul a fost membru al Institutului de istorie fundat de B. Croce) şi că el s-a lăsat influ- enţat de o interpretare mai aderentă a realităţilor, putem afirma că în lucrare se simte influenţa marxismului. Tot Siciliei din această epocă îi este dedicată lucrarea Iui Salvatore Francesco Romano s istoric progresist. Lucrarea este o documentată interpretare a procesului prin care a trecut Sicilia în epoca afirmării burgheziei în Italia. Autorul pleacă în cercetările sale de la aspec- tul relaţiilor de producţie din insulă, pe care le defineşte semifeudale. Cercetează apoi pe de o parte originile economice şi sociale ale orientării liberale a unei părţi din aristocraţie în Risor- gimento, orientare ce avea să ducă la alianţa cu burghezia şi cercetează pe de altă parte cauzele pentru care nu s-a putut forma o burghezie locală capabilă să exprime la un moment dat ten- dinţele autonome faţă de cele ale nobilimii. In jurul latifundiilor se întîlnesc interesele nobili- mii cu aspiraţiile funciare ale burgheziei, condiţiile acestei alianţe fiind frontul comun împo- triva ţărănimii care a fost deposedată de vechile drepturi fără să i se dea dreptul de proprie- tate al pămîntului. O dată cu intrarea Siciliei în noul regat, contrastele sociale se înăspresc şi vor izbucni cu violenţă în mişcarea fasciilor siciliene. Luigi Bulferetti 4 cercetează originea mişcării socialiste şi a unor idei socialiste care au mers paralel în Italia cu ridicarea burgheziei şi luptele ei contra feudalismului. Tipărirea articolelor rămase de pe urma lui Nello Roselli 6 e un omagiu adus memoriei tînărului istoric antifascist ucis de agenţii mUsolinieni în Franţa. Deosebit de interesante sînt cercetările cu privire la originile mişcării muncitoreşti în Italia care au format punctul central al studiilor autorului. Mare parte a paginilor aici retipărite sînt rezultatul diferitelor articole apărute în diferite reviste şi contopite apoi în cele două volume: Mazzini e Bakunin şi Carlo Pisacane net Risorgimento italiano. Alături de ele e redat eseul neterminat: Italia e Inghilterra nel Risor- gimento şi fragmentul cu privire la tinereţea lui Giuseppe Montanelli. Ernesto Regionieri • a adunat toate textele ce privesc Risorgimentul, scrise de clasicii marxismului, însoţindu-Ie şi de comentarii. De altfel, recent au fost publicate toate textele clasicilor ce privesc Italia, prin grija lui Gianni Bosio 7. Asupra originilor politice ale romantismului, ce priveşte şi Italia a scris un substanţial articol Giuseppe Berti 8. Lui Cesare Spellanzon 8 îi dştorum o reconsiderare a figurii regelui Carlo Alberto. Lucrarea cuprinde două articole cu caracter 1 Cesare Spellanzon, Storia del Risorgimento e ăell 'unită d’Italia, vol.V; Dall’armistizio Sal asco alia fuga dei Papa dallo stato romano e alte agitazioni per la constituente italiana. Milano, Rizzoli, 1950, p. VII—1 043. • Romeo Rosario, II Risorgimento in Sicilia, Bari, Laterza, 1950, 422 p. • Salvatore Francesco Romano, Momenti del Risorgimento in Sicilia, Messina, Casa Editrice G. d’Anna, 1952, 311 p 4 Luigi Bulferetti, Socialismo risorgimentale, Torino, Einaudi, 1949, 396 p. 1 Nello Roselli, Saggi sul Risorgimento e altri scritti, Prefazione di Gaetano Salvemini, Einaudi, 1946, 438 p fBibl. di Cultura Storica). • Ernesto Regionieri, II risorgimento nell'opera di Marx e Engels, în « Societâ », martie, 1951, p. 54—94. 7 Carlo Marx, Federigo Engels, Scritti italiani, edizioni Avânţi, Milano, 1955, XVII + 229 p. • Giuseppe Berti, Origine politicile del Romanticismo, în «Societâ», septembrie-octombrie, 1947, p. 444—476, • Cesare Spellanzon, II vero segreto di re Carlo Alberto. Discussioni critiche con largo corredo di documenti i nediti .« m »<■• “"'www.dacoromanica.ro 154 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI 8 polemic în jurul primului război de independenţă despre care autorul mai tratase în monu- mentala sa Istorie a Risorgimentului. Primul eseu priveşte aşa-numita bătălie de la Milano, din 4—6 august 1848 şi capitularea lui Carol Albert care a predat oraşul austriecilor. Spel- lanzon arată că preocuparea principală a regelui a fost de a împiedica dezvoltarea iniţiativei revoluţionare, în care precumpănea tendinţa republicană. Era, deci, necesar ca armata piemon- teză să se retragă spre Milano, nu pentru a-1 apăra pînă la capăt — lucru ce ar fi fost posibil numai înarmînd civilii şi repetînd faptele eroice ale celor * Cinque Giornate * — ci pentru a împiedica ca acest lucru să se întîmple şi pentru a preda oraşul austriecilor. Carlo Alberto a căutat deci la 4 august o înfrîngere sigură cu scopul de a împiedica revoluţia. Această interpretare nu e confirmată numai de documente, ci în al doilea articol, Spelanzon lărgeşte cadrul reconstruirii sale, făcînd o analiză a întregii politici a regelui în 1848. Ajunge astfel la concluzia că regele a vrut să evite mereu un conflict cu Austria, urmărind numai o mărire teritorială a regatului Sardiniei, limitat la Lombardia. nu atît prin mijlocul armelor, cît prin tratative diplomatice şi graţie mediaţiei engleze. Lui Massimo d’Azeglio, om de stat piemontez, îi sînt dedicate două lucrări: una cu un caracter mai special, legăturile sale cu statul ponti- fical, de Romolo Quazza * 1, cealaltă cu caracter monografic, de Alberto M. Ghisalberti *. Acesta din urmă căruia i se datorează prima ediţie autentică a cunoscutei autobiografii Imiei ricordi, este cel mai bun- cunoscător al figurii patriotului piemontez. In acest volum autorul a strins un număr de studii legate de un singur fir şi cu ajutorul lor reconstituie nu numai o serie de episoade a biografiei lui D’Azeglio, dar reelaborează un portret nou al eroului scriitorului, patriotului şi al omului de stat. Criticul literar progresist Gaetano Trombatore 1 ne-a dat o antologie inteligent alcătuită în colecţia de clasici, publicată de editorul Ricciardi a memoriilor lăsate de diferite personaje din epoca Risorgimentului. După o monografie asupra lui Tommaseo, Raffaelo Ciampini * dedică o documentată monografie unei alte figuri din Risorgimento, lui Gian-Petro Vieusseux. Acesta ne apare ca un extraordinar organizator al culturii la Florenţa. Lui îi aparţine ideea înfiinţării celebrelor reviste: < La Nuova Antologia » şi a revistei de istorie ce apare şi astăzi * L’Archivio Storico Italiano ». In jurul său au activat personalităţi ca: Lambruschini, Capponi, Salvanogli, Tommaseo, pentru a nu mai vorbi de legăturile sale cu Manzoni, Leopardi şi Mazzini. El a avut un mare merit în încercările sale de a desprovincializa cultura toscană. Lupta maselor în Risorgimento a prilejuit şi ea cîteva lucrări. In perioada Risorgimen- tului problema ţărănească a avut o însemnătate deosebit de mare. Lucrarea lui Salvatore Francesco Romano6 despre mişcarea ţăranilor sicilieni arată ce rol a jucat în eliberarea Sici- lici mişcarea ţărănească, sprijinită de voluntarii lui Garibaldi. Franco della Părută * a dedicat un articol condiţiei şi luptei ţăranilor lombarzi în anul 1848, arătînd că ei au luat parte activă la lupta antiaustriacă, dar ulterior guvernul provizoriu s-a depărtat de ei, de teama ca parti- ciparea lor să nu dea mişcării naţionale un caracter democratic. Revoltei dfe la 6 februarie 1853 a populaţiei milaneze contra austriecilor i-a dedicat o lucrare Franco Catalano *. Reluînd polemica contra istoriografiei moderate, autorul reia problema răscoalei milaneze: care au ’ fost intenţiile sociale ale masei, care cu atît curaj s-a aruncat în conspiraţie şi în acţiune contra austriecilor. Autorul nu răspunde pentru moment acestor întrebări, pe care le va cerceta ulte- rior, dar indică premisele rezolvării acestei probleme. Lucrarea sa este dedicată crizei economice dintre anii 1850— 1853, revendicărilor burgheziei şi ale proletariatului, discuţiilor şi polemicilor cu privire la problemele sociale. * Istoricii progresişti au acordat o mare atenţie mişcării muncitoreşti după unirea Italiei. Trebuie menţionat în primul rind articolul lui Gianni Bosio 8 care se ocupă de răspîndirea scrierilor lui Marx şi Engels în Italia între anii 1872—1892. Articolele lui Marx şi Engels, ’ Romolo Quazza, Pio IX e Massimo d’Azeglio nelle vicende romane del 1847, voi. I Dalie questioni intern al problema pasionale, voi. II Culmine e tramonto della eollaborazzione, Modena Societâ, Tipografica Editrice Modenese, 1954, 2 voi., VIII 4- 177 şi 179 p. (Collezione Storica del Risorgimento italiano. Seria III, voi. XLVIII). * Alberto Ghisalberti, Massimo d’Azeglio, un moderato realizzatore. Roma, edizioni dell’Ateneo, 1953, 251 p, ■Gaetano Trombatore, I memorialişti dell’Ottoeento, Napoli, Ricciardi, 1954, 1 115 p. ■ Raffaelo Ciampini, Cian-Pietro Vieusseux. Isuoi viaggi, i suoi giornali, i suni amici, Torino, Einaudi. 1953, 475 p. 1 Salvatore Francesco Romano, op. cit. ■Franco della Părută, Le eondizioni dei contadini ombardi nel Risorgimento, Sn I Sodetl •, iunie, 1951, p. 247—267. * Franco Catalano, I Barabi. La riuolta del 6 febbraio 1853 a Milano. Prefaziont di Cesare Spellanzon, Milano, Mastellone, 1954, 165 p. ' Gianni Bosio, La diffusione degli scritti di Marx e di Engels in Italia dai 1872 al 1892, !n • Societi >, iunie, 1951, p. 268—284, septembrie, 1951, p. 111' 177. www.dacoromaiiica.io 9 ISTORIOGRAFIE. RECENZII, PREZENTĂRI 155 îndreptate împotriva anarhismului lui Bakunin, au fost strinse şi publicate într-un volum l. Oastone Manacorda 1 s-a ocupat de mişcarea muncitorească italiană în lumina congreselor ei. Lucrarea reprezintă o serioasă contribuţie la istoria mişcării muncitoreşti italiene de la origine pînâ la fundarea partidului socialist al muncitorilor italieni. Reprezentanţii societă- ţilor muncitoreşti care se adunau în congrese chiar după ieşirea lor de sub tutela burgheziei conservatoare liberală sau republicană, chiar cînd casa mutuală a devenit un fond de rezis- tenţă în grevă, nu posedau încă conştiinţa de clasă socialistă, nu erau în măsură de a face analiza condiţiilor economice şi sociale şi să dea o justă interpretare evenimentelor şi luptelor politice- Timp de cîteva decenii mişcarea muncitorească se dezvoltă spontan, săracă in idei şi în oameni reprezentativi. Congresele analizate de Manocorda se resimt de această stare de lucruri. De abia mai tîrziu mişcarea muncitorească italiană s-a dezbărat de influenţa baku- nismului şi a devenit o mişcare socialistă. Posedăm actualmente în lucrarea lui Aldo Romano 1 o bună monografie despre mişcarea socialistă din Italia. Lucrarea, minuţios elaborată, arată o cunoaştere profundă a documentelor. Autorul analizează şi umăreşte diferitele curente ce au avut priză asupra grupurilor muncitoreşti şi analizînd activitatea lui Bakunin ni-1 arată într-o lumină cu totul defavorabilă: un intrigant lipsit de principii, ce trăgea profituri de pe urma situaţiei confuze mici-burgheze care exista în sînul mişcării muncitoreşti ce de abia apărea în ţările înapoiate din punct de vedere econo- mic. Această reconsiderare critică care are drept bază polemica pe care Marx a dus-o contra intrigilor lui Bakunin, reprezintă baza de susţinere a principalelor indicaţii pe care lucrarea lui Romano vrea s-o dea: importanţa procesului care se determină în cursul revoluţiei burgheze în fracţiunile cele mai înaintate ale democraţiei italiene, proces care pe baza reală a limitelor de clasă pe care Risorgimentul le-a avut sub aspectul democrat burghez ajunge la postularea caracterului incomplet al revoluţiei politice. Autorul vede că formulei de « revoluţie socială » îi corespunde încă o aspiraţie confuză mic-burgheză. Atenţia istoricilor progresişti s-a concen- trat şi asupra studiilor de istorie muncitorească cu caracter regional. Prin aceasta a început să se umple un gol viu resimţit de istoriografia contemporană italiană, pe de altă parte s-a înfrînt în felul acesta vechiul « campanilism », patriotismul strimt local de care se resimte o mare parte a istoriografiei italiene. Monografiile lui Elio Conţi1 * * 4 şi Ernesto Ragionieri* ilustrează cele afirmate. Materialele de arhivă florentine studiate de Conţi luminează cîteva din aspectele generale ale istoriei oraşului în secolul trecut: Risorgimentul trădat, lupta pe care clerul a dus-o contra statului unitar atîţînd masele de la oraş şi sat printr-o propagandă subversivă care interpreta în mod abil suferinţele şi decepţiile, indiferenţa burgheziei liberale, după ajungerea ci la putere, faţă de nevoile maselor, neputinţa micii burghezii exclusă de la putere şi inca- pabilă de a se face purtătoarea de cuvînt a nevoilor concrete ale claselor oprimate. Din analiza autorului reiese că în această epocă baza socială a primei mişcări socialiste era formată din meseriaşi, mici comercianţi, şomeri, oameni lipsiţi de meserii, mai puţin din muncitori. Această istorie care nu e numai a Florenţei şi a Toscanei, ci şi aceea a întregii Italii din acea epocă, ne e povestită pe baza unui bogat material contemporan tipărit şi manuscris. O lucrare serioasă, model al unei istoriografii de tip nou, lucrarea lui Ernesto Ragionieri confirmă şi ea importanţa studiilor de istorie locală. Monografia este istoria vieţii sociale şi politice a unui mic, dar important centru toscan, Sesto Fiorentino (1898— 1922). Autorul scoate în relief activitatea principalului industriaş al regiunii, Ginori, proprietar al unor importante manufac- turi de ceramică, în jurul cărora gravitează toată viaţa micului centru. Cu dezvoltarea industriei, prin pregătirea pieţii naţionale, contradicţiile sociale se ascut, lucru ce duce în oraş la formarea unei opoziţii republicane şi apoi la formarea primului nucleu socialist, influenţat de Florenţa. Această opoziţie ge consolidează în aşa măsură, îneît după dezlănţuirea furiei reacţionare din 1898, populaţia muncitoare acordă majoritatea voturilor ei în alegerile administrative candidaţi- lor socialişti. Această administraţie durează pînă în 1922, cînd este înlăturată prin violenţă de fascism. Volumul conţine un apendice de documente ce ilustrează acţiunea socialistă în con- ducerea oraşului, activitatea diferitelor clase şi a partidelor politice. Analize asemănătoare 1 K. Marx — F. Engels. Contro l'anarchismo, Roma. 1950, p. 69 * Gaatone, Manacorda, 11 movimento otyraio italiano attraverso i moi congresi (1853—1892), Roma, edizioni Rinascita, 1953, 404 p. * Aldo Romano, Storiadel movimento socialista in Italia, voi. I. VUnificazione e il problema sociale (1861—1870) ; voi. II, La crisi della prima Internazionale, Roma-Milano, fratelli Bocea Editori, 1954, 402 + 402 p. 4 Elio Conţi, Le origini del socialismo a Firenze (1860—1880), Roma, edizioni Rinascita (Biblioteca del movi- mento operaio italiano, 1950, 316 p., nr. 2). 1 Ernesto Ragionieri, Un comune roadfcm.'^wmKOTCTtiw^Ram^edigoni Rinascita, 244 p. 166 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI 10 dedicate unor centre mai mici a dat Raffaelo Molinelli 1 şi Giovanni Masi De o mare importanţă pentru istoria mişcării muncitoreşti şi a gîndirii marxiste in Italia este studiul vieţii şi activităţii lui Antonio Labriola. După studiul pe care i l-a dedicat Luigi dai Pane * *, au fost editate scrisorile lui Labriola către Engels4, în care primul il informează despre situaţia din mişcarea muncitoreas- că italiană. Aceste scrisori păstrate în arhiva Partidului social-democrat german au rămas necunoscute pînă în 1924. Cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la moartea lui Labriola, revista < Rinascita * a publicat 123 de scrisori inedite ale maestrului către diferiţi corespondenţi. De asemenea, Palmiro Togliatti 5 a dat în paginile revistei ♦ Rinascita » o reconsiderare a figurii lui Labriola, arătînd meritele ce le-a avut acesta în mişcarea muncitorească italiană şi în răspîn- direa marxismului în Italia. Istoria agrară a Italiei după unire a fost studiată sub cîteva aspecte, în două lucrări funda- mentale ale lui Emilio Sereni 9, cunoscut fruntaş comunist. Sereni nu şi-a propus în prima, o lucrare de sinteză, ci una de pregătire. Lucrarea se compune din trei eseuri; ele singure au putut fi recuperate dintr-o lucrare masivă (Classi e lotte di classe nelle campagne italiene) pe care autorul a scris-o în exil în jurul anului 1936 şi care din cauza împrejurărilor s-a pierdut. Folosindu-se de teoria marxist-leninistă, Sereni cercetează în primul eseu formarea pieţii naţionale itiliene care după 1870 a devenit obiectul unei politici pe care clasele dominante au urmărit-o în mod constant, folosindu-se de puterea de stat recent cucerită. Al doilea eseu analizează politica partidelor de dreapta sub diferitele aspecte: eclesiastic, militar şi financiar. Al treilea eseu, cel mai important, este dedicat raporturilor sociale în viaţa agrară italiană, factor complet ignorat de istoria ctico-politică. Pe baza materialului documentar, Sereni arată lenta pătrundere a capitalismului în mediul agrar, prin mijlocirea construirii de noi drumuri şi de mijloace de comunicaţie, prin apariţia exploatării capitaliste, prin credit şi ipoteci. Prin sărăcirea multor grupuri de ţărani din dezagregarea micii proprietăţi se naşte un proletariat agricol ce migrează din loc în loc. Industria în dezvoltare în nord absoarbe şi concentrează mîna de lucru, iar în sud din cauza stării economice înapoiate, mîna de lucru emigrează, depopulînd regiuni întregi. Cealaltă lucrare a lui Sereni reprezintă prima analiză, făcută după metode ştiinţifice a dezvoltării economiei agrare în Italia şi a diferenţierii claselor rurale în epoca în care începe unitatea politică a Italiei. Plecînd de la studiul condiţiilor speciale istorice şi economice în cadrul cărora s-a format statul unitar, Sereni arată că marea industrie modernă s-a combinat cu marea proprietate agrară. Acest fapt a avut drept consecinţă împiedicarea dezvoltării unei pieţe industriale interne şi a menţinut la ţară puternice rămăşiţe precapitaliste. Această situaţie a accentuat contrastele dintre sat şi oraş, dintre nordul şi sudul ţării şi a ascuţit lupta de clasă. Fascismul a înăsprit şi mai mult aceste contradicţii şi a căutat să scape de ele prin aventuri care au adus Italia la catastrofă. Lucrarea lui Sereni este o serioasă contribuţie la o problemă a cărei rezolvare nu a avut loc nici pînă astăzi. O monografie despre problema agrară într-o regiune delimitată a fost scrisă de Alberto Caracciolo 7. Luptele ţăranilor după unire din provincia Lazio îmbracă un caracter special din cauza regiunii în care s-au desfăşurat: extrema concentrare a proprietăţii latifundiare a patriciatului pontifical, condiţiile inumane de trai ale ţărănimii supusă înainte de unire suve- ranităţii temporale a bisericii. Uzurparea şi jefuirea pămînturilor obşteşti de către marii proprie- tari funciari şi apoi de către marea burghezie agrară după unire, au agravat condiţia ţăranilor şi au dat naştere la primele mişcări din mediul agrar sub formă de agitaţii şi răscoale. Drumul parcurs timp de douăzeci de ani, deseori însîngerat, dar pe măsură ce se dezvoltă mişcarea socialistă mereu mai organizat, este studiat de autor pe baza unor materiale inedite sau greu 1 Raffaelo Molinelli, J^c clăii sociali in una altă delte MarchedopoS 1860, Ieşi, edizioni della biblioteca civica, 1951,139 p. * Giovanni Masi, Le origini delta borghesia lucana, Bari (Universitâ degli studi di Bari, Faccoltâ di Lettere e Filosofia, Seminario di storia meridionale e moderna. Ricerche di storie del mezzogiomo d’italia), 1953, 116 p. * Luigi dai Pane, Antonio Labriola e la storiografia del Risorgimento, în «Belfagor >, 30 noiembrie 1952, p. 618—632. * Antonio Labriola, Lettere a Engels, Roma, edizioni Rinascita, 1949. 237 p. * Palmiro Togliatti, Per una giusta comprensione del pensiero di Antonio Labriola. 1) Premerse; 2) *Le fonti g di un pensiero originale; 3) Da Hegel al marxismo; 4) Movimento e cşpsi del pensiero italiano nell'ottocento, tn «Rina- acitat, 1954. ' Emilio Sereni, II eapitalismo nelle campagne (1860—1900), Torino, Einaudi, 1947, p. 414; La questione agraria nella rinascita ‘naţionale italiana. Roma, Einaudi, 1945. 1 Alberto Caracciolo, II movimento cantadino net Lazio (1870—1922). Roma, edizioni Rinascita, 1952 (Biblioteca del movimento operaio), 250 p.; Le origini della lotte di classe nelV Agro romano, în e Societă t, decembrie, 1948, p. 602—64S. www.dacoromamca.ro 11 ISTORIOGRVriE, RECENZII, PREZENTĂRI 157 accesibile din arhivele subprefectuftlor. Luptele ţăranilor n-au fost zadarnice şi marile ocupaţii de pămint ale ţăranilor din 24 august 1919 au obligat guvernul la promulgarea legilor pentru ■concesionarea terenurilor necultivate. Aceste lupte au dat ţăranilor conştiinţa propriei lor forţe, astfel incit alături de clasa muncitoare, ei luptă astăzi pentru obiectivul lor principal: reforma agrară. într-o lucrare de proporţii mai reduse şi mai schematice, Caracciolo a urmărit sa documenteze pe cititor despre etapele acţiunii ţăranilor de ocupare a păminturilor necultivate dusă pină la primul război mondial l. Mişcarea fasciilor siciliene a fost expusă de Renato Marsilio a. La baza expunerii stă analiza condiţiei ţăranilor, muncitorilor şi a micii burghezii siciliene. Cu toate că aceste fascii s-au format mai ales din elementele orăşeneşti, meseriaşi, muncitori, grupuri de intelectuali radicali şi socialişti, în dezvoltarea lor, ei iau contact cu mediul agrar, răspîndindu-se în peste 150 de centre rurale mari şi mici. In adunările, în manifestaţiile ţinute de către fascii, împreună cu cuvîntul de ordine pentru pîine şi contra taxelor, apare şi acela întrebuinţat cu privire la pămînt, în special contra latifundiilor şi contra perceptorilor de impozite. Mişcarea, dezvoltîndu-se la sfîrşitul lui 1893 cu o putere neaşteptată, a fost înă- buşită în sînge în primele luni ale anului 1894. In legătură cu această mişcare am găsit în presa noastră muncitorească a vremii următoarele: * Consiliul general al partidului socialist din Romînia a primit deja de la profesorul universitar din Roma Antonio Labriola o scrisoare prin care îl anunţă de ajutoarele primite de muncitorii sicilieni din partea muncitorilor germani şi roagă partidul socialist să le trimită şi cl pe lîngă ajutoare materiale, o adresă de încurajare şi de solidaritate » s. Despre sudul Italiei, în legătură cu istoria politică a Siciliei după unire au apărut două lucrări, una a lui Paolo Alatri 4, cealaltă de Giuseppe Scichilone D. în nord, meritul de a fi animat mişcarea proletariatului agricol din valea Padului se datoreşte pionieri- lor socialişti emilieni, Costa, Marabini, Prampolini, Massarenti, 4 maeştrii — după cum a arătat Togliatti — a acelei politici care se bazează pe capacitate? de a exprima aspiraţiile cele mai profunde ale oamenilor ce trăiesc din munca lor şi pe capacitatea de a organiza lupta pentru realizarea acestor aspiraţii * *. Pentru deceniul 1900—1910 nu s-a lucrat încă nimic. Gastone Manacorda7 a publicat două articole în ♦ Rinascita * despre influenţa revoluţiei ruse din 1905 asupra mişcării mun- citoreşti italiene, în care arată nesiguranţa ideologică ce domnea în rindul Partidului socialist italian cu privire la rostul revoluţiei, dar şi simpatia şi ecoul de care s-a bucurat prima revoluţie rusă în Italia. După unificarea Italiei, papalitatea şi-a pierdut puterea teritorială pe care s-a sprijinit veacuri de-a rîndul. In lipsa acesteia, a recurs la alte mijloace pentru a atrage masele în orbita ideologiei şi doctrinei ei. O astfel de asociaţie este « L’Azione cattolica », căreia istoricul progre- sist Giorgio Candeloro 8 i-a dedicat o scurtă prezentare. Pe baza unui material extras din perio- dicele, congresele catolice, autorul ne dă o expunere detaliată a istoriei acestei instituţii. Din expunerea faptelor rezultă în mod clar ceea ce Candeloro rezumă în prefaţă, anume că « prin mijlocirea acţiunii catolice biserica a înţeles şi înţelege înainte de toate să apere şi să se conso- lideze pe sine însăşi ca pe o organizaţie politică şi în acelaşi timp să se apere şi să consolideze supremaţia clasei de care este legată *. Tot Candeloro a scris o amplă lucrare despre mişcarea catolică în Italia8. El defineşte de la început limitele cercetărilor sale, care nu vor să fie o istorie 1 Alberto Caracciolo, L’occupazione delte tem in Italia, Roma edizioni dl Cultura Sociale, 70 p. , Renato Marsilio, I fosei siciliani, Milano, Avânţi, 1954, 90 p. Vezi: Salvatore Francesco Romano, Carattai e vieende del movimento del fosei Siciliani, « Rinascita *, febbraio, 1954, p. 123—128. 3 « Munca », din duminică 14 noiembrie 1893, p. 2. 3 Paolo Alatri, Lotte politicile in Sicilia sotto ilgoverno della destra (1866—1874), Torino, Einaudi, 1954, (Biblio teca di cultura storica). 3 Giuseppe Scichilone, Documenti sulle condizioni della Sicilia, dai 1860 al 1870, Roma, edizioni dell’Ateneo 1952, 257 p. (Quademi del Risorgbnento, nr. 323). 3 P. Togliatti, Ceto medio eEmilia Rossa, Roma, 29 p. Vezi şi A. Colombi, Socialismo e riformitmo (1900—1914), Roma, 1948; Pagine di storie del movimento operaio, Roma, 1951: Gastone Manacorda, II centenario della naseita di Andrea Costa. 3 Rinascita >, 1948, dicembre, p. 586—589. Renato Zanghcri a dedicat !n < Movimento Operaio >, un studiu figurii lui Andrea Costa. 3 Gastone Manacorda, Le ripacutsiotu nel movimento operaio italiano della Rivoluzione del 1905, în < Rinascita iunie, 1955, p. 419—424: agosto-settembre, p. 486—492. 3 Giorgio Candeloro, L’Azione cattolica in Italia, Roma, Centro Diffusione Stampa, < Probiemi d'oggi 1949, 80 p. 3 Giorgio Candeloro, 21 movimento eattolieo in Italia, Roma, edizioni Rinascita (Nuova Biblioteca di Cultura 1953, p- XII—560; vezi şi Paolo Alatri, Appunti pa unastoria del movimento eattolieo in Italia, In « Sodetă », iunie, 1951, P. 244-263. www.dacaramanicajo 158 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI 12- a catolicismului !n general, a bisericii sau a relaţiilor dintre biserică şi stat, ci numai « o istorie a activităţii desfăşurate în Italia de către curentele şi organizaţiile politice ce se pot defini drept catolice *. Bazîndu-se pe un material de primă mînă, autorul arată printre altele că mişcarea catolică, în măsura în care este o forţă conservatoare a societăţii burgheze, poate să trăiască şi să se dezvolte, în măsura în care reuşeşte să se conserve, să extindă şi să organizeze propria ei bază de masă. Continua oscilare a mişcării catolice între reacţionarism şi o orientare cu carac- ter mai democrat e urmărită de autor, în ultimii cincizeci de ani, de la prima democraţie creştină pînă la curentele de stingă ale partidului popular de după primul război mondial şi pînă la curentele de stînga ale noii democraţii creştine din anii 1943—1946. Expunerea se încheie cu căderea fascismului. Dina Bertoni Jovine se ocupă de mulţi ani de probleme legate de istoria învăţămîntului1. Rezultatul activităţii ei este o istorie a şcolii populare în Italia1 2 *. Lucrarea nu e alcătuită din articole tehnice, ci e o expunere critică a tezelor şi proiectelor adesea utopice, ca acelea din perioada iluminismului sau cele din perioada dintre restauraţie şi 1848, apoi a instituţiilor statale după unire. După o scurtă privire asupra contrareformei, primele încercări de acţiune laică în domeniul instrucţiei apar în opera iluminiştilor italieni, Genovesi, Filangieri în provincia Napoli, Grise- lini şi Gozzi în provincia Veneto, într-o epocă cînd masele de la ţară şi oraş, închise în structural unei societăţi cu puternice caractere feudale, erau un simplu obiect al istoriei. Autoarea cerce- tează apoi situaţia din provinciile austriace unde se naşte din iniţiativa statului şcoala normală ce se bazează pe învăţămîntul predat pe clase regulate, continuă apoi cu influenţa revoluţiei franceze, cînd o intervenţie statală mai energică va deveni o normă şi pentru alte regiuni. Lupta pentru şcoala laică apare ca un element esenţial al Risorgimentului şi adversarii mişcării patrio- tice şi liberale sînt aceiaşi duşmani declaraţi ai oricărei instrucţiuni, în special iezuiţii. Restul lucrării este dedicat şcolii postrisorgimentale şi unor probleme ce ajung pînă la pragul timpurilor noastre. ★ Despre intrarea în război a Italiei în afara unui discurs al lui Palmiro Togliatti despre Gio- litti5 *, au mai scris cîteva articole cu caracter mai general Alberto Caracciolo4 şi Giuseppe Car- bone s. Colombi4 ne-a dat un studiu despre slăbiciunea politică şi ideologică a P.S.I. şi atitudinea sa ambiguă faţă de primul război mondial. Tot el7 şi Oreste Lizadri8 * s-au ocupat de mişcarea de ocupare a fabricilor după primul război mondial. Mărturii despre terorismul fascist împo- triva clasei muncitoare au fost publicate de Colombi*, F. Repaci10 *, A. Valeri11, P. Nenni12, M. Villa13 şi G. E. Modigliani14. Atacul pe care fascismul l-a dat împotriva cooperativelor a fost studiat de Mario Franceschelli14. In 1921 are loc fundarea Partidului Comunist Italian. Posedăm astăzi două lucrări despre acest eveniment de o importanţă excepţională în istoria contemporană a Italiei. Prima se dato- reşte unor vechi militanţi şi clasei muncitoare italiene, ca Paolo Robotti şi Giovanni Germanetto14. 1 Dina Bertoni Jovine, I primordi della cducazione liberale e la Compagna di Gesă, în * Belfagor *,31 martie 1949. p. 226—230; L'izlruzione delV opermo durante d Risorgimento, în « Rinascita, 4 dicembre, 1952, p. 687—692; / patrioţi delT2I e la renala del papala, în «Rinasrita», martie 1950, p. 150—153 * Dina Bertoni Jovine, Storia della scuola popolare in Italia, Torino, Einaudi, 1954, 511 p. * Palmiro Togliatti, Discorso su Giolitti, Roma, 1952, 73 p. 4 Alberto Caracciolo, L’Intervento italiana in giurra e lacriss politica del 1914—-1915 (î), în • Societâ », octom- brie 1954, p. 809—826;Idealitd e simpatie fUofrancesi ndVinterventismo italiano del 1914—1915, în «Societâ», 30 noiembrie 1953. 4 Giuseppe Carbone. La crisi della societâ italiana dalia guerra al fascismo(1915—1922), în 4 Societâ >, ianuarie- iunie, p. 118—135. 4 A. Colombi, II partito socialista e la guerra 1914—1918, Roma, 1949, 122 p.“republicat acum în Pagina di Storia etc. p. 105—167. 4 A. Colombi, L'occupazione delle fabricile. Roma, 1950, 70 p. 4 O. Lizadri, L'occupazione delle fabriche, în 4 Risorgimento », I (1945), nr. 4, p. 312—317. 4 A Colombi, Esperiensa del passato. La lotta agraria nel bolognese (1919—1920), Bolonia, 1947, 20 p. 14 F. Repaci, Terrorismo fascista. La strage di Torino 1945, 61 p. "A. Valeri, L’ Avanii nella tormenta, p. 212—219, în 4 Almanacco Socialista4, 1946. 14 P. Nenni, Sei anni di guerra civila, Milano-Roma, 1945, 235 p. 14 M. Villa, II deHtto Matteotti, Roma, 1944, 32 p. 4 44 G. T. Modigliani, L. Assasinio di G, Matteotti, Roma, 1945, 61 p. 14 Mario Franceschelli, L'assalto del fascismo alia Cooperazione italiana (1921—1922), Roma, Editrice Coop. 4 Coilezione di studi cooperativi », 1949,123 p. 14 Paolo Robotti, Giovanni Germanetto, Trenta anni di lotte dei comunişti italiani (1921—1951), Roma, edizion - di cultura sociale 1952,273 p. www Hanranmanica TO 13 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI 169 Cealaltă* 1, operă colectivă, este o lucrare devenită indispensabilă pentru studiul istoriei Parti- dului Comunist Italian, cît şi pentru problemele social-economice ce privesc Italia între cele două războaie mondiale. Fiecare articol este scris de către un vechi militant al Partidului Comu- nist Italian. Despre mişcarea sindicală In Italia, accentuînd continuitatea ei In lupta ilegală dusă sub fascism, a scris o lucrare Giorgio Candeloro*. Despre lupta, viaţa clasei muncitoare rămîn încă multe de scris, unele probleme au fost atinse de M. Matteotti3 şi Luigi Longo*. Despre politica Partidului Comunist Italian în special după războiul din Spania, s-au ocupat L. Lombardo Rădice® şi Fabrizio Onofri®. Cum a avut loc trecerea tinerilor intelec- tuali italieni de la poziţii individualiste, apolitice la o atitudine combativă, patriotică, ne povestesc în eseurile lor Giaime Pintor7, Ranuccio Bianchi Bandinelli 8 şi Ruggero Zangrandi *. Este istoria unei generaţii care rupe cu trecutul şi militează în rindurile P.C.l. Vechi luptători din partidele muncitoreşti şi-au scris şi ei memoriile10. FelicePIatone a schiţat un tablou al răspîndirii marxism-leninismului în mişcarea munci- torească italiană11 * * V. Discursurile pe care le-a ţinut Palmiro Togliatti sub pseudonimul M. Cor- renti, la radio Moscova, au fost publicate în volum17. Despre al doilea război mondial, despre acţiunea clasei muncitoare în luptă de eliberare de sub jugul nazisto-fascist, avem o serie de studii. Lucrarea lui Umberto Massola care din însărcinarea Partidului Comunist Italian a organizat marile greve din martie 1943 la Torino şi Milano, parglizînd aparatul indus- trial fascist, are o mare valoare documentară.13 Lucrarea conţine material interesant cu privire la rezistenţa populară, la greva muncitorimii, la manifestaţiile ce marchează trecerea de la faza de rezistenţă la faza de iniţiativă, de luptă deschisă de eliberare. Alte amănunte au mai adus în această problemă Girolamo li Causi1* şi G. Vaccarino15. Mişcarea de rezistenţă, aportul hotărîtor al clasei muncitoare italiene, au fost analizate In cîteva lucrări devenite astăzi fundamentale în cercetarea problemei. Cartea lui Luigi Longo1*. pe care am citat-o mai sus, conţine date importante despre mişcarea de rezistenţă. Tot Luigi Longo17 şi Pietro Secchia18 au scris două lucrări despre mişcarea de rezistenţă. Prin rolurile ce le-a jucat (primul a fost comisarul general al brigăzilor « Garibaldi », cel de-al doilea vice comandant al C.V.L. — Corpo dei voluntari delta libertâ), prin experienţa cîştigată zi de zi în luptele contra nazisto-fasciştilor, ne apar azi cu mai multă claritate luptele dintre 1942— 1945. O lucrare de sinteză despre mişcarea de rezistenţă — prima de acest fel, şi exem- plul este semnificativ — ne-a dat-o Roberto Battaglia13 a cărui carte am prezentat-o în pagi- 1 Trenta anni di vita t di lotte del P.C.l. Quaderni di * Rinascita >, 2, Roma < 1952>, 269 p. 1 Giorgio Candeloro, II movimento sindicale in Italia, Roma, 1950, 215p. * M. Matteotti, La classe lavoratrice sotto la dominaxione fascista (1921—1943) ,Roma-Milano, 1944, 118 p. 1 Luigi Longo, Un popolo alia machia. Milano, Mondadori, 1947. * L. Lombardo Rădice, Fascismo e anticomunismo. Appunti e ricordi(1935—1945), Torino, 1946, 175 p. * F. Onofri, Esamc di coscienza di un comunista, Prefaz. di Giancarlo Pajetta. Milano, 1949. f Giaime Pintor, II sangue dl Europa (1939—1943).Scrittiraccolti acuradt Valentino Gerratana, Torino, Einaudi, 1950, 325 p. (Saggi, 123). I Ranuccio Bianchi Bandinelli, Dai diario di un borghese e altri scritti, Milano Arnoldo Mondadori, 1948. * Ruggero Zangrandi, II lungo viaggio, Torino, Einaudi, 1948, 167 p. “ A. Colombi, Nelle mani del nemico, prefaz. di Giancarlo Pajetta, Roma, 1950, p. 145; M. Montagnana, Ricordidi un operaio lorinese, I. Sotto la guida di Gramsci; 11, Sotto la gtsida di Togliatti, Roma, 1949, 2 voi., 299 + 201 p.; Giovanni Grilli, Due generazioni. Dalia settimana rossa alia guerra di liberazione, ed., «Rinascita», 1953, 289 p; Anselmo Marabini, Prime lotte socialiste. Lontani ricordi di un veechio militante, Roma; G. Germanetto, Memo- rie di un bărbi ere. Prefaz. di Palmiro Togliatti, 1950, 295 p; A. Graziadei, Memorie di trent’ami(1890—1920). II Felice Platone, II marxismo-leninismo in Italia, primo e dopo la Storia del P.C. dell* U.R.S.S., tn * Rinascita » V (1948), p. 459—462. 1# M Correnti fP. Togliatti), Discorsi agii italiani, Roma, 1945, 374 p. u Umberto Massola, Marzo 1943, ore dieci, Roma, Ed. di cultura sociale, 1950, 103 p. “ Girolamo li Causi, Gli sciaperi. 1943—1944. La classe operaia in lotta contra il fascismo e l’occupante, Roma, 1945, p. 22. u G.Vaccarino,Gli scioperi del marzo 1943, Contributo per una del movimento operaio,a Torino, în Aspetti dela Resistenza in Piemonte, Torino, 1950, p. 3—40. u L. Longo, Un popolo alia machia, Milano, Mondadori, 1947. l?Luigi Longo, Sulle vie delVinsurezione nazionale,(Roma, edizioni di cultura sociale, 1954, XLVIII—486 p. 11 Pietro Secchia, / comuniştieVInsurrezioneţ1943—1945), Roma edizioni di cultura sociale,1954, XXXVI—513 p. t* Roberto Battaglia, Storia della resistenza italiana, Torino, Einaudi, 1953, 621 p. Recenta apărut o nouă atone a rezistenţei italiene de Roberto Battaglia — Giuseppe Garritano, Breve storia della resistenza italiana, Torino. Einaudi, 1955, 337 p.; vezi de asemenea La resistenza al Fascismo, Milano, Universale Economica, 1955; Alcide Cervi, Imiei sette figli, Ed. di Cultura sociale, Cultura Sociale, 1955. 160 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI 14 nile acestei reviste. Tot Battaglia 1 ne-a dat o istorie a unui intelectual cu preocupări rupte de viaţa imediată, dar care prins în vîrtejul evenimentelor nu ezită să-şi asume o responsabilitate grea şi să militeze în favoarea acelui partid care s-a situat în fruntea mişcării de rezistenţă. Dante Livio Hianco * * *• ne-a dat o lucrare despre acţiunile partizanilor, iar F. Lombardi * s-a ocupat de acţiunile socialiştilor florentini. Revista < Rinascita » a publicat diferite articole în care se analizează lupta de eliberare dusă de clasa muncitoare în diferitele regiuni şi provincii ale ţării 4. Personalitatea lui Togliatti, luptător neobosit pentru o Italie democrată a fost relevată deseori *. Astăzi posedăm în lucrarea lui Marcello şi Maurizio Ferrara o monografie despre viaţa şi activitatea lui Togliatti. scrisă cu ocazia împlinirii a şaizeci de ani *. Problemelor ce preocupă şi frămîntă societatea italiană le-au fost dedicate diferite lucrări. Problema agrară, — şi anume reforma agrară într-o ţară în care 47 °/0 din populaţie se ocupă cu agricultura ce reprezintă jumătate din venitul naţional — a fost tratată cu cunoscuta-i competenţă de către regretatul Ruggero Grieco 7. Banditismului sicilian, răsplndit în anii ce au urmat celui de-al doilea război mondial le-a dedicat două lucrări: Felice Chilanti8şi Vito Sonsone — Gastone Ingrasci °. Primul se ocupă cu problema banditismului sicilian. Reiese din studiu drama societăţii siciliene de după cel de-al doilea război mondial, lupta de reînoire a maselor ţărăneşti pe de o parte şi îndîrjita şi sălbateca reacţiune a clasei proprietarilor de pămînt pe de altă parte. Lucrarea lui Sonsone şi Ingrasci demonstrează, pe bază de fapte, episoa- de, polemici, memorii şi denunţuri, că e o greşală să se creadă că banditismul sicilian este un fenomen exclusiv al vieţii corupte siciliene. Banditismul sicilian, ca şi « maffia », este un feno- men social în spatele căruia acţionează şi se agită grupuri, interese sociale şi economice ale căror legături vaste se ramifică de la Palermo la Catania, pînă la Roma. Lucrarea este prefaţată de Salvatore Francesco Romano, care dă o analiză istorică a « maffiei » în Sicilia, arătînd că şi banditismul şi « maffia » sînt o expresie a structurii sociale a acestei insule ce mai păstrează caractere semifeudale. în activitatea partidelor progresiste analiza atitudinii uneia din instituţiile cele mai reacţio- nare, biserica catolică, ocupă un loc de seamă10. Lucrarea lui Giulio Trevisani şi Stefanio Canzio 11 analizeaza sub o formă accesibilă istoria atitudinii pe care a avut-o papalitatea faţă de societatea civilă şi politica italiană de la origini pînă în zilele noastre pe baza unor citate contemporane provenite de la diferitele icrarnii ale bisericii catolice. Alighiero Tondi19 într-o povestire documentata, rezultat al unei dramatice conversiuni, ne informează despre adevăratele preocupări ale iezuiţilor. * I Roberto Battaglia, Unuomo. un partigiano. Roma, 1945.] » Dante Livio Bianco, Guerra p'artigiana, a cura di Giorgia Agosti e Franco Venturi, con 17 tavole, Torino, Einaudi, 1954, XXVIII—477 p. * F. Lombardi, II soăalismo fiorentino dalVazione clandestina agii albori delta libertâ, Roma, 1944, 36 p. * Giorgio Amendola, Le condizioni delta resistenxa romana, tn «Rinascita», martie, 1954, p. 190—195; Orazio Bărbieri, La legendaria liberazione di Firenze ad opera del popolo fiorentino, ibid., iulie, 1954, p. 457—460; Roberto Battaglia, I comunişti alia testa delta guerra di liberazione (Discuţia lucrărilor lui Longo şi Secchia), ibid. mai, 1954, p. 328—332; Enrico Bonazzi, Aspetti delta resistenza net Bolognese, Ibid., aprilie, 1954, p. ?74—277; Piero Calamandrei, La eroica e la umana storia dei compagni fratelli Cervi, ibid., ianuarie, 1954, p. 28—31 ;Luigi Longo Vattualitâ degli iwegnamenti politici delta resistenza, ibid., februarie, 1955, p. 80—83; Augusto Monti, II movimento delta Resistenza e il Mezzogiorno d'Italia, ibid. aprilie, 1952, p. 207—211; Palmiro Togliatti, Una storia delta resistenxa italiana (Lettere), ibid., decembrie, 1953, p. 678—680. «A. Murena, Togliatti, Roma, 1946, 79 p; M. Ciotti, Palmiro Togliatti, prefăz. di Ambrogio Donini, Roma 1946, 61 p. L. Longo, II nostro capo in « Rinascita >, an V. (1948), nr. 8, p. 281—284; P. Secchia, P. T. organi- zzatore, ibid., p.; 285—288; C. Marchesi, Togliatti uomodi culturae oratore, ibid. p. 305—306; G. Buti, Palmiro Togliatti e il movimento operaio italiano, tn • Societâ », an IV (1948), nr. 2. p. 148—180. * Conversando con Togliatti. Note biografiche a cura di Marcello e Maurizio Ferrara, Roma, edizioni di cultura sociale, 1953, 391 p. ’ Ruggero Grieeo, Lotte per la terra. Roma, edizioni di cultura sociale, 1953, 339 p; Introduxione alia riforma agr ar ia, Torino, Einaudi, 1949. * Felie; Chilanti, Da Montelepre a Viterbo, Editore Croce, 1952, 437 p. * Vito Sonsone-Gastone Ingrasci. 6 amu de banditismo in Sicilia, Milano, edizioni Sociali, 1953, 251 p. *• Duccio Tabet, La proprietă fondiaria ecclesiastica oggi in Italia, in «Rinascita», mai 1953. p. 291-r-293. II Giulio Trevisani e Stefano Canzio, II papato contro l’Italia^ Milano, Cultura nouva editrice, 1950, 150 p. 11 Alighiero Tondi, La Ootenzdţyţyţyi«flflffiM'Mlll>5im^{|iţipcultura sociale, 1953, 105 p. 16 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI 161 tn afara articolelor citate in cursul notelor, în revistele progresiste au mai apărut o serie de articole ce privesc istoria Italici 1. Unele sînt contribuţii originale, alte’e sint discuţii asupra unor probleme de istorie. Tuturor le este comună trăsătura unei reconsiderări a istoriei Italiei In lumina materialismului istoric. Rezultă limpede din aceste note bibliografice efortul şi succesul obţinut în domeniul ştiinţei istorice de către istoricii progresişti din Italia. Cine cunoaşte condiţiile materiale, dar mai ales ideologia oficială din Italia în domeniul istoriei, apreciază cu atît mai mult efortul de reînoire dus de tinerii istorici marxişti. în faţa lor stă un material uriaş de cercetare. Nu demult, în 1949, istoricul Gino Luzzatto deplîngea tăcerea cu totul condamnabilă pe care a arâtat-o istoriografia burgheză, relaţiilor din lumea agrară, în favoarea istoriei oraşelor, ca şi cum prima şi-ar fi pierdut orice importanţă. Interesul tinerei şcoli se manifestă în special în domeniul istoriei contemporane. Aici sînt multe probleme care explică existenţa unui anumit tip de societate în Italia. Aici se găsesc originile mişcării muncitoreşti, lupta ţăranilor pentru o viaţă mai bună, lupta dusă contra fascismului. Caracteristic pentru această mentalitate sănătoasă este articolul lui Gastone Manacorda despre Congresul de istorie de la Roma ce a avut loc între 4—11 septembrie 1955. La acest congres au stat faţă în faţă două concepţii de a interpreta istoria: «Aşadar, dacă nu ne înşelăm, profundul contrast din cadrul istoriogra- fiei contemporane nu se găseşte între acei ce pun accentul pe factorii materiali sau pe cei spiri- tuali, între acei ce fac istorie socială sau individuală. Poate divergenţa cea mai importantă este între acei care rezolvă acest raport din punct de vedere eclectic şi acei care îl rezolvă într-o concepţie unitară şi dialectică » 2. Faptul de a fi ales al doilea drum este o garanţie şi pentru viitor a calităţii şi orientării tinerii istoriografii progresiste italiene. T. Sotirescu * 1 Mario Alicata, Benedetto Croce e il Meztogiomo, « Rina3cita, • 1952, p. 680—684; Gastone Manacorda, Sulle origini del movimento operaio in Italia, « Societă », 1947, p. 37—56; Giuseppe Regia e Eugenio Falco, Capitale finan- ziario e monopoli in Italia sotto il fatcismo, «Societă», 1947, p. 353—379, 1948, p. 247—263, 431—463; Emesto Ragionieri; II Riosorgimento nell'opera di Marr e Engeh, 4 Societă», 1951, p. 54—94; Franco della Părută, Le candi- zi o ni dei contadini lombardi nel Risorgimento, «Societă», 1951, p. 247—267: Alberto Caracciolo, Per una storia del moviemento contadina in Italia, « Societă », 1952, p. 469—496. * Le correnti della itoriografia contemporanea al X Congretto di ecienze ttoriche, tn « Rinaacita • XII (1955), nr, 9, septembrie, p. 565—569. DIN LOPTA P.C.R. PENTRU ÎNCHEGAREA ALIANŢEI CLASEI MUNCITOARE CU ŢĂRĂNIMEA MUNCITOARE ÎN BĂTĂLIA PENTRU REFORMA AGRARĂ DIN 1945 Editura de stat pentru literatură politică, 1955, 301 pag. La sfîrşitul lunii decembrie a anului 1955 a apărut primul volum de studii şi referate al culegerii în mai multe volume. Din lupta P.C.R. pentru închegarea alianţei clasei munci- toare cu ţărănimea muncitoare în bătălia pentru reforma agrară din 1944—1945. Lucrarea e o relizare importantă ct re face cinste colectivului larg de autori, redactori şi referenţi care au contribuit la elaborarea ei. Apariţia primului volum din această cule- gere importantă constituie un succes de ne- contestat al Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R. Merită să fie în mod deosebit evidenţiată munca depusă de sectorul de specialitate din cadrul aceluiaşi institut, care a asigurat apariţia acestei lucrări. ★ Batălia pentru reforma agrară s-a desfă- şurat pe un număr de ani mai mare dccît cel care intră în preocupările autorilor volumului recenzat; aceştia se opresc cu analiza eveni- mentelor la siîrşitul anului 1945, iar, uneori, chiar în perioada imediat următoare venirii la putere a guvernului democratic Petru Groza. Ultimul act al acestei bătălii istorice îl consti- tuie Decretul de confiscare a ultimelor 50 de ha pe care le mai deţineau moşierii, decret apărut în ajunul Plenarei din 3— 5 martie 1949 a C.C. al P.M.R. Reforma agrară din anii revoluţiei popu- lare s-a deosebit de reformele agrare din trecut. Începînd cu legea rurală din 1864 şi conti- nuînd cu întregul complex de legiuiri agrare de mai mică sau mai mare importanţă, gu- vernele care s-au perindat la cîrma ţării, pînă la 23 August, au dus o politică de clasă care a urmărit şi a izbutit să menţină în agricultură, alături de relaţiile capitaliste care se dezvoltau www.dacaromanicajo 11—c. 543 162 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI 16 treptat, şi puternice rămăşiţe ale relaţiilor de producţie feudale. Menţinerea relaţiilor de producţie semi- feudale in agricultură şi împletirea lor cu relaţiile de producţie capitaliste constituiau o frînă însemnată în dezvoltarea generală a ţării. Analizînd situaţia existentă la sate, Con- gresul al V-lea al P.C.R. a ajuns la concluzia că, în condiţiile istorice date, mai înainte de a se trece la lupta deschisă împotriva burghe- ziei, era necesar şi obligatoriu ca revoluţia populară să nimicească din rădăcini rămăşi- ţele orînduirii feudale şi să lichideze totodată moşierimea ca clasă. ♦ Romînia — se arată în hotărîrile Congre- sului al V-lea al P.C.R. — stă în faţa desăvîr- şirii revoluţiei burghezo-democratice * *. Des- făşurată în condiţiile istorice ale combaterii cu toate forţele a fascismului intern şi extern, în condiţiile luptei pentru cucerirea puterii politice de către clasa muncitoare şi aliaţii săi (ţărănimea muncitoare fiind principalul şi cel mai de nădejde aliat al clasei muncitoare), înfăptuirea reformei agrare începută în pri- mele luni ale anului 1945, înainte de 6 martie, a avut loc în cadrul unei lupte revoluţionare îndîrjite, care, în mod necesar, a dus la lichi- darea completă a relaţiilor semifeudale din agricultură, precum şi la o reîmpărţire demo- cratică a terenurilor agricole expropriate de la moşieri, în favoarea ţărănimii muncitoare. Succesul deplin al reformei agrare s-a datorat ajutorului hotărîtor pe care l-a primit ţărănimea muncitoare din partea clasei munci- toare şi a partidului ei dj avangardă P.C.R., care a condus lupta ret cluţionară pentru desă- vîrşirea revoluţiei burghezo-democratice şi implicit pentru înfăptuirea reformei agrare în interesul ţărănimii muncitoare. în focul acestei bătălii s-a făurit şi 8-a în- chegat alianţa clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare, bază a regimului de democraţie populară. Cum reiese din însuşi titlul lucrării recen- zate, prin publicarea acestei culegeri de studii şi referate nu se ui măreşte dezbaterea şi, mai cu scamă, epuizarea aspectelor legate de înfăp- tuirea reformei agrare în perioada anilor 1944—45, ci, în principal, numai analizarea bătăliei pe care o duce clasa muncitoare în frunte cu P.C.R., pentru aliaţi, şi în special, pentru făurirea şi închegarea, sub conducerea sa, a unei alianţe trainice între clasa munci- toare şi ţărănimea muncitoare. Lucrarea editată de Institutul de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.M.R. se adresează oamenilor muncii, cursanţilor diferi- telor forme ale învăţămîntului de partid, cadrelor de studii sociale, cercetătorilor de • Documente din istoria P.C-R., Ed. pentru literaturi politici, 1953, ed. a ll-a. p- 125. specialitate, tuturor acelora care vor să cu- noască în amănunt lupta P.C.R. pentru în- chegarea alianţei clasei muncitoare cu ţără- nimea muncitoare în cadrul bătăliei pentru reforma agrară din anii 1944—1945. Pornind de la acest mod de a aborda problema — singurul indicat, ţinînd seama de structura şi sarcinile Institutului de isto- rie a partidului — volumul 1 şi, probabil, şi volumele care îi vor urma, analizează condiţiile şi mai ales evenimentele istorice, precum şi datele şi fenomenele social-eco- nomice doar în măsura în care aceasta îmbo- găţeşte înţelegerea chipului în care a avut loc lupta victorioasă a clasei muncitoare pentru cîştigarea definitivă de partea sa a aliatului de bază — ţărănimea munci- toare. Lucrarea recenzată este, deci, în primul rînd, o lucrare de istorie a partidului. Ar fi fost necesar de analizat schimbările cali- tative pe care le-a parcurs alianţa clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare în perioa- da anilor 1945 — 1947. Despre raportul de forţe, despre sarcinile noi pe care le îndepli- neşte alianţa în anii 1946— 1947, într-o peri- oadă în care reforma agrară fusese în linii mari realizată, dar pe plan economic şi politic se dădea încă o bătălie îndîrjită între forţele democratice şi reacţiune, se tratează fugitiv — uneori telegrafic (cu excepţia studiului sem- nat de S. Ştirbu). De aceea, nu apare clar cum reforma agrară care a creat un ocean de noi gospodării de tipul micii producţii agricole, a însemnat — totuşi — un pas însemnat pe drumul ce ducea la revoluţia socialistă. Necesitatea desăvîrşirii revoluţiei burghe- zo-democratice mai înainte de a se trece la revoluţia socialistă, deşi e enunţată deseori, nu e argumentată la un nivel teoretic cores- punzător. Intr-un cuvînt, încheierile studiilor şi referatelor nu sugerează suficient cititoru- lui perspectiva evoluţiei evenimentelor care vor uima. în centrul articolelor a stat preocuparea descrierii şi a explicării problemelor ivite în cursul bătăliei pentru făurirea şi închegarea alianţei, îndeosebi pentru perioada 23 August 1944 — 6 martie 1945. Aceasta este, de altfel, perioada cea mai bine analizată, în care principalele acţiuni duse de P.C.R. la sate sînt descrise pe larg, cu o bogăţie de informaţii remarcabilă. Materialul prezentat referitor la perioada luptei pentru un guvern democrat şi pentru înfăptuirea revoluţionară a reformei agrare (pînă la 6 martie 1945) nu se rezumă la des- crierea faptelor care ilustrează doar făurirea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea mun- citoare. Pentru această perioadă studiile şi referatele fac o veritabilă frescă a luptei gene- rale pe care o duc masele populare de la sate www.dacaramamcajo 17 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI 163 şi oraşe din regiunile respective pentru tra- ducerea în viaţă a platformei P.C.R. în genere. De altfel, descrierea rolului maselor populare ca făuritoare a istoriei anilor 1944— 1945 este, poate, lucrul cel mai pozitiv din întreaga lucrare. E demn de reţinut faptul că autorii studiilor şi referatelor din primul volum au participat, în majoritatea lor, în mod nemijlocit la bătălia pentru reforma agrară din regiunea sau raionul descris de ei. Această împrejurare a făcut cu putinţă, cuprinderea în volum a unor regiuni sau raioane pentru care materialele documentare lipseau în m.are măsură (Teleorman, Dobrogea şi parţial toate celelalte), dar în care o serie de evenimente au îmbrăcat forme sau aspecte specifice deosebite întrucîtva de restul ţării, şi care meritau o analiză specială (în Teleor- man, spre pildă, existenţa concomitentă în ajunul lui 6 martie 1945 a două prefecturi cu doi prefecţi). Autorii îşi sprijină în multe cazuri o serie de afirmaţii în afara materialelor de presă sau de arhivă, pe declaraţiile, amintirile au relatări le unui însemnat număr de partici- spanţi saude martori oculari ai evenimentelor descrise. în lumina materialelor documentare existente, acest mijloc de completare a infor- mării ştiinţifice, mai ales datorită felului atent şi judicios în care e folosit, nu pare să ştir- bească de fel autenticitatea faptelor redate. Dimpotrivă, aceste completări întregesc, de cele mai multe ori în chip fericit, golurile resimţite de lipsa unor materiale documentare (de arhivă, publicaţii, presă) corespunză- toare. Deşi cele şapte articole au o temă comună, se referă la aceeaşi perioadă de timp, la condiţii istorice în general aceleaşi, totuşi s-a reuşit, ca fiecare dintre ele să-şi aibă propria sa individualitate, să redea— fără a ignora fenomenele generale pe întreaga ţară — speci- ficul, particularităţile pe care le îmbracă aceste fenomene şi evenimente în cutare sau cutare regiune sau raion. Dacă materialul însuşi — într-o măsură diferit de la regiune la regiune — stilul şi accentuarea unui aspect sau altul al proble- mei se deosebesc de la articol la articol, în schimb nu acelaşi lucru se poate spune şi în ceea ce priveşte planul şi ordinea de prezentare a faptelor. Cu excepţia articolului lui S. Vianu şi în parte al profesorului S. Ştirbu, celelalte articole păcătuiesc prin respectarea unui plan rigid, stereotip. Articolele încep în ace- laşi fel, adică mai întîi cu o sumară prezen- tare geografică şi istorică a regiunii sau raionu- lui respectiv, se dau apoi scurte date privind starea materială şi socială a ţărănimii munci- toare în ajunul şi în perioada actului de la 23 August. în continuare, urmează o prezen- www.dacQromamcajo tare cronologică a faptelor: evenimentele, aspectele diverse se înşiruie uneori fără o generalizare corespunzătoare. De fapt, lipsa unei generalizări la nivelul temei puse în discuţie şi legat de aceasta, slaba încadrare teoretică a expunerilor, con- stituie principalele lipsuri ale articolelor, lip- suri ce se fac resimţite de-a lungul întregu- lui volum. Această insuficientă prelucrare şi teoreti- zare a materialului ilustrativ este accentuată şi mai mult de lipsa unei introduceri care să fi subliniat principalele momente şi con- cluzii care se desprind din analiza luptei pentru închegarea alianţei dintre clasa munci- toare şi ţărănimea muncitoare în bătalia pentru înfăptuirea reformei agrare. Trebuie observat că redacţia volumului n-a găsit de cuviinţă se însoţească volumul de o prefaţă la nivelul cerut de importanţa deosebită a temei tratate. Aceste lipsuri mai importante, la care se mai adaugă, în unele cazuri, stîngăcii în ceea ce priveşte interpretarea anumitor infor- maţii de documentare, nu micşorează valoa- rea lucrării în ansamblul ei. Lucrarea aduce un aport preţios la cunoaş- terea perioadei 1944—1945 în general, şi a luptei pentru închegarea alianţei în special. Ea este cea dinţii lucrare de amploare care atacă acest subiect şi evident, unele dintre lipsurile menţionate se datoresc şi acestui fapt. ★ Articolul semnat de N. Cioroiu şi M. Cornea se mărgineşte, de fapt, să descrie acţiunile revoluţionare ale maselor populare din fostul judeţ Constanţa pînă in jurul datei de 6 martie 1945. Un merit deosebit al referatului este modul în care sînt prezen- tate acţiunea de organizare a ţărănimii munci- toare de către muncitori, constituirea şi acti- vitatea comitetelor ţărăneşti din regiune, în- semnătatea alianţei de luptă dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare în de- jucarea manevrelor de tot felul ale reacţiunii. Sînt descrise pe larg acţiunile care duc la înlocuirea funcţionarilor vechiului aparat de stat fascist cu elemente democratice. Instala- rea în fruntea prefecturii, a oraşului Constanţa şi în numeroase localităţi, a reprezentaţilor maselor populare s-a desfăşurat în condiţiile ascuţirii continue a luptei de clasă şi s-a împletit cu acţiunea de ocupare şi apoi de împărţire a pămînturjlor moşiereşti. Un alt aspect pozitiv îl constituie conclu- zia care se desprinde din prezentarea materia- lului că în fostul judeţ Constanţa — ca şi în întreaga 'ţară — ţăranilor nu li s-a dat pămînt, ci l-au luat, neţinînd cont de dispoziţiile guvernului, în cadrul unei bătălii îndîrjite, pe_alocuri sîngeroase,_duse_împo- 11' 164 l&TORIO GRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI 18 triva Întregului front al reacţiunii unite in ura ei împotriva democraţiei şi a progresului. Reiese clar din materialul prezentat In referat că in acest mozaic naţional care e Dobiogea, lupta s-a dat permanent între exploataţi şi exploatatori, că lupta de clasă îndirjită a zdrobit orice încercare a reacţiunii de a învrăjbi între ele masele muncitoreşti de naţionalităţi diferite. în acest referat lipsesc însă concluziile, ceea ce scade din valoarea lui. în afară de aceasta, e supărătoare nepotrivirea parţială dintre titlu şi conţinutul referatului. în reali- tate, în articol e vorba nu numai de evenimen- tele petrecute în raionul Negru-Vodă, ci de întregul teritoriu al fostului judeţ Constanţa, ba chiar, în unele pagini (mai ales primele), de întreaga Dobroge. în afara acestei nepotriviri « geografice * e de remarcat că pe lingă studierea acţiuni- lor de ocupare a pămînturilor moşiereşti (vezi titlul), referatul se ocupă de asemenea, ceea ce e un merit, şi de înfăptuirea reformei agrare pînă Ia 6 martie. Descrierea numai parţială, în prima fază, a înfăptuirii reformei agrare, e o lipsă cu nimic justificată. Culegerea îşi propune în principal să analizeze evenimentele legate de înfăptuirea propriu-zisă a reformei agrare. De aceea, referatul semnat de tovărăşii N. Cioroiu şi M. Cornea îşi justifică prezenţa tocmai datori- tă acelei părţi în care e descrisă acţiunea de împărţire revoluţionară a pămînturilor moşie- reşti. Ar fi fost mai judicios ca să se rezerve înfăptuirii reformei agrare un spaţiu mai larg pe seama introducerii (capitolele I şi II) care în forma prezentată ocupă cam o treime din numărul total de pagini ale referatului. De altfel, o parte dintre aceste lipsuri se regăsesc şi la celelalte referate. ★ Studiul semnat de Dionisie Ionescu, care se ocupă de înfăptuirea reformei agrare pe teritoriul regiunii Bacău, este mai complet. Aici introducerea e mai redusă şi mai « la temă », şi sînt date aspecte ale înfăptuirii reformei agrare pentru întreaga perioadă de timp în care aceasta a avut loc. O menţiune favorabilă trebuie făcută şi în legătură cu aparatul critic care cuprinde cîteva fonduri de arhivă, între care arhiva fostei prefecturi a judeţului Bacău. Şi aici se face remarcată aceeaşi titulatură greşită (e vorba nu numai de ocuparea pămîn- turilor moşiereşti care are loc la sfîrşitul anului 1944, dar şi de împărţirea acestora). Repetarea la cîteva articole a acestei gre- şeli ne face să credem că ea aparţine nu atît autorilor, cît colectivului care a pregătit culegerea pentru tipar. Deşi, datorită snaţiu- www.aaco lui restrîns, studiul nu reuşeşte să facă o analiză completă a evenimentelor, totuşi, se observă o mai mare grijă, cu bune rezultate, de a generaliza şi a trage o serie de concluzii ce se impun în lumina materialului prezentat. Făurirea alianţei de luptă dintre clasa muncitoare şi ţărănimea muncitoare şi rolul conducător pe care-1 are clasa muncitoare şi P.C.R. din primul moment în cadrul revolu- ţiei populare sînt ilustrate şi dovedite de un material suficient de bogat şi variat. Manevrele reacţiunii sînt de asemenea descrise viu. Se arată astfel cum emisarii Vaticanului — implicaţi ulterior într-un pro- ces de spionaj — au încercat să creeze diversi- uni menite să întărească poziţiile Şubrezite ale «ordinii vechi» pe teritoriul regiunii Bacău. Deşi cuprinde o serie de concluzii, iar rolul P.C.R. de conducător al bătăliei pentru reforma agrară apare evident, şi la acest studiu se resimte lipsa unor concluzii mai bogate, mai cu seamă legate de consecinţele pe care le-a avut reforma agrară asupra ra- portului de forţe ce ia naştere la sate după 6 martie 1945 în regiunea Bacău. * Un loc aparte în cadrul culegerii îl ocupă studiul lui S. Vianu. Autorul expune pe scurt principalele momente ale luptei P.C.R. pentru reorgani- zarea pe baze democratice a vieţii economice şi politice din nordul Moldovei, pe perioada aprilie 1944 — martie 1945. în cadrul acestei descrieri autorul se ocupă foarte pc scurt de lupta însăşi a ţărani- lor pentru pămînt. De înfăptuirea propriu- zisă a reformei agrare'nu se vorbeşte aproape deloc. S-ar părea la prima vedere că studiul nu şi-ar justifica prezenţa într-o culegere care tratează în primul rînd probleme legate de închegarea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare în cadrul luptei pentru reforma agrară. în realitate, condiţiile specifice în care are loc eliberarea teritoriului fostului judeţ Botoşani, în care se constituie şi activează noua administraţie democratică de stat, ca şi caracterul oarecum diferit pe care-1 îm- bracă acolo acţiunea de ocupare a pămînturi- lor moşiereşti, pledează în favoarea includerii studiului în cadrul culegerii. în această regiune, reforma agrară s-a realizat în condiţiile în care forţele reacţionare suferiseră deja înfrîngeri hotărîtoare, organele politice chemate să înfăptuiască reforma agrară aveau o experienţă mai îndelungată şi în plus autorităţile centrale exercitau doar un control iluzoriu asupra acestei regiuni. Deşi lupta de clasă, departe de a slăbi în intensitate, se îndîrjeşte în jurul realizării reformei agrare, totuşi, reforma agrară s-a nnamca.ro 19 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI 165 înfăptuit în condiţii relativ mai prielnice pentru forţele democratice decît în restul ţarii. Închegarea alianţei dintre clasa munci- toare şi masele ţărăneşti se înfăptuise deja în linii mari mai înainte de împărţirea propriu- zisă a pămînturilor moşiereşti, şi anume în perioada ocupării şi preluării acestor pămînturi de către comitetele ţărăneşti şi a dării lor în folosinţă provizorie ţăranilor muncitori. Pornind de la aceste consideraţii, înţele- gem interesul pe care-1 trezeşte un studiu ca cel prezentat de tovarăşul Vianu, care descrie pe larg, la un nivel teoretic şi ştiinţific corespunzător, întregul complex de fapte şi evenimente care au pregătit terenul înfăptuirii reformei agrare în această regiune. în plus, întregul material prezentat dă un răspuns la problema felului în care s-a făurit şi s-a închegat alianţa de luptă dintre clasa munci- toare cu ţărănimea muncitoare. Se dau, de asemenea, date preţioase pri- vind activitatea economico-administrativă a comitetelor ţărăneşti în calitatea lor de organe locale ale puterii de stat. Mai puţin conturată apare activitatea şi rolul politic jucat de aceste comitete în transformările revoluţio- nare care au loc în nordul Moldovei, în peri- oada aprilie 1944— martie 1945. în general, studiul tovarăşului Vianu se remarcă printr-o prezentare închegată şi sis- tematică a faptelor, printr-o formă îngri- jită, prin preocuparea aproape permanentă de a ajunge la o serie de concluzii de ordin teoretic. * Studiul tovarăşilor Gh. Adorian şi V. Pogăceanu descrie momentele principale ale înfăptuirii reformei agrare în regiunea Cluj, începînd cu primele acţiuni întreprinse de masele populare, sub conducerea P.C.R., imediat după eliberare şi terminînd cu operaţi- ile de definitivare a lucrărilor de reformă agrară. O grijă deosebită, îndreptăţită de altfel, au acordat-o autorii unirii luptei pentru rezolvarea democratică a problemei agrare şi a problemei naţionale cu lupta generală dusă de întregul popor “muncitor pentru desăvîrşirea revoluţiei burghezo-democratice. Dispunînd de un material de arhivă şi de presă mai bogat, autorii au izbutit să ilustreze într-o formă atrăgătoare aspectele principale ale luptei revoluţionare duse în jurul înfăp- tuirii actului istoric al reformei agrare în regiunea Cluj. Un alt aspect pozitiv al lucrării îl consti- tuie materialele care relatează că ajutorul clasei muncitoare dat ţărănimii muncitoare nu se opreşte la operaţia propriu-zisă de împroprie- Sînt descrise sugestiv aspecte ale ajutoru- lui dat ţărănimii muncitoare de echipele de muncitori din fabrici, în perioada campaniilor agricole (reparări sau donări de unelte agri- cole sau casnice, ajutor la munca cîmpului etc.). Lucrarea ar fi cîştigat în valoare, dacă autorii ar fi perseverat mai mult în încercările de generalizare şi de a trage concluziile ce se desprindeau din materialul prezentat Deşi referatul semnat de tovarăşii I. Popescu-Puţtiri şi Nicolae Popescu cuprinde, de asemenea, toată perioada de timp în care se desfăşoară bătălia pentru reforma agrară în fostul judeţ Dolj, el are o serie de lipsuri, care cu mai multă grijă ar fi putut - fi înlăturate. în acest referat se observă mai mult ca la celelalte articole insuficienta generalizare şi teoretizare, o descriere istori- cistă a faptelor, un stil pe alocuri greoi. Aceste lipsuri au dus la rezultatul regre- tabil că, deşi- în referat sînt expuse o serie de fapte de un interes incontestabil, totuşi, nu s-a reuşit să se scoată în relief fenomenele sau acţiunile cele mai caracteristice legate de înfăptuirea reformei agrare în fostul judeţ Dolj. Chipul în care ţărănimea din Cetate şi Băileşti înfruntă pe prefect, care organizase un adevărat raid de pedepsire a * răzvrăti- ţilor », raid căruia îi cad victime comitetele "ţărăneşti alese dintr-o serie de comune, între care Moţăţei, ar fi trebuit prezentat mai pe larg, viu, aşa cum a fost în realitate. A fost prezentat palid modul cum auto- rităţile locale reacţionare au căutat să pună greul rcchiziţiilor şi colectărilor impuse de necesităţile stringente ale războiului, pe spi- narea oamenilor săraci, cum 8-a organizat chiar o serie de provocări fasciste împotriva forţelor democratice, şi a soldaţilor sovietici. Numai prin lupta unită a oamenilor muncii de la oraşe şi de la sate au putut fi dejucate manevrele provocatoare ale reacţiunii şi s-a putut înfăptui pe cale revoluţionară programul de guvernare a F.N.D. Referatul privitor 1» ocuparea pămînturilor moşiereşti din fostul judeţ Teleorman, deşi suferă de o serie de lacune, contribuie la descrierea evenimentelor legate de instalarea unei conduceri democrate în localul prefec- turii şi lupta dusă pentru apărarea acestui succes politic al maselor populare din judeţ. Timp de mai multe săptămîni există două prefecturi care se înfruntă şi care, datorită unui echilibru vremelnic de forţe pe plan local, nu izbutesc nici una să înlăture definitiv pe cealaltă. tărire a ţăranilor fără pămînt, sau cu pşmînt Conducerea democrată a judeţului care e puţin. www.dacoromamca.ro calul prefecturii — unde se 1G6 ISTORIOGR VITE, RECENZII, PREZENTĂRI 20 instalase de însemnate forţe militare tri- mise de guvernul Rădescu, izbuteşte totuşi, în ciuda acestor măsuri, sa menţină contactul cu judeţul, trimite şi primeşte emisari, dă dispoziţii şi primeşte rapoarte de pe teren. Paralel cu aceasta în localul preturii funcţionează încă, ca prefect guvernamental fostul subprefect, legionar notoriu, care dis- punînd şi menţinîndu-şi autoritatea asupra unei părţi din aparatul de stat vechi, primind un sprijin larg din partea guvernului, face sforţări să « reîntroneze ordinea ». Primind ajutorul muncitorimii din Bucu- reşti, reprezentanţii maselor populare, ase- diaţi în localul prefecturii, rezistă la toate tentativele reacţiunii de a-i scoate din prefec- tură şi a-i aresta. Forţele democrate, sub conducerea P.C.R., îşi întăresc pe zi ce trece influenţa asupra ţărănimii muncitoare în judeţ şi izbutesc, în ajunul lui 6 martie 1945, să antreneze mase largi la înfăptuirea revoluţionară a punctelor programului de guvernare F.N.D. şi în special a reformei agrare. Ar fi fost necesar ca în legătură cu existenţa paralelă a două organe locale (judeţene) aie puterii de stat, cu caracterizarea situaţiei politice ce survine din aceasta, autorii să fi tras concluzii teoretice mai bogate. Un alt aspect pozitiv îl constituie partea introductivă'care prezintă pe scurt O serie de date importante cu privire la situaţia ţără- nimii din judeţ în preajma anilor 1944—45. Este regretabil că nu acelaşi lucru se poate spune şi despre materialele privitoare la înfăptuirea reformei agrare care sînt nesa- tisfăcătoare pentru ilustrarea vie a eveni- mentelor ce au zguduit satele fostului judeţ Teleorman în legătură cu bătălia care s-a dat în întreaga ţară pentru desăvîrşirea democra- tică a revoluţiei burgheze. Sînt relatate cu lux de amănunte feluri- tele tertipuri la care recurg prinţesa Bibescu şi oamenii ei de casă (unii dintre aceştia strecuraţi mult timp în însuşi comitetul de reformă agrară local), pentru a frusta, măcar parţial dacă nu compiet, pe foştii robi ai pămîntului de dreptul obţinut prin lege de a-şi împărţi întregul pămînt moşieresc ce depăşea limita legală de 50 de ha. Numai că autorul lunecă deseori pe panta descrierii, cu preferinţă a manevrelor variate ale forţelor reacţionare, iar faptele din care să reiasă înfăptuirea în sine, aportul maselor la reforma agrară, sînt Tedate mai sărac. Nu reiese limpede din această cauză ajutorul pe care-1 primesc ţăranii muncitori din comună din partea puterii populare, lupta P.C.R. pentru făurirea alianţei (politica P.C.R. se rezumă la descrierea activităţii comuniştilor din organizaţia locală). Autorul a trecut de asemenea prea repede peste perioada 23 August 1944— 6 martie 1945, perioadă în care, în întreaga ţară, masele populare au întreprins, sub conducerea P.C.R. acţiuni revoluţionare de mare însem- nătate (se dau doar cîteva moţiuni votate într-o serie de adunări, ceea ce e prea puţin). Cu toate că la începutul lucrării autorul atrage atenţia asupra specificului comunei Comarnic (care are o populaţie mixtă, de plugari şi muncitori de fabrică), totuşi nu reiese rolul jucat de muncitorimea din locali- litate în vederea realizării reformei. Poziţia chiaburilor e lăsată oarecum în umbră, iar atunci cînd se descriu acţiunile acestora, ei apar invariabil doar în postura de unelte ale moşierimii. Este ştiut, însă, că faţă de reforma agrară chiaburimea a avut propriile ei interese de clasă. în perioada ocupării pămînturilor moşie- reşti, chiaburii îşi însuşesc, în numeroase lo- curi, loturi dintre cele mai bune din terenurile arabile sau păşunile moşiereşti. Ei visau să ia locul moşierilor ca stăpîni şi jecmănitori ai satului. Atunci cînd forţele democratice trec la revizuirea listelor de îndreptăţiţi şi şterg de pe listă numele chiaburilor strecuraţi pe liste, aceştia îşi leapădă complet masca şi fac în mod deschis front comun cu moşierimea împotriva ţărănimii muncitoare. Pe cînd moşierimea e lichidată ca clasă în urma reformei agrare, proprietatea chia- burească rămîne intactă.Chiaburimea continuă şi în condiţiile noi să exploateze o parte din ţărănimea săracă şi îşi menţine un timp influenţa politică asupra păturilor politice înapoiate de la sate. Politica economică a guvernului democra- tic, ajutorul permanent pe Care ţărănimea cării legii şi regulamentului de reformă agşară muncitoare îl primeşte din partea clasei mun- după 6 martie. WWW.MCOfflHBniflMPi ie însă la întărirea alianţei Studiul semnat de tovarăşul S. Ştirbu se referă la evenimentele petrecute în raza unei singure comune — Comarnic. La baza studiului stă un material edit şi inedit bogat, care a fost folosit cu price- pere. Mai pregnant decît în oricare dintre arti- cole sînt redate o serie de forme pe care le îmbracă lupta de clasă în legătură cu înfăp- tuirea reformei agrare în comuna Comarnic. Partea cea mai adîncită şi cea mai valoroasă a lucrării redă evenimentele care se desfă- şoară după 6 martie, modul în care au loc şi se definitivează lucrările de reformă agrară în comuna Comarnic. Este, de altfel, unica lucrare din volum care se ocupă în principal, iar nu în cîteva pagini — spre sfîrşit — cu descrierea apli- 21 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI 167 clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare şi dă lovituri grele operaţiilor speculative şi acţiunii politice duşmănoase a chiaburimii (despre aceste probleme autorul nu vor- beşte decît în ultima pagină, fugitiv). Legat de rezultatele practice ale reformei agrare, autorul nu dă nici un fel de date cu privire la întinderea loturilor noilor împroprietăriţi, a valorii economice a terenurilor primite (în genere locuri de păşunat). Cu toate lipsurile semnalate, studiul tov. Ştirbu se remarcă printr-o mare bogăţie de informaţii, prin combativitate şi o prezentare îngrijită. ★ Faptul că primul volum din culegerea Din lupta P.C.R. pentru închegarea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare în bătălia pentru reforma agrară şi fiecare articol în parte fac obiectul unor numeroase observaţii dovedeşte varietatea de probleme, curajul colectivului de autori de a le aborda şi de a căuta rezolvarea lor. Deşi culegerea nu are de scop să trateze în întregime problemele legate de înfăptuirea reformei agrare, credem totuşi că era obli- gatoriu, ca descrierea evenimentelor să parcurgă toate fazele bătăliei pentru reforma agrară. Majoritatea articolelor se referă însă în special la perioada august 1944 — martie 1945 sau cel mult sfîrşitul anului 1945. Pînă în preajma lui 6 martie, alianţa clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare se dezvoltă într-un anumit ritm şi cu o inten- sitate corespunzătoare perioadei revoluţio- nare pe care o parcurge. Deşi are o serie de lipsuri, totuşi primul volum al culegerii recenzate constituie un aport valoros adus de colectivul Institutului de istorie a partidului de pe lîngă C.C. al P.M.R. la îmbogăţirea cunoaşterii istoriei contemporane a R.P.R. Tr. Udrea GH. RAVAŞ, Din istoricul petrolului romînesc E.S.P.L.P., 1956, 344 pag. Literatura privind istoria economiei naţionale s-a îmbogăţit de curînd prin apariţia lucrării semnată de Gh. Ravaş, Din istoria petrolului romînesc. Concepută pe baza unui bogat material informativ, provenind atît din statisticile oficiale şi alte izvoare directe, cît şi din lucrări şi articole apărute, monografia prezintă evoluţia industriei de petrol din ţara noastră din cele mai vechi timpuri pînă azi. Studiul de faţă contribuie la lămurirea unor probleme interesante şi constituie un început pentru alte lucrări de acest gen. ★ Existenţa zăcămintelor petrolifere pe teri- toriul patriei noastre este semnalată de nume- roase documente ţi de însemnările călătorilor străini, din timpuri foarte vechi; despre exploa- tare propriu-zisă nu se poate vorbi decît după mijlocul secolului al XVIII-lea, Autorul folo- seşte atestări ale vremii, fără însă să prezinte toate menţiunile existente cu privire Ia petrol (în treacăt atragem atenţia asupra cîtorva documente semnalate de V. Ureche în a sa Istorie a Rominitor de la 1774—1821). Prima parte a lucrării care priveşte peri- oada precapitalistă are un caracter mai mult de popularizare. După ce vorbeşte de pe talistă în care petrolul, extrlfc TfnT mică, era folosit pentru necesităţi minore, autorul trece la perioada apariţiei capitalis- mului, cînd acest produs începe să fie căutat din ce în ce mai mult, devenind o marfă soli- citată atît pe piaţa internă cît şi pe cea ex- ternă. l.l perioada capitalistă, aria de exploatare a petrolului se extinde de la cîteva centre izolate, la regiuni întregi. Autorul urmăreşte această extindere sub toate aspectele ei, descrie atît evoluţia mijloacelor de producţie — de la mici distilerii de tipul atelierelor meşteşugăreşti la rafinării cu o capacitate de producţie mai mare şi cu instalaţii moderne — cît şi începutul pătrunderii capitalului străin atras ca de un miraj de această nouă Californie a aurului negru. Paralel cu interesul capi- talistului străin faţă de noua sursă de venit, începe să fie stîrnit cu precădere după legiu- irea agrară din 1864 şi interesul burgheziei autohtone. Consecinţa directă a acestui fapt a fost accentuarea procesului de diferenţiere a ţărănimii din regiunile petrolifere. Autorul sezisează în mod just această diferenţiere; ar fi fost însă mai interesant dacă acest pro- ces sr fi fost ilustrat pe bază de date concrete. In goană după cîştiguri cît mai mari, guvernanţi romîni în frunte cu Carol de Hohenzollern încep să se preocupe din ce It de industria petrolului, încep ze pe scară mai mare elementele 168 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI 22 capitaliste din afară, prin acordare de legi care favorizau investiţiile străine în petrol, în legătură cu aceasta, lucrarea analizează în mod satisfăcător legislaţia întocmită în perioada ultimelor decenii ale secolului al XlX-lea. O dată cu trecerea capitalismului în ultimul său stadiu, imperialist, petrolul romîn- nesc începe să fie din ce în ce mai căutat de capitalul străin. Începînd cu capitolul al III-lca, lucrarea este axată în mod just pe analiza aprofundată a luptei dintre monopo- lurile străine pentru acapararea terenurilor petrolifere din Romînia, care încep să fie disputate între capitalul american, englez, francez şi german. Perioada anterioară primului război mon- dial se caracterizează, aşa cum rezultă din lucrare, prin înfiinţarea întreprinderilor petro- lifere, cu capital străin, care trec la acapararea de terenuri petrolifere, la exploatarea săl- batică a acestora şi la jefuirea cruntă a munci- torilor petrolişti. în lucrare sînt folosite numeroase materiale privind această problemă (atît informaţii directe, cît şi informaţii extrase din alte lucrări). Autorul rezervă un loc destul de important perioadei primului război mondial, cînd petrolul începe să fie întrebuin- ţat pe scară din ce în ce mai mare ca materie primă strategică. Este prezentată situaţia industriei de petrol în perioada neutralităţii (1914— 1916), cînd politica duplicitară a guver- nului romîn permitea exportarea petrolului ambelor tabere beligerante. Se vorbeşte apoi despre distrugerile provocate de război în industria petroliferă, precum şi despre jaful german. Pentru a ilustra mai bine distrugerile din industria de petrol, efectuate de englezi şi francezi, credem că ar fi fost util ca atftorul să se folosească şi de documentele americane (Papers Relating to the Foreign Relations of the United States) care oferă un bogat material pentru demascarea acestora. în anii imediat următori războiului impe- rialist, are loc ascuţirea luptei dintre trusturile imperialiste pentru acapararea de noi terenuri bogate în zăcăminte petrolifere. Lupta era cu atît mai mare cu cît utilitatea petrolului fusese dovedită atît pe cîmpul de luptă cît şi în spatele frontului. Profitînd de situaţia grea în care se găsea ţara noastră secătuită de război, sub pretextul « ajutorului * care urma să fie acordat Romîniei, capitaliştii străini au obţinut ajutorul, prin obţinerea Unor concesii care duceau în mod direct la acapararea principalelor bogăţii ale ţării, în special a petrolului. în acţiunea de acapa- rare a petrolului romînesc, monopoliştii străini au fost secondaţi de cercurile conducătoare romîneşti, care au instrăinat terenurile petrolifere ale statului. Un obiect al luptei dintre trusturile străine în ac -cuini oZibL a fost acapararea întreprindernor* petron» fere care aparţinuseră capitalului german şi austro-ungar. Fostele întreprinderi cu capital german au trecut în proprietatea capitalului englez, francez şi american. Toate aceste aspecte ale perioadei imediat postbelice sînt bine redate de lucrarea lui Gh. Ravaş. Perioadei dintre cele două războaie mon- diale i se rezervă în lucrare un spaţiu mai mare. Este foarte îndreptăţit planul abordat de autor, deoarece această perioadă este caracterizată printr-un puternic avînt al extrac- ţiei petrolifere în ţara noastră, printr-o inten- sificare a procesului de concentrare şi centrali- zare a capitalurilor. Autorul reuşeşte să scoată în evidenţă aceste fenomene, care au dus la întărirea mai departe a poziţiilor capitalu- lui străin. în perioada stabilizării relative a capita- lismului cresc în mod masiv investiţiile de capital din industria de petrol. Gh. R?vaş demască pe baza unor materiale concludente politica * prin noi înşine *, preconizată de partidul liberal, care în realitate nu era decît un mijloc mai eficace pentru a asigura parti- ciparea capitaliştilor romîni la beneficiile uriaşe obţinute în industria petroliferă. Poli- tica antinaţională dusă de guvernanţii libe- rali culminează în perioada stabilizării relative a capitalismului cu legea minelor din 1924, care nu reprezenta decît un simulacru de «ro- mîhizare » a izvoarelor de petrol din Romînia. Analiza acestei legi, precum şi formalele pro- teste ale reprezentanţilor firmelor străine sînt bine conturate în lucrare. Era însă nimerit ca autorul să insiste mai mult asupra eveni- mentelor de după anul 1924. Guvernanţii liberali, în anii 1926—1928, contrar politicii demagogice < prin noi înşine *, pe care o afişau în orice ocazie, au făcut o serie de con- cesii capitalului străin, în special celui ame- rican. Menţionăm numai cedarea către socie- tatea « Romîno-Americană », în anul 1927, a o serie de terenuri petrolifere^ ale sta- tului. Faptul însă, că autorul nu foloseşte unele izvoare în mod critic, face ca în lucrare să se ivească unele confuzii sau inexactităţi. Astfel, datele privind exportul de păcură în 1923— 1929 sînt eronate 1. Lucrarea nu scoate în evidenţă un aspect important al luptei dintre principalele trusturi imperialiste pentru acaparare de noi terenuri petrolifere; este vorba de contradicţiile dintre capitalul american şi englez în perioada sta- 1 In lucrare se menţionează, cfi exportul, de pă- cută a crescut tn aceasta perioada de la 33 000 de tone In 1923, la 700 000 de tone în 1929. După Statistica minieră a Rominiei pe anul 1932, exportul de păcura era In lc23 ceva mai mare decît cifra data de autor, iar în 1929 atissea cantitatea de 481781 de tone petrol brut mumtiailHMIul de aproximativ 2 8S0 000 de tone pKxfuae petixmKft ecportate. 83 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI 169 bilizării relative a capitalismului. Această luptă ia forme variate care trebuiau menţi- onate în lucrare. Trecînd la perioada crizei economice din 1929—1933, autorul face o privire generală asupra manifestărilor crizei pe plan mondial, analizînd politica «porţilor deschise » inau- gurată în mod oficial de guvernanţii naţional- ţărănişti, şi arată efectele crizei economice în Romînia, cu referire specială la industria petrolului. In linii mari, capitolul rezolvă problemele cele mai importante legate de această perioadă. In lucrare se dau explicaţii insuficiente cu privire la cauzele creşterii producţiei de petrol din Romînia în anii 1929—1932, spre deo- sebire de producţia din alte ţări capitaliste. Pe lingă explicaţiile date de autor, acesta ar fi trebuit să se oprească şi asupra faptului că în această perioadă se făceau febrile pregă- tiri în vederea războiului antisovietic, iar Romînia, care se afla în vecinătatea Uniunii Sovietice, era menită să servească drept bază de plecare într-un eventual război. Aceste pregătiri determinau în mod firesc o creştere simţitpare a producţiei de petrol în Romînia. 'Partea din această lucrare care se referă la perioada pregătirii celui de-al II-lea război mondial prezintă un interes deosebit. Este scos în evidenţă rolul marilor trusturi americane, engleze şi franceze care mînă în mînă cu burghezia romînească au susţinut agresiunea Italiei împotriva Abisiniei, agre- siunea fascistă împotriva republicii spaniole, pregătirile de război ale fasciştilor germani prin furnizarea de combustibil lichid necesar pentru avioanele, tancurile, marina şi armata lor. Dacă în tratarea acestei probleme, auto- rul s-a achitat pe deplin, în schimb a rămas dator prin insuficienta explicaţie pe care o dă întăririi poziţiei capitalului german în anii 1938— 1939. Autorul trebuia să arate că diri- jarea e'xportului de petrol spre piaţa germană a avut loc în condiţiile menţinerii întreprin- derilor petrolifere cu capital anglo-franco- american. în acest capitol nu se întrevăd nici măcar în parte contradicţiile neesenţiale dintre burghezia romînă şi capitalul străin. Capitolul care tratează despre colabo- rarea trusturilor petrolifere americano-engleze cu cele germane în perioada celui de-al II-lea război mondial conţine un material deosebit de interesant. Interesele capitalului american, englez etc., continuau să fie apărate în această perioadă de societăţile cu firmă germană. Germania fascistă a obţinut controlul asupra celor mai importante întreprinderi din ţara noastră, precum şi asupra mijloacelor de transport şi de înmagazinare. Autorul nu a folosit însă în mod sufi- cient materialele care dovedesc acest fenomen, nu a indicat izvoarele care* luirea acestei colaborări. Ultimul capitol al lucrării este consacrat dezvoltării industriei de petrol în anii de după eliberarea patriei noastre de către armatele sovietice. încercările monopolurilor interna- ţionale de a salva privilegiile lor şi de a sub- mina eforturile poporului romîn pentru cîşti- garea independenţei reale au fost zădărnicite. Sprijinul pe care ţara noastră l-a primit din partea Uniunii Sovietice în acest scop a permis refacerea şi dezvoltarea industriei noastre de petrol. Capitolul se încheie cu indicarea rea- lizărilor obţinute de industria noastră petro- liferă în anii regimului democrat-popular, cînd a devenit una din principalele ramuri ale industriei grele din R.P.R. Ar fi trebuit ca autorul să acorde un spaţiu mai mare acestui ultim capitol şi să analizeze mai profund schimbările care au avut loc în industria noastră de petrol în anii următori eliberării. Aşa spre pildă, nu este scos în evidenţă efortul depus de muncitorii din industria petrolului în perioada războiu- lui antihitlerist, cînd, în ciuda sabotajului capitaliştilor străini şi autohtoni, ei au dat cît mai mult petrol pentru sprijinirea fron- tului, răspunzînd în felul acesta chemării Partidului Comunist Romîn, care lansase lo- zinca « Totul pentru front, totul pentru vic- torie ». Se impun şi unele observaţii cu caracter general. Autorul rezervă o parte din fiecare capitol pentru a analiza situaţia muncitorimii petroliste şi lupta ei împotriva exploatării capitaliste. Dacă pentru a arăta situaţia mate- rială a muncitorilor petrolişti se dau în general date concludente care reflectă exploatarea capi- talistă, luptele muncitorilor petrolişti sînt destul de palid oglindite în lucrare. Se remarcă aici, ca de altfel în toată lucrarea, lipsa unor materiale de arhivă care ar fi putut aduce mai multă lumină în această problemă. în ceea ce priveşte metoda de lucru, men- ţionăm că nu întotdeauna autorul a arătat izvoarele şi studiile pe care le-a folosit, deşi, după părerea noastră, autorului nu i-au fost străine unele studii referitoare la această pro- blemă, inclusiv cele publicate în Studii ţi Re- ferate privind istoria Rominiei, voi. II. în lucrare sînt folosite uneori izvoare de a patra mînă. Pentru a da un singur exemplu, arătăm că la p. 8, autorul scrie că există un document, care după unii ar atesta existenţa petrolului în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Autorul nu se referă însă direct la document, ci recurge la referirea lui Rabischon, Histoire de la conqu&te du pitrol depuis 1550 jusqu'ă nosjours. Dar autorul n-a consultat nici măcar această lucrare, ci s-a mărginit la o referire din lucrarea lui Rabischon, dată de C. G. Rommenhoeller, în La grande Roumanie. Or, autorul trebuia să consulte direct documentul expună propria sa con- lă-şi 170 ISTORIOGRAFIE, RECENZH, PREZENTĂRI 24 Autorul ocoleşte tratarea unor probleme teoretice ridicate de materialul faptic expus în lucrare ca de pildă: problema industriali- zării capitaliste, problema contradicţiilor din- tre forţele de producţie şi relaţiile de producţie în capitalism, problema industrializării socia- liste etc. De asemenea, autorul nu tratează de loc unele probleme esenţiale cum este de exemplu cea care se referă la conductele petro- lifere, una din metodele cele mai eficace de jaf ale capitaliştilor străini. La sfîrşitul lucrării sînt reproduse o serie de statistici foarte utile pentru cunoaşterea mai amănunţită a unor probleme. Credem insă că tot aşa de utilă ar fi fost şi o bibliogra- fie cit mai completă, legată de tema abordată. Această bibliografie este cu atit mai necesară cu cît chiar după mărturisirile autorului, lucra- rea de faţă nu şi-a propus să epuizeze pro- blema. Cu toate lipsurile semnalate, credem că lucrarea tov. Ravaş şi-a atins scopul, consti- tuind un material destul de interesant referitor la istoria petrolului romînesc şi are dreptul la o apreciere pozitivă din partea cititorilor. Sperăm că lucrarea va apare îmbunătăţită şi completată înt-o nouă ediţie. T. Necja GH. HAUPT, Din istoricul legăturilor revoluţionare rotnîno-ruse (1849—1881) Ed. Acad. R.P.R., 1955, 272 pag. în lupta ce se dă azi în ţara noastră pentru construirea socialismului, cunoaşterea tre- cutului revoluţionar al poporului prezintă o deosebită importanţă. Cercetătorii se strădu- iesc să studieze acele probleme, care ajută înţelegerea procesului de dezvoltare a ţării noastre şi contribuie la înarmarea ideologică, la conducerea în spiritul tradiţiei revoluţio- nare, patriotice a oamenilor muncii. în ansam- blul acestor probleme, istoricul legăturilor seculare romîno-ruse are o importanţă deo- sebită. Fiecare studiu sau carte care se ocupă cu această problemă scoate la iveală pagini strălucite ale istoriei poporului nostru, pagini neglijate sau falsificate de către istoriografia burghezo-moşierească. Cercetările făcute pînă în prezent în legătură cu istoricul legăturilor romîno-ruse ne dovedesc că acestea nu pot fi reduse la legăturile dintre statul rus şi romîn — cum a făcut istoriografia reacţionară, ci trebuie să scoată la iveală rădăcinile adînci de prietenie dintre poporul romîn şi popoarele din U.R.S.S. în mod just constată auto- rul cărţii recenzate: * De-a lungul veacurilor, în funcţie de condiţiile istorice concrete, ieşea la iveală pe primul plan o anumită latură a acestor relaţii, care prezenta una sau alta din diversele forme ale ajutorului multilateral pe care poporul rus îl dădea vecinului său înrobit, poporul romîn * (p. 8). în a doua jumătate a secolului al XlX-lea, legăturile romîno-ruse s-au concretizat în co- laborarea revoluţionară a elementelor progre- siste. Datorită acestui fapt în istoricul legă- turilor seculare dintre aceste două popoare, perioada 1849—1881 ocupă un loc de seamă. Influenţa mişcării revoluţionare ruse a con- tribuit în mare măsură la dezvo! revoluţionare şi gîndirii social-p (citat de Gh. Haupt Ia p. 113). Prin expunerea legăturilor dintre revoluţionarii bulgari, poloni şi romîni, Gheorghe Haupt aduce în lucrarea sa, o contribuţie serioasă lr studierea trecutului comun‘de luptă a acestor popoare, astăzi libere. Sub influenţa binefăcătoare a influenţei mişcării revoluţionare ruse, s-a dezvoltat miş- carea revoluţionară din Romînia în a doua jumătate a secolului trecut. Cu această pro- blemă se ocupă capitolul al 2-lea al cărţii, care poartă titlul « Influenţa democraţiei re- voluţionare ruse, asupra mişcării revoluţionare din Romînia în deceniul al 8-lea » (1870— 18801, In această perioadă, proletariatul era în continuă creştere, dar în condiţiile unei in- dustrii care făcea abia prifnii paşi, proleta- riatul era încă neorganizat, dezvoltarea con- . ştiinţei sale abia începuse.-Aceeaşi lipsă de maturitate se sim.ea şi în manifestările sale; luptele muncitoreşti sînt spontane şi izolate. Perioada respectivă se poate considera ca perioada începutului mişcării socialiste din Romînia, concretizată prin înfiinţarea dife- ritelor cercuri revoluţionare. Pînă în prezent, în studiile care au apărut, au existat confuzii în aprecierea caracterului cercurilor revoluţionare din Romînia din de- ceniul al 8-lea al secolului trecut. Unii cer- cetători identificau cercurile revoluţionare din acest deceniu cu mişcarea muncitorească şi au socotit cercurile revoluţionare drept cercuri muncitoreşti. Aplicînd învăţătura lui Lenin despre înce- putul mişcării muncitoreşti, la condiţiile ţării noastre, autorul arată că şi la noi, ca în gene- ral, mişcarea muncitorească şi mişcarea socialistă s-au dezvoltat paralel, iar identi- ficarea lor ar constitui o serioasă greşeală. Autorul trece apoi la analiza caracterului cercurilor revoluţionare din aceşti ani. Pe baza cercetării structurii- acestor cercuri for- mate în cea mai mare parte din tineretul intelectual, pe baza programului lor, care nu depăşea, în general, cadrul revendicărilor democratice, autorul ajunge la concluzia că: < Mişcarea socialistă din Romînia n-a luat şi nici n-a putut să ia fiinţă ca mişcare so- cialistă proletară. Caracterul cerWEpjBPfc(]8C( luţionare nu era proletar, c i revoluţionar de- mocrat * (p. 132). După lămurirea în mod principial a ca- racterului mişcării revoluţionare, autorul trece la analiza influenţei pe care a exercitat-o mişcarea revoluţionară rusă, asupra mişcării revoluţionare din Romînia. « în Romînia, în anii 1870— 1880 s-au copt condiţiile prielnice pentru răspîndirea şi adaptarea mai largă a ideii revoluţionare de către păturile intelec- tuale ale societăţii, lucru care a impus ca o necesitate apariţia unor organizaţii revoluţio- nare » (p. 138) — constată în mod just au- torul. Dată fiind situaţia mai matură, şi in- fluenţa mişcării revoluţionare ruse a devenit mai puternică. Un rol de frunte în înfiinţarea cercuriloi revoluţionare în ţara noastră l-a jucat luptă- torul Nicolae P. Zubcu-Codreanu, a cărui activitate este evocată de autor cu multă căldură. «Răsări-va oare şi pentru Romînia adevăratul soare al regenerării sale? * (p. ISO) — întreba acest luptător care, urmărit în ţara sa de ohrana ţaristă, îşi închină viaţa luptei pentru poporul care i-a oferit adăpost. Propa- gator înflăcărat al ideilor înaintate ale lui Herzen, Cernîşevski, el participă la organi- zarea cercurilor revoluţionare din acel timp. Analizînd activitatea acestor cercuri, autorul relevă, în mod just, contribuţia pe care ele au adus-o la creşterea avîntului mişcării revo- luţionare ruse din anii 1870— 1880, prin con- tinuarea transportului literaturii ilegale din Rusia. Războiul pentru independenţă, în care fiii poporului rus au luptat cot la cot cu fiii poporului romîn, a dus la cîştigarea inde- pendenţei de stat şi a constituit o nouă ocazie pentru întărirea legăturilor revoluţionare ro- mîno-ruse. Urmărind îndeaproape principiul fixat, de a face deosebire între guvernul ţarist şi poporul rus, autorul arată poziţia diferită a fiecărei grupări, în ceea ce priveşte ajutorul acordat pentru cîştigarea independenţei din 1877. Propaganda revoluţionară în timpul războiului s-a desfăşurat în rîndurile solda- ţilor şi ţăranilor. « în timpul războiului romî- nii şi ruşii duceau propagandă reciprocă» (p. 183) — scria în 1883 un contemporan. Pentru a « feri * soldaţii ruşi de contactul cu literatura revoluţionară, la ordinele ohranei ţariste, comandamentul armatei ruse de pe teritoriul patriei noastre a interzis intrarea militarilor ruşi în librăriile în care se vindeau publicaţii revoluţionare. Capitolul al 3-lea este consacrat expunerii ideilor social-politice ale luptătorului revolu- ţionar N. P. Zubcu-Codreanu. Combătînd pe istoricii care au afirmat că ideile lui Zubcu-Codreanu sînt în cea mai mare parte « revoluţionar-narodnice > (p. 198), Gh. HayţSt arată că în formarea gindirii KfMMlMUQgţTf) acestui luptător, influenţă 27 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI 173 covîrşitoare au avut revoluţionarii democraţi ruşi şi nu curentul narodnicist, deşi nici el, ca şi alţi contemporani, n-a reuşit să evite complet influenţa acestui curent. In studiul său, autorul arată de asemenea că Zubcu- Codrcanu cunoştea şi unele lucrări ale lui Marx şi Engels, dar că el nu s-a putut ridica pînă Ia înţelegerea rolului istoric al proleta- riatului. Ultimul capitol al cărţii tratează creşterea mişcării socialiste în anii de după războiul de independenţă, 1878— 1880. în această perioadă au loc frămîntări în sînul mişcării revoluţionare din Romînia pen- tru închegarea unor organizaţii socialiste le- gale, pentru înfiinţarea unei tipografii pro- prii. Din cauza măsurilor de prigonire a mişcării socialiste întreprinse de autorităţi, aceste năzuinţe nu s-au putut realiza pe deplin. Totuşi, în anii 1879—1880, unele cercuri revoluţionare secrete se transformă în cercuri socialiste bine organizate, « care să iasă la su- prafaţă pe calea activităţii legale tot mai largi * (p. 281). în rîndurile acestor cercuri— con- tinuînd tradiţia de colaborare revoluţionară— activau pe lîngă socialiştii romîni şi narod- nicii ruşi şi emigranţi revoluţionari polonezi. Programul socialiştilor din Romînia în acest timp era influenţat, în mod hotărît, de ideile doctorului Russel, unul dintre cei mai de seamă conducători ai cercului so- cialist din Iaşi. Programul, cît şi activitatea cercurilor socialiste din perioada 1878—1881 erau influenţate atît de narodnicismul revo- luţionar, cît şi de mişcarea social-democra- tică din Apus. Ele nu erau cercuri marxiste, ci aveau un caracter mic-burghez, deşi socia- liştii au început activitatea propagandistică şi în rîndurile muncitorimii. Marxismul a devenit şi în ţara noastră dominant în miş- carea muncitorească prin lupta susţinută îm- potriva diferitelor idei mic-burgheze, dar în deceniul al 8-lea din veacul trecut, situaţia nu era încă matură pentru ca marxismul să devină teorie dominantă. în anul 1881, cu ocazia aniversării Comu- nei din Paris, socialiştii din Iaşi se pregăteau pentru a sărbători acest eveniment. Guvernul şi autorităţile au folosit acest pretext, pentru a întreprinde o campanie de suprimare a mişcării socialiste şi muncitoreşti reuşind să frineze, pentru cîţiva ani, mişcarea proleta- riatului. Mersul istoriei însă nu se poate opri cu forţă arbitrară. « îi revenea deci proleta- riatului din Romînia — spune tov. Gh. Gheorghiu-Dej — încă de la sfîrşitul seco- lului al XlX-lea, sarcina istorică de a duce societatea înainte, sarcina de a fi conducăto- rul şi călăuzitorul transformărilor necesare în direcţie b'urghezo-democratică pe cale revo- luţionară *. Autorul lucrării, tratînd perioada cuprinsă între anii 1849—1881, sintetizează toate pro- www.dacoromamca.ro blemele esenţiale ale vieţii economice şi so- ciale din Romînia. Introducerea făcută la un nivel înalt ridică valoarea cărţii. Remarcăm ca o lipsă faptul că nici din introducere, nici din celelalte capitole, nu reiese în mod satisfăcător dezvoltarea clasei muncitoare la noi, mai ales dezvoltarea ei numerică. Pentru înţelegerea capitolelor 2, 3, 4 ale lucrării, ar fi fost necesară şi o analiză a provenienţei muncitorilor. Din acest punct de vedere, cartea aduce date, în general cu- noscute şi incomplete. O analiză bazată pe cercetări aprofundate trebuie să constituie preocuparea cercetărilor în viitor. Autorul lucrării, criticînd literatura isto- rică de după eliberare, în legătură cu mişcarea revoluţionară din ţara noastră, arată că < ... Unii istorici, între care şi autorul acestei monografii, comiteau o greşeală tratînd isto- ria cercurilor revoluţionare din anii 1870— 1880, izolat de dezvoltarea mişcării munci- toreşti spontane din acest deceniu * (p. 117). Or, după părerea noastră, autorul n-a reuşit să îndrepte în întregime această lipsă. Prin introducerea unui subcapitol separat în legă- tură cu situaţia proletariatului şi începuturile luptelor muncitoreşti din Romînia în anii 1870— 1880, problema nu este încă rezolvată. Concluzia autorului, că în formarea gîn- dirii social-politice a lui Zubcu-Codreanu influenţa revoluţionarilor democraţi ruşi a fost covîrşitoare faţă de influenţa mai atenuată a narodnicismului, este justă. Nu putem însă fi cu totul de acord, cu explicaţia pe care el o dă acestui fapt, anume că gîndirea lui Zubcu- Codreanu s-a format < în întregime în Rusia * (p. 203), deci înainte de emigrarea lui în Romînia, (1874). Faptul că Zubcu-Codreanu a continuat să studieze şi după venirea în Romînia operele revoluţionarilor democraţi ruşi, că studia şi unele lucrări ale lui Marx şi Engels, că participa activ la mişcarea revo- luţionară — nu a rămas fără efect asupra gîn- dirii sale. Din context rezultă că pe alocuri, în expu- nerea sa, autorul are unele omisiuni şi inad- vertenţe. Astfel, vorbind despre consfătuirea cercurilor revoluţionare din 1879, autorul spune că « .. . la început au fost discutate două propuneri * (p. 243) fără să arate obiectul acestor propuneri. Formulează apoi că prima propunere omite pe a doua şi arată hotărîrea luată de majoritate (p. 243— 244). în alineatul următor, autorul comite o greşeală asemănă- toare. Pentru a da o imagine concretă a epocii pe care o descrie, autorul a ales în mod just momentele cele mai semnificative; partici- parea maselor la făurirea unirii, exploatarea sîngeroasă a muncitorilor, sînt redate sugestiv, convingător. Veridicitatea afirmaţiilor este susţinută prin citate bine alese din scrisori sau mărturii ale contemporanilor. Lucrarea 174 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI 2fî prezintă totuşi unele lacune în ceea ce pri- veşte forma expunerii şi mai ales construcţii greoaie. Avînd în vedere importanţa subiectului şi bogăţia materialului expus, credem că în- tr-o nouă ediţie, scopul prepus ar fi şi mai bine realizat prin prezentarea unui bogat ma- terial ilustrativ, ca: fotocopii, facsimile etc. De asemenea, prezentarea unei bibliografii la sfîrşitul cărţii ar fi fost utilă pentru orien- tarea cercetătorilor. Lipsurile relevate nu micşorează Insă va- loarea cărţii. Autorul a atins scopul bine de- terminat al lucrării. Prin documentaţie bogată şi variată, prin analiza ştiinţifică a documente- lor, prin linia de conduită sigură, cartea sa aduce o contribuţie ştiinţifică la studierea istoriei legăturilor romîno-ruse şi la studierea în spirit marxist-leninist a istoriei contempo- rane a ţării noastre. Cartea aduce totodată o contribuţie preţioasă la adîncirea prieteniei dintre popoarele sovietice şi poporul romîn. Acafiu Egyed şi Aurelia Bunea (Cluj) M. GUBOGLU, Tabele sincronice. Datele Hegirei şi datele erei noastre Cu o introducere în cronologia musulmană Bucureşti, 1955, LXVIII + 330 pag. Direcţiunea Arhivelor statului Direcţiunea Arhivelor statului a avut lău- dabila iniţiativă de a tipări tabelele sincronice de transformarea datelor Hegirei în datele erei noastre, alcătuite de Mihail Guboglu. Transformarea datelor Hegirei în datele erei noastre nu este o problemă simplă. Diver- sele sisteme de calcul şi propuneri de formule nu dau rezultate decît pentru o orientare aproximativă. Lucrarea lui Mihail Guboglu umple un gol îndeajuns de resimţit în litera- tura noastra de specialitate. Cele cîteva lucrări de acest gen apărute în străinătate lipsesc din bibliotecile noastre. Astfel, Biblioteca Academiei R.P.R., în afara ediţiei vechi a lui Wiistenfeld şi completarea lui Mahler nu posedă nici o lucrare care să permită transformarea datelor Hegirei în datele erei noastre şi invers. Lucrările mai noi ale lui Mahler, Haig, Lietzmann, F. R. Unat, Orbeli, ca să nu vorbim decît de cele cunoscute, nu se găsesc decît în foarte puţine' biblioteci şi aceasta cu totul întîmplător. Fiind de mult epuizate, ele nu se pot comanda nici în străinătate. în trecut, la noi, a existat o preocupare pentru problemele cronologiei musulmane. Dar, acestea se limitau la găsirea şi recoman- darea unor metode mai mult sau mai puţin «practice* pentru calculare, pr.n aplicarea unor formule (C. Karadja, în « Revista istorică» nr. 4-6, 1931). Pornind de la alcătuirea Tabelelor sincro- nice, M. Guboglu nu s-a limitat la copierea, cum din păcate au făcut unii din precursorii săi, a unora sau altora din tabele, ci a trecut la calcularea datelor, găsind pe alocuri multe inadvertenţe şi greşeli pe care a căutat să le îndrepte *. Tabelele sincronice sînt utile în primul rînd istoricilor. Avem atît în Biblioteca Acade- miei R.P.R., cît şi la Arhivele statului un important fond de documente şi alte piese arhivistice din care unele îşi aşteaptă, deocam- dată, catalogarea şi mai apoi publicarea. în egală măsură ele pot ajuta numismaţilor şi epigrafiştilor, cercetătorilor monedelor turceşti şi inscripţiilor în limba turcă şi arabă. Dar, aceste tabele pot fi de folos şi altor persoane ca de pildă funcţionarilor notariatu- lui de stat. Mulţi cetăţeni romîni, născuţi în Macedonia, sau în alte părţi ale Peninsulei Balcanice pe vremea cînd aceste teritorii făceau parte din imperiul otoman, posedă acte de stare civilă în limba turcă şi datate după anii Hegirei. De multe ori traducerea şi transformarea datelor a dat naştere la erori. * M. Guboglu însoţeşte tabelele sincronice cu o largă introducere în cronologie în general şi în cronologia musulmană în special. Această introducere este foarte utilă pentru înţele- gerea calendarului lunar şi a diferenţelor care există faţă de anii solari. 1930) re7ervă cîteva pagini (p. 168—176) unor sumare labele privind Hegira şi care indică numai începutul anilor lunari. Totuşi, aceste sumare tabele conţin cel puţin 8—9 erori dintre care numai vreo 3 pot fi eventual considerate de tioar. onogia.! ia e calendvio perOctun de A. Cappelli, apărut la Milano In www.dacoromamcajo 29 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI 176 In orientul islamic au existat, paralel cu era Hegirei şi cu calendarul lunar al arabilor, O mulţime de calendare. Astfel, vom întîlni texte scrise şi datate după era seleucizilor şi calendarul solar sirian (mai ales la autorii creştini), după era « martirilor » şi calendarul copt, după era zisă a lui lezdegert şi calen- darul persan solar (la autorii persani), după ciclul celor douăsprezece animale (la mon- goli), după calendarul iulian (la grecii orto- docşi). Nu avem tabele pentru uzul celor ce se interesează de istoria orientului musul- man care să indice concordanţa între aceste calendare şi cel gregorian. Unele încercări ca cele ale lui E. Lacoine, Table de concor- dance des dates des calendriers arabe, copt gregorien, israelite... etc. (Paris, 1891), nu acoperă decît ultimele două secole; ele au fost întocmite pentru necesităţile administra- tive din imperiul otoman, de acum vreo 60— 70 de ani. Se atribuie califului Omar, la anul 640 (anul 19 al Hegirei), reforma calendarului şi fixarea începutului erei musulmane la 16 iulie 622, într-o zi de vineri (ziua plecării lui Mahomed de la Mecca la Medina — Hegira). Asupra controverselor privind aceas- tă dată şi asupra semnificaţiilor termenului Hegira, M. Guboglu tratează pe larg la p. XXII a introducerii. După cum se ştie anul după calendarul mahomedan este mai mic decît anul solar cu 11 zile. El nu are exact 354 de zile, ci 354, 3671 zile, adică 354 de zile, 8 ore, 48' şi 33', şi se compune din 12 luni care alternea- ză ca durată între 29 şi 30 de zile. înseamnă că anul musulman este mai scurt decît al nostru cu 10—11 zile, iar 33 de ani mahome- dani echivalează cu 32 de ani după calendarul nostru gregorian. Din avansul de 8 ore 48' şi 33", mahomedanii ţin socoteală adăugind într-un ciclu de 30 de ari 11 ani bisecţi (ciclul zis arab) sau la fiecare 8 ani cîte 3 ani „bisecţi** după ciclul zis turcesc. După ciclul « arab * (adoptat în tabele), anii bisecţi sînt 2, 5, 7, 10, 13, 16, 18, 21, 24, 26 şi 29 ai ciclului cînd ultima lună a anului lunar (luna zi'l-hidjge) are 30 de zile în loc de 29. Calendarul musulman a fost adoptat de mai toate popoarele musulmane. Actualmente el mai este încă în vigoare într-o serie de ţări în care islamul este religie de stat.Altele aplică un calendar hegiric solar sau au renunţat complet la el şi numără anii după calendarul internaţional. Cele mai multe din ţările care au păstrat calendarul musulman au adoptat şi un calendar hegiro-solar în special pentru necesităţile administrative şi agricole. Astfel, în părţile musulmane ale Indiei, în Pakistan, -se între- buinţează şi anii fasli (de la arabul fasl = recol. tă), anii luni-solari care rezultă din transfor- marea anului lunar în an solar începînd cu anul 963 al Hegirei (1555—1556)— primul an al domniei lui Akbar. în alte părţi ale Indiei se întrebuinţează variante ale anilor fasli (anul bengali, anii fasli introduşi în 1636 de succesorul lui Akbar, Ş ah Jehan etc.). Cutii era şi firesc, un capitol din introdu- cere este rezervat datelor şi terminologie calendarului otoman, deoarece dintre popoare- le musulmane, turcii otomani interesează cel mai mult istoria patriei noastre. Turcii sel- giuci i şi otomani au întrebuinţat calendarul mutulman o dată cu îmbrăţişarea de către aceştia a islamismului prin secolele X, XI e.n. Turcii otomani au folosit calendarul şi sistemul cronologic arab pînă acum 30 de ani. Pentru necesităţi comerciale, vamale şi financiare s-a simţit nevoia unui calendar solar. Astfel s-a adoptat la 1676 un calendar solar pe baza calendarului iulian. Acest calen- dar care păstra numărarea anilor după Hegiră şi începea la 1 martie s-a numit calendarul financiar. Aceste două calendare au coexistat pînă în ultimii ani ai imperiului otoman. Numai o lege din 1916 a introdus calendarul gregorian (calendarul i apusean », takvim-i garbi) pentru treburile de stat (muamelat-i devlet), ziua de 15 şubat 1332 a fostului calendar financiar devenind 1 martie 1333. în 1926 decretul 698 din 26 decembrie 1341/1925 a introdus în republica turcă calendarul european c internaţional * (beynel- milel takvimi), aşa incit ziua următoare a lui 31 decembrie 1341 a devenit 1 ianuarie 1926. Anul zis financiar (sene-i malye) este la fel cu cel din calendarul iulian, însă începea de la 1 martie şi se termina cu ultima zi a lunii februarie. Anii se numără după era Hegirei. Anii Hegirei fiind mai mici decît cei ai calendarului iulian, în fiecare 33 de ani ai Hegirei se omitea un an pentru a se echivala anii Hegirei cu cei ai calendarului financiar. Astfel, anul 1120 este urmat de 1122 iar anul 1153 de 1155 etc. Din anul Hegirei 1287 (1870), această operaţie n-a măi fost efectuată şi diferenţa pînă la reforma calendarului din Turcia s-a urcat la 3 ani, astfel că în anul reformei calendarului din 1916, după anul financiar era 1332 şi după anul hegiro-lunar 1334. Adăugăm că ulterior în Turcia chiar şi denumirile lunilor rămase după calendarul solar turc au fost schimbate. Astfel, pentru lunile octombrie, noiembrie, decembrie şi ianuarie în loc de teşrini evvel, teşrini sâni, hânunu evvel, şi kanunu sâni, au fost adoptate numiri cu totul noi ca ekim, kasîm, aralîk şi ocak. Cele douăsprezece luni lunare după calen- darul arab sînt următoarele (în pronunţarea turcă): Muharrem 30 de zile Safer 29 de zile www.dacoromanica.ro 176 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI 30 Rebi’ul evvel Rebi’ul ahîr Djumadi ul evvel Djumadi ul ahîr Regeb Sa’ban Ramazan Sewal Zi’l ca’de 30 de zile 29 de zile 30 de zile 29 de zile 30 de zile 29 de zile 30 de zile 29 de zile 30 de zile Zi’l hidjge 29— 30 de zile în introducere se dau lămuriri şi amănunte lingvistice şi istorice în legătură cu denumirile arabe ale acestor luni, folositoare oricărui cercetător. Uneori în datarea evenimentelor după calendarul Hegirei se întrebuinţează date mai puţin precise în ce priveşte ziua şi se indică numai prima zi evvel sau gurri, sau ultima zi a lunii selkh. Mai des sînt indicate începutul evail, mijlocul evnsit, sau sfîrşitul lunilor evahir. Aceşti termeni în general se aplică pentru cele trei decade ale lunilor respective cu toate că după unii specialişti, aceşti termeni n-ar corespunde precis unor decade lunare. Indicaţiile de folosire a tabelelor sînt clare şi foarte instructive prin mulţimea de exemple lu: te din documente şi pasaje în general cunoscute. Ca mod de prezentare a tabelelor — M. Guboglu — este, într-o măsură, tributar tabe- lelor orientalistului sovietic Orbeli. Guboglu aduce însă pe lingă o verificare atentă a datelor, adaptarea la problemele legate mai mult de istoria ţării noastre. în afară de aceasta, autorul s-a străduit să îmbunătă- ţească conţinutul şi forma, prezentînd pro- bleme în general destul de complicate într-un mod accesibil începătorilor, iar cercetătorul în general este scutit de calcule. Astfel, tabelele calendarului solar turcesc de la p. 285—310 ne permit nu numai să aflăm datele corespunzătoare între acest calendar şi calen- darul nostru actual, dar şi cu ce date corespund după calendarul lunar, făcînd posibilă astfel compararea datelor celor două calendare tur- ceşti. Întrucît calendarul solar turcesc între- buinţează stilul vechi ii calendarului iulian, cred că era necesar să se dea o dată cu începutul anului solar şi ziua corespunzătoare din luna martie după calendarul gregorian, evitînd complicaţiile de calcul prin adăugarea celor 10— 14 zile diferenţă dintre cele două stiluri. Tabelele puteau fi orînduite astfel ca să se facă economie de spaţiu de aproape 50°/t dacă s-ar fi renunţat la explicaţiile care se repetă inutil în josul fiecărei pagini. Oricine cunoaşte cărei luni corespunde cutare cifră romană sau că prin — d— se prescurtează ziua de duminică, prin — 1 — luni ş.a.m.d. Am fi putut avea tabele cuprinse într-un volum de un format mai mic, mai la îndemîna epigrafiştilor şi a cercetătorilor cu munca pe teren. Introducerea — în afară de cîteva neînsem- nate amănunte — este completă şi pusă la curent cu cele mai recente studii de speciali- tate. Sînt unele pasaje care ar fi trebuit redac- tate mai clar. Astfel, la p. XXXVI, dîndu-se abrevierile lunilor arabe cu litere latine, lucru ce cred că n-are rost pentru că nu se folosesc ca atare, M. Guboglu scrie: «pen- tru abrevieri s-au folosit litere iniţiale şi finale *, ceea ce produce confuzie. Aceste litere iniţiale şi finale din alfabetul arab ar fi trebuit folosite, de fapt, în planşa a II-a. Abrevierea cu litere latine nu se prea tolose- şte, de altfel, chiar autorul în tabelele anilor financiari întrebuinţează pentru lunile lunare cifre romane. Ar fi fost utile şi unele indicaţii în legătură cu sărbătorile musulmane. Cele cîteva sărbători indicate pentru luna Ramazan după Al-Biruni sînt insuficiente. Volumul, din păcate, nu poate fi folosit fără utilizarea unei bogate erate. Multe din greşeli se datoresc calculelor ulterioare care au îndreptat tabele cronologice mai vechi; altele se referă la zilele săptămînii. Indicarea zilelor săptămînii devine necesară pentru verificarea datelor, deoarece upeori musul- manii nu socotesc prima zi a lunii decît atunci cînd luna nouă devine vizibilă pentru ei, lucru care nu se petrece decît cam a doua zi după conjuncţia soarelui şi a lunii. Tabelele sincronice se înscriu printre pri- mele instrumente de lucru pe care orientalis- tică din ţara noastră le aşteaptă de multă vreme. I. Mată E. I. DRUJININA, Kuciuk-Kainardjiskii nur 1774 goda. (Ego podgotovka i zakliucenie) [Pacea de la Kiiciiik-Kainargi din anul 1774. Pregătirea şi încheierea ei] Academia de Ştiinţe U.R.S.S., Institutul de istorie, Moscova, 1955, 367 pag. + 1 h. + 5 pl. Războaiele ruso-turce din a doua jumătate împotriva jugului otoman. Ele au contribuit a secolului al XVIII-lea au avut o mare la slăbirea oprimării turceşti, armatele ruseşti însemnătate în lupta dusă de poporul nostru de sub comanda unor generali ca Rumianţev, www.dacoromanica.io 31 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI 177 Puvorov şi Kutuzov dînd lovituri grele forţe- lor militare inamice. în aceste condiţii legă- turile dintre poporul nostru şi poporul rus s-au întărit şi mai mult, Rusia apărînd în mod real în toate tratatele încheiate interesele ţărilor romîne. Cel mai însemnat tratat de pace încheiat în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea între Rusia şi Turcia a fost acela de la Kuciiik- Kainargi (1774), după strălucitele victorii ale armatei ruse de la Larga, Cahul şi Kozlogi. Pe platoul de lîngă satul K viciu k-Kainargi, unde se afla instalat lagărul comandantu- lui general al forţelor ruseşti, plenipotenţiarii turci au fost nevoiţi să semneze în cadrul unei simple ceremonii, cele 18 articole, plus 2 articole separate care confirmau rolul pro- gresist pe care-1 juca Rusia în raporturile ei cu Orientul. în istoriografia noastră şi în cea occiden- tală burgheză, tratatul de la Kiiciuk-Kainargi a fost socotit ca o problemă privind exclusiv istoria diplomaţiei sau a politicii externe dintre cele două state, deşi printr-însul ţările romîne aflate sub stăpînirea Turciei au primit şi protecţia Rusiei. Nici unul dintre istoricii burghezi nu a acordat o atenţie specidâ condiţiilor acestei păci pentru a o trata în cadrul unei monografii deosebite. De aici reiese clar intenţia vădită a acestora de a nu se acorda vreun interes acţiunilor politicii externe ruseşti în favoarea poporului nostru şi a nu se scoate în evidenţă rolul important pe care acest tratat de pace îl ocupă în istoria relaţiilor romîno-ruse. De curînd Institutul de istorie de pe lîngă Academia de ştiinţe a (J.U.S.S. a editat o monografie consacrată păcii de la Kiiciuk-Kainargi din anul 1774. Autoarea, istorica sovietică E. I. Drujinina, urmăreşte, în această lucrare, toate acţiunile diplomaţiei ruseşti de la începutul şi din timpul războiului ruso-turc dintre anii 1768—1774 pentru a analiza pregătirea si încheierea acestui impor- tant document internaţional — tratatul de pace de la Adrianopol. Chiar din primele rînduri ale Introduceni, E. I. Drujinina arată însemnătatea studierii acestei teme şi mai ales a istoriei relaţiilor ruso-turce pentru cunoaşterea istoriei po- poarelor Uniunii Sovietice, cît şi pentru .oria popoarelor din sud-estul Europei. Cu- noaşterea evenimentelor din anii 1768—1774 ajută la înţelegerea unor probleme actuale contemporane, cum ar fi: regimul strîmtorilor Mării Negre, navigEţia pe Dunăre, relaţiile reciproce dintre popoarele sovietice şi acelea din sud-estul Europei. Evident, studierea tuturor acestor pro- bleme capătă o însemnătate cu atît mai mare pentru noi, cu cît cunoaşterea lor contribuie la completarea unor capitole din istoria patriei noastre. Istorica sovietică trece în revistă apoi literatura de specialitate a problemei, cuprin- zînd atît lucrări ale ideologilor clasei munci- toare, cît şi ale istoriografiei ruse. Karl Marx şi Friedrich Fngels s-au ocupat în mod special de istoricul relaţiilor ruso- turce, mai ales în secolul al XVIII-lea şi al XlX-lea. în această privinţă, pot fi consul- tate scrisorile şi articolele lor din anii 1852— 1856. De asemenea, K. Marx în lucrarea sa Diplomaţia secretă a secolului al XVIII-lea tratează despre obiectivele politicii externe ţariste în funcţie de dezvoltarea firească a forţelor de producţie ale Rusiei. V. I. Lenin la rîndul său a acordtt o atenţie specială studierii politicii externe a Rusiei şi a precizat ţelurile şi realizările ei în perioada de trecere de la feudalism la capitalism şi în faza imperialistă. în ceea ce priveşte istoriografia rusă sînt analizate articolele, studiile, monografiile şi lucrările de sinteză ale lui I. I. Şahovski, C. M. Soloviev, N. D. Ceciulin, V. A. Ulianiţ- ki, V. O. Kliucevski, A. Petrov etc. cu pri- vire la e problema orientală * şi la Tratatul de la Kiiciuk-Kainargi, prezentîndu-se tot- odată critic şi punctul lor de vedere (p. 9— 14). Trecînd la analiza realizărilor istoriogra- fiei burgheze apusene, autoarea acordă atenţie critică lucrărilor mai vechi, ale lui I. Hammer, I. W. Zinkeisen, A. Sorel, precum şi a unora mai recente, cum ar fi acelea ale lui M. T. Florinski şi John de Stuers. Lucrarea istoricului M. T. Florinski inti- tulată Russia. A History and an interpreta- tion. New York 1953 este o lucrare polemică ce nu face decît să repete concepţia lucrărilor lui V. O. Kliucevski şi P. N. Miliukov. în ceea ce priveşte monografia lui John de Stuers, La route de Byzance ou Ies origines et Ies causes des conflits de la Russîe et la Turquie pour la possession de Dardanelles, Ger feva, 1950, — ea reproduce vechile teorii cu privire la « tendinţa agresivă * a Rusiei de stăpînire a Strîmtorilor. în încheiere, istorica sovietică aminteşte poziţia reacţionară (panisla- mică şi panturcă) a unor istorici turci, care în coloanele revistei de istorie tiTarih * se ocupă cu diferitele aspecte ale acestei problemefp.18). Trecîndu-se la analiza contriburiei istori- cilor sovietici, E. I. Drujinina precizează că după Marea Revoluţie Socialistă din Octom- brie în noua şcoală a istoriografiei sovietice în frunte cu E. V. Târle şi cercetători ca Iu. R. Klokman, P. Nadinski, N. M. Korobkov, A. F. Miller, N. A. Smirnov, A. A. Novosel- ski etc. au consacrat studii, articole şi monografii diferitelor aspecte ale « problemei orientale» şi războaielor ruso-turce din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. De pe poziţiile istoriografiei ştiinţifice, istoricii sovietici au scos în evidenţă creşterea forţelor de producţie ale Rusiei, necesitatea eliberării teritoriilor din nordul Mării Negre pentru www.dacoromanica.ro 12 — o. 543 178 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI 82 dezvoltarea acestor forţe, lupta de eliberare dusă de armatele ruseşti pentru scuturarea jugului otoman aflat de veacuri pe spinarea popoarelor din sud-estul Europei şi din Caucaz, lupta pentru obţinerea liberii navi- gaţii pe Marea Neagră şi pe Dunăre pentru toate popoarele vecine acestor regiuni. Studiul păcii de la Kuciuk-Kainargi este strîns legat de istoria Georgiei, Kabardiei, Moldovei, Ţării Romîneşti şi Bulgariei (p. 20). în acest sens autoarea aminteşte şi de preocupările istoricilor din Republicile Unionale din Cau- caz, de istoricii din R.S.S. Moldovenească, de istoricii romîni şi bulgari. în strînsă legătură cu aceasta se face o interesantă apreciere asupra unui autoreferat în dizertaţia de candi- datură a lui S. Vianu, ţinut la Moscova în 1953 (p. 21). Se trece apoi la studiul izvoarelor. Docu- mentele de bază sînt împărţite în două cate- gorii. în prima parte se află documentele ofi- ciale — referitoare la evoluţia condiţiilor trata- tului de pace în timpul războiului — provenite din Arhivele centrale de stat de istorie mili- tară din Moscova (T.G.V.I.A.), din Arhiva politicii externe a Rusiei (A.V.P.R.) şi din Arhiva Institutului de istorie al Academiei U.R.S.S. — ambele din Leningrad — , precum şi din principalele culegeri de documente pu- blicate în secolele XIX şi XX. Acest material documentar are o mare valoare pentru cunoa- şterea condiţiilor istorice ale desfăşurării eveni- mentelor din perioada studiată. în a doua parte documentele se referă la evenimentele premergătoare războiului în strînsă legătură cu condiţiile Tratatului de pace din 1774, documente publicate de: A. Beer, F. Raumer, Vassif-Efendi, A. Ameth, G. F. Dietz etc. în lucrare nu sînt menţionate cronicile interne din ţara noastră şi din imperiul otoman. Omiterea lor este probabil legată de faptul că izvoarele noastre interne sînt necomplete pentru a da o imagine clară asupra amănunte- lor negocierilor de pace dintre cele două ţări, iar documentele turceşti — după cum se ştie — sînt foarte greu accesibile. Aceasta însă nu scade valoarea întregii lucrări, pentru că documentele noi prezentate în această lucrare completează pe acelea cunoscute de istorici pînă în prezent în legătură cu această problemă. După succinta prezentare a literaturii isto- rice şi a izvoarelor, autoarea trece la tratarea temei propuse. Capitolul I intitulat Problema Mării Ne- gre in anii 60 ai secolului XVIII (p. 29— 68) conţine un istoric al politicii externe ţariste de la sfîrşitul secolului al XVII-lea pînă la jumătatea secolului al XVIII-lea, în legătură cu lupta dusă de Rusia pentru eliberarea ţărmului de nord al Mării Negre şi a regiunii Caucazului de sub dominaţia turco-tătară. Lupta poporului rus nu a făcut decît să www.dacoramamcajo ajute forţele de producţie din această regiune a căror dezvoltare era frînată de stăpînirea feudală turcească. Autoarea dă o seamă de date statistice care oglindesc dezvoltarea econo- mică a regiunilor din sudul Rusiei, date care contribuie la precizarea obiectivelor politicii externe ruseşti şi anume la obţinerea ieşirii la Marea Neagră. Obiectivele diplomaţiei ţariste s-au împletit cu năzuinţele popoarelor din sud-estul Europei şi din Caucaz pentru eliberarea lor naţională. Popoarele slav, romîn, grec, bulgar, georgian au salutat cu entuziasm lupta Rusiei împotriva Turciei şi şi-au unit forţele cu armata rusă împotriva inamicului comun (p. 32). în acelaşi timp guvernul otoman lua măsuri pentru întărirea stăpînirii sale pe pămîntul rusesc din ^nordul Mării Negre. Relatările călătorilor străini, ca şi rapoartele autorităţilor ruseşti, menţionează multe detalii asupra sistemului de fortificaţii turco-tătar construit pe Bug, Nipru şi Don în nordul Crimeii şi în Kubanul de nord. Acest sistem era folosit de imperiul turcesc pentru menţi- nerea Mării Negre în completa sa stăpînire. De aceea în preajma izbucnirii războiului, raportul cancelarului M. I. Voronţov inti- tulat Despre Tartaria mică (6 iulie 1762) exprimă tocmai năzuinţele guvernului rus de a trece la o politică activă externă faţă de Turcia pentru lichidarea acestei perma- nente ameninţări inamice aflate pe pămîntul rusesc. Raportul lui Voronţov constituie în acelaşi timp şi programul politicii ruseşti, precum şi relaţiile cu Turcia şi Crimeia în legătură cu rezolvarea diferendelor teritoriale dintre cele două state. în capitolul II care tratează despre Situa- ţia internaţională a Rusiei în ajunul războiu- lui ruso-turc din 1768—1774 (p. 69—89) autoarea face un istoric al relaţiilor Turciei cu fiecare din principalele ţări apusene (Aus- tria, Franţa, Anglia, Olanda) şi arată care au fost obiectivele şi realizările fiecăreia în procesul de înfeudare a imperiului otoman faţă de economia şi politica lor externă. Cu acest prilej sînt arătate mai ales manevrele cabinetelor din Viena, Paris şi Londra pentru acapararea de pieţe de desfacere pe teritoriul imperiului otoman şi pentru obţinerea de capitulaţii avantajoase. Folosind documentele de arhivă publicate unele de însăşi istoricii burghezi, E. I. Drujinina dovedeşte că aceste state, intervenind în politica internă a Poloniei, Turciei şi Suediei, încercau să creeze cu ajutorul lor o barieră pentru izolarea Rusiei. Acţiunea diplomaţiei ruse a cancelarului N. I. Panin urmată de a celorlalţi diplomaţi ca N. V. Rcpin, A. V. Kurakin, A. M. Obreskov a zădărnicit toate aceste încercări, în aşa chip incit în ajunul războiului din 1768 Rusia nu mai avea de rezolvat decît problema poloneză. Autoarea ţine să scoată în relief 33 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI 179 rolul cancelarului N. I. Panin in sprijinirea politicii personale a Ecaterinei a Il-a (p. 86 — 87). Capitolul III are ca obiect începutul războiului şi a primului proiect al tratatului de pace (p. 90— 114). Pretextul intervenţiei Rusiei în Polonia şi politica antirusă a cabinetului din Versailles, care au împins Turcia la război, sint îndeobşte cunoscute de istorici. Ceea ce însă vrea să lămurească autoarea este ansamblul condiţiilor interne din Turcia din punct de vedere social-economic şi politic, care au jucat un rol determinant în înfrîngerea armatei turceşti de către armata rusă. Izvoarele folosite se referă mai mult la relatările călă- torilor străini şi la rapoartele funcţionarilor şi diplomaţilor ruşi aflaţi în diferite oraşe turceşti. Se acordă atenţie planurilor de camv panie a ambelor tabere (p. 102—103) şi primelor operaţii ale armatei ruse sub comanda generalului Rumianţev (p. 104—109). După rezultatul primelor lupte victorioase ale armatei ruseşti diplomaţia ţaristă a prezentat guvernu- lui turc, în martie 1770, primul proiect al tratatului de pace care cuprindea rezolvarea problemei tătarilor din Crimeea prin despăr- ţirea lor de imperiul otoman (p. 111—112). In faţa acestor eforturi ale guvernului rus, Turcia n-a răspuns favorabil şi sprijinită de puterile apusene a tergiversat acceptarea lor (p. 112-114). Capitolul IV Campania militară din 1770— 1771 şi modificarea propunerilor de pace, conţine de fapt analiza relaţiilor diplomatice ruso-turce din timpul războiului. Aceste re- laţii au evoluat o dată cu schimbarea raportu- lui de forţă pe fronturile de luptă din Mol- dova şi din Caucaz dintre cei doi beligeranţi. Se dau pe larg rezultatele politice ale strălucite- lor victorii ale armatei ruse de la Larga, Kahul şi Ceşme, precum şi ecoul lor în restul Europei. Aceste succese au sporit avantajele diplomaţiei ţariste, care de acum a putut lua în discuţie în Consiliul de stat situaţia politică a Moldovei şi 'Ţ'ării Romîneşti (p. 122), pe teritoriul cărora se desfăşurau cele mai multe dintre luptele ruso-turce şi unde populaţia se manifesta în mod făţiş de partea Rusiei. Relatările generalului Rumianţev în legătură cu primirea frăţească a armatei ruse de către moldoveni sînt semnificative (p. 106—107). Concomitent cu aceasta, E. I. Drujinina demască poziţia reacţionară a diplomaţiei austriace, care a trădat înţelegerea sa cu Rusia şi a trecut de partea Turciei. în decembrie 1770, noul proiect al trata- tului de pace avea un conţinut mai bogat decît cel anterior. El includea pe lingă proble- mele amintite mai sus şi chestiunea rectifi- cărilor teritoriale ale graniţelor dintre Turcia şi Rusia în Caucaz prin alipirea la Rusia a Ka bard iei (cea mare şi cea mică) şi a unor teritorii din Georgia eliberată de armata rusă (p. 127), a neutralizării regiunii limitrofe www.dat Mării de Azov, obţinerea independenţei tă- tarilor, eliberarea poporului georgian, amnis- tia generală pentru toţi aceia care luptaseră ală- turi de armata rusă — se înţelege prin aceasta şi voluntarii romîni, greci, georgieni, bulgari etc. (p. 130). în instrucţiunile primite de A. Orlov în ajunul campaniei din 1771 problemele princi- pale pe care trebuiau să le rezolve negocierile de pace se fixau asupra teritoriului Crimeii şi asupra situaţiei juridice a Moldovei şi Ţ'ării Romîneşti (p. 132—135). Drept ecou al acestor noi propuneri ale diplomaţiei ruseşti cabinetele europene interesate în rezolvarea problemei orientale au reacţionat cu violenţă (p. 137). Austria, de exemplu, a încheiat un tratat de neutralitate cu Turcia (p. 143— 144), în timp ce Franţa a mărit contribuţiile materiale acordate guvernului otoman. Capito- lul se termină cu prezentarea ecoului succese- lor militare ale armatei ruse de la Oceakov şi Kimbum (1771) pe plan internaţional, fapt care a hotărit mutarea centrului efortu- lui principal al armatei ruse, în Taurida. Capitolul V, Ti at aii vele de la Focşani (p. 149—182), constituie una din paginile interesante ale istoriei diplomaţiei ruseşti în cursul acestui război. în centrul atenţiei se află strălucita activitate a generalului Rumian- ţev de comandant militar şi diplomat, precum şi a colaboratorilor săi principali, cum ar fi de exemplu prinţul Orlov şi A. M. Obreskov, fostul ambasador al Rusiei la Constantinopol. în timpul celor cîteva luni cît au durat aceste tratative, autoarea constată că diplo- maţii ruşi au manifestat necontenit tendinţa ajungerii la o înţelegere cu Turcia. în schimb, diplomaţii turci sprijiniţi de guvernul austriac au manifestat tot mai multă intransigenţă în respingerea chiar a unor chestiuni de fond, cum ar fi de pildă luarea în discuţie a revendicărilor politice a popoarelor aflate sub stăpînirea otomană. Acţiunea nefastă a lui Zegelin şi « mutismul * delegaţilor turci a făcut necesară întreruperea tratativelor de la Focşani şi redeschiderea lor la Bucureşti, la 29 noiembrie 1772. Capitolul VI se ocupă cu prima etapă a acestor tratative (p. 183—216). După prezen- tarea situaţiei internaţionale din toamna anu- lui 1772, istorica sovietică E. I. Drujinina continuă analizarea acţiunilor diplomaţiei ru- seşti concentrate pentru încheierea tratatului de pace. în mai puţin de două luni (pînă la 9 decembrie 1772) tratativele ruso-turce s-au desfăşurat în jurul acceptării condiţiilor propuse de Rusia, adică recunoaşterea tuturor tratativelor anterioare dintre cele două ţari, ali- pirea Georgiei apusene şi a Kabardiei mari şi mici la Rusia (p. 195). Propunerile ruseşti făcute la 9 noiembrie 1772 n-au fost acceptate de delegatul turc Abdul-Rt^ak, şedinţa s-a suspendat şi abia tromamca.ro 12* 18Q ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTlRF 34 la 12 noiembrie s-au reluat tratativele pentru rezolvarea unei noi propuneri ruseşti, adică problema Azovului, independenta Crimeii, navigaţia liberă pe Marea Neagră (p. 198). în jurul acestor ultime propuneri, delegatul Turciei avînd promisiuni sigure din partea Franţei mai ales, a aminat din nou acceptarea imediată a acestor propuneri şi a căutst să ciştige timp prin lungirea discuţiilor şi prin diverse pretexte. Discuţii aprinse s-au purtat în jurul problemei independenţei Moldovei şi Ţârii Romîneşti, sprijinită de delegatul rus, însă pe care delegatul turc, de asemenea a respins-o (p. 202— 204). La sfîrşitul primei etape a acestor negocieri de pace, problemele centrale asupra cărora delegaţii ambelor ţări tot mai disci. tau se referau numai la libertatea navigaţiei pe Marea Neagră şi la independenţa Crimeii (p. 214—215). Capitolul VII, A doua etapă a tratativelor de pace de la Bucureşti (p. 217— 247) — desfăşurată între 10 decembrie 1772 şi 9 mar- tie 1773 — este mai bogată în succese pentru diplomaţii ruşi. în primul rînd propunerile prezentate de diplomaţii ruşi sînt mult mai numeroase şi mai variate. Ele se refereau Insă nu atît la problemele teritoriale, cît la problemele politice care trebuiau să reglemen- teze în primul rînd relaţiile ruso-turce. Ceea ce este însă foarte interesant de observat este faptul că în decursul tratativelor de la Bucureşti, din a doua etapă, delegaţia rusă a făcut tot timpul noi şi noi propuneri dele- gaţiei turceşti, propuneri care au format mai tîrziu scheletul definitiv al tratatului final, în anexa nr. 1 (p. 338— 347) se află proiectul tratatului cu variatele sale probleme, care au constituit obiectul discuţiei dintre cele două părţi în această problemă. în ianuarie 1773 delegaţia rusă pune din nou printre importantele probleme de rezol- vat obţinerea de libertăţi pentru popoarele supuse de turci în Europa şi Asia, din punct de vedere civil, politic şi religios (p. 220— 221). Rolul de seamă în conducerea discuţiilor l-a avut diplomatul rus A. M. Obreskov. Guver- nul rus şi-a concentrat de asemenea acţiunea sa şi pentru eliberarea poporului georgian care lupta de veacuri pentru independenţă, în protocoalele Conferinţei de la Bucureşti se oglindeşte însă tot mai mult rezistenţa diplomaţilor turci. Ei se opuneau la cedarea cetăţilor din Taman şi Crimeea şi a acelora de la Marea de Azov (Ienikale, Kerci şi Taman). A. M. Obreskov, deschide de ase- menea problema ţărilor romîne şi prezintă delegaţilor turci un plan care conţinea şapte puncte privind relaţiile Turciei cu ţările ro- mîne, relaţii care urmau să se desfăşoare sub controlul guvernului rus (p. 244— 245). E. I. Drujinina acordă o atenţie deosebită acestor propuneri, care ar fi contribuit la slăbirea jugului otoman asupra ţărilor romîpe şi la Hor romîne şi la roasp nndui www.dacoromamca.ro recunoaşterea vechilor tratate încheiate cu Turcia în* secolul al XV-lea (p. 243—247). în capitolul VIII se arată cum calea negocierilor s-a dovedit nesatisfăcătoare pentru restabilirea păcii dintre Rusia şi Turcia. Singura soluţie era rezultatul opera- ţiilor militare. în 1773 cei doi beligeranţi reîncep campania care se continuă şi în vara anului următor. Istorica sovietică acordă astfel un spaţiu important prezentării operaţiilor militare, precum şi a situaţiei interne din Rusia, situaţie care se agravase în urma izbuc- nirii răscoalei ţărăneşti de sub conducerea lui Pugaciov (p. 252— 253). în toamna anului 1773 generalul Rumianţev, comandantul su- prem al armatei ruseşti a întocmit un plan de campanie militară care angaja Rusia pe mai multe fronturi: în ţările romîne, la gurile Niprului şi în Arhipelag. Vara anului 1774 a fost hotărîtoare pentru încheiera tratatu- lui de pace. Victoriile armatei ruseşti din Dobrogea, în bătăliile de la Bazargic şiKoz- logi la care a participat Suvorov, au hotărit încheierea păcii. La 4 iulie 1774 delegaţia turcă s-a prezentat de urgenţă la lagărul lui Rumianţev de lîngă satul Kiiciuk-Kainargi cerind un armistiţiu şi semnarea condiţiilor de pace propuse de Rusia. După cîteva zile de scurte negocieri la 10 (21) iulie 1774 s-a semnat cunoscutul Tratat de pace de la Kuciuk-Kainargi. în capitolul IX (p. 278— 307), autoarea face o analiză amplă a conţinutului tratatului şi a semnificaţiei lui pentru întărirea fron- tierelor de sud ale Rusiei, a dezvoltării eco- nomice a teritoriilor eliberate şi a emancipării popoarelor din aceste regiuni. Cu privire la ţara noastră se face o analiză a relaţiilor romîno-turce în trecut şi noul lor aspect în funcţie de condiţiile noului tratat (p. 295— 301). în capitolul X (p. 308— 333) se trec în revistă evenimentele internaţionale care s-au desfăşurat în anii 1774— 1779, precum şi lupta diplomaţiei ruse pentru ratificarea Tratatului de la Kiiciuk-Kainargi şi a confirmării sale prin convenţia de la Ainalî-Kavak (1779). O problemă importantă care preocupă pe autoare este permanenta luptă a diplomaţiei ruseşti pentru îmbunătăţirea situaţiei ţărilor romîne prin smulgerea din partea guvernului turc de hatişerifuri care să conţină condiţii favorabile pentru poporul nostru (p. 318— 319). în încheiere (p. 334— 337) autoarea trage concluziile care se desprind din analiza eveni- mentelor şi a negocierilor desfăşurate în jurul acestui tratat. Ea scoate în evidenţă însemnă- tatea lor internaţională atît pentru popoarele Uniunii Sovietice, cît şi pentru popoarele vecine Rusiei şi Turciei care fuseseră subju- gate de turci. Astfel, se aminteşte că în nume- roasa rînduri sub presiunea diplomaţiei ru- 35 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI 181 seşti, Turcia a fost obligată să dea hatişe- rifuri care au uşurat situaţia poporului nostru. Pe lingă aceasta, reprezentanţii diplomatici ruşi au obţinut din partea guvernului turc şi o lărgire a drepturilor popoarelor care gemeau sub jugul otoman. Aceasta s-a verificat prin tratatele încheiate în 1812, prin Convenţia din 1826 şi Tratatul de la Adrianopol din 1829. Şi autoarea continuă: «Toate aceste acte împreună cu tratatele de la Kuciiik- Kainargi au pregătit treptat ruperea din siste- mul imperiului otoman a georgienilor, moldo- venilor, sîrbilor, valahilor şi a altor popoare » (p. 337). în concluzie E. I. Drujinina scoate în evidenţă însemnătatea internaţională a acestui tratat care reiese din faptul că dezvol- tarea ulterioară a comerţului pe Marea Neagră după 1774 a permis lărgirea legăturilor econo- mice între răsăritul şi apusul Europei, ca şi între Europa şi ţările din Orientul apropiat. Lucrarea prezentată în admirabile condi- ţii tehnice posedă o anexă compusă din: 1. Un proiect al tratatului de pace propus de guvernul rus în timpul congresului de la Bucureşti (p. 338— 348) — material inedit. 2. Un fragment din raportul lui A. M. Obreskov din 15 decembrie 1772, despre in- troducerea de către el a unor puncte în pro- iectul tratatului (p. 348 — 349) — material inedit. 3. Textul Tratatului de pace de la Kiiciuk- Kainargi din 10/21 iulie 1774 (p. 349—360). 4. Textul Convenţiei de la Ainalî-Kavak din 10/21 martie 1779 (p. 361—365). Din planşele prezentate se remarcă o stampă contemporană care reprezintă oraşul Bucureşti în anii 1772— 1773 (p. 190), precum şi o altă stampă care înfăţişează cartierul general al lui P. A. Rumianţev în apropiere de satul Kuciuk-Kainargi, unde s-a încheiat tratatul de pace dintre Rusia şi Turcia (p. 269). Lucrarea istoricei sovietice F. î. Druji- nina, prezintă pentru istoricii noştri un nou îndemn la intensificarea cercetărilor în dome- niul studierii istoriei relaţiilor romîno-rusc. Cunoaşterea şi folosirea în mod creator a concluziilor trase de autoare, pe baza inter- pretării ştiinţifice a unui bogat şi preţios material documentar, constituie o sarcină principală în rezolvarea acestei probleme, pre- cum şi a problemei relaţiilor romîno-turce în a doua jumătate a secolului al XlX-lea şi la începutul secolului al XX-lea. C. Şerban W. Z. FOSTER, Schiţă a istoriei politice a celor două Americi Editura pentru literatură politică, Bucureşti, 1954, 717 pag. Lucrarea lui William Z. Foster, preşe- dintele Partidului Comunist din Statele Unite, este scrisă «în lumina pătrunzătoare a ştiinţei sociale marxisr-leniniste ». Autorul a alcătuit « o istorie politică generală », care are meritul de a trata într-un mod unitar istoria emisferei occidentale. Autorul anali- zează largul proces al dezvoltării vieţii eco- nomice, politice şi culturale, urmărind necon- tenit < progresul general al luptei de clasă • şi acordînd o deosebită atenţie crizei generale, decăderii capitalismului şi naşterii şi dezvol- tării socialismului. Schiţă a istoriei politice a celor două Americi este o lucrare de o bogăţie rară de informaţii şi de asemenea o carte plină de idei, de nou, de interesant. Lucrarea lui Foster este împărţită în trei cărţi. Ea mai cuprinde: un glosar de cuvinte, hărţi referitoare la evoluţia celor două Americi, note bibliografice şi un indice. în prima carte, W. Z. Foster trece în revistă istoria Americilor de la descoperire şi pînă la începutul veacului trecut (inclu- zînd perioada revoluţiilor). Se analizează cauzele care au dus la descoperire, se sublini- ază rolul uriaş pe care aceasta l-a avut în a cuceririi noului continent. Concluzia pri- mului capitol este că forţele cuceritoare ale Europei, purtînd «sabia şi crucea * în mină — de altfel, rolul asupritor al bisericii este des subliniat în cursul lucrării — 8-au nă- pustit < cu lăcomie» asupra Lumii Noi, a cărei istorie de acum înainte este « o lungă şi groaznică poveste a jafurilor şi a risipei resurselor naturale ale emisferei occidentale, a înrobirii şi exploatării popoarelor Sale, pentru îmbogăţirea claselor conducătoare», fiind însă, în acelaşi timp, şi < istoria luptei dîrze şi neîntrerupte a maselor muncitoare împotriva acestei crunte exploatări pentru libertatea omului * (p. 24). Un capitol este consacrat indienilor pe care îi găsesc europenii pe teritoriul Americii. Autorul acordă o atenţie deosebită aztecilor şi incaşilor. Cucerirea continentului american a repre- zentat un pas înainte « faţă cu societăţile primitive», dar «acest progres istoric a fost realizat cu preţul vărsărilor de sînge, al tiraniei şi al suferinţelor, care au însoţit tot- deauna instaurarea feudalismului şi a capita- lismului în toate ţările * (p. 38). Autorul lumii şi apoi se trece Iwww;da®aramatifta\£0 impresionante tragedia cuceri- 182 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI 36 rii Lumii Noi, « una dintre cele mai înspăi- mîntătoare şi mai monstruoase băi de sînge ». Analizînd consecinţele cuceririi, Foster arată că indienii au fost proiectaţi dintr-o orînduire intr-alta şi combate teza reacţionară că indi- enii ar fi o rasă « care dispare *. Capitolul următor este închinat organi- zării politice şi economice a continentului american după cucerire. Autorul prezintă ca ţeluri comune acapararea pămîntului şi exploatarea popoarelor şi resurselor naturale ale Lumii Noi. El subliniază deosebirile fundamentale care au existat dintr-un început între coloniile spaniolo-portugheze şi cele anglo-franceze, primele oglindind din plin interesele feudalismului, iar în ultimele feuda- lii trebuind să primească la masa comună pe capitalişti. Pentru exploatarea bogăţiilor noului con- tinent, puterile cuceritoare au avut nevoie de braţe de muncă. Au crezut că le pot găsi la indieni, dar aceştia au opus o rezistenţă înverşunată înrobirii. Cuceritorii Lumii Noi şi-au adus atunci aceste braţe de muncă din Africa. Sclavii au fost aşezaţi mai ales în Haiti, în Brazilia şi în sudul actualelor State Unite. Sclavia negrilor s-a desfăşurat în formele cele mai brutale şi mai neomenoase. în acţiunea de cucerire şi de exploatare a continentului american, biserica — şi în- deosebi cea catolică — a dat un sprijin neli- mitat claselor dominante europene, acoperind numeroasele barbarii comise de cuceritori şi paralizînd rezistenţa celor înrobiţi. Biserica — stăpînă pe uriaşe suprafeţe de pămînt — a exploatat cu brutalitate teritoriile, a con- vertit cu sila pe băştinaşi şi a sprijinit toate formele de exploatare, inclusiv sclavia. Un alt capitol este consacrat de autor luptelor dintre, puteri pentru păstrarea şi pentru mărirea teritorială a coloniilor. Spre sfîrşitul veacului al XVI-lea, Spania şi Por- tugalia pierd întîietatea, iar lupta pentru supremaţie, care se desfăşoară în secolul al XVII-lea între Olanda, Anglia şi Franţa, are ca rezultat final izbînda Angliei. Această întâietate n-a fost însă absolută şi pînă la sfîrşitul perioadei coloniale, lupta nu înce- tează, ea desfăşurîndu-se chiar în perioade de pace prin contrabandă şi piraterii şi izbucnind din cînd în cînd în puternice războaie. La sfîrşitul perioadei coloniale, Spania şi Portugalia stăpîneau America de Sud, cea Centrală şi Mexicul, iar Anglia restul Amcricii de Nord. Sînt deosebit de intere- sante detaliile date de autor privind puternica dezvoltare din acea vreme a Americii Latine, în 1733, exportul celor 13 colonii engleze devenite independente era de 5 milioane dolari, iar America Latină exporta de 27 de ori pe atît 1 Cu toate acestea, în decursul veacului trecut, Statele Unite, lipsite de înregistrat o creştere extraordinară a capacită- ţii economice, în timp ce în America Latină, viaţa economică trăieşte şi astăzi înlănţuită în lanţurile feudale ale marii proprietăţi funciare. începînd cu ultimul sfert al secolului al XVIII-lea, continentul american este arena unei serii întregi de mişcări revoluţio- nare de eliberare naţional-colonială. în Ameri- ca Latina revoluţia a fost frînată « de trăsă- turile caracteristice ale feudalismului *. Reven- dicarea principală a tuturor coloniilor a fost independenţa naţională, dar pe aceasta s-au grefat şi alte sarcini: stabilirea unei demo- craţii politice, înlăturarea restricţiilor feudale în economie, abolirea sclaviei, o împărţire mai echitabilă a pămîntului şi separarea bisericii de stat. în coloniile engleze revoluţia a fost condusă de un amestec de negustori şi jndustriaşi din nord şi de plantatori din sud, care au constituit aripa ei dreaptă. Micii fermieri au exercitat o influenţă hotărîtoare. Ei şi clasa muncitoare în formaţie, care a fost una din forţele motrice ale revoluţiei, au constituit aripa stingă democratică. Principala lipsă a revoluţiei a fost totala ei nereuşită în ceea ce priveşte abolirea sclaviei. Tot în acest capitol se prezintă revoluţia sclavilor haitieni, caracterizată drept «o revoluţie burghezo-democratică săvîrşită de sclavi * şi drept «lupta cea mai violentă şi cu efectele cele mai adinei dintre toate revoluţiile ameri- cane * (p. 137). Un capitol deosebit este consacrat revo- luţiei din celelalte colonii americane, îndeo- sebi din cele spaniole şi din Brazilia portu- gheză. Sînt analizate luptele revoluţionare şi figurile principalilor conducători (Simon Boli- var, Jose de San Martin etc.) în anul 1826 Spania nu mai are nici o posesiune pe teri- toriul Americii Latine. Cu 4 ani mai înainte Brazilia se rupsese de Portugalia, rămîuînd însă la conducerea ţării însuşi fiul regelui portughez. în ultima parte a capitolului, se prezintă lupta pentru independenţă a po- porului canadian. în 1867 Canada obţine statutul de dominion, iar în 1926 i se recu- noaşte o < situaţie egală » cu aceea a Rcgatu- lui-Unit. Importantul capitol < Ce a realizat revolu- ţia » încheie prima parte a lucrării. Autorul consideră că « marea revoluţie americană * a fost ♦o revoluţie fundamental burgheză, adică o revoluţie capitalistă», dar avînd «numeroase rămăşiţe feudale». Indepen- denţa naţională a fost cîştigată, totuşi Anglia reuşeşte pentru aproape un veac să cîştige o puternică influenţă politică şi economică în America Latină. în general, revoluţiile americane au avut un caracter republican, înlăturîndu-se sis- temul monarhic, totuşi au existat tehdinţe jugul marilor latifundii şi al bisericii, au monarhice şi mai ales dictatoriale. Conducătorii www.dacoromamca.ro 37 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI 183 revoluţiilor s-au sprijinit în primul rînd pe marii proprietari funciari, pe negustori şi pe industriaşi, dispreţuind în general mulţimile. In ceea ce priveşte democraţia politică, s-au înregistrat progrese, dar nu s-a instaurat o democraţie de tip popular, ci doar o democraţie burgheză, ocrotitoare a intereselor claselor dominante. Proprietarii de pămînturi şi bise- rica au scăpat neatinşi din revoluţii şi împăr- ţirea pămînturilor nu s-a făcut decît în Haiti şi în 1862 în Statele Unite, unde s-a adoptat legea bunului familial, prin care s-a hotărît o oarecare împărţire de pămînturi. In Statele Unite industria a cunoscut o puternică dezvoltare, în schimb în America Latină încătuşarea mai persistă şi astăzi. Revoluţiile n-au desfi- inţat nici sclavia şi nici peonajul — cu excepţia insulei Haiti — după cum n-au rezolvat nici doleanţele femeilor, a căror situaţie nu s-a îmbunătăţit. în America Latină învăţămîntul a rămas un monopol al bisericii, în schimb el a înregistrat progrese în Statele Unite, unde biserica a fost separată de stat. în concluzie, * revoluţia din emisfera americană a fost condusă de o coaliţie de industriaşi şi proprietari de pămînt, spri- jiniţi şi împinşi de clasele revoluţionare mijlocii de la oraşe şi sate şi de muncitorii revolu- ţionari ». în America Latină elementele capita- liste « n-au fost nicidecum suficient de puterni- ce pentru a sfărîma cleştele feudal al proprie- tarilor de pămînt» (p. 178), în schimb în Statele Unite capitaliştii au fost « forţa domi- nantă » şi mai ales după războiul civil din 1861—1865, ei «au devenit pe deplin clasa conducătoare ». în cea de-a doua carte, W. Z. Foster prezintă istoria emisferei occidentale pînă la primul război mondial. El arată că la sfîrşitul perioadei coloniale, Americile numărau o populaţie de circa 25 milioane de locuitori, ajungînd în zilele noastre la peste 320 mili- oane de oameni, trăind pe teritoriul a 22 de state. în America Latină, tendinţele deza- gregatoare au fost mai puternice decît ten- dinţa centralizatoare capitalistă, aşa că nu s-a putut forma un singur stat centralizat sau un număr restrîns de mari state. în schimb, Brazilia, Canada şi mai ales Statele Unite şi-au păstrat şi întărit centralizarea, înfrîngînd tendinţele scizioniste. Un capitol se ocupă de rolul jucat de războaie în istoria celor 22 de naţiuni ameri- cane, pînă la primul război mondial. Este surprinzător detaliul că numai Statele Unite au dus 114 războaie, începînd din 1775. Aceste conflicte au provocat cumplite pierderi de vieţi omeneşti şi uriaşe pagube materiale. Dintre toate statele americane, cel mai războinic şi mai expansionist au fost Statele Unite, care numaidecît după cîştigarea independenţei, « şi-au reluat cu o vigoare hotărîtă expansiunea către vesW^W^QwG» care a avut înfăţişarea unei adevărate mişcări de mase, la care au participat proprietarii de sclavi din sud, speculanţii de terenuri din nord şi masele sărace « înfometate de pămînt *. Expansiunea Statelor Unite a sfarîmat, rînd pe rînd, toate liniile de demarcaţie, pe cale paşnică sau prin cucerire militară. în 1803, Statele Unite au cumpărat de la Napoleon, Luisiana, iar ceva mai tîrziu au ocupat Florida spaniolă. De la Mexic, expansionismul yankeu a smuls prin război în 1846—1848 un vast teritoriu (inclusiv California), iar de la Rusia ţaristă Statele-Unite au cumpărat Alaslta (1867). Eforturile pentru anexarea Canadei s-au lovit de opoziţia Angliei. în expansiunea lor teritorială, Statele Unite au zdrobit triburile indiene, cotropindu-le pămîn- turile şi profitînd de lipsa lor de unitate, în ultimele decenii ale secolului trecut, indienii, scoşi din luptă, au fost adunaţi în rezerve. Unul din capitolele cele mai interesante ale cărţii este cel consacrat creşterii industriei şi a imperialismului în Statele Unite şi Cana- da. Autorul înfăţişează întreaga amploare a dezvoltării economice în Statele Unite pînă în veacul nostru. Cîştigarea independenţei creează posibilitatea desfăşurării unei febrile activităţi industriale, întreruptă de crizele ciclice inerente capitalismului. Forţa aburu- lui ajută la dezvoltarea industriei nord-ameri- cane, la izbucnirea războiului civil, ea fiind «forţa supremă pretutindeni în industria Statelor Unite *. în 1860 Statele Unite ajung să fie cea de-a patra putere industrială a lumii. Paralel cu intensa dezvoltare industrială se remarcă o puternică acţiune de construire a căilor de comunicaţie: şosele, canale şi mai ales căi ferate (prima linie Baltimore-Ohio s-a construit în 1828), care se dezvoltă puternic îndeosebi în anii războiului civil. După 1865, dezvoltarea industrială ia un deosebit avînt, mai ales în ceea ce priveşte industria fierului şi a oţelului. în 1894, Statele Unite erau «cea mai mare ţară industrială din lume» (p. 238), valoarea fabricilor fiind de 7 ori mai mare ca în 1860 (în acelaşi interval de timp, populaţia crescuse de la 31 000 000 la 76 000 000 de locuitori, între care se numărau 14 112 000 emigranţi). Dezvoltarea economică a Statelor Unite capătă în preajma veacului nostru un net caracter imperialist, creşte procesul de mo- nopolizare, apar din ce în ce mai accentuat investiţiile externe şi se dezvoltă acţiunile pentru cucerirea de noi teritorii. în 1889 Statele Unite acaparează insula Samoa, iar în 1898 ele smulg Spaniei prin război Cuba, Porto-Rico şi Filipinele, transformîndu-le în colonii. La 7 ianuarie 1901, senatorul Henry Cabot Lodge declara făţiş că Statele Unite urmăreau « supremaţia economică a lumii » l|J18Ilfflp3JrO acelaşi timp clasa dominantă 184 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI 88 americană se lăfăia In lux, iar zeci de milioane de oameni trăiau in sărăcie şi in lipsuri. In cursul veacului al XlX-lea şi la începutul celui următor, Canada — ţară bogată în resurse—se bucură de o dezvoltare similară celei din Statele Unite. în 1914 ea devenise ♦ in mod evident o ţară imperialistă * (p. 247). Dacă dezvoltarea economică a Statelor Unite şi a Canadei cunoaşte uriaşe progrese in perioada următoare celei coloniale, situa- ţia din America Latină este tocmai inversă. Sînt interesante cele două detalii furnizate de W. Z. Foster că astăzi circa 70% din populaţia Americii Latine trăieşte la ţară, în timp ce doar 20 % din locuitorii Statelor Unite sînt fermieri şi mai ales că bugetul naţional al tuturor ţărilor din America Latină este de 30 de ori mai mic decît cel al Statelor Unite. Principala cauză a stagnării economiei Americii Latine este faptul că ea se află ♦in strînsoarea unui sistem de gigantice proprietăţi de pămînt* (p. 250). Biserica şi companiile străine — în special cele ale Statelor Unite —' posedă uriaşe întinderi de pămînt, in timp ce micile proprietăţi ţărăne- şti nu cuprind decît 10 % din întreaga agricul- tură. Economia Americii Latine este parali- zată de pătrunderea imperialismului străin. Marea Britanie a luat iniţiativa acestei expan- siuni in anii 1870—1880 şi ea a fost curind urmată şi întrecută de Statele Unite şi apoi de alte puteri europene, care caută să transfor- me ţările Americii Latine in semicolonii. Cu toate acestea — in ciuda jugului aspru al latifundiilor şi al imperialismului străin — au crescut şi în America Latină unele ramuri industriale, s-a dezvoltat « uimitor » construi- rea unora dintre marile oraşe (Buenos Aires, Rio de Janeiro etc.) şi au crescut transporturile aeriene. Principalele ţări in ceea ce priveşte producţia industrială sînt Argentina, Brazilia, Mexic şi Chili. Totuşi, neîndoielnic situaţia economică a Americii Latine este la un ni- vel mult inferior celei a Statelor Unite, producţia naţională a acestei părţi a emis- ferei occidentale reprezentind doar 10% faţă de cea yankeie. Un capitol este consacrat panamericani- smului, care pină acum a reflectat în mod dominant « efortul marilor capitalişti prădal- nici » de a stăpini intreaga emisferă I Ten- dinţa spre colaborare s-a remarcat încă de la sfirşitul veacului al XVIII-lea. Legată de panamericanism s-a lansat în 1823 de preşedintele Monroe faimoasa doctrină prin care Statele Unite au proclamat politica de neintervenţie în America Latină. Adevărata semnificaţie a doctrinei Monroe era păstrarea pentru clasa dominantă din Statele Unite a exclusivităţii dominării şi exploatării sudu- lui emisferei. Cu toate acestea, în prima sa fază, doctrina Monroe a fost primită favora- bil în America Latină. De inutilă, Statele Unite neputînd multă vreme să apere celelalte republici americane de intervenţiile europene. Panamericanismul a intrat într-o nouă fază în 1889, cînd s-a format sub patronajul Statelor Unite, Uniunea panamericană. Acea- sta a reprezentat o victorie yankeie împotriva Angliei, deşi noua organizaţie a fost în mare măsură neputincioasă (din 100 de tratate semnate, nu s-a ratificat decît unul !). Curînd, Statele Unite au început să practice o politică de brutală intervenţie. Rînd pe rînd, s-au produs intervenţiile yankeie, care au dominat şi domină încă istoria Americii Latine. Statele Unite au stat şi stau în spatele repetatelor revoluţii din republicile « bananiere». Ura înverşunată a popoarelor Americii Latine a silit imperialismul yankeu în cel de-al patru- lea deceniu al veacului nostru să adopte — cel puţin temporar — linia politicii bunei vecinătăţi. Desfiinţarea sclaviei a fost una din lovitu- rile cele mai de seamă date sistemului de exploatare a omului. începutul s-a făcut în Haiti, pe cale revoluţionară, în timp ce în Statele Unite problema nu şi-a găsit rezolvarea decît în războiul civil din 1861— 1865. Autorul prezintă evoluţia problemei înainte de războiul civil şi consacră o atenţie mai deosebită războiului însuşi. Răsturnarea dominaţiei pro- prietarilor de sclavi din sud a fost o revoluţie burgheză, care « a zdruncinat regimul feudal al plantatorilor şi a instaurat dominaţia capita- lismului industrial ». Negrii, micii fermieri şi proletariatul au constituit elementele hotă- rîtoare ale victoriei. Scurt timp după aceasta, însă, reacţiunea şi-a grupat forţele, capitaliştii fiind şi ei interesaţi în a menţine pe negrit * în condiţii de exploatare maximă ». Indus- ttiaşii din nord nu doreau să existe un corp de fermieri negri prosperi, se temeau de in- fluenţa unei revoluţii burghezo-democratice desăvîrşite asupra muncitorilor. Capitaliştii din nord i-au trădat pe negri, reacţiunea a triumfat asupra revoluţiei. Sclavii au fost reduşi la starea de negri clăcaşi, supuşi linşării şi discriminărilor, rasiale. Ultima etapă a luptei pentru desfiinţarea sclaviei animalice a fost eliberfrea sclavilor brazilieni înfăptuită în 1888. în America Latină sclavii au fost transformaţi în peoni. Un nou capitol este închinat de autor « revoluţiilor > din America Latină. în acea- stă parte a emisferei occidentale, se remarcă din primii ani de existenţă a noilor state fiin- ţarea unui mare număr de aşa-zise « revoluţii », care nu duc la o schimbare a modului de producţie şi în care apare fenomenul caudil- lismului, al dictatorilor-slujitori, de obicei, ai reacţiunii, ai imperialismului străin şi mai apoi ai fascismului. Deseori « revoluţiile » au început prin revolte ale maselor, dar dicta- fapW#9^orti&dfiîtiaM)U?it telurile revoluţionare- 39 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI 185 în Statele Unite n-a existat acest fenomen, fiinţind < o formă limitată de democraţie burgheză », in schimb se remarcă în ultimul timp, o pronunţată tendinţă de întărire a puterii executive. înainte de a se ocupa de * revoluţia mexi- cană o, autorul schiţează istoria Mexicului, începînd cu cea de-a doua jumătate a secolu- lui al XlX-lea. După mişcarea pentru reforma din 1855— 1872, condusă de «marele democrat» Benito Jaurez, se instaurează în Mexic dicta- tura generalului Porfirio Diaz, care se pră- buşeşte în 1910, la primul şoc revoluţionar. Revoluţia mexicană — care are la bază mizeria maselor muncitoare, 95 % din familiile mexi- cane fiind lipsite de pămînt — este caracteri- zată drept « o revoluţie burghezo-democratică, agrară, antiimperialistă > Lipsită de conduce- rea clasei muncitoare, revoluţia cade în mina diverşilor conducători burghezi, adevăraţii revoluţionari ca Emiliano Zapata fiind înlă- turaţi sau ucişi. Totuşi, Mexicul a fost dotat cu o constituţie burghezo-democratică şi s-au realizat progrese îndeosebi sub regimul gene- ralului Lazaro Cardenas. Mexicanii au rezis- tat, de asemenea, amestecului imperialist american, cedînd însă influenţei acesteia, mai ales în anii din urmă. Autorul urmăreşte necontenit luptele po- porului şi ale clasei muncitoare. Un capitol dezbate această problemă în ceea ce priveşte Statele Unite înainte de Marea Revoluţie din Octombrie. Foster se ocupă îndeaproape de creşterea mişcării muncitoreşti. Primul Consiliu central al sindicatelor s-a constituit în 1833 la New York. Sindicatele au avut o dezvoltare necontenită, mai ales în perioada războiului civil. în 1866 se întemeiază Uni- onul muncitoresc naţional, care se alătură în 1870 principiilor Asociaţiei Internaţionale a Muncitorilor, dar care peste doi ani se destramă. Cavalerii muncii, organizaţie năs- cută în 1869 şi care la început pune accent pe o acţiune politică independentă a clasei muncitoare, îi ia locul, pentru ca apoi din 1890 să piardă conducerea muncitorilor în favoarea Federaţiei americane a muncii, creată în 1881. Această ultimă organizaţie, la început înclinată spre socialism, este împinsă de conducătorii ei spre o colaborare de clasă, trădînd interesele reale ale muncitorimii. Cîteva pagini sînt închinate şi dezvoltării socialismului în Statele Unite, de la socialismul utopic, la clubul comunist din New York (1852), la Partidul Muncitoresc din anii 1876—1877 şi în sfîrşit la Partidul Comunist format în 1919. «La izbucnirea primului război mondial, conchide autorul, în Statele- Unite puterea capitalistă şi slăbiciunea pro- letariatului erau mai mult aparente decît reale *. Trecînd în revistă rezultatele unui şpcol de luptă pentru progres, F< că perioada care se încheie în anul 1917 s-a caracterizat prin « sfîrşitul rolului revoluţionar al clasei capitaliste » şi prin creşterea rolului revoluţionar al proletariatului. în această perioadă lupta maselor a dus la unele înfăp- tuiri, dintre care cele mai de seamă sînt: abolirea sclaviei, punerea bazelor economice şi politice ale mişcării muncitoreşti şi începu- turile formarii unei conştiinţe socialiste de clasă la muncitori. Cartea a treia a lucrării lui Foster duce pe cititor în plină istorie contemporană. Ea este scrisă cu vigoare, de pe poziţia istoricu- lui marxist şi a omului politic comunist. După ce înfăţişează cauzele izbucnirii primului război mondial, autorul prezintă intervenţia Statelor Unite ca o acţiune a capitaliştilor yankei menită a le aduce noi profituri, după cele culese de pe urma neutralităţii. La sfîrşitul conflictului, marii monopolişti americani « controlau de fapt întreaga ţară şi toate uzinele ei », în timp ce 2/3 din populaţie trăia în mari greutăţi şi chiar în mizerie. în urma încheierii păcii, s-a dezlănţuit o adevărată « orgie a reacţiunii», de pe urma căreia au suferit în primul rînd sindicatele, negrii şi desigur comuniştii. în ultimii ani ai deceniu- lui 1920— 1930, capitalismul a trecut în State- le Unite prin « epoca de aur *. Capitalismul yankeu era arbitrul comerţului mondial şi stăpînul Americii Latine, iar Statele Unite erau < cea mai puternică ţară capitalistă din lume » (p. 390). Autorul consacră două capitole consecinţe- lor revoluţiei ruse şi dezvoltării sindicatelor şi social-democraţiei, după 1917, în Americi. Se descrie politica antisovietică a guvernelor burgheze americane şi în primul rînd a celui yankeu şi se prezintă crearea partidelor co- muniste în Statele Unite americane, partide care « îşi au rădăcinile în deceniile de lupte naţionale» ale respectivelor popoare (p. 396) şi care au tras — «ca nişte magneţi puternici »— « părţile cele mai avansate, cele mai dezvol- tate ale clasei muncitoare ». Foster înfăţişează ţelurile pentru care luptă partidele comuniste americane şi forţa reală pe care o reprezintă ele şi care consistă în primul rînd nu în numărul membrilor, ci «în calităţile lor superioare... în spiritul lor militant... în faptul că se găsesc în mod conştient în primele rînduri ale forţelor, care luptă pentru instau- rarea unei ordini sociale noi şi libere • (p. 407). Autorul descrie în cîteva pagini istoria sindicalismului anarhist şi a social-democraţiei de dreapta din America. în încheiere, el subliniază rolul din ce în ce mai accentuat al comuniştilor în conducerea clasei munci- toare americane. Criza economică din 1929 a fost o criză ciclică de o amploare deosebită pe fondul crizei generale a capitali mului. Valul crizei ga lume capitalistă, producţia 186 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI 40 industrială scăzînd între 1929 şi 1932 cu 45 %; ca un tragic rezultat al crizei, se numă- rau în lume, în 1932, un număr de 40 mili- oane de şomeri. în schimb, Uniunea Sovie- tică nu numai că nu a fost atinsă de criză, dar în anii aceştia producţia ei industrială s-a dublat. Speriaţi de criză şi de mişcările maselor, capitaliştii au recurs la o nouă armă, Ia fascism, a cărui primejdie a ameninţat şi Americile, vădindu-se în instaurarea mai mul- tor dictatori de tip fascist în America Latină şi în dezvoltarea organizaţiilor fasciste. Popoarele americane « au dat un răspuns hotărît ameninţării fasciste * (p. 438), con- cretizat îndeosebi prin lupta condusă de comu- nişti, lupta pentru făurirea şi victoria frontu- lui popular. în anii 1933— 1941 s-a dat o bătă- lie puternică cu fascismul în cuprinsul State- lor Unite, trezindu-se conştiinţa politică în rîndul clasei muncitoare şi crescînd vertiginos numărul comuniştilor şi al membrilor sindi- catelor. Foster analizează politica lui Roosevelt şi New Deal-ul. Aceasta a fost o încercare a guvernului Roosevelt de a abate masele de la lupta revoluţionară şi de a scoate S.U.A. din marea criză economică din 1929—1933, cu ajutorul capitalismului de stat. New Deal-ul s-a aplicat în timpul « depresiunii de un tip special • pe care n-a izbutit s-o combată; în 1937 a început a nouă criză. Roosevelt a fost un «exponent tipic al capitalismului *, iar politica lui a permis monopolurilor reali- zarea unor profituri uriaşe. Dar, Roosevelt pentru a întări capitalismul şi a abate masele de la lupta revoluţionară, a făcut unele con- cesii muncitorilor, negrilor etc. New Deal-ul, fără a lovi în capitalul monopolist şi fără a constitui un front popular, a strins în spatele său o coaliţie neomogenă formată din munci- tori, fermieri, negri, tineret, burghezia mică şi mijlocie, o parte dintre marii capitalişti. A existat astfel, o oarecare legătură cu fron- turile populare antifasciste din alte ţări. De aici — ura capitaliştilor contra lui Roosevelt. Dar, capitaliştii au menţinut aproape toate măsurile economice luate de Roosevelt. Acesta a fost exponentul luptei imperialismului ame- rican împotriva concurenţei imperialiştilor germani sau japonezi. Lui Roosevelt i se datoreşte şi aşa-numita politică de bună veci- nătate cu ţările Americii Latine, al cărei sfîrşit este marcat în anul 1945, cînd Wall Street-ul o înlocuieşte cu înrobitorul plan Clayton. W. Z. Foster se ocupă în două capitole de cel de-al doilea război mondial şi de con- secinţele sale. Autorul descrie desfăşurarea evenimentelor militare, subliniind aportul adus de Uniunea Sovietică luptei împotriva fas- cismului şi arătînd că intrarea Uniunii Sovie- tice în război « a pus acest conflict pe bază democratică «. Se prezintă participarea State- aportul maselor muncitoare la cauza victoriei şi arătîndu-se că armata nord-americană a numărat peste 13 milioane de soldaţi. Se indică, de asemenea, însemnata contribuţie a Canadei şi se arată — în ceea ce priveşte America Latină — că aceasta a dat, în special, o contribuţie de natură economică. Războiul a avut consecinţe de o deosebită însemnătate: a adîncit criza generală a capi- talismului, a provocat un val de lupte revolu- ţionare şi democratice de amploare mondială, a întărit lagărul socialismului în frunte cu Uniunea Sovietică (lagăr în care au intrat ţările de democraţie populară) şi a dat avînt luptelor popoarelor coloniale pentru eliberare, în anii următori războiului, poporul chinez a dus la bun siîrşit gigantica revoluţie de eliberare naţională şi tot în aceşti ani s-a dezvoltat mişcarea sindicală mondială sub con- ducerea F.S.M.-ului, creat în 1945. Războiul a avut însemnate consecinţe în Americi, ascu- ţind lupta pentru libertate şi pentru drepturi democratice. Urmează două capitole consacrate încer- cărilor imperialiste ale Statelor Unite de a-şi instaura o dominaţie mondială, chiar cu preţul dezlănţuirii unui război. Statele Unite au pornit din 1945 o ofensivă economică pentru deplina subjugare a Americii Latine (prin planul Clayton, standardizarea armamentelor etc.), care însă n-a fost încununată de un succes deplin din pricina opoziţiei latino- americanilor şi din cauza concurenţei Angliei, Canadei şi Germaniei apusene. Ofensiva mi- litarizării n-a avut, de asemenea, un prea mare succes, în schimb Statele Unite au reuşit să mărească numărul dictatorilor-marionete aser- viţi lor. Argentina —ea însăşi stat imperialist— a fost ţinta ofensivei imperialiste yankeie. în general vorbind, Statele Unite au reuşit — după cel de-al doilea război mondial — să fie < 3tăpînul economic, politic şi militar al emisferei occidentale » (p. 507). Cu toate acestea, controlul acesta se sprijină pe baze foarte şubrede şi oricînd se poate întîmpla şi aici un proces similar celui ce s-a înfăptuit în China, în anii trecuţi. Planurile Wall-Street-ului depăşesc ca- drele emisferei occidentale, capitalul mono- polist visînd la rolul de cuceritor al lumii. Totuşi, acest «grandios» plan «eşuează în mod evident», cu toată maşina de vot a O.N.U.-lui. Pierderea Chinei a reprezentat « o lovitură groaznică pentru sistemul capi- talist mondial în genere ». în afara şubredei Americi Latine, doar Europa Occidentală asi- gură oarecare succes imperialiştilor din Statele Unite. Foster îşi încheie- capitolul, declarînd răspicat că « planul de război al Wall-Street- ului este un coşmar capitalist fioros şi lipsit de perspective * (p. 527). Un nou capitol este intitulat Boşăfie şi Este cu totul impresio- lor Unite la război, 8coţîndu-şfyjfy^i^^|Yţjtf^fftg%y»ct. 41 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI 187 nantă descrierea tragicei situaţii a majorităţii locuitorilor Americii Latine, subalimentaţi, ducîndu-şi viaţa « în locuinţe îngrozitoare », pradă analfabetismului (în Mexic 40 %, în Bolivia 85 %) şi a bolilor. în schimb, clasele dominante au concentrat în miinile lor uria- şele bogăţii ale acestei părţi a emisferei. In Statele Unite, * ţara marilor averi *, se observă aceeaşi concentrare a bogăţiilor, paralelă cu sărăcia unei bune părţi din muncitori, cu şomajul, cu discriminările faţă de femei, cu asuprirea negrilor şi sărăcirea indienilor. Două capitole sînt consacrate mişcării muncitoreşti şi mişcării sindicale din Americi. Autorul dă amănunte referitoare la activi- tatea C.T.A.L.-ului, Confederaţia Muncii din America Latină, subliniază justa poziţie a acesteia faţă de problemele internaţionale şi ■ descrie încercările nereuşite ale Statelor Unite de a o scoate din luptă. Spre deosebire de America Latină, în Statele Unite existînd o aristocraţie muncitorească, aceasta a pus mina pe conducerea mişcării sindicale, menţinînd-o pe linia servirii intereselor capitalismului. In anii 1935—1936 s-a format organizaţia, la început progresistă, a C.I.O.-ului, care a orga- nizat pe muncitorii industriilor de bază şi care a primit în rîndurile ei pe negri. După cel de-al doilea război mondial, imperia- liştii din Statele Unite au imprimat politica lor reacţionară, atît vechii Federaţii ameri- cane a muncii, cît şi C.I.O.-ului care — cu riscul împuţinării masive a rîndurilor sale — a exclus o mulţime de organizaţii progresiste de stînga şi care în 1949 s-a rupt din F.S.M., intrînd în ' organizaţia internaţională a sin- dicatelor libere» CC.I.S.L.) — «o internaţio- nală prorăzboinică, spărgătoare de greve, con- trolată de imperialişti ». Mişcarea sindicală din Canada — deşi situată pe baze mai pro- gresiste ca cea din Statele Unite — stă la remorca marilor organizaţii sindicale yankeie. Problemei naţionale în Americi îi este închinat un capitol deosebit de interesant, în America Latină barierile culorii sînt în general sfărîmate, în schimb, în Statele Unite şovinismul alb supune discriminărilor toate minorităţile. Aici, totuşi, puternica minori- tate neagră a ajuns « în stadiul de a deveni o naţiune ». Un subcapitol este consacrat pro- blemei culturii americane, autorul subliniind aportul minorităţilor şi semnalînd primejdia « monstruoasei caricaturi • a culturii create de marii capitalişti ai Statelor Unite. Problemele actuale ale emisferei este inti- tulat penultimul capitol al lucrării. Foster prezintă succint problemele de bază ce se pun ţărilor Americii Latine: apărarea independen- ţei naţionale ameninţată de imperialismul yankeu, înfăptuirea revoluţiei agrare, indus- trializarea. Ca probleme comune ale întregii emisfere, el consideră îmbunătăţirea nivelului de trai, rezolvarea problemei naţionale prin dreptul de autodeterminare şi mai ales înlă- turarea primejdiei unui nou război. Lucrarea se încheie prin capitolul cu titlul sugestiv Americile şi viitorul, care este continuarea firească a celui precedent. Au- torul demonstrează că soluţionarea tuturor problemelor urgente ale emisferei nu poate veni decît de la socialism. Foster declară limpede că < Statele Unite, cu înaltul lor nivel de dezvoltare industrială, sînt in mod obiectiv pregătite pentru socialism *. Schiţă asupra istoriei politice a celor două Americi este o carte de un deosebit interes. Uriaşul material faptic, legat de largul su- biect ce l-a preocupat pe autor, este sistema- tizat şi generalizat cu multă pricepere. Desigur că materialul şi mai ales problemele abundînd, a fost greu să se respecte o strictă cronologie. Poate lucrul reprezintă o lipsă, autorul reve- nind de mai multe ori ăsupra aceloraşi peri- oade, totuşi tratarea pe probleme are meritul de a uşura înţelegerea acestora. Lucrarea este una din cărţile fundamen- tale, atît în privinţa istoriei Americilor, cît şi pentru înţelegerea încadrării celei mai mari ţări capitaliste — Statele Unite — în politica mondială a zilelor ce le trăim. Cartea se adresează în egală măsură specialiştilor, cît şi unui public cu mult mai larg. Din ea poate învăţa oricine. W. Z. Foster, condus de concepţia mar* xist-Ieninistă, a prezentat un tablou limpede şi obiectiv al istoriei Americilor, scoţînd în evidenţă neîntrerupt rolul maselor şi combă- tînd cu siguranţă teoriile reacţionare. Cartea este o lucrare de ştiinţă, de mare actualitate în care tot timpul dincolo de suferinţele şi frămîntările din trecutul şi prezentul Ameri- cilor, cititorului îi sînt trasate — cu un opti- mism robust — perspectivele viitorului so- cialist. Dan Berindei PE MARGINEA LUCRĂRII Acad. TUDOR VIANU, Voltaire Ed. Tineretului, 1955, colecţia «Oameni de seamă», 98 pag. Autorul, călăuzit de sinteza lui Condorcet, Dat fiind faptul că nenumăratele lucrări face — de pe poziţii marxiste — o prezentare consacrate filozofului francez şi împreju- succintă a vieţii şi operei lui ţţ^i-a realizat uriaşa operă n-au drată în evenimentele timpulun* " " •^**~^'mll'TOwl'”ylMri care să permită noutatea 188 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI 42 informaţiei, o reluare a subirctuh i — d’fă este scutită de eventualitatea greşelilor — are inconvenientul că duce de multe ori labanal, ceea ce in lucrarea de faţă nu este cazul. Cu material cunoscut, autorul a izbutit sa prezinte publicului o carte nouă. Nou- tatea constă în: 1. Interpretarea marxistă a materialului, care lipseşte lucrărilor apusene de mare amploare, socotite pînă acum ca model de tratare; 2. Tratarea succintă, fără nimic de prisos, împărţirea metodică a materia- lului şi sintetizarea lui în partea finală. 3. Expunerea clară. 4. Talentul şi eleganţa de stil, proprii autorului, care permit o lectură atragatoare. In partea introductivă a cărţii, autorul trasează cadrul economic, social şi politic al secolului al XVIII-lea, în care viaţa lui Vol- taire se împleteşte cu toate evenimentele de seamă ale timpului; de fiecare etapă a exis- tenţei sale se leagă analiza sumară a opere- lor lui caracteristice. După anii de la colegiul Louis-le-Grand, unde tatăl său îl dusese pentru a se pregăti în vederea carierii juridice şi unde el alege pe cea literară, sînt redate episoadele vieţii lui de tinereţe, care, datorită spiritului său caustic, pe lîngă celebritatea precoce, i-au creat destule duşmănii şi i-au atras închi- derea la Bastilia pentru un timp de 11 luni. Sînt prezentate apoi legăturile lui Voltaire cu societatea aristocratică a vremii, prieteniile în lumea feminină, munca de informaţie şi de creaţie pe care nu a părăsit-o nicio- dată. Din 1718 —r cînd Comedia Franceză îi joacă prima sa tragedie « Oedip » — viaţa şi opera lui Voltaire sînt analizate în toate laturile lor. Pe rînd, sînt prezentate călă- toriile în Olanda, în Anglia, viaţa dusă în ca telul de la Cirey, ca oaspete al prietenei lui, marchiza du Châtelet, apoi la curtea lui Frederic II, în Elveţia, la Ferney şi în sfîrşit călătoria la Paris în 1778, unde, în culmea gloriei, Voltaire moare în vîrstă de 84 de «ni. Autorul reproduce în afara textului, în culori, mai multe din portretele lui Vol- taire, datorite lui de Largilliere, N.J.B. de Poily, I. G. Sturm, De la Tour, A. de St. Aubin, J. Huber etc., apoi portretul lui Newton, Frederic II, Caterina II, castelul de la Ferney şi altele, care măresc în mod considerabil atracţia cărţii. Capitolul final, făcînd o privire gene- rală asupra lui Voltaire, scoate în relief ceea 1 Ed. Fueter, Hist oi re ăe 1‘historiographie moderne, Paris, 1914. —O.L. Veimtein, Istoriografia in epoca ilu- minismului Trad. Inst. Rom..Sovietic. N. C. Deriavin, Voltaire, trad. 1949.'—Waddington, Voltaire văzut mas ales ca istoric, introd. la Hntotrr de Chail s XII. 1889. — A. Camariano, Spiritul revoluţionar francez fi Vol- taire tn limba greacă fi romină. Buc., I1 ce a fost el pentru vremea sa şi pentru timpu- rile noastre. « Figura lui literară — spune autorul — a creat noul tip social al scriito- rului reprezentant al conştiinţei publice şi luptător pentru idealurile cele mai înalte ale vremii . . . Apăsătorii popoarelor au văzut în el o ameninţare, oprimaţii un apărător, luptătorii un aliat». Semnalez însă că lucrarea acad. Vianu tratează prea sumar relaţiile dintre Vol- taire şi J. J. Rousseau, care sînt în realitate contradicţiile, prin reprezentanţii lor, dintre marea şi mica burghezie, în luptă pentru fixarea programului revoluţionar; că pro- porţional cu restul operei, are prea puţin loc Voltaire ca istoric şi că, fiind scrisă în romîneşte şi pentru informarea publicului de la noi, nu se aminteşte nimic despre influenţa lui Voltaire în Principatele Ro- mîne. Recurgînd şi la alte lucrări 1, voi face unele completări la ultimele două puncte, legate de interesul specialităţii noastre. Voltaire este cel mai strălucit reprezentant al iluminismului francez, curent care exprima năzuinţele burgheziei împotriva orînduirii 'feudale şi a absolutismului regal, ajuns la culme cu domnia lui Ludovic al XlV-lea. Veacul iluminismului este în realitate vremea rococourilor, a nobilimii care se ruinează în tot felul de serbări la curte, a epocii celei mai graţioase şi mai imorale, care contrastează cu mizeria ţărănimii, intoleranţa religioasă şi existenţa Bastiliei, contra cărora s-au ridicat spiritele cele mai înaintate ale vremii. Din această cauză, semnele prevestitoare ale Revo- luţiei franceze apar încă din ultima perioadă a domniei Regelui Soare. Pe lîngă acumularea premizelor social-economice, pregătirea ideo- logică a Revoluţiei a fost obiectul minţii omeneşti de-a lungul întregului secol al XVIII-lea. Voltaire trece pe drept cuvînt printre căpe- teniile culturii care au pregătit «în Franţa minţile pentru priceperea puternicii revoluţii care venea » (Marx). El are un cuvînt hotărî- tor în cele mai de seamă probleme ale tim- pului şi întruchipează principalele trăsă- turi ale conştiinţei progresiste din acea epocă. Aducînd pentru sezisarea marilor contradicţii din jurul lui o inteligenţă puţin obişnuită, talent literar şi înclinare pentru filozofia timpului, Voltaire a zguduit în opera lui edificiul şubred al orînduirii sociale şi poli- tice prin loviturile sistematice pe care le-a aplicat suprastructurii feudale, făcînd posi- bilă acţiunea Revoluţiei care va avea de instaurat — după doborîrea vechiului regim— ordinea burgheză. încă din primii ani ai tinereţii lui, Vol- taire a intrat în mediul gîndirii aristocratice. Acest fapt îşi are logica sa istorică, deoarece ită a materialismului rămîne 43 istoriografie, recenzii, prezentări 189 o învăţătură aristocratică—pentru aleşi—şi de aceea materialismul a fost urît de burghezie, nu numai pentru erezia sa religioasă, ci şi pentru tendinţa sa politică anti-burgheză * (Marx şi Engels). Ridicîndu-se contra nedrep- tăţii feudale şi a moralei clericale, proclamînd independenţa universului şi a omului de intervenţia puterii dumnezeeşti, Voltaire a dus o luptă continuă cu rinduielile timpului, îndurînd închisoarea la Bastilia, surghiunul şi peregrinarea din loc în loc, pentru că nicăieri nu se simţea în siguranţă, iar operile lui erau condamnate, interzise şi arse de către auto- ritatea de stat. în protestele sale, Voltaire a dispus de o mare forţă morală, pe care i-o dădeau inte- ligenţa şi pregătirea puţin obişnuită, dublate de aptitudinea ironică a spiritului său. Ironia lui Voltaire era superioară oricărui adversar, pentru că poziţiile ei morale erau mai bune. Sintetizînd însuşurile sufleteşti ale multora dintre oamenii de seamă dinaintea lui, Vol- taire este un fiu al poporului francez care concentrează dâruri spirituale apărute în sute de ani de viaţă istorică. Lipsit de vederi şovine, el este un cetăţean al universului, prieten cu Caterina a Il-a a Rusiei şi cu Frederic II al Prusiei, la curtea căruia a stat un timp şi a continuat apoi corespondenţa şi pe timpul Războiului de şapte ani, cînd armatele franceze se aflau în luptă cu cele prusiene. Voltaire a scris în toate genurile literare şi a lucrat în domeniul ştiinţei, făcînd ca opera lui, prin varietatea preocupărilor, să se înfăţişeze ca o adevărată enciclopedie. în poezie ca şi în teatru, s-a considerat întot- deauna un continuator al clasicismului. A scris cele două opere poetice de seamă, « Henriada» şi « Fecioara din Orleans », a avut ca şi Boileau preocupări teoretice în domeniul poeziei, a dat reguli de critică literară într-o serie de articole şi în încercarea de fantezie critică « Le temple du goftt ». Teatrul devine pentru Voltaire o tri- bună publică de unde se proclama noul crez al libertăţii în lupta dusă împotriva opre- siunii feudale şi a fanatismului. Voltaire a fost primul autor dramatic recunoscut al epocii sale, contopind în caracterul lui atît spiri- tul teatral cît şi pasiunea pentru profesiunea de actor. în literatura teatrală franceză, nu- mele lui, ca autor, figurează după al lui Comeille şi Racine. în toată Europa, răspîn- direa sistemului dramatic clasic francez în secolul al XVIII-lea s-a datorat în primul rînd lui Voltaire, cu genul tragediei politice şi filozofice, care propaga pretutindeni con- cepţia iluministă a timpului. în roman şi povestiri, Voltaire utilizează toate izvoarele de inspiraţie ale veacului al XVIII-lea şi — întrunindu-le — le pune în serviciul luptei lui ideologice, dînd opere menite să înfăţişeze lipsurile alcătuiriiJocie- alcătuiru £ocie- tapte .pe care vvww.dacoromamca.ro tăţii contemporane, care era societatea feu- dală în faza ei de descompunere. Cu o iste- ţime extraordinară, Voltaire intercalează în povestirile sale cele mai variate episoade din problemele mondiale la ordinea zilei, folo- sind de multe ori propria lui biografie. Luptînd cu toate forţele pentru instaurarea dreptăţii în societatea timpului său, Vol- taire este cel dintîi care proclamă coman- damentul muncii, prin care omul poate deveni folositor lui şi altora, în lumea bîntuită de atîtea suferinţe. în« Scrisori privitoare la naţiunea engleză», el scoate în evidenţă superioritatea stărilor de lucruri din Anglia, care trecuse cu un veac înainte prin revoluţia burgheză, faţă dc situaţia din Franţa. «Anglia — spune el — a devenit puternică prin comerţul pe care-1 face. De aceea, un negustor care-şi îmbo- găţeşte patria este o fiinţă mai utilă decît nobilul bine pudrat, prezent la sculările rege- lui şi în anticamera miniştrilor». Cartea fiind condamnată la ardere de către Parla- ment pentru că era < contrară religiei, bunelor moravuri şi supunerii faţă de stăpînire *, dovedeşte că şi această operă a lui Voltaire lovise în plin vechiul regim al Franţei. Crearea unei ştiinţe proprii a istoriei con- stituia una din problemele de bază ale gîn- dirii iluministe din secolul al XVIII-lea. Toţi iluminiştii, de la Montesquieu la Condorcet, au arătat un interes profund pentru cerce- tările istorice şi generalizările istorico-filo- zofice. în această vreme se pun bazele unei concepţii burgheze-progresiste a istoriei şi se definesc căile istoriografiei pentru viitor, în acest proces, Voltaire a fost unul dintre creatdrii metodelor moderne ale istoriei. în dicţionarul filozofic, el defineşte istoria astfel: « Istoria este naraţiunea unor fapte date ca sigure, spre deosebire de basm, care este naraţiunea unor fapte date ca false ». Voltaire a început scrierea istoriei ca filozof şi printre cei dintîi în Franţa a căutat regulile criticii istorice, le-a formulat şi s-a silit să le aplice cu scrupulozitate. A ajunge la constatarea adevărului este ţinta oricărui istoric, însă nu întotdeauna încercarea duce la rezultat. în articolul « Qu’il faut savoir douter *, îndreptat împotriva criticii lucrării despre Carol al XH-lea, Voltaire pretinde cercetătorilor de izvoare istorice să supună unei severe judecăţi afirmaţiile documentelor. EI recomandă îndo- ială metodică asupra cronicarilor cu privire la: 1. Portretele personagiilor pe care nu le-au văzut. 2. Cuvîntările, adevărate ♦ minciuni oratorii» şi 3. Miraculosul; copilăria fiecărui popor este întunecată de legende şi fabule care trebuie înlăturate. Voltaire introduce pentru prima dată în istoriografie critica documentelor. El reco- mandă, atunci cînd ne găsim în faţa unor fapte .pe care raţiunea nu le respinge, să 190 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI 44 controlăm şi să cîntărim cu îngrijire mărtu- riile acelora care ni le povestesc. «Tot ce nu e conform nici cu fizica, nici cu raţiunea, nici cu tăria inimii omeneşti nu e decît nisip; restul, care va fi atestat de contemporanii înţelepţi, e pulberea de aur ce căutaţi». Dacă este îndoială asupra înţelepciunii con- temporanilor, să se studieze ideile şi părerile lor; cînd doi oameni duşmani unul altuia întăresc acelaşi fapt în memoriile lor, atunci «faptul e neîndoios *. Voltaire merge mai departe cu adîncirea criticii: chiar şi aceşti oameni pot să nu fie destul de bine infor- maţi asupra evenimentelor despre care vor- besc. £1 n-are încredere decît în acei ce trăiesc într-o • capitală», căci se luminează între dînşii. Din acestea se pot vedea prudenţa şi seriozitatea cercetărilor sale. Vorbind despre foloasele ştiinţei istorice, Voltaire scrie în dicţionarul filozofic: « Supe- rioritatea ei constă mai ales în faptul că orice om de stat şi orice cetăţean poate să compare legile şi moravurile din străinătate cu cele din patria sa; ele stîrnesc rivalitatea între popoa- rele contemporane în domeniul artelor, indus- triei şi negoţului. Greşelile mari ale trecu- tului sînt foarte folositoare In toate cazurile ». El a căutat că definească metoda istorică în introducerea la studiul « Încercări asupra moravurilor şi a spiritului naţiunilor,» intitulată şi < Filozofia istoriei *, apoi în «Prefaţa istorică» a lucrării sale «Istoria Rusiei sub Petru cel Mare ». Sfaturi de critică sau de compunere se întîlnesc ici şi colo în cea mai mare parte din scrierile sale isto- rice, precum şi în unele din scrisorile lui. Opera istorică a lui Voltaire se sprijină pe erudiţia autorului, care rămîne şi astăzi uimitoare. Biblioteca lui, vîndută statului rus pentru o sumă însemnată, la 1779, avea ’ între cele 2 790 de titluri ale catalogului numai puţin de 600 cărţi de istorie, la care se mai adaugă broşuri şi extrase cu subiecte de acest fel. Voltaire cerceta şi arhivele, aşa cum a lucrat în arhivele de stat franceze pentru « Secolul lui Ludovic al XlV-lea », sau cum a folosit izvoarele ruseşti în timp ce pregătea « Istoria Rusiei sub Petru cel Mare », El mai scotea materialul istoric din tradiţia orală — verificată — şi mai ales din aminti- rile contemporanilor, aşa cum a lucrat la istoria lui Carol al Xll-lea. In istoriografia franceză nici unul dintre predecesorii lui Voltaire nu s-a servit de mijloace de infor- mare atît de variate. In totalitatea lor, operele istorice de bază ale lui Voltaire, dau o expunere a eveni- mentelor din istoria universală pînă în zilele lui. Critica sa istorică asupra tradiţiei biblice, care a dă rimat opera lui Bossuet, este exprimarea sub forma istoriei universale a raţiunii iluministe în lupta cu filozofia cato- lică. Voltaire a scris « Secolul lui Ludovic al XlV-lea » acordînd preferinţă epocii Regelui Soare faţă de realitatea contemporană so- cială şi politică, glorificînd această domnie ca o perioadă de înflorire a culturii fran- ceze şi mai cu ■ seamă a literaturii. < Eu nu-1 judec pe Ludovic al XlV-lea — spune Voltaire — numai după binele pe care l-a făcut francezilor, ci şi după binele adus ome- nirii . . . vreau să zugrăvesc secolul trecut şi nu numai un suveran «... Materia istoriei este compusă pentru Voltaire din faptele oamenilor şi nu numai ale conducătorilor poli- tici. Pe lîngă istoria militară şi diplomatică, el introduce în expunerile sale prezentarea vieţii popoarelor, corespunzător istoriei civi- lizaţiei din timpurile noastre. Ca şi în « Secolul lui Ludovic al XlV-lea *, în « Istoria Rusiei sub Petru cel Mare >, Voltaire zugrăveşte procesul marei transfor- mări a unui uriaş stat mondial, prezentîndu-1 pe Petru în acest proces ca pe un binefăcător al omenirii. Istoria Rusiei este istoria sta- tului şi a poporului. El dezvolta aici, ca temă principală, antiteza tipică concepţiei filozofiei iluministe, a transformării Rusiei dintr-un stat barbar într-un stat civilizat. In « Istoria lui Carol al Xll-lea *, Voltaire, deşi analizează cele mai însemnate eveni- mente din istoria militară a eroului său, se preocupă mai mult de figura şi faptele perso- nale ale regelui suedez. Istoriografia, reţi- nînd lucrarea ca valoroasă în totalitatea ei, reproşează autorului că în partea a doua a acestei opere, de la 1709— 1718, a prezentat numai un şir de aventuri uimitoare şi n-a explicat nici motivele îndelungatei şederi în Turcia a lui Carol, nici cauzele slăbiciunii şi mizeriei Suediei şi că nu s-a ocupat de loc de istoria interioară a acestei ţări, spre a se putea înţelege urmările triste ale domniei eroului său. In opera istorică a lui Voltaire, se ia o poziţie netă contra campaniei din India, In « Fragmente istorice despre India», publi- cată la 1773, ideea exploatării coloniale a popoarelor indiene este prezentată astfel de autor: . . . « îndată ce a fost cunoscută de barbarii de la apus şi de la nord, India a deve- nit obiectul lăcomiei lor şi această lăcomie s-a accentuat cînd barbarii, civilizîndu-se şi dezvoltîndu-şi industria, au avut trebuinţe şi necesităţi noi . . . noi le-am devastat ţara, am scăldat-o în sînge . . . am demonstrat că, cu cît îi întrecem pe hinduşi în ceea ce pri- veşte curajul şi faptele rele, cu atît le sîntero inferiori în privinţa înţelepciunii ». Lipsurile semnalate de cercetătorii de sstăzi în erudiţia istorică a lui Voltaire nu pot scădea importanţa principială a realizărilor sale în acest domeniu. Fiind socotit ca cei mai mare istoric al secolului al XVIII-lea, în dezvoltarea istoriografiei europene a avut peste tot adepţi: Condorcet şi o întreagă www.dacoromamca.ro 45 ISTORIOGRAFIE, RECENZII, PREZENTĂRI 191 pleiadă de istorici enciclopedişti în Franţa; Hume, Robertson, Gibbon, Roscoe etc., în Anglia; Kant, Herder, Schletzer, Schlosser, în Germania. Operele lui Voltaire, în original şi în traducere, au avut o largă răspîndire în alte ţări. în Principatele romîne, odată cu alte scrieri ale enciclopediştilor, se citeau din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, de către boierii cunoscători ai limbii, unele dintre scrierile lui Voltaire. Jean Louis Carra în « Histoire de la Moldavie et de la Valachie, afirmă că « Ies ouvrages de M. de Voltaire, se trouvent entre Ies mains de quelques jeunes boyards *. Ienăcbiţă Văcărescu avea în biblioteca sa « Istoria Rusiei sub Petru cel Mare» şi pentru lucrarea lui «Istoria împăraţilor otomani *, s-a documentat şi din « Essai sur Ies mceurs et l’esprit des nations ». Acesta citise şi era familiarizat cu « Henriada », căci în gramatica sa — publicată la 1787 — scria: « nu se poate uita lesne de către cei ce au citit nici dulceaţa Enriadei ce a alcătuit în limba galicească filozoful Voltaire». Cu toată interzicerea din partea autorităţii de stat şi a celei bisericeşti, opera lui Voltaire — la începutul secolului al XlX-lea — ocupa un loc de frunte în bibliotecile boierilor şi a oamenilor culţi. Un librar din Iaşi aducea la 1833 operele complete ale lui Voltaire în 15 volume. Liste de cărţi ce intră în Moldova între 1833—37 menţio- nează des numele operelor filozofului francez. Ion Codru Drăguşanu, fiu de ţăran ardelean, era familiarizat în 1838, cînd avea 21 de ani, « cu autorii francezi şi mai ales cu Voltaire, lumina secolului trecut ». Cînd Drăguşanu a venit la Bucureşti, a găsit în biblioteca unui prieten al său cărţi de Voltaire şi alţi autori francezi. Studiat cu atenţie, cu obser- vaţii marginale şi cu un vocabular explicativ de cuvinte franceze în romîneşte, ne-a rămas un exemplar din opera lui Voltaire « Poemes ăpiques avec pieces relatives ă l’epopee», ediţia din 1764, care făcea parte din biblioteca lui Gheorghe Balş. în traduceri, cunoscătorii limbii greceşti din Principate au citit operele lui Voltaire începînd cu anul 1765, cînd Evgheni Vul- garis traducea « Memnon *, iar peste doi ani < Essai historique et critique sur Ies discus- sions des ăglises de Pologne ». în timpul războiului ruso-turc, Caterina a Il-a a trimis prin 1772 lui Rumianţof, comandantul armatelor de ocupaţie din Moldova, cu scopul de a populariza afir- maţia lui Voltaire că ea este îngerul păzitor al celor asupriţi, între altele şi două opere ale filozofului francez ca să fie traduse în romîneşte: «Le Tocsin des rois aux souve- rains de 1 'Europe * şi «Traduction du poeme, de Jean Plokof, conseillerde Holstein, sur Ies affaires prdsentes », care au rămas în manuscris. O altă traducere în romîneşte a făcut, după «Histoire de Charles XII », Gherasim, arhimandritul mitropoliei laşului, la 1792, păstrată tot în manuscris, iar în veacul următor a mai avut şi alţi traducători. în prima jumătate a secolului al XlX-lea, după răscoala condusă de Tudor Vladi- mirescu, fermentul revoluţionar din Princi- patele romîne este alimentat de o mai puter- nică influenţă a spiritului voltairian, atît prin pătrunderea în cantităţi tot mai mari a ediţiilor din operele scriitorului, cît şi prin înmulţirea traducerilor, mai cu seamă a pieselor de teatru şi a povestirilor, care nu mai rămîn în manuscris, ci merg aproape toate la tipar. Aşa apar, în ordinea cronologica: Orest, Memnon, Nanine, Brutus, Alzire, Zaîre, Jeannot et Colin, Zadig ou la destinee, Histoire des voyages de Scarmentado, Le Fanatisme ou Mahomet le Prophete, Merope, Henriada etc. Influenţa acesteia din urmă se simte în « Jalnica tragodie » a lui Beldiman şi în «Ţiganiada» lui Budai Deleanu. Opera lui Voltaire a influenţat satirele şi epistolele lui Grigore Alexandrescu. Influenţa spiritului voltairian, dizolvant al orînduirii feudale, pătrunzînd în Prin- cipatele romîne, şi-a făcut efectul în pregă- tirea pe tarîm ideologic a revoluţiei de la 1848. V. Mihordea www.dacoromanica.ro SCRISOARE CĂTRE REDACŢIE în legătură cu o recenzie Recenzînd la paginile 139—140 ale numărului 4, anul VIII, 1955, al revistei • Studii*, lucrarea subsemnatului cu privire la începuturile metalurgiei aramei şi a bronzului în R.P.R., tov. Radu Vulpe îmi atribuie în paragraful final, unele « inadvertenţe * — pe care nu m-aş sfii să le recunosc cu mulţumirile de rigoare, dacă m-aş fi făcut cu adevărat vinovat de ele. Realitatea este însă că nu din nebăgare de seamă am scris în textul supus discuţiei despre faza Cucuteni C. Nu pot desigur avea pretenţia ca tov. Vulpe să fi cunoscut motivarea specială pe care am prezentat-o în diferite rînduri — în mod public, deşi verbal — şi nu pentru a mă plînge de această lipsă de informaţie a tov. Vulpe scriu cele de faţă. într-o comunicare pe care am ţinut-o între timp şi care se va tipări în curînd am dez- bătut încă o dată pe larg această problemă. Intervenţia mea este mai degrabă determinată de împrejurarea că tov. Vulpe prezintă, în continuare, opiniile d-sale şi ale vreo doi alţi cercetători, după care cultura Usatovo ar apar- ţine epocii bronzului şi nu ar avea « nici o legătură cu ceea ce trebuie să Înţelegem prin cultura Cucuteni », în mod categoric drept un adevăr ştiinţific definitiv stabilit şi general acceptat, fără a indica in nici un chip că alţi cercetători, tot atît de autorizaţi, au formulat şi argu- mentat un alt punct de vedere. Tov. Radu Vulpe dă adică decrete şi depăşeşte în felul acesta limitele obiectivităţii ştiin- ţifice, abuzlnd totodată de funcţia de recenzent pe care o îndeplinea, prin faptul că informează unilateral pe cititor. Lăsînd să se înţeleagă că doar din nebăgare de seamă—şi nu din convingere —subsemnatul atribuie culturii Usatovo altă semnificaţie decît d-sa, tov. Vulpe încearcă nu numai să răspîn- dească un punct de vedere personal sub masca adevărului definitiv statornicit, ci totodată şi să acrediteze părerea că doar prin inadvertenţă tov. Nestor nu s-a raliat încă la ceea ce ar constitui deja o cucerire a ştiinţei arheologice — dar s-ar alătura imediat ce i s-ar atrage atenţia că nu calcă unde trebuie. Nu este lămurit totuşi în ce categorie clasează tov. Vulpe pe Tatiana Passek, cunoscuta cercetătoarea sovietică, despre care este ştiut că a delimitat pentru întîia dată în mod amplu şi documentat cultura Usatovo, atribuindu-i în legătură cu cultura Cucuteni, semnificaţia pe care, subsemnatul o socoate justă în esenţă, dar care este diametral opusă celeia admise de tov. Radu Vulpe. Că ea este şi singura ştiinţific justă, am încercat să demonstrez încă o dată în comunicarea mea amintită. Pentru moment, prin cele de mai sus am ţinut să arăt, pentru cititorii revistei « Studii », că modul în care tov. Radu Vulpe a prezentat chestiunea este necomplet şi tendenţios, în ciuda manierei foarte hotărîte (deşi nelipsite de echivoc) în care d-sa îşi formulează afirmaţiile. Ion Nestor c. 543 www.dacoramamca.ro DIN PARTEA REDACŢIEI Redacţia revistei ,,Studii" aduce la cunoştinţă că stă la dispoziţia colaboratorilor şi cititorilor revistei, în toate zilele lucrătoare, între orele 7,30 şi 15,30. Sediul redacţiei se află în Bucureşti, Bulevardul Genera- lissimul Stalin nr. I, telefon 1.50.81. www.dacoromamca.ro ÎNTREPRINDEREA POLIGRAFICĂ nr. 4 BUCUREŞTI Com. 543 www.dacoromanica.ro Lei 8.