REDACTOR ȘEF: Prof. ȘT. PASCU, membru corespondent al Academiei REDACTORI ȘEFI ADJUNCȚI: Acad. prof. ȘT. PfiTERFI, prof. GH. MARCU, prof. A. NEGUCIOIU COMITETUL DE REDACȚIE AL SERIEI FILOLOGIE: Prof. M. BOGDAN, prof. I. MARTONj prof. I. PERVAIN, prof. D. POP (redactor responsabil), prof. R. TODORAN, lector L NICULIȚA, lector I. ȘEULEANU (secretar de redacție) Anul XVII 1972 STUDIA UWERSITAT1S BABEȘ-BOIYAI SERIES PHILOLOGIA FASC1CULUS 2 Redacția: CLUJ. str. M. Kogălniceanu, 1 • Telefon: 1 34 50 SUOR-COjțEPXAOE-SOMJIAIRE-CONTENTS-INHALT G. ANTONESCU, „Ciocoiul” în proza lui I. Heliade Rădulescu: între fiziologie și pamflet • „BbiCKOHKa” b npose H. XeJinaRe-PsAyJiecKy: Me>KAy (jwanojiorHew B naM$)JieTOM • Le „ciocoi” dans la prose d'Heliade Rădulescu: entre la physio- logie et le pamphlet ...................................................... 3 IC. CÂMPEANU, Funcțiunile stilistice ale cazurilor (IV) Acuzativul • CTHJiHCTimec-KHe (țiyHKUHH naneaten (IV) BMHnTeJibiibiH na^e^K • Le funzioni stilistiche dei casi (IV) L’accusativo ................................................. 11 T. WEISS, Opoziția între gloria bazată pe commendatio maiorum și gloria cîștigată prin virtus la Cicero • npoTWBonoJioatHOCTb Me>KAy CJiaBon, ocHOBaHHOH na commen-datio maiovum, w cJiaBoii, AOCTnrHyTOH nocpeRCTBCM virtus y IJnuepoHa • Opposition between Glory Based on comendatio maiovum and Glory Won by virtus with Cicero . ..... ............................................ 15 M. HOMORODEAN, Raporturi toponomastice franco-roniâne • OpaHiiy3CiKeHHe HC-naucKoro 6biTa b HOBeJiJiax CepsaHTeca • Le reflet de la vie espagnole dans Ies nouvelles de Cervantes.............................................. 51 T. MAKARENKO, Phonological Interpretation of RP Diphthongs ® Interpretarea fono-logică a diftongilor din engleza literară • ^OHOJiorwqecKMW anaJ!H3 AM(j)TOHroB jiHTepaTypHoro npon3HOineHHn coBpeMeHHoro aurjiMncKoro H3biKa ...... 57 O. CROITORU, Lexicul casei lipovenești din corn. Slava Cercheză, jud. Tulcea. Din lexicul interiorului casei © JleKCMKa jînnoBancKoro Aowa W3 cejia CjiaBa UepKe33 yeana Tyjma. PÎ3 .neKCMKH BnyTpenHHx npeRMeTCB Rcwa ® Lipovan Dom- stic Vocabulary in the Village of Slava Cercheză, Tulcea District. Words Denoting the Interior of the House.................... 71 2- G. MĂTlt Un moment crucial “în evoluția spirituală a lui GyOrgy Lukâcs © TIoso» pOTHbiH momcht B nyxoBiîoîi sbojhouhh Abepab JlyKaua © A Crucial Moment in the Spiritual Evolution of GyOrgy Lukăcs ...... .......... B 81 E. VIOREL, Cîteva confruntări de construcții reflexive în germană și română © HeKOTOpwe CpaBHeHWn BO3BpaTHblX KOHCTpyKHHÎl B HeMeilKOM H pyMbJHCKOM 513blK3X © Einige Gegeniiberstellungen deutscher und rumănischer Reflexivkonstruktionen 8? E, SOLTISCHI, Aspects stylistiques de la syntaxe des Nourniures terresires d’An^ dră Gide © Aspecte stilistice ale sintaxei lui A. Gide în Les Nourritures terrestres o CTWJiKCTHHecKHe acneKTbi CHHTaKCHca A. X^Aa B Les Nourriiures ierrestres * 99 V, BACIU, Albert Camus et la condamnation â mort © Albert Camus și condamnarea la moarte © AjibdepT KaMJO H CMepTi.bJH npuroBop . . . 111 M. ZDRENGHEA, Means of Expressing the Idea of Superlative in English © Mijloace de exprimare a ideii de superlativ în engleză © CpeACTBa BbipaJKeHHfl HAeM npe» BOCXOAHOH CTeneHH B aHrJIHHCKOM 5I3bIKe ................................... 123 M. GRUIȚĂ, Sherwood Anderson și monografia unei comunități © IIIepByA AhAepcoH H MOHcrpatțma OAHoro oCmeciBa © Sherwood Anderson and the Monograph on a Community................................................................ 131 K- TOAOP —nPYHAAP (C. TODOR—PRUNDAR), IlepeHOCHoe ynoTpedJieHHe TepMH» hob © întrebuințarea cu sens figurat a termenilor tehnici © On the Figurative Use of Technical Terms..................................................... 139 Recenzii — PeueH3O — Livres parus — Books — B u c h e r= besprechung Edgar P ap u. Poezia Iui Eminescu. Elemente structurale (S. IERCOȘAN) , , . 145 Vasile Bogrea, Pagini istorico-filologice (D. BEJAN) . , . . . . . « . « □ 147 Mario Wandruszka, Intcriinguistik: Umrise einer ncucn Sprachwlssensehnît (E. VIOREL) n ... o o o » 148 „CIOCOIUL* IN PROZA LUI L HELIADE RADULESCU: ÎNTRE FIZIOLOGIE ȘI PAMFLET GEORGETA ANTONESCU Participant și martor pasionat al evenimentelor sociale, politice și culturale ale vremii sale, Heliade Rădulescu n-a putut rămîne nici el străin de observarea uneia dintre realitățile cele mai caracteristice ale secolului trecut și anume parvenitismul, zugrăvit și ironizat pe diferite tonuri și cu variate prilejuri de toți contemporanii săi scriitori. Fenomenul, mai complex decît pare la prima vedere, era nu numai un simptom al unei epoci de rapide prefaceri, ci și o piatră de încercare a caracterelor, un termen de referință pentru sesizarea adîncimii transformărilor și un spectacol rînd pe rînd pitoresc, caricatural, grotesc sau, uneori, de-a dreptul înfricoșător. Sensibil și iritabil, subiectiv și pătimaș, obstinat și încredințat că e menit să reformeze societatea și să amelioreze moravurile, Heliade Rădulescu se dăruiește acțiunii de demascare a „ciocoismului* cu toată impetuozitatea de care e capabilă natura sa fugoasă și acordă acestui concept un loc central în teoria sa politică. Sfera noțiunii se lărgește la el simțitor, ajungînd să acopere nu numai o anumită realitate socială a începutului și mijlocului de veac, ci și o întreagă arie caracterologică, politică și intelectuală, într-un anume sens supraistcrică. „Ciocoismul* devine astfel o categorie morală, iar reprezentanții lui pot fi descoperiți în toate timpurile și în toate profesiunile. în același timp, prozele dedicate de scriitorul muntean acestui subiect sînt, ca toate scrierile sale de altfel, foarte interesante și prin ceea ce dezvăluie cu privire la personalitatea autorului lor, la modul său de a privi lumea, de a-i recepta solicitările și de a reacționa, ideologic și artisticește. în schițe și articole publicate în reviste (Domnul Sarsailă autorul, Coconul Drăgan, Bată-te Dumnezeul) dar și, episodic, în lucrări cu alt conținut și cu altă destinație (Proiect pentru instrucția publică, Echilibru între antiteze) Heliade înfățișează diferite ipostaze ale ciocoiului, examinarea cronologică a bucăților învederînd tendința autorului de a se ridica de la cazul concret, descris cu mijloacele fiziologiei sau ale scenetei comice, spre portretul caracterologic în genul moraliștilor clasici, dar colorat 4 G. ANTONESCU de o nedomolită vervă pamfletară. Figura ciocoiului, surprinsă la început în ipostazele individuale condiționate social sau intelectual, migrează treptat în zona politicului, căpătînd dimensiuni aproape alegorice și subsumînd în aceeași imensă caricatură trăsăturile tuturor dușmanilor trecuți, pre-zenți și viitori ai autorului. Heliade este creatorul nu numai al unui tip, ci al unei familii de cuvinte, Sarsailă și „sarsailismulu devenind cu timpul niște etichete comode și suficient de generale pentru a fi aplicate unei întregi categorii de personaje și acțiuni. Toate prozele consacrate de Heliade parvenitismului de orice fel au o coloratură satirică și se încadrează în programul formulat în studiul asupra Satirei, reafirmat și precizat în Echilibru între antiteze. Autorul „adună defectele, ridicolele și oribilul unui vițiu sau ale mai multor și le personifică intr-un ideal*, dar descrierea sa „nu e poezie, ci proză istorică scrisă cu inimaUÎ, adică nu rod al fanteziei, ci rezultat al observației îndurerate asupra realității. Atitudinea lui nu e niciodată detașată, rîsul caustic izvorît, cum singur spune, din „disperație“ sau, în orice caz, din exacerbarea antenelor subiective, e menit să joace un rol în același timp eliberator și curativ: el ușurează pe scriitor de povara indignării imposibil de reținut și ar trebui să folosească totodată și colectivității, avertizînd-o asupra pericolelor ce o pîndesc și nimicind, prin dispreț, cel puțin puterea morală a paraziților și împilatorilor. Heliade Rădulescu utilizează în prozele sale satirice sugestiile oferite de fiziologie, specie pe atunci la modă atît în literatura franceză cit și la noi, din care reține intenția de descripție integrală a tipului, ideea de mecanism angrenat într-o anume ambianță socială sau spirituală și tehnica comentariului pseudo-detașat și ironic. De la început însă se imprimă și amprenta personalității sale scriitoricești, înclinată spre exagerare caricaturală sau bombastică și spre o „libertate^ a tonului cu certe reminiscențe de răspîntie bucureșteană. Domnul Sarsailă autorul, cea mai veche dintre bucățile de acest fel ale lui Heliade (compusă și publicată înainte de traducerea •— adaptare Fiziologia poetului după E. Texier), este un excelent exemplu în acest sens. Intr-o introducere intitulată Despre autori Heliade explică mai întîi teoretic ce anume a urmărit prin crearea figurii lui Sarsailă. „Cu acest domn Sarsailă nu se înțelege nimeni curat, dar nici nu se lasă vreunul din ridicolele cunoscute; fiecare își are partea sa în acest autor împelițat, în Sarsailă. Unul își vede limba, altul ideile, altul maniera, altul stilul, altul neștiința, altul abuzul [.. .]. Rîză fiecare de această iasmă și facă de aici înainte ca, voind să scrie, să nu-i semene întru nimic“1 2. Un program de moralist clasic deci, demn de La Bruyere sau, la noi, de un Mumuleanu. In tratarea propriu-zisă, însă, Heliade localizează tipul prin numeroase trimiteri la atmosfera vieții literare românești din deceniul al patrulea al veacului trecut, iar în anumite pasaje își sugerează direct modelele 1 I. Heliade Rădulescu, Satira, în „Opere", t. I, București, 1943, p. 85; Echilibru între antitezi sau spiritul și materia, București, 1859—1869, p. 53. 2 Opere, t. II, ed. cit., p. 483. ..CIOCOIUL2 LA HELIADE RĂDULESCU 5 (Bolliac, Alecsandrescu) prin aluzii ușor de sesizat și azi, cu atît mai străvezii deci pentru contemporani. Prin realitatea generală vizată bucata denunță în mod convingător „boala autorlîcului44, suficiența și agresivitatea intelectuală a semidoctului, vidul spiritual și mimetismul pur exterior al ciocoiului intr-ale culturii, pornit a face carieră și a-și cîștiga notorietate pe seama naivității, a lipsei de pregătire sau a indulgenței comode a compatrioților săi. Aluziile la Boliac sau Alecsandrescu satisfac însă instinctele vindicative ale lui He-liade și deformează în mod vădit portretul real al celor doi poeți, după cum atitudinile în care-și surprinde autorul personajul sînt și ele nu atît rezultatul observației neutre și oarecum „științifice44 pe care o presupune —’ cel puțin în intenție — fiziologia, ci al imaginației măritoare care selecționează cu predilecție ridicolele și le dispune în scopul unui efect de șarjă deliberat urmărit. Unele pasaje, cum ar fi „parabola44 cu țiganul care clocea oul de bidiviu, au un iz de vulgaritate greu admisibil la un scriitor mai puțin sincer antrenat de pasiunile subiective decît Heliade3 *. Dacă Domnul Sarsailă autorul se constituie în tiparele unui portret caricatural, schițele Bată-te Dumnezeu! și completarea ei, Coconul Drăgan, evoluează mai ales prin procedeele scenetei comice, în care personajul, prezentat la început de autor, e lăsat apoi să se „desfășoare44 în citeva situații relevante. In cazul primei schițe Heliade Rădulescu procedează după o tehnică de inspirație balzaciană; la caracterizarea coconitei Drăgana contribuie înainte de toate referirile la mediul familial și la educația primită, apoi descrierea ambianței în care trăiește (casa ce ne aduce aminte „de veacul de aur în toată pulberea și murdarlîcul lui cel primitiv44), manierele grosolane, uneori de-a dreptul dezgustătoare, și, în sfîrșit, modul de a trata cu cei din jur, fie ei țiganii robi, negustorii, sau însuși Frățica, „boierul dumneaiei44. După aceste preliminarii, care ocupă cam jumătate din text, personajul e surprins într-o scenă caracteristică a vieții zilnice și calificat indirect, prin atitudini, gesturi și, mai ales, vorbirea specifică. Heliade nu rezistă nici aici ispitei de a exagera. Șarja lui rămîne totuși între marginile verosimilului, căci constă nu atît în mărirea și deformarea realității, cît mai ales în accentuarea unor trăsături oricum revelatoare și în nuanțarea ironică a textului autorului, a cărui atitudine rămîne totuși într-un plan secund, de „acompaniament444. Un procedeu în linii generale asemănător e utilizat, cel puțin la început, și în schița Coconul Drăgan. Bucata debutează și ea cu un portret în care referințele livrești („Coconul Drăgan e un fel de Bădăran boierit44) se împletesc cu expresii de savoare populară („patriot grozav, năbădăios, numai foc și inimă albastră44, „pupa pe român în bot și-i lua din pungă tot44). Lipsește atmosferizarea prin descrierea mediului fiindcă personajul nu e surprins în ipostaza sa familiară, ci în cea de om public; în schimb scriitorul insistă asupra comportamentului acestuia ca slujbaș. Coconul 3 Domnul Sarsailă autorul, în „Opere", t. I, Buc., 1939. p. 246—256. * Bată-te Dumnezeu!, „Curierul românesc", 1839, p. 506—508; sub titlul Coconita Drăgana bucata a fost reprodusă în „Scrieri literare", Crai ova, 1939, p. 123—128. g •;: i -: 7: ' :g; : aNTONESCV '.' ' Drăgan are o scară de valori proprie în aprecierea subalternilor, în care criteriul este „evghenia44 celui în cauză, se agită mult, probozește cu orice ocazie pe cei din jur, dar nu face propriu-zis nici o treabă și nu-i lasă nici pe ceilalți să lucreze, se crede cultivat și-și dă părerea apăsat în chestiuni filologice și chiar de.. o teologie. Pe măsură ce schița înaintează Heliade se lasă tot mai mult în voia dispoziției sale zeflemitoare, sacrific cînd în final (scena discuției lingvistice cu „junele scriitori4) verosimilul în favoarea poantei și a unui joc de cuvinte destul de facil. Concepută, ca și bucata precedentă, în maniera unei fiziologii, schița Coconul Drăgan nu izbutește să păstreze pînă la capăt convenția speciei, fiind invadată de verva anecdotică și rîsul hohotitor al autorului ivit dintr-o dată în primul plan și solicitînd, printr-o clipire șugubeață, complicitatea citi= torului5. Același aer anecdotic îl are și portretul dascălului ardelean creionat în comentariile la Proiect pentru instrucția publică. Avem de a face aici din nou cu ciocoismul intelectual, cu pretențiile fără acoperire ale unui semidoct ce se intitulează — cu deplină seriozitate și îndreptățire în jargonul provinciei natale, dar stîrnind nedumerirea amuzată a cititorului din România ■— „filozof și teolog absolut“. Schița caracterologică e introdusă ca o ilustrare la aserțiunile teoretice ale autorului, iar efectul ei comic izvorăște în cea mai mare măsură din surprinderea limbajului caracteristic. Heliade mimează modul de exprimare al cărturarului transilvănean cu interjecțiile și cuvintele relaționale specifice, surprinse mai tîrziu și de Caragiale (no, că-z), cu topica nefirească, fonetismele și formele verbale înrîurite de germană sau maghiară (studiat, recomendălui) și cu exageratele forme de reverență cu iz „chesaro-crăiesc44 (onorate doamne, mărite doamne sau chiar onorate și mărite doamne în ocaziile mai deosebite). Definiția „simțirii44 într-o terminologie științifică devenită macaronică nu prin incorectitudinea termenilor, ci prin asocierea lor aberantă e de un haz desăvîrșit, ca și profundul respect de care e pătruns personajul în fața verbiajului pretențios al glumețului bucureștean6. în cazul acesta, ca și în cele precedente de altfel, Heliade pare a se amuza el însuși de ridicolele pe care le surprinde și le înfățișează, așa încît satira sa, oricît de violentă pe alocuri, nu împinge niciodată tipurile zugrăvite pînă la odios. E ceea ce se va întîmpla, în schimb, în Echilibru între antiteze, unde „ciocoismul44 este ridicat la rangul de filozofie de viață și profesie de credință politică, fiind denunțat ca una dintre racilele fundamentale care minează progresul patriei și anulează toate eforturile oamenilor de bine7. împrejurările în care scrie acum Heliade sînt altele: trecuse revoluția, exilul pusese la probă caracterele, se realizase unirea Principatelor, politica și gazetăria tindeau să se transforme într-o mese s Coconul Drăgan, în „Opere", t. II. p. 425—428. 6 I. Eliade Rădulescu, Scrieri politice, sociale și lingvistice, Craiova, f. a., p. 321—323. 7 Ech'libru între antitezi sau spiritul și materia, ed. cit. Vezi în special p. 43—57, 68, 133—137, 145—146. fCÎOCOÎUL“ LA HELIADE RĂDULESCU % rie, iar deosebirile de concepție Intre foștii „căuzașitt se adînciseră și duseseră la conflicte acute. Heliade nu mai poate fi un simplu observator (temperamentul său i-a îngreunat de altfel întotdeauna luarea și mai ales păstrarea acestei atitudini), ci se simte tot mai mult și ireversibil implicat în fenomenele vieții publice. „Ciocoiul^, vechi sau nou, devine pro» tctipul a tot ceea ce autorul detestă și disprețuiește în peisajul uman al vremii, o „împielițare“ (termenul, cum am văzut, îi aparține lui Heliade) a diverșilor săi adversari pe care îi zugrăvește împovărați de toată co-horta viciilor imaginabile și avînd o înfățișare corespunzătoare sufletului lor schimoncsit. Fantezia teratologică a lui Heliade grămădește imaginile de distorsiune fizică și morală în vederea alcătuirii unui portret monstruos, mai puțin revelator pentru fizionomia personajului vizat, dar perfect grăitor în ceea ce privește sentimentele autorului: „Individe cu ochi de vulpe, cu ghiare de cotoi, dacă nu pot avea de tigru, cu gesturi de momițe (și de suitarii); de au limbă e ca să mintă, să calomnie; de au inimă, e un fel de tăgîrță, unde să»și ție tezaurul feloniei și perfidiei ce le face toată forța; de au minte, este spre a cugeta numai la interes, și tot la interesul cel mai mîrșav (a ajunge la putere cu orice preț, cu minciuna, cu calomnia, cu răsturnarea ordinei, cu invitarea la prade, cu asasinatul, cu însuși vînzarea patriei)^. în înverșunarea sa nedomolită Heliade scornește mereu noi și roi maniere de a pune în prim plan hidoșenia personajelor, utili-zînd în acest scop supozițiile pseudo-etimologice (cuvîntul ciocoi duce cu gîndul la slugă, la jocheu, la ciocănitor sau chiar la cioclu), caricaturizarea atitudinilor (,.De scot tabachera, de o ofer, de iau de la alții tabac, de apucă lingurița cu dulceață, paharul cu apă sau felegeanul cu cafea, au niște gesturi, niște talîmuri, sau un fel de semne particulare francmasonice ale loru), sau caracterizarea adjectivală în cascadă de o remarcabilă bogăție și spontaneitate a vocabularului: „Acesta este ciocoiul după faptele lui: servil, tîrîtor, lingariț, mincinos, declamator, sofist, arogant, impertinent, batjocoritor, provocator cu injurele, calomniator, spion, trădător, rapace, despot, crud, cumplit etc., etc.u. Evident, odată ajunsă la acest punct, în caracterizarea ciocoiului n-a mai rămas aproape nimic din vechea tehnică descriptivă și aproape obiectivă a fiziologiei: în ultima sa ipostază din Echilibru între antiteze maniera autorului se convertește definitiv în pamflet și operează mai curînd cu mijloacele de persuasiune ale retoricii. E momentul în care prozele consacrate denunțării parvenitismului se varsă în albia largă a stilului pamfletar heliadist cu violențe și crudități de limbaj, cu o amploare spontană a frazei construită prin acumulare și o irezistibilă impetuozitate a verbului care ia cu asalt și cucerește, cel puțin pentru moment, adeziunea cititorului. Heliade atacă prin tir continuu, nelăsînd lectorului nici o clipă de răgaz, stîrnindu-i pe nerăsuflate rîsul, mirarea, nedumerirea, îndoiala, supărarea, indignarea, sarcasmul, uluindu-1 Hr-un cuvînt — chiar atunci cînd nu-1 convinge pe de-a-ntre-gul — și lăsîndu-i o amintire neștearsă. 8 G/ANÎONESCU Secretul pregnanței tuturor bucăților despre care am vorbit zace în primul rînd în limba folosită de autor. Heliade e mai puțin un „scriitor44 în sensul etimologic al cuvîntuiui și mai ales un „vorbitor44. Stilul său e oral prin excelență, cu schimbări de ritm determinate de modificarea, în general în direcție paroxistică, a stării afective, cu o expresie francă, fără reticențe de vocabular și cu o remarcabilă variație a registrelor pe care o fac posibilă simțul său de observație lingvistică și neegalata pe atunci capacitate mimetică. Autorul muntean înregistrează particularitățile de vorbire (izvorîte din proveniența regională, educație, meserie etc.) ale personajelor și le îngroașă liniile, alternează expresiile populare, uneori strident colorate, cu vechi termeni administrativi de origine turcească sau slavonă și cu neologisme (de obicei franțuzisme) neadaptate sau deformate, pune la contribuție efectul pejorativ sau depreciativ al diminutivelor și augmentativelor (după model italienesc), folosește cuvinte onomatopeice, sau dă această impresie prin asocierea unor fonetisme țipătoare, își începe perorațiile cu o blîndețe înșelătoare pentru a trece dintr-odată la invectiva cea mai crudă. Limba lui e, în sine, un adevărat spectacol, variat, truculent, plin de surprize, direct pînă la candoare în exagerarea sa sincer părtinitoare. Scrisul oglindește într-adevăr omul, cu imensa lui încredere în sine și nevoie de preeminență, cu labilitatea dispoziției și versatilitatea spiritului capabil de cele mai surprinzătoare metamorfoze, de o deplină sinceritate în elanuri ca și în retractilitate, în simpatii ca și în ură și p~se-dînd mai ales o înclinație histrionică ce i-a determinat atît momentanele succese publice, cît și iremediabila, finală degringoladă. „BblCKOMKA” B HPO3E W. XEJlHA£E^3HyjIECKy: MEW JIETOM (P e 3 îo m e) Abtop CTaTbW npocne>KMBaeT pasJinnHbie cnoco6bi H3o6pa>KeHHn BbiCKonKH b opwrHnajib» Hofi npcce 14. XejinaAe-P3AyJiecKy, iibiTaacb oAHOBpeMCHno BbisiBHTb iieKOTopue xapaKTepHbie qepîbi «HHTepaTypHOH Manepbi niicaTe/iH. XejiHane pacKpbiBaeTcn tskhm o6pa3OM KaK nncarejib c BbipaxeiiHbiM jînnubiM h cyfSbeK^ THBHbIM TeMnepaMeHTOM, KOTOpblH SBOJUOUUOHHpyeT B OnHCaHHH Tuna BblCKOHKH OT KCCKpHn» THBHblX H O&beKTHBHblX npweMOB (ț)H3W0JI0rnH K pHTOpHMeCKOMy TOHy, K CTpeMWTCJlbHOCTW h KpacouHOMy cjioBapio naMcjuiera. Bbipa3WTejibHOCTb pa3Jinunbix tckctob jiana npewne Bcero H3biK0M, Hcnojib3OB3HHbiM nucare-neM: ero cthjib ycTHbiw, c npaMbiM BbîpaweHHeM, 6e3 HWKaKHx HeAOMOJiBOK, b to Bpewn KaK uyBCTBo jiHHrBHCTHliecKoro HadJHOAenHH h MHMeTHuecKan cnocoă^ HOCTb npeABemaioT KapaAHKnnanHbie MeraMop^oab!, na nojmyio ncEpenuocTb KaK b nopbiBax, TaK h b OTCTynJieHHax, b CHMnaTHH h b HenaBHCTH, — neJioBena, o&nanaBiuero onpenejiennoft rHCTpnonoBOH CK/ioHHOCTbio, oâyc^oBHBmen KaK ero BpeMeHHbiii nydJinHHbîH yenex, T3K h ero HenonpaBKMoe KoneHHoe „CIOCOIUL0 LA HELIADE RĂDULESCU 9 LE „CIOCOI44 DANS LA PROSE D’HfîLIADE RĂDULESCU: ENTRE LA PHYSIOLCG1E ET LE PAMPHLET (R e s u m e) L’article etudie Ies differentes hypostases que revet dans la prose originale d’Heliade Rădulescu le type du „ciocoi^ (parvenu), en s’efforcant de degager en meme temps, grâce â ce sondage, certains aspects specifiques de la maniere litteraire de l’auteur. Heliade se revele ainsi comme un ecrivain de temperament fortement per-sornel et subjectif, qui evolue, dans la descripiion de ce type de parvenu, des procedcs descriptifs et objectifs de la physiologie ve~s un ton de rhefo^ioue, ve~s l’impetuosite et le vocabulaire colore du pamphlet. La force de penetration des differents passages est due avant tout ă la langue employee par l'au'teur: son style est oral, d’expression franche, qu’aucune sorte de reticence ne censure, et le sens d’observation linguistique ainsi que la capa?ite mimotique annoncent Caragiale. L’ecriture reflete en effet l’homme tout entier, avec son immense confiance en soi et son besoin de prceminence, avec sa mobilite de disposition du moment et sa versatilite d’esprit capable des plus surprenantes metamorpboses, sa sincerite totale dans ses elans comme dans ses retours, dans ses sympatbies comme dans ses baines, doue d’une certaine inclination cu’on peut dke bistrionesnue, qui a cause aussi bien ses succes publics momentanes que son irremediable chute finale. FUNCȚIUNILE STILISTICE ALE CAZURILOR (IV) Acuzativul K CÂMPEANU Acuzativul este poate cazul cel mai sărac reprezentat in stilistică, cel puțin pînă cînd cercetările în domeniul sintaxei afective nu ne vor oferi un material de fapte mai concludent Acuzativul este cazul obiectului direct; se definește deci prin conținutul său pasiv, material. Aceasta îl și remarcă uneori cînd complementul direct al verbului este un substantiv nume de persoană ori un pronume ce-1 substituie, iar verbul determinat are un sens dinamic puternic. Expresivitatea unor construcții ca: Dă-1 pe ușă afară! Aleargă-1! Fugărește copilul; Aruncă omul din căruță; Și-a sccs bărbatul din casă etc. rezultă, fără îndoială, și din tratamentul gramatical pe cere-1 suferă complementele respective, obligate să suporte, fără împotrivire, asemenea unor obiecte inerte, efectul acțiunii, care devine în acest fel și mai dinamică. Același raport între verb și complementul său determină valoarea stilistică a expresiei 11 duce (bate) gîndul și a altora similare. Se știe că acuzativul complement direct al numelor proprii de persoană se construiește în mod obligatoriu cu morfemul pe. Același morfem apare în multe împrejurări sintactice și înaintea substantivelor animate comune, dar niciodată înaintea celor neînsuflețite. Distincția acersta în. uzul lui pe poate provoca unele valori stilistice. Dacă în primul și în ultimul caz, al neîntrebuințării morfemului pe înaintea numelor proprii de persoană, cri al utilizării lui înaintea substantivelor neanimate, avem de-a face cu o greșeală de limbă, pe care o comit de regulă străinii ce învață românește, ea putînd fi utilizată de scriitori numai pentru a sugera această insuficientă cunoaștere a limbii, în cealaltă situație, a substantivelor animate comune, apar nuanțe expresive în legătură cu prezența sau absența lui pe, corelate de cele mai multe ori cu articolul hotărît. Astfel uneori construcția cu pe, prin sensul definit pe care-1 adaugă morfemul, ridică forța de individualizare a substantivului comun pînă la nivelul numelor proprii: în Ai văzut mama?, acuzativul, deși articulat, își conservă pe de-a-ntregul sensul comun, el putînd primi orice deter 12 E, CAMPEANV minare a noțiunii ca atare (mama ta, aceea, a vecinului, a unui copil oarecare, în sfîrșit o mamă), în timp ce în prezența morfemului pe (Ai văzut pe mama?) acuzativul dobîndește o semnificație individuală asemenea substantivului propriu (= pe mama mea). Acest sens definit al ultimei variante se poate constata și prin aceea că ea acceptă cu ușurință anticiparea complementului direct cu ajutorul formei atone a pronumelui personal (Ai văzut-o pe mama?), anticipare refuzată de prima variantă, lipsită de morfem. Diferențe de nuanțe se ivesc și alteori, prezența morfemului aducînd de fiecare dată un plus de determinare ori fiind echivalentul perfect al articolului hotărît: Am văzut (pe) copilul acela. Am văzut pe copil (= Am văzut copilul) etc. Mai vizibilă este sporirea sensului hotărît cînd pe se alătură unor nume de animale: Foamea nu mă slăbește, cum nu-l slăbește pe crocodil (C. Hogaș, Pe drumuri de munte). în afara faptului că morfemul ajută la o mai clară distingere a acuzativului și deci la evitarea confundării sale cu nominativul, trebuie să-i acordăm acestuia mai mult decît o simplă valoare gramaticală. Tratamentul de care se bucură substantivul nume de animal este asemănător numelor de persoană comune și specific celor proprii, ceea ce devine și mai evident cînd fraza prezintă prin construcția ei acest paralelism. Dar chiar și independent de un asemenea paralelism direct, substantivul poate primi, datorită lui pe, plusul de importanță ce-1 apropie de fenomenul stilistic al personificării. In favoarea interpretării putem aduce și alte exemple din lumea animalelor: L-am dus pe cline la doctor, față de Am dus clinele la doctor ori următoarele exemple din Fabulele lui Gr. Alexandrescu: Puse-n slubă pe boi> ca să vedem odată / Pe lupi mîncați de oi? (Elefantul); Leu pe urs bate, urs pe leu schimbă (Ursul și lupul); Pe iepure la vulpe cu un bilet trimise (Vulpea liberală); Spre a fi încă mai sigur, el intr-acolo porni / Pe ministru dinafară, pe vulpe, și-i porunci (Bursucul și vulpea). Limba veche ne atestă cu și mai mare claritate, poate, întrebuințarea acestui morfem din nevoia afectivă de a sublinia astfel complementul direct. Este vorba în primul rînd de prezența lui pe, în forma sa arhaică pre, înaintea unor substantive ce nu denumesc persoane în sens strict, prezență justificată mai ales de intenția autorului de a atrage atenția asupra substantivului ce-1 interesează în mod deosebit1. Cronicarii ne stau la dispoziție cu unele motivări de acest fel. La cele două exemple din Cronica lui I. Neculce2: Lovit-au Nemții și pre acea oaste de la Leva Cp, 39); Duca Vodă [ ... / au lovit pre oastea Hînceștilor la Epureni (p. 48), vom adăuga altele din Letopisețul lui Gr. Ureche3: Radul vcdă[...] l-au răzbitu pre insul și pre toată oastea lui (p. 90); Și au împinsu pre oastea lui Bogdan vodă (p. 81); Prinzîndu pre o samă de boiari (p. 127). Substantivul oaste lasă libertatea unei duble s Cf. P. Dumitrașcu, Curs special de limba româna (manuscris). 2 Am folosit ediția lui Al. Pr ocopo vi c i, Cronica lui L Neculce, voi. I—II, Craiova, „Scrisul românesc", 1932. a Gr. Ureche, Letopisețul Țării Moldovei, București. E.S.P.L.A., 1955. .FUNCȚIUNILE STILISTICE ALE CAZURILOR (IV/ 13 întrebuințări (cu sau fără pre), cum și apare de fapt la cronicari, în funcție de scopul urmărit, exploatînd fie conținutul său semantic, ce-1 menține în categoria numelor de persoană, fie semnificația întrucîtva abstractă a aceluiași substantiv, datorată caracterului său de nume colectiv. Aceste posibilități de alegere, între care s-a mișcat cronicarul, reies poate și mai bine din ultimul exemplu, unde substantivul colectiv neanimat (o samă), însoțit de o determinare personală (boiari), are o mai mare libertate de a prefera o construcție sau alta. Că există o preferință în întrebuințarea morfemului pe (pre) al acuzativului o dovedesc, în măsură neîndoielnică, și alte situații. Așa, de pildă, Gr. Ureche va alterna cele două forme ale morfemului într-o repetiție dispusă astfel nu în mod întîmplător: Iliaș vodă vrîndu să omoare pre frate-său, pe Ștefan vodă; Birui Ștefan vodă pre frate-său pe Iliaș (p. 74); raportul mai intim al acuzativului frate-său — care exprimă un grad de rudenie apropiat, în comparație cu lipsa de transparență a numelor proprii (Iliaș, Ștefan) — concordă cu insistența sporită, cel puțin de ordin fonetic, a lui pre. în sfîrșit, I. Neculce ilustrează posibilitățile de subliniere a acuzativului printr-o repetiție obișnuită limbii noastre: Pre cîți i-au găsit, pre toți i-au omorit (p. 48). Transplantat în perioada contemporană, pre creează o atmosferă arhaizantă, după cum ne-o dovedește stilul religios, ce continuă să-1 mai utilizeze încă, ori puținele încercări din partea unor scriitori de a-1 include în recuzita mijloacelor lor artistice. T. Arghezi este unul dintre aceștia, izbutind să dea frazei prin includerea lui pre în structura ei, alături de alte elemente, un colorit arhaic extrem de expresiv: O a văzut din cer pre ea (Mîhniri); în această suită de mijloace lingvistice arhaizante (versul începe prin inversarea formei atone a pronumelui personal o), fina-. Iul pre constituie nu numai ultimul termen al seriei, ci și cel mai reliefat. Cu excepția complementului direct, toate celelalte funcțiuni sintactice ale acuzativului se construiesc cu prepoziții; acuzativul este cazul prepozițiilor, „care sînt mijloace lexicale pentru că sensul rămîne concret și precisu4. Aceasta înseamnă că stilistica acuzativului trebuie pusă în legătură și cu sistemul prepozițiilor iar prin ele cu funcțiunile sintactice pe care le îndeplinește. Observațiile stilistice pot fi pozitive sau negative, în favoarea sau defavoarea acuzativului, atunci cînd el este comparat din acest punct de vedere cu celelalte cazuri. Cercetarea ar ieși însă, dacă nu din cadrul morfologiei, cel puțin din acela al substantivului, motiv pentru care ne propunem a o amîna, în parte pentru studiul privind prepoziția, în parte pentru stilistica sintaxei. 4 P. G uira udf La grammaire, Paris, Presses Umversitaires de France, 1964, p. 35. 14 K CÂMPEANV CTHJmCTmECKHE 0YHKUHW nAAEXEfl (IV) BuHumetbHbtâ nadele (P e 3 io,M e) PÎ3 Bcex na^emeft, BHHHTeJibHbnVnaAeM HMeeT/BeponTHo, naHMeHbmee cwîHCTH«îecKoe ynoTpeâJieHne. Bjiaroaapsi naccwBHOMy, MaTepwaJibHowy coAep>KaHHio BWHHTejîbHoro nanewa, cymecTBH^ TeJibHbie, o6o3nauaicmMe Hweiia jimu h ynoTpeOjiniomwecH b stom naaoKe, oCaaanbi npeTepne» BaTb noAoGno HHepTHbiM npeAMeTau, Koma cyuiecTByeT SKcnpeccHBiioe HaMepenne, stjxpeKTbî AeHCTBWB, M, T3KMM 06p330M, AWH3MH3M rJ13rCJ13 3H3UHTeJIbHO BbJ51BJineTCn. B pyMHHCKOM 5I3bIKe BHHHTeJIbHblH 0frbeKT3 A^HCTBHH, oCoSHaUSJOlUHft COâCTBeHHbîe HMena jiwu, CTpoHTcn c Mop^eMoii pe. PicnoJib3OB3Hne 3toh MopcpeMbi w kjihhgk >KHBOTHbix cnocodcTByeT ojîHueTBopeHHio, ksk 3to mscto BCTpenaeTCfl b 63chsîx, a BMecTe c HapmiaTejib-HblMH CymeCTBHTe^bHbîMH, 0603H3M3K!mWMH H33B3HH5Î J1MH, npeAOCTBBJiH6T BO3MOJKHOCTM Bblfopa we)KAy KOHCTpyKUHefi c Mop^ewofi pe h KOHCTpyKmmw c onpeAe/ieHHbiM apTHKJieM. B CBoeft CTapofi $)opMe (pre), Mop$ewa BiniHTeJibiioro na/țe^a ynoTpeâJiBeTCJi b KautCTBe cpeACTBa apX3H33UWH CTHJl^. HccjiejicBaHMe npeA^cra ii chht3Kchc3 naAe^ceil BneceT ueHHbm Boa# b CTOHCTHKy BHHHTeJibworo LE FUNZIONI STILISTICHE DEI CASl (IV) Uaccusativo (R i a s s u n t o) Fra tutti i casi, l’accusativo ha probabilmente pochissime utilizzaz’oni stilistiche. A causa del contenuto passivo, irateriale dell’accusativo, i sostantivi, nomi di persona, posti in questo caso sono obbligati a sopportare, allo stesso modo di qualunque oggetto inerto, quando interviene l’intenzione espress'va, gli cffetti delfazione — ii dinamismo del vorbo essendo in questa maniera messo molto in rllievo. Nella lingua romena l’accusativo oggetto diretto dei nomi propri di persona si costruisce col morfema pe. Quando si utiliza questo moderna con i nomi di animali si a’uta la personificazicne, come succede spesso nelle favole, ed insieme con i sostantivi comuni, nomi di persona, offre la possibilitâ di scelta fra la cos-truzione col morfema pe o con l’articolo definito. Nella sua forma arca.ca (pre), ii morfema dell’accusativo d utilizzato come mezzo per arcaizzare lo stile. Lo studio della preposizicne e della sintassi dei cassi porterâ importanti con-tribuzloni alia stilistica dell’accusativa OPOZIȚIA INTRE GLORIA BAZATĂ PE COMMENDATIO MAIORUM ȘI GLORIA CÎȘTIGATĂ PRIN VIRTUS LA CICERO TIBERIU WEISS Cicero a ținut să sublinieze în repetate rînduri ideea că drumul spre gloria nu poate depinde exclusiv de recomandarea strămoșilor (commen-datio maiorum), ci în primul rînd de virtuțile (virtus) precum și efortul personal al omului (nixus). Virtuțile unui om nu pot fi substituite prin privilegiile moștenite de la strămoși, privilegii care pot doar ajuta (adiu-vare), dar nu pot avea un rol hotărîtor în viața omului. Nimic nu poate înlocui strădania oamenilor înșiși (contentio hominum ipsorum)1. Virtutea de care trebuie să dispună un om, care nu este de origine nobilă, trebuie să aibă, în primul rînd, semnificația, „sensul tehnic“ de „aptu, „capabil^ de a conduce. Cicero pleacă de la formula quasi matematică: dignitas (vrednicia unui om de origine umilă) + virtus = dig-nitas a unui om nobil, bazat exclusiv pe commendatio maiorum, Dar această idee devine și mai pozitivă atunci cînd Cicero arată că commendatio maiorum poate asigura nobilimii mai mult un nobilitas formal, respectiv, conform scriptelor, dar realmente inexistent. Așadar, Cicero face o distincție între un nobilitas fictiv pe care îl au nobilii, care, în mod exclusiv, se bazează pe commendatio maiorum și între un nobilitas real pe care îl poate avea un nenobil, atunci cînd își croiește drumul spre glorie prin virtus. Cicero apreciază nobilitas prin prisma valorilor morale, așa că pentru el adevăratul nobilitas este grefat pe virtute sau pe hărnicie (nobilitas virtute et industria perfecta), în opoziție cu nobilitas al nobililor, axat îndeosebi pe genus (originea socială). Cicero, în Pro Murena2, pune față în față două genuri de nobilitas* a) cel al lui Murena, bazat pe virtus și b) cel al lui Servius Sulpicius, bazat pe commendatio maiorum. Cicero combate ideea unui nobilitas bazat pe genus, pornind de la faptul că încă din anul 367 î.e.n., prin legile lui Licinius Sextius, s-a * Cicero, Pro Murena, 5—30, 2 I d, 15—17 16 T. WEISS stabilit o egalitate între familiile patriciene și cele plebeiene, o egalitate privitoare și la aptitudinile sau capacitatea de a conduce. Prin aceasta, Cicero elimină implicit în Pro Murena avantajul nobilității înnăscute în cazul lui Servius Sulpicius. Cicero consideră că o ampla et honesta familia plebeia, o descendență dintr-un honestissimus pater sau honestissimi maiores poate egala un dignitas generis. De partea nobililor stau numai străbunii lor (maiores), în schimb, de partea celor care nu sînt nobili, stau propriile lor virtuți (virtutes). în această privință, Cicero în In Pisonemi face o paralelă între propria sa carieră politică și cea a lui Piso. De partea lui Piso stau genus, maiores și nobilitas, cunoscute doar din auzite; de partea lui Cicero sînt mores, virtus, care sînt cunoscute prin fapte3 4. Atitudinea lui Cicero poate fi înțeleasă mai clar dacă ne gîndim că el vorbește adeseori de pe pozițiile unui homo novus, adică a unui om care n-a avut printre străbunii săi pe nimeni care să fi îndeplinit vreo funcție de stat romană, cu atît mai puțin să fi fost investit cu consulatul5 6. Noțiunea de nobilitas a fost clarificată de M. Gelzer. Era considerată nobilis aristocrația pe vremea lui Cicero, care printre strămoșii ei a avut un consul, dictator sau tribun corsular. Homo nobilis moștenește de la tatăl său și, mai mult din partea străbunilor săi, celebritas și nomen, ceea ce-1 situează într-o lumină mai favorabilă. Cicero deplînge punerea în inferioritate, datorită prejudecăților sociale, a unui om care n-are strămoși atît de remarcabili ca un nobil, în ciuda faptului că și strămoșii unui om oarecare puteau să aibă merite deosebite sau să fi dat dovadă de o probitate exemplară. Causa celebritatis et nominis se dobîndește încă din fragedă copilărie — reflectează Cicero •—, moștenind-o sau de la părinți •— a patre — sau printr-o întîmplare oarecare ~ aliquo casu •—, sau prin avere. Cicero recomandă mijloacele prin care ar putea ocupa poziții de răspundere în viața politică și socială niște oameni de origine modestă, fără commendatio maiorum. Conform reflecțiilor sale, și un om de origine umilă are dreptul magna spectare, dar acest obiectiv trebuie să-1 realizeze prin reda studia, care ar putea substitui commendatio maiorum. De asemenea, bravuri de ordin militar bellicae res sau ingenium sau ratio ar putea egala commendatio maiorum. Rolul lui commendatio l-ar putea îndeplini și modestia, corelat cu pietas in parentesQ. Cicero, pe de altă parte, dintr-un sentiment de vanitate personală, caută să estompeze artificial hiatul între originea nobilă a unora și modestia originii la alții. El caută să demonstreze că în „patriau sa (înțelegînd aci prin patria, locurile natale), în Arpinum, Tullii, strămoșii săi au fost și ei de origine „nobilă*. 3 Cicero, In Pîsonem, 1, 2, 8: 4 Cicero, Pro Planc'o, 17. 5 M. Gelzer, Die Notabilităt der romischen Republik, 1912, p. 54. 6 Cicero, De officiis, 2, 44. GLORIA BAZATĂ PE COMMENDATIO MAIORUM ȘJ VIRTUS LA CICERO j 7 La Arpinum, Cicero se considera ceea ce nu era la Roma, un nobllis. El se considera a se ortus, adică, sub raport politic, superior față de nobili, întrucît pozițiile pe care le deținea nu se datorau meritelor unor străbuni celebri, ci propriilor sale eforturi. Cicero considera că este preferabil un vera nobilitas decît summa nobilitas al unui Servius Sulpicius; de asemenea, în pofida nobleței „în-născuteu a lui Q. Metellus, îl situează mai presus pe Pompei7. Cicero subliniază că a merge pur și simplu pe urmele strămoșilor, nu este suficient. Cmul trebuie să aducă la commendatio maiorum o notă personală, de pildă, gloria doctrinae sau gloria ingenii, adică roadele propriei activități. Mulți, după Cicero, au abandonat din mîndrie aureola tradițională a strămoșilor lor, care ar fi putut să le faciliteze drumul spre glorie, și au mers pe propriul lor drum. Tocmai lipsa de commendatio maiorum poate avea drept urmare o impulsionare a propriilor eforturi ale omului8 9. Este interesant cu cîtă subtilitate investighează Cicero foloasele pe care le trage nobilimea de pe urma strămoșilor, pe baza următoarei rațiuni: maiores acestora au fost „mari personalități ale trecutului44, aducînd, în acer stă calitate, mari servicii poporului roman. Ca atare, poporul roman trebuia să le fie recunoscător. Dar serviciile acestor strămoși erau, chipurile, atît de mari, îneît poporul n-a fost capabil să-și plătească „datoriile44 la nivelul la care se cuvenea și atunci poporul rămînea un debitor insolvabil față de maiores, care erau creditorii. Acceptarea în poziții de comandă a unor dcscendenți mediocri ai acestor maiores iluștri era o posibilitate de „achitare14 a datoriilor poporului. Așadar, aci, Cicero pune o problemă de o excepțională importanță: insolvabilitatea poporului față de pretinsele merite ale unor maiores deosebiți îl obliga să accepte în funcții de răspundere niște figuri șterse din rîndurile nobilimii, numai și numai pe baza faptului că dispuneau de commendatio maiorum. Cu alte cuvinte, Cicero critică cultul tradiției conservatoare în accepția aristocratică, în sensul că această tradiție ar conferi anumite privilegii incontestabile descendenților nobilimii, punîndu-i într-o stare de inferioritate pe cei obscuro loco nati. Lipsa de commendatio maiorum poate fi compensată prin satisfacții de ordin moral, de pildă, prin beneficium populi, acest „loc comunu (topcs) pe care-1 folosește Cicero atît de des, spre a mulțumi poporului care l-a învrednicit să-1 promoveze în cele mai înalte funcții ale statului3. Dacă poporul l-a ridicat în cele mai înalte demnități, în ciuda faptului că nu dispunea de commendatio maiorum, dovedește că poporul a pus mai presus meritele sale personale și a socotit că acestea au o mai mare pondere. In cele din urmă se produce o șubrezire a tradiționalismului conservator în viața politică, noul croindu-și drumul în condițiile unei lupte grele contra balastului tradițional, ridicat aproape la rangul de cult. 7 C i cer o, Pro Murena, 16. 3 Cicero, De offiens, 2, 45; Pro Plancio, 67; Ph'.Uppicae arationes, 6, 17. 9 Ci cer o7 In Catilinam, L 28. 18 T. WEISS Cicero, în aceeași ordine de idei, deplînge falsa ierarhizare a valorilor, cînd oameni mai puțini capabili, cu vicii serioase de ordin moral, sînt confruntați cu oameni mai capabili și de o etică impecabilă. Cicero socotește că adevăratul nobilitas trebuie proiectat pe plan etic și, în acest caz, el nu trebuie corelat cu ambitio, ci cu labor, industria, disciplina. Această idee este cit se poate de sugestiv expusă de Cicero în Brutus, fundamentînd contururile unei adevărate etici politice, a cărei esență constă: honos, în materie politică, trebuie să fie recompensa lui virtus. Poate fi considerat honestus și honoratus în viața politică numai cel ce obține honos prin iudicium, studium, sententiae și sujfragia. Un om necinstit din punct de vedere politic este cel ce tinde să obțină honos prin occasio (întîmplare), invitis suis civibus (fără asentimentul concetățenilor săi), prin usurpatio (uzurpare). Deoarece pentru Cicero nobilitas contează mai mult ca o categorie etică (în sensul că un nobilis trebuie să fie înzestrat cu o noblețe sufletească), nobilitas în operele lui Cicero apare cînd corelat cu virtus1Q, cînd în relația nobditas—ingenium—virtus10 11 sau virtus—existimatio—nobili-tas12, nobilitas—voluntas, nobilitas—probitas—studium—innocentia13 etc. Dacă oamenii de origine obscură se dovedesc a fi deținătorii adevăratelor virtuți și apărătorii unei tradiții ncbile, în acest caz opoziția nobilimii față de aceștia este lipsită de temei. Cicero este convins că și el, precum și alții, ca cetățeni romani, au avut și-și au partea lor din trecutul poporului roman, din istorie. în felul acesta, Cicero realizează o trecere de la tradițiile familiale la tradițiile naționale, prin ridicarea exemplelor pilduitoare familiale la rangul exemplelor pilduitoare ale statului, ceea ce ține de fapt de esența lui respublica1*. Cicero preconizează imitatio maiorum, nosse iristituta maiorum, vehi-culînd în cele din urmă dezideratul factis super are gloriam maiorum (depășirea glcriei strămoșilor prin fapte). Dar superare factis gloriam maiorum duce la virtus maiorum ciceronian, în accepția de necesitatea adăugării la mes maiorum a „propriului mef (a propriilor virtuți). Virtus maiorum devine astfel suma virtuților diferiților indivizi. Orice om ce se naște, primește, după Cicero, într-un fel oarecare, virtus maiorum, însă sub o formă de potențialitate. Dar, această potențialitate trebuie verificată prin „propriul mos“. Perspectiva atingerii și chiar a depășirii lui gloria maiorum devine un postulat politic pentru Cicero, al cărui obiectiv major era maioribus esse dignus. Cicero încheie această reflecție subliniind că cei ce nu se simt capabili prin faptele lor să devină vrednici de strămoși, nu-și pot aroga nici dreptul de a avea funcții de răspundere în stat, iar, în acest caz, ar trebui 10 Cicero, Pro Quintio, 9. 11 Cicero, Pro Fonteio, 23. 12 Cicero, Pro Cluentio, 11. I d„ ibid. H Cicero, Pro Marcello, 4. GLORIA BAZATĂ PE COMMENDATIO MAIORUM ȘI VIRTUS LA CICERO 19 să transmită privilegiile lor celor care posedă calitățile necesare onor bărbați de stat. în felul acesta Cicero urmărea de fapt depășirea viciilor, instaurarea unei ordini raționale, bazată pe principiile virtuții. Subiectiv tindea la umanizarea societății, pornind de la intenții pure, dar, obiectiv, promova interesele claselor dominante. Diferitele valori morale, deși le reclamă în numele interesului general uman, de fapt reprezintă interesul general uman al unei clase și non-valoric pentru marea majoritate a societății. In ciuda ideilor sale generoase, Cicero nu poate dipăși coordonatele orînduirii sociale în care trăiește, fiind tributar acestei orînduiri. Umanitatea esențială a filozofării și istoricitatea esențială a umanului se conturează la Cicero într-o sinteză, Istoria reclamă la Cicero philoso-phari, iar philosophari își găsește cadrul și propria-i materie în istorie, punctul lor de sudare, fiind o realizare a lui Cicero. Pe baza acestui cerc, se poate vorbi despre o istorie a filozofiei și o filozofie a istoriei ia Cicero, în contextul căreia se încadrează și merituoasele sale reflecții asupra relației commendatio maiorum și virtus. nPOTWBOnOJIO^HOCTb MEXHY CJIABOH, OCHOBAHHOfî HA COMMENDATIO MAIORUM 14 CJIABOH, ^OCTMFHyTOH HOCPEACTBOM VIRTUS y UWEPOHA (P e 3 io m e) Abtop HOTropKHBaeT npoTHBonoJio>KHOCTb MOKAy cnasoA, ocHOBaHHoft na commendatio maiorum, h cjiaBOH, ACCTMTuyTOW nocpeACTBOM virtus, cooTBeTCTBeiiHO nixus, B KOHuenunH Umiepona. Jlnmioe ycmine H€Jib3H 3aMeHHTb hhkohm o6pa3OM npHBHJierwaMH, ynacjieAOBaH’ m ni o Eiuqci. mcxoi.t 13 (p p b!: c -gi iu s num Ka Hoiamio rpcrc* xojKAeHWH + virtus — dignitas MCJicpexa CnarcrcAi.cro mpcecxokaceiui, ccrcBaHHoe hckjuomh-TeJibHO wa commendatio maiorum. noAO>KHTeJibHOH neprofi MbiuiAeHHH LiHixepoHa «BAneTCM TOT HTO OH AeJiaeT qeTKOe pa3JIHMHe Me?KAy (pOpMQÂbHblM nobilitas, OCHOBQHHblM Ha npBBHAcrHHx npeAKOB, h dcucmGumeMbHbiM nobilitas, xoTopoe ak)6oh MeAOBeK MoateT npnoo-pccTH codcTBeHHbiMH ycmnmiH. HeJioseK AOJUKeH BHecTH b commendatio maiorum ahhhvjo qepTy, KaK gloria doctrinae hah ingenii. UnuepoH Bbipa>KaeT cbok) cxopdb b cbh3h c HecnpaBeAAUBOH Hepapxmainîefi npaBCTBeR-Hbîx ueHHOCTefi, Koi'Aa Menee OAapeHHbie jhoah cpaBHHBaioTCA c aioabmh 6e3yKopH3HeHHO$ HpaBCTBeHHOCTH. BAaroAapn Towy, hto ItHuepou npoeKTHpyeT nobilitas Ha 3thmcckom n^ane, oh, co6cTBen= HO, OâoCHOBbJBaeT KOHTypbl nOAHTHMeCKOH 3TMKH, CymHOCTb KOTOpOH 3aKJHO4aeTCfl B TOM, ^to honos„ b nojiHTimecKOH oGabcth, AOA^tna 6htb BO3Harpa>KAeHHeM virtus. OPPOSITION BETWEEN GLORY BASED ON COMMENDATIO MAIORUM AND GLORY WON BY VIRTUS WITH CICERO (S u m m a r y) The author points out the opposition between glory based on commendatio maiorum and glory won by virtus, respectivcly nixus in the acception of 01" cero- The personal effort can in no way be substituted by priviledges inherited 20 T. WBISS from old ancestors. Cicero starts from the formula: d:gnitas to a mari ol humble origin + virtus = dignitas to ci man of noble origin, based exclusively on commen-datio maiorum, The fact. that Cicero makes a plain distmctxon between a nob'litas formal, grafted ori ancient privileges and a nobilitas real achieved by any mar through his own endeavours constitutes a posi-tive element of his thought. A man must confer on commendaUo maiorum. a personal note such as gloria doctrina# or ingeniî. Cicero decries the unjust hierarchy of the moral values. when meu ol littie eapacity ai’e confronted with men of impecable etmes, By his projecting nobilitas on an ethical plan Cicero substantiates a politica! ethics whose essence consists in the fact that honos in politica! matters shoulo constitute the reward of virtus. RAPORTURI TOPONOMASTICE FRANCO-ROMÂNE m; homorodean Mergînd pe linia unei mai vechi preocupări, cea a cercetării comparative a elementelor toponimiei românești cu cele din alte toponimii romanice1, inserăm aici doar cîteva observații, prilejuite de confruntarea unor nume de locuri aflătoare pe teritoriul Franței, respectiv al României. Este drept, aceste observații, legate de elemente toponomastice in mare majoritate latine (unul singur e posibil prelatin), vizează probleme de etimologie în primul rînd. Oricum, ele dovedesc importanța acestui gen de raportări pentru stabilirea sau conturarea mai precisă a originii unor nume de locuri de pe cele două teritorii. Desigur, rațiunea unei atare cercetări comparative nu se poate reduce Ia atît. Se înțelege că acumularea de astfel de date toponomastice, minuțios analizate, poate contribui la închegarea unei imagini mai complete a diverselor tendințe evolutive, convergente sau divergente, desfășurate în timp, în zonele lingvistice de care ne ocupăm. Considerată astfel, contribuția noastră nu este dec.it o simplă încercare, o încercare ce merită însă a fi dezvoltată. L în discutarea elementului posibil prelatin pornim, oarecum indirect, de la rom. baltă (pl. bălți) „mare, marais, marecage, etang, bourbier, * * Abrevieri: DA — Academia Română, Dicționarul Umbli române, I, 1913 —: Densusianu, Ț. H. — Ovid Densusianu, Gra'ul din Țara Hațegului, București, 1915: DM — Dicționarul limbii române moderne, București, 1958; DNLF —- A. Dauzat. Ch. Rostaing, Dictionnaire etymologique des noms de lieux en France, Paris, 1963: Drăganu, Rom. — Românii în veacurile IX—XIV pe baza, topon:miei și onomasticei. București, 1933; Iordan, T. = lorgu Iordan, Toponimia românească, București, 1963: M.DGR = Marele dicționar geografic al României, voi. I—V, București, 1898—1902: Negre, Top. Rab. — E. Năgre, Toponymie du canton de Rabastens (Ta,rn), Paris. 1959; RIO = Revue Internationale d'Onomastique, Paris, I, 1949 Rosettî, Ll.r. — AI. Rosettî, Istoria limbii române de la origini pînă în sec. al XVIDlea. București, 1968; Soc. rom. = Sociologie românească I, 1936 —; Vincent, Top. Fr. — Toponymie de la France, Bruxelles, 1937; Vuia, Ț„ H. R. Vuia, Țara Hațegului și Ținutul Pădurenilor, Cluj, 1926. * Cf. M. Homorodean, Cu privire la sinonimia dintre „pisc* și „grui*. în „Cer- 22 M. HOMORODEAN flaque< General răspîndit, el prezintă indicii ale unei apreciabile vechimi: întîlnit și în dialectele transdanubiene, (cf. ar., megl. baltă) el a dat naștere, totodată, la numeroase derivate2 și expresii3. In toponimie el este, de asemenea, bine reprezentat: cf. Balta lalomiței și Balta Brăilei, două lunci mari, inundabile, ale Dunării; Boitele (formă veche de pl.) sau derivate ca Băltăria, Bălteni, Baltica, Băltișoara, Băltița etc. etc. (cf. Iordan, T. 53). Precizarea etimologiei acestui termen a întîmpinat dificultăți, el regăsindu-se in diverse alte idiomuri, mai mult sau mai puțin apropiate de teritoriul românesc (în albaneză, neogreacă, în limbile slave și chiar în dialectele italiene). Iată, de altfel, întreaga problemă, așa cum este redată succint de Al. Rosetti (1. I. r. 265): „[rom.] baltă (ar., megl. s.f. [...]: alb boite s.f. „Schlamm, Sumpf, Ton, Erde“. Cuvîntul ar fi ilir (Bonfante, BSL, XXXVII, 8 ș.u.; cf. Bertoni, ZRPh., XXXVII, 737, J. Briich, ibid, XXXIX, 210 și E. Fraenkel, KZ LIV, 224; Baric, A. Arb. St II, 386, n. 3, și Weigand, B.-A., II, 273 explică termenul românesc prin slava de sud). Termenul există în dialectele italiene (lomb. palta, piem. pauta, emil, pălta „fangou; cf. Alessio, 3, n. 1), în ngr. paXrT), palra, PaXro^ și în toate limbile slave (v. bg. blato etc., Berneker, SEW, 70; Vasmer, RS, VI, 182: „ob als illyrisches Wort urverwandt oder entlehnt aus slav *balto, lasst sich nicht entscheiden“). A. Vaillant (BL, XIV, 9) explică pe baltina, ca și alți termeni din v. bulgară de același tip, prin română (baltă). în română, explicația prin slavă e probabilă, dar existența termenului în tracă nu poate fi exclusă (Rcsetti, Ling., balk., II, 21—23; Sad-nik — Aitzetmuler, V. W. sl. Spr., s.v.). Sensul „Sumpf“ ar fi o inovație a slavei și albanezei, V. Pisani, Saggi di ling, storica, Torino 1959, p. 117. în fapt, Al. Rosetti, raportîndu-1 pe baltă la alb. balte, așează cuvîntul românesc printre termenii comuni cu albaneza, susceptibili, în cons?cință, de a fi considerați de origine autohtonă (traco-dacă). Același lucru îl face, dar mult mai categoric, tracologul I. I. Russu (Limba traco-dacilor, București, 1267, p. 204 și Elemente autohtone în limba română. Substratul comun rcmâno-albanez, București, 1970, p. 136—137. în sfîrșit, după I. Pă-truț (CL, XIV, 1, 27) rom. baltă ar putea proveni și dintr-o formă lat. dunăreană, la rîndu-i de origine slavă). —• Din parte-ne, considerăm îndreptățită încadrarea termenului baltă în rîndul elementelor autohtone ale românei. Alături de corespondența cu albaneza, bogata floră semantică și derivată, ca și numeroasa familie toponomastică a cuvîntului pledează cetări de lingvistică*, IV, 1959, p. 105—125: G. Giuglea, M. Homomdean, I. Stan, Toponimia comunei Rîu de Mori (Țara Hațegului), în „Fonetică și d alectologie*, V, p. 41—66; G. Giuglea, M. Homorodean. Correspondances italo-roumaines. Ele-ments preromains, latins et vieux germaniques, în VII Congresso Internaz. di Scienze Onomastiche, Firenze — P'sa, 1961, Frenze, p. 63—96. 2 Cf. augmentativele băltău, băltoacă, băl toi, diminutivele baltac și băltiță, „colectivele* bălti? și băltos „(teren) cu bălți*, derivatele verbale bălti „(despre o apă) a forma o baltă, a stagna*; adj. băltăreț „de baltă* (cf. și subst. art. băltărețul, numele unui vînt dinspre miazăzi) etc. 3 Cf. a rămîne (sau a sta, a zăcea) baltă = a fi lăsat în părăs're, a sta pe loc, a stagna; a lăsa baltă (ceva) = a lăsa (ceva) în părăsire, a nu se mai inWesa (de ceva); a da cu bîta in baltă = a face o gafă etc. RAPORTURI TOPONOMASTICE FRANCO-ROMÂNE 23 din plin pentru această origine. Dar, prelatin în cazul românei, el poate avea, implicit, aceeași vechime și în alte limbi romanice. în acest sens, credem că nu este lipsit de interes ca, pe lîngă elementele deja puse în discuție, să relevăm și cazul numelui Baupte (Manche, Balta, sec. al XlII-lea, într-o regiune mlăștinoasă), explicat de DNLF ca un „nom prelatin obscur444. 2. Elementele latinești le înșirăm în ordinea alfabetică a etimonurilor. ALBURNUS. Aubord, Gard (in Alburno, 879), din lat. alburnus „aubour (viorne)44 (DNLF). — Această etimologie determină o nouă și tentantă apropiere a numelui Abrud (oraș și rîu în Munții Apuseni, Transilvania) și Alburnus (Maicr), numele roman al unei localități vecine. Roșia Montană, situată pe un afluent al Abrudului. Marea asemănare a acestor forme l-a frapat încă pe Massman (Libellus aurarius, 114) care admitea, totodată, o formă intermediară Albrud (cf. și B. P. Hașdeu, Etymologicum Magnum Romaniae. Dicționarul limbei istorice și poporane a românilor, I, 1887, p. 92, care îl pune în legătură pe Abrud și cu Abru-tum din Mocsia, ca și cu forme dacice ca *Abrudeva sau *Abrudazm)4 5. Unul din principalele obstacole în derivarea lui Abrud din Alburnus l-ar putea constitui prezența, în cadrul numelui, a grupului -br- (se știe că transformarea acestui grup în -ur- este specifică cuvintelor de origine latină ale limbii romane: cf. fabrum > faur, februarius > făurar etc.). Menționăm însă, ca o pură ipoteză, posibilitatea ca grupul -br- (care nu aparține formei originale a cuvîntului) să fi luat naștere, prin metateza obișnuită a lui r. după încheierea fenomenului -br- -ur-. în cuvintele împrumutate în limba română, această trecere nu mai are loc (cf. rom. obraz < vsl. obraz ii; numele de loc. rom. Dobra < sl. Dobra; rom. dial. abrcc ..avome44 < ung. abrak etc. etc.). CORNUS; CORNU. Cornii, nume de loc răspîndit în toponimia românească, explicat îndeobște fie prin corn. numele arborelui (< lat. cornus), fie, mai rar, prin corn „colț, unghi44, sens dezvoltat din cel de „excrescență osoasă44 (< lat. cornu), cf. lorgu Iordan, T. 64, 164. Ceea ce s-a remarcat mai puțin pmă acum este că, în cel de-al doilea caz, putem avea a face și cu sensul de „colț, în sens vertical44 (și nu numai cu cel de „colt, în sens orizontal44). Cf., In această privință, numele de stînci Cornu Brazilor, Cornu Păros, Cornu Pietrii (ultimul de două ori: în jud. Hunedoara, sud-vestul Transilvaniei), ca și Piatra Cornului, Stanii Cornului (Valea Bistriței — Moldova). Pentru sensul în discuție, vezi și cornet „loc pietros44 (cf. Soc. rom. III, 1938, 459): „pămînt format din sfărîmături de stînci44 (DA); cf. și Cornetu, stîncă (Țara Hațegului, în sud-vestul Transilvaniei). 4 Cf. și radicalul indo-european *bhel — „a luci, a sclipi44, după aspectul lucitor al bălților (J. Pokorny. la I. I. Russu, Elemente autohtone..., p. 137). 5 T.ipsa formelor documentare mai vechi (nrima atestare dat°ază din 1271: terra Obruth, Abrud) a împiedecat, pînă azi. păs’rea unei soluții detinit’ve. Dintre etimologiile ulterioare, foarte variate, menționăm: tu^co-ners. obroud, ebroud „hyac’nthe (fleu-)44 (V. Poprea); iran. * Aburul ..la riviere lnisante44 < ab „eclat, bri’lant“ + urud „lit d’une rimăre (O. Densusianu); sl. Obrud < o- sau obil-„crcum44 4- brîidu „Schmuk44 (N. Drăganu). Vezi întreaga discuție la N. Drăganu (Rom. 485—489). 24 M, HOMORODEAH Adăugăm că, în mod greșit, DA raportează acest derivat la corn, numele de arbore. ~ Observațiile de mai sus sînt confirmate prin explicațiile similare date de A. Vincent (Top. Fr. 204) unor nume ca Alcorn, Alto-cornu. Cornillon („nom dcsignant souvent des hauteurs; est un diminutif de corne“); cf. și Montcornet: cornet „pointe44 (ibid., p. 196). DOMINA. Abatele J. Duffieux (RIO, 1971, nr. 1, p. 20, 21) menționează că, în rîndul toponimicelor cu valoare mitologică, întîlnite pe teritoriul Franței, continuatoarele lat. domina (adică domna, donne. dame. și diminutivul demoiselle) reprezintă un substitut frecvent al lui fade, faye sau fee: „un peu par tout les Dames blanches ou simplement les Dames ont leurs pierres, leurs sieges, leurs grottes“6. Dintre exemplele date tot aici, cităm: „la Dame (1. dit, Malvallette, Hte Loire; h., Boisset-les-Montrond, Loire; m. is., Saint Germain-la-Montagne, Loire), la Dame Blanche (quartier, Saint Etienne, Loire) et, dans les Hautes Alpes: la Dame (ec., Eourres), les Donnes (ec. Sigoyer), BoisAa-Dame (bois, Guillaume-Perouse; bois, Saint Lcger), les Demeyselles (bois, Château-roux)“. Bineînțeles, după cum însuși autorul ține, să atragă atenția, nu toate numele formate de la termenul dame au o valoare folclorică. Uneori, este destul de greu să se precizeze dacă avem a face cu o semnificație folclorică propriu-zisă sau cu altele, ca „sfîntă“, „prințesă44, „călugăriță44 etc. (cf. ibid., p. 22, 23). •— Toate acestea prezintă o anumită importanță și pentru toponimia românească. Pînă acum, lucrările de specialitate românești au explicat numele de locuri Doamna (după doamnă < lat. domina) numai prin sensul îndobște cunoscut în epoca feudală: „soție a unui monarh, a unui prinț: prințesă44 (cf. și lorgu Iordan, T. 212, 213). S-a pierdut, anume, din vedere, că și reflexul românesc al lat. domina a avut unele semnificații folclorice, mitologice. In superstiții, el era folosit ca eufemism pentru a numi fie unele spirite răuvoitoare (imaginate ca niște fete frumoase, numite, în mod obișnuit (la pl., art.) ielele sau dîn-sele, dar și fetele, frumoasele, jupînesele, mîndrele, zînele etc. etc.), fie unele animale, considerate, de asemenea, ca răufăcătoare (ca broaștele, supranumite, pe alocuri, doamnele), fie, în sfîrșit, unele plante otrăvitoare (cf., de ex., mătrăguna (Atropa belladonna]), numită și doamna-mare) etc. etc.7. Ca și alți termeni de acest gen și ca și aiurea, termenul doamnă se referă, în cadrul toponimiei românești, la locuri fie cu ruini, fie cu un aspect sălbatic, bizar8. Desigur, în primul caz, numele cu semnificație mitologică au, în ge 6 încă Van Genep (Le Folklore de V Auvergne et du Velay, 1942, 274), arătase că cei doi termeni se pot înlocui reciproc (cf. și J. Duffieux, op. cit., p. 21. nota 8).. 7 Cf. Lazăr Șăineanu, Ielele, dinsele, frumoasele, șoimanele, măiestrele, milostivele, zînele. Studiu de mitologie comparată, București, 1886; I. A. Candrea, Folclorul medical român comparat. Privire generală. Medicina magică, București, 1944, passim; Mircea Eliade, De Zalmoxis ă Gergis-Khan. Etudes comparatives sur les rel'gions et le folklore de la Dacie et de VEurope Orientale, Paris, 1970 (vezi, în special, cap. Le culte de la mandragore en Roumanie, p. 198—217). 8 Cf., în acest sens, și observațiile mai generale ale lui J. Duffieux (op. cit., p. 17). RAPORTURI TOPONOMASTICE FRANCO-ROMANE 25 neral, și o valoare arheologică, ele putînd oferi indicii cercetătorilor în legătură cu existența unor vestigii» Iată, acum, doar cîteva nume de locuri românești, create după termenul doamnă, cu valoare mitologică (și, uneori, și arheologică): Doamna, rîu, afluent al rîului Argeș (jud. Argeș); la izvor, are o cascadă de cca 40 de m (cf. MDGR, III, 140); cascada de pe acest rîu (cf. ibid.); Doamnele, munte, în fața unei cetățui, atribuite de legendă prințului Ne-gru-Vodă (ibid., III, 142)9; Bîtca Doamnei, deal, în jud. Neamț, cu ruini „ale unui palat domnesc44 (ibid. I, 465)10 11; Dealu Doamnei, deal, în jud. Iași, care are „un pisc în forma unui ou44, Piscu Oului (ibid., III, 141); Pietrele Doamnei, grup de stînci abrupte și înalte, declarat monument al naturii, în Munții Rarăului (cf. ibid., IV, 708)ltu PETRA (propriu-zis, derivatele fr. pierrier și rom. pietrar, pietrari). Vincent (Top. Fr. 218) explică numele Le Perrier (S. Hilaire-du-Rosier) prin pierrier (derivat în -arius) „eboulis de pierre44. — Aceeași valoare, colectivă, mai puțin remarcată pînă acum, o are, uneori, rom. pietrar(i) (= loc pietros; din piatră + suf. -ar, -ari), de unde și numele unor locuri stîncoase, ca: Pietrari (Beriu, Orăștioara de Sus, GeoaMu de Jos), Fața Pietrarului (Măgureni), toate în jud. Hunedoara; La Pietrari (Valea Bistriței — Moldova) etc. Sensurile mai cunoscute ale termenului pietrar(i) sînt cele de „cioplitor de piatră44; „pavagiu44; „zidar44 (cf. DM, Iordan, T. 228); cuvîntul are deci, aici, valoare de „nomina agentis44. SERRA (?). Se știe că originea lui Serra (Serre), nume de culmi (muntoase), întîlnit în sudul Franței, Corsica și Italia, a fost controversată. O expunere pe scurt a problemei o face, după A. Dauzat, E. Negre (Top. Rab. 123, 124): „d’une part Meyer — Lubke (REW 7861), Griera, J. Hub-schmid (Alpenwbrter, p. 15), Rohlfs (Petit vocabulaire oronymique des Pyrenees centrales, Via Domitia, I, 1954, pp. 18—29) rattachent serra au latin serra „scie44, dont le sens oronymique serait „crete en dents de scie, crete scieeu. D’autre part Longnon le reconnaît comme pre-latin et Groh-ler (II, 82) comme pre-gaulois. Tout en reconnaissant la valeur des argu-ments de MM. J. Hubschmid et Rohlfs, A. Dauzat se decide pour Torigine pre-latine, avec juste raison, parce que beaucoup de serres ne ressemblent en rien â des dents de scie, ni â des cretes sciees — Ies banales croupes des plateaux albigeois [adaugă E. Negre] sont du nombre •— et parce que la racine serr- est attestee dans des noms de montagnes independants de serra „scie44 et de toute influence latine: Serrorum monte s, Alpes de Transylvanie (Ammien Marcellin, IVe s.); Serrium, montagne de Thrace (Pline, IV, 11, 18), qui est peut-etre le meme que Serreion, promontoire de Thrace (Demosthene, IIIe Ph., 15)44. — Din partea noastră, reamintim 9 Pe acest munte ar exista un bazin natural, care, după legendă ar fi servit de scăldătoare lui Negru-Vodă și soției sale, doamna Ana. Tot aici, și două urme de picio", săpate în stîncă: urmele încălțămintelor acelorași personaje istorice (ibid.). 10 De fapt, una din așezările dacice extracarpatice (cf. Ist. Rom., I, 273). 11 După o tradiție locală, aici ar fi îngropată comoara doamnei lui Petru Hareș (cf. ibid.). 26 M. HOMORODEAN existența, în mai multe regiuni ale Transilvaniei, a numelui Custura, dat unor culmi (muntoase); cf., mai ales, Custura sau (pl.) Custurile (Retezatului), creastă stîncorsă (2463 m) cu un aspect foarte neregulat, dințat, în masivul Retezatu. Denumirea a fost explicată prin custură (< cuțit „ccuteau* + suf. -ură DM), întîlnit cu deosebire în Țara Hațegului, cu sensul de ,,cuțit care nu taie bine, cuțit știrb*, ca și cu cel figurat, topografic, de ,,creastă (de munte) siîncoasă și ciopîrțită* (DA, cf. Densusianu, Ț.H. 268, Vuia, Ț.H. 51). Nu intenționăm să punem la îndoială unele sau altele din argumentele aduse în discuție în legătură cu oronimicul Serra (Serre). Ne întrebăm însă, dacă, cel puțin în unele cazuri, acest oronim n-ar putea fi considerat, totuși, ca sinonim al rom. Custura. De altfel, apropierea la care ne referim, a și fost făcută, în mai multe rîndum, în lucrările de toponimie românească: cf. Cv. Densusianu, op. cit.; I. Conea (în Monografia geografică a Republicii Populare Române. I. Geoorafia fizică, [Bucureștij. I, p. 91); G. Giuglea, M. Homorodean și I. Stan (Toponimia comunei Rin de Mori (Tara Hațegului), în „Fonetică și. dialectologie*, V. 57, 58) ș.a.î2. TORTUS (participiu trecut al lui torquereY Numele Torturii (Pârău ^). înregistrat de roi în satul Căstău (jud. Hunedoara) a fost explicat de G. GiuMea12 13 prin tortură, azi nemaifolosit, cu sensul de „cotitură*. La rîndu-i, tortură a fost considerat ca derivat, cu suf. -ură, de la adj. tort „tortuoux* (< lat. tortus < t^rquere). (^zi. rom. tort este întîlnit numai ca substantiv, cu sensul, evoluat, de „fir tors, din in sau cînepă*). Din punct de vodere material, explicați a se bazează pe existența, în vecinătatea pîrîului. a două drumuri, numite, sugestiv, Calea cea Dreaptă și Calea cea Strîmbă. •— Ac stei interpretăm îi aducem acum și alte elemente. Astfel, la Vircent (Top. Fr., p. 208) găsim nume ca Torteval C?lv. 1077 torta Vallis și Vautorte May 1137 de Văile Torta, raportate la vfr. tort „tordu*; cf. și (la p. 230) Riotord HL 1061 ecclesia de Rivo Torto, 1267 Rieutord, . .. 1324 aqua Rivi Torti; tot așa (la p. 227): Tortefontaine, PC fin XIC Torta fontana, explicat prin torte14. Exemplele citate arată că rom. Torturii (Parau se înscrie, într-adevăr, în seria reflexelor romanice ale adj. lat. tortus, -a. OPAHUy3CKO-PyMblHCKHE OHOMACTHUECKME OTHOUIEHH5I (P e 3 îo m c) Hcxojxh H3 neKOTopryx cxohctb, cynxecTRYiomnx a cnoco6e odpaaoBanwyr neKOTOpbix na3B3HHfi wecT na TeppwTopnn 0paiîUHH îi PyMbiiiMH, aBTop nbiTaeTca npiiBecTH neKOTopue yTOMHeHHH B CBH3H C 3THM0J10FHeîi CJieAyiOIUHX TOIlHUeCKHX Ha3BaHHU : pyM. baltă (cp. T3KJK6 12 Cît -despre Serrorum montes (vezi mai sus) el ar putea fi cern sidefat și ca un probabil derivat de la un nume de popor Servi (= sarmați?). Cf. I. I. Russu, Limba trrco-dacilor ..., p. Pl. 1:5 Intr-o comunicare pnută la Facultatea de filologie din Cluj. u Cf. și DNLF (s. v. Torquesne). RAPORTURI TOPONOMASTICE FRANCO-ROMÂNE 27 ^pannyscKoe TonnnecKoe HasBaHne Baupte, b XILom sexe Balta, b 6ojtothctoA mccthocth); pyw. Abrud (cp. JiaT. Alburnus, OTKyna, imponeM, h Aubourd, a. 879 in klburno); pyM. doamnă „zînă” (oTKy.na TâKHe Ha3BaHM5i, KaK: Doamna, Doamnele, Bîtca Doamnei, Dealu Doamnei, Pietrele Doamnei H T.K., AHHHwe HeKOTopHM MecTaM c HCTOpHuecKHMH cJieaaMH hjih CO CTpT'HHMH IipHpOAHblMH 06pa30BailHHMH ; Cp. T3K>Ke MHOrOHHCJieHHbie (j)paHUy3CKHe 113363-hhh: la Dame, la Dame blanche, les Demeyselles H t.ju WMeicuiHe to >xe 3H3HeHWe); pyM. Torturii (Părău ^) : tortură „cotitură” < tort < Jiar tortus (T. ZlJKyrJin), (cp. ({)p. Torteval, Pioîord, Tortefontaine H T.A-); Serra (Serre), Ha3Bannn rop li XCJ1MOB bo OpaHUHH, WîaJiHHp Kopcuxe, 1! T.fl., BepOHTUO npoHCxojxamne H3 jiaT. serra „scie” (cp. pyM. Custura:, custură (cuțit 4- -ură) „culme zimțuită”; ^cuțit știrb”). RAPPORTS ONOMASTîQUES FRANCO-ROUMAINS (R â s u m e) A partir de quelques dmilitudcs que prosente Ie mode de formation de cer-talns tcponymcs des territoires de la France et de la Roumanie, l’auteur tente d’apporter quelques precisions relatives aux appellatifs ou noms topiques suivants: roum. baltă, ,/tang“ (cf. les noms de lieu franqais Baupte, XIIe sieele Balta, dans une region marecageuse); roum. Abrud (cf. lat. Alburnus, d’ou, par ailleurs, le fr. Aubord, a. 879 in Alburno); roum. doamnă „feeu (d’ou des noms comme Doamna, Doamnele, Bîtca Doamnei ..Butte de la Fee“, Dealul Doamnei vColl ne de la Fee'4, Pietrele Doamnei ,.Les Pierres de la Feeu etc. donnes â des lieux ă vestiges histo-riques ou ă formations naturelles bizarres; cf. aussi de nomb~eux noms francais la Dame, la Dame Blanche, les Demeyselles etc., de meme signification); roum. Torturii (Părău „Torrcnt du Tournant“); tortură .,coude. tuo-nant“ < tort < lat, iortus (G. Giuglca), pcur lequel cf. aussi fr. Torteval, Riotord, Tortefontaine etc.); Serra (Serre), nom de montagnes et de collines en France, et aussi en Espagne, Ita’ie, Corse etc., p^obablement du latin serra ,,scie“, pour lequel cf. aussi roum. Custura: custura (cuțit „couteau“ + -ură) „sommet dentele, creteu, alnsi que „couteau ebrech6u. PREROMANTISMUL — O PROBLEMA DESCHISA TEODOR BOȘCA Epocile de tranziție prezintă, după cum e și firesc, o diversitate de trăsături și manifestări care îl pasionează pe cercetător dar îl pot și deruta, căci tendințele din sinul lor, uneori opuse, alteori convergente, unele menite să se afirme, în ciuda caracterului lor discontinuu și secundar, altele condamnate la dispariție, deși par încă viguroase, nu se lasă întotdeauna delimitate ușor și dau naștere la interpretări multiple și la controverse, reîmprospătate neîncetat de progresul cercetărilor. Secolul al XVIII-lea este, fără îndoială, epoca de tranziție cea mai bogată în manifestări, cea mai brăzdată de contradicții și cea mai rodnică în consecințe. „E un secol copil, spune Faguet, sau, dacă vrem, un secol adolescenta care „taie și arde totul în urma lui și care trebuie să redescopere și să refacă totul din nouul. Pentru Lanson e un secol „anticreștin, cosmopolit, distrugător al tuturoi’ credințelor, negator al tradiției, răzvrătit împotriva autorității, critic violent și artist mediocru, sociolog și de fel psihologi. E, în orice caz, un secol spectaculos și fascinant, în interiorul căruia, trecînd prin mari convulsii, se stinge o lume și se naște alta; e un continent multă vreme ir suficient explorat, despre care se credea că se știe totul, dar a cărui hartă nu numai că era inexactă, dar conținea și multe spații albe. Spiritul de cercetare, în pornirea lui legitimă de a-și limpezi cîmpul de investigație, de a-și fixa puncte de reper și de a denumi, spre a le individualiza, zonele încă neclare, a dat acestei epoci numele de pre-romantism. Termenul s-a impus repede, căci răspundea unei necesități1 2 3 *. 1 Ei m i 1 e Fague t, Dix-huitzeme siecle, Paris, Boivin et Cie, f.d., pp. XII—XIII. 2 G u s ta v e Lan son, Histoire de la litterature fran^aise. Paris, Hachette, 1922, p. 624. 3 De exemplu, erudiții istoriei ai literaturii engleze, E. Legouis și L. Ca-zamian îl folosesc în remarcabila lor Histoire de la litterature anglaise, Paris, Hachette, 1921, pp. 881 ș.u.; Edmond Estdve consacră acestei epoci un grupaj de stud’i judicioase și vorbește despre preromantism ca despre „un curent a cărui existență nu mai trebuie constatată'4. (E. Esteve, Studes de litterature pr^ro- mantiquef Paris. Honoră Champion, 1923, p. 71) 30 T- BOȘC Prima hartă a prercmantismului, „o hartă morală și estetică a tendințelor și gusturilor*4, o întocmește Paul Van Tieghem. Viziunea lui de comparatist îmbrățișează aproape toate literaturile europene, cu accentul, evident, pe cele din apus; el extrage din ele principalele elemente și semnificații noi, pe care le grupează sub forma unor trăsături comune, și care justifică prin ele însele o încercare de sinteză generală: „istoria pre-romantismului este, pentru el, în primul rînd, istoria înlocuirii printr-un ideal nou a unui ideal de-acum perimat*5. Cam în același timp, după ce, în prealabil, desprinde din secolul al XVIII-lea cîteva „vieți preromantice* exemplare6, A. Monglcnd, într-o lucrare nu mai puțin fundamentală7, pune bornele prercmantismului francez și scoate în lumină trăsăturile care îi sînt proprii. Conceptul de preromantism se instalează astfel în istoria literară, denumind intervalul dintre clasicism și romantism, și devine un termen curent, adoptat în majoritatea studiilor critice și a istoriilor de literatură. Bcdier și Hazard8, P. Moreau9 sau V. Vettori10, ca să cităm doar cîțiva dintre autorii mai recenți, tratează preromantismul ca pe o realitate ce nu mai comportă discuții; R. Wellek consideră de asemeni termenul ca fiind util și chiar îl apără11. Totuși, în tabăra celor ce văd în preromantism un capitol cu frontiere proprii în istoria literaturii, unitatea de vederi nu se realizează în întregime: divergențele apar cînd e vorba să se delimiteze fenomenul în timp. Criteriile stabilite de P. Van Tieghem in aprecierea a cea ce e sau nu e preromantic, suferă, de la o literatură la alta și de la un autor la altul, mutații uneori surprinzătoare. Astfel, în ce privește preromantismul englez, Legcuis și Cazamian îl situează între 1770—1798: deci, după ei, poezia mormintelor și a nopții rămîne doar o fază de trecere de la clasicism la preromantism12. La aceeași cronologie se raliază și Mario Prazi3f pentru care Richardson, Young și Gray aparțin luminismului. In Franța, unde o delimitare riguroasă a fenomenului față de clasicism e și mai greu de făcut, iar criteriile de periodizare sînt mai numeroase, L. Reau intercalează preromantismul între 1750 și aproximativ 182014, în timp ce pentru H. Clouard preromantismul începe abia după Revoluție: e un preroman- 4 Paul van Tieghem, Le Preromantisme* Paris, Felix Alean, voi. Is 1924, voi. II, 1930, voi. I, p. 11. 5 Ibidem, p. 29. 6 A n d r e M o n g 1 o n d, Vies prer ornant iques, Paris, „Les Belles Lettres" 1925. 7 A. M o n g 1 o n d, Le Preromantisme franca'#, Grenoble, b. Arthaud, 1930. ® Joseph Bedier et Pa u 1 Hazard, Litterature frangaise, Paris, Larousse, 1949, voi. II, p. 115 ș.u. 9 P i e r r c Moreau, La critique litteraire en France, Paris. Armând Colin, 1960, o. 63 ș.u. 10 Vittorio Vettori, Storia letteraria della civiltâ italiana, Pisa, Giardini, 1969, p. 190 ș.u. 11 Rene Wellek, Conceptele criticii, în rom. de Rodica Tiniș, București, Univers, 1970, p. 207. S2 Logo uis~ Cazamian, Op. cit., pp. 791 ș.u., 881 ș.u. 13 M ar i o Praz, Storia della letteratura inglese, Fircnze, Sansoni, 1942, p. 215 ș.u. w Lo ui s R £ a u, L’Art romantique, Paris, Garnier 1930e p. 3. PREROMANTISMUL — O PROBLEMĂ DESCHISĂ 31 tism dislocat aproape cu totul din secolul al XVIII-lea și din care Rousseau e exclus, fiind, in schimb coopt.t, la celălalt capăt al perioadei, Lamar-tine15. în Germania, unde literatura secolului al XVIII-lea parcurge etape mai distincte, e frecventă disocierea dintre „Fruhromantik“ („romantismul timpuriu^) și „Hochromantiku („romantismul maturw); cstfel, H A. Korff identifică „pre-rcmantismulu german cu perioada mișcării „Sturm und Drang“, pe care o prelungește pînă în 179416. In Italia, manifestările preromantice, vizibile din prima jumătate a secolului al XVIII-lea pînă la Fcscolo17, poartă o amprentă neocksică atît de pregnantă, încît nu pot fi aduse la un numitor comun specific și nu constituie o mișcare preromantică prcpriu-zisă. Dar spațiul preromantic e supus nu numai unor amputări sau mișcări de translație mai mult sau mai puțin argumentate, ci și unor încercări de a-1 dilata. Apare la unii autori tentația de a extinde fenomenul, de a-i căuta strămoși cît mai îndepărtați. Emile Pors face, de exemplu, o laborioasă anchetă în vechea poezie anglc-saxonă și, dcscifrînd în ea teme eterne cum sînt natura, moartea, ruinele și mormintele, sau balansul dintre sentiment și fantezie, e convins că se află la originile romantismului18; D. Mornet, într-o bine cunoscută lucrare19 20, localizează începuturile romantismului în primul sfert al secolului al XVIII-lea, deci în-tr-o perioadă încă predominant clasică. Considerînd sensibilitatea unui scriitor din sfera clasicismului drept un indiciu peremptoriu de preromantism, există riscul de a se ajunge (parafrazîndu-1 pe Roger Garaudy) la un „preromantism fără țărmuri^, căci aceasiă sensibilitate „depinde de structura fiziologică și psihologică a unor poeți, cu alte cuvinte, ea ține mai mult de ordinea biografiei decît de cea a istoriei. Nu putem recunoaște niște precursori ai romantismului în cîțiva poeți doar pentru că au savurat sumbrele plăceri ale inimii melancolice^29. Coordonatele principale ale secolului al XVIII-lea fiind rațiunea și sentimentul, problema e în ce raporturi se găsesc aceste două curente. Pentru Faguet, sînt „dci frați dușmani^, care domină secolul atît alternativ, cît și simultcn21; P. Hazard separă sentimentul de rațiune, și face din ele două etape de evoluție succesive: la un moment dat, consideră el, rațiunea filosofică, ajunsă în impas, datorită limitelor ei inerente, cedează 15 Henri Clouard, Petite histoire de la litterature franșaise. Paris, Albin Michel, 1965, p. 211. 16 H. A. Korff. Ge'st der Goethezeit, Leipzig, Koehler u. Amelang, 1940, voi. III, p. 13. 17 Mario F u b i n i, Romanticisme italiano, Laterza, 1965. p. 14. 18 £ m i 1 e P o n s, Le theme et le sentiment de la nature dans la poesie anglo-saxonne. Strasbourg, Istra, 19 5, pp. 45—47 și 148. 19 D a n i e 1 Mornet, Le romantisme avant Ies romantiques, Paris, „Annales de l’Univers te de Paris”, 1928, nr. 2. 20 N. Jonard, Un aspect du probleme du „preromantisme" Lalien: sentiment et raison dans le „Caffe“ de Milan, ,,Revue de litte~ature comparee”, 1968, nr. 4, p. 483, citat de Paul C o r n e a, Originile romantismului românesc, Bucu-rești, Minerva, 1972, pp. 27—28. Faguet, Op. cit., pt XVII. 32 r boșca locul sensibilității, care lucrează cu intuiția22 23 24 25 26 27. După D. Popovici, luminile și preromantismul sînt „două curente cpuse“2', opinie care nu mai e împărtășită de cercetările ulterioare. Concluzia la care ajung tot mai mulți autori e că, în ciuda aparentei lui dizarmonii, secclul al XVIII-lea are o unitate organică a lui și că sciziunea dintre rațiune și sentiment nu se poate argumenta convingător. în opinia lui Ferdinando Giannessi, oricît de brusc s-ar produce trecerile de la prima la cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, de la încrederea în rațiune la opțiunea pentru sentiment și „oricît de neașteptate ar părea, văzute de departe, aceste soluții psihologice și sentimentale, o strîr.să coerență leagă cele două jumătăți de veac, care au, la urma urmei, nevoie una de cealaltă, ca să ne fie și mai limpezi tendințele lor cele mai concrete și mai revelatoare4424. Jean Fabre respinge ideea de opoziție pe care P. Hazard o stabilește între „mințile reci și sufletele sensibile44 din secolul al XVIII-lea și se ridică împotriva „tradiționalei disocieri dintre rațiune și sentiment44; în problema „unitare sau sciziune a secolului luminilor44, el se pronunță net pentru unitate: „trebuie, spune el, să se țină seama de sensibilitatea lui Voltaire, la fel ca de raționalismul lui Rousseau44, căci „ceea ce îl ispitește azi pe istoric, e să cuprindă secolul în unitatea lui4425. Antoine Adam apără și el această unitate: „A opune rațiunea și sentimentul ar denota o psihologie a facultăților prea simplistă. Romantismul implică o filc-sofie care nu e alta decît cea a luminilor: neliniștea vieții se naște dintr-o reflecție ce distruge suporturile tradiționale ale gîndirii4426. Prof. L. Rusu, analizînd locul pe care romantismul românesc îl ocupă în peisajul romantismului european, subliniază de asemeni ideea de unitate a secolului al XVIII-lea: „Romantismul, sub forma sa preromantică, nu va renega nici unul din idealurile luminismului, dimpotrivă, le va îmbrățișa din plin, însă, spre deosebire de raționalismul rece al luminismului, el va descoperi căldura sentimentului, pasionalitatea, așa încît ideile rigid preconizate vor prinde foc, vor deveni idei-forță4427. Dar conceptul de preromantism a întîmpinat, încă de la apariția lui, și împotriviri, care, sub o formă sau alta, se mențin pînă în zilele noastre. Ele s-au înmulțit și diversificat, pe măsură ce critica și istoria literară explorau mai adînc, mai atent și cu mijloace de investigație tot mai bine puse la punct acest muzeu viu de idei și sentimente care e secolul al 22 Paul Hazard, La Pansee europeenne au XVIIPe siecle, Paris. Fayard, 1963, pp. 275—276. 23 D. Popovici, Romantismul românesc, București, Editura tineretului. 1969, p. 31. 24 Ferdinando Giannessi, Civiltă e letteratura nelV Italia dellf lllumi-n^smo e del Romanticismo, în „Letteratura Italiana, Le correntiu, Milano, Marzorati, voi. II, p. 559. 25 Jean Fabre, Lumieres et romantisme, Paris, Klinksieck, 1963, pp. II—III. 26 Antoine Adam, Georges Lerminier, E d o u a r d Morot-Sir, Litterature franșaise, Paris, Larousse, 1967, voi. I, p. 318. 27 Li viu Rusu, Locul romantismului românesc în cadrul romanț'smului european, în „Studii de literatură comparată^ București, Editura Academiei R.S.R., 1968, & 128. PREROMANTISMUL — O PROBLEMĂ DESCHISĂ XVIII-lea. Istoria conceptului e, în fond, istoria cercetărilor și părerilor succesive csupra acestui secol. Relevăm, în primul rînd, pe cei ce resping, din capul locului, termenul însuși. Același Jean Fabre, care pledează pentru judecarea secolului ca un tot omogen, condamnă vehement ceea.ce el numește „eronatul concept de preromantism^, care permite manualelor să trieze și să izoleze în dezvoltarea luminilor „acele vechituri pitorești și sentimentale ce li se par a se potrivi fie cu „vagul pasiunilor^, fie cu. „bătălia lui Hernaniu28. Italianul I. Siciliano consideră termenul o invenție a „agenților de poliție literară^: după el, cuvîntul „are același înțeles pe care l-ar putea avea cel de pre-viață, aplicat tinereții omului^28 29 30. Aceeași obiecție o ridică în Anglia Northrop Frye, în ochii căruia termenul preromantic are darul de a ne arunca, încă de la început, în anacronism, pentru că „preromanticii nu știau că va urma după ei mișcarea roman-tică“39. Alte obiecții vizează conținutul conceptului, perioada pe care el o denumește. Printre primele critici venind de la personalități cu autoritate, o amintim pe cea a lui A. Farinelli (că preromantismul ar exprima o compartimentare prea riguroasă și artificială) și pe a lui F. Baldensperger (că nu se pet lua în chip izolat acele elemente din secolul al XVIII-lea ce par să anunțe romantismul), cărora le-a răspuns P. Van Tieghem31. O seamă de autori refuză prercmantismului calitatea de perioadă autonomă și fac din el un capital de introducere în romantism. Astfel, pentru L. Rey-na.ud întreg secolul al XVIII-lea e un stadiu de pregătire a romantismului32; E. Seilliere nu vede în preromantism decît o „revoluție romantică ce precede cu trei decenii Revoluția politică^ 3; A. Bellessort preferă termenul de romantism, în care înglobează și mișcarea preromantică, iar romantismul, ca revoluție literară, era, după el, pe trei sferturi un fapt împlinit, înainte de 178£34 35 36. I. Siciliano nu vorbește nici el, firește, decît de un romantism al secolului al XVIII-lea 5. Pentru alți autori, cum e E. Cassirer, secolul al XVIII-lea e, dimpotrivă, un secol prin excelență al rațiunii 6. 28 J. Fabre, Op. cit., p. V. 29 Italo Siciliano, II Romanticismo francese, da Prevost a Sartre. Firenze, Sanson’, 1964, p. 24. 30 Northrop Frye, Tozcards Defining an Age of Sensibility, în „Eighteenth Century Eenglish Literature" (Modern Essays in Criticism) ed’ted by James L. Clif-ford, Oxford University Press, London, Oxford, New York, 1967, p. 311. 31 P. van Tieghem, Op. cit., voi. II, p. VI. 32 L o u : s Reinaud, Le Romantisme, ses origines anglo-germaniques, Paris, Armând Colin, 1926, p. VI. 33 E r n e s t Seilliere, Romantisme et democrație romantique, Paris, La Nouvelle Revue C-'itinue, lc30, p. 50. 31 An d re Bellessort, XVIII-e siecle et Romantisme, Paris, Fayard, 1942, p. 4. 35 I. Siciliano, Op. cit., p. 31. 36 în secolul al XVIII-lea, „toate energ'ile spiritului sînt legate de un centru motor comun. Diversitatea, varietaiea formelor nu e decît dezvoltarea, desfășurarea unei forțe creatoare unice, de natură omogenă, care e rațiunea/1 (E r n s t Cassirer, La philosophie des lumieres, traduit de l’allemand et presente par Pierre Quillet, Paris, Fayard, 1932, p. 41). 3 — Philologîa 2/1972 34 T. BOȘCA Ne oprim, în sfîrșit, la a treia categorie a obiecțiilor: e vorba de cei care, deși scot în relief particularitățile proprii literaturii secolului al XVIII-lea, ocolesc, tacit sau ostentativ, denumirea de preromantism. A. C. Baugh vorbește de „glasuri noi în poezie44 (Thomson, Young, Gray), de „dezintegrarea clasicismului44 și de niște „tendințe accentuate44, dar nu pcmenește nicăieri de preromantism/7. Tot în chip tacit evită termenul și Philippe Van Tieghem, atunci cînd urmărește evoluția curentelor literare din Franța: el analizează trecerea de la clasicism spre romantism într-un capitol pe care îl intitulează, neutru, „Vers de nouveaux principes“ („Către noi principii44), ignorînd cu totul termenul deja consacrat și, departe de a atribui prercmantismului un statut de-sine-stătător, îl consideră doar o etapă în care „niște principii noi și foarte generale dau o viață nouă unei arte tradiționaliste44-8. O repudiere categorică a conceptului ne-o oferă Antoine Adam, care ia cuvîntul „ad litteram44 și îl combate ca arare: „Ne vom feri să vorb;m de un preromantism: e inexact ca literatura sensibilă a secolului al XVIII-lea să nu aibă semnificație decît ca pregătind înflorirea de la 1820 sau de la 183044. Din punctul de vedere al lui A. Adam, „au existat mai multe romanț:sme înaintea celui al Cenaclului44: cel dinții e „romantismul secolului al XVIII-lea44, ale cărui prime manifestări s-au produs în jurul anului 173044A Acesta fiind, în linii esențiale, istoricul problemei, se pun două întrebări: dacă preromantismul reprezintă, într-adevăr, un curent literar independent și dacă denumirea care i s-a dat e potrivită sau nu. Să le luăm pe rînd. Epoca pe care o numim preromantism dobîndește atributele unui curent distinct prin multiplele ei reacții împotriva clasicismului, dar, în același tirnp,. aceste atribute se estompează simțitor atunci cînd romantis-. mul le preia și, însușindu-și-le, le dezvoltă, la rîndul lui, într-o manieră nouă. Prin urmare, dacă, față de clasicism, preromantismul e mai ușor, de delimitat, întrucît, în dialectica evoluției, el apare ca o reacție, ca un lanț de manifestări ce se opun tradiției, delimitarea lui față de romantism* devine mai dificilă, întrucît aici nu mai e vorba de o ruptură, ci de o continuare: aici ne găsim în fața unor deosebiri de nuanță, nu de esență, iar aprecierea riscă să alunece în subiectiv, să se baricadeze după niște argumente fragile. Pentru a demonstra autonomia prercmantismului, ar trebui demonstrată nu autonomia lui față de clasicism, care devine evidentă după 1760, ci autonomia față de romantism. In ce măsură preromantismul nu e încă — și nici un va fi —■ romantism? In ce măsură tipul, preromantic — dacă existența lui se poate dovedi — păstrează o fizionomie proprie față de tipul romantic? La o analiză atentă, rezultă că raporturile dintre cele două tipuri nu sînt nici într-un caz de opoziție, ci de înrudire: 37 38 39 37 A 1 b e r t C. Baugh, A Literary History of England, London, Routledge and Keg^n, 1948, pp. 933—977. 38 Philippe van Tieghem, Les grandes doctrines litteraires en France, Paris, P. esses UniversitaFes de France, 1965, pp. 112—113. 39 A. A d a m, Op, clt.f voi. I, p» 31& PREROMANTISMUL — O PROBLEMA DESCHISĂ 35 preromanticul e un tip care n-a apucat să devină romantic, dar care evoluează spre romantism; e un romantic „adolesc?nt“, care nu și-a absolutizat încă stările și elanurile. Saint-Preux și Werther trăiesc, la momente și. în medii diferite, criza sufletească a veacului, dar încearcă să-și integreze singurătatea în cadrul uman înconjurător, nu se zidesc în ei înșiși, pe. cînd Rene, „victimă a unei himere^40 41 42 43, depășește stadiul de neadaptat și-și, poartă singurătatea ca pe o fatalitate, ridicîndu-se, pe plan tipologic, la o treaptă calitativ nouă. Adolescența preromantică se maturizează cu Revoluția de la 1789 și devine romantism. „Implicația finalistă1141 ce i se reproșează preromanț:smului ni se pare întemeiată, o dată ce, prin însăși direcția lui, el se varsă, fără nici o convulsie, și se stinge în chipul cel mai firesc, în romantism, o dată ce trăsăturile lui cele mai pregnante vor deveni, mai tîrziu, trăsături fundamentale ale romantismului. Preromantis-mul se înfățișează, prin urmare, ca un amestec de răzvrătire împotriva clasicismului și de anticipări ale romantismului; ceea ce îi conferă o relativă autonomie e doar faptul că el nu mai e clasicism și nu e încă romantism. Dar, chiar dacă nu putem vorbi de „un univers preromantic, de o natură preromantică, etc.44, cărora le lipsesc acele elemente concrete și individualizate, ci mai degrabă de un cadru, de o atmosferă preromantică, atmosferă care se compune indirect, din reflexe ale sentimentelor, din stări de spirit, chiar din perplexități și incertitudini4442, totuși, dintre toate epocile de tranziție din istoria literaturii, preromantismul prezintă, de bună seamă, coeficientul de individualitate proprie cel mai pronunțat. Problema lui rămîne însă deschisă. Cercetările asupra secolului al XVIII-lea au luat, în ultimul timp, un avînt nou și mențin vie controversa dintre partizanii unui prercmantism pur, cu un profil deosebit de cel al roman-, tismului, și cei ce văd în el doar o lungă și policromă pregătire a curentului următor. Cu privire la termenul de preromantism, considerăm că .a-1. contesta, nu înseamnă nicidecum a împinge cercetarea pe un drum mai neted. Cu-vîntul în sine nu reprezintă o revoluție și nici nu e o excepție în terminologia literară: au mai dcbîndit drept de cetățenie, dar fără a întruni atîtea voturi împotrivă, și termenii de „prerenaștere44, „preclasic44 sau „prerafaelit44. Că perioadei în discuție i s-a dat numele de preromantism și nu de — să zicem — pcst-clasicism, că prefixul cuvîntului îndreaptă atenția nu spre clasicismul ce se consumase, ci spre romantismul ce avea să urmeze, e cît se poate de firesc: „timpul, după cum spune R. Wellek, se scurge într-o singură direcție, și omenirea manifestă mai mult interes pentru crigini decît pentru rămășițe4443. Că termenul a fcst creat ulterior, nu e un argument pentru a-1 respinge, și aceasta din două motive: mai înțîi, 40 Maurice S ou r i a u, Histoire du Romantisme en France, Paris, Bditions Spes, 1927, voi. I, p. 216. 41 P. Cernea, Op. cit., p. 26. 42 M i r c e a A nghelescu, Preromantismul românesc, București, Minerva, 1971, p. 28. 43 R. Wellek, Op. cit., pp. 165—166. 36 T. BOȘCA pentru că romantismul nu-și poate revendica perioada pe care o numim preromantism, iar acest spațiu istoric și spiritual trebuie să aibă, un nume, oricare ar fi el; în al doilea rînd, pentru că — citîndu-1 iarăși pe Wellek — faptul că termenul a fcst introdus „la mult timp după data la care a avut loc repudierea tradiției neoclasice nu dovedește, desigur, că nu știa că e „preromantic^, dar era conștient de noutatea operei sale; in epoca respectivă schimbările n-au fcst observate^44. Evident, Rousseau nu știa că e „preromantic^, dar era conștient de noutatea operei sale; oare vom fi mai puțin „anacronici^ dacă, în loc să-1 numim preromantic, îl vorn încadra în romantism? Disputele în jurul cuvîntului ni se par de prisos: avem convingerea că, atîta vreme cît romantismul nu va fi botezat altfel, termenul de preromantism, oricît l-ar ponegri adversarii lui, nu va* putea fi eliminat; o altă denumire ar părea și mai arbitrară și ar stîrnr și mai multe polemici. Ne asociem întru totul lui Wellek, care, jude-, cînd lucrurile cu mai multă obiectivitate, scrie: „Putem deci continua să vorbim despre romantism ca despre o mișcare europeană, a oarei dezvoltare lentă în decursul secolului al XVIII-lea putem s-o descriem și s-o examinăm și chiar s-o numim, dacă vrem, preromantism“45. I1PEAFOMAHTH3M - OTKPbITbiW BCFIFCC (P e 3 io m e) ĂBTop CTaTbH npocJîejKHBaeT cy#b6y TepMHHa 5,npeApoMaHTH3M” co BpeMeHH ero co3£a-urni floJieM Ban Tufcmom no HacToamero BpeMeHH. Oh cncT€MaTH3Mpyer cnopbi o ashhom •repMHHe, a TaioKe 06 ero co£epxyHKIW XyUOXFCTBEHHOEO OBPA3A B POMAHAX JIHBPiy PEBPflHy (P e 3 io m e) Abtop HccjrexyeT Menee w3BecTHyio cTOpony rBop^ecTBa Pedpnny, a HMeHHO ^yHKiino-najibuyio pojib TponoB b ycmieHHH pea/iHCTHMecKoro xapaKTepa tbkwx poMaiioB, KaK: Ion, Pădurea spînzurațilov hjim Răscoala. Tbkhm o6pa3OM, CHMBOJTHqecKan (jjyHKiuui HeKOTOpbix TponoB (b abhhom cjiynae cpaBHe-hwh h MeTa^opbi), KOTopan noBOJibHO pe/iKO BCTpeqaeTCH b pea^HCTimecKHx npoH3BeaeHHHx, a Taiere h npyrne npneMH, BKJiiosaioT PeGpsiny b mhcjio cos^aTeJiefi HCBafimero HanpaBJienHfl pyMbIHCKOH npO3EL 28 Metafora din primul enunț e susținută de întregul pasaj următor, cumulînd efectele comparațiilor, personificărilor ce apar. 44 . E. DRAGOR LA FONCTION SYMBOLIQUE DE LTMAGE DANS LE ROMAN DE LIVIU REBREANU (R e s u m e) L’auteur se propose de mettre en relief un aspect assez peu connu de l’oeuvre de Rebreanu, â savoir, le role fonctionnel des tropes dans l’accentuation du caractere rcaFste de romans comme Ion, Pădurea spînzuraților (La Foret des pendus) ou Răscoala (La Revolte). Ainsi, c’est la fonction syirbolique de certains tropes (en l’espece, la compa-raison et la mctaphore), assez peu mise en oeuvre dans la litterature realiste, qui fait de Rebreanu veritablement le premier romancier roumain moderne. UNELE OBSERVAȚII ASUPRA VOCABULARULUI POETIC AL LUI HORVÂTH IMRE DEZSO BALOGH Dintre compartimentele limbii lexicul este acela care, chiar cu metodele moderne ale științei, este cel mai greu de cercetat din cauza problemelor multiple pe care le ridică atît din punct de vedere numeric, cît și semantic. Nu este deci de mirat că nici pînă în prezent nu dispunem de o monografie completă despre lexicul unei limbi, care să cuprindă toate sau aproape toate cuvintele limbii respective. In acest domeniu nu avem decît cercetări parțiale, dintre care, pe lîngă monografiile istorice, cea mai importantă și cu rezultatele cele mai valoroase și spectaculoase par a fi cercetările vocabularului scriitorilor și al poeților. Aceste lucrări au luat naștere încă în antichitate, deci leagănul dicționarelor poetice de azi era interpretarea, comentarea cuvintelor și expresiilor mai greu de înțeles. în Europa, mai ales în timpul renașterii întîlnim mai des astfel de interpretări. Este de ajuns să amintim interpretarea limbii lui Dante de către Boccaccio sau diferitele comentarii ale Bibliei făcute de protestanți. în secolul al XVIII-lea, deci în timpul reînnoirii limbilor popoarelor dîn mijlocul și în estul Europei, se nasc deja glosare mai ample. Așa de exemplu, după cum este știut, în literatura română este de remarcat așa-numita Scară a numerelor și cuvintelor străine tîlcuitoare, anexă la Istoria ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir. în literatura maghiară Baroti Szabo Dăvid a întocmit un glosar pentru traducerea operei lui Jacques Venier, Praedium rusticum. Dicționarele poetice din secolul al XlX-lea se pot considera drept o urmare a acestor inițiative anterioare. Se poate aminti de exemplu dicționarul lui Corneille și cel al lui Racine, făcut de Marty-Laveaux. în literatura maghiară, în 1910, a apărut dicționarul operei lui Mikszăth, care a fost întocmit de Rubinyi Mozes. Interesul științific față de redactarea dicționarelor scriitorilor și poeților a crescut considerabil în secolul nostru în întreagă Europa. După, cum a apreciat Tudor Vianu, „Lucrările lexicografice consacrate limbii 46 D. BALOGH marilor scriitori, . . . fac parte din cercetările cele mai caracteristice ale lingvisticii moderne^ („Limba română'”,X, 4, 297). în prezent cunoaștem mai multe dicționare de acest gen, care au apărut sau care sînt sub elaborare. A apărut, de exemplu, dicționarul poetic al lui Pușkin, Mickie-wiez, Balzac, Botev. Se lucrează la dicționarul lui Eminescu etc. La maghiari se află în curs de elaborare dicționarul lui Petofi, Juhâsz Gyula, Jdzsef Attila și Kolcsey Ferenc. Aceste lucrări imer.se m-au determinat să încerc și eu să întocmesc dicționarul unui poet maghiar din România. L-am ales pe poetul Horvâth Imre din mai multe motive. în primul rînd pentru că aparține generației mai vechi a poeților noștri, și apoi pentru că are o activitate -poetică destul de bogată și după Eliberare. Acest dicționar este terminat, și în cele ce urmează aș dori să fac unele observații, bineînțeles foarte concise,. în legătură cu vocabularul poetic al lui Horvâth Imre. în articolul de față mi-am propus să mă ocup doar de trei probleme: 1. cuvintele create de poetul însuși; 2. cuvintele care aparțin concomitent mai multor părți de vorbire; 3. cuvinte terminate în sufixe și semne gramaticale, care pot fi considerate, ca. unități lexicale din punct de vedere al dicționarului poetic. 1. Horvâth Imre, în întreaga sa operă (pînă în amil 1965, deci cu volumul intitulat Versek inclusiv), a folosit 6675 de cuvinte. Dacă, raportăm această cifră la numărul cuvintelor marilor poeți maghiari, ca' Petofi, Arany, Jdzsef Attila, care au folosit aproximativ 23 000—25 000 de cuvinte, ea pare foarte mică. Dacă însă luăm în corsidarare și mărimea, întregii poezii a acestor poeți, ajungem la concluzia că numărul de 6675 reprezintă o bogăție considerabilă de cuvinte. Dintre cuvintele poetului găsim 75 de cuvinte create după toate probabilitățile de el însuși. Este interesant, că între aceste cuvinte nu găsim nici un cuvînt simplu, și numai patru sînt derivate. Rostul, deci 71, sînt cuvinte compuse, dintre care 20 de cuvinte au și sufixe lexicale, iar 51 sînt compuneri fără astfel de sufixe. Se poate considera drept o.surpriză numărul atît,de mic (4) al derivatelor, ținînd cont.de faptul că în limba maghiară crearea noilor cuvinte prin derivare este un procedeu foarte des folosit. împărțirea cuvintelor create de poet după părți de vorbire, este’ următoare: 45 (60%) substantive, 18 (24%) adjective, 9 (12%) verbe, 3 (4%) adverbe. Dintre cele douăsprezece părți de vorbire sînt deci reprezentate doar 4, majoritatea fiind substantive. Cuvintele create de poet sînt: âlomcsok, âlromantika, antik-6raț aranyfâtycl, aranyfeny, arany gombclyag, aranykasza, aranyos-kek, arany-pâlcăs, aranyszappan, âtfulel, beketelt, bolond-orso, bomlott-szâlu, csznd-teli, csdlagpalâst, csillagpzttyes, csillagporcs, derpatina, egiv, elgyon-gyozik, elszikrăzik, erezeneju, ezustkbtel, fagycsokolta, felfenylik, felho-v.torla, fellebeg, jelsodortan, jenyesd, jenyjolt, fenyk?reszt, jeregsors, fbldpaplan, jbldpârna, foZo-magasedik, jblvoroslik, gondolat-gula, gula-fan-tom, gydncyszo, halâlkbrds, halâltalan, hegykbr, hokucsmâs, hokămzsâs, hullarngamb,. .hurrdzatlary illaUohaj, .jâtszik-nev.et, jegorr, kekes-fenyuf VOCABULARUL POETIC AL LUI HORVÂTH ÎMRE 47 kdălom, lângoltat,legydzdtt~hontalanț lelekkagylo, lombruha, majomsâg. melyfeheren, mese-ret, messze-fenyu, mult-tenger, nema-zenges, dngloria, orok-ârvăn, oromsziget, porcsillag, porkolâb-magâny, szobormez, szo-gybngy, tavasz-lâny, virăgbânat. virâgcsoda, virâgfodrcs, virâgkontbs, vd-rds-arany. Bineînțeles, fiecare este foarte greu de tradus, avînd în majoritate sens figurat 2. în ceea ce privește a doua problemă, cuvintele făcînd parte concomitent din mai multe părți de vorbire, constatăm că în total sînt 163 de cuvinte care fac parte din două părți de vorbire și 5 cuvinte care fac parte d’n trei părți de vorbire. Totalul de cuvinte amintit se împarte în: 139 substantive, 138 adjective, 34 adverbe, 4 cuvinte modificatoare, 4 numerale, 5 pronume, 1 interjecție și 1 prefix verbal, adică 326 de diferite funcții. După cum se vede, majoritatea covîrșitoare o reprezintă substantivul și adjectivul, în total 277 de cuvinte, adică 84,9%, iar restul părților de vorbire nu reprezintă în total decît o cifră de 49, adică 15,1%. Cele 5 cuvinte cu trei valori de parte de vorbire sînt următoarele: egesz, eleg, feZ, idotlen, vegtelen, dintre care avem 5 substantive, 5 adjective, 4 adverbe și un numeral, în total 15 funcții, substantivul și adjectivul reprezentînd și aici majoritatea, 10, adică 66% din valori. Cele 163 de cuvinte cu două valori se împart în felul următor: 123 (75,4o/o) au valoare de substantiv și adjectiv; 13 (7,9%) au valoare de adjectiv și adverb; 12 (7,3%) au valoare de substantiv și adverb, 4 (2,4%) au valoare de adverb și cuvînt modificator, 3 cuvinte (1,8%) au valoare de adverb și prenume, cîte 2 cuvinte (1,2%) au valoare de substantiv și pronume, respectiv adjectiv și numeral, și cîte un cuvînt. (0,6%) are valoare de substantiv —■ numeral, adverb —> numeral, interjecție •— substantiv, respectiv adverb •— prefix verbal. Cuvintele cu trei valori au următoarea împărțire: 4 (80%) cuvinte au valoare de substantiv, adjectiv și adverb, iar un cuvînt (20%) are valoare de substantiv, adjectiv și numeral. Concluzia sumară care se poate trage deci este că trecerea de la o categorie de cuvinte la alta se realizează în majoritatea cazurilor între substantiv și adjectiv, ceea ce de altfel era de așteptat. 3. Ultima problemă este cea a cuvintelor de sine stătătoare cu sufixe și semne gramaticale. Se știe că în limba maghiară sînt trei feluri de sufixe: sufixe lexicale (kepzo) cu care se formează noi cuvinte prin derivare, sufixe gramaticale (rag) cu care se exprimă diferite raporturi gramaticale și eșa-numitele semne gramaticale (jel) cu care se exprimă la verbe medul și timpul, iar la nume numărul, gradul etc. In limba contemporană se observă o tendință prin care aceste ultime două categorii de sufixe, respectiv multe dintre ele, au rolul sufixelor lexicale. Există o serie de cuvinte care, în ciuda terminației în sufix sau semn gramatical, sînt deja sau încep să fie cuvinte de sine stătătoare în această formă. Afirmația de mai sus se poate dovedi și cu exemplele luate din vocabularul poetului Horvâth Imre, în care-șe găsesc. „în. tot^l. 396- astfel z de- 48 D; BALOGH cuvinte, deci un număr surprinzător de mare. Dintre acestea 376 se termină în sufix gramatical, iar 20 în semn gramatical, după cum urmează: -n, -an, -en (210): ahcgyan? annyian? csendesen? csupân, egeszen, ehen? eppen? fiatalon? frissen? furcsân? gondosan?- gyâvân? gyorsan? halkan? hcltan? hosszan? innen? itten, ke-son? keszen? ketten? kcrân, kdnnyen, lassan? makacs-kodon? melyen, menten? milyen, minden? mindenâron? mchon? nagyon, nyiltan, nyugodtan? onnan? ottan? dszinten? pontosan? regen? ritkân? szepen? talâloan,' tud^tcsan? ugyan? etc. sufix pcscsival (48): alatta? alja? âltala? eleje? ellene? elole? emberfia, hîja? holta, hunyta? irânta? koreje? korulotte, kozeje, kd-zule? lepte, melleje, nâla? rola? tole? utâna? văros-vege? etc. -ra, -re (25): akârmerre? amennyire? egyre? egyszerre, elore, erre, jelre? hâtra? magâra? mindegyre, mbnddrbkre? nap-rol-napra, ncmsokâra? orokre? ujra, vegre? etc.. -ban, -ben (12): alat-tcmban? âltalâban? egyben? ekdzben, hajnaltâj-ban? killdnben? mikbzben? mostanâban? nyomâban? sorban? szemben? valoban. -bb, -b (11): elobb? eldbb-utobb? inkâbb? jobb? kesdbb? kulbnb? legalâbb? legfeljebb, odâbb? tovâbb? tobb. -l, -ul, -iii (8): aiul? egyediil? felul? hatul? joi? peldâul, vegul? velet-lenul. -kent, -nkent (8): egyenkent? egykent? idonkent? mâskent? mikent? orânkent? dnkent? reggelenkent. -kor (7): akkor? amikor, ekkor? ilyenkor? mâskor? mindenkor? olykor. -szor, -szer, -szbr (7): -ik (7): egyszer, eloszdr? hânyszor? mâsodszor? nehânyszor? sokszcr? utolszor. egyik, hânyadik? harmadik? jobbik? măsik? mâsodik, mindenik. -i9 (7): alig? csordultig? eddig? felig? mindhalâlig? sokâig, vegig. -val, -vel (5): bizonnyal? ejjel? ejjel-nappal? nappal? reggel. -t, -ct, -et (6): egyenest? kicsit? cldalt? orahosszat? szerteszet? tbbbet. -ă, -e (5): -ert (3): -be (3): hozzâ? nemsokâ, ove?, sckâ, tbbbe. amiert? azert? ezert. elebe? kbrbe-kbrbe? szembe. -n (sufix verbal) (3): talan? vagyon? vajon. -lag, -leg (2): lâtszolag, vegleg. -bol, -bol (2): egybdl? ujbok -utt (2): egyutt? mindenutt. -nta, -nte (2): ejjelente, naponta. -toi, -toi (2): -a (sufix verbal) (2): ettbl, magâtol. fagycsQkolta? brdbgadta,. VOCABULARUL POETIC AL LUI HORVÂTH IMRE 49 -ek (1): tessek. -k (1): szabolcskâk. -na (1): volna. -nek (1): minek. -nel (1): minei. -r6l (1): bârmerroL -a (1): kora. -te (1): szerte. Pe baza acestor date care par destul de convingătoare, se ridică problema rolului lingvistic al acestor sufixe gramaticale. Sînt două posibilități. Prima și cea mai justă este, se pare, aceea de a considera aceste sufixe gramaticale în aceste cazuri sufixe lexicale. Avem de a face deci cu un fenomen de schimbare, adică de îmbogățire a rolului acestor terminații. A doua posibilitate ar fi considerarea acestor sufixe ca sufixe învechite în aceste cuvinte. Această rezolvare a problemei nu pare justă, fiindcă din punct de vedere morfologic claritatea terminației încă se simte bine. Trebuie menționat totuși faptul că multe din aceste cuvinte (ca de exemplu eddig, ejjel, lassan, dnkent etc.) figurează în dicționarele descriptive moderne, c_ea ce dovedește independența lor. Ar mai fi multe probleme de discutat în legătură cu vocabularul poetic. De exemplu frecvența tuturor cuvintelor, împărțirea lor după părți de vorbire, diferitele statistici, problemele semantice etc. Spațiul însă nu ne permite tratarea tuturor problemelor ce se ridică în acest domeniu. Pe baza acestor trei chestiuni însă, care de altfel nici nu sînt problemele majore, putem trage o concluzie importantă, și anume: cercetările stilistice, mai ales cele semantice nu se pot aprofunda în măsura cuvenită pînă cînd nu vom avea la dispoziție dicționarul celor mai mari scriitori și poeți. Una dintre pcsibilitățile cele mai largi în vederea cercetării lexicului limbii contemporane, este limba scriitorilor și poeților. HEKOTOPblE SAMEHAHH^ O nOSTHHECKOM CJ1OBAPE XOPBATA HMPE (P e 3 io m e) Abtop paccMBTpHBaeT Tpn Bonpoca, Kacaiomwxcn no3TWMecKoro cjioBapn XopsaTa WMpe: 1. cjioBa, coanaHHbie cbmhm hostom; 2. cjiosa, npHnanJie>KamHe OAHOBpeMeHHO k HecKOJib» khm nacTHM pena ; 3. ca.MocioHTeJibHbie cjioBa, GKaimHBaiomHecH na cy^HKCb! h rpaMMaTtmeo KHe 3H3KW. 1. H3 6675 cjiob, HcnoJib3OBaHHbix XopBaTOM Wwpe, 75, no scefi bcpohthocth, coananbi IIOSTOM. yAHBHTeJieH TOT (j)aKT, HTO H3 CO3&aHHblX 003T0M CJIOB 71 HBJ15HOTCH CJIOTKHblMH CJ10B3MH H JIHHlb 4 — npOH3BOAHblMW. 2. H3 cjioBapa no3Ta 163 cjioBa npHnajwie>KaT OAHOBpeweHHO k aByM qacTHM peuw, a 5 cjiob — k TpeM qacTHM peu». riepexoa ot oahoh mbcth peliH k Apyroiî ocymecTBJineTCH b (SojibiuwHCTBe cjiynaeB MOKny cymecTBHTejibHbiM h npHJiaraTeJibHbiM. 3. B cjioBape XopsaTa Phipe wMeeTca 398 cjiob, KOTopbie oKaHMHBaioTCH Ha cy^HKCbi h rpaMMaTnqecKHe 3naKH h KOTopbie nBJinioTcn hjih nanHuaioT CTanoBHTbcn cawocTOflTejibHbiMH cjioBa.MH. Abtop npejuiaraeT. HTo6bi sth cycjxpHKCbi h rpaMMaTHMecKHe 3iiaiHKCaMH, TSK K3K npH MX IIOMOIUH 06pa3yK)TC5i HOBbie CJlOBa. * — piuloxcgi& 2/W72 5Q' • IX BALOGH QUELQUES OBSERVATIONS SUR LE VOCABULAIRE POETIQUE DE HORVÂTH IMRE (R £ s u m e) Dans le pr^sent ar ti ele il est trăita de trois problemes. se rapportant au vocâ-bulaire poetique de Hoivăth Imre: 1. les mots crees par le po^te lui-meme;,2. les mots appartenant â la fois â plus’eurs parties du discours; 3. les mots autonomes termincs par des suffixes et des signes grammaticaux. 1. Des 6675- mots employes par le poete, 75 sont tres p'obablement des creations po^tiques, dont, de facon surprenante, 71 sont des mots composes et quatre seule-ment derives. 2. Du vocabulaire du poete 163 mots font pârtie simultan^ment de deux et cinq autres de trois parties du discours. Le passaga de la categorie de part e du’ discours â une autre pârtie s’efiectue dans la majorite des cas entre substantif et adjectif.- 3. Dans le vocabulaire do Horvâth Imre 398 mots se terminent par des suffixes vii des signes grammaticaux et sont, ou commencent ă etre. des mots autonomes. L’auteur propose que ces suffixes et s gnes grammaticaux soient considerâs comme des suffixes lexicaux, car c’est par leur moyen qu’il se forme de nouveaux mots. OGLINDIREA VIEȚII SPANIOLE ÎN NUVELELE LUI CERVANTES ION PULBERE Odată cu Cer van te s literatura spaniolă oferă lumii primele mari creații din domeniul nuvelei și romanului, cu toate că ea nu posedă decît un singur termen pentru amîndouă speciile, novela. Novela corta e o con-strucție recentă pentru a face totuși o distincție între nuvelă și roman. Absența termenului de roman se explică prin faptul că teoreticienii Renașterii au exclus nuvela și romanul din aria preocupărilor lor. Singur. Giambattista Giraldi Cinzio constată că romanul este un gen literar nou și, în consecință, ncsupunîndu-se regulilor aristotelice. Dar această insubordonare față de normele creației literare este mai mult aparentă. Autorul primului comentar spaniol al Poeticei (Filosofia antigua poetica, 1596), El Pinciano, precizează că „ficțiunile ce nu conțin imitație și n-au un aer de adevăr (que no tienen imitacion y vercsimilitud) nu sînt povestiri ci lucruri absurde, ca unele pe care cei vechi le numeau Povestiri milesiene iar noi le spunem Cărți de cavalerîe“l. Preceptismul spaniol recomandă^ drept postulat al povestirii imitația, ca și Aristotel. Canonicul, în cunoscuta sa dispută cu preotul din Don Quijote (I, 47), susține de asemenea verosimilitatea drept fundament al nuvelei sau romanului: „Trebuie să fie o potriv(ire) între povestirile acestea mincinoase și mintea celor ce le citesc, și să fie așa fel scrise, îneît, făcînd să pară lesne de îndeplinit lucrurile care-s cu neputință, și să pară fapte de toate zilele isprăvile mărețe, ținîndu-te cu sufletul la gură, să te uimească, să te tulbure și să te farmece, desfătîndu-te în așa chip îneît uimirea și plăcerea să nu vină una fără de alta. Toate acestea n-ar ști să le stîrnească cel care ar fugi de vercsimilitate, adică de imitarea naturii, în care stă desăvîrșirea tuturor lucrurilor spuse44. Or, pentru realizarea acestui deziderat Cervantes își propune să elimine din povestire orice element cult. El gusta istorioara încărcată de sensuri precum și proverbele, numai că ținea să rămînă fidel idealului de simplicitate transparentă pe care-1 formulase * Apud A ugus t i n G. de A m e z u a y May o, Cervantes creador de la novela corta cspanola, I, Madrid. Consejo superior de investigaciones cientificas; 1956, p. 366—367. ............................... " - " 52 L PULBERE Juan de Valdes în Dialoga de la langua: să scrii cum vorbești2 3. La Cervantes există un echilibru între realitate și imaginație, o tendință de a pune frîu imaginației, cu toate că în el se duce o continuă luptă între dragostea de realitate și dorința de a evada într-o lume imaginară și fictivă. Această coexistență a realului cu imaginarul îl obligă să accepte romanul de imaginație (cf. Los trabajos de Persiles y Segismunda) deși-i recomandă scriitorului să-și tempereze setea de ideal punînd „frîu avîn-tului inimii“, dovedind „ingeniozitate în născocire și scoțînd tot ce se poate scoate mai mult din viața adevărată^ (I, 47). Aristotelismul lui Cervantes este o lecție de realism, după cum recunoașterea dublei funcțiuni a artei de a instrui și de a plăcea ne face să vedem în el pe unul dintre cei mai fideli discipoli ai lui Horațiu. Nuvelele exemplare apar între cele două părți ale lui Don Quijote (1613), încît ipoteza emisă de Marcelino Menendez y Pelayo că ar fi „fragmente desprinse din romanu necesare unei prezentări mai ample a vieții spaniole nu-i lipsită cu totul de temei l Dacă itinerarul urmat de Don Quijote și Sancho Panza nu părăsește decît pentru un moment ținutul aspru și torid al Manchei, nuvelele includ o zonă întinsă a Spaniei (Granada, Cadix, Sevilla, Toledo, Valladolid, Salamanca etc.) sau a continentului european. Prin urmare, scena nuvelelor se amplifică cu-prinzînd adeseori zone ale vieții mai puțin atinse de autorul acelei mare magnum a ficțiunii care este Don Quijote. Multe aspecte ale nuvelistului Cervantes vor fi tratate sumar în acest articol. Cum este de pildă cel al legăturii lui cu Boccaccio. Fără îndoială că nu-i putea rămîne străin primul tip din istoria nuvelei europene. De la Boccaccio învață Cervantes arta povestirii și a simplicității, preocuparea de a construi cu grijă nuvela. Dar acest model este transformat cu totul de către genialul scriitor spaniol. Dacă acțiunea nuvelei italiene este oarecum liniară în evoluția sa spre final și aservită legăturii cu ansamblul operei, ceea ce îi lipsea nuvelei era o structură proprie pentru a deveni un tot organic și variat. Din acest motiv, Cervantes introduce în nuvelă episoadele și peripeția care îi lărgesc considerabil de mult cadrul și perspectiva. Or, acest lucru nu se poate realiza decît prin viziunea directă a lucrurilor, viziune care este și ea o consecință a introducerii dialogului. Jcsâ Ortega y Gasset numea nuvela „o categorie a dialogului^4. Stilul direct implică sobrietatea în povestire obținuă prin eliminarea citatelor și a reflecțiilor morale, ducînd astfel la o zugrăvire exclusivă a caracterelor. Nu toate nuvelele lui Cervantes au legătură cu tema urmărită de noi. îndrăgostitul liberal cuprinde într-o povestire cu o ușoară tentă maură amintirile din captivitate ale scriitorului în timp ce Doamna Cornelia sau Spaniola engleză, prezintă tipuri și moravuri ale Angliei și Italiei contem 2Cf. Marcel B a t a i 11 o n, Erasme et VEspagne, Recherches sur l’histoire spirituelle de XVI-e siecle, Paris, Droz, 1937, p. 823. 3 Cultura literaria de Miguel de Cervantes y elaboracion del Quijote, în San Isid'no, Cervantes y otros esludios, Espasa-Calpe, Argentina, 1947, p. 78. * -Meditaciones del Quijote. Ideas sobre la novela, Espasa-Calpe, Madrid, 1964. VIAȚA SPANIOLĂ ÎN NUVELELE LUI CERVANTES 53 porane. E interesantă optica scriitorului din nuvela Țigăncușa, cu atît mai mult cu cit neamul țiganilor era proscris în Spania din timpul domniei lui Filip al II-lea. Aceștia îi cîștigă scriitorului simpatia prin unele trăsături morale pe care nu le găsește la ccsîngenii săi: castitatea femeilor, absența adulterelor, voioșia și dragostea de libertate. E adevărat că această viziune este ușor idealizată prin nuanța de platonism cu care zugrăvește dragostea celor doi tineri. „Carmen în stare de inocență^5 cum o numește pe Precicsa Anguel Valbuena Prat, este opusă figurilor care populează sălașurile țigănești. Modelează un admirabil personaj feminin: în același timp inteligentă și prudentă, grațioasă și discretă. Același procedeu artistic al contrastului îl folosește Cervantes în Ilustra spălătoare de vase. Eroina acestei nuvele, fructul unei iubiri vinovate, își păstrează puritatea sufletească și castitatea deși își duce viața printre locatarii unui han sordid din Toledo. Ca și în Tigăncușa, frumusețea și bunele maniere ale Constanței trezesc dragostea unui tînăr aristocrat care pentru a se afla în preajma ființei iubite se face grăjdar. Dar nuvela ne captează interesul și prin arta scriitorului de a da viață oamenilor mărunți din straturile de jos ale societății. Doi tineri nobili din Burgos, don Tomăs de Avendano și don Diego de Carriazo pleacă spre Salamanca pentru a continua studiile. Or, pe drum aceștia își descoperă vocația de picari, îneît abandonează totul acestei vieți libere și lipsite de îngrădirile de clasă. Cel mai atras de lumea picarilor, don Diego „rămîne atît de mulțumit de această viață liberă cu toate incomoditățile și mizeriile pe care le comportă îneît nu numai că nu regretă belșugul din casa părintească, dar nici nu simte obcseala de a merge pe jos, nici nu se plînge de cald și frig deoarece anotimpurile anului i se par la fel de blînde ca și primăvara, dormind la fel de bine în fîn ca printre peme“6. Atracția vieții picarești este atît de puternică, îneît asistăm la un adevărat proces de picarizare a tuturor straturilor societății spaniole. Cervantes înregistrează acest proces atît în nuvele cît și în Don Quijote. E amuzantă discuția dintre Don Quijote și un fcst picar devenit hangiu care prezintă cu haz și culoare harta picarescă a vremii. Universul picarilor este zugrăvit cu mare artă în două mici capodopere: Rinconete și Cortadillo și Colocviul clinilor sau „Dialogul cîinilor“. E interesant, dar la Cervantes nu întîlnim nici intenția vizibilă pentru caricatură din romanul lui Quevedo și nici descrierea cinică din alte producții ale genului. El observă senin această lume și o descrie cu un rar simț al obiectivității. Un suflu larg de viață străbate de la început nuvela Rinconete și Cortadillo și peisajul luminos andaluz este animat de figurile celor doi băieți, atît de spanioli în ceremoniosul lor orgoliu. La hanul în care se întîlnesc, cel mai vîrstnic se adresează celuilalt: —> „Din ce țară e înălțimea Voastră, Dle gentilom? și unde vă în-dreptați?“ 5 Historia de la literatura espanola, II, Barcelona, Editorial Gustavo Gili. 1S64, p. 48. ® Cervantes, La ilustre fregona, Biblioteca Rhombus, 1922, p. 5 $4 I - PULBERE ; - — „Țara mea, Domnule Cavaler, n-o cunosc iar unde mă duc nu știuA. Amîndoi aduc în tovărășie talente deosebite, unul fiind un iscusit pungaș de buzunare în timp ce celălalt e specializat în măsluirea cărților. La Sevilla unde îi duc interesele, cei doi încep să lucreze cu rîvnă pînă cînd sînt depistați de un membru al cunoscutei confrerii a hoților se-villani. Organizația este condusă de Senor Monipodio al cărui portret fizic este redat în cîteva linii prec:se ce rivalizează cu lucrările maeștrilor școlii spaniole: „înalt la corp, oacheș la mutră, cu bnrba neagră și foarte deasă; cu ochii cufundați în orbite .. . cel mai necioplit barbar din lumew. Acesta îi examinează, le dă sfaturi și pînă la urmă îi admite pe cei doi tineri în organizație. Aici, hoții lucrează cu registru si planuri de operații sub ochii binevoitori ai poliției. întreaga nuvelă, lipsită de intrigă, constă în zugrăvirea realistă a acestei lumi populate de hoți, cuțitari și femei pierdute. E curios amestecul de corupție și pietate mistică a acestor analfabeti situați la periferia societății. în aceeași seară în care Rin-conete și Cortadillo își fac intrarea în această lume organizată în acord cu sistemul medieval riguros al corporațiilor, curtea cas^i lui Mhnip^dio mișună de subalterni. Ne trec mai întîi prin fața ochilor doi tineri în vestmînt studențesc, urmați de cîțiva bătrîni experimentați în tmzi-ea unui furt, după care apar două prcstituate ce sînt înveselite de o bătrînă ce-și exprimă regretul de a nu-și fi petrecut destul în tinerețe. Cina, care are loc în continuare este înveselită de muzică și cîntece mușcătoare. Tabloul ne aduce în amintire cunoscuta pînză a lui Velâzquez, Los b^ra^ ch^s. Simțim cu adevărat în aceste pagini experiența de viață a scriitorului cîștigată în epoca cînd străbătea Andaluzia pentru a rechiziționa grîu și ulei pentru armată. Totul este narat cu naturalețe pentru că scriitorul nu adoptă punctul de vedere al hoțului. Umorul său subtil ascunde totuși o realitate. Spectacolul trist al Soaniei din timpul domnim lui Filin al IlI-l^a capătă tonuri si mai întunecate în nuvelele Căsătoria pe furate și Dialogul cîinilor. Prima nuvelă este prologul celeilalte cere ne interesează deosebit de mult. în Dialogul dinilor, Cervantes întinerește povestirea autobiografică și satirică a romanului picaresc. Alege ca erou un cîine malițios și înțelept, pe care-1 face să-și povestească aventurile într-un dialog liber în tradiția lucianescă, dar care depășește de departe tot ce s-a scris în acest domeniu. Cervantes recurge la ficțiune deoarece aceasta îi îngăduie o virulentă satiră a vieții spaniole. Odată cu graiul cei doi cîini capătă fiecare individualitate. Berganza, exuberant și impresionabil își povestește viața. Scipio, grav și calm, dușman al cuvintelor umflate si al bîrfelilor, ascultă mișcat narațiunea prietenului său. Cîte n-a văzut Berganza în viața lui de vagabond? O experiență bogată și tristă îi apasă pe suflet. A început prin a-1 servi pe un măcelar din Sevilla, prilej excelent de a zugrăvi lipsa de suflet a unor oameni. După ce păzește cu păstorii oile în munți, Berganza trece în slujba unui negustor cu ai cărui copii pătrunde în lumea școlarilor. Ajuns pe mîna unui polițai cunoaște escrocheriile celor însărcinați cu aplicarea justiției. Alături de un soldat colindă țara și asistă la o scenă de vrăjitorie. Participă la mizeria unui sălaș țigănesc și împărtășește soarta unui poet VIAȚA SPANIOLA ÎN NUVELELE LUI CERVANTES 55 înfometat. Prin urmare, Cervantes întreprinde o excepțională radiografie a Spaniei și claselor sale în această nuvelă. Toate racilele sînt demascate în ea, cu toate că scriitorul surîde senin și nu pare deloc impresionat de tablourile pe care le zugrăvește. Această obiectivitate a scriitorului este o mare calitate cu toate că știm că impersonalitatea lui este numai aparentă. Cervantes trăiește în epoca ofensivei contrareformei și din acest motiv este reticent și moralist. Cel mai tipic exemplu ne este oferit de Gelosul din Estremadura, nuvelă care a cunoscut două versiuni, ultima păcătuind în dauna verosimilului7. Dar să revenim la nuvela Dialogul dinilor. Făcînd abstracție de excepționalul dar de povestitor, nuvela reprezintă o imagine abreviată a lumii zugrăvite de Cervantes în Nuvelele exemplare și în Don Quijote. Paginile amare și tonul critic sînt alimentate de existența cenușie și plină de privațiuni a scriitorului. Cel care își corsumă interior amărăciunea, fiind îndepărtat de la ospățul vieții, nu mai poate tăcea și-și dă drumul revoltei. E curios, dar Cervantes de cîte ori va simți nevoia să-și exprime gîndurile și ideile sale va recurge la ficțiune sau îl va pune pe ,,nebunu să vorbească. Nu atît teama de inchiziție îl oblică la această modalitate de exprimare, cît decența și pudoarea. Acest cm care a trăit printre oameni a avut o conștiință morală cu adevărat exemplară, care a știut să-și reprime repulsiile și revoltele, deoarece își dădea seama că realitatea artistică trebuie epurată de orice implicație subiectivă. Prin arta expunerii și realismul expresiei se situează printre marii scriitori ai omenirii. OTPA>KEHWE HCnAHCKOrO ELITA B HOBEJIJIAX CEPBAHTECA (P e 3 K) m e) Abtop CTHTbn nnocAex^BaeT npot^cc OTpa>K?Hwn ncnancKoro 6biTa b HeKOTOpwx HOBeJTJiax BejTHKoro nncaTejiH 3vtotoh amxn. B:c oTweceHO k aowcTOTPJi^BCKOH aoKTpWHe ,,OTpa>KeHWfl’,’1, H3Jio>KeHHOH KaHOHHKOM b ero cnope co CBameHHHKOM (rjiasa 47 nepBon 'lacTH poMana Hoh, Ku~ xom). LE REFLET DE LA VIE ESPAGNOLE DANS LES NOUVELLES DE CERVANTES (R e s u m e) L’auteur de Particle etudie le processus du reflet de la vie espagnole dans qudoues-unes des nouvelles d’.i g-and ecrivain de PAge d’Or. L’ensemble est mis en rapport avec la dortr’ne arFtotdlicienne du reflet", exposee par le chanoine dans Ia dispute avec le cure, au chapitre 47 de la premiere pârtie du roman de Don Quijote. 7Americo Castro, Dl pensamiento de Cervantes, Madrid, 1925, p. 243. PHONOEOGICAE INTERPRET ATION OF RP DIPHTHONGS TATIANA MAKARENKO The phonolcgical interpretation of any combination of sounds has fer an cbject the determination of its monophonemic or biphonemic rea» lization in order to answer the question whether the combination of sounds (in our case the phonetical diphthong) functions as one separate phoneme or constitutes a combination of 2 independent phonemes. The RP diphthongs have been fully described from the phonetical point of view by D. Jones who reports the existence of a well developed systcm represented by 12 essential diphthongs of which 9 are falling — their nudei being stronger than their glides — these are diphthongs 13 /ei/, 14 /ou/, 15 /ai/, 16 /au/, 17 /ci/, 18 /ic/, 19 /se/, 20 21 /uc/ and the other three — 22 /ic/, 23 /uc/, 24 /ui/ — are rising because their final parts have “greater prcminence than their inițial parts”? Four of these diphthongs have no phonemic independt nce. /oc/, for instance, has become an allophone of the vowel phoneme /o:/ since there does not exist a single word where it could not be replaced by /o:/. Practically it is going out of use1 2. As to the rising diphthongs Jones himself doubts their phonemic status. /ui/ is a dependent vowel glide that is a result of reduction of two consecutive vowels. That is why /ui/-this free combina» tion of 2 vowels — can always be replaced by /u:i/, for ex. ruination frui'neijn, ru:i‘neijnj Diphtong 23 /uc/ is the realization of diphthong 21 /uc/ in unstressed posi» tion. Apropos of this Jones writes that "... in some phonetic contexts /uc / and / are difficult to distinguish, and this fact supplies evidence in favour of treating them as members of a single phoneme,”3 The same holds good for diphthongs 18 /u/ and 22 /ic/.4 1 Jones, Daniel, Everyman s English Pvonouncing Pictionary 0 M., Gos. Izd„, 1961, p. 528 2Jones, Daniel, An Outline of English Phonetics, Heffer, Cambridge, 1964, p. 116 „... many speakers of Received English, myself among them, do not use the diphthong /□a/ at al!, but replace it always by /□:/". 8 Jones, Daniel, ibidemt p. 123. 4 Jones, Daniel, ibidem, p. 121 . in some cnvircnments the diffcrcnce betwcen /ia/ and a weakly stressed /ia/ is difficult to perceive, ... with some the distinction between /ia/ and /ia/ is probably not phonemic’\ 58 T. MAKARENKO Referrîng to D. Jones’s description of the English vocalic system Trubetzkoy considers that there are not any important differences be= tween diphthongs and long monophthongs except /-l/ and / because English vowel NI /i:/ may be pronounced as “a diphthong consisting of an opener' /i/ followed by a ‘closer1 one", and vowel 9 iu:/ as a “diph-thong consisting of an 'opener' /u/ followed by a closer* one”5. On the basis of the instability of the articulation of these long monophthongs, Trubetzkoy insists on their being included into the same category with diphthongs and interprets all these vowel sounds as “free vowels with variable degree of opening”6. However, it has been found of us.e by Scerta7, Zinder8 and Matusevici to draw a line of distinction between diphthongs in the true sense of the word and “diphthongoids”. According to Matusevici the essence of “diphthongoids” lies in the fact that they have “an insig-nificant element of another vowel of similar articulation at the beginning or at the end".9 The presence of a foreglide or an afterglide gives the vowel a nom homogeneous sounding. But people speaking their mothertongue are not aware of such changes. Russians, for instance, do not perceive the changes during the articulations of o /\./ or e /*e/. By analogy with these Russian examples we shall consider the English vowels /i:/ and /u:/ consisting of /i/ and /u/ respecțively + an afterglide of similar articulation as monophthongs with a diphthongoidal character and apari from diphthongs, The component parts of a true diphthong — the nucleus and the glide — are vowel sounds of different articulations perceived by everybody. English phoneticians point out the following cssential phonetical characteristics of a diphthong: 1. its gliding character, since it is formed by gradual move= ments of the organs of speech and 2. its monosyllabic character that is, “a diphthong must necessarily consist of one syllable”10 * The criteria for phonological interpretation of any combination of sounds whether consonantic or vocalic have been worked out mainly by Scerba, Trubetzkoy and Trnka. As the major preconditions for phonemic treatment of a combination of sounds Trubetzkoy formulates the following rules: I. “by the realization of one phoneme may be considered only that combination of sounds whose component parts are not distributed to two syllables in the given language"12. For instance the phonetical diphthong /ui/ can be distributed to 2 syllables — congruity^^J^^ Jiti ] PcrPe“ 6 Jones, Daniel, Everyman's ..., p. XXXVI. •Trubetzkoy, N. S., Osnovî fonologhii, Moscva, 1960, p. 135 (all the quotations from Russian have been translated by the author of the articlc). 7 see S c e r b a, L. V., Fonetika franțuzskogo iazîka, Moscva, 1963. p. 33. s see Zinder, L. R., Obșceaia fonetika, Leningrad. 1960, pp. 214 — 217. 9 M a t us e v ici, M. I., Introducere în fonetica generală. Academia R.P.R., Filiala Cluj, p. 70. 10 J o ii e s, D.» An Outline .p. 58. u T r u b e t z ko y, N. S.„ op, cit,, p. 63. INTERPRET ATION. OF • RP 'DIPHTHONGS 39 tuity [ a combinâtion | po:pi tju(:)iti j [ sju(.)isaid J of 2 phonemes. II. The combinâtion of sounds is monophonemic “if it is formed by means of a United (common) articulation and is created in the process of a gradual decrease"12. Trubetzkoy, quoting Lawrenson13 mentions the fact that Engîislimen identify the German long monopht.hongsJ0/ and /o/ with the English diphthongs /ei/ and /ou/ respectively. That is /ei/ and /ou/ are perceived as monophonemes thanks to the fact that they are formed by means of a direct articulatory movement. To tliis rule we could add Scerbas observation that the constituent parts of one phoneme “can never be prolonged without adding a new ele» ment/14 Thus in the diphthong /ei/ or /ai/ neither the first nor the second component part can be isolated without breaking the integrity of their articulation because for their production the articulating organs “start in one vowel-position and immediately proceed by the shortest route to the position of another vowel of equal or less sonority without remaining for any perceptible length of time on any vowel"?5 Whereas in the corn» bination of 2 phonemes “each of the two elements can be prolonged without changing the general character of sounding".16 In skewer or fewer the component elements of the diphthong /uc/ can be prolonged or isolated [skjuo] or [’skju>a], [fjuo] or [‘fju:-o]. In the Illrd phonological rule Trubetzkoy refers to quanlity. That is the duration of a monophonemic combinâtion of sounds must not exceed the duration of other phonemes of the given language. It is interesting to note that another eminent linguistic scholar — Scerba — even before Trubetzkoy included the criterion of duration in phonemic interpretation of compound consonant sounds.17 As we could not find any experimental data in connection with duration of English diphthongs we have made such an experiment in the phonetics research laboratory of Cluj Univer» sity (Department of Philology).* For experimentation we chose isolated words with long monophthongs and diphthongs in a similar phonetic context by which is understood not only a similar position (word-finat before a lenis consonant) but also the suprascgmental elements of expression (stress, the same tune) (barn, bone, reel, real, bar, by, bead, bade, board» 12 ibidem, p. 63. 13 sce ibidem, p. 64. 14 Scerba., L. V., Izbramiîie raboti po iazîhoznaniiu i fcnctihe, tem. I. Leningrad» 1958, p. IC8. 15 T ro f i mo v, M. V.. and Jones Daniel, The Prcnvncialicn cf Russian, Hcffcr. Cambridge, 1823, p. 83. 16 Scer b a, L. V., cp, cit., p. 1C8. 37 sec Scerba, L. V., cp. cit., p. 124—137. ♦The auther of the article expresses h /□:/, in Russian /e/ and /t/ —> /e/). The fact that the second element of the diphthongs /i-/ and /uc/ disappears with the change of the im m of the word (in some cases), for instance, real /’rkl/ — reality /ri’aeliti/, individual /.indi’vidjuJ/ — individuality /(indi8vidju’aeliti/ made Birshert draw a conclusion that they represent combinations of 2 phonemes each. We do not deny this etymological principie in the phonological analysis of diphthongs but we shall apply it differently. The most important step in phonemic analysis is the commutation test.-This method consists in comparing minimal lexical pairs that differ only •<* see D i c k u s h i n a, O. J., English Phonetics, Leningrad, 1965, pp- 63 — 64c INTERPRETAT!ON OF RP DIPHTHONGS 63 in. the sound or sound-complex under investigation otherwise being alike both in segmentai and suprasegmental phonemes. For instance* we are interested in the function of the diphthong /ai/. We can take such minimal pairs as bite /bait/ — bait /beit/, bite /bait/. — beat /bi:t/, or bite /bait/ — bit /bit/, bite /bait/ — bet /bet/, bite /bait/ — but/bAt/ and so on. The difference between /ai/ and /ei/, /ai/ and ///, /ai/ and /e/ and so on is relevant in English because it is “able to serve for the differen-tiation of intellectual meanings"19. If the test proves the distinctive function of the whole sound-complex and not of each component part then this sound-complex is actually. monophonemic. Such is the procedure of the analysis described in phonological literature. What Solutions have been proposed for phonemic interpretation of RP diphthongs? The lin-guistic scholars of the Prague school give the solution of monophonematic realization of some of the diphthongs. Thus Vachek classifying them into “movement" /ei, ai, au, ou/ and “positional" /iu, eu, uu, m/ is of the opinion that the former are produced by a “direct articulatory movement and cannot be analysed into 2 independent vowels" and the latter preserve “the individual character of the component parts"20 * and on these grounds are considered to be biphonemic. Trnka agrees with Vachek ccmpletely. Underlining the fact that the first elements of the “movement" diphthongs /ei, ai, au, ou/ cannot have independent phcnolcgical value in English he reaffirms that these diphthongs “cannot be analysed into smaller phonolcgical units because their funcțional value is eonstituted by the relation of both phonetic elements of which thcy consist, not by their combination"?1 Ancther representative of the Prague school, Trubetzkoy,. takes the: phonetic qualily — “variable degree of opening" — as a principie in monophonematic interpretation of the English diphthongs (and some long mcncphthongs tco). According to the articulatoiy movement of the secund element of what he calls “free vowels" (vowels that can be used in phone-tically cpen syllables) he classiiies them into “centrifugal" — [/uw/ == = /u:/, cu, au, ij( = i:), ei, ai] — whose second elements move away from the centre and “centripetal" — /uu, iu, ou, e^/ — whose second elements move toward the centre, in the direction of the schwa vowel. The representatives of American and Copenhagen structuralism (L. Blcomlield, G. L. Trager, B. Bloch, Bent Nordhjem) are at one in reject-ing the existence of diphthong phonemes in English and advocating an analytic apprcach to the problem. Ihus according to Trager and Bloch short vowels that are always checked in stressed position constitute “simple 19 Vachek, Jose f, The lingvistic sckccl of Pragve, Indiana Urivcrsity Press, BIoo-mingten md Lcndcn, 1903, p. 41. 10 see Cohen, Antonie, The Phonemes of English, Martinus Nijhoff, the Hague, WC5, pp. £9—90. £1 Trnk a, E,, A Phcnolcgical Analysis of pyeserd-day standard English.. sindies in English/ F, Prague, 1935, .pp., Utt12.. I.... . •. . . ..... - . . • 64 Te MAKARENKO vocalic nuclei of syllables” whereas diphthongs and long vowels form "'complex vocalic nuclei"22 the first elements of which are in complemen-tary distribution with short vowels and the final elements — with the semi-vowels /j/ and /w/. So on the basis of phonetic resemblance and complementary distribution they have reduced the English vocalic system to only 7 short vowels /t e, ae, o, u, a, zl written for the sake of sim-plicity as /i, e, a, o, u, a, ;/. Diphthongs as well as long vowels are looked upon as mere combinations of either 2 short vowel phonemes or a short vowel phoneme + a glide phoneme. Narrow and wide diphthongs are recorded as (VV) in which V repre-sents any of the short vowels or (VS), S representing the glide phonemes. So /ei/ = /e + i/ or /e + j/ /ai/ = /a + i/ or /a + j/ /oi/ = /o + i/ or /o + j/ /ou/ = /o + u/ or /o + w/ /au/ = /a 4- u/ or /a 4- w/ The centring diphthongs are treated symmetrically as glides to /c/, /ic/ = =/Î +-A /£0 =/e + o. /uO =/U + ;/. So opinions differ. On the one hand phonetical diphthongs are inclu-ded into the inventory of the English vowel phonemes and on the other hand they are categorically excluded. The question arises which of the Solutions could be the more convenient for us to adopt. Dumitru Chițo° ran's opinion is that the choice of the solution depends from what point of view one treats this — theoretically or practically. But at the same time he admits that the analytic approach that ignores certain phonetical features of English sounds “presents the great danger of departing too much from the actual material characteristics of sounds and thus falling prey to the idle game of symmetry and economy".23 Let us assume that a diphthong is a compound phoneme consisting of a short vowel phoneme 4~ a semi-vowel phoneme (the structural method of treating diphthongs).24 If so then it must be commutable in its component parts. For instance, we want to prove the phonemic independence of the vocalic element of the diphthong /ei/. Theoretically we could substi= * * * tute it by the other 6 vowel phonemes /ej, aj, oj, uj, zj, cj, ij/. But practically, commutation of this vocalic element would result in 4 recognizable and 3 nonexistent forms (those marked with asterisks). The substitution of the second element (j) by (w) would also result in a nonexistent form /ew/. Similar results are obtained in the case of /,:w/. The commutation of /^l with the other short vowel phonemes would give such unrecogni-* * * * . . . zable forms as [ew, iw, aw, ow]. While the form itself is not pos= sible in monosyllabic words since it is the peculiarity of the schwa vowel 22 see Antonie C o h e n, op. cit., p. 92. 23 C h i ț o r a n, Dumitru, Limba engleză contemporană, Fonetică și fonologie, Ed. did. și ped., Bac., 1973, p. 63. 24 șee Blo.omiield, L-, Language, Hoit and Co.z N.Y., 1933, p. 124. INTERPRETATION OF RP DIPHTHONGS 65 1^1 to be used only in unstressed position. So the forms /lown/ for loan or /f;wn/ for phone are not correct. Such operations made Cohen draw the following conclusion "what-ever one may posit in theory, in the practice of normal usage of everyday speech a biphonematic interpretation of these 2 diphthongs proves to be untenable”25. And at last stress must be laid on Menzerath's26 deduction drawn from a very complicated experiment aimed at the study of phone-tical structure of diphthongs. As a result of this experiment Menzerath arrived at the conclusion that from the phonetical point of view a move-ment diphthong is a combinâtion of 2 vowel sounds and not a vowel + a consonant (semivowels belong to the class of consonants). The arguments against the treatment (V + S) being forcible, let us assume that a diphthong is a combinâtion of a short vowel phoneme -|- a short vowel phoneme (V + V). This assumption is not free from disadvantages either because it is at variance with the theory of syllabic nature of vowel phonemes. For instance, we are to break into syllables such words as say, day, no, ncw, my, boy. Being influenced by considerations expressed by Charles F. Hockett — "the number of syllables in an English microsegment (word) correlates exactly with the number of vowel phonemes"27 — we should have to divide them as follows: *[’de-i], *[’se-i], *['ma-i], *[’nc-u], *['bo-i], *[’ha-u]. A division such as this is quite impossible because according to English syllabic construction short stressed vowels can be used only in phonetically close syllables. That is why they are always checked by the following ini-tially strong consonants.28 The following syllable — division must be used as far as the short stressed vowels /e/, /ce/, /i/, // /, /o/, /u/ are concerned: kettle /'ket-tl/, cattle /’keet-tl/, button /'b/t-tn/, bottle /'bot-tl/, hidden /’hid-dn/ (the diacritical sign (•) means that a syllabic allophone of the respective phoneme is used). As compared to this analytical approach to the diphthongs the solu-tion of monophonematic realization of “movement" diphthongs suggested by the scholars of the Prague school has some indisputable advantages. Thus all the “movement" diphthongs /ei, ai, au, ou/ are recognized as monosyllabic sound-complexes that agree with the conditions of rules I, II and III. As to the commutation test it is easy to prove that they are commutable in their entirety and not in their component parts with other vowel phonemes of the language. Being on a par with long monophthongs they can be used both in phonetically open and close syllables. (in word final position) lay lee lie law Iar lo loo [lei li: lai lo: la: lou lu:] 25 C o h e n. A., op. cit. p. 94. 26 ibidem, p. 92. 27 Hockett, Charles, A Covrse in Modern Lingvistice, Ncw-Ycrk, 1S€4, p. 84. 28 see Dickushiua, O. op. cit., pp. 115 — 117. $ — Philologîa 2/1572 66 T. MAKARENKO (in medial position before a lenis consonant) bade bud bed bide bead bowed bad bard [beid b^d bed baid bi:d baud bsed ba:d] (in medial position before a fortis consonant) coat cat kate kite cart court cot [kout kaet keit kait ka:t ko:t kot] The meaningless units /ei, i:, ai, o:, n:, ou, se, au, o/ capable of discri= minating sound-envelopes of words otherwise alike and thus “keeping utterances apart”29 function as phonemes of this language. As far as the diphthong /oi/ is concerned all the above mentioned linguists underline its foreign origin and on these grounds treat it as a group of phonemes. Trnka's argument runs as follows: “the diphthong /oi/ represents from the phonological point of view, the combination of 2 phonemes /o/, /j/ because its first element is identified with /o/ in such words as /pot/ pot, /wot/ what, and may even be lengthened before a vowel, e.g. /loj(v)l/ loyal! /lo:j^/ lawyer”.30 31 32 We cannot share this point of view for the following reasons: 1) Al-though the RP diphthong /^i/ originates from Old French there do not exist any cogent arguments to exclude it from the inventory of RP phonemes because in a language as a result of borrowing there can appear a new phoneme the realization of which represents a combination of 2 articulations already used in this language for other phonemes?1 2) And what is more, the English plioneticians do not identify the 1-st element of /oi/ with English vowel N6 /o/ ~ “the quality of the first element lies between the sounds of RP /o:/ and /f”?2 Neither the second element of /oi/ is identified with the semi-vowel phoneme /j / because its use is restricted only to inițial and medial position. But however let us assume for a moment that /A/ is a combination of a short vowel phoneme + a semi-vowel phoneme /V + S/ (as Trnka suggests it). Then joj/ must be commutable in its component parts. /j/ can be commuted with other consonant phonemes of the language : boy bog bob bon boss [boj bog bob bon bos] So far so good. But what vowel phonemes will substitute the first component ele= ment of /oj/? The American structuralists give an analogous analytical treatment of other diphthongs /oj, ej, aj, etc/. But according to Vachek and Trnka the “movement" diphthongs are phonologically indivisible. 29Hockett Ch., op. cit., p. 15. 80 Trnka, B., op. cit., pp. 11 — 12. 31 see Marti net, An d r Pnnțîp economii v foneticcskih izmeneniiah» îzd. in. lit.^ Moskva, 1960, p. 137. 32 Gimson, A. C., An Introduction io ihe Pronunciation of English, Lcndcn, Arnold, pp. 127-128. INTERPRET ATION OP ' RP- DIPHTHONGS Then one can draw only one conclusion — the first element of /oj/ is com= mutable with none; Whatever its origin may be, in present-’dây. English it functions as a separate phoneme because it is commutable in its enti^ rety with the other monophthong and diphthong phonemes of the language — for instance, word finally : boy by bee bar boo bay bough [boi bai bi: ba: bu: bei bau]; before a lenis consonant: oii /cil/, aisle /aii/, all /□:!/, ill /il,/ 1 /el/; before a fortis consonant: voice /vois/, vice /vais/, vis /vis/. As to Trnka’s exam^ ple /lcj(^)l/ Icyal: /lo:j^/ lawyer that should illustrate hcw “the first element of /-j/ may even be lengthened before a vowel”, we can say that it does not observe the principie of “morphological suture” — the component parts of /oj/ in loyal (D. Jones gives the form /’lcid/) belong to the same. morpheme but in lawyer /lojc/ /o:/ and /j/ belong to different mor-phemes,' there being a morphological boundary between them. It is inte-resting to note that this mere combinâtion of vowel N7 and the semi-vowel /j/ can be reduced to a single diphthong /ci/—loic/. From the phoneti» cal. point of view /ci/ in loyal and /oi/ in lawyer are alike but from the phonological point of view they must be treated differently — the first /ci/ is monophonemic and the second is biphonemic for the reâsons mentioned before. As far as the centring diphthongs /ic/, /ec/ and /uc/ are concerned, it is also possible to prove their monophonemic status although they do not meet the requirements of phonological rule II. As is well knowri,' for phonemic identification it is enough to have a pair of oppositidns; and each of the centring diphthongs can be opposed to the other vowel phonemes of RP. For instance: beard — bead, beard — bad bared — bored, bared — bed boor — bar, boor — bore and so on. For determination of independent phonological value of /io/ and /uc/ particular attention must be given to the etymological and gramniatical piinciples since one and the same phonetical diphthong /ic/ can be rea= lized sometimes as a monophoneme and sometimes as a biphoneme. The same holds good for the diphthong /uc/. Therefore we must appeal to the sources. Thus both /ic/ and /uc/ resulted from different ME vowels + + /r/ which in the 18 century was transformed into /o/. That is why iii tradițional spelling these diphthongs in stressed position are, as a rule, rendered by different vowel digraphs + the orthographical r, dear, sneer, ‘pierzi here poor, taur, velw# 68 T, MAKARENKO Whereas in words without r in spelling the constituent parts of the diphthongs /ic/ and /uc/ represent an internai hiatus of vowels the first elements of which alternate either with long vowels or semivowTels: real [ricl, ri:cl] genius [’d^imics, 'dsimjcsj cordial ['kc:dicl, ’kc^jcl] dual [’djucl, ’dju:cl] influence [mflucns, ’inflwcns] individual [Jndi’vidjuck Jndividjwclj [i + a] -> [i: + a] [i + a] [j 4- a] [u + o] [u: + oj [u + OJ [w + c] and the second element derived n. . . from the obscuration of the weak vowel"33 * is substituted by vowels of full quality. It happens in derivative words when derivation is accompanied by a shift of stress: real — reality ['ricl — ri'aeliti] cordial — cordiality ['kc:dkl — ko:di’aditiJ theatre — theatrical [’Cictc — Ci’aetrikvl] [i + o] [i + Jse] genius — geniality ['djimks — dsimi'aditi] dual — duality ['djucl — dju'aeliti] spiiitual — spirituality [spi'iitjucl — spiritju’aeliti] individual — individuality [u + o] -> [u + [indi ’ vid j u c 1 — .indi, vid j u ’seliti ] The grammatical criteiion consists in establishing morpholcgical indi» visibility or divisibility of /ic/ and /uc/. As has already been mentioned in nuclear words they are monophonemic. It is proved by the fact that their alternative variants are monophonemes /uc/ for instance, can be replaced by /□:/ or As regards this D. Jones writes the following: “... a great many Southern English people pronounce poor, sure, cure ...as poc, joc, kjoo ... or po: (like paw), /]□:/ (like Shaw), kjo: ... In derivative words /ic/ and /uc/ are biphonemic when they are met at the juncture of 2 morphemes, the root of the word ending in /u:/ or [i:] and the grammatical morpherne having the form or /^st/ representing the homonymous morphemes /(e)r/, then — eth and “(e)st. B. Trnka’s argument in favour of biphonemic interpretation of /i~c/ and /U"C/ is as follows: “the dimorphemic diphthongs /i — c/ and /u—cj are manifested by the tendency to preserve the length of the first vowel and the impossibility of being replaced by /jc:/ and /jo:/ as the mono» morphemic /ic/ and /uc/ often are ... /jic, jo:/ year, /juc, Jo:/ sure, but /sic/ seer, /bluc/ bluer35" The diphthong /ic/ functioning as a grammatical morpherne is also monophonemic, its phonological independence being obvious. For example, engineer /(endoi‘nic/, pamphleteer /^paemflitic/, bombardier /'bombc‘dio/, gondolier /'gondo’lic/. 33 G im son, A. C., cp. cit., pp. 127—128, 137 84 J o n e s, D. An Outline ..p. 117. 15 T r n k a, op. cit., p, 13. INTERPRETATION OF RP DIPHTHONGS 69 In order to prove the monophonemic realization of the third cen-tring diphthong /ec/ we could mention the general tendency of monophthon-gization of this diphthong. (Some other diphthongs /ei/ and /ai/ for instance, also tend to be reduced to pure monophthongs36, 37. In conclusion we should like to adduce an additional proof in corro-boration of our point of view. Thus the fact that the RP diphthongs (with the exception of those that have the lowest frequency of occurrence) participate in the formation of morphonemes alternating with pure mono-phthongs can also serve as evidence of their monophonemic realization. Having examined vowel-alternation within the boundaries of the same morpheme we could observe a substitution of 1 phoneme per 1 phoneme. Some of the alternation — series representing the variation of phonemic shape of allomorphs of one and the same morpheme could be the following: /ai/ /ei/ type child inscribe wise life tyrant M/ /ea/ typical children inscription wisdom live tyranny — 1^1 /au/ — nation național compare — comparison South Southern nature natural /ou/ /i/ /ou/ -• gild know insane insanity gold knowledge Spain The Spanish list of such ( îxamples can be very long38. So we have tried to summarize the criteria and proofs in defence of monophonemic status of the RP diphthongs /ei/, /ou/, /ai/, /au/, /oi/, /i^A and /uc/. As a matter of fact, the criteria of phonetic, morpho-logical and etymological considerations are non-phonological. That is why not all of them are equally important for different diphthongs. For ins-tance, the 2nd rule is very important only for “movement" diphthongs because these diphthongs are characterized by a long glide that occupies a significant part of the diphthong. The component parts of “positional" diphthongs preserving their acoustic individuality, with the glide occupying a very insignificant part of the diphthong, it is not obligatory for them to be in harmony with this rule. The morphological and etymological prin-ciples on the contrary are very important only in the analysis of “posi-tional" (centring) diphthongs. The combination of sounds under investi-gation meeting all or some of the phonetical requirements is only a “poten« tially monophonemic sound complex"39» It becomes actually monophone- 36 see Bogdan, M i h a i 1, Fonetica limbii engleze, Bd. șt., Buc. 1962, p. 69, 73. 37 see Chi țor an, D., op. cit., p. 97. 38 see I 1 y i s h, B. A., Sovremennîi angliiskii iazîk, Moskva, 1948, pp. 24, 29.. 59 Tîubetzkoy, N. G., op. cit., pp. 64—65. :■; • ' - T,- MAKARBNKO '■■ - -; mic if it passes the commutation test — the phonological criterion proper that is of paramount importance in phonological interpretation of diphthongs. INTERPRETAREA FONOLOGICĂ A DIFTONGILOR DIN ENGLEZA LITERARĂ (Rezumat) în articol se urmărește tratamentul fonologie al diftongilor din engleza literară. După o analiză a teoriilor realizării mono- și bifonematice a acestor diftongi, autorul ajunge la concluzia că prima prezintă anumite avantaje indiscutabile față de a doua. ^OHOJlOFMECKWn AHAJU43 JWTOHFOB JfHTEPATyPHOrO nP0H3H0UIEIW COBPEMEHHOrO AHFJinWCKOrO ^3blKA (P e 3 io m e) ZUHHaa craTbH nocBnniaeTcn Bonpocaw ^OHOJicrnqecKon TpaKTCBKH ^«(țiTOHrcB jiHTepa-rypHoro npoH3HomeHHH coBpeweHHoro aHrjiwwcKoro H3biKa. npoaHaJlH3HpCB3B TCOpHH MOHO° H C)H(pOHeMHOn peaJîHSaUKH 3THX ^ECflTOHrOB, aBTOp npHxoAHT k BbiBOAy, 'ito nepsaH HMeei HeocnopHMbie npeMMymecTBa nepe# Biopoît LEXICUL CASEI LIPOVENEȘTI DIN COM. SLAVA CERCHEZA, JUD. TULCEA Din lexicul interiorului casei* OTILIA CROITORU Casa ca element principal al culturii materiale a poporului constituie obiectul de cercetare atît al etnografului, sociologului, istoricului, cît și al lingvistului. Tehnologia și materialul de construcție, planul exterior și interior al casei, mobilierul său, toate acestea depind de condițiile de mediu, de caracterul economic, de starea socială a stăpînului casei, de apartenența sa etnică, precum și de influențele străine. Expresia verbală a elementelor constitutive ale casei o formează lexicul moștenit, împrumutat sau adaptat după nevoi, pe care omul îl transmite din generație în generație odată cu experiența sa de viață. Cercetarea lingvrtică a legăturilor dintre om și casă, legături care au la bază întotdeauna un puternic conținut afectiv, presupune cunoașterea în prealabil nu numai a prezentului concret în care trăiesc și activează oamenii, ci și a trecutului istoric pe c~re lexicul îl reflectă cu deosebită veridicitate, păstrîndu-1, ca intr-un adevărat tezaur, în diferitele sale compartimente. Desprinși acum trei secole, probabil, din ținuturile sudice ale Rusiei (în urma Sinodului din 1667), din motive religioase, lipovenii sînt atestați în Dobrogea prin a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. * Abrevieri: BAS •— S'ovar9 sovremennogo russkogo literaturnogo jazyka, t. 1—17. Izd. AN SSSR, Moscova—Leningrad, 19~0—1963. BSE '— BoVsaja sovetskaja enciklopedija. Dai’ — V. I. DaF, Tolkovyj slovar' zivogo velikorusskogo jazyka, t. I—IV, Moscova, 1955. Hrincenko — B. D. H r i n c en k o, Slovar' ukrainskogo jazyka, t. I—IV, Kiev. 1907—1909. MAS — Slovar9 russkogo jazyka, t. I—IV. Izd. AN SSSR, Moscova, 1957—-1960. O.^egov — S. I. O 2 e g o v, Slovar’ russkogo jazyka, Moscova, 1953. Ossoveckij — Slovar' sovremennogo russkogo narodnogo govora, pod red. I. A. Ossoveckogo, Izd. ,.Naukau, Moscova 1969. Podvysocki j — A. I. Podvysockij, Slovar' oblastnogo archangeVskogo naretija, 1885. 72 o. cRorroRu Lipovenii din comuna Slava Cercheză sînt o parte dintre foștii locuitori ai așezării Dunavăț. Hărțuiți necontenit de către zaporogii din Katrilez, lipovenii din Dunavăț au fost nevoîți să părăsească satul și să se retragă spre vestul lacului Razim, formînd cele două sate pe valea rîului Slava: Slava Cercheză și Slava Rusă1. La baza culturii materiale și spirituale a lipovenilor din Dobrogea se află cultura poporului rus de la sfîrșitul secolului al XVII-lea, cu unele influențe survenite în timp în urma contactului cu populația ucraineană și apoi românească. Casa și gospodăria țărănească rusească cunosc trei mari zone etnografice: I. Zona nordică, cu următoarele caracteristici: 1. Așezarea casei perpendicular pe stradă; 2. Acoperișul casei cu două scurgeri; 3. Prezența „curților închise“; 4. Așezarea sobei lîngă ușă, cu fața îndreptată spre geam; 5. „Colțul clin față“ (perednij ugol) dispus în diagonală cu soba. II. Zona sudică, cu următoarele caracteristici: 1. Casa așezată paralel cu strada; 2. Acoperișul cu patru scurgeri; 3. „Curtea desch’să“; 4. Soba așezată în colțul opus ușii, cu fața spre ușă; 5. „Colțul din față“ dispus între ușă și primul geam. III. Zona de mijloc* La confluența celor două zone etnografice caracteristicile se întrepătrund, astfel îneît această zonă medie cuprinde caracteristici specifice ambelor zone amintite: 1. Casele așezate perpendicular pe stradă (caracteristică nordică); 2. Acoperișul cu două scurgeri (caracteristică nordică); 3. Soba așezată cu fața spre geam (caracteristică nordică); 4. Prezența curților deschise (caracterist’că sudică). Zona nordică se caracterizează de asemenea prin prezența „băilor ruseștD și a încăperii numite „podklet’“ care se află la temelia casei. Aceste caracteristici pot fi întîlnite și în zona de mijloc. Casele din comuna Slava Cercheză (ca și din celelalte s~te lipovenești din Dobrogea) prezintă toate caracteristicile zenei de mijloc, fiind deosebit de curate și îngrijite, lucru remarcat încă acum cincizeci de ani: „Satele lipovenești se deosebesc prin o dcsăvîrșită regularitate în așezarea locuințelor și prin o impunătoare ordine în construcțiunea gospodă-riilor“2. Caracteristic pentru comuna Slava Cercheză sînt „curțile des-chise“ cu cosele așezate perpendicular pe stradă, împrejmuite cu gard, avînd înspre stradă o poartă dublă, „varoty“, pentru animale și atelajele agricole, și o portiță, „forka“, pentru oameni. Locuința propriu-zisă, xâta este compusă din două camere, p'er’ed-n’aja“ și „zadn'aja“ xata, unite la mijloc printr-o cameră numită ^ency. în s'ency se intră dintr-o încăpere cu funcție de antreu, numită balkon, sau mark’iza. Sub același acoperiș, în continuarea camerei zadn’aja xata se află kuxn’a. Intrarea, atît în balkon cît și în kuxn'a se face de obicei 1 A le x a n H r u P. Arbore. Așezările lipovenilor și rușilor din Dobrogea, „Arhiva Dobrogeih III, 1, 1920, p. 11. 2 A. P. Arbore, op. cit,, p. 23. LEXICUL CASEI -LIPOVENEȘTI 73 de pe o prispă descoperită, pov’etka. în continuarea bucătăriei, kuxria, se află o încăpere, kâmorka, cu intrarea direct din curte. Dușumeaua casei este din pămînt pol s yViny, dar în ultimul timp se construiesc și dușumele din seîndură. La data cînd strămoșii lipovenilor din Dobrogea și-au părăsit ținuturile natale, acest sistem de împărțire a casei în Rusia era deja consolidat: „E greu de precizat timpul apariției locuinței cu trei camere, dnr judecind după locuințele orașului rusesc vechi, care în epoca feudală avea multe particularități comune cu construcțiile țărănești, se poate presupune că în secolele XV-—XVI ea constituia deja un tip consolidat, cu toate variantele sale (izba + seni + kleth izba + seni + gornica; zim-njaja cornaj^ izba 4- seni + letnjaja belaja izba; dve zimnie izby, svja-zannyje senjami)“3. Dacă Hncm seama de faptul că în sudul Rusiei p^zemnaia izba (casa de chirpici) cu două sau trei camere era așezată întotdeauna de-a lungul străzii, cît si de faptul că: ,,Printre construcțiile țărănești din sudul Rusiei lipseau băile“4, rezultă că lipovenii din Dobrogea nu pot fi originari din aceste ținuturi, ci numai din extremitatea nordică a zonei de răspîndire a tipului sudic de gospodărie țărănească, Wrucît în părțile nordice ale guberniilor Kalu^ăi și Riazanului sînt cunoscute formele de tranziție, cu casele așezate perpendicular pe stradă, cu acoperișul cu două scurgeri și cu baia în incinta gospodăriei5 6. Coaliza lingvistică a terminologiei casei atestă conservatorismul graiului lipovenesc din SUva Cercheză. Majoritatea denumirilor se întîlnesc și în limba comună, altele au o tentă particulară în grai, ori s-au pierdut în favoarea unor împrumuturi străine. Ca termen general pentru denumirea locuinței, lioovenii din comuna Slpva Cercheză (ca dealtfel toți lipovenii din România) folosesc cuvîntul xăta. Considerat de unii lingviști ca termen specific lexicului sud-veli-korus, xata aparține de fapt limbii ucrainiene, iar în graiurile sudice rusesii. în p^rte, de acolo pătrunde^0. Echivalent semantic cu rusescul izba, termenul xata este astăzi întrebuințat în Ucraina, Bielorusia și în graiurile sud-velikoruse7. Aceasta ne-ar îndreptăți să credem că xata este un termen adus de rascolnicii ruși de pe pămînturile Rusiei și nu l-ar fi achiziționat în drumul lor de la populația ucraineană cu care ajunseseră în contact. Dar S. I. K^tkov, studiind cu minuțiozitate documentele scrise din secolele XVI—XVIII, ajunge la concluzia că: ,.în materialele sud-velikoruse cercetate pmă la mijlocul secolului al XVIII-lea n-am reușit să găsim nici o dată între Russ k i j e, Istcriko-etnograji^eskij atlas, Moscova, 1968, p. 136. 4 Ibidem, p. 154. 5 Ibidem, p. 145. 6 P. S. Ku/nocov, Russkaja dialektologija, Izd. III, Moscova, 1960, p. 133. 7 B. D. Hrincenko. Slovar’ ukrainskogo jazyka, t. IV, Kiev, 1909, n. 338; V. I. Da r, Tolkovyj slovar* zivogo velikorusskogo jazyka, t. IV, Moscova, 1955, ^v. '. • •: CROITORI)1 buințat cuvîntulchcta în mediul sud-velikorus*8. Același ăutor constată că „. o. locuințele ucrainenilor situați la extremitatea sudică a regiunii sud-velikoruse purtau de asemenea denumirea de izba cu toate că ele nu erau construite din lemn9. Prin urmare, pînă la mijlocul secolului al XVIII-lea Rusia încă nu cuncscuse influența culturii materiale ucrainene, or la această dată lipovenii sînt atestați deja în Dobrogea10, ceea ce dovedește că termenul chata este împrumutat de către lipovenii din comuna Slava Cercheză din limba ucraineană. Prezența influenței ucrainene în toate sistemele graiului atestă, fără îndoială, o perioadă de conviețuire comună înainte ca lipovenii să se stabilească pe teritoriul patriei noastre. Dar în graiul din Slava Cercheză termenul xata cu semnificația „locuință* își îmbogățește conținutul semantic prin adăugarea determinanților p’er'edriaja și zădn’aja, cu semnificația nouă de „încăpere* (p’er'edn’aja xatax zadn^aja xata). Procedeul este propriu atît limbii ruse (zimn’aja Vcrnaja izba, letriaja belaja izba), cît și limbii române11. Cum însă folosirea determinanților după poziția camerei este larg răspîndită în limba română12, credem că termenii p'er'ednaja xata (casa dinainte) și zadn’aja xata (casa dindărăt) sînt creații proprii lipovenești, prin analogie cu limba română. P'er’edn’aja xata este, de obicei, camera curată, fără sobă, care poate servi și drept magazie pentru diferite cbiecte de uz casnic. Zadn’aja xata este camera de locuit, îndeosebi iarna, pentru că aici se află soba de încălzit. încăperea dintre cele două camere se numește s'ency. V. Dai’ numește seni — partea exterioară mai răcoroasă a casei, la intrare, antreul13. B. Hrincenko dă termenii siny, -ne) și diminutivul șinei, sinecky cu același sens ca și la Dai14. La A. Podvysockij găsim termenul sency în raport de sinonimie cu prtperednik, priperedok, dar cu sensul de „tinda băii*15. în dicționarul lui S. I. Ozegov găsim termenul seni, sene)-: „în izbele țărănești și în trecut în casele de la oraș, încăperea dintre partea lecuită a casei și cerdac*. Ozegov ca și MAS atestă formele seney, însă numai cu valoare diminutivală și augmentativă16. în graiul studiat de noi s'ency nu are valoare diminutivală, aceasta fiind singura sa formă 8 S. I. Kotkov. Ocerki po leksike juznovelikorusskoj pismennosti XVI—XVIII vekov, Moscova, 1970, p. 135. 9 Ibidem, p. 138. 10 A. P. Arbore, op. cit., p. 4. n Ion I o n i c ă, Terminologia casei in limba română. (Pe baza ALR), SCL, XVII, 4, 1966, p. 438. 12 Cf. ALRM II, voi. I, h. 278, și 236. ia D a 1’, voi. IV, p. 693. 14 Hrincenko, voi. IV, p. 127. 55 A. I. Podvysockij, Slovar' oblastnogo archangeVskogo nare^ija, 1855, pl 139. 13 S. I. Ozegov, Slovar' russkogo jazyka, Moscova, 1953, p. 656; Slovar' russkogo jazyka, t I—IV, Izd. AN SSSR, Moscova, 1957—1960, voi. IV, p. 108. LEXICUL • ‘.'CAȘ5F .".LIPOVENEȘTI 75 de existență. Pentru lipoveni însă, această încăpere are un caracter mult mai utilitar, ea servind iarna drept bucătărie, unde se și doarme dacă familia este mai numeroasă. Din s'ency se iese în antreul numit balkon sau mark’iza. Termenul balkon, intrat în lexicul limbii ruse la începutul secolului al XVIII-lea din limba franceză sau germană17, păstrează aceleași sensuri ca și românescul „balcon*: „1. Platformă cu balustradă la peretele exterior al unei clădiri, comunicînd cu interiorul. 2. Parte a unei săli de spectacol, așezată deasupra parterului și cuprinzînd locuri pentru spectatori, auditori, etc.*18 — dealtfel tot de origine franceză. Așadar, atît în limba română, cît și în limba rusă cuvîntul balkon nu cunoaște sensul de „marchiză*, utilizat cu valoare sinonimică în grai. Termenul mark’iza este un împrumut din limba română; ,,Marchiză, marchize: 1. Acoperiș (de sticlă) prins înte-o armătură de fier și așezat deasupra intrării principale a unei crse. 2. încăpere cu (acoperiș și) pereți cu numeroase geamuri, așezată înaintea ușii de intrare a unei case*19. In graiul studiat de noi „marchiză* a intrat cu sensul al doilea. Intrarea în „marchiză* se face de pe o prispă, pav'etka. termen cunoscut graiurilor nord-velikoruse, sud-velikoruse și celor din Siberia20, dar cu sens deosebit de cel înregistrat de noi în graiul din comuna Slava Cercheză. în graiurile rusești pov’ât* sau pov^etka înseamnă o încăpere sau un Icc acoperit, în curtea țărănească, pentru păstrarea hranei pentru animale, a inventarului agricol21, ori chiar „căscioară, încăpere pentru vară, fără sobă, de obicei din împletitură*22 *.. în graiul studiat de noi aceste sensuri nu sînt cunoscute. Termenii burd'ej și kaViba sînt sinonimi în acest grai și înseamnă „colibă pe cîmp*. La Dai’ găsim termenul bundei, ou precizare^ ..basarabean* și înseamnă „cocioabă țigănească, bordei*21. Termenul kaViba nu este atestat. Hrmcenko notează bundei, burdij tot cu sensul de colibă în pămînt (zemlianka), casă fără horn24. în graiul lipovenilor termenul bund^ej este împrumutat din limba română, ca și termenul kaViba (din românescul colibă, care de altfel este de origine slavă, din bulg. ko-libă, prezent în multe alte limbi slave: sîrb. koliba; pol. koliba, precum î7 N. M: â a n s k I j. V. V. I va n o v. T. V. fi an sk a j a, Kratkij etimo^oni-peskij sl^var* russkogo jazyka, Moscova. 1961. p. 28: A. G. Proobrazenskij, Etirr oloaie eskij slovar3 tvsskogo jazyka, Moscova, 1959, p. 15; M. Vasmer, Etimo-logiceskij slovar' russkogo jazyka, voi I, p. 116. 18 dicționarul limbii române moderne, Ed. Acad. R.P.R., 1958, p. 61. 19 Jbidem, p. <78. 20 Cf. V. A. M o i s e e va, Bytovaja leksika govora russkogo staroziVceskogo naselenija ndneilinskogo rajora Jrkutskoj oblasti, ,.T''udy Irkutskogo GosudarStvem nogo Univorsdeta. Serija Jazykoznanije44, LIII. 3, 1967, p. 196. 21 Cf. Ozegov, p. 478; MAS, voi. III, p. 220; BAS, voi. X, p. 97; Podvy-S o c k i i, p. 124. - • " 22 -D a l\ voi. III, p."387; 2:1 D a voi. I, p. 349. 24 Hrincenko, voi. I, p. 11L 7£ O. CROITORU și maghiară koliba < turc, koliba; în greaca veche koliba. în MAS, BAS și Czegov cei doi termeni nu figurează. Interiorul casei țărănești rusești, pînă la începutul secolului al XX-lea, prezintă o împărțire cu destinație foarte riguros respectată în toate zonele etnografice. ,,Fiecare colț în crsă avea denumirea și destinația sa: în „colțul din față44 (v perednem uglu) se lua masa și se primeau oaspeții, „în colțul din spate“ (v zadnem uglu) se dormea, în „colțul sobei44 (v pecnem uglu) se afla soba rusească, în „colțul veselei44 (v sudnem uglu) se făcea de mîncare4425. în casa lipovenească din Slava Cercheză sînt general prezente două colțuri: cohul sobei și colțul cu icoanele, de obicei dispuse în diagonală. Prezența obligatorie a colțului cu icoanele (kut s ikonami) în oricare crsă lipovenească își găsește explicația în însuși motivul plecării din Rusia a staroverilor. Soba lipovenească din Slava Cercheză, în general, păstrează stilul sobei rusești, russkaja pec\ și de obicei este formată din două părți: yrupka — sobă de teracotă (dVi ț iplă) și pVitka -— soba de gătit, iarna. Termenul gruba, grubka este notnt de Dai’ în regiunile Kursk, Oriol și Voronej cu sensurile: „sobă olandeză (golandskaja pac“) sau sobă de cameră (soba rusească de gătit) de obicei de teracotă; laviță lîngă sobă; coșul și burlanul sobei rusești4426. în dicționarul lui Ossoveckij găsim termenul grubka (yrurl<^)f deci tocmai cu fonetismul din Slava Cercheză, dar cu sensul: „Sobă mică în casă în care se face focul în timpul friguros al anului (cînd soba rusească nu încălzește suficient)4427. în limba ucraineană hruba s^u hrubka (forma diminutivală) înse^m^ă „sobă de încălzit, sobă de cameră4428. în dicționarul lui Czegov, MAS și BAS precum și în BSE termenul graba nu este notat. Termenul plrtka este prezent și în lexicul comun sub forma plită. Forma cu accentul plita este considerată arhaică, iar plitka drept o formă diminutivală29. Termenul p'ecka rotat în Slava Cercheză înseamnă „cuptor de copt pîine44, în timp ce în dicționarele rusești si cel ucr^ine^n (H^incenko) sensul general este de sobă de bucătărie sau de cameră33. Prin urmare în grai rs’stăm la o rcstrîngere a sensului cuvîntvlui p'ecka. P9îecurka — înseamnă o nișă mică în sobă. Termenul este întîlnit și la Dai’: pecura si peăurka cu sensul de „adîncitumă în oglinda sobei, unde se pune, se încălzește sau se usucă ceva4431. în MAS termenul este notat cu două sensuri: „pecurka: 1. Sobă mică, de obicei provizorie, pentru încălzirea mîncării și încălzirea locuințelor44. Al doilea sens este notat cu 25 26 27 28 29 30 31 25 L. I. Cizikova. M. N. S mol ev a, Sovremen^ve russk^e kresVanskoe zilUce (Se^o Vir’at'no Tombovsk. obl.), „Sovetskaja etno#rafija“, 1, 1955, p. 56. 26 D a F, voi. I. p. 985. 27 O s s o v e c k i j, p. 127. 28 M r i pn ko, vel. 1, n. .231. 29 PAS. vo\ IX. p. 1405—1406. 30 Cf. Dai’, voh III, p. 272; Ozegov, p. 437; MAS, voi. III, p. 162; BAS, voi. IX, n. 1147; Hr i ncen ko, voi. III, p. 189. 31 D a 1\ voi. III, p. 272. LEXICUL CASEI LIPOVENEȘTI 77 observația „regionalism*: „nișă mică în peretele sobei, pentru chibrituri, lucruri mărunte, etc.*32 33. Aceste două sensuri sînt notate și în BAS K. A. Molodych notează termenul regional pecurka cu sensul: adîncitură mică în soba rusească pentru uscarea unor ooiecte mărunte34 35 36 37. Padp’ecn ik •— nișă mai mare sub sobă, Cu acest sens V. DaF notează în ținuturile Riazanului termenii: pcdpecek , podpec\podp’ec e, pddpic 3< Poavysockij dă termenii opeck pcdopec'e: „Încăpere mică sub sobă acoperita cu o ușiță sau cu o scîndura unue se așează lemnele sau alte lucruri care țin de sobă*A Prezența acestor forme este evidențiată într-o serie de graiuri nord-velikoruse, velikoruse centrale și siberiene. Forma pod-pec^a este înregistrată in graiurile Moscovei, Pscovului și Riazanului MAS și BAS dau termenul pcdpaek cu mențiunea „regionaLsm* și cu același sens de nișă sub soba* 8 39 *. Prin urmare, termenul există în multe graiuri rusești sub diferite variante. în Slava Cercheză podp’ecnik este o creație proprie prin adăugarea sufixului -mk. Dv’ercy sau dv’erka în graiul din Slava Cercheză înseamnă exclusiv „ușa de la sobă*. Aceste lexeme există și în limba rusă comună, ele constituind însă forme diminutivale pentru termenul dv'ef și au sensul general de „ușă* A KaVâski (na pVitk’e) — roatele de la sobă. Termenul koVaska conform datelor lexicografice face parte din lexicul comun al limbii rus?, dar numai cu sensul de „trăsură, birjă*, sau „cărucior pentru copii*43. Singur dicționarul lui Cssoveckij notează kol’osko, kol’âsko, koVaska^ koleso: „un obiect oarecare, avînd o formă rotundă*41, ceea ce poate să explice și sensul de „roatele plitei*, în graiul studiat de noi. Termenul koLJăska. derivă, probabil, din ncleso + suf. k și dezinența a, prin trecerea substantivului la genul feminin, fenomen larg răspîndit în grai. Analogia de formă cu kcl aska (birjă, cărucior) se datorează omonimiei. Kw'bstăs — colțul cu icoanele, un iconostas în miniatură, nelipsit din casa fiecărui lipovean. Limba rusă comună cunoaște acest lexem, dar numai cu sensul de „catapeteasmă*42. P^eV^nă sau p^eVan'wka — perdeluță sub icoană. Lexemul pelenă este notat de Dals cu mai multa sensuri, printre care și: „Prcsop atîrnat MAS, voi. III, p. 161 33 BAS, voi. IX, p. 1149. 34 K. A. Molodych, Bytovaja leksika govora russkogo staroziVSeskogo nașei e ni j a Tunkinskcgo r a jena BASSSR, „Trudy Irkutskogo gos. universiteta, serija Jazykoznanije“, LIII, 2, 1967, p. 176. 35 D a 1’, voi. III, p. 500. 36 Podvysockij, p. 110. 37 MAS, voi. III, p. 288; BAS, voi. X, p. 526. 38 Cf. K. A. Molodych, op. cit. p. 177. 39 Dai’, voi. I, p. 1036; Ozegov, p. 128; MAS, voi. I, p. 494; BAS, voi. III, p. 575; Grincenko, voi. I, p. 361. 43 Cf. Dai’, voi. II, p. 363; Ozegov, p. 250; BAS, voi. V, p. 1213. 41 O s s o v e c k i j, p. 232. 42 BAS, voi. V, p. 278; Dai’, vot ILp.90—9i. 78 o. CRoitomj ' sub iccană“4\ în BÂS sînt date,, de asemenea, mai multe sensuri, toate1 cu mențiunea „arhaic“, printre care și: „ștergar cusut cu aur și pietre scumpe,- etc.- atîrnat pe perete sub icoane pentru a le împodobi^4. Cu; același sens de „perdeluță sub iccarău am mai notat și lexemele: padzor-și zad’orbcka (zad’oruska). Lexemul pcdzor este notat în dicționarul lui Dai’.și în BAS, dar cu sensul de chenar de dantelă, podoabă sau cornișă., decorativă sculptată45 46. L. I. Ermakova notează lexemele podzory — pot-ZQrn’ik’i cu sensul de ,.perdele lungi și înguste1446, foarte apropiat deci de sensul acestui lexem în comuna Slava Cercheză. Zad’or'bcka sau zad’druska — perdeluță de pînză sub icoană sau. la geam, fixată pe un șnur. Dai’ notează lexemul zad’orzka — „acțiunea., verbului zad’orgivat\ zad’orgat\ zad’ornuP (a acoperi cu o perdea de pînză); însuși obiectul, perdeaua care umblă pe fir“47. Podvysockij notează lexemul zad’orzka tot cu sensul de „perdea^48. în limba rusă comună ter- . menul, probabil, nu există, el nefigurînd nici în BAS, nici în MAS. • Prast'mka (dVa dvefej) — perdea pentru ușă. Acest lexem l-am găsit notat la Dai’ prcstynka, cu sensul de cearșaf49 *, și în BAS notat prcstynka — cu același sens și cu mențiunea: „uzual, diminutiv — hipo-1 coristic, de la prcstyn’a^. Schimbarea sensului acestui lexem în grai a fost facilitată probabil de pătrunderea lexemului românesc c’arc’af, înlocuind rusescul prostyn’a, Pr’ist’ilka —> cu vei tură de pat din stambă. Credem că acest lexem este o creație proprie graiului de la verbul prost’ilat’ — „a așterne de-a lungul sau pe o întreagă suprafață^51. în dicționarele consultate de noi și menționate în bibliografie, acest termen nu este consemnat; există însă lexemul cu o altă prefixați? podsPilka, cu sensul de „așternut^52. Padrusn-ik —• perniță pe care se roagă. Cu acest sens lexemul este întrebuințat de către toți rascolnicii și staroverii ruși53 *. R’edno — r’odny —• preș țesut de casă din cînepă sau zdrențe. Lexemul este cunoscut în ținutul Riazanului: „r’adnoj, - aja: Arhaism. Pînză deasă de casă, de obicei colorată sau în dungi, întrebuințată pentru confecționarea fețelor de perne, saltelelor, pantalonilor bărbătești etc.u54. Czegcv, MAS și BAS notează lexemul r’gdno, pl. Pâdna cu sensul de „pînză greasă de cînepă sau in, precum și obiectele lucrate din această. «Da 1’, voi. III, p. 66—67. «BAS, voi. IX, p.'264. <5 Dai’,- voi. III, p. 447; BAS, voi. X, p. 371. 46 L. I. Ermakova, SeVskcchozjajstvennaja i bytovaja leksika russkich go--vorov severnoj Moldavii, Kand. diss., Kisinev, 1934. 47 D a F, voi. I, p. 1430. «Podvysockij, p. <9. 49 Daf, voi. III, p. 1348. sb PAS, voi. XI, p. 1416. 51 BAS, voi. XI, p. 1386. 52 MAS. voi...III. p.-303. 5;i Cf. Dal\ voi. III, p. 514; Podvysockij, p. 127; BAS, vot X, p/ 573- ** Ossovockij, p. 498. . ... LEXICUL ' CASEI-' ' LlpâVENEȘTÎ fQ pînză“55. Se precizează totodată și caracterul regional al acestui - lexem. Prin urmare, în graiul din Slava Cercheză asistăm la o reducere și concretizare a sensului acestui cuvînt. - Pfit'blki —■ blana ușii. în DaF și MAS pritoloka denumește pragul de sus al ușii56. BAS notează două forme: pritolka și pritoloka — blana ușii sau pragul de sus57 58, din care în graiul studiat de noi s-a păstrat- numai primul sens. Nav’es — nav’esy •— balama, balamale. în limba rusă comună acest lexem are sensul de șopron, umbrar sau povîrniș, iar pentru sensul de balama este notată forma naveska^. Medica •—- .grinda de susținere așezată orizontal sub tavan. Termenul face parte din lexicul comun al limbii ruse, totuși, dat fiind faptul că. acest element se folosește tot mai puțin în construcția casei, termenul este considerat învechit59. în limba rusă comună accentul este pe prima silabă; ferma matica este considerată dialectală60. Stal’ec (dl’a z’erkala) —• măsuță pentru oglindă sau cu o altă destinație. DaF notează lexemul stc-lec cu sensul de scaun, bancă sau taburet61. Cu același sens îl găsim și în BAS și în Grincenko62. în. grai asistăm la o ușoară deviere de s:ns și la o mai mare concretizare a lui. Lampat — candelă. Cunoscut în lexicul comun sub forma lampăda, -dka, -doika, lexemul este considerat învechit, datorită restrîngerii foarte accentuate a sferei de întrebuințare a obiectului63, * 1. Încercînd o analiză retrospectivă a lexicului casei prezentat în lucrarea de față, credem că el ar permite încadrarea în. următoarea schemă condu si vă: A) Termeni arhaici sau cu arie restrînsă de răspîndire. a) Termeni dialectali propriu-ziși: xâta, yrupka$ p9ie£urka, zad'or'bik^ r'edn6; " ' ' C b) Termeni dialectali, derivați (temelor din limba comună-le-sînt adăugate alte afixe): padp9eMik5 pfist'ilka; c) Termeni dialectali din punctul de vedere al accentului: mat’ica, pTita; d) Termeni dialectali din punctul de vedere lexico-semanticrbaZkon, 55 O?egov, p. 637; MAS, voi. III, p. 991; BAS, voi, XII, p. 1667. 53 Dai’, voi. III, p. 1182; MAS, voi. III, p. 549. 57 BAS, voi. XI, p. 805. 58 Dai’, voi. II, p. 1018; Ozegov, p. 329; MAS, voi. II, p. 456; BAS, voi. VII, p. 67. 59 PSE, voi. 26, p. ^6. C0Dal’, voi. II, p. 801; Vasmer, voi. II, p. 581; P r e o b r a 2 e n s k 1 j, voi. I, p. 515. 61 D a 1\ voi. IV, p. 544. 62 BAS, voi. XIV, p. 924; H r i n d e n k o, vel. IV, p. 206, 208. 63 D a 1’, voi. II> p. 608; Hrin^en k o, voi. I, p. -343; O z e g o v,- p. 278; MAS, voi. IIr p. 217; 80 O. CROITORI? dv'serka} nav^es, pav'etka, padzdr, p’etka, prast'inka, pr’ist’ilka, pr it lk% r'eano, s'ency, static, kwwstas; e) Termeni arhaici, învechiți: p'el'enâ, padrusn’ik, lampăt; b) Creații proprii graiului: p’er edriaja xata, zadn'aja, xata, kaVâska, padp'ecn ik; C) Termeni aparținînd și lexicului comun: bogorodica (buyurod'ica), vesd.ka, dvef, zadvîzka, ikona (v’ikona), lavka (lâăka), l’eiănka, porcg (paro^), pol, sunduk, skaf (skay); D) împrumuturi: burd’ej, kal’iba, mark’iza, b’ek, lustra, patr’et, carcaf. 2. Aflată într-o ambianță lingvistică străină, limba lipovenilor din comuna Slava Cercheză este supusa în permanență unui contact nemijlocit cu limba română. Cu toate acestea, influența limbii române în lexicul casei lipovenești este foarte reousă, ceea ce dovedește conservatorismul graiului în acest compartiment al vocabularului, conservatorism favorizat îndecsebi de păstrarea nealterată a etnografiei ccsei țărănești rusești. 3. Izolarea lingvistică atît de limba rusă comună, cît și de graiurile rusești convergente a dus la apariția unor forme derivate necunoscute acestora. JIEKCHKA JînnOBAHCKOrO HOMA H3 CEJIA CJIABA HEPKE33 YE3AA TYJIMA Ha abkchkh BHyTpeHHHx npeAMercB aoms (P e 3 io m e) Abtop paccwaTpEBaeT ccc^ehhccth rpyrnbi cjicb, câcsHanaicmHx Ea3BanHH BHyTpeHHHx npejiMeTOB AHncBancRoro acmb M3 ccAa Cju.Ba Mcj-Kesa }t3Aa lyAua. TlccAe Kpantero aha-AH3a c 3THcrpa(J)hHecK0H tchkh 3ptHHH jihntBaKCKc.ro ACMa U3 aicro ccAa, pcmaTphBacMbie CAOBa npoahaAH3HpcBaHbi b pasjihmibix acnexiax, KaK b OTHCiueHHH hx ccMaHTKBecKcro 31ia4eHHH CpaBHHTCJlbHO C AP}TEMU pyCCKEMH FCBOpâMH HJ1H C oClUEM pyCCKUM H3blKCM, T3K M C MOp{j)CC^MaHThHCCKOH TG4KH 3pthM51. B 3aKAK)HeHHe aBTop OTMenaeT KOHcepBara3M roBopa b 3T0ii od^acra CAOBapn. LIPOVAN EOMESTIC VOCABULARY IN THE VILLAGE OF SLAVA CERCHEZĂ, TULCEA DISTRICT Woords Denoting the Interior of the House (S u m m a r y) The paper deals with the peculiarlties of a group of words representing names of domestic objects in Lipovan houses in the village of Slava Cercaeză, Tulcea district. After a brief ethnographic analysis of the Lipovan house in this village, the words subjected to discuss on have been analysed from the point of view of their semantic value, as compared with other Russian cialects or with the common Russian language, as well as from the rr.orpho-semantic point of view. The conservatism of the dialect in this domain of the vocabulary is empha* sised. UN MOMENT CRUCIAL ÎN EVOLUȚIA SPIRITUALĂ A LUI GYORGY LUKĂCS GAVRIL MATE Marele filozof și estetician, sociolog, istoric, critic și teoretician literar marxist de renume mondial, Gy. Lukăcs, în etapa anterioară acceptării aefinitive, sincere și liber consimțite a filozofiei marxiste, a parcurs drumul smucs, plin de contradicții, de incertitudini, al intelectualului burghez care ti ode spre un ideal superior reprezentat și finalizat de forțele cele mai progresiste ale societății contemporane. în această perioadă, la care ne referim, a fcst personalitatea cea mai marcantă a unei generații de ginditori și artiști, elită a intelectualității burgheze europene, profund nemulțumită de realitățile sociale și spirituale ale vremii, dar care încă nu și-a găsit modalitatea concretă de a se atașa de gîndirea și de forța cea mai progresistă a epocii. Este vorba de acei intelectuali și artiști burghezi, care, trăind cu adevărat contradicțiile cele mai acute ale unui moment istoric crucial de la începutul secolului nostru, le dezbat în operele lor tocmai pe acestea. Această intelectualitate se zbate între presiunea tot mai accentuată a unei societăți înstrăinate de om și aspirațiile sale utopice, irealizabile pe planul real și concret al istoriei. Acest fenomen imbrățiș_ază o sferă mult mai întinsă, el este caracteristic nu numai momentului istoric la care ne referim, ci și celor anterioare și ulterioare lui, fiind generat și determinat de însăși esența societății burgheze, mai precis, de o anumită fază a evoluției sale istorice. Tocmai de aceea, fenomenul constituie unul din componentele de bază ale gîndirii filozofice și estetice, și va fi prezent în toate domeniile creației spirituale și artistice în momentul în care contradicțiile societății burgheze devin evidente, cînd aceasta, adică societatea burgheză, nu mai permite dezvoltarea, manifestarea liberă și nestingherită a personalității umane. Fenomenul este sesizat și concretizat, prima dată, pe pianul creației artistice de către reprezentanții artei și literaturii romantice. Concomitent și paralel, acosta va apare și în gîndirea filozofică, fapt ce-1 ilustrează, printre altele, scrierile lui Schopenhauer și Nietzsche. Cadrele limitate ale prezentei comunicări nu ne permit nici măcar schițarea formelor și variantelor De care le cunoaște această atitudine, în a — Philologia 82 G. MATB cadrul gîndirii filozofice și al artei contemporane. Tocmai de aceea, ne mulțumim cu sublinierea ideii că această atitudine reprezintă unul din elementele permanente și active ale filozofiei și artei moderne. Ea reprezintă, în același timp, una din coordonatele fundamentale ale filozofiei și artei contemporane. Din numeroasele tendințe, din cadrul filozofiei și artei zilelor noastre, ce au la bază această atitudine, semnalăm doar, drept exemplu, filozofia și literatura existențialistă reprezentate de Camus, Sartre etc. Am schițat acest fenomen simptomatic al gîndirii filozofice și estetice burgheze contemporane cu scopul de a scoate mai mult în evidență cauzele, greutățile și importanța depășirii acestei etape de către Lukăcs. în cele ce urmează, din considerentele deja semnalate, ne vom limita la schițarea problemei enunțate, adică la greutățile, cauzele și importanța depășirii acestei faze a gîndirii burgheze și la acceptarea de către Lukăcs a filozofiei marxiste. în această ordine de idei, înainte de toate, trebuie semnalat faptul că acest proces de clarificare ideologică a durat 15 ani, el cuprinde creația și activitatea lui Gy. Lukăcs între anii 1915—1930. însuși Lukăcs mărturisește, în scrierile sale autobiografice, că acecsta este perioada cea mai zbuciumată, cea mai contradictorie din viața și activitatea sa. Dintre numeroasele cauze ce generează și determină coordonatele, fizionomia aparte, aproape unică în istoria filozofiei, a acestei perioade vom semnala doar citeva. Intervine aici, înainte de toate, renumita și mult discutata contradicție dintre ceea ce Lukăcs numește o epistemologie de „dreapta^ și o etică de ,,stîngau, adică contradicția imanentă și necesară ce rezultă din unirea forțată, prezența și lupta simultană a unei concepții filozofice idealiste și a unei atitudini etice revoluționare. Această simbioză, ascunzînd o imanentă contradicție, la rîndul ei, se explică prin numeroase cauze, dintre care amintim, de aszmenea, doar cîteva. Astfel trebuie remarcat faptul că elementele componente ale acestei simbioze provin din surse diferite, diametral epuse. Concepția idealistă pe care o acceptă Lukăcs în această perioadă se datorește influenței masive a gîndirii filozofice germane clasice (Kant, Hegel) și celei contemporane (Lask, Simmel, Dilthey, Weber). îmbrățișarea și promovarea de către Lukăcs a acestei orientări și mai ales a filozofiei spiritului se explică prin cauze obiective și subiective. în această ordine de idei trebuie amintit că filozofia spiritului a fest unul din curentele filozofice dominante, cu o largă audiență în epocă, dar mai ales în cercul intelectualilor și filozofilor din care a făcut parte și Lukăcs. Difuzarea largă și faima acestui curent se explică, printre altele, și prin falimentul filozofiei pozitivist-mecaniciste ce s-a împotmolit, cum se exprimă Lukăcs, în noianul faptelor și datelor empirice sau care a adoptat modalitatea opusă, dar tot atît de unilaterală, cea a generalizării abstracte. Intervine aici, alături de cele semnalate, repulsia firească și mărturisită a lui Lukăcs față de filozofia universitară care, asemănător gîndirii teologice medievale, se pierde în speculații sterile în spiritul logicii formale și dogmatice, care rupe prin urmare orice contact cu problemele fundamentale'ale vieții, în raport cu aceasta, filo UN MOMENT DIN EVOLUȚIA SPIRITUALĂ A LUI GY. LUKĂCS 83 zofia spiritului oferă o viziune mai dinamică și mai realistă a vieții. Teoria valorilor elaborată de neokantieni (Rickert și Lask), de reprezentanții filozofiei vieții (Dilthey, Simmel) constituie fundamentul teoretic al operelor elaborate de Lukăcs în această perioadă. în acest sens este concludentă precizarea pe care o face Lukăcs în prefața lucrărilor sale despre cultura și literatura maghiară. „Nu. mi se pare deloc surprinzător, — precizează Lukăcs, — faptul, că in împrejurările de atunci punctul meu de plecare l-a constituit Kant. Precum nici faptul că baza teoretică a principiilor generalizării și a aplicării lor le-am căutat și le-am găsit în operele filozofului german Simmel, aceasta cu atît mai mult cu cît prin el m-am apropiat de Marx, chiar dacă într-un fel deformat* (Lukăcs Gydrgy, Magyar irodalom — magyar kultura, Gondolat, Bpest, 1970, p. 8). Lukăcs rezumă în acest citat esența și coordonatele generale ale concepției sale din această perioacă. Tocmai de aceea, în cele ce urmează, vom examina pe scurt cealaltă componentă a simbiozei amintite; ne va interesa în mod special geneza ei precum și rolul jucat de ea în activitatea practică și teoretică a tînărului Lukăcs. Cauzele obiective și cele subiective ce au generat și au determinat concepția filozofică a lui Lukăcs, în mod firesc, intervin și aici, numai rolul și ponderea lor se modifică substanțial. Dacă în acceptarea și promovarea unei epistemologii idealiste rolul covîr-șitor l-au avut factorii obiectivi, în formarea și consolidarea unei etici de stîngâ, rolul prim revine factorilor subiectivi. Dintre acești factori ne vom referi la cei mărturisiți și recunoscuți chiar de către Lukăcs. în prefața citată, Lukăcs subliniază importanța mediului familial în formarea eticii de stînga. în acest mediu a avut prilejul să cunoască în mod direct caracterul meschin, inuman al ambianței în care își trăiau viața clasele sțs-puse și față de care, cum el însuși mărturisește, adoptă o atitudine de frondă încă din fragedă copilărie. Un alt factor semnalat de Lukăcs, îl reprezintă realitatea socială maghiară a vremii, în cadrul căreia fenomenele ce puteau genera o etică de stînga sînt mai evidente și se manifestă în mai multe sfere ale vieții decît în țările mai dezvoltate ale Occidentului. în fine, un al treilea factor decisiv îl reprezintă poezia revoluționară a marelui poet maghiar Ady Endre. In evoluția spirituală a lui Gy. Lukăcs această poezie a avut un rol echivalent cu cel al operelor lui Marx. Deosebirea, precizează Lukăcs, a constat numai în aceea că prima s-a adresat fondului emoțional al conștiinței iar cea de a doua cugetării, gîndirii sale. Trăsătura dominantă a etapei la care ne referim, caracterul ei contradictoriu nu rezidă numai în contradicția imanentă a celor două componente schițate mai sus, ci rezultă și din caracterul eterogen al epistemologiei lukăcsiene. în concepția sa filozofică din această perioadă, coexistă și se află într-o luptă permanentă numeroase tendințe opuse, dintre care semnalăm și de data aceasta numai două, pe care le considerăm mai importante. Este vorba pa de o parte de idealismul subiectiv al lui Kant și de cel obiectiv al lui Hegel. Dacă în perioada anterioară Teoriei romanului (1915), predomină filozofia kantină, în etapa de care ne ocupăm rolul prim îl va avea concepția hegeliană. • Trecerea aceasta o marchează 84 a MATE chiar lucrarea amintită: Teoria romanului. Asupra importanței acestei treceri însuși Lukăcs atrage atenția în prefața ediției franceze a lucrării sale, din 1963. „Mă aflam, — constată Lukăcs, —> pe calea depășirii lui Kant prin Hegel fără modificări esențiale în relația mea față de metodele științei spiritului, din acest punct de vedere am rămas, în fond, tributar impresiilor pe care le-am acumulat sub influența operelor lui Dilthey, Simmel și Max Weberu. (G. Lukăcs, La theorie du roman, Ed. Gonthier, 1963, p. 7). Din acest citat desprindem două idei mai importante și anume: noua orientare filozofică ce declanșează procesul clarificării ideologice și care are ca rezultat însușirea și acceptarea treptată a filozofiei marxiste; și trăsătura dominantă a perioadei: contradicția. în rezolvarea și depăși-.rea acestei contradicții, alături de noua orientare filozofică, intervine și influența crescîndă a eticii de stînga. în ceea ce privește primul factor, cel al noii orientări, este demn de semnalat că, tocmai datorită acesteia, traiectoria evoluției spirituale a lui Gy. Lukăcs va lua o altă direcție decît cea a maeștrilor săi germani, în timp ce aceștia fac abstracție sau interpretează greșit două momente decisive din istoria filozofiei, — filozofia lui Hegel și a lui Marx —-, desă-vîrșirea spirituală și umană a lui Gy. Lukăcs se realizează tocmai prin acestea. în ce privește cel de al doilea factor, rolul crescînd ai eticii de stînga, semnalăm doar cauzele mai importante. Este vorba de înrîurirea decisivă asupra gîndirii și conduitei morale a lui Gy. Lukăcs a primei revoluții proletare din lume, din 1917. Sub influența acesteia și a atmosferei generale din preajma revoluției proletare maghiare, Lukăcs devine revoluționar, participînd activ la organizarea acesteia. Experiența revoluției îl determină tot mai mult să cunoască și să aplice filozofia marxistă. O primă tentativă în acest sens reprezintă celebra lucrare din 1923, Ge-schichte und Klassenbewusstsein (Istoria și conștiința de clasă), care constituie sinteza teoretică a practicii revoluționare din această perioadă și, în același timp, punctul de plecare a numeroase curente filozofice contemporane de stînga, dintre care amintim, printre altele, existențialismul francez reprezentat mai ales de Sartre. în evoluția spirituală a lui Gy. Lukăcs, ulterioară anului 23, un moment decisiv îl reprezintă cunoașterea și acceptarea epistemologiei elaborate de Lenin. Documentul cel mai concludent al acestui moment este studiul lui intitulat Lenin, studii despre sistemul lui ideatic (1924). în mod surprinzător, dar explicabil prin experiența tragică pe care Lukăcs o trăiește în această perioadă, în urma unor conflicte cu anumiți conducători ai mișcării muncitorești maghiare și internaționale în urma înnăbușirii revoluției proletare maghiare, această linie ascendentă a evoluției sale cunoaște o perioadă de stagnare și numai după un interval de 7 ani se va continua sub influența directă a operelor lui Marx, mai ales a celor scrise de acesta în tinerețe; momentul are drept urmare depășirea definitivă a incertitudinilor și atașamentul total față de filozofia marxistă. Cu aceasta începe o nouă perioadă în activitatea practică și mai ales teoretică a lui Gy. Lukăcs. UN MOMENT DIN EVOLUȚIA SPIRITUALA A LUI GY. LUKĂCS nOBOPOTHblH MOMEHT B JjyXOBHOH 3B0JH0UHH flbEPJIb J1YKAHA (P e 3 io m e) B CTaTbe OHep^enbi odmne ROopnnHarbi o&hoto STana b ayxobhoă sbojhohhh BejiHKoro MapKCKcrcKoro (țmjiococța h acieTHKa. Abtop craTbH BbtHBJiHeT rjiaBHbiM oâpaaoM npnnHHH, Bbi3BaBinne nocTeneHHoe cdjiH>K2HHe JlyKaqa c MapKCHCTCKofi (})HJioco4)HeH h ee oKOHnaTejibHoe npwHHTHe — (j)aKTp oiMeqaiomHH HOBbift 3Tan b npaKTHqecKOH h TeopeTHqecKOw neHTejibHOCTR BeJIHKOrO MHCJIHTCJIH. A CRUCIAL MOMENT IN THE SPIRITUAL EVOLUTION OF GYORGY LUKĂCS (S u m m a r y) The general co-ordinates of a stage in the spiritual evolution of the great Marxist philosopher and aesthetician have beend outlined in the paper. The author emphasises the causes which made Lukăcs approach and definitely accept the Marxist philosophy, a fact which marked a new stage in the practicai and theore-tical activity of the great thinker. CÎTEVA CONFRUNTĂRI DE CONSTRUCȚII REFLEXIVE ÎN GERMANĂ ȘI ROMÂNĂ ELENA VIOREL Ne propunem confruntarea cîtorva tipuri de construcții reflexive în germană și română în vederea stabilirii de structuri identice și diferite, vrînd să aducem prin aceasta o contribuție la înlăturarea unor cazuri de interferență1 în procesul de învățare de către români a limbii germane. Folosim termenul de „construcții reflexive^ prin care înțelegem totalitatea combinațiilor sintactice posibile între forma unui verb la activ și prenumele reflexiv în dativ sau acuzativ. Faptul că această categorie de verbe a suscitat atîtea discuții în publicațiile de specialitate se dato-rește, în parte, și criteriilor neunitare de analiză a lor, avîndu-se în vedere fie criteriul sintactic, fie cel semantic. Toți cercetătorii s-au izbit de polisemia acestor construcții, văzîndu-se puși în fața unei clase de verbe eterogene a căror clasificare oscila între categoria diatezei și o grupă de verbe poliseme. întrebarea dacă verbele reflexive constituie o diateză aparte, și dacă da, atunci care sînt semnele ei distinctive față de diateza activă sau pasivă, revine mereu în studiile românești. Modelul tradițional acceptă existența unei diateze reflexive, avînd în vedere identitatea dintre subiect și obiectul direct sau indirect, în plan extralingvistic între persoana agentului și cea a pacientului2. S. Stati3 neagă caracterul da diateză al verbelor reflexive, bazîndu-se din punct de vedere al funcției sin tactice pe identitatea dintre pronumele reflexiv și cel personal, sensul reflexiv datorîndu-se pronumelui reflexiv ca unitate lexicală și nu întregii construcții; susține în schimb existența unei diateze medii sau dinamice la o grupă de verbe. Ediția a doua a Gramaticii Academiei4 a adoptat acest punct de vedere, considerînd că nu se poate vorbi de diateza refle 1 Cf. J. J u h a s z, Probleme der Interferenz, p. 29—33; vezi folosirea acelorași termeni la G. N i c k e 1, Ber'cht uber Ergebnisse der kontrastiven Analyse im Deutschen und Englischen, „Sonderdruck aus Deutsch. unterricht fur Auslănder", Heft 5/6, 1968, p. 144; C. M î r z a, Aspecte teoretice ede analizei contrastive, în „Sistemele limbii", Bucureșii, 1970, Editura Academiei R.S.R., p. 57. 2 Vezi Gramatica Academiei, ediția I, 1S54, p. 244. 3 Cf. S. Stati, Unele reflexive construite cu daVvul, SCL, IV, 1954, p. 145. 4 Vezi Gramatica Academiei, ediția a doua, p. 209—210. 88 E. VIOREL xivă decît la reflexivul dinamic și la cel impersonal; reflexivul prsiv e subordonat diatezei pasive iar în celelalte cazuri s? vorbește de verbe active construite cu complemente exprimate prin pronume reflexiv. O privire de ansamblu asupra construcțiilor reflexive rrmânești și o clasificare a acestora, preluată apoi de majoritatea cercetătorilor, face academicianul Al. Graur5: reflexivul obiectiv, propriu-zis, reciproc, pasiv, dinamic, eventiv, impersonal. Dintre studiile românești mai recente care neagă caracterul de diateză al construcțiilor reflexive, cităm pe cel al M. Rădukscu-Mendea6. Majoritatea gramaticilor și studiilor germane tratează ac^st fel de construcții în capitolul introductiv, privind clasificarea verbului după criterii sintactice7. Faptul că reflexivele constituie o diateză aparte s~u nu, interesează mai puțin în contextul cercetării noastre cu implicații directe în metodica predării limbii germane la români. Uneori ele au fost tratate și pentru limba germană în strînsă legătură cu categoria diatezei8 9. Problema legată direct de existența unei diateze ,,reflexive44 implică recunoașterea sau nerecunoașterea funcției sintactice a pronumelui reflexiv; recunoașterea n-ar legitima existența unei diateze, nerecunoașterea ar presupune identificarea pronumelui reflexiv cu o „marcă44 morfologică a reflexivului. Construcțiile reflexive nu formează un sistem unitar, ele ocupînd atît din punct de vedere sintactic, cît și semantic o p^zide distinctă în structura ambelor limbi; ele reprezintă clrse deschise cu posibilități de subcategorizare, fără să formeze un sistam fix gramaticalizat cere le-ar conferi dreptul la o diateză separată. Propunem ca terorizarea construcțiilor reflexive în: obligatorii, facultative, pasive și impersonale, în majoritatea gramaticilor germane se pornește de la împărțirea în: „echte44 și „unechte Reflexiva449. Și din clasificarea pe baze structurale a părților de vorbire făcută de G. Helbig10 * reiese dihotomia amintită; la subgrupa cuvintelor funcționale R (Funktionsworter R) este vorba de ,.sich44-ul necomutabil de la reflexivele obligatorii și reciprocele obligatorii, ,,sich44-ul 5 Cf. I. Iordan, Guț u-R oir al o, Al. Ni cui es cu, Structura morfologică a limbii române, Bucureșfi, Editura științifică, p. 192. 6 Marina R ă d u 1 e s c u-M e n d e a, Caracterist 'cile sintagmatice ale reflexivului, LR XVIII, (19^9) 6. o. 539. 7 Cf. Duden. Bd. IV, Bibliograuhisches Institut Ma^nheim, 1 r66, p. ?0; W. S c h m i d t, Grundfragen cler deutschen Grammatik. Bordu. 1966, p. 199; W. J u n g, Grammatik der deutschen Sprache, Le’pzig, Bibiographiscb.es Institut, 1967, p. 197. 8 Vezi W. Admoni, Der deut^che Sprachbau, ecL II, Mo^ova—Le^ing^ad, 1966, p. 182; G. Helbig, Zum Problem der Genera der Verbs in der deutschen Gegenwartssmache. DaF, 3, 1968. S. 129—148. 9 Vezi G. Stotzel, Ausdrucksseite und InhaltssePe der Sprache. Metboden-kritische Studien am Beisp'el der deutschen Reflexiv verben, I, edi ia I. Miinchen, 1970, p. 105, folosește pentru reflexivele obligatorii termenul de „reflexive Verben14 iar pentru cele facultative ,.partimreflexive Verben“. 10 Cf. G. H e 1 b i g, Zum Problem der Wor tar ten in elner deutschen Grammatik fur Auslănder, DaF, V, 1968, p. 13. CONSTRUCȚII REFLEXIVE ÎN GERMANA ȘI ROMANĂ 89 comutabil fiind tratat la clasa formală I (Formklasse I) alături de substantiv și de substitutele sale pronominale. Tot ca o clasă distinctă apar reflexivele obligatorii și în Worterbuch zur Valenz und Distribution dcutscher Verben de același autor11. Cele obligatorii apar însoțite de pronumele reflexiv ca valență obligatorie (sich wundern, sich aneignen), pe cînd cele facultative apar după folosirea activă a verbului ca o valență derivată (sich fragen, wr schen). E. Matcr12 face o statistică a verbelor germane, clasificîndu-le după felul de combinare cu pronumele reflexiv în trei grupe mari: 1. Reflexive obligatorii (525) 2. Reflexive facultative (4640) 3. Ncnreflexive (9388) în special la grupa a doua s-a izbit de unele greutăți rezultate din cazuri de omonimie și polisemie, din folosirea pronumelui reflexiv în expresii și expresii idiomatice, de unele verbe unde uzul lingvistic și realitatea socială ajung în contradicție („operieren“, „amputieren“ unde lexicograful trebuie să nege reflexivitatea, care izolat ar putea exista în plan extralingvistic). în interiorul celor trei clase mari, autorul citat face subcategorizări avînd în vedere valența sintactică și semantică a verbului respectiv. Duden, W. Jung13 recunosc funcția sintactică de obiect direct, respectiv indirect doar pronumelui reflexiv facultativ, astfel îneît propoziții de tipul: Der Hund belit și Karl freut sich apar ca echivalente din punct de vedere sintactic, fiind mono valențe. în stabilirea funcției sintactice am adoptat punctul de vedere al lui M. Bierwisch14 care consideră pronumele reflexiv atît în construcțiile obligatorii cît și în cele facultative ca avînd funcție sintactică de obiect direct, respectiv indirect. în partea transformațională îl derivă pe „sichu de la reflexivele obligatorii Beate freut sich, exact ca într-o construcție nonreflexivă, și anume din lanțul fictiv: + Beate freut Beate + Die Darstellerin ist unzufrieden mit der Darstellerin Bierwisch intenționează să facă deosebirea dintre obligatorii și facultative abia în cadrul unei teorii semantice, constatînd că există verbe care pot fi interpretate diferit din punct de vedere semantico-sintactic în funcție de folcsirea obligatorie sau facultativă a pronumelui reflexiv. G. StCtzel15 aduce în plus o clasificare a construcțiilor reflexive din punct de vedere onomasiologic. O primă observație care se impune în 11 Cf. G. H e 1 b i g—W. S c h en kel, Wbrtersuch zur Valenz und Distribution deutscher Verben, Leipzig, 1969, VEB, Bibliog''aphi';ches Ins'itut. 12 Cf. E. M a t e r, Deutsche Verben (Heft 7). Das Verhăltnis zum Reflex'v-pronomen, Leipzig, 1969, Bibliographisches Institut, Hinweise fur den Benutzer. 15 Vezi Duden, p. 72; W. J u n g, op. cit., p. 198. Bierwisch, Grammat'k des deutschen Verbs, Berlin, 1963, Studia gram-iratica II, p. 44; J. E r b e n, Abriss der deutschen Grammatik, Berlin, 1959, Aka-deiric-Vedag, p. 166: Bei einigen Verben wird die Stelle der zweiten Ergdnzungs-best'.mmung stetes von einem Reflexivum eingenommem Fritz entrustet sich. 15 Cf. G. S161 z e 1, op. cit., p. 15L âo ■ b. vio-m acest sens este existența în limbă a unor cazuri paralele, construcții reflexive alături de construcții nonreflexive sinonime: Die Tur bffnet sich — Die Tur geht auf leh traf mich mit ihm — Ich begegnete ihm Er sondert sich ab — Er tritt aus Etwas lăsst sich auf — Etwas zerschmilzt Dacă considerăm ca secundare criteriile formulate care stau la baza împărțirii în reflexive și nonreflexive, atunci sintagme ca: Selbst mord begehen (sich toten), Selbstachtung haben (sich selbst achten), pot fi subsumate de asemenea reflexivelor. Dubletele amintite sînt în parte cunoscute și în limba română, fenomenul putînd fi constatat însă și aici prin existența unor cazuri similare. Studiile românești reflectă și ele această împărțire, chiar dacă nu se pornește în mod expres de aici. Reflexivele obligatorii apar la M. Rădu-lescu-Mendea16 ca „verbe cu valența tranzitivă consumată44 ele nemai-putîndu-se combina cu încă un morfem de acuzativ, pronumele reflexiv avînd aici funcția de intranzitivizare. Reflexivele facultative ar putea fi numite și „verbe convertibile în reflexiv44, convertire care poate produce sau nu modificări sintactice. Fără modificări sintactice și semantice apar majoritatea verbelor tranzitive care pot fi și reflexive: a (se) abona, a (se) spăla, a (se) antrena; cu modificări semantice: a merita pe cineva, ceva a se merita; modificări semantice și de regim sintactic: a ruga, a se ruga de cineva, a se ruga la . .. sau în germană: driicken (tr.)- sich drucken von (itr.) (sich entziehen); geben (tr.) — sich geben (itr.) (aufhdren, vergehen): verschlucken (tr.) sich verschlucken (itr.) După părerea noastră, împărțirea tradițională a verbelor în tranzitive, intranzitive, reflexive, clasificare strîns legată de diateză, poate fi substituită noțiunii moderne de valență. Metoda folosită sînt testele de omitere, substituție sau inversare cu ajutorul cărora se determină în mod curent complinirile (actantele) obligatorii și facultative, lucru deosebit de important pentru cel care învață o limbă străină17. Nu e suficient să cunoaștem numărul actantelor cerute de verb; ele trebuiesc definite exact în cîmpul sintactic și semantic; în cîmpul sintactic se fixează în ce formă pot să apară diferite actante pentru a genera o propoziție corectă; astfel reflexivul bivalent sich freuen cere un nominativ și un acuzativ, obligatorii, plus un obiect prepozițional facultativ. Dar nici această informație nu e suficientă, pentru că nu orice nominativ sau acuzativ pot să ocupe locul respectiv, ci doar anumite grupe determinate semantic, pasul următor fiind fixarea cîmpului admisibilității semantice. Există, în general, 16 M. Ră dul esc u-M en d ea. art. cit., p. 541. 17 Cf. G. Hei big, Wbrterbuch zur Valenz und Distribution deutscher Verben. Einfuhrung in die Valenztheorie, p. 9—55, uncie sînt expuse principiile teoretice ale valenței și un model de analiză practică. CONSTRUCȚII REFLEXIVE ÎN GERMANA ȘI ROMANĂ 91 posibilitatea de a descrie toate verbele după următoarele trei compartimente: 1. numărul actantelor obligatorii și facultative 2. statutul sintactic 3. caracteristicile semantice O asemenea clasificare, așa cum a fost ea concepută de G. Helbig în Worterbuch zur Valenz und Distribution deutscher Verben, presupune explicarea termenilor de actante obligatorii și facultative, precum și deosebirea actantelor facultative de „complinirile libere“ (freie Angaben), care din punct de vedere sintactic pot fi adăugate sau omise, fără să fie determinate de valența verbului18 19. A plicind teoria valenței la construcțiile reflexive, constatăm că reflexivele obligatorii (a se abține, a se bizui, a se complace, a se țigăni) nu pot avea ca actantă sintactică un al doilea complement direct; reflexivele facultative sînt și ele caracterizate prin relații obligatorii de complement direct, fără restricția ca acesta să fie exprimat numai prin pronumele reflexiv, el puțind fi exprimat și prin pronume personal sau substantiv: Eu îmbrac rochia; te îmbrac; mă îmbrac. în ceea ce privește selecția actantelor semantice se observă că maioritatea prenumelor reflexive se leară de un nume personal, animat personliche Reflexiva: nu este exclusă nici referirea lor la denumiri de lucruri sau abstracte sachliche Reflexiva în exemple ca: Das Gesetz setzt sich durch, Das trifft sich gut s^u din limba română: Discuția se schimbă, Decanatul se plîn^e că .. . . Acestor construcții li se adaugă cele impersonale unpersonliche Reflexiva în c^re subiectul rămîne de cele mai multe ori neexprimat: Es lebt sich gut hier, Hier sehlăft es sich angenehm, unde spre deosebire de limba română apare subiectul exprimat prin pronumele impersonal es. Pentru limba română amintim pentru acest tip de construcții următoarele exemple: Se călătorește bine cu avionul, Se merge puțin pe jos, Se scrie mult unde se ține locul subiectului, apărînd ca dublă marcă: a reflexivului si a impersonalului. Construcțiile reflexive impersonale din germană smt adesea sinonime cu pasivul impersonal: Hier arbeitet es sich gut, Hier wird gut gearbeitet™. La reflexivele „nepersonale“ legătura cu pasivul e de multe ori mai evidentă decît la cele „impersonale44: Dieser Stoff trăgt sich gut — (wird gut getragen); Das Zimmer heizt sich leicht (wird leicht geheizt). In cele ce urmează vom compara cîteva tipuri de construcții reflexive în ambele limbi. Confruntarea unor elemente de structură ale limbii bază și ale limbii scop cunoaște două aspecte: î8 Cf. G. H e 1 b ig, Zum sprachwissenschaftlichen Begriff der Valenz, „Sprach-pflcge“, II, 6 (1971) (20. Jhrg.), p. 227. 19 A d m o n i, op. cit., p. 182; K. Brinker, Zum Problem der angeblich passivnahen Reflexivkonstruktionen in der deutschen Gegenwartssprache, „Mutter-sprache", 79 (1969), Heft I, p. 4—5. 32 & VIOREL 1. Unul negativ, marcînd absența unei corespondențe structurale sau funcțional- semantice; 2. Unul pozitiv care marchează prezența unei corespondențe structurale sau funcțional-semantice. Pentru aspectul negativ al influențării dintre limbi folosim termenul de interferență (transfer negativ), pentru cel pozitiv, transfer pozitiv20. In procesul de predare a limbii scop interesează mai mult structurile divergente, care fiind puse la îndemîna profesorilor sau a autorilor de manuale vor servi ca punct de plecare în evaluarea greutăților pe care le ridică germana pentru români. în ambele limbi construcțiile reflexive se realizează analitic (cu deosebirea că în română pronumele reflexiv este în majoritatea cazurilor antepus) și ocupă un loc fix în ceea ce privește topica; cazuri de postpunere întîlnim la formele de gerunziu — bucurîndu-se sau la imperativ bucurați-vă!. Pronumele reflexiv din germană e mult mai mobil, se caracterizează prin așa numita Berceglichkeit im Satz și se supune construcției cadru specifice limbii germane. în propoziția subordonată cu predicatul la sfîrșit, sich ocupă locul al doilea după conjuncție sau pronumele relativ, deschizînd astfel posibilitatea formării cadrului: Das Mădchen, dass sich gestern geirrt hatte, war meine Freundin. și nu: Das Mădchen, das gestern sich geirrt hatte . . . așa cum apare de multe ori la românii care învață germana. în propoziția principală în care predicatul este exprimat printr-un verb la un timp compus, sich stă după partea copulativă a predicatului, iar partea neconjugabilă apare la sfîrșit, formînd cadrul. Er hat sich von aller Anfang an geschămt. Categoria de reflexive obligatorii și facultative se suprapune doar în parte în cadrul celor două limbi. a) Este posibilă interferența în cazul cînd reflexivele obligatorii din germană pot realiza în românește și o valență nereflexivă: Sich schamen; S-a rușinat, L-a rușinat în fața clasei (tr.); sich năhern; mă apropiu de cineva; mi l-am apropiat. b) în ambele limbi există paralel construcția activă și cea reflexivă fără sau cu deosebiri sintactico-semantice. Fără deosebiri: (sich) fragen, (sich) ernăhren, (sich) treffen, (sich) darstellen; cu deosebiri semantice: verlaufen (itr.): Der Weg verlăuft in gerader Richtung; sich verlaufen: Er hat sich verlaufen; cu deosebiri de construcție sintactică: eilen, sich eilen: Ich bin zu ihm geeilt, Ich habe mich beeilt. G. Weigand21 amintește pentru limba română forme paralele cu implicații semantice cărora le corespund în germană forme noi: 20 C. M î r z a, art. cit., p. 56. 21 G. W e i g a n d, Praktische Grammatik der rumănischen Sprache, ediția II, Leipzig, 1918, p. 138. CONSTRUCȚII REFLEXIVE ÎN GERMANA ȘI ROMÂNA 93 a judeca — richten; a se judeca — Prozess fiihren a împiedica — hindern; a se împiedica — anstossen an a înșela —• betrugen -—’ a se înșela sich irren a trezi — wecken; a se trezi, aufwachen, erwachen, c) Construcția reflexivă românească se realizează în germană prin alte mijloace sintactice; în asemenea cazuri, cînd reflexivitatea nu e conformă cu limba scop se creează pericolul interferenței: a se juca «— spielen + Spielt euchl a se scula «— aufstehen a se trezi — erwachen a-și petrece vacanța —• Ferien verbringen a se speria ■— erschrecken (itr.), sich erschrecken (tr.) a se văita — jammern a se teme — jurchten a se îndoi de cineva, de ceva — zweifeln. Unei forme reflexive din limba bază îi corespunde în limba scop o formă reflexivă și una nonreflexivă: a se mira de cet^a — ilber etwas staunen, sich wundern a se casatori =— heiraten, sich verheiraten. Verbe de proveniență romanică în — ieren: basieren, charakterisieren, transferieren, realisieren, denunzieren, sînt în limba scop, spre decsebire de limba bază, nonreflexive; ele coexistă cu verbe ca: sich akklimatisie-ren, sich engagieren, sich interessieren, sich oreientieren care cuncsc în ambele Lmbi forme reflexive» d) Cazul invers, cînd construcția reflexivă din germană se realizează în română prin verbe nonreflexive, pare-se, în urma materialului cercetat, că este mai rar: sich erkălten — a răci, popular a se răci; sich verspă-ten — a întîrzia, popular a se întîrzia, sich weigern «— a refuza; sau unele cărora le corespund forme duble: sich unterhalten ~ a petrece, discuta, a se distra sich getrauen — a îndrăzni, a se încumeta. Reflexivul participativ cu pronumele în dativ care s? limitează în germană la un anumit model de prepoziții — pronume reflexiv în dativ + nume în acuzativ + verb, se redă de obicei în română printr-o valență nonreflexivă: sich einen Film ansehen, sich ein Musikstiick an-horen, sich um etwas bewerben. Mult mai des întîlnit este însă cazul cînd reflexivelor participative din română le corespunde în germană o construcție nonreflexivă; aici am înregistrat foarte multe cazuri de interferență: + Hast du dir die Aufgaben geschrieben? + Warum scllst du dir die Zeit verlieren? 4- Hast du dir die Dissertation verteidigt? + Hast du dir das anprobiert? în asemenea sintagme reflexive în dativ, pronumele reflexiv participativ poate fi înlocuit cu unul posesiv: Hast du deine Aufgaben geschrieben?. E. VIO'REL M e) Există în ambele limbi o categorie de construcții reflexive care-ar putea fi încadrate la diateza pasivă22; aceste construcții cu subiect nepersonal, care se exprimă în românește tot prin se, cunosc în germană o realizare sintactică mai variată: Das Kleid wăscht sich leicht (Rochia se spală ușor) unde subiectul gramatical e mai degrabă obiectul acțiunii și nu agentul care rămîne necunoscut sau se subînțelege; tocmai de aceea propoziția nu posedă un loc suplimentar pentru exprimarea lui. Tipul de construcții reflexiv-pa-sive impersonale, care în germană e marcat în plus de es-ul impersonal, se redă în românește tot prin construcții cu se; Mit Ținte schreibt es sich besser (Se scrie mai bine cu cerneală) Hier arbeitet es sich angenehm (Se lucrează plăcut aici). Verbele schliessen și Sffnew cunosc uri regim cu totul diferit în cele două limbi: Die Geschăfte schliessen (bffnen) um acht, unde reflexivele nepersonale românești se redau prin construcții nonreflexive. Exemple similare: Das Fleisch brăt —■ Carnea se frige, Das Glas zerbricht — Paharul se sparge, Der Strick reisst ■— Sfoara se rupe. Reflexivului impersonal din română, care în comparație cu germana este mult mai dos folosit, îi corespunde fie o construcție reflexiv-pasivă, fie una impersonală cu man: Se trăiește bine la țară — E s lebt sich gut auf dem Lande M an lebt gut auf dem Lande Construcția cu man implică în mod necesar un agent personal; pasivul reflexiv are în general un subiect nepersonal, persoana agentului neinte-resînd în mod deosebit: Die Ware verkauft sich gut e o construcție mai „pregnantă^ și mai impersonală decît cea pasivă Die Ware wird gut verkauft, unde legătura cu agentul e încă prezentă. In cazul reflexivelor impersonale și nepersonale mult mai numeroase în română, se înregistrează în procesul de învățămînt foarte multe interferențe: + Das Gesprăch wechselt sich (Discuția se schimbă) + Die Studenten klagten sich,... (Studenții s-au plîns t. . + Es sagt sich ... (Se spune) + Das Haus schliesst sich in der Nacht. f) O altă categorie de construcții reflexive care-ar putea duce la greșeli sînt cele cu verbe prefixate; în germană prefixul este adesea un mijloc de reflexivizare a verbelor tranzitive și intranzitive; prefixele ca mijloc de reflexivizare se află pe un plan similar cu prefixele ca mijloc de tranzitivizare. Derivarea de construcții reflexive cu ajutorul prefixelor presupune și modificări sintactico-semantice: Passen — sich anpassen; kennen ■—• sich auskennen; hoffen ■—• sich erhoffen; spielen — sich ab-spielen; bilden — sich einbilden. (Ca rezultat al reflexivizării apar reflexive obligatorii). Prefixele germane au multiple valori, ele constituind 22 Vezi K. Brinker, art. cit., p. 1, unde face o clasificare a construcțiilor reflexive impersonale .care se aprop.e de pasiv. ' .................................. CONSTRUCȚII REFLEXIVE- ÎN GERMANĂ ȘI ROMÂNĂ 05 unul din capitolele deosebit de dificile în însușirea limbii scop. Prefixele pot realiza în germană și cazul opus al derivării de verb? tranzitive sau intranzitive din reflexive: sich schămen •— Jemanden beschămen; sich freuen — Jemanden erfreucn. g) O altă sursă de transfer negativ o constituie expresiile și locuțiunile verbale cu lassen redate în română prin diverse procedee de traducere perifrastică. Exemple de construcții reflexive cu lassen care subliniază faptul că nu subiectul este agentul lucrării, ci mai degrabă pacientul ei, se apropie de pasiv: sich ein Kleid machen lassen, sich trauen, scheiden lassen, sich immatrikulieren lassen. Nuanța cauzativă, iar uneori și reflexivitatea, se pierd prin traducere, ele fiind de cele mai multe ori implicite sau deductibile din context; cauzativul românesc a face să poate fi doar rareori folcsit ca echivalent. Lassen apare în construcții reflexive și ca auxiliar modal: etwas lăsst sich einrichten, verarbeiten, trinken sagen; ele corespund unui tip de construcții pasive care pot fi circumscrise cu verbul modal kbnnen: Die Vergangenheit lăsst sich nicht mit einem Schlag verwischen (kann nicht verwischt werden). Lassen intră ca parte componentă alături de pronumele reflexiv și în expresii frazeologice: sich gehen lassen, sich etwas gefallen lassen. h) Ca și cele cu lassen, sintagmele cu werden ocupă un loc însemnat în sintaxa limbii germane; ele se redau în limba română prin construcții reflexive eventive, fapt ce trebuie să stea în atenția românilor care învață germana spre a se evita calchierile: satt werden — a se sătura alt werden -— a îmbătrîni munter werden ■— a se înveseli gesund werden — a se însănătoși. în majoritatea cazurilor, aceste forme pe care le-am putea numi „pro-grcsiveu deoarece arată un prems de devenire, de transformare, sînt tradus? prin structuri noi. Sînt și cazuri cînd în germană coexistă construcția analitică cu werden și o formă reflexiv-eventivă a verbului derivat din adjectiv: sich verjiingen — jung werden (a întineri) sich verfinstern — dunkel werden (a se întuneca) sich erfrechen •— frech werden (a se obrăznici) i) Deosebiri de structură există între cele două limbi și în ocuparea cîmpului sinta etico-semantic cerut de verb: sich erinnern (A.) — a-și aminti (D.) sich verabschieden (A.) «— a-și lua rămas bun (D.) sich sehnen (A.) — a-i fi dor (D.) sich ekeln (A.) — a-i fi greață (D.), a se îngrețoșa (A.). Inexistente în limba română sînt construcțiile cu genitivul ca a doua valență obligatorie: sich eines armen Menschen erbarmen, sich. der Stimme enthaten, sich des Lebens freuen, sich grossen Ansehens erfreuen. în limba română -o 96 & VIOREL asemenea valență ar putea fi realizată doar în cazul cînd verbul reflexiv are în regimul sintactic obligatoriu o prepoziție care cere genitivul, ca: asupra, contra, împotriva. j) Pericolul transferului negativ există și atunci cînd în limba scop se întîlnesc forme paralele cu același conținut semantic, sinonimia îngreu-nînd procesul de automatizare și fixare corectă a unei structuri: Er dankte ihm —» Er bedankte sich bei ihm; Er beschloss, ins Theater zu gehen ■—> Er entschloss sich, ins Theater zu gehen; Er ăusserte seine Meinung — Er ausserte sich dazu; Es geht um meine Schwester — Es handelt sich um meine Schwester, k) Sintagmele și expresiile frazeologice reflexive sînt foarte greu de redat, în majoritatea cazurilor fiind vorba de expresii idiomatice, unde nu putem utiliza o traducere literală: sich aus dem Staube machen, sich zu Wort melden, sich ins Zeug legen, sich etwas zu Herzen nehmen. Tot aici amintim și sintagme de felul: sich tet lachen, sich milde gehen, sich satt essen, sich heiser sprechen, unde adverbul constituie o actantă obligatorie a Vc lenței reflexive. Cel care învață este tentat să transfere reflexivitatea din limba maternă în cea străină, mai ales atunci cînd anumite structuri nu sînt îndeajuns de automatizate și solid fixate sau cînd simțul limbii, drs Sprach-gefuhl, nu este atît de dezvoltat pentru a putea înlătura transferul negativ. Analizele contrastive de tipul celei de mai sus se adresează în primul rînd profesorilor de limbi străine, autorilor de manuale, traducătorilor: ele oferă un teren fertil, unde lingviștii și pedagogii pot colabora în vederea îmbunătățirii procesului de predare. HEKOTOPbîE CPABHEHPÎ51 BO3BPATHBÎX KOHCTPyKIfHn B HEMEIfKOM M PYMblHCKOM £3bIKAX (P e 3 io m e) Abtop oâcyHcnaeT Bonpoc conocTaBHTejîtHoft tpsmmsthkh, a fmchho: BC3BpaTHbie eoh< CTpyKUHH B HCMeilKOM H pyMbIHCKOM H3b!K3X. HyTCM CpaBHeHHH HeKOTOpblX KOHBepreETHHX Mp TJiaBHbiM o6pa3OM, AHBepreHTHbix CTpyKTyp, aBTop HbiTSJicn BbiriBHTb occdbie 33A3mip noAHH-MaeMbie sthmh KOHCTpyKunnMH b npenoA3B3HHH HCMeuKcro «3biK3 pyMbniaM. HcXOAB H3 AeJieilHB BO3Bp3THbiX MeCTOHMeHHH Ha 06H3aTeJIbHC~B03BpaTHb!e, ^aKVJIbTaTEB-Hbie, naccHBHbie h 6e3JiHHHbie» 3BTop OTMeqaeT po^b onpejiejKHHH cHHTSKCHMecKcn (pywFUHH BO3BpaTHblX MeCTOHMeHHHH B yTOHHeHHH HX BO3*MO>KHOCTH 06p330B3Tb HJ1H He 06pa3CB3Tb 3?JIor; C Jipyrow CTOpOHbl, 3BT0p H0RMepKHB3eT MH0F03H3UH0CTb 3THX KOHCTpyKHHW, npH’ICM ,,ro3’ BpaTHOCTb” He MOJKeT 6bITb CBH33H3 TOJÎbKO C KOHCTpyKIXWeH TJiarCJI 4- BO3Bp3THOe ^eCTcH-MeHHe, HO H C CeM3HTHK0fi ÎV13rOJI3, KOTOpSH Wrp3eT ocoâyio pojlb. IfeHHblH TeopeTWlieCKhH BKJ13A BHeCeH B 3T0M OTHOUieHHH T. TeJlbdHrOM, r. IllTeHeJieM, K- ĂpHHKepCM, C. Ct3TH„ M. PaayjiecKy-MeHAn. Bo BTOpofl H3CTH CT3TbH HBTOp HbIT3eTCH OCymeCTBHTb (j)OpM3JIbHOe Cp3BHeHWe C HeJTbK) yCTaHOBHTb KBKHe HM6HHO nO3HUHH HMeiOT 3KBHB3JieHTHbie BeJIHMHHbl H K3K (j)yHKUHOHHpyiOT OHH B CHCTeMe BbimeynOMHJ yTblX M3bIKCB. HjUHOCTpHpyjOTCfl npHMepSMH 33TpyAHeHHH, BCTpe’ MaeMHe pyMbiHSMH, H3yuaicmhMM h€M€ukhh 5I3bik, npn ynoTpeCJieHHH ueKOTopbix thdcb BO3BpaT’ ÂlblX KOHCTpyKUHHo CONSTRUCȚII REFLEXIVE ÎN GERMANĂ ȘI ROMÂNĂ 97 OrcioAa cjieAyeT MeTOAHqecKHH bliboa: npoueccoM H3yqei-iHH jnoâoro 5i3biKa na^o pyKO-boahtb tsk, HToâbi ycTpaHHTb b dojibmoă Mepe narydHbie bjihhhhh MHTep^epeHUMH. CpaBHH-Bayi rpaMMaTH^ecKyio Kareropuio (b abhhom cjiynae BO3BpaTHbie KOHCTpyKUHH) sisbiKa-ocHOBbi c cooTBeTCTByiomeH eft rpaMMaTimecKoâ KaTeropweH H3biKa-ueAH, mojkcm cnocodcTBOBaTb ocymecT-BJienHio 3Toro CTaporo TpedoBaHHH. EIN1GE GEGENUBERSTELLUNGEN DEUTSCHER UND RUMĂNISCHER REFLEXIVKONSTRUKTIONEN (Zusamenfassung) Die vorliegende Arbeit behandelt die Reflexivkonstruktionen im Deutschen und im Rumănischen. unter dem Aspekt der Konfrontation. Durch die Gegenuberstellung einiger konvergenter und divergentei' Strukturen sollen einige Besondorheiten dieser Konstruktionen im Deutschunterricht bei Ru-mănen hervorgehoben werden. Ausgegangen wird von der syntaktischen Einteilung in: obligatorische. fakul-tative, passivnahe und unpersonliche Reflexiva. Die Polysemie der Reflexivkonstruktionen in beiden Sprachen erschwert eine einheitliche Klassifizierung; deshalb muB neben dem syntaktischen auch der se-mantische Aspekt berucksichtigt werden. Im zweiten Teii der Arbeit werden die Schwierigkeiten der Rumănen beim Gebrauch einiger Reflexivkonstruktionen behandelt. Die hâufigsten Interferenzfehler sind dort zu beobachten, wo die ,,Reflexivitate der Ausgangssprache mit der der Zielsprache nicht ubereinstimmt: hier muBte der Deutschlehrer besonders auf-merksam vorgehen, um Fehlern vorzubeugen. Daraus ergibt sich die allgemeine methodische SchluBfolgerung, den Pro-zelS der Spracherlernung so zu gestalten dass die stbrenden Einfliisse der Interferenz weitgehend ausgeschaltet werden; daher ist es nbtig eine grammalische Kategorir der Ausgangssprache mit cler entsprechenden der Zielsprache zu konfrontieren, um zu sehen wie die Systeme der zwei Sprachen funktionieren. 7 — Philologia 2/1972 ASPECTS STYLISTIQUES DE LA SYNTAXE DES NOURRITURES TERRESTRES D’ANDRE GIDE* UGIA SOLTISCHI Un des problâmes Ies plus controverscs de Foeuvre gidien est celui du genre litteraire auquel ses divers elements se rattachent. A ce propos le cas des Nourritures terrestres est incontcstablement le plus significatif. On leur a applique Ies plus divergentes formulcs: roman, suite de poemes, trăite de morale. Dars un chapitre de son ample etude Le poeme en prese de Baudelaire jusqu’ă nes jours, Paris, 1959, Susanne Bernard parle d’un nouveau type de pcdme qui se corstitue comme tel vers 1891 et dont la structure plus libre et plus cuverte reflete Ies nouvelles tendan-ccs dans la prese litteraire. „Orientation vers une pocsie de la vie plus proche du reci, plus joyeuscment exaltce% orientation vers une pocsie do la nature, ce qu’on a rppele ,,le naturisme“. Le poeme en prese sous ses formes Ies plus anarchiques apparaît comme une rcaction dirigee contre la prcciosite symboliste qui menacait de steriliser la litterature par son intellectualisme excessif. Selon S. Bernard Gide illustre justement cette ,.conception plus libre d’une pocsie dont le lyrisme fait cclater la phrase“2 ct qui ira puiser des pcssibilites d’expression indefiniment plus variccs dans teutes Ies formes de la prese et du verset. Meme attitude envers Ies procedcs eypressifs: ce besoin d’un rythme vivant, d’une phrase qui „rcspireu meme si la syntaxe traditicnnelle doit en souffrir, est le desideratum d’un veritable poete pour qui le langage est un instrument de conquete ct de dccouverte. Par la suite on procedera â Finterpretation stylistique des faits de syntaxe Ies plus typiques des Nourritures terrestres qui relevent justement de cette ccnccption du langage poctique. On essayera de demontrer que ces faits appartiennent â trois formules stylistiques fondamentales: prose poetique impregnee de lyrisme, ecriture impressionniste et style * A. Gide, Les Nourritures terrestres, dans „Romans, recits et soties, oeuvres iyriqucs’1, Paris, 1958. x S u s a n n e Bernard, op. cit., p. 534. 2 S us a n n e Bernard, opB cit.f p. 493, 100 L. SOLTISCHi oral. On vise ainsi â appuyer par des arguments d’ordre formei les opi-nions critiques qui rangent l’oeuvre en question parmi les poâmes en prese de facture• „dynamiqueu. Etant donnâ le cadre restreint de cet expese on passera vite sur les considerations preliminaires concernant l’organisation du materiei syn-taxique ainsi que sur quelques traits de style, pour s’arreter â deux aspects plus complexes et plus representatifs. A la suite d’un minutieux depouillement du texte, on a entrepris un classement typologique des constructions employees par l’auteur. A ce dessem on a adopte â un premier stade de Fanalyse une orientation quasi statistique, On a groupe ensuite les tours les plus frequents en champs syntaxiques selon des affinites de structure et en vertu de certains effets d’evocation et de convergence propres au phenomene structural. En tant que methode pour reunii' en systeme les divers procedcs expressifs (une sorte de reduction des variables aux invariants), les champs syntaxiques sont le resultat d’une extrapolation: on a etendu â la syntaxe, domaine des relations syntagmatiques, une categorie essentiellement paradigma-tique — le champ semantique. Vu que, selon des idees recentes, il n’y a pas incompatibilite entre paradigmatique et syntaxique, dimensions net-tement oppcsees dans la linguistique issue de l’ecole saussurienne, on peut parler de champs, c’est-â-dire de paradigmes, au niveau de la syntaxe aussi. La definition que nous en donnions etait la suivante: microsysteme de procedcs expressifs, variantes concretes d’un meme phenomâne syntaxique (syntaxeme-genre)3. II s’agissait d’abord de quelques champs syntaxiques organiscs autour de certains noyaux de syntaxe affective: la parataxe ■— se situe au plan des „liaisons intra et intercontextuelles* (selon le terme de T. Vianu) et comporte trois variantes: la parataxe conjonctive, „la liaison thematique“ (le terme appartient â Cressot) et l’asyndete. On signalait ă cette cccasion la predominance de la parataxe asyndetique sur l’hypotaxe ce qui est un trăit de syntaxe poetique. La mise en vedette qui tient de ce que A. Sau-vageot appelle „les degres de l’expressionu, a trois compartiments: la mise en vedette intensive (la repetition avec ses variantes, le polyptonon etc.), la mise en vedette distinctive (le rapport d’oppcsition et le rapport adversatif) et la mise en vedette exclusive (le tour presentatif et le tour restrictif). La syntaxe des modes ou l’on a range les equivalents syntaxiques de l’optatif et de l’imperatif, modes de predilection dans les Nour-ritures terrestres, et enfin un champ qui groupe les supports syntaxiques des fcnctions linguistiques secondaires, notions que R. Jakobson induit des facteurs constitutifs de la communication. II s’agit des fonctions emotive et conative representees celle-lă par l’interjection, les phrases excla-matives et interrogatives, la frequence du pronom je, celle-ci par la mise 3 Cette demarche nous a ete suggeree, par deux ouvrages, l’un thăorique, Tautre d’application: Sorin Stati, Teorie și metodă în sintaxă, București, 1957, et S. Golopenția-Eretescu, Reliefarea motivului in poezia lui Bacovia^ dans „Studii de poetică și stilistică, București’1, 1956, p. 251—317. STILISTIQUE DE LA SYNTAXE DANS LES NOURRITURES TERRESTRES 101 en apcstrophe (pendant de Fimpdratif) et la frdquence du pronom tu, Comme on a pu l’observer, entre Ies champs syntaxiques il y a de nom-breuscs kterferences. Dans ce qui suit nous en dctaillerons deux des plus caracteristiques et des plus riches en hardiesses de style. Le deplacement des termes. Le style c'est V ordre et le mouvement que Von met dans ses pensees“. (Buffon) On y est en prcsence d’un champ syntaxique qui se rapporte ă l’agen-cement de Fenonce. Les grammairiens s’accordent â considerer tout ecart par rapport â l’ordre normal comme susceptible de s’accompagner d’un effet stylistique. II y a plus; on parle de plusieurs ordres des mots: ~ un ordre logique (qui repcnd aux exigences de la pensee reflechie); — un ordre psychologique cu affectif (inspire par les nuances infinies du sentiment et ks fantaisies de Fimagination); •— et enfin un ordre esthctique ou stylistique qui vise certains effets: variete, emphase, attente, relief4. II va de soi que le phenomene en question. procede des deux derniers ordres. Voyons maintenant quelles exigences expressives ont pousse Gide â recourir ccuramment au deplacement des termes et par quels cotes ce moyen syntaxique participe notamment du lyrisme. Tcut d’abord il faut etablir le contenu du champ syntaxique qui nous precccupe; il comporte les espects suivants: l’inversion, le detachement des termes („la disjonction des groupes syntaxiques^ selon. H. M. Stein-berg) et la dislccation (segmentation) de la phrase. Cette hierarchie repose sur l’ampleur de la scquence affectee par ce phenomene et sur le degre de dependance du terme deplace par rapport â Fensemble. Nous enten-dons par inversion une atteinte portee â l’ordre normal â Finterieur des groupes syntaxiques (une infraction â la regie de la sequence progres-sive“)5. Pour changer de place les termes de la propcsition n’en restent pas moins attaches ă leurs determines ou meme â leurs determinants et le groupe syntaxique demeure intact. En revanche ces termes acquierent un relief particulier. Dans ks Nourritures terrestres il y a quantite d’epk thâtes antepcsees et beaucoup de sujets ou de verbes pcstpcses. I/antâ-position de l’attribut y est aussi un procede assez frequent. En ce qui concerne le detachement, il porte une atteinte ă la con-tinuite de Fenonce, etant une infraction â la regie de la cadence majeure. II puise sa source dans l’inversion. Mais, outre qu’il peut affecter aussi la phrase, il confere aux. termes des groupes disjoints une relative inde-pendance. Cette fois ce n’est plus le terme detache qui est mis en relief mais plutot celui qui suit, grâce â l’attente impcsee par la virgule. L’auteur des Nourritures terrestres pratique la disjonction de tous ks groupes syntaxiques: <— le groupe sujet-verbe (toutes sortes de com-plements viennent s'interpcser entre eux) — le groupe nominal ou la disjonction separe le nom du C.N., le nom de l’epithete, le nom de l’ap~ * Ge o r ge s et Robert Le B i d o i s, Syntaxe du francais moderne, Paris, 1968, tome II, o. 2. 5 Jean Cohen, Structure du langage po&tique, Paris, 1966, p. 180. 102 L. SOLTISCHI pcsition. Le grcupe verbal cu la disjonction separe: le verbe de son C.O.D., C.O.L, ou C.C.; le verbe de son attribut; Fauxiliaire de son participe. Enfin la dislocation porte elle aucsi sur la prcprsition ou la phrase mais son rcsuitat est, selon Crcssot, la rupture de Funite syntaxique ct la naissance d’une „phrase dirhcmatique“. ,,La pensee s’y elabore en deux temps, la precipitaticn nee de l’affectivite ne lui ayant pas permis de s’organiser et de trcuver sen unitc“6. Tcujours cst-il que la segmentation acheve de „libereru le mot. Celui-ci est detache hors de la phrase, quitte â etre repris ou anticipe par un pronom. Cn a releve dans le texte nombre de dislocaticns qui produisent des effets de mise en relief par l’attente (quand il y a anticipation du terme disloque) ou par la pre.cipitation (quand il y a reprise). Ce qui s’y trouve mis en lumiere c’est, șurtout le rapport entre le theme et le prepes. Gide emploie avec complaisance ce precede syntaxique du langage parle pour rendre le discou'.s plus direct et plus evccateur. Cette teinte d’oralite confere au style de la sponta» neite, du naturel et du relief. Voyons maintenant quelqucs excmples: Inversion (rangee dans les trăite s de rhetorique parmi ks figures de co^struction). Gide opere souvent des inversiens qui ne se renc^ntrent guere dans la prese, ctant par exc llence Fapanage du vers. II s’agit en premier lieu de Fante pcsition de l’cpithete exprimee aussi bien p~r un a.djectif qualificatif que par un adjectif relationnel ou par un participe. C’est lâ un des treits distinctifs du langage pcetique. Jean Cchen Fa prouve ă l’aide de quelqucs don^ces statistiques. II y ajoute une re-marque importante faite par Blinkenberg (L’ordre des mets en frangais moderne): plus le sens de l’adjectif a trăit â la qualite, plus ordinaire s?ra Fantepcsition „mais plus il s’en ecarte, plus extraerdinaire sera Fantepo-sition et plus grand mais plus risque sera 1 effet stylistique obtenu“. Donc l’indice encore le plus sur du langage poetique sera l’inverskn des ad-jectifs „non evaluatifsu pratiquee surtout par les modernes. Elle abonde dans les Nourritures terrestres, En voici quelqucs cchontillons „II me scmble ne vivre aussitot que dans un toujcurs neuf instantu (Les N.t., p. 241). „Mais vcus, immaterîelles idees“ (Les N.t., p. 184). „Je m’appris, comme des questions devant les attendantes reporses, â ce que la soif de jouir precedat la jouissance“ (Les N.t., p. 185). „... la chambre ou s’ctait ecoulee ma studieuse enfance“ (Les N.t., p. 187). L’adverbe precede souvent le verbe pcur des raisons rythmiques en general. Exempl s: „J’ai la sensation de nager tant l’air lumineux m’enveloppe et mollement me s^uleve“. (Les N.t., p. 231). „Et ?r~si. devant moi je la pruvais delicieu-sement regarderu. (Les N.t., p. 220). II en est meme de Fantep^sition de Fattribut. Selon G. R. Le Bidois elle est exc^ptionnelle et n’apparaît que dans des „phrases exckmatives ayant une forte valeur affective ou ly-rique“7. Exemples: „Ah! douce ost l’herbe du Sahel! . .. et tes ombres! 6 M. Cressot, Le style et ses technîques, precis d’analyse stylistique, Paris, 1956, p. 162. ? G e o r ge s et R o b e r t L c Bidois, op. cit., p. 25. STILÎSTIQUE DE LA SYNTAXE DANS LES NOURR1TURES TERRESTRES 103 suaves les odeurs de tes jardins!u (Les N.t., p. 180). „Certes, oui! t£ne~ breuse fut ma jcunesse.“ (Les N.t., p. 242)» Selon J. Cohen Finversion est de faible rendement si on la compare aux autrcs frures. Pour qu’elle produise son plein effet, il faut lui donner cette ampleur que la rhetorique designe sous le nom d’hyperbate. Les Nourritures terrestres en usent et en abusent. Exemples: „Puis montait du jardin Fintolcrable parfum des fleursu. (Les N.t., p. 223). „Et puis com-mencera mon sommeilu. (Les N.t., p. 167). „Dcjâ depuis longtemps som-meillait ma tete Wsee“. (Les N.t., p. 203). L’inversion cu complement du nom, sAon Cressot, ne se rencontre guere qu’en poc sie. Aussi la trouve-t-on seulement dans les p^ssages de vers. Exemple: „Helas, apres, Nathanael, qui dira de nes levres quelle fut l’^mere brulure?“ (Les N.t., p. 194). Et maintenant quelques exemples de detachements qui relevent de la iechnique „pointillisteu. Cette „phrrse aux syntagmes dissocies et comme dechiquetc's qui donne Fillusion d’une Vision analytique, d’une p^nsee qui se cherche, le tout souligne par une pcnctuation energiqueu8 est parliculiereme"'t chdre â Gide. Tout comme les constructions nomina-Ics la disjo^ction d^s groupcs syntaxiques tend â restituer au mot sa vie prepre et son cclat criginaire. Celui-ci se trouve place s^us un eclairage direct du fait meme qu’il est isolâ, libere de son groupe syntaxique. Lors^ue le groupe sujet-verb? se trouve dissocie, Feffet d’attente qui en rcsulte donne â la phrrse une allure nerveuse, un rythme haletant. Le plus souvent ce so^t l’apcstrcphe, l’interjection ou les circonstanciels qui rpp^raissent â Finterieur de la phrase brisant la ligne simple et disloquant ks groupes. Mais parfois la disjonction entraîne une neutralisation des cpprsitiors syntaxiques (Fhomonymie syntaxique). C’est le cas de l’appo-sition qui, dctrchee du rom qu’elle determine, arhive â se confondre avec l’rttribut cu avec le complement circonstanciel. C~s aspects derivent d’une meme kndance â reconstruire la phrase. Exemples: „J’espere. apres avoir exprime sur cette ierre tout ce qui attendait en moi, satisfait, mourir completeme^t d^sperc^. (Les N t., p. 156). Le verbe y est separe de son infinitif par u^e tcmporelle qui regit une proposition completive et par un participe-adjectif drnt la fonction syntaxique est difficile â deter-miner (apprsitkn cu complement circorstanciel). „Vers le soir, elles sem-blrknt, dars Fherbe d°venue plus p-ofonde, flotter, comme des meduses luismtrs, librrs, dctachees de leur tige, soulevees par la brume mon-tart°“. (Les N.t., p. 211). Cette fris le verbe personnel est separe de son infinitif par un complement de lieu, Finfinitif ayant une longue serie de sateUites. Crrssot parle d un type â part de phrase pAntilliste, type qu’il de-signe du ncm de „phrrse en eventaiFh Eli? accumul? d^ns sa pârtie rscendante „tel un eventail, toutes les circorstances pittoresques qui constituent le cadre ou va s’inscrire le proces119. Une atmosphere se deve- 8 M. Cressot, op. dt.t p. 170. 9 M. Cressot., op. cit., p. 171. 104 L. SOLTISCHI loppe au fur et â mesure que ces circonstances nous sont prcsentees. C’est une phrase picturale qui temoigne d’une profondeur de perspective con-siderable. Exemple: „Le soir, dans les jardins qui sont au pied de la colline de Ficsole .. . , dans ces memes jardins ou du temps de Boccace, Pamphile et Fiametta chantaient •— le jcur trop lumineux acheve —-dans la nuit point tenebreuse, Simiane, Menalque, Helene et quelques autres etaient assemblcs“. (Les N.t„ p. 199). Gide applique cette techni-que â la periode, phrase dont l’architecture rigoureuse est incompatible avec l’emiettement de la phrase pointilliste. Le rcsultat on est la d- sin-tegraticn de la periode traditionnelle, â savoir de la periode oratoire. D’une phrase refletant une pensee complexe, longuement claborce, il en fait une qui traduit la spentaneite ct la complexite des sensations. Exemples: „J’ai, sur l’etendue sablonneuse, au sdeil accablee et comme un immense sommeil — mais tant la chaleur etait grande — j’ai senti la palpitation encore de la vie qui ne pouvait pas s’endormir, â l’horizon trembler de defaillance, â mes pieds se gonfler d’amour“. (Les N.t„ p. 185). Et enfin quelques exemples de disloccticn. Elle consacre cette „liberat ion44 du mot ou de la propesition poussant â l’extreme la scission dos groures synta-xiqucs. „Volupte, ce met je vcudrais le redire sans cesse“. (Les N.t.. p. 174). „Maintenant elle est captive, cette eau que ma fievre deșire44. (Les N t„ p. 167). „Ah! jeunesse — l’hrmme ne la pessede qu’un temps et le reste du temps la rappelle“. (Les N.t., p. 243). La disjonction du grcupe sujet-verbe determine nombre d’anaco-luthes qui font eviter â Lecrivain l’emploi drs ligame~ts syntaxiques. Exemple: „Les tiges enormes du fenouil (l’eclat de leur fbraison d’or verdi, sous la lumiere d’or. ..) ce matin de premier cte, sur la route que nous suivions dans le Sahel, elles etaient d’une splendeur mcompa-rable44. (Les N.t„ p. 185). Cette phrase nominale parenthctiqu? qui opere la disjonction introduit, selon nous, u^e determinaticn causale, dont les indices formels (grâce â, par) ont ete supprimes. Dans les Nourritures terrestres cn rencontre assez souvent une espece de segmentation particuliere appuyee, il est vrai, sur des artifices de ponctuation. Un terme (mot ou propesition) est projete hors de son groupe syntaxique jusqu’â se constituer en phrase independante. Cette fo‘s il n’y a plus d’anticipation. L’hypotaxe se convertit en parataxe (au moins apparente) et Lunite syntaxique respective subit une scission qui en-gendre deux unite s. C’est lâ un procede appartenant â b prese ,.dyna-mique“ (ecriture impressionniste) qui manifeste une vcritable p~cdibctbn pour la syncope. C’est aussi une variante de ce que Marouzeau appelle „construction â rallonge“ ou „phrase â queue“. Exemples: „J’ai rej?te ks pepins sur la terre; qu’ils germent! pour nous redonner du plaisiru. (Les N.t., p. 213). „Ah, que si les temps sont fideles! . . . ah! que dans la chaleur drs foins ne repese-je preș de la grange! ... au lieu de, vagabond, â force de ferveur, vaincre l’aridite du desert44 (Les N.t„ p. 211). Sous le coup d’une forte emotion la phrase devient saccadee; elle est in-terrempue par de ncmbreuses reticences et interjections. Les mots s’en-tassent plutot qu’ils ne s’enchaînent, transgressent l’ordre logique pour STIUSTÎQUE DE La S/NTAXE DANS LES NOURRITURES TERRESTRES 105 traduire Ie dcsordre affectif. Les rcpercussions de ce phenomăne sur le plan syntaxique sont: la desintegration de la phrase et la transposition de l’hypotaxe en parataxe. La phrase commencait probablement par une scquence exclamative (l’interjection semble le confirmer), mais sans lui donner le temps de se developper, la conditionelle a surgi au premier plan. Toujours cst-il qu’une interfcrence syntaxique s’est produite, faci» litee auasi par la sagmentation de l’cnonce. C’est que la p^ussee affective est un prisme trouble qui modifie les dimensions reelles, efface les limites des unites linguistiqucs et renverse les rapports logiques. Mais dans notre cas il s’agit bien entendu d'une spontaneite claboree, l’ecrivain ayant de» liberement recouru â un precede de la langue parlee pour obtenir un effct de choc, autrement dit pour frapper le lecteur. II est â remarquer a.i ssi la forme particuliere que l’inversion revet dars les segments 2 et 3. C’est „fenvelcppement^, qui consiste, sel^n Cressot, â entourer une don-nee (le verbe dans nctre crs) de determinants qu’une phrase concue â l'avance n’aurait pas manque de grouper. Cette technique savante est une autre expression de festhctique pointill’ste. Mais parfois la segmentation et la disjonction vont si loin qu’on a de la perne â reccnstituer funite de la phrase. L^s liers syntaxiques sont rctranchcs, ce qui rend les rapports difficiles â s°isir. Les nombreuses cllipscs et les juxtapesitiens de termes subordonnes reduismt la phrase â la pure expression d’une sersation visuelle. Exemple: „J’ai vu la croute du ciel blanc prendre l’apparerce de l’eau. — Que l’azur du ciel s’y re-flete, je le comprends — chotts azures comme la mer ■— mais pour-quci ... — pourquoi ccs apparences fl^ttantcs de barque et plus loin ces apparenccs de palais? •— toutes ccs ch^scs deformces et sur cette ima-ginahe profo^deur d’eau suspenducs“. (Les N.t., p. 238). Les țhrases non structurecs. Dans ce chapitre il ne s’agira plus â preprement parler d‘un champ syntaxique (cu si l’on veut c? sera le revers du precedent), mais de quelqucs typcs particuliers de construction auxquels cn donne le nom de phrascs non structurees (Dessaintes), inor-ganiques (Cressot) cu inarticulees (Mar^uzeau). „Elles ne sont pas gram-jn.cticalement organisecs autour du verb? comme le sont les phrascs or-dlnaircs, mais ce qu’elles perdent en cohcsicn grammaticale elles le ga-gnert en expressiviteU10. Dars les Nourritures terrestres Gide recourt frequemment â ce type de phrase. Les rersourccs expressives des constructions nominales, infi-nitivalcs. participialcs, adjectivales y sont ingenieusement mises en va-Icur. Mais Iccrivain ne s’en tient pas lâ; â force de les combiner et d’en multiplier les hypcstascs ccntextuelles, il parvient â enrichir considera-blement leur gamme expressive. A. Gide manifeste une veritable predileetion pour le style nominal, autrement dit ,.le style de nctations* ou „le style des indications de dccoru. La premiere acception renvoie au cote narratif — „journal in- 10 10 M. Dessaintes, L9analyse grammaticale, Au seull de la stylistique, Namur, 1962, p. 369. 106 L. SOLTISCHÎ timew •— du livre. L’auteur en vse pour mettre â la portee du lecteur une veste expcrience, tcut ce qu’il a vccu de dcsolations, inquietudes, yies et exaltaticns. La deuxieme co^duit au cote dcscriptif du livre, â ce qu’on a appele „la pocsie de Fcnumeration“. Elle fait defiler sous nes yeux dans un ccculement intrnssable Ics „formes divers s de la vie“, cile nous fait sentir Fâcre arome des „nourritures terrcstres“. II ccnvient d’exr miner les rces^rts grammaticaux de Faspect stylis-tique en question. Selon A. Lombard, le caractere substantif de la con-structicn provient soit de la ncn-expresskn de toute idee verbale (le style des indicatiors de decor), scit de Fexp''cssion nominale des idecs d’action ou de qualite (substantifs derives des verbes cu des adjectifs). On pourrait designer les effets qui s’ensuivent par u~> seul md — concentration. La phrase se racccurcit et acquiert une densite ccnsiderable. Elle nous livre d’un seul trăit tcut le ccntenu qu’une phrase rorm°le aurait sers’ble-ment dilue. Gide s’en sert pour rendre concretes, palpabks les odeurs, les saveurs, les c^uleurs et ies formes. D’autre part, dars le c:s des sub-stantifs verbaux Faction est reduite â Fcsserce du fait meme qu’elle est debarrassee de ses caracteristiqucs acczssmres (sujet, nctions de temps et de mede). „Le ncm d’acticn c’cst Fidee d’acticn sous la forme la plus pure“n. Chez Gide le precede aboutit â creer ce type de narration indirecte qui ne retrace pas Faction par ses manifestations concretes mais bien par Iccho qu’elks cveillent dars la sersibilite de l’auteur. Mais le fait qui confere defi"itivement â Faction une teinte d’ind'Vrmination est l’rb-sence de Farlicle. Le precede vise â transformer le „deja vecu“ en dispo-sition â Faccueil de la vie. Les sou^ccs ou Menalque a bu rec^uvrent leur fraîcheur pcur attiser la seif de Nathanael. „Disponible, Nathanael, dis-ponible“. Le plus scuvert il n’y a pas de style nominal â Votat pur. De courtcs prepesitiens verbales interrempent la serie d:s phrases nommales pour que celle-ci rcprenne ersuite, le verbe gagnant, grâc? au contraste, un relief particulier. Les cverements snnt presentes alternativement d'u^e facon dynamique et stalique. Cn rssiste â une interfcrence de la narra-ticn et de la desmiption cu, selon le met d’un che^cheur roumain, â une neutraFsaticn entre le style narratif ct le style descriptif. Nous co^side-rors que dans le cas des Nourritures terrestres cette neutralisation est due en particulier â la sublimation de l’cpique en lyrique, du paysage exkrieur en paysage interieur qui tient au specifique de la poc sie. En voici un exemple. „Obscurcs eperatiens de Vetre; travail latent, genes s d’inconnu, parturitiors laborieuscs; scmnolenccs, attentcs; comme les chrysalides et les nymphes je dormais: je laissais se former cn moi le nouvel etre que je serais“. (Les N.t., ip. 159). Mois le plus scuvent la fcnction descriptive Femporte sur la fonction narrative. La supprcssion du verbe ne lalsse subsister que les mots cssen- 11 A. L o m ba r d. Les ccnstructions nominalcs dans le francais moderne. Etude syntaxique et stylistique, U^sala ct Stockholm, 1933, p. 52. STÎLÎSTIQUE DE La SYNTAXE DANS LES NOURRITURES TERRESTRES JQ7 tiels compcsant un tableau. II s’agit de livrer ks faits ă Vetet pur tels qu’une perccption immcdiate ks a fournis, sans les rattacher â un cadre temporel ou â un sujet, ce que le verb? n’aurait pas manque de faire. Meme s’il apparaît, ce n’est qu’une cheville servant â lier deux propo-sltiors substantivcs. Exemples: „Barque â fend plat; clei b^s, qui pnrkis dcscendait jusqu’â nous en pluie tiede; odeur de vrse des plantes d’eau, froissement des tiges..., aucun bruit; cest dans cette campagne soli-taire ... comme une ecksion d’eau entre des papyrus“. (Les N.t., p. 177). L’imagination recorstitue le tableau avec quelques impressions subjec-tives. II y a lâ comme requivalent litteraire d’une kile impressionniste. D’autres fois on recorstitue le paysage â travers l’ctat d âme qu’il avait inspire. Ce ne sont plus les sensatiors qui en avaient garde l'image, mais ks sentimerls. la „memoire affective“. „Malte. Extraordinare ivresse des crcpuscuks d’cte sur 1 s pkccs. Exaltatkn tres speciale^. „Tunis. La ruit. Clarte de la lune ou l’on erre. Pe^sees different s de cell s du jour. Nefaste clarte de la lune au desert. Les d^mons rddeurs d s cimetiercs“. (Les N.t., p. 177). Et un dernier exemple, plus complexe cette fuis. „Petite chambre au-dessus de la mor; M’a reveille la trop grande clarte de la lune. de la lune au-dessus de la mer. Quand je m’approchai de la fenetre, je croyais oue c’etait Taub? . . . Mais non . . . chrse dejâ pkine et parfaitement accumplie — LA LUNE — douce, douce, douce comme pour l’accueil d’Hclene au Second Faust. Mer deșerte. Village mort. Un chien hurie dans la nuit. . . Loques â d's feretr s. Pas de riace pour rhcmme. Ne plus cumprendre ccmmmt kut cela va se rcveiller. Dcsolation excesive du chien. Le j^ur n’aura plus lieu. Imp^ssibilite de dormir . . (Les N.t., p. 176). Mais cette exaltatkn devart la beaute et ks richcsscs de la terre peut prend^e le dessus. Akrs 1? tableau se convertit en une surt? de „litanie lyrique“. Exemples: „Amcureuse beaute de la terre, reffkmis^n de ta surface est merveilleuse. Pays ouvert ou ma rccherche se promene; ouverture des elaineres . . “ (Les N.t., p. 167). „Munceau de grains, je vuus louerai. Cdkaks; bks mux; riclrsse dans l’attente; inrstimable pr^vision . . .“ (Les N.t., p. 211). Nous parvenors ici â un aspect caracteristique ds Nourritures terrestres, â cette ..pocsie de rcnumeratknu qui se satiskit d’un simple denomb-ement d's chcs^ sans eprouver le bes^k de choisir ni de compuse-. Ie style nominal liv^e ks ch^scs telles quellcs, en dehors de kurs dekrminatkns objectives (temps, capace, causulite), arrachees â cette „manexion uni-verselle“ oui les uniformise. Cette nuuvelle perspective restitue aux fruifs et aux sourccs leur saveur et kur fraîcheur premier'-s. Gide reussit de cette maniere â nous faire decouvrir ,1a velubilite des ph^nomoncs^, le cha-me inedit d^s chuses ks plus banuks. Elks sont comme retrempecs da?~s le neuf p^ur susciter rcknnement et la ferveur. Car „le sage est celui qui „s’utonne de kut“ et „si notre âme a valu quUque ch^se c’est qu’elle a brule plus ardemment que quekucs aut~cs“. P^rkis le pavsage et l’ctat d’csprit du person^afVe Ivrique sunt diss^ci's. Ap^es une serie de phrascs nominalcs qui compusent cumme un c^dre exterieur, une autre serie qui, designant cette fois des impressions subjrctives, forme une sorta 108 l. soltischx de paysage interieur. Exemple: „Nuit sur mer. Mer acharnâe. Ruisselle-ment sur le pont. Trepi^nements de l’hclice. O! Sueur d’angoisse! Un oreiller sous ma tete brisee . .. Attente de la vague — Eclat subit de la masse d’eau; suffccatiors, regonflements; rechutes — Inerție de moi; qu’y suis-je? Un bouchon •— un pauvre bouehon sur les flots. Abandon â l’oubli des vagues; volupte du renoncement; etre une chcse“. (Les N.t.. p. 228“. On ne ncus dccrit pas le spectacle de la tempete tel qu’on le reconstituie apres coup en assemblant les dive’ses impressions. II ne s’agit meme pas d’une vcritable description car les images visuelles et le souei de „compcsiticn“ y fent completement defaut. On nous presente la tempete toile qu’elle est percue par quelqu’un qui gît dans la cabine d’un bateau en proie â un affreux mal de mer cause par le chavirement. II en prend connaissance par les effets qu’elle produit sur le bateau et sur lui-meme. Lctat physique et psychique du personnage nous est presente toujours â travers les sensatiens. Le style nominal qui confond dans une meme expression le moi et le monde traduit fort bien cette inerție du personnage. Une seule phrase verbale interrompt la demarche imper-turbable du style nominal: le moi submerge par le mal qui le tourmente, â la merci des elements dechaîncs recouvre pour un instant sa lucidite et s’inquidte de la place qu’on lui assigne dans cet univers hcstile. Le pas-sage brusque de l’interrogation â la reponse (abruption) suggere une brusque rechute dans cet ctat de prestration que l’infinitif exprime admi-rablement: „etre une chcse“. En crnclusion, la construction nominale (tout comme les constructions infinitivales, p^rticipes, adjectives dont nous ne parlerons plus ici) s'intd^re da^s cet ensemble de procedcs syntaxiques convergenta qui visont d’une part â rendre le discours plus direct et plus evocateur et de l’autre â. declencher les latenccs exprersives des mots „mis en liberte“ (â savoir l’asyndete, la disjonction et la mise en vedette). On a rattache cot aspect stylistique â la technique imprcfsionniste, qui vers 1880 (â Icpoque des Nourritures terrestres) se fait jour dans la peinture, la musique et la litterature. Cette modalite d’expression correspond â une autre vision artistique: — l’attention accordee aux objets avec leurs proprietes •— l’enregistrement des sensatiens visuelles et auditives. Alf Lombard la definit en termes revelateurs pour l’optique de notre ecrivain: „II ne s’agit plus de reproduiro par imitation une rcalite exterieure â Vartiste, m^is de rendre l’imprcssion immediate qu’elle produit sur ses sens; â la description lomquement ordonnee se substitue un tableau papillota^t ou les miile details sont jetes epars au hasard des impressions recues“12. Par sa conception particuliâre de l’art en litterature, ajoute Alf Lombard, l’im-pressionnisme litteraire a cuvert les grandes voies stylistiques et syn-taxiqucs â suivre. Conclusions. La meme „disponibilitâ“ que Gide manifeste ă l’âgard des „formes diverses de la vie“ se retrouve dans son cclectisme ă l’egard 42 Ao Lombard, op. cit., p. 75. STILISTIQUE DE LA SYNTAXE DANS LES NOURRITURES TERRESTRES 109 des formes d’expression, y ccmpris les procedcs syntaxiques. Le ddsir de n’omettre aucune modalite de rendre son livre plus eloquent le pousse â transgrcsser la syntaxe du „bon usageu pour explorer ses alentours: syntaxe poetique, syntaxe imprcssionniste et syntaxe parlee. On a men-tiorme au debut la predilection de Gide pour la parataxe asyndâtique comme trăit de syntaxe poetique. (Tout ccmme le parallellsme syntaxique dont £galement il ne sera pcs qucstion dans cet expcse). Un autre moyen relevant du meme rspect stylistique est Finversion. Bally dit que la pocsie autorise des „inversions archaiquesw (comme celles des epithetes non evaluativcs, du complement du nom ou de Fattribut) qui ne seraient prs tolerecs en prese; „C’est comme une marque exte-rieure de Fexpressicn pcetiqueun. D’autres procedcs syntaxiques convergents renvoient â un aspect caractcristique de notre texte, le style oral. II s'agit de la segmentation et de tout ce qui tient â la fonction emotive et conative (interj ections, apestrephes, interrogaticr.s, exclamations). Les nombreuses disjonctions de groupes syntaxiques ainsi que les diverscs modalites de mise en vedette precedent d’un aspect du style imprcssionniste â savoir l’ecriture pointilliste. On a montre commsnt les dislccations, les reprises de termes, „le style de notations“ ou la simple enum^ration detachaient le mot en l’isolant du tissu verbal. „Le mot doue d’une existence de plus en plus autonome devient une individualit£ anarchique qui se refuse de se plier aux lois de la syntaxe. . .UH. C’est Rimbaud qui a utilise le premier ce „dynamisme explcsif du mctu qui cor.stitue selcn J. Gracq „Fcpport positif du dernier siecle de pocsie fran$alsett15. Ce dynamisme explcsif achemine les Nourritures terrestres vers le poâme en prose de type „illuminationsu ou „anarchiqueu. ASPECTE STILISTICE ALE SINTAXEI LUT A. GIDE ÎN LES NOURRITURES TERRESTRES (Rezumat) Autorul prezintă un fragment dmtr-o lucrare mai vastă cu același titlu. Expunerea de față își propune să analizeze principalele mijloace prin care Les Nourritures terrestres acționează asupra cititorului producînd acel efect electrizant bine cunoscut. Ne-am oprit la sintaxă deoarece acesta este domeniul în care se manifestă cu precădere originalitatea stilului gidian. După trecerea în revistă a ceea ce am numit „paradigme sau cîmpuri sintac-t:ce“ (mănunchi de procedee reductibile la un numitor sintactic comun) am ales două și am procedat la detalierea lor. Criteriul acestei opțiuni l-a constituit faptul că îmbinările, enunțurile structurate, pe de o parte, și nonîmbinările, enunțurile 1:5 C h., Bally, Trăite de stylistique fran^aise, Paris, 1951, p. 245. 14 S. Bernard, op. cit., p. 339. * Cită par S. Bernard, op. cit,, p. 451. 110 L. SOLTISCHÎ „nostructurate**, pe de alta, relevă aspecte stilistice pe cît de complexe pe atît de reprezentative pentru limba textului nostru Analiza și clasificarea efectuate arată că dintr-o mult5plicitate amețitoare de forme și mijloace expresive (din care multe s-au omis aici) se pot degaja anumite convergențe care duc la conturarea unor formvl? sintactico-stilistice unitare: sintaxă poetică, s’ntaxă impresionistă și sintaxă orală. Nu numai că nu există incompatibilități între cele trei sfere sintactice dar, în cazul Fructelor pămîntului ele n-ar trebui disoc’ate decît din rațiuni strict metodologice. în fond, e vorba aici de o sintaxă unică, sintaxa poetică impresionistă a poemului în proză de tip „dinamic*6 sau „anarhic*1. CTHJIHCTHMECKHE ACFIEKTbî CPiHTAKCWCA A. XWflA B LES NOURRITURES TERRESTRES (P e 3 K) m e) CraTbn aBTopa «BAnercn OTpbiBKCM H3 bcJiee odiuHpHOiI padoTbî c OAHOMMeHHbiM 3arjîaBHeM. Abtop CTarbn CTaBHT eede ueAbio npoanaAHSHpoBaTb Ba>KHeHmHe cpeACTBa, npn doncihh KOTopbix Les Nourritures terrestres ACHCTByeT na HHTaTCAH, Bbi3biBan H3BeCTHbiîi 3AeKTpH3yio° mnH 3(p(j)eKT. Abtop ocTanaBJiHBaeTca Ha CHHTaKcuce, Tax KaK b stoh o&nacTH npoflBjiaeTCE npeuMymecTBeHHo opHTHHaAbHOCTb cthah A. )KiAa. flccAe cC)3opa tcto, mto sbtop na3BaA „napaAwrMaMH hah cHHTaKcimecKHMH ncAHMn” (pJÎA npMeMCB, npHBOAHMHX K OfmeMy CHHTaKCHHeCKCMy 3HaMeHaT€A!C), OH Bbl6p3A AB3 H3 HHX H paCCMOTpeJl HX BO BCeX ACT3AHX. KpHTfpHCM 3TCT0 Bbl6op3 HBHACH TOT (paKT, UTO COMCTa-HHH, CTpyKTypupOBaHHbie BblCKa3bIBaHHH, C OAHO11 CTOpOHbl, H HecoueTanHn, ,j ecTpyKTypwpo* BaHHbie” BbICKa3blB3HHH — C Apyroil, BblHBJIWOT CAO>KHbje H OAHOBpeMeHHO CH€UH(J)HHeCKHe CTHAHCTHuecKHe acneKTb] H3biKa paccMarpuBacNoro Texcra. IlnoBeAeHHbie aBTopow anaAHS h KAaccwcținKauHH noKasbîBaiOT, hto H3 nopaswTeAbHcro MHOJK CT 3 03PM H BbIpa3HTCAbHblX CpeACTB (H3 KOTOpblX MHOTWe fbîAH OnyiHeHbl B CT3Tb€) Mo>Ke' 13 lAeJiHTbcn onpeAeJicHHoe cxo>KAeHHe, npHBOAmee k oHepTanmo eAWHbix CHHTaKCHHecKO-CTHA1 CTaUCCKHX (pCpMyJi: nOSTHHCCKHH CHHT3KCHC, FMnpCCCHOHHCTCKHH CMHT3KCKC H yCTHbl& CWHTaKCHC. He TCAbKO He CJUCCTByiOT HeCCEMfCTEMCCTH MOKAy TpCMH CHHTaKCHUeCKHMH C(j)e' paMH, ho, B CAyuae Les Nourritures terrestres, hx H3AO pasieAHHHTb ^nuib no CTpcro MeTOAOAcrH« MCCKHM COO6pa>KeHHHM. B CymHCCTII, 3AeCb HACT peMb 06 CAHHCM CHHTaKCHCe, O DOSTMMeCKOM HMiipeccHOHHCTCKCM CHHTaKCHce no3Mw b npo3e „AHHaMHuecKcro” hah „aHapxHMecKoro” THnao ALBERT CAMUS ET LA CONDAMNATION A MORT* VIRGINIA BACW C’est deja un lieu commun de la critique que de voit en Camus sinon „le crecteur de la philcsophie de l’absurde“ (M. Girard, p. 269), au moins le thecricien le plus systematique de 1 absurde (voir N. Balotă, p. 26) et un ccrivain absurde d’un incontestable talent et d’une profonde reso- * Abrcviations: Antonioni = G. Antonioni, Albert Camus ct VItalie, dans „La Nouvelle Revue FranQaise“ du l©r marș 1960. Balotă = N. Balotă, Literatura absurdului, these de doctorat dactylographiăe. Eonnier = H. Bon n i er, Talent inseamna arta de a face evident ceea ce nu este evident de la sine, interview accordee â G. Astalos, dans „România literară46 du 17 Lvr er 1972. C = Caligula, dans A. Camus, Theâtre, recits, nouvelles, Paris, Gallimard, BibL de la Pleiade. CH = La Chute, ibidem. DS = Discours de Suede, dans A. Camus, Essais, Paris, Gallimard, Bibi, de la Pleiade. E = A. Camus, L’Etranger, Paris, Gallimard, 1965. EE = L’Envers et VEndroit, dans A. Camus, EssAs, Paris, Gallimard, Bibi, de la Pleiade. ER = L’Exil et le Royaume, dans A. Camus, Theătre, recits, nouvelles, Paris, Gallimard, Bibi, de la Pie.ade. ES = L’Etat de siege, ibidem. FA = La Femme adultere, iLidem. G.rard = M. Girard, Guide illustre de la litterature franșaise moderne de 1918 ă nos jours, 3 e ed., Paris, Seghers, 1902. HR = L'Homme revolte, dans A. Camus, Essais, Paris, Gallimard, Bibi, de la Pleiade. J = Les Justes, dans A. Camus, Theâtre, recits, nouvelles, Paris, Gallimard, Bibi, de la Pleiade. M = Le Malentendu, ibidem. MS = A. Camus, Le Mythe de Sisyphe. Essai sur Vabsurde, Paris, Gallimard, 1966. N = Noces, dans A. Camus, Essais, Paris, Gallimard, Bibi, de la Pleiade. P = A. Camus, La Peste, Paris, Gallimard, 1933. R = Le Renegat, dans A. Camus, Theâtre, recits, nouvelles, Paris, Gallimard, Bill. de la Pleiade. A. Camus, La Mort heureuse, Paris, Gallimard, 1971. 112 V. BACIU nance. Notre intention n’est pas de refuter ce que d’autrcs, beaucoup plus aviscs et plus competents que nous, ont dtabli depuis longtemps, mais de preciser en ncus appuyant sur les donnces du texte des oeuvres de Camus: a) en quoi consiste cel absurde5 b) quel en est le contenu, c) la place qu’il occupe dans Vceuvre de Camus et d) le role qu’il y joue. Qu’est-ce donc que 1 absurde dans la conception d’Albert Camus? On s’cst en genera] contente de reproduire une seule des definitions que Camus nous en fournit dans Le Mythe de Sisyphe: „L’absurde est essen-tielkment un divorce. II n’est ni dans Tun ni dans l’autre des elements ccmpares. II nait de leur confrontation. Sur le plan de l’intelligence je puis donc dire que l’absurde n’est pas dars l’hcmme (si une pareille metephore pouvait avoir un sens), ni dans le monde, mais dans leur presence ccmmune“. (p. 48). Mais c_tte definition tant citee par les exegetes de Camus ne se rapporte qu’â la forme revetue par l’absurde. Quel en est le contenu^ qu’est-ce qui cppcse Ihcmme au monde? C’est la condamnation â mort de 1 homme par sa condition mortelle qui l’oppose â l’univers eternei: „Ce cote elementaire et definitif de l’aventure fait le contenu du sentiment absurde. Sous l’eclairage mortel de cette destinee, l’inutilite appa-raît. Aucune morale, ni aucun effort ne sont a priori justifiabks devant les sanglantes mathematiques qui ordonnent notre condition.u (MS, 30). Notcns que, si Camus emploie ici le terme de „sentiment absurde^, c’est qu’il se plaît â rencherir sur la notion d’absurde, en y ajoutant la con-Science qu’cn en a et qui la fonde. D’ailleurs il emploiera plus d une fois l’un des termes pour l’autre dans le meme Mythe de Sisyphe. Pour Camus, „la mort est lâ comme seule realite. Apres elle, les jeux sont faits.u (MS, 81), „ .. . tcut ici-bas est mersonge / II n’est rien de vrai que la mort.“ (ES, 214), ce monde est fait „pour qu’on y meure“ (M, 162), c’est „le monde des condamnes â mortu (HR, 509). La condition humaine est donc „regie par la pcine de mort generaliseeu (HR, 508). C’est ce qui rend 1‘homme etranger au monde eternei, etranger solitaire en exil dars la vie et dans la mort: „on ne peut appeler patrie ... cette terre epaisse, privee de lumiâre, ou l’cn s’en va nourrir des animaux aveugles.u (M, 178). Ce „seul dcstinu (E, 177) qui elit Meursault et avec lui „des milliards de privikgies (E, 177) est le destin que nul ne peut eviter: „Tout le monde âtait privilegiu. II n’y avait que de privilegks. Les autres aussi, on les condemnerait un jour.u (E, 177). Les hommes, „tous condamnes d’avance“ (C, 28), meurent („la mort pour tousu, EE, 22) quels qu’ils soient et quoi qu’ils fessent („Vous avez fini par comprendre qu’il n’est pes ncceesnire d’avoir fait quelque chcse pour mourir.“, C, 39—40). D’ou l’injustice de cette condition mortelle et la legitimite de la revolte („cette condition injuste et incomprchensible“, HR, 22). Tout est mortel dans l’homme, aussi bien le corps que l’esprit; rien ne dure, ni les joies („joies sans aveniru, C, 64), ni lamour, ni l’amitie, ni la peur, ni la souffrance (voir Caligula), ni meme l’absurde qui perit avec l’homme — l’un des deux termes en cppcsition qui le constituent. Rien n’est exempt de la mort, rien ne peut iui faire obstacle, rien ne peut l’exorciser: „Au bout,,. ? A. CAMUS ET LA CONDAMNATION A MORT 113 malgrâ tont, est la mort.* (MS, 121) et „L’Italie, comme d’autres lieux privilegii s, m’offre le spectacle d’une beautâ ou meurent quand meme les hemmes.* (N, 87). Sur le plan de Vetat, la condamnation â mort engendre la peur: d’une part la terreur penique ou corps, la revolte de la chair, la peur biologique devant la dcstruction (,,Je croyais comme tout le monde que c’etait une meladie de l’âme. Mais non, cest le corps qui souffre/, C, 26), d’autre part, l’angoisse de l’csprit lucide, pascalien, avec tout son cortege tragique de tourments et de bassesses. L’enorme souffrance que comporte la luci-ditâ, c’est-â-dire la conscience de la condamnation â mort, est admirable-ment suggeree dars le mot favori de Caligula: „Tue-le lentement pour qu’il se sente mourir!* (86). C’est le pire tourment, qu’aucune souffrance ne peut âgaler. La terreur du corps et l’angoisse determinent l’egoîsme de la creature humaine, d’ou sa duplicite („toujours encore des millions d’hcmmes entre le mal et le bien, dechires, interdits*, R, 1591) dont Camus nous fait longuement l’analyse magistrale dans La Chute: „L’hcmme est ainsi, cher monsieur, il a deux faces: il ne peut pas aimer sans s’aimer*. (1490). La raison, c’est que „il faut se venger de devoir mourir seul* (CH, 1543). Ce qui gouverne les actes de Jean-Baptiste Cla-mence, le juge-penitent, ce qui provoque son egoîsme, c’est la peur de mourir („je n’aurais plus peur de mourir, je serais sauve.*, CH, 1549), ou autrement dit la seif d immortalite qui tourmente Caligula aussi („je n’ai jamais ccsse de voulcir etre immortel.*, affirme Clamence, 1525. Voir aussi FA, 1573). Ces idees, on les trouve deja dans la premiere plaquette de Camus, 1 essai lyrique L’Envers et VEndroit: „Certes, devant cette plaine italienne, peuplee d’arbrcs, de soleil, de sourires, j’ai saisi mieux qu’ailleurs l’odeur de mort et d’inhumanite qui me poursuivait depuis un mois. Oui, cette plenitude sans larmes, cette paix sans joie qui m’em-plirsait, tout cela n’ctait fait que d’une conscience trâs nette de ce qui ne me revenait pas: d’un renoncement et d’un desinteret. Comme celui qui va meurir et qui le sait ne s’interesse pas au sort de sa femme, sauf dans les romans. II realise la vocation de 1 homme qui est d’etre egoiste, c’est-ă-dire des.spere. Pour moi, aucune promesse d’immortalite dans ce pays.* (EE, 39). Cette peur immense ne se borne pas â determiner l’egoîsme humain, elle i’excuse aussi: Diego dit â la peste „Ne ris pas de leur air de crainte, voici des siecles qu’ils meurent et que leur amour est dechirâ. Le plus grand de leurs crimes aura toujours une excuse.* (ES, 292). Sur le plan de Vaction, l’homme, conscient de l’irremediable de sa condition „sans appel“ (MS, 84), de l’imminence de la mort, de sa mort, bref, conscient de sa condamnation â mort, puise dans cette condamnation meme une morale resumee en trois regles de vie: la revolte, la liberte et la passion: „Au monde des condamncs â mort, â la mortelle opacite de la condition, le revolte oppcse inlassablement son exigence de vie et de transparence definitives. II est â la recherche, sans le savoir, d’une morale ou d’un sacre.* (HR, 509) et „Je tire ainsi de l’absurde trois con-sequences qui sont ma revolte, ma liberte et ma passion.* (MS, 89). a — 2/1071 114 V. BACIU La revolte, c’est une „revolte metaphysiqueu (MS, 77). „Elle n’est pas aspiration, elle est sans cspoir. Cette revolte n’est que l’c’ssurance d’un destin cera sânt, moins la rcsignation qui devrait raccempagner.u (MS, 77); „II s’agit de mourir irrcconcilie et non pas de plein gre.u (MS, 78). Meme. „1 insurrection humaine, dans ses formes elevecs et tra-giques, n’est et ne peut etre qu’une longue protestation contre la mort, une accusation enragee de cette condition regie par la peine de mort gencralisee.w (HR, 508). Se situant â l’antipode du renoncement, la revolte est conscience, defi, refus et mepris (voir MS, 78—79). Cette revolte contre la condamnation â mort — le supreme abus, la supreme injustice (v. MS, 121) — maintenue volontairement et â longueur d’existence, surmonte le destin par le mepris et restitue â la vie sa grandeur (v. MS, 78). Elle procede de la soif d’unite de l’homme, de cet cssentiel deșir imsscuvi d’accord entre l’homme et l’univers, symbolise par „l’accord de la terre et du piedu dont reve Scipion (C, 57. Voir aussi HR, 435, 436, 706). En dehors de la revolte, qui, quoi qu’en dise Camus, est tout de meme sterile, puisqu’elle ne peut pas accomplir „la seule revolution definitive de ce mondeu (C, 53), c’est-â-dire l’immortalite, il reste â l’homme la liberte et la passion. La liberte de l’homme absurde est une liberte d’esprit et d’action. C’est une liberte â terme, mais elle n’en est que plus grande. Car „tout entier tourne vers la mort... l’homme absurde se sent degage de tout ce qui n’est pas cette attention pcssicnnee qui cristallise en lui. II goute une liberte â Eegard des regies communes.“ (MS, 82) et „si l'absurde annihile toutes mes chances de liberte eternelle, il me rend et exalte au contraire ma liberte d’action.“ (MS, 80). Liberte d’action signifie priva-tion d’espoir et d’avenir, d’ou il decoule un accroissement dans la disponibilite de l’homme. On ne peut s’empecher de penser â Hnfluence que Gide a sans deute exercee sur le jeune Camus. Cette disponibilite, c’« st „la divine disponibilite du condamne â mort devant qui s’ouvrent les pertes de la prison par une certa ine petite aube, cet incroyable desinte-ressement â l’cgard de tout, sauf de la flamme pure de la vie.“ (MS, 83). La liberte absurde substitue donc â l’ancienne morale de la qualite, fon-dee sur la croyanc? au sens de la vie (qui determinait toute une ccheile de valeurs), une morale nouvelle, une morale de la quantite. Par rapport au destin humain limite par la condamnation â mort qui ote â la vie son sens (v. MS, 30 et E, 176—177) et met en evidence l’inutilite des criteres de valeur, toutes les chcses deviennent equivalentes. De lâ l’in-difference de l’Etranger, qui justement le rend etranger aux hommes qui n’ont pas encore eu, comme Caligula et lui, la revelation de la condamnation â mort. Descrmais, l’important sera non pas de vivre le mieux, mais de vivre le plus, sans aucun chcix, sans aucun a priori. „Le seul obstacle, le seul manque â gagner est constitue par la mort prematuree. L’univers suggere ici ne vit que par oppcsition â cette constante excep-tion qu’cst la mort... La folie et la mort ce sont ses irrcmediables^ (MS, 87) et „quelqucs heures gagnees sur la mort, c’est incstimable^ A. CAMUS ET LA CONDAMNATION A MORT 115 (C, 40). Vivre le plus signifie quantitâ et intensitâ. La morale propos^e par Camus est aussi une morale de rintensite. La condamnation â mort comporte donc un surcroît de vie que Camus appelle „passionu, Cette trcisidme regie de vie est deja suggeree dans Fcpigraphe du Mythe de Sisyphe: „O mon âme, n’a spire pas â la vie immortelle, mais epuise le champ du pcssible!“ Pindare, Troisieme pythiqueY II s’agit de s’epuiser soi-meme â epuiser toutes les chances que nous offre la vie. Et voilâ que l’homme absurde, „libere du souvenir et de Fillusion^ (C, 106), c’est-a-dire libere de son passe et de son avenir, se tourne vers son present qui constitue son bien unique: „Cet enfer du present, c’est enfin son royaumeu (MS, 74) et „Tcut mon royaume est de ce monde“ (EE, 49). Quel symbole plus emeuvant que celui de Jean-Baptiste Clamence, „faux prcphdte qui crie dans le desert et refuse d’en sortir?“ (CH, 1549). Cette condamnation â mort par la condition humaine, c’est une condamnation â mort passive: l’homme est condamne d’avance, il n’a rien fait pour Fattirer. pour la justifier; ce n’est pas l’homme qui choisit ce destin, c’est ce seul destin qui choisit l’homme (v. E, 177). II y a aussi une condamnation â mort reflechie, qu’on s’inflige â soi-meme volontairement, en pkine connaissance de cause. C’est le sui-cide. Tout l’cssai du Mythe de Sisyphe est consacre â ce theme. C’est son. sujet declare. N’cublicr.s pas la phrase par laquelle il debute: „II n’y a qu’un probleme philcscphique vraiment serieux: c’est le suicide. Jiiger que la vie vaut ou ne vaut pas la peine d'etre vecue, c’est repondre â la question fondamentale de la philoscphie.u (MS, 15). II s’agit donc de , savoir si Fon peut vivre sars appek (MS, 84). C’est â cette question que ce premier cosei theorique de Camus s’efforce de repondre. Camus fait lâ une analyse detaillee du suicide. II y a suicide pârtiei et suicide total. Cette distinction rKA0r0 H3 3THX BHACB, HX nOCJieACTBHH B ruiane coctohhhh h achctbeh, a T3K>Ke BonpocoR, nocTaBJieHHbix 3thmh bmasnih CMepTHoro npnroBopa. MEANS OF EXPRESSING THE IDEA OF SUPERLATIVE IN ENGLISH MIHAI ZDRENGHEA In English there are varicus ways of expressing the idea of superlative1. Since English is very rich in expressiors that are remarkable for the graphical imagcs they suggest and for their great power of putting idecs into concrete form, it rarely usss a superlative grammatically rea-lized2 * *. In order to express the superlative native speakers of English often rcscrt to adverts, adverbial constructions and other means which give a great suggcstivencss to the style. On analysing the relative superlative we cbserve that at the formal level the relation of comparison is realized through the morpheme -est the adjective being preceded by the definite article the- and at the content level this relationship express s the maximum degree of the quality which distinguishes an object from other objects by comparison. At the same level, the absolute superlative is not a grammatical ca-tegory of relation as the degree of intensity of a quality belonging to an object or prcccss is not the expression of a grrmirrtical relationship, but the lexical expression of the idea of superlative. Owing to this fact there are many more pcssibilities of expressing this idea. 1 .0. In case we intend to express the maximum degree of intensity of a quality in relation with the total number of objects of the same kind and not its oneness, a comparative at the formal level may render a superlative at the content level. In this case the complement of the comparative must suggest the idea of universality or 'it should be used in 5 The pcssibilities of expressing Ihe superlative in Romanian through other means — besides the grammatical ones — are presented in Gramatica limbii ro-mâne, Ed. Academici, I, Eucharcst, 1963 and in two studics by Toma Măruță (Icleea de superlativ în limba români, „Limbă și literatură4, I, Bucharest, 1955) and Elena Dragoș (Citeva procedee de exprimare a idei' de superlativ în limba, română, „Studia Univcrsitatis Babeș—Bolyai44, ser. philologia, fasciculus 2, Cluj, 1933). 2 The relative superlative is grammatically realized by means of the morpheme -est or the adverb the mest, and the absolute superlative is realized by means of the adverb very. 124 M. ZDRENGHEA negative constructions which subsume a totality of objects or processes of the same Mnd. 1.1. The indefinite pronoun any and its compounds3 may be implied in the formal relatiorship of a comparative es the second member of the relatiorship. In this crse the relationship of compariscn comprises a piu» rality of objects implied by the indefinit? pronoun which appears only in the singular4. The existence of a plurality es the second member in the relationship makes the whole construction express the idea of superlative et the content level: You are more to me than anything in the world. (Wilde, P., p. 37)*, Miss Fairfax, ever since I met you 1 have ad~ mired you more than any girl. (Wilde, P., p. 263). In these sentences the value of the superlative is marked by any and anything with the function of complements of the comparative formally exprcssed. 1.2. Within the framework of this relationship the adverb anywhere comprises the su^gestion of a maximum numerical sphere even if it is not accompmied by the determinant in the world. 1.3. Negative constructions implied in a formal comparative offer, on a stylistic level, innumerable pcssibilities of intensifying the superlative value of a ouality: There is no more împressive writer on either side of the Atlantic5. Nothing implics a relative superlative at the content level as the whole construction suegests the ideal degree of a quality: There ain’t nothing so nice as smoked salmon. (Steinbeck, MM, p. 50\ I don’t know nothing that stinks so bad as an old dog. (Steinbeck, MM, p. 40). There are crscs when one of the two members of the relationship is omitted or replaced, the content being cstablished after the analysis of the whole relation formula which finally indicates that we have a superlative at the content level: There is nothing, nothing like the beauty of home life, is there? (Wilde, P., p. 88). 1.4. A noun in the nominative case singular repeeted in the genitive plural expresses the relationship specific to the superlative6: Princess 3 Anything, anybody, anywhere. 4 The possibility that a comparative may express the idea of superlative can b<° explained by th^ fact that a superlative is in fact a sequence of comoaratives. Thus the scntence Mary is the prettîest girl in the class is cquivaPnt to Mary is prettier than any other girl in her class and the latt^r sentence is in turn equi-valcnt to a scquerce of sentences in which the member to which the comparison is related is successively each girl in Mary’s cla-s. So, a comparative expressed through formal mears may express a superlative in content when its complement suggests a plurality of objects. * Abreviations: Wilde, P. — Oscar Wilde, Plays, London, 1958. Shaw, AM — George Bernard Shaw, Arms and the Man, London, 1957. Steinbeck, MM — John Steinbeck, Of Mice and Manț London, 1968. Osborne, LBA — John O s b o r n e, Look Back in Anger, London, 1965. 5 The quotaticn is from ’Tirne and Tide“ and refers to Steinbeck. It is printed on the cover of Steinbeck’s East of Eden. 6 cf. Gramatica limbii române, p. 132; this construction appears in Latin too: rex regibus (the king of kings). EXPRESSING THE IDEA OF SUPERLATIVE IN ENGLISH 125 Princess, thou who art like a garden of myrrh, thou who art the dove of all doves, look net at this man, look not at him» (Wilde, P., p. 328). 2.0. The formal marker of the absolute superlative very has many equivalents and their power of suggestion is undeniable7. Since it is a helping instrument in expressing the absolute superlative this adverb has a certain degree of lexical autonomy, a fact which explains its many pcssibilities of replacement. The semantic factor is a bcsic element which suppcrts the superlative meaning within thes? means. Admirably, corn-pletely, considerably, excepționalii/, extremely, hugely, infinitely, per-fectly, unusually, decidedly, exceedingly, remarkably are only some of them. They are often used: He would probably be extremely realistic. (Wilde, P., p. 99), But she is decidedly pretty. (Wilde, P., p. 92), They apparently are getting remarkably rare. (Wilde, P., p. 98), She is excessi-vely handscme. (Wilde, P., p. 104), She is excessively pretty, and she is only just eighteen. (Wilde, P., p. 271), The simplicity of your character makes you exquisitely incomprehensible to me. (Wilde, P., p. 272). 2.1. The us? of seme adverbs whese quality is Associated with fright (awfully, frightfully, dreadfully, terribly, paințully) is one of the features peculiar to the familial’ style in English. The explanation of the us? of these adverbs in constructiors whes? result is only that of suggesting the existence to a large extent of a quality is to be found in the fact that the respective quality is so intense that it induces fear. lorgu Iordan shows that these adverbs which in the beginning referred only to negative phenomena gradually came to be Associated with good qualities, taking into consideration only the intensity they are associated with8. The adverbs mentioned above, which are more frequently used, express the high degree of a quality, but it should be noted that they must be fcllowed by an adjective which bears the good quality if wve want to express the highest degree of such a quality: It is awfully hard work doing nething. (Wilde, P., p. 271), They are awfully expensive. (Wilde, P., p. 89), She is painfully natural. (Wilde, P., p. 101), Of course, lord Illing-worth is awfully dever and thet sort of thing. (Wilde, P., p. 108), That is awfully kind of you, lady Hundstanton. (Wilde, P., p. 82), He has been awfully kind to me, mother. (Wilde, P., p. 108). 2.2. We must, however, not lose sight of the fact that the adjectives which correspond to these adverbs suggest the superlative, keeping their original meaning of fright when they are us?d with substantives or copu~ lative verbs. It is worth pointing out that their use as adjectives causes a weakening of the intensity they get when used as adverbs determining adjectives: Surely seme terrible thing will befall. (Wilde, P., p. 347), They look dreadful. (Osborne, LBA, p. 16), Doesn’t it smell awful. (Os-borne, LBA, p. 16), This suspence is terrible. (Wilde, P., p. 310). 2.3. The fact is also worth mentioning that the use of adverbs as determinants of adjectives has led to the appearance of an interesting 7 cf. Gramatica limbii române, p. 131. 8 cf. lorgu Iordan, Stilistica limbii române. București, 1944, p. 118. 126 M. ZDRENGHEA phencmenon in English. In the same way in which an adverb which precedcs an adjective acquircs new styhstic impiications, nouns or ex-prcssicr.s which used separately have a deprecati.ig character suggest the superlative when they ekteimme an adjective or adverb, colouring the emctional language. rihis means is remarkably often used by write.s who try to render the language used by une^ucated people. Steinbeck s novei Oj Mice and Men is edifying in th_s respect, In ttus novei the author turns to literary Eccount two devices compuratively common in American speech: the first with the expr^ssion Gcct damn and the second w7ith the word heli, Ihis means of expressing the ideal quality is often used by Steinbeck who deals with the life of the migrant workers. The fact that his cha-racteis use no cther means to indicate the superlative value of a quality proves net cnly the lack of education of his personages but also the ex-pressive pcwer of the means itself. We will mention only a few of the innumerable expressions containing the elements mentioned above: damn hot day (Steinbeck, MM, p. 9), heli of a nice felia (Steinbeck, MM, p. 20), ... but he’s sure a heli oj a good worker ... (Steinbeck, MM, p. 22), ... he’s a God damn good worker.. . (Steinbeck, MM, p. 23), Save ever’bcdy a 1x11 of a Ict of trouble ... (Steinbeck, MM, p. 24), An’ Pm damn glad it w^s . .. (Steinbeck, MM, p. 24). The word heli is followed by the prepesition of. Sometimes it is used as the equivalent of the superlative very bad, Steinbeck’s hero compiai-ncs of the very bad beds with What the heli kind of bed you giuing us anyway? (Steinbeck, MM, p. 20). 2.4. A common way of expressing the idea of absolute superlative is the comparison in which the second member of the relationship to which the quality is rclated is a concrete image which has the capacity of making the representation sensitive. The member to which the quality is related should pessess the ideal quality in the spcaker’s mind. It is interesting to note that the member to which the quality is related differs from speaker to speaker even in cstablished expressions in certain languagcs. If a number of ex-pressiors in Romanian, equivalent to an absolute superlative, are also used in English (as black as coal, as busy as a bee, as gentle as a Iamb, as clear as crystcl) cther expressiens have a totally different member to which the quality is rclated (as poor as a church mouse, as drunk as a skunk etc.). These are fixed constructions in the language, but all important writers use ccmparisons which are the result of their creative imagination9. I am as nervous as a mouse. (Shaw, AM, p. 26), Yes, but when the sergeant ran up as white as a sheet,.. . we laughed at the other side of the mouth. (Shaw, AM, p. 27—8), No, he ain’t but he’s sure a heli cf a good worker. Strong as a bulL (Steinbeck, MM, p. 22), 9 cf. Tom a Măruță, op cit,, p. 191 who says: ”Supcrlatives rendered through ccmparatives, oxpressed in images with hyperbolic character of a great artistic value, are found in all great writers EXPRESSING THE IDEA 'OF SUPERLATIVE IN ENGLISH 127 ”Darkcr’n’heIl in hcre“, he said. (Steinbeck, MM, p. 39). To underline the delicacy of a man’s hands Steinbrck says: His hands, large and lean, were as delicate in their action as those of a temple dancer. (Steinbeck, MM, p. 32). In all these constructions the formal comparative suggests a superlative at the content level. 2.5. Repctition often determines the emphasis of a quality expressed by an adjective10 11. The s^me ide'7» can also be realized by ”an agpl^mera-tion of several determinants with synonymic meaningw11. In this case the emoțional element is stronger: Oh, ynur English society seems to be shallow, selfish, foolish. (Wilde, P., 102), My dear fellow, the truth isnt quite the sort of thing cne tells to a n’ce, swcet, refined girl. (Wilde, P., p. 270), Well, my own dear, swcet, loving little dar ling.(Wilde, P., p. 288), I can se? no pcssible defence ct all for ycur deceiving a brilllant, dever, thoroughly expcricnced ycung lady like Miss Fairfax. (Wilde, P., p. 297), As fer ycur conduct tozuards Miss Cardew I must say that your taking in a swcet, simple, innocent girl like that is quite inexcusable. (Wilde, P., p. 297). 2.6. The superlative cf quantity can be expressed by indeterminate numbers‘2:/?ed and blue and green rabbits. MiJions of ’em. (Steinbeck, MM, p. 19). 2.7. Collective nouns suggest the superlative of the adjectives much and many because their meaning implics the idea of a great plurality: I dorit like compliments and I dont see why a man should think he is pleasing a woman enormously when he says to her a whole heap of thincs that he doesrit mean. (Wilde, P., p. 14). The noun heap is pre-ueded by the determinant whole which intensifies the idea of superlative of quantity. 2.8. The antonym of an adjective often suggests the superlative. Thus, cne of Steinbeck’s herocs, upm seeing Lennie, a real giant, says to his friend: He aint very small. He aint small at all. (Steinbeck, MM, p. 33). The noteworthy emoțional value which such a use implics justifics our thinking th:t this means is very effective. 2.9. TI ie use of adjectives which do not have degrees of comparison but imply the hi; hest quality is another means of expressing the idea of superlative: cigcntic, excellent, huge ctc.: Your Christian nam? has an irresistîHe fascincticn. (Wilde, P., p. 272), Lane, youre a perfect pes-simist. (Wilde, P., p. 273), An admirable idea. (Wilde, P., p. 295). 2.10. Prefixes gencrally have the role of building up new words but ’ the value of sr me prefixes is close to the value of certain gramma-tical devie. s“13. In this case we may mention a series of prefixes which 10 The expressiveness of this process is completed by stress. lorgu Iordan shows that the inițial vowel of the first adjective is longer when stressed. cf. lorgu Iordan, op. cit., p. 249. 11 E 1 c n a D r a g o ș, op. cit., p. 95. 12 cf. T o m a Măruță, op. cit., p. 201. 13 Gramatica limbii române, p. 133. ..... 128 Mc ZDRENGHEA help us coin new adjectives with a superlative meaning: extra-dry, over-busy, superfine etc. 2.11. A metaphor with a ^superlative character"14 —= as called by Toma Măruță — cften suggcsts the superlative. The common feature of the two objects implies a comparison which d^termincs a more vivid re» presentation of the ccmpared objects: She is more than a mystery ~ she is a mood. (Wilde, P., p. 91), She’s a rat-trap if I ever seen one. (Steinbcck, MM, p. 31), In any case she is a monster without being a myth, which is rather unfair. .. (Wilde, P., p. 269). 2.12. The comperison of ordinary people with mythological heroes characterized by unusual qualities points out the high degree of the quality pcssessed by such ordinary people: Her mcther is perfectly un-bearable. Never met such a Gorgon ... (Wilde, P., p. 269). 2.13. The same thing often happens when the term of relationship is a character whcse good or bad qualities are universally recognizable: It is rather Quixotic of you. (Wilde, P., p. 278). 2.14. Sometimes comparative sentences render the idea of an absolute superlative: That big bastard there can put up more grain alone than most pairs can. (Steinbeck, MM, p. 32), Slim’s as good a skinner as I ever seen. (Steinbeck, MM, p. 50). 2.15. An exclamatory sentence suggests at the expression level the value of a superlative. Such a sentence expresses the emoțional mood of the speaker15. The quality whcse superlative is expressed may or may not be stated in the exclamatory sentence: What a delightfal mood you are in tonight! (Wilde, P., p. 108), How perfect delightful! (Wilde, P., p. 255), How dever you are, my dear! (Wilde, P., p. 100), Oh, what faithless little creatures you are! (Shaw, AM, p. 17), My dear Paul: what a surprise for us! (Shaw, AM, p. 38), How fceautiful is the Princess Sa-lome to-night! (Wilde, P., p. 319), What an uproar! (Wilde, P., p. 319), What a strânge prison! (Wilde, P., p. 321). 2.16. So followed by an adjective may express the high character of a quality: The stars are so beautifuh (Shaw, AM, p. 16), I am so happy, so rroud. (Shaw, AM, p. 17), Mr. Arbuthnot has a beautiful nature. He is so simple, so sincere. (Wilde, P., p. 80), That is a very wonderful opening for so young a man. (Wilde, P., p. 81), And that will do her so much good. (Wilde, P., p. 101). 2.17. So may precede the adjective in the clause to which a rcsult clause is subordinated. The superlative suggested in this way may be intensified by the result clause formed of a verbal expression which also express s a superlative16: There was a gravity in his manner so profound that all talk stcpped when he spoke. (Steinbeck, MM, p. 32), . .. and the cream is so God damn thick you get to cut it with a knife and take it 14 Toma Măruță, op. cit., p. 194. 15 cf. Gramatica limbii române, p. 132; Toma Măruță, op. cit., p. 191. 16 cf. Toma Măruță, op. cit., p. 195. T. Măruță points out that the sentence to which a result clause is subordinated also comprises the idea of superlative. EXPRESSING THE IDEA OF SUPERLATIVE IN ENGLISH 129 out with a spoon. (Steinbeck, MM, p. 50), His authority was so great that his word was taken on any subject, be it politics or Iove. (Steinbeck, MM, p. 32), But somehow I feel sure that if 1 lived in the country for six months, 1 should become so unsophisticated that no one would take the slightest nctice of me. (Wilde, P., p. 83)O 2.18. Such usad adverbially has the same effect on the adjective implying the high quality expressed by itu: Lady Hunstanton» I have such good news to teii you. (Wilde, P., p. 82). 2.19. The use of some advcrbs and expressions may suggest the same idea: Be genercus: you’ve beaten us hollow. (Shaw, AM, p. 24), She is far too good looking. (Wilde, P., p. 82). 2.20. Some verbs and verbal expressions imply this idea: Oh no! I loathe listening. (Wilde, P., p. 271), 1 am positively dying for supper. (Wilde, P., p. 165). 2.21. The constructicns which suggest the idea of superlative may be innumerable and elude a rigorous classification. Sometimes a whole sentence, sometimes only part of a sentence contributes to the expression of high qualities pcssessed by objects. The quality may be expressed or may only be subsumcd. Some examples from the works mentioned above support our statement. In order to show Slim’s great skill of handling the whip Steinbeck says: He was capable of killing a fly on the wheeler’s butt with a bull whip without iouching the muie. (Steinbeck, MM, p. 32), His great capacity of understanding is expressed in the following lines: o.. his slow speech had overtones not of thought but of understanding beyond thought. (Steinbeck, MM, p. 32). His skill of driving the mules is intensified by an enumeration of cardinal numerals: ... the prince of the ranch, capable of driving ten, sixteen, even twenty mules with a single line to the leaders. (Steinbeck, MM, p. 32). His faculty of hearing is almcst perfect: His ear heard more îhan was said to him. (Steinbeck, MM, p. 32). The proud way he movcs into the room justifies Steinbeck’s comparing him with a king: He moved into the room, and he moved with a majesty achieved by royaliy. (Steinbeck, MM, p. 32). It is almost impcssible to dcscribe the feelings that Raina had for her lover: Then she goes to the chest of drawers, and adores the portrait with the feelings that are beyond all expression. (Shaw, Am, p. 19). In order to show the deep Iove that Gwendolen, one of Wilde’s characters, has for Jack, she says: For me you hav^e always had an irresistible fascination. Even before 1 met you I was far from indifferent to you. (Wilde, P., p. 263). & Corsidering the above mentioned facts we may conclude that: 1. the means of expressing the idea of superlative in English are to a great extcnt similar to those set forth in Gramatica limbii române and discussed by Toma Măruță and Elena Dragoș for the Romanian language. 57 Toma Măruță notices both the adjectival and adverbial use of such. ct T o m a Mâr u t ă, op. cit., p. 200. & — PhiAoloțjii 2/1972 130 M. ZDRENGHEA 2. taking into consideration the emoțional character of the superlative, the means of expressing it varies from writer to writer and achie-ves both as form and content unique effects in literature giving colour, variety and relief to the style. Many superlativa should be analyzed as unique forms, the result of the creative imagination of the author, as uniquely occurring phencmena. MIJLOACE DE EXPRIMARE A IDEII DE SUPERLATIV IN ENGLEZĂ (Rezumat) în această lucrare autorul se ocupă de cîteva mijloace negramaticale de exprimare a ideii de superlativ în limba engleză. Plecînd de la operele a patru scriitori englezi și americani (Oscar Wilde, George Bernard Shaw, John Osborne, John Steinbeck) se indică faptul că superlativul are un caracter afectiv, iar mijloacele de exprimare a ideii de superlativ sînt difer te de la scriitor la scriitor, realizînd efecte unice ca formă și conținut în literatură, dînd varietate și relief stilului. După ce se stabilesc o serie de echivalente pentru exprimarea id^ii de superlativ relativ, autorul face o analiză a echivalentelor superlativului absolut. în concluzie se arată că mijloacele de exprimare a ideii de superlativ sînt în mare parte asemănătoare cu cele folosite în limba română, dar se indică și o serie de superlative care trebuie analizate ca unicate, ca rezultat al imaginației creatoare a scriitorilor, ca fenomene unice și irepetabile. CPEflCTBA BblPAXEHHH HREH nPEBCCXOflHOfl CTEFIEHH B AHFJinfiCKOM 513EIKE (P e 3 io m e ) Abtop 3aHHM3eTCH HeKOTopbiMH HerpaMMaTHwecKHMH cpeacTBaMH BbipaxceHHH hach npe° BOCXOAHOH CTeneHH B a’mHHCKCM H3bIKe. WcXOAn H3 npOH B 'HeHHH MeTbipeX aHFJIHHCKHX h aMepHKaHCKHx nucaTeJieft (OcKap Yanjibu, R>koap>k BepnapA LLloy, R>koh OcâopH, Rjkoh CTeHHâeK), aBTop noK33biB3eT, hto npeB:cxoAH3H CTenenb HMeeT SMcuHOHajibHyio cxpacKy» a cpeflCTBa BbipaateHHfl hach npeBocxoAHon CTeneuH P33ahhhbi y KaxtAoro nncaTeAn, ocymecT» baha eAHHCTBenHbie scțxțeKTbi b oTHomeHHH (ț)opMbi h coacp>k3hha b AHTepaType, npHAaBan pa3HOo6pa3ne h peAbecp cthaio. Yct3hobhb pnA 3KBHB3AeHT0B aaa Bbipn>KeHHA hach OTHOCHTeAb» hoA npeBocxoAHoA CTeneHH, aBTOp npoBeA aHaAH3 3KBFB3AeHT0B ahcc/noTHOH npeBocxoAHoA CTeneHH. B 33KJiioMeHHe noK33biBaeTca, mto cpeACTBa BbipaweHHA hach npeBocxoAHoA ctcn?HH B 3H3HHTeAbH0A Mepe CXOAHbl CO CpeACTB3MH, HCn0JIb30B3HHbIMH B pyMHHCKOM A3b!Ke, 0AH3K0 yK33blB3eTCH H pAA npHMepCB npeBCCXOAHCH CTeneHH, KOTopbie CAeAyeT paCCM3TpHB3Tb K3K euHHCTBeiiHbie, khk pesyAbiaT TBopnecKoro Boo6paaKa>KRa Jiiofbm, HeROBepnn» BOCTb w ye^HHeHHOCTb, HKHocTbio ocymecTBjieiiHH 3Toro >xeJiaHHH y KOTopbix bojui k 6opb6e QOHTH 3TpO(j)HpOBaHao 138 M. GRUIȚĂ SHERWOOD ANDERSON AND THE MONOGRAPH ON A COMMUNITY (S u m ma ry) The authoress presents the image of an American small-town before the First World War, using the Information provided by Sherwood Anderson’s short-stories. Winesburg, Ohio is viewed as a place of seclusion and frustrations, where the hopes and dreams, the ambitions, pretenses and sud^en passions of its peopl? are suppressed and crushed. Some dominant characteristics of these loncly people are undcrlined: their lack of perspective and communication, their permanent longing for Iove and understanding, their thirst for escape from ”the prison“ they live in, and the tragedy resulted from the impossibility to break out of their isolation. IIEPEHOCHOE ynOTPEBJIEHHE TEPMHHOB KOHCTAHTWH TO^CP-EP: H; AP Hpn oripe^ejieHEn TepMHHa CojibuniHCTBo HCCJieaoBaTejien nojjqepKHBaeT b KaqecTBe oahoh H3 xapaKTepHbix qepT ero oTcyTCTBHe SKcnpeccuBHOCTH, o6pa3HOCTH. TepMHH CHHTaeTCH HCHTpaJIbHblM C SKCnpeCCHBHOH TOHKH 3peHHH, ynoTpeSjiHHCb b pasjinqnbix KOHTeKCTax cBoero TepMHHOJiorHqecKoro nojub 3to MHeHHe OAnano Hejib3H cqHTaTb ofîmenpHHHTbiM. 14 b otom oTHomeHHH OCO6oe BHKMaHHe IlpHBJieKaiOT Te TepMHHbl, KOTOpbie SbIJIH 3aHMCTBOBaHbI H3 oâmejiwTepaTypHoro H3biKa h KOTopbie coxpaHHioT eme HeKOTopbie qep™ tbkhx cjiob (cm. rtAan pacmenuu, ycmaAOcrrib MemaAAoe, MaeHumnoe 603MytycHue h #p.). B abhhom cjiyqae Hac HHTepecye? „noBeACHne” TepMHHOB 3a npeAejiaMH y3KocneunajibiiOH c^pw ynoTpeSjieiiHH. 3^cb BCTpeqaeM na nepBbiă bspjiha nopaawrejibHbia cjnxT. Jlmucnnbie 3KcnpeccHBnocTK, 3M3UH3Ha/ibM0M oKpacKH b cneuwa^bHbix KDHTexcTax, b oouvjînrepaTypHOM H3bixe TepMHHbi ncnojibsyio-tch «aan CO3A3HHH apKHX MeTaț^p. Tăios h3^chh3 orMeqaeTCH npe?KAe Bcero b ny5jinuncrnKe, ho xapaxTepuo h Aoyrwx cthjism. ByAymi ynoTpeQjieHiibi.MH b nenpHBbmHOM, HeTepMHi-iojiorH^ecKOM KOHTeK-cre, TepMHHbi qame Bcero npnoăpeTaiOT KaiKaT b ce6e cjie^bi npe>KHeH coqeTaeMOCTH, £a>Ke Hnor^a o6t>hchhiotch npn noMomn Apy-THX CJIOB. TepMHH UH(pAAUUA yHOTpefjIHeTCH BMCCTe C CHHOHHMOM odeCl^CHU-GQHue: ,,3to iienpeMeHHO noBe^eT h ywe Be^eT, KaK MHe KaweTCH, k CBoeo-6pa3HOH UH(pAAt:uu, k o6ect(CHU8CHuio pojiH HanaAaiomHx” („C>yT6oji”, 1969,1). B cjie^yiomcM npHMepe TepMHH eaxyyM KaK 6bi KonueHTpupyeT b ce6e ynoMH-nyTbie paHbiue qepTbi, KaK 6bi 06'bHCHHeTCH uepes hhx 3roH3M, TpycocTb, >KaAHOCTb, dyxoBHbtu eaxyyM" („He^ejin”, 1968, 37). Hnorjia BbicTynaioT BMecTe CTapbie h HOBbie cbhsh TepMHHa. Ecjih npHBecTH neKOTopbie coweTaHHH, b KOTopbix BbicTynaeT TepMHH KAtiMam, to jierno motkho o6napy>KHTb b oahhx (nomenACHue nojiHTHqecKoro KAUMama, „pasMopamuBaHue' nojiHTHqecKoro kau-Mama, KAUMam ,-,xcjioahoh BOHHbi”) cbhsh c npnMbiM suaqeHHCM, a b apyrnx (KAUMam Mupa a dowpun, MopaAtKbiu KAUMam cTpanbi, HcfijiaronpHHTHbin „KAUMam" na npoii3BO^CTBe; dyiueBHbiu KAUMam) o6pa3Hoe nepeocMbicjienue. OqeHb qacTo Hcnojib3yioTCH oAHOBpeMeHHO TepMHHOjiornqecKoe h nepe- 140 K. TOAOP-nPYHAAP iiocHoe 3HauennH CAOBa: C nepBbix ctpok npHBnocHT b paccnas epo~ 3O6yto, c 9AeKmpuuecKUMU pasp^da^u amMO^epy mcjicechcckoh mpacccuu" („JlHTepaTypHan raseTa”, 1968, 50); coOeithh co3Aajin zposocyto qîtimoo (pepy; ompaeumb amMOC(pepy, ccjiokhhtb oTiicmeHHn mokay CTpanaMH; HaKOM-emcn amMOccpepa b KBapiaAax CeAHOTbi. ripouecc npHBAeneHHH TepMHHOB b ofinejiHTepaTypHbin H3biK h o6pa3Hoe nepeocMbicjieune hx mo>kho npocJieAHTb c Hana/ia XlX-ro BCKa1. CcoâenHO npKo 3tot npouecc BbicTynaeT b HamH ahh h oxBaTbiBaeT caMbie pas.iHHHbie TepMHHbi ($H3HHecKHe, (jDHHancoBbie, reorpacjDHqecKHe, cnopTHBHbie, Mopcune H T.A.). C6pa3Hce yrcTpefjreFEe TCfVHFa moect evctb EF.mrH^yFJitFEH xspaK-Tep, MOJKCT ECTf€MaibCH B peAKHX CJiyMaHX, 3 MC>K€T Cbllb H CMCHb pacnpCC-TpaneHHblM HBJ16HHCM, HTO npHECAHT K nC51EJI€EEK) y 7€fMHlia nepEHCCHCrO 3H3MEHHH2. CfbiHEO 37H ECfCECCI b€ 3F3ECEHH C^^ CEEKTCH B CJlCE3f ECH C73Tbe BOA HCMepCM 2, 3, ... 0AE3K0 (C7b 73EEe TCfMHEbl, KGTCfb:e CEEMaC ynOTpe-6jihiotch b nepenccHCM snaueHHH h b CAOEapnx 3to ne oTMenaeTcn. H hmciotch B BHAy T3KHe TCpMHHbl, KOTOpbie BCTpeqaiOTCH B CaMblX pa3H006pa3HbIX KOH° TeKciax. OqeBHAHo, ohh AOJi^KHbi 4?HrypHpoBaTb b oyAymnx cjioBapnx c npncy» IUHMH HM nepeHOCHbIMH 3HaqeHHHMH. K nepBOH rpynne, T.e. TorAa, KorAa MeTa^opnnecKoe ncnoJib3OBaHHe UMeem UHdueudyaAtHbiu, nacmHbiu xapaKmep, mookho otr.Hectnu cAyucu ynompe-6achur MeAHUHHCKHX TepMHHOB eupyc. GayuAAa, onyxoAb; OoTaHHHecKoro TepMHHa nbiAtucr, recrpa^HMecKcro TepMHHa dKeamop h ApyTHX. HanpHMep: ,,TaKan „Aofipoia” HeceT b cede GaițUAAbt EcenpcmeimecTEa, caMoycnoKoen» hocth” („KoMcoMOJibCKan npaBAa”, 1965, 1/XII); ,,Ho qero xKHByq 3tot eupyc 6oh3hh aAMHHHCTpaTHBHbix 3JioynoTpe6jieHHHÎ („JlHTepaTypHaa raseia”, 1968, 48); eupyc npecTynHocTH, „eupyc HeyBepeHHocTH” ; nbuitua MHjiHTapH-3M3 P33H0CHTCH H3 LllTaTOB B C3Mbie yAaJieHHbie OT HHX MCCT3 (,,H0B0e BpeM«”, 1970, 3): „onyxoAb npecTynHocTH”; „3xeamop npoHAen”; „FIpeACTaBHTejib-HblH (J)OpyM KHHeMaTOrpa(ț)HCTOB MHpa K3K 6bl npOLIJeJI CBOH dKBamop — HO33AH nojioBHHa nyTH, npocMOTpeHbi agchtkh $hjh»mob” (,,K3BecTHH”, 1969, N° 165). HcnojibsoBaHHe reorpa^HHecKoro TepMHHa oneHb HenpnBbiMHO, HeowHAaHHo H, nO3TOMy 3TOT TepMHH paCKpbIBaeTCH, ofi'bHCHHeTCH B CJieAyîOIUHX CJ1OB3X — ,,no3aAH nojioBHHa nyTH”. C 6jih3khm 3HaqeHHeM ,,nojioBHHa cnopTHBHoro cocth33hhh” o6napy>KHBaeM h Cojiee Heo>KHAaHHbiH cjiynan : Bypn y 3Keamopa („CoBeTCKHH cnopT“, 1970, 15/VIII). HeT, pcub ne hact o 6ype b paftone 3KB3Topa hjih Boo6me o 6ype, a JiHiub o cocth33hhh cnopTCMenoB, nepBan nojioBHHa KOToporo saKOHHHJiacb h b neM ObijiH satțHKCHpoBanbi HenpeABHAen» Hbie peayjibTa™. ZUn H3biKa coBpeMennoH nyâjinuHCTHKH xapaKTepno n Hcnojib3OBanne HecKOJibKHX TepMHHOB a^h C03AaHiiH cjiOMHbix MeTac|)op. B oahom cjiynae 2C m. K). C. C o p o k w h, Pa36umue cAoeapHoeo cocmaea pyccKoso AumepamypHoeo H3biKa. 30-90-e sodbi XIX a., M. —JI b3h-bo „HayKa”, 1965. 2 C m. JI. A. K a n a h a A3e, B lauModeucniGue mepMUHOAOtwiecKou u oCtyeynorrpeduneAb-hoH AeiccuKu, b kh. ,,Pa3BHTHe jieKCHKH coBpeMeHHoro pyccKoro 5i3biKa”, M., H3&-BO „HayKa”,, 1965. HEPEHOCHOE ynOTPEBAEHHE TEPMHHOB 141 HaxonuM TepMHHbi GauuAAa h numameAtHan cpcda. b jipyrcM — sKoncMHnecKHe TepMHHbi UH^Ay.i.un. npccyKi.u^, ncpcnpcuaccdcmeo. ,,Mbi oqeiib cjiafo ycTpa» hhcm numameAtHtjio cpccy, Ha KCTopon mokct pacnpocTpaHHTbcn 6ai{UAAa npccTynjiccTH, CecxosoncTEeiiHocTb, CecKoi-iTpojibHCCTb” (,,HeAejin’\ 1964, 43); „Hh^am-ua xyAOKCCTECHHcro cjicEa, ootokh cepofi npodyKi{uu, nepcnpou3-ccdcmeo ctuxob” („JloTepaTypHan raseTa”, 1969, 43). H hhcjio noAoâHbix npiiMcpoB jierKO mo>kho yBejinMHTb. Chceh y^a^rbiM CbiracT Hcncjib3OEanne TepMHHOB b oCmejiMTepaTypHOM H3bIKC B CyKEajlbECM H TCfMHHOJlCnnCCKCM 3HaMCHHHX, MTO npHBOAHT K 3300» MHIiaiCmfMCH CJICECCHCH Hrpe. Bot HCCKCJlbKO TaKHX npMMCpOB, B KOTOpblX EbicTynaioT cnopTHBiibie TepMHHbi noAysatuamHUK, tumpc^HaH nxcu.cdxa h MCAHUHECKHH TCpMHH CCpdc^HQA HCCOCrXQrrdWHOCmb : ,,K)piWiM€CKHH HHCTHTyT noAyaauiurriHUKOB He eotobht” (44KpokoahjT’ 1969, 27); ,,Moe cjiobo — 33koh ! Ho 33H€m >ne noAKpcnjiHTb 3th cjiosa motcuhkjicm, npeBpaman uejibin panou b tâmpeiHyio nxcuccry?" („Kpckcahji”, 1969, 19); ,,Mbi nacTo CTpaAaeM ne CTojibko ot cepdewou Hcdocmomo^Hocmu. ckojibko ot Hedocmamonnou cepde^ Hocmu" („JlnTepaTypnaH raseTa”, 1968, 36). PIncrAa TepMHH ncnojibsyeTCH b cCmejiHTepaTypncM H3biKe ajih co3AaiiHH HpKMX aHTOHHMHHCCKHX npOTHBOnCCTaBJieHHH. B MeAHUHHe CCTb TepMHII 3A0-KanecmBCHHan cnyxoAb. H3 stcto TCpMHHa ^EbipBaHo” onpeACJieHHC, KOTopoe noTCM coqeTaeTCH co cjiobcm ncMcmb: 3A0KanecmBCEHaA tWMOtpb. B A3HHcn ciaTbe ne ctbehtch caesko satana paccMOTpeHHH Bcex cpyHKixnn TepMHHOB b cfuxejiHTepaTypHCM H3biKe. CciancEHMCH âojiee noApofino Ha cjiyHanx c6pa3Hcro nepeccMbicjienHH neKOTopbix oTAejibHbix TepMHHHOB. TepMHH (pAas^aH othcchtch k MopcKon TepMHHCJiornH h o6o3HanaeT: 1) KCMaHAyrcmero KpynubiM cceAMBenueM Bcennbix Kopadjiefi m 2) Kopaâjib, Ha KOTOpOM H3X0AHTCH K0M3HAyK)mHH /(CAOBapb pyCCKOZO HCbLKa, T. IV, M., 1961, CTp. 779). BTopce 3iiaqeHHe boshhkjio nyieM nepeHOca SHaMenun no cmokhccth. 3a npeaejiaMH 9toh TepMMHOJicruH cjiobo (pAasMQH ynoTpefijiHeTcn o6o3HaqeHnn ocro-To caMoro niaBHcro, caMoro nepe^oBoro, HanpHMep, ^^AacMQHOM AajibHeBccTOMHbix K0JIX030B no npaBy nasbiBaiOT cejibxosapTejib „npnaMypbe”. PeMb n^eT o nepe^oBOM Kojixose, o TaKOM, c KOToporo 6epyT npHMep, AOCTII>KeHHHMH KOToporo BOCXHmaiOTCH. ,,CTpOHTCH HOBbie rOCTHHHIJlbL ^AaeMQHOM COMHHCKHX FOCTHHHU, CTaHOT , ,>KeMHy >KHHa” („ripaBJia”, 1969, 29/X). Ha^o npejinojiaraTb, hto sto dy^eT caMan 6ojibuiaa h caMan KOM$op-Tadejibuan rocTHHiHia b Comh. ,,#o. Cpejin hhx Ebi^ejineTcn (pAaeMQH jiecoxn» mhh — CpaTCKHH jieconpoMbiiiuieHHbiH KOMnjieKc” (,,Id3BecTH5i”, 1969, 259)O B 43HH0M cjiyuae peub hact o KpynHenmeM npeAnpHHTHH 3toh OTpacjin npo» MbiLUAeHHocTH. ^AaeMtmaMU nasbiBaiOT yoeHbix, ynocToeHHbix BbicmeH iiarpa» Abi CCCP, opAena JleHHHa. Hah Apyrne npHMepbi: ,,B ropHOM Kpae cyMejiH fbiCTpo BoccTanoBHTb penyîanHio cbochd cțiyTdojibHoro (pAaeMaHa'' (,,yT6ojf \ 1969, 30); ,,He bhaho y Hac cenqac (pAaeMaHa, no KOTopoMy mo>kho 6bijio paBHHTbCH HJ1H CpaBHHB3Tb CEO C MHpOBbIMH BCJIHHHHaMH’’ (,,^VT^OJl’\ 1970, 29). B nocjieAHeM CAyqae04aa^aH BbiCTynaeT chhohhmom cjiob oSpasey, nptiMep. Tot $aKT, hto 3&ecb 3to cjiobo y>Ke iie ynoTpeSjuieTCH b coueTaHHii ^AaeMan 142 K* TOAOP-nPyHJUP ’ uceo. a cawocTOHTCJibHo, roBopHT o tom, uto oho saKpenjineTCH b oâmejiHTepaTyp» H0M B3bIKe. OunaHCOBbiH TepMHH deBaAbBayun OTMenaeTCH y>Ke b 9Ht{UKAoneduuecKOM cAoeape Eepesnua b 1874, r^e yKasbiBaeTcn, mto oh 3anMCTB0B3H H3 HeMenKoro Devalvation. Oah3ko 3tot TepMim 6bui Bce BpcMa TaKHM cyrydo cneiiHajibHbiM TepMHHOM, o6o3HanaiomHM ,,noHH>KeHHe HOMHHaJibHoro Kypca 6yMa>KHbix Aener 40 pbiHOHHoro hx Kypca”. 3tot TepMHH CTaji name ynoTpefijiflTbCH b nocjieAHee jiecHTiuieTHe b cbh3h c SypubiMH codbiTHHMH, npoHcxonamHMH Ha 6np>Kax esponeHCKHX CTpan, b cbh3h c AenexaioH „jiHXOpaAKoft”. Oh HaHHnaeT BCTpeqaTbca Ha raseTHbix cTpaHHuax c 6ojiee hjhpokhm 3naqeHneM, KOTopo? mo>kho onpeaejiHTb KaK „oSecueHHBainie, noTepn suaneiiHa”. H ccjih b cneiiHajibHOM KOHTeKCTe 3tot TepMHH coqeTaeTcn Jinuib c na3BaHHCM Aener pasiibix CTpan (AeBajibBamia MapKH, c^panKa 11 t.a), to 3a npeaejiaMH noâoSnoro KOHTeKCTa Kpyr cjiob, c KOTopbiM 011 coneiaeTca, 3HaqnTejibHO uinpe h pa3Hoo6pa3Hee. „ITpohcxoaht, TaKHM oâpaaoM, H3BecTnan deGCMb-Banan aKTepcKofi npoc^eccHn” („JlHTepaTypi-iaa ra3eTa”, 1939, 43); „HeeaM-Bâtlan penyTamiH” („3a pydoKOM” 1969, 37); ^UeGaAbBat^i cncTeMbi”; ,,Hbb HeiiiHiiH ano(J:eo3 HHTejiJieKTa, npccTofi chjibi paayMa, hobjick 3a co6oh desant Batțtuo Bcex Apymx KaqecTB qejioBeKa” („JlHTepaTypHaa rasera” 1969, 43); ,,Pa3oCmeHHocTb jiioach, deBaAbcayun qejioBeqecKHX qyBCTB h oTHomeHHH” („JlHTepaTypHaa raseTa”, 1968, 51). B wypwajie „Kpokoahji” MHTaeM o tom, mto ,,np0H30uiJia AeBajibBaiiHH BbiroBopa”. 3to osnaqaeT, hto Tenepb Ha/io iiaKasbiBaTb BHHOBHbix dojiee cepbe3H0, He nano orpaHHMHBaTbCH Bbiro-BopoM, KOTopbin y>Ke He 0K33biBaeT AOJiHuioro B03AeficTBHH. Hjih £pyroH npHMep: ,,Oh pBeTca H3 nepeH36biTKa snHTeTOB, H3 deGCMbGanuu cjiob b jier-KocTb h npospauHOCTb, BecKocTb h TOHHOCTb ” („JliiTepaTypHaH raaeTa”, 1969, 38). OneHb yaaMHO ynoTpeâjieuHe b nepenocHOM CMbicjie 3Toro TepMHHa BMecTe c ero aHTOHHMOM peGaAbGai^UR9, ,,Bohh cefiqac ocoOchho cnocodcTByeT CBoen ,,ncHxoJiornqecKOH deGcuibeattuu' bo bccm MHpe, b momcht, Koraa EZ1P, HanpHTKeiiHO 6opiomasca 3a cbok) pcGaAbBa^uio Ha MOKjiynapoAHOH apene ... (,,3a py6e>KOM”s 1969, 21). TepMHH npaGO^ACHcocbiu OTMeneH BnepBbie b Toakogom cAosape pyccKoeo H?biKa no/i pejiaKUHeH ymaKOBa. Othochtch oh k bochhoh TepMiniojioruH n o6o3HanaeT cjieayiomee: ,,naxoAHmnHC5i, pacnojioKeinibiH Ha npaBOM (JwiaHre”. npHBOJ.HTCH T3M T3KHC HpHMepbl : np3B0(J?J13HF0BbIM C0J143T, 63T3JlbOH. flepe» hochofo 3ii3qeHHH ne 0TMeH3eTca. T3Koe 3H3qenHe cjiobo npnoGpejio no3>Ke. HaM Kaxkho cc|)opMyjiHpoBaTb npwMepHOTaK: 5,jiyHuiHH b cBoeM po^e, nepeaoBon” h boshhkjio oho nyTeM MeTOHHMHMecKoro nepcHOca. Ha bochhom napajje no npaBCMy c|)jiaHry, Gjinwe Bcero k TpHâynaM npoxojjHT jiyquiHe BOHHbi, otjihmhhkh 6ceBofi h nojiHTHqecKoft no/iroTOBKH. npa6O(pAaHCOCblMU CT3J1H H33blBaTb J1KWH, AOCTHriUHX 33MeH3TeJIbHbIX pC3yJIb~ tstob b cBoen pafioTe, hjih KpynHenmHe npeAnpHHTHH. Hiioma cjiobo ncnojib-3yeTca KaK-To „hccmcjio”, b KaBbiMKax, c ofiBacHeniiCM (B nenaTH odbPino OCBCmaeTCH OnblT HaiIIHX KpynHeHUJHX HHCTHTyTOB- 'JipaGG&AQHCOCblx'' COBeTC» koh HayKH), b Apyrnx cjiyqaax 6e3 KaBbmeK (,,33boa hmchh KoMHHTepna — oahh H3 npaeofpAaHcOGbLX b cTpane no npoH3BOACTBy 3KCKaBa?opoB” (,sHe° HEPEHOCHOE yriOTPESJIEHWE TEPMHHOB J43 ^ejin”, 1970, 19). ,,Co6paHHe npaeoipAamocbix nHTHJieTKHs\ Pe^b mct o nepeâOBHKax npoH3BO£CTBa. 06 9tom roBopHTcn h b cjiejiyiomeM npHMepe: „... HoHeuKne inaxTepbî, KOTOpbix no npaBy Ha3biBaioT npaBo^AamocbiMU ropnnuKoft rBapunn’^ npnoâpeTan nepenocnoe 3Haqe.HHes npaBOtpAaHCOBua BCTynaeT b CHHOHHMHnecKHe cbhsh co cjiobom cpAacMQH. KOJIHH€CTBO TepMHHOB, KOTOpbîe 06p33H0 nepeOCMbICJIRIOTCH, AOCT3TOHHO bojihko. nepeMHCJiHM caMbie xapaKTepHbie 113 hhx : BoeHHbie — eoapăun. mbu. aecHeapd, apbcpcapd, nAapdapM, ^opnocm. KOHmpatnaKa, mopncdupoBamb, apccHaA, oSoumo, oce^Ka, HoeodpaHcp, pcKpytrp KaAu6p. pazHOKaAuGepKbiă; MeAHUHHCKHe — QMnijmauuH, QMnymupoBamb. UH^expun, cuMnmoM. npuauGKa^ 6cne ksk h oAHocjio>KHbie TepMHHbi, no c hx ncMcmbK), c Haiuen tohkh apeiinn, cosasiotch 6ojiee npKne o6pa3bi. Cpe^H 3thx (J?pa3eojicrH3MCB ecTb TaKHe, KOTopbie ynoTpe6jiHiOTCH ywaaBHO^ ypaeHCHue co mhocumu Hcu36ecmHbiMU, cdetiHymb c MepmBou mo^KU. uepamb ncpeyio (eAacHyto, nocAcdHicio) cKpunKy, ydeAbHbiă eec, noAomimb Ha Aona-meu h 6ojiee HOBbie: ebiumu Ha opGumy. penHan pcaKpusi. KOdtf iuiiucHm noAC3-Hoeo dencmeun, oQpamHan cBAcb. riccjieAHHe 4Ea BCTynaioT B cHHOHHMimecKue OTiioiiieHHfl, hx o6in.ee 3HaneHHe „nojibsa”: ,,Ho cnHAOMeTp, KOHeMHO >Ke, He noKasaTejib Knd (K03(jx|?HUHeHTa nojiesHcro ^chctbhh) sthx noe3AOK. MeM ohh oOcramajiH jikwh, c KOTopbiMH BCTpeqajicH ceKpeTapb o6kcm3? KaKOBa o6pamHQR cBncb sthx ECTpen?” („KcMccMcvibCKafl npaBAa”, 1965, l/XII). HacTO oCpamaioTcn k $H3HqecK0My ^paseojionnMy nenHan peaKyun. 9,B KOjuieKTHEe B03HHKJia CBceo6pa3iiaH yenHan pcaKyun TexHHMecKoro TBop-qccTBa .... BiieapeHiie o^ncro npejuioweHHH Bbi3biBaeT noTOK HOBbix” (,,Flpa~ Biia", 1970, 9/VII); ,,Ty? Kax peanau pcaKpun: smouhh o^Horo, Bbi3biBaiOT smcuhh ^pyrHx” („He^ejin”, 1970, 18); „MeponpHHTHH, npeAnpHHHTbie b nepy h Eojjhbhh, rpo3HT Bbi3BaTb nenHyio peaKpmo no Bcefl JlaTHHCKoii Amc-pnKe”, („ripaB/ia”, I970, 17/VII). 3a npeACJiaMH CrCUHaJlbHCH TepMHHOJlOFHH M3MeHHCTCH H CTpyKTypa 4?pa3eojicrH3Ma. flccjie^HHH cCbiMHO ynoTpeOjineTCH c cymecTBHTejibHbiMH b pojiHTejibncM nanele (penHan pcaxptiA npomecmoe, penHan pcaxpuH pasofiAa-hchuu, pennan pcaKpun deeaAcca^uu), hto ne xapaKTepHO ajui ynoTpe6jie_HHH STcro (fpascojicrHqccKcro cdcpoTa b 4?h3hkc. IloAodHoe, He oc;io>KHeHHoe ,,TOJiKOEaHHHMH” ynoTpeâjieHHe (J)pa3eo