REDACTOR ȘEF: Prof. ȘT. PASCU, membru corespondent al Academiei REDACTORI ȘEFI ADJUNCȚI: Acad. prof. ȘT. PfiTERFI, prof. GH. MARCU, prof. A. NEGUCIOIU COMITETUL DE REDACȚIE AL SERIEI FILOLOGIE: Prof. M. BOGDAN, prof. I. MÂRTON, prof. I. PERVAIN, prof. D. POP (redactor responsabil), prof. R. TODORAN, lector I. NICULIȚA, asist. I. ȘEULEANU (secretar de redacție) ANUL XVI 1971 STUDIA UNIVERSITATIS BABEȘ-BOLYAI SERIES PH1LOLOG1A FASC1CULUS 2 Redacția: CLUJ. str. M. Kogălniceanu, 1 • Telefon 1 34 50 SUMAR - TARTA LOM - C O# E P)K A H H E - CONTENTS - SOMMAIRE I. PULBERE, Poetica lui Tasso și apariția conceptului de baroc în literatură • FIo3THKa Tacco h BO3HHKHOBeHHe noHHTHH dapoKKO b jiHTepaType • Tasso’s Poetics and the Appearance of the Concept of Baroque in Literature................................ 3 MĂRTON GY., A fenydtoboz elnevez^sei a szăkely nyelvjârâsban • Denumirile conului de brad în graiul secuiesc • Ha3BanHfl eJiOBOH iuhiukh b ceKJiepOBCKOM roBope • Denominations du cone de sapin dans le parler sicule........................ 11 I. BACIU, La structure du groupe nominal dans La Chastelaine de Vergi • Structura grupului nominal în La Chastelaine de Vergi • CTpyKTypa HMeHHOH rpynnti B La Chastelaine de Vergi.............................................................. 21 L. GRĂMADĂ, Presa satirică română și maghiară din Pesta în secolul al XlX-lea: corespondențe și similitudini • PyMbiHCKaa h BenrepcRan caTHpHnecKaa nenaTb b rieuiTe b XIX-om Beite • La presse satirique roumaine et hongroise de Bu-dapest au XlX-e s. : correspondances et similitudes.................................. 33 L. BALĂZS, Unificarea fonetică intralingvistică în condițiile bilingvismului • IdHTpa-jinHrBHCTnqecKan cpoHeTnnecKaH ynH^HKaitHH b ycjiOBHnx AByH3bmHH • Intra-Hnguistic Phonetic Unification in Conditions of Bilingualism......................... 43 E. CÂMPEANU, B'uncțiunile stilistice ale cazurilor (III). Dativul • CTHJiHCTHHeCKHe (^yHKitHH naAe/KeH (III). JIaTeJibHbiH na^enc • Le funzioni stilistiche dei casi (III). II Dativo..................................................................... 53 I. ȘEULEANU, Cîteva probleme ale orației de colăcărie • HeKOTOpbie Bonpocbi ma-(jjepCKoft pe^H • Probldmes relatifs au „discours de colăcărie”...................... 59 J. MĂTH^, Așa-numitele conversive și unele probleme legate de tratarea lor în gramatica generativă transformațională • TaK Ha3biBaeMbie KOHBepcHBbi h HeKOTOpbie Bonpocbi, CBH3aHHbie c HXTpaKTOBKoâ b Tpancc^opMauHOHHOH renepaTHBHOH rpaM-MaTHKe • The So-called Conversives and Some Problems Concerning their Treat-ment in the Transformational Generative Grammar...................................... 69 A. VINȚELER, O. VINȚELER J Genul neutru în limba folclorului lipovenesc • Cpe#-hhh poA b 5i3biKe JinnoBaHCKoro (j)OJibKJiopa • Le genre neutre dans la langue du folklore lipovan.................................................................. 81 G. ANTONESCU, Conceptul de critică literară în dezbaterea presei transilvănene din deceniile 7 și 8 ale secolului al XlX-lea • IIOHflTHe JiHTepaTypHOH KpHTHKH B o6cy>KAeHHH TpaHCHJibBaHCKOH neuaTH 60-x h 70-x toaob XlX-ro Bena • Le concept de critique litt^raire en discussion dans la presse transylvaine des anndes 60 et 70 du XIXcs.................................................................... 91 2 A. BAN, I.T.STAN, Cu privire la durata vocalelor în limbile rusă și română (Cercetări de fonetică experimentală) • K Bonpocy o AOJiroTe rAacHbix b pyccKOM h pyMbiH-CKOM H3biKax • On Vowel Duration in Russian and Romanian (Researches of Experimental Phonetics)................................................... 101 AL. CRISTUREANU, Din lexicul faptelor și actelor Unirii (1918) • 143 AeKCKKH $aKTOB H aKTOB 06'beAHHeHHH (1918 r.) • Vocabulary Concerning the Facts and the Documents of the Union (1918) ................................ 109 G. MATE, Meritele și erorile unei sinteze • 3acAyrH n oiuh6kh OAHOro CHHTesa • Merits and Errors of a Synthesis..................................... 119 I. CAZAN, Aspecte ale tehnicii literare în romanul Lord Jim de Joseph Conrad • AcneKTbi jiHTepaTypHon TexHMKH b poMaHe A>KO3e(})a KoHpaAa Jlopd Rvicum • Aspects of Literary Technique in Lord Jim by Joseph Conrad........... 131 A. GOȚIA, Note pe marginea Sicriului de aur • K Bonpocy o Sicriul de aur • Notes en marge de Sicriul de aur.................................... 141 Recenzii — PeueH3HH — Books — Livres parus Prof. Mircea Zdrenghea, Limba română contemporană. Morfologia (V.PĂLTINEANU)....................................................... 147 J ă n o s Juhâsz, Probleme der Interferenz (L. BALÂZS).................... 148 Gerhart L i n d n e r, Einfiihrung in die Experimentelle Phonetik (I. T. STAN, D. NEGULESCU) ............................................................ 150 POETICA LUI TASSO ȘI APARIȚIA CONCEPTULUI DE BAROC ÎN LITERATURA ION PULBERE Ceea ce se ignoră este faptul că Torquato Tasso reunește poetul de mare talent și teoreticianul format la izvoarele esteticii antice. Opera sa critică se înscrie în bogata activitate teoretică care umple veacul al XVI-lea din momentul în care Academia Filoelenilor, întemeiată de Aldo Manuzio, își face o datorie de cinste din pregătirea ediției critice a operei lui Aristotel. Poetica acestuia va fi punctul de plecare a numeroase comentarii și tratate poetice (Robortello, Segni, Maggi, Scaligero, Castel-vetro). Tot Poetica, tradusă în limba latină de Georgius Valla (1498) va provoca vii discuții pe marginea poemului epic. Unul dintre cei mai pasionați participanți la această dezbatere, Giambattista Giraldi Cinzio (Discorso intorno al comporre dei romanzi, 1549), recomandă alături de poemul antic, cu erou unic și unitate de acțiune, poemul lui Boiardo și Ariosto, poem pe care îl numește ,,il romanzo“ pentru că autorii lor se inspiră din romanul cavaleresc al Evului Mediu. Giraldi Cinzio încearcă o conciliere a gustului contemporanilor cu regulile aristotelice. E adevărat că Aristotel recomandase poetului epic un subiect demn și de eroică gravitate. Boiardo și Ariosto tratează și ei un subiect înalt: lupta dintre creștini și păgîni, iar din consecințele funeste ale acesteia asupra necredincioșilor izvorăște ,,il terribile e il compassionevole^1, adică are loc purificarea prin milă și teamă ca și în tragedia greacă. Poeții moderni nu pot fi -însă sclavii modelului antic. Eroii lui Homer reflectă o umanitate destul de primitivă și incultă. Or, unul din principiile poeticii Renașterii este il decoro, preocuparea pentru forma cizelată și reprezentarea moravurilor rafinate. Acordul preconizat de Giambattista Giraldi Cinzio între regulile poeticii clasice și gustul contemporan este destul de fragil. De altfel, critica adusă de Tasso lui Giraldi Cinzio vizează tocmai intenția mascată a acestuia de a sustrage „romanul^ regulilor aristotelice. 1 Cf. Ciro Trabalza, La critica letteraria nel Rinascimento, Milano^ Vallardi, 1915, p. 167. 4 I. PULBERE Căldura cu care Tasso îmbrățișează aristotelismul (: „Eu zic că principiile lui Aristotel sînt întemeiate și adevărate, și sînt în măsură să ne învețe arta ipoeziei și arta de a alcătui poeme și să ne arate felul de a judeca'*2, se explică și prin faptul că opera marelui gînditor stagirist devine un instrument de luptă al Contrareformei. In Discursuri asupra poemului eroic (1594), Tasso pledează pentru un poem epic nu de pură invenție și bazat pe istoria unor vremuri nici prea îndepărtate nici prea apropiate, poem care să aibă varietatea plăcuta a romanului și unitatea epopeii („che abbia la varietâ dilettev-ole della materia romanzesca e l’unitâ delTepopeacc). Subiectul se întemeiază pe un fond istoric și religios, însă poetul își rezervă dreptul de a imagina (la licenza del fingere), adică de a schimba și inventa episoade noi, de a amesteca lucrurile și oamenii, de a atribui trecutului sentimente și moravuri ale prezentului. Tasso vrea să introducă în poemul eroic toate acele elemente care alcătuiseră farmecul romanului medieval: miraculosul și supranaturalul, condimente necesare oricărei poezii epice. Miraculosul păgîn devenit fals și incapabil ca să mai rețină spiritele este înlocuit de poetul italian prin miraculosul creștin. Torquato Tasso se mișcă pe poziții aristotelice. Unitatea de acțiune, coerența personajelor și verosimilitatea faptelor și acțiunilor acestora, organicitatea părții și întregului, echilibrul dintre istorie și invenție, toate acestea dovedesc respectul poetului față de normele esteticii antice. Dar, prin acea facultate de a imagina și inventa pe care o atribuie poetului, Tasso ia apărarea fanteziei ca facultate poetică (:„cine oare are mai mare nevoie de închipuire clecît poetul? Sau s-a aflat cîndva vreun poet la care virtutea imaginativă să nu fie puternică? Sau ce este altceva avîntul poetic decît o răpire datorită în-chipuirii?^3. Tot în „discursul [său] despre poemul eroic“, Torquato Tasso susține că în poet există o energie creatoare care îl apropie de Dumnezeu, o forță care-1 face ca să cuprindă în opera sa o lume completă, un microcosm care reflectă complexitatea și unitatea universului, în care „ca într-o lume mică trebuie să ni se dezvăluie ba șiruri de armate, ba lupte terestre și navale, ba cuceriri de orașe, încăierări și dueluri, ba turniruri, ba descrieri de foamete și lipsă de apă, ba furturi, ba incendii, ba miracole; acolo trebuie să găsim soboruri din cer și din iad, acolo trebuie să se pună la cale răzvrătiri, neînțelegeri, greșeli, aventuri, vrăji, fapte de cruzime, de îndrăzneală, de cavalerism, de generozitate; acolo trebuie să găsim întîmplări de dragoste, fie fericite ori nefericite, vesele sau vrednice de milă; dar, cu toate acestea una să fie poemul ce conține atîta varietate de subiecte și alta forma și armonia lui și toate aceste lucruri să fie îmbinate în așa fel încît unul să se raporteze la celălalt, 2 Apud J o y c e G. S i m p s o n, Le Tasse et la Litterature et Vart baroques en France, Paris, Nizet, 1962, p. 29. 3 Cf. scrisoarea către Orazio Ariosto, (în) Torquato Tasso, Aminta. Epistolarul. București, E.S.P.L.A., 1956, p. 173. POETICA LUI TASSO ȘI CONCEPTUL DE BAROC IN LITERATURA 5 unul să corespundă celuilalt, unul să depindă de celălalt fie în chip necesar fie în chip verosimil, așa incit o singură parte scoasă din text sau mutată în alt loc să nimicească totul. Iar dacă acest lucru s-ar adeveri, atunci arta de a compune un poem s-ar asemăna cu orînduirea universului care se compune din contrarii ca și structura muzicii: căci dacă ea n-ar fi multiplă n-ar fi un tot, n-ar reflecta rațiunea supremă cum zice Plotin“4. Acest fragment cuprinde ideea platoniciană a analogiei dintre cosmos și microcosmos, dintre univers și om. Artistul, după Tasso, este creatorul propriului său microcosm iar opera sa imită pe cea a creatorului lumii. El vede în creația artistică un tot organic, un cosmos în miniatură. E curioasă împletirea la Tasso a celor mai neașteptate concepte estetice. Pe de o parte recunoaște importanța „avîntului poetic“, a insiprației în poezie pentru ca în fraza următoare să pledeze munca de șlefuire a stilului, muncă de obicei trudnică: „Cei care vor ca poezia să fie un avînt poetic hărăzit de Phoebus sau de muze nu socotesc că ea este o artă, așa cum puteți citi și în dialogul Ion al lui Platon. Vă asigur, totuși, de două lucruri: cel dinții că eu nu sînt dintre acei poeți care nu înțeleg ce au scris ei înșiși; al doilea, că eu scriu cu multă greutate, așa cum nu sînt obișnuiți cei ce așteaptă harul de la avîntul poetic^5. într-un fel afirmația „eu scriu cu multă greutate^ ne trezește în amintire o dureroasă confesiune similară întîlnită în Corespondența lui Flaubert. O dată cu Tasso apare ideea că arta nu este o imitație servilă, ci o lecție învățată cu trudă. Arta este dovada superiorității omului asupra naturii și, în consecință, acesta va căuta să modifice natura sau s-o amelioreze. Nicăieri nu este mai evident acest efort creator al artistului ca în arta peisajului epocii barocului, ca în invadarea naturii cu creații umane: fînt'îni și statui. Pentru a ilustra această idee am să recurg la cîteva octave din Ierusalimul eliberai, clin splendida descriere și evocare a grădinilor Armidei: 4 Apud Salvatore Ba tt agii a, Le epoche delta letteratura italiana. Medioevo. Umanesimo. Rinascimento. Barocco. Napoli, Liguori, ș.a., p. 858: „ ... nel quale quasi in un piccolo mondo, qui si leggano ordinanze d’eserciti, qui battaglie terrestri e navali, qui espugnazioni di cittâ, scaramucce e duelli, qui giostre, qui descrizioni di fame e di sebte, qui tempeste, qui incendi, qui prodigi; lâ si trovino concili celești ed infernali, lă si veggiano sedizioni, lă discordie, lă errori, lă ven-ture, lă incanti, lâ opere di crudeltâ, di audacia. di cortesia, di generosita, lă avve-nimenti d’amore, or feliei or infelici, or lieti or comipassionevoli; ma che nondi-meno una sia il poema che tanta varietă di materie contenga, una la forma e ranima sua, e che tutte queste cose siano di maniera composte, che l’una raltra corrispohda, l’una da l’altra o necessariamente o verisimilmente dependa, si che una sola parte o tolta via o mutata di sito, il tuto distrugga. E se cio fosse verro, Tarte del com-pore il poema sarebbe simile a la ragion de l’universo, la qual e composto di contrari, come la ragion musica: perche s’ella non fosse molteplice, non sarebbe huita, non sarebbe ragione come dice Plotino“, 5 Tasso lui Biagio Bernardi la 1 octombrie 1583 (în) T. Tasso, Alinta. EpnstoLarul..., p. 204—205. 6 I. PULBERE „Rotund palatul e . .. Spre miezul lui, E-nchisă între ziduri o grădină Cum mai bogată nu a fost și nu-i. .. întortochiate galerii se-mbină In jurul ei, căci demoni fauri, șui, De ciudățenii o voiră plină. Păzită de asemenea încîlceală, Năuntru nu-i pătrunzi nici din greșală. Porți sute, în f erecături de argint, De lume stau palatul să-1 despartă. Țîțîni de aur de .canat le prind . .. Intrînd cei doi pe cea mai mare poartă, Văd cizelate chipuri vii — și simt Că-nvinsă e materia de artă. N-au chipurile grai, idar au și grai, In ochii tăi de crezi și buni îi ai. . . Ieșind din aste încîlcite căi, Grădina mîndră îți ivește-n față Havuzuri mari cu ape în văpăi, Un rîu, și flori, și arbori, și verdeață, Coline, peșteri și umbroase văi. . . Cu toate-odată ochiul ți-1 răsfață Și,-ascuns cum meșteșugu-n orice parte-i, Mai mare-i prețul nevăzut al artei. Sălbăticia și orînduiala, In locuri și-n podoabe, par firești, Căci Firea parcă-ar imita migala, Jucîndu-se, a artei omenești. Toți arborii-și supun Armidei fala Și-s veșnic înfloriți prin vrăjile drăcești; O fructă cînd căderea și-o așteaptă, Răsare alta-n pomi, și-ndată-i coaptă“6. Facultatea care dirijează inspirația lui Tasso în acest cînt este imaginația. Grădinile Armidei sînt un fruct al imaginației, al unei imaginații care își propune să creeze ceva mai frumos decît în natură. Această preocupare pentru ornament și artificiu reflectă mutația care are loc în sensibilitatea și conștiința artistului. Pentru Tasso și poeții epocii barocului natura nu reprezintă decît o forță 'inertă care datorită artistului se transformă în frumusețe și perfecțiune. Grija pentru formă, ideea că frumosul se confundă cu dificilul îl duce pe poet la folosirea de concetti, antiteze, * Torquato Tasso, Ierusalimul eliberat, în românește de Aurel Covaci, București, E.P.L., 1969, voi. II (cîntul XVI, octavele 1, 2, 9 și 10), p. 163, 16$. POETICA LUI TASSO ȘI CONCEPTUL DE BAROC ÎN LITERATURA 7 jocuri de cuvinte etc. De altfel Torquato Tasso nu ascunde faptul că pentru el poetica coincide cu retorica: „Dico dumque que senza dubbio la poesia e collocata in ordine sotto la dialettcia insieme con la rettorica, la quale, come dice Aristotile, e l’alto rampollo della dialettica facoltâ, a cui si appartiene di considerare non il falso ma il probabile“7. Observarea rigidă a regulilor retoricii și grija pentru podoabele stilistice, grija pentru decor o remarcăm în dialogul lui Tasso: II Mintumo ovvero della Bellezza. Poezia devine tot una cu retorica și această fuziune va da naștere celor două mode caracteristice vremii: manierismul sau cultul metaforei și conceptismul, adică căutarea expresiei subtile care pune în evidență intelectul. Apar o serie de categorii estetice sau concepte noi: in-gegno, acume, gusto, acutezza, care reflectă noile schimbări petrecute în concepția despre poezie. Dar să revin la Tasso din dialogul menționat mai sus. Unul dintre personajele dialogului, Minturno identifică decorul cu frumosul, ba mai mult, afirmă că însuși atributul de frumos al lucrurilor este acordat de decor (: „Dumque il decoro e il bello e una stessa cosa... perciocche il decoro e quel, che fa belle tutte le cose“8). E posibil ca și decorul să acorde frumusețe obiectelor, va replica interlocutorul său Ruscelli referindu-se la o frumusețe a timpului, marchiza del Vasto, însă la aceasta pînă și îmbrăcămintea este frumoasă pentru că ea „fa belle tutte le cose, e non apparirebbe solamente bella in forma di regina ma in quella di pastorella, e di nimfa, e di cacciatrice, nella quale Venere apparve al figliuolo“ (p. 231). Tot vorbind despre frumusețea matură a marchizei del Vasto, unul dintre participanții la discuție susține că „tra-luce un non so che di maraviglioso e di divino“ (p. 230). Nu ne vom opri asupra acestei expresii care va cunoaște o mare circulație în romantism. Ceea ce vrem să subliniem este atitudinea lui Tasso față de frumos, atitudine care de asemenea reflectă preferințele sale pentru Platon. Frumosul este și după Tasso un atribut al sufletului; „este firesc ca un suflet frumos să sălășluiască într-un trup frumos, mai mult: frumusețea nu este altceva decît strălucirea sufletului victorios“9, spune într-o scrisoare adresată vărului său Ercole Tasso. în dialogul de care ne ocupăm Tasso reia această idee și o dezvoltă: „Se mai spune că sufletul nu devine mai frumos prin dobîndirea vreunui lucru exterior, ci purificîndu-se precum focul în flacără, pentru că virtuțile omenești ce ni se par atît de frumoase nu sînt altceva decît purificarea de impuritatea strecurată în ele prin conviețuirea cu trupul. Virtuțile sînt așadar firești în suflet iar frumusețea lor e înnăscută: dar urîțenia e străină și purcede din molipsirea cu trupul; și prostească este fără îndoială judecata acelora care caută frumusețea în aceste mădulare de lut și mi se par asemenea celor care admiră imagini și umbre în ape, așa cum se povestește despre Narcis; și în vreme ce îmbrățișează undele și trecătoarele vedenii, stau cufundați 7 Apud S. B a 11 a g 1 i a, op. cit., p. 177. 8 II Minturno owero della bellezza, în T. Tasso, Dialoghi scelti. Milano, Sonzogno (1928), p. 231. 9 T. Tasso, Aminta. Epistolarul..., p. 224. 8 I. PULBERE fără să mai știe de ei înșiși. Totuși careva ar putea să ne strige: Să fugim, prieteni, de aceste izvoare și de aceste ape înșelătoare și să facem cale întoarsă în patria cea dulce. Dar ce rațiune e în fugă? Sau pe ce drum să fugim de farmecele și de planurile perfide ale Circei? deși povestea lui Ulise, neclară oarecum ne arată calea fugii lor ocolind acele plăcute lucruri care ne ies parcă în întîmpinare și ademenesc simțirile^10 11. Am ales acest fragment atît pentru frumusețea lui lirică și turnura arhaizantă și deosebit de evocatoare, cît și pentru că în el apare unul din miturile care dirijează imaginația poeților din epoca următoare apariției lui Tasso, a barocului. E vorba de mitul lui Circe, zeița metamorfozei în antichitate. Lumea este văzută în continuă mișcare și dezvoltare iar în această regiune a aparenței și schimbării domnește Circe. De altfel, cîteva din imaginile mișcării le găsim și în pasajul citat: apa, flacăra, umbra, izvorul. Intr-un madrigal Come sia Proteo o mago, frumosul este situat de Tasso în zona de acțiune a lui Proteu, mit poetic care în baroc încarnează pasiunea mobilității și diversității, a oscilației între realitate și aparență. Frumosul se naște din neistovita bogăție a unei lumi în mișcare, a unei lumi care nu poate căpăta contur și culoare: acum transfor-mîndu-se în sori sau în stele, acum într-o noapte obscură în care domină magia liniștii: „Come sia Proteo o mago il bello si transforma e cangia imago; or si fa bianco, or nero in due belii occhi, or mansueto or fero; ora in vaghi zaffiri fa con Amor soavi e lieti giri; or s’imperla or s’inostrata, d’un bel viso li si mostra: or ne le rose ed or ne le viale ora stella somiglia, or luna, or sole: taior per gran ventura egli pare il silenzio o notte oscurau11. 10 „Dicono ancora che Fanima non si fa bella per acquisto d’alcuna cosa este-riore; ma purgandosi a guisa di fuoco neila fi amina, perche le umane virtu, che paiono cosi belle, altro non sono che purgazione dell’impurită, appresa in loro per la compagnia del corpo. Sono adunque le virtu naturali nell’anima, e nația e la belleza; ma la brutezza e straniera, e derivata dalia contagione del corpo; a sciocco e senza fallo il giudicio di coloro, i quali cercano la bellezza in queste membra terrene, e mi paiono simili a quelli, che rimirano l’imagini e ombre nelle acque, come si favoleggia, di Nanciso; e menire abbracciono Fonde e i fuggitivi simulacri, restano sommersi isenza avve'dersene. Perd alouna potrebbe sgridarci: Fuggiamo, ami, da queste fonti e da queste acque ingannatrici, e neila dolce patriei facciamo ritorno. Ma qual raggione e nel fuggire? o per quale strada fuggireme gFincanti e le malie di Circe? benche la favola d’Ulise, oscura anzi che no, ci dimostri la via della lor fuga, schivando que’piacevoli oggetti, i quali ci si fanno quasi alFincontro, ed allettano i sentimenti“. Cf. Torquato Tasso, II Min-turno.... p. 240. 11 Apud Fausto Montanari, Sulla lirica de Tasso, în Convivium, XXXVI (1968), no. 5, p. 523. POETICA LUI TASSO ȘI CONCEPTUL DE BAROC ÎN LITERATURĂ 9 Acestei lumi a falselor aparențe îi corespunde teatrul. Literatura secolelor XVI și XVII duce la cele mai extreme consecințe masca și decorul. Totul devine spectacol în această lume comparabilă cu o vastă scenă turnantă. Printre speciile care reflectă acest gust al mobilității și falselor aparențe este pastorala. Ca și în balet și aici asistăm la o predominare a valorilor decorative. Această specie a genului dramatic stă sub patronajul lui Proteu: Eu sînt Proteu, cel care, după datini, Schimb meșter întrupări și chipul schimbu-1; Lui Amor adumbrescu-i însumi nimbul, Și mulcomesc ale iubirii patimi Așa cum spun și cîntice și basme; Al nopții crug vrăjit tot eu întornu-1, Și-n marile prietene tăceri, Eu zămislesc lunarele fantasme Plutind pe adieri; Auzul vostru deslușește cornul Svonind din nevăzutele limane? Plăsmuitor gingașelor icoane Eu țes cu licurici a nopții mreajă, Eu, făt-feciorul undelor albastre; Deci nime nu distram e dulcea vrajă A ciutului și-a danțurilor noastre“12. Ne-am oprit asupra ideilor despre artă ale lui Torquato Tasso pentru că el reprezintă un moment de criză și transformare a ideilor Renașterii. Poetul a fost ocupat cu elaborarea unei epopei moderne respectînd regulile prescrise de teoria literară antică dar armonizîndu-le cu gustul nou al timpului său. E curios, dar la Tasso se împletesc două elemente opuse: spiritul clasic, vizibil în construcția versului sau în frază și lirismul care tinde să se elibereze de reguli, lirism guvernat de imaginație. El oscilează mereu între poezia epică de inspirație religioasă și senzualitatea păgînă. în Ierusalimul eliberat apar cîteva cupluri de eroi sfîșiați de pasiuni: Olindo—Sofronia, Tancredi—Clorinda, Rinaldo—Armida, ceea ce face ca motivele iraționale să fie reintegrate în poezie. Dar Tasso nu este numai un liric de factură modernă ci și un artist a cărui preocupare esențială e șlefuirea operei. In claustrarea sa silită din spitalul Sfinta Ana urmărește cu tristețe imprimarea plină de greșeli a unora dintre lucrările sale. Protestează dar nu-1 ascultă nimeni, pentru că în noua industrie a imprimeriei domnește alături de un nobil efort de a crea opere ireproșabile din punct de vedere științific și cea mai fățișe piraterie literară. Prin abuzul de retorică și prin importanța acordată decorului și ornamentului stilistic, Torquato Tasso anunță barocul. ^Torquato Tasso, Aminta. Poveste păstorească. în românește de Ro-mulus Vulpescu, București, E.S.P.L.A., 1956, p. 67. 20 I. PULBERE nOSTWKA TACCO H BO3HHKHOBEHHE nOHflTHfl BAPOKKO B JIHTEPATYPE (P e 3 K) m e ) Aeiop CTaTbH paccMaTpHBaeT noaTHqecKHe H^en Tacco b paMKax Bo3po>KAeHH5L Hec-MOTpa na H3Jio>KeHHe cbohx apHCTOTejieBCKHx y6eH (Cs: 36), csalokg ~ csglokg ~ csaloka csalo*ka ~ csalo-kg ~ csglo^ko ~ silokg ~ silukg ~ silo*kg (Gy: 22); csgnikg ~ csenikg (Cs: 4); csencsb* ~ csencso (Gy: 3); csusza (Udv: 2); csutika ~ csutikg (Hsz: 12), csutikg csutikg (Gy: 1); fenyoălma fenybălmg ~ fenybălmg ~ fenybălma fenyoălmg fenyoglmg fenyoălmg fenybălmg ~ fenybălmg fenyoălmg fenyoălmg fe-nybălma ~ fenybălmg ~ fenybălmg ~ fenybălmg fenybălmg fenybălmg ~ fenybâmg fenyoămg ~ fenybgmg fenybmlmg fe- nyb^ălmg fenyo*ălmg fenyb^ălmg fenybmlmg (Udv: 91); fenybbârăn (Udv: 1); fenyobogyo ~ fenybbogyo ~ fenybbogyd fenyb-bogyo ~ fenyd*bogybv ~ fenyb»bogyo ~ fenyb*bogyo* ~ fenyobogyo* 1 A mintegy 250 kutatopontot feloleld atlasz modszererol 1. Gălffy — Mărton: A kolozsvări V. Babeș es Bolyai Bgyetemek Kozlemenyei. TărsTudSor. 1/1956, 1—2. sz. 253 — 794-12 terkepmeirăklet; a kerddiv eredeti văltozatănak anyagât 1. NyIrK. I, 70—1. 12 MÂRTON GY. (Udv: 16); fenyobbjt (Udv: 1); fenyocsusza ~ fenyocsusza ~ fenydcsusza ~ fenydcsusza ~ fenyocsusza ~ fenyo^csusza ~ fenydcsusza ~ fenyb^csusza ~ fenyocsusza (Udv: 15); fenyocsutika ~ fenyocsutika (Hsz: 2) ~ fenyocsutika ~ fenyo^csutika (Cs: 4) fenyocsutka (Hsz: 1); fenyofa bogyo (Udv: 1); fenybmgg (Udv: 1); fenyosuska ~ fenyosuska ~ fenyosuska ~ fenyosuska ~ fenyosuska fenyOsuska ~ fenyOsuska (Hsz: 16) ~ fenyo^suskg (Cs: 1); fenydtoboz ~ fenyodoboz (Udv: 2); suska ~ suskg ~ (Hsz: 34); tusko (Hsz: 1). 3. A feiszînre kerult iszavak szăma meglehetosen nagy: huszonhărom. A szavak futo szemugyre vetele is elegendo azonban ahhoz, hogy meg-ăllapithassuk, nem mindenik tekinthetd a fenyotoboz nevenek. Vannak koztiik olyanok, amelyek nem a szobanforgo fogalom nevei. Ilyen mindenekelott az egyetlen felcsiki ponton (Csikszenttamăson)2 lejegyzett bojt, melynek koznyelvi jelentese mellett ismert ’ăgacska’ jelentese is (CzF.), a csiki nyelvjârăsban pedig ’fenyoăg’ jelentesben is elofordul (EtSz). A fenyolevel es a fenyotoboz nevet egesz Csikban ismerik.. Az elsonek csereklye, az utobbinak pedig csaloka a legelterjedtebb neve» A csaloka szo lordul elo egesz Felcsikban, tehât jogosan ăllithatjuk, hogy csikszenttamăsi adatkozlonk — nem ismerven a fenyolevel nevet — a fenyogally nevevel vălaszolt kerdesiinkre. îgy a bojt szot nyugodtan kirekeszthetjuk a fenyolevel megnevezesere szolgălo szavak sorăbol. Ugyanezt kell tenniink az egyetlen gyergyoi ponton (Orotvăn) lejegyzett botyiko szoval. A gyergyoi tăjszolăsban szinten a csaloka a. fenyotoboz legelterjedtebb neve. Az Orotvăn dublettkent lejegyzett botyiko sz6 sehol nem fordul elo a fenyotoboz nevekent. Jelentese a MTsz. szerint ’csomos kinbves ăllati, vagy novenyi testen’ (csiki nyj), igy nyilvânvalo, hogy orotvai adatkozlonk valamilyen felreertes, vagy teves asszociăcio reven, azaz tevedesbol adta meg vălaszăban a csaloka szinonimăjakent. Nem tekintheto a fenyotoboz nevenek az egyetlen udvar-helyszeki ponton (Hidegkuton) lejegyzett fenyomag szo sem. A szo hasz- 2 A tanulmânyban elofordulo helysegek mind a mai Hargita, illetoleg Ko-văszna megye teriileten talălhatok. Ezek az alăbbiak: Abâsfalva — Aldea, Agyag-falva — Lutita, Alsoboldogfalva — Bodogaia, Arvădfalva — Arvățeni, Barot — Baraolt, Beta — Beta, Borszek — Borsec, Borzont — Borzont, Csatdszeg — Cetățuia, Csekefalva — Cechești, Csikkozmăs — Cozmeni, Csikszentmărton — Sînmartin, Csikszentsimon — Sînsimion, Csikszenttamăs — Tomești, Csikverebes — Vrabia, Csdb — Cibu, Dobo — Dobeni, Esztelnek — Estelnic, Gyergyoalfalu — Joseni, Gyergyocsomafalva — Ciumani, Hidegkut — Vidacutul, Hodgya — Hoghia, Homo-rddszentpeter — Petreni, Kadicsfalva — Cădișeni, Kăpolnăsfalu — Căpîlnița, Kă-szonfeltiz — Plăieșii de sus, Kâszonjakabfalva — lacobeni, Kăszonujfalu — Cașinul nou, Kiskadâcs — Cădaciul mic, Korond — Corund, Kdpec — Chepeț, Korispa-tak — Valea Crișului, Kiismod — Cușmed, Lăzărfalva — Lăzărești, Lengyelfalvâ — Polonița, Magyaros — Aluniș, Magyarzsâkod — Jacodul, Nagybacon — Bățanii mari, Nagykadâcs — Cădaciul mare, Nyujtod — Lunga, Oroszhegy — Dealul, Orotva — Jolotca, Polyăn — Poian, Rava — Rouă, Szekelykeresztur — Cristurui Secuesc, Szekelyudvarhely — Odorhei, Tusnăd — Tușnad, Ujtusnăd — Tușn.adul nou, Uzonka — Uzonca, Văgăs — Tăetura, Zalănpataka — Valea Zălanului, Zete-laka — Zetea. A fenyotoboz elnevezesei a szekely nyelvjârasban 13 nălatănak ket valoszinu oka van. Az egyik* az, hogy Udvarhelyszek e reszeben a fenyo kevesbe ismert, a ritkăbb făk koze tartozik, igy reszei-nek nevet sem mindenki ismeri. A szo hasznâlatănak măsik oka talan a kerdes megfogalmazăsâban rejlik. A gyujtes sorăn a kerdest rend-szerint igy tettem fol: Mi a neve a fenyofârol lecsungo, kukorica csohoz hasonlo termesnek, melyben a magvak is vannak? Mivel az adatkozlo nem ismerte a fenyo szobanforgo reszenek nevet, a fenyomag szoval vâlaszolt a feltett kerdesre. Ha nem is iktatjuk ki, megkerdojeleznunk feltetleniil meg kell a hâromszeki Nyujtodon lejegyzett tuskd szot. E falu szinten olyan videken fekszik, melynek lakoi koziil inkăbb csak az erdokitermelessel is foglal-kozo egyenek ismerik a fenyofa reszeinek nevet.3 A megkerdojelezes mellett szol az a korulmeny is, hogy nyujtodi adatkdzlonk a fenyolevcl nevekent is ezt a szot emlitette. Amint arra egy mâsik tanulmănyomban rămutattam, a szo hasznâlata ebben a vonatkozâsban is csak akkor fogad-hato el, ha a tuske melyhangu alakvăltozatânak is minositheto tuska szoval kapcsolatba hozhato. A bojt, botyiko, fenyomag es tuskd figyelmen kivul hagyăsa, illetoleg megkerdojelezese utăn az alăbbi szavak maradnak: csaloka (59 pont), csanika csenika (4), csencso (3), fenyoalma (91): alma (nyilvânvaloan csak meghatărozott beszedhelyzetben, illetoleg szdvegosszefuggesben: 2), fenydbârâny (1) : bârâny (1) : bârânyka (1; a ket utobbi nyilvânvaloan csak meghatărozott beszedhelyzetben, illetoleg szovegdsszefuggesben), fenybbogyo (16) : fenyofabogyb (1) : bogyo (ez is csak meghatărozott beszedhelyzetben, illetoleg szdvegosszefuggesben: 2), fenydcsusza (15) : csusza (csak meghatărozott beszedhelyzetben es szdvegosszefuggesben: 2), fenyocsutika (6) ~ fenydcsutka (1) : csutika (csak meghatărozott beszedhelyzetben illetoleg szdvegosszefuggesben: 13), fenydsuska (17) : suska (minden bizonnyal ez is csak meghatărozott beszedhelyzetben, illetoleg szdvegosszefuggesben: 34), fenyotoboz (3). Kozuluk legelterjed-tebb a fenyoalma : alma (93 pont), utâna kovetkezik a csaloka (59), a fenydsuska : suska (51), a fenybbogyo : bogyo (20), a fenyocsutika ~ fenydcsutka : csutika (20), a fenydcsusza : csusza (17), majd a mindossze nehăny ponton lejegyzett csanika ~ csenika (4), csencso (3) es fenyotoboz (3), valamint a fenydbârâny : bârâny : bârânyka (3). A minden egyes kutatopontra kiterjedo gyujtes adatai amellett szol-nak, tehât hogy a szekely nyelvjârasban valdban a fenyoalma, a csaloka es a fenydsuska a fenyotoboz legelterjedtebb neve, amint az egyebkent a MTsz-bol is kitunik, mellettuk azonban felszinre kerult meg mâsik hârom elegge elterjedt szo (fenybbogyo, fenyocsutika es fenybcsusza), valamint a mindossze nehâny pontrol adatolhato csanika, csencso, fenyb-bărăny : bârâny : bârânyka es fenyotoboz. 3 Antal Arpâd nyujtodi sziiletesu es gyerekkorăt Nyujtodon toltott, a faluval a kapcsolatot most is tarto kollegâm is arrol tâjekoztatott, hogy tapasztalata szerint a fenyo reszeinek nevet pontosabban csak regebben erdokitermelessel is foglalkozo oregebb emberek ismerik. 14 MĂRTON gy. 4. A legtdbb ponton lejegyzett fenyoalma a MTsz. szerint csak a szekely nyelvjârăsban lordul eld, mas magyar nyelvjărăsbdl nem adatol-hato. Nagyobb szdtăraink koziil CzF-năl van meg fenyualma, Ballaginăl pedig a csaloka ertelmezesekent fenyoalma alakban. Tartalmazza az Akademiai Cimszdjegyzek is. Az ErtSz-ban nincs benne, ami amellett szol, hogy nem tekintheto kdznyelvi szonak. Regebbi szdtârainkba is nyilvânvaloan szekely tăjszokent keriilt be. A mi adataink alapjăn, a szo valamennyi hangalakvăltozatănak ismerete mellett, az teheto meg hozză mindehhez, hogy izoglosszăja nem terjed ki az egesz szekely nyelv-jărăsra. Az udvarhelyszeki tâjszolăs jellegzetes tăjszava. A szekely nyelv -jărâs ez alegysegenek kilencvenket helysegeben jegyezttik le: hetven ponton egymagăban, a tdbbin mas szavakkal (fenyobogyo, fenydcsusza, fenyotoboz) egyiitt. Az udvarhelyszeki tăjszdlăson kiviil mindossze egy adatunk van ră a hăromszeki Polyănrol (kezdi tăjszolăsresz). A csaloka szinten a szotârozott szavak csoportjăhoz tartozik. A MTsz. szerint ’fenyotoboz’ jelentesben a szekely nyelvjărăs tăjszava. Elofordul CzF-năl es Ballaginăl is, a kesobb megjelent szdtârak azonban (Balassa; ErtSz) măr nem tartjăk nyilvăn. A Szekely Nyelvjărăsi Atlasz anyagă-bol joi megâllapithatd, hogy elsosorban a csiki es gyergyoi tăjszolăsban lordul eld. Csikban harminchat, Gyergyoban pedig huszonket ponton jegyezttik le. Ezen kiviil mindossze egy adatunk van ră a hăromszeki tâjszolăs egyik legeszakibb pontjărol, a miklosvârszeki tâjszolăsreszhez tartozd Uzonkârdl. A csaloka tehăt a csiki es gyergyoi tâjszolăs sajătos tăjszava. A harmadik elterjedtebb szo, mint lăttuk, a fenyosuska : suska. A MTsz. szerint a hăromszeki tăjszolăsban lelheto 161. Helyszini gyiijtesunk ezt a regebbi megâllapitâst teljes mertekben alătămasztja. Megligyele-siink szerint a szekely nyelvjărâs ez alegysegenek jellegzetes tăjszava (otvenegy ponton jegyezttik le), ezen kiviil mindossze egy csiki kutato-ponton, a kâszoni tâjszolăsreszhez tartozd Kăszonujlaluban hallottuk. Itt nyoma vesz, a szekely nyelvjărâs măs reszlegeben nem talălkoztunk vele. A szo egyebkent nemcsak a MTsz-ban fordul eld, nyilvăn tartja Ballagi es az Akademiai Cimszdjegyzek is fenyususka alakban. Az ErtSz-ban a suska lordul eld ’lenyotoboz’ jelentesben. Ezek szerint a mâr regebb lelszinre keriilt hărom lontosabb szo koziil egyiknek sem terjed ki az izoglosszăja az egesz szekely nyelvjârăsra. A fenyoalma az udvarhelyszeki, a csaloka a csiki es a gyergyoi, a fenyo-suska : suska pedig a hăromszeki tâjszolăs jellegzetes tăjszava. A tdbbi, a mi gyiijtesunk sorăn lelszinre keriilt szo foldrajzi eher-jedeserol rdviden a kovetkezoket mondhatjuk: A fenyobogyora vonatko/6 adatok egy resze (mintegy tizenhat adat) az udvarhelyszeki tăjszdlăsbol. măsik, kisebb resze (mintegy hărom-negy adat) a hăromszekibol valo. Udvarhelyszeki lelohelyei nem kepeznek bsszeltiggd teriiletet. A pontok tdbbsege a Nagy- es Kisktikiilld kozti teriileten talâlhatd (pl. Beta, Dobo, Văgăs, Hodgya, Csekelalva, Magyards, illetdleg Klismdd, Korispatak, Csdb es Rava), azonban folbukkan a szo a Nagyktikiilldtdl delre — del- A FENY0TOBOZ ELNEVEZSSEI A SZfiKELY NYELVJARASBAN 15 keletre (pl. Agyagfalva, Arvădfalva), sot a Homorod menten is (pl. Abăs-falva). A hăromszeki pontok (Kdpec, Barot, Nagybacon) a tăjszolăs eszak-nyugati, eppen az udvarhelyszekivel erintkezo reszlegebbl valok (miklos-vărszeki tăjszolăsresz). A szonak egyebkent egyetlen szotărban, sem bukkantam nyomăra. A fenyocsutika elofordulăsi pontjai reszben a hăromszeki (tizenot helysegbol van ră adatunk), reszben a csiki (negy), reszben a gyergydi tăjszolăsbol (egy) valok. A hăromszeki pontok nagyon szetszortak, a miklosvărszeki tăjszolăsresz kivetelevel szinte az egesz tăjszolăst be-hăldzzăk. Csikban măr jobban kbrvonalazhatd teriileten lordul elo a szo: a kăszoni alegyseg egy pontjăn (Kăszonfeltiz), valamint az alcsikinak vele erintkezo szegelyen (Lăzărfalva, Tusnăd, Ujtusnăd), mely măs szem pontbpl is sok egyezest mutat a kăszoni tăjszolăsresszel. Az egyetlen gyergydi adat Borszekrol valo. Szotărainkban ez a szo sem fordul elo, minddssze a csutika adatolhato ’csutka’ jelentesben (CzF; Ballagi; MTsz). A fenydcsusza szoval csak az udvarhelyszeki tăjszblăsban talălkoz-tunk. Elofordulăsi pontjai nagy ugrăsokkal szinte az egesz Udvarhely-szeket behălozzăk. Van ră adatunk a tăjszolăs havasalji reszlegebbl (pl. Kăpolnăsfalu, Zetelaka, Oroszhegy), a Sovidekrbl (pl. Korond), Szekely-keresztur videkerol (van ră adatunk magăbol a vărosbol is), Szekely-udvarhely kbrnyekerbl (pl. Lengyelfalva, Kis- es Nagykadăcs). Nincs ră adatunk a Homorod menterbl. A szotărakbol csak a csusza adatol-hatb ’kukorica csutka’ jelentesben. Ezek szerint a jenybcsusza a mi gyujtesilnk eredmenyekepp felszinre keriilt szavak csoportjăhoz tartozik. A ritka szavak kbze sorolhatb csanika a Csikszentmărtontdl mintegy husz kilometernyire, az Uz vblgyeben fekvo csăngbtelepen ismeretes (a csaloka szinonimăjakent jegyeztiik le), a csenika pedig Kăszonjakab-falvăn, az alcsiki Csatbszegen es Csikszentsimonban. A szdtărak ’fenyb-toboz’ jelentesben egyik alakvăltozatot sem tartjăk nyilvăn. A csencso a gyergydi tăjszolăs hărom pontjăn jelentkezik: Gyergydcsomafalvăn, Gyergyoalfaluban es Borzonton. A szbtărakban ennek sem sikeriilt nyomăra bukkannunk. A fenydbârăny~ra vonatkozd egyetlen adatunk az udvarhelyszeki Homorddszentpeterrbl szărmazik, a bârâny es bârănyka pedig a hăromszeki tăjszolăs kezdiszeki reszlegenek egyik legeszakibb pontjărol: Esztelnekrbl. A minddssze hărom ponton, az udvarhelyszeki Kisgalambfalvăn, Alsd-boldogfalvăn es Kadicsfalvăn lejegyzett fenyotoboz nyilvăn most kezd behatolni a nyelvjărăsi szokincsbe a koz- es irodalmi nyelvbbL Erre utal tbbbek kbzt az a kdrulmeny, hogy mindhârom faluban a fenydalma, illetoleg a fenyocsusza dublettjekent, szinonimăjakent keriilt felszinre. Mivel a szekelyek koziil sokan olvasnak, a koznyelvi szot nyilvăn sokan ismerik, egyelbre azonban szokincsiik passziv elemei kbze tartozik, a mindennapi elet nyelvhasznălatăban meg valoszinuleg nem, vagy csak elvetve hallhato. 5. A nyelvfoldrajzi kep pontosabbă tetele celjăbol most azit vesszuk roviden szemiigyre, milyen szavak is fordulnak elo a szekely nyelvjărăs 16 MÂRTON GY. măr emlitett negy reszlegeben a megismertek kozul. A h ă r o m s z e k i țăjszolăsban 74 ponton tudakoltuk meg a fenyotoboz nevet. Mivel adatkbzlonk minddssze a miklosvârszeki tăjszblăsreszhez tartozo Zalăn-patakăn nem tudta a kerdeses tărgyfogalmat megnevezni, s mert mind-bssze egy-ket ponton fordult elo az, hogy adatkbzlonk a fenyb valamely mas reszenek nevevel vălaszolt, nyugodtan ăllithatjuk, hogy a kerdeses szo, illetbleg szbk a hăromszeki tăjszolăs elo elemei kbze tartoznak. A nyelvfbldrajzi kep azonban meglehetbsen tarka. A mintegy hetven ponton tiz szot jegyeztiink le. Mivel a tusko-t megkerdbjeleztuk, illetbleg kiiktattuk a fenyotoboz megnevezesere szolgălo szavak sorăbol, az alăbbi kilenc szo maradt: alma (1), bărăny (1), bărănyka (1), bogyo (3), csaloka (1), csutika : fenydcsutika ~ fenyocsutka (15), fenyosuska : suska {50). A ket utobbi szo az egesz hăromszeki țăjszolăsban fbllelhetb, a tbbbi, kbztuk a csutka : fenydcsutika ~ fenyocsutka szetszortan jelent-kezik. Mindbssze a bogyd-rol jegyezhetb meg az, hogy mindhărom elb-fordulăsi pontja a tăjszolăs eszaknyugati, Udvarhelyszek fele esb csiicske-ben talălhato. Az alma a kezdiszeki tăjszolăsresz egy pontjăn (Polyăn), a bărâny es bărănyka pedig az ugyanehhez az alegyseghez tartozo Esztel-neken, a csaloka viszont a miklbsvărszeki alegyseg legeszakibb pontjăn, a Nagybacon melletti Uzonkăn fordul elb. A nyelvfbldrajzi kep a csiki țăjszolăsban sem egyseges, azonban korăntsem olyan tarka, mint a hăromszekiben. A tăjszolăs leg-delebbre fekvb alegysegeben, a kăszoni tăjszolăsreszben meg a Hărom-szeken nagyon elterjedt suska es a mintegy tizenbt pontrol adatolt fenydcsutika jelentkezik, mellette az alcsiki tăjszolăsresz ket pontjăn, Csatb-szegen es Csikszentsimonban jelen van a csenika is. A fenyosuska es fenydcsutika izoglosszăja azonban meg nem er veget. Az elsbvel talăl-koztunk peldăul az alcsiki tăjszolăsresz ket deli pontjăn, Csikkozmăson es Csikverebesen, a măsodikkal pedig az ugyancsak Alcsikhoz tartozo Lăzărfalvăn, Tusnădon es Ujtusnădon. Az alcsiki tăjszolăsresz e deli, ătmenetinek minbsithetb săvjătol eszakra a nyelvfbldrajzi kep egyszerre egysegesse vălik: mindeniitt a csiki tăjszolăs jellegzetes tăjszava, a csaldka fordul elb, beleertve a gyimesi csăngot is. Kivetelt mindbssze a Csikszentmărtontbl mintegy husz km-re a hegyek kbzt fekvb csăngo-telep kepez, ahol a csaloka mellett a csanika is jelentkezik. Meglehetbsen egyseges a nyelvfbldrajzi kep a gy er gy oi tăjszolăs ban is. A ponthălozatunkban szereplb harminchărom helyseg kbziil huszonheten a csaloka ~ fordul elb, mindbssze hărom pontrol (Gyergyoalfalubol, Borzontrol es Gyergybcsomafalvărbl) van ada-tunk a csencso-ra, Orotvărol a botyiko-ra es Borszekrbl a csutika szora Az udvarhelyszeki tăjszolăs 113 ponttal szerepel gyujte-siinkben. Kbzuliik mindbssze Magyarzsăkodon nem tudta adatkbzlonk megnevezni a fenyb szobanforgb reszenek nevet, măsutt mindeniitt ismertek. A 112 ponton 131 adatot jegyeztiink le: fenydalma : alma (92), Jenyobârăny (1), jenyobogyo (17), fenydbojt (1), fenyocsusza : csusza (17). fenyomag (1) es fenyotoboz (3). Mivel a fenydbojt es fenyomag szot A FENY0TOBOZ ELNEVEZfiSEI A SZEKELY NYELVJÂRÂSBAN 17 kiiktattuk, illetoleg megkerdojeleztuk, vegeredmenyeben dt szo maradt* fenydalma, fenydbărâny, fenydbogyo, fenydcsusza es fenyotoboz. Ha a minddssze szorvănyosan jelentkezo kdznyelvi fenydtoboz-t is kiiktatjuk a tărgyfogalom hagyomânyos neveinek sorăbol, vegul is negy szo marad. A kep ennek ellenere meglehetosen tarka, mivel a legtdbb ponton elo-fordulo es az egesz tăjszolăsra kiterjedo fenydalma mellett elszortan jelentkezik a fenydbogyo es a fenyocsusza is. Az elso inkâbb a Nagy- es Kiskukullo kozt tunedezik fol, a măsodik izoglosszăja, persze nagy heza-gokkal, az egesz tăjszolăsra kiterjed. A fenyobârâny-t a tăjszolăs egyet-len Homorod menti pontjăn, Homorodszentpeteren hallottuk. Ezek szerint a nyelvfoldrajzi kep a fenyo tulajdonkeppeni hazăjă-ban, Csik es Gyergyo teriileten a legegysegesebb. A nyelvjărăs măsik ket alegysegeben, a hăromszeki es udvarhelyszeki tăjszolăsban măr văl-tozatosabb, egyes reszlegeiben pedig egyenesen tarkănak minositheto. . .6. A tărgyalt szavakra vonat!koz6 ismeretek nemcsak a fenti erte-lemben veve voltak hăzagosak, hanem keletkezesi koruk, helyiik es korul-menyeik szempontjăbol is. Mivel a rendelkezesiinkre ăllo szotorteneti forrăskiadvănyokban egyikiik sem szerepel, a reszletekbe meno kutatăs hivatott a jovoben megvilăgitani e kerdeseket. Mi minddssze egy-ket eszrevetel megfogalmazăsăra szoritkozunk. A napjainkban legelterjedtebb fenydalma nyilvăn a fenyo es alma osszetetele. Măs nyelvjărăsbol nem adatolhato, igy — legalăbb is egye-16re.:— a szekely nyelvjărăsteruleten, ennek is udvarhelyszeki reszlege-ben keletkezett szonak kell minositenunk. Mivel arra vonatkozolag, hogy az .aZrna szonak ’toboz’ jelentese is volna semmi adatunk nincs, a szo-osszețetel letrejottenek fo inditeka csakis az lehetett, hogy a fenyofănak a toboz a termese, a gyumolcse. Ugyanezen az alapon johetett letre a fenydbogyo osszetetel is. A fenyocsusza utdtagja a nyelvjărâsokbol joi ismert csusza szo, melynek egyik jelentese ’kukorica csutka’. Ezek szerint az osszetett szo keletkezesenek szemleleti alapja a fenyotoboz es a kukorica csutka kozti hasonlosăg lehetett. Ugyanezen az alapon johetett letre a fenyocsu-tika ~ fenydcsutka osszetetel is. A szinten elterjedtebb szavak koze tartozo fenyosuska utotagjănak jelentese a nyelvjărăsokban: ’tok, burok; a Szarvcsont kulso szaruboriteka; kukorica csovenek borito levele’ (MTsz). Talăn nem lesz felesleges ideiktatnunk azt a kiegeszitest, hogy a moldvai csarigo nyelvjărăsban a suska jelenti a kukorica csovet is: pujsuskd, pujsuskâ pujsuskg pujszuszka : suskapuj suskgpiij szuszka-puj szuszkgpuj stb. (Mărton: MNy. LXII, 92—5). Tobb szotărunk nyilvăntartja a szo ’toboz’ jelenteset is. CzF.-năl elo,is fordul ă fenyu-suska szekely tăjszdkent. Megtalălhato a fenyu suskăja szo Ballaginăl is. Az ErtSz. szerint a suska szo egyik, kevesbe elterjedt jelentese ’toboz’. A fentiek ismereteben a fenyosuska utotagjănak kerdese megvilăgitott-nak tekintheto a szoosszetetel keletkezesi inditekăval egyiitt. A tobbi szo megmagyarăzăsa măr nem ilyen egyszeru. Kezdjiik a nagyon elterjedt szavak koze tartozo csalokă-va].. A szo ket alakvălto- 2 — Fhilologia 2/1971 18 MÂRTON gy. zata kbzul nyilvăn valoan a csaloka az eredeti, a kevesbe elterjedt siloka ebbol keltkezett a nyelvjărăsokbbl joi ismert cs : 5 megfelelessel (pl. cse-kely ~ csiker ~ , csiăpol ~ siâpol ’csipog’, csicsonkâzik ~ si-sonkâzik : MTsz). Az is ketsegtelen, hogy csakis a csal ige csalădjăhoz tartozo csaloka melleknev (TEtSz) fdnevesult văltozata lehet. A szonak a nyelvjărăsokban hărom jelentese ismert: csaloka madăr; hivoka, amely-lyel a madarăszok a madarakat lepre csalogatjăk; csaletek; fenyotoboz’ (MTsz). A szekelyben mindhărom jelentes elbfordul. Elsbdleges jelentese "csaletek; csalogato’ lehetett, 'fenyotoboz’ jelentese kesobb fejlbdhetett ki. A jelentesfejlbdes e mozzanata azonban tovăbbi magyarăzatra szorul. A jenyobărâny utdtagja joi ismert bârăny szavunk. Mi vel nincs adatunk ră, hogy bărhol is elofordulna ’toboz’ jelentesben, csakis a fenyotoboz es a bărăny kozti valamelyes hasonlosăg reven vălhatott az dssze-tetel utotagjăvă. A csanika ~ csenika is amellett szol, hogy fbltevesunk talan megăllja a helyet. A csenika szonak ugyanis eppen a hăromszeki tăjszolăsban van malac’ jelentese is. A csallbkbzi nyelvjărăsban csonika alakban fordul elo ugyanebben a jelentesben (MTsz). Egyelbre egyetlen szavunkkal sem tudom azonositani a gyergydi tăjszolăs hărom pontjăn lejegyzett csencso-t. 7. A kerdes vizsgălata ikcrănteem te'kinthetb lezărtnak. Anyaggyujte-siinknek elvitathatatlan eredmenye a fenyotoboz nevere vonatkozb ada-tok viszonylagos teljessege, valamint a felszinre keriilt szavak alakvăl-tozatainak pontos megismerese. Sikeriilt megăllapitanunk a hasznălt szavak elterjedeset is. A szavak tbbbsege — mint lăttuk — a szekely nyelvjărăs sajătos tăjszava, ami arra utal, Hogy ebben a nyelvjărăsban is keletkeztek. Ugyanakkor tovăbbi vizsgălatra szorul az a kerdes, hogyan is văltak egyes szavak a fenyotoboz neveve, valamint annak a felderitese, milyen mertekben jelentkeztek a multban az irăsbelisegben. DENUMIRILE CONULUI DE BRAD IN GRAIUL SECUIESC (Rezumat) Dicționarul de regionalisme Magyar tăjszotăr cuprinde trei cuvinte pentru denumirea conului de brad în graiul secuiesc: csaloka, fenyoalma și fenybsuska, în materialul atlasului graiului secuiesc, în curs de redactare, în afară de aceste trei cuvinte se află alte șase: csanika, csencso, fenydbărăny, fenydbogyo, fenyocsusza și fenyocsutika. Și acestea sînt regionalisme specifice graiului secuiesc. Pe lîngă scoaterea ia iveală a acestor cuvinte, necunoscute pînă acum în literatura de specialitate, cu ajutorul hărților atlasului cu o densitate absolută de puncte, autorul a reușit să stabilească răspîndirea în graiul secuiesc al celor nouă cuvinte. A FENYOTOBOZ ELNEVEZBSEI A SZEKELY NYELVJĂRÂSBAN 19 HA3BAHHH EJTOBOU I1IHU1KH B CEKJIEPOBCKOM EOBOPE ( P e j io m e) B CAOBape pernonaAH3MOB „Magyar tâjszdtâr” hmciotch TpH caobb ajia na3BaHHH caoboh uihuikh b ceKAepoBCKOM roBope: csaloka, fenydalma h fenydsuska. B coâpaHHOM MaTepHaAe a^h aTAaca ceKAepoBCKoro roBopa, HaxoAnmerocn b cthahm peAâKTupoBaHHA, iiomhmo Ha3BaHHbix caob HanAeHbi mecTb Apyrnx caob: csanika, csencso, fenyd-bârâny, fenydbogyo, fenyocsusza h fenydcsutika. 3th CAOBa TaiOKe abahiotch perHOHaAH3M3MH, xapaKTepHbiMH aaa ceKAepoBCKoro roBopa. FIomhmo BbiHBJieHHbix HeH3BecTHbix ao chx nop caob b cneu.H3AbH0H AirrepaType, C nOMO-mbio xapT aTAaca c adcoAiOTHofi nAOTHOCTbio tohcr, aBTop CMor ycraHOBHTb pacnpocTpaHeHne b ceKAepoBCKOM roBope Bcex acbhth ynoMnnyTbix caob. D&NOMINATIONS DU CONE DE SAPIN DANS LE PARLER SICULE (R e s u m e) Le dictionnaire hongrois de regionalismes „Magyar tăjszotăr“ donne trois termes denommant le fruit du sapin dans le parler sicule (region SE de la Transyl-vanie): csaloka, fenydalma et fenydsuska. Parmi Ies materiaux de Tatlas du parler sicule, en cours d’elaboration, on trouve, outre ces trois mots, six autres termes: csanika, eseneso, fenyobărăny, fenyd-bogyd, fenyocsusza et fenydcsutika. Eux aussi sont des regionalismes specifiques du parler sicule. Outre la mise au jour de ces mots inconnus jusqu’ici dans la litterature de specialite — grâce aux cartes de l’atlas â densite maximale de points — 1’auteur a pu etablir la diffusion de ces neuf mots dans le parler sicule. LA STRUCTURE DU GROUPE NOMINAL DANS LA CHASTELAINE DE VERGI IOAN BACIU § 1. Preliminaires. Pour nos releves, nous nous sommes servi du texte du ms. A (B. N. f. fr. 375) dans l’edition critique de R.E.V. Stuip, Mouton, The Hague—Paris, 1970, pp. 73—103. Ensuite nous avons adopte une definition operationnelle du groupe nominal: la sequence ayant comme centre (head) un substantif et qui, si elle etait employee comme sujet d’un verbe, pourrait etre remplacee par un pronom personnel sujet non predicatif (il, elle, ils, elles). Pronom sujet parce que de cette facon, dans Ies constructions du type la capitale de la France, qui forment un groupe nominal, on ne peut plus prendre la France, comme un groupe nominal (GN) â l’interieur du GN, et le GN comprend le nom-centre et tout ce qui le determine et en depend syntaxiquement. Precisons aussi qu’il y a des sequences ou, si elles sont sujets, on peut remplacer par un pronom personnel sujet non seulement l’ensemble, mais aussi une pârtie. II s’agit des GN â coordination. Dans de tels cas nous avons distingue plusieurs GN separes par Ies coordonnants. Pour etre consequent nous avons procede de cette facon meme si l’ensemble avait la structure-(N + N) determinant (le frere et la soeur de Monique). Dans ce qui suit il faut comprendre par predeterminants (Pred.) tout petit mot adjectival presque toujours antepose1, n’ayant pas de degres de comparaison et ne pouvant pas etre precede d’adverbes intensifs. La possi-bilite de predeterminants zero rend madequate la definition que nous avons adoptee pour le francais moderne (tout mot qui rend le substantif commun apte â fonctionner comme sujet). C’est dire que, une fois gene- 1 Ce „presque" note une .contradiotion avec le sens etymologique du terme „PREdeterminant" que nous avons emprunte â J.-Cl. Chevalier (Frangais moderne, 4, 1966) et â H. Mitterand (Etudes de linguistique appliquee, 2, 1963) ou il s’applique â la langue moderne qui prepose toujours ces determinants speciaux. 22 I. BACIU ralises, Ies predeterminants ont acquis une nouvelle fonction: celle de constituants obligatoires du GN.2. § 2. Guide par ces criteres que nous nous sommes imposes, nous avons releve 696 GN, ce qui ne veut pas dire 696 substantifs, car si chaque GN contient un substantif (au moins), chaque substantif ne forme pas un GN. Du total de 696 GN, 453 ont un predeterminant (65o/o) et 243 en manquent (ont un predeterminant zero) (35%). A Finterieur de ces deux categories nous avons distingue des GN minimaux: monomembres (substantif sans predeterminant), au nombre de 168, ce qui represente 69% de la totalite des GN sans predeterminant, et bimembres (substantif avec predeterminant), au nombre de 342, ce qui represente 75% des GN â predeterminant. Cela signifie que, du chiffre absolu des GN (696), 27o/o seulement sont „elargis“ par des expansions (= determinants du nom autres que Ies predeterminants: adjectifs, relatives, constructions prepo-sitionnelles, etc.). Enfin contiennent une expansion 25o/o des GN â predeterminant et 31o/o des GN sans predeterminants, ce qui prouve que la presence d’un determinant du nom n’entraîne en aucune facon celle d’un predeterminant. § 3. Les GN bimembres. Sont representes dans le texte comme pre-determinants de tels groupes: les articles definis (plus de 50% des occur-rences), Ies adjectifs possessifs (presque 23% des occurrences), les adjectifs indefinis, demonstratifs et cardinaux et, en dernier lieu, les articles indefinis. En ce qui concerne les substantifs, nous (avons examine ceux qui sont precedes par Partide defini et les constatations sont les suivantes: 52 substantifs et 172 occurrences; les concrets et les abstraits sont repartis en proportions presque egales, mais 6 seulement sont au pluriel, 2 figurant deux fois (8 occurrences). Plus de la moitie des occurrences reipresentent des cas regimes (93), mais il faut preciser que seuls duc, cevalier et ducesse reunissent 74 occurrences). § 4. Les GN monomembres. On a retenu ici les fonctions des substantifs sans article. Les voici par ordre de frequence decroissante: a) complement d’objet direct, b) complement prepositionnel, c) fonction de vocatif, d) attribut. Cette deraiere fonction semble discutable dans les attri-buts avec devenir qui sont au cas regime: „ . . . semaine devenist mois 2 Cf. J. D ub oi s, Grammaire structurale du franșais. Le verbe, Larousse, 1967, p. 17. LE GROUPE NOMINAL DANS LA CHASTELAINE DE VERGI 23 Et mois un an et uns ans. iii.“ (v. 453—54) Si mois est equivoque, dans le vers suivant un an dependant de devenist sous-entendu est un regime. Et si cela est vrai, n’en est-il pas de meme de mois et de Templier, dans: „Et devenist illoeques Templier“ (v. 933) Et puis dans le v. 76: „ . . . je ne sui rois ne conte“ si rois est au cas sujet, conte, malgre Ta vis de R.E.V. Stuip (glossaire), semble etre plutot un regime. Estice une faute? e) treize occurrences presentent des noms propres (Yseut, Tristan et Dieu), f) la construction proche de d): etre + nom sans article + â quel-qu’un: „C’est avis a Taman-t. . . “ (v. 449) „Ains li sera soulas et gieu“ (v. 396) g) sujet: „Hideur a de cheu qu’ele vit.“ (v. 893) h) l’expression temporelle ne jour ne eure (vv. 194, 411) Nous n’avons pas fait entrer en ligne de compte Ies negations d’ori-gine substantivale dont Ies plus frequentes sont rien(s), point, mie. A partir de cette situation nous avons constate qu’â peu preș 77o/o des GN sans predeterminant sont au cas regime. Si Ton ajoute â cela Tabsence de Partide partitif, on peut se demander si ce n’est pas la fonction regime qui, dans beaucoup de cas, s’opposait â Templul des arti-cles et, de meme, si cet „article zero“ n’avait pas dans certains contextes la valeur d’un partitif (qui lui aussi au debut devait demander un cas regime, puisqu’il se eonstruisait avec une preposition. Voir d’ailleurs aujourd’hui encore la repugnance â employer le partitif devant un sujet.). § 5. Expansions du GN monomembre. Dans Ies paragraphes qui sui-vent nous allons passer en revue Ies GN „£largis“ par des expansions. Pour commencer, votci Ies expansions des GN monomembres attest&es dans La Chastelaine de Vergi: 1. Adjectif + Nom, avec Ies variantes: a) A -> N, un seul adjectif devant le nom, la variante la plus frequente, b) A (A -> N), dans un seul vers: „ . . . biaus dous sire“, (v. 132) c) (I -> A) -> N ou I = intensif (si, trop, mout, plus), d) un exemple â comparatif herite: „ ... gringneur sens et. .. “ (v. 528) e) finalement il y a un cas discutable: „ ... li fait mout mdl“ (v. 185). Dans le glossaire de M. Stuip il est dit que mal y est substantif et mout adverbe. Ce serait alors une construction analogue â la moderne fai tres peur. 24 I. BACIU Les adjectife employes sont: grant, dous, loial, fin, bon, beau, lonc, A propos du demier, d’apres: „ ... j’ai este lontans si foletc (v. 577) on pourrait croire que Zone n’est plus senti ici comme adjectif, maîs on trouve aussi: „ .. . mout a Zone tens“ (v. 129). A remarquer aussi que loial, le moins frequent de tous, qui n’apparaît qu’une fois, est le seul qui depuis ne peut plus etre antepose. 2. Nom + Adjectif: a) N A, b) N (A 1) oii I = si, mout, c) N +- ((I -> A) + (I -> A)) dans une seule phrase: „ ... faire desraison Si vilaine et si desloial“ (v. 96—97) d) N . — (A + A), dans une seule apparition: „Ne semblant fait grant ne petit“ (v. 338) On peut parler dans ce cas de GN discontinu. Les adjectifs (et leurs intensifs) sont: si soveraine, si vilaine, si des-loial, (mout) grant, petit, musart, envious, loial, vilain, nee. 3. Nom + Proposition adjective: trois exemples seulement: a) N Prop. adj.: „ ... ke feîsse Cose dont vers vous mesfeisse“ (v. 639—40) b) N (Prop. adj. Prop. circ.): „ ... par sens Que je vous dirai sans rien taire Quant tant saves de nostre afaire.“ (v. 350—52) c) (N A) Prop. adj.: „Et ce pert estre cose vraie Qu’il ait pie^a a chou pense“ (v. 134—35) 4. Nom + Complem, prepositionnel (la preposition sera representee par<=): a) N <= N: „ ... me moustres sanlant d’amor“ (v. 575) b) N <= (Pred. + N): „—Nenil, creature du mont“ (v. 346) c) N <= ((Pred. + N) + (Pred. + N)) seulement dans: „ . . . il i aroir perte Et de Vamour et de l’otroi." (v. 26—27) ou, chose interessante, un substantif sans article est determine par des substantifs avec article. d) N <= (Pred. + (((A N) A) Prop. Adj.)) dans: „Qui tout cou fait ne orient assaut Des faus felons enquereours Qui enquierent d’autrui amors“ (v. 946—48) LE GROUPE NOMINAL DANS LA CHASTELAINE DE VERGI 25 \ at / -> Infinitif ] e) N <— ... [N prOp. adj J’ . . .. i jL-nt n’ai d’ami avoir Qui ne soit du tout a Vonnor Et de moi et de mon signorA (v. 706—08) De nouveau un. GN discontinu, disloque. Les prepositions employees sont de et sans (une seule fois). Ajoutons aussi le dernier vers: „Explicit de la castelaine de Vergi“ ou explicit (qui ne figure pas dans le glossaire de M. Stuip) est rabreviation usuelle du mot latin ex-plicitus, qui avait aussi le sens de fin. On peut donc ajouter: f) N ((Pred. + N) N) 5. (A -> N) . a) (A -> N) Prop. adj.: „Mais vous estes bonne maistresse Qui avez apris le mestier Dou petit chienet afaitier (v. 70—72) b) (((A + A) -> N) Prop. adj.) Prop. adj.: „ ... n’oi ne grant ne petit Conseil que vous n9eussies dit, Dont descouvers fuissies par moi.“ (v. 621—23) c) ((I — . .. —> A) -> N) <= (Infinitif (complement Prop. adj.)): „Mais mout ot grant talent de dire Cou dont ele a u cuer grant ire“. (v. 689—90) d) (A + -> N... + A): „Car bel ami aves et cointe“ (v. 702) Le dernier adjectif, qui devrait suivre de preș le premier avec lequel il est coordonne, vient â la fin, comme apres coup. Le type a ete repm par certains ecrivains modemes. § 6. Expansions adjectivales du GN bimembre. 1. â adjectif antepose: a) Pred. + ((I -> A) -> N) dans ce vers: „Mainte plus grans merveille avientA (v. 82) b) Pred. + (A N) ou A = dous, biaus, haut, loial, fin, las. 2. â adjectif grammatical antepose („predeterminant occasionnel“3): a) Pred. + (Pred. + N) qu’on retrouve dans: „Vostre merchi, les vos penses“ (v. 600) „ . . . mout m’esmervel, Que li miens cuers, .... “ (v. 766—67) „Cheoir... sous l’autre cors“ (v. 889) b) Pred. + (( Pred. + N) A) dans ce seul exemple: Quant vit les. ii. cors mors gesir“ (v. 892) 3 Cette expression est prise â J.-CI. Chevalier, op. cit. 26 I. BACIU 3. â adjectif postpose: a) Pred. + (N A), ou A = premier, pure, b) Pred. + (N (I A)), ou I —> A = mout dolente, c) Pred. + (N^-(A+A)): ,.. . un cevalier preu et hardi“ (v. 19) „ . . . Vamors douce et celee“ (v. 41) d) Pred. + (N ^- ((I -> A)) + (I -> A))), dans ce vers: „D’un arbre mout grant et mout large“ (v. 387) 4. â adjectifs pre- et postposes: a) Pred. + ((A -> N) A): „Vers mon droit Signor naturel“ (v. 98) b) Pred. + «(A N) [ («Sup. A) + (Sup. -> A)) Prop. comp. + (Sup. A)] ou Sup, = la plus dans: „ . . ., ma douce amor, La plus courtoise et la millour C’onques fust, et la plus loial, N)) <= (Pred. + N); „ .. . dou petit den la maniere^ (v. 356) d) GN discontinu: Pred. + (N <= . .. = (Pred. + ((N Prop. adj.) Prop. adj.))): „Lors fu la cours toute torblee Des cevaliers qui la estoient, Qui grant joie mener devoient^ (v. 914—16) e) GN discontinu et â inversion: (Pred. + N) = . . . => (Pred + N): „ ... de Vaventure ot tele ire“ (v. 929). La meme construction se rencontre avec deux complements preposition-nels coordonnes: „ ... de Vissue et de Ventree Li a la verite contee“ (v. 649—50) f) Pred. + (N <= ((Pred. + N) -> Infinitif Circ.)): „ ... gou est la voie De son mari mettre au dessous,“ (v. 566—67) 27 LE GROUPE NOMINAL DANS LA CHASTELAINE DE VERGI i ou avec un pronom â la place de (Pred. + N): . oi prendre le terme Du rassambler en tel maniere(i (v. 468—69) g) Le complement prepositionnel est un pronom personnel: „Alt de l’âme de moi pitie“ (v. 818) Ce qui est interessant dans cette construction c’est que, quand on parle des adjectifs possessifs, on Ies explique de cette facon: „On voit que mon se substituait â la tournure „le, - de - moi“, . . .4 Effectivement, l’âme de moiu equivaut â „mon âmeu et verifie cette hypothese de certains trans-formationnalistes que la suite des transformations necessaires pour ob-tenir une structure de surface represente des etats de langue successifs. § 8. Expansions realisees par un substantif complement juxtapose au nom-centre du GN mono- et bimembre. II s’agit de ces constructions: a) Pred. + (N -> N): „ .. . la Diu merci“ (v. 61) b) Pred. + (N (Pred. + N)): „U la niece le duc manoit“ (v. 374) c) N -> N: „ . . . Diu merci“ (vv. 19, 495) d) N (Pred. + N): „ . . . en mi la cort“ (v. 919) § 9. Expansions propositionnelles du GN bimembre. Le plus souvent il y a la construction la plus simple: Pred. + (N Prop. adj.), mais assez souvent la relative est separee de son antecedent ou suivie de propositions qui en dependent. Dans ces conditions nous nous limitons â quelques exemples, pour eviter des expressions tres compliquees: „Ou une pucelete estoit Qui as pies dou Ut se gisoit" (v. 721—22) „ . . . guerpir la contree U cele ert qui plus li agree“ (v. 229—30) En plus de la relative, le GN peut etre determine par des adjectifs ou des constructions prepositionnelles, de sorte que le tout represente des schemas des §§ 6, 7 et 8 auxquels s’ajoutent des symiboles Prop., Adj. Ex.: „ . . . ce fust la feste premiere Que li dus tint sa cort pleniere“ (v. 677—78) „ ... il vit le cienet sa niece Qui s’en vint au bout du vergier Tant qu’il troeve le cevalier“ (v. 378—80) Notons aussi que dans cette phrase une completive, determine un nom: ,, ... li a rendu la promesse Que el chef li a embatue L’espee ke il porta nue,“ (v. 908—10) 4 B. P o 11 i e r, Systematique des element s de relation, Paris, Klincksieck, p. 57. 28 I. BACIU § 10. Tout expansion du GN bimembre. Precisons d’abord que tout avait une variante renforcee, trestout, et que les predeterminants dans la construction avec tout sont: l’article defini et, moins souvent, l’adjectif possessif; il n’y a qu’une seule occurrence de l’adjectif demonstrații. Voici les variantes: a) TOUT -> (Pred, + N), b) TOUT — .. . (Pred. + N): . tuit li tremblent li membre “ (v. 179) c) Pred. + (N TOUT): „Savoir ent la verite toute“ (v. 264) d) TOUT ((Pred. + N) + (Pred. + N)): „Lors li a toutes acontees Leur venues et leur alees“ (v. 353—54) § 11. Diverses autres constructions. 1. Un element du GN entraîne une circonstancielle; il s’agit de si precedant un adjectif et de tel predeterminant: „ ... cuer aviies si loial Que la mors Va ains de moi prise“ (v. 882—83) . . . en itel guise Qu’ele mix le duc atise A croire qu’ele soit irie (v. 569—71) „Tels pensee et si traîtresse Que proie aves le ducesse 1 Et requise de druerie.“ (v. 164—67) Dans le dernier exemple il y a un groupe nominal unique par sa struc-ture dans la Chastelaine de Vergi: l’adjectif determine le nom et il est coordonne avec le predeterminant tel. Tel et si, intensif de l’adjectif, de-mandent une consecutive. Enfin, tel adjectif :postpose et non plus predeterminant, entraîne une circonstancielle: ,,... cil oî les mos teus Que ce qu’il dist au duc Va mortei( (v. 872—73) Cette construction n’est plus possible avec l’article defini. Personnelle-ment nous considerons que dans ces constructions la circonstancielle fait pârtie du GN. 2. Et maintenant deux GN â part: „Ahi! fait cil, dame merci,“ (v. 101) „Sire Dius, . . . “ (v. 727) 3. Diverses: a) Parfois rien semble etre encore substantif et former un GN: „ .. . s’amie ... Que sour toute rien perdre orient. “ (v. 282—83) „Et de cointise et d’autre rien,“ (v. 251) LE GROUPE NOMINAL DANS LA CHASTELAINE DE VERGI 29 b) Voici un GN rare: Pred. + (N -> Infinitif): „La vit li dus au congiet prendre“ (v. 463) c) Dans son Glossaire (op. cit., p. 128, mot des et p. 156, mot que) M. Stuip indique que des est preposition et que des que est, dans le vers 664, conjonction. Or, voici le vers: „Des icele eure qu’ele set Qu’ele estoit amie a celui Qui li a fait honte et anui“ (v. 664—66) II faut alors admettre que le premier element de la locution conjonctive a son regime (icele eure), determine par la proposition introduite par le second element, le tout formant un GN. d) II y a trois occurrences de la sequence isnel le pas (vv. 87, 313, 615) ou isnel est un adjectif. En realite, on ne peu't pas parler 'dans ce cas d’un GN, car nous avons affaire â une locution â valeur modale et â sens global. § 12. Les predeterminants du nom. Nous laisserons de cote toute consideration semantique, bien qu’il y ait des choses interessantes â dire â ce sujet. Pour ce qui est de l’inventaire des formes nous distinguerons: 1. Predeterminants specifiques â la langue ancienne: a) adjectifs indefinis: AUTRE: completement dispăru dans cette fonction: „Et la ducesse en autre liu“ (v. 928) NUL, qui etait tres frequent, mais ne l’est presque plus5. II pouvait suivre le nom: „Parole nule raconteeA (v. 336) TEL est, dans cette fonction, un archaîsme6. II a dans le texte les formes suivantes: tel(itel), singulier feminin et masculin regime;. teus („Ne .teus. biens n’avient mie â tous“, v. 852), tele, qui annonce la nou-velle creation du feminin analogique. Pour ce qui est de l’ordre, comme nul, tel pouvait venir apres le nom: „Et mist a raison mos teus:“ (v. 59) TOUT. Voici cles exemples: „Li cevaliers tous jours venroit“ (v. 31) „Et pour ce toute nuit villa“ (v. 149) f ‘ ,,— Je vous creant :.Que tous jors mais vous amerai“ (v. 490—91). Dans tous ces exemples tout est predeterminant. II est vrai que devant jour-dl a fini par se souder avec le nom,. mais â cette epoque-lâ la cons-truction etait analogue â toute nuit du deuxieme exemple. Est-cș que tout y est le meme que celui du franQais moderne (avec un sens voisin 5 W. v. W a r t b ur g et P. Z u m t h o r, Precis de syntaxe du frangais con-temporain, 2-e ed., § 63. 6 Ibid., §§ 636 a 639. 30 I. BACIU de celui de chaque, n’importe quel7)? Nous ne le croyons pas, au moins dans le deuxieme vers cite (v. 149) et en voici la preuve: quand, le soir, la duchesse raconte au duc son histoire inventee, le duc en est trouble: „Et pour ce toute nuit villa. L’endemain par matin leva.“ (v. 149—50) II est clair qu’il ne s’agit que de cette nuit-lâ et que donc tout=£ chaque, son sens etant celui de tout moderne suivi d’un article defini: toute la nuit, mais tandis qu’en ancien francais ce tout etait un predeterminant,. en frangais moderne ce n’en plus un. SOUVENT semble etre predeterminant dans: „Souventes fois me disiies;“ (v. 579) b) adjectifs demonstratifs. II y a vait des predeterminants demon-stratifs qui ne le sont plus ou qui depuis ont dispăru. II s’agit de cele, qui n’est plus que pronom, de cel, dus, chius. c) l’absence de predeterminant (voir ci-dessus § 4) represente aussi des valeurs que Ia langue exprimera plus tard par des articles partitifs inexistants dans le texte. 2. Quelques remarques sur Pemploi des predeterminants: a) Ies articles definis, Ies adjectifs possessifs et indefinis sont tres-peu frequents au pluriel. Pour Partide defini, par exemple, du total de 172 GN qui commencent par un tel article, 8 seulement ont un article defini pluriel. Pour Ies adjectifs demonstratifs et Ies articles indefinis la situation est encore plus eloquente: pas de formes du pluriel dans ce texte. b) Comme frequence, Partide defini represente plus de 50% du nombre des occurrences des GN â predeterminant. Suivent Ies adjectifs possessifs, indefinis, demonstratifs, Ies articles indefinis et, enfin,, Ies numeraux cardinaux. c) Ies adjectifs possessifs (formes non predicatives) pouvaient ne pas etre predeterminants, etant precedes par Partide defini (cf. Pex. donne au § 6, 2. a). § 13. En guise de point final rappelons brievement Ies structures Ies plus caracteristiques pour la langue ancienne: a) le GN monomem.bre exprime par un substantif commun; b) Ies GN discontinus. Le plus souvent le verbe s’intercale entre le nom et ses determinants, mais il y a aussi des discontinuites entre Pintensif et son adjectif, entre deux adjectifs coordonnes, Pun precedant le nom et Pautre suivant â distance (cf. § 5,5., c) et d); c) le complement prepositionnel pouvait preceder le predeterminant du N-centre; d) des GN â complement prepositionnel exprime par un pronom personnel (remplace depuis par un possessif); 7 Ibid. § 643. LE GROUPE NOMINAL DANS LA CHASTELAINE DE VERGI gț e) des GN â complement exprime par un nom au cas regime juxtapose; f) tout, en tant qu’expansion du GN bimembre, ne precedait pas obligatoirement le predeterminant: il pouvait s’eloigner vers la gauche ou suivre le nom; g) un infinitif pouvait former un GN bimembre „elargi“ (cf. § 11, 3, b). STRUCTURA GRUPULUI NOMINAL ÎN LA CHASTELAINE DE VERGI (Rezumat) Autorul, după un scurt capitol introductiv în care definește grupul nominal — substantivul însoțit de tot ce sintactic depinde de el și semantic îi aduce o complinire, ansamblu care poate fi înlocuit cu un pronume personal de persoana a treia — și noțiunea de predeterminant (după J.-Cl. Chevalier și H. Mitterand), trece la inventarierea și clasificarea după structura sintactică a grupurilor nominale din La Chastelaine de Vergi. Aceasta îi permite unele concluzii interesante asupra predeterminanților, a ordinii elementelor în grupul nominal, a structurilor posibile în franceza veche, păstrate și azi sau dispărute. CTPYKTYPA UMEHHOfl TPynnbl B LA CHASTELAINE DE VERGI ( P e 3 io m e ) B KpaTKOH bboahoh H3CTH aBTop onpeAeJiaeT HMeHnyio rpynny — unui cymecTBHTejibiioe, COnpOBOîKAaeMOe CJIOBaMH, CHHTaKCUHeCKH 3aBHCHIUHMH OT Hero H CeMaHTHHeCKH AOnOJIHflfOmKMW ero, cjioBocoqeTaHHe, KOTopoe mojkho 3aMeHHTb jihhhbim MecTOHMenHeM TpeTbero Jinua — h nOHHTHe npeaeTepMHHaHTa (no )K. — Kji. UleBajibe h A. Mnirpan). flajiee np0H3B0A«TCH hh-BeHTapMaauwH h KJiaccmjjHKauHn no cHHTaKcnqecKon crpyKType HMennbix rpynn K3 „La Chastelaine de Vergi”. Oro no3BOJineT aBTopy CAeJiaTb neKOTopbie HHTepecnbie bhboaw o npeaeTepMHHaHTax, o nopnAKe ajieMemoB b HMeHHoft rpynne, o B03M0HKaK)TC5I BIieKOTOpblX o6niHX B3TJIHAaX, B HX CXOAHblX HHTepeCBX H TOBOpHT O CpOAHblX Bbipa3HTeAbHbIX CpeACTBaX hjih o KpHTHHecKHx npneMax h, rjiaBHbiM odpasoM, o rpa$HqecKHx odmnx npHeMax. FIpncyTCT-BHe na hx CTpanHuax neKOTOpbix cxoahbix hjih Aaate HAeHTHHHbix pncyHKOB noATBep>KAaeT }KH3HeHHOCTb CBH36H, A3IOIHHX nOBOA K O$MeHy MaTepHBAaMH. MHOJKeCTBOM H aKTyaJIbHOCTbK) oâcyXKAeHHblX BOnpOCOB, doeBbIM KpHTHHeCKHM OTHOUie-HHeM, CMejiofi nosHUHefi h pa3Hoo6pa3HeM KpHTHTecKHx npHeMOB, caTHpHnecKHe x f, v, s> Ș> 3 9 ^9 m9 n9 r9 L ^9 avem o imagine — sumară, dar fidelă — asupra stadiului în care se află cele două graiuri în momentul în care începe pătrunderea masivă a limbilor literare în vorbirea suă-tenilor. în această stare de nivelare fonetică aproape totală19 intervine fonetismul literar. Pătrunderea limbilor literare română și maghiară este înlesnită, afară de școală (cu două secții), și de apropierea de Cluj (legătură directă cu autobuzul), de stația de radioficare, de ziare, cărți, conferințe, de viața de partid și noua organizare a muncii în cooperativă. Localnicii învață tot mai multe cuvinte noi avînd un fonetism diferit de cel obișnuit. Dar sub influența deprinderilor articulatorii vechi, cuvintele nou învățate se pronunță încă multă vreme conform tradiției fonetice locale. Rezistența fonetismului dialectal a fost semnalată și descrisă de O. Bloch20, S. Pușcariu21 și alții. Ea se bazează probabil pe identitatea funcțională a variantelor regionale cu varianta literară și pe caracterul complet automatizat al articulării sunetelor în care nu se acordă nici o atenție elementelor articulatorii22. Fonetismul unui grai este deci și în condițiile monolingvismului un factor care contribuie la conservarea particularităților locale. Bilingvismul întărește și mai mult rezistența fonetismului dialectal, mai ales atunci cînd un sunet dialectal este sprijinit de un sunet identic 19 Au rămas neatinse numai vocalele ă și î din graiul românesc, vocalele o și u din graiul maghiar. în acest din urmă grai se menține, într-o formă modificată, și opoziția „scurt — lung“. 20 O. Bloc h, La penetration du franșais dans Ies parlers des Vosges meri-dionales, Paris, 1929, p. 135 și urm. 21 S. P u s c a r i u, fitudes de linguistique roumaine, Cluj — București, 1937, p. 235. 22 Privitor la caracterul automatizat al articulării în procesul vorbirii cf. A. Meillet, Linguistique historique et linguistique generale, Paris, 1921, p. 72; K. H. Schonfelder, Probleme der Vblker- und Sprachmischung, Halle (Saale), 1956, p. 51—52. UNIFICAREA FONETICĂ INTRALINGVISTICĂ ÎN BILINGVISM 47 sau foarte asemănător din cealaltă limbă. Numai cînd direcția acțiunii limbii A asupra graiului a coincide cu cea a lui b (eventual și cu a limbii B), asistăm la eliminarea destul de rapidă a pronunției dialectale. Asemenea cazuri sînt însă rare. Rezultatele cercetărilor noastre privind influența limbii literare asupra fonetismului unui grai în condițiile bilingvismului s-ar putea rezuma astfel: în graiul românesc. 1. Lungimea vocalelor din silabele accentuate prezintă azi multe aspecte variate. Ea apare în vorbirea persoanelor mai în vîrstă care cunosc bine graiul maghiar încă din perioada — nu prea îndepărtată — cînd în acest grai nu începuse încă tendința de scurtare a sunetelor lungi. Deoarece însă multe graiuri maghiare, inclusiv cele influențate de limba română, prezintă fenomenul de reducere cantitativă a vocalelor23, devine evidentă eliminarea și din graiul românesc a vocalelor lungi. De data aceasta, bilingvismul contribuie la victoria unui element al fonetismului limbii române literare (câsă, mătură, mere, ileu, roșu, pot"e, fuze etc.). 2. Nu același lucru se poate afirma despre soarta fenomenului oa > o, despre refacerea diftongului oa. Pronunția literară nu se poate răspîndi din cauza existenței în graiul maghiar a lui o, mai frecvent chiar decît în maghiara literară24. Faptul că maghiarii bilingvi nu reușesc să pronunțe diftongul oa, confundîndu-1 în permanență cu o din limba maternă și că românii bilingvi au deprinderea de a pronunța Q, nu permite impunerea diftongului. Numai la cîțiva elevi maghiari apare, sub influența limbii scrise, un oa cu elementele egale: toată. 3. De asemenea, e, -a, '-a, care provin din ea, sînt sunete deosebit de rezistente. Toate sunetele rezultate din ea se găsesc și în graiul maghiar, și în limba maghiară literară. Fonemul |e| este foarte frecvent în limba maghiară, iar în urma delabializării parțiale a lui o, frecvența lui a crescut și mai mult în graiul maghiar din Suatu. Fonemul |ă| din maghiară se găsește în toate pozițiile, deci și după consoane palatale. Deprinderile articulatorii ale vorbitorilor (români și maghiari) nu vor permite ca diftongul ea să se impună în scurtă vreme. Dintre variantele l'agăn, leagăn și leagăn, ultimele două se aud foarte rar. 4. Influența limbilor literare a determinat, în ambele graiuri, revenirea de la stadiul final c, g, la t", d" a dentalelor palatalizate. La acest punct însă, procesul de revenire la t, d în graiul românesc s-a izbit de un obstacol greu de trecut: frecvența mare a oclusivelor palatale ty, gy (= t", d") în limba maghiară. In graiul românesc nu apare decît foarte sporadic t, d urmat de e, i (de exemplu, forma dinte este inexistentă, iar 27 Cf. A mai magyar nyelv rendszere. Leîro nyelvtan, voi. I, Budapesta, 1961, p. 74—75. 24 Cf. transformarea o > g, caracteristică graiurilor maghiare din Câmpia Transilvaniei (mglom > molom „moară"). 48 L. BALÂZS în președinte, dentalele apar într-o varietate foarte mare: g — c, d" —d, g — t", d" — t", forma președinte, cu d, t, este rară). Vocalele e și i determină palatalizarea oclusivelor dentale în t', d', ceea ce este de ajuns pentru bilingvii maghiari să le perceapă și să le reproducă ca t", d", iar românii, deprinși cu aceste sunete maghiare, le pronunță și ei în loc de t, d. La toate acestea contribuie direct și tendința fonetismului maghiar, în care africatele dialectale c și g sînt înlocuite prin ty, gy sub influența limbii literare: gyertya (d"ert"o) în loc de gerco. Procesul de revenire de la africate la oclusive sub influența limbii române literare s-a oprit deci la stadiul t", d", (d"int"e) după modelul graiului maghiar. La fel, revenirea în graiul românesc de la n la n a fost oprită de existența fonemului maghiar |ny| (=ri), prezent atît în grai, cît și în limba literară (nime). 5. Paralel cu revenirea de la c, g la t", d", în graiul românesc se produce și o altă revenire: Sub influența limbii române literare, S, â se retransformă în c, g (săpă> câpă, zam> gam). Acest proces nu este împiedicat de bilingvism, deoarece în graiul maghiar nici nu avusese loc fenomenul transformării lui c, g în s, i. Procesul este totuși destul de lent, din motivul că în maghiară g este un fonem foarte rar, deci în graiului maghiar, o dată cu revenirea lui g la d", nu rărnîne consoana g care să faciliteze revenirea rom. â la g. Dar fiind încă destul de frecvent, g din graiul maghiar (< d") ajută totuși, într-o oarecare măsură, la (re)-transformarea rom. S, £ în c, g. 6. Pătrunderea din nou a consoanelor k', g' ale limbii literare este mult întîrziată de bilingvism. Nici în graiul maghiar, nici în limba maghiară literară nu există k', g'. Aceste consoane sînt simțite de maghiari identice cu t", d". în acest fel, procesul de revenire de la c, g la k', g' s-a oprit la mijlocul drumului: în locul lui c, g (< k', g') se pronunță t", d" (uăt" „ochi“, prived"). La fel, se realizează relativ ușor transformarea elementului semi-oclusiv din pc, bg în oclusivă palatală t", d" (adică revenirea la pt”, bd"), dar numai la puțini vorbitori și în puține cuvinte se ajunge la pi, bi (deci mai mult pt"ăZe, slaba", decît piele, slabi). 7. Se pare, în sfîrșit, că accentul dinamic începe să-și recapete, în graiul românesc, intensitatea normală. Acest lucru se poate deduce din fenomenul că în graiul vorbitorilor români mai tineri, influențați mai puternic de limba română literară și mai puțin de graiul maghiar pe care îl cunosc mai slab, lungirea vocalelor accentuate dincolo de cantitatea obișnuită (adică semilungă) nu se mai produce. în graiul maghiar. 1. Lungirea vocalei scurte din silaba accentuată e ■o influență românească. Limba maghiară literară acționează în direcția restabilirii caracterului accentului maghiar care este independent de cantitate, dar deprinderile fonetice românești acționează în sens contrar. Limba maghiară literară singură nu poate să contrabalanseze influența UNIFICAREA FONETICĂ INTRALINGVISTICĂ ÎN BILINGVISM 49 conjugată a graiului românesc și a limbii române literare, cunoscută din ce în ce mai bine de vorbitorii tineri. Singurul lucru pe care îl poate face limba maghiară literară este să împiedice transformarea acestor vocale semilungi în vocale lungi (telec „ogradă“, oreg ,,bătrîn“). în acest punct, acțiunea limbii maghiare literare coincide cu influența limbii române. 2. Reducerea la semilungă și scurtă a vocalei maghiare lungi neaccentuate este un efect al influenței limbii române. Limba maghiară operează cu opoziția fonologică „lung : scurt“ independentă de accent. Mulți vorbitori intenționează să rostească vocale lungi, dar nu reușesc să pronunțe decît vocale semilungi. Limba maghiară literară nu poate restabili cantitatea inițială; ea nu poate decît să împiedice confundarea, în poziție neaccentuată, a vocalelor lungi și scurte (lătoc „văd“ : lătoc „cei care văd“). 3. Aceeași observație este valabilă și privitor la reducerea consoanelor lungi. Limba română nu cunoaște consoanele lungi. în graiul maghiar — în conformitate și cu o tendință fonetică generală semnalată și în alte graiuri25 și chiar în limba maghiară comună — este tot mai evidentă transformarea consoanelor lungi în scurte. Această tendință, îmbinată cu puternica influență românească, este pe cale să zdruncine opoziția fonologică bazată pe cantitate în domeniul consonantismului (mechgl „moare“, mechol „ne aude“). Dacă se pronunță consoane semilungi, aceasta este un efect al limbii maghiare literare (od „dă“ : odd „dă — imperativ^)- Dar acest efort al limbii literare nu găsește sprijin nici în graiul românesc, nici în limba română literară ca în cazul vocalelor accentuate. 4. Nici în domeniul restabilirii lui e nu are limba maghiară literară prea multe șanse de reușită. Singurul sunet românesc dialectal care ar putea contribui la reînchiderea lui e în e este e, dar această vocală, fiind neaccentuată, e scurtă. Din moment ce continuă să fie simțită distincția dintre „deschis“ (e) și ,,închis“ (de fapt „mijlociu^) (e), iar e este considerat „lung“, în locul opoziției literare e : e a apărut opoziția e : e(e) (kert „grădină^ : kert „a cerut“). Menținerea acestora este ușurată de existența în graiul românesc a acestor vocale. 5. Paralel cu revenirea în graiul românesc de la pc, bg la pt", bd", se face și în graiul maghiar revenirea la bd" (gerebd"e ,,greblă“). 6. Impunerea fonetismului literar t", d" (ty, gy) în locul africatelor c, g este mult întîrziată de faptul că în graiul roinânesc, sub influența limbii literare, se petrece revenirea lui 5 la c și a lui â la g; deci, cu toate că se revine de la c, g la t", d", frecvența africanelor nu se micșorează în graiul românesc. Deprinderile articulatorii românești acționează și atunci cînd se vorbește ungurește (cf. variantele d"ert"o ~ gerco „lumî- 25 N a gy Jeno, A ronaszeki nyelvjărăs mâssalhangzoinak iclotartamărol, în ..Magyar Nyelv“, LIX (1963), nr. 2, p. 230—235. — Philnlnrria 7/1Q71 50 L. BALÂZS nare“). Oscilațiile între pronunția literară și cea dialectală se manifestă și în confundarea lui c (cs) etimologic cu c (< t"), de exemplu în ket"ke pentru kecke „capră“ și cuc pentru t"uc „găină“. Studiul la fața locului al diferitelor manifestări ale unificării intra-lingvistice în condițiile bilingvismului evidențiază importanța rolului pe care îl joacă, în desfășurarea proceselor, individul bilingv. Sexul contează astăzi mai puțin decît în trecut. Participînd activ la treburile obștești, la viața culturală etc., femeile ajung în contact cu limba literară, încep s-o cunoască tot mai bine. Vîrsta este, dimpotrivă, un factor decisiv. Combinată cu gradul de bilingvitate, ea determină varietatea formelor pe care le îmbracă unificarea. Tinerii cunosc mai bine limba literară, dar sînt pe o treaptă destul de joasă a bilingvismului. Cei de vîrstă mijlocie se găsesc în etapa bilingvismului total (sau aproape total), dar cunosc mai slab limba literară. Oamenii vîrstnici, care declară că mai demult cunoșteau mai bine celălalt grai, nu sînt receptivi la limba literară. Elementele articulatorii fiind complet automatizate, vechile obișnuințe fonetice se înlocuiesc foarte greu. Influența limbii literare este cea mai puternică în perioada școlară (la această vîrstă și organele de vorbire sînt mai puțin rigide); urmează o perioadă de stagnare, de echilibrare, apoi un oarecare regres. După școală și armată vorbitorii încetează de a mai primi, în mod organizat și în doze constante, influența limbii literare. Ei se încadrează în viața comunei, iar elementele încă viabile ale graiului își redobîndesc în mare parte poziția și ponderea în uzul lingvistic. Revenirea nu este însă niciodată completă. Elementele fonetice comune celor două graiuri, rezultat al interferențelor condiționate de bilingvism, întăresc și mai mult rezistența fonetismului unui grai față de influența limbii literare. Cu cît asemănările dintre graiurile a și b sînt mai mari, cu atît se desfășoară mai greu unificarea fonetică intralingvistică. Cu cît bilingvismul popular este mai dezvoltat, cu atît mai greu se impune fonetismul literar. In concluzie generală, bilingvismul este, în procesul de unificare fonetică intralingvistică, un fenomen de conservare. HHTPAJIHHFBHCTmECKAfl OOHETHMECKAH yHHOHKAlW- B yCJIOBHflX HBy^SbMM^ ( P e 3 io m e ) Ilocjie H3Jio?KeHM5i pesyjibTaTOB b $)OHeTH3Me pyMbiHCKo-BeHrepcKoro ABycTopoHHero na-poflHoro AByHSbmHH H3 cejia Cyary (ye3A KJiynt), aBTop anaJiHsnpyeT npouecc bhcapbemr jih-TepaTypHoro (țoneTH3Ma, noKaabiBan 3aTpyAHeHH5i, BO3HHKaiomHe b stom npouecce. Ah3Jim3 (JiaKTOB npHBOAHT K BbIBOAy, HTO AByH3bIMHe BBJIHeTCfl CHJIbHblM (țaKTOpOM COXpaHeHHH B HHTpaJIHHFBHCTHHeCKOH (țOHeTHqeCKOW yHH4)HKaUHH. UNIFICAREA FONETICĂ INTRALINGVISTICĂ IN BILINGVISM 51 INTRALINGUISTIC PHONETIC UNIFICATION IN CONDITIONS OF BILINGUALISM (S u m m a r y) After presenting the results in phonetism of the Romanian-Hungarian popular bilateral bilingualism in the village of Suatu (Cluj district) the author analyses the process of introducing literary phonetism, pointing out the difficulties that appear in it. The conclusion is drawn that bilingualism constitutes a strong factor of conservation in intralinguistic phonetic unification. FUNCȚIUNILE STILISTICE ALE CAZURILOR (III). Dativul EUGEN CÂMPEANU Cu dativul revenim din nou la raportul substantivului ori al echivalenților săi cu verbul, însă acum relația este de subordonare. Aceasta explică interesul sau dezinteresul pe care dativul îl are în înfăptuirea acțiunii atît în funcțiunea sa sintactică obișnuită de complement indirect, cît și în alte situații ce-1 apropie de subiect1. Pe aceeași bază a conținutului său gramatical se întemeiază și caracterul personal al dativului, nou punct de plecare în crearea și intuiția valorilor sale stilistice. Spre deosebire de acuzativ, cazul specific al „lucrurilor^, dativul trebuie înțeles nu numai pasiv (deoarece suferă acțiunea verbului), ci și activ, capabil să participe, intr-un fel, la realizarea acțiunii2. Funcțiunea stilistică cea mai elocventă, care l-a consacrat de mult timp în rîndul fenomenelor expresive ale limbii, este aceea de dativ „e t i c“. Termenul nu e însă prea explicit, pentru că atitudinea „eticăG a dativului cumulează în sine toate aspectele, considerate de noi esențiale, amintite în aliniatul precedent. In primul rînd, el nu poate fi conceput în afara unui raport personal, de aceea și recurge la pronume, deci adaugă un plus de dinamism cazului. In al doilea rînd, dativul etic asociază subiectului logic al propoziției interesul sentimental al unei persoane active: persoana întîi cele mai deseori (-mi), alteori persoana a doua (-ți), niciodată persoana a treia, prea îndepărtată în planul narațiunii pentru a putea participa sufletește la ea. Dativul etic realizează astfel, de pe o platformă emoțională la nivelul subiectului, o adresare directă la sensibilitatea vorbitorului, a povestitorului sau a aceluia care are aceeași vie prezență, interlocutorul sau cititorul. 1 H. Frei, La grammaire des fautes, Paris, Geneve, Leipzig, 1929, p. 222, observa că „în japoneză, spre exemplu, cazul dativ servește în mod normal pentru a marca cînd complementul indirect cînd agentul verbului pasiv“, fapt care, „cel puțin în stare de tendință, se regăsește în franceză". 2 L Iordan, V a 1 e r i a G u ț u-R o m a 1 o, A1. N i c u 1 e s c u, Structura morfologică a limbii române contemporane, București, Editura științifică, 1967( p. 96. 54 E. CÂMPEANU Foarte des întîlnit în epica noastră populară, în poezie mai mult decît în proză, uneori el este rezultatul excesului stilistic3, în defavoarea capacității sale emotive: Dar voinicii ce-mi făcea? / In biserică-mi intra/, Strănile-mi tăia, / Focuri mi-ațîța [. . . ] / Dar voinicii ce-mi făcea? / Cu toții că-mi îngheța. / Numai unu-mi rămînea, / La Arcoș că mi-și mergea (La fîntîna gerului)4; abuzul în întrebuințarea dativului etic a dus nu numai la repetarea acestuia în fiecare vers, ci și la întărirea pronumelui personal cu cel reflexiv (mi-și), situație cu totul rară și neobișnuită. De aici scriitorii l-au cules și inclus ca fenomen ori procedeu stilistic în operele lor, adăugîndu-i la încărcătura sa stilistică specifică amprenta uzului său popular. Folosind dativul etic în versurile de factură populară: Ce mi-i vremea, Vara doina mi-o ascult (Revedere), De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii (De ce nu-mi vii) etc., M. Eminescu o face cu destulă zgîrcenie și cu subtilă participare afectivă, în timp ce I. Creangă, temperament mai expansiv, parcă ar vrea să ne convingă cît de la îndemînă ne este procedeul, intensificîndu-1 deseori prin repetarea pronumelui la altă persoană: Aici mi-ai fost?; Mi-au lunecat ciubotele și ani căzut in Ozana, cit mi ți-i băietul; Mă vede tologit [ . . . ] cit mi ți-i gliganul, înrudit cu dativul etic ca valoare expresivă este așa-numitul dativ posesiv, fenomen stilistic pe care Eminescu l-a ridicat în poeziile sale în rangul de procedeu caracteristic. Nu ne interesează acum decît situația în care pronumele în dativ îndeplinește, pe lîngă o funcție adjectivală, în raport cu un substantiv — subiect cele mai adeseori —, și una com-pletivă5 față de verbul predicativ: Dar cind inima-ți frămintă (Criticilor mei); Toate mințile-și adună; Cerul stelele-și arată (Povestea teiului) etc. Determinării adjectivale dativul îi adaugă interesul persoanei respective în îndeplinirea acțiunii, o potențare a reflexivității, ca în ultimele exemple. Opunîndu-1 acuzativului, dativul își reliefează și mai bine conținutul său dinamic și personal totodată. Pe această antiteză își încheie Eminescu poezia Odă (în metru antic): Ca să pot muri liniștit, pe mine / Mie redă-mă! Atît de mistuitorul zbucium sufletesc, care determină în cuprinsul strofelor o dedublare a poetului, fizică și spirituală, rechemînd în finalul poeziei liniștea sufletească, recurge la cele două forme ale pronumelui personal — acuzativul (pe mine, mă), cazul unui obiect ce suferă acțiunea, epuizat și neputincios de a mai lupta, și dativul (Mie), 3 Trebuie să constatăm acum, ea și în alte împrejurări, că limbajul popular, apelînd mereu la restrînsul inventar lingvistic al mijloacelor afective comune tuturor vorbitorilor, este împins necontenit spre o construcție tip, șablon, expresivă la nivel național, idiomatic, dar mai puțin nouă și neașteptată în uzul individual, tocmai prin această particularitate a ei. 4 Antologie de literatură populară, voi. I [București], Editura Acad. R.P.R., 1953. pp. 544—545. 5 Vezi Flora Șuteu, Atribut pronominal sau complement indirect? „Limba română", XI (1962), nr. 3. FUNCȚIUNILE STILISTICE ALE CAZURILOR (III) 55 încă suficient de activ și cu o încărcătură, psihică superioară acuzativului — pentru a exprima dorința poetului de a se reîntoarce „pe sine lui însuși“. Raportarea dativului la acuzativ ne permite să observăm, cu destulă facilitate, în situații cînd ambele construcții ar fi posibile, avantajul stilistic al cazului în discuție. Dativul interiorizează și intelectualizează foarte mult raportul gramatical, favorizînd elementul meditativ al limbajului poetic. Printr-o asemenea motivare se explică, de exemplu, dativul în cunoscutele versuri ale lui Eminescu: Stelele-n cer... / Ard depărtărilor (Stelele-n cer), Lucească cer senin / Eternelor ape6 (Nu voi mormînt bogat — variantă) sau Pentr-un atît de sfînt noroc / Străbătător durerii! (S-a dus amorul. •.), unde transpare același efect stilistic al dativului, deși acum construcția nu impune echivalența cu acuzativul. Caracterul personal al dativului solicită uneori acest caz ca mijloc gramatical al personificării. Dacă numele unui obiect neanimat, concret sau chiar abstract, este trecut la dativ iar sensul verbului îl facilitează, substantivul cîștigă atribute expresive care-1 situează alături de celelalte fenomene bazate pe figurație. Sensul afectiv al unui asemenea dativ este însă mai puțin evident decît în alte împrejurări, pentru că plusul de dinamism care duce la animarea substantivului menține personificarea în limitele ei minime de realizare. Stilul individual al scriitorului îl atestă ca pe un procedeu ce-i aparține în exclusivitate. Eminescu l-a folosit deseori pentru această valoare stilistică a sa: Lăsînd pradă .gurii mele / Ale tale buze dulci (Dorința), Că nu am fost victimă iară / Neînduratelor dureri (Te duci) etc. Din nevoia stilistică de a înviora expresia și de a-i da un echilibru semnificativ se creează uneori un dativ prin disocierea genitivului: Lui Radu ii căzu sabia, Omului îi tremura mina etc.; în locul unei simple determinări genitivale (Sabia lui Radu căzu, Mina omului tremura), care, subordonîndu-se subiectului, ar pierde mult din importanță și ar condensa propoziția, se creează o determinare a verb'lui; acesta vine astfel intercalat de dativul ce-1 precedă — creînd impresia unui subiect logic, atît de mult este reliefat — și subiectul postpus, tentați să-1 considerăm, influențați și de caracterul său material, complementul direct al verbului, cum se întîmplă de atîtea ori cînd se substituie analiza atentă cu impresia de moment. Disocierea sintactică discutată ne amintește de situația unor verbe construite în limba română cu dativul (mi-e foame, mi-e cald etc.), înțeles ca subiectul lor logic, funcție pe care, dintre toate cazurile oblice, doar dativul o poate sugera. Preluînd uzanțe mai vechi, conservate parțial și în limba populară, unii scriitori folosesc dativul cu funcțiune atributivă „pentru a da 6 în poezia Mai am un singur dor Eminescu rămîne la forma prepozițională a versului: Pe-ntinsele ape / Să am un cer senin, efectul stilistic obținut dezvoltând valențele expresive ale acuzativului. 56 E. CÂMPEANU ton solemn frazei^7 8: Preot deșteptării noastre, semnelor vremii profet; Și somnul, vameș vieții, nu vrea să-mi ieie vamă (Eminescu); Cîntare Omului (T. Arghezi); Acesta-i vestitul Ochilă .. . nepot de soră lui Pîn-dilă (I. Creangă) etc., — construcții al căror echivalent contemporan este genitivul. Gramatica Academiei, observînd că substantivul determinat este nearticulat, constată că în acest mod ,,dativul trimite spre un predicat nominal față de care substantivul în dativ ar avea funcțiunea de complement indirect^6. Reținînd explicația gramaticală precum și valoarea evocatoare a dativului arhaic, credem că e potrivit să ne referim și acum la conținutul specific al dativului, semnalat la început, care ne poate explica preferința limbii vechi, a stilului bisericesc îndeosebi, pentru asemenea construcții și, în parte, chiar tonul lor solemn. Nuanța solemnă a unor astfel de dative ne explică prezența lor în anumite împrejurări ale vieții noastre contemporane: Bravo fruntașilor la învățătură! Onoare fruntașilor în producție! Salut fierbinte luptătorilor pentru cauza păcii!9 Odă limbii române (titlul unei emisiuni radiofonice actuale). Raportarea dativului literar la cel de uz popular construit cu ajutorul prepoziției la ne dă posibilitatea să distingem din nou natura specifică a dativului sintetic — acestei sudări a substantivului cu morfemele dativului și apoi cu verbul determinat îi corespunde și o relație la fel de strînsă pe linia conținutului raportului gramatical —, spre deosebire de forma analitică, care încearcă să concretizeze relația abstractă a dativului prin utilizarea -unei prepoziții cu sens local: Vecinului i-au sosit musafirii — La vecin i-au sosit musafirii, diferența de construcție atrăgînd după sine, evident, și o ușoară deosebire de sens. Facilitatea construcției prepoziționale o face frecvent solicitată de limba vorbită, în mediul familiar, de limba literaturii populare: — Cui? Cui ai dat-o, nenorocito! — La o chivuță (I. L. Caragiale), Iar la cea măicuță / Să nu spui, drăguță (V. Alecsandri) și uneori chiar de limba literară10. De aici, pe de o parte o anumită prețiozitate, rafinament al dativului sintetic, sesizabil nu în orice împrejurare, iar pe de alta coloritul popular-concret al formei analitice. „Tot unui dativ îi corespunde și construcția alcătuită dintr-un acuzativ cu prepoziția către, care este des întîlnită în textele arhaizante și regionale^11: De din vale de rovine / Grăim, doamnă, cătră tine (M. Eminescu); zise el cătră oameni (M. Sadoveanu); Zis-a mîndra cătră mine (Jarnik-Bîrseanu) etc.; același sens concret-local, direcția mișcării, ca al prepoziției la, explică și valoarea stilistică a dativului cu către în exemplele amintite. 7 Gramatica limbii române, voi I, ed. a 2-a, București, Editura Acad. R.P.R., 1263, p. 77. Exemplele fiind luate din această Gramatică, am evitat intenționat indicația lor bibliografică completă, observație valabilă și pentru notele ce urmează. 8 Ibid., voi. II, p. 124. 9 Ibid., voi. I, p. 77. io Ibid., voi. II, pp. 165—166. ii Loc. cit. FUNCȚIUNILE STILISTICE ALE CAZURILOR (III) 57 Comportamentul stilistic al dativului, în lumina faptelor semnalate în aceste pagini, credem că pledează convingător pentru reafirmarea în concluzie a ideii că funcțiunile stilistice ale faptelor de limbă se explică în primul rînd prin conținutul lor lexico-gramatical specific. CTHJ1HCTMECKHE 0YHKIW HAAE>KE« (III) AATEJlbHblH nAflEX ( P e 3 K) m e ) B cooTBeTCTBMH c coAep»aiK C SMOIXHOHaJIbHOH OKpaCKOH, HMeiOmHH HapOAHblH CKJI3A, h pa3BHJiHCb CTHJiHCTwqecKHe (j)yHKUHH ojiHueTBopniomero xapaKTepa. Abtop noAHepKHBaeT 3aTeM CTHJiHCTHqecKoe SHaRenwe AaTejibHoro npnTfljKaTeJibHoro h AaTejibHoro onpeAeJiHTe/ib-hoh (j)yHKUHH, Hcnojib3OBaHHoro b HacTonmee BpeMR c uejibio BHyniHTb (țpase dojiee TopjKecTBeH-Hbifi mjih apxanqecKHH oTTeHOK. CTiuiHCTHqecKHH noTeHunaJi AaTejibHoro naae»a pa3BHBaeTCH h b npOTHBonojio>KHOCTb ApyrHM nsAe^aM, rJiaBHbiM odpasoM, BHHHTejibHOMy, pa3i>eAHHeHHeM neKOTopbix odopOTOB, KOTopbie nepBOHanaJibHO CTpoHJincb c noMombio poAHTeJibHoro na^e^Ka. Pi3-3a HeodxoAHMOCTH KOHKpeTH3auHH rpaMMaTHKa, na-poAnan penb Hcnojib3yeT b niHpoKOM MacuiTade HeKOTOpbie npeAJicuKHbie KOHCTpyKimn, Bbipa>Ka-lomne jioKaTHBHbie OTiioiueHHH. CTWJiHCTHqecKoe noBeAeHHe AaTejibHoro naAeata TaiQKe noA-TBepxKeHHe aBTopa, oâ'bHCHRiomero CTHJiHCTHHecKue (JjyHKUHH jiHHrBHCTHqecKMx cțaKTOB nyTeM hx xapaKTepHoro jieKCHKo-rpaMMaTnnecKoro coA^p>KaHKH. LE FUNZIONI STILISTICHE DEI CASI (III). IL DATIVO (R i a s s u n t o) In conformită al suo contenuto, i valori stilistici del dativo riguardano prima di tutto l’interesse della persona nella realizzazione dell’azione. Su questa base si e creato il dativo etico di fattura popolare e si sono sviluppate le funzioni stilistiche con accento personale. La ricerca mette poi in rilievo il valore stilistico del dativo possessivo con funzione attributiva, utilizzato oggi per dare alia frase un tono so-lenne od arcaico. 11 potenziale stilistico d.el dativo si sviluppa anche a mezzo della dissociazione di certe costruzioni alia loro origine genitive. Dai bisogno di concre-tizzare il napporto grammaticale del dativo, il linguaggio popolare utilizza, su ampia scala, certe costruzioni prepositive con sfumatura locale. Anche il compor-tamento stilistico del dativo conferma cosi Tipotesi di lavoro dell’autore, il quale spiega le funzioni stilistiche dei fatti linguistici per il loro specifico contenuto, lessico-grammaticale. CÎTEVA PROBLEME ALE ORAȚIEI DE COLĂCĂRIE ION ȘEULEANU Ceremonialul nupțial se desfășoară după o schemă determinată, care, față de fiecare nouă ipostaziere .a sa, are un caracter de preexistență. Cristalizarea schemei ceremoniale s-a realizat treptat, prin absorbția repetată a unor elemente aparținătoare experienței umane și sociale a unei colectivități date, în conformitate cu reprezentările pe care aceasta și le-a format în timp, despre căsătorie, despre etapa respectivă din existența omului. Căsătoria (și cu ea nunta, ca formă ritualică de realizare) reprezintă o trecere de la o categorie la o altă categorie socială, de la o vîrstă biologică la o altă vîrstă biologică; ea are drept scop să asigure crearea unei noi celule sociale, a unei noi familii, care să se integreze organic în sistemul social al comunității. Aceasta este, în ultima analiză, finalitatea fenomenului nupțial și, de aici, a ceremonialului însuși. Toate actele, practicile folclorice sînt subordonate acestei finalități. Fiind un moment de mare cumpănă, hotărîtor pentru existența celor doi tineri, și, prin extensie. a individului ca specie, un moment cu nenumărate semnificații, totul a fost gîndit riguros pînă la ultimele implicații, pentru ca trecerea în noua stare să se realizeze conform numitei experiențe a colectivității. Ceremonialul se desfășoară pe faze conturate precis, iar în interiorul acestora pe secvențe, cu numeroase înaintări și opriri, ca orice rit de trecere, de altfel. Fiecare secvență are un loc al său -în contextul mai larg al obiceiului și, sub aspect funcțional, un rol exact întru apropierea scopului ultim, acela de a se înfăptui trecerea. Există așadar o logică a fenomenului dobîndită jprin tradiție. Ceremonialul nu se poate desfășura oricum, ci după reguli, după comandamente dictate de experiența colectivității date. Considerațiile de mai sus nu vizează numai diviziunile mari ale ceremonialului, ci lucrurile se petrec identic și la nivelele de structură inferioare, înlăuntrul secvențelor pomenite. Cauzele trebuie căutate în caracterul ritual, mai apoi ceremonial al obiceiului. 60 I. ȘEULEANU Prin urmare există o organizare, o ordine, o succesiune logică a secvențelor și lucrul acesta ne interesează în mod deosebit. Sigur că imaginea actuală a acestei organizări nu mai coincide cu cea inițială, arhetipală. Centrul de greutate s-a deplasat înspre latura spectaculară; unele elemente de ritual au dispărut, au ieșit din conștiința protagoniștilor, iar altele s-au păstrat doar la nivelul unor stereotipii pietrificate, mecanice, cedînd locul unor fapte încadrabile, cum spuneam, spectacularului. Chestiunile legate de evoluția în plan diacronic și sincronic nu ne preocupă deocamdată. De aceea rezistăm ispitei de a supune unor comparații imaginea actuală a fenomenului cu cea arhetipală, reconstituită sau cu cele avute pe diferitele ei trepte de devenire1. Raportată la contextul întregului ceremonial, secvența sosirii alaiului mirelui la casa socrilor mici, cerutul miresii și apoi întoarcerea alaiului, de data aceasta cu mireasa, la socrii mari, ocupă ca moment al manifestării, ca semnificații implicate și de asemenea ca efect emoțional un loc dintre cele mai importante. La rîndul ei, secvența poate fi divizată în unități mai mici, pe care le-am numi subsecvențe, fiecare dintre ele presupunînd un întreg sistem de acte, de practici pe care le îndeplinesc actanții. O astfel de subsecvență ar constitui-o colăcăria (vornicia, cererea miresei)2, care marchează începutul întregii secvențe. Altele ar fi: întrecerea rituală a dansatorilor mirelui și ai miresei și încercarea celor dintîî de a intra în casă; intrarea în casă, așezarea ceremonială la masă, ospățul celor din alaiul mirelui (ai miresei rămîn în picioare și chiuie, ,,strigăcc la adresa celor dintîi); ridicarea de la masă și plecarea spre casa socrilor mari etc. Am amintit de actele și practicile folclorice care apar în aceste împrejurări. Tot atît de numeroase sînt și producțiile artistice, rituale sau nerituale, întîlnite acum, ca de altfel pe tot parcursul ceremonialului. Secvențele sînt marcate de producții literare, muzicale, coregrafice fapt care imprimă evenimentelor măreția și sublimul necesar, amplificîndu-le. Mai adăugăm un adevăr, cunoscut de altfel. Că aspectul ideatic, cel formal și, în dependență de ele, atmosfera și stările afective degajate de repertoriul nupțial sînt condiționate de semnificația și natura faptelor săvîrșite, de fizionomia momentului respectiv, realizînd deseori funcția de potențator artistic sau, mai mult, de corolar estetic al planului etnografic. Momentelor grave ale secvenței sau celor de bucurie exuberantă, le vor fi asociate de către interpreți producții care să consume perfect, să se suprapună atmosferei generale, și, se înțelege, să sporească virtual 1 Fenomenul este, în timp, (destul de rezistent. O dovadă, deși nu decisivă, ar fi conservatorismul orațiilor, dependente de imaginea reală a obiceiului. Gh. V r a-b i e, în Contribuții la studiul orațiilor populare, „Cercetări folklorice", I, București, 1947, p. 47, observă că motivele ca și structura orațiilor din secolul XVIII se întîlnesc nemodificate, decît neconcludent, în piesele culese la sfîrșitul secolului următor. Cauzele sînt multe și vom insista în altă parte asupra lor. 2 Denumirile diferă de la zonă la zonă folclorică și, deci, de la colecție la colecție. CÎTEVA PROBLEME ALE ORAȚIEI DE COLÂCĂRIE gj 1 starea emoțională a participanților, receptarea de către aceștia și mental și afectiv, a tuturor sensurilor etapei despre care este vorba. Sosirea alaiului mirelui la casa socrilor mici pentru a duce mireasa, cerutul acesteia de la părinți de către „sfetnicii^ mirelui, realizează în desfășurarea ceremonialului nupțial un moment solemn, dramatic chiar, și el este simțit ca atare de către protagoniști și asistență. Este momentul în care se mai face un pas, și încă unul hotărîtor de la starea de fată la cea de nevastă, de la starea de fecior la aceea de om gospodar, de la starea de necăsătorit la aceea de căsătorit, așadar de la un mod de viață la un alt mod de viață. Dar, pe de altă parte, căsătoria (nunta) este simțită de către colectivitatea sătească tradițională ca un dat indispensabil al existenței; ea nu poate fi prin urmare evitată, nefăptuită. De aceea este receptată și ca o împlinire, ca o rotunjire a personalității insului. Datorită acestei viziuni, dincolo de sentimentele profund grave pe *care le provoacă despărțirea, de un univers familiar, cunoscut, pătrunderea într-o nouă „lume“ (care, în ochii comunității era o dovadă de maturitate, iar în ochii insului echivala, bănuim, cu o depășire a condiției sale trecute, avînd semnificația unei autodepășiri) putea să genereze sentimentul unei acute bucurii interioare pe care ți-o dă certitudinea împlinirii, de orice fel ar fi ea. Pentru că, în esența ei, căsătoria este realmente un prilej de bucurie, atît pentru cei doi tineri cît și pentru semenii lor. Adăugăm la acestea faptul că, din rațiuni lesne de priceput, colectivitatea se străduiește să păstreze mereu un echi-hbru, i-am zice psihologic, între momentele solemne (ritualice, ceremoniale) și cele de veselie, tocmai pentru ca trecerea aceasta să se facă nedureros, fără rețineri și compromisuri. Lucrurile se petrec în același mod și în cadrul colăcăritului, iar orația care se spune cu acest prilej reface în planul artei întreaga atmosferă a acestuia, reprezentînd echivalentul lui estetic. Nu vom mai insista asupra desfășurării faptelor, deoarece ea este cunoscută. Deocamdată ni se pare nimerit să subliniem un singur lucru: că orația de colăcărie3 merge foarte aproape de desfășurarea etnografică, de succesiunea reală a evenimentelor, reducîndu-se în anumite părți ale ei, aproape numai la rolul de comentar al numitei secvențe din structura ceremonialului. Am zice că în astfel de cazuri transpunerea în versuri a datelor reale este aproape literală. Serii întregi de imagini, pasaje întinse, nu fac altceva decît să ritmeze și să traducă elementele planului real. De aceea, necunoașterea ceremonialului în forma lub completă de manifestare ar putea determina o nereceptare adecvată (și totală) a semnificațiilor unui fragment oarecare al creației și, ca o consecință, o înțelegere eronată a textului.. De altfel, credem că factorul etnografic, elementele de ritual și ceremonial, în sfîrșit, logica succesiunii faptelor sînt elementele care ordonează întregul material poetic, îi stabilește o structură, determină sche 3 în ceea ce privește denumirile, lucrurile se prezintă la fel ca în cazul co-licăritului. Vezi și nota i. 62 I. ȘEULEANU ma compozițională a orației, arhitectonica ei, înlănțuirea episoadelor, configurația și cristalizarea motivelor, ierarhizarea acestora în ansamblul producției, pînă și seriile de imagini, caracterul tropilor ș.a. S-ar putea, judecind după cele spuse, ajunge la o încheiere falsă: că pornind de la relatarea aproape fidelă a faptelor, fiind o oglindă a realității, ca să folosim o formulare comună, orația de colăcărie ar fi păgubită sub raportul artei. In anumite pasaje ale ei (ne gîndim la partea a doua) lucrurile stau într-adevăr astfel, dar în altele (mai cu seamă prima parte), unde acționează alegoria, metafora și chiar simbolul, hiperbola și fabulosul folcloric, orația etalează virtuți artistice nebănuite, se ridică la rangul de înaltă poezie, putînd sta alături de cele mai exemplare reușite ale poetului popular. Să ne oprim doar la această imagine a pregătirilor pentru marea vînătoare, cînd tînărul „împărat“ (în varianta de față, „jupînul nostru mire“), „sosindu-i vremea de-nsurat“, după preparativele notate cu multă minuție, își strînge ,,oasteau: Și în șa s-o înălțat, Din bucium a buciumat. Din bucium cînd buciuma, Văile se răsuna, Apele se tulbura, Copacii se clătinau, Stelele din cer picau, Și voinicii se-adunau4. * Conducîndu-ne după investigațiile de pînă acum, am crede că orațiile în versuri spuse în fața porții legate cunosc două tipuri distincte5 ca structură compozițională, atmosferă degajată, mod de interpretare, și poate și ca apartenență la gen. Primul tip s-ar distinge printr-o largă respirație epică, în care narațiunea joacă un rol preponderent și unde în centrul discursului poetic stă evocarea alegorică, fastuoasă a drumului pe care alaiul mirelui îl străbate pînă la casa miresei. De unde și aerul de solemnitate, de măreție, de eroic chiar pe care îl emană versurile. In acest tip cristalizarea de care aminteam s-a realizat integral, exercitând asupra celui ce o interpretează, ca o rezultantă a acestui fapt, un soi de constrîngere poetică, vornicului rămînîndu-i relativ puține posibilități de a improviza, reduse șanse de a inova creator. El e nevoit să se rezume numai la intenția de a amplifica unele episoade, de a le detalia insolit, fără să le poată modifica în esența lor. Aceasta mai cu seamă în partea primă a orațiilor ce se încadrează tipului discutat, care ni se pare, în fundamentele sale, mai conservator. 4 Urătura colacului, în I. Opri șan, Folclor din Moldova-de-sus, în „Folclor din Moldova", București, 1969, p. 742. 5 Ceva în acest sens sugerează și V r a b i e în Contribuții ... CÎTEVA PROBLEME ALE ORAȚIEI DE COLĂCĂRIE 63 Dialogul dintre vornicul mirelui și cel ce-i dă replica din partea miresei, de după poarta închisă, ca un reflex al înfruntării, al conflictelor, al ,,luptei“ dintre cele două tabere, schimbul de cuvinte care exteriorizează atitudini, se restrînge doar la primul episod. Conflictul nu se mai concretizează efectiv decît aici, în acest pasaj de început, în acest preambul poetic; el este sugerat în continuare, poate fi simțit de către cititor și, mai sigur, de către asistență care cunoaște în amănunt desfășurarea faptelor. în practica folclorică înfruntarea poate fi și este realizată sau numai sugerată de alte moduri de expresie decît cel poetic, în primul rînd de forma scenică. Actele săvîrșite, gesturile eroilor care animă secvența, în fine mimica acestora, care punctează pasajele verificate, întă-rindu-le puterea de sugestionare, pot defini atitudini; ele n-au fost transferate însă planului poetic și, în consecință, sînt mai' greu de sesizat de către lectorul nefamiliarizat cu întregul angrenaj etnografico-folcloric.6 Cel de al doilea tip, care este înregistrat încă de primele colecții publicate7, se detașează vizibil de primul, discutat pînă acum. înainte de toate, printr-o mai mică rigoare compozițională, printr-o abatere de la transcrierea întocmai a succesiunii secvențelor; de aici o ordine oarecum hazardată a episoadelor și, cu ele, a motivelor. Totuși cele esențiale, cerute de logica momentului, ca de exemplu: vînătoarea, cererea „florii care înflorește, dar nu odrăslește“ ș.a. apar, și încă în aceeași postură ca și la primul tip, adică de motive centrale, de motive axă. Dialogul nu se mai restrînge doar la primul episod ca la tipul prim, ci el străbate întreaga orație, de la un capăt la altul, angajat fiind între „colăcer“ și „staroste", exponenți ai celor două alaiuri. Schimbul de replici devine tăios, angajant, ceea ce imprimă orațiilor încadrabile tipului doi și deci însuși momentului respectiv un mai accentuat aspect dramatic, atenuat însă de notele umoristice, de ironie ușoară, zeflemitoare la care apelează, pentru a-și birui adversarul, fiecare din cei doi „actorii Pe alocuri, totul se reduce la o întrecere în istețime improvizatorică, spontaneitatea, inventivitatea, putința de a iscodi pe loc replici manifestîndu-se din plin. Așadar, întîlnim aici o mare libertate de mișcare creatoare pe fondul schemei tradiționale (pînă la nivelul limbajului poetic) care, în unele cazuri, este sfărâmată aproape total. Nu avem încă argumente suficiente pentru a avansa formulări ferme în legătură cu repartiția pe ținuturi a celor două tipuri principale (urmează să întreprindem o astfel de cercetare), dar ne putem permite o constatare de ordin mai general. Se pare că primlll tip ar caracteriza mai ales ținuturile de dincolo de munți și, îndeosebi, Moldova, iar cel de al doilea, Transilvania. De ce anume stau astfel lucrurile, care sînt cauzele care au dus la conturarea acestor tipuri, imprimîndu-le structuri diferite, iată întrebări dificile care se ridică în fața cercetătorului, recla-mînd o rezolvare adecvată, științifică. 6 Variante ale acestui tip se găsesc în aproape toate colecțiile de folclor moldovenesc. 7 Care au publicat producții nupțiale transilvănene. 64 I. ȘEULEANU Ne oprim deocamdată mai în amănunt doar la primul tip. In articolul de față ne interesează cîteva aspecte de ordin mai mult formal, cum ar fi: structura compozițională, succesiunea episoadelor, constituirea și organizarea motivelor. Utilizăm, firește, un număr determinat de variante; observațiile noastre le au în vedere în totalitate, dar vor fi centrate, în principal, pe varianta socotită de noi mai completă din punctul de vedere urmărit, mai bogată, care prezintă toate episoadele și evenimentele întîlnite în alte variante, deci toate componentele acestei specii de ritual8. Așa cum mai menționam, un rol de căpetenie în structurarea textului poetic l-a avut planul real, desfășurarea momentului respectiv pe „scena “ satului tradițional. Din acest unghi analitic, părțile constitutive ale orației de colăcărie vor coincide, în măsură apreciabilă, dacă nu se chiar suprapun, cu fazele secvenței respective a ceremonialului. Astfel, primul moment etnografic este cel al sosirii alaiului mirelui la casa miresei. Sînt așteptați și opriți de aceștia din urmă la poartă; apare deci înfruntarea dintre tabere, lupta, astăzi numai simulată, dintre acestea. Pe plan artistic lucrurile se petrec întocmai, partea aceasta echivalând cu prima diviziune a schemei compoziționale a orației care se consumă cu înfruntarea, verbală de data aceasta, a celor doi soli. Fragmentul are funcție de preambul, de prolog, de ,,punere în temă“9, cu alte cuvinte, de a pregăti pe cei care asistă pentru a recepta „expunerea faptului^10 propriu-zis, a alegoriei care urmează. Am mai făcut undeva precizarea11 că funcția artistică a pasajului discutat ni se pare asemănătoare cu cea a prologului de la baladă, a formulei inițiale la basm, a versului semnal în lirică etc. Partea aceasta coincide și cu primul episod al orației. Aici improvizația se poate manifesta în voie, mobilurile le-am analizat în alt loc, ceea ce face ca practic extensia acestei părți să depindă total de puterea de a inventa a celor care schimbă replicile, de plăcerea de a vorbi, de a subjuga și încînta asistența. De la simplul schimb al unor formule tradițional protocolare de salut, dialogul se poate întinde pe minute întregi, nelimitat. Partea a doua a schemei compoziționale are în centru alegoria vî-nătorii fastuoase și actul zmulgerii florii neroditoare din pământul neprielnic, pentru a fi sădită „la-mpăratu-n grădină“ Ca acolo să-nf lorească Să rodească Locul să-i priască Și să nu se ofilească12 8 Vezi Flori alese din poezia populară, II, 1967, București, p. 156—164. 9 Cf. Mi hai Pop, Perspective în cercetarea poetică a folclorului, în „Studii de poetică si stilistică44, București, 1966, p. 44. Ibid. 11 I. Ș e u 1 e a n u, Orația de colăcărie. Preliminarii la o viitoare analiză, In „Studia Universitatis Babeș-Bolyai, Series Philologia“ fasc. 1, 1969, p. 52. 12 Flori alese ... p. 159. CÎTEVA PROBLEME ALE ORAȚIEI DE COLĂCĂRIE 65 și încorporează mai multe episoade: 1. pregătirea pentru vânătoare; 2. vî-nătoarea îndelungată; 3. descoperirea urmei de fiară; 4. încercările de a dezlega enigma; 5. nunul, sau în alte variante mirele însuși, zărește „floricica frumoasă și drăgostoasău; 6. alegerea și trimiterea solilor pentru a găsi și a aduce „floricica^; 7. drumul acestora; 8. cererea, sub amenințare, fermă, a florii pentru a o răsădi la curtea „împăratului^. După cum se poate cu ușurință vedea, corespondențele cu planul etnografic sînt numeroase; înlăturînd stratul alegoric, rămîne o descriere rememorată (asistăm la o alternare de planuri temporale), dar foarte fidelă a segmentului acestuia din ceremonialul de nuntă. In prim plan, mirele, formarea alaiului, nunul „cu grija-n spinare^, drumul alaiului spre casa miresei, pe căi ocolite a căutare, vorniceii care merg călare* în fruntea tuturor, atmosfera de veselie care-i stăpânește pe nuntași, sosirea „solilor“ în fața porții ferecate: Pornirăm și venirăm pe fața pămîntului pe aburii vîntului bînd și chiuind și din pistoale trăznind, caii încurînd, pe nări flăcări lăsînd, pînă am sosit și v-am găsit13. Cea de a treia parte a creației este alcătuită din două episoade fără o valoare epică marcantă: 1. arătarea de către soli, pentru a îndepărta îndoielile asupra calității lor de trimiși ai tînărului „împărat“, a „firmanului cu peceți“14, și 2. așteptarea „răspunsului^ ca răsplată a strădaniilor depuse. Și aici textul literar înaintează paralel cu practica etnografico-folclorică. In aceste clipe, vorniceii arată, drept semn de recunoaștere, olosca, iar în schimb primesc darurile ce li se cuvin, de la mireasă' șase mahrame de in, șase pahare de vin, de care se găsesc pe aici cusute cu fluturi si arnici ;15 Episoadele acestea își evidențiază cu pregnanță funcția afectiv-artistică; ele realizează un respiro necesar, reclamat de trecerea cît mai puțin abruptă de la starea de intensă emotivitate, de la cea de măreție și so- d Ibid, 14 De asemenea, ’de la variantă la variantă, metafora diferă. 15 Flori alese ... p. 160. 5 — Philologia 2/1971 66 I. ȘEULEANU lemnitate întreținută de fragmentul anterior (motivul zmulgerii florii) la aceea de descătușare și veselie care îi va urma și care este pusă în lumină de pasajele ce se succed de acum înainte. Părțile următoare (4,5 și 6) transfigurează, de asemenea, în plan artistic (încă nu s-a renunțat complet la limbajul metaforic: „Cînd o da soarele-n deseară / Mare oaste vă-mpresoară“) liniile tabloului etnografic, Se vestește sosirea alaiului mirelui aflat pe drum, ‘se fac aluzii la ospățul care va urma pentru nuntașii veniți, se simulează descălecarea vorniceilor și se înșiruie ostentativ pretențiile acestora bazate pe conștiința propriei importanțe, i se dă socrului mic „rădăcina uscată“ (plosca) pentru a închina, în sfîrșit sînt zeflemisiți nuntașii din partea miresei care asistă la ceremonial. Reapare aici, mai puțin tensionată ca la început, atitudinea de înfruntare a celor două tabere, dar acum totul are un\ca-caracter jovial, restrîngîndu-se la tonul zeflemitor pe care vornicii îl folosesc față de gruparea „adversă^. Se scontează pe efecte comice care să prelungească starea de destindere a participanților: iar nu țuică de-a dumneavoastră, zeamă de prune, cînd bei multă te umfli în burtă, faci burta tobă, intri după sobă și stai cu greierii de vorbă16. Am considerat urarea din final, deși numai de două versuri, Munți înalți luminoși, Bine v-am găsit sănătoși17 ca parte de sine stătătoare, închegată, deoarece se realizează una din funcțiile fundamentale ale orației de colăcărie, aceea de urare. De fapt, versul ultim mai apare într-un loc (în alte variante formulări cu un conținut similar sînt și mai multe), ceea ce ne întărește convingerea în valabilitatea afirmației făcute ceva mai sus. In aceste versuri urarea este explicită, dar ea apare implicată peste tot, prin atmosfera de fabulos, de hiperbolic, pe care o întreține, crezîn-du-se desigur în puterea magică a verbului. Fenomenul este asemănător cu cel din colinde, unde, la fel, textul propriu-zis presupune urarea. Orația de colăcărie are, prin urmare, o structură compozițională cristalizată, bine articulată, dată în principal de faptul, menționat, că ea transpune în planul poeziei desfășurarea reală a secvenței respective din ceremonial. ‘6 Ibid. n lbid.t p. 163. CITEVA PROBLEME ALE ORAȚIEI DE COLĂCĂRIE Fiind o specie de ritual, avînd o circulație relativ restrînsă, în dependență de anumite ocazii pe care le ilustrează, fiind adesea păstrată și vehiculată în scris, orația se dovedește a fi o specie destul de conservatoare, de rezistentă la inovări. Modificările apar, am crede, o dată cu tulburările ivite în practica obiceiului care, la rîndul lor, sînt determinate de schimbările survenite în mentalitatea colectivității folclorice.. ■ -Unul din factorii esențiali care, alături de cei enumerați înainte-, contribuie la stabilirea structurii compoziționale a orației, a formei pe care o îmbracă aceasta și care, în același timp, are repercusiuni pe linia problematicii avansate, îl reprezintă motivele. • ■ Orația și-a creat în procesul peregrinărilor pe verticală și orizontală un sistem de motive închegat, adevărate nuclee ale organizării sale, ale. ordonării materialului. Configurarea și mai apoi existența lor trebuie iarăși raportată la toate elementele amintite pînă acum (plan etnografic — plan artistic), pentru că numai așa vom putea întreprinde un examen critic și folcloristic acceptabil. Revenind la orație (avem în vedere ansamblul de variante) trebuie precizat că între motivele acesteia, care formează punctele nodale ale producției, poate fi operată o ierarhizare, fie în funcție de importanța pe care o are un motiv oarecare în context, fie față de frecvența cu care' șe întîlnește în cît mai multe variante posibil. Supunînd analizei un mare număr de variante, de data aceasta din ambele tipuri, am recunoscut un număr de 9 motive. Le enumerăm în ordinea apariției în cursul narațiunii. Se va înțelege că am plecat și acum de la varianta socotită de noi cea mai completă. Iată motivele: a. motivul înfruntărilor, al luptei b. motivul vînătorii c. motivul urmei de fiară d. motivul florii neroditoare e. motivul însemnelor împărătești f. motivul rădăcinii uscate g. motivul descălecării simulate h. motivul zeflemelelor (al ironiilor inofensive) i. motivul urării directe. Spuneam că poate fi stabilită o ierarhizare între motive după criteriul importanței lor în cuprinsul orației. Sub acest aspect, motivul central, nucleic, cel care concentrează semnificațiile majore ale întregului text și care, în fapt, își apropie toate sensurile revelatorii ale secvenței corespunzătoare din ceremonial este motivul d, al florii care se ofilește și care trebuie dusă în alte locuri mai priincioase ca să înflorească și să odrăslească. Este exprimată aici alegoric formula tradițională de a cere mireasa. Se înțelege că motivul acesta nu lipsește din nici o variantă. Celelalte gravitează în jurul său și, în funcție de el, se organizează în ansamblul orației. 68 I. ȘEULEANb Nu toate motivele apar în fiecare variantă. Problema este delicată; nu putem decît cu greu bănui dacă ele n-au intrat în schema inițială sau daca au dispărut în urma deteriorărilor provocate de circulație. Cert este că sînt supuse erodării sau 'despariției mai cu seamă acele motive care nu se leagă de momentele rituale, fundamentale ale ceremonialului, ci de părțile mai puțin semnificative ale acestuia, spectaculare, unde poate acționa în voie improvizația. Mai concret, cele care urmează după sosirea solilor pentru a scoate „floricica din pămînt“. Motivele ordonează și organizează materialul poetic; ele reprezintă pîrghiile de bază ale întregului text, atît sub aspect ideatic cît și formal. Motivele structurează discursul poetic în chip semnificativ, reflectând sau proiectînd lumini noi asupra celor pe care le implică planul real, relieful etnografic. HEKOTOPblE BOnPOCbl UJA^EPCKOn PEMH ( P e 3 io m e ) Abtop ycTanaBJiHBaeT cymecTBOBanHe AByx ochobhbix thoob ma(j)epcKOH pena: apKO BupaHieHHoro anHqecKoro Tana, xapaKTepaayiomero MojiAOBy a MyHTeHHio, a OoAee Apaaia-TaaecKoro Tana, BCTpeaaiomerocH b TpaacajibBaaaa. OcTaaaBJiBBaacb aa nepBOM rane, aBTop BbicxasbiBaeT aeKOTopbie cooâpaJKeaaa o kom-noaauaoHHoa erpyKType, o nopaAKe no3THuecKHx 3nH3OAOB, a npaxoAHT k BbiBOAy» mto aa hhx BAaaeT co6ctbchho pa3BepTbiBaaae CBaAeâaoa uepeMOHaa. B nocAeAaen uacTM CTaTba aaajiHaapyioTCH motbeh, KOTopbie BCTpeaaioTCH b ma^epcaoa pe^a; ohh rpynnapyioTca BOKpyr ueHTpajibHoro MOTHBa „HeruioAOTBopHoro uBeTKa”, npeodpa-syiomero b no3TMiiecKOM nAane momcht, KorAa uia^epu jKeaaxa TpeâyioT HeBecTy. PROBLfiMES RELATIFS AU „DISCOURS DE COLĂCĂRIE14 (R e s u m e) L’auteur aborde quelques problemes lies â ce que les folkloristes roumains nomment „orația de colăcărie44, c’est ă dire le discours poetique recite au moment oii le fiance arrive chez sa fiancee. 11 etablit l’existence de deux types principauxi l’un nettement epique, qui caracterise la Moldavie et la Valachie, Fautre plus dramatique, qui se rencontre en Transylvanie. S’arretant ensuite au premier type l’auteur formule certaines considărations relatives ă la structure de la composition, â l’ordre des sequences poătiques, et arrive â la conclusion que ces differents traits sont influences par le deroulement proprement dit du ceremonial. La dernidre pârtie du travail etudie les motifs rencontres dans ces „discours“; ils se groupent autour d’un motif central, celui de „la fleur qui n’a pas port6 fruit44, lequel transpose sur le plan poetique le moment ou la fiancee est demandee par les „vornicei" ou envoyes du fiance. AȘA-NUMITELE CON VERȘI VE ȘI UNELE PROBLEME LEGATE DE TRATAREA LOR IN GRAMATICA GENERATIVĂ TRANSFORMAȚIONALĂ J. MATHE Distincția dintre structura de suprafață și cea de adîncime1 nu este doar un construct al gramaticii generative transformaționale care are ca scop ușurarea studierii unui anumit fenomen lingvistic; în multe cazuri operațiile cu ajutorul cărora se obțin structurile de suprafață din structurile de adîncime ale enunțurilor reproduc un proces istoric bine determinat2.Indiferent de faptul că structura de adîncime este considerată ca un proces istoric sau ca un procedeu euristic, după părerea noastră, metodele gramaticii generative transformaționale dau cercetătorului o probabilitate mai mare a obiectivității în studierea fenomenelor lingvistice, decît pot da procedeele tradiționale care se bazează în cele mai multe cazuri pe intuiție. Noțiunea de conversivă3, parte integrantă a sinonimiei sintactice, este un caz specific al acesteia; studierea sinonimiei sintactice contribuie la o mai bună cunoaștere a sistemului complex de reguli ale sintaxei și semanticii, oferă o posibilitate bună de a pătrunde în cercetarea funcționării limbii, deschide perspective noi pentru cunoașterea mai profundă 1 Vezi N. C h o m s k y, Aspects of the Theory of Syntax, M.I.T. Press, Cam-bridge, Mass., 1965; Idem, Cartesian Linguistics (A Chapter in the History of Raționalist Thought) Harper and Row, Publishers, New York and London, 1966, pp. 31—52. 2 G o m b o c z Zoltân constată, de exemplu, că fiecare sintagmă atributivă este o sintagmă predicativă, care în cursul istoriei sale și-a pierdut această calitate. Cf. Mi a mondattan? (Ce este sintaxa?), în „Magyar Nyelv“, XXV, 1929, p. 7. 3 Această noțiune provine din algebra superioară și a fost introdusă în lingvistică de I. A. Melcuk și A. K. ^olkovszkij. Vezi O vozmoznom metode i instrumentax semanticeskogo sinteza, în „Naucno-tehniceskaja Informacija'u iZos-cova, 1965, Nr. 6. 70 J. MÂTHE a competenței vorbitorului; justificarea acestei constatări o găsim și în cele mai recente cercetări semantice4. în continuare vom încerca să definim esența sinonimiei sintactice de pe pozițiile gramaticii generative transformaționale, nu pentru că n-am fi de acord cu definiția tradițională, ci întrucît considerăm definiția actuală ca fiind intuitivă și de aceea necesitînd un caracter mai exact și mai explicit. încercările noastre de a defini mai explicit și mai exact sinonimia sintactică nu urmăresc de loc exhaustivitatea; vom vorbi despre sinonimia sintactică în măsura în care vom avea nevoie de ea pentru înțelegerea esenței conversivelor. în opoziția structură de suprafață-structură de adîncime construcțiile sintactice sinonimice sînt strîns legate de construcțiile omonimice (..omonime construcționaleu). O gramatică I. C. nu poate să explice din punct de vedere formal deosebirea dintre construcțiile omonimice, iar pe cele sinonimice le desparte formal, deși cele din urmă reprezintă din punct de vedere semantic o unitate; cu alte cuvinte, o gramatică I. C. nu este capabilă să descopere invariantul gramatical. Pe baza concepției lui N. Chomsky5, două construcții pot fi considerate ca omonime, dacă și numai dacă unei structuri de suprafață formal identice îi corespund două structuri ele adîncime diferite: (1) Petru scrie cu creionul (2) * Ionel scrie cu prietenul Este evident că în (1) avem de-a face cu un instrument, iar în (2) cu un complement circumstanțial sociativ. Despre sinonimie sintactică vorbim atunci și numai atunci cînd celor două structuri de suprafață diferite le corespund o singură structură de adîncime identică6: (3) Prietenul meu citește o carte interesantă (4) O carte interesantă este citită de prietenul meu. Deși transformarea unei construcții active în construcție pasivă este foame bine cunoscută și larg aplicată și în gramatica tradițională, totuși •' Nu putem înșira bibliografia imensă privitoare la cele mai recente cercetări semantice; amintim doar cîteva lucrări importante în acest domeniu. Vezi E m. V a s i 1 i u, Elemente de teorie semantică a limbilor naturale. Editura Academiei R. S. România, București, 1970; Sanda Golopenția-Eretescu, ■^^mantica transformațională a limbii române. Rezumat la teza prezentată în vederea obținerii titlului de doctor în filologie, București, 1969 (manuscris); U. W e i n r e i c h, Explorations in Semantic Theory, în Current Trends in Linguistics, III, Mouton and Co. The Hague, 1966; Kăroly Sândor, Altalânos es magyar jelentestan (Semantica generală și maghiară), Akademiai Kiado, Budapest, 1970; H e r w i g K r e n n — Klaus Mullner, Bibliographie zur Transformations-grammatik, Heidelberg, 1968, unde sînt referiri și la alte lucrări. 5 Vezi prima lucrare, infra 1. c Cf. Em. Vasiliu — Sanda Golopenția-Eretescu, Sintaxa transformațională a limbii române. Editura Academiei R. S. România, București, 1969, p. 25; Sanda Golopenția-Eretescu, Structura de suprafață și structura de adîncime în analiza sintactică, în „Probleme de lingvistică gener»lă“, voi. V, Ed. Academiei R. S. România, București, 1967, pp. 154—55. AȘA-NUMITELE CONVERSIVE ȘI TRATAREA LOR 71 esența sinonimei sintactice nu se poate reduce la o astfel de transformare, cu toate că această operație redă esența sinonimiei sintactice. După această introducere, să discutăm mai amănunțit esența conver-sivelor și să examinăm măsura în care ele sînt cazuri specifice ale sinonimei sintactice și care este limita, dincolo de care ele nu pot fi considerate cazuri specifice ale sinonimiei sintactice. Pentru aceasta vom analiza următoarele propoziții: (5) Petru este mai bătrîn decît loan (6) loan este mai tînăr decît Petru. Este evident că propozițiile (5) și (6) exprimă aceeași judecată, ceea ce înseamnă că (5) și (6) reflectă o realitate extralingvistică identică. Este’ vorba despre o relație între două persoane, care se realizează astfel ca relația din (5) să implice oarecum relația din (6) și invers. In (6) sensul relației elementelor se schimbă, însă această schimbare nu duce la schimbarea conținutului logico-semantic; în terminologia lui Gottlob Frege7, (5) și (6) au sensul denotativ identic, iar cel significativ diferit. Toate cele de mai sus devin mai clare, dacă încercăm să definim noțiunea identității propoziției. Despre identitatea propozițiilor putem vorbi cel puțin în 3 cazuri: 1. dacă o idee oarecare este exprimată din punct de vedere lingvistic cu aceleași cuvinte, eventuala diferență reducîndu-se la ordinea cuvintelor, 2. dacă este vorba despre exprimarea unui conținut relațional identic între denotative identice, dar nu în mod necesar cu ajutorul unor cuvinte identice, 3. dacă numai relațiile exprimate între denotative sînt identice, însă în locul corespunzător al sistemului relațional denotativele nu sînt în mod obligatoriu identice8. Credem că în cazul (5) și (6) avem propoziții identice pe baza punctului nr. 2. Schimbarea naturii sensului relației elementelor este strîns legată de accentul logic al elementelor relației și de reliefarea logică a lor; de fapt această reliefare determină și natura sensului. Din punctul de vedere al naturii sensului nu este greu să stabilim o asemănare între conversive și construcțiile active și cele pasive. După cum se știe, în limbile indoeuropene o construcție activă are următoarea topică: agens (subiect) verbum finitum (predicat) și obiect (în sensul larg al cuvîntului); în această privință vom cita exemplele: (7) Elevul citește cartea (8) Ucenik cita jet knigu (9) Der Schiller liest das Buch (10) L’eleve Ut le livre (11) The pupil reads the book 7 Gottlob Frege, Uber Sinn und Bedeutung, trad. rom. Sens și semnificație, în Logică și filozofie, Ed. Politică, București, 1966. 8Vezi Hell Gyorgy, A mondatkdzpontusâgrol (Despre caracterul central al propoziției). în Idegen nyelv — Anyanyelv, Akademiai Kiado, Budapest, 1970, p. 90. 72 J. MATHE Mijlocul gramatical cel mai potrivit pentru exprimarea sensului invers al relației în aceste limbi este pasivizarea. Atît în cazul conver-sivelor cît și în cel al construcțiilor activ-pasive se schimbă sensul relației, dar în ambele cazuri se păstrează invariantul semantic, adică în structuri sintactice diferite (structura de suprafață) se realizează un conținut semantic identic; deci în cazul de față avem de-a face cu sinonimie sintactică. Intuiția noastră lingvistică9 descoperă însă anumite deosebiri între conversive și construcțiile activ-pasive. în stadiul inițial al istoriei gramaticilor transformaționale10, un criteriu esențial al transformării unei construcții în alta era păstrarea morfemelor lexicale inițiale, precum și a relațiilor lor sintactice nemijlocite în construcția transformată. Pe baza acestui criteriu (4) poate fi considerat ca variantă transformată (transform) al lui (3), deoarece în (4) s-au păstrat atît morfemele lexicale inițiale cît și relațiile sintactice nemijlocite din (3). Deci, dacă vrem să notăm relațiile sintactice nemijlocite care se realizează în structura de suprafață cu cifre vom obține următoarea schemă: (12) (1 + 2 și 2 + 3) unde 1 + 2 = prietenul meu + citește și 2 + 3 = citește + o carte interesantă (atributul subiectului și al obiectului nu este un element sintactic relevant); iar după Tpass (13) (3 + 2 și 2 + 1) unde 3 + 2 = o carte interesantă + este citită și 2 + 1 = este citită + de prietenul meu, care la nivelul structurii de adîncime poate fi reprezentată în următorul mod: (14 a) S U B--------> O B D I R (14 b) OBDIR-----------> SUB (14 c) PRED-----------> P R E D', 9 Intuiția nu poate fi exclusă din practica cercetărilor lingvistice. Iată ce spune A. V. Isacenko despre intuiție: „Otkuda my cerpajem nași svedenija o «realnoj jazykovoj dejstvitelnosti»? Raz my ne raspolagajem orakulom, moguscim otvetit’, sootvetstvujet li ta iii inaja gipoteza iii teorija «realnoj kartine jazyka» iii ne sootvetstvujet, to otvet na nași voprosy mozno ozidat’ tol’ko ot dvuch instancij: ot intuicii i ot proverki teorii praktikoj“ (subliniat de noi: J. Măthe). Vezi A. V. Isacenko, Binarnost’, privativnyje oppozicii i grammaticeskije znacenija, în ,,Voprosy jazykoznanija“, 1963, Nr. 2, p. 44. în privința problemei intuiției vezi și N. Chomsky, Aspects..., p. 18 și urm., precum și lucrarea lui K â r o ly S ă n d o r, Altalânos es magyar jelentestan, Budapest, 1970, p. 170 și urm. 10 Cf. Z. S. H a r r i s, Co-occurrence and Transformation in Linguistic Struc-ture, în ,,Language“, voi. 33, nr. 3 (Part 1), 1957, pp. 283—340, trad. rusă Soy-mestnaja vstrecajemost’ i transformacija v jazykovoj strukture, în Novoje v lingvis-tike, voi. II, Moscova, 1962, pp. 528—637. Z. S. Harris a fost primul care a definit noțiunea de transformare ca o echivalență a două structuri. Ulterior această concepție a fost modificată în mai multe lucrări, vezi de exemplu S. K. S a u m i j a n, Strukturnaja liwmstika, Moscova, 1965; I. I. Revzin, Modeli jazyka, Moscova, 1962. AȘA-NUMITELE CONVERSIVE ȘI TRATAREA LOR 73 ceea ce înseamnă că subiectul logic presupus în structura de suprafață, dar nerealizat acolo, este subiectul structurii de adîncime. în cazul con-versivelor (5) și (6) situația este oarecum diferită de cea mai sus amintită; în cazul propozițiilor (5) și (6) — ca și în cazul construcției activ-pasiv — se schimbă sensul relației elementelor lexicale, dar o dată cu aceasta se petrece și schimbarea unui element lexical, adică prin această schimbare se realizează opoziția a două antonime. Pe baza acestei opoziții ar trebui să ne gîndim nu la identitatea conținutului semantic, ci la deosebirea lui; însă — după cum vom vedea mai tîrziu — această opoziție este purtătoarea unui conținut identic din punct de vedere semantic., în conversivele (5) și (6) este exprimată o relație binară, cu ajutorul aplicării regulilor căreia se poate explica formal contradicția mai sus amintită (antonime, dar conținut identic din punct de vedere semantic). Deci, relația binară R—1 este inversul lui R într-o mulțime M, dacă din aR~l b rezultă bRa și invers11. Deci din relația argumentelor predicatului din (5) reiese relația argumentelor predicatului12 din (6) și invers; adică: dacă este adevărat că „Petru este mai bătrîn decît Ioan“, atunci este adevărat și că „loan este mai tînăr decît Petru“, dacă: (15) PetrUi = Petru2 Și (16) IoanJL = Ioan2 Toate acestea le putem constata bazîndu-ne pe intuiția noastră lingvistică, însă explicitarea relațiilor care fundamentează intuiția este posibilă numai pe baza efectuării anumitor operații semantico-sintactice. Cercetările semantice efectuate în ultimii ani atît la noi în țară cît și în străinătate13 au făcut posibilă — pe baza tratării sensului în termenii trăsăturilor semantice distinctive — descoperirea legăturilor organice dintre propozițiile cu structuri diferite sau, eventual, la un nivel mai abstract (structura de adîncime) a identității lor. Și în cazul de față este vorba despre descoperirea corespondenței structurale dintre cuvinte acolo unde nu există o corespondență formală; mai mult, să punem două antonime într-o asemenea relație, în care se poate dizolva contradicția existentă între ele în așa fel încît schimbarea structurală să nu ne ducă la o schimbare semantică, ci dimpotrivă, la păstrarea conținutului identic din punct de vedere semantic. Identitatea conținutului semantic a propozițiilor (5). și (6) poate fi semnalată prin ,,aducerea la numitor comun“ a însușirilor exprimate de 11 Esența problemei vezi în I. I. Revzin, Metod modelirovanija i tipologija slavjanskix jazykov, Moscova, 1967, pp. 37—42; Ju. D. Apresjan, Eksperimen-tol’noje issledovanije semantiki russkogo glagola, Moscova, 1967, p. 63; Idem, Idei i metody sovremennoj strukturnoj lingvistiki, Moscova, 1966, pp. 113—19; alte referiri bibliografice în lucrările citate. 12 Folosim noțiunile de predicat și argument ca în logică. Vezi C h. F i 11 -more, Lexical Entries for Verbs, The Ohio State University (manuscris). 13 Vezi nota 4. 74 J. MÂTHE cele două predicate (bătrîn-tînăr) la care se adaugă argumente identice cam în felul următor: (17) Petru este tînăr (18) loan este tînăr Am avut nevoie de această operație pentru ca să avem aceeași calitate la ambele persoane, însă cu această operație am desfăcut propozițiile (5) și (6) în relațiile de bază, adică am încercat să dăm o bază logico-semantică, a enunțului nostru din (5) și (6). Această bază logico-seman-tică14 se poate formula cam în felul următor: (19) Cel ce are însușirea de a fi tînăr este Petru, respectiv loan. Mai sus am vorbit despre identitatea conținutului semantic deși în (5) și (6) avem de-a face cu două predicate semantic net opuse (însă nu trebuie să uităm că această opoziție există numai în structura de suprafață). Esența acestei opoziții este următoarea: în funcție de sensul relației dintre argumente, însușirea realizată în predicatul respectiv în descrierea noastră va fi marcată cu o mai mare intensitate și, ca urmare a acesteia, trăsătura distinctivă va fi [+], iar în celălalt predicat intensitatea însușirii respective va fi mai mică, deci va primi trăsătura distinctivă [—]; această operație va fi prezentată în schema: (20) tînăr---------> I [+ intensitate]! I [—intensitate]] (21) tînăr [—intensitate] = bătrîn Aici n-am luat în considerare treptele intermediare și am avut în vedere numai cele două „extremități “: tînăr-bătrîn. Schimbarea sensului relației dintre elementele propoziției implică nu numai probleme sintactice și semantice, ci și probleme pragmatice15. Cînd subliniem importanța aspectelor pragmatice în înțelegerea și studierea conversivelor, trebuie să arătăm că aceste aspecte nu pot fi absolutizate, după cum nici nu o facem în cazul conversivelor. Tot aici trebuie să remarcăm și faptul că în construcțiile sinonimice prezența sinonimelor lexicale nu este absolut necesară, nemaivorbind despre antonime (vezi propozițiile (5) și (6). Dacă vom examina propozițiile: (22) Petru a dat o carte lui loan. (23) loan a primit o carte de la Petru. Această noțiune a fost preluată din lucrarea citată, infra 4, a lui Kăroly Să n dor. 15 în legătură cu cele expuse se pune și problema segmentării actuale a propoziției, care este strîns legată de chestiuni pragmatice. în această privință vezi D e z s o L â s z 16 — S z ep e Gy 6 r g y, Adalekok a topic-comment problemăhoz (Contribuții la problema topic-comment), în „Nyelvtudomănyi Kdzlemenyek“, LXIX, Budapest, 1967, pp. 365—88; Kăroly Săndor, op. cit., pp. 72—77 și 157—60; F r. D a n e s, A three-level approach to syntax, în „Travaux linguistiques de Prague“, voi. I, 1964, pp. 220—40; Sorin Stati, Teorie și metodă în sintaxă, Ed. Academiei R. S. România, București, 1967, p. 81 și urm.; Kovăcs Ferenc, Nyelvi strukturăk, nyelvi tbrvenyek (Structuri lingvistice, legi lingvistice), Akade-miai Kiado, Budapest, 1970, pp. 96—101. Celelalte referiri în lucrările citate. AȘA-NUMITELE CONVERSIVE ȘI TRATAREA LOR 75 vom constata că verbele a da și a primi nu pot fi considerate ca sinonime lexicale, totuși, — aceasta ne-o sugerează și intuiția noastră lingvistică — prepozițiile (22) și (23) au același conținut semantic, care se realizează în diferite construcții sintactice (structura de suprafață); purtătorul identității conținutului semantic al propozițiilor (22) și (23) este baza lor logico-semantică (structură de adîncime), care se poate formula în' felul următor: (24) ceva își schimbă proprietarul intr-un anumit mod. . Credem că se pot compara fără nici o exagerare propozițiile (22) și (23) cu (5) și (6); și aici și acolo o relație o implică pe cealaltă. însă între cele două cazuri se pot constata și anumite deosebiri, nu numai în sensul că predicatele respective (tînăr-bătrin; a da — a primi) sînt reprezentate prin diferite trăsături distinctive semantice; „nivelarea^ sensurilor predicatelor în (5) și (6) depinde într-o mare măsură de argumente; putem constata că sensul predicatelor din (5) și (6) este mai puțin independent decît în cazul predicatelor din (22) și (23); în primul caz sensul predicatelor este mai legat, însă în (22) și (23) sensul predicatelor (a da — a primi) are o capacitate mai mare de condensare; în structura sensului a da — a primi se află în mod condensat și aspectul semantic al sensului relației, adică: (25) a da--------> a face ca ceva să parvină cuiva care înseamnă explicitarea aspectelor semantice aflate condensat în verb, iar: (26) a primi------> a accepta acțiunea din (25). Deci (26) poate fi interpretat ca reprezentarea semantică a rezultatului lui a da: O asemenea realitate extralingvistică și probleme lingvistice similare sînt ridicate de perechea: a vinde — a cumpăra. în propozițiile: : (27) Petru vinde o carte lui loan (28) loan cumpără o carte de la Petru nu pot fi considerate ca sinonime lexicale a vinde și a cumpăra. Aceste verbe, ca și a da și a primi, reflectă o asemenea realitate pentru descrierea căreia sînt necesare cel puțin două persoane și un obiect. Ju. D. Apresjan și T. A. Apresjan16 consideră că verbele a vinde — a cumpăra au patru valențe, din care două sînt obligatorii, celelalte fiind facultative. Pentru descrierea noastră sînt necesare două persoane și un obiect și în felul acesta avem posibilitate de a studia esența conversivelor în mod corespunzător și de a ajunge și în cazul de față la invariantul semantic al propozițiilor respective. Perechile de verbe ca a da — a primi, a vinde — a cumpăra etc. sînt strîns legate între ele; relația logico-semantică care le leagă nu se poate reduce — cel puțin în structura lor de suprafață — nici la cea sinonimică, nici la cea antonimică; din punctul de vedere al conținu i6 Vezi Ju. D. Apresjan — T. A. Apresjan, Ob izucenii smylsl&vyx svjazej slov, în „Inostrannyje jazyki v skole“ 1970, nr. 2, p. 33 și urm. 76 J. MÂTHE tului semantic — după părerea noastră — aceste verbe fac parte din același cîmp semantic. în structura semantică a verbului a da predomină așa-numitele aspecte „active“; este vorba, în cazul de față, despre o acțiune, care implică și sensul relației, în opoziție cu verbul a primi în a cărui semnificație este dominant aspectul „pasiv“; acest din urmă verb fixează oarecum rezultatul acțiunii exprimate prin verbul a da. Toate acestea se pot dovedi și din punct de vedere gramatical. La sensul relației, precum și la aspectele ,,activ-pasiv“ din structura semantică, se referă și mor-femele gramaticale: în cazul verbului a da, dativul arată punctul final al acțiunii, adică sensul relației este direct; (29) agens-------> acțiune-------> — lui (dativ) și ca urmare a acestei situații în structura semantică a verbului a da va predomina aspectul „activ“. în cazul structurii semantice a verbului a primi predomină aspectul ,,pasiv“, adică acțiunea exprimată prin verbul a primi este rezultatul realizării unui alt verb (a da), fapt la care se referă și morfemul gramatical: de la. (în momentul de față am pornit de la topica obișnuită. De altfel, chiar și în cazul schimbării topicii situația mai sus amintită se menține). Schematic, cele spuse mai sus se pot reda în felul următor: (30) a da --------------> a primi a primi <-----------------------a da unde săgețile arată sensul relației, precum și aspectele ,,active-pasive% care reies din structura semantică a verbelor respective. Această deosebire apare numai în structura de suprafață; în structura de adîncime — cum se poate vedea din (24) — deosebirea dintre aceste verbe este redusă la un conținut identic. Din cele spuse mai sus nu se poate nicidecum trage concluzia că în toate cazurile conversivelor trebuie să efectuăm asemenea transformări în cursul cărora se schimbă unul dintre predicate. Nici nu poate fi vorba despre acest lucru. In propozițiile: (31) Această constatare contrazice faptele (32) Faptele contrazic această constatare predicatul nu este înlocuit, el se schimbă doar gramatical, însă invariantul semantic — „faptele și constatările sînt în contrazicere între ele“ — se păstrează și în cazul de față. Se pot înmulți exemplele, dar din discuțiile noastre de pînă acum credem că reiese cu destulă claritate caracterul specific al conversivelor și în cazurile mai sus amintite avem de-a face cu o specie a sinonimiei sintactice. Mai sus am comparat conversivele din punctul de vedere al sensului relației cu construcțiile activ-pasive și totodată am legat esența conversivelor de accentul logic, de reliefarea logică. In cursul studierii problemei genus verbi mulți dintre cercetători au arătat că în unele cazuri topica inversă contribuie la apropierea construcției active de construcția AȘA-NUMITELE CONVERSIVE ȘI TRATAREA LOR 77 pasiva, sau — fără orice altă schimbare gramaticală — topica inversă este singurul mijloc gramatical al transformării mai sus amintite. H. Schuchardt17 arată și dovedește destul de convingător că propoziția: (33) Der Vater ruft dich cu ajutorul topicii inverse se transformă în: (34) Dich ruft der Vater care este considerată de acesta ca variantă pasivă a lui (33) și ca atare, din punct de vedere semantic, este identică cu construcția pasivă pro-priu-zisă, care poate fi formulată în felul următor: (35) Du wirst vom Vater gerufen. Nu vom discuta mai amănunțit aspectele acestei probleme interesante; am vrut doar să arătăm importanța și funcțiunile identice ale reliefării logice în formarea conversivelor și a construcțiilor pasive; am vrut să dovedim că în exemplele noastre de pînă acum schimbarea sensului relației elementelor propoziției ne-a dus totdeauna la păstrarea invariantului semantic, adică la identitatea conținutului semantic. Această identitate semantică este însă, într-o oarecare măsură, discutabilă. Dar în momentul de față nu dispunem de metode destul de obiective și exacte pentru măsurarea pierderii sau a surplusului de informație în asemenea transformări. Ceea ce știm în momentul de față este faptul că, atît în construcțiile activ-pasive, cît și în conversive, partea accentuată, reliefată, are cea mai mare încărcare comunicațională, adică ex-primîndu-ne în termenii segmentării actuale a propoziției, putem constata că Rhema este purtătorul aspectului nou al informației propoziției. Relația dintre Thema și Rhema este strîns legată de problema noastră, însă în cadrul acestei lucrări nu o vom discuta18. Pare probabil că reliefarea logică19 — atît în construcțiile sintactice legate de problema genus verbi, cît și în conversive (în cursul schimbării sensului relației elementelor de propoziție) — modifică într-un anumit fel și conținutul comunicativ identic; cercetarea și explicitarea acestei modificări se află încă într-un stadiu destul de incipient. Recunoscînd aceste modificări, credem totuși că la un nivel atît de abstract cum este în concepția gramaticii generative structura de adîncime, ele (modificările semantice) pot fi neglijate, în asemenea cazuri putem să ne bazăm numai pe intuiția noastră lingvistică. într-o gramatică generativă unitățile lexicale pot fi reprezentate printr-un triplet20: (36)

17 Vezi H. Schuchardt, Oh aktivnom i passivnom charaktere perechodnogo glagola, în Ergativnaja konstrukcija predlozenija, Moscova, 1950, p. 103 și urm. 18 Vezi nota 15. i9 în legătură cu această noțiune vezi A. K. Zolkovskij, Predislovije, în Masinnyj perevod i prikladnaja lingvistika, voi. VIII, Moscova, 1964; Ju. K. S £ e g-1 o v, K ponjatijam logiteskix subjekta i predikata, în Masinnyj perevod..., voi. VIII, Moscova, 1964; vezi și nota 15. 20 U. W e i n r e i c h, op. cit. 78 J. MÂTHIs ceea ce înseamnă că fiecare unitate lexicală poate să fie caracterizată fonologie, gramatical și semantic. Cînd generăm propozițiile gramatical și semantic corecte, atunci legăm unitățile lexicale semantic compatibile (trăsăturile semantice și sintactice distinctive), adică aplicăm așa-numitele reguli selecționate21, nerespectarea acestor reguli, adică inversarea sensului relației, duce la diferite propoziții gramatical necorecte. Prin aceasta am arătat că inversarea sensului relației poate să aibă loc în anumite condiții semantice, cu alte cuvinte problema conversivelor este o problemă semantic limitată. Deși propozițiile: (37) Studentul este atras de muzică (38) * Muzica este atrasă de student sînt gramatical corect construite, în (38) n-am respectat regulile selecționate, am legat unități lexicale incompatibile datorită schimbării sensului relației fixat în (37) și în felul acesta am asociat verbului a atrage o unitate lexicală din reprezentarea semantică a căreia — printre altele — lipsesc trăsăturile distinctive [+animat] și [+uman]. In felul acesta (38) nu poate fi considerat drept conversiv al lui (37), în sensul folosit anterior. Este o deosebire netă între conversivele noastre și propozițiile: (39) Meșterul își laudă munca (40) Munca își laudă meșterul. Identitatea formală dintre (39) și (40) este evidentă: structura lor de suprafață este identică reprezentînd următorul conținut semantic. (41) cineva (ceva) vorbește cu recunoștință despre cineva (ceva). Dacă înlocuim elementele pronominale din (41) cu unități lexicale concrete, atunci reiese clar că aici nu putem vorbi despre sinonimie sintactică, respectiv despre conversive în sensul folosit mai sus de noi. In (40) schimbarea sensului relației duce nu la identitatea conținutului semantic, ci la deosebirea lui. Propozițiile (39) și (40) pot fi aparent comparate cu (37) și (38), atît din punct de vedere structural cît și din punct de vedere semantic; însă între aceste două tipuri de propoziții sînt deosebiri esențiale. în (38) are loc relația incompatibilității dintre subiect și predicat, dar în (40) incompatibilitatea este numai aparentă, dat fiind faptul că aici subiectul este folosit în sens metaforic, deci incompatibilitatea este eliminată. Dar atît (37) și (38) cît și (39) și (40) pot fi comparate numai din punct de vedere formal cu construcțiile activ-pasive. în cazul construcțiilor activ-pasiv, care presupun o structură de adîncime identică, este vorba despre schimbarea locului dintre agent și pacient (aici se păstrează invariantul semantic), iar în cazul propozițiilor (39) și (40) nu este vorba de schimbarea locului dintre „agent" și „pacient" ca în cazul relațiilor activ-pasiv, ci însoțind predicatul cu astfel de argumente îneît în funcție de comportamentul lor — „agent" sau 21 Vezi J. J. K a t z — J. A. F o d o r, The Structure of a Semantic Theory, în The structure of Language, Prentice-Hall, 1965, pp. 479—518. AȘA-NUMITELE CONVERSIVE ȘI TRATAREA LOR Țg „pacient" — să se schimbe sensul judecății. Un verb cu trăsături sintactice și semantice nemodificate este însoțit de unități lexicale care au trăsături diferite în funcție de „agent" sau de „pacient", adică (39) și (40) au o structură de suprafață identică, dar structuri de adîncime diferite. Am atins doar cîteva aspecte ale acestei probleme și ne dăm seama de faptul că problema abordată este mai complexă și totodată mai diferențiată decît în prezentarea noastră. Credem însă că aceasta este direcția în care trebuie efectuate cercetările. TAK HA3bIBAEMbIE KOHBEPCHBbl H HEKOTOPblE BOIlPOCbl, CBH3AHHBIE C WX TPAKTOBKOfî B TPAHCOOPMAUHOHHOn FEHEPATHBHOH FPAMMATHKE ( P e 3 io m e ) Abtop CTaTbH paccMaTpHBaeT ocoâbifi cjiynaii cHHTaKCimecKOH chhohhmhh, coctohiuhh b HHBepcHH HanpaBJieHHH OTHOiueHHH MejKAy 3JieMeHTaMH npeAJiojKeHHB. Abtop cpaBHHBaeT KOHBepCHBbl C AeiiCTBHTeJIbHblMH H CTp3 A3TeJIbHbIMH KOHCTpyKUHBMH, p3CCM3TpHBaeT CHHT3K-CHHeCKHe H CeM3HTHqeCKHe Bonpocbl, CBR33HHbie C TeMOft, C(ț)OpMyJIHpOB3HHOn B 33rKHbix BejiHKopyccKHx roBopax 3asepmujica eme b XVII-om BeKe. YnoTpedjieHHe cpeAHero poAa b H3biKe (țoJibKJiopa ăojiee 6jih3ko k ero ynoTpedJieHHio b JiHTepaTypnoM a3biKe, neM k ero ynoTpedJieHHio b pasroBopHOH pean. BsaMen, noAoxceHHe, cymecTByiomee b H3biKe (țojibKJiopa, OTJiHHaeTca h ot nojiojKeHHa b JiHTepaTypnoM a3biKe. B CTHXOTBOpHOM $OJIbKJIOpe HepeAKO HCnOJIb3OBaHHe TOTO HJIH Apyroro poAa 3aBHCHT OT pH(j)MbI HJIH OT pHTMa. CymecTBHTeJibHbie na -o 6oaee MnoroHHCJiennbi, ho c Meubmefi nacroTnocTbio; cymecTBH-TejibHbix na -e Menbme, ho hx nacTOTHOCTb dojibme. ABTOpbi ne odHapyjKHJiH pasjiHHHH b pOAe b (țojibKJiope OTAeJibHbix ceji. LE GENRE NEUTRE DANS LA LANGUE DU FOLKLORE LIPOVAN (R e s u m â) S’appuyant sur de riches mat^riaux il'lustratifs et critiques, Ies auteurs arrivent ă la conclusion que la situation du genre neutre dans la langue du folklore lipovan differe de celle qui râsulte des articles relatifs au genre neutre du parler des Lipo-vans. On constate aussi qu’on a affaire â une tradition assez ancienne, conditionnee GENUL NEUTRU ÎN LIMBA FOLCLORULUI LIPOVENESC par une serie de facteurs, et non ă une tendance â la disparition !du genre neutre. Le processus de disparition du genre neutre, dans les parlers velikorusses du sud, etait deja termini au XVIII-e s. L’emploi du genre neutre dans le folklore est plus proche de celui de la langue litteraire que celui du parler proprement oral. En echange la situation du folklore se distingue de celle de la langue litteraire. Dans le folklore versifie, *remploi d’un genre ou d’un autre depend souvent de la rime ou du rythme. Les substantifs en -o sont plus nombreux, mais avec une frequence moindre; ceux en -e sont moins nombreux mais ont une frequence plus grande. Nous n’avons pas constate de differences de genre dans les folklores des divers villages. CONCEPTUL DE CRITICA LITERARĂ ÎN DEZBATEREA PRESEI TRANSILVĂNENE DIN DECENIILE 7 ȘI 8 ALE SECOLULUI AL XIX-LEA GEORGETA ANTONESCU In ordine strict cronologică, afirmarea necesității spiritului critic, cu aplicare în special la literatură, datează în Transilvania cam din aceeași epocă cu primele luări de poziție ale lui Heliade sau Kogălniceanu. Un articol Despre critică apare în ,,Foaia pentru minte, inimă și literatură^ din 18391 și tot aici, în 1844, Andrei Mureșanu proclamă intrarea literelor ardelene într-o etapă nouă, în care cantitatea producției și bunele intenții ale autorilor nu mai sînt suficiente pentru a satisface exigențele publicului larg și ale specialiștilor2. Ca și în cazul literaturii din Principate însă, în această primă etapă dezbaterea principială nu merge prea mult în profunzime, iar ocaziile de aplicare a fermității critice nu sînt prea numeroase. Publicul avizat era încă destul de restrîns, iar pe de altă parte însăși poziția în societate a literaturii, nuanța particulară a relației sale cu cititorii, determina, în practică, o relativă neglijare a exigențelor critice sau deplasarea acestora din domeniul estetic și stilistic spre cel al originalității naționale. Fenomenul se va manifesta cu sporită acuitate în condițiile specifice de dezvoltare a literaturii transilvănene și se va prelungi aici și în etapa următoare, de unde îndelungata persistență în presa literară a acestei provincii a discuțiilor contradictorii despre utilitatea criticii și despre cea mai oportună gradare a exigențelor ei. In parte cel puțin, așa se explică și reacția la început brutală a ardelenilor față de intransigența criticismului maiorescian. 3 Nr. 6, p. 48. Articolul, nesemnat, e de fapt o traducere din I. G e o r g von M ii 11 e r, Briefe uber das Studium der Wissenschaften, făcută de G. Bariț (identificarea autorului și tălmăcitorului Ia V. Nete a, George Barițiu. Viața și activitatea sa, București, 1966, p. 145); în același an Bariț se arăta doritor să publice „o privire critică asupra literaturii românești de la anuî 1780 pînă astăzi în toate provinciile" (subl. n.), „Gaz de Trans.”, 1839, nr. 51, p. 198 (recte 204). 2 A. Mureșanu, Duplică (Asupra poeziei), în „Foaie pentru minte...*, 1844, nr. 46, p. 364. 92 G. ANTONESCU în deceniul al șaptelea, o dată cu apariția primelor publicații cultural-literare ardelene cu adevărat specializate („Foaia pentru minte“ evoluase între timp tot mai mult spre o formulă de revistă cu preocupări preponderent științifice, filologice și istorice), o dată cu înmulțirea numărului de ziare și generalizarea foiletonului literar ca secțiune aproape obligatorie a fiecăruia dintre ele, în sfîrșit, o dată cu sporirea în număr și zel a celor ce se credeau chemați spre cariera literară, critica cunoaște și ea o deosebită înflorire și o substanțială creștere a prestigiului. Ea se aplică, de altfel, nu numai beletristicii, ci literaturii în înțelesul larg al termenului, acordînd mare atenție, de pildă, manualelor școlare sau lucrărilor istorice și problemelor de limbă, încercînd uneori și observații privind evoluția noastră culturală de ansamblu. Critica culturală și de directivă, ilustrată în mod prestigios de Maiorescu, avea astfel o temelie mult mai largă decît se crede îndeobște, ceea ce și explică enorma sa capacitate de influențare la un moment dat. în condițiile noului avînt literar pe care-1 cunoștea Transilvania în deceniile 7 și 8, avînt care, va duce spre sfîrșitul secolului la apariția cî-torva personalități de prim rang, judecate în planul întregii literaturi naționale, discuțiile în legătură cu profilul, scopurile și condițiile indispensabile ale criticii literare iau o deosebită amploare. Participă la ele atît nume cunoscute, care aveau sau erau pe cale de a-și dobîndi o reală autoritate în viața literară transilvăneană (G. Bariț, I. Vulcan, Aron și Nicolae Densușianu, At. M. Marienescu, Gr. Silași), cît și scriitori și cărturari mai modești, a căror amintire n-o mai păstrează decît istoria literară de nuanță provincială (Iulian Grozescu, Ion Pop Florentin, Mihai Besanu, I. V. Barcianu, I. C. Drăgescu, Mihai Străjanu ș. .a.); în sfîrșit, numărul celor antrenați în discuție sporește încă, dacă avem în vedere și materialele semnate cu pseudonime (cel mai des întîlnit este Spinu Ghim-pescu de la „Familia^) sau cu simple inițiale. Nici unul dintre materialele acestor autori nu reprezintă un text fundamental, cu intenția de a trata problema exhaustiv și sistematic și de a impune o doctrină critică — așa cum ar fi, de pildă, Principiile criticei ale lui Radu lonescu —, dar din lectura lor se pot desprinde totuși cîteva idei comune, în măsură să definească, cel puțin în linii generale, o adevărată concepție asupra criticii literare. E caracteristic în primul rînd faptul că dezbaterea se organizează de multe ori polemic, ceea ce denotă acuitatea cu care se pun problemele, ca și năzuința participanților de a pătrunde în miezul lor, de a le clarifica în cît mai mare măsură pentru cititori, dar și pentru ei înșiși, în schimb, persistența discuțiilor cu privire la noțiuni oarecum elementare atestă un stadiu de dezvoltare incipient al disciplinei, cînd termenii nu sînt încă pe deplin statorniciți și nu au întrunit consensul unanim al cărturarilor. Așa se explică apariția relativ tîrzie, raritatea și caracterul modest (am îndrăzni să spunem, aproape simplist) al încercărilor de definiție CONCEPTUL DE CRITICĂ LITERARĂ 93 reală a conceptului de critică. Cărturarii ardeleni văd în ea fie emiterea de judecăți motivate, aprobatoare sau dezaprobatoare, cu privire la o lucrare oarecare3, fie — cu referire mai strictă la domeniul artistic — confruntarea operelor cu cerințele impuse de regulile genului respectiv și calificarea frumuseților sau defectelor realizării prin raportare la acest criteriu4. Sentimentul necesității unei critici analitice, de interpretare, apare destul de tîrziu și e abia sugerat în formulări vagi și șovăitoare5 6, critica literară transilvăneană menținîndu-se și din acest punct de vedere la un nivel similar cu cea de peste munți. Mult mai numeroase și mai substanțiale sînt încercările de definire, am zice, „funcțională^ a criticii; ele demonstrează că transilvănenii văd tot timpul manifestările din domeniul literaturii prin prisma unor scopuri mai generale, culturale și chiar depășind sfera culturalului spre politico-național și social. Accentul principal în această perspectivă cade pe funcția de selecție a criticii, iar formulările evoluează de la cele cu caracter principial și general0 pînă la constatarea concretă a invaziei epigonice a literelor românești și a necesității unei acțiuni hotărîte și severe de separare a valorilor7. Critica reprezintă deci acel sector al creației intelectuale care e menit să discearnă între bun și rău, valoros sau inutil, educativ sau demoralizant; ea e chemată să ordoneze și să ierarhizeze domeniul cultural, în ultimă instanță, să confere sau să refuze dreptul de cetățenie unor lucrări și autori. în acest punct intervine delimitarea între critica de respingere și cea de promovare, de a căror justă dozare depinde în cele din urmă progresul cultural și beletristic. La început în concepția cărturarilor transilvăneni relația dintre aceste două atitudini critice pare a fi una de categorică 3 I. V. Barei an u, Critica, în „Familia”, 1872, nr. 42, p. 491. 4 G. Popescu, Curs elementar de istoria literaturii române, ibid., 1877, nr. 26, p. .303. Implicit, ideea apare și în formulările altor cărturari ai epocii. 5 Cineva care semnează Spinu Ghimpescu, într-o recenzie la lucrarea lui G. Popescu, Dimitrie Bolintineanu. Viața și operile sale, observă: „Nici un autor al nostru nu este încă analizat. Operile nici unuia n-a (sic) produs încă un studiu critic mai special. în toată literatura noastră nu există un «essay», de care se află în abundență în toate literaturile mai înaintate în cultură” (subl. n., „Familia”, 1876, nr. 2, p. 17). 6 Vezi, de pildă, M. B., Literatura română, în „Aurora română”, 1864, nr. 12, or 142; Ar. Densusianu, Starea criticei literare la români, în „Federațiunea”, 1868, nr. 58, p. 226. 7 La 1870 se vorbește deja de o „poetomanie nesuferită” care domnește în literatura noastră, „atacată de cetele epigonilor” (N. Densușianu, Poezii de Iulian Grozescu..., în „Familia”, 1870, nr. 43, p. 506, 508), iar cinci ani mai tîrziu se arată că. au existat în toate literaturile epoci „în cari criticul trebuia să apuce în mînă sabia de bătălie și în cari avea datoria sfîntă de-a curăți bâza spirituală a ■națiunii de toate buruienile și frivolitățile literare” (Spinu Ghimpescu, Critica în literatură, în „Familia”, 1875, nr. 33, p. 382). Tot atunci Ar. Densușianu observă și el că în literatura noastră „abundă cutezanța” (Epistole literare, în „Orientul latin”, 1875, nr. 49, p. 196). incompatibilitate, în fața exigențelor severe ale unora ridicîndu-se campionii mansuetudinii infinite, speriați de riscul sterilizării tinerelor talente8. Mai tîrziu însă cele două aspecte vor fi considerate laturi inseparabil legate ale uneia și aceleiași acțiuni de îndrumare a spiritelor și de călăuzire a scriitorilor9. Cărturarii ardeleni, scriitori sau critici mai mult sau mai puțin specializați, sînt de la început convinși de menirea și eficiența criticii în ce privește orientarea literaturii; disciplină secundară și derivată din punct de vedere genetic, determinată în existență și manifestări de producția beletristică, critica reacționează la rîndul ei asupra mișcării literare, fiind în același timp un produs, dar și o condiție sine qua non a dezvoltării ei armonioase10. Critica influențează asupra dezvoltării literaturii în ansamblu, putînd uneori să determine sau să călăuzească adevărate mișcări literare11. Ea înrîurește însă în primul rînd asupra fiecărui scriitor în parte, îndrumîndu-i pașii, descoperindu-i vocația, oferindu-i învățămintele marilor modele și sprijinul regulilor general valabile12, dar, înainte de toate^ dîndu-i sentimentul atît de prețios al unui mesaj care și-a atins ținta. Epoca în care trăiesc li se pare cărturarilor transilvăneni a fi caracterizată prin inerția și dezinteresul publicului larg față de literatură, și mai ales față de cea națională, de aceea apelează la conștiința oamenilor de^ cultură, ca măcar ei să-și facă datoria de a răspunde și de a stimula bunele intenții ale scriitorilor13. Avînd cu toții o formație clasicizantă, -par-ticipanții la dezbaterea în jurul noțiunii de critică ar dori să apară și în literatura noastră un Boileau sau un Lessing, îndrumători de prestigiu, capabili să antreneze și să armonizeze toate forțele creatoare, și regretă 8 I. C. D r ăg escu, Cîteva reflesiuni la critica d-lui N. Densușianu asupra poeziilor lui I. Grozescu..., în „Familia", 1871, nr. 25, p. 290. 9 Spinu Ghi mpescCritica în literatură, loc. cit. 10 * * *, Radu al III cel frumos.,., în „Familia", 1865, nr. 8, p. 102; T., De lingă Mureș, 10 sept. 1866 (recenzie asupra volumului de Poezii al lui I. Vulcan, n. n.), în „Albina", 1866, nr. 61, p. 2. n * * *, Radu al III cel frumos..., loc. cit.; Spinu Ghimpescu, Spicuiri literare, în „Familia", 1868, nr. 27, p. 321; I d., Dimitrie Bolintineanu ...", loc. cit., p. 16; I d., Critica în literatură, p. 381. i2 I. P. N., Cîteva cuvinte despre literatura noastră, în „Aurora română", 1865, nr. 15, p. 178; I. Grozescu, Meditațiuni literare, în „Familia", 1867, nr. 27, p. 322; Spinu Ghimpescu, Spicuiri literare, p. 321; La anul nou, în „Telegraful român", 1870, nr. 1, p. 1; Spinu Ghimpescu, Dimitrie Bolintineanu ..., p. 16. Despre capacitatea de înrîurire a criticii asupra formării și chiar a destinului unor scriitori vorbește și Ar. Densusianu, Epistole literare, în „Orientul latin". 1875, nr. 49, p. 196. 13 O spune I. Grozescu în introducerea la o recenzie asupra cărții lui N. Tincu-Velea, Istoria bisericească politico-națională („Albina", 1866, nr. 23, p. 2). Vezi și I d., Cîteva reflesiuni la critica d-lui A. Cosovanu asupra poeziilor d-lui I. Vulcan, ibid., nr. 80, p. 2 sau Ar. Densusianu, Starea criticei literare la români, loc. cit., p. 226; Radu Năsturel (= Âr. Densușianu, n. n.), Epistole literare, în „Familia", 1871, nr. 27, p. 314. CONCEPTUL DE CRITICĂ LITERARA 95 că ea nu a atins stadiul în care așa ceva devine posibil14» Se manifestă în felul acesta și în domeniul literar una dintre trăsăturile distinctive ale spiritului public transilvănean: înclinația, am putea spune aproape obsesia, organizării și instituționalizării, credința că nimic nu se poate obține fără unirea și coordonarea eforturilor individuale. Fenomenul este explicabil, date fiind condițiile în care se desfășurase de-a lungul veacurilor viața politico-culturală a românilor din această parte a țării și strădania lor de afirmare națională în epoca de după 1848. Eficiența și ,,modul de funcționare^ a criticii literare sînt privite însă, în dezbaterile de care ne ocupăm, și dintr-un alt unghi de vedere. Ea,, critica, este menită să acționeze cu timpul și asupra publicului cititor, jucînd mai întîi un rol strict informativ și publicitar, determinîndu-1 încetul cu încetul să acorde considerația cuvenită problemelor culturale și operelor literaturii naționale și, în sfîrșit, instruindu-1 și educîndu-1 din punct de vedere propriu-zis artistic. Prin calificarea lucrărilor apărute, critica își orientează cititorii în alegerea lecturilor; prin comentarii le educă puterea de discernămînt și-i face capabili să distingă calitatea scrierilor ce li se oferă; în cele din urmă, îi înarmează cu un minim de concepte teoretice și le formează ,,gustul estetic“15. Aria de acțiune a criticii se lărgește și mai mult prin chemarea ei în ajutorul procesului de cultivare a limbii literare; legătura dintre cele două discipline apare naturală mai întîi fiindcă, în conformitate cu instrucția literară clasicizantă a majorității cărturarilor transilvăneni ai epocii, considerațiile cu privire la „forma“ operelor literare vor evolua în mare măsură în domeniul propriu stilisticii și lingvisticii; apoi, pentru, că virtuțile persuasive și coercitive ale criticii sînt invocate în mod expres „să sară în ajutorul limbei noastre“, adică să se exercite și dincolo de marginile literaturii beletristice, în cîmpul aproape infinit al întregii culturi scrise16. în sfîrșit, atitudinea critică trebuie să se aplice cu aceeași rigoare criticii înseși; judecățile de valoare odată formulate nu trebuie acceptate 14 Spinii Ghimpescu, Critica în literatură, p. 382. Maiorescu se afirmase la data respectivă prin cîteva 'dintre cele mai însemnate articole de directivă; se vede însă că transilvănenii, cel puțin cei din aceeași generație, nu erau încă gata să-i recunoască rolul de mentor. Date prețioase despre istoricul și peripețiile „con-vertirii“ junimiste a ardelenilor la I. Verbină, Aspecte din lupta junimistă în Transilvania, în „Studii literare", voi. I, 1942; I. Breazu, Pătrunderea ideilor junimiste în Transilvania, în Literatura Transilvaniei, s. 1., 1944 și G. N e a m ț u, „Foișoara Telegrafului român" și junimismul în Transilvania (1876—1877), în „Steaua", 1967, nr. 1. 15 Termenul e folosit ca atare de I. Grozescu în 1866 (vezi Cîteva reflesiuni la critica d-lui A. Cosovanu..., loc. cit., și Meditațiuni literare, p. 322). Despre menirea criticii, de informare și orientare a publicului, se vorbește foarte de timpuriu (vezi de pildă, M. B., Literatura română, p. 142; I. P. N., Cîteva cuvinte despre literatura noastră, ip. 178; La anul nou, loc. cit., p. 1, etc.). 16 G. B ari țiu, Ortografia. Gramatica. Critica. în „Concordia", 1867, nr. 68P p. 271 (articol reprodus după „Românul"). 96 G. ANTONESCU ca atare, ci cumpănite și verificate prin prisma fiecărui cititor cultivat, cerința aceasta fiind determinată tocmai de marea răspundere pe care critica și-o asumă, de posibilitatea ei de a influența ,,asupra gustului și a opiniunilor mulțimei“ și de a provoca chiar „o nouă direcțiune^ culturală17. Entuziasmul celor ce se simt chemați să vegheze destinele literaturii noastre și, pe lingă bucuria datoriei îndeplinite, gustă în această calitate și unele satisfacții mai egoiste, de orgoliu aproape18, se lovește însă și de o anumită opoziție. Nu rareori critica apare în publicistica vremii ca o activitate antipatică, demobilizatoare, cu rezultate mai mult negative. Nevoiți să se apere19, slujitorii convinși ai criticii literare multiplică, deci, afirmațiile în legătură cu condiția etică a disciplinei și încearcă să stabilească un sistem de repere „metodologice^, care să-i garanteze rezultatele. O trăsătură comună tuturor participanților la discuții, trăsătură conformă de altfel cu ansamblul teoriei literare care circula în epocă, este credința în existența unor legi sau reguli generale ale criticii, valabile în orice împrejurări, și a căror respectare riguroasă asigură pertinența și eficacitatea comentariilor. Prima lege de acest fel este aceea a obiecti-vității, criticul trebuind să evite orice considerente care ar putea să-i altereze deplina seninătate și seriozitate a opiniilor, lăsînd la o parte atît prejudecățile personale față de autori, cît și interesele de coterie, literară20. Insistența cu care revine în dezbatere această cerință, oricum elementară, este ilustrativă pentru atmosfera în care se desfășura mișcarea noastră literară în perioada respectivă: spiritul critic avea de luptat pe de o parte cu suspiciunea scriitorilor și chiar a publicului, pe care trebuia'să-i asigure de puritatea intențiilor sale, pe de altă parte cu.pro 17 Ar. Densușianu, Critica unei critice, în „Federațiunea“, 1868, nr. 82, p. 322. G. Bariț, în articolul citat mai sus, atrage și el atenția asupra necesității de a distinge „între critici și criticaștri, precum distingem între poeți și poetastri, între filozofi și sofiști, între retori și zbierători44. 18 „Nicăieri ingeniul nu se simte mai liber și mai mulțămit decît în sferele înalte ale criticei [...]; criticul e un suveran, un judecător ce pretinde de la toți supunere sentințelor sale [...]. Critica, întocmai ca St. Petru, păzește cheia nemu-ririi“ (S p i n u Ghimpescu, Critica în literatură, p. 381—382). 19 „Gazeta Transilvaniei44, 1860, nr. 13, p. 52; I. Pop Florentin, Muza română ..., în „Concordia44, 1865, nr. 20, p. 78; Radu N ă s t u r el, înșirate mărgărite, în „Familia44, 1870, nr. 1, p. 8; P. V. Grigoriu, Poeți și poezie, în „Familia44, 1881, nr. 50, p. 322. 20 Criticul trebuie să fie un „judecătoriu drept — legat de paragrafe44, adică de sacrosanctele reguli ale artei literare (A t. M. M a r i e n e s c u, Răspuns d-lui Mihai Besanu, în „Aurora română44 1865, nr. 6, p. 70). Aceeași idee o găsim și la I. Pop Florentin, Muza română..., loc. cit., nr. 21, p. 82; J. a lui Vasîlie lui D., Cîteva reflesium la o scurtă privire critică asupra poeziilor d-lui Vulcan ieșite mai deunăzi de sub tipariu la Pesta, în „Concordia44, 1866, nr. 79, p. 343; Radu Năsturel, Epistole literare, în „Familia44, 1871, nr. 39, p. 463 etc. , CONCEPTUL DE CRITICA LITERARĂ 97 priile slăbiciuni, agravate de lipsa unei tradiții îndelungate și de zelul unor novici nu totdeauna realmente dotați, dar grăbiți să‘ se afirme pe arena publică. Căci critica, la fel ca literatura, este și ea o chestiune de vocație; pe lingă înaltă conștiință cetățenească și umană, pe lîngă studiu serios și perseverent, ea pretinde chemare, talent, o înzestrare specială, o anume cută a spiritului, singura în măsură să-i asigure audiența, respectul, în ultimă instanță utilitatea21. în strînsă legătură cu aceasta e discutată și problema raportului între critic și creator; unii dintre cărturarii transilvăneni cred că perfect comentator nu poate fi decît acela care este el însuși în stare să creeze — și pe cît posibil să creeze mai bine — o operă similară cu cea pe care o studiază22. Alții, mai aproape de înțelegerea sarcinilor specifice ale criticii literare, se mulțumesc doar cu perfecta însușire a „teoriei" creației23. Oricum ar fi, toți participanții la discuție pun un accent deosebit pe cultura literară a criticului, pe cunoașterea rațională și sistematică a operelor și a preceptelor teoretice, pe frecventarea asiduă și atentă a marilor scriitori din toate timpurile. Intuiția și gustul, capacitatea emoțională și darul formulărilor pregnante, amintite și ele uneori, trec totuși pe un plan cu totul secundar, ceea ce apropie foarte mult profilul criticului literar de cel al omului de știință24. Artă dificilă, purtînd povara unei mari răspunderi colective, critica literară trebuie să fie capabilă să-și nuanțeze și să-și adapteze exigențele la împrejurări și chiar la individualitățile creatoare. Cărturarii ardeleni par îndeobște înclinați spre indulgență atunci cînd e vorba de tinerii aspiranți la gloria muzelor25, dar recomandă cu atît mai multă insistență severitatea în cazul celor deja afirmați, apăsînd asupra ideii că nici scriitorii consacrați nu trebuie scutiți de privegherea atentă și de relevarea eventualelor erori și inadvertențe26. Conștienți de pretențiile domeniului pe care îl abordau și prudenți în formulări, mai ales în primii ani ai revirimentului criticii literare, cărturarii transilvăneni deosebesc cîteva modalități distincte ale acesteia, în funcție de adîncimea dezbaterii chestiunilor și de aparatul documentar și demonstrativ pus la contribuție. Pe lîngă studiul critic în deplinul înțeles 21 I. Grozescu, Meditațiuni literare, loc. cit., nr. 30, p. 358; Spinu Ghim-pescu, Critica în literatură, p. 381. 22 A t. M. M a r i e n e s c u, art. cit., p. 69; J. a 1 u 1 V a s î 1 i e 1 u i D., art. cit., p. 343; Spinu Ghimpescu, Critica în literatură, p. 382. 23 M. B e s an u, Cîteva observări la răspunsul d-lui Marienescu, în „Aurora română“, 1865, nr. 8, p. 94. 24 Aspectul științific al critiicii literare îl intuiește cel mai bine Ar. Densușianu, care condiționează perenitatea judecății de valoare tocmai de caracterul ei raționat și întemeiat științificește {Starea criticei literare la români, p. 227. Vezi și Critica unei critice). 25 Excepție hotărîtă fac în această privință Z. Boiu {vezi Bibliografie, în „Telegraful român“, 1860, nr. 8, 9), Aron și Nicolae Densușianu. 26 M. B., Literatura română, p. 142; Spinu Ghimpescu, Spicuiri literare, p. 321; Ar. Densușianu, Starea criticei literare la români, p. 227. 7 — Philologia 2/1971 98 G. ANTONESCU al cuvîntului, definit printr-o solidă armătură estetică și general-culturală și printr-o examinare aproape exhaustivă a chestiunilor ridicate de operă, există astfel, după părerea lor, „observările fugitive^, călăuzite mai ales de intuiție și nepresupunînd o demonstrație absolut riguroasă a punctelor de vedere, precum și simplele „opinii“, formulate mai mult sau mai puțin superficial și lipsite de intransigență față de părerile contrarii27. în general la începutul perioadei de care ne ocupăm autorii de cronici literare își declină competența în fața studiului critic propriu-zis, mulțumindu-se cu simpla recenzare, pe care o consideră nu numai conformă cu puterile încă modeste ale unor începători, ci și suficientă în stadiul respectiv de dezvoltare a literaturii românești și, în speță, a celei transilvănene28. Cu toate acestea nu lipsesc nici afirmațiile — deocamdată sub forma unor deziderate teoretice — cu privire la structura și problematica unui studiu critic mai complex. La baza lor stă ideea unui soi de „modelu ideal al operei — alcătuit pornind fie de la felul cum criticul însuși își închipuie forma perfectă a scrierii pe care o analizează, fie de la intuiția proiectului inițial al autorului —, iar substanța criticii constă în confruntarea operei cu acest model29. Atît punctul de plecare fundamental^ cît și detalierea ulterioară a chestiunilor pe care trebuie neapărat să le dezbată un studiu de critică literară învederează o foarte categorică separație a conținutului de forma operei, acestea fiind concepute nu ca laturi inseparabile ale unui fenomen unitar, ci ca momente succesive ale procesului de creație; eroarea este, din nou, caracteristică pentru teoria 27 Despre diferitele trepte ale criticii literare se vorbesc mai ales în articolele ocazionate de apariția almanahului Muza română din 1865: M. Besanu, Muza română, în „Aurora română", 1865, nr. 3, 4; I. Pop Florentin, Muza română, în „Concordia", 1865, nr. 20—23; M. Besanu, Reflesiuni la contracritca d-lui I. Pop Florentin, ibid., nr. 25; I. Pop Florentin, Răspuns la „reflesiunile" d-lui M. Besanu, ibid., nr. 28; At. Marienescu, Răspuns d-lui Mihai Besanu, în „Aurora română", 1865, nr. 6, 7; M. Besanu, Cîteva observări la „Răspunsul" d-lui Marienescu, ibid., nr. 8. Distincția între formele mai pretențioase și cele mai simple ale criticii o găsim însă și mult mai tîrziu, la Gr. S i 1 a ș i, Un diamant în năsip, în „Gazeta Transilvaniei", 1879, nr. 67, p. 3. 28 Singurul care se încumetă la cîteva studii analitice de mai mare amploare și își alege pentru acestea autori cu reputație este Ar. D e n s u ș i a nu, Poeziele lui Andrei Mureșami, în „Federațiunea", 1868, nr. 62, 65—67; 69; Poeziele lui George Sion, ibid., nr. 171, 172, 174; Poeziile lui Gregoriu Alessandrescu, în „Columna lui Traian", 1870, nr. 10, 12, 13; „Dumbrava roșie". Poemă istorică de Vasile Alecsandri, în „Familia", 1872, nr. 30, 31, 36—38. 29 At. M. Marienescu, Răspuns d-lui Mihai Besanu, p. 70. Sursa teoriilor lui Marienescu e Goethe, dar autorul român nu respectă întru totul spiritul considerațiilor scriitorului german. Intr-adevăr, Goethe deosebea în mod net critica destructivă („zerstdrende"), care pornește de la modelul creat de comentator, și cea productivă („produktive"), care are în vedere în primul rînd intențiile scriitorului (vezi Graf Carmagnola noch einmal, în Sâmmtliche Werke, voi. 33, Stuttgart-Augs-burg, 1857, p. 252—253), fiind vădit ostil celei dintîi, pe cînd criticul român le consideră pe amîndouă nu numai posibile, ci și îndreptățite, deși, teoreticește cel puțin, o preferă și el pe cea de a doua. De altfel cei mai mulți dintre criticii transilvăneni — și nu numai transilvăneni — ai epocii pornesc la criticarea operelor literare de la un asemenea „model" teoretic, construit îndeobște pe baza preceptelor clasicizante cu privire la arta literară. CONCEPTUL DE CRITICĂ LITERARĂ 99 literară a clasicismului, dar nu numai pentru ea30. Se poate observa de asemenea o identificare a literaturii, ca obiect al criticii literare, cu poezia. Fenomenul se explică prin sursele clasiciste ale teoriei literare pe care se întemeiau criticii ardeleni, printr-o anumită tradiție a propriei noastre teorii literare din epoca anterioară, pașoptistă, precum și prin ponderea încă foarte mare pe care poezia o avea în mod obiectiv în dezvoltarea literaturii din a doua jumătate a veacului trecut; în ceea ce privește proza, modalitățile ei specific beletristice nu fuseseră încă complet delimitate de cerințele scrierilor istorice sau de popularizare. Rezumînd și încercînd să tragem cîteva concluzii generale în urma faptelor înfățișate, vom observa în primul rînd că dezbaterile cu privire la definiția și la rolul criticii literare găzduite în presa transilvăneană învederează o concepție precumpănitor directivistă. în demersul critic accentul cade pe momentul axiologic și, deocamdată, încă prea puțin pe cel interpretativ; criticul împarte înainte de toate verdicte, menite să orienteze deopotrivă pe autorii și pe consumatorii de literatură, iar comentariile analitice nu urmăresc decît să justifice sentințele sale. Formați în spiritul unei estetici clasicizante, cărturarii ardeleni cred cu fermitate în existența unor norme care călăuzesc literatura îndeobște și fiecare dintre genurile ei în parte, și sînt convinși că una dintre menirile principale ale criticii este aceea de a veghea la stricta lor respectare de către scriitori. în al doilea rînd, importanța acordată acestei dezbateri demonstrează ieșirea literaturii transilvănene din stadiul intermediar, în care sarcinile sale se confundau cu cele ale istoriei sau filologiei, și, printre altele, și sub influența contactului mereu păstrat cu realizările majore ale lite-raților de peste munți, căutarea propriilor drumuri specifice. Este vizibilă, în sfîrșit, orientarea de acum înainte preponderent calitativă în judecarea operelor literare; fără a neglija nici un moment aspectele sociale sau patriotico-naționale ale beletristicii, cărturarii și publicul transilvănean devin din ce în ce mai pretențioși față de componenta propriu-zis estetică și-și caută deocamdată călăuza judecăților și aspirațiilor în regulile eterne ale poeziei. Dar, spre deosebire de critica junimistă — cu care dezbaterile pe care le-am prezentat au totuși numeroase contingențe —, în critica transilvăneană valențele estetice și cele extraestetice ale literaturii par a nu fi intrat nici un moment în coliziune iremediabilă. 30 După același At. M. Marienescu, critica unei opere literare, în speță a unei poezii, cuprinde două părți, cea „internă sau materială" (logica, sintaxa, estetica, gramatica) și cea „esternă sau formală" (arta poetică — prin care înțelege exclusiv problemele de versificație — și ortografia). Și aceste păreri își au originea tot în Goethe (vezi articolul citat -mai sus). Ceva mai tîrziu I. C. Drăgescu adaugă, în treacăt, printre obiectivele criticii literare și depistarea izvorului de unde autorul și-a tras substanța inspirației {Cîteva reflesiuni la critica d-lui N. Densușianu..., p. 290); se pare însă că și el se gîndește mai mult la sursele livrești, așa că afirmația nu poate fi interpretată în sensul deschiderii unei căi spre înțelegerea condiționării biografice și sociale a operei de artă. 100 G. ANTONESCU nOHHTHE JIHTEPATYPHO0 KPHTHKH B OBCYXAEHHH TPAHCHJIbBAHCKOfî HEMATH 60-X h 70-X TO^OB XIX-TO BEKA ( P e 3 iom e ) IIccjieAya MaTepnaji, npeAOCTaBJieHHbifi JiHTepaTypi-ibiMH ahckycchhmh, KOTopbie Benncb na CTpaHHuax|Ba>KHeHmHx TpaHCHJibBaHCKHx raseT h JKypnaJiOB, H3AaBaBmnxcH mokay 1860 h 1880 roAaMH, aBTop paccMaTpuBaeT CTanoBJieHHe noHHTHa JiHTepaTypHOH kphthkh. KaK h b cjiyqae T. Mafiopecxy, rjiaBHoe BHHMaHHe y^eJiaeTca aKCHOJiornqecKOMy MOMeHTy h BMeHbLuen Mepe HHTepnpeTauHH. KpHTHKa npH3BaHa opneHTHpoBaTb b paBHoiî Mepe aBTopoB h HHTaTejien, a acTeTHKa, Ha KOTopofi ocnoBaHbi ee cy>KAeHHH, HecoMHeHHO KJiaccHHecKoro nponcxojKAeHHH. H b TpaHCHJibBaHCKOH KpHTHKe BO3HHKaeT npKO BbipaxteHHoe nanpaBJieHiie, ABJunoineeca npeHMynțecTBeHHO KanecTBeHHbiM b o6cyxKeTC5I, hto b TpaHCHJibBaHCKofi KpHTHKe acTeTHHecKHe h BHescTeTHqecKHe ueHHOCTH jiHTepaTypti He npHHJJIH B pe3KOe CTOJIKHOBeHHe. LE CONCEPT DE CRITIQUE LITTERAIRE EN DISCUSSION DANS LA PRESSE TRANSYLVAINE DES ANNEES 60 ET 70 DU XIXe S. (R e s u m e) Analysant les materiaux offerts par les debats litteraires des principaux journaux et revues de Transylvanie parus entre 1860 et 1880, l’article etudie la configurației! qu’y prend le concept de critique littSraire. Comme chez T. Maiorescu, l’accent tombe sur le moment axiologique de la demarche critique et moins, tout d’abord, sur le moment intenpretatif. La critique est destinee ă orienter egalement auteurs et consommateurs de litterature, et l’esthetique sur laquelle se fondent ses verdicts est nettement d’origine classiciste. Dans la critique transylvaine aussi apparaît clairement une orientation desormais ă preponderance qualitative dans le jugement des ouvrages litteraires, mais qui ne neglige pas leurs aspects sociaux ou patriotiques et nationaux. A la difference de la critique „junimiste", avec laquelle ces debats ont d’ailleurs de nombreux points de contact, la critique transylvaine ne semble pas avoir connu une collision irre-mMiable entre les valeurs esth6tiques et les valeurs extra-esthetiques de la littdrature. CU PRIVIRE LA DURATA VOCALELOR IN LIMBILE RUSĂ ȘI ROMÂNĂ (Cercetări de fonetică experimentală) A. BAN și I. T. STAN Fonemele unei limbi se realizează, în actul vorbirii, prin materia sonoră produsă într-o anumită perioadă de timp. Altfel spus, fiecărui segment concret, stabilit a fi reprezentant al unui fonem oarecare, în lanțul vorbirii, îi este caracteristică o anumită perioadă de timp. Durata unei substanțe fonice este apreciată întotdeauna prin comparație, deoarece nu există o durată tip și nici unitate de durată1. Un sunet rostit poate fi mai lung sau mai scurt în funcție de perioada de timp în care se realizează; iar variații ale perioadei de timp necesare producerii unuia și aceluiași sunet tip există, fără îndoială, în fiecare limbă. Așa, de exemplu, considerăm că nimeni nu neagă afirmația că perioada de timp caracteristică sunetelor de tipul /a/ din fluxul sonor Tata, mama și Ana sînt acasă nu este absolut identică. Este îndeobște cunoscut faptul că pe planul funcțiunilor distinctive ale fonemelor (adică al elementelor segmentale) durata este relevantă în anumite limbi și irelevantă în altele. Limbile română și rusă ca, de altfel, și franceza, spaniola, portugheza fac parte din categoria limbilor în care durata este irelevantă pe plan fonologie. Trebuie să remarcăm însă că rolul cantității pe planul funcțiunilor distinctive ale prosodemelor este încă insuficient studiat și relevat. Stabilirea ponderii funcționale a duratei, în diferite limbi, comparativ cu celelalte componente ale prosodemelor revine ca sarcină imediată foneticii experimentale, deoarece, după cum menționează M. Grammont, ,,fiecare silabă produce asupra urechii noastre o impresie globală, fără a putea preciza vreodată care este, din întreg, partea care revine înălțimii, intensității sau duratei^2. 1 Vezi, M. Grammont, Trăite de phonetique, ed. a Il-a, Paris, 1939, p. 111. 2 M. Grammont, Trăite pratique de prononciation franșaise, ed. a V-a, p. 141; lorgu Iordan, Stilistica limbii române, București, 1944, p. 60. 102 A. BAN, I. T. STAN Dacă este adevărat că în limba română durata se face simțită numai sub acțiunea afectului, pe cînd celelalte variații de durată sînt nesemnificative pentru ascultători3, n-ar fi inoportună formularea ipotezei că variațiile de durată sînt irelevante numai pe planul elementelor segmentate în limba română, dar relevante pe planul celor suprasegmentale. O ipoteză similară ar putea fi formulată și pentru limba rusă și chiar pentru toate limbile așa-zis „necantitative“. Această problemă nu o tratăm de data aceasta, rămînînd însă în atenția noastră pentru cercetările ulterioare. Menționăm doar că indiferent de modul de utilizare a caracteristicilor de durată a segmentelor sau grupurilor de segmente în diferite limbi, indiferent de existența unor paralelisme între limbi în ce privește utilizarea cantității, trăsăturile de durată, ca și alte fenomene de limbă, au o organizare particulară, se manifestă idiomatic în fiecare limbă în parte. în consecință, duratei trebuie să i se acorde un loc precis în descrierea tipologică a limbilor. Bineînțeles, ponderea duratei în cercetare variază de la caz la caz, în funcție de scopul urmărit și de trăsăturile limbilor cercetate și comparate între ele. în cadrul cercetărilor din laboratorul nostru, orientate spre studierea laturii sonore a limbilor străine privite prin prisma limbii române (sau maghiare), în studierea fonetismului rusesc durata vocalelor ocupă un loc central, deoarece legitățile privitoare la gradația cantitativă a vocalelor în funcție de locul lor raportat la silaba accentuată influențează, pe de o parte, caracterul realizării fonemelor vocalice în pozițiile neaccentuate, iar pe de altă parte, determină ritmica cuvîntului; aceasta din urmă, la rîndul ei, determină într-o anumită măsură distribuția tipurilor de intonație. Toate acestea se manifestă într-un mod particular, specific și diferențiat în limba rusă, comparativ cu limba română. Cercetări experimentale asupra duratei vocalelor din limbile rusă și română s-au mai făcut4 * * * * *. Am considerat însă că este mai just ca studiul nostru comparativ să nu-1 bazăm, în exclusivitate, pe datele experimentale existente în literatura de specialitate, obținute cu metode diferite 3 lorgu Iordan, Limba română contemporană, București, 1954, p. 155. 4 Pentru limba română: Harry A. Rositzke, Remarques sur la duree des voy elles accentuees du roumain, BL, VII, 1939; Alf Lombard, La prononciation du roumain, Uppsala, 1935; lorgu Iordan, op. cit.; E. Petrovici, Contribuții la studiul fonemelor limbii române, SCL, VI, 1955, 1—2; P. Neiescu, Contribuții la studiul variațiilor de durată a fonemelor limbii române, CL, I, 1956, 1—4; A. Avram, Durata vocalelor și perceperea accentului în limba română, SCL, XVII, 3, 1966. Pentru limba rusă: L. V. Scerba, Russkie glasnye v kacestvennom i kolicestvennom otnosenii, Spb., 1912; V. A. Bogorodickij, Kurs eksperimental’noj fonetiki primeni- tel’no k russkomu literaturnomu proiznoseniju, vyp. I—III, Kazan, 1917—1922; L. V. Zlatoustova, Foneticeskaja struktura slova v potoke reci, Kazan, 1962; L. V. Bondarko, Nekotorye kolicestvennye charakteristiki neodnorodnosti russkich udar-nych glasnych, „Voprosy fonetiki“, Leningrad, 1964; Bolla Kălmăn, K voprosu o sootnosenii dlitel’nosti glasnych i foneticeskoj struktury slova, (Budapesta) 1968; Idem, Vlijanie okruzenija na dliteVnost9 glasnych v russkoj reci, „Annales“ Univ. din Budapesta, VIII, 1968. DURATA VOCALELOR ÎN LIMBILE RUSĂ ȘI ROMÂNĂ 103 și în condiții diferite, ci să organizăm un întreg ciclu de experimente avînd principii, metode și condiții unice pentru ambele limbi cercetate și comparate între ele. Prima fază a cercetărilor noastre își propune de a concretiza în date experimentale asemănările și deosebirile dintre rusă și română în ce privește scurtarea, reducerea duratei vocalei /a/ în diferite poziții neaccentuate, în comparație cu durata vocalei din silaba accentuată. Acest fenomen este cercetat în cadrul enunțurilor neutre din punct de vedere emoțional-expresiv-afectiv și în poziții fonetice și condiții prosodice absolut identice pentru ambele limbi. Admitem existența fonemului /a/ ca unitate structural-paralelă în română și rusă, întrucît în ambele limbi este reprezentat, în varianta de bază, de o vocală medie, deschisă și nelabială, fiind opus, pe de o parte, fonemelor /o/ și /u/, vocale labiale mai închise și velare, iar pe de altă parte, fonemelor /e/ și /i/, anterioare și mai închise. Fonemul /a/ mai este opus și lui /î/, în ambele limbi reprezentat de o vocală medie și închisă5, în limba română fonemul cercetat se opune și lui /ă/, redat în rostire printr-o vocală medie atît după locul de articulare cît și după gradul de apertură. Astfel, fonemul /a/ are trăsături paralele în ambele sisteme și, ca atare, compararea duratei realizării lui prin sunetul a este justificată. Compararea duratei de realizare a fonemului /a/ în cele două sisteme a fost efectuată în poziții diferite și în cuvinte mono-, bi- și polisilabice (vezi tabelele 1 și 2). Cuvintele care conțin fenomenul cercetat au fost Tabel 1 Rezultatele cercetărilor pentru limba română Nr. Crt. Timpul îmbinării Cuvintele cercetate Subiecții Media pe subiecți 1 2 3 4 5 + - + - + - + - + - + - 1 tat sat 27 - 25 - 27 - 27 - 30 - 27 2 ata Ana 15 18 25 16 22 16 27 17 25 16 23 16,6 3 tata vata 20 13 31 15 22 15 20 19 23 16 23 16 4 tata halva 23 20 25 23 28 29 27 37 30 26 26,6 26 5 tatat bagaj 34 25 30 30 33 25 32 32 32 26 32 28 6 atât arab 23 15 17 34 30 20 31 28 21 27 26 20 25 32 19 28 26 19,4 7 tatata Caracal ~ 22 ” 22 ” 27 “ 25 ~ 24 ~ 24 8 tatatat partizan 30 17 17 29 20 20 26 25 25 28 27 28 32 23 27 29 22 23,4 9 atatata America ~ 20 ~ 36 ~ 31 “ 35 ~ 28 ~ 30 10 atata Africa 20 30 27 39 25 37 39 32 36 25 29 32 11 taata pauza 27 22 30 26 29 30 27 26 31 22 29 27 Media generală în pozițiile accentuat și neaccentuat: 27,2 24,2 5 Cu privire la această opoziție părerile autorilor prezentei lucrări sînt diferite. 104 A. BAN, I. T. STAN Tabel 2 Rezultatele cercetărilor pentru limba rusă Nr. Tipul Cuvintele Subiecții Media pe subiecți 1 2 3 4 5 crt. îmbinării cercetate + - + - + - + - + “ + - 1 tat C3A 33 - 28 - 29 - 31 - 30 - 30 - 2 ata ĂHH3 29 16 30 14 28 15 26 15 28 16 28 15 3 tata Bara 20 17 20 15 22 20 23 13 25 22 22 15 4 tata xaJiBa 28 27 29 19 28 16 27 17 30 21 28,4 20 5 tatat OarajK 39 27 34 23 30 22 35 27 32 28 34 25 6 atât apa6 38 30 29 35 27 20 28 21 15 29 25 15 27 21 20 31 25 20 7 tatatat noTporaji ~ 24 ~ 16 “ 20 ~ 11 17 ~ 18 8 tatatat napTH33H 41 15 25 25 12 27 28 11 27 30 10 28 27 11 25 30 14 26,4 9 atatata AMepHKa ~ 20 “ 30 ~ 21 ~ 14 “ 25 ~ 22 10 atata A(j)pHKa 37 29 40 32 32 23 25 21 32 24 33 22 11 taata I nayaa Media genei agenda: a = a = t = 40 21 rală în pozi = poziție ace = poziție nea, :• orice conso; 32 14 țiile accent entuată ccentuată ană 35 17 nat și neac< + = ac = — ne 37 16 zentuat: centuat accentuat 40 25 37 19 30,37 20,1 rostite de către cinci subiecți pentru limba rusă și de către alți cinci pentru limba română. Menționăm că toți subiecții înregistrați au studii superioare sau sînt studenți și vorbesc aspectul literar al celor două limbi. Pentru limba rusă am ales subiecți din Moscova și Leningrad, iar pentru limba română din sudul Transilvaniei. Cuvintele au fost încadrate în propoziții enunțiative, neutre din punct de vedere afectiv, de tipul: Bnepa OTKpbuiCH 6asap — Mergem cu toții la bazar. Propozițiile au fost înregistrate pe bandă magnetică într-o încăpere izolată fonic, apoi izolate din propoziții cu ajutorul aparatului ,,Speech Analyser“ și înregistrate pe o hîrtie specială prin metoda electrochimografică (mesajul sonor este transformat la nivelul unui dispozitiv electromagnetic în oscilații electromagnetice, transmise apoi unei penițe inscriptoare care acționează pe un cilindru inscriptor), obținîndu-se electrochimograme. Experimentul a fost organizat de către autorii acestor rînduri în Laboratorul de fonetică al Facultății de filologie din Cluj, sub asistența tehnică a tehnicienilor laboratorului Emil Ciplea și Li via Bugnariu. Menționăm că toate operațiile privind acest experiment au fost efectuate în conformitate cu normele de cercetare în fonetica experimentală, tru-vabile în lucrările de specialitate. Am realizat un număr de 110 electrochimograme, reprezentînd cele 11 cuvinte din fiecare limbă, rostite de 10 subiecți. Durata vocalei studiate este calculată în sutimi de secundă. Electrochimogramele au fost studiate în scopul reliefării asemănărilor și deosebirilor dintre realizarea ca durată a b c d E i g. 1. a) Elcctrocliiniogî\i.-îia cuvîntului bama; electrochimograma cuvîntului vata; electrochimograma cuvîntului cag; electrochimograma cuvîntului sat. 106 A. BAN, I. T. STAN a vocalei respective în silabe accentuate și neaccentuate în cele două limbi, ajungînd la următoarele concluzii (vezi și -cifrele din tabele): — Sub accent6 fonemul rusesc /a/ se realizează prin vocala a de o durată care variază între 20 și 41 sutimi, avînd o durată medie de 30,37 sutimi. Durata realizării fonemului /a/ din limba română, în condiții identice variază între 15 și 30 sutimi, avînd o durată medie de 27,2 sutimi. Diferența de realizare a celor două foneme nu este prea însemnată, du-cîndu-ne la concluzia că limitele de variație a vocalei a sub accent în cele două limbi sînt aproximativ la fel. Remarcăm totuși faptul că durata medie de realizare a fonemului /a/ sub accent în limba rusă este mai mare decît în limba română, 30,37 pentru rusă și 27,2 pentru română. — Analizînd durata de realizare a fonemului /a/ în pozițiile neac-centuate, vom constata următoarele: în limba rusă se realizează în sunete avînd variații ale duratei între 10 și 32 sutimi, iar în limba română între 13 și 39 sutimi. Comparînd mediile de realizare, obținem următoarele cifre: 20,1 pentru limba rusă și 24,2 pentru limba română. Concluzia care se desprinde este că în limba rusă fonemul /a/ se realizează printr-un sunet cu o durată mai redusă decît în limba română. In limba rusă diferența de durată dintre vocala accentuată și cea neaccentuată este mult mai mare (10,27) decît în limba română (3 sutimi), deci în limba rusă gradul de reducere a vocalei respective este mult mai mare decît în limba română. — In limba rusă se deosebesc două grade de reducere cantitativă a vocalelor neaccentuate: gradul I în silaba pretonică și la inițială de cuvînt și gradul II în restul silabelor neaccentuate. Pe baza datelor experimentale existente, această relație ar putea fi exprimată în felul următor: dacă durata vocalei accentuate este egală cu 100, atunci vocalei de gradul I de reducere îi revin 64, iar celei de gradul II de reducere 417. Datele noastre confirmă această relație: durata medie sub accent: 30,37, în gradul I de reducere: 23, iar în poziția de gradul II de reducere 17,8. — Referindu-ne la pozițiile paralele din limba română, constatăm că vocala românească care corespunde vocalei rusești din gradul I de reducere este aproximativ egală, ca durată, cu cea din limba rusă, diferența fiind de abia 1,5 sutimi, iar cea care corespunde vocalei de gradul II de reducere din limba rusă rămîne aproximativ egală cu prima, diferența fiind minimă: 24—24,5. — Exprimate grafic, relațiile apar sub următoarea formă: rusă: română: tatAtătat tatatâtat 17,8 23 30,37 17,8 24 24,5 27,2 24 din care rezultă în mod evident ritmica diferită a cuvîntului rusesc față de limba română. 6 E vorba, bineînțeles, de fonemul /a/ în silabe accentuate și neaccentuate. 7 K. Bolla, Problemy eksperimental’nogo issledovanija dliteVnosti glasnych zvukov v sovremennom russkom literaturnom jazyke. Moscova, 1963, p. 11. DURATA VOCALELOR ÎN LIMBILE RUSĂ ȘI ROMÂNĂ 107 F i g. 2. Ritmica cuvintelor în rusă și tul în română, a) Cuvîntul în limba rusă; b) cuvîn-limba română. Cercetările noastre reliefează modul diferit de realizare a fonemului studiat în cele două limbi, concluziile ce se desprind fiind -de un real folos în special în activitatea practică de predare a foneticii limbii ruse studenților români. K BOnPOCyOAOJirOTErJIACHblXBPyCCKOMHPyMbIHCKOM 513bIKAX ( P e 3 io m e) Abtopli nccjieAyiOT b bojiee mnpoKOM MacniTabe cxoactbb h pa3JinqnH Mexmy $)0HeTH3-mom pyccKoro n pyMbiHCKoro sisbikob, ncnojibsyn annapaTypy (jxmeTHHecKofi JiadopaTopHH K/iy^CKoro OmiojiorHRecKoro $aKyjibTeTa. HacToniuan padora npeACTaBJineT codou nepBbifi aran HCCjieAOBaHHH. FIpoH3BeA^ H3-MepeiiHH, aBTopbi npnuwiH k BbiBOAy, lito (j)OHeMa (a) H3 yAapneMbix h deayAapHbix cjioroB >cy-mecTBJineTcn 3ByKaMH pasnon AOJiroTbi b odonx nsbiKax. (Cm. TadJi. 1 n 2 h pHTMHKy cjiob b pyCCKOM H pyMbIHCKOM 5I3bIKax). PesyjibTaTbi HccjieAOBaHHH hmciot mnpoKyio npHMeHHMocTb b npaKTHKe npenoAaBaHHH $OHeTHKH pyccKoro H3bixa CTyAeHTaM-pyMbinaM. ON VOWEL DURATION IN RUSSIAN AND ROMANIAN (RESEARCHES OF EXPERIMENTAL PHONETICS) (S u m m a r y) The authors set themselves the task of reseanching, on a larger scale, the si-milarities as well as the dissimilarities between Russian and Romanian phonetism by utilizing the apparata of the phonetics laboratory extant in the College of Phi-lology in Cluj. The present paper constitutes the first step of the researches. Through measurements, the conclusion was reached that in the two languages, both in stressed and unstressed syllables, the phoneme (a) is achieved by sounds of diffe-rent duration. See tables 1 and 2 and the word rhytmics in Russian and Ro-manian.) The results of the research have a great practicai applicability in teaching the Romanian students Russian. DIN LEXICUL FAPTELOR ȘI ACTELOR UNIRII (1918) AL. CRISTUREANU Unirea Transilvaniei cu România s-a realizat în condițiile unor puternice frămîntări ale maselor populare. Participarea unor largi pături sociale la înfăptuirea străvechiului ideal de desăvîrșire a unității naționale s-a îmbinat cu cerințele lor pentru îndeplinirea unor mari revendicări democratice. Sfîrșitul primului război mondial și intensificarea acțiunilor revoluționare în toată Europa au grăbit, printre alte evenimente, în-frîngerea și destrămarea tiranicului imperiu bicefal al Habsburgilor. Răsfoind monografiile1, studiile2 și documentele cercetate de noi, * * * V. * * * * * XI, 1 De exemplu, Ștefan Pascu, Marea Adunare Națională de la Alba lulia — încununarea ideii, a tendințelor și a luptelor de unitate a poporului român. Cluj, 1968. Ca monografie mai veche, vezi I. Clopoțel, Revoluția din 1918 și unirea Ardealului cu România, Cluj, 1926. Vezi și G. Mînzat, Monografia orașului Dej, Bistrița, 1926, p. 158—170; I. Georgescu, George Pop de Băsești, Oradea, 1935, p. 156, 207. Pentru o informare completă, suplimentară, în vederea elaborării unui amplu studiu este utilă consultarea capitolului VIII, Lucrări apărute cu prilejul aniversării semicentenarului Unirii, în „Contribuții bibliografice privind Unirea Transilvaniei cu România14, redactată de Institutul de studii istorice și so-cial-politice de pe lingă C.C. al P.C.R. și Biblioteca universitară București, București, 1969; Ștefan Pascu și Marcel Știr ban, Bibliografia unirii Transilvaniei cu România — 1 decembrie 1918, „Anuarul Institutului de istorie din Cluj44, XI, 1968, p. 171—225. 2 Vezi: Acad. C. D ai co viciu, L. Bănyai, V. Cheresteșiu, V. L i v ez e a nu, Lupta revoluționară a maselor — factor hotărîtor în unirea Transilvaniei cu România, în revista „Studii44, XI (1958), nr. 6, p. 21—56; Destră- marea monarhiei austro-ungare 1900—1918, sub redacția Acad. C. Daicoviciu și prof. M. Constantinescu, București. 1964; Desăvîrșirea unificării statului național român. Unirea Transilvaniei cu vechea Românie, Bibliotheca Historica Romaniae, V, sub redacția prof. univ. Miron Constantinescu, prof. univ. Ștefan Pascu, București, 1968, vezi în special p. 222—452; Unitate și continuitate în istoria poporului român, sub redacția prof. univ. Șt. Pascu, București, 1968. Din revistele de specialitate în care au apărut studii și articole consa- crate acestui eveniment istoric reținem „Anuarul Institutului de istorie din Cluj44, XI, 1968 (întreg numărul) și XII, 1969, p. 329—336; „Studia Universitatis Babeș-Bolyai, Series Historia44, Fasciculus 1 și 2, XIII (1968), (vezi articolele consacrate acestei probleme); „Studii, revistă de istorie44, 21, nr. 6, 1968; „Apulum44 VII/II, Archeologie-Istorie-Etnografie. Semicentenarul Unirii 1918—1968, Alba lulia, 110 AL. CRISTUREANU inedite3, care înfățișează bogatele și revelatoarele evenimente ale anului 1918 în Transilvania aflăm în lexicul lor unele elemente interesante de cunoscut. Cantitatea mare de documente legate de acest important eveniment istoric, întîmplat cu mai bine de o jumătate de veac în urmă, precum și unele relatări ulterioare asupra lui, efectuate la un interval nu prea îndepărtat de timp4, ne permit o largă și unitară viziune lexicologică asupra diverselor aspecte ale vocabularului acelor vremuri. E cunoscut faptul că tendințele generale de dezvoltare a limbii literare se reflectă din plin, cu aspecte specifice, și în documentele oficiale din diferite perioade. Studierea documentelor dintr-o perioadă limitată în timp dar cu o mare importanță în dezvoltarea istorică, socială sau culturală ne oferă posibilitatea unei minuțioase cercetări sincronice. Există și pînă în prezent studii consacrate lexicului unor importante date istorice, de exemplu Observații asupra lexicului unor documente de la 1848, de Elena Șerban5 Terminologia consacrată evenimentelor din 1918 în Transilvania, pe care o vom comenta mai jos, prezintă importanță în special din două puncte de vedere: a) cunoașterea mai aprofundată a unor fapte de limbă din terminologia utilizată de românii ardeleni participanți sau martori la evenimentele acelor timpuri și b) descifrarea unor fapte, sentimente și atitudini caracteristice psihologiei sociale făurite pe parcursul acelui fră-mîntat an (implicînd însă și o serie de evoluții specifice, în diferite domenii, pe parcursul următorilor ani). Ultimul dintre motivele enumerate implică o cunoaștere a terminologiei studiate, și în alte cercuri decît cele ale lingviștilor. Faza de descompunere a împărăției Habsburgilor a fost trepidant grăbită de efervescența politică, socială și militară a supușilor săi. Pentru a depăși stadiul unei enumerări seci de termeni, în cele ce urmează vom comenta cuvintele brodîndu-le pe canavaua unei schițe generalizate de evoluție a evenimentelor. Profitînd de împrejurări prielnice ivite prin mișcările revoluționare, națiunea română din Transilvania își constituie propriile organe de guvernămînt, bazate pe dreptul la autodeterminare6. Pretutindeni, în grabă, se formează Consilii naționale alcătuite din reprezentanți ai tuturor claselor și păturilor sociale. Dezbaterile furtunoase din cadrul acestor consilii locale reliefează cu tărie revendicări economice, sociale și culturale care se cer imperios și urgent realizate. în actele de MCMLXIX (vezi mai ales de la p. 211—421); Voluntarii unității, „Magazinul istoric^ II, nr. 10 (19), octombrie 1968, p. 40—46. 3 Am consultat documentele din localitățile comitatului Mureș-Turda, referitoare la 1918, aflate la „Biblioteca R. S. România, Filiala Cluj", precum și diferite documente provenite de la Blaj, din aceeași sursă documentară. 6 O colectare masivă de documente și relatări asupra evenimentelor din 1918 s-a efectuat, pe cale oficială, în 1928. 5 In Contribuții la istoria limbii române literare în secolul al XIX~lea, II, 1958, p. 115—133. 6 Vezi Ștefan Pascu, Marea Adunare Națională de la Alba lulia — încununarea ideii, a tendințelor și a luptelor de unitate a poporului român, Cluj, 1968, p. 402 (Anexe). Declarația de autodeterminare a Comitetului executiv al Partidului național român. DIN LEXICUL FAPTELOR ȘI ACTELOR UNIRII (1918) 111 atunci mai apar pentru Consiliile naționale românești și sinonimele Sfaturi naționale sau Senate. Termenul senat cu sensul de „consiliul sau „sfatcc este însă mai puțin răspîndit. Printre altele, la Cluj va funcționa un Senat național român, acesta fiind în realitate un consiliu județean, însă cu o însemnătate mai mare decît altele similare. Termenul senat era prezent și pe plan local rural, de exemplu în împrejurimile Reghinului, în satele Băla, Cașva, Curticap, Gurghiu, Nadășa, Săcal și altele, din fostul comitat Mureș—Turda, unde înregistrăm activitatea unor senate locale. După exemplul consiliului național din Arad, care avea pondere în mișcarea națională românească din Transilvania, alte consilii din comitate (județe) preiau titulatura de sfaturi naționale. Rar, chiar și consiliul național județean din Cluj se intitulează nu numai Senatul național român ci și Sfat național1, iar președintele acestui organ, Amos Frâncu, este denumit oficial tribun, dar uneori și comisar al poporului (ca în Rusia Sovietică)7 8 9. Frămîntarea maselor populare constituie impulsul marilor transformări, fapt consemnat în documentele cercetate prin dese referiri la „popor, populație^, ivindu-se uneori și sinonimul poporațiune. Consiliile naționale alcătuite în centrele muncitorești se mai numesc și Consilii muncitorești. Organizarea Transilvaniei ca țară românească impunea însă constituirea unor organe centralizate de conducere, de aceea în noaptea de 30 spre 31 octombrie se constituie Consiliul Național Român. Paralel cu acesta, sub presiunea evenimentelor și neștiindu-se nimic despre alcătuirea organului de conducere menționat anterior, se formează la Viena un Comitet național al românilor din Transilvania. Pe plan militar se alcătuiesc gărzile naționale, pentru a apăra și consolida revendicările naționale și democratice ale maselor. Există în unele localități și gărzi sau consilii naționale mixte, formate din oameni de diferite naționalități, împotriva tendințelor manifestate de foștii conducători ai Austro-Ungariei. Membrii gărzilor naționale românești sînt numiți gardiști, dar prin scriptele provenite din împrejurimile Blajului se dă o preferință aproape exclusivă termenului echivalent legionarii Tot așa gărzile naționale din Cluj și Sibiu poartă, în diferite acte, denumirea 7 Ștefan Pascu, op. cit., p. 339. 8 Ibidem, p. 340. Considerăm că termenul nu poate fi legat, prin continuitate de sens, cu comisarii de propagandă, de la 1848, din Țara Românească, vezi Istoria României, IV, București, 1964, p. 85, 92, 93, 629, precum și 329. 9 După un ordin de zi din 14 decembrie 1918, emis de comandamentul .gărzii naționale din Blaj, reproducem: „Fac atenți pe comandanții de companii și de pluton să instrueze atît posturile cît și pe legionari, despre datorințele față de superiorF. După alt document reprodus de Aurel De cei în Acte privind Blajul în lunile Unirii, noiembrie și decembrie 1918 „ApulunF, VII/II, Arheologie-Istorie-Etnografie, Semicentenarul Unirii 1918—1968, Alba-Iulia, MCMLXIX, p. 243, (documentul V) „D-l căp. D. Munteanu să binevoiască a raporta despre legionarii înrolați, numărul lor, situația etc/t Apud Șt. Pascu, op. cit., p. 333: *,Sînt chemați moții la Cluj pentru a forma Legiunea I și la Alba lulia pentru a forma Legiunea II". Termenul trebuie deosebit categoric de cel omonim utilizat între cele două războaie pentru denumirea .adeptilor cunoscutei mișcări totalitare de extrema dreaptă. 112 AL. CRISTUREANU de legiuni. Organele superioare de conducere formate atunci se prezintă sub diferite denumiri: Consiliul militar național român, Senatul militar român sau Sfatul militar național român. Pretutindeni la constituirea gărzilor naționale locale este arborat drapelul românesc, simbolul suveranității naționale, dîndu-se cuvenita considerație stegarilor. Numărul membrilor activi ai gărzilor naționale crește mereu prin insinuarea, adică „anunțarea^ benevolă a unor soldați și ofițeri reîntorși de pe front. In textul jurămîntului depus de noile organe administrative și militare există uneori formulări sau cuvinte care pot reține atenția celui ce le cercetează, de pildă aflăm uneori varianta consciu sau conștiu pentru conștient în formula de tipul: „Conștiu de datoriile ce ne impun vremurile istorice de azi“10 11. în consolidarea stăpînirii românești un rol însemnat îl au voluntarii, adică românii transilvăneni foști prizonieri, atașați ulterior, din patriotism, armatei române. Aceștia vin însă în Ardeal abia după ce localnicii proclamaseră unirea Transilvaniei cu România, rolul lor făcîn-du-se simțit mai ales în primele luni ale anului 1919. Președinții noilor consilii apar adesea și cu denumirea prezidenți. în noile organe de conducere primarul este secondat și de un vice-pri-mar. Aceste noi forme administrative constituite prin adeziunea maselor cuprind și comisari militari sau comisari ai alimentației. Casierii noilor comitete și gărzi apar uneori, în terminologia de atunci, și cu sinonimul cassari. Aceștia au ca principale atribuții ridicarea și achitarea (sau sol-virea) anticipațiilor, adică „avansurile bănești“ din soldele gardiștilor, precum și achitarea tuturor competințelor, ceea ce înseamnă „drepturile materiale cuvenite datorită serviciului^ Neavînd uneori acoperire financiară la zi, casierii recurg și la acele polițe pe care unii le numesc blan-■chete de credenționalen. Unul din obiectivele imediate ale efervescenței populare atunci cînd se milita pentru înființarea și consolidarea noilor organe politice și administrative era concomitenta desființare a vechiului aparat de stat susținut de moșierimea și burghezia din Austro-Ungaria. Deja de la înființare unele dintre consiliile naționale din comitate se intitulează Consilii naționale județene, termenul județean dovedind orientarea spre un cuvînt tradițional în administrația românească. Fuga sau demisia funcționărimii ■compromise prin silnicii și corupție în intervalul războiului aducea cu acuitate în prim plan problema reorganizării oficiilor — „serviciilor^ și numirea de funcționari sau oficianți. Acești oficianți trebuie să fie cît mai expeditivi în aprovizionarea cu alimente, lemne și petroleu (petrol lampant). Recitind cererile și rapoartele acelor frămîntate vremuri, constatăm că se degajă din ele o mare îngrijorare pentru mortalitatea tot mai ridicată, provocată de epidemia numită influenză sau gripă șpaniolă 10 După Sextil Pușcariu, Limba română, I, București, 1940, p. 413, conștiu, este considerat un neologism de origine italiană. 11 După un document de la Reghin, din 25 XI 1918: „Se vor aduce blanche-tele de credenționale și procesele-verbale pentru alegerile delegatilor“. DIN LEXICUL FAPTELOR ȘI ACTELOR UNIRII (1918) 113 ori șpaniol. Din nefericire și acest ultim termen se grefează pe fundalul acelor timpuri, ca o excrescență nefastă a mizeriilor războiului. Frămîntarea socială crescîndă reliefează un caleidoscop de tendințe și acțiuni sociale sau naționale. La sate, țărănimea ajunsă ecpnomicește la epuizare, îndrumată direct de foștii ostași întorși de pe fronturi cu idei noi, revoluționare, atacă cu înverșunare magaziile cu alimente rechiziționate (sau recvirate) în timpul războiului, precum și curțile gro-fești maghiare, magazinele sau domiciliile bogătașilor, indiferent de naționalitate. Despre această teribilă dezlănțuire a populației scriu multe documente din mii de sate ale Transilvaniei. Din cercurile celor înstăriți se adresează petiții pline de îngrijorare sau furie în care se consemnează atitudinea elementelor turbulente și anarhistice făcîndu-se legătura cu influența ideologică și politică a Marii Revoluții Socialiste din Octombrie și cu situația revoluționară existentă în Europa. Persoanele care acționează intransigent în aceste mișcări sînt numiți uneori, de către bogătași, bolșevici. în filele documentelor anului 1918 apar de multe ori cuvintele bolșevicism sau bolșeicism, precum și expresia spiritul bol-șevician sau bolșevicist.12 Un raport din părțile Năsăudului sublinia ,,aplicarea spre comunism și bolșevism"13 a țăranilor și mai ales a foștilor prizonieri reîntorși din Rusia. Cei ce se opun acestei situații revoluționare cer eschiderea, respectiv „excluderea^ din gărzile naționale a unor astfel de indivizi, capabili de a incita și declanșa tulburări. Evenimentele revoluționare, avînd adînci rădăcini în realitățile economice, sociale, naționale, politice și culturale ale Transilvaniei, își continuă însă impetuos calea lor. Adunarea de la Alba lulia, din 1 Decembrie 1918, a avut semnificația unui larg plebiscit național, popular, de autodeterminare. Desfășurarea ei este pregătită intens. De pretutindeni se trimit delegați ai organelor locale, numiți uneori, în terminologia latinizată a vremii, exmiși. La Alba lulia întrunirea cea grandioasă, sprijinită larg de mase, primește pe drept cuvînt titlul de Marea Adunare Națională. Această adunare alege Consiliul național central, prin en 12 După documentele anului 1918, din fostul comitat Mureș—Turda, un notar din Deda cere reintegrarea lui în serviciu, motivînd că nu-i doresc reabilita tea „unele elemente turbulente și anarhistice". Din Sînmihai, Mureș, se raporta la 2 I 1919 despre cei ce au arme că manifestă „on sămți (sic!) foarte mare de bolșevici". Un învățător din Milășel, Mureș, denunță, la 13 XII 1918 pe „unul din bolșăvicii ce avem în comună" și cere măsuri aspre contra „bolșevichilor". Adre-sîndu-se Comandamentului Diviziei VII din Cluj, un mic comerciant din Ideciul de Jos, Mureș, relatează la 5 I 1919 „Am o prăvălie pe care bolșeichii deja de nenumărate ori au amenințat s-o fure“. De la Bând se semnalează că „spiritul bolșevician a lucrat în dominație și capătă aderenți44. Din altă localitate un preot bătrîn raportează protopopului că „există un singur om care propagă bolșevicismul în sat“. Un preot bătrîn din Hodac, Mureș, consemna despre „bolșevichismul" care se propagă „și în țara noastră44. La 10 ianuarie 1919 un învățător din Nirașteu, jud. Mureș, declară că „spiritul bolșevist va fi urmărit". Din punct de vedere lingvistic e interesant de urmărit propagarea acestui cuvînt și forma în care a fost receptat de cei care îl utilizau. 13 Vezi Ștefan Pascu, op. cit., p. 346. 8 — Philologia 2/1971 114 AL. CRISTUREANU tuziaste aprobări. Se formează, prin voința acestei adunări plebiscitare Marele Sfat Național Român, îndreptățit să reprezinte națiunea română oriunde și oricînd. In cadrul Marelui Sfat se formează un guvern provizoriu, care a funcționat din 2 decembrie 1918 pînă în 10 aprilie 1920, intitulat Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului și ținuturilor române din Ungaria.11 * * 14 Membrii acestui consiliu, avînd o funcție echivalentă cu cea de ministru, se numeau șefi de resort, constituindu-se 12 resorturi. Sub presiunea maselor se înscriu în programul de la Alba revendicări profund democratice. Acest program, elaborat democratic, stârnește entuziasmul maselor, interesate în respectarea lui. Este așteptată Constituanta, iar țăranii se interesează în permanență de punctul 5 al hotărîrii, care începe cu vorbele: Reforma agrară radicală15. Muncitorimea, prezentă la acea adunare și reprezentată oficial prin social-democrați, își impune revendicările ei. Termenul muncitorime industrială figurează la punctul 6 al aceleiași hotărîri16. Cuvintele muncitorime, socialism și bolșevism devin tot mai cunoscute chiar ,și țăranilor din cele mai izolate sate, tocmai prin împletirea revendicărilor celor două ,,clase de jos“. Un cuvînt care a circulat numai în această perioadă a Unirii Transilvaniei era latinismul imperiu. Cuvîntul acesta, înregistrat pînă în prezent în cadrul lexicografiei noastre doar în Dicționarul limbii române editat de Academia Română, este menționat ca un termen special în-semnînd „stăpînire românească^, aflînd la pasajul respectiv un exemplu confecționat probabil de redactorii dicționarului: După Alba lulia românii ardeleni au preluat imperiul. Termenul îl aflăm lîn toate documentele care menționează instaurarea definitivă a conducerii românești în Transilvania.17. Stăpînirea românească, dorită de masele populare largi, a fost concretizată prin unele înfăptuiri democratice. Sub presiunea maselor, cu toate șovăielile, tergiversările și încercările de a anihila parțial efectele unei lărgite exproprieri, are loc, în 1921, legiferarea unui vechi deziderat al țărănimii, reforma agrară. De atunci persistă în terminologia rurală țărănească, datorită arendărilor forțate (ca fază inițială a reformei agrare), termenul loc forțat sau grădină forțată18. 11 G h. I a n c u, Despre formarea și componența Consiliului Dirigent, „Anuarul Institutului de istorie din Cluj“, XII, 1969, p. 331. 15 Vezi Șt. Pascu, op. cit., p. 405, Hotărîrea Unirii Transilvaniei cu Ro- mânia. 16 Ibidem: „Muncit orimei industriale i se asigură aceleași dreipturi și avan- tajii, cari sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din apus“. 17 Pentru citatul anterior vezi Dicționarul limbii române, II, partea I, F—I, București, 1934, p. 502. Parcurgînd documentele din comitatul Mureș—Turda, aflăm acest termen într-o relatare din Măgherani, menționîndu-.se de acolo că funcționarii au stat în servicii pînă la „preluarea imperiului român”. Din Reghin se relata că, la 14 XII 1918, se hotărăște preluarea „imperiului" asupra comitatului Mureș—Turda. 18 Termenul este foarte răspîndit în multe părți ale Transilvaniei. Printre altele el apare la Almaș, Băbiu, Cutiș, Mesteacăn, Tăud, jud. Sălaj, în apelativul loc forțat (comunicat lect. univ. N. Ălbu) la Beclean: loc forțat, apelativ (comu DIN LEXICUL FAPTELOR ȘI ACTELOR UNIRII (1918) 115 Pentru lingviști este interesantă comentarea originii acelor cuvinte care se deosebesc ca formă, sens sau circulație de cele existente în perioada contemporană. Multe dintre ele reflectă un stadiu premergător unificării depline a limbii noastre literare, relevînd una dintre nuanțele limbajului, prezentă în teritoriul încă neunit politicește cu țara, pînă în perioada desăvârșirii unității politice a poporului român. Aceste cuvinte pot fi numite eventual ,,cuvinte culte provinciale^ sau „neologisme regionalei Unele dintre ele pot fi socotite, pe drept cuvînt, în perioada actuală, cuvinte culte sau „neologisme învechite, arhaizante, ieșite din uzi19 După originea lor, cuvintele asupra cărora s-a îndreptat atenția noastră sînt cele: latine culte, de origine latină sau germană, germane și rusești. La acestea se mai adaugă cuvinte românești vechi sau derivate de origine românească care au circulat intens în perioada analizată. Cuvintele de origine latină cultă, intrate în limbajul intelectualității ardelene încă din veacul al XVIII-lea și mai ales în sec. al XlX-lea sînt: anticipație, consiliu, conștiu, dirigent, legiune, imperiu, insinuare, președinte, senat, a solvi, tribun, voluntar. Unii dintre termenii de mai sus apar în cîteva dicționare românești de largă circulație ca niște cuvinte cu etimoane franțuzești20. .Se știe că, pînă în 1918, în Transilvania, datorită unor condiții culturale sociale și politice cunoscute, influența franceză a fost extrem de redusă, uneori infimă21. ni cat prof. Victoria Căpraru); Bercheș, jud. Cluj, numele topic: în Forțați (com. cerc, științ. D. Loșonți); Bonțida, jud. Cluj apelativul loc forțat (com. cerc, științ. D. Loșonți); la Brebi în jud. Sălaj, apar apelativele loc forțat și grădină forțată (comunicat lector univ. V. Hodiș); la Corvinești jud. Bistrița-Năsăud, apelativul gredini forțate (com. cerc, științific V. Bidian), grădină forțată — în localitatea Someșeni, jud. Cluj (com. lect. univ. V. Diaconu); la Țaga, jud. Cluj unde apare ca apelativ și toponim loc forțat apare și apelativul gredini forțate (informația autorului). Atestările pot fi substanțial îmbogățite. Termenul este absent din dicționarele noastre. 19 La Slavici în nuvela Budulea Taichii întîlnim astfel de neologisme ardelenești culte, ieșite ulterior din uz, de pildă: prețitor s.m. = perceptor, agent fiscal; testimoniu s.n. = certificat școlar; atestat, s.n. = certificat de absolvire a școlii; comă, s.f. = virgulă, vezi Slavici, Pădureanca, în Nuvele, II, 1965, p. 162, 166, 169 și 171. Din glosarul scrierii lui Ion Pop Reteganul, Amintirile unui școlar de altă dată, București, 1969, menționăm următoarele cuvinte de același tip: cuartir, s.n. = găzduire; morb, s.n. = boală; preparandie, s.f. = școală care pregătea învățători; secundă, s.f. = notă sub limita promovării și stipendiu, s.n. = bursă. 20 De exemplu în Dicționarul limbii române moderne, București, 1958, la cuvintele: anticipație, dirigent, legiune, insinuare, președinte, senat și voluntar, pe primul plan este plasat etimonul francez, sursa latină literară indicîndu-se în paranteză. In Transilvania influența franceză a fost, pînă în 1918, sporadică. 21 Vezi Andrei Radu, începuturile studierii limbii franceze în școlile românești din Transilvania (Secolul al XlX-lea), „Studia Universitatis Babeș—Bolyai, Series Philologia“, Fasciculus 2, 1967, p. 131—138. Printre altele se subliniază că pentru românii transilvăneni „A cunoaște limba franceză era, deci, un „adevărat titlu de glorie", din cauza condițiile neprielnice... “ (ip. 138). Despre lipsa influenței franceze la românii din Transilvania vezi Al. Cristureanu, Despre influ 116 AL. CRISTUREANU Terminologia latinizantă era însă pentru cărturarii români transilvăneni un mijloc de afirmare a individualității romanice a națiunii noastre. In revoluția de la 1848, armatele revoluționare românești conduse de Avram lancu adoptaseră, în organizare, termeni militari de tipul: centurii, decurii, legiuni, tribuni, tribunate etc. Ideologia lui S. Bămuțiu, la fel, avea ca viziune social-juridică a viitoarei societăți românești o continuare exclusivă a epocii romanității. Curentul latinizant, manifestat viguros pe plan lingvistic în veacul trecut, și-a avut leagănul și domeniul prielnic în Transilvania. Deși în-frînt pe planul limbii române literare, el se manifestă în Transilvania, și în primele decenii ale secolului XX, prin cîteva cuvinte, care pot fi considerate în unele cazuri relicte ale latinismului. între acestea se pot îngloba exemplele: a exchide, ca o variantă puristă refăcută din excludere; a exmite cu derivatul exmis; imperiu și a insinua. Tradiția latinei ca limbă literară în Transilvania, pînă spre mijlocul secolului trecut (prezentă și în administrație), ca și în alte părți ale Europei occidentale, a influențat limbajul administrativ local. Asupra limbii germane, latina și-a exercitat un timp îndelungat influența ei. Din acest motiv considerăm că unele cuvinte menționate anterior pot fi etichetate, din punct de vedere etimologic, că au concomitent o origine multiplă. De exemplu, sînt de origine latină și germană cuvintele: competență, prezident și oficiu, etimonului latin corespun-zîndu-i, ca dublet etimologic, cuvintele nemțești: Kompetenz, Prăsident și Offizium. Acești termeni frecvenți în limbajul administrativ erau primiți desigur fără prea mare opunere și de latinizanți, întrucît puteau fi clasificați cu ușurință printre termenii cu etimon latin cult. Direct din germană provin blanchetă, comandatură, influenză, recvira22 și provian-tură, avînd la bază etimoanele: Blankett, Kommandantur, requiriren, Proviant (?). Tot o pronunțare din surse germane, sau poate mai curînd maghiare, o dovedește cuvîntul șpaniol, prezent uneori în denumirea gripă spaniolă. Prezența elementelor germane în lexicul românilor ardeleni de acum cinci decenii este explicabilă prin locul privilegiat deținut de germani în cadrul fostei administrații și armate austro-ungare. Atestarea unor cuvinte de origine rusă în vocabularul epocii se explică prin influența exercitată de importantele evenimente revoluționare din Rusia Sovietică, elocvente fiind exemplele: bolșevic, cu derivatele și variantele lui oarecum neobișnuite, explicabile prin noutatea acestui termen în limbaj, și cuvîntul comisar. ența franceză asupra onomasticii românești în Actele celui de al Xll-lea Congres internațional de lingvistică și filologie romanică, voi. I, București, 1970, p. 1092— 1097. 22 Etimonul multiplu al acestui cuvînt nu ne duce spre latinescul requirere ci spre germanul reqviriren. Data fiind frecvența acestui cuvînt în timpul primului război mondial și terminologia germană din armata austro-ungară, ca primă sursă etimologică rămîne cuvîntul german. DIN LEXICUL FAPTELOR ȘI ACTELOR UNIRII (1918) 117 Lexicul epocii își conturează specificul și prin niște exemple cărora le putem afla sursele în graiul popular, eventual în „limbajul cult rc-gional“: cassar, forțat, gardist, poporațiune, stegar, la care se adaugă cuvîntul sfat obișnuit în vechea terminologie administrativă românească. Reparcurgînd listele de mai sus constatăm că, la rîndul lor, cuvintele menționate pot fi clasificate după mai multe criterii. De exemplu, unele au o arie de circulație mult mai extinsă <în timp, impunîndu-se sau per-sistînd pe durata mai multor decenii, chiar în intervalul unui secol sau și mai mult, pe cînd altele au o circulație oarecum efemeră, utilizarea lor fiind legată mai mult de o anumită perioadă sau num^i de evenimentul studiat (de exemplu imperiu). O parte dintre cuvintele analizate au un caracter cult, în timp ce altele pot fi calificate doar ca niște regionalisme (îndeosebi vuite) transilvănene, izvorîte din specificul local. Acestea sînt un fel de „istorisme modeme literare sau semiliterare“. Nu avem pretenția de a fi epuizat în sumarul studiu de față toate aspectele lexicului legate de acest important eveniment istoric din viața poporului român. Marea cantitate de documente publicate anterior sau recent pot releva alte exemple, confirmînd sau aducînd la justa lor valoare uzuală importanța unor cuvinte caracteristice evenimentului analizat. Limba ca fenomen social, evolutiv, sensibil la transformările din societate, înregistrează în vocabularul anumitor perioade o crescîndă frecvență a unor termeni prezenți anterior în limbă sau iviți ori etalați tocmai atunci. Cunoașterea acestei secvențe din evoluția limbii noastre poate suscita, în afară de preocupările lingviștilor, și interesul celor care doresc să descifreze prin intermediul lexicului această importantă pagină a istoriei românilor. M3 ^EKCHKH OAKTOB H AKTOB OBbE^MHEHH5I (1918 L) ( P e 3 io m e ) B KauecTBe AOKyweHTaJibHoro MaTepnaJia aBTop ncnoJib3OBaKHyio CTpaHHuy hctophh pyMbin. VOCABULARY CONCERNING THE FACTS AND THE DOCUMENTS OF THE UNION 1918 (S u m m a r y) The do'cumentary evidence of the present paper was gathered from the mo-nographs, studies and articles dedicated to the historical event which was the Union of Transylvania with Romania and from the published as well as unpublished documents of the late Mureș—Turda district and Blaj surroundings which have been studied by the author in the Cluj archives. The terms used in connection with the events of 1918 in Transylvania reveal some aspects specific to the literary language in this Romanian province and allows ele ari ng up some facts, feelings and attitudes characteristic of the social psychology in that year. Describing the events, the author points out some eharacteristic political, administrative and military terms. A number of the words differing from the present literary usage may de defined as ”cultivatecl regionalisms“ or ”obsolete neologisms” of Latin, Lati n-German or German origin. The revolutionary events of the epoch favoured the propagation of two terms of Russian origine as well. Besides these, there also appear some words which may be placed among the popular structures havi ng a eultivated ctymon. Some of the analysed words were in circulation for more than a century, oțhers for a few decades, while others were exclusively confined to the investi-gated period. Besides linguists’ preocupations, the knowledge of this interesting se-quence of the evolution of our literary language may rouse the interest of those who, through vocabulary, wish to clear up this important page in the history of the Romanian people. MERITELE ȘI ERORILE UNEI SINTEZE GAVRIL MATE Cartea lui Henri Arvon, Georges Lukacs ou le Front populaire en litterature (Ed. Seghers, Paris, 1968), se numără printre puținele lucrări valoroase consacrate operei și activității uneia dintre personalitățile cele mai marcante ale gîndirii filozofice și estetice contemporane. Paradoxal, cel care a fecundat întreaga gîndire filozofică și estetică a secolului nostru, creînd o adevărată școală în aceste domenii ale creației spirituale, nu se bucură de atenția și aprecierea cuvenită, materializată într-o lucrare care să ne ofere, cel puțin, coordonatele, imaginea de ansamblu, valoarea și semnificația generală a operei și a activității lui G. Lukacs. Contribuțiile cunoscute pînă în prezent, comentariile, aprecierile gîndito-rilor marxiști sau nemarxiști — cu unele excepții nesemnificative, în raport cu amploarea și importanța operei lukăcsiene — reprezintă simple încercări de valoare inegală, în abordarea și elucidarea acestei probleme vaste și de o complexitate rar întîlnită. Cele mai multe lucrări se limitează la abordarea unei anumite laturi a creației lukăcsiene, nesesizînd sau negii jînd contextul general, caracterul unitar, organic și, în același timp, complex al sistemului său filozofic și estetic, numai în raport cu care și în cadrul căruia poate fi concepută elucidarea unei anumite laturi a operei sale. O seamă de lucrări —• poate cele mai numeroase și valoroase, din multe puncte de vedere — elaborate de reprezentanții gîndirii filozofice burgheze contemporane au în vedere numai operele din tinerețe, din perioada premarxistă a lui Lukacs. Aceste lucrări, aproape fără excepție, absolutizează și exagerează valoarea primei perioade din activitatea lui G. Lukacs. Delimitarea tranșantă și categorică a celor două perioade din activitatea lui G. Lukacs, în favoarea celei dintîi are la bază numeroasele asemănări și afinități între idealul filozofic și etico-artistic al tînărului Lukacs și al elitei intelectualității burgheze contemporane. Este vorba de acea parte a intelectualității burgheze, contemporană cu Lukacs sau făcînd parte din generații mai tinere >(E. Bolck, A. Hauser, Th. Adorno, H. Marcuse, L. Goldmann, M. Marleau-Ponty, J. P. Sartre etc.), care sesizează și este profund nemulțumită de caracterul înstrăinat 120 G. MATE și inuman al societății moderne, de contradicțiile ei interne și fundamentale, fără să găsească căile și modalitățile rezolvării lor. Mai precis, este vorba de contradicția iremediabilă dintre o etică „de stînga“ și o epistemologie „de dreapta“, trăsătură comună și fundamentală a concepției tînărului Lukacs și a concepției multora dintre gînditorii amintiți mai sus. Influența lui Lukacs asupra intelectualității burgheze contemporane, receptarea și aprecierea exagerată, de cele mai multe ori, a operelor sale din tinerețe ni se pare explicabilă pînă la un anumit punct, dar în același timp paradoxală și mai ales plină de învățăminte. Spuneam că este vorba de o atitudine explicabilă datorită în primul rînd cauzelor semnalate mai sus, dar, la acestea se mai poate și trebuie adăugată o alta, care explică dar în același timp demonstrează falsitatea, netemeinicia acestei atitudini, — argument nesesizat sau neglijat de majoritatea comentatorilor operei lukăcsiene. Este vorba de faptul că opera și concepția filozofică a tînărului Lukacs nu reprezintă un „torent unic“, o singură orientare ce culminează concepția filozofică și estetică îmbrățișată și acceptată de reprezentanții filozofiei și esteticii burgheze contemporane. Aceasta reprezintă doar una din elementele componente ale operei și concepției sale, alături de care se manifestă o serie de tendințe ce prefigurează, mijlocește și explică evoluția ulterioară a gîndirii și activității lui G. Lukacs: epoca sa de maturitate. Operele din tinerețe ale lui Lukacs, alături de curentele filozofice burgheze dominante (neokantianism, neohegelianism, filozofia vieții etc.), au fost influențate — cel puțin parțial — și de unele rezultate ale filozofiei marxiste, precum și de consecvența sa etică de „stînga“, nedezmințită nici un moment și lipsită de orice compromis. în această constelație filozofică și morală au fost elaborate operele sale: Istoria dramei moderne și Observații asupra teoriei istoriei literare. în ceea ce privește prima, ea rămîne și astăzi una din lucrările de bază nu numai în ansamblul operei lukăcsiene, dar chiar și în literatura consacrată elucidării problemelor teoretice și istorice ale dramei. Orice lector avizat al acestei lucrări surprinde, înainte de toate, sensul adînc și, totodată, nou al unor formule împrumutate de Lukacs din arsenalul esteticii formaliste. Valoarea estetică — considerată în alte lucrări apriorică — va primi aici o semnificație istorico-socială, prin raportarea ei — chiar dacă nu întotdeauna directă — la condițiile social-istorice, care au generat-o și se reflectă în ea. Pătrunderea principiilor istorice și sociologice în cercetarea estetică duce, inevitabil, la lărgirea viziunii, a metodelor de cercetare și, implicit, a obiectului lor. Spre deosebire de lucrările supralicitate de gînditorii amintiți [Teoria romanului (Die Theorie des Ro-mans), Sufletul și formele (Die Seele und die Formen)], Istoria dramei moderne cercetează esența teoretică, trăsăturile definitorii și evoluția istorică a dramei în strînsă legătură cu formațiunile social-istorice. Meritul principal al acestei lucrări din tinerețe a lui Lukacs rezidă tocmai în sesizarea strînsei legături a paralelismului, a raportului de interdependență dintre anumite forme, modalități literare și formațiunile social-istorice. în cadrul acestei interacțiuni rolul prim — chiar dacă nu întot MERITELE ȘI ERORILE UNEI SINTEZE 121 deauna determinant — îl joacă formațiunile social-istorice. Această idee,, ce străbate întreaga operă, îi permite lui Lukacs să sesizeze deosebirile fundamentale, calitative dintre drama „modernă^ și cea considerată de el „veche“. în privința acestei probleme Lukacs ajunge la concluzia că, de fapt, caracterul „organic^ al dramei vechi și cel „problematic^ al celei modeme, nu sînt decît „reflexe44 artistice ale unor raporturi social-istorice și umane deosebite. Astfel, unitatea și caracterul organic al dramei clasice rezultă din caracterul unitar, armonios, echilibrat și „natural^ ai relațiilor social-umane caracteristice epocilor ce au dat naștere acestei forme a dramei. în schimb, caracterul problematic al dramei moderne? rezultă din dispariția acestor raporturi sau relații social-umane și, implicit, din constituirea unor relații social-umane „confuze“, „abstracte^, înstrăinate de esența umană. Schimbările survenite în structura vieții sociale modifică tematica și finalitatea dramei. în această ordine de idei, Lukăcs ajunge la concluzia că în drama modernă coliziunea și tensiunea dramatică nu mai sînt generate de sentimente, stări emoționale, ci de lupta, de încleștarea ideilor. Iar finalitatea dramei nu este aceea de a trezi în sufletul spectatorului o plăcere estetică, ci mai degrabă reprezintă o armă în mîna burgheziei în cucerirea și menținerea puterii. Acestea și o serie de alte teze asemănătoare, formulate de Lukacs pe marginea problemei abordate, s-ar încadra perfect — precizează Peter Ludz, în prefața scrierilor de sociologie literară ale lui Lukacs — în unele lucrări ale lui Marx, cum ar fi: Sfînta familie sau Ideologia germană. în fine, tot în această ordine de idei, mai pot fi semnalate unele precizări ale lui Lukacs referitoare la: caracterul antidemocratic al dramei burgheze; divorțul iremediabil dintre scenă și spectator; scriitor și consumator de artă; viitorul dramei populare etc. în ceea ce privește cea de a doua lucrare, aceasta se înrudește cu Istoria dramei moderne din punctul de vedere al orientării sale teoretice. Lukacs în această lucrare de dimensiuni redusie, aplică teze înrudite cu cele ale Istoriei dramei la întregul domeniu al istoriei literare. Viziunea sociologică și istorică în acest caz este și mai evidentă, mai pronunțată decît în prima lucrare. Această orientare calitativă nouă și net superioară în cercetarea esteticului se explică — după părerea noastră — prin următoarele cauze mai importante: pe de o parte noua viziune rezultă din natura și specificul temei abordate, al istoriei literare, a cărei cercetare presupune într-o mai mare măsură, decît accepțiunea lukăcsiană a dramei din acea perioadă, aplicarea consecventă a principiilor sociologice și istorice; pe de altă parte aceasta rezultă și din poziția adoptată de Lukacs față de istoria literară oficială, promovată de B. Alexander și școala lui. în formularea acestor ipoteze, și mai ales a celei din urmă ne bazăm pe numeroasele afirmații negative ale lui Lukacs față de istoria și teoria literară maghiară din acea perioadă. Reformularea acestor afirmații în prefața volumului Magyar irodalom — magyar kultura (Cultura și literatura maghiară), ne îndreptățește să presupunem că Lukacs intenționat, conștient și în conformitate cu etica sa de frondă din această 122 G. MATE perioadă, pune accentul tocmai pe acele teze care sînt neglijate de reprezentanții istoriei literare maghiare oficiale. Ceea ce în Istoria dramei moderne reprezintă un element coexistent alături de altele mai puțin valoroase sau depășite în evoluția ulterioară a lui Lukăcs, ceea ce reprezintă o intuiție genială, devine aici, în această lucrare, factor determinant avînd un rol decisiv. Cu toate că și în această lucrare, ca de altfel în toate cele anterioare Teoriei romanului, sînt analizate speciile ce se definesc prin formă — cel puțin așa credea Lukăcs în perioada respectivă —, concluzia finală ce se desprinde este aceea că în cercetarea esteticului nu putem face abstracție de sociologic și istorie, punctele de vedere se întrepătrund, între ele trebuind să se stabilească un raport de interdependență. Am insistat asupra acestor lucrări, deoarece consecințele necunoașterii sau neglijării lor ies la iveală și în cartea lui H. Ar von despre Lukăcs. în pofida efortului vădit al autorului de a oferi o viziune de ansamblu asupra operei lukăcsiene, de a stabili un anumit echilibru valoric între cele două etape ale creației sale sau, în fine, de a marca locul și valoarea fiecărei opere în contextul general al creației lukăcsiene, este vădită tentația de a acorda prioritate și o valoare exagerată unor lucrări din tinerețe, cum sînt: Sufletul și formele (Die Seele und die Formen), Teoria romanului (Die Theorie des Romans) sau Istoria și conștiința de clasă (Geschichte und Klassenbewusstsein). Această tentație va primi în contextul lucrării sale forme și accente deosebite. Uneori, apare sub forma generalizării pripite, contrazisă de însuși argumentările sale ulterioare sau mai ales de semnificația propriu-zisă a operelor analizate. Astfel, de exemplu, comentînd Teoria romanului, Arvon — bazîn-du-se pe o afirmație a lui Lukăcs — ajunge la concluzia potrivit căreia îmbinarea eticii „de stînga“ cu epistemologia „de dreapta^ reprezintă trăsătura fundamentală nu numai a operei amintie, ci și a întregii creații lukăcsiene. în realitate, această constatare este valabilă numai pentru unele creații ale tînărului Lukăcs. Alteori, ideea sau tentația nedelimi-tării celor două etape se exprimă printr-o terminologie confuză, precum și prin formulări echivoce. Astfel este formulată una din ideile fundamentale ale studiului lui H. Arvon și anume aceea că întreaga operă lukăcsiană reprezintă sinteza fericită a gustului clasic și a gîndirii marxiste. Această sinteză reprezintă — după părerea lui H. Arvon — trăsătura și, în același timp, valoarea fundamentală a operei și activității lui Lukăcs. Această viziune nediferențiată, în ciuda numeroaselor corective ulterioare, pune semnul egalității între cele două etape, calitativ deosebite, ale operei și activității lui Lukăcs. Argumentarea tezei amintite ne îndreptățește să afirmăm că, de fapt, în concepția lui Arvon gustul clasic — element constant și durabil al operei lukăcsiene — are un sens mai larg, exprimînd, alături de o reacție specifică față de valorile estetice, și anumite elemente ale unei epistemologii idealist-subiective sau obiective. Or, teza în acest caz poate fi aplicată numai la anumite opere ale tînărului Lukăcs. Chiar dacă termenul este folosit de Arvon MERITELE ȘI ERORILE UNEI SINTEZE 123 în sensul său propriu, teza formulată de el rămâne falsă și unilaterală. Ea rezultă, în fond, din neînțelegerea sau neglijarea raportului dialectic dintre factorul ideologic și cel estetic. Cu alte cuvinte, Arvon nu sesizează sau face voit abstracție de faptul că gustul clasic în epoca de maturitate a lui Lukăcs, pe baza unei concepții marxiste se modifică substanțial și primește, implicit, o finalitate ideologico-estetică nouă. Să ne explicăm. Argumentul principal al lui Arvon, în susținerea tezei sale, îl constituie preponderența tematică a culturii și filozofiei burgheze în întreaga operă lukăcsiană. Domeniul preferat al lui Lukăcs — susține Arvon — îl constituie filozofia clasică germană și literatura realismului clasic din secolul al XlX-lea; momente culminante ale culturii burgheze. Pînă aici, nimic de obiectat. Este adevărat că Lukăcs apelează, de cele mai multe ori, la aceste realizări ale culturii burgheze, în expunerea și formularea opiniilor sale filozofice sau estetice, atît în lucrările din tinerețe cît și în cele din epoca de maturitate. Dar — și aici apare una din limitele interpretării date de Arvon — aceeași realitate filozofico-literară este privită și evaluată dintr-un alt unghi în cele două etape ale activității lui Lukăcs. Se modifică substanțial nu numai acest unghi, baza filozofică a interpretării, ci și scopul ei. Astfel, de exemplu, în Teoria romanului, literatura realismului clasic (creațiile lui Balzac, Flaubert, Tolstoi, Dostoievski etc.) reprezintă — pînă la un punct, dar nu numai atît — un fel de „argument artistic44 în formularea unei teorii idealist-mistice despre tragismul epocii și culturii burgheze. în schimb în lucrări ca: Problemele realismului, Romanul istoric, Balzac, Stendhal, Zola, etc., se apelează la aceeași literatură pentru formularea teoriei despre realism. în mod firesc se modifică substanțial și scara valorică, criteriul aprecierii estetice. Astfel, pentru tînărul Lukăcs culmea creației romanești o reprezintă Educația sentimentala a lui Flaubert, iar creațiile lui Balzac sînt situate pe o treaptă inferioară a scării valorice. în schimb, pentru marxistul Lukăcs scara valorică se modifică în favoarea lui Balzac, iar Flaubert este privit ca un precursor al decadentismului literar. în aceeași ordine de idei trebuie semnalată și o altă teză a lui Arvon potrivit căreia literatura clasică și, implicit, gustul clasic reprezintă pentru Lukăcs un etalon, un punct de reper și în evaluarea literaturii socialiste. Și aici ne aflăm în fața unei viziuni nediferențiate, a unei interpretări unilaterale, înguste a faptelor, de altfel reale. Intr-adevăr, Lukăcs, în combaterea unor tendințe simplificatoare și de idealizare a literaturii socialiste, apelează la modelul clasicilor. Literatura „clasică“ rămîne un etalon și în aprecierea literaturii „decadente44. Lukăcs demonstrează că de fapt cele două curente „decadentismul44 și romantismul revoluționar în aparență opuse, din punctul de vedere al esenței sau al nonvalorii estetice se înrudesc. Ele reprezintă un regres ideologic și estetic în raport cu literatura clasică. Dar Arvon, ca de altfel foarte mulți cercetători ai operei lukâcsiene, scapă din vedere faptul că toate aceste observații, concluzii ale lui Lukăcs, referitoare la arta „decadentă44 și romantic-revolu-ționară, precum și acest mod de a aborda problema au la bază o viziune 124 G. MATE mai largă, derivată din cerințele ideologice și estetice ale momentului istoric dat. Este vorba despre ceea ce Lukăcs exprimă prin conceptul de totalitate. Arvon sesizează importanța acestui concept în sistemul de gîndire al lui Lukâcs. Dar și aici apare tentația absolutizării, a limitării conceptului la o anumită perioadă din activitatea creatoare a lui Lukacs. Mai precis, Arvon analizează acest concept pe baza a două lucrări din etapa premarxistă a lui Lukacs: Teoria romanului și Raportul dintre obiect — subiect în estetică (1918). Or, este cunoscut faptul că pentru autorul acestor lucrări cerința totalității se limitează numai la o anumită sferă a activității umane, la cea a creației spirituale, care — potrivit concepției sale filozofice din perioada respectivă — reprezintă un univers autonom, independent, închis, guvernat de legi proprii. De aici rezultă că perfecțiunea ei bazată pe unitatea, armonia deplină dintre obiect-subiect — satisfăcînd astfel și cerința totalității — nu se raportează la perfecțiune și nu depinde de ea și, implicit, nu corespunde unei totalități mai generale ce înglobează întreaga existență materială și spirituală a omului. Aderarea ulterioară a lui Lukacs la filozofia marxistă va produce și aici o schimbare radicală, o viziune superioară asupra conceptului de totalitate. Pentru marxistul Lukacs totalitatea și elementele ei componente nu se limitează numai, sau în primul rînd, la sfera vieții spirituale ci cuprinde toate laturile importante ale existenței umane. Schimbarea calitativă nu se concretizează însă numai în lărgirea sferei de acțiune a acestei cerințe ci, ceea ce este mai important, se modifică rolul și locul componentelor totalității precum și raportul dintre unitățile de totalitate. Să ne explicăm. Pentru tînărul Lukacs, componentul subiectiv în cadrul interacțiunii deține rolul prim, reprezintă un factor determinant, în conformitate cu estetica formalistă subiectivă pe care o acceptă în această perioadă; în concepția marxistului Lukacs raportul se inversează între acești factori. Iar în ceea ce privește a doua latură a problemei, trebuie subliniat faptul că în viziunea tînărului Lukacs totalitatea, și perfecțiunea reprezintă o trăsătură intrinsecă și autonomă a creației artistice, pe cînd în viziunea esteticianului marxist acestea sînt condiționate și determinate — chiar dacă în ultima instanță —• de o serie de factori externi, de condițiile social-istorice date, de concepția ideologică și estetică a epocii. Adoptarea accepțiunii marxiste a totalității, precum și a cerințelor ce decurg din aceasta în analiza fenomenului artistic, nu reprezintă un regres în gîndirea filozofică și estetică a lui Lukacs, așa cum crede Arvon și o serie de alți comentatori ai operei sale, ci, mai degrabă se poate vorbi de întregirea, maturizarea concepției sale din tinerețe. Studiile sale din anii 30 nu reprezintă o ruptură, o cezură — așa cum susține Arvon — între etapele anterioare și ulterioare ale activității sale, ci reprezintă un moment important în evoluția spirituală a lui Lukăcs. Formulările uneori prea categorice, ce apar în aceste studii, precum și accentul pus pe factorul social, ideologic și istoric în cercetarea esteticului se explică prin împrejurările concrete de atunci și prin cerințele MERITELE ȘI ERORILE UNEI SINTEZE 125 ce decurg din acestea, dar nu reprezintă, în nici un caz, un hiat, o ruptură în gîndirea filozofică și estetică a lui Lukăcs. Neînțelegerea sau atitudinea negativă față de această perioadă din activitatea lui Lukăcs se bazează pe o concepție anistorică, metafizică a conceptului de totalitate. Totalitatea precum și cerințele ideologice și estetice ce decurg din ea sînt concepute și aplicate de Lukăcs dialectic și „concret istoric". El și-a dat seama că totalitatea, această sinteză a cerințelor și tendințelor definitorii, exprimă, pretinde și se manifestă altfel în fiecare moment al istoriei. Dar exprimă întotdeauna tendințele și cerințele fundamentale ale epocii date. Ea reprezintă deci dialectica complexă a generalului și a particularului „concretului istoric". Or, tocmai din punctul de vedere al exprimării depline și perfecte a totalității, clasicii reprezintă un model pentru scriitorii contemporani. Cu alte cuvinte, Lukăcs nu pretinde o reîntoarcere la aceste modele, ci preluarea creatoare a spiritului care stă la baza creației lor. Clasicii reprezintă un model în sensul exprimării depline, și desăvîrșite, din punct de vedere artistic, a totalității, în ceea ce reprezintă esența epocii Jor. Convingerea noastră că tezele comentate și considerate de noi greșite nu reprezintă simple scăpări sau formulări echivoce în lucrarea lui Arvon se bazează și pe o serie de aserțiuni ale acestuia în legătură cu opera filozofică a lui G. Lukăcs. Tentația absolutizării și aprecierii exagerate a primei perioade este mult mai evidentă și se transformă de fapt într-un adevărat crez filozofic. Adeziunea sa la prima etapă și rezervele sale față de cea dea doua din activitatea lui Lukăcs își primesc formulări mai categorice, lipsite de orice echivoc. Potrivit acestei poziții, Arvon susține că Istoria și conștiința de clasă (1923) este superioară lucrărilor scrise de Lukăcs ulterior despre Lenin și Hegel. Acestea din urmă — susține Arvon — sînt înfeudate gîndirii dogmatice marxiste, în sensul că viziunea care se situează la baza lor se definește printr-un caracter unilateral, antidialectic și, implicit, nu corespunde cerințelor totalității. Lukăcs — susține Arvon — prin adeziunea sa la teoria leninistă a reflectării acordă prioritate factorului obiectiv, iar subiectivitatea creatoare este degradată la rangul unei simple reflectări pasive. Astfel dispare interacțiunea activă și unitatea dialectică dintre obiect și subiect. Cerința totalității presupune un astfel de raport dintre subiect-obiect, ceea ce se realizează în lucrările anterioare ale lui Lukăcs: în Teoria romanului și Istoria și conștiința de clasă. De fapt după părerea lui Arvon cea de a doua — Istoria și conștiința de clasă — reprezintă aplicarea celei dintîi — Teoria romanului —, a viziunii ei la problemele social-istorice. în fond, susține Arvon, problema este aceeași — caracterul „înstrăinat^, „alienat“ al societății burgheze și consecințele acestei situații — deosebirea constă numai în aceea că în prima lucrare problema este urmărită pe planul vieții spirituale, iar în cea de a doua, pe cel al vieții sociale și politice. în ambele lucrări, Lukăcs acordă prioritate subiectivității active și creatoare. Aserțiunile lui Arvon referitoare la cele două lucrări ale lui Lukăcs conțin un dram 126 G. MATE de adevăr, dar și o serie de erori de loc neglijabile. Este adevărat că Lukăcs acordă prioritate subiectivității și, în general, conștiinței, în raport cu existența obiectivă. Dar, așa cum. însuși Lukăcs recunoaște, — aceasta nu constituie un merit, ci o limită a concepției ce stă la baza lucrărilor sale din tinerețe. In ceea ce privește falsitatea aserțiunii lui Arvon despre caracterul dogmatic, metafizic și antidialectic al concepției lui Lenin și, implicit, a lui Lukăcs din așa-numita perioadă înfeudată marxismului dogmatic, ni se pare atît de evidentă încît ea nu necesită nici un fel de comentariu. Dincolo de aceste erori, teze greșite, idei preconcepute, lucrarea lui Arvon reprezintă o contribuție însemnată la elucidarea problemelor complexe pe care le ridică opera monumentală a lui G. Lukăcs. înainte de toate, lucrarea lui Arvon se numără printre puținele sinteze asupra operei lukăcsiene. El sesizează coordonatele principale ale operei lui G. Lukăcs, chiar dacă interpretarea unora este greșită sau unilaterală. De asemenea, o contribuție substanțială reprezintă depistarea și interpretarea — în general justă — a surselor, izvoarelor filozofice ale creației lukăcsiene. Ni se pare, în general, corectă și conformă realității periodizarea activității și a creației lui G. Lukăcs. Aici, nu putem fi de acord cu defalcarea în trei etape a perioadei marxiste, care, în ciuda aparenței, este unitară, spre deosebire de etapa premarxistă în cadrul căreia se poate vorbi într-adevăr de etape precis delimitate, de prezența și confruntarea numeroaselor tendințe filozofice și estetice. Un capitol valoros îl reprezintă examinarea influenței pe care a avut-o Lukăcs asupra gîndirii filozofice și estetice contemporane. în privința acestei probleme, Arvon ajunge la concluzia că, de fapt, elita intelectualității din secolul XX a fost influențată direct sau indirect de Lukăcs. O apreciere globală a vieții spirituale contemporane nu poate face abstracție de această contribuție. Orice gînditor de seamă al zilelor noastre „reacționează** într-un fel sau altul, pozitiv sau negativ, la ideile formulate de Lukăcs. In această ordine de idei ni se pare extrem de importantă remarca pe care o face Arvon în legătură cu atitudinea intelectualității germane față de opera lui G. Lukăcs, constatînd că Lukăcs, în ciuda originii sale maghiare, aparține — în primul rînd — culturii și vieții spirituale germane. In pofida acestui fapt evident și de necontestat, opera lui nu se bucură de audiența și aprecierea cuvenită în rîn-durile intelectualității germane. Arvon explică acest fenomen prin caracterul complex, multilateral și consecvent al activității și operei lui G. Lukăcs. O atare complexitate și consecvență este privită cu suspiciune și rezervă de către reprezentanții unor orientări înguste, unilaterale, derivate din numeroase compromisuri ideologice și politice, din interese individualiste și momentane. Arvon sesizează aici una din trăsăturile fundamentale ale operei lukăcsiene, deopotrivă caracteristică ambelor perioade din activitatea sa creatoare, anume caracterul ei complex, multilateral care prin însăși esența ei se opune orientărilor și clasificărilor MERITELE ȘI ERORILE UNEI SINTEZE 127 înguste, spărgînd și depășind cadrele strimte ale acestora, ca atare ea nu a fost înțeleasă și acceptată în ansamblul ei, nici măcar de reprezentanții strictei specialități, ci mai degrabă a fost privită ca un fenomen insolit, rar întîlnit în epoca strictei specializări. Derutantă li se pare nu numai complexitatea viziunii lui G. Lukăcs ci și varietatea tematică a operelor sale, precum și caracterul neobișnuit, în aparență inconsecvent și contradictoriu al activității lui. Cei mai mulți dintre cercetătorii operei sale nu sesizează „unitatea în varietate", traiectoria ascendentă a evoluției sale spirituale, ceea ce duce, inevitabil, la o serie de concluzii greșite, la o viziune unilaterală, falsă despre opera și activitatea lui G. Lukăcs. Lucrarea lui Arvon, tocmai în această direcție reprezintă o tentativă, reușită parțial. în această ordine de idei, ne vom referi doar la o singură latură a problemei mai corespunzătoare; anume cea a raportului dintre opera lukăcsiană și tradițiile progresiste ale culturii burgheze. Arvon demonstrează, în lucrarea sa, cu argumente numeroase și convingătoare că Lukăcs se numără printre puținii gînditori marxiști contemporani care valorifică creator tradițiile progresiste ale trecutului. Din acest punct de vedere — susține Arvon —, există o perfectă analogie sau chiar identitate între Marx și Lukăcs, în sensul că opera celui din urmă reprezintă aceeași importanță pentru estetica marxistă ca și cea a lui Marx pentru economia politică și filozofia marxistă. Această concluzie derivă, de altfel și dintr-o idee ce străbate întreaga lucrare a lui Arvon, anume aceea că de fapt operele cele mai valoroase, reprezentative ale lui G. Lukăcs sînt cele consacrate fenomenului literar și estetic. Această convingere fermă a lui Arvon se bazează pe de o parte pe o serie de fapte, argumente, date reale, dar, pe de altă parte, și pe o anumită rezervă a lui față de unele lucrări ale filozofului marxist. Am schițat cauzele și mobilul atitudinii sale negative față de lucrările lui G. Lukăcs despre Lenin și tînărul Hegel și, ca atare, nu vom reveni asupra lor. In ceea ce privește prima parte a constatării, sînt necesare cîteva precizări. Intr-adevăr, pînă în momentul de față, și în cercurile intelectualității burgheze contemporane Lukăcs s-a impus, ca gînditor marxist, în primul rînd pe planul gîndirii estetice, ca teoretician al artei și literaturii, în primul rînd aceste lucrări sînt traduse, comentate, cunoscute — și în parte apreciate — în rîndurile intelectualității burgheze din Apus. Acest lucru ni se pare firesc și explicabil. Dintre numeroasele cauze ce explică, acest fenomen, semnalăm doar cîteva: Lukacs în scrierile sale de critică literară și estetică generală dezbate o serie de probleme ce preocupă intens și elita intelectualității burgheze contemporane, chiar dacă nu există o convergență de păreri. Aria preocupărilor lui G. Lukăcs cuprinde întreaga artă burgheză de la „clasici" la „moderni". Aproape că nu există moment . mai important în istoria artei burgheze în evaluarea căreia s-ar putea face abstracție de opiniile---------considerate sau nu juste — lui G. Lukăcs. Astfel, în acest domeniu orice specialist de vază se află în fața unei alternative ce nu poate fi evitată, trebuie să accepte sau 128 G. MATE să respingă — parțial sau integral — tezele lui Lukăcs, referitoare la problemele respective. O altă cauză ce trebuie semnalată o constituie faptul că, în lucrările de critică literară intransigența ideologică a lui Lukăcs este mai puțin netă și vizibilă decît în cele filozofice sau politice. Acest caracter al lucrărilor sale de critică literară — ce rezultă din înțelegerea specificului artei și din aplicarea diferențiată a filozofiei marxiste la acest domeniu al activității spirituale, ce constituie, de altfel, un merit deosebit al lui Lukăcs — dă naștere numeroaselor interpretări greșite și explică acceptarea lor bazată pe o astfel de viziune. Această tendință apare chiar și în lucrările lui Arvon, care vorbește de „salvarea subiectivității și dia-lecticiiu ce ar fi naufragiat în lucrările filozofice ale marxistului Lukăcs. în fine, această reacție specifică a intelectualității burgheze față de opera lukăcsiană se explică și prin numeroasele sale critici aduse noii literaturi socialiste în formare. Cei mai mulți dintre gînditorii burghezi scapă din vedere însă perspectiva și intențiile acestor lucrări. Arvon se numără printre acei comentatori — puțini la număr — ai operei lukăcsiene care au sesizat mobilul adevărat al acestor scrieri. Astfel, referindu-se la ampla polemică a anilor treizeci despre impresionism el precizează că de fapt nu este vorba de o divergență ideologică sau politică ci mai degrabă de gust, de o neînțelegere legată de căile și modalitățile concrete ale formării noii culturi socialiste. în ceea ce privește polemica cu Brecht-Lukăcs, și aici scopul final — formarea artei socialiste — este identic, numai căile și modalitățile atingerii lui sînt diferite. Brecht, în formarea artei socialiste — susține Arvon — neagă valoarea tradiției și a unor cuceriri ale artei burgheze; Lukăcs, în schimb, propune valorificarea creatoare și integrarea lor în noua cultură socialistă. Această viziune mai largă a lui Lukăcs este în concordanță nu numai cu spiritul filozofiei marxiste, ci și cu cerințele concrete, fundamentale ale momentului istoric dat cu cele ale luptei antifasciste, organizată și condusă de Frontul popular, obiectivele principale ale căruia au determinat, în ultima analiză, activitatea lui G. Lukăcs pe planul criticii literare, în anii treizeci. De aici și titlul lucrării lui Arvon, G. Lukăcs sau Frontul popular în literatură, ce se numără printre lucrările mai valoroase consacrate ■operei lui G. Lukăcs. 3ACJiyra n oiumbkh oaholo chhtesa ( P e 3 io m e ) Abtop CTaTbH, KOMMeHTHpya padoTy Ahph Apsona (G. Lukăcs ou le Front populaive en liltbaiure, Ed. Seghers, Paris, 1968), nocBHiueHHyio TBopuecTBy h AeHTejibHOCTH MapKCHCTCKoro •^HJiocotța h scTeTHKa MHpoBon H3BecTHOCTH, T. JlyKana, nuraeTCH BbiHBHTb OTHomeune 6yp->Kya3HOH HHTejuiureHiiHH k MonyMeHTajibHOMy TBopqecTBy T. JlyKaqa. OTMenan neKOTopbie sacjiyrn padoTbi A. ApBOHa, aBTop CTaTbH no^epKHBaeT npHHHHbi, -nopojK^aioiuHe oAnocToponnee BH^enHe TBopnecTBa T. JlyKana h HBJiaioniHecH oAHOBpeweHHO HCTOMHHKOM MHOrOUHCAeHHblX OIUHdOK H JIOJKHblX T63HCOB. MERITELE ȘI ERORILE UNEI SINTEZE 129 MERITS AND ERRORS OF A SYNTHESIS (S u m m a r y) Commenting Henri Arvon’s work (G. Lukăcs ou le Front populaire en lit-terature, Ed. Seghers, Paris, 1968) dedicated to the work and activity of G. Lukăcs, a Marxist philosopher and aesthetician of world renown, the present paper aims at outlining some of the standpoints taken by the bourgeois intelligentsia towards G. Lukăcs’s monumental work. Pointing out some of the merits of H. Arvon’s work the author also empha-sizes the causes which generate a unilateral Vision on the Lukăcsean work and constitute the source of numerous errors and erroneous theses regarding it. 9 — Philologia 2/1971 ASPECTE ALE TEHNICII LITERARE ÎN ROMANUL LORD JIM DE JOSEPH CONRAD ILEANA CAZAN Creată la hotarul dintre două veacuri, opera lui Joseph Conrad oferă documentul literar al unor noi sensuri existențiale și implicit tranziții spre o nouă substanță și organizare compozițională a romanului. Dacă faptul de a produce ramificații în literatura romanescă a peste o jumătate de veac oferă unei opere o chezășie a solidității și valorii ei, romanul lui Joseph Conrad se situează la baza unei direcții înnoitoare și prestigioase, începută de Henry James, de-a lungul căreia se vor înscrie operele lui James Joyce, Virginia Woolf, Andre Gide, Aldous Huxley și alții. Joseph Conrad este astăzi reevaluat din perspectiva mai largă a dezvoltării romanului în secolul 20 și considerat ca un inovator de seamă în domeniul tehnicii literare. Opera Lord Jim, apărută în 1900, face parte din romanele majore ale scriitorului, alături de Nostromo, Victorie și Șansa. Acest roman în care procedeele tehnice ating o armonie și complexitate neîntîlnite în alte opere ale sale, ilustrează în modul cel mai desăvîrșit esența tehnicii literare a lui Conrad. Amintim că metoda de creație a lui Conrad în operele scrise înainte de Lord Jim este în linii generale aceeași ca și în romanul tradițional, cu excepția procedeului „flash-backcc prin care se întrerupe cronologia evenimentelor. Romanul Lord Jim se axează pe motivele esențiale ale operei Lui Conrad: cel al culpei, al descoperirii eului și al ispășirii. Eroul cărții, Jim Lingard, secundul vasului Patna, nutrește idealuri romantice de eroism în împrejurări excepționale, dar părăsește vaporul în clipele cînd este pe cale să se scufunde cu 800 de pelerini la bord. Eroul a încălcat codul vieții pe mare, iar actul săvîrșit de el este în opoziție cu eul ideal, imaginat. Jim, asemenea cititorului, este prins în dilema motivării faptei sale care ni se sugerează a fi în mare măsură izvorîtă din subconștient. Doro-thy Van Ghent acordă situației eroului o proiectare universal-umană deoarece actul lui Jim este „paradigma înfruntărilor dintre personalitatea conștientă cu străinul din ființa sa, străinul care este eul cel mai 132 I. CAZAN profund iar semnificația vieții Iui Jim este propria noastră semnificație conținută în relația enigmatică dintre voința conștientă și fatalitatea actelor noastre1. “ Fascinat de ideea recompunerii imaginii ideale a persoanei lui, eroul se angajează într-o activitate constructivă în folosul oamenilor din insula Patusan. Dar prezentul unui om este invadat încontinuu de trecutul său pe care în zadar încearcă eroul să-l decupeze din fluxul existenței sale. Acel trecut din lumea mare, civilizată, încărcat de vină, se întretaie cu prezentul dătător de bine și dreptate, într-un colț uitat de pămînt, prin intervenția unui element destructiv, întruchipat de personajul Brown. în urma conflictului dintre aceste două lumi, eroul se îndreaptă spre o moarte premeditată. La începutul secolului al XX-lea, romanul englez încearcă o descătușare de realismul materialist victorian, puternic ancorat în epocă, tin-zînd mai degrabă spre atemporal în redarea unor conflicte esențiale și eterne ale destinului uman. Renunțînd la pretenția de a zugrăvi o istorie a epocii, romanul impresionist conține tentativa sondării straturilor întunecate ale conștiinței, înlocuind cadrul clar circumscris al societății și vieții personajului cu pulberea deasă, confuză și schimbătoare a existenței. Ocupînd o poziție medie între romanul tradițional și noul roman englez de la începutul secolului XX, care va distila intriga bine închegată și manifestările exterioare pentru a face loc vieții conștiinței, opera lui Conrad prezintă actele omenești pentru a întrezări ce se află îndărătul lor. Bogăția imensă și derutantă de senzații, trăiri, impulsuri transcende puterea de expresie a cuvintelor: „Este imposibil să redai senzația trăită în vreo epocă a existenței cuiva — ceea ce alcătuiește adevărul ei, semnificația ei — esența ei subtilă și pătrunzătoare. Este imposibil. Trăim așa cum visăm — singuri2/4 întreg romanul Lord Jim constă dintr-o căutare asiduă a adevărului cu privire la trăirile interioare ce se răsfrîng în acțiunile eroului. Prezentarea epică nu mai are un ritm susținut ci se topește pe alocurea în efluvii de visare, de nostalgie, de reflexii asupra lumii. Romanul Lord Jim s-ar putea numi o anchetă întreprinsă la mai multe nivele pentru analiza unui caz de conștiință, analiză ce include și o investigație mai simplă a unui tribunal maritim. Aceasta din urmă însă, rămîne doar la cercetarea faptelor lui Jim Lingard, conform regulilor ce se impun vieții pe mare fiindcă „Scopul ei nu este acel fundamental pentru ce ci doar superficialul cum al întîmplării3.“ Dar atingerea unui adevăr plenar este cu neputință. întreg romanul este construit pe imagini simbol: întuneric — ceață — lumină care exprimă ideea fundamentală a operei. Eroii intuiesc în 1 D o r o t h y Van Ghent, The Art of Joseph Conrad, A Criticai Sympo-sium, edited by R. W. Stallman, Michigan State University 1960, p. 142. 2Joseph Conrad, Heart of Darkness, Backgrounds and Criticisms, edited by Leonard Dean, Prentice-Hall, Inc. 1960, pg. 22. 3 Joseph Conrad, Lord Jim, E.P.L.U., București, 1964, pg. 70. TEHNICA LITERARA ÎN ROMANUL LORD JIM 133 unele clipe crîmpeie din „adevărul absolut care, asemenea frumuseții însăși, plutește evaziv, obscur, pe jumătate scufundat în apele tăcute și nemișcate ale tainicului4." între tentativa de a-1 înțelege pe Jim și realitatea ființei sale, se interpune o ceață numai pe alocurea străvezie. In cele din urmă naratorul declară: „De altfel ultimul cuvînt n-a fost spus încă și probabil nu va fi spus niciodată. Viețile noastre nu sînt oare prea scurte pentru acea rostire deplină care rămîne prin bîlbîielile noastre numai în stare de intenție lăvntrică5?€C Această viziune asupra lumii este exprimată printr-o anumită tehnică literară, menită să dramatizeze sau să obiectivizeze o experiență. Mark Shorer socotește că tehnica literară a romanului ar trebui privită „ca un mijloc de a explora și a defini valorile unei arii de experiență care sînt date atunci pentru prima oară6." Prin ce modalități tehnice are loc explorarea sensurilor pe care Conrad intenționează să le dezvăluie? Romanul de artă englez creat la începutul secolului al XX-lea reduce în mare parte rolul prozatorului reporter și omniscient care nu corespunde caracterului complex, ambiguu și explorator al acestui roman. Pledînd pentru o dramatizare a romanului, cunoscutul critic literar englez Percy Lubbock consideră că deoarece autorul omniscient există în afara cărții, străin de efectele pe care ar trebui să le producă opera în sine, permanenta sa prezență în operă rămîne inexplicabilă. Criticul englez arată că primul pas spre dramatizare ar fi procedeul naratorului-personaj care devine o prezență justificată, integrată în operă, avînd un punct de vedere propriu care poate să fie verificat. Rezultatul ar fi o autentificare și o intensificare a efectului dramatic7. Fără a înlătura total scriitorul demiurg, Conrad îl înlocuiește în mare măsură cu un personaj „raconteur“, pe nume Marlow. Acest om este pe de o parte martor ocular și neutru la unele întîmplări, iar pe de altă parte el este implicat în acțiunea romanului, declanșînd unele evenimente centrale. In sfîrșit, ca pasionat cercetător al sufletului omenesc, Marlow este un polarizator de confesiuni. Dramatismul cărții se accentuează prin faptul că Marlow, identificîn-du-se aproape cu situația lui Jim, trece el însuși printr-o criză sufletească. Joseph Conrad creează convenția literară prin care Marlow, la multă vreme după cele întîmplate, deapănă povestirea în fața unui grup de prieteni, ca să-și treacă timpul: „Mai tîrziu, în orice colț de lume s-ar fi aflat, lui Marlow îi plăcea să-și aducă aminte de Jim. . . Asta se în-tîmpla poate după vreo cină, pe o verandă drapată în frunziș împletit și împodobit cu flori, în întunericul adînc punctat de focul țigărilor aprin- 4 Joseph Conrad, Lord Jim, E.P.L.U., București, 1964, pg. 206—207. 5 Joseph Conrad, Lord Jim, E.P.L.U., București, 1964, pg. 214. 6 Mark Shorer, Forms of Modern Fiction, edited by Wiilliam Van O’Con-nor, Indiana University Press, 1964, pg. 10. 7 Percy Lubbock, The Craft of Fiction, Jonathan Cape, London, 1968, pg. 125. 134 I. CAZAN se8.“ Această convenție este susținută prin tonul dezinvolt al naratorului, prin stilul colocvial al povestirii, adresarea directă către cititori și impresia de întîmplător în abordarea subiectului despre Jim. In majoritatea romanelor sale, viața există prin reactualizarea unui trecut. Ca și Proust, Conrad reconstituie o realitate din amintire. Se realizează prin aceasta o eliberare de erorile și exagerările reflectării imediate a faptelor și deci o raportare a lor la experiența de viață a povestitorului care a devenit între timp mai bogată. Depănarea amintirii într-un mod sinuos, întrerupînd scurgerea cronologică a timpului, ocolurile largi digresive, toate acestea au loc pe baza asociațiilor de idei. Aspecte esențiale din romanul lui Conrad, ale modului în care «conștiința umană prelucrează o experiență de viață, se pot regăsi și în opera scriitorilor care au utilizat tehnica fluxului conștiinței, aceștia din urmă nemaifiind preocupați de aspectul comunicării orale considerat a fi convențional. Caracteristica metodei prin care la baza structurii narative stă un povestitor sau mai mulți povestitori, constă în faptul că cititorul nu există nici o clipă direct în conștiința eroului. El este obligat să deducă adevărul din relatările mai multor personaje care dețin o cunoaștere limitată a faptelor, din manifestările proceselor psihice în actele eroilor. Pe de altă parte o asemenea operă literară ce desființează improbabila cunoaștere totală a scriitorului demiurg, precum și încercarea confundării cititorului cu personajul, prin redarea fluxului conștiinței, cîștigă în veri-similitudine, oglindind tocmai felul sinuos și contradictoriu al procesului cunoașterii. Narațiunea lui Marlow întrunește dimensiuni temporale diverse: timpul anterior experienței lui Marlow, timpul în care acest personaj asistă la evenimente, perioada ulterioară pe care o cunoaște din relatări, timpul prezent al povestirii. Toate aceste straturi coexistă în conștiința și narațiunea lui Marlow, ele se întrepătrund în derularea amintirilor tocmai pentru a reda un tablou complex al vieții și a deschide posibilități de investigație din mai multe unghiuri și timpuri, o confruntare a lor în scopul unei clarificări. Trecînd de la un plan temporal la altult Conrad dă impresia că operează cu o cameră de luat vederi care își schimbă mereu perspectiva în surprinderea obiectivului. Joseph Conrad și colaboratorul său, scriitorul Ford Madox Ford, au elaborat o tehnică a mutațiilor temporale în cadrul cărora evenimentele și episoadele sînt rearanjate astfel încît să ilustreze anumite semnificații și o viziune dobîndită din perspectiva amintirii. Ford scrie: „Ne-am dat seama foarte curînd că greșeala romanului și în special a romanului britanic era că merge drept înainte pe cîtă vreme în cunoașterea treptată a oamenilor din jurul său, omul nu merge niciodată drept înainte9/0 Pentru înțelegerea unui personaj „nu poți începe cu începutul său iar 8 Joseph Conrad, Lord Jim, E.P.L.U., București, 1964, pg. 50. 9 Wayne C. Booth, The Rhetoric of Fiction, The University of Chicago Press, 1968, pg. 191. TEHNICA LITERARĂ ÎN ROMANUL LORD JIM 135 apoi să-i prezinți viața cronologic pînă la sfîrșit. La început el trebuie să producă o impresie puternică iar după aceea să-i redai trecutul prin avansări și întoarceri în timp10.“ Printr-o mutație temporală, romanul începe cu starea cea mai impresionantă și cea mai profundă a eroului: suferința de pe urma trădării care îl urmărea ca o nălucă, alungîndu-1 dintr-un port într-altul, tot mai spre Orient. Ni se redă apoi un episod din viața lui Jim pe mare și după aceea, prin întoarcere în timp, o întîmplare a sa pe vremea cînd pe un vas-școală se pregătea să devină marinar — fragmente ce prefigurează caracterul și conflictul de mai tîrziu al eroului. Urmează judecata oficială unde sînt prezentate lapidar doar faptele eroului și a ce-lorlați vinovați, precum și verdictul legii. De-abia după aceea aflăm în amănunțime, din mărturisirile lui Jim către Marlow, despre accidentul Patnei, părăsirea vaporului, suferința sa și în final salvarea vasului. Pentru analiza eroului principal Joseph Conrad a elaborat procedeul punctului de vedere multiplu. Autorul urmărește în roman o amplificare continuă a modului de abordare a temei principale prin înmulțirea treptată a planurilor din care este privit eroul. Planurile acestea asigură o diversificare continuă a experienței și criteriilor, o alternare permanentă de atitudini și verdicte în privința cazului Jim Lingând; Diversitatea punctelor de vedere în legătură cu unul și același fapt, are ca rezultat o anume relativizare a aprecierilor și crearea unei opere literare cu caracter deschis. în mișcarea generală de inovare a concepției despre roman și a structurii acestuia în Anglia în secolul 20, punctul de vedere multiplu va fi folosit și în operele altor scriitori ca James Joyce, Virginia Woolf, A. Huxley și mai ales în opera lui Faulkner. Cum acționează punctul de vedere pentru a sonda cît mai multe conștiințe în legătură cu experiența descrisă, pentru a stîrni cît mai multe reverberații? Prima parte a romanului Lord Jim își cucerește interesul prin prezența acestor puncte de vedere care fac din opera lui Joseph Conrad o creație polivalentă și polifonică, ce invită la dezbateri și generalizări. In același timp se realizează o tensiune dramatică prin confruntarea, lor. Punctele de vedere ce apar ca niște lumini laterale pe care le întîlnește în cale firul conducător al lui Marlow, sînt aduse în fața cititorului în momente de cumpănă grea în judecarea cazului lui Jim sau de instalare a unei păreri, de relativă clarificare a unei situații. Fiecare din personajele de seamă ce exprimă un punct de vedere în legătură cu problema de fond a operei, este situat într-un cadru personal care include determinantele vieții și caracterului său și în limitele căruia își cristalizează părerea. Aceste personaje constituie astfel planuri narative separate care se înlănțuie la firul de bază al narațiunii ce urmărește destinul lui Jim. Thomas Moser denumește aceste planuri „episoade ilustrative11/' ele io w a y n e C. Booth, The Rhetoric of Fiction, The University of Chicago Press, 1968, pg. 191. 11 Thomas Moser, Joseph Conrad, Achievement and Decline, Archon Books-Hamden, Connecticut 1966, pg. 38. 136 I. CAZAN conținând posibilitatea trasării de similitudini și opoziții cu eroul principal și astfel servind la o mai clară situare și deslușire a cazului Jim Lingard. Vom vedea cum pe cadranul fiecărui episod, acul indicator va oscila mereu de la valorile ce relevă similitudini la cele din care reies opoziții. Rezultatul va fi o reverberare a situației lui Jim în destinul celorlalte personaje și în același timp un proces de relativizare care va opri acordarea unui verdict definitiv. în capitolul VI al cărții, în toiul anchetei oficiale, autorul introduce personajul Brierly, căpitan de vas care face parte din comisia de investigație oficială. Brierly, reprezentant desăvîrșit al profesiunii de marinar, exprimă glasul și cenzura severă a legii. Marlow îl descrie în felul următor: .„Nu făcuse în viață nici o greșeală, nu avusese niciodată vreun accident și nici un ghinion; niciodată vreo piedică în avansarea lui treptată și părea să fie unul dintre oamenii norocoși care nu cunosc nehotă-rîrea și cu atîit mai puțin neîncrederea în sine12/* Marlow avansează pe această linie a superiorității lui Brierly iar apoi descrie brusc o cotitură, anunțînd sinuciderea lui neașteptată la scurtă vreme după proces. Acest fapt trezește în Marlow bănuiala unei vinovății ascunse, răscolite cu ocazia judecării lui Jim cînd Brierly „își făcea probabil o anchetă tainică asupra propriului său caz13.“ Povestitorul introduce relatarea lui Jones, secundul lui Brierly, despre moartea căpitanului și punctul său de vedere care ilustrează caracterul ireproșabil de om și marinar al lui Brierly. Narațiunea se desfășoară în acest capitol în trei cercuri concentrice — Jim, Brierly, Jones —care se clarifică între ele. Problema ce se pune în legătură cu Brierly este aceea a deosebirii dintre aparențe și fondul personajului. Brierly ar trebui să reprezinte punctul de vedere oficial. Dar autorul a sugerat deja lipsa unei corelații între viața interioară a eroului și aparențe, ceea ce determină schimbarea punctului de vedere de la cel oficial la cel personal, cu accent puternic și afectiv pe cel de al doilea. Brierly, copleșit de milă și de o neașteptată identificare cu eroul, se oferă să-l ajute cu bani pentru ca acesta să fugă de „publicitatea odioasău a judecății. Apoi trece brusc la apărarea decenței și responsabilității de marinar și implicit la condamnarea actului săvîrșit de secundul Patnei. Nu renunță însă la ideea de a-1 ajuta cu tot dinadinsul. Marlow declară: „Și astfel în legătură cu Jim l-am întrezărit pe adevăratul Brierly, cu cîteva zile înainte de a-și încredința mării ființa adevărată o dată cu cea aparentă^14. O idee esențială în opera lui Conrad, conținută în tema principală a cărții, aceea a relației dintre impulsurile lăuntrice și actele eroului la un moment dat, este așadar reluată într-un episod secundar. Atît Brierly cît și Jim „au sărit“ din vapor, unul pentru a-și salva viața, celălalt pentru a dispare pentru totdeauna în străfundurile mării. Sfîrșitul lui Brierly ar putea 12 Joseph Conrad, Lord Jim, E.P.L.U., București, 1964, pg. 70. 13 Joseph Conrad, Lord Jim, E.P.L.U., București, 1964, pg. 72. 14 Joseph Conrad, Lord Jim, E.P.L.U., București, 1964, pg. 80. TEHNICA LITERARA ÎN ROMANUL LORD JIM 137 constitui o paralelă și o prefigurare a sfârșitului lui Jim, cu implicația imposibilității de a trăi sub povara culpei. Pe cei doi eroi ar putea să-i apropie și o anume aureolă romantică cu care și-au încununat sfârșitul. Aprecierile lui Marlow asupra morții lui Brierly („‘Cine ar fi în stare să spună ce icoană măgulitoare și-a făurit despre propria-i sinuci-dere15?“) și a lui Jim („Nici în cele mai nebunești clipe ale viziunilor lui copilărești n-ar fi putut să întrevadă întruchiparea unei victorii atît de nemaipomenite !16“) sînt semnificative în acest sens. Prin raportarea faptei lui Jim Lingard la personalitatea lui Brierly, în ipostaza ei aparentă, actul eroului apare grav în mod iremediabil. Dar în același timp culpa lui Jim este atenuată prin posibila comparație cu Brierly privit din punctul de vedere al lui Marlow ca un personaj contradictoriu, enigmatic, tăinuind abisuri întunecate. Cenzurii ambigue exprimate de Brierly îi urmează punctul de vedere al celor doi timonieri aduși de la Aden ca să depună mărturie la anchetă. Opinia lor este menită să contrabalanseze digresiunile vagi ale lui Marlow și confuzia în care se află Jim, ei reflectând spiritul uman simplu, expresia concisă a aderării la cîteva reguli fundamentale de viață, precum și lipsa de imaginație în comparație cu eroul cărții. Conversația dintre Jim și Marlow este întreruptă pentru a se introduce, prin avans în timp, relatarea unui alt personaj cu privire la salvarea vaporului Patna și punctul său de vedere asupra eroului principal. Apariția ofițerului francez creează mai ales contraste cu Jim Lingard. Idealul imaginar al lui Jim contrastează cu eroismul simplu al acestui marinar pe care încercările vieții l-au stigmatizat cu o cicatrice la mînă și trei degete țepene, probabil în urma unui foc de armă, precum și cu semnul unei răni vechi la tîmplă. Incapabil de avînturi romantice, ofițerul francez reprezintă acel tip mediocru din romanele lui Conrad, fidel unui cod strict de reguli de viață, eroul anonim cu ajutorul căruia se săvîrșesc marile fapte de curaj. Pentru el onoarea este o realitate concretă care se naște din respectarea comandamentelor existenței pe mare iar acuzarea lui Jim reiese din afirmația: „Și ce valoare poate să aibă viața cînd . . . Cînd onoarea s-a dus?17“ Intervenția acestui erou creează un caz de intersecție temporală din care decurge implicit și o altă viziune asupra problemei care e pusă în discuția romanului. Perspectiva ofițerului francez, depărtată de momentul întîmplărilor, este introdusă în toiul convorbirilor dintre Jim și Marlow, care au loc la rîndul lor pe fondul general al anchetei oficiale. S-ar putea vorbi aici de trei puncte de vedere suprapuse. Acuitatea crizei în care se află Jim este atenuată întrucîtva de comentariul tîrziu al ofițerului francez, format din fragmente cu greu înjghebate din străfundurile amintirii. Pînza amintirii s-a așternut peste evenimentul senzațional din trecut și întreaga sa relatare stă sub semnul vorbelor „cum. 15 Joseph Conrad, Lord Jim, E.P.L.U., București, 1964, pg. 77. 16 Joseph Conrad, Lord Jim, E.P.L.U., București, 1964, pg. 378. 17 Joseph Conrad, Lord Jim, E.P.L.U., București, 1964, pg. 147. 138 t. CAZAN trece timpul! 18“r afirmație simplă care pătrunde însă difuz povestirea sa, în accente’ de tristețe, de nostalgie. Actul lui Jim Lingard se estompează cu scurgerea timpului, se pierde aproape în efemerul faptelor banale. Conform clasificării caracterelor în opera lui Joseph Conrad, stabilită de Thomas Moser, ofițerul francez ar fi omul „neimaginativ care nu este înclinat să simpatizeze cu persoane mai complexe^19 20. El se situează însă în punctul cel mai de sus al ierarhiei morale conradiene. Ches-ter, un alt personaj care îsi exprimă punctul de vedere asupra eroului principal al cărții, este tipul mișelului de la extrema inferioară a aceleiași ierarhii. El nu« cunoaște valori morale iar în concepția sa Jim este condamnat nu din pricina unui act reprobabil, ci din cauza unei prea înalte conștiințe de sine. Părerea sa despre Jim este că „pe pămînt nu-i bun de nimicu2° fiindcă a pus totul la inimă. Intervenția lui Chester este menită să sugereze degradarea în care ar putea să se prăbușească eroul și gravitatea crizei prin care trece. Chester îl alege ca „un om al său“, atunci, cînd vrea să-1 trimită pe Jim într-o întreprindere disperată, pe o insulă pustie în Walpole, socotind că aceasta ar fi singura scăpare a eroului. Atunci înțelegem că Jim Lingard ar putea să nu mai aibă nici o șansă, nici un loc în societatea umană. Marlow corectează însă această perspectivă și respinge cu tărie identificarea dintre Jim și Chester. Apoi se creează o paralelă și un contrast, prin prezentarea lui Robinson, asociatul lui Chester, contrabandist și hoț, omul care „nici gînd să se tulbure de zvonurile care umblau pe țărm“21 cum că ar fi ajuns să fie cîndva chiar și canibal. Se creează implicit o comparație între Jim, erou de o profundă sensibilitate și un personaj grotesc, comparație de pe urma căreia Jim Lingard cunoaște o elevație. Stein este un personaj romantic și acest fapt face posibilă identificarea sa cu Jim. Existența sa ca tînăr a fost străbătută de același avînt de luptă întru dreptate și eroism. Situația lui Stein în insulele Celebes o anunță pe aceea a lui Jim în insula Patusan. Luptele pentru tron la care a luat parte Stein alături de un tînăr prinț și bravurile sale, preconizează participarea lui Jim în lupta dintre rajahul Allang și Doramin, precum și prietenia sa pentru tînărul malaiez Dain Waris. Stein, acest personaj animat de țeluri umanitare, se ridică la o considerare filozofică a dilemei lui Jim și îl judecă pe erou în termenii unui romantism iremediabil,. ca o victimă a veșnicei opoziții dintre vis și realitate. Iată cum prezintă Marlow, caracterizarea pe care Stein a făcut-o eroului: (Jim) e un romantic... un romantic, repeta el, și-asta-i foarte rău . . . foarte rău . . . Dar și foarte bine, a mai adăugat22^. Problema lui Jim ia acum amploare, devine dilema omului în general „cum să existăm, cum să 18 Joseph Conrad, Lord Jim, E.P.L.U., București 1964, pg. 142. 19 Thomas Moser, Joseph Conrad, Achievement and Decline, Archon Books-Hamden, Connecticut 1966, pg. 16. 20 Joseph Conrad, Lord Jim, E.P.L.U., București, 1964, pg. 164. 21 J o s e p h Conrad, Lord Jim, E.P.L.U., București, 1964, pg. 160. 22 Joseph Conrad, Lord Jim, E.P.L.U., București,. 1964, pg. 206. TEHNICA LITERARĂ ÎN ROMANUL LORD JIM 139 facem ca să fim“23. Soluția lui Stein este „să-ți urmezi visul, să-ți urmezi mereu visul... ewig ... usque ad finem"24. Comentariul lui Stein este asociat cu imagini alternative de umbră și lumină, ca un acompaniament auzit în surdină, ca o interpretare a vorbelor sale. Lumina se asociază acum eu certitudinea, în timp ce întunericul risipește încrederea în găsirea adevărului. Marlow declară: „Suflul convingerii lui (Stein) părea să deschidă înaintea mea o perspectivă largă și nesigură, ca orizontul crepuscular al unui șes în revărsatul zorilor. .. sau poate la căderea nopții. De fapt cine putea să știe? Dar era o lumină plină de farmec și înșelătoare ce-și arunca poezia suavă a întunericului peste surpături... peste morminte"23. Tehnica punctului de vedere, așa cum apare ea în romanul lui Joseph Conrad, oferă multiple posibilități de interpretare dar totodată creează „convingerea invincibilă în solidaritatea care unește nenumărate inimi în singurătatea lor"26. Redarea ideii de solidaritate umană constituie unul din scopurile artei în concepția estetică a lui Joseph Conrad. Această solidaritate se realizează în opera lui Conrad prin activitatea și eforturile comune ale unor oameni strîns uniți într-un grup și care luptă pe nesfîrșitele mări împotriva forțelor potrivnice ale naturii. însă eul potențial este complex, iar între personaje în aparență neasemănătoare poate să aibă loc în ultima analiză o identificare. Jim este Marlow (care vede în erou întruchiparea tinereții sale apuse) și Brierly și Brown și Stein în același timp. O comunitate subterană între oameni reiese și din acest fapt. în tendința sa de a crea o stare de uimire în fața misterului vieții, Conrad realizează uneori o proză prea densă de semnificații, de reverberări, pînă la ambiguitate; o proză care excelează în redarea unor stări de conștiință, a implicitului, a multiplelor interpretări în dauna clarificării unor sensuri fundamentale. Albert Guerard arată că scopul artei impresioniste „este de a crea în cititor un joc complicat de emoții și un conflict bogat între simpatie și condamnare, o stare de perplexitate temporară în fața experienței care se dovedește a fi mai complicată decît ne-am fi putut închipui vreodată"27. Joseph Conrad a realizat în romanul Lord Jim o armonizare complexă prin reluarea unui motiv principal la diferite nivele, așa precum în muzică instrumentele soliste intonează tema simfoniei. Prin contra-punerea mai multor voci sau puncte de vedere, Conrad s-a apropiat mult de muzică pe care a considerat-o „arta artelor"28. 29 Joseph Conrad, Lord Jim, E.P.L.U., București 1964, pg. 203. 24 Joseph Conrad, Lord Jim, E.P.L.U., București 1964, pg. 205. 25 Joseph Conrad, Lord Jim, E.P.L.U., 1964, pg. 204. 20 Joseph Conrad, The Nigger of the Narcissus, Penguin Books, 1968, pg. 12. 27 Albert Guerard, Conrad the Novelist, Harvard University Press 1966, pg. 126. 28 Joseph Conrad, The Nigger of the Narcissus, Penguin Books, 1968, pg. 12. 140 I. CAZAN Prin metoda sa de creație, Conrad face ca cititorul să fie implicat într-o anchetă, în dezlegarea a ceea ce s-ar putea numi „a puzzle'“, a unei enigme, de ordin psihic însă. Cititorul deține în permanență un rol activ, el este obligat să lege firele relatărilor care se întretaie, să stabilească ordinea cronologică a evenimentelor, printr-o foarte atentă observare a punctelor în care anumite momente se întîlnesc cu ele însele, și în sfîrșit, să adopte el însuși un punct de vedere. ACnEKTbl JIHTEPATyPHOn TEXHHKH B POMAHE 4XO3E0A K0HPA4A JIOPM ( Pue 3 io m e ) flîK03e(j) KonpaA, BMecTe c TeHpH flxopAOM Msaokcom Oopaom, hbjihctch ocho-BonojiOHCHHKOM HOBoro HanpaBjieHHH b aHrjiHHCKOM poMane Hanajia XX-ro BeKa. Ero HOBOBBe-Achhh b odjiacTH JiHTepaTypHofi tcxhhkh AocTHraioT anorea b poMane Jlopd Rmcum, Haw-6oAee npeACTaBHTejibHOM npoH3BeAeHHH c stoh tohkh 3peHHH. Ero JiHTepaTypHbifi mctoa npH-3BăH BbiHBHTb onpeAeJieHHoe BHAenHe, onpe&ejieHHbiH cmncji cymecTBOBanna. B poMane Jlopd JJwum KoHpaA aaweHHeT BceBeAyiomero aBTopa nepcoHaHteM-paccKaa-hhkom Mapjio. B peayjibTare sroro oh AocTHraeT bojibniefi hoajihhhocth h npaBAonoAobHH. FIoBecTBOBaHHe MapJio BKJiioqaeT pasjiHHHbie BpeMeHHbie pa3Mepbi. FIpepuBan xpOHOJiorHio coâbiTHH, KonpaA npeACTaBJineT AeficTBHTejibHocTb, KOTOpyio mojkho npoaHaJiH3HpOBaTb c pa3JiHHHbix CTopoH. B anajinse rjiaBHoro nepconaxia aBTop HcnojibsyeT npHeM MHOJKecTBeHHofi tohkh 3peHHH. KaxcAoe AeficTByiomee jihiio, Bbipaxtaiomee o£Hy TOHKy 3peHHH, pacnonojKeno b OTAejibHOM noBecTBOBaTejibHOM njiane. CBoefi JiHTepaTypHofi tcxhhkoh KonpaA co3AaeT KapTHny cjiojkhoh, sanacTyio xaoTHqec-koh >kh3hh. B ee noHHMaHHH HHTaTeJib HrpaeT onenb aKTHBHyio pojib. Oh aojijkch BCKpbiTb „peBepdepaiiHH” npo3bi KonpaAa h SHaneHHH, Bbipax casăa > casa, după modelul mă a văzut > m-a văzut; — Autorul atrage atenția că unele numerale nu determină numai obiecte, ci și acțiuni, fiind considerate ca adverbe cantitative, evidențiind astfel paralelismul dintre numeralele care determină un obiect si cele care determină un verb