REDACTOR ȘEF: Prof. ȘT. PASCU, membru corespondent al Academiei REDACTORI ȘEFI ADJUNCȚI: Acad. prof. ȘT. PETERFI, prof. GH. MARCU, conf. A. NEGUCIOIU COMITETUL DE REDACȚIE AL SERIEI FILOLOGIE: Prof. M. BOGDAN, prof. E. JANCSO, prof. I. MARTON, prof. I. PERVAIN, prof. R, TODORAN, conf. D. POP (redactor responsabil), lector M. HOMORODEAN (secretar de redacție), lector I. NlCULIȚA Anul XIV 1969 STUDIA UNRTRSITATIS BABEȘ-BOLYAI SERIES PHILOLOGIA FASC1CULUS 2 Redacția: CLUJ, str. M. Kogălniceanu, 1 ® Telefon 1 34 50 SUMAR - TARTALOM - COAEPMÂHME — SOMMAIRE — INHALT - CONTENTS Momente de răscruce istorică © MoMeHTbi HCTOpHqecKoro riOBOpOTa © Moments his-toriques decisifs © Decisive Historical Moments............................................ 3 L. BACONSKY, Certitudini în perspectiva aniversării. Marin Preda © PiTorH B nepc-neKTMBe roAOBmiiHbi. Mapnn Flpe^a- ® Certitudes dans la perspective de l’anniver-saire. Marin Preda......................................................................... 5 JANCSO E., A magyar irodalointortenetirâs dtven esztendeje a kolozsvâri tudomânye-gyetemen (Cincizeci ani de activitate de istorie literară maghiară la Universitatea din Cluj) ® TlRTbAecAT JieT AeHTeAbHOCTH b o^abcth BenrepcKOH AHTepaTypnofi ncTOpnn B KJiy>KCKOM yHHBepCHTeTe © Cinquante ans d’activite en histoire litteraire hongroise ă l’Universite de Cluj............................................... 25 D. POP, I. NICULIȚĂ, Napoleon Bonaparte dans le folklore roumain (Napoleon Bona-~ parte în folclorul românesc) © Haiiojieon BonanapT b pyMbiHCKOM (J)OJibKAope 37 V. PĂLTINEANU, Observații cu privire la cuvintele internaționale în limba română • OTiiocHTejibHO MexcAynapOAHbix cjiob b pyMbiHCKOM 5i3biKe. • Remarks on the International Words in Romanian....................................................... 49 O. VINȚELER, Sinonimia în Atlasul Lingvistic Român • Chhohhmhh b PyMbiHCKOM JiHHrBHCTHMecKOM aTJiace © Synonymy in the Romanian Linguistic Atlas . ... 55 A. MIȘAN, Genitivul și acuzativul după verbele tranzitive cu negație în limba rusă © PoAHTejibHbift h BHHHTejibHbift naAextH nocAe nepexoAHbix rAaroAOB c OTpH-uaHHeM B pyccKOM H3biiKa anoxn Bo3pOHKAeHnsi © Ambivalences du per-sonnage renascentiste. Observations relatives ă la comedie de Giordano Bruno Candelaio dans le contexte de la Renaissance................................ 123 Note — Jegyzetek — 3 a m e T K H — Notes — Notizen M. PĂTRUT, Despre vechimea toponimelor în -ești © O AaBHOCTH TonciJMMi-mecKWX H33BaHHH na -ești © Sur l’anciennete des toponymes en -ești........... 131 M. HOMORODEAN, N. MOCANU, Din onomastica comunei Scărișoara (jud. Alba) © 143 OHOMacTHKH cejia Ciopumoapa (Ye3A Aji6a) ® From the Onomastics of Scărișoara Village (Alba District).......................................... 135 G. GRUIȚĂ, Observații asupra pronumelui posesiv © OTHOCHTe.nbHO npiiTîDKaTeJibHoro MecTOHMei-iHH © Observations sur le pronom possessif.................. 143 I. T. STAN, Laboratorul de fonetică și modernizarea predării disciplinelor filologice © OoiieTHuecKan jiadopaTOpim 1-1 MOAepHii3amin npenogaBai-iiui cjH-hWjiorHqeci^ Aiicm-inJlHH. ® The Language Laboratory and the Teaching of Philological Bran-ches by Modern Means.................................................. 147 R. LANG, Observații asupra teoriei generale a traducerii o OTHOCHTejibHO odmeîi Teopnu nepeBOAa © Some Remarks on the Theory of Translation........................ 153 Recenzii — Konyvekrol — Pene H3HH — Livres parus — Books — Biicherbesprechung Ovid Densusianu, Opere. I. Lingvistică. Scrieri lingvistice (R. TODORAN) 159 Analele științifice ale Universității „AL I. Cuza” din Iași (R. TODORAN).... 160 Palia de la Orăștie 1581 -1582 ’ (M. HOMORODEAN)............................ 161 S. A d a m, Probleme specifice ale predării limbii române în școlile și secțiile culind a de predare maghiară (M. HOMORODEAN) ........................................ 162 Gheorghe Vrabie, Folcloristica română. Evoluție, curente, metode (I. ȘEULEANU) 162 Ion Bîrlea, Literatura populară din Maramureș (I. ȘEULEANU) . . c . 164 însemnări despre bibliografia privitoare la stolnicul C. Cantacuzino (D. CURTICĂPEANU) 166 Eugen Novicicov, Predarea limbilor străine (A. BĂN)......................... 167 Maria Manoliu Manea, Sistematica substitutelor din limba română standard (A. P. GOȚIA) .............................................................. 169 M. L. Rosenthal, The Modern Poets. A Criticai Introduction (I. POPA) . . . 171 Meyers Taschen Lexikon. Literaturen der Vblker der Sowjetunion (M. CROITORU) 173 A Magyar Nyelvjărăsok Atlasza (M. GĂLFFY)................................... 175 Einfiihrung in die Methodik der Stiluntersuchung (E. SILL) ................. 176 Cronică — K r 6 n i k a — X p o H H K a — C h r o ni q u e — C h r o n i c 1 e — Chronik Al Vl-lea Congres internațional al slaviștilor (GH. CIPLEA)................. 181 MOMENTE DE RĂSCRUCE ISTORICA Unice prin însemnătatea și urmările lor, momentele de răscruce istorică dobîndesc, prin perspectiva anilor, o semnificație ce depășește obișnuitul. Faptul este poate cel mai evident atunci cînd se-ntîmplă ca aniversările în cifre rotunde , ale mai multor momente majore din această istorie, unite ca sens chiar prin geneza lor, să se întîlnească în mod firesc în desfășurarea istorică. Fiindcă ce alt tîlc am putea desprinde din lupta multiseculară pentru realizarea statului unitar decît reflexul aceleiași aspirații, adînc săpate în ființa poporului nostru, ce s-a manifestat la fel de puternic acum un sfert de veac, prin actul istoric de la 23 August 1944, în acțiunea zdrobirii fascismului? Iată de ce un prilej ca cel al aniversării semicentenarului Unirii Transilvaniei cu vechea Românie revelează, în acest moment, sensul izbînzilor pe care eforturi unanime, nelipsite de jertfe, le-au ridicat în epocă. Răstimpul de 50 de ani, care s-ar părea că nu îngăduie decît o viață de om, s-a dovedit atît de fecund pentru generațiile crescute în Universitatea noastră din momentul intrării ei în frontul activ și organizat al culturii patriei, incit ar fi cu neputință ca un cronicar să-i poată cuprinde, în cîteva rînduri omagiale, realizările. Prea multe ar fi numele celor demni de cinstirea urmașilor, prea însemnate năzuințele care i-au călăuzit și operele în care acestea s-au concretizat. Dăinuiesc în panteonul viu al Universității figurile ilustre alo marilor profesori: truda și sacrificiul acelor oameni de știință și de litere care vor constitui în permanență un model pentru tineretul nostru studios. Prestigiul de focar de cultură în această parte a țării pe care și l-a dobîndit Clujul, a fost consolidat pe deplin în anii din urmă, cînd, dove-dindu-se la înălțimea înaintașilor, fiii Almei Mater Napocensis n-au precupețit nici forțe, nici talent în opera de edificare a unei culturi noi, socialiste. Universitari români, maghiari și germani, animați de același ideal al integrării în efortul colectiv al întregii națiuni, își aduc zi de zi. în biblioteci și săli de curs, în laboratoare și amfiteatre, contribuția lor ce se bucură de înalta apreciere a conducerii superioare de partid și de stat — așa cum a fost concretizată în cuvîntul tovarășului Nicolae Ceaușescu 4 MOMENTE DE RĂSCRUCE ISTORICĂ la întâlnirea sa cu intelectualii clujeni 'din toamna anului 1968 — la „sporirea tezaurului culturii noastre socialiste, la instruirea și educarea celor ce vor construi societatea comunistă44. Publicațiile științifice ale Universității „Babeș-Bolyai“ se bucură de un frumos prestigiu atît în rândurile specialiștilor din țară, cît și peste hotare, puține fiind centrele universitare străine in care revistele clujene și în primul rând seriile revistei „Studia44 să nu fie solicitate cu real interes. Gazdă a numeroase consfătuiri, simpozioane și alte manifestări științifice la nivel național și internațional, Clujul s-a dovedit întotdeauna la înălțimea exigențelor deosebite impuse de actuala dezvoltare a științei și culturii contemporane. Opinia aceasta a fost confirmată pregnant cu ocazia unor evenimente științifice de mare rezonanță care au avut loc în ultima vreme în țara noastră — dacă ne-am gîndi numai la cele două congrese internaționale de lingvistică (Al X-lea Congres Internațional al Lingviștilor, 1967 și Al XH-lea Congres de Lingvistică Romanică, 1968) sau la Congresul Național de Literatură Comparată —, manifestări la care universitarii clujeni au înregistrat o prezență dintre cele mâi active. Dacă bilanțul retrospectiv, spre care îndeamnă întotdeauna prilejurile de această natură, consemnează o asemenea strălucită încununare a eforturilor predecesorilor în zilele noastre, aceasta se datorează în primul rând — să o spunem încă o dată cu recunoștință și mândrie — condițiilor de lucru și climatului de înflorire spirituală care au fost promovate la noi în acest ultim sfert de veac. Și-a asumat Partidul Comunist Român, prin politica sa înțeleaptă, această nobilă misiune de a împlini și a ridica pe o treaptă superioară marile tradiții ale culturii noastre. Și în acest domeniu, programul, hotărârile adoptate de Congresul al X-lea sânt cu adevărat emanația voinței și gîndirii colective a partidului, a poporului, a întregii noastre societăți. în acest concert general de emulație spirituală revista noastră aspiră să contribuie în continuare, pe măsura forțelor ei, la importanta misiune care revine publicațiilor științifice ale țării. De aceea la aniversarea marii sărbători a Eliberării patriei de sub jugul fascist pe care întreaga noastră națiune o cinstește la împlinirea celor 25 de ani, participă și Facultatea clujeană de filologie cu toată zestrea științifică dobîndită în acest scurt, dar revoluționar răstimp. Certitudini în perspectiva aniversării MARIN PREDA de LEON BACONSKY Cel mai selectiv bilanț literar al ultimului sfert de veac ar înscrie negreșit numele lui Marin Preda la capitolul certitudinile majore ale prozei românești contemporane. Cele cîteva date esențiale pe care ni le oferă biografia sa îl situează de altfel de la început în categoria creatorilor care s-au afirmat datorită unei nedezmințite vocații, în perspectiva căreia nu au existat obstacole care să nu poată fi surmontate. Născut la 5 august 1922, în comuna Siliș-tea-Gumești din județul Teleorman, într-o familie împovărată (asemănătoare în multe privințe cu aceea a lui Ilie Moromete, din primul său roman), scriitorul a cunoscut încă din copilărie privațiunile, fiind silit să-și cîștige existența muncind cot la cot cu membrii maturi ai familiei. Ca și mezinul Niculae Moromete, reușește și el să-și depășească însă condiția, orientîndu-se inițial spre profesia întîiului său povățuitor și sprijinitor, învățătorul Ion Georgescu-Balaci. După absolvirea a șapte clase primare, îl întîlnim așadar elev al școlii normale din Abrud, de unde se mută în al doilea an, împreună cu colegii, la Cristurul Secuiesc și apoi la București. Atras de literatură încă de pe băncile școlii primare, cînd bunul său dascăl izbutește să-i și publice o „povestioară^ într-o gazetă județeană, tînărul Marin Preda se remarcă în acest sens și ca „normalist“, fiind apreciat în mod special de profesorul său de română de la Cristur, Justin Salanțiu1. în București, destinele sale scriitoricești se limpezesc apoi destul de curînd, grație, pe de o parte, solicitudinii cu care e întîm-pinat de un E. Lovinescu — al cărui cenaclu îl și frecventează un timp — sau, mai ales, de către statornicul protector al debutanților care a fost și este poetul Miron Radu Paraschivescu, iar pe de altă parte, posibilității de a-și valorifica primele încercări în calitatea sa de corector sau redactor 1 Cf. B o r i s B u z i 1 ă, 5 minute cu Marin Preda, în „Magazin", I (1957), nr. 1. 6 L. BACONSKY al unor publicații ca „TimpuD (1942), „Evenimentul zilei“ (1943), „România liberă“ (1945). Numeroase povestiri, nuvele ori fragmente epice mai ample, pe care le publică în timpul războiului și mai tîrziu, pînă prin 1950i 2, îl consacră astfel ca talent autentic, orientat îndeosebi către universul rural. Din bogata producție a acestui deceniu se va constitui, în 1948, culegerea selectivă întâlnirea din Pămînturi, apărută în două ediții aproape consecutive. Entuziasmat de proza tînărului său confrate, aflat în pragul debutului editorial, M. R. Paraschivescu îl prezintă cu neprecupețite elogii în notița ce însoțește Salcîmul lui Marin Preda, republicat în „Revista literară^ (an. III, nr. 5, din 16 martie 1947): „Plecat de pe băncile școalei normale, vagabond pe ulițele bucureștene, ucenicind apoi stăruitor și modest prin lucrul greu și prost plătit, de noapte, al redacțiilor, publicînd rar și citind mult, — Marin Preda este, între tinerii de leatul lui, nădejdea cea mai plină și mai realizată pînă acumC Și mai departe, după cele cîteva cuvinte de laudă la adresa Salcîmului: „Cititorul își poate da singur seama de forța talentului lui Marin Preda, în care îndrăznim să prevedem peste zece, cincisprezece ani, pe unul din romancierii de seamă ai literaturii noastre“. Ceea ce s-a și întîmplat, ba încă într-un interval de timp mai scurt decît cel bănuit de primul comentator al său: în 1955 M. Preda se afirmă cu Moromeții, roman căruia îi urmează Risipitorii (1962 și 1965 — ediția revăzută), al doilea volum al Moromeților (1967) și Intrusul (1968). între timp, nuvelistica sa sporește de asemenea ou Ana Roșculeț (1949), Desfășurarea (1952), Ferestre întunecate (1956), îndrăzneala (1959), Friguri (1963), scrieri dintre care unele anunță, împreună cu ultimele romane amintite, și o diversificare tematică și artistică a prozei lui Marin Preda — scriitorul veșnic tentat ele înnoire și analistul prin excelență al generației sale, cum l-a considerat pe drept cuvînt critica. Principalele elemente ale artei de analist — îndeosebi al conștiinței țărănești — care l-a impus pe Marin Preda pot fi desprinse încă din primele sale încercări cunoscute. Concepută sub forma unui monolog, aparent lipsit de coeziune epică, schița Pîrlitu’, de pildă, definește în final două caractere, destul ele bine individualizate nu doar ca tipuri sociale, ci și sub raportul vieții lor interioare: Mandea al Stoichii și Ilie Ghioc. Cel dintîi se autocaracterizează, prin monologul său, rostit dintr-o suflare aproape, în fața unui auditoriu pe care-1 bănuim mai mult, din rarele notații exclamative ce-i punctează - Plrlitic. în „Timpul", VI (1942), nrele 1771—1772; Strigoaica, ibid., nr. 1809; Calul, ibid., nr. 1820; Salcîmul, ibid., nr. 1852; Noaptea, ibid., nr. 1882; La cîmp, ibid.. nr. 1930; Colina, în „Vremea", XVI (1943), nr. 689; Rotila, în „Evenimentul zilei", IV (1943), nr. 1420; Plecarea, în „Tinerețea", I (1945), nr. 11; Doctorul, ibid., nr. 16: Iubire, în „Viața socială C.F.R.", XIII (1945), nr. 8; Ceata, în „Lumea", I (1945). nr. 14; Nepotul, în „Studentul român", II (1946), nr. 2; întâia moarte a lui Anton Tudose, în „Revista literară", III (1947), nr. 11; Casa de-a doua oară, în „.Contemporanul", I (1946), nr. 26—27; Începutul afacerii cu Palici, în „Flacăra" , i (1948), nr. 41; Povestea unei călătorii, în „Viața românească", II (1949), nr. 3—4 ș.a. Cîteva sînt reluate în versiunile superioare artistic ale unor nuvele ca Întâlnirea din Pămînturi, O adunare liniștită, Înainte de moarte. CERTITUDINI ÎN PERSPECTIVA ANIVERSĂRII. MARIN PREDA 7 relatarea. Din expunerea precipitată a acestuia se conturează însă totodată și profilul moral al celui de-al doilea personaj, ginerele lui Manolea, Ilie Ghioc, „pîrlitul“. Dar ceea ce surprinde de la început în schița debutantului nu este doar acuitatea observației psihologice, datorită căreia personajele dobîndesc o deosebită consistență, ci și știința remarcabilă a compoziției, precum și autenticitatea, rar întîlnită, chiar la unii scriitori cu experiență, a limbajului folosit de povestitor. îmbinarea meșteșugită a episoadelor, intriga abil condusă — mai mult în planul sugestiei —, ca și unitatea de atitudine a naratorului conferă o neașteptată rotunjime schiței, care se reține de asemenea și prin arta transcrierii exacte și colorate a vorbirii țărănești, prin oralitatea ne contrafăcută a narației etc. Calități similare dovedesc apoi și scrierile ce-i urmează, între care și povestirea Strigoaica. Scrisă la persoana întîi și alcătuită după normele consacrate ale speciei, aceasta pare a fi rezultatul familiarizării tînărului prozator cu modalitatea sadoveniană. Relatarea debutează cu indicarea momentului din biografia povestitorului, în care vor fi plasate faptele: „Era într-o seară din sărbătorile Crăciunului, când m-am întors acasă, în satul meu, din orășelul unde intrasem să învăț cismărie“. Ca-racterul întîmplărilor ce stau în centrul evocării solicită apoi naratorului {întocmai ca în Hanu Ancuței, Poveștile de la Bradu-Strîmb etc.) stabilirea unui cadru prielnic povestirilor cu auditoriu. Sîntem introduși deci în atmosfera unei șezători — mediu prin excelență propice poveștilor cu vîrcolaci și strigoi. Adus aici de prietenul său Boțoghină (nume cu care ne vom mai întîlni la Preda), povestitorul e luat numaidecît în primire de cumetre, cărora e pus să le satisfacă tot felul de curiozități. Prilejul e folosit de autor pentru a-și informa indirect cititorii în ce privește persoana naratorului, despre care aflăm acum că se numește Victor, că mai are un frate, că s-a îndreptat din proprie inițiativă spre meserie etc. O dată fixat cadrul și creată atmosfera, urmează prezentarea întâmplării ce a constituit de fapt mobilul întregii orchestrații a povestirii: producerea, urmărirea și comentarea unei eclipse de lună. Mizînd pe virtuțile inducției, în gradarea tensiunii epice, Preda nu trece însă direct la relatarea faptului, ci incită mai întîi curiozitatea cititorului, notînd efectul, și numai după aceea cauza. Astfel, atmosfera de clacă a adunării e tulburată de zgomotul unor pași precipitați, însoțiți de o serie de răcnete îngrozite și abia cînd încleștarea atinge apogeul, ni se dă explicația, prin reacția nu mai puțin violentă a unuia din participanți: „Mănîncă vîrcolacii luna!“ După care e descrisă lupta neputincioasă a mulțimii, îmbulzite pe uliți, cu fauna propriilor ei mituri. Festinul imperturbabil al presupușilor „vîrcolaci“ e urmărit cu un întreg ritual de vorbe neînțelese, urlete și fluierături, ce mobilizează instinctele dezlănțuite ale masei. Vacarmul nu încetează clecît o dată cu dispariția totală a astrului și lăsarea întunericului, care-i readuce pe spectatori în casă. Momentul psihologic devine acum propice altui gen de relatări și prozatorul profită de împrejurare pentru a-i aduna pe participanți în jurul unei cumetre, care-și împărtășește amintirile legate de alte asemenea întîmplări. In felul acesta se declanșează al doilea moment al povestirii, 8 L. BACONSKY în care asistăm la o serie de fapte ce par a ilustra însăși geneza mitului. Din evocarea vie, cu pasaje dialogate, a țaței Stanca se încheagă astfel imaginea fetei bastarde, posedate de diavol și care, la trei zile după moarte, ar fi fost văzută, într-o împrejurare asemănătoare, ridicîndu-se ,,ca o matahală^ spre lună, în chip de vîrcolac. Ca și în schița anterioară, detaliul portretistic alternează cu transcrierea de fapte, în măsură să caracterizeze mai sugestiv personajul, a cărui metamorfoză postumă pare acum pe deplin motivată în imaginația răscolită a auditoriului. Ajunși fără veste pe tărîmuri de basm, ascultătorii revin la concret abia cînd se încheie și istoria „strigoaicei“. Din acest moment se separă brusc și planurile povestirii: realitatea e adusă din nou în prim-plan, estompînd con-turele lumii de mit a vîrcolacilor și pregătind finalul, ce reface cadrul și atmosfera inițială, potrivit normelor bine stăpânite de autor ale unei bune povestiri. Diversitatea mijlocelor de care dispunea tînărul prozator de odinioară este ilustrată și de schița Salcîmul, pe drept cuvînt socotită un adevărat poem în proză3. Valorificîndu-și probabil o reminiscență din anii copilăriei, Preda înfățișează aici drama anonimă a unui arbore, cu o prezență aproape umană în viața satului. întocmai ca nucul lui Odobac, din nuvela lui Gîrleanu, salcîmul din grădina lui Tudor Călărașu, zis și Pa-țanghel, e un martor statornic al altor vremi, înscrise cu pietate în memoria colectivă a satului. De aceea prăbușirea coroanei lui maiestuoase, sub loviturile nervoase ale securii lui Pațanghel, e privită cu înfiorare și reproș de vecini, impresionând pînă la lacrimi pe copii. Realizată cu o remarcabilă artă a sugestiei, schița se bazează îndeosebi pe notația de detaliu. Din asemenea detalii semnificative e recompusă de pildă, în subtext, starea psihologică a lui Tudor Călărașu, în momentul cînd se decide să taie copacul. Scena se petrece în mare parte înainte de revărsatul zorilor, făptașului fiindu-i teamă parcă să înfrunte lumina zilei și, o dată cu aceasta, privirile mustrătoare ale eventualilor martori (de care am văzut că nu izbutește totuși să scape, în cele din urmă). Violența cu care se năpustește asupra salcâmului, cînd aude primul cîntec de cocoș, e de asemenea notată cu o fină intuiție a momentului psihologic. Izbucnirea finală, în fața reproșurilor stereotipe ale nedoritei asistențe, este nu mai puțin revelatoare pentru starea de spirit a eroului. „Ce dracu’ aveți, mă, ce este? Ați înnebunit?^ — li se adresează el celor de față, deși în sinea lui e mai convins ca oricînd că a comis un act necugetat. în fine, scurtele notații de peisaj, ca și frecventele imagini auditive joacă un rol asemănător, sub raportul sugestiei, integrând drama salcâmului in planul panoramic al naturii. Sugestia realizată prin notarea discretă a detaliilor vizează de altfel la Marin Preda de obicei conturarea unor date de domeniul psihologicului, notațiile cu funcție exclusiv plastică putând fi întîlnite, cum s-a remarcat, mult mai rar în proza sa. Descifrabilă în oricare aproape dintre scrierile acestei etape, această particularitate a artei sale de analist 3 Cf. nota citată din „Revista literară", III (1947), nr. 5. CERTITUDINI ÎN PERSPECTIVA ANIVERSĂRII, MARIN PREDA 9 se definește cel mai pregnant poate în cuprinsul unor schițe ori nuvele consacrate transcrierii unor stări psihice tulburi, unor procese sufletești insolite. în categoria aceasta am încadra, dintre scrierile neincluse în volumul din 1948, Noaptea, și Întîia moarte a lui Anton Tudose, iar dintre cele incluse — și, deci, mai cunoscute — Calul, La cîmp, Colina și Înainte de moarte. Predilecția prozatorului pentru unele momente de „criză“ a conștiinței și mai ales insistența sa, rareori într-adevăr abuzivă, asupra detaliilor socotite de comentatorii mai vechi, viciați de sociologism, ca „naturaliste^, explică, pînă la un punct, rezervele cu care a întâmpinat critica, la un moment dat, aceste scrieri. Dincolo de ceea ce ar putea fi eventual acuzat de naturalism, în creații ca Noaptea, La cîmp sau Întîia moarte a lui Anton Tudose, trebuie reținută însă capacitatea tânărului prozator clin acei ani de a investiga, cu mijloacele prozei moderne, sufletul de loc rudimentar (o demonstrase, înaintea lui, Rebreanu) al țăranului nostru. Schița Noaptea, apărută în „Timpul“ din 5 august 1942 (deci chiar din ziua în care autorul împlinea 20 de ani!), deși ignorată îndeobște de critici, deprinși a se referi doar la scrierile reunite în volume, credem că prezintă o anume importanță, în evoluția artei lui Marin Preda, prin faptul că aici se manifestă pentru prima dată mai direct interesul scriitorului pentru zonele subliminare ale conștiinței. Descoperindu-1 poate și pe Freud — fie direct, fie mai degrabă prin intermediul unor lecturi literare (v. proza lui Gib. I. Mihăescu, de pildă) — prozatorul încearcă acum să îmbine analiza unor acte conștiente, lucide, cu studiul unor tendințe biologice primare, determinate în ultimă analiză de refularea erotică. Cei doi tineri ce stau în centrul narațiunii, Ganea lui Teican și Beldie, trec de fapt printr-un fel de „criză“ a virilității. Hotărîndu-se să purceadă, noaptea, cu caii la păscut, ei simt nevoie de a-și consuma încă pe drum surplusul de energie, luîndu-se la întrecere și făgăduindu-și pe rînd satisfacții erotice. („Al lu’ Teican, dacă mă prinzi, îți dau pe Voica o dată! ... “ — decide Beldie, pentru a fi apoi la rîndu-i provocat, în condiții similare, de al lui Teican.) Ajunși, în cele din urmă, într-o vâlcea, ale cărei vecinătăți îi îmbie să rămână peste noapte acolo, se dedau la alte acte de bravură, tipic juvenilă: fură struguri și pepeni, înjurînd-o între timp, total gratuit, pe prezumtiva fată ori nevastă a proprietarului necunoscut al viei, pentru a-și descărca apoi restul de energie într-o încăierare la fel de gratuită cu un alt tînăr, aflat de asemenea cu caii, prin apropiere. Prezentată ca o răbufnire — nemotivată în planul conștiinței — a acelorași instincte de afirmare virilă, bătaia e descrisă cu lux de amănunte, încheindu-se fără nici un comentariu din partea agresorilor, ca și cum totul ar fi decurs cât se poate de firesc. Faptul că o parte din cele relatate se situează sub semnul refulării și al instinctualului, depășind deci domeniul controlat de rațiune al conștiinței, ne este sugerat de altfel chiar de autor, prin valența simbolică a titlului însuși: Noaptea. în manieră asemănătoare este relatat și episodul din schița La cîmp. Protagoniștii sînt tot doi tineri, Bîlea și Stroe, porniți cu oile la pădure, sub soarele dogoritor al unei dimineți de vară. Aventura lor, descrisă cu 10 L. BACONSKY aceeași minuțioasă urmărire, în prim plan, a reacțiilor biologice caracteristice vîrs-tei, se consumă la umbra unui stejar, unde surprinseseră, dormind „desfăcută^, o ciobăniță. Mult mai motivată psihologic și oarecum pregătită, prin notarea reacțiilor succesive ale eroilor, în fața perspectivei ce li se oferă, scena violului — mai ales în versiunea din volum — denotă o remarcabilă virtuozitate analitică. Același lucru se poate spune și în ce privește schița Calul, axată pe urmărirea fazelor unui proces de regresiune a conștiinței, sub imperiul unor mobiluri sufletești contradictorii (constrîngere și oroare, silă și compasiune față de victimă), ori nuvela Colina, pe drept ouvînt socotită un adevărat eseu de psihologie concretă, avînd în centru un caz de angoasă. Dacă însă cazul lui riorea Gheorghe, din Calul, este în ultimă analiză explicabil prin factori oarecum obiectivi, cruzimea gestului său (uciderea animalului bătrîn și incapabil de muncă) fiind impusă de necesitatea unei soluții, Vasile Catrina, din Colina, este victima unui fel de complex panic, fără o determinare precisă. Trezindu-se, brusc, încă înainte de revărsatul zorilor, sub tensiunea unui sentiment nelămurit de teroare, pornește spre cîmp, să-și vadă semănăturile. Contactul cu natura, învăluită încă în tenebre, nu-1 sustrage însă gîndurilor tulburi cu care se deșteptase. Dimpotrivă: singurătatea, liniștea apăsătoare ce stăpînește firea, dar mai ales ceața compactă, mînată de vînt peste pămînturi îi intensifică treptat starea inițială de neliniște, ce atinge paroxismul în clipa în care, ajuns în vîrful colinei, întîlnește figura bizară a unui bătrîn, desprins parcă din neguri. Realul și fantasticul fuzionează acum, în conștiința crispată a personajului, dînd naștere unei stări halucinante, ce declanșează panica din final: „cu tot trupul înmuiat de spaimă și gîfîind într-una:, eroul gonește în neștire, urmărit parcă de „duhurile^ nevăzute, acreditate de fantezia poporului în preajma colinei învăluite în ceață. Sub semnul patologicului se situează, în și mai mare măsură, stările cețoase de conștiință, prăbușirile psihice înfățișate în nuvelele întîia moarte a lui Anton Tudose și înainte de moarte. Zguduit cîndva de o destăinuire a răposatului Stan Tudose, cu privire la primele simptome ale bolii căreia îi va cădea victimă (sugestia de cadru ne-o oferă și de astă dată ceața apăsătoare, ce învăluie scena evocată), nepotul acestuia, Anton, e urmărit de obsesia chinuitoare a morții, ce răbufnește în cele din urmă în adevărate crize demențiale. Semnificația finală a nuvelei rămîne nebuloasă, cu toate eforturile autorului de a-și organiza materialul, pare-se, în jurul ideii că la baza faptelor relatate trebuie situat factorul ereditar. Problematica gravă, de sursă ibseniană, îl depășește de data aceasta vădit pe tînărul prozator. Nuvela e deficitară de altfel nu numai sub raportul motivării și al analizei psi-hologice, ci și în ce privește compoziția, expresia etc. Episodul va fi reluat însă în volumul al doilea al Moromeților, într-un context întrucîtva mai clar. Zone similare ale conștiinței sînt explorate și în cealaltă nuvelă amintită (într-o primă versiune, Doctorul). Stancu lui Stăncilă, bolnav de •tuberculoză, pare conștient de deznodămînt. Obsesia apropiatului sfîrșit îi canalizează însă toate gîndurile într-o singură direcție, aceea a aflării CERTITUDINI ÎN PERSPECTIVA ANIVERSARII. MARIN PREDA 11 precise a momentului fatal. Dar în clipa în care doctorul, îndelung persuadat de muribund, sub aparența unei împăcări cu destinul, îi comunică adevărul, disperarea sa, abil disimulată pînă atunci, erupe violent, con-sumîndu-se într-o tentativă de strangulare a medicului. Deosebirea față de nuvela amintită anterior rezidă în motivarea mult mai nuanțată și mai convingătoare a mobilurilor sufletești ce determină reacțiile personajului. Concepută cu o remarcabilă știință a compoziției și scrisă îngrijit, nuvela se mai reține și prin arta cu care îmbină Preda relatarea directă cu stilul indirect-liber (v. în special primul capitol), ca și prin firescul dialogurilor și pregnanța monologului interior — particularități ce vor caracteriza și următoarele creații ale prozatorului. Ilustrarea superioară a artei lui Marin Preda în această primă etapă a nuvelisticii sale, care-1 va conduce la elaborarea întîiului volum al Mo-romeților, o constituie însă mai ales bucățile în ceată, O adunare liniștita și întâlnirea din Pămînturi, Nuvela In ceată (apărută, inițial, sub titlul Ceata) reia, la un nivel superior, structura schiței Pîrlitu", Deși mult mai extinsă, ca dimensiuni, întreaga relatare e concepută și aici sub forma unui monolog, în care se conturează, treptat, atît conflictul nuvelei, cit și personajele antrenate în acțiunea ei, aparent dispersată în secvențe fără o continuitate logică suficient marcată. Spre deosebire însă de schița amintită, în care accentul cade pe portretizarea celui de-al doilea personaj, aici e adusă în prim-plan figura naratorului însuși. Nuvela are, cu alte cuvinte, caracterul unei confesiuni, produse în fața unui auditoriu implicat de astă dată direct în acțiune, deoarece cei asupra cărora se revarsă mînia punctată de invective a lui Ilie Resteu, personajul care monologhează, sînt prezenți, în „ceata46 treierătorilor. Nesocotit de cei cu care se asociase la treieriș, pe motivul că e sărac și nu dispune de suficiente mijloace de muncă, Resteu dezvoltă în for un întreg rechizitoriu la adresa șefului „cetei“, bogătașul Beleagă (pe care într-un moment de rătăcire voise chiar să-1 suprime). Colorate puternic de memoria afectivă a celui ultragiat, diverse episoade din trecut, invocate ca argumente suplimentare ale revoltei lui Resteu, dezvoltă cadrul epic al narațiunii. Faptele sînt produse însă, cum am mai spus, într-o ordine lipsită aparent de orice coeziune, iar conflictul se înfiripă mai mult din aluzii, auditoriul fiind la curent, în fond, cu majoritatea celor relatate. Perfect adecvată stării de spirit a personajului, tehnica asociativă e utilizată cu o deosebită artă de autor. Răscolit pînă în adîncul sufletului, Resteu n-ar fi putut „povesti4', pur și simplu, cu calmul și reținerea cerute de o expunere controlată, lucidă. Monologul său agitat nu permite nici pauze; debitat pe nerăsuflate, el nu lasă loc nici vreunei replici, îneît reacțiile auditoriului nu pot fi decît bănuite, din unele intervenții implicite ale vorbitorului, ori din întorsăturile cu adresă ale discursului său precipitat. Situarea simetrică a aceleiași invective („sări-i-ar bolboșile ochilor! “), la începutul și în finalul monologului, accentuează caracterul închegat al acestei compoziții în volută; după cum construcțiile orale simple, intenționat nesupravegheate, în care propoziția scurtă, adesea eliptică sau întretăiată de suspensii, alternează cu 12 L. BACONSKY fraza relativ abundentă, dar de asemenea necontrolată (ceea ce face ca anacolutul să fie întîlnit frecvent), precum și punctuația afectivă reflectă intuirea desăvîrșită a momentului psihologic și a procesului mental de elaborare, determinat de acesta. O adevărată sinteză a problematicii umane și chiar a mijloacelor de expresie întîlnite în nuvelistica acestei perioade o constituie nuvela O adunare liniștită. Alcătuită din trei părți (Unul la munte, De anul nou și Casa lui — subdiviziuni la care s-a renunțat în ultima versiune), această scriere, reprezentativă îndeosebi pentru arta de povestitor a lui Marin Preda, este mai curînd o suită de povestiri, de factura celor din Hanu Ancuței. Și pretextul este de altfel sadovenian: ca și în Hanu An-cuței, atmosfera propice cozeriei și poveștilor din faptul serii este întreținută și aici de ospitalitatea gazdei și de buna dispoziție stimulată de alcool. Spre deosebire însă de suita epică a lui Sadoveanu, ale cărei capitole se succed parelel cu schimbarea povestitorilor, ciclul lui Preda are un narator unic, în persoana lui Pațanghel, întruchipare a inteligenței și a umorului nostru țărănesc. Auditoriul acestuia, alcătuit din obișnuiți ai casei, ca Anghelache, Matei, Țugurlan și Modan, îndeplinește deci aici un rol similar celui pe care-1 are în schița Pîrlitu’ (din care se și preia un fragment) sau în nuvela In ceată, constituind mai mult cadrul necesar povestirii. De asemenea, ca și în scrierile amintite, .în centrul atenției stă pe de o parte însuși povestitorul, iar pe de alta, personajul — și de data aceasta absent (cf. Pîrlitu’) — a cărui biografie morală se desenează, din episoadele relatate, ori din aluziile transparente ale lui Pațanghel, anume vecinul său, Miai Tătărășteanu. Deosebirea rezidă doar în ritmul narațiunii, ale cărei fapte, aduse în prezent de aceeași memorie asociativă, se adună mult mai pe-ndelete, urmîndu-se parcă un anume ritual, cu pauze în care se mai ciocnesc ceștile cu țuică și se studiază noi unghiuri de perspectivă, spre a nu fi omis nimic din ceea ce ar putea contribui la conturarea tipului uman al lui Miai. Pe drept cuvînt remarca N. Mano-lescu4 că ,,Pațanghel are voluptatea istorisirii^ și nu pierde prilejul de a-și expune, oarecum sistematic, ,,observațiile de fină psihologie“, pe care le acumulase de-a lungul vremii. Am adăuga la acestea virtuțile de adevărat orator ale personajului, care știe să-și dozeze efectele, păs-trîndu-și argumentele hotărîtoare pentru perorația finală și îngăduindu-și să poposească, pe parcurs, și asupra eventualelor obiecții de fond ale adversarului (v. în acest sens în special partea a doua a suitei). Cu o obiectivitate candid simulată, Pațanghel se răzbună, în fond, cu umor, pe îmbogățitul Miai, prezentîndu-1 într-o postură de parvenit fără scrupule și totodată lipsit de simțul ridicolului. în fine, cea de-a treia piesă antologică a culegerii din 1948, întâlnirea din Pămînturi, se situează într-o altă zonă a psihologicului. Reluînd motivul crosului rustic — prezent, sub diferite forme, în Noaptea, La cîmp, Iubire — Marin Preda nu mai pune însă accentul pe latura biologică a primelor manifestări virile, ci pe poezia ce învăluie dragostea 4 Cf. Prefața la Nuvela română contemporană, voi. I, E.P.L., 19G4, p. XII. CERTITUDINI ÎN PERSPECTIVA ANIVERSARII. MARIN PREDA 13 adolescentină. Materialul epic e relativ restrîns. Dugu al lui Pațanghel se îndrăgostește de Drina lui Palici, văzînd-o în timp ce fata se scălda în gîrlă. Decis să-și cucerească iubita, ce se află „în vorbă“ cu un alt flăcău, el nu ezită să-și provoace rivalul, pe „măgădăul“ de Achim Achim, la un fel de duel pitoresc, cu ciomegele. întâlnirea are loc în zori, în „Pămînturi44 și se soldează, firește, cu victoria tînărului amorez, ce reprezintă, întocmai ca în basmele cu feți-frumoși, principiul binelui (în cazul de față, dragostea pură și sinceră de adolescent), în timp ce Achim Achim e o încarnare a principiului opus, fiind atras de Drina din calcule meschine de avere. Remarcabilă este aici îndeosebi pătrunderea psihologică și finețea cu care e analizată nașterea sentimentului în sufletul adolescentului Dugu, răscolit în primul moment de senzații tulburi, care se limpezesc însă, și-și definesc obiectul, de îndată ce sînt supuse unei analize lucide. Scena din prima parte a nuvelei, în care eroul i se confesează prietenului său, al lui Teican, este cu adevărat antologică sub unghiul de vedere amintit și ar merita să fie citată integral — ceea ce spațiul nu ne permite. în afara nuvelelor — ca să folosim un termen generic — în ceată, Colina, întîlnirea din Pămînturi, O adunare liniștită, Calul, La cîmp și înainte de moarte, culegerea de debut a lui Marin Preda mai cuprindea un fragment amplu, intitulat Dimineață de iarnă, despre care se menționa într-o notă că „prefațează primul roman al -autorului44. Referirea — valabilă, la propriu, probabil pentru prima versiune a Moromeților, deoarece conflictul din sînul familiei lui Ilie, despre care e vorba în acest fragment, e plasat abia în partea finală a versiunii tipărite — ar putea fi, de fapt, generalizată la aproape întreaga nuvelistică a lui Marin Preda din acei ani. Intr-adevăr, majoritatea acestor nuvele constituie totodată și veritabile studii în vederea primului volum al Moromeților — volum pe care ne permitem să-1 considerăm ca realitate estetică distinctă și independentă artistic de continuarea, apărută cu doisprezece ani mai tîrziu, ca o încununare a unei alte experiențe nuvelistice, ilustrate de Desfășurarea, Ferestre întunecate, ori îndrăzneala. Ideea unui roman de proporțiile și semnificația capodoperelor lui Rebreanu l-a preocupat de altfel în mod cert pe Marin Preda încă din anii acestor prime exerciții. Se pare chiar că autorul a și încercat mai multe formule, înainte de a ne oferi versiunea definitivă a romanului. Aceasta rezultă și dintr-un interviu din 1948 al scriitorului, în care problematica Moromeților era înfățișată dintr-un unghi de perspectivă cu totul diferit de cel cunoscut. Astfel, Ilie Moromete trebuia să reprezinte nu păturile țărănești medii, supuse treptat proletarizării, ci burghezia rurală (era posesor a 80 de pogoane de teren agricol!), iar Niculae, mezinul familiei, urma să devină avocat și să profeseze filozofia idealistă. Proiectul mai schița și un fel de „erou pozitiv“, în persoana lui Anton, fiul nelegitim al Măriei Moromete (sora lui Ilie), căruia îi revenea, după cîte se pare, un rol important în cadrul conflictului social și psihologic al 14 L. BACONSKY romanului și căruia urma să-i fie consacrată și o continuare a acestuia5. Meditînd asupra materialului de care dispunea, prozatorul a aflat însă în cele din urmă o formulă mai avantajoasă, pentru vasta sa monografie epică. Situarea în centrul romanului a categoriei țărănești de mijloc (Mo-romete, Bălosu) și mai ales concentrarea acțiunii în jurul unei singure probleme, într-adevăr capitale — aceea a destinului bipolar al micii proprietăți, în condițiile dezvoltării relațiilor capitaliste, în statul de odinioară — i-a permis lui Preda să se extindă în profunzime, păstrîndu-și totodată unghiul de observație prielnic sondajelor în ambele direcții ale dialecticii sociale și umane urmărite. Romanul fructifică pe de altă parte, cum spuneam, experiența nuvelisticii lui Marin Preda dintre 1942—1948. Schița Salcîmul, de pildă, este integrată fără modificări esențiale, într-un context în care dobîndcște o nouă pondere. Privită mai mult ca act în sine în schița din 1942, tăierea arborelui constituie aici un prim indiciu al declinului șubredei gospodării a lui Moromete, amenințate do disoluție datorită în primul rînd atitudinii contemplative a olimpianului ei patron. Pe Ilie Resteu (In ceată) B recunoaștem în figura revoltatului Țugurlan, care ne apare însă în ipostaza mai avansată a proletarului agricol. Modificat ca semnificație, dar legat tot de destinul lui Țugurlan, întîlnim de altfel în roman și episodul treierișului, din aceeași nuvelă. Chipul lui Ilie Ghioc (Pîrlitu’), dar mai cu seamă acela al lui Miai Tătărășteanu (O adunare liniștită) ni se par prime exerciții pentru conturarea lui Tudor Bălosu, vecinul avid de parvenire al lui Moromete. însuși eroul central al romanului este de asemenea prefigurat, pe latura inteligenței, a umorului și îndeosebi a ironici sale caustice, cu tendințe de disimulare candidă, de celălalt personaj din O adunare liniștită, Pațanghel, ca și, în parte, chiar de Manolea al Stoi-chii, din Pîrlitu’. întrunirile duminicale, cu semnificații mai largi, de la fierăria lui locan își au și ele punctul de plecare în ,,adunările liniștite^ din casa lui Pațanghel, ori de la poarta lui Manolea al Stoichii. In fine, chiar unul din episoadele centrale ale povestirii lui Pațanghel (drumul la munte, în tovărășia lui Miai) este reluat în roman, tot în scopul conturării, prin contrast, a eroilor. Despre acest prim volum al Moromeților s-au scris zeci de cronici, articole, studii, îneît orice sinteză nu poate reține decît o parte din concluziile la care s-a ajuns. Una dintre primele probleme dezbătute este aceea a naturii conflictului. Unii comentatori mai vechi au fost de părere că romanul prezintă viața satului în scurgerea ei lentă, fără conflicte deosebite — afirmație susceptibilă ele amendamente. Raportat la nuvelele ample din a doua etapă a creației sale, primul roman al lui Preda pare într-adevăr să evite ciocnirile dramatice violente, evoluînd în albia unei narațiuni au ralenti, în măsură să confirme cele menționate de autor, în fraza cu care debutează romanul: „în cîmpia Dunării, cu câțiva ani în 5 A. S t r i h a n, Despre un viitor roman al lui Marin Preda, în „Flacăra", I (1948), nr. 42; v. și alte amănunte privind geneza romanului, la Șt. Bă nu Ies cu și I. P u r c a r u, Colocvii, Ed. tineretului, 1964, p. 196—197. CERTITUDINI ÎN PERSPECTIVA ANIVERSĂRII. MARIN PREDA 15 aintea celui de-al doilea război mondial, se pare că timpul era foarte răbdător cu oamenii; viața se scurgea aici fără conflicte mariu. Mai mult: adevăratul conflict pare a fi situat chiar de autor dincolo de paginile acestui prim volum, care se încheie, printr-un procedeu frecvent la Preda, cu reluarea ideii citate, într-o formulare ce sugerează încheierea etapei de acalmie, cu apariția doar a unor premise, care să conducă la ,,marile zguduiri “ ale unui viitor, rezervat virtualelor continuări ale narațiunii: ,.în următorii ani gospodăria țărănească continuă să se ruineze. Moromete intră într-o lungă stare depresivă din care n-avea să fie scos decît de marile zguduiri care se apropiau. Peste trei ani izbucnea cel de-al doilea război mondial: timpul nu mai avea răbdare^. O cercetare în profunzime a acestei mișcări, aparent lente, dovedește însă necesitatea cel puțin a unor precizări: lipsit de spectaculos, conflictul acestui prim volum al Moromeților antrenează forțe sociale și îndeosebi zone umane răscolite, în fond, de mari și dramatice prefaceri. Cele două „vieți paralele^ urmărite în prim-plan, aceea a lui Ilie Moromete și aceea a vecinului său (precizare semnificativă pentru determinarea „platformei^ comune de lansare a unei evoluții), Tudor Bălosu, ilustrează procesul, cu valoare de generalitate, al polarizării treptate a micii proprietăți funciare, o dată cu transformările impuse de raporturile social-economice capitaliste. Exponent al unei existențe cvasipatriarhale, cum bine l-a definit I. Vitner6, și tocmai de aceea lipsit de ambiții speciale de afirmare în ordine economică, Moromete este dezarmat și totodată derutat în fața noilor forme ale vieții; el se îndreaptă astfel cu un fel de seninătate, întreținută de iluzii, spre polul ele jos al societății, către care lunecaseră înaintea sa cei din categoria lui Boțoghină sau Țugurlan. Pe seama ruinării sale se ridică — pe drumul străbătut cîndva de Aristide, bogătașul și primarul satului (cumul de asemenea semnificativ) — Tudor Bălosu, întruchipînd spiritul burghez de inițiativă, bazat pe un acut simț al proprietății. Destinele lui Moromete și Bălosu reprezintă deci cele două tendințe, ce dislocă treptat pătura țărănească mijlocie, orientînd-o spre cei doi poli, între care se instaurează relații antagonice. Conflictele din plan social au pe de altă parte repercusiuni și în sfera vieții de familie: diferendul ivit între Moromete și fiii săi mai mari, ca și acela dintre Bălosu și fiica sa, Polina, se datorează în ultimă analiză tot umor interese de ordin economic. în plan psihologic, drama lui Ilie Moromete este, cum s-a mai spus, aceea a micului proprietar, care-și vede sfărîmată iluzia în durabilitatea și stabilitatea gospodăriei sale, socotite pînă atunci ca o mică feudă, supusă doar autorității sale senioriale. Știindu-se cinstit — firește, în limitele individualismului său defensiv — eroul nu concepe concurența neloială, abuzurile, profiturile conjuncturale, decît eventual în afara citadelei sale. Clădită pe iluzii, această citadelă — care-i circumscrie și necesitățile de moment, și aspirațiile de viitor — nu poate fi însă apărată decît fie tot cu iluzii, fie prin concesii, de felul celor la care recurge noul Moromete, în volumul al doilea al romanului, cînd dorește să-și refacă G Cf. Prozatori contemporani, voi. I, E.P.L., 1961, p. 26. 16 L. BACONSKY starea inițială, uzînd in fond de mijloacele lui Bălosu, atît de categoric repudiate înainte. De aici și acea atît de mult discutată disimulare a eroului lui Preda; de aici impresia de indiferență, cîteodată obtuză (cel puțin în aparență), pe care o dau majoritatea reacțiilor sale și tot de aici acel echilibru paradoxal din sufletul său, impermeabil parcă în contact cu realitățile concrete și totodată dure ale vieții. Moromete se complace, cu alte cuvinte, într-un fel de voluptate a reflecției în sine, ignorînd —• cu sau fără voia sa — factorii externi, care-i minează în schimb, treptat, poziția. Disimularea sa nu este deci, de fapt, decît o manifestare a sentimentului de superioritate, pe care-1 nutrește în raporturile sale cu lumea, adesea coruptă și agresivă, a suficienților și mediocrilor, fie ei și superiori lui, ca poziție socială. Sub masca naivității și a candorii, el își exercită copios inteligența și subtilitatea, fie pe seama sărăciei spirituale ori a crispării altor eroi, fie vizînd unele stări social-politice. Semnificative în acest sens sînt scenele din poiana fierăriei lui locan, în care umorul lui Moromete se întîlnește cu acela, de substanță asemănătoare, al unor Cocoșilă ori Dumitru lui Nae, discuțiile savuroase ale eroului cu vecinul său, Bălosu, ori cu fiul acestuia, Victor, replicile pline de caustică ironie adresate unora dintre copiii săi, relatările despre Traian Pisică etc. Urmînd exemplul lui Rebreanu, Marin Preda a făcut de asemenea loc, în romanul său, și unor aspecte cu caracter etnografic, ce întregesc viziunea monografică asupra satului românesc din Bărăgan. Au fost remarcate de critică7 paginile de adevărat poem în proză în care e descris secerișul, notația cu semnificații de ritual privind scoaterea pîinii din țest, descrierea unor momente ale cotidianului, ca pregătirea și desfășurarea cinei, ce-i întrunește pe membrii familiei în jurul mesei rotunde și joase, așezate în mijlocul odăii, ori prezentarea unor momente de destindere, ilustrate prin tradiția străveche a „călușului^ sau prin ritualul în-tîlnirilor „la poartă44 ale tinerilor etc. Mai trebuie menționate, în fine, autenticitatea dialogurilor și a notării, cu mijloacele stilului indirect-liber, a unor reacții din conștiința eroilor, adecvarea la subiect a stilului naratorului și, în general, firescul întregii narațiuni. Acuzele de naturalism (privind îndeosebi limbajul personajelor), formulate din perspectiva unui neavenit puritanism estetic, nu rezistă unei analize lucide a romanului, cum s-a demonstrat cu prisosință în critică. Cel de-al doilea volum al Moromeților sau, mai precis, al doilea roman al lui Marin Preda, inspirat din mediul rural, spuneam că a fost pregătit de nuvelele sale ample, apărute în deceniul al șaselea: Desfășurarea, Ferestre întunecate și Îndrăzneala. Desfășurarea a marcat, am spune, un moment în evoluția prozei noastre actuale. Privită istoric, nuvela se reține ca una din primele scrieri mai ample, în care realitatea rurală contemporană se bucura de o interpretare mai puțin schematică, decît o întreagă literatură, axată, în general, fie pe motivul șovăielii ori al „lămuririi44, fie pe acela al unor opoziții 7 Cf. în acest sens I. V i t n e r, op. cit., p. 44—45. CERTITUDINI ÎN PERSPECTIVA ANIVERSARII. MARIN PREDA 17 pedestre între țărănimea luminată, dornică de o nouă viață și chiaburimea perversă și reacționară. Bun cunoscător al satului și îndeosebi al psihologiei, cu atîtea note specifice, a țăranului român, Preda surprinde aici o relativ diversă umanitate, antrenată pe drumul înțelegerii propriilor ei resurse de afirmare, în condițiile socialismului. Cu vagi, dar descifrabile intenții polemice, țintind unele șabloane ale genului, prozatorul încearcă să reflecte un moment al luptei de clasă, în satul agitat de problema cooperativizării agriculturii, nuvela reținîndu-se în special prin cele cîteva tipuri umane pe care le conturează — tipuri viabile fie prin valențele lor de nealterată umanitate (Ilie Barbu), fie prin intuirea exactă de către autor a mobilurilor ce pot determina degradarea ființei morale a individului înstrăinat de clasa și mediul în care trăiește (Voicu Ghioceoaia, Bădîrcea, Prunoiu). încadrată, temporal, în limitele a 24 de ore, acțiunea nuvelei evoluează într-un ritm trepidant. Tensiunea dramatică sporește cu fiecare pagină, într-o gradație firească și bine dozată. Referirile la antecedente punctează relatarea, fără a dăuna unității și ritmului general al narațiunii, ce-și urmează supravegheată îndeaproape matca și nu permite răzlețiri. Compoziția în volută, întîlnită și în alte scrieri ale prozatorului — marcată de data aceasta prin revenirea, în final, la momentul semnificativ al revărsatului zorilor — subliniază și în plan simbolic mesajul nuvelei, sugerînd o acțiune deschisă unor viitoare împliniri. Singura obiecție mai importantă ce poate fi formulată privește relativa limitare a autorului la aspectul social al problematicii și al conflictului, limitare ce atrage după sine neglijarea examenului — necesar — al unor zone mai intime din viața eroilor săi, prezentați aproape exclusiv în acțiune. Se pare însă că Marin Preda și-a propus deliberat să realizeze prin Desfășurarea o nuvelă de acțiune. Cea de-a doua nuvelă a acestei etape, Ferestre întunecate, prezintă, față de prima, avantajul de a izola și aprofunda un singur fenomen, caracteristic noii umanități a satului românesc. Este vorba, anume, de resurecția morală a individului, ca urmare a formării și dezvoltării convingerii că adevărata demnitate umană este incompatibilă nu numai cu umilința, ci și cu compromisul ori resemnarea. Vasile Bodescu nu reușește să-și depășească condiția de slugă decît în momentul în care demnitatea sa e supusă unei maxime încercări: ultragiul adus soției sale declanșează în el revolta, împingîndu-1 către o nouă înțelegere a mecanismului complicat ce reglementează raporturile dintre ins și societate. Vechile sale reticențe îi apar acum nefundamentate, ca și obsesia dependenței economice de tiranicele sale rudenii. Nuvela e construită din două părți, sudate organic prin unitatea cadrului și continuitatea acțiunii: în prima asistăm la reconstituirea biografiei agitate a eroului, prin intermediul relatărilor soției sale, care ne conduc pînă în preajma deznodămîntu-lui; cea de-a doua ne pune în contact direct cu eroul, prezentat în acțiune, întocmai ca Ilie Barbu, de care-1 apropie de altfel atît unele elemente biografice, cît și datele generale ale revoluției ce are loc în conștiința sa, ca urmare a descoperirii adevărului asupra legilor ce guvernează noua umanitate. 2 — Philologia 11/1969 18 L. BACONSKY Ca și Vasile Bodescu, Anton Modan, din Îndrăzneala, e prezentat tot în două ipostaze psihologice, corespunzînd raporturilor sale cu societatea. închis în sine, rezervat în relațiile sale cu mediul ostil, întruchipat simbolic în figura cinică a bogătașului Miuleț, el își reprimă orice gest de revoltă, pînă cînd în conștiința sa are loc acel proces de clarificare, ce-1 va conduce pe drumul „îndrăznelii^ Abia înțelegînd fondul social al propriilor nemulțumiri și suferințe, eroul îndrăznește să-și afirme potențialul de energie revoluționară, redobîndindu-și totodată candoarea și bucuria de a trăi și, prin aceasta, seninătatea caracteristică eroilor lui Marin Preda. „Narațiuni cu un singur erou, care absoarbe toată seva analitică^, cum le definește I. Vitner8, cele trei nuvele ale lui Preda sînt de fapt un fel de monografii psihologice, consacrate urmăririi unei teme comune: aceea a bucuriei sau, mai precis spus poate, a înseninării, ca rezultat al unui proces cu sursele, în ultimă analiză, în istorie. Reflectată în ipostaze asemănătoare și raportată atent la condițiile sociale ce-i determină pulsul, manifestarea acestui sentiment e privită însă și în strînsă dependență de datele temperamentale, ca și de unele momente biografice concrete ale eroilor, în funcție de care e definită și individualitatea acestora. Ilie Barbu, Vasile Bodescu și Anton Modan reprezintă astfel trei destine individuale, a căror confluență e determinată de dinamica aceluiași proces, al revoluției socialiste. Experiența acumulată în reflectarea realităților contemporane ale satului românesc îl va călăuzi pe Marin Preda în realizarea celui de-al doilea volum al Moromeților. Faptul că între timp prozatorul abandonează problematica rurală, tentat de alte domenii ale vieții sociale din acești ani, ca și efortul său vizibil de a depăși formulele clasice, în sensul unor experiențe ale romanului occidental modern, determină însă o schimbare aproape radicală a instrumentelor sale de lucru, încît continuarea Moromeților se situează, am spune, pe alte coordonate artistice. Valoros prin modul curajos, neconformist, în care dezbate unele probleme ale formării noii conștiințe, acest al doilea volum nu mai are organicita-tea primului, reținîndu-se îndeosebi prin paginile care prezintă în continuare drama lui Ilie Moromete, în noile condiții social-istorice. Conflictul social imaginat de autor nu depășește, în esență, mai vechile sale realizări în această privință, lipsindu-i adesea chiar veridicitatea reclamată de structura generală a narațiunii. Majoritatea personajelor introduse în acest scop în noul volum — evident, cu intenția unei diversificări a conflictului, care rămîne totuși destul de schematic — nu se disting prea mult din galeria tipurilor consacrate ale prozei noastre actuale de inspirație rurală (ne referim la figurile fără prea mult relief ale unor Iso-sică, Fîntînă, Mantaroșie, Plotoagă, Zdroncan, Bilă, Vasile al Moașei etc.). însăși figura lui Niculae Moromete e construită deficitar, autorul mizînd pe o complexitate în mare măsură artificială, bazată pe atitudini contradictorii și reacții insuficient motivate în planul logicii interne a perso 8 Ibid., p. 61. CERTITUDINI ÎN PERSPECTIVA ANIVERSĂRII. MARIN PREDA 19 najului. Stilistic noul volum al Moromeților este de asemenea discutabil, lipsindu-i unitatea de expresie a primului și, în general, șlefuirea necesară oricărei scrieri menite să reziste timpului. Dincolo de o anumită oralitate stilistică, voită — dar nu întotdeauna adecvată tipului de narațiune abordat — impresionează neplăcut neglijențele de expresie, structurile defectuoase chiar gramatical, pleonasmele etc., folosite în cele mai multe cazuri fără vreo justificare artistică. Paginile de artă autentică — existente, fără îndoială, și aici — se pierd astfel în construcția stufoasă și insuficient elaborată a cărții. înseși părțile preluate clin unele nuvele ca Intîia moarte a lui Anton Tudose sau Ferestre întunecate (practică ce a dat cu totul alte rezultate în primul volum) dau impresia unor adaosuri ncasimilate de context. La baza orientării din ultima vreme a lui Marin Preda, către realitățile urbane și o problematică predominant intelectuală, trebuie situată nuvela Ana Roșculeț, din 1949. Scriind-o, prozatorul a încercat să răspundă unor postulate ale criticii din acei ani. E vorba în nuvelă de transformarea, în noile condiții social-politice, a vieții și mentalității unei tex-tiliste, care, dintr-o lucrătoare mediocră și lipsită de orice orizont cultural, devine fruntașă și se instruiește în așa măsură îneît e trimisă, în. final, să ne reprezinte la un .congres internațional. Subtilului analist care se dovedise Marin Preda nu-i sînt străine nici de data aceasta intențiile de investigare psihologică, Ana fiind gîndită ca un personaj complex, frămîntat de acute contradicții. Complexitatea rîvnită de autor eșuează însă într-o îmbinare factice de atitudini care, în fond, se exclud. Primită la început cu elogii (ce vizau însă doar tematica de actualitate a nuvelei), Ana Roșculeț a fost deci, în cele din urmă, apreciată ca un eșec, fapt care l-a și determinat pe autor să renunțe pentru un timp la intențiile sale de a-și lărgi aria de investigație socială. O nouă tentativă în acest sens înregistrăm abia după mai bine de zece ani. Clasat oarecum definitiv de critică în capitolul literaturii rurale, Marin Preda a ținut să ofere, prin Risipitorii (1962), o replică celor ce-i contestau, mai mult sau mai puțin direct, capacitatea de acomodare la problematica intelectuală. înseși scenele cu țărani, din noul său roman, sînt considerate de autor, într-un interviu, ca „antirurale“, fiind privite „cu totul din afara universului țărănesc“, adică „prin prisma unui cita-din“9. Noua sa orientare i se pare mai propice chiar dezbaterii problemelor ce-1 preocupă, în această nouă etapă a experienței sale. „La întrebarea: ce m-a determinat să părăsesc un univers în care mă mișcăm în voie și să atac probleme de genul celor atacate în roman — precizează el într-un alt interviu10 — aș putea să răspund că această carte se apropie mai mult de ce am dorit eu să spun în literatură decît povestirile mele cu subiect țărănesc, cum ar fi: Desfășurarea, îndrăzneala, Ferestre întunecate (exceptînd Moromeții)“. Observația scriitorului se pare că vizează 9 A. 11 i e s c u, De vorbă cu Marin Preda: Proza de analiză, în „Gazeta li te-rară“, VIII (1961), nr. 5. 10 Ș t. Bănuiesc u, I. Pur car u, Colocvii, p. 199—200. 20 L. BACONSKY faptul că totuși conștiințele intelectuale sînt mai complicate, creînd astfel premisele unor explorări mai profunde și mai diverse. Risipitorii am putea spune de altfel că ilustrează și o modalitate relativ nouă — evident, în literatura noastră contemporană — de a aborda problematica de actualitate. Spre deosebire de autorii care situează în centrul operelor lor momente social-istorice delimitate tematic și temporal, și chiar spre deosebire de propriile sale nuvele (Desfășurarea ș.c.l.), în care mișcările din planul conștiințelor sînt determinate direct de fapte de o istoricitate precisă, în Risipitorii Preda își extinde investigația în zonele unei umanități ce a depășit, în universal, particularitatea condiționărilor imediate. Așa cum observa S. Damian11, „în Risipitorii se pornește de la premisa (subl. n.) integrării conștiente, hotarîte în socialism, premisă socotită demonstrată și trainic cimentată^. Alternarea planurilor temporale, cu referiri la diverse momente din trecut, ori la unele etape ale construcției socialiste este exterioară deci, în mare parte, acțiunii propriu-zise a romanului — realizat mai mult ca o secțiune în planul conștiinței contemporane. O altă caracteristică a romanului reliefează capacitatea prozatorului de a-și extinde investigația asupra unei arii psihologice cuprinzătoare și diverse. într-adevăr, felul în care e concepută opera pare să confirme teza lui Marin Preda, potrivit căreia „speciali-zarea“ creatorilor în diferite „teme“ devine anacronică, în condițiile lichidării treptate a contradicțiilor dintre sat și oraș, dintre munca fizică și intelectuală etc., sub efectul normelor unice de conduită socială și etică ale socialismului. Scriitorul ce se apleacă asupra acestei realități, diverse în unitate, a zilelor noastre, trebuie deci să fie receptiv în egală măsură la tot ce-1 înconjoară, pentru a putea crea o realitate artistică de o factură similară aceleia care-1 inspiră. Întîlnirea în actualitate a unor medii altă dată despărțite prin bariere greu de escaladat este astfel sugerată în Risipitorii, fie prin urmărirea unor destine, desprinse și ramificate din nucleul aceleiași familii (cazul muncitorului Petre Sterian, a cărui familie ajunge să reprezinte aproape toate sectoarele vieții sociale contemporane), fie prin inevitabila încrucișare a unor traiectorii umane, în ambianța socială, călăuzită de idealuri unice, a zilelor noastre12. Titlul inspirat al romanului are menirea de a sublinia consumul de energie, morală și spirituală, pe care îl reclamă societatea contemporană îndeosebi din partea tinerelor generații, cărora le revine misiunea istorică de a consolida și dezvolta noua orînduire. Această „risipă“ de energie, sugerează autorul, poate avea caracterul constructiv al unei dăruiri, în măsură să faciliteze progresul material și spiritual al colectivității și să ofere satisfacții „risipi terilor “ înșiși (Vale și Constanța Sterian, doctorii Sîrbu, Stamate ș.a.), după cum poate să însemne însă și o cheltuire mai puțin sau chiar de loc utilă de efort fizic, intelectual etc., atunci cînd nu e canalizată în scopuri majore, subordonate unor idealuri superioare ale 11 S. Damian, Direcții și tendințe în proza nouă, E.P.L., 1963, p. 54. 12 Cf. si Cronica lui O v. S. Crohmălniceanu, în „Gazeta literară", IX (1962), nr. 43. CERTITUDINI IN PERSPECTIVA ANIVERSARII. MARIN PREDA 21 colectivității (cazul lui Gabi sau al lui Anghel Sterian). Intre aceste două categorii se plasează alte personaje, mai puțin conturate sau mai greu de definit, cum este în special doctorul Munteanu, figură ambiguă, de intelectual înzestrat și — în esență — bine intenționat, dar vanitos și incapabil să-și domine acțiunile, adesea reprobabile, din perspectiva eticii superioare a noii societăți, ceea ce-1 și determină să recurgă, în final (ne referim la ediția revăzută, din 1965) la actul disperat al sinuciderii. Cu forța sa recunoscută de analist, Marin Preda sondează sufletele eroilor săi, scrutează cazuri de conștiință (Munteanu), construiește caractere complexe, cu o conduită contradictorie (Constanța), fără a fi însă suficient de convingător în justificările pe care le propune unora dintre atitudinile personajelor sale. Atît Munteanu, cît și Constanța Sterian acționează parcă sub impulsul unor momente de abolire a rațiunii, nemotivate prin datele generale pe care ni le oferă analiza. Alte personaje se pierd pe parcurs (Iliuță Burlacu) sau lasă impresia unei ezitări a autorului, în ce privește rolul lor precis în structura romanului (enigmatica „șefă de lucrări“, în parte chiar Anghel Sterian ș.a.). Romanul are de altfel un vădit caracter de experiment în creația lui Marin Preda și nu a fost îndeajuns de lucrat nici sub aspectul expresiei, cum o dovedesc numeroasele formulări discutabile artistic13. Dacă ar fi beneficiat de o mai atentă elaborare propriu-zis artistică, al doilea roman de inspirație citadină al lui Marin Preda, Intrusul (1968), ar fi putut deveni, fără îndoială, una din marile cărți ale epocii noastre. Prozatorul a valorificat, evident, experiența dobândită în realizarea Risipitorilor, față de care Intrusul e net superior, ca întreg. Mișcîndu-se mai degajat, de data aceasta, în mediul care-i reține atenția, Preda aprofundează investigația umană, pătrunde mai adânc în problematica existențială a contemporaneității, nuanțează faptele de conștiință. Romanul capătă astfel o anumită pondere filozofică — implicită — ce reflectă identificarea lucidă a creatorului cu conștiința epocii. Neglijarea laturii să zicem tehnice a actului de creație diminuează însă deocamdată (o spunem în eventualitatea unei revizuiri a operei) valoarea artistică a acestei tulburătoare confesiuni. Preocupat exclusiv de problematica etică, Marin Preda nu izbutește decît rareori să convertească această profundă meditație asupra vieții, în literatură, cum izbutise, de pildă, în cazul primului volum al Moromeților. Lipsit de prelucrarea de . detaliu necesară, dar și de o anumită coordonare artistică a materialului epic -asupra căruia să exercite reflecția, Intrusul rămîne deci o capodoperă virtuală, o carte a cărei valoare trebuie căutată, în mare măsură, cum s-a remarcat în critică14, dincolo de literatură — in sfera eseisticii filozofice, consacrate dezbaterii problematicii grave a istoriei contemporane. Accentul nu cade de altfel, în acest roman, asupra elementului epic, relativ sărac și neconcludent pentru calitatea în sine a confesiunii, ce 13 Cf. o analiză lucidă, deși poate cam drastică, a romanului în „fișa de dicționar" a lui Cornel Regman, din „Luceafărul", VIII (1965), nr. 10.’ 14 N. M a n ol e s c u, cronica din „Contemporanul", 1968, nr. 30 și dialogul, cu E. S imion din „Luceafărul", XI (1968), nr. 31. 22 L. BACONSKY rezidă îndeosebi în polivalența și originalitatea ideilor și în acuitatea observației etice. Conceput ca o relatare la persoana întîi a avatarurilor unui destin, romanul pare să releve în prim-plan teza, remarcabilă prin noutate și, cum am mai spus, tulburătoare prin implicațiile ei filozofice, potrivit căreia nu se poate vorbi întotdeauna de o concordanță deplină între logica unei existențe individuale și aceea a istoriei, căreia insul e îndreptățit și dorește sincer să i se integreze. Personajul ce se confesează, Călin Surupăceanu, nutrește aspirația — legitimă, sub toate aspectele — de a se realiza plenar, o dată cu societatea la ale cărei prefaceri contribuie entuziast, cu întreaga sa capacitate de muncă și dăruire. Procesul istoric care-1 răpește măruntelor, poate, dar tihnitelor și seninelor sale preocupări inițiale se vădește însă vitreg cu destinul său. Furat de patosul construcției și al transformărilor colective, eroul devine astfel o victimă a propriilor acțiuni și inițiative, simțindu-se tot mai străin, tot mai izolat în societatea care-i cîștigase sincera adeziune și-l acaparase, cu iluziile și mirajul ei de fericire generală. Eșecul îl obligă să mediteze asupra erorii căreia i se datorește drama sa. Caracterul acestei erori nu corespunde însă nici uneia din soluțiile cunoscute și relevate de o întreagă literatură a ,,înstrăinării individului în societate, deoarece eroul lui Marin Preda nu se află, de fapt, în conflict cu societatea și cu mersul general al istoriei. El nu se izbește de o istorie principial ostilă, cum constată cu .subtilitate N. Manolescu (v. comentariile citate). Greșeala sa se suprapune, într-un fel, aceleia cu o semnificație similară a istoriei însăși și pare să rezide în ignorarea adevărului că orice transformare, departe de a însemna o ruptură totală cu trecutul, ca realitate revolută, presupune o dezvoltare în plan superior a elementelor perene preexistente. Vina lui Călin, ca și a inginerului Dan și a altora, este deci totodată și vina istoriei și constă în ușurința cu care s-au desprins de ei înșiși, în graba cu care și-au ignorat propria ființă, pentru a deveni mai curînd — așadar forțînd legile dialecticii — ceea ce nu era cu putință să devină decît ca urmare a unui proces, îndelung și adesea complicat, ale cărui legități nu exclud ci, dimpotrivă, implică o anumită continuitate. Sub numeroase aspecte, Intrusul lui Marin Preda poate fi prin urmare comparat cu Străinul lui Camus — transpus, firește, în realitatea social-isto-rică nouă, calitativ deosebită, a epocii noastre. Momentul rupturii — oarecum brutale — cu trecutul și al orientării acestui destin pe căile unei fatalități ostile aspirațiilor sale este figurat cu subtilitate prin episodul dragostei neîmplinite dintre Călin și Nuți — această Cătălină prin excelență terestră, căreia nu-i este dat decît să-i trezească eroului gustul pentru aventură. Abandonînd-o, Călin renunță nu numai la eventualitatea unei împliniri imediate, modeste, firește, dar odihnitoare, ci și la candoarea și seninătatea tinereții sale, pentru a se angaja într-o luptă care, dincolo de satisfacțiile de moment, nu-i va aduce nimic din ceea ce sperase. Unele din temele filozofice ale romanului sînt supuse dezbaterii și prin intermediul unui personaj cu virtuți de raisonneur: doamna Sorana. Această ființă, lipsită de o determinare socială precisă, este un fel de CERTITUDINI IN PERSPECTIVA ANIVERSARII. MARIN PREDA 23 conștiință lucidă, înzestrată cu darul perspicacității și al clarviziunii, un fel de glas oracular, ale cărui sentințe au de obicei o rezonanță gravă, stimulînd reflecția în marginea existenței și a legilor ce o guvernează. Jertfind deocamdată literatura dezbaterii de idei, Marin Preda și-a dovedit totuși și prin acest nou experiment romanesc înclinația structurală pentru analiză și progresul — fie și unilateral încă — pe care-1 observăm, raportînd Intrusul la creația sa anterioară, constituie o probă evidentă a eficienței căutărilor sale din ultimii ani. Orice cantonare în cunoscut, orice revenire pe căi bătătorite poate conduce la manieră. Marin Preda evită să bată pasul pe loc, fie și cu riscul de a nu se realiza decît mai tîrziu integral și ca interpret artist al mediului citadin, cum a izbutit să realizeze în domeniul abordat în prima parte a traiectoriei sale literare. Această căutare continuă este, fără îndoială, un indiciu al autenticității și ne îndeamnă, o dată în plus, să-i situăm destinul scriitoricesc sub zodia marilor certitudini ale literaturii acestui sfert de veac. Htobh b nepcneKTHBe roAOBmHHbi MAPHH nPEflA (P e 3 io m e) MapHH npe#a (pojKAeHHbifi 5 aBrycTa 1922 r.) npoRBiui ce6n ksk nojuiHHHbiH T3JI3HT eme c nepBbix maroB cBoen jiHTep3TypH0Îi AeaTejibHOCTH (1942). Tom HOBeJWi întâlnirea din Pămînturi (1948) AejiaeT ero H3BecTHbiM nHcarejieM ii oahhm H3 Handojiee opurHHajibHbix TOJIKOBHTeJieH JKH3HH pyMbIHCKOH AepeBHH. OAapeHHblH OCTpbIM HyBCTBOM BOCHpHHTHH MHO-ronHCJieni-ibix npoueccoB h H3MeHeHHH b o6ji3cth co3H3hhh, oh nocTeneHiio pacuiHpHJi cboh nccjieAOBaHHH, odorsmafl jniTepaTypy c cejibCKon t6M3thkoh ApyrHMH ueHHbiMH npoH3BeAeHHH-mh, bo rjiaBe c AByxTOMHbiM poManoM Moromeții, KOTopbifi AejiaeT ero npeeMHHKOM t3khx BejiUKHx xyAo>KHHKOB K3K CjiaBHq, CaAOBHHy hjih PedpHHy. Ero nadjnoAeHHe, nepsonanajib-ho orpaHHHHBaioiueecH od^acTbio dnojiorHqecKoro, co BpeMeneM Bce dojiee Bbipa3HTeAbHO odpanxaeTCH k pasjiHHHbiM c$ep3M CO3H3HHH, npHodpeTaa KOHKpeTHyio $opMy b npoH3BeACHHflx, OTJiHnaioiAHxcH rjiyâHHOH anaAH3a h noAJiHHHOCTbio Bbipa>KeHH5L HoBoe pa3Hoo6pa3ne ero xyAO>KecTBeHHbix cpeACTB npOHBJineTCH c noHBJieHHeM pombhob Risipitorii (1962) h Intrusul (1968) — npoH3BeAeHHH, BAoxHOBJieHHbie ropoACKoft cpeAofi. Ilo OTHomeHHio k meAeBpy ero npO3H poMany Moromeții, ero nocjieAHHe npOH3BeAeHHH odHapyjKHBaioTHeKOTopyio HeysepeH-HOCTb, hto KacaeTCH codcTBeHHO JiHTepaTypHoro HCKyccTBa. Ohh hbxoahtch nona eme b CT3AWH IIOHCKOB, OTJIHH3HCb, rJI3BHbIM 06p330M, HOBH3HOH nepCneKTHBHOrO yrjI3, nOA KOTOpbIM iiccjieAyeTCH npodneM3THK3 coBpeMeHHoro nejiOBena. Ero HenpepbiBHoe ycnjine k ocBex eloadăsait, Antal Arpăd pedig a Bevezetes a filologiâba c. eldadăsăt keszitette el. Kdzuluk sokszorositva Antal Arpâcle jelent rneg. A tanszek tudomânyos es didaktikai munkăjănak komoly eredmenyct ttikrozik az 1945—1953 kozotti doktori ertekezesek, szakdolgozatok, kesobb pedig az ăllamvizsgai dolgozatok. Tanszektink konyvtăra tobb mint felezer ăllamvizsgai dolgozatot oriz. Ezek a dolgozatok ttikrozik legma-radanddbban azt az âllando es kovetkezetes munkăt, amelyet tanszektink a fiatal tudosjeloltek kikepzese teren vegzett. Sokoldalu vităk utân a tanszek olyan ăllamvizsgai dolgozat-teteleket ad ki, melyek lehetove te-szik egyreszt a filologiai kutatăs modszereinek elsajâtităsăt, măsreszt a magyai’ irodalom halado hagyomănyainak eddig kevesse ismert anyagâ-nak tudomânyos feldolgozăsât segitik eld. Az ăllamvizsgai dolgozatok jelentos resze az elmult btven esztendd halado oroksegevel foglalkozik (Aprily Lajos, Asztalos Istvân, Berde Măria, Bartalis Jânos, Kovăcs Gyorgy, Kuncz Aladâr, Sipos Domokos, Szentimrei Jeno stb.) A dolgoza-toknak egy măsik nagy csoportja az erdelyi irodalom mult j aval foglalkozik (Bethlen Miklos, Barcsay Abrahăm, Aranka Gydrgy, Szentivâni Mihâly, Petelei Istvăn, Kovăcs Dezso stb.) Tobb ertekes szinhăztdrteneti dolgozat es bibliografia is elkesztilt, kivetel nelktil az erdelyi magyar szineszet tărgykorebol. Nagyszămu es uj anyagot feltăro dolgozat foglalkozik a român-magyar irodalmi kapcsolatokkal, a baloldali irodalom kevesse ismert folydirataival vagy a nagy klasszikusok erdelyi vonatkozăsaivaL român forditâsaival is. Az ăllamvizsgai dolgozatok kozul nehăny kesobb konyvalakban is napvilăgot lătott, vagy egyes fejezetei megjelentek a Nyelv- es Irodalomtudomânyi Kdzlemenyekben, a Studzdban, a Korunk-ban, az Utunkban es az Igaz &oban. A legjobb ăllamvizsgai dolgozatok iroi koztil kesobb sokan kivâld irok, filoldgusok, lektorok, szerkesztdk lettek. (îgy pl. Baroti Păi, Hajdu Gyozd, Kântor Lajos, Lăng Gusztăv, Kănyâdi Săndor, Baroti Păi, Kozma Dezso, Szabo Gyula stb.) A romăniai A MAGYAR IRODALOMTORTENETIRÂS A KOLOZSVÂRI EGYETEMEN 31 magyar folyoiratok, kiaddk, napilapok szerkesztbinek, lektorainak es iroinak nagy resze egyetemiink magyar tanszekenek neveltje. A tanszek egyes tagjainak tudomănyos munkăja ăltalăban hatărozott profilu, ahhoz a tărgyhoz fuzodik, amelyiket evek vagy evtizedek alatt egyetemunkbn tamtott. Szemely szerint elsosorban azokrol kell megem-lekeznunk, akik rbvid ideig voltak tanszekunk tagjai, korai halăluk vagy mas muvelbdesi intezmenyekhez tortent beosztăsuk miatt munkăssăguk csak reszben fuzodik tanszekunk eletehez. Gaăl Găbor, Szabedi Lăszld tanszekunk kivăld professzorai voltak, ele tu k es munkăssăguk utolso sza-kasza fuzodik tanszekunk eletehez. Gaăl Găbor elobb a filozofiai karon, kesobb a magyar irodalomtbrte-neti tanszeken adott eld. Tanszektinknek csak egy evig volt tagja es vczetbje, sulyos szivbaja miatt vâlt meg katedrănktol, de halălăig fog-lakozott irodalomtbrteneti es kritikai kerdesekkel. Professzori munkăssăga es tanszekvezotbi tevekenysege idejen elsosorban a XIX. szăzad nagy magyar iroinak marxista ertekelesc kbtbtte le munkaerejet es magas szinvonalu jegyzetbirălataival jărult hozză a flatai tanszeki tagok tudomănyos nevelesehez. Gaăl Găbor szerepe es hatăsa termeszetesen nem szuktilt le a katedra problemăira, neve, addigi munkăssăga, a regi Korunk megteremtese es szerkesztese kbruli egykori tevekenysege nagy sulyt, tekintelyt es befolyăst biztositott szămăra a romăniai magyar irodalmi es tudomănyos eletben. A magyar irodalom hagyomănyainak marxista ertekelese teren hazai viszonylatban uttbrb munkăssăgot fejtett ki. Elobb a Jdzsa Bela Kbnyvkiado igazgatdja, majd halălăig az Utunk szerkesztbjc volt. Kezdemenyezesere adta ki a Szepirodalmi Kiado a Halado hagyo-mânyaink sorozatot. Itt jelent meg bevezetb tanulmănyăval Vbrbsmarty-antolbgiăja es tanulmănykbtete10. Sokszăz cikket kbzblt elsosorban az Utunkb&n, Vilâgossâgban, az Igazsâgban stb. Vălogatott, nagyreszt re-gebbi tanulmănyait a Szepirodalmi Kiado jelentette meg. Gaăl Găbor gazdag eletmuvenek felmerese azonban csak halăla utăn kezdbdbtt el11. Tanszekunk tagjai (Balogh Edgăr, Csehi Gyula, Soni Păi, Lăng Gusztăv stb.) es diăkjaink tevekenyen vettek reszt a Gaăl Găbor szerkesztette Korunk es Utunk bibliografia! feldolgozăsăban, muvei sajtb ala rendeze-seben. Ez a munka nem fejezbdbtt be, s tanszekunk es măs tanszekek szakemberci segitsegevel tovăbb folyik. Gaăl Găborral egy idbben, mint tanszekunk professzora es a Bolyai tudomănyegyetem rektora Nagy Istvăn fejtett ki sokirănyu kritikai es irodalomtbrteneti munkăssăgot. Nagy Istvăn a romăniai magyar irodalom tbrtenetenek volt az elbaddja. Kidolgozta a hazai magyar irodalom tbr-tenetenek egyetemi kurzusăt, szărnos tanulmănyt irt a ket vilăghăboru kbzbtti romăniai magyar irokrol, kritikai cikkeiben părtosan foglalt ăllăst mind a felszabadulăs elotti, mind az azt kbvetb evek jelentbs irodalmi alkotăsaival szemben. A romăniai magyar irodalommal kapcsolatos vălo- 10 Gaăl Găbor, Valosăg es irodalom. Bukarest, 1950. 11 Gaăl Găbor, Vălogatott irâsok. I. 1921—1940. Tanulmănyok es cikkek, Bukarest, 1964 es ugyancsak tole Vălogatott îrăsok II. 1921—1940. Publicisztika, Bukarest, 1965. 32 JANCSO ELEMER gatott tanulmănyait kulon kotetben meg is jelentette12. Kritikai es iro-dalomtorteneti munkăssâgăt a tanszekunktol megvălva is tovăbb folytatta. 1957-tol kezclve mint az RNK Akademiăjănak levelezo tagja felelos szer-kesztoje a Nyelv- es Irodalomtudomânyi Kozlemenyeknek. Gaăl Găbornak tanszekunktol valo megvălăsa utăn katedrănkat Szabedi Lăszlo irănyitotta. Szabedi Lăszlo kezdetben egyetemes irodalomtor-teneti kurzusokat tartott, majd a magyar irodalmi nyelv tortenetet adta elo. Mint tanszekvezeto rendkivul lelkiismeretes es sokirănyu tevekeny-seget fejtett ki. Kurzusbirălatai maradando erteku utmutatăsok voltak mind az idosebb, mind a fiatalabb tanszektagok szămâra. Gaăl Găborhoz hasonloan enciklopedikus tu dos volt. De mig Gaăl Gâbor irodalomtorte-neti tanulmănyait elsosorban ezek filozofiai megalapozottsăga jellemezte, Szabedi Lăszlo kurzusaira, tanulmănyaira es cikkeire a vilăgirodalomban valo jărtassâga mellett foleg esztetikai es nyelveszeti ismeretei s kituno elemzo kepessege nyomtăk ră belyegtiket. Eloadâsai es szeminăriumai maradando hatăssal voltak tanitvănyaira, akik koziil tobben eppen az 6 osztonzo hatăsăra kezdtek el tudomănyos munkăssăgukat. Szabedi Lăszlo iroi, kritikusi, irodalomtbrteneszi, nyelveszeti mun-kăssăga szinten nem szukult le csupăn a magyar tanszek irănyitâsâra es a magyar szakos hallgatok elmelyiilt kikepzesere, hanern kiterjedt hazai irodalmi es muvelddesi eletiink csaknem egesz teruletere is13. Kivălo dramaturg, kritikus, szervezo volt, Irok es tudosok ihletoje, neveloje. Eleteben ket tanulmânykotete jelent meg, halăla utăn a Szepirodalmi Kiado megkezdte vălogatott mtîvei kiadâsât14. 1956 szeptemberetol 1959 februărjăig Jancso Elemer majd Szabo Gydrgy, Csehi Gyula vezette a magyar irodalomtorteneti tanszeket, es vegiil 1965 szeptemberetol ismet Jancso Elemer irănyitja a katedra mun-kâssăgăt. A V. Babeș es Bolyai tudomănyegyetemek egyesitese elotti, majd az azt kbveto evekben ăllandosult a tanszek osszetetele, tanmenete, vilăgo-san kirajzolodott didaktikai es tudomănyos profilja. A regi irodalmat Szigeti Jozsef eloadotanăr adja elo, a felvilăgosodăs irodalmăt Jancso Elemer docens doktor, a Vdrdsmartytol Adyig terjedo korszakot Antal Arpăd eloadotanăr tanitja. A XX. szăzad magyarorszăgi irodalmăt 1952-tol 1966-ig Pataki Bălint adta elo. Tragikus halăla utăn e tărgyat Lăng Gusz-tăv lektor vette ăt. A romăniai magyar irodalmat Nagy Istvăn es Foldes Lăszlo utăn Soni Păi eloadotanăr tanitja15. Az elmult tiz ev alatt kozel hăromezer oldalon a tanszek professzorai es eloadotanărai kidolgoztăk az egesz magyar irodalom tortenetet. Az elkeszult kurzusok kbzul 1969-ben lăt napvilăgot Jancso Elemer es Soni Păi kurzusa konyvalakban, a Tan-kbnyv- es Pedagogiai Kiadonăl. Soni Păi kurzusân kivul szămos tanul- 12 Nagy Istvăn, A harc heveben. Marosvăsărhely, 1957. 13 Szabedi Lăszlo, Nyelv es irodalom, Bukarest, 1956 es ugyancsak tole A magyar ritmus formai, Bukarest, 1955. 14 Szabedi Lăszlo, Telehold. Veer Anna alszik. Szerkesztette es az elo-szot meg a jegyzeteket keszitette Csehi Gyula, Bukarest, 1967. Kacso Sândor, Soni Păi, A b a f ă y Gusztăv, Hărom portre. Bukarest, 1963 ugyancsak S 6 n itol Muvek vonzâsa, 1961. A MAGYAR IRODALOMTORTENETIRĂS A KOLOZSVARI EGYETEMEN 33 mănyban es nehăny kdnyvben ismertette es ertekelte, reszben a felszabadulăs elotti, reszben a felszabadulăs utăni romăniai magyar irodalmat. Tanszekunk egyik vezeto es koziroi, neveloi munkăssăgănăl fogva jelentos szerepet betoltott tagja volt Balogh Edgăr professzor is. A magyar irodalomtortenet tanszekere a Babeș-Bolyai tudomănyegyetemek egyesitesekor, 1959-ben neveztek ki, Katedrănktol 1968-ban tăvozott el. Balogh Edgăr kilenc evi tanszeki tevekenysege alatt a publicisztikăt adta elo es ugyancsak a publicisztika kbrebol tartott szakeloadâsokat es veze-tett szeminăriumokat. Munkăssăga tobb szempontbol is ertekes volt. Hall-gatoinkkal szakszertî es lelkes eldadăsai reven nemcsak a publicisztikăt szerettette meg, hanem legtehetsegesebb diăkjaink koziil 'sokakat koziroi pălyăra keszitett elo. Folydirataink es napilapjaink fiatal ujsâgironemze-deke tudăsăt, hivatăserzetet nagyreszt neki koszonheti. Egyeni tudomă-nyos, koziroi tevekenysege nemcsak maradando konyveiben tukrozodik16, hanem a Korunkba, Igaz Szdba irt tanulmănyaiban is. A hazai magyar halado hagyomănyaink ăpolăsăt Balogh Edgăr mindig bsszekotbtte a szo-cializmus epitesenek iddszeru feladataival s ezzel is szolgălta fiatal iro- es tanărnemzedekunk nevelesenek ugyet. A magyar irodalomtorteneti tanszek vezeto es ifjusăgunk vilăgnezeti, muveszeti nevelesere nagy hatăssal volt Csehi Gyula tanszekvezetoi, tu-dosi, koziroi es professzori munkăssăga. Csehi irodalomelmeletet adott es ad elo, olyan tărgyat, amely felsooktatăsunk tanărai szămăra nelkiilozhe-tetlen fontossăgu. Mint e tărgynak orszăgos viszonylatban is egyik legki-vălobb muveloje, sokirănyu tudăsa es nyelvismerete reven tudomănysza-kănak legujabb hazai es nemzetkdzi eredmenyeivel ismertette meg hallgatoit es a tanszek tagjait. Rendkivi.il gazdag tudomânyos es tudo-mânynepszerusito munkăssăga azonban nem csupăn az irodalomtudomăny es eimelet szeles teriiletet olelte ăt, hanem a vilăgirodalom es a romăniai magyar irodalom hagyomănyait is. Tanulmănyainak es konyveinek jelentos resze eppen czeket az egyeni kutatăsokat tartalmazza17. A tanszek szervezete, letszâma es programja az utolso tiz esztendoben egyre jobban ăllandosult, tudomânyos munkăssăga pedig dt nagy tema-kbrre bsszpontosult. Az 1968—1969-es tanevben tanszekunk tagjai: Jancso Elemer, tanszekvezeto, professzor, doktor docens, Csehi Gyula professzor, doktor docens, Szigeti Jozsef doktor, eloaddtanăr, Antal Arpăd eldadota-nâr, Lăng Gusztăv, Mitruly Miklos es Vajda Julia lektorok, Kozma Dezso es Rohonyi Zoltăn tanărsegedek. A tanszek tagjai koziil a regi irodalom-mal Szigeti Jozsef foglalkozik. Szâmos ertekes szaktanulmănyt kozblt a Nyelv- es Irodalomtudomăny Kdzlemenyben, a Studiaban, az Irodalom-toteneti Kdzlemenyben es a hazai szepiroidalmi folyoiratokban. Reszletes es magas tudomânyos szinvonalu bevezeto tanulmănyokat irt Balassi, Zri-nyi, Mikes hazănkban kiadott vălogatott muveihez. Kiemelkedd ertekii monogrăfiăjât a Balassi-komediărol a Magyar Tudomânyos Akademia je- Ki Balogh Edgăr, Het proba, Budapest, 1965 es ugyancsak tole Egyenes beszed, Bukarest, 1957. 17 Csehi Gyula, Munkăsosztâly es irodalom, Bukarest, 1963 es ugyancsak tole Klio es Kalliope, Bukarest, 1965. 3 — Philologia 11/1969 JANCSO ELEMER 34 lentette meg. Regi irodalmi tanulmănyt kozolt Szekely Erzsebet, Szabo Gybrgy is, akik ătmenetileg nehăny esztendeig tanszekunk tagjai voltak. A felvilăgosodăs korăval Jancso Elemer foglalkozott ket irănyban is. Egyreszt — es »ez legeredetibb kutatăsi teriilete — az erdelyi felvilăgosodăs ismeretlen vagy kevesse ismert problemăi dokumentumanyagăt gyujtot-te ossze es dolgozta fel, măsreszt a felvilăgosodăs legnagyobb iroinak (Bat-sănyi Jănos, Csokonai V. Mihăly, Kazinczy Ferenc stb.) vălogatott muveit jelentette meg reszletes bev-ezeto tanulmănyokkal. A szakfolyoiratokban megjelent tanulmănyain kivul Jancso Elemer a felszabadulăs utăn nagy-szămu nepszeruslto cikket, tanulmănyt irt a felvilăgosodăs Iroirol a hazai szepirodalmi folyoiratokban. A felvilăgosodăs es a reformkor iroival foglalkoznak Vajda Julia es Rohonyi Zoltăn is a tanszek tagjai kozul. Vajda Julia Kărmăn, Csokonai es Jdsika eletmuverol Irt tanulmănyokat es nepszeruslto cikkeket a Nyelv-es Irodalomtudomânyi Kdzlemenyekbe, a Studiaba es a Korunkba. Rohonyi Zoltăn a felvilăgosodăs korănak eszmei stflustorekveseit elemezte nehăny ertekes tanulmănyăban a Nyelv- es Irodalomtudomânyi Kdzleme-nyekben. A XIX. szăzad nagy magyar klasszikusaival (Vbrbsmarty, Petofi, Arany, Madăch, Vajda stb.) elsosorban Antal Arpăd foglalkozott. Kbzel ezer oldalas egyetemi jegyzeten kivul magas szinvonalu bevezeto tanulmănyokat irt e szăzad nagy magyar klasszikusainak hazănkban megjelent vălogatott muveihez. Rendkivul ertekesek azok a tanulmănyai, amelyeket e szăzad, foleg a reformkor erdelyi iroirol adott ki. Behatoan foglalkozott a romăn-magyar irodalmi kapcsolatok kerdeseivel, folklor-problemăkkal es a szăzadveg magyar irodalmăval is. A folklor-kutatăsok legkivălobb muveloje tanszektinkon Farago Jo-zsef volt. Sajnos, măs beosztăsa miatt a folklor-kutatăs az ăltala kepviselt magas szinten nem folytatodhatott. Jelenleg Mitruly Miklos e tărgy elo-adoja, aki nehăny tanulmănyăval jărult hozză a hazai folklorirodalmunk gazdagităsăhoz. A XX. szăzad magyarorszăgi irodalmăval Pataki Bălint foglalkozott, majd halăla utăn Lăng Gusztăv. Lăng kritikai irăsai, szaktanulmănyai a hazai kritikai irodalmunk legjavăhoz tartoznak. Lăng a magyarorszăgi irodalmon kivul a ket vilăghăboru kozotti erdelyi irodalommal is behatoan foglalkozott. A kesziilo Dsida-monogrăfiăjăbol kozolt reszletek Lăng kivălo kutatoi, elemzoi es szintetizălo kepessegeit bizonyitjăk. A tanszek tudomănyos es didaktikai munkăssăgăban a romăniai magyar irodalom mindig elsorangu helyet foglalt el. Ez erthetb is, hiszen eppen-a tanszekre vărt măr a felszabadulăs utăni elso evekben az a fel-adat, hogy a ket vilăghăboru kozotti romăniai magyar irodalom marxista ertekeleset elvegezze, s egyuttal mind a kozepiskolăk, mind felsooktată-sunk szămăra elfogadhatd tankonyveket, kurzusokat keszitsen el. Ebbcn a munkăban kezdetben Gaăl Găbor es foleg Nagy Istvăn, kesobb Foldes Lăszlo, majd az utobbi evtizedben Soni Păi fejtettek ki maradando erteku tevăkenyseget. Soni Păi egyetemi kurzusăn es tobb konyven kfviil măsfel ăvtized ota nagyszămu tanulmănyt, ismertetest, kritikăt kozolt mind a A MAGYAR IRODALOMTORTENETIRÂS A KOLOZSVÂRI EGYETEMEN 35 ket vilăghăboru kozotti, mind a felszabadulăs utăni romăniai magyar frbkrol, stilusirănyokrbl vagy egyes kimagaslo erteku murbl. Soni Pălon kiviil a tanszek tbbb tagja irt es kbzblt e tărgykorbol tanulmănyokat (Csehi Gyula, Jancsd Elemer, Balogh Edgăr, de munkăssăguk nagy resze mind Szigetinel18, Jancsdnăl19 es Antalnăl20 a magyar irodalom regi terii-leteit blelto ăt). A fiatalok kbziil Lăng Gusztăv tanulmănyai mellett ki kell emelnunk Kozma Dezso eredeti kutatăsokon alapulo gazdag tudomănyos feltăro te-vekenyseget egyreszt a szăzadfordulo, măsreszt a ket vilăghăboru kozotti romăniai magyar irodalomrol21. Vegul tanszekunk multjăt es jelenlegi eletet jellemzi az a szoros es barăti egyuttmukodes, amely katedrănkat a kar tobbi tanszekehez fuzh Ennek az egyutmukbdesnek sokfele intezmenyes formai kbziil elsosorban az evente megtartott tudomănyos tilesszakokat kell megemlftenunk, amclyeken tanszekunk minden tagja szakelbadăsaival reszt vett. A magyar irodalomtbrteneti tanszek didaktikai es tudomănyos te-vekenysegevel sajătos szerepet tbltbtt be es tblt be szocialista kbztărsasă-gunk muvelbdesi es szellemi eleteben, s hiven szolgălja a român nep es a vele egyiittelb nemzetisegek testveriseget. CINCIZECI ANI DE ACTIVITATE DE ISTORIE LITERARĂ MAGHIARA LA UNIVERSITATEA DIN CLUJ (Rezumat) în studiul de față autorul și-a propus să scoată la iveală rezultatele obținute do istoricii literari maghiari în domeniul istoriei literaturii maghiare în cei 50 de ani ai Universității clujene. Partea întîi a studiului evaluează activitatea profesorilor dr. Kristdf Gyorgy și dr. Gyorgy Lajos, activitate desfășurată înainte de eliberare. Partea a doua, mai vastă, enumeră rezultatele obținute în domeniul cercetării științifice de membrii Catedrei literaturii maghiare. Aici se trec în revistă cele mai importante rezultate obținute de oamenii de știință și litere care au activat în cadrul catedrei: Gaăl Găbor, Szabedi Lăszld, Nagy Istvăn, Csehi Gyula, Jancsd Elemer, Szigeti Jdzsef,. Soni Păi, Antal Arpăd etc. Pe lîngă cele menționate studiul evaluează și rezultatele cadrelor mai tinere precum și ale studenților, în special lucrările de diplomă. Această lucrare este prima care încearcă o evaluare critică a activității isto-rico-iiterare a membrilor Catedrei de literatură maghiară. 18 Szigeti Jdzsef, A Balassi-Comoedia es szerzdje. Akademiai Kiado, Bu-dapest, 1967. 19 Jancsd Elemer, Az Erdelyi Magyar Nyelvrnîvelo Tărsasăg iratai. Akademiai Kiado, Bukarest, 1955, es ugyancsak tole Kazinczy Ferenc vălogatott munkăi, Bukarest, 1962, A felvilâgosodăstol a romantikâig. Tanulmănyok, Bukarest, .1966 stb. 20 A n t a 1 Arpăd, Szentivăni Mihăly, Bukarest, 1958, V a j d a J ă n o s, A. virrasztok, Bukarest, 1966. 21 Kozma Dezso, Petelei Istvăn, Bukarest, 1969. 36 JANCSO ELEMER nHTb^EGHT JIET AEHTEJIbHOCTH B OBJIACTH BEHFEPCKOfl JI PITE PAT yPHOW nCTOPKkl B KJIYXCKOM yHHBEPCHTETE (P e 3 io m e) ABTOp CT3TbH 3aAaeTCH IjeJIblO BbUIBHTb AOCTH>KeHHH BeHrepCKHX AHTepaTypHblX HCTOpH-kob b o6a3Cth HCTopun BenrepcKOH jiHTepaTypbi 3a 50 jict cymecTBOBaHHH KjiywcKoro ynHBep-ciiTeTa. B nepsoii qacTH CTaTbH aBTop oueHHBaeT AeHTejibHOCTb npocpeccopoB A-p KpnmToc[) AbepAb h A-p ZlbepAb JIaHom, pa3BepTbiBaiomyiocH ao ocBOoo>KAeHHFi Hameii CTpaHbi. Bo BTOpoii, Oojiee odmnpHoii qacTH, aBTop noKaabmaeT pesy.ibTaTbi, nonyqeHHbie b odnacTii nayq-noro nccAeAOBaHHSi HAenaMH KacpeApbi BeHrepcKoi-i JiHTepaTypbi. B aroii BTopoii qacTH CTaTbH aBTop o6o3peBaeT Ba>KHeiimHe peayjibTaTbi, nojiyqeHHbie yqenbiMH h AiiTepaTopaMi-i, padoTas-imiMH Ha 3TofiuKac|)eApe: Taaji Tadop, CadeAH JIacjio, HaAb HmTBan, Hexn Aio^a, $lnqo 3,ie-Mep, Cure™ Ko^ecp, LUei-m Flaji, Ahtbji ApnaA h ap- B CTaTbe oueneHbi TaK>Ke h pesyAbTaTbi, nojiyqemibie mojioabimh q.nenaMH Kac|)eApbi h cTyAeHTa.MH, maBHbiM odpasoM b AHnAOMHbix padoTax. HacToninafl CTaTbH HBJiHeTCH nepBoii padoToii, KOTopan nbiTaeTCfl AaTb KpHTuqecKyio oueHKy HCTopHKO-jiHTepaTypHoft AeHTejibHOCTi-i qAenoB KacbeApbi BeHrepcKoft AiiTepaTypbi. CINQUANTE ANS D’ACTIVITEî EN HISTOIRE LITTERA1RE HONGROISE Â L’UNIVERSITE DE CLUJ (R e s u m e) L’auteur de cette etude s’est propose de mettre en lumiere Ies resultats obtenus par Ies historiens hongrois de la litterature dans le domaine de Thistoire de la litte-rature hongroise au cours de ces 50 annees â l’Universite de Cluj. La premiere pârtie evalue l’activite des professeurs dr. Kristof Gydrgy et dr. Gydrgy Lajos, activite qui s’etend sur la periode anterieure â la liberation (1944). Plus vaste, la seconde pârtie enumere Ies resultats obtenus dans le domaine de la recherche scientifique par Ies membres de la Chaire de litterature hongroise; on y passe en revue Ies resultats Ies plus importants obtenus par Ies hommes de Science et de lettres qui ont travaille dans le cadre de la -chaire: Gaăl Găbor, Szabedi Lăszlo, Nagy Istvăn, Csehi Gyula, Jancso Elemer, Szigeti Jozsef, Soni Păi, Antal Arpăd etc. Outre ces resultats, l’etude evalue aussi ceux qu’ont obtenus Ies cadres plus jeunes, ainsi que Ies memoires de diplome des etudiants sortants. La presente etude est la premiere qui tente une evaluation critique de l’acti-vit6 historico-litteraire des membres de la Chaire de litterature hongroise. napoleon bonaparte dans le folklore roumain par D. POP et I. NICULIȚĂ Les historiens en particulier ont signale plus d’une fois la large au-c'lience ciont a joui la figure de Napoleon Bonaparte parmi le peuple roumain, aussi bien pendant sa vie qu’apres sa mort1. Encore est-il que les contributions publiees jusqu’ici sont loin. de refleter dans toute leur ampleur la rcnommee qu’a eue l’empereur francais dans notre pays. On a fait etat, entre autres, sans que pour autant le probleme ait fait l’objet d’une certaine recherche, de l’echo qu’ont eu la personnalitc et les faits de Napoleon dans les larges couches de notre peuple, et, ă cet egard, quelques creations anonymes en vers, inspirees notamment du tragique exil du heros â Sainte-Helene, ont ete signalees et discutees. On a meme essaye d’expliquer la genese de l’une de ces creations, mais la solution proposee est loin d’etre convaincante2. Alimente â la fois par d’anciennes traditions, transmises par voie orale, et par des lectures, le renom du vainqueur d’Austerlitz s’est perpetue dans la conscience des collectivites populaires jusqu’â nos jours. Le probleme est beaucoup trop vaste_ pour pouvoir etre trăite dans les limites d’un article et les materiaux populaires recueillis jusqu’ici sont 1 Bibliographie — incomplete — du probleme, chez Emil Vîrtosu, Napoleon Bonaparte și proiectul unei „Republici aristocratice" in Moldova, la 1802, ed. II, Bucarest. 1947. 2 Iul iu Moisil est de l’avis que le texte de la chanson la plus repandue (Verșul lui Napoleon), occasionne par l’exil de l’empereur „est fait par une per-sonne qui, probablement, doit avoir ete soldat garde-frontiere du regiment de Nă-săud (...). II s’cn degage (...) l’amour et le respect que ce soldat garde-frontiere roumain (...) a pour le gen ie militaire de Bunăparte ou aussi pour le sang latin qui coulait dans les veines des deux“ („Arhiva Someșană“, no. 4, p. 87; voir chez le meme, Le regiment des garde-frontieres de Năsăud et Napoleon, dans „Rcvue des Etudes Napoleoniennes", XXXVI (1932), p. 105—110); Ion Apostol Po-pescu croit egalement que „les deux poesies populaires [il s’agit de deux va-riantes de la chanson mentionnee] ont ete creees ave-c certitude par un des soldats du II mc Regiment roumain de frontiere, siegeant ă Năsăud“ („Steaua, XII (1901). no. 9, p. 117—118). 38 D. POP, I. NICULIȚĂ relativement peu nombreux. Aussi nous bornerons-nous dans ce qui suit â faire quelqu-es constatations et precisions relatives aux creations litte-raires anonymes inspirees par la figure de celui dont on celebre certe annee le deux centieme anniversaire. Les creations dont il sera question et dont une au moins a ete tres repandue chez les Roumains s’imposent â l’attention du chercheur non seulement en raison de l’interet historique qu’elles presentent, mais encore pour les suggestions qu’elles offrent ă l’eclaircissement du probleme compliquc de rcspece folklorique qu’elles illustrcnt: la chanson historique. A cote d’une serie de vers dus ă des lettres, dont le caractere est plus ou moins officiel et qui sont hostiles â Napoleon3, plusieurs chansons ont circule chez nous, inspirees par la personnalite de l’empereur; leur contenu est different et tres significatif aussi pour les aspirations de l’epoque du peuple roumain. De la chanson qui trahissait de la maniere la plus explicite ces aspirations il ne nous reste que deux vers, qui expriment certainement son essence meme: Bonaparte n’est pas loin, Nous rendre justice il vient. L’empereur Napoleon III en prendra connaissance en 1855, sous une forme remaniee par Alecsandri et traduite par la suite en francais par I. Voinescu4. Essayant d’en etablir l’origine et l’anciennete, Emil Vîrtosu croyait qu’elle avait ete creee en Moldavie, vers 18125. Cependant la chanson est plus ancienne, etant connue des l’annee de l’expedition en Egypte. Ainsi, dans un rapport du diplomate russe d’origine polonaise, Wengerski, relatif â l’atmosphere politique de Transylvanie, rapport dresse le 1-er juin 1798, il est clit: „La Transylvanie meme selon lui6 est attaquee par ce fleau, on y chante des chansons revolutionnaires meme dans les villages (...). Je me suis note un passage d’une chanson valaque ou il est dit en leur langue: Boonaparte nou dyparte Vin dy graba ja dreptate â savoir: Bonaparte ncst pas loin/Viens plus tot et nous rends justice^7. La source de Wengerski est incertaine; on ne sait s’il tenait la chanson du Transylvain loan Piuariu ou de quelqu’un d’autre, de Moldavie. 3 Voir des exemples chez Cornelia Bodea, Moise Nicoară (1784—1861) și rolul său în lupta pentru emanciparea național-religioasă a românilor din Banat și Crișana, I-i&'c pârtie, Arad, 1945, p. 141—144. 4 Va si le Alecsandri, Călătorii, misiuni diplomatice, III.C ed. Com-mentee par Alexandru Mar cu, Editura „Scrisul românesc" s.a., p. 273—274; quelques details chez Vîrtosu, o.c., p. 6. 5 Vîrtosu, p. 6. 6 II s’agit de l’ophtalmologiste de Cluj, loan Piuariu Molnar, qui fut appele ă Jassy pour une intervention chirurgicale. 7 Le texte du raport chez Al. V i a n u, loan Piuariu Molnar în Moldova, dans „Studii", XIV (1961), no. 4, p. 937. NAPOLEON BONAPARTE DANS Le FOLKLORE ROUMAIN 39 Pour ce qui est de 1’origine populaire de la chanson et de sa diffu-sion â l’epoque, on dispose d’un temoignage, enregistre vers la fin du siecle passe en Transylvanie. Essayant de reproduire les paroles de sa vieille informatrice, Tinstituteur loan Demian d’Iclod (departement de Cluj), qui a publie la chanson, ecrit: Napoleon „a ete le plus puissant de tous les empereurs; c’est pourquoi il s’est battu contre tous, meme contre notre empereur8 9. Je m’en souviens; j’etais jeune fille; quand j’ai entendu qu’il approchait de Becs (Vienne), je chantais pendant les veillees avec les autres filles: Bonaparte riest pas loin II est deja ă mi-cheminl} Encore que nous ne connaissions que ces trois temoignages, il est hors de doute qu’il s’agit d’une chanson populaire proprement dite et, quel qu’ait ete son auteur inițial, elle a eu une existence folklorique authentique. Bien que l’on ne dispose que de deux vers, ceux-ci compor-tent un caractere oral evident, revelant des modifications specifiques de ce mode de transmission. La motivation de la fievreuse „attente“, sensible sous les trois for-mes qui nous sont parvenues, existe egalement dans la conclusion de la variante d’une chanson dont nous nous occuperons de plus preș dans ce qui suit et qui a ete recueillie â Sîncel (departement d’Alba) par Ion Pop Rețeganul. Le createur imagine le heros dans son douloureux exil, en train de rememorer sa vie et ses faits et gestes. A personne mal ne voulais, Mais plutot le bien ai fait. De me battre n’ai cesse, Pour rendre le pauvre aise ... 10 (Souligne par nous) II est de toute evidence que ces vers devoilent le sens antifeodal des guerres napoleoniennes. On ne saura sans doute jamais avec exactitude quelles furent l’inten-site, l’aire geographique et la persistance dans la circulation de la chanson notee initialement par Wengerski. Quoi qui en soit, il semble que nous soyons en presence d’un produit folklorique proprement dit. La seconde chanson qui nous est parvenue, representant un type different des autres, mais dont nous ne connaissons malheureusement qu’un seul temoignage — le seul, peut-etre, qui ait existe! — s’inspire de la fin tragique de l’empereur francais. On ignore quand elle a ete 8 II s’agit de l’empereur d’Autriche-Hongrie, la Transylvanie faisant pârtie â l epoque de l’empire austro-hongrois. 9 „Poșta română", II (1889), no. 15, p. 90—92. 10 Le texte complet â la Bibliotheque de TAoademie de la R. S. de Rouinanie, fond, mss., no. 4524, f. 122—125 (apud Antologia de literatură populară, voi. I (Poezia), Bucarest, Editura Academiei..., 1953, p. 82—84. 40 D. POP, I. NICULIȚĂ creee et si elle a eu une diffusion orale ou ecrite. Le manuscrit ou elle a ete decouverte provient du Banat et date de la premiere moitie du XIXe siecle11. Ce qui est certain c’est qu’elle represente une creation livresque rappelant la maniere populaire et les „verșuriu ou chansons rituelles d’en-terrement. L’origine de la chanson doit etre cherchee de toute facon dans les couches modestes des lettres du Banat. La chanson la plus repandue parmi cellcs dont nous nous occupons est apparentee â celle-ci par l’inspiration, mais, â sa differencc, elle est plus ample et apporte de nombreux details sur la vie du heros, ce qui lui confere quelque chose du caractere d’une chronique rimee. On en connaît â present 17 variantes, imprimees ou manuscrites12, mais le 11 Le manuscrit est conserve â la Bibliotheque de FAcademie, sous la cote 5522, et le texte de la chanson est reproduit par E. Vîrtosu, p. 39—40. 12 I — Versul lui Bonaparte, quand Iau dus la Robie la Santa Helena; copie ă Fan 1827 par Nicolae Bălășescu; Bibliotheque de FAcademie, mss. 2895. II Jalnica- tînguire a lui Bunaparte, fostu împărat al Franției; conserve dans le manuscrit datant de 1831 de Dimitrie Ardelean, qui etait alors eleve â la „Preparandia" d’Arad. Le manuscrit a ete etudie par Romulus Todoran (Poezii populare într-un manuscris ardelean din 1831, dans „Anuarul Arhivei de folclor", VII (1945), p. 131—139, qui a eu Famabilite de mettre â notre disposition le texte de ia chanson, inedit jusqu’ici. III Versul lui Bonaparte. Dans le mss. no. 5,1933 de la Bibliotheque Centrale Universitaire de Cluj (voir certains details concernant le manuscrit, chez I o n B r e a z u, Versuri populare în manuscrise ardelene vechi, dans „Anuarul Arhivei de folclor", V (1939), p. 79—110). La provenance de la chanson n'est pas precisee, mais la copie a certainement ete faite en Transylvanie. IV Tînguirea lui Napoleon Bună Parte, dans Ion B. M u r e ș i a n u, Napoleon și Banatul, dans „Cele trei Crișuri", XXI (1940), nos. 1—2, p. 18. Le texte a ete decouvert dans un manuscrit du Banat, datant de 1858, du au paysan Arsenic Dragomir. V Versul lui Napolion; le texte se trouve ă la Bibliotheque de FAcademie, ms. 1652; il ne porte aucune mention quant â 1-auteur, au lieu et â la date â laquelle il a ete copie. VI Sans titre. Le manuscrit se trouve â la Bibliotheque de FAcademie, ms. 1851, sans precisions relatives ă l’auteur, au lieu et â la date. VII Cîntecul lui Bonaparte, după cum se cîntă în Transilvania (Collection de M. Pompiliu), dans „Traian", I (1869), no. 31, p. 122. VIII Cîntecul lui Bonaparte... (Collection B[ogdan] P[etriceicu| Hfasdeu], ibid. IX Cîntecul lui Napoleon, dans losif Popovici, Poezii populare ro-mâne ... voi. I Balade populare din Banat, Oravița, 1909, p. 117. La chanson a ete recueillie par Finstituteur Olariu du village Burjuc (departement de Hunedoara). X Bunăparte, dans loan Pop Reteganul, Trandafiri și viorele, III-c ed. Gherla [18991, P- 27—28. Le texte a ete communique ă Fauteur du recucil par Galini Moldovan de Gherla. XI Sans titre. Le texte dans Antologia de literatură populară, voi. I (Poezia), Bucarest, Editura Academiei, 1953, p. 81—84. 11 est precise que loan Pop Reteganul, dans les manuscrits duquel le texte a ete decouvert, note qu’il Fa copie en 1888 sur un manuscrit se trouvant en la possession de I. Moldovan, chantre â Blaj. XII Versul lui Napoleon Bonaparte, dans Victor Corbul. Versul lui Napoleon Bonaparte și încă ceva, dans „Arhiva Someșană", no. 21 (Năsăud), 1937, p. 572—574. Le texte a ete r-eproduit par Victor Corbul de memoire. XIII Versul lui Bunăparte. Public par luliu Moisil dans „Arhiva Someșană", no. 4, 1926, p. 87—88, d’apres un manuscrit entre en sa possession entre les annees 1871—1879. NAPOLEON bonaparte dans le folklore roumain 41 nombre de celles qui ont ete ecrites au cours des temps doit avoir ete beaucoup plus grand. II se peut que l’on en decouvre d’autres avec le temps, mais la plupart ont certainement dispăru pour toujours. Ainsi qu’on le verra par la suite, on peut affirmer avec certitude que Ies textes qui se sont conserves representent des moments de l’existence orale de la chanson dont nous nous occupons, des variantes ecrites d’une chanson devenue populaire, folklorique. Treize de ces textes proviennent certainement de Transylvanie. A en juger d’apres certaines particularites lin-guistiques, un de ces textes semble provenir de Moldavie. Le temoignage le plus ancien que l’on connaisse (I) date de 1827, etant du â Nicolae Bălășescu, „auditor jurium en deuxieme anneeu. Le texte est „ecrit d’apres la nouvelle orthographe de Monsieur Alexi, de Vienne, autant que je l’ai pu“ et est demeure jusqu’ici en manuscrit. Le titre de la creation, Verșul lui Bonaparte cind l-au scos la robie la Suita Helena (Complainte de Bonaparte quand il a ete emmene en esclavage â Sainte-Helene), est de nature â suggerer des le debut une idee en ce qui concerne â la fois son contenu et le modele litteraire qui l’a inspiree. Apparente par le theme et Ies differents elements de con-struction au chant funebre qui l’a inspire, le „verș“II * 13 est ă Lorigine une espece litteraire livresque. Peu â peu, il s’est repandu dans Ies collecti-vites rurales, devenant une espece folklorique, du moins en tant que proces de creation. Ce qui le distingue des especes folkloriques tradition- XIV Versul lui Bunăparte, împăratul franțuzilor, dans „Gazeta de Transilvania" LXXIV, (1911), no. 214, p. 2. avec la mention qu’il est reproduit „De la collec-tion du feu jeune D. Debu". XV Versul lui Bunăparte, dans „Gazeta de Transilvania, LIX (1896), no. 254, p. 7. Le texte, publie par I[on] P[op] R[eteganul], est reproduit d’apres „un ancien manuscrit trouve ă Gledin". XVI A lui Napoleon, dans Gheorghe A 1 e x i c i, Texte din literatura poporană română, tome I Poezia tradițională. Budapest, 1899, p. 124—126, avec la precision que le texte a ete recueilli par le paysan G. Herțîg du village Boroș—Inău (depar-tement d’Arad). Auparavant le texte avait ete publie par Alexici dans „Poporul", V (1898), no. 31, p. 492. XVII V erșu lui Bunăparte. Dans un manuscrit ancien â contenu varie, ecrit par plusicurs personnes et datant de 1820—1830, decouvert dans le village Cașva (departement de Mureș), en 1968. Le manuscrit est en la possession de I. Cuceu, cherchcur â la Section d’ethnographie et de folklore de la Filiale de Cluj de LAcademie. II y a dos references â d’autres textes de la chanson dont nous nous occupons, que nous n’avons pas pu etudier. Apostol Popescu (o.c.) mentionne une variante recueillie par l’instituteur luliu Bugnaru, probablement du village Coșbuc (depar-tement de Bistî ița-Năsăud), qu’il a cnvoyee â la revue „Amicul familiei" de Gherla en vue de sa publication. loan Bianu (Catalogul manuscriptelor românești, tom. I, Edițiunca Academiei Române, București, 1907, p. 425—426), signale egalement une variante manuscrite, representant la copie de 1852 (7 marș) de Gh. G. Mincu de Brașov d’apres un texte plus ancien, ecrit le 18 marș 1839, toujours ă Brașov. Le texte de cette variante se conserve â la Bibliotheque de LAcademie, mss. 187. 13 II y a trois mots similaires en roumain, â acceptions difierentes: vers < fr. vers, ayant la signification connue; ce neologisme continue â se repandre aujourd’hui encore dans le peuple; vierș < 1. versum, signifiant en parler populaire ..vers chante" et, par elargissement du sens, „chanson"; verș (meme etymologie), representant une certaine chanson rituelle d’enterrement. 42 D. POP, I. NICULIȚA ■nelles, c’est qu’il ne se repete pas sous la meme forme aux diverses occa-sions funebres ou il est pratique, mais que son schema s’adapte chaque fois â la nouvelle circonstance dans laquelle il est chante: la situation du defunt de son vivant, les circonstances de sa mort, la situation de sa familie, ete. Par l’intermediaire du chanteur, le mort fait ses adieux â sa familie et â ses amis, auxquels il demande pardon des chagrins ou peines qu’il a pu leur causer, il raconte luLmeme, brievement, sa vie sur terre et en signale les moments les plus importants. Cree, selon toute probabilite, du vivant de l’empereur, dans les cir-constances tragiques de son exil, Versul lui Bonaparte . . . devoile claire-ment sa signification. Mais â la difference du „verș“ proprement dit, celui dont nous occupons n’a aucun rapport avec la mort physique du heros, mais avec sa mort en tant qu’empereur des Francais, sa chute du tronc auquel il avait donne tant d’eclat! Et les 96 vers de la variante Bălășescu, tout comme les autres d’ailleurs, nous disent la tristesse de celui qui se separe non seulement de sa familie mais aussi de son pays. Les quatre premiers vers nous presentent „l’infortune“ Bonaparte dans „La mor du couchant / Non loin du Posmot (?)“. Puls, imaginant le moment de son depart pour l’exil, l’auteur du „verș“ essaye de se transposer dans la psychologie du heros, de decouvrir ses pensees, ses sentiments; l’empereur leve les yeux et dirige ses regards vers la France; dans un soupir il adresse au pays „aime“ des voeux de prosperite: „Digne tu es de regner / Et le moncle de gouverner!“. Puis il dit adieu â „Paris, tronc imperial^, ă „Vessalnica la renommeea (Versailles) et â „Fontanille, ma maison“ (Fontainebleau). Les principaux moments de sa chute, qu’il rememore, cveillent en lui le souvenir de personnalites historiques telles que Wclichton (WeUington), Alexandre l’empereur (Alexandre I-er, tzar cîe Russie), Schvarzenberg (Schwarzenberg, le general autrichien) et d’ima-ges du desastre de la France. Les vers suivants rcconstituent la psychologie humaine de l’empereur. On y evoque la desolante separation de sa familie et l’anxiete qu’il eprouve pour le sort de ses proches: „Letiția ma mere“, „Ludovica l’im-peratrice“ (Marie-Louise d’Autriche, seconde femme de l’empereur) et ..mon fils bien aime“. Puis le heros retrace des moments de son exil â „Longrod^ (Long-wood) sur „Helene, rocher de pierre / Entouree par la mer“, „d’ou l’on n’apercoit guere / Ni verte herbe, ni meme terre“. On nous fait voir combien son existence actuelle contraste avec celle d’auparavant: De VEurope, vaste terre, Ou ^menais vie de splendeurs, Voyez ou je suis venu, En quel lieu me suis rendu! Examinant la cause de ses infortunes, le heros incrimine son manque de foi („Je n’ai pas cru â la Trinite“) et evoque tour â tour les defaites subies â „Osmiana“ (?), „Lipsca“ (Leipzig) et „Vetero“ (Waterloo). S’adres- NAPOLEON BONAPARTE DANS LE FOLKLORE ROUMAIN 43 sânt aux Anglais („Anglule“ dans le texte), Bonaparte leur demande de ne pas trop l’eloigner de son pays et de ses parents. Si, au long de la chanson, les vers se sont parfois sensiblement eloignes de la structure du „verșu populaire, en revanche la formule finale est la meme: 0/ tout vous soit pardonne, Et Dieu vous garde en sânte. De la courte presentation que nous venons de faire de la variante Bălășescu, il resulte entre autres, outre les parentes qu’elle presente avec le „vers44 populaire, l’existence de bon nombre de details concrets de la vie de Napoleon Bonaparte. Nous y voyons un indice que l’auteur a ete un homme instruit, au courant des evenements historiques de l’epoque napoleonienne. En echange, les formes corrompues des noms propres trahissent un auteur â instruction purement orale (peut-etre un modeste lettre ayant entendu parler de Lepopee napoleonienne), ou plutot nous avons affaire â une copie tardive due elle aussi â une personne ayant peu d’instruction. II n’est pas exclu non plus que le texte reproduise une forme qui avait deja commence â circuler oralement. Quoi qu’il en soit, la variante ne represente pas l’original du „verș“ de Napoleon. La teneur des autres textes qui nous sont parvenus est semblable â celui que nous venons de presenter. Ayant des dimensions differentes (entre 17 et 96 vers), ils omettent ou simplifient certains episodes, sans toutefois que ces retranchements affectent la signification du tout. On y trouve aussi des vers nouveaux, mais ceux-ci ne modifient en rien l’es-sence de la chanson. Les noms propres y apparaissent sous les formes les plus differentes, corrompues au point qu’il n’est plus possible de reconnaître les formes dont elles se sont developpees. En votci quelques-unes: Versailles: Vessalnica (I), Versavia (III et XIII), Versalia (II, XII), Vesăliu (VI), Besărabia (IV). Wellington: Velincton (XV), Viliton (III, XI, XVI), Valenton (V), Velinton (VI), Velicton et Velik (II), Vertilon (XII). Waterloo: Vetero (I), Vatiarca (XI), Vatîrna (XV), Vitamverg (II). Le nom de la viile de Leipzig devient Lipsia (I, III), et ailleurs (XV) lipsă (signifiant manque, besoin, necessite), ce qui change la signification du vers ou le mot apparaît: „Și la lipsă m-au prădată Dans la variante VII, la mere de Napoleon n’est plus Letiția, comme dans toutes les va-riantes, mais Carolina, erreur issue non pas d’une ignorance, mais d’une confusion avec Caroline, soeur de Napoleon, epouse du marechal Murat. Le vers „In preajma Parisului’4 (Dans les environs de Paris) (I, II, IV, V, VII, VIII) reeoit les formes les plus variees dans d’autres textes: „în preajma pămîntuluD (IX), „în contra pizmașului^ (XII, XIII). „în preajma pizmușului“ (XI, XV), „în preajma puzmușuluD (XIV). La variante II fait mention de „Muscovia, apă înghețată44 (Moskowa, eau glacee), qui est certainement une allusion ă la bataille de la Moskowa, dont l’issue ne fut pas heureuse pour Napoleon. La variante I parle de Osmiana, qui „a gele44, et la variante III de Oceana qui „m’a gele44. 44 D. POP, I. NICULIȚĂ A cote des modifications du genre de celles que nous avons signa-lees, il en apparaît d’autres qui affectent la structure des differentes va-riantes, sans pour autant — comme nous l’avons deja dit — en modifier la signification fondamentale. La question qui se pose tout naturellement est de savoir quelle est leur signification en ce qui concerne la circula-tion de la creation dont nous nous occupons. Nombre d’entre elles peuvent s'expliquer aisement par l’action de transcription des textes, et sont dues aux copistes. Mais si l’on tient compte du fait que. grâce aux livres, de plus en plus repandus â mesure que l’on avance dans le temps. Ies differents noms propres relatifs â l’epoque de Napoleon Bonaparte etaient de mieux en mieux connus parmi Ies personnes instruites, il nous faut admettre que Ies auteurs des copies etaient des gens d’une culture et instruction modestes et que, par consequent, la chanson de Bonaparte a circule dans Ies couches Ies plus larges de la population roumaine. Meme en nous fondant uniquement sur Ies formes corrompues des noms propres, nous croyons pouvoir affirmer, sans courir le risque de nous tromper, que Ies textes de la chanson qui nous occupe ont circule non seulemcnt sous une forme ecrite, mais encore orale. Cette opinion trouve d’ailleurs des points d’appui dans d’autres as-pects que presentent Ies textes, et notamment dans le fait qu’ils se signa-lent par un incontestable proces de folklorisation. Nous n’en entrcpren-drons pas ici l’analyse proprement dite et nous nous bornerons â citer quelques passages qui nous semblent etre concluants â cet egard. Voici, en guise d’exemple, le meme episode de la chanson — Napoleon se pre-parant ă partir pour l’exil — dans cinq variantes qui nous sont connues: Ochii în sus au rădicat, Spre Francia au căutat, Din inimă au suspinat, Din gură au cuvîntat. (I) Ochii în sus au rădicat Și spre Franța au căutat, Cuvîntînd cu-amar p lingea, Crunte lacrimi slobozia, Din inimă suspina. (IV) Et Ies yeux il a leves, Vers la France a retarde, De tout coeur a soLipire, Et ainsi il a parle. Et Ies yeux il a leves, Vers la France a regarde, En parlant trist’ment pleurait, Ameres larmes il versait, Et de tout coeur soupirait. Ochii-n sus și-au ridicat Și spre frați au căutat, Si din gur-a cuvîntat (XIV) Et Ies yeux il a leves Vers ses freres a regarde Et ainsi il a parle. Ochii-n sus își rădica, Crunte lacrimi slobozea Și din gur-asa zicea (VIII) Et Ies yeux en haut levait, Ameres larmes il versait Et ensuite ainsi disait NAPOLEON BONAPARTE DANS LE FOLKLORE ROUMAIN 45 Ochi-n sus a rădicat, Spre Franția a cătat, Căutind amar plîngea Și din grai așa grăia (VII) Et les yeux il a leves, Vers la France a regarde, Regardant trist’ment pleurait Et disait et ainsi parlait Si Tidee poetique est la meme dans tous les fragments cites et si certains vers sont identiques, il n’en reste pas moins que les differences qui les distinguent sont typiquement folkloriques, autant par leur ex-pression que par le mecanisme qui les a produites. Dans Pepisode auquel nous nous sommes arretes, le moule classique du „verș“ a ete abandonne, faisant place â celui de la ballade populaire roumaine. Nous ignorons tout de la forme inițiale de cet episode, mais les variations surprises dans les textes qui nous sont connus attestent une indeniable tendance â la fol-klonsation. Les vers: Ludovica împărăteasă, Oh, vai! viduvă rămasă, Cu fiul meu cel iubit Care io l-am părăsit. Louise, imperatrice â moi Veuve, tu es restee, helas! Avec mon fils bien aime Que j’ai du abandonner. (I) communs â la plupart des variantes de la chanson, acquierent, dans la variante X, une forme d’un caractere folklorique evident: Ludovica împărăteasă, Louise, imperatrice â moi, Cea văduvă și rămasă Veuve es restee, et toi Cu copil micuț în brațe, Petit enfant as dans tes bras, Oh! amar d-așa viață! O! amere vie, helas! Un autre argument qui atteste le proces de folklorisation qu’a subi la chanson est le vers: ,,Frunză verde, trei grănate“ (Feuille verte, trois grenades), par lequel s’ouvre la variante VIII; or on sait que c’est la une formule traditionnelle par laquelle commencent nombre de chansons populaires roumaines. La variante qui met le mieux en lumiere ce proces d’integration dans le patrimoine folklorique traditionnel est celle d’Alexici (XVI), recueillie ă la fin du siecle dernier dans l’ouest de la Transylvanie, et que nous reproduisons en entier. La presence de rinterjection ,,oh“ sous sa forme populaire regionale (uo) et de l’expression, egalement populaire, „pînă-i lumea“ imprime â la chanson des accents de lamentation folklorique authentique: [LAMENTATION] DE NAPOLEON I Napulina Bonne partVt Retourne en arriere, ne te bats plus, Fuis, Cest Viliton qui vient Avec des Cosaques et des Russes, 14 En roumain „bună parte" a le sens de „bonne pârtie". Avec le temps et par ignorance, les personnes qui recitaient ou chantaient la chanson devaient avoir perdu de vue qu’il s’agissait d’un nom de familie; l’acception favorable donn6e au mot est â retenir. 46 D. POP, I. NICULIȚĂ Avec des canons ă gros boulets, Qui abattent de fortes muvailles. Et vous aussi, freres aimes, fuyez, Si vivre encore vous voulez, Car nous il nous a cernes Alexandre Vempereur Avec des Cosaques et des Russes Renommes depuis de longues annees. Napulina Bonne pârtie S’en va en captivite A Helene au couchant, Dans Ies environs de Paris. Les yeux haut il a leves, Vers la France a regarde, Pro fond soupir a pousse, Et ainsi il a parle: ,.Sois beni. pays aime, En tout siecle renomme. 0 Paris et toi, ma cour, Je. vous quitte pour toujours. O mon fils bien aime Que j’ai du abandonner, Te revoir je voudrais, Me convaincre desirerais Qu’en vie tous vous etes. Mere triste sans pareil, Infortunee mere ă moi, Triste pour toi le monde sera. Louise, imperatrice d moi, Veuve tu es restee, helas, Et toi, 6 justice sacree, Qui de moi as triomphe, Ne m’envoie pas au lointain, Mais m’enterre parmi les miens, Car maintenant je suis cerne, Alexandre le tsar est preș, Et vers toi me suis sauve, A Helene au couchant, Dans les environs de Paris. Car toute cette mer salee, Amer tourment m’a montre. On riy voit, helas, guere Ni verte herbe, ni terre, Rien qu’â pert’ de vue, la mer, Et au milieu un roc de pierre, Pour que j’y demeure captif, La fin de mes jours j’y vive“. II O, ce pauvre Bonne part, N’en fut d’autre comme lui Aussi magnifique et beau, II rien fut ni rien sera Tant qriun monde il y aura. „Quand mon pays ai quitte, J’ai tout du abandonner, De l’Europe la moitie, Du monde un tiers entier“. NAPOLEON BONAPARTE DANS LE FOLKLORE ROUMAIN 47 Mais aux arguments dont nous venons de faire etat â l’appui de l’affirmation selon laquelle la creation qui nous occupe est devenue "une chanson populaire proprement dite, se fondant dans le repertoire fol-klorique traditionnel des Roumains transylvains, viennent s’ajouter les precisions des personnes qui ont collectionne les chansons. Les textes qui ont ete imprimes furent publies soit dans des collections de poesie populaire, soit dans differents periodiques â cote d’autres creations folklo-riques ou dans des rubriques consacrees â celles-ci. Certains collection-neurs fournissent des precisions concretes. Ainsi, Gh. Alexici dit avoir entendu la chanson â Boroș—Inău (departement d’Arad), par l’interme-diaire du „paysan G. Herțîg“, qui l’avait apprise â son tour de „son grand-pere, lequel avait ete soldat et s’etait battu contre les FrancaisN Victor Corbul precise dans la note qui precede la variante publiee par lui: „Je tiens ă constater que la poesie sur Bonaparte est connue aussi dans mon village natal, Zagra (departement de Năsăud), et encore sous une forme plus complete et plus belle“ (que celle que j’ai publiee). En ce qui concerne la modalite folklorique d’existence de la chanson de Napoleon (texte et melodie), elle est attestee, entre autres, par les indications memes du titre de certaines variantes: „Cîntecul lui Bonaparte, după cum se cîntă în Transilvania“ (La chanson de Bonaparte, telle qu’on la chante en Transylvanie), etc. Aujourd’hui nous ignorons tout quant ă l’aspect melodique du texte; etait-il accompagne d’une melodie propre ou etait-il chante sur differentes melodios du repertoire courant? Etant donne sa teneur ainsi que le terme sous lequel il apparaît dans certains eas („Verșul lui Napoleon“), nous sommes portes ă croire que le texte etait chante sur une melodie de „verș“, tout comme, en Italie, est attestee une „lamentation“ de Napoleon. Mais comme les melodios du „verș“ different elles aussi d’une contree â l’autre, la melodie de notre chanson doit avoir ete egalement differente suivant les variantes. * II y a donc eu, par le passe, plusieurs chansons roumaines inspirees par la personnalite de Napoleon Bonaparte. Celle qui a le plus profon-dement impressionne l’âme de notre peuple, se repandant sur une vaste aire et persistent durant un siecle, a ete inspiree par l’episode de l’exil de l’empereur â Sainte-Helene. L’analyse de la teneur des diverses variantes qui se sont conservees releve qu’au debut la chanson a ete creee par une personne possedant une instruction moyenne et ayant eu pour modele le „verș“ populaire. Par la suite, elle s’est repandue surtout en Transylvanie, par rintermediaire de l’ecriture mais aussi par voie orale, devenant ainsi un produit folklorique. C’est notamment dans son exis-tence orale que doit etre cherchee l’explication des modifications que l’on constate dans sa structure artistique, dans l’expression nettement folklorique de certaines variantes, ainsi que la presence des nombreuses formes corrompues des noms propres. 48 D. POP, I. NICULIȚÂ Par son theme et son contenii, la chanson de Napoleon s’encadre dans respece de la chanson historique et, envisagee sous cet angle, elle represente la seule creation roumaine inspiree par une personnalite qui n’appartient pas â l’histoire de notre peuple. NAPOLEON BONAPARTE ÎN FOLCLORUL ROMANESC (Rezumat) Personalitatea lui Napoleon Bonaparte s-a bucurat de o largă audiență în rîndurile poporului român, încă din timpul vieții sale. Faptul se explică, desigur, prin situația politică și socială a românilor, prin aspirațiile lor legitime, care găseau un reazem — moral cel puțin — în epopeea napoleoneană. Alături de numeroase tradiții, transmise prin viu grai și împrospătate pe calea lecturilor, s-au păstrat o seamă de creații literare anonime. Creația care a cunoscut o mai mare răspîndire este cea cunoscută în special sub titlul „Verșul lui Napoleon", din care autorii articolului au văzut 17 variante, unele tipărite, altele rămase în manuscrise. Autorii sînt de părere că ,,Verșul lui Napoleon" a fost creat de un cărturar modest și a circulat atît prin copii manuscrise, cit și oral, cîntmdu-se — în acest ultim caz — pe o melodie ce nu ne este cunoscută, dar care pare să fi fost melodie de „verș“. Așa cum arată analiza variantelor (prezența a numeroase nume proprii corupte, evidenta tendință de folclorizare a unor variante), precum și publicarea variantelor cîntecului în colecții de poezii populare, „Verșul lui Napoleon" a devenit, cu timpul, o producție folclorică propriu-zisă, trăind vreme de mai multe decenii în repertoriul țărănimii noastre, mai ales a celei din Transilvania. HAnOJIEOH BOHAUAPT B PYMblHCKOM OORbKJIOPE (P e 3 io m e) JInHHOCTb HanoAeona Bonanapra eme npn ero >kh3hh noAb3OB3Jiacb mnpoKOH hsbcct-nocTbio cpeAH pyMbiHCKoro napoca- 3to od'bHCHneTCH, necoMi-iei-iHO, noAHTHqecKHM n counajib-HbiM noAOxtenHeM pyMbiH, hx 3aKOHHbiMH qaHHiuiMH, h3xoahbuihmh ce6e noAAep>KKy — no KpaHHeii Mepe Mopajibnyio — b HanojieoHOBCKoft anonee. Hapn^y c MHoroqncjienHbiMH npeAaHHHMH, KOTopbie nepeA3B3AHCb b ycTHofi cpopMe h ocBexKHBaiOTCH MHeHHH, qTO npoH3BeACHHe ,,Verșul lui Napoleon" dbiAO CO3-A3H0 HeKHM CKpOMHbIM KHHJKHHKOM H p3CnpOCTp3HHAOCb B BHAC pyKOnHCHblX KOHHH HAH b ycTHoft $opMe. B nocAeAHeM CAyqae oho nejiocb na HeH3BecTHofi HaM mcaoamh, KOTopan, BepoHTHO, dbuia MeAOAnen odpHAOBoft norpedaAbHOH necHH („verș""). Ksk noKasbiBeT aHaAH3 BapHaHTOB (naAHqne MHoroqHCAeHHbix HCKa>KeHHbix codcTBenHbix MMeHi oqeBHAHoe cTpeMAeHHe k (})OAbKAopH3auHH HeKOTopbix BapnanTOB), a T3K>Ke onydAHKo-BaHHe BapHaHTOB necHH b cdopHHKax HapoAHbix CTHxoTBopeHHH, ,,Verșul lui Napoleon" ct3A CO BpeMeneM COdCTBeHHO (J)OAbKAOpHbIM npOH3BeAeHHeM, KOTOpoe COXpSHFIAOCb HeCKOAbKO AeCHTHAeTHH B penepTy3pe H311iero KpeCTbHHCTB3, TA3BHbIM 06p330M Tp3HCHAbB3HCKOrO. OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA CUVINTELE INTERNAȚIONALE In limba română de V. PĂLTINEANU în lingvistica actuală se dă tot mai mult atenție unei părți a vocabularului care cuprinde un mare număr de cuvinte comune mai multor limbi, cuvinte numite în mod convențional ,,internaționale“ și care, în totalitatea lor, formează așa-zisul ,,lexic internațional1. Cu două excepții2, în lingvistica românească, aceste cuvinte au fost doar amintite, fără să se insiste asupra caracterului lor internațional3 4. Prezența acestora în număr mare se face simțită începînd cu secolul al XlX-lea, așa încît, pătrunzînd o dată cu foarte multe alte cuvinte, care nu au un caracter internațional, au fost și ele tratate doar ca cuvinte noi în limbă și deci au fost incluse în așa-zisul fond de neologisme al limbii române. Majoritatea studiilor referitoare la neologismele din limba română se referă foarte des și la cuvintele cu caracter internațional, soco-tindu-le doar împrumuturi recente, negiijîndu-se aspectul lor internațional. 1 Vezi bogata bibliografie la V. V. Akulenko, Există un lexic internațional? în „Lingvistică generală. Culegere de articole*, Buc., 1963, p. 189 ș.u.; cf. și comentariile unor definiții, la L. K i s s, Muveltsegszok, vândorszok, nemzetkbzi szok, în „Magyar nyelv“, LXII, 1966, nr. 2, p. 183 ș.u. 2 E. Petrovici, în „Problemele științelor sociale în dezbaterea Acad. R.P.R “, 1954, p. 86 și Al Graur, în Încercare asupra fondului lexical al limbii romane. Buc., 1954, p. 46, înțeleg prin cuvinte internaționale acele cuvinte care au ca ultimă sursă elemente din limbile clasice, definiție cu care se declară de acord și N. A. Ursu, Formarea terminologiei științifice românești, Buc., 1962, p. 115. Vezi și nota 22, de mai jos. 3 D. Macre a, Lingviști și filologi români, Buc., 1959, p. 45; I. Pătruț, împrumuturi prin „filieră", în CL, X/1965, nr. 2, p. 333; Al. Graur, Wellentheorien, în PLG., V, p. 73; De spin a și N. A. Ursu, Observații privitoare la adaptarea neologismelor în limba română, în LR, XV (1966), nr. 3, p. 247; Th. Hristea, Probleme de etimologie, Buc., 1968, p. 117. 4 — Philologia 11/1969 50 V. PÂLTINEANU Studiile referitoare la problema etimologiei multiple4 și cea a împrumutului prin „filieră“4 5 au adus în discuție, implicit, și aceste cuvinte, pentru că tocmai posibilitățile multiple în a stabili etimologia unui cuvînt (din limba literară) evidențiază caracterul său internațional. Nu toate cuvintele cu etimologie multiplă sînt internaționale, pentru că și unele cuvinte dialectale pot avea o astfel de etimologie, după cum nu toate cuvintele preluate prin „filieră^ fac parte din categoria cuvintelor internaționale6. încercăm în cele ce urmează, să sugerăm ideea diferențierii cuvintelor internaționale din masa de neologisme a lexicului românesc. Conceptul de neologism este definit în general ca un împrumut nou sau creație recentă în limbă7 8 9. Este suficient, așadar, ca un cuvînt franțuzesc, care nu mai există și în alte limbi, să fie preluat de română pentru ca acesta, o dată acceptat de limba noastră, să fie numit neologism. Orice formație nouă în limbă este neologism, dar nu și cuvînt internațional. în schimb, un cuvînt internațional se caracterizează, în primul rînd, prin răspîndirea sa în mai multe limbi. Deci, pentru a identifica o formație internațională, recurgem la o cercetare orizontală, sincronică, în mai multe limbi actuale, pe cîtă vreme „calitatea44 de neologism o identificăm printr-o cercetare care privește doar limba care preia un cuvînt și limba din care e preluat acel cuvînt (în cazul unei creații proprii, se are în vedere doar o singură limbă). Decurge de aici că un cuvînt poate fi socotit la un moment dat și neologism (din punctul de vedere al noutății sale în limbă), dar și internațional (din punctul de vedere al existenței sale paralel, la acea dată, în mai multe limbi8). Așadar, înțelegem prim cuvinte internaționale acele cuvinte care se întîlnesc în mai multe limbi simultan. Se pune întrebarea: în cîte limbi trebuie să existe un cuvînt pentru a fi internațional? Cel mai bun răspuns ni se pare a fi următorul: „ ... în cîteva limbi (practic, nu mai puțin de trei) comparabile sincronic (neînrudite sau neînrudite de aproape/49, la care trebuie să adăugăm că este vorba, în majoritatea cazurilor, de cuvinte ale culturii. 4 Al. Graur, Etimologie multiplă, în SCL, I (1950), nr. 1, p. 22—34 reluat în Studii de lingvistică generală (Variantă nouă), Buc., 1960, p. 26 ș.u.; N. A. Ursu. op. cit., p. 117 și urm.; Lui za și Mir cea Seche, Despre adaptarea neologismelor în limba română literară (Unele considerațiuni generale), în LR, XIV (1965), nr. 6. p. 681—687; T h. Hristea, op. cit., p. 103 ș.u. 5 I. Pătruț, lucr. cit.; Al. Graur, Etimologie indirectă, în CL, XIII (1968). nr. 2, p. 305—309; I. Mării, Pseudoturcismele graiurilor bănățene in lumina geografiei lingvistice și a principiului etimologiei directe, în CL, XIII (1968), nr. 1, p. 103—104. 6 Uneori „filiera" poate modifica într-atît complexul sonor sau sensul, încît asemănarea de la o limbă la alta să nu mai fie evidentă. 7 A 1. Graur, Prefață la ediția I, în „Dicționarul de neologisme", ed. a H-a, Buc., 1960, p. I (v. și nota) L. și M. S e c h e, art. cit., p. 677, nota 3: neologism = „eu-vînt cult recent împrumutat". 8 Al. Graur, Wellentheorien, în PLG, p. 73, amintește de „neologisme internaționale"; cf. și N. A. Ursu, op. cit., p. 115: „neologisme internaționale". 9 V. V. A k u 1 e n k o, op. cit., p. 191. CUVINTELE INTERNAȚIONALE ÎN LIMBA ROMANĂ 51 Ținînd seama de faptul că neologismele se caracterizează prin aceea că sînt recente în limbă, am putea să mai schițăm o deosebire între aceste două concepte. Pentru limba română acest lucru este mai greu10. Această distincție este mai clară în alte limbi, cum ar fi, de exemplu, limba franceză. Numeroase cuvinte ale fondului internațional din această limbă au fost atestate încă din secolele al XIII-XIV-lea, cum ar fi: theâtre, dialoge (dialogue), gymnasy (gymnase) etc.11. Aceste cuvinte au rămas neîntrerupt în limbă, ca și altele asemănătoare din alte limbi. în perioada 1550—1800, limba rusă poseda cuvinte ca: act, academia, mandat, teatr, text, termo-metr etc.12. Germana, și ea o limbă de mare cultură, avea înaintea secolului al XVII-lca cuvinte ca Autor, Autoritât, Bibliothek Botanik, Gruppe, Optik, Student etc.13, fie împrumutate din alte limbi, fie preluate direct din latină sau greacă, deși este cunoscută tendința limbii germane de a folosi calcuri lexicale pentru noțiuni internaționale (cf. Aquaedukt-Was-serleitung). în timpul Renașterii, italiana, bucurîndu-se de un mare prestigiu, răspîndește numeroase cuvinte, mai ales din domeniul artelor, cuvinte care în .scurt timp devin internaționale prin preluarea lor de către alte limbi, (cf. arcadă, balcon, medalie, mozaic etc. 14 15. It. cavaler a ajuns să fie folosit în limba rusă încă în anul 1698, trecînd prin poloneză și germană). După cum am văzut din cele cîteva exemple, sînt atestate cuvinte cu caracter internațional în unele limbi încă de prin secolele al XlV-lea, al XV-lea și al XVI-lea, și putem trage concluzia că, încă la acea vreme, exista un fond internațional incipient, fond care, în mare parte, a rămas pînă astăzi, iar cuvintele care îl compun, de vreme ce au o vechime de circa patru—cinci secole, cu greu s-ar mai putea confunda cu neologismele acestor limbi. Și în limba română putem deosebi un fond de cuvinte internaționale încă din secolul al XVII-lea și al XVIII-lea, cînd își desfășoară activitatea cronicarii și cînd preocupările de a stabili o terminologie tehnico-științifică fac pe cărturarii vremii să se orienteze spre cele mai folosite cuvinte în celelalte limbi. Astfel, cuvîntul teatru este atestat în Noul Testament de la Bălgrad (1648), iar gramatică, în Pravila lui Vasile Lupu (1652). Gri-gore Ureche folosește și el unele cuvinte internaționale la acea dată, care, de fapt, au rămas pînă astăzi în limbă, avînd și acum caracter internațional (cf. căpitan, filozof, hronograf, latină, senator™ etc.). Dintre toți cărturarii care și-au desfășurat activitatea în această perioadă, Miron Costin folosește cele mai multe cuvinte de acest fel (ex. agricultură, arhiepiscop, 1(1 Pentru că toate împrumuturile culte clin limbă română datează cam de pe la începutul secolului trecut, cînd influența romanică este viu exercitată. 11 Cf. A. D auzat, J. D u b o i s, H. M i 11 e r a n d, Nouveau dictionnaire etymo-logique. Paris, 1964, Vezi și Le petit Robert (Paris), 1967. 12 Cf. Ger ta Huttl Worth, Foreign Words in Russian. A Historical Sketch, 1550—1800, Berkeley-Los Angeles, 1963. 13 Ibid. 14 L. D er o y, L’emprunt linguistique, Paris, 1956. p. 26. 15 G. U reche, Letopisețul Țării Moldovei, Buc., 1958 (v. glosartfl). 52 V. PĂLTINEANU armată, artilerie, astrologie, astronomie, astronomi^ și altele). Și la Nicolae Costin, cronicar de o mai mică însemnătate, dar cu o bogată cultură umanistă, întîlnim astfel de cuvinte, cum ar fi: astronomiia „astronomie^, astronom, cosmografie, melanholiia „melancolie^, planită „planetă^17. în secolul al XVII-lea și în prima jumătate a secolului următor, oamenii de cultură erau puternic influențați îndeosebi de limba greacă, dar și de latină, limbi din care aceștia au preluat cuvinte de circulație internațională. în această perioadă își desfășoară activitatea cea mai marcantă personalitate a culturii române din acea vreme, Dimitrie Cantemir, în ale cărui lucrări se întîlnesc numeroși termeni științifici și filozofici, termeni pe care autorul îi împrumută fie din limbile clasice, fie din cele mai evoluate limbi la acea dată. Este justificată orientarea sa spre limbile evoluate și mai ales spre cele clasice, pentru că în acea perioadă „toate limbile s-au îmbogățit împrumutând din greaca veche, ceea ce a dus la constituirea unui fond internațional de termeni de origine greacă comuni multor limbi“18. Multe cuvinte glosate de Cantemir în „Scara. . sînt internaționale (cf. antidot, argument, avocat, axiomă, comedie, catalog, metafizic, symfonie ,,simfonie“ etc.)19. Deși strădaniile lui Cantemir au rămas fără ecou în epocă, pentru că o mare parte din opera sa în limba română nu a circulat decît mult mai tîrziu, în secolul al XlX-lea, totuși aceste cuvinte există și în vocabularul de astăzi al limbii, fiind împrumutate și de alți oameni de cultură. Tot în această perioadă, au apărut numeroase scrieri cu caracter științific și tehnic, preocupate de stabilirea unui limbaj adecvat. Autorii acestora se vor îndrepta și ei spre lexicul limbilor de cultură din acea vreme, precum și spre limbile clasice. Astfel, întîlnim în aceste lucrări cuvinte ca: atom, astrolog, lavyrint „labirint^, piramidă, arithmetică, cifră, gheo-grafie, pol, canal, climă, arhitectură, orchestră, etymologhia etc.20. Multe cuvinte citate de noi ca prezente în limba română încă din secolul al XVII-lea și cel următor, sînt astăzi considerate neologisme din secolul trecut, în general, din franceză. Menționăm însă, că pentru răs-pîndirea internațională a unui cuvînt nu interesează originea, ci doar prezența sa în limba respectivă sub o formă aproximativ asemănătoare și cu sens fundamental apropiat de analogele sale din alte limbi. Dacă cuvîntul cilindru a apărut, în limba română, la început sub forma chilin-dru (pe la 1780), apoi sub forma cilindru, iar la începutul secolului trecut sub formele țilindru și țelendru, continuitatea lui în fondul internațional al limbii noastre nu a avut de suferit, căci formele românești au rămas de fiecare dată asemănătoare cu germ. Zylinder, fr. cylindre, it. cilindro, rus. țilindr, eng. cylinder etc21. 1G M. Costin, Opere, Buc., 1958 (v. glosarul). 17 vezi J. B y c k, Vocabularul științific si tehnic în limba română din secolul al XVUl-lea, în SCL, V (1954i, nr. 1, p. 31—45.' 18 E. Petro vi ci, Limba lui D. Cantemir, în LR, 1953, nr. 4, p. 11. 19 D. Cantemir, Istoria ieroglifică, „Scară a numerelor și cuvintelor streine tîlcuitoare“, Buc., 1965, p. 8—26. 20 J. B y c k, op. cit., 21 vezi N. A. Ursu, op. cit., Indice de cuvinte și forme. CUVINTELE INTERNAȚIONALE IN LIMBA ROMÂNA 53 Din cele cîteva exemple date mai sus, precum și din alte numeroase care s-ar mai putea da, se poate constata ușor că la formarea unui fond de cuvinte intenațional încă de acum cîteva secole, în limbile de cultură, un mare rol au jucat limbile clasice, care și astăzi continuă să servească la crearea de noi cuvinte. Aceste limbi se bucură de o mare apreciere datorită faptului că ele au fost purtătoarele unei bogate culturi în istoria civilizației. Dar fondul primar de elemente greco-latine nu este singura sursă de îmbogățire a fondului internațional, ci lui i s-au alăturat și altele22. Astfel, și din limba arabă, ca sursă de bază, au fost preluate multe cuvinte de către limbile moderne, cuvinte care au devenit în scurt timp internaționale. Unele au pătruns de-a lungul evului mediu, în latină și greacă (cf. cifră, algebră, alchimie, almanah etc.), iar altele nu au trecut printr-o așa-zisă filieră greco-latină (cf. alambic, alcool, caravană, cafea, șah etc.), fiind preluate din diferite limbi actuale. Lexicul internațional se mai îmbogățește cu cuvinte provenite din diferite limbi europene (cf. fotbal, miting, tichet, schi), iar altele provin din limbi din afara Europei (cf. judo, caolin, bambus, banan). Unele provin de la diferite nume proprii fie de persoană, fie de locuri (cf. amper, farad, adonis, harpagon, bulgar, italian etc.). în fine, acest lexic s-a mai îmbogățit uneori și cu unele cuvinte inventate, cum ar fi: nailon, relon, gaz, nichel, cobalt etc., cuvinte asupra cărora ne propunem să revenim mai pe larg cu o altă ocazie. Din cele discutate pînă acum, s-ar putea desprinde cîteva precizări referitoare la delimitarea conceptului de cuvînt internațional în limba română și totodată la deosebirea între acesta și neologism. 1. Pentru identificarea cuvintelor internaționale este necesar un studiu comparativ în mai multe limbi paralele a celor două laturi ale cuvîn-tului (signifie și signifiant). 2. Cuvintele avute în vedere să reflecte într-un anumit fel cuceririle spirituale și materiale ale civilizației moderne. Evident, aici intră și multitudinea de termeni tehnici. Tot aici vor intra și derivatele de la nume proprii, cum ar fi numele continentelor, ale țărilor, orașelor, grupări etnice, apelativele de la numele inventatorilor (cf. amper, farad) precum și apelativele create de la numele unor personaje celebre (donjuan, harpagon). 3. Un cuvînt socotit internațional să se găsească în cel puțin trei limbi din familii diferite. Condiția fixată de unele definiții de a exista în cel puțin o limbă de circulație23 se subînțelege, căci prin forța lucrurilor, un cuvînt internațional s-a răspîndit cu ajutorul unei asemenea limbi. 4. Diferența între neologisme și cuvinte internaționale constă în cel puțin două aspecte: (a) un cuvînt internațional cere cu obligativitate o răspîndire în mai multe limbi simultane, pe cîtă vreme neologismele nu 22 Lexicul internațional cuprinde și cuvinte din afara fondului greco-latin, de aceea, credem că definițiile date de E Petrovici și Al. Graur (vezi nota 2) ar putea fi completate în sensul că există și cuvinte internaționale care nu au ca ultim etimon un element din fondul greco-latin. 23 V. L. K i s s, art. cit., p. 183 ș.u. 54 V. PĂLTINEANU cer acest lucru, ele puțind fi comune doar pentru două limbi, limba din care împrumută și cea care împrumută, sau pentru o singură limbă, dacă este vorba de o creație proprie limbii; (b) conceptul de cuvînt internațional se definește printr-o cercetare sincronică, iar cel de neologism printr-una diacronică24. 5. Sensul etimologic al neologismului este acela de cuvînt nou, pe cîtă vreme un cuvînt internațional, dacă coexistă în mai multe limbi, poate avea o vechime și de patru-cinci secole (cf. franceza, italiana, rusa, germana). 6. Pentru limba română, cuvintele internaționale sînt, de fapt, neologisme internaționale, căci majoritatea lor sînt recente în limbă. Dacă ar fi să reprezentăm grafic raportul dintre neologisme și cuvinte internaționale în limba română, am obține două cercuri tangente interne, dintre care cel mare ar reprezenta masa de neologisme iar cel mic, cuvintele internaționale25. OTHOCMTE-nbHO MEXAYHAPOAHblX CJ1OB B PYMblHCKOM 513BIKE (P e 3 io m e) ĂBTOp CT30HT IipOOJieMV AHCpdiepeHUI-ipOBaiIIIH MS/KAy nOIIHTKHMIi „HeOJIOrHBM” H „MC>K-AyHapo;u-ioe cjiobo”. YqHTbiBaeTcn tot cțaKT, hto iieojiomsM oripe^HeTCH Kax iioboc cjiobo (aaHMCTBOBanne iijih coocTBeimoe co?»AaiiMe KaKoro-jmoo H3i>iKa), b to speMn rax MexuwHapoAHce cjiobo nacTOHTejibi-io TpeoyeT OAiioBpeMennoro pacnpocTpaiieiiHH b HecKOJibKH.x corpeMeHHbix si3bixax REMARKS ON THE INTERNATIONAL WORDS IN ROMANIAN (S u m m a r y) The author suggests a differentiation between the concept of neologism and that of internațional word. Generally, a neologism is defined as being a recent word (borrowed or created in a language) while an International word necessarîly implies simultaneous spreading in several languages. 24 v. V. V. A k u 1 e n k o, op. cit., p. 200. 25 Pentru franceză, germană, rusă, italiană, aceste două cercuri s-ar intersecta. SINONIMIA IN ATLASUL LINGVISTIC ROMÂN1 de O. VINȚELER Prezența sinonimelor, în orice limbă, este o dovadă a bogăției limbii, ,,care capătă posibilitatea de a exprima nuanțe foarte fine, și este un factor de îmbogățire a limbii în general. . .“2. Limba română, datorită condițiilor sale de formare și de dezvoltare este un exemplu grăitor în acest sens. In diverse domenii de activitate și în limba română există mai multe cuvinte pentru denumirea anumitor obiecte, procese, calități ale acestora și relațiilor dintre ele. Pentru a ne convinge de bogăția de cuvinte răspîndite pe tot teritoriul în care se vorbește limba română este destul să răsfoim orice volum din Atlasul Lingvistic Român (în continuare: ALR). Valoarea materialului pentru studiul sinonimelor a fost subliniată special de Sc-xtil Pușcariu care afirma: „Un material de o rară bogăție și varietate pentru studiul sinonimelor se găsește în Dicționarul Academiei, oare arată cuvintele întrebuințate cu același sens în diferite regiuni, și în Atlasul Lingvistic Român, unde subiectele anchetate arată adesea diferențele ce le fac în întrebuințarea sinonimelor^3. Din păcate, acest prețios material înregistrat în atlasele lingvistice încă nu și-a găsit reflectarea în studii de sinonimie4. Dacă în general sinonimia 1 Articolul de față -a fost prezentat, într-o altă variantă, sub formă de comunicare la Institutul de lingvistică și istorie literară din Cluj, în iunie 1967. 2 A1. Graur, Încercare asupra jondului principal lexical al limbii române, București, 1954, p. 126. 3Sextil Pușcariu, Limba română, I, București, 1940, p. 21. Vezi în acest sens și observațiile lui V. B o g r e a, Probe de sinonimică românească, „Daco-romania", III, 1923, p. 441: „Studii de sinonimică românească, putem zice că nu există" și mai departe: „Material adunat există, totuși, considerabil". Observația făcută cu 46 de ani în urmă este în bună măsură valabilă și azi. 4 Amintim în acest sens lucrarea lingvistului polonez K a r o 1 Dej na, Sy-nonimy na mapach dialektologicznych, „Rozprawny Komisji J^zykowei LTN", t. IX, Lodz, 1963. 56 O. VINȚELER este slab studiată, în ce privește sinonimia dialectală, putem spune că ea lipsește cu desăvîrșire5. în cele ce urmează ne vom ocupa doar de analiza sinonimelor din voi. I al Micului Atlas Lingvistic Român, Serie nouă, 1956 (în continuare: MALR). în MALR, voi. I, întîlnim termeni din domeniul agriculturii, viticulturii, morăritului, diferitelor meserii etc. Volumul cuprinde 424 de hărți. Pe fiecare hartă sînt înregistrate mai multe cuvinte pentru denumirea aceleiași noțiuni. Există hărți cu 2 pînă la 28 de cuvinte pentru denumirea aceluiași obiect sau aceleiași acțiuni. Marea majoritate a cuvintelor denumesc obiecte și numai o mică parte dintre ele denumesc acțiuni sau calități ale acestora. La nivelul limbii comune multe dintre cuvintele care denumesc același obiect sau aceleași acțiuni pot să fie considerate sinonime. Astfel cuvintele varză și curechi (harta nr. 131) cunoscute pe arii largi sînt considerate sinonime. Ambii componenți6 ocupă un număr însemnat de puncte pe harta lingvistică. Așa de exemplu, cuvîntul varză, răspândit la sud, este înregistrat în 24 de puncte, iar curechi, răspândit la nord, în 36 de puncte. Avînd în vedere faptul că sfera de răspândire a acestor două cuvinte diferă, nu credem că se poate vorbi de o sinonimie totală7 pe întreg teritoriul țării, în toate punctele, ci doar de o sinonimie parțială în multe din puncte. La nivelul limbii comune, adevărat, cuvintele varză și curechi sînt considerate sinonime. în ultimul timp sînt considerate ambele literare. în ce privește situația din punctele din Atlas, ea poate fi diferită, de la hartă la hartă și de la punct la punct. Există puncte unde este cunoscut doar unul dintre cuvinte și atunci în punctele respective nu mai există sinonimie. De obicei sînt foarte puține punctele care înregistrează două,, trei și chiar patru cuvinte pentru denumirea aceluiași obiect. Astfel, pe harta nr. 131 doar în punctul 27 sînt înregistrați ambii termeni, varză și curechi. Acesta este punctul de intersecție a celor două arii. Aici într-ade-văr se poate vorbi de o sinonimie totală la nivelul punictului respectiv. De fapt în ce privește sinonimia aici se suprapun două nivele, nivelul punctelor și nivelul limbii comune. Legat de problema numărului de termeni în puncte, se cere să fie menționat faptul că există unele diferențe între ALR și MALR. Din anumite motive redacționale, unii termeni care figurează în ALR, în special variante ale termenilor, în MALR lipsesc. în ALR există mai multe 5 în lingvistica sovietică există în acest sens un început promițător. Vezi: O. I. R a k. Zametka o sobiranii materialov po sinonimii narodnych govorov, în ,;Slovo v narodnych govorach russkogo severa“, Leningrad, 1962; L. I. Baranni-kova, K voprosu o dialektnoj sinonimii, în „Voprosy stilistiki", Saratov, 1962; T. S. Kogotkova, K voprosu o dubletno-sinonimiceskich otnosenijach v leksike sovremennogo govora, în „Slovo v russkich narodnych govorach“, Leningrad, 1968, și altele. G Considerăm „componenți" cuvintele care formează o serie sinonimică. 7 Termenul „sinonimie totală" este mai puțin categoric decît „sinonimie absolută" sau „sinonimie perfectă". SINONIMIA ÎN ATLASUL LINGVISTIC ROMÂN 57 serii sinonimice cu trei și cu patru componenți, serii care în MALR sînt reduse la trei și doi componenți. In prima etapă, această influență a limbii literare asupra, graiului duce la mărirea numărului de serii sinonimice, la schimbarea de componenți din cadrul unor serii sinonimice sau la mărirea numărului lor. în continuare însă componenții sinonimici reprezentanți ai limbii literare se impun, înlăturînd treptat componenții reprezentanți ai graiului, ducînd pînă la urma urmei, la lichidarea fenomenului de sinonimie. Deci această coexistență între termenii literari și cei ai graiului nu este de lungă durată. Este adevărat că această coexistență depinde de mai mulți factori atît lingvistici, cît și extralingvistici. Prin urmare, o comparație a situației ariilor de răspândire a diferitelor cuvinte din momentul efectuării anchetei cu cea din prezent ne-ar da posibilitatea să stabilim cu mai multă precizie acumulările ce au avut loc în limbă în această perioadă, precum și mișcările din limbă din acest răstimp. Acest lucru se poate cel mai bine verifica cu ajutorul sinonimiei. Este interesantă în acest sens situația de pe hărțile nr. 67, porumb, și nr. 68, făină de porumb. Pe fiecare hartă sînt înregistrate mai multe cuvinte pentru denumirea aceleiași noțiuni. Astfel porumb este înregistrat în 17 puncte, păpușoi în 10, cucuruz în 18 și mălai în 12. Serii sinonimice formate din acești termeni se întîlnesc în cîte un singur punct: păpușoi // porumb în punctul 682, cucuruz // porumb în punctul 182 și mălai // cucuruz în punctul 284. Făină de porumb este răspîndită în trei puncte, făină de păpușoi în 9 puncte, făină de cucuruz în 14 puncte, făină de mălai în 13 puncte și mălai în 15 puncte. Aici se întîlnesc două serii sinonimice: făină de păpușoi // făină de porumb în punctul 682 și făină de cucuruz // făină de -mălai în punctele 64, 95, 105, 284. Cuvintele porumb și cucuruz intră fiecare în componența a două serii sinonimice, pe cînd păpușoi și mălai, în cîte o serie sinonimică. Primele servesc ca verigi de legătură între seriile sinonimice, pe cînd ultimele se află la extremitățile lanțului sinonimic. Afară de aceasta, cele din urmă sînt răspîndite pe un număr mai redus de puncte (10, 12) decît primele (17, 18) (vezi harta). în schimb, atît păpușoi, cît și mălai ocupă locul întîi în seria sinonimică, în timp ce porumb ocupă locul al doilea. Cucuruz ocupă o dată locul întîi și o dată locul al doilea. Pe harta nr. 68 sînt numai două serii sinonimice: făină de păpușoi // făină de porumb și făină de cucuruz // făină de mălai. Elementul comun al acestor serii sinonimice lipsește. Cei patru termeni, care intră în raport de sinonimie, doi cîte doi, formează două serii sinonimice paralele. Fiecare termen intră în componența unei singure serii sinonimice. Prin urmare, pe baza datelor statistice din hărțile amintite se constată că numărul punctelor de răspîndire a termenului făină de porumb a scăzut față de numărul punctelor cu termenul porumb în favoarea punctelor cu termenul mălai. Așa cum reiese din exemplele date, dacă pe planul limbii comune unii termeni pot fi considerați sinonimi, nu înseamnă că aceștia sînt 58 O. VINȚELER sinonimi în toate punctele de pe hartă. Există puncte unde este preferat unul dintre termeni și puncte în care, chiar dacă sînt cunoscuți doi sau trei termeni, unul dintre ei se întrebuințează mai des. Să luăm, de exemplu, termenul putină (pentru varză), harta nr. 132. Pe lîngă termenul putină care se află în titlul hărții și este răspîndit în 15 puncte, mai găsim termeni cum sînt: cadă, cad, bute, poloboc, vas, hur-dău, ton, podii. în mai multe puncte se întîlnesc sinonime ca: 1. putină // butoi, 2. putină // saca // cadă, 3. balerc // putină // ciubăr, 4. cadă // ciubăr, 5. bute îl poloboc, 6. bute // șiroadă // cadă, 7. poloboc // cadă. Observăm că în a treia serie sinonimică termenul putină ocupă deja locul al doilea. Cadă în seria a treia și a șasea ocupă locul al treilea, în seria a șaptea, locul doi, iar în seria a patra ocupă locul întîi. Poloboc în seria a cincea ocupă locul al doilea, iar în seria a șaptea locul întîi. Această situație ne face să credem că termenul care ocupă primul loc într-o serie sinonimică este cel mai des întrebuințat în punctul respectiv. Totuși putem admite că există și situații în care termenii înregistrați se întrebuințează în aceeași măsură. înseamnă că și la nivelul punctelor putem avea o sinonimie totală și una parțială. Avînd în vedere faptul că punctele în care se folosesc mai mulți termeni pentru denumirea aceleiași noțiuni reprezintă, de obicei, interferențele ariilor, se poate spune că în aceste puncte există o sinonimie totală sau o sinonimie apropiată de cea totală. Punctele respective sînt de fapt centrele în jurul cărora, de o parte și de alta, sînt grupate sferele de răspîndire ale componenților seriilor sinonimice respective. De la aceste centre, de la punctele în care este înregistrată sinonimia totală la punctele imediat apropiate, începe sinonimia parțială cu un coeficient minim de diferență, care se dezvoltă sub formă de spectru, ducînd în punctele mai îndepărtate la lichidarea raportului de sinonimie. Procesul poate fi urmărit prin poziția pe care o ocupă diferiți componenți în cadrul seriei sinonimice și prin numărul de puncte răspîndit pe aria din care face parte un component sau altul. în ce privește aria de răspîndire pe hartă a reprezentanților componenților respectivi, situația diferă de la o serie sinonimică la alta. Astfel, se întîlnesc cazuri cînd unul dintre componenți se găsește numai în punctul care reprezintă seria sinonimică, în timp ce alți componenți se pot găsi pe o arie pînă la 61 de puncte (numărul maxim găsit de noi în MALR, voi. I). Pe baza materialului studiat am constatat că nu întotdeauna cuvîntul dat ca titlu pe hartă reprezintă unul dintre componenții seriei sinonimice și, de asemenea, nu întotdeauna cuvîntul dat în titlul hărții ocupă locul întîi în cadrul seriei sinonimice. Așa de exemplu, pe harta nr. 283, piepteni (de pieptănat lîna) există o serie sinonimică în punctul 349 hre-bene // perii, în care nici unul din componenți nu reprezintă cuvîntul din titlu. Aici sinonimia este doar la nivelul punctului și nu la nivelul limbii comune. De fapt în titlu s-a urmărit redarea termenilor literari și nu a celor care au o mai mare răspîndire. SINONIMIA IN ATLASUL LINGVISTIC ROMAN 59 Afară de seriile cu doi componenți există și un număr redus de serii formate din trei componenți. De exemplu, pe harta nr. 141, grădină de pomi, întîlnim în punctul 346 o serie cu trei componenți: livadă // plantație de pomi // grădină cu pomi. Am întîlnit și un număr de trei serii sinonimice formate din cîte patru componenți. De exemplu, pe harta nr. 263, șopron (pentru oi), în punctul 182 există seria: adăpost // saia // grajd // poiată. Se întîlnesc și cazuri cinci un component poate fi comun mai multor serii sinonimice de pe aceeași hartă. Legat de problemele de mai sus se pune întrebarea: cuvintele de pe o hartă, deci cuvintele care denumesc același obiect sau acțiune etc. pot fi considerate sinonime între ele sau nu? Răspunsul nostru este negativ. Să urmărim, de exemplu, sinonimele lui prosop, pe harta 317: prosop // ștergar în punctele 762, 886, prosop // șervet // ștergar în punctele 605, 728, ștergar // șervet în punctul 514, ștergar // chindeu în punctul 235, ștergură // masai în punctul 27, șervet // prosop în punctul 836, peșchir // ștergar în 682. Dacă unele serii pot fi considerate sinonime atît la nivelul limbii cît și la nivelul punctelor, alte serii pot fi considerate sinonime numai la nivelul punctelor. Dar nu putem considera sinonime la nivelul limbii cuvinte ca prosop și dosoi (vezi dosoi punctul 284), sau ștergar și masai, deoarece dosoi și masai sînt cunoscute și folosite de un număr redus de vorbitori. însă ele pot deveni sinonime la nivelul punctelor prin împrumutul, în punctele ■ respective, a cuvintelor prosop, ștergar sau șervet. Așadar sinonimia în atlasul lingvistic trebuie studiată pe mai multe planuri, care pot fi numite și contexte în cazul de față8: contextul sau planul limbii comune și contextul sau planul anumitor puncte. Credem că, în special în ce privește sinonimia anumitor puncte, se poate vorbi despre o sinonimie contextuală, întrucît două sau mai multe cuvinte se întrebuințează paralel pentru exprimarea aceleiași noțiuni numai în punctele respective, deci într-un anumit context. De exemplu, pe harta nr. 123, cu titlul vamă (la moară), întîlnim într-un număr de 47 de puncte cu-vîntul vamă, în 4 uium, în 5 oiem și într-un punct oim. Deși vamă și uium în prezent sînt sinonime la nivelul limbii comune, pe hartă nu sînt înregistrate ca sinonime în nici un punct. în schimb sînt înregistrate: uium // hac în punctul 682. Numărul seriilor sinonimice la nivelul punctelor diferă, desigur, de la hartă la hartă, așa cum diferă de altfel și numărul cuvintelor-formă. 8 V. B o gr ea, loc. cit., p. 441—460, admitea o sinonimie contextuală. De asemenea, Tu dor V i a n u, Sinonime, metafore, grefe metaforice la Tudor Ar-ghezi, LR, XII, 1963, nr. 4, p. 348: „Raportul de sinonimie se precizează, deci, nu numai prin înțelesul fiecărui cuvînt, considerat separat, dar și prin legăturile dintre diferitele cuvinte în contextul lor. Cuvinte foarte deosebite ca înțeles, atît timp cît le înregistrăm în parte, tind să se apropie ca înțeles în anumite contexte". 60 O. VINȚELER Astfel, din punet de vedere statistic, pe hărți situația seriilor sinonimice este următoarea: 0 (zero) serii sinonimice pe 55 hărți 1 55 5 5 5 5 113 „ 2 55 5 5 5 5 88 „ 3 55 5 5 5 5 55 „ 4 55 5 5 5 5 38 „ 5 55 5 5 5 5 27 „ 6 20 „ 7 55 5 5 5 5 13 „ 8 55 5 5 5 5 7 „ 9 5 „ 10 55 5 5 5 5 1 „ 11 55 5 5 5 5 1 12 55 5 5 5 5 1 „ In total 1086 de serii sinonimice pe 424 de hărți. Dacă avem în vedere toate hărțile, atunci la o hartă revin 2,48 de serii sinonimice, iar dacă ne referim numai la hărțile care conțin serii sinonimice, atunci la o hartă revin 2,84 de serii. Aici mai trebuie să ținem seama și de faptul că unele serii se află în două și chiar mai multe puncte. Prin urmare, totalul seriilor sinonimice pe puncte și nu pe hărți este de 1232 (vezi statistica următoare). în ce privește totalul cuvintelor înregistrate pe hărțile volumului I al MALR, am stabilit că la 12 cuvinte revine o serie sinonimică. Este foarte important de a cunoaște la toate nivelele numărul de sinonime la o sută de cuvinte. Tot din statistica prezentată observăm că numărul seriilor sinonimice crește invers proporțional cu numărul hărților. Numărul mare ele serii sinonimice este pe un număr redus de hărți. Pe hărțile studiate sînt înregistrate serii sinonimice într-un număr de 61 de puncte. Numărul seriilor sinonimice diferă de la punct la punct. Cea mai mare frecvență a seriilor sinonimice este înregistrată în punctul 182, cu 50 de serii. Cea mai mică frecvență, cu șase serii sinonimice, este înregistrată în punctul 325. Faptul că tocmai punctul 182 înregistrează cea mai înaltă frecvență nu este întîmplător, avînd în vedere că el se află în centrul țării, lîngă Brașov. Acesta este punctul de interferență a mai multor arii. Studiul frecvenței în punctele respective arc o importanță deosebit de mare. El ne dă posibilitatea să stabilim centrele de intersecție a diferitelor arii de răspîndire a cuvintelor. Deci numai în aceste puncte de pe hartă se folosesc doi sau mai mulți termeni pentru denumirea aceleiași noțiuni. SINONIMIA IN ATLASUL LINGVISTIC ROMÂN 61 Redăm mai jos frecvența seriilor sinonimice în ordine descrescîndă pe puncte și nu pe hărți: Nr. seriilor: în punctele: Nr. seriilor: în punctele: 50 182 20 886, 250 46 987, 682 19 848, 769, 386, 228 39 235 18 876, 784, 219, 53 37 836 17 728, 537, 95, 76 36 723, 605 16 353, 310, 47 35 791 15 272, 192, 157, 105 33 833 14 928, 762, 574, 334, 260 31 514 13 705, 362, 141, 2 29 365 12 531, 36 28 551 11 29 25 520, 414 10 349, 316 24 284 9 899 23 346, 279, 130, 172 8 102 22 64 7 812, 27 21 872 6 325 în total există 1232 de serii sinonimice în 61 de puncte. Din punctul de vedere al formării seriilor sinonimice în graiuri și înregistrate în atlas, se pot trage unele concluzii interesante. Pe baza analizei sinonimelor din voi. I MALR am constat că situația sinonimelor din grai este deosebită de cea din limba literară. în atlas am întîlnit sinonime cu următorii componenți: 1. Sinonime cu toți componenții literari: prosop // ștergar // șervet; a săpa // a prăși, 2. Sinonime cu un component literar, iar cu celălalt dialectal: strecurătoare // zăgîrna; piepten // hehel (darac). Sinonime cu ambii componenți dialectali: valău /I ceternă; tingire // piuă (troacă pentru porci). 4. Sinonime cu unul sau cu ambii componenți împrumutați din limbile naționalităților conlocuitoare. Aceste cuvinte sînt, de asemenea, dialectale, a) maghiară: șaitău // teasc; șaitău // presă (magh. sajto = presă); unelte // sarsamuri; scule // sar-same (magh. szerszâm = unealtă) b) sîrbă: izlaz // suhat; sohat // pășune (sb. suvat), c) bulgară: otic // gripcă (bg. ogripca); mutare // izlaz, d) ucraineană: toloacă // păscătoare (pășune) (ucr. toloka); a armăni // a treiera (ucr. garmaniti = a treiera), e) rusă: pinteni // șpori (r. șpory = pinteni), f) turcă: saia // saivan // obor (staur), (tc. saye = umbră) etc. Această diversitate și bogăție a sinonimelor din atlas ne permite să tragem concluzia că sinonimia dialectală, luată global ca un întreg, este cu mult mai numeroasă și mai variată decît sinonimia literară. Concluziile noastre se bazează doar pe analiza unui singur volum din atlas. Și aici trebuie să ținem seama de perioada în care a avut loc ancheta. E de presupus că situația actuală nu mai corespunde cu situația efectuării anchetei. în anii puterii socialiste se constată o influență considerabilă a limbii literare asupra graiurilor; prin intermediul școlii, presei, radioului, cinematografului și prin diferite contacte dintre mediul sătesc și cel orășenesc etc., „astfel îneît limba vorbită de întregul popor 62 O. VINȚELER se apropie (în prezent — O.V.) din ce în ce mai mult de aspectul ei literar"9. Analiza celorlalte volume ale ALR și în special volumele pe regiuni, în curs de publicare, va aduce, fără îndoială, modificări în privința situației sinonimiei în graiurile române. CHHOHHMMH B PYMblHCWA JIHHEBHCTHMECKOM ATJ1ACE (P e 3 io m e) HacToanuan padoTa HBJiaeTca ojihoh H3 nepBbix noribiTOK — b i-iameii JiMHrBiiCTiiKe— my-MaTb AiiajieKTajibHyio ciihohmmhio. Ha ocnoBe CTaTHCTi-iKH neny^ieiibi HeKOTopbie HiiTepecubie jiaHHbie o iieiiTpax c Hai-idojibuieii MacTOTiiocTbio chhohhmob, a TaK>Ke, o nncjie cjiob, othoch-iHHxcs; k oAiioii cHiioni’MimecKoii cepnn. Abtop nprixoAUT k bliboav, mto AHajieKTa.nbaa^ chhohhmhh doraue h pa3iioo6pa3iiee ciihoiihmiiii miTepaiypiioro 5i3BiiKe, coBepmeHHO. întărirea negației cu ajutorul particulei hu : H cnoKOHHO BsrjiHHyji na ZZ/BaâpHHa, ho hb ckosoa eMy hu cjiobo, (Pușkin) ; y Hero hb 6btAO hu ceMbu, hu omenecmBa, hu eepu, hu Hywdbt (L. Tolstoi) ; Hu cojiui^a nem, hu cempa, hu tuyMy (Turgheniev). Funcția de întărire a lui hu „se explică prin natura sa deosebită, care niciodată prin sensul ei nu este numai negație, ci întotdeauna este conjuncție negație, sau particulă de întărire-]-negație”17. Există multe cazuri cînd complementul direct stă în genitiv numai după negația hh. Deși funcția de bază a particulei hh este aceea de a întări negația, există un anume tip de propoziții impersonale negative în care nu avem nici cuvîntul negativ HET (el se subînțelege), nici alt verb cu negație în funcție de predicat. în asemenea propoziții se neagă complet existența obiectului exprimat prin substantivul în genitiv la timpul prezent. Propozițiile de acest tip se folosesc de obicei în descrieri și narațiuni : Bo3Ayx Bce bojibiiie sacTbiBaji ot shoh h thhihhbi, noKOpHan npn-po^a nenenejia b MOJinanHi-i... Hu sempa, hu SoAporo, CBe>Kero 3Byna, hu o6>mw2(Nekrasov); Mbi npHimiH HaocTpoB ahkiih, Tas hu ufipKBu, hu nonoB, SHMOBaTb b HyxKapHT, hh BapHT, (Krîlov). în aceste cazuri particula ni avea sensul de ,,i ne” : h He 3amejioxHeT, h He nporpeMHT, h He HtapsiT, h He BapsiT, unde de asemenea avem o negați; întărită. Cu timpul funcția lui i ne a trecut asupra lui ni pentru a întări negația. Cu sensul de mai sus ni se mai păstrează în unele expresii frazeologice ca: hh mhoto hh Majio; hh b ropote Borcan, hh b cejie CeJiH^an,; hh >khb, hh MepTB. hh 3a hto, hh npo hto. Particula ni poate să fie în același timp și conjuncție, dacă ea se repetă înaintea fiecărui complement (Sovvemennyi russkij jazyk, II, sub red. B.M. Galkina-Fedoruk, 1964, p. 291) : CaM oh hh 6o2am, hu SHamen, hu yMen (Turghenev). He xoqy — CKaaaji 6bi h uapio, — hu KaMeHbee AoporHx, hu 3OAomou KysHuybi, hu TBoero yapcmea (Gogol). GENITIVUL ȘI ACUZATIVUL DUPĂ VERBE TRANZITIVE ÎN L. RUSĂ 69 stau în genitiv: CaMrHH He 3aMenaji b HeM Huueeo JtuutHeao, npudyuaHHoao, HHuero, hto no3BOJiHJio 6li AyMHTb: stot qejiOBeK ne thkob, khkhm oh K3HKe și coBepmeHHo: Ho6ojiTaTb c hhm o 6yAymeM — Hac jiajKAeHHe. Ho HacmoRU\eeo oh coeepuieHHo He noHUMaetn (M. Gorki). Deși mai rar, negația este întărită uneori și de particula de întărire u\ Hocjie y?KHHa HosjipeB cxasaji Hhhhkobv ... : — Bot Te6e nacTejib! He xony u doGpou houu zxejiaTb Te6e (Gogol)19. 3. Cînd substantivul-complement exprimă o cantitate nedefinită, nedeterminată. Genitivul subliniază’ nu atît faptul că acțiunea verbului nu are loc, cît mai ales cantitatea nedefinită, cuprinderea parțială a obiectului de către acțiunea verbului, spre deosebire de acuzativ, care indică caracterul definit al obiectului, cuprinderea sa totală de către acțiune20. Acestor două cazuri în limba română le corespunde acuzativul nearticulat, respectiv acuzativul articulat: He AaBan eMy denee — nu-i da bani; He Aasan eMy deHbeu — nu-i da banii; h He eji Kondacbt — eu nu am mîn-cat salam; h ne e,n K0Â6acy — eu nu am mîncat salamul; Oreu Bce 19 în secolul al XlX-lea se foloseau în mod curent verbele iterative imperfective cu sufixul -biBa-(HBâ)- (cjibiXHBaTb, BMAbiBaTb, cnjKHBaTb). Forma de perfect a acestor verbe precedată de negația HE avea sensul de „nici odată altul” (dojibine HHKOrAa He, hh pasy ne) (vezi V. V. Vinogradov, Russkij jazyk, Moscova, 1947, p. 503, 504), întărind astfel considerabil negația. Ex. H He cAbixuecui ot nee yMFioro CAoea 3aro si h hohjjiocth ot nee ne cjibi-xaji, a yMHee ejtaa h He eudbieaA (Turgheniev). z 20 A. Reformackij, Vvedenije v jazykoznamje, Moscova, 1955, p. 229; A. N. G v o-d e v, op. cit., p. 154. 70 A. MIȘAN Hanțe yes^KaeT b Jiec, na 3hboa hjih b MocKBy, ou cTan paceeahhbim h y>Ke ne npHBO3HJi KJîHMy nodapKOB (M. Gorki) — „nu-i aducea lui Klim cadouri”; B stot Benep Hexaesa He ițHTHpOBajia cmuxoB, He nponsHOCHJia umch nodmoB, ne roBopHJia o cbocm cTpaxe, nepeA tkhsbio h^ cjviepTbio (M. Gorki) — „nu cita versuri, nu pronunța nume de poeți’\ în general verbele din aceste propoziții sînt de aspect imperfectiv. întotdeauna cînd complementul are sens partitiv, de nedefinit se întrebuințează exclusiv genitivul, indiferent dacă verbul este folosit cu sau fără negație21. Sensul acesta se întîlnește cel mai frecvent la substantivele care denumesc materia (cele de genul masculin au de obicei la genitiv terminația — y sau —io), apoi la substantivele colective. Mai rar se întîlnesc în asemenea construcții substantivele concrete la plural și cele care denumesc noțiuni abstracte: Ox, ahbho h ho nuna KHTaftcKoro wZ//cy(Gladkov); YueHHK He npuGoduji KOHKpeTHbix npuMepoe-, Hhkto hz om^e^aji cepbe-3Hbix HedocmamKOB b pa6ore KOJWieKTHBa; He npm-iHMaeT wep, ne sa-MenaeT otuy6on. y^acTOK, pasyMeeTCH, BbinojiHneT pacnopnntenHH ynpa-BJiennH, ne no#yMaKTe ruioxoeo (Ajaev). 4. Genitivul se folosește într-un mare număr de expresii frazeologice : a) expresii care se folosesc numai cu negația FIE: He cnycKan nnas (ssrjiHAa), He snan ycra^n, AyiiiH i-ie naeT (ne na^Tb), yMa ne npHJioxty, ne noAHHMan ronoBbi, ne naxoAHTb ce6e Mecra. hh asa hc 3HaeT (ne 3i-iaTb), ne nepeBOAH He npOpOHHTb HH CJIOB3, He B CHJiaX npOH3HeCTH HH CJIOBa, ne AasaTb cnycKa, i-ie BbiAepamTb kphthkh, ne cboah rjias (B3rjiHAa), He noKJiaAan pyK, nor (scmjih) i-ie qynTb {cnbrăiaTb) noA co6oh, BHAy (bmah) ne noKasbiBan, He 3H3H nOKOH, ne snaTb yAepxcy, hh asa ne cmbicjietb (ne nonKMaTb) He CKa33B HH CJIOBa, He rOBOpH HH CJIOBa, He AaBaTb npoxoAa, ne CMbiKaTb rjias, ne dpaTb b poT BHiia XMejibi-ioro. 21 Deci genitivul partitiv se întîlnește atît după verbele cu negație, cît și după verbele fără negație. în privința funcției sintactice a acestui genitiv partitiv încă nu există o unanimitate de păreri. Dacă genitivul partitiv după verbele cu negație este considerat în unanimitate complement direct, același genitiv după verbele fără negație este considerat cînd complement indirect — aa^epni-iyji Bodu (Gramatica Acad, de Științe a U.R.S.S., voi. II, partea I, Moscova, 1954, p. 563) : To^CTan rojiJiai-iAKa npnnecjia i-iaM MiMOHady h bum (Goncearov) (Sovremennyj) russkij jazyk, II. sub. red. Galkina'Dedoruk, 1964. p. 375) — cînd complement direct: npHHeCTH GUM, 83&mb coau (Sovremennyjusskij jazyk, red. Galkina-Uedoruk, 1964, p. 45). Considerăm că aceasta este funcția genitivului partitiv și după verbele fără negație, pentru că și în acest caz există o corespondență perfectă între acesta și acuzativul obiectului cuprins în întregime de acțiunea verbului. Comp, de ex. H BbinHJi moaokcl, eodbi — am băut lapte, apă A BbinidJi moaoko, eody — am băut laptele, apa npHHeCTH BHHa — a aduce vin, npHHecra bhho — a aduce vinul. GENITIVUL ȘI ACUZATIVUL DUPĂ VERBE TRANZITIVE ÎN L. RUSĂ 71 Foarte frecvent aceste expresii se întîlnesc în proverbe și zicători: Ha necHH cjiosa ne BbiKHHemb; Jlexta xjieâa ne AoSyAeiub; Ha qyxcon KapaBan pra ne pasesan; 5es Tpy^a ne Bbinenib h pbiâKH H3 npy^a. b) Expresii care au în componența lor verbe folosite în general în sens figurat și cu negație, cerînd întotdeauna genitivul substantivelor abstracte. în construcții fără negația HE, aceste verbe se folosesc cu acuzativul, formă în care expresiile respective sînt date și în dicționare. Exemple: BHymaTb AOBepne, roBopHTb rjiynocTH AaBaTb bojiio pyxaM AaBaTb noKon, bosmotkhoctb &aBaTb npHMep AasaTb npoMax AejiaTb ncKJiioneHHe 3HaTb Mepy HMCTb BO3MOJKHOCTL HMeTb xKejiaHim, — ne naxoAHTb cjiobh (cjiob), — ne oâpamaTb BHHMaHHH, — ne OTAasaTb ce6e OTuera, — ne nepeBecTH Ayxa, — ne noA^Tb pyxn, — He npHHHMaTb ynacTH5i, — ne cAejiaTb mara, mary i-ie c&ejiaTb, — mary CTynnTb ne AaioT, — ne yBHA^Tb CBeTa 5. Substantivul stă în genitiv cînd denumește noțiuni abstracte. în unele situații folosirea unuia din cele două cazuri este determinată de sensul lexical al substantivului. Complementul exprimat prin substantiv cu sens abstract stă în mod obligatoriu în genitiv22: Oh aojito coo6pa>xaji, KaK HyxKi-io naKasaTb ee, h ne i-iameji ajih acbohkh Haimsmua, KOTopoe ne dbuio 6bi o6haho h eMy (M. Gorki). Pope ot yMa... nepenumeT h eiue mhoto anox h Bce ne yTpaTHT cboch MU3HeHH0cmu (Goncearov). Nu este însă exclusă nici folosirea acuzativului cînd complementul este substantiv abstract. Dar trebuie să observăm că substantivul, deși 22 A. N. G vozde v, op, cit,, p. 155. 72 A. MIȘAN abstract, are în context un sens concret, pe care îl primește în mod obișnuit atunci cînd este lămurit de pronumele: cboh, Becb, stot, tot23. H KaK-TO ențe He onpeAejiHJia ceoe omnotuenue k hhm (Sofronov); Mbi Bce paBHO He 3a6y#eM 9 mo epeMH, — cxasajia Ahhohk3, tjihah Ha TapejiKH (Fedin). Dar nu întotdeauna hotărîtor este numai sensul lexical al substantivului. Uneori între două complemente, exprimate prin substantive abstracte la genitiv și acuzativ, nu se pot observa deosebiri de nuanțe sau de sens. Ex. : HaBeji ne bhacji, hto... xcajiocTb k nen... ne yMenbiiiHJia HaneceHHoe eMy ocKop6jteHue (acuz.) (M. Gorki) și Xopomo, ecjiH OHa (£e-BOHKa) He cosHaeT ocKopQjieHHocmu (gen.) KOHTpacTa Me>KAy Heft h Ke^pOM. (M.Gorki). Se poate spune că în asemenea situații alegerea cazului depinde nu numai de sensul substantivului, ci și de sensul lexical al verbului. Există în limba rusă verbe care folosite cu negația HE în majoritatea cazurilor se construiesc cu genitivul: He hmctb, He 3HaTb, He noHHMaTb, ne BH#eTb, He saMenaTb, He cjibimaTb, ne noHHMaTb, ne yuBCTBOBaTb, He AyMaTb, He xoreTb, He xtejiaTb, He TKAaTb, ne jnodHTb, He TKajieTb ș.a. Verbul HMeTb la forma negativă se construiește exclusiv cu genitivul. Cu excepția acestui verb, celelalte exprimă obiectul percepției, al gîndirii, acte de voință și simț, o dorință, o așteptare etc. Forma negativă a lui HMeTb (ne HMeTb) este sinonimă cu construcția negativă y Mena hct, care și ea se construiește numai cu genitivul: LIejiOBeK — sto MbicjînmHH opran npnpoAbi, dpyeoeo 3HaneHURQ^ He HMeeT (M. Gorki). ne 3namb: hobbix CTHX0B,TaKHX Bemen, necHH, tkhshh AepeBi-iH, cTpaxa, 3AemHHX oâbinaeB, HHOCTpaHHbix H3BIK0B, TaKoro ycnexa. Izolat se întîlnește construit și cu acuzativul; CKpmy nMOUKUHa He 3Haemb, hto hjioxo kopmht jiioa^h (Gogol); By^TO a 3Ty yjiuyy ne 3Haio. . . (Treniov); ne nonuMamt: Bonpoca, 3HaneHHH cjiob, o6hhhkob, cymecTBa, MHororo cu gen. He noHHMaio neusaweu h onep, He AyMaio TaK (Cehov) ; cu acuz. : Oh tojibko ne noHHJi HanpoMenue orna (Fedin). hc eudemb\ cMbic^a b hcm-to, na^odnocTH, hhoto Bbixo#a, hhoto cnocoâa, ohih6kh, JiHueMepHH: cu gen.: He BH^eTb dewoHKU (Bunin); He bhacji CBoeîi Heeecmbi (E. Tolstoi); He bhacji Amu (E. Tolstoi); cu acuz.: He bhahtc otceny (E. Tolstoi); He BH#aji 3Ty deeytuKy (Gorki). I. Kout24 consideră că verbul He BH^eTb se construiește cu acuzativul atunci cînd complementul are un caracter concret, individual. Dar dacă comparăm exemplele de mai sus, nu vedem cu ce ar fi mai concrete substantivele din acuzativ față de cele din genitiv. Considerăm că aici nu se pot face delimitări precise. Fiind identice din punct de vedere semantic, aceste forme au doar funcțiuni stilistice diferite25. He noMHumb: TeMbi, TaKoro cjiynaa, ^am, HOMepa. 23 I. K o u t, Prjamoje dopolnenije v otvicateVnych pvedlozenijach v Yusskor,i jazybe. ,,Russkij jazyk v skole”, 1960, 2, p. 29. 24 Id., Ibid., p. 29. 25 L. D o n c e v a-M a r e v a, avi. cit., p. 73. GENITIVUL ȘI ACUZATIVUL DUPĂ VERBE TRANZITIVE IN L. RUSA 73 Și acest verb se construiește atît cu genitivul, cît și cu acuzativul, atunci cînd complementul are caracter concret: Mamb cboio He noM-hhhib? — cnpocHJi oh na xo#y(Fedin). ne uyecmeoeamb.: TKejiaHHH, peBHOcTH, 6ojih, onacnocTH, cu gen.: Ho hh peGHOcmu, hh 6oau oh ne nyBCTBOBaji, a tojibko Tpe-neTaji ot Kpaco™ xaK 6yATO nepepo}KAeHHOH ajih nero /KeHHwibi (Goncearov). cu acuz.: Ha 3eMJie ne nyBCTBOBaji cMepmb TaK 6jih3KO (M. Gorki). He saMenamb (saMemumb): ABycMbicjieHHOCTH, xcapbi, He^ocTaTROB, cu gen. : MaMa AOMa? — Aejiaa bha, hto ne 3aMenaeT HacmpoeHun Hepa-^yuiHoro XO3HHH3, cnpocHJia Cepa^HMa MnxaHJiOBHa (B. Iziumski) cu acuz.; May3ep y Hero B35ijih, a dpyeou, MajienbRHH, b kom6h-Hesone, He 33MeTHJiH (Simonov). He CAbiuiamb (cAytuamb)\ npHâJiHHtaiomHxcn maroB, t3rhx penen, jiacKororo cjioBa, 3OBa. ne cjiyinaa xogxuku, metytv, H HenpeMeHHO pasSoraTeîiTe, — cxa-33JI K0CT3HH<0rJI0, He CJiym3H X03HUKU (Gogol); ne cjiymaa AeBymxy (E. Malțev), He AK)6umb: Ho Bbi, mojrct 6biTb, He JnoâHTe Mtj3bLKU (Eermontov); Ox, He jiioStiio h tot ceem (L. Tolstoi). Analiza exemplelor ne arată că întrebuințarea unuia din cele două cazuri nu depinde numai de sensul substantivului sau al verbului, ci și de modul de răsfrîngere a acțiunii asupra obiectului, de caracterul concret, definit sau nedefinit al acestuia26. Verbele care exprimă dorința, așteptarea etc. (puține la număr) }KA3Tb, ojRHAaTb, TKejiaTb, nozKejiaTb, xKAaTb, xotctb, npocHTb, xcajieTb, AOCTHraTb, ao6hb3TCH ș.a. se construiesc și ele atît cu genitivul, fie că sînt cu negație sau fără ea, cît și cu acuzativul, dacă substantivul indică un nume de persoană, un obiect concret etc.27 YcHyBmHe nanaeBUbi He o>kh-^3jih HanadeHun b 3Ty TeMHyio hohb (Furmanov); He >KA3Tb (otehastb) noesAa, Bonpoca, no^apROB, oh3chocth; He >ikh3hh, bohhbi, boabi, He npocHTb noMomn, cjiob3, mhjiocth. cu acuz.: Cjibimaji? H Kamepuuy HempoGHiy He noTRajiejiH (Eenonv) ; He xothtc jih mpyQKy? (Eermontov). 6. Există cuvinte (pronume), care atunci cînd urmează unui verb cu negație, stau aproape exclusiv în genitiv: sto, to, T3K0h, bcc, hto, KOTopbiH, k3koh: Otcu paccK33biB3Ji Jiyqme 6a6yuiKH h Bcer^a hto-to Ta-Koe, ueeo MajibHHK ne 33Meqaji 3a co6oh, ne nyBCTBOBaJi b ce6e(M. Gorki); B JleHHHrpaAe mei bhacjih t3K mhoto saMeqaTe^bHbix naMHTHHROB apxHTeKTypbi, ho pa3Be 060 bccm cpasy paccKaTxeuib, as h He saiiOMHHmb Bcero; ... ceunac ycjibimHT cjiobs, kclkux ne noBTopaioT ABa>K£bi (Leonov). Acuzativul se întîlnește rar în asemenea construcții și mai ales în limba vorbită. He noHHMaiOT amo, KOTopbie H333A hht3tch, Bnepe^ saAHHnefi >KHByT (M. Gorki) 26 Id., Ibid., p. 74. 27 Grammatika russkogo jazyka, voi. II, p. I, 1954, p. 122 ; Sovremennyj russkij jazyk, II, E. M. Galkina-Fedoruk, 1964. p. 375. 74 A. MIȘAN 7. Cînd complementul depinde de un participiu sau gerunziu la forma negativă, acesta stă de obicei în genitiv. PoBopHJi oh tsk, hto Aa>Ke He bhah ero Jiuya, bei, no o#HOMy 3ByKy ero rojioca, nyBCTOBajin, hto oh yjibidaeTcn (Turgheniev) ; HaM npe#cTOHT peniHTb e^e oahh He Tep-iiHmHH omAoeameAbcmea TexHHnecKHft Bonpoc (Fedin). Uneori se întîlnește și acuzativul: He npHHHB ero pyny h ycMexancb ona . .. sarosopnjia ... (M. Gorki). POAHTEJIbHbin M BldHklTEJIbHblH nAAE}KI4 nOCJIE HEPEXOAHblX DTArOJIOB C OTPHHAHklEM B PYCCKOM H3BIKE (P e 3 io m e ) B pyCCKOM H3bIKe (KaK H B 0CT3JIbHbiX CJI3BHHCKI-IX SI3bIK3X), B OTJIHMHe OT pyMblHCKOTO, BcerAa cjieAyeT pasjnmaTb abs nojio>KeHH5i b ynoTpedjiei-iHH nepexoAHbix rjiarojios: a) 6e3 OTpimaHHH, KorAa rjiarojibi ynoTpedjunoTCH tojibko c BHHHTejibHbiM na#e>KOM h 6) c OTpHixaHiieM (b OTpnuaTejibi-ibix npeAJiojKennHx), rofas rjiarojibi ynoTpedJimoTcn c poAHTejibHbiM h BHHHTejib-IlblM naAeJKaMH. OcodeHHOCTbIO CJI3B5IHCKMX 5I3bIKOB 5IBJI5ieTC5I KOHCTpyKUHH OTpHUaTeJIbHblX marojioB c poAmejibHbiM na&e}KOM. /Io 1917 r. npaBHjia pyccKoro JiHTepaTypHoro si3biKa Tpedo-bsjiii, HTodbi b OTpuuaTejibHbix KoncTpyKHHHx ynoTpedjuuicH jimbib poAHTejibHbiH najiejK, IieCMOTpH Ha TO, HTO B JKHBOxM H3BIKG BCer&3 yriOTpe6jI5UIC5I H BHHKTeJIbllblH H3AeX<, KOTOpofi CHHT3JIII, 0AH3K0, OTKJIOHeHHeM OT HOpM JIHTCpaTypHOTO H3bIK3. 3t3 TpaAHIW HSMeiIHJiaCb c pac-iiiHpeiiHeM Kpyra ynoTpedjieHiiH BHHi-iTejibi-ioro na^enca, nocTeneHHO BbiTecumomero pOAHTejibi-ibifi naAe>K b OTpimaTejibHbix KOHCTpyKuiinx. ynoTpeâjieiiiie pOAHTejibiioro na^Ka sasncnT ot psiAa cpaKTcpos, KaK: thh npeAJio-jkghhh, xapaKTep h chji3 OTpHwimi, jieKCKqecKoe snaneHHe hmchh cymecTBHTejibHoro h rjia-rojia. THE GEN STIVE AND ACCUSATIVE AFTER TRANSITIVE VERBS WITH NEGATION IN RUSSIAN (S u m m a r y) In Russian (as in all Slav languages) unlike Romanian, the transitive verbs may be used in two ways: (a) without negation, when verbs are combined exclu-sively with the accusative (b) with negation (in negative sentences) when verbs are constructed with the genetive and the accusative. The use of the genetive with negative verbs is considered a peculiarity of the Slav languages. Until 1917 the rules of the Russian literary language required the genetive case in negative constructions, although in the spoken language the accusative was constantly used, but considered an exception to the rule. The situation changed with extension of the sphere of use of the accusative which has gradually eliminated and custed the genetive from the above constructions. The use of the genetive depends on a series of factors such as: type of sen-tence, character and emphasis of the negation, lexical meaning of the noun and verb. PROBLEME DER KLASSIK-REZEPTION IN DER LYRIK JOHANNES R. BECHERS von KLAUS HAMMER In der Verteidigung der Poesie notierte Becher stichpunktartig: „Diese geniale Entdeckung Thomas Manns (im ’Doktor Faustus’) vom ’Zuruck-nehmen’. Die Bemuhungen Leverkiihns, in einer Orgie von Dissonanz clie ’Neunte’ zuruckztmehmen. Welch ein groBartiges Symbol! Charakteristisch fur die Bourgeoisie ihrem eigenen revoluționarei! Erbe gegenuber. Unsere Art der ’Zurucknahme’: Die menschenunwurdige Dissonanz der Bourgeoisie, ihren Anarchismus, Nihilismus, ihre Chaotik auf allen Gebieten, zuruckzunchmen in der ‘Neunten’ und in einer Renaissance aii dessen, was damit harmoniert und dariîber hinausweist/1 2 Zweierlei Arten des „Zurucknehmens“, des „Aufhebens“, des Verhălt-nisses zu Tradition und Erbe werden hier gegenubergestellt: nihilistische Uburheblichkeit gegenuber dem Vergangenen auf der einen und lebendige Ancignung, Bewahrung und Weiterentwicklung auf der anderen Seite. Thomas Mann schrieb seinen Doktor Faustus aus dem BewuBtsein einer Endphase heraus. Er wollte „den von rabulistischer Quertreiberei des Geistes verhohntcn Endzustand einer Gesellschaft“ kennzeichnen und „clas Gefuhl des Endes in jedem Sinn accelerando“ heraufbeschwdren.-Das deutsche Burgertum, das sich willenlos dem Faschismus ausgeliefert hatte, bereitete selbst seinen Untergang vor. Auch die burgerliche Kunst wird vom UntergangsprozeB der biirgerlichen Gesellschaft bedroht. Mit zunehmender Krankheit weist der Tonsetzer Adrian Leverktihn im Dolztor Faustus tiberhaupt alle Musik zuruck, die noch Zugang zu den Menschen sucht und findet. Es geht ihm um clie „Zurucknahme“ der Neunten Symphonie, um cine Neunte Symphonie der Inhumanităt. Diese Musik ist im hochsten Grade esoterisch und beziehungslos, sie lebt in sich selbst und verwirft alle musikalische Uberlieferung als he-mmenden 1 J. R. Becher, Verteidigung der Poesie. Berlin 1952. S. 32—33. 2 Thomas Mann, Die Entstehung des Doktor Faustus. In: „Th. M., Ge-sammelte Werke,“ Bd 12. Berlin 1955. S. 265. 76 K. HAMMER Ballast. Die herrschenden Schichten der Bourgeoisie haben sich abgekehrt von den eigenen progressiven Traditionen der Vergangenheit, von Persdnlichkeitsentfaltung und Humanitătsideal, von der Neunten Sympho-nie und der humanistischen Faustidee. Das dichterische Credo einer solchen traditionsfeindlichen Konzeption gab Gottfried Benn in seinem Gedicht Destille: „Wenn man die Seele sichtet, Potenz und Potențial, den Blick auf’s Ganze gerichtet: Katastrophal! ... naturlich bauten sie Dome, drelhundert Jahre ein Stilck, wissend, im Zeitenstrome brbckelt der Stein zuruck, es ist nicht zu begreifen, was hatten sie filr Substanz, wissend, die Zeiten schleifen Turm, Rose, Krypte, Monstranz. ... ich lasse mich iiberraschen, Versbhnung — und ich verzieh: Aus Fusel, Funk und Flaschen die Neunte Symphonie Die haben etwas errichtet, eine Aula mit Schalmei, das wird gespielt und gedichtet, ivas lăngst vorbei. Ich lasse mich zerjallen, ich bleibe dem Ende nah, Dann steht zwischen Trummern und Ballen eine tiefe Stunde da.“ Die nuchtern-zynische Diagnose des Arztes Benn, der zwîscnen ,,Fusel, Funk und Flaschen“ treibend die Neunte Symphonie verzeiht, der alle Tradition als ,,lăngst vorbei“ kennzeichnet, driickt sein Bekennt-nis zu Nihilismus und Dekadenz aus. Die Auffassung Gottfried Benns von der Klassik, speziell von Goethe, hat sich seit ihrer Ausformung in den dreiBiger Jahren kaum noch ver-ăndert3. Es ist der spate Goethe, der abgeklărte, von den bewegenden Krăften der Gegenwart abgeschirmte Olympier, der Ich und Welt noch in Harmonie zu setzen vermochte. Seit dem Tode Goethes, der „das Zeitalter Goethes ausgeleuchtet“ hat,4 herrscht jedoch der Realităts-, Ich- und Bildungszerfall, seitdem gibt es nur noch die amputierte Natur. Sie lăBt sich nicht mehr mit Versen an den Mond besingen, der Busch und Tal mit seinen Nebelglanz erfiillt. „Von Homer bis Goethe ist eine Stunde, vor Goethe bis heute vierundzwanzig Stunden, vierundzwanzig Stunden der Verwandlung“,5 stellt Gottfried Benn fest, damit bereits die These Karl Jaspers vorwegnehmend, nach der „Goethe Homer năher zu stehen scheint als uns“.6 Vor dieser Bennschen Alternative stand auch der junge opposi-tionelle Becher, als er seine literarische Laufbahn begann. Ruckblickend schreibt der Dichter im Poetischen Prinzip: Ich hatte die Wahl, Becher oder Benn zu werden, und auch Benn konnte wăhlen. Wir haben uns fur die entschiedcn, die wir geworden sind . . . Aber was mich betrifft, 3 Vgl. dazu Hei mut B r a c k e r t, Nicht mehr știrb und nicht mehr wer-de. In: „Festgabe fur Ulrich Pretzel.“ Berlin 1963. S. 289 ff. — Hei mut Kaiser, Mythos, Rausch und Reaktion. Berlin 1962. S. 277 ff. 4Gottried Benn, Gesammelte Werke in vier Bănden, hrsg. von Dieter Wellershoff. Bd 1. Wiesbaden 1958. S. 591. 5 Ebenda. Bd. 4. Wiesbaden 1961. S. 160. cKarl Jaspers, Unsere Zukunft und Goethe. Bremen 1949. S. 11. KLASSIK-REZEPTION IN DER LYRIK BECHERS 77 so lag in mir clurchaus die Mbglichkeit, zu einem Sânger der Sintflut, des Weltuntergangs zu werden, einer ’groBartigen’ nihilistischen Konzep-tion mit Verzweiflungsausbruchen, menschlichen Vulkaneruptionen vergleichbar — einem apres-lude, wie es noch niemals gewagt, noch nie getrâumt wurde . . . Nein, gemutlich wăre die Welt bei mir nicht zugrunde gegangen wie bei Benn . . . Aber es hăngt wohl unter anderem auch mit der Tageszeit zusammen, denn die Abenddămmerung bringt in mir die Poesie zum Schweigen . . . Ich sehne mich nach Stille, uber allen meinen Gipfeln kehrt traumhafte Ruhe ein. In der Morgendămmerung aber bin ich ganz da . . . Die Welt entsteht. Wenn die Sonne aufgeht, wird auch mein Werk lebendig, und das Denken hebt an, ein glanzklares, unnach-sichtiges . . . Und darum wurde ich auch nicht zu einem Abgesang meines Jahrhunderts, sondern. . . Und darum war es mir auch versagt, ein apres-lude zu dichten. Und so konnte ich nicht Benn werden/47 Wie hier, in der bewufrten Anknupfung an Goethes Wandrers NachtUed, von der Frage der poetischen Schaffensweise her den grundsătzlichen weltanschaulichen Unterschied zur Dichtung Benns entwickelnd, so hat Becher zeitlebens um ein schdpferisches Verhăltnis zum Erbe, zur Tra-dition gerungen, so wurde er zum Dichter des Prelude einer anbrechen-den neuen Epoche. Der junge burgerliche Dichter Becher, den es wie viele seiner Gc-neration und Herkunft zur J\ktion, zur Aufruhr gegenuber der Welt des biirgerlichen Bildungsphilisters trieb, schlofi sich zunăchst den Expressio-nisten an. Die gesellschaftliche Funktion des Expressionismus erschdpfte sich aber nicht im Element des Provokatorischen, der Schockwirkung. Das BewuBtsein von der zerfallenden Welt des Kapitalismus, wie es sich dann grauenvoll im ersten Weltkrieg bestătigte, beschwor die Ahnung furchtbarer Katastrophen. Die Erfassung und Gestaltung dieser Zerfalls-situation wurde zum beherrschenden Thema, ohne daB der Dichter den biirgerlichen Standpunkt bereits aufzugeben vermochte. Die menschliche Personlichkeit und ihre Beziehung zum Mitmenschen und zur Gesellschaft wurde zerstort; der Glaube an das harmonische Leben ging verloren. Dem Chaos glaubte man nur noch chaotisch begegnen zu kbnnen. Der Dichter empfand die Zeichen einer alten Zeit, die zu Encle ging, ohne schon den Blick auf das Neue freizugeben. Es war das Gefiihl einer kommenden Wende, das sich ihm abstrakt als Zeit des Verfalls und der Reinigung ankilndigte. Ihre Vorbilder suchten und fanden die Expressionisten in den Gestal-ten, die ihnen ebenso radikal erschienen, wie sie sich selbst glaubten. Fur den jungen Becher waren es Kleist, Hblderlin, Rimbaud, Baudelaire und Tolstoi. Ihre Rezeption war durchaus willkurlich; die jungen Dichter erfaBten nur jene Seiten, die der eigenen Situation des Aufbegehrens und des tragischen Suchens nach Auswegen entsprachen. Kleist und Hblderlin wurden in ihrer menschlichen und kiinstlerischen Existenz als subjektive burgerliche AuBenseiter und Rebellen empfunden. Wie Becher gegen 7 Das poetische Prinzip. Berlin 1957. S. 331—332. 78 K. HAMMER die Welt des spieBerhaften Bilrgers rebellierte, so mufite sich sein HaB auch gegen die Gips- und Marmorbiisten des „Olympiers“ Goethe richten, ohne dafi er es bereits vermochte, das wahre Biîd der Klassik jenen spătburgerlichen Verfălschungen gegenuberzustellen. „Beengung“ heifit ein noch vor dem Weltkrieg entstandenes Gedicht: „Was sollen wir noch? Die Welt luird zu enge. Der Polizez gelingen unglaubliche Fănge ... Und humpeln verzweijelt wir uber den Strich: Die Mădchen ausgepreftt, fade und trocken. In Cafes und Cinemas Spieflbiirger hocken.. . Und Goethe glânzt, aufrecht und wlderlich“ Krieg unei Revolution v/erclen beschworen, um ciiese Welt clei' Enge aufzuheben. Am SchluB kommt noch einmal die dumpfe Rebellion der neuen Generation zum Ausdruck: „Wir zittern und frieren in Domen und modrigen Schauerrevieren . . . Und poltern und wurgen und drohen und wilten .. ds) Mit der Welt der Bourgeoisie solite auch die burgerliche Kmst da-vongefegt werden; die Leitideen der Klassik — Humanitătsideal, Harmo-niesehnsucht und Persdnlichkeitsbildung — hatten keinen Bestand mehr vor dem chaotischen Weltzustand, der Krieg und Revolution, Zerfall und Auflosung einschloB. In dem Gedichtband „Um Gott“ heiBt es: „Nieder mit eurer Kunst! clenn mit Buchern und Bilclern ist diese Welt vergiftet. Wie verspotte ich dieses wertlose Gerumpel. O wartet nur Einen Augen-blick noch. Schon ztingele ich um Galerien und Museen. Die Fackel loht. Nieder mit den Akaclemien! Nun bekenne ich mich auch of fon zum. AufruhrA* 9) Der in der sowjetischen Emigration gereifte Dichter gab ia dem. Aufsatz „Wachstum und Reife“ eine klarsichtige Analyse seiner subjek-tiven Ablehnung der Klassik in der Fruhzeit: „Mein HaB gegen die Zwiespâltigkeit und Verlogenheit der Gesellschaft war maBlos. Er iiber-stieg alle Grenzen und bezog auch alles das in sich ein, was mit meiner Herkunft und Erziehung nur irgendwie zusammenhing . . . So wurde mir Goethe zum Inbegrif der cleutschen Spiefiigkeit, ich glaubte ihn mit ’Geheimrat’ abgetan zu haben; das Etikett ’Sklavenwirtschaft’ erledigte die Griechen; die Orgelklănge einer Bachschen Passion erschienen mir, da sie nicht in meinen HaS hineinpaBten, als Ohrens'chmaus fur hoff-nungslos Blode und als frommer Betrug.“i0 Doch Bechers Bestreben, sich aus seiner menschlichen und sozialen Isolierung zu befreien, „Bundesgenossen“ zu finden, die ihn in seiner Suche nach Auswegen aus der Situation des Verfalls unterstutzen, fuhrte sDas neue Gedicht. Leipzig 1918. S. 12—13. 9 U m Got t. Leipzig 1921. S. 263. 10 W a c h s t u m und Reife. In: ,,Internationale Literatur“ 1937, Nr. 7. S. 91—92. KLASSIK-REZEPTION IN DER LYRIK BECHERS 79 schon in seiner friihen Jugend zu einer ganz bestimmten Aufnahme und Umformung dor klassischen Tradition. Bereits in seinem lyrischen Erstlingswerk Der Ringende hatte sich Becher zu Kleist bekannt — zu einem Kleist allerdings, der ganz subjek-tiv auf die poetische Situation des jungen Dichters zugeschnitten war. Becher sieht in Kleist die ausweglose Tragik seines eigenen Dichtertums, die in dem Zwiespalt zwischen kunstlerischer Berufung und tiefster so-zialer Einsamkeit besteht. Dabei kommt es ihm uberhaupt nicht auf die Aufdeckung der wirklichen historischen Widerspruche an, die die dichte-rische Position Kleists bestimmen. Die Gestalt Kleists ist ganz ohne eigenes Profil, schemenhaft angelegt, ganz Instrument und dem eigenen subjektiven DichterbewuBtsein Bechers untergeordnet: ,.Wo ist mein Weg?! Da? Dort? Oder da? oder dort? —“11 Der Dichter vermag noch nicht den Kontakt zum Mitmenschen zu finden, er verbrennt an seinem unbăndigen eruptiven Gestaltungswillen. In der Sammlung Verfall und Triumph treten neben Kleist Baude-laire und Rimbaucl als neue Leitgestalten. Aber im Gegensatz zu diesen bemuht sich Becher bereits um die Uberwindung jener Situation des Verfalls und der Isolierung, wobei er jetzt stellvertretend fur die ganze Menschheit spricht.12 13) Diesen Weg setzt der Dichter fort in dem Gedichtband V erbrilderung (1916). Mit dem Ausbruch des Krieges hat der menschliche Verfall sei-nen Hdhepunkt erreicht, aber zugleich ist die Erlosung als konkretes Ziel in die Năhc geruckt. Bechers Friedcnssehnsucht unei sein propheti-sches Dichterbewufitsein haben in der noch spontanen Hinwendung zur Arbciterklasse ihre erste gesellschaftliche Orientierung gefunden. Das — wenn auch noch abstrakte und gestaltlose — Idealbild einer harmoni-schen Gesellschaft neuer, reiner Menschen entsteht. In der Besinnung auf die humanistischen Menschheitsvisionen der groBen Dichter der Ver-gangenheit von Dante bis Schiller kntipft Becher nicht nur die Beziehung zur Tradition neu, sondern findet auch wieder den Kontakt zum Mitmenschen seiner Zeit, den es zum Kampf gegen den Krieg und fur das zukunftige Menschheitsparadies aufzurutteln gilt: „Doch ewig zieht Dante den Mechanismus zum Paradiese-Kaleidoskop auf. Aus dem Kelch der Grammophontrichter heraus mufi Schiller heute das Lied der Freundschaft verkunden: Eine ’Du'-OdeD^ 11 Der Ringende. Wieder abgedruckt in: „Sinn und Form.“ Zweites Sonder-heft Johannes R. Becher. Berlin 1959. S. 81. 12 Uber die Ubereinstimmung und Unterschiede im Verhăltnis Bechers zu Baudelaire und Rimbaud vgl. Giinter H ar tun g, Bechers frilhe Dichtungen und die literarische Tradition. In: „Wissenschaftliche Zeitschrift der Friedrich-Schiller-Universităt Jena." Gesellschafts- und sprachwissenschaftliche Reihe. Jg. 10. 1960/61. S. 395 ff. 13 An Europa. In: „An Europa. Neue Gedichte." Leipzig 1916. S. 69. 80 K. HAMMER Die weltumspannenden Gedanken der Schillerschen Ode An die Freude losen den Dichter aus seiner sozialen Einsamkeit und fiihren ihn zur Begegnung mit dem — allerdings noch anonymen — Du. Wie Schiller einst in jubelndem Uberschwang seiner Uberzeugung Ausdruck verliehen hatte, daB mit der Verwirklichung von „Freiheit, Gleichheit unld Bru-derlichkeit“ die Stunde zur Befreiung ftir die ganze Menschheit anbrechen wurde, so glaubt Becher — allerdings unter Beibehaltung seines spon-tan-anarchischen Terrors —an das „Gluck kommender Jahrhunderte.“ In dem Bând Die Schlacht (1917) verkundet er: „Tag des Anbruchs ewiger Verbruderung, dir Tag der Gerechtigkeit, Gleichheit und Briiderlichkeit, dir Tag des Sieges. Wir glauben an das Gltick, an das von uns blutig erarbeitete. Gliick kommender Jahrhunderte. An die Freude! Schiller — Whitman — Neunte Symphonie P14) Wăhrend aber bei Schiller der Schbpfer „droben uberm Sternenzelt“ die Reichen und die Armen, die Herrschenden und ’die Beherrschten miteinander versbhnt und diejenigen belohnt, die fur die „beBre Welt“ gelitten haben, fehlt bei Becher jener transzendente Bezug. Hier sind es die Menschen selbst, die „Frcunde unterm Sternenzelt“, die jenes „Gliick kommender Jahrhunderte^ aus eigener Kraft blutig von den Herrschem den hienieden erkămpfen miissen.15) Noch deutlicher wird diese Aufnahme des Schiller-Themas in dem AbschluBgedicht der Sammlung An Europa (1916), das den Titel der Schillerschen Ode An die Freude erhielt. Das Gegensatzpaar Verfall und Reinigung bestimmt auch hier wieder die Thematik. Dem Bild der menschlichen Pervertierung folgt der Durchbruch zum neuen Menschen durch die geistige Reinigung. In der Beschwbrung der Zukunft kann Schillers „Alle Menschen werden Bruder“ wieder einbezogen werden. Der Versuch Bechers, jedes Harmoniegefuhl auszutilgen, endet immer wieder mit dem Durchbruch der Utopie, in der die alten Ideale als neue Mbglichkeit auftretcn: . Alle Menschen werden Bruder!. . ? Bbse —; Gute! Jauchz o Firmament! Mănner tauen auf an Frauen wieder. Freund erglănzt. Niemehr vom Freund getrennt. Neigt o Berge euch zu Tăiem nieder. Wălz empor, mein Meer: Korallengrund! Liebende, wie majestătisch thronen! Selige Orgel rollt der Leichengrund. Schwelgt, o schwelgt in himmlischen Ozonen: ’— seid umschlungen Millionen —’ ’— Froh ivie jene Sonnen fliegen Durch des Himmels prăchtigen Plan: Wandelt Bruder euere Bahn — Blumen Tiere Steine schmiegen. Licht zerstăubt der Wolken TranA 14 Die Schlacht IV. In: „Das neue Gedicht." Leipzig 1918. S. 132. — Vgl. auch: Der Sozialist. In: „Das neue Gedicht.“ A.a.O. S 144. 15 An Europa: In: „An Europa." A.a.O. S. 70. KLASSIK-REZEPTION IN DER LYRIK BECHERS 81 Der visionăren Beschworung des Ideals folgt die genaue Bestimmung des Weges: „Nimmer grunden Raub und Mord Abstreift Ring der Barrikaden! Tempel dich: geweihten Staats ... ach, die Guten zbgen fort... Daft du in dich kniest und scheinst Hurra schrillt, es trieft Verrat. Paradies, lafl uberreden ’... schlieflt den heiligen Zirkel dichter..? Bruder dich! dann stockt der Lauf Jener unerhbrten Kriege“^ Das Gedicht schlielSt mit einem Freudenhymnus uber den errungenen Frieden. Der optimistisch-menschheitliche Zug und die universale Ausstrah-lungskraft der Schillerschen Ode haben Becher bewogen, sie mit seinen Absichten zu verschmelzen. Sein Gedicht solite nicht nur den Bând An Europa, sondern auch den in ihm gestalteten Ablauf der Menschheits-entwicklung beschliefien. Die Elemente der Versohnung, der Toleranz, die dem Schillerschen Hymnus zugrunde liegen, sind von Becher, da auch er sich um gedankliche Abstraktion bemuht, mit ubernommen wor-den. Bechers leidenschaftlicher Protest gegen den Krieg mundet in den Glauben an eine Menschheitsverbruderung sowohl der „Guten“ als auch der „Bdsen“, die den „Lauf jener unerhorten Kriege“ zum Stocken bringt. Dennoch war es nicht nur eine Identifizierung, sondern auch eine Kon-frontation, an die Becher mit dieser Einblendung Schillerscher Verse dachte. In der Abfolge . schlieBt den heiligen Zirkel dichter . . / / Abstreift Ring der Barikaden!“ lassen sich schon gewisse Unterschiede er-kennen: Bei Schiller schliefien sich wenige Gleichgesinnte im Bilde des heiligen Kreises zusammen; Becher aber strebt gerade heraus aus der Enge nur weniger Eingeweihter, aus der hafivollen Beengung der Men-schen, die sich im gegenwârtigen Bild der „Barrikade“ symbolisiert. Was in der Lyrik des jungen Becher fur Kleist und Schiller zutrifft — die spezifische Art der Montage, der subjektiven Aneignung und Umfunktionierung —, das erweist sich auch in der fruhen Aufnahme Holclerlins.* 17) Im Revolutionsjahr 1919 erschienen in dem Bând An Alle! Neue Gedichte zwei Gedichte unter dem Titel An Spartakus. Das zweite Gedicht beginnt mit einem Aufruf: „Sei du Gesang Anwalt der Unterdruckten“ Der Dichter sucht auch hier die Menschheit aus Verfall und Zerris-senheit zur Bruderliebe und Harmonie zu fuhren. Damit der Dichter An-walt der Unterdruckten werden kann, muB er das ganze menschliche Elend und Leid in sich aufnehmen, ehe er erneut an die Anfangsworte anknupfen kann — nunmehr aber in einer neuen Variation, in der Forderung und Verkundigung zugleich mitschwingen: „Sei du Gesang euch wahre Himmelsspeise. Einschlăfernd nie. Doch weckend wie Salut. An die Freude. In: „An Europa/ Leipzig 1916. S. 127 ff. 17 Vgl. auch Gilnter Hartung, a.a.O. S. 393 f. 6 — Philologia 11/1969 82 K. HAMMER Zur Tat begeisternd. In die Zukunft ziindend. Mit Strahlen-Bben kreuzweis euch erschiltternd, Fanfarisch euch zerbriillend. Vorwârtsl Auț!"™ „Sei Du Gesang Anwalt der Unterdruckten“ und „Sei du Gesang euch wahre Himmelsspeise“ offenbaren sich als freies Zitat Holderlins: Sei du Gesang mein freundliches Asyl!“ Dieses Wort ist der 11. Strophe der Holderlinschen Hymne Mein Eigentum entnommen. Hblderlin sieht im Bilde der herbstlichen Natur die Dichtung als die Stătte an, die ihn sowohl an das irdische Dasein bindet als auch in Kontakt mit den Gottern erhălt. Die Hochschătzung des Dichtertums und der Glaube an die reinigende Kraft der Natur, die hier leitmotivisch von Hblderlin ausgesprochen werden, hat wohl den jungen Becher bewogen, jenen Satz als Motto zu setzen. In der Bechcr-schen Umwandlung des Zitats bleibt der Gesang die Sendung des einsa-men Dichters, doch wird der dichterische Auftrag zwingender formuliert: der Dichter hat sich in den Dienst der geistigen Aktion zu stellen. Die Widerpruche zwischen progressiver Griechenlandutopie und fa-taler deutscher Wirklichkeit im Werk Holderlins (vor aliem in seinen spăten Hymnen) ftihrten zu einer abstrakten Darstellung und beein-trăchtigten den nationalen und revolutionăren Gehalt seiner Lyrik. So fehlt auch den friihen Hymnen Bechers die konkrete Zielrichtung; der Gedanke vom Dichter als einsamer Seher und Prophet, die Vorstellung einer nur geistigen Aktion kbnnen noch nicht zur Anerkennung der revolutionăren Gewalt fiihren. Becher bleibt noch ganz in der Vorstellung eines anarchischen Terrors befangen. Die isolierte Position der Einzel-persbnlichkeit, losgelbst von der revolutionăren Masse, vermag die ge-sellschaftliche Verfallssituation nicht zu uberwinden. Des Dichters ju-bclnde Kochstimumng muB deshalb in tiefster Verzweiflung enden. Erst 1923 vollzieht sich ein Wandel; Becher verfăllt ins entgegenge-setzte Extrem. In dem Bestreben, fur die Massen verstăndlich zu schrei-ben, sucht er jetzt allen persbnlichen Anspruch zu tilgen und das lyrische Subjekt unmittelbar in eine anonyme proletarische Masse aufzulbsen. In der Anonymităt seines Gedichtes, als unbekannter Genosse glaubt Becher an die Verschmelzung mit der Masse. So entsteht eine lehrhafte politische Kampfdichtung von agitatorischer Wirkung, die vor aliem an das Proletariat als dem neuen Adressaten gerichtet ist. Erst allmăhlich findet Becher eine neue Beziehung zur Nation und zum klassischen Erbe. Im Vorwort zum Bând Ein Mensch unserer T^eit (1930) rechnet Becher mit der eigenen Vergangenheit ab: „Wir sammeln uns, heifit: wir scheiden das Wertlose und Zufăllige aus, wir stellen das Wesentliche hervor, wir konzentrieren unscre Krăfte. . .. Man muBte rticksichtslos vorgehen. Es galt: auszugraben, freizulegen, aus 18 An alle! Neue Gedichte. Berlin 1919. S. 23. KLASSIK-REZEPTION IN DER LYRIK BECHERS 83 dem Wust atemlos gekrampfter Wortreihen und sich ubersturzender Gleiehnisse das einfache menschliche Wort zu retten. . ,“19 20 Der Selbstabrechnung mit der eigenen Vergangenheit folgte die neuuberprufte Stellungnahme zum Erbe der Klassik, nunmehr im Namen der Klasse gegeben, der sich Becher angeschlossen hatte. In seiner Rede Das grape Bilndnis (1934) setzte er sich mit den Verfălschungen der Klassik durch den Faschismus auseinander und bemerkte abschliefîend: ,,So endet, zerstorend und beschmutzend alles, wohin er immer tritt, der Faschismus die Bahn der btirgerlichen Klasse — er schlieBt die Tur hinter der deutschen Vergangenheit: kunftig ist die Sache der klassischen deutschen Kultur, die Sache des klassischen Gedankens und der klassischen Dichtung, das edle Erbe der Jahrhunderte endgiiltig denen ubergeben, die die Zukunft in ihren Hănden tragen, den deutschen Arbeitern/29 Im Angesicht des Faschismus, der das humanistische Erbe der deutschen Klassik schamlos verfălschte und entwertete, formulierte Becher den Anspruch der deutschen Arbeiterklasse auf die Bewahrung und Vveiterfuhrung der klassischen Tradition. Zugleich ergriff er selbst von dicsem Schatz Besitz, berief er sich auf die humanistische deutsche Vergangenheit als Baugrund eines „neuen Reiches“ der Menschlichkeit. Im Bewufitsein der groBen humanistischen Tradition bekannte sich der emigrierte Dichter als Deutscher zu Deutschland — zu dem von den Faschisten verfălschten Erbe Goethes, Schillers, Hblderlins und Heines, zur geschăndeten deutschen Landschaft und Heimat, zu den deutschen antifaschistischen Kămpfern in den Kerkern und Konzentrationslagerm Mit seinem Poem Deutschland. Ein Lied vom Kdpferollen und von den 'nutzlichen Gliedern9, das 1934 in Moskau geschrieben wurde und noch im gleichen Jahr dort und in Zurich erschien, kniipfte Becher gedanklich und formal an Heines Deutschland. Ein Wintermârchen an. MaBstab seiner Kritik an den gesellschftlichen Verhăltnissen in Deutschland war fur Heine Paris, in dessen „freier Luft“ er sein satirisches Versepos schrieb. Nachdem bereits in der Julirevolution von 1830 das Proletariat die historische Buhne betreten hatte, erhoffte Heine, dal3 der revoluționare Funke von Frankreich auch nach Deutschland greifen wurde. Denn erst dann wird Deutschland frei sein, „wenn wir das vollenden, was die Franzosen begonnen haben, wenn wir diese uber-fliigeln in der Tat, wie wir es schon getan in Gedanken, wenn wir uns bis zu den letzten Folgerungen derselben emporschwingen.. .“21. Heine spricht hier von der klassischen deutschen Philosophie und Literator, die in Deutschland das gedanklich formulierte, was in Frankreich durch die Revolu-tion von 1789 praktische Wirklichkeit wurde. 19 Ein Mensch unserer Zeit. Wieder abgedruckt in: „Sinn und Form.“ Zweites Sonderheft Johannes R. Becher. Berlin 1959. S. 142. 20 Das grofie Bundnis. Wieder abgedruckt in: .,Dokumente zur Geschichte der sozialistischen Literatur." Berlin 1962. S. 140. 21 Hei nri ch Heine, Deutschland — ein Wientermărchen. Berlin 1946.. S. 9—10. 84 K. HAMM-ER Auch Becher geht in seinem Poem von einem solchen MaBstab aus, an dem er die Verhăltnisse in Deutschland beurteilt — von der sozialis-tischen Wirklichkeit der Sowjetunion, die er am 1. Mai 1933 auf der Moskauer Militărparade erlebt. Im Gegensatz zu Heine findet diese Wirklichkeit auch unmittelbare poetische Gestaltung in seiner Dichtung. Aus der Unbesiegbarkeit dieses Landes und seines der Befreiung der Arbeiterklasse gewidmeten friedlichen Aufbauwerkes schopft Becher den optimistischen Grundgehalt seiner Dichtung, das „Es wird nicht lange dauern mehr“. Heine schilderte die Reprăsentanten der alten Gesellschaft als Gespen-ster, die kurios und anachronistisch auf der historischen Buhne ihr Wesen treiben. Von der tiberlegenen franzosischen Position her behandelte er satirisch-komisch das preuBische Militar in seinem romantisch-rit-terlichen Kostum, die Herrschaftsanspruche der katholischen Kirche, den alten Kaiser-und Reichstraum, die AnmaBung der kleinen Terri-torialfursten und die romantischen Ăsthetenlaunen des PreuBenkdnigs. Zugleich liefî aber Heine den jahrtausendealten Befreiungskampf der Menschheit im Hintergrund dieser politischen Satire anklingen, indem er an den bisher erfolglosen Bemuhungen die Notwendigkeit einer sozia-len. Revolution begrundete. So spielte er auf die Reformation und die grausam unterdruckte Wiedertăuiferbewegung an und fonderte dazu auf, in der gleichen Weise mit den geistlichen und weltlichen Măchten zu verfahren. Er betrachtete Christus im Sinne der Ketzerbewegungen als plebejischen Rebellen, als Freund der Armen und Feind der Reichen. Und er knupfte an die deutsche Mărchen-und Sagenwelt an, in der sich die Sehnsucht des Volkes nach Freiheit und Schonheit ausdruckt. Neunzig Jahre spăter sind aus den finsteren feudalen Măchten von einst die Verderber der deutschen Nation und des deutschen Volkes von jetzt geworden. Doch auch fur Becher ist das Lied vom Kdpjerollen, das grauenvolle Symbol des Faschismus als dem Henker des deutschen Volkes nur die eine Seite seiner furchtbaren Anklage. Wâhrend Heine die demokratische Volksbewegung noch nicht in ihrer realen Gestalt, sondern lediglich in ihrer gedanklichen Verarbeitung und poetischen Symbolisierung einzubeziehen vermochte, kămpfen bei Becher deutsche Arbeiter als „niitzliche Glie der “ gegen die faschistische Gewalt, unter-stiitzt von der Solidarităt der internaționalei! Arbeiterbewegung. Aber zugleich wendet er sich auch an die Verzagten und Irregeleiteten, um sie als Verbundete im Kampf gegen den Faschismus zu gewinnen. Am Beispiel der Christus-Gestalt soli die Verarbeitung Heinescher Gedanken bei der Einbeziehung christlicher und băuerlicher Menschen in die anti-faschistische Widerstandsfront erlăutert werden. Der Dichter schildert, wie er unmittelbar vor seiner Emigration aus Deutschland Rothenburg ob der Tauber besucht und eine mit Hakenkreuzfahnen beflaggte Stadt findet. Vor dem Nazi-Trubel sucht er Zuflucht vor dem Rothenburger Heiligenblut-Altar Tilman Riemenschneiders. Beim Betrachten der băuerlichen Gestalten des groBen spătgotischen Holzschnitzers kniipft KLASSIK-REZEPTION IN DER LYRIK BECHERS 85 er an den Heineschen Bezug der Christus-Gestalt als plebejisch-băurischen Rebellen an: An der Spitze der auf stan dischen Bauern erblickt er Christus zum Sturm auf die Burg des blutsaugerischen Bischofs von Wiirzburg bereit, der Bischof bietet den Bauern Verhandlungen an, tibt aber Verrat und lăBt die arg- und wehrlosen Bauern niedermetzeln und „Jesus den Bauersmann“ hăngen. (In seinem Gedicht Tilman Riemenschneider hat Becher spăter dieses Thema erneut aufgegriffen.) Der Dichter schliebt: Ich hab den Rothenburger Altar Voii unserer Gesichter gesehen Ich sah daraus das Bild unserer Zeit, Aus Holz geschnitten, erstehen. Ich sehe Galgen und Kreuze darin Und Blbcke zum Kdpfefăllen. Es bricht aus dem Bilde das Blut heraus, Es blutet an vielen Stellen22. Wie Heine als politischen Dichter, so lernte Becher wăhrend der Emigration auch Hblderlin als den grofien vaterlăndischen Sânger begrei-fen, erschloB sich ihm ein „bislang unzugăngliches Massiv, wie es die Gestalt eines Goethe ist“. In Bild des zukunftigen Deutschland wird das neue Verhăltnis Bechers zu Hblderlin besonders deutlich23. Gleich Hblderlin lieB Becher das Deutschland der Zukunft in prophetischer Gestalt erstehen. Doch angesichts seiner nationalen Isolierung, in die er als Anhănger der Franzbsischen Revolution geriet, war Hblderlin in eine abstrakt-prophetische Verkundigungshaltung verfallen, die oftmals die konkrete Zielstellung der Aussage beeintrăchtigte. Diese Haltung teilte auch der friihe Becher mit Hblderlin. Der Dichter der Arbeiterklasse aber kann sich selbst in der Isolierung gegenuber der Nation auf die internaționale Solidarităt der Arbeiterklasse stiitzen. Im Zwiespalt zwischen der feudalen Wirklichkeit in Deutschland und den nachrevolutio-năren bourgeoisen Verhăltnissen in Frankreich war Hblderlin in die mythologisch verbrămte Utopie eines kunftigen Deutschland gefluchtet, die sich aus der griechischen Antike herleitete. Auch Becher betrachtet in den humanistischen Traditionen und Gestalten der Vergangenheit — vor aliem der deutschen Vergangenheit — die Bundesgenossen im Kampf gegen die faschistische Gegenwart. Zugleich erblickt er aber auch sein Ideal in der sozialistischen Wirklichkeit seiner Exilheimat, der Sowjet-union; hier sieht er bereits die historische Mbglichkeit einer progres-siven nationalen Entwicklung in Deutschland angelegt. Im 20. Gedicht des Sonettenzyklus Das Holzhaus, der in dem 1938 erschienenen Bând Der Glucksucher und die sieben Lasten enthalten ist, legte Becher der Vision des Sieges uber den Faschismus und dem Bilde eines neuen, anderen Deutschland die humanistischen Ideale der deutschen Klassik zugrunde: „Die Apfelbăume blilhn in Nilrtingen, Spielt eine Zieharmonika. Die Blilten Im Wirtshausgarten, unser Herz entfaltend Der Bdume und der langgezogene Wind, "Johannes R. Becher, Deutschland. Ein Lied vom Kopferollen und von den niitzlichen Gliedern. Moskau, Leningrad 1934. S. 122. 23 Zur Perspektivgestaltung in Bechers Hymnen vgl. Di eter Schiller, Johannes R. Bechers spate Hymnen. In: „Weimarer Beitrăge.“ Weimar 19G0. H. 2. S. 284 ff. 86 K. HAMMER Sie bringen Botschaft: angebrochen ist Der Ewige Friihling, den einst Hblderlin Im voraus sang und teierte in Hymnen. Der Wohllaut seiner Worte, rein gejilgt, Als ahnte er das kommende Gesetz, Nach dem die Menschen leben werden: heute Kann frei er tbnen, denn sein Echo ist Das Volk. Auch wieder Mut zu heiligen Gefuhlen ist uns eingegeben. Klar Und einfach ist das Wort. Halt was es sagt.“-'L Holderlin wird hier beschworen, das Bild des neuen Deutschland, der Befreiung des Volkes direkt in seiner schwăbischen Heimat ange-siedelt. In der visionăren Schau einer neuen Menschengomeinschaft gestaltet Becher die Erfiillung der Holderlinschen Sehnsucht nach dem freien, der Kunst tief verbundenen Volke mit solcher Zuversicht, wie sie erst durch das Erlebnis der Sowjetunion geprăgt werden konnte24 25. Die humanistischen Ideale der Klassik sieht Becher in der Gegenwart der Sowjetunion und in der unmittelbaren Zukunft des neuen Deutschland verwirklicht. An die Stelle der Utopie ist hier das klare Bild der sozialistischen Gesellschaft getreten. Auch Holderlin ging es um die humanistische Perspektive einer miBgestalteten Gegenwart. Der Kontrast des verlorenen Griechentums mit der verrotteten deutschen Gegenwart solite nicht Verzweiflung und Resignation erwecken, sondern das Beispiel der Antike dem deutschen Volk helfen, eine neue Wurde zu erringen, die sich hier und heute mit jenem Ideal messen kann. In das Bild eines im Tal liegenden Schlachtfeldes aus der griechi-schen Vergangenheit, in das die freiheitsdurstigen Jiinglinge herunter-dringen und ihre „Wurger“ „uberkommen“, kleidet Holderlin in dem Gedicht Der Tod jurs Vaterland den Gedanken des vaterlăndischen Freiheitskampfes gegen fremde Eroberer. Der Dichter beschwbrt den Gegensatz zwischen den wohlausgerusteten, in den Waffen geubten Sold-nern und dem Volksheer freiwilliger Patrioten, deren Begeisterung und Opfermut sie „wie Zauberer“ erscheinen lăBt. Die Idee des Vaterlandes ist hier zutiefst mit der Franzosischen Revolution verbunden. Am Beispiel des revolutionăren Frankreichs ruft der Dichter nicht nur die 24 Johannes R. Becher, Dichtung. Dritter Teii. Berlin 1952. S. 537. — Zum Gedichtband „Der Gliieksucher und die sieben Lasten“ vgl. Horst Haase, Johannes R. Bechers Deutschland-Dichtung. Berlin 1964. 25 Uber die Aneignung der klassischen Tradition wăhrend der sowjetischen Emigrationszeit schrieb Becher: „Das Jahrzehnt meines Aufenthalts in der Sowjetunion — von 1935 bis 1945 — war die fruchtbarste Periode in meinem Schaffen. Hier, fern von Deutschland, war ich ihm nah wie nie zuvor; hier, in der Sowjetunion, entdeckte ich zum ersten Mal wirklich die groBen deutschen humanistischen Tra-ditionen, die zur Grundlage meines Schaffens wurden. Hier, in der Lawruschin-Gasse, im Hause der Schriftsteller, gegenuber dem Kreml, schuf ich Lieder uber die geliebte Heimat, Deutschland, beschwor ich in Versen die groBen Gestalten der deutschen Geschichte herauf, besang ich die deutschen Helden des antifaschistischen Befreiungskampfes. Hier, in der Lawruschin-Gasse ... unweit der Tretjakow-Galerie, erschloB sich mir der geistige Reichtum Goethes, hier schrieb ich Sonette zu Ehren von Gryphius, Bach, Griinewald, Riemenschneider und Lucas Cranach" („Literaturnaja Gazeta" vom 5. 11. 1953, russisch). KLASSIK-REZEPTION IN DER LYRIK BECHERS 87 Deutschen zum patriotischen Handeln auf, sondern macht zugleich den Beitrag der Nation an der Sache der Menschheitsbefreiung deutlich: „O Morgenrot der Deutschen, o Schlacht! Du kbmmst, Flammst heute blutend uber den Vblkern auf, Denn lănger dulden sie nicht mehr, sind Lănger die Kinder nicht mehr, die Deutschen". In dem Holderlinschcn Gedicht Die Eichbăume stehen sich die geduldige, von Menschen gepflegte Natur der Gărten und die freie Welt der Eichbăume als Pole gegenuber. Mittelpunkt des Gedichtes ist der Anruf an die Eichbăume: ..Eine Welt ist jeder von euch, wie die Steme des Himmels Lebt ihr, jeder ein Gott, in freiem Bunde zusammen". Im Bild der beiden Welten ist dem Dichter die Problematik seiner gesellschaftlichen Wirklichkeit bewuBt geworden, der Widerspruch zwischen Knechtschaft und Freiheit. Das Ziel des „freien Bundes“ — ahnlich Schillers „heiligem Zirkel“ —, in dem ein Zusammenleben ohne Knechtschaft moglich ist, ruft zur schopferischen Verwirklichung auf. Von diesem Widerspruch zwischen Schonheit und Freiheit der Natur und der Knechtschaft der Menschen geht auch Becher aus. Doch bleibt er im Gegensatz zu Holderlin nicht bei der Gegenuberstellung beider Pole — Natur und Menschenverhăltnisse — stehen. Die Schonheit der Natur ist nicht unabhăngig von den in ihr lebenden Menschen. Ja, die Unfreiheit der Menschen erstickt auch die Naturschonheit. So heifăt es im 16. Sonett des Holzhaus-Zyklus: „Lafi dich nicht tăuschen, wenn durchs Lautertal Du wanderst und die Quelle scheint zu rieseln Wie vordem — ungezăhlt sind die Erschlagenen, Und so, als seien sie dir aufgebahrt Den Weg entlang kannst du sie nicht vergessen. Der Wald hăngt voii von ihren letzten Schreien. Die griine Mulde kann dich nicht beruhigen. Der Blick fălit ab vom Hiigel, bis ihn dort Der Stac,heldraht festhălt, der um das Lager. Gezogen ist. Dran reiflt sich alles wund, Und jede Blume wăchst mit solchen Stacheln, Sie ritzt dich bis ins Herz, und uberall Jst Blilhen zwar, doch jeder Duft betăubt Und ubermodert vom Geruch der Knechtschaft."^ Wăhrend die Perspektive Holderlins nur als Utopie begriffen werden kann, da sie keine gesellschaftlichen Moglichkeiten in der Gegenwart oder unmittelbaren Zukunft aufzuweisen hat, erwăchst sie fur den sozia-listischen Dichter Becher aus der Existenz des sozialistischen Staates und dem Kampf gegen den Faschismus. Die Wiedereinsetzung sowohl der Schonheit der Natur — wie im 15. Sonett des Holzhauses — als der menschlichen Schonheit — wie in der Hymne an die Schonheit — ^Johannes R. Becher, Dichtung. Dritter Teii. Berlin 1952. S. 535. 88 K. HAMMER kann nur im Befreiungskampf der Vdlker von Ausbeutung und Unter-druckung erfolgen, wobei auch der Schonheitsbegriff der Klassik in diesen Kampf einbezogen wird. Nach der Befreiung Deutschlands vom Hitlerfaschismus und der Griindung des ersten deutschen Arbeiter- und Bauernstaates ist das Leitbild des schdnen Menschen, der schdnen Menschengemeinschaft nicht mehr Ausdruck einer utopischen Sehnsucht und unhistorischen Fiktion — wie in der Friihzeit des Dichters — oder eines fernen, doch historisch konkreten Ziels — wie in den Emigrationsjahren —, es ist in das Sta-dium seiner Verwirklichung eingetreten. Becher beschrănkt sich nicht mehr auf die Gestaltung des Kampfes gegen die alte und fur die neue Gesellschaft, sondern entwickelt auf dieser Grundlage bereits das Ziel dieses Kampfes: den allseitig entwickelten, harmonischen Menschen des kommunistischen Zeitalters. In den Hymnen Und wer erkennt und Reich des Menschen aus dem Bând Schritt der J ahrhundertmitte ist das ktinftige Bild der Menschheit im Zeitalter des Kommunismus gestaltet. Die spezielle naționale Proble-matik ist hier vollig in der welthistorischen Problematik aufgegangen. Das Wunschbild des Dichters — das neue Deutschland, das neue Men-schenreich — ist gesellschaftliche Realităt geworden Da die Umrisse dieses neuen Menschenreiches von welthistorischer Bedeutung sind, re-prăsentiert der Dichter in seinem nationalen Anliegen zugleich die ge-samte Menschheit. Damit tritt auch das Klassik-Bild Bechers in eine neue Qualităt. Erst-mals wird der Dichter zum Kunder eines real existierenden, humanistischen deutschen Staates. Die Perspektive erscheint nicht mehr im Ge-wande einer mythologischen Utopie, auch nicht mehr im ausschlieSlichen Bezug auf die Sowjetunion, sondern leitet sich ab aus dem Hier und Heute der deutschen Gegenwart. Mit der erneuten Aufnahme der Hymnendichtung Holderlins in den spăten Hymnen Bechers ist zugleich eine vertiefte Rezeption von Goethes Hymnendichtung verbunden. Gemeint ist damit vor allen die Weltan-schauungslyrik Goethes aus den ersten Weimarer Jahren 1779—1782? die zunâchst aus vier Hymnen besteht: Grenzen der Menschheit, Gesang d.er Geister uber den Wassern, Das GbttUche und Meine Gdttin. Sprach aus den Hymnen der Sturm- und Drangzeit das Ich des Dichters, das sich in seinem kunstlerischen und politischen Wollen uber die Schran-ken der Wirklichkeit hinweg als gottăhnlicher Schopfer begriff, so setzt sich Goethe jetzt mit den naturlichen und gesellschaftlichen Grenzen des Menschen auseinander. Menschliche Freiheit und unausweichliche Naturgesetzlichkeit stehen sich gegenuber. An die Stelle des leidenschaft-lichen, alles uberwindenden Optimismus ist die vertiefte Einsicht in die GesetzmăBigkeiten von Natur und Gesellschaft getreten. Dort, wo Goethe die naturlichen und gesellschaftlichen Grenzen seiner Zeit sprengte und dem Menschen gdttliche Kraft verlieh, um das Reich der Freiheit zu errichten, mufite er erkennen, dafi 'der Widerspruch zwischen der eigent-lichen Berufung des Menschen und der elenden Wirklichkeit nicht KLASSIK-REZEPTION IN DER LYRIK BECHERS 89 uberwunden werden konnte. Șo heiBt es in den „Grenzen der Mensch-heit“: „Denn mit Gbttern Soli sich nicht messen Irgend ein Mensch. Hebt er sich aufwărts Und beriihrt Mit dem Scheitel die Sterne, Nirgends hajten dann Die unsichern Sohlen, Und mit ihm spielen Wolken und Winde“ Dagegen erscheint bei Becher der Mensch von vornherein als iiber-măchtiges soziales und koillektives Wesen, das die Gesetze seiner Ent-wicklung kennt und befolgt und dadurch imstande ist, das reale Reich der Freiheit zu begriinden. Die mythologische Verkleidung ist gănzlich aufgegeben, an die Stelle der prophetischen Verkundung ist die Darstel-lung der gegenwărtigen Realităt getreten. In Und wer erkennt beherrscht das Symbol der Hănde in ihrer zerstdrenden und segnenden Wirkung fur die Menschheit das hymnische Gedicht. Der Anschauung der Natur in den ,,Grenzen der Menschheit“, wie sie auch noch der ersten Strophe des Becherschen Gedichtes entspricht, wird von dem Dichter die durch Menschenhand verănderte Natur gegenubergestellt: Meere werden abge-zogen und verlegt, Wiisten verwandeln sich in fruchtbares Land. Aber der Mensch gestaltet nicht nur die Erde hienieden zu seinem Nutzen um, sondern er erobert sich auch das Weltall: „Uber Zerfall, Flug der Raketen Trummern, verwehten, Jubelt ins All“ Wăhrend bei Goethe das Streben des Menschen nach der gottver-wandten Sphăre der Freiheit an der Macht und Uberlegenheit der Gbtter, an der blinden, unausweichlichen Naturgesetzlichkeit scheiterte, erkennt der Mensch bei Becher die objektive Notwendigkeit, benutzt sie zweck-voll und gewinnt dadurch seine Freiheit. Mit dem tătigen Verăndern der Welt aber verăndert der Mensch sich selbst: „Hănde, die sich Traume vollenden, Einen mit Handen, Wenden auch dich.“ Indem er den uralten Traum der Menschheit zur Wirklichkeit gestaltet, wird sich der Mensch der Epoche des Kommunismus der GroBe, des Reichtums und der Wiirde seines Menschseins bewuBt. Aus dem Menschen des Goetheschen Zeitalters, der zwar „mit festen, markigen Knochen auf der wohlbegrundeten dauernden Erde steht“, den die Freiheit zum sittlichen Handeln von allen anderen Naturwesen unterscheidet, der aber die Gotter, die blinde Naturnotwendigkeit noch als die Măchti-geren, ihm Uberlegenen anerkennen muB, wird der souverăne Gestalter einer neuen Welt, der nichts mehr anerkennt aufier sich selbst. So stellt Becher der letztlichen Unterwerfung des Menschen unter clie Gewalt der 90 K. HAMMER Gdtter in den „Grenzen der Menschheit“ als Gegenthese und Synthese zugleich entgegen: „Und wer erkennt, Reicht in die Ferne, Greift an die Steme, Wird Firmament"21 Von der Utopie liber das historisch klare Zukunftsbild bis zur Ver-wirklichung in Gegenwart und genau umrissener Zukunft fuhrte die Aufnahme der deutschen Klassik Becher zu seiner dichterischen Voll-endung. Sein Verhăltnis zur Klassik hat er am Beispiel Holderlins im Tagebuch 1950 folgendermaBen gekennzeichnet: „Allerdings eine freie Nachfolge. Dem geschichtlichen Sinne nach. Im Bemuhen, seine (Holderlins — K.H.) geschichtlich-poetische Po-sition unsercm Jahrhundert gemăB einzunehmen.“* * 28 In seiner Dichtung manifestiert sich diese schbpferische Nachfolge in exemplarischer Weise. Bechers Werk demonstriert, daB der Weg des Neuen in der Literatur nur liber die grundliche Aneignung der huma-nistischen Traditionen fiihrt. Die Gedanken der deutschen Klassiker mit den Forderungen unserer Epoche verbindend, erwies sich Becher als wirklicher Erbe und Fortsetzer der deutschen Klassik, als Klassiker der sozialistischen Nationalliteratur. PROBLEME ALE RECEPȚIEI CLASICISMULUI ÎN LIRICA LUI JOHANNES R. BECHER (Rezumat) Deja în perioada de tinerețe, Becher opune decadenței burgheze lupta sa pentru învingerea haosului. în primul său volum „Der Ringende", Becher vede în Kleist tragismul propriei sale personalități poetice, tragism care constă în conflictul dintre vocația poetică și adînca singurătate socială. Năzuința spre armonie și desăvîrșire, spre o lume mai bună care se ivește din elementele haotice ale liricii sale expresioniste, apare ca o utopie, ca o viziune a unei comunități, umane pa-radisiace, dar și pămîntești în același timp („Verbruderung“, „An Europa", „Die Schlacht"). Ideile cu răsunet mondial din oda lui Schiller „An die Freude“ îl ajută pe poet să se desprindă din singurătatea sa socială și îl conduc spre descoperirea acelui „Tu" încă anonim. Conștiința tradiției la Becher este încă unilaterală, adaptată propriei sale situații, este arbitrară, subiectivă, neistorică. Poetul preia însingurarea lui Holderlin pentru propria-i concepție artistică despre poet ca vizionar și profet singuratic; ideea unei acțiuni intelectuale nu poate duce la recunoașterea forței revoluționare. în fața fascismului care a falsificat și devalorizat cu nerușinare moștenirea umanistă a clasicismului, Becher formulează la începutul anilor 30 dreptul clasei muncitoare la păstrarea și continuarea tradiției germane. Creația antifascistă și socialistă a lui Becher obține tocmai prin conștiința tradiției clasice o perspectivă națională deosebită. Așa cum Becher prin poemul său „Deutschland. Ein Lied vom Kopferollen und von den ’nutzlichen Gliedern’" (1934) se leagă din punct de vedere al conținutului și al formei de poemul politico-satiric al lui Heine „Deutschland. Ein Wintermarch’en", tot așa în timpul emigrației Becher se apropie de marele cîntăreț național Holderlin și de acel „masiv reprezentat de Goethe". Dacă tînă- ^Johannes R. Becher, Schritt der Jahrhundertmitte. Berlin 1958. S. 177—178. 28 J o h a n n e s R. Becher, Auf andre Art so grofte Hoffnung. Tagebuch 1950. Berlin 1951. S. 130. KLASSIK-REZEPTION IN DER LYRIK BECHERS 91' rul Becher, la fel ca și Holderlin, căzuse într-o atitudine abstract-profetică de vizionar, poetul clasei muncitoare, chiar în izolarea sa față de națiune, poate să se sprijine pe solidaritatea internațională. în contrast cu perspectiva utopică a lui Holderlin, Becher recunoaște în realitatea socialistă a „patriei sale de exil" posibilitatea istorică a unei dezvoltări naționale progresive și a Germaniei în această direcție. („Der Glucksucher und die sieben Lasten“)- Reîntors în patrie, Becher nu mai întrevede perspectiva sub forma unei utopii mitologice sau în referirea exclusivă la Uniunea Sovietică, ci în forma existenței reale a. unui stat umanist german. Poetul nu se mai limitează la conturarea luptei împotriva vechii societăți, pentru o societate nouă, ci dezvoltă deja pe această bază țelul luptei: omul armonios, multilateral dezvoltat al comunismului. în timp ce la Uoethc năzuința omului spre libertate se lovește de forța și superioritatea zeilor, de legile imuabile ale naturii, la. Becher emul folosește conștient necesitatea obiectivă, schimbă activ lumea, dobîndindu-și astfel libertatea. BOnPOCbl BOCniWWI KJIACCHUH3MA B RHPHKE HOFAHHECA P. BEXEPA (P e 3 io m e) Eme b mojioaoctii, Bexep npoTHBonocTaBJiaeT 6ypxKeHHK), npoH3BOJibHoe, cyâbeKTHBHoe, HencTOpuqecKoe. IIost npHHHMaeT yeAHiieHHOCTb FeJibAepJiHHa b ocnoBy co6ct-neuHoro xyAoxKaHH>o, ii no (JiopMe c nojiHTHKO-caTHpHqecKOH noaMOH Feline „Deutschland. Ein Wintermăr-chen”, Toqno TaKJKe bo BpeMH 3MHrpaii,Hii Bexep c6an>KaeTCH c bcjihkhm HauHonajibHbiM neBuoM FejibAepJiHHOM i-i c „kojioccom b odpase FeTe”. Ecjih lononia Bexep, raK xKHOCTb CO3A2Tb BOO6pa>KaeMb!n MIip HOCpeACTBOM OHapOBaHHH (, fermCCul', HCIibiTblBae-MOTO yTOHMCHHblM HHT3TeAeM. ELEMENTS DE STRUCTURE DANS CRAII DE CURTEA VECHE (R e s u m e) La presente etude trouve son pomi de depart â la fois dans Ies observations de T. Vianu dans son Artă a prozatorilor români (Art des prosateurs roumains) et dans la necessite de fondre Ies analyses structurales et stylistiques en une seule methode de travail, par suite du caractere lyrique du roman etudie; l’auteur se propose ainsi d'etudier Ies relations d’entre Ies motifs de base sur lesquols se construit l’oeuvre singuliere. Le motif central et auditif de la valse, ie motif notionnel des „Crai“, des Arnoteni (Ies derniers, tres developpes) ainsi que Ies motifs des ruines, du vegetal, de la mer, de Pena Corcodușa, tous integres au motif dynamique du reve, aux motifs chromatiques ou olfactifs, suppleant ă la parcimonie des elements epiques, etablissant une relation intime entre Ies cotes du triptyque des personnages, reductible en essence ă une seule attitude, l’attitude devant la Mort. Parcourue par Ies modulations perceptibles ou pressenties de la valse, cette attitude est aussi le theme fondamental. D’ou le frisson tragique permanent, encore souligne par le culte pour la valeur poetique du mot, supreme possibilite d’illusion, offrant le ,,charme“ deguste par le lecteur raffine. EPITETUL HEINEIAN IN TRADUCEREA LUI ȘT. O. IOSIF* de ELENA ROMÂNU I Lucrarea de față intenționează să aducă, prin cercetarea epitetului heineian în traducerea lui Șt. O. losif, un argument în plus în favoarea măiestriei de traducător a poetului român. Am ales tocmai epitetul, con-siderîndu-1 un element mai intim, care ține de gustul creatorului, de sensibilitatea și imaginația sa, și tocmai de aceea mai dificil de redat din-tr-o limbă în alta. Șt. O. losif va rămîne ca unul dintre cei mai buni traducători în versuri, iar tălmăcirile din opera lui Heine, făcute dintr-un impuls personal1, sînt inegalabile și pot sta alături de alte traduceri renumite din literatura universală; academicianul Tudor Vianu îl amintea pe losif alături de Coșbuc printre traducătorii ce s-au ridicat la înălțimea sarcinii asumate2. Din biografia lui Șt. O. losif reiese că limba germană îi era cunoscută din familie și din școală, iar în 1901, în scurtul timp petrecut în Bavaria, a avut prilejul să-și ad-încească cunoștințele prin contactul direct cu limba vorbită. De asemenea tălmăcirile poetului român vădesc deosebita lui pasiune pentru literatura germană; este știut faptul că losif n-a tradus numai din Heine, ci și din Goethe, Schiller, Burger, Lenau, Uhland, R. Wagner. Dintre poeții germani l-a preferat pe Heine, în versurile căruia a simțit vibrând aceeași coardă sensibilă a sincerității și duioșiei. Heine era o natură delicată, iar versurile sale de dragoste, majoritatea scrise la persoana întîia, au stîrnit un ecou adine, tocmai prin adevărul sentimentelor, prin tonul simplu de cîntec popular, prin muzicalitatea * Citatele comparative au fost date după: Heine, H e i n r i c h, Werke und Briefe, Bând 1—10. Berlin, 1961—1964, Aufbau-Verlag, Bând. 1; losif, Șt., O., Tălmăciri, București, 1909, Editura Minerva. 1 Roman, L, Șt. O. losif, București, 1964, Editura pentru literatură. 2 Vianu, Tudor, Ceva despre arta traducerii, în „Gazeta literară", anul II (1955), nr. 25 (23 iunie). 112 E. ROMÂNU specifică versului heineian, încît forma devine o adevărată revelație artistică. Traducerile îi vor fi servit lui losif și ca un mijloc de exersare stilistică în limba maternă, prin munca migăloasă de alegere a cuvîntului sau expresiei potrivite, a topicii corecte, a traducerii cuvintelor compuse care în limba română sînt mult mai puțin productive decît în limba germană. Traducerile făcute din Heine, răspîndite inițial prin diferite reviste literare ale vremii, sînt strînse de Șt. O. losif în volum și publicate în 1901 sub titlul Romanțe și cintece. în prefața acestui volum poetul român evoca viața și personalitatea lui Heine în termeni calzi și elogioși, încheind „Dar nimeni de atunci n-a mai cîntat așa de frumos iubirea^3. Multe din versurile acestei culegeri impresionează și astăzi, tocmai datorită faptului că Heine a iubit viața în ciuda timpului și a tragismului propriei sale existențe. în volumul de Tălmăciri, apărut în 1909, Heine ocupă spațiul cel mai mare; aici, cu sobrietatea-i bine cunoscută, losif va alege doar acele traduceri care i se păreau la înălțimea originalului; multe din ele apăruseră în cotidianele timpului și cunoscuseră una sau mai multe variante. în analiza noastră ne vom referi în special la Buch der Lieder, apărută în 1827, care înmănunchează ciclurile: Suferințe de tinerețe, Intermezzo liric, întoarcerea Acasă, Călătorie în Harz și Marea Nordului, pentru că Buch der Lieder s-a dovedit a avea cele mai multe tangențe cu firea poetului român. în prefața ediției a doua a Cărții cîntecelor, Heine însuși e conștient de eventualele slăbiciuni ale versurilor sale de tinerețe, dar se consolează cu faptul că sînt adevărate și sincere explozii ale adolescentului, pline de prospețime și trăiri intense. In transpunerea versurilor lui Heine în limba română, înțelegerea, sensibilitatea au fost dublate de un talent poetic remarcabil și de un simț deosebit al limbii, cu care era înzestrat poetul român. „Tălmăcirile lui Șt. O. losif lasă impresia de creații originale^4, așa cum remarcă Alexandru Philippide, el însuși remarcabil traducător din Heine. Lor li se potrivește foarte bine epitetul de „re-creații“, de „traduceri poetice“, „Ubertragungen“ sau ,,Nachdichtungen“5. Ele au acționat asupra contemporanilor ca și propriile poezii, așa că nu ne surprinde următoarea afirmație a unuia dintre ei: ,,Și iarăși mă văd cu camarazii mei de școală, avînd în mînă primele două volume ale lui losif, încă calde, proaspete: Patriarhalele și Traducerile lui Heine. Ce sărbători sufletești! Ce comentarii entuziaste! Nu ne mai trebuia mîncare, nu ne mai trebuia somn, citeam versurile lui losif. De atunci am citit volumele acestea două de cel puțin 20 de ori și totuși n-au îmbătrînit, n-au fost cuprinse de păienjenișul vremii^6. Totuși 3 Heine, H., Romanțe și cîntece, traduse de Șt. O. I o s i f, București, 1909, p. 9 (f. ed.). 4 P hil ip pide, Alexandru, Șt. O. losif, în ,,Adevărul literar și artistic", an. XII (1933), seria a doua, nr. 652 (iunie). 5 Vianu, Tudor, op. cit. G P e t r e s c u, H o r i a Petra, Șt. O. losif, în „Revista teatrală", an. I (1913), nr. 1, Brașov. EPITETUL HEINEIAN ÎN TRADUCEREA LUI ȘT. O. IOSIF 113 poeziile traduse rămîn creații heineiene, purtînd amprenta epocii și a creatorului; fiecare are propria-i viziune, de aici și sunetul deosebit al figurilor de stil, tonalitatea proprie. * Dintre mijloacele poetice folosite de Heine în lirica sa de tinerețe amintim: epitetul, repetiția, reluarea unor cuvinte sau expresii pentru a accentua melodia versului, metafora, personificarea. Gingășia, puterea receptivă a lui Heine se reflectă și se dezvăluie cititorului în bună parte prin căutarea epitetelor, deoarece prin intermediul lor poetul își exprimă atitudinea emoțională față de obiectele, fenomenele sau acțiunile prezentate. Cu ajutorul lor poetul aduce în fața cititorului reprezentarea culorii a formei, a sunetului, a mirosului, precum și prezentarea anumitor însușiri și trăsături morale, care țin de latura internă a lucrurilor. în literatura germană Heine se numără printre așa-numiții ,,prieteni ai epitetului^, alături de romanticii germani, sau de Th. Mann, L. Feucht-wanger ori F. C. Weiskopf. La Heine întîlnim determinări epitetice surprinzătoare, inedite, sclipitoare prin inteligența asocierilor de idei sau chiar paradoxale, de multe ori ironice, dar presărate cu grijă și pricepere. Adjectivele sale sînt dintre cele mai obișnuite, pomul e verde, florile înfloritoare, fapt ilustrat și de titlurile cîtorva poezii: Klinge kleines Fruh-lingslied, Im zounderschmen Monat Mai, Das Herz ist mir bedruckt. Epitetele folosite în descrierea naturii, a mării, în evocarea diverselor stări sufletești sînt în majoritatea lor epitete ale limbii comune, unele provenind din tradiția literară sau din cîntecul popular german. Ca o influență a stilului popular amintim folosirea adjectivului atributiv nefle-xionat, postpus: „Ein Ritter trubselig und stumm“ (Prolog — Intermezzo liric), „Mein Măgdlein wundersamu (Imagini din vis). Folosirea epitetelor compuse dintr-un adjectiv și o altă parte de vorbire, procedeu propriu limbii germane, aduce nuanțe intraductibile: „seligtrube Tbne“ (Primăvara nouă), „Gluhrote Streifen“, „gedankenbe-kummert“, „wiegenliedheimliches Singen“, „mit sehnsuchtwildem Ge-sang“, „Seelenschmelzend“, „seelenzerreissend^, „zartdurchsichtig* (Marea Nordului). „Autorul blajin al Patriarhalelor, seninul cîntăreț al doinei bătrîne, a cărui notă originală se afirmă din ce în ce mai mult, a cărui individualitate se anunță în trăsături tot mai marcante, nu putea să se inspire decît de acea parte a lui Heine cu care el însuși este în parte înrudit, de acele acorduri cari vibrează și în sufletul lui“7. Ca poet losif are un deosebit simț al culorii și în general al nuanțelor, simț care îl ajută în pătrunderea și redarea imaginilor din poezia romanticului german. Epitete ca: alb, albastru, mîndru, frumos, vechi, senin, care apar în poeziile lui losif, „Căsuța albă“ (Scrisoare lui Goga), „Se-ntorc iar zilele noroase“, „Străvechiul codru“ (Haiducul), „tristele povești“ (Toamnă), „Liniște 7 Chendi, Ilari e, Traducătorii lui Heine, în „Preludii" — Articole și cercetări literare, București, 1903, Minerva, p. 145. 8 — Philologia 11/1969 114 E. ROMÂNU adîncă“ (Liniște) răsună adesea și în poeziile traduse, nu ca o notă discordantă, ca adăugiri subiective, ci ca un element lăuntric poeziilor lui Heine. Iată spre exemplificare partea a doua din poezia Tragedie (Diverse), despre care însuși Heine spune că e un cîntec popular auzit pe țărmurile Rinului: „A dat o brumă fără veste, A dat o brumă pe-nserat Și florile de primăvară S-au ofilit, s-au scuturat. II Un tînăr a-ndrăgit o fată Și dragostea i-a scos din minți Ei au fugit pe-ascuns în lume Nevrînd să știe de părinți. III Copii sărmani, n-avură parte Și steaua nu le-a strălucit Au rătăcit pe căi străine S-au prăpădit și au murit“. Imaginile simple, firești, epitetele tradiționale dau poeziei o notă de autentic cîntec popular; catrenele folosite în locul terțetelor din original apropie tălmăcirea de poezia noastră populară. II în cele ce urmează vom căuta să spicuim cîteva din mijloacele folosite de poetul român în redarea epitetului heineian, vom desprinde o parte din întreg pentru a putea analiza mai în profunzime mecanismul atît de complicat al traducerilor poetice. Trebuie să menționăm că și în redarea epitetelor losif pătrunde pînă în cele mai ascunse taine ale poeziei heineiene, tinzînd spre o exprimare liberă, în sensul de ,,re-creațieu amintit mai sus. Poate că losif nu a acordat, în ansamblul traducerii, epitetului cea mai mare importanță; e greu de constatat — cert este însă că și din. diferitele mijloace folosite în redarea epitetului străbate măiestria sa artistică creatoare. Oprindu-ne la studiul epitetelor observăm că ele sînt redate în limba română în forme diferite: pe alocuri losif se distanțează de epitetul originalului, unele epitete nu le traduce sau adaugă epitete inexistente în text, evită să redea unele repetiții, alteori concentrează șirul epitetelor. comprimîndu-1, redă un singular prin plural, calchiază originalul etc. Valoarea epitetului n-o putem cerceta izolat, ci alături de alte mijloace de realizare artistică și în contextul versului, strofei sau chiar poeziei respective. De fiecare dată losif găsește o modalitate potrivită de a-1 reda sau chiar de a-1 omite, înlocui, menținîndu-se în cadrul imaginilor și EPITETUL HEINEIAN ÎN TRADUCEREA LUI ȘT. O. IOSIF 115 atmosferei, din poezie, al limbii mlădioase, în ultimă instanță singurele criterii definitorii. In acest sens L. Blaga remarca în urma experienței acumulate prin valoroasa traducere a lui Faust în românește că traducătorul are posibilitatea compensării unor nereușite de traducere textuală8, posibilitate de care uzează și losif. Iată cîteva dintre procedeele folosite: L Contragerea a două epitete dintr-o sferă apropiată într-unul mai generalizator: „Lleblich unei hold verzieren" (Cartea cînlecelor) ,.S-o împodobesc frumos" Cele două adjective aparțin epitetelor evocative obișnuite; losif le traduce prin .,frumosa' căruia îi dă diferite nuanțe. Und du bist einsam und aliem" (Tragedie) ,.Și tristă vei rămîne" Dublarea epitetului einsam printr-un sinonim e făcută tocmai pentru a sublinia ideea de tristețe, asociată mereu cu singurătatea. Folosirea viitorului în locul prezentului compensează reducerea epitetelor. Alteori alege un verb românesc mult mai expresiv, care reușește să redea și nuanțele epitetelor: ..Die Winde wehen lieb und Und" (Tragedie) ..Adie vînturile alene" „Adie“ pentru .,bate“ e mai sugestiv și conține nuanța primului epitet moral ,Jiebu. Sau contopește două versuri într-unul singur: ..Die Winde, die wehen so Und und so schaurig Die Vbgel. die singen so silss und so traurig" (Tragedie) ..Trist freamătă zefirul, trist păsările cîntă" Cele două versuri conțin un cumul de epitete, o construcție simetrică de epitete antitetice caracteristice romanticilor germani, cărora Heine le-a fost tributar în prima perioadă de creație. Construcția se menține simetrică, iar cele patru epitete sînt reduse la epitetul evocativ ,,trist“, elementul de bază care emană din versurile Tragediei. Procedeul reducerii contrastului e folosit mai ales în traducerea poeziilor de tinerețe ale lui Heine (Vedenia), care pluteau în atmosfera romantică a vremii, atmosferă creată și prin epitetele folosite: ..Ein Traum gar seltsam, schauerlich Ergotzte und erschreckte mich" (Vedenia — Imagini din vis) ..M-el desfătat un vis frumos și negrăit de fioros" s B1 a g a. Lucia n, Faust și problema traducerilor, în „Luceafărul", an. VI (1963), nr. li (25 mai). 116 E. ROMÂNU Contrastul „m-a desfătat^, „m-a speriat^ e redus la „m-a desfătat44, iar epitetul „negrăit de fioros44 reușește să redea o parte din verbul netradus. Aici losif a îmbinat armonios ideea de spaimă cu plăcerea, căutînd să sugereze atmosfera poeziei. II. Individualizarea va compensa de data aceasta unele epitete contrase sau netraduse; atunci cînd simte greutatea epitetului în context, losif îl redă în românește prin două epitete: ,,Das war ein Garten wunderschdn (Vedenia — Imagini din vis) ,,Grădină fantastică, de farmec plină". „Schwanke ich trăumend“ (Intermezzo liric) ,,Visător, trist, ziua toată umblam" „Visător44 e individualizat prin „trist44 întărind astfel expresivitatea adjectivului din original. „Es sinkt clie Nacht" (Sărbătoare de primăvară) Aici individualizează substantivul printr-un epitet inexistent în original: „Pustie noapte cade". „Und seh dein Auge blitzen trotziglich“ (Idem) „Văd ochii tăi mărind cu ciudă fulgerătoarele lumine." Epitetul e mai amplu la losif și intră în compunerea unei personificări. III. Schimbarea categoriei gramaticale. Epitetul verbului devine în traducere epitetul substantivului sau invers: „Reite langsam ...“ (Solia) „Trap domol.. „Die Zeit ist karg“ (Imagini din vis) „Zoresc." „Das hat eine wundersame gewaltige Melodei“ (Lorelei) „Te farmecă și te-spăimîntă Cîntarea frumoasei femei". „In stummer Nacht lag Babylon" (Belsazar) „în Babilon domnește tăcere și pustiu". Heine folosește adesea adjective substantivate cu valoare de epitete evocative, care în traducere se mențin sau sînt înlocuite prin simple ad j ecti ve: „Du Stille, du Kalte, du Bleiche" (Intermezzo liric) „Mireasă dorită în vecie". losif va reveni pe parcurs asupra acestor epitete lăsate, aparent, netraduse: „Eine junge Schbne..." (Primăvara nouă) „Un drac frumos de fată" EPITETUL HEINEIAN IN TRADUCEREA LUI ȘT. O. IOSIF 117 Heine folosește uneori două adjective sau participii, dintre care unul neschimbat, cu valoare adverbială, procedeu tipic limbii germane: „Ein frierend trauriger Mann" (Primăvara nouă) „Un suflet trist pustiu" „Ein gluhend glucklicher Mund" (Idem) „O gură fericită și dornică de glume" De cele mai multe ori asemenea construcții sînt coordonate în românește cu ajutorul unei conjuncții copulative, ca mai sus. IV. Redarea repetițiilor și asocierilor de epitete des întîlnite în opera lui Heine prin alte mijloace stilistice. Heine folosește adesea un șir de sinonime chiar pleonasme, care intră în versuri pline de o rară subtilitate poetică, pline de spirit și de aluzii fine: „In mein dunkles Herz hinein. Mein dunkles Herze liebt dich" (întoarcerea acasă) „în noaptea din inima mea. Inima-mi întunecată" Cit de meșteșugit a redat primul epitet fizic „întunecat“ prin substantivul corespunzător „noaptea", îmbogățind originalul cu o metaforă! De multe ori, pentru a fi în ton cu poetul, losif redă aceste repetiții aproape textual: „Vergebliches Sehnen, vergebliches Seufzen" (Marea Nordului) „Deșarte dorințe, oftări deșarte". Apariția cavalerului Olaf din balada cu același nume e însoțită mereu de caracterizarea „Sein roter Mund“ sau „lustig“, epitete transpuse cu exactitate în limba română. Versurile în traducere suferă o metamorfoză complicată care duce spre același țel — redarea fidelă a valorilor originalului. „Es lag so bleich, es lag so weit Ringsum nur kahle, kahle Heid" (Marea Nordului) „Paragini, veștede cîmpii S-aștern în jur pustii, pustii". Alteori repetă epitetul, nu ca Heine substantivul: „Mein Herz, mein Herz ist traurig“ (întoarcerea acasă) Ce tristă mi-e inima tristă" „Der Blode wird freier und freier“ (Prolog — Intermezzo liric) „Din ce în ce mai teafăr se simte că renaște". (Locuțiunea adverbială sugerează aici repetiția.) „Du wonnevolle schbne Maid" (Imagini din vis) „Minune de copilă dalbă" 118 E. ROMÂNU — lasă impresia din original, de arhaic, și ne aduce aminte de epitetul eminescian. Adesea inversează ordinea epitetelor din cauza rimei și a ritmului: ,,Es trăumte mir von einer weiten Heidc Weit iiberdeckt von stillem weissen Schnee“ (Noaptea în cabină) „Visai departe în zare un cîmp pustiu și nins Lințoliu de omături nemărginit de-ntins“. i Un exemplu de redare artistică surprinzătoare ne oferă și aceste două versuri care au în traducere o valoare mai mare ca în original, prin introducerea metaforei ,,lințoliu de omături“. V. Redarea epitetelor stereotipe și a celor preferate prin epitete stereotipe aparținînd tradiției literare românești; ele se întîlnesc adesea în lirica de tinerețe a lui Heine, așa cum e și firesc de altfel. (Să ne gîndim doar la folosirea gerunziilor în creația de tinerețe a lui Eminescu.) Iată o strofă din Întoarcerea acasă: „Dămmernd liegt der Sommerabend Uber Wald und grilnen Wiesen Goldner Mond im blauen Himmel Strahlt herunter duftig, labend“ La losif: „în amurg tirzia rază Peste crîng și văl adoarme în albastrul din văzduhuri Luna plină seînteiază". Iată aceeași strofă în traducerea lui I. Vulcan, publicată în „Familia* din 1868: „Noaptea lină se extinde Peste munte și cîmpie între stele strălucinde Trece luna argintie". Traducerea lui losif ne apare superioară celei lui Vulcan și prin redarea atentă a epitetelor stereotipe: „tîrzia rază“, „albastrul din văzduhuri*, cărora Vulcan nu le-a acordat greutatea necesară. Adesea aceste epitete stereotipe apar în versiunea românească în construcții stilistice deosebit de nuanțate; determinarea „Weisser Schnee* (Marea Nordului) apare însoțită de alt epitet stereotip ,,zăpadă —■ rece*; sau în următoarele două versuri: „Plotzlich fallen auf dich nieder Weisse Flocken ..(Primăvară nouă) „Crezi că valuri de zăpadă Peste tine au căzut...“ EPITETUL HEINEIAN 1N TRADUCEREA LUI ȘT. O. IOSIF 119 „Weisse Flocken“ capătă în traducere o valoare hiperbolică. Alteori losif adaugă cîte un epitet stereotip originalului: „So gaben sie sich die Hand Und fangen an zu weinen“ (Intermezzo liric) „De mîini cu drag se strîng Și plîng amar oftează". Iată și cîteva epitele preferate: epitetul „suss“, provenit din tradiția literară, s-a păstrat în literatura germană încă din cele mai vechi timpuri și a fost folosit mai ales în sens figurat la Goethe, Heine sau Th. Mann. losif a găsit diverse corespondente românești pentru a-1 reda, în funcție de contextul respectiv: „Du siisses Lieb im fernen Land“ (Cartea cîntecelor) „Tu dulcea mea iubire din țara depărtată" „Die Ăuglein griissen mit siisser Gewalt" (Prolog) „Surîd albaștrii ochii, scînteietori de vii". Oricît de îndepărtată ni s-ar părea tălmăcirea ultimelor două versuri totuși ele păstrează nota originalului, intensitatea sentimentului presupu-nînd o scînteiere vie cînd e vorba de ochi. Epitetul „suss“ va reveni și în ciclul Marea Nordului: „Die geliebten siissen Augen Meiner siissen Vi el geliebten" (Noaptea în cabină) „Ochii dragostelor mele" comprimă cele două versuri, pentru a evita o repetiție supărătoare în traducere. De fiecare dată losif a sesizat bogăția semantică a acestui adjectiv și la el nu vom găsi asociații bizare cu acest epitet, ca de exemplu la un traducător oarecare din Heine (Ion Băilă), „paseri dulci“. Printre epitetele preferate se numără și participiile, redate în limba română fie ca participii, fie ca gerunzii: „Am leuchtenden Sommermorgen... (Intermezzo liric) „Pe o dimineață strălucită... „Vergiftet sind meine Lieder" (Idem) „Mi-s cînturile otrăvite". Superlativele populare, întîlnite adesea la Heine, îl duc pe losif spre o exprimare liberă, dar adecvată: „Es wurde leichenstill im Saal... Mit schlotternden Knien und totenblass" (Belsazar) „Și-n urma lui se face tăcere mormîntală... Pe-obrajii lui cei palizi sta groaza-ntipărită". Din comparațiile făcute rezultă că losif nu a sacrificat niciodată atmosfera și tonul general al poeziei de dragul fidelității exagerate față de original. 120 E. ROMÂNU III Nu este lipsit de semnificație faptul că losif ori de cîte ori publica o poezie în a doua ediție o cizela, o îmbogățea, avîndu-1 ca model în această privință tocmai pe Heine9. Iată cîteva variante: Vocea muntelui, poezie apărută inițial în ,,Convorbiri literare“ cu titlul Ecoul, relevă nuanțe foarte fine: „ Acolo-n groapă voi avea „Mai bine-a tunci să mor pe veci De-acum pe veci repaos într-un mormînt tăcut Trist văile-au adaos Trist văile-au gemut Repaos“. Mormînt tăcut". Refrenul ecoului ,,mormînt tăcut" sugerează atmosfera de liniște mult mai bine decit substantivul „repaos", care suna aici prea eminescian. Comparînd variantele poeziei Lorelei, una din cele mai izbutite traduceri, în revistele „Viața" (1894) și „Familia" (1894), cu versiunea definitivă din Tălmăciri, iese la iveală munca de adevărată „re-creație" a poetului român: „Viața" „Sînt trist și nu-mi pot da seama La ce-mi tot răsună-n urechi Un basm, auzit de la mama". Tălmăciri „Eu nu știu ce poate să fie Că-mi sună mereu în urechi Cu veșnica-i melancolie Un basm din zilele vechi". In prima variantă se exprimase, de dragul rimei, prea liber. „Die schonste Jungfrau sitzet", „Și cea mai frumoasă femeie" din prima variantă, devine „Pe stîncă un chip de femeie"; superlativul omis va fi reluat într-unul din versurile următoare, unde în original nu există. „Ruhig fliesset der Rhein", „Blînd apele Rinului curg"; la o analiză mai amănunțită îl înlocuiește pe „blând" cu „lin" pentru a evita repetarea lui. Iată alte trei variante: „Și cîntecul zînei șirete „Și cîntă un cîntec al ei Pe mare se-mprăștie blînd". Și e minunată, grozavă". „Te farmecă și te-nspăimîntă Cîntarea frumoasei femei". Prima variantă se îndepărta de original prin adăugarea epitetului „și-reată"; varianta a doua transpunea epitetele de la „melodie", la „zînă“. Luntrașului, care în original nu e însoțit de nici un epitet, îi adaugă în fiecare variantă cîte un epitet moral, rezumând astfel versul al doilea: „pescarul smintit^, „luntrașul turbat“, „pescarul nebun“. Primul era un regionalism, al doilea era prea dur. Evoluția lui losif de la forme concrete la forme abstracte sau generalizatoare poate fi urmărită comparînd și alte variante. Versul liber din ciclul Marea Nordului îi permite traducătorului redarea mai exactă a imaginilor și în cadrul lor a epitetelor menite să 9 C h e n d i, Ilari e, op. cit., p. 143. EPITETUL HEINEIAN IN TRADUCEREA LUI ȘT. O. IOSIF 121 exprime entuziasmul în fața adîncurilor de nepătruns și pline de mister ale mării. Comparînd cîteva variante constatăm postpunerea adjectivului în versiunea inițială și antepunerea lui în Tălmăciri, ca mijloc stilistic în limba română: „Departe de țărmul stîncos Turnulețul castelului sur scoțian Se-nalță deasupra mării năprasnice" „Departe pe țărmul stîncoasei Scoții Se-nalță turnul castelului sur Deasupra năprasnicei mări“. Adjectivele compuse „zartdurchsichtig und marmorblass“ redate în prima variantă cu „diafană și albău, epitete provenite din tradiția noastră literară dar prea generalizatoare, le redă în varianta finală prin comparații: „Ca umbra ușoară, ca marmora albă“, așa cum ni se pare cel mai firesc să fie traduse. In traducerea acestui ciclu losif e preocupat de redarea fiecărui epitet, cu riscul de a folosi cele mai banale expresii. Iată cum începe poezia Amurg: „Pe prundul spălăcit al mării .. T. Epitetul „rosalbe“ „rosalbe figuri zîmbitoare“ din ultimul vers, este un epitet rar, întîlnît și la Eminescu; aici provine din substantivul compus „Rosengesichter“. Pe tot parcursul creației lui Heine epitetul va rămîne un mijloc stilistic foarte îndrăgit, chiar dacă cu timpul poetul va renunța la unele dintre ele, care-1 năpădeau în prima perioadă obligîndu-1 să le dea viață, în poezia satirică, în poeme, în proză, epitetul primește o greutate specifică nouă, dar se va menține în limitele bunului gust, poetul condamnînd exagerările stilului pompos, încărcat de determinări inutile. losif a tradus cu măiestrie din lirica de început a lui Heine, tributară încă romantismului, continuînd astfel linia creatoare a traducerilor lui Eminescu din poezia lui Lenau. SnUTET fEflHE B HEPEBOflE IHT.O. ROCHEA (P e 3 io m e) ABTOp CTaTbH HblTaeTCH npOHHKHyTb B CAOJKHblH MexaHH3M nepeBOAa AHpHHeCKHX CTHXOTBO-peHMH c oAHoro R3biKa Ha Apyrofi, aHajiHSHpyn npeHMymecTBeHHO oahh 3JieMeHT xyAOJKecTBen-noro TBOpqecTBa: snHTeT. B 3tom CMbicjie aBTOp ccbuiaeTcn na jinpHKy Teiine — noara, KOTopbifi 6ha xopouio H3BecTeH y Hac eme npn ero jkhshh, — JiHpHKy, HaiiieAmyK) mnpoKHH otkahk b BocnpHHMMHBoft h qyBCTBHTejibHOH Ayiue IIIt. O. Mocnea. CpaBHHBan nepeBOAbi klocn^a c nepeBOA^MH ero npeAiuecTBeHHHKOB hjih Aa>Ke ero COBpeMeHHHKOB, HM66M nepeA H3MH npHMep XyACDKeCTBeHHOH AOâpOCOBeCTHOCTH, yABOeHHOH nO3THHeCKHM T3A3HT0M. Doch^j noAomeJi c dojibHiHM noHHMâHHeM k JiHpnqecKOMy TBOpqecTBy TeAne, k ero Bbipa3HTejibHOMy anHTeTy, noAodno TOMy, Kai< no3AHee Jinuib JI. Bjiara OTHeccn k „(PaycTy” Fere. ripeAnoqTeHHe h ckjiohhoctb Fenue k snHTeTHOMy onpeAeAeiiHio omymaeTCH h b cTHxax^ MacTepcKH nepeBeAeHHbix Moch(J)om na pyMbiHCKHH 5i3biK. 122 E. ROMANU L’EPITH&TE heinienne dans la traduction de ȘT, O. IOSIF (R e s u m e) L’auteur tente de penetrer le mecanisme complique de la traduction de poesies lyriques d’une langue dans une autre en analysant de preference un element de la realisation artistique: l’epithete. C’est en ce sens qu’elle s’est attachee â la poesie lyryque de Heine, poete bien connu des Roumains du temps meme de sa vie: le lyrisme de Heine a trouve un echo profond dans l’âme receptive et sensible du poete Șt. O. losif. En comparant Ies traductions de losif avec celles de ses pr6de-cesseurs ou meme de ses contemporains, nous avons devant nous un exemple frappant de conscience artistique doublee de talent poetique. losif s’est approche de la creation lyrique de Heine et de ses epithetes evo-catrices avec la meme comprehension que, plus tard, Lucian Blaga s’approchera du Faust goetheen. La preference et l’inclination de Heine pour la determination epithetique se font sentir aussi dans Ies vers transposes en roumain avec une grande surete de metier par Șt. O. losif. AMBIVALENȚELE PERSONAJULUI RENASCENTIST Observații cu privire la comedia lui Giordano Bruno Candelaio în contextul Renașterii de CORNEL CĂPUȘAN în Argumenta et ordine delle comedia ce precede piesa, Bruno, simțind nevoia explicitării unei acțiuni arborescente, a dat un rezumat al subiectului. Dar, în același timp, în afara misiunii sale principale, a scopului mărturisit încă din primul aliniat, de a sistematiza materia dramatică, acest preambul implică și familiarizarea cu un aspect esențial al comediei, prin utilizarea ambiguității unor expresii ce dezvăluie un subînțeles licențios și pregătesc astfel înțelegerea însăși a titlului. Procedeul acoperirii, doar aparente, a eroticului cu masca unui element exterior lui și contrastant în același timp nu e nou; el nu aparține filozofului literat care a fost Bruno. Rămînînd în perimetrul Occidentului, exemplul care se impune ca cel mai tipic, recomandat de atributul clasicității sale, este Ars amandi, unde tonul doct, profesoral, se află într-un contrast comic cu realitatea frivolă. Mai tîrziu, începînd cu Boccaccio, acest joc al aluziilor obscene găsește un teren propice, ajungînd pînă la falsa pudoare din Regionamenti de Pietro Aretino, devenită mijloc de exacerbare a senzualității; falsul eufemism al celui din urmă nu îndepărtează tabuul, ci dimpotrivă, îl apropie cu ajutorul unui termen metaforic ce-1 dezvăluie pregnant, dintr-un unghi de vedere comic. Acest procedeu nu reprezintă, în contextul Renașterii, doar un simplu ingredient extraestetic; prin chiar structura lui, el vine să caracterizeze arta acestei epoci. în argumentul introductiv, relatarea evenimentelor, din care sînt excluse, nu incidental, observațiile psihologice, atenția concentrîndu-se asupra elementului esențial al comediei, asupra acțiunii exterioare, este făcută în spiritul titlurilor-rezumat tipice și Decameronului; dar nuditatea expozitivă este compensată prin jocul stilistic, constant, al expresiei ambigue, ce descinde evident din cea populară, savuroasă și, uneori, dialectală, — Vittoria simte atracție pentru ,,fiori di barbe e frutti di borse“ — dar ascunde totdeauna o tendință manieristă, alambicată în mai mică sau mai mare măsură, evidentă în exemplul: ,,.. . si mostrano la Signora 124 C. CAPUȘAN Vittoria et Lucia, entrate in speranza di premer vino da questa pumice. Et sperano, col seminar speranze nell’ orto di Bonifacio, di tirar messe di scudi nel proprio magazzino.“ Se pot astfel delimita două nivele, unul aparținînd spontaneității populare, iar celălalt, stilului literaturizat, cult. în cazul cuvîntului ,,candelaio“, autorul nu adoptă sensul obscen fără să se bazeze pe un antecedent: sonetul lui Bemi In lode dei cardi demonstrează existența înțelesului obscen al cuvîntului corelat cu religiosul „candela“. De la acesta pornește Bruno în termenul derivat, îmbogățind această aluzie prin analogii noi și suficient de complicate. Prin extensiune, după același procedeu, este fixat și sensul metaforic ambiguu al celui de-al doilea cuvînt, „orefice“, de data aceasta o creație a autorului, bazat pe o corespondență laxă între sensul propriu și cel figurat, laxă într-o asemenea măsură încît Bruno s-a simțit obligat să introducă, pentru a explica pe cel de-al doilea, o glosă în chiar textul dramatic. Pornind de la constanța evidentă a procedeului stilistic pe care se întemeiază, aceste două expresii domină evoluția întregii comedii nu numai prin recurența lor, ci și prin aceea că indică dualitatea iubirii și, implicit, dualitatea întregii lumi evocate, naturală prin senzualitatea ei, artificială prin devierea ei de la natură. Dar perversiunea nu constituie subiectul piesei; ea este doar amintită ca etapă anterioară în existența personajului, aruncînd din trecut o umbră asupra lui (Bonifacio) sau ca o trăsătură laterală (Manfurio). Ea se sublimează într-o perversiune intelectuală, în manie petrarchistă la cel dintîi și în pedanterie la cel de al doilea, al cărui hiperintelectualism exprimă în modul cel mai convingător îndepărtarea de viață, după cum avariția s-a transfigurat la Bartolomeo în pasiune astrologică. în ultimă instanță, antiteza piesei nu se poate reduce la opoziția din domeniul senzualității dintre pervers și sănătos, ci dintre ceea ce e natural și ceea ce e artificios intelectual. Cei doi termeni amintiți aparțin unui argou specific, care scoate în relief atît funcția naturală, cît și pe cea convențională a limbajului. Dedicația piesei, Alia Signora Morgana B. Sua Sig. S.O., demonstrează cu claritate atitudinea demistificatoare a lui Giordano Bruno față de semnificația religioasă a cuvîntului „candela^, transpus în domeniul instinctelor. „Candela“ și mai clar ,,orefice“ se referă prin sensul lor prim la o activitate umană, convertită aici, prin înțelesul nou ce li se acordă, la o manifestare naturală. Această degradare nu este însă doar un prilej de descriere a senzualității debordante și de negare cinică, nihilistă, a lumii; ea dezvăluie intenția critică, insuficient subliniată în cadrul piesei, dar manifestă în prefață într-o anumită detașare a autorului față de universul uman creat („L’autore, si voi le conoscete, direste che have una fisiono-mia smarrita; par che sempre sii in contemplazione delle pene dell’ in-ferno; par sii stato alia pressa, come le barrette. Un che ride sol per far come far gli altri.“) — exprimată și de încercarea, mai puțin reușită, de a prezenta în bloc o lume decăzută, de a o privi sub semnul libertinis-mului ei. Cu o altă finalitate e utilizat acest procedeu al ambiguității în opera lui Rabelais, care depășește stadiul aluziei obscene, transfigurînd metafora AMBIVALENȚELE PERSONAJULUI RENASCENTIST 125 în simbol. Aceeași dublă interpretare, deosebind un sens vulgar și unul mai elevat, se manifestă în mesajul Butelcii, dar în contrast cu „cande-laio“, „trinc“ — bazat pe un simbol curent din tradiția mistică orientală, care identifică vinul cu înțelepciunea — este lăsat într-o voită indeter-minare. La Rabelais, acest cuvînt consemnează o revelație bivalentă clară, ambele interpretări, cea literală și cea simbolică, fiind egal de justificate și de asemenea, imposibil de separat. Prin ele nu se încearcă o reducere la unitate a dualității material-spiritual, biologic și psihic. Cuprinzînd sintetic mesajul operei, această cheie de boltă a romanului pune totuși în lumină încercarea constantă de integrare a unei realități duale, dar pe un alt plan. Fapt e că „trinc“ rămîne calambur și revelație în același timp; de-a lungul romanului, pasajul licențios ascunde sensul filozofic, iar citatul livresc farsa obscenă. De aceea poate avea loc transfigurarea bețivului Grandgousier, cel din primele capitole, în regele înțelept care-i trimite fiului său scrisoarea plină de demnitate despre război. Spre deosebire de Bruno, Rabelais crede în osmoza dintre fiziologic și spiritual, asigurată de spontaneitatea vitală a omului natural; dar deoarece rămîn entități distincte, iar surprinderea colaborării lor subterană, necesitînd revelația, evoluția eroilor rabelaisieni este doar o enigmă a naturii, o dezvăluire a unor momente dispuse într-o ascendență nemotivată. „Trinc“ propune doar o aparență de unitate a lumii înfățișate. De fapt aceasta se bazează pe ambiguitate, semn al proteicei spontaneități ce se manifestă în mod egal în Natură și Spirit. Revelate simultan în cele două sfere, manifestările acestor personaje reușesc să ajungă de la fiziologic la psihic sau invers nu datorită unității lor intime, ci unui liant extrinsec aparținînd forței demiurgice a geniului care contopește indestructibil forma și conținutul, transfigurînd proteic limba. Aceasta devine, cîștigînd o nouă densitate materială, nu numai vehiculul transparent al ideii, ci însăși lumea transpusă în toată concretețea ei în perimetrul ficțiunii. Pe plan estetic cuvîntul se relevă ca unitate, în timp ce pe cel etic el continuă să indice o realitate duală și, în ultimă instanță ambiguă. Personajul rabelaisian, silit să rămînă în două zone distincte, nu se supune legilor psihologice; rămîne un etern miracol de oscilare între doi poli. Notația interioară, de altfel foarte exactă, este sub un anumit unghi, impresionistă: nu depășește momentul, prezentul circumscris cu multă grijă prin semnificația sa. Observația psihologică, ca atare, nu e esențială pentru personaj, supunîndu-se în semnificația sa legii generale a spontaneității. Dar tocmai eludarea ei duce la absența evoluției, înțeleasă ca istorie supusă influențelor, la fixitatea tipurilor fundamentale care ilustrează universul scriitorului. Ele nu trăiesc prin valabilitatea lor interioară, prin logica psihologiei lor, ci prin valabilitatea estetic justificată din afară a ideilor pe care sînt chemate să le ilustreze. Exterioritatea lor este dovedită de referința la principii ce le depășesc și totuși le fundamentează. Această concluzie depășește însă limitele artei lui Rabelais. Confundarea lumii exterioare și a celei interioare, reiese din formularea urmă 126 C. CĂPUȘAN toare aparținînd aceluiași argument introductiv al comediei Candelaio, în care se spune: „Sono tre materie principali intessute insieme ne la presente comedia: l’amor di Bonifacio, l’alchimia di Bartolomeo et la pedanteria di Manfurio. Pero per la cognizion distinta dei soggetti, ra-gion deirordine, et evidenza deU’artificiosa testura, riportiamo prima, da per lui, Vinsipido amante, secondo, il sordidi avaro, terzo, il goffo pedante. De’quali, l’insipido non e senza goffaria et sordidezza, il sordido e pari-mente insipido et goffo, et il goffo non e men sordido et insipide che ,,goffo“. Recurgînd nu întîmplător la o prezentare separată a celor trei tipuri, punîndu-le pe fiecare în parte în relație cu un termen diferit de referință, ele ajung să ilustreze, în primul rînd, trei forme obiectiv constituite, instituționalizate, ale atitudinii față de un sentiment sau față de cunoaștere: iubirea ca modă petrarchistă, alchimia ca falsă conștiință și pedanteria ca manifestare a hiperintelectualizării umanismului. Discreditarea lor nu înseamnă condamnarea unui tip uman, ci a unui domeniu existent independent de ele. Cu toate acestea, acuza ce li s-ar putea aduce, de a fi simple ilustrații ale unor idei poate fi respinsă dacă se ia în considerare coerența lor, derivată dintr-o atitudine, chiar dacă aceasta e subordonată elementului exterior și primordial. Atitudinea poate fi asimilată fondului natural, fapt mai evident în cazul eroilor lui Rabs-Iais, mai ascuns în cazul lui Manfurio, care asemenea lui Holofern e mai departe de Natură. Toate aceste trei personaje caricaturale din Candelaio sînt livrești, dar de fapt ele se încadrează în tradiția fecundă a acestui tip în Renaștere, continuînd linia tipic renascentistă a combinării erudiției cu obscenitatea (Aretino — Mariscalco, F. Belo — Prudentio). Bruno creează astfel o geometrie în spațiu a caracterelor, materiali-zîndu-le prin intermediul unui dat exterior. Psihologia lor rudimentară și subordonată unei opțiuni limitate nu poate fi explicată în sine, ci doar ținînd cont de limitele impuse de comedie. Dar dacă se ia în considerare frecvența și amploarea de semnificații a personajului caricatural în Renaștere, prezent în specii literare deosebite, ca romanul lui Rabelais, comedia lui Bruno sau poemul eroi-comic al lui Ariosto, concluziile pot fi aplicate asupra unor creații diferențiate ca mod de reprezentare, dar unite prin viziunea lor. în cazul tuturor exemplelor, automatismul apare ca rezultat al înfeudării față de o realitate exterioară, suprapusă peste fondul natural; el își are originea în acea zonă obscură unde se produce saltul de la spontaneitate la domeniul mai larg al reflexiei, deci al civilizației. De fapt, în dualitatea sa personajul renascentist ascunde o virtualitate comică. Discrepanța nu duce la conflictul tragic, deoarece ruptura nu e considerată decît ca o anomalie, inadaptabilitatea o excepție și nu o problemă existențială. Omul se află între două extreme, între două determinative, una care-i este dată de la natură, și alta care-i este specifică de asemenea, dar n-o poate acorda în sinea ei cu fondul său primar. Scriitorul nu neagă însă niciodată lumea, cu toate că dicotomia ei rămînc fără explicație. Bonifacio, Bartolomeo și Manfurio nu reușesc să orienteze datul exterior din princina psihologiei lor rudimentare, schematice; în planul lor AMBIVALENȚELE PERSONAJULUI RENASCENTIST 127 sufletesc logica absolută a științei se transformă în automatisme, negîn-du-li-se astfel adevărata substanță umană, supusă în ei unei rapide căderi în caricatural. Dar chiar dacă ar reuși să se conformeze logicii ideale a domeniului ce-i caracterizează, moda petrarchistă, alchimia, erudiția, chiar dacă ar reuși să o reprezinte fără deformări, ei ar rămîne, esențial, în aceeași postură, deoarece comicul lor se află implicit în această imposibilitate de a crea punți de legătură între obiectiv și subiectiv; caricatura e doar un derivat. Caracterizate printr-un element exterior, ele devin exterioare vieții autentice cu cea mai mare ușurință, vor fi judecate printr-o perspectivă exterioară și vor judeca din unghiul lor exterior de vedere. Ele rămîn închise în mania lor — rezultat firesc al automatismului —, izolate în ficțiunea lor specifică, prin ceea ce au mai specific. Această unicitate duce la separarea planurilor acțiunii, revelată de Bruno în același argument prin prezentarea subiectului în trei secțiuni. Tendința de stratificare, cu toate consecințele ei, se impune ca o realitate poetică însă în comedia lui Shakespeare Cum vă place, unde pastorala — termenul de referință al piesei — se află alături de jocul grațios ce dezvăluie psihologic umanitatea eroilor. Dar contrastul dintre ficțiunea acceptată și realitate nu e singurul definitoriu. Rosalinda și Orlando nu rezumă sensurile piesei, ci doar le completează, iar alături de ei, pe un alt plan bine delimitat stă Jacques Melancolicul, iar pe altul Touchestone. Toți se studiază și descoperă cu uimire lumea ciudată a celuilalt. Dar cine c oare mai înțelept: cei ce se lasă cuceriți de sentimentul elementar al vieții, cei ce îl repudiază sau cei ce îl mimează cu o supremă distanțare? Toate atitudinile există, și orice concluzie e permisă; totul c așa „cum vă placeT Fiecare dintre protagoniștii amintiți îi reflectă pe ceilalți prin propria sa prismă optică. Acest procedeu al oglindirii complexe îl utilizează cu o rară virtuozitate și Cervantes. Realitatea e văzută cu ochii lui Don Quijote într-un fel și cu cei ai lui Sancho Panza în altul. Dar totodată portretul lor se debublează ei fiind în volumul al doilea, concomitent, ficțiuni literare și oameni vii, ceea ce îmbogățește propria lor viziune. Utilizarea elementului livresc se remarcă prin subtilitatea deosebită, el e complicat și de interpunerea între creator și lumea creată de el a autorului fictiv Benengeli. Fondul de ficțiune este menținut pentru a scoate mai bine în relief adevărul uman simplu și nefalsificat. Dincolo de stilul rigid al nuvelelor de tradiție italiană, cei doi erei trec prin decorul Spaniei timpului, discutînd cu o naturalețe departe de orice convenție literară, evoluînd liber, parcă neobservați de nimeni. întregul roman se bazează pe schimbarea unghiurilor de vedere, și Don. Quijote pare ca o complexă reverberație. Fără a cunoaște această complexitate, tipurile bruniene trăiesc conform aceluiași principiu, exemplificînd însă mai simplu dar și mai clar elementele ontologice ale Renașterii. De fapt, orice comedie umanistă prezintă coexistența acestora printr-o oglindire a lor în particular. Cea mai numeroasă grupare — o adevărată familie — este cea a personajelor reprezentînd principiul spontaneității vitale, singurele care reușesc să 128 C. CÂPUȘAN depășească, prin solidaritatea lor, izolarea, în timp ce celelalte rămîn închise în sfera lor individuală, în unicitatea lor ireductibilă. Proliferarea dincolo de limitele necesităților dramatice a reprezentanților mediului interlop al Neapolului, ca și cea a trăsăturilor falstaffiene în acoliții eroului shakeaspearian, sau a trăsăturilor pantagruelice în romanul lui Rabelais, reprezintă afirmarea unui energetism, așezat întotdeauna în nucleul ideatic. El își subordonează întregul univers al piesei, iar justificarea etică se face din unghiul său de vedere. Optimismul se justifică prin capacitatea de autoreproducere nelimitată a acestui tip fundamental. Atunci cînd Cervantes va inversa raporturile, punînd în centrul romanului său excepția și lăsînd periferia lumii spontane, se va produce o revoluție în literatură. Ambiguitatea comic exploatată a sensurilor divergente, supusă analizei, va releva o tragică neadaptare; de aceea, în Don Quijote, ca și în Harnlet, virtualitatea comică a caracterului dual persistă, odată cu vechiul unghi de vedere exterior, moștenit de la comedie, dar apare, ceea ce e cu totul nou, tragicul, rezultat al perspectivei noi din interior, a personajului. Quiproquoul și travestiul, indicând în comedie tocmai lipsa unei determinări interioare, își vor pierde acum sensul. Cu toată izolarea tipică triadei caricaturale, după cum reiese din primul aliniat al argumentului, Giordano Bruno a căutat să pună în lumină și unele asemănări ale acestor personaje. Formularea acestora, bazată pe o permutare a calificativelor, nu acoperă întotdeauna realitățile din comedie, care nu răspund unei astfel de caracterizări mecanice. Dincolo de efectul comic, scena a IlI-a a primului act, întâlnirea dintre Bonifacio și Bartolomeo relevă o pasiune similară la cei doi, cel puțin în maniera ei de exprimări. De fapt, în cele din urmă, identitatea se relevă a fi doar o simplă aparență. Apropierea protagoniștilor este făcută din afară pentru a forța o singură apreciere morală pentru ambele cazuri. Comunicarea între ei nu se face aici pe planul subiectivității lor, cît pe cel al semnificației morale, extrasă de autor din punctul său de vedere. Ea e concluzia, din afară, a autorului; e unghiul tipic al comediei. Importantă rămîne însă tocmai încercarea de a reduce la numitor comun ceea ce reprezintă, în ultimă instanță, un element ireductibil. Bruno încearcă, de fapt, ceva mai mult decît o condamnare globală; el definește trei pasiuni, mai mult sau mai puțin evidente: narcisimul, amorul propriu la Manfurio, pasiunea alchimiei la Bartolomeo și dragostea lui Bonifacib. Proiectate pe fondul omniprezent al instinctelor evocate, ele se definesc prin aspectul lor de adorare, dar adorarea e numai o aparență; astfel în Candelaio unitatea se realizează la acest nivel superficial, fără o legătură interioară cu conținutul personajelor. Aparența poate fi identificată aici cu iluzia, cu iluzia comic exploatată. Mirajul ei face din cele trei figuri caricaturale adevărați nebuni, apropiindu-i de marea temă a secolului al XVI-lea, nebunia; ei pot deveni pentru o clipă, prin mijlocirea artei, ceea ce nu sînt de fapt. Contopirea lor în domeniul aparențelor servește scopului moral mărturisit de către autor în argumentul introductiv. El indică un mod specific, dar imperfect, de sintetizare a extremelor într-o perspectivă unică, ce AMBIVALENȚELE PERSONAJULUI RENASCENTIST 129 caracterizează comedia. Unitatea lumii ei rămîne rezultatul artei; ea nu exclude, în ultimă instanță, nici unul dintre elmentele ireductibile. Antiteza ei fundamentală rămîne pînă la urmă cea dintre natural și spiritual, existentă pe planul creației ca opoziție între Natură și Artă. Pentru că între ele legătura rămîne problematică, cel de al doilea termen va tinde tocmai din această cauză, de multe ori, spre denaturare, spre caricatură. Dar acest al doilea termen, implicînd depășirea naturii, va evolua, devenind tot mai esențial, datorită vieții interioare descoperite dincolo de principiul spontaneității, care nu poate să ajungă niciodată la ideea de destin. In comedia lui Bruno, ca și în toate comediile Renașterii, personajele legate de stratul primar trăiesc într-uin etern prezent atîta timp cît resursele vitale ce le alimentează se păstrează la fel de fecunde. Astfel Gargantua, ca și toți eroii rabelaisieni, trăiește prin intermediul creatorului său și al epocii acestuia. Hamlet și Don Quijote trăiesc pentru ei înșiși, fiind înzestrați cu tot ceea ce le cere destinul. Ei trăiesc dincolo de prezent în țelul lor ce îi înalță în viitor și apoi în eternitate. Constatarea fragmentarismului spontaneității îi duce pe Shakespeare și pe Cervantes la ideea devenirii supuse legilor psihologice. Ea nu e încă manifestă și logică; procesul influenței reciproce dintre Don Quijote și scutierul său, sanchizarea lui și donquijotizarea lui Sancho, relevate pe parcursul romanului ca o creștere subterană, dar continuă, ca și drumul sinuos al eroului pînă la etapa finală a acceptării destinului, în Hamlet, sînt însă reale. Evoluția eroului liric al ciclurilor de sonete renascentiste, psihologic explicată, era posibilă doar în limitele impuse de tradiția neoplatonică, acioptată fără rezerve. E adevărat că un Don Quijote nu poate fi înțeles nici el fără corelarea lui cu o tradiție, cea cavalerească, dar adevărul său uman apare intim și independent nu numai pentru că termenul de referință este iluzoriu, ci independent de valoarea sau non-valoarea lui. De asemenea, Hamlet nu admite nici un ingredient în confruntarea sa cu destinul, care este chiar umbra lui. Aparența era pentru Renașterea îndrăgostită de concret, de proliferarea vieții, o iluzie, dar și un joc tonic al acesteia, ca în Elogiul nebuniei, unde ajunge să se confunde cu însăși esența. Pentru Shakespeare, autorul dramatic care a depășit faza comediei timpului său printr-o lărgire psihologică unică a cadrului, aparența devine o reflectare necesară, motivată, a fondului consistent al individului. Descoperirea ei ca psihologie înseamnă victoria asupra lumii prin introducerea unei relații noi absente în comedia lui Bruno, prin stabilirea unor raporturi dialectice cu aceasta, în acest moment se poate spune că Renașterea a fost depășită, dacă nu în unele elemente ale ei, în spiritul ce-i stă la temelie. 9 — Philologia 11/1969 130 C. CĂPUȘAN £BA PA3HBIX 3HAMEHHH nEPCOHA>KA SnOXPI BO3POXĂEHHH 3aMeqaHHH b cbhsh c KOMeAHefi JVKopAano BpyHO Candelaio b KOHTeKCTe anoxH Bo3po>KAeHHH (P e 3 io m e) PIcxoah H3 anajinsa ABycMHCJieHHOCTen b KOMeAnn fljKOpAano Bpyno Candelaio, KOTopbie cqKTaioTCH cneuH(J)HqecKHMH AJin sctcthkh nbecti, nepexoAH sareM k BonpocaM KapnKaTypi-ibix nepcoHa>Ken n hx ocodoro \inpa, aBTOp CTaTbH iioctohhho ccbuiaeTCH na THnimecKi-ie CTpyKTypbi anoxH BospoTKAeHHH, pacuiupah paMKH HccjieAOBaHHH ApyrHMH jiHTepaTypHbiMH npHMepaMH c uejibio odnapyxM AO TpO/ftNA PI /IO PbIBNHLIECK^IO „și satul numit Hinatești cu întreg hotarul, pînă la Troian și pînă la apa Rîbnicului". Localitatea nu mai există. Toponimul pare un derivat de la numele de persoană HinatKEmTlHHT0flE-PEUITlH K mEPBOTEUITlH ... H mKOBELUTÎH. Dintre ele s-au menținut Șurănești și Șerbotești, în jud. Vaslui; Mînjeștii și-au schimbat numele în Ghergheleu (id., ibid., p. 34) (jud. Vaslui), Todireștii nu mai există, iar lacobeștii a dispărut sau și-a schimbat numele (id., ibid., p. 34, 35). DESPRE VECHIMEA TOPONIMELOR IN -ești 133 Fără îndoială că localitățile menționate sînt mai vechi decît data atestării lor, după cum putem presupune că localitățile în -ești erau mai numeroase decît cele înscrise in puținele documente existente din Țara Românească și Moldova, înainte de anul 1400. Documente din Transilvania anterioare secolului al XV-lea sînt mult mai numeroase, însă, așa cum s-a spus, unele localități apar de la început cu nume maghiarizate18. Este evident, de pildă, că Barbfalwa (1387)19 reprezintă forma maghiarizată a rom. Bărbești2® (azi Berbești, jud. Maramureș). în unele cazuri, deși nu apare numele românesc, în documente se specifică că e vorba de localități românești: „villas nostras olachales. . . Deszehaza, Herniclihaza.. (1360)21, forme care redau rom. Desești, Hărnicești22 (jud. Maramureș). O AABHOCTO TOnOHHMHMECKHX HA3BAHHR HA -ești (P e 3 io m e) Handojiee crapoft MecTHOCTbio na -ești, 3acBHAeTejibCTBOBaHHon b 1351—1352 rr., hbji5i-ercs Bădești. OHa cyiuecTByeT h Hbiiie b ye3&e ApAHa, aBTopbi bbir-BARIOT 3aBHCHMOCTb nORBAeHHH npO3BHIA OT RHCAB H HaCTOTHOCTH HMCH, a T3KXKAy npo3BHin.eM, c oahoh CTOpOHbi, h HasBaHiieM AepeseHb h xyTopoB cejia Ctopumoapa, c Apyroiî CTopoHbi. FROM THE ONOMASTICS OF SCĂRIȘOARA VILLAGE (ALBA DISTRICT) (S u m m a r y) Using a rich material collected in this village the authors have noticed a series of facts both of a general and particular nature regarding the names of persons and places in Scărișoara. After attempting a new delimitation of the concept of appelation, the authors emphasize that the formation of appelations depends on the number and frequency of Christian names and point out the close relationship existing between appelations on the one hand, and the names of hamlets of Scărișoara village on the other. 18 Vezi Emil Petrovici, Istoria poporului roman oglindită în toponimie, București, Editura didactică și pedagogică, 1964, p. 33. 19 Vezi, în acest sens, și observația acad. I o r g u Iordan, după care „Băl-cescu este originar din Bălcești.. ., nu dintr-un strămoș Balcu (sau Bîlcu), care va fi existat, probabil, odinioară, ca stăpîn sau întemeietor al satului în discuție" (ibid., 159). OBSERVAȚII ASUPRA PRONUMELUI POSESIV de G. GRUIȚĂ Pronumele posesiv ridică unele probleme, fapt oglindit și de locul pe care-1 ocupă în literatura românească de specialitate discuția cu privire la această subclasă de cuvinte1. Cînd este vorba de așa-zisul adjectiv posesiv, tot mai multe luări de atitudine sînt pentru recunoașterea calității de pronume a acestuia, indiferent de modul cum este folosit2. în ceea ce privește pronumele posesiv propriu-zis, întrebările se pun în legătură cu natura, rolul și importanța celor două elemente componente ale sale. Ideea că al (și variantele sale) este pronume cîștigă teren3. Recunoașterea acestui lucru obligă la acceptarea părerii că meu, tău, său etc. se folosesc întotdeauna după un substantiv sau un pronume (exceptând prepozițiile și locuțiunile prepoziționale care cer genitivul, unde substantivul există în prepoziție, locuțiune 1 Cf. Mircea Zdrenghea, Adjective determinative sau pronume (posesive, interogative-relative, demonstrative și nehotărîte)? în LR, IV, 1955 nr. 4, p. 83—90; M. Manoliu, Articolul posesiv în româna contemporană, în SCL, XV, 1964 nr. 1, p. 69—76; Mircea Zdrenghea. Articol sau pronume? în „Omagiu lui Al. Rosetti“, București, 1966, p. 1029—1032; M. M a n o 1 i u, Genitivul pronumelui personal în limba română contemporană, în „Elemente de lingvistică structu-rală“, București, 1967, p. 274—290; Valeria Guțu Romalo, Articolul și categoria determinării în limba română actuală, în „Elemente de lingvistică structu-rală“, București, 1967, p. 255—237; Mircea Zdrenghea, Există adjective posesive în limbile romanice? în CL, XIII, 1967, nr. 1, p. 81—88; Mari a Manoliu Manea, Sistematica substitutelor din româna contemporană standard, București, 1968, p. 48—75. 2 Cf. mai ales Mircea Z d r e n g h ea, Există adjective posesive în limbile romanice? în rev. citată, p. 87, unde se arată că „ele țin locul numelui posesorului și deci sînt pronume". Mari a Manoliu Manea, Sistematica substitutelor..., p. 49, 63, aplicînd metoda analizei distribuționale, arată că posesivele nu pot fi considerate niciodată adjective, diferă ca distribuție de acestea, avînd în schimb aceeași distribuție cu pronumele personal în genitiv. Ideea este mai veche, dar a fost reluată și demonstrată, prin metode diferite, de Mircea Zdrenghea și M. Manoliu (Cf. Mircea Zdrenghea, Articol sau pronume? în rev. citată; Maria Manoliu Manea, Sistematica substitutelor ... ., p. 70). 144 G. GRUIȚÂ sau acționează presiunea sistemului). Prin urmare, dispare argumentul prin care se justifica de obicei interpretarea acestor cuvinte o dată ca pronume, altă dată ca adjective. Se tinde spre acceptarea lor numai ca pronume, pentru aceasta pledând atît rezultatele unor cercetări bazate pe metodele tradiționale4, cît și acelea ale cercetărilor făcute cu ajutorul unor metode noi de abordare a realității lingvistice5. Deocamdată, Gramatica Academiei, și în ediția a doua, tratează acest pronume mergînd pe linia gramaticilor anterioare6. Bineînțeles, manualele școlare, credincioase tratatului amintit, fac același lucru7. în rîndurile care urmează nu ne propunem neapărat să discutăm justețea sau in justețea acestei poziții, ci să scoatem în evidență unele inconsecvențe și contradicții, păgubitoare și derutante mai ales în procesul de predare a gramaticii în școală. O asemenea nedumerire apare în legătură cu persoana acestui pronume. Se susține că el are cele trei persoane8. Așa stînd lucrurile, atunci cînd avem un subiect exprimat prin pronume posesiv9 de persoana întîi sau a doua, în mod obligator predicatul trebuie să stea la aceeași persoană, aplicîndu-se legea acordului. In realitate, lucrurile stau altfel; totdeauna predicatul se pune, în asemenea împrejurări, la persoana a treia: Ai mei pierduți sînt, pașă, toți (Coșbuc, Pașa H as sari), Al tău e roșu etc. Faptul se explică prin aceea că acordul se face cu al (și variantele sale), nu cu meu, tău, său etc., ceea ce arată importanța acestui cuvînt în raport cu subordonatul său. Acest fel de acord nu mai permite dubiu asupra caracterului pronominal al așa-zisului articol genitival. Așadar, ceea ce numește gramatica prin pronume posesiv este un grup de două pronume, lucru pe oare l-au mai spus și alții, dar pentru care am adus un argument în plus. Dacă vom continua să luăm acest grup împreună, va trebui să-i aplicăm același tratament ca oricărui cuvânt compus prin alăturare. Se știe că atunci cînd caracterizăm un astfel de cuvînt compus, ca ansamblu, o facem având în vedere categoriile gramaticale ale termenului regent din grupare. în exemplul Ciuboțica-cucu-lui este frumoasă, ciuboțica-cucului, cuvînt compus, are, ca ansamblu, genul, numărul și cazul lui ciuboțica, dovadă fiind modul cum se acordă numele predicativ frumoasă, neglijînd genul, numărul și cazul termenului subordonat al cuvîntului compus (cucului). 4 Cf. M i r c e a Zdrenghe a, toate lucrările citate. 5 Cf. Ma r i a M a n o 1 i u, toate lucrările citate. G Cf. voi. I, p. 155—160. 7 Cf., de pildă, Gramatica limbii române, Manual pentru liceele pedagogice, (anii I și II), București, 1967, p. 105—109. 8 Gramatica limbii române, ediția a Il-a revăzută și adăugită, București, Editura Academiei R.P.R., 1963, p. 155. 9 Toate gramaticile susțin existența subiectului exprimat prin pronume posesiv (Cf. Gramatica limbii române, ed. a Il-a, voi. II, p. 88), deși în asemenea cazuri adevăratul subiect este tocmai ceea ce numim „articol genitival care însoțește pronumele posesiv". Acordul demonstrează aceasta. OBSERVAȚII ASUPRA PRONUMELUI POSESIV 145 în grupul de pronume al meu etc., termenul regent este totdeauna al (și variantele sale), deși gramaticile nu-i rezervă decît rolul de „însoți-tor“10, iar Tiktin renunță chiar la a-1 mai scrie cînd dă tabloul pronumelui posesiv pe persoane11. Al, a, ai, ale nu pot avea decît persoana a treia, de aceea, atîta timp cît analizăm cele două cuvinte ca o unitate (al + meu etc.), nu credem că e corectă aserțiunea că pronumele posesive au cele trei persoane, orientîndu-ne după termenul subordonat al ansamblului. Fără îndoială, mult mai rezonabilă ar fi tratarea celor două pronume separat, ceea ce sperăm că într-o nouă ediție Gramatica Academiei va face. Atunci se va putea ușor preciza că pronumele care înlocuiește obiectul posedat are o singură persoană, a treia, iar cel care ține locul posesorului, trei persoane. Acesta din urmă, îndeplinind totdeauna funcția ele atribut pronominal pe lîngă un substantiv sau pronume (exceptînd cazul folosirii lui după prepoziție), nu afectează acordul în persoană dintre regentul său și predicat. OTHOCUTEJIbHO nPHTHXATEJIbHOFO MECTOHMEHHE (P e 3 io m e) Abtop apryMeHTHpyeT HAeio o tom, uto npHTflxcaTejibHoe MecTOHMenue, Kai< oho paccMaT-pHBaeTCH rpaMMamuKoă pyMbtHCKoeo nsbLKa (al meu h t.a.), HMeeT jihlul TpeTbe jihuo. floKasa-TejibCTBOM JiBJineTCsi cnocoă corjiacoBaHHH b jiHixe nojwieTKamero, BbipajKeHHoro npHTHxcaTejib-HbiM MecTOHMeuneM, co cKaayeMbiM: CKasyeMoe Bcer^a ct3bhtch b TpeTbeM Jinue (nanp. Al meu citește). OdLHCiieHHe — cjie#yioiHee: al (h ero B3pH3HTbi), MecTOHMeHHe TpeTbero jinua, HBJIHeTCH ynpaBJIWLUHM TepMHHOM B CJIO7KHOM CJIOBe H33bIB3eM0M npHT5DKaTeJIbHbIM MeCTO-HMeHHeM, HMeiomeM peuiaiomyio pojib b onpeAejieHHH juma b uejiOM. Handojiee hoaxoahiixhm 6buio 6bi paccMOTpeHi-ie othx MecTOHMeHHft b OTAejibi-iocTH. MecTOHMeHHe, 33Mem3iomee o6ji3/iae-mbih npe/țMeT HBjineTCH MecTOHMeuneM TpeTbero jinua, a MecTOHMeHHe, saMem.aioLHee 06713^3-Tejin, MO>KeT HMeTb, oah3ko, Bce Tpn jinua. OBSERVATIONS SUR LE PRONOM POSSESSIF (R e s u m e) L’auteur soutient la these que le pronom possessif, tel qu’il est trăite dans Gramatica limbii române de 1’Academie (al meu etc.), ne possede qu’une personne: Ia troisieme. La preuve en est la facon dont se fait l’accord en personne entre le sujet exprime par ie pronom possessif et le predicat: celui-ci se met toujours â la troisieme personne (ex. Al meu citește). L’explication en est que al (et ses va-riantes), pronom de la 3-e personne, est le terme regent dans le mot compose nomme pronom possessif et decide de la personne de l’ensemble. II serait plus plausible de traiter separement les deux pronoms lies en une locution; celui qui tient la place de l’objet possede est de la troisieme personne, mais celui qui tient la place du possesseur peut avoir n’importe laquelle des trois personnes. 10 în Gramatica limbii române, ed. a H-a, voi. II, p. 155, se afirmă clar: „Pronumele posesiv este totdeauna însoțit (— s.n.) de articolul posesiv al, a, al, ale“. 11 Cf. H. Tiktin, Gramatica română, Etimologia și sintaxa, Ediția a IlI-a revăzută de I. A. Candrea, București, 1945, p. 74. 10 — Philologia 11/1969 LABORATORUL DE FONETICĂ ȘI MODERNIZAREA PREDĂRII DISCIPLINELOR FILOLOGICE de I. T. STAN Secolul al XX-lea se caracterizează printr-un larg și profund proces de căutări și înnoiri, printr-o vertiginoasă acumulare de cunoștințe în toate domeniile, printr-un permanent schimb de valori materiale și spirituale, prin numeroase contacte internaționale de multiple feluri. Dar, pentru a lua act de valorile umane în continuă creștere și pentru a putea fi prezent în circuitul lor, se impune cu necesitate posedarea unui număr cît mai mare de limbi străine și o asiduă muncă de selectare și ierarhizare, în vederea transmiterii lor noilor generații. Transmiterea cunoștințelor realizîndu-se în primul rînd prin intermediul școlii, străduințele pedagogilor și psihologilor, lingviștilor și literaților, ale tuturor acelora care au tangență cu școala de a moderniza învățămîntul în așa fel încît el să fie un proces ele permanentă adaptare la cerințele epocii în care trăim, dar și ale celei viitoare, se cer a fi considerate de primă importanță. Actul modernizării învățămîntului nu implică numai introducerea unor noi metode în predare bazate pe unele realizări ale științei și tehnicii, ci operații mult mai vaste, referitoare la conținut, organizare, mijloace etc. în România sînt bine cunoscute eforturile pentru adaptarea învățămîntului de toate gradele la cerințele actuale, pentru reînnodarea lui la tradițiile progresiste ale școlii românești din trecut, pentru asigurarea condițiilor optime de activitate în toate unitățile de învățămînt. Crearea celor două noi universități — la Timișoara și Craiova —, a institutelor pedagogice în principalele orașe ale țării, dotarea bibliotecilor cu cele mai recente apariții din țară și din străinătate, trimiterea anuală a sute de stu-denți și cadre didactice peste hotare, o serie de îmbunătățiri aduse planurilor de învățămînt, o mai largă autonomie universitară sînt numai cîteva dintre măsurile luate în ultimul timp pentru dezvoltarea și modernizarea învățămîntului universitar, fără a mai aminti și multiplele îmbunătățiri aduse învățămîntului liceal și general. 148 I. T. STAN Universitatea clujeană, care își aniversează anul acesta o jumătate de secol de învățământ în limba română, și-a reliefat faima nu numai în țară, ci și peste hotare, atît prin prestigioasele personalități care au slujit-o sau o slujesc, prin contribuția adusă la dezvoltarea științelor matematice, fizice, chimice, biologice, filozofice, filologice ș.a., cît și prin miile de specialiști care au crescut pe băncile ei. Realizările obținute de Universitatea clujeană sînt datorate și condițiilor create, prin investiții de sute de milioane de lei, atît pentru munca didactică, cît și pentru munca de cercetare, prin construirea și utilarea unor laboratoare ca cel de corp solid, de chimie, de fiziologia animalelor, de psihologie, de cineficare etc., unde cadrele didactice și studenții pătrund tainele încă ascunse ale materiei. Ca rod al importanței ce se acordă disciplinelor filologice și în primul rînd al accentului care se pune pe însușirea limbilor străine, a luat ființă în anul 1963 și Laboratorul de fonetică al Facultății de filologie, a cărui destinație este de a deservi întregul proces de învățămînt din facultate, aici fiind concentrate toate materialele și mijloacele tehnice, și de a constitui un cadru adecvat al muncii permanente de modernizare a predării limbilor străine, prin utilizarea din ce în ce mai largă a mijloacelor tehnice audio-vizuale; o importanță cuvenită se acordă și cercetărilor fonetice și posibilității utilizării foneticii experimentale în accelerarea procesului de însușire a unei limbi străine. In stadiul său final, Laboratorul de fonetică va ocupa o întreagă aripă a etajului al II-lea din clădirea Facultății de filologie, dispunînd de 12 săli. Pe lîngă laborator funcționează un colectiv alcătuit din cadre didactice specializate în predarea foneticii limbilor străine care, periodic, organizează ședințe de comunicări axate pe probleme de fonetică și fonologie și pe metodica predării limbilor străine, în general, și pe predarea limbilor străine în condiții de laborator, în special. Remarcăm în acest sens comunicările prezentate de: prof. univ. dr. doc. Henri Jacquier, Urmările noilor pronunțări din franceza familiară pentru estetica limbii; lector dr. Alexe Ban, Cu privire la bazele lingvistice ale predării foneticii limbii ruse1 și Rolul gramaticii în însușirea limbilor străine; lector Aurel Curtui, Despre metodele de muncă cu studenții în universitățile engleze; lector Margareta Szilăgyi și Carmen Suciu, Cu privire la unitățile supraseg-mentale în limba germană; asistent Aurel Trofin, Cu privire la predarea formelor slabe ale cuvintelor limbii engleze în condiții de laborator; asistent Ion Teodor Stan, Despre laboratoarele lingvistice și metodica muncii în laboratoarele lingvistice și Fonetica și fonologia în „Revue de linguis-tique appliquee<£. Experiențe interesante în legătură cu predarea limbii engleze în condiții de laborator a efectuat asistentul Aurel Trofin. Rezultatele sînt concretizate în articolele: Rolul laboratorului de limbă în cadrul cursului 1 Publicat în „Studia Universitatis Babes-Bolyai“, Series Philologia, Fasciculus 2, 1967, p. 97—113. LABORATORUL DE FONETICĂ 149 practic: recunoașterea și producerea fenomenelor, elemente de baza în însușirea celei de-a doua limbi2 și Recunoașterea și producerea structurilor sintactice'3. Pe măsura înzestrării laboratorului nostru cu aparatură se vor efectua și cercetări experimentale de fonetică și fonologie. Deja sînt în curs de a fi utilizate o serie de aparate ca: osciloscopul de joasă frecvență, pentru determinarea trăsăturilor acustice ale sunetelor limbii române în comparație cu cele ale limbilor străine predate în facultatea noastră, chimograful electric adaptat la înregistrări electromagnetice, pentru studierea modului de articulație a sunetelor, palatograful cu oglinzi, construit în laboratorul nostru, pentru studierea poziției organelor de articulație, aparatele de filmat și foto, pentru filmarea și fotografierea organelor de articulație interioare și exterioare etc. Laboratorul de fonetică deservește prin aparatură, asistență tehnică și înregistrări colectivul de dialectologie din cadrul Catedrei de limba română, atît în laborator cit și în deplasările pe teren, și pe cel de folcloriști din cadrul Catedrei de literatură. Un sprijin prețios acordă Laboratorul de fonetică și cercurilor științifice studențești, în special în efectuarea diferitelor anchete dialectale sau folclorice. în sălile Laboratorului de fonetică se desfășoară săptămînal o activitate didactică de peste 100 de ore cu studenții de la cursurile de zi și serale, iar un număr apreciabil de studenți utilizează cabinele de studiu individual, în scopul perfecționării pronunțării în diferite limbi străine. Ce oferă Laboratorul de fonetică studenților și cadrelor didactice în plus față de o sală obișnuită? a) Posedînd zeci de mii de metri de bandă magnetică cu înregistrări în limbile engleză, rusă, franceză, germană, italiană și spaniolă, studenții pot învăța o limbă străină autentică, cu o pronunțare ireproșabilă; b) un număr considerabil de opere ale unor autori clasici și moderni; c) modele ireproșabile ale unei vorbiri curente; d) crearea mediului natural al limbii ce se predă; e) dacă în condiții obișnuite unui student îi revine foarte puțin timp pentru a vorbi în limba străină, în condiții de laborator timpul de vorbire se mărește în mod considerabil; f) posibilitatea muncii diferențiate cu studenții unei grupe, prin programe de lucru diferite; g) posibilitatea îmbinării metodelor tradiționale cu cele moderne; h) posibilitatea de a-și crea așa-numitele „automatisme de limbă“, atît de necesare în conversații, prin sălile cu semicabine sau în cabinele de studiu individual; i) alternarea mijloacelor auditive cu cele vizuale sau utilizarea lor simultană; j) apariția unei emulații între studenți, din dorința perfecționării pronunțării, fenomen ușor de explicat, ei auzindu-și vocea înregistrată pe bandă; k) ridicarea pe o treaptă calitativ superioară a muncii individuale a studenților la lecții; 1) un plus de temeritate în conversațiile în limbile străine, mai ales pentru studenții din primii ani. 2 Vezi „Studia Universitatis Babeș-Bolyai“, Series Philologia, Fasciculus 2, 1968, p. 109—114. 3 Ibidem, Fasciculus 1, 1969. 150 I. T. STAN Rezultatele utilizării Laboratorului de fonetică sînt vizibile în primul rînd prin faptul că în ultimii ani studenții noștri, la absolvire, vorbesc curent limbile străine studiate, au o rostire mai bună, cunoștințele lor despre limba respectivă fiind din ce în ce mai profunde. In al doilea rînd, viitorii profesori de limbi străine sînt familiarizați cu mijloacele tehnice audio-vizuale, cu metodele și procedeele utilizate în laborator, ceea ce le va fi de un real folos în cariera lor didactică. Reliefînd cîteva aspecte din activitatea Laboratorului de fonetică, considerăm util să arătăm că posibilitățile pe care le oferă Laboratorul nostru în predarea literaturilor română și străine nu sînt valorificate în suficientă măsură. Mijloacele tehnice auditive, ca discul, magnetofonul, radioul, mijloacele tehnice vizuale, ca diapozitivul și diafilmul, mijloacele tehnice audio-vizuale, ca filmul și televizorul, ar putea fi utilizate cu mult succes atît la orele de curs cît și la cele de seminar ca auxiliare de nădejde în munca cadrelor didactice. Prezentarea unor înregistrări de teatru, poezie sau proză ca exemplificări, a unor pagini de manuscris, a biografiilor scriitorilor, cu mediul în care au crescut și activat, fixate pe diafilmele din dotarea laboratorului, a unor facsimile, fotografii etc. ar spori, considerăm noi, interesul studenților pentru cursuri și seminarii, ele îmbogățind gama de metode și procedee utilizate pînă acum, aducînd și „noul“ pe care îl reclamă învățămîntul modern. Avantajele utilizării mijloacelor tehnice audio-vizuale în predarea literaturii sînt evidente și prin faptul că se acționează asupra studenților și prin impresii senzoriale, care sînt mult mai puternice, nu numai prin reprezentări, ca în cazul lecturii4. * in ultimii ani, numărul laboratoarelor cu profil filologic, indiferent dacă se numesc lingvistice, fonetice, de limbă sau audio-vizuale, a crescut tot mai mult, atît în învățămîntul universitar cît și în cel liceal. Astfel, în echiparea laboratoarelor universitare va trebui să se țină seama de faptul că cei mai mulți dintre studenții noștri provin din licee dotate cu laboratoare fonetice moderne, cu largi posibilități de utilizare, iar în activitatea practică ar trebui să se lucreze cu grupe mai reduse de studenți, mărindu-se în schimb randamentul muncii. De asemenea, va trebui să se depună eforturi și mai susținute pentru utilizarea în munca de laborator a celor mai adecvate metode și procedee; legat de aceasta, sînt necesare și contacte mai strînse cu laboratoare de prestigiu din alte țări și un schimb mai viu de lucrări de specialitate. Colectivele de cadre didactice de pe lîngă astfel de laboratoare ar trebui să-și propună, în mod planificat, teme de cercetare, a căror finalitate să se reflecte în elaborarea de programe adecvate muncii în asemenea condiții și de manuale. 4 Vezi și Alexandrina Darie, Folosirea mijloacelor tehnice audio-vizuale în predarea literaturii, în „Limbă și literatură", voi. XIII, 1967, p. 173—185. LABORATORUL DE FONETICĂ 151 Nu este lipsit de importanță dacă semnalăm și opinia unor cadre didactice care, chiar dacă nu au predat nici o oră în condiții de laborator, neagă eficiența laboratoarelor lingvistice și a noilor metode bazate pe utilizarea mijloacelor audio-vizuale. Unele cadre didactice, chiar dacă pornesc cu mult entuziasm în utilizarea acestora, neobținînd rezultate imediate, renunță foarte ușor la ele, afirmând că mijloacele tradiționale sînt mai bune. Aici intervine ceea ce se subliniază în toată literatura de specialitate: rolul profesorului, care în noile condiții de predare nu scade ci, dimpotrivă, crește și mai mult. Predarea limbilor străine în condiții de laborator nu reduce activitatea cadrului didactic, ci îi cere eforturi suplimentare, în comparație cu predarea în condiții obișnuite. E suficient doar să arătăm necesitatea de a întocmi programe de lucru diferențiate pentru studenții unei grupe. Oricât am lăsa un student în fața magnetofonului, el nu va obține succese deosebite dacă nu se va încadra într-un program bine stabilit, program care trebuie îndeplinit sub conducerea directă a cadrului didactic. Totul depinde de priceperea cadrului didactic în a întocmi programul de lucru, în a-1 face accesibil studenților, în a urmări pas cu pas progresele lor. Și în laboratoarele lingvistice, ca și aiurea, tehnica se află în slujba omului și nu viceversa. Ca o concluzie la cele inserate mai sus, considerăm util să cităm cuvintele lui Rene Vettier, director onorific al Școlii Normale Superioare de la Saint-Cloud: ,, . . . va trebui să admitem ca un adevăr indiscutabil că o limbă vie nu poate fi învățată fără laborator, la fel ca și chimia sau fizica^5, pe care ni le însușim în întregime. ^OHETOHECKAR HABOPATOPHH H M0AEPHH3AIW nPEHOAABAHH# owRORorHqECKnx jwunnnnH (P e 310 m e) B CB5I3H c njitiiAecsiTHJieTi-ieM pyMbiHCKOH yqeobi b K/iy>KCKOM ynHBepcHTeTe, aBTOp npKBcuHT HecKOJibKO acneKTOB AHAaKTHMecKoâ h naym-ioH AejrrejibHOCTii (poneTimecROH jiaâopa-Topiin (bH.qojiomqecKoro 0aKy,nbTeTa b KJiy^e. nou'-iepKHBaeTCJi Biuiax BiiocHMbin (jxmeTMsecKoiî jiadopaTopueii b MOAepHHsaunio npeno-naBai-iiui HHOCTpaHiibix H3biK0B, ii B03MCDKH0CTH, npeAocTaBJineMbie 3toh jiadopaTopi-ieft npoueccy M0AepHH3anHi-i npenoAasaHHH jiWTepaTypbi. Abtop bhocht h neKOTopbie npeAJiojKennH odinero 3HaneHHH, KOTOpbie, no ero MiienHio, jTpHBejiii 6bi k yjiynmeHMio padoTbi b paMKax jiHHrBHCwiecKUx jiadopaTopnn i-iameft CTpanbi. THE LANGUAGE LABORATORY AND THE TEACHING OF PHILOLOGICAL BRANCHES BY MODERN MEANS (S u m m a r y) On the occasion of the 50th anniversary of the foundation of the Romanian learning in the University of Cluj the author presents some aspects concerning the scientific and teaching activities of the Language Laboratory of the Philological Faculty. 5 Mijloace tehnice audio-vizuale în slujba învățămîntului, București, 1966, p. 13. 152 L T- STAN The author stresses the contribution of this laboratory in modernizing the foreign language teaching and also the possibilities it offers for using up-to-date methods in the teaching of literature. General suggestions are made which — according to the author’s opinion — would lead to the improvement of work in language laboratories. OBSERVAȚII ASUPRA TEORIEI GENERALE A TRADUCERII de RICHARD LANG Problem-a traducerii dintr-o limbă în alta, problemă ce își caută rezolvarea adecvată din cele mai îndepărtate vremi, relevă în zilele noastre aspecte ce ne aduc mai aproape de soluționare, cînd, abandonînd latura pur lingvistică a problemei, ne îndreptăm atenția și spre latura logică și cea psihologică. Trebuie accentuat așadar faptul că nici complexul de probleme pur lingvisitice nu poate fi separat de cel psihologic și logic. Din această cauză considerăm foarte potrivită deosebirea dintre semn (signum=S), obiectul desemnat (designatum=D), și înțelesul intenționat (intentum—I), făcută de Koschmieder1 și Chomsky2. La orice traducere dintr-o limbă Li în altă limbă L2, problema se pune în sensul ca pentru S din Lt să se stabilească D și I și să se redea aceasta prin S adecvat din limba L2. Este foarte important să se redea cît mai exact înțelesul, fiindcă o traducere strict „cuvînt de cuvînt“ niciodată nu va fi posibilă. Pentru aceasta, Koschmieder dă un exemplu cît se poate de simplu3: lat. „mihi liber est“ nu se poate traduce prin „mie carte este“, sau germ, „mir Buch ist“, sau engl. „to me book is“, întrucît înțelesul intenționat este „am o carte“. In limba rusă, în acest caz lipsește chiar verbul auxiliar: rus. „y Mena KHHra (u menia kniga), ceea ce nu înseamnă „la mine carte“, ci tocmai „am o oarte“4. In limba română nu sq folosește, într-o asemenea expresie, pronumele personal, iar în limba engleză de toate zilele se poate spune, pe lîngă „I have a book“, și „I’ve got a book“ pentru a se exprima simpla posesiune. Avem deci elemente lingvistice diferite, îmbinate în mod diferit, pentru a exprima aceeași idee de posesiune. Din aceasta, și încă sute de alte exemple, reiese for 1 Erwin Koschmieder, Beitrăge zur allgemeinen Syntax, Heidelberg, Cari Winter Universitătsverlag, 1965. 2 Noam Chomsky, Aspects of the Theory of Syntax, Cambridge, Massa-chusets, The Massachusets Institute of Technology, 1965. 3 Koschmieder, Lc., pg. 107. 4 F e d o r o v, Teoria traducerii, Moscova, 1964. 154 R. LANG mula de bază pentru oricare traducere, exprimată de Koschmieder în felul următor: St—Eh—I—D2—S25. A traduce înseamnă a exprima într-o altă limbă L2 aceeași idee ca și în limba de plecare L15 astfel incit înțelesul intenționat I să fie identic în ambele limbi. Dacă înțelesul intenționat este într-adevăr același în toate limbile, dacă nu cumva există — în mod principial — anumite nuanțe de înțeles, deci oarecum un In un I2 sau un I3 etc., aceasta este o problemă care intră în psihologia limbii și, poate, în filozofia culturii. Autorul acestor rînduri crede în identitatea înțelesului intenționat din toate limbile și, prin urmare, în posibilitatea de a se traduce orice text. Totuși, conținutul emotiv al cuvintelor și al expresiilor idiomatice din limba în care se traduce, ar putea să difere cîteodată de cele din limba de plecare.6 Dar la o traducere interesează în primul rînd înțelesul pur intelectual, astfel îneît aici se aplică riguros principiul identității din logică: A=A, în cazul nostru 1=1. Orice contribuție la teoria generală a traducerii trebuie să plece de la premisa că traducătorul stăpînește la perfecție ambele limbi, atît cu privire la aspectul lexical, cît și la cel morfologic și sintactic. Acolo unde conținutul noțional al unui cuvînt (I) din limba de plecare este identic numai în parte cu cel din cea de-a doua limbă, acest I trebuie specificat cu ajutorul unor atribute sau a unor explicații. în unele limbi există de ex. cîte un cuvînt aparte pentru ,,fratele mai mare“ și „fratele mai mic“ (de ex. în limba maghiară: bătya=frate mai mare, bcs=frate mai mic); acest singur cuvînt maghiar va fi redat, în traducere, bine înțeles cu două sau trei cuvinte (rom. frate mai mare, engl. elder brother, germ, ălterer Bruder, etc). în limbile moderne, folosirea articolului (hotărît și nehotărît) constituie una dintre cele mai interesante probleme lingvistice. Limba latină, precum și toate limbile germanice vechi, nu cunoșteau articolul. în toate limbile, articolul hotărît derivă dintr-un pronume demonstrativ, de ex. clin lat. iile lupus derivă fr. le loup. în limbile franceză, engleză germană, italiană, spaniolă, ș.a., acest articol este proclitic, în limba română este enclitic, adăugîndu-se la substantiv. Nașterea articolului în limba română pornește deci de la o altă succesiune în limba latină, anume de la „lupus iile", de unde derivă lup-u-l=lupul. Limba maghiară, care nu cunoaște genuri, posedă totuși două forme ale articolului hotărît, anume „a“ și ,,azKHyio pojib bo Bcex npycax H3bii<3. 11 cf. I. A. R i c h a r d s, l.c., pg. 247—262. 12 cf. F r. K a i n z, l.c., voi. I, pg. 113 sq. 158 R. LANG SOME REMARKS ON THE THEORY OF TRANSLATION (S u m m a r y) In discussing the general problems of translating from one langague into an-other the author s point of view is primarily physchological. The purely linguistic — o. rather, lexical — approach proves to be inadequate and word for word renderings only, too often prove to be failures. More consideration should therefore be given to the complexities of the relationship between langagues where the psychological element can, and frequently does, play an important role. RECENZII Ovid D e n s u s i a n u, Opere. I. Lingvistică. Scrieri lingvistice. Ediție îngrijită de B. C az a c u, V. R u s u și I. Șerb, cu o prefață de B. Ca za cu, București, Editura pentru literatură, 1968; 756 p. Publicarea într-o ediție cuprinzătoare, fie și selectivă, a întinsei opere a lui O. Densusianu este fără îndoială o inițiativă lăudabilă. Ea constituie nu numai un act de pietate pentru memoria învățatului român, ci răspunde unei necesități, demult simțite: de a fi la dispoziția cercetărilor actuale, lingvistice, folcloristice și literare, scrierile profesorului bucureștean, care sînt și vor ră-mîne încă surse de documentare importante. Gruparea operelor lui O. Densusianu în trei secțiuni: lingvistică, folcloristică și etnografie și istorie, critică literară și beletristică (v. p. XXIV) e motivată de cele trei domenii mari, prezente în activitatea lui, în care adesea este deschizător de drumuri. Volumul de față este primul din seria scrierilor lingvistice. Cuprinde studii, articole, dări de seamă, privitoare la orientările în cercetarea științifică și în cea filologică, în special, la filologia romanică și românească, la dialectologia română, la toponimie, la fonetică și ortografice, la lexicologie etc. în cadrul grupării pe domenii, se respectă criteriul cronologic. Prefața, semnată de B. Cazacu, cuprinde o competentă prezentare generală, cu date esențiale, a activității și personalității lui O. Densușianu. însem nările și notele, premergătoare fiecărui grupaj, aduc precizări utile și subliniază meritele savantului în diversele discipline lingvistice. Ne permitem a face două observații, care nu scad cu nimic din valoarea și nivelul ediției: 1. Studiul Școala latinistă în limba și literatura română. Originea, tendințele și influența ei (p. 157— 172) ni se pare că și-ar fi găsit un loc mai potrivit în secțiunea de istorie și critică literară; de altfel acest studiu este o lecție de deschidere a cursului său de istorie a literaturii române;. 2. Graiul din Țara Hațegului este considerată, pe bună dreptate, o lucrare fundamentală în dezvoltarea dialectologiei românești (cf. p. XIII), de o valoare incontestabilă, care a impus-o drept model în cercetarea monografică a graiului (cf. p. 396). Sîntem nedumeriți de ce această lucrare, atît de importantă și atît de rar ă, consultată deopotrivă de lingviști și folcloriști, nu a fost cuprinsă în toată extensiunea ei în volumul de față. Ceea ce se reproduce din lucrarea menționată nu este suficient și, poate, nici cel mai necesar. Capitolului introductiv despre ținut și locuitori l-am fi preferat cel despre grai (p. 18—89), fiind vorba de o lucrare lingvistică. Așteptăm cu legitim interes apariția volumelor următoare și ne întrebăm cînd vor apare oare operele celorlalți lingviști români de seamă. începutul, o dată făcut, ar trebui continuat. R. TODORAN 160 RECENZII Analele științifice ale Universității „AL. I. Cuza“ din Iași. (Serie nouă). Secțiunea III (Științe sociale), c) Limbă și literatură, Tomul XIV, Anul 1968, fasc. 2 [închinată lui Sextil Pușca r i u]. împlinirea a douăzeci de ani de la moartea lui S. Pușcariu a constituit un prilej de evocare a personalității savantului român, fost profesor al Facultății noastre, de punere în lumină a multiplelor sale merite științifice, de valorificare și revalorificare a activității sale în domeniul lingvisticii și filologiei românești, al literaturii și, în general, al culturii noastre naționale. Perioada de două decenii care s-a scurs de la moartea sa îngăduie o cumpănire mai dreaptă a activității sale, în ansamblu, și a locului pe care profesorul clujean îl ocupă în istoria lingvisticii românești. Studiile publicate în volumul de față reprezintă comunicările ținute cu ocazia comemorării lui S. Pușcariu, în cadrul Societății române de lingvistică romanică, Filiala Iași, în ședința sa din 4 mai 1968. Evocarea acestui mare învățat român de către lingviștii ieșeni este un fapt îmbucurător și semnificativ, în același timp. îmbucurător, fiindcă generațiile tinere și mai tinere de lingviști știu să descopere și să prețuiască, cu dreaptă măsură și după cuviință, valorile științifice, indiferent de ,,școala" din care provin, și semnificativ, fiindcă, în condițiile epocii noastre, în locul contradicțiilor adînci și a disprețului pentru munca altora, adesea cultivat, de altădată, își face loc prețuirea reciprocă a rezultatelor obținute în același domeniu de cercetare, necesară unor colaborări fructuoase și de perspectivă. Este de la sine înțeles că în cele patru comunicări prezentate nu s-au putut adînci toate aspectele activității multilaterale a profesorului Pușcariu. (Autorii lor nici nu și-au propus aceasta.) Ele. însă, dau posibilitatea cunoașterii, în ansamblu, a întinsei activități a remarcabilului om de știință, care și-a închinat întreaga viață studierii limbii și culturii poporului român. Volumul se deschide cu studiul lui G. Istrate, Locul lui Sextil Pușcariu în lingvistica românească (p. 145—174), în care autorul face o prezentare generală a personalității și activității lingvistului clujean. Merită a fi subliniat că, în stu diul său, G. Istrate insistă nu numai asupra aportului științific, substanțial și multilateral, al lui S. Pușcariu, ci și asupra meritelor, nu mai puțin importante, pe care acesta le are ca organizator, ca promotor al lingvisticii clujene dintre cele două războaie, ca popularizator al științei și ca militant pentru cultivarea limbii române. Urmaș al filologilor transilvăneni ai secolului al XlX-lea, în condițiile epocii sale, S. Pușcariu și-a pus știința în slujba poporului și a idealurilor acestuia. De aceea opera sa științifică are și un rol educativ. Una dintre problemele fundamentale care l-a preocupat pe S. Pușcariu, de la începutul carierei sale și pînă la sfîrși-tul vieții, a fost formarea limbii și a poporului român și, în legătură cu aceasta, continuitatea românilor pe teritoriul vechii Dacii. Această problemă, care constituie una dintre preocupările centrale ale „școlii" lingvistice clujene, e analizată succint, dar în elementele ei esențiale, de V. Arvinte, în Concepția lui S. Pușcariu despre formarea limbii și a poporului român (p. 175—180). Studiul lui D. Irimia, S. Pușcariu și problemele structurii gramaticale a limbii române (p. 181—193), înfățișează observațiile profesorului clujean, risipite prin studiile și lucrările sale, cu privire la diverse fenomene gramaticale românești, observații care i-au fost prilejuite, ■mai cu seamă, de materialul Dicționarului Academiei. în Preocupări de istorie literară la Sextil Pușcariu (p. 195—203), Ilie Dan remarcă activitatea de critic literar, din tinerețe, a învățatului român, insistă asupra contribuției sale în domeniul istoriei literaturii române vechi, subliniază meritul în publicarea celor dintîi poezii ale lui L. Blaga și-i relevă activitatea desfășurată pentru cunoașterea literaturii române în străinătate. Volumul se încheie cu cîteva note despre „Arhiva Pușcariu", semnate de Mag-dalena Vulpe (p. 205—207) și cu Bibliografia Sextil Pușcariu (p. 211—239), alcătuită cu competență și conștiinciozitate de Ilie Dan. Munca depusă de I. Dan trebuie apreciată nu numai fiindcă a publicat la un loc bibliografia lucrărilor lui Pușcariu, întregită, dar și fiindcă ea pune la îndemîna cercetătorului referințe privitoare la ceea ce s-a scris despre S. Pușcariu. RECENZII 161 Cum ni se arată la pag. 239, bibliografia lui S. Pușcariu nu este exhaustivă, deoarece autorul nu a putut învinge anumite greutăți obiective. Din dorința de a întregi imaginea activității învățatului român, aducem cîteva completări bibliografice: a) la Studii, articole publicate în periodice: Un mare animator: George Dima, în „Tribuna", IX, 1965, nr. 51, 23 decembrie, p. 1, 6 [fragment din lucrarea inedită Spița unui neam din Ardeal]; b) la Pe marginile cărților (cronici, recenzii, rapoarte, note): Raport al Comisiei Dicționarului limbii române, în Academia Română, Anale, tomul LVIII, Ședințele din 1937—1938, p. 139; [Propunere de premiere a cărții scriitorului Paul Constant, Rîia], Ibid., p. 217—218; Raport asupra Dicționarului limbii române, în Analele Academiei Române. Dezbaterile, tomul LIX, 1938— 1939, p. 169; [Propunere pentru alegerea lui N. Drăganu ca membru activ al A-cademiei], Ibid., p. 181—182; [Propunere pentru alegerea lui C. Lacea ca membru onorar al Academiei], Ibid., p. 232—233; [Propunere pentru alegerea prof. K. Jaberg ca membru corespondent al Academiei Române], Ibid., p. 235—236; [Raport pentru premierea cărții lui Ion Vlasiu, Am plecat din sat], Ibid., p. 243—244; c) la Scrieri și referințe despre S. Pușcariu: Artur Maurer, Sextil Pușcariu und die deutsche Kul-tur, în „Cahiers Sextil Pușcariu", I, 1952; Gunter Reichenkron, S. Pușcariu (1877—1948), în „Sudost-Forschungen", XII, 1953, p. 280—283; I. G. Dimitriu, Comemoraqăo Sextil Pușcariu, în „Or-bis", XIV, 1965, nr. 2, p. 580—588. Pentru scrierile lui S. Pușcariu s-ar fi cuvenit să fie cercetate mai cu deamă-nuntul Analele Academiei, Dezbateri, din care s-ar fi putut desprinde activitatea desfășurată în cadrul acestei înalte instituții de cultură. în special, s-ar fi putut urmări rapoartele despre lucrările Dicționarului Academiei, foarte importante și necesare pentru cel ce ar dori să întreprindă istoricul acestei valoroase opere. Volumul prezentat de noi constituie un omagiu adus profesorului clujean, fără îndoială una dintre cele mai proeminente personalități ale lingvisticii românești, și se înscrie ca o contribuție de seamă la un viitor studiu monografic despre S. Pușcariu. R. TODORAN Palia de la Orăștie 1581—1582. Text — Facsimile — Indice. Ediție îngrijită de Viorica Pamfil, doctor în filologie, București, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1968, XIV — 459 piag. Recenta reeditare a Paliei de la Orăștie constituie o valoroasă contribuție la cercetarea vechilor texte românești, la cunoașterea limbii și literaturii române de la sfîrșitul secolului al XVI-lea. Ea răspunde, totodată, unui deziderat existent de mai multă vreme: o ediție completă — după cea parțială, din 1925, a lui Mario Roques — a acestui text de recunoscută importanță filologică. în fapt, volumul la care ne referim reprezintă numai o primă parte a lucrării întreprinse de Viorica Pamfil. A-ceastă primă parte are un profil cu deosebire filologic, scopul ei principal fiind cel de a reda întregul text, însoțit de cuvenitele interpretări de specialitate. Cea de a doua, care ne este anunțată de pe acum, va cuprinde o amplă interpretare lingvistică. Introducerea include, pe lîngă un succint istoric al împrejurărilor de apariție și al cercetărilor efectuate pînă acum asupra Paliei, principiile după care autoarea a înțeles să se conducă în modalitatea de reeditare. în legătură cu acest din urmă aspect, vrem să remarcăm procedeul adecvat — mai puțin utilizat pînă acum — al reproducerii fotografice a textului cu chirilice, însoțită de o transcriere interpretativă cu litere latine. Firește, posibilitatea permanentei referiri la imaginea întru totul veridică a textului original oferă condiții optime încercărilor de interpretare, în primul rînd grafică și fonetică, dar și lexicală și gramaticală. Binevenită, de asemenea, este și tipărirea paralelă a principalului izvor al traducătorilor Paliei: Pentateu-cul, în limba maghiară, al lui Heltai Gâspăr. Raportarea la acest Pentateuc poate releva, deopotrivă, influența exercitată de textul maghiar și aspectele „originale" ale Paliei. Facsimilele sînt, în general, bine executate, textul cu chirilice fiind în acest fel ușor de citit. „Indicele" de cuvinte este o realizare deosebit de utilă. în realitate, avem a face cu un glosar exhaustiv al tuturor formelor — lexicale și gramaticale — cuprinse în Palie. Conceput ast- 11 — Philologia 11/1969 162 RECENZII fel, acest prețios inventai’ este în măsură să constituie punctul de plecare pentru numeroase cercetări de istoria limbii, între care cele de ordin statistic nu sînt câtuși de puțin de neglijat. Nu ne îndoim de faptul că acest material, atît de bogat, a fost exploatat pe de-a întregul de către autoare în cel de al doilea volum al Paliei. Este și acesta un motiv care ne face ca, pe lîngă sentimentul unei depline satisfacții, determinat de apariția volumului discutat, să-1 încercăm și pe cel al legitimei nerăbdări de a vedea ieșit de sub tipar cuprinzătorul studiu lingvistic. M. HOMORODEAN S. A d a m, Probleme specifice ale predării limbii române în școlile și secțiile cu limba de predare maghiară, București, Editura didactică si pedagogică, 1969, 155 pag. Sub anumite aspecte, lucrarea continuă preocupări mai vechi ale autorului în legătură cu procesul de însușire a limbii române în școlile cu limbă de predare maghiară (cf. și A d ă m Z s i g-m o n d, Balăzs Jânos, Balăzs L ă s z 1 o, Helyesen românul. Nyelvtani, ismeretek, gyakorlatok, [Cluj], 1962). Bazat pe un bogat material și punînd la contribuție numeroase și variate lucrări de specialitate (vezi pag. 152—155) S. Adăm a reușit să dea la iveală o lucrare utilă atît prin analizele științifice, cît și prin îndrumările metodice. In fapt, unul din scopurile lucrării constă în „a studia particularitățile limbii române și ale celei maghiare", precum și în a releva „influența limbii materne asupra limbii române vorbite de maghiari" (p. 16). Pe de altă parte, „analizele bazate pe compararea trăsăturilor specifice ale celor două limbi vor lămuri și unele probleme ale predării limbii române în școlile și secțiile cu limba de predare maghiară, iar observațiile de ordin practic-metodic vor putea contribui la preîntîmpinarea și înlăturarea greșelilor" (p. 17). Intr-adevăr, cercetarea amănunțită a fenomenelor ce apar în procesul învățării limbii române de către maghiari — fenomene discutate pe compartimente lingvistice: fonetică, vocabular, morfologie și sintaxă — prilejuiește autorului, în final, substanțiale observații și îndrumări cu caracter practic. Remarcăm, printre altele, necesitatea de a se insista asupra problemelor specifice ale sintaxei românești (cf. acordul predicatului cu subiectul, regimul atributului substantival, repetarea complementului direct și a celui indirect, topica etc.). Se menționează, apoi, necesitatea modernizării metodelor de predare. Anume, în-trucît azi accentul trebuie să cadă deopotrivă pe învățarea limbii scrise și vorbite, metodele în cauză trebuie să fie adecvate însușirii corecte a tuturor aspectelor limbii. Dacă în domeniul foneticii este nevoie să se aplice metodele audio-vizuale, în celelalte compartimente se va face uz de metoda directă, îmbinată cu cea comparativă. Desigur, faptele relevate nu epuizează tematica lucrării. Făcîndu-ne datoria de a semnala această contribuție, ne exprimăm, totodată, certitudinea asupra realelor sale valori teoretice și practice. M. HOMORODEAN Gheorghe Vrabie, Folcloristica română. Evoluție, curente, metode. București, 1968. Spirit laborios, Vrabie este una din prezențele cele mai active în cîmpul folcloristicii actuale. Studiile sale, risipite în paginile revistelor de specialitate, abordează o multitudine de probleme, din mai toate compartimentele creației noastre populare. De la cîntecul liric la cel epic, de la basm la teatrul popular, de la chestiunile de teorie la cele de stilistică folclorică, aproape nimic n-a scăpat interesului acestui cercetător. Ultimii ani au marcat în activitatea sa o etapă fecundă, concretizată în apariția a nu mai puțin de trei lucrări, deosebite ca structură și preocupări, dar la fel de semnificative: o ediție critică precedată de un informat și doct studiu introductiv (V. Alecsandri, Poezii populare ale românilor, 1965), un volum despre balada populară română (1966), în care „reexaminează vechile opinii despre unele motive ale acestei poezii eroice românești, ține seama de mulțimea RECENZII 163 materialelor adunate și publicate în colecții sau păstrate în arhive publice, culege unele variante noi, ca apoi, privin-du-le prin prisma concepției materialiste despre artă și societate, să formuleze păreri despre valoarea artistică a baladelor, să arate originea și rostul pe care l-au avut și continuă să-l aibă și astăzi în mijlocul maselor de ascultători" (caracterizarea aparține autorului), și, în sfîrșit, Folcloristica română. Evoluție, curente, metode, care va face în continuare obiectul rîndurilor de față. Cu această ultimă carte ne aflăm în fața primei încercări „de sinteză în literatura domeniului" (Prefață, p. VIII), adică a unei prime tentative de a schița, în etapele ei definitorii, o istorie a interesului pentru folclor la români. Prin urmare avem de a face, stricto-sensu, cu o operă de pionierat, ceea ce explică într-un fel dificultățile pe care, avem certitudinea, a trebuit să le depășească autorul și, într-o anumită măsură, limitele eh Cam în același timp, I. C. Chițimia a publicat un volum, Folcloriști și folcloristică românească, în care a creionat cîteva fizionomii, ale unor cărturari de la mijlocul și sfîrșitul secolului al XlX-lea, în cadrele, deci, a două dintre fazele reprezentative de dezvoltare a folcloristicii noastre: romantică și clasică. Lucrarea lui Chițimia rămîne însă, cum reiese din cele de mai sus, o alăturare de micromonografii, scrise cu convingerea că cercetările de această natură constituie o etapă preliminară hotărîtoa-re în realizarea dezideratului de a se concepe, cu sorți de izbîndă, o istorie a folcloristicii. Ceea ce este perfect adevărat. Pentru că fără contribuțiile anterioare, înfăptuirea unei sinteze, de către un singur om, ar fi devenit aproape imposibilă sau, în orice caz, ar fi necesitat o muncă istovitoare, care ar fi cerut un timp prea îndelungat. Autorul Folcloristicii române năzuiește deci să urmărească dezvoltarea interesului pentru folclor la români, de la începuturi pînă astăzi, tendințele, direcțiile, grupările și, desigur, realizările înregistrate. Astfel, după un capitol dedicat „începuturilor folcloristicii generale", cam sumar, paginile următoare sînt închinate preocupărilor pentru folclor în „vechea literatură română" (Do-softei, Neculce, Cantacuzino, Cantemir ș.a.); urmează folcloristica în primele decenii ale secolului al XlX-lea (lorda-che Golescu, Asachi, Pann), epoca romantică, avîndu-i pe Russo și Alecsan-dri ca reprezentanți de frunte, „ultimele decenii ale secolului al XlX-lea", care cunosc activitatea prodigioasă a lui Hașdeu și a discipolilor săi. Acum, re-nunțîndu-se la entuziasmul romantic, se instaurează în culegerile și cercetările de folclor spiritul științific, obiectivitatea, o anumită disciplină a investigației. Chiar dacă soluțiile la care s-a ajuns nu au fost mereu cele mai bune, cert este că s-au dezbătut toate problemele majore care vor frămînta în continuare această disciplină: originea creației folclorice, geneza, conceptul, legile interne, circulația verticală și orizontală, clasificarea, pe scurt, tot ce ține de natura, intimă a fenomenului spiritual popular, putîndu-se înregistra intuiții remarcabile, preluate în exegezele de mai tîrziu. Folcloristica română in prima jumătate a secolului al XX-lea se distinge printr-o efervescență cu totul remarcabilă, acum fiind momentul, afirmă Vrabie, configurării acestei discipline ca știință de sine stătătoare. Perioada este traversată de activitatea unor personalități marcante ca lorga, Ov. Densusiă-nu, T. Papahagi, D. Caracostea, D. Guști ș.a., care au imprimat cercetării faptului de cultură populară diversitatea și profunzimea necesară. Folcloristica devine în anii aceștia, din descriptivă, „interpretativă", avînd în cei de la școala filologică, prin Densusianu îndeosebi, de la cea sociologică a lui Guști, sau chiar prin Caracostea, partizan al „cunoașterii integrale a folclorului", exegeți de marcă, formulatori ai unor principii metodologice, autori ai unor teorii care-și pot revendica atributul întîietății în planul folcloristicii europene. Tot acum se desfășoară și o intensă activitate organizatorică, obținîndu-se și sub acest aspect progrese notabile (înființarea Arhivei de folclor din Cluj, a Arhivei de folclor a Societății Compozitorilor Români etc.). Partea ultimă a cărții, a V-a, este consacrată folcloristicii actuale, lucrărilor realizate, principiilor organizatorice, noilor orientări, planurilor de perspectivă etc. Cîștigul cel mare dobîndit în această perioadă este, cum se deduce din cele scris de Vrabie, coordonarea muncii de cercetare în cadrul instituțiilor interesate, astfel încît să nu ră- 164 RECENZII mină zonă folclorică necăutată sau problemă teoretică netratată. Lucrarea lui Vrabie, așa cum se desprinde și din prefață, se vrea una de concepție, care să evite principiul strict cronologic (edificator în acest sens este subtitlul: Evoluție, curente, metode), descriptivismul, prin urmare, o operă de orientare mai largă care să analizeze în adîncime mișcarea de idei generată de-a lungul timpului de contactele cu folclorul. Deși afirmată programatic, intenția lui Vrabie nu se materializează întrutotul. Avem impresia că fiind prea fragmentată, cercetarea nu impune cu destulă fermitate liniile directoare ale unei evoluții și nu subliniază vizibil sporul pe care, calitativ, îl aduce fiecare fază în parte, deși referiri de această factură pot fi întîlnite în multe puncte ale studiului. Adică, am zice că analiza a luat adesea locul sintezei, văduvind lucrarea de o perspectivă generală mai amplă, binefăcătoare. Dacă această perspectivă ar fi existat, s-ar fi putut verifica într-adevăr afirmația autorului cum că: „Privită în ansamblul ei, întreagă această mișcare în favoarea creațiilor orale ale poporului nostru apare compactă, unitară, ideile afirmate într-o epocă sînt reluate și duse mai departe în următoarea, descoperindu-se folclorului mereu noi aspecte . .. “ (Prefață, p. VII). Observații asemănătoare s-ar putea face și în legătură cu un alt fapt: factorul folcloristic nu este întotdeauna suficient încadrat în mișcarea culturală a epocii respective, în curentele de idei vehiculate în alte sectoare ale spiritualității românești, știut fiind că pînă tîr-ziu apropierile de creația populară au fost impulsionate tocmai de astfel de cauze, venite din zone învecinate de activitate intelectuală, ori s-au manifestat în strînsă legătură cu ele. Dacă ar fi fost luate în considerație, într-un grad mai mare, și asemenea elemente, autorul ar fi eliminat în parte „caracterul oarecum didactic" pe care uneori îl degajă expunerea, iar lucrarea, prima de acest fel la noi, ar fi devenit, așa cum și-a dorit-o, indispensabilă „specialiștilor folcloriști, ... etnografilor, istoricilor și criticilor literr,< cercetătorilor și studenților filologi" -^^ață, p. VIII). ION ȘEULEANU Ion Bîrlea, Literatura populară din Maramureș, Ediție îngrijită și studiu introductiv de Iordan D a t c u, cu un cuvînt înainte de M ih a i Pop, voi. I—II, București, 1968. Ion Bîrlea se aliniază acelei generații de intelectuali ai satului românesc, care la sfîrșitul secolului trecut și începutul celui actual au pornit cu entuziasm la strîngerea literaturii populare. Răspun-zînd îndemnurilor unor folcloriști de prestigiu ai vremii, urmîndu-le exemplul, dar făcîndu-se mai cu seamă ecoul unor impulsuri și chemări interioare, oamenii aceștia modești și pasionați, au realizat o operă de vădită importanță pentru folcloristica noastră. Culegerile lor au introdus în circuitul național al valorilor spirituale zone românești despre a căror zestre folclorică nu se știa mai nimic pînă la ei. Așa s-a întîmplat și cu Maramureșul, „ținut de margine cu obiceiuri strămoșești nealterate, țară care păstrează în biologic și cultural esențe ale români-tății noastre" (Mihai Pop, Cuvînt înainte, p. V). Pînă la Al. Țiplea (1906) și Tit Bud (1908), cu ale lor Poezii populare din Maramureș, el n-a fost reprezentat decît sporadic în paginile revistelor și colecțiilor de folclor. Ion Bîrlea își începe munca de culegător cam în același timp cu cei doi amintiți mai sus (1904) și o continuă pînă în 1913, cînd textele sînt înaintate Academiei Române pentru a apare, împreună cu colecțiile de folclor muzical ale lui T. Brediceanu și B. Bartok, într-o lucrare unitară: Cîntecele poporului român din Maramureș (vezi Introducere, p. XXIII). Dar războiul și condițiile vitrege care i-au urmat fac ca Academia să nu mai poată edita cartea, hărăzind culegerilor ce-o compuneau destine diferite. în ce-1 privește pe Bîrlea, el își retrage lucrarea de la Academie și reușește să și-o vadă ieșită la lumină grație eforturilor și sprijinului generos dat de G. T. Kirileanu, la Editura Casei școalelor, în 1924. Colecția, cuprinzînd două volume (Balade, colinde și bocete și Cintece poporane din Maramureș, Descintece, vrăji, farmece și desfaceri), alcătuită în spiritul metodei preconizate de Ov. Densusianu, devine, într-un an de secetă editorială, „cea mai interesantă lucrare de folclor RECENZII 165 a anului 1924“ (p. XXVI); fiind primită favorabil de către specialiști. Aceștia rețin caracterul reprezentativ al culegerii’, valoarea documentară și estetică a producțiilor inserate, ,,folosul pe care-1 poate avea pentru folcloriști și filologi. (Ov. Densusianu). Așa cum reiese din parcurgerea diviziunilor lucrării (clasificarea „mai puțin precisă“ a fost făcută de Kirileanu, ne spune Datcu, p. XXV), materialul cuprins este foarte bogat, reușind să ofere o imagine adecvată a structurii folclorului maramureșean de la începutul veacului acestuia. El „însumează 1191 de piese .. . culese de la 116 informatori din 23 de comune. .. 44 (p. LXXII), îndeosebi din Berbești și leud, și conține „Balade istorice și voinicești44, colinde, bocete descîntece și vrăji și, în sfîrșit, o extrem de nuanțată poezie lirică (de dragoste, de jale și supărare, cătănești sau ostășești, cîntece diverse: luătoare în rîs, la beție, cîntece la nunți, „chiuituri sau strigături") în care, cum va observa un an mai tîrziu Tache Papahagi, Maramureșul, se pare, excelează. Autorul și-a însoțit textele colecției cu note etnografice, cu explicații care dau informații amănunțite asupra practicilor folclorice (la descîntece și vrăji), precum și cu un glosar al termenilor de circulație locală, toate acestea spo-rindu-i evident calitatea științifică. La o distanță de 44 de ani, Ion Bîrlea își vede colecția reeditată integral. De data aceasta, la Editura pentru literatură, într-o ediție critică și în condiții grafice excelente, așa cum numita editură ne-a obișnuit în vremea din urmă. îngrijitorul ei, Iordan Datcu, a păstrat intactă structura colecției din 1924, inclusiv transcrierea, astfel că ea ră-mîne un document prețios pentru evoluția metodei de culegere la noi. Modificările pe care și le-a permis, cu asentimentul autorului, sînt neînsemnate și țin mai mult de tehnica de lucru și de eliminarea unor erori strecurate în ediția princeps. Astfel, glosarul din subsolul paginilor a fost îmbogățit și transferat la sfîrșitul colecției; au fost îndreptate unele explicații, eliminate notele inutile, iar cele rămase, în mare parte, „remaniate stilistic44 (p. LXXII). Pentru a sugera unitatea colecției, celor două volume li s-a dat un titlu comun: Literatură populară din Maramureș. Autorul ediției critice a adăugat tex telor lui Bîrlea din 1924 două anexe. în prima sînt publicate 40 de producții culese în octombrie 1966 în comuna Berbești, „pentru a verifica gradul în care se mai păstrează cîntecele culese de Bîrlea, în urmă cu peste 50 de ani (p. 419), frecvența lor, constatînd că ele sînt prezente într-un procent nesperat în repertoriul actual. Cea de a doua anexă reproduce „trei doine lungi cu melodie și texte literare și una fără text din colecția lui Brediceanu, „pentru a pune în lumină specificul melodic al doinelor maramureșene44 (p. LXXIII). De fapt, gîndul inițial fusese altul. Este știut că Bîrlea i-a însoțit pe Brediceanu și Bartok în expedițiile lor folcloristice (1910, respectiv 1913), notînd partea literară a producțiilor. Autorul ediției a intenționat, cel puțin ca element documentar, să publice și textele din colecțiile celor doi muzicologi. Constatînd însă că majoritatea s-ar confunda cu cele apărute la Casa școalelor, n-a mai redat decît doinele amintite. N-am putea încheia această prezentare, fără a spune cîteva cuvinte despre studiul introductiv, amplu și documentat, cu observații pertinente asupra poeziei populare maramureșene, semnat de același Iordan Datcu. Se încearcă, am spune cu bune rezultate, (după ce la început se face un istoric al preocupărilor pentru folclorul acestui ținut), să se stabilească atît notele comune cu celelalte zone, apropiate sau mai îndepărtate, cît și specificitatea acestei creații, în esență, crede autorul, literatura populară din Maramureș „e o sinteză originală de gîndire românească și e străbătută de un pregnant etos românesc, de omenie funciară, de precepte de estetică populară, de întrebări fundamentale de esență cognitivă, de reverii, dar mai ales de neliniști dureroase, de penetrante sondaje sufletești, exprimate toate în imagini și expresii scurte, lapidare, concise44 (p. LXVIII). Publicarea colecției lui Ion Bîrlea într-o ediție critică reprezintă o reușită, ceea ce ne face să așteptăm cu încredere retipărirea în condiții la fel de bune și a altor volume de literatură populară, care au avut la apariție semnificația unor adevărate momente în evoluția folcloristicii românești. ION ȘEULEANU 166 RECENZII însemnări despre bibliografia privitoare la stolnicul C. Cantacuzino. Personalitate de întinsă suprafață culturală, stolnicul Cantacuzino a atras atenția cărturarilor români și străini încă’ în timpul vieții sale. Mărturiile banului Mihail Cantacuzino, din Ge-nealogia Caiitacuzinilor, ale lui Cantemir, din Istoria ieroglifică, sau cele ale călătorului englez Edmund Chishull, din Travels in Turkey, back to England, sînt unanime în a recunoaște autoritatea spirituală de care se bucura în epocă. Respectul și admirația acestor cărturari se adresau în egală măsură istoricului, filozofului, omului de știință, diplomatului care a fost C. Cantacuzino. Alături de Cantemir, stolnicul este cealaltă mare personalitate a culturii românești vechi care a reținut constant atenția cercetătorilor din toate timpurile. Este meritul unor contribuții critice de prestigiu de a fi asigurat permanența în conștiința posterității a uneia din figurile luminoase ale spiritualității românești. Opera de căpetenie a învățatului muntean — Istoria Țării Românești — a fost editată de mai multe ori. Textul publicat pentru prima oară în 1858 de G. loanid va fi reprodus de Kogălni-ceanu în Cronicile României sau Letopisețele Moldovei și Valahiei, ediția din 1872—73. Publicînd, în 1901, Operele lui Constantin Cantacuzino, lorga, deschizătorul atîtor drumuri în cultura noastră, făcea și cu acest prilej un început, pe care îl va continua prin cîteva articole consacrate stolnicului, risipite în ..Revista Fundațiilor Regale". Meritul ediției lorga constă în aceea că adună la un loc lucrările aceluia despre care în prefață spune că a fost „puternicul cu mintea veșnic trează și hotărîrea, în cele bune ca și în cele rele, nestrămutată". Rezultat al cercetărilor lui Ramiro Ortiz efectuate la Padova, Un grande erudito romeno a Padova: lo „stolnic" Constantin Cantacuzino, scrisă în colaborare cu N. Cartojan și apărută la București în 1943, aruncă mai multă lumină asupra perioadei padovene și a profesorilor care au orientat educația stolnicului. în același an, „Revista istorică română" publică în fascicola întîi un detaliat studiu semnat de Constantin G. Giurescu, Harta stolnicului Constantin Cantacuzino. O descriere a Munteniei la 1700. O bună ediție, de lucru, a Istoriei Țării Românești, datorată lui N. Cartojan și D. Simonescu, apare la Craiova în 1944. Pornind de la jurnalul stolnicului, precum și de la mărturii contemporane, Cartojan schițează în introducere, cu căldura proprie scrisului său, istoria zbuciumată a vieții și activității lui C. Cantacuzino. Comentariile, notele și indicele realizate de D. Simonescu întregesc în chip fericit ediția. Mai recent, în 1961, Istoria a fost publicată în antologia Cronicari munteni, îngrijită de M. Gregorian și prefațată de E. Stănescu. Aniversarea a 250 de ani de la moartea cărturarului a readus în actualitate dezbaterile privind viața și activitatea sa. Dintre materialele publicate cu acest prilej rețin atenția: I. lonașcu, Din viața și activitatea stolnicului Constantin Cantacuzino (1640—1716), Virgil Cândea, Stolnicul Constantin Cantacuzino, omul politic — umanistul, Cornenu Dima-Dră-gan, Orizonturi umaniste în cultura românească din secolul al XVII-lea, C. Șerban, Contribuție la repertoriul corespondenței stolnicului Constantin Cantacuzino — grupaj de articole publicat în „Studii", 1966, nr. 4; N. Vătămanu, Stolnicul Constantin Cantacuzino printre cărturarii țării sale, în „Viața românească", 1966, nr. 6, urmate după un an de studiul lui V. Cândea, Un dialog cultural italo-român în sec. XVII. Mar-sigli — Cantacuzino., în „Tomis", 1967, nr. 10, și de lucrarea lui Corneliu Dima-Drăgan, Biblioteca unui umanist român: Constantin Cantacuzino stolnicul, Buc., 1967. Lipsite de nota festiv-protocolară a unor articole aniversare, materialele apărute cu ocazia semicincuantenarului sînt, aproape fără excepție, temeinice, bogat nutrite informativ, avînd ca trăsătură comună sublinierea originalității umanismului stolnicului. Ele sînt importante nu numai prin raportare la activitatea unuia dintre umaniștii noștri de frunte, dar și prin considerațiile generale privind umanismul românesc. Din acest punct de vedere, mai valoroase sînt studiile lui V. Cândea, C. Dima-Drăgan și N. Vătămanu. Ele fixează coordonatele tabloului general al gîndirii românești din sec. XVII—XVIII, descifrează elementele unei tradiții cărturărești în trecutul familiei Cantacuzino, stăruie asupra ambianței de elevată spiritualitate în mijlocul căreia a trăit stolnicul, sub RECENZII 167 liniind atitudinea nouă față de cultură a acestuia, rolul covîrșitor îndeplinit în politica și diplomația Țării Românești. Dialogul cultural angajat de stolnic cu elita intelectuală a vremii sale depășește, așa cum demonstrează articolul lui Cândea din „Tomis“, hotarele țării, înscriindu-se sferei europene de vehiculare a ideilor. Biblioteca stolnicului a format și obiectul unei serioase cercetări, începută cu ani în urmă prin investigații la Arhivele statului din București. Rezultatele parțiale au fost publicate de C. Dima-Drăgan în 1964 în diferite reviste. Catalogul publicat de autor în 1967 încununează strădaniile sale, impunîndu-se cu prestanța unei lucrări solid articulate, deschizînd posibilități noi de interpretare a valențelor umaniste ale activității stolnicului. Studiul care precede catalogul propriu-zis schițează istoricul bibliotecii, conținutul și importanța ei deosebită, nu numai pentru faptul de a fi fost un veritabil șantier unde au fost elaborate cele mai de seamă lucrări ale autorului, ci și pentru că ea reflectă aspecte ale laicizării culturii noastre prin umanism. Studierea bibliotecii este semnificativă pentru ramificarea interesului cărturarului român în diferite sectoare ale științei și culturii, pentru informația la zi și completă, pentru curiozitatea intelectuală care nu și-a refuzat aproape nimic din ceea ce avea mai bun tezaurul cultural universal. Pilduitoare prin metoda de lucru și rezultate, cercetarea lui C. Dima-Drăgan deschide drumul unor investigații similare, care ar avea menirea să întregească panorama literaturii noastre vechi. Dacă diferitele sectoare ale activității stolnicului au fost temeinic cercetate, lipsește studiul de sinteză care să recompună într-un fascicol unitar multiplele aspecte ale unei opere exemplare prin diversitate. Studiile parțiale elaborate pînă acum prezintă cele mai serioase garanții pentru reușita cercetării monografice. DOINA CURTICÂPEANU Eugen Novicicov, Predarea limbilor străine. Probleme lingvistice și psi-hopedagogice, București, 1968 (223 p.). Preocuparea științifică intensă a specialiștilor din țara noastră pentru per fecționarea și modernizarea metodicii de predare a limbilor străine a început să se concretizeze în ultimii ani nu numai în articole și studii fragmentare, ci și în lucrări mai ample, cu o bogată și variată documentare bibliografică și ele o apreciabilă ținută științifică. Cartea pe care o prezentăm, încadrîn-du-se în sfera unor asemenea lucrări, fără îndoială, constituie un însemnat pas înainte în aprofundarea problemelor majore ale metodicii contemporane de predare a limbilor străine. Autorul, bazîndu-se pe o bogată experiență proprie (Eugen Novicicov s-a afirmat de mult ca un cercetător erudit al acestui domeniu și în special în ce privește selecționarea materialului lingvistic și instruirea programată) și uti-lizînd un vast material bibliografic (343 lucrări românești și străine), a reușit să prezinte într-o formă condensată, clară și totodată la un înalt nivel științific tot ce există la ora actuală valoros în concepția modernă a domeniului abordat. Bineînțeles, lucrarea, nefiind profilată pe metodica unei limbi anumite, conține recomandări metodice cu caracter strict principial. De altfel — cum afirmă în încheiere — nici nu-și propune recomandări, acestea fiind obiectul metodicilor fiecărei limbi în parte. Această poziție (pe care o considerăm justă) a autorului decurge în mod firesc din conștiința faptului că însușirea unei limbi străine este un proces complex și multilateral, în consecință este aproape imposibil să se ajungă la concluzii metodice concrete fără să se abordeze metodele și procedeele predării a uneia sau a alteia dintre limbi pentru indivizi diferiți ca vîrstă, pregătire, naționalitate fără cunoașterea condițiilor predării, a scopului urmărit etc. Meritul cărții recenzate constă tocmai în aceea că autorul ei încearcă și reușește, după părerea noastră, să scoată în evidență un volum însemnat de idei îndrumătoare privind principiile elaborării metodicilor pentru fiecare limbă în parte. Astfel, scopul propus de autor „de a-1 introduce pe profesorul de limbi străine în problematica extrem de vastă a specialității sale“ (p. 195) este realizat pe deplin. Cartea lui E. Novicicov cuprinde o prefață, șase capitole și o listă bibliografică. Primul capitol, intitulat „Scurtă privire asupra evoluției ideilor metodi RECENZII 168 ce“, reprezintă o contribuție remarcabilă la ’clarificarea multor probleme legate de originea și geneza ideilor și concepțiilor metodice, precum și de bazele lingvistice, psihologice. în afara faptului că prin acest capitol al lucrării de față își găsește o oarecare ameliorare vechea lipsă a unor sinteze de acest gen, cititorul poate urmări cu fidelitate istorică atît evoluția ideilor și principiilor metodice formulate de specialiști în secolele trecute, cît și modul în care ele au fost îmbogățite în conținut sau chiar înlocuite în lumina cercetărilor lingvistice și psihopedagogice contemporane. Un spațiu destul de însemnat este consacrat discuțiilor metodice contemporane. Autorul este precaut și prudent atît în comentarea opiniilor unor specialiști recunoscuți, cît și în formulările unor recomandări izvorîte din anumite idei sau date experimentale, fapt motivat chiar de el însuși: „cititorul să-și poată forma o imagine cît mai completă și mai exactă" (p. 6). O asemenea poziție nu poate decît să îndemne pe cei interesați în problematica respectivă la o căutare, cercetare continuă. Atît acest capitol, cît și celelalte solicită gîndirea științifică și implicit sporește interesul profesorilor noștri de a contribui la perfecționarea necontenită a metodelor predării limbilor străine. Acest caracter al cărții este extrem de important, condu-cîndu-ne la ideea că orice efort creator făcut la nivelul actual al lingvisticii și psiho-pedagogiei și pus în slujba învățării eficiente a limbilor străine, ținînd seama de tradițiile școlii românești, precum și de condițiile specifice de predare, de obiectivele urmărite în diferite școli și grade de învățămînt, de caracterul limbii studiate etc. poate îmbogăți tezaurul metodologiei contemporane. Capitolul al II-lea, consacrat lexicului, abordează două probleme fundamentale: limitarea și selecționarea lexicului în scop didactic și semantizarea lui în cadrul predării. în legătură cu prima problemă sînt expuse date și aprecieri prețioase atît cu privire la principiile alcătuirii vocabularelor minime, cît și în ce privește modul în care manualele trebuie să reflecte aceste vocabulare. în pasajele referitoare la semantizarea materialului lexical, principiul de semantizare fără ajutorul limbii materne (mai precis, fără traducere uni- liniară), conturat încă în activitatea „reformiștilor" de la sfîrșitul secolului trecut, îmbogățit și precizat în ansamblul ideilor metodice contemporane, își găsește o confirmare reală. Bazîndu-se pe două experimente ale lui Al. Vîjîilă, autorul formulează teza că „între procedeele de semantizare a cuvintelor și gradul lor de memorare există o dependență cu caracter de legitate: cuvintele introduse cu ajutorul materialului didactic intuitiv se însușesc mai ușor și se rețin mai bine decît cele introduse printr-o traducere uniliniară" (p. 91). Prin urmare, utilizarea materialului didactic intuitiv (desene, tablouri, diapozitive și filme etc.) și apelul la sprijinul oferit de situații și context în predarea cuvintelor noi (bineînțeles unde caracterul materialului lexical introdus oferă posibilitatea) este o cerință metodică care și-a demonstrat eficiența. Necesitatea, principiile învățării gramaticii și problema selecționării materialului gramatical constituie obiectul capitolului al III-lea intitulat ..Unele probleme ale gramaticii". Din acest material reiese clar că discuțiile din acest domeniu se referă nu la utilitatea sau inutilitatea gramaticii (cum cîteodată deduc unii), ci doar la eficiența unui mod sau a altuia de selecționare, dozare și predare a materialului gramatical, la felul și proporția între teorie și oractică, la caracterul inductiv sau deductiv al explicației fenomenelor gramaticale, la rolul momentului conștient sau spontan în formarea deprinderilor gramaticale etc. Din discuția dintre aclepții diferitelor poziții cu privire la predarea gramaticii — care, după autor, nici pe departe nu poate fi considerată încheiată — pentru perioada de început de predare s-a conturat un eficient principiu metodic, în bazele lui lingvistice fiind datorat structuralismului contemporan din lingvistică. Aplicarea la didactică a acelei teze structuraliste, conform căreia limba se poate compartimenta în scheme, modele fundamentale finite, în care limba este reflectată ca un sistem de comunicare, a creat baze noi pentru predarea gramaticii. Metodica modernă a demonstrat practic că în perioada de început de predare cele mai eficiente materiale didactice în vederea automatizării deprinderilor de vorbire într-o limbă străină sînt aceste structuri, scheme fundamentale, bine RECENZII 169 înțeles „încărcate" cu un material lexical bine selectat și gradat. Exercițiile elaborate pe baza schemelor structurale sînt folosite pe larg în practica modernă de predare sub numele de exerciții structurale. Pe baza unor surse concludente, autorul ne informează despre cele mai cunoscute și răspîndite tipuri de exerciții structurale (repetiția, substituția, transformarea, extinderea etc.), dînd explicații succinte cu exemple necesare din diferite limbi. Atît explicațiile, cît și materialul ilustrativ pot servi drept o bază pentru cei ce se ocupă cu elaborarea și folosirea unor asemenea materiale în scop didactic. Capitolul al IV-lea este dedicat „Aspectelor psihopedagogice" în care sînt expuse în lumina noilor cercetări ale domeniului probleme ca: raportul dintre limbă (ca sistem), limbaj (ca folosire a sistemului) și gîndire, procesele psihice care determină însușirea limbii, precum și gîndirea în limbă străină etc. Atît concluziile teoretice ale problemelor abordate, cît și datele experimentale prezentate de autor ne dau convingerea viabilității și temeiniciei următoarelor principii ale unor curente metodice contemporane: prioritatea limbii orale în predare, necesitatea perioadei introductive audio-linguală, limitarea folosirii limbii materne ca mijloc de se-mantizare, predarea gramaticii mai mult inductiv, adică nu pe calea de la regulă la structură, ci invers, prin-tr-o mișcare ciclică ascendentă de la structură la regulă. în capitolul al V-lea sînt redate ideile generale și particulare ale instruirii programate, adică modul „de învățare care se bazează pe datele cele mai noi ale ciberneticii și ale teoriei învățării" (p. 145). Autorul, fiind un cercetător al eficienței acestei instruiri, a verificat în practică posibilitățile pe care le oferă instruirea programată în învățarea limbilor străine. A ajuns la concluzia că „instruirea programată se poate folosi în anumite domenii precis definite — însușirea lexicului și a modelelor structurale" (p. 185). Totodată, menționează că pentru finalizarea procesului de însușire a limbii străine canalul vizual, oferit prin programe ale acestei instruiri trebuie îmbinat cu cel auditiv. In legătură cu aceasta, se pune problema rolului laboratoarelor lingvistice în an samblul mijloacelor utilizate în instruirea programată și se precizează că „laboratoarele lingvistice pot fi considerate ca mașini de instruire numai dacă există o programă elaborată în așa fel, încît să respecte principiile instruirii programate" (p. 186). Ultimul capitol, scurt, este rezervat folosirii mijloacelor audio-vizuale în predarea limbilor străine. Aici autorul nu insistă asupra amenajării și formelor de activitate în cadrul laboratoarelor lingvistice în țară și peste hotare, ci schițează doar principiile generale ale utilizării acestor mijloace și avantajele pe care le pot oferi profesorului și elevului. Este de reținut și însușit acea idee că laboratorul și, în general, mijloace tehnice moderne în sine, fără o muncă pricepută și pregătire temeinică din partea profesorului, nu pot nici pe departe garanta rezultatul dorit. „Activitatea profesorului este factorul care determină, în ultimă instanță, eficiența procesului de predare" (p. 194). Am amintit doar cîteva idei din această carte care, prin felul abordării concepțiilor metodice puse în discuție, prin ilustrarea lor competentă și originală, precum și prin structura logică și stilul ei accesibil, constituie o sursă prețioasă pentru toți cei care în mod direct sau indirect, se interesează de modernizarea metodicii predării limbilor străine. A. BÂN M a r i a Manoliu Manea, Sistematica substitutelor din limba română standard, București, Editura Academiei R.S.R., 1968, 220 p. + 12 p. (rezumat în limba franceză). Cartea pe care dorim să o prezentăm se înscrie pe linia reevaluării datelor oferite de gramatica tradițională. După cum reiese și din titlu, lucrarea se anunță ca un efort de concentrare sistematizată a datelor obținute printr-o cercetare bazată pe folosirea metodelor moderne de investigare. în funcție de contingența materialului prezentat cu probleme susceptibile a fi reconsiderate, sînt reluate rezumativ criticile aduse gramaticii tradiționale referitoare la definiția pronumelui, la descrierea semnificației acestuia, la gruparea lui în diferite clase care nu sînt 170 RECENZII verificate de analiza distribuțională a membrilor lor etc. Circulînd în gramaticile moderne, termenul de substitut a fost adesea acela care l-a înlocuit pe cel de pronume, pentru ca să fie extins la a desemna orice secvență care ține locul unei părți de vorbire, indiferent dacă c vorba de un adjectiv, nume sau verb, păstrînd din definiția pronumelui ,,caracterul paradigmatic al relației față de nume" (p. 21). Aceasta, de altfel, este și accepțiunea pe care o are în lucrare. Realizîndu-se plenar în cadrul clasei tradiționale a pronumelui, termenul de substitut include și pro-adjective, pro-verbe și chiar pro-fraze, subclase preluate din Co-occurrence and transfor-mation in linguistic structure, articol, apărut în „Language", 33, 1957, sub semnătura lui Z. S. Harris, des pus la contribuție în cadrul motivărilor teoretice din descrierea sistematicii substitutelor. Grupat în patru părți, materialul lucrării își propune să ofere un inventar al invariantelor, o descriere a structurii semantice a substitutelor, utilizînd mi sistem binar de organizare a semnificației, să prezinte structura de suprafață a substitutelor și, în ultima parte, sistematica propriu-zisă. Pentru stabilirea invariantelor se recurge la analiza relațiilor „omoplane — paradigmatice și sintagmatice" și a raporturilor „eteroplane — între mesaj și cod... între semnificație și lumea obiectelor desemnate..." (p. 20). Considerîndu-se coordonata paradigmatică se reține faptul că, între clasa substitutelor și cea a substituitelor, este un raport echipolent, de intersectare, nu unul de variație liberă. în plan sintagmatic, pronumele, clasa cantitativ dominantă a substitutelor, și numele pot suferi delimitări în baza unor contexte, dintre care unul admite numai apariția pronumelor și a substantivelor. în acest context nu sînt admise o serie de pronume considerate ca atare în gramaticile tradiționale (pronumele de întărire sau pronume ca: oricare, mult, puțin, c î t v a). Formele conjugate ale pronumelor personale nu pot apărea nici ele în contextul considerat, dar se comportă ca variante ale pronumelui — forme absolute — de la același caz. Nici pronumele posesive sau cele reflexive nu verifică contextul în discuție: (A) # Inn + V(f)# ... (k) (t) # (în care In = element interogativ; k = morfem de caz; V = verb; # = = pauză; (t) = intonație inte- rogativă; | = intonație enunțiativă). Contextul de mai sus poate fi divizat în mai multe categorii: (a) seria cuvintelor care apar în contextul Da + ... (în care Da = acest + morfem de gen, număr și caz), (b) seria cuvintelor care apar în contextul ... -j- Db (în care Db = acest... a + morfem de gen, număr și caz), (c) seria cuvintelor care pot să apară în contextul (A), dar nu pot să apară în contextul (a) și (b). Acestea constituie clasa pronumelor. Pe baza apariției numai în contextul (A), autoarea propune o definiție a unităților pronominale ale acestei clase, caracterizată prin posibilitatea apariției ,,cel puțin intr-un context în care pot fi înlocuite numai și numai prin substantive și care exclud vecinătatea imediată a determinărilor non-calijicative (adjective determinative)“ (p. 28). Pentru a preciza natura raportului dintre substitut și substituit, autoarea divide pronumele, considerat ca un ansamblu de morfeme, în morfeme care preiau informația numelui și morfeme care apar și la nume, indicînd de la ce nume preia pronumele informația. Valoarea iterativ-informațională a pronumelui îl apropie de morfemele gramaticale în procesul realizării legăturii între cele două informații. Specificul pronumelui, ca iterativ al informației, constă în aceea că identitatea sintagmatică se conjugă cu non-identitatea paradigmatică, pe cînd, în cazul morfemelor, repetiția sintagmatică se bazează pe o identitate paradigmatică. Credem că extinderea conceptului de morfem — specializat pentru funcții omoplane bine marcate — la funcția iterativ-informațională a pronumelui sau la alte funcții similare celor pe care le contractează morfemul în morfonologie ar duce la degradarea sa sub aspectul designatumului. O discuție interesantă și bine argumentată este cea referitoare la pronumele posesiv în limba română, considerat identic, ca distribuție, cu „genitivul" pronumelui personal sau cea relativ la pronumele interogativ-relativ ale cărui valori: interogativă, nedefinită sau relativă sînt „variante poziționale ale aceleiași categorii de pronume ..." (p. 78). Substanțială este și analiza semantică RECENZII 171 a substitutelor, mai ales cea a prenumelor indefinite, care, din punctul de vedere al distribuției, se divid într-o mulțime de clase fără trăsături comune. Analiza învederează caracterul eterogen al acestei clase, marea varietate a nuanțelor semantice a sferei indefinitului din limba română. Descrierea este făcută pe baza unui sistem bipolent de organizare a valorilor degajate, ținînd seama „în primul rînd de posibilitățile combinatorii ale secvențelor în discuție. Locul central i-a ocupat cercetarea raporturilor față de numele la care ele trimit pentru decodare" (p. 101), fiind incluse în analiză și unități care nu sînt integrate în mod obișnuit în clasa indefinitelor (celălalt, puțini, cîțiva etc.), dar care au cel puțin o trăsătură comună, relevantă, cu clasa pronume-lor. Lucrarea face dese raportări la situația din latină sau la celelalte limbi romanice. Bunăoară, situația indefinitului din româna standard se dovedește a fi mai apropiată de limba latină, prin bogăție și varietate calitativă, decît în celelalte limbi romanice. Valoroasă ni se pare și schița de clasificare distribuțională a pronumelor. Descrierea urmărește degajarea caracteristicilor comportamentale ale invariantelor pronominale în distribuția lor în diferite contexte. Pe baza analizei distribu-ționale a pronumelui în zece tipuri de contexte diagnostice, este reliefat faptul câ„diversele clase tradiționale se află pe trepte diferite în ceea ce privește numărul de contexte relevante caracteristice" (p. 165). Redăm contextele în formularea autoarei: ,,(a) # ... + Vi + Vi # (unde Vi este verb la indicativ) (b) # ... | # (C) # . . . -r Vi # (d) # ... + K + Sk # (unde S = substantiv, iar indicele k = morfemul de caz, identic în toate ocurențele din același context). (ez) # • S + Lk + ... + k # (ezz) # S 4- ... -j- k # (f) # ... 4- Aj # (unde Aj = adjectiv) (g) * •. • 4- Vsg # (unde sg = singular) (h) #...4“ Ve 4- Ve 4y Ajfem sau mase1 (unde fem = feminin; mase = masculin) (hz) # ... Ve -}- Ajfem#“. în vederea realizării aceluiași scop — descrierea sistematicii procesului substi-tutiv — autoarea apelează la analiza distribuțională și la cea semantică. Lipsa de unicitate a criteriului de degajare a valorilor diferențiale se poate explica prin aceea că apelul la structura de adîncime s-a impus presant în procesul degajării trăsăturilor relevante. Ca opozantă a gramaticii tradiționale, lucrarea este mai mult o încercare de studiere a procesului substitutiv, decît un instrument practic de lucru, aceasta și datorită faptului că are în vedere doar un aspect al limbii, cel standard. Elaborare densă și de mare percuție conceptuală, lucrarea, în ansamblul ei, este o contribuție valoroasă la studiul sistematicii procesului substitutiv. ANTON-PATRICIU GOTIA M. L. R o s e n t h a 1, The modern poets. A Criticai Introduction. New York, Oxford University Press, 1965, (XII 4- 288 p.). Cartea lui M. L. Rosenthal nu este nici prima nici ultima încercare, dintr-un lung șir, de a explica fenomenul literar modern. Profesor la Universitatea din New York, critic și poet, M. L. Rosenthal își propune nu numai să ne ofere o „prefață" la înțelegerea poeziei moderne, ci să ajute în același timp la înlăturarea barierelor ce stau în zilele noastre între poezie și cititor, încercînd să ne arate izvoarele, intențiile și realizările poeților englezi și americani ai secolului XX, fiind bine cunoscută contribuția acestora la o adevărată renaștere și dezvoltare a poeziei de o manieră nemaicunoscută în trecut. Lucrarea este împărțită în șapte capitole. în mod sistematic, după un capitol de considerațiuni generale asupra fenomenului poetic modern și a caracterului sensibilității poetice dezvăluite nouă de către moderni, autorul ne prezintă opera poeților care au îndreptat poezia pe un nou făgaș. Capitole speciale sînt dedicate celor trei mari — Yeats, Pound și Elliot — în timp ce ceilalți poeți sînt tratați grupat în ultimele trei capitole: „marea generație" de la Robinson și Frost la E. E. Cummings, Sandburg și Jeffers, apoi D. H. La- 172 RECENZII wrence, Hart Crane și W. H. Auden pe care îi numește „profetici", pentru ca apoi să ofere’ un spațiu larg „haosului desăvîrșit" dominat de figura lui Dylan Thomas. Ar putea să ne surprindă lipsa unui capitol de încheiere care să tragă concluziile ce s-ar impune după un studiu atît de amănunțit și documentat. Cartea se încheie brusc după ce prezintă pe „Renascentiștii californieni" — o tendință de formație relativ recentă care a atras atenția tineretului și credem că a prefigurat prin intențiile sale drumul apucat de noua generație a anilor ’GO. Acest grup de poeți „apela la tinerii de pretutindeni să condamne cu vehemență aproape tot, bun sau rău, ce a fost făcut de către o autoritate" (p. 264). Autorul nu a considerat necesar să mai tragă vreo concluzie, poezia modernă fiind într-o continuă căutare de noi înțelesuri și mijloace de exprimare, care după cîțiva ani ar putea să ofere o viziune mai completă asupra fenomenului discutat și o încadrare mai precisă a poeziei americane și engleze de după 1950 în contextul poeziei mondiale. Problemele sînt tratate academic, maniera de prezentare a diferiților poeți și a operelor lor aducîndu-ne deseori a-minte de o prelegere de o înaltă ținută, punctată fără întrerupere de numeroase citate și interpretarea lor. Este ceea ce s-ar numi „a close reading" a operei literare, lucru care dă posibilitate autorului să-și dezvăluie măiestria interpretativă și puterea de pătrundere a sensurilor majore ale poeziei moderne — realizare recunoscută a școlii americane de literatură. De la bun început M. L. Rosenthal atrage atenția asupra continuității dintre poezia trecutului și cea a prezentului, scoțînd în evidență în același timp și trăsăturile distinctive ale celei din urmă. „Inovația" poeziei moderne o constituie, spune Rosenthal, trecerea de la un formalism relativ la simplitate și sinceritate. Noua poezie încearcă să se debaraseze nu numai de retorică, ci și de dicțiunea poetică, de tot ce este artificial, tinzînd spre un stil simplu, identic cu vorbirea. Poetul este conștient că e în contradicție cu idealurile acceptate ale epocii în care trăiește și se simte din ce în ce mai mult unul dintre cei mulți condamnați, iar schimbările în atitudinea poetului au afectat întreaga poezie. Credința că într-un fel sau altul arta trebuie să descopere și să definească omului perspectivele sale reale a făcut să pară din ce mai importantă forțarea tuturor posibilităților și resurselor artei. Sexualitatea în aspectele ei variate devine parte integrantă a noii religii poetice. Insistența asupra temelor morbide e mereu prezentă, dar tot mai mult moartea (și reînvierea) civilizației noastre este cea care obsedează. Se face tot mai simțită o reacție împotriva organizării, instituționalizării și mecanizării la care este supusă societatea secolului XX. Pe de altă parte, autorul susține că poezia engleză și americană, începînd cu deceniul al doilea, s-ar putea caracteriza printr-un efort susținut de a restabili o continuitate cu tot ce a fost valoros și viguros în trecut și de a descoperi înțelesuri noi și mai largi. Impulsurile cele mai puternice derivă de la Yeats, Pound și Eliot; aceasta datorită legăturii lor cu tradiția și realizărilor lor estetice. O continuitate este percep-tiblă în valori, măiestrie, simboluri și analiză psihologică, ba chiar și în cultivarea unui anumit fel de subiectivism. „Istoria poeziei este la fel de vie în opera fiecărui poet ca și ritmurile și melodiile anilor copilăriei și tinereții", spune M. L. Rosenthal (p. 10). Poetul modern cu adevărat mare este un om de cultură. Pentru el trecutul nu este o povară, ci o sursă inepuizabilă. Dar pentru aceasta poetul trebuie să-l cunoască și să-i pătrundă sensurile pentru a se putea detașa de el apoi în crearea noii opere. Exemple convingătoare ne oferă poetul cu The Waste Land a lui T. S. Eliot, sau cu monumentalele Cantos de Ezra Pound, acestea fiind doar două din creațiile poetice pe care le interpretează în întregime pe parcursul cărții. Mai ales la Ezra Pound și T. S. Eliot este scoasă în evidență tendința de a folosi în poezia lor atît moștenirea întregului trecut cît și conștiința prezentului îna-intînd spre o nouă fuziune a elementelor intelectuale, vizuale și melodice. Ei au rezumat oarecum tendințele de reînnoire caracteristice timpului în care au trăit și au depășit cu mult granițele țării lor. Poeții moderni sînt, ca și Pound, partizani ai unei imaginații creatoare libere, dar preocupați și copleșiți în căutările lor — deseori haotice — de găsirea unui mod nou de exprimare și co RECENZII 173 municare cu semenii într-o lume care uneori îi respinge sau pur și simplu nu-i înțelege. M. S. Rosenthal reușește să traseze coordonatele principale ale creației poetice moderne americane și engleze care începe cu W. B. Yeats, nu înainte de a trece prin mișcarea estetică care a avut un rol deosebit și aparte în poezia de limbă engleză începînd cu cea de-a doua jumătate a secolului al XlX-lea. Situația poetică majoră, susține Rosenthal, este lupta unei sensibilități eroice, sau Eul, de eliberare din condiția de moarte vie impusă de punctul cultural mort în care s-au găsit poeții secolului XX. Cea mai simplă cale de a dobîndi o asemenea libertate este de a insista asupra priorității instinctului și sentimentului asupra gîndirii sistematice, logice și asupra cerințelor societății. Poezia este un regat aparte, păgîn (pentru Yeats), în care sălășluiesc laolaltă imagini sălbatice, divinități interzise și ceea ce se mai numește „elan vi-tal“. Yeats este totuși cel mai puțin experimental dintre poeții mari moderni. El nu se lasă furat de formele fanteziste ale versului liber, nu violează în .mare măsură legile sintaxei, nu cedează niciodată total vorbirii colocviale și ritmurilor ei cum vor face mulți din cei care au scris după el. A tins mai degrabă să învioreze tradiția în cadrul căreia a scris, în timp ce poeții „marii ge-nerații“ au dat trecutului o forță nouă. E important faptul că M. L. Rosenthal tratează poezia anglo-americană ca un mare tot, cu aspecte variate și multiple, în care valorile și influențele au trecut nu o dată oceanul. Marele val al poeziei moderne în limba engleză din deceniile al doilea și al treilea ale secolului a fost în mare măsură american în aspectele sale esențiale. Dar o dată cu W. H. Auden și cu poeții „Stîngii" versul britanic își reafirmă forța exploratoare. în altă ordine de idei poeții americani sînt mai „experimentali" decît colegii lor britanici. M. L. Rosenthal găsește explicații (la care subscriem) în preocuparea permanentă a acestora de a descoperi sau crea un mit american, preocupare generată de lipsa unei tradiții vechi în gîndirea politică și socială, ale cărei filoane să dea posibilitatea gînditorului liber să exploreze poetic realitatea. Astfel, sprijinindu-se pe propria ingeniozitate, mai mult decît un european, ei în cearcă să reinventeze limba, care e engleză la urma urmei, deoarece poetul american nu are sentimentul de siguranță al englezului față de instrumentul artei sale (p. 140). De aici arta foarte individuală pe care au modelat-o Ma-rianne Moore și E. E. Cumings. După Rosenthal, poezia majoră modernă caută un balsam, o ieșire pentru o civilizație în agonie prin „renaștere și înviere individuală". Mijloacele posibilei salvări variază de la poet la poet, încercarea rămînînd încă tărîmul principal al luptei sale, în timp ce accentele sociale se fac tot mai simțite. Cartea lui M. L. Rosenthal este un instrument folositor și necesar celui care se pleacă cu interes asupra poeziei engleze și americane, atît de bogată și importantă pentru întreaga poezie a secolului nostru. Alături de toate celelalte încercări — ne referim la cele de tipul „Interpreting Literature" sau „Under-standing Poetry", sau la studii de felul cărții discutate — scrise în majoritate de universitari, ele denotă dorința sinceră a oamenilor de litere de a stabili o punte de legătură între poezia aparent inaccesibilă, dar încărcată de sensuri, a lumii moderne și publicul larg cititor. IOAN POPA Meyers Taschen Lexikon. Literaturen der Volker der Sowjetunion. Colecția Meyers Taschen Lexikon s-a îmbogățit cu o elegantă, sub aspect grafic, și utilă lucrare consacrată literaturilor popoarelor sovietice, rod al eforturilor puternicului colectiv de slaviști, în speță rusiști, existent în momentul de față în Republica Democrată Germană*. De altfel, prezenta lucrare nu este singura care atestă posibilitățile acestui colectiv, format în marea lui majoritate din cercetători relativ tineri. O serie de conferințe cu participare internațională, consacrate, de pildă, creației lui M. Șo-lohov (Leipzig, 1965), K. Fedin (Giistrow, 1967), problemelor actuale ale literaturii sovietice contemporane (Halle, 1966), se * Literaturen der Volker der Sowjetunion. Mit 16 Phototafeln. Herausgeber Prof. Dr. Harri Jtinger. VEB Bibliographisches Institut. Leipzig (1967), 439 p. 174 RECENZII siunea jubiliară închinată celei de a 50-a aniversări a Marii Revoluții Socialiste din Octombrie (Jena, 1967), o serie de culegeri tematice sau cercetări monografice dedicate creației unor scriitori ca M. Șolohov, K. Fedin, A. Tolstoi, A. Se-rafimovici — toate confirmă posibilitățile acestui colectiv. însuși lexiconul în cauză se înscrie în aria unor lucrări, apropiate oarecum de problematică, editate prin forțele slaviștilor germani. Menționăm în acest sens trei lucrări apărute în același an, deosebit de fertil, după cît se pare, sub aspectul realizărilor: Lehrbrieje jur das Fernstudium. Sowjetliteratur. Potsdam, 1967; Moderne sowjetische Prosa. Vom Beginn der filnfziger Jahre bis zur Gegenwart, Berlin, 1967 și, mai ales, solida monografie Handbuch der Sowjetliteratur (1917— 1965), Herausgegeben von N. Ludwig. — 1967, 680 p. Abordînd prezentarea literaturii sovietice ca o literatură multinațională, colectivul de autori, aflat sub conducerea prof. dr. H. Jiinger, el însuși cunoscut ca un asiduu cercetător al literaturii sovietice ruse și al creației lui Alexei Tolstoi în special, s-a înscris pe direcția celor mai recente cercetări în acest domeniu, inițiate în U.R.S.S., Franța sau Cehoslovacia, unde, — ne referim la cea din urmă — un lexicon de tip similar, limitat însă, în timp, la perioada sovietică (1917—1964) apărea în 1966: Slovnik spisovatelu narodu SSSR, Zpracoval ko-lektiv autoru pod vedemm J. B e c k i, M. D r o z d y, M. H r a 1 y a V. Zidii-c k o h o, „Svet sovetu“, Praha, 1966, 551 p. Indubitabil, lexiconul editat la Leipzig a utilizat experiența cercetărilor întreprinse pînă la el, constituind într-un sens, cel puțin în privința celor realizate în R. D. Germană, un bilanț, o confirmare a nivelului atins și a potențialului științific de care dispune corpul de slaviști germani. La elaborarea lui au colaborat 17 cercetători din patru centre universitare ale R. D. Germane: Leipzig (Dr. G. Dudek, Dr. R. Eckert, Dr. E. Hexelschneider, Dr. K. Kasper, Dr. R, Opitz, N. Sillart, Dr. G. Warm), Jena (Dr. H. Griindler, Dr. B. Hiller, Prof. Dr. H. Jiinger, Dr. G. Schaumann, Dr. M. Wegner), Halle (Prof. Dr. W. Beitz, Dr. H. Rennert, Dr. H. Schmidt, E. Trautman) și Erfurt (Dr. H. Fliege). Dificultățile care au stat în calea unei asemenea întreprinderi au fost, fără îndoială, numeroase, ele avîndu-și sorgintea, în primul rînd, în materialul vizat, care acoperă o vastă arie în timp și în spațiu, depășind cu mult limitele literaturilor slave: de la Rudaki, poet la Curtea din Buchara, considerat printre întemeietorii literaturilor tadjice și persane — spre a cita un singur exemplu — și pînă la contemporanii noștri A. Soljenițîn, V. Axionov sau E. Evtu-șenko, avem într-adevăr de-a face cu un mileniu de istorie literară. în prima lui parte (pp. 11—119) lexiconul înfățișează tablourile succinte, dar în genere complete, surprinse în momentele lor esențiale, ale unui număr de 15 literaturi, aparținînd la tot ațîtea popoare aflate astăzi pe teritoriul Uniunii Sovietice: rusă, armeană, azerbaid-geană, bielorusă, estoniană, gruzină, ca-zahă, kirghiză, letonă, lituaniană, moldovenească, tadjică, turkmenă, ucraineană și uzbecă — toate prezentate în principalele lor etape de dezvoltare, de la origini pînă în contemporaneitate. Principala pondere revine aici literaturii ruse (pp. 11—63), a cărei prezentare este semnată de Dr. M. Wegner, și respectiv, pentru epoca sovietică, de redactorul volumului, Prof. Dr. H. Jiinger. Este o prezentare echilibrată, obiectivă, poate insuficient de nuanțată în anumite momente, dar situată, în general, în limitele atinse de cercetarea literară în domeniul respectiv. în continuare, volumul prezintă eca. 540 de articole consacrate principalilor reprezentanți ai tuturor literaturilor sovietice, nu numai ai celor menționate deja, cît și explicării unor fenomene literare specifice sau unor acțiuni avînd o anumită tangență cu acestea, și mai puțin accesibile cititorului străin, cum ar fi, de pildă, „Școala naturală", „Bîli-nele“, „Narodnicii" etc. O surpriză plăcută o constituie aici reîntâlnirea unor nume de autori care, frecventând în unele cazuri doar incidental tărîmul creației literare și fără a fi consemnate ca valori autentice de către istoria literară, au avut totuși o mare priză într-o anumită perioadă. Am putea cita în acest sens pe Nikolai Og-niov, autorul acelui „Jurnal al lui Rostea Reabțev", apărut și la noi între cele două războaie mondiale, pe Vera Figner, Alexandra Kollontai sau, poate în mai mică măsură, chiar pe Larissa Reisner. RECENZII 175 Desigur, figurile proeminente, fie că o vorba de clasici, fie de contemporani, dețin aici, la proporțiile impuse de specificul volumului, un loc corespunzător celui ocupat de ele în procesul literar. Unele mici scăpări de ordin redacțional (cum ar fi, de exemplu, confundarea în titlu a prozatorului contemporan Boris Bednîi cu poetul Demian Bednîi, sau dubla reproducere a articolului rezervat poetului Alexei Kastev) nu anulează, se înțelege, valoarea de informație a cărții. Volumul se încheie cu o bibliografie selectivă a lucrărilor publicate de către slaviștii germani în ultimul deceniu. Pornind de la faptul că importanța unei lucrări cum este cea de față rezidă, în primul rînd, nu atît în nota personală concretizată în judecăți de valoare asupra creației sutelor de autori prezentați (mult mai frecvente totuși în lucrarea menționată a cercetătorilor cehoslovaci), deși eforturile depuse de colectiv se fac simțite și în această direcție, cît mai ales în concepția ei generală, în structura ei și în volumul și exactitatea datelor expuse, considerăm că prezentul lexicon constituie un prețios mijloc de informare rapidă în numeroasele și complexele probleme abordate, în vederea eventualei lor aprofundări ulterioare. Acesta este tocmai motivul care ne-a determinat să-l semnalăm aici, el coincizînd totodată cu intenția mărturisită a autorilor care, adresîndu-se — prin redactorul lucrării — „profesorilor, studenților, elevilor și multor altor cititori interesați", declară cu modestie în „Cuvîntul înainte" că s-au străduit să le ofere tuturor doar „un imbold spre a merge cu lectura mai departe". MIRCEA CROITORU A Magyar Nyelv jărâsok Atlasza (Atlasul dialectelor maghiare). I. Resz. (1—192. terkeplap). Akademiai Kiado, Budapest, 1968. A magyar nyelvatlasz munkakbzbssegenek kbzremukddesevel szerkesztette Deme Lăszlo es Imre S a m u. Lingvistica maghiară a pornit să se achite de o mare și veche datorie a sa prin publicarea primului volum al atlasului dialectelor, proiectat în șase volu me cuprinzînd circa 750 000 de date culese de la peste 12 000 de informatori din 395 de localități și însumînd 1162 de hărți. Deși încă la sfîrșitul secolului trecut și la începutul secolului nostru au apărut unele studii în legătură cu răspîndirea teritorială a elementelor lexicale, fiind publicate chiar și hărți oglindind unele fenomene, problema elaborării atlasului lingvistic maghiar a fost pusă numai în 1929. Acest proiect a intrat în faza realizării sale abia în 1949, cînd Institutul de Lingvistică al Academiei Maghiare de Științe și-a înscris în planul de lucru întocmirea atlasului. Rodul acestei munci temeinice — bazată pe o largă informare și aflată la nivelul lingvisticii moderne, pregătită și realizată de excelenți specialiști — este acest frumos volum, cu date bogate și sigure, redactat pe fundamentul celor mai moderne principii. Chestionarul atlasului a fost întocmit în conformitate cu unitățile sistemului general al limbii. întrebările incluse în cele două volume ale chestionarului au fost alese și grupate după domenii în așa fel ca primul volum să conțină cu precădere material fonetic și morfologic completat cu cîteva întrebări referitoare la sintaxă, iar volumul al doilea, întrebări care servesc la stabilirea răspîndi-rii teritoriale a materialului lexical. Cercetarea fenomenelor fonetice și morfologice se poate face astfel pe baza unui material bine ales, reprezentativ, care reliefează caracteristicile tuturor dialectelor maghiare. Referitor la lexic, autorii au inclus în chestionar un material care face posibilă studierea vocabularului după principii moderne. Numărul și repartiția punctelor au fost stabilite în funcție de numărul populației și de mărimea teritoriului. Ancheta a fost efectuată în 395 de localități, dintre care 68 se găsesc în țările vecine cu R. P. Ungară. Majoritatea punctelor sînt așezări locuite de agricultori, dar chestionarul a fost folosit și în cîteva orașe de provincie. în felul acesta devine posibilă și cercetarea stratificării lingvistice. Dar din punctul de vedere al studierii stratificării, a diferențelor de generații, nu este indiferent nici faptul că materialul adunat a fost furnizat de aproximativ 12 000 de informatori. în înregistrarea răspunsurilor, autorii au căutat ca pe lîngă notarea impresionistă să semnaleze și frecvența 176 RECENZII cuvintelor pentru a putea fi distinse formele mai des întîlnite de cele care se aud mai rar. Anchetatorii, înainte de a porni la lucru, au făcut multe exerciții și anchete provizorii pe teren în vederea uniformizării metodelor. Din colectivul condus de acad. Barezi G e z a au făcut parte B e n k o L o r ă n d, D e-me L ă s z 1 6, Imre S a mu, K ă 1-m a n B e 1 a, K ă z m e r M i k 1 6 s, Ke-resztes K â Im ă n, Lorincze L a-j o s, V e g h J 6 z s e f. De obicei, în aceeași localitate au lucrat concomitent doi anchetatori. Și controlul a fost efectuat în același mod. Materialul Atlasului conține date referitoare la diferitele domenii ale vieții poporului: din domeniul agriculturii și al uneltelor de agricoltură, cultivarea plantelor, creșterea animalelor domestice, precum și din domeniul lexicului privind construirea caselor, alimentația și îmbrăcămintea maselor populare. Volumul publicat acum oferă, pe 192 de hărți, o parte din materialul lexical privitor la agricultură. Seria hărților este precedată de informații cu caracter introductiv: lista alfabetică a cuvintelor-titlu, legenda semnelor utilizate, înșira-rea localităților anchetate potrivit siglei pe care o poartă hărțile unde apar, lista alfabetică a localităților. în sfîrșit sînt date harta fizică a teritoriului și harta de bază, împărțită în pătrate, cu punctele anchetate, purtînd fiecare cîte un număr. Punctele anchetate aflate pe teritoriul țărilor vecine sînt date în cadru separat, și nu întotdeauna potrivit cu poziția lor geografică. Și numerotarea lor se face separat. Majoritatea hărților publicate au un caracter lexicologie. Sînt relativ puține cele care poartă semnul „fonetic" sau „morfologic". Cuvîntul titlu este urmat de traducerea lui în limba franceză, de semnul geometric care indică frecvența utilizării și de o siglă de clasificare a hărții (LEX. = lexicologie, FON. = fonetic, MORF. = morfologic). După acestea urmează întrebarea dinainte formulată, pusă în timpul anchetei în legătură cu termenul căutat și uneori și un desen ilustrativ. Notele sînt așezate în-tr-un chenar aparte. Ele dovedesc prin bogăția lor că și ancheta de control a fost pregătită și efectuată cu multă grijă. Totodată se completează prin ele și materialul cartografiat. Chiar și primul volum al acestei lu crări de mari proporții demonstrează cu prisosință că atlasul lingvistic este depozitul unui imens tezaur de limbă și va contribui la un nou avînt al activității lingvistice maghiare, la dezvoltarea diverselor ramuri ale lingvisticii maghiare și comparate și chiar la progresul altor științe care valorifică rezultatele obținute de lingvistică. Dar înainte de toate, se poate aștepta de la el cercetarea intimă, multilaterală a dialectelor maghiare, clasificarea după criterii variate a fenomenelor, clarificarea unui mare număr de probleme încă nerezolvate. Din punctul de vedere al conținutului, volumul este o mărturie a devotamentului și a competenței colectivului de muncă și a redactorilor; iar pentru realizarea lui tehnică, meritele îi revin colectivului Editurii Academiei Ungare. Volumul este o expresie strălucită a unei munci de zece ani, plină de trudă și abnegație. MOZES GĂLFFY Einfiihrung in die Methodik der Stil-untersuchung (Introducere în metodica cercetării stilului), editată de un colectiv de autori sub conducerea lui Georg Michel, Berlin, Editura „Volk und Wissen", 1968, 220 p. Această lucrare vine să umple, destul de tîrziu de altfel, un gol ce s-a făcut simțit de multă vreme în publicațiile din R.D.G. privitoare la probleme de stilistică. De la apariția volumului Elisei Riesel1, discutabil sub anumite raporturi, cercetătorii marxiști de limbă germană nu au mai publicat nici o lucrare reprezentativă în acest domeniu. Evident, facem abstracție de îndreptarul — de interes strict limitat — destinat ziariștilor și scriitorilor tineri, întocmit de Dieter Faulseit și Gudrun Kuhn2, pe baza stilisticii Elisei Riesel, ca și de numeroasele articole — de proporții reduse tratînd probleme izolate — apă 1 Elis e Riesel, Stilistik der deutschen Sprache, Moscova, 1959, ed. a Il-a 1963. 2 D i e t e r Faulseit / Gudrun Kuhn, Stilistische Mittel und Moglichkeiten der deutschen Sprache, Halle / Saale 1961, 1963, 1967. RECENZII 177 rute, răzleț, în periodicele din R.D.G. Acestea din urmă, nu lipsite de interes, sînt, în cea mai mare parte, greu accesibile în special cititorului străin. Ca urmare, noua apariție editorială a germaniștilor din Potsdam este bine venită. Lucrarea își propune să fie o introducere sistematică și teoretic fundamentată în metodica cercetării stilistice a textelor. Obiectivul ei principal este pe de o parte creerea bazei teoretice necesare caracterizării complexe a textelor, pe de altă parte construirea premiselor fundamentale ale analizei critice, estetico-literare și lingvistico-psihologice a textelor. Scopul îi este învederat practic. Cu toate acestea ea subliniază energic importanța disputei teoretice, respectiv a definirii riguroase a noțiunilor, arătînd că angajarea de principiu este cu atît mai necesară cu cît stilistica actuală continuă să fie bîntuită de tendințe subiectiviste și practiciste. Concepția cărții, trebuie subliniat, se bazează pe o revizuire critică a stilisticii tradiționale. Autorii încearcă să dezvolte un sistem de noțiuni și metode de cercetare, utilizabile practic, de către profesorul de limbă și literatură, de către criticul literar și de către filolog. Lucrarea nu pornește de la mijloacele și categoriile lingvistico-stilistice, ci de la texte. Ea cuprinde o parte teoretică, mult mai importantă pentru noi (Bazele teoretice ale cercetării stilistice) și o parte practică (Modele și exerciții de cercetare stilistică). Valoarea deosebită a primei părți constă în aceea că ea delimitează — în primul rînd — faptele de natură stilistică, lămurind conținutul și sfera noțiunilor de bază și fundamen-tînd metodica cercetării stilistice. Problema centrală a părții teoretice se referă la esența stilului, implicînd. în ultima analiză însăși chestiunea definirii lui. Sînt analizate din unghi semantic, formal și psihologic, definițiile — abundente în literatura germană de specialitate — a noțiunii de stil. Autorul părții teoretice — G e o r g Michel — previne, în mod special, asupra primejdiei de a considera stilistica limbii doar ca acumulare, ca însumare de elemente le-xicologice, gramaticale, etc. Stilistica nu este, pe de altă parte, afirmă autorul, nici un „domeniu periferic" al lingvisticii, ea avîndu-și obiectul ei propriu de cercetare. Acesta din urmă, o dată limpede definit (autorul însuși face o în cercare de acest fel) va consacra stilistica ca disciplină autonomă. Pentru a defini noțiunea de stil, G. Michel pornește de la cele două accepții ale noțiunii de limbă: limba ca realitate (textul vorbit, vorbirea) și limba ca posibilitate, ca sistem al semnelor. lingvistice. Noțiunea de stil se limitează, după părerea autorului, doar la utilizarea limbii ca realitate. Din acest motiv G, Michel va utiliza denumirea de Redestil (stil de vorbire). Această definiție, spre deosebire de aceea a Elisei Riesel, nu încorporează actul vorbirii în sine. Redestil-ul este privit exclusiv ca un rezultat al actului vorbirii, ca o componentă a fenomenului empiric al vorbirii, el neco-incizînd, deci, nici cu noțiunea de ..parole" a lui Saussure. în continuare, G. Michel se ocupă de variantele facultative ale vorbirii, ca elemente fundamentale ale stilului. Nu toate variantele vorbirii sînt, afirmă autorul, fenomene stilistice. Dar îritrucît orice act de vorbire conține elemente; facultative, implicit orice act de vorbire va avea stil. Atributul „stillos", „ohne Stil" (fără stil) devine astfel un nonsens. Acest punct de vedere — împărtășit și fundamentat în repetate rînduri și de Elise Riesel — desparte pe G. Michel de numeroși alți cercetători printre care și Wolfgang Kayser3. Capitolele următoare sînt consacrate elementelor stilistice sau factorilor de limbă cu valoare stilistică, precum și combinării lor în categoria „trăsături stilistice" Stilzuge sind die auf Hăufig-keit, Verteilung und Verbindung der Stilelemente beruhenden charakteristi-schen Besonderheiten des Stils, p. 42). Dar esența cercetării stilului nu constă în enumerarea elementelor stilistice ci în descoperirea ordinii lor interne. Pre-zentînd în continuare diferite principii de clasificare, autorul trece în revistă noțiuni ca „Individualistil“ „Gattungs-respectiv „Genrestil“, „Epochenstil“, „Gruppenstil“ ș.a. insistînd mai mult asupra categoriei „Funktionalstir. în această ordine de idei, G. Michel pune sub semn de îndoială sistemul închis al stilurilor funcționale preconizat de E. Riesel, alăturînd acestei tipologii altele, la care numărul este nelimitat și pe care autorul le numește tipuri stilis 3 Conf. Wolfgang Kayser, Das sprach-liche Kunstwerk, ed. a IV-a, Bem 1956, p. 292, 12 — Philologia 11/1969 178 RECENZII tice deschise (offene Stiltypologien), de exemplu tipologia stilurilor individuale. Afirmațiile privind normele stilistice se bazează pe lucrările anterioare ale lui W. Steinitz, R. Klappenbach și J. Scharnhorst și nu aduc, de fapt, nimic nou. în acest context se ridică întrebarea dacă într-adevăr vocabularul nazist — fiind vorba de un „lexic la modă" (Modewdrter), a cărui existență s-a epuizat aproximativ în cursul unui deceniu, ceea ce în raport cu istoria vocabularului reprezintă foarte puțin — poate fi socotit o categorie aparte. Căci chiar dacă în literatura epocii și în cea imediat următoare el a avut un rol stilistic de loc neglijabil, în momentul de față, vocabularul nazist este doar un arhaism. Din aceste motive considerăm mai adecvată includerea acestor cuvinte în categoria veraltete Worter (cuvinte perimate), sau lărgirea categoriei de arhaisme, creată de autori, pînă în a cuprinde toate cuvintele la modă depășite (veraltete Modewdrter), deci nu numai pe cele naziste. Cercetarea stilului, căreia i se consacră următorul capitol, este definită, înainte de toate în raport de ceea ce autorul numește creație stilistică (Stilge-staltung). G. Michel este de părere că esența cercetării stilistice constă în analiza sistematică și în prezentarea adecvată a elementelor stilistice și a conlucrării lor într-un text dat (exprimare orală sau scrisă). Cercetarea stilistică — se afirmă — nu poate fi identificată în ultimă instanță nici cu analiza stilistică (în sensul strict al cuvîntului), deoarece scopul cercetării stilistice a unui text nu constă doar în descompunerea textului pentru a-i pune în evidență elementele stilistice. Stilul unei opere artistice poate fi înțeles doar atunci cînd analiza este completată de sinteză, cînd la sfîrșitul ’analizei’ stilistice se face o expunere logică a raporturilor și a conlucrării elementelor stilistice stabilite de analiză. Termenul tradițional de ’analiză stilistică’ poate fi interpretat doar în acest sens. în continuare, lucrarea se ocupă de problema fundamentării teoretice a metodicii cercetării stilistice începînd prin a critica sever, subiectivismul și practicismul care au stăpînit acest domeniu spre paguba spiritului științific. în capitolul consacrat acestei chestiuni se atrage atenția asupra primejdiei înțelegerii pur intuitive a stilului. în această privință G. Michel se distanțează de metoda lui Wolfgang Kayser4. El cere cercetării științifice a stilului să înfățișeze factorii de limbă empirici pe care se bazează anumite trăsături de stil, precum și raporturile cantitative și calitative dintre acești factori de limbă. Totodată cercetarea stilistică, va trebui să arate care sînt principiile de organizare ce stau la baza celor mai diferite elemente stilistice ale unui text. Cercetarea științifică are, inerent, mai multe șanse decît metoda intuitivă de a analiza complex un text, oferind totodată garanția unei interpretări cît mai obiective cu putință. în aceeași ordine de idei G. Michel arată că interpretarea trebuie să țină seamă și de factori externi, cum ar fi „contextul de circumstanță" și „contextul cultural" (cultural background). Izolarea textului literar de „contextul său de circumstanță" ar netezi — afirmă autorul — calea unor interpretări speculative. Spre deosebire de autorii care aplică metode și categorii proprii în cercetarea stilistică a diferitelor texte5, G. Michel se pronunță pentru o generalizare a metodelor utilizate în acest domeniu. El preconizează următoarele etape metodice: 1. Cercetarea întregului context. 2. Cercetarea elementelor stilistice. 3. Descrierea stilului. Fiecare din aceste etape este explicată pe larg. Toate își găsesc aplicarea practică în partea a doua a cărții. Această parte, deși se compune din lucrările a trei autori: Georg Michel, Giinther Starke, Franz Graehn, este riguros unitară. Ea oferă interpretări de texte ca modele și exerciții pentru elevi și studenți. Fragmentele de text sînt, în cea mai mare parte, pagini de beletristică (Th. Mann, J. R. Becher, H. Kant, B. Brecht, H. Mann, L. Feuchtwanger etc.). Nu sînt analizate texte mai vechi a căror înțelegere temeinică depinde de cunoștințe de istorie a limbii. Analizele se caracterizează printr-o foarte minuțioasă tratare a textului, acordîndu-se o atenție deosebită mai cu seamă trăsăturilor stilistice lexicale. Cercetarea stilistică a mijloacelor fonetice oferă bun prilej pentru discutarea cazurilor de motivare fonetico-fono- 4 ibid. p. 329. 5 conf. E. Kerko f f( Kleine deutsche Stilistik, Bem / Miinchen, 1962. RECENZII J79 logică a sensului cuvintelor. Autorii recomandă multă prudență în tratarea onomatopeelor. Cititorul e continuu prevenit asupra primejdiei ce ar decurge din izolarea planului fonetic de celelalte planuri ale limbii, în special de cel semantic. Abundența citatelor, în această lucrare, ar putea suscita obiecții: autorii folosesc un număr mare de articole și analize parțiale publicate în periodice (ceea ce în sine reprezintă o dovadă de seriozitate în documentație), totuși cartea ar fi avut de cîștigat, dacă aportul înaintașilor ar fi fost valorificat critic, în loc să fie citat ad litteram. De asemenea preluarea interpretării conținu tului unor texte direct din lucrări de istorie literară e inadecvată. Interpretările sînt în unele cazuri redundante. O ediție ulterioară a acestei lucrări ar putea, spre pildă, fără pagubă, să renunțe la explicațiile privind sonetul (p. 120) sau la discutarea problemei expresiilor idiomatice, introdusă în analiza poemului lui J. R. Becher (p. 132—133). în încheiere precizăm că, deși cu certe merite teoretice, cartea de care ne-am ocupat nu depășește în ansamblu nivelul unui foarte bun manual de curs mediu, motiv pentru care ea poate fi de mare utilitate în special elevilor. EVEMARIE SILL CRONICĂ Al Vl-lea congres internațional al sla-viștilor. Printre evenimentele științifice de seamă ale anului 1968 — în domeniul filologiei slave — se înscrie al Vl-lea Congres internațional al slaviștilor, care a avut loc la Praga între 7—13 august. Numărul impresionant de peste 1800 membri din aproape 30 de țări confirmă importanța acestui eveniment. Majoritatea participanților au fost, firește, cei din țara organizatoare, dar numeroși au fost și reprezentanții altor țări din Europa și de pe alte continente. în cadrul Congresului au fost dezbătute diferite probleme din domeniile: lingvistică, teorie literară, lingvistică literară, folclorul și istoria popoarelor slave. Secția lingvistică a cuprins subsecții-le: structura fonologică și morfologică a cuvîntului în limbile slave și evoluția sa istorică, tipurile de construcție a propoziției din limbile slave, probleme ale analizei comparativ-istorice și tipologice a lexicului slav, problema standardizării limbilor literare slave, sarcinile și perspectivele cercetărilor dialectale ale limbilor slave, problema contactelor lingvistice dintre limbile slave și dintre acestea și limbile neslave, în care au fost dezbătute și probleme privitoare la structura silabei, structura vocabularului, dialectologia slavă, accentologie, semantică, derivație, etimologie, limba slavă veche, traducerea automată etc. în secția de literatură comunicările s-au încadrat în următoarele probleme: literaturile slave în cuprinsul literaturii mondiale, relații între literaturile slave, renașterile naționale, școlile lite rare și diferențierea stilistică în literatura slavă contemporană etc. Comunicările de folclor au urmărit balada populară slavă, sistemul de genuri ale folclorului slav, clasificarea și catalogarea lor, studiul comparativ al epicii populare etc. Țara noastră a fost reprezentată de o delegație de aproape 50 de participanți (membri), condusă de regretatul acad, prof. Emil Petrovici și acad. prof. Al. Rosetti. De la Universitatea noastră au prezentat comunicări: acad. prof. E. Petrovici, prof. dr. docent I. Pătruț, lector dr. Maria Zdrenghea; au mai participat: conf. dr. Mircea Croitoru, lector dr. Ale-xa Ban, lector dr. Onufrei Vințeler, lector Gh. Ciplea, asistenți Grigore Bene-dek și Jacob Mate. în perioada congresului au fost acordate diferite distincții, ca de exemplu titlul de doctor honoris causa al Universității Caroline unor slaviști de renume mondial (W. Doroszewski din Varșovia, VI. Georgiev din Bulgaria, Roman Ja-kobson din S.U.A., V. Zirmunskij din Leningrad ș.a.). Renumitului slavist român acad. E. Petrovici i-a fost conferită placheta de aur „Josef Dobrovsky“ de merite pentru știință și omenire. în cadrul Congresului s-a organizat o expoziție cu publicațiile de specialitate apărute după congresul precedent de la Sofia (1963). Numărul acestor publicații s-a ridicat la aproape 4.000, din 18 țări, printre care și România a expus publicații științifice valoroase. Buna organizare și succesul deplin al lucrările Congresului se datoresc muncii competente a Comitetului cehoslovac al slaviștilor, condus cu multă pricepere de acad. prof. Bohuslav Havrănek. GH. CIPLEA întreprinderea Poligrafică Cluj, 475/1969 în cel de al XlV-lea an de apariție (1969) Studia Univcrsitatis Babeș-Bolyai cuprinde seriile : matematică—fizică (2 fascicule) ; chimie (2 fascicule) ; geologie — geograf ie (2 fascicule) ; biologie (2 fascicule) ; filozofie; științe economice; psihologie—pedagogie; științe juridice; istorie (2 fascicule) ; lingvistică—literatură (2 fascicule). Ha XIV roAy ii3/xamiH (1969) Studia Univcrsitatis Babeș-Bolyai bbixoaht CJieAyiomiiMH cepHHMi-i: MaTewaTHKa—cpnanKa (2 BbinycKa); xhmhh (2 BbinycKa); reojiorna—reorpacpHH (2 BbinycKa); dHOJiornH (2 BbinycKa); cpnjiococpHH; SKOHOMHqecKHe i-iayKH; ncHxojioridH—rieAaroniKa; lopuAHqecKHe i-iayKH; iiCTopHH (2 BbinycKa); 5i3biKO3HaHHe—jiHTepaTypoBeAeiiiie (2 Bbinyci