REDACTOR ȘEF: Prof. ȘT. PASCU, membru
REDACTORI ȘEFI ADJUNCT!: Acad. prof. conf. A. NEGUCIOIU
corespondent al Academiei
ȘT. PETERFI, prof. GH. MARCU,
COMITETUL DE REDACȚIE AL SERIEI FILOLOGIE: Prof. M. BOGDAN, prof. E. JANCSO, prof. I. MARTON, prof. I. PERVAIN, prof. R. TODORAN, conf. D. POP (redactor responsabil), lector M. HOMORODEAN (secretar de redacție), lector I. NICULIȚA
ANUL XIV
1969
STUDIA
UNIVERSITATIS BABEȘ-BOLYAi
\	SERIES PHILOLOG1A
r
FASCICULUS 1
Redacția: CLUJ, str. M. Kogălniceanu, 1 ® Telefon 1 34 50
SUMAR - TARTALOM - COAEPMAHME - SOMMAIRE - CONTENTS - INHALT
H.	IZZO, La „gorgia toscana” et la philologie italienne du seizieme siecle (”Gorgia toscana” și filologia italiană a sec. al XVI —lea) 0 „Gorgia toscana” ii HTajibflH-CK35I	XVI-ro BeKa.................................................... 3
O. ȘCHIAU, D. CURTICĂPEANU, losif Pașca, Meșteșugul lungimii de viață. Contribuție la istoria iluminismului românesc din Transilvania • 14 o c H $ II a ui K a, Meșteșugul lungimii de viață. HoBbie AanHbie k HCTopun pyMbiHCKoro TpaHCHJib-BancKoro npocBeTHTeJibCTBa o losif Pașca, Meșteșugul lungimii de viață. Con-tribution to the History of Romanian Enlightenment in Transylvania.................. 11
T. WEISS, Accepția noțiunilor de cultură și erudiție la Cicero © 3naqeHHe noiiHTHH KyAb-mypa h apyduyua yUjmepoHa® Meaning of the Concepts of Culture and Erudi-tion with Cicero.............................................................. 17
I.	PETRESCU, Formula epopeii eroicomice în Tiganiada lui Budai-Deleanu o d>opMyjia repOHKO-KOMHHecKOH 3nonen b Husanuade ByAan-JIeJiHHy o La Formule de F epopee heroî-comique dans la Tiganiada de Budai-Deleanu................................ 27
V.	VOIA, Eminescu și Byron. Un paralelism literar (II) © OMHHecKy h Baupou. JIh-TepaTypHbiH napajuiejiH3M (II) @ Eminescu and Byron. A Literary Parallelisni (II) .	37
I. ȘEULEANU, Orația de colăcărie. Preliminarii la o viitoare analiză • IIIa(|)epcKaH peMb. UpeABapHTejibiibie 3aMeqaHHH ajisi nocjie/jyioiuero anajinsa © Un epithalame folklorique roumain. Preliminaires d'une analyse â venir............................ 45
G. GRUIȚĂ, O ,.abatere” care devine normă în limba română actuală © „OTKJiOHeHHe”, CTaHOB5imeec;i ..iiopMoă” b coBpeMeHHOM pyMbiHCKOM 5i3bn<e © Un „ecart” qui devient ,,norme” en roumain contemporain...................................... 57
A. TROFIN, Rolul laboratorului de limbă în cadrul cursului practic (II). Recunoașterea și producerea structurilor sintactice @ Poji b 5i3biKOBOM JiadopaTopun b paMKax npaKTuqecKoro Kypca (II). OnosiiaBaune u iipoh3boactbo CHHTaKCnqecKHx C'rpyKTyp o The Role of the Laboratory in Foreign Language Teaching (II). The Recognition and the Utterance of Syn tactic Patterns................................ 65
Note — J e g y z e t e k — 3 a M e T K H — Notes — Notes — N o t i z e n
ZSEMLYEI J., Gomolya, karika, rog (Din terminologia maghiară a olăritului) © Id3 BenrepcEoii tcpmhhojiofhii roimapiioro npoH3Bo;.i.CTBa ® Aus dem ungarischen Wortschatz der Topferei............................................................. 71
2
I. T. STAN, Teoria eteroinvariantă în fonologie • PeiepOHHBapHaHTHaH Teopwn B (J?oho-JiorHH ® The Hetero-invariant Theory in Plionology.......................... 83
Documentare — Adatkdzles — ZI o k y M e H T a u, h si — D o c u m e n t a t i o n — Dokumentation
JANCSO E., Adatok Teleki Sândor âletehez (Contribuții la biografia lui Teleki Sândor) e HoBbie dHorpacpnuecKue Aamibie o TeJieKH UlaH/iope • Contribution ă la biogra-phie de Teleki Sândor....................................................... 91
G. ANTONESCU, Un proiect de revistă cultural-literară în Transilvania la 1866 © npoeKT KyjibTypHO-JiHTepaTypHoro xypna/ia b TpaHCHjibBaimH b 1866 r. ® Un projet de revue litteraire et culturelle en Transylvanie en 1866 ........... 97
Comemorări — Megemlâke zesek— II a M H T Hbl e A a Tbi — Comm6m or ations — Commemorations — N ac h rufe
Sextil Pușcariu întemeietor al Școlii lingvistice clujene (Acad. |e. PETROVICl|) . .	107
Sextil Pușcariu istoric al limbii și dialectolog (I. PĂTRUȚ)............... 110
Sextil Pușcariu lexicolog și lexicograf (M. ZDRENGHEA)..................... 113
Sextil Pușcariu și literatura română (O. ȘCHIAU)........................... 116
In memoriam
|Emil Petro~rfci| (1899-1968) (M. ZDRENGHEA).............................. 121.
Recenzii — Konyvekrdl — PeueH3HH — Livres 1 u s — B o o k s —
Biicherbesprechung
loan Urban J ar ni k și Andrei Bîrseanu, Doine și strigături din Ardeal (D. POP)...................................................  125
Debtseh als Fremds- raehe (Eimba germană ca limbă străină) (M. SZILĂGYI, E. SILE)	126
T h e o d o r Hristea, Probleme de etimologie. Studi . Art cole. Note (V. PĂETINEANU)	131
Cronică — Kronika — X p oh h k a — Chronique — Chronicle — Chronik 135
LA „G ORGIA TOSCANA" ET LA PHILOLOGIE ITALIENNE DU SEIZIEME SIECLE
par
HERBERT IZZO
Dans la pârtie nord et centrale de l’actuelle Region de Toscane ii existe aujourd’hui une prononciation spirantisee des occlusives sourdes intervocaliques ([kâ<Po] au lieu de [kăpo], [divo] au lieu de [dito], [buxo] — et beaucoup plus souvent [buho] — au lieu de [buko]). Les spirantes de cette prononciation, connue des italianistes sous les noms meprisants de „gorgia florentina" et „gorgia toscana", sont generakment denommees „aspirees" d’apres la terminologie phonetique traditionnelle italienne1; et, peut-etre â cause de cette terminologie, beaucoup d’italianistes, voire meme la majorite, supposent que les spirantes actuelles sont une sur-vivance de la prononciation etrusque ou il pouvait y avoir, â en iuger d’apres l’alphabet etrusque, des occlusives aspirees2.
Puisqu’il est evident qu’il faut que l’„aspiration" toscane ne soit pas un phenomene recent si elle est d’origine etrusque, l’etude des plus an-ciens ouvrages sur le toscan, qui sont pratiquement celles du 16me siecle, peut contribuer â renforcer ou ă affaiblir l’hypothese de l’origine substratiste. Le manque de temoignages sur les „aspirations" dans les premieres etudes sur le toscan pourrait etre considere comme une evi-dence negative ou peut-etre simplement comme une absence d’evidence (puisqu’il n’est pas necessaire que tous les details d’une langue soient remarques et decrits, meme par les meilleurs linguistes modernes). Si les plus anciennes grammaires mentionnaient dejâ les ,,aspirations", cela
1 Cf. Franceso D’Ovidio, Un quesito di pronunzia toscana dans „Rassegna bibliografica della letteratura italiana", n° 2, 1894, p. 85; Car! o B a t-tisti, Fonetica generale, Milan, 1938, p. 165; Raffaello G i a c o m o 1 l i, Es-plorazioni linguistiche in Lucchesia dans „Archivio glottologico ital-ano", n° 43, 1958, p. 110; etc.
2 L’alphabet etrusque avait des symboles tres semhlabls let^res des alphabets archai’ques grecs, et on suppose qu’ils avaient les nr nxs valeurs pho-netiques. II est ă remarquer, cependant, qu’il n’y a a^cun c?.: ev 1 -'io ou un nom de lieu etrusque soit transcrit en grec avec une aspiree.
4
H. IZZO
tendrait â renforcer quelque peu l’hypothese de l’influence etrusque (mais pas beaucoup, puisqu’il y aurait tout de meme quelque 14 siecles entre la disparition de la langue etrusque et la premiere attestation de la ,,gorgia“). Si au contraire on pouvait trouver quelque preuve de l’in-existence des ,,aspirations“ toscanes avant nos jours, l’hypothese de l’o-rigine etrusque des spirantes serait definitivement exclue.
Les etudes modernes sur la „gorgia“ portent â croire qu’il n’y a plus rien â decouvrir dans les oeuvres linguistiques des siecles passes. II semblerait que l’,,aspiration“ du c ait ete mentionnee des la premiere moitie du 16me siecle, et que pour ce qui est de l’„aspiration“ du p et du t, il n’y ait que silence. Pour les ennemis de l’hypothese substratiste ce silence signifie l’absence de r„aspiration“ du p et du t, donc la faus-sete de l’hypothese. Mais les defenseurs de l’hypothese de l’origine etrusque trouvent ce silence tout â fait naturel, et ils cherchent â l’ex-pliquer â leurs collegues moins clairvoyants ou moins impartiaux. Voici les explications donnees par M. Harald Weinrich: (1) Les philologues toscans, ne connaissant que leur propre dialecte, n’avaient pas de points de comparaison et par consequent ils n’auraient pas pu se rendre compte de leurs aspirations. (On ne s’aperțoit des traits speciaux de la langue maternelle, dit bien M. Weinrich, que lorsqu’on commence â apprendre d’autres langues)3. (2) Les philologues se seraient rendu compte de l’„as-piration“ du c et en auraient parle uniquement parce que la double valeur phonematique de la lettre c (casa vs. cena) avait specialement attire leur attention sur les sons representes par cette lettre, les allor phones aussi bien que les phonemes. Le p et le t, qui ne representaient qu’un seul phoneme chacun, n’etaient pas objets d’attention speciale et par consequent leur ,,aspiration“ ne fut pas remarquee4. (3) Ensuite, il est pretendu que meme si les grammairiens avaient remarque l’„as-piration“ du p et du L ils n’auraient su en parler parce qu’ils ne dispo-saient ni de symboles pour les noter ni de connaissances phonetiques pour les decrire5 *. En outre, on souligne le fait que r„aspiration“ du c est toujours mentionnee avec mepris0.
On commencera par la derniere de ces allegations, celle de l’inva-riable censure de la „gorgia“. J’ai eu l’occasion d’examiner une quaran-taine d’oeuvres ecrites entre 1490 et 1620. La plupart de ces oeuvres traitent de la prononciation d’une facon tres suporficielle, et quelques-unes la negligent completoment. On n’est donc pas etonne de constater
3 Haral cl V/ a i n r i c li, Phonologische Studien zur romanischen Sprachge-schichte, Miinster, 1958, p. 113.
4 W a i n r i c h, op. cit., p. 112.
5 Weinrich, op. cit., p. 112—113.
"Weinrich, op. cit., p. 112. Cf. aussi Henry W. Longfellow, History of the Italian Language and Dialect s dans „North American Review“, n° 35, 1832, p. 319; Ludwig C-. Blanc, Gro.mmatik cler iMiănischen Sprache, Halle, 1844, p. Gerhard R o h 1 f s, Vorlaleinische Elnjlusse in den Mundarten des heu-tigen Italiens? dans „GermaniscB-Romanische Monatsschrift", n° 18, 1930, ... 37—
LA ,,GORGIA TOSCANA" ET LA PHILOLOGIE ITALIENNE
5
que l’„aspiration“ toscane ou florentine n’y soit pas decrite. Mais dans les dix oeuvres ou cette ,,aspiration“ est mentionnâe, elle n’est jamais blâmee. Au contraire, parfois elle est meme louee.
Le tout premier â parler de l’„aspiration“ du /-k-/, Clauclio Tolo-mei, ecrit: „Le regole de l’aspirazione noi toscano idioma sono cosi certe & cosi breui, che Lhuomo le puo facilmente sapere“7. C’est-â-dire qu’il suppose que ses lecteurs voudront imiter cette prononciation. Dans un autre livre, lorsqu’il parlc encorc de l’„aspirazione“, il dit: „Altora quando io clica Caro sguardo. . .“8 9. II semble bien que Tolomei decrit sa propre prononciation, lui qui etait professeur d’italien â rUniversite de Sienne. Quelques decades plus tard, un professeur florentin, celebre commentateur des oeuvres de Boccace, Lionardo Salviati, que Weinrich a specialement cite comme exemple de la condamnation de la „gorgia44, ecrit, au contraire, que la prononciation toscane du „c dur44 est une extraordinaire „dolcezza44 de la langue et une „virtu di nostro popolo che altri disperano mai de imparare449.
II est vrai que les censures generales du florentin ne manquent pas au 16me siecle10 *, mais il faut attendre jusqu’au 18me pour trouver une condamnation specifique de r„aspiration4<11.
Quant â la supposition qu’il etait normal que l’„aspiration“ du /-k-/ fut apercue â cause de l’ambiguîte phonematique de la lettre c, et qu’il etait egalement normal que l’„aspiration“ du /-t-/ et du /-p-/ ne fut pas remarquee parce que Ies lettres t et p n’avaient qu’une valeur, on a oublie qu’au 16me siecle grazia, strazio, orazione etc. s’ecrivaient encorc avec t. Le Gallois Sion Dafydd Rhys, qui ecrivit un trăite de 108 pages sur la phonologie et Porthographe toscanes, ouvrit sa discus-sion sur le t en disant qu’il fallait parler de deux t, puisque le t repre-sentait deux sons12. Les latinistcs (par exemple Scaliger, qui dedia tout un petit chapitre â la question13) se demandaient encore si le t avait une ou bien plusieurs valeurs en latin. (Il est â noter que Scaliger
7 CI audio T o 1 o m e i, II Polito, Rome, 1525, p. 27.
8 C] audio Tolomei, De le lettere, Venise, 1547, p. 121.
9 Lionardo Salviati, Degli avvertimenti della lingva sopra’l Decame-rone, Venise, 1584, 3.3.13.
10 Vo:ci un commentaire typique, ecrit par Girolamo Mu zio de Padova: „Ho la lingua del popolo [fiorentino] per. la piu noiosa, & per la piu spiacevole di forse quale altra sia in Cittâ d’Italia, ă chi la sente favellareh (Battaglia in difesa delVitalica lingua, Venise, 1582, p. 157).
1; On remarque avec interet que le professeur Amerindo C amilii a ecrit, il n’y a pas trop longtemps (Pronuncia e grafia delV italiano, Florence, 1947, p. 74), qu’aucun Toscan n’a jamais songe â proposer la „gorgia“ comme norme de bonne prononciation. parce que c’est exactement ce qui a ete propose dans un bon livre de phonetique (anonyme — Della pronunzia florentina) publie â Florence en 1870. puis par le celebre lexicographe Policarpio (Grammatica della lingua italiana, Milan, 1887, p. 10), et meme par quelques non Toscans (par exemple Girolamo Rosasco dans son Della lingua toscana, Turin, 1777, voi. 2, p. 486—488).
12 Sion D. Rhys, Pervtilis Exteris Nationibvs, de Italica Pronvnciatione, & Orto^ranhia Libellus, Padoue, 1569, p. 33—34.
i; J u i i u s C a e s a r Scaliger, De causis Linguae Latinae, Lyon, 1540.
6
H. IZZO
aussi bien que Rhys remarquerent l’„aspiration“ toscane du /-k-/ sans rien dire de l’„aspiration“ analogue de ce qu’on appelle „t dur“). Meme la lettre p, moins ambigue que le t, est souvent traitee assez longue-ment, parce qu’elle s’employait avec h pour signifier [f], parce qu’elle avait ete employee anciennement pour indiquer, etymologiquement (scripto) -aussi bien que faussement (legiptimo), le redoublement de la consonne suivante, et, enfin, parce que dans le grec que l’on connais-sait alors le tc se prononQait [b] apres M.
Contre la -supposition, evidemment absurde, que Ies philologues tos-cans n’auraient pas pu decouvrir Ies caracteres de leur prononciation parce qu’ils n’avaient pas l’occasion de la comparer avec celle d’autres langues ou dialectes, on dira tout de suite que Ies savants de la Renais-sance ne restaient pas toujours chez eux! Au contraire, il est connu que beaucoup d’entre eux voyageaient tres souvent. Presque tous Ies auteurs qui parlent de l^aspiration^ du c mentionnent aussi certains traits de prononciation d’autres dialectes d’Italie et d’autres langues modernes. (Par exemple, Giorgio Bartoli ecrivit, entre beaucoup d’autres, que ni Ies Francais ni Ies Lombards n’avaient le [c] de cena ni le [g] de giallo14). D’ailleurs, quatre de ces auteurs n’etaient pas Toscans, et l’un n’etait meme pas Italien. Mais tout cela semblera etre tres peu de chose pour qui pense au fait que plus ou moins tous Ies humanistes de l’epoque savaient le grec, ou la distinction entre theta et tau, dans la prononciation byzantine qu’ils connaissaient, etait â peu preș egale â la difference entre le t dit „non-aspire“ et le t dit ,,aspire“ du toscan d’aujourd’hui, et au fait que de nombreux savants connaissaient aussi l’hebreu avec une prononciation qui faisait la meme distinction entre le tav et le thav. En effet, quatre auteurs comparerent le c intervoca-lique toscan avec le X grec, et deux le comparerent avec des sons he-breux. Enfin, il y a encore l’etonnant M. Rhys, qui semble connaître la phonologie de la plupart des langues de l’Europe. II parle de l’es-pagnol, du portugais, du francais, du grec, de l’allemand et meme du polonais. Mais ce qui est le plus important c’est que Rhys ne connais-sait pas seulement le theta du grec, qu’il n’aurait commence â appren-dre peut-etre que plus tard, mais qu’il y avait aussi des phonemes pareils ou semblables dans ses deux langues maternelles, l’anglais et le gallois. Si la prononciation toscane actuelle du /-t-/ avait existe au milieu du 16me siecle, Rhys, qui demeura plusieurs -annees en Toscane, s’en serai t apercu sans y pretor attention.
En un mot, ni le manque de points de comparaison ni le manque de 'symboles alphabetiques ne peuvent expliquer l’absence de reference â T aspir ation du t toscan au 16me siecle. On dirait que la meilleure explication serait de supposer que le t n’etait pas encore spirantise.
II reste encore deux details â considerer: (1) Tout le monde semble convenir que Ies philologues du 16me siecle n’ont rien dit au sujet de l’,,aspiration“ du /-t-/ et du /-p-/. On ne se dispute que sur l’importance
14 Giorgio Bartoli, Degli elementi del parlar toscano, Florence, 1584, p. 21.
LA „GORGIA TOSCANA" ET LA PHILOLOGIE ITALIENNE	Ț
de ce silence suppose, et personne ne semble soupconner que lYaspi-ration“ des occlusives sourdes (autre que /-k-/) ait eie niee. (2) 11 va sans dire (bien que Weinrich l’ait dit expressement15) quil ne faut pas attendre de descriptions phonetiques intelligibles de la part dos philo-logues du 16me siecle.
II n’y a pas de rapport essentiel entre ces deux points, mais il convient de Ies traiter ensemble parce que c’est un scul auteur, Giorgio Bartoli, qui Ies clement completement tous Ies deux. Et cependant Bar-toii n’est pas le seul â indiquer plus ou moins clairement que /-p~, -t-/ n’etaient pas spirantises au 16me siecle. ni le seul â. decrire passable-ment l’articulation des sons. Par exemple, lorsque Claudio Tolomei ecrit: ,,Qualunque sillaba incomincia da C, quella sillaba sempre e aspirata, & nessuna altra in tutta la toscana lingua e aspirata"1'5, ce n’est pas exactement le silence au sujet de l’„aspirationu du /-p, -t-/. Et lorsque Rhys ecrit du p: „Omnes sine discrimine aliquo summis labris inter sese mutuo cluriter compressis, ac mox per spiritum ex broncho pro-rumpentem additamque uocalem diductis, illam exprimuntu, on aurait de la peine ă croire qu’il s’agissait d’autre chose qu’une occlusive bila-biale. Mais c’est Bartoli qui decrit Ies consonnes avec une precision qui est surprenante au 16me siecle (et que, ă vrai dire, on ne trouve pas toujours meme au 20me). Voilâ comme il decrit l’articulation des aspi--rees grecques:
„Per venir in cognizione, che cosa sia aspirazione, ci potră guidarc sicuramente la pronunzia clei 6 theta â i Greci, et del cb phi & de] X chi. de’quali il primo, come clicono, e aspirato del T, il secondo del pi, & il terzo del K, & questi corrispondono â i noștri elementi significati con. le lettere T P & C quando vale per K. Si aspira adunque il T a modo de’Greci, applicando il sommo de la lingua al istesso luogo douo si forma il 1’ cio e fra il termine del palato & i denii, & in vece di farc la disgiunzione & lo scoppio per il T, si cede lo spiraglio; ... II P. aspirano nel medesimo modo; perche non pronunziano il cb phi, come noi lo F, sopraponendo i denti superiori al labbro inferiore, ma strin-gendo prima ambe le labbra, come se hauessero a pronvnziarc il P; poi in vece di disgiugnerle per far prorompimento del P, aprono alquauto di spiraglio, e spingon per esso il fiato. in guisa che si fa volendo accom-derc il carbone: & il K aspirano congiugnendo al palato il principie grosso de la lingua, che sopra stă a la fauce, & in vece di far Io scoppio ne la disgiunzione per il K, si cede lo spiraglio al fiato, il qualc passando forma lo elemento X. Aspirați adunque diremo quelli ele-menti, i quali per formare, si fa lo spiraglio ampio, & che imitano 11 suono che sfiata ventoso, passando per luoghi non agustl, ma alquante dilatati"17.
15 H a r c i d W e i n r 1 c h, op. cit., p. 112.
1-3 Claudio Tolomei, De le lettere, Venise, 1547, p. 121.
17 G i o r g i o Bartoli, op. cit., p. 19—20.
8
H. IZZO
Sur l’„aspiration“ du /-k-/ en toscan Bartoli s’exprime ainsi:
„Intorno a l’aspirazione del Ca e da sapersi, che i Toscani non Io aspirano mai, quando e posto nel principio de la parola; & per opposito non pongon mai il Ca frâ due vocali; ma sempre l’aspirato. & il me-desimo fanno del Ci e del Gi; perche sempre, quando non sono principij de la parola, ma nel mezzo frâ due vocali gli aspirano, eccetto se sono come si dice raddopiati, si come: acciaio e viaggio. Et la medesima regola e del Ca. Di qui auuiene, che i Toscani non sempre profferiscono bene le parole G-reche, che contengono il X, o il K, perche le pronun-ziano secondo la regola de la posizione del proprio idioma: doue nel Greco tali elementi non osseruano tale posizione, potendo trouarsi nel principio de le parole, & nel mezzo de le vocali, or l’yna or l’altra egualmente. Si causa nel ristringersi il grosso de la lingua presso al gorgozzule, lasciandoui alquanto di spiraglio, per il quale mouendosi la voce, genera tale aspirato“18.
Bref, M. Bartoli disposait evidemment de moyens de decrire Ies sons qu’il avait remarques. Et par bonheur il fait mention quelquefois de sons qui n’existaient pas en toscan, entre eux Ies ,,aspirees“ du p et du t :
„Et di quelli [suoni] che sono comprensibili, non qualunque idioma gli ha tutti; come il Toscano no ha il theta che e il T aspirato; ne i Greci forse ne gli Ebrei haueuano il Ci ne il Gi. . ,19.
Te elemente muto intenso; D e il suo vicino rimesso, stando verso lui come il B al P: il suo aspirato hanno i Greci, che e il 9 Theta; gli Italiani non l’hanno nel parlare20.
F e elemento aspirato del P. i Greci dicono che il cfr phi e n pi aspirato, & dicono bene: ma e da auuertire, che essi pronunziano il congiungendo le labbra come se hauessero â pronunziare il P & con-cedendo lo spiraglio, producono il	elemento muto; & in cosi fatta
pronunzia molto meglio si scerne il	phi essere aspirato del jr pi, che
si scerne nel modo de le altre nazioni: perche gli altri fanno l’aspirato non congiungendo tutte due le labbra, come fanno in pronunziare il P, ma accostando i denti superiori al labbro interiore, & lasciato alquanto di spiraglio, fanno trapassare lo spirito ventoso, & formano il F simile nel suono â quel che fusse fatto con le labbra“.21
En un mot, la linguistique du 16me siecle n’a pas passe sous silence la question de la spirantisation du p et du t intervocaliques. Tout au contraire, elle nous apprend que cette spirantisation ne s’etait pas encore produite et qu’il nous faut conclure qu’elle ne peut avoir aucun rapport avec la langue etrusque, qui etait morte depuis plus de miile ans.
Quant â l’origine de la spirantisation du /-k-/, qui evidemment
18 Bartoli, op. cit., p. 32—33.
19 Bartoli, op. cit., p. 21.
20 Bartoli, op. cit., p. 38.
21 Bartoli, op. cit., p. 30.
LA ,,GORGIA TOSCANA’ ET LA PHILOLOGIE ITALIENNE
9
existait deja au 16me siecle, c’est un probleme plus difficile, et il ne serait pas convenable de presenter ici la dizaine d’evidences indirectes qui m’ont convaincu qu’elle aussi est d’origine relativement recente, probablement posterieure â la reduction de [-c-] â [-s-], qui eut lieu pendant le 14me siecle. Je me bornerai â dire encore quelques mots sur Giorgio Bartoli, qui fut â mon avis un linguiste tres en avance sur son temps et dont l’oeuvre, restee presque inconnue, meriterait d’etre etudiee et peut-etre republiee.
Malheureusement nous n’avons qu’un seul livre de Bartoli, publie apres sa mort, en 1584. Le titre de ce livre est Degli elementi del parlar toscana, et l’on comprend bien vite que les elements ce sont les sons (et plus precisement les phonemes): „Voci sono gli elementi; & la figura scritta non e elemente, ma segno di elemento“22. Et l’on comprend bien vite aussi que pour Bartoli, exactement comme pour les linguistes structuralistes de notre siecle, la langue n’est autre chose que la langue parlee. L’orthographe traditionnelle n’a rien de sacre pour lui (ni pour la plupart de ses contemporains non plus):
„Degli idiomi antichi non possiam fare resoluto giudizio, non essendo certi come pronunziassero i proprij parlatori di essi: ma i moderni, de i quali habbiamo notizia, molto imperfettamente sono stati scritti; & cib e succeduto, perche coloro, che primi gli scrissero, non essendo per auuentura â sufficienza dotti, scrissero il parlare prendendo senza altra auuertenza, da qualche altro idioma, con le figure, il numero de’ carat-teri, come haueuano trouato star in quello di prima. Et non ponendo cura in esaminare, se egualmente, o se piu, o se meno era degli elementi in vna che ne l’altra lingua, ma stimando con errore, che il parlare non potesse hauer altri elementi, ne lettere o caratteri, che quelli, che erano stati insegnati loro, come se gli elementi, che sono ne la voce fussero tanti, che trouarono scritti; & non per lo contrario la quantitâ de’ caratteri scritti douesse dependere da forma di pronunzia degli elementi, che sono prima ne la voce, e nel parlare, che segnati in scrit-tura; non seppero aggiugnere nuoue lettere, se trouauano altri elementi ne le voci nuove, & diminuire, se meno. Et quelli che successero, presupponendo il falso, cib e che i primi hauessero a sufficienza conse-guito, quanto era possibile, gli imitaron quasi superstiziosamente“.23
Voici un paragraphe qui, une fois modernise le style, pourrait bien figurer dans la preface d’un texte moderne sur l’analyse linguistique, par exemple dans le Phonemics de Kenneth Pike:
„Habbiamo a considerare, che non essendo sempre, che diuerse parole sian fatte di diuersi elementi; ma il piu de le volte de i mede-simi b in tutto replicați b in parte, & diuersamente posti per ordine, multiplicano diuersi significati; & dopo non molto processo di parole, tutti si reiterano piu volte: per cib infiniti non sono gli elementi, ne in molto numero, ma possibili con osseruanza ad essere annouerati;
22 Bartoli, op. cit., p. 13.
23 Bartoli, op. cit., p. 2—3.
10
H. IZZO
l’offizio di questa arte dunque sarâ, conosciuto quali & quanti element? sono ne la voce del idioma, che si paria (se prima non e stato scritto, o non perfettamente) trouare altretante figure di lettere. Et allora sarâ. scritta bene ciascuna parola, quando con tali & tanti caratteri sarâ notata, con quali & quanti element! de la voce e composta: pcrche non rettamente si scriueră, hauendo la parola tre element!, .se sarâ scritta con quattro o con due lettere, ne se vna figura fu posta â significare vn tale elemento, poi si metteră la medesima a significare vn’ altroV24
Et s’il n’echappe pas toujours aux influences de la tradition, il faut reconnaître que le systeme de phonemes dresse par Bartoli doit moins ă l’orthographe heritee que l’analyse de la phonologie toscane actuellement cn vigueur. Notons par exemple qu’il dit des consonnes qui sont ecrites par le redoublement des lettres et que la plupart des linguistes modernes considerent comme geminees qu’clles ne sont pas doubles du tout, qu’elles sont des elements independants, ce que j’ai trouve s’accorder avec Fintuition linguistique des toscans illettres.
Lorsque Bartoli chcrche â etablir des categories phonetiques, il. reussit â distinguer Ies sourdes des sonores, quoiqu’il ignore l’action de la glotte et qu’il attribue la difference acoustique â une difference de tension articulatoire, ce qui n’est pas d’ailleurs entierement errone ([d] est le „rimesso“ du [tj, [v] le „rimesso“ du [f], [g] le „rimesso" du. [c] etc.).
Remarquons, enfin, que Bartoli arrive â considerer (aux pages 21—22) la possibilite d’une analyse de traits significatifs qui laisse pre-voir Ies idees exposees par Jakobson, Fant et Halle, mais il la rejetre comme incommode et sans avantages.
„GORGIA TOSCANA'’ II BTAJlb^lHCKAH 0H^C\nOrH51 XVITO BEKA
( P e 3 io m e )
Abtop CTaTbH CTaisiiT cede uejibio nepecMOTpeTb h onpOBepn-iyTb aoboabi cTopoi-iHnxcB STpyccKoro npoi-icxoRAei-iiia cnnpaHTii3HpoBaHHoro nponsi-iomeHun myxnx BspbiBHbix (b in-jio/xeniiH mokav rjiaci-ibivn) b cpe/u-ien ii ceBepnoii nacTii Tocxaiibi — nponsHOHieHEn, H3BecTi-ioro no;i na3BaHiieM „gorgia toscana” hjiii „gorgia florentina”. Idccjiexo-Bai-iHe copoi<a TpyAOB iiTajibmiCKHX cptuiojioroB, noHBiiBmiixcsi b nepnoA 1490—1620 rr., nps-boaht k BbiBOAy, lito b Xvl-oxi Bei<e eine i-ie cymecTBOBajio cnnpaHTM3HpoBaHHoro nponseo-mei-iHH p ii t b nojiojKenHH Me>KAy rjiacHbiMH, Tai< kbk stot cpaKT juiOo yTBepx<AeH nenccpee-cTBeimo, jih6o Bonpoc oâoHAen MOjniai-meM, ho i-ie no npiiqpiHaM, na KOTopbie ccbuiaioTcn 3amnr-iihkh cyOc.TpaTHon TeopHH ii KOTopbie onpoBepx<eiibi na ocnoBe H3yLiei-n-ibix tokctob, a npoc'ro, riOTOMy mo cnHpaHTH3aunn p h t eme He nponsoiujia, cjieAOBarejibuo oua ne mojkbt UMeTb eh-KaKGrO OTHOUieHHH K STpyCCKOMy 5I3bIKy, KOTOpblJI 6bUI MepTBbIM dojiee TblCHHH JieT tomv i-iaaan.
Bonpoc o nponcxojKAei-iHH cnnpai-iTiiaamiH c b nojio>KeHHH morav maciibiMH, npoflEmn-:-HjeiicH y>xe b XVI-om sexe ne odcyncAaeTcn, oAi-iaxo, hmciotch MHoronncjieHHbie xocBei-iHbie ceh-AerejibCTBa, KOTopbie MoryT npHBecTH k yOoRAeHHin, lito h ara cnHpaHTHsaimn i-ie HBJinAacb-pesyjibTaTOM aTpyccxoro bjihhhhh, 6yAyLiH, neponTiio, nocjieAyiomHM HBJieimeM rio oTiiouieHnio x peAyxmdH [-c-] na [-s-], npoiicmeAiuen b XIV-om Bexe.
24 Bartoli, op. cit., p. 11—12.
IOSIF P A Ș C A, MEȘTEȘUGUL LUNGIMII DE VIAȚA\ Contribuții la istoria iluminismului românesc din Transilvania
de
OCTAVIAN ȘCHIAU și DOINA CURTICAPEANU
Aportul principal la românilor transilvăneni la istoria medicinei noastre trebuie căutat în literatura de popularizare pe care aceștia au pus-o în circulație. Tendința de a răspîndi cunoștințe medicale și mai ales de igienă este specifică epocii luminilor. Primii exponenți ai curentului de difuzare a cunoștințelor medicale în popor au fost Simon Andre Tissot (1728—1797), în Elveția, și Bernhard Christoph Faust (1755—1842), în Germania. Cel mai important popularizator al medicinei a fost însă Christof Wilhelm Hufeland (1762—1836), a cărui lucrare intitulată Makrobiotik, apărută în primă ediție la 1796, a cunoscut o binemeritată faimă în întreaga lume.
în faza de asimilare a medicinei științifice românești1 2 (1760—1853), primii medici nu erau, datorită unor condiții social-economice și culturale speciale, în situația de a da literaturii noastre medicale opere de creație, ci se mențineau pe linia popularizării unor lucrări cunoscute. Scopul urmărit de autori era răspîndirea în sînul intelectualității românești și a populației rurale din Transilvania și Principate a noutăților medicale și a unor elemente de igienă și dietetică necesare oricărui individ. Pavel Vasici dă scrisului medical între 1844—1845 o operă fundamentală, prin traducerea, în două volume, a Macrobioticii lui Hufeland. înaintea lui Vasici alcătuiseră lucrări care expun concepția învățatului german doctorii Ștefan Vasile Episcopescu (1837) și Albineț (1838), socotiți ca precursori ai gerontologie! și geriatriei românești.
Dar cea dintîi macrobiotică din literatura românească de specia
1 în manuscris, titlul complet: Meșteșugul lungimei de viață, prin doftoreasca grijă a trupului și a sufletului.
2 Vezi Contribuții la istoria medicinei în R.P.R. Sub redacția prof. dr. V. Bo-loga, Buc., 1955.
12
O. SCHIAU, 0. CURTICĂPEANU
litate este Meșteșugul lungimei de viață, prin doftoreasca grijă a trupului și a sufletului, traducere din limba latină, făcută în 1815 de preotul transilvănean losif Pașca. Originalul latinesc după care s-a făcut traducerea este Ars longaevae vitae, tipărit în 1804, din porunca și cheltuiala episcopului Fr. X. Fuchs. De vreme ce toate celelalte macrobio-tici românești îl traduc pe Hufeland, n-ar fi exclus ca șî manuscrisul lui Pașca să fie traducerea, prin intermediar latin, a textului german.
Se impune din capul locului o precizare. In vreme ce Vasici adaptează traducerea cerințelor de la noi, adăugîndu-i numeroase informații și explicații personale, traducerea lui Pașca e mult mai modestă. Formația de specialist a doctorului Vasici explică prezența unei cazuistici abundente. losif Pașca e străin de domeniul din care traduce, de aceea manuscrisul său rămîne o transpunere fidelă a originalului latin.. La Vasici problemele sînt analizate prin prisma cunoștințelor medicale și a concepțiilor progresiste. Pașca traduce ,,cuminte“, „in puțintelele ceasuri celea ce de la plinirea datoriilor mele celor preoțești îmi întrecea'6, și va face acest lucru „nu ca să plac, ci ca să folosesc66, cum mărturisește în prefață. Traducerea s-a făcut la îndemnul episcopului Sa-muil Vulcan, cunoscut și pentru alte inițiative de popularizare a medicinei.
Manuscrisul semnat de losif Pașca provine din fondul Oradea și. este înregistrat în Biblioteca Filialei Cluj a Academiei R. S. România sub cota 449. E un manuscris autograf, cuprinzînd 557 pagini in 4°, scrise îngrijit, cu cerneală neagră. In „Cuvîntul înainte66 al autorului sînt amintite preocupările de dată foarte veche ale oamenilor pentru prelungirea vieții, precum și faptul că, în mai toate limbile, există asemenea „povățuitoare cărți66, datorate „osîrduitorilor bărbați66. Nu numai de folos, ci și de lipsă era, subliniază în continuare autorul, ca aceeași dragoste și spre neamul românesc cineva să o arate. Mențiuni similare întîlnim în toate manuscrisele preotului și protopopului Periceiului.
Trebuie să amintim că losif Pașca a desfășurat o laborioasă activitate de traducător. în 1813 tălmăcește din limba latină Istoria Bibliei, în prefața căreia mărturisește: „...Eu neavînd aur și argint, cu această cărticică (ce se numește Istoria Bibliei, adecă a Sfintei dumnezeiești Scripturi) pe neamul nostru cel românesc a-l îmbucura și a-l folosi am voit... Și pentru al tău mai mare folos la fieștecare parte am adaos niscai luări aminte, prin care să dă înainte ce trăbuiaște din cele întru, acea parte pomenite a culege și a învăța66. In cuprinsul aceleiași prefețe, Pașca subliniază dificultățile muncii de transpunere într-o altă limbă: „Iară, o iubite cetitoriule, am voit a-ți aduce aminte ca de cumva, întru unele locuri ți să va părea întunecat graiul, să nu te pripești a ne vinovăți și a ne defăima lucrul, căci aceasta mai cu samă din izvoditori latinești o am scos. Iară de pre o limbă pre alta chiar [clar] și luminat a tălmăci și celor mai învățați anevoie iaste66.
Tot din limba latină traduce A lui Marco Antonin, filozofului, comentarii (sau cărți de însemnare) care șie însuși le-au scris, depre limba latinească pre limba românească întorși. Din dorința de a se face înțeles,.
I. PAȘCA, MEȘTEȘUGUL LUNGIMII DE VIAȚĂ
13
Pasca alcătuiește un glosar al „numelor latinești care nu s-au putut întocmit zice românește și întru aceasta carte în multe locuri să află“, pe care-1 așază în fruntea traducerii sale. Spicuim din cuprins cîteva exemple interesant soluționate:
comentarii	însămnează	scrisori de însemnare
fatum		hotărîre, orînduire dumnezeiască
simplia		prostia, neviclenia inimii
atomuș		părticica mică de praf care nu să poate împărți în două
indiferent		lucru de obște, nici bun, nici rău
subiectum		aceea despre care să zice ceva
silogismus		vorbă întăritoare din care ceva apriat urmează
teorema	5,	gîndire, iscodire ascuțită
dialogus		vorbire între doi
sofista		filozof viclenitoriu, mincinos
dialectica		învață a arăta lin și drept
teatrum		loc de priveliștă
substanția		făptură, ființă, fire.
Se pare că Samuil Vulcan a urmărit îndeaproape și a stimulat activitatea de traducător a lui losif Pașca. Așa cum o mărturisește în prefața Vrednicelor de pomenire și prea aleselor zise a unora dintre filozofi, împărați și alți fel de bărbați iscusiți, greci, romani și altor neamuri de demult, întru acest chip pre limba românească alcătuite, din 1820, Samuil Vulcan, „pre mine, fiind sărac și lipsit de cărți, cu cărți spre acest lucru folositoare a mă ajutora s-au milostivit<c. Din cărțile primite din partea episcopului Vulcan, losif Pașca selectează anumite pasaje, alcătuind un fel de culegere de maxime.
Amintind acestea, subliniem că Meșteșugul lungimii de viață ... nu este un simplu accident. El se înscrie pe linia unor statornice preocupări alo lui losif Pașca, dar și ale altor cărturari, de a traduce cărți socotite folositoare pentru neamul românesc.
în ceea ce privește prima macrobiotică românească datorată lui Pașca, ea traduce integral originalul latin, apărut la Bratislava în 1804. Fără să se poată vorbi de acribie științifică sau de tentația unor satisfacții literare, traducerea poate fi socotită corectă. Ea se adresează cercurilor mai largi ale știutorilor de carte și are în vedere folosul pe care sfaturile practice conținute le-ar putea aduce.
intelectual familiarizat cu limbile germană și maghiară, Pașca se resimte de influența acestora în terminologia științifică a manuscrisului3. Prezența unor germanisme în textul lui losif Pașca ar putea fi socotită drept argument în sprijinul afirmației că traducerea se face după o adaptare a Macrobioticii lui Hufeland.
3 Vezi N. A. Urs u, Formarea terminologiei științifice romanești, Buc., 1962.
O. SCHIAU, D. CURTICĂPEANU
Destinația cărții explică prezența numeroaselor paranteze explicative, note de subsol și asteriscuri. Deși handicapat de formația de ne-specialist, autorul face meritorii eforturi de găsire a echivalentului românesc. Ideea de a traduce termenii tehnici i-a putut veni din lectura originalului însuși, care conține, pe alocuri, asemenea glose:	. In
stătu Asteniae facultatis genetricis ușura semper esse nocivum: scilicet, dum quispiam turbatum habet statum sanitatio ex decremento virium, orto morbo, aut recentiore notabili vulnere“\
Traducînd termenii tehnici, losif Pașca apelează la cuvinte dialectale: „Scocurile care latinește să cheamă canales, pe aici să. zice cetărni"'; -fibrele sînt „firuțele cele mai de pre urmă. Să înțelegi părticelele acele în forma firului de tort. . S; vegetabilia — crescătoarele; ftizie — oftică plecată; vitale principium — duhul cel de viață; myriades — nenumărată mulțime; plantae — sadurile; metamorphosis — schimbare; caloris — zăduhul; clementa — stihiile; irritationes — întărîtări; calamitate — mișelătate; vehemens — silnic; sine qua non — condiție fără care nu să poate etc. Uneori Pașca păstrează neologismul, dar indică traducerea în paranteză: microcosmos — lume mică; podagrici — cei ce au podagră la picioare; scorbut — stricăciunea gurii. Sînt cazuri cînd neologismul se păstrează împreună cu regionalismul: păruși — găorice; stomah — rînza; canale — scocuri — cetărni. Strădaniile de a se face înțeles merg pînă acolo încît pirații sînt numiți „tâlharii cei de mare“, iar broasca țestoasă „broasca cea cu covată“. Am văzut că Pașca traduce, fie păstrînd neologismul și indicînd în paranteză echivalentul românesc, fie apelînd la regionalisme. Cea mai mare parte a termenilor tehnici însă păstrează forme din original: substanția, proporția, absolut, relativ, astenia, hirurg, melancolia, flegmaticuș, paragrafuri, atmoșfera, materia, stoicește, cauză* cobalt, antimoniu, porfir etc.
Fără să putem vorbi de ambiții literare din partea autorului, sînt unele pasaje nu lipsite de oarecare suflu poetic: „Cu nimica nu iaste mai mic răul care vieții îl aduce turburarea inimii, căci unde această furie s-au sălășuit, acolo și viața cea prea înflorită preste scurtă vreme să vestezește și să uscă, cînd toată calea veseliei închizîndu-să, toate îndemnurile spre aceia pricini de cîrtire, de gîlceavă, de mîhnire și de pricire le face, și neodihna minții, și îngreoiarea în multe zile păzindu-o, puterile inimii și spre lucrare și spre desfătare netrebnice le face.“ Sau, în altă parte: „Asprimea iernii nu puțintele și dintr-acele lucruri crescătoare și dintr-acele mișcătoare a omorî să vede pre care primăvara la viață le cheamă și le întoarce: ursul, liliacul, rîndunelele și nenumărata mulțime a muștelor în vremea primăverii să deșteaptă din întunerecile și ascunsurile sale la lumină și la aierul cel slobod să ivesc și pentru îndărăpt dobîndita viață și întinerire să bucură. Țarinile, șăsurile, grădinile și desișurile în vremea de iarnă o tristă schimosire și asprime le cuprinde, așișderea arborii, tufele, ierbile stau înaintea ochilor ca niște moarte“. *
Ars longaevae vitae ..., Posoni, 1804, p. 62.
I. PAȘCA, MEȘTEȘUGUL LUNGIMII DE VIAȚA
15
Multe pagini conțin o anume filozofie epicureică („darurile ceasului de acum folosește"), dar mai ales divagații pe tema labilității sorții. Astfel, în originalul latin: „Magni semper erroris est, omnia aliena spernere, ut deteriora nostra sequamur: plures enim propria pernacea, quam hostile consilium perdidit. Nemo in sua causa satis videt; ita. nobis amor noștri imponit, ut maxime nobis sapere videamur, cum maxime disipimus. Putamus nos stabili adhaerere insulae, et est spuma fluctibus innatans; nec cogitamus naufragii certum periculum"5 6, iar în traducerea lui Pașca: „Totdeauna mare greșală iaste toate ale altora, a nu le băga în samă, ca cele mai rele ale noastre să urmăm: căci pre mulți îndărăpt-nicia sa, decît sfatul vrăjmașului i-au perdut. Nimene în cauza sa, destul, vede: întru atîta iubirea noastră pre noi ne înșală, cît foarte înțelepți a fi ne vedem, cînd foarte neînțelepți sîntem. Socotim cum că ne lipim de ostrov statornic și iaste spumă pre valuri înnotătoare, nici socotim neîndoita primejdie o, spargerii de corabie"5. losif Pașca recurge în traducere la derivate verbale, creații personale adeseori inspirate: „întru acest veac ca întru o mare ce neîncetat să înviforează, corăbiem. . T. Fidelitatea față de original merge pînă la păstrarea exemplelor, parabolelor, paremiologiei, chiar a exclamațiilor și interogațiilor retorice (Vrednică de rîs, dară împreună vrednică de milă priveliște pui înaintel. încă nu e destul; Dară, oh! Răul necurăției așa de urît iaste, cît însăși hârtia scriitorului de rușine o umple și condeiul a slăbi îl face; Desfătarea, au zis oarecine, iaste cuptoriul păcatelor, baia răutății, mitropolia pagubelor, albia relelor, gunoiul spurcăciunilor, izvorul a toată fărădelegea, maica periciunii; Hanibal cu sabia au învins, cu desfătările s-au. învins etc.).
*
Traducerea lui Pașca datează dintr-o perioadă în care apar, la Sibiu și Cluj, și alte lucrări de popularizare a științei7. încercînd să-i fixăm locul în acest context, subliniem că meritului întîietății. cronologice — Meșteșugul lungimei de viață. . . precede cu 29 de ani lucrarea lui Vasici — trebuie să-i adăugăm strădaniile, oricît ar fi ele de modeste,, de împămîntenirc a unei terminologii medicale românești, dar și a unui vocabular neologistic destul de bogat.
5 Ibidem, p. 427.
6 Meșteșugul lungimei de viață ..., p. 424.
7 Vezi Contribuții...
20	O. SCHIAU, D. CURTICĂPEANU
HOCK0 IIAIIIKA, MEȘTEȘUGUL LUNGIMII DE VIAȚĂ
Hoobie daHHbte k ucmopuu pyMbiHcnoeo mpaHCtubBaHCKoeo npocBemumeÂbcmea
( P e 3 io m e )
HccjieAya nepeBOAnecKyio AeaTejibHOCTb Mocnea HauiKa, aBTOpbi nbiTaioTCfl onpeneJiHTb ero BKJia# b hctophio pyMHHCKoro TpaHCHJibBaHCKoro npocBeTHTejibCTBa. B cTaTbe no/mepKH-BaeTCfl aacjiyra xpOHOJiorrmecKoro nepBeHCTBa khhfh Meșteșugul lungimii de viață, a TaKJKe 3naqeHHe 3Toro nepeBOAa b pa3BHTnn pyMbiHCKOH MeAHUHHCKoft TepMHHOjioruH.
I O S I F PAȘCA, MEȘTEȘUGUL LUNGIMII DE VIAȚĂ
Contribution to the Hislory of Romanian Enlightenment in Transylvania
(S u m m a r y)
Studying losif Pașca’s activity as a translator, the authors intend to establish his contribution to the history of Romanian Enlifhtenment in Transylvania. The paper points out the chronological priority of Meșteșugul lungimii de viață as well as the importance of this translation in the development of Romanian medical terminology.
ACCEPȚIA NOȚIUNILOR DE CULTURA ȘI ERUDIȚIE LA CICERO
de
TIBERIU WEISS
Noțiunea de „cultură" este legată, în primul rînd, de sensurile sub care apare verbul „colere", respectiv substantivul „cultura" în latina clasică.
Colere și cultura, din punctul de vedere al sensului cuvintelor, își trag originea din ideea de îngrijire a livezilor, a vitelor, deci, din terminologia rustică: agrum colere1, agros colere2, vitem colere3. Tot așa și cultura apare în accepțiunea de cultura vitium4 la Cicero, de agricultura la Lucretius5 etc.
Cultura apare mai rar în accepția îngrijirii unor monumente6.
De la ideea de îngrijire a livezilor, a arborilor și pămîntului, noțiunea de „cultură", prin metaforă, se extinde și la cultura spiritului, ceea ce rezultă foarte pregnant din Tusculanele lui Cicero7, în care se face o analogie între cultura pămîntului și a spiritului, arătîndu-se că, după cum pămîntul nu poate fi productiv fără îngrijire (cultură), așa nici sufletul.
O similară extindere de la cultura pămîntului la cultura spirituală se observă și la adjectivul cultus, de la ager cultior3, de la ager cultis-simus^, în sensul de cîmp foarte bine îngrijit, de la culta (adjectiv, substantivizat în sensul de locuri cultivate10 (culturi), la animi culti11. Sub-
1	C a t o, Agr., 61.
2	C i c., Tuse., 2, 13; Thesaurus Linguae Lat; voi. III, p. 1669.
3	C i c., Fin., 4, 38.
4	Ibid.
5	5,1447: agri culturas docuit usus.
6	C.I.L., 6, 9625: huic monimento ex testamente in culturam legata.
7	C i c., Tuse., 2,5 (13). Ut ager, quam vis fertilis, sine cultura fructuosus esse non potest, sic sine doctrina animus. Ibid, 2,13: cultura animi philosophia est.
3	V a r r., R., 1,2,20.
9	C i c., Com., 33.
10	Lucr, 1, 165; V e rg., G, 1,153.
11	C i c., Tuse., 2,3. Animi non omnes culti fructum ferunt. Marțial, 10,98: Minister, Quo nec filia cultior, nec uxor.
2 — Phiiologia 1/1969
18
T. WEISS
stan tivul cultus, din aceeași familie de cuvinte, de la cultus agricolarumi2\, de la regiones omni cultu vacantes13 (regiuni fără nici o cultură), de la. cultus et curatio corporis14, trece la sensul de cultus animi15 *, de educație^.
Verbul colere își extinde sensul la cultivarea virtuților17, a literaturii18 19, a prieteniei (colere amicitiam), a elocinței (colere dicendi ar tem)..
Ideea de cultură îmbracă și forma compuselor verbului colere și îndeosebi excolere. Astfel, Cicero în Pro Archia™ arată că nu ar putea vorbi zilnic despre subiecte atît de variate, dacă nu și-ar cultiva, mereu spiritul prin disciplina literelor.
Dacă prin metaforă s-a ajuns de la sensul de cultură a pămîntului,. a viței de vie etc. la sensul de cultură a spiritului, în limba greacă acest proces, după cum remarcă foarte just I. Mar r ou20, s-a petrecut invers, realizîndu-se o metaforă inversă, adică, se compară îngrijirea pe care o necesită plantele cultivate cu îngrijirea ce o comportă ființa omenească. Așa, de pildă, Theophrast raportează TcatSsta, în accepția de cultură spirituală, la arborii fructiferi. KatSeia era ansamblul lucrurilor care-l deosebeau pe un grec de bună familie, euyev^, bine crescut xaĂoxayal)^ , de un barbar, de un ignorant, presupunînd o cunoaștere a artelor liberale21, cunoștințe particulare în domeniul unei științe sau arte22 etc. Dar cultura în accepția greacă nu se limita numai, la factori intelectuali (cultura fizică era o parte constitutivă a culturii)..
în literatura latină din epoca ciceroniană noțiunea de cultură, de om cult, de erudit, îmbracă cele mai deosebite forme: doctrina, huma-nitas, eruditio, disciplina, respectiv doctus, eruditus, exquisitus, litteratus,. reconditus, politus, interior, intellegens etc., în opoziție cu stultus, me-diocris, indoctus, illiteratus, imperitus, inscitus, ineruditus, rudis, ignarus,, impolitus, inornatus, imperjectus etc., mai mult sau mai puțin apropiate ca sens, sinonime, corelate sau opuse. Uneori îmbracă și forma unor adverbe ca erudite, docte, scite etc.
Fiecare din acești termeni cuprinde o anumită accepție a ideii de* cultură și de erudiție, fie de cultură generală, fie de cultură care presupune cunoștințe savante.
Noțiunile ele doctrina, doctus, doctor, disciplina sînt adeseori atît de?
*2 C i c., Agr., 2, 26.
13 C i c., Tuse., 1,45.
,14 C i c., Nat., 1,94; De off., 1,106.
15 C i c., Fin. 5,19. Animi cultus iile erat ei quasi quidam . .. cibus.
C i c., Part, orat., 91. („genus hominum malo cultu corruptuin" se
opune lui
„homines bene institutos").
17 C i c., Pro Archia, 7, qui profecto, si niliil ad percipiendam colendamque: virtutem...
18 Nep. Attic., 20, colere aliquem litteris.
19 ... nisi animos nostros doctrina excolamus.
20 Irenee M a r r o u, Saint Augustin et la fin de la culture antique, I'.iris. 1937, p. 552.
21 P 1 a t., Gorg. 470.
22 Eur., I, 205.
NOȚIUNILE DE CULTURĂ ȘI ERUDIȚIE LA CICERO
19
apropiate în sens, încît devin sinonime, avînd desigur sensul de cultură, fără însă a fi parcurs întotdeauna același drum.
Iată, de pildă, afinitatea de sensuri între doctrina (de la verbul docere) și disciplina (de la discere). Fiind derivate din docere și discere23, ele se referă, în primul rînd, la probleme de învățămînt: astfel, doctrina și disciplina, ca și verbele din care au derivat, au sensul de învățămînt, învățătură, instruire, educație, obiect de studiu, școală filozofică2*.
Mai tîrziu, atît disciplina, cît și doctrina, au ajuns să aibă semnificația de cultură, disciplina avînd însă o sferă mai largă decît doctrina, acoperind oarecum noțiunea de Traista de la greci, implicînd nu numai conceptul intelectual, ci și cel educativ, moral etc.
Disciplina apare în accepția de totalitate a lucrurilor care contribuie la îmbogățirea spiritului omului, pe cînd doctrina a primit un sens mai special, mai strict intelectual, referindu-se la un studiu savant, metodic. Doctrina este ceea ce efortul, studium adaugă calităților naturale ale spiritului (natura, ingenium). Doctrina poate semnifica o anumită formă de activitate intelectuală, raportată la un anumit domeniu (de pildă al elocinței), fiind vorba despre o cunoaștere savantă și nu empirică.
Atît disciplina cît și doctrina, printr-o trecere de la cauză la efect, au ajuns să aibă semnificația de cultură, adică, rezultatul acumulărilor de cunoștințe în cazul lui „doctrina" și consecința procesului educativ în cazul lui „disciplina^ este tocmai ceea ce înțelegeau anticii prin cultură. Uneori, însă, noțiunea de cultură putea să aibă nu numai accepția, de cunoștințe dobîndite prin studiu, ci și activitatea prin care se dezvoltă cunoștințele omului25 * 27.
Dacă doctrina înseamnă cultură, în sensul de cunoștințe dobîndite prin știință, nu arareori se poate observa o interferență între noțiunile de știință și cultură. Iată, Cicero20 vorbește despre un „homo . . . omni abundans doctrina", în sensul de „plin de cunoștințe de tot felul, deci, un om de o vastă cultură". Alteori, „doctrina" este corelată cu „eruditio"21.
în accepția ciceroniană doctrina, în sensul de cultură, într-o formulă aritmetică, ar însemna natura sau ingenium + studium,. Studium în acest caz apare în sensul de „aplicație" sau „zel", firește, în primul rînd, aplicație la munca intelectuală, sau cuantumul de cunoștințe necesare pentru dobîndirea unei culturi. Doctrina poate rezulta însă și din natura sau ingenium + litterae, în sensul de cunoștințe în domeniul literaturii.
Ideea de cultură este desenată și de eruditio (erudiție), semnificînd,.
-3Varro, De lingua lat., 6,62: ab docendo docere, disciplina, discere, litteris commutatis.
2/1 C i c., Orat., 1,39. Jus civile summatim percipi sine doctrina potest; Divin., 1,42. Tradere filium alicui in disciplinam; Manii., 18, disciplina navalis; Brut., 4 (disciplina) dicendi.
25 C i c., De orat., 3,85: me autem Catulle fateor... tantum tribuisse doctrinae temporis quantum mihi puerilis aetas ... concesserant.
2G De orator e, 1, 85; Thesaurus Linguae Lat; voi. V, pp. 1784.
27 C i c., Tuse., 3,69; cf. M a r r o u, op. cit., p. 556.
20	T. WEISS
ca și doctrina, rezultatul procesului de învățămînt, cunoștințele dobîn-dite prin studiu, pentru ca apoi, de la acest sens să se ajungă la cel de cultură.
Erudire, verbul din care se trage eruditio și eruditus, înseamnă a instrui, a șlefui, a ciopli, a forma, a fasona, a instrui și, numai în mod excepțional, a educa. Semnificînd rezultatul procesului de învățămînt, eruditio sau eruditus, în sens de cultură, se apropie de doctrina, con-curînd-o uneori, după cum și verbele din care derivă, erudire și docere, apar în același context, cu același sens28 29.
Erudiția, în accepția ciceroniană, se obține, în unele împrejurări prin „doctrina“, înțelegîndu-se în acest caz prin aceasta poezia, elocința și filozofia23.
Deci, eruditio = natura sau ingenium + doctrina.
Alteori, doctrina și eruditio apar cu același sens: „praeclara eruditione atque doctrina ornatus“30.
Erudiția poate însemna o cunoaștere profundă a științelor, dar și o șlefuială în același timp31 (politus).
Eruditus apare și în sensul omului cultivat, corespunzînd grecescului TceTraiSsupivo:;, avînd aceeași semnificație ca și doctus, litteratus, studio-sus, politus.
Eruditus poate avea accepția omului cu o înaltă cultură, a savantului, homo doctissimus. August face o paralelă între Cicero și Varro: Dacă pe Cicero îl consideră modelul literatului, omului instruit, Varro înseamnă întruchiparea idealului roman al savantului pe care-1 caracterizează doctrina și eruditio, el fiind un doctissimus, un studiosus rerum (Cicero fiind un studiosus verborum)32.
Erudiția putea însemna și o specializare într-un anumit domeniu „Scaevola eruditissimus disciplina iuris civilis“ fără a se confunda cu un artifex, adică cu un specialist oarecare. Artifex este un cunoscător al unui domeniu de activitate, în timp ce un om erudit este un profund cunoscător.
Dar ideea de cultură poate îmbrăca și forma de doctus. însă cine poate fi considerat un doctus?
Doctus, fără îndoială, este sinonim cu eruditus, litteratus, intelligens, sapiens, prudens, callidus, peritus.
în dicționarul lui F o r c e 11 i n i33, urmărindu-se accepțiile adjectivului doctus, se face o distincție între doctus și eruditus, „Praeterea doctus intelligi potest in gravioribus disciplinis, eruditus in litteratura“.
28 C i c., Div., 2,2 docere atque erudire inventutem.
29 C i c., Pro Archia, 7 ... quid? illi ipsi summi viri, quorum virtutes litteris proditae sunt, istane doctrina, quam tu effers laudibas, eruditi fuerunt?; Thesaurus Linguae Lat., voi. V D, p. 833.
20 C i c., De off., 1,33.
31 C i c., De fin., 1,8... est enim... non satis politus iis artibus, quas qui tenent, eruditi appelantur; A u g., Cic. D., 22,61.
32 C i c., Orat., 1,39.
33 VI, 16907.
NOȚIUNILE DE CULTURA ȘI ERUDIȚIE LA CICERO	21
Așadar, un doctus este chipurile competent în științele serioase (filozofia, drept), iar un cultivat în domeniul literaturii, ar fi un eruditus.
Formularea este în întregimea ei greșită. Erudiția nu se raportează numai la domenii mai ,,ușoare“, ca, de pildă, „literatura44. Cicero vorbește despre „oratorem erudire in iure civili^, despre „homines socra-ticis disputationibus eruditi^ etc.
Fără îndoială că „doctus44 avea diferite accepții34 35 36 37. Apare cu suficientă frecvență la poeți.
Propertius își dorește o iubită doctă, adică cu destulă cultură literară și destul gust pentru poezie, ca să-i poată înțelege și aprecia versurile. „Ceea ce cer eu unei femei, ne spune poetul, nu e nici să fie frumoasă din cale afară, nici să fie de neam mare —, plăcerea mea este să-i citesc, cu capul răzimat pe sînu-i, din versurile mele4437.
în al XXXV-lea cîntec al lui Catul, o tînără se îndrăgostește de poetul Cecilius, în timp ce-1 ascultă citind versuri; ea era, așadar, o intelectuală, o femeie doctă, adică cu puternice emoții artistice, care s-au transformat într-o iubire pasionantă față de poet.
In unul din versurile lui Horatiu38 39 40 41 apare o constatare jalnică:
„De nu te pricepi la corăbii, nu te faci cîrmaci; de n-ai învățat medicina, nu îndrăznești să dai doctorii bolnavului; doctorii nu fac decît medicină; meșteșugarii nu fac decît ceea ce intră în breasla lor; numai noi, neînvățați sau învățați, facem cu toții versuri44 (scribimus indocti doctique poemata passim).
Aci nu este vorba de savanți și ignoranți, nici de poeți sau ne-poeți, adică de talentați sau lipsiți de talent, ci de oameni care sînt de meserie sau nu, care posedă sau nu meșteșugul literar, așadar doctus apare în accepția de instruit, cultivat, priceput, „doctus et Graecis litteris et Latinist, „doctus ex disciplina Stoicorum“^, „doctus in carmine“^, și, în concurență, uneori, cu eruditus, „doctus vir, et Graecis litteris: eruditus“42 etc.
*
Latinul a avut multe dificultăți pentru a exprima ideea de cultură. Noțiunea de cultură nu s-a putut dezvolta decît într-un mediu bogat în elemente intelectuale și evoluat, pentru ca personalitatea individului să se poată afirma și exprima prin munca spirituală43.
34 C i c., Orat., 1,59.
35 Ibid., 3,34.
3G Thesarus Linguae Lat. voi. V, p. 1710.
37 Cf. Propertius, 1,7,1; 2,11,6; cf. T i b u 11., 4,6,1—2.
38 Horatius, Epist. 2,1,17.
39 C i c., Brut., 46., Thesaurus Linguae Lat., voi. V, 1711.
40 C i c., ibid., 25.
41 Ovid., Heroid., 21,182.
42 C i c., Brut., 30.
43 D. M. Slușanschi, Considerații asupra urbanității în epoca lui Cicero',. în „Studii clasice", 7,287—296.
22
T. WEISS
Pentru a defini ideea de cultură, Cicero utilizează și neologismul humanitas, prin care omul devine mai profund, „mai om“. înnobilarea omului se poate face prin cultură, dar prin ce fel de cultură?
Este recunoscut că Cicero îi pretinde unui orator doctus sau perfectus o vastă și complexă cultură generală44.
O cultură elementară se dobîndea prin puerilis institutio45, dar, altele erau exigențele față de o înaltă cultură, politior humanitas46. Educația propriu-zisă fiind terminată, Cicero îi cerea unui orator să-și desăvîr-șească cultura, impunîndu-i trei categorii de studii superioare: istoria47, dreptul48, filozofia49.
Idealul cultural al lui Cicero era greu de realizat, așa că exigențele încep să scadă treptat și teoreticienii latini încep să-și facă o idee utilitaristă despre cultura generală. însuși Cicero subordonează cultura generală profitului pe care-1 va avea oratorul. Cicero cere să se afecteze un minim de timp pentru studierea istoriei50, recomandînd manualul lui Atticus. în ce privește filozofia recomandă să se concentreze atenția asupra eticii, pentru că ea furnizează un material bogat pentru a face reflecții asupra religiei, morții, binelui, răului, virtuților, viciilor etc.51 52.
Dar care era profilul cultural al societății din epooa ciceroniană?
Deja la greci exista o opoziție flagrantă între	, omul
cultivat și ^opTixo.;, omul grosolan, între epppcov. om cu gust și atppcov, cel care n-are, iar la romani, în opoziție cu doctus sau eruditus, apar opusele acestora, indoctus, ineruditus, rudis, ignarus, inscitus, illiteratus etc. Poporul, în marea sa majoritate, avea un nivel intelectual sau artistic scăzut sau inexistent, nefiindu-i accesibile creațiile literare sau științifice. Poporul nu avea legătură cu prozatorii și poeții decît la teatru.
Lucrările gramaticienilor, ca, de pildă, ale lui Aulus Gellius, ne atestă o serie de carențe în domeniul limbii, chiar și la cei ce se pretindeau cultivați, în ce privește concordanța timpurilor, întrebuințarea modurilor, folosirea greșită a cazurilor după prepoziții etc. August, mai tîrziu, va destitui pe un legat consular, întrucît nu avea o cultură corespunzătoare rangului său „ut rudi et indocto“^2.
în general, criticile caută să blameze grosolănia și lipsa de cultură
« Cf. Cic, De oratore. 1.5—20, 48, 59—60, 71—73, 75, 158—159, 165; 2,5; 3,57—90 (76—80), 120—143; Orator, 113—120; Brutus, 151—154. Cf. F. E d e 1 s t e i n, Cicero despre genul oratoric în „Brutus", 161—183.
45 C i c., De orat., 2,1.
46 Doid., 3,12.
47 Cic., De orat., 1,18; 158—159, 201; Orat., 120; Brutus, 322.
48 Cic., De orat., 1,18,48,58, 159, 166—172, 193, 201; 3,76—80; Orator., 120.
4n Cic., De orat., 1,1,9,17; 53—57, 68—69; Orat., 118—119.
50 C i c., Orat., 120.
51 C i c., 1,68—69.
52 S u e t., Aug., 88.
NOȚIUNILE DE CULTURA ȘI ERUDIȚIE LA CICERO
23
a publicului roman. Iată, de pildă, O. Ribbeck53, referindu-se la publicul roman, susține că acesta era incapabil să savureze o comedie, pentru că n-avea un gust format, rafinat. în prologul din Poenulus (aprecierea făcută se potrivește și pentru epoca lui Cicero, într-o oarecare măsură), ,,spectatorii dormeau, matroanele flecăreau zgomotos, prostituatele căutau să atragă privirile, sclavii ocupau spațiile goale și împiedicau circulația, doicile aduceau bebelușii care țipau, iar plasatorul (dissigna-tor) circula zgomotos, căutînd locuri pentru spectatorii întîrziați“54.
Cicero arată că mulțimea, deși era ignorantă și lipsită de cultură, reușea să facă aprecieri spontane, pe baza unei judecăți naturale, intuind defecțiunea unui vers care avea o silabă în plus sau în minus55 *.
Cicero în „De oratore“™ comentează un pasaj din Lucilius în care se vorbește despre doctrissimi, homo doctus și perurbanus, și despre indoctissimi, oameni lipsiți de orice cultură, iar în „Brutus“ face referiri la oameni pe jumătate cultivați, dintre care unii erau mai aproape de știință, iar alții mai aproape de ignoranță57. Cicero îl citează pe Curio58, care-și cîștigase faimă prin ignoranța sa. El se erijase în postura de orator .al timpului și, cu o ocazie, se opri brusc în mijlocul pledoariei sale, spunînd că o băutură vrăjită făcu să-și piardă memoria; Cicero îl considera pe acesta lipsit de cultură, fără cunoștințe, fără instrucție, ca unul care nu cunoscuse nici poezia, nici elocința, nici istoria, un indoctus și rudis.
în pofida acestor deficiențe, el a fost considerat un „maestru al barei“ pe vremea aceea. E adevărat, remarcă cu ironie Cicero, că discursurile sale o dată scrise, nu suportau leotura.
Cu alte cuvinte, Cicero face aluzie la o categorie de inculți, de semidocți, de oameni care, în cel mai bun caz, aveau o spoială de cultură „tinctus litteris“. în „De oratore“ unul dintre interlocutori, Antonius, declară că preferă scriitori de talia lui, lipsiți de orice erudiție59. Antonius devine teoreticianul unei culturi superficiale, prin eliminarea dreptului, istoriei etc., cunoștințe care urmau să fie încredințate unor „arti-fices cuiusdam generis et artis“.
Cicero arată cum și nivelul de cultură al judecătorilor era cu totul
53 Histoire de la poesie latine jusqu’â la fin de la republique. Paris, 1891, p. 130.
54 PI. Poem, 14 et sq.
::5 C i c., Orat., 168, ... nec vero multitudo pedes novit, nec ullos numeros tenet, ... omnium longitudine et brevitatem in sonis... iudicium ipsa natura in auri bus collocavit.
™ C i c., De orat., 3,150.
57 C i c., Orat., 129. Cf. A. G u i 11 e m i n, Le public et la vie litteraire ă Rome au temps de la republique, în „Revue des Et. Lat.“, fasc. I, Paris, 1934, pp. 66.
53 C i c., Brut., 214 et eo magis hoc iudico, quod neminem ex his quidem, qui aliquo in numero fuerunt, cognovi in omni genere honestarum artium tam indoctum, tam rudem. Nullum iile poetam noverat, nullum legerat oratorem, nullam men onam antiquitatis collegerat, non publicum ius, non privatum et civile cognoverat.
C i c., De orat., 2,60.
24
T. WEISS
inegal și lăsa de dorit. Astfel, Laelius, deși era cunoscut prin elocința sa calmă și elegantă și documentată, pierde procesele și-și trimite clienții la Galba, a cărui demagogie avea o pondere mai mare decît distincția sufletească a lui Laelius60 *.
Cicero face o distincție netă între oamenii cultivați și inculți: „ho-minum duo genera esse: alterum indoctum et agreste, alterum humanum et politum"Q1.
în accepția ciceroniană, un homo doctus și intelligens, poate fi considerat ca făcînd parte din aristocrația intelectualității, în opoziție cu marele public, populus, cu oamenii mijlocii „unus e togatorum numero homo mediocris“, cu indocti, cu „imperiti homines", cu „rerum omnium rudes ignarique" etc.62 63.
Erudiția era un apanaj al claselor suspuse, ele își puteau cumpăra, la nevoie, erudiția, și, nu rareori, de la oamenii cei mai obidiți, de la sclavi, de la pueri litteratissimi, de la servi litterati^.
Sabinus își cumpăra sclavi specializați în cunoașterea lui Homer, Hesiod, și care, așezați în apropierea stăpînului, îi șopteau versurile potrivite, ca să facă impresie.
Cicero corelează cultura cu virtutea. El socotea că un ,,indoctus“, oricît de ingenios ar fi, nu poate atinge virtutea64. Aceasta intră însă în contradicție cu ceea ce afirmă în „Pro Archia“65: „mărturisesc că au existat mulți bărbați cu o inteligență uimitoare, cu însușiri alese, fără să cunoască știința... Adaug chiar și aceea că, fără instrucția științifică . .. caracterul și calitățile morale valorează mai mult decît știința fără caracter“.
în sfîrșit, Cicero încheie aceste reflecții cu o idee extrem de prețioasă: „Și tot eu mai spun că, atunci cînd la un talent distins se adaugă o judecată și o perfecțiune formată prin studiul disciplinelor literare, atunci, zic, obișnuiește să rezulte o nu știu ce personalitate preastrălucită și unică“66. Eu cred, că în această formulare, Cicero, „rem acu tetigit“, arătînd că erudiția, știința, sînt corelate cu probitatea, cu fermitatea de caracter; nu se poate concepe un adevărat savant care să nu dea dovadă de o înaltă etică.
Fără a fi elucidat în întregime noțiunile de cultură și erudiție, Cicero, totuși, prin referirile sale, a adus o contribuție importantă în cunoașterea profilului cultural al societății romane de pe timpul său.
60 C i c., Brutus, 114. Cf. A. Guillemin, op. cit., p. 58.
G1 C i c., Part., 25.
62 Thesaurus Linguae Lat., voi. V, p. 1712.
63 C i c., Brut., 22; cf. H. V a 11 o n, Histoire de Vesclavage dans l’antiquite. Paris, 1879, t. II, pp. 117.
04 C i c., Auctor ad Heren., 4,46. Homo indoctus, quamvis sit ingeniosus, ad virtutem pervertire non potest.
65 C i c., Pro Archia, 7.
66 C i c., op. cit., ibid.
NOȚIUNILE DE CULTURĂ ȘI ERUDIȚIE LA CICERO
25
3HAMEHHE H0H5ITHK KVJIbTyPA HYUHUEPOHA
( P e 3 io m e)
Abtop AeJiaeT odsop HecKOAbKHx TepMHHOB, kotophmh, rjiaBHbiM o6pa3OM b npomBeAe-hhhx LtHuepona, o6o3HaqaeTCH hach KyjibTypbi h spyAHUHH. rioK33biB3eTCH, hto b to BpeMfl ksk b asthhckoh Amep3Type ot KyAbTypbi oropoAOB, nojiefi aoxoahtch nocpeACTBOM MeTacpopbi ao AyxoBHOH KyAbTypbi, y rpeKOB npoHaoniAO odpaTHoe ABAeHiie. BbiHBJineTCH neperuieTeHHe CMbICAOB H COnepHHHeCTBO MeîKAy pa3AHRHbIMH nOHHTHHMH, OTHOCHmHMHCH K 0f)JI3CTH KyAbTypbl, ™ HHorAa CKpbiBaeT cymHOCTb Bonpoca. Abtop nbiTaeTcn BbincHHTb TepMHH KyAbTypH nocpeA-ctbom KOHTpacTOB MexKAy doctus, indoctus h mediocris hah „tinctus litteris”. B 33KAK)-qenHH oh noK33biB3eT 3HaqeHHe bkasas HnuepoH3 aaa no3H3Hiui KyAbTypnoro 06-AHK3 pHMCKOfO 06meCTB3 TOÎi 3II0XH.
MEANING OF THE CONCEPTS OF CULTURE AND ERUDITION WITH CICERO (S u m m a r y)
The author reviews several terms by which the Latin writers and especially Cicero designated the idea of culture and erudition. It is shown that while in Latin the term culture passes, by means of metaphor, from the meaning of cultivation of orchards and fields to that of spiritual culture, for the Greeks the» opposite is true. The author emphasizes the interference of meanings and the competition between different concepts referring to culture, sometimes leading to the distortion of the basic problem. An elucidation of the term of culture by means of the contrasts between doctus, indoctus and mediocris or tinctus litteris is attempted. The paper stresses the importance of Cicero’s contribution to the knowledge of the cultural portrait of Roman society in that epoch.
FORMULA EPOPEII EROICOMICE ÎN ȚIGANIADA LUI BUDAI-DELEANU
de
IOANA PETRESCU
Dintre problemele pe care Țiganiada lui Budai-Deleanu le ridică, aceea a „modelelor“ a furnizat culturii românești una din marile ei teme de literatură comparată. G. Bogdan-Duică1 încerca o definire a poemei ardelene prin opoziție cu Voltaire și prin apropiere de ideologia iosefi-nistă, de Eneida travestită a lui Blumauer și de anecdotica populară muntenească. C. Radu2 afirma, teoretic, originalitatea lui Budai-Deleanu și realiza, practic, o raportare de amănunt la epopeile italiene, operație facilă — avînd în vedere trimiterile pe care le face autorul Țiganiadei și gratuită atîta timp cît nu trece de la stadiul referințelor la acela al interpretărilor. Ca o operă clasică în intenție și în doctrină e văzută Țiganiada de D. Popovici3, care observă însă că, prin apelul la istoria națională și prin realizarea culorii locale, Budai-Deleanu se definește ca un precursor al romantismului și al programului „Daciei literare“.
Două studii apărute recent îndrumează interpretarea Țiganiadei în-tr-un sens nou, mai apropiat de spiritul poemei lui Budai-Deleanu. Deși crede că „sub raportul intențiilor estetice ale lui Budai-Deleanu nucleul generator al Țiganiadei îl constituie ambiția de a imita modelele clasice ale gcnului“4, P. Cornea constată că, în fapt, poema e „o insurecție [. . .] împotriva clasicismului^, un „joc dublu“5 și conchide: „Nu știm exact
1 G. Bogdan-Duică, Despre Țiganiada lui Budai-Deleanu. Inrîuririle germane, în „Convorbiri literare", 1901, fasc. 5, p. 438—461, fasc. 6, p. 483—489.
2 C. Radu, Influența italiană în Țiganiada lui Ion Budai-Deleanu, Focșani, 1925.
3 D. Popovici, La Litterature roumaine ă Vepoque des „Lumieres", Sibiu, 1945; Doctrina literară a Țiganiadei lui I. Budai-Deleanu, în „Studii literare", IV, 1948.
< P. Cornea, I. Budai-Deleanu — un scriitor de renaștere timpurie într-o renaștere întîrziată, în „Studii de literatură română modernă", Buc., 1962, p. 56.
5 Ibid., p. 58.
28
I. PETRESCU
la ce s-a gîndit scriitorul cînd s-a adăpostit în umbra marilor modele, dar procedeul său seamănă cu o stratagemă"6.
în continuarea observațiilor lui P. Cornea se fixează S. Bratu7, pentru care subminarea modelului clasic e, în Țiganiada, un gest voit și conștient: coborînd „de la țelul genului epicesc la posibilitatea genului comicesc, care practic e pus să parodieze eposul dar să-i folosească mijloacele", Budai-Deleanu nu face împrumuturi, ci „parodii originale"8.
Libertatea cu care poetul își tratează modelele îl determină pe P. Cornea să considere că studiile comparative trebuie abandonate deoarece ele nu pot explica mai mult decît detalii izolate ale poemei, nu pot pătrunde opera în articulațiile ei esențiale și în semnificațiile ei particulare9. Afirmația nu ni se pare convingătoare. Credem, dimpotrivă, că literatura comparată poate contribui substanțial la definirea poemei lui Budai-Deleanu, cu condiția ca raportările să părăsească sfera epopeii clasice sau creștine. Pentru că „nucleul generator al Țiganiadei“ nu îl constituie „ambiția de a imita modelele clasice ale genului" (adică ale epopeii eroice) așa cum crede P. Cornea; ea nu este rezultatul abandonării unui „program minimal", (crearea epopeii clasice naționale) în favoarea unui „program minimal", modest și accesibil, așa cum consideră S. Bratu. Țiganiada este, în intenție și realizare, o epopee eroi-comică — e adevărat, de un tip special — și ea nu trebuie definită prin raportare la Homer, Virgiliu și Tasso, ci la specia din care face parte, adică la sfera epopeii eroicomice. O asemenea raportare poate rezolva mult discutata problemă a „modelelor" și poate contribui, prin stabilirea diferențelor specifice, la definirea calității particulare a poemei ardelene.
Cristalizată în secolul al XVII-lea italian cu Tassoni și Bracciolini, epopeea eroicomică se bazează pe parodierea „formelor mitologice și epice" ale unei literaturi clasice, „sleită în repertoriul și în formele ei, devenită tradițională și mecanică și ajunsă material comic"10. Certificatul de naștere al speciei îl dă Boileau cu introducerea la Le Lutrin, definind eroicomicul în opoziție cu burlescul. Strana este „une bagatelle", oare aduce „au moins ragrement de la nouveaută, puisque je ne pense pas qu’il y ait d’ouvrage de cette nature en notre langue". „C’est un burles-que nouveau, dont je me suis avis£ en notre langue; car, au lieu que dans l’autre burlesque, Didon et Enâe parloient comme des harangeres et des crocheteurs, dans celui-ci une horlogere et un horloger parlent comme Didon et Enâe"11 *. Principiul epopeii eroicomice este așadar tra
6 Ibid., p. 75.
7 S. Bratu, Locul „Țiganiadei" în istoria ideologiei noastre literare, în „Limbă și literatură", 13, Buc., 1967.
8 Ibid., p. 39.
9 P. Cornea, Studiul cit., p. 76.
10 F r. De S a n c t i s, Istoria literaturii italiene, trad., st. introd. și note
de Nina Fa<?on, Buc., 1965, p. 664.
v Boileau, Le Lutrin. Poeme heroî-comique. Au lecteur, în „Oeuvres", Paris, 1928, p. 190.
FORMULA EPOPEII EROICOMICE IN ȚIGANIADA
29
tarea unui subiect banal, antieroic, cu mijloacele epopeii eroice. Spre a cînta conflictul instigat de forțe malefice (Discordia, Clevetirea etc.) între doi glorioși și, în fond, pașnici călugări, poetul își înstrunează lira în tonalitate sublimă:
Je chante Ies combats et ce prelat terrible,
Qui, par ses longues travaux et sa force invincible, Dans une illustre eglise exerșant son grand coeur, Fit placer ă la fin un lutrin dans le choeur12.
Ostilitățile culminează într-o încăierare în care sfinții părinți, înarmați cu cele mai voluminoase tomuri de proză franceză și italiană, demonstrează inegalabile virtuți militare. Nu numai bătălia, ce amintește, parodic, războiul troian, ci întreaga epopee se desfășoară sub semnul citatelor din Homer și Virgiliu și e însoțită, în note, de trimiteri la lliada și Eneida. In plin clasicism, ,,modelul“ clasic e utilizat în maniera în care îl va folosi și Budai-Deleanu. Să reamintim, dintre numeroasele exemple care s-ar putea aduce, doar trei: bătrînul Drăghici este un Nestor al țiganilor. Intenția parodică, abandonată în versiunea a doua, este evidentă în prima redactare a Țiganiadei, în care primul gîad al Nestorului țigănesc este să-i ceară lui Vlad o escortă spre paza negrelor armate și, mai ales, a carelor cu bucate. Hărgău, un Stentor oare ,,dintru toți pe aceia vreme / Striga, zbiera, chiuia mai tare“13, anunță sfîrșitul glorioasei lupte cu boii, de pe urma căreia Tandaler avusese de suferit tot la modul homeric:
Căzu viteazul. Supt el pămîntul
Să cutremură, iară cel tare Suflet al lui părea că din frîntul Trupșor acuși-acuși îi sare^1.
Motivul crengii vorbitoare e inspirat, notează Budai-Deleanu, de Virgiliu. Același pasaj virgilian e citat de Boileau în momentul dramatic cînd un călugăr atinge strana, „s’apprete â le rouler / Mais ă peine il y touche, 6 prodige incroyable! / Que du pupitre sort une voix effroya-ble“. . ,15.
Le Lutrin cristaliza așadar formula stilistică a epopeii eroicomice: aplicarea procedeelor tipice ale epopeii eroice asupra unor personaje care infirmă, dintru început, ideea de eroic, ceea ce duce la o divergență drastică între materie și formă16. E paradoxal faptul că o specie bazată în esență pe subminarea marii epopei clasice își găsește teoreticianul în
*2 Ibid., p. 193.
■3 Budai-Deleanu, Țiganiada, II, ed. J. Byck, Buc., 1958, voi. II, p. 59.
14 Id., ibid., p. 58.
15 B o i 1 e a u, Le Lutrin, p. 205.
16 O excelentă definiție a speciei în K ar el K r e j c i, Le poeme heroi-comique dans Ies litteratures des renaissances nationales du XVIII? et du commencement du XIX? siecle, în „Cercetări de lingvistică44, 1958, Supliment, p. 283—290.
30
I. PETRESCU
clasicul cel mai ortodox, în autorul Artei poetice. Credem însă că Boileau nu e conștient de pericolul grav cu care „bagatela^ sa amenință specia preferată a doctrinei clasice. Marea extindere a burlescului, a travestiurilor bazate pe degradarea, prin stil, a epopeii eroice îi pare lui Boileau un pericol pentru ideea de literatură, pentru demnitatea literaturii care se traduce, în formula clasică, prin cultivarea stilului elevat. De aceea, Le Lutrin se naște din nevoia de a crea un burlesc de un tip acceptabil, conform, cel puțin stilistic, codului bunelor maniere literare. Epopeea eroicomică e o specie care își descopere mai întîi formula stilistică și, abia mai tîrziu, conținutul. Ea va primi o definiție completă și semnificații adînci în perioada iluministă.
Raționaliști, distrugători de mituri, iluminiștii găseau în epopeea eroicomică, bazată pe principiul contradicției dintre materie și formă, dintre aparență și esență, o formulă literară ideală. La Pucelle d’Orleans a lui Voltaire nu e celebrată în calitatea ei oficială de eroină și sfîntă. Ioana e, la începutul carierei sale, o rîndășoaică netulburată de chemările nici unui spațiu transcendent. Ea este însă — merit unic, salvator pentru destinele Franței — fecioară și, ca atare, aleasă de cer pentru îndeplinirea unei misiuni eroice. Demitizată, compromisă pînă la caricatură, legenda Ioanei d’Arc suferă, în interpretarea lui Voltaire, regimul necruțător pe care iluminismul l-a aplicat, în general, legendei și mitului.. Deși respectă principiul formulat de Boileau pentru epopeea eroicomică, Voltaire lărgește registrul stilistic al speciei, cochetînd cu unele elemente de burlesc. Ironia iluministă cultivă echivocul — detestat, de autorul Artei poetice —, nu ocolește trivialul și introduce, între două momente acordate în registrul sublim, limbajul terestru, specific nu numai eroinei-rîndășoaice, ci și trimișilor cerului, care înjură „pe Dumnezeu și pe toți sfinții66.
Poate cea mai desăvîrșită realizare a epopeii eroicomice iluministe o constituie apologul lui Casti, Gli animali parlanti, operă interesantă atît prin calitățile ei excepționale, cît și, în cazul nostru, prin sugestiile pe care le poate oferi în studiul Țiganiadei. Dincolo de faptul că opera iui Casti i-a sugerat lui Budai-Deleanu introducerea discuțiilor politice în cuprinsul poemei, există între cele două opere asemănări structurale, pe care influențele nu le pot explica — avînd în vedere data apariției poemului lui Casti (1802) și data elaborării variantei prime a Țiganiadei, dar există și diferențe simptomatice. Epopeea lui Casti e iluministă în punctul ei de plecare (discutarea formei optime de organizare politică)' și în ierarhia valorilor ideale pe care le afirmă: poema se încheie cu invocarea sfintei rațiuni: „Vieni, o santa ragion, risplendi amico / Raggio di verită; risplendi e sgombra / S l’ignoranza, e il pregiudizio antico / Che i cuori umani e l’inteletti ingombra“17.
Casti. Gli animali parlanti, Poema epico diviso in ventisei canti, Lipsia. f.a., voi. III, p. 165.
FORMULA EPOPEII EROICOMICE ÎN ȚIGANIADA
St
Cu toate acestea, Gli animali parlanti marchează momentul de depășire a iluminismului, momentul de criză în care idealurile iluministe se dovedesc imposibil de încorporat în realitatea umană. In ordine politică, poetul italian descopere distanța dintre idealul abstract și realizarea lui practică . Se de’ governi / Qualunque forma esamini in astratto / Vizio e difetto alcun non vi discerni / Ma viziosa poi la scopri in fatto / E tutti i politici sistemi / In se di distruzion racchiudon semi“18 19 20 21 22.
Dacă monarhia e, în sine, defectuoasă prin tendința ei spre despotism, ,,Republica o e teoretica, ovver pratica / Sublime in quella e grande e tutto; e in questa / Massimamente s’ella e democratica / Tutto le passion son in tempesta4419.
Casti e un scriitor de sfîrșit de veac, un sceptic care constată că monarhia luminată e o nerozie, republica o utopie iar democrația se reduce la nestingherita afirmare a impulsurilor primare, nesupuse nici unui canon filozofic. Cauza nerealizării idealului în umanitate o descopere Casti în natura umană, supusă tiraniei pasiunilor, incapabilă să uzeze de propriile-i calități fără a abuza de ele. In finalul epopeii, animalele pierd cuvîntul și rațiunea de care au abuzat, pierd șansa de a. descoperi libertatea socială pe care au căutat-o zadarnic în discuții și în războaie și se întorc la starea de libertate naturală. Rațiunea și cuvîntul sînt dăruite bipedului uman, dar ..... siccome anch’ei fanne enorme abuso, / E la loquella e la ragion discredita, / L'uso anch’ei perderan, e se lo merita4420.
Epopeea e o comedie umană în travesti și autorul e atent la toate trădările, esențiale sau mărunte, comice ca aspect, tragice însă ca semnificații, prin care umanitatea își degradează idealurile. „Dreptul animal44 ■— corespondentul Drepturilor omului și cetățeanului —, reclamat de viețuitoarele mărunte, e definit, rezumativ, de Hidră, ca fiind dreptul celui mai tare ,, . . . di darvi / Una zampata, un morso ed ischiacciarvi442 1. Libertatea cuvîntului e recunoscută de constituție, dar Vulpea ministru atrage atenția că . se talun tal libertă gli toglia / Del piu bel dritto natural lo spoglia4422. Măgarul e favoritul reginei și preceptorul principelui și, cum în acel „secolo brutale44 „/non/si credea potesse un animale / Impicgo sostener con qualche onore, / Ed essere bestia d’un certo-calibre / Se non avesse pria composto un libro44, Măgarul trăiește tentația de a deveni autor. Deși drumul e greu („Ma come effcttucr si bell’idca / Se ne legger, ne scrivcre sapea?44), dificultățile sînt depășite și Măgarul devine autorul unei opere intitulate, modest, L’Educazion de’Prenci23. Meditație asupra destinelor umanității sociale, Anii:iadele
1S Ibid., voi. I, p. 84.
19 Ibid., voi. I, p. 96.
20 Ibid., voi. III, p. 162.
21 Ibid., voi. III, p. 143.
22 Ibid., voi. II, p. 25.
2:5 Ibid., voi. I, p. 178—179.
32
I. PETRESCU
vorbitoare e tragi-comedia cuvîntului, devenit, din instrument al rațiunii, unealtă a pasiunilor antiraționale. Pentru Casti, ca pentru literatura filozofică a secolului în general, ironia e o soluție de existență, ceea ce presupune afirmarea rațiunii ca valoare supremă. Constatarea pe care Casti își întemeiază meditația — imposibilitatea rațiunii de a se realiza în umanitatea supusă pasiunilor — ne indică proporțiile scepticismului său și face din Animalele vorbitoare o carte a absurdului condiției umane.
De la gluma politicoasă a lui Boileau la ironia demitizantă a lui Voltaire și, de aici, la ironia cu implicații filozofice a lui Casti, aceasta este, în linii generale, cariera europeană a epopeii eroicomice, născută din mimarea eroicului într-un context antieroic. Care e locul Țiganiadei în evoluția speciei? Vom schița un răspuns parțial, căci un răspuns definitiv nu se poate da atîta timp cît nu avem posibilitatea studierii epopeilor eroicomice din literaturile esteuropene.
In Prolog, autorul constată că scriitorii antici „au știut într-atîta frumsăța pe eroii săi, cît noi astăzi, necunoscînd pe alții asemene, ne uimim de marc-sufleția, naltă cugetarea, bărbăția ș-alte virtuți a lor; și doară nu luom sama că mai mare parte întru aceasta este a scripto-rului“24 25. Autorul Țiganiadei vede așadar poetul ca pe un creator de mituri. Dar afirmația conține, pentru Budai-Deleanu, un sens dublu: spiritul filozofic și observatorul realist percep cu scepticism și ironie distanța dintre ideal și realitate și și reacționează prin demitizare, opu-nînd eroicului livresc, consacrat, umanitatea antieroică simbolizată de țigani; spiritul militant, afirmativ, romantic, parcurge distanța în sens invers și creează mitul pilduitor, național. De aci existența în Țiganiada a două planuri, a două tonalități stilistice opuse. Introducînd în cuprinsul epopeii eroizomice tonalitatea eroicului pur, Budai-Deleanu dă o nouă definiție speciei abordate. E o formulă care se cristalizează treptat, și procesul de cristalizare devine evident prin compararea celor două variante ale Țiganiadei.
Poema debutează sub semnul nebuniei universale:
Apoi zică cine cite știe / Eu cu mîndru Solomon oi zice
Toate-s deșerte și nebunie .../ Și numai de acela e ferice Care e mai puțin nebun și-ncepe / Dintru nebunie a se precepe~\
Cu unele modificări, strofa se păstrează atît în varianta a doua a Țiganiadei, cît și în Trei viteji și ea ni se pare a fi nucleul generator al epopeii. Sub semnul nebuniei evoluează nu numai Becicherec, care a pierdut, în goana după un ideal iluzoriu, simțul realității, luciditatea și cunoașterea de sine, ci și umanitatea primitivă, prerațională, simboli
24 Țiganiada, II, voi. I, p. 1.
25 Țiganiada, I, ed. Codrescu, în „Buciumul român“, II, 1877, p. 19.
FORMULA EPOPEII EROICOMICE ÎN ȚIGANIADA
33
zată de gloata țigănească. Cauza nebuniei o constituie pasiunile, indiferent dacă e vorba de instincte sau de pasiuni livrești:
Vezi corn aleargă toți după năluce, Cum gonesc mai toți umbre Rugătoare! Îndemnul pe toți a poftelor duce Fieșcare un fel de nebunii are, Care într-atît capul îi amete Cît nu vede nici pînă la părete26.
Nebunia e destinul comun al umanității și ,,Toată osăbirea — precum mi se pare / Este întru mai mult ș-întru mai puțin“27. înțeleptul, omul ideal, condus de rațiune și nesupus pasiunilor, e un fenomen de excepție. în varianta primă a Țiganiadei singurul personaj care ,,firea lucrurilor precepe“ și depășește nebunia universală e Vlad. In plan social, Vlad reprezintă principele luminat, legislatorul, într-o formulă autohtonizată; în plan uman, Vlad e înțeleptul. Vestit de cer că rolul lui s-a încheiat, ,,voios poruncii el se supuse“, retrăgîndu-se dintr-o luptă care era, de la început, inegală, căci „oameni și ceriu îți fu împo-trivă“28. Vlad e un personaj lucid, conștient de dificultatea misiunii ce și-a impus-o, căci acestei misiuni i se opune natura umană anarhică, irațională. E o luptă inegală a eroului cu destinul, o luptă în care Vlad e înfrînt, înfrînt de destin, căci aceasta pare a fi semnificația soliei cerești. Cu toate acestea, lupta lui Vlad nu e, nici în plan simbolic, gratuită. Ea are dimensiunea sublimă a afirmării demnității umane în luptă cu propria ei condiție. Deși include un moment izolat de sublim, prima variantă a epopeii ancorează în comic și se încheie așa cum debutase, adică sub semnul nebuniei, a pasiunilor dezlănțuite care nimicesc, în bătaia finală, tabăra țigănească și, o dată cu ea, idealul organizării sociale. Concluziile sceptice asupra destinului uman, subliniate și prin prezența episodului Becicherec, fixează această primă variantă a Țiganiadei într-o zonă înrudită cu Animalele vorbitoare a lui Casti.
Varianta a doua aduce nu numai o extindere cantitativă a planului eroic, ci și o adîncire a semnificațiilor lui. E adevărat, Vlad are și aici același destin, simbolic pentru destinul unei idei. Retragerea lui marchează apusul mitului monarhului luminat, a cărui misiune istorică s-a încheiat, dar nu mai marchează, ca în prima variantă, apusul valorilor ideale ale umanității. Ele sînt transferate asupra unui personaj simbolic — Romândor —, prin care poetul introduce un nou mit, o nouă valoare socială, romantică de astă dată: poporul. Epopeea nu se mai încheie cu dezmembrarea taberei țiganilor, ci cu imaginea umani-
2,3 Trei viteji, ed. J. Byck, ed. a 2-a, /Buc./, /1958/, p. 82.
27 Ibid., p. 83.
28 Țiganiada, I, p. 528.
3 — Philologia 1/1969
34
I. PETRESCU
tații ideale. In timp ce spațiul comicului se rcstrînge prin eliminarea episodului Becicherec, spațiul eroicului sporește prin modificarea semnificațiilor unor personaje de tipul Argineanului, eroul baladesc abandonat, în prima variantă, în codrul nălucit, pradă nebuniei, și readus, în cea de a doua variantă, în plină acțiune eroică. Argineanul este un erou medieval, un cavaler rătăcitor, corespondentul românesc al lui Beciche-rcc, angajat însă, în ciuda armurii sale feudale, în lupta de eliberare națională. Pentru un cavaler rătăcitor, nebunia este soluția iluministă a problemei. Dar în varianta a doua, în care planul eroic schițează o epopee eroică națională, cavalerul rătăcitor care e Argineanul depășește momentul nebuniei și devine un personaj eroic, nu un erou al istoriei, ci unul al legendei, al baladei. Prin Argineanul, planul eroic al Țiganiadei integrează, alături de sursele istorice, sursa folclorică, balada populară înțeleasă nu în datele pe care le poate furniza, ci în spiritul, ei. Abandonînd citatul clasic, îndrumîndu-se spre istorie și folclor, planul eroic al epopeii prefigurează orientarea artistică a romantismului.
Oricît de sumară, compararea celor două variante ale Țiganiadei face evident procesul de cristalizare a unei noi formule a epopeii eroicomice. Contrar afirmațiilor din Epistola închinătoare, structura celor două variante dovedește că nu ambiția eșuată de a crea o epopee eroică e punctul de plecare al operei, al cărei nucleu ni se pare a fi meditația asupra nebuniei universale, meditație înrudită, prin ton și concluzii, cu atmosfera Animalelor vorbitoare ale lui Casti. Dar Budai-Deleanu nu rămîne la stadiul negației, poema lui creează și dimensiunea unei umanități ideale, schițată doar reticent, prin Vlad, în prima variantă, întărită prin Romândor și Argineanul în varianta a doua. Se ajunge astfel la o nouă structură a epopeii eroicomice, în care mitul eroicului, infirmat prin parodie și observație realistă, e reconstruit în planul afirmațiilor ideale, romantice. Bipolaritatea estetică a Țiganiadei traduce nu numai o dublă articulare ideologică a scriitorului, un iluminist atras de mirajul valorilor ce vor caracteriza romantismul, ci și o structură sufletească complexă, în care scepticismul se îmbină cu nevoia de ideal.
^OPMYJIA FEPOHKO-KOMMHECKOfî SHOnEH B llHrAHHA^E BYAAfl-AEJIHHY
( P e 3 io m e)
Abtop nbiTaeTCH ycTanoBMTb mgcto lluzanuadbi b paMKax eBponencKoro pa3BHTHH repoHKO-KOMHMecKOH snonen, ct3B5i sto npow3BeAeHHe b npoAOjDKeune nojiHTnqecKoro h $HJioco({)CKoro anojiora KacTH — Gli animali parlanti. Ha ocnoBe cpaBHeHHH AByx BapnaiiTOB TpaHCHJibBaHCKoft noaMbi npocjie^nBaeTca npouecc xpucTajumsamiH hoboh repowKo-KOMnqe-ckoîî (JiopMyjibi h sbojiiouhh ot npeHMymecTBeHHO $hjioco(|)ckoh 3noneH npocBeTHTejibCKoro Tuna k cMemaHHoft nosMe, b KOTopoft n,aeojiornqecKne h scTeTnqecKHe sjieweHTbi npocBeTirrejibCTBa. nojiyqaiOT ottchkh M3 c^epbi, npejiBocxHmaiomeH poMaiiTH3M.
FORMULA EPOPEII EROICOMICE ÎN ȚIGANIADA
35
L,\ FORMULE DE L'EPOPEE HEROÎ-COMIQUE DANS LA ȚIGANIADA DE BUDAI DELEANU
(R e s u m e)
L’article tente une definition de la Țiganiada en la replacant dans Pensemblc de l’evolution europeenne de l’epopee heroî-comique et en la situant ă la suite de Fapologue politique et philosophique de Casti, Gli animali parlanti. En s’appu-yant sur la comparaison des deux variantes du poeme transylvain on peut suivre le processus de cristallisation d’une nouvelle formule heroî-comique et l’evolution allant d’une epopee â preponderance philosophique du type „luministe“, vers un poeme mixte ou les elăments ideologiques et esthetiques des Lumieres recoivenl des complements d’une sphere prefigurant le romantisme.
EMINESCU ȘI BYRON. UN PARALELISM LITERAR (II)
de VASILE VOIA
Acea fatalitate inexorabilă, proprie eroilor byronieni (Charles du Eos a scris o carte, Byron et le besoin de la fatalite, Paris, 1929) l-a împins pe Manfred la sancționarea demonică a celei dragi: „îmbrățișarea mea adus-a moarte44 (p. 309), „iubind-o am ucis-o“ (p. 315), ca și în „Demonul“ lui Lermontov. Trufașului Demon căutarea uitării îi apare zadarnică, iar zbuciumul său lăuntric îl determină să afle compensație tot în zbucium, însă exteriorizat. Manfred s-a interiorizat. V. Cerny remarca un plus de inedit în drama engleză, foarte rar la Byron, și anume ideea de a căuta în sufletul însuși și nu în lumea exterioară soluția problemelor pentru care sufletul suferă1. Manfred și Mureșanu pun întrebări și află răspunsuri în ei înșiși, într-un proces de dezbatere interioară, iar prin acest titanism consumat implicit în zona psihologiei individuale se detașează de „Faust“. Este una dintre marile apropieri ale celor două poeme și totodată una dintre esențialele deosebiri față de tragedia lui Goethe.
Romantismul a creat fațete diverse ale coordonatei erotice în plan uman și mitologic. Astfel, în fastidiosul poem lamartinian, „La Chute d’un ange“, îngerul devine bestie. Cedar s-a întors din splendorile divine către o altă minune care-1 atrage acum: corpul femeii. Dar de aci înainte el va suporta mizeria condiției umane și prin expiații succesive se va reda naturii sale primare. Sentimente de dragoste nutresc și îngerii, în vogă către 1820, ai unor poeme ca: Byron, „Cer și pămînt“; Thomas Moore, „Amorurile îngerilor44; Vigny, „Eloa“; Edgar Quinet, ,,Ahasverus“; Alexandre Soumet, „La Divine Epopee44 etc. dar departe de pateticul „Luceafărului44 sau „Demonului44. In „Manfred44 iubirea este o experiență închisă, așa cum în finalul poemului rusesc și al celui românesc apare de proporția unui ciclu cosmic înoheiat. Pentru Mureșanu
1 Cerny, Văclav, Essai sur le Titanisme dans la Poesie Romantique-Occidentale entre 1815 et 1850, Praga, 1935, p. 30.
38
V. VOIA
devenit anahoret este o experiență nouă. Scena I creează a atmosferă vesperală în care el asistă solitar la spectacolul grandios al furtunii. In depărtare se zărește silueta unui castel fantastic la geamul căruia apare chipul angelic al unei femei. Mureșanu se închină fantasmei diafane cerîndu-i să coboare. Chipul dispare și el o cheamă cu patos sfîrșind îndurerat. Scena amintește de „Luceafărul44 și alte poeme. Aici însă e ființă nemuritoare femeia către care se îndreaptă ruga fierbinte a bărba-iului: „Cobori din înălțime: te-ador, te rog, te-invoc / Cu păru-n flori albastre, pe frunte-o stea de foc“ (p. 442). Patetica idilă erotică, de o mare tensiune emotivă, străjuită de turnul profilat la malul mării bîn-tuită de furtună ar putea fi un ecou din motivul „Hero și Leandru44, care se petrece însă în plan terestru. Dacă n-a avut în vedere cele două prelucrări ale lui Ovidiu după o legendă greacă, cu siguranță Eminescu a cunoscut balada lui Schiller sau tragedia lui Grillparzer, cu atît mai mult cu cît castelul devine la un moment dat templu.
Chipul se ivește atras de chemarea pătimașă a iubitului, așa cum apare Hyperion sau Lohengrin. Dar nu din spațiul sideral sau de pe tărîmuri edenice, ci din ,,noaptea neființe?4 (p. 449), ca Astartcea. Călugărul vine într-o luntre trasă de lebede, ca Lohengrin, și dispare în final tot ca acesta. Intr-un decor selenar el invocă fantasma iubitei, ca și Manfred a Astarteei. Spre deosebire de alte poeme, ființele iubite coboară din raclă, în „Manfred44 pentru a-i da acestuia dezlegarea morții, în ,,Mureșanu44 pentru idila cu o fantomă. Identitatea chipului rămîne un timp ascunsă, ca și a lui Lohengrin. In momentul cînd călugărul pune fatala întrebare, ca și Elsa de Brabant (amîndoi simbolizînd neliniștea cunoașterii), experiența sentimentală se consumă.
,,Manfred44 rezumă tragedia agitației unui spirit mistuit de cunoaștere, ca și „Faust44. Eroul lui Goethc însă nu cade învins, găsindu-și echilibrul în creație, în munca pusă în slujba oamenilor, aceasta fiind rațiunea și semnificația vieții sale, pe cîtă vreme Manfred, prototip al suferinței, istovit, cu conștiința incendiată de o iubire nefericită, dezabu-zat, caută uitarea și moartea, iar Mureșanu se izolează în asceză, somn și în cele din urmă în neființă. Dacă ceilalți eroi trufași byronieni afirmă un ideal constructiv, devenind campioni ai luptei pentru libertate și dreptate socială, lui Manfred nu i-a rămas decît semeția lăuntrică și lipsa oricărui ideal. A reținut însă nota comună a acestora, anume gestul de revoltă și negație. Aici se regăsesc serioase corespondențe cu ceilalți romantici și poate mai ales cu Eminescu, prin puterea de expresie și perspectiva cosmică. Manfred se refuză unui acord cu lumea, cu religia, tăgăduiește existența divinității, mergînd pe linia negativismului exacerbat pînă la refuzul oricărei împăcări cu ordinea dată a lucrurilor. Protagoniștii poemelor cad victime ale angajării lor în viața înțeleasă ca principiu activ și printr-un concurs de factori veniți extrinsec, pe cînd Manfred este victima intrinsecă a fantasticului lăuntric. Dacă negația pare să aibă în poemul englez un impuls strict subiectiv și, paradoxal, contemplativ, totuși ,,protestul lui Byron împotriva nedreptăților vieții
EMINESCU ȘI BYRON. UN PARALELISM LITERAR
39
capătă aici un caracter mai larg, universal, s-ar putea spune cosmic“2, afirma A. Anixt. In sensul acesta apropierea lui Eminescu de poetul englez este incontestabilă.
Prin urmare ,,Manfred “ marchează apoteoza titanului răzvrătit care nu acceptă compromisul, împăcarea cu ordinea dată a lucrurilor, cu corul sau infernul. Conceptual, noțiunea largă de titanism include satanismul. ,,Manfred“ prin revoltă, negație și suferință morală conține accente satanice, deși prototipul la Byron este Lucifer din „Cain“. în acest sens îl discuta și Claudius Grillet, deosebind cinci aspecte ale lui Satan romantic: un Pluton creștin, un Lucifer ortodox, un diavol medieval, un Manfred suprauman sau un Ahriman modern. Satan britanic ../este o grandioasă figură al cărui caracter supranatural este puternic revelat, iar revolta pe care o îndreaptă contra lui Dumnezeu sporește mult valoarea dramatică^3. S-a remarcat de multe ori că „Manfred^ este expresia cea mai cuprinzătoare și ultimă a negativismului lui Byron. ,,Mureșanu“ conține puternice accente de negație, fiind o culminație a satanismului eminescian:
„O, Satan! geniu nundru, etern, al desperării, Cu geamătul tău aspru ca murmurele mării... Pricep acum zimbirea ta tristă, vorb-amară: »Că tot ce e în lume e vrednic ca să piară..(p. 438)
Acest geniu al răzvrătirii invocă extincția universului, fenomen des întîlnit la romantici. în general, apropierea cea mai mare a cosmosului eminescian, dintre toți romanticii, se relevă în comparația cu Byron.4
„Manfred“ este cea mai înaltă tragedie a individualismului clcvita-lizat și ataraxic. Izolarea extremă de semeni, aidoma eroilor titanici ai lui Christopher Marlowe (Tamerlan din „Tamerlan cel Mare“ în primul rînd) și macerarea exaltată a dezabuzării incestului, sporită de conștiința vanității lucrurilor omenești, înseamnă naufragiul individualismului străfulgerat de ilimitarea eului. ,,Acest eu este foarte vast și invadator pentru a avea alt obiect decît pe sine însuși. El se caută fără încetare și se definește opunîndu-se a tot ceea ce nu este el. Extins în toate sensurile, el găsește pretutindeni limitele sale: se plînge sau se indignează de a fi limitat“5. Egotismul găsindu-și reazim în idolatria claustrării intră în conflict cu sine însuși și cu aspirația spre revărsarea în univers. De aci conștiința tragică a eroului, iar solicitarea dureroasă a uitării de sine și a morții este consecința acestui conflict. Proclamarea autonomiei eului a determinat o obsesivă dezbatere lăuntrică sfîrșind tragic, întrucît viața redusă la propriul eu, nu se justifică, devenind non-sens prin .ataraxie, lipsă de idealuri. Refugiul în sine este moartea. Față de
2 Anixt. A., Istoria literaturii engleze, Ed. Științifică, Buc., 1961, p. 223.
3 G r i 11 e t, Claudius, Le „satanisme litteraire". Satan, heros romantique, în „Le Correspondant“, t. 286, Paris, 1922, p. 725.
4 Vezi D i m a, A1., Motivul cosmic in opera eminesciană, în „Viața româ-nească“, 4—5 (apr.—mai), 1964, p. 60—61.
5 E s t e v e, E d m o n d, Byron et le romantisme franșais, Paris, 1907, p. 15.
40
V. VOIA
eroii poemelor (Lara, Conrad, Ghiaurul etc.) anarhici și trufași, avînd cultul individualității, Manfred vine ca o continuare dar și ca o replică a lor. Dar individualismul, izolarea, negația, tentația infinitului etc. alcătuiesc structura titanică a romanticului, constituie reprezentarea lui despre om.
Insă în timp ce Manfred apare rupt de mase, ba chiar adversar al lor, personalitatea excepțională a lui Mureșanu așează, în tendința sa de a cuprinde un cosmos, în centrul de preocupări omul și popoarele, la care se gîndește în monologul său și pentru care suferă. Chiar dacă sfîrșește prin evadarea din viață, nu atinge culminația individualismului manfredian și aceasta este una dintre marile deosebiri.
Manfred cere cu fervoare indelebila uitare, în „Mureșanu" e frecvent motivul somnului. Care este semnificația acestor motive fundamentale? G. Călinescu observa în legătură cu „Mureșanu" că „într-un univers al veșnicei morți, singura formă de fericire cu putință este regresiunea spre nimic, prin natură, adică prin viața instinctuală, și prin Somn. Poemul e așadar o teorie a extincției"6. Somnul ar însemna, tot după G. Călinescu ,,întîia treaptă a ridicării din contingent prin restrîngerea conștiinței"7. Ce altceva simbolizează uitarea dacă nu aceeași „restrîn-gere a conștiinței", evanescența ființei și în cele din urmă cufundarea în neant? în această interpretare există o înrudire strînsă a celor două motive, prezente și la alți romantici. Somnul și uitarea sînt un quietiv al suferinței. Viața, în ambele poeme, cu toată revolta și critica valorilor este ataraxic și nu participare. Viața activă pricinuiește durerea, de aceea voința pentru ea nu există și eroii ambelor poeme evadează din cadrele ei. Prin căutarea extincției se deosebesc de „Faust", elogiu al activității creatoare. Dar cum se împacă regresiunea cu setea romantică de infinit? Prin aceea că este antidotul suferinței morale a titanului. El însă nu devine pasiv înainte de răzvrătire și negare, iar propria sa degradare din universul uman urmează invocării luciferice a stingerii cosmice. La capăt regresiunea este moartea. Pînă a ajunge însă acolo eroii trec prin ipostaze succesive. Pe rînd Manfred dorește nebunia, luptă cu moartea, se cufundă apoi în vis, în fantezie, în eur coboară printre oameni pentru a găsi uitarea, invocă spiritele și în cele din urmă moartea. Mureșanu la început e titan, devine somnolent, se retrage apoi în vremuri mitice, în uitare, în asceză, în final dispare. Aceste mutații, involutive, de ordin sufletesc, în „Mureșanu" se fac paralel cu atenuarea ideii de rău, dar și a titanismului. în „Manfred" echilibrul titanic este permanent. Spre deosebire de aceștia, îngerul lui Lamartine, Cedar, printr-o astfel ele succesiune a mutațiilor și supus unui proces de meliorism, evolutiv, personifică însăși umanitatea în mersul ei ascendent spre progres.
G Călinescu. G., Opera lui Mihai Eminescu, IV, Buc., Ecl. FundcUilory 1936, p. 52.
7 Ibid., II, p. 166.
EMINESCU ȘI BYRON. UN PARALELISM LITERAR
41
în procesul de regresiune timpul în cele două poeme e anistoric, suspendat în plan metafizic. Noțiunea de timp devine o abstracție de tip kantian provocînd protagoniștilor halucinații. Iată cîteva citate ilustrative din poemul englez: „Azi, mîine, ieri înseamnă clipa asta" (p. 294), „ . . . timpu-i viață? Se prea poate. Totuși, în fapte-i măsurată viața"’ (p. 308), reflectează Manfred, sau „Nu e în viață nici un azi" (p. 317) etc. în „Mureșanu" timpul a stagnat, confundîndu-se trecutul, prezentul, viitorul („Viitorul un trecut- mi-i pe care-1 văd întors") (p. 434), un timp lipsit, după G. Călinescu de „determinațiuni interioare", „un schelet gol, formal, o simplă bătaie necalitativă de ceasornic"8. încremenirea timpului e determinată de apropiata vacuitate a vieții interioare. Migra-ția sufletului se va opri într-o formă și apoi va dispare.
într-o oarecare măsură romantismul a creat o mitologie proprie, văzută ca „un mod de concretizare fabuloasă vădind o predilecție pentru vastele viziuni metaforice"9. A preluat însă și tradiția mitologică și cea populară. în conștiința romanticilor era viu ecoul poemelor ossianice, al colecției lui Thomas Percy sau al preocupărilor inițiate de Herder. Un reflex folcloric sînt ursitoarele din „Manfred" transformate în slujitoarele principiului răului, Arimanes. O asemănare între cele două poeme se constată în relevarea acelui titanism naturist. Tipul byronian are un cult al naturii înțeleasă ca modalitate de manifestare a personalității. Manfred stăpînește prin putere demiurgică geniile naturii. în elemente ale naturii, ca: Izvorul, Undele, Delfinul, Ondina, Vîntul, Geniul luminii și silfi de lumină în varianta din 1869, Mureșanu își refulează existența găsind un minim de alinare.
Prezența elementului mitologic și a celui naturist suspendă poemele la confluența umanului cu mitologicul, organizînd acea categorie tita-niană despre care vorbea D. Popovici. Debutului în plan terestru îi urmează aducerea în scenă a geniilor naturii și de aci încolo asistăm la permanenta interferare a celor două zone, în special în poemul englez.
E. Esteve găsea în creația byroniană „un fel de compendium sau de breviar al romantismului"10, precizînd că poetul englez „n-a creat romantismul, ci a creat tipul romantic"11. Indiferent că el contopea majoritatea elementelor din gîndirea și experiența secolului al XVIII-lea, că nu era nici novator, nici precursor, că a primit mai mult decît a dat etc., cum susținea E. Esteve, a impus pentru întreg curentul romantic motive, teme cu o deosebită forță și strălucire. în acest sens este un punct de plecare.
Opoziția byroniană față de lumea contemporană ne amintește de Eminescu. Ambii poeți redau inadaptarea geniului marcată de contrastul dintre năzuința către idealuri superioare și meschinăria realității sociale.
8 Ibid., IV, p. 94.
9 Călinescu, Matei, Titanul și geniul în poezia lui Mihai Eminescu. EL., 1964, p. 198.
10 Op. cit., p. 40.
11 Ibid., p. 516.
V. VOIA
Acest contrast, frecvent în romantism, cauzează suferința morală a poeților. Pe plan social-politic inadaptarea de tip voluntar este o reacție față de procesul consolidării ordinii burgheze care restrînge personalitatea umană. De aci se nasc puternice accente de răzvrătire, pe de_o parte, pe ele alta refugiile din tumultul vieții și nostalgia infinitului. Cele două poeme dramatice sînt documentele unui conflict moral și intelectual traducînd efervescența unei conștiințe titanice. în general, V. Cerny, D. Popovici. Matei Călinescu au văzut în titanism căutarea unui ideal etic. Răzvrătirea, trăsătura de bază a personalității titanice, ar rezulta din intensitatea critică și polemică a luptei împotriva acelor forțe restrictive care se opun atingerii acelui ideal. Chiar dacă idealizează un caz particular, poemul dramatic englez, ce a cunoscut o faimă universală (de remarcat că francezii îl traduc înaintea lui ,,Faust“) este superior artistic postumei eminesciene. Critica valorilor, tenta polemică, revolta în numele unui ideal, setea de puritate etică, năzuința erotică etc. depășesc însă viziunea limitată a lui .,Manfred". în epoca eminesciană se impunea sensibil sentimentul colectivității. Eroii byronieni manifestă un individualism anarhic, mînați de dorința acțiunii, de orgoliu și nu acționează în baza unei credințe mari. în general, în opera poetului englez se resimte lipsa unui suport teoretic solid, ilustrat atît de fecund de Eminescu, la care se produce adesea fuziunea titanului cu filozoful, iar luciditatea sa critică și ironică greu își poate găsi egalul în romantism.
Rolul lui Byron a fost acela de a da un impuls general și atît. Fascinația operei sale merge paralel cu cea a personalității, atrăgînd pe reprezentanții mișcării revoluționare de la 1848 din România prin faimoasa sa moarte pe pămîntul grec. Interesul eminescian pentru poetul englez, continuă o tradiție, pe lingă unele afinități de structură psihologică, temperamentală. Nu credem că este vorba de o influență deoarece aceasta cu greu era posibilă, Byron fiind demodat și întrecut de alte experiențe, îneît ale sale suferiseră substanțiale modificări, iar cu multe dintre acestea nu se putea împăca conștiința artistică eminesciană. Firește, poemul dramatic englez îi era cunoscut lui Eminescu. Dacă nu mai înainte, cel puțin în etapa berlineză, căci la un curs intitulat Socialer Pessimismus bei Byron u. Shelley, în mss. 2291, f. 43 se găsește o aluzie: liber Byrons „Manfred“.12 Alta era situația în cazul unor poeți mărunți anteriori, cum a fost Costache Stamati, influențat de „Manfred“ într-un poem mediocru, elevat doar prin cîteva descrieri, „Păgînul și fiicele sale4*.
12 Călinescu, G., Cultura lui Eminescu, SCILF, V(1956), 1—2 (ian.—iun.), p. 320.
EMINESCU ȘI BYRON. UN PARALELISM LITERAR
43
în cazul lui Eminescu și Byron, avem de-a face cu doi poeți situați m timp și spațiu la cei doi poli ai romantismului european. O serie de teme și motive s-au păstrat purtînd însă .timbrul originalității eminesciene. Poate că la nici un alt romantic efluviile titanice nu apar atît de impetuoase ca la cei doi. Să ne gîndim la gestul de revoltă și negație demonică, la procesul uriaș de extincție a universului, la un sens etic comun etc. Spre a dovedi bogăția do sugestive paralelisme care se pot stabili între cei doi poeți, vom mai recurge la un scurt exemplu: persul, chiar insignifiant, al lui Byron, „Darkness" („întuneric"), tradus de c\4 puțin nouă ori la noi, și pe care Eminescu îl va fi cunoscut prin filieră germană, ca și celelalte opere ale poetului englez (traducerea lui O. Gilde-meister, 1864—1865, 6 voi. sau traducerea integrală a lui Schrbler, 1875—1886. tot în 6 volume), și ,,Scrisoarea I", „Mortua Est!" etc. NU; contestăm că multe dintre analogiile pe care le vom găsi pot să fie proiecții comune ale romanticilor. Byron imaginează apocaliptic stingerea universului. Totul a intrat dintr-odată în densitatea grea a beznei. Lipsită de lumină lumea se dezumanizează. întunericul implică aici simbolul ignoranței, al primitivismului și răutății. Organizarea imaginilor pentru apunerea astrelor și cufundarea universală în Nirvana ne duce cu gînclul la Eminescu. La Byron:
„Pe bolta neagră, soarele murea. Zburau prin spațiu, oarbe, stele reci. Pămîntul înghețase pentru veci.
Pierise luna, iar fugarii zori N-aveau putere" (p. 35).
Si finalul dezolant, anxios:
Era pustie lumea, altădată Vuind de viață, jalnică grămadă, Fără-ano timpuri, fără-un fir de iarbă: Un bulgăr de noroi, țarină oarbă, Oceane, lacuri, fluviile toate Zăceau și ele mute, nemișcate;
Pluteau pe mare vase părăsite Cu pînze și catarge putrezite, Nici 'urina unui val: abis de apă, Fluxul, refluxul putrezeau în groapă, Căci de pe cer se prăbușise luna, Căzuse din văzduhul mort, furtuna, Pieriseră și norii. Bezna grea, Ea singură, în univers domnea" (p. 37).
Extensiunea prăbușirii cosmice depășește viziunea eminesciană convertită în efortul intelectual al „bătrînului dascăl":
„Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază" (p. 104), saib „Ca și frunzele de toamnă toate stelele-au pierit;
Timpul mort și-ntinde trupul și devine vecinicie, Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie, Și în noaptea neființii totul cade, totul tace" (p. 105).
44
V. VOIA
„Mortua Est!“ oferă alte asociații de imagini:
„Cînd sorii se sting și cînd stelele pică“, sau „Se poate ca bolta de sus să se spargă, Să cadă nimicul cu noaptea lui largă, Să văd cerut negru că lumile-și cerne
Ca prăzi trecătoare a morții eterne.. “ (p. 32) etc.
La Byron avem de-a face cu imaginea foarte romantică a cataclismului cosmic produs parcă de un demon fatal și răzvrătit ce ne îngrozește. Dezbaterea interioară eminesciană străbate timpul construindu-și o reprezentare filozofică despre originea universului. Dacă demonul byronian pare să fi săvîrșit o revoluție cosmică dintr-o atitudine de negare și nemulțumire, Eminescu îmbinînd elementul etic cu cel cosmogonic grandios dă glas suferinței sale morale însoțită de spiritul polemic.
SMKHECKy K BAftPOH. JIHTEPATYPHblfî FIAPAJUIEJ1H3M (II) ( P e 3 io m e )
Abtop CTaTbH o6cy>KAaeT Bonpoc pOMaHTnqecKoro tmt3hh3M3 b o6ji3cth cp3BHMTejibHon jiHTepaTypbi. O6a noara K3caiOTcn TeMbi HenpHcnocoâAeHHOCTH renwfl, obycAOBJieHHon koh-TpaCTOM Me>I<Ay qaHHHHMH H AeMCTBHTeJlbHOCTbK), HTO BbI3bIB3eT MX Hp3BCTB6HH0e CTpaAaHne. Abtop OTMeqaeT h cneiiHtjnmecKne pasjinqnn MejKAy AByMM ApaMaTnqecKHMn no3M3MH. Cboch noAeMHqecKoft KOHeqHoft uejibio, 6yHT0M bo mmm BbicoKoro HAe3Jia n cTpeMJie.HHeM k sTnqecKOH qncTOTe „MypeuiaHy” npeBoexoAHT HHAWBHAyajincTHqecKoe BHAeHHe ,,MaH(|)peAa”. Pepon Banpona npoMBjimoT aHapxnqecKMM HHAHBHAyajin3M, dyAyqn BooAymeBJieHbi ate/iauneM k AeficTBHK), ropAocTbio, a He Bepon b KOJUieKTHBHbin MAeaji. B ochobhom, b TBopwecTBe aurjinn-cKoro poMaHTHKa omymaeTcn OTcyTCTBne TBepAon TeopeTnqecKoft ocnoBbi. OMHHecKy rAyâoKO HJIJIIOCTpHpyeT CAHMHHe THTaHa C (țjHAOCO^OM, H ero KpHTHHeCKaM H HpOHHMeCKan MCHOCTb c TpyAOM MO>KeT H3HTH ce6e paBHOrO B p0M3HTH3Me.
EMINESCU AND BYRON. A LITERARY PARALLELISM (II)
(S u m m a r y)
Esentially, the paper discusses the problem of romantic titanism in the field of comparative literature. Both poets express the genius’ inadaptation determined by the contrast between aspiration and reality, which causes their moral suffering. The author points out the specific differences between the two dramatic poems. Owing to its polemic finality, its revolt in the name of a hligh ideal and its aspiration towards moral purity, the poem “Mureșanu” passes beyond the indivi-dualistic vision of “Manfred”. Byron’s heroes show an anarchical individualism, they are motivated by a deșire for action, by vainglory and not by belief in a common ideal. Generally, in Byron’s work the lack of a solid theoretical basis makes itself felt. Eminescu profoundly illustrates the fusion of the titan with the philosopher and his criticai and ironical lucidity is hardly equalled in romantic literature.
ORAȚIA DE COLACĂRIE Preliminarii la o viitoare analiză de ION ȘEULEANU
Arnold van Gennep1 definea ceremonia drept un „ansamblu de acte executate conform unei ordini determinate de o categorie delimitată de persoane și destinate să modifice raporturile dintre indivizi“ sau dintre aceștia și lumea profană. Tot el este autorul teoriei, devenită celebră în literatura de specialitate, a riturilor de trecere (Ies rites de passage) conform căreia toate ceremoniile, inclusiv cea nupțială, care va face obiectul observațiilor noastre, nu sînt altceva decît asemenea rituri, desfășurîndu-se mereu după același plan, „după o schemă mai mult sau mai puțin simplă și rectilinie^2. Ele presupun întotdeauna, necondiționat, tranziția de la o etapă la o altă etapă, superioară în datele ei fundamentale față de prima.
în acest consens, cum spune același van Gennep3, ceremoniile căsătoriei au o finalitate precisă: de a-i uni pe cei doi indivizi și de a apropia familiile acestora (în accepțiunea mai cuprinzătoare a termenului, de ,,neam“), prin urmare de a alia două colectivități pînă atunci „socialmente separate“ în perimetrul satului. Unirea se realizează progresiv, în faze pregătitoare ce se desfășoară succesiv și concentric, de la tatonările inițiale pînă la crearea a ceea ce sociologii și mai apoi folcloriștii au numit, cu un termen care a devenit consacrat, o nouă celulă socială.
Ar reieși din cele spuse înainte, că nunta, și ca ea de altfel toate obiceiurile legate de momentele esențiale ale vieții omului, își restrînge sfera de interes la individ, putînd fi extinsă cel mult la planul celor două familii, că ea nu ar afecta în vreun fel restul colectivității. Este așa numai dacă ne referim la stadiile evolutive mai noi ale obiceiului, și aici doar într-o mică măsură, pentru că în comunitățile tradiționale,
j Le folklore, croyances et coutumes populaires franqaises, Paris, 1924, p. 86.
2 Ibid., p. 90.
3 Ibid.
45	I. ȘEULEANU
se știe, individul nu reprezintă numai o parte integrantă a mediului social ambiant, ci realmente se confundă cu el. Soarta unui ins oarecare îi preocupă intens pe toți ceilalți; acesta, în spiritul unei mentalități arhaice, trebuie să se încadreze total în tiparele de comportament, etice, estetice etc. consfințite de tradiție. Astfel, dintr-un fenomen cu rezonant? limitate, cum ne-am aștepta, nunta devine o manifestare complexă caro angrenează cu intensități diferite suflarea întregii colectivități, în funcție de apropierea sau depărtarea, prin înrudire, de cele două familii protagoniste.
Apariția noii „ celule “ atrage după sine schimbări în fizionomia de pînă atunci a satului, mutații complicate avînd drept rezultat apariția unor noi structuri sociologice, a unor nuclee și grupări noi cu implicații radiante pe diverse direcții: economice, sociale, etice ș.a., în viața comunității.
Dar interesul pentru manifestarea folclorică în discuție mai trebuie privit și explicitat și dintr-o altă perspectivă. Colectivitatea veghează la desfășurarea tradițională a obiceiului, căci nerespectarea întocmai, neglijarea unor practici, acte, rituri, abaterile cuiva de la schema cristalizată a ceremonialului poate perturba viața întregii comunități. Sîntem așadar în fața unui substrat de gîndire de evidente implicații magice (specialiștii au subliniat lucrul acesta), care multă vreme a reprezentat un coeficient apreciabil al universului mental popular. Firește, faptele menționate pînă acum și care se referă, subliniem, la colectivitățile tradiționale nu presupun o înghețare a obiceiului, o desfășurare absolut identică, în toate împrejurările, a acestuia. Factori diverși s-au făcut resimțiți pe parcurs impunînd restructurări în fizionomia ceremonialului. E de precizat însă că acțiunea lor n-a afectat esența acestuia, miezul său originar, pîrghiile subterane, ci s-a oprit undeva la suprafață, în zona actelor secundare. Pot fi astfel semnalate variații privind aspectul cantitativ al lucrurilor, modul de desfășurare exterior al obiceiului. Etapele principale ale ceremonialului, actele rituale însoțitoare, trebuie respectate așa cum s-au închegat și transmis din generație în generație. Eludarea unora dintre ele poate compromite rezultatul final, poate influența evoluția noii familii, temeinicia ei. în general, nu este admisă încălcarea normelor impuse de tradiție, escamotarea acestora; o cere și buna cuviință populară, codul etic nescris, urmat cu sfințenie de fiecare din membrii colectivității. Iată rațiunile pentru care ,,nunta de noapte“4 sau ,,căzutul pe cuptor“5, pentru a aminti doar două dintre abaterile de la obiceiul îndătinat, sînt blamate și stigmatizate de opinia satului. Ele pot avea repercusiuni imprevizibile atît asupra celor impli-
4 Vezi Ern e s t B e r n e a, Nunta în Țara Oltului. încercare de sociologie românească, în „Studii de folclor și literatură", București, Editura pentru literatură, 1967, p. 114. Autorul, referindu-se la fenomenul surprins în Drăguș, își revendică paternitatea termenului.
5 Amănunte despre obicei și rațiunile sale, la Petru C a r a m a n, Une ancienne coutume de mariage. Etude d'ethnographie du Sud-Est europeen, în „Lud slovianski" ..., tom II, zeszyt 1, Krakow, Gebethner I, Wolff, 1931, p. 27—55.
ORAȚIA DE COLĂCÂRIE
47
câți direct, cît și asupra celor care participă. De aceea oamenii se feresc nu numai să ia parte la astfel de nunți, dar refuză să și vorbească despre ele. In asemenea cazuri, situația deosebită a tinerilor care se vor căsători determină modificări în ceremonial; se renunță la anumite faze ale acestuia, păstrîndu-se numai cele esențiale, fundamentale. Obiceiul e concentrat și cei care-1 practică sînt constrînși s-o facă de cauze multiple, în rîndul cărora tradiția joacă, iarăși, un rol primordial.
Deși mult mai conservator, ceremonialul nupțial s-a adaptat și el, cum mai spuneam (ca de altfel întreaga creație folclorică), imperativelor vremii, care și-au lăsat amprenta asupra desfășurării sale. Mai exact, raportul cauză-efect nu are loc între cei doi termeni ai relației de mai sus. Influența se realizează indirect, prin intermediar, rolul fiind jucat și de astă dată de mentalitatea populară.
Trebuie precizat că modificările ceremonialului au mers într-o unică direcție: de la abandonarea semnificațiilor magice inițiale, de la ștergerea acestor semnificații, la reliefarea tot mai pregnantă a funcției de obicei, de rit spectacol. Fondul sacral primar poate fi depistat de exegeza, făcută cu minuție, a componentelor ceremonialului. Dar înțelesul originar al multor practici, nu mai poate fi afirmat cu certitudine, ci numai presupus. Desacralizarea a atras după sine deplasări de semnificații, așa-numite goliri de sens, astfel că multe acte se mențin astăzi numai prin forța tradiției, ca niște cristalizări ale acesteia, fără ca cei care le execută să-ți poată dezvălui rosturile lor exacte.
în decursul timpului au avut loc schimbări de conținut, de formă și, cum mai menționam, de funcție; elemente străvechi au părăsit ceremonialul, altele au fost adiționate pe parcurs, ceea ce a dus la o nouă structurare a obiceiului, la corectarea acelor sensuri inițiale de care vorbeam6.
O parcurgere cît de cît sumară a bibliografiei ne va edifica pe deplin asupra acestor lucruri. loan Mîrza7, S. FI. Marian8, Elena Sc~ vastos9, G. Fira10, Mihail Vulpescu11, Ernest Bernea12, în fine contribuțiile mai noi, rețin straturi de evoluție diferite ale ceremonialului, și faptul se manifestă cu toată evidența, argumentînd ceea ce specificam mai înainte.
6 în legătură cu golirile de sens și schimbările de conținut, de formă, de funcție, de structură ale obiceiurilor, sugestii prețioase mi-au oferit notele luate la cîteva cursuri ale prof. Mihai Pop pe care D-sa le-a ținut la Universitatea București și la care am asistat în mai 1966 și octombrie 1967.
7 Regulile nunților (căsătoriei),... Broșură de ..., Huși, Tipografia asociaților, 1872, pagine 21. Din ea reproduce G. Dem. Teodorescu în Poezii populare române, culegere de..., București, 1885, p. 161 ș.u.
8 Nunta la români, Studiu istorico-etnografic comparativ de..., București, Edițiunea Academiei Române, 1890.
9 Nunta la români. Studiu istorico-etnografic comparativ, București, Edițiunea Academiei Române, 1889.
10 Nunta în județul Vîlcea, Cu raport-prefață de Constantin B r ă i 1 o i u, București, 1928.
11 O nuntă păgînă în comuna Lupșanii (jud. Ialomița), București, 1930.
12 Op. cit., p. 51—135.
48
I. ȘEULEANU
Judecat ca rit de trecere, în cadrul căruia tinerii parcurg cele trei etape obligatorii: despărțirea de ceata feciorească, respectiv a fetelor, așteptarea și în sfîrșit trecerea propriu-zisă, ceremonialul nupțial se desfășoară în secvențe precis delimitate, unele cu caracter de obligativitate, altele nu, care se succed în conformitate cu o logică impusă de experiența celor dinainte. Există în interiorul acestei logici o ordine perfectă, toate secvențele și actele care le însoțesc avînd drept ultim scop să asigure trecerea aproape pe nesimțite, după preparative îndelungate, în noua stare, în noua categorie sociologică.
Cele trei faze succesive ale ,,dramei matrimoniale64 (cum au numit-o majoritatea specialiștilor) — logodna, nunta și perioada de după nuntă — se realizează prin intermediul riturilor, reductibile în ultimă instanță la trei mari categorii, toate vizînd continuitatea: fie economică, fie socială, fie biologică. Riturile, practicile, actele folclorice sînt chemate să contribuie de pe acum la închegarea și consolidarea noii celule sociale, pentru ca aceasta să poată rezista încercărilor de mai tîrziu. Pe scurt, actele ceremoniale sînt chemate să asigure permanentizarea, prelungirea în timp.
*
Ne vom opri în paginile ce urmează asupra unei etape care-și are locul său bine definit în economia ceremonialului nupțial: colăcăria. Ea marchează un moment important, cel mai important din cadrul fazei de așteptare, înainte de a se realiza trecerea propriu-zisă, căsătoria. Colăcăria se referă la sosirea alaiului mirelui la casa socrilor mici și la cererea miresei.
Alaiul13 14 se pune în mișcare de dimineață și, cu mici diferențieri specifice, se desfășoară după reguli asemănătoare în toate regiunile țării. Mirele, colăeerii (numiți, de la zonă la zonă, vornicei, frați de mire-Sălaj etc.), brădarul (Oltenia, Muntenia), stegarul (Transilvania), flăcăii mai apropiați de mire, merg călări, însoțind de o parte și de alta restul alaiului format din care, unde nuntașii sînt așezați într-o ordine anumită, precisă: nunii, socrii. . . lăutarii ș.a.m.d. Caii, precum și carele sînt fastuos împodobite cu panglici multicolore, cu verdeață, clopoței etc. Convoiul urmează un drum dinainte stabilit, de obicei întortocheat, în fixarea căruia rolul de căpetenie revine nunului. De notat ca o curiozitate că în Oltenia (Vîlcea)11, probabil și în alte părți, alaiul nu se întoarce niciodată pe drumul pe care a venit. Explicațiile ce se pot da acestor practici sînt diverse, dar și ipotetice. în primul caz, al drumului întortocheat, s-ar putea să fie vorba de prelungirile acelui fond magic origi
13 La reconstituirea secvențelor colăcăriei am pornit de la bibliografia consultată, din care, cîteva lucrări mai importante au fost citate anterior. Trebuie menționat că am urmărit să ajung la o imagine generală a acestui moment din ceremonialul nupțial, și nu la una particulară. Aceasta, pentru că m-au interesat, nu atît detaliile etnografico-descriptive cît, și mai ales, semnificațiile mai largi ale fenomenului.
14 G. F i r a, op. cit.t p. 20.
ORAȚIA DE COLĂCĂRIE
49
nar de care am mai amintit în cîteva rînduri. Sînt alese căile labirintice (procedeul este cunoscut și din alte straturi ale creației folclorice, de exemplu descîntecele și vrăjile), bănuim, spre a se induce în eroare și a face inofensivă acțiunea malefică a unor forțe răuvoitoare, pentru a le pierde urma; sau, prelungirea aceasta în mod deliberat a drumului, ar putea potența, cum vor sugera și versurile orației, ideea căutării stăruitoare, și prin aceasta, să se aducă implicit un elogiu îndepărtat miresei, virtuților ei; prin urmare, să semnifice acest drum alambicat valoarea obiectului căutat. Cît despre întoarcerea alaiului pe altă cale dccît cea pe care a venit, cifrul ni se pare mai ușor de dezlegat; el trebuie pus în legătură cu noua stare. Nu este exclusă nici de data aceasta influența superstiției: de a-i feri pe cei doi să mai revină la vechea lor situație, cu alte cuvinte, căsătoria să fie durabilă.
Alaiul poate face sau nu, scurte popasuri. în apropierea casei miresei, vorniceii mirelui (colăcerii), doi sau trei, pleacă înainte (altădată, întreeîndu-se în fugă) pentru a vesti sosirea nuntașilor. Aceștia se opresc sau înaintează încet (variații de la zonă la zonă folclorică) în urma vorniceilor. De fapt, apropierea este anunțată de zgomotul pe care-1 face alaiul, de pocnetul de pistoale15 * sau de bice10.
Ai mirelui îi așteaptă cu poarta legată cu funie sau cu lanțuri, cu funie din paie sau fîn (nota umoristică, dar și simulatorie este vizibilă).
în acest punct al ceremonialului pot apare improvizații regionale, care nu schimbă însă prea mult înlănțuirea actelor, desfășurarea obiceiului. Poarta poate să nu fie legată, ci doar ușa casei zăvorită (de aceea un tip de orație se numește ,,la zăvoară“); în părțile transilvănene poarta o străjuită de „ciuhă“17 care, plină cu cenușă, va trebui împușcată; colăcerii sînt întîmpinați fie de socrul mic, fie de starostele miresei, fie de; unui dintre nuntașii acesteia care nu-i lasă să intre numai după ce vor arăta „semnele“ împărătești și după ce, supuși unor probe, se vor dovedi mai isteți în competiția cu cei din tabăra miresei, ieșind biruitori.. Esențial și semnificativ este tocmai examenul acesta la care sînt supuși ortacii mirelui și, prin ei, mirele însuși, simulacrul de luptă înverșunată dintre cele două tabere. Acționează aici, permanent, o artă a simulării perfectă, învățată și stăpînită cu virtuozitate, dar cum s-or fi petrecut oare faptele inițial? Care să fi fost sensurile de început ale acestor înfruntări, acum regizate? întrebarea a fost rezolvată oarecum parțial ele către folcloriști, care au văzut în comportamentul celor care animă secvența aceasta a ceremonialului, niște reflexe tîrzii ale unor întîmplări, fapte, stări, evenimente, cîndva reale. Toți au recunoscut în ele ecourile unei perioade timpurii, cînd mireasa era răpită, furată. Atestări ale ,,raptului “există la mai toate popoarele europene, ceea ce ar 'constitui un argument în favoarea acestei rezolvări. Alți exegeți ai nunții întrezăresc în această înfruntare o ultimă încercare de rezolvare
15 S. FI. Marian, op. cit., p. 452.
10 G. Fir a, loc. cit.
17 S. FI. Marian, op. cit., p. 485.
4 - Philologia 1/1969
50
I. ȘEULEANU
a conflictelor economic, social și chiar moral pe care noua celulă socială, le-a provocat între neamurile angajate, o punere de acord a intereselor lezate de tineri prin hotărîrea lor. Soluționările sînt în parte acceptabile, reușind să lumineze unele laturi ale fenomenului. Nu însă pe toate. De aceea sînt posibile unele nuanțări, e posibilă o lărgire a perspective'! interpretării. Din acest unghi analitic, este clar că aflîndu-ne, cum a reieșit, în fața unui rit de trecere, cel care urmează să-și părăsească, vechea stare și să îmbrățișeze alta (în cazul nostru, mirele) e supus unor probe menite să-i verifice bărbăția, vrednicia, să-i probeze calitățile. Numai după ce le va fi trecut, el devine apt de a intra cu adevărat în noua categorie sociologică18 19. Deplasîndu-ne în continuare pe planul simbolurilor, să le zicem poetice, atunci obstacolele presărate în calea „împăratului44 și a ,,oștenilor44 săi reprezintă prețul cel mare care treouie plătit pentru a obține darul rîvnit (de fapt se și plătește, simbolic, pe alocuri). Așadar, iarăși, un elogiu, o laudă adusă miresei.
înainte de a intra ,,cu de-a sila4419, de a forța poarta ferecată, unu! din vornicei rostește orația de colăcărie, asupra căreia vom insista ceva mai tîrziu.
Apoi, mirelui și celor care-1 însoțesc, li se deschide poarta; în mijlocul curții sau în fața ușii sînt așteptați de către al doilea vornicei al miresei, un neam al acesteia sau de mireasa însăși care-i stropește20, pe mira și pe ai lui, cu apă sau aghiasmă dintr-un vas, le aruncă în cale grîu21 22, practici care ușor își pot dezvălui sensurile, cunoscute fiind simbolurile apei și ale griului în folclorul nostru. Pe lavița unde se află și apa se mai găsește un ,,colac mare și frumos de grîu44 și din nou, pentru a obține colacul, se încinge o luptă între cele două tabere, și din nou se rostește o orație, asemănătoare cu prima, pe care S. FI. Marian o numește „la colac44. Stropirea cu apă și aruncatul cu grîu apar de mai multe ori, semn că se insistă asupra efectelor pe care practicile acestea, ținînd de magia prin similitudine, le-ar putea avea asupra celor astfel tratați. Colacul e luat în cele din urmă (mai bine zis, e cedat) de cei ai mirelui și jucat „cu fală44 2 2 printre nuntași. Mirele trece apoi de trei ori pe sub colacul ținut de o parte de vornicelul miresei, iar de cealaltă de vorni-celui său. Colacul este rupt apoi în două și dat celor ce asistă; fărîmele sale vor avea de asemenea efecte binefăcătoare asupra celor ce le posedă. Se intră apoi în casă, după un anumit ritual, în centrul căruia stă (mai cu seamă în Moldova) înfruntarea dintre dansatorii mirelui și ai miresei.
18 Vezi în acest sens, Dumitru Pop și Ion Ș e u 1 c a n, Contribuții la studiul baladei populare românești: balada voinicească, în „Studia..., series Phi-lologia“, fasciculus 1, 1967, p. 10 ș.u.
19 S. FI. Marian, op. cit., p. 456.
20 In unele zone sînt stropite picioarele nuntașilor.
21 S. FI. Marian (vezi nota 10) precizează: „și mai ales cu grîu rămas de la logodnă, de cumva logodna s-a făcut înainte de cununie11.
22 S. FI. Marian, op. cit., p. 460.
ORAȚIA DE COLĂCĂRIE
51
Orația de colăcărie apare deci și se spune într-un moment eseobal al ceremonialului, care concentrează o mare diversitate de fapte folclorice, rituale sau nerituale.
Purtînd diferite denumiri după zona folclorică în care a fost atestată și culeasă („cererea miresei“ și „vornicia“ în Transilvania, „colăcărie"' sau „colăcerie“ în Moldova, Bucovina, Muntenia și Oltenia etc.), ea punctează alături de celelalte tipuri mai importante: orația schimburilor (darurilor), de iertăciune și orația ospățului (sau ,,la masa mare“) etapele mari ale obiceiului. Aproape fiecare nouă secvență este precedată de o orație, ceea ce se resimte sensibil pe linia imprimării unui caracter solemn, de măreție întregii manifestări folclorice, impresionîndu-i adine pe nuntași. Sînt aceste orații, probabil, niște vestigii ale unui dezvoltai și nu mai puțin gustat, odinioară, gen oratoric popular, care se va fi exercitat cîndva cu mult mai multă putere decît acum.
Orația de colăcărie se detașează însă net de celelalte tipuri prin amploarea suflului epic, prin rafinamentul artistic al unor versuri și imagini poetice, prin întreaga atmosferă pe care o degajă, într-un cuvîn! prin valorile de artă pe care le deține, superioare față de ceea ce putem întîlni în altă parte.
Fiind spusă într-un moment de vîrf al ceremonialului, versurile ei răscolesc sensibilitatea auditoriului, predispus în asemenea circumstanțe: de transfigurare și elevație sufletească să recepteze cu ușurință mesajul transmis de interpret. Sînt ultimele clipe, de un dramatism impresionant, înainte de a se realiza trecerea, îndelung pregătită, a fetei și feciorului la noua stare, aceea de căsătoriți, ultimele clipe înainte de a intra în categoria gospodarilor, a oamenilor maturi.
Poezia orației de colăcărie se reduce, în ultimă instanță, la o transpunere pe planul alegoriei și al metaforei, a obiceiului. In centrul ci stau descrierea alaiului mirelui, drumul acestuia către casa fetei, obstacolele întîlnite în cale, căutările, pentru a se ajunge în cele din urmă la exprimarea, tot simbolică, a scopului urmărit: cererea miresei.
Avem de-a face, în cadrul orației de colăcărie, cu o alternanță permanentă, ingenios realizată, între cele două planuri: unul simbolic, unde rolul hotărîtor revine imaginii poetice, celălalt concret, de descripție a obiceiului. Poetul popular s-a îngrijit parcă să decodeze mereu simbolurile, să dezlege sensul imaginilor, pentru a avea siguranța că ele sînt receptate adecvat de către cei care le aud:
Unii ziseră că e urmă de zînă, să fie -mpăratului cunună. Așa, se mai chibzuiră și se găsiră alți vînători, mai cunoscători, și ziseră că-i urmă de căprioară, să fie împăratului soțioară.23
23 G. D e m. Teodorescu, op. cit., p. 174.
52
L ȘEULEANU
Sau, în altă parte:
unii au zis că e de zînă (aib-o-mpăratul de mină!), alții că-i floare crăiasă, (aib-o-mpăratul inireasă!f24 25 *
Și mai evidentă e tendința aceasta în partea a doua a orației, unde avem de a face cu o redare aproape fidelă a factorului etnografic.
Orația de colăcărie debutează cu un schimb de replici ce se angajează între trimișii mirelui și cei ai miresei în fața porții legate. Am spune că pasajul acesta inițial nu se încadrează organic orației, că de fapt e exterior acesteia, avînd o funcție similară cu cea a prologului la baladă, cu a formulelor de început la basm, cu a versurilor semnal clin lirică, adică de preambul, de clement pregătitor al alegoriei. E o invenție artificioasă prin care se caută transpunerea asistenței în dispoziția sufletească necesară urmăririi alegoriei.
Dialogul se desfășoară la început în limitele bunei-cuviințe tradiționale, în formule consacrate, obișnuite modului de expresie popular:
Bună dimineața, cinstiți socri mari! — Mulțam d-voastră băieți militari:'23
pentru a evolua în continuare neprevăzut. Se simulează o ceartă, cele două tabere își aruncă vorbe usturătoare care nu depășesc însă nota ironică, pentru ca în cele din urmă să se ajungă la o înțelegere:
„să ne lăsați cu încetul, cu încetișorul, să ne dăm cuvîntul cu adevărul*’.
Din versurile pasajului comentat se desprinde atitudinea de demnitate a solilor mirelui, pătrunși de importanța misiunii lor
(Cine sînteți dumyieavoastră să ne luați seama noastră)'27
precum și apelul la chibzuință, la cumpătare (să ne lăsați cu încetișorul), ca o răsfrîngcre a seriozității și gravității cu care c privit un asemenea eveniment în lumea satului.
Partea aceasta a textului pune în lumină o adevărată artă a simulării, remarcabilă, care poate fi extrasă și din alte compartimente ale creației spirituale populare. Dialogul se încheagă oarecum anevoie, din replici vag incoerente, învăluitoare, ca și cînd și unei părți și celeilalte i-ar fi străine intențiile adversarului. Toți de fapt, inclusiv figura
24 Ibid„ p. 170.
25 Ibid, p. 173.
2G Ibid., p. 173—174.
27 Ibid., p. 173.
ORAȚIA DE COLĂCĂRIE	53:
ția, cunosc perfect ceremonialul, etapele acestuia, știu ce și cum o să se întîmple, clar acceptă jocul acesta care oferă teren elementului ele improvizație și care se pare este cerut de niște explicabile necesități estetice. Din această cauză, accentul va cădea în măsură apreciabilă și pe arta interpretării, pe capacitatea flăcăilor care spun orația de a broda pe schema tradițională.
Secvența următoare se reduce la descrierea alaiului mirelui, a drumului nuntașilor spre casa miresei. Totul e împins însă pe planul alegoriei și al metaforei, într-o lume supradimensionată, fabulos folclorică, gigantizată, capabilă numai ea să exprime exact imaginea pe care nunta o are în mentalitatea omului din popor, semnificația pe care momentul, unic în viața individului, îl are, importanța care se acordă hotărîrii de a face pasul acesta capital. Aerului solemn al ceremonialului de pînă acum, orația i-1 adaugă pe acela de măreție, care se realizează tocmai prin acele note de fabulos, de hiperbolic. Mirele e „împărat44, mireasa.. „împărăteasă44, flăcăii care însoțesc alaiul călări sînt „oșteni44 voinici, cei doi, trei vornicei aleși să vestească sosirea, „mici la stat / dar buni de sfat“, „soli împărătești44. Tînărul împărat este însoțit de un sfat de înțelepți, de „filozofi44 care-1 ajută la dezlegarea enigmelor etc. Totul, de la gestica, mișcările, comportamentul eroilor pînă la aureola creată în jurul acestora, conlucrează la conturarea unei atmosfere eroice care corespunde celei reale, provocată de nuntă în lumea satului.
Se imaginează o vînătoare (să fie vorba tot de epoca raptului?), somptuoasă. Tînărul împărat
de dimineață s-a sculat, fața albă și-a spălat, chica neagră-a pieptănat, cu straie noi s-a-mbrăcat, murgul și l-a înșelat, 28
își adună oastea, formată din „feciori de boieri44, „nepoți de ghinărari44, și în zorii zilei pleacă la vînătoare. Dar abia în faptul serii, după multe încercări zadarnice, reușește să dea de „urma de fiară44. Pînă atunci cutreieraseră cu eforturi istovitoare
munții cu brazii și cu fagii, cerul cu stelele, cîmpul cu florile, dealul cu podgorile, vâlcelele cu viorelele și satele cu fetele2^.
23 Ibid., p. 174. 29
29 Ibid.
54
I. ȘEULEANU
Ideea căutării stăruitoare, realizată admirabil prin enumerarea aglomerată a întîmplărilor călătoriei (rimele interioare care rup versurile au o mare forță de sugestie), echivalează cu un nou elogiu adus miresei, unicității ei și, desigur, dragostei însăși. Tînărul împărat a cutreierai printre altele „satele / cu fetele“, dar e limpede că el caută o „urmă“ anume și că deci nu se va putea opri nicăieri pînă ce n-o va găsi.
Ultimele versuri citate rețin o evadare din metaforic către planul reah egală cu o nouă încercare de decodaj, pentru a tempera probabil zborul imaginației celor care ascultă orația și a le reaminti astfel sensul real al fabulației, adevărata ei finalitate.
Motivul ,,urmei de fiară“ este urmat apoi de cel al „sfatului“ ținut pentru dezlegarea enigmei, făcîndu-se aproape abrupt (nu în toate variantele) trecerea la un alt motiv: al florii care nu rodește, nu înflorește „și nici locul nu-i priește / ci mai mult se ofilește“ și care trebuie dusă (de-asta au venit ei, solii) în grădina împăratului:
„Acum, ori floricica să ne dați, ori, de nu, nu scăpați; căci am venit cu tîrnăcoape de argint
să scoatem floricica
din pămînt;
s-o scoatem din rădăcină,
s-o ducem la-mpăratu-n grădină, c-acolo să înflorească, să rodească, locul să-i priiască și să nu se ofilească™.
Acesta este motivul central al orației și aici trebuiesc căutate sensurile, atît ale ceremonialului cît și ale discursului poetic.
Comparațiile —■ simbol (urmă ele zînă, de căprioară, în alte variante — floare de rai, crăiasă, „floricica frumoasă și drăgăstoasă^), diminutivele, suita epitetică, ne referim evident la toate variantele, faptul că solii vin cu „tîrnăcoape de argint / să scoată floricica clin pămînt“, reușesc să traseze cîteva linii ale unui portret ce va fi amplificat, com-plutai cu detalii de către celelalte specii folclorice care apar cu acest primi. Dar dacă atributele asupra cărora se insistă cînd e vorba de miroasă sînt frumusețea, drăgălășenia, gingășia, în cazul mirelui se rek\ă altele: hărnicia, hotărîrea, voința, în general, fiindcă ne referim la o perioadă mai timpurie, virtuțile bărbătești, voinicești ale „tînăru-lui împăratP
Partea a doua a orației renunță la tonul sobru din prima secțiune, locul lui fiind luat de gluma copioasă și pe alocuri obscenă (fragmentele acestea au fost însă evitate la tipărire de către culegători). Datele controlabile ale obiceiului sînt mult mai numeroase, prezente în perma-noniă chiar; acesta e descris amănunțit, dar nu întotdeauna sînt găsite
Ibid., p. 175.
ORAȚIA DE COLĂCĂRIE
55
echivalentele artistice necesare pentru a transforma narațiunea în poezie veritabilă.
Acum se schimbă ploștile (motivul firmanului împărătesc) se cer și -se oferă daruri colăcerilor, daruri care trebuie „să fie de-aici din casă / de la cinstita mireasă“, adică lucrate de ea,
să nu fie de pe la vecine, să pățim vreo rușine, că atunci va fi cinstea noastră și ocara dumneavoastră^
se anunță sosirea alaiului mirelui și se fac aluzii la masa îmbelșugată cu care trebuie așteptați nuntașii.
Cum spuneam, notele de umor, în manieră tipic folclorică, îngroșat, străbat de la un capăt la altul această parte a orației de colăcărie. Săgețile sînt îndreptate împotriva celor din asistență, în ordinea ierarhică a rolului pe care-1 dețin în cadrul ceremonialului, și urmăresc să descrețească frunțile, să spulbere sau numai să atenueze atmosfera gravă de pînă atunci. S-ar putea ca înțelesul originar al fenomenului să fie găsit și în altă parte. Rîsul ar urma să fie, în această ultimă viziune, de bun augur, un tonic pentru noua familie; sau poate sîntem în fața unui element de gîndire arhaică, golit de sensul inițial, potrivit căruia „rîsetele zgomotoase au putere apotropeică împotriva spiritelor nocive“32 care trebuie îndepărtate de cei doi tineri.
Una dintre funcțiile orației de colăcărie este și cea de urare („Noi am descălica / și am mai sta / d-am ura“), așa cum reiese din chiar etimologia termenului. Poate că și ea explică într-o oarecare măsură tendința spre fabulos, spre supradimensionare pe care am remarcat-o in rîndurile de mai sus. Maniera e cunoscută din colinde, plugușor, precum și din alte specii încadrabile poeziei populare de ritual, unde magia cuvîritului se aliază cu cea prin similitudine pentru a spori siguranța realizării unor dorințe exprimate de om.
în cazul nostru, riturile, actele folclorice și textul orației de colăcărie trebuie, alături de cele la care se apelează în alte faze ale ceremonialului, să ajute încă de pe acum la consolidarea și prosperitatea noii f amnii.
IIIAOEPCKAH PE 4b npedvapuine.ibHbie aaMenanuA dAH nocjiedytou^eeo anciAtisa ( P e 3 io m e )
inacpepcKan peMb b paMKax CBajieăiioro oopnaa OTMenaeT momcht, Kor;ia cBaveonoe mecr Biie amu-ixa npndbiBaeT b hom poAHTejieii iieBecTbi Toro, HTodbi B3iiTb ec.
Toro, MToăbi TOMiiee ynoBWTb ananeiiun nosTimecKoro TeKCTa aBTop npoBo^HT ciiaqajia .aim.” o.;. cocTaikiniomiix uacTeii stopo MOMeirra, nasnaiinoro npmiHTbiM Tepuiuiow „colăcărit** ;s Ibid.
O v i d 1 u Bîrlea, Poveștile lui Creangă, București, Editura pentru literatura. 19G7, n. 129.
I. ȘEULEANU
(npoHcxoAHmnM ot cjioba ,,colac”) n nbiTaeTCsi ycTai-ioBHTb ero MecTO n poAb b paxinax odbi-nan b ucjiom.
IHacbepcKan penb coctoht, b RoneuiiOM. iiTore, b nepeno^emiH na njiai-i aAAeropnn 3Toro 3Tana odpnAa. B nepBoîî nacTH, b KOTopon ornican nyTb >Kennxa k aomv iienecTbi, toii cAepjKan-Hbifi, Topx<ecTBeHiibii'i. Bo BTOpofi nacTii npeodnaAaioT ottchkh loxiopa, npnsBaiiiibie pasBem’b cepbesHyio obcTanoBKy, co3Aannyio n noAAepjKaniiyio ao Tex nop.
CKasainian iiesaAOAro ao Toro, nan ocymecTBHTb na caxiOM Ae^e nepexoA AeBymKii n nap-nn b KaTeropmo BspocAbix, macpepcnan penb coacp>kht b cede noAJiinnibie iTennccTH HcnyccTBa, AOKaabiBan nencnepnaeMbie cpeACTBa i-iapoAnoro Ayxa.
UN EPITHALAME FOLKLORIQUE ROUMAIN Preliminaires d’une analyse ă venir
(R e s u m e)
L’epithalame folklorique nomme „orație de colăcărie“ marque, dans le cadre du ceremonial nupțial, le moment ou le cortege du fiance arrive a la maison des parents de la fiancee pour reclamer cette derniere.
Afin de fixer plus exactement Ies significations du texte poetique, l’auteur procede au prealable a une analyse des composantes de ce moment, nomme selon le terme consacre „colăcăriU (derive du mot „colac", pain tresse, de fieur de froment) et il essaye d’en etablir la place et le role dans l’economie d’ensemble de la coutume.
L’„orație“ consiste, en derniere analyse, en une transposition sur le plan allegoriqve de cette etape du ceremonial. Dans la premiere pârtie, qui decrit le-cheminement jusqu’â la maison de la fiancee, le ton est sobre, solennel; dans la seconde predominent Ies notes d’humour qui ont pour but de transformer l’atmosphere grave creee et entretenue jusqu’alors.
Recitee peu avant le passage veritable de la jeune fille et du jeune homme dans la categorie des personnes adultes, 1’,,orație de colăcărie" contient d’authentiques. valeurs artistiques et met en relief Ies ressources inepuisables de l’esprit populaire..
O „ABATERE^ CARE DEVINE NORMA ÎN LIMBA ROMANA ACTUALA
de
G. GEUIȚĂ
Se întîlnește azi în limba română vorbită și scrisă o „abatere“, carey prin frecvența ei, oferă cea mai flagrantă discordanță între normă și uz. E vorba de tendința tot mai acentuată a vorbitorilor de a nu mai acorda în caz, în anumite condiții, atributul adjectival exprimat prin adjectiv propriu-zis sau prin participiu. Dezacordul e evident doar la genitiv-dativ feminin singular, căci numai la acest gen și număr adjectivul are o formă pentru genitiv-dativ și alta pentru nominativ-acuzativ, ca de altfel și substantivele feminine.
Chiar și cei care țin la forma literară a exprimării lor, conformă cu norma, sînt furați tot mai des de „abatere“. Sînt excepții foarte rare cărțile și publicațiile apărute în ultima vreme în care să nu întîl-nim aceste oscilații. Limba vorbită se pare că a abandonat aproape total acest acord în anumite condiții.
Afirmațiile de mai .sus se întemeiază pe un bogat material ilustrativ, extras din operele multor scriitori români contemporani consacrați, precum și din ziarele și revistele curente. Să dăm cîteva exemple:
„ ... 120 de pagini ale unei cărți apreciată de la început de critica literară" (Gazeta literară, XIII, 1966, nr. 31, pag. 6, col. I).
„Unei culturi universale golită de particularități etnice . . " (Luceafărul, IX, 1966, nr. 47, pag. I, col. 4)
„Primatul epicului este confirmat prin semnificațiile epopeii văzută ca modalitatea cea mai fericită (Steaua, XVIII, 1966, nr. 9, pag. 73)
„Pe urmă s-a așteptat construirea unei sonde special ridicată pentru filmare" (Cinema, V, 1967, nr. I, pag. 18, col. 2)
,,Greșeala“ nu ocolește nici revistele de lingvistică, nici cotidianele centraR de mare tiraj, publicații cu mare autoexigență lingvistică. Iată un astfel de exemplu chiar într-un titlu:
„Cîteva probleme de sintaxă... Pe marginea temei de gramatică dată la examenul de admitere în școala medie în sesiunea din iulie 1957" (Limba română, VII, 1958, nr. 3, pag. 64)
58
G. GRUIȚĂ
Exemplele de dezacord sînt mult mai numeroase în alte ziare și reviste, mai legate, prin specificul lor, de limba vorbită. Așa este „Sportul", care are cel puțin meritul de a fi mai consecvent în folosirea formei neacordate. Dăm doar cîteva exemple din cele pe care le-am extras:
„In urma unei pase primită de la Mițaru“ (XXIII, 1967, nr. 5197. p. 3, col. 1)
„Ca urmare a topirii zăpezii necurățată la timp“ (XXIII, 1967, nr. 5197, p. 3, col. 1)
„A dus faima echipei antrenată de el“ (XXIII, 1967, nr. 5192, p. 4, col. 1)
„Rapid datorează victoria unei erori comisă de apărătorul Tudor“ (XX1II, 1-967, nr. 5221, p. 3, col. 4).
Marea frecvență a acestui dezacord au ilustrat-o cu exemple toate tratatele și articolele care au dezbătut problema acordului. Cu mai bine de 20 de ani în urmă, acad. lorgu Iordan afirma că „fenomenul este atît de răspîndit, încît am impresia că ne aflăm în fața unei adevărate tendințe"1.
Ulterior, în Limba română contemporană, arătînd că nimeni nu e scutit de tentația acestei „abateri", scria: „M-aș putea cita pe mine însumi ... cu șovăirile pe care mi le cauzează acordul în caz dintre atributul participial și substantiv"2. Ideea e continuată pe aceeași pagină. în nota de la subsol: „Șovăirile se termină totdeauna prin aplicarea regulii acordului, dar nu garantez că această soluție este absolut în toate situațiile cea mai justă".
In timp ce acad. lorgu Iordan se îndoiește de justețea acestei norme, majoritatea celorlalți autori de gramatici și studii, de lucrări pentru cultivarea limbii etc. se mențin pe poziția rigidă și anacronică a respectării ei cu strictețe.
E vorba, așadar, de o inovație în limbă față de care par a se contura două atitudini ale lingviștilor: una de acceptare, alta de respingere. In principiu, ambele atitudini sînt posibile și legitime. De mai bine de un secol și jumătate, gramatica istorică ne învață să privim cu alți ochi ..abaterile" și, apreciind rolul lor în evoluția limbii, să nu le mai condamnăm aprioric. Dar aceeași gramatică istorică ne îndeamnă la prudență, la discernămînt în aprecierea noului în limbă, diferențiind ceea ce e viabil de ceea ce e efemer.
Care ar fi criteriul de apreciere a viabilității inovației? Răspunsul clar Ia această întrebare, acceptat azi de toată lumea, e conținut și în următorul pasaj din cea mai recentă carte a acad, lorgu Iordan, scrisă în colaborare: „Tot ce corespunde legilor de dezvoltare a limbii trebuie accop'at, indiferent de preferințele și gusturile indivizilor sau ale grupurilor de indivizi, și, dimpotrivă, trebuie combătută orice inovație care
1 lorgu lord a n, Limba română actuală. O gramatică a „greșelilor", ediția.a doua, București, 1948, p. 420.
2 lorgu Iordan. Limba română contemporană, (ediția a TI-a\ București. 19.56. p. 602.
O ,, ABATERE" CARE DEVINE NORMĂ ÎN LIMBA ROMÂNA
59
nu se conformează acestor legi. Urmează, deci, că se impune cunoașterea legilor de dezvoltare a limbii întregului popor pentru a putea aprecia, din acest punct de vedere, schimbările care se produc în limbă sub ochii noștri"3.
Rămîne, deci, de văzut, în cazul .abaterii în discuție, în ce măsură corespunde legilor de dezvoltare a limbii, tendințelor ei generale de ■evoluție. Deși cercetarea o facem cu un scop normativ, acceptarea criteriului amintit ne obligă la studierea premiselor și a evoluției faptului de limbă pe care îl dezbatem.
Părerea noastră este că problema unui atribut adjectival neacordat în caz apare în limba română în secolul al XlX-lea. Apariția și dezvoltarea stilului publicistic, cu o sintaxă mai mobilă și mai receptivă la influențe străine, a dus la abundența unor construcții contrase4. Acestea dau sprinteneală și concizie exprimării, chiar dacă uneori se pierde din precizie în acest fel. Diferite subordonate, care lungeau fraza, au fost reduse la părți de propoziție, la diferite construcții, prin renunțarea la cuvîntul subordonator și trecerea predicatului la mod neper-sonal. O frază ca următoarea: „Pentru că era necunoscută în sală, femeii nu i s-a făcut loc“ a devenit: „Necunoscută în sală, femeii nu i s-a făcut loc". O subordonată cauzală s-a transformat într-o construcție cu același înțeles. Subordonarea ei față de regent se menține, dar se realizează altfel, prin parataxă și nu prin element joncțional, ca înainte.
în cazul subordonatelor atributive, lucrurile s-au întîmplat puțin deosebit. Atributivele simple, cînd se contrag, se reduc la un singur cuvînt, participiu sau adjectiv. In felul acesta, urmînd de obicei imediat după substantivul regent al fostei propoziții, participiul sau adjectivul rezultat din contragere a ajuns să se acorde în caz cu acest substantiv. Nici nu s-ar fi putut întîmpla altfel, căci, rămas singur, adjectivul sau participiul nu mai putea fi simțit ca o unitate sintactică cu o relativă independență, un al doilea centru sintactic al frazei, ci ca o ,,anexă"5 a substantivului, așa ca în exemplele următoare:
„A dat cartea unei eleve — care a fost premiată
— care era fruntașă"
„A dat cartea unei eleve — premiate — fruntașe
După cum se vede, acordul a devenit mijlocul de realizare a subordonării, iar cuvintele rezultate din contragere sporesc numărul atributelor adjectivale care se subordonează în acest fel. In situația atributi-vclor dezvoltate contrase, mijlocul de subordonare rămîne același, ca la
I o r g u Iordan, Valeri a Guțu-Romalo, Alexandru N i c u-1 e s u u, Structura morfologică a limbii române contemporane, București, 1967, P- 267.
■ Nu susținem prin aceasta că pînă în secolul al XlX-lea nu au existat ■cornruguri, ci doar că numărul lor crește acum brusc, așa că o adevărată problemă a dezacordului în discuție abia acum apare.
'• Termenul aparține academicianului I orgii Iordan; cf. Limba română ■conic mpor an ăf ediția a Il-a, p. 602.
60
G. GRUIȚĂ
alte secundare care se contrag: parataxa. Această rezistență în fața acordului ni se pare firească din mai multe motive.
Construcția provenită dintr-o atributivă dezvoltată nu se reduce la un singur cuvînt. Adjectivul sau participiul are acum determinante și, de aceea, nu mai e simțit ca o simplă ,,anexă“ a substantivului de dinaintea lui, ci în primul rînd ca regent al cuvintelor care il urmează, păstrînd greutatea sintactică a fostei subordonate atributive și relativa ei independență. Determinantul întărește foarte mult valoarea de verb a participiului, iar în cazul unui adjectiv, determinantul ne face să simțim prezența copulei din fostul predicat nominal, să înțelegem adjectivul mai mult ca nume predicativ decît ca atribut.
„Se anunță vizita unei delegații franceze — care este condusă de însuși șeful statului
— condusă de însuși șeful statului.
„Și-a închinat munca acestei metode noi — care este apreciabilă din toate punctele de vedere.
— apreciabilă din toate punctele de vedere.
Mai constatăm, pe de altă parte, că ceea ce se exprimă prin construcția contrasă e cel puțin la fel de important, din punctul de vedere al conținutului, ca și ideea din grupul sintactic ce-1 precedă. în gîndirea vorbitorilor e clar acest lucru și îl subliniază folosind nominativul pentru participiu și adjectiv, căci în felul acesta se atrage mai mult atenția asupra a ceea ce exprimă aceste cuvinte6. De altfel, faptul că sînt simțite ca unități sintactice diferite și oarecum independente se vede și din pauza pe care o fac vorbitorii înaintea acestor participii sau adjective urmate de determinări. Această pauză trebuie marcată în scris prin virgulă, arătîndu-se astfel caracterul relativ izolat al construcției în discuție.
Acordul discutat aici nu se face uneori și din motive de imposibilitate. Cînd construcția are caracter absolut, subiectul fostei propoziții e prezent7, iar fostul nume predicativ sau participiu al pasivului trebuie să se acorde cu el.
„în 1907 s-a recurs la serviciile armatei, formată și ea tot din țărani“.
„Fata de împărat o dădu mamei sale, frumoasă ea însăși ca soarelei
6 Cf. N. I. B a r b u, Sintaxa limbii române după metoda istorico-stilistică, București, 1945, p. 116.
7 Aceasta se poate întîmpla numai cînd se contrage o atributivă care are subiect reluat. în celelalte cazuri subiectul atributivei sau dispare (cînd e exprimat prin pronume relativ), sau devine complement de agent în noua construcție.
O „ABATERE" CARE DEVINE NORMA ÎN LIMBA ROMÂNA
61
Considerăm că gramaticile sînt îndreptățite să consemneze ca normă obligatorie acordul în caz al participiului sau al adjectivului provenit din contragerea unei atributive simple, sau care poate fi considerat ca atare. Sînt depășite însă cînd pretind acest lucru și în alte situații. Motivul că nerespeotareia lui ar putea provoca dese confuzii gramaticale și semantice8 ni se pare neîntemeiat. Ba am putea spune că, uneori, tocmai acest dezacord aduce claritate. Iată un exemplu:
,,120 de pagini ale unei cărți apreciată de la început de critică". Forma de nominativ ne arată clar că întreaga carte a fost apreciată, pe cînd forma de genitiv-dativ ar fi făcut posibilă și interpretarea că doar 120 de pagini aile cărții au fost apreciate.
Nu trebuie să uităm, de asemenea, că doar singularul femininelor are forme deosebite pentru genitiv-dativ, iar cînd e vorba de adjective și participii la alte genuri, nu mai putem apela la desinențele cauzale pentru stabilirea raporturilor. Renunțarea de către vorbitori la acordul amintit, impus mai mult de analogia cu atributiva simplă contrasă, se înscrie în tendința mai generală prezentă în limba română, aceea de slăbire a forței genitiv-dativului, a simțului pentru flexiunea nominală9.
Dezacordul discutat are la noi un precedent în situația apoziției, care în limba română actuală se acordă tot mai rar, sau aproape de loc, în caz, cu regentul său, exceptînd coincidențele de nominativ. Neîncrederea în desinențele nominale, abandonarea lor cu ușurință tot mai des nu sînt străine de legea economiei de material, care dirijează azi în limba română10 și care se concretizează și sub forma folosirii unui singur semn, a unui singur mijloc pentru realizarea unei categorii gramaticale, a unui raport sintactic11.
’• :Pe temeiul celor arătate mai sus, considerăm că se poate degaja concluzia că regula acordului atributului adjectival exprimat prin adjective și participii feminine trebuie reformulată astfel:
1.	Participiile și adjectivele feminine care au determinant nu se acordă în caz cu substantivul. Ele provin dintr-o subordonată dezvoltată contrasă, sau sînt considerate ca atare, iar determinantul, care are de obicei concretețea unui complement de agent, a unui circumstanțial etc., face să fie tratate în primul rînd ca regente. Acest lucru impune păstrarea formei de nominativ, cazul subiectului, care dă relief și prestigiu de regent cuvîntului.
.’*t Cf. Gramatica limbii romane, ediția a doua revizuită și adăugită, Editura Academiei R.P.R., București, 1963, voi. II. p. 145.
9 Cf. Al. Grâu r, Evoluța limbii române. Privire sintetică, Editura. Științifică, București, 1963, p. 65.
■. GP Cf. Al. Graur, Studii de lingvistică generală. Variantă nouă, Editura .Științifică, București. 1960, p. 260.
11 Vezi: „mie unul“, „oricui altul“, „omului acesta'1, unde parataxa a preluat și'rdlâl desinențelor cazuale, renunțîndu-se astfel la acord.
62
G. GRUIȚĂ
2.	Celelalte participii și adjective se acordă în caz cu substanC vul pe care îl determină. Această regulă poate fi concretizată prin exemple ca următoarele:
„Răspunde unei întrebări puse“, dar
„Răspunde unei întrebări, pusă în ședință de studenții anului"
„Răspunsul unei întrebări interesante", dar
„Răspunsul unei întrebări, interesantă din punctul nostru de vederi
Un substantiv în genitiv-dativ poate avea determinant multiplu, (participii, adjective) dintre care doar unul are determinant, la riadul său. Și în astfel de împrejurări regula se respectă; se acordă în uaz doar adjectivul sau participiul care nu are determinant:
„Gîndul prinderii unei lostrițe vrăjite, vestită în toată partea locului" (Gazeta literară, XIV, 1967, nr. 6, p. 7, col. 1).
Referindu-ne la limba scrisă, problema are și implicații de punctuație. Construcțiile cu participiu sau adjectivul ne acordat în caz au caracter sau nuanță explicativă, chiar și cele care provin din subordonate determinative. Pentru a marca pauza care se face, în mod obișnuit, înaintea acestor construcții, ele se separă prin virgulă, punîndu-se în. evidență astfel și independența, izolarea lor relativă.
Cînd substantivul, fost regent al atributivei dezvoltate contrase, o articulat cu articol hotărît și nu mai are alt determinant decît această construcție, deci sînt alăturate, nu se poate pune virgula între ele. Caracterul determinativ este, în asemenea situații, mai evident; raportul dintre substantiv și participiu sau adjectiv este mai puternic. însuși articolul hotărît al substantivului e impus de construcția care îi urmează.
„A adus faimă revistei condusă de el"
Virgula se pune, însă, cînd substantivul mai are un determinant,, care se intercalează între substantiv și participiul sau adjectivul construcției.
„A adus faimă revistei Contemporanul, condusă de el"
„OTKJ1OHEHHE”, CTAHOBHLHEECfl „HOPMOR” B COBPEMEHHOM PYMblHCKOM
H3BIKE
( P e 3 io m e )
B coBpeMeHHOM pyMbincKOM >i3biKe oueBHAHa tchachuha ne corjiacoBbiBaTb aA'beKTHinioe onpeAeJieHiie c HMeHeM cymecTBHTeAbHbLM b onpeAeAeiiHbix ycAOBHnx. BbinHCKH H3<neqâm h 113 npOH3BeAeHHH COBpeMeHHblX pyMbIHCKHX aBTOpOB HAAK)CTpHpyK)T H3CTOTy 9TOrO,,OTKAOHeHMH”. AHajiH3Hpyn 3th npHMepbi, moxkho cAejiaib BbiBOA, hto hmh npriABrareAbnoe hjih npHqacTMe. BbiCTynaiomne b poAH onpeAeAeHHA, He corjiacyioTCH c oripeAeAaeMbiM cymecTBHTejibHbiM, rjiain HbiM oăpasoM TorAa, KorAa oho b cboio onepeAb HBAaeTCH caobom ot KOTOporo 33bhcht Apyrne HACHbl npeAJIO?KeHH5I. CHHT3fl 060CH0B3HHbIM, B A3HHB1X yCAOBHHX, ynOTpedjieHHe BA'beKTHBHOrO onpeAejieHHH b HMeHHTeAbHOM n3Ae>Ke — n3AeA<e noAAejKamero, KOTopbiii npuAaeT cAOBy iipe-CTii/K BeAyiuero, motkho 6buio 6bi nepec|)opMyAHpoB3Tb 33koh comacoBaHUA 3A'teKTHBHoro on-
O „ABATERE" CARE DEVINE NORMA ÎN LIMBA ROMÂNĂ
penejieHHs (hmca b bhay ynoTpeojieime) cjieAyioiitHM obpasoM: ajrbeKTHBHoe onpeaejieiiHO, Bbipa-xteHHoe codcTBeiino HMenew npnjiaraTejibHbiM hjih npoHcxoAHinee H3 npnwacTHA, cornacvotca b na^exce c hmchom cymecTBHTeabHbiM Jiumb b tom c^yqae, ecmi y nero caMoro HeT onpeACJiAio-uâhx CJIOB.
UN „ECART" QUI DEVIENT „NORME" EN ROUMAIN CONTEMPORA! N
(R e s u m e)
On releve dans ie roumain d’aujourd’hui une tendance evidente? des sujds parlants â ne plus faire l’accord du cas entre l’adjectif qualificatif (en romnain ..atribut adjectival") et le substantif dans certaines conditions. Des extraits de presse et des citations d’auteurs roumains contemporains illustrent la frequence de cet „ecart“ grammatical. De l’analyse de ces exemples on peut deduirc cjuu l’adjectif ou le participe ayant le role de qualificatif (r. „atribut") est employe non-accorde avec le substantif qu’il qualifie, surtout lorsque ce dernier est, de son cote, le regent d’autres parties de la proposition (voir exemples dans le corps de Partide).
En considerant justifice, dans un tel cas, la mise de l’adjectif au nominatif, cas du sujet conferant au mot un prestige de regent, et en tenant comp te de l’usage actuel, on pourra.it reformuler ainsi la regie d’accord de l’adjectif quaiifi-catif: „le qualificatif (r. „atribut") d’un substantif exprime par un adjectif pro-prement dit ou provenant d’un participe ne s’accorde en cas avec ie substantif qualifie que si cet adjectif n'a pas lui-rneme de determinants“.
ROLUL LABORATORULUI DE LIMBA ÎN CADRUL CURSULUI PRACTIC (II)
Recunoașterea și producerea structurilor sintactice
de
AUREL TROFIN
Pentru recunoașterea structurilor sintactice este nevoie de exerciții de ascultare a conversațiilor din limba respectivă înregistrate în tempo normal. In anul universitar trecut noi am prezentat studenților -texte paralele în pronunția britanică și americană. Acest lucru s-a putut face colaborînd cu lectorii străini din cadrul catedrei iar rezultatele practice obținute în stăpînirea limbii vorbite au fost bune.
Un mare rol în recunoașterea structurilor sintactice îl au exercițiile cu părți de vorbire (și implicit de propoziție) neaccentuate cum ar fi în special pronume personale, verbe auxiliare și defectiv modale, prepoziții și conjuncții. Aceste exerciții sînt cu atît mai necesare cu cît în școala medie ele sînt complet neglijate fapt care duce implicit la greutăți în înțelegerea limbii vorbită în tempo normal. De fapt greutatea în înțelegerea unui străin nu se datorează numai faptului că el vorbește repede dar și că străinii, și limba vorbită în general, face uz de formele slabe ale cuvintelor. Or, studenții noștri au nevoie tocmai de exerciții de acest fel care să fie făcute atît în clasă cît și în laborator.
Astfel în exemplul: I can go there, unde can go se pronunță (karț gau) aproximativ, ca numele propriu Congo (K^ngou). Dacă studentul nu este obișnuit cu forma verbală slabă, neaccentuată, nu va fi în stare să recunoască și să reproducă această propozițiune. In anul universitar 1966/67, din 18 studenți doar doi au reușit să reproducă această propozițiune și încă cîteva de acest tip — dificultatea a fost creată de pronunțarea slabă, de fapt normală, ca în limba vorbită a predicatului verbal can go. Asemenea exerciții trebuie să se facă atît în orele de clasă cît și în cele de laborator iar exercițiile din laborator să fie o repetare a tipului de exerciții făcute în clasă. Aceasta ar face ca studenții să stăpînească bine limba, deoarece numărul de ore afectat pentru exerciții de acest fel este destul de mare. De asemenea este necesar ca și în clasă să se lucreze cu magnetofonul, iar studenților din anii mai
5 — Phiîologia 1/1969
66
A. TROFIN
mari să li se prezinte și înregistrări cu pronunțări dialectale sau Cockney English, pentru a-i familiariza cu situația reală existentă în limba engleză actuală.
Pentru producerea structurilor sintactice studentul trebuie să facă propozițiuni proprii în exercițiile de substituire sau ca răspuns la diferite întrebări. Apoi, el primește forma corectă ca verificare a propriului răspuns, acesta fiind unul din principiile pe care se bazează învățămîntul programat1. însușirea este mult mai eficace cînd studentul are posibilitatea să controleze corectitudinea răspunsului iar răspunsul corect constituie un stimulent. în această etapă de mare ajutor este activitatea, în laborator unde se pot face și înregistrări. Trebuie să subliniem că este absolut necesar ca răspunsul să fie verificat și aprobat de profesor și nu de student, pentru că neobservînd unele greșeli studentul poate fi stimulat să învețe o formă greșită. Cînd nu poate fi recunoscută o. formă gramaticală (de exemplu verbul la persoana a IlI-a singular sau la trecut, substantive la plural) noi sugerăm ca pronunțarea ei să fie exagerată, soluție pe care am aplicat-o și care a dat rezultate, deși aceasta este considerată ca o falsificare a realității2. Recomandăm ca în timpul exercițiilor studentul să scrie exemplul iar verificarea corectitudinii formei scrise și orale să o facă profesorul înainte ca studentul să facă înregistrarea pe bandă3. Se înțelege că nu toate exercițiile vor fi înregistrate. Foarte multe exerciții de producere a structurilor sintactice vor fi orale chiar în laborator.
Referitor la modul de însușire a structurii unei limbi străine unii lingviști4 susțin că studentul poate învăța structura noii limbi mai ușor prin studierea cu atenție a dialogurilor care cuprind elementele structurale și care își dezvăluie înțelesul propriu decît dacă aceste unități structurale îi sînt explicate de către profesor și că exersarea modelelor trebuie să se facă pînă cînd studentul prinde regulile gramaticale în mod ispontan, automat5.
Practica a demonstrat că scurtele explicații sînt de mare ajutor în însușirea oricărui material nou cu atît mai mult cu cît înșiși studenții doresc să știe ce sînt învățați. Se pare că acest procedeu al repetării automate are la bază modul de însușire a limbii străine de către copii. Dar cu totul alta este psihologia adultului. In cazul adultului trebuie
1 R o b e r t L. A11 e n, A Reassessment of the Role of the Language Labo-ratory in English Teaching Forum, voi. D, nr. 4, July—August, 1966, p. 5.
2 Ibidem.
3 Ibidem. Această tehnică a autocorectării am încercat-o și noi atît cu studenții de la specialitate cît și cu cei de la Universitatea populară. Reluînd exercițiile de tipul celor autocorectate am constatat o reducere substanțială a greșelilor. Autoverificarea răspunsului și intonației o recomandă și R o b e r t Lado în English Pattern Practices (Establishing the Patterns as Habits), Ann Arbor, The University of Michigan Press, 1964.
4 Charles C. Fries and Agnes C. Fries, Foundations for English Teaching, Tokyo, 1963, p. 19.
5 J o h n P. Hughes, The Science of Language (An Introduction to Lin-guistics), New York, 1963, p. 270.
ROLUL LABORATORULUI DE LIMBA
67
să ținem neapărat seama de faptul că noile structuri care se însușesc sînt nevoite să se strecoare printre modelele structurale deja formate și consolidate ale limbii materne6. Foarte mulți cercetători susțin că cele mai bune rezultate în însușirea unei limbi străine sînt obținute de cei care învață limba întîi oral și apoi scris. Acest lucru a dus la exagerarea rolului etapei orale. Rezultatele au dovedit că exagerarea unei etape de însușire în defavoarea alteia poate avea rezultate negative neașteptate.
Experimentele făcute la San Jose State College în 19617 au demonstrat că cei care au învățat întîi vizual (adică forma scrisă a cuvîn-tului) și apoi oral (forma lui sonoră) au obținut rezultate mai bune decît cei care au învățat întîi oral și apoi vizual. Folosirea în exclusivitate a formei orale la cursul praotic cu studenții anului I, seria 1965/1966 de la Facultatea de filologie din Cluj a dus la rezultate dintre cele mai slabe iar continuarea aceluiași program, cu unele modificări a dus la obținerea unor rezultate slabe și cu studenții din anul I seria 1966/1967. Astfel după trei luni de lucru, timp în care exercițiile scrise au ocupat un spațiu aproape neînsemnat, la două probe scrise nici unul din cei 15 studenți ai grupei nu au reușit să scrie fără greșeli. Deși sub conducerea profesorului studenții puteau forma propozițiuni corecte, cînd au trebuit să lucreze individual — în scris — au făcut greșeli de acord cît și greșeli privind ordinea cuvintelor în propozițiune. Cele mai multe au fost greșelile de ortografie. Subliniem că aceste exerciții au cuprins numai exemple de tipul celor lucrate în clasa iar cuvintele au fost dintre cele mai uzuale ca school, shoe, leaves, to lose, ș.a.
Părerea noastră este că succesul constă numai în corelarea judicioasă a tuturor etapelor în procesul de predare și colaborarea tuturor cadrelor care conduc cursul practic în cadrul unui program general comun. Se recomandă ca cei care conduc cursurile practice în sălile de clasă, să pregătească8 din plin studenții pentru orele de laborator iar acestea să fie conduse de cadre pregătite special pentru acest scop și care e bine să aibă preocupări de lingvistică9.
6 R o b e r t Lado, Language Teaching (A Scientific Approach), Mc Graw-Hill Inc, New York, 1964, p. 119. Această idee este susținută și de Charles C. Fries și Agnes C. Fries care arată că limba maternă joacă un mare rol în predarea limbii străine și că greutatea sau ușurința cu care se însușește cea a d°ua limbă nu constă în ea însăși ci în limba maternă (op. cit., p. 11) și că este necesar să se facă comparație între cele două limbi (op. cit., p. 12). De fapt aceste afirmații vin în contradicție cu cea pentru care am făcut trimiterea la nota 4. O lucrare apărută la noi și care are la baza elaborării tocmai aceste principii ale comparării cu limba maternă este Dicționarul englez-romăn (M i h a i 1 Bogdan și colectiv), Ed. Șt., Buc., 1965.
7 J a m e s J. A s h e r, Sensory Interrelationship in the Automated Teaching of Foreign Languages, San Jose State College, 1961, după Robert L. Allen, op. cit., p. 4.
8 E d w ar d M. Stack, The Language Laboratory and Modern Language Teaching, Oxford University Press, New York, 1966, p. 145.
9 John P. Hughes, op. cit., p. 268.
68
A. TROFIN
Pentru ca studentul să lucreze activ în laborator e bine ca exercițiile de scriere să se facă în sala de clasă și să urmeze după cîteva zile de la începerea exercițiilor orale. Verificarea eficienței exercițiilor trebuie să se facă dîndu-de studenților să scrie cuvinte și tipuri de propo-zițiuni pe care ei le-au exersat oral10 și nu altele11.
Corelarea materialului predat la curs practic trebuie să se reflecte și într-un orar întocmit judicios. Pornind de la situația existentă la noi cu un program de curs practic de 12 ore săptămînal pentru anul I semestrul I, recomandăm următoarea succesiune cronologică: 1. Fonetică — exerciții practice; 2. Exerciții orale în clasă; 3. Exerciții în laborator; 4. Interpretări de texte (gramaticale și lexicale); 5. Conversație.
Această împărțire asigură continuitate logică în procesul de predare și însușire a limbii.
Etapele propuse și discutate de noi — recunoașterea și producerea sunetelor, recunoașterea și producerea structurilor sintactice — par la prima vedere prea simple. Dar scopul cursului practic — cel puțin pentru studenții anului I — este de a pregăti studenții pentru cursurile și seminariile de specialitate care încep din semestrul al II-dea și acest lucru nu se face în suficientă măsură în momentul de față. Dacă analizăm de exemplu situația existentă în anul universitar 1966/67 constatăm că nu toți au studiat limba engleză în școală. Astfel din totalul de 216 studenți numai 124 au studiat limba engleză în școală. Considerăm că numai pronind de la situația existentă putem crea programa care să aibă maximum de eficiență.
Laboratorul de limbă prezintă avantajul eă îi dă studentului posibilitatea să treacă de la mediul artificial creat în clasă la discuția cu „străinii“12. Tocmai de aceea activitatea în sala de clasă și cea în laborator trebuiesc considerate ca părți componente ale aceluiași proces — însușirea limbii în cadrul programului de curs practic.
Esențial nu este gradul de înzestrare al laboratorului ci modul cum acesta se integrează în programul de învățămînt. Laboratorul de limbă trebuie să fie condus de cadre cu bună pregătire lingvistică și numai pregătirea profesorului este răspunzătoare de rezultatele obținute13.
Cît privește problema intonației — deși exercițiile de intonație se fac în cadrul etapelor discutate — considerăm că merită o atenție deosebită și poate fi tratată separat.
10 E d w a r d M. S t a c k, op. cit.t p. 148.
Unele cadre didactice sînt de părere că este plictisitor să se lucreze prea mult asupra aceluiași material; dar deficiențele semnalate se datorează tocmai faptului că lecțiile nu au fost prezentate sub toate aspectele: fonetic, grafic, gramatical, stilistic.
-2 E d w a r d M. S t a c k, op. cit., p. 145.
13 J o hn P. H ughes, op. cit., p. 270.
ROLUL LABORATORULUI DE LIMBĂ
69
POJIb H3bIKOBOfI «HABOPATOPHI4 B PAMKAX nPAKTKRECKOrO KYPCA (II) Ono3Ha6aHue u npousQodcmso cuHmancuuecKux cmpyKtnyp
( P e 3 io m e )
B nepBoii qacTn CTarbn aBTOp no;inepKHBaeT aiiaqeHne ynpajKneHHiî no onoanaBaHHio CMHTaKCHMeCKMX CTpyKTyp, IViaBHblM c6p33CM npH HCHOJlb3OBaHHH HeyAapI-lblX (^OpM CJIOB.
Bo BTopoîi Macin noRMepKHBaeTCfl necOxojiWMCCTb ccoiHeceHHH MarepMa^a, Râu nor o na jieKUHfix h na jiadopaTopnbix 3an5nnnx, am tofo, mcObi ncMCHb CTy^enry npaBWjibno nCbicrpo yCBOHTE 513bIK.
B 3aKJiioqeHHii yionEnercn, rto h na jiadopaTopHbix 3amiTH5ix ochobhlim 0aKTOpow hbjih-ctch npenoRaBaTejib, a ne TexHHnecKan annapaTypa.
THE ROLE OF THE LABORATORY IN FOREIGN LANGUAGE TEACHING (II)
The Recognition and the Utterance of Syntactic Patterns
(S u m m a r y)
In the first part of the paper the author points out the importance of exer-cises in recognizing the syntactic patterns especially when the weak forms of the words are used.
The second part stresses the necessity of correlating the material taught in classes and lab classes, in order to help the student to mașter the language cor-rectly and more rapidly.
The paper concludes that even during lab classes the main factor is the teacher and not the technical devices.
NOTE
GOMOLYA, KAR1KA, ROG
ZSEMLYEI JĂNOS
1.	A cimbeli fazekas-szakszbk es nevvăltozataik a fazekassăg szak-szokincsenek azok koze a văltozatos elemei koze tartoznak, amelyeknek tuzetes tanulmănyozăsa figyelemre melto jelentestani-szokeszlettani, szerkezeti-alaktani, szofbldrajzi, valamint etimologiai tanulsăgokkal szol-gălhat.
Az agyag finomităsa kozben a fazekas tdbbfele, kulbnbdzb meretu meg alaku agyagcsoimot keszit, kulonfele agyagtombokkel dolgozik. Ilyen az az agyaghalmaz, amely a veres eredmenyekepp keletkezik, tovăbbă a felvcrt vagy megorolt agyagbol keszult csomo, vegul az 'a teljesen megfinomftott agyagdarab, ameiyet a fazekas a korongra felut, es amelybol egy-egy edeny vagy mas fazekasăru lesz. (Vb. Mărton Gyula, A zilahi fazekasmesiterseg. „Dolgozatok a kolozsvări Bolyai Tudomăny-egyetem Magyar Nyelvtudomănyi Intezetebbl“, 18. sz. Kolozsvăr, 1948. 9—14.)
2.	Az emlftett agyagdaraboknak nemcsak tbbb fazekas-kbzpont vi-szonylatăban, de . sokszor egy-egy helysegen belul is szămos elnevezese van. Ezt igazoljăk a hazai fazekassăg muszokinoset tărgyalo eddig meg-jelent kbzlesek, dolgozatok adatai, ugyanakkor az „RSzK-beli fazekassăg magyar muszokincse“ ci'mu tanszeki tervmunka kereteben gyiîjtbtt anyag is.1
A hazai fazekassăg magyar muszokinoset tanulmănyozo kdzlesekbol, dolgozatokbol a kovetkezo ide văgo adatok sorolhatok fel:2 Dâsrol a csomo, felcsomoz(zuk), osszecsomozgat(tyuk) igekbtbs igei szărmazekăval (1. Szabb T. Attila, A deși fazekasok mestermuszavaibol [MNy. XXXIV, 117—22]), Kolozsvărrol a felcsomoz es csomozâs szănmazek, valamint a csomoagyag bsszetetel ismeretes (1. Imre Samu, A kolozsvări fazekas-
1 Az anyaggyujtest 1959 nyarăn kezdte meg es 1965-ben fejezte be a Kosa Ferencbol, V66 Istvănbdl meg e sorok irojăbol ălld munkakbzbsseg (a gyujtesre vonatkozolag I. NylrK. X. 357 j.).
2Frecskayt61 ezek az adatok idăzhetok: az agyaglepeny ’Thonlappen’, a gomoly, gongyoles, a rog ’Masseballen, Ballen’, a rdgszabo osszetetele ’Ballen-messer’ ertelmezessel.
^ujob J>~ bo/pA )-1
o
repzDjpAAp sț> ?y:>oy Tpâț itpiDjpApp p olhuqt (htibr-) vjpmob^puTâi o^ob (btibt) stboj (iii) ir^tiojițAĂ-țu n omoss
T^SbObOlj 1 SO(j
©3^
e©®©’?
© O sn
O © 0£ ©©^
© sz
©C 8?
©ZI
© £Î
^bwos^ i7sz'>i a^b^kb-e ^ajabiut bhțA jjuAibj
yijsif tpo>ț'okbupb
:	nuips
T I3Â1WHSZ
□
r ©
o © o
U
GOMOLYA, KARIKA, ROG
73
săg muszokincse. „Az Erdelyi Tudomănyos Intezet Evkonyve“ 1940—41. es kny.), Zilahrol a csomou, a fecsomouz igekotos igei es csomouzâs fo-nevi szărmazekăval szerepel (1. Mărton Gyula, A zilahi fazekasmesterseg szakszokincse. „A Kolozsvări Bolyai Tudomănyegyetem 1945—1955“. Kolozsvăr, 1956, 393—444), Marosvăsărhelyrol az agyagcsamot emlfthet-juk (1. Balogh Odon: NylrK. X, 158—72). Mas, ide tartozo adatok: Zi-lahrol karika agyagkarika nevvăltozatăval (1. Mărton: i. h.), a karika-agyag Marosvăsărhelyrol (1. Balogh: i. h.), a rog Desrol (1. Szabo: i. h.), Kolozsvărrol (1. Iimre: i. h.), Marosvăsărhelyrdl (1. Balogh: i. h.). E szo Zilahon meg Marosvăsărhelyen tobb bsszetetel elo- es utdtagjakent is szerepel: rokfeszabâs, csuporrbg, csuporrbg, fazekrbg, fazîkrbg, kantarog, korsbrbg, persejrbg (1. Mărton: i. h., Balogh: i. h.: rog a.), szurburbg, tălrbg, tânygyerrdg, văzarog, virâkcsereprbg (1. Mărton: i. h.). Megern-Htheto meg Desrol a rbnkb (1. Szabo: i. h.), Marosvăsărhelyrol a kackâra ver kifejezes es a sajt ’agyagkarika’ (1. Balogh: i. h.).
A fentebb jelzett tervmunka anyagăbdl a kovetkezd adatokat idez-hetjiik: blbk, (Gf3), blbkocska (Gf) | boc (Gf, F, L, P) ~ boc (Gf, L, P) ~ boc (P), bbcocska (Gf) | bogja (Nv) | csomo (Bh, Csdf, D, Fb, Krd, Mf, Mvh, Na, Nb) ~ csomou, (Dh, Ma, Nk, Nv, R, Szs, Szuv, T, Z) ~ csomo (Bh, Mvh, Rg, Szuv), agyakcsomb (D) ~ agyakcsombu (Ma, Mtf, Nk), csomouagyag (Dh) | (ety) fogâs (agyag) (Mf) | gojo (Bh, Krd, Mh, Na) ~ gojb (Bh) ~ gojo (Trd) ~ gojo (Szm) gujou (Mf, Szm), agyag-gujbu (Mf) | gomoja (B, Szm), gomojgcska (B) ~ gbmbje-agyag (Dh) | gbmbbu (Dh) | gbnygy (Mvh) ~ gbnygyb (Ml, Nb) ~ gbnygybu (Dh, Ml, Mtf, Vf) ~ gbnygydj (Mvh) | gbnygyblik (Mtf, T) | gulacs (Szuh) | (egy ~ egy) gyurâs (agyag) (Dh, Mf, Szs) | karika (Bh, D, Dh, Fb, Mtf, Nb, Nk, Nv, Szuh, Trd), agyakkarika (Mtf, Mvh, T) | kerek (Nv, Vf) | kocka (Trd) ~ kocka (Krd, Mh, Mf, Szm) ~ kocko (Csdf), kockacskă(bg) (Csf), agyakkockg (Krd, Mf), palgkocka (Krd, Mf) | lapinytybu (Mtf) | (egy) nyomâs (agyag) (Szm) (egy) nyomâs (pala) (Krd) | (ety) pad (agyag) (B, Szm, Szuh) | pogdcsa (Ml, Mtf, Nv, T) | răkâs (L) ~ (egy) rgkâs
3 A kutatopontok roviditese es hivatalos neve: Aj = Alsojăra (lara) [14], B = Bereck (Brețcu) [6], Bh = Bănffyhunyad (Huedin) [17], Csdf = Csikdănfalva (Dănești) [9], D = Des (Dej) [21], Dh = Deshâza (Deja) [26], Fb = Felsobănya (Baia Sprie) [30], F = Frumosza (Frumoasa) [4], Gf = Gorzafalva (Grozești) [ 1 ], Krd = Korond (Corund) [10], Kv = Kolozsvăr (Cluj) [16], L = Leszped (Lespezi) [3], Ma = Margitta (Marghita) [25], Mh = Magyarhermăny (Herculian) [7], Ml = Magyarlăpos (Tîrgu-Lăpuș) [27], Mvh = Marosvâsărhely (Tîrgu-Mureș) [13], Mf = Makfalva (Ghindari) [12], Mtf = Misztotfalu (Tăuții Măgheruș) [31], Na = Nagyajta (Aita Mare) [5], Nb = Nagybănya (Baia Mare) [29], Nk = Nagy-kăroly (Cărei) [32], Nv = Nagyvărad (Oradea) [19], P = Pusztina (Pustiana) [2], Rg = Retteg (Reteag) [22], R = Râv (Vadu Crișului) [18], Szuv = Szamosujvăr (Gherla) [20], Sz = Szatmâr (Satu Mare) [33], Szuh ~ Szekelyudvarhely (Odorhei) [8], Szs = Szilăgysomlyo (Șimleu Silvaniei) [24], Szm — Szolokma (Solocma) [11], T = Tasnâd (Tășnad) [28], Trd = Torda (Turda) [15], Vf — Vămfalu (Vama) [34], Z = Zilah (Zalău) [21].
©s
O©^
t
ayS?}b7>LU0 3 j|
/^PJOypĂA^U	g
~^JȚ (kb^
(letât)st^d^ f'pjâ^ (ki3z >
^j0,^	(J
b-pkbT') (kb'z)
- 9
-psdpbad Q (L'PÂhpyp^Cb-d)
(Tpdb ?dbp) sPUiodi (bd) y
nui^
□&
Di^
ăp
®
„©O*
/o
f »
2
£



©O o?
O
©0 «

©6?
mcr
□e0vo'£
oiMoiokbi>u j PSS-ȚSDdTJ ‘ps-s^nib lp^ * ^Ăi~dU91 Z?y/V?>/ :nujțzr x
o^Uid^i tyio'j j“j '
/ ?7Dj/ țAĂ ?U S?
(Mb-ș) srTn~^(/b7) okbuDb l^t70yțĂAȚ>U T2 o!mdT5
au M
B®1?
Z70®??'
® ii
a
r IHA'lWHISZ
V
o ® ©
®
o©o®
Bs?
00 «
O Z£
££
GOMOLYA, KARIKA, ROG
75
(agyag) (Krd, R, Rg, Szm) | rog (Aj, Bh, Csdf, D, Dh, Fb, Krd. Ma, Ml, Mtf, Mvh, Nb, Nk, R, Rg, Sz, Szs, Szuh, Szuv, T, Trd, Vf, Z) | (ety) suveg (agyog) (Krd) | (ety) tabla (agyag) (Krd) | (ety) taposâs (agyag) (Ma, Szs, Sz) ~ (ety) tapotăs (agyag) (Mtf) | (ety) toiike (agyag) (Dh, Nk, T) | (ety) tbmb (Fb, Mvh) | tbmegecske (B) | tbnk (Aj, Trd, Szs, Szuh) | vâjog văjag (Aj) ~ vâjjag (Mh, Szuh) | (egy) veres (agyeg) (Mh).
3.	A felsorolt adatok rokonertelmu szavak es szokapcsolatok, tehăt nem teljesen azonos jelentestartalmat jelolnek.
A bemutatott elnevezesek egy resze valamilyen — tbbbe-kevesbe szabălyosnak mondhato — mertani alakra utal. Gbmbalaku agyagcsomo elnevezese a boc, bdcocska, golyo, gomolya gbmblye, gombo, gbngyd, gbngyblek, rog, korongalakue a karika, kerek, lapintyd, pogăcsa, kup-alakue a boglya, suveg, kocka-, hasăbalakue a kocka, tabla, vâlyog, hengeralakue a tbnk. Hatărozatlanabb alakot jelent a csomo, a tbmb, tbmegecske.
Az (egy) gyurâs, fogăs, nyomâs, rakâs, taposâs agyag-fele szokap-csolatok a jelolt dologgal kapcsolatban azt emelik ki, hogy a kerdeses agyagcsomot milyen eljârăssal (gyurăssal, fogăssal, nyomăssal4, rakăssal, taposăssal, veressel) hoztăk letre. Az (egy) pad, toke agyag-îele megne-vezesek az agyagcsomd nagysăgăra utalnak; az egy pad agyag az az agyagmennyiseg, amely gyurăs utăn a gyuropadon marad, az egy toke agyag pedig az agyagverd tbkere felvert agyaghalmaz.
A vizsgălt adatok kbzbtt vannak olyan elnevezesek, amelyek egyes helyeken csak. a felvert es leszelt vagy megorolt agyagbol keszftett cso-mokat jelolik: gbngyd, kocka, vâlyog. Mâsok a tbken felvert vagy meg-gyurt agyaghalmazt nevezik meg: boglya, (egy) pad, toke (agyag). A blok, karika, kerek, az (egy) nyomâs, taposâs (agyag), a tbnk csak annak a mialomkerek nagysăgu agyagtbmbnek a jelbloje, amely a taposas eredmenyekepp jon letre. A legtobb kutatdponton kulbn nevvel illetik az egy-egy edeny elkeszftesehez szukseges, teljesen kidolgozott, megfino-mitdt't, kiszabott agyagdarabot. Kutatopontjaink legnagyobb reszeben a rog jeloli ezt az ertelmet, măsutt a golyo, gomolyâcska, a moldvai ku-tatopontokon a boc. Ez utobbi azonban az emlftett helyeken bărmifele agyagcsomot jelent, ugyanfgy a rog is nehâny helyen a finomităs koz-ben keszftett akărmilyen agyagcsomo jelbloje.
4.	Ha e bennunket most kbzelebbrol erdeklb adatokat a kbz- meg irodalmi nyelv, valamint a nyelvjărăsok szdkeszletevel vetjuk bssze, megăllapfthatjuk, hogy a bemutatott szavak es szokapcsolatok szinte ki-vetel nelkiil az emlftett nyelwăltozatokban is megtalâlhatok, a faze-kasok szakszokincseben azonban sajătos jelentest vettek fel (vb. az ErtSz., MTsz., megfelelb cfmszavaival). Tehăt a felsorolt adatok nem szukebb ertelemben vett szakszok, nemcsak a fazekassăggal kapcsolatos dolgokat jelolnek; a vizsgălt elnevezesek legtobbje a kbznyelvben, a
4 A nyom, megnyom ige jelentese a korondi es szolokmai fazekasok nyelv-hasznâlatăban: ’agyagot tapos’.
76
ZSEMLYEI J.
nyelvjârâsokban meg mas szakmai nyelvvâltozatokban5 is ismeretes es hasznâlatos (hasonlo peldâkra 1. StUBB Philologia 1. 1964: 130).
5.	A koznyelvi vagy nyelvjârăsi szo csak ugy toltheti be szerepet a szakmai nyelvvâltoziathan, ha sajâtos jeleintest vesz fel. A jelentes-vâltozâsoknak lelektani rendszerezeset figyelembe veve (1. Gombocz, Jelt. 63—109) a vizsgâlt adatok legnagyobb hănyadaban tartalmi ha-sonlosagon alapulo nevâtvitel figyelheto meg: boc, boglya, golyo, go-molya gomblye, gbmbd, karika, pogâcsa, rog, suveg, tâbla, tbnk, vâlyog. Itt a kerdeses agyagtomb, agyaghalmaz meg a kuldnbbzb anyagokbol (turo, szena stb.) levo, illetve keszftett csomok kdzti kiilso hasonlosâg teszi lehetove a nevâtvitelt. Erintkezesen alapulo nevâitvitelek a kbvet-kezdk: (egy) gyurâs, fogâs, nyomâs, pad, rakâs, taposâs, toke, veres (agyag). Ezekben a cselekves nevevel a cselekves eredmenyet, a letre-jdvb mennyiseget (gyurâs, fogâs, nyomăs, rakâs, .taposâs, verâs), illetve bizonyos eszkbz nevevel a râferd mennyiseget, a râferd dolgot jeloljuk (pad, toke). A bemutatott elnevezesek kialakulâsâban a jelentestapadâs-nak (a nevek szintagmatikus kapcsolatâs alapulo jelentesâtvitelnek) is szerepxe lehetett. A kerdeses szavak agyag-elbtaggal, illetoleg determi-nânssal kapcsolodva bsszetetelt, illetve iszdszerkezetet alkothattak, ke-sobb az elotag, a determinâns magâba surftette az utdtag, az alaptag jelenteset is. A boc, bbcocska, blbkocska, csomo, golyo, gomolya gbmb-lye, gbngyo, gongyolek, gulacs, kocka, rog, vâlyog; boglya, karika, kerek, pogâcsa, tbmb, tbnk agyag-elbtagu, determinânsu osszetetelbol, szdszerkezetbol rbvidulhetett. Egyebkent a csomonlak, golybnak, karikâ-nak hasznâlatos az agyagcsomo, agyaggolyb, agyagkarika newâltozata is. A gbmblyenek gomblye-agyag nevvâltozatât is lejegyeztiik. Itt az elotag surftette magâba az utdtag jelenteset.6
6.	Alaktani-szerkezeti szempontbol a vizsgâlt adatok egyszeru szok (boc, bococska, blokocska, boglya, golyo, gomolya gomblye, gomolyâcska, gbngyo, gongyolek, gulacs, karika, kerek, kocka, lapintyb, pogâcsa, rog,, tbmb, tbnk, vâlyog), iszddsszetetelek (agyagcsomo, agyagkocka, palakocka, gomblye-agyag, agyagkarika), szdszerkezetek (egy gyurâs, fogâs, nyomâs, pad, rakâs, tâbla, taposâs, toke agyag). Mind az egyszeru szavak, mind a szdszerkezetek kbzbtt kepzett alakokat is talâlunk. A kicsinyitb kepzds alakok a moldvai pontokrol (bbcocska, blbkocska) meg Bereckrol
5 Frecskay năl az elemzett elnevezesek koziil mas szakmai nyelvvâltozatok szakszavaikent a kâvetkezdk szerepelnek: csomo ’Knoten’ a takâcsmesterseg, gomolya ’Knăuel’ a borgyărtăs, karika ’Ring, Oese’ a kovăcs, nyerges es szijgyărtd, kerek ’Rad’ a kerekgyărto, rdnkb ’Stamm’ az ăcsmesterseg, tâbla ’Tafel’, illetve ’Deckel’ a bdrgyârtăs, kalapos, kerâkgyârto, konyvkbto es a toke ’Stbckel’ a csiz-madia, cipesz, varga mesterseg szakszokincsebol.
6 A jelentesvâltozăs egyes eseteire szâmos peldăt emlit Gârdonyi Sân-dor a kdrmocbănyai es selmecbănyai bânyăszat nemet szakszokincsebol (1. tole: Zum Bedeutungswandel in der Bergmannsprache [ALingu. IX, 360—74]). Ă hepî fazekassăg szakszokincsebol a jelentesvăltozăsokra măs peldâk is idezhetok (erre vonatkozolag 1. V66 Istvân: Nylrk. VI, 315—21; StUBB Philologia 1. 1964: 131).
GOMOLYA, KARIKA, ROG
3-jzitnu ItLrkzprrKLlIzkl^l:'
® 34 C
33 ©
32©	31©
t-yy-vcff	knzkislrv
<t!kisiliși li<ll sz.uksiyi,ft ftljzscn mz^f/nom/kot!, kisabotl tipici d^rib^
30 O
26 ©	26 ©	29 ©	2? ©
25 ©	24©	21©	22©
19 0		25 ©	20©
18 0			
1?©
16©
O ZgC , kocociki

aomolyi.cskd. -----—L------
90
1o< ©
6®
78
ZSEMLYEI J.
(gomolyâcska, tbmegecske) valok.7 E kepzd adatainkban az illeto dolog kisebb voltă! jelzi (vo. MMNyR. I, 400). Deverbălis nevszokepzbs alăkok a kovetkezok: gbngyblek, gyurâs, fogăs, nyomâs, rakâs, taposâs. Mind az ~ek, mind pedig az -âs a cselekves eredmenyet jeloli (vo. i. m. I, 372-3, 377). A felsorolt oszetett szavak kozul a gbmblye-agyag minoseg-jelzos, a tdbbi szmtaktikailag pontosan nem elemezheto bsszetetel: agyagkocka = agyagbol valo kocka, agyag csomo = agyagbol valo csomo-(vo. i. m. I, 443; hasonlo peldăkra 1. StUBB. Philologia 1. 1964: 131).
A bemutatott szintagmăk mind mennyisegjelzos szoszerkczetek, amelyekben a jelzo mennyiseget jelblo koznev: egy pact, taposâs stb. (vo. i. m. II, 86-7, 273).
A vizsgâlati korunkbc eso szavak a fazekasmesterseggel kapcsolatos fontos dolgokat neveznek meg, ezert igen gyakran fordulnak elo a szak-szdkincsben. Ezzel fiigg dssze az is, hogy kozuliik tdbbnek viszonylag gazdag szocsalădjia alakult ki. îme az ide văgd adatok: boc: bocol, fel-bocol, megbocol, osszebocol, bocolâs, bocolatlan, bocolt (Gf) | csomo: csomouz (Z), csomousztuk (Szuh), fecsomoz (Na) felcsomosztuk (Mvh) folcsomouz (Na) fblcsomosztuk (Szuh), kicsomoz (Szuv).. mekcsomoz (Krd), esszecsomdz (Krd) ~ bsszecsomouzzuk (Nv), csomouzâs, felcsomoqzâs (Mf) | golyo: gojozzuk (Trd), fegojoz (Szm), csipdrgoja (Krd), fgzeggojo (Krd), kossogojo (Na), kossqogojd (Krd) kosseugojo (Na), lâbazsgojo (Mh), lâbazsgojd (Na), pulickgfbzbgojo (Krd), tqnygyer-gojo (Mh) | gomolya ~ gbmblye: meggomojâzza (B), bsszegbmbjit (Dh) | gongyo: gbnygyoz (Ml), felgbnygyoăz (Ml, Mtf), dsszegbngyit (Dh) | kocka: kockâzzuk fel (Csdf) fekockâzzuk (Krd), bsszegbnygyît (Dh) | bsszekockâzzuk (Mf), kockâzgs (Csdf) ~ kdckâzâs (Trd), fekockâzâs' (Krd) | lapintyd: fbllapintyouz (Mtf) | pogâcsa: osszepogâcsâz (Nv) | rog:. rdgdl (Csdf, Szuh), felrdgbl (R), kirogoltem (Szuh), rogoles (Csdf) ro-golis (R), cserepalâvalo rog (Mvh), csv/pbrrbg (Aj, Dh, R), fazekrdg-(Trd) făzekrbg (Mvh), husz literes rog (Aj), kantarog (Aj), kistâlrog (Dh), kcrsotirog (Dh) kdrsbrog (Aj) kbrsorbg (Mvh, R), szilkerdg (R), tâlrbg (Dh, R), tânygyerrdg (Dh) tânygyerrbg (Trd), virâkcsereprog (Mvh) | vâlyog: kivâjogbl (Aj), esszevgjogbl (Mh).
A kozolt szocsalădokban szerepelnek igei, fonevi, melleknevi kep-zett szărmazekok, valamint osszetetclek. Az igei szărmazekok ~it, -1 vagy -z kepzovel kepzettek. E szărmazekok legtobbszor fel-, ki-, meg-,. das^a-igokbtdvel egyutt fordulnak elo. Az -l meg -z kepzos igei szâr-mazekok jelentese: ’agyagcsomot keszit’, tehăt a kepzok ’valamit (cso-mot, vâlyogot stb.) letrehoz’ jelentest fejeznek ki (vo. i. m. I. 364-5). Az.
7 E helyeken ugyanis gyakcri a kicsinyito kepzo hasznălata (vo. S z a b 6,. A kicsinyitb-becezd kepzok a moldvai csângo nyelvjârâsban. „A Kolozsvări Bolyai Tudomdnyegyetern 1945—1955), Kolozsvâr, 1956. 445—93). Az emlftett helyeken tobb mas kicsinyito kepzos szărmazekot is lejegyeztunk. PI. bilăcska ’csapăgygolyo’ (Gf)r. csâskocska ’csesze’ (Gf), ulukacska ’a măzorloko csatornăja, lefolyoja’ (L), kasocska. ’agyaghordo kosâr', kannacskâțyal) ’kanna’, kovecske ’kodarab az agyagban’ (B).
GOMOLYA, KARIKA, ROG
79
cmlitett igekbtbk a cselekves befejezettsegere, illetbleg irănyâra utalnak (vb. i. m. 1, 265-7). A fbnevi szărmazekok az igei szărmazekokbbl -âs, -cs kepzovel valo tovăbbkepzesek. E kepzb magăt a cselekves folya-matăt jelbli. PI. a csomozâs ’az agyagcsomb keszitesenek ?Lolyamata’ je-lentesu (vb. i. m. I, 372). Melleknevi szărmazekra csak ket adatunk van: a bocolt -t befejczett tbrtenesu igenevkepzbvel van ellătva, a bo-colatlan -atlan fosztbkepzbs melleknevi szărmazek (vb. i. m. I, 389, 382).
Az bsszctetelek kbzbtt az igekbtbs bsszeteteleken kivul szerepelnek olyan bsszetett szavak is, amelyekkel egyes pontokon egy-egy edeny vagy mas fazekasăru elkeszitesere szolgălb, a finomităs minden mozza-natăn ătment agyagcsomb fajtăit nevezik meg. Ezek az bsszetetelek szinten a szintaktikailag pontosan nem elemezhetb bsszetett szavak kbze tartoznak (vb. i. m. I, 443): csuporgolyo, fazekgolyo, korsogolyo, lăbas-golyo, puliszkafdzdgolyo, tânyergolyo; csuporrdg, kantarog, kistâlrog, kor-sorog, szilkerbg, tălrog, tânyerrbg, virâgcsereprbg? Az elbtag ezekben az bsszetetelekbcn annak a keszitmeny-fajtănak a neve, amely a kerdeses agyagdarabbbl keszul. Megemlltendb, hogy nem minden kutatbponton hallhatbk az emlftett szavak. Tbbb helyen kbrulirăissal fejezik ki az illetb fogalmat. PI. tălngk văld boc, csipdrnak văld boc, borkânnak văld boc (Gf) stb.
7.	Szofoldrajzi szempontbol vizsgălva az elemzett elnevezeseket, lâthatjuk, hogy ;az elso meg măsodik terkeplap anyaga sokkal văltoza-tosabb, ugyanakkor kuszăbb kepet mutiatb, mint a harmadike.8 9 Az is megfigyelhetb, hogy egyes kutatbpontokon azonos szb vălik bărmifele agyagcsomb elnevezeseve (vb. a 3. pontban mondottakkal). Az itt be-mutatott anyag ialapjăn bizonyos teruleti egysegek hatărolhatbk el.
Az 1. terkepmellekleten kbzblt anyagot figyelembe veve kulbn te-ruleti egyseget alkotnak azok a kutatbpontok, amelyeken a gbngyd meg a vele etimolbgiailag bsszefuggb gongyolek hasznălatos. Ide Nagybânya-kbrnyeki pontok tartoznak: Magyarlăpos, Misztbtfialu, Nagybănya, Fel-sobănya, Tasnăd, Vămfalu. E szb azonban gbnygy meg gbnygybj văl-tozatban a jelzett terulettbl eleg tăvol esb ponton, Marcsvăsărhelyen is elbfordul. Szinten kulbn teruleti egysegkent hatărolbdik el a szekely nyelvjărăshoz tartozb, nehăny pontot ătfogb terulet (Csikdănfalva, Ma-gyarhermăny, Szolokma), ahol a kocka hasznălatăt figyeltuk meg. Ugyan-csak czt az elnevezest hallottuk egyik adatkbzlbnktbl a mezbsegi nyelv-
8 Ezeket az bsszeteteleket ilyen szerkezetekke lehetne szetbontani: csuporhoz^ fazekhoz, korsdhoz, lâbashoz, puliszkafbzo (edenyhez), tânyerhoz valo golyo; tă-nyerhoz, kantâhoz, kistălhoz, szilkehez, tălhoz, tânyerhoz valo rog.
9 Az itt tărgyalt elnevezesek teruleti megoszlăsăt hărom terkeplap szemlelteti, mivel a vizsgălt szavak meg szbkapcsolatok jelentes szerint nagyjâbbl a terkep-mellekleteknek megfelelo hărom csoportba oszthatbk. Megjegyzendo, hogy e ter-keplapokon szerepelnek a cikk elejen idezett eddig megjelent kozlesek, dolgozatok ide vonatkozo adatai is. A helyes tăjekozbdăs erdekeben fel kell hivnunk a figyel-met arra, hogy a kutatbpontok terbeli elhelyezesenek lepteke nem mindig felel meg a valbsăgos arănyoknak a folyoirat tiikrenek megszabott terjedelme miatt. — A terkeplapokat Jakab Ilona rajzolta.
80
ZSEMLYEI J.
jârăsi Tordăn.10 Joi elhatărolhatb a moldvai pontokat magâba foglalo teriilet is, ahol a boc hasznălata jellemzd. Ket-ket, egymăshoz eleg tâvol fekvd pontrol, Bereckrbl meg Szolokmârbl, illetve Bănffyhunyadrbl meg Revrbl valb a gomolya, gomolyâcska, illetve a golyo. A vâlyog viszont ket, egymăstdl tavolab'b esb, ket kuldnbbzb nyelvjârăsi pontrol, a me-zbsegi Alsbjărârbl es a szekely nyelvjârâsbeli Nagyajtărdl szărm-azik. Egy-egy pontrol adatolhato az (egy) fogâs (agyag) (Miakfalvârbl), a gombo, gomblye (Deshăzărbl) es a lapintyb (Mfeztdtfalubbl). Tbbb ku-tatopontra terjed ki a csomo hasznălata: a felkutatott kutatbpontok tbbbsegeben elbfordul.
A 2. terkeplap alapjăn a kbvetkezb teruleti egysegek kulbnithetbk el: A moldvai kutatbpontokon a boc hasznâlatos, Gorzafalvăn azonban a blok, blokocska is felbukkan. Tbbb ponton jegyeztuk le a karikât. E helysegek kbziil nehăny egybeesik olyan fazekas-kbzpontokkal, ame-lyekre az 1. terkeplap ladatai kbzul a gbngyo hasznălata jellemzb: Des-hăza, Nagybănya, Tasnăd. A karika meg ;a kbvetkezb helyekrbl idez-hetb: Bânffyhunyad, Des, Nagykâroly, Nagyvărad, Torda, Zilah. Ugyan-csak a gbngyo teruletehez kbzel esb vagy hozzătartozb pontokon, Mar-gittăn, Misztbtfaluban, Szatmâron es Szilăgysomlyon fordul elb az egy taposâs tapotâs agyag adat. Hârom-hărom ponton, Felsbbănyăn, Nagy-ajtân, Szamosujvăron a csomo, Rettegen, Reven, Szamosujvăron a rog, Misztbtfialuban, Nagyvăradon, Tasnădon a pogâcsa, Alsdjărăn, Szilâgy-somlybn, Tordăn a tbnk, ket-ket kutatbponton, Korondon, Szolokmân az egy nyomâs agyag, pala, Nagyvăradon meg a boglya, Magyarlăposon a gbngyo, Makfalvăn .az egy gyurâs agyag, Csikdănfalvăn a kocka, Szolokmân az egy rakâs agyag, Berecken az egy siiveg agyag, Korondon a tâbla, Nagybănyăn a tbmb, Deshăzăn az egy toke agyag, Berecken a tbmegecske bukkan fel.
Legvilăgosabban a 3. terkeplapon kulbnithetbk el teruleti egysegek. Itt a kbvetkezb hărom nagyobb terulet hatărolhatb el: a) A moldvai pontokon a boc, b) a szekely nyelvjărâshoz tartozo nehăny ponton a golyo talălhatb. Ugyanitt szbrvănyosan elbfordul a gomolya, gomo-lyâcska (Bereck), e teruleti egyseg tbbb pontjân vagy kizărdlagosan, vagy a golydval pârhuzamosan a rog hasznălata is megfigyelhetb (Szo-lokma, Korond, Csikdănfalva, Szekelyudvarhely). c) A tbbbi kutatb-pontra a rog hasznâlata jellemzb.
8.	A bemutatott szavak, illetoleg szdtbvuk eredet szerint a kbvetkezb csoportokba sorolhatbk: a) ismeretlen, bizonytalan eredetuek: boglya (talăn btbrbk), golyo, gbmbb (valbszinuleg hangulatfestb eredetu), gulacs11, karika, rog (talăn finnugor eredetu), taposâs ~ tapotâs (talăn
10 Mivel ez az adatkozlo tbbb evig Korondon is dolgozott, valoszinunek lăt-szik, hogy a kocka szo hasznălatăt szokta meg, bar a szemlelet hasonlosăga alapjăn akărhol megsziilethet ez az elnevezes.
11 Ez a szakszb valbszinuleg nem fiigg bssze a ’depilis’ jelentesu gtzlacs-csal (NySz.), de talăn etimologiailag kapcsolatba hozhato a guja, gulja teker, gujâzni ’tekezni’ (Tsz.) adatokkal.
GOMOLYA, KARIKA, ROG
81
finnugor eredetu), vâlyog, veres; b) finnugor, ugor; hangutănzb eredetuek, illetoleg nyelvujităsi alkotăsok: csomo, fogâs, lapintyb, nyomâs, rakâs, toke; gbngyo; tbmb, tbmeg, tbnk; c) szlăv eredetuek: gomolya, gomblye, kocka, pad, pogâcsa; tbrbk eredetuek: gyur, suveg; e) roman eredetuek: boc, blok; latin eredetu: tâbla (EtSz., SzbfSz., TEtSz., MSzFE, Kniezisa, SzlJsz. 197—8; 271, 369, 427, Bledy, Infl. 25, K6s:a-V66-Zsem-lyei: NylrK. X, 358, 359).
9.	Csak az itt bemutatott meg elemzett adatok is bizonyitjăk, hogy a .nepi mestersegek szakszokincse gyujtesenek tobb pontra valb kiter-jesztese az elnevezesek nagy giazdagsăgăt tărhatjia fel. Az egyes fogal-mak elnevezeseben tobb esetben bizonyos, kisebb-nagyobb teruletekhez kbthetb sajătsăgok figyelhetok meg, olyan teruleti egysegek hatărolhatbk el, amelyekre egy-egy azonos szb, kifejezes hasznăliata jellemzb.12 E teruleti egysegek jobbâra egymăshoz kbzel fekvb, egy tăjnyelvi egyseghez tartozb pontoklat foglalnak magukba, ahol — feltehetbleg — imegvolt es megvan a lehetbsege annak, hogy a măs-măs helysegbeli fazekasok kb-zbtt intenzivebb kapcsolatok alakuljanak ki. Megfigyelhetb az is, hogy szomszedos helysegekben elterb ugyanannak az elnevezese. Ezzel szem-ben arra is van pelda, hogy ket vagy tbbb tăvoli ponton azonos elneve-zest hasznălnak. Ez valbszinuleg azzal magyarăzhatb, hogy a szemlelet azonossăga bărhol lehetbve teheti ugyanannak az elnevezesnek a meg-sziileteset.
A nepi fazekassăg szakszokincse teljes anyagănak feldolgozăsa rend-jen kulbn elvegzendb feladatnak lătszik annak megăllapităsa, melyek azok a fogalmak, amelyeknek elnevezesei kbzbsek valamennyi kutatb-ponton, es melyek azok, amelyek eseteben az elnevezesek hasznălata kisebb-nagyobb teruletekre korlătozbdik.
DIN TERMINOLOGIA MAGHIARĂ A OLĂRITULUI
(Rezumat)
Articolul de față este întocmit pe baza unui material lingvistic cules din 34 de localități, în cadrul temei „Terminologia maghiară a olăritului din R. S. Ro-mânia", studiată de un colectiv format din Kdsa Ferenc, Voo Istvăn și autorul, de la Catedra de limba maghiară a Universității „Babeș—Bolyai“.
După prezentarea denumirilor referitoare la bulgărele de lut, folosite de olar în cadrul procesului de muncă, se determină diferențele de sens ale acestora. în continuare termenii în discuție sînt comparați cu lexicul limbii comune, al graiurilor și cu variantele vocabularelor profesionale. Se constată că majoritatea acestor cuvinte figurează în lexicul limbii comune, al graiurilor și al vocabularelor profesionale. în sfîrșit se trag concluzii cu privire la structura morfologică, etimologia si la repartiția teritorială a termenilor amintiți.
12 Ugyanezt hangsulyozza az erddkitermeles meg tutajozâs roman szakszokincse kbrebol bsszegyujtdtt es elemzett anyag is (vb. Ar vin te: Studii si cercetări științifice Iași VIII [1957], 1—185).
.6 — Philologia 1/1969
82
ZSEMLYEI J.
H3 BEHFEPCKOfi TEPMHHOJIOFUH FOHRAPHOFO nPOH3BOflCTBA ( P e 3 io m e)
CiaTEH cocTaBJiena na ocnoBe JiHHrBHCTHuecKoro MaTepuajia, coâpaHHoro H3 34 MecTHOCTew k TeMe „BeHrepcKan TepMHHOJiornn ronnapnoro np0H3B0£CTBa b CoițHajiHCTHHecKOH PecnydjiHKe PyMbiHHn”. 3t3 TeMa H3yqena KOJijieKTHBOM, coctohiumm H3 Koina <t>epeHua, Bee HuiTBaHa h aBTopa HacTOHmeii CTaTbH, qjieHbi Ka$eApbi BeHrepcKoro si3biKa Kjiy»ci<oro yHHBepcHTeTa hm. Badema-BonaH.
Flocjie HSJioxteHHH i-ia3BaHHH rjiHHHHbix KOMbeB, Hcnojib3OBaHiibix ronnapOxM b npouecce Tpy#a, onpeAejimoTCH CMbicjiOBbie pasjiHHHH sthx nasBaHHÎL Zlajiee, TepMHHbi cpaBHiiBaioTcn c JieKCHKoii odmero H3biKa, roBopoB h c BapnaHTaMH npocjjeccHOHajibHOH jickchkh. Abtop kohc-TarapyeT, hto dojibiHHHCTBO 3thx cjiob cjmrypnpyeT b jieKCHKe odmero H3biKa, roBopoB h b npo-(jjeccHOHajibHOH jieKCHKe. HaicoHeii, nejiaiOTcn BbiBOAbi o Mop^ojiorHqecKon CTpyKType, sthmo-jiofhh h TeppHTopnajibHOM pacnpeAejieHHH ynoMnnyTbix TepMHHOB.
AUS DEM UNGARISCHEN WORTSCHATZ DER TOPFEREI
(Z u s a mm e n f a s s u n g)
Der vorliegende Artikel wurde a uf Grund eines in 34 Ortschaften gesamrnatten linguistischen Materials, im Rahmen des Themas „Die ungarische Topferterminologie in der Sozialistischen Republik Rumănien“ zusammengestellt. Dieses Thema wird von einem Kollektiv, bestehend aus Ferenc Kosa, Istvăn Vdo und dem Verfasser, vom Lehrstuhl fur ungarische Sprache an der Babeș—Bolyai Universitât in Cluj, bearbeitet. Nach Vorfilhrung der Benennungen fur die Lehmklumpen, welche die Topfer im Arbeitsprozess verwenden, wird die Unterschiedlichkeit ihres Sinnes bestimmt. Des weiteren werden die erorterten Fachausdriicke mit dem allgemeinen Wortschatz der Gemeinsprache und der Mundarten, als auch mit den Abarten der Fachwortschătze verglichen. Es wird festgestellt, dass die meisten Fachausdrucke in den erwâhnten Wortschătzen vorkommen. Schliesslich werden Folgerungen. beziiglich der morphologischen Struktur, der Etymologie und der Gebietsver tei lung der untersuchten Fachausdriicke aufgestellt.
TEORIA ETEROINVARIANTÂ ÎN FONOLOGIE
de
I. T. STAN
Dacă prima formulare a teoriei fonemului nu este anterioară sfîr-șitului secolului al XlX-lea, ideea de fonem este mult mai veche, ea putinei fi întîlnită și în antichitate în Poetica lui Aristotel: „litera e un sunet indivizibil, — nu orice fel de sunet însă, ci unul putînd intra în alcătuirea unui sunet inteligibil. Indivizibile sînt și sunetele scoase de dobitoace, și totuși nici unul nu merită, după mine, numele de literă“L In secolele următoare, deși nu s-au făcut nici un fel de teoretizări, conceptul de fonem stă la baza alcătuirii alfabetelor diferitelor limbi, care nu notează sunetele în general, ci doar tipurile de sunete, adică fonemele.
Începînd din a doua jumătate a secolului al XlX-lea a devenit necesară o delimitare și o restrîngere a nenumăratelor varietăți de sunete, dintr-o limbă sau alta, la cîteva tipice, definitorii pentru limba respectivă. xAstfel, pe la 1870 cercetătorul rus P. K. Uslar, cercetînd limbile din Caucazul de Nord în scopul alcătuirii de alfabete pentru aceste limbi, și-a dat seama că sunetele sînt de două feluri: unele care deosebesc sensul cuvintelor și altele care, deși se pronunță, nu deosebesc sensul cuvintelor. Primele au fost numite „sunete de gradul întîi“, iar celelalte „sunete de gradul al cloilea“1 2.
Este îndeobște cunoscut că prima formulare a teoriei fonemului i-a aparținut lui Baudouin de Courtenay. Totuși, D. Jones susține că ideea de fonem apare și în lucrările lui Henry Sweet, pe la 1870, cînd Sweet a deosebit două tipuri de transcripție fonetică: una largă, care să cuprindă sunetele în general, și alta restrînsă, care să noteze toate nuanțele de sunete. O astfel de delimitare ar fi egală cu transcrierile fonematică și fonetică în concepția actuală. Ca atare, susține Daniel Jones, H. Sweet
1 Aristotel, Poetica, Editura Academiei Republicii Populare Române, București, 1965, capitolul XX, p. 80.
2 Vezi A. A. R e f or m a t ski j, Vvedenie v jazykoznanie, Moskva, 1955, p. 173.
84
I. T. STAN
trebuie considerat descoperitor al fonemului alături de Baudouin de Courtenay3. Tot din necesități practice de transcriere fonetică apare ideea de fonem și la Paul Passy, oare susține că ar trebui folosită o singură literă pentru fiecare dintre sunetele care disting sensul cuvintelor4.
Cu timpul, cercetările fonetice și fonologice s-au amplificat și adîn-cit, conturîndu-se mai multe concepții, teorii sau puncte de vedere în definirea fonemului. Astfel, putem desprinde: a) concepția fonetică: două sunete sînt identice cînd din punot de vedere fiziologic și acustic seamănă între ele; b) teoria psihologiste,: fonemul este „echivalentul psihic al sunetului“ sau imaginea din mintea cuiva a sunetului (Biaudouin de Courtenay); c) concepția „fizicalistă“: fonemul reprezintă „o familie de sunete“ concrete ale limbii. Membrii acestei familii se găsesc unul față de celălalt în distribuție complementară (Daniel Jones5 și L. V. Scerba); d) punctul de vedere „atomist^: fonemele sînt dezmembrate, „sparte“ în .atomi, iar diferitele trăsături ale fonemelor sînt considerate fenomene independente (Daniel Jones6); e) teoria fizic-relațională: fonemul ca parte a opoziției fonologice e și de natură corelațională și fizică; forma și substanța fizică sînt privite ca un întreg indisolubil (N. S. Trubețkoi7, A. Martinet8); f) punctul de vedere fizic-relațional cu două trepte de abstracție: se deosebesc două trepte, două niveluri: etic și emic. Deosebirea de punctul de vedere fizic-relațional constă în felul cum se tratează principiul invariantei fonemelor; fonemul este un invariant al clasei de sunete, care sînt variantele lui. De aici decurge posibilitatea diferitelor moduri de pronunțare a unuia și aceluiași fonem. Fonemul ca invariant ține de nivelul emic, iar sunetele în calitatea lor de variante ale fonemului țin de nivelul etic (K. L. Pike9); g) teoria micro- și macrofoneme-lor: fonemele se tratează în calitate de construct teoretic. Deosebirile fonologice sînt: minimale și neminimale. Grupa formelor între care există o deosebire fonologică minimală formează o clasă de forme, de ex: bat-pat- lat- dat- hat- mat- sat. Corelația dintre aceste cuvinte o reprezintă opoziția fonologică minimală. Deci b-p-l-d-h-m-s se numesc microfo-neme, Macrofonemele sînt totalitatea microfonemelor care ocupă același loc în clasele de forme identic constituite10. Microfonemele sînt egale cu fonemoidul concret în concepția lui S. C. Saumjan, iar macrofonemele
3 Daniel Jones, The History and Meaning of the Term „Phoneme", Supplement to „Le Maître phonetique“, July—December, 1957, p. 4.
4 Ibidem, p. 5.
5 Daniel Jones, The Phoneme: its Nature and Use, Cambridge, 1950, p. 10: fonemul este "a family of sounds in a given language which are related in character and are used in such a way that no one member ever occurs in a word in the same phonetic context as any other member”.
6 Ibidem, p. 10—11.
7 Grundzuge der Phonologie, T.C.L.P., 7, 1939.
8 Elements de linguistique generale, Paris, 1960.
9 K. L. P i k e, Language in relation to unified theory of the structure of human behavior, Glendale, California, 1955.
10 Vezi, S. K. Saumjan, Problemy teoreticeskoj fonologii. Izd. AN SSSR, Moskva, 1962, p. 55.
TEORIA ETEROINVARIANTĂ ÎN FONOLOGIE
85
cu fonemul abstract11 (W. F. Twaddell12); h) concepția glosematică: în fiecare dintre cele două planuri care se deosebesc în limbă- conținut și exprimare- se pot desprinde încă două: forma și substanța. Lingvistica teoretică trebuie să studieze numai forma pură, indiferent de substanța conținutului și substanța exprimării. Unități reale ale limbii trebuie considerate numai elementele relațiilor pure care se manifestă în sunete și sensuri. Fonemul e doar un element al relațiilor pure ce se manifestă în sunete, dar el în sine nu conține nimic fizic (L. Hjelmslev13). S. K.. Saumjan consideră că concepția glosematică despre fonem ar fi o piatră unghiulară a concepției contemporane despre fonem14.
Dintre diferitele puncte de vedere din care s-a abordat problema fonemului două s-au conturat cel mai bine în fonologie: concepția psiho-logistă și cea fizic-relațională.
Concepția psihologistă are la bază studiile lui Baudouin de Courtenay care vede fonemul ca o reprezentare a sunetului, acesta din urmă nefiind altceva decît un fapt psihic. ,,Această soluție — afirmă Emanuel Vasi-liu — prezintă dezavantajul de a deplasa problema de pe terenul realității obiective pe terenul faptelor de conștiință care trebuie, în ultima analiză, și ele explicate, iar explicația nu poate fi găsită decît tot în realitatea obiectivă“15. Teoria lui Baudouin de Courtenay rămîne importantă în istoria fonologiei întrucît este prima teorie fonologică care face distincția netă între sunet și fonem și care dă un „criteriu, fie el chiar psihologist, de identificare a două sunete ca variații ale aceleiași unități^16. Sub influența teoriei psihologiste a lui Baudouin de Courtenay au tratat fonemul L. V. Scerba și N. S. Trubețkoi în primele lor lucrări.
Teoria fizic-relațională s-a conturat în cadrul activității Cercului Lingvistic de la Praga, îndeosebi prin activitatea lui N. S. Trubețkoi, care, în lucrarea sa fundamentală [Grundzuge der Phonologie], pune bazele acestei teorii ce domină fonologia actuală. In elaborarea teoriei, N. S. Trubețkoi pornește de la opoziții, pe care le împarte în: opoziții fonologice și opoziții nefonologice. Cele fonologice pot diferenția sensurile cuvintelor dintr-o limbă dată, iar cele nefonologice nu le pot diferenția. De aici decurge și distincția dintre fonem și sunet: fonemele pot diferenția sensul, iar sunetele nu pot diferenția sensul. Fonemul poate fi determinat numai pornind de la funcția lui în limbă, de aceea teoria se mai numește și funcțională.
S. K. Saumjan observă că, întrucît în cadrul teoriei fizic-relaționale în fonem sînt cuprinse două aspecte diferite — cel relațional și cel
’1 Vezi mai jos, p. 87.
12 W. F. Twaddell, On Defining the Phoneme, Supplement to „Language", Journal of the Linguistic Society cf America, 1935, XVI.
13 L. Hjelmslev, Prolegomena to a theory of language, Baltimore, 1953.
14 S. K. Saumjan, op. cit., p. 57.
15 E m. V a s i 1 i u, Problema fonemului în lingvistica actuală, -n „Elemente de lingvistică structurală", București, 1967, p. 83.
16 Ibidem, p. 84.
86
I. T. STAN
acustico-fiziologic —, se creează așa numita antinomie a transpoziției. Cum 'trebuie înțeleasă această antinomie a (transpoziției? în planul sistemelor semiotice, spre deosebire de „limbile“ artificiale ale matematicii, fizicii sau chimiei, care operează doar cu sisteme de semne, în cadrul limbilor naturale avem atît sistem de semne cît și sistemul elementelor diacritice ale limbii. Atît semnele cît și elementele diacritice ale limbii (fonemele) sînt elemente acustice. Dar pentru relația de designare (fr. designer) importantă este nu natura acustică a sunetelor, ci faptul că cu ajutorul semnelor se poate diferenția designatul, iar pentru relația de diferențiere este importantă nu natura acustică a fonemelor, ci faptul că cu ajutorul fonemelor se	pot distinge semnele. Ar reieși	că atît	semnele cît și
fonemele pot	fi transpuse din	mediul acustic	în alte	medii ale substanței fizice.	Dar avîndu-se în	vedere că atît	semnele	cît și fonemele
sînt elemente	acustice, rezultă	că semnele și fonemele	nu mai pot fi
transpuse din mediul acustic în alte medii ale substanței fizice. Apare deci o contradicție, o antinomie a transpoziției: după natura relațiilor de designare și diferențiere a sistemului semiotic semnele și fonemele pot fi transpuse din mediul acustic în alte medii fizice, iar după natura acustică a semnelor și fonemelor în limbile naturale, ele nu mai pot fi transpuse în alte medii17.
Antinomia transpoziției poate fi depășită prin aplicarea metodei numită idealizare, utilizată în logica științei contemporane. Conform acestei metode noțiunea de semn se disociază în semnul idealizat a cărui substanță acustică se reduce la zero și în substratul acustic al semnului idealizat, iar noțiunea de fonem se disociază în fonem propriu-zis, în cadrul căuia substanța acustică e redusă la zero, și în fonemoid, adică substratul acustic al fonemului.
Dar antinomia transpoziției apare și în cadrul elementelor difertn ționale. Această antinomie poate fi depășită prin disocierea elementului diferențial în: diferentor, care reprezintă elementul diferențial idealizat, la care substanța fizică e redusă la zero, și în diferentoid, adică substratul acustic al diferentorului. Astfel, fonologie se pot stabili trei genuri de noțiuni: 1. fizic-relațională (sunetele și însușirile lor acustice), 2. rela-ționalo-fizică (fonemoidele și diferentoidele), 3. relaționale (fonemele și diferentorii18 *).
Pe baza celor relatate mai sus S. K. Saumjan formulează o nouă teorie fonologică pe care o numește teoria celor două niveluri de abstractizare in fonologie (dvuchstupencataja teorija fonologii).
Conform acestei concepții fonemul, ca și electronul și protonul, nu este accesibil observației noastre, fiind un construct logic, iar sunetul reprezintă substratul fizic al fonemului și este accesibil observației
17 Vezi, S. K. Saumjan, Strukturnaja Ungvistika, Moskva, 1965, p. 85—86; idem, Lingvistica structurală în stadiul actual al dezvoltării sale, în SCL, XIII, 1962, nr. 3, p. 318.
18 I d e m, Sovremennoe sostojanie dvuchstupencatoj teorii fonologii, în „Issle-
dovanija po fonologii", Moskva, 1966, p. 11—12.
TEORIA ETEROINVARIANTĂ ÎN FONOLOGIE
87
noastre. Deci, cele două niveluri de abstractizare ar fi: 1. nivelul con-s fructelor; 2. nivelul observației directe19. La nivelul constructelor avem fonemele și diferentorii, iar la nivelul observației directe sunetele, fone-moizii și diferentoizii.
Pornind de la teoria fonologică a lui K. L. Pike20, S. K. Saumjan arată că fonemul nu este un invariant al clasei de sunete, care sînt variantele lui, ci, în realitate, sunetul și fonemul sînt două lucruri eterogene. Ca urmare, fonemul nu poate fi invariant al clasei de sunete și nici sunetele nu pot fi variante ale fonemului. Variantele-foneme sînt de asemenea foneme, foneme unitare, nu sunete. Fonemele sînt con-structe și în această calitate ele nu pot fi pronunțate; se pronunță numai substratele lor fizice, adică fonemoizii.
Înțelegînd sunetele ca obiecte eterogene, se pune în mod diferit și problema invariantelor pentru cele două niveluri de abstractizare, deoarece lipsește concordanța dintre fonemul-invariantă și fonemele-variante; la fel lipsește concordanța dintre fonemoidele-invariante și fonemoidele-variante.
în realitate, fonemoidul-invariant servește ca substrat fonemului-variantă, iar fonemoidul-variantă servește ca substrat fonemului-va-riantă21. ,,Fonemul-invariantă împreună cu fonemele-variante constituie o clasă genealogică, formată după anumite reguli ale generării^22.
Deosebirea invariantelor eterogene ale celor două niveluri de abstractizare constituie piatra unghiulară a teoriei lui Saumjan, iar pentru a-și deosebi propria teorie fonologică de cea a lui K. L. Pike autorul o numește teoria eteroinvariantă a fonologiei23.
Teoria lui S. K. Saumjan a determinat reacții lingvistice opuse. O. L Dicușina include teoria lui Saumjan în punctul de vedere ..ciber-netic“, despre care afirmă: ,,concepția cibernetică tu	pc picoU-
punerile greșite că fonemele nu pot fi percepute de simțurile noastre, că ele sînt constructe“24. „Din contră — scrie O. I. Dicușina — fonemele pot fi percepute și sînt zilnic percepute de către membrii aceleiași comunități lingvistice^25.
59 E m. V a s i 1 i u, op. cit., p. 87.
- Vezi mai sus, p. 84.
21 S. K. Saumjan, Sovremennoe sostojanie dvuchstupencatoj teorii fonologii,
în „bnledovanija po fonologii’, Moskva, 1966, p. 22—23.
23 Ibidem, p. 23.
23 Teoria eteroinvariantă a fost dezvoltată de către S. K. Saumjan, începînd cu arul 1960, în următoarele lucrări: Dvuchstupencataja teorija fonemy i differen-ciaVnych elementov, în „Voprosy jazykoznanija", 1960, nr. 5; Problemy teoreticeskoj fonologii, Moskva, 1962; Lingvistica structurală în stadiul actual al dezvoltării sale, în SCL, XIII, 1962; nr. 3, p. 313—323 (traducere din limba rusă); Sovremennoe sosiojonie dvuchstupencatoj teorii fonologii, în „Issledovanija po fonologii", Moskva, 1966, p. 3—23.
24 O. J. Di ckushina, English phonetics, Moskva—Leningrad, 1965, p. 33.
25 Idem, p. 33.
88
I. T. STAN
R.	G. Piotrovskij, A. I. Podluznîj26, L. L. Kasatkin27, V. K. Zura-vliov28 și E. L. Ginzburg29 acceptă noua teorie fonologică și o aplică în studiile lor fonologice, fonetice, de metodica modelării, de prozodie etc.
*
In România30 teoria fonologică a lui S. K. Saumjan este acceptată de I. Coteanu care afirmă că ,,considerarea fonemelor drept constructe ni se pare justificată, pentru că se asigură astfel deosebirea clară a fonemelor de sunete și, punînd la baza celor dintîi substratul fizic al relațiilor, este coerentă, ierarhizează corect legăturile sunetului cu fonemul și, cum se vede, elimină ca nefiind necesară referirea la aspectul semantic al fonemului"31 și de Emanuel Vasiliu care e de părere că ,,bazată pe distincția explicită dintre nivelul observației directe (sunetele) și nivelul constructelor (fonemele), postulată de logica modernă a științelor, teoria celor două niveluri de abstractizare elimină antinomiile care apar în teoria fizic-relațională a fonemului"32.
rETEPOHHBAPUAHTHAH TEOPHfl B ^OHOJIOFHM
( P e 3 io m e)
Abtop KpaTKO paccMaTpHBaeT Ba>KHeniiiHe BarjiHAbb cymecTBOBaBmue &o chx nop b ({îoho-aotmh, noKasbiBan, oAHOBpeMeHiio, cym,ecTBeHHbie ocodeHHOCTH KancAon H3 BbipadoTaHHbix ({joho-jiornqecKHx Teopufi.
3aTeM H3JiaraeTC5i (JioHOAorH^ecKaH Teopmi C. K. IUayMana, HasBaHHan „AByxcTyneH-qarofi Teopnen (])OHOJiornH”, h noK33biBaeTcn rto ona npHHOCHT roboto b (^ohojiothh, a TaiQKe AonojiHeHne h H3MeHeHne ee Ha3BaHH5i b nocjieAHee BpeMH, MOTMBHpoBaHHoe HeodxoAHMOCTbio paajiH^aTb ee ot (jxmojioTHqecKOH Teopun K. JI. Rafina, b TaK H33biBaeMyio „reTepOHHBapHaHT-Hyio Teopuio”.
Abtop ynoMHHaeT m neKOTOpbie M3 otkamkob HHOCTpaHHbix h pyMbiHCKHx ahhtbhctob na Teopuio C. K- UJayMRHa.
2G R. G. Piotrovskij, A. I. P o d 1 u 2 n y j, E$cjo o fonematiceskoj interpretării foneticeskich dannych, în „Issledovanija po fonologii", Moskva, 1966, p. 24—54.
27 L. L. K a s a t k i n, Ob uslovijach foneticeskich assimiljativnych izmenenij, în „Issledovanija po fonologii", Moskva, 1966, p. 55—64.
23 V. K. 2 u r a vl j o v, Dvuchstupencataja teorija fonologii i metodika mode-lirovanija fonologhiceskich processov, în „Issledovanija po fonologii", Moskva, 1966, p. 67—78; idem, Gruppofonema kak osnovnaja fonologhiceskaja edinica praslavjanskogo jazyka, în „Issledovanija po fonologii", Moskva, 1966, p. 79—96.
29 E. L. Ginzburg, K funkcionaVnoj charakteristike prosodii, în „Is-sledovanija po fonologii", Moskva, 1966, p. 97—159.
30 Pentru prima dată teoria e semnalată în România de O. V i n ț e 1 e r și P. Chirilov în CL, VI, 2, 1961, p. 142, în recenzia Ia „Voprosy jazykoznanija“ IX, (1960), nr. 1—6; termenii „dvuchstupencataja teorija" sînt traduși prin „teoria bifazată" a fonemelor.
31 I. Coteanu, Comutarea și substituția, în „Elemente de lingvistică structurală", București, 1967, p. 37.
32 E m. Vasiliu, op. cit., p. 88.
TEORIA ETEROINVARIANTĂ ÎN FONOLOGIE
89
THE HETERO-INVARIANT THEORY IN PHONOLOGY
(S u m m a r y)
The author briefly discusses the main view points that have been put forward in phonology, describing the essential characteristics of each phonologic theory.
The author presents then S. K. Saumjan’s phonologic theory named the “theory of the two stages of abstraction in phonology” emphasizing its novelty in phonology and showing that its supplementation and its change of name into “hetero-invariant theory” was determined by the necessity to distinguish it from K. I. Pike’s phonologic theory.
The opinions of some Romanian and foreign linguists, with regard to Saumjan’s theory are also mentioned.
DOCUMENTARE
ADATOK TELEKI SĂNDOR ELETEHEZ
JANCSO ELEMER
Teleki Săndor grof (1821—1892) eletet, tărsadalmi es politikai teve-kenyseget sokoldalu es gazdag szakirodalom dolgozta fel. Ismeretes, hogy Teleki Săndornak 1835-ben Tăncsics Mihăly volt a neveloje. De kozis-mert az 1848-as szabadsăgharcot eldkeszito târsadalmi es politikai teve-kcnysege, Petofihez fuzbdo barâtsâga is, majd reszvetele a szabadsăg-harcban es az emigrăcio Habsburg-ellenes mozgalmaiban. Teleki Săndor clobb Tdrbkorszăgban, majd Părizsban elt, de kdztărsasăgi erzelmei miatt Franciaorszăgbol szămuztek. Jersey, kesobb Guernesey szigeten Victor Hu-goval es a kdrnyezeteben elo francia, lengyel es olasz emigrănsokkal kbtott barătsăgot. Az elnyomott europai nepek szabadsăga erdekeben Victor llugoval egyutt kozbs proklamăciot adott ki es tbbb irăsăval segitette az emigrănsok es szămuzbttek sajtdtevekenyseget. 1859-ben es 1860-ban az olasz egysegert, Garibaldi oldalăn harcolt. 1867-ben tert vissza Erdelybe es clete utolso szakaszăban Irja meg visszaemlekezeseit. (Emlekeim I—II. k. Budapest 1879—1880), Egyrol-măsrol (Ujabb emlekeim. Budapest, 1882 stb.). Eletet es politikai, muvelodesi tevekenyseget tobb tanulimânyban, cikkben Gyalui Farkas dolgozta fel. Ugyancsak 6 1939-ben Budapesten kiadott Grof Teleki Săndor regenyes elete cimu muveben szepiroclalmi formăban bsszegezte addigi kutatăsai eredmenyeit. Ujabban, 1958-ban Budapesten Teleki Săndor emlekezesei cimen terjedelmes antologia jelent meg a Magyar Szăzadok sorozatban Teleki vălogatott irăsaibol. Gorog Li via vălogatăsa, eloszava es jegyzetei tovăbb gazdagitottăk ugyan a Teleki Săndorrol szold irodalmat, de az eletevel kapcsolatban sok kerdesre nem adtak vălaszt. Teleki Săndor eletevel es politikai tevekenysegevel kapcsolatban ket uj es eddig ismeretlen adatra hivom fel a figyelmet. Az egyik a szabadkomuvesseggel valo viszonyăra vonatkozik, a măsik eacsanyjăhoz ftizodo mely szereteterol es egyuttal halado politikai elvei-rol tanuskodik. Ez utobbit szoszerint kozlom.
Teleki Săndor szabadkomuvessegerol eddig csak sejtese volt a szak-irodalomnak. Birtokomba jutott Teleki Săndor szabadkomuves diplomăja,
92
JANCSO E.
amelyik tbbb szempontbol erdekes. A diplomat Solingenben 1843 aug. 11-en ăllitottăk iki. Teleki a „Princz von Preussen zu den 3 Schwerten păholy tagja volt. Az okmănyt P. Knecht păholymester irta ala es a pecsettel ellâtott okirat aljăn talalhato Teleki Săndor alăirăsa is. Teleki Săndor elsd nagyobb kulfoldi tanulmănyutja alkalmăbdl vetette fel ma-gât a szabadkdmuvesek kbze. Ismeretes, hogy a Habsburg-birodalom te-ruleten 1795-ben, a Martinovics-bsszeeskuves utân minden titkos tărsa-săgnak, igy a szabadkdmuvesek păholyainak mukbdeset is betiltottăk. Csak 1867 utăn engedelyeztek ujbol a szabadkcmuves păholyok letesi-teset. Aki tehăt a tilto rendeikezeseket athăgva kulfbldbn felvetette magăt a szabadkdmuvesek szbvetsegebe, annak feltetlen Habsburg-ellenes, halado nezeteket kellett vallania. Teleki 1835 es 1848 kbzbtti politikai maga-tartăsărbl sok irott emlekunk maradt fenn. Mind Teleki, mind a kor-tărsak visszaemlekezesei azt bizonyitjăk, hogy Teleki Săndor grofi szăr-mazăsa ellenere gyulblte a zsarnoksăg minden formajat, lelkesedett a negyven.es evek eurbpai halado mozgalmaiert. Ez a vilăgnezcti maga-tartăsa vihette bt is Bălcescuhoz es sok mas român es magyar kortăr-sâhoz hasonloan, a szabadkdmuvesek kbze. Kutatăsaim sorân 1934-ben Părizs^an megtalăltam a francia fovărosban mukddd Mont Sinaî păholy tbrzskbnyvet, ahol Turr Istvăn, Teleki Lăszlb nevei mellett a Teleki Săndore is ott volt. Sajnos, a nemet es francia păholyok jegyzokonyvei nagyreszt elvesztek, ezert kutatăsaim ezen a teren tovăbbi eredmenyekre ner- vezettek. Azonban igy is nyilvănvalo, hogy Teleki Săndor szabad-kdmiT ^s bsszekbtteteseit mind 1848 elott, mind utăna, Habsburg-ellenes tevekmysege erdekeben hasznositotta.
Az edesanyjăhoz Irt Ie vele nemcsak eletrajzi vonatkozăsai miatt je-lentos, hanem a nemzeti fuggetlenseg es a demokrata eszmek melletti hiv’allăsăert is. ,,Teleki Săndornak es anyjânak egymăs irănt valo sze-retetn meginditd“ — frja Gyalui Farkas — Valoban, az itt kbzblt level is m^^kapdan lirai hangii mind az anyja irănti mely szerete't, mind az el bvondo sziabadsăgba vetett hite miatt. Ezert ertekes dokumentum c Icvâl Teleki Săndor elete es eimigrăcioban tbltbtt forradalmi tevekeny-sege s^empontjăbdl. A level eredetije tulajdonomban van.
Boritolapon
Madame la Comtesse Teleki nee Comtesse Mikes
Monostor utcza
Clausenbourg
Wienne	Transilvanie
Porto-Ferrajo-Elba szigeten Auguszt 12ân 1862.
Kedves edes jo Anyăm!
Egy heti gondolkodăs utăn irom e sorokat; nem hatărozatlansăg tartoztatot vissza. mert 13 eve mult hogy hatăroztam. fteletet hoztam
ADATOK TELEKI SÂNDOR ELETfiHEZ
93
magam felet: tursz, szenvedsz, ossze roskadol a fâjdalom alatt, meg venulsz az idegenek kdztt az idegen foldon, nelkuldzended a csalâd âpolo meleget; imădott anyăd, szeretett testvered utân fogsz foljtonosan sovâ-rogni, de nem fogsz tâgitani; meg torsz de nem fogsz meghajolni.
Tizen hărom evel ez elott ezeket mondăm, s ezeket mondom meg tort szivel ma; s eleg erbsnek erzem magamat ezeket mondani az akaszto-fa alat is.
Midon csak is szemeljemrol van szo, olcson dobom oda magamat en magamnak, mert egyenisegem soha sem volt imădat tărgya —; de midon szeretetteimel bszefuggesben nekik akaratomon kfvul okozok făj-dalmat, akkor is csak akkor szenvedek mely făjdalmokat — s ez oka egy heti gondolkodăsomnak.
A piispbk 6 excellenciâjănak mondja hăllâs kbszdnetemet, ketszere-sen magasztos irăntomi melto eljărăsa, s apostolias maga viseleti; esme-retlent părtfogoltt s politicai ellenenek ajănlă fel kegyesseget. — Toile dicso volt azt 'tenni, tbllem melto azt el nem fogadni — O fgy, esmerve nemeș lelket jobban fogja csekeljsegemet meltănyolni, en meg hăllămal maradandok neki ados. —
Nem âlszemerem tartoztat engem a kegyelem kunyorălăstol vissza, hanem a polgărnak, a honfinak megfontolt es elhatărozott enerzetii Meltosăga a bunosnek meg lehet kegyelmezni, az ăldozattol kegyelmet remelunk — a martyrok nem esmertek az aller hbchste gmadet! •—
Ha a japoni feldicsoultek, kbvetven szâz ezrek magasztos peldăjăt kinteljesen meg itudtak haini a szent vallâsert, melly imeggyozddesbkben keletkeze hitte; miert ne szenvednek en hitvalăsomert melly hazâm irănti hatărtalan .szeretet; s ha szinten csalodnăm is jo hitemben, de ezen csalodăs olly nagy-szeru hogy egy gyarlo ember szenvedeseiben az nem merulhet ala. — Veszesek bar mindet de meg marad kbvetke-zetesegem, s magam irănti becsulesem s ez eleg arra hogy a nyomorban is vigaszitalăist talăljak benne, s tiszteljem sajăt magamat. —
. £n nem akarok jobb lenni a hazănăl — ba az orszăg tobbsege ki nyitja a kaput, melly alatt felemelt fbvel keresztul lehet lepdelni, akkor en is ătt megyek —; vagy ha azt mondjăk: itelni fogunk felettek, akkor en is elb ăllok vădolni; es vedeni magam. •—
A kbrulmenyek, europa viszonyai oda fejlottek hogy a kormănynak okvetlenul ki kell bekiilni veliink, vagy ha tizen hărom eveig vărtam. vărhatok tiszta lelki esmerettel meg jbvb tavaszig, elkkor okvetlenul talălkoznom kell kedves edes jo anyămal — addig ugyiink bizonyosan elvălik — s mit levelben lehetetlen tărgyalni, szemeljesen, kbzbsen el-vegezziik, ha ut es mod nyilik becsulettel haza terni, higye hogy semmi nem forrobb vagyom, szivbeli ohajtăsom. —
Sokszor imidbn ră gondolok hogy kedves edes jo anyămal egyutt elhetek, az orultseg kbmyez, s ez azon tărgy mellyre gondolni is alig merek, ’szivem eltelik făjdalommal, szemeim kbnyel. —
Tudja kedves anyăm hogy nem tartozom azok kbze kik mindent rozsa szinbe lătnak — de ez utal higye nekem remelhetunk, s elottem
94
JANCSO E.
majd nem bizonyos hogy egy păr holnap mulva karjaimba szorithatom meg pedig othon.
Istenem melly boldogok leszunk! — măr elore keszulok magamat othon, az edes kedves atyai hăzba hizlalni — fecsegni, locsogni egyutt, elbeszelni, hogy mi tbrtent 1859 ben — mi 860 ban Siciliăba Nâpolyba, s a tobbi, sat, et caetera — joi melegedni a kălyha melet, joi aludni, joi enni, joi lakni, — a koplalăsok utăn joi lakni — mert itt soha sem lakunk joi, isoha sem eszunk joi, a czukor is savany — hănyszor jut eszembe Peter a Nagy Peter — Petrus magnus — a mult ejol is herkentyuvel ălmodtam, szerencse hogy nem vagyok terhes — baj lett volna; magyarăztam ma Lajosnak hogy mi a herkentyu, paraszt retes, — de a szamăr nem erti —, o Peter koronămat (ha volna) adnăm oda Peterert; szegeny Bornemiszsza Joși! mily nagy ember volt, s meg hait elesmeres nelkiil — ha franczia lett volna, porai a Pantheonba nyu-gosznănak; igazza van Briat-Savarennek [!] „hogy az ki egy uj etelt talăl fel, tobb jot tesz az emberisegert mint az ki egy cometăt fedcz fel“ — s ha eszembe jut hogy a herkentyu esmeretlen hazănkon kivtil!!!!
A jo dreg Meszăros Lăzărnak — Radezky ki nagyon szereUe, — Kuthăjăba amnesztyăt kiildbtt, a jo dreg meg kdszbnte, s arra kerte hogy amnesztya hellyet kiildjdn neki dinye magokat, s egy bizonyos gyumdlcsot mit kikingernek hinak, az az zsido cseresnyet.
fin is arra kerem kedves edes jo anyămot kuldjon nekem Ulrich bankărhoz — a gyors postăval —
Egy jo magyar szakăcs konyvet — melekelje hozză Okmânytăr 1848—49— esemenyekhez— Erdely tortenete 1848—49 ben
Erdely nevezetesbb csalădi	Kovăry Lăszlotol
Viseletek es szokăsok •—
Szalay magyar orszăg tortenete
Es egy cathalogust az ujabb magyar kdnyvekrol — s ha valami erdekest tesz hozză az ujabb politicai, historiai es kulondsen drâmai munkăkbol, szivebdl meg fogja koszonni hii fia.
Irjon kedves anyăim mentol elbbb — hogy van, mit csinăl — Irjon Rozăekrol — jbvo tavaszszal hol talălkozunk — nekem mind egy akăr hol, ha bukarestbe jbn Petert is hoza el; •—
Itt nagy confusiok vannak en Porto Ferajoba lesem el az eseme-nyeket —
Isten ăldja — s szeressen ugy a mint en imădom halălig hu fia Vălaszoljon kerem rbgton Octobert turelmetlenul vărom
ADATOK TELEKI SÂNDOR ELETEHEZ
95-
CONTRIBUȚII LA BIOGRAFIA LUI TELEKI SĂNDOR (Rezumat)
Teleki Săndor a fost o figură importantă a generației pașoptiste maghiare. Viața și opera sa sînt cunoscute prin istorici. Prin materialele pe care le publică aici, autorul contribuie la o cunoaștere mai profundă a personalității lui Teleki. Săndor. Se relevă, în primul rînd, legăturile acestuia cu francmasoneria, fapt neremarcat pînă acum. Importantă, în al doilea rînd, este și o scrisoare — necunoscută pînă azi — a lui Teleki Săndor, către mama sa, scrisoare trimisă din insula Elba, în 1862, și în care el își exprimă repulsia sa față de absolutism.
HOBblE BHOrPAOnUECKKE flAHHblE O TEJIEKH inAHZLOPE ( P e 3 io m e)
TejieKH IIIaHAOp 6bui BbiAaiomeHcn jiHHHOCTbio BenrepcKoro peBOJUouHoi-nioro noKOJieHHH 1848 r. Ero x<H3Hb h TBOpnecTBO H3BecTHbi nepes nocpeACTBO hctophkob. AlaTepnajiOM, nydjiH-KyeMbiM b HacTOHineii CTaTbe, aBTop cnocodcTByeT dojiee yrjiydjleHHOMy nosnaiiHio jihhhocth TejieKH UlaHAopa. BbiHBJiWTCH, Bo-nepBbix, ero cbhsh c MaconcTBOM — 4)3kt, ne OTMeqeiiHbiH Ao chx nop. Bo-BTopbix, b3>kho Heid3BecTHoe noHbine hhcbmo TejieKH IIIaHAopa, aApecoBamioe cBoeft MarepH, nocjiaHHoe H3 ocTpOBa Ojibdbi b 1862 r., b kotopom oh Bbipax<aeT caoe OTBpameHHe K a6C0JH0TH3My.
CONTRIBUTION A LA BIOGRAPHIE DE TELEKI SĂNDOR (R e s u m e)
Teleki Săndor fut une figure importante de la generation hongroise de 1848. Sa vie et son oeuvre sont connues grâce aux historiens. Par Ies materiaux publies-ici, Fauteur contribue â la connaissance plus profonde de la personna-itu de Teleki Săndor. II releve en premier lieu Ies relations de celui-ci avec la franc-maconnerie, ce qui n’avait pas ete remarque jusqu’ici. Importante, en second lieu,. est aussi une lettre inconnue â ce jour, de Teleki Săndor â sa mere, lettre envoyee de l’île d’Elbe, en 1862, et dans laquelle il exprime sa repulsion ă Fegard de l’absolutisme.
UN PROIECT DE REVISTA CULTURAL-LITERARÂ In TRANSILVANIA LA 1866
de
GEORGETA ANTONESCU
Deceniul al șaptelea al secolului trecut constituie, pentru toate provinciile românești, o etapă de tranziție și totodată de remarcabilă efervescență culturală, de diversificare a preocupărilor, de reluare a unor inițiative anterioare și de prevestire ia unor înnoiri iminente. Două ni se par a fi trăsăturile caracteristice ale acestei perioade. In primul rînd, procesul de delimitare a diferitelor discipline științifice și umaniste: literatura, istoria și lingvistica, publicistica propriu-zisă și beletristica încetează de a mai forma un complex unic, așa cum se mai întîmpla încă la mulți dintre cărturarii perioadei anterioare. Nu e vorba atît de dispariția vocațiilor enciclopedice (Hasdeu, Odobescu, Cipariu stau mărturie), ci de faptul că, în chiar creația unor astfel de spirite, obiectivele, modalitățile de studiu și de expresie tind să se individualizeze după domeniile de cunoaștere cărora le sînt aplicate, iar literatura devine — tot mai evident — un sector aparte, păstrîndu-și comunicația cu celelalte, dar nemaisubstituindu-li-se și nemailăsîndu-se copleșită de ele. în al doilea rînd, e evident progresul spiritului critic, existent, bineînțeles și înainte, postulat de un Heliade, Alecsandrescu sau Kogălniceanu, dar care acum își extinde puterile în toate domeniile vieții politice, economice și intelectuale și se exercită sistematic, fără intermitențe și, din re în ce mai mult, fără concesii.
In contextul specific transilvănean fenomenele culturale evoluează în mod similar. Alături de istorie și filologie, literatura joacă un rol tot mai mare, pe de o parte ca prilej de afirmare în comparație cu celebdle popoare, pe de altă parte ca mijloc de cultivare a limbii și a come:mței naționale. Publicul cititor în dezvoltare — tot mai numeros și mV doritor de lectură în limba națională — care urmărea cu asiduitate literatura beletristică și nu se mai mulțumea doar cu lungile și uneori aridele dezbateri istorice și filologice care invadaseră publicistica culturală a deceniului anterior, cerea și el reviste cu profil cît mai divers.
7 — PUiologic 1/1939
98
G. ANTONESCU
încă în 1858, într-un articol din „Telegraful român", At. M. Marienescu remarca specializarea tot mai evidentă a periodicelor altor popoare-și propunea apariția unui organ românesc care să ajute „naționalitatea și moralitatea . . . cultivînd istoria și literatura"1; iar în 1861 în „Foaia pentru minte"2, lulia Marchiș și Terenția Deseanu, „profesorese" la Beiuș, se fac purtătoarele de cuvînt ale publicului feminin care aștepta, do asemenea, cu nerăbdare ivirea unei reviste literare3.
Atunci cînd, în 1863, apare la Pesta „Aurora română", ea e salutată cu mare entuziasm4; ulterior însă, în ciuda bunelor intenții ale redactorului, se va dovedi a nu fi la înălțimea pretențiilor și speranțelor publicului cult românesc, pierzîndu-și treptat abonații și sucombînd după apariția „Familiei". Cercul colaboratorilor „Aurorei române" se dovedește totuși a fi o adevărată pepinieră de inițiative publicistice: din el a făcut parte la început losif Vulcan5 și tot de aici pornește și proiectul, pe care-1 semnalăm în articolul de față.
In primăvara anului 1865, cînd „Aurora română" își trăia ultimele clipe, iar „Familia" nu apăruse încă, un colaborator al celei dintîi, Ion loviță6 ia, primul, inițiativa pregătirii unei noi reviste literare. La începutul anului, sub îngrijirea lui apăruse almanahul Musa română, care strîngea bucăți în versuri și proză ale cîtorva harnici literați transilvăneni (At. M. Marienescu, Aron Densușianu, C. Grama, I. Grozescu, I. Vulcan etc.) și de peste munți (G. Tăutu). Redactorul dorea să-și transforme almanahul într-o publicație periodică „în broșure lumarie sau săptămî-narie (sic)"7 și în acest scop reflectează la o colaborare a tuturor forțelor scriitoricești române din Transilvania, puse sub oblăduirea „Asociațiunii pentru cultura poporului român" din Arad. Planul său este expus într-o scrisoare din 6 martie 1865 către Aron Densușianu, tînăr poet și cărturar deja cunoscut prin colaborările la „Foaia pentru minte" (începînd din
1 A t. M. Marienescu, Să ne știm afla în timpul de astăzi (Meditațiune-și viață), în „Telegraful român", 1858, nr. 27, p. 8.
2 Nr. 10, p. 80.
3 Pentru nevoile speciale ale învățătorilor și profesorilor a apărut la Sibiu,, între 1860 și 1865, sub redacția lui Vis ari on Roman, „Amicul școalci”. Revista publica și materiale beletristice, dar relativ puține și alese în conformitate cu scopurile didactice; specia cea mai bine reprezentată e fabula.
4 Vezi Către o[n]o[rații] cetitori, în nr. 1, p. 9 sau Corespondință, în nr. 2,. p. 23.
5 Viitorul redactor al „Familiei" a părăsit însă „Aurora română", după apariția primelor cinci numere, datorită unor neînțelegeri cu redactorul loanichie-Miculescu (Vezi „Aurora română”, 1865, nr. 10, p. 120).
6 Ion loviță, de origine bănățean, a făcut studii juridice la Pesta și a colaborat intens la periodicele transilvănene de la începutul deceniului al șaptelea. Mai bine de o jumătate de an el a asumat de fapt conducerea reală a revistei „Aurora română”. Entuziast autor și propagator al literaturii, preocupat și de afirmarea, românilor pe tărîmul politic, a murit în februarie 1867, în vîrstă de numai 24 de ani, secerat de tuberculoză în plină și efervescentă activitate. (Vezi necrologul în „Telegraful român”, 1867, nr. 17, p. 67. O caldă evocare a personalității sale., semnată B r ut u s, în „Albina”, 1867, nr. 58, p. 1—3).
7 Musa română. Almanac beletristic pre anul 1865, Pestar 1865, p. 4.
UN PROIECT DE REVISTĂ CULTURAL-LITERARĂ LA 1866	991
1860), „Amicul școalei“ (unde publicase, pe lingă poezii, și o serie de studii interesante de istoria pedagogici și didactică modernă), „Aurora română^ și Musa română.
Nu știm care va fi fost răspunsul lui Aron Densușianu la scrisoarea lui Ion lovită. în schimb, printre manuscrisele sale, păstrate la Biblioteca Academiei R. S. România, se găsește proiectul, datina din 1866, al „colii de prcnumerațiune“ a unei reviste ce urma să fie intitulată „Obscrvatoriul român44 și care, prin obiectivele și temeiurile sale teoretice, se integrează mișcării cultural-literare a românilor transilvăneni, așa cum se manifestă ea în toată publicistica vremii. Avem de a face cu un adevărat articol program, în care tînărul publicist expune atît coordonatele generale ale proiectatei sale acțiuni culturale, cît și profilul concret al revistei.
Nucleul concepțiilor sale îl constituie convingerea că dezvoltarea intelectuală și luminarea poporului reprezintă cheia propășirii naționale în toate domeniile, că prin ele se vor putea rezolva, cu timpul, toate problemele specifice ale românilor transilvăneni, că rezultatele inițiativelor culturale sînt mai profunde și mai durabile decît cele ale luptei politice propriu-zise și mai puțin dependente decît acestea față de factorii conjuncturali. Profesiunea de credință a lui Aron Densușianu se situează astfel în prelungirea vechiului luminism transilvănean și se încadrează totodată unui fenomen mai general, sesizabil în toate periodicele cultural-literare ale vremii.
Spre deosebire de epoca anterioară, în care revistele erau editate de cărturari direct integrați în lupta pentru realizarea progresului social și politic și ocupau în cadrul ei poziții de frunte (Kogălniceanu, Alec-sandri, Bălcescu, Barițiu etc.), în etapa de care ne ocupăm se observă o intenție de separare a revistelor culturale de viața politică curentă8, în condițiile unei politici oarecum „profesionalizate44 și ale divergențelor în sensurile și mijloacele consacrate năzuințelor de progres, activitatea culturală — și revistele care o servesc — tinde să depășească deosebirile de partidă, să unifice forțele, să realizeze un front comun de afirmare a capacităților și îndreptățirilor poporului român. Cu alte cuvinte, sub aparența detașării de politică, revistele cultural-literare ale vremii, atît în România, cît și în Transilvania, nu sînt mai puțin „angajate44 într-un proces istoric progresist, pe care-1 servesc însă cu mijloacele specifice și avînd în vedere scopuri mai generale9 *.
Condiționarea programului revistei lui Aron Densușianu de specificul împrejurărilor culturale și politice ale epocii apare însă și în alte aspecte ale sale. Conceptul de „lumină44 enunțat în el e înzestrat cu atribute noi, calificate ca aparținînd „secolului al XIX-Iea“, presupunînd
8 Lucrul este afirmat, mai mult sau mai puțin explicit, sau cel puțin subînțeles, în programul tuturor revistelor epocii.
9 Natural, poziția „Convorbirilor literare" în acest context e în oarecare
măsură diferită (și unele „profesiuni de credință" ale ei vor fi aprig combătute de ardeleni); discutarea ei nu intră însă în obiectivele articolului de față.
100
G. ANTONESCU
deci o distanțare și o depășire a vechilor idealuri ale Școlii ardelene. Raportul între elementul de tradiție națională și ideile progresiste fructificate deja de popoarele mai înaintate se stabilește într-un sens pașoptist, de adaptare a sugestiilor cosmopolite la necesitățile și firea intimă a poporului român. Demn de reținut este și punctul de vedere general românesc care prezidează concepția revistei, al cărei proiect purcede de la o analiză a mișcării culturale și literare din toate provinciile și ambiționează să răspundă unor exigențe comune întregii literaturi române.
Una dintre chestiunile esențiale asupra căreia Aron Densușianu apasă cu deosebită insistență și prin care, din nou, se aliniază unor preocupări existente în toată mișcarea literară română a epocii este aceea a necesității criticii. Ideea avea la data aceea o întreagă istorie — bine reprezentată în epoca pașoptistă — și anunța un reviriment ce va conduce la triumful spiritului critic în „Convorbirile literare", înainte de revista Junimii critica literară ocupă însă un loc important în programele „Revistei Carpaților" și „Revistei române"10, iar în aceasta din urmă apare și o excelentă încercare teoretică asupra problemei, datorată lui Radu lonescu11.
Necesitatea criticii este afirmată și în programul „Foii Societății pentru literatura și cultura română în Bucovina" și formează obiectul unei dezbateri destul de pasionate în „Aurora română"12. Ceva mai tîrziu „Familia" va consacra rubrici aproape permanente criticii culturale și literare13, ceea ce demonstrează generalizarea preocupărilor de acest fel și aria lor largă de cuprindere. Bineînțeles, peste tot criticul este văzut ca un îndrumător al talentelor, un om care, pornind de la niște criterii prestabilite, judecă valoarea operelor în funcție de gradul în care acestea se apropie de realizarea lor, și nu ca unul care găsește fiecărei lucrări măsura sa proprie. Teoretizările din revistele primei jumătăți a deceniului al șaptelea învederează astfel atît legătura cu etapa pașoptistă precedentă, cît și prefigurarea criticii junimiste de directivă. Articolul program al „Observatoriului român" se situează pe aceeași linie, remarcînd trebuința stringentă a criticii în etapa respectivă a evoluției noastre literare și promițînd o scrie de articole care să combată „platitudinea" și „trivialitatea" ce s-au strecurat în creațiile mai noi.
Publicația lui Aron Densușianu urma să îmbrățișeze toate domeniile vieții culturale, „literatură, arte și știință", și năzuia să ofere beletristicii
0 Vezi Din presa românească a secolului XIX, Buc., 1967.
u Principiile criticei, în „Revista română pentru științe, litere si arte", 1861. p. 116—132.
12 M. B., Literatura română, în „Aurora română", 1864, nr. 12, p. 142; Mărie nes cu, Răspuns d-lui Mihai Besanu, ibid., 1865, nr. 6, p. 69—70; M. B e s a n u, Cîieva observări la „Răspunsul d-lui Msrienescu, ibid., nr. 8, p. 93—95; I. P. N., Cît ev a cuvinte despre literatura noastră, ibid., nr. 15, p. 178.
3 Prcpo/ițiii , teoretic;?’ nu lipsesc nici aici, de pildă în preambulul la articoml Radu al iil-lea cel Drumos.. ., în „Familia", 1865, nr. 8, p. 102, sau în studiul lui I. Grozescu, Meduațnmi literar ie, ibid., 1867, nr. 27, p. 322, nr. 29, p. 347, nr. 30, p. 358, 359.
UN PROIECT DE REVISTĂ CULTURAL-LITERARĂ LA 1866
101
noastre bazele clasicității, singurul remediu contra „degenerării44 ce i se pare că o amenință. Atenția deosebită acordată limbii și stilului, accentul pus pe studierea scriitorilor mari, vechi și noi, ca și, într-o oarecare măsură, impresia de decadență pe care i-o lasă literatura ultimilor ani, dezvăluie de pe acum în Aron Densușianu un spirit de factură clasicizantă, numai parțial sincronizat cu mișcarea literară vie, și ne lasă să întrevedem posibilitatea unor opacități, altfel aproape inexplicabile, care i-au adus mai tîrziu o atît de tristă notorietate.
Revista proiectată de Aron Densușianu nu a mai apărut însă. Probabil că scriitorul nostru n-a izbutit să adune „puterile materiali și spirituali^ indispensabile pentru realizarea planului său; la fel de probabil însă este și faptul că el și-a dat seama că publicația începută în 1865 de losif Vulcan era în măsură să răspundă, cel puțin deocamdată, necesităților cultural-literare ale românilor transilvăneni și și-a îndreptat forțele în această direcție. Prieten cu Vulcan și colaborator credincios al „Familiei^, Aron Densușianu publică aici poezie și proză începînd chiar cu primul număr. Debutul de critic și-l va face tocmai în 1866 cu o recenzie la antologia lui L. A. Staufe, Romanische Poeten{\ pentru a continua, sub pseudonimul Radu Năsturel, cu o interesantă și pertinentă dezbatere filologică15 și, în anii următori, cu o lungă suită de articole în care discută probleme generale ale criticii literare și dă cîteva mostre de aplicare a ei16. S-ar putea spune deci, că în proiectul „Obser-vatoriului român“ se află, în germene, multe dintre direcțiile ulterioare ale activității prolificului cărturar transilvănean.
încercarea de editare a unei reviste cultural-literare de către Aron Densușianu nu este însă importantă doar pentru cunoașterea activității autorului ei; deși n-a fost dusă pînă la capăt, ea este reprezentativă mai întîi pentru mișcarea literară a românilor transilvăneni (căreia, alături de inițiativele deja cunoscute, îi demonstrează vitalitatea) și apoi pentru întreaga atmosferă literară românească a deceniului al șaptelea, etapă de trecere de la un ideal estetic la altul, perioadă frămîn-tată și tocmai de aceea oferind numeroase sugestii de meditație.

Pesta, în 6 marțiu 1865
Stimate domnule!
Mă vei ierta că abia acum pot corespunde comisiunii căpătate prin redapțiunea „Aurorei“, de a-ți trămite două esemplaric legate din
„Familia", 1866, nr. 14—18.
Cum scriem astăzi?, ibid„ nr. 39—42.
115 în „Familia" din 1870 aceste articole apar sub titlul general Înșirate: mărgărite, iar în 1871 și 1872 ca Epistole literarie.
102
G. ANTONESCU
,.Musa“. Cauza întîrziării a fost compactorul, carele abia astăzi mi-a trămis esemplariele ce le-am lăsat să le lege.
Stimate domnule! Apărcrea ,,Museiu a făcut pre aici o impresiune cît se poate de bună, și sper continuarea acestei întreprinderi în anul venitoriu, dacă nu va fi cu putință în broșure lunarie sau săptămînanc, apoi iară întru edarea unui almanac. Ar fi întru adevăr foarte de dorit, dacă beletristica ar începe să se dezvolte mai bine și ar avea mai buni reprezentatori decît ,,Aurora“, care a devenit foarte copilărească; ar fi de dorit apărcrea unei foaie beletristice care să se ocupe serios cu artea .aceasta frumoasă, să o conducă un bărbat de specialitate, iară nu niște oameni cari vor să facă numai speculă cu ea și nu sînt pătrunși de un îndemn mai înalt [. . .]. La orice întreprindere se recere mai întii putere spirituală și în urmă materială; astea două puteri sunt surori de cruce și nu pot esiste dacă nu sunt împreunate. Sunt csemple, chiar din viața „Aurorei“, că publicul român nu e așa nepăsătoriu. căci a îmbrățișat-o cît mai călduros, iară mai departe, că scrietorii noștri încă nu sunt indiferinți; însă dacă redapțiunca din zi în zi devine un pamflet, scrietorii noștri se dizgustă a lucra într-un astfel de jurnal. Și apoi românul nu-și aruncă bucuros banii pre verzi-uscate, și așa pre urmă orice întreprindere fie avut (sic) ea întru început baze cit mai solicie, trebuie să adoarmă spiritualminte, deodată însă și materiaiminte.
Domnule! De mult ferbe în crierii mei ideea, că cum ar fi cu putință să ne consolidăm într-un corp moral și cu puteri unite să lucrăm pentru înaintarea beletristicei, dar nu numai a beletristicei, ci a literaturei române. Am cugetat că înființarea ,,Aurorei^ va fi modul mai acomodat spre aceasta, însă m-am înșelat în calcul, căci din întîmplare, sau mai bine din nenorocire, a căzut soartea de redaptor pre un om carele în viața sa n-a făcut ceva spre înaintarea literaturei și nu-și cunoaște chemarea. Am cugetat iară prin apărcrea ,,Musei“, și deși calculul nu m-a înșelat, căci precum te poți convinge din cuprinsul ei, sunt mai toți scrietorii noștri beletristici de dincoace de Carpați reprezentați în ea, însă apărînd ea numai o dată într-un an, nu poate dezvolta acea viață ce trebuie odată să se dezvolte la noi. De aceea am venit la ideea că •ar fi foarte cu scop ca scrietorii noștri să se înțeleagă între sine, ca să se înceapă o foaie beletristică săptămînară și fiecare să se apromită a lucra serios și din toate puterile. Proprietatea fie comună, a tuturora, iară redapțiunea să steie sub conducerea secretariului „Asociațiunii“ din Arad pentru cultura poporului român. Deși de prezent „Asociațiunea“ din Arad e foarte neactivă, e speranță mare că luînd în mai, cînd se va ținea adunarea generală, dl. Mocioni frînele direcțiunii și alegîndu-se de secretariu un bărbat erudit, trebile vor lua altă direpțiune, și e de așteptat ca „Asociațiunea“ din Arad de acuma înainte să fie oglinda asociațiunilor noastre. Foaia proieptată poate în urmă fi foaia „Asocia-țiunii“ și sub auspiciele d-lui Mocioni poate avea venitoriul cel mai străluce. Cred că d-ta te convoiești la proieptul acesta al meu.
UN PROIECT DE REVISTĂ CULTURAL-LITERARĂ LA 1866
103
Asecurîndu-te despre deosebita mea stimă,' cu care-ți rămîiT cel mai umilit,
Ion loviță
N. B. [.................................]
Cum se poate de în Făgăraș, unde e concentrată atîta intelegință română, să nu se afle un cumpărătoriu la „Musa^?1
II
Coală ele prenumerațiune la „Observatoriul român“
Prospect
Noi asistăm astăzi la dezvoltarea unor evenimente din cele mai grandioase. Ele sunt încă în fermentațiune, dar în ultimul grad. Abia mai aflăm un popor la care să nu vedem în cea mai vie mișcare, ba chiar în o agitațiune convulsivă, toate arteriele vieței lui. Fiecare se pregătește pe față și în ascuns, fiecare voiește a întrece pe celalalt. Nici o ocaziune, nici un mijloc nu lasă să treacă fără a profita de una sau alta. Toate popoarele însă, oricît de diverginți în idei și aspirațiuni, convin în aceea că triumful va fi al dezvoltării înțelesuali. Parola timpului, ca niciodată, este astăzi lumina. Toate celelalte vor urme de sine, în mînia toturor obstacolelor. A trebuit să nască mai întîi un evangel; lățirea ori suprimarea lui nu a mai stat apoi în mîna omenească. A doua edițiune a acestui evangel este lumina, lumina în înțelesul secolului al XIX. Să-mi fie permis a zice, că noi niciodată nu am fost mai adînc pătrunși de acest adevăr ca în ziua ele azi.
Cel mai grav înțeles are azi acest adevăr pentru noi, cari o parte suntem scoși din arena activității politice, altă parte ne aflăm în acel grad de prefacere a vieții politice și sociali, unde totul depinde de la înțeleaptă direpțiune a spiritelor, de la oportuna lor luminare.
Noi trebuie să ne retragem în noi înșine, să ne scrutăm, să ne studiem, să ne cunoaștem, dar să studiem totodată și pe alții, ca să învățăm. Dezvoltarea și conștiința puterilor noastre, apropiarea ideilor și aspirațiunilor mari ale altora, iată calea adevăratei prosperări, calea vieții în timpul actuale. Cel ce nu va ținea seama de acestea, cel ce nu va lucra din toate puterile de cari dispune în această direpțiune, nu va intra în împărăția popoarelor. Rezultatul politicei depinde mai totdeauna de la uneltiri, apucături fine, perfidii și oarba întîmplare, și tot așa se și perde, iar rezultatul ce se obține din operațiunea și dezvoltarea intelectuale este mai durabile decît piscurile Carpaților. El se identifică cu secolii.
Cel ce învață și se luminează face astăzi cea mai mare și infalibile politică.
1 Bibi. Acad. R.S.R. Coresp, inv. 71.702. Ortografia etimologică a originalului a fost modernizată, păstrînd însă formele ce par a corespunde unei realități de pronunțare. Punctuația și greșelile evidente (litere omise etc.) le-am corectat în mod tacit. Pasajele omise au fost marcate prin puncte de suspensie între paranteze drepte.
104
G. ANTONESCU
Noi am început a face aceasta de mult. Dar azi trebuie să duplicăm puterile, ca să obținem un rezultat îndoit. Vedem nevoințele gigantice ale popoarelor dimpregiur și conlocuitoare. Să nu ne treacă nici o mișcare a lor din vedere. Tot pasul să-1 răspundem cu pas, și dacă se poate îndoit și chiar întreit.
Nu avem decît să ne fericim că suntem adînc pătrunși de aceasta. Dar nu-i destul numai pînă aici. Trebuie să traducem convicțiunea în faptă. Diverse asociațiuni, scrieri și ziare au început în sinul nostru această operațiune. O falangă, deși nu de dimensiuni mari, dar animată și pătrunsă de misiunea ei, a pus piciorul în cap. Pe toate plaiurile românimei răsună cu putere parola timpului: înainte, la lumină!
Să ne oprim la ziare, la scrieri. Posedăm o sumă considerabilă de ziare. Dincoace și dincolo de Carpați se succed publicațiuni particulare. Dar toate stau mai mult sau mai puțin sub influința evenimentelor și ideilor de zi. Se nasc cu zgomotul zilei și mai totdeauna trec cu el. Chiar și studiele cele mai serioase și mai străine politicei se trag pe terenul politic. Aici numaidecît vederile se întunecă, sîngele se înfer-bîntă și pasiunea ia locul mintei reci, a reflexiunei liniștite, iar superficialitatea ocupă locul aprofundărei. Dar abstrăgînd de la aceasta, o-parte din sergenții cari conțin cea mai mare putere de viață rămîn cu totul neatinse ori se ating numai din trecere de timp. Pentru aceea sper că togma acum va fi binevenită o scriere care, la trebuință, chiar și cestiuni mai mult sau mai puțin politice le va trage în domenul cercetărilor reci și serioase, departe de influințe momentane.
Aceste considerațiuni mi- au dat impuls a începe publicarea unei scrieri sub numele „Observatorul român“.
„Observatorul" se va nevoi a încadra succesive toată viața românilor în literatură, arte și științe, în stat și în societate, a straplanta șl aclimatiza pe pămîntul român ideile, idei de lumină și progres, cari și-au luat naștere, s-au dezvoltat și consolidat la alte popoare, îneît acele-vor conveni individualității române. Materia acestei scrieri este dară imensă, pe cît sunt faptele și ideile ce se succed în omenime; este variată, pe cît sunt variate manifestațiunile în domeniul realului și al. idealului.
Această imensitate, această varietate precum și îngustimea coloanelor, ce vom trebui să observăm fără voia noastră lia început în această publicațiune, în fine puterile materiali și spirituali cari, ca la oricare început, pentru prima oară nu le vom putea concentra în un număr destul de considerabile, toate acestea nu ne vor permite a reprezenta mai multe materie deodată. Pentru aceea vom alege totdeauna cu preferință d-acelea cari vor fi mai de interes după timpul în care se scriu., și după cursul naturale al progresului. Așa, pentru ca să mă servesc de vreo două esemple, cestiunea criticei rațiunate și imparțiale a devenit una din cele mai flagrante în literatura noastră. O literatură fără critică este o imposibilitate. Aceasta o strigă toți din toate părțile și pc toate tonurile. Pentru aceea noi vom și începe numaidecît o serie de
UN PROIECT DE REVISTĂ CULTURAL-LITERARĂ LA 1866
105
studie critice literarie. Asemenea strigă și se plîng asupra platitudinei și trivialității ce s-a filtrat cu preferință în literatura poetică, în timpul mai din urmă. Astfel pentru a da limbei o preciziune, pentru a con-strînge stilul vagabund, dacă-mi este permisă această spresiune, pentru a o înavuți cu nouă spresiuni, transpuneri și inversiuni, pentru a da dicțiunei un zbor, o sublimitate, în fine pentru a propaga cu tot adinsul studiul clasicității, singurul remediu contra degencrărei literaturei, pe lingă poezie originale, alese cu severitate, vom începe a da traducțiune făcute cu toată îngrigirea posibile din poeții clasici vechi și noi.
In eît ne vor succede toate acestea, on. public va binevoi a ne judeca cu aceeași severitate și nepărtinire cu care vom procede și noi.
Făgăraș, 1866	Ar. Densușianu2.
I1POEKT KyjIbTyPHO-JIklTEPATyPHOrOXyPHAJIA B TPAHCPLdbBAHMH B 1866 P ( P e 3 io m e )
Abtop HCCJieAyeT nporpaMMHyio CTSTbio KyjibTypno-JiHTepaTypHcro ^ypnajia, KOTOpbift Apon JleHcyniMaHy npoeKTHpoB3Ji b 1866 roAy noA samasneM Observat ovini român.
OcnoBHbie haoh 3Toro npoeKTa — HemBecTHoro ao ciix nop — abjuhotca pe3yAbT3TOM oămux KyjibTypHbix n jiHTepaTypnbix vcaobhh anoxn h iiOKa3biBaiOT Tecuyio ero cB5i3b c pyMbiii-CKHM ^HTepaTypHblM ABHH<eHHeM B UeJIOM, T3K, K3K OHO OTp37K3eTCH BO BC6H nybnHIXHCTHKe Toro BpeMeHH. FIp0rp3MMH3H CT3Tbfl JKypH3JI3, HpOeKTHpOB3HHOrO B 1866 r. B Tp3HCHJIbB3HHH, AOK33biBaeT eme p33 oă'beKTHBiibie KyAbTypnbie h AHTep3Typiibie iioipediiocTH, npiiBeAuiHe k nOHBAeHHlO >KypH3Ji3 Convorbiri literare.
B npHAO>KeHHHx BOcnpOH3BeA?H TeKCT Apoi-ia UeiicymHSHy, a t3k?k6 nucbMO, Haniicaiinoe b 1865 r. ApyniM nydjn-mHCTOM tou snoxn, cnoco6cTByioui.ee pas^Hci-ieHino odcTOHTeAbCTB, b KOTOpblX BO3HHK 3TOT npoeKT JKypH3A3.
UN PROJET DE REVUE LITTERAIRE ET CULTURELLE EN TRANSYLVANIE EN 1866
(R e s li m e)
L’etude presente l’article-programme d’une revue litteraire et culturelle que-Aron Densușianu projetait en 1866 de publier sous le titre de Observcdorii.il român..
Les idees directrices de ce projet de revue — jusqu'ici inconnu — sont le re-sultat des conditions generales culturelles et litteraires de l'epoque et prouvent son lien etreit avec l’ensemble du mouvement litteraire roumain tel qu’il se reflete dans toutes les publications du temps. L’article-programme de la revue projetee en. Transylvanie en 1866 exprime une fois de plus les necessites culturelles et litteraires objectives qui ont abouti ă la crcation des Convorbiri, literare.
On reproduit en annexe le texte d’Aron Densușianu, ainsi qu'une lettre de-.1865 d’un autre publiciste de l'epoque, qui contribue â l'eclaircissement des circonstances dans lesquelles ce projet de revue a pris naissance.
2 Bibi. Acad. R.S.R., ms. rom. 2727, f. 162—167. Manuscris autograf al lui Aron Densușianu. Dala și semnătura de la sfîrșit cu altă cerneală, după toate aparentele mai nouă. Originalul e scris cu ortografie etimologică, pe care am modernizat-o după criteriile aplicate și scrisorii lui Ion lovita.
COMEMORĂRI
SEXTIL PUȘCARIU
La 20 ele ani de la moartea lui Sextil Pușcariu, distins profesor al Universității noastre, conducerea Facultății de filologie a organizat un -simpozion in ziua de 7 mai 1968. Publicăm cele patru cuvintări rostite cu această ocazie, in care sînt prezentate aspecte importante din rodnica și valoroasa, activitate științifică și didactică a marelui învățat clujean.
ÎNTEMEIETOR AL ȘCOLII LINGVISTICE CLUJENE
Majoritatea celor prezenți la această comemorare, mă gîndesc bineînțeles la lingviști și filologi, îl considerăm pe profesorul Sextil Pușcariu ca pe un maestru al nostru. Intr-adevăr, o seamă dintre noi i-au urmat cursurile atît de clare, elegante, atrăgătoare și am participat la lucrări de seminar pe care le conducea cu un simt pedagogic neîntrecut, știind să trezească în participanți pasiune pentru problemele de lingvistică și de filologie. De asemenea, unii dintre noi au avut prilejul să ia parte la ședințele de comunicări de marți seara de la Muzeul limbii române, pe care le conducea cu mult tact, liniștind, cînd era nevoie, și cele mai sensibile susceptibilități, îmbărbătînd pe cei tineri și trăgînd, din discuțiile uneori foarte aprinse, concluzii de ordin general, ceea ce făcea din aceste ședințe de marți seara o înaltă școală pentru tinerii filologi și lingviști.
Cei mai itineri aici prezenți, care au studiat la Universitatea noastră, cu toate că n-au fost elevi propriu-ziși ai lui Sextil Pușcariu, totuși, în mod indirect, au beneficiat de învățătura maestrului, transmisă prin elevii săi direcți și prin colegii și prietenii săi, prin așa-numiții membri ai Muzeului limbii române, care cu toții au fost, mai mult sau mai puțin, influențați de doctrina marelui învățat de la Cluj, care a reușit să creeze un nou centru lingvistic, curînd după înteme
108
| ACAD. E. PETROVICI, | I. PĂTRUȚ, M. ZDRENGHEA, O. ȘCHIAU
ierea Universității, instaurînd o atmosferă de viu și pasionat interes pentru studiile de limbă și, în primul rînd, pentru studiul limbii române.
După primele volume ale Dacoromaniei, buletinul Muzeului limbii române, activitatea filologilor din Cluj a dobîndit repede o faimă, putem spune, mondială.
Se vorbește acum tot mai mult de Școala lingvistică clujeană, ca-re-și datorează faima și strălucirea în primul rînd calităților deosebite ale șefului și întemeietorului ei. Intr-adevăr, Școala lingvistică clujeană a luat ființă datorită inițiativei profesorului S. Pușcariu de a crea Muzeul limbii române, de a edita Dacoromania, buletinul Muzeului, și ,,Biblioteca Dacoromaniei“, o serie de lucrări publicate în mai multe volume, de a grupa în jurul Muzeului și al Dacoromaniei un număr considerabil de cercetători nu numai clujeni, grație farmecului său personal deosebit, talentului său de animator și autorității sale științifice prestigioase.
Darul său de inițiator, animator și sfătuitor s-a manifestat în tot cursul activității sale. După ce a organizat anchetele dialectale prin corespondență, cu ajutorul unor chestionare tipărite, ca cele intitulate „Calul“, ,,Casa“ și altele, dînclu-și seama că acestea nu au dat rezultate satisfăcătoare, fiind nevoie de anchete pe teren, inițiază lucrările de lungă durată pentru întocmirea Atlasului lingvistic român. Spre deosebire de anchetele întreprinse pentru atlasele lingvistice precedente, ca cel al Franței sau al Italiei și Elveției, ancheta Atlasului lingvistic român a constat în realitate din două anchete paralele, desfășurate pe întreg teritoriul studiat, cu două rețele de puncte, una mai deasă și una mai rară, și cu două chestionare, unul mai mic, pentru rețeaua deasă, și unul mai mare, pentru rețeaua rară.
Inițiativei și încurajărilor lui S. Pușcariu își datorează apariția unele studii de onomastică, printre care trebuie amintit cel al lui Ștefan Pașca asupra numelor de persoane și de animale din Țara Oltului, un studiu de bază al onomasticii românești.
Faima Școlii lingvistice clujene s-a răspîndit departe peste granițele țării. Numeroși învățați de seamă vizitîndu-ne țara, între cele două războaie, au ținut să facă un popas, cîteodată mai lung, și la Cluj, ținînd conferințe și asistînd la ședințele de comunicări de la Muzeul limbii române. Printre alții au vizitat Clujul A. Meillet, M. Roques, V. Brondal, M. Bartoli, K. Jaberg, J. Vendryes, W. Meyer-Lubke. Mulți dintre ei au colaborat la Dacoromania, ca Meyer-Lubke, L. Spitzer, P. Skok. Atrași de faima Școlii clujene tineri romaniști din diferite țări, care ulterior au devenit cercetători apreciați, au petrecut mai mult timp la Cluj, pentru a-și desăvîrși cunoștințele în limba română și, putem spune, în romanistică.
O lucrare de mare interes științific și național Dicționarul limbii române, fiind încredințată încă mai de mult de Academia Română lui S.. Pușcariu, a contribuit și ea în mare măsură la ridicarea prestigiului Școlii clujene. Fasciculele dicționarului, cu toate că apăreau la intervale destul de mari, se răspîndeau în toate țările în care exista un în-
LA 20 DE ANI DE LA MOARTEA LUI SEXTIL PUȘCARIU
109
vățămînt de filologie romanică, stîrnind, întocmai ca volumele Daco-romaniei, interesul romanisticii pentru limba și literatura noastră. La aceasta a contribuit și faptul că fiecare cuvînt-titlu al dicționarului era urmat și de o traducere, de o explicație în limba franceză a diferitelor lui sensuri, ceea ce, fie spus între paranteze, lipsește din noile fascicule ale dicționarului, scăzîndu-i în felul acesta mult din priza pe care ar putea-o avea în străinătate, chiar și printre romaniștii care știu, mai mult sau mai puțin, românește, dar care ar fi ajutați în folosirea dicționarului de traducerea franceză a cuvintelor.
S. Pușcariu, ca și ceilalți lingviști strînși în jurul Muzeului limbii române, avea o formație neogramatică. De la maeștrii săi neogramati-cieni a învățat grija pentru exactitate în cele mai mici detalii, acea acribie în cercetările de lingvistică și filologie care caracterizează operele sale închinate limbii și literaturii române vechi. Acest respect al exactității, îndeosebi al exactității în corespondențele fonetice dintre limbile romanice și latină sau dintre diferitele limbi sau graiuri romanice comparate între ele, așadar respectul pentru legile fonetice a știut să-1 insufle nu numai elevilor săi, ci și membrilor mai în vîrstă ai Muzeului limbii române. Cu mult tact și menajamente în cursul discuțiilor ce urmau comunicărilor făcute marți seara la Muzeu, respingea etimologiile propuse care contraziceau legile fonetice, cum le numeau neo-gramaticienii. Și astăzi o etimologie nu este valabilă dacă nu ține cont de aceste corespondențe regulate.
Dar S. Pușcariu nu era un neogramatician fanatic, refractar oricăror idei de înnoire a cercetării lingvistice, dimpotrivă, era receptiv la inovații, chiar cînd ele atacau doctrina neogramaticienilor. Dovadă este faptul că a recunoscut curînd ce aduce nou și extrem de util în cercetarea lingivistică și în concepțiile despre limbă geografia lingvistică. Datorită inițiativei și îndrumărilor sale România a fost printre primele țării care să aibă un atlas lingvistic, care, deși încă nu a apărut în întregime nici chiar astăzi, prezintă un material foarte valoros, utilizat în multe lucrări privitoare la limba română și graiurile ei, dar totuși nu încă îndeajuns de folosit de cercetători.
S. Pușcariu a cunoscut și a apreciat pozitiv activitatea Cercului lingvistic de la Praga, una dintre școlile lingvistice cele mai inovatoare din epoca de după primul război mondial. A încercat chiar să aplice unele concepții, unele procedee ale ei studiului limbii române. Să amintim numai de studiul său mai mare intitulat Mor fonemul și economia limbii1. întrebuințează aici chiar un termen al Școlii fonologice de la Praga, termenul do morfonem, pe care și eu îl întrebuințez astăzi tot în sensul Școlii de la Praga și în sensul lui Sextil Pușcariu.
Nici Școala neolingvistă .nu i-a fost străină șefului Școlii clujene și membrilor acestei școli. Studiul ariilor dialectale, a izogloselor pe care le prezentau primele hărți apărute ale Atlasului lingvistic român, a fost inaugurat și încurajat de S. Pușcariu. Trebuie însă remarcat că
* „Dacoromania", VI, 1929—1930, p. 210—243.
110	Ț ACAD. E. PETROVIiCÎJ I. PĂTRUȚ, M. ZDRENGHEA, O. ȘC’HIAU
Școala clujeană, datorită în primul rînd simțului de măsură și de moderație al șefului ei, a fost ferită de exagerările neolingviștilor, luînd de la unul dintre protagoniștii ei, M. Bartoli (de altfel, un vechi colaborator al lui S. Pușcariu, la studiul dialectului istroromân), cu precauție și măsură teoria ariilor, în genere admisă de lingviștii de astăzi.
Am socotit că e potrivit să mă restrîng la cele cîteva cuvinte prin, care am încercat să apreciez meritele și să situez într-un cadru mai larg activitatea lui S. Pușcariu ca întemeietor și animator al Școlii filologice clujene. înainte de a încheia, vreau să spun cîteva cuvinte despre directorul Muzeului limbii române și profesorul S. Pușcariu ca om.
în relațiile cu colegii mai în vîrstă sau tineri și cu studenții S. Pușcariu era un om fermecător, de o politețe și amabilitate cuceritoare. Datorită felului său blînd și afabil de a se adresa tinerilor, aceștia nu se sfiau să-și exprime părerile proprii, chiar atunci cînd erau în contrazicere cu cele susținute de maestru. Nu arareori, după astfel de observații își revizuia textul, îndreptînd explicația greșită și adeseori notînd că schimbarea a făcut-o la sugestia cutărui cercetător tînăr.
La cursuri și la seminarii, în relațiile cu studenții i-a tratat pe aceștia egal, indiferent de naționalitate. Ceea ce conta pentru el era munca serioasă și pasiunea pentru învățătură și pentru cercetare. Lipsa oricărui naționalism agresiv, oricărui șovinism în comportamentul social al lui S. Pușcariu poate fi dovedită și prin faptul că a creat și a condus cîtva timp o revistă redactată în trei limbi, intitulată semnificativ Cultura. Nu e vina lui dacă în împrejurările de atunci, în anii dintre cele două războaie mondiale, revista și-a sistat curînd apariția.
Pe acest Sextil Pușcariu, plin de bunăvoință, amabilitate și omenie, să ni-1 amintim toți cei care l-am cunoscut. Pe acest Sextil Pușcariu, adevărat umanist al epocii în care a trăit, să-1 propunem ca exemplu generațiilor tinere și generațiilor viitoare.
| Acad. E. PETROVICI {
ISTORIC AL LIMBII ȘI DIALECTOLOG
Dintre numeroasele lucrări ale lui Sextil Pușcariu cele de istorie a limbii ocupă un loc de seamă. Pasiunea sa pentru istoria limbii se datorește, în primul rînd, formației sale științifice în urma studiilor pe lîngă savanți renumiți ca K. Brugmann, A. Leskien, Gaston Paris, G.. Weigand, W. Meyer-Lubke etc. și, de asemenea, faptului că încă din tinerețe, la 29 ani (1906), Academia Română i-a încredințat conducerea lucrărilor Dicționarului limbii române, care, pînă spre sfîrșitul vieții; i-a oferit un bogat material ce trebuia interpretat și explicat și din punct de vedere istoric. De altfel, această latură a activității sale știin
LA 20 DE ANI DE LA MOARTEA LUI SEXTIL PUȘCARIU
111
țifice e strîns legată ele cea didactică: ani în șir din lunga sa carieră universitară a predat cursuri de istorie a limbii române.
Tot de la marii săi maeștri, încadrați în școala neogramatică, în care s-a format, S. Pușcariu a învățat să urmărească de-a lungul vremii faptele dintr-o limbă raportîndu-le la cele din alte limbi înrudite sau din dialectele și graiurile aceleiași limbi, atît pentru explicarea și înțelegerea fenomenelor, cît și pentru plasarea lor adecvată în timp și spațiu. El este prin urmare în același timp comparativist și dialectolog.
Studiind probleme complexe, într-un cadru larg, pînă în epoci lipsite de texte, ca în cazul limbii române, S. Pușcariu a avut nevoie și a dispus de o bogată informație și de o bună metodă de cercetare, do-bîndite și mereu verificate, perfecționate, printr-o muncă perseverentă, disciplinată riguros și printr-o remarcabilă receptivitate față de tot ce apărea nou în lingvistică, analizat însă și selecționat cu un discernă-mînt aproape totdeauna fără greș. Intr-adevăr impresionează cunoștințele lui vaste nu numai de lingvistică propriu-zisă — temeinica sa pregătire în lingvistica generală, în domeniul limbilor romanice, al limbilor balcanice —, ci și în alte științe al căror obiect are contingență cu istoria și evoluția limbii: istoria, psihologia, sociologia etc.; impresionează îi? același grad interesul viu, din tinerețe, pînă în ultimii ani, față de curentele, disciplinele și metodele noi, ca geografia lingvistică, fonologia, structuralismul etc.
In activitatea sa de istoric al limbii și în același timp de dialecto-iog se pot distinge două perioade, care — tocmai din cauza lărgirii necontenite a perspectivei din care studia și analiza faptele de limbă și. apoi a perfecționării metodei de cercetare —, chiar dacă nu se pot delimita tranșant, caracterizează, totuși, după părerea noastră, două etape în evoluția concepției sale despre limbă.
Prima etapă este caracterizată de o serie de lucrări, importante, dintre care amintim în primul rînd Zur Rekonstruktion des Urrumd-nischen (1910)1. In acest studiu sînt urmărite și dezbătute probleme complexe și de primă însemnătate, ca cea a structurii limbii române comune, locul și data formării ei, raportul dintre dialectele românești. Analizînd o serie de fenomene, mai ales fonetice și morfologice (ca formele verbale de tipul văz / văd, viu / vin, rotacismul, palatalizarea la-bialelor, formele lăudam sau lăuda etc.), S. Pușcariu conclude că româna comună n-a fost unitară sau, în tot cazul, nu atît de unitară cum susțineau unii lingviști; aceștia, pe baza raționamentului: limba primitivă unitară este o consecință a limitării extensiunii! ei geografice, dat fiind că formarea dialectelor este favorizată de întinderea în spațiu a unei limbi, au tras concluzia, greșită, că limba română s-a format în sudul Dunării, adusă apoi la nordul fluviului prin imigrarea românilor în cursul evului mediu. Combătînd teza unității- limbii române comune,
* Publicată apoi — ca și alte studii ale sale — în limba franceză, sub titlul Essai de reconstitution du roumain primitif, în volumul Etudes de linguistique roumaine, Cluj—București, 1937, p. 64—120.
112
| ACAD. E. PETROVICI, ț I. PĂTRUȚ, M. ZDRENGHEA, O. ȘCHIAU
S.	Pușcariu afirmă că deosebirile dialectale existente în sinul ei impun acceptarea ca teritoriu pe care ea s-a format atît sudul cît și nordul Dunării: urmașii celor de la nordul fluviului sînt dacoromânii; aromânii și meglenoromânii — separați la date diferite de grosul populației românești — sînt urmașii celor care trăiau între Dunăre și Balcani, iar istroromânii sînt descendenții celor din grupul sudic occidental. Teza aceasta nu poate fi, desigur, argumentată în toate aspectele ei. De altfel însuși autorul și-a dat seama de limitele îngrădite pînă unde poate ajunge lingvistul cu informația și datele insuficiente de care dispune: ,,Soluționarea «problemei românilor» aparține istoriei. Lingvistica poate oferi istoricului un material prețios; însă ea nu trebuie în nici un caz să pretindă rezolvarea problemei de unul singur. Adevărata metodă de cercetare îmi pare deci că trebuie să fie următoarea: istoricul e dator numaidecît să întreprindă cu propriile mijloace reconstituirea perioadei române vechi; lingvistul trebuie să o controleze și dacă e posibil să o completeze cu materialul său. în tot cazul, istoria și lingvistica trebuie să înainteze paralel și să se completeze reciproc^2.
Din această primă etapă a activității lui S. Pușcariu se cuvine să amintim și discursul rostit în 1920 în ședința solemnă a Academiei Române, intitulat Locul limbii române între limbile romanice3, în care stabilește raportul dintre limba noastră și celelalte limbi neolatine, luînd în considerare nu numai asemănările, ci și deosebirile existente între diferite limbi, aducînd prin aceasta un corectiv metodei comparative: ,,[aceasta] este însă unilaterală cînd lucrează numai cu date pozitive și nu ține seama și de latura negativă, de deosebirile ce există între două limbi a căror înrudire a fost recunoscută^4.
O altă lucrare de seamă din această perioadă — în colaborare cu M. Bartoli, A. Belulovici și A. Byhan — este Studii istroromâne (voi. 1—Iii, 1906—1929), care, cu toate că se bazează pe material insuficient, constituie și acum o valoroasă sursă de informare asupra acestui dialect, mai ales a ramurii lui sudice.
In această primă etapă a activității sale, S. Pușcariu studiază limba în spiritul, să zicem, tradițional, urmărind și explicînd faptele de limbă de pe pozițiile impuse de cerințele gramaticii istorice, paralel cu cursurile sale la universitate. Plănuise, după cum mărturisește, să și elaboreze un ,,manual de gramatică istorică a limbii române^5. Acest plan a fost părăsit, din motivele pe care ni le dezvăluie astfel: „Pe măsură ce interesul pentru structura limbii creștea, istoria ei nu mai putea să formeze obiectul exclusiv al cărții mele; preocupările de natură fono-logică îmi îndreptau atenția spre ceea ce e funcțional în limbă, iar cele stilistice făcură să părăsesc de a scrie numai o gramatică-sehelet fără
2 Etudcs de linguisLique roumaine, p. 110.
3 Academia Română, Discursuri de recepliune, XLIX, București, 1920.
4 Ibid . p. 13.
0 Limba română. Voi. I. Privire generală, București, 1940, p. 1.
LA 20 DE ANI DE LA MOARTEA LUI SEXTIL PUȘCARIU
113
carne. Nu mă mai puteam mulțumi nici numai cu împărțirea tradițională dată de gramaticii istorici, în Fonologie, Morfologie și Sintaxă.
Adevărata împărțire rezultă din înțelegerea că limba este mijlocul nostru obișnuit de comunicare organizata a gîndurilor, preocupărilor și simțurilor noastre, prin grai viu.
Definiția aceasta nu e completă, dar are avantajul scurtimei și meritul să scoată în evidență cele patru elemente esențiale, fără de care c- limbă nu se poate realiza: elementul material, adică sunetul rostit, organizația, care face pe om stăpîn pe limba sa, actul psihic al g î n d i r i i. și simți r i i, și actul social, al împărtășirii gîndurilor “6. Am reprodus acest lung pasaj, pentru că el definește cum nu se poate mai potrivit orientarea și perspectiva de pe pozițiile cărora aborda acum, în a doua etapă a activității sale, problemele de limbă. Reiese clar că această orientare a fost determinată și de ideile care caracterizează unele curente și școli lingvistice: structuralismul, în special Cercul lingvistic de la Praga, școala geneveză, numită și funcțională, școala sociologică franceză.
Din păcate, S. Pușcariu nu a putut duce la îndeplinire opera astfel plănuită, Limba română. A izbutit să termine numai volumul I (amintit mai sus) și volumul II, subintitulat Rostirea (apărut în 1959). Să menționăm că în ele este larg utilizat și reprodus pe hărți materialul unei alte opere de care se leagă numele său, Atlasul lingvistic român. Hărțile Atlasului, mărturisește S. Pușcariu, „ne vor face să ne dezbă-răm de unele idei preconcepute și ne vor atrage luarea aminte asupra unor aspecte ale limbii cărora le dădusem mai înainte prea puțină im-portanță“7.
Cele două volume din Limba română nu sînt în măsură, firește, să ne ofere o imagine completă a lucrării proiectate. Dar ele constituie — evident — părți ale unei opere remarcabile. De aceea și acum, la 20 de ani de la pierderea maestrului, regretăm că nu i-a fost hărăzit să ducă pînă la sfîrșit edificiul măreț închinat limbii române.
I. PÂTRUȚ
LEXICOLOG ȘI LEXICOGRAF
Formîndu-se într-o perioadă dominată de concepțiile școlii neo-gramatice, S. Pușcariu încă din tinerețe a fost preocupat în mod special de istoria limbii române, punîndu-i în lumină latinitatea și stabilindu-i locul între celelalte limbi romanice.
Întrucît latinitatea limbii române și raporturile ei cu celelalte limbi
G Limba română, I, p. 6—7.
7 Ibid., p. 10.
8 — Philologia 1/1969
114	| ACAD. E. PETROVI'CI, I It pĂTRUȚ, M. ZDRENGHEA, O. ȘCHIAU
neolatine se remarcă mai pregnant în lexic, S. Pușcariu a acordat o atenție deosebită lexicologiei și lexicografiei românești.
încă în 1905 publică voi. I din Etymologisches Worterbuch der ru-mânischen Sprache, care cuprinde elementele latine ale limbii române. Dicționarul acesta, care depășește cu mult pe cel al lui Cihac, este o lucrare valoroasă, utilă și azi celor ce se ocupă cu elementul latin al limbii române. Evident că studii ulterioare au completat lista cuvintelor de origine latină, multe dintre etimologiile noi fiind date tocmai de către S. Pușcariu.
De altfel, el însuși și-a dat seama că dicționarul său are limite impuse de situația cercetărilor din acel timp, limite care nu pot fi înlăturate pînă cînd nu va apare Dicționarul Academiei.
Academia, apreciind așa cum se cuvine această operă, îi încredințează în anul următor, adică în 1906, lui S. Pușcariu, care nu avea decît 29 de ani, întocmirea dicționarului academic, tezaur al limbii române, lucrare înscrisă în program chiar de la înființarea Societății Academice, dar care avea deja un trecut plin de peripeții.
Minte lucidă și ordonată, S. Pușcariu a înțeles greșelile înaintașilor (încercarea nereușită a lui Laurian și Massin, caracterul enciclopedic al dicționarului lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, planul prea vast preconizat de Al. Philippide) și de aceea a pus la baza lucrării principii noi, dînd Dicționarului o nouă structură. Unele dintre aceste principii au fost expuse de savantul clujean în mai multe studii publicate în Daco-romania I și urm. sub titlul Din perspectiva dicționarului.
Înțelegînd că singur nu va putea termina uriașa lucrare la care se angaja, S. Pușcariu și-a format un colectiv care a sporit mereu. Au făcut parte din acest colectiv C. Lacea, Th. Capidan, N. Drăganu, Th. Naum, Al. Procopovici, Șt. Pașca, I. Chinezu, D. Macrea ș.a. Cu toate acestea, din această lucrare de proporții uriașe, S. Pușcariu și colaboratorii săi nu au reușit să publice decît literele A-C și F-L (pînă la cuvîntul lojniță).
Pentru ca materialul din dicționar să fie prelucrat relativ uniform era nevoie de anumite reguli, dar s-a evitat stabilirea unor norme prea rigide spre a se da posibilitatea ca în tratarea fiecărui cuvînt să se țină seama de particularitățile lui.
Unitatea lucrării a fost asigurată, de altfel, și prin faptul că S. Pușcariu a revizuit întreg materialul redactat de colaboratorii săi.
Materialul care nu intra în dicționar sau care ridica anumite probleme, a fost discutat în diferite studii, dintre care cele mai numeroase au apărut în Dacoromania.
încă de la început s-a fixat ca Dicționarul să fie explicativ, normativ, istoric și etimologic. Aceasta îi conferă un caracter complex, fă-cînd din el o lucrare ce poate fi folosită — așa cum dorea autorul — atît de specialiști, cît și de cercuri mai largi.
In activitatea sa, S. Pușcariu a fost receptiv la tot ce era nou în lingvistică. Lucrul acesta se vede și în Dicționar, în care a folosit rezultatele obținute prin metodele noi ce apăruseră în lingvistică.
LA 20 DE ANI. DE LA MOARTEA LUI SEXTIL PUȘCARIU
115
„A fost desigur un noroc — spune el — că Dicționarul nostru a crescut oarecum cu ele [cu aceste metode noi] deodată, încît, spre deosebire de alte dicționare mari, începute în a doua jumătate a secolului trecut, el nu a fost pornit în cadrele rigide ale unei concepții unilaterale, ci a putut deveni, în chiar structura lui, cel mai modern dicționar academic441.
In acest sens, el susține că în redactarea cuvintelor trebuie să se țină seama de momentul social2 al limbii, căci limba, ca mijloc prin care omul își poate comunica semenilor săi gîndurile și dorințele, este unul din factorii sociali de căpetenie. Multe cuvinte și expresii pot fi înțelese numai dacă ținem seama de mediul social în care au apărut și se folosesc.
Dacă Dicționarul va arăta, și S. Pușcariu crede că trebuie să arate, ce datorește limba unui popor diferitelor straturi sociale, atunci el va da „o imagine interesantă despre structura socială a acelui popor în diferitele epoci443.
E nevoie apoi să se țină seama de momentul stilistic4, adică de contribuția individuală la îmbogățirea limbii, să se observe deci limba vie, căci numai așa poate fi înțeleasă geneza multor expresii, precum și trecutul limbii noastre.
Rezultatele obținute prin geografia lingvistică, ,,metodă nouă, care a deschis orizonturi nebănuite în cercetările lingvistice445, trebuie fructificate în munca la dicționar, căci prin ele se pot explica cuvintele călătoare sau dispariția cuvintelor.
însă, ne spune S. Pușcariu, „e de sine înțeles că un dicționar, oricare ar fi proporțiile lui, nu poate înlocui un atlas lingvistic, dar îl poate întregi și se întregește însuși prin el“1 2 3 4 5 6.
Nu ne miră deci faptul că S. Pușcariu a fost și inițiatorul Atlasului lingvistic român.
Toate cele patru laturi, (istorică, socială, stilistică și geografică) dau un aspect complet limbii și fac ca un dicționar să devină o lucrare cu adevărat științifică. ,,Numai privit din toate aceste puncte de vedere, cuvîntul poate fi urmărit pînă la originea lui“7.
Credem că putem afirma cu toată convingerea că Dicționarul elaborat sub redacția lui S. Pușcariu, în care el vedea ,,o carte a neamului44, este cu adevărat o operă de mare valoare științifică, oferind atît celor ce se ocupă cu istoria limbii noastre, cît și celor care studiază formele ei actuale un material extrem de bogat, și foarte bine organizat și interpretat.
1 Dicționarul Academic, în „Memoriile Secțiunii Literare", Seria III, Tomul III, Mem. 7, București, 1926, p. 14.
2 Ibid., p. 14.
3 Id., ibid., p. 16.
4 Id., ibid., p. 18.
5 Ibid., p. 18.
6 Ibid., p. 22.
7 Ibid., p. 23.
116
| ACAD. E. PETROVECI, | I. PĂTRUȚ, M. ZDRENGHEA, O. ȘCHIAU
Cele două lucrări amintite, întocmite după ultimele cerințe, precum și studiile și articolele publicate de S. Pușcariu, în care discută probleme de lexicologie (etimologii, sensuri etc.), fac din autorul lor un mare lexicolog și lexicograf.
MIRCEA ZDRENGHEA
SEXTIL PUȘCARIU ȘI LITERATURA ROMANA
Un contact fie el cît de sumar cu opera de căpetenie a lui Sextil Pușcariu din domeniul istoriei literaturii române, e vorba de apreciata lucrare Istoria literaturii române. Epoca veche, care a cunoscut într-un interval relativ scurt trei ediții, prilejuiește și astăzi, la aproape o jumătate de secol de la apariția primei ediții, admirație pentru eleganța frazei, prețuire pentru bogăția informației și pentru frumusețea .cuvîn-tului. Scrisă cu competența și autoritatea cărturarului a cărui formație trădează mereu gîndurile unui mare savant patriot, crescut în Brașovul în care se întrevedeau mai mult ca în orice parte a țării idealurile unirii, izvorîtă dintr-o dragoste profundă pentru istoria națională, folclor și literatura română, lucrarea lui Sextil Pușcariu are fără îndoială meritul de-a fi impus atenției unui public cititor mai larg comorile de neprețuit ale vechii noastre literaturi. Profesorul Sextil Pușcariu a creat în felul acesta în istoriografia românească, prin tonul cald, evocator, plin de miez, realizat în Istoria sa, o adevărată școală, care a impus o anumită manieră, pe care a urmat-o îndeaproape însuși Nicolae Cartojan, iar de la acesta atîția alții.
Am început cuvîntul nostru, prilejuit cum s-a văzut de comemorarea celor 20 de ani ce s-au scurs de la moartea fostului profesor al Universității clujene, cu aceste cîteva referiri la Istoria literaturii române vechi. Epoca veche, deoarece Sextil Pușcariu și-a dobîndit un bine meritat prestigiu în țară . și peste hotare, nu numai ca lingvist ci și ca istoric al culturii și literaturii noastre medievale. Cu talent autentic, dublat de formația sa intelectuală deosebită, Sextil Pușcariu a fixat în mod strălucit locul marilor personalități ale literelor și culturii românești din această epocă. Astfel, Nicolae Milescu e „una din cele mai interesante figuri ale veacului al XVII-lea, reprezentând un amestec bizar între cultura orientală și ideile Renașterii", Miron Costin este „o simpatică figură a literaturii noastre vechi" sau altădată „spiritul cel mai luminat, dotat cu un simț istoric remarcabil și cu un mare talent de scriitor" iar Ion Neculce „e cel mai bun povestitor care a scris strălucite pagini de literatură"; stolnicul Constantin Cantacuzino „e învățatul elev al Universității din Padova" dar „deasupra tuturora, spune în altă parte Sextil Pușcariu, strălucește prin cunoștințele sale vaste și prin educația sa neobicinuită Dimitrie Cantemir". Independent de aceste judecăți de
LA 20 DE ANI DE LA MOARTEA LUI SEXTIL PUȘCARIU
117
valoare, atît de pertinente, ce demonstrează orientarea atît de sigură a unui mare specialist într-o epocă a literaturii noastre ce își avea în acea perioadă detractorii ei, lucrarea lui Sextil Pușcariu s-a impus și prin vastul material bibliografic ce-1 punea la dispoziția celor interesați,, începînd mai ales cu ediția a doua, din 1930, dar și prin gustul rafinat în alegerea celor 82 de ilustrații ce împodobesc, termenul ni se pare foarte potrivit, această lucrare.
Introducerea la Istoria literaturii române. Epoca veche descoperă însă un specialist cu judecăți sigure și valoroase pentru toate epocile istoriei noastre literare. Aici el încearcă o periodizare a literaturii române,, în patru etape mai importante: „epoca veche, spune Sextil Pușcariu, cea mai lungă, epoca nouă care începe de la nașterea noastră ca popor romanic, epoca modernă, al cărui început datează de la întemeierea României unite și independente și epoca contemporană de la unirea tuturor românilor încoace66. Bineînțeles, Sextil Pușcariu e conștient că de la o epocă la alta întîmpinăm alte preocupări literare și alte influențe externe.
Mcrgînd pe urmele ce izvorăsc din amintita Introducere, în care descoperim pasiunea profesorului Sextil Pușcariu pentru celelalte epoci ale istoriei noastre literare, constatăm pe baza bibliografiilor operei lui Sextil Pușcariu din Revista filologică, (1927), și Etudes de linguistique roumaine (1937), că profesorul clujean ar fi putut da o istorie completă a literaturii române, competența sa în aprecierea fenomenului literar fiind mereu vădită, fie că e vorba de reprezentanții Școlii ardelene, de Mihail Kogălniceanu, pe care-1 consideră „un genial inovator66, de Gheor-ghe Asachi „cel mai important factor cultural din prima jumătate a secolului al XIX-lea“, de Grigore Alexandrescu „poetul singurătății și îndrăgitul orelor de meditații'6 sau de Vasile Alecsandri „deschizător de drumuri în toate genurile literare, care a arătat poeziei românești drumul folclorului66. Față de Eminescu are un adevărat cult și consideră că poezia sa este „o sinteză a sufletului românesc, el ne-a dat, spune Sextil Pușcariu, acea limbă plină de imagini, de armonie și cadență66. In conferințe, în articole, dintre care amintim O scrisoare inedită a lui Eminescu, Scrisorile lui Eminescu și fotografiile mamei sale etc. Sextil Pușcariu a demonstrat de-a lungul întregii sale vieți interesul față de poezia eminesciană. In articole și studii risipite cu o rară dăruire în publicațiile vremii Luceafărul, Familia, Tribuna, Junimea literară, Vatra, Convorbiri literare, Gazeta Transilvaniei, Cele trei Crișuri, Țara Bîrsei Dacoromania sau revista germană Kritischer Jahresbericht uber der Fortschriten der romanischen Philologie, cele tipărite aici au fost republica/ e în traducere românească în Cinci ani de mișcare literară, București 1909, Sextil Pușcariu e mereu prezent în viața literară a timpului său. Paralel ține numeroase conferințe cu caracter literar la Cluj, Sibiu, Tg. Mureș, București etc., despre Petru Maior, Vasile Alecsandri, Mihail Eminescu, Titu Maio-rescu, Maria Cunțan și alții. Cîteva din titlurile articolelor și sumnlor sale reliefează, credem, multilateralitatea preocupărilor sale: Timotei Cipariu, lorga ca istoric literar, Recitind pe Bălcescu, Cînd s-a născut Alecsandri^
118
I ACAD. E. PEI ^OVTCJ.
I. PĂTRUȚ, M. ZDRENGHEA, O. ȘCHIAU
Un nou exemplar al Evangheliarului lui Coresi, Dinicu Golescu și epoca sa, Ce e românesc în literatura noastră, Grupări literare și politice, Calendare și almanahuri, Bogdan Petriceicu Hașdeu ca lingvist, Părerile lui Petru Maior despre limbă, Alexandru Vlahuță, Scrisori de la Octavian Tăslăuanu și altele. La acestea se adaugă nenumărate recenzii, prompte și sigure în aprecieri, la Patriarhalele lui Ștefan O. losif, la Nuvelele lui I. A. Basarabescu, la Durerile înăbușite ale lui Mihail Sadoveanu, la în grădină a lui Dimitrie Angliei sau mai tîrziu la Scrisorile unui răzeș și întunecare ale lui Cezai Petrescu. Un fapt semnificativ pentru orientarea desăvîrșită a lui Sextil Pușcariu în literatura zilei este entuziasmul și încrederea de care este cuprins cînd cunoaște poezia lui Lucian Blaga, publicînd în 1919 articolul Poemele luminii, numindu-1 „un talent binecuvîntat, un talent venerabil, ce apare de la început ca o individualitate". După mai bine de patru decenii Lucian Blaga în Hronicul și cîntecul vîrstelor va evoca cu emoție acest moment: „ . . . un lung articol în care Sextil Pușcariu prezenta publicului românesc Poemele luminii în chipul cel mai elogios cu putință. Se scria chiar despre volum înainte ca volum,ul să fi apărut. Ceasul suna gîndului meu ca o dezlegare. După citirea articolului mă simții ca o piatră prețioasă ce-ar voi să se elibereze din strîngerea unui inel de rînd. Articolul îmi săltase juvenila conștiință mai mult decît se cuvenea și luam hotărîrea de a tipări volumașele de îndată ce voi fi descoperit undeva hîrtia necesară." Sextil Pușcariu a salutat entuziasmat încă din 1905 volumul de Poezii al lui Octavian Goga: „Poeziile domnului Goga constituie fără îndoială un eveniment important în literatura noastră. Dacă ele se discută în cercuri largi și se învață d,e-a rostul, dacă o ediție de cîteva mii de exemplare s-a epuizat de pe o zi pe alta, aceasta nu e numai o probă penLru valoarea cărții ci și pentru schimbarea în bine a	Ub*
ștesc pentru literatură"; a consemnat, la fel de călduros, debutul literar al lui Mihail Sadoveanu: „Cu patru volume apare dintr-odată un scriitor tînăr, însă de o maturitate și de o productivitate deosebită, domnul Mihail Sadoveanu: Povestiri, Șoimii, Dureri înăbușite, Crîșma Iui Moș Precup. în trăsături mari, căci amănuntele sînt de prisos, ni se descriu aceste suflete, de un observator ager și un bun cunoscător al oamenilor. Domnul Sadoveanu mai e și un maestru al stilului nu deajuns de netezit dar foarte evocator, minunat portretist, cu acțiunea pe care o pregătește și o întovărășește. Cu tot dreptul sînt ațintite nădejdile tuturor asupra acestui tînăr talent, care e stăpîn și pe o limbă curat populară și plină de culoare". Sextil Pușcariu a înțeles poate ca nimeni altul poezia lui Ștefan Octavian losif. „Domnul losif care din cele dintîi versuri ale sale a dat dovadă de un deosebit talent e azi poetul favorit al românilor. Arta pentru el e ceva atît de sfînt încît se apropie aproape cu timiditate de ea, versurile sale sînt supuse unui control neîntrerupt de autocritică, așa încît cînd le publică apar impecabile ca formă dar, în același timp, potolite, lipsite de izbucniri pătimașe, de orice strigăt ostentativ, care uneori s-ar face bine în armonia aceasta neîntreruptă. De aceea cele mai frumoase din poeziile sale sînt micile pasteluri strînse,
LA 20 DE ANI DE LA MOARTEA LUI SEXTIL PUȘCARIU
119
cîntecele turnate în versuri lapidare, sonetele sărbătorești și baladele. Un lucru mai ales îi servește spre laudă. El e cel dinții dintre poeții noștri care s-a emancipat de cei doi maeștri, Eminescu și Coșbuc, și pînă cînd înainte cei mai mulți imitau pe unul sau pe altul domnul losif, învățind în același timp de la amîndoi, apare ca un poet original, ca o personalitate marcantă".
Credem că ceea ce ne-am propus să comunicăm aici, o încercare de a surprinde în linii foarte generale portretul de istoric și critic literar al lui Sextil Pușcariu, nu poate fi încheiat înainte de a reaminti celor prezenți că profesorul clujean în tinerețele sale a cules sau chiar a creat literatură. Astfel, în 1897 publică un volumaș de Snoave semnat Sex Til, culese printre alții și de tatăl său, iar după un an, în 1898, volumul de versuri și proză Juvenilia. S-a remarcat și ca editor îngrijind colecția Cartea cea bună sau scriind studii introductive la Negru pe alb și Nuvele de Costache Negruzzi, la Pasteluri și Sînziana și Pepelea de Vasile Alecsandri.
OCTAVIAN ȘCHIAU
IN M E M O R I A M
EMIL PETROVICI
(1899—1968)
în ziua de 7 octombrie, în urma unui tragic accident, a încetat din viață acad. Emil Petrovici, strălucit profesor al Facultății de filologic din Cluj și eminent om de știință.
Născut la 4 ianuarie 1899, și-a făcut studiile liceale la Brașov și Oradea, obținînd rezultate deosebite. Se înscrie apoi la Facultatea de litere și filozofie a Universității din Cluj, avînd ca profesori pe Sextil Pușcariu, losif Popovici, Theodor Capidan, Nicolae Drăganu, George Giuglea și alții, sub a căror îndrumare s-a format. Un rol hotărîtor în desăvîrșirea :sa științifică l-a constituit fără îndoială, și faptul că și-a continuat studiile universitare și de specialitate la Paris cu unii dintre cei mai renumiți lingviști ai timpului ca Antoine Meillet, Antoine Tho-mas, Jules Gillieron, Mario Roques, abatele Rousselot și alții.
In 1931, a fost numit profesor la Catedra de slavistică a Facultății de litere și filozofie din Cluj, ca succesor al lui losif Popovici, încre-dințîndu-i-se și conducerea Laboratorului de fonetică experimentală. Ca profesor, a ținut diferite cursuri: de slavistică, gramatică comparată a limbilor slave, de fonetică generală și experimentală, de lingvistică generală, precum și cursuri speciale privitoare, mai ales, la relațiile româno—slave.
A fost șeful Catedrei de slavistică și de limbă rusă.
Intre 1945 și 1948 a îndeplinit și funcția de rector al Universității din Cluj, iar în ultimul an de prorector.
încă de la înființarea Academiei Republicii Socialiste România, Emil Petrovici a fost membru al acestei înalte instituții de cultură, condu-cînd între 1948 și 1956 Filiala din Cluj a Academiei, iar în ultimul timp fiind președintele Secției de științe filologice și membru în prezidiul Academiei.
Timp de 20 de ani a condus, în calitate de director, Institutul de lingvistică și istorie literară din Cluj.
122
ÎN MEMORIAM
A fost președintele Asociației slaviștilor din țara noastră, președintele Societății române de lingvistică romanică, filiala Cluj și membru al Comitetului internațional al slaviștilor.
Dintre toate funcțiile, cea pe care a îndrăgit-o mai mult a fost cea de profesor. Cursurile sale erau un model de ținută științifică și expuse într-o formă accesibilă, așa încît puteau fi ușor urmărite de studenți. Din cunoștințele sale extrem de bogate prezenta studenților ceea ce era necesar și interesant, încît expunerile sale, chiar cînd tratau ■o problemă de amănunt, deveneau atractive și ofereau rezolvări personale și ingenioase.
Emil Petrovici a fost și un mare îndrumător și sprijinitor al tinerilor cercetători în domeniul limbii. Numeroși lingviști do la Facultatea de filologie și dintre cei de la Institutul de lingvistică din Cluj, precum și din alte centre universitare, s-au bucurat de sprijinul și îndrumarea sa competentă.
Ca om de știință, era de o etică exemplară. își susținea cu pasiune și îndrăzneală opiniile, respectînd însă, în același timp, părerile •opuse vederilor sale.
Documentarea sa extrem de bogată în numeroase domenii ale limbii a făcut ca Emil Petrovici să fie prezent prin scrisul său în multe sectoare ale cercetării lingvistice: fonetică-fonologie, onomastică, dialectologie (română și slavă), etimologie, limbă literară etc.
Dintre lucrările sale amintim De la nasalite en roumain (Cluj, .1930), teza sa de doctorat; Graiul carașovenilor (Cluj, 1935) și Atlasul lingvistic român, partea a Il-a, din care au apărut pînă în prezent un volum mare și unul mic — serie veche — și cinci volume mari și trei volume mici — «orie nouă în vederea acestei monumentale lucrări. Fmi1 Petrovici a buhxj nxaierial .lingvistic din 85 de localități, cu un chestionar dc peste 4500 de întrebări. In cursul anchetelor, a adunat și texte pe care le-a publicat în volumul Texte dialectale (Sibiu, 1943). Materialul din Atlas sau din volumul de texte a fost interpretat de autor în mai multe studii, stabilind, printre altele, că în afara celor trei subdialecte admise în general pe teritoriul limbii române mai există încă unul sau două și anume: subdialectul crișean și poate și cel maramureșean.
Fiind un spirit analitic, și-a irosit știința și forța creatoare în studii, articole și note care se remarcă însă prin originalitatea ideilor, aducînd o contribuție deosebit de importantă în respectivele domenii de cercetare. Astfel, studiile sale de toponimie nu se mărginesc doar la explicarea unui nume de loc oarecare, ci aruncă o lumină asupra istoriei limbii române și asupra istoriei poporului român. De altfel, formarea limbii române a fost o problemă care l-a preocupat în mod special, aducînd importante contribuții privitoare la locul, timpul și modul de formare a limbii noastre. Emil Petrovici este coautor al capitolului din Istoria României, voi. I, în care se tratează această problemă.
în studiile și articolele referitoare la fonologia limbii române (dintre care amintim Corelația de timbru a consoanelor dure și moi in limba română, Corelația de timbru a consoanelor rotunjite și nerotun-
IN MEMORIAiM
123
jite în limba română, Sistemul fonematic al limbii române, Rimele românești din punct de vedere fonologie, Fenomene de sinarmonism în fonetica istorică a limbii române) a adus noi puncte de vedere.
încă din tinerețe, Emil Petrovici a fost cucerit de idei democratice pe care le-a mărturisit cu îndrăzneală în anii grei ai dictaturii fasciste. După Eliberare, el a fost unul dintre militanții activi pentru triumful ideilor socialismului.
Pentru bogata și multilaterala sa activitate, Emil Petrovici a primit titlul de „om de știință emerit^ și a fost distins cu premiul de stat, conferindu-i-se mai multe ordine ale Republicii Socialiste România, pre-c u-n și ordine și medalii străine.
Toate aceste merite deosebite ale omului, cetățeanului, profesorului și savantului Emil Petrovici fac ca moartea sa să constituie pentru noi toți o pierdere ireparabilă.
MIRCEA ZDRENGHEA
RECENZII
I o a n Urban Jarnik și Andrei B î r s e a n u, Doine și strigaturi din Ardeal. Ediție definitivă (studiu introductiv, inedite, note și variante) de Adrian Fochi, București, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1968.
Colecția Jarnik—Bîrseanu, despre care recentul ei editor notează pe bună dreptate că reprezintă „prima culegere de lirică populară ce s-a întocmit și s-a publicat în epocă“ și care „a rămas, de altfel, cea mai importantă — cantitativ și calitativ — culegere de lirică populară românească14 (p. 109), nu a beneficiat pînă de curînd decît de două ediții (1895 și 1964), defectuoase și ele, după cum nu a beneficiat de o cercetare științifică pe potriva însemnătății și locului ce îl ocupă în istoria folcloristicii noastre. Nu s-au știut astfel decît puține lucruri cu privire la condițiile în care s-a început și etapele în care s-a desfășurat acțiunea de colecționare a materialului, despre localitățile din care a fost adunat și gradul său de autenticitate; nu se știau decît lucruri vagi în legătură cu volumul de material din care au selecționat cei doi editori piesele antologiei din 1885, în legătură cu calitatea științifică a muncii lor și contribuția fiecăruia dintre ei la realizarea lucrării etc. Sînt tot atîtea întrebări și probleme pe care autorul recentei ediții și le-a pus și cărora a izbutit să le dea răspunsuri sigure, convingătoare.
Lămurirea amintitelor probleme, ca și întocmirea ediției, i-a impus autorului un efort din cele mai susținute, întrucît pe lîngă investigațiile de arhivă menite să scoată la lumină. manuscrisul original al colecției, și diferitele documente conexe, a fost necesară identificarea culegătorilor-elevi și a localităților din care proveneau, descifrarea textelor de bază și a manuscriselor primilor editori,
a corespondenței dintre ei etc., ca să nu mai vorbim de fastidioasa muncă de transcriere și colaționare a textelor. Mai mult decît în cazul altor colecții, editorului acesteia i se cerea, în afară de pasiunea și priceperea folcloristului, o temeinică pregătire filologică, lucru pe care Adrian Fochi l-a demonstrat și de data aceasta.
După ce în prima parte a studiului introductiv, Cartea și oamenii, Adrian Fochi se oprește asupra personalității celor trei învă-țați ce au conlucrat la realizarea colecției Doine și strigături din Ardeal (loan Micu-Moldovanu, loan Urban Jarnik și Andrei Bîrseanu), dîndu-ne mici studii monografice asupra fiecăruia dintre ei, autorul trece la reconstituirea „istoriei cărții", care se întinde peste o perioadă de nu mai puțin de opt ani. în ceea ce privește contribuția editorilor, Fochi conchide că „Bîrseanu are o participare mult mai importantă decît o mărturisesc însemnările de pe carte“ (p. 52). în altă ordine, el apreciază că „mulțimea și forța, varietatea și importanța tuturor factorilor care au înrîurit asupra genezei culegerii", fac din ea „o operă cu adevărat reprezentativă pentru momentul respectiv al culturii românești și dezvoltării conștiinței noastre naționale"; „...dincolo de importanța ei științifică sau locală, proclama unitatea națională a românilor și devenea o armă în lupta pentru afirmarea ei" (p. 52).
Cea de a doua parte a studiului introductiv este consacrată descrierii manuscrisului lui loan Micu-Moldovanu, operație care îi oferă lui Fochi posibilitatea să afirme în final că ne aflăm în fața unuia „din cele mai bogate și mai importante fonduri folclorice din țară“ (p. 75). Cele 3941 de piese pe care le cuprinde, în majoritatea lor creații lirice, constituie nu numai un indiciu despre am
126
RECENZII
ploarea acțiunii inițiate de eruditul cărturar blăjean acum 100 de ani, ci și o sursă documentară deosebit de utilă, pe care Jarnik și Bîrseanu au valorificat-o numai în mică măsură (aproximativ 1/4 din cuprinsul ei).
Analiza propriu-zisă a manuscrisului original face obiectul capitolului următor, Culegători, localizare, datare. Cei 168 de elevi, recrutați în general din clasele superioare ale liceului din Blaj, și lucrînd benevol, în timpul vacanțelor școlare, acoperă o arie întinsă a Transilvaniei, arie pe care Adrian Fochi o delimitează cu precizie. E vorba de 124 de localități, situate pe teritoriul județelor Alba, Mureș, Bistrița-Năsăud, Sibiu, Cluj, Brașov, Hunedoara, Covasna și Harghita. Majoritatea pieselor au fost adunate în anul 1863, perioada culegerii întinzîndu-se însă pînă în anul 1878. Continuînd o tradiție folcloristică de o jumătate de veac, culegerea inițiată de Micu-Moldovanu trebuie corelată — după opinia lui Fochi — cu programul cultural al ASTREI, asociație căreia îi vor și închina de altfel editorii cartea: „Credem că putem afirma, fără a greși, că marea culegere de folclor din 1863 a lui loan Micu-Moldovanu trebuie pusă în legătură directă cu înființarea asociației culturale a românilor transilvăneni Astra". Ea reprezintă „rodul cel mai de seamă al activității Asociației în direcția realizării dezideratului unanim de a întocmi culegeri de folclor, pentru „cunoașterea geniului național" (p. 113).
în capitolul Antologia Jarnik—Bîrseanu și materialul inedit, autorul se ocupă cu „problema centrală“ a studiului său: raportul „complex dintre manuscrisul lui loan Micu-Moldovanu și antologia" din 1885. El stabilește că majoritatea materialului ce a intrat în paginile antologiei fusese cules în 1863, ea oglindește prin urmare, în primul rînd, realitatea folclorică a acestei perioade. Aproximativ 44% din acest material este neîndoielnic din punctul de vedere al autenticității, ceea ce reprezintă un pas înainte față de alte colecții apărute în epocă. Autorul acordă un spațiu întins materialului inedit, pe care îl studiază atent, făcînd interesante observații cu privire la stadiul de evoluție a folclorului transilvănean în epoca în care a fost adunat.
Cercetarea adîncită a colecției Jarnik—Bîrseanu, pe baza surselor ei manuscrise, îi permite autorului să tragă cîteva concluzii esențiale. El arată astfel că principalul merit al antologiei constă în faptul că a „reabilitat lirica populară"; scoțînd-o din situația de „cenușăreasă", a pus-o „într-o lumină strălucitoare, provocînd o adevărată senzație în epocă" (184). în selecția materialului, editorii
au avut în vedere atît motivul poetic, încer-cînd să ilustreze „bogăția și varietatea tematică a liricii transilvănene", cît și criteriul estetic, preferind varianta cea mai realizată artistic. Totodată, ei nu au omis nici criteriul autenticității, „eliminînd acele texte ce păreau a fi de proveniență orășenească sau diecească" (ibid.). Cu toate acestea, colecția pune în lumină adeseori intervenția celor doî cărturari în textul popular, intervenție menită să ajute la „reconstituirea prototipului", procedeu frecvent în acea epocă.
Studiul introductiv se încheie cu capitolul Lămuriri asupra ediției de față, care oferă,, la început, o seamă de considerații și aprecieri despre cele trei ediții apărute anterior.
Partea a doua a lucrării cuprinde textul ediției de bază a colecției lui Jarnik—Bîrseanu (ediția din 1885), împreună cu prefața, și aparatul critic al lucrării. Intervenția editorului se face aici simțită numai în corectarea unor greșeli, unele sesizate încă de Jarnik și Bîrseanu, greșeli de tipar, de ortografie etc. în Partea a IlI-a Fochi publică Materialul inedit, alcătuit din „Doine și cîn-tece“, „Strigături", „Balade", „Basme, povești, snoave, tradiții", „Ghicitori" și o seamă de producții din „Folclorul obiceiurilor". Cantitativ, materialul acesta, care este pentru în-tîia oară pus în circulație, depășește cu mult pe cel publicat în 1885. Părțile IV și V ale lucrării cuprind notele editorului la colecția, lui Jarnik—Bîrseanu și la materialul inedit. Ultima parte, Tehnica, pune la îndemîna cititorului „Bibliografia" lucrării, „Indice de persoane", „Indice de localități" și „Lista ilustrațiilor".
Chiar dacă pe alocuri autorul ediției pare că face risipă de informație și exces de analiză, lucrarea sa se impune prin soliditatea, metodei ce-i stă la bază, prin rigoarea științifică cu care este tratat materialul uriaș ce-1 înglobează, prin largul orizont în care sînt. privite faptele de folclor. Dincolo de meritul ei de bază, acela de-a ne pune la îndemînă textul științific al acestei prime mari culegeri, de folclor transilvănean, ea se înscrie și ca o contribuție valoroasă la istoria folcloristicii românești.
DUMITRU POP
Deutsch als Fremdsprache (Limba germană ca limbă străină). Institutul „Herder" /Leip-zig/, anul IV (1967), nr. 1—6. Sprachpflege (Cultivarea limbii, VEB Bibliographisches Institut /Leipzig/, anul XVI (1967), nr. 1—12.
RECENZII
127
Trăsăturile actuale și de perspectivă ale relațiilor internaționale impun societății noastre o cunoaștere tot mai aprofundată a limbilor de largă circulație. Ritmul însușirii unei limbi străine astăzi face parte dintre factorii care determină realizarea acestui deziderat. Numeroase publicații din toate țările lumii își concentrează atenția asupra modalităților de rezolvare a acestei probleme acute. Revistele pe care le analizăm în cele ce urmează se încadrează tocmai în aceste tendințe generale, contribuind însă în mod special la lărgirea cunoașterii limbii germane.
Revista Deutsch als Fremdsprache apare din anul 1964 trimestrial, ca organ al Institutului „Herder“ din Leipzig. Din anul 1967 apare odată la două luni, cele șase numere ale anului IV însumînd 448 pagini. Pe interiorul copertei, revista poartă următorul subtitlu: Zeitschrift zur Theorie und Praxis des Deutschunterrichts fur Auslănder (Revistă pentru teoria și practica predării limbii germane pentru străini), subtitlu care conturează conținutul acestei reviste, precum și scopul pe care-1 urmărește de a informa pe cititori atît despre stadiul cercetărilor teoretice referitoare la limba germană, precum și de a sugera noi metode, intensive, de predare a limbii germane. Revista nu are deci un caracter net metodic, deși predomină contribuțiile cu acest aspect. Să urmărim cîteva probleme ridicate de metodicienii germani și străini. „Aktuelle Probleme der modernen Fremdsprachenmethodik“ (Probleme actuale ale metodicii predării limbilor străine) se intitulează articolul semnat de E. P. Șubin /Kalinin, U.R.S.S./ în nr. 6 al revistei. (Acest număr conține numeroase contribuții ale germaniștilor din U.R.S.S., lucrări publicate cu ocazia aniversării a 50 de ani de la înfăptuirea Marii Revoluții Socialiste din Octombrie). Autorul întreprinde o analiză amănunțită a stadiului actual al diverselor metode și procedee de predare, în special a celor care s-au cristalizat în S.U.A. după cel de al doilea război mondial. Concepția americană referitoare la predarea limbilor străine, concepție conform căreia baza limbii vorbite ar fi sunetul și nu litera, e privită de autor cu oarecare • rezervă. Punctele vulnerabile ale metodelor americane sînt dezvăluite pe baza cunoscutei metodici elaborate de Robert Lado1, în care sînt condensate rezultatele tuturor investigațiilor metodice anterioare. Principalele neajunsuri ale acestei metodici con
1 R. Lado, Language Teaching, edit.
McGraw-Hill, Inc., New York 1964.
stau în primul rînd în selecția nepotrivită a materialului lingvistic, și în reducerea acestuia la liste de cuvinte și inventare de modele gramaticale, iar în al doilea rînd în supra-estimarea memorizării și în neglijarea exercițiilor sintetice în favoarea unui „drill“ exagerat. în ceea ce privește ultima problemă, autorul consideră pe bună dreptate exercițiile „drill“ doar ca o singură etapă,, indispensabilă de altfel, în însușirea unei limbi străine, etapă care își sporește eficacitatea numai dacă aceste exerciții sînt dublate prin altele, de natură sintetică, deoarece numai în. acest fel se facilitează adaptarea arsenalului de cunoștințe dobîndite la multitudinea infinită de situații posibile în care se realizează vorbirea. Constatarea autorului că metoda „drill“ asigură însușirea limbii străine respective într-un anumit grad și fără îndrumarea profesorului, datorită echipamentului tehnic pe care-1 presupune, că cea de a doua metodă nu se poate dispensa de profesor, poate fi întregită de observația noastră că. folosirea mijloacelor tehnice nu are o suficientă răspîndire și că matrițele structurale dau rezultatele scontate doar pînă la o vîrsta destul de fragedă. Pe măsura înaintării în vîrstă, crește și interferența limbii materne cu limba străină studiată, fapt care cere imperios completarea procedeelor americane cu cele propuse de E. P. Șubin. Această propunere reabilitează oarecum lectura, ba chiar și traducerea, procedee proprii metodelor clasice de predare. însemnătatea lecturii în predarea limbilor străine este determinată de mai mulți factori, printre care autorul subliniază în mod deosebit răspîndirea comunicării scrise în societatea modernă. Dacă acceptăm delimitarea a două faze în asimilarea unei limbi străine și anume a celei receptive-și a celei productive, ajungem la concluzia autorului că, în faza de recepționare, lectura nu trebuie să fie neglijată și că de-a lungul’ întregului proces de predare, ea contribuie în mare măsură la dezvoltarea vorbirii, ușurează întipărirea, intensifică participarea intelectuală a elevului, pe scurt, face trecerea de la limba vorbită la limba scrisă. Autorul explică lipsa efectului așteptat din partea metodelor americane tocmai prin ignorarea funcției lecturii. Problemele ridicate în acest articol sugerează numeroase idei valoroase pentru fiecare elev și profesor de limbi străine caracterizîndu-se în același timp printr-o înregistrare nepărtinitoare a stadiului actual în acest domeniu, care în realitate mai trebuie să fie apreciat ca deficitar.
Legitățile care stau la baza însușirii programate a limbilor străine sînt după V. A..
128
RECENZII
Artem'ov (pp. 428—437) determinate de factori de ordin psihic, de stadiul actual de dezvoltare a lingvisticii, precum și de nivelul înalt în domeniul tehnicii. Autorul arată că predarea programată a limbilor necesită introducerea unor mașini complicate, mecanisme care ușurează în mod considerabil munca profesorului și o reduc la elaborarea programului adecvat.
Mult mai apropiate de situația reală în școlile generale și medii din multe țări ni se par reflecțiile lui B. V. Beliaev (pp. 438— 444) exprimate sub titlul „Eine psychologische Analyse neuester methodischer Prinzipien des Fremdsprachenunterrichts“ (O analiză psihologică a celor mai noi princpii în predarea limbilor străine), unde autorul relevă că predarea programată se află deocamdată la începuturile ei. Analizînd noțiunea de predare programată, B. V. Beliaev distinge un sens larg, conform căruia orice proces de transmitere de cunoștințe poate fi considerat ca programat, și un sens mai restrîns, la baza căruia stă o riguroasă algoritmizare a materiei de predat. E demnă de reținut observația autorului că pentru programare se pretează doar materialul limbii (langue) și nu al vorbirii (parole), pentru care fapt bazele predării programate a limbilor străine le formează și astăzi principiile metodei clasice: traducerea și transmiterea cunoștințelor de gramatică.
De altfel predarea programată a limbilor străine nu este considerată de autorul articolului ca o metodă de sine stătătoare, ci, ca și aplicarea mijloacelor tehnice și a hipnope-diei, doar ca un procedeu, care poate da rezultate bune numai combinat cu diferite alte procedee.
O preocupare deosebită pentru ușurarea asimilării limbii germane reiese din analizele minuțioase ale manualului „Deutsch — Ein Lehrbuch fur Auslănder“ (Limba germană — manual pentru străini) pp. 218—226, 267—270 și 273—284, care a apărut în a 8-a ediție revizuită și îmbunătățită, din publicarea unor mijloace auxiliare și predarea limbii germane (exerciții cu prepoziții, conjuncții, termeni tehnici din cele mai diverse domenii, predarea limbii germane pe bază de texte de specialitate etc.).
Un spațiu considerabil îl ocupă, așa cum am arătat mai sus, contribuțiile cu caracter teoretic referitoare la diferitele compartimente ale limbii germane. Marea variabili-tate a titlurilor îi oferă profesorului de limbă .germană posibilități de a vedea printr-o op
tică nouă orice fenomen cunoscut pînă în prezent prin prisma gramaticii tradiționale. îi oferă cunoașterea mai multor puncte de vedere, care se completează unele cu altele, îl familiarizează cu terminologia modernă — cît se poate de neunitară — cu perspectiva ci-bernetizării procesului de predare a limbilor străine etc. Cadrul restrîns al unei recenzii ne silește să renunțăm la analiza acestor articole. Pentru cei interesați enumerăm doar cî-teva dintre acestea.
Din domeniul sintaxei prezintă un interes deosebit articolele: „Eine Hierarchie syn-taktischer Einheiten“ (Ierarhia unităților sintactice) semnat de Werner Neumann (p. 65— 75 și 147—155); ,,Zur erweiterten Attribui-erung im nominalen Bereich“ (Despre dezvoltarea atributului în sfera nominală) de Wolf-gang Schenkel (pp. 76—83 și 205—213); „Die Bedeutung syntaktischer Modelle fur den Fremdsprachenunterricht“ (însemnătatea modelelor sintactice pentru predarea limbilor străine) de Gerhard Helbig (pp. 195—204 și 259—267); „Zur Einteilung der Nebensatze“ (Despre împărțirea propozițiilor secundare) de G. N. Eichbaum (pp. 344—351); „Modelle der subjektlosen Sătze im Deutschen“ (Modele pentru propozițiile eliptice de subiect în limba germană) de B. A. Abramov (pp. 361—374) și altele.
Din domeniul morfologiei își iau subiectul articolele „Notizen zur Genusbestimmung der deutschen Substantive und zur Definition des Wortes“ (Note referitoare la determinarea genului substantivelor germane și la ’ definiția cuvîntului) de Werner Neumann (pp. 16— 22); „Das deutsche substantivische Deklina-tionssystem und seine Realisierung" (Sistemul declinării substantivelor și realizarea acestuia) de Erich Spitz (pp. 292—301). Rezultatul unor cercetări adîncite sînt listele de verbe germane completate cu valențele fiecărui verb în parte, liste întocmite de un colectiv sub îndrumarea lui Gerhard Helbig (în nr. 1, 2, 3, 4). Extinderea conceptului de valență, atribuirea acestei însușiri și altor părți de vorbire în afară de verb duce de asemenea la perfecționarea cunoștințelor noastre referitoare la relațiile sintagmatice.
în afară de problemele prezentate, unele numere ale revistei conțin diverse teme, care permit cititorului să cunoască datini și tradiții ale poporului german, unele referiri la literatura germană, completate cu probe de citire (fragmente din opere literare), gravuri despre orașe și ținuturi germane, precum și recenziile unor lucrări de bază pentru profesorul de limbi străine și note bibliografice.
RECENZII
129
Sub titlul „Briefkasten" (Cutia cu scrisori), redacția revistei răspunde la întrebările puse prin corespondență de către cititori.
Mai multe numere ale revistei popularizează cursurile internaționale de vară pentru studenții și profesorii de limbă germană, organizate în diferite centre universitare din R.D.G.
Revista Sprachpflege apare lunar, fiecare număr însumînd cca. 30 de pagini. în prefața anului XVI (1967) al revistei, Jobannes Dieckmann face constatarea că omul păcătuiește zilnic foarte grav față de bunul său cultural cel mai de preț, care este limba. Constatarea aceasta, cît și faptul că folosirea corectă a limbii germane presupune posedarea și mînuirea cu siguranță a complicatelor ei legi gramaticale, necunoscute în genere de către vorbitorul german, constituie argumente temeinice pentru susținerea dreptului la existență al unui organ de specialitate, care își propune ca scop combaterea greșelilor de limbă și dezvoltarea unui simț al vorbitorului pentru forma, finețea și expresivitatea limbii. Revista se bucură de un public cititor foarte larg și foarte activ, care o susține, comunicîndu-i abaterile de la normele gramaticale întâlnite în presa zilnică sau constatate aiurea. De asemenea, cititorii se adresează redacției, care ie acordă consultații gratuite în probleme nelămurite de limbă și de stil. O parte din această corespondentă cu cititorii din țară și din străinătate este publicată în rubricile permanente „Rat und Auskunft (Sfat și informație) și „Sprachfra-gen, die Auslănder stellten“ (Probleme da limbă puse de străini). Evitînd un ton net povățuitor, redacția folosește forme variate, de la expunerea de probleme teoretice la întrebări și răspunsuri, versuri satirice sau caricaturi. Majoritatea rubricilor se repetă sub același titlu în fiecare număr. Seria articolelor teoretice abordează problema legăturii dintre limbă și societate, respectiv dintre lingvistică și ideologie (pp. 65, 66—67, 161, 177—179, 193). Un loc de frunte îl ocupă și problemele de lexicologie, ca de ex. îmbogățirea vocabularului limbii germane contemporane. Articolul semnat de H. Sparmann (pp. 101—104) studiază lexicul pe baza Dicționarului limbii germane contemporane2. Edith Wittmers și Max Pfutze își limitează studiul (pp. 136—140) la o anumită sferă semantică. Cu formarea cuvintelor se ocupă mai multe articole scurte (pp. 33, 52—53,
2 R. K 1 a p p e n b a c b — W. S t e i n i t z, Wbrterbuch der deutschen Gegenicartssprache, Akademie-Verlag, Berlin, 1966.
165—166). împrumuturile de lexic, problemă mult discutată de lingviștii germani, este un capitol unde începe să se impună în sfîrșit interpretarea sincronică și se renunță la vechi tendințe puriste si istorico-eiimologice (pp. 80—83,’ 99—101. 143—1.45. 227—230). își aduc contribuția și colaboratori străini, ca de exemplu Alfred Wurm. de Ia Praga, care^ discută problema frazeologiilor (pp. 113—114/ și L. Lipskaia, de la Kiev, în aceeași problemă (pp. 207—210).
în timp ce nu se acordă prea multă atenție problemelor teoretice de fonetică (exceptând articolul-recenzie pp. 4—8), se pare că va fi reluată în discuție problema reformei ortografice care a constituit subiectul unei polemici aprige cu cîțiva ani in urmă (pp. .162—164). Caracter polemic au și discuțiile la problema periodizării limbii germane. Discuția la care participă și germaniștii de frunte din străinătate a început în anul 1966 (nr. 3) și continuă în numerele 1 și 4 ale anului 1967, cu expunerile de păreri ale lui Dettlef Lange și Rudolf Grosse.
Referindu-se la o altă controversă încheiată mai de mult. Veronika Schmidt reia problema stilului nominal și a fenomenului numit pînă în anul 1965 „Funktionărdeutsch" (Limba activiștilor). Autoarea articolului (pp. 78—80) se referă la bibliografia recent apărută și ia anchetele întreprinse de lingviștii germani din R.D.G. și R.F. a Germaniei., pentru a demonstra că în cazul stilului nominal nu este vorba de abateri de la normele gramaticale, ci de unele tendințe noi în dezvoltarea limbii germane, care au fost neglijate de către mulți lingviști sau au fost combătute în mod. eronat, mai ales ia sfârșitul deceniului ai șaselea. Bazîndu-so pe o documentare temeinică, autoarea afirmă că stilul nominal nu este numai o problemă a gramaticii și stilisticii germane ci una internațională, a dezvoltării, limbilor în secolul nostru.
Revista Sprachpflege pune mare accent pe informarea cititorilor ei. Informațiile publicate se referă la evenimente ca: Sesiunea Institutului de slavistică al Academiei de Științe din Berlin, consacrată problemelor de onomastică (p. 20), Sesiunea pe țară a Institutelor de lingvistică din R.D.G. (pp. 129—135) etc. Este vorba de mici rapoarte, de prezentarea succintă a problemelor tratate și de evidențierea unora din comunicările ținute. Aflînd că redacția Sprachpflege organizează întîlniri cu cititorii dintre care menționăm pe cea de la Halle, ciștigăm convingerea că editarea lunară, a revistei este doar unul — desigur cel mai impor
9 — Philologia 1/1969
130
RECENZII
tant — dintre mijloacele folosite ele către colectivul redacțional pentru atingerea obiectivului propus. Simpozionul de la Halle a stat sub motoul Limbă, stil și haz” și s-a bucurat de participarea eminentei specialiste de stilistică a limbii germane, prof. dr. Eli-se Riesel de la Universitatea din Moscova și a prodecanului Facultății de filologie a Universității din Leipzig, dr. Rudolf Grosse, (Sprachpflege anul XVI, p. 3).
Tot în sectorul informativ se încadrează seria de comunicări intitulată „Stătten ger-manistischer Forschung und Lehre in der Deutschen Dcmokratischen Repubiik" (Centre de studiere și predare a limbii germane în R.D.G.), începută în anul precedent, prin care publicul cititor face cunoștință cu reprezentanți de seamă ai germanisticii și cu lucrările lor mai importante; în cuprinsul acestor articole sînt prezentate și colective a căror munccî este consacratei elaborării unor opere lingvistice de mare prestigiu. E vorba fie de institute ale Academiei Germane de Științe, fie de facultăți sau catedre în cadrul institutelor de învățămînt superior (pp. 140—143, 183—185). Uneori, aceste informări cuprind mici incursiuni în istoria lingvisticii și în special a lexicografici germane, prezentînd geneza unor dicționare importante, cum ar fi cel al dialectului din Turingia („Das Thuringische Worterbuch stellt sicii vor”, de H. Rosenkranz pp. 49—51). Dar sînt prezentate cititorului și opere lingvistice în curs de apariție, ca de exemplu Dicționarul de sinonime, care urmează să apară în anul 1969. (Menționăm aici că voi. 8 din seria „Der Grosse Duden" Vergleichendes Synonymiubrterbuch, de P. Grebe și VF. Mill-ler, cunoscută și la noi în țară, a apărut în editura Bibliographisches Institut din Mann-heim — R.F.G. Aici este vorba însă despre o lucrare paralelă care va apărea la editura Bibliographisches Institut din Leipzig — R.D.G.). Articolul expune principiile pe baza cărora se elaborează dicționarul, principii rezultate dintr-o serie de lucrări și discuții preliminarii ale colectivului. Dintre problemele în care au existat păreri divergente amintim aici pe aceeea a prezentării sinonimelor în mod izolat sau în context. Mai subliniem faptul că pentru străinii care vor folosi acest dicționar, are importanță și faptul că fiecare sinonim este însoțit de indicații stilistice sau indicații referitoare la domeniul de întrebuințare, fapt care ușurează utilizarea corectă a cuvintelor. în încheiere expunerea de principii este ilustrată prin prezentarea a 13 cuvinte-titlu elaborate.
Cu ocazia apariției celei de a 16-a ediții a dicționarului ortografic „Der Grosse Du-den“ revista Sprachpflege ne informează despre îmbunătățirile și mai ales despre schim-bările introduse în noua ediție față de cea precedentă, din care în ultimii zece ani au apărut în R.D.G. 2 milioane exemplare. Trebuie amintit și faptul că ori de cîte ori de-vine necesară o nouă ediție a acestui dicționar. aceasta nu este condiționată de epuizarea stocurilor din centrele de difuzare a cărții. ci de schimbările înregistrate în dezvoltarea limbii. îmbogățirea vocabularului etc..
Informarea referitoare la aparițiile din domeniul lingvisticii și a problemelor actuale îmbracă desigur .și alte forme în cadrul revistei Sprachpflege. Rubrica foarte frecventă ,,Wir lasen bei anclern” (Am citit la alții) informează asuprci unor probleme lingvistice acut discutate în publicații, reproducînd articole scurte sau fragmente din unele studii lingvistice apărute în reviste cu profil înrudit, ca de ex. Sprachspiegel (Elveția), p. 40, Sprachwart (R.F.G.), p. 56, Deutschun-terricht (R.D.G.). p. 104. Una dintre aceste informații de obicei foarte interesante (p. 15) este preluată din revista elvețiană Sprachspiegel (Oglinda limbii) și se referă la elaborarea așa numitei „Germană de bază“ — Grunddeutsch noțiune de curînd introdusă în nomenclatura de specialitate corespunzătoare celor cunoscute de Basic English3 sau Francais fondamental. Credem că ceea ce fragmentul citat după nr. 4 1966 al revistei elvețiene formulează ca un obiectiv abia conturat și-a găsit oarecum realizarea încă în același an (1966!) prin apariția lucrării lui Heinz Oehler „Grundwortschatz Deutsch" în editura Ernst Klett din Stuttgart (R.F.G.).
O altă rubrică se intitulează „Empfehlen-werte Bucher fur den Sprachfreund” (Cărți recomandate prietenilor limbii), în care sînt prezentate scurte recenzii. Sînt incluse și publicații din domeniul germanisticii apărute în străinătate și importate în R.D.G.
De două ori pe an revista publică un index de cărți lingvistice apărute în editurile din R.D.G. (pp. 93—94, 111). Articole și studii lingvistice mai importante din reviste — în special din reviste cu același profil care apar în celelalte țări de limbă germană
3 C. K. O g d e n, Basic English, London, Kegan Paul, Trench, Trubner Co., Ltd., 1930; I. A. R i c h a r d s, Basic English and its Uses, New York, W. W. Norton & Com-pany, Inc., 1943.
RECENZII
131
— sînt recenzate în cadrul rubricii „Das kleine Referat“ (Referat succint).
Revista acordă atenție și aspectului oral al limbii. Sînt discutate unele greșeli ortoepice (pp. 158, 175), învățarea pronunției corecte de către copii și combaterea defectelor de vorbire (pp. 61—62, 91—92, 238), probleme de locvacitate (pp. 110, 127, 221) s.a. sub titlul „Richtig sprechen — uberzeu-gend reden" (vorbire corectă — limbaj convingător).
Pline de umor, dar și utile sînt discuțiile cu publicul purtate într-un ton glumeț în cadrul rubricilor permanente ,,Wort unter der Lupe” (Cuvîntul sub lupă), „Dies und das“ (Una și cealaltă), „Mit einem heitern, einem nassen Aug“ (Cu un ochi rîzînd, cu altul plîngînd) sau „Notizen eines naiven Zeitungslesers“ (Note ale unui cititor naiv de ziar, care în mod glumeț se autointitulează Peter Quengel (Petre Cusurgiul).
în încheiere putem sublinia încă o dată că această revistă cu o pronunțată orientare spre practica limbii și a vorbirii se evidențiază printr-o mare diversitate, atît în privința problemelor discutate, cît și mai ales în ce privește forma și stilul adoptat, totdeauna adecvate scopului urmărit. Această diferențiere a mijloacelor folosite este unul dintre motivele care îi recrutează mulți cititori nu numai din rîndurile specialiștilor ci și a publicului larg.
M. SZILÂGYI
E. SILL
Theodor Hristea, Probleme de etimologie. Studii. Articole. Note, București, Ed. științifică, 1968, 384 p.
Th. Hristea adună, în volumul de care ne ocupăm, o serie de studii publicate în revistele de specialitate, cărora le adaugă altele noi.
Probleme de etimologie aduce o substanțială contribuție la studiul multor etimologii românești, nerezolvate pînă acum sau rezolvate greșit și transmise de la dicționar la dicționar sub o formă greșită. Așa se explică de ce autorul cărții în discuție polemizează •nu numai cu DLRM, ci și cu alte dicționare, aducînd probe convingătoare în sprijinul soluțiilor propuse (cf. degetar, p. 44; lăptar, p. 45 etc.).
Dar cel mai de seamă merit al acestei lucrări este acela de a trata numeroase probleme de etimologie generală. Astfel, autorul pornește de la fapte concrete de limbă,
iar prin sistematizarea rezultatelor obținute reușește să deschidă perspectiva unui studiu structural al etimologiei. Semnificative în acest sens sînt concluziile cîtorva capitole ale cărții, respectiv cap. I, HI și IV.
în capitolul I, „Etimologie internă", ana-lizînd sistemul de denominație a arborilor și arbuștilor fructiferi în limba română prin procedeul derivării regresive, stabilește două adevăruri indiscutabile pentru limba română: 1. fructele în limba română sînt de gen. feminin (cu excepția rom. strugure și măr).. iar numele pomilor sînt de gen masculin și 2. din punctul de vedere al apariției în limba română, numele arborilor și fructelor se grupează în trei categorii fundamentale: 1. numele pomului și al fructului provine din latină (sau împrumut); 2. numele pomului provine din latină (sau împrumut),, iar numele fructului se formează prin derivare de la acesta, cu sufixul -d; 3. numele fructului provine din latină (sau împrumut), și numele pomului se formează de la acesta.
într-adevăr, orice nume de fruct care ar intra în limba română de acum înainte, ar trece la categoria morfologică a substantivelor feminine, iar numele arborilor la cea masculină. Dar această regulă valabilă pentru limba română nu este în general valabilă pentru toate limbile, după cum remarcă și autorul în continuare, deși, în general, și alte limbi merg pe aceeași linie. Pentru a dovedi acest lucru se aduc în discuție exemple din diferite limbi, cum ar fi. fr. cerisier < cerise „cireașă", griottier < griotte „vișină", dar eglantier „măceș” > eglantine „măceașă"; it. melo (m) „măr“ (pom) — melo (f) „măr“ (fruct); spân., port., engl., germ., bulg.
Din această trecere în revistă a procedeelor de denominație a arborilor fructiferi în diferite limbi, autorul stabilește cinci tipuri, fundamentale: 1. același termen ca și pentru fruct, 2. un alt cuvînt (simplu), 3, un derivat, 4. un compus format din numele fructului plus termenul generic pentru arbore, 5. o perifrază formată din numele generic și numele fructului sau un adjectiv format de la acesta. Concluzia finală a acestui capitol subliniază drumul propriu pe care a mers limba noastră în denominația conceptelor de „pom“ și „fruct“, folosindu-se de un procedeu impus de sistemul morfologic al limbii, acela de derivare regresivă.
Faptul că, în general, vorbind de arborii exotici, se pornește de la numele fructului în denominarea arborilor, este explicat de autor prin aceea că fructul se impune în primul rînd vorbitorului, adevăr, credem, va
132
RECENZII
labil și pentru arborii fructiferi neexotici (cf. și p. 86).
întreaga discuție despre denominația fructelor și arborilor fructiferi este un valoros studiu onomasiologic, prin care se ajunge la concluzii valoroase pentru încercările viitoare de structurare a lexicului limbii române. Deși autorul nu a putut utiliza cartea lui Pierre Guiraud (Structures etymologiques du lexique franqais, Paris, 1967), lucru pe care îl mărturisește într-o notă (p. 6). totuși, rezultatele acestora converg către aceleași concluzii. Astfel, P. Guiraud (op. cit., p. 24) distinge pentru limba franceză patru mari genuri de lexicogenie, dintre care trei se suprapun cu cele propuse de autorul nostru: derivarea (și compunerea), schimbarea de sens și împrumutul. P. Guiraud mai consideră, pe lîngă aceste trei genuri, și creația onomatopeică, gen, care, cel puțin pentru limba română, nu pare a fi specific.
Acea dublă determinare, de care vorbește P. Guiraud (p. 202), internă și externă, istorică și structurală, este folosită și de Th. Hristea în analiza etimologică, independent de autorul francez. Dovada acestui mod de a pune problema o face Th. Hristea tocmai în acest prim capitol, vorbind de numele arborilor și al fructelor, pornind sistematic, din latină, urmărind istoric procesul de denominație, ajungînd la limba română contemporană, în care denominația prin procesul formațiilor regresive este realizată într-un sistem (vezi și p. 7).
Dai' nu numai acest prim capitol face dovada unei viziuni structurale a studiului etimologiei, ci și altele, cum ar fi cap. III, Calcul lingvistic, în care autorul propune patru clase de calc lingvistic. 1. lexical; 2. gramatical; 3. frazeologic; 4. lexico-frazeo-logic, clase în care autorul recunoaște tipuri fundamentale pentru orice limbă (p. 146). în începutul acestui capitol, referin-du-se la clasificarea făcută în Introducere in lingvistică (Buc., 1965. pp. 134—135). respinge ideea de a se opune semicalcul calcului lexical, căci atît primul, cît și cel cle-al doilea constau în traducerea (totală sau parțială) a unui cuvînt străin. Autorul precizează că pentru a vorbi de calc, e neapăral nevoie „să existe o identitate de structură între model și copiei (p. 148). Astfel, nu consideră calcuri traducerile integrale de tipul rom. plan cincinal, fr. fin de semarne după rus. piatiletka și respectiv engl. zoeek-end. (un calc după cuvîntul rusesc este germ. Funfjahrplan sau pol. pieciolatka; pag. 148). După ce discută unele păreri asu
pra conceptului de calc (cf. N. A. Ursu, S. Pușcariu, I. Rizescu, E. Seidel, I. Ștefan), trece la analiza celor patru categorii fundamentale.
Și cap. IV, „Etimologia populară", aduce o valoroasă contribuție la studiul sistematic al fenomenelor legate de etimologie. Astfel, după ce discută conceptul de „etimologie populară", care e, într-un anumit sens echivoc (p. 205), autorul stabilește, pentru prima dată în lingvistica românească, tipuri fundamentale de etimologie populară, tipuri în care își pot găsi locul orice formații noi create prin acest fenomen.
O primă clasificare grupează termenii care vin în contact: după origine, distingînd o categorie cu etimologie complet diferită, iar alta în care termenii sînt înrudiți genealogic. O a doua clasificare este făcută după relațiile de ordin formal și semantic, între care distinge două situații fundamentale: a) termenii sînt asemănători formal și semantic și b) termenii sînt asemănători doar formal. în funcție de acțiunea fenomenului de etimologie populară asupra cuvintelor, autorul distinge patru tipuri fundamentale: A. care atinge forma cuvintelor și prin care a) se modifică indusul, a’) partea inințială, b’) partea finală și b) totala identificare cu indusul; B. care atinge sensul, a) se schimbă sensul, b) se restrînge sensul, c) se lărgește sensul, d) se schimbă sensul și se păstrează complexul sonor; C. care atinge forma și sensul a) se schimbă forma, dar sensul rămîne același, b) forma rămîne,' dar se schimbă sensul, c) se schimbă și forma și sensul, d) se schimbă și forma și sensul în mod radical; D. etimologie latentă în cadrul căreia nu se schimbă nici forma, nici sensul, dar se stabilesc false legături- de înrudire între două cuvinte care nu au nimic comun (cf. capișon-cap, canibal-carne, etc., p. 232).
Autorul nu scapă din vedere nici, raportul dintre etimologia populară și limba literară, făcind o clasificare și din acest punct de vedere: 1. cuvinte asimilate de limba literară, 2. cuvinte întîlnite în limba literară, dar neacceptate de aceasta, 3. cuvinte fără perspectivă de a fi asimilate de limba literară, 4. accidental întîlnite în limba literară.
Am intenționat în rîndurile de față să semnalăm caracterul de sistem imprimat unora dintre capitolele cărții în discuție, ceea ce face ca etimologia să nu mai fie un studiu al originii unor cuvinte-izolate, ci studiul unei structuri elementare a lexicului (P. Guiraud, op. cit., p. 10). Din aceas-
RECENZII	133
ta cauză, celelalte capitole doar le vom aminti, recunoscînd valoarea lor, concretizată prin aportul adus la rezolvarea unui mare număr de etimologii românești.
în capitolul II, împrumuturi lexicale, aduce, printre altele, în discuție problema mult discutată a etimologiei multiple, în-dreptînd etimologia multor neologisme, cum ar fi: contabil (pag. 110), inginer (pag. 110) etc. Tot aici, aduce în discuție numeroase cuvinte folosite în limbă, dar neînregistrate în dicționare (cf. radiotelevizat, p. 134), telegenie (p. 137).
Capitolul V, Hipercorectitudinea, aduce și el ceva nou în etimologia generală, discu-tînd definițiile date pînă acum acestui fenomen, optînd pentru denumirea de ,,hipercorectitudine" în locul celei de „hiperurba-nism“ (sau „hipergermanism". „hiperfranțu-zism/ etc.), aceasta cel puțin din motivul că
fenomenul nu privește diferențierea între o vorbire rurală și alta orășenească (p. 281).
Un ultim capitol, VI, Alte contribuții etimologice, vine la rîndul său cu alte valoroase contribuții, luînd în discuție cuvinte foarte discutate în lingvistica românească, cum ar fi: alamă, î(i)erăstrău, rotund. Tot în acest capitol se iau în discuție unele variante românești ale cuvintelor internaționale.
Lucrarea se încheie cu un util indice de cuvinte și altul de autori.
Cartea este valoroasă prin conținutul, și prin rolul său de a continua și aprofunda studiul etimologiei la noi. precum și, mai ales, prin rezolvarea judicioasă a unui mare număr de etimologii, care se referă îndeosebi la neologismele și derivatele românei contemporane.
V. PÂLTINEANU
CRONICA
® în anul școlar 1967—1968, au ținut cursuri de specialitate la institute de învă-țămînt superior din străinătate conf. G. Scri-don (la Munchen), conf. M. Zaciu (la Koln și Bonn), conf. E. Cîmpeanu (la Chicago) și lector S. Trifu (la Londra).
o Prof. dr. doc. I. Pătruț a făcut parte din delegația țării noastre la Conferința Națiunilor Unite pentru normalizarea numelor geografice, care a avut loc la Geneva, între 4 și 22 septembrie 1967.
'• La Conferinței anuală a Asociației etnologilor iugoslavi (Vrsac 15—19 septembrie 1967), au participat, ținînd comunicări, acad, prof. dr. doc. Emil Petrovici (L'etude ethno-linguistique des enclaves yougoslaves de Roumanie) și conf. D. Pop (Le billingiiisme folclorique).
® La sesiunea științifică a Filialei -din Cluj a Academiei R. S. România (28, 29 octombrie 1967) au prezentat comunicări: acad, prof. dr. doc. Emil Petrovici (Influențe românești asupra graiului sîrbo-croat din Ca-rașova) și prof. dr. doc. Ion Pătruț (Referitor la vechimea influenței slave în limba română).
® Făoînd o vizită la Catedra de literatură universală și comparată, conf. dr. Victor lancu, de la Facultatea de filologie a Universității din Timișoara, ti ținut, în ziua de 11 noiembrie 1967, o lecție despre Valoarea omului în Renaștere.
•	La 15 decembrie 1967, cu prilejul comemorării a o sută de ani de la moartea scriitorului Charles Baudelaire, au prezentat comunicări prof. dr. doc. H. Jacquier, lector
E. Roux (Franța), lector I. Gheorghe și asist. V. Voia. Tot în această lună, la împlinirea a 90 de ani de la nașterea poetului Ady Endre, lectorul Gustav Lăng a conferențiat despre Modernismul lui Ady Endre.
o La data de 18 ianuarie 1968, a fost inaugurat Cercul de poetică al cadrelor didactice de la Facultatea noastră. Din comunicările prezentate în cadrul acestui cerc, menționăm pe cea a prof. dr. doc. H. Jacquier (Despre două texte scurte, relative la poezie.).
o Acad. prof. dr. doc. E. Petrovici a participat la Colocviul Comisiei Internaționale de Studii Slave, care a avut loc la Paris între 29 ianuarie și 1 februarie 1968.
o La 22 martie 1968, în cadrul unei ședințe închinate lui Jonathan Swift, conf. Ilie Racoveanu a prezentat conferința Jonathan Swift — viața și opera.
•	în luna martie 1968, cu prilejul comemorării a o sută de ani de la nașterea scriitorului Maxim Gorki, a fost organizat un simpozion, în cadrul căruia s-au prezentat comunicările: conf. dr. Mircea Croitoru, Gorki, poetul și lector Mihai Galbăcs, Gorki și dramatiirgia europeană.
•	în luna aprilie, prof. dr. Dan Simo-nescu, prof. dr. I. C. Chițimia și conf. dr. D. Păcuraru au ținut prelegeri despre literatura română veche și despre clasicismul în literatura română.
•	Numeroase cadre didactice de la Facultatea noastră au luat parte la cel de al XH-lea Congres Internațional de Lingvistică
136
CRONICĂ
și Filologie Romanică, care a avut loc la București, între 13—21 aprilie 1968. Contribuția lor la lucrările acestei manifestări științifice de seamă s-a concretizat atît prin, participarea la dezbateri, cît și prin prezentări de comunicări. Menționăm, în acest sens: acad. prof. dr. doc. Emil Petrovici, L'hiatus au cours de Vevolution phonetique du roumain; prof. dr. doc. Romul us Todo-ran, Despre lexicul latin in dialectele limbii române; prof. dr. doc. Ion Pătruț, Le roumain sută et le probleme des premieres re-lations linguistiques slavo-roumaines; prof. dr. doc. Bela Kelemen, Un probleme controverse de la lexicologie: la structure se-mantique des mots; prof. dr. doc. Henri Jacquier, Difficultes d'adaptation de certai-nes structures frangaises au systeme du roumain; conf. dr. M. Zdrenghea, Premmrs es-sais de phonetique et de morphologie histo-riques roumaines ă la fin du XVIII-e siecle; conf. dr. Pompiliu Dumitrașcu, Legătura dintre analiza gramaticală și analiza stilistică; conf. dr. Viorica Pamfil, Din istoria formelor de trecut (indicativ) in limba română; conf. dr. Szabd Zoltăn, Les types d'etudes stylistiques et la caracterisation du style individuel; lector C. Săteanu, Coerența grupului verbal și verbo-nominal in limba română contemporană; lector Mircea Homorodean, Despre tautologiile toponimice. Cu privire specială la toponimia românească; lector Angelica Ka-lik, L'expression des rapports de determine ă determinant; asist. P. Schweiger (în colaborare), Analiza stilistică a două traduceri românești din Frangois Villon: Ballade des dames du temps jadis.
• în zilele de 26 și 27 aprilie 1968 s-au desfășurat lucrările Sesiunii de comunicări a cercurilor științifice studențești, din cadrul Universității „Babeș—Bolyai“. Dintre cele 19 comunicări ținute la secțiile de literatură și lingvistică, menționăm: G. Neamțu (anul V), Adverbul ca termen regent in relația de subordonare în propoziție; M. Huciu (anul V), Stilurile limbiit privite din punctul de vedere al scopului comunicării; E. Gyimesi (anul V), Mijloace de exprimare a categoriei de timp in stilul poetic al lui Jozsef Attila; V. Fren-țiu (anul V), Din toponimia satului Vălișoara, jud. Alba; Șt. Vișovan (anul IV), Toponimia satului Rona de Sus, jud. Maramureș; O. Radu (anul III), Motivul somnului la Shakespeare; Tr. Ștefănuț (anul V), Refrenul colindelor românești; A. Sasu (anul V), Emanoil Bucuța— încercare de reconsiderare.
® în luna aprilie 1968, Facultatea noastră, în colaborare cu Institutul de lingvistică și de istorie literară al Filialei din Cluj a Academiei R. S. România, a organizat un simpozion „Gh. Bariț4i. în cadrul acestei manifestări, au fost prezentate comunicările: prof. dr. doc. losif Pervain, Gh. Bariț, Contribuții bio-bibliografice; Carol Engel (cercetător). Gh. Bariț și Carol Szechenyi.
•	în zilele de 3 și 4 mai 1968 a avut ioc Sesiunea științifică de literatură a cadrelor didactice tinere de la Facultatea noastră, unde au fost prezentate comunicările: asist. Rod i ca Baconsky, Influențe și confluențe în opera poetică a lui J. Supervielle; asist. Maria Că-pușan, Tema evaziunii la Giraudoux; asist. Emilia Maroti, Structuri cinematografice în teatrul lui S. Beckett; asist. Mircea Miha-levschi, Complexul de claustrofobie la E. lo-nesco; prep. Gabriela Tureacu, Unamuno, inovator al romanului spaniol; prep. Zoltan Rohonyi, Contribuții la problema sentimentalismului lui Kazinczy; asist. Mihail Markel, Teatrul documentar german; prep. Brigitte Tontsch, Ideea destrămării valorilor, oglindită in structura romanului „Schlafwandler:c, de Hermann Broch; asist. Virgil Stanciu, Tema singurătății în romanul Look Flomeward An-gel, de Thomas Wolfe; asist. Li viu Petrescu, Tolstoi și Marcel Proust; prep. Ion Vartic, Mască și vanitate a spiritului, motive ale decadentismului; prep. Ion Pop, Metafora somnului în poezia lui Lucian Blaga; prep. Mircea Muthu, Elemente de structură în „CraiD lui Mateiu Caragiale; asist. Sara Iercoșan, Rîndunica; prep. Ioana Petrescu. Budai De-leanu și Casti; asist. Ion Șeulean, Orația de colăcărie; asist. Valentin Chifor, Direcții și tendințe ale romanului românesc interbelic; asist. Vasile Voia, Romantismul în judecata estetică a lui Baudelaire.
•	La sesiunea științifică a Institutului pedagogic din Oradea, din luna mai 1968, din partea Facultății noastre au participat, prc-zentînd comunicări: prof. dr. doc. Rornulus Todoran, Despre unele accentuări duble în graiurile dacoromâne; prof. dr. doc. Ion Pă-truț, Referitor la vechimea relațiilor lingvistice slavo-române; conf. dr. Mircea Zdrenghea. In legătură cu tendințele actuale în formarea pluralului; lector Cornel Săteanu, Verb |-adverb.
•	în luna mai 1968, în cadrul simpozionului Din trecutul vieții științifice a Facnl-
CRONICA
137
tații noastre, a fost evocată personalitatea profesorului și savantului Sextil Pușcariu. Despre activitatea lui multiplă au conferențiat acad. prof. dr. doc. E. Petrovici, prof. dr. doc. I. Pătruț, conf. M. Zdrenghea și lector O. Șchiau.
* Cu prilejul vizitei pe care ne-a făcut-o în luna mai, conf. dr. Emilia Șt. Milicescu, de la Institutul de perfecționare a cadrelor didactice (Brașov), a ținut conferința Dela-vrancea și Transilvania.
© în cursul lunii mai, la invitația Institutului de relații cu străinătatea, din Stutt-gart, prof. dr. doc. Liviu Rusu a făcut o vizită în R. F. a Germaniei, ținînd conferințe în mai multe orașe (Stuttgart, Diisseldorf, Drabender Hbhe, Miinchen și Tubingen). Tot d-sa a participat la adunarea generală a Asociației „Lenau“, care a avut loc între 12—15 septembrie 1968, la Stockerau (lîngă Viena), unde a făcut o expunere despre Stadiul actual al cercetărilor in ce privește raporturile lui Lenau cu literatura română.
© în ziua de 6 iunie 1968 a avut loc sesiunea științifică internă a Catedrei de limba rusă și slavistică. S-au prezentat următoarele comunicări: acad. prof. dr. doc. Emil Petrovici, Problemele de toponimie slavă în România; prof. dr. doc. Ion Pătruț, Refer itoi' la durata limbii slave comune; lector dr. Alexe Băn, lector Victoria Tripa, asistent Constantin Tudor Prundaru, Despre metodele studierii îmbinării consonantice din limba rusă; lector dr. Onufrie Vințeler, Construcții sintactice cu verbele care exprimă un proces de comunicare; lector Ladislau Lukâcs, asistent Magda Nagy. asistent. Otilia Croitoru, Numeralul în graiul lipovenilor din Sarichioi; lector Alia Vințeler, Funcțiile stilistice ale verbelor metamorfice din folclorul lipovenesc; asistent Grigore Benedek, Metode in descrierea sistemelor dialectale; asistent Andrei Mișan. Problema existenței aspectului verbal în limba română; asistent lacob Mate, asistent Paul Schweiger, Cu privire la descrierea structurală a propoziției limbii ruse; preparat or loan Stan, Unele probleme ale istoriei foneticii experimentale.
© Lector Evemarie Sili a participat la cur.: ui de vară pentru germaniști, organizai
de Universitatea din Jena în orașul Weimar (R. D. Germană) (7 iulie—4 august 1968).
•	Asistenta Elena Românu a participat la cursul de vară, organizat la Niirnberg pentru profesorii de limba germană (22 iulie—10 august 1968).
•	La al Vl-lea Congres Internațional al Slaviștilor, care a avut loc la Praga’ între 7 și 13 august 1968, au participat: acad. prof. dr. doc. E. Petrovici — cu comunicarea Rumyny-sozdateli „slavjanskix“ toponimov (Românii — creatori de toponime „slave‘j; prof. dr. doc. I. Pătruț — cu comunicarea V svajzi s drevnost’ju slavjanskogo vlijanija na rumynskij jazyk (Referitor la vechimea influenței slave asupra limbii române), lector dr. Maria Zdrenghea — cu comunicarea Probleme indicate de primele traduceri din slavonă în română, în sec. al XVI-lea. Au mai participat: conf. dr. M. Croitoru, lector dr. A. Băn, lector Gh. Ciplea, lector dr. O. Vințeler, asist. Gr. Benedek, asist. I. Măthe.
•	La cursurile universitare de vară, care au avut loc la Debrețin (R. P. Ungară), între 17 iulie și 17 august 1968, au participat conf. dr. Viorica Pamfil, prep. Ioana Petrescu și studenta Maria Huciu.
© La cursurile de vară de la Boulogne-sur-Mer (6—28 august 1968), au participat din partea Facultății noastre, asistenții Elena Ardeleanu și loan Pop, precum și studenții Rodica Lascu, Anamaria Nagy și Cornelia Pantea.
•	La simpozionul de tipologie (lingvistică generală), ținut între 28 august—2 septembrie 1968, la Szeged (R. P. Ungară), conf. dr. Zol-tan Szabo a prezentat comunicarea Unele caracteristici ale tipului aglutinant în derivare.
® Asist. Ana Tătaru a participat la Congresul Internațional de acustică, care a avut loc la Tokio, în luna august. In cadrul convorbirilor avute cu conducerea Societății de fonetică a Japoniei, asist. Ana Tătaru a prezentat informarea Some Aspects of the De-velopment of Romanian Linguistics in Cluj.
138
CRONICĂ
© Lectorul Leon Baconski și asist. Ser-giu Dan au participat la cursurile de vară, organizate de Universitatea din Bruxelles în luna august 1968.
© Sub egida Filialei din Cluj a Societății de științe filologice, a apărut culegerea Studii despre Coșbuc; dintre colaboratori, fac parte: conf. G. Scridon, conf. D. Pop, conf. dr. P. Dumitrașcu, lector C. Săteanu, lector dr. O. Vințeler, lector Alia Vințeler, asist. V. Voia.
© în anul 1968, Catedra de filologie slavă a fost vizitată de dr. Jirina Novotna, cercetătoare la Laboratorul de fonetică al Institutului de limbă cehă (Academia de Științe a R. S. Cehoslovace, Praga); dr. Vladimir Horejsi, conf. la Facultatea de filozofie (Universitatea din Olomouc) și de dr. Antonin Vasek, conf. la Universitatea din Brno.
o Filiala din Cluj a Societății române de lingvistică romanică, cu sediul la Facultatea de filologie a Universității ,,Babeș—BolyaiL a cuprins în repertoriul său, în perioada octombrie 1967—octombrie 1968, următoarele comunicări: prof. dr. doc. H. Jacquier, Le degre zero en metrique: le vers libre; asist. I. Baciu, Une hypothese sur le raport existant entre Varticle et le substantif fran^ais; conf. dr. Viorica Pamfil, Din istoria formelor de trecut în limba româiiă; lector dr. Frieda Edelstein, Despre legătura relativă în limba, română; conf. D. D. Drașoveanu, Despre sintagmatica cuvintelor în limba română; același. Despre cazul posesivelor în limba română; acad. prof. dr. doc. Al. Graur, Etimologia prin filieră; prep. Gligor Gruiță, Limite și tendințe în realizarea acordului părților de propoziție multiplă în româna contemporană.
® La ședințele Filialei din Cluj a Asociației Slaviștilor din Republica Socialistă România au fost prezentate următoarele comunicări: lector Elena Deboveanu (Universitatea din București), Observații asupra morfologiei substantivului în graiul polonez al „goralilor“ din regiunea Suceava; lector Olga Stoicovici (Universitatea din București), Observații cu privire la grafia documentelor moldovenești (sec. XIV și prima jumătate a sec. XV); lector Tamara Nicula, Metafora în povestirea lui Gorki, „Orașul diavolului galben"; prof.
dr. doc. I. Pătruț, Originea rom. sută; asist, P. Chirilov, Aspecte ale bilingvismului lipovenilor. Interferențe fonetice; lector E. Ja-nitsek, Influențe ucrainene în toponimia satului Rona de Jos (jud. Maramureș).
® La ședințele săptămînale ale Institutului de lingvistică și istorie literară (Filiala din Cluj a Academiei R. S. România) au prezentat comunicări următoarele cadre didactice de la Facultatea noastră: conf. D. D. Drașoveanu, Aspecte ale raportului dintre categoriile gramaticale și planul sintagmatic al limbii; prof. dr. doc. Bela Kelemen, Cu privire la sesiunea Academiei R. S. România, cu tematica relațiile dintre matematică șl științele naturale și sociale; lector dr. Emese Kis (în colaborare), Izomorfismul aderențelor la elementul regent, în fonetica, morfologia șl sintaxa limbii române; conf. dr. M. Zdren-ghea, Un precursor român al foneticii și morfologiei istorice românești: S. Micu; asist. Pricop Chirilov, Aspecte ale bilingvismului lipovenilor din Pisc-Brăila (interferențe fonetice); asist. Carmen Vlad, Componenta folclorică în stilul povestirii lui Gala Galaction; acad. prof. dr. doc. Emil Petrovici, Note toxicologice (hurc, stînă, strugure, răgușit etc.); același (în colaborare), Observații asupra dialectelor istroromân și aromân; prof. dr. doc,, losif Pervain, Biblioteca românească (1821) a lui Z. Carcalechi; prof. dr. doc. Elemer Jancsd, Istoriografia maghiară din România, în ultimii 50 de ani.
® Cadrele didactice de la Facultatea noastră au acordat și în acest an un sprijin efectiv desfășurării activității Societății de științe filologice. Din partea acestora, la ședințele obișnuite de lucru, ca și la sesiunile și simpozioanele organizate în orașul Cluj sau în alte localități, au fost prezentate comunicările: conf. losif Szigeti, Nicolaus Ola-hus umanistul; lector Octavian Șchiau, Din activitatea literară a lui Nicolaus Olahus; același, Nicolae Olahus, poetul; prof. dr. doc. losif Pervain, George Bariț și Gazeta de Transilvania; lector Maria Magyarodi, în legătură cu predicatul în limba română; asist. Elena Dragoș, Structura dialectală a operei lui L. Rebreanu; prep. Ion Stan, Din toponimia comunei Sohodol; același, Din lexicul comunei Sohodol; Gheorghe Szabo, Variante contemporane ale Medeii lui Euripide; prep. Gabriela Tureacu, Miguel de Unamuno, ino
CRONICĂ
139
vator al romanului spaniol; asist. Maria Că-pușan, Albert Camus.
• în intervalul sept. 1967—sept, 1968, au apărut următoarele lucrări ale unor cadre didactice de la Facultatea noastră: prof. dr. doc. Liviu Rusu, Eschil, Sofocle, Euripide (ed. a Il-a); prof. dr. doc. Attila T. Szabo, A ko-lozsvâri becenevek a XVI—XIX szâzadban; conf. Mircea Zaciu, Masca geniului; conf. Ga vrii Scridon, Liviu Rebreanu pe plaiuri
năsăudene; conf. dr. Viorica Pamfil, Palia de la Orăștie (1581—1582) text, facsimile și indice; conf. Păi Soni, Muvek vonzăsa; lector Lidia Bote, Antologia poeziei simboliste; asisi. Ion Niculiță, Manual de conversație în limba franceză. A apărut, de asemenea, volumul II al tratatului de Istoria literaturii române, dintre ai cărui redactori fac parte lector M. Pretase, lector L. Grămadă, asist. G. Anto-nescu si prep. I. Petrescu.
întreprinderea Poligrafică Cluj — 874.1968
în cel de al XlV-lea an de apariție (1969) Studia Universitatis Babeș—Bolyai cuprinde seriile:
matematică—fizică (2 fascicule);
chimie (2 fascicule);
geologie—geografie (2 fascicule);
biologie (2 fascicule);
filozofie;
științe economice;
psihologie—pedagogie;
științe juridice;
istorie (2 fascicule);
lingvistică—literatură (2 fascicule).
Ha XTV roAV W3A3HHH (1969) Studia Universitatis Babeș — Bolyai BbixoAHT cjie^y-tOUiHMH CepHHMIE
MaTeMaTHKa-(j)M3HKa (2 BbinycKa);
XHMMH (2 BbinycKa);
reojiorMR-reorpacpKH (2 BbinycKa);
diio^oniR (2 BbinycKa);
cpnjiocoipWH;
SKOHO.MimecKHe HayKii;
nciixo.noruH-neAaroriiKa;
iopnAHliecKHe nayKH;
HCTopHH (2 BbinycKa);
H3biKO3naHHe-4WTepaTypoBeAeHHe (2 BwnycKa).
Dans leur XlV-me annee de publication (1969) Ies Studia Universitatis Babeș— Bolyai comportent Ies series suivantes:
mathematiques—physique (2 fascicules);
chimie (2 fascicules);
geologie—geographie (2 fascicules);
biologie (2 fascicules);
philosophie;
Sciences economiques;
psychologie—pedagogie;
Sciences juridiques;
histoire (2 fascicules);
linguistique—litterature (2 fascicules).