T STUDIA UNIVERSITATIS BABEȘ-BOLYAI SERIES PHILOLOGIA FASCICULUS 1 19 6 5 CLUJ în cel de-al X-lea an de apariție (1965) Studia Universitatis Babeș—Bolyai cu- prinde seriile: matematică—fizică (2 fascicule); chimie (2 fascicule); geologie—geografie (2 fascicule); biologie (2 fascicule); filozofie—economie politică; psihologie—pedagogia științe juridice; istorie (2 fascicule); lingvistică—literatură (2 fascicule). Ha X ro^y H3AShhh (1965) Stuiia Universitatis Babeș — Bolyai bbixoaht c^eAyro- UlHXiH CepiiHMH: MareMaTHKa — $H3HKa (2 BbinycKa) ; xhmmh (2 BbinycKa) ; recJlorHH — reorpa$H« (2 BbinycKa) ; CnoJiornH (2 BbinycKa) ; $H/lOCO(țHfl — n0J!HT3K0H0MHH ; ncMxoJioruH — neAarornKa ; lopuaHMecKHe nayKH ; HciopHH (2 Bbinycxa) ; £3biK03HaHHe — JiHTepaTypOBeAeHne (2 BbinycKa). Dans leur X-eme annee de publication (1965) Ies Studia Universitatis Babeș—Bolyai cornportent Ies series suivantes: mathematiques—physique (2 fascicules); chimie (2 fascicules); geologie—geographie (2 fascicules); biologie (2 fascicules); philosophie—economie politique; psychologie—pedagogie; Sciences juridiques; histoire (2 fascicules); linguistique—litterature (2 fascicules). STUDIA UNIVERSITATIS BABES-BOLYAÎ 9 SERIES PHILOLOGIA FASCICULUS 1 19 6 5 STUDIA UNIVERSITATIS BABEȘ—BOLYAI Anul X 1965 REDACTOR ȘEF: Acad. prof. C. DAICOVICIU REDACTORI ȘEFI ADJUNCȚI: Acad. prof. Șt. PETERFI, prof. AL. ROȘCA, membru coresp. Acad. R.P.R., prof. I. URSUₑ membru coresp. Acad. R.P.R. COMITETUL DE REDACȚIE AL SERIEI FILOLOGIE: Conf. M. GĂLFFY, prof. E. JANCSO, prof. I. PERVAIN, conf. GH. SZABd, conf. R. TODORAN, conf. M. ZACIU (redactor responsabil) Redacția: CLUJ, str. M. Kogălniceanu, 1 Telefon 34—50 SUMAR — T A V O L A D E L L E MATERIE — TARTALOM H JACQUIER, Observații despre noțiunea de atmosferă....................... 7 M. RUFFINI, Origine italiana di un motivo folclorico romeno? (Un motiv folcloric românesc de origine italiană?)...............................18 M. PROTASE, G. ANTONFSCU, Turnee românești în Transilvania între 1864 si 1900 (I).............................................................. 31 S TOMUȘ, Duiliu Zamfirescu critic literar................................ 50 T. WEISS, Ecoul unor idei de „egalizare socială" in literatura romană din sec. I î. e. n. și sec. I e. n....................................... 67 . 1- BALAZS, Aspecte ale interacțiunii limbilor,- relații lingvistice româno-maghiare 80 B. GERGELY P„ Român kolcsonszavak Baroti Szabo Dâvid szotâri jellegâ munkâiban (împrumuturi lexicale românești în lucrările cu caracter lexico- grafic ale lui Baroti Szabo Dâvid) .......................................93 S. PETCU, Limba lui I. Molnar-Piuariu în „Economia stupilor" (1785) . . 105 C PASZTERNÂK, L. LUKACS, M. NAGY, Tendința de dispariție a genului neutru la lipovenii din Jurilovca și Saricbioi (reg. Dobrogea) . . . . 120 Note G. SCRIDON, Note despre călătoriile lui Coșbuc in străinătate 125 E. PERVAIN, Un proiect de dicționar din 1759 .... 128 Documentare D POP, Pe marginea „Mioriței" 131 C r o n i c ă 145 C O a E P A H H E A. >KAKbE, 3aweqaHHH oTHOCH'rejibHO noHHTHH „aTMoctjjepa”.............................. 7 M. PYOOHHH, PyMbIHCKHfl (jîOJIbKJIOpHblfi MOTHB HTajIbHHCKOro apOilCXOJKA^HH-H? 13 M. PIPOTACE, F. AHTOHECKY, Pacipo^H pyMbiHCKwx TeaipajibHbix Tpynn s Tpai-iciwibBaHi-iH b 1864—1900 rr (I)....................*. . 3A C. TOMyiU, Ayfijiio 3a.M(țmpecKy —jnrrepaTypHbiâ kphtmk.............................. 50 T.BARC, Otsbykk neKOTopbix w^eii „comiajibHoro ypaBHHisaHFH" b phmckoh paType b I Bei^a y .nunoBan W3 ce.n /KypK.noBKa n Capiikhoh (ooji. âoâpy/uba).................. 120 3 a mct k m . . . . 125 .31 o k y m e h t a u h h . . . . 131 X p O H H K a...................................................................... 145 S O MM AI RE — TAVOLA DELLE MATERIE H. JACQUIER, Observations sur la notion d’atmosphere.......................... 7 MARIO RUFF1NI, Origine italiana di un motive folclorice romeno? ... 18 M. PROTASE, G. ANTONESCU, Tournees roumaines en Transylvanie entre 1864 et 1900 ............................. . . ............. 31 S. TOMUȘ, Duiliu Zamfirescu, critique litteraire............................ 50’ T. WEISS, Un echo de l’idee d’,,egalisation sociale" dans la litterature latine du Ier s. av. notre ere et du Ier s. de notre ere.............................67 L. BALÂZS, Aspects de Tinteraction des langues............................... 80 G. GERGELY PIROSKA, Emprunts lexicaux roumains dans Ies travaux de caractere lexicographique de Baroti Szabo Dâvid.........................93 S. PETCU, La langue de I. Molnar-Piuariu dans T,,Economie du rucher" (1785) 105 C. PASZTERNAK, L. LUKÂCS, M. NAGY, La tendance â la disparition du genre neutre chez Ies Lipovans de Jurilovca et Sarichioi (reg. Dobroudja) . . 120 Notes — Note 125 D o c u m e n l a t i o n — D o c u m e n t a z i o n e 131 C h r o n i q u e — R a s s e g n e 146 OBSERVAȚII DESPRE NOȚIUNEA DE ATMOSFERĂ* de HENRI JACQUIER Timp de secole „atmosfera" a acționat latent, nu ca noțiune ci ca realitate estetică, în structura multor opere de artă, atît literare cît și plastice. Se pare că numai în jumătatea a doua a secolului trecut critica artistică și literară precum și teoria artei și a literaturii au pus în lumină această noțiune complexă, iar, la rîndul lor, artiștii au început să o folosească conștient și metodic în munca lor de creație, cînd mai direct, cînd mai discret. însuși cuvîntul ,,atmosferă", ca termen științific, nu este o creație a limbii grecești, deși cele două componente ale sale sînt luate din limba greacă: a fost făurit artificial în epoca modernă și vechimea saj n;u trece de 300 de ani; e înregistrat pentru întîia oară în dicțio- narul lui Furetiere (1690), iar adjectivul derivat „atmospherique" este și mai tînăr (1801). Aristotel întrebuința indiferent masculinul ’aTp.©^ și femininul cu un înțeles vecin de ,,atmosferă", mai precis de „aer umed"; se poate vedea deci cum, clin această origine meteoro- logică, s-a putut naște sensul nostru figurat și de ce noțiunea și-a găsit aplicarea mai întîi în domeniul picturii: prezența umezelii în atmosferă, o ceață oricît de ușoară, tulbură viziunea noastră a lumii exterioare — cum ar face o privire înlăcrimată —, îndepărtează obiectele și estompează contururile lor; se înțelege de asemenea carac- terul vag împreună cu bogăția latentă a noțiunii, izvor inepuizabil de fantasme și de visuri, ivit din întîlnirea a două din cele patru elemente ale lumii — a aerului cu apa — de unde nu de mult Gaston Bachelard își alimenta pătrunzătoarele sale analize. Termenul „atmosferă" cunoaște astăzi felurite întrebuințări: este folosit în parte cu sensul lui propriu, dar lărgit în mai multe direcții, și !În parte cu sensuri metaforice; toate aceste înțelesuri se' pot îmbina și pot interfera cînd aplicăm acest termen unui peisaj natural, * Aceste observatii au făcut obiectul unei comunicări la sesiunea științifică a Universității „Babeș—Bolyai", din iunie 1964. 8 HENRI JACQUIER unei picturi, unui decor de teatru, sau unui roman, unei drame, une£ poezii lirice. Unele metafore, mai ales cînd provin din terminologia unei științe cum este cazul aici, posedă o forță anumită de expansiune, o putere de impulsiune pentru spirit, care trezește și activează imagi- nația noastră, fecundează facultatea noastră de cunoaștere, înmulțind raporturile virtuale — dar pe de altă parte, chiar prin excesul acesta de bogăție, ele sfîrșesc, în evoluția limbilor, prin a rupe ultimele lor legături cu sensul originar, plutind pe urmă într-o negură de indeter- minări și semantisme arbitrare. Acesta este uneori cazul conceptului metaforizat de atmosferă. Nu trebuie uitat pe lîngă acestea, vecinătatea unor termeni sau concepte conexe, în același timp și rivale cu noțiunea noastră, mereu gata să încalce domeniul ei; se pot enumera de exemplu,, pentru pictură: perspectiva aeriană, clarobscurul, învelișul sau haloul (enveloppe), morbideța (morbidezza), sfumato; pentru genurile și operele literare: mediul și ambianța, peisajul sau climatul moral, ethosul, stimmung-ul, culoarea locală, tonalitatea sau timbrul afectiv, stilul,, farmecul sau vraja poetică, fără să uităm acel „nu știu ce" la care se recurge cînd nu se află termenul adecvat. Poate așadar să fie utilă o nouă tentativă de organizare a conceptului de atmosferă. Nu se pot neglija aspectele peiorative ale conceptului, care sînt figurate și morale. Precum atmosfera fizică poate fi încărcată cu elec- tricitate și prevestitoare de furtună, tot astfel se poate vorbi de atmosfera grea, plină de tensiune, a unei adunări sau (mai grav) a unei conjuncturi internaționale. Dar trebuie reținut că acest sens secundar de ,,cîmp de forțe", electrice de exemplu, relativ recent și izvorît din progresele fizicii, poate fi mai obiectiv sau chiar favorabil, și repre- zintă în orice caz o îmbogățire a conceptului general. Altă întrebuințare a termenului, cu sens respirator sau olfactiv defavorabil sau chiar pa- tologic, se produce cînd vorbim de pildă de o regiune mlăștinoasă cu „atmosferă" pestilențială: de la un astfel de sens s-a putut trece ușor la un sens figurativ moral, și el peiorativ, în unele expresii ca „o at- mosferă de vicii, de corupțiune", ori „de delațiune". Eminescu dă cu- vîntului același ethos cînd vorbește de „atmosfera leneșă și flegmatică a cafenelei". Precum însă atmosfera unui loc putea, după medicina veche, să aibă o influență tainică dar crezută reală — bună ori rea — asupra sănătății, tot astfel și înțelesul figurat etic al cuvîntului a căpătat o nuanță activă ambivalență, în ceea ce privește efectele psihologice; este anume înțelesul de „ambianță" morală ori de „climat" spiritual pro- priu unei epoci sau unui mediu social, climat considerat ca exercitînd asupra sentimentelor sau moravurilor o influență determinată: salu- tară, pernicioasă ori indiferentă. Amintesc o frază a lui Titu Maiorescu în care folosește termenul de atmosferă într-un fel atît de potrivit încît acesta îi sugerează noțiuni corelative — ca legătură mutuală, armoni- zare — pe care le vom vedea ivindu-se dintr-o altă evoluție semantică (picturală) a înțelesului primitiv. El spunea, vorbind de „Junime": „Așa de puternic lucra această atmosferă asupra celor ce o respirau încît forma ea însăși o legătură între ei și-i armoniza." OBSERVAȚII DESPRE NOȚIUNEA DE ATMOSFERĂ 9 în secolul trecut, intr-adevăr, sensul figurat moral al cuvîntului s-a întîlnit, și în parte contopit, cu altă accepțiune, iscată din progre- sul artelor plastice, mai cu seamă al picturii de la Renaștere încoace. Acest sens pictural nu este metaforic ci provine dintr-o dezvoltare,, lărgită și îmbogățită treptat, a sensului fizic primitiv, mai ales grație artei Renașterii și încă mai mult a Barocului. Apoi, în timpul Romantis- mului, sensul a început să se încarce cu rezonanțe sufletești adînci: cum termenul tehnic circulase în tot cursul secolului al XVIII-lea și devenise obișnuit, s-a putut vorbi curent de „atmosfera unui tablou", în special ,,a unui peisaj", și mai apoi de „atmosfera unei priveliști naturale" prin transferul cunoscut de la artă la natură, propriu modu- lui nostru de judecată: în amîndouă cazurile semnificația este dublă (ca în cuvîntul german Stimmung), fără să se poată deosebi în mod tranșant dacă este vorba de valorile strict picturale sau de calitatea ethos-ului emanînd, grație acestor valori, din opera de artă ori din natura contemplată. Or, această emanare nu este efectul întîmplător al unei apropieri arbitrare între două înțelesuri abstracte: ea cores- punde unei realități, unei dezvoltări istorice a artei picturale: la capă- tul acestei evoluții, nu puteau să nu se ivească, din aprofundarea și spiritualizarea tehnicii, latențele poetice și etice, primele luciri din lumea unor valori superioare. De aceea nu este lipsit de interes să par- curgem rapid etapele acestui progres, geneza acestei arte di ambien- tare cum îi zic, de la Renaștere, pictorii italieni. Grecii cei vechi adunaseră o seamă de observații — Ptolemeu în- tre alții — despre efectele atmosferice ale luminii și, în genere, despre ceea ce s-a numit mai tîrziu „perspectivă aeriană". Artiștii lor însă, nici elevii lor romani, nu par a se fi gîndit să aplice artei lor aceste învățături: fără îndoială, lumina mediteraneană, stăpînă absolută peste o atmosferă extrem de uscată, sublinia puternic —• iar ei redau înainte de toate — liniile și contururile obiectelor; această viziune intelec- tuală a rămas una din caracteristicile spiritului clasic. Arabii, care au transmis lumii apusene medievale o parte însem- nată din moștenirea științifică și filozofică a Greciei antice, au cunoscut și ei o viziune „atmosferică", împreună cu iluziile și prestigiile sale, deși ea este absentă din arta lor. Un savant arab din secolul al X-lea, Al-Hazen, deosebea după Ptolemeu două modalități ale viziunii: una obtuitu, adică prin intuiție activă și selectivă; alta adspectu, instanta- nee și de pură sensibilitate; aceasta din urmă este viziunea noastră atmosferică. Deși tratatul lui El-Hazen nu era necunoscut artiștilor creștini din Evul Mediu, ei rămaseră aproape străini de astfel de preocupări, con- tinuînd să vadă lumea creaturilor numai în lumina transcendentului; ei exprimau totodată această lume a noastră în limitele și contururile ei bine definite, nebănuind putința de a reda cel puțin simbolic răs- frîngerea acestei lumini asupra obiectelor și ființelor. Era sortit Renașterii să divulge învățătura greco-arabă, apoi s-o aplice. Pe la sfîrșitul veacului al XlII-lea un polonez, Ciolec zis Vitellio, compuse un tratat de optică după El-Hazen, Vitellîonis per- 10 HENRI JACQUIER spectivae libri decern, care însă nu fu răspîndit decît după tipărirea lui, în prima jumătate a secolului al XVI-lea. De atunci se cunosc cu destulă precizie legile nu numai ale perspectivei geometrice, ci și ale perspectivei aeriene și ale clarobscurului: de exemplu, se știe că mono- cromia crește cu distanța, că vaporii din atmosferă măresc impresia de depărtare, că planurile unui tablou se eșalonează în adîncime prin scăderea progresivă a ,.valorilor¹, întărindu-se astfel efectele per- spectivei geometrice și ale liniilor fugătoare, etc. Vasari crede că cel dintîi pictor care a aplicat metodic aceste reguli a fost Masaccio. De atunci înainte progresul înfăptuit rămîne bun cîștigat și calea este deschisă perfecționărilor. Ajunge să însemnăm nume ca Piero della Francesca, creatorul peisajului arioso, Perugino, Rafael cînd era tînăr, flamanzii și discipolii lor germani. Este totuși imposibil să se spună precis cînd și prin cine s-a ajuns la conștientizarea puterii de sugestie și de expresie sufletească, la- tentă pînă atunci, a noilor moduri de redare a atmosferei, cine a prins cel dintîi cele două sensuri ale sale: cel vizual și obiectiv, cel psiho- logic și etic. Probabil aceste două înțelesuri au mers unul în întîmpi- narea altuia: pe de o parte cel moral s-a diversificat din ce în ce, încît a devenit ușor de localizat precis și de aplicat oricărui mediu; pe de alta, înțelesul fizic s-a dezvoltat atît de luxuriant, cu relații atît de multe și complexe, încît valoarea lui sugestivă și simbolică trebuia pînă la urmă să se impună de la sine. Genii ca Leonardo da Vinci și Rembrandt nu au putut să nu-și dea seama cu oarecare luciditate de noua valoare pe care o căpăta atmosfera; în orice caz, pictura lor este învăluită într-un fluid atît de magnetic și de bogat în sugestii miste- rioase, încît ni se pare că au atins o treaptă nouă și au trecut un nou prag. Mult mai tîrziu un Amiel va spune deslușit că oricare peisaj este o stare sufletească, iar psihologul Paulhan, că un peisaj este chiar ,,o concepție despre univers'⁷. Se pare însă că astfel de adevăruri se în- truchipează în Italia pe la începutul secolului al XVI-lea, iar în Țările de Jos un veac și jumătate mai tîrziu. Tehnicește vorbind, acest nou progres este cucerirea a ceea ce se numește în franțuzește enveloppe, acel halo sau înveliș de lumină colorată, plin de sfumato, de moliciune, de imprecizie, la hotarul nestatornic dintre corp și atmosferă, care dă cărnii (dacă este vorba de un personaj) nu numai morbideță ci viață, iar vieții suflet. Este în fond un progres nou al unui realism încă fără epitet, în cucerirea bogăției realității. Ca de-a lungul întregii istorii a culturii, la fel în istoria artei, dificultatea, obstacolul — aici varia- ția infinită a luminii, — care se opunea la început perceperii și dese- nării contururilor precise, a fost prilej de perfecționare, artiștii tru- dindu-se să scoată din acest obstacol materia însăși a unor adînciri și cercetări tehnice, împinse tot mai departe, pînă la ivirea de valori noi abia presimțite pînă atunci. Un filozof pre-existențialist, Rene le Senne, într-o lucrare de inspirație declarat spiritualistă (Obstacle et Valeur) a descris just cum avîntul creator, bucuria efortului uman, fără a pierde curajul, izbutește pînă la urmă, nu să înlăture obstaco- OBSERVAȚII DESPRE NOȚIUNEA DE ATMOSFERA 11 Iul, ci să-1 asimileze, să-1 prefacă într-o valoare nouă. Curios este faptul că acest filozof recunoaște noțiunii de valoare tocmai caracterele conceptului de atmosferă. Nu mai stăruim asupra diverselor moduri cum pictorii au folosit și au exprimat atmosfera în opera lor, de la Correggio sau Veronese. de la Claude Lorrain sau de la olandezi, la Turner și Constable, la școala de la Barbizon, la Corot, la „plein-airiști" și la al doilea impre- sionism. E drept că nu lipsesc, pînă în zilele noastre, fie pictori izolați, fie școli întregi, care par a fi înlăturat voit preocupările de atmosferă în sensul profund: un Dâvid și elevii lui, un Ingres, (un realist ca Courbet, numai în parte), un Manet, probabil sub influența artei ja- poneze, mai recent fauvismul și cubismul; și, de fapt, sentimentul liric care emană din pictura lor este destul de sărac. Ei sînt foarte asemă- nători unor poeți ca Theophile Gautier, Leconte de Lisle sau Heredia: ei au vrut să se mărginească la planul pur estetic, să fie numai artiști, și nu și-au dat seama că arta lor rămîne incompletă, fiind lipsită și de valorile atmosferice, superioare valorilor de artă pură. După ce noțiunea de atmosferă și realizările ei picturale au ajuns în epoca modernă la un asemenea grad de elaborare și de complexi- tate, era de așteptat ca scriitorii (iar nu numai poeții și criticii de poezie) să încerce transpunerea ei fățișă în domeniile artei cuvîntului. De altfel, și în literatură atmosfera fusese prezentă înainte de a fi cu totul conștientă; dar se pare că scriitorul german Hebbel a fost acela care a întrebuințat cel dintîi termenul, anume în jurnalul său, mărgi- nindu-1 la început la atmosfera tragică. Jn Franța, și anume în proza descriptivă, atmosfera este netăgăduit o creație a lui Chateaubriand, iar în arta dramatică, care și prin funcția însemnată a decorului este tributară picturii, ne putem urca pînă la tragedia raciniană? în Anglia se pot descoperi influențe atmosferice deja puternice în creația lui Shakespeare. Aceeași observație se poate face în mod general, dar cu proporții variabile, despre literatura barocă a Europei Apusene și Cen- trale. Teoreticianul literaturii Oskar Walzel, încercînd să aplice operelor literare vestitele Grundbegrifîe sau concepte fundamentale ale lui Wolfflin, a subliniat cu forță rolul atmosferei; la fel Ermatinger. în țară, profesorul Liviu Rusu a dezvoltat vederi înrudite în domeniul poeziei lirice. Trebuie notat însă că apetitul filozofic bine cunoscut al cercetătorilor germani i-a făcut să înglobeze pînă la urmă în atmosferă mai toate esențele „poetice" (în sens larg, de Dichtung) împreună cu mijloacele lor de exprimare: ritmul, melodia și armonia, imaginea in- tuitivă și chiar tectonica. De fapt, este o afinitate profundă și chiar esențială între poezie (cu muzica) și noțiunea de atmosferă, și nu se poate spune răspicat că acești teoreticieni nu ar avea dreptate. Credem însă că din punctul de vedere metodic, este mai indicat să se limiteze cu precizie domeniul atmosferei, care și așa este destul de întins. Alt- fel, tot lărgind această noțiune, am ajunge să o facem să coincidă cu întregul inefabil al poemului, cu tot ceea ce în el este neanalizabil; această tendință se explică, în realitate, prin ecuația nemărturisită care 12 HENRI JACQUIER se pune între atmosferă și Stimmung. Observațiile noastre, care în apa- rență tind și ele să lărgească conținutul conceptului de atmosferă, sînt dimpotrivă o încercare de delimitare a noțiunii, printr-un recurs la originile sale picturale. Spre a arăta putința de a menține pînă la capăt legătura între sensul spiritual — psihologic și moral — al atmosferei și cel de origine materială, fizică, enumerăm aici în mod cursiv principalele caractere atmosferice, posibile atît în pictură cît și în poezie (cu sens larg de Dichtung). 1. Atmosfera scaldă formele într-o anumită ambianță fără să le dizolve cu totul, ci le deschide: este aici paradoxul „învelișului", a ceea ce am numit enveloppe, care în loc să închidă realitatea mate- rială într-un contur gros, de vitrai, după felul unor pictori moderni ca Rouault, o deschide, lăsînd ochiul minții să pătrundă în ea; 2. Conturul unui obiect desenat, care trasează pe fond granița obiectului, dă interiorului acestui contur o densitate spațială care su- gerează, în spațiul real, o discontinuitate a obiectului, față de mediul lui. Atmosfera, împreună cu „enveloppe", restabilește continuitatea și posedă prin aceasta o virtute dialectică, căci ea restituie unitatea obiectului cu mediul său. Trebuie subliniat însă că această unitate nu este o identitate și că nu trebuie să dizolve realitatea în atmosfera ambiantă, așa cum făcuseră diferiți pictori neo- și post-impresioniști, provocînd astfel reacția brutală a fauvismului și a cubismului; 3. Atmosfera leagă fiecare figură de celelalte, integrîndu-le într-un tot organic, grație tonalității de ansamblu, luminoase și cromatice; ea îmbie spiritul nostru să le considere drept aspecte parțiale ale unor forme mai comprehensive; 4. Prin aceasta atmosfera ne ajută să depășim cadrul (totdeauna arbitrar și artificial) al tabloului, prelungind pictura, prin rezonanțe indefinite, în sensibilitatea și imaginația contemplatorului. Or, efecte comparabile le obține poemul, dacă poetul — fără să neglijeze funcția tectonicii, a metricii etc. — lasă versurile sale între- deschise, menajînd clarobscurul necesar după preceptul verlainian: II iaut aussi que tu. n'ailles point Choisir tes mots sans quelque mâprise, sau dînd cuvintelor un sens metaforic neprevăzut, zguduitor, ca Rimbaud, sau un înțeles socotit mai pur, ca Mallarme, înțeles care este adesea, la Valery, chiar sensul etimologic primitiv; în orice caz se leagă cuvintele în așa fel încît să rămînă între ele un hiat suficient prin care spiritul cititorului să poată ajunge mai departe și mai sus. 5. Atmosfera ne duce dincolo de suprafața pînzei, dă picturii, în colaborare cu perspectiva, adîncime și volum, îndepărtînd planurile unele de altele; dar totodată ea asigură trecerea de la unul la altul și, cu toate că distanța crește de la spectator pînă la planul ultim, o îm- biere, un elan împinge mintea noastră să se aventureze tot mai departe,, tot mai adînc: într-adevăr, pe cînd „liniile de fugă" se întîlnesc și se opresc la orizont, pe fond, mișcarea sau vibrația atmosferică sparge OBSERVAȚII DESPRE NOȚIUNEA DE ATMOSFERĂ 13 acest fond și ne duce în regiunea unui necunoscut mai dens, unde lu- mina capătă o calitate nouă. Este și aici un paradox: distanța s-a in- stalat și a crescut între spectator și figurile succesive, și totuși crește și încrederea și puterea minții de a depăși toate distanțele. în poezie, această pătrundere în profunzime și această trecere dincolo se înfăptuiesc, netăgăduit, într-o largă măsură, grație însuși- rilor materiale, fonice, ale cuvintelor, prin timbrele vocale și armonia dintre ele, prin melodie și ritm; dar se înfăptuiesc și pe planul seman- tic, prin raporturile dintre cuvinte și însușirile relaționale, deci inte- lectuale, ale limbajului, prin tropi, simboluri, metafore, înzestrate cu puteri de cunoaștere. Toate aceste mijloace, pot genera valori atmosfe- rice, pot închega un spațiu vectorial, magnetic și orientat, un ,,cîmp de forțe" extrem de favorabil nașterii unei poezii integral poetice. Celelalte genuri literare nu sînt nici ele străine de atmosferă. Există un „roman de atmosferă¹, și astfel de romane sînt relativ nume- roase: se pot evoca aici în trecere Jacobsen (Jens Peter) cu Niels Lyhne atît de prețuit de Rilke, sau Knut Hamsun, cu vestitul Pan, fără să vorbim de atîtea alte romane engleze, germane, scandinave, rusești (căci lumina nordică este favorabilă atmosferei). Dar și unele povestiri romanice pot poseda această însușire, ca cel mai tipic, poate, Le Grand Meaulnes (Cărarea pierdută) al lui Alain-Fournier; nu ar fi absent nici romanul romînesc, dacă ne gîndim la Matei Caragiale cu Craii de Curtea Veche, la Gala Galaction, la Ion Vinea, precum și la atîtea pa- gini din cele lăsate de Mihail Sadoveanu. Există de asemenea un ,,teatru de atmosferă" în care atmosfera îndeplinește o funcțiune de prim plan: ajunge să amintim teatrul lui Maeterlinck și teatrul lui Cehov, iar din teatrul romînesc, o piesă ca Pavilionul cu umbre a lui Gib Mihăescu, piesele lui Lucian Blaga, Voiculescu, Ion Luca și altele. Multe din mijloacele verbale de zămis- lire a atmosferei dramatice și tragice nu diferă esențial de principalele mijloace atmosferice ale poeziei și ale romanului; amintim cîteva din ele: 1. Elipsa, reticența, pauzele (care pot avea valoarea silențiilor în muzică), oprirea bruscă a cuvîntului, a glasului, tăcerea, care este o elipsă totală a enunțului — toate acestea, se înțelege, folosite cu mă- iestrită chibzuință; 2. Repetarea, cel mai puternic efect al vorbirii, spunea Napoleon: o repetiție prelungită poate produce un fel de stare hipnotică; 3. Unele figuri, frecvente în teatrul clasic, ca litota sau eufemis- mul, înrudite cu elipsele și a căror putere sugestivă poate fi mare; 4. Vagul, nelămuritul, împreună cu neobișnuitul și straniul, care se nasc adeseori din acel abuz semantic ce se numește catacreza. Problema atmosferei, care se poate pune în mod eventual auto- rului dramatic, se pune în mod necesar regizorului și, firește, tuturor colaboratorilor lui: pictorul scenograf, costumierul, machiorul, ecle- raj istul etc. și, în primul rînd, ansamblul actorilor care traduc piesa respectivă în viața specifică a scenei. 14 HENRI JACQUIER Sub zodia naturalismului regizorii aplicau directivele, greșite după estetica de azi, ale unui Antoine, de la ,,Teatrul Liber", sau ale unui Firmin Gemier; anume, ei reconstituiau pe scena teatrului un decor real, aducînd pe platou obiecte sau ființe reale din viața cotidiană, și reproduceau întocmai acțiunile din această viață, reflectată în ,,felia de viață" întocmită de autori: se putea vorbi atunci de reconstituirea unui ,,mediu", dar nu de crearea unei ,,atmosfere". Materialitatea apă- sătoare, impunerea în ochii spectatorilor a unei viziuni obsedante prin concretul ei, avea drept efect acela de a reteza avîntul sau jocul spon- tan al imaginației, adică tocmai partea de colaborare a publicului în crearea atmosferei; percepția, după formula lui Sartre, înădușea imagi- narul. Aceste observații sînt valabile mai ales pentru teatrul naturalist francez, al unui Henry Becque sau al unui Octave Mirbeau —• mai pu- țin însă pentru teatrul unui Gerhart Hauptmann, de pildă, al cărui na- turalism nu excludea fantezia și poezia. Reacția de altfel nu a întîrziat să se manifeste, anume o dată cu mișcarea simbolistă, chiar cînd teatrul naturalist era încă în plin avînt. în noul decor își fac apariția elemente, uneori cu semnificație directă, împrumutate de la magazia de accesorii a simbolismului, dar mai ales cu sens emblematic, metaforic, într-adevăr ,.simbolist", sens care ce- rea, ca orice metaforă, un efort de interpretare din partea spectatoru- lui. Acest decor, această ,,ambianță' era și ea acordată cu acțiunea și cu personajele noului tip de piese; numai că era prea încărcată, apăsa nu numai ochiul ci și imaginația însăși, iar efortul de interpretare a aspectelor metaforice, pe care-1 pretindea de la public, nu se potrivea cu caracterul de intuiție imediată și spontană prin care se prinde sau se receptează o atmosferă. Asemenea decoruri erau de fapt în întîrziere față de simplitatea și sobrietatea mijloacelor verbale ale pieselor (ne gîndim în primul loc la Maeterlinck): ele exprimau ambianța, cum am spus, dar evocarea, sugerarea atmosferei o lăsau mai mult în seama textului. Această discordanță, din fericire, a fost trecătoare: tendința de dezvoltare a decorului teatral spre atmosferă, în sensul reținut de noi, nu a întîrziat să se afirme, anume chiar pe la începutul secolului nos- tru: pe cînd în Rusia teatrul lui Cehov beneficia de inovațiile lui Sta- nislavski, în apus se căuta, prin mijloacele cele mai simple (și fără să se neglijeze crearea ,,mediului" sau a ,,ambianței" potrivite cu per- sonajele, după lecția epocii precedente), să se răspundă cerințelor ur- mătoare: a se stabili o unitate scenică între actori și spațiul care îi înconjură, o legătură între ei și ansamblul scenic; iar, pe de altă parte, să se degajeze o atmosferă a cărei calitate psihologică să reflecte și să precizeze spiritul acțiunii. Nu intră în intenția acestor observații măcar să schițăm evo- luția decorului teatral și a ,,mizanscenei" de la începutul secolului nostru? ne vom mulțumi să subliniem două puncte: unul, că această evoluție a decorului, cu fazele ei succesive spre simplificare, sti- lizare, spre eliminarea trucajului, spre pictura strict decorativă restrînsă la două dimensiuni, care se retrăgea (probabil sub influența cubis- OBSERVAȚII DESPRE NOȚIUNEA DE ATMOSFERĂ 15 mului) înaintea arhitecturii scenice cu trei dimensiuni, în sfîrșit în- cercarea de suprimare a oricărui decor, — toate s-au perindat fără să știrbească drepturile cîștigate de atmosferă; mai mult, atmosfera și-a subordonat elemente scenice tot mai numeroase, în al doilea rînd, subliniem faptul că mijloacele fundamentale care s-au impus tot mai mult pentru evocarea atmosferei, rămîn mijloace vizuale și picturale: lumina, culoarea, proporția. Această din urmă observație justifică și ea, măcar în parte, propunerea noastră de a ne referi față de multiplele înțelesuri ale termenului „atmosferă", în primul rînd la sensul derivat din tehnica picturii, care este și sensul lui pri- mitiv în domeniul artelor — și aceasta, chiar dacă este vorba de artele cuvîntului și de folosirea unor mijloace verbale. în rezumat, în domeniul picturii, noțiunea de atmosferă își păs- trează sensul direct, nefigurat — dar precizat: elementul ei funda- mental este ceea ce am numit enveloppe, adică un halo, o impreci- zare a conturului figurilor care să le deschidă (în afară și înăuntru) în loc să le închidă, și care să le lege între ele totodată și să le unifice. Ea este realizată prin mijloace picturale: o anumită tratare a luminilor și a culorilor. Amintim că, în mod inevitabil, o tonalitate psihologică precisă este sugerată în același timp. în domeniul literaturii, noțiunea de atmosferă poate avea nu- mai sensuri metaforice; sensul reținut de noi este mai restrîns decît acela ce se leagă de cuvîntul german Stimmung (cu implicații mai ales muzicale, și care s-ar reda mai bine prin „tonalitate", „armo- nie" etc.). Pentru noi, atmosfera literară sau „poetică" joacă meta- foric rolul de înveliș vag, de enveloppe, cu funcții psihologice și cu însușiri sufletești. Ea îmbogățește realitatea dată — deci și realismul — cu aspecte și valori spirituale, imponderabile, sugerate sau evocate prin mijloace verbale și stilistice cunoscute. Ea rămîne legată de ambianță, de mediul concret, social, personal sau fizic, dar deschide limitele obiectelor și ființelor, în afară și înăuntru, dîndu-le un ca- racter mai vag, nedefinit, infinit chiar, straniu sau misterios, prin aju- torul însușirilor fonice ale cuvintelor, dar mai ales prin anumite figuri de stil, ca cele legate ele tăcere, elipsă, litotă, de repetiție, de tropi. în fine, domeniul ,,mizanscenei" și al decorului scenic — care, legat fiind de teatru, este legat și de arta cuvîntului — depinzînd pe de altă parte de artele plastice, permite să se facă tranziția de la înțelesul concret, pictural, al atmosferei, la înțelesul ei literar, psi- hologic, spiritual și moral. 3AMEqAHK5I OTHOCHTE^bHO nOHHTHH „ATMOC^EPA” ( P e 3 io m e ) floAwepkhbbh 3HaqeHne h qacTOTy Hcnojib3OBaHHn „aTMoc^epbi” b hobom xy^o>Ke- ctbchhom TBopnecTBe, a TaKJKe h b KpwTHKe, aBTop yTOHHHeT cnanajia TexHwwecKoe npoHC- xoHCAenHe 3Toro TepMHna (MeTeopojionin, Il-aa nojioBWHa XVII-ro Bena), npoHHKinero b 16 HENRI JACQUIER TexHHKy nocje Hcnojib3OBaiiHH aTMOC(ț>epbi Kai< coctsbhoîî qacTH npoii3BeAeiiH5i HCKyc- CTBa. B Aa^bi-ieHineM, aBTop ynoMHiiaeT b o(5iuhx qeprax 06 ee pasBHTHH, H3qHH3H c FIto- jiexien, sareM c Ajibrasena h BiiTejuino, b esponeHCKOH jkhbohhch c anoxn Bospox^eHHn: BO3HMKHOBeiiMe BO3AyuiHoii, cbctjioh h KpacoqHOH nepcneKTHBbi, neîteaJKa „arioso", pacT- BopenHH CBeTOTeiiii nocpeflCTBOM sfumato h moi'biclezza, noHB^eHwe rajio (enveloppe), âJiaroAapn KOTopbiM KoiiTypbi cranoBATCR Menee pesKHMii h 6oj[QQ neonpeAejieHHbiMH, oâpasbi TaioT b oxpyhxaiomeH nx cpe^e, a bch KapTHHa npnoâpeTaeT TBHHCTBeHHyio hjih no3THqecxyio uei-niocTb, a thkjkc Bbicince opraiimiecKoe eAHHCTBO. Tcm nce cpe£CTBOM BHymaeTCH mbicjib 06 onpeA^neuHOH ncHxojiornqecKOH TonajibHOCTH. Ecjih b /KiiBonucH aTMoccfrepa coxpaiisieT CBoe npHMoe, neH3o6p33HTejibHoe 3H3qeHiie, to b JiHTepaTypHOH o6ji3Cth — 3a HCKjnoqeHHew TeaTpa, H3-3a iiHCixeHiipoBKH h ACKopauHH — oua npiioâpeTaeT b ocodei-inocTH MeTa^nsiiqecKHe 3H3qei-iHH. Abtop odpamaeT BHHM3Hiie qHT3TejiH i-ia p33JiHqne MOKjțy sthm nonsmieM h nonflTHeM Stimmung, c ero 3H3qenHHMH dojibine Bcero My3biK3JibHbiMH; TaioKe yToqnneTCH, bto hc cjie^ye? npe&noqHT3Tb hsjih- iiiHee pacmHpeniie co/țep/Kamia iiohhthh nocpe#CTBOM BKjnoqei-iHH rjiaBHbix qepT, npucy- mnx noasnH, k3k: pHTM, rapMOHHH, odpasbi h #a>Ke apxiiTeKTOHHKa, TaK, kbk nocTynaioT HeKOTopbie HeMem Rom., Mem. Secț. Lit.", s. II, t. XL, pp. 38—46 dell'estratto. ORIGINE ITALIANA DI UN MOTIVO FOLCLORICO ROMENO? agosto; talvolta sull'altare di mezzo, tra i limiti della sua vita ter- rena, sta Maica Precistă, la Madre Immacolata. La Madonna cerca nei libri santi e vi trova notizia di tutti i nati in terra, in alcune varianti di tutti gli orbi e gli sciancati, ma non trova notizia del Figlio suo e piange. Vede (si noti ranacronismo) San Giovanni Battista „nănașul lui Dumnezeu / și cumătrul său", padrino di Dio e compare di lei, e gli chiede se lo ha visto; la ri- sposta piu diffusa e che non lo ha veduto, ma ha sentito che e stato preso dai Giudei, martoriato e crocifisso. Piangendo, la Madonna si dirige verso Gerusalemme, e per strada incontra un ,«meșter de lemn", un falegname, il quale le domanda perche piange e, interrogato, dice che non solo ha visto il figlio, ma ha anche costruito la croce sulla quale e poi stato infisso, e, mentre i Giudei la volevano piccola, egli l'ha fatta grande e pesante; la Madonna lo maledice dicendogli che non guadagnerâ denaro dai suo lavoro. Proseguendo per la via, talvolta indicata come la via d'Adamo, incontra poi un ,,meșter de fier", un fabbro, il quale le racconta che ha costruito i chiodi per la crocefissione, ma piu i Giudei gli dice- vano di farli grandi, piu egli li faceva sottili e piccoli; per questa sua azione misericordiosa il fabbro viene benedetto dalia Madonna, con l’assicurazione che ogni colpo di martello battuto sară fonte di imme- diato guadagno. Proseguendo la Madonna trova una rana che, al solito le chiede ragione del suo pianto; risponde alia Madre di Dio che non ha notizie del Figlio e cerca din consolarla narrandole la sua disgrazia: di 7 o 9 o 12 ranocchi suoi figli, secondo le redazioni, non gliene rimane che uno, salvatosi a stento, e con danno, dalia ruota che ha schiacciato i suoi fratelli; quasi sempre la Madonna acconsente a vederlo e il ranocchio e chiamato dalia madre, e quando si presenta ,,hîd, înholbat (lăbănat) și crăcănat" appare talmente buffo nella sua stupefacente, sciancata e distorta bruttezza che la Madonna, pur nel suo cocente dolore, non pud trattenere il riso; per questo mo- mentaneo sollievo dai dolore, la rana viene benedetta e quando mo- riră non imputridirâ, ma seccheră, e l'acqua nella quale vivrâ sarâ sempre limpida e pura. Qui e, insieme all'altra leggenda della bene- dizione della rana da parte della Madonna, per essere stato il primo animale che, col suo gracidio, annunzib la nascita di Cristo (2), la giustificazione della credenza popolare che la rana, morendo, si ri- duca a un po' di pelle secca, senza imputridire. Finalmente la Madonna giunge al luogo dove Cristo e crocifisso, generalmente la corte del palazzo di Pilato, e vede il Figlio, al quale chiede come mai si sia lasciato prendere dai Giudei, martoriare e crocifiggere; il Figlio risponde che l'ha fatto per salvare l'umanitâ. Qui dovrebbe finire il „planctus", ma in non poche varianti s'in- seriscono a questo punto altri episodi, uno per spiegare la credenza (2) T. Pamfile, Crăciunul, București, 1914, pp. 114—115. 20 MARIO RUFFINI popolare che attribuisce agii Ebrei lentiggini sul viso, e l'altro an- cora che vuol dar ragione della loro astensione dai mangiare carne di maiale. II primo episodio dice che alcuni Giudei, messi di guardia al Sepolcro, stavano mangiando pane, pollo arrosto (in qualche va- riante anche pesce), e bevendo vino; per schernire la Madonna, le avevano detto che suo Figlio sarebbe risorto quando il pane fosse tornato grano, il vino uva e il pollo arro,stito si fosse messo a cân- tare e a starnazzare; immediatamente dai pane fiorisce la spiga, il vino si fa grappolo d'uva, il gallo canta e, nello starnazzare, con le aii getta il grasso, nel quale era stato cotto, sul volto dei Giudei, i quali ne portano ancora il segno nelle lentiggini sul volto. II se- condo episodio narra del dileggio tentato dagli Ebrei a mensa, i quali, nascosta una donna con la figlioletta sotto una coperta, domandano alia Madonna che cosa hanno nascosto alia sua vista; alia risposta che vi e una scrofa con i porcellini, accusata di menzogna, la Madre di Dio fa alzare la coperta e i Giudei devono constatare che vera- mente la donna e la figlioletta si sono mutate in una scrofa e nella covata di porcelli. Per questo i Giudei non toccano la carne di maiale. Tutte le redazioni, integrate o no dalie due leggende ora dette, terminano con la promessa che chi reciterâ tutto il racconto e lo dirâ ad altri sarâ salvo e andrâ in paradiso, chi non reciterâ o non narrerâ sarâ dannato alLinferno. Con cid la leggenda acquista il ca- rattere di un talismano a sfondo soteriologico. Circa Forigine della redazione romena del „planctus" il Marian e dell’opinione che debba ricercarsi in una leggenda apocrifa di vasta diffusione in Europa (3), nota in romeno col nome di Visul Maicii Domnului, il sogno della Madre del Signore. In essa si dice che la Madonna narra al Figlio, dopo che Lui l'ha svegliata, il sogno che ha fatto: ha visto San Pietro a Roma, San Paolo a Damasco e Cristo sulla croce a Gerusalemme tra i due ladroni, dopo essere stato tor- turato; poi i miracol! avvenuti alia morte del Figlio, la sua deposi- zione della croce, la sua sepoltura, la discesa all’inferno per libe- rare Adamo ed Eva, la sua risurrezione e l'ascensione al cielo. Cristo conferma che il sogno si avvererâ e che egli patirâ per la salvezza dell'umano genere. La leggenda finisce con Fassicurazione che chi la porterâ scritta con se, quasi come un amuleto, sarâ salvo neireternitâ. Come si vede, solo questi due ultimi element! sono in comune con la redazione romena del „planctus", ma l'ossatura centrale del Visul Maicii Domnului con essa non ha nulla a che fare: Visul Maicii Domnului e una visione onirica di un futuro che dovrâ avve- rarsi; Căutarea Domnului Isus Hristos e la dolorosa realtâ presente della Madre che cerca il Figlio, di cui non ha notizia, e del quale chiede a coloro che trova nella strada del suo martirio spirituale. (3) Cf. B. P. Hașdeu, Cărțile poporane ale Românilor în secolul XVI, Leipzig— —București, 1880, pp, 387—402, ORIGINE ITALIANA DI UN MOTIVO FOLCLORICO ROMENO? 21 Giâ il Cartojan (4) aveva notato che il prototipo delle leggende che formano il „corpus" intitolato dai Marian „Căutarea Domnului Isus Hristos", non deva essere ricercato nella fonte indicata dai Marian e accettata anche dai Gaster e dai Rosetti (5), ma nel noto poema neogreco Td p.oLpoX6Yi tgQ XPlcttoO, — STa6p(i)5T7)<;, 6 0p$vo<;TțJ<; Ilavata^ 6 0pțjvo<; TvapaaKeu^, tă TraO?) to5 XptQToO. senza tuttavia darne la dimostrazione. Credo che si possa formulare un’altra ipotesi, che postuleremo tra poco. Vediamo, innanzi tutto, la distribuzione geografica delle 55 va- rianti a me note; pur sapendo perfettamente che altre sono in cir- colazione, o lo erano all'epoca del Marian, e di cui non ho potuto procurarmi la copia, credo tuttavia di essere a conoscenza di quante bastano per poter formulare la mia ipotesi. II nucleo piu compatto e rappresentato dalie varianti della Mol- davia e della Bucovina, e precisamente una in Bucovina e una in Moldavia non meglio localizzate (7): 29 nella regione di Suceava, di cui 13 nel distretto omonimo, a Lisaura e a Sf. Ilie (8), a Rușii-Mă- năstioarei (9), a Teodorești (10), a Vlășinești (11), e le altre sette a Ilișești (12) e nei paesi circonvicini, Corlata (13), Drăgoiești (14), Bălăceana (15), Stroiești (16) e Tișeuți con due varianti (17); otto nel distretto di Cîmpulung Moldovenesc, di cui una nella stessa cittă, e per gli altri due a Mănăstirea Humorului (18), due a Dorna Cîn- drenilor (19), due a Fundul Moldovei (20) e una a Ciocănești (21); una nel distretto di Fălticeni, a Mălin (22); due nel distretto di Bo- * II compianto di Cristo —■ della crocefissione. La lamentazione della Ma- donna. La lamentazione del grande Venerdi — La passione di Cristo. (4) N. Cartojan, Cărțile populare în literatura românească, II. Epoca influenței grecești, București, 1938, p. 106, n. 1. (5) M. Gaster, Studies and Texts in Folklore magic medîaeval romances hebrew apocrypha, II, London, 1925—28; Rosetti, o. c., pp. 40—42. (6) Cartojan, Cărțile, II, pp. 104—106; la bibliografia del poema greco e stata curata da Stilpon Kyriskidis, nella riv. Aa^pa^la, XI, 1934—37, p. 253? si veda anche: Mari a loannidu, Untersuchungen zur Form des neuariechischen Klageliedes, Munchen, 1938, pp. 66—67. (7) T. Pamfile, Legendele Maicii Domnului, București, 1904, pp. 203 206 (8) Id, ib., 108 e 126. (9) Id., ib., p. 123. (10) Id., ib., p. 138. (11) Dim. Furtuna, Cuvinte scumpe, p. 78. (12) Pamfile, Legendele, p. 141. (13) Id., ib., p. 150. (14) Id., ib., p. 145. (15) Id., ib., p. 153. (16) Id., ib., p. 130. (17) Id., ib., pp. 113 e 119. (18) Id., ib., rispettivamente pp. 161, 154 e 158. (19) Id., ib., pp. 179 e 184. (20) Id., ib., pp. 164 e 170. (21) Id, ib., p. 174. (22) Id, ib., p. 211. 22 MARIO RUFFINl toșani, a Mănăstireni (23), e a Sulița (24); tre si trovano nel distretto di Rădăuți, a Șiret (25), a Tereblecea (26) e a Putna (27); quattro nella regione di Bacău, a Broșteni (28), a Holda, frazione di Broșteni (29), a Tuțcani (30) e a Bucium (31); infine una nella regione di Galați, nel distretto di Tecuci, a Țepu (32). Pertanto, da sole, le regioni nominate in Bucovina e in Mol- davia raccolgono 34 varianti, cioe il 62% del totale, e di esse 29 appartengono alia regione di Suceava. Delle rimanenti varianti, ne sono da assegnare alia Muntenia sei, delle quali ben cinque non piu particolarmente localizzate, e una raccolta a Săgeata (33), nella regione di Ploiești; in Transilvania ne sono state raccolte dieci, delle quali quattro non localizzate (34), una nella regione di Brașov, a Frîna (35), due nella regione di Hu- nedoara, a Feneș (36) e a Păucinești (37), due nella Regione Mureș- Autonoma Maghiara a Fărăgău (38), e a Luduș Mare (40), e una nella regione di Cluj, a Saula (39). Quattro sono attestate nella re- gione di Banat, di cui tre non localizzate (41) e una a Rudăria, vicino a Oravița (42); una e stata raccolta nella regione di Maramureș, ge- nericamente localizzata nel Maramureș (43); ultima la regione di Cri- șana, rappresentata da una sola variante raccolta a Beftia (444). Impressiona, come abbiamo giă detto, il fatto che delle 56 va- rianti 34 appartengano alia Moldavia e alia Bucovina, in un gruppo che si pud dire compatto, il cui nucleo e rappresentato dalie 29 raccolte nella regione di Suceava, menire il resto e sparso in alcune (23) Furtuna, o. c., p. 41, riportato in Pamfile, Sărbătorile de toamnă, p. 12. (24) Furtuna, o. c., p. 43. (25) Pamfile, Legendele, p. 196. (26) Id, ib., p. 128. (27) Id, ib., p. 186. (28) Id., ib., p. 209. (29) Id, ib., p. 214. (30) Pamfile, Sărbătorile, p. 20. (31) Id, ib., p. 15. (32) Pamfile, Legendele, p. 216. (33) Id, ib., pp. 221 225, 228, 232 e 233; quella raccolta a Săgeata e in Pamfile, Sărbătorile, p. 23. (34) Pamfile, Legendele, pp. 237, 240, 242, 247. (35) Pamfile, Sărbătorile, p. 11. (36) Pamfile, Legendele, p. 250. (37) Id, ib., p. 267. (38) Id, ib., p. 259. (39) Id, ib., p. 260. (40) Gr. G. T o c i 1 e s c u, Materialuri lolkloristice, t. I, voi. II, București, 1900, p. 1072. (41) Pamfile, Legendele, pp. 262, 269, 272. (42) E. Petro viei, Folklor din valea Almăjului, in ,,Anuarul Arhivei de Fol- klor", București, III, 1935, p. 132. (43) Pamfile, Legendele, p. 277. (44) Id, ib., p. 273. (45) Dim. Cantemir, Descrierea Moldovei, trad. Pascu, București, 1923; F r. Jos. Sul zer, Geschichte des Transalpinischen Daciens, Wien, 1781—82. ORIGINE ITALIANA DI UN MOTIVO FOLCLORICO ROMENO? 23 rimanenti regioni della R.P.R., in una specie di diaspora che serve ad attestare la vitalitâ della leggenda. Appare, pertanto, molto probabile che 1'origine della redazione romena del „planctus" debba essere ricercata nella regione che ha conservato il maggior numero di varianti, e che in essa si debba anche ricercare la causa di questa maggior sopravvivenza. Bisogna ricordare che ne Demetrio Cantemir ne Franz loseph Sulzer ricordano nelle loro opere una leggenda popolare che si ri- ferisca al „planctus", sicche e da ritenere che il prototipo romeno non sia molto antico (45). E appena il caso di ricordare che la Moldavia fu nei secoli XVII e XVIII campo di lavoro da parte dei frați francescani conventuali ed osservanti (46). Giâ prima, tra gli anni 1371—1435 esisteva a Șiret un episcopato cattolico, e un altro ne esisteva a Bacău, fondato nel 1392, rimasto senza titolare dopo il 1439, ricostituito nel 1590 e trasferito a Iași nel 1808. I lavori del Călinescu e del padre Morariu hanno messo in evi- denza la capillaritâ dell'opera francescana e la sua penetrazione nei secoli XVII e XVIII in alcuni luoghi romeni. E’ ben noto, d'altra parte, con quanto amore Tordine francescano abbia coltivato la lauda sacra, soprattutto per mezzo delle confrater- nite laiche, e, fra i temi delle laude, quello del venerdi santo, della passione di Cristo: a questo proposito basti ricordare il bello ed esau- riente lavoro di Arnaldo Fortini, La lauda in Assisi e le origini del teatro italiano (47), e soprattutto il capitolo ,,Le lamentazioni di Ma- ria nelle laude del venerdi santo" (48), dove e illustrato il pianto della Madonna. Dallo Stabat Mater in poi si trattava di un tema facile, adatto a una descrizione poetica, in cui ciascuno poteva effondere il proprio sentimento, renderlo piu vivido con l'aggiunta di nuovi particolari, piu drammatico con nuovi accenti di pianto e di disperazione; la Madonna, dolente madre, non ha piu gli attributi dogmatici e teolo- (46) Si vedano in proposito i lavori di George Călinescu, Alcuni missionari cattolici in Moldavia nei secoli XVII e XVIII, in Diplomatarium Italicum, L Roma, 1925, pp. 1—223; id. Altre notizie sui missionari cattolici nei Paesi Ro- meni, in ib., II, Roma, 1930, pp. 305—514; Bonaventura Morariu, O.F.M. Canv., La missione dei Frați Minori Conventuali in Moldavia e Valacchia nel suo primo periodo 1629—50, Roma, 1962. Giâ prima si era interessato dei mis- sionari italiani nei Paesi romeni Ramiro Ortiz, Per la storia della cultura italiana in Rumania, Bucarest, 1916, pp. 59—91, studi frammentari posteriori sono quelli di D. G ă z d a r u, Informații italiene despre cîteva texte românești, scrise de misionari catolici, in ,,Studii italiene", I, 1934, pp. 79—89; F r. Pali, Date inedite privitoare la legăturile culturale italo-romîne din mijlocul veacului al XVII-lea, in ib., VI, 1939, pp. 45—69; H. O p r i ș a n, Încercări catolice la 1583 de a introduce calendarul gregorian în voivodatele, in ,,Arhiva", Iași, 1939, nr. 1—2. (47) Pubblicato dalie Edizioni Assisi, a cura della Socielă Internazionale di Studi Francescani, p. 560. (48) Fortini, La laude, pp. 407—41. 24 MARIO RUFFINI gici che la poesia latina medievale celebrava in suo onore (49), e un essere terreno che ha tutte le doti umane che sublimano la figura della donna e della madre, della madre che, dinanzi al figlio fla- gellato e crocifisso, e crocifissa anch'essa dai dolore, come lo sa- rebbe ogni madre della terra davanti al corpo martoriato ed esanime del figlio. II tema del pianto della Madonna era caro aH'ordine francescano, come e dimostrato dalia sua lunga fortuna; si pensi anche solo a due grandi poeți francescani, appartenenti al terzo ordine, quindi laici, che lo hanno cantato nel secolo XIII: a Jacopone da Todi per ritalia, e al maiorchino Raimondo Lullo per la Spagna: di lacopone il celebre „Pianto de la Madonna de la Passione del figliolo lesu Cristo", Donna del paradise — lo tuo iigliolo e priso lesu Cristo beato. Accure, donna, e vide — che la gente l’allide, Credo che llo s'occide — tanto l’on flagellato-, (50) e del Lullo il „Plani de nostra Dona Santa Maria" in catalano: Estava la reina molt iortment irada Can por los seus era desemparada, Car, sind sent Jouan, per tots lo lleîxada. (51) Ma abbiamo prove, e ce le ha date il Fortini in tutta la sua opera, della grande fortuna che la lauda ha avuto in mezzo al popolo (52), da cui del resto giâ con i laici laudesi proveniva, e prima del For- tini ne avevano accennato Gennaro Maria Monti (53) e prima an- cora Giuseppe Monticelli e Alessandro D'Ancona (54). Attestazioni di questo favore popolare si trovano in tutte le regioni drItalia, alcune ancora sopravviventi, da quella attestata nelle montagne di Norcia in Umbria, a quella, buona ultima a mia conoscenza, di cui ha dato (49) Si veda, per un solo certo riflessa, il mio lavoro II titolo di „regina¹¹ dato alia Madonna nella innografia latina medievale, nella riv. „Helmantica", Salamanca, 1956. (50) lacopone da Todi, Le laude, a cura di Giovanni Ferri, Bari, Laterza, 1930, p. 228. (51) Ramon Lullo, Poesies, Barcelona, Barcino, 1928, p. 55. (52) Si vedano soprattutto i capp.: Origini e moventi della lauda, p. 7; Le confra» ternite in Assisi, p. 49; La lauda in Assisi, p. 267; Laude per ogni festa, p. 293; Laude per i morti, p. 307; Laude della quaresima, p. 333; II dramma della Passione nei codici francescani di Assisi, p. 369; le giă citate „Lamentazioni di Maria nelle laude del venerdi santo", p. 407. (53) Gennaro Maria Monti, Le conîraternite medievali dell’alta e media Italia,. voi. II, Venezia, s.a., pp. 98—104. (54) Giuseppe Monticelli, Vita religiosa italiana nel sec. XIII, Torino, 1932, p. 341, n. 1; Al. D’Ancona, Origini del teatro in Italia, Firenze, 1877; id., Sacre rapprezentazioni dei sece. XIV—XVI, Firenze, 1873; id. Poesia popolare: italiana, Firenze, 1878. ORIGINE ITALIANA DI UN MOTIVO FOLCLORICO ROMENO? 2S notizia Gino Novelli sul pianto della Madonna in dialetto sardo del Logudoro (55). Non e pensabile, pertanto, che una pratica cosi viva nell'ordine francescano, di tanto facile presa nella mentalitâ popolare, non sia stata trapiantata anche in terra romena dai missionari in mezzo a una popolazione giâ cristiana, sia pure di fede greco ortodossa, po- polazione che a causa della liturgia in lingua nazionale, introdotta giâ dai secolo XVII dai metropolita Dosofteiu, doveva ben conoscere la passione di Cristo, narrata dai Vangeli. Le laudi importate dei francescani dovettero ben presto ispirare un cantore laico popolare, che si fece interprete del bisogno del po- polo di concretare in atti, in persone, in azioni gli avvenimenti della Passione nel lato piu umano del dolore materno della Vergine Madre, prendendoL naturalmente, ad esempio qualche laude francescana del venerdi santo, che costitui solo lo spunto iniziale dai quale egli tolse Lazione narrata con piena indipendenza nella redazione della „Căutarea Domnului Isus Hristos". Che sia cosi lo si vede facilmente dalie differenze tra le laudi italiane, in cui i personaggi sono ge- neralmente la Madonna e un ignoto interlocutore che paria, come nella ricordata lauda di lacopone, e la redazione romena in cui e espressamente sentito il bisogno d'introdurre persone concrete che parlano e operano come nella vita comune di tutti i giorni. Che l'ignoto autore sia stato uno solo mi pare si possa dedurre dalia sostanziale unitâ della azione in tutte le varianti; e che debba anche essere stato un laico, devoto, ma non legato ai fatti narrati nel Vangelo, appare evidente per le seguenti ragioni: 1. la personificazione delle feste mariane della nascita della Ver- gine l’otto settembre in Sf. Maria Mică e quella dell’assunzione della Madre di Dio il 15 di agosto in Sf. Maria Mare, ambedue rappresen- tate fisicamente sedute sugli altari; 2. L'equivoco tra S. Giovanni Battista, presente sempre nella scena dopo oltre trent'anni dalia morte, e S. Giovanni Evangelista, real- mente citato dai Vangeli come presente alia crocefissione: si tratta di un errore che un pope non avrebbe mai commesso; 3. sono dichiarati presenti santi nati alcuni secoli dopo la morte di Cristo, come p. es., S. Nichita, S. Gregorio, S. Basilio; si tratta di interpolazioni che dimostrano totale ignoranza di storia ecclesiastica; 4. in alcune varianti e attribuito alia Madonna il tentativo di suicidio, che un pope, anche non ferrato in teologia, non avrebbe mai neppure pensato; 5. sono introdotti element! umani che non compaiono nei Vangeli, quali il falegname che ha costruito la croce, il fabbro che ha fatto i chiodi, i quali vengono rispettivamente maledetto e benedetto con auguri che riguardano la vita di tutti i giorni, e non, come avrebbe detto un pope, con argomenti soteriologici; (55) Fortini, o.c., p. 65; G. Novell i, Laude sarde della Passione, in „Osserva- tore Romano", 10 aprilie 1963, p. 3. 26 MARIO RUFFINl 6. sono introdotti elementi miracolistici di carattere popolare, come, p. es., la transformazione delle lacrime della Madonna in mele d’oro; 7. sono intruși elementi del mondo animale e naturale, quali la rana e il ranocchio, animali ed alberi che servono al passaggio di un'acqua per la Madonna che ne e impedita, oppure elementi mitici, come l'imperatore degli uccelli; 8. sono introdotte leggende che nulla hanno a che tare con la Passione, quali rorigine delle uova rosse pasquali, quella delle len< tiggini sul viso dei Giudei e del ioro ripudio della carne di maiale. Certamente aicune di queste ragioni hanno avuto origine in pro- sieguo di tempo e non si debbono al primitivo autore della versione romena del „planctus", ma tutte testimoniano l'ambiente laico nel quale sono nate e sviluppate. Ad avvalorare la teși di una culla moldava di questa leggenda mi pare stiano due elementi. II primo riguarda piu la iconografia catto- lica della Madonna, che in Moldavia pud avere uno sviluppo piu ampio che altrove, ed e dato dai colore biondo dei capelli della Ver- gine, ricordato nelle varianti moldave raccolte a Tișeuți, Bălăceana, Todirești, Ilișești, Drăgoiești, Mănăstirea Homorului, Fundul Moldo* vei, Ciocănești, Putna, Cîmpulung, Broșteni, Holda e Mălin. Come e noto, il colore predominante dei capelli della Madonna nella icono- grafia bizantina e il castano scuro o il nero, mentre tutta l'iconografia italiana e sempre, senza eccezione, fedele al color biondo o al. castano chiaro con riflessi biondi. II color biondo e attribuito ai capelli della Vergine anche nelle varianti di Făgărău in Transilvania e a Beftia nel Banato, nonche in altre sei varianti non localizzate, raccolte in Muntenia, Transilvania, Banato e Maramureș, con un totale di 21 attribuzioni. Circa il colore dei capelli non e detto nulla nelle se< conde varianti di Tișeuți, di Mănăstirea Homorului, di Fundul Mol- dovei e di Tereblecea e nelle varianti singole di Rușii-Mănăstioarei, Sf. Ilie, Stroiești, Corlata, Dorna Cîndrenilor, tutte in Moldavia, a cui bisogna aggiungerne una nella stessa regione non meglio loca- lizzata, una in Transilvania a Reteag, e altre nove nel Banato e in Muntenia, di cui manca la localizzazione, con un totale di 20 omis- sioni del colore dei capelli. Solo due varianti moldave ricordano il color nero, a Bucium e a Lisaura. Nelle rimanenti 13 varianti la Ma- donna non compie il gesto di sciogliersi i capelli sulle spalle, come usavano le donne romene per la morte di un parente prossimo, ele- mento, questo, di colore locale, attribuibile aH’osservazione di un laico, libero di aggiungere atti non ricordati nel Vangelo, piu che a quella di un pone maggiormente legato alia narrazione evangelica. In conclusione abbiamo 21 attribuzioni del colore biondo contro due del colore nero, mentre in 20 casi il colore non e definito e in 13 non e nominata la chioma, e quindi neppure il colore dei capelli. A questo elemento cromatico se ne aggiunge un altro ben piu solido: tutte le varianti moldave sono attestate in localitâ ricordate nei documenti pubblicati dai Călinescu, come abitate da cattolici, o ORIGINE ITALIANA DI UN MOTIVO FOLCLORICO ROMENO? 27 in localitâ moito vicine ad esse. E' logico che la regione dove le varianti sono attestate in maggior numero appaia essere stata piu a lungo a contatto con i francescani, cultori delle laudi, e piu con- servatrice di altre regioni romene; tutto questo, naturalmente, riferito all'epoca, ormai tanto lontana, nella quale il Marian raccolse le va- rianti pubblicate. Vediamo di provare l’affermazione di queste localizzazioni geo- grafiche, procedendo non per regioni e distretti, ma per zone di presenza cattolica. Attorno a Cîmpulung Moldovenesc abbiamo visto attestate va- rianti, oltre che nella stessa cittă, anche a Dorna Cîndrenilor, Fundul Moldovei, Mănăstirea Homorului con due varianti. ciascuna, e poi a Putna e a Ciocănești. Dai document! pubblicati dai Călinescu ri- sultano abitate da cattolici solo Cîmpulung e Dorna (56); nel maggio del 1670 a Cîmpulung erano attestati oltre 600 cattolici (57), mentre a Dorna nel 1643 il p. Bartolomeo Bossetti, nel suo rapporto a Pro- paganda Fide ne attestava 220 (58). Gli altri villaggi, nei quali il Marian aveva trovato ancor vive le varianti del „planctus" sono: Cio- cănești, a 18 km. da Vatra Dornei sulla strada per Cîrlibaba; Fundul Moldovei, a 14 km. da Cîmpulung? per Putna e Mănăstirea Homorului non occorre indicare la localizzazione, tanto sono note ad ogni Ro- meno di media cultura. Del cattolicismo a Șiret si hanno sufficienti notizie, per cui rin- vio agii indici dei lavori del Călinescu (59); Tereblecea, dove e attestata una variante, e situata a otto km. da Șiret sulla strada per Stănești de Jos e Cernăuți. A circa 18 km. da Gura Homorului era attestata verso la fine del 1693 una comunitâ cattolica nel paese di Comănești (60); nei villaggi circonvicini di questa localitâ e attestato il maggior nu- mero compatto di varianti, Bălăceana a 7 km. da Comănești, Ilișești, a 5 da Bălăceana, Stroiești a 8 dallo stesso villaggio, Drăgoiești un km. piu in lâ, e un km. ancora avanii Corlata, tutti sulle strade che da Gura Homorului portano a Suceava, una per Brașca e l’altra per Berchișești-Luteni, sulla quale si trova il paese di Lucăcești, ove era attestatta una comunitâ cattolica (61); a questo gruppo bisogna anche aggiungere il villaggio di Teodorești, ove e stata raccolta un’altra variante, il quale si trova a nord di Gura Homorului, a si- nistra della strada che da questa localitâ porta a Suceava attraverso (56) Cf. Diplomalarium Italicum, III, Indices, s.v., p. 358. Riferiremo le note per i due lavori del Călinescu con la sigla Dipl. Hal., seguito dai numero del volume e delle pagine; i rinvii al III voi. riguardano Findice, alic voci del quale si rimanda per i riferimenli agii studi del Călinescu pubblicati nei primi due volumi. (57) Dipl. Hal., I, p. 104. (58) Dipl. Ital., II, p. 349. (59) Dipi. Ital., III, Indices, s. v., p. 405. (60) Dipl. Ital., I. p. 44. (61) Dipl. Ital., III, s. v., p. 383. 28 MARIO RUFFINI Pîrteștii—Liuzi Homorului—Părhăuți. A tre km. da Suceava, sul fiume omonimo, sono situati Lisaura e Tișeuți, dove il Marian raccolse complessivamente ben tre varianti. Sempre sulla riva del Suceava, un po' piu a sud, c’e il villaggio di Rușii Mănăstioarei, altra localita di attestazione di una variante. Si tratta nel complesso di ben undici paesi con dodici varianti, racchiusi in un rettangolo di circa 12 km. per 20, che ha al vertice sud-occidentale la cittâ di Gura Homorului e a quello nord-orientale Suceava, cittâ nella quale il cattolicismo ebbe tanta importanza nella prima metâ del secolo XVII da far pen- sare al p. Bonici dei Minori Conventuali nel 1632 di istituirvi un se- minario cattolico (62). E’ azzardata la formulazione dell'ipotesi che in questo rettangolo, il quale include anche Suceava, qualche frate fran- cescano abbia portato dall’Italia luso popolare della laude del ve- nerdi santo e l’abbia resa negii anni cara alia popolazione romena, non necessariamente cattolica, che in prosieguo di tempo l’ha adattata al suo gusto e, in certo qual modo, da elemento straniero al proprio folclore le ha dato pieno diritto di cittadinanza, con le personificazioni. e le intrusioni di elementi popolari che abbiamo visto? E continuiamo nella localizzazione delle altre varianti moldave. Isolato a sud-est di Suceava, sulla riva destra del fiume Moldova, alia confluenza del torrente Suca Mică, e Mălini, dove il Marian ha attestato un’altra variante. Ad oriente di Botoșani, dove nel secolo XVIII erano attestate le comunitâ cattoliche di Stănești (63), Cotnari (64) a Cucuteni (65), il Marian raccolse le varianti di Vlășinești, villaggio a 33 km. a N.E. di Botoșani sulla strada tra Săveni e Brăteni, di Sulița a 27 km. di distanza da Botoșani alia confluenza del torrente Burla con il fiume Jijia e a 12 km. da Talpa, altra comunitâ cattolica attestata (66); an- cora nei dintorni di Botoșani sono state raccolte due varianti a Broș- teni e Holda, a 38 km. dalia cittâ, sulla strada che da Botoșani va a Ștefănești. Nella văile del Șiret e del suo affluente Moldova, dove erano fiorite in un cospicuo blocco nel triangolo Tîrgu Neamț—Pașcani—• —Bacău le comunitâ di Totoiești (67), Hălăucești (68), Mărgineni (69), Răchiteni (70), Roman (71), Săbăoani-Lucușeni (72), Gherăiești (73), (62) Dipl. Ital., II, 334; per ulteriori notizie sul cattolicismo a Suceava si veda nel voi. III l'indice dei rinvii alle pp. 407—408. (63) Dipl. ItaL, III., s.v., p. 407. (64) Dipl. ItaL, III, s.v., p. 365. (65) Dipl. Ital., III, s.v., p. 366. (66) Dipl. Ital., III, s.v., p. 409. (67) Dipl. Ital., III, s.v., p. 412. (68) Dipl. Ital., HI, s.v., p. 376. (69) Dipl. Ital., III, s.v., p. 385. (70) Dipl. Ital., III, s.v., p. 398. (71) Dipl. Ital., III, s.v., p. 401. (72) Dipl. Ital., III, s.v., p. 402. (73) Dipl. Ital., III, s.v., p. 373. ORIGINE ITALIANA DI UN MOTIVO FOLCLORICO ROMENO? 29 Fîntînele (74), Călugăra Mare (75) e Trebișu (76), il Marian ha in- fine trovato le varianti di Tuțcani, villaggio a destra della strada Buhuși—Siliștea—Secueni—Roman, a circa 14 km. da Buhuși, e di Bu- cium, che rimane un po' spostata verso occidente sulla strada che a Filipești si stacca dalia Roman—Bacău per portare a Tîrgu Băcești, alia confluenza dei torrenti Gârbov e Grăiești. Rimane ultima la localizzazione di Țapu, dove il Marian attesta ancora una variante; il villaggio e posto a 14 km. da Tecuci, sulle rive del torrente Berbeci, in una zona dove erano attestate le comu- nitâ di Trotușani (77) e di Mănești (78). E con questo abbiamo terminato. Le varianti raccolte nelle altre regioni della R.P.R. sono troppo sparse e, per ciascuna regione, troppo scarse, perche si possa pensare di attribuire ad alcune di esse il rango di luogo d'origine. Esso non pud essere che in Moldavia, dove ebbe per centri di irradiazione Rădăuți, Suceava, Fălticeni, Botoșani, Roman, e dove la lunga presenza di frați francescani italiani pud suffragare l'ipotesi deU'origine dalia laude del venerdi santo, e quindi dalia letteratura popolare italiana, delle varianti romene del „planctus Mariae", che il Marian ha battezzato col nome di ,,Căutarea Domnului Isus Hristos". UN MOTIV FOLCLORIC ROMÂNESC DE ORIGINE ITALIANĂ? (Rezumat) Autorul se ocupă de originea legendei românești „Căutarea Domnului Isus Hristos", legendă care alcătuiește principalul capitol al lucrării folcloristului S. FI. Ma- rian intitulată Legendele Maicii Domnului. Marian credea că la baza legendei în discuție stă o legendă apocrifă de mare circulație europeană, cunoscută la români sub numele de Visul Maicii Domnului. Părerea aceasta a fost acceptată și de filologii Mozes Gaster și Al. Rosetti. N. Car- tojan și-a îndreptat atenția în altă direcție. După opinia lui, legenda românească provine din sfera culturii grecești, legîndu-se anume de cunoscuta poemă neo- greacă To p,oipoX6yi. toî) XptaToâ, t*^ XTaupcoarjc;, 6 Opqvoc; t^<; rcavaiaț 5 Op^voi; t'^ ’Mey^Xvjc; IlapaCTMeu^c;, toc KaOv) toîj XpiaTOO. Mario Ruffini încearcă o explicație nouă. Plecînd de la premisa că originea versiunii românești a legendei trebuie căutată în regiunea care cunoaște cel mai mare număr de variante și în care ele s-au păstrat mai bine, ajunge la concluzia că regiunea aceasta se găsește în Moldova. Totodată, crede autorul, legenda tre- buie pusă în legătură cu o temă asemănătoare existentă în literatura religioasă italiană („pianto della Madonna"), temă larg răspîndită la călugării franciscani. Și cum în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea Moldova reprezenta un teren de vastă activitate a călugărilor franciscani, tema a putut pătrunde și la români. Acel care a plăsmuit legenda a fost un cărturar laic, teză în spiritul căreia autorul aduce numeroase argumente (anumite anacronisme, inadvertențe, elemente laice). Ca dovadă că motivul a pătruns la noi prin călugării franciscani este faptul că toate variantele moldovene sînt atestate în localități locuite de catolici sau în apropierea acestora. (74) Dipl. ItaL, III, s.v., p. 370. (75) Dipl. ItaL, III, s.v., p. 358. (76) Dipl. ItaL, III, s.v., p. 413. (77) Dipl. ItaL, III, s.v., Trotuș, p. 414. (78) Dipl. ItaL, III, s.v., p. 384. 3Q MARIO RUFFINI PYMblHCKHfl 0OJIbKJlOPHblW MOTHB HTAJIbH HCKOTO FIPOHCXOKaEHHfl? ( P e 3 io m e ) Abtop 33HHMaeTCH npoMCxo>KAenneM pyxibiHCKOH JiereHAbi „Hcxaniie Fccnojia Hncyca XpncTa”, coCTaBJiaiomeft ochobhvk) rjiasy padoTbi (pojibKJiopHCTa C. O. Mapnana,. osarjiaBJieHHoft JJeeendbi Booicbeu Mamepu. Mapnan npeAnojiaraji, mto b ochobc nsyqaeMOH hm Aere ham aokht anoKpucpHqHan jiereHAa, mieioman mwpoKoe eBponeftcKoe pacnpoCTpaHenwe h nsBecTHan pyMbinaM noA nasBaHneM Coh, Bootcbeu Mamepu. 3to Mnenne dbiJio npHHHTO h cpnjioJioraMH MoaeceM TacTe- poM h A. PoceTTH. H. KapTOHcan oâpaTHji CBoe BHHMaHHe b Apyryio CTopony. Fio ero MiieHWio, pyMbiHCKaR jiereHAa nponcxoAWT H3 ccpepbi rpeqecKoft KyjibTypbi; oua CBH3ana c H3BecTHofi HOBorpeqeCKoft hosmoh: to jzoLpoXoYL ZpiQro!), XTaupcocr^, 6 Op^voc; T/y c. ITavaiac; 6’ 0p*/)vo^ xîjc, IlapaaksvT)^, 7ra07) tou XpiaTO’j. MapHo Py<ț(|)HHH nbiTaeTCH a^tb 3T0My HOBoe od'bRCHeHne. Hcxoah H3 npeAnocbMKH, mto npoHCxo>KAeHHe pyMbiHCKOH BepcHH cjieAyeT nciKiiocTii, CBeTCKHe ajiexieRTbi). JToKasaTeAbCTBOM toto, hto mothb aghica ao Hac qepea nocpeACTBO ([jpaHHHCKaHCKHX M0H3X0B, ABARCTCH TOT (paKT, HTO BCe M0AA3BCKHe BapiiailTbl aTTeCTVIOTCH B MeCTHOCTHX, O^HTaeMblX KaT0.1HKaMH, II.7H B6.rIH3H 3THX MCCTHOCTeH. TURNEE ROMÂNEȘTI ÎN TRANSILVANIA ÎNTRE 1864—1900 (I) de MARIA PROTASE și GEORGETA ANTONESCU Etapa 1864—1881 are în istoria teatrului românesc o greutate specifică aparte. înfăptuirea Unirii din 1859 și prefacerile social-politice ce i-au urmat imprimă vieții culturale și artistice din Principatele Ro- mâne un nou ritm de dezvoltare. Legat de mișcarea social-politică antifeudală, cu corolarul ei, lupta pentru unitate și independență na- țională, teatrul românesc înregistrează și el în aceste două decenii un evident progres. Concretizîndu-se în primul rînd în manifestarea interesului pentru teatru în toate provinciile românești, progresul acesta privește deopotrivă mișcarea teatrală și repertoriul dramatic. Figurile centrale ale scenei românești sînt marii actori combatanți Costache Caragiale, Mihail Pascaly și Matei Millo, care, învingînd nenu- măratele greutăți ridicate de politica oficială, reușesc să grupeze forțele actoricești ale vremii în asociații dramatice. Astfel, Pascaly înființează prima ,,Uniune artistică", iar Millo organizează „Societatea dramatică românească" și mai apoi „Societatea dramatică" ' (1877). Dar progresul teatrului romînesc este indestructibil legat și de reprezen- tarea dramelor istorice și a comediilor satirice ale lui Vasile Alecsandri, care, cu concursul interpretului său Matei Millo, reușește să domine epoca și să cucerească rînd pe rînd scenele tuturor provinciilor româ- nești. în directă legătură cu repertoriul, în cuprinsul căruia drama- turgia originală realistă concurează cu tot mai mult succes piesele traduse sau adaptate, se dezvoltă în acest răstimp și arta interpreta- tivă a actorilor. Alături de stilul romantic al școlii lui Pascaly se con- turează stilul realist al școlii lui Millo, al cărui joc actoricesc, cu un fond profund național, reprezintă o direcție nouă, ce se va afirma după 1878, formînd una dintre cele mai valoroase tradiții. O mărturie grăitoare a întăririi și dezvoltării pe baze noi a vieții tea- trale din Principate o constituie turneele întreprinse în Transilvania și Banat, în deceniile șapte și opt ale secolului al XlX-lea, de socie- tățile dramatice conduse de Fany Tardini, Mihail Pascaly, Matei Millo, I. Demetriu lonescu, Gherman Popescu și alții. 32 MARIA PROTASE, GEORGETA ANTONESCU Condițiile grele create poporului român din Transilvania de pactul dualist (1867) reactivează aici tendința de eliberare și unitate națio- nală, manifestată deopotrivă de românii din Principate. Obiectivul comun al luptei social-politice a tuturor românilor determină și o unitate de acțiune ce se manifestă mai cu seamă pe planul activității culturale, principala formă de legătură dintre intelectualii români de dincolo și de dincoace de Carpați. Reluîndu-se firul unor vechi rapor- turi, românii din Transilvania sînt antrenați, ca profesori, membri ai Societății Academice etc., în viața culturală a Principatelor Române. Ziarele românești ardelene urmăresc din ce în ce mai stăruitor miș- carea culturală de dincolo de munți, sînt preocupate tot mai intens de legăturile cu Principatele. Marcînd o potențare a sentimentului uni- tății culturale și naționale, ziarul brașovean ,,Orientul latin" (1874—• 1875), decis să calce ,,dăunosul provincialism și separatism de pînă acum", arată că ,,chestiunile, drepturile și interesele lor [ale românilor din Principate, n. n.] le vom considera și trata ca pe ale noastre". Pentru intelectualii români ai vremii, teatrul, privit prin prisma acelo- rași năzuințe și subordonat acelorași obiective social-politice, reprezenta la rîndul său un mijloc de educație socială, de dezvoltare a conștiinței naționale și de cultivare a limbii, principalul reazem al naționalității. Turneele marilor actori Fany Tardini, Mihail Pascaly și Matei Millo se înscriu așadar în sfera raporturilor culturale dintre românii ardeleni și cei din Principate și răspund unor idealuri social-politice comune, reprezentînd nu numai un eveniment hotărîtor în dezvoltarea teatrului românesc din Transilvania, ci și unul dintre cele mai însem- nate momente din lupta românilor pentru unitate și cultură națională. Ele au loc într-o perioadă în care românii ardeleni, stimulați și de exemplul teatrului maghiar și săsesc, tind spre depășirea mișcării teatrale de diletanți și se pătrund tot mai mult de ideea unui teatru național, jucat de actori profesioniști. De aceea, entuziasmul stîrnit de cei trei protagoniști ai scenei românești este mare, iar consecințele vor fi hotărîtoare. Materialul documentar este, în acest sens, deosebit de grăitor. Dînd, mai cu seamă turneelor lui Millo și Pascaly, proporția unor evenimente naționale, cronicarii periodicelor locale, în frunte cu ,,Familia", ,,Albina" și „Federațiunea", comentează cu o excesivă însuflețire neașteptatele succese repurtate de marii actori și nu con- tenesc să releve puternicul efect al acestora asupra dezvoltării spiritului național al românilor din Transilvania. De obicei sărace în indicații privind arta scenică a interpreților, semnificația sau calitățile dramatice ale pieselor, vechile cronici teatrale redau în schimb viu imaginea unui public cutremurat deopotrivă de adevăratul fior al artei și de far- mecul cuvîntului românesc. Ele refac atmosfera sărbătorească în care au avut loc reprezentațiile actorilor români, răsplătiți, ca în nici o altă parte a țării, cu cele mai entuziaste aprecieri, ce le vor fi dat sentimentul împlinirii unei misiuni nobile, făcîndu-i să uite totodată greutățile și riscurile legate la sfîrșitul veacului trecut de astfel de inițiative temerare. TURNEE ROMÂNEȘTI ÎN TRANSILVANIA 1864—1900 (I) 33 Culegînd știrile contemporane, încărcate încă de puternica emoție a faptului trăit, cercetătorii și istoricii noștri literari au încercat în cîteva studii și articole să reconstituie imaginea unuia sau altuia dintre turneele întreprinse de actorii români dincoace de Carpați. Au apărut astfel studiile lui G. Bogdan-Duică și Octavian Lupaș, avînd în general un caracter descriptiv, și mai apoi ale lui Ion Breazu, losif Pervain sau Letiția Gîtză¹, autori care, considerînd pe drept cuvînt turneele artiș- tilor din România un pas însemnat pe calea afirmării geniului dramatic național, au subliniat totodată valoarea lor educativă și patriotică, rolul lor decisiv în dezvoltarea teatrului românesc din Transilvania, precum și concepția marilor actori despre funcția teatrului în procesul de regenerare a culturii noastre. Urmărind îndeosebi reprezentațiile de mare răsunet ale trupelor lui Millo și Pascaly de-a lungul drumului parcurs, sau reducînd informația la spectacolele date într-o singură localitate, studiile semnalate reprezintă doar cercetări parțiale ale pro- blemei turneelor întreprinse la românii ardeleni în a doua jumătate a veacului trecut. Folosind rezultatele valoroase din cuprinsul lor, în studiul de față se va încerca o prezentare de ansamblu a tuturor turneelor făcute în Transilvania între 1864—1900, valorificîndu-se în- tregul material informativ oferit de publicistica ardeleană (română, maghiară, germană). Fany Tardini la Brașov (1864 și 1865). Primii soli ai artei dramatice de peste Carpați sînt actorii trupei conduse de Fany Tardini, una dintre artistele de mare prestigiu ale scenei noastre naționale din a doua jumătate a secolului al XlX-lea. Fiica unui armator italian și a unei actrițe de varietăți, de origine franceză, Fany Tardini se stabilește cu familia la Galați, unde tatăl ei deschide sucursala unei agenții de vapoare cu sediul la Triest, orașul său de baștină. La Galați, ea își începe, sub supravegherea mamei, cariera dramatică, participînd la șezătorile artistice ale colo- niei italiene din localitate. Remarcată în curînd, artista întră în 1850 în trupa lui Costache Caragiale și obține un strălucit succes pe scena Teatrului Momolo, în drama Idiotul, alături de talentatul Mihail Pascaly. Ea cucerește astfel un loc de frunte în viața teatrală a Bucureș- tiului, însușindu-și, ca și Pascaly, arta scenică romantică a maestrului lor comun, C. Caragiale. ¹ * ³ ¹ G. Bogdan-Duică, Multe și mărunte despre Eminescu. Vara anului 1868, în „Viata Românească", 1924, nr. 54; Idem, Un actor brașovean. I. D. lonescu, în „Țara Bîrsei", 1929, nr. 4, p. 308—315; Oct. L u p a ș, Al doilea turneu al Teatrului Național din București cu M. Pascaly la Arad, în „Darul vremii", I (1930), p. 118— —120; I. Breazu, Matei Millo în Transilvania și Banat, în „Literatura Transilva- niei", f. 1., 1944, p. 58—77; I. Pervain, Trupa lui Matei Millo la Cluj, în 1870, în „Studii și cercetări de istoria artei", 1956, nr. 3—4 ,p. 227—232; L. Gîtză, Mihail Pascaly, București, E.S.P.L.A., 1959, 204 p. 3 — Babeș—Bolyai: Philologia 1/1965 34 MARIA PROTASE, GEORGETA ANTONESCU Asemenea celorlalți actori ai vremii, Fany Tardini joacă apoi periodic în cadrul trupelor lui Pascaly și Millo, care își dispută ani în șir întîietatea pe scena de la Teatrul cel Mare, pentru ca în 1859 să-și alcătuiască o trupă proprie, iar în 1881—1882 să preia ea însăși direcția Teatrului Dacia. Dar — cum afirmă L. Gîtză —• Fany Tardini, ca și frații Vlădicescu au ,,vechi state de serviciu în istoria turneelor de-a lungul și de-a latul țării"². Numele artistei este legat înainte de toate de inițierea primelor turnee românești în diferite regiuni ale țării. încă din 1859 ea solicită ,,onorabilului comitet teatral" autorizația de a da „reprezen- tații în provinciile României", cu un repertoriu în care predominau piesele naționale³. Nu știm dacă în 1859 cererea i-a fost aprobată, dar sigur este faptul că, după 1860, prezența trupei Tardini—Vlădicescu este deseori consemnată pe scenele orașelor de provincie. în martie 1864, trupa Tardini—Vlădicescu, angajată într-un lung turneu, își începe reprezentațiile la Botoșani, sub privirile atente și înflăcărate ale gimnazistului Mihai Eminescu. Analiza anumitor împrejurări și fapte din viața poetului, a unor amintiri ale contemporanilor și a unor factori psihologici, analiză datorată lui G. Călinescu și I. Massoff⁴, vine în sprijinul unei presupuneri mai vechi, după care Eminescu, fascinat de jocul actorilor și respins la bursa gimnaziului din Botoșani, se ia pe urma trupei, însoțind-o ca simplu „admirator", la Cernăuți și de aici în Transilvania. Plecînd din Bucovina, trupa ajunge la Brașov în 14/26 iunie 1864. Oraș cu o burghezie înstărită, dornică de spectacole românești, cu o intensă viață culturală și cu un remarcabil început de activitate teatrală, Brașovul va constitui, pentru aproape toate trupele ce vor trece Carpații, principalul punct de atracție. în bătrînul oraș își desfășura apoi prodigioasa lui activitate Gheorghe Bariț, înflăcăratul animator al mișcării teatrale românești din Transilvania. Cu ochii ațintiți spre România și adînc preocupat de problema teatrului ca instituție funda- mentală pentru educația socială și dezvoltarea culturii naționale,. Bariț are un rol deosebit în inițierea și organizarea celor mai însemnate dintre turneele societăților dramatice de dincolo de munți⁵. Trupa con- dusă de Fany Tardini îi fusese de altfel călduros recomandată de familia Hurmuzaki⁶, la a cărei insistență ea jucase cu ceva mai înainte la Cernăuți. îndatorat fraților Hurmuzaki, buni prieteni ai revoluțio- narilor de la 1848, dar entuziasmat totodată de perspectiva afirmării artei teatrale românești, Bariț, împreună cu alți români din Brașov,, ² Op. cit., p. 114. ³ I. Massoff, Teatrul românesc, p. 502—503. ⁴ Viața lui Eminescu, Buc. 1964, p. 67—86; Eminescu și teatrul, București, 1964,. p. 24—38. ⁵ Amănunte apud I. B r e a z u, Gheorghe Bariț și mișcarea teatrală românească din Transilvania, în „Studii și cercetări de istoria artei", 1956, nr. 1—2, p. 230—233. ⁶N. Bănescu, Corespondența familiei Hurmuzaki cu Gh. Bariț, p. 120—123, apud I. B r e a z u; Ibid., p. 230. TURNEE ROMANEȘTI ÎN TRANSILVANIA 1864—1900 (I) 35 face trupei o primire strălucită. Solicitudinea lor a fost atît de mare, încît, neputîndu-se obține sala teatrului orășenesc, I. B. Popp, probabil un negustor înstărit și zelos, a amenajat anume o scenă în sala festivă a liceului și ,,a făcut toată scenizarea trebuincioasă pe spesele sale"⁷. Spectacolul inaugural are loc în luna iunie 1864 cu drama istorică Radu Calomfirescu de I. Dimitrescu, urmată de opereta lui Matei Millo Baba Hîrca și de cîteva piese traduse⁸, care nu vor fi fost probabil întru totul pe gustul ardelenilor, doritori de producții originale, cu conținut agitatoric. Totuși, acest turneu plin de răspundere, această întîie verificare a virtuților dramatice ale românilor în Transilvania, a impresionat fără îndoială profund pe brașoveni. Copleșită parcă de eveniment, ,,Gazeta Transilvaniei" nu reușește să oglindească momen- tul în toată complexitatea lui. Zgîrcită chiar în informații esențiale, privind componența trupei, distribuția rolurilor sau calitatea reprezen- tațiilor, ea consemnează o singură dată că, în elanul general, ,.domni- șoarele" din localitate au dedicat trupei o poezie tipărită, dînd astfel expresie sentimentului lor de recunoștință față de devotamentul cu care actorii au contribuit la ,,înălțarea stimei naționale"⁹. încheindu-și reprezentațiile (13 septembrie) și „lăsînd publicului suvenir! plăcute"¹⁰ ¹¹, Fanv Tardini ducea cu sine faima primului turneu al artiștilor din România la conaționalii lor din Transilvania. Satisfacția morală încercată de Fany Tardini îi întreține vie dorința revenirii în mijlocul transilvănenilor. După noul său turneu în Bucovina (14 noiembrie 1864 — 21 martie 1865), ea înscrie în programul trupei din vara anului 1865 a doua serie de reprezentații în Transilvania, nutrind de data aceasta intenția de a merge pînă la Lugoj. Primul, și pînă la urmă, unicul popas al trupei, însoțită — se presupune — din nou de Eminescu, în calitate de sufler, este tot la Brașov, unde sub auspiciile aceluiași patriot I. B. Popp,, și fără îndoială și ale lui Gh. Bariț, i se face, ca și în vara precedentă, o primire excelentă. De bun augur, primirea este urmată, la cererea publicului, de deschiderea unui abonament de 12 spectacole și de aprobarea prezentării lor pe scena teatrului orășenesc. Trupa este sus- ținută și acum de renumiții actori Alex. Evolschi, I. Vlădicescu, I. Romanescu, Fany Tardini și completată cu cîțiva artiști ale căror nume nu s-au păstrat în conștiința posterității (Dimitreasca, Albească, Chirinescu, Constantinescu). Nici acum însă presa transilvăneană nu reține numele lui Eminescu; cine putea bănui atunci că tînărul pribeag de 15—16 ani avea să devină marele poet? Actorii își încep reprezen- tațiile în 8 iunie 1865¹¹. Fără să cucerească interesul presei străine, evenimentul reține întrucîtva atenția unor publicații românești. Făcîn- du-se interpretul opiniei generale a intelectualilor români, redactorul ⁷ Teatrul naționale în Brașov, în „Familia", 1865, nr. 3, p. 43—44. ⁸ „Gazeta Transilvaniei", 1864, nr. 54 și 55. ⁹ Ibid., nr. 55. ¹⁰ „Concordia", 1864, nr. 77, p. 312. ¹¹ Teatrul naționale în Brașov, loc. cit., p. 43—44. După „Gazeta Transilvaniei" (1865, nr. 41, p. 2), primul spectacol ar fi avut loc în 6 iunie 1865. 36 MARIA PROTASE, GEORGETA ANTONESCU .„Familiei" precizează că, în condițiile specifice Transilvaniei, teatrul românesc are rolul de a statornici în conștiința tuturor ardelenilor înalta valoare a artei noastre dramatice și de a contribui astfel la creșterea prestigiului național și cultural al romînilor: ....Un teatru românesc aici nu e de folos numai pentru cultivarea noastră . . ., pentru deșteptarea, înaintarea și nobilitarea simțămîntului naționale, ci tot- odată și pentru rădicarea vazei noastre naționale față cu celelalte națiuni străine, precum sînt sașii și ungurii — cari încă au societăți teatrale de naționalitatea lor —, dînd dovadă despre înaintarea ce au făcut-o românii în cultură în timpii cei din urmă"¹-. Dezideratul acesta, formulat cu prilejul fiecăruia dintre viitoarele turnee, se putea realiza în primul rînd prin valorificarea dramaturgiei naționale? românii ardeleni nu întîrzie să-și exprime punctul de vedere în pro- blema repertoriului: „Ce se ține de publicul nostru apoi e lucru con- statat că el se încîntă mai mult de piese și cîntece naționale decît de bucăți străine"* ¹³. Receptivă la preferințele publicului, manifestate probabil și cu prilejul primului turneu, Fany Tardini dă întîietate producțiilor națio- nale. Selectînd din repertoriul general al trupei doar cîteva traduceri din franceză (Noblețea cumpărată, Cine vrea poate — comedii — și Idiotul, Mănăstirea din Castro — drame —), artista reprezintă o seamă de comedii de V. Alecsandri (Corbul romin, O partidă de concină, Florin și Florica, Herșcu Boccegiul, Chir Zuliaridi, Un țăran la masa boierească) și M. Millo (Un poet romantic), precum și unele drame naționale de N. Istrate (Mihul), I. Dimitrescu (Radu Calomfirescu), Stăncescu (Dreptatea lui Mircea Vodă) etc.¹⁴ Trupa răspunde însă exigențelor publicului ardelean nu numai prin calitatea repertoriului, ci și prin nivelul artistic deosebit al spectacolelor. Acestea se impun atenției corespondentului de la ,,Familia" prin arta punerii în scenă și măiestria jocului actorilor. ,,încît despre reprezentațiuni înseși în genere nu putem zice decît numai bine. Costumurile, atît în piese străine, cît și în cele naționale, sînt potrivite atît timpului, cît și caracterelor înfățișate și sînt foarte gustios făcute. Jocul, atît al actori- lor, cît și al actoreselor, dă dovadă foarte bună despre iscusința și capacitatea ce o au dînșii pentru această artă..."¹⁵. Impresionat mai cu seamă de jocul scenic al lui Evolschi și Vlădicescu, comentatorul elogiază, în continuare, pe Fany Tardini, care are „foc", „finețe și acuratețe". Adeptă a artei interpretative romantice a lui C. Caragiale, Fany Tardini exploata însă în prea mare măsură mijloacele exterioare de expresie, practicînd uneori un joc afectat, necorespunzător pieselor realiste. Surprinzător de exigent, același corespondent al „Familiei" observă deficiențele și-i recomandă actriței moderarea gesticulației.¹⁶ J² Teatrul naționale în Brașov, loc. cit., p. 43. ¹³ ,,Gazeta Transilvaniei", 1865, nr. 41, p. 2. ,Z| Vezi ,,Familia", 1865, nr. 7, p. 92. J⁵ Teatrul naționale în Brașov ,loc. cit., p. 44. ¹⁽ⁱ Ibid. TURNEE ROMÂNEȘTI ÎN TRANSILVANIA 1864—1900 (I) 37 Succesul repurtat de trupa Tardini în Transilvania pare să fi fost remarcabil din moment ce, la cererea generală, ea își prelungește șede- rea la Brașov pînă în luna septembrie, cînd, renunțînd la plecarea la Lugoj, se hotărește să se îndrepte din nou spre Bucovina¹⁷. Din pricina unor împrejurări nefavorabile (foamete, boli), trupa se destramă însă, iar Eminescu, întors la Cernăuți va aștepta zadarnic întoarcerea bunurilor săi prieteni. Cu toată lipsa de dovezi, ipoteza rătăcirilor lui Eminescu alături de trupa Tardini—Vlădicescu e sprijinită — conchid G. Călinescu și I. Massoff — de numeroase fapte. Experiența poetului în domeniul teatrului, experiență ce va exercita o deosebită înrîurire asupra for- mației lui spirituale și a creației sale literare, ca și cunoașterea mai adîncă a vieții grele a poporului, a limbii, tradițiilor și poeziei iui încep deci de timpuriu, din această epocă a peregrinărilor cu trupa Tardini. In nopțile petrecute în preajma actorilor se înalță spre stele primele acorduri ale cmiecuiui eminescian. Nu întîmplător cele dintîi versuri sini încredințate revistei ardelene ,,Familia", după cum, iarăși, nu întîmplător, spre Blaj se îndreaptă tînărul poet în vara anului 1866, în speranța promovării unor examene. Mărturie a unei reale maturizări a artei dramatice românești, împlinire în cel mai înalt grad a funcției educative și militante a tea- trului, turneele conduse de Fany Tardini sînt încărcate de profunda semnificație a oricărei acțiuni de pionierat. O adevărată revelație pentru românii ardeleni, ele reprezintă primul prilej al acestora de a afirma necesitatea, abordării dramaturgiei naționale și a promovării realis- mului scenic. în probleme de orientare a repertoriului și de creație propriu-zisă, românii transilvăneni intuiau unele din liniile înnoitoare ale școlii realiste a lui Matei Millo. Nefiind susținute însă de o largă publicitate și limitînclu-se numai la Brașov, turneele trupei Tardini—■ Vlădicescu n-au putut avea ecoul puternic pe care îl vor înregistra în anii următori ansamblurile artistice ale lui Millo și Pascaly. Ele aveau, în schimb marele merit de a fi deschis acestora drumul larg al unor succese răsunătoare. Turneele lui Mihail Pascaly (1868 și 1871). Primul care pornește pe drumurile bătătorite de trupa Tardini este renumitul actor dramatic Mihail Pascaly, a cărui remarcabilă activitate teatrală reprezintă, alături de aceea a lui Millo, cea mai serioasă con- tribuție la. dezvoltarea artei scenice romînești între 1850 și 1880. Cei doi mari actori, între care n-a putut exista o reală colaborare, au avut o orientare total deosebită în problemele de repertoriu și artă interpretativă, s-au înfruntat într-o luptă îndîrjită pentru cucerirea primei noastre scene, dar s-au întîlnit totuși întreaga lor viață în strădania de a da artei dramatice românești strălucirea cuvenită. Cu o ¹⁷ „Gazeta Transilvaniei", 1865, nr. 73, p. 4. 38 MARIA PROTASE, GEORGETA ANTONESCU largă înțelegere a fenomenului teatral pe care îl identifică cu o ches- tiune de prestigiu național, cu o desăvîrșită ținută etică și profesională și cu excepționale calități artistice și regizorale, actorul M. Pascaly a valorificat cu succes arta scenică romantică. Promovînd două mari valori de interpretare, „adevărul și since- ritatea", care deschid drumul artei autentice, interpret al unui reper- toriu variat, încărcat din păcate cu prea multe melodrame străine, dar susținînd totodată întreaga dramaturgie națională existentă, Pascaly a cîștigat nu numai prețuirea publicului, ci și adeziunea timpurie a numeroșilor săi discipoli, între care C. Nottara, Șt. Iulian și P. Guști¹⁸. în 1868, cînd probabil la inițiativa lui Gh. Bariț, se hotărăște să cucerească și admirația transilvănenilor¹⁹, Pascaly era în plină maturitate artistică și avea o îndelungată experiență oiganizatorică și regizorală. El repurtase de curînd, împreună cu „Compania dramatică" pe care o conducea, unul dintre cele mai strălucite succese de pînă atunci în drama istorică a lui Hasdeu Răzvan și Vidra. Ecoul acestei noi izbînzi străbătuse de bună seamă în paginile publicațiilor românești de dincoace de Carpați, care dădeau știri prețioase cu privire la miș- carea teatrală din România, și ideea unor reprezentații ale marelui actor în Transilvania încălzise fără îndoială inimile multor patrioți români. Nu e deci de mirare că la vestea sosirii iminente a lui Pascaly între ardeleni, losif Vulcan face să izbucnească glasul de bucurie și recunoștință al acestora într-o impresionantă invocație adre- sată artiștilor români: „Veniți preoții scenei române. . ., veniți unșii muzelor, veniți propagatorii ideii sînte. . ., veniți fraților, căci noi vă așteptăm cu brațele deschise! Grăbiți să sosiți cît mai curînd în mijlocul nostru, grăbiți să ne reprezentați pre strămoșii glorioși; veniți să ne vorbiți de trecutul strălucit și de viitorul frumos" .. .²⁰. Acțiunea talentatului actor dramatic se bucură apoi de tot concursul presei. încă de la începutul lunii mai, redactorii „Gazetei Transilva- niei", „Familiei", „Albinei" și „Federațiunii"²¹ se întrec cu știrile; losif Vulcan discută funcția educativă și patriotică a teatrului, îndrăz- nind chiar să anticipeze problema unui teatru românesc stabil în Transilvania²². în sfîrșit, „sub patronarea și auspiciile" lui Gh. Bariț, directorul „Companiei dramatice" face din timp demersurile și pre- gătirile necesare²³ ²⁴, iar trupa, formată din 12 persoane între care și Mihai Eminescu ca sufler și, după toate probabilitățile, și actor²/î ¹⁸ în legătură cu unele dintre considerațiile de mai sus, vezi L. G î t z ă, op. cit., w I. B r e a z u, Gheorghe Bariț..., p. 230. ²⁰ I. Vulcan, Conversare cu cetitoarele în ,,Familia", 1868, nr. 14, 165. ²¹ ,,Gazeta Transilvaniei", 1868, 4/16 mai; ,,Familia", 1868, nr. 14, p. 167; ,,Al- bina", 1868, nr. 47, p. 4; „Federațiunea", 1868, nr. 68, p. 268. ²² Conversare cu cetitoarele, loc. cit., p. 190. ²³ I. B r e a z u, Gheorghe Bariț..., p. 230. ²⁴ I. M a s s o f f, Eminescu și teatrul, p. 73. într-una dintre corespondențele „Albinei" din 10 iulie 1868 numele membrilor trupei erau înșiruite astfel: Matilda Pascaly, Maria Gestianu, Catinca Dumitrescu, Maria Vasilescu, Mihai Pascaly, I. Ges- tianu, I. Săpeanu, S. Bălănescu, P. Velescu, M. Eminescu și V. Fraiwald. Eminescu este trecut deci în rîndul actorilor. Apud. I. M a s s o f f, Ibid. TURNEE ROMÂNEȘTI ÎN TRANSILVANIA 1864—1900 (I) 39 sosește la Brașov în 4/16 mai 1868²⁵. Brașovenii, care cu trei ani mai înainte primiseră cu deosebit entuziasm pe Fany Tardini, găzduiau de data aceasta pe cîțiva dintre cei mai marcanți interpreți ai marii creații scenice Răzvan și Vidra: Matilda și Mihail Pascaly, Ion Ges- tianu, Petre Velescu, Ion Săpeanu, Victor Fraiwald²⁶. Cu această trupă, care îndreptățea toate speranțele, Pascaly plănuiește un lung itinerar. După reprezentațiile date timp de o lună la Brașov (17 mai— 15 iunie), trupa merge mai departe la Sibiu (unde joacă între 18 și 30 iunie), Lugoj (4—26 iulie), Timișoara (28—31 iulie), Arad (1—28 august) și Oravița (31 august ■— 1 septembrie). Inițial, planurile lui Pascaly erau și mai cuprinzătoare, itinerarul îmbrățisînd și alte orașe: Oradea, Mehadia, Clujul, Gherla și chiar Pesta și Viena, la care renunță însă pe parcurs²⁷. în orașele pe care le cutreieră, Pascaly face cunoștință cu un public nou, exigent, mai ales față de calitatea repertoriului. în ciuda necontenitelor sale eforturi de a consolida arta teatrală românească, prin punerea în valoare a dramaturgiei naționale, Pascaly, constrîns în parte și de împrejurări obiective, a promovat cu precădere tradu- cerile sau localizările din literatura dramatică universală, franceză mai ales. între ele se numărau: Ea este nebună, Nevasta trebuie să-și urmeze bărbatul, Gărgăunii, V oinicos și ir icos, Femeile care plîng, Un pahar de ceai, Nu e ium fără foc, Doi profesori procopsiți-nepro- copsiți etc. Compunerea repertoriului destinat transilvănenilor exclusiv din drame și comedii străine contrastează puternic cu înclinația acestora spre piese grave, străbătute de suflu patriotic, și reacția nu întîrzie să se producă. Un corespondent al „Familiei" ține să precizeze că în Transilvania nu lipsesc ocaziile de a vedea piese străine. „Aș fi dorit dară ca o societate de artiști români să ne reprezinte cît mai multe piese originale naționale", întrucît acestea „contribuiesc mai mult la dezvoltarea spiritului național". Cu gîndul la ultimul mare succes al trupei la București, același corespondent regretă că nu se reia și în Transilvania drama istorică Răzvan și Vidra de Hasdjeu²⁸. Luînd apărarea lui Pascaly, At. M. Marienescu, animatorul lugojenilor, elogiază repertoriul, relevînd valoarea educativă a pieselor, „care sînt pentru întărirea virtuții familiare și moralitate, pentru spirit și inimă, așa încît părinții fără jenare-și pot duce pruncii în teatru...". Expri- mînd probabil punctul de vedere al directorului trupei, el motivează în continuare că dramele istorice cer numeroși actori și figuranți, „pînă la 100 de persoane", o garderobă și o recuzită prea mare, greu de transportat. Pe de altă parte, dat fiind caracterul prea local ²⁵ „Gazeta Transilvaniei", 1868, nr. 31; „Familia", 1868, nr. 15, p. 180. ²⁶ După o informație din „Hermannstădter Zeitung" (18 iunie, 1868), apud L. G î t z ă, op. cit., p. 64. ²⁷ Precizări relative la planurile inițiale ale lui Pascaly în „Albina", 1868, nr. 79, p. 2 (despre Oradea); Ibid., nr. 47, p. 4 (despre Mehadia); „Gazeta Transil- vaniei", 1868, nr. 40 (despre Cluj); Ibid., nr. 43 (despre Gherla); „Albina", 1868ᵣ nr. 47, p. 4 și „Federațiunea" 1868, nr. 68, p. 268 (despre Pesta și Viena). ²⁸ Vezi Teatrul național, in „Familia", 1868, nr. 17, p. 201—202. 40 MARI A PROTASE, GEORGETA ANTONESCU al unor piese naționale, acestea n-ar putea fi ușor înțelese de arde- leni²⁹. în măsura posibilităților, Pascaly încearcă totuși să răspundă cerințelor publicului, introducînd alături de piesele străine și cîteva bucăți dramatice românești: Mihai Viteazul după lupta de la Călu- găreai de D. Bolintineanu (jucată mai întîi la Brașov și reluată în fiecare localitate), Poetul romantic de M. Millo (introdusă în repertoriu la Sibiu), Sterian Pățitul de Pantezi Ghica, Coconul Bîrzoi — come- die națională (reprezentate la Arad și Lugoj)³⁰ și Frica e din rai, localizare de Mihail Pascaly. Ca un omagiu adus ardelenilor, la Arad, Pascaly include în program și două dintre piesele scriitorilor transil- văneni: O glumă de At. M. Marienescu și Nu vătămați fetele bătrine, de I. Vulcan, a căror reprezentare nu este însă posibilă din pricina stării precare a sănătății Matildei Pascaly³¹. Cu toate aceste adăugiri, repertoriul n-a satisfăcut însă nici cantitativ, nici calitativ, exigențele publicului față de producțiile originale românești. Drama lui Bolinti- neanu, observă M. Densusianu³², suferă din cauza unor deficiențe de construcție, iar piesa Sterian Pățitul — consideră pe drept cuvînt un corespondent al ziarului maghiar „Alfold"³³ — nu are însușirile artis- tice necesare spre a reprezenta literatura dramatică românească peste hotare. Prin urmare, larga și înflăcărată manifestare de simpatie prilejuită de turneul lui Pascaly se datorează — cum observa I. Breazu³⁴ — nu atît repertoriului, cît jocului desăvîrșit al actorilor și rostirii pline de farmec a limbii române pe scenele Transilvaniei. Vestea reprezenta- țiilor românești entuziasmează, provoacă așteptări pline de nerăbdare, trezește sentimentul de mîndrie națională, îndeamnă la acțiuni menite să diminueze greutățile întreprinderii lui Pascaly. La Brașov biletele sînt reținute încă înainte de începerea spectacolelor, românii din Sibiu și împrejurimi formează un comitet pentru primirea și găzduirea trupei, lugojenii cumpără din timp biletele, pentru toate cele șase reprezen- tații, timișorenii asigură „Compania dramatică" de concursul lor mate- rial, iar la Arad se dau două spectacole „excepționale" la insistențele repetate ale localnicilor³⁵. Mărețe sărbători artistice, reprezentațiile echipei bucureștene atrag seară de seară spre sălile de spectacol, devenite neîncăpătoare, un public imens, care recompensează jocul actorilor cu nesfîrșite aplauze. Ele stîrnesc apoi pretutindeni și curio- ²⁹ A t. M. Marienescu, Teatrul național, in ,,Familia", 1868, nr. 23, p. 274. ³⁰ Menționarea pieselor orginale jucate la Brașov în ,,Gazeta Transilvaniei", 1868, nr. 42; la Sibiu, în ,,Telegraful român", 1868, 20 iunie/2 iulie, p. 195; la Lugoj și Arad, în ,,Familia", 1868, nr. 26, p. 309—310, în ,,Albina", 1868, nr. 85, p. 2 și în „Alfold", 1868, nr. 182, p. 4. ³L Teatrul național, în „Familia", 1868, nr. 27, p. 322. ³² Teatru național. Sibiu in 30 iunie 1868, în „Familia", 1868, nr. 22, p. 261. ³³ 1868, nr. 184, p. 2. ³⁴ Gheorghe Bariț..., p. 231. ³⁵ în legătură cu primirea trupei la Brașov, informații în „Albina", 1868, nr. 49,. p. 2; la Sibiu, în „Telegraful român", 1868, 26 mai/6 iunie, p. 168; la Lugoj, At. M. Ma- rienescu, Teatru național, în „Familia", 1868, nr. 24, p. 285—286; la Timișoara, în ,,Familia", 1868, nr. 25, p. 298; la Arad, în Alfold", 1868, nr. 196, p. 4 și nr. 197, p. 3.. TURNEE ROMÂNEȘTI ÎN TRANSILVANIA 1864—1900 (I) 41 zitatea naționalităților conlocuitoare. Bine reprezentați, în toate locali- tățile, spectatorii străini sînt remarcați cu deosebire la Lugoj și Arad, „ceea ce făcu o impresiune. plăcută asupra românilor"³⁶. Dar acel public „grozav de mare" care impresionează, între alții, și pe corespondentul de la „Alfold"³⁷, îl formează românii, nu numai orășeni, ci și numeroși țărani. La Timișoara, unde românii așteptau cu nerăbdare să audă „și limba lor răsunînd pre bina teatrală"³⁸, printre reprezentanții intelec- tualității și preoțimii se remarcă și prezența a „doi țărani din Secusigiu, cunoscuți ca cei mai inteligenți din clasa lor"³⁹. La Arad, momentul de culme al turneului „numai ce sosise d. Pascaly cu societatea sa, și stratele [sic] orașului . . ., îmbrăcară o față sărbătorească de mulțimea agricultorilor ce veneau la oraș cu preoții, învățătorii și diregătorii, așteptînd cu multă oftare deschiderea teatrului"⁴⁰. La aceleași repre- zentații de la Arad, atît de insistent recomandate publicului în pagi- nile revistei „Familia", se adună și români din locuri îndepărtate: „mai mulți din comitatul Zarandului care făcură cale de două zile, numai ca să poată auzi cel puțin odată limba română pe scenă"⁴¹. Alături de ei, sosiră de la Budapesta Mocioni și losif Vulcan, a cărui revistă va da glas primelor poezii ale lui Eminescu, pe care entuziastul redactor al „Familiei" îl cunoaște acum, ca sufler al trupei Pascaly. în Transilvania, Pascaly se afla așadar în fața unui public larg, în sufletele țăranilor români, care deschideau pentru prima dată ușile teatrului, spre a sorbi limba lor cea „dulce și sonoră", el trebuia să aprindă scînteia artei, autentice, să facă să vibreze sentimentul mîn- driei naționale. Astfel, arta scenică era în măsură să răspundă, mai mult ca oriunde, uneia dintre cele mai nobile aspirații ale artistului: răspîndirea gustului pentru teatru în toate straturile societății. Con- știent de rosturile turneului în Transilvania, Pascaly pune la contri- buție toate resursele excepționalului său talent, întreaga sa putere de dăruire și jocul lui sugestiv și nuanțat stîrnește prețuirea unanimă a pu- blicului. Laudele vin deopotrivă din partea presei străine și românești., în comentariile publicațiilor nemțești, „Hermannstadter Zeitung", „Arader Zeitung" și „Temeswarer Zeitung"⁴² se relevă, fără rezerve, marile posibilități artistice ale trupei, precum și neîntrecuta măiestrie actoricească a directorului ei. Mult mai substanțial în aprecieri, aten- tul cronicar de la „Alfold", începe prin a aplauda cu toată sinceritatea reprezentațiile artiștilor b¹ cureșteni, care „au întrecut toate așteptările". El este impresionat în chip deosebit de unitatea ansamblului și de forța cu care actorii își trăiesc rolurile: „ceea ce a surprins ... în chip demn este că pînă și rolul celui mai mic dintre figuranți părea atît de trecut în sînge, ceea ce la artiștii noștri e și pînă astăzi un biet dezide- ³⁰ D. G. [Teatru național la Arad] în „Familia", 1868, nr. 26, p. 311. ³⁷ 1868, nr. 178, p. 3. ³⁸ „Albina", 1868, nr. 73, p. 3. ³⁹ Ibid., nr. 77, p. 3. ⁴⁰ Ibid.f nr. 80, p. 2. ⁴¹ Teatru național, în „Familia", 1868, nr. 27, p. 322 ⁴² „Albina", 1868, nr. 79, p. 1—2 și nr. 85, p. 2. 42 MARIA PROTASE, GEORGETA ANTONESCU rat". Cît privește directorul Pascaly, stăpîn pe bogatul său registru de posibilități, superior tuturor membrilor „Companii dramatice", „e un artist atît de distins, încît ar fi o podoabă pentru orice teatru". Co- mentînd apoi piesa Doi profesori procopsiți-neprocopsiți, cronicarul subliniază realul talent pentru comedie al actorului ce se afirmase în primul rînd ca „actor dramatic": „Pascaly... a jucat cu un comic fără pereche și cu un bun humor pe Ledru"⁴³. Ulterior, comentatorul ziaru- lui „Alfold" nu mai împărtășește entuziasmul general al publicului arădean, socotind că acesta „a fost recunoscător mai degrabă oaspe- ților decît artiștilor"⁴⁴. în cronica consacrată ultimelor reprezentații, cu drama Mihai Viteazul,,, și comediile Un pahar de ceai și Fanfaro- nul timid, piese ce dau mai ales soților Pascaly numeroase posibilități de afirmare, se revine totuși la primele aprecieri elogioase, conside- rîndu-se justificată însuflețirea cu care a fost primită „această rîndu- nică vestitoare a primăverii progresului literaturii și artei dramatice românești. . ,"⁴⁵ Imaginea strălucitoare a turneului se desprinde însă mai cu seamă din paginile presei românești. Comentariile privitoare la jocul scenic al actorilor, constînd din păcate adeseori doar în considerații generale și clișee verbale, conțin aproape fără excepție, aprecieri laudative.⁴’³ Elogiile sînt împărțite cu dărnicie Măriei Vasilescu și Matildei Pascaly, lui I. Gestianu și lui I. Bălănescu. Dar în centrul atenției rămîne Mihail Pascaly, care trecea cu aceeași ușurință de la dramă la comedie. El se impune de pildă redactorului de la „Telegraful român"⁴⁷ în ro- lurile din Voinicos și fricos, Este nebună, Gărgăunii sau necredința bărbaților, Doi profesori procopsiți-neprocopsiți sau Mihai Viteazul..,, piese în care joacă „cu o virtuozitate nemaivăzută", uimind prin „umor și agilitate", prin aerul natural, „lipsit de afecție", prin patosul drama- tic și facultatea de a se identifica cu personajul interpretat, „încît cre- deam — mărturisește la rîndul său At. M. Marienescu — pe adevăratul individ al rolei".⁴⁸ Aceste calități nu numai că au darul de a com- pensa deficiențele repertoriului, cum observă același comentator al „Telegrafului român"⁴⁹, dar face din Pascaly — consideră deopotrivă At. M. Marienescu și M. Densusianu⁵⁰ — un artist de talie europeană. Jocul desăvîrșit și cuvîntul plin de avînt al actorilor răscolesc profund sufletele spectatorilor români. Emoția generală, freamătul ora- șelor, vibrația sălilor, afecțiunea și recunoștința publicului se stre- coară în toate comentariile presei românești din Transilvania. Senti- ⁴³ „Alfold", 1868, nr. 178, p. 3. ⁴⁴ Ibid., nr. 184, p. 2. ⁴⁵ Ibid., nr. 193, p. 3. ⁴⁶ Vezi de exemplu „Gazeta Transilvaniei", 1868, nr. 42; „Telegraful român", 1868, numerele din 13/15 iunie, p. 187, 16/28 iunie, p. 191, 20 iunie/21 iulie, p. 195; „Familia", 1868, nr. 22, p. 161, nr. 24, p. 286, nr. 26, p. 310; „Albina", 1868, nr. 79, p. 2, nr. 80, p. 2 etc. ⁴⁷ loc. cit. ⁴⁸ Teatru național, în „Familia", 1868, nr. 24, p. 286. ⁴%1868, 15/15 iunie, p. 187. ⁵⁰ A t. M. Marienescu, art. cit., p. 286; M. Densușianu, art. cit., p. 261. TURNEE ROMÂNEȘTI IN TRANSILVANIA 1864—1900 (I) 43 mentele de înaltă prețuire ale publicului capătă expresie în versurile modeste, dar înaripate prin care Iulian Grozescu salută pe primii soli ai „Thaliei române" în Transilvania⁵¹. La Timișoara — notează G. Trăilă. corespondentul „Familiei" — „abia păși a treia oară d. Pascaly în cos- tum elegant ca Mihai pe scenă și cîteva minute nu putu începe de vivatele frenetice ale publicului, iară cununile cu cordele naționale-1 inundară din toate părțile"⁵². Apariția actorului în rolul titular, Mihai Viteazul, fascinează pretutindeni. Sibienii îl ovaționează, iar lugojenii îl încarcă cu „o grămadă de buchete și cununi de flori"⁵³. După ultima reprezentație pe scena arădeană, localnicii organizează un banchet și, în semn de recunoștință „pentru măreața idee de a cerceta și pe frații săi de dincoace de Carpați", ei oferă lui Pascaly „un pocal de argint"⁵⁴. La rîndul ei, Matilda Pascaly, artista de frunte a trupei, captivează publicul la fiecare ieșire pe scenă. Dar cînd recită Copila română de I. Vulcan, lugojenii, în culmea entuziasmului o aclamă la scenă des- chisă și o împresoară cu „buchete de flori și cununi cu cordele na- ționale"⁵⁵. Pretutindeni aplauze furtunoase, chemări și rechemări la rampă, flori și serenade, banchete și cuvîntări patetice, care îndreptă- țeau întru totul concluzia cronicarului de la „Alfold"⁵⁶: „Credem că Ardealul va rămîne pentru trupa ce pleacă o plăcută amintire, deoarece abia am crede că vor fi găsit în turneul lor o mai însuflețită primire decît la noi". Presupunerea corespondentului maghiar se confirmă în vara anului următor (1869), cînd Pascaly, cu proaspăta și „plăcuta amintire" a triumfului repurtat în Transilvania, intenționează să continue turneul întreprins atunci în Bucovina în orașele ardelene și bănățene. Dar, con- strîns de anumite împrejurări rămase necunoscute, actorul este nevoit să-și amîne călătoria pînă în vara anului 1871. Turneul făcut în acest an are loc într-un moment critic din istoria teatrului românesc. Din pricina unor dificultăți de ordin administrativ și a grupării artiștilor în diverse echipe, ușile Teatrului cel Mare rămîn pentru prima oară închise, iar Pascaly, descumpănit, joacă în stagiunea 1870/71 pe scena ieșeană⁵⁷. încă din luna aprilie, probabil îndată după închiderea sta- giunii, el face demersurile necesare în vederea noului său turneu: so- licită și primește și de data aceasta sprijinul lui Bariț⁵⁸, înflăcăratul susținător al tuturor manifestărilor teatrale românești; se adresează lui losif Vulcan, care va ajuta noua lui acțiune printr-o largă publicitate; lansează în cîteva dintre periodicele de frunte ale Transilvaniei („Fa- ⁵¹ Salutare Thaliei române, dedicată societății teatrale române a dlui directe r M. Pascaly, în „Albina", 1868, nr. 77, p. 3—4. ⁵² [Teatru național. Timișoara], 1868, nr. 26, p. 310. ⁵³ A t. M. Marienescu, Ibid., nr. 24, p. 286. ⁵'* Teatru național, în „Familia", 1868, nr. 28, p. 333. ⁵⁵ At. M. Marienescu, Ibid., nr. 24, p. 285—286. ⁵⁽⁵ 1868, nr. 193, p. 3. ⁵⁷ Cf. L. G î t z ă, op. cit., 61—62 și 75. ⁵⁸I. Breazu, Gheorghe Bariț..., p. 231. 44 MARIA PROTASE, GEORGETA ANTONESCU milia", „Telegraful român", „Federațiunea")⁵⁹ apeluri mobilizatoare,, adevărate programe ale turneului proiectat. în cuprinsul lor Pascaly dezvăluie înainte de toate valoroasele sale convingeri în legătură cu teatrul ca instituție de cultură națională, ca etalon al gradului de ci- vilizație a unui popor. Teatrul — afirmă actorul în cunoscutul său stil avîntat — „este istoria vie de cultura, de mărirea și de poleirea unei națiuni; popor fără teatru este popor fără cultură, fără mărire, fără poleire, fără istorie. Lumii, care știe că am avut în trecutul nostru și cultură, și mărire, și poleire, și pagine mărețe de istorie, să-i spunem, să-i probăm, că avem astăzi și noi puțină artă, multe aspirații de dez- voltarea ei și teatrul național e depozitarul, focarul de lumină și de poleire pentru orice popor'"⁶⁰. în continuare, el își precizează itinerarul, anunță programul după care își va desfășura activitatea (6 reprezentații în abonament și una suplimentară, „pentru înființarea unui teatru peste Carpați", în fiecare localitate) și stăruie pe lîngă ardeleni să instituie un comitet de ini- țiativă, care să-i înlesnească acțiunea. Planul prestabilit va suferi între timp unele modificări. Silit să omită două dintre localitățile înscrise în itinerar, Cluj și Pesta, Pascaly va vizita în schimb Alba-Iulia și Gherla și, spre nedumerirea nuanțată chiar cu nemulțumire, a ardele- nilor, el va renunța în cele din urmă și la spectacolele în beneficiul „Societății pentru fond de teatru" înființată în 1870. Cu o mai profundă înțelegere a rolului pe care avea să-1 joace noul său turneu în viața socială și culturală a românilor ardeleni și cu o mai clară conștiință a responsabilității sale față de calitatea reper- toriului, Pascaly anunță în același apel că de data aceasta trupa va juca „piese naționale istorice, piese naționale de caracter și moravuri și 2 piese traducțiuni capodoperă [sic] ale artei și literaturii europene". Cu toate că și acum traducerile vor depăși numărul precizat ele actor,, totuși ponderea pieselor naționale va crește simțitor. La data cînd Pascaly se hotărăște să înscrie a doua pagină în is- toria turneelor românești din Transilvania, ardelenii fuseseră de curînd cutremurați de jocul neîntrecut al lui Millo, fapt ce impunea o maximă valorificare a forțelor artistice ale trupei. însoțit de cîțiva dintre vechii artiști cu care cutreierase orașele Transilvaniei și Banatului în 1868, soții Gestianu, Bălănescu și excelenta sa parteneră Matilda Pascaly, și de cîțiva actori noi, care își cîștigaseră însă un bun renume (soții Alexandrescu, I. Cristescu și una dintre cele mai devotate eleve ale sale, tînăra și frumoasa Anicuța Popescu, viitoarea soție a lui Gr. Ma- nolescu, și prima interpretă de mai tîrziu — 1879 — a rolului Ziței în „O noapte furtunoasă"). Pascaly se oprește la Brașov, unde, înainte cu trei ani, cucerise primele ovații. De la Brașov (unde dă reprezentații între 25 mai și 7 iunie), trupa se îndreaptă spre Sibiu (12—16 iunie),, apoi spre Blaj și Alba-Iulia (3—5 iulie), Oradea (13—14 iulie), Năsăud ⁵⁹,,Familia", 1871, nr. 18, p. 213—214; ,.Telegraful român", 1871, p. 150—151; ,,Fe- deratiunea", 1871, nr. 56, p. 232. G,⁾ ,,Familia", 1871, nr. 18, p. 214. Toate celelalte citate din apelul adresat ardele- nilor sînt reproduse din același loc. TURNEE ROMÂNEȘTI ÎN TRANSILVANIA 1864—1900 (I) 45 (19—23 iulie), Gherla (26, 27 iulie), Lugoj, 2—9 august), Arad (12—19 august), și Timișoara (20—25 august). In drum spre Oradea, Pascaly trece prin Cluj (11 iulie) cu intenția de a da cîteva reprezentații și în capitala Transilvaniei⁰¹. Se pare însă că în urma victoriei de mare răsunet a lui Millo, autoritățile maghiare nu mai au o atitudine favorabilă manifestărilor teatrale românești și împiedică realizarea planurilor lui Pascaly. Și mai contrariat va fi fost însă Pascaly la Arad, orașul de glorie al trupei sale în 1868. După ce ,,Gura satului"⁶¹ ⁶² ⁶³ ⁶⁴ publică Serbarea na- țională, poezie „dedicată companiei artistului Pascaly, cu ocazia sosirii la Arad" și după ce redactorul revistei M. B. Stănescu face o caldă re- comandare a societății dramatice bucureștene întregului public român, la reprezentațiile trupei teatrul din Arad „abia fu plin pe jumătate"⁰³. Un articol din „Gura satului"⁶'¹, care încearcă să descopere cauzele, vorbește de „invidia, discordia și indiferentismul" care „secerară și aici frupte verzi", lăsînd să se citească printre rînduri că absența publicului s-a datorat în primul rînd intrigilor și neînțelegerilor dintre unele „personalități" arădene și comitetul instituit pentru sprijinirea trupei. Cu această singură excepție, actorul, care în 1868 vrăjise cu jocul și farmecul său scenic întregul public român din Transilvania, este primit pretutindeni cu aceeași caldă simpatie⁶⁵ ⁶⁶. Dar Oradea, orașul căruia i se deschidea pentru prima dată perspectiva luminoasă a unor repre- zentații în limba română, excelează. Stimulați de căldurosul apel adre- sat de losif Vulcan publicului din „Comitatul Biharia și vecinătăți", orădenii „doreau o desfășurare a solemnului eveniment într-o cît mai bogată amploare"; de aceea ei nu se mulțumesc cu sălile obișnuite de festivități, ci închiriază „sala pompoasă a «cercului artistic», unde dă- dea reprezentații trupa maghiară". Elanul general este atît de mare, încît în momentul cînd trupa maghiară pretinde lui Pascaly, în schim- bul scenei și decorurilor, jumătate din venitul reprezentațiilor, românii mai de frunte cotizează și oferă oaspeților 1000 florini, indiferent de încasări.⁶⁰ Succesul trupei bucureștene, în acest al doilea turneu al său, este asigurat nu numai de măiestria scenică a actorilor, ci și de factura re- pertoriului. Pascaly, care în ciuda orientării sale generale spre reper- toriul bulevardier francez, susținea „că este o datorie să studiem, să urmărim și să ne închinăm la operele cele mai bune ale popoarelor străine, îmbătrînite în cultură, dar este o datorie și mai mare și mai sfîntă ca să iubim, să protejăm și să susținem tot ce e al nostru ro- ⁶¹ „Kolozsvâri Kozlony", 11 și 24 iulie, 1871. Prima reprezentație de la Cluj anunțată în sala „Reduta" pentru 29 iulie. ⁶² 1871, nr. 31, p. 119. ⁶³ „Federațiunea", 1871, nr. 84, p. 336; „Familia", 1871, nr. 32, p. 383. ⁶⁴ 1871, nr. 41, p. 161. ⁶⁵ „Gura satului", 1871, nr. 27, p. 106; „Alfold", 1871, nr. 180, p. 3; „Familia", 1871, nr. 28, p. 335. ⁶⁶ „Familia", 1871, nr. 26, p. 311; „Nagyvârad", 1871, 11 iulie. Cf. V. Bolea, Un turneu, artistic la Oradea, în „Transilvania", 1943, nr. 7—8, p. 625. 46 MARI A PROTASE, GEORGETA ANTONESCU mânesc, oricît de imperfect ar fi . . ."G⁷, răspunde acestei înalte convin- geri mai mult ca oricînd în cariera sa teatrală, promovînd cu precădere producțiile dramatice autohtone: Domnița Ruxandra de B. P. Hasdeu, Țăranul din vremea lui Tudor (comedie-dramă) și Patrie și domnitor (dramă națională) compuse de el însuși, Gură căscată (canțonetă co- mică într-un act) de V. Alecsandri și Odă la Eliza (comedie într-un act) de V. A. Urechia. Cu toate că în afară de drama istorică a lui Hasdeu (care din păcate s-a reprezentat numai la Brașov) piesele enumerate nu erau bucăți de mare rezistență, totuși ele satisfăceau din plin cu- noscutul deziderat al ardelenilor de a li se prezenta opere cu o pro- fundă semnificație socială și națională. îmbogățit cu asemenea producții, repertoriul trupei, ca și faima actorilor, atrag în toate localitățile un număr impresionant de spec- tatori. Receptivi mai cu seamă la implicațiile sociale ale pieselor, ro- mânii apreciază în chip deosebit creațiile dramatice ale lui Pascaly. O piesă ca Țăranul din vremea lui Tudor în care — potrivit aprecieri- lor corespondentului de la Brașov al „Familiei"⁶⁷ ⁶⁸ — era oglindită cu fidelitate „moleșia și timiditatea boierească", curajul și patriotismul țăranului, exploatarea acestuia de către argații boierești, jafurile „greculeților" și „arnăuților", caracterul înalt al lui Tudor, exalta pa- triotismul și dragostea față de popor și stimula lupta împotriva rămă- șițelor feudale. Această „dramă-comedie", ale cărei roluri principale au fost strălucit interpretate de soții Pascaly — ne asigură același co- mentator — s-a bucurat, la Brașov, ca și la Sibiu, la Năsăud și chiar și la Arad, de un public numeros și entuziast. A doua piesă prin care artiștii „oțeliră conștiințele", dobîndind un „strălucit succes", a fost Patrie și domnitor, reprezentată în mai toate orașele în fața unor săli pline pînă la refuz. în comentariile din periodicele vremii sînt consemnate de asemenea cu regularitate suc- cesele repurtate de trupa bucureșteană cu piesele Pedeapsa unei femei și mai ales Păcatele bărbaților, comedii traduse de Pascaly din drama- turgia franceză. în timp ce restul comediilor ce își fac loc pe afișe nu se bucură de aprecieri deosebite (Sfiicioșii, Femeile care plîng, Găr- găunii, Primarul fără voie — traduceri din franțuzește) sau sînt consi- derate chiar slabe (Fiica din popor), cele două piese menționate se impun atenției generale prin elementele de satiră socială. în sfîrșit, re- velația multora dintre serile de spectacol o constituie poezia Copila română în recitarea căreia Matilda Pascaly pune atît de mult suflet în- cît impresionează adînc pe spectatori. O rară comuniune între artiști și public se realizează mai cu seamă la Oradea, unde ca înainte cu trei ani la Arad, românii se bucură de prezența lui losif Vulcan, autorul poeziei. ⁶⁷ „Telegraful", 14 sept. 1873, apud L. Gîtză, op. cit., p. 110. ⁶⁸ 1871, nr. 21, p. 251. în corespondența de la Brașov piesa poartă titlul de Zavera lui Tudor. în general titlul pieselor variază destul de mult de la un comen* tariu la altul, lucru valabil pentru toate turneele. TURNEE ROMÂNEȘTI ÎN TRANSILVANIA 1864—1900 (I) 47 Reprezentațiile trupei Pascaly constituie în același timp o reafir- mare a virtuților artistice ale actorilor. Mult mai generale, dar tot atît de favorabile ca și în 1868, aprecierile cronicarilor vremii relative la jocul artiștilor au calitatea de a așeza pe prim plan arta scenică a so- ților Pascaly, care ,.fascinează" publicul, atît în drama inspirată din evenimentele răscoalei lui Tudor, cît și în comedia satirică Păcatele bărbaților. Mult mai competent în materie, Râde Odon, cronicarul de la „Szabadsâg"⁶⁹ (Oradea), scoate în evidență ,.ușurința specific fran- ceză" a interpretării lui Pascaly, remarcabila sa dicțiune în dramă și văditele însușiri scenice ale soției sale. Dar comentariile vremii stăruie în mod particular asupra capaci- tății artistice a ansamblului dramatic, ansamblu omogen, în care au reușit să se realizeze majoritatea actorilor. Trupa, care pusese în inter- pretare întregul său avînt, întreaga sa putere de creație, este aplau- dată, fără rezerve, cîștigă pretutindeni adeziunea spectatorilor. La Sibiu se remarcă ,.discursul cel fluent și natural al reprezentanților"⁷⁰, iar la Năsăud, „nobilitatea și sublimitatea ideelor, spiritul cel. .. moral, civilizatoriu, democratic, umanitar și național, limbajul dulce și sonor, finețea, naturalețea și minunata desteritate de producere ... a membri- lor societății teatrale"⁷¹. Mai puțin avîntat, dar pe deplin obiectiv, Râde Odon evidențiază „jocul scenic ușor", „interpretarea cursivă" și „ru- tina" pe care o dovedește trupa română, „compusă din cele mai bune elemente". „Am fi fericiți — mărturisește cu sinceritate cronicarul maghiar —• să avem și noi una la fel"⁷². Copleșiți de elogiile presei și de entuziasmul publicului, de ne- întreruptele ovații, ca și de noile banchete, actorii români se îndreaptă și de data aceasta spre București cu aceeași satisfacție morală și cu aceeași dorință de revenire între ardeleni, ca și în 1868. într-adevăr, ziarele transilvănene anunță cîțiva ani mai tîrziu (în 1874 și 1878)⁷³ intenția lui Pascaly de a întreprinde noi turnee la românii de dincoace de Carpați. Dar împrejurările nu mai permit înfăptuirea planurilor și drumurile triumfale din 1868 și 1871 nu mai pot fi refăcute. Turneele lui Mihail Pascaly, primele turnee mari și de larg răsunet în Transilvania, hotărîtoare în acțiunea românilor ardeleni pentru în- ființarea unui teatru romînesc stabil, se înscriu în rîndul celor mai re- marcabile cuceriri artistice ale actorului. Bogate în semnificații, repre- zentațiile artistului în Transilvania (mai ales cele din 1871) constituie o strălucită întruchipare a concepțiilor progresiste ale românilor arde- leni despre funcția socială a teatrului. „Pascaly — conchidea cu satis- facție M. Densusianu într-un articol din „Familia"⁷⁴ — vrea să facă din teatru un institut de artă, de creștere, de cultură, unde se află cu- viința, adevărul, frumosul și moralul; crede misiunea sa în înălțarea. ⁶⁹ 1871, 15 și 16 iulie. Cf. V. Bolea, art cit., p. 626. ⁷⁰ „Federațiunea", 1871, nr. 61, p. 243. ⁷¹ Ibid., nr. 79, p. 315. ⁷² Ibid. ⁷³ „Familia", 1874, nr. 25, p. 299; „Telegraful român", 1878, nr. 60, p. 239. ⁷⁴ 1868, nr. 60, p. 239. 48 MARIA PROTASE, GEORGETA ANTONESCU spiritului, nobilizarea inimei, poleirea moravurilor; dorește a ridica pe public la sine și nu a descinde la el pentru moravuri grosolane, ex- presiuni dubie, pentru că a măguli plăcerile brute ale unui popor încă june este a-1 corumpe și întuneca. Misiunea artelor și artiștilor însă este lumina și viața." Citatul confirmă din plin concordanța dintre practica scenică a lui Pascaly și crezul înaintat al intelectualilor tran- silvăneni cu privire la teatru ca instituție fundamentală pentru educa- ția socială și desăvîrșirea culturii naționale. O mai mare împlinire a acestui crez a fost realizată doar de al treilea artist din România care a luat inițiativa unui turneu teatral la frații săi de peste Carpați. TACTPOJ1FI PYMblHCKHX TEATPAdbHblX TPYnn B TPAHCHJIbBAHHH B 1864 — 1900 rr (I) (P e 3 io m e) B pado're npHBOAnTCH racTpojin, cosepuieniibie b TpanciiAbBaHHH b 1864—1900 rr. pyMbiHCKKMii TeaTpa/ibHbiMH TpynnaMH. flpocjie/KiiBaioTCH racTpojin, opr3HH3OB3HHbie KAon racTpojin odcy^KAa- k)tch Bonpocbi penepTyapa (coCTaBaeiiHoro ns HHOCTpaHHbix h pyMbiHCKHX nbec, cpe#ii KOTOpbix BHAHoe MecTO 3âHHMaiOT npoH3BeAeHHH AjiexcaHApn), paccMaTpHBaeTCH Teaip (oh CHHT3JICH CpCACTBOM npOCBemeHMfl H HaUHOHajIbHOFO BOCnHTaHH5l) H BOHpOCbl HCHOJI- HHTeJIbCKOrO HCKVCCTBa, B KOTOpOM CymeCTBOBaJIH eine KOJiedaHHR MOKAy pOMaHTimeCKHM H peaJIHCTHHeCKHM CTHJIHMH. TacTpojiH pyMbiHCKHX aKTepoB Hana/iH iioBbiiiaTan b pa3BHTHH pyMbiHCKoro Tpancnjib- BaHCKoro TeaTpa. Coctohbînneca TeaTpajibHbie npeAcraBJieHHH AajiH noBOA noHBJienHio nepBbix ApaManmecKHX xpoi-iHK b pyMbiHCKHX TpaHCHjibBancKnx nydjiHKauHHX, CTHMy- jiHpOBajiH MecTHbix nncaTejieH h cnocodcTBOBa/iH cjiopMwpoBaHHio BKyca k TeaTpy bo Bcex cjiohx pyMbiHCKoro odmecTBa. Ohh dbuin Ba>KHenmHM CTi-iMyjioM ajih AHjieTaHTCKoro TeaT- pajibHoro ABHJKeiiHH, a Taioxe ajih AeaTejibHOCTH no co3A3hhk) HauHOHajibHoro TeaTpa Ajih TpaHCHJibBawcKHX h danaTCKHX pyMbiH, b peayjibTare qero dbuio co3A3ho ,,O6mecTBO A«nn odecneqenHH cJiohab pyMbiHCKoro rearpa” (1870). 0AH3K0 BJIHHHHe raCTpOJieid, COBepiIieHHblX pyMbIHCKHMH Ap aMaTHHeCKHMH o6meCT- B3MII, BblXOAHT H3 HpeAGJIOB T63Tp3JIbHOrO ABHJKeHHH. OlIH HBJI5HOTCH BaJKHbIM M0M6HT0M b HCTOpnn KyjibTypHbix CBH3eft MexK3H CBoe BAHHHHe H3 mx coBMecTHyio dopbdy 33 HauHOH3Abnoe eAHHCTBo h xyjibTypy. TOURNEES ROUMAINES EN TRANSYLVANIE ENTRE 1864 ET 1900 (I) (R e s u m e) II s'agit, dans la presente etude, de tournees entreprises en Transylvanie, en 1864—1900, par Ies troupes de theâtre de Roumanie et organisees par F. Tardini (1864—1865), M. Pascaly (1868—1871), M. Millo (1870), Ies epoux Alexandrescu (1874), Gh. Popescu (1874), Z. Burienescu (1877), C. Petrescu (1877), A. Bîrsescu (1898—1899). Pour chaque tournee Ies auteurs de Partide, apres avoir etabli Fitineraire, traitent des question soulevees par le repertoire (pieces etrangeres, mais aussi roumaines, parmi lesquelles celles d'Alecsandri occupent une place importante), par la con- ception du theâtre (considere comme moyen de culture et d'education naționale) TURNEE ROMANEȘTI ÎN TRANSILVANIA 1864—1900 (I) 49 et par l'art de l'acteur, lequel oscille encore entre le style romantique et le style realiste. Ces tournees de troupes de Roumanie inaugurerent une phase nouvelle dans le developpement du theâtre roumain de Transylvanie. Les reprâsentations donnâes alors susciterent les premieres chroniques dramatiques dans les publications rou- maines de Transylvanie, stimulerent les energies des ecrivains locaux et contri- buerent â former le gout pour le theâtre dans toutes les couches de la societe roumaine. Ce fut aussit le principal stimulant du mouvement dramatique d'amateurs et de l'action menee pour la creation d'un theâtre național des Roumains de la Transylvanie et du Banat, action dont le resultat fut l'organisation de la Societe pour le fonds de theâtre roumain (1870). Mais l'influence des tournees de troupes dramatiques de Roumanie depasse le cadre du mouvement theâtral: elles furent un moment Insigne dans l'histoire des rapports culturels entre Roumains en dețâ et au delâ des Carpathes et leur effet s'exerța aussi sur leur lutte commune pour l'unite et la culture nationales. 4 — Babeș—Bolyai: Philologia 1/1965 DUILIU ZAMFIRESCU — CRITIC LITERAR de SILVIA TOMUȘ Cunoscut îndeosebi ca poet și prozator, activitatea de critic lite- rar a lui Duiliu Zamfirescu s-a bucurat mai puțin de atenția cercetă- torilor noștri, deși adeseori, discutîndu-se aspecte ale concepției sale ori ale operei, s-au făcut anumite observații ce se cuvin reținute¹. începuturile literare ale lui Duiliu Zamfirescu sînt marcate de poezie sau proză publicată în ,,Literatorul" și „Familia" din 1880¹ ². în 1881, el debutează în paginile „României libere", al cărui colabo- rator consecvent va rămîne pînă în mai, 1884. De fapt, substanța primului său volum, Fără titlu, 1883, o va constitui tocmai materialul beletristic publicat în periodicele amintite. La „România liberă", unde este și redactor, el aduce un material interesant și variat, semnînd schițe — adeseori „fiziologii" încă gustate în epocă —, poezii, cro- nici muzicale, teatrale și literare, alternînd cu foiletoane, ce no- tează evenimentele mai importante de la săptămînă la săptămînă. Acestea din urmă, purtînd titlul comun De Las Palabras, sau simplu, Palabras, ascund de multe ori, sub forma unor relatări ușoare, cu treceri grăbite de la o idee la alta, observații pline de sarcasml ]a adresa moravurilor politice și literare ale vremii. Vorbind într-o cronică dramatică de piesa Nea Frățilă, o pre- lucrare făcută de Odobescu, observă că ea vine să umple un gol existent în repertoriul acelui an: „înainte, teatrul îndeobște se ocupa cu figurile din popor și în aceasta tot Alecsandri se afla în fruntea mișcării. Lucrul e de altminteri firesc, căci teatrul, ca și literatura, în genere, are ca primă formă de manifestațiune forma populară"³», încă de pe acum, cronicarul schițează una din cerințele sale față de ¹ Alexandru Dima, Opiniile estetice ale lui Duiliu Zamfirescu, în „Viața, rom.", 1958, nr, 11, p. 100—107; Georgeta Horodincă, Duiliu Zamfirescu și contribuția lui la dezvoltarea romanului nostru realist, (Buc.), (1956), 96. p; M i r c e a- Zaciu, Prefață [la] „Duiliu Zamfirescu, Scrieri alese", [Buc.], 1962, XXXIII, p. ² Considerăm că ciclul de poezii din „Ghimpele", 1877, este cu totul nesemnificativ». ³ Idem, Palabras, în „Rom. lib.", 27 febr. 1883. DUILTU ZAMFIRESCU CRITIC LITERAR 5J literatura de bună calitate, aceea de a crea iluzia vieții. Astfel, despre analiza psihologică a unui personaj, afirmă că în unele momente „esțe atît de profundă și credincioasă, încît îți pare că-1 cunoști pe omul acesta de cînd lumea"⁴. Adeseori, dezgustat de presa vremii, de demagogia caracteristică timpului, izbucnește cu dispreț și violență, dînd curs liber revoltei sale: „Nu e întortochetură pe pămînt, nu e platitudine sub soare, nu e scandal, nu e beție, nu e nerușinare pe care să n-o vezi zilnic așternută în coloanele ziarelor noastre. Scriu prost, vorbesc prost, se laudă singuri, se insultă, li se umflă bucile ca niște cimpoieri strigînd Paaatrie, Paatrie, și iar Patrie și cînd vine vorba să arate cît le e dragă această sărmană moșie, nici unul nu se găsește să jertfească din bunul său trai, pentru traiul bun al patriei"⁵. „Exemple de platitudine", „articole de gloabă", „coloane întregi de umplutură" caracterizează publicațiile vremii, și in ele „tot ce e mai sfînt și mai înalt în păcătoasa noastră omenire, dragoste, patrie, ideal sînt pîngărite"⁶. Judecata ni se pare excesiv de aspră, mai ales că, sem- nalînd apariția binevenită a „Contemporanului", se mărginește să noteze doar că publicația are meritul de a continua linia „Convorbi- rilor literare", în lupta împotriva plagiatului⁷. Un loc important în această primă etapă de activitate a lui Zam- firescu îl ocupă observarea fenomenului literar. Notînd uniformita- tea, sărăcia literaturii vremii, „cel mai gol cîmp, dar în același timp cel mai disputat de puținii luptători ce se găsesc pe el"⁸, scriitorul îi opune imaginea trecutului, în care un Eliade Rădulescu, Bolintineanu. chiar Sihleanu, Nicoleanu și Scheleti, poate mai puțin înzestrați, avu- seseră totuși un ideal, știuseră să fie în primul rînd oameni. Lite- ratura contemporană, observă comentatorul, urmează acum un pro- ces nefiresc, lăsîndu-se năpădită de tendințe bolnave, orientîndu-se spre direcții nepotrivite nouă. Traducerea romanului Nana al lui Zola îi prilejuiește un prim, dar vehement protest împotriva naturalismu- lui, unul din fronturile de luptă la care nu va renunța nicicînd, militînd în numele permanentei sale aspirații spre un realism de ținută clasică: „Procesul natural care trebuie să se urmeze în dez- voltarea literaturei unui popor strigă din răsputeri împotriva acestei contrabande ce tinde a se lăți din ce în ce mai mult. în Franța și-n alte țări, unde literatura s-a dezvoltat treptat, unde lirismul, roman- tismul și realismul — Lamartine, V. Hugo, Balzac — au trăit, au în- florit și au îmbătrînit, e natural să vezi spiritele alergînd după un soi nou de literatură. Dar la noi, unde de abia poezia populară a avut un zbor mai mare (...) și poezia lirică a încolțit cu mai multă sau mai puțin vlagă — la noi forma aceasta coruptă și destrăbălată ⁴ Ibid. ⁵ Don Padil, Corespondență literară, în „Rom. lib", 1 mai 1883 și același citat în Don Padil De la București, în „Familia" 1886, nr. 4, p. 44. ⁶ Idem. Scrisori din Serra, în „Rom. lib.", 29 apr. 1884. ⁷D. Zamfirescu, De Las Palabras, în „Rom .lib.", 15 august 1882. ⁸ Don Padil, Palabras, în „Rom. lib.", 16 oct. 1883. 52 SILVIA TOMUȘ a naturalismului n-are cuvînt să trăiască"⁹. Revenind altă dată asupra acestei idei, subliniază că nici măcar stilul perfect al unui Zola sau Maupassant nu le salvează scrierile „ce corup gustul și irită simțu- rile". Autorul conchide: „Dacă ești romancier și știi să scrii, anali- zează situațiunile psihologice și pune gust în descrierile ce faci, nu căuta cu luminarea colțurile cele mai întunecate și mai murdare ale omenirii"¹⁰ *. înclinația spre echilibru, armonie, aversiunea împotriva oricăror experiențe străine de linia clasică a literaturii, sînt de pe acum prezente și afirmate cu tărie. Zamfirescu greșește condamnînd în numele lor întreaga creație a lui Zola și Maupassant, neobservînd că aceștia au depășit prin forța artei proprii programul strict natu- ralist. Așa cum aminteam, 1880 este anul colaborărilor lui Zamfirescu la „Literatorul". Macedonski îl prețuia și, imediat după apariția poe- mului Levante și Kalavryta, îi consacră un atent și elogios studiu. In schimb, observațiile cronicarului „României libere", pe marginea volumului Poezii (1882) al lui Macedonski¹¹, vădesc superficialitate și grabă. El remarcă talentul poetului, neînfeudat nici unei școli, precizînd că nici nu va căuta asemenea legături, pentru că „fiecare poet simte după organizațiunea sa morală și fizică"¹², dar evită să-i analizeze creația, menținîndu-se la afirmații de suprafață. Observă, pe bună dreptate, că în acel timp, „cîteva cuvinte întrebuințate cu mult succes de gloria noastră națională, de Alecsandri, s-au prins de sufletul unor scriitori cu atîta îndărătnicie, încît le-au copleșit toată originalitatea" și aceștia le folosesc la întîmplare, nedîndu-și seama „cît de mult strică efectul unei cugetări frumoase o vorbă pocit uzată". Macedonski, dimpotrivă, datorită cunoașterii temeinice a limbii, atunci cinci are ceva de spus, nu ezită să-și creeze singur cuvintele necesare. Subliniind apoi nota de amărăciune, de revoltă din volumul lui Macedonski, cronicarul se întreabă „dacă nu trebuie să mulțumim lumii celei atît de rea, pentru că a făcut să vibreze cu atîta putere coarda sentimentelor sale de ură"¹³. Asupra poeziilor lui Carol Scrob se oprește mai îndelung¹⁴, lău- clîndu-1 pentru precizia ideilor, cunoașterea deplină a cuvintelor fo- losite, expresivitatea lor, spontaneitatea în compoziție și subiect. Sub influența ideilor lui Macedonski, Zamfirescu afirmă că poetul trebuie să-și lărgească registrul, să nu se mărginească la a cînta doar dra- gostea: „Cugetarea, această splendoare a existenței noastre, trebuie să îmbrățișeze totul pe lume. Cît trăim concentrați în noi înșine, sau cînd ne concentrăm întreaga atenție numai asupra noastră, furăm din ceea ce sîntem datori să aducem concertului universal"¹⁵. Izvoarele ⁹ Idem, Palabras, în „Rom. lib.", 16 oct. 1883. ¹⁰ Idem, Palabras, în „Rom. lib.", 23 oct. 1883. H D. Z., Poezii de Macedonski, în „Rom. lib.", 24 dec. 1881. ¹² Ibid. ¹³ Idem, ibid. ¹⁴ D. Z., Poeziile Ini Scrob, în „Rom. lib", 7, 9 și 10 martie 1882. ¹⁵ Ibid., 9 martie. DUILIU ZAMFIRESCU CRITIC LITERAR 53 adevăratei poezii lirice sînt mult mai bogate; recenzentul le schițează lapidar, în conformitate cu aceleași preferințe clasice: onoarea, liber* tatea, iubirea de patrie, seninătatea naturii, sufletul omenesc¹⁶. Zam- firescu aduce un criteriu superior în aprecierea talentului unui crea- tor. Acesta însemnează ce\ a, numai atunci cînd este o expresie a tim- pului și a societății în care a trăit, avînd o înaltă menire. ,,Poeții și mai ales poeții lirici nu f înt creați numai pentru petrecerea omenirii; ei sînt martorii și interpreții ei; ei sînt gura de aur (...) care ex- primă conștiința națională; și după cum poezia lor va fi vulgară și seacă, lumea care a născut-o va fi ordinară sau, dimpotrivă, dacă va fi fină și deosebită, timpul care a inspirat-o va fi un timp în care năravurile și tendințele se vor distinge⁷'¹⁷. Observația este deosebit de importantă și ea scoate în lumină o convingere cu totul opusă celei pe care o va profesa cîțiva ani mai tîrziu (1890), cînd, într-o scrisoare adresată lui Titu Maiorescu, se va ridica împotriva lui Do- brogeanu-Gherea, afirmînd că „formula sufletească a poeților" nu este în nici o legătură cu epoca ce a generat-o¹⁸ ¹⁹. Sînt notabile pentru această perioadă și preferințele sale din lite- ratura universală. Ele ne familiarizează cu un Duiliu Zamfirescu orientat spre romantism, considerînd Hei nani, a lui Victor Hugo drept „cea mai frumoasă [operă] din cîte a scris geniul veacului nostru"¹⁰ și ni-1 anunță pe scriitorul de mai tîrziu, îndrăgostit de literatura rusă, exprimîndu-și de pe acum admirația pentru Turgheniev: ,,Nici un romancier nu a fost atît de simplu, mai nici unul nu a făcut o analiză mai conștiincioasă a sentimentelor omului, mai nici unul nu i-a studiat natura sa cu mai multă competință și mai multă bună- tate"²⁰. Chiar în creația acestuia, el elogiază tocmai latura clasică a operei, orientarea spre natura umană, nu spre omul social, trecînd sub tăcere celelalte aspecte. Tot în această primă perioadă de activitate, Zamfirescu se arată preocupat și de limba literară, remarcînd „minunatul grai românesc vorbit cu atîta farmec la Mircești"²¹, „limba dulce și blajină a dom- nului Odobescu"²² — și observația va reveni și cîțiva ani mai tîrziu, cînd îl va numi „vechiul cîntăreț al limbii"²³ sau protestînd împotriva numeroaselor maghiarisme care invadaseră gazetele din Transilvania și Bucovina²⁴. Colaborările lui Duiliu Zamfirescu la „România liberă" notează și etapele drumului său spre cercul „Convorbirilor literare". La în- ceput, poetul privește admirativ și judecă de la distanță grupul și pe ¹⁶ Ibid. ¹⁷ Idem, ibid. ¹⁸ Eman oi 1 Bucuța, Duiliu Zamfirescu și Titu Maiorescu in scrisori, Bucu- rești, 1937, p. 89—90. ¹⁹ D o n Padil, Palabras, în „Rom. lib.", 27 febr. 1883. ²⁰ Idem, în „Rom. lib.", 16 oct. 1883. ²¹ Idem,. în „Rom .lib.", 12 iunie, 1883. ²² Ibid., 27 febr. 1883. ²³ E m a n o i 1 Bucuța, op. cit.,, p. 87. ²⁴ D. Zamfirescu, De Las Palabras, în „Rom. lib.", 15 aug. 1882. 54 SILVIA TOMUȘ conducătorul acestuia. în 1882, afirmă cu tărie că „în țara noastră nu există decît un om care să știe [sic] să critice. Acesta e domnul Maiorescu"²⁵. Trebuie amintit însă faptul că. după cîțiva ani (1886), va avea ușoare rezerve tocmai față de conducătorul „Junimii", spu- nînd că „ar fi pocite" [subl. de S. T.] singurul critic obiectiv de la noi, dacă s-ar retrage în singurătate, asemeni lui Laerțiu din Romeo și Julietci", „dar el e un om social", observă cu regret cronicarul²⁶, în 1883, Zamfirescu precizează din nou că „afară de salonul domnului Maiorescu și o mititică gazetă, nicăieri în altă parte nu se face vreo încercare pentru ca talentele tinere să poată lua o cristalizațiune co- rectă, cu unghiuri și cu fețe regulate"²⁷. Tot acum, participînd la șe- dințele de miercurea ale cercului „Convorbirilor literare", acesta îi devine familiar. El consemnează într-un articol că în 23 martie 1883, Alecsandri prezentase aici Fîntîna Blanduziei, pe care o găsește izbutită, impu- tîndu-i doar nerespectarea unității de timp — tot un amendament clasic — iar Eminescu „și-a citit singur un șir de poezii pregătite pentru revista domnului Vulcan, unele mai frumoase decît altele. Sua- vitatea limbei acestui om dă poezielor sale un farmec cu totul deose- bit, iar sferele ideale în care aleargă cugetarea sa le întipărește cu o seninătate cerească"²⁸. Seninătatea și aleasa limbă eminesciană, ca- pacitatea ei de a trezi în cititor ecouri adînci, prin puterea de su- gestie, vor fi subliniate și în alte rînduri²⁹. După 1884, Zamfirescu este tot mai apropiat de Titu Maiorescu, începînd cu acesta corespondența bine cunoscută, care va înceta doar în 1913 (e adevărat că după 1909 va fi cu totul sporadică). Ea ne oferă un material bogat, dezvăluindu-ne în primii ani un om timid în aprecieri personale, preocupat să-i fie pe plac interlocutorului, pen- tru ca, treptat, la început cu unele rețineri, apoi tot mai categoric, să aducă puncte de vedere noi, uneori fundamental opuse convinge- rilor lui Titu Maiorescu. Această divergență de opinii va produce și răceala, apoi ruptura definitivă, dintre cei doi. Corespondența surprinde și comentează o perioadă lungă și de loc unitară. Viața literară de la sfîrșitul secolului al XlX-lea se po- larizează în jurul cîtorva probleme mari: lupta de idei dintre Maio- rescu și Dobrogeanu-Gherea, cu victoria celui din urmă, continuarea realismului critic prin Caragiale, care scrie acum Năpasta (1889), mo- mentele, schițele și nuvelele sale; prin Slavici, al cărui prim volum, Nuvele din popor apare în 1881, prin Vlahuță, obținînd cu romanul Dan unul din succesele răsunătoare ale vremii; prin Delavrancea, care duce mai departe nuvela realistă. încep să se afirme nume noi: Brătescu-Voinești, Bassarabescu, lorga. în poezie, după o fază de epi- ²;’ D. Z., Poeziile lui Scrob, în „Rom. lib.", 7 mart. 1882. ²lⁱ Don Padil, Corespondență literară, în „Familia", 1886, nr. 24, p. 288. ²⁷ Don Padil, Corespondență literară, în „Rom. lib.", 1 mai 1883. ²⁸ Idem, Cronica literară, în „Rom. lib.", 3 apr. 1883. ²⁹ Duiliu Zamfirescu, Metafizica cuvintelor și estetica literară, în „An. Acad. Rom.", ser. II, tom. XXXIII, secț. lit., 1911. DUILIU ZAMFIRESCU CRITIC LITERAR 55 gonism eminescian, apar talente tinere, originale, ca losif, Anghel, Cerna. Trecînd în secolul al XX-lea, urmează o perioadă plină de efervescență, cu tendințe tot mai divergente, fiecare cu programul, revistele și colaboratorii săi, aceștia din urmă părăsind adeseori o orientare pentru alta. Semănătorismul, poporanismul și simbolismul vor găsi un observator atent în Duiliu Zamfirescu, care, chiar dacă nu le va înțelege întotdeauna esența, critica sa comportînd expli- cabile limite istorice, își va preciza atitudinea proprie în corespon- dență, studii, ori în faimosul discurs de recepție de la Academie. Contemporan cu ultimii ani de viață ai lui Eminescu, Zamfirescu vorbește totuși destul de rar despre el, poate și pentru că îl consi- dera „așa de puțin om între noi"³⁰. Poezia eminesciană o vede strîns legată de cea a lui Leopardi³¹, nu atît prin conținutul, identitatea sen- timentelor, cît prin forma versului, prin simplitatea lui. Cînd notează cu admirație că „amîndoi [Eminescu și Leopardi] vorbesc cuminți și senini de durerile lor"³², urmează linia dată de Maiorescu în inter- pretarea liricii eminesciene, nesocotind, nu fără intenție, tonul de nemulțumire și de protest al acesteia. Apoi, va adăuga că trăsătura dominantă a poeziei lui Eminescu este profundul ei lirism³³, că auto- rul Luceafărului „ar fi putut să onoreze orice timp și orice popor", da- torită armoniei, frumuseții clasice a versului său: „Lăsînd la o parte Satirele, a căror primă parte este întotdeauna de cel mai nobil avînt poetic, bucățile sale lirice străbat sufletul ca o suferință divină, pe cînd forma încîntă prin originalitatea profundă a elocuțiunii"³⁴, no- tează Zamfirescu, evitînd iarăși cu prudență ceea ce depășea tiparul pe care i-1 fixase singur lui Eminescu. Numele lui Caragiale revine în schimb adeseori în scrisori. Pen- tru creatorul Nopții furtunoase, Duiliu Zamfirescu are prea puțină înțelegere și simpatie. Omul, cu franchețea sa cunoscută, îl irită și atacurile acestuia, atît de lipsite de menajamente, îi trezesc o anti- patie constantă. Chiar cînd se dorește nepărtinitor în aprecieri, printre rînduri ostilitatea sa este mereu prezentă. Silit, adeseori, să-i recu- noască meritele incontestabile, Duiliu Zamfirescu va alătura de obicei elogiului, rezerva ori dezaprobarea sa: „O foarte mare inteligență, o mare memorie și un talent muzical remarcabil, dar o totală lipsă de fantezie sînt calități unele reale, altele negative, care-1 fac impropriu de a pricepe pe Leopardi și nestrăbătuta limpeziciune a seninului său"³⁵ pe „zevzecul, dar inteligentissimul de Caragiale"³⁶. Alteori, într-o schiță de portret, contrastele sînt iarăși prea puternice: „Dar mai tîrziu, cunoscînd pe om și marea lui inteligență, infinita nesta- ³⁰ E m a n o i 1 Bucuța, op. cit., p. 48. ³¹ Duiliu Zamfirescu, Metafizica cuvintelor... loc. cit., p. 34. ³² E m a n o i 1 Bucuța, op. cit., p. 57. ³³ Duiliu Zamfirescu, Eminescu, în „Convorbiri literare", an. XLVIII, 1914, nr. 6 (iun.), p. 581. ³⁴ Idem, Cîteva cuvinte critice, în „An. Acad. Rom.", seria II, tom. XXXVIIL 1915—16, secț. lit., p. 377. ³⁵ E m a n o i 1 Bucuța, op. cit., p. 59. ³⁶ Ibid., p. 87. 56 SILVIA TOMUȘ tornicie a simțurilor sale, fondul fără nici un punct de reazim ( ...),. am sfîrșit prin a-mi fi drag și a avea un fel de compasiune pentru o fire atît de fantastică și de muncită, în care arama și diamantul sînt legate împreună spre a da impresia unui inel ducal"³⁷. De fapt, cei doi erau făcuți să nu se înțeleagă: unul deschis, spontan, plin de vervă, fără urmă de formalism în relațiile cu cei din jur, celălalt distant, reținut, sobru, cu morgă aristocratică. Încercînd să descopere trăsă- tura dominantă a caracterului lui Caragiale, Zamfirescu ajunge la concluzia că ar fi trivialitatea³⁸. Atît reține din sarcasmul celui din- ții, din luciditatea sa în cunoașterea lumii, din capacitatea de reflec- tare a acestei lumi în scrieri atît de bogate în înțelesuri, deși într-o scrisoare recunoaște în Caragiale „un mare vizionar"³⁹. Interesante sînt observațiile din prefața volumului său de Novele (Buc., 1888). Convins că literatura are menirea să înfățișeze lumea reală, de data aceasta apreciază la Caragiale tocmai puterea cu care a adus în literatură ,,stratul mahalalelor și al orașelor de provincie", după Slavici, care se îndreptase spre țărănime. Deși încearcă de fie- care dată să se delimiteze, izolîndu-se de cei doi, mărturisește că intenționează completarea imaginii realității sociale de la noi, prin prezentarea „stratului de deasupra". Dacă nu ne surprinde rezerva scriitorului cu privire la o schiță ca 25 de minute cu Madame Carol a lui Caragiale, pe care o con- sideră „fleac", „glumă de spus între prieteni (...) și dacă prietenii ar fi mai proști ar rîde, dar de publicat și de iscălit nu"⁴⁰, atitudinea sa față de O făclie de Paște și Năpasta ridică numeroase probleme. Vorbind despre cea dintîi, o găsește „slabă, cu o invențiune ab- surdă și cu o totală lipsă de estetică"⁴¹. Zamfirescu își argumentează afirmația, pornind de la o idee justă, că „spre a deveni bun scriitor, trebuie o mare experiență de lume"⁴². Analizînd însă mijloacele prin care se poate dobîndi, are o concepție deficitară asupra cunoașterii, spunînd că există o cunoaștere directă și una intuitivă, rupte între ele. Prima — și crede că B. Șt. Delavrancea și Caragiale cunosc viața numai pe această cale directă — nu permite decît descrierea legată de exteriorul personajului și te împinge spre o prezentare fotografică, neselectivă a realității, spre cazuri care sînt posibile din punct de vedere psihologic, dar nu sînt firești, tipice; dimpotrivă, cunoașterea intuitivă — afirmă în continuare — ea singură oferă posibilitate scriitorului să-și analizeze adînc personajul, și mai mult, să dea acea iluzie a realității pe care Duiliu Zamfirescu o revendică întotdeauna, în ciuda acestui fapt, izvoarele convingerilor de mai sus aparțin bazelor idealiste ale esteticii sale. El cere, e adevărat, o reflectare selectivă a realității, dar sacrifică reprezentativul armonicului, fru- ³⁷ Ibid., p. 52. ; ³⁸ Idem, ibid., p. 103. ³⁹ Idem, ibid., p. 52. ⁴⁰ Idem, ibid., p. 64. ⁴¹ Idem, ibid., p. 48. ⁴² Idem, ibid., p .53. DUILIU ZAMFIRESCU CRITIC LITERAR 57 moșului clasic. Pornind de la viață, scriitorul are datoria — crede Zamfirescu — să „purifice⁰ imaginea în numele unui ideal de frumos confecționat de creator⁴³, și deci nu ne vom mira dacă figurile întu- necate, clocotitoare ale celor doi, Leiba Zibal și Gheorghe, atît de ne- măsurați în gesturi și sentimente, nu-i vor satisface aspirația spre seninătate, echilibru și măsură. Iată dar că sancționarea nuvelei se face tocmai de pe acele poziții din gîndirea sa estetică, ce vor îm- piedica în numeroase rînduri o aderare deplină și consecventă pe plan teoretic, la diversitatea artei realiste. Asupra „dramei țărănești⁰ Năpasta se va opri în mai multe rîn- duri. Înfeudînd-o total influențelor literaturii ruse (Tolstoi și Dosto- ievski), acelor tendințe ce apropiau pe scriitor de „partea lăuntrică a complexului firii omenești⁰, de unele ,,excrescențe⁰ studiate apoi „pînă în particularitățile lor psihologice⁰, socotește că orice încer- care de dramatizare a unui astfel de material de viață este sortită eșecului, deoarece „tot interesul persoanelor într-o dramă trebuie să stea în acțiunea lor. iar nu acțiunea în interesul ce deșteaptă o per- soană⁷'⁴⁴. Un Raskolnikov — continuă Zamfirescu — n-ar putea fi nimic pe scenă, după cum chiar Macbeth — deși este vorba de Shakespeare — îi este inferior, tocmai pentru că analiza psihologică este limitată la cel din urmă, datorită cerințelor genului. Categoria socială din care fac parte personajele este a doua cauză pentru care piesa i se pare neizbutită. Întîlnim acum, pentru prima dată, o idee mereu reluată și căreia Zamfirescu îi datorează în mare măsură anti- patia pe care a trezit-o în rîndurile contemporanilor. Discursul de recepție la Academie, din 1909, nu va fi decît o continuare a neîn- crederii sale în bogăția sufletească a țăranilor noștri. Vorbind despre Năpasta, socotește că personajele, atît de com- plexe, sînt false, pentru că nu aparțin mediului în care le-a fixat autorul. Caracterul, natura intimă a eroilor lui Caragiale țin de o altă lume și, chiar transferate acolo, singură Anca e izbutită, Ion și Dragomir rămînind în umbră⁴⁵. într-o altă scrisoare, afirmă că ță- ranul rus și cel român au multe puncte comune, dar există și deo- sebiri esențiale între ei. Primul, fantastic și fatalist, își răsfrînge aceste trăsături asupra propriei lui firi; al doilea, la fel de fatalist, de imaginativ, aduce în plus pe de o parte un echilibru datorită in- fluenței romane, iar pe de altă parte, o notă contemplativă, influență a orientului. De aceea i se pare că ,,crime groaznice, cazuri de mus- trări de conștiință nu se văd la noi, decît pe cale cu totul excepțio- nală. Iată întru ce drama lui Caragiale, acolo unde e pusă [subl. de S. T.] e falsă. în țăranul nostru o singură noțiune este clară și se poate ridica pînă la un adevărat motor sufletesc: pasiunea pămîn- tului"⁴⁶. ⁴³ vezi și Dima AL, st. cit., p. 103 și G. Horodincă, op. cit., p. 22. ⁴⁴ E m a n o i 1 Bucuța, op. cit., p. 60. ⁴⁵ Ibid., p. 60. ⁴⁶ Idem, ibid., p. 113. 58 SILVIA TOMUȘ Mai tîrziu, vorbind într-o altă scrisoare despre proiectele sale în legătură cu romanul Tănase Scatiu, precizează: „în desfășurarea în- tîmplărilor, țăranii se mișcă numai ca mase colective, fiindcă așa îi văd eu interesanți, așa sînt ei o putere și numai așa psihologia lor poate da nota caracteristică a unui țăran. Altfel, individual, ei nu pot forma subiectul unui roman, decît numai dacă vei face țărani de carnaval, sau ființe histerice și neromânești, cum sînt ale lui Slavici sau cum sînt ale lui Caragiale din Năpasta, care vorbesc și se agită ca la țară, dar ale căror resorturi sînt false"⁴⁷. Respingerea complexității sufletești a țăranului este mai limpede exprimată în discursul de recepție la Academie: „Nu merg atît de departe, încît să afirm că sufletul țărănesc nici nu e interesant în literatură; fiindcă pentru mine, totul e interesant în natură. Cu toate acestea, cei mai mari critici și cei mai mari creatori de caractere omenești nu se ocupă cu suflete simple, pentru că acelea sînt ca neantul, fără eve- nimente"⁴⁸. O țărancă româncă ascunsă, urmărindu-și răzbunarea cu atîta sînge rece i se pare „inverosimilă". Așadar, pornind de la un punct de vedere sănătos, de la nevoia respectării adevărului vieții, de la credința în determinarea socială a psihologiei individuale, Zamfirescu ajunge la concluzii false, exem- plificînd greșit cu lumea eroilor lui Caragiale. Încercînd să analizeze nuvelele lui Slavici sau pe cele ale lui Popovici-Bănățeanu, aceeași necunoaștere a sufletului poporului nostru îl determină să considere cu consecvență creația celor doi nereali- zată, eroii confecționați de ,,carton", plăzmuiri ale autorilor, fără nici un punct de reazim în adevărata psihologie, așa cum o vede el. Protestînd adeseori împotriva idilismului în literatură, a dulce- găriilor, a blîndeții⁴⁹, Zamfirescu are convingerea că nu o anume nostalgie, nu acel dor din poezia populară — transplantat cu exces apoi în literatura cultă — ne caracterizează neamul. Citind nuvelele lui Slavici, le găsește false, ,,cu o năzuință de a pune în estetica noastră românească nota molcomă, aiurită și străină"⁵⁰, ce nu e de- finitorie pentru etica poporului, mai ales cînd acesta acționează. „Ne- norocul și nepriceperea noastră de scriitori stă tocmai în aceea că am creat pînă acum tipuri de români derivate din această notă co- lectivă aprioristică [dorul] care face că toate nuvelele lui Slavici se aseamănă între ele"⁵¹. Șj Zamfirescu conchide: „A venit vremea să lăsăm dulcegăriile artificiale ale țăranilor amorezați și blegi și să facem oameni vii în literatură, dacă se poate români voinici și cin- stiți, dacă nu vițioși sau sceptici, dar vii, cu voință și mușchi"⁵². Gîndîndu-ne la epoca în care cerea acest lucru — epocă în care o ⁴⁷ Idem, ibid., p. 160. ⁴⁸ Duiliu Zamfirescu, Poporanismul în literatură, în „Conv. lit.", an. XLIII, 1909, nr. 11, p. 1209. ⁴⁹ vezi și părerile sale despre Brătescu-Voinești. ⁵⁰ Emanoil Bucuța, op. cit., p. 259. ⁵¹ Ibid. ⁵² Idem, ibid., p. 261. DUILIU ZAMFIRESCU CRITIC LITERAR 59 întreagă literatură semănătoristă introdusese într-adevăr în literatură asemenea țărani de carnaval, personaje de operetă —, în ciuda ne- dreptății pe care le-o face lui Slavici și Popovici-Bănățeanu, atitu- dinea sa anti-idilizantă trebuie reținută. Chipurile din creația lui Creangă i se par că respectă adevărul vieții, pentru că țăranii săi „nu vreau să fie nici mai sentimentali decît toți țăranii adevărați, nici mai naționali"⁵³. Dacă, pornind de la un principiu sănătos, realist, în aprecierea operelor scriitorilor amintiți, greșește totuși, același principiu îl duce alteori spre observații interesante și de loc eronate. Cînd îi vorbește lui Titu Maiorescu despre Povestea unei coroane de oțel a lui Coș- buc⁵⁴, înțelegem că nu resentimente determinate de lipsa de succes a romanului său în război îl fac să afirme că cea dintîi este ,,o carte convențională, scrisă într-o limbă moartă, jumătate de cronicari și jumătate de provincialisme"; iar a doua, ,.nebăgată în seamă", aduce totuși ,,oameni vii și întîmplări adevărate", ci și acum este prezent criteriul său de apreciere a literaturii — măsura în care opera de artă este o oglindă a realității. Un alt nume care revine în corespondență este cel al lui Vla- huță, pe care-1 privește cu simpatie, solicitînd pentru el chiar grijă și sprijin material din partea lui Maiorescu. Vorbind despre romanul Dan, Zamfirescu, de obicei atît de încrezător în tot ceea ce afirmă conducătorul ,,Junimii", nu mai este de acord în a explica succesul romanului doar prin propaganda socialistă, cum insinua acesta. Ro- manul are meritele sale: ,,o limbă bună", .„un stil corect și curgător", o analiză psihologică atentă și nuanțată, capacitatea de a se adresa unui public larg, păturilor mijlocii ale societății noastre. El observă chiar că astfel de scrieri sînt necesare, pentru ca masele de cititori ,,să se tămăduiască de gustul romanelor pornografice franceze (...), de romanele ilustrate de la bîlciuri (...) care se vînd cu miile de exemplare"⁵⁵. Autorul Vieții la țară are, de asemenea, un simț deosebit în des- coperirea tinerelor talente ale literaturii noastre. încă în 1890, el remarcă în N. lorga ,,o aparițiune proaspătă și cu bune dispoziții", iar Brătescu-Voinești, de la primele scrieri, îi pare că „are croială de scriitor și trebuie cultivat". Observînd o oarecare monotonie în tema- tică, îi recomandă ,,să-și mai anine o coardă-două la liră", fără să renunțe însă la nota sa caracteristică. Dacă la început aprobă acea naivitate plină de farmec a creației acestuia, mai apoi, subliniază ne- voia unui plus de vigoare, de forță, de duritate, menite să împiedice alunecarea spre dulcegărie. Sensibil de obicei la limba scrierilor asu- pra cărora se oprește, aducînd adeseori notații ce vădesc pricepere și bun simț, el subliniază echilibrul, tonalitatea simplă și ,sentimen- tală cu măsură "a limbii lui Brătescu-Voinești, calități ce-i dezvăluie un condei matur, cu reale perspective. ⁵³ Duiliu Zamfirescu, Poporanismul în lit.f loc. cit., p. 1208. ⁵⁴ E m a n u i 1 B u c u ț a, op. cit., p, 227. ⁵⁵ Ibid., p. 144. 60 SILVIA TOMUȘ Același ochi priceput îl aduce și în aprecierea nuvelisticii lui I. A. Bassarabescu. Subliniind valoarea unei nuvele ca Emma, obser- vațiile sale depășesc discutarea cazului concret, reprezentînd adevă- rate convingeri estetice privitoare la o specie literară ce nu-i era străină. „Echilibrul perfect al nuvelei, valoarea comică a cuvintelor, verva, descrierii", totul îl face să-l apropie pe Bassarabescu de nu- velistul american Bret Harțe, nume pomenit adeseori cu considerație. Acestea erau părerile lui Duiliu Zamfirescu despre literatura ro- mână, în momentul în care se pregătea intrarea sa la Academie. Nu- meroase idei, pe care le vom reîntîlni în 1909, fuseseră prefigurate și lipsea doar închegarea lor într-un tot unitar. Discursul său de recepție, Poporanismul în literatură, îl va sin- gulariza în epocă, îndepărtîndu-1 de contemporani. El nu era unicul adversar al ideii reactualizării interesului pentru țărănime, dar ni- meni altul nu și-a expus atît de fățiș această opinie. Orientarea sa idealistă estetizantă l-a făcut să ia atitudine cri- tică față de îndreptarea literaturii noastre spre popor, ca obiect al operei de artă, și spre literatura populară, ca model și depozitară de motive exemplare. Discursul are caracter anti-popular vădit. Chiar dacă unele idei sînt valabile măcar în punctul lor de plecare (sus- ținerea latinității noastre, combaterea exaltării naționaliste prin afir- mația că poporul român nu este cu nimic mai înzestrat poetic decît altele, recomandarea făcută literaților de a aborda și alte medii so- ciale decît țărănimea), pe parcurs, o anume lipsă de măsură, un aristocratism supărător și un estetism evident îl împing spre consi* derații eronate, spre aprecieri care vor stîrni apoi o polemică aprinsă, începută chiar de Titu Maiorescu. Zamfirescu socotește că orientarea spre popor și spre creația acestuia este inutilă, ba chiar dăunătoare dezvoltării literaturii, deoa- rece folclorul — după părerea sa — nu ne reprezintă cu ceea ce avem mai specific. Cei ce l-au cules, inclusiv Alecsandri, s-au îndreptat spre notele tînguitoare, neconcludente pentru un popor de origine latină, atît de energic și cu un spirit politic atît de dezvoltat. Apou însuși creatorul folclorului nu este colectivitatea, ci individul — un aristocrat cel puțin al spiritului — cu un profil propriu, net diferen- țiat de al mulțimii. Zamfirescu absolutizează prima treaptă în procesul de creație a literaturii populare, uitînd că sînt selectate de popor doar creațiile în care acesta se recunoaște, că doar ele se preiau și dobîn- desc drept de circulație, că momentul genezei folclorului împletește atît de strîns individualul cu colectivul, încît este adeseori imposibil să se precizeze forma primară, inițială a unei producții populare. Ridicîndu-se împotriva poporanismului (dar termenul include în accepțiunea vorbitorului și semănătorismul), Zamfirescu are convinge- rea că acesta exercită o tiranie nepermisă asupra literaturii contem- porane, în special pe două căi: în primul rînd, poporanismul recomandă orientarea scriitorului numai spre mediul rural (idee falsă, pentru că Ibrăileanu cerea doar preferință pentru țărănime, nu zugrăvirea ei exclusivă). Datorită acestei cerințe, conchide Zamfirescu, creației lui DUILIU ZAMFIRESCU CRITIC LITERAR 61 Coșbuc — scriitor cu merite reale altfel — îi lipsește lirismul, țărăni- mea nefiind în stare să ofere artistului o viață sufletească diferențiată, complexă, cum ar putea, de pildă, păturile mijlocii. Tot datorită exce- sivei pătrunderi a țăranului în literatură, unii scriitori, ca Slavici și Popovici-Bănățeanu, se simt obligați să-1 înfățișeze, aducînd o lume pe care n-o cunosc îndeajuns, aplicînd „sufletul cărturarului de la Viena și Buda-Pesta flăcăului din satul lor de naștere" și atunci „oamenii trăiesc și se mișcă după conceptul autorului, iar nu după problema lor sufletească"⁵⁶. In al dolea rînd, Zamfirescu reproșează poporanismului introducerea prea fățișă a tendinței în literatură, a notei sociale, militante. Cel care cu cîțiva ani înainte, deși recunos- cuse cultura și inteligența lui Gherea, făcuse concesii lui Titu Maio- rescu în susținerea ideii autonomiei artei, mergea și acum pe același drum, considerînd că literatura nu se dezvoltă datorită unor cauze economice, ci e determinată de mișcări ale sufletului omenesc. Simțind că afirmația sa nu are temei, acceptă în parte legătura dintre viața materială și cea spirituală, dar introduce, pentru atenuarea capitulării, termenul de „miragiu", preluat de la Achille Loria. „Miragiul" ar fi după Zamfirescu „licărirea în depărtare a unui sentiment superior, care face pe soldat să meargă în gura tunului, pe cînd războiul în care el este numai un atom, e determinat de cauze de îmbogățire"⁵⁷. „Miragiul" ar avea menirea să ascundă determinarea economică prea brutală, conferind poeziei posibilitatea detașării de realitatea imediată, înăl- țînd-o spre sfere superioare. Constatînd apoi lipsa acestui element în creația unui Coșbuc sau Goga, pe care-i înfeudează poporanismului, ajunge la caracterizări ce nu puteau rămîne fără ripostă chiar în epocă: „A cînta în versuri numărul de hectare pe care-1 deține mica proprietate, față de numărul de hectare pe care-1 deține marea pro- prietate, este o glumă de prost gust" — spune Zamfirescu vorbind despre Noi vrem păminfi⁸. Creația lui Goga i se pare și mai lipsită de „miragiu": „Din toate poeziile domniei sale de pînă acum se desprinde violența greoaie a unui arendaș de talent, pe care nu-1 dijmuiește boierul la vreme", iar Clăcașul este „o vinovată provocare la lupta de clasă"⁵⁹. Cu riscul de a ne abate de la problema pe care o discutăm, socotim că este necesară o studiere mai atentă a izvoarelor acestei aversiuni față de țărănime și, mai ales, față de literatura ce-i sprijinea aspirațiile. în concepția socială a lui Duiliu Zamfirescu, se poate urmări cu ușurință renunțarea treptată la idealurile progresiste ale epocii și acceptarea, chiar profesarea unor idei reacționare, tot mai accentuate pe măsură ce omul politic pătrundea în rîndul claselor conducătoare. Dacă în 1840 vedea în socialism și comunism „o idee sublimă: șter- ⁵⁶ D u i 1 i u Zamfirescu, Poporanismul in lit., loc. cit., p. 1207. ⁵⁷ Ibid., p. 1206. ⁵⁸ Idem, ibid., - 1207. ⁵⁹ Ibid. 62 SILVIA TOMUȘ gerea noțiunii de proprietate, care va ridica de pe capetele omenești pîcla preocupațiunii celei mai meschine"⁶⁰, în 1909, el este un apărător al proprietății. Încercînd să analizeze — în același discurs de recepție — con- flictul de neîmpăcat dintre țărănime și burghezo-moșierime, conchide că statul ar trebui să abată atenția țăranilor de la problema pămîntului, îndrumîndu-i spre micile ateliere meșteșugărești, oferindu-li-se astfel ,,posibilitatea de a se îmbogăți" (!), pentru ca „legea psihologică a năzuinței către mai bine să nu ia forme violente". Afirmația se face la numai doi ani după represiunea sîngeroasă a răscoalei din 1907 și cel ce susține aceste idei este scriitorul care, deși mărginise con- flictul real la țărănime și arendășime, absolvind de orice vină boierimea națională, înțelesese totuși, în Tănase Scatiu, că nu incapacitatea și lenea determină mizeria celor răzvrătiți. în 1916, revenind asupra acestei probleme, Zamfirescu, conștient de adevărata stare de lucruri din agricultură, își va manifesta încre- derea în bunul simț al spiritelor ,,superioare", afirmînd: ,.Geniul va recunoaște că nu se poate ca în Țara Românească 4 mii de familii să stăpînească jumătate din pămîntul arabil, iar 6 milioane de țărani, cealaltă jumătate. El va restitui ceea ce a fost acumulat de veacuri, dînd brațelor muncitoare ceea ce creierul lor nu a putut agonisi" și aceasta se va realiza prin ,.dezvoltarea conștiinței individuale"⁶¹. Cele cîteva citate marchează momente ale drumului unui om apropiat la început de generația înaintată a vremii, pentru ca apoi, renunțînd să vadă ceea ce realitatea însăși îi impunea, în fața creșterii nedreptății, dar și a revoltei, să recomande soluții utopice, apărînd de fapt pozi- țiile statului pe care-1 slujea. Mircea Zaciu subliniază, așadar, pe bună dreptate, că „nu imper- fecțiunile, artistice sau de limbă îl șocau pe Zamfirescu în literatura așa-zișilor „poporaniști". Accentul, în combaterea ei, cade asupra con- ținutului de idei al acestei literaturi"⁶². După 1909, o parte a activității sale se va desfășura în cadrul secției literare a Academiei Române, unde va prezenta rapoarte pe marginea unor scrieri, înaintate spre premiere, ori va face caracterizări succinte ale celor ce urmau să fie primiți în Academie. Articolele publicate după această dată iau în discuție fie aspecte ale poeziei noi, pe care nu întîrzie s-o considere ,,decadentă", fie probleme ale limbii literare, luptînd împotriva folosirii excesive a arhaismelor ori regionalismelor, precum și a limbajului banal, neexpresiv sau, dim- potrivă, prețios, căutat. Căldura cu care vorbește despre I. A. Bassarabescu (acesta urma să devină membru corespondent al Academiei) și despre arta sa nu ne surprinde, cunoscîndu-i preferințele literare anterioare. El urmărise cu atenție, încă din străinătate, dezvoltarea și afirmarea nuvelistului, ⁶⁰ E m a n o i 1 Bucuța, op. cit., p. 64. Gⁱ Duiliu Zamfirescu, Cîteva cuvinte critice, în „An. Acad. Rom.", seria' II, tom. XXXVIII, 1915—16, secț. lit., p. 368. ⁶² Mircea Zaciu, Prefață, p. XV—XVI. DUILIU ZAMFIRESCU CRITIC LITERAR 63 care aducea o notă originală în scrisul romînesc. Zamfirescu îl apre- ciază nu numai pentru talentul său, dar și pentru lumea pe care n-a ezitat s-o înfățișeze cititorilor, „o lume sentimentală, dar cam pro- vincială"⁶³ ⁶⁴. Cît despre primirea lui Coșbuc în Academie, i se pare că, în fine, „se săvîrșește un act de dreptate, consfințind ceea ce opinia publică a hotărît demult"⁰⁴. Aprecierea și-o justifică nu contrazicîn- du-și ideile din discurs, ci argumentînd că după venirea lui Coșbuc în România, acesta a știut să se țină departe de toate frămîntările politice ale timpului. Printre tinerele talente pentru care are cuvinte de laudă se numără în primul rînd Șt. O. losif, Anghel și Cerna. Cei dintîi, cu Legenda funigeilor, Cometa și Caleidoscopul lui A. Mirea, „sînt o fericită dovadă că poezia românească își caută o cale nouă în tot ce poate mișca sufletul omenesc și mai cu seamă mînuind o limbă de o fluidi- tate extraordinară"⁶⁵ ⁶⁶. E adevărat că asupra Caleidoscopului aruncă o privire grăbită, neglijînd notele sale profund sociale, bogăția de idei, elogiind în schimb poate cea mai clasică dintre poezii, Glasul lui Memnon, mai puțin ancorată în probleme „litigioase", ca de pildă Scrisoarea deschisă a unui melc. Piesa Cometa, deși cu subiect banal, găsește de asemenea aprobarea lui Zamfirescu, datorită aceleiași armo- nii a versului, dar mai ales grație firescului personajelor care sînt vii, — „calitate hotărîtoare" pentru orice operă literară. Continuîndu-1 pe Maiorescu în afirmarea lipsei de orice finalitate a artei în afara frumosului, el socotește că poezia lui losif și Anghel aduce un autentic suflu romantic, „rezultatul năzuințelor optimiste ale sufletului, care neputînd preface realitatea, cearcă să o înfrumusețeze și o transpune într-o lume mai bună"G⁶. Prețuind întotdeauna discreția, delicatețea, poezia lui Cerna îi procură satisfacții superioare, „în aceste timpuri de reclamă și de gălăgie, în care tinerii de talent umplu lumea cu nimicnicia personali- tății lor"⁶⁷ *. Dimpotrivă, în creația acestuia, impresionează capacitatea de a găsi nenumărate punți de legătură între el și lumea înconjură- toare, de a chita sentimente ale unei omeniri întregi. Deși subliniază „marea știință a valorii emotive a cuvintelor, puterea de reprezentare plastică a ceea ce este abstract, permanența notei optimiste, Zamfirescu nu poate trece peste creații ca Poporul și Isus, purtătoare de idei „răzvrătitoare". Dacă n-ar fi „răscumpărate" de alte poezii (și nu întîmplător amintește printre ele Plînsul lui Adam), s-ar grăbi —■ mărturisește raportorul — să nu propună volumul lui Cerna spre ⁶³ D. Z., Activitatea lui I. A. Bassarabescu, în „An. Acad. Rom.", seria II, Dez- bateri, voi. XXXI, (1908—9), p. 182. ⁶⁴ Idem, Activitatea literară a lui Coșbuc, în „An. Acad. Rom.", esria II, Dez- bateri, voi XXXVIII (1915—16), p. 175. ⁶⁵ Idem, Șt. O. losif și D. Anghel, „Legenda funigeilor", „Cometa" și „Caleido- scopul lui A. Mirea", în „An. Acad. Rom.", seria II, Dezbateri, voi. XXXI, (1908—9), p. 265. ⁶⁶ Ibid., p. 265. ⁶⁷ D. Z., P, Cerna., Poezii, Buc., 1910, în ,,An. Acad. Rom.", seria II, Dezbateri, voi. XXXIV, (1911—12), p. 192. 64 SILVIA TOMUȘ premiere, pentru că >,despre poeziile tendențioase se poate zice, ca despre vițiile ascunse, că ele poartă pedeapsa în sine: sînt întotdeauna urîte și sfîrșesc prin a omorî pe autorii lor"⁶⁸. Analizînd, tot în acest timp, creația a doi scriitori ai vremii, care s-au apropiat de lumea țărănească, el aduce un entuziasm exagerat. Dragoslav, pe care-1 socotește unic în literatura română, este un pro- zator minor, aproape uitat astăzi, iar I. C. Vissarion, mai talentat, e adevărat, nu este însă nici într-un caz cel dintîi scriitor de la noi care a înfățișat veridic, „atît în formă, cît și în fond" țărănimea. Criticul își susține și acum vechile, greșitele convingeri că un Slavici sau un Popovici-Bănățeanu, în operele lor, „au fost preocupați de laturea politică și socială a chestiunii, iar nu de cea literară", spre deosebire de ceilalți, care au scris, nedorind să demonstreze nimic⁶⁹. Articolele sale din această perioadă: Metafizica cuvintelor și este- tica literară (1911), Citeva cuvinte critice, Unor prieteni tineri sau Literatura viitorului (1916) sînt tot atîtea luări de atitudine împotriva poeziei moderniste, la care îl nemulțumește goana după noutate, per- manenta ei tendință de a șoca pe cititor prin extravaganță. Zamfirescu nu pătrunde în esența curentului, menținîndu-se doar la aprecieri pri- vitoare la forma poeziei noi. Cel care precizase undeva că „clasicismul nu se atinge cu alegerea subiectelor din lumea clasică, ci cu perfecția absolută a formei, cu frumusețea gîndirii și cu sobrietatea simțurilor"⁷⁰ protestează împotriva libertăților prozodice pe care și le iau tinerii poeți, împotriva limbajului abundent în epitete neologistice sonore, dar lipsite de conținut. Duiliu Zamfirescu sancționează curentul nu în numele unei arte realist-critice, ci folosind ca termen opozant realismul clasic, ca supremă aspirație a literaturii superioare din toate timpurile. ₕNu se cuvine — îl admonestează el pe directorul „Flacărei" — să încurajați și să îngăduiți școala aceasta decadentă, sub cuvînt că e a viitorului. Nimic nu este al viitorului, dacă nu cuprinde sîmburile frumosului clasic"⁷¹. Încercînd în continuare o definire a acestuia, crede că ar fi în primul rînd, fₜsentimentul sincer [subl. de S. T.] exprimat cu eleganță. Și este elegant nu cuvîntul căutat și prețios, ci cuvîntul just, pus la locul lui". Dacă în ceea ce privește mișcarea literară din țară criticul des- fășoară o activitate diversă, de promovare și de respingere în numele concepției sale despre artă, în momentul în care abordează literatura universală, obiectivele activității sale critice sînt de obicei altele. El urmărește de cele mai multe ori, prin analiza unor opere exemplare, fl⁸ Ibid., p. 191. ⁰⁹ Idem, I. C. Vissarion, Nevestele lui moș Dorogan, în „An; Acad. Rom.", seria II, voi. XXXVIII (1915—16), p. 336. ⁷⁰ Idem, Ion Al. George, Aquile, în „An. Acad. Rom.", seria II, Dezbateri, vot XXXVI, (1913—14), p. 239. ⁷¹ Idem, Literatura viitorului, în ,,Conv. lit.", an. L (1916), nr. 1, (ian.), p. 18. DUILIU ZAMFIRESCU CRITIC LITERAR 65 să ilustreze pe viu tocmai prototipul de artă spre care tindea: realismul clasic. Creația lui Tolstoi, Turgheniev și Dostoievski, „cele trei mari genii moderne", cum le numește într-o scrisoare adresată lui Titu Maiorescu, îi prilejuiesc notații admirative. Asupra lui Tolstoi, acest „Shakespeare al stepelor", a stăruit îndelung, analizînd numeroase din operele sale, în două studii apărute în „Convorbiri literare": unul din 1892, de fapt o monografie rămasă neterminată⁷², altul în 1908, scris cu prilejul aniversării a 80 de ani de la nașterea marelui romancier⁷³ ⁷⁴. Tolstoi satisface în întregime idealul său estetic, pe de o parte prin realismul său, opus zolismului și naturalismului, creația sa fiind „exacta și agera interpretare a realității vieții", pe de altă parte, prin marea frumusețe a scrierilor sale, aducînd în artă „natura și imitațiunea ei în tot ce are armonic". [Folosind tot cuvintele lui Zamfirescu, creația autorului Anei Karenina ne dă „cea mai intensă iluzie a vieții", dar în același timp, este și cea mai minunată oglindă a lumii". Oamenii sînt „reali și frumoși", plini de complexitate, dar consecvenți cu ei înșiși; natura vibrează; peste toate plutește acea armonie pe care numai clasicitatea o poate revărsa asupra lucrurilor din lume. Afirmația sa entuziastă: „Dacă veacul al XlX-lea ar fi produs numai pe Darwin și Tolstoi, ar avea dreptul să se cheme «un pas înainte» în istoria omenirii"⁷'¹ nu ne mai surprinde.] La Dostoievski admiră aceeași putere de analiză a sufletelor omenești, atît de contradictorii și, totuși, atît de armonice. în opera acestuia, prezentarea obiectivă a personajelor, urmărirea atentă și nuanțată a dramelor interioare, se face cu discreție, cu măsură, spre deosebire de Paul Bourget, care aduce un exces de psihologism. Amintind adeseori numele lui Leopardi, este interesant de observat că arareori reține aspectul romantic al poeziei sale, elogiind mai ales calitățile clasice ale scrisului său. Aceeași dragoste de adevăr — învățată în mare măsură la școala realiștilor ruși — îl îndepărtează de ceea ce este virtuozitate stilistică în creația unui Flaubert, socotind literatura mai mult „arta de a spune" decît „arta de a scrie". El cere creatorilor chiar abateri de la un stil prea îngrijit, atunci cînd materialul de viață, starea sufletească a personajelor în anumite împrejurări de pildă, cere repetiții sau suspensii în limbaj, cere încălcări de la regulile rigide. Paralel cu operele sale beletristice, prin care a adus o importantă contribuție la dezvoltarea realismului în literatura noastră, Duiliu Zamfirescu a desfășurat, după cum am văzut, o intensă activitate de critic literar. Chiar dacă această latură a creației sale n-a fost realizată ⁷² Idem, Leon Tolstoi, în „Conv. lit.", 1892, nr. 1 (p. 273—297), nr. 5 (p. 358—370), nr. 6Jp. 433—448), nr. 7 (p. 557—569). ⁷³ Idem, Leon Tolstoi, în „Conv. lit.", 1908, nr. 8, p. 113—115. ⁷⁴ D. Z., Leon Tolstoi, în „Conv. lit.", 1892, nr. 1, p. 278. 5 — Babeș—Bolyai: Philologia 1/1965 66 SILVIA TOMUȘ sistematic, urmărirea ei atentă poate pune în lumină un sistem de* idei și păreri despre artă destul de bine închegat. Ele ne desco- peră astăzi nu numai lărgimea cîmpului de vederi al lui Zamfirescu, ci și factura specifică a realismului său. Pe baza idealului estetic formulat în atitudinile sale teoretice, putem ajunge la concluzia că tindea spre un realism clasic al echili- brului și măsurii, al armoniei și proporției, al limpezimii și eleganței în expresie, neglijînd însă funcția socială a artei, sau convertind-o într-una etică⁷⁵, îndreptînd literatura către un frumos ,,independent de orice interes material", izolată de mulțimea „vulgară". Aceasta ne explică și ne indică totodată măsura în care adeziunea lui Zamfirescu la arta realistă este înaintată, dar și limitele la care ajunge. AYtfJlIO 3AMKe opneHTamiH nncarejin k peajiH3My KJiaccnqecKoft (paKTypbi. DUILIU ZAMFIRESCU, CRITIQUE LITTERAIRE (Resume) L'etude met en lumiere un aspect peu connu de l'activite de Duiliu Zamfirescu, en analysant sa collaboration â divers periodiques du temps (particulierement les articles appartenant â une premiere periode, ceux qu'il publia dans România liberă), son discours de reception ă l'Academie, les prefaces ă ses ouvrages, enfin les rap- ports presentes dans le cadre des travaux de la section litteraire ă l'Academie. L'examen de tous les materiaux ont amene l'auteur aux conclusions suivantes: Les nombreuses annees passees loin du pays et le contact direct avec ce que l'Italie et la Grece gardaient de l'Antiquite, d'autre part l'influence permanente de Titu Maiorescu, lui-meme de formation classique serieuse, expliquent le manque de receptivite de Duiliu Zamfirescu â l'egard de la litterature que la critique marxiste nomme aujourd'hui „realiste critique", ainsi que l'orientation de l'ecrivain dans le sens d’un realisme de facture classique. ⁷⁵ D. Z., P. Cerna, Poezii, Buc., 1910, p. 192: „Puterea de întruchipare a sufle- tului omenesc are o așa de mare valoare etică, încît ridică arta la cea mai înaltă funcție socială*. ECOUL UNOR IDEI DE „EGALIZARE SOCIALĂ" ÎN LITERATURA ROMANĂ DIN SEC. I î.e.n. și SEC. I e.n. de TIBERIU WEISS Ideile de „egalizare socială", de „armonie socială"., „de pace so- cială" care erau atît de frecvente în societatea romană din seco- lul I î.e.n. și secolul I e.n. ri-au apărut întîmplător, ci reflectau contra- dicțiile sociale, adîncirea crizei orînduirii sclavagiste. Relațiile de pro- ducție sclavagiste din această perioadă au devenit din ce în ce mai mult o frînă în calea dezvoltării societății, contradicțiile sociale cereau imperios o rezolvare a lor. Expresia celor mai acute contradicții o con- stituia lupta sclavilor împotriva stăpînilor de sclavi. Un punct culmi- nant al răscoalei sclavilor a fost răscoala lui Spartacus care nu a putut fi reprimată decît prin mari eforturi de către proprietarii de sclavi. La lupta sclavilor împotriva stăpînilor de sclavi se adaugă și lupta maselor de mici orășeni, a țărănimii sărace și a popoarelor înrobite împotriva patricienilor și împotriva vîrfurilor exploatatoare. Adîncimea acestor contradicții a determinat și unele aspecte specifice ale luptei ideolo- gice. Pe măsură ce criza societății sclavagiste se adîncește apar tot mai frecvent idei de escamotare sau de estompare a contradicțiilor existente, îmbrăcînd între altele și haina unor idei de „egalizare so- cială", spre a atenua contradicțiile, canalizînd nemulțumirea maselor pe făgașul intereselor claselor dominante. Formele pe care le îmbracă aceste idei de „egalizare" sînt foarte variate, manifestîndu-se în diverse compartimente ale vieții sociale: politic, juridic, religios etc.; ceea ce constituie însă o notă caracteristică a acestor idei este că ele converg înspre același obiectiv, de a frîna dezvoltarea ascendentă a societății, de a întări relațiile sclavagiste, respectiv statul sclavagist, de a stăvili descompunerea orînduirii existente. Firește că asemenea idei nu pot fi considerate decît retrograde. Dar ideile de egalizare socială pot oglindi într-o formă mai mult sau mai puțin adecvată și interesele ma- selor, năzuințele lor, visul lor spre o reînnoire socială. Aceste idei reflectă uneori într-un mod utopic, denaturat, realitatea, ele se deose- besc de ideile claselor dominante. Nu arareori asemenea idei, ca de ex. ale lui lambulos în societatea greacă, care au avut un ecou și în 68 TIBERIU WEISS societatea romană, au impulsionat mișcări sociale, care firește n-au putut duce la atingerea obiectivelor propuse, tocmai datorită caracte- rului lor ireal. în articolul nostru avem intenția să tratăm cîteva aspecte mai sem- nificative ale acestor probleme. Dat fiind faptul că statul avea menirea să consfințească pe cale le- gislativă exploatarea sclavilor și a păturilor sărace ale populației li- bere, în sec. I î.e.n. apar diferite încercări pentru găsirea unei structuri de stat corespunzătoare intereselor claselor dominante, creîndu-se impresia că statul îndeplinește funcția de mijlocitor între clase, că sta- tul își asigură o independență față de clase, că se ridică deasupra cla- selor, că veghează și apără interesele întregului popor. Pentru a con- solida dreptul sclavagist, ideologia clasei dominante era nevoită să-1 prezinte nu ca fiind o expresie a voinței clasei dominante, ci ca o în- truchipare a celei mai înalte dreptăți. Statul roman trebuia să gă- sească un mijloc prin care să rezolve contradicțiile existente. Astfel apar concepțiile despre forma mixtă a structurii de stat ale lui Cicero, ideile despre stat ale lui Sallustius etc. în lucrarea sa ,,De republica". Cicero pornește de la teoria formei mixte de guvernămînt. Pornind de la principalele faze prin care a trecut statul de la originea lui, Cicero idealizează starea de lucruri dinaintea lui Gracchus, aceasta fiind con- siderată ca cea mai desăvîrșită, oferind perfecțiunea și ,,echilibrul" ideal: consulii reprezentau autoritatea regală, senatul era ,,aristocrația chibzuită", iar poporul gustînd îndeajuns libertatea, se bucura de toate drepturile. Urmînd pe Polybiu, Cicero consideră că forma ideală de stat este aceea ,.care va fi alcătuită dintr-un amestec egal al celor mai bune trei forme de stat" (monarhia, aristocrația și democrația)¹. Cicero susținea că în felul acesta se poate asigura un maximum de egalitate („aequabilitas magna"), trăinicia (,,firmitudo") statului și chiar veș- nicia lui, viciul fundamental al formelor simple de stat fiind instabili- tatea și scurta lor durată¹ ². Cicero pornește de la -un pretins echilibru al forțelor sociale, ceea ce constituie o eroare fundamentală a acestei teorii. K. Marx și Fr. Engels au arătat că ,,în mod excepțional se ivesc perioade în care clasele în luptă sînt atît de aproape de a se echilibra, încît puterea de stat. . . capătă în mod trecător o oarecare indepen- dență față de amîndouă"³. Marea masă a sclavilor, însă, fiind exclusă de la conducerea treburilor statului, un ,,echilibru" de forțe era impo- sibil. ,,în vechea Romă lupta de clasă se desfășura numai în sînul unei minorități privilegiate, între cetățenii liberi bogați și cetățenii liberi săraci, în timp ce marea masă productivă a populației, sclavii, nu for- mau decît piedestalul masiv al celor două tabere de luptă"⁴. Cicero, mai departe, în lucrarea citată mai sus, subliniază că libertatea nu ¹ C i c., De republica, I, 45, 69. ² S. L. Utcenko, Lupta ideologică și politică la Roma în ajunul căderii re- publicii. Cf/ S c h a n z - H o s 1 u s, Geschichte der rbmischen literatur, voi. I, p. 496. ³ K. Marx și F. Engels, Opere alese în două volume, voi. II, București, ed. P.M.R. 1952, p. 292. ⁴ Ibid., voi. I, pag. 233. IDEI DE ,,EGALIZARE SOCIALĂ" ÎN LITERATURA ROMEI 69 sălășluiește decît acolo unde poporul este suveran, că libertatea nu poate fi vrednică de propriul ei nume, fără egalitate"', că nu există o guvernare mai statornică decît aceea unde domnește concordia, la baza căreia trebuie să stea comunitatea de interese* ⁶. Este vorba despre rea- lizarea ,.concordia ordinum" și „consensus bonorum omnium". Această „concordie" a însemnat în realitate renunțarea lui Cicero la opoziția sa față de nobilime și coalizarea lui cu castele conducătoare, adică cu senatul și cavalerii, deci atașarea lui față de asemenea forțe sociale cu care avea deja o comunitate de vederi, contradicțiile cu aceste clase fiind neesențiale. Această pretinsă ,,egalitate" se referea numai la o parte privilegiată a societății, realizarea acestei ,.egalizări" ne- fiind practic posibilă nici măcar între oamenii liberi, bogați și săraci, din societatea romană, nemaivorbind despre marea masă a sclavilor. De altfel Cicero nu se gîndește la o egalitate a averilor sau a capaci- tăților spirituale⁷, acest lucru fiind absurd, și atunci el proiectează această egalitate în sfera egalității drepturilor. în felul acesta se creează o contradicție flagrantă între forma și conținutul dreptului sclavagist. Această egalitate formală din punct de vedere juridic proclamată de Cicero ascunde în fond inegalitatea socială. Toate acestea nu-1 îm- piedică pe Cicero să vorbească in ultima din catilinarele sale despre o unire a tuturor forțelor sociale, împotriva lui Catilina⁸. El arată că întregul popor manifestă o identitate de vederi: ...........toate clasele so- ciale, toți oamenii, întreg poporul roman într-un cuvînt, e minat de același gînd, lucru ce se constată azi pentru prima dată într-o împre- jurare de ordin politic"⁹. în această formulare, Cicero nu numai că identifică interesele tu- turor claselor, deci și ale sărăcimii din rîndurile oamenilor liberi, cu ale aristocrației, senatorilor și cavalerilor, ci merge mai departe și vor- bește despre o comunitate de vederi a întregului popor, făcînd aluzie și la sclavi. Or, aici, Cicero caută să estompeze gravele și fundamen- talele contradicții dintre stăpînii de sclavi și sclavi, care numai în anumite împrejurări, siliți, au constituit o masă de manevră a claselor dominante. Această atitudine însă este dictată de fapt de teama pro- fundă de revoluție a claselor suprapuse, de necesitatea distrugerii ultimelor rămășițe ale conjurației care trebuia să asigure liniștea gene- rală¹⁰, teama de nou, teama ca nimic să nu afecteze rînduielile exis- tente. Lansarea unor asemenea lozinci constituia în fond procedee de moment, se încerca să se creeze impresia unui stat deasupra claselor și deasupra partidelor. Cicero, într-o serie de referiri se dezice pe sine însuși, creînd o flagrantă contradicție între vorbe și fapte. în primul y Cic., De republica, I, 31. ⁶ Ibid., I, 32. ⁷ Ibid. ⁸ Cic., Cai., IV, 7, 14. ⁹ Cic., Cat., IV, 19: habetis lum Romanum unum atque idem ¹⁰ Cic., ad Att., I, 14. omnes ordines, omnes homines, sentientem. universum popu- 70 TIBERIU WEISS rînd, aș vrea să subliniez că în realitate Cicero nu vizează o înțele- gere nici măcar cu sărăcimea deposedată a oamenilor liberi. în lu- crarea sa „Pro Sestio", Cicero vorbește despre „națio optimatium", dînd noțiunii de „optimates" o accepție foarte largă, considerîndu-i „națio". Optimații, după părerea lui Cicero, trebuiau să se găsească în primul rînd într-o situație financiară foarte bună¹¹, ,,est igitur ut ii sint, quam tu nationem appellasti, qui integri sunt et sâni et bene re- bus domesticis constituti", și să aparțină, după părerea lui, la „beati possidentes". Oamenii trebuiau să se conformeze voinței, intereselor și concepțiilor acestora dacă voiau să participe la conducerea statu- lui¹¹ ¹². Pavăza statului era marea armată a celor înstăriți¹³. R. Polhmann a făcut o remarcă foarte justă arătînd că Cicero căuta să identifice interesele claselor dominante cu ale statului, ca și cum clasa domi- nantă ar constitui exclusiv statul, politica statului fiind expresia voin- ței optimaților¹⁴. Cicero, pentru a nu se crea vreun echivoc în legătură cu ideea de „egalizare", devenită contrară intereselor claselor dominante, aduce următoarea precizare: ,,Dar mai ales trebuie ca cel ce va administra cele publice să nu răpească samavolnic din ceea ce aparține particu- larilor. în timpul tribunatului său, Philippus a săvîrșit un act primej- dios cînd a propus legea agrară, pe care totuși a lăsat-o să fie respinsă și prin aceasta s-a arătat peste măsură de moderat. Dar între alte multe cîte a spus în adunare ca să placă poporului, iată și aceste vorbe grave: „Că nu există în cedate două mii de cetățeni care să aibă avere". Cuvinte foarte primejdioase și tinzînd la egalizarea bunurilor, calami- tate decît care nu poate fi alta mai mare¹⁵. Cicero, ca adept al marii proprietăți latifundiare, considera că o asemenea egalizare duce la zdruncinarea temeliilor statului. Deci, Cicero înțelege prin „egalizare" o egalizare de ordin juri- dic, moral etc. și nu a bunurilor ,considerînd o asemenea intenție ex- trem de periculoasă pentru interesele statului. Egalizarea lui Cicero chiar în rîndul oamenilor liberi este însă exclusă. Totuși, el militează pentru o ,.alianță între popor și cei puternici¹⁶. Cicero, în pofida celor arătate, definește republica ca bun al po- porului. încearcă să dea și o definiție a poporului ca o comunitate de oameni bazată pe identitatea de interese ( . . . coetus multitudinis iuris consensu et utilitatis communione consensu). în acest caz este evident că pentru Cicero noțiunea de populus are aceeași accepție ca cea de „națio optimatium". Subliniem din nou că lansarea pompoasă a ideii de unitate a tuturor forțelor sociale este determinată la Cicero numai ¹¹ C i c., Pro Șest., 98. ¹² Ibid. ¹³ Cic., ad Att., I, 16, is enim est noster exercitus hominum, ut tute scis, locupletium. ¹⁴ R. Pol Imann, Geschichte des antiken Kommunismus und Sozialismus. I, p. 490. ¹⁵ Cic., De oii., II, 21. ¹⁶ C i c., De rep., III, 10 quasi factio fit inter populum et potentes, IDEI DE ,,EGALIZARE SOCIALA" IN LITERATURA ROMEI 71 din considerente tactice. în lucrarea sa, ,,De officiis", Cicero subliniază că un om de stat trebuie să fie preocupat de interesele ,,întregului popor și nu numai de cele ale unei părți. ,,în general, cei ce sînt în fruntea statului trebuie să respecte două sfaturi ale lui Platon: unul, ca să se îngrijească de nevoile cetățenilor în așa fel încît toată acti- vitatea lor să fie îndreptată în această direcție, uitînd de interesele lor, și al doilea, să se îngrijească de tot organismul statului, ca nu cumva ocupîndu-se de o parte să neglijeze restul. .. Cei ce se ocupă numai de o parte a cetățenilor, iar altă parte o neglijează, pricinuiesc cel mai mare pericol statului..."¹⁷. Cicero arată pe de altă parte că „ . .. cele ce se nasc pe pămînt sînt toate pentru folosința oamenilor, iar oamenii sînt născuți pentru oameni.. . aducînd mediului social ser- vicii comune . . . dînd și primind, cu meșteșugul, munca și priceperea noastră, să strîngem legăturile sociale ale oamenilor între ei"¹⁸. Aceeași idee este dezvoltată de Cicero și în f.Tusculane"¹⁹, iar în ,,De finibus" este din nou reluată²⁰. Judecind după acestea, Cicero este un adept al ,,înfrățirii univer- sale" între oameni, al ,,comunității neamului omenesc". Fără îndoială, Cicero se găsește și sub influența filozofiei stoice, care propaga, cel puțin la început, egalitatea și înrudirea tuturor oamenilor. Zenon nu voia ca oamenii să trăiască în orașe și sate, despărțiți prin legile lor, ci să se privească cu toții ca cetățeni și membri ai unuia și acelu- iași stat. Cicero transpune ideea de egalitate în sfera moralei, ajungînd la concluzia unei pretinse egalități a virtuților și consecința acestei egali- tăți este și egalitatea oamenilor care participă la ea. Oamenii, cu alte cuvinte, sînt egali sau mai de grabă egalizați, prin participarea lor la viața morală, idee pe care o va dezvolta mai tîrziu și Seneca²¹. Cicero vede în familie fundamentul republicii; el pornește de la legăturile de sînge, „communio sanguinis", care unesc oamenii prin „iubire", de la „comunitatea de membri" ai aceleiași familii care se vor întîlni pînă și în același mormînt²² și ajunge la iubirea de patrie, iubi- rea de omenire, integrarea în marea familie omenească. Această iubire trebuie să se bazeze pe „justiție" și de aceea Cicero elaborează o ade- vărată „teorie a dreptății", bazată pe subordonarea interesului indivi- dual celui obștesc, ceea ce va duce la un fel de „societate a oamenilor între dînșii și pentru dînșii", „societas hominum inter ipsos", sprijinită pe interese comune „communes utilitates". în cele din urmă, se va rea- liza o potrivire de moravuri²³ „morum similitudo". ¹⁷ C i c., De oii., I, 25. ¹⁸ Cic., De off., I, 7, 21. ¹⁹ Cic., Tuse., I, 14, 32. Quae este melior igitur in hominum genere natura, quam eorum qui se natos ad homines invandos, tutandos, conservandos arbitrantur? ²⁰ C i c., De fin., V, 23.65, nihil est tam illustre, ne quod latius pateat, quam coniunctio inter homines et quasi quaedam societas et communicatio utilitatum et ipsa caritas generis humani. ²¹ S e n., Ep., 66. ²² Cic., De oii., I, 17. ²³ Ibid. 72 TIBERIU WEISS O asemenea „egalizare", proiectată de Cicero în sfera moralei», tinde să escamoteze contradicțiile societății sclavagiste, pleacă de la presupunerea iluzorie a existenței moralei deasupra și în afara socie- tății, în atara și deasupra claselor. Lenin a arătat clar: „Noi făgăduim orice morală.. . luată dinafara noțiunii de omenire, dinafara noțiunii de clasă"²⁴. Morala lui Cicero, privită prin această prismă, disimulează contradicțiile sociale ca de altfel și concepțiile sale despre stat. Nu tre- buie să uităm apoi că pentru Cicero categoriile morale de „bine", „dreptate" etc. au o accepție deosebită, servind interesele clasei do- minante. Concepțiile morale ale lui Cicero se caracterizează prin faptul că numai relațiile dintre oamenii liberi sînt considerate relații omenești, sclavul fiind pus în afara moralei. Dar, chiar și din categoria oameni- lor liberi, Cicero manifestă un dispreț deosebit față de cei ce muncesc. El consideră munca incompatibilă cu situația omului liber, condamnă pe acei oameni care sînt retribuiți pentru munca lor²⁵ ²⁶. După Cicero^ meseriașii de pildă, se îndeletnicesc cu o meserie înjositoare. După ce pune pe același plan cîștigurile muncitorilor cu ale vameșilor și că- mătarilor, el arată: „De asemenea sînt umilitoare și nu nobile cîștigu- rile oamenilor cu ziua și ale tuturor celor ce li se plătește munca. . ."²G. „De asemenea toți meseriașii au o îndeletnicire de rang inferior, căci atelierul nu poate avea ceva nobil în el"²⁷. „Comerțul, dacă este de mărunțișuri este înjositor; dacă este bine dezvoltat și pe scară în- tinsă.. . nu este de loc condamnat..."²⁸. Cicero face un fel de „ierar- hizare" a meseriilor, arătînd că artele care cer o pricepere mai deo- sebită sînt mai onorabile: medicina, arhitectura etc. El face o delimitare între îndeletnicirile „nobile" care fac pe om virtuos și îndeletnicirile „cu mîna", care sînt inferioare. Firește că Cicero manifestă un dispreț cu atît mai mare față de sclavi. Cicero, în aparență, manifestă uneori un sentiment de compasiune și față de sclavi, ca de pildă față de Tiron, cînd acesta zăcea bolnav²⁹. Alteori însă își face un proces de conștiință, dacă se cuvine să regrete mai mult decît trebuie moartea unui sclav, dacă trebuie să fie mîhnit după un „lucru" destinat pieirii. El se scuză, considerînd ca un act de slăbiciune o asemenea atitudine. „Zău, eram foarte tulburat. Căci scla- vul meu Sositheus murise și mă impresionase moartea sclavului mai mult decît se cuvenea"³⁰. Această atitudine se explică prin faptul că Cicero consideră sclavajul, ca de altfel și alți contemporani ai săi, ca un lucru întîmplător. Chiar și Lucretius susținea aceasta. „Dar dimpo- trivă robia, apoi sărăcia, avutul, libertatea, războiul și pacea și toate ²¹ V. I. Lenin, Opere, voi. 31, E.S.P.L.P., 1956, p. 273. ²⁵Xenophon C. Gheorghe, Studiu, critic asupra tratatului lui Cicero intitulat „De ofiiciis“. Iași, 1907, p. 12. ²⁶ Cic., De oii., I ,42. ²⁷ Ibid. ²⁸ Ibid. ²⁹ Cic., Ad Div., XVI, 4. ³⁰ Cic., ad Att.ₜ I, 12, ... meque plus quam servi mors debere videbatur, com- moverat. IDEI DE ,,EGALIZARE SOCIALA" ÎN LITERATURA ROMEI 73: acele lucruri care venind sau plecînd, neatinsă natura rămîne, aces- tora, cum e și drept, întîmplări m-ani deprins a le spune"³¹. Cicero admite folosirea chiar a măsurilor represive față de sclavi, ori de cîte ori este necesar acest lucru. ,,Cei care stăpînesc pe alții cu forța, să recurgă desigur ia acte care inspiră teamă; dacă nu pot altfel, cum fac stăpînii cu sclavii . . ."³². în scrisorile și în discursurile sale, Cicero îl atacă vehement pe Clodius, îndeosebi pentru faptul că a atras de partea sa pe sclavi, fă- găduindu-le libertatea³³, și instigîndu-i³⁴ atît împotriva stăpînilor cît și împotriva statului. Statul — susținea Cicero — era amenințat de o mare calamitate, de a încăpea pe mîna sclavilor³⁵ ³⁶. Cicero îl acuza pe Clodius că voia cu ajutorul sclavilor să pună mîna pe stăpînirea de stat și pe bunurile particulare³³. Iată atitudinea reală a lui Cicero față de sclavi, care face ca declarațiile sale despre ,,egalitate" să fie lipsite de orice fundament real. Concepțiile moralizatoare ale lui Cicero re- flectă în primul rînd relațiile dintre sclavi și stăpînitorii de sclavi. Mo- rala lui Cicero este în fond morala stăpînilor de sclavi. Egalitatea oamenilor -prin participarea lor la viața morală este un mijloc de a atenua adîncirea crizei orînduirii sclavagiste, de a toci protestul spontan al sclavilor împotriva asupririi. Nu progresul moralei, în sensul preconizat de Cicero, avea să ducă la descompunerea orînduirii scla- vagiste, ci dezvoltarea producției. Cicero nu se atinge de sclavajul real și caută să pună un semn de egalitate între acesta și cel ,.moral" (adică al oamenilor care, chipurile, sînt robii pasiunilor lor)³⁷. însăși folosirea categoriilor morale de bun și rău etc., primește la Cicero o interpretare corespunzătoare intereselor sale. Cicero la început vorbește despre „populares" în sens pozitiv: ,.Totdeauna —• spune el în statul acesta au existat două soiuri de oameni, care s-au ocupat de politică și au căutat să acționeze cu cel mai mare suc- ces .. . Cei ce vorbeau și acționau din dorința de a. fi pe placul majori- tății erau populari. . ."³⁸. Cicero însuși se considera pe timpuri, cu mîn- drie, a fi un ,,consul popular". După trecerea sa în tabăra optimaților, cuvîntul ,,popularis" primește un sens peiorativ. Astfel, acum, el atri- buie această denumire triumvirilor, în sensul de ,,demagogi". /Acești populari — scrie el — au făcut chiar pe oamenii cei mai apropiați să-i fluiere"³⁹. ,,Nimic nu este astăzi mai popular decît ura împotriva popu- larilor"⁴⁰. ³¹ L u c r.. De rerum natura, I, 456. ³² Cic., De ofi., II, 7. ³³ C i c., ad Att., IV ,3, 2. ... servis aperte spem libertatis ostendere. ³⁴ Cic., Pro Șest., 24, 53, servitio denique concitato. ³⁵ Ibid., 38, 81. ³⁶ C i c., Pro Mii., 28, 76, ... per quos totam rempublicam resque privatas om- nium possiderat. ³⁷ C i c., De îin., II, 22; Paradoxa ad M. Brutum, 1—3. ³⁸ C i c., Pro Șest., 45. 96. ³⁹ Cic., ad Att., 19, 2. ⁴⁰ Ibid.-, cf. N. A. M a ș k i n, Principatul lui Augustus, Ed. de stat pt. lit. șliinUf.₅> București, 1954, p. 24. 74 TIBERIU WEISS Cicero subliniază și caracterul „legic" al rînduielilor existente, arătînd că există o lege, „justa rațiune", conformă naturii, sădită în toți, imuabilă, veșnică, a cărei voce ne dictează acțiunile noastre. Această lege nu se poate nici schimba, nici suprima; ea n-are nevoie de comentatori sau interpreți, ea a fost concepută de divinitate, că- reia trebuie să te conformezi. Dar, respectarea legilor divine înseamnă, în primul rînd, lealitate față de legile statului. Nu există pe pămînt nimic mai plăcut zeului suprem decît tovărășiile de oameni, adunați la un loc sub scutul legilor. în ultima analiză, Cicero veghează ca structura economico-socială sclavagistă să rămînă neclintită. „Cei ce voiesc să fie populari și în acest scop fac legi agrare pentru a scoate pe proprietari din avutul lor, . .. zdruncină temelia statului, in primul rînd unirea, care nu poate exista, cînd li se ia banii unora pentru a se da altora și în al doilea rînd spiritul de dreptate, care este suprimat în întregime dacă nu poate fi sigur fiecare de avutul său"⁴¹. Deci, în accepția lui Cicero, numai o unitate bazată pe proprietate poate duce la dreptate socială. Cei fără proprietate sînt desigur „egalizați" prin „participarea lor la viața mo- rală". Această poziție a lui Cicero este conformă intereselor clasei dominante de a asigura o armonie între cei avuți și de a estompa con- tradicțiile cu cei neavuți. în societatea romană din secolul I au apărut și o serie de utopii sociale, firește nu întîmplător, ci oglindind condițiile de viață și aspi- rațiile sociale ale claselor. Cele mai semnificative sînt utopiile sociale din perioada războiului perusin și a păcii de la Brundisium. Foametea, scumpețea vieții, războaiele civile, nesiguranța au favorizat răspîndi- rea unor asemenea idei, redate în lucrările lui Virgiliu, Horatiu etc. Tema lor principală era așteptarea unei epoci noi, a epocii de aur, a domniei lui Saturn, cînd se vor statornici pentru totdeauna fericirea, belșugul, pacea pe pămînt. Este foarte probabil ca și ideile utopice ale perioadei elenistice să fi impulsionat apariția acestora⁴². Deși prezintă mult interes, trecem peste ele, putînd constitui obiectul unui studiu aparte. Ideile de egalizare din secolul I e.n. nu sînt mai puțin frecvente și mai puțin variate decît cele din sec. I. î.e.n. în acest secol, contradicțiile dintre sclavi și stăpînii de sclavi se adîncesc. Revolta sclavilor se soldează nu arareori cu omorîrea stă- pînilor⁴³. Criza orînduirii sclavagiste se agravează. Dezvoltarea forțe- lor de producție a făcut ca relațiile economice să devină necorespun- zătoare. Concepțiile de egalizare ale lui Seneca, au constituit în aceste condiții, oglindirea măsurilor prin care clasele dominante căutau să stăvilească criza ce se crease la sfîrșitul republicii. Acum ideile de egalizare socială îmbracă haina unei doctrine despre unitatea neamului omenesc. încercîndu-se să se înfrîngă rezistența celor exploatați, cir- ⁴¹ C i c., De oii., III. 22. ⁴² N. A. M a ș k i n, op. cit., p. 214. ⁴³ Cf. Sen. Ep. ad Luc., IV 117; Plin, cel T î n ă r, Ep. IV, 14; VI, 25; VIII, 17. IDEI DE ,,EGALIZARE SOCIALA" ÎN LITERATURA ROMEI 75 culă din ce în ce mai frecvent ideile unei lumi sociale. Se consoli- dează ideea de familie ca o republică în miniatură și a statului ca o familie mare. Normele de conduită ce se stabilesc și pentru membrii familiei și ai statului sînt aceleași, trebuind să ducă la pacea socială. Seneca caută să șteargă deosebirile principale dintre sclavi și oamenii liberi: primii se supuneau stăpînului — pater familias, ceilalți împăra- tului — pater patriae⁴⁴. Se recomandă perfecționarea în virtute nu nu- mai a oamenilor liberi, dar și a sclavilor. ,,Virtutea nu e închisă nimă- nui: e la îndemîna tuturor. Pe toți îi primește, pe toți îi cheamă: liberi sau dezrobiți, sclavi, regi sau surghiuniți. Nu alege rangul sau averea. Se mulțumește cu omul gol"⁴⁵. Seneca susținea că avem două patrii: patria cea mică, de care sîntem legați prin faptul că ne-am născut într-însa și după care sîntem Atenieni, Cartaginezi etc.; alta, patria cea mare, singura patrie a tu- turora, „în care se cuprind zeii și oamenii.. ,"⁴⁶. „Eu nu m-am născut în nici un colț al lumii, spune Seneca; patria mea e lumea și Roma e patria noastră comună"⁴⁷. „Roma velut communis patria est"⁴⁸. Seneca își bate joc de granițele existente între provincii. Dunărea, Nistrul, Eufratul, Rinul, sînt atîtea bariere ale înfrățirii popoarelor⁴⁹. Realizarea acestei „unități desăvîrșite" trebuia înfăptuită sub stăpînirea romană al cărei simbol e pacea romană „pax romana"⁵⁰. Lucanus, în versuri pompoase, glorifică pe cetățeanul lumii, „pe cetățeanul, care știe că •s-a născut nu pentru sine, ci pentru întreaga omenire"⁵¹. Plinius cel Bătrîn vorbește impresionat despre „măreția păcii ro- mane"⁵², care a apropiat nu numai popoarele, dar și mările, și munții și „operele întregii naturi". Plinius cel Bătrîn vede „Italia, hărăzită de către destin să unifice sub sceptrul ei toate neamurile răzlețite, care să-și găsească în ea patria lor comună"⁵³. Pacea romană e proslăvită și de Plutarch, care numește Roma „ancoră a salvării care a adăpostit pentru totdeauna într-un golf liniștit lumea de multă vreme bîntuită de furtună, rătăcind fără cîrmaci"⁵⁴. Cu puțin mai tîrziu cu un entuziasm și mai mare va lăuda stăpî- nirea romană Elius Aristides. în pomposul său discurs, adresat lui Marcus Aurelius, spunea: „Pămîntul a zvîrlit de pe el vechea haină de război militară și s-a împodobit cu îmbrăcămintea de pace și sărbă- toare. Acum și elenii și barbarii pot călători peste tot, mergînd înainte ⁴⁴ S e n., De clem., I, 13. ⁴⁵ S e n., De benei., III, 18. ⁴⁰ Sen., De otio, 4; cf. G. Guțu, L. Annaeus Seneca. Vieața, timpul și opera morală. Casa școalelor, 1944, p. 269. ⁴⁷ S e n., Ep., 38. ⁴⁸ S e n., Cons., ad. Helv., 6. ⁴⁹ Sen., Ep., 47. ⁵⁰ Plin.; Hist. nat., XXVII, 1; Sen.; Provid., 4 omnes considera gentes in quibus romana pax desinit. ⁵¹Luc., Phars. VII, 109—111. ⁵² Plin., XXVII, 1., Immensae romanae pacis maiestate. ⁵³ Plin. H. N., III, 6. ⁵⁴ Piu t., De faci, rom., 2. 76 TIBERIU WEISS și înapoi, peste granițele țării lor, ca și cînd ar călători dintr-o parte a patriei în alta. Acum nu mai sînt periculoase nici îngustele trecători din Cilicia, nici drumurile nisipoase prin Arabia sau Egipt, nici lan- țurile muntoase de netrecut, nici rîurile late, nici triburile barbare ne- cunoscute: pentru siguranță este suficient de a fi roman sau, mai bine zis, supus al vostru. Datorită vouă s-au înfăptuit cuvintele lui Homer: ,,pămîntul este un bun comun", Voi ați dat tuturora legi comune, ați desființat peste tot orînduirile vechi, care erau cîntate în legende și în realitate erau de nesuportat, și, unind între ele toate popoarele, ați fă- cut toată lumea asemănătoare cu o familie"⁵⁵. Cum se explică aceste idei de egalizare față de sclavi, arătate mai sus, precum și cele referitoare la crearea unui imperiu universal? în secolul I numărul sclavilor a continuat să fie foarte mare< Ei munceau din greu, exploatarea lor devenise mai intensivă decît pe vremea republicii. Aceasta datorită și faptului că se tindea la o orga- nizare mai rațională a muncii. Or, sclavii n-aveau nici un interes pen- tru munca lor, ei o urau, fapt care-și găsește expresia în asasinarea stăpînilor de sclavi, în unele cazuri; alții făceau denunțuri împotriva stăpînilor, produceau îmbolnăvirea vitelor, deteriorau inventarul. Cu toate că în tehnica agricolă s-au făcut progrese mari, invenții, ca secerătoarea, plugul greu, moara de apă etc., aplicarea lor era limi- tată sau chiar imposibilă din cauza dezinteresării sclavilor⁵⁶. Atitu- dinea mai binevoitoare față de sclavi are ca bază exploatarea mai rațională a muncii lor. Deci, spre deosebire de unele concepții după care aceste idei de ,,egalizare" s-ar datora unui sentiment de „unita- rism" și ,,altruism pur", noi subliniem că ele izvorăsc din considerente de calcul, din motive practice. Plinius arată clar că cultivarea pămîntului cu ajutorul unor sclavi este de slabă calitate ,,deoarece tot ce fac oamenii disperați este de calitatea cea. mai proastă"⁵⁷. Aceeași părere o avea și Columella, care susținea că sclavii închiși în „ergastule" nu pot da nici un ran- dament. Metodele noi de exploatare au făcut ca sclavul să fie pro- clamat „egal" cu cel liber. Pe de altă parte, clasele dominante pro- pagă ideile „egalizatoare" și de teama unor mișcări ale sclavilor, ajunși la culmea disperării. Pentru a-și realiza intențiile, clasele exploatatoare lansează și unele idei utopistice despre necesitatea revenirii la timpurile trecute, cînd contradicțiile dintre sclavi și stăpînii de sclavi, în cadrul micilor familii patriarhale, erau mult estompate, cînd copiii oamenilor liberi se jucau cu copiii sclavilor⁵⁸. Sclavul trebuia dizolvat în mediul fa- miliar, ca cetățeanul în mediul orașului și ca supusul în granițele imperiului. Aceste idei de egalizare din secolul I e.n. urmăreau să ⁵⁵ A 1- i s t i d.f Orat. in Rom, XXVI, 28, 63, 65. Ist. universală, voi. III, Ed. științif., București, 1959, p. 611. ⁵⁷ Plin., N. H., XVIII, 7; Cf. R. M. S t a u m a n, Colegiile și îamiliile de sclavi in epoca imperiului, in ,,Vestnik drevnei istorii", no. 3 (33), 1950, pp. 71—81.. ⁵⁸ I u v., sat., XIV, 156. IDEI DE ,,EGALIZARE SOCIALA" IN LITERATURA ROMEI 77 slăbească, dacă nu chiar să anihileze, capacitatea de rezistență a sclavilor. Cu toată persistența unor asemenea idei de ,,egalizare", nimeni n-a preconizat abolirea reală a relațiilor sclavagiste. în cel mai bun caz, clasele dominante încercau să găsească paleative pentru îndul- cirea robiei, îmbrăcînd uneori aceste tendințe într-o haină ultrauma- nitaristă. în ceea ce privește concepțiile despre un imperiu universal, despre, unitatea neamului omenesc" sub egida statului roman, sub lozinca „pax romana", aceste idei tindeau să treacă cu vederea con- tradicțiile dintre romani și supușii lor de pe întinsul imperiu, la o ■diluare a supușilor în granițele imperiului. Se încearcă să se creeze impresia că stăpînirea romană devenise un bine pentru toate popoa- rele subjugate. Ideea de „pax romana" este preamărită de scriitorii secolului, iar ,,patria unică" ca suprema fericire spre care pot tinde popoarele. Un poet va afirma mai tîrziu că Roma a ferecat popoarele în „lanțuri frățești"⁵⁹. Tacitus arăta că veșnicia societății omenești este legată de veșnicia societății romane⁶⁰. Roma primește epitete de: „sancta", „sacrosancta", ,,praestantissima in omni virtute" „vir- tutum omnium latissimum templum", ,,orbus coelestis", „lumen gen- tium", „clarissimum omnium terrarum lumen"⁶¹ etc. etc. „Unificarea" lumii se face și pe plan religios. „Cetățenia univer- sală" se atribuie nu numai oamenilor, dar și zeilor popoarelor învinse. Prin explicatii alegorice se caută și se găsesc trăsături comune între religia romană și religia diferitelor popoare. Caesar arăta pe timpuri, referindu-se la gali, că „ei în genere despre zei au aceeași opinie ca și celelalte neamuri"⁶². în Gallia, Juppiter este „egalat" cu Hoesus, Mercurius cu Teutates, Hercule cu Marte etc.⁶³. Orice opoziție de dizolvare în religia romană este sancționată, persistența în religiile sau cultele respective este con- siderată periculoasă, repudiantă, antisocială etc. Iată cîteva din atri- butele date religiilor refractare „religio dirae immanitatis"⁶⁴, „Scele- ratissimae gentis consuetudo"⁶⁵, ,,Genus hominum superstitionis no- vae atque maleficae"⁶⁶, „Exitiabilis superstitio.. . Per flagitia invisi et odio generis humani convicti"⁶⁷ etc. etc. Unificarea pe plan reli- gios trebuia să servească interesele politicii de stat. Ideea de „pax romana" sub care s-a desfășurat lupta de ega- lizare, de unificare, n-a putut însă să anihileze contradicțiile, lupta ⁵⁹ P r u d., cont. Symmach, IV, 608, Domitos fraterna in vincla redegit. ⁶⁰ Tac., Hist., 1, Verum et aeternitas et pax gentium incolumitate senatus firmantur. Gl Thierry Am a de, A râmai birodalom kepe, Budapest, 1881, p. 216. ⁶² C a e s., Bell. Gali., VI, 17. De iis eandem fere, quam reliquae gentes ha- bent opinionem. ⁰³ A. Thierry, Hist. des Gaulois, II, 415. S u e t., 5, Claud. ⁶⁵ Sen., ap. Aug., De civ. dei, VI, 11. ⁶⁶ S u e t., 6, Ner. ⁶⁷ T a c., Ann., 15. 78 TIBERIU WEISS înverșunată și dîrză a popoarelor pentru independența lor, luptă care a cuprins atît pe cei liberi, cît și pe cei care se găseau de acum sub jugul robiei. Ideile de ,,egalizare socială" au putut să frîneze, dar nu să oprească procesul de descompunere a orînduirii sclavagiste, proces obiectiv, legic. OT3ByKK HEKOTOPblX HAEÎÎ „COUHAJIbHOFO yPABHHBAHHH” B PHMCKOft JIHTEPATyPE B I BEKE R. H. 3. M I BEKE H. 3. ( P e 3 io m e ) B I Bene a- h. 3., a Tainice b I Beice h. 3. nacTo BCTpeqaioTCH hagii , ,coiiHajibiioH rap- mohhh”, „coimajibHoro ypaBHnBaHnfl”, „nupa”. Ohh boshiikbiot He cjiyqafiHO, iianpoTHB OTpajicaioT rjiyâwny npOTHBopemin, Kpnsuca paâoBJiaAejrmecKoro ctpor.Ohh npoHBJinioi- CH B C3MBIX pa3HbIX odjiaCTHX: nOJIHTIUieClCOH, lOpHAHHeCKOH, peAHEMOSHOH H T. A- HesaBH- CHMO OT pa3HOO(5pa3I45I (j)OpM, B KOTOpblX 3TM HA^H ClC33bIB3IOTC5I, OHH CTpeMHTCH CKpbITb II saTynieBaTb cymecTByiomne npoTBBopenHH, otomcacctbaha iiHTepecbi rocnoACTByiomnx KJiac- cob c niiTepecaMH Macc. Abtop noic33biB3eT, hto noAodiiafl „rapMOHHfl” HAH,,ypaBHiiB3HHe" b AeiiCTBWTejibHoCTH ne cymecTBOBajin, /lance h b KaTeropnn cbo6oahbix aioagh, iie roBopn 06 orpoMHOH Macce padoB, jiiimei-iHbix ajieMenTapHbix npaB. FIoa bhaom bstjihaob coiinaJib- i-ioro ypaBiinBai-iHH cicpbiBaeTcn odmecTBeHHoe HepaneHCTBO. 3th bsfjiham ctpcmhtch co3A3tb omymenne, dyATo rocyAapCTBO BbinoAHîieT ^ynicmno nocpeAHHica MexcAy icjiaccaun, odec • nemiBan ce6e HesasiiciiMocTb no OTi-iomeiinio k icjibccsm, noAHHMaacb , ,hsa KJiaccaMii”. nepewecTHB hagio , ,yp aB hm Ba hhh” b ccpepy MOpaAM, AodHBaeTcn mhhmofo ,,pa- BeiiCTBa” AodpoAeTeACH n „ypaBHHBaHHH” jhoach npn noMomn ynacTHH hx b Mopa/ib- hoh >kw3hh. TaiciiM odpasoM Ițn nep o ii, a no3Anee Ceneica, paapadaTbiBaeT HacTonmyio „Teopnio” cnpaBeAJiWBOCTH. B I Beice a- h. a. caMbie si-ianiueAbi-ibie hagh noAodnoro poAa npnnaAJie>KaAH Lbmepony, b 1 >ne Eeice h. 3. Taicne hach pacnpocTpai-iHJiwcb Cenexofi n ApyrHMH. Tenepb b ocHOBy 3THX HA6H 6bIAH 33AO>KeHbi: CeMbfl K3K , ,MH HH3TK)f H3H pCCny6AWK3” H IX CyAapCTBO K3K „dojibiuan ceMEH^. Tskhm odp33OM dbuiH CAejiaHbi nonbiTKH „CMfirqHTb” okobbi padCTB3 h OTBeCTW I-ieAOBOJIbCTBO M3CC K , ,COHH 3J b IIOMy MWpy” B p3MK3X ,,eAHHOH pOAHHbl”. B cymnocTH, oTcyTCTBne mnepeca psdoB k p3doTe, c oahoîi CToponbi, dojiee p3iino- H3JIbH3H Opr3HW33miH p3(5CKOro ■ TpyAa noepeAOTBOM dOJiee HHTeHCHBHOn 3KCnAy3T3UWH C Apyrofi CTOpOHbl, H B KOHUe KOHUOB HCAOBOJIbCTBO yrneTeiIHblX H3pOAOB, nopOAWJIH 3TH HAen. Ho counajibHbie hack ,,yp3BHHB3Hnn” h „rspMOHHw” ksk 6bi yMejio ohii ne dbuin. npHAyMaiibi, mopah 33Aep>K3Tb, ho ne octshobhtb npouecc p3cn3Aa CT3pbix nponsBOACTBen- Hbix oTHomei-iHH, CT3B1HHX npenRTCTBHeM odmecTBeHHoro nporpeccs. UN ECHO DE L'IDfiE D'„EGALISATION SOCIALE" DANS LA LITTERATURE LATINE DU Ier S. AV. NOTRE ERE ET DU Ier s. DE NOTRE ERE (Resume) A cette epoque Ies idees d',,harmonie", d',,egalisation", de „paix" sociale sont en effet frequentes. Elles n'apparaissent pas par hasard mais refletent la profondeur des contradictions et de la crise du regiine social esclavagiste. Elles se manifestent dans Ies differents secteurs: politique, juridique, religieux etc. Quelle que soit la variete des formes qu'elles revetent, elles tendent â faire evanouir ou â estomper Ies contradictions existantes en identifiant Ies interets des classes dominantes avec ceux des masses. L'auteur montre qu'une semblable „harmonie" ou „egalite" n'a jamais existe reellement, meme dans Ies classes d'hommes libres, sans parler de IDEI DE ,,EGALIZARE SOCIALA" ÎN LITERATURA ROMEI 79 la masse des esclaves prives des droits les plus elementaires. Sons le masque des conceptions d’,,egalisation" sociale, c’est au fond Finegalite sociale qui se cache. Cn tend â creer l’impression que l’etat joue la fonction de mediateur entre les classes en affirmant son independance ă leur egard et en s'elevant au-dessus d'elles. La transposition de l’idee d’,,egalite" dans la sphere morale conduit â une pretendue ,,egalite des vertus", â une „egalisation" des hommes par leur participation â. la vie morale. C’est ainsi que Ciceron et plus tard Seneque elaborent une veritable „theorie" de la justice. Si au Ier s. av. notre ere les plus significatives de ces idees appartenaient â Ciceron au Ier s. de notre ere elles etaient propagees par Seneque et par d’autres. Alors, ce qu'on trouve â leur base, c'est la familie, telle une „republique en mi- niature", et l'etat, comme une ,,grande familie". C'est ainsi qu'on tentait de rendre plus douces les chaînes de l'esclavage, en canalisant les mecontements des masses vers une ,,paix sociale" dans le cadre d'une „patrie unique". Au fond, ce qui a engendre ces idees, c'est l'absence d'interet des esclaves pour leur travail, c’est d’autre part Forganisation plus rationnelle de leur travail pour une exploitation plus intensive, c'est enfin l'impatience des peuples subjugues. Les idees d'„egalisation", d'„harmonie sociale", si habilement qu'elles aient ete forgecs, ont pu retarder mais n’ont pas pu arreter le processus de decomposi- tion des vieilles relations de production, devenues une entrave pour le progres social. ASPECTE ALE INTERACȚIUNII LIMBILOR. RELAȚII LINGVISTICE ROMÂNO - MAGHIARE de LADISLAU BALAZS Cu toată stabilitatea relativă a sistemului limbii și a sistemelor subordonate acestuia, nu există limbă sau compartiment al limbii care să nu fi suferit influențe din partea altor limbi¹. Pătrunderea unor elemente eterogene în structura limbii este mult ușurată de bilingvism. Bilingvismul, în special cel popular¹ ², mai ales în etapa unui echilibru relativ stabil între cele două idiomuri, aduce modificări mai mult sau mai puțin însemnate în toate părțile constitutive ale ambelor limbi. în articolul de față se va urmări procesul de interacțiune între două limbi în domeniul structurii lor fonetice. Materialul a fost adu- nat de autor din comuna Suatu, raionul Gherla, regiunea Cluj, avînd o populație mixtă română și maghiară. Informatorii, români și ma- ghiari, cunoscători ai ambelor limbi, au fost aleși în așa fel încît să poată furniza date cît mai variate despre bilingvismul popular: parti- cularitățile legate de gradul de bilingvitate, de vîrstă și de sex³ ⁴. ¹ Din bogata bibliografie referitoare la interacțiunea limbilor indicăm cîteva lucrări mai noi, de sinteză: K a r 1 - H e i n z Schonfelder, Probleme der V bl- ker- und Sprachmischung, Halle (Saale), 1956; V. B e 1 e a e v, Voprosî izuceniia inostrannîh iazîkov, Moscova, 1958; A. W e i s s, Hauptprobleme der Zweisprachig- keit, Heidelberg, 1959; R. A. B u d a g o v, Introducere în știința limbii, București, 1961; Al. Graur, Studii de lingvistică generală, variantă nouă, București, 1960. Dintre operele mai vechi apărute la noi merită o atenție deosebită lucrarea lui T h. C a p i d a n, Limbă și cultură, București, 1943. ² Referitor la distinția ce se poate face între bilingvismul popular și cel cultural, cf. K. H. S c h 6 n f e 1 d e r, op. cit,, p. 43—44; T h. C a p i d a n, op. cit., p. 34. ³ Dăm cîteva date despre informatori: I Cadar Dumitru, 31 ani, român, agric. (recent om de serviciu la școală), 7 cl., cunoaște bine limba maghiară. II Szekely Zsuzsânna (Kokodi), 36 ani. magh., agric., n-are școală, cunoaște¹ la perfecție limba română. III Toth Jozsei (Misi), 47 ani, magh. agric., 4 cl., cunoaște foarte bine limba română. IV Mureșan Vasile, 53 ani, rom., agric., (azi magazioner la cantină), 4 cl., mai demult știa bine ungurește. V Crișan Pantelimon, 31 ani, rom., agric., (azi om de serviciu la școală), 5 cl., înțelege bine limba maghiară, dar o vorbește destul de slab. VI Cadar Andrei, 25 ani, rom., agric., 7 cl., trecerile de la o limbă la alta îl obosesc repede (frate cu informatorul I). VII Ardelean Gavrilă, 24 ani, rom., agric., 7 cl., înțelege bine limba maghiară, dar o vorbește slab. VIII Szekely Istvăn (Gergely Pista), 30 ani, magh., agric., 6 cl., știe bine românește. IX Maneszes RELAȚII LINGVISTICE ROMANO—MAGHIARE 81 I. încă din primele momente ale anchetei, atenția cercetătorului este atrasă de o particularitate izbitoare a graiului românesc din Suatu: lungirea vocalelor^. Considerăm că apariția într-un grai românesc a vocalelor lungi este o influență a limbii maghiare. în limba maghiară durata vocale- lor nu este legată de accentul dinamic sau de poziția în cuvînt a vocalei. Ne-am aștepta, deci, ca sub influența limbii maghiare, lun- girea vocalelor să aibă loc indiferent de accent și poziție. Constatăm însă că fenomenul de lungire apare numai la vocalele din silabe accen- tuate și cu o frecvență mai mare după anumite consoane, ceea ce în- seamnă că acțiunea fonetismului maghiar este condiționată, limitată de unele caracteristici ale sistemului fonetic românesc. Aceste carac- teristici sînt următoarele: a) după oclusive ’și africate surde, vocala e mai lungă decît după oclusive și africate sonore și după fricative* ⁴ ⁵; b) diftongul are o durată mai mare decît o vocală simplă⁶, c) sub ac- cent, vocala scurtă se lungește⁷. Privite în mișcare, aceste caracteristici ale limbii române sînt tendințe fonetice interne. Prima dintre ele prezintă pentru subiectul nostru o importanță minoră. Chiar și în condițiile bilingvismului, cînd vorbitorii sînt susceptibili la unele particularități și elemente articu- latorii pe care vorbitorii monolingvi nici nu le simt măcar, acțiunea consoanei precedente asupra vocalei în sensul lungirii acesteia este atît de neînsemnată, încît rămîne sub pragul perceptibilității. Notăm doar, ma;i mult cu titlu de curiozitate, că, după mărturia datelor culese, lungirea vocalelor apare mai frecvent după consoane oclusive și africate surde. Istvân, 32 ani, magh., agric., 6 cl., știe bine românește. X Bodor Lâszlo (B. Mâr- ton Csarnokos), 14 ani, magh., absolvent al școlii de 7 ani, cunoaște destul de bine limba româna, influentă recentă a școlii,, a limbii literare. XI Kis Ince, 13 ani, magh., elev 6 cl., cunoaște destul do bine limba română. XII Soporan loan, 33 ani, rom., agric., 4 cl., înțelege limba maghiară, dar o vorbește mai slab. XIII Lucaci Petre, 27 ani, rom., cioban, 4 cl., știe desiul de bine ungurește. XIV Szekely istvăn (Kântor), 32. ani.., magh. croitor, 4 cl., vorbește destul de bine limba română. XV Szekely Zsuzsânna, 16 ani, magh., agric., 4 eh, știe bine limba română (fiica inform.. II). XVI Vintilă AJexandru, 13 ani, țigan cu limba maternă română, elev, 6 cl., înțelege bine, dar vorbește mai slab limba maghiară. XVII Bodor Măria (Gocs), 51 ani, magh., agric., (azi bucătăreasă la cantină), cunoaște bine limba română. XVIII Frătean Maria, 45 ani, rom., agric., 4 cl., cunoaște puțin limba maghiară. XIX Corpădean Vasile, 49 ani, ani, rom., agric., 4 cl., știe foarte bine limba maghiară. XX Crișan Ana, 63 ani, rom., agric., 2 cl., nu prea știe ungurește. ⁴ Fenomenul lungirii vocalelor a fost semnalat de I. P ă t r u ț, Influențe maghiare în limba română, în SCL IV [1953], p. 211—217, și de P. Neiescu, Există legătură între cantitate și accent?, în CL III [1958], p. 135—1442. ⁵ Cf. P. Neiescu, Contribuții la studiul variației de durată a fonemelor limbii române, în CL I [1956], p. 65—78. ⁶ Recherches experimentales sur la diftongue roumaine ea, în „Recherches sur les diphtongues roumaines", publiees par A. R o s e 11 i, București-Copenhaga, 1959, p. 15; și Recherches experimentales sur la diphtongue roumaine oa, ibid., p. 34. ⁷ Cf. P. Neiescu, Există legătură ..., CL III [1958], p. 140; I o r g u Iordan, Limba română contemporană, București, 1954, p. 153, 6 — Babcș—Bolyai: Philologia 1/1965 82 LADISLAU BALÂZS în ceea ce privește durata vocalelor rezultate din monoftongarea* diftongilor, există o deosebire destul de mare între graiurile neatinse de influența limbii maghiare și cele care au suferit o asemenea in- fluență. Diftongii sînt mai lungi decît monoftongii, aproximativ cu atît cît durează pronunțarea semivocalei. Cînd diftongii se transformă, în unele graiuri, în monoftongi, aceștia din urmă vor păstra, mai ales că sînt și accentuați în majoritatea cazurilor, durata integrală a fos- tului diftong. Caracterul evident semilung al vocalei astfel rezultate poate fi interpretat de vorbitorii bilingvi, capabili să rostească vocale, lungi, drept o durată identică cu aceea a vocalelor maghiare lungi: be’căg* I, XVIII⁸ ⁹, 'zâmă I, mes’t"ăcăn IV, gîmi'wâța, ’gropă XVII, 'moră II, buboie I, d"ițTt'gra (a) „omușor" III. După cum se știe, accentul dinamic din limba română¹⁰ ¹¹, asemănă- tor accentului dinamic din limba rusă¹¹, face ca vocala din silaba ac- centuată să se realizeze printr-o variantă vocalică semilungă. Această vocală, pronunțată mult mai lung decît fonemele vocalice scurte ma- ghiare, putea fi simțită de vorbitorii maghiari bilingvi ca o vocală lungă, identică ca durată cu fonemele vocalice lungi ale limbii ma- ghiare. Acest mod de realizare a vocalelor românești accentuate s-a extins și asupra vocalelor rostite de către vorbitorii români cărora de asemeni nu le este străină cantitatea din limba maghiară. Trebuie să mai adăugăm că accentul dinamic din graiul bilingvi- lor diferă în intensitate de accentul dinamic obișnuit din limba ro- mână. Vorbitorii bilingvi au împrumutat, împreună cu melodia mai monotonă și ritmul mai lent al vorbirii, și accentul dinamic mai pu- ternic din limba maghiară¹². Dacă acest accent mai puternic n-are nici o influență, în limba maghiară, asupra cantității vocalelor, ace- lași accent mai puternic va face ca vocalele accentuate pronunțate de către români să se lungească în mod considerabil, confundîndu-se ca durată cu vocalele maghiare lungi. Exemple: 'mere-n 'tace 'lătu- rile I, 'acu (a) XIX, cărare XII, 'captă „calapod" XIX, hara'pău XIX, i'leu VIL XIX, ne'poiă I, chei'toi I, 'cârce II, III, IX, grăginăr IL pt"ei III, cuptor VIII, X, joi, IX, 'curice III etc. Sub influența sistemului fonetic românesc, sistemul de opoziție ⁸ în notarea răspunsurilor ne-am folosit, în general, de transcrierea fonetică utilizată în ALR II, serie nouă, voi. I—III, Ed. Acad. R.P.R., 1956—1962. Din motive tehnice, accentul dinamic este notat cu semnul l’l așezat nu deasupra vocalei din silaba accentuată, ci înaintea silabei accentuate. Pentru a înlesni confruntarea for- melor românești cu cele maghiare, am folosit același sistem de transcriere și pentru cuvintele maghiare. Deosebirea constă doar în aceea că în cuvintele maghiare nu se indică locul accentului dinamic. S-a adoptat un semn special / \/ așezat deasupra vocalei maghiare pentru a indica durata semilungă. ⁹ Cifra romană, pusă după răspunsul notat indică informatorul (vezi nota 3). ¹⁰ Cf. lorgu Iordan, op. cit., ed. 1956, p. 147; P. N e i e s c u, Există legătură... în CL III [1958], p. 135—136. ¹¹ N. S. Troubetzkoy, Principes de phonologie, Paris, 1957. p. 55. ¹² Introducere in lingvistică, de un colectiv sub conducerea acad. Al. Graur. București, 1958. p. 56. RELAȚII LINGVISTICE ROMANO—MAGHIARE 83 „scurt-lung" clin limba maghiară, nelegat de accent, în graiul maghiar din Suatu este în curs de destrămare. Acțiunea accentului în direcția lungirii vocalelor scurte începe să se manifeste și în graiul maghiar. Fenomenul a pornit, fără îndoială, de la românii care vorbesc și un- gurește. în cuvintele maghiare pronunțate de români vocala scurtă accentuată se lungește, devenind identică în privința cantității cu vo- calele accentuate românești: cîpăș „urduros" V, tbiășoc „ouă" XVIII, gdder „groapă" XVI, muroc „morcov" I. Acest mod de pronunțare începe să cîștige teren și în rîndurile vorbitorilor maghiari, atingînd uneori chiar durata vocalelor lungi: ember „om" XIV, melegad” „răsadniță" IX. beretvavgl „cu briciul" picoco „cartofi" XI, șifon „dulap" X, d'omorbg „în stomac" XI, pgrg- dicom „roșii" XVII, plafon „tavan" X, tdcbt „bostan" (acuz) XI, unocaig „nepoata lui" III. /*/ cebreket „ciubere" (acuz.) tekendt „covată (acuz.) 7zom „mușchi" XI,. picoco XVII, tifus „febră tifoidă" III, r^naoșunc „spălăm", cllou „bidon" XI, kilec „urechi" XI. Un alt factor care joacă un rol înseninat în apropierea pe plan fonetic a două idiomuri diferite este și analogia. în condițiile speciale ale anchetei, cînd. informatorul a fost solicitat să treacă mereu de la o limbă la alta, acesta, încă în timpul pronunțării cuvîntului românesc, se gîndea și la termenul corespunzător din limba maghiară. La infor- matorul maghiar, care răspundea întîi în limba maternă și apoi românește, aspectul sonor al cuvîntului maghiar persista în minte și în timpul pronunțării termenului românesc. Astfel, sub influența vocalei lungi din cuvîntul maghiar, s-a rostit o vocală lungă și în cuvîniul românesc. Exemple: 'foiu /&/ -magh. fuvd I, VII, jăr -magh. sen XII, co'păsi /&/ -magh. o fac XVIII, incasă—magh. o hăzbg VIII, sur'dar d"e porsi—magh. disnopăstdr VIII. Rolul analogiei este și mai evident atunci cînd în cele două graiuri se folosește același termen. Dacă, în acest caz, varianta maghiară conține o vocală lungă, durata acesteia apare și în varianta româ- nească: păcurari — magh. poculăr XII, XIII, po'iănă — magh. poiănQ XL ho'tăr — magh. holâr XII, ’măiu ;!a/ — magh. măi VIII, 'șogoru'a/ magh. șogor VIII, mele'gărț — magh. melegâd" II, 'ăriie — magh. âriio VIII, sandale — magh. sondai II, păstor — magh. păstor VIII, țigăni jal — magh. țigănoc X, palănt — magh. polănt III, co'lăcu la ze'nunț — magh. terd"e colăco III, 'neșt"e 'răicuri — magh. răcocgt „gratii" III. Cauza principală a lungirii vocalelor este bilingvismul, adică pre- zența în conștiința vorbitorului a două sisteme lingvistice diferite. Vorbitorul bilingv, în posesia a două sisteme fonetice-fonologice dis- tincte, se străduiește să le folosească pe rînd, neamestecate, în funcție de limba pe care o vorbește în acel moment. Dar actul vorbirii, odată învățat, devine o acțiune reflexă, controlată foarte puțin de conștiință. Este vorba în cazul nostru de un bilingvism popular, ne- controlat; astfel un element articulatoriu — durata — poate trece pe nesimțite de la o limbă la alta, această trecere fiind favorizată 84 LADISLAU BALAZS de faptul că modificarea unui element articulatoriu sub influența unui sunet din cealaltă limbă nu aduce cu sine modificări de natură fono- logică. Iată o altă serie de exemple: 'câpță, ob'gălă XI, un ăn, ăi IX, 'vale X, ’băce XI, să 'răd"e II, mărț IX, 'scară X, 'îâță d"e 'masă X, 'văduvă III, cu 'trenu VIII, peri II, a'hii bun ,,cei buni⁷' II, ioc III, 'roșu XI, dop, 'clopile III, 'gură XI, lut III, surd VIII, XI. Punctul de plecare pentru această pronunțare l-a constituit felul de a vorbi românește al maghiarilor. Existența în graiul matern a fonemelor vocalice lungi și a variantelor poziționale lungi ale fone- melor vocalice scurte a făcut ca deprinderea de a le pronunța lung să acționeze și în timpul rostirii cuvintelor românești. Această pronun- țare a trecut apoi și în graiul românilor, trecerea fiind mult înlesnită și de unele tendințe interne ale limbii române de a pronunța mai lung unele vocale (acțiunea accentului dinamic, pronunțarea cu o durată mai mare a diftongilor și a monoftongilor rezultați din aceștia). Apariția vocalelor lungi în graiul românesc din Suatu, la fel ca în graiul din Voivozi (AER II, punctul cartografic 325) și din Mihăileni (ALR II, punctul 574), trebuie considerată drept o influență a fone- tismului maghiar asupra celui românesc¹³. Ideea că lungirea vocalelor este o influență maghiară și un feno- men relativ vechi se confirmă, credem, și prin faptul că ea apare mai des în graiul românesc vorbit de maghiarii bilingvi mai vîrstnici, iar la români, fenomenul de lungire a vocalelor este mai frecvent la cei care cunosc relativ bine limba maghiară. în graiul din Suatu, fenomenul este în regres vizibil față de tendința relativ nouă și foarte productivă de reducere cantitativă a vocalelor, despre care se va vorbi în partea a doua a articolului. II. Paralel cu lungirea vocalelor apare în graiul din Suatu și fenomenul contrar: reducerea cantității îonernelor maghiare lungi. De astă dată, avem de-a face cu o puternică influență a sistemului fonetic-fonologic românesc, care nu cunoaște vocale și consoane lungi. La început, fonetismul românesc a acționat și în acest caz în cadrul unei tendințe fonetice generale, existentă deci și în limba maghiară: cu cît un cuvînt fonetic este mai lung, cu atît mai puțin timp și efort revine fiecărui sunet în parte. în urma acțiunii acestei tendințe, sunetele dintr-un cuvînt fonetic lung se scurtează în același grad, păstrîndu-se totodată deosebirea relativă între sunetele lungi și scurte. La Suatu, sub influența limbii române, fenomenul a depășit limitele tendinței fonetice amintite, în sensul că vocalele maghiare scurte rămm aproape neatinse, pe cînd cele lungi devin semilungi și scurte. Exemple: a) Vocale lungi devenite semilungi: lecosăiuc „îl cosim" I, spcăloș „bărbos" IV, ppticăbdl „din farma- cie" II, boronălăș „grăpat" IX, XI, gepes „mecanic" IX, secret „du- lap" IV, egeșegeș „sănătos" VII, kertes „grădinar" II, XI, șirbo „in groa- ,;ⁱ Cf. I. Patru ț, loc. cit., p. 21G. RELAȚII LINGVISTICE ROMANO—MAGHIARE 85 pă" II, opbș „socru" II, vgrogep ,,mașină de cusut" II, felțipo „pantofi" I, VI, butbr „mobilă" X, kerestut „răscruce" I. b) Vocale lungi devenite scurte: îoraș ,,izvor" V, pgdlaș „podul casei" V, elvtarș „tovarăș" XIII, corhazbo „la spital" II, tener „palmă" V, vid"etgc„duceți-l" XVIII, cipoș „iute" V, șir „mormînt" I, kivec „snopi" I, kinlodic „se chinuiește" XI, șipcont „fluierul piciorului" II, potcoseg ,,cuie de potcovit" XIX, mere- volo „pieptar" VII, october „octombrie" II, diot „nuci" (acuz.) VIII, temeto „cimitir" V, d"umdcio „pom fructifer" I, tiișii „pieptene" I, zodii- nec „înverzesc" I. Reducerea cantitativă atinge și consoanele. E cunoscut faptul că în limba maghiară opoziția fonologică „lung—scurt" cuprinde și sistemul consonantic. în graiul maghiar din Suatu, sub influența consonantismului românesc, consoanele lungi au devenit semilungi și chiar scurte. Exemple: a) Consoane lungi devenite semilungi: iobbomvon „e mai bine" VI, kedcl „marți" II, XV, o hâsfdd''d"e „fața de casă" IV, kitocoriceac „o curăță" IV, toPo „miriște" IV, V, sglonⁿQ „slănină" X, tenⁿop „ieri" XVIII, soptoșșo „îl alăptează" I, orvoșmgot „leacuri" (acuz.) XI, leșet* „a căzut" I, mechoP „a murit" IX, kinitoVom „am deschis" X, lu^olp „picior plat" II, XV. b) Consoane lungi devenite scurte; legeroșeb „cel mai tare" XVI, cozelebi „din apropiere" I, hidecut „fîntînă (cu apă) rece" — nume de loc X, Qd'Qgol „cu lut" V, VI, iilo „nicovală" XI, XIX, hui „cade" V, val „umăr" I, IV, V, elmenec „se duc" XVI, XVIII, lene „ar fi" XVI, vederel „cu găleată" I, VIII, băboson „moașă" I, leoroșâc „îl seceră" VI, VII, leeresketec „s-au coborît" I, VIL gz uțăn „pe stradă" XVI, hbzătoc „la voi" XVI. Menționăm că, la vocale, stadiul semilung este susținut de două tendințe, una caracteristică limbii române, iar cealaltă limbii maghiare. Vocalele lungi nu devin întotdeauna scurte dacă se găsesc într-o silabă accentuată (în vorbirea românilor, în primul rînd). în silabe neaccen- tuate, vocala se menține uneori ca semilungă, fiindcă, deși în regres vizibil, mai acționează presiunea sistemului fonologie al limbii maghiare, care operează cu opoziția „scurt-lung", transformată parțial, la Suatu, în „scurt-semilung". Reducerea vocalelor lungi neaccentuate și a consoanelor lungi la cantitatea obișnuită din limba română marchează procesul de destră- mare a sistemului de opoziție bazat pe cantitate din graiul maghiar sub influența sistemului fonetic al limbii române. Reducerea cantitavă a fonemelor maghiare lungi nu este astăzi, Ia Suatu, un fenomen general, după cum nici lungirea vocalelor scurte românești nu înglobează toate cuvintele și nu apare la toți vorbitorii. Reducerea cantitativă a sunetelor maghiare lungi este aproape gene- rală la vorbitorii români și la cei maghiari aparținînd generațiilor mai tinere. La informatorii maghiari mai vîrstnici și la cîțiva români care știu foarte bine limba maghiară, fenomenul apare numai sporadic, în 86 LADISLAU BALÂZS anumite cuvinte. Aceasta înseamnă că fenomenul este relativ nou; ca tendință el este productiv. III. Influența sistemului fonetic al graiului românesc asupra celui maghiar se constată și în alte elemente articulatorii. Dintre ele merită o atenție deosebită modificarea gradului de deschidere a vocalelor. Vocalele maghiare e și e (ortografiate e și e se deosebesc între ele nu numai în privința cantității, dar și în ceea ce privește gradul lor de deschidere. Ele sînt două variante fundamentale a două foneme voca- lice. în graiurile maghiare și chiar în limba comună fonemul e are o serie de variante poziționale. Graiurilor române nu le sînt străine vocalele e și e. Vocala e este varianta dialectală a lui ea accentuat și a lui ea neaccentuat (acesta din urmă de la forma articulată a substantivelor feminine de declinarea a IlI-a, de ex. pădure — pădure). Cînd e accentuat, e românesc este semilung, deci identic cu e maghiar numai ca grad de apertură și ca loc de articulare. în ce privește vocala e din limba maghiară, aceasta este lungă; e din graiurile române apare în poziție neaccentuată, este deci o vocală scurtă¹⁴. Pe cînd vocala maghiară e se pronunță aproximativ așa (adică deschis, anterior și nerotunjit) de către toți vorbitorii, cealaltă vocală maghiară e a suferit, în graiul din Suatu, schimbări considerabile. Ma- joritatea românilor și tot mai mulți maghiari din această comună pro- nunță un e intermediar ca deschidere între e și e. Astfel în graiul ma- ghiar din Suatu și-a făcut apariția o nouă vocală, identică cu e ro- mânesc. Substituția, adică înlocuirea elementului articulatoriu ,,închis" prin ,,medial", a avut loc din cauză că vorbitorul român, nesimțind nici o deosebire esențială între e din graiul propriu și e din graiul maghiar, le-a confundat. Maghiarii, deprinși cu pronunțarea lui e românesc, îl pronunță, din obișnuință, și în cuvintele maghiare. Exemple: vid"etec „duceți-o" XVIII,edeș ,,dulce" IV, seken ,,pe scaun" 1, IV, delutăn „după masă" I, VI, VII, zolceg „zarzavaturi" I, IV, V, es „minte" XI, XIV, seng „fîn" VI, pz en iânom i^en sep „fata mea e de tot fru- moasă" XVI, edeș ,,dulce" V, rrlehes „prisăcar" IX, XI, ețțgco „noaptea" I, XIX. Funcția opoziției e-e a fost preluată în mare parte de opoziția e-e. Acest e apare, după cum arată și exemplele, cu variantele sale de du- rată: e scurt, e semilung și e lung. în vocalismul graiului maghiar din Suatu acționează o tendință ca- racteristică tuturor graiurilor maghiare din Cîmpia Ardealului, și anume o > g: topogotoc „pipăi" VI, ostogot „stog" (acuz.) IX, m^lgm „moară" XL murge „morcov" II etc., în loc de tapogatok, asztagot, malom, murok din limba literară. în graiul românesc nu apare acest fenomen, deși ro- mânii, vorbind ungurește, pronunță la fel ca maghiarii. H Fenomenul închiderii lui e neaccentuat este caracteristic graiurilor din sub- dialectul moldovean, apare însă, deși sporadic, și în graiul românesc din Suatu. RELAȚII LINGVISTICE ROMANO- MAGHIARE 87 în graiul maghiar se constată în schimb nu numai revenirea la o, care este, evident, o influență a limbii maghiare literare, ci și apariția unui o acolo unde în limba literară se pronunță o (scris a): sârozbetecșeg ,,boală seacă" I, IV, VIII, păposem ,,ochelari", V,XI, șărgoșăg „gălbinare" I, III, VIII, vălostec ,.cărare" II, voșărnop ^du- minică" II, IX, hăto ,,spatele" I, II, VIII, ărpo „orz" II, IX, fâvol ,,cu lemne" X, bezărlom „am închis" X. Fenomenul ar putea fi conceput ca o manifestare de hiperurbanism sau, uneori, ca o acomodare față de o consoană labială; totuși explica- ția ar fi incompletă dacă am neglija influența limbii române. în româ- nește Q este totdeauna accentuat. Un Q neaccentuat și pe deasupra scurt este perceput de un român ca o, mai ales dacă ținem seama de faptul că alternanța o-ou (adică o-p) este vie și astăzi. IV. O apropiere remarcabilă între graiul românesc și cel maghiar din Suatu se constată în domeniul consoanelor. După mărturia ALR, în graiurile de nord-vest și nord ale dialectului dacoromân, un t urmat de iod sau de o vocală anterioară se pronunță t", deci exact ca oclu- siva palatală surdă ty din limba maghiară. în aceleași condiții fonetice, perechea sonoră d a lui t se transformă în d", confundîndu-se ca pro- nunțare cu gy din limba maghiară¹⁵. Fenomenul a avut loc în primele secole ale mileniului nostru, făcîndu-se o confuzie de către maghiari între rom. t și d ușor palatalizați (t', d') sub influență slavă și oclusi- vele ty și gy din limba proprie. Prin românii bilingvi schimbările f > t" și cl' > d" s-au generalizat în toate graiurile amintite. Oclusivele velare românești k și g palatalizate (k’, g') au ajuns, aproximativ în aceeași zonă, să se pronunțe la fel cu palatalele t", d". Această pronunțare își are originea în substituțiile k' = t" și g' = d" efectuate de către maghiarii care nu pot pronunța velare palatalizate. Oclusivele palatale t” și d" astfel rezultate au urmat un drum co- mun cu f' și d" din limba maghiară: în graiul din Suatu (și într-o zonă destul de întinsă) t" > c și d" > g, după ce, ca o influență a subdialec- tului moldovean, africatele prepalatale c și g etimologice trecuseră în seria fricativelor prepalatale S, z. Semnalăm de asemenea că, printr-un proces similar, oclusivele bila- biale p și b, palatalizîndu-se, au dat pc și bg, apoi c și g. în urma pala- talizării, sonanta nazală bilabială m a devenit mn, apoi n, iar fricativele labiodentale f și v s-au transformat în S respectiv â. Exemple: t'' > c: 'buce III, 'carce I, cimi’ceu III, 'cindă III, 'frunce I d" > g: grăgi'nar IX, lepe'geu X, ’gince, ginț IV, să 'rage III, IV. k’ > t" > c: cu rec III, ci'riie III, uăc I, uree I, ’uncu (a) III g’ > d" > g: ceker'geu I, ’gorge IX, pri'veg I, VII, IX. p' > pc > c: ’catră VI, 'ceptu (a) III, IV, V, VIII, 'cepcen (p) VIII, 'cică XI ¹⁵ Referitor la palatalizarea dentalelor, cf. E. P e t r o v i c i, Simbioza româno- slavă in Transilvania, în „Transilvania", anul 73, nr. 2—3 p. 148—156; A. Rosetti, Sur la palatalisation des occlusives dentales dans Ies parlers roumains de Transyl- vanie, în „Bulletîn linguistique", X [1942], p. 123; I. P ă t r u ț, loc. cit., p. 211; Idem, Velarele, labialele și dentalele palatalizate, în „Dacoromania", X/2 [1943], p. 298—308. 88 LADISLAU BALAZS b' > bg > g: uorgi I, IV, V, al'gină I, XI, (*) ’gibol c > s: bris 1, VI, bo’cans III, cauasu"(a) I, II, VII, lase I g > z: ze'nunke III, VII, înțăleze XV, nadrazi II, VII, zam V î' > s: d"e ser I, IV, se'raru '(a) IX, 'sere(a) I, III, a si IX v' > z: 'zile IV, 'laziță IV, XIII, ple’zim II, VII, 'morcozi VII m > mn > n: ’mhirișcină IV, V, ’mnică XII, lumnină I, X Schimbările t" > c, d" > g, b > bg și m > mn > n apar și în graiul maghiar, ca o caracteristică a acestuia: t" > c: picocp „cartofi" I, I„ VIII, X, XVII, cucsem „bătătură" I, II, III, VII, bâcâm „unchiul meu" III, nochoșu „burtos" V, ec het „o săptă- mînă" VII ci" > g: hogmo ,,ceapă" IV, VII, terge „genunchi" III, gerco „luminare" IV, XII, gomro „stomacul lui" III. b' > bg: gerebge „greblă" IX. m > mn > ii: seme premne „sprinceană" III, seme prenne. Dimpotrivă, celelalte schimbări, semnalate in graiul românesc, nu apar în graiul maghiar. Existența în cele două graiuri a unor sunete și procese fonetice identice ar fi cu neputință de explicat în afara bilingvismului, prin care tendințele interne ale unui grai sînt adoptate și de către vorbitorii celuilalt. V. O altă manifestare a interacțiunii limbilor în cadrul biling- vismului popular este destrămarea unității sistemului fonetic. Un exemplu în acest sens ni-1 oferă tocmai tratamentul oclusivelor pala- tale. Am văzut că în urma evoluției fonetice convergente a celor două graiuri, oclusiva palatală t" și perechea ei sonoră d" s-au transformat, în ambele graiuri, în c, respectiv g. Datele culese arată însă că astăzi fenomenul nu este general. Chiar în graiul aceluiași informator apar cuvinte care se pronunță cu c, g, și altele care conțin oclusivele t" și d": 'carce, grăgină — dar pt"ei, să „rad"e (II), gomro „stomacul lui" — dar âd" „pat" (III). Cercetătorul obișnuit cu sistemul clar, consecvent al graiurilor neinfluențate de către un idiom străin are impresia că „inconsecvența" amintită se datorește modului impresionist de notare fonetică sau pur și simplu unei erori a anchetatorului. Fără îndoială, și aceasta ar putea fi o explicație, dar numai dacă fenomenul ar apare sporadic. Cel care cunoaște, măcar în parte, complexitatea fenomenului de in- teracțiune a limbilor pe plan fonetic găsește însă că aceste forme și graiuri hibride sînt cît se poate de firești. Cazurile în care în loc de c și g găsim t" și d" nu sînt arhaisme, ci formații noi care se explică relativ ușor prin bilingvism. Limba maghiară literară, care exercită o influență destul de pu- ternică asupra graiului maghiar, cere restabilirea lui ty (t") și gy (d"). Presiunea sistemului fonetic-fonologic maghiar se manifestă aici și în sensul că se reduce la minimum numărul cuvintelor care conțin consoana g, fonem aproape inexistent în sistemul fonologie al limbii maghiare, și, în acest fel, paralel cu revenirea de la g la d" se pro- duce și revenirea lui c la t". Tendința aceasta este foarte puternică. RELAȚII LINGVISTICE ROMÂNO—MAGHIARE 89 Sînt multe cazuri cînd un c etimologic se transformă, prin hiperur- banism, în t". După modelul înlocuirii lui cuco prin cut"o „cîine", a lui cuc prin t"uc „găină", se efectuează și substituțiile, de astă dată greșite, mQt’’co în loc ele mocco „pisică", ket"Re în loc de kecke „capră". t"olăd în loc de eglăd „familie". Prin urmare, schimbarea lui c în t”, a lui g în d” este un proces caracteristic graiului maghiar. Vorbitorii maghiari înlocuiesc pe c și g prin t" și d" și în cuvintele românești, iar vorbitorii români preiau și ei această pronunțare. Procesul de revenire la oclusive palatale în graiul maghiar nu s-a încheiat încă. Se dă o luptă între formele regionale și cele literare. Reflexe ale acestei lupte, manifestate prin folosirea alternativă a for- melor cu africate și a celor cu oclusive, apar și în graiul românesc Procesul amintit coincide și cu un proces fonetic românesc. Sub influența limbii române literare se tinde să se revină la oclusive den- tale nepalatilizate. Datorită vocalelor anterioare e și i, dentalele se pronunță ușor muiat: t’, d' care, pentru un vorbitor maghiar, obișnuit cu t" și d" din limba maternă, este deajuns pentru ca dentalele pa- latalizate să fie percepute și reproduse ca oclusive palatale. în ceea ce privește amestecul formelor cu c și s, g și â în graiul românesc, apariția tot mai frecventă (dar nu exclusivă) a africatelor în loc de fricative se datorește fie influenței limbii române literare, fie influenței graiului maghiar care nu cunoaște fenomenul trecerii africatelor la fricative. VI. Deosebit de instructive pentru studiul mecanismului interac* țiunii limbilor sînt cazurile de contaminare între un cuvînt românesc și corespondentul său maghiar, mai cu seamă atunci cînd termenii din cele două graiuri sînt variante ale aceluiași cuvînt. Referitor la can- titatea vocalelor am prezentat cîteva cazuri cînd vocala lungă dintr-un cuvînt maghiar provoacă lungirea vocalei și în cuvîntul românesc. Con- taminarea are ca rezultat aparația unui element articulatoriu, a unui sunet sau înlocuirea unui sunet printr-un alt sunet. 1. Schimbarea unui element articulatoriu (gradul de apertură): rom. ’gepesu (a) „mecanic" II < rom. dial. ’gepesu + magh. gepes lepi’d’eu XIII, lepe’geu X < rom. dial. lipi’d'eu + magh. lepedo magh. oblon ,,oblon" I, III, IV < magh. dial. oblon, oblon + rom. o'blon 2. Durata rom. i'leu VII < rom. dial. i’leu + magh. ullo magh. gepes IX < magh. gepes rom. dial. + ’gepesu magh. iureș „fierestrău" VII < magh. iureș + rom. dial. fi'rez rom. boccans XI < rom. dial. bo'cansi, lit. bo’canei + magh. bocconc magh. hidecut „nume de fîntînă" X < magh. hideccut + rom. dial. hide'cut 3. Apariția unui sunet în plus rom. co’treț XII < rom. dial. co't’’eț + magh. ketreț mîngar’lău IX < rom. dial. mînga'lău + magh. henger(ld) ’sinzer „sînge" XI < rom. dial. ’sînze + magh. ver magh. vom briccâd „ai briceag" XII < rom. bri’cag + magh. biccâd 90 LADISLAU BALÂZS conopei „canapea" I, IV, V < magh. conope + rom. dial. cono'pei 4. Substituiri de sunete a) Vocale: rom. sgndăle „sandale" III < magh. sondă! + rom. sandale magh. rneg von âgvo ,,e ars" XII < magh. n^g von egve -|- rom. dial. ărd”e rom. copor'șău 1, VI, VII < rom. dial. copirș'ău + magh. coporșo magh. autobus XVII < rom. auto’buz + magh. outobus gsloluș „tîmplar" I, VII < magh. dial. ostoloș + rom. dial. astă'luș. b) Consoane magh. ciiseg „prag" XII < magh. dial. ciiseb + rom. prag rom. 'clavă „claie" XI KCKOH odjiacTii. ¹⁹ E. Polivanov, La perception des sons d'une langue etrangere, în „Travaux du Cercle linguistique de Prague", nr. 4, 1931, p. 77—80. 92 LADISLAU BALAZS IIoKasbiBaeTCfl jiBJienwe yAJiHHennfl rjiacnbix b pyMbiHCKHX cjiobsx h 3H3JiH3HpyioTCR BHyTpeHHHe TenAeHUHH pywbiHCKoro <ț)0HeTH3M3, cnocoâcTBOBaBmne noHBJieHHio 3Toro BBJieHUH (AiiHaMnqecKoe y^apeuHe, MOHOc[)TOHrH3amin au^tohtob), h oAHOBpeMeHHo, yxa- 3biBaeTCH, mto rjiaBHOH npimwHOH yAJiHHennH rjiacHbix bejibctch £Byfl3bmHe, npoHBJiHeMoe K3K b anajioruH cooTBeTCTByiomnx BenrepcKiix cjiob, TaK h, rjisBHbiM o6pa3OM, b iipHBbmKe roBopHmwx npoH3HOCHTb AOJirne BeHrepCKne rjiacHbie h bo BpeMH nponsneceniiH pyMbiHCKHX CJIOB. Yk333ho TaiOKe, qw pyMbiHCKoro rop,opa onenb chjibho AeficTByeT na CHCTewy rjiacHbix h corjiacHbix BenrepCKoro roBopa. BcJieacTBne 3Toro achctbhh yAJiHHHiorai yAapHbie KopoTKHe rjiacnbie, KOJiHuecTBeHHO peAyuupyioTCH deav^apubie AOJinie rjiacnbie n AOJirne BenrepcKiie corjiacnbie, aocthf aerai nocTeneiiHoro ncneanoBei-iHR xapaKTepnoft A«hh BenrepCKoro 5i3biKa onnosnuHH „aojifhh-kopotkhh’', riponcxoAHT n3MeneHHR b cjeneHH oTKpbiTHH neKOTopbix rjiacHbix h t. a. Saweqaerai KOHBepreHTHaa (jioHeTHnecKaH sbojiioumb o6ohx roBopoB, b oTHomennu pneBpameHHH najiaTajibi-ibix B3pbiBHbix corjiacnbix b npenajiaTajibHbie a$c[)pHKaTbi h qacTnq- Horo nepexo^a a(jxj)pHKaT b B3pbiBHbie corjiacnbie. B nocjieAHen mscth padoTbi npUBOAsirai Mnoromicjiennbie KOHTaMHHHpoBaHHbie* $opMbi, oâpasoBaHHbie cocymecTBOBanHeM h BsaHMoaeficTBHeM odonx asbiKOB. ASPECTS DE L’INTERACTION DES LANGUES (R e s u m e) L'auteur part de l’idee qu’ă l’occasion du contact et de l’interaction des langues, dans le cas du bilinguisme populaire bilateral, des modifications apparaissent dans tous Ies compartiments des deux langues; il examine alors la maniere dont le bilinguisme roumano-magyar se manifeste dans le phonetisme du parler roumain et du parler hongrois de la commune de Suatu (Reg. adm. Cluj). On presente le phenomene de l'allongement des voyelles dans Ies mots roumains et lron analyse Ies tendances internes du phonetisme roumain qui ont contribue ă l’apparition de ce phenomene (accent dynamique, rnonophtongaison des diphtongues) et l'on souligne en meme temps que la cause principale de l'allonge- ment des voyelles est • le bilinguisme, lequel se manifeste d’une part par l’analogie des mots hongrois coirespondants, d'autre part et tont specialement par l'habitude des sujets parlants d'articuler des voyelles longues hongroises meme lorsqu’iis prononcent des mots roumains. On montre inversement que le phonetisme du parler roumain agit tres fortement sur le systeme vocalique et consonantique du parler hongrois. Sous l’effet de cette action Ies voyelles breves accentuees s’allongent, Ies voyelles longues non- accentuees reduisent leur quanlite de meme que Ies consonnes longues hongroises, de sorte que l'on en arrive â la decomposition graduelle de l'opposition ,,long- bref" caracteristique pour la langue hongroise et qu’il se produit des modifications dans le degre d’aperture de certaines voyelles etc. On constate un evolution phonetique convergente des deux parlers rclative- ment ă la transformation des occlusives palatales en affriquees prepalatales et au retour pârtiei des affriquees aux occlusives. Dans la dernieie pârtie de l'etude, l'auteur presente de nombreuses formes contaminees, nees de la coexistence et de l’interaction des deux langues. ROMÂN KOLCSONSZAVAK BAROTI SZABO DÂVID SZOTÂRI JELLEGU MUNKÂIBAN B. GERGELY PIROSKA 1. A Babeș—Bolyai Egyetem Magyar Nyelveszeti Tanszeken a ma- gyar szokincs român eredetu feudalizmuskori eiemeinek monografikus feldolgozâsâra irânyulo anyaggyujtd es rendszerezo munka mâr btddik eve folyik. A magyar nyelvtudomânynak e kolcsonszoreteg kutatâsâ- ban elert eredmenyeit es ezutân elvegzendo feladatait — koztuk mint halaszthatatlan fontossâgut, a torteneti szempontu kutatâs teendoit — a munkâlatok megkezdese idejen Mârton Gyula (Eredmenyeink es feî- adataink a magyar nyelvet ert român hcitâs tanulmânyozâsa teren. „Studia Universitatis Babeș—Bolyai", a tovâbbiakban: Studia. Ser. IV. Fasc. 2 1959, Philologia 29—41), legutdbb pedig Szabo T. Attila (Eredmenyek es hiânyossâgok a magyar szokincs român eredetu feuda- lizmus kori român eiemeinek vizsgâlalăban. „Studia", Serios Philologia. Fasc. 1 1962, (19—33 )foglalta dssze. Ennek a hosszabb leiegzetu es sok reszfeladatot tartalmazo munkânak egyik fontos mozzanatât kepezi a XVI—XIX. szâzad folyamân keletkezett szdtârak es szotârszeru munkâk: szdjegyzekek, szdlâsgyujtemenyek român eredetu szoanyagâ- nak kibânyâszâsa es egybehordâsa. A szdtârak anyagânak a vizsgâlt kolcsonszo-reteg kutatâsâban vald ertekesitesere Szabo T. Attilânak ket ilyen vonatkozâsu tanulmânya (A Pâpai Pâriz szotâr kiadâsok magyar szokincsenek român kolcsonszo anyaga. „Studia". Ser. IV, Fasc. 2 1960 Philologia 15—28 es Român kolcsonszavaink Gyarmathi Sâmuel nyelvhasonliiâsâban. NylrK. IV, 297—315) nyujt mddszertanilag is tanulsâgos peldât. Meggydzodhetunk ugyanis arrdl, hogy a szotâri elofordulâs felderitesenek nemcsak az ez irânyu nyelvi erdeklodes kezdetet, illetoleg fokozddâsât jelzd erteke, tudomânytdrteneti jelento- sege van, hanem emellett fogodzdul szolgâl a kolcsonszavak elterjedt- segenek, irodalmi nyelvi, de legalâbbis provinciâlis koznyelvi hasznâ- latânak megâllapitâsâban. (Szabo T. Attila, „Studia". Ser. IV. Fasc. 2 1960 Philologia 15—6, 23; es NylrK. IV. 297.) Vonatkozik ez elsosorban a ket vagy tdbbnyelvu szotârakra, hiszen ezek mâr nyelvtanito cel- kituzeseikre es szeleskdru olvasdkdzonsegukre vald tekintettel is a szokeszlet alapvetobb elemeit torekednek âtfogni, bâr beloluk sem 94 B. GERGELY PIROSKA hiânyoznak teljesen a szerzo nyelvjârâsi hovatartozâsânak szokincs- beli nyomai. Baroti Szabb Dâvid szotâr-jellegu munkâi azonban tudvalevoleg mâs cellal kesztiltek. Jelleguket tekintve ertelmezo szotârak, de nem a korukbeli irodalmi nyelv szohasznâlatât rdgzitik, hanem tâjnyelvi es elavult szavak irodalmi szintre valo emeleset, elterjeszteset celoz- zâk (Gâldi, Szotlr. 15, 39). Rendeltetesiiket az egyes kotetekhez irt elo-, illetoleg utoszokban a szerzo maga is tobb izben kifejti. Mâr Baroti Szabo elso ilyen termeszetu munkâjâban, a Paraszti Majorsâg- ban (a tovâbbiakban roviditve: ParM.) kozzetett szdjegyzekehez a kovetkezo magyarâzat fuzodik:¹ ,,Meg-fognak tobb izben jelenni ollyan Magyar szok is, a'melyeknek, mivel nem minden helyeken forognak- fenn a'beszedben, elso tekentetekre nezve egy valaki talan ertelmeiken meg-akadhatna; es ujonnan koltotteknek velhetne. De ezen tselekede- temert meg nem fog feddeni; mivel nem akarvân otet Pâriz Pâpaira, Molnârra, vagy mâs-fele kdnyvek olvasâsokra igazitani; az ollyaten kettseges igeket dszve-szedegettem, mâs szdzatok âltal jelenteseket meg-fe]tegetven. Ki tudja, hogy a' Vers mind ekessegere mind pedig neha szorulttsâgâra nezve-is, meg kevânja az ilyen szdkat; s ha eppen râjok nem szorulna is, a' regieket, ’s mintegy mâr feledekenysegbe menteket felserkentven, es azokat, a' mellyek meg talân minden he- lyekre be nem hatottak, kbz kezre ersztven, nyelviinket hasznossan gyarapitjuk". (ParM. I. resz, ,,A kegyes Olvasohoz", idezi Gâldi is Szotlr. 15). Az a szdkincsgyarapito szândek, amely Baroti Szabot szotârak, tâjszo- es szolâsgyujtemenyek megirâsâra serkentette, az ez idoben ki- bontakozo nyelvujitâs megnyilvânulâsa. Baroti Szabo azok koze a nyelvujitok koze tartozott, akik elsosorban a nyelv rejtett szokincs-- beli tartalekait igyekeztek kiaknâzni (1. Klemm, NyF. L, 7; Tolnai, Nyuj. 46—7). Szogyarapito eljârâsârol igy ir: ,,Tanâtsosabb leszen ugy a' mâr teltul tsak-nem el-torolhetetlen, 's regtol fogva szokâsba vett, ’s flileinkhez joi alkalmaztatott szavakkal a' nyelvet gazdagittatni, hogy sem azoknak nem tudâsa miatt ujakat kordera koholni" (Baroti Szabo, MVir. Told. lapszâmozâs nelkul.) Szelkeskoru nepnyelvi ismeretei, ame- lyeket vâltozatos nyelvi kornyezetu elete sorân boseges alkalma volt megszerezni, valdsâggal hivatottâ tettek a nepnyelvnek az irodalmi nyelv javâra torteno kiaknâzâsâra. (Az eletrajzi adataira vonatkozo irodalmat lâsd Szinnyei, Mir. 607 es Gâldi, i. m. 13.) Ertheto tehât, hogy az erdelyi tâjnyelvet, elsosorban anyanyelvjârâsât, a szekelyt kitunoen ismero Baroti Szabo szotâraiba tetemes szâmu erdelyi tâjszot, kozttik nem egy român eredetut vett fel. Mâr tortent emlites arrol, hogy Baroti Szabo szotârai jelleguknel fogva kevesbe hasznosithatdk a român kolcsonszavak kdzhasznâlatu- sâgânak lemeresere. Szâmbaveteliik megis tobb okbol tanulsâgosnak lâtszik. 1. E szotârak eppen nemileg tâjszotâr jellegtiknel es szokincs-- ¹ Az idezett szovegreszekben es szotâri adatokban az $ betut nyomdăi, okok miatt s-re irtam ât. ROMAN KOLCSONSZAVAK £S A SZOTARIRO BAROTI SZABO D. 95 gazdagito celjuknâl fogva feltetelezhetoen nagyobb szâmban tartal- maznak român eredetu tâjszavakat, esetleg olyanokat is, amelyek meg az erdelyi koznyelvi szihtet sem ertek el, es igy a korâbbi, a szokincs- nek foleg koznyelvi elemeit felolelo szotârakbol (pl.MA, PP kiadâsok) esetleg kimaradhattak. Ezekre nezve az elso szotâri elofordulâs meg- âllapitâsât eredmenyezheti a vizsgâlat. 2. Nem erdektelen az a kerdes sem, milyen szavakrol velekedik ugy a nyelv ertekesitheto tartalekai utân kutato nyelvujito, hogy ,,a' Kozrebotsâtâst meg-erdemlik" (MVir. Told), azaz nyereseget jelentenek az irodalmi nyelv szâmâra. Errre a minositesre ugyanis Baroti Szabo csak azokat a tâjszavakat tartja er- demeseknek, amelyek „tdbbnyire igaz magyar hangzatuak; es azon kivul Hazânkban hol itt hol amott meg-gydkeredzettek" (MVir. Told.). Ez a român eredetu kolcsonszavak viszonylatâban azt jelenti, hogy a Baroti Szabotol szdtârozott szavak legalâbbis tâjnyelvi szinten mâr nem alkalmilag hasznâlt idegen, hanem meghonosodott kolcsonszavaknak tekinthetok. Szâmbaveteluk tehât tdbbe-kevesbe biztos fogodzot nyuj- hat az idegen szd—jovevenyszo elhatârolâsânak nehezen eldonthetd kerdeseben is. 2. Az alâbbiakban a megjelenes iddrendjeben sorra veszem Baroti Szabo szotâri jellegu munkâit. kiemelve beloluk azokat a szavakat, amelyeket az eddigi kutatâsok alapjân biztosan vagy legalâbbis az er- delyi nyelvjârâsokban nagy valoszinuseggel român eredetueknek te- kinthetunk². Baroti Szabo Dâvid elso tâjszojegyzeke a Kisded Szotârt megelo- zden, Paraszli Majorsăg cimu, franciâbol forditott verses gazdasâgi ta- nâcsaddjâhoz kapcsolva je’ent meg 1779-ben es 1780-ban³. E szojegy- zekek celjât es feladatât megvilâgito szerzoi eloszo-reszletet mâr ideztem. Ebbol felreerthetetlenul kitunik, hogy a szojegyzekek az er- telmezes mellett legalâbbis ugyanolyan mertekben, ha nem nagyob- ban, a benniik foglalt tâjszavak nepszerusitesere irânyulnak. Ilyen modon mind rendeltetesukre, mind nyelvi anyagukra nezve elofutârai a Kisded Szdfdrnak (Gâldi, i. m. 15). Ervenyes ez, mint lâtni fogjuk, a român eredetu kolcsonszavak viszonylatâban is. A ket szdjegyzekben a kdvetkezo, vizsgâlati kdrunkbe tartozo szavak fordulnak elo: Alakor Bukony, Tdnkdly, tzirok; Baraboly Vad turbolya; Bisziok Barsalikom; Tserge Lasnak, pokrotz; Tsintser Bilints, ² A szo climologiâjâra vonatkozd irodalomra csak a ketes esetekben, a nem egyertelmuen român eredetunek tekintett szavak eseteben utalok. Az adatok feb sorolâsakor kulon vâlasztom a cimszokent kbzblt es a csak a cimszo jelentesenek meghatârozâsâban ertelmezo szinonimakent hasznâlt szavakat. A cimszok a szotâr- szerkeszto szemeben nyilvân az elterjedesre, a kdznyelvive vâlâsra legalkalmasabb szavak. Ilyen minositesukben magânak a szerzonek mâr idezett nyilatkozata szerint eppen szeiesebb kbru elterjedtsegiik jâtszik dbntoen kbzre. ³ A mu teljes cime: Paraszti Majorsâg, mellyet Vanierbol hat lâbbal merseklett magyar versbe foglalt Esztergom megyebeli pap, erdelyi bardthi Szabo Dâvid A’Kassai Fd Iskolâkban a’ szeledebb Tudomânyoknak Elso Kirâlyi Tanitoja. A szojegyzek cime: Rendbeszedetese, s' magyarâzatja azon szavaknak, a’ melyek ezen elso reszben meg-jelennek, s' egy-valakinek az olvasâsban bajosabb ertelmek miatt akadâlyt tehetnenek. 96 B. GERGELY PIROSKA nyak-vas, nyakkaloda; Gușa Gelyva, golyva; Lăz liget, erdo (Kniezsa, SzIJsz. 308); Mokăny Vad goromba paraszt; Orda Lâgy edes sajt; Po- ronty Tsuport-gyermek; Pulya Igen pitziny, alacsony; Serge Kârpit, su- perlât; Szăk Merito kis hâlo; Szăpoly Âso kapa (Nyr. XXXIX, 91); Szepet Berlett kosâr, kas, szatydr (Kniezsa, SzIJsz. 753); Toka Fa-ha- rang; Vatalej Palazk, palaszk (Melich: Nyr. XXV, 116—20, XLI, 425—6. XLII, 34—5). A szojegyzekben talâlt 16 român kolcsonszo magânak a verses szovegnek az âtnezese sorân meg hat, a szojegyzekbe fel nem vett szoval gyarapodott: berbets, faszulyka (2), îuruglya (2), kalăka, păsztor- kalyiba, kelentze (2). Ezek talan âltalânosabban ismert voltuk miatt nem kerultek be a szojegyzekbe. A szojegyzekek terjedelmehez merten (dsszesen 350 szot tartal- maznak; 1. Gâldi, i. m. 15) a român eredetu tâjszok szâma meglehe- tosen nagy, s ez ertheto is, ha meggondoljuk, hogy a Paraszti Major- săg, ez a koltoi formâba ontott gazdasâgi tanâcsado eppen azokrol a teruletekrol meriți nyelvi anyagât, amelyeken a român nyelvi hatâs a legszâmottevobb (Szabo T. Attila, „Studia". Philoloqia, Series IV, fasc. 2 (1960) 26). 3. A negy evvel kesobb megjeleno Kisded Szotăr (a tovâbbiakban: Sz. D.)ᵣ mely mâr cimeben is kifejezesre juttatja rendelteteset⁴ ⁵ *, amel- lett hogy csaknem teljes egeszeben magâba foglalja a ParM. szdjegy- zekenek român eredetu anyagât, meg tobb ujabb szoval noveli azt. Minthogy a ParM. szojegyzekbeli szavak ertelmezeset a Kisd,ed Szotăr elso kiadâsa a legtobb esetben jelentekenyen kiboviti, pontosabbâ te- szi, a kdvetkezokben az ujnak veheto szavak mellett — a reszleges ismetles elienere is — sztikseges dket felsorolnunk. Cimszdkent kozolt szavak: alakor tenkely, tonkdly, tzirok, biik- kdny; armăs lator, tolvaj, kaldz; bălm^s friss sajttal keszult tesztâs etel; baraboly turbolya, mihoka; berbentze, borbbntze szelentze pik- szis; bordo-sip duda-sip, burdo gyalogok' hâti turbajok, tuszo, tomlo forma turba, butyor 's a' t, tserlse ful-fuggo, fuldn-fuggo, fuggo; tserge^, tsintser nyakas, nyakkaloda, bilmts; danis, dcintsossâg tsunyasâg, sun- dasâg; deget, degenet dohot, szeker-keno, esztena juh kosâr, juh kas? eszlrenga juh-fejo hely? gărgya^ gărgyăzni keriteni, drvedzeni, kari- mâzni, kerekiteni; gușa gelyva, golyva, tâlgyu; kalâka keszakarva valo seged, segedelem, kalăkâba menni, kalâkâi gyâjteni; kalăkos tolvajt be-felado, jelento; kalâk-penz a’ tolvaj be-adâsnak dija fizetese; kârtya kârt, kanna, kârtos; kompona font-serpenyo, laz ritka erdo, imitt-amott lâzinganak p. o. a' fâk; matăsz keszitetlen, nyers selyem, vagy beka selyem, mokăny durva, vad goromba paraszt otromba ember; orda lâgy edes sajt; paszkontza apro magii kender (Kniezsa, SzIJsz. 396); ⁴ A szotâr elso kiadâsânak teljes cime: Kisded Szd-Târ, melly A' ritkâbb Magyar Szokat az A.B.C. rendi szerent emlekezteto versekbenn elo-adja. ⁵ Ertelmezes nelkiil. G Ertelmezes nelkiil. ROMAN KOLCSONSZAVAK ES A SZOTÂRlRO BAROTI SZABO D. 97 plâjăs veg-hely orzo, veg-oros, orszâg veg’ szelein vigyâzd, poronty apro gyermekek sokasâga; prosza-măle puliszka; Serge kârpit, elo- fiiggo, supelrât; szăpoly âso kapa, âso lapât; szărma szarma toltott kă- poszta; szemenyek kunok; szepetek bellett kasok, kosarak, kasârok, szotyrok; toka fa harang; tokăny toltelek, kolbâsz; vatalej palazk, palatzk, tsutora, kulats, veres gyurko. Ertelmezo szinonimake'nt hasznâlt szavak⁷: afonya (szimoltza, sza- mdtza), berbets (urii), tzimborăl (felekezni), tzimborâlo (pribek), tso- băny (deberke, legely) dohot (deget), furullya (tilinka), huruba (putri), karintza (korszavatok), lăk (toiag), ordăs leves (Tsore), pulya (kutak), szăk (gyalom), szukmăny (kanko), zereb (matring) (MNy. XXIX, 154). Cimszdkent tehât 33 român eredetu toszdt kozol a Sz. D. Kozu- luk hâromnak egy-egy szârmazeka (dancsossăg, gărgyăzni, kalăkos), kettonek pedig egy-egy dsszetetele (bordo-sip, kalăk-penz) is helyet kap a cimszavak sorâban. A cimszdbeli szavakhoz ertelmezo funkcio- ban 13 ujabb toszd, egy uj jelzos szerkezet (ordăs leves) es egy uj szârmazek (cimborăîo) csatlakozik. Ezek mellett tobb cimszdkent sze- replo szd az ertelmezesekben is ujra felbukkan reszint a cimszdval ^gyezo alakban es jelentesben (ărmăs, gărgyăz, gușa), reszint mas alak- vâltozatban (kărt kărtos, degenet), illetoleg kibovtilt jelentesben (a plâjăs a tsosz, a kalâkos a szavattyus cimszd ertelmezojekent). Figye- lemre meltd, hogy a măle mint a gorhe ertelmezo szinonimâja onâllo szokent is bekerul a szotârba. Osszegezve az eddig mondottakat, a Kisded Szdtâr elso kiadâsâ- ban 46, illetoleg a szârmazekokkal es az osszetetelekkel egyiitt 53 român kolcsonszd talâlhato⁸. 4. A Kisded Szotăr 1792-ben megjelent mâsodik, bovitett kiadâsa (a tovâbbiakban: SzD².) sok vâltozâst hoz mind a român kolcsonszavak szâmâban, mind e szavak szdtâri elhelyezeset, cimszd, illetve ertelmezo kategdriâba vald besorolâsukat illetoen. Az ertelmezesek sok esetben ujabb szârmazekokkal, sot a szd hasznâlatât peldâzo mondatokkal is bovulnek. Az elso kiadâsbol hiânyzo vagy attol szdtâri helyzetbeli elterest mutato szavak a kovetkezok: Cimszok: Afionya, havasi tseresznye; Afonya: erdei, apro, fekete dreg seret nagysâgu gyumolts; Bâts: batsa, batsd, szâm-ado juhâsz gazda,- Berbets: berbe, urii, herelt kos; Bordo-sipos: dudâs; Tzimbora: târsasâg, barâtkozâs, szovettseg; Tzimborăskodni; Tzîmborâlâs: târsal- kodâs: Tsobâny: tsobolyd, legely, negely, negoly; Fitsor: edeny, mely- lyel vâmot vesznek a' malomban; Furuglya: furullya sip, fujora; Furog- ⁷ Az ertelmezo szerepu roman kolcsonszo utân zărojelben az ertelmezett cimszo âll. ⁸ A Kisded Szotâr elso, a szerzo Verskoszoru cimen 1786-ban megjelent vers- kotetehez fuggesztett boviteseben: „Bovitese a’ Toldaleknak" român kolcsonszot nem talâltam. • 7 — Babeș—Bolyai: Philologia 1/1965 98 B. GERGELY PIROSKA lyâzni fujorâzni; Galiba*: kunyhd⁹; Gusăs: gelyvâs; Haritska: tatârka, pohânka, hariska, hajdina; Kalâts-penz: borra vald; Kelence: lep v. meh-hâz. Terhelve megternek (a' mehek) kelentzejekbenn; Kope: bohd, trefâș. Nagy kope vagy; Kopeskodni. Kopesâg; Kutsma: mero bârâny borbof keszitett hosszu siiveg; Lăk: td, motsâr, potsolya, potsaj, pot- salek, posvâny, morotva, morotvâny; Oka*: mertek’ neme; egy oka kâve; Pita*: pite; tejjel-, tojâssal kesztiltt sutemeny; Pulya: torpe, terpe, pogonya, tompe, tempe, kitsinded, kutak Pulya ember hol vannak a' a pulyâk: a' kis gyermekek?; Radina*: keresztseg: v, gyermek âgyi tsemege- zes vendegeskedes; Rogosz: szâraz gyekeny, mellyel az horddt be-tsinâly- lyâk; szukmăny: tzedele, tzondra, tzondora. Ertelmezo szinonimăk: borbât (ragyiva), tzimborâs târs (raid), garăd (gyepu), mâle-szăju (hulye), szkompia (szemernitze). A SzD-hez viszonyitva az SzD²-ben jelentesbovulest mutato szd- cikkek: Berbentze: szelentze, vagy borbdntze; tobâk, v. egyebtarto pikszis; Tserge: lasnak, fiirtos pokrdtz; Esztrenga: Juh-fejo rekesz, fejo hely, v. fejo kosâr Esztrengăra hajtani a' juhokat; Gărgya: pârkâny, kerittek, korlât pârtâzat, orvedzet; Gușa: gelyva, golyva, tâlgyu. Nagy gusâja (golyvâja) van; szarmata: oszve daraboltt, vâgott akârmi sok-fele szărma, toltott kâposzta; Toka: fa-harang Bânyâszoknâl; Tokâny: tdl- tott kolbâsz vagy juh-hus fonnyasztva. A fentebb felsoroltak mellett termeszetesen tekintelyes szâmu csoportot alkotnak azok a szavak, amelyek alak es jelentes szempont- jâbdl mindket kiadâsban egyformâk. Ezeket a kovetkezokben ertelme- zes nelkul sorolom fel: a) Mindket kiadâsban cimszavak: alakor, âr- mâs, bâlmos, baraboly, bordo-sip, csercse, csincser, dancs, dancsossâg, deget, esztena, gărgyâzni, kalâka, kalâkos, kalâk-penz, kârt, kompona, lâz, matăsz, mokâny, or da, paszkonca, plăjăs, poronty, serge, szăpoly, szemeny, szepet, vatalej. b) Mindket kiadâsban ertelmezok: cimborălni, dohot, huruba, mâle, szăk. A Kisded Szdtâr mâsodik kiadâsânak român kolcsonszd-anyaga — az elso kiadâsbol vâltozatlanul vagy mddosult formâban âtkeriilt es az ujabban feltunt szavakat egytittveve .— 57 toszo (ebbol 50 cim- szo, 7 pedig ertelmezo szinonima), 11 szârmazek (10 cimszo, 1 ertel- mezo) es 5 osszetett szd (3 cimszo, 2 ertelmezo), azaz osszesen 73 ro- mân eredetu kolcsonszo. Nem szâmitottuk ide az ăfonya nyilvân teve- desen alapuld ketszeri elofordulâsât¹⁰, sem az olyan puszta alakvâlto- ⁹ A szerzo azokat a szavakat jeloli meg csillaggal, amelyeket kdzvetett uton gyujtdtt, mâsoktol hallott, illetoleg azokat, amelyek „atyafisâgosak mâs idegen. nyelvvel" (SzD 291). A român kolcsonszavak koztil is tdbbet megcsillagoz, feltetelez- heto, hogy ismerte român nyelvi megfeleloikejt is. ¹⁰ Valoszinuleg Pâriz-Pâpai szotârât koveti Baroti Szabo Dâvid, amikor az âfonyât nemileg eltero hangalakban es ketfele, egymâshoz azonban kozel âllo ertel- mezessel ket kiilon cimszonak teszi meg. Ez a megkiildnbdztetes azonban mâr Pâriz Pâpainâl sem indokolt (vd. Szabo T. Attila, ,,Studia". Philologia. Series IV, fasc. 2. (1960) 20). IROMÂN KOLCSONSZAVAK ES A SZOTÂRlRO BAROTI SZABO D. 99 zatokat, mint amilyen a borbonce bdrbbnke, kărtya kărtos, furuglya, serge stb. Barati Szabo a Kisded Szotâr mâsodik, a megelozonek szinte ket- szeresere bovitett kiadâsa. utân sem tekintette lezârtnak ilyen irânyu munkâssâgât. A Komâroni megyeben valo megtelepedessel minden bi- zonnyal egyuttjâro friss nepnyelvi benyomâsok, meg korâbbi nyelv- ismeretenek meg korântsem kimeritett tartalekai arra kesztetik, hogy 1813-ban Magyarsăg Virăgi ciinen kifejezes- szdtârt es ennek fuggele- kekeppen a Kisded Szdtârhoz ujabb toldalekot adjon ki. A Toldalekban reszint uj cimszavak, reszint az SzD². anyagât ki- egeszito ujabb alak- es jelentesvâltozatok, szârmazekok stb. kapnak helyet (Gâldi, i. rm 53). Ez a kettosseg a român kolcsonszavak viszony- latăban is ervenyesuL Talâlunk kozottuk nehâny Baroti toi meg nem szotârozott uj cim- szdt: Drănitza: tser-fâbdl valo 4 arasznyi, vagy hoszabb sindely, zsen- dely; Vakisa: feketevel hdldos szemu juh, v. bârâny. Meg hârom, az SzD-bbl mâr ismert român kolcsonszd fordul elo a Toldalek szocikkei- nek ertelmezo reszeben: baraboly (Bbsoveny), deget (kâtrâny), măle (2XTsumma, Szalados). 5. Abbol a .celbol, hogy a Baroti Szabotdl szotârozott român ere- detu anyag fokozatos gazdagodâsâra a szâmbeli novekedesen tulme- noen is rârnutathassunk, vessuk dssze az eddig kulon-kulbn bemutatott hârom szdtâri munka român kolcsonszavait¹ L. Ezuton vâlaszt kaphatunk arra a kerdesre, hogy a) melyek azok a român kolcsonszavak, ame- lyek mindhârom munkâban elofordulnak, tehât a Baroti Szabotdl ajân- lott szavak torzsanyagât alkotjâk; b) milyen merteku es mddu gyara- podâs, illetoleg veszteseg tapasztalhatd az idoben egymâsra kdvetkezo kiadvânyokban. a) A ParM-ban, az SzD. es SzD²-ben egyarânt meglevo szavak a kovetkezok: alakor, baraboly, berbecs, cserge—serge, csincser, gușa, kalăka, lăz, mokăny, orda, poronty, pulya, szăk, szăpoly, toka, vatalej. Ez a tizenhat szd, a kovetkezetes hasznâlatbdl itelve, Baroti Szabd Dâvid nyelvjârâsâban meggyokeresedett szd lehetett, sot talân az er- delyi irodalmi es koznyelvi hasznâlathoz is a legkozelebb âllhatott, bâr ez termeszetesen nem zârja ki, hogy a csak az SzD. valamelyik. kiadâsâban feltuno szavak nemelyike hasonld mertekben kdzhasznâ- latu ne lett volna. b) A târgyalt szotârak român eredetu anyagânak egymâshoz viszonyitott gyarapodâsa, illetve csokkenese megnyilvânul mindenek- elott a szotârozott szavak szâmbeli ktilonbsegeben, a szavak szdtâri helyzeteben (cimszd, illetoleg ertelmezo) beâlld vâltozâsokban es a szavak jelentesenek pontosabbâ, teljesebbe vâlâsâban. Amint azt az egyes munkâk târgyalâsa sorân lâttuk, mindenik kiadvâny gazdagabb az elozohoz kepest a român kolcsonszavak tekin- teteben. A Kisded Szotâr elso kiadâsâban 21-gyel tobb român kolcsdn- ¹¹ ¹¹ A MVir Told.-t ezuttal az SzD².-h6z tartozonak tekintem. 100 B. GERGELY PIROSKA szo van, mint a Par.M.-ban, a mâsodik kiadâsban — az MVir.Told.-t is szâmitva —• 22-vel tobb român eredetu szo van, mint az elsoben. A Kisded Szotâr ket kiadâsa kozti gyarapodâs, noha szâmra megkdze- liti a ParM. es az Sz.D. koztit, megis kisebb merteku, inert az SzD² ujonnan feltunt szavainak tobb mint egyharmada az elso kiadâsban mâr meglevo szo szârmazeka vagy dsszetetele (lâsd a 4. pontot). Akadnak azonban, ha elenyeszd szâmban is, olyan szavak, amelyek csak egy alkalommal tunnek fel, de a kovetkezo feldolgozâsbol ki- maradnak. Igy a bisziok szo a ParM. szdjegyzekbol nem kertil ât a Kisded Szotârba, az SzD.-ben ertelmezdkent âllo cimborâlo, gârgyăz, karinca, prosza-mâle, ordâs leves az SzD²-bol kimarad. Nem valoszinu azonban, hogy a szerzo szândekosan, elvi megfontolâsbol hagyta volna ki oket a kesdbbi kiadvânyokbdl, hiszen tobbseguket tdszo vagy mâs szârmazek formâjâban ugyanezekben a muvekben megtalâljuk. A szdtârozott szavak gyarapodâsa egyik modjânak tekinthetjuk azi is, ha a szo helyzete a szotâron belul megvâltozik, vagyis ertel- mezobol cimszovâ lep elo. A szotâr torzsâllomânyâba ugyanis csak ekkor kertil bele. Ilyen, az SzD-ben ertelmezdkent, az SzD²-ben viszont mâr cimszokent eloforduld szo peldâul az âfonya, berbecs, berbence, csobâny, îicsor, pulya, szukmâny stb. (tovâbbi peidâkra nezve 1. a 4. pontot). Helyzetvâltozâsuk ketsegtelenul annak a jele, hogy a szerzo fokozottabban râjuk akarja a figyelmet irânyitani, vagyis az irodalmi nyelvbe valo bekerulesuket kivânatosnak tartja. A legtobb szo eseteben, amint errdl a 3. es 4. pontban kdzolt szdcikkek alapjân meggyozodhetunk, a jelentes-meghatârozâs kiadâs- rdl kiadâsra pontosabbâ vâlik, bovtil. Kulonosen figyelemre meltoak ebbol a szempontbdl azok az esetek, amikor egy ertelmezett cimszo a szotâr mâs helyen, vagy eppen egy mâsik kiadâsban ertelmezdkent is elofordul. Ilyen modon sokszor az illeto szdnak olyan jelentesârnya- latâra is feny dertil, amelyre a cimszdhoz fuzott jelentesmeghatârozâs nem terjed ki. Peldâul a îicsor cimszo jelentese 'edeny, mellyel vâmot vesznek a' malomban’, azaz egy bizonyos mertekegyseg-fajta. Ertel- mezoi elofordulâsâbol ellenben az dertil ki, hogy 'forrâsbol merito edeny' ertelemben is hasznâltâk¹². A Kisded Szotâr mindket kiadâsâban elofordul a plâjâs szo cimszokent is, ertelmezdkent is. Cimszoi ertel- mezeseben azonban egyik kiadâsban sincs meg a 'mezo-, erdopâsztor’ jelentes. Hogy azonban ilyen ertelemben is hasznâlatos volt, ketseg- telenne teszi az a teny, hogy a tsbsz (SzD.) es a Rikkants (SzD².) cimszo ertelmezo szinonimâi kozt a plâjâs is ott van¹³. A mâle Kisded Szotârbeli negyszeri elofordulâsa egydntetuen a kukoricâbdl keszitett, fdzott vagy sutdtt etelre vonatkozik, az MVir.Told. tsuinma szdcik- J² A kerdeses szocikk ugy hangzik: Tserpa: fitsor, v. forrăsbol merito edeny (SzD².) ¹:⁵ A szoban forgo szdcikkek a kdvetkezok: tsdsz: keruld, pâsztor, dr, plâjâs (SzD.), Rikkants: ritkonts, drzo, tsdsz, keriilo, plâjâs, oᵣ (SzD².). ROMAN KOLCSONSZAVAK £S A SZOtARÎRO BAROTI SZABO D. 101 keben ellenben mint a kukorica, tbrokbuza szinonimâja, novenynev- kent jelentkezik¹⁴. Jdllehet a bemutatottakhoz hasonld kisebb-nagyobb jelentesbovules- Baroti Szabo szotâraiban majd minden ismetelten elofordulo szd esete- ben tapasztalhatd, erre nezve, ugy velem, a 4. pontban kozolt adattâr eligazitdul szolgâlhat, a peldâk, tovâbbi reszletes felsorolâsa igy nem sztikseges. Vegul e hârom, nyelvi anyagâban egymâsra epulo szotâr ossze- vetesebol azt az elore sejthetd es termeszetesen adodd kdvetkeztetest vonhatjuk le, hogy a român eredetu szoanyag tekinteteben is — mind a szotârozott szavak szâmât, a cimszavak es ertelmezok arânyât, mind pedig a jelentesmeghatârozâsok teljesseget illetden — Baroti Szabo Dâvid munkâi kozul leggazdagabb a Kisded Szotâr mâsodik kiadâsa,. 6. A Magyarsâg Virâgi Baroti Szabo Dâvidnak idorendben utolso nyelvmuvelo celzatu lexikogrâfiai muve. Az a mufaji kulonbseg, amely kozte es az elozoleg bernutatott szotâri muvek kozott fennâll, nemileg mâs szempontok ervenyesiteset kivânja meg a vizsgâlt kdlcsonszd csoporttal kapcsolatban is. Az effajta kifejezes-szotârnak elsodleges celja nyilvân nem az, hogy elterjesztendo tâjszavak tomeget vonul- tassa fel, hanem az, hogy fordulatos, vâlasztekos, irodaîmi nyelvi szintiî kifejezesek târhâza legyen. A szerzo maga errol igy ir: ,,Ha szukebben vagy meg a' vâlogatott Magyarsâggal irott munkâkbol, vagy mâs fele hivd dolgaid miatt udot magadnak nem szakaszthatâl azok' olvasâsâra: ez neked az ekesebb szolâsra, es irâsra egy' kisded Kbnyv-hâz gyanânt szolgâland. Feltalâlod ebbenn sok nagyobb nevezett mind regibb, mind ujabb Magyar iroknak gydnyoruebb ki- ejtesit" (MVir. A' Kegyes Olvasdhoz). A fenti idezetbol termeszetesen helytelen volna olyan kdvetkeztetest levonni, hogy a szerzotol fel- hasznâlt irodaîmi forrâsok eleve kizârjâk a csak nepnyelvi szintu tâj- szavak hasznâlatât. Ennek elsosorban a korabeli irodaîmi nyelv jellege, s nem utolso sorban Baroti Szabo tâjszavakkal bokezuen elo koltoi gyakorlata mond ellent. Megsem tulzâs talân azt feltetelezni, hogy a szerzo ilyen esetben elsosorban a tole legkifejezdbbnek erzett, leg- sziiksegesebbnek tartott, fokeppen pedig szelesebb, legalâbbis provin- ciâlis irodaîmi vagy koznyelvi korben ismert szavakbol vâlogatott. Ez a korulmeny magyarâzhatja azt, hogy egyreszt a MVir.-ban Baroti Szabo osszes tobbi lexikogrâfiai munkâjâhoz viszonyitva a legcseke- lyebb szâmban talâlhatdk român kolcsonszavak, mâsreszt hogy ezek a szavak tobbsegukben a mâs forrâsokbdl is a leggyakrabban eloforduldk kozul valok. A kerdeses szavakat alâbb azzal a kifejezessel egyutt sorolom fel, amelyikben elofordulnak. berbence (Sokat irnak a' patikâs szelentzekre, berbentzekre, orvos- sâg-tarto pikszisekre. 304), cimbora (az orszâgos tzimborâval iratott ¹⁴ A kerdeses szdcikk a kdvetkezo: Tsumma: a' le-fosztott tengerinek (kuku- ritzănak, tdrokbuzânak) levelei, melyekkel oszve-kotoztettnek a' tsok v. kalâszok. Egy tso v. kalâsz kukuritza (MVir Told. lapszâmozăs nelkul). ] Q2 B. GERGELY PIROSKA felelet' fogâsit meg-rostâlni. 157), cimborăld (Az elet' tzimborâld baj« târsa ... a'halâl. 205), cimborălt (Ordoggel tzimborâlt târsalkodâs. 476), cimborăs fonev (Ketten, mint-hogy tzimborâsok vagytok, oszâtok-e kdzonseges kudartzotokat, szegyen'teket. 187); melleknev (Torokkel Tatârral belellet . . . ordoggel hatâros, . . . tzimborâs . . . szovettseges- ember. 105), cimborăs munka (Mestertelen, szukds-tuzu, s' rosszul for- rasztd kohdbol kolt, sokfele tzimborâs munkâval tatarozott, s’ mâr regen elporlott. . . poroly. 445), egybetzimborăl (Bâr egyeb erzekeny- segek, tagok egy’betzimborâllyanak, sem tehetnek annyi jdt, v. roszat mint egyediil a nyelv. 323), kalyiba (Soveny-âggal gânyolt. . . kalibâ- val meg-elegszik. 97), pita (Pita az idenn a' kenyef neve: drâgasâg van. 318), pulya fa (Ha minden esztendoben nem olallya. .. meg neve- kedik a'pulya torpe fa. 319). Az MVir.-ban tehât mindossze 5 român eredetu toszd, hârom szâr- mazek (cimborăld, cimborălt, cimborăs) es ket szdszerkezetszeru ki- fejezes (cimborăs munka, egybecimborăl) fordul elo. 7. A XVIII, szâzad gazdag magyar szotârirodalmâban viszonylag kis helyet foglalnak el az egyes nyelvjârâsok sajâtos szokincset, tâj* szavait feltârd szdtâri muvek. A kozul a nehâny tâjszogyujtemeny kozul, amelyik a szâzad utolso negyedeben megjelent (Pejachevich, Szaiz Led es Gyarmathi tâjszogyujtemenyere nezve 1. Gâldi, i.m. 66—76), Baroti Szabo munkâi — elsosorban a Kisded Szotâr — mâr terjedelmuknel fogva is messze kiemelkednek, s igy a tâjnyelvi szo- kincselemek gazdagsâga teren feltilmuljâk a korabeli osszes lexikogrâ- fiai muveket, beleertve a teljes szdtârakat is. Joggal remelheto tehât, hogy az erdelyi nepnyelv român eredetu kolcsonszavai kozul is nehâ- nyat elsonek Baroti Szabo szotârozott. Ennek megâllapitâsa vegett vizsgâlt anyagomat dsszevetettem a Nyelvtorteneti Szotâr megfelelo cimszavaival, majd pedig ellenorzes- keppen a XVIII, szâzad erdelyi tâjszavakban leggazdagabb ,,teljes" szdtârâval: A Pâriz-Pâpai szotâr 1767-es Bod- es 1801-es Eder-fele kiadâsâval. Az egybevetes eredmenyeit a kovetkezokben foglalhatom ossze: 1. A Baroti Szabo Dâvidtdl szotârozott român kolcsonszavak kozul tobb sem a NySz.-ban, sem a PP. emlitett kiadâsaiban nincs meg. Ilyenek: dancs, dancsossăg, drănica, ficsor ’edenyîele, garăd, gârgyăzni. kalăcs-penz, kelence, kopesăg, kopeskodni, lăz Jritka erdo’, măle-szăju, prosza-măle, szărma szărmăta, szăk, vakisa. 2. A kucsma es a szemeny szd az âtnezett PP. kiadâsokbdl hiâny- zik, a NySz. szdtâri adatot râjuk vonatkozdan nem kozol. 3. A NySz. a kope szo elso szdtâri adatât a Kisded Szotârbol idezi. 4. Hârom szd eseteben Baroti Szabo szdtârainâl kesobbi szdtâri elofordulâst jelez a NySz. A gărgya szdt es az ordăs leves jelzos szerkezetet Kresznerics szdtârâbdl (1831—32), a gărgyăz iget pedig Sândor Istvân Toldalek a Magyar-Deâk Szdkonyvhez cimu 1808-ban megjelent munkâjâbdl idezi elsonek. ROMAN KOLCSONSZAVAK ES A SZOTARÎRO BAROTI SZABO D. 103 Az itt felsorolt huszonket szo elso szotâr! elofordulâsakent tehât ez ido szerint Bardti Szabo szotârainak idevâgo adatait tarthatjuk szâmon. A Bardti Szabo szotâraiban levo român eredetu anyag nagyobbik hânyada azonban mâr fellelheto Pâriz-Pâpai, sot reszben egy szâzaddal korâbban Szenczi Molnâr Albert szdtârâban is. Ez a korulmeny ujabb nyomds ervkent szdl amellett, hogy Bardti Szabo Dâvid szdtâri muvei- nek român szdanyagât necsak a szerzo nyelvjârâsâra, hanem a XVIII, szâzadbeli erdelyi magyar irodalmi koznyelvre is jellemzonek tarthassuk. ÎMPRUMUTURI LEXICALE ROMÂNEȘTI ÎN LUCRĂRILE CU CARACTER LEXICO- GRAFIC ALE LUI BAROTI SZABO DĂVID (Rezumat) Din preocupările colectivului Catedrei de limba maghiară a Universității face parte, intre altele, cercetarea împrumuturilor lexicale românești din epoca feudalis- mului. în vederea acestui obiectiv * au fost prelucrate și dicționarele maghiare din sec. al XVI—XlX-lea. Operele lexicografice ale lui Baroti Szabo Dâvid, apărute în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea (adnotări la lucrarea ,,Paraszti Majorsâg", cele două ediții [1784—1792] ale dicționarului intitulat ,,Kisded Szotâr") sînt deosebit de bogate în ceea ce privește cuvintele de origine românească. în „Paraszti Major- sâg", găsim 22, în prima ediție a dicționarului ,,Kisded Szotâr" 46, iar în cea de a doua ediție a acestuia 57 de rădăcini, de origine românească, precum și multe derivate și componente ale acestora. Sub acest aspect dicționarele lui Baroti Szabo Dâvid depășesc pe cele mai multe dicționare din epoca respectivă. Acest lucru se explică pe de o parte prin faptul că, Bardti fiind originar din Transilvania, a cunoscut foarte bine elementele lexicale ale graiurilor maghiare din acest teritoriu, iar pe de altă parte, prin faptul că dicționarele sale cuprinzind numeroase regionalisme, printre acestea se întîlnesc și multe cuvinte de origine românească. Includerea regionalis- melor în dicționarele sale se explică prin dorința lui de a contribui la înnoirea și îmbogățirea limbii literare maghiare. Comparînd dicționarele lui Baroti Szabo cu altele mai vechi și cu cele contemporane acestuia, se constată că 22 dintre cuvintele de origine românească incluse în vreun dicționar, apar pentru prima oară la Baroti Szabo Dâvid. PYMblHCKHE JIEKCHUECKKE 3AMMCTBOBAH B PABOTAX JIEKCHKO rPAOHHECKOLO XAPAKTEPA BAPOTH CABO AABH^A ( P e 3 io m e ) Hayqnbin njian Kacpe/ipbi BenrepcKoro 5i3biicelui (p. 43); coarne „antene" (p. 23); plămădeală (amestec pentru hrana puietului (cf. mursă), (p. 106); plod „pui" (p. 30); ' usnă ,,margine": usnele fagurelui (p. 39); c) Molnar creează termeni speciali și din derivate existente îm limba comună (unele întrebuințate astăzi rar sau chiar ieșite din uz în ceea ce privește forma); adaugere (p. 166), pl.adaugeri (p. 167) (operația prin care se supra- pun două coșnițe pentru a împiedica roitul cînd nu mai este necesar; coșniță suprapusă); bubat (vărsat, boală a albinelor; p. 128); clocitură (larve de albine, puiet; p. 35); dospitură (procesul de fermentație a puietului; p. 35); frămîntătură (ceara în procesul de prelucrare; p. 24, 187); găociță (celula fagurelui; p. 35); zăcătoare (stupul așezat în mod culcat; p. 52); d) Atunci cînd pentru unele noțiuni nu găsește termeni corespun- zători în limba română¹⁶, Molnar creează cuvinte noi ca: împroșcă- toare (aparat cu care se împrăștie fumul de putregai; p. 144, 157) sau expresii ca: fărina florilor „polen" (p. 28, 35), mierea florilor „nectar" (p. 23), păhărele florilor „potire" (p. 178)¹⁷. Noțiunea de „perpetuare a speciei" este redată prin expresia înnoirea felurilor (p. 38). e) Termeni speciali creați prin împrumuturi¹⁸: econom „gospodar" (p. 56); economie „gospodărie": economia stupilor (p. 156); listră „jaluzea" (p. 52); materie „substanță": materia cearei (p. 23); organ „parte a corpului" (p. 22); ¹⁵ Denumirea este dată pentru pîrvar, pîrvac „roiul nou obținut întîia . dată, într-o vară, din cel vechi". Autorul menționează că-1 folosește „după vorba țării rumânești" (p. 70), dar nu l-am găsit atestat cu această formă în nici unul din dicționarele cercetate. Cuvîntul pare să fie sufixat din adj. perv < rus. perv^j „pri- mul" (cf. TDRG). Tot in această problemă vezi și G h. Bulgăr, Limba documente- lor administrative între 1800—1800, în Contribuții... III, p. 80, unde se menționează ca atestat într-un document de după 1800 (pervii = primul). ¹⁶ Sau poate îi evită din grija de a se face înțeles. ¹⁷ Poate fi și un calc după germ. Kelch „pahar și potir". ¹⁸ Deoarece sînt extrem de puțini, îi vom trata mai pe larg la capitolul „neo- logisme", mai ales că ei nu au o întrebuințare exclusivă în domeniul apicol. 110 STELA PETCU Neologisme*³. în vremea în care scrie Molnar, limba română dispunea de mijloace lexicale insuficiente. în Ardeal ca și în Țara Românească, oamenii Kde cultură depun eforturi pentru introducerea unei terminologii științifice¹⁹ ²⁰, cerută de dezvoltarea producției și a tehnicii. Molnar însuși exprimă această stare de lucruri, arătînd difi- cultățile pe care le-a întîmpinat în redactarea lucrării. Sărăcia limbii l-a constrîns să împrumute termeni din limbi străine: ......pre unele locuri să usăbește vorba, pentru lipsa și scăderea cuvintelor în limba rumânească, și mi-am căutat să mă ajutoresc cu cuvinte împrumutate din alte limbi" (Cătră cititori, p. 17). Puținele neologisme folosite de Molnar²¹ sînt împrumutate din limbile de cultură, mai ales din latină²². Unii termeni au putut pătrunde și prin latina vorbită în acea vreme de maghiari, sau din limba ger- mană, care știm că a împrumutat și ea numeroase elemente latine sau romanice. Dat fiind bogatele influențe culturale care s-au exercitat în Transil- vania, în această epocă, trebuie să avem și aici în vedere principiul etimologiei multiple²³, mai ales că aceasta nu se limitează numai la limba latină și la limbile romanice, ci se extinde și asupra altor limbi de cultură. în studierea neologismelor dăm o clasare după forma și sensul lor: 1. Din categoria neologismelor întrebuințate de Molnar, continuă să existe și azi în lexicul limbii noastre cu aceeași formă și cu același sens următoarele: diamant: in fundul găocițălor ... o formă minunată care să asamănă unor di amant uri ciopliți (p. 45); direcție ,,conducere, îndrumare": Și nădăjduiesc cum că și supt ¹⁹ Menținem pentru acest termen accepțiunea obișnuită în terminologia noastră lingvistică: de împrumut intrat pe cale cărturărească. ²⁰ Se știe că procesul de pătrundere a neologismelor era mai vechi. Primele neologisme au fost împrumutate de către cronicari, dar ele s-au răspîndit și s-au consolidat mai tîrziu prin contribuția Școlii ardelene. (Vezi J. B y c k, Vocabularul științific și tehnic în limba română din secolul al XVIII-lea, in ,.Studii și cercetări lingvistice" V (1954), nr. 1—2, p. 31—43). Problema împrumuturilor va deveni o preocupare permanentă a scriitorilor și a oamenilor de cultură în secolul al XlX-lea. ²¹ Rezerva față de ele se datorează, credem, și destinației pe care o avea lucrarea (se adresa unui cerc larg de cititori cărora acești termeni nu le erau acce- sibili). ²² Cu privire la originea acestor împrumuturi, o atitudine mai clară se poate desprinde din prefața la traducerea Istoriei universale (Buda, 1800) a lui Millot, de unde reiese că Molnar a sesizat necesitatea împrumuturilor cu termeni din limba latină, pe care-i glosează cu cuvinte ,,de obște înțelegătoare". Cărturarii care au creat o terminologie științifică în Ardeal, în această pe- rioadă, s-au îndreptat, în primul rînd, cu multă admirație, spre limba latină, ridicată în condițiile feudalismului la rangul unei limbi de cultură. Molnar era un bun cu- noscător al limbii savante latinești și a limbilor din Transilvania, probabil și al elinei și ca traducător al lui Millot și al celei franceze. ²³ Vezi Al. Graur, Etimologie multiplă, în ,,Studii și cercetări lingvistice" I (1950), fasc. 1, p. 22—33. CU PRIVIRE LA LIMBA LUI I. MOLNAR-PIUARIU 111 direcția aceșiiia [albinele] să vor deștepta spre buna rînduială . . . (p. 38)²\- exarh (titlu dat înalților demnitari): ,, . . . a înălțatului crăiesc gu- bernium întîi exarh (p. 4); formă „înfățișare, chip": Și săvîrșind clocitura, ies precuîm am zis, în forma albinelor... (p. 68); imediat „îndată" (p. 111); interes „folos, rîvnă": Ingăduiește . . . să pun înaintea ta inte- resul ostenelelor mele (p. 5); materie „.substanță": [albinele lucrătoare] adună materia cea de trebuință spre zidirea fagurilor... (p. 21); pl. materii (p. 49); nobil s. m. (p. 1); ; organ (cu sensul anatomic de „parte a corpului"): capul este organul tuturor simțirilor (p. 22); pl. organe (p. 29, 47)²⁴ ²⁵ ²⁶; patrie: mă voi nevoi spre mai multe folositoare patriei (p. 111); practic,-ă: Iară de aici înainte îndreptează partea aciasta prac- tică pre stupariu . . . (p. 100); probă „încercare": eu însumi făcînd proba în acest chip (p. 178); pl. probe (p. 14); regulă „mijloc, modalitate": o regulă prin care poate să-i îm- piedice să nu roiască este ... (p. 165); pl. regule (p. 165); scop „țel": scopul, adeca sfîrșitul economului de stupi este acesta ca să-și înmulțască albinele (p. 56); stat „țară": ...al statului din lăuntru sfetnic... (p. 3); știință „disciplină științifică": știința tămăduirii ochilor (p. 6); duhul ș t i i n ț ă 1 o r (p. 8) ; teoretic,-ă: învățătură teoretică (p. 19); teorie: Cuvîntarea despre teoria stupilor și cum trebuiește stu- pariul după temeiurile t e o r i i a purta grijă de albine (p. 99); 2. Neologisme cu forma de astăzi, dar cu sens învechit: econom „gospodar": scopul economului de stupi este . . . (p. 56); economie „gospodărie": „Economia stupilor¹¹ (f t.). înțălepții aceștii economii așa mărturisesc... (p. 43); ... însă pentru cei ce să deprind la această economie... (p. 156)²G; grație „bunăvoință, favoare": Intru atîta grației recomendîn- du-mă excelența tale... (p. 11); ²⁴ în ceea ce privește forma cuvîntului direcție ( î: ridicată (p. 149), sită (p. 175), virtute (p. lll)³⁷, o neacc.> u: rumânească (p. 17), rumânești (p. 70)³⁸; Păstrarea terminației vechi -ar', -or’ la substantivele derivate cu sufixele -arius, -orius: -ar: bumbariu (p. 38), slupariu (p. 187); -or: apărătoriului (p. 4), cetiioriule (p. 13), spor iul (p. 6)³⁹ ⁴⁰ ⁴¹; r este păstrat în mod obișnuit în pre (p. 24, 29, 167, 172 etc.) și în presto (p. 167), ca în textele vechi, și se menține intact în forma îărină (< lat. f urina; p. 28, 35, 48)z,⁽⁾; Morfologia. Structura morfologică diferă foarte puțin, de cea a lim- bii de astăzi. Puținele particularități care există ne duc tot spre forme care aparțin limbii mai vechi și populare. Schimbări de declinare ne oferă substantivele fagure (care apare* în varianta fagur(ul) (p. 46, IIO))^-¹, ramură și copac. Forma de mas- culin, ramur prezintă alt gen decît acela în care s-a consacrat pînă la urmă, iar copac este întrebuințat cu forma identică de sing. și pl. ca în limba veche și azi, dialectal (ex.: pre un ramur al unui copaci ³⁵ Expresia poate fi și o locuțiune verbală cu caracter arhaic. :!lⁱ Fenomenul are caracter popular și este răspîndit în toate regiunile încă din secolul al XVII-lea. îl întîlnim la scriitorii munteni din epoca imediat următoare (Vezi G. Ivănescu, Ortografia și limba lui lancu Văcărescu, în Contribuții.., II, p. 61), deși asemenea forme au fost înregistrate și ca regionale de către D. Șandru—• — F. Brînzeu {lucr. cit., p. 316—317), singurul studiu de care ne-am putut servi pentru regiunea respectivă. Fenomenul este atestat și la O v. Densus i anu în monografia sa Graiul din Țara Hațegului, p. 24. ³⁷ „Grai și suflet" V, p. 316; fenomenul e răspîndit în limba populară din se- colul XVII. Aspectul mai vechi, muntean, cu i se va impune în limba literară abia în secolul al XlX-lea. ³⁸ Forma este veche și populară existînd în toate graiurile limbii române. (Vezi ALRT, p. 42, 87). ³⁹ Fenomenul e caracteristic pentru sudul Ardealului (cf. „Grai și suflet" VI, p. 425 și Ov. Densușianu, lucr. cit., p. 44—45); de asemenea, pentru aceste fnrme vezi și ALR I₂, h. 266 [stupar] și ALR II₂ᵣ h. 521 [croitor] pct. 130. ⁴⁰ Dar și făină (p. 77, 88, 132). ⁴¹ Vezi „Grai și suflet" V, p. 320. CU PRIVIRE LA LIMBA LUI I. MOLNAR-PIUARIU l 1 5 înalt, p. 141), singularul copac fiind o formație analogică în limba actuală. Genitiv-dativul articulat al substantivelor feminine oscilează între terminația -ei : cearei (p. 23, 24, 178, 187), lirei (p. 29), înmulțire! (p. 45), malcei (p. 21). mierei (p. 24, 47, 178) și -ii: dragostii (p. 40), economii (p. 7), mierii (p. 47), primejdii (p. 35). Articolul enclitic este omis adesea acolo unde întrebuințarea lui este necesară: Iară mai pe urmă le pedepsesc cu moarte (p. 14); am simțit datorie (p. 14); Frecvent se folosește forma scurtă a articolului adjectival fem. sing. la genitiv: cei, în locul formei celei de astăzi (p. 23, 38. 129, 165 etc.). Un aspect învechit și popular au pronumele și adjectivele neho- tărîte: fieștecare (p. 32, 33, 34, 63, 186 etc.), lieștece (p. 8), oarecine (p.140, 167), oarecineva (p. 26) etc. Pronumele personal apare curent în forma dînsa (p. 24 etc.), dîn* sale (p. 23, 35). Semnalăm și forma veche a pronumelui de întărire în dativ: loruș (p. 40, 90). Verbul. In domeniul flexiunii verbale, remarcăm unele forme iota- cizate: pers. 1 sg. pui (p. 5), văz (p. 57, 178), să deprinză (p. 14), să prinză (p. 47, 58, 136), să scoată (p. 101)⁴², poci (p. G)⁴³ etc. Indicativul prezent apare uneori fără terminația -ez la pers. 3 sg. sau pl.: destulă (p. 41), se depariă (p. 78), înceată (p. 90). Ca o formă proprie celor mai vechi texte românești semnalăm construcția cu auxiliarul au la pers. 3 sg. a perfectului compus indica- tiv: s-au hoiărît (p. 132), s-au impelițat (p. 41), s-au răvărsat (p. 8), au hotărî! (p. 30, 177), Viitorul se construiește tot ca în limba veche, cu va + conjuncti- vul (va să iasă, p. 75) sau cu condiționalul: De s - a r a u z i pe vremea roitului. . . albinele cu mînie zumzuind, să să știe că vor să pribegească (p. 142, 132, 162 etc.). Caracteristice limbii vechi și populare sînt și formele perifrastice de mai mult ca perfect⁴⁴: am fost făgăduit (p. 149); [stupii] s-au fost împreunați (p. 151). Infinitivul scurt este des întrebuințat înlocuind conjunctivul: Iară vinul prin tărimea sa veselește și deșteaptă pre matcă a a ș ă z a oao . . . și albinele încă a 1 u c r a (p. 111 și 46, 73, 99, 137 etc.). Prepozițiile și conjuncțiile au adesea un sens diferit față de cel actual: ⁴² Ibid., p. 322, unde se arată că formele iotacizate de la conjunctiv prezent, pers. 3 sînt mai frecvente decit cele terminate în -tă, -dă-, Vezi și ALRM I, h. 44 [eu văd] și h. 49 [eu rîd] din care reiese că deși folosit prin excelentă în Mun- tenia, fenomenul iotacizării nu lipsește nici în sudul Ardealului. ⁴³ poci „pot" este¹ o formă general răspîndită la începutul secolului al XlX-lea, la scriitorii din toate provinciile (Vezi Contribuții. . II, p. 64) Vezi „Grai și suflet" V, p. 322. 116 STELA PETCU despre „de pe": această boală se cunoaște despre coarne (p. 131); dintru „din": întîmplările pribegirii curg dintru aceste pricini (p. 82); intru „în" [albina] moare întru durerile smulgerii acului (p. 26); spre „pentru": albinele mestecă materia cearei spre întocmirea fagurilor (p. 23); Formarea cuvintelor. Se remarcă o oarecare preferință pentru for- mele mai vechi, neprefixate cu -în⁴⁵: bolnăvesc (p. 57, 138), chietură (p. 24), depărtează (p. 141), grijire (p. 49), grămădesc (p. 49), plinească (p. 100), tinzi (p. 44), țepenită (p. 175), veselește (p. 111)⁴⁶. Alături de acestea semnalăm formarea unui derivat cu prefix: în- căprui „a se face brun": Fagurul în anul cel dinții e alb .... după aceia îngălbenește, iară peste 2 ani încăpruiește, mai pre urmă să în- negrește ... (p. 46), pe care în lipsa unor atestări mai vechi, sîntem în- dreptățiți să-1 considerăm ca o creație a autorului deși nu putem fi siguri că nu este un element popular. Derivația cu sufixe. Observăm frecvența derivatelor cu -ie și -ură: -ie: bărbăție (p. 36, 74), necurăție (p. 24), vrednicie (p. 13); -ură: clocitură (p. 35), dospitură (p. 135), frămîntătură (p. 24, 187). Diminutive: ațișoară (p. 42), căkiișoară (p. 33), golașe pl. (p. 112), dărăbel (p. 108), făgurel (p. 120, 160), tigăițe pl. (p. 23), puțintică (p. 48, 132) etc. Abstracte verbale în -re (< inf. lung): așezare (p. 12), facere (p. 175), îmbuibare (p. 129), împiedecare (p. 12), meșteșugire (p. 21, 178), plă- mădire (p. 40), povățuire (p. 17), rătezare (p. 174), vedere (p. 186), zidire (p. 44). Sintaxa. Expunerea conținutului se caracterizează prin propoziții și fraze degajate, îngrijit construite de cele mai multe ori, care în ra- port cu dezvoltarea limbii literare din deceniile imediat următoare nu prezintă deosebiri: Albinele cele lucrătoare sînt cele mai mici din nu- mărul celor mai sus zise și stau supt firea femeiească. Acestea singure adună materia cea de trebuință spre zidirea fagurilor si a mierei (p. 121). Sintaxa limbii lui Molnar se apropie de sintaxa limbii populare prin: Predominarea coordonării față de subordonare și frecventa folosire a conjuncțiilor și, dară, iară: Chipul matcei se cunoaște din capul ei, că e mare, și de pe trupul ei, că e mai lung. Iară aripile ei sînt mai scurte decît ale albinelor celor lucrătoare că ajung numai pînă la al treilea cerc ... (p. 30). Propoziții cauzale introduse prin conj. căci, că: După aciasta iei coșniță și o ții deasupra roiului cu o mină, iară cu cealaltă ții fumul dedesuptul cracului. Că prin fum să vor sui pre marginile coșnițăi în- trînsa (p. 157—158). ⁴⁵ în evoluția ulterioară a limbii literare, aceste cuvinte au primit o formă cu prefix. ⁴G Vezi „Grai și suflet" V, p. 324. CU PRIVIRE LA LIMBA LUI I. MOLNAR-PIUARIU 117 Conclusive construite cu dar sau dară ᵣ,deci, prin urmare": Din- tru acea coșniță dară, scoțînd matca cea de trintori îără zăbavă afară, să tai usnele fagurilor unde e clocitura cea de trintori (p. 39). Deși Molnar se apropie în cea mai mare măsură de tendințele firești ale limbii, totuși întîlnim și unele construcții greoaie, specifice stilu- lui cărturăresc, pe care nu le-a putut evita. Menționăm unele din ele: Construcții cu dativul: [albinele] zidesc m a t c e i căsuță pe vre- mea clociturii (p. 46). Apoziția se găsește în același caz cu termenul său regent: Domnu- lui Părintelui Patriei, a p ă r ă t o r iu 1 u i binelui de obște, a știin- țelor patronului și al mieu făcătoriuluidebine (p. 3). Omiterea negației nu atunci cînd predicatul este precedat de nici: Că trîntorii nu lucrează, nici ajută la lucrul cel de obște al albinelor (p. 21) . . . și ni ce să grijesc de cele de trebuință în coșniță (p. 88). Stilul nu prezintă prea multe calități artistice. Nu se poate vorbi de o folosire conștientă cu scopuri stilistice a elementelor lexicale, mai ales dacă avem în vedere formația de cărturar a lui Molnar, precum și caracterul pe care-1 avea lucrarea. Această posibilitate era limitată de conținutul cărții care impunea o prezentare concisă și exactă a fap- telor, autorul urmărind în primul rînd să facă din lucrarea sa un mij- loc de comunicare și transmitere a cunoștințelor dobîndite în domeniul albinăritului Totuși, interesul și dragostea autorului pentru această îndeletni- cire, căldura și convingerea cu care expune, ne permit să facem unele observații și de acest fel. Cîteva din observațiile privitoare la minunata organizare a stu- pului și la morfologia albinei sînt subliniate în mod sugestiv prin epi- tete, comparații sau metafore cu caracter concret sau abstract. Datorită numeroaselor fațete ale ochilor, dispuse pe planuri dife- rite, albinele văd în toate direcțiile. Admirația față de acest dar al na- turii îl face pe autor să se exprime astfel atunci cînd le descrie din punct de vedere anatomic: Ochii lor sînt sulin ar iul⁴⁷ bucuriei cei ne- prețuite și povața ca să să ferească de primejdii cînd zboară (p. 23). Superioară albinelor din multe puncte de vedere, matca are mersul încet ca o împărăteasă cu mărire puternică șioblădui- t o a r e (p. 30), cea credincioasă aduce mult folos coșniței (p. 141), pe cînd cea vicleană zădărnicește ca o năimită buna rînduială din coșniță (p. 38). Trîntorii sînt oaspeți netrebnici (p. 29) pe care-i scot albinele din coșniță deoarece nu lucrează. Diferitele procedee și construcții sînt proprii stilului vorbit, limba caracterizîndu-se sub raport stilistic prin oralitate. Convins fiind că numai prin cultură poporul poate ajunge la înțe- lepciune, învățatul ardelean îi împărtășește cunoștințe folositoare, me- nite să-l lumineze, să-1 ridice din punct de vedere cultural. ⁴⁷ Vezi p. 108 unde am arătat sensul cuvîntului snlinar. Aici credem că este Întrebuințat figurat: „semn, dovadă". 118 STELA PETCU Atitudinea sa sincera este conturată clar în două fragmente din prefață, în care printr-o adresare directă îndeamnă la lectură și la în- țelegerea ei, insistînd asupra datoriei ce-i revine fiecăruia de a instrui mai departe pe cei neștiutori. Molnar obține efecte stilistice prin repetarea verbului citește la imperativ și prin întrebuințarea gradației ascendente, ambele procedee menite să influențeze sentimentele cititorului, să-l convingă: ,,Deci te rog, cetește fieștece învățătură adeseori, ca să o pricepi și ca să poți deștepta și pre alții. Cetește-o în ceasurile cele ce-ți prisosesc din slujbele tale cu acea osîrdie, cu care vei simți că m-am sîrguit și eu a o pune înaintea neamului meu cu rîvnă. Și iarăși zic cetește-o pentru datoria ce ți să cuvine a avea cătră cei neprocopsiți și a-i îndrepta ca să să deprinză și alții după temeiurile cele încuviințate ale aceștii desfătătoare economie și folositoare fieștecăruia casnic" (p. 15—16). Reflecțiile pline de conținut din cel de al doilea pasaj se reali- zează tot prin procedee ale stilului vorbit: interogația și antiteza, care înviorează expunerea dîndu-i o nuanță retorică: ,,Că ce este cetirea fără de d u 1 c e a ț a luării a m i n t e ? Și ce este alergarea cu o chiu pre o carte, fără de a lua folosire? Cu a de v ă r a t, nu este altceva, fără numai un sunet ce au trecut repede preste puterile înțelegerii, fără de a lăsa vreo lucrare de folos cuge- tului" (Cătră cetitori, p. 16). Dorința și plăcerea de a înțelege o lectură folositoare sînt subli- niate de autor prin îmbinarea dulceața luării aminte, prin care, ne trans- mite propria-i apreciere, în contrast cu formula alergarea cu ochiul pe o carte ce exprimă o parcurgere superficială și fără utilitate a conți- nutului cărții. Expresiile exclamative: și iarăși zic, cu adevărat sînt specifice sti- lului biblic și subliniază ideea din ambele fragmente, conferindu-le un colorit arhaic ce ne amintește de stilul cărților bisericești. Din cercetarea întreprinsă rezultă următoarele constatări: Cartea lui Molnar a răspuns la vremea sa unor necesități didac- tice, încadrîndu-se prin conținut în preocupările luministe ale Școlii ardelene, dar ea prezintă interes și pentru evoluția limbii noastre lite- rare. Avînd la bază exprimarea vie a poporului, limba cărții impresio- nează prin limpezime și paturalețe, oglindind totodată efortul autoru- lui de-a îmbogăți posibilitățile de exprimare pe calea' împrumuturilor. Prin faptul că ,.Economia stupilor" n-a rămas în manuscris ca alte lucrări ale contemporanilor, Molnar are meritul de a fi popula- rizat printre primii o terminologie nouă, într-o formă în general co- rectă. Studiul asupra acestei lucrări ne-a ajutat să scoatem în evidență aspecte mai puțin cunoscute din activitatea multilaterală și progre- sistă a cărturarului ardelean. CU PRIVIRE LA LIMBA LUI I. MOLNAR-PIUARIU ] |g H3BIK ,,3K0H0MKKW yJlbEB" (1785) H. MOTIHAPA-niOAPIO (P e 3 K) m e) ^aeTcn aHajina neKOTopbix rseieoblix h CTHJieBbix cjjaKTOB b padoTe TpancHjibBaH- CKoro yqei-ioro H. MoJinapa-FIioapio, oaarjiaBJieHHoft ,,3kohomhk3 yjibeB”, KOTopaa RBJineTCH nepBOH riydjiHKanHeH SKOHOMHHecKoro xapaKTepa, HamicaHHOH oahhm pyMbiHOM b KOHue XVLII-ro Bena. CBoeft doraTofi h MHorocTopOHHeft AeHTejibnoCTio Pi. Mojinap-FItoapio ciioco6ctbo- Baji, Hapn^y c npeACTaBHTejiRMH TpaHCHjibBaHCKoii uiKOJibi, Aejiy npocBemeHHR Macc h KyjIbTHBHpOBaHHR H3bIK3. noMHMO pacnpocTpaneHHR nocpeACTBOM neqaTH. neKOTopbix 3H3hhh no cejibCKon 3K0H0MHK6, KHHTa MoAHapa HBJineTCH CKpOMHbIM BKJiaAOM H B OTHOmeHKH pa3BHTH5I naniero JiWTepaTypnoro A3biK3. HMen b ocHOBe >KHBoe napoAHoe BbipaJKenne, R3biK khhth npoH3BOAWT do/ibinoe BnenaTJienne CBoen achoctbio h ecTecTBeunocTbio. 3hanemie stoh padoTbi 3aKJiionaeTcn ocodenuo b ee bka3ac b odoraiuenne ackchkh pyMbiHCKoro JiHTepaTypHoro R3biKa nocpeACTBOM 3anMCTBOBaHwn, rjiaBHbiM odpaaoM H3 AaTHHCKOro II POM3HCKHX H3HK0B. TaK K3K padoTa ne ocTajiacb b bhac pyKomiCH— Kai< MHorne Apyrne npoH3BeACHmi coBpeMeHHHKOB — ee aBTop HMeeT sacjiyry b tom, mto oh, oahh 113 nepBbix, nonyjuipH3Hpo- Ba/i hobvio TepMHHo/iormo, CBH3aHHyio c nporpeccoM odmecTBa, n o/iHOBpeMeHHO noA- Aep>KHB3.n npouecc ynponemifl Heo.norw3MOB b R3biKe, Boodme b npaBHAbHoiî cj)opMe. LA LANGUE DE I. MOLNAR-PIUARIU DANS L\,ECONOMIE DU RUCHER" (1785) (R e s u m e) L'auteur analyse des faits de langue et de style dans l'ouvrage du lettre tran- sylvain I. Molnar-Piuariu, ,,Economia stupilor" (Economie du rucher ou Apiculture), premiere publication de caractere economique ecrite par un Roumain vers la fin du XVIIIe s. Par son activite riche et variee I. Molnar-Piuariu contribua, â cote des re- presentants de l'Ecole transylvaine, ă la diffusion de la culture et de la langue litteraire parmi Ies masses roumaines de Transylvanie. Outre l'interet qu'il presente comme instrument imprime de la diffusion de connaissances en matiere d’economie rurale, le livre de Molnar apporte aussi une modeste contribution au developpement de notre langue litteraire. La langue de l'ouvrage, fondee sur l'usage vivant du peuple, frappe par sa clarte et son naturel. A ce point de vue, la valeur du texte consiste surtout dans sa contribution â l'enrichissement du vocabulaire de la langue roumaine litteraire par des emprunts, particulierement au latin et aux langues romanes. Comme son travail n’est pas reste manuscrit comme beaucoup d’autres ecrits de ses contemporains, l’auteur a le merite d’avoir pu populariser, parmi Ies pre- miers, une terminologie nouvelle liee au progres de la societe et renfor^ant en meme temps, au sein de¹ la langue et sous une forme generalement correcte, le pro- cessus de consolidation des neologismes par emprunt. TENDINȚA DE DISPARIȚIE A GENULUI NEUTRU LA LIPOVENII DIN JURILOVCA ȘI SARICHIOI (reg. Dobrogea) de CLARA PASZTERNÂK, L. LUKACS, MAGDA NAGY Cu ocazia anchetelor efectuate în comunele Jurilovca și Sari- chioi, reg. Dobrogea, ne-a atras atenția procesul care se petrece în prezent în sistemul morfologic lipovenesc: restrîngerea, respectiv dis- pariția parțială a genului neutru. Substantivele neutre lipovenești trec în categoria substantivelor feminine terminate în -a, lucru ce se poate deduce din felul în care se acordă ele cu adjectivele, cu timpul trecut al verbelor, cu pro- numele și numeralele 1 și 2: 1. Substantive neutre cu desinențe neaccentuate, la nominativ sin- gular: H’opH'bja Mdp’a (Mop’e), Saji’mâja BaRomna, x'bpoui'bja njiâT’a, wăTbja, zkmtb ySpânaja, 3epRajn> h’h xaponibija, mtipoR^ja nojfa, njiâT’a Hoyaja, Hosaja nuiaua; cdHița, tu, CB'er’nm, hTi B’n^âjia tbi n’ny/fe yoT TaKyjy-TB jfaB’nijy; MaJi’MH’Kaja Stuiâ c’ejfenTije; jerb Jipyyâja cjiob'b; (ț)c'a c'eM’ejcTBa; a^țnâ CTâ^B; Kanaja c’eM’a; jiy6jn> BaRomna. 2. Substantivele neutre cu desinențe accentuate la nominativ sin- gular: baji'inâja c’ajio, MajfnH'Kaja 6biJiâ chwio; Toja BaKHo, s'npno na- cbiii'bHaja, râja c’ujio 6ajȚnrâja; jerb cTijio âaji'mâja, c’iijio ^aa'oRa; aăJi’H^bja c'wjio; împingă MBJiaRo; Tâja c’ujio Soji’me c'iijȚe; njiaxâja B'w^po, Măji’HH’Kaja .yaTis^o, a^nâ nji’euo¹. 3. Substantive neutre cu desinențe neaccentuate la acuzativ sin* qular: 4)c"y ji’cto TaM JKMByTȚ yoT s’enRaJi'b-ja b'mav jnjp; 3a-$c’y Ji’erb; Ba-(f)cjy nojfa; npOT’nB-Saji’nibix BaRoin'bK B'n^y ab’g BaROLUR,n. Intr-o serie de cazuri însuși substantivul respectiv (cu desinență neaccentuată) are formă feminină: jăT' npoT'iiB-baji'mej BaKomK'n; 6'n3-3'epKajii> xapduibi[j]. Mai apar însă și formele vechiului tip de declinare: yn'ep'e^'e Gaji'inoB'b aKHâ CT^jaT^ n'ya'n; y-T'ew oaji'mbiM BaKomK'n jec/r' c$âTbi; ja nay K-Saji'moMy BaKny, K-CTâay n'mxb^'wB'nT' a^nâ cabana; ja Baay yji'iiBăjy nc-xy^oBi, B'ajțpă; mei wăjuM y-Hăun>M c'ua'e c'uKp'eTapa xoponi'bB'b. Prin urmare, flexiunea neutrelor după tipul de declinare a sub- stantivelor feminine nu este dusă la capăt⁶. în graiul studiat se observă și trecerea parțială a neutrelor în ca- tegoria substantivelor de genul masculin cu desinențe zero: jâbjion’eK Ti>j nc-poTy jej bliuit>ji; ii jjajiă jej jâbjion’eK; 11 ana m>H,ecjiâ Ti>j jâojioH’eK. Acest fenomen se constată și la pluralul neutrelor. Aici, la cazu- rile nominativ, acuzativ și chiar genitiv, neutrele au forme identice cu masculinele. Deci, la plural substantivele prezintă o tendință pro- nunțată de unificare a formelor de gen. De exemplu la nominativ — acuzativ plural: yxb — yx'n; BaKnb — bokhbi; c'hjio — c'ojim: ba- jioTTb — bajioTti; n'aTHO — n'âTHbi; p'eaHo — p'oaHbi; BaKomKi» — Ba- KomK'n; B'napo — B'ojțpbi; 03'epo — os'epbi; bp'eBHO — bp'oBHbi; n'epo — n'ep'ii; ^'ep'eBO — ^'ep'eB'n, dar d'âjto — d'aM, ceea ce se explică prin faptul că sub accent se întrebuințează terminația -a. La cele de mai sus se atașează forma eapombi care nu are corespondent la singular (a/țn'e Bapo™). lată acum cîteva exemple la genitiv plural: MHOY^M'ecToy, a'ajioy, 63'epoy, 3'epjcHâuuaT'bM ya^y' SbiJiâ mo6 .mji msăp .e; baraje 3-e ?KOK> bbiJiâ; jeTi» bbuiâ aMbinăp .e; y-nac bbiJia auynân .e. Substantivele din această categorie sînt deci tratate de vorbitorii lipoveni, la fel cu substantivele românești, adică ca feminine, deși ele se termină într-o desinență (-e), caracteristică neutrelor slave. Tendința unificării tipurilor de declinare se exprimă mai puter- nic în formele neutrelor în -mKYPM JIOBKA H CAPHKHOH (OBJ1. HOBPYIDKA) (P e 3 io m e) HacTORiuan CTaTbR TpaxTyeT rpaMMaTHuecKHH npouecc b MopcjDOJiorHqecKoii CHCTeMe roBopa AHnosan ceji XypiuiOBKa n Capniuiow, o6,i. I[o6pyA>Ka: TeHACHumo paapymeHHH cpeanero poAa. Cpe/iHHH poA HaxoAHTcn b rpai\iMaTiiⁱiecKOH cncTeve otofo roBopa no nyTH CBoero paspymeHHR. CymecTBiiTejibiibie cpeAnero poAa nepexoA^T b KaTeropino cymecTBHTe.nbHbix nceHCKoro poAa na -a. Sto HBJieune mojkho Jierno nadAioAaTb b cor/iacoBaHHH c hhmm npiuiara- TejibHbix, (})opM npomeAUiero BpeMenn rjiarojia, MecToimenHii n micjiHTeAbHbix oduH, n dea. CneAyeT oTMeTHTb, mto cooTBeTCTBylomne cymecTBHTeAbHbie BbiCTynaioT kbk cymeeT- BHTeAbHbie /KencKoro poAa b doAbmiiHCTBe CAynaeB ahuib b HMeHHTejibHOM naAe>Ke eAWH- CTBeHHoro qncAa. Hx CKJioHenue HMeeT Boodme Hop.MaAbHbie KOCBeHHbie naAe?KHbie c|)opMbi. Bo MHOJKecTBeuHOM HHCJie cymecTBUTejibHbie roBopa, Boodiue, h cymecTBHTejibHbie cpeAHero poAa, b nacTHOCTH, npeACTaBJinioT codon hcho BbipaHceHnyio TenAeHmiio yHH^HKannH poao- Bbix (ț)OpM B CKJIOHeHHI-I. noA BJiHHHiieM pyMbiHCKoro H3biKa, pyMbiHCKHe cymecTBiiTejibiibie, oRaHmiBaiomnecH Ha -e h BouieAiiiHe b roBop JiiinoBan, BbiCTynaioT KaK cymecTBiiTejibHbie JKeHCKoro poAa. ⁸ Despre acest fenomen la alte graiuri rusești vezi M. A. J o v t o b r i u k, Mx)p(pOAoauHecKue oco6eHHocmu 3aypaÂbcKux 2oeopo8 pyccKoeo n3biK,a, în HayKOBi aanucKH gepKacbCKoro J[ep>KaBHoro neAarornqecKoro PlHCTHTyTa, voi. XII, 1958, pp. 117—118 124 CLARA PASZTERNÂK, LADISLAU LUKÂCS, MAGDA NAGY LA TENDANCE A LA DISPARITION DU GENRE NEUTRE CHEZ LES LIPOVANS DE JURILOVCA ET SARICHIOI (RfiG. DOBROUDJA) (Resume) Les auteurs etudient un prodessus grammatical du systeme morphologique li- povan dans le parler des communes de Jurilovca et de Sarichioi (reg. adm. de Dobroudja): la tendance â la disparition du genre neutre. Le genre neutre est en effet, dans le systeme grammatical de ce parler, en voie de disparition: les substantifs neutres passent dans la categorie des substan- tifs feminins termines en -a. Ce phenomene est aisement observable dans leur type d'accord avec les adjectifs, avec le temps passe des verbes, avec les pronoms et avec les numeraux 1 et 2. II faut remarquer que les substantifs en question ne se comportent comme des feminins, le plus souvent, qu’au nominatif singulier. Leur declinaison presente en general des formes normales de cas obliques. Au pluriel, les substantifs lipo- vans en general et ceux de genre neutre en particulier manifestent une tendance prononcee â Tunification des formes du genre dans la declinaison. Sous l'influence du roumain, les substantifs roumains ă desinence -e entres dans le parler des Lipovans se comportent comme des feminins. NOTE NOTE DESPRE CĂLĂTORIILE LUI COȘBUC ÎN STRĂINĂTATE de GAVRIL SCRIDON în rîndurile ce urmează dorim să aducem unele precizări în legătură cu dru- murile făcute de poetul George Coșbuc în străinătate. George Coșbuc a întreprins mai multe călătorii în străinătate, fie cu scopul de a se trata medical, fie pentru a studia limba italiană. în datarea și stabilirea itine- rarului și a scopurilor am folosit materialele aflate la Fondul de manuscrise Coșbuc de la Biblioteca Academiei R.P.R., informații din presa vremii și scrisori familiale. Cel dintîi drum îl face Coșbuc la Karlsbad (Karlovy-Vary), în iunie 1898. E bolnav de rinichi și urmează tratament balnear în vestita stațiune balneo-climatică cehă timp de o lună¹. O călătorie de durată mai lungă, combinînd tratamentul balnear cu cerceta- rea științifică, este aceea din vara anului 1902. Poetul, care tradusese pînă atunci și publicase mai multe fragmente din Divina Comedie a lui Dante, după o versiune germană, se hotărăște să reia totul pe baza textului original. Italienește Coșbuc nu învățase la școală. Pasiunea însă fiind atît de puternică, a început studiul limbii italiene, limbă pe care va ajunge să o vorbească bine, dar cu inevitabile greșeli, pe care i le corecta prietenul său Octavian Dornide din Gherla. în 1902 Coșbuc petrece cîtva timp în Italia, venind de la Karlsbad, ceea ce se poate deduce din itinerarul fixat într-un carnet de notițe: București—Brașov— —Budapesta—Karlsbad¹ ². în acest carnet poetul explică simbolul cerbului: ,,Cerbul e legendă veche, simbol al soarelui, și are a face cu toate apele vindecătoare și cu scalda"³. Coșbuc a poposit în orășelul Riva, așezat pe malul nordic al lacului Garda. Din balconul hotelului în care locuia, perspectiva era deosebit de pitorească: ,,Pe la 10, în balcon, nori peste Riva, lumină albă, în sud, pe lac, în Italia, albă ca în zori... Fete culeg pere în parc (spre nord), vorbesc italienește așa de frumos"⁴. Orașul privit noaptea: „Riva noapte, pomișorii ca căciuli de bersalieri, colibi indiene, licurici prin oleandri enormi; nu dorm, balcon vecin... unul mă scuipă în ceafă. Pîrîul dintre Du lac și Palace.. . la sf. Madalena, lumină ca o candelă. Peste monte Baldo neguri, privighetorile ciau-ciau... ci-ci-ci-ciau și rill-ci, rlceio-ci-ci-ci-cio- recio, multe și se sufăr-broaște prin trestiș, cîntec vechi de acasă. Prin chiparoși cîntă vîntul, nori... Mă uit noaptea peste Riva. Ce poetic, ce misterios, dar să nu știi că de vale umblă trăsuri, că jos e presă [înghesuială, n. n.] prin berării, prin cafenele. Acolo pe Rocheta sus să fii Zeos, pe tron, fără moarte, fără dureri, să te uiți în jos, să ¹ Revista Orăștiei, IV (1898), nr. 8 (21 februarie), p. 31. ²George Coșbuc, Amicul meu din Torbole, în „Universul literar'', 1902, nr. 38. a Mss. Coșbuc, Biblioteca Academiei R.P.R., VII, Carnetul K. ⁴ V. nota 3. 126 GAVRIL SCRIDON nu știi că există și proza. Ce cuminți grecii cu Zeos pe Olimp, se uită în jos, pri- vește, nu se amestecă în afacerile lumești și D-zeul creștin vede toate"⁵ *. Pe malul lacului Garda, poetul a intrat, odată, în discuție cu un pescar din satul Torbole, cu care a băut vin bun ,,negru". Antrenat în discuții cu pescarul, poetul a pierdut vaporașul care trebuia să-1 ducă la Riva și a făcut drumul, noaptea, cu barca prietenului său, pescarul. De data aceasta, Coșbuc își adună însemnările și le publică la întoarcerea din Italia în Universul literar, sub titlul Amicul meu din TorboleG. Desprindem din aceste note descrierea nopții pline de lună: ,,Și era o minune lacul în reflexul lunii, liniștit și cu dungi de aur pe luciul albastru- verde. De-a dreapta uriașele coaste ale muntelui Baldose scăldau în lumină și tot malul de sub poalele lor se vedea limpede cu turnurile de castele, cu pădurile de măslini și vechile sate împrăștiate pînă sus pe coastă. Iar celălalt mal era întunecat de pereții de stîncă, care pe partea aceasta cad parcă de-a dreptul din cer în mij- locul apei. Pe sub stînci pe acolo era noapte"⁷ ⁸. Nu știm precis scopul șederii lui Cobșuc la Riva. Probabil s-a dus acolo să învețe italienește și să se recreeze în același timp. Presupunem că poetul era des- tul de strîmtorat sub aspect pecuniar, mai ales în raport cu lumea bogată care popula atît Karlsbadul, de unde venise, cît și Riva. Era scriitor, nu avea deci bani și face următoarele reflexii, notate în același carnet de călătorie: ,.Munca litera- tului nu se preface numai decît în bani, ci tirziu sau niciodată, sau cel puțin după moarte cînd nu el uzează de averea ce reprezintă munca lui, ci editorii și publicul. Nu e respect de munca intelectuală"*. în unele carnete de călătorie Coșbuc notează, zi de zi, fiecare ban cheltuit: tren, hotel, masă, țigări, ziare etc. în 1910, cu acceleratul și personalul, pe linia Vîrciorova—Timișoara—Marienbad (Marianske Lazne), Franzensbad (Frantiskovy Lazne). Coșbuc se duce din nou la Karlsbad. Poetul e bolnav, are crize de stomac, după cum ne informează într-o în- semnare din carnetul conținînd această călătorie: „Am avut arsură în stomac pe la 5—8 dimineața — n-am băut nimic. Am mîncat 2 sardele Lesa cutia de la Mer- cur, untdelemn de nuc — cartofi cu smîntînă foarte grasă. Cașcaval grecesc 2—3 bucățele înainte zilele untdelemn mult cu sarmale de varză, mazăre cu ceapă pră- jită, ciorbă mănătîrci"⁹. Coșbuc a vizitat și Viena (muzee, librării, bibliotecile din Ludwigstrasse 23, grădina botanică, grădina zoologică; își notează, pentru a se abona, revista „Illustrierte Tier- und Gartenwelt", văzută la Edison din Viena)¹⁰. Drumul întoarcerii duce pe la Cluj—Apahida—Dej—Beclean—Bistrița, cu aba- tere pe Valea Someșului Mare, prin locurile copilăriei. în anul următor, 1911, Coșbuc face una din cele mai lungi călătorii in străi- nătate. Stă mai bine de o lună la Karlsbad, de pc la începutul lui mai pînă în 2 iunie. Se vede că, în drumuri mai vechi, poetul a fost la Karlsbad împreună cu soția sa, Elena. într-o scrisoare pe care i-o trimite, la 16 mai 1911, la Karlsbad, din București, poetului, soția scrie: „Tăticule dragă. Am primit amîndouă scriso- rile din Karlsbad și mult haz am făcut de spanac, dar de cafeaua turcească de-abia ne-am putut potoli rîsul. După cum văd sînt bolînzi rău bieții de nemți. Tocmai voiam să te-ntreb de elefant dacă mai există; dar după cele scrise are de gînd să mai dureze; și de Piața cu ulcelele mi-aduc aminte. îmi pare bine că ești mulțu- mit de odae și te simți bine dispus și cum ai găsit și cîțiva români ai cu cine schimba cite o vorbă. Cu stomacul cum o duci, tot constipat? Nu mînca tot la un loc, poate schimbînd să găsești o mîncare mai bună. La cafea dimineața să mănînci și unt cu miere, este foarte bună ca purgativ. Dar cu premenelele ce ai făcut, cio- rapii cred că ai dat să ți-i spele? Cu șase perechi nu ai avut tocmai multă vreme ce schimba. Noi sîntem bine dar sărbătorile și duminicile ne este foarte urît. Vre- mea a fost rece de vreo 5 zile plouă. Astăzi după prînz am ieșit cu Alexandru și ⁵ V. nota 3. « V. nota 2. ⁷ V. nota 2. ⁸ V. nota 3. ” Msse Coșbuc, Biblioteca Academiei R.P.R., VII, 4. ¹⁰ V. nota 9. CĂLĂTORIILE LUI G. COȘBUC ÎN STRĂINĂTATE 127 i-am cumpărat ghete; de acolo am fost la mama unde am cinat și pînă să venim acasă s-a făcut 11, acum este aproape de unu și nu știu de ce nu-mi e somn de loc"¹¹. Reiese, din restul scrisorii, că poetul a poposit cîteva zile la Viena, înainte de a se opri la Karlsbad. Aici a cheltuit 830,25 coroane: odaia la hotelul Port cu 6,50 coroane pe zi (cu bacșișul ei) 253,50 cor.; restul de 576,75 cor..: mîncare, că- măși, haine, tutun, masaj, teatre, cărți, taxă de muzică, lucruri trebuincioase, plus bacșișurile generale la hotel și biletul pînă la Pilsen (Plzeh). De la Karlsbad, Coșbuc vine cu trenul direct la Feldru (Năsăud), la sora sa Angelina, unde sosește la 10 iu- nie, sîmbătă seara¹¹ ¹². în anul următor, 1912, George Coșbuc întreprinde o călătorie de studii în Ita- lia, unde stă timp de șase săptămîni¹³. Poetul a plecat pe la sfîrșitul lunii mai, după cum deducem din însemnările sale¹, și s-a întors, trecînd prin Arad, în a doua jumătate a lunii iulie. Coșbuc a stat la Florența, făcînd cercetări dantești în biblio- tecile de acolo. A. vizitat orașul: piața Senioriei cu piatra rotundă, neagră, pe care a fost ars Savonarola, San Marco, piața Sf. Cecilia, podurile de peste Arno. Orașul e murdar, sărac, ruinat: ,,Să privești dintre Ponte Caraja și Ponte Trinită latura de case dincolo de Arno între Trinită Ponte și mai departe — ce mizerie! Ruine și sărăcie" scrie Coșbuc¹⁴. El își notează multe studii dantești (în această vreme era subjugat cu toiul de. Dante și scria, paralel cu traducerea Divinei Comedii, un stu- diu despre operă, direct în italienește). Urmărește felul de a vorbi al florentinilor. Pe o pagină a carnetului (5 iulie 1912) găsim următorul comentar despre Dante: ,,D/ante/ a scris pentru meditație, pentru solitudine, pentru cei ce văd cu ochii și dincolo de litera cărții, pentru filozofi, pentru artiști. Nu pentru delecția ușuratică între prînz și cafea neagră, nu pentru cenacle de guralivi, nu pentru babe și Berta della mullina"¹⁵. Revenit din Italia, probabil trecînd și prin Veneția și cu vaporul pe la Fiume, Coșbuc se abate, ca de obicei, prin Ardeal și apoi, de acolo, la București. Cercetările ulterioare vor putea preciza și alte detalii ale drumurilor lui George Coșbuc în străinătate. Un comentar pe marginea lor, ceva mai tirziu. ¹¹ O scrisoare a Elenei Coșbuc, primită de la înv. Victor Neamțu din Feldru (Năsăud? - ¹² V. nota 9. ¹³ V. nota 9. ¹⁴ V. nota 9. ¹⁵ V. nota 9. UN PROIECT DE DICȚIONAR DIN 1759 de ELENA PERVAIN Proiectul de dicționar al limbii române, conceput la Blaj, în preajma anului 1759, reprezintă începutul activității lexicografice a Școlii ardelene. In legătură cu acest moment important din lexicografia noastră s-a scris puțin. L-au discutat în treacăt ori l-au semnalat numai T. Cipariu, N. lorga, Z. Pîclișanu și, recent, Mircea Seche. Plecînd de la o scrisoare cu data de 2 noiembrie 1759, adresată de către Grigore Maior lui Petru Pavel Aaron, Timotei Cipariu¹ ne informează că ,,pre atunci" (1754—1759) era plănuită lucrarea unui dicționar și că sarcina de a-1 redacta o avea Grigore Maior. Cipariu nu publică scrisoarea, deoarece, după cum singur mărturisește, n-a putut-o găsi în biblitecile din Blaj. N. lorga¹ ² nu aduce nimic nou, iar Zenovie Pîclișanu³, discutînd pe marginea unor scrisori pe care nu le cunoaște, ajunge la concluzii dis- cutabile sau inexacte. Mircea Seche⁴, preluînd materialul lui Pîclișanu, susține urmă- toarele: ,,Pe la jumătatea secolului al XVIII-lea înregistrăm primul proiect al unui dicționar unilingv (sic!) românesc, după cît se pare de mari proporții. în anul 1759 episcopul Petru Pavel Aaron propune lui Grigore Maior, tatăl (sic!) lui Petru, colabo- rarea în vederea redactării unui astfel de lexicon. Ni s-a păstrat doar răspunsul favo- rabil al acestuia, datînd din ziua de 2 noiembrie a aceluiași an. Proiectul, părăsit apoi cu totul, marchează începutul contribuției școlii ardelene la lexicografia românească, remarcabilă abia în veacul următor." Datele aduse în discuție pînă în prezent pot fi corectate și completate pe baza a două scrisori, care se află în arhiva Bibliotecii Academiei R.P.R., Filiala Cluj (vezi anexele). Este vorba de scrisoarea din 17 octombrie 1759 a episcopului Petru Pavel Aaron către Grigore Maior (socotită pierdută de către Z. Pîclișanu și Mircea Seche) și de scrisoarea lui Grigore Maior către P. P. Aaron, din 2 noiembrie 1759, despre care T. Cipariu afirma că n-a găsit-o. Din cele două scrisori se desprinde că P. P. Aaron, Grigore Maior⁵ și Silvestru Caliani⁵ au hotărît, se pare in primăvara anului 1759, începerea redactării unui dic- ¹ Acte și fragmente, Blaj, 1855, p. 224. ² Istoria literaturii romîne în secolul al XVIII-lea, voi. II, București, 1901, p. 283. ³ Din istoria Dicționarului de Buda, în „Transilvania", an. LII (1921), p. 260. ⁴ Schiță de istorie a lexicografici romîne I, în „Limba romînă", VIII (1959), nr. 6, p. 9. ⁵ Grigore Maior și Silvestru Caliani, după studii făcute la Roma s-au stabilit în mănăstirea sf. Treime din Blaj în 1747. în anul 1754 amîndoi devin profesori. Grigore Maior, om de cultură cu vederi progresiste, a înzestrat biblioteca mănăstirii cu cărți aduse de la Viena. Fiind și bibliotecarul mănăstirii, credem că Grigore Maior a putut cunoaște dicționarul latinesc-romînesc al lui Teodor Corbea, care probabil i-a sugerat ideea scoaterii unui dicționar. Maior a fost episcop din 1773 pînă în 1782, cînd se retrage, silit. Moare în 1785. Mircea Seche susține greșit că Grigore Maior a fost tatăl lui Petru Maior. Tatăl acestuia se numea Gheorghe și a fost protopop la CăpușuLde-Cîmpie. Nicolae lorga (op. cit.ₜ p. 234 și 241) a demonstrat că cei doi nu erau nici măcar rude. UN PROIECT DE DICȚIONAR DIN 1759 129 ționar ,,spre slujba și folosul obștii"⁶. Realizarea dicționarului a fost încredințată lui Grigore Maior și colaboratorului său Silvestru Caliani. Admonestările episcopului do- vedesc că cei doi redactori au tărăgănat munca la dicționar, probabil nici nu au în- ceput-o. Grigore Maior promite, în numele său și al lui Silvestru Caliani, că „vom sili din putință părințeștii mării tale așteptări a răspunde cu faptul." Proiectul, nerealizat de Grigore Maior, a fost continuat și dus la îndeplinire de către elevul și colaboratorul său, Samuil Micu, care în 1801 termină Dicționarium valachico-latinum⁷. Samuil Micu și-a făcut studiile la Blaj sub îndrumarea lui Grigore Maior, care l-a învățat gramatică și sintaxă românească și l-a nutrit cu ideile înain- tate ale timpului. Grigore Maior s-a bucurat de multă dragoste și stimă din partea fostului său elev, care îi închină pagini pline de căldură în volumul IV din Istoria, lucrurile și întîmplările românilor⁸. Iată cuvintele cu care își încheie aprecierile: ,,... Bun părinte și cătră toți blînd și cu voie bună s-au arătat, cu toții frumos vor- bind, ușa lui tuturor era deschisă." In concluzie, cel care și-a dat seama, pentru prima dată la noi, de importanța națională a unui dicționar și care, la îndemnul lui P. P. Aaron, a plănuit redactarea lui a fost Grigore Maior⁹. Date fiind relațiile atît de strînse dintre Gr. Maior și S. Micu, este plauzibilă ipoteza ca Samuil Micu să fi preluat și concretizat ideea profesorului său. Ba mai mult, nu este exclus ca Grigore Maior să fi început redactarea, iar Samuil Micu să fi utilizat materialul redactat în dicționarul său. ANEXE I C(instit) în H(ri)stos frate, Fiindcă și frăția ta și părintele Silvestru înaintea celor mari cu deadinsul v-aț[i] fost jeluit cum că n-ați avea prilej precum detoria chemării poftește a exerțălui și a chivernisi apostoliceasca slujbă, (precum cu adevărat și alții de multe ori și în multe rînduri vă ponosluie cu înzădarnica pierdere a vremii), între alte cuvio[a]se prilejuri, mai astă-primăvară și la apostoliceasca slujbă ați fost rînduiți și trimiși, care — cu adevărat — unde și precum ați vrut, iară nu unde, cum și precum ați fost trimiși o ați fost urzit. După care dîndu-să mai mare împedecare, pe lingă chivernisirea gramaticilor și a neopreoților vi s-au fost încredințat, care mai înainte ne-ați fost făgăduit începerea și săvîrșirea lexiconului, spre slujba și folosul obștii. Aceasta de o ați început și de o continăluiți nu știm. Iarăși aceasta și cu părințească jele ne caută a auzi, cum că doao aici [la Blaj] biserici avînd, după mergerea noastră la Diată, una dintr-însăle, între atîția eromonași și preoți, mai fără de slujbă ar fi rămas, iară la ceialaltă de-abia vin [?] ieromonașii după „Blagoslovită-i împărăția tatălui", încă și aceasta de nu-i împiedecă vreme[a] ploioasă [..............] încă mai mult, cum că numai frăția ta însuși^ ce și pe preotul sau parocușul locului l-ai fi luat la îndelungată și deșartă călătorie, pentru care pricină nu numai biserica fără slujitori, ci și poporul rămîind fără păstoriu, s-ară fi intîmplat ⁹ Credem că este vorba de un dicționar în care cuvintele românești urmau să fie explicate în limba latină iar unele, poate chiar în limba română. Asemenea dicționare, în același timp explicative și bilingve sau poliglote, erau frecvente la sfîrșitul secolului al XVIII-lea și în prima jumătate a secolului al XlX-lea (dicționarul lui Micu, versiunea bilingvă din 1801 și versiunea în patru limbi din 1805; Lexiconul ro- mlnesc-nemțesc al lui I. B u d a i - D e 1 e a n u, început în 1784—1785, gata de tipar în 1818; Lexiconul de la Buda, în patru limbi, 1825). Despre un dicționar unilingv, așa cum se exprimă M. Seche, nu putea fi vorba. ⁷ In acest dicționar cuvintele românești sînt explicate în limba latină. Incidental, apar și def:ni⁴ii românești. Versiunea bilingvică a fost publicată, întîia oară, de Gâldi Las zio, Samuelis Klein Dictio- narium valachico-latinum, Budapesta, 1944. ⁸ Vezi ms. 70, fond Oradea, p. 274—286; citatul este la p. 286. ⁹ Vezi Gâldi Lâszlo, op. cit., p. 9. 9 — Babeș—Bolyai: Philologia 1/1965 130 de și bolnav, pentru lipsa păstorului și a duhovnicului, aici la mitropolie în Blaj ar fi răposat fără taina ispovedanii, pentru care lucru preotul adecă va avea plata sa, iară frăția ta poți înțălege ce mîngăiere poate avea păstoricească grija [ = grije a] noastră pentru unele ca acestea? Drept aceea, ca să nu fie ceva scădere despre privigherea noastră și despre datoria chemării frățiilor voastre, și ca să nu să dea pricină au perderei neprețuitei vremi, au deșertelor călătorii, pentru urîrea trîndăvirii, au vrednicilor ponosluri și vorbe celor dinafară, cum că fără nice un sporiu vă petreceți vremea, dîndu-să destul prilej a spori în cele sufletești după detoria chemării și rînduitei [da]torii, am judecat de lipsă a fi cum [ = ca] frăția ta cu numitul mai sus părintele Silvestru (ceialalți frați fiind cu destule cuprinși), lingă încredințatul lucrul lexiconului, carele nefiind șpeculativus nimică să va împedeca, să rînduiești pe toată săptămîna doao zile, mai ales cele de recreație, [........], pe care vreme toți detori ...(?) din toate școalele a să aduna într-una și acolo frățiile voaste să le tîlcuiți și să-i învățați învățăturile cele creștinești tipărite și mai ales dialogul sau cunoștința sf(in)tei uniri, care-i mai de lipsă spre spăsenie și împrotiva cărie mai multă rătăcire se află, carea ca să le-o descoperiți mai cu spori, de lipsă este întîi înșivă bine să o deprindeți din izvoade, ca și mai lesne în școale și afară să[o] puteți sămăna 1..................1 în coșteiul nostru, Blaj, 17 oct. 1759 II Preasfințite și prealuminate măria ta părinte! La cele ce-mi scriseșăși (sic) măria ta acum mai pre urmă, încîtu-i despre cele din casă, adecă despre paza s(fin)tei bisereci, despre îndreptarea micilor, despre lucrarea lexiconului iproci, vom sili din putință părinteștii mării tale așteptări a răspunde cu iaptul; așa zisăși să prinză și celalalt frate, căci aceasta ni-i chiemarea, plecarea, gîndirea din tinerețele noastre. Încîtu-i apoi ap(o)s(to)liceasca slujbă din casă afară, eu unul spre aceasta și acum nu-s gata nici cu căruță, nici făr’ de dînsa a mă îndemna, fiindcă întîie slujba sau legătura mea de-acuma este una: grijea căsii. Așa zic frații, a lor cuvînt este. Hei, numai noi știm și carii au văzut, cît ne custă noao și cea de mai astă- primăvară poslanie! Umblam huliți, loviți și mai cu capul amină, pentru carile toate de la toți, în loc de ceși ceva(sic) ajutoriu sau mîngăiere, apăsare și imputare am simțit pînă acuma. Mai pre urmă, știu cui am crezut, într-a cui nume și cinste am umblat și umblu pe unde umblu. Acesta căile mele am întreagă nădejde să nu le lase deșerte, că tot ce fac eu fac din începere dreaptă, avînd pentru săvîrșire numai una: mai mare slava sfinții sale. Și dacă eu încă nefiind în rînd și de obște (știe D(um)n(e)zeu că nu mint) tot m-am silit după virtute a adauge spre creșterea, întemeierea și împlinirea aceștii căsi, cu cît mai vîrtos acuma sint (sic) legat, rămîind al mării tale prea umilit, Grigore Maer mp. La s. Troiță, 2 noiem(brie) 1759 DOCUMENTARE PE MARGINEA „MIORIȚEI" de DUMITRU POP De mai bine de un secol, balada populară Miorița a suscitat nu numai interesul folcloriștilor, ci și a altor cercetători și oameni de cultură care s-au străduit să-i stabilească originea și destinul ei în cultura românească. Ceea ce lipsea mai ales cercetătorilor era cunoașterea temeinică a materialului faptic, a formelor pe care balada le-a înregistrat în lunga sa existență pe teritoriul nostru etnic. Chiar dacă au intuit uneori bine anumite aspecte, interpreții Mioriței nu reușeau să-și argumenteze convingător punctul de vedere și să tragă toate concluziile ce se impuneau, aportul lor mărginindu-se de regulă la simple contribuții. Apreciată unanim ca cea mai reprezentativă creație folclorică a poporului nostru, Miorița nu s-a putut învrednici astfel de un studiu pe potriva importanței netăgă- duite pe care o deține în cultura românească și universală. Uhul din principalele merite ale lucrării recent apărute a lui Adrian Fochi, Miorița, Tipologie, circulație, geneză texte¹ — întîia monografie a baladei — constă în faptul că stringc pentru prima oară la un loc variantele ei culese, care se ridică la cifra impresionantă de peste 900. Nu ne vom ocupa acum de lucrarea de incontestabilă valoare a lui A. Fochi, ci vom folosi prilejul pentru a pune în circulație alte cîteva variante, care vin să îmbogățească documentele folclorice referitoare la această capodoperă a patrimoniului popular românesc. Chiar dacă prin conținutul lor mărturiile pe care le publicăm nu aduc lucruri simțitor deosebite față de cele cunoscute, avem credința că în cazul Mioriței lucrul acesta nu este de prisos. Dacă pentru cele mai multe din celelalte balade documentarea este relativă, cel puțin pentru cele mai importante ea trebuie să fie dusă pînă la limita posibilă, pentru a cunoaște cît mai amănunțit originea, geneza, evoluția și toate' implicațiile lor. Studiul lor adîncit, pornind de la o asemenea documentare, ar putea aduce contribuții de seamă și în ceea ce privește cunoașterea în ansamblu a eposului popular românesc, precum și problemele de bază ale dezvoltării poporului român. Cele 36 de variante pe care le publicăm provin din 30 de localități transilvănene, cele mai numeroase fiind situate în nord-vestul provinciei; 14 din acestea figurează și în culegerile anterioare, așa fel încît numărul localităților noi ce se adaugă pe ¹ Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1964. 132 DUMITRU POP harta răspîndirii baladei se reduce la 16². Dar chiar atunci cînd textele provin dia localități cercetate mai înainte, ele nu sînt identice cu cele publicate; uneori aduc față de acestea unele deosebiri, alteori atestă circulația unui tip deosebit. Pe de altă parte .unele din mărturiile anterioare poartă semnele evidente ale imixtiunii culegătorului³ ⁴; confruntarea lor cu cele pe care le tipărim acum poate contribui la clarificarea lucrurilor. Toate variantele pe care le publicăm îndeplinesc funcția de colind; într-un singur caz (text 6) se menționează că se cîntă. 24 din ele se încadrează primului ciclu (7/8 silabe) din clasificarea preconizată de A. Fochi, ilustrînd următoarele tipuri: tip 1 clasic (11, 12, 17, 18, 20, 22, 23, 24, 25, 26, 29, 31); tip 2 (4, 5, 6, 10, 13, 14, 19, 21, 36); tip. 3 (subtip. b (1, 3). Celelalte 12 variante se încadrează celui de al doilea ciclu (5/6 silabe) din clasificarea lui A. Fochi, ilustrînd următoarele tipuri: tip 1 (7, 8, 9, 15, 16, 28\ 30⁵, 33); tip 2 (27); subtip. a (32); subtip. b (34, 35). O situație aparte prezintă textul nr. 2, care se încadrează ciclului I, subtipului b, dar care nu poate fi raportat la un anume tip, deoarece în locul despărțirii de mamă apar „prietenii" rămași „pe cei muncei / Cu cei bieți de mielușei; / Cu cele biete oi șchioape, / O rămas pe cele groape". în ceea ce privește varianta de la nr. 33, ea prezintă și influențe ale tip. 5, din cel de al doilea ciclu. O bună parte a textelor pe care le publicăm provin din Arhiva cercului știin- țific studențesc de folclor al facultății noastre (A. C. F. C.: 2, 6, 15, 23, 24, 26, 29, 30), fiind culese fie cu ocazia unor anchete colective, efectuate în cîteva localități din regiunea Cluj, fie individual, de către membrii cercului. Altele (3, 4, 5, 7, 17, 18, 19, 20, 32, 33, 35, 36), făcînd parte din aceeași arhivă (Fond. B), au fost adunate de studenții de la cursurile fără frecvență. Cele mai multe din variantele de pe valea Sălajului (raionul Cehu Silvaniei: 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 16) sînt rezultatul unei culegeri de amploare, întreprinsă cu cîțiva ani în urmă cu ajutorul elevilor Școlii medii din Cehu Silvaniei, sub conducerea prof. Silviu Pop. Patru texte (1, 21, 27, 34) sînt reproduse din teze de stat prezentate la facultatea noastră în anii trecuti și dintr-o lucrare citită în cadrul cercului științific. în sfîrșit, alte trei variante (22, 28, 31) au fost culese personal, cu prilejul unor anchete folclorice în Munții Apuseni. Dat fiind nivelul foarte inegal de pregătire al culegătorilor, textele adunate sînt și ele inegale sub raportul autenticității cu care redau graiul informatorilor și în general al tehnicii de culegere. Alături de unele care folosesc cu exactitate sistemul de transcriere fonetică, există altele în care acesta apare cu inconsecvențe sau incorectitudini, iar cele adunate de elevi nu-1 utilizează de loc. Din motivul acesta, am considerat că e mai potrivit să literarizăm toate textele. Dincolo de aceasta, avem credința că ele reproduc cu fidelitate versurile comunicate de interpreții populari. în cîteva cazuri nu se menționează vîrsta sau numele informatorului, iar în ceea ce privește timpul cînd au fost notate variantele, se menționează numai anul. Cu toate lipsurile amintite, credem că tipărirea celor 36 de variante nu poate fi decît utilă. 1 CÎNTECU' PĂCURARULUI In vîrvuțu' muntelui Să întoarne oile. Șădu-și trei păcurărei Oile el le-o-nturnat, Cu oile după ei. La moarte l-o judecat: Pă cel mai mic l-o mînat Să-1 împuște or să-l taie, ⁸ Nănhști, Cearda (raion. Sighet), Libotin (raion. Lăpuș), Urmeniș, Aluniș, Qdesti, Giurtelec,. Biușa (raion. Cehu Silvaniei), Băița (raion. Gherla), Mînăstireni (raion. Huedin), Mănăștur (orașul Cluj),.. Izvoarele (raion. Aiud), Steia (raion. Brad), Girișul Negru, Talpoș (raion. Salonta), Bîrza (raion. Luduș). ³ De exemplu în A. Fochi, lucr. cit., p. 991—992 și 996—997 ⁴ în locul fetei de maior apare „fata de împărat" (vezi o variantă asemănătoare în Fochi, lucr. cit., Trans. 90) ⁵ Apare încercarea ciobanului de a se răscumpăra, oferind fluierul și turma (vezi Fochi, lucr. cit.^ Trans. 73°). PE MARGINEA „MIORIȚEI" 133 Să-1 pună între fărtaie [hotare] Numa' el așa și-o zis: „Dacă mă vreți omorî Pe mine mi-ț îngropa In strunguța oilor, în locu’ găleților; în locuț de copîrșeu, Beliți scoarță de durzău; în loc de pînză pe-obraz, Beliți scoarță de buhaș; în locuț de luminele, Sînt pe cer bugăte stele; în mîna mea cea dreapta, Voi să-mi puneți trîmbița; La picioru cel stîngu, Să-mi puneți și fluieru; Și cînd vîntu’ o sufla Trîmbița o trîmbița, Fluieru și-o fluiera, Oile toate-or zbiera, Voi acasă vi-s pleca, Maica mea v-a întreba — Că știu că m-o aștepta — Cu cina caldă pă masă Și cu apa rece-n vasă. Mama mea cînd v-a-ntreba Dacă vin și eu ori ba, Spuneți c-am rămas pe munte, Lingă niște oi cornute; Spuneți c-am rămas pe văi Păscînd niște oi bălăi Și vin și eu mai 'napoi Cu niște șchioape de oi. Reg. Maramureș Raion. Sighet Sat. Nănești Inf. Vancea Ileana (a lui lonu lui Ștefan), 57 ani Culeg. Vancea loan, 1963 (Schița folclorică a satului Nănești, teză pentru diploma de stat, 1963, p. 61—62) 2 DIN CEL VÎRVUȚ DE MUNCEI Din cel vîrvuț de muncei Strigă-și trei păcurărei. Numa' unu dintre ei Nu și-o strigat cum se strigă: —„Eu pe-aicea de-oi muri, Pe-aici mi-ți îngropa: în strunguța oilor Și-n locu găleților. Fluieru și trîmbița Mi li-ți pune de-a dreapta; Ba fluieru de-a stînga. Cînd vîntuțu' și-o sufla Fluieru și-o fluiera, Trîmbița și-o prinde-a zîce, Oile toate s-or strînge, După mine-or prinde-a plînge. C-aia doi prietini a mei O rămas pe cei muncei, Cu cei bieți de mielușei; Cu cele biete oi șchioape, O rămas pe cele groape. A.C.F.C., 3297 Reg. Maramureș Raion. Sighet Sat. Bîrsana Inf. Nemeș Pălagă, 45 ani Culeg. Surdu Dragoș, 4 II 1961. 3 SUS LA VERDELE DE MUNTE Sus la verdele de munte, La iarba pînă-n gerunche, Umblă trei păcurărei Cu oile după ei. Cei mai mari în veri primari, Cel mai mic îi străinic. Tot îl mină și-l adună Cu oile la pășună; Tot îl suie și-l coboară Cu oile la izvoară — Facu-i legea să-1 omoară. — Fraților, fîrtațîlor, Voi dacă mi-ți omorî, Acolo mă îngropați, în strunga oilor, în locu găleților; Și-n locuț de copîrșău Puneți scoarță de durzău; Și-n locuț de luminele, îmi puneți patru nuiele; în loc de pînză pe-obraz, Puneți frunză de buhaș; în mînuca de-a dreapta, Tot îmi puneți trîmbița? în mînuca de-a stînga, Tot îmi puneți tilinca. Cînd vîntuțu' și-a sufla, Trîmbița și-a trîmbița, Tilinca și-a tilinca. Mai lăsați-m-o lecuță, Să-mi bag mîna-n curăluță, Să-mi scot albă hîrtiuță, S-o trimet l-a mea măicăță, Să-mi tragă cu clopotu’, Ca să știe tot satu' C-o murit păcurariu; Să-mi tragă cu clopotele, Să mă cînte surorile. Și-a veni ziua crucii, 134 DUMITRU POP Voi la țară-ți cobori, Măicuța v-a întreba: — Unde mi-o rămas slujba? Voi ziceți: ,,pre cele văi, Cu oile mai bălăi"; Voi ziceți: ,,pre cele groape Cu oile cele șchioape"! Măicuța m-a aștepta Tot cu cina caldă-n masă, Și cu apa rece-n vasă. A.C.F.C. Fond. B. Reg. Maramureș Raion. Sighet Corn. Sarasău, satul Cearda Inf. Oros Nicoară, 71 ani Culeg. Florin Lică, 6 VI 1956 4 TREI PĂCURĂRAȘI PE MUNTE Trei păcurărași pe munte Și tustrei îș ca și zmăii, Cel mai mic, turma mai mîndră. Pînă turma și-o strîngea Cei doi legea i-o făcea: O' să-l taie, o' să-l puște. — Pe mine nu mă pușcați Numai capul mi-1 tăiați; Pe mine mă astupați în staolul oilor, în țarcul miorilor; Lut pe mine nu puneți, Numa'arma singură, Fluieru după cura. Cînd vîntuțu' a sufla, Fluieru a fluiera, Oile s-or aduna Și pe mine m-or căta. O! sărace oi bălăi, Cum îți plînge voi pe văi! O! sărace oi cornute, Cum îți plînge voi pe munte! C! sărace oi săine, Cum îți plînge după mine! A.C.F.C. Fond. B. Reg. Maramureș Raion. Lăpuș Corn. Rogoz Inf. Herman Ileana, 60 ani Culeg. Ordentlich Dumitru, 1964 5 TREI PĂCURĂRAȘI PE MUNTE Trei păcurărași pe munte Au trei turme de cornute. Din ei unu-i străinei, Ca o lună-ntr-un inel; Și pe-acela l-o mînat S-abată oile-n sat. Cînd oile le-abătea, Ei mare lege-i făcea: O' să-l puște, o’ să-1 taie, C-are-o turmă bucălaie. — Nu mă pușcați, nu mă tăiați, Numai capul mi-1 luați; Și pe mine mă-ngropați? în turișul oilor, în jocuțul mieilor; Pe mine pămînt nu puneți, Numai dragă gluga mea, Fluierișc-alăturea. Fluierișca îi de soc, Tare m-o cînta. cu foc! Fluierișca îi de fag, Tare m-o cînta cu drag! A.C.F.C. Fond. B. Reg. Maramureș Raion. Lăpuș Corn. Rogoz, sat. Libotin Inf. Petrenciuc Ileana, 35 ani Culeg. Tira Petru, 15 V 1960 6 ÎN VÎRFUȚU' MUNTELUI În vîrfuțu’ muntelui Sînt trei răi păcurărăi, Numa'unu-i mai strein; Tot pe-acela l-o mînat Ca să-ntoarne oile: Pînă oile-ntorcea Lui legea că i-o făcea: O' să-l puște, o' să-1 taie. — Pe mine nu mă-mpușcați în strunguța oilor! Pe mine pămînt nu puneți Numa' dragă gluga mea, Fluieru după curea. Cînd vîntuțu-a jujăi, Fluieru meu a hori, Cele oi mîndre, bălăi, Mîndru m-or cînta pe văi! Cînd vîntuțu-a șuiera, Fluieru meu a cînta, Oile s-or aduna Și pe mine m-or cînta. Cele oi mîndre, cornute, Mîndru m-or cînta pe munte! Cele oi, mîndre, bălăi, Mîndru m-or cînta pe văi! A.C.F.C. 3724 Reg. Maramureș Raion Lăpuș Corn. Boiereni Inf. Marton Maria, 32 ani Culeg. Boier Elisabeta, 6 II 1961 PE MARGINEA ,,MIORIȚEI" 135 7 TREI PĂCURĂREI Trei păcurărei, Trei turme de miei, Trei turme de oi La munte suiră, înainte ieșiră Fată de maior Cu briu gălbinior. —■ Hai, frați, s-o luăm! — Tu de i lua, Eu te-oi împușca! —■ De mi-ți împușca, Voi mi-ți și-ngropa La stîna de oi, La focuri de miei, Lancea mea cea dulce Mi-o puneți de cruce! Fluierul cel drag Mi-1 puneți de steag! Oile bălăi M-or cînta prin văi; Oile cornute M-or plînge pe munte. A.C.F.C. Fond. B. Reg. Maramureș Raion. Șomcuta Mare Satul Hideaga Inf. Pop Timofie, 95 ani Culeg. Pop Cecilia, 10 II 1962 8 TREI PĂCURĂREI Trei păcurărei Cu trei turme de oi Suie sus la munte S-aduie oi multe. Aici ce văzură? Fata de maior Cu galbîn baior. —• Hai, frați, s-p luăm! — Tu de i lua, Noi te-om împușca. — Voi mi-ți împușca, Voi mi-ți și-ngropa în staur de oi, în țărcuț de miei. Lancea mea cea dulce Mi-o puneți de cruce! Fluierul cel drag Mi-1 puneți la cap, Cînd vîntu-a sufla, Oile-or zbiera, Fluieru-a cînta, Eu m-oi deștepta. Reg. Maramureș Raion. Cehu Silvaniei Satul Urmeniș Inf. Bancoș Maria Culeg. Petric Maria 9 TREI PĂCURĂREI Trei păcurărei, Trei turme de oi S-o suit la munte S-aduie oi multe. Dar ei ce aflară? O fată de maior Cu păr gălbior. — Hai, frați, s-o luăm! — Tu de i lua, Noi te-om împușca. — Voi de mi-ți pușca, Voi mi-ți și-ngropa: în staur de miei. Oile-or veni, Bine m-or jeli; Și mieii-or juca, Bine m-or cînta; Fluierul cel dulce Mi-1 puneți de cruce! Campăul cel drag_ Mi-1 puneți de steag! Reg. Maramureș Raion. Cehu-Silvaniei Satul Aluniș Inf. Suciu Gheorghe, 60 ani Culeg. Mureșan Maria 10 TREI PĂCURĂREI Trei păcurărei Cu trei turme de oi Și-unul dintre ei E mai mititel. Pe cel mic ei l-au mînat S-abată turmele-n sat Si lege i-au făcut: Pușca-l-or, pușca, Capu'i-or ciuntă? — Pe mine nu mă pușcați Numai capu mi-1 luați Și pe mine mă-ngropați în țărcuțu oilor, Unde-i jocu'mieilor; Pe mine lut nu țipați Numa'dragă bonda mea Să mă-nvălesc eu cu ea. Și la căpușelu meu 136 DUMITRU POP Puneți fluierașu meu Fluieru mi-a fluiera, Oile toate-or juca ... Cîte oi mîndre, săine, Toate m-or cînta pe mine; Cite oi mindre, cornute, Toate m-or cînta pe munte,- Cîte oi mîndre, bălai, Toate m-or cînta pe văi. Reg. Maramureș Raion. Cehu Silvaniei Satul Odești Inf. Dragoș Alexandru, 49 ani Culeg. Pop Silviu, 1962 11 COLO SUS, LA MUNTE SUS Colo sus, la munte sus Erau trei păcurărei Și cu trei turme de oi. Dar unu-i mai mititel Și pe ăla l-o mînat Și-adune oile-n sat. Pe cînd el și-o abătut, Ei de lege i-au făcut: Ori să-l puște, ori să-l taie, Ori căputu să i-1 ieie. — Pe mine nu mă-mpușcați, Numai capul mi-1 tăiați, După aceea mă-ngropați. Și la drag căpuțul meu Puneți fluierașul meu, Căci cînd vîntul va sufla Fluierașul m-a cînta. Cîte oi mîndre, cornute, Toate m-or cînta prin munte,- Cîte oi mîndre, bălăi, Toate m-or cînta prin văi; Cîte oi mîndre, sîine, Toate m-or cînta pe mine. Reg. Maramureș Raion. Cehu Silvaniei Sat. Odești Inf. Blidar Loiza, 50 ani Culeg. Blidar Elena, 1962 12 PĂ CEA COASTE CU VĂLCEI Pă cea coaste cu vălcei Sîntu-și trei păcurărei, Cu trei turmuțe de oi. Zisă-și unu'către altu: — Du-te, frate-ntoarnă turma! Pînă turma că-ntorcea Lui grea lege că-i făcea, Lege grea și-1 potopească. —• Voi, măi frați, mi-ți potopi, Da'pe mine mă-ngropați în staorul oilor Și-n țărcuțul mieilor. Și fluierașul meu cel drag Mi-1 puneți la cap de steag; Fluierașul meu cel dulce Mi-1 puneți la cap de cruce. Și cînd vîntul va bătea Fluierașul mi-a cînta, Oile s-or aduna Și pe mine m-or cînta,- Și cînd soarele-a luci Miorile vor veni Și pe mine m-or jeli. Reg. Maramureș Raion. Cehu-Silvaniei Corn. Băița Culeg. Rob Ana, 1962 13 TREI PĂCURĂREI LA MUNTE Trei păcurărași la munte, Cel mai mic îi mai voinic Lărui și-a lărui, Doamne (refren) L-o mînat și-ntoarne oi. Pe cînd oile-o-nturnat Legea i ș-a și gătat: O și-l puște, o și-l taie. — Pe mine nu mă-mpușcați Numai capul mi-1 tăiați Și pe mine mă-ngropați în stănuțul oilor, în jocuțul mieilor. Pe mine pămînt nu puneți Numai dragă bonda mea. Fluierașul meu cel dulce II puneți la cap de cruce; Vîntuțu'cînd a sufla Bonda mi s-a ridica, Fluierașul m-a cînta. Oi, oi, oi, mindre; cornute, Mîndru mi-ți cînta pe munte! Oi, oi, oi, mîndre, bălăi, Mîndru mi-ți cînta pe văi! Reg. Maramureș Raion. Cehu Silvaniei Sat. Tămășești Inf. Sabău Aurel, 54 ani Culeg. Orha Florica, 1962 PE MARGINEA ,,MIORIȚEI" j 37 14 COLO JOS, COLO MAI JOS !Colo jos, colo mai jos, Pe rîtuțu cel frumos Sîntu-și trei păcurărei La vreo trei turme de oi; Da'unu-i mai streinei, C-acela-i mai voinicel. Și p-acela l-o minat Și-abată turmele-n sat. Pe cînd 'napoi s-o-nturnat Grea moarte i s-o gătat: Ori cu pușca pușca-l-or, Ori capu’ tăia-i-l-or. — Cu pușca nu mă-mpușcați, Numa’ capu mi-1 tăiați. Și pe mine mă-ngropați La strunguța oilor, La jocuțul mieilor. Lut pe mine nu puneți Numai dragă bonda mea. Și la căpușoru meu Puneți drag fluierul meu Vîntu' cînd a trăgăna Fluierașu m-a cînta. Cîte oi or fi seine Toate m-or cînta pe mine; Cîte oi or fi cornute Toate m-or cînta la munte; 'Cîte oi or fi bălăi Toate m-or cînta pe văi. Reg. Maramureș Raion. Cehu Silvaniei Sat. Tămășești Inf. Orha Floare, 52 ani Culeg. Sabău Lucia, 1962 15 TREI PĂCURĂREI Trei păcurărei, Trei turme de oi S-o suit la munte Și-aduie mai multe. Și-acolo-și văzură Fată de maior C-un galbîn baior. — Dați, frați, și-o luăm! — Tu de i lua, Noi te-om împușca — Mine mă-mpușcați, Mine mă-ngropați în staor de oi Unde-i joc de miei. Oile-or veni, Mîndru m-or jeli; Mieii or juca Mîndru m-or cînta. Fluierul cel drag Mi-1 puneți de steag. Lancea mea cea dulce Mi-o puneți de cruce. Sumănașu meu Mi-a fi copîrșeu. A.C.F.C. 4351 Reg. Maramureș Raion. Cehu Silvaniei Sat. Giurtelec Inf. Pop Vasile, 40 ani Culeg. Cuceu loan, 7 II 1963 16 TREI PĂCURĂREI Trei păcurărei La-o turmă de oi S-o suit la munte S-aduie mai multe. Fată de maior, Cu galbăn baior. Doi, frați, s-o luăm! — Tu de i lua Eu te-oi împușca! — Tu de mi-mpușca, Tu mi și-ngropa: în staor de oi, Unde-i joc de miei. Lancea mea cea dulce Mi-o pune de cruce,* Fluierul cel drag Mi-1 pune de steag. Reg. Maramureș Raion. Cehu Silvaniei Sat. Biusa Culeg. Pop loan, 1962 17 COLO SUS, IN VÎRF DE MUNTE Colo sus, în vîrf de munte Hai linui, linui, linui lerui, Doamne (refren) Grea turmă de oi se-nvîrte Dar la turmă cine-și umblă? Umblă trei păcurărei Cu oile după ei. Cel mai mic oile-abătea, Cei mai mari legea-i făcea: Ori să-1 țîpe-ntre țăpușe. Ori să-1 taie, ori să-1 puște, — O! dragi frățiorii mei, De s-a-ntîmpla să mor eu, Nu mă-ngropa-n-temeteu, Nici în verde țintirim, 138 DUMITRU POP Că acolo voi fi străin. Pe mine mă îngropati în strunguța oilor, în jocuțul mieilor. Fluierul mi-1 puneți cruce, C-a sufla vîntul și-o zice. Oile cele seine Mîndru m-or cînta pe mine! Oile cele cornute Mîndru m-or cînta pe munte; Oile cele bălăi Mîndru m-or cînta pe văi. A.C.F.C. Fond. B. Reg. Cluj Raion. Gherla Corn. Mintiul Gherlei Inf. Neamțu Pavel, 62 ani Culeg. Neamțu Livia, 5 V 1959 18 COLO-N JOSU, MAI ÎN JOSU Colo-n josu, mai în josu, Grea turmă de oi se paște Da' la turmă cine-și d-umblă? D-umblă-și doi, trei păcurari; Doi sînt veri primari, Numai unu-i străinei. Ala oile-ntorcea, Legea lui i o făcea: Ori să-1 taie. Ori să-1 puște, El din grai așa grăia: ,,Pe mine nu mă pușcați, Numai capu’ mi-1 tăiați; Și pe mine mă-ngropați în strunguța oilor, La jocuțul mieilor. Fluierul mi-1 puneți cruce, Căci cînd vîntu' și-a sufla, Fluieru meu m-a cînta. Cele oi mîndre, bălăi Mîndru m-or cînta pe văi; Cele oi mîndre, cornute, Mîndru m-or cînta pe munte; Cele oi mai miorele Mîndru m-or cînta cu jele. A.C.F.C., Fond. B. Reg. Cluj Raion. Gherla Corn. Băița Inf. Cîmpean Augustin, 62 ani Culeg. Miclea Simion, 12 II 1961 19 TREI PĂCURĂRAȘI Colo-n josu-i mai în jos Este-un rît mîndru, frumos Și-o turmă de oi frumoase. Dar la turmă cine umblă? Umblă trei păcurărași; Unul era străinei Și tot pe ala-1 mîna Oile de le-nturna Pînă oile-nturna Lui legea i o făcea: Ori tăiată, ori pușcată, Ori prin sabie’-aruncată. — Voi dacă mi-ți omorî, Voi pe mine mă-ngropați în jocuțul mieilor, în strunguța oilor. Pămînt pe mine nu puneți, Numai glugulicea mea, Fluierul după curea. Și cînd vîntu' a sufla, Fluierul meu m-a cînta, Oile s-or înturna. Cele oi mîndre, cornute Mîndru m-or cînta pe munte?. Cele oi mîndre, bălăi, Mîndru m-or cînta pe văi; Cele oi mîndre, seine, Mîndru m-or cînta pe mine. A.C.F.C. Fond. B. Reg. Cluj Raion. Gherla Corn. Lujerdiu Inf. Hosu Aurel Culeg. Rusu Carol, mai 1961 20 COLO-N JOSU, MAI ÎN JOS Colo-n jos, mai în jos Hoi linu, linu, Ier de-alin (refren) Sînt nouă păcurărei Cu nouă turme de oi. Numai unu-i străinei Și pe-ahăla l-o mînat Să facă oile-n jos. El oile le-o mînat, Lui grea lege i-o picat:. Da' ori să-1 puște, ori să-1 taie,. Da' ho, ho, ho nu mă-mpușcați, Da' numa' capu mi-1 luați Și trupul mi-1 îngropați Da' în strunguța oilor, în jocuțu' mieilor. Da’ cîte oi mîndre, cornute, Toate m-or plînge pe munte; Da' cîte oi îs ochișele Toate m-or plînge cu jele,- Da' cîte oi, cîte bălaie Să mă plîngă prin păraie. PE MARGINEA ,,MIORIȚEI" 139 A.C.F.C. Fond. B. Reg. Mureș Autonomă Maghiară Raion. Reghin Com. Monor Inf. Roiban Măriuca, 54 ani Culeg. Oprea Florian, 1963 21 TREI PĂCURĂRAȘI PE MUNTE Trei păcurărași pe munte La turmă de oi cornute. Cel mai mare-i voinic tare, Celălaltu-i după el, Cel mai mic îi străinei, Străinei ca un inel. Tot pe ăla mi-1 minară Să bată oile-n jos. Pînă oile-și bătea Mare lege ce-i făcea, Mare lege tîlhărească, Ca pe el să-1 potopească: O' să-1 puște, o’ să-1 taie, Ori lui capul să i-1 ieie. — Pe mine nu mă-mpușcați, Numai capul mi-1 luați. Și pe mine mă-ngropați în strunguța oilor, în jocuțul mieilor, S-aud lapte cioroind Și pe băla rumegînd. Pe mine lut mult nu puneți, Numai draga gluga mea Și fluiera la curea. Și cînd vîntul a sufla, Fluiera a fluiera Și pe mine m-or cînta Dragile mele bălăi Mîndru mă cîntați pe văi. Dragile mele cornute Mîndru mă cîntați pe munte Dragile mele seine Mîndru mă cîntați pe mine. Reg. Cluj Raion. Huedin Sat. Ciuleni Culeg. Giurtin Constantin, martie 1957 (apud Haș Gheorghe, Contribuții la cunoașterea baladei populare „Mio- rița", în Transilvania. Lucrare pre- zentată la Cercul științific studen- țesc de folclor în anul 1956/57). 22 SUS ÎN PLAIU' MUNȚILOR Sus în plaiu' munților Sîntu-și doi păcurărei La o turmuță de oi. Cel mai mare-i voinic tare, Cel mai mic îi streinei, Streinei ca și-un inel. Și pe el că mi-1 mînară Să-și bată oile-n jos. Pînă oile-și bătea Lui grea lege ce-i făcea, Lege mare hoherească Ca pe el să-1 potopească. El din grai așa-și grăia: Căci pe le să nu-1 îngroape Numa-n strunga oilor, La fundu' găleților S-aud lapte cioroind Și oile beuăind. Paște mielu și se culcă, Vine lupu’ și-l apucă. Cine ne-a plînge pe noi Oile cele băloi. Și-ați fi sînătoși și Doamne, Voi gazde și noi, Doamne. Reg. Cluj Com. Rogojel Inf. Potra loan, 45 ani Culeg. Dumitru Pop, 29 VI 1956= 23 SUS ÎN PLAIU’ MUNȚILOR Sus în plaiu' munților Este-o turmuță de oi. Sunt toți trei păcurărei: Cel mai mare-i voinic tare; Celălalt îi după el, Cel mai mic îi mititel Ca și-o lume de inel. Și ce gînduri le venea-le Ca pe le să mi-1 omoare, Ca pe el să mi-1 îngroape, Nici în deal și nici în vale, Numa-n strunga oilor, Sub fundu' găleților, S-aud lapte cioroind, Oaia după miel zberînd. Cine ne-a plînge pe noi? Oile cele bălăi Cine m-a plînge pe mine? Oile cele săine. Paște mielul și se culcă, Vine lupu’ și-l apucă. A.C.F.C. 3749 Reg. Cluj Raion. Huedin Com. Valea Drăganului Inf. Lungu Maria, 18 ani Culeg. Botiș Augustin, 26 XI 196 î 140 DUMITRU POP 24 SUS ÎN PLAIUL MUNȚILOR Sus in plaiul munților Sunt vreo trei păcurărei La o turmuță de oi. Cel mai mare-i voinic tare, Celălalt îi după el, Cel mai mic îi mititel Ca o lume de inel. Pînă oile-și păștea Cei doi legea i-o făcea, Grea lege și hoherească Ca pe el să mi-1 omoare Și pe el să nu-1 îngroape, Nici în deal și nici în vale, Numa-n strunga oilor, Sub fundu' găleților, S-aud lapte cioroind, Cizme roșii tropotind, Oaie după miel zbierînd. Paște mielul și se culcă, Vine lupul și-l mînîncă. Cine m-o plînge pe mine? Oile cele săine. Cine ne-a plînge pe noi? Cile cele bălăi. A.C.F.C. 3761 Reg. Cluj Raion. Huedin Corn. Valea Drăganului Inf. Onuț Istina, 19 ani Culeg. Curticăpean Petru și Santa Aurel XI 1961 25 COLINDA OII 'Sus in plaiu’ munților Bună ziua a lui Crăciun (refren) Sînt tustrei păcurărei La o turmuță de oi. Cel mai mare vornitori, Al doilea după el, A treilea mititel Ca și-o lună de inel. Pînă oile-și păștea-le Lor grea lege le făcea-le, Ca pe ei să mi-i omoare, Și pe ei să nu-i îngroape, Nici în deal și nici în vale, Numa-n strunga oilor, Su' fundu găleților. S-auzi lapte cioroind, Oaia după miel zbierind. Paște mielu' și se culcă, Vine lupu’ și-1 apucă. >Cine ne-a plînge pe noi? Oile cele bălăi. De-ai fi gazdă sănătoasă, Să plătești colinda noastră. A.C.F.C. 3764 Reg. Cluj Raion. Huedin Corn. Valea Drăganului Inf. Giurgiuman Petru, 63 ani Culeg. Purcaru Maria, Florea Const.» Bartoș Sanda, 26 XI 1961 26 CORINDA OII Sus în plaiu' munților Dimineața lui Crăciun (refren) Sîntu-și trei păcurărei La o turmuță de oi. Cel mai mare, voinic tare, Celălaltu-i după el Și-al treilea-i mititel Ca și-o lume de inel. Pînă oile-și păștea-le, Grea lege ce le făcea-le: Grea lege și hoherească Ca pe ei să mi-i omoare. Iară ei își cuvîntară, Ca pe ei să nu-i îngroape, Nici în deal și nici în vale, Numa-n strunga oilor, Su' fundu găleților S-aud lapte cioroind, Oaie după miel zbierînd. Paște mielu' și se culcă, Vine lupu’ și-1 apucă. Cine ne-a plînge pe noi? Oile cele bălăi. Cine m-a plînge pe mine? Oile cele săine. A.C.F.C. 3895 Reg. Cluj Raion. Huedin Corn. Valea Drăganului Inf. Costea Ion, 52 ani Culeg. Macavei Doina, 18 XI 1962 27 VARĂ PRIMĂVARĂ Vară, primăvară Vin voinici din țară, Vin trei păcurari, Cu trei turme mari. Pe unu-1 ajunge Ceasu’ cel de moarte Care-i peste toate. El din grai grăi: PE MARGINEA ,.MIORIȚEI" 141 — „Și voi, frații mei Mîndri, mititei, Dac-oi muri eu Voi să mă-ngropați în strunga oilor, în jocu' mieilor. Cruce să mi-o puneți Lancea mea cea bună, Și-n vîrfu' aceea Să-mi puneți fluiera; Vîntu' va sufla Fluiera a zice, Oile or plînge. Și voi, frații mei, Dacă-ți merge-acasă, Mama v-a-ntreba Că eu viu ori ba. Spuneți la mama, La mama bătrînă, Că eu am rămas Colo-n vîrf de munte, Și că eu-oi veni Cînd frunz-a-nfrunzi, Și eu-oi înturna Cînd frunz-a pica. Reg. Cluj Raion. Huedin Com. Mînăstireni Inf. Coldea Maria, 68 ani Culeg. Văsaru Florica, 1961 (Monografia folclorică a comunei Mînăstireni. Teză de Stat, 1961, p. 150). 28 TREI PĂCURĂREI Trei păcurărei Lini, lini, lei (refren) Trei turme de oi. Ei se voroveau Că ei or lua O fată de-mpărat. Cel mai mic zicea Că ,,eu oi lua". — Tu de i lua, Noi te-om împușca. — De mi-ți împușca, Aici mi-ți îngropa. Fluieru' cel drag Mi-1 puneți de steag, Bota mea cea luce Mi-o puneți de cruce. Reg. Cluj Raion. Huedin Com. Măguri Inf. Dodea Maria, 25 ani Culeg. Dumitru Pop, 28 VII 1958 29 SUS ÎN VÎRFUL MUNTELUI Sus în vîrful muntelui Sînt tustrei păcurărei Și toți trei sînt verișei. Pe cel mai mic l-au mînat Oile de le-o-nturnat, Lui de lege ce i-o dat? Ori să-1 puște, ori să-1 taie. — Pe mine nu mă pușcați Ori de viu mă îngropați în strunguța mieilor. Și drag fluierașul meu Să-1 puneți la capul meu. Cînd vîntul a sufla Fluierul a fluiera Și mieluții or juca. Țucu-vă ce oi săine Mîndru mi-ți plînge pe mine. Țucu-vă ce oi bălăi, Mîndru plînge-mi-ți prin văi. A.C.F.C. 1892 Reg. Cluj Orașul Cluj, cartierul Mănăștur Inf. Vinas Ana, 58 ani Culeg. Dăncilă Gh., 22 II 1960 30 AUDE-S-AUDE Aude-s-aude într-un vîrf de munte Trei păcurărași. Doi se țin că-s frați. Unu-i mititel Și mai frumușel. Pe-acolea trecea Fată de maior Cu păr gălbior. Așa s-a sfătuit Pe el să-1 omoare. Care ți mai drag? — Cel mai mititel Că-i mai frumușel. — Nu mă omorîți Că eu v-oi da Fluiericea mea. — Nouă nu ne trebe Că și noi avem Fluier ca și-a tău. —• Nu mă omorîți Că eu v-oi da Turmulița mea. Nouă nu ne trebe, Că și noi avem Turmă ca a ta. Omorîți-mă și mă-ngropați 142 DUMITRU POP La staul de oi, în dîmbuț de miei. Cele oi săine M-or plînge pe mine. Cele bălăi M-or plînge pe văi. A.C.F.C. 1893 Reg. Cluj Orașul Cluj, cartierul Mănăștur Inf. Mărgineanu Ana, 48 ani Culeg. Gozaru M., 6 XII 1959 31 SU' DUMBRAVA MUNTELUI Su’ dumbrava muntelui Pascu-mi și-o turmă de oi Și cu trei păcurărei. Hăl mai mare-n jos spre mare, Hăl mai mic ii streinei, Streinei ca și-un inel. Ei tot pe el îl minară Să deie oile la vale. Ei oile le dădură Da’ lui grea lege-i făcură: O’ să-1 puște, o' să-1 taie. — Nu mă-npușcați, nu mă tăiați, Fără capu’ mi-1 luați, Și-acolo mi-1 îngropați, în strunguța oilor, în fundu' găleților. Și fluieru' meu hăl drag Să mi-1 îngropați la cap. Vîntu' cînd a trăgăna în fluieru' meu a da Și pe mine m-a cînta. Cîte oi bîle-ncornate Toate m-or cînta la moarte. Cîte oi mîndre săine Toate-or plînge după mine. Reg. Cluj Raion. Aiud Corn. Izvoarele Inf. Ursa Paraschiva, 54 ani Culeg. Dumitru Pop, 4 VIII 1957 32 PE MUNȚII CEI MARI Pe munții cei mari Merg trei păcurari. Doi îs frățiori, Unu-i strin cu ei. Frații vorovesc Și se sfătuiesc Pe strin să-1 omoare. Strinul auzea Și frumos întreba: — Voi ortacii mei De m-ați omorî Voi să mă-îngropați în mijloc la stînă La fagul cel mare, La mijloc de cale. Fluierița mare La cap să mi-o puneți. Cînd vîntu' va bate Fluierița o zice, Oile s-or strînge, După mine or plînge. Cine le-o vedea Frumos le-o întreba: „De ce plîngeți, voi oi? — Noi ne plîngem C-am avut un păcurărei, Tînăr, frumușel Și-a rămas 'napoi Tot vînzînd la oi. La aripa șubii, La lumina lunii. A.C.F.C. Fond. B. Reg. Hunedoara Raion. Brad Corn. Tomești, sat. Steia Inf. Florea Nichifor Culeg. Corpadea Eliza, 15 III 1961 33 PE CEL PLAI DE MUNTE Pe cel plai de munte Merg oile-n frunte. Dar 'naintea lor Cine mi-și mergea? O fată de maier, Cu cel drag de baier. Dar la urma lor Cine mi-și mergea? Noua ciobănei, Frățiori de-ai ei. Ei se vorovea, Se voșcoluia (înțelegeau) Pe ea să mi-o-ntrebe: „Tu, fată de maier, Cu cel drag de baier, După care-i merge?" — Eu mi-oi merge, merge După cel mai mic, Din zile mai mic, Din trup mai voinic. Ei se vorovea, Se voșcoluia, Pe el să-1 omoare Joi, apus de soare. Dar undi să-1 îngroape? Din cel fund de vale, PE MARGINEA „MIORIȚEI" 143 De lături de cale. Mica miorică, Șchioapă se făcea Și-n urmă udea [rămînea] Și lui îi spunea: „Stăpîniorul meu, Frățiorii tăi Ei s-or vorovit, S-or voșcoluit, Pe tin’ să te-omoare Joi, apus de soare, La cîmp cu mohoare. Și să mi te-ngroape, Din ceș'fund de vale, De lături de cale". El atunci o zis: El atunci o zis: „Frățiorii mei, De mi-ți omorî, Să nu mă-ngropafi Din ceș'fund de vale; Ci să mă-ngropați, în vîrful muntelui, Strunga oilor, Jocul mieilor; Cam în dosul stînii, Ca să-mi aud cîinii. Fluiericea mea Să mi-o rădicați ? într-un vîrf de brad. Vîntul aburea, Fluiera zicea, Oile pornea; Flăle lai la văi Și hăle cornute Sus la vîrf de munte; Hăle ochișele Tot la mărginele; Și hăle cam șchioape Pe hăle vîrtoape, Unde iarba crește în șase se-mpletește, în cinci se despletește, întreagă putrezește. A.C.F.C. Fond. B. Reg. Hunedoara Raion. Hațeg Com. Rîu Alb, sat. Corcești Inf. Bora Gavril, 62 ani Culeg. Nae Constantin, 3 I 1963 34 PE RĂZOR DE VIE Pe răzor de vie Este-un pom rotund La frunză-i cam lat, D-umbra-i minunată. La d-umbruța lui Cine că mi-și ședea? D-o trei păcurari. Ei se legiuiau Și se sfătuiau, Pe care din ei îl vor omorî? Pe ceala mai mic, Că-i cel mai voinic. El așa-și grăia-le: „Voi, fraților mei, De mi-ți omorî, La cap îmi puneți Fluierușca mea. Vîntu-o d-abura, Fluier fluiera, Și-audă maica. Maica v-a-ntreba: — Unde-i cel mai mic, Care-i mai voinic? Voi spuneți așa: „C-am rămas 'napoi, C-o turmă de oi, Cu știomplea'napoi. Reg. Crișana Raion. Salonta Com. Girișul Negru Culeg. Haș Gheorghe, 1956 (Contri- buții la cunoașterea baladei popu- lare „Miorița" în Transilvania. Lu- crare prezentată la Cercul științific studențesc de folclor în anul 1956/57). 35 PE RĂZOR DE VIE * Pe răzor de vie Este-un pom rotund, La frunză-i mărunt. La d-umbrița lui Cine se d-umbrea? Doi-trei păcurari. Ei se legiuiesc Și se sfătuiesc Pe care și-l d-omoare? Pe ăla mai mic, Ala[l]t mai voinic. El din grai grăia: : „Hei! dragi frații mei De mi-ți d-omorî Să mă dă-ngropați în stîna oilor. La cap îmi puneți Fluierașul meu. Cînd vîntu-a sufla Fluier fluiera-va Oile-or zbura Și mama v-a-ntreba „Da'unde-i frate-vost? Unde-i cel mai mic, C-ala-i mai voinic? Voi spuneți așa, 144 DUMITRU POP C-o rămas 'napoi C-o turmă de oi, Cu schioape-napoi. A.C.F.C. Fond. B Reg. Crișana Raion. Salonta Com. Talpoș Inf. Vidican Ștefan zis „Zmăcu", 36 ani Culeg. Smaiovits Maria, 1963 36 COLO, COLO DUPĂ DEAL Colo, colo după deal Sînt vreo opt păcurărei Cu vreo opt turme de oi. Numai unu-i streinei. Tot pe ăla l-o mînat Să bată oile-n jos. Pîn-oile le-o bătut Lui grea lege i-o făcut: Ori să-1 puște, ori să-1 taie, — Nu mă pușcați, nu mă bateți,, Numai capul mi-1 luați. Și pe mine mă-ngropați în turiștea oilor Și-n jocuțul mieilor. Pe mine pămînt să nu puneți, Numai dragă gluga mea, Fluierița la curea. Și cînd vîntu-a vîjăi, Fluierița m-a hori; Și cînd vîntu-a trăgăna, Fluierița m-a cînta. A.C.F.C. Fond. E Reg. Mureș-Autonomă Maghiară Raion. Luduș Com. Bîrza Inf. Olaru Elena, 54 ani Culeg. Susa Gheorghe, 20 VI 1959?: CRONICĂ • în anul universitar 1963/64 a fost numit la Facultatea noastră, în calitate de lector de limba și literatura fran- ceză, domnul Alain Henri, absolvent al Școlii Normale Superioare și agregat în științe, de la Universitatea din Grenoble. Dumnealui a ținut un curs special despre dezvoltarea romanului francez în secolul al XlX-lea. Dl. Henri și-a reluat activi- tatea și în anul universitar 1964/65. • în anul universitar 1963/64, conf. Du- mitru Pop a funcționat ca lector de limba și literatură română la Universitatea din Montpellier (Franța). • La împlinirea unui deceniu de la moartea lui Emil Isac, în luna aprilie 1964 s-a organizat la Facultatea noastră un simpozion la care au luat cuvîntul prof. Elemer Jancsd: Emil Isac și poezia maghiară modernă și lector Leon Ba- consky: Emil Isac și critica literară ro- mânească. Au urmat recitări din lirica poetului. • în colaborare cu Facultatea de isto- rie-filozofie, lectoratul de limba italiană a organizat un simpozion de poezie ita- liană, cu referate și recitări susținute de studenți ai celor două facultăți. • Festivitățile Shakespeare din 1964 s-au bucurat și la Facultatea noastră de o largă participare. Ele au început cu un simpozion shakesperian, la care au con- ferențiat conf. Mihail Bogdan și asist. Cor- nel Căpușan, urmînd un recital din So- nete, în original și în traducere româ- nească. A urmat — sub auspiciile Facul- tății și a Bibliotecii centrale universi- tare — o manifestare similară. După un cuvînt de deschidere al prof. Mihail Bog- dan, a vorbit despre semnificația Sonete- lor studenta Maria Pîrlog, anul IV engle- ză. în luna iunie, la Casa de cultură a studenților, în fața unui numeros public, echipa de teatru a Facultății de filologie în colaborare cu echipa de recitatori, a dat un spectacol memorial Shakespeare,. compus din ,,Sonete", monoloage celebre și o versiune prescurtată a comediei ,,Visul unei nopți de vară". e în cadrul schimburilor dintre Univer- sitatea din Bologna și Universitatea clu- jeană, în luna aprilie 1964 au conferențiat la Cluj profesorii Stefano Botari (istoria artelor) și Luigi Heilmann (glotologie); cel dintîi a vorbit despre Michelangelo, conferință urmată de Influențe arabe în arta Italiei meridionale, iar profesorul Heilmann, despre Problema limbii literare italiene și Tendințe în lingvistica italiană actuală. • în luna mai, la invitația conducerii Facultății de filologie, scriitorul brașo- vean Aurel P. Bănuț a conferențiat în fața unui numeros auditoriu despre înte- meierea Luceafărului (Budapesta, 1902). A. P. Bănuț este singurul în viață dintre fondatorii cunoscutei reviste ardelene. • La sesiunea pe țară a Societății de filologie clasică din R.P.R. (Cluj, mai 1964), conf. Tiberiu Weiss a prezentat referatul Considerații asupra democratis- mului lui Empedocles. • La sesiunea științifică a cadrelor di- dactice de la Universitatea ,,Babeș—Bo- lyai" din Cluj (13—14 iunie 1964), la secția de lingvistică și secția de litera- tură, s-au prezentat 16 comunicări, dintre care cităm: acad. Emil Petrovici: Modelul sîrbo-croat al sistemului fonologie istro- român; prof. Dr. D. Macrea, Titu Maio- rescu și problemele limbii literare; prof. Dr. luliu Mârton, Cu privire la corelația dintre accent și durata vocalelor în îm- prumuturile românești ale graiului cean- gău din Moldova; prof. Dr. Henri Ja- 10 — Babeș—Bolyai: Philologia 1/1965 146 cquier: Elementele noțiunii de atmosferă; prof. Dr. losif Pervain: Din istoria teatru- lui românesc în Transilvania; conf. Dr. Mihail Bogdan: Unele aspecte ale litera- turii proletare engleze; conf. loan Pătruț: Despre sistemul fonologie al limbii ro- mâne; asist. M. Homorodean: Cu privire la culegerea pe teren a numelor topice. • La conferința națională de lingvistică din 18—21 iunie, ținută la Cluj sub auspi- ciile Institutului de lingvistică și ale In- stitutului de calcul, prof. B. Kelemen a prezentat comunicarea Importanța studie- rii elementelor relaționare la stabilirea caracteristicilor stilurilor limbii, iar conf. Romulus Todoran a vorbit despre: Con- tribuții la studiul dialectului aromân. • în luna iunie 1964, cu prilejul săr- bătoririi în întreaga țară a lui Eminescu, la 75 de ani de la moartea marelui poet, Facultatea noastră a organizat un recital din opera eminesciană, dat de echipa de recitatori a Facultății, în original și în diverse tălmăciri (franceză, italiană, ger- mană, rusă maghiară, engleză, latină). Au conferențiat: prof. Dr. Liviu Rusu des- pre Optimismul lui Eminescu și conf. Mir- cea Zaciu despre Eminescu in conștiința contemporanilor săi. în aceeași lună, la Casa universitarilor, conf. Gavril Scridon a vorbit despre Poezia lui M. Eminescu, deschizînd un recital dat de Teatrul Na- țional din Cluj. • în cadrul ciclului de conferințe or- ganizate de Clubul Casei universitarilor, o serie de cadre didactice de la Facul- tatea noastră au dezvoltat teme legate de specialitatea lor; astfel, prof. Dr. Henri Jacquier: Jean Paul Sartre-, conf. I. Ra- coveanu: E. A. Poe; conf. Mircea Zaciu: Tudor Arghezi și lector Șt. Bitan: Poezia celor două Americi. Majoritatea acestor conferințe au fost urmate de recitaluri de poezie susținute de echipa de recita- tori a Facultății. • Universitatea populară din Cluj s-a bucurat de sprijinul a numeroase cadre didactice de la Facultatea noastră. în 1964 au conferențiat aici prof. Dr. H. Jacquier, prof. Dr. L. Rusu, conf. Gh. Sza- bo, lectorii I. Pulbere, Șt. Bitan, L. Gră- madă, L. Hodorog ș. a. • La cursurile de vară de limba, lite- ratura și cultura poporului român (Sinaia 1964) au ținut și în acest an lecții urmă- torii membri ai corpului didactic de la Facultatea de filologie din Cluj: acad. Emil Petrovici: Locul elementului slav în Jexicul limbii române; conf. R. Todoran (în colaborare cu prof. B. Cazacu de la Universitatea din București): Repartizarea dialectală a lexicului dacoromân; conf. Mircea Zaciu: Nuvela în literatura ro- mână. • Lectorul C. Săteanu, precum și asis- tenții Ileana Georgescu și Dezideriu Koz- ma, au participat la cursurile de vară de la Universitatea din Debrețin (R. P. Ungară). • în lunile august-septembrie 1964, asistenta Viorica Lascu a luat parte la cursurile de vară de limba italiană, orga- nizate la Siena (Italia). • Cu prilejul marii sărbători a poporu- lui român, douăzeci de ani de la Elibe- rarea României de sub jugul fascist, o serie de oameni de știință și profesori universitari au fost distinși cu diferite titluri. Printre aceștia, de la Facultatea noastră, acad. prof. E. Petrovici i s-a conferit titlul de „Om de știință emerit", iar profesorilor Dr. D. Macrea și Dr. Ele- mer Jancso, titlul de „profesor emerit". • Prof. Dr. Liviu Rusu de la Catedra de literatură universală a participat între 31 august și 6 septembrie 1964, ca delegat al Academiei R.P.R., la Congresul inter- național de literatură comparată organi- zat la Fribourg (Elveția), unde a pre- zentat — în cadrul secției „Influențe lite- rare" — comunicarea Eminescu și Scho- penhauer. • Acad. Emil Petrovici a participat la Simpozionul Vuk Stefanovic Karadzic, care a avut loc între 14—20 septembrie 1964 la Belgrad, cu prilejul centenarului morții marelui învățat sîrb. Șeful Ca- tedrei de limba rusă și slavistică de la Universitatea clujeană a prezentat o co- municare. ® între 28—29 septembrie, la Veneția, Ministerul Instrucțiunii Publice din Italia, în colaborare cu Comisia națională ita- liană UNESCO, cu Seminarul de limba și literatura română al Universității din Roma și cu Fundația „Giorgio Cini" au organizat o „masă rotundă" Eminescu, la care au participat cercetători ai operei eminesciene din diverse centre de cultură ale lumii. Din delegația română, condusă de acad. AL Rosetti, a făcut parte și conf. Mircea Zaciu, decanul Facultății de filo- logie. • A apărut primul volum al tratatului de Istoria literaturii române (Editura Aca- demiei R.P.R.) la care au colaborat, de la Facultatea noastră, prof. Dr. I. Pervain (re- dactor responsabil adjunct al volumului), conf. D. Pop și asist. Georgeta Antonescu. 147 • La 1 octombrie 1964 și-a început ac- tivitatea la Facultatea de filologie, în ca- litate de lector de limba și literatura engleză (americană) domnul James Auge- rot de la Universitatea din Seattle (statul Washington). ® în ziua de 9 octombrie 1964, Catedra de literatura rusă și sovietică a avut in mijlocul ei pe criticul și publicistul so- vietic V. Pankov. S-au purtat discuții pe Ierna literaturii sovietice actuale. ® L$ conferința națională de lingvistică (București, 7—13 octombrie 1964), Facul- tatea noastră a fost reprezentată de acad. Emil Petrovici, care a prezentat comuni- carea Probleme de dialectologie roma- nească, prof. Dr. D. Macrea: Atlasele lingvistice ne regiuni și conf. L Pătruț: Contribuții ta studiai structurii morfolo- gice a limbii române. ® La sesiunea științifică jubiliară a Universității din București, cu prilejul centenarului acestui important institut de învățămînt superior, Facultatea noastră a fost reprezentată prin cîteva cadre didac- tice care au prezentat următoarele comu- nicări: acad. E. Petrovici: Toponimice sud-slave occidentale in Oltenia, conf. I. Pătruț: Despre structura morfologică și ionologică a limbii române; prof. Dr. D. Macrea: Contribuția Universității din București la dezvoltarea lingvisticii ro- mâne; conf. Eugen Cîmpeanu: Stilistica adverbului; prof. Dr. Henri Jacquier: Ver- suri libere în poezia română contempo- rană-, prof. Dr. losif Pervain: Z.aharie Car- calechi, Biblioteca românească 1821, și conf. D. Pop: Ovid Densusianu folclorist. • în zilele de 21 și 22 octombrie 1964, în prezența conducerii Universității, pro- fesorul Mario Pensa, de la Universitatea din Bologna, a ținut în fața corpului di- dactic și a studenților de la Facultatea de filologie două conferințe: Nostalgia germanica per ritalia și Dante e il suo tempo. ® In ziua de 30 octombrie 1964, prof. A. Jaffe de la Universitatea de stat din Michigan a conferențiat despre William Faulkner, în fața cadrelor didactice și a studenților Secției de engleză a Facultății noastre. • La 1 noiembrie 1964, în sala de spec- tacole a Casei de cultură a studenților. cercul dramatic ai Facultății de filologie, sub conducerea artistică a lectorului Se- ver Trifu de la Catedra de filologie ger- manică și a bibliotecarului șef D. Șt. Pe- truțiu, a prezentat Visul unei nopți de vară de W. Shakespeare. Spectacolul a pus bazele unei tradiții în mișcarea tea- trală universitară, aceea a unei reprezen- tații la începutul fiecărui an universitar, oferită de studenții anilor IV-V pentru colegii lor din anul I. Dăm mai jos afișul spectacolului : Die prima mensis Novembris anno millesimo noncentesimo sexagesimo quarto hora vigesima (1 XI 1964) SUB AUSPICIIS ALMAE MATRIS NAPOCENSIS R E C T O R I S MAGNIFICI S O L L E M N I A „B ALLICORUM " Facultatis Philologicae LUD U S T H E A T RA L I S PER STUDIOSOS HISTRIONES EJUSDEM FACULTATIS in scaenam inducetur • In luna noiembrie 1964, profesorul co- reean An Ham Guan, decanul Facultății de filologie a Universității ,,Kim Ir Sen” din Phenian, a făcut o vizită la Facultatea noastră, însoțit de Kim Bon In, de la Am basada R. P. D. Coreene din București. • Dr. Martin Draeger (R.D.G.), lector de literatura germană la Facultatea de filologie din Cluj, a ținut în 1964 confe- rințele ,,Aspecte din revoluția culturală în R.D.G." și ,,Studiul istoriei literare în R.D.G.", în fața studentilor și a cadrelor didactice de' la Secția de germană. • La 6. XL 1964 Facultatea noastră a comemorat 150 de ani de la nașterea ma- relui poet rus Lermontov. A conferențiat lector Adrian Ghijițchi de la Catedra de literatură rusă și sovietică, despre „Pesi- mismul IermontovianU Studenții au oferit apoi un recital din opera poetului. • în luna decembrie 1964 s-au organi- zat la Facultatea noastră simpozioane co- memorative închinate lui lom Creangă, L Madâch și Dimitrie Anghel. | 43871 | Abonament anual: 20 lei seria, 150 lei toate seriile. Abona- mentele se fac la oficiile poștale, prin factorii poștali și difuzorii voluntari din întreprinderi și instituții. Prețul 10 lei STUDIA UNIVERSITATIS BABEȘ-BOLYAI SERIES PHILOLOGIA FASCICULUS 2 CLUJ î r.i < »’l i n yc ka). Dans leur X-me amice de publicalion (1965) Ies Studia Univeisilatis Babeș—Bolyai cornportent Ies series suivantes: mathematiques—physique (2 fasciculcs) chimie (2 fascicules); geologie—geographie (2 fascicules); biologie (2 fascicules); philosophie—economie politique; psychologie—pedagogie; Sciences juridiques; histoire (2 fascicules); linguistique—litterature (2 fascicules) STUDIA UNIVERSITATIS BABEȘ-BOLYAi SERIES PHILOLOGIA FASCICULUS 2 19 6 5 STUDIA UNIVERSITATIS BABEȘ—BOLYAI Anul X 1965 REDACTOR ȘEF: Acad. prof. C. DAICOVICIU REDACTORI ȘEFI ADJUNCȚI: Acad. prof. ȘT. PETERFI, Prof. AL. ROȘCA, membru coresp. Acad. R.P.R., Prof. I. URSU, membru coresp. Acad. R.P.R., COMITETUL DE REDACȚIE AL SERIEI FILOLOGIE: Conf. M. GÂLFFY, Prof. E. JANCSO, Prof. I. PERVAIN, Conf. R. TODORAN,. Conf. GH. SZABO, Conf. M. ZACIU (redactor responsabil) Redacția: CLUJ. str. M. Kogalmceami, 1 Telefon 34—50 S U M A R - T A V O L A DELLE M A T E R I E — T A RT A L O M GH. SZABO și I. PULBERE, Unele aspecte ale revoltei sociale in Divina Comedie a iui Dante............................................................. 7 G. BÂLIGAN, „Fastorum .. . totidemque libellos"..............................21 C. CĂPUȘ AN, Perspectiva infinitului în Tragedia omului de Madâch ... 29 M. MARKEL, Simbolul florii albastre la Novalis și Eminescu...................35 I. GHEORGHE, Pilotul și corabia — simboluri ale Poetului la romanticii și parnasienii francezi..................................................... . 47 M. PROTASE și G. ANTONESCU, Turnee românești în Transilvania între 1864 și 1900 (II)............................................................61 D. CURTICĂPEANU, Cîteva observații cu privire la nuvela Hortensiei Papadat-Bengescu .... . ..............................85 I. POP, Imaginistica lui Ilarie Voronca......................................91 KOZMA DEZSO, Ket szâzadvegi lap irodalmi anyaga (Materialul beletristic a două gazete clujene de ia sfîrșitul secolului trecut)................101 M. BORCILĂ, Un fenomen fonetic dialectal: rostirea lui ș ca s și / ca z în graiurile dacoromâne. Vechimea și originea fenomenului . ... 109 Documentare P. DAN, O traducere inedită a lui Șt. O. losif: Richard al IlI-lea 123 N o t e E. JANITSEK, Contribuții ia studiul numelor topice care au la bază noțiunea de defrișare......................................................... 129 I. BACIU, Omiterea și înlocuirea articolului cu prepoziția de în limba franceză contemporană . . . . ... ................135 Recenzii Ovidiu B î r 1 e a, Atanasie Marienescu iolclorist (I. MUȘLEAi 143 In m e m o r i a m |George Călinescu | (M. ZACIU) 149 C04EPXAHME r. CABO, 14. ny^BEPE, HeKOTopbie acneKTbi comia/ibHoro dyHTâ b ,,BontecTBeH- 7 HOH KOMeAWH ’ ’ ZIaHTe...................................................... HM- BAJIHTAH, „Fastoruni . . . totidemque libellos”............................... 21 K- ionyLUAH, nepcneKTHBa 6ecKOHeHHOCTH b Tpaseduu ueAoeeKa Ma^a^a ... 29 M. MAPKEJI, Chmbo.i rojiyâoro HBeTKa y Hosajinca n y SMHHecKy..................... 35 PI. TEOPEE, JIouMaH h Kopaâ/ib —chmbojibi no3Ta y (j)panuy3CKHX poMaHTUKOB ii napnacueB......................................................................... 47 M. EIPOTACE, HM- AHTOHECKy, TacTpojiH pyMbiHCKHX TeaTpa/ibHbix Tpynn b TpaHCM/ibBaHHH b 1864—1900 rr (II)................................................ 61 H- KyPTHK9nHHY, HecKOJibKo aaMeqaHWH b cbh3h c noBe^^oH XopTenaHH nana,naT-BeHA>KecKy............................................................... 85 14. non, I4Ma>KncTHKa PLnapne BopoHKH............................................. 91 KO3MA H-, Be/iJieTpHCTHMecKHH MaTepua.n AByx kjivjkckhx raaeT KOHua npom.Toro CTOJieTHH..................................,..................................... 101 M. BOPLII4JI3, Oaho AnajieKTajibHoe cpoHeTimecKoe HB.neHiie: npon3HouieHwe sm 5 M j KaK Z B ASKO-pyMblHCKHX TOBOpaX. HaBHOCTb H npOHCXO JKAeHHe HBvieHWR . ....................................................... 109 A o k y m e h t a mi h C. HAH, Heii3AaHHbin nepeBOA IUt. O. flocid(j)a: PimapA 111...................... 123 3 a m e t k h.................................................................. 3. HHI44EK, Bioia/i b iisyqeHHe TonoHHMi-iqecKHX HassaHiin, HMeiomnx suaneHne ,,py6iKHHKa k OKpyjKaicmeH AeficTBHTejib- hocth onpeAejifleTC.fi homiimo Apyrnx cpaKTopoB h ero ncnxojiornqecKUM ckasaom, aBTopbi anajiHSnpyiOT HacTpoeniifi noaia c stoh tohkh apemifi h noK33biB3ioT, mto ohh cocTOfiT H3 npOTMBOpefiHBblX 4YBCTB 11 CTpaCTefl, HeodbIKHOBeHHO CHAbHblX, HeCBOHCTBeHHblX ApyrHM nosTBM. /laHTe BOCXnmaeTCfi, oh odhfiT HeH3BHCTbio, JiioâoBbio, coqyBCTBneM h BO3MymeHHeM no nOBOAy COdbITHH, npOHCXOAHBHIHX B Kt3AHH. B stv anoxy Ha poAHHe nosT3 npoHCXOAHAH Me?KAoyco6wubi, bcacactehc KOTOpbix AaHTe 6biA coc/iaH 113 KH3Hb npe>KHeH OAopeHUHH, c Apyrofi CTOpOHbl — qeAOBeK3 dyAymero, YAHCca. B 33KAK)qeHHe nocAe toto ksk 3BTopbi nepeqncAfiioT npeACTaBHTeAefi npoAa>KHoro AyxoBencTBa, ohh ccbiA3ioTCfi na ,,npoK3HOH" ITeTpy Manopa — AaJieKHH otkahk shth- KAepHK3AbHOH AHTepBTypbl, BO3HHKIHefi B pe3yAbT3T6 H3n3AKOB AaHTe. ASPECTS DE LA REVOLTE SOCIALE DANS LA DIVINE COMEDIE (Resume) Apres avoir rappele que l’attitude de l’artiste en face de la realite ambiante est determinee aussi, en dehors d’autres facteurs, par sa structure psychologique, les au- teurs analysent l’âme du poete sous cet aspect et montrent qu’elle est dominee par des sentiments et des passions contradictoires, d’une intensite sans pareille. Dante s’en- thousiasme, hait, aime, s’apitoie ou se revolte devant ce qui se passait alors en Italie. On sait qu’â cette epoque la patrie du poete etait dechiree par des luttes in- testines, â la suite desquelles il fut exile de Florence. Les auteurs rappellent que Tune des causes de cette situation etait l’usurpation du pouvoir par la papaute, qui ten- dait â accaparcr les biens de ce monde et ă se meler des affaires profanes, oublieuse de sa vraie mission. Quand il evoque les luttes entre les cites italiennes, Dante pro- nonce de severes paroles sur les unes ou les autres, mais son jugement est inspire non pas par la partialite mais par un effort d’objectivite. Particulierement importantes 3ont les critiques que Dante formule au sujet des phenomenes caracteristiques de l’epoque precapitaliste, auxquels il oppose son ideal: d’une part, la vie patriarcale de l’ancienne Florence, de l’autre, l’homme de l’avenir, Ulysse. En conclusion, et apres avoir passe en revue les representants du clerge cor- rompu, les auteurs font une reference au Procanon de Petru Maior, echo lointain de la litterature anticlericale, nee pour une part des attaques de Dante. „FASTORUM .. . TOTIDEMQUE LIBELLOS" di GIUSEPPE BALIGAN (Bologna) Leggiamo in Ovidio (trist. 2,549 sgg.): Sex ego Fastorum scripsi totidemque libellos cumque suo iinem mense volumen habet idque tuo nuper scriptum sub nomine, Caesar, et tibi sacratum sors mea rupit opus. Tanto in teinpi piu o meno remoti quanto ancor oggi gli eruditi non si. sono trovati ne si trovano d'accordo suH'interpretazione dei due distici sopra menzionati; si sono, cioe divisi e tuttora si dividono in due schie- re: la prima comprende quei critici secondo i quali il poeta, colpito dalia condanna all'esilio, sarebbe stato costretto ad interrompere i Fasti, che giâ egli aveva avuto intenzione di condurre a termine (cfr. îast. 3,57 sg. e 5,147 sg.) e dei quali forse aveva giâ steso almeno la trama (non esclusa l'ipotesi che egli abbia ripreso l’opera in esilio); la seconda schiera (per la veritâ piu numerosa) comprende gli studioși convinti che Ovidio abbia scritto interamente i dodici libri ante exilium. Confesso di non capire su quali basi, non dico solide ma almeno modestamente attendibili, possa fondarsi la prima interpretazione. Ma esaminiamo quel passo del secondo libro dei Tristia: nell'unica elegia (autodifesa e supplica a Cesare Ottaviano Augusto) costituente il se- condo libro dei Tristia il poeta ricorda ad Augusto di aver scritto (scripsi) dodici libri di Fasti (sex ... Fastorum ... totidemque libellos), ciascuno dei quali termina col rispettivo mese (v. 550), e di aver dedicato a lui (tibi sacratum) quell'opera da poco scritta sotto il suo nome (id...tuo nuper scriptum sub nomine ... opus). Come si pud pensare ad una si- mile affermazione da parte di Ovidio, se questi, mentre scriveva la sua autodifesa, giâ sapeva che la sua avversa fortuna (sors mea) non gli aveva permesso di comporre gli altri sei libri? Se il verso „Sex ego Fastorum scripsi totidemque libellos'¹ si trovasse, anziche in un'opera deU'eșiho, negii stessi Fasti, si potrebbe congetturare, pur con un po' di fatica, che il poeta ci desse per scritta un'opera il cui compimento rien- trava, senz’altro, nelle sue precise intenzioni, visto che analoghe inten- 22 GIUSEPPE BALIG/XN zioni egli espresse in fast. 3,57 sg. (Vester honos veniet, cuim Laren- talia dicam: / acceptus geniis illa december habet) e fast. 5,147 sg. (Quo feror? Augustus mensis mihi carminis huius / ius dabit: interea diva ca- nenda Bona est), nei quali due luoghi, tuttavia, l'intenzione e espressa -si noti bene- col futuro, non col perfetto. Ma allora -si dirâ- quale significato si deve dare al rupit? Proprio da questa parola orgina il grosso malinteso. Si e preso e si continua a prendere il rupit come equi- valente, per senso, ad interrupit („ha interrotto"). II che e del tutto inesatto. Che cosa ci pud dire in proposito lo stesso Ovidio? Molto. Leggiamo in Ovidio: trist. 1, 7, 13 sg. Car mina mutatas hominum dicentia formas: infelix domini quod fuga rupit opus. Qui l'esametro allude ai quindici libri delle Metamorfosi (sottratti alia morte spirituale del poeta, contro il suo volere: cfr. trist. 1,1,117 sg.; 1,7,15—24; 3,14,19 sg.), condotti fino ai tempi di Augusto (trist. 2,559 sg.) e il secondo emistichio del pentametro ( . . . quod fuga rupit opus) e pressoche identico al secondo emistichio del citato pentametro trist. 2,552 (...sors mea rupit opus), riferentesi ai Fasti. Che cosa dunque intese dire Ovidio, quando, a proposito delle Metamorfosi, scrisse: fuga rupit opus? Che rimprovvisa partenza per l'esilio non gli permise di dare all'opera (giâ materialmente compiuta) la lima, corn'egli avrebbe desiderato (trist. 1,7,22—40), la dovuta finitezza (trist. 2,63 sg.), non gli permise di darie l'ultima mano (trist. 2,555 sg.; 3,14,21, sg.), lo costrinse insomma, a lasciare che il suo opus passasse incorrectum sulla bocea del popolo (trist. 3,14,23). Ecco quale senso il poeta diede alia frase fuga rupit opus (cioe, le Metamorfosi): orbene, se consideriamo che l'accenno ai quindici libri delle Metamorfosi (trist. 1,7,13 sg.) si con- clude -come precedentemente abbiamo rilevato- con quasi le stesse parole con le quali termina l’accenno ai Fasti (trist. 2,549—552), si pud, con tutta tranquillittâ, ritenere, non diciamo probabile, ma certo che Ovidio, prima di andarsene in esilio, aveva materialmente e intera- mente scritto i dodici libri dei Fasti, come le Metamorfosi rimasti senza ,,l'ultima lima", senza ,,l'ultima mano", senza i dovuti emendamenti. L'opera dei Fasti, ne piu ne meno che l'opera delle Metamorfosi, pud insomma considerarsi un opus non giâ intermissum, ma soiamente in- correctum, sortis (adversae) vel fugae causa. Che poi, dopo la morte di Augusto, il poeta abbia ripreso in mano i Fasti e vi abbia apportato aggiunte o ritocchi quando si apprestava a dedicării a Germanico (cfr. fast. 1,3—26 .63—64 .285—286 .389—390; 4,81—84), e senz'altro fuori d'ogni dubbio: comunque non ci soffermiamo su tale questione, che andrebbe al di lâ dello scopo del nostro articolo. Piuttosto, se mai qualcuno esitasse ad accettare come valida l’argomentazione che abbia- mo addotta circa la materiale composizione da parte di Ovidio dei do- dici libri dei Fasti prima del suo esilio, tenga presente che il poeta, quando, nell'ultima epistola del quarto libro delle ex Ponto, ci dice che 1'amico Sabi.no, colpito da una rapida morte, lascio incompiuti i suoi ,, FASTORUM . . . TOTIDEMQUE LIBELLOS" 23 Fasti, usa la frase imperiectum opus (v. 15 sg. .. . împeriectumque dierum / deseruit celeri morte Sabinus opus), la quale frase ha un si- gnificato ben diverso dall'altra rupit opus riferita alle Metamormosi e ai Fasti, ne dimentichi che Ovidio, quando ci ha voluto descrivere un infante (met.3,310) o animali (met.1,427) non ancora giunti al loro com- pimento fisico o ci ha voluto dire di parole lasciate tronche a mezzo (Her.13,13; 21,25; met.1,526; trist. 1,3,69) si e sempre ed unicamente ser- vito dell'aggettivo imperiectus. Non vi e dubbio che Ovidio, superlati- vamente facile a ripetere uno stesso pensiero con le identiche parole (valga Tesempio di îast. 1,101 ,,Disce, metu posito, vates operose die- rum" e fast. 3,177 ,,Disce, Latinorum vates operose dierum"'. in en- trambi gli esametri il vates e lo stesso Ovidio quale autore dei Fasti) f se avesse voluto dirci di aver lasciato incompiuti i Fasti, causa l’esi- lio, si sarebbe servito dello stesso aggettivo col quale, pochi anni apresso, ebbe ad indicare l'incompiutezza dei Fasti di Sabino (1). A parte, del resto, quest'ultima considerazione, direi abbastanza facile l’interpretazione dei vv. 549—556 del secondo libro dei Tristia: insio me alia Medea (vv. 553—554) e alle Metamoriosi (vv. 555—556) il poeta ci ha ricordato i fasti (vv. 549—552), volendo contrapporre questi tre grandi poemi (il secondo e terzo dei quali terminati prima deiresilio; ma non limati) ai iuvenilia et amatoria poemata (cfr. ibid., v. 547 sg.), Quando Ovidio attendeva alia composizione del secondo libro dei Tristia (e cioe fra l'anno 8 e l’anno 9): i dodici libri dei fasti erano giâ stati scritti (come la Medea e le Metamoriosi). (1) Non vogliamo tăcere Tinterpretazione che Giovanni Masson (Vita Ovidii, Amsterdam, 1708) diede -come piu tardi ricorderă Carlo Rosmini (Vita di Ovidio Nasone, Ferrara, 1789, Parte prima, p. 244)- dell’ormai famoso verso „Sex ego Fastorum scripsi totidemque libellos". Questo verso, secondo il Masson, la cui congettura fu poi abbracciata dai Bianconi (Lettere sopra Celso), si doveva in- tendere nel senso che Ovidio scrisse sei Fasti „divisi in altrettanti libretti" ed un mo- tive a credere che il poeta non avesse scritto gli altri sei il Masson vedeva nel fatto che, per esempio, fra gli antichi scrittori, L a 11 auzi o, che tante volte cito i Fasti di Ovidio, riportandone interi passi, non fece menzione che dei primi sei libri. Al che il Rosmini (p.245) obiettd, giustamente, che il silenzio di Lattanzio sul se- condo gruppo dei libri dei Fasti non sarebbe prova sufficiente per credere che Ovi- dio non li abbia scritti, in quanto o ai tempi di Lattanzio questi sei libri giă pote- vano essere andati perduti o potevano non contenere cose che Lattanzio giudicasse opportuno citare. Ma torniamo al totidem di Massoniana interpretazione. Ovidio, quando volle dirci di aver scritto un libro per ogni mese, cosi si espresse: ,,cum- que suo finem mense libellus habet" (fast. 1,724), „alter ut hic mensis, sic liber alter eat" (fast. 2,2), „Venimus in portum, libro cum mense peracto" (fast. 2,863), ,,cumque suo finem mense volumen habet" (trist. 2,550), mentre, quando in fast. 6,725 voii-? indicare il numero dodici, il poeta si servi del cardinale sex cui aggiunse l’aggettivo indeclinabile totidem (attribuendogli il valore di un bis moltiplicativo): ,,Iam sex et totidem luces de mense supersunt". La quale identica espressione ritornerâ piu tardi in trist. 2,549 „Sex ego Fastorum scripsi totidemque libellos". II che ci conferma, ancora una voita, che, quando il fulmine scagliato da Augusto si abbatte sul poeta, questi aveva giă scritto dei fasti non soltanto i sei libri che ci sono pervenuti, ms anche gli altri sei dei quali, almeno fino ad oggi, ignoriamo la sorte. 24 GIUSEPPE BALIGAN Premessa la notizia (a titolo di semplice informazione) che nell’anno. 1649, in Francia (e precisamente a Digione) Claudius Bar- thol. Morisotus pubblicd (in—4°, apuci Guyot) l'opera Fastorum libri XII, dei quali egli stesso scrisse i sei posteriores per sostituire quelli mancanti di Ovidio, e dimostrato sia che il poeta scrisse dodici, non solamente sei, libri di Fasti, sia che questi furono co'mposti prima dell'e- silio (circonstanza per la quale essi non poterono essere emendati). vediamo di quanta attendibilitâ possano godere le seguenti due notizie: la — „Post extremum versum [fast. 6,812] in Ursiniano aliisque re- centioribus [duobus Patavinis, uno Vaticano atque Francof.) subiuncti leguntur versus hi quattuor tamquam libri VII initium: Si novus a lani sacris numerabitur annus, Quintilis ialso nomine dictus erit. Si iacis, ut tuerant, primas a Marte kalendas, tempora constabunt ordine quaeque suo. (2). 2a — „...teste Gronovio apud MerkeL p.303" Norimbergae vidi anti- quam editionem, cui adscriptum erat: Reliqui sex libri servantul apud presbyterum in pago prope Ulmam. Principium septimi: Tu quoque mulati causas et nomina mensis a te, qui sequitur, maxime Caesar, habes. Scriptum mânu C. Celtis Protacii. — J. F. Gronovius". Haec eadem Gronovium sibi narrasse testatur Nic. Heinsius, „sed opinor", ait idem, „Celtem Protacium non tam decepisse quam fuisse ab aliis deceptum". (3). Va detto anzitutto, che i due gruppi di verși, teste menzionati, sono di pretta marca ovidiana, sia per quanto riguarda il pensiero, sia per quanto riguarda la forma. Esaminiamoli: v.l la precisazione che l'anno comincia con Giano troviamo in iast. 1,64 (inque meo primus carmine lanus adest), 2,1 (lanus habet finem. Cum carmine crescat et annus), 2,48 (primus, ut est, lani mensis et ante fuit), 2,51 (Primus enim lani mensis, quia ianua prima est); v.2 ialso nomine dictus: trist. 3,13,28 . . . ialso nomine dictus... Per il participio dictus riferito al nome di un mese, cfr. iast. 4,89 (Aprilem memorant ab aperto tempore dictum), 5,78 (lunius a iuve- num. nomine dictus. ..), 5,427 (Mensis erat Maius maiorum no- mine dictus); (2) Cid leggesi in Ovidio, Fasti, a cura di Cari o L a n d i, Paravia, 1928,. p.220 sg. (cfr. anche l’ecliz. del Lcnz [Fastorum libri VI, voi. III, fasc. 2, Lipsia, 1932, p.231]). (3) dai citato Landi, p.221 (cfr. anche l’ediz. del Lemaire, Parigi, 1824c voi. VIII, [p. 368] e del citato Lenz, p. 231 sg.). „FASTORUM . . . TOTIDEMQUE LIBELLOS" 25 v .3 per la precisazione che il mese Quintilis trova il suo giusto posto nella successione dei mesi, se si fa cominciare l'anno, com'era una volta, dai mese dedicato a Marte, cfr. fast. 1,39 (Martis erat primus mensis...), 3,135 sg. e 149 sg. (Neu dubites primae fuerint guin ante kalendae / Martis ... — Denigue quin- tus ab hoc fuerat Quintilis et inde / incipit a numero nomina quisguis habet) (4); v. 4 tempora constabunt: fast. 3,91 „ . . . tempora constant"; ordine quaeque suo: trist. 3,4,64 . . . no mi ne quemque suo. Per l'uso di quisque con riferimento ai mesi, cfr. fast. 3,150 incipit a numero nomina quisquis habet. v.l causas: sono le causae di fast. 1,1 e 4,11 (Tempora cum cau- sis...); nomina mensis: fast. 3,4 ,,A te, qui canitur, nomina men- sis habet". Per l’uso del plurale nomina riferito ad un solo mese, cfr. fast. 3,4; 5,1; 6,35; v.2 a te, qui sequitur: fast. 3,4 A te, qui canitur . . . (in entrambi i luoghi il pronome relativ o si riferisce a mensis). Secondariamente c'e da osservare che qualcuno, pur concedendo che i due gruppi di verși non solo denunciano uno stile ovidiano, ma pos- sono essere fattura proprio di Ovidio, non potră ovviamente spiegarsi come tanto l’uno quanto l'altro gruppo costituissero l'esordio di un medesimo libro (il settimo, come ci hanno fatto sapere alcuni codici e il Protacius, rispettiv.) e finiră, conseguentemente, per ritenere spu- no e l’uno e l'altro (in cid d'accordo col Landi [Op. cit., p.221]). Val ■a pena di soffermarsi su questa perplessită affatto piu che naturale. Se quei 4 + 2 verși sono stati realmente scritti da Ovidio (cosa che giudico sommamente probabile, per non dire certa), i detti verși pos- sono accettarsi come l’inizio del settimo libro dei Fasti a queste due condizioni: che si identifichi il Caesar del terzo pentametro con lulius Caesar, non con Caesar Augustus; che si prenda il terzo distico come il rimaneggiamento degli altri due (meno verisimilmente potrebbero essere questi il rimaneggiamento dell’altro), operato dai poeta nella seconda redazione (exilii tempore) dedicata a Germanico. Questa se- conda condizione, che di per se sarebbe accettabile, in quanto e noto che Ovidio apportd alcuni ritocchi non solo nei sei priores libri dei Fasti (come si e visto nella prima parte dell’articolo), ma, presumi- bilmente, anche nei sei posteriores, diventa inaccettabile, essendo essa intimamente legata alia prima, in cui l’identitâ Caesar = lulius Caesar non e sostenibile. Non e infatti ammissibile che nei Fasti scritti prima (4) Nel terzo libro del Corp. Tibu.ll. (del quale, alcuni anni or sono, ho cercate di dimostrare la paternitâ ovidiana) și leggono, quale inizio della prima elegia, i sqguenti ! vergi: „Martis Romani festae venere kalendae (exoriens nostris hinc fuit annus avis)". 26 GIUSEPPE BALIGAN dell’esilio [prima, quindi, che sul capo del poeta si abbattesse il ful- mine scagliato da Augusto (trist. 1,1,72)] e ad Augusto consacrati (trist. 2,551 sg.), Ovidio, dopo aver dato allo stesso Augusto gli attributi magnus (fast. 4,124.859), optimus (fast. 2,637) ed aeternus (fast. 3,422), riferisse a Giulio Cesare (chiamato col solo appellativo divus [met. 15,842]), nel settimo libro degli stessi Fasti, 1'apostrofe maxime Cae- sar (5), quella medesima apostrofe che, piu tardi, il poeta avrebbe rivolta a Caesare Ottaviano Augusto (trist. 3,1,78 Caesar, ades voto, maxime dive, meo). E nella lunga elegia-autodifesa non ha forse Ovi- dio, ricordandogli di aver scritto i Fasti sotto il suo nome, chiamato Augusto col semplice nome di Caesar (v. 551 idque tuo nuper scriptum sub nomine, Caesar), dopo avergli rivolto l'apostrofe ,,Vir maxime“ (v.55)? Concludendo, le considerazioni ora fatte mi inducono a pensare che sia incorso in errore o il Celtes Protacius nel segnalare il distico „Tu quoque mutati... / a te qui sequitur . . .“ come principio del set- timo anziche dell’ottavo libro dei Fasti, o Jo. Frid. Gronovius (nato ad Amburgo nel 1611 e morto a Leida nel 1671) nel riferire la postiila del Protacius. Dei dodici libri dei Fasti ovidiani oggi rimangono soltanto sei. Servio ebbe conoscenza dei sei posteriores, come ben si arguisce dai commento ad Verg. georg. 1,43: „Quintilis et Sextilis mutati sunt postea in honorem lulii Caesaris et Augusti: unde sunt lulius et Augustus. Sic Ovidius in Fastis". Che la seconda parte dei Fasti sia andata per- duta (come molti opinano) giă nel principio del quarto secolo? Quanta fede pud meritare la notizia che il Landi (Op. cit., p.221) vide scritta in margine ad fast. 2,567 sq. nel codice Laur. 36,24, secondo la quale „Arnulfus (Arnoul le Roux de Saint-Euverte) in Fastis refert Ovidium duodecim libros scripsisse Fastorum, verum beatum Hieronymum prop- ter nimium idolatriae cultum asserit igni sex ultimos dedisse idque omni populo christiano suasisse"? E che pensare del fatto che nell'opera Ad sex primorum Caesarum genealogicam arborem commentaria Pio VI P. M. dicata (Napoli, 1787) il suo autore (6), oltre a citare di Ovi- (5) Vano sarebbe poi il tentative di identificare questo Caesar con Germanico perche alia nobile discendenza di questo (adottato nella famiglia Cesarea) il poeta aveva giă dedicato alcuni verși nel quarto libro (v.19 sg. Si qua tamen pars te de Fastis tangere debet, / Caesar, in Aprili, quo tenearis, habes). Piuttosto c’e da ricordare che l’identico vocativo maxime Caesar si legge (riferito ad Augusto) nei primo verso del cârme „Temporibus laetis tristamar ... " (Anth. Lat. suppl., Buech., Riese I, 1, p.198 e Baehr., IV, p.183), da alcuni codici (erroneamente) attribuito a Cornelio Gallo (la cui paternită ovidiana, invece, ho cercato di dimostrare in Rend. Class. Sc. morali, storiche e iilologiche delL Accad. Naz. dei Lincei, Serie VIII. voi. X, fasc. 5—6 [anno 1955], pp.404—409). (6) II quale ,,Clarissimus litterariae Reipublicae vir Beneventanus" (come lo presenta J o. B a p t. Rotund us nella dedica dell’opera al papa Pio VI lp.4]; ha preferito, come egli stesso ci dice, sub sipario latere [soprattutto per due ragioni: ne in mustaceo laureolam quaerere videar, et Momorum, quibus hoc inîicetum seculum scatet, morsus vitem (p.13)], limitandosi, pertanto, nella sua lettera introduttiva (indirizzata al Rotundus), a firmarsi con le sole iniziali H. P. (p.23). ,,FASTORUM . . . TOTIDEMQUE LIBELLOS" 27 dio i verși trist. 2,103—106 (p.42), Pont. 1,2,138 e 4,6,11 sg. (p.52)ᵣ iasF 2,717 sg. (p.192 sg.) e fast. 1,202 (p.193 sg.) (7), invita il lettore, parlando delle origini della gens Pinaria, a vedere, oltre Virgilio, Aen. 8 [v.269 sg.] e Servio, ad loc. cit. (ubi. . . Pinarios a fame dictos ait), anche Ovidio, Fast, (p.36) (senza dircene il libro), nei sei primi libri dei quali Fasti perd, non v'e traccia alcuna (come in nessun'altra opera di Ovidio) ne dei Pinarii ne della derivazione del loro cognome? Sono dunque andati irrimediabilmente perduti o distrutti i famosi totidem libelli dei Fasti o forse tuttora li conserva qualche codice di- menticato in qualche oscuro angolo di qualche pubblica o privata biblioteca? Ammesso che sia cosi, non ci si pud nascondere Venorme difficoltâ di raportării alia luce, tuttavia e proprio quello che, quanto prima, mi accingerd a fare, Deo hominibusque aditiv antibus. „FASTORUM TOTIDEMQUE LIBELLOS" (Rezumat) Plecînd de la interpretarea v. 549—552 din cartea a H-a a Tristiilor, cercetătorii, s-au despărțit în două tabere: unii susțin că Ovidiu ar fi fost constrins, ele pe urma apariției decretului de surghiun, să-și întrerupă opera Fastele, din care scrisese pînă atunci șase cărți, completîndu-și eventual opera în exil; alții susțin, în schimb, că poetul a scris în întregime cele 12 cărți ale Fastelor înainte de plecarea sa la Tomis. Autorul aduce în sprijinul celei de a doua interpretări noi argumente, atît printr-o analiză aprofundată a anumitor cuvinte întrebuințate de poet, cît și a altor informații. Din analiza comparativă a vocabularului cu Metamoriozele autorul ajunge la concluzia că Ovidiu, înainte de a oleca în exil avea scrise în întregime cele 12 cărți ale Fastelor, fără însă a le fi finisat; această operație a făcut-o la Tomis după moarte,a împăratului Augustus, cînd poetul a făcut unele modificări, în vederea dedicării operei lui Germanicus. Analizînd, în continuare, două grupe de distihuri, constind din patru, respectiv două versuri, aflate, cele dinții, în unele manuscrise, iar cele din urmă adnotate pe textul unei vechi ediții, autorul stabilește autenticitatea lor atît în ceea ce privește conținutul cît și forma, precum și locul lor, ca versuri de început ale cărților a Vil-a și a VUI-a. în sfîrșit, autorul aduce în sprijinul tezei sale mărturia lui Servius, comentatorul iui Vergilius (sec. IV e. n.), precum și nota marginală de pe un manuscris mai tirziu potrivit căreia Hieronymus ar fi ars ultimele șase cărți și ar fi sfătuit și pe alții să facă la fel, din cauza conținutului lor idolatrie. în concluzie, el își exprimă speranța că aceste cărți se vor putea descoperi în vreun manuscris din vreo biblio- tecă publică sau particulară. * ⁱl (7) II signor H. P. cita inoltre, come verso di Ovidio (senza indicarcene .l’opera), il seguente pentametro „vulnus et auxilium Pelias hasta tulit'¹ (p.144), il cui secondo emistichio si legge in Pont. 1,7,52 „missa graves ictus Pelias hasta tulit" (. .. Pelias hasta ... leggiamo altresi in Pont. 2,2,26 e Pelias ... hasta ... in met. 13,109) Forse che quel verso incertae sedis Ovidio introdusse in uno dei sei posteriores libri dei Fasti? 28 GIUSEPPE BALIGAN „FASTORUM . . . TOTIDEMQUE MBELEOS⁰ ( P e 3 io m e ) PIcxoah ii3 toakobshhh 549—552 cthxob BTOpoii rhuth • Ckopoeu, HCCAeAOBaTeAU pa3AeAHAHCb Ha abs jiarepn: oahh 113 hiix yTBep>KA3K)T, mto, BepomHO, Obiiahh 6ma bbi- hv/Ka^h npepBaib — BCJie^CTBiie noHBJieunfl yxasa o ccbiAKe —CBoe npoii3BeAeHHe (Pacmbi, nă KOToporo oh Haniicaji ao Tex nop niecTb khht, saBepmiiB, bo3mo>kho, CBoe nponsse- Aeune b ccbiAKe. Apynie, nanpoTWB, npHAep>KHBaiOTCH toto mhchhh, mo nosT nannc3A ace 12 khht i nocpeACTBOM yrjiy- OjeHHoro anaAiiaa onpeACAeHHbix caob, ynoTpedAaeMbix hostom, kbk k Apymx cbcachuh. Hs cpaBHiiTeAbHoro aii3AH3a AeKCHKH c MemaMoptpoaaMu aBTOp npuxoAHT k BbiBOAy, mo Obhahh HanucaA ao ero ccbiakh bcc 12 khht (Pacm, oahbko oh neoTAeAaA nxjSTy onepamuo oh cacaba b Tombx, nocAe CMepTii iiMriepaTOpa ABrycTa, KorAa noaT CAeAaA HeKOTOpbie H3MeneHH>I, BBHAy nOCBHmeHHH 3TOTO npOH3BeAeHHA PepMaHHKy. AnaAH3HpyH b AaAbHeftmeM ABe rpynnbi ahcthxob, cocTaBAeHHbix 113 neTbipex, co- OTPeTCTBeHHO H3 ABVX CTHXOB, H3 KOTOpblX nepBbie HaXOA^TCH B HeKOTOpblX pyKOHHCHX, a nocAeAHiie aHHOTHpOBaHbi Ha TeKCTe CTaporo hsabhhh, aBTOp ycTanaBAHBaeT hx hoaahh- HOCTb K3K C TOHKH 3peHHH COAepîKaHHH, T3K H (pOpMbl, 3 T3KJKC HX MeCTO, K3K nepBbie CTHXH V1I-0H H V1I1-0H KHHT. H3KOH6U, 3BT0p npilBOAHT B 33IUHTy CBOeTO nOAOHCeHHA CBHAeTeAbCTBO CepBHH, KOMMeHT3TOpa BepTHAHH (IV-oe CTOAeTIie H. 3-), 3 T3K/Ke 33MeTKy H3 HOAHX dOAee nO3- AHeîi pyKonHCH, cotascho xoTopon fepOHHwyc mK3HHH. B 33KAK)HeHHe OH Bbip3zK3eT H3Ae>KAV, 4TO 3T1I KHHTH MOTVT 6bITb 06H3pV)KeHbI B K3KOH HHdyAb pyKonncH, naxoA^mencn a k3koh-ahoo nydAHMHon hah h3Cthoîî OndAHOTexe PERSPECTIVA INFINITULUI ÎN TRAGEDIA OMULUI DE MADĂCH de CORNEL CĂPUȘAN întreaga evoluție a romantismului se află sub semnul distinctiv al căutării constante a infinitului. Descrierea romantică depășește, prin sugestie lirică, cadrul strict obiectiv, adîncindu-se în zonele misterului și preferind jocul clar-obscurului ce pare să se continue în eternitate; caracterele depășesc măsura umană împlinindu-se adeseori în izolarea lor titanică sau demonică, iar sentimentele caută să se înscrie în veș- nicie și să scape de acțiunea corozivă a timpului. Idealul romantic este totdeauna la o distanță apreciabilă, dacă nu incomensurabilă, asemeni ,,florii albastre" din Heinrich von Ofterdingen, Dorința de a-1 ajunge trebuie să fie deci de asemenea infinită. Motivul ,,florii albastre" reapare spre sfîrșitul acestui curent și la Eminescu. Dar în decursul celor trei sferturi de secol ce-1 despart pe poetul român de Novalis, romantismul evoluase dînd o expresie tot mai cuprinzătoare temelor sale fundamentale. Răspîndit pe o vastă arie geografică, cunoscînd prima extensiune cu adevărat europeană, el a ajuns la ultimele sale concluzii — și aceasta este una dintre trăsăturile sale distinctive — în literaturile socotite marginale ale unor popoare care abia acum realizează creații universale. Romantismul lui Eminescu nu poate fi considerat doar ca o sechelă a unui curent occi- dental. Dacă romantismul românesc a fost de dată tîrzie, el este însă o concluzie cu un caracter de generalitate mai pronunțat decît s-ar crede la prima vedere și, ceea ce e mai important, o dezvoltare. Tita- nismul Luceafărului constituie ultima expresie a titanismului romantic, după cum Tragedia omului reprezintă ultima etapă romantică a moti- vului faustic. Dar poemul dramatic al lui Madâch, atît de original ca viziune, este revelator și din alte puncte de vedere. în el tendința romantică de a surprinde infinitul ajunge la o supremă și complexă întruchipare. Se poate afirma că opera poetului maghiar, atît de interesantă ca structură și problematică, este, din acest punct de vedere, un adevărat compendiu și o concluzie ce implică totodată elemente noi. Infinitul se reverberează într-o multiplicitate de reprezentări, de la cea concretă 30 CORNEL CĂPUȘAN la cea filozofică. Tragedia omului nu aduce în scenă numai imaginea reală a golului cosmic, pe care, în tabloul al XlII-lea, Adam împreună cu Lucifer, îl străbate într-un zbor vertiginos. Fără îndoială, eterni- tatea spațiului și timpului formează însă, înainte de orice, fundalul necesar al acțiunii; nu un simplu context plastic, ci un element legat de o suită de idei ce îl condiționează cu o rigoare ce amintește de Dante. Evoluția umană, însuși subiectul poemului, e transpusă de la în- ceputul călătoriei în timp a personajului central, din tabloul egiptean, pe infinitul mofții, prima formă prin care omul ia cunoștință de pro- priile sale limite. Stimulat de inevitabilitatea dispariției sale indivi- duale, Adam caută o confirmare a durabilității actelor sale în pira- midele ce crede că-i vor perpetua gloria. Dar viitorul — construcțiile sale acoperite de pulberea secolelor — îl sperie. Necesitatea con- fruntării clipei cu eternitatea duce la ieșirea din limitele obiective ale timpului. Dar acest salt în afara prezentului, realizat cu ajutorul forței supranaturale a spiritului său, nu creează discrepanțe dat fiind carac- terul de viziune și ritmul de viziune al întregii scene și al întregii opere. Remarcabilă prin aglomerarea halucinantă și totuși realistă a elementelor e tabloul londonez; metropola burgheză a secolului trecut e evocată printr-o suită de scene reale ce primesc un caracter simbolic prin viziunea finală a mormîntului în care vor dispare toate persona- jele, în afară de Eva, ca semn al unei damnări inevitabile. Acest element deschide un orizont larg semnificațiilor romantice, proiectînd destinul pe un fundal realizat cu ajutorul fantasticului. Din antiteza real—fantastic, poetul știe să scoată sensuri noi, adiacente, adeseori doar sugerate. Scena de dragoste dintre Adam-faraon și Eva-sclavă se clarifică doar în raport cu eternitatea în care crede personajul central, dar și cu cel concret al suferinței sclavilor; gîndurile înalte ale lui Kepler, cu adevărul lor depășind caracterul limitat al epocii, primesc un iz de țărînă tocmai pentru că sînt suprapuse peste scena de dragoste dintre curtean și Eva. Limitele faptului nud sînt constant lărgite prin elemente simbolice și de atmosferă, adîncind astfel sen- surile. Unul din marile merite ale poemului constă în capacitatea de a caracteriza succint, dar pregnant, cu un rar sentiment al istoriei, epoca, în această viziune, personajele își trăiesc autentic încarnările, dar, în același timp, par să-și joace propria viață, fără ca detașarea lor de rol să altereze intensitatea și autenticitatea idealului lor. în sugerarea irealului în cadrul realului, timpul primește o valoare subiectivă ce amintește și prevestește experiențele similare ale secolului al XX-lea. Ritmul evenimentelor e menit să sugereze plastic trecerea universală, vertiginoasa goană a secolelor. Dar alături de concepția modernă a timpului, ieșirea supranaturală din limitele lui, aparținînd recuzitei romantice, rămîne în vigoare. In ultimă instanță, ritmul are menirea de a păstra constant în scenă infinitul, în cadrul căruia eforturile PERSPECTIVA INFINITULUI IN TRAGEDIA OMULUI DE MADÂCH 31 umane iau dublul aspect de vis trecător și realitate nemijlocită. Dez- voltarea logică și psihologică există, dar e oniric redusă. Dacă epocile înfățișate au un caracter obiectiv, ele se sublimează ca o trăire subiec- tivă intr-un timp subiectiv, salvînd opera de un pragmatism vulgar și conferindu-i un adevărat suflu poetic. Dar reprezentarea infinitului nu apare numai în structura poemu- lui, ci se dezvăluie și în personaje. în călătoria sa de-a lungul istoriei, Adam este condus de sentimentul propriei sale autonomii, dar și de conștiința propriilor sale limite. Autonomia e libertate, tendință gene- rală și profund definitoare. în poemul lui Madâch, libertatea omului se relevă în decursul luptei, caracterizate prin eternitatea ei. Conștiința progresului etern este o premisă sine gua non a condiției umane; dar dincolo de experiența istorică, Adam încearcă să-și depășească pro- priul destin, echivalentul confundării cu epoca. La fiecare metamor- foză istorică, în el se disting două elemente antinomice și insepara- bile, în același timp. Adam aparține, ca de altfel și Eva, epocii, dar, în plus, el prefigurează viitorul prin idealurile sale. El se simte chemat uneori să creeze vremurile noi. Astfel, în scena bizantină, cînd nă- zuința sa de îmbunătățire îl îndreaptă spre prezent și cînd Lucifer îi răspunde: Zadarnic gind! Pe ins nu poți nicicînd Să-] fericești potrivnic vremii lui. Căci vremea e un rîu: te adincește Ori valul ei te duce înainte Si-notător e omul, nu cîrmaci. Dar dacă, în concepția lui Madâch, condiționarea înseamnă un ori- zont închis, libertatea se concretizează în perspectiva deschisă dincolo de limitele unei epoci. Astfel condiționarea ajunge să fie finitul, iar libertatea, infinitul. Această antinomie nu determină doar viața interioară a persona- jului central, ci ea se întruchipează în Dumnezeu și în Lucifer. Lucifer, care se prezintă singur încă în primul tablou, e, ca și Mefistofel din poemul lui Goethe, geniul negării. Negarea este înțeleasă aici în primul rînd ca limitare, de aceea Lucifer e o ,,stavilă", corespunzînd condiționării. Chiar și faptul că-i prezintă lui Adam evoluția în tranșe distincte are importanță în caracterizarea lui. Libertatea, posibilitatea infinită se întruchipează în figura creatorului lumii. Tendința spre eternitate a omului se încarcă astfel de semnificații fideiste, ce nu pot fi negate. Trebuie reținut în acest caz faptul că libertatea este o continuă luptă împotriva limitării, și că această luptă se duce pe cîm- pul de luptă al lumii. Dar ideea centrală chiar, atît de importantă pentru înțelegerea semnificațiilor ultime ale Tragediei omului, ideea luptei eterne, își face apariția pentru întîia dată la Adam și abia în final ea va fi întărită cu cuvintele lui Dumnezeu. Astfel sensul exis- tînd din eternitate al creațiunii, un atribut al eternității divine, ajunge să se întruchipeze într-o tendință fundamental umană; e o lege ce-1 leagă de univers, conferindu-i un sens cosmic. Cuvintele pe care le 32 CORNEL CĂPUȘAN rostește Adam în scena zborului în vid primesc un sens deosebit, deși par să fie infirmate în decursul acțiunilor următoare. Sfîrșit de luptă, moartea este ținta, Dar veșnică întrecere e viața Și însăși lupta-i ținta omenirii. Cuvintele lui Dumnezeu din final sună astfel: Omule, zis-am, luptă-te și crede (Mondollam, ember, kuzdj es bîzva bîzzâl) Istoria omului, proteică, rezumînd umanitatea în totalitatea ei, este descurajantă. Cuvintele finale duc însă la reconsiderarea întregii evo- luții și la căutarea elementului durabil, care nu poate fi altul decit lupta, adică ceea ce-1 apropie pe om de infinitul simțit ca o lege inevitabilă, ce acționează conștient sau subconștient. De aici necesi- tatea elementară de a se multiplica într-o infinitate de ipostaze, fiecare fiind imperfectă, adică finită. Adevărata tragedie a omului rezidă în moartea rasei sale; ,,numai sfîrșitul de-aș putea să-1 uit" spune Adam în final, referindu-se la scena eschimoșilor. Tragedia omului este tra- gedia imposibilității realizării definitive. Dar dacă, transpus pe infinitul timpului, omul trebuie să-și recunoască propria scadență, în el există o virtualitate ce cere eternitatea, în funcție de un ideal ce nu se poate realiza niciodată în întregime. Relativismul lui Lucifer umbrește mereu esența ideală a omului, dar n-o poate nega. Idealurile profesate de Adam în decursul diverse- lor sale încercări se leagă între ele. Evoluția sa este determinată de un principiu general de umanitate, din care nu poate fi exclus eter- nul feminin. Madâch compendiază în atitudinile Evei toate fețele iubirii, relevînd și aici o constantă. Adam-Kepler recurge la o disoci- ere a termenilor antitetici deja aplicată, arătînd că vina femeii aparține epocii ce a născut-o, în timp ce părțile bune aparțin structurii ei in- time. Acest etern feminin e constanta ce reapare oricare ar fi idealul țui Aₓdam, e elementul static ce dă sens existenței dinamice a lui Adam, readucîndu-1 mai aproape de esența pe care o caută. Dar însuși sentimentul de dragoste este finit și infinit în același timp: Dar fără de sfîrșit Poți tu vreodată să îmbrățișezi? Sau chiar de poți, cum ești deapururi dornic De noi plăceri, zadarnic le căznești Căci o iemeie plină de ispite Din voluptale-ți dă doar o frintură, Pe cînd icoana iarmeceior multe Ca o himeră-n fața ta plutește —• spune Hippia în scena romană. Asemenea lui Adam, Eva cunoaște o dualitate, dar fără o dominantă dramatică. Antinomia ei trebuie .căutată dincolo de aparenta ei unitate, sugerată de absența proble- melor pe care și le pune Adam. PERSPECTIVA INFINITIVULUI IN TRAGEDIA OMULUI DE MADÂCH 33 Atît Adam cît și Eva, cu toată tragedia lor, vin să confirme crea- țiunea, nu să o nege. Chiar și atunci cînd istoria pare să-1 fi exclus cu ce are mai înalt în sinea lui, omul va reîncepe experiența, în ciuda incertitudinii sale. Ca și lui Faust, lui Adam nu-i este însă refuzată împlinirea interioară, care aici se desprinde în primul rînd dintr-o experiență tragică. Dualitatea omului apare în final ca ideală, în cu- vintele lui Dumnezeu; omul trebuie să acționeze cu deplina conștiință a acestei dualități: Și cînd ești gîrbov de povara clipei Cu raza lui te-nalță infinitul, Iar dac-ar fi mîndria-i să te piardă Te-ar stînjeni făptura-ți îngrădită. Infinitul devine astfel inspiratorul omului și nu negația sa. Transpus pe fundalul eternității, în ciuda limitării sale în timp și spațiu, omul poate participa la însăși esența universului, prin munca sa: Ți-e mina tare, inima înaltă, Iar cîmpul muncii fără de hotar. Spațiul gol e fără sens, deoarece el înseamnă negarea vieții și activi- tății; în scena zborului cosmic, Adam nu putea ajunge decît la ideea sinuciderii. Iar cel care îl va salva va fi tocmai duhul pămîntului în zona căruia va fi sortit să trăiască inevitabil. Drumul lui Adam pînă la cunoașterea acestui adevăr final nu putea fi simplu. Uneori el ajunge chiar la îndoiala în sensurile creatoare ale infinitului. Dar: în ultimă instanță, interpretarea poemului lui Madâch se rezumă la găsirea semnificațiilor sale din unghiul de vedere uman. Dezvăluirea de către divinitate a acestui sens în final marchează ultima etapă a poemului. Elementele fideiste ale operei nu pot însă întuneca umanis- mul născut dintr-o reală suferință personală, ce iese atît de bine în relief cu toată obiectivitatea ireproșabilă. Credința în posibilitățile luptei niciodată încheiate se situează în antiteză cu recunoașterea sfîrșitului. încrederea omului e cu atît mai eroică cu cît e mai tragic condiționată. Optimismul lui Madâch e cu atît mai valoros cu cît s-a născut dintr-o durere adevărată și profundă. nEPCnEKTHBA 5ECKOHEM HOCTH B TPAEE^H H PEJOBEKA MADAMA ( P e 3 K) m e ) l'locjie HeCKOJbKHX npe/iBapHTeJibHbix cooâpaweHiiH o iiohhthh OecKoneqHOCTH b po.\iaHTH3Me, paccMaTpiiBaeMOM Kax ocHosnan nepTa stofo nanpaBJieHHH, ii noc/ie KOHCTa- THpoBaHiiH Toro, hto nocjie/iHHn noAJiHHHbift ii 3aKJiioMFiTejibHbiii 3Tan BbimeynoMHHyToro nanpaBJieHHH pasrpaHiiqiiBaeTCH b Ky^bType MajioqHCieHHbix napoAOB Esponhi,. aBTop 'CTaTbH aHajiH3npyeT 3HaqeHiifl decKoneqHOCTH b ApaMaTimecKOH noaMe Ma^ana. BecKoneq- HOCTb He HBJineTCR jiHinb y KapuiaiomeH KapTiiHOH ; OHa noRB/ineTCR, MeîKAy npoqnw, b ncHXOJiornqecKOM naane y maBHbix AeiîcTByiomiix jihu. B qacTHOCTH y A^a^a Ha^nioaaeTCH 3 — Babeș—Bolyai: PhdloLogia 2/1965 CORNEL CĂPUȘAN CecKOHeuHoe cipeMnenne, cymecTByiomee b ero HenpepbiBHOii oopboe; oah3ko cbohm no- jioJKeinieM, Hcqe3HOBenneM ero pacti, oh oeraeTCH b na ane KOHeHHoro, KOTopoe 3£ecb TO^A^CTBeHHO odyC.UOBaeHHOCTH. Hb3 TepMHHa 3TOH aHTHHOMHM BOnJOIliaiOT B ce6e Bora n tljoun^epa, nepBbiîi — ciiMBoa 6ecKOHenHOCTi’ₜ a BTOpon — KOneHHoro. LA PERSPECTIVE DE L’INFINI DANS LA TRAGEDIE DE DHOMME DE MADÂCH (Resume) L’auteur fait d’abord quelques observations preliminaires sur la representation de l’infini par le romantisme, representation consideree comme un trăit capital de ce courant; il constate ensuite que la derniere etape originale et pour ainsi dire conclusive du courant se realise dans la culture des petits pays d’Europe; il procede enfin ă l’analyse du sens de l’infini dans le poeme dramatique de Madâch. L’infini n’y est pas reduit â un cadre decoratif mais il apparaît, entre autres plâns, sur le plan psychologique chez Ies personnages centraux. En particulier Adam connaît une tendance infinie, qui se manifeste dans sa lutte sans fin; mais, par sa condition, par la disparition finale de sa race, il reste sur le plan du fini, qui se confond ici avec le conditionnement. Les deux termes de cette antinomie se personnifient en Dieu et en Lucifer, l’un etant l’infini et l’autre le fini. SIMBOLUL FLORII ALBASTRE LA NOVALIS ȘI EMINESCU de MICHAEL MARKEL Problemele pe care Încercăm să le dezbatem aici sînt discutate pe larg în știința literară germană și română. în paginile revistelor noastre, mai ales în ultimul timp, în jurul poeziei Floare albastră de Eminescu au fost exprimate păreri contradictorii nu numai în ceea ce privește reconstituirea textului original, dar contradictorii și în ceea ce privește conținutul de idei al poeziei, în general și al simbolului florii albastre, în special. Știința literară germană s-a ocupat și ea foarte mult de acest renumit simbol al romantismului, dar nu toate lucrările interpretează sensul lui în același fel. Credem deci că o cla- rificare a lui ar fi bine venită. Simbolul florii albastre datorează răspîndirea sa largă romantis- mului german, în special lui Novalis. Dar simbolul este mult mai vechi și nu apare doar în literatura cultă. Floarea albastră joacă un rol important în superstiția și credința populară germană și a popoarelor învecinate. Legende despre forța ei supranaturală au fost culese din toate regiunile germane¹, mai ales din jurul Munților Harz, Weser și Odenberg. Legende cu un conținut similar au fost găsite și în Polonia șl Cehoslovacia². în superstiția populară această floare apare adesea sub numele de Wunderblume (floare minunată) și Gltîcksblume (floarea norocului). Uneori legendele o înlocuiesc cu o floare denumită popular Schlusselblume (Primula auricula). Atunci ea este de culoare galbenă, iar alteori ea este purpurie sau albă. ¹ L. Bechstein, Thuringer Sagenbuch. 2. Aufl.., 2 Bd., Leipzig, 1885, voi. I, p.212. — A. Birlinger, Volkstumliches aus Schwaben. 2. Bd., Freiburg, 1861 62, voi. I. pp.78. — R. Ei sei, Sagen des Voigtlandes. Gera, 1871, pp.195. — Hebel; Pfălzische Sagen. (f. 1.), 1912, p.142, 149. — A. Meiche, Sagenbuch des Kdnig- reichs Sachsen. Leipzig, 1903, p.570. — H. v. P f i s t e r, Sagen und Aberglaube aus Hessen und Nassau. Marburg, 1885, p.19. — E. L. R o c h h o 1 z, Schweizersagen aus dem Aargau. 2 Bd., (f. 1.), 1856, voi. 1, p.261. — F r. Schdnwerth, Aus der Ober- vîaiz. Sitten und Sagen. Augsburg, 3 Bd., 1857/1859, voi. H, pp.239. -Al. K a u f m a n n, Deutsche Sagen. în: „Zeitschrift ftir deutsche Mythologie und Sittenkunde²' III (1855), p.173. 36 MICHAEL MARKEL în ceea ce privește amănuntele, legendele populare cunoscute diferă. Trăsăturile principale sînt însă mereu aceleași, sensul simbolu- lui păstrîndu-se. Cu excepția unor cazuri rare, cînd ea vindecă boli³ ⁴ sau cînd slujește drept semn zînelor sau ursitoarelor buneZ|, floarea albastră apare mereu în legătură cu legendele despre comori ascunse în munți sau castele fermecate⁵. Aceste comori se mișcă din șapte în șapte⁶ sau din o sută în o sută de ani⁷ spre suprafața pămîntului și pot fi găsite de oameni. Este ceea ce popular se spune: comoara înflorește (der Schatz bltîht). Această „înflorire" se întîmplă la date precise: în duminica trinitatis (prima duminică după rusalii)⁸, în noap- tea rusaliilor⁹ și cel mai adesea în noaptea sînzienei (24 iunie)¹⁰ *. Atunci în locurile unde este ascunsă o asemenea comoară apare o flacără albastră¹¹ sau o floare albastră¹², floarea minunată. Cine o culege devine stăpînul comorii. De obicei, preferați! sînt păstorii, țăranii și tinerii. Ei găsesc floarea întîmplător sau o primesc de la ființe supra- naturale (fecioare fermecate, pitici). îndată ce floarea minunată se află în posesia sa, norocosul găsește un drum care-1 duce în interiorul muntelui la comoara ascunsă. Din această comoară are voie să ia cît poate să ducă. în toate legendele, însă, el uită de floarea albastră, cu toate că o voce strigă: „Nu uita lucrul cel mai de preț." îndată ce, orbit de bucuria aurului, uită floarea, muntele se închide în urma lui și el nu mai poate găsi altă dată intrarea. De la formula „nu uita lucrul cel mai de preț", care revine în toate variantele legendelor, învățații¹³ au dedus că floarea albastră este floarea nu-mă-uita (Myosotis). Credem însă că această identificare a florii albastre legen- dare cu floarea concret existentă are doar o îndreptățire foarte limitată. într-un alt grup de legende purtătorul florii albastre găsește în munte fecioare fermecate și este chemat să le salveze. De obicei însă el, fie că uită de acest lucru (și în cazurile acestea formula „nu uita lucrul cel mai de preț" se referă la actul salvării, și nu la floare), fie că, alteori, nu are destul curaj¹⁴. ³ Fr. Panzer, Beitrag zur deutschen Mvthologie. 2. Bd., Mtinchen, 1848—99 voi. II, Nr. 357. ⁴ A 1. K a u f m a n n, Die weisse Frâu iii Haid. In: „Zeitschrift ftir deutsche Mytho- logie und Sittenkunde", III (1855), p.173. ⁵ F r. Panzer, loc. cit., voi. I, pp.182, 188, 294. ⁶ R. E c k a r t, Sudhannoversches Sagenbuch. Leipzig, (f.a.), p.73. — E. Mele r, Deutsche- Sagen, Sitten und Gebrâuche aus Schwaben. Stuttgart, 1852, 2 Bd., voi. II. p.505. — A. B i r 1 i n g e r, loc cit., voi. I, p.81. ⁷ E. M e i e r, loc. cit., voi. I, p.151. — A. M e i c h e, loc. cit., p.715. s J. H. A 1 b e r s, Das Jahr und seine Feste. 3. Aufl., Stuttgart, 1917, pp.232. ⁹ H. W 1 i s 1 o c k i, Volksdichtung der siebenburgischen und sudungarischen Zi- geuner. Wien, 1890, p.157. ¹⁰ J. H. A 1 b e r s, loc. cit. ¹L R. K u h n a u, Schlesische Sagen. Leipzig, 1903—1913, 3. Bd., voi. IIL p.690. — H. W 1 i s 1 o c k i, Volksaberglaube und Voiksbrauch der siebenburger Sachsen. Berlin. 1893, p.50. ¹² Ranke, Die deutschen Volkssagen. Munchen, 1910, pp.239, pp.285. ¹³ K. S i m r o c k, Handbuch der deutschen Mvthologie. (3. Aufl., Bonn. 1887, p.396. ¹/¹ S i m r o c k, loc. cit., p.397. SIMBOLUL FLORII ALBASTRE 37 Cercetătorii¹⁵ au găsit într-un mit germanic despre zei o paralelă la toate aceste legende populare. Zeul Donar (Thor), păstorul norilor, cu ajutorul fulgerului albastru smulge norilor ploaia binefăcătoare. Acest mit germanic este, după cum arată A. Kuhn, înrudit îndeaproape cu mituri antice grecești și chiar cu mituri indiene din Rigveda. Iar motivele salvării unei fecioare le-a găsit Karl Simrock¹⁶ ¹⁷ în trei cîntece islandeze vechi despre zei și eroi din culegerea Edda veche. E vorba de cîntecele Skirnisfor, Fiolswins și Sigrdrifumal. Aceste cercetări sînt importante pentru stabilirea vîrstei acestui simbol. După cum se știe, Rigveda datează din mileniul al III-lea î.e.n. iar Edda din sec. al III-lea. Floarea albastră trebuie pusă deci în legătură cu cele mai vechi motive mitologice cunoscute nouă. în basmele populare și în cîntecele populare floarea albastră apare foarte des. Renunțăm aici la o prezentare amănunțită și amintim doar cîteva exemple, cele în care sensul simbolului este asemănător cu cel din romantism, respectiv cu cel din legendele și superstițiile populare, în basmul Jorinde und Joringel¹¹ ca și în toate basmele care au fost cuprinse de Stith Thompson¹⁸ ¹⁹ ²⁰ sub tipul nr. 405, floarea albastră, sau floarea minunată, joacă rolul principal în eliberarea unor copii vrăjiți. Importanță deosebită se acordă florii în două basme țigănești cu titlul Das Schlangenmădchen]S⁾ și Die Glucksblume²Q. Primul, în care unei femei, prin forța supranaturală a florii minunate, i se îndeplinește dorința cea mai mare, se aseamănă cu basmul românesc Despre șar- pele născut de o femeie cules de Franz Obert²¹ și clasificat în cata- logul lui Schullerus²² la tipul 425 A varianta b). în al doilea, floarea albastră devine, întocmai ca în romanul Heinrich von Ofterdingen al lui Novalis, steaua călăuzitoare pentru toată viața a eroului. Tot ca în romanul lui Novalis, floarea albastră nu este de pe această lume, ci din lumea de dincolo. în basm ea este definită ca sufletul mamei răposate a eroului. La tipul 407 Antti Aarne & Stith Thompson se găsesc basme estone, letone, daneze, cehe, maghiare, germane (Grimm nr. 56, 78, 160) și unul românesc, în care apare motivul florii albastre sau florii minunate, în toate aceste basme fetele se transformă în flori. Este o trăsătură importantă în contextul nostru, deoarece și floarea albastră a lui Novalis pare să fie identică cu o fată. Cele două basme Floarea de ¹⁵ A. Kuhn, Die Sagen von der weissen Frâu. în: ,,Zeitschrift fur cleutsche Mytho- logie und Sittenkunde", III (1855), pp.384. ¹⁶ Loc. cit., p.397. ¹⁷ Grimm, nr. 69. ¹⁸ Stith Thompson, The Types oi the Folktales. A Classification and Biblio- cjraphy. Second Revision. Helsinki, 1961 = F F Communications N:o 184 =. ¹⁹ H. W 1 i s 1 o c k i, Volksdichtung, loc. cit., Wien, 1890, nr. 18, p.313—316. ²⁰ Idem, Mărchen und Sagen der transsylvanischen Zigeuner. Berlin, 1886, Nr.13, p.29—33. ²¹ F r. Obert, Rumănische Mărchen und Sagen aus Siebenburgen. în :„Ar- chiv des Vereins fur siebenburgische Landeskunde", N.F., XLII, Heft 2—3. ²² A. Schullerus, Verzeichnis der rumănischen Mărchen und Mărchenva- rianten. Helsinki, 1938. 38 MICHAEL MARKEL aur-³ și. Floarea și Florea²⁶ clasificate ele Șăineanu la nr. 364 și 75 conțin și ele motivul transformării unei fete intr-o floare. Aici meta- morfoza se petrece pentru a salva fetele de urmărirea unor personaje periculoase. între simbolurile de flori din cîntecele populare, floarea albastră, mai ales floarea nu-mă-uita joacă un rol important. Deoarece însă această identificare a florii minunate cu floarea nu-mă-uita nu are decît o valabilitate limitată, renunțăm aici la o prezentare amplă, Pomenim doar cîntecul Die arme Sunderblume care la Erk & Bohme²³ * ²⁵ apare la nr. 10 a, și în care, tot așa, o fată se transformă într-o floare albastră. Simbolul florii albastre deci nu a fost creat de romantism. El aparține celui mai vechi și mai răspîndit fond de simboluri populare. Novalis nu ne-a lăsat relatări nici despre sensul, nici despre prove- niența acestui simbol. Dar dintr-un pasaj al romanului Heinrich von Oîterdingen reiese clar că simbolul a fost împrumutat din superstiția populară. Nu numai Heinrich, ci și tatăl lui a visat odată o floare albastră. Această floare din visul tatălui înflorește în noaptea sînzienei. Ea trebuie culeasă și îl conduce pe fericit spre o viață minunată, de- parte de grijile pămîntești. Tatăl lui Heinrich însă nu urmează chema- rea florii, ci preferă plăcerile și suferințele vieții pămîntești. I se în- tîmplă, de aceea, ca și păstorului din legendele populare: trebuie să părăsească țara minunată. Acest simbol popular a fost folosit de către Novalis pentru a exprima idei proprii, romantice. Mai ales două trăsă- turi ale tradiției populare se pretau pentru o interpretare romantică a ei. Prima este așa-numitul anticapitalism romantic, care și-a găsit o expresie potrivită în acest simbol. întotdeauna, cînd fericitul posesor al florii albastre prețuiește aurul, bogăția mai presus de floarea minu- nată, el este izgonit din muntele magic. A doua și cea mai importantă trăsătură, constă în încrederea în forța supranaturală a florii, în pu- terea ei de a-1 transpune pe cel ales într-o lume magică, într-o bogată lume a minunilor, care oamenilor obișnuiți nu le este accesibilă. Aceasta era chiar năzuința supremă a romantismului german, și mai cu seamă a lui Novalis. Este un fapt bine cunoscut că romantismul german este o școală literară prin excelență filozofică. Este, de ase- menea, cunoscut că romantismul german se bazează pe idealismul clasic german, în special pe filozofia lui Fichte și Schelling. Astfel, realitatea obiectivă, lumea materială pentru ei nu era decît o încar- nare temporară, trecătoare, a unui principiu de ordin transcendental, a Eului absolut, sau a spiritului absolut. în acest sens Novalis spune: ,,Lumea este o imagine universală (Universaltropos) a spiritului, un ²³ L. Șăineanu, Basmele române în comparație cu legendele antice și în legătură cu basmele popoarelor învecinate și ale tuturor popoarelor romanice. Stu- diu comparativ. București, 1895, Lito-tipografia Carol Gobl, p.877—878. ²' Ibidem, p.371—372. Erk & Bohme, Deutscher Liederhort. Leipzig, 1893, 3 Bd., vol.I. p.29—39. SIMBOLUL FLORII ALBASTRE 39 chip simbolic al Iui"²G. „în noi, sau nicăieri, este eternitatea cu lumile ei, trecutul și viitorul. Lumea exterioară e lumea umbrelor, umbrele ei cad în împărăția luminilor"²'. Adevărata lume, ultimul sens, absolutul, infinitul pentru Novalis se află deci dincolo de lumea materială, nu înăuntrul ei. Astfel aspira- ția către o viață adînc trăită nu este îndreptată spre această lume, ci spre un transcendent de esență filozofică, spre o lume minunată a spiri- tului, spre lumea romantică. Pentru Novalis însă lumea „absolută" și lumea temporară nu sînt net despărțite. Lumea materială este doar o incarnare improprie a eternității. Dar în această întruchipare se mani- festă peste tot infinitul. Deci nu trebuie neapărat să ne retragem din lumea materială și să trăim într-o presupusă lume infinită, ci trebuie să descoperim tainele, minunile lumii absolute în realitatea obiectivă și în obiectele și fenomenele ei. A descoperi infinitul în lumea finită, aceasta înseamnă să vezi lumea cu ochi romantici. Pentru argumentarea celor spuse redăm din nou un fragment filozofic al lui Novalis: „Lumea trebuie romantizată. (...) Dînd lucrurilor josnice un sens înalt, lucru- rilor banale măreția neobișnuitului, finitului o aparență infinită — eu o romantizez."* ²⁷ ²⁸ O astfel de imagine vizibilă, pămîntească, materială, în care Nova- lis descoperă lumea magică transcendentală a ideii, lumea eternă ro- mantică, este simbolul florii albastre. Pînă aici sensul simbolului poate fi stabilit cu precizie. Dacă însă pornim să deslușim esența acestei lumi romantice simbolizate, nu găsim păreri identice la diferiții cerce- tători ai problemei. După cum este definită această presupusă lume romantică transcendentală în mod diferit, tot astfel și conținutul simbo- lului nostru este tratat ca atare. Dacă urmărim răstălmăcirea acestui simbol în cea mai importantă bibliografie privitoare la romantism, opi- niile diferite pot fi grupate în trei direcții principale. Prima direcție a fost fundamentată de cercetările lui Oskar Walzel²⁹ și Fritz Strich³⁰. în definirea romantismului ei relevă rolul deosebit pe care-1 joacă no- țiunea de infinit și absolut pentru romantism, totodată însă renunță la o definire mai precisă a acestui infinit. Astfel Oskar Walzel vede în floarea albastră întruchipată „nostalgia spre infinit",³¹ iar Fritz Strich spune: „Nostalgia romantismului este îndreptată spre 'floarea albastră' care este albastră, deoarece albastrul este culoarea depărtării infinite. Ea este îndreptată spre depărtarea albastră. Floarea albastră a lui Novalis este de obicei înțeleasă ca simbol al romantismului, dar ea nu ²lⁱ N o v a 1 i s, Romanlische \Ve]t. Die Fragmente, geordnet und erlâutert von Otto Mann. Leipzig (1935), p.178 (Toate citatele traduse de mine — M. M.) ²⁷ I b i d e m, p.182. ²⁸ I b i d e m, p.318. ²⁹ O s k a r Walzel, Deutsche Romantik. Eine Skizze. 2. und 3. umgearbeitete Aufl., Leipzig, 1917. ³⁰ F. Strich, Deutsche Klassik und Romantik oder Vollendung und U nendlich- keit. Berlin, 1922. ³¹ Loc. cit., p.20. 40 I MICHAEL MARKEL este decît țelul infinit al nostalgiei romantice/'³² Păreri asemănătoare găsim și la Alfred Biese³³ precum și în multe alte istorii literare. în această direcție se situează și cele două articole românești recent apă- rute³⁴ și tratînd probleme privitoare la poezia Floare albastră a lui Eminescu. V. Streinu vede floarea albastră ca o „expresie cromatică pentru sentimentul infinitului" (p.253), iar pentru Zoe Dumitrescu-Bușu- lenga ea înseamnă „alergare după ideal" (p.320). O astfel de interpre- tare a simbolului lui Novalis este desigur îndreptățită și nici nu este greșită. Dar ea este foarte vagă și rezolvă problema florii albastre doar în principiu. în explicarea simbolului pe baza textului lui Novalis com- plicațiile persistă. între aceste complicații se numără mar ales identi- ficarea florii cu iubita lui Heinrich von Ofterdingen. Deja în vis, cînd Heinrich privea floarea, ea s-a transformat, și în potirul ei a apărut fața Mathildei, a iubitei viitoare. Iar cînd Heinrich o întîlnește pentru prima dată pe Mathilde, el spune: „Nu mi-i ca în visul acela la vede- rea florii albastre? Ce legătură este între Mathilde și floarea albastră?"³⁵ într-o notiță pentru partea a doua a romanului, se spune: „El găsește floarea albastră ;ea este Mathilde"³⁶. Există deci o legătură strînsă între iubită și floarea albastră. Astfel unii cercetători au înțeles floarea al- bastră ca o prevestire a iubitei viitoare. Rudolf Haym spune în acest sens: „Un vis îi oferă (lui Heinrich) (...) în forma unei minunate flori albastre țelul dragostei sale."³⁷ Iar Paul Kluckhohn³⁸ spune: „Cea mai mare importanță (pentru Heinrich von Ofterdingen) o are trăirea dra- gostei." „Unirea în dragoste cu ea (Mathilde), împlinirea visului despre floarea albastră, trebuia, probabil, să încheie romanul/' Este însă cel puțin îndoielnic că Novalis vedea sensul vieții eroului său în îndepli- nirea dragostei sale. El ne și spune de altfel altceva despre cartea sa: „Ea este un roman despre soarta minunată a unui poet în care poezia este prezentată și slăvită în diferite situații"³⁹. Pornind de aici, mulți cercetători, mai ales Hermann August Korff⁴⁰ au înțeles floarea albastră ca simbol al poeziei: „Trezirea poeziei într-un poet, acesta-i sensul vi- sului despre floarea albastră. ³² Loc. cit., p.77. ³³ A. Biese, Das Naturgefuhl im Wandeî der Zeiten. Leipzig 1926, p.184. ³⁴ V. Streinu, „Floare albastră" și lirismul eminescian. în ,,Viata românească",. XVII (1964), 4/5 (aprilie-mai), p.246—259. — Z. Dumitre scu-Bușulen ga,. Eminescu și romantismul german. Ibidem, p.314—321. ³⁵ Novalis, Heinrich von Ofterdingen. în „Novalis, Werke, Fouques Undine herausgegeben von 1 Dohmke, kritisch durchgesehene und erlăuterte Ausgabe", Leipzig, (f.a.), p.150. ³⁶ I b i d e m, p.223. ³/ R. Haym, Die romantische Schule. Ein Beitrag zur Geschichte des deutschen Geistes. 4. Aufl. besorgt von O. Walzel. Berlin, 1920, p.444. ³⁸ P. Kluckhohn, Die Auffassung der Liebe in der Literatur des 18. Jahr- hunderts und in der deutschen Romantik. 2. AufL, Halle, 1932. ³⁹ Novalis, loc. cit., p.138. ¹⁰ H. A. Korff, Geist der Goethezeit. Versuch einer ideellen Entwicklung dei- klassisch-romantischen Literaturgeschichte, voi. III, Leipzig, 1962. Korff, loc. cil., p.566. SIMBOLUL FLORII ALBASTRE 41 într-un punct toți cercetătorii sînt ele aceeași părere: floarea al- bastră este țelul, sensul, împlinirea întregii vieți a eroului. Numai că unii văd acest țel în dragoste, alții în poezie, iar alții într-un infinit transcendent, O ieșire din aceste contradicții cred că se poate găsi pe baza cer- cetărilor lui H. A. Korff referitoare la concepția despre lume și viață a lui Novalis. Korff arată, pe baza unei documentații bogate, că în cursul anilor Novalis s-a îndepărtat de la idealismul subiectiv de fac- tură fichteeană și a adoptat un idealism obiectiv. Pentru el elementul primordial din lume nu mai este Eul absolut, ci un spirit absolut care poartă numele de poezie, mai precis, poezie naturală. Trebuie să ară- tăm că această poezie naturală nu e identică cu literatura. Literatura este, după Novalis, numai una din formele de obiectivare a poeziei absolute. Poezia absolută este un element al lumii, este lucrul, după Novalis, primordial, absolut, ea este un spirit universal. ,,Poezia este adevărata realitate absolută. Acesta-i miezul filozofiei mele. Cu cît mai poetic, cu atit mai adevărat."⁴² Absolutul, infinitul, de care vorbeau Strich și Walzel, este numit de Novalis poezie naturală, poezie univer- sală. Cele două explicații ale florii albastre ca infinit și ca poezie se pot readuce deci la un numitor comun. în floarea albastră se simboli- zează așadar infinitul înțeles ca poezie naturală. Va trebui să vedem în ce relație se găsește iubirea și iubita față de poezie și infinit. Cine este Mathilde? Ea este fiica poetului Klingsohr și, mai degrabă, imaginea vizibilă a muzei, decît a unei femei. Cînd Heinrich o vede pentru prima dată, el spune: ,,Ea este spiritul vizibil al cîntecului, fiica adevărată a tatălui ei. Ea mă va preface în muzică. Va fi adîncimea sufletului meu, păzitoarea focului sacru din mine,"⁴³ iar în dialogul lor de dragoste, Heinrich o numește chiar cerul lui, eternitatea lui: „Ce e spiritul meu fără cer? Și tu ești cerul care mă poartă și mă hrănește."⁴⁴ ,,Unde te găsești tu, Mathilde, eu voi avea parte de eternitate. Nu știu ce-i eter- nitatea, dar cred că e ceea ce simt cînd mă gîndesc la tine."⁴⁵ Pentru Novalis acestea nu sînt simple figuri de stil, ci păreri care trebuie luate la propriu. Novalis a cunoscut dragostea mai ales ca dragoste față de Sophie von Ktihn care a murit curînd. De aceea dragostea pentru el nu înseamnă împlinire, ci sentiment veșnic. Cînd Sophie a murit, No- valis și-a răstălmăcit acest eveniment dureros și l-a înțeles ca cel mai fericit, ca o întîmplare înălțătoare. Căci el credea că așa cum moartea ne îndepărtează de lumea finită și ne pune în contact cu infinitul, tot așa și dragostea face același lucru. Iubita pentru el devine un fel de mîntuitor, un mijlocitor al eternității. Astfel se pot explica fragmente filozofice cum e și acesta: „în credință avem nevoie de un mediator care să ne lege de zeitate. în alegerea acestui mediator, omul trebuie; Novalis, Romantische Welt, p.313. Idem, Heinrich. von Ofterdingen, p.150. I b i d e m, p.161. I b i d e m, p. 162. 42 MICHAEL MARKEL să fie liber. (...) Totul poate să fie niîntuitor, Christos și Sophie."⁴⁰ Tot așa Heinrich von Ofterdingen vede în Mathilde mîntuitorul său: ,,Infinitul meu este opera ta", îi spune, și ,,abia acum simt ce-nseamnă să fii nemuritor."⁴⁷ Dacă prin iubită Heinrich are parte de infinit, apoi el identifică iubirea chiar cu eternitatea: ,,Dragostea însăși nu este alt- ceva decît cea mai înaltă poezie naturală."⁴⁸ Identificînd dragostea cu poezia naturală, el le poate concretiza pe amîndouă în același simbol. Astfel, credem, că trebuie explicat faptul că floarea albastră, simbolul infinitului înțeles și denumit de poet poezie naturală, se transformă în iubită. Inifinit, poezie, dragoste — în sensul lor filozofic sînt identice pentru poetul romantic și sînt concretizate în același timp în simbolul florii albastre. Tot atîtea probleme întîmpină o interpretare a acestui simbol la Eminescu. în opera poetului român floarea albastră are o circulație des- tul de largă. Ea apare în Călin Nebunul și Călin (file de poveste). In pădurea argintoasă, iarba pare de omăt Flori albastre tremur ude în văzduhul tămiietN Aici, florile albastre sînt mai degrabă simple podoabe ale pădurii și sen- sul lor simbolic nu este accentuat. Zoe Dumitrescu-Bușulenga găsește⁵⁰ că au totuși semnificații magice, dat fiind faptul că pădurea de argint e fermecată. Același lucru putem spune și despre o variantă la Miron și frumoasa fără corp unde apar Flori albastre ca și ochii Cei de înger strălucite⁵¹ ca podoabe ale naturii miraculoase. în orice caz însă, importanța aces- tor flori în context e mică și valoarea lor de simbol este neprecisă și scăzută. O importanță simbolică capătă florile albastre atunci cînd ele apar ca podoabe ale eroilor lui Eminescu. Dan din Sărmanul Dionis, Chipul fetei din Mureșanu (1876), Fata împăratului din Călin, ursitoa- rele din Miron și frumoasa fără corp poartă flori albastre în păr. în ul- timele două cazuri Zoe Dumitrescu-Bușulenga arată că Eminescu a transformat simbolul romantic într-un simbol popular, însoțindu-1 cu steaua, semnul zînelor bune din folclorul românesc: Astiel vine mlădioasă, trupul ei frumos îl poartă, Flori albastre are-n păru-i și o stea în frunte poartă.⁵ *'- z,,³ Idem, Romanlische \Nelt, p.369—370. ,'⁷ Idem, Heinrich von Ofterdingen, p.163. /,s I b i d e m, p.148. ⁴⁹ Versurile 330—331 din Călin Nebunul. în „Eminescu, Opere", voi. VI. București, 1963, p.32. ⁵⁰ Loc. cit., p.319 ⁵¹ Eminescu, Op. cit., voi. VI, p.509. ⁵² I b i d e m, vol.I, p.85, din „Călin (file de poveste i". SIMBOLUL FLORII ALBASTRE 43 Amintim, doar că, floarea albastră și in folclorul german și în unele legende din Boemia⁵³ apare chiar cu funcția de a deosebi zînele bune de cele rele. Nu tăgăduim că aceasta este o trăsătură care dovedește libertatea lui Eminescu față de motive preluate, dar trebuie să arătăm că poetul român păstrează și în cazurile acestea sensul mai adine, ro- mantic, al simbolului. în toate aceste cazuri floarea albastră apare în legătură cu o lume miraculoasă, cu personaje care, cel puțin în parte, nu sînt reale. Și mai aproape de sensul romantic novalisian al simbo- lului ne duce fragmentul respectiv din Sărmanul Dionis, Atunci cînd, dezgustat de lumea pămîntească, văzută ca o lume de ură și egoism, Dan se refugiază în lună, într-o lume de idilă, romantică, el poartă flori albastre pe frunte: ,,E1 își rezima fruntea încununată de flori albastre de genunchiul ei, iar pe umărul ei cînta o pasăre măiastră."⁵⁴ Și aici deci, floarea albastră este semnul, simbolul unei lumi minunate, ro- mantice, departe de nevoile pămîntești. Probleme deosebite pune poezia Floare albastră. Textul acestei poezii s-a discutat mult, și tot atît de mult și conținutul ei. Interpre- tările care i s-au dat în ultimul timp nu sînt identice, iar în ce privește semnificația simbolului în această poezie, părerile sînt chiar contra- dictorii. în articolul său din ,,Limba română"⁵⁵, Șt. Cuciureanu identi- fică fără rezerve floarea albastră cu iubita. Dimpotrivă, în aceeași revistă, G. C. Nicolescu spune: ,,Floarea albastră din poezia lui Emi- nescu nu e nici un moment iubita"⁵⁶. Pentru el floarea albastră în poe- zia lui Eminescu este ,,simbolul romantic al aspirației nostalgice după un ideal necunoscut a cărui cucerire compensează dezamăgirea de lumea reală sub toate formele ei"⁵⁷. Iar în versurile nr. 51—52, unde Eminescu identifică evident iubita cu floarea, Nicolescu găsește că o face pentru ,,construirea contrastului". în sprijinul celor spuse aduce următoarele argumente: în titlu și în penultimul vers, ,floare-albastră' ar fi scris cu liniuță de unire și ar avea deci valoarea unui cuvînt compus, de sine stătător. Iar cînd în poezie se asociază iubita cu floa- rea, Nicolescu găsește că Eminescu ,,folosește formula ,albastra-mi dulce floare', mai încărcată, mai concretizată prin epitetul adaos (dulce) și rupînd alăturarea simbolică ,floare albastră', parcă anume sugerînd o răsturnare a simbolului, un contrast cu el"⁵⁸. Pentru Nico- lescu simbolul din poezia lui Eminescu înseamnă transcendentul, iar iubita pămîntul și plăcerile pămîntești. Credem că argumentele aduse de G. C. Nicolescu nu au nici o putere de convingere. Cît timp con- ⁵:’A1. Kauffmann, loc. cit., p.173. ■y'¹ Eminescu, Proză literară, Ediție îngrijită de Eugen Simion și Flora Șuteu (București), 1964, p.51. ⁵⁵ Nr. 3, 1960, p.54—61. ⁵G Nr. 3, 1963, p.269. ⁵⁷ I b i d e m. ⁵,s J b i d p m, p.270. 44 MICHAEL MARKEL ținutul unei propoziții reiese clar din conținutul cuvintelor nu e nevoie să-1 deslușim din topică. Versurile Ce frumoasă, ce nebună E albastra-mi dulce floare se referă fără îndoială la iubită. La fel cele din final: Floare-albastră! Floare-albastră!. .. Totuși este trist în lume. Aceste cuvinte sînt adresate iubitei care l-a îndemnat spre savurarea plăcerilor vieții. Rămînînd decepționat și de acest lucru, poetul neagă în aceste versuri filozofia iubitei. înainte de toate, deci, în poezia lui Eminescu floarea albastră re- prezintă iubita poetului. Iubita simbolizată în poezia lui Eminescu se deosebește de cea a lui Heinrich von Ofterdingen din romanul lui Novalis. Acolo iubita avea menirea să-1 mîntuiască pe romantic, să-1 elibereze de viața temporară și să-i ofere eternitatea romantică. Invers la Eminescu. Aici bărbatul e cel care s-a ,,cufundat în stele", iar iubita e cea care îl readuce pentru o clipă pe pămînt și-i oferă plăcerile vieții pămîntești. Așadar, pe cînd la Novalis iubita și infinitul erau, în ultimă instanță, identice, la Eminescu ele sînt antinomii. De aici pornesc greutățile în interpretarea simbolului. Căci în finalul poeziei simbolul lui Eminescu se apropie de cel al lui Novalis. Iubirea trăită a trecut și eroul liric rămîne singur, în față doar cu infinitul ireal al gîndurilor sale, infinit de care ține de acum și dragostea. în cartea sa despre Eminescu T. Vianu⁵⁹ a înțeles de aceea floarea albastră ca simbol al iubirii trecute și Zoe Dumitrescu-Bușulenga îl interpretează, ca năzuința spre infinit. Acest al doilea sens pe care îl are simbolul la Eminescu se apropie de cel al florii lui Heinrich von Ofterdingen. Pe cînd însă pentru Novalis infinitul înseamnă mai ales eternitatea fericirii, la Eminescu poetul se refugiază în etern fiindcă nu mai are ce spera pe lumea aceasta. Nota aceasta de pesimism care învăluie floarea albastră a lui Eminescu și care face ca poezia să fie interpre- tată ca o premisă la Luceafărul™, deosebește și ea simbolul lui Emi- nescu de cel al lui Novalis. Comparînd sensul pe care cei doi poeți îl dau simbolului comun, ajungem la aceleași concluzii generale care s-au tras și din alte cer- cetări⁶¹, anume că o apropiere a lui Eminescu de romantismul german trebuie făcută cu multă prudență, și dacă se face, atunci mai puțin de școala romantică propriu-zisă și mai mult de generația a doua, de ge- nerația Weltschmerzului și a pașoptiștilor germani, respectiv de Lenau și Heine. Iar a doua concluzie generală: orice idei, motive sau imagini, a preluat Eminescu, ele sînt transpuse într-o concepție originală, emi- nesciană. ³⁹ T. Vianu, Poezia lui Eminescu. București, (f.a.), p.81. Z. D u m i t r e s c u - E u ș u 1 e n g a, loc. cii., p.321. ⁽ⁱl I b i ci c m. SIMBOLUL FLORII ALBASTRE 45 CUMBOJI rOJIYBOrO HBETKA Y HOBAJIHCA H Y OMHHECKY ( P e 3 io m e ) xAbtop padoTbi nccjieAyeT coAep>KaHHe CHMBOJia rojiydoro UBeTKa. Oh KOHCTarHpyeT, mto 3HaqeHHe abehoto CHMBOJia 6buio y>Ke ycTaHOBJieno b EapoAEOM TBopnecTBe. B qacTHO- cth ABe qepTbi coAepJKanHR HapoAHoro chmboa3 npHBJieKJin nosTa poMauTHKa: bo- nepBblX, 3TOT CHMBOJI BbipaJKaeT T3K H33bIBaeMbIH pOMaHTWMeCKHH SHTHKanHT3AH3M H, BO-BTOpbix, hm Bbipa?KaeTCfl TpaHCneHAeHTHbiH Mnp qyAec.B A^JibneiimeM aBTopoM ycTana- BAHBaeTCH, 4to TOAKOBaHHH CHMBOAa roAydoro UBeTKa HAyT y HoBajinca b Tpex HanpaB/ie- HHAX; 3T0T CHMBOA HOHHMaeTCH K3K BbIp3>KeEHe pOMBHTHMeCKOH TOCKH FIO deCKOEeE HOCTH, JIK)6bH, HO33HH npnpOAbl • OCEOBbIBaHCb H3 HCCJieAOB3HHH X Kop(jx[)3, 3BTOP padOTbl AOK3- 3biBaeT npn homoleh necKOAbKHX uht3t H3 TexcTa, mto decKOEeEEOCTb, jnodoBb h hossiih B HX cj)HJIOCO(f)CROM CMblCJie HACETHEEbl AAH nO3T3-pOMa HTI1K3 H, CAeAOB3TeAbHO, MOTVT fbiTb Bbipa>iiKHO dbl H33B3Tb chmboahkoh nosTa, ai-iaTiisHpy- igtch BapnaHTbi abvx odpasoB nosTa, CBH3aHHbix c MOpenTaBaHnexi, b xpoHO^ornqecKoii nocjieAOBaTejibHOCTii hx nonBAeHHH —ci-iaqajia odpas ,,jiouMaHa”, a sareu „Ropad/m” — y BejiHKHx h MejiKiix poMaHTHKOB ii y napnacueB. riepBblM KOHCTaTHpOBaHHeM, BblXe^HIOmHMCH H3 padOTbl, HBAHeTCH TO. HTO B nepnoA 1830-1848 rr. caMbift qacTbiii H3 3thx abvx odpasoB — 3to odpas „jiomiaHa", KOTopbiîi CTpeMiiTCH ynoAodHTb nosTy npoBOAHHKa qeTOBeqecTBa, qame Bcero bohKe snoxy „Kopadjib, — KorAa sto ne o3Haqa;io odmecTBO, — Tai<7Ke H3odpa>KaeT nosTa b pojin oopua b jiHTepaTypnbix cpa>KeHH5ix pitii Ha no.THTiiqecKOM noripume. Flocjie 1848 r. npeodjianaiomHM odpa3o?.i HBJiaeTCH ,,K0padTb, BbiiueAmHH hs ctpoh” iivTii „odrioMOK KOp adneKpyiueHHH ”, KOTopbie chmbo.th3hpviot nosTa pasAaB.ien- hoto h oTdpomeHHoro BpaJKAednbiM ewy odmecTBOM. 3th jiHTepaTypHbie (jDaKTbi odbHCHHioTCH nojiHTiiqecKHMH h HAeojiorHqeCKiiMH cpaxropa mh, a iiMei-iHO, aah riepBoro nepuoja — anoreeM dyp?Kya3HH, KOCBei-iHbiM AaB^eHHeM npojieTapiiaTa, pacnpocTpaHeHiieM vToniiqecKoro coiuiajiH3Ma c MiiCTHqecKHMii OTTeHKaMH, a jmh BToporo nepuona — odocrpeuneM a kc mioara uhu TpyA^mnxcH Macc, pacTymnxi odec- qe;iOBeqeBaHiieM KariHTajincTHqecKoro odmecTBa, pasoqapoBai-nieM BejHKOAyuiHbix Meq- TaTe/ieii BCJieACTBiie nopaiKeniiH AeuoKpaTHH (neMOKpaTHH b hojhom CMbic^e CTOBa) b 1830 ii 1848 ro,aax. CroqKH speniiH cjiopubi, oopaabi, HBJimouiHecH npeA.xieTOM HacTOHmero ncc^eAOBaHiiH. upeACTaBJiHioT do^biuoe pa3i-ioodpa3iie b OTHomeHHii cpeACTB Bbip a demiși, pasuepa n cte- neHH C00TB6TCTBHH 3H3K3 H 3H3qeHHR HCXO£H OT CpâBHeHHH, B CTHJG eme nCeB^O-ICT30- cnqecKOM, nepBbix cthxob JlawapTHHa ao xieraipop c HaMeKauiî CeHT-besa h 40 niîipoKo pasBiiTOH aji^eropHH Jleoi-ia AbepKca, ot dana^bHOH 3Md;ieMbi byae-naTy 40 ApauaTi!- qecKoft KapTi-iHbi lioro. Do^bman qacTb3THX odpasoB npHHa.AJiejKHT KTiiny TpaAimKOHHoro. od'beKTiiBHoro CHMBOJia, ocHOBaHHoro Ha paniiouajibHbix anaAorHHX. OAnaico b neKo- ropbix CTîixoTBopeHHRX CenT-beda 11 b oahoîi crpoifie At>epKca y?Ke HaweqaeTCH gbotiouh^ k cyd'beKTHBHOMy BHVTpeHHeMy ciimboav, raK, K3K oh dyAer ynoTpedTHTbCH BoA^epoM. Pexido h Boodme ciiMBoniiCTaMii. LE PILOTE ET LE NAVIRE — SYMBOLES DU POETE CHEZ LES ET LES PARNASSIENS FRANQAIS (Resume) ROMANTIQUES Detachee d’une enquete portant sur Lensembie des images qui figuren: la creation poetique et i’action de la poesie dans ies vers publies en France entre 1820 et 1870, cette etude, fragment, donc, d’une espece de Symbolique du Poete, analyse les variantes de deux images nautiques du Poete — ᵣᵣle pilote" et ,J.e 60 ION GHEORGHE navire" — dans Tordre chronoiogique de leur apparition chez les grands romanti- ques, chez les romantiques mineurs et chez les Parnassiens. Une premiere constatation qui se degage de cette analyse c’est que, pendant la periode 1830—1848, la plus frequente des deux images est „le pilote", qui tend a assimiler le poete â un guide de l’humanite, â un conducteur le plus souvent de droit divin. A la meme epoque „le navire", quand il ne signifie pas la societe, represente encore le poete en lanț que combattant dans les batailles litteraires ou dans les luttes politiques. Apres 1848, i’image qui predomine est „le navire desem- pare", ou ,,1’epave", symbolisant le poete ecrase et rejete par une societe hostile.. Ces faits litteraires sont expliques par des facteurs politiques et ideologiques,. notamment, pour la premiere periode, l’apogee de la bourgeoisie, la pression indi- recte du proletariat, la vogue du socialisme utopique, teinte de mysticisme; pour la seconde periode, le durcissement de l’exploitation des masses travailleuses, la. deshumanisation croissante de la societe capitaliste, les deceptions des reveurs ge- nereux â la suite des echecs de la democrație — democrație au sens etymologique du met — en 1830 el. en 1848. Au point de vue de la forme, les images analysees presentent une grande va- rietc quant aux moyens d’expression, quant â l’etendue et quant au degre d’har- rnonie entre le signifiant et le signifie, allant des comparaisons en style encore pseudo-classique des premiers vers lamartiniens jusqu’aux metaphores allusives de Sainte-Beuve et â i’allegorie amplement developpee de Leon Dierx, de la platitude des emblemes d’un Boulay-Paty jusqu’au pathetique d’un tableau de Victor Hugo. La plupart de ces images appartiennent au type du symbole traditionnel, objectif, explicite, fonde sur une logique rationnelle. Cependant, dans certaines pieces de Sainte-Beuve et dans une strophe de Dierx, on releve deja l’ebauche d’une evolu- tion vers ie symbole subjectif, plus complexe, tel qu’il sera employe par Baudelaire., Rimbaud et les symbolistes en general. TURNEE ROMANEȘTI ÎN TRANSILVANIA ÎNTRE 1864 ȘI 1900 (II) de MARIA PROTASE și GEORGETA ANTONESCU Matei Millo în Transilvania și Banat (1870) Turneul lui Matei Millo, excelentul comedian, care a făcut epocă în teatrul nostru, dominîndu-i scena timp de trei decenii, a stîrnit în mod particular interesul cercetătorilor mișcării teatrale românești din Tran- silvania. Urmărit în liniile sale mari, esențiale, de I. Breazu, mai adine cercetat și valorificat sub raportul însemnătății în cadrul relațiilor ro- mâno-maghiare din trecut de I. Pervain¹, turneul lui Millo, promotorul școlii realiste de interpretare în teatrul nostru, a dezvăluit ardelenilor adevărata culme la care a reușit să se înalțe arta dramatică românească la 1870. Numele inegalabilului actor comic este indisolubil legat de primele și marile biruințe scenice ale dramaturgiei originale românești, ale pie- selor lui Alecsandri în primul, rînd. Millo, afirmă N. Petrașcu, ,,a fost geamănul lui Alecsandri, ridicînd comediile poetului la cel mai înalt grad de interpretare'⁷, tot așa cum ,,Iulian a fost geamănul lui Cara- giale. S-ar putea zice că unul fusese născut pentru celălalt."¹ ² într-ade- văr, Millo a fost interpretul unic al cîntecelelor comice, vodevilurilor și comediilor lui Alecsandri ale cărui tipuri — pătrunse de talentul au- torului în toată complexitatea lor sufletească — sînt magistral redate. Cu concursul lui Alecsandri, actorul promovează ideea teatrului de ac- tualitate, a teatrului legat de realitățile sociale imediate. însușindu-și ideile novatoare ale epocii în problemele teatrului, celebrul actor sub- ordonează arta interpretativă repertoriului autohton, caută mijloacele de reprezentare specific naționale și inaugurează cu neașteptat succes direcția realismului scenic românesc. Cu arta sa simplă, firească și con- vingătoare, cu verva neobișnuită, dozajul perfect al mijloacelor de ex- presie și simțul deosebit al măsurii, Millo transformă cele mai neîn- semnate roluri în mari și unice creații scenice, străbătute de un puter- nic suflu românesc: Baba Hîrca, Bărbii Lăuiariu.1, Millo director, Keia ¹ I. Breazu, Matei Millo în Transilvania și Banat, in ,,Literatura Transilvaniei", f. 1., 1944, p, 58—77; I. Pervain, Trupa lui Matei Millo la Cluj, în 1870, în „Studii și cercetări de istoria artei", 1956, nr. 3—4, p. 227—232. ² Icoane de lumină, IV, Buc., 1941, p.226. 62 MARIA PROTASE ȘI GEORGETA ANTONESCU Nastasia, Cucoana. Chirița etc.³ Cu aceste roluri, mereu și mereu reluate, Millo a realizat momente ele mare artă, cucerind o glorie unanim recu- noscută. „Iată de ce — afirmă I. Breazu⁴ — Gh. Bariț se străduiește să-1 arate și ardelenilor". în urma a două încercări neizbutite, în 1866 și 1868⁵ *, Millo, spri- jinit de Bariț¹’, reușește să treacă în Transilvania în vara anului 1870, cu o trupă din care mai făceau parte Eliescu, Alexandrescu I, Alexan- drescu II, Nicolau, Mincu, Moțățianu și actrițele Nicolau, Alexandrescu, Senti, lonescu și Constantinescu. Amintirea neștearsă a reprezentații- lor date cu doi ani în urmă de Pascaly întreținea vie dorința românilor transilvăneni de a-și întemeia un teatru permanent. Millo vine să-i dea un nou impuls, demonstrînd din plin „că teatrul este institutul cel mai eminente pentru dezvoltarea simțului național"⁷. După diverse planuri, potrivit cărora artistul intenționa să vizi- teze, între altele, Făgărașul, Oradea⁸, Caransebeșul, și să-și continue turneul pînă în Marmația, Bucovina sau Pesta, el se limitează la un iti- nerar relativ restrîns: Brașov (unde dă reprezentații între 21 mai și 15 iunie), Sibiu (21 iunie — începutul lui iulie), Orăștie (7—11 iulie), Cluj (16—25 iulie), Arad (1—12 august), Lugoj și, poate, Timișoara și Oravița. Momentul de mare senzație al turneului era fără îndoială Clujul în care poposea pentru întîia oară un ansamblu dramatic din România, îndată după anunțarea turneului, spiritele naționaliste încep să se agite. Informațiile bucureștene vorbesc chiar despre piedicile pe care maghiarii le-ar fi pus în calea trupei românești.⁹ Dar, reproducînd afir- mațiile lui Millo, o corespondență din Brașov a „Federațiunii"¹⁰ se gră- bește să stabilească adevărul: Millo pleca la Cluj invitat nu numai de familiile românești, ci și de cele ungurești. Vestitului actor era așadar așteptat pretutindeni cu o legitimă cu- riozitate și mîndrie, cu atît mai mult cu cît repertoriul anunțat — orien- tat exclusiv pe linia producțiilor originale — corespundea în mai mare măsură decît cel al lui Pascaly gustului publicului transilvănean. El cuprindea comedii, canțonete și vodeviluri de V. Alecsandri (Barbu Lăut ar iul, Paraponisitul, Lipitorile satelor, Paracliserul, Millo director •' Vezi ilustrațiile în M. Millo [Buc.], [1963], p.275 Gheorghe Bariț și mișcarea teatrală românească din Transilvania, în „Studii și cercetări de istoria artei", 1956, nr. 1—2, p.231. ⁵ „Familia", 1866, nr. 9, p.108 și 1868, nr. 28, p.335; „Federațiunea", 1869, nr. 76, p.306. G Gheorghe Bariț .. ., p.231. ⁷ „.Familia", 1870, nr. 29, p.345. în „Familia" (1870, nr. 33, p.396) se vorbește despre intenția lui Millo de a merge la Timișoara. I. Breazu în articolul consacrat lui Millo se referă și la reprezentațiile artistului la Gravita între 22—26 septembrie, fără a preciza însă izvorul ele informație. s Millo, precizează „Familia" (1870, nr. 30, p.358), a renunțat la popasul de la Oradea „din cauză că n-a putut să accepte condițiile propuse de directorul teatrului unguresc de acolo". ⁹ „Familia", 1870, nr. 22, p.262; Ibid., nr. 24, p.296. Vezi și Societatea d-lui Ma- ici Millo în „Federațiunea", 1870, nr. 54, p.262. 1870, nr.54, p.262. TURNEE ROMÂNEȘTI ÎN TRANSILVANIA (II) 63 etc.), M. Millo (Prăpăstiile Bucureștilor, Baba Hirca, Boierii și țăranii), C. Negruzzi (Muza ele la Burdujeni) și alții, precum și o ,,dramă națio- nală", Jianul căpitanul de haiduci, de Millo. Înregistrînd repertoriul, redactorul ,,Telegrafului român" exprimă în comentariul său satisfac- ția generală a românilor: „S-a desfundat în fine izvorul vieții curat na- ționale și în direcția aceasta"¹¹. în presa vremii se formulează totuși și anumite rezerve. Cu excepția dramei lui Millo, repertoriul se compu- nea doar din comedii și vodeviluri, fapt care nemulțumește întrucîtva pe cronicarii de la ,,Gazeta Transilvaniei"¹¹ ¹²: ,, . . . ne-ar place cînd dra- maturgia română s-ar ocupa mai mult de grandețea faptelor române eroice și a sacrificiilor cerute pentru prosperarea națiunii, deoarece, cînd ești apăsat de soartă, nu-ți vine a te demite în umor dacă nu ești flutur". Unele corespondențe¹³ consideră că multe dintre piesele lui Millo au un caracter prea local, atît prin subiecte, cît și prin limbaj. Deficiența aceasta nu este ignorată nici de Bariț, care adaugă însă: „Sînt și în patria noastră multe raporturi putrede, la care se poate aplica prea bine satira comică" a marelui actor¹⁴. în mod cu totul izo- lat, un corespondent din Lugoj al ,,Familiei" care nu se bucură însă de încuviințarea redacției și, fără îndoială, nici de a publicului larg, soco- tește că Millo nu are un repertoriu „demn de spectatorii lugojeni, la înălțimea literaturii moderne;" canțonetele reprezentate „pe la noi se cîntă în berării"¹⁵. Obiecțiile semnalate derivă și. de data aceasta dintr-o concepție precumpănitor moralizatoare despre teatru. Alte co- mentarii pledează în favoarea lui Millo: repertoriul a trebuit adaptat capacității unei trupe extrem de restrînse (12 actori) și cu posibilități materiale limitate. Pe de altă parte, ,,Societatea lui Millo și-are specia- litățile sale, comedia și vodevilul", genuri în care „se ridică la înălți- mea celei mai bune trupe străine"¹⁶ *. Recunoscuta genialitate a lui Millo în rolurile de comedie asigură trupei, de la un capăt la altul al turneului, o primire entuziastă. La Si- biu. i se fac toate onorurile de către un ,,comitet ad-hoc", iar la Orăș- tie se ridică în mod special o scenă la hotelul ,,Contele Szechenyi". Din relatările ziarului „Kolozsvâri Kozldny" rezultă că la Cluj, în po- fida regulamentului care interzicea punerea scenei Teatrului Național, maghiar la dispoziția altor ansambluri dramatice decît a celor ungurești și deși clădirea era în reparație, comitetul teatrelor a găsit de cuviință ca, ,,în semn de simpatie și ospitalitate față de națiunea română", să ¹¹ Teatru român în Sibiu, în „Telegraful român", 1870, nr.51, p.202—203. l- 1870, nr.40. ¹³ Teatru român la Sibiu, în ,.Telegraful român", 1870, p.202—203; Teatru na- țional. Cluj, în ,,Familia", 1870, nr.29, p.346. ¹⁴ Matei Millo, în „Transilvania", 1870, nr.14, p.169. ¹⁵ „Familia", 1870 nr.37, p.443. Paradoxal, sibienii își exprimă la un moment dat regretul că repertoriul lui Millo nu cuprinde „și vreo piesă așa-zisă de salon" („Telegraful român", 1870, p.184). lG Societatea d-lui Matei Millo, în „Federațiunea", 1870, nr.54, p. 212, „Familia", 1870, nr.24, p.286, Gheorghe B a r i t, Matei Millo, în Transilvania", 1870. nr.14, p.167. 64 MARIA PROTASE ȘI GEORGETA ANTONESCU facă o excepție de la dispoziția în vigoare „și să pună teatrul la înde- mîna trupei românești a lui Millo pentru trei, patru reprezentații în mod gratuit"¹⁷. După cîteva reprezentații date în fața spectatorilor clujeni, deose- bit de entuziaști,¹⁸ trupa își continuă turneul la Sibiu. Numerosul public sibian — alcătuit din intelectuali, negustori, industriași — era sporit de un număr considerabil de țărani ,,din părțile despre munte"¹⁹. La Orăștie alergară „mulți zarandeni și deveni"²⁰, iar la Arad teatrul era atît de ,,nădușit" de românii din localitate și împrejurimi, de maghiari, nemți și sîrbi, „încît înăuntru nu mai încăpea suflet de om"²¹. Obiectivul principal al comentariilor presei îl formează arta inter- pretativă a actorilor, valorificată cu deosebire în Baba Hirca, Prăpăstiile Bucureștilor, Millo director, Lipitorile satelor, Kera Nastasia, Corbul ro- man și Jianul, care formau de obicei spectacolul de adio. Judecate in totalitatea lor, reprezentațiile lui Millo sînt. considerate de presa vremii o probă revelatoare atît pentru însușirile scenice ale ansamblului tea- tral, cît și pentru înaltul grad de dezvoltare a artei dramatice națio- nale: ,,streinii inteligenți, văzînd excelînd actorii noștri, recunoscură că spiritul românesc și pe terenul acesta e capace a produce rezultate splendide"²². Cronicile dramatice contemporane, unele substanțiale și obiective, altele calde și entuziaste, subliniază deopotrivă capacitatea artistică a trupei, formată din talente apreciabile. Fără să recurgă la un ton nivelator și să uzeze de aceleași epitete, cronicarul de la „Magyar Polgâr"²³ ²⁴ ²⁵ evidențiază jocul ,,liniștit" și vocea ,,bărbătească" a remar- cabilului cîntăreț Alexandrescu I, originalitatea în interpretare a lui Nicolau și talentul dramatic al d-rei Senti, dar își exprimă în schimb neîncrederea în puterea de creație a artiștilor Nicolau și Alexandrescu și dezaprobă tendința spre exagerare, efectele scenice calculate, ale lui Alexandrescu IL Cu unele deosebiri neesențiale, un corespondent anonim al „Albinei"²'¹ descrie jocul actorilor cu aceleași lumini și umbre. Mult mai puțin diferențiate, aprecierile superlative ale „Federațiu- nii"²³ înfățișează jocul actorilor (firește, cu excepția lui Millo) ca pe niște izbînzi de valoare egală. O singură rezervă: Ion Teslarul „ca om care-și prăpădise toată averea în circiumă, era prea bine îmbrăcat și prea rumen la față". în sfîrșit, cronicarii dramatici fac unele obiecții în lz Despre primirea trupei la Sibiu vezi „Telegraful român", 1870, p.180; la Orăș- tie, Teatru] național. Orăștie, in „Familia", 1870, nr. 28, p. 333; la Cluj, „Kolozsvâri Koziony", 1870, nr.95, p.367, apuci I. Pervain, op. cil., p.228. „Kolozsvâri Kdzlony", 1870, nr.84, p.363. ¹⁹ „Telegraful român", 1870, p.180. ²⁰ Teatrul național. Orăștie, loc. cit. ²¹ „Albina", 1870, 13/15 august, p.3. ²² „Albina", 1870, apud I. Breazu, Matei Millo..., p.75. ²³ 1870, nr.84, p.398. Cf. I. P e r v a i n, op. cil., p.229 si I. B r e a z u, Matei .Millo..., p.71. ²⁴ 1870, nr. din 17/19 sept. p.2. ²⁵ 1870, nr.75, p.296—297. TURNEE ROMÂNEȘTI ÎN TRANSILVANIA (TI) 05 legătură cu costumația²¹’, relevînd în schimb calitățile muzicii lui Flech- tenmacher, corurile armonioase și puternice și doinele pline de căldură din Jianul. . . Dacă aprecierile cu privire la trupa teatrală variază de la o publi- cație la alta, perfecțiunea incomparabilului joc al lui Millo, ,,adevăratul Levasseur al românilor", e general recunoscută. Dotat cu rare însușiri artistice, uimitor prin naturalețea, adevărul, simplitatea și spontaneita- tea interpretării, prin deosebita putere de plasticizare, verva neobiș- nuită și mimica bogată și sugestivă, Millo — afirmă Curtius, corespon- dentul ,,Albinei" — a realizat în Kera Nastasia un adevărat „cap de operă", iar în rolul lui Moise — adaugă criticul de la „Magyar Pol- gâr" — o creație ,,excepțională"²⁷ ²⁸. Ceva mai greoi și pe alocuri confuz., dar la fel de entuziast, corespondentul din Cluj al ,,Federațiun* ii *"²S sub- liniază facultatea actorului de a se strămuta în personajul interpretat, convingerea față de rol și capacitatea de a descifra adevăratul fond psihic al eroilor: „Din toate ne-am convins că atît a progresat în arta teatrală, încît nu numai că străbate în anima și sensul rolului ce-1 joacă, nu numai că pricepe toate însușirile persoanei așa cum a creatu-o [sic] autorul bucății teatrale, ci știe să-și însușească sie-și toată perso- nalitatea creată prin autor și știe străforma persoana sa proprie în per- soana'autorului, reprezentîndu-o pre aceasta spectatorilor în toată inte- gritatea ei. Și tocmai în aceasta jace [sic] arta teoretică și practică a unui actor". Ceea ce surprinde în mai mare măsură este metamorfoza uimitoare a strălucitului comedian în roluri total diferite ca factură: „Cred că totuși cîți l-au văzut în această seară [in Millo director, Kera Nastasia și Cimpoierul, n. n.] au fost frapați cum un om în o seară poate să joace atît de diferite roluri cu o mimică și fidelitate atît de naturală și cu o singură voce aplicată pentru toate trei piesele, atît de diferitoare."²⁹ Cu o rară ascendență asupra publicului, Millo e mai presus de toate așteptările. El e „un artist de primă ordine" — con- chide redactorul „Telegrafului român", cum ..asemenea nu s-a mai vă- zut" în teatrul stabil din Cluj, completează un corespondent care sem- nează cu inițiala X în „Federațiunea".³⁰ ³¹ El „electrizează spiritele ro- mâne și inspiră o nouă viață pretutindene prin escursiunea sa artis- tică. Publicul român se va convinge din ce în ce despre rezultatele bi- nefăcătoare ale teatrului național . . ."³L Cu adevărat „electrizați", românii dau frîu liber nesfîrșitului lor entuziasm, întrecîndu-se în omagierea actorilor. Brașovenii inundă scena cu „buchete și cununi de flori" și-i dăruiesc lui Millo un pahar și ²³ Obiecțiile privesc portul popular. ,,Magyar Poigâr" este de părere că. ir. comparație cu costumele unora dintre actori, cele din regiunile Arad și Hațeg sini mult mai frumoase. Apud I. Pervain, op. cil., p.229. ²/ ,,Albina", 1870, nr. din 2H4 august: „Magyar Poigâr", 1870, nr.84, p.398. ²⁸ 1870, nr.75, p.296. ²⁹ Teatrul național. Sibiu, 1870, în „Familia", 1370 nr.25, p.298. ³⁰ „Telegraful român". 1870, 11'23 iunie, p.184; „Federațiunea", 1870, nr.75, p.29o. ³¹ Ibid., nr.60, p.233. 5 — Babeș—Bolyai: Philologia 21965 66 MARIA PROTASE ȘI GEORGETA ANTONESCU o tabacheră de argint³². La Sibiu, întreg ansamblul ,,și osebit d-lu Millo stătea sub o ploaie de cunune și buchete"³³, iar la Arad, după aplau- zele care ,,au zguduit" sala, s-a organizat un banchet, s-au rostit dis- cursuri și s-a oferit actorului ,,un vas de argint pentru flori"³⁴. La pri- mele reprezentații de la Cluj ,,bucuria de a vedea o dată un teatru ro- mân a stors lacrimile multora" — notează un corespondent al ,,Fa- miliei", referindu-se desigur la români. La ultimul spectacol, în aplau- zele furtunoase ale publicului, Margareta Alexandrescu și Matei Millo sînt năpădiți de ,,cunune și buchete de flori legate cu panglice în cu- lori naționale". în semn de recunoștință, Millo e ales membru de onoare al ,,Societății de lectură română" din Cluj, înmînîndu-i-se „una diplomă pompoasă", iar localnicii dau un banchet și se despart de actori ,,cu inima strînsă"³⁵. Cel mai prețios omagiu adus artei celebrului comedian este însă amplul articol al lui Gheorghe Bariț, Matei Millo, publicat în revista ,,Transilvania", în iulie 1870³⁽î. După ce subliniază actul de patriotism pe care îl făcuse Millo renunțînd la rangurile boierești și îmbrățișînd cariera de actor, într-o vreme cînd aceasta se identifica cu o luptă îndîrjită pentru organizarea teatrului românesc, după ce-i urmărește ascensiunea și-i pune în lumină meritele, Bariț relevă realismul artei distinsului interpret, strădania lui de a forma „una școală dramatică românească, ale cărei subiecte să fie luate din viața poporului româ- nesc, din istoria, din tradițiunile, suferințele, datinele, costumele (mores et consuetudines) și apucăturile singularie ale lui, îmbrăcate în vest- minte naționale, reproduse în limba națională și oareșicum înfipte pe scenă, reîmprospătate, reînviate, pentru ca să nu se piardă nicidecum". Repertoriul lui Millo este tributar dramaturgiei lui V. Alecsandri, care a înțeles mai bine ca oricine — observă Bariț — atît îndrumarea acto- rului spre arta realistă, cît și intențiile de critică socială ascuțită. Nu întîmplător — continuă autorul — în 1852, cînd Millo solicită ajutorul lui Gr. Ghica împotriva boierilor care aduc în Moldova o trupă ita- liană, acesta îi răspunde: ,,Boierii strigă tare în contra d-tale, pentru că prea îi critici; nu le plac piesele pe care le dai dumneata." Cît pri- vește jocul artistului moldovean, lui Bariț i se pare concludentă con- statarea genialului comedian francez Levasseur, care în urma inter- pretării de către Millo a rolului avarului în piesa 33 mii franci a afir- mat: ,,Millo m-a bătut". Cărturarul ardelean face și cîteva considerații judicioase asupra orientării vieții teatrale românești în etapa 1850—1870. Remarcînd larga preferință a lui Pascaly pentru repertoriul bulevardier francez, precum ³² „Gazeta Transilvaniei", 1870, nr.43 și 46. ³³ ,,Familia", 1870, nr.26, p.310. ,,Albina", 1870, 13/15 august. Corespondența e semnată „Curtius". ,,Familia", 1870, nr.29, p.345 și „Federațiunea", 1870, nr.75, p.2.97. ³³ nr. 14, p.167—170. Tot in timpul turneului lui Millo, Bariț publică și articolul. Thalia și MeJpomene in Transilvania („Transilvania", 1870, nr.ll, p.131—133 și nr.12, p.142—144)) în care face un istoric al mișcării teatrale românești de dincoace de Carpați. TURNEE ROMÂNEȘTI ÎN TRANSILVANIA (II) gy și îndrumarea hotărită a lui Millo spre dramaturgia originală, națională, Bariț delimitează cele două direcții opuse din cadrul mișcării teatrale a vremii: ,,școala cea cosmopolită" a lui Pascaly și ,,școala cea națio- nală" a lui Millo. Pentru moment, el se pronunță, asemenea tuturor transilvănenilor, în favoarea ce-lei din urmă. Dar., cu o deplină înțele- gere a dezvoltării istorice, adaugă: o dată cu îmbogățirea dramaturgiei naționale, Pascaly va renunța la anumite piese slabe și o dată cu con- solidarea situaței politice a națiunii române, Millo va face concesii li- teraturii universale, incit, din reconcilierea celor două direcții, va re- zulta o școală nouă, mijlocie. Bariț a caracterizat cu o surprinzătoare siguranță arta și orientarea marilor artiști Millo și Pascaly, care, prin turneele lor, au contribuit în măsură egală la creșterea prestigiului na- țional al românilor în Transilvania, la intensificarea mișcării de dile- tanți și la înființarea ,.Societății pentru fond de teatru" (1870). Exemplu] lor încurajator va fi⁻ urmat rînd pe rînd de alți cîțiva actori entuziaști. loan Demetriu lonescu la romanii de dincoace de Carpați (1872—1889) începute în 1872, turneele lui I. D. lonescu în Transilvania se suc- ced, cu unele întreruperi, pînă în 1889. Originar din Brașov, I. D. lo- nescu, asemenea bănățeanului G. A. Petculescu, se dedică teatrului și trece în România, unde își însușește probabil cîteva principii funda- mentale din arta veteranului scenei noastre, Matei Millo. Cu un vădit talent pentru comedie, cu o excepțională intuiție a caracterului perso- najului și cu o rară înzestrare muzicală, lonescu devine un remarcabil cupletist, realizîndu-se pe deplin în vodevilurile și canțonetele lui V. Alecsandri. I. Breazu compară chiar măiestria scenică a actorului brașovean cu neîntrecuta, artă a lui Millo, apreciere superlativă dacă ținem seama de nedezmințita faimă a celebrului comedian. Totuși lo- nescu nu-și valorifică realul său talent pe scena Teatrului Național, asemenea străluciților actori de comedie ai generației sale, Șt. Iulian și M. Mateescu. Celebritatea și-o cîștigă pe scena teatrului Dacia, cu un repertoriu de comedii și vodeviluri, și mai cu seamă pe scena de la grădina Union Suisse. a cărei direcție o ia în 1878. Aici, în fruntea unei trupe particulare, formată din artiști români și străini, actorul dă spec- tacole variate de cafe-concert (cu un repertoriu de cuplete în limba ro- mână, germană, franceză etc., balet, echilibristică și altele), bucurîn- du-se mai mult decît oricare dintre ceilalți artiști care jucau la grădi- nile Rașca, Valhala, Orfeu sau Paradis, de aprecierea unui larg public bucureștean. El e faimosul lonescu de la ,,Iunion", amintit de Caragiale în O noapte furtunoasă. Vestitul cupletist va fi fost prețuit probabil și in lumea actorilor vremii, din moment ce în unul din turneele sale în Transilvania are ca parteneri de seamă pe Gr. Manolescu și lancu Pe- trescu, doua figuri proeminente ale Teatrului Național. Cu toate că I. D. lonescu se integrează în viata artistică bucureșteană, totuși el consacră o bună parte din activitatea sa teatrală transilvănenilor, în 68 MARIA PROTASE ȘI GEORGETA ANTONESCU mijlocul cărora revine cu prilejul mai multor turnee. Spre deosebire de înaintașii săi, care s-au îndreptat cu predilecție spre principalele orașe ardelene, actorul brașovean cutreieră și unele orașe sau chiar sate mai înstărite, răspunzînd în acest fel cerințelor sufletești ale poporului, într-o vreme cînd acesta nu se putea bucura de binefacerile culturii. Cu o tot mai stăruitoare preocupare față de progresul cultural a] fraților săi de dincoace de Carpați, lonescu își face de asemenea un obicei din înscrierea în programul turneelor a numeroase spectacole în beneficiul ,,Societății pentru fond de teatru", ,,Reuniunii învățători- lor români" etc., cîștigînd și pe calea aceasta simpatia publicului ardelean. Dar adevărata semnificație a turneelor sale trebuie căutată în cuprinzătorul lor itinerar, în care figurează, printre altele Budapesta și Viena. Astfel, cutezătorul actor împlinește deopotrivă năzuințele lui Millo și Pascaly de a duce faima virtuților artistice românești și din- colo de hotarele Transilvaniei, Cu toate acestea, ecourile în presă ale turneelor făcute de lonescu sau de alți artiști după 1872 în Tran- silvania sînt din ce în ce mai slabe. Turneele se repetă și spectacolele nu mai au întotdeauna cea mai bună distribuție. Ele nu mai constituie evenimente unice, asemenea celor ale lui Millo sau Pascaly, ei înșiși unici în epoca lor. De aceea, nici publicațiile transilvănene ale vremii nu mai asigură cercetătorului un material informativ suficient de bogat pentru reconstituirea exactă, și mai ales vie, a faptelor. Informațiile lacunare și cronicile dramatice generale și deseori facile nu dau decît rareori posibilitatea conturării depline a imaginii turnee- lor organizate în deceniile VII și VIII ale secolului trecut. Despre primul turneu al lui I. D. lonescu în Transilvania, aflăm că a avut loc în toamna anului 1872. întovărășit de soția sa Fauni lonescu și fratele acesteia Martin Georgescu, actorul, care la data respectivă venea de la Galați, descinde la Brașov, unde dă repre- zentații pînă spre sfîrșitul lunii septembrie³⁷ ³⁸ ³⁹ ⁴⁰. Potrivit relatărilor ,,Telegrafului român", la începutul lui octombrie el se afla la Sibiu, de unde intenționează să meargă la Blaj, Alba-Iulia, Abrud, Brad și Baia de CrișV Presa românească nu păstrează însă nici un fel de informație privitoare la popasul celor trei actori în aceste localități. Dar probabil că ele au fost vizitate, din moment ce mica echipă dă reprezentații la Arad și în localitățile din apropiere, Șiria, Giula, Ma- cău și altele, abia la sfîrșitul lunii decembrie³,⁹. în ajunul anului nou, „Gura satului"/îU anunță intenția actorilor de a-și continua turneul la Lipova, Lugoj și Caransebeș, dar nici această revistă, nici altele nu mai revin asupra știrii cu informații suplimentare. ³⁷ Despre turneele lui I. D. lonescu vezi și articolul lui G. Bogdan-Duică, Un actor brașovean, I. D. lonescu, în „Țara Bîrsei", 1929, nr.4, p.308—315. Infor- mația la pagina 309. ³⁸ „Telegraful român", 1872, 1/13 oct. p.313; „Familia", 1872, nr.43, p.514. ³⁹ Teatru romanesc in Arad, in „Gura satului", 1872, nr.50, p.198. Despre re* prezentabile la Șiria și Giula vezi „Familia", 1872, nr.51, p.609; 1873, nr.l, p.10. Despre spectacolele de la Macău vezi Io an Slavici. Românii din Ardeal. Buc., [f.a.l. ⁴⁰ 1872, nr.51, p.202. TURNEE ROMÂNEȘTI ÎN TRANSILVANIA (II) 69 Repertoriul, adaptat posibilităților restrinse ale echipei, este com- pus din piese ca Țăranul din munte, Profesorul grec, Pădurarul cerși- toriu, Cocoana Chirița la Paris, Barbu Lăutar iul și Vine cornetul, deci, în general, canțonete și vodeviluri, iar ultima, o „comedie-vodevil cu cîntece și dansuri naționale, în cinci acte". Recomandat cu căldură ardelenilor ca un actor vestit și rutinat, care a dat numeroase ,,probe de virtutea d-sale pre cîmpul acestei arte"⁴¹, lonescu este întîmpinat la Sibiu de un public numeros, la insistențele căruia își sporește numă- rul reprezentațiilor (dintre care una fusese dată în beneficiul gimnaziu- lui din Brad) la patru. Piesele care i-au oferit prilejul să cucerească admirația integrală a sibienilor au fost „comedia-vodevil" Vine cornetul și mai cu seamă Barbu Lăut ar iul și Cocoana Chirița la Paris. Acestea, observă ziarul local ,,Telegraful român"⁴² *, „au fost preste toată, așteptarea", lonescu, care în rolul Chiriței a cules de bună seamă toate aplauzele spectatorilor, este apreciat, între altele, pentru ,,naturalețea" și „exac- titatea" interpretării. Extaziat, un corespondent al aceluiași ziar nu ezită să „enumere pre d-lu lonescu, după probe date, în rîndul renu- miților noștri artiști Millo și Pascaly"⁴²’, iar loan Slavici, care în- tîlnește trupa la Arad și-o însoțește „de-a lungul Podgoriei și peste cîmpie pînă la Giula" și de aici la Macău, și-amintește „cu lacrămile în ochi" de „însuflețirea oarecum bolnăvicioasă" cu care erau în- tîmpinați de românii de pretutindeni. La Macău — notează scriitorul — „cînd [lonescu, n. n.] a ieșit, om chipeș, îmbrăcat în costumul de cioban pe scenă și a început, cîntăreț bun, fost psalt la Brașov, să cînte doina, cîteva femei au început să plîngă, bătrînii n-au mai putut nici ei să-și stăpînească lacrămile, lonescu și-a ieșit și el din rol și-și urma doina cu glas înădușit în vreme ce lacrămile îi curgeau peste obraji și plîngeam în cele din urmă cu toții, fără ca să ne dăm seama de ce . . . S-au făcut manifestațiuni zgomotoase, lonescu a fost purtat pe sus s-a-ncins o petrecere care a ținut pînă-n ziua albă. Așa era primit I. D. lonescu pretutindeni pe la marginile pămîntului locuit de români . . . "⁴⁴. Am precizat mai sus că începutul anului nou 1873 îl surprinde pe lonescu la Arad, de unde plănuia să viziteze cîteva orășele bănă- țene. Se pare că dorința nu i s-a realizat atunci, ci abia în aprilie 1873, cînd actorul își reia turneul, continuîndu-1, cu unele întreruperi, pînă în septembrie 1874. Itinerariul, destul de greu de urmărit în periodicele vremii, pare să fi cuprins localitățile Lugoj, Caransebeș, Bocșa-Romînă, Reșița (aprilie 1873), Timișoara (mai), Oravița, Bise- rica-Albă (iunie), Sibiu (septembrie)⁴⁵, Pecica, Nădlac, Sînnico- ¹¹ „Telegraful român", 21 sept/3 oct., p.302. 1872, 28 sept./IO oct., p.310. ,.Telegraful român", 1872, 1/13 oct., p.313. I. Slavici, op. cit., p.64—65. ,h’ Dă aici spectacole împreună cu trupa germană clin localitate („Telegraful român", 1873, 23 aug.M sept.). 70 MARIA PROTASE $1 GEORGETA ANTONESCu laul-Mare, Banat-Comloș, Toracul-Mare (decembrie), Pesta (7, 8 ianu- arie 1874), Viena (ianuarie-martie), din nou Pesta (mai-iunie), Arad (18—21 iunie), Timișoara (23—25 iunie), Biserica-Albă (2—5 iulie), poate Orșova⁴⁶ ⁴⁷, Mehadia (pînă la 22 iulie dăduse patru reprezentații), pro- babil Deva/j⁷ și Baia Mare (2, 3 septembrie), de unde trupa se va îndrepta spre București⁴⁸. lonescu înscrie astfel în istoria turneelor teatrale românești din această perioadă cel mai lung itinerar. Din păcate, turneul n-a stîrnit — așa cum ne-am aștepta — prea multă frămîntare în rîndul cronicarilor presei. Aceștia nu înregistrează nici chiar lista pieselor jucate sau distribuția spectacolelor. Dar cum turneul era reluat doar după o întrerupere de trei luni, putem presupune că lonescu a revenit în Transilvania cu vechea sa echipă și cam cu același repertoriu, compus din piesele lui preferate: canțonete și vodeviluri. Potrivit unei știri izolate, majoritatea pieselor o formau „cele mai alese comice [sic] de Alecsandri"⁷*⁹ ⁵⁰, între care și excelenta creație scenică a actorului, Cocoana Chirița la Paris. Pe toată ruta parcursă comedianul bucureștean este întîmpinat cu afecțiune și entuziasm: „Dl. I. D. lonescu, artistul teatral român, pe unde se ivește, pretutindene e primit cu bucurie și suvenirea ce lasă după sine e plăcută. Și aceasta din două cauze. Dl. lonescu adecă nu numai cu artea [sic] farmecă pe ascultătorii săi, ci mai în toate locurile dă cîte o reprezentațiune și pentru scop filantropic"⁵⁹. De un neașteptat succes se bucură la Pesta și Viena, orașe în care artistul reprezintă mai cu seamă piese de V. Alecsandri. în martie 1874, el juca pe una dintre scenele vieneze pentru a 50-a oară Cocoana Chirița la Paris și pentru a 20-a oară Von Kalikenberg de I. lanov. La Pesta, pe scena „de pe promenada Szechenyi", iar la reîntoarcere pe cea de la grădina „Lumea nouă", lonescu apare în rolul Chiriței seară de seară, în decursul unei luni întregi, legîndu-și astfel numele de această creație unică, ilustrativ pentru virtuțile sale artistice⁵¹. Triumful vodevilului lui Alecsandri peste hotare este cu atît mai semnificativ, cu cît însuși dramaturgul moldovean constată cu amărăciune în 1884 că „La noi numărul persoanelor amatoare de teatru fiind restrîns, rareori o piesă e în stare să ocupe scena o săptămînă sau două de-a rîndul ... Pe aiurea . .. reprezentare fără întrerupere de 200 și 300 de ,,⁽ⁱ „Albina", 1874, nr.42, p.4. ⁴⁷ A. O n a c i u, Mehadia, băile lui Ercule, in „Familia", 1874, nr.28, p.331. /|S „Familia", 1874, nr.37, p.443. ⁴⁹ „Albina", 1873, nr.99, p.4; 1874, nr.13, p.4. ⁵⁰ „Familia", 1874, nr.2, p.24. La Caransebeș actorul dă o reprezentație în folo- sul „Societății pentru fond de teatru" (vezi Extras din registrul membrilor Socie- tății de la 27 aprilie 1873 și pînă acuma, în „Familia", 1874, nr.37, p.436); la Bocșa- Română dăruiește venitul unui spectacol „Reuniunii învățătorilor români gr. or. dir dieceza Caransebeșului", iar la Timișoara în folosul fondului școlilor române con- fesionale din cartierul Fabrik etc. („Albina", 1873, nr.38, p.4; nr.39, p.3; nr.41, p.3). ⁵¹ Relativ la reprezentațiile lui lonescu la Viena, vezi ,.Albina", 1874, nr.13, p.4, iar pentru cele de la Pesta vezi Artistul lonescu, în „Federațiunea", 1874, nr.4L p.456—457. TURNEE ROMÂNEȘTI ÎN TRANSILVANIA (II) 71 ori"⁵². în raport cu posibilitățile reduse de reprezentare din țară, vode- vilul Cocoana Chirița la Paris atinge astfel, la cel de al 50-lea spectacol, o cifră record, marcind o adevărată epocă în cariera autorului. ,Acea- stă piesă e atît de bine primită — relatează un spectator de la Pesta —• încît, pentru a ține pre public pînă la sfîrșitul reprezentațiunii, direcțiunea o rezervă tocmai la finea programei . . ."⁵³. Succesul pe deplin meritat al piesei este asigurat și de interpretarea veridică și măiestrită a actorului. Talentul lui lonescu „este așa de original —■ subliniază un corespondent de la „Federațiunea" —, încît la Viena publicul nu credea că e posibil să fie bărbat acel ce juca pe Chirița . . ., iară în «Lumea nouă» [la Pesta, n. n.] am văzut adeseori aruncîndu-i-se buchete ca primadonelor"⁵⁴. După reprezentația de adio de la Pesta, publicul român, adunat în număr mare, îi oferă actorului buchete de flori și „o cunună frumoasă de care atîrna o coardă tricoloră"⁵⁵. Cu girul succeselor dobîndite în țară, ca și peste hotare, lonescu revine pentru scurt timp în Transilvania în 1879, avînd ca parteneri pe Tom Lucette și pe actrițele Marinescu și Feretti⁵⁶. „Gazeta Transil- vaniei" din 27 aprilie și 2 mai semnalează prezența trupei la Brașov, oraș în care lonescu se bucura, de obicei, de multă solicitudine din partea localnicilor. Unicul comentariu, consacrat evenimentului de un corespondent brașovean al „Familiei", cuprinde o singură apreciere: „dra Feretti", o achiziție nefericită, avînd o voce neplăcută și un joc exagerat, „vîslește teribil și neîncetat cu mîinile, sare, strigă și se schimonosește mereu, ori cere piesa, ori nu"⁵⁷. în 1880, cu „o mică trupă de actori bine aleși", lonescu avea de gînd să facă un nou turneu în țara sa de baștină. Dar — cum nota Slavici — în fața „efectului" turneelor sale „guvernul a luat dispozi- țiunea că actorii străini n-au voie să dea reprezentațiuni teatrale în țările coroanei ungare, iar Societatea maghiară a organizat trupe am- bulante care sînt subvenționate ca să dea reprezentațiuni ieftine, pe ici pe colo chiar gratuite, prin ținuturile locuite de romîni"⁵⁸. în con- secință, lui lonescu i se refuză autorizația solicitată, „pentru cuvîntul că deja ar exista aici prea multe (!) trupe de aceste"⁵⁹. Autorizația este primită totuși cu un an mai tîrziu (1881), cînd lonescu trece pentru prima dată Carpații în fruntea unei trupe mai numeroase, formată din 14 artiști, între care și tinerii dar talentații ⁵² O scrisoare a Ini V. Alecsandri, în „Viața literară și artistică", 21 oct. 1907, Cf. I. L. Caragiale, Opere, I, Note și Variante, ediție critică de Al. Rosetti, Șer- ban Cioculescu și Liviu Călin, București, E.S.P.L.A., 1959, p.551. ⁵³ Artistul lonescu, loc cit., p.457. Ibid. ⁵⁵ „Federațiunea", 1874, nr.44, p.468. ⁵G R., Reprezentațiuni teatrale române, in „Familia", 1879, nr.33, p.223. ⁵⁷ Ibid. în același an, in decembrie, credincios obiceiului său de a ajuta pe frații săi de dincoace de Carpați, I. D. lonescu dă la București în sala Dacia o reprezen- tație „în folosul inundaților" din Transilvania. ⁵⁸ I. Slavici, op. cit.,, p.64. ⁵⁹ „Familia", 1880, nr.61, p.388; nr.72, p.457. MARIA PROTASE ȘI GEORGETA ANTONESCU actori Grigore Manolescu și lancu Petrescu. Asemenea celorlalți iluștri reprezentanți ai noii generații, C. I. Nottara, Aristizza Roma- nescu, Șt. Iulian, M. Mateescu, I. Panu, N. Hagiescu, D. I. Nicuiescu, prin creația cărora arta teatrală românească atinge treapta desăvîr- șiriii cei doi actori au fost protagoniștii comediilor lui I. L. Caragiale: Gr. Manolescu, creatorul rolului lui Chiriac (1879), iar I. Petrescu, întîiul interpret al lui Zaharia Trahanache (1884). Itinerariul trupei cuprinde localitățile Brașov (unde se dau repre- zentații între 12—19 iunie), Fă.găraș, Sibiu (24 iunie — 8 iulie), Timi- șoara (9—14 iulie), Biserica-Albă, Lugoj (ultimul spectacol în 18 august), Reșița (23—25 august) și Bocșa-Română⁶⁰. Mai bogat și mai variat decît de obicei, repertoriul lui lonescu se compunea în 1881 din cîteva comedii traduse, de valoare îndoielnică, (Pantalonul roșu, Femeile care pling, Pricopsiți!, Crimele lui Pipermann etc.) și din mai multe piese românești de Alecsandri (Chirița la Paris, Barbu Lăutariul, Florin și Florica, La Turnu Măgurele și înaintea Plevnei inspirate din războiul de independență) și Negruzzi (Doi țărani și cinci cîrlani și Rămășagul țărănesc, vodevil). Uneori repertoriul era completat cu recitări de poezii patriotice, menite și acestea să în- vioreze sentimentul național. Consecvenți în atitudinea manifestată cu ocazia turneelor lui Millo și Pascaly, spectatorii transilvăneni con- sideră „fără interes pentru publicul român" piesele traduse din fran- țuzește, dar asistă cu plăcere și entuziasm la reprezentarea producții- lor originale, apreciindu-le în chip deosebit pe cele care conțineau. ,,sentimente morale, simțăminte nobile și umane". Comentariile presei prilejuite de noul turneu al lui lonescu aduc ceva din atmosfera sărbătorească creată cu un deceniu în urmă trupe- lor lui Millo și Pascaly. ,,Gazeta Transilvaniei" și ,,Familia" anunță cu bucurie sosirea „simpaticului nostru artist" I. D. lonescu și solicită în repetate rînduri sprijinul și grația românilor. în mai toate orașele, dar mai cu seamă la Timișoara, actorii sînt întîmpinați de un public numeros, „neaoș român, din loc și din provincie, inteligență și popor, industriași și țărani, un public mare, așa cum nu se adunase de mult" —• notează Emilia Lungu, cu gîndul la memorabilele turnee din jurul anului 1870. Spectatorii timișoreni erau fericiți „a vedea și a auzi pe scenă limba, moravurile, virtuțile și scăderile lor"⁶¹. De aceea, la Timi- șoara, ca și la Reșița sau în alte părți, „după cererea generală", lonescu și-a sporit numărul spectacolelor permanente⁶². Cu o apreciabilă intuiție a valorilor, comentatorii români ai repre- zentațiilor relevă de nenumărate ori talentul lui Gr. Manolescu, De la Sibiu, lonescu intenționează să viziteze Alba-Iulia, localitate la care renunță in cele clin urmă (P. P„ De la Sibiu, în „Familia", 1881, nr.43, p.305). ,!l E. Lungu, Teatru român în Timișoara, în „Familia", 1881, nr.59, p.384. G-' O reprezentație suplimentară este dată, la insistențele publicului, și la Sibiu (vezi „Telegraful român", 1881, p.191). Se pare că în acest oraș spectacolele nu s-au dat totdeauna in fața unor săli pline, fapt care îl determină pe redactorul „Tele- grafului român" (1881, nr.75, p.229) să ureze „bunei trupe în alte părți mai mult noroc decît a avut aici, pentru că merită o soarte mai bună". TURNEE ROMÂNEȘTI ÎN TRANSILVANIA (II) 73 I. Petrescu și I. D. lonescu. Acesta clin urmă cucerește publicul nu numai prin naturalețea interpretării rolurilor comice, ci și prin execu- tarea măiestrită a vestitelor sale cuplete. Cît privește Gr. Manolescu, care in primii ani ai carierei trecea cu aceeași ușurință ele la rolurile de dramă la cele de comedie, este apreciat, ca și I. Petrescu, pentru creația realizată în comedia Crimele lui Pipermann și poate în mai mare măsură pentru recitarea plină de artă a cîtorva poezii patriotice: Peneș Curcanul, Soldatul de la Grivița, înainte de război ș. a. Deși categorice, aprecierile laudative sînt mult prea generale, pentru a da posibilitatea caracterizării jocului marilor actori. Cu toate că în a doua jumătate a veacului trecut turneele se făceau cu trudă și jertfe, totuși curajosul lonescu, popularizatorul tea- trului lui Alecsandri se încumetă să treacă încă de două ori Carpații, în anii 1886 și 1889, în ambele rînduri dînd însă reprezentații numai în orașul său natal, la Brașov, și în satele din împrejurimi: Săcele, Zărnești, Rîșnov. Aceste două călătorii încheie seria celor mai nume- roase și mai lungi turnee întreprinse de un actor român înainte de 1900. îngrijorate de efectele reprezentațiilor teatrale ale ansamblurilor dramatice din România asupra stării de spirit a românilor de dincoace de munți, autoritățile maghiare i-au refuzat — așa cum am subliniat —• lui lonescu în 1880 ,,concesiunea" unui turneu în Transilvania, sub pretextul că orașele ardelene ar fi cutreierate de „prea multe trupe de aceste". Cel puțin în parte, motivarea se dovedea justificată, românii transilvăneni fiind vizitați între 1871—1881 și de alte trupe teatrale. Turneele lui Ion Baciu-Muntenescu (1873—1874) Neuitatele turnee ale lui Millo și Pascaly au creat un climat favo- rabil dezvoltării mișcării teatrale locale. Spectacolele organizate de diletanți se înmulțesc, iar cîțiva ardeleni, trecînd în România, îmbră- țișează cariera actoricească. între ei se numără și un fost membru al ,,Societății diletanților teatrali din Cluj", Ion Baciu-Muntenescu, ori- ginar din Șoimuș, care, asemenea lui I. D. lonescu, încearcă să împăr- tășească și pe compatrioții săi din reala satisfacție procurată de arta dramatică⁶"’. Venit în Transilvania în decembrie 1873, pentru „oarecari afaceri particulari și familiari", Ion Baciu se hotărăște să dea cîteva spectacole „prin orașele de sub poalele Carpaților ostiei ai țării sale de baștină"⁶'¹, Actorul culege primele aplauze la Năsăud, unde reprezentațiile au loc în 3 și 6 decembrie. Specializat în vodeviluri și canțonete, el îsi inaugurează turneul cu un repertoriu original în care, spre satisfacția r,:! Detalii referitoare la I. Baciu-Munteanu apuci I. P e r v a i n, Societatea elite- tanților ,,teatrali" din. Cluj (1870—1875), în ,,Studia Universitatis Babeș—Bolyai", Phi- lologia, Fasc.l, 1962, p.55—72. r/| ,.Federațiunea", 1874, nr.8, p.320. 74 MARIA PROTASE ȘI GEORGETA ANTONESCU românilor, precumpăneau piesele lui Alecsandri: Surugiul român, Herșcu boccegiul, Kera Nastasia și Paraponisitul prin care se criticau tăios anumite rele sociale. La acestea s-au adăugat V lăduțul mamei de I. Lupescu, Ciobanul din Ardeal de I. Vulcan ș. a. Năsăudul deschide perspective îmbucurătoare artistului. Cum era și de așteptat, canțoneta satirică a lui I. Vulcan, care se bucura de o meritată faimă, are un ecou puternic în sufletele ardelenilor. Neputîndu-și parcă reține satis- facția, corespondentul ,,Albinei'⁷⁶⁵ exclamă: „Cît de bine sînt primite piesele noastre națiunali! Daună că nu sînt mai multe". Buna primire a piesei determină pe Ion Baciu s-o reia, spre mulțumirea generală a publicului năsăudean, cu prilejul unui concert al tineretului din loca- litate. Triumfător, actorul își continuă turneul la Monor (26 decembrie)⁶⁶, Valea Bîrgăului (unde dă reprezentații la sfîrșitul lunii ianuarie sau începutul lui februarie 1874)⁶⁷ și Gherla (sfîrșitul lui februarie și începutul lui martie), localități în care reprezintă cu succes același repertoriu de canțonete. Se pare că cea mai mare izbîndă e obținută la Gherla, unde artistul este răsplătit de public cu ropote de aplauze, iar „junimea clericală" îi oferă în semn de prețuire „o suvenire fru- moasă"⁶⁸ ⁶⁹ *. Deplina reușită a interpretului, precum și interesul acordat de publicul ardelean producțiilor dramatice locale îl determină pe I. Vul- can să prelucreze într-o nouă formă Ciobanul din Ardeal și să pună la îndemîna lui Ion Baciu o a doua canțonetă proprie, Renegatul^. Stimu- lat de succesul moral și artistic, actorul lansează la rîndul său știrea continuării turneului, pînă la sfîrșitul anului 1874, „prin toate părțile ardelene locuite de români". Încîntată de acest proiect, „Familia" era încredințată că actorul va fi întîmpinat de pretutindeni cu căldură și ospitalitate „românească demnă de acela care vine să deschidă la munți și la cîmpii altariul artilor frumoase"⁷⁶. Dar nici „Familia", nici alte publicații ale vremii nu confirmă realizarea planului, în schimb, ele consemnează reprezentațiile date de Baciu, „împreună cu cîțiva amici ai săi", la Reghin (între 29 și 31 decembrie 1874 și în 1 ianuarie 1875), unde interpretează, între altele, Ciobanul din Ardeal în cea de a doua versiune⁷¹. Dar, în curînd, I. Baciu Muntenescu se va decide să se înscrie la teologie, fapt care pune capăt primei etape din cariera sa teatrală. Mai tîrziu, cînd se va stabili la Șoimuș, el se va întoarce iarăși la preocupările sale din tinerețe, însuflețind mișcarea teatrală de amatori. ⁰⁵ 1873, nr.93, p.4. Vezi și „Familia", nr.43, p.501. fⁱ⁽ⁱ „Familia", 1874, nr.3, p.36. ⁶⁷ „Albina", 1874 nr.7, p.4; „Familia", 1874, nr.6, p.72. ⁶⁶ „.Familia", 1874, nr.9, p.108. ⁶⁹ Ibid.' nr.ll, p.131. Ibid., nr.13 (nr.14), p.167. Actorul intenționa să dea în fiecare localitate cite trei reprezentatii, dintre care una in beneficiul „Societății pentru fond de teatru". ⁷¹ Ibid., 1875, nr.7, p.82. TURNEE ROMÂNEȘTI ÎN TRANSILVANIA (II) 75 Trupa Alexandrescu la Sibiu (1874) între actorii angajați în ansamblurile dramatice cu care Millo (1870) și, în urma lui, Pascaly (1871), cutreieraseră Transilvania și Banatul, se găseau și soții George și Margareta Alexandrescu. Des- părțindu-se de trupa lui Pascaly la Cluj, cei doi actori conduc în vara anului 1871 ,,Societatea diletanților români" din localitate în turneul său la Turda, Bistrița, Abrud, Deva, Hațeg, iar în septembrie, după o despărțire plină de regrete, ei se îndreaptă — prin Caransebeș — spre București⁷². Mulțumiți de rezultatele turneelor și dornici de a revedea locu- rile și oamenii care le lăsaseră impresii de neuitat, soții Alexandrescu revin între ardeleni în 1874, întovărășiți de actrița M. Florian și de actorii Gritty și Găvrușiu. Ajunși în Transilvania în septembrie, deci cu puțin timp înainte de deschiderea stagiunii 1874—1875, artiștii sînt constrînși să se mărginească la vizitarea Sibiului, unde dau un șir de reprezentații cu un repertoriu național, în care poate fi ușor remar- cată prezența copleșitoare a lui Alecsandri: Paracliserul, Kera Nasta- sia, Lipitorile satelor, Doi surzi. Lista repertoriului era completată cu piesele Baba Hîrca și Un trintor cit zece de M. Millo și Odă la Eliza de V. A. Urechia. Pe lingă aceste piese, cunoscute publicului transil- vănean, artiștii familiarizează pe ardeleni cu „una dintre cele mai bune producte ale noastre", Meșterul Manole sau fundarea monastirei Curtea de Argeș sub voievodul Neagoe, dramă națională în cinci acte de Penescu. Din comentariile zgîrcite ale ,,Telegrafului român"⁷³ re- zultă că trupa, al cărei joc este elogiat în canțonete și comedii, nu dispunea de forțele necesare pentru reprezentarea satisfăcătoare a unei drame. De aceea, actorii părăsesc Sibiul cu promisiunea revenirii în Transilvania, în urma completării ansamblului dramatic cu elemente noi. Prima trupă ploieșteană în Transilvania și Banat (1874) în vara anului 1874, cînd soții Alexandrescu se bucurau de pri- mirea caldă a sibienilor, Brașovul era vizitat de trupa ploieșteană a lui Gherman Popescu. în afară de el și de soția lui, E. Popescu, an- samblul, destul de restrîns, era alcătuit din ,,dra Carp" și actorii N. Constantinescu, lonescu, loniu, Petrulescu și G. Hentinsu⁷⁴. Semna- lată în luna iunie 1874 la Brașov⁷⁵, trupa își continuă turneul la Alba-Iulia (iulie), Deva, Lugoj (septembrie) și Timișoara (octombrie). Din octombrie 1874 pînă în ianuarie-februarie 1875, cînd dă reprezen- tații la Sibiu și din nou la Brașov, îi pierdem urma, dar ea va fi vizitat fără îndoială și alte localități, trecînd, potrivit unei scurte Istoricul turneului apuci I. Pervain, ,,Societatea diletanților...", p.GO—62. ⁷;ⁱ 1874, p.287. ⁷,¹ Teatru, românesc în Timișoara, in ,,Familia", 1874, nr.44, p.530—531. ⁷⁵ Teatru român in Brașov, în ,,Orientul latin", 1874; nr.18, p.72. yi? MARIA PROTASE ȘI GEORGETA ANTONESCU informații clin ,,Orientul latin"⁷⁰ și la românii din Ungaria. La sfîrșitul lunii aprilie (1875), Gherman Popescu își reia turneul în fruntea unei trupe reorganizate la București și dă reprezentații la Sibiu și Rășinari⁷⁷. Repertoriul, alcătuit din ,,piese alese", dar și din comedii ușoare, de valoare discutabilă, cuprindea Cuiul din perete, Coroana lui Ștefan cel Mare sau Doi surzi, Florin și Florica și Moartea lui Tunsu haiducul de V. Alecsandri, Cocoana Chirița întoarsă din Paris de M. Millo, Hărțiăganul, comedie-vodevil în două acte de D. Baronzi, Vlăduțul mamei de I. Lupescu, Țiganul milițian de Gherman Popescu, Blăstă- mul țăranului pe patul de moarte, dramă de Șt. Vellescu, Fata cojoca- rului comedie originală de M. S., Țiganii din țară sau mireasa nebună, comedie originală în două acte, Prînzul cu urechi fripte, comedie ori- ginală ș.a. Valorificînd din plin dramaturgia națională, directorul trupei manifestă, așadar, o vădită preferință pentru piesele impregnate cu elemente de critică socială. Atenția acordată comediilor satirice este de altfel remarcată de I. V. Barcianu cu prilejul reprezentațiilor de la Alba-Iulia. Popularizînd succesele artiștilor ploieșteni și subliniind cu satisfacție aportul lor la adîncirea ideii teatrului național în masa publicului transilvănean, Barcianu relevă valoarea educativă și mo- ralizatoare a repertoriului, care ajută pe spectatori „să vază cît de ridicol și înapoitor, cu cîtă pierdere nespusă și piedică sînt împreu- nate superstițiunea, prejudețul, vanitatea, credulitatea, neghiobia și alte multe d-aceste . . ,"⁷⁸. Nu întîmplător, anumite piese ca Vlăduțul mamei, „în care se fac și de rîs și se și zbiciuiesc unele viciuri"⁷⁹ sau Fata cojocarului, o critică la adresa căsătoriilor încheiate „din dra- goste de avere sau de ranguri sociale"⁸⁰, găsesc un puternic ecou in sufletul publicului ardelean. Dar succesul trupei nu este asigurat numai de calitățile unora dintre piese, ci și de jocul scenic al interpreților. Fără să stîrnească adevăratele demonstrații de simpatie făcute trupelor lui Millo și Pas- caly, actorii se bucură în toate localitățile, dar mai cu seamă la Brașov, Alba-Iulia și Timișoara de o bună primire din partea unui public nu- meros. Cronicarii presei românești, dar și ai celei străine, „au recu- noscut fără rezerve buna școală a acestei trupe și dexteritatea și neîndoita calificațiune a dirigentului ei"⁸J. Considerat drept „maestru perfect al rolei, și în propunere și în mișcări"⁸², Gherman Popescu este elogiat mai cu seamă pentru creațiile realizate în Țiganul milițian, Coroana lui Ștefan cel Mare și Cocoana Chirița întoarsă din Paris. Cu jocul său sigur și natural, cu uimitoarea mobilitate a figurii și cu talen- y¹ 1875, nr.16, p.64. " ,.Telegraful român", 1875, 20 apr./2 mai, p.124. Potrivit unei știri din ..Fa- milia", 1875 nr.25, p.296, G. Popescu a dat multe reprezentatii in decursul lunii mai și în alte localități ale Transilvaniei. Ț I. V. Barcianu, Teatru român în Alba-Iulia, în , Familia", 1874, nr.31, p.368. ⁷!! Ibid., p.368—369. su Teatru românesc în Timișoara, loc. cit., p.530. I. V. Barcianu, art. cit., p.368. s- „Telegraful român", 1875, 16/28 iunie, p.20. TURNEE ROMÂNEȘTI ÎN TRANSILVANIA (II) tul de a interpreta roluri diametral opuse, actorul ploieștean culege pretutindeni laude și aplauze. Alături de N. Constantinescu, al doilea actor talentat al trupei, el reușește să transforme scena intr-un instru- ment de educație estetică și cetățenească. Turneul lui Zaharia Burienescu (1877) Printre turneele actorilor din România care au sporit îngrijorarea autorităților transilvănene se numără și acela întreprins în 1877 de Zaharia Burienescu. în tovărășia soției sale și a unui mic număr de artiști „excelenți" — consideră ,,Gazeta Transilvaniei, ale căror nume nu sînt din păcate consemnate, Burienescu își începe reprezen- tațiile la Brașov (sfîrșitul lui aprilie, începutul lui mai) și le con- tinuă la Făgăraș (mai), Sibiu (iunie), Abrud (16 iulie) și probabil și în alte orașe. Programul variat, de „Cafe concert", cuprinzind ,,can- țonete și cuplete, nu numai foarte amuzante și delectatorii, ci și na- ționale și morale" (Haiducul, Soldatul român, Banul, ochiul dracului. Tudor, rotar iul, Apa curge, pietrele rămin, Anghina), era completat cu melodii ,,executate cu o bucățică de coajă de mesteacăn" de Burie- nescu, „un cîntăreț prea plăcut... și unic în felul său", și cu jocul Romanul, în care este aplaudată d-na Burienescu îmbrăcată în costum național⁸'¹. Ocupîndu-se de turneu, ,,Telegraful român" subliniază fără rezerve că actorii s-au bucurat de un mare succes, ,,cauzînd seri foarte plă- cute în orașele pe uncie au trecut". O dovadă elocventă a bunei primiri făcute trupei o consideră deschiderea la Brașov a unui abonament pentru 10 reprezentanții, fapt ce amintea de gloria lui Millo și Pas- caly. Așa cum rezultă din sumarele cronici teatrale ale vremii, succe- sele s-au datorat în primul rînd lui Burienescu, „un comic excelent", „posedînd în adevăr un frumos, talent de artist" și o deosebită înzestrare muzicală⁸⁵. Pe cînd trupa juca la Abrud, în fața unui public numeros, format nu numai din abrudeni, ci și din participanții la adunarea „Societății pentru fond de teatru", ce se ținea în localitate, autoritățile pun în aplicare un ordin ministerial care prevedea întreruperea reprezenta- țiilor și expulzarea din țară a actorilor, sub cunoscutul pretext că ar fi „prea multe trupe de aceste prin Transilvania și pentru aceea nu se poate suferi"⁸⁸. „Societatea dramatică Petrescu" în Transilvania și Banat (1877) Mai mult noroc decît trupa Burienescu are însă „.Societatea dra- matică Petrescu", formată din cîțiva actori tineri și entuziaști: soții Petrescu, Fărcășianu și Constantinescu, actrița Maria Negrea și actorii 1877, nr.3O, p.4. SA „Telegraful român'', 1377, nr.40, p.162 și „Gazeta Transilvaniei", ioc. cit. s’’ „Gazeta Transilvaniei", 1877, Ioc. cit.ₜ și nr.45, p.4. SG „Telegraful român", 1877, nr.56, p.225—226. 78 MARIA PROTASE ȘI GEORGETA ANTONESCU lonescu, Petculescu, Ștefănescu și Simionescu. Probabil la îndemnul lui G. A. Petculescu, originar din Reșița, trupa își începe turneul în Banat, continuîndu-1 prin diferite localități ale Transilvaniei. Ea dă primele reprezentații în luna mai 1877 la Biserica-Albă⁸⁷, apoi la Ora- vița, Timișoara, Lugoj, Caransebeș, Bocșa-Română, Arad, Lipova, Beiuș, Abrud, Cîmpeni⁸⁸, Alba-Iulia (începutul lunii noiembrie), Sibiu (13—30 noiembrie), Făgăraș și Brașov (decembrie). Conștienți de faptul că în Transilvania teatrul românesc era privit cu toată seriozitatea, considerat fiind drept o chestiune de presti- giu național, actorii manifestă o deosebită grijă față de calitatea reper- toriului. Examinarea acestuia dezvăluie prezența copleșitoare a dra- maturgiei naționale, reprezentată de piese de V. Alecsandri (Piatra din casă, Cinel-Cinel, Kir Zuliaridi, Scara miței), Matei Millo (Baba Hîrca, Unchiul și nepoții), I. Lupescu (Vlăduțul mamei și Vlad Țepeș, dramă în patru acte,), C. Negruzzi (Doi țărani și cinci cirlani) și Eugen Carada (Cimpoiul fermecat). Mult mai puțin exploatată, literatura dra- matică străină din cuprinsul repertoriului se reduce doar la cîteva piese, dintre care însă unele, ca Don Cezar de Bazan și Oarba din Paris, se jucau cu mare succes pe scena Teatrului Național din București. Cu toate că transilvănenii nu primeau întotdeauna de la frații lor de peste Carpați teatrul de calitate pe care-1 așteptau, fiind ,,adese înșelați prin aventurări ce se numeau artiști români"⁸⁹, totuși ei au intuit chiar de la început valoarea reală a repertoriului și a trupei, craiovene, participînd în număr mare la reprezentații. Cele mai nume- roase și mai substanțiale comentarii sînt consacrate spectacolelor date la Sibiu. Exigenți, cum se dovediseră și cu prilejul altor turnee, si- bienii împletesc aprecierile, în general elogioase, cu unele observații critice privitoare la jocul scenic al interpreților sau la factura reper- toriului. în timp ce piesa lui Negruzzi Doi țărani și cinci cirlani, pre- țuită de redactorul ,,Telegrafului român" pentru realismul și ,,umorul, său sănătos popular", este considerată ca „una din cele mai bune comedie naționali ce le avem"⁹⁰, drama Vlad Țepeș de I. Lupescu este calificată ca o simplă ,,compilațiune de tablouri", interesantă doar prin subiect⁹¹. Același redactor observă alteori că piesa Orbul și nebuna, nerealizată din punct de vedere al construcției, a fost salvată de arta interpretativă a actorilor. în general, jocul scenic al interpreților este prezentat cu același spirit critic: lonescu, călduros aplaudat pentru creațiile scenice realizate în Baba Hîrca, Piatra din casă (Franz), și Doi țărani și cinci cirlani (Miron), este aspru criticat pentru transfor- marea rolului de intrigant din drama Vlad Țepeș într-un rol de come- ⁸⁷ „Familia", 1877, nr.18, p.216. ⁸⁸ Despre reprezentațiile date în aceste orașe nu avem date. Vizitarea lor este insă consemnată atît în „Gazeta Transilvaniei" (1877, nr.94, p.4) cît și în „Tele- graful român" (1877, nr.85, p.341). ⁸⁹ ,,Telegraful român", 1877, nr. 87, p. 350. ⁹⁰ Ibid. nr. 88, p. 353. ⁹¹ Ibid., nr. 91, p. 366. TURNEE ROMÂNEȘTI 1N TRANSILVANIA (II) 79 die. Constantinescu — observă un corespondent al aceluiași ziar local — „a știut, să imite mișcările și limbajul ciobanului “ în Cim- poiul fermecat, dar a cîntat fals în drama Vlad- Țepeș-, Petculescu „a excelat în Oarba din Paris", dar „nu a prea nimerit tonul, mișcările și masca unui general" în drama lui I. Lupescu; Maria Petrescu a avut un joc excepțional în Orbul și nebuna, Oarba din Paris, și, mai cu seamă, în Văduva cu camelie, dar nu a corespuns în rolul nepo- ților (în Unchiul și nepoții de M. Millo), rol interpretat mult mai bine pe scena sibiană cu trei în ani urmă de Margareta Alexandrescu⁹². în schimb, C. Petrescu și mai ales Fărcășianu se bucură exclusiv de aprecieri superlative. Cu jocul său natural, degajat și comunicativ, Fărcășianu obține un real succes nu numai în rolul principal (contele •de Saint-Germain) clin Oarba din Paris, ci și în acela al lui Sarsailă, fiul diavolului din Cimpoiul fermecat. Nu mai puțin reușită a fost creația actorului în drama Vlad Țepeș în care acesta „a întrunit toate condițiunile reclamate de executarea rolului ce a jucat"⁹³. Aprecie- rile pozitive sînt cu atît mai demne de remarcat, cu cît sibienii nu trec cu vederea nici chiar anumite greșeli de ortografie strecurate în afișe. Revelatoare pentru capacitatea artistică a trupei craiovene, for- mată din cîteva elemente talentate, comentariile din presa vremii înre- gistrează în același timp gradul de dezvoltare a gustului pentru frumos al publicului sibian. Agatha Bîrsescu în Transilvania (1898 și 1899} Ultimul deceniu al veacului al XlX-iea este mai bogat în proiecte decît în realizări. Dacă in 1889 redactorul „Tribunei"⁹⁴ avea încă satisfacția de a anunța succesul reprezentației soților Dobriceanu, „actori din România", la Săliște, după 1890, asemenea vești sînt cu totul izolate. Turneul actorului Hagiescu de la Teatrul național din București, anunțat de „Familia"⁹⁵ în 1890, rămîne în faza de proiect; intenția trupei conduse de Gr. Manolescu și Aristizza Romanescu de a da, în drum spre Viena, cîteva spectacole în Transilvania nu se realizează nici ea⁹⁽ⁱ; planurile făurite în 1898 de aceeași trupă de la Teatrul Național din București sînt de asemenea zădărnicite de refuzul autorităților transilvănene de a aproba cererile actorilor din România⁹⁷. Opreliștile puse în calea actorilor români de autoritățile locale, care nu vedeau cu ochi buni asemenea manifestări sînt înlăturate în acest răstimp doar de Agatha Bîrsescu care obține aprobarea de a da Piesa fusese reprezentată de trupa Alexandrescu sub titlul Un trîntor cît zece. Pentru comentariile critice de mai sus vezi „Telegraful român", 1877, nr. 87, p. 350; nr. 88, p. 353; nr. 89, p. 359, nr. 91, p. 366. ⁹³ „Telegraful român", 1877 nr. 91, o. 366. ⁷¹ 1889, nr. 178, p. 710. 1890, nr. 29, p. 350. !S<‘: „ramilia", 1891, nr. 8, p. 93. '?⁷ Ibid., 1898, nr. 27, p. 322—323; nr. 33„ p. 395. 80 MARIA PROTASE ȘI GEORGETA ANTONESCU în 1898 reprezentații la Sibiu, iar in 1899 la Sibiu și BrașovV Știrile privitoare la reprezentațiile celebrei artiste se reduc însă la consem- narea unei singure piese jucate: Medea de Grillparzer. Istoricul turneelor întreprinse în Transilvania între 1864—1900 de trupele teatrale din România impune în primul rînd constatarea că, o dată începute (1864), aceste turnee cunosc o frecvență neobișnuită între 1868-—1875, cînd se succed aproape fără întrerupere, pentru a se rări apoi treptat (1877, 1879, 1881, 1898, 1899) și pentru a înceta la sfîrșitul veacului al XlX-lea, în urma măsurilor tot mai drastice ale autorităților austro-ungare cu privire la aceste acțiuni. Interesul publicului românesc din Transilvania pentru turneele actorilor din România urmează aceeași traiectorie: el culminează. în perioada reprezentațiilor lui Millo, Pascaly și I. D. lonescu (1868—1875) și se manifestă clin ce în ce mai anemic în pragul deceniului al nouă- lea. Faptul nu poate surprinde dacă avem în vedere că Millo și Pas caly erau protagoniștii scenei românești și că reprezentațiile lor au fost așteptate și primite cu o legitimă curiozitate și mîndrie, răscolind adînc sufletele românilor din Transilvania și dezlănțuind un entuziasm ce nu va fi egalat decît în 1913, cînd scenele transilvănene vor fi însuflețite de marii actori Ion Brezeanu și Maria Ciucurescu. Venite în urma lui Pascaly, Millo și lonescu, umbrite de succesul răsunător al primilor soli ai teatrului românesc de dincolo de munți și sus- ținute adesea ele forțe actoricești mijlocii, turneele celorlalte trupe nu mai au același ecou și nu mai stîrnesc același interes nici în rîndu- rile spectatorilor români, cu exigențe sporite, nici în paginile presei, Relativa lor înrîurire nu poate fi comparată cu influența covîrșitoare pe care au avut-o turneele trupelor conduse de Millo și Pascaly. „Ve- nirea acestor societăți — constata în 1870 Gheorghe Bariț — a făcut la noi un fel de epocă pe terenul artei"⁹⁹. Turneele actorilor din România au deschis pe drept cuvînd o nouă fază în dezvoltarea teatrului românesc din Transilvania și au con- tribuit în mare măsură la formarea culturii teatrale a publicului arde- lean. Pe lîngă faptul că au trezit gustul pentru teatru adevărat în toate straturile societății românești, ele au pus pe românii ardeleni în con- tact cu o literatură dramatică mai bogată și mai variată, au stimulat forțele scriitoricești locale (I. Vulcan, At. M. Marienescu, I. Lapedatu) și au impus piesele lui Alecsandri în repertoriul mișcării teatrale de diletanți. Reprezentațiile actorilor de peste Carpați au prilejuit totodată apa- riția primelor cronici dramatice în publicațiile românești din Transil- vania. Reflectînd în general un contact elementar cu problematica și terminologia criticii dramatice, cronicile vremii înregistrează, în schimb, puternica înviorare națională determinată de turneele artiștilor români. Ele pun în același timp în lumină consecvența cu care intelectualii ardeleni și-au exprimat în diferite momente concepția despre rolul ⁹⁵ * ⁹⁵ Ibid., nr. 46,. p. 550; 1899, nr. 7, p. 82. 'J,J Thalia și ^ielpomene in T ransilvania, loc. cit., p. 144. TURNEE ROMÂNEȘTI ÎN TRANSILVANIA (II) 81 .social și național al teatrului, concepție în funcție de care au elogiat repertoriul lui Millo și au impus anumite modificări în acela al lui Pascal/. Cu toate neajunsurile repertoriului lui Pascaly, reprezentațiile sale au impresionat adînc pe românii transilvăneni. Sub directa lor influență, aceștia încep o susținută acțiune pentru înființarea unui teatru națio- nal al românilor din Transilvania și Banat. însuflețită de losif Vulcan, de losif Hodoș, Alex. și Gheorghe Mocioni și de însuși Eminescu, fostul sufleur al trupei Pascaly, aflat acum la Viena, acțiunea a avut drept rezultat înființarea ,,Societății pentru fond de teatru român", ai cărei membri își încep îndelungata lor activitate în octombrie 1870, sub im- presia încă proaspătă a turneului lui Millo, o nouă ocazie — afirmă un corespondent al ,,Familiei" — cu care ,,s-a putut convinge oricine despre importanța unui teatru național de dincoace de Carpați; s-a putut convinge oricine că teatrul este institutul cel mai eminente pen- tru dezvoltarea simțului național"¹⁰⁰. Dar poate cea mai însemnată consecință a popasului făcut de ar- tiștii români în orașele din Transilvania și Banat a fost stimularea forțelor dramatice locale. Astfel, reprezentațiile de diletanți, care cu timpul vor împînzi nu numai orașele, ci și o parte din satele ardelene și bănățene, se înmulțesc considerabil, obișnuite fiind îndeosebi cu ocazia balurilor, adunărilor „Astrei", ale ,,Societății pentru fond de teatru" etc. Dintre trupele de diletanți, formate mai ales pe lîngă școli, o mențiune aparte merită de pildă ,,Societatea dramatică a elevilor români" de la liceul piariștilor din Cluj, în frunte cu I. Baciu-Munte- nescu, care, sub vraja jocului lui Millo, se decid să-1 imite și organi- zează și ei o serie de reprezentații în cîteva orășele ardelene. Fructificînd învățăturile culese de la maeștrii scenei românești, cîțiva dintre numeroșii transilvăneni stăpîniți de pasiunea artei dra- matice au îmbrățișat cariera teatrală. între ei se află brașoveanul I. D. lonescu, care — așa cum am văzut — fără să se fi dăruit exclu- siv fraților săi din Transilvania, a întreprins cele mai lungi și mai numeroase turnee în ținuturile natale, Experiența lui lonescu este reeditată în parte de G. A. Petcu- lescu. Acesta, pe vremea cînd învăța pantofăria la Lugoj, se entu- ziasmează în așa măsură de arta scenică a lui Millo (1870), încît îl urmează dincolo de Carpați¹⁰¹. Făcînd apoi parte din trupa lui Petrescu din Craiova, el vine cu aceasta în 1877 în Transilvania, unde înte- meiază prima trupă de actori profesioniști. Cam tot în același timp s-a dedicat teatrului I. C. Lugojeanu. Ori- ginar din Turda, acesta cutreieră Transilvania și Banatul în 1875 ca diletant cu un bogat repertoriu de canțonete¹⁰². ,,Familia", care-i ur- |,,,‘ „Familia", 1870, nr. 28, p. 345. ¹⁰¹ Cf. I. B r e a z u, Teatru românesc in Transilvania pinci la 1918, în „Litera- tura Transilvaniei", f. 1., 1944, p. 46—47. ¹⁰² „Familia", 1875, nr. 25, p. 296 și 1876, nr. 27, p. 324; nr. 30, p. 360; nr. 34: p. 408. Vezi și „Telegraful român", 1875, p. 94. 6 — Babeș—Bolyai: Philologia 2/1965 82 MARIA PROTASE ȘI GEORGETA ANTONESCU mărea activitatea, anunță apoi rînd pe rînd înscrierea tînărului dile- tant în 1878 „la școala de declamațiune din București"l⁰³, continuarea studiilor sale la Paris (de unde în 1885 trimitea „Familiei" „Scrisori teatrale"¹⁰⁴), intenția, rămasă fără urmări, de a da un șir de specta- cole în Transilvania și Ungaria și reîntoarcerea sa la București ca actor profesionist¹⁰⁵ ¹⁰⁶. Revistele transilvănene, în frunte cu „Familia", nu urmăresc însă numai soarta actorilor ardeleni trecuți în România. Ele înregistrează an de an succesele neuitaților artiști Millo și Pascaly, condamnă dezbi- narea dintre aceștia, salută cu bucurie intenția lor de a reveni în Transilvania, comentează repertoriul sau deplîng moartea Matildei Pas- caly, „un talent prețios de care puține avem". Turneele pe care le-am urmărit au avut apoi anumite repercusiuni și pentru viața culturală din Principate. Actorii români duc cu ei amintirea unor succese răsunătoare, a unui public entuziast și îndrăgostit de teatru, sever în moravuri și cu înclinații vădite spre piesele grave, cu subiecte „din viața noastră na- țională, din datinele noastre, bune sau vițioase, vechi și noi"¹⁰⁰. Con- tactul cu acest public consolidează orientarea spre dramaturgia ori- ginală și națională. Pe lîngă faptul că artiștii din România au prilejul să-i cunoască pe frații lor de peste munți, ei intră în legătură cu fruntașii vieții poli- tice și culturale ai românilor din Transilvania. însuși Eminescu, care însoțea în 1868 trupa lui Pascaly, datorează acestor turnee cunoștința sa cu losif Vulcan, care-i publicase în 1866 primele poezii în revista „Familia". De altfel el va rămîne toată viața legat sufletește de arde- leni, în rîndurile lor numărînd cele mai devotate prietenii. Acelorași împrejurări le datorează poetul, în mare parte, și accentuarea preocu- părilor sale pentru poezia populară. în sfîrșit, ca un omagiu adus transilvănenilor, M. Pascaly inter- pretează în 1872 comedia Alb și roșu de losif Vulcan, „prima piesă cu care un autor dramatic de dincoace de Carpați a debutat pe scena de la București"¹⁰⁷. Influența turneelor întreprinse de societățile dramatice din Princi- pate în Transilvania depășește cadrul mișcării teatrale și se răsfrînge asupra luptei comune a românilor pentru unitate și cultură națională, în 1918, cînd amintirea reprezentațiilor lui Millo și Pascaly ținea oare- cum de domeniul legendei, imaginea lor va fi refăcută de turneele ma- rilor actori C. I. Nottara și Zaharia Bîrsan. If,;! ,.Familia", 1878 nr. 70, p. 450. ¹⁰⁴ Vezi, I. C. L u g o j e a n u, Scrisori teatrale din. Paris, în Familia", 1885, nr. 16, p. 188—189. !⁰⁵ ,.Familia", 1885, nr. 32, p. 383 și nr. 33, p. 394. ¹⁰⁶ ,.Gazeta Transilvaniei", 1870, nr. 40. p. 124. ¹⁰⁷ ,,Familia", 1872, nr. 27, p. 322. Piesa a fost publicată in aceeași revistă în 1874; nr. 27—30. TURNEE ROMÂNEȘTI ÎN TRANSILVANIA (II) 83 FACTPOJ1H PYMblHCKHX TEATPAJlbHblX TPYFin B TPAHCHJIbBAHHH B 1864-1900 rr(ll) ( P e 3 io m e ) ÂBTOpbi np040Ji>KaK)T HCTopiuo 3thx racTpo^en, nanaTyio b npeAbiAymeM Bbinycxe /kypaajia (1/1965), racTpoJiHMii, pyKOBOAHMbiMH MaieeM Mhjijio (1870), HoaHOM JleMeTpHy MonecKy (1872 —1889), I4ohom Baqy-MyHTenecKy (1873—1874). OnucbiBaioTcn BaTeM racrpojin TeaTpajibHofi Tpynnbi AjieKcaHApecKy b CndHy (1874), racTpojiH 3axapHH bypHenecKy (1877), racjpo.TH „HpaMaTnnecKoro oâmecTBa neTpecKy” (1877) ii racrpo/iw Araibi BbipcecKy (1898 —1899). TOURNEES ROUMAINES EN TRANSYLVANIE ENTRE 1864 ET 1900 (II) (Resume) L’historique de ces tournees, entame dans notre fascicule precedent (1/1965), continue avec celles que dirigerent Matei Millo (1870), loan Demetriu-Ionescu (1872—1889), Ion Baciu-Muntenescu (1873—1874), avec la tournee de la trouoe Alexan- drescu â Sibiu (1874), celle conduite par Zaharia Burienescu (1877), la tournee de la fSociete dramatique Petrescu" (1877) et celles d’Agatha Bârsescu (1898—1899). & CÎTEVA OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA NUVELA HORTENSIEI PAPADAT-BENGESCU de DOINA CURTICĂPEANU Mai puțin cunoscută și cercetată, nuvelistica H. P.-Bengescu oferă un material interesant, de care trebuie să se țină seama neapărat în aprecierea de ansamblu a operei sale. Curba evolutivă a creației H. P.-Bengescu înscrie, prin nuvelă, momentul de tranziție de la im- presionismul liric al Apelor adinei, la realizarea matură, de deplină stăpînire a mijloacelor romancierului, din Concert din muzică de Bach. Situată la o răscruce în creația scriitoarei, nuvela păstrează trăsături caracteristice, atît manierei subiective a primelor volume, cît și prozei obiectivate din viitoarele romane. Rîndurile care urmează își propun cîteva considerații privind nu- vela H. P.-Bengescu, plecînd de la cele două volume — Romanță pro- vincială și Desenuri tragice. Pătrunderea analitică și lirismul — cele două dimensiuni ale tem- peramentului scriitoarei, prezente chiar din primul volum, Ape adinei, — se regăsesc în paginile Romanței provinciale din 1925, vo- lum care cuprinde, după însăși mărturia scriitoarei, nuvelele citite în ședințele literare ale ,,Sburătorului" în anul 1922—23. în totalitatea lui, volumul Romanță provincială, deși subintitulat volum de nuvele, nu justifică decît parțial acest deziderat. Bucățile ce-1 alcătuiesc sînt foarte diferite ca structură: scene fugare, portrete, fragmente de roman, păstrîndu-și cu toate acestea individualitatea lor artistică. în cuprinsul fiecăreia se poate depista existența unui filon epic, fie că ne raportăm la precizia detaliilor, la schițarea unor perso- naje cu atribute proprii sau la desfășurarea gradată a faptelor. Refu- zîndu-se tot mai mult comentariului liric, observația scriitoarei se oprește asupra lumii micii burghezii provinciale, în a cărei existență fără perspectivă autoarea descoperă bucurii și drame ascunse, aspi- rații înăbușite, elanuri retezate de automatismul cotidian. Nota comună multora dintre personaje este deficitul de existență, atitudinea de spectator al vieții altora. Sabina, din Romanță provin- cială, ,,citea toată ziua cu lăcomie. Era singura întrebuințare a timpu- 86 DOINA CURTICAPEANU lui. Zilele lungi, lungeau lectura. își muta scaunul după lumină pînă ajungea la fereastră."¹ Mini, din Stigmatul, „era ca o vrabie care se izbește încoace și încolo, orbită de încăpere și de oameni"¹ ²; „doamna de prisos" din Scafandria se străduiește să nu facă nici un zgomot, nici un foșnet, cu pașii de mătasă, cu trupul de mătasă, să strecoare ne- simțit umbra ei mătăsoasă, ca o barcă fără vîsle noaptea pe ape moi"³. De remarcat că în Romanță provincială viața pare încremenită, lipsită de dimensiunea mișcării. Efectul static al epicii H. P.-Ben- gescu — observa Serbau Cioculescu⁴ — nu derivă din zăbovirea asupra analizelor morale; el rezultă din perspectivele individuale ale deveni- rilor morale, din singurătatea funciară în care se zbat eroinele sale. Mini (Stigmatul) are senzația aproape fizică a singurătății, a urîtului care „o cuprinsese, o umplu, în el intră ca într-un gang negru de tunel, în care se afunda"⁵. Sabina, Adriana, Mini, ca altădată Manuela, sînt ipostaze diferite ale unuia și aceluiași personaj-mimoză, reacționînd brusc la aspectele dezagreabile ale existenței. Contactul cu viața prilejuiește eroinelor H. P.-Bengescu expe- riențe dureroase, și aceasta tocmai pentru că amănuntele banale se amplifică pe planul conștiinței, luînd proporții neobișnuite. Ca și Mini (Stigmatul), eroinele bengesciene caută pretutindem în viață simetrii, perfecțiuni estetice, și, atunci cînd se izbesc de mes- chinăriile curente, de trivial, reacțiile lor capătă forme violente. Pentru ceilalți și în mijlocul celorlalți, sînt prezențe somnambule. Atunci cînd cutează să se hazardeze într-o discuție („doamna de pri- sos" din Scafandria), eroinele nu caută succese de opinie, ci numai să abată gîndul și atenția interlocutorului. Singura lor grijă este să treacă neobservate. Eroinelor bengesciene le este caracteristică apoi o acuitate sen- zorială cu totul ieșită din comun. Privirea uneia, ațintită asupra unui tablou, „face zgomot — și nu trebuia zgomot. înapoia ei trecu o scurtă grijă. O simți pe umeri, prin crepul subțire"⁶. Femei de construcție hipersensibilă, interiorizată, ele vorbesc prea arareori. De aici impor- tanța mărturisirilor făcute prin priviri, zîmbete, gesturi. Eroinele par să comunice independent de cuvintele pe care le rostesc. Scafandria — titlul uneia din nuvele poate fi considerat ca o defi- niție succintă a introspecției psihologice din literatura bengesciană. Călătoria spre temeliile sufletului are un ce dureros prin constatarea singurătății care bîntuie existența eroinelor. Imaginea scafandrului, a pescuitorului de perle, este edificatoare pentru profunzimea introspec- ției, dar și pentru progresele analizei psihologice, pe care literatura H. P.-Bengescu le marchează incontestabil. ¹ H. P.-Bengescu, Romanță provincială, Cultura națională, [Buc., 1925], p.8. ² Idem, ibidem, p.114. ³ Idem, ibidem, p.128. ⁴ Vezi $. Cioculescu, Romanul d-nei H. P.-Bengescu, în ,.Revista Funda^ țiilor\ an. V (1938), nr.ll. ⁵ H. P.-Bengescu, op. cit., p.121. ⁶ Idem, ibidem. p.129. NUVELA HORTENSIEI PAPADAT-BENGESCU 87 în nota de acuitate senzorială, este specifică eroinelor sale — și firește autoarei însăși — percepția muzicală a realității. înfățișarea unui personaj, comportarea lui pot crea sugestii muzicale. Bătrîna doamnă (Scaîandria) cu ,,maniere distinse și discrete", degajînd sfială, melancolie, — în totul, o grație de pastel, este asociată unei fraze muzicale în tonalitate minoră — mi bemol, frază pe care autoarea o rememorează în timp ce-o privește pe eroină, și face acest lucru sub impresia sugestiei muzicale pe care personajul o comunică . mi be- mol ... mi. . . mi. . . melancolie adică, dulce, stinsă melancolie .. . mi. .. mi. . . bemol"⁷. Alteori, audiția creează o predispoziție specială care permite înre- gistrarea amplificată a efectelor muzicii. în notarea literară a senza- țiilor muzicale scriitoarea dă dovadă în primul rînd de o excepțională memorie muzicală, cu ajutorul căreia reconstituie partitura bucății în chiar momentul cînd o transcrie, pe măsură ce o transcrie. în alveola urechii melodia persistă multă vreme, pentru ca în momentul dorit ea să se declanșeze cu toată intensitatea. Memorie muzicală dublată de o inepuizabilă invenție verbală, grație căreia abstracțiile muzicii sînt convertite în imagini de maximă concretețe. Existența eroinelor H. P.-Bengescu se consumă în atmosfera de patriarhalitate a provinciei arhaice, dar cu pretenții, în locuri unde nu se întîmplă nimic, unde pînă și moartea reprezintă o alunecare tacită, conformă parcă unei înțelegeri prestabilite, dintr-un tărîm în altul. Dispariția, prin moarte, a unui personaj echivalează cu o plecare pro- vizorie, cu o lungă plimbare, pentru că, reîntors, acesta „ar intra iai¹ pe poarta cu obloane mari în ograda unde fiecare piatră îl cunoaște mai bine ca pe trecătorii cei noi. Nimic nu i-ar părea străin decît oamenii"⁸. Scriitoarea se apleacă cu înțelegere și compasiune asupra existen- țelor obscure ce se macină în provincie. în viața incoloră a cucoanei Anica și a domnișoarei Elena (Fetița), singur gîndul balului urnește puțină vioiciune; balul alimentează cu simplitate conversația deju- nului. Nuvela H. P.-Bengescu aduce ceva din calmul după amiezelor provinciale ale unor oameni a căror existență se deapănă tern, fără zguduiri. în contrast cu mizeriile zilnice din viața eroinelor sale, autoarea surprinde, în contururi delicate, fărîma de umanitate, candoarea, pu- ritatea lor sufletească (Cucoana Ileana, Fetița). Indiferent de valoarea lor deosebită, bucățile incluse în volumul Romanță provincială aduc mărturia amplificării mijloacelor artistice ale scriitoarei. Observația autoarei nu mai are drept unic obiect uni- versul interior al personajelor. Eroinele se mișcă, chiar dacă stîngaci, într-o ambianță; atmosfera rarefiată,, de clopot de sticlă, din primele volume, devine mai densă. ⁷ Idem, ibidem, p.126. ⁸ I d e m, ibidem, p.8S. 88 DOINA CURTICĂPEANU înrudit cu volumul Romanță provincială prin substanța epică a majorității nuvelelor, volumul din 1926 — Desenuri tragice — deși situat la numai un an diferență, marchează un serios pas înainte în evoluția prozei bengesciene. Desenuri tragice cuprinde nuvele citite în cenaclul „Sburătorului" în anul 1926, ultimele nuvele fiind contemporane cu primele romane. Faptul acesta nu e de loc lipsit de semnificație. Creația obiectivă caracteristică romanelor ciclului Halippa, din care Fecioarele desple- tite apar în același an cu volumul de nuvele, devine predominantă și în acestea din urmă pe măsură ce înaintăm în timp. Viața micii burghezii provinciale constituie și în acest caz ele- mentul de interes, numai că accentele critice sînt mai puternice decît în Romanță provincială, orientarea spre o problematică socială mai evidentă. Reîntîlnim, ce-i drept, eroine în a căror viață nu se întîmplă nimic, urmărind spectacolul vieții de la fereastra Camerei de închiriat,* femei avînd în permanență sentimentul de a fi străine în mijlocul oamenilor, așa ca Alexa, din Sărbătorile în familie, eroine deprinse cu lunga rostire singuratică a clipelor, fără bucurii, trăind acut sen- zația fizică a acestei apăsări. Viața eroinelor bengesciene se consumă departe și de-o parte. Elementele puține ale existenței sînt amplificate mult, augmentate pe plan mental, eroinele trăind mai intens ceea ce li s-ar putea întîm- pla decît ceea ce li se întîmplă în mod nemijlocit. Femei cu o viață interioară în continuă vibrație, înregistrînd amplificat impresiile din mediul înconjurător. în singurătate fiecare cultivă idealul unei mari iubiri. Imensa sete de viață, bucuria cu care se apropie de fiecare lucru (Duminici fericite), întîmpină un categoric nu. Vise, speranțe zădărnicite. Prea arar eroinele sale se realizează în dragoste. Ciocnirea dintre aspirația continuă către dragoste, către fericire, și realitatea meschină a traiului cotidian, e sursa principală a tragismului vieții eroinelor bengesciene. Dar un tragism sui-generis, interiorizat, și poate de aceea mai puternic, consumîndu-se fără convulsiuni, mol- com, ca însăși existența lor. Autoarea nu insistă asupra cauzelor care provoacă nefericirea, cît mai ales asupra ravagiilor pe plan sufletesc ale acesteia. în paginile volumului notele de critică se accentuează, prilejuite și de prezentarea familiei mic-burgheze ca instituție a societății. în componența mozaicului balzacian al familiei (Sărbătorile în familie), intră oameni cu vederi și preocupări diferite și, în fond, iubindu-se prea puțin. Papa — pater familias, sigur de soliditatea citadelei pe care o conduce,- matinala Didi-Bu, suferind de plictis și obsedată de estetica siluetei; sedentara Tory, mereu cu croșetul în mînă; Dinu, de profesie soț, antrenat într-o aventură extraconjugală fără speranțe; Georgeta, cu aerele ei disprețuitoare și caracterul puțin amabil, avînd un deficit de sentiment, cum singură recunoaște. ,,între ei se iubeau NUVELA HORTENSIEI PAPADAT—BENGESCU gg oare mult? De îndată ce lipsea unul pornea o recenzie nemiloasă a păcatelor lui mici și mari. Așa cum erau, aveau un egoism, o solida- ritate, o idee comună. Erau familia..."⁹. într-un pasaj memorabil, scrii- toarea se declară, cu superioară ironie, împotriva imoralității fami- liei burgheze. „Ce invenție! Ce minunată invenție!... Se certau, se ocărau, dar asta nu avea nici o consecință, ba chiar își luau unul altuia fără voie, bani, obiecte, și era îngăduit. Dacă se iubeau sau nu, nu însemna nimic. Erau datori să se acopere și să sufere. Cine oare avusese ideea asta măreață! Natura nu! Ar fi procedat prin instincte, prin sentimente. Era o uriașă invenție a omului. Măreață în adevăr!"¹⁰. Familia bur- gheză, chintesență a mediocrității, platitudinii, meschinăriei, a lipsei de aer și de orizont, a stupidității îmbrăcate în haine pompoase, fami- lia — citadela în calea furtunilor vieții, e, de fapt, o alcătuire șubiedă. Predilecția autoarei pentru boli, pentru suferinzi, se verifică și in cazul volumului de față. H. P.-Bengescu completează, cu o compe- tență de clinician, fișe medicale cu diagnoze probabile, urmărește evo- luția progresivă a bolii, operează sondaje în psihologia bolnavului, așa cum puțini scriitori au făcut-o. Dacă în cazul Romanței provinciale nu puteam vorbi încă de exis- tența unor nuvele propriu-zise, volumul Desenări tragice cuprinde nu- vele cu acțiunea centrată pe un nucleu epic. Eroii, ca și în volumul precedent, reprezentativi pentru mica burghezie, sînt urmăriți în dra- mele lor mărunte: deziluzia în dragoste (Duminici fericite), în mediul familial (Sărbătorile in familie), în viața lor fără orizont, minată de boală (Domnul Kilian). în Desenuri tragice narațiunea devine tot mai mult detașată de subiectivism, eroii conturați în linii sigure, filonul epic tot mai susținut. Scriitoarea înfățișează personaje aparținînd unei lumi modeste — oameni fără importanță, în locuri unde nu se întîmplă nimic. Oamenii aceștia, avantajați de lumina slabă pe care autoarea o proiec- tează asupra lor, par buni, frumoși, fericiți. Membrii familiei (Sărbă- torile in familie) lasă impresia că se iubesc, că formează un tot armo- nic. Miti, eroul Duminicilor fericite, pare un logodnic ideal. Sub lupa scriitoarei însă, eroii apar în ,,micime" naturală: meschini, intriganți, lași, urmărind, egoist, mărunte interese personale. Deși existența eroilor săi se desfășoară în perioada dintre cele două războaie mondiale, în provincie dar și în capitală, se poate vorbi de o oarecare indeterminare spațială și temporală în opera scriitoarei. Fără a se ridica la nivelul realizărilor creației epice de largă respi- rație, nuvela o prefigurează, ca problematică, oameni și atmosferă, o anunță, prin încercarea de detașare de subiectivism. Și aici trebuie să căutăm elementele de interes ale nuvelisticii bengesciene. s I d e m, Desenuri tragice, Editura literară a Casei școalelor, f.l.ₜ f.a., p.73. ¹⁰ Ide m, op. cit., p.73. 9Q DOINA CURTICĂPEANU HECKOJIBKO 3AMEMAHHK B CBA3H C HOBEJIJIOft XOPTEH3KK nAnAJAT-BEHZDKECKy ( P e 3 k> m e t IlbiTaHCb ycTaHOBHTb MecTo, aaHHMaeMoe HOBejinou 3 TBopnecTBe XopTeH3HH nana^ar- BeHA>KecKy, aBTop BbiHBvineT HecKOJibKO qepT, KOTopbiMM Hose^ibi, BKaioqeHHbie b cdop- hhkh npoBUHUfUaÂbHbia poManc h T paetMec&ue pacynKu, ocymecTBuTHioT nepexoA ot ,w pnqecKoro HMnpeccHOHW3Ma nepBoro nepnoAa, k pouaHaM miK^a Xajunna. Ecjih reponHHM HOBejiJi CBoiicTBeHHbi ocodan qyBCTBHTe^bHOCTb, ckjiohhoctb k caMoaHajinsy, MV3biKajibHoe BOcnpwHTHe AefiCTBWTe;ibHOCTH, to ncKyccTBO nucaTenbHHuw AodaBJineT jiwpii3My, y/iBoeHHOMy rjiydwHon MHTpocneKiiww, ycneuinvio b dojibiuoft CTenean nonbiTKy OTpbiBa ot cyo,beKTHBH3Ma. OBSERVATIONS SUR LES NOUVELLES D’HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU (R e s u m e) L’auteur tente de determiner la place que la nouvelle occupe dans Poeuvre de la romanciere et elle souligne quelques-uns des caracteres grâce auxquels les nou- velles des recueils Romanță provincială et Desenări tragice realisent la transition, de rimpressionnisme lyrique des proses du debut, ă la creați o n majeure que sont les romans du cycle Halippa. Si les hero’ines des nouvelles ont en propre Lăcuite sensorielle, le deficit d’existence ou la perception musicale de la realite, l’art de Tecrivain aioute au lyrisme, double de la profondeur d’introspection, une tentative, reussie dans une large mesure, pour se detacher du subjectivisme. IMAGISTICA LUI ILARIE VORONCA. de ION POP în conștiința critică românească, Ilarie Voronca s-a impus ca un poet de o mare forță imagistică, iar expresia lui Eugen Lovinescu — ,,miliardarul de imagini" — nu e decît o formulă care s-a stator- nicit printre altele ale comentatorilor, spunînd in esență același lucru. Numele său a fost adeseori asociat cu ale altor virtuoși ai imaginii, precum Ion Pillat, Adrian Maniu, B. Fundoianu. Pînă la un punct, care e mai ales cel ce marchează perioada debutului, se poate vorbi de certe influențe exercitate în acest sens de către poeții amintiți și de către alții, al căror cititor asiduu era Voronca. El însuși mărturisește într-un articol din 1930: ,,Dacă ar fi să aduc aici numai mărturia emo- țiunei mele pentru Priveliști, atîtea versuri care, învățate pe dinafară în adolescență, ca și acele ale lui Bacovia sau Arghezi, ale lui Ion Minulescu, Maniu sau Ion Pillat aveau să-mi fie treptele pentru încer- carea sintaxei de mai tîrziu . . J. O întinsă cultură poetică străină, în special franceză și un consecvent sincronism cu căutările novatoare ale curentelor europene contemporane, la care s-a dovedit a fi deose- bit de receptiv, — toate acestea grefate pe un temperament poetic fantezist, efervescent — se adaugă factorilor ce definesc procesul de formare a poetului. Dar, după cum vom vedea, imagismul lui Ilarie Voronca are în cadrul poeziei românești un loc aparte, cu caracte- ristici specifice, originale, ce-1 disting cu contururi precise de cel al confraților literari. Autorul din 1923 al Restriștilor, volumul său de debut, prins în anturajul simbolist, recurge firesc la mijloacele specifice acestuia. Poezia sa de atunci era a unui romantic (în legătură cu acest neoro- mantism s-a făcut trimiterea la Francis Jammes) purtînd pe bocanci pămînt din ținuturile simbolismului. De aci predilecția pentru sugestie,, în primul rînd vizuală, mai puțin pentru cea auditivă. Sentimentul general de neliniște, meandrele sufletești vin tot de la simboliști și își găsesc, pe planul imaginii, corespondențe în simboluri conducînd ¹ Radiografie, in ,,,Unu" nr. 25. 92 ION POP spre stări sumbre, apăsătoare. Peisajul autumnal — ploaia, copacii desfrunziți din grădina publică, băncile putrezite, cheiurile sub cer violet, felinarele încețoșate, zidurile înnegrite ale orașului și atîtea alte elemente frecvente în primele creații ale poetului, sînt astfel de simboluri descinzînd la Voronca direct din Bacovia și Camil Baltazar. Reluarea lor frecventă într-un mod pe care criticul Ov. S. Crohmăl- niceanu l-a denumit undeva ,,tehnică a obsesiei⁷' e sigur bacoviană, după cum luminarea în cîteva porțiuni a tablourilor, îndulcirea lor cu un sentimentalism ușor afectat, e a ftizicilor din Vecernii. Marea în- drăzneală asociativă' ce se anunță încă de acum, pare a nu fi străină de invenția metaforică a lui Adrian Maniu, cel din Figurile de ceară. (1912). în această culegere își dădeau întîlnire fragmente de proză sentimentală (linie continuată de Voronca și nu numai de el) cu por- trete grotești, dar mai ales bucăți conturînd o atmosferă stranie, bîn- tuită de pasiuni — în nota simbolismului macabru. Figurile de ceară, deosebite în alte privințe de ceea ce va da Voronca mai tîrziu, au putut fi și au fost, credem, pentru acesta, o bună lecție de imagistică îndrăzneață și abundentă, căci găsim acolo nenumărate sugestii pentru succesiunea în lanț a metaforelor referitoare la același obiect, proce- deu predilect la autorul lui Ulise. O trăsătură pe care am numi-o nevoia de a compara se eviden- țiază puternic încă din Restriști și ea va rămîne o constantă a creației lui Ilarie Voronca, ducînd la bune rezultate uneori, dar mai ales la supraîncărcarea expresiei. Versul se compune astfel, aproape invaria- bil, din două părți: una care afirmă un sentiment, o acțiune etc. — alta care îi găsește termenul de comparație, poezia (în genere, de no- tație) construindu-se prin adițiune. Iată cîteva exemple luate din aceeași poezie: ,,în clavir sînt accente vechi, ca-ntr-un herbar flori păstrate"; „prin ungherele întunecoase se caută pe ei înșiși / așa cum după o îndelungată rătăcire caut un loc odihnitor"; ,,pe fruntea mea degetele tale să întîrzie / cum pe streașină de casă vrăbii" (însemnări). Sau această strofă notată de Eugen Lovinescu, în care se observa ,,o facilitate aproape prodigioasă de a se exprima în comparații și imagini ce se anulează tocmai prin acumulare"²: „Așa: vino să-mi ridici sufletul ca pe-o coajă de copac / și să-mi citești durerile închise — cuiburi de păsări triste. / acolo. Mîinile tale să-mi fie deznădejdii mătăsoase ba- tiste / și ochii tăi, pentru copilul tristeților mele odihnitor hamac" (Tristeți). Prima apreciere ce trebuie făcută în legătură cu imagistica lui Ilarie Voronca, posibilă încă de la acest volum și incomparabil mai justificată la cele următoare, se referă la marea cantitate de termeni ce intră în comparație. Poetul e în stare să găsească cele mai neaștep- tate corespondențe și relații între elemente provenind din domenii ade- sea cu totul opuse, între care se părea că n-ar fi cu putință vreo apro- piere. El vorbește despre ,,copilul tristeții", ,,ochii. . . odihnitor hamac", ² Istoria literaturii române contemporane, voi. III, pag. 446. IMAGISTICA LUI ILARIE VORONCA 93 „roțile deșertăciunii" zdrobind nădejdile, clopotele „depărtîndu-se ca albe cirezi", ,,păsările tristeții", „vata mîhnirilor" etc. etc. Poezia lui Voronca nu va fi picturală, în sensul obișnuit al acestui cuvînt. Metafora propusă de el nu e utilizată cu scopul de a plasti- ciza în primul rînd, de a întări material impresia obiectului, ci de a găsi legături, înrudiri între elementele micro- și macrocosmosului, sau acesta e cel puțin rezultatul, căci imaginea voronciană aruncă simțu- rile și gîndul în afara obiectului definit în mod obișnuit prin metaforă, în lumi mai apropiate sau mai îndepărtate de el. Acest obiect con- stituie astfel doar un punct de plecare, un nucleu de energie imagistică și mai puțin un punct de întîlnire în care determinările converg spre a fixa, spre a reține. Este o imagine dinamică, al cărei rezultat e lăr- girea extraordinară a spațiului luminat metaforic, prin interferența și răsunetul feluritelor sfere, iar poezia devine o strălucitoare feerie. Far- mecul ei stă în luminarea relațiilor secrete între ființe și lucruri, mai precis în surpriza realizată astfel, și nu întîmplător imnurile sînt în poezia lui Ilarie Voronca, cele mai valoroase creații. Privite sub acest unghi, lucrurile capătă, indiferent de locul lor în ierarhia cosmică, o aură de poezie. La acest fapt se referea și G. Călinescu remarcînd la poetul nostru „o voluptoasă receptivitate senzorială, un simț al plas- ticei cuvîntului excelent și o aptitudine de a ridica la rangul de mate- rial poetic orice percepție"³. își găsesc loc în poezia sa ceaiul, cartoful, legumele. Voronca e și un cîntăreț al străzii, al marilor orașe agitate, al produselor indus- triei. El descoperă noblețea lucrurilor simple, zilnice, ilustrînd de fapt o tendință a poeziei moderne, împlinită la noi, printre alții, și de un Ion Vinea sau Adrian Maniu, cu scopul mărturisit de a anexa poeziei provincii noi, tinere. Noutatea imagisticii sale stă în mișcarea fără egal a fanteziei unind între ele piscuri peste prăpăstii inabordabile în aparență. Se vorbește astfel despre „constelația mazării", „mănușa inimii", „coama infinitului", „ruinele poftelor", „fața de hristos a car- tofului", „amintirea ca un pod familiar" etc. Lucrurilor li se descoperă însușiri noi. Oglinzile sînt parfumate, norii atrag ca magnetul, vorbele pot fi ude, peisajul e acid, cîmpul răgușit, vocea poate fi tăiată în bucăți. O regulă se poate foarte greu deduce din această mutație de valori. E vorba cînd de un transfer de atribute foarte concrete, mate- riale, la termeni abstracți și invers, cînd de atașarea la termenul fizic a unor însușiri surprinzătoare. Fantezia poetului lucrează fără granițe, el pare un îmblînzitor de lucruri și ființe pe care și le apropie și le folosește după plac: „arcușul rechinilor urcă pe violoncele de ape / din toamna adîncurilor aurul peștilor în frunză / ce bucle meduzele cum se apleacă / și ca șervețelele de ceai marginea catifelată a pești- lor / torpile" (Plante și animale). Uneori deșurubează „rotițele mici, ale florilor", observă „circulația sîngelui în garoafe", ascultă „cum mușețelul clatină tălăngi ca o turmă", sau plutește cu iubita în mires- mele transformate de un vrăjitor în luntri subțiri. Istoria literatul ii române . . . , 1941, pag. 783. 94 ION POP îndrăzneala asociativă, ca trăsătură definitorie pentru poetul mo- dern, a fost afirmată de Voronca și teoretic, încă în perioada colabo- rărilor sale la revistele Punct și Integral, Intr-unui din aceste arti- cole spunea: ,,Expresia poetului nou e plină de cutezare, de savoare, absurdă: tîrnăcop, bumerang întrecînd în înălțime toate performan- țele mondiale . . ."z‘. Voronca definea aici o poezie a senzației, impre- sionistă, caracterizată mai apoi de critică drept ,,pointilism poetic⁷'. Senzațiile alcătuind această poezie de notație urmau să uimească prin inedit și îndrăzneală. Autorul lui Ulise era într-adevăr un Signac poet, și oricîte reticențe ar fi manifestat el, pe plan teoretic, față de supra- realiștii, ideile sale descind în mod vizibil din teoria imagismului supra- realist, fundamentată de A. Breton în primul său manifest din 1924, după ce un precursor, Pierre Reverdy, scrisese: „L’image est une crea- tion pure de l'esprit. Elle ne peut naître d'une comparaison, mais, du rapprochement de deux realites plus ou moins eloignees. Plus les rap- ports des deux realites rapprochees seront lointains et justes, plus l’image sera forte"⁵. Poetul nu susținuse în fond altceva în articolul dedicat lui Arghezi, din cunoscutul număr omagial al revistei Integral: „De aici plăsmuire abstractă imaginea: raport pur a două elemente cît mai depărtate (sau cît mai apropiate) între ele. De aci poemul integral, inaccesibil oficia- lității"⁰. Din fericire, poetul s-a alăturat numai formal postdadaismului și Invitație la bal, volumul cel mai supus acestor canoane, a fost urmat de o îmbogățire în conținut a operei întregi. Imagistica rămîne în con- tinuare îndrăzneață, cum se anunțase în Restriști. Virtuți și scăderi, în germene acolo, se dezvoltă pe parcursul publicării celorlalte nouă culegeri de versuri românești. O calitate originală a imaginii la Voronca e comunicarea unor stări de încintare în fața universului, de unde apelul la elemente care nu impresionează prin ele însele cît prin asociațiile pe care le trezesc prin contagiune. Strigătul poate avea sau nu efect asupra celui care îl aude, dar e în stare să pună în mișcare o copleșitoare avalanșă. Acesta e și cazul poeziei lui Voronca. Astfel că, în versurile ce par a evoca lumea cu maximă forță materializatoare, lucrurile trăiesc totuși mai mult prin puterea lor de iradiere, ca în această poezie mult citată de critici, din volumul Petre Schlemihl: ,,Odaie cu arome a unui han în munte / Soarele naftalină în rufele din scrinuri / Cu brazi ce-și trec lumina în cerc ca niște unde / Ecourile butii plesnind de atîtea vi- nuri / Sau aurora clopot de var în căni cu lapte / Culori, zvonuri clă- tite cu-odihna în cerdac / Umed și bun pămîntul cu aburii în șoapte / Tristețe sfărîmată sub crengi ca un gîndac" (Schiitzhaus), Ce deosebire față de Fundoianu, care notează mai ales senzația organică, a obiectului prins între determinări foarte precise, care-i conferă o materialitate groasă, o culoare păstoasă, consistentă! Sau, Cicatrizări, în ,.Integral", I (1925) nr. 4. cf. A. Breton, Maniiestes du surrealisme, Gallimard, 1963, pag. 31. Tudor Arghezi fierar al cuvintului, în ,,Integral I (1925) nr. 3. IMAGISTICA LUI ILARIE VORONCA 95 cum observa intr-un studiu recent, M. Petroveanu: „Imaginea fundoiană, chiar cînd formal e o comparație, nu mediază între noțiune și reali- tatea fizică, între abstracțiune și concret, nu plasticizează ca o ope- rație separată o idee, o viziune despre realitate, ea sporește numai, sau — și mai puțin — explicitează termenul pe care-1 întovărășește și care apare el însuși în concretul său"⁷. Mai degrabă se poate face o apropiere de Ion Pillat, evocator prin amintire al lucrurilor dintr-un trecut din care vin pe jumătate legendare. însă acestuia din urmă îi lipsește efervescența fanteziei caracteristică lui Voronca și totul e adus la el pe un făgaș de liniște și reținere, fapt ce îl și ferește de răspîn- direa imagistică a lui Voronca, dînd creației sale un echilibru superior. Poetul lui Ulise, dimpotrivă, evită, cele mai adeseori, trasarea unor contururi foarte precise, iar cînd o face, desenul e mai mult din linii subțiri, abia vizibile. El e în primul rînd un descoperitor al imponde- rabilului, lumea sa e construită dintr-o materie fragilă, împrejmuită cu miresme: ,,glasul precum o algă și ceasu-nchis în părul / rotund în șerpuire pe braț ca rădăcini / surîsul cercuiește în aer un profil / și-n talgere de umbră genunchiu-și scrie mărul" (Colombo, II). Dorința poetului de a cuprinde toate frumusețile lumii, generozi- tatea dăruirii lui se traduc pe plan imagistic în acumularea unei mari mulțimi de obiecte, fiecare ornamentate metaforic, plăcerea evocării lor de către poet făcînd adesea toată poezia, ca în acest fragment din Plante și animale: ,,bursucii se leagănă în adiere ca arbuștii / pitpalacii împletesc un șal din lumina sunetului / caprele negre fac alpinism / ploaia dăruie scoarțe oltenești pămîntului / și plugurile fac dragoste cu țărîna, o mușcă / iepurii se pitesc la marginea zilei ca dovleceii / soarele dă mălai vrăbiilor, e o bucurie în argint / a vocilor" (Bucurii îngăduite). Ilarie Voronca e capabil, însă, și de viziuni ce presupun regizarea unor mari desfășurări de elemente. în Brățara nopților, de exemplu, remarcăm puterea sa de plasticizare, capacitatea de a da o materiali- tate grea tabloului furtunii. Afirmînd acest lucru nu contrazicem cele spuse mai înainte privind frageda alcătuire a universului creat de el. Viziunea sa, oricît de puternic materializatoare, e însoțită mereu de dantelăria unei fantezii ce atenuează liniile prea mult îngroșate. După ce fixează la modul hiperbolic dimensiunile tabloului — „Bivoli înăl- țimile se tăvălesc în noapte ca într-o mlaștină / Cu un fior mugetul lor a încrețit fruntea amurgului / Și boturile au scuturat în văzduh carnea fulgerelor / Munții s-au năpustit în arena privirilor / — toreado- rul din arenă se arată a fi „inima" ce îi „întărită fluturînd mantie sin- gele", în timp ce „minutele sună, izbesc treptele trupului ca mărgelele". Tot acolo, lîngă monștrii marini ai mașinilor din tipografie, ucenicii fac vrăji suave, altădată greoaiele foce sînt „elegante", fioroșii pești- torpilă au marginile catifelate „ca șervețelele de ceai" etc. •' Poezia lui B. Ftindoianu, in ,.Viata românească" XVII, (1964) nr. 3, pag. 101. 96 ION POP Dar care sînt procedeele imagistice utilizate de Voronca? La în- ceputurile sale poetice, putea fi foarte frecvent întîlnită comparația dezvoltată, încît un vers constituia un termen de comparație, iar altul pe cel de al doilea. Tot atunci apar forme care, repetîndu-se mereu în creația ulterioară, își vor pierde expresivitatea. De altfel, acest mod de construcție e destul de facil: ,,mantaua mîhnirilor", ,/ninsoarea revenirii tale", ,,roțile deșertăciunii". în Brățara, nopților acest procedeu devine cu totul parazitar. De pe o singură pagină am putut extrage exemplele următoare: caisele clopotelor, caleștile visului, promotorii!© somnului, porumbelul glasului, incendiul vocilor în părul ceasului, pan- glicile izvoarelor, crivățul mîhnirilor, degetele tristeții în mănușa inimii, iedera vocilor, agrafa lunei, zăpezile glasului, jarul buruienilor — și n-am amintit decît jumătate din șirul unor astfel de imagini. Cu cîțiva ani înainte, poetul aderase o vreme la tehnica dadaistă reflectată în volumul Invitație la bal, cuprinzînd creații din anii 1924— 1925. Procedeul era același, cu deosebirea că lipseau particulele de legătură dintre cuvinte. Iată cîteva exemple: ,,ochean glasul tău", „fie- care genunchi un clavir" etc. O notă aparte capătă construcțiile erme- tizante de tipul: „drum dinam bandajat excepțional", „trup dizolvat în peisaj acid" etc. — unde se propune ca termen de comparație un element a cărui apropiere de cel dintîi e sesizată numai după un periplu mai lung al gîndirii. Se află totuși că prima „metaforă" vrea să spună că drumul, de obicei în continuă mișcare dinamică, s-a liniștit temporar, iar a doua, că poetul trăiește o stare de dăruire naturii din jur. Procedeul acesta e însă mai puțin utilizat după 1925, preferîndu-se formula mai explicită (procedeul poate fi remarcat și în creațiile din acest timp ale lui Ion Vinea publicate în revista Contimporanul). E interesant totuși că el revine sub o formă mai puțin agresivă din punctul ele vedere al asociațiilor în Incantații, dînd o poezie în fond simbolistă, foarte aglomerată în imagini, un fel de metafore care nici un moment nu sînt raportate la un termen pe care să-1 lumineze, acesta rămînînd secret pînă la sfîrșitul poeziei. Se obține o astfel de strofă de tip barbian: „Atîtea plete-n peșteri, și fugărită ziua / Cu un cerb în inelul de fosfor din odihnă. / Zăpadă și arome fărîmițate-n piua / Văii de solitudini cu profilul în tihnă". în ultimele sale culegeri, dincolo de concentrarea formală de acest gen, a metaforei, se poate sesiza la Voronca un proces de reală substanțializare a imaginii, o mai mare atenție acordată conținutului de idei și sentimente exprimat. Sintaxa deficitară, eliptismul unor forme, sînt părăsite tot mai mult, aspirîndu-se la simplitate și claritate. Chiar în Plante și animale se mai puteau întîlni comparații cu termen nearticulat: „ați răzbit ca păstrăvi", „întîrzii ca plug", „noroiul ca surîs sau ca algă" sau „pînă unde coridor un surîs" — formă eliptică mai des utilizată anterior. Tot acolo, o expresie - - poate calc francez ca și celelalte — revine ca un semn de retorism artificial: „ce amazoană inima pe șesul pieptului!" etc. IMAGISTICA LUI ILARIE VORONCA 97 S-a obiectat, pe drept cuvînt, imagismului voroncian lipsa de unitate, răspînclirea exagerată in multiple direcții. Sămînța acestui rău e chiar în tehnica imaginii — asocierea unor termeni foarte îndepărtați — de- ficiență care nu s-ar fi făcut vizibilă în așa măsură, dacă poetul nu și-ar fi construit unele creații fără grija ordonării imaginilor în jurul unui sens interior, dacă unele poezii n-ar fi doar turme de imagini închise într-un staul arbitrar. Aci ajungem de fapt la punctul de pe care G. Călinescu făcea o altă observație justă despre Ilarie Voronca, privind lipsa de circulație a limfei în poezia sa (de fapt numai într-o parte a poeziei sale) pre- cum și despre ,,stabilirea unui cifru de concrete numite greșit imagini⁰ —■ atunci cînd poetul nu avea de comunicat realități sufletești sub- stanțiale. Iată încă un exemplu: „Voi sta pînă la urmă îmbrăcat în toate poemele / Ca un pom încărcat care așteaptă între fructele glo- rioase venirea veștejiei / Ca o dansatoare tîrînd eșarfă destinul între coliere și brățări / Ca un somnambul în odăjdiile viziunii urcînd spre lună / Ca notele purcese din pian în auroră⁰. (Cheile poemului în voi. Patmos). Sensul primului vers se estompează prin îndepărtarea în comparațiile stufoase care urmează. Goluri de substanță se constată uneori în imaginea însăși, chiar luată separat. Dotat cu o excepțională mobilitate a fanteziei, poetul realizează uneori asociații pe baza unor apropieri superficiale între lucruri, așa încît, la o analiză atentă, imaginile sînt aberante: „Și-n părul tău va trece piaptănul călătoriei / Cum prin goanele cailor trece un arcuș al respirației⁰ — în care asemănarea călătoriei cu un piaptăn e cu totul exterioară. în plus, poetul realizează aci o comparație a unei imagini cu alta. în același sens sună și următoarele asocieri de termeni: „sîngele izbucnit ca o trîmbița în alveola timpului⁰, ,,fluxul va destupa oceanul ca pe-o sticlă de șampanie⁰, ,,dorul ca o găleată umplîndu-se în noi" etc. — unde în prima comparație, pe lîngă apropierea forțată între timp și alveolă, poetul asociază sîngele cu trîmbița pe motivul superficial al izbucnirii asemănătoare. Celelalte două exemple suferă, evident, de înjosirea primului termen prin platitudinea celui de al doilea. Fără discuție, Ilarie Voronca rămîne, dincolo de aceste slăbiciuni inerente unei producții imagistice atît de vaste, unul dintre cei mai puternici creatori de imagini din literatura noastră și multe dintre ele se salvează de la moarte, constituind prilejuri repetate de uimire și încîntare. Desigur, atunci cînd depășesc jocul gratuit și comunică o emoție. Dacă Eminescu și-a putut alcătui un dicționar de rime fixînd o bogăție practic inepuizabilă de sonorități, Ilarie Voronca și-ar fi putut crea un dicționar de imagini la fel de bogat, într-atît de variată și plină de noutate e paleta sa. în 1928, poetul își exprima printr-o butadă principala caracteristică a operei sale: „Dar uite, eu, dintre toate NAȚIUNILE, aleg imagi-NAȚl- UNEA"⁸. In 1936, tot el spunea într-o poezie: „N-aș mai găsi nici o ⁸ Ora 10 dimineața în ,,Uhli‘' 1 nr. 6. 7 — Babeș—Bolvai: Philologia 21965 98 ION POP bucurie să împreun cuvinte bizare / Nici chiar imaginile cele mai sur- prinzătoare îmi amintesc unele, dar la ce bun?⁷'⁹. Făcea acest lucru ridicîndu-se împotriva unei arte ce se voia în slujba doar a unui grup restrîns de inițiați — în urma unei evoluții fericite spre adevărul unic al artei în serviciul omului. Dar încă înainte de a ajunge la această convingere, talentul viguros l-a îndreptat pe poet pe drumul simplității și începutul maturizării sale artistice e semnalat de renunțarea la multe din teribilismele sale imagistice, căutîndu-se întîi de toate redarea unui sens major. Imaginea rămîne halucinatorie, irizată, ca mai înainte, însă succe- siunea secvențelor e încetinită (v. Patmos). Formal, caracterul haluci- natoriu al viziunii e redat prin apelul la hiperbolă și compunerea tabloului din elemente mari, generale, în care trăsăturile particulare și de amănunt se pierd. Culorile sînt, în același sens, reduse lâ cele fundamentale, dominînd albul argintiu, culoare a visului (v. ,,Pe malu- rile surpate stăteau albiturile timpului / Lumină perpetuă..."). Tot. acum viziunile poetului presupun mari mișcări, se neglijează dante- lăria de performanță în favoarea unei nobile simplități: „Dar ano- timpul luminos deodată / îl voi recunoaște în vocile cîntînd în car- tiere / Și oamenii îmbrăcați în soarele nou / Vor fi stîngaci, în adevăr, ca-n niște costume nepurtate". (Vești din orașe în Patmos). în aceste creații, Voronca nu încetează să fie un imagist și va fi astfel și în creația franceză, dar în alt sens, mai adînc. El e pe drumul realizării unui imagism de substanță, creator al unei viziuni unitare asupra lumii, care-i dă și în cadrul literaturii franceze un profil aparte, conturat de un univers propriu, bine delimitat. Ceea ce nu înseamnă că poetul-imagist frenetic din atîtea culegeri de versuri trebuie lăsat în umbră. Marile lui merite au fost, credem, destul de clar subliniate. Este vorba, însă, de a discerne întotdeauna imaginea gratuită de cea oricît de îndrăzneață, dar compunînd un înțeles uman valoros. HMA^HCTHKA H.HAPHE BOPOHKH ( P e 3 io m e ) B p adore npocjie atena 3BOJiiomiH ELnapne BopoHKiî — no3Ta-HMaatMHHCTa no npe- iiMymecTBy — ot cthxob, HanncaHHbix no a BJiHHHHeM BaKOBHH, 3aTeM nocTAa£aH3Ma n doppeajiH3Ma, k (jiopMyjie ynTMeHCKoro Twna. AccounaTHBHan cmcjioctb, cjiyjKaman no33nn omymeHHH, HMnpeccHOHncTnnecKOH, b KOTOpon HaKonjmeTcn dojibinoe KOJiHHecTBO npe/IMeTOB. HBJIHeTCH OCHOBHbIM CBOHCTBOM nO33MH BopOHKH. B nOCTpOeHHH odpaaoB OTMeneHbi, b nacTHOCTH, cioppeajiHCTHqecKwe npweMbi, OTKy^a, noMHMO doraTCTBa h caMO- dblTHOCTH HeKOTOpblX MeT3(J)Op BbITeKaeT nOBepXHOCTHOCTb H HX npOH3BOJIbHbIH XapaKTep. CBoeodpasne 3Toro HOBaTOpCTBa pyMbiHCKoro nosTnnecitoro nabiKa paccMaTpHBaeTCH KaK cnocod nepe^a^n 3aKajiAOB3HHoro odmero coctohhhh, odnapyiKeHHe HeBecoMoro Mnpa. b KOTOpOM KOHTypbi naMenaioTcn tohko, KaK h cjierKa sjienmecKHH toh. ⁹ Poeme. în românește, de Sasa Pană, E.S.P.L.A. Buc., 1961, pag. 24. IMAGISTICA LUI ILARIE VORONCA 99 L’JMAGISME" D’ILARIE VORONCA (Resume) L’auteur etudie l’itineraire d’Ilarie Voronca, poete „imagiste" par excellence, parti d’une poesie descendant du lyrisme de Bacovia, passant ensuite par l’expe- rience du post-dadaisme et du surrealisme, pour arriver â une formule de type whitmanien. L’audace des associations d’images au service d’une poesie de la sensa- tion, impressionniste, ou s’accumulent une multitude d’objets, telle est la caracteris- tique fondamentale de cette oeuvre. Dans la construction des images on remarque particulierement les procedes surrealistes, d’ou provient, ă cote de la richesse et de l’insolite de certaines metaphores, le caractere superficiel et arbitraire de beaucoup d’entre elles. L’auteur estime que la note â part de cette creation renova- trice de la langue poetique roumaine est l’effort pour communiquer un etat general incantatoire, la decouverte d’univers d’imponderables, ou les contours sont dessines avec finesse et discretion, enfin le ton legerement elegiaque. KET SZAZADVEGI LAP IRODALMI ANYAGA KOZMA DEZSO Brody Sândor, a modern magyar proza jeles kepviseloje, az ismert szinmuiro es publicista irdi pâlyâjânak kezdeten tobb mint egy evig (1889 januarjatol—1890 âprilisâig) ujsâgirdskodott Kolozsvârt. Mun- kâssâgânak ezzel a szakaszâval eddig senki se foglalkozott kello ala- possaggal. Pedig nemcsak Brody pâlyakezdo eveinek felmerese szem- pontjâbol fontos ez a szâmbavetel, de arra is mddot ad, hogy bepil- lantsunk az akkori Kolozsvâr irodalmi-kulturâlis eletebe, valamint azokba a nagy târsadalmi es politikai kuzdelmekbef amelyek egy uj irogenerâcio fellepesehez vezettek. Az alâbbiakban — egy nemreg megjelent cikkem¹ kiegeszitese- kent — Brody Sândor ket lapjât: a hetente megjeleno Erdelyi Kepes U jsâg ot (melleklapja a Kolozsvâri Elet) es a Magyarsâg cimu reggeli napilapot igyekszem bemutatni. Az Erdelyi Hirado-nâl eltoltott nehâny honapi ujsâgiroskodâs utân Brody Sândor — kolozsvâri irobarâtaival — 1889 mâjusâban irodaîmi kepes ujsâgot indit Erdelyi Kepes Ujsâg cimen. Az irodaîmi es muve- szeti ambiciokkal induld folyoirat neves munkatârsakat iger; s az elso szâmban valdban ismert nevekkel talâlkozunk: egy Jdkai¹ ² es egy Mikszâth-elbeszeles³ mellett ott van a magyar lirâban uj hangokat megszolaltato Kiss Jdzsef egy verse is⁴. A beharangozott nevek kozul azonban alig egy-kettdvel talâlkozunk a tovâbbiak folyamân. Megjelenesenek rovid ideje (1889. V. 5—1889. X. 27.) alatt megis sikerult a hat-nyolc oldalon megjeleno kepes ujsâgnak valamelyes — ha nem is szinvonalas — profilt kialakitania. Hetrol-hetre egy-egy tudos, muvesz, iro — koztiik Brassai Sâmuel, Szentgyorgyi Istvân, Jâszai Mari, Gyulai Pâl — keppel ellâtott portrejât olvashatjuk az elso oldalon. Szepirodalmi anyagât foleg a belso munkatârsak irjâk, ugyanis egy ilyen kis videki lap nem igen tudta kiteremteni a honorâriumokat. ¹ Brody Sândor Kolozsvârt, „Korunk" 1963. 12. ² J 6 k a i Mor, A regi szekelyek, „E.K.O." 1889. V. 5. ;î M i k s z â t h Kâlmân, Az istennek ket krajcârja, „E.K.U." 1889. V. 5. '' Kiss J o z s e f, Erdelyben, ,,E.K.tJ." 1889. V. 5. 102 KOZMA DEZSO Leggyakrabban a tobb nyelvbdl is forditd Malonyay Dezsd nevevel talâlkozunk, aki muveszettorteneti tâjekozottsâgâval ketsegtelenul emelte a lap szinvonalât, elbeszeleseivel azonban inkâbb csak a ,,napi szuksegletet" elegitette ki. Tobbre kell tartanunk viszont a lap mâsik munkatârsânak, Kovâcs Dezsd târcanovellâit. O volt az egyetlen a munkatârsak kozul, aki kesobb — novellisztikâjâval, kozeleti tevekeny- segevel (evtizedeken ât igazgatoja volt a Reformâtus Kollegiumnak) — a româniai magyar irodalmi eletben is bizonyos szerepet jâtszott. A modoros vagy epigon koltok — Palâgyi Lajos, Barna Izidor, Gabânyi Arpâd —■ versei kozul a polgâri târsadalomban helyet nem talâld Re- viczky Gyula utolsd koltemenyei emelkednek ki⁵. Olvashatunk ket Jdkai-verset⁶, ugyszinten olvasdi kezebe adta Mikszâth ismert kisrege- nyet, A beszelo kbntbst⁷. Az utolsd szâmokban Lenau⁸, Zola⁹ ¹⁰ ¹¹ ¹² es Coppee¹⁹ neve is felbukkan. Termeszetesen, a mulatsâgok, botrânyok, gyilkossâgok, tizleti hirek nem maradhattak el meg egy irodalmi ujsâgbol sem; hozzâtartoztak az akkori sajtdhoz. Sot, a lap fennâllâsa erdekeben kivânatosak is voltak. Erdekes, hogy magânak a szerkesztonek, a mâr iroi hirnevvel ren- delkezo Brddynak mindossze ket elbeszelese jelenik meg sajât lapjâban sajât alâirâsâval.¹¹ Valdszinu azonban, hogy az igen gyakran elofor- duld âlnevek egyike-mâsika Brddyt takarja. Ugyanakkor csaknem bi- zonyosra vehetjuk, hogy a hosszabb-rovidebb szinhâzi tuddsitâsok jdreszet a kulisszâk vilâgâban otthonosan mozgo Brody Sândor irta. Emlitsuk meg viszont ket, az akkori kozelet szemelyisegeit kigunvolo cikket. Eloszor a koztigyekkel nem sokat torodo Albrecht foherceget veszi celba, akinek az arca — mint irja — mentes az „alacsony ktisz- kodes okozta râncoktdl" (Egy fbherceg kozelrol),'² majd a polgârmes- tert gunyolja ki, aki meg Jdkai bucsuztatâsâra sem volt hajlandd ki- kelni meleg âgyâbdl. Az Erdelyi Kepes Ujsâg egy felev utân — egyik naprol a mâsikra — meg is sztînik. Valdszinu az anyagi nehezsegek jârultak ehhez hozzâ a leginkâbb, hisz — mint Kovâcs Dezsd visszaemlekszik otven ev tâvla- tâbdl —• az is elofordult, hogy a foszerkesztonek sajât zsebebbl kellett kifizetnie a honorâriumot. ,,A kozdnseg sem igen pârtolta a legutolsd idoben a lapot — olvashatjuk az utolsd szâmban — a kepek beszer^ ⁵ R e v i c z k y Gyula, Szămolgatom, „K.E." 1889. VI. 14.; Furcsa, „K.E." 1889. VI. 21.; Szeretlek-e? ,,K.E." 1889. VIII. 11. Reviczky halâlakor egy nekrologot is olvashatunk a lapban (Reviczky Gyula meghalt, 1889. VI. 14.). G Jdkai Mor, Mâtyâs kirâly es a szegenv varga, 1889. IX. 2. Corvin Mâtyăs kirâly, „E.K.U." 1889. IX. 8. ⁷ Mikszâth Kâlmân, A beszelo kontos, ,,E.K.U.'' 1889. VII. 21. ⁸ Lenau, Osz; Oszi panasz; A nehez est, „K.E." 1889. IX. 15. ⁹ Zola, Faluzăs Pârizsban, ,,K.E." 1889. IX. 8. ¹⁰ Fr. Coppee, SCilt almâk, „E.K.U." 1889. X. 27. ¹¹ B. S., A iekete ur, „K.E." 1889. VI. 30. Brody Sândor, Ejsmka, „E.K.U." 1889. VII. 7. ¹² b. s., Egy fbherceg kbzelrbl, ,,K.£." 1889. VII. 28. KET SZÂZADV'EGI LAP IRODALMI ANYAGA 103 zeset illeto technikai akadâlyok is egyre sokasodtak. Egyeb okok is vannak, melyeket bajos lebirni, hât meg kell elegedniink a dicsoseg- gel, hogy uttdrok voltunk. Majd jon utânunk egy erosebb es turei- mesebb . . J'¹³ * ¹⁵ Az Erdelyi Kepes Ujsâg nem birta a versenyt, de Brody, a lendu- lettel teii ujsâgiro nem mondott le a tovâbbi probâlkozâsrol. Uj terve: friss, az esemenyekre azonnal reagâlo napilapot inditani. Elkepzelese csakhamar tette is vâlik, s a Kepes Ujsâg utolso szâmai meg megjelen- nek, amikor uj napilapja, a Magyarsâg napvilâgot lat (1889. okt. 17— 1890. apr. 1.). Meresz vâllalkozâs volt, de Brody abban bizott, hogy a fiatalsâg szellemi elitjenek megnyeresevel meg tudja valositani elkepzeleseit. Ez csak reszben sikerult, ugyanis egy. az egyszeru emberek erdekeben bâtran kiâllo, a helyi arisztokrâciât nem kimeld ujsâg nem rezisztâl- hatott sokâig. A Monostor utca es a foter sarkân levd Donogân-hâz ket szoba- jâban ugyanazt a szerkesztdgârdât talâljuk (kiveve Gyalui Farkast —a lap riporteret —, aki a Petelei Istvân szerkesztette KolozsvârtoL jott ât), mint az Erdelyi Kepes Ujsâgn&l. A Magyarsâg letrehozâsânâl ott van a korabeli român irodalom egyik tolmâcsoloja is, a Sfîntu Sava kollegiumban, majd a bukaresti egyetemen tanulo Sândor Jozsef, aki- nek — Andrei Mureșanu Răsunet es Vasile Alecsandri Mureșul și Oltul magyar forditâsân kivul — az elso magyar Eminescu-forditâst is ko- szdnhetjuk. A Magyarsâg a pârtokon kivuliseg igenyevel indul, s mint fd celt tuzi maga ele: vâltozatosnak, igaznak es aktuâlisnak lenni, ugyanakkor kotelessegenek tekinti eredeti es forditott muvekkel ,,boven ellâtni az olvasot". Anelkul, hogy a lap politikai tartâsânak felvâzolâsâra tdrekednem, meg kell emlitenem a munkâssâg kerdesei irânt tanusitott erdeklodeset. Az 1890. februâr 14. szâma peldâul hiâbavaldnak nevezi a munkâsok helyzetet szabâlyozni probâlo tdrvenyeket, râmutatva arra, hogy a munkâsproblema nem csupân a nyomor kerdese, hanem lenyegeben a ,,toke es a munka harca", ami ,,a jovot is meheben hordozza".|/j Az egyik cikknek mâr a cime — Nyomor¹³ — is sokatmondo, a mâsiklb azert tâmadja a miniszterelnokot, mert 15 eve nem foglalkozik mâs- sal, minthogy a jelentos politikai kerdesek eldl kiterjen, s igy — jegyzi meg a cikk iroja —• ,,a felsd tiz vagy szâzezernek sejtelme sincs rola, hogy micsoda nyomorban elnek" mâsok. Az arisztokrâciâval es lapjâval, a Bartha Miklos szerkesztette Ellenzekke\ vivott harca szinten demokratikus szellemerol tanuskodik. Az egy bâli botrâny (az egyik arisztokrata csalâdbol szârmazd katona- tiszt tisztiszolgâjâval vegigtâncoltatta a vâros polgârlânyait) kapcsan l;! „E.K.U." 1889. X. 27. ¹/¹ S z a b o G y u 1 a, A mLinkâskerdes, ,,M." 1890. II. 14. ¹⁵ Nvomor, 1889, I. 17. JG A szegeiiv ember Magyarorszagoii, „M." 1890. III. 2. 104 KOZMA DEZSO kipattano osszetuzes sajtdcsatâvâ, majd pârbajjâ fajul. (Maga Brody is kenytelen kiâllni.) Brody lapja a guny târgyâvâ tett kdzeposztâly ve- delmere kelve a nagy osbkkel hivalkodo uri retegnek epp az elojo- gait vonja ketsegbe; meghozzâ. olyan kimeletlenul, hogy a lap egyik elokelo szârmazâsu rovatvezetoje (Teleki Lâszlo) megvâlik a szer- kesztosegtol. Irodaîmi anyagât tekintve a Magyarsâg meglehetosen sokszinu es gazdag. A neha tiz-tizenhat oldalas lap âllandoan kozdl szepirodalmat. A rendszeresen megjeleno târcanovellâkon kivul regenyekkel, eleg sok verssel s meg tobb szinhâzi tudositâssal igyekszik kielegiteni ol- vasoi igenyeit. Alig hat honap alatt negy hosszabb regenyt kozol foly- tatâsokban. (Dosztojevszkij: A ketlelku Goljatkin — Arnyek cimen¹⁷—, A. Daudet: Szâmuzbtt kirălyok[S, Jokai: Gazdag szegenyek™, B. Bjorn- son: A jo E tolmâcsolâsok azt bizonyitjâk, hogy Brody es kolozs- vâri irdbarâtai âllandoan nyomonkdvettek a korabeli vilâgirodalom halado tdrekveseit; kulonosen a francia naturalizmust, ugyanakkor nem kerulte el figyelmuket az eszaki irodalom, illetve az orosz iro- dalom sem. Mint ismeretes, ez a termekenyito hatâs Brody iroi mun- kâssâgânak kesobbi szakaszâban is megmutatkozik. Nemcsak az elso Dosztojevszkij-regenyforditâsok kozdtt kell szâmon tartanunk az itt megjelent regenyt, de — tudomâsom szerint — A ketlelku Goljatkin elso magyar forditâsa is egyben. Az emberi lelek szenvedelyeinek finom âbrâzolâsa ragadja meg Brodyt Daudet muveszeteben is, s az elobb emlitett regenyen kivul elbeszeleseibol (A chenillei utolso kenet‘²[, M... herceg halâld²²), sot cikkeibol (A veszedelem²²) is olvashatunk. Termeszetesen, Zola (mint tudjuk, Brody mesterenek tekintette a nagy francia irot) itt sem marad el. A szemelyes szimpâtia hangoztatâsa kdzben azonban nem szabad megfeledkezntink arrol sem, hogy a mult szâzad vegen formâlodo rea- lista magyar proza elvâlaszthatatlan a naturalizmustol. A naturalizmus ugyanis e fiatal irocsoport szâmâra a valosâgkozelseget, a szociâlis erdeklodest jelentette elsosorban. Ha az iro — fogalmazza meg a Mo- gyarsdg-ban az egyik cikkird (valdszinu Brody) — „szegeny asszony- rol ir igaz szinekkel es hatârozott konturokkal: ez naturalizmus! . . . A naturalizmus nem uj vallâst, meg csak nem is igazi reformâciot je- lent az irodalomban, megis ugy nezik, mint egy eretnek szektât, va- losâgos inquisitio folyik ellene'¹. Es mindez azert, mert ,,uj“, mert „măs"/* A lap egyebkent elegge eklektikus. A „durva valosâg" sbtetebb szineit az erosen erzelmi hangoltsâgu Musset-versek (Egy decemberi * ² ³ ¹⁷ Dosztojevszkij, Ârnyek. Ford. Malonyay Dezso, „M." 1889. X. 17. (folyt.). IS A. Daudet, Szâmuzott kirâlyok, „M." 1889. X. 17. (folytatâsokban). I!’ Jokai Mor, Gazdag szegenyek, ,,M." 1890. I. 1. (folytatâsokban). A buda- pesti „Nemzet"-ben ugyanekkor jelenik meg. B. Bjornson, A ,,j6 îiuu“f ,,M." 1890. I. 1. (folytatâsokban). -l Daudet, A chenillei utolso kenet, ,,M." 1890. I. 7. ²- D a u d e t, M... herceg halâla, ,,M." 1890. IV. 1. ³:⁵ Daudet, A veszedelem, ,,M." 1890. I. 11. ³' Izmusok, „M." 1889. XII. 10. KET SZAZADVEGI LAP IRODALMI ANYAGA 105 ejen, A lătomăny)²³ * * *, Victor Hugo romantikus koltemenyei (Dai, A szel- lem negy szelebol, Dai a leănyomnak, Fahordo leănyka)'¹^ e’lenkitik. S ha mâr a francia irodalomnâl tartunk, emlitsunk meg egy Coppee- irâst²⁷, egy Maupassant-novellât²⁸, ugyszinten tobb cikk is foglalkozik az egyik Dumas-darab kolozsvâri bemutatojâval.²⁹ Egy mâsik alkalom- mal a sablonokba merevedett formâkat levetkdzo Strindberget tekinti mintakepnek, azt az irot, akinek „dialogusai nincsenek mintâkra szabva", s akinek fo torekvese a kor bunei ellen folytatott elkesere- dett harc.³⁰ * Emlitsuk meg vegul, hogy a nagy perzsa epikus kolto, Firduszi hires muvebol (a Sahna-mehjă-b6\) leforditott reszlet a keleti irodalmak rendszeres forditâsânak egyik korai megnyilvânulâsa.³L Kuldn ki kell emelnunk Thury Zoltân itt megjelent irâsait, A szi- neszkedo, majd a falusi magânyba visszahuzodd fiatal Thury — mint a Kovâcs Dezsovel folytatott gazdag levelezesebol, illetve egykori ko- lozsvâri lapok hasâbjain megjelent irâsaibol kitunik — âllandd kapcso- latot tartott fenn ezen ujsâgokkal; igy a Magyarsăg-găl is. Mint Rejto Istvân is felhivja râ a figyelmet nemreg megjelent mo- nogrâfiâjâban³², Thury ekkor irott elbeszeleseiben mâr ,,ott liiktet a megfigyelt elet egy-egy mozzanata". Valoban, a pontos megfigyeles jellemzo ezekre az irâsokra, de e balladâs hangulatu kis tortenetek — erzesem szerint — tobbrol is ârulkodnak: a monogrâfia iroja âlțal hiânyolt melyebb emberi kapcsolatokba is be-bevilâgitanak. Mennyire megrâzo peldâul a haldoklo parasztasszony es a harcteren elpusztult fia tortenete (Az utolso feve/)³³ *, vagy a hazaterni akaro asszony tra- gikus halâla (Hazatert):Vⁱ. A csalâdi elet atmoszferâjâban lejâtszodo egyeni tragediâkbdl a harcterek fâjdalmait, a megkinzott, megalâzott kisemberek gyotrodeset is kierezziik. Az utcâra kerii.lt szinesz (ezt az irast meg akkor elkuldte Thury Brody lapjânak, nem ket ev mulva jelenik tehât meg)³⁵ sorsâba csakugyan sajât hânyattatâsânak elme- nyeit suriți bele, de a korra jellemzo miîveszsors-tragedia is ez a mo- nolog. A tânăr ur szolgâja olyan kdrnyezetben el, hogy valosâggal „megreszket, ha veletlenul egy oszinte szo szalad ki a szâjân"³⁶, egy mâsik karcolatâban pedig a ketsegbeejto helyzetbe kertilt anya majd- nem eld bâbnak ajânlja fel kisgyereket, csakhogy ot forinthoz jus- ²;’ A. de Musset, Egy decemberi ej, „M." 1889. XII. 24.; A lătomâny, ,,M." 1889. XII. 24. ²,ⁱ Victor Hugo, Dai, ,,M." 1889. XII. 8.; A szellem negy s/elebbl; Leănyom- nak-, Fahordo leânyka, ,,M." 1889. XII. 29. ²⁷ F r. C o p p e e, A kis Wolf iapapucsai, ,,M." 1889. XII. 29. ²h Maupassant, A pârbaj elbestejen, ,,M." 1889. X. 26. -⁹ b., Clemenceau (Dumas darabjâna kolozsvâri bemutatojârol), „M." 1889. XL L, 2., 17. :î⁰ Egy erdekes îro (Strindberg), „M." 1889. XI. 28. :lt F i r d u s z i, Zahăk es atyja tortenete. Perzsâbol ford. Erodi Bela. „M." 1889. XII. 24. ³² Rejto Istvân, Thury Zoltân, Ep. 1963. 27. lap.. :;î Zoltân (Thury Zoltân), Az utolso level, ,,M." 1890. i. 16. Zoltân (Thury Zoltân), Hazatert, ,,M." 1890. XII. 5. Thury Zoltân, A szinesz, ,,M." 1890. III. 23. '!' Zoltân (Thury Zoltân), A tânăr ur, „M." 1890. III. 9. 12. 16. 106 KOZMA DEZSO son³⁷. Jellemzo egy hetgyerekes munkâscsalâdrdl elmondott tortenete is³⁸. A zsâkhordâsba belepusztult apa es az ot kdrulvevo napszâmosok azt a vilâgot hozzâk kozel, amelyben egy szimpla koporso elkeszitese is gond. Milyen lehangolo es felhâboritd is egyben a szegenyek keseru eletbolcsessege: ,,Kâr a szegenynek elni!", milyen mely sebet hagy lel- ktmkdn ez a nyomorusâg³⁹. Egyik, a falurol irott târcâjâban gunyosan jegyzi meg: „Gyara- podtam eletfilozdfiâban. Ne beszeljen eldttem senki tavaszrol meg csondes kis falurol, meri eldtte is kijelentem, hogy kinevetem"⁴⁰. (Ugy velem, hogy a Magyursdgban, valamint a tobbi kolozsvâri lapban megjelent Thury irâsok alaposabb szâmbavetelevel meg ărnyal- tabbâ lehetne tenni a Thury Zoltân pâlyakezdeserol kialakitott kepet.) Az egyes muvekben vissza-visszatero falusi idill kigunyolâsâval talâlkozunk egy mâsik (ugyanebben a szâmban megjelent) cikkben is. ,,A leheto legkonnyebb valami a mai vilâgban — irja a cikk szerzoje — amikor arra adja az ember a fejet, hogy elkovet egy nepszinmuvet. S miutân, hogy konnyu dolog, csinâljâk is nyakra-fdre."/,L Az ilyen es ehhez hasonld kijelentesek bizonyos fokig kockâzatosak is voltak, hisz — mint Ignotus irta nehâny ev mulva, a nepiesseg es a modern- seg viszonyât vizsgâlva — a „nepiesseggel uzerkedo tehetsegtelenseg szinte a magyarsâgot is magâhoz lapitotta". Mâr az eddigiek sorân is megfigyelhettuk a polgâri eletformât megszdlaltatd irodalom kdzpontba âllitâsât. Ennek a tdrekvesnek a je- gyeben alakul ki az a szorosabb kapcsolat, amely a Mugyarsdgot a konzervativ irodalomnak hadat uzeno irodalmi laphoz, a Hethez fuzte. Hetrol-hetre foglalkozik a halado polgâri irodalom eme fontos fdru- mâval, gyakran kdzdl is az ott megjelent irâsokbdl. (Kiss Jdzsef lap- jânak elso szâma meg se jelenik meg, s a Magyarsâg elore lekozdl egy-ket erdekes irâst.) Ez a polgâri radikâlis szemlelet mutatkozik meg a lap hasâbjain megjelent, a vârosi eletre felfigyelo versekben is. A kifejlodott pol- gâri târsadalom jellegzetes munkâs-figurâival talâlkozunk peldâul Pa- lâgyi Lajos — muveszileg egyebkent gyenge — verses regenyeben, a Proletârokban'-, vagy egy mâsik, ,,sâpadt arcu" munkâsokat be- mutatd versben/|³. Vegul emlitsuk meg, hogy a Magyarsâg konyvszemle rovatâban is igyekezett valoravâltani celkituzeseit, propagâlni a halado irodalmi tdrekveseket. A tobbi kozott elismeroen ir Ivânyi Odon eros târsa- dalmi birâlatot tartalmazd regenyerol, A puspok atyafisâgârol, elo- terbe âllitva az iro eles megfigyelokepesseget, bâtor szokimondâsât. ³⁷ Zoltân (Thury Zoltân), A baba anvja, ,,M." 1890. II. 23. ³⁸ Zoltân (Thury Zoltân), Tortenet egy kis utcâbol, ,,M." 1889. XII. 1. ³⁹ Zoltân (Thury Zoltân), Orbk sebek, „M." 1889. XII. 19. ⁴⁰ Zoltân (Thury Zoltân), Tarea a falurol, 1890. I. 26. ⁴L T - n y, Nepszinmu csinâlâs, ,,M." 1890. I. 26. ⁴² P a 1 â g y i Lajos, Szerelem (Reszlet a szerzo Proletârok cimu verses rege- nvebol), „M." 1889. XII. 30. ⁴³ E n d r 6 cl i S â n d o r, Nyomdâban, ,,M." 1889. XI. 16. k£t szAzadvegi lap irodalmi anyaga 107 S a hiânyzd „melegsegert" nem a regeny irojât teszi feleldsse — mint a hivatalos irodalomkritika — hanem magât a ₍,rendszert"/,,,. Ferenczi Zoltân irâsainak kozlesevel sokat tett a lap Petofi kultusza erdekeben is: âllandoan figyelemmel kiserte a Petofi-kutatâsokat, stirgeti a Pe- tofi-bibliogrâfiât, ismeretlen Petofi-verseket kozol. Mint mâr emlitettem, Brody Sândornak ez a lapja is hamar meg- szunt: 1890 âprilisâban beleolvadt a Korbuly J.ozsef szerkesztette Erdelyi Hiradoba, Brody Sândor pedig itthagyja Kolozsvârt. E ket ujsâg teljesitmenye igy is figyelemre meito. A veliik vald foglalkozâs nemcsak irodalomtorteneti, hanem sajtdtdrteneti szempontbol is erde- kes es hasznos. MATERIALUL BELETRISTIC A DOUĂ GAZETE CLUJENE DE LA SFÎRȘITUL SECOLULUI TRECUT (Rezumat) Săptămînalul literar Erdelyi Kepes Ujsâg (5. V. 1889—27. X. 1889) — deși avea un nivel destul de scăzut — a reușit să-și formeze un oarceare profil. Cotidianul de dimineață Magyarsâg (17. X. 1889—1. IV. 1890) apărut în 8—10 pagini, nu era ziar literar, dar în paginile lui găsim un material foarte bogat. A publicat literatură maghiară modernă și totodată literatură universală progresistă (franceză, rusă etc.). Ambele ziare au avut ca redactor pe renumitul prozator, scriitor dramatic și publicist maghiar Brody Sândor. BEvTJlETPHCTPigECKnn MATEPHAJI JIBYX KJIYXCKKX DUET KOHI.IA npouuioro ctojiethh ( P e 3 io m e ) B Koime iipomnoro CToneniR nenaTa^ncb b K.iy/i t + $ = f). ⁷Cf. Liiko Gâbor, A csângok kapcsolatai az erdelyi magyarsâggal, în „Nep- rajzi Fiizetek", 3, Budapest, p. 26 și cel mai recent studiu al problemei: Bako Geza, Contribuții la problema originii ceangăilor, în „Studii si articole de istorie", IV (1962), p. 37—41. ⁸ Vezi mișcările ceangăilor la Bako Geza, op. cit., p. 39—40. Pentru primii maghiari în Banat și Oltenia, vezi Șt. M a n c i u 1 e a, op. cit., p. 334—335. ⁹ Vezi mai jos p. 122. ¹⁰ Cf. Silviu Drag om ir, op. cit., p. 291; Șt. Manciulea, op. cit., p. 377—378 și 381—383. Pentru numele de „ceangăi" vezi Horger Antal, A csângo nep es csângo nev eredete, în „Erdelyi Muzeum", XXII, p. 65—80 și 125—137. ROSTIREA LUI ș ca s și / ca z 111 baza primilor cercetători maghiari, ipoteza originii cumane a ceangăi- lor. Ipoteza este susținută și argumentată de Munkâcsi Bernăt, în 1902, prin materialul de limbă din Codex Cumanicus^. Teza originii cumane a vorbitorilor cu s din Banat și Oltenia ar putea fi susținută prin prezența îndelungată a cumanilor pe teritoriul acestor sate¹¹ ¹² și prin faptul că limba cumană a lăsat numeroase urme în toponomastica ținutului: Coman, Comănești, Basarabi, Găman etc.¹³ Cercetătorul maghiar Melich Jânos dovedește însă că rostirea cu s nu are nimic comun cu limba cumană și că grafia din Codex Cumanicus nu reflectă o particularitate a limbii cumanilor¹⁴. Deci și această ipoteză trebuie respinsă. 4. Are fenomenul acesta vreo legătură cu cel analog prezent la aromâni și istroromâni? Atît la aromâni cît și la istroromâni, pe lîngă rostirile s<ș, Kj, se întîlnește și rostirea ț pentru c¹⁵. La istroromânii din Sușnievița consoanele s și ș nu sînt diferențiate în vorbire, iar ș are o nuanță palatală foarte vizibilă. Aci fenomenul e de dată relativ recentă și se datorește graiului venet. (Pe la sfîrșitul secolului trecut el cunoș- tea o eflorescență deosebită în Istria¹⁶.) Or, e exclus ca după „mo- lipsirea de la graiul venet" să mai fi existat un contact ele populație de o asemenea amploare cu românii din nordul Dunării. La aromâni rostirea cu s se întîlnește în Olimp și s-a dezvoltat independent de fenomenul analog din Istria; se datorește, probabil, influenței neogrecești¹⁷. ¹¹ G. Weigand în „Jahresbericht", IX, p. 133; Munkâcsi B., în „Ethnogra- phia", [Budapest], XIV (1903), p. 54—56. ¹² în Oltenia cumanii stau aproape două secole (1057—1241). Cf. pentru aceasta Al. Papadopol-Calimach, în ,, Analele Academiei Române", S. II, t. VII (1886), p. 150; C. C. G i u r e s c u, Istoria românilor, I, Buc., 1946, p. 311. Pentru prezența cumanilor în Banat vezi Victor Motogna, Banatul românesc în cele dinții veacuri ale stăpinirii ungurești (Epoca arpadiană 1030—1301), în „Revista Institutului social Banat-Crișana", Buletinul istoric, XI (1943), nr. XI—XII, p. 258—262 și Șt. M a n c i u 1 e a, op. cit., p. 335. ¹³ Vezi și D. B u z a t u, Etnicul oglindit în toponimia olteană, în „Mitropolia Olteniei", XIV (1962), nr. 56, p. 334—341; I. Conea-I. Donat, Contribution ă Fetude de la toponymie petchenegue-comane de la Plaine roumaine du Bas-Danube, în voi. „Contributions onomastiques", București, 1958, p. 139—169. ¹⁴ Cf. „Ethnographia", [Budapest], XIV (1903), p. 52—54. ⁱ⁵ S. P u ș c a r i u, Studii istroromâne, II, Buc., 1926, p. 332—333; T h. C a p i- d a n, Aromânii. Dialectul aromân, Buc., 1932, p. 334—335? G. W e i g a n d, Die Sprache der Olympo-Walachen nebst einer Einleitung uber Land und Leute, Leipzig, 1888, p. 52—53. ¹⁶ S. Pușcariu, op. cit., p. 121; Al. P h i 1 i p p i d e, op. cit., p. 215. Pentru atestarea recentă a fenomenului la istroromâni și originea lui, cf. E. P e t r o v i c i și P. Ne ie seu, Persistența insulelor lingvistice. Constatări iăcute cu prilejul unor noi anchete dialectale la istroromâni, meglenoromâni și aromâni, în CL, IX (1964), nr. 2, p. 189, 192 (cu indicatii bibliografice). ¹⁷ C a p i d a n, op. cit., p. 335, nu explică fenomenul. Cf. și Weigand, Die Sprache.... p. 52 și Pușcariu, Studii istroromâne, II, p. 333. 112 MIRCEA BORCILĂ Excluzînd deci posibilitatea unei influențe externe, trebuie să ad- mitem că rostirea aceasta reprezintă un fenomen fonetic dacoromân. II. Punîndu-și problema stabilirii teritoriului inițial care a cuprins fenomenul și pornind de la premiza că satele cu s trebuie să aibă o origine comună, Weigand afirmă că ,,patria comunelor cu s din Banat trebuie căutată în Oltenia", „fără nici o îndoială". Argumentele sale: a) se atestă istoric emigrări din Mehedinți în Banat; b) cele două grupuri de comune sînt foarte apropiate; c) „dacă cineva vrea să vor- bească de o dezvoltare de sine stătătoare fără influența unui element străin, atunci trebuie să presupunem că aceasta s-a petrecut în masa compactă a comunelor din Mehedinți"¹⁸; d) „dacă vorbitorii ar fi locuit în trecut într-o singură localitate x și dacă acolo s-ar fi transformat toți s și z în s și z, atunci ar fi trebuit să se pronunțe și zoi. . . (în Banat n. n.). Ei au preluat... dialectul bănățean într-un timp cînd acesta a fost deja relativ dezvoltat și au înlocuit pe toți s și z din el cu s și z, păstrînd dimpotrivă pe s și z"¹⁹ ²⁰. Aceeași „influență din Olte- nia în Banat", prin emigrări, este presupusă și de Mihail C. Gregorian²⁹. Se atestă într-adevăr imigrări din Oltenia, dar dintr-o epocă tîrzie (sec. al XVIII-lea)²¹, cînd satele cu s bănățene aveau cîteva sute de ani de existență documentară pe locurile de azi²². Cei ce au venit din Oltenia, „bufenii", s-au așezat în sate care ne sînt cunoscute²³ și chiar dacă s-au dispersat, ei se pot delimita și astăzi în Banat. în nici un caz locuitorii satelor bănățene cu s nu pot fi considerați bufeni. Pe de altă parte, o cercetare faptică oricît de minuțioasă orientată după acest principiu nu poate duce la nici un rezultat. Cu argumente similare s-ar putea „susține" și teza contrară, a unei transmutări din Banat în Oltenia²⁴.Esențial și hotărîtor pentru explicarea genetică a ¹⁸ „Jahresbericht", VII, p. 51. ¹⁹ „Jahresbericht", III, p. 230. ²⁰ M i h a i 1 C. G r e g o r i a n, Graiul și folclorul clin Oltenia norcl-vestică și Bănatul răsăritean, în „Arhivele Olteniei", XVIII, nr. 97—100, p. 240; vezi și p. 210 și p. 261—262. ²¹ Cf. F. G r i s e 1 i n i, Geschichte des Temeser Banats, Wien, 1780, p. 185 (primele emigrări sînt înregistrate în anii 1765—67 și 1775); vezi și S. D r a- g o m i r, op. cit., p. 290—291; G. P o p o v i c i, Istoria romanilor bănățeni, Lugoj., 1904, p. 335—352; P. D r ă g ă 1 i n a, Din istoria Banatului Severin, III, Caransebeș.. 1902, p. 109—110 (înainte de 1720 sînt atestați „cărbunari munteni stabiliți în jurul Bocșei vechi"); N. I o r g a, Observații și probleme bănățene, București, 1940, p. 47—48: „Cred că în timpul noului război din 1737—39 s-au dus cei dinții olteni..."; apoi la p. 49: „prima imigrație din Oltenia adeverită documentar e în 1770". ²- Czerova — 1433 (Csânki, Magyarorszăg tortenelmi fdidrajza a Hunyadiak korăban, II, Budapest, 1890, p. 100); Visag 1371, 72 (S. Dragomir, op. cit., p. 279) etc.,- vezi și Pesty F r i g y e s, Krassb vărmegye tortenete, II, Budapest, 1883. ²³ Există vreo 18 sate de bufeni în Banat (date la Dam ian I z v e r n i c e a n u, Oltenii din Banat. Bufenii sau Țăranii și originea lor, Caransebeș, 1935 și N. lorga, op. cit., p. 49): Rusova Nouă, Sin Mioai, Satul Nou, Moldavița, Văliug, Bocșa, Comloș etc. Despre așezarea oltenilor în Banat și etimologia cuvîntului „bufeni". vezi și Pi a G r a d e a, Note și etimologii, în CL, II (1957), p. 305—307. ²⁴ Vezi P. Drag alina, op. cit,, p. II și studiile de sinteză ale lui I. N i s t o r, Emigrările de peste munți, în „Anal. Acad. Rom.", Seria II, tom. XXXVII (1914—1915), ROSTIREA LUI .5 ca s și / ca z 113 unui proces fonetic de amploarea și durata celui pe care-1 discutăm este nu o localizare primară a lui, ci urmărirea evoluției spațio-tem- porale a fenomenului respectiv. Această cerință implică delimitarea ariei active („aria de origine") de ariile de împrumut (sau „de pro- pagare ulterioară" a fenomenului²⁵) și circumscrierea ariilor cedate de fenomen. Pentru rezolvarea acestor probleme dispunem astăzi de două posi- bilități: atestările anterioare ale fenomenului și statistica fonologică. O comparație între cele trei momente în care fenomenul a fost ur- mărit pe teren (1895—1898 — Weigand; 1938 — Mihail C. Gregorian; 1960—1963) evidențiază un proces de involuție marcat printr-o redu- cere însemnată a gradului de frecvență a fonemelor s și z și o netă restrîngere teritorială. în 1963 nu se mai rostea cu s în Visag (punctul cel mai de vest atestat în Banat)²⁶, Orzești, Sohodol, Cloșani, Mărășești, Șiroca și Sfodea (punctele din extremitatea estică și sudică a ariei oltenești)²⁷. Destrămarea unității de pronunție și reducerea gradului p. 815—865 și Rumănische W anderungen aus Siebenbiirgen, Bucarest, 1911 (Extras clin „Revue Flistorique du Sud-Est Europeen", XVIII, p. 140—156). Se cunosc emigrări masive din Banat în Oltenia in jurul lui 1700, în timpul războiului dintre turci și austrieci, și după aceea cînd Banatul trece sub stăpînirea austriecilor și încep coloni- zările străine (1718), O parte din satele mehedințene cu s sînt formate din multe familii venite din Banat: Balta este o așezare reîntemeiată pe locurile fostului sat Criva, de către familia unui bănățean, Patru Medonea. (Un document, scris cu chirilice de Popa Constantin Bălteanu ia anul 1826, ne-a fost pus la dispoziție de Petre N e a c ș u. Vezi și S 1 ă t i n e s c u - S e v e r, Mehediipul și cetatea Severinului, I, 1912, p. 54). Familiile cele mai vechi din Malarișca (Tătucu și Dirpeș) sînt venite de peste munți (din Bolvașnița — unde Gregorian înregistrează pronunții ș < s); vechile familii ale Păuleștilor și Comănc-știlor din Gornești sînt venite din Bolvașnița și Banatul sirbesc (vezi P. I. D i n u 1 e s c u, Contribuții la monografia satului Gor- nenți, în curs de publicare); familia Drăghicescu din satul Godeanu de Munte, în- temeiat acum 100 de ani, se trage din Bogiltin (unde Gregorian a atestat și rostirea cu s). Vezi și Gregorian, op. cit., p. 238—239; bănățeni din regiunea Cru- șovăț — Cuptoare — lablanița s-au stabilit în Gornenți, Costești, Malarișca. ²⁵ Vezi discuțiile Colocviului de dialectologie romanică din aprilie 1956, în „Bulletin de la Faculte des Lettres de Strasbourg", 35 (1957), nr. 5—6, p. 231—357. ²:; Afirmația lui Hodoș că Visagul aparținea comunelor cu s este confirmată de răspunsul învățătorului Li viu I a n c u, din această comună, la Chestionarul lui Hasdeu (13 martie 1885). La chestiunea 42: ,,Poporul de acolo nu amestecă pe j cu ș întrebuințînd pe una în loc de alta?" se răspunde: „Nu! Decît că în locul lui ș se aude tare des s, de ex. asa pentru așa, si pentru și, septe pentru șepte, sasă pentru șasă. („Chestionarul lui Hasdeu", voi. XVIII, p. 297—317; vezi Pi a G r a d e a, O culegere de cuvinte bănățene, in ,,Materiale? si cercetări dialectale", I [1960], p. 131—134). ²' Cu toate acestea procesul nu trebuie considerat liniar și într-un singur sens. Mai slabă și îngrădită de influenta graiurilor vecine și a limbii literare, a acționai și tendința opusă. Gregorian citează cîteva sate în plus, față de Weigand: Sfodea (unde pronunția, „apare mai rar"), Podeni (unde coexistă „ambele pronun- țări") și Ponoare, Gărdăneasa, Băluța și Ludu (unde rostirea este, de asemenea, „redusă"). Se pare că rostirea a cunoscut unele iradieri și în ultimii ani: satele Șipotul, Proitești, Valea Ursului, Gheorghești au fost contaminate parțial, iar în Mărășești rostirea a fost reintrodusă sporadic din Obîrșie,- în Canicea și Săliște ea a fost adoptată de cîteva familii de țigani care nu mai rostesc pe ș și j nici în limba lor. 8 — Babeș—Bolyai: Philologia 2.1965 114 MIRCEA BORCILĂ de frecvență a fonemelor s și z se pot urmări în cadrul unui singur sat. în 1895, Weigand nota că, în Banat, satul Cuptoare conserva cel mai bine rostirea cu s (alături de Ilova). Investigații proprii în fosta arhivă a Sfatului Popular al comunei Secul-Cuptoare ne-au adus în posesia unor documente oficiale dintre 1901—1911, redactate de judele comunal sau de alți reprezentanți ai primăriei, în care consoanele ș și j sînt folosite doar de cîteva ori (mai ales în forme hipercorecte), în rest fiind înlocuite cu s și z: „sedența", ,,sase sute Corone", „zoi", „pasunesze", „zude", „zurat", etc. (vezi fig. 1 și 2). Din discuțiile pur- tate cu bătrînii satului rezultă că, încă acum 20—30 de ani, aproximativ 80—85% din cuptoreni rosteau exclusiv cu s și z. Prin urmare, ca să se ajungă la situația de astăzi²⁸, a trebuit să aibă loc un proces de adoptare masivă a șuierătoarelor. Procesul se explică, în ultimă in- stanță, ca fiind rezultatul conjugării influenței graiurilor vecine cu acțiunea limbii literare. Statisticile fonetice și fonologice efectuate relevă că rostirea cu s este mai viabilă în grupul satelor de munte din Mehedinți. Aceste fapte, la care trebuie adăugate o serie de alte atestări ale fenomenului, ne fac să credem că aria de răspîndire a particularității a fost cîndva mult mai extinsă atît în Oltenia cît și în Banat²⁹. Răs- pîndirea aceasta a rostirii cu s nu se poate pune pe seama trecerilor de populație dintr-o parte în alta a munților, oricît ele numeroase și masive ar fi acestea. Mișcările numeroase de populație ca și conviețuirea în valea Cer- nei superioare ne ajută să explicăm altfel existența simultană a feno- menului în cele două regiuni. Vezi „Cercetări de lingvistică", X (1965), nr. 2. ²⁹ O răspîndire mai largă a fenomenului in Banat a fost afirmată mai întîi de Hodoș în 1898 (Cintece bănățene. Cu un răspuns d-lui Dr. G. Weigand, Caransebeș, 1898, p. 10—11). Weigand afirmă și el că „e posibil ca înainte particulari- tatea să fi fost mai răspîndită" („Jahresbericht", III, p. 229). Un alt argument în sprijinul acestei opinii aduce Pia Gradea (O culegere de cuvinte bănățene, p. 131): la Al. Viciu, Glosar de cuvinte din graiul viu al poporului român, „Ana- lele Acad. Rom.", tom. XXIX, Mem. Secț. Lit., 3 — se găsește cuvîntul „năcăzit" (cules din satul Lățunaș, Comorîște, rn. Oravița, reg. Banat). Mihail C. Grego- rian atestă rostirea cu s în satul Prisăcina, corn. Bogîltin și numeroase cazuri de pronunții $. Numele satului Costești apare scris în secolul al XV-lea Kos(z)tesd și Ko^esztes³⁰. Printre satele date în 1404 Anei, fiica lui ’’ⁿ Gr. B r î n c u ș, Cercetări asupra unui grai de tranziție, în „Rev. Univ. C. 1. Parhon", Seria științe sociale și filologie, 1955, nr.2—3, p.197—206; Marin Pe- tri ș o r, Graiuri mixte 5? graiuri de tranziție. Cu privire la un grai mixt din nord- nord-vcstul Olteniei, în ,,Limba română", XI (1962), nr.l, p.88 și urm. ³¹ P. D r ă g ă 1 i n a, Din istoria Banatului Severin, P. I., Caransebeș, 1899, p.17; cf. și M. P e t r iș o r, op. cit., p.89. ³- Documentul a fost găsit la înv. Al. Bunceanu clin Nadanova. Notăm aici unele forme care ar putea avea o legătură cu fenomenul nostru, descoperite în urma unor cercetări la Arhivele statului din Turnu-Severin: Gheorghe Usurelu (Tri- bunalul jud. Mehedinți. Opisul ( . . .) de delele săvîrșite pe anii 1831—1838, arhiva 3392); Florea Urjiceanu (idem, 1837); cajan (1834); orj (1836). Documentul la I. B i a n u, Documente românești, I, Buc., 1907, p. 1. M i h. C. Gregorian, Graiul..., p.262, 263. ’’ Pesty F r i g y e s, Krasso vărmegye tortenete, II, Budapest, 1883, p.283; Jo- hann Matthias K o r a b i n s k y, Geog raphisch-Historisches und Produkten-Le- xicon von Ungarn, Pressburg, 1786. C s â n k i, op. cit., vol.V, p.103. j MIRCEA BORCILÂ Nawgul (Neagul?) de Recaș, întîlnim și ,,satul lui Gorzo" (Gorju?)V Rușova apare permanent în documente cu formele: Russova și Ru- szova^'. Aceste forme, atestate pentru localități care se înscriu în aria feno- menului sau în imediata apropiere a satelor în care se rostește astăzi cu s, pot proba în favoarea ipotezei emise de Gregorian. Existența rostirii în secolele XV—XVI, pe un anumit teritoriu din Banat și Oltenia, trebuie acceptată și pe baza procesului evolutiv schițat mai sus. IV. Există două posibilități de explicare a fenomenului: 1. păstra- rea lui s vechi latin popular; 2. dezvoltare internă regională³⁷ ³⁸ ³⁹. Ipoteza unui stadiu latin popular păstrat, oricît ar părea de neve- rosimilă, nu poate fi exclusă din capul locului. Ea pune de acord ca- racteristicile cunoscute ale graiului din această regiune⁴⁰, cu un prin- cipiu de metodologie științifică acceptat unanim: dacă după o perioadă oarecare de timp un fenomen e atestat din nou pe același loc, fără ca să i se poată dovedi o altă proveniență, trebuie să se admită că el a continuat neîntrerupt pe teritoriul respectiv. Explicația aceasta ar găsi și unele puncte de sprijin atît în evoluția fenomenului cît și în fonetica istorică a limbii noastre. Ea ar putea fi acceptată dacă am poseda și un alt caz în care o dentală urmată de iot latin popular să se fi păstrat nealterată — fie în dacoromână, fie în dialectele sud-dunărene. Nicăieri însă, pe teritoriul limbii române, dentalele nu au rămas la faza latină populară. Ipoteza aceasta trebuie respinsă pentru că nu explică accep- tabil evoluția formelor latine populare de tipul jocum' pentru a se ajunge la stadiul din graiul siflant (zoe în Oltenia și zoe în Banat) a trebuit să se treacă prin faza g] or, aceasta ar extinde nepermis acțiu- nea presupusei „legi" de conservare a siflantelor și ar nega evoluția lor paralelă. ³⁷ P e s t y F r. și Ortvay T., Oklevelek Temes vârmegye es Temesvăros tbr- tenetehez, Pozsony, 1896, diploma nr.204. ³⁸ Vezi lista alfabetică a comunelor Banatului menționată în harta militară din 1772, la Nicolae Pop, op. cit., p.268 și urm.; I< o r a b i n s k y, op. cit., etc. Pen- tru interpretarea grafiilor maghiare citate am utilizat: Kniezsa I s t v â n, Magyar helyesirăs tortenete, Budapest, 1959 și Barezi Geza, Magyar hangtortenet, Bu- dapest, 1954. ³⁹ Prof. Henri Jacquier ne-a sugerat să nu înlăturăm nici posibilitatea unui accident fonetic sau a unui defect de pronunțare generalizat. Un asemenea fapt s-a petrecut intr-un dialect francez de pe valea Loirei, unde s-a generalizat pro- nunția defectuoasă (s < ș) a unei familii princiare din Blois. Amintim și explicația unui informator din Cuptoare, care consideră că această rostire provine din limba- jul copiilor. ⁴⁰ Pentru ,,conservatismul fonetic⁷' al graiului bănățean confer și două studii mai recente: I. Stan, Observatii asupra evoluției n> i in limba română, în CL. IV (1959), p. 49 și urm.; P. N e i e s c u, Un arhaism în fonetismul clin graiul bănă- țean, în CL, VIII (1963), nr.l, p.45 și urm. ROSTI RtA LUI £ ca s si j ca z 117 O dezvoltare regională ș > s și j > z poate fi plasată numai după reducerea africatelor g și dz la j și z, căci altfel nu s-ar putea explica prezența formelor zoc și zoc (în Banat și, respectiv, Oltenia). Au putut trece la siflante numai șuierătoarele dure, iar variantele lor muiate, acolo unde au existat, au rămas neschimbate (joc > zoc; zoc = zoc). Inovația ar trebui plasată și după durificarea lui ș, jf s, z în Banat și vestul Olteniei⁴¹. în acest caz. dacă se admite existența și răspîndirea rostirii în secolele XV—XVI (vezi mai sus), cronologia reducerii afri- catelor, propusă de I. Pătruț⁴², ar trebui, poate, puțin modificată. O evoluție fonetică de la șuierătoare la siflante nu este greu de admis și explicat: pentru ca o articulație palatală să inoveze este suficient ca vîrful sau rădăcina limbii să sufere o anumită deplasare, în cazul trecerii ș>s ar fi trebuit să se producă o deplasare a vîrfului limbii de la palat spre dinți. Este vorba de un proces de clepalatalizare, care s-ar putea încadra unei tendințe mai generale ce se impune în limba română în urma influenței slave. Ca și în slavă, unele consoane palatale române își pierd timbrul palatal. Procesul se produce în mod inegal în diferitele graiuri teritoriale și este cunoscut faptul că astăzi în graiul bănățean consoanele s, zz ț, șf j nu mai pot avea niciodată timbru palatal. Remarcăm că, în această arie, tendința de depalatalizare a cuprins și unele labiodentale (f/erb > ferb; v/erme > verme) și unele labiale (p/ept > pept)⁴³. Prezența fenomenului în graiul bănățean poate fi argumentată pe baza unor comparații structurale între sistemele fonologice ale graiu- rilor românești. Procesul schimbării fonetice⁴⁴ ș>s, j>z a trebuit: a) să cuprindă diferite etape de tranziție; b) să pornească de la o situație determinată, limitată, după care sa se extindă și la alte poziții; c) să apară într-un anumit loc și apoi să se răspîndească teritorial. Numai pe baza fapte- lor înregistrate pînă acum aceste elemente nu se pot reconstitui. ⁶¹ Vezi pentru aceasta o comunicare a lui Gr. R u s u, la Sesiunea științifică a Filialei Academiei R.P.R. din Cluj, dec. 1964, intitulată: O inovație fonetică în sub- dialectul maramureșean. Durificarea africatelor c, g. ⁴² I. Pătruț, Contribuții slave și maghiare la formarea subdialectelor daco- române, în CL, III (1958), p.70. ⁴³ Acad. E. Petrovici, Problema moștenirii din romanica comună a corela- ției palatale a consoanelor în limba română, în SCL, VII (1956), p.146; vezi pentru tendința de depalatalizare și acad. E. Petrovici, Depalatalizarea consoanelor înainte de e în Muntenia, sua-estu] Transilvâ&iei și în dialectul istroromân în CL, V (1960), nr.l, p.20. Cf. tratarea teoretica a problemei la A. Ma r tine t. Economie des change- ments phonetiques, Berna, 1955; Al. Rosetti, Les changements phonetiques, Co- penhaga-București, 1946; idem, La phonologie et les changements phonetiques, în „Melanges linguistiques. Publiee â l’occasion du Viile congres internațional des linguistes ă Oslo, du 5 au 9 Aout 1957", Buc., 1957, p.91—95; Stoiko Stoikov, Cu privire la schimbările fonetice spontane in limbă, în SCL, VIII (1957), nr.4 p.493—498. 118 MIRCEA BORCIL E de presupus că inovația a apărut mai întii în cuvinte care cuprin- deau atît șuierătoarea cît și siflanta și că, într-o primă fază, ea a constat în tendința unei confuzii a celor două sunete într-un sunet intermediar. Oricum, rostirea aceasta nu se poate explica printr-o influență lingvistică externă (cum a încercat Gustav Weigand). Ea reprezintă rezultatul unui proces intern de dezvoltare a limbii române, nestudiat ca atare pînă astăzi. OAHO AHAdlEKTAJIbHOE 0OHETHMECKOE HB^EHHE:’. nPOH3HOHIEHHE Ș KAK S 14 J KAK Z B ^AKO-PYMblHCKlIX TOBOPAX. HABHOCTb II nPOHC- XOXAEHHE HBJIEHI4H ( P e 3 io m e ) Abtop sa/iaeiCA uejibio npHBecTH HecKOJbKO hoblix ahhhbix k H3yqeHuio Aiia-ne.¹:- TaJIbHOTO (|)OHeTHMeCKOrO HBACHHH. nCTOpMqeCKHMH II JIHHrBHCTimeCKHMH 40B043MH OCnapiIBaKDTCH aBTOpOM nOC^eAO- BaiejibHbie reHeTimecKHe odBHCHeHiin TycTasa BeâraHAa, OTHOCHBUiero 3to npoH3no- uieHHe Ha cneT HHOH3biHHbix sTHHqecKiix a.ieMeHTOB (HeorpenecKHX, naHray, KyMaHCKHx) h onpoBepraeTcn cymeCTBOBaHiie KaKoft-jinâo cbh3H morav stiim HB^enueM h anajioni- HHbiM eMy HBJieHne.M, BCTpenaiomHMCH y MaKeaoHCKiix pyMbiH, xuibviuhx b O.iHMne, a TaK>Ke y ncTpo-pyMbiH. npOCJieJKHBaHHe npOCTpaHCTBeHHO-BpeMCHHOW 3B0JU0IW H3VHaeiMOrO HBA6HHH npn- boaht aBTopa k buboav, mto njiomajib pacnpocTpaneHHH iicc.ie.AyeMon ocooeHHocTH 6bh7a kota3-to iiiHpe KaK b Oatchhh, T3K h b Banare. Ha ocHOBaHHii BOCCTaHOB.ieHHoro sbc- jiiouHOHHoro npouecca n HeKOTopbix HanucaHiin, 3acBiuieTejibCTBOBaHHbix b xiecTHOCTHX. HaxoAHmHXCH b maoma^M pacnpocTpaneHHH iByqaeMoro HBaeHHH hah >xe b HenocpeiCTBes- hom coce/țCTBe c ceaaMH, me ceroziHR npoH3HOCHTcn s bmccto s, yTBep>KAaeTCfl cyîueCTBOBaHHe AaHHOTO HBJieHHR B XV H XVI CTOJieTHHX. TaK K3K ninoTeaa cymecTBOBaHiifl coxpaneHHOH HapoAnon jiaTHHCKon ct3ahh oă'bRCHHeT B AOCTaTOHHOH Mepe 3BOJHOUHH $OpM Tlina jocum II He MOJKeT OniipaTbCft hh Ha oahh ApyroH cuyqaH, nor^a 3v6hoh 3bvk, HaxoAHmiiHCR nepeA i• ocTa.qcn. obî ne- HCKajKeHHbiM, aBTop AeJiaeT bbiboa, ^to AaHHoe npoinnouieHiie npeACTasnneT coooh pe3y-iB- TaT BHyTpeHHero npouecca pa3BHTHH pyMbiHCKoro H3biKa. UN PHfiNOMENE PHONETIQUE DIALECTAL: LA PRONONCIATION DE 3 COMME S ET DE J COMME Z DANS LES PARLERS DACOROMANS. ANCIENN.ETE ET ORIGINE DU PHENOMENE (R e s u m e) L’auteur se propose de contribuer ă Fetude de cet interessant phenomene pho- netique dialectal. II combat, par des arguments d’ordre rdstorique et linguistique, ies explicatious genetiques donnees par Gustav Weigand,. qui attribuait l’origine de ce type d’arti- ROSTIREA LUI ș ca s și j ca z 119 culation â des elements ethniques etrangers (neo-grecs, tchangos, comans) et il in- firme l’existence d’un rapport quelconque entre ce phenomene et son analogue chez les Aroumains de l’Olympe et les Istro-Roumains. L’examen de l’evolution du phenomene dans l’espace et dans le temps conduit l’auteur â la these que l’aire d’extension de cette particularite fut autrefois beaucoup plus vaste, tant en Oltenie que dans le Banat. S’appuyant sur le proces evolutif re- constitui et sur certaines graphies attestees pour des localites sises dans l’aire du phenomene ou â proximite immediate des villages ou l’on prononce aujourd’hui s pour ș, l’auteur soutient l’existence du phenomene deja aux XVe et XVIe s. Comme l’hypothese de la conservation d’un stade latin populaire n’explique pas de fa^on plausible l’evolution des formes du type iocum et qu’elle ne peut etre appuyee par aucun autre cas ou une dentale suivie de yod serait demeuree inalte- ree, l’auteur conclut que cette prononciation represente le resultat local d’un proces interne d’evolution de la langue roumaine. Fig. 1. Fig. 2. DOCUMENTARE O TRADUCERE INEDITĂ A LUI ȘT. O. IOSIF: RICHARD AL III-LEA de SERGIU P. DAN Intr-un articol omagial publicat în Critice voi.III, Eugen Lovinescu comenta în următorii termeni dispariția poetului Patriarhalelor: „Că a murit bietul losif a fost o mare binefacere pentru dînsul; o pierdere însă pentru noi. Cîțiva ani să mai fi trăiț și Shakespeare ar fi găsit un tăl- măcitor în limba română. Cele cîteva traduceri rămase de la el sînt ad- mirabile".¹ Aprecierea aceasta valorică, semnificativă în limbajul unui critic de obicei prudent în elogii, ne apare pe deplin justificată. După mai bine de cincizeci de ani de la moartea lui Șt. O. losif, Tălmăcirile sale continuă să întrunească sufragiile majorității specialiștilor și ale iubitorilor de poezie, asigurîndu-i poetului un loc de frunte în ierarhia celor mai buni traducători români. Goethe și Petofi, Lenau și Carducci, Corneille și Verlaine (acesta din urmă în colaborare cu Anghel), dar mai ales Heine și-au găsit un interpret receptiv și înzestrat, capabil să confere nu o dată tălmăcirilor sale valoarea originalului. Atras fiind cu precădere de certitudinile literaturii universale, poe- tul s-a apropiat în mod firesc de Shakespeare, pînă atunci tradus spo- radic și inegal la noi. Pasiunea, experiența, prestigiul cîștigat prin în- cercările anterioare îl autorizau deopotrivă în această întreprindere dificilă, dar nu mai puțin rodnică pentru cultura noastră. Romeo și Julieta, Visul unei nopți de vară și monologul lui Hamlet (apărut în Flacăra), din nefericire singurele realizări cunoscute în această direcție au confirmat reputația traducătorului losif, primele două fiind pînă azi cele mai bune versiuni românești ale respectivelor opere. ¹ Triptic, p.100. 124 SERGIU P. DAN N-au întîrziat să apară însă și obiecțiile, iar cea mai serioasă s-a constituit în jurul problemei cunoașterii de către poet a limbii engleze. „Din englezește ați tradus piesele lui Shakespeare, a fost întrebat losif de către Horia Petra-Petrescu în 1913. Firește, a răspuns poetul, am în- vățat anume englezește".² Necunoscînd sau poate neacordînd credit acestei mărturii, Șerban Cioculescu, în prefața ediției definitive a ope- rei lui Șt. O. losif din 1939, reproșa cu vehemență poetului ignorarea totală a limbii lui Shakespeare. Pornind de la premisa că losif traducea exclusiv prin intermediar german, criticul bucureștean îi refuza tradu- cătorului cel mai elementar ,,interes filologic care să-i suplinească necunoașterea limbii engleze". Transpunerile shakespeareene ale lui losif erau așadar puse sub semnul diletantismului și al superficialității. Este posibil ca un asemenea punct de vedere să fi determinat hotărî- rea Editurii de Stat de a republica Romeo și Juliela și Visul unei nopți de vară (în versiunea lui losif) numai după o prealabilă revizuire a textului de către traducători actuali. Un manuscris inedit, existent în Fondul Bibliotecii Filialei din Cluj a Academiei, atestă constanța predilecției poetului pentru marele Shakespeare, oferind în același timp precizări noi în chestiunea con- troversată, expusă mai sus. Este vorba despre traducerea tragediei Richard al III-lea. Cele 224 file pe care este așternut scrisul îngrijit al poetului se pare că au fost compactate ulterior în piele de culoare în- chisă, după cum o probează anumite discontinuități. Manuscrisul este nedatat, însă e foarte verosimilă ipoteza ca această lucrare să aparțină ultimei perioade a activității lui losif, cînd preocupările sale shakes- peareene au fost mai susținute. O analiză chiar și superficială a textului evidențiază o fază ini- țială a redactării, fapt ce diminuează mult valoarea literară a traduce- rii. în locul traducătorului strălucit din alte ,,tălmăciri", ne întîmpină unul meticulos, pedant chiar, preocupat înainte de toate de fidelitatea versiunii sale. Iată un fragment din celebrul monolog a lui Richard: „Acuma iarnă supărării noastre S-a prefăcut în glorioasă vară Prin soarele de York, și norii toți Ce atirnau asupra casei noastre Sînt azi înmormîntdți în sînul Adînc al Oceanului, Și fruntea Ni se-ncunună de coroane mîndre De biruință: ''arenele știrbite Atîrnă de mărețe monumente". („Now is ihe Winter of our Discontent Made glorious Summer by this son of York: And aii the clouds that lowr’d upon our house In the deepe bosome of the Ocean buried. Nou are our brouwes bound with Victorious Wreathes Our bruised armes hung up for Monuments") {Act. I, sc. f) ² H. Petra-Petrescu, Șt. O. losif — Cîteva amintiri, „Revista teatrală", 1913’ I, nr.4, iulie-august, 1913, p.250. RICHARD AL III-LEA ÎN TRADUCEREA LUI ȘT. O. IOSIF 125 sau apostrofa lady-ei Anne adresata viitorului său soț, sadicul duce de Gloucester: ,,Oribil demon! pentru dragostea lui Dumnezeu, o, du-te și n-aduce Atîta tulburare într-un suflet! Căci din pămintul cel mai iericit Tu ai făcut infernul tău, umplîndu-1 De plîngerile tale fără preget De blasfemiile ce le-ai rostit". (,,Foul devii, for God’s sake, hence and trouble us not! For thou hast made the happy earth thy hell, Fill’d it with cursing cries and deep exclaims") (Act. 1, sc. 2) Actul I a fost revăzut de poet, căci conține numeroase corecturi, ten- dința fiind spre o expresia cit mai adecvată limbii noastre. Astfel în exemplul de mai sus „înainte" este înlocuit cu ,,într-un suflet", care e, oricît, mai sugestiv,- ,,tu l-ai umplut", cu ,,umplîndu-1"; iar „fără preget", este adăugat din necesități metrice. Asupra celorlalte acte losif n-a mai revenit. Dacă însă traducerea propriu-zisă se menține în genere la un mo- dest nivel literar, în schimb surprinzătoare sînt minuțioasele adnotări de ordin lingvistic istoric și literar, care apar cu insistență la subsolul paginilor. Reproducem în continuare cîteva: „Aceste argumente împotriva privilegiului altarelor sînt luate din viața Regelui Eduard al V-lea de sir Thomas More, publicată de Store". (p.25) „My pretty cousins. Din greșeală s-a tradus această frază prin drăguții mei veri. Ducesa se adresează aci nepoților ei, și în vremea lui Shakespeare termenul de „cousin" era folosit de unchi, adresîndu-se nepoților și nepoțelelor. Astfel era și cu cuvîntul nephew care ca și nepos în latină înseamnă nepot și urmaș" (p.103). „Then know, that from my soul, I Iove thy daughter. E imposibil să redăm în românește veritabilul sens al acestei fraze. Richard se joacă asupra cuvintelor: from my soul care vor să spună: o iubesc pe fiica ta din toată inima și iubesc pe fiica ta fără ca inima să fie pentru ceva" (p.172). „Had you not come upon your cue my Lord: Expresiune împru- mutată argoului din teatru. Se cheamă cue cele din urmă cuvinte asupra cărora comedianul trebuie să între în scenă sau să răspundă. Regăsim această expresie în Visul unei nopți de vară: You speak all part at once cues and all (pag.67). Traducătorul reproduce uneori pasaje întregi din Holinshed, cro- nicarul care a furnizat lui Shakespeare informațiile despre Richard al III-lea, alteori adnotările unor comentatori celebri ca Malone,. Steevens sau Johnson (Ex. „Malone acuză cu dreptate nu numai puțina conformitate între textele care au rămas, dar și puțina grijă de a im- prima textele care au fost compuse. Observația lui merită să fie re- produsă"). 126 SERGIU P. DAN Se impune pe drept cuvînt întrebarea: în ce măsură mai poate avea un suport versiunea unui losif, lipsit de interes „filologic", dez- interesat de cel mai rudimentar aparat critic. Exemplele de natura celor menționate reconstituie, credem, un cu totul alt profil intelectual al traducătorului nostru. Este absolut evident că Șt. O. losif nu s-a apropiat de Shakespeare numai cu entuziasmul poetului ci și cu dis- cernămîntul specialistului. Căci este desigur greu de presupus ca filiera acestor documentate observații să fie un intermediar doct ger- man sau francez și nu originalul englez. (Ce motivare își pot găsi co- mentariile pe marginea unor expresii intraductibile sau a unor cuvinte argotice în vocabularul unui neinițiat în limba respectivă?) Argumente în sprijinul acestei opinii oferă și anumite pasaje din contextul tradu- cerii. Semnificative sînt tocmai stîngăciile sau licențele transpunerii — inerente, de altfel într-un manuscris nefinisat. „Voi ați fost facțioși unii împotriva altora" — sînt cuvintele cu care se adresează într-un loc nobililor, regele Eduard (act. 2, sc. 1). E dificil să explici această formulare, cu o turnură vizibil eterogenă, pro- venind de la „Ihr waret widerwărtig miteinarder" a lui Schlegel, sau de la „Vous avez cabale l'un contre l'autre", cum redau de obicei traducerile franceze. Versiunea originală engleză este însă edificatoare: „You have been factious a one against other". Un irecuzabil decalc (de data aceasta greșit), după original ne pare a fi de asemenea transpunerea cunoscutului mesaj al lui Buckin- gham către Gloucester: „Faimosul Plantagenet, cel mai mult grațios dintre principi, îi împrumută o ureche favorabilă rechetelor noastre" (Famous Plantagenet most gracious prince lend favourable eare to our reguests) (act. III, sc. VII). Redarea eronată a acestei propoziții — al cărei predicat este tradus la modul indicativ în loc de imperativ (corect ar fi fost: Faimosule Plantagenet apleacă-ți urechea . . . etc.) presupune consultarea versiunii originale pe carp — poate din fuga condeiului --- traducătorul o transpune ■ greșit (cel mai comod inter- mediar german sau francez i-ar fi mijlocit omiterea erorii). Vom evita să emitem teoretizări hazardate pe baza acestui manu- scris la urma urmelor destul de obscur. Dar o concluzie se desprinde totuși cu suficientă pregnanță din faptele expuse mai sus: chiar dacă pe masa de lucru a poetului a putut fi prezentă o altă traducere străină, neîndoielnică rămîne frecventarea susținută de către autorul „Doinei" a operei shakespeareene în haina ei autentică. Deși traducerea aceasta este nepublicabilă, fiind lipsită de strictă valoare artistică, ea aduce totuși o perspectivă distinctă de domeniul istoriei literare asupra unuia din marii noștri traducători. Șt. O. losif — ca și contemporanul său G. Coșbuc de altfel — confirmă un adevăr în general recunoscut, nu însă întotdeauna respectat: viabilitatea unei traduceri rezidă în mare măsură în asimilarea profundă a substanței operei respective. Și inte- resul nostru a sporit cu atît mai mult cu cît ne aflăm în fața unui poet din familia acelora care, în scurta lor existență, și-au consemnat în manuscrisele nepublicate multe din proiectele lor nerealizate. RICHARD AL III-LEA 1N TRADUCEREA LUI $T. O. IOSIF J 27 HEH34AHHbIlT HEPEBOJ LUT. O. iTOCH^A: PHHAPA IU ( P e 3 io m e ) Abtop CTaTbii iibiTaei'CH oCBeTiiTb no- hobomv nepeBO4liecKyio Ae h Teri bh oct b LUt. O. tîociKpa. By^ymi H3BecTeH iiHTepec pyMbiHCKoro nooTa k TBopwecTBy LUeKcnnpa, aBTop ctsbht Bonpoc: nepeBOAbi LUt. O. iTocncția CAe/iaiibi HenocpeACTBenho 113 aurjiiiHCKoro H3biii rom. cuini > cui, sau ung. oltvâny — oltovâny > rom. dial. oltoi, ung. ibanyn > rom. baie „mină"). Totuși și aceste variante sînt destul de vechi, deoarece •împrumuturile mai recente din limba maghiară nu au trecere ny în L ci în n (cf. ung. hitvâny > rom. dial. hitinan, ung. bârsony > rom. dial. barșon). Alte variante (probabil mai vechi decît cele de mai sus), ca Iertoi, Iertăoi, Iertăuoi, Iertăoaia etc. printr-o transformare lentă, pornind de la u (v magh. bi- labial) -r â au ajuns la diftongul nă (neaccentuat), care a dat diftongul uo și apoi monoftongul o (cf. szavatos, szovatos, „garant, chezaș" > rom. (sec. al XVII-lea) soduș, dintr-un mai vechi * *să"ăduș (> *săuoduș > *săoduș > soduș^. In concluzie apelativele iertaș și iertoi prezintă multiple aspecte în procesul lor de integrare în toponimie. După cum am văzut, în satele cu populație mixtă apar denumiri topice paralele, uneori ca traduceri ale denumirilor maghiare, atunci cînd denumirea a fost cunoscută ca apelativ. Alteori aceste apelative maghiare devin prin împrumut apelative românești, depășind, cu vremea, regiunile cu popula- ție mixtă româno-maghiară. Așa se explică existența unor astfel de nume topice și in. acele părți unde n-a existat sau nu există populație maghiară. în sfîrșit, după cum am arătat, în unele cazuri chiar și populația maghiară a reluat formele românești. ‘Szabo T. A t t i 1 a, Attila, G er g ely B e 1 a, B e 1 a, A szolnok-dohokai Toki Kalolaszeg helynevei, Kolozsvâr, op cil., Cluj, 1945, p. 80—83, 156; volgy helynevei, Cluj, 1945, p. 15. 1942, p. 79, 80, 147; Szabo T. Szabo T. Attila, G e r g e I y 'Barezi G e z a, Magyar Szolejtd Szotâr, Budapest, 1941, p. 194. * A Magyar Nyelv Srtelmezo Szotâra, voi. III, Budapest, 1960. p. 542—543. , ' Petrovici, O particularitate a ionetismului maghiar oglindită in elemente maghiare me limbu române, in „Studii și cercetări științifice”, (Cluj), Seria III: Științe sociale, nr. 3—4, anul V, JIO4, p. 451. 132 EUGEN JANITSEK BKJIA4 B H3YMEHHE TOFIOHHMHHECKHX HA3BAHHH HMEIOLUHX 3HA4EHHE „PYBKA HECA” ( P e 3 io m e ) Ha pyMbiHCKHX MeCTHbix h33B3hhh MHonie HMeioT 3HaqeH»e , ,pyâKa Jieca” („R - denland“). flo chx nop stot doraTbift MaTepiiaji tojibko qacTHHHO obui HCC/ieAOBan. B TonoHHMHHecKHX paâoTax ne (J)HrypHpyiOT ABa MecTHbix Ha3B3HHH Iertaș (u) h Iert(.i(u) . KOTOpbie oneHb qacTbi b Tp3HCHAbB3HHii. Hapa^y c sthmii h33B3hhhmh b HeKOTopwx paftonax TpancHJibBaHHH ynoipeâjiHioTCH n hx cooTBeTCTByiomne anejLiHTHBbi. Oah3ko noA BAHHHweM JiUTepaTypnoro R3biKa ohh hmciot Bce doJieeyMeHbiHHBBioLHHKCH Kpyr pacnpocr- paneHHR. Llocjie nepewHH BapnanTOB sthx TonoHHMiiqecKHx nasBaHHM noK33biB3eTC?:. qTO b ocHOBe 3thx pyMbiHCKHX H33B3HHM h ane/kiflTHBOB „ie>KaT BenrepcKiie anejuiHTHBbi irtâs , irtvâny , irtovăny , c tcm >Ke 3HaqeHHeM. HatOTca hx tj)OHeTHqecKHe H3MeHeHK«₇ KOTOpbie npHBOAHT k coBpeMeHHHM pyMbiHCKHM (bopMaM, ii npouecc HX npHCnOCOdAeHH^ K pyMbIHCKOft TOIIOHHMHKe. CONTRIBUTION Â L’ETUDE DES TOPONYMES AYANT COMMME BASE LE TERME DE „DfiFRICHEMENT" (Resume) Beaucoup de toponymes roumains ont pour base le terme designanl le „defriche- ment". Quoique ces riches materiaux aient ete en pârtie etudies, deux toponymes tres frequents en Transylvanie ne sont pas mentionnes: lertaș(u), et lertoi(u). En outre, sur certains points les appellatifs correspondants circulent aussi, mais leur extension est de plus en plus reduite par l’influence de la langue litteraire. Apres avoir enumere les variantes de ces toponymes et certaines de leurs attestations, on montre qu’â la base de ces noms et des appellatifs roumains correspondants se trouvent les appellatifs hongrois irtâs, irtvâny, irtovânv, de meme sens. On expose les changements phonetiques qui ont conduit aux formes roumaines actuelles ainsi que leur processus d’integration dans la toponymie roumaine. OMITEREA ȘI ÎNLOCUIREA ARTICOLULUI CU PREPOZIȚIA DE IN LIMBA FRANCEZĂ CONTEMPORANĂ de IOAN BACIU în morfologia franceză problema articolului este una din cele mai discutate. Aceasta pentru că articolul ocupă o poziție deosebită: deși e o parte de vorbire renativ recentă, dezvoltată din alte părți de vorbire (pron. dem., numeral), el a ajuns la un mare grad de abstractizare. Marea majoritate a specialiștilor sînt de acord că princi- palul său conținut nu e unul semantic, ci unul abstract, relațional. Cînd s-a pus problema de a defini precis acest conținut și rolul său, ideile au fost împărțite și marea dificultate pentru toți cei care au căutat explicații a fost aceea de a găsi explicația sensului celui mai larg, mai general al articolului, explicație care să aducă lumină asupra tuturor cazurilor aparent aberante. Scopul încercării de față este de a găsi o explicație a omiterii și înlocuirii articolului cu prepoziția de în cele trei cazuri clasice (după negație și adverb de cantitate, înaintea unui adjectiv precedat de determinant). Dar este imposibilă o explicare a folosirii și omiterii articolului fără o privire de ansamblu asupra rolului în limbă ai articolului, după cum e adevărat că această concepție generală ne este dată de studiul a ceea ce e comun, esențial in toate cazurile particulare. G. Guillaume, în Le probleme de Partide et sa solution dans la langue franșaise, acordă articolului o valoare relațională: acesta stabilește relația între le nom en puissance, înainte de întrebuințare, și le nom en efîet. în evoluția limbii sferele noțiunilor desemnate de substantive se lărgesc pe măsură ce cunoașterea umană progresează. Se ajunge la un mare grad de generalitate. Intervine articolul, care este „un signe pour passer d’une certaine generalite de l’idee nominale â une generalite moindre" (op. cit. p. 14). Cu alte cuvinte, articolul este cel care adecvează cuvîntul la o situație dată. Aceasta este o concepție cantitativă despre articol, pentru că e vorba mereu de sfera noțiunii pe care diferitele articole sau absența articolului o pot lărgi sau restrînge în măsuri diferite. Este de asemenea și o concepție logică in sensul cantitativ aristotelic. A. Articolul după negație. Pornind de aici, Guillaume arată că substantivul fără articol are sfera cea mai largă și cuprinde toate accepțiile imaginabile; substan- tivul cu articolul hotărît stabilește o sferă completă, epuizată, însă constituită din punctul de vedere al unei calități definite, cunoscute,- substantivul cu articolul ne- hotărît sau partitiv (după cum este discontinuu sau continuu) reprezintă o stare- limită. Prima stare nu poate fi negată decît prin absurd, a treia, după negație, pierde articolul pentru că substantivul negat e luat în accepțiunea cea mai largă. Pentru a doua stare Guillaume nu dă explicații convingătoare. într-un exemplu ca ,,Je lis le livre" forma negativă este ,,Je ne lis pas le livre", în timp ce „Je lis un livre" devine „Je ne lis pas de livre". Pentru ce în primul exemplu cuvîntul „livre" sub negație nu e luat și el în sensul cel mai larg și deci fără articol? O lucrare recentă, Essai de gramrnaire iranpaise de E. A. Referovskaia și A. K. Vasilieva oferă posibilitatea unei explicatii pentru acest punct slab din 134 IOAN BACIU Guillaume, explicație pe care însă autoarele nu o extrag din concepția lor asupra, articolului. Ele spun: „La valeur la plus generale de l’article consiste en ce qu’il fait valoir tantot les traits individuels de l’objet (l’article defini), tantot les traits qui lui sont communs avec d’autres objets du meme nom (l’article îndefini)" (§ 25). Astfel și aici articolul are o valoare relațională: cel hotărit stabilește legătura între un obiect dat și anturajul concret, specific lui numai, cel nehotărit, subliniind numai trăsăturile comune unei clase, stabilește legătura între individ și clasa sa. Conform acestei explicații, în exemplul: „Puis il n’avait plus de canne, il etait assis en face de moi, de l’autre cote de la table" (A. Wurmser, Interdiction de sejour, p. 61), forma afirmativă este „une canne", oricare din clasa sa de obiecte, întrucît toate sînt egale și se pot substitui. A nega una, înseamnă a nega pe toate cele existente și atunci, sfera noțiunii fiind maximă, articolul dispare. în cazuri similare există două posibilități de formare a negației: a) cea pe care am văzut-o, ih care articolul și substantivul făceau un tot; b) o alta, în care se disting două alternative: — accentul negației cade pe une care atunci este un numeral. Exemplul ar deveni: „puis il n’avait plus une canne .. " și subînțelegîndu-se: mais deux, trois etc. — accentul negației cade pe substantiv numai: exemplul, formal, este identic cu cazul precedent: „Puis il n’avait plus une canne . . , dar se subînțelege: mais un parapluie etc. în sfîrșit, mai e un caz particular. Să luăm exemplul: ,,I1 mangea un fruit'. Sînt două posibilități de negare: 1. II ne mangea pas de fruit și 2. II ne mangea pas un fruit, acest din urmă exemplu avînd un sens deosebit: El nu mincă nici un măr măcar. Să luăm acum un exemplu cu articolul hotărît (cel partitiv corespunde celui nehotărît pe lîngă numele de materii): „ .. . elle pensait que Lulu n’avait pas le sens du comique (Sartre, M., 120). Și în asemenea cazuri substantivul este negat în toată sfera sa. Numai că aceasta e stabilită nu după o trăsătură esențială, comună tuturor membrilor clasei, ci după una particulară. De aceea avem de-a face aici cu o sferă mai restrînsă decît cea maximă și pentru a o indica articolul trebuie să rămină. Amintim ca interesantă tentativa lui Eduardo Ținto (Grammatica scienza esatia) de a crea o gramatică bazată pe principiul pitagoreic al Numărului. Pentru el toate raporturile gramaticale se reduc la opoziția „unico" „plurimo". în ce privește articolul el spune: „Articolo-articulus diminutive di artus — arto, giuntura — e la particella grammaticale che serve a dare realtâ sostantivale alia parola alia quale e riferita, attribuendo ad essa consistenza e valore, sia in senso generico che in senso specifice" (p. 11). în această clasificare a articolului Ținto se apropie de Referovskaia șl Vasilieva. într-adevăr, el precizează că după funcție, articolul „generico", cel care arată obiectul ca aparținînd genului, este „indeterminativo", iar articolul „specifice", cel care arată obiectul în ceea ce are unic, specific, este „determinativo". Sensul articolului hotărît este deci acela de a arăta un obiect oarecare din clasa sa. „L’articolo determinativo serve quindi a determinare il nome, precisandolo fra gu altri compresi nelle sue specie" (p. 13). Dacă Guillaume și Referovskaia oferă posibilitatea unei explicări mai mult sau mai puțin convingătoare și complete a omisiunii articolului, ei nu explică apariția lui de. G. Gougenheim consideră prepoziția de un „article negatif". (apud Refe- rovskaia, p.65). Putem să-i dăm dreptate numai în ce privește funcția sa actuala, pentru că, dacă încercăm o explicație istorică a apariției prepoziției de in această poziție, ajungem la concluzii deosebite și in ce privește mecanismul omisiunii articolului. în franceza veche, singura negație era ne, care fiind prea scurtă, s-a simțit nevoia să fie întărită de alte cuvinte ca: pas, point, goutte, mie etc.. Acestea sînt simțite de către vorbitorii de azi ca simple negații, dar la început sensul substantival era încă prezent și ele puteau primi atribute prepoziționale. Grevisse (Le Bon usage) spune în această privință: „Dans la negation renforcee ne pas, ne point, les mots pas et point sont, â l’origine, des noms et, comme tels, prennent un complement determinatif introduit par la preposition de'¹.. 331. HisL). Putem deci explica, împreună cu Grevisse, prepoziția de ca introducând un raport formă-materie („complement" determinativ) între pas, point (și, prin extensiune uite- CU PRIVIRE LA ARTICOLUL CU PREPOZIȚIA DE ÎN FRANCEZĂ 135 rioară, oricare altă particulă negativă) de o parte, și materia care urmează, de altă parte. Odată fenomenul apărut, analogia a dus la o folosire a sa chiar și acolo unde rămine inexplicabil: „Je ne fais de reproche ă personne, dit-elle avec indifference (Sartre, A p. 84). în acest exemplu, „de reproche" nu este atributul nici unei particule negative, ci complementul verbului „faire" și normal ar trebui să fie articulat. Un argument în favoarea părerii că de introduce un atribut al lui pas, este faptul că unde pas este înlocuit de ni, de dispare. Ex. „Je n’ai ni pain, ni feu" (citat de Guillaume). „Je n’ai ni pere, ni mere, ni soeur, ni frere". (Baudelaire, Pag. choisies, Class. Larousse, p. 14). O observație mai atentă asupra înlocuirii articolului cu de ne arată că aceasta nu are loc decît după verbe tranzitive. într-un exemplu: „Je n’ai pas de craintes pour vous". (Anouilh, Rep., p. 46), forma afirmativă ar fi: J’ai des craintes pour vous, unde „des craintes" este complement direct al verbului „avoir". La forma negativă, pas devine, formal, complementul direct, iar subslantivul, atributul său: je n’a/ pas, pas de craintes. I___t ț I Cind verbul e intranzitiv, fenomenul nu se produce: „ . . . le bonhomme ne voulait pas des derniers sacrements,..." (Sartre, N., p. 29) „Alors ne parle pas des femmes". (Giraudcux, Guerre . . ., p. 48) „ .. ., mais il n’hesita pas un instant,..." (Gide, F. M., p. 111). Să luăm ultimul exemplu afirmativ: „II hesita un instant", unde „un instant" este circumstanțial de timp. La forma negativă verbul mai primește și un complement direct: pas. Circumstanțialul „un instant" rămîne cu funcția inițială, nu e substituit de pas și deci între pas și nu se stabilește nici un raport. De aceea nici nu se înlocuiește articolul cu de. Acesta este încă un argument în favoarea lui de.introducînd un atribut al negației. Fără a intra în amănuntele jocului, adesea subtil, de nuanțe pe care îl determină folosirea articolului, ne vom opri asupra unor cazuri particulare: 1. Verbul etre, prin poziția deosebită pe care o ocupă în categoria verbului, se comportă deosebit. După etre la forma negativă nu se elimină articolul și deci de nu apare. Aceasta se datorește faptului că etre este un verb-copulă, fără conținut semantic, raportul stabilit de el fiind o simplă coordonare și nu o subordonare. E, într-un limbaj aritmetic, un semn al egalității (afirmativ) sau al neegalității (negativ); Ex. ,,-Âh! c’est qu’il y a deș jours ou ga n’est pas de la plaisanterie" (Sartre, Â., p. 305). Cînd etre este luat cu sensul de „a exista" și impersonal, el se comportă ca orice verb tranzitiv: „ ... il n’est pas de pays en Europe dont je n’aie partage les luttes" (Camus, P., p. 271). 2. în expresia „pas du tout" s-ar părea că e o abatere de la regulă. Ex. „Je ne vois pas du tout M. de Rollebon dans ce role melodramatique". (Sartre, N., p. 28). în realitate „du tout" este un genitiv care arată posesia unei părți din întreg. în concluzie, articolele înlocuite prin prepoziția de după verb tranzitiv negativ sînt: a) un, une, des — nehotărîte, b) du, de la — partitive (nu considerăm că partitivul ar avea un plural). O parte din aceste articole cuprind deja prepoziția de, dar un și une nu, și totuși de apare în locul lor după negație. Deci nu se poate spune că de rămine, ci el apare după negație. Teoriile care explică omiterea articolului după negație prin faptul că aceasta se răsfrînge asupra noțiunii în toată întinderea sa și că astfel noțiunea nu mai primește un determinant care i-ar restrînge sfera, sînt logic-semantice. încercarea noastră de a explica apariția prepoziției de în locul articolului este gramatical- formală. Credem că aceste două poziții se pot completa și susține reciproc. B. De după adverbele de cantitate. Prin natura lor, adverbele de cantitate sînt urmate de un substantiv la plural, în afară de cazul cînd acesta este nume de materie continuă. De aceea, articolele care se găsesc înlocuite după aceste adverbe sînt: a) des — nehotărît, b) du, de la — partitive. , Vom explica lipsa articolului și apariția lui de după adverbele de cantitate? pornind de la o sugestie indirectă a lui Grevisse, care spune despre complementul 136 IOAN BACIU particulei negative pas: „De meme qu’on dit une quantite DE lautes, lui sac D’argent on dit aussi il ne fait (un) pas DE iautes, il ria (un) point D’argent". (p. 266). Dar de la „un saa d’argent" se poate trece la „un peu d’argent". De aici putem trage concluzii: —• prepoziția de introduce un atribut prepozițional al adverbului. (Grevisse spune în altă parte: „Peu sans complement exprime, se prend adverbialement...: p. 793); — aceasta e cu atît mai ușor de susținut, cu cît adverbele de cantitate pot avea o nuanță nominală și chiar, unele, să primească articolul, (v. Le peu que j’ai rne suffit). Această înrudire explică întrebuințarea unor substantive ca adverbe de cantitate: nombre de, quantite de, iorce de, etc. Trebuie precizat că, formal, substantivul introdus prin de este un atribut („com- plement") al adverbului. Or, în realitate, el este cuvîntul esențial și adverbul de cantitate (care în realitate nu este adverb de cantitate decît pe lîngă un verb sau un. adjectiv) este un determinativ nedefinit numeral sau cantitativ (numeral, în fața substantivului cu articol nehotărît, cantitativ, în fața celor cu articol partitiv).. Exemple: „Mais je ne sais pas, tu peux avoir vu une masse de gens" (Sartre, A., p. 231). „J’ai un peu de vin". (Camus, P., p. 118). „Combien de temps pour me livrer un cent de cartes?" (Gide, Caves, 62). în aceste exemple un peu, un cent au o formă substantivală și pot primi un atribut. De la cazuri asemănătoare fenomenul s-a extins la: assez, plus tant, tellement, etc. Cînd adverbul de cantitate apare pe lîngă un verb, el nu are atribut, iar substantivul care urmează, nefiind atributul său prepozițional, își păstrează articolul: „Les africains disent que celui qui a autour de lui beaucoup de serviteurs a autour de lui beaucoup de diables. J’en dirais autant des ministres". (Montherlant, Reine . .., p. 96). în sfîrșit, ne oprim asupra a două cazuri particulare: a) la. plupart păstrează articolul. Ex. „...la reponse... le blessait la plupart du temps". (Camus, P., p.90). „Dans la plupart des cas, il ne fournissait nas recrutement pour les cadres, ..." (Camus, P., p.195). Explicația este în faptul că la plupart are o natură substantivală prea evidentă pentru a nu cere un atribut în genitiv (de 4- art.). b) bien ( = beaucoup) este urmat de articolele des, du, de la. Explicația este mai puțin evidentă decît pentru 7a plupart. Grevisse se mulțu- mește să noteze fenomenul, spunînd că articolul e omis în construcția bien d’autres (§ 329), ceea ce este o falsă problemă, întrucît faptul este datorat lui aut re, care face singularul un autre, pluralul d’autres (chiar dacă nu este precedat de bien). Ex.: „D’autres crurent qu’il fallait suivre leur exemple..." (Camus, P. pₜ 110). Pentru d’autres explicația poate fi dată printr-o paralelă: a) „un beau livre" — „de beaux livres"; b) „un autre livre" — „d(e)’autres livres". Ținînd cont că după autre se subînțelege totdeauna ceva, cazul nu are nimic deosebit. Pentru a reveni la bien, Littre face observația că, dacă substantivul este pre- cedat de adjectiv, se pune numai de după bien. Aceasta nu mai corespunde realității. Credem că explicația se află în evoluția sensului. Să luăm exemplul: „J’ai bien de la peine". Inițial aceasta însemna: „J’ai de la peine" cu sensul verbului întărit prin bien. (J’ai bien și nu bien de ia peine.) Cu timpul, fiindcă se simțea că bien subli- niază conținutul, el a început să însemne beaucoup, mult și să se atașeze substan- tivului. Astfel bien nu mai determină calitatea acțiunii, ci cantitatea substanței. Sen- sul a evoluat, forma a rămas și deci și articolul. în concluzie, substantivul cu prepoziția de după adverbe de cantitate are func- ția de atribut prepozițional al acestora. C. De înaintea unui substantiv precedat de un adjectiv. Articolele omise sînt: a) du, de la (partitive), b) des (nehotărît). Toate acestea au comun: prepoziția de, un articol hotărît (le, la, les). Articolul este înlocuit de către adjectiv, iar de rămîne, De aceea este mai potrivit să vorbim despre menținerea prepoziției de din cadrul articolului și nu despre înlocuirea acestuia prin de. Ex.: „On imaginait de beaux desastres, le suicide, la revolte, d’autres issues extremes" (Sartre, A., p.171). Această regulă este departe de a fi unanim respectată: au fost totdeauna, în limba veche ca și în cea modernă, inconsecvențe si ezitări. Aceasta dovedește că CU PRIVIRE LA ARTICOLUL CU PREPOZIȚIA DE ÎN FRANCEZĂ 137 nu c vorba de o tendință stabilă a limbii. Punctul cel mai rezistent este des, căci în ce privește partitivele se spune exclusiv: du bon vin, du bon cinema (v. exemple).. Numeroasele exemple care se abat de la regulă dovedesc că există tendința de a se întrebuința articolul și că acesta va sfîrși prin a se impune. Iată numai cîteva exem- ple luate din autori contemporani și publicații: „Ceux qui vendent- des petits gâteaux peuvent se regaler â toute heure de la journee". („l’Humanile Dim.," nr.740). „Contrairement â ce que pensait Gide, on peut faire du . . . bon cinema avec de bons sentiments. Et il y a plus que des bons sentiments...". („l’Humanite" du 7 mai 1962). „Je reconnais mes voisins: ce sont des petits commer^ants du voisinage". (Sartre, N., p. 71). „Apres tout, c'etaient peut-etre des faux pauvres, des avaricieux". (Gide, Ca\es . .., p. 117). Această tendință este mai mult sau mai puțin confirmată de către decretul Mi- nisterului Instrucțiunii publice din 26 februarie 1909 care tolerează ambele construcții cu și fără articol. Cum limba vorbită și populară întrebuințează peste tot articolul în asemenea construcții, acest al treilea caz de omitere a articolului încetează aproape de a mai exista. D. Prepoziția de cerută de anumite expresii. în schimb se prezintă un alt caz, in general nementionat de gramatici și neobservat adesea. E vorba de cuvintele avînd un regim introdus prin de. Exemple: ,,...; les ieunes mâles entoures de femelles grises avaient l’air d’insectes etin- celants et butes". (Sartre, Â.ᵣ) il y avait de grands chars multicolores qui passaient dans la rue, charges de mannequins en carton;..." (ibid. p.55). je me debattais au milieu de rites qu’Anny inventait sur le moment...". (Sartre, N., p.93). în aceste exemple se găsesc expresiile: entoures de, charges de, au milieu de care in mod normal ar trebui să fie urmate de: des femelles. des insectes, des manne- quins, des rites și, cum nu se poate spune entoures de des iemelles etc., s-a renunțat la elementul mai puțin important, la des. Rezultă de mai sus că omiterea articolului are loc in acest caz numai cînd se întilnesc prepoziția de și des, du, de la care au deja pe de in corpul lor. Vorbind despre acest caz. Referovskaia și Vasilieva spun că: „Le bon usage du francais moderne interdit la confrontation de rindefini au pluriel (des) et du partitif avec la preposition de" (op. cit. p. 66). Credem că de, făcînd parte din expresie, nu are rol partitiv, ci tocmai articolul nehotărît are acest rol. Cum el se omite,, tocmai absenta lui exprimă ideea partitivă. în afară de aceasta, după cum am văzut, nu numai des se omite, ci și celelalte articole compuse cu de (du, de la). Concluzii. Din cele patru cazuri examinate, ultimul se datorește de fapt eufoniei, repulsiei de a repeta același cuvînt, al treilea a încetat aproape de a mai fi unul. Ră- mîn două: de după negație și după adverbele de cantitate. Am văzut cele două explicații ale primului caz dintre care a doua este identică cu explicarea lui de după adverbe. Astfel explicarea primelor două cazuri se reduce la a explica construcția: de -f- subst. nearticulat cu funcția de „complement de ma- tiere". De asemenea am arătat că cele două explicații, logic-semantică și gramatical- formală, nu se contrazic, ci explică fenomenul din puncte de vedere deosebite care se completează. Mai mult, „le complement de matiero" introdus prin de după particula negativă și după adv. de cantitate se explică la un nivel mai general și anterior tot prin prima ipoteză. într-adevăr construcția de 4- subst. are o valoare adjectivală (mar- mor eus este redat în franceză prin de marbre), substantivul nume de materie e luat in sensul cel mai larg, mai general, mai vag și deci mai nedeterminat. E vorba de no- țiunea unei materii în toată întinderea sa. De aceea nu primește articol. încheiem printr-o observație. Se spune in gramatici că în primele trei cazuri exa. minate, cînd substantivul este determinat, articolul apare din nou. De fapt atunci avem un articol hotărît care nu se omite. niciodată si deci nu reapare, ci pur. și simplu rămine. 138 B I B L I O G R A F I E 1. B r u n o L, F., Histoire de la langue iranqaise des origines ă 1900, tomes I, H et- III, Paris, Colin. 2. Bruneau, C h., Petite histoire de la langue irancaise, tomes I et II, 3-e ed., Paris, Colin, 1962, t.I 285 p. A XI, t.II 366 p. A VIII. 3. Grammaire Larousse du XX-e siecle, 11-e tirage, Paris, Larousse, 468 p. 4. Grevisse, M., Le bon usage. Grammaire irancaise avec des remarqu.es sur la langue d’aujourd’hui, 7-e ed. revue, 3-e tirage, Paris, et Gembloux (Belgique), ed. J. Duculot et librairie Geuthner, 1961, 1156 p. 5. G u i 11 a u m e, G., Le probleme de Partide et sa solution dans la langue iran- qaise, Paris, I-Iachette, 1919, 318 p. 6. Paul, R. L, Flexiunea nominală internă în limba română, Buc., 1932. 7. Referovskaia, E. A. et V a s s i 1 i e v a, A. K., Essai de grammaire iran- caise. Cours theorique, Moscou et Leningrade, 1964, 351 p. 8. S t e i n b e r g, N. M., Grammaire irancaise, Leningrade, 1962, 369 p. 9. Ținto, E., Grammatica scienza esatta. Saggio progressista di grammatica italiana, seconda edizione, L. Morara editore, Roma, 1959, 317 p. Exemplele sînt extrase din: 1. Anouilh, J., La Repetilion ou PAmour puni, Paris, Larousse, (f.d.) 135 p. coli. „Classiques Larousse". 2. Camus, A., La Peste, Paris, Gallimard (1959), 332 p. 3. G i d e, A., Les Caves du Vatican, soție, Paris, Gallimard, 1962, 235 p. „Livre de poche". 4. Gide, A., Les Faux-Monnayeurs, extraits, Paris, Larousse (1961), 138 p., coli, „Classiques Larousse". 5. G i r a d o u x, J., La guerre de Troie daura pas lieu, Paris, Grasset (1936), 199 p. 6. S a r t r e, J. P„ La Nausee, Paris, Gallimard, „Livre de poche". 7. S a r t r e, J.-P., Les chemins de la liberte, I-er volume: Âge de raison. Paris, NRF, Gallimard (1958), 315 p. OnymEHPIE APTHK7IH H ETO 3AMEIHEHME EPEHAOLOM DE B COBPEMEHHOM 0PAHUY3CKOM £3bIKE ( P e 3 io m e ) npenweTOM Hacionuieii ciaibii ne ns/meTCA wcnonbaosaHMe HweHiî cymecTBHTenbaoro b HeonpeAeJieHHOH cj)opMe, Boodme, aBTOp orpaHHqHsaeTCfl niuub odyc.no bjichhdIM onyme- hhcm apTHKJiH nocjie OTpunamm ii KommeCTBeHHoro ?:apem.(n, a TaK>Ke ii nepej hmcrcm cymecTBHTejibHbiM, Haxo^qiuHMCR nocne onpenejiHiomero cjosa. Hcxoah na Teopwiî Tii/ibOMa, P. H. Flo.ia h PecpepoBCKOH. asiop npe/uiaraer hc- Henne hmchh cyiuecTBHTe/ibHoro, HaxoaamerocH nocjie npeAJiora de. KaK npeA^OTKKoro onpeAeJieHHH OTpimaTejibHOH qacTimbi hjih KOJinqecTBeHHoro HapemiH. Hto xacaeTca TpeTbero cnynan, apTHKJib aaMermeTCR HMeneM npHJiaraTejibHUM, oanaxo cymecTByeT Bce dojiee hcho BbipajxeHHafi TeHAenmiH cexpaneHiin apTHKJia. Abtopom ynoMHHaeTCH Taiere n ^pyrou c.nyqa&: onymeHne apTHKneii. c^htmx c npeAJioroM de, nocne BHpaHteHwft, Tpedywumx npezwra de. Ta&oe o^bHCHeHHe 3B(ț)0HHqeCKHM • 139 OMISSION ET REMPLACEMENT DE L’ARTICLE PAR LA PREPOSITION DE EN FRANQAIS CONTEMPORAIN (R e s u m e) Cel article n’a pas pour objet l’emploi du substantif sans article en general mais se borne â l’omission conditionnee de l’article apres la negation et l’adverbe de quantite et avani le substantif precede d’un determinant. Partant de theories comme celles de Guillaume, de R. I. Paul et de Referovskaia, l’auteur propose l’explication du substantif precede de la preposition de comme etant un regime prepositionnel de la particule negative ou de l’adverbe de quantite. Touchant le troisieme cas, la place de l’article est prise par l’adjectif, mais on sait qu’il existe une tendance toujours plus accentuee ă conserver l’article. L’auteur fait aussi mention d’un autre cas: l’omission des articles contractes avec la preposition de apres des expressions demandant un regime introduit par de. L’explication, en ce cas, serait d’ordre euphonique. RECENZII Ovidiu B î r 1 e a, Atanasie Marie- nescu folclorist Extras din „Analele Uni- versității din Timișoara. Seria științe filo- logice". I, 1963, p.l—75. în ultimii zece ani, revistele noastre de specialitate au publicat studii mono- grafice temeinice și cuprinzătoare despre fruntași ai folclorului românesc: Hasdeu, G. Dem. Teodorescu, Pop-Reteganul, G. I. Pitiș, Al. Lambrior, Elena Sevastos, Gr. G. Tocilescu, T. Pamfile etc. Iată, în sfîrșit, și o monografie închinată lui Ata- nasie Marinescu (1830—1915)! Nimeni nu se aștepta la ea. E cea mai substanțială și cea mai documentată. Sarcina autorului n-a fost de loc ușoa- ră. într-adevăr, Ov. Bîrlea s-a străduit să releve meritele activității folcloricei ale unui cercetător și culegător foarte criticat, hulit și chiar ridiculizat, pînă bine de curînd, pentru modificările fă- cute în textele publicate, pentru misti- ficările-i cunoscute și pentru exagerările mitologizante din interpretarea povești- lor, datinelor, baladelor și colindelor. Cu prețul unei munci uriașe, a unei docu- mentări și analize deosebit de atente și de aprofundate, punînd la contribuție vastele-i cunoștințe teoretice și marea experiență de culegător pe teren, auto- rul a reușit să ne dea un Marienescu care „prin partea constructivă a acti- vității sale rămîne" — cu toate greșe- lile lui — „un deschizător de drumuri în folcloristica noastră, un spirit progre- sist de la care se puteau învăța o serie de lucruri, pe care urmașii le-au igno- rat sau le-au ocolit" (p.71). Iată cîteva din meritele deosebite ale lui Marienescu, pe care le pune în lu- mină studiul lui Ov. Bîrlea: a) A încercat să stabilească relații în- tre creația folclorică și mediul social în care se naște și circulă. b) Prin studiul folclorului și al etno- grafiei înțelegea să contribuie la com- baterea obscurantismului maselor popu- lare. c) S-a interesat, în mod metodic, „de personalitatea creatorilor și a păstrători- lor de folclor" (p.70), dînd, încă la 1866, o fișă biografică în spirit modern: „pri- ma în folclorul nostru" (p.18). Marienescu e și cel dintîi folclorist român care in- dică, încă din 1859, locul unde s-a cu- les textul folcloric. d) A publicat prima colecție de co- linde românești. e) A recomandat inspirația literaturii culte din folclor, în special a reperto- riului dramatic. f) A îmbrățișat în toată varietatea și bogăția lui domeniul folclorului, „cule- gînd — și studiind uneori — balade, co- linde, cîntece propriu-zise, bocete, basme, jocuri de copii, descîntece, obiceiuri și datini" (p.10). 142 RECENZII g) A cules aceste materiale fie perso- nal, fie mai ales printr-o rețea de cores- pondenți, publicînd apeluri prin perio- dice, trimițînd chestionare și circulare unor cărturari (1857, 1870). h) între textele publicate de Marienes- cu, unele, în special baladele, colindele și datinele, pot fi utilizate și astăzi în cercetările științifice (p.48—49, 64). Și să nu uităm că Marienescu a dat prima culegere de balade românești din Transilvania! Prezentat astfel, omul căruia „i s-a fă- cut o mare nedreptate" (p.l), e complet reabilitat. Cu toate greșelile și scăderile, care singure au tras în cumpănă pînă acum, el apare ca o figură luminoasă, democratică, pasionată de probleme știin- țifice. Considerînd că Ov. Bîrlea a epuizat cercetarea lui. Marienescu ca folclorist — e foarte puțin probabil ca un alt spe- cialist să se mai ocupe, în viitor, de această temă și mai ales să ajungă la concluzii noi —, profităm de apariția studiului pentru a semnala unele infor- mații referitoare la viața și opera lui Marienescu, pe care le-am întîlnit, pe de o parte în publicațiile maghiare și ger- mane de specialitate, de altă parte în „Enciclopedia Română" din Sibiu sau în corespondența lui cu Ion Micu Mol- dovan. Legăturile lui Marienescu cu folclo- riștii maghiari nu sînt lipsite de interes. Cînd în anul 1880 e numit judecător la „tabla regească din Budapesta", el era bine cunoscut în cercurile științifice un- gurești. în anul 1889, la înființarea So- cietății Etnografice din Budapesta („Ma- gyar Neprajzi Târsasâg"), e ales membru al ei și, in același timp, președinte al secfiei române (avind ca raportori pe George Alexici, Oszkâr Mailand și Gri- gore Moldovan). în 1890 e membru în comitetul Societății („Ethnographia", I, 1890, p.51, 59). Aici face și două comu- nicări: la 15. II. 1890 despre „Baba Do- chia" și la 25. X. 1890 despre „Cinstele". Ambele apar în „Ethnographia", revista Societății: cea dintîi în vol.I (1890), p.137—144, sub titlul: „Baba Dochia. Ro- mân nepmythologiai alak" (^figură a mitologiei populare românești), apoi in limba germană, în „Ethnologische Mit- teilungen aus Ungarii" (II, 1890—92, p.12—17). în același an, articolul apare și în românește, in „Transilvania" (1890). în ce privește „Cinstele", articolul apă- ruse încă din 1867 în „Familia", III, p.406—407. Dacă ar fi vorba de repro- ducerea aceluiași text, lucrul n-ar mai avea aproape nici o importanță. Dar Marienescu spune singur („Ethn.", I, 139, nota) că în revista lui Vulcan a dat numai părțile I și II ale articolului, „fără nici o explicație", pe cînd în re- vista maghiară de specialitate („Ethn.", II (1891), p.2—12, 53—58) dă și partea III, cu „explicatii și trimiteri, la mitolo- gia romană", sub titlul: „Az âldozatok. Român nepmythologiai kepek es nepszo- kâsok" (Cinstele. Chipuri și obiceiuri din mitologia populară română). în „Eth- nol. Mitt.", voi. I (fasc. 1—3, publicate în anii 1887—1889 și fasc. 4, publicată în 1911), apar, în cadrul unui studiu amplu al lui. 1-Ierrmann Antal, intitulat „Beitrăge zur Vergleichung der Volks- poesie", următoarele balade (în româ- nește și în traducere germană): „Sora otrăvitoare" (coloana 295—296), „Ticălo- sul de Baleanu" (Vălean, col. 299—301), „Mirele" (tot „Vălean", col. 302—303), „Petru și șerpele", trei variante (col. 460—462). La toate textele se indică: „Din culegerile lui Dr. At. M. Marienes- cu". Baladele reproduse provin, foarte probabil, din volumul publicat in 1859. Marienescu e prezentat (col. 186) ca „der bekannte Forscher rumănischer Mytho- logie, der die reichsten Sammlungen uu- schătzbaren rumâni sch-folklorislischen Materials besitzt". Volumul de „Colinde" e apreciat, ca „geschătzte und wichtige RECENZII 143 Sammlung". Se mai anunță (col. 371) apa- riția lucrărilor „Cultul păgîn..." (1884) și „Novăcescii" (1886). Tot în „Ethnol. Mitt." (IV, 1895, p.76—78, 124—126 și V: 1896, p.55—56, 219—220), sub pompo- sul titlu „Novak und Gruia. Ein rumă- nisches Volksepos in 24 Gesângen. Mit- geteilt von Dr. At. Marienescu und A. Herrmann", au apărut, în românește și traducere germană, „Nașterea lui Novac" și „însurarea lui Novac". O notă a re- dacției (IV, p.76) arată că Marienescu dispune de peste 100 variante ale cîn- tecelor despre Novac, „dintre care 24 se pretează la constituirea unui ciclu epic". Alături de textele și notele lui Marienescu, Herrmann urma să publice observații de „folclor comparat" referi- toare la balada despre Novac. Se vede că oprirea publicării „Novă- ceștilor" de către Academie (1885) nu l-a descurajat pe Marienescu. încă la 22. II. 1891, cerea din Budapesta lui Ion Pop-Reteganul noi variante, comunicîn- du-i că „Asociația etnografică de aci și anume redacțiunea s-a hotărît că pe No- văcești să-i publice românește și in traducerea nemțească". Realizarea aces- tui plan se face parțial, după cinci ani, cînd se dă doar începutul epopeii. în bio-bibliografia din „Ethn." II, 1891, p.86, sc spune că urma să colaboreze la re- vista „Sudost" cu Novac, „eposul popu- lar compus din balade românești". N-am putut obține această publicație, precum nici pe cea intitulată „Anzeiger der Ge- sellschaft fur die Volkerkunde Ungarns" (I, 1890), la care de asemenea ar fi co- laborat. (E probabil ca aceste periodice să nici nu fi apărut.) Dar în 1891 Marienescu e transferat din Budapesta la Oradea. Cu acest pri- lej Societatea Etnografică Maghiară se Interesează de el mai îndeaproape. Ea făcuse apel la „toți cei care s-au ocupat cu etnografia patriei, să comunice titlul exact al tuturor lucrărilor de interes et- nografic și să trimită cît mai amă- nunțite note autobiografice" („Ethn.", TI, 1891, p.37). în numărul următor al re- vistei, al doilea etnograf pe care-1 pre- zintă e chiar Marienescu, unul din „cei mai zeloși membri ai comitetului" So- cietății, care „ .. . a îmbogățit ședințele de comunicări și revista, dînd un exem- plu instructiv cum pot fi puse de acord interesele etnice ale poporului român cu acele ale culturii maghiare. Plecarea lui Marienescu e o mare pierdere pentru Societate, de care nu ne putem consola decît doar cu speranța că și la nou-i loc de activitate, Marienescu va repre- zenta efectiv și în spirit concret cauza etnografiei patriei". Deosebit de acest articol, A. Herrmann — unul din cei mai de seamă etno- grafi maghiari — face, în „Ethnol. Mitt." IV (1895), p.224—226, o prezentare a co- lecțiilor folclorice ale lui Marienescu, insistînd asupra Novăceștilor și a con- flictului cu Alecsandri pe această temă. în aceeași revistă (IV, p.181—183), sub titlul „Aus der rumănischen ethno- graphischen Literatur", Marienescu pu- blică recenzii despre colecțiile larnik- Bîrseanu, G. Dem. Teodorescu, Vulpian, Pop-Reteganul și a cercetărilor mono- grafice ale lui S. FI. Marian (Naștere, Nuntă, Moarte), precum și despre „Moții" lui Frîncu-Candrea. Cele cîteva articole științifice, unele balade despre Novac, precum și recen- ziile a opt lucrări folclorice românești au ajuns astfel la cunoștința cercurilor științificei maghiare și germane. în anul 1896, Asociațiunea „Astra" se hotărăște să întocmească o „enciclopedie poporală". în acest scop face apel, pen- tru colaborare, la 200 de „savanți". în- tre ei figurează și Marienescu, căruia i se încredințează articolele despre „Mito- logie, Basme". în voi. II (1900) și III (1904) Marienescu nu mai figurează, în 144 RECENZII lista autorilor, decît cu „Mitologia". Con- tribuția lui se dovedește foarte bogată și e ușor de identificat, întrucît sem- nează „Atm.". Din articolele tratînd despre mitolo- gie (aproape 300), unele se referă la cea străină: romană, greacă, slavă, celtică, egipteană, feniciană, indică, mongolă, nordică etc. Presupunem că ele trebuie să fi fost prelucrate după textul vreunei enciclopedii sau mitologii germane. Ex- cepție fac doar unele articole referitoare la mitologia greco-romană, în care caută să stabilească apropieri cu credințele poporului nostru. Iată un exemplu (am modernizat limba și ortografia), la cu- vîntul Dendrophori, după ce dă defini- ția și exemple din mitologia romană „și romano-dacică", Marienescu face legătu- ra cu obiceiurile românești: „Bradul și azi e în uz la înmormîntările junilor români (v. Bradul mortului), pină ce la fete se poartă iederă (v. Iedera moartei), de bună seamă, pentru că pe la noi nu se află ciprese, asemenea totdeauna verzi". Dacă trecem peste anumite naivități, trebuie să recunoaștem utilitatea mate- rialului și referințelor lui Marienescu. Unele amănunte ar putea fi chiar in- edite și mai ales pierdute printre „desco- peririle (lui) mari". Din exemplul dat mai sus, reiese că el nu se ocupa numai cu figurile mitologice, ci și cu „dati- nele", ceea ce mărește interesul colabo- rării sale Despre basm, Marienescu a scris o co- loană și jumătate. Pentru epocă (proba- bil anul 1896 sau 1897), articolul e bun. Concentrează în el tot ceea ce susținuse în diversele-i broșuri și e mai puțin exagerat. Nu citează decît „noua" teo- rie a lui Hasdeu — basmul are la ori- gine visul —, ocupindu-se mai mult de mitologiștii germani (în special de fra- ții Grimm, atît de dragi lui). Articolul despre datinele la „naștere" e un exemplu de prezentare succintă, avind la bază monografia lui S. FI. Ma- rian. Dacă îl comparăm cu articolul de- spre „Nuntă", redactat de altcineva, con- statăm că al lui Marienescu e cu totul lipsit de exagerările latinizante. Credem că nu e fără interes să în- șirăm toate titlurile articolelor cuprin- zînd material românesc (cu totul 72). N-am deosebit articolele mitologice de cele despre datini sau basme, subliniind doar pe cele mai cuprinzătoare sau care prezintă un interes deosebit. (De cîte ori cuvîntul e urmat de un asterisc, însem- nează că e vorba de motivul respectiv în sau după poveștile române.) Mai amintim că multe povești sînt doar rezumate pe larg, neînsoțite de ob- servații sau cuprinzînd o concluzie lati- nizantă de genul: „Afin și Dafin sînt Dioscurii românilor". Iată lista articolelor: Afin și Dafin, Aghemant, Aleodor, A- mulet, Andila de Custivei, Andilandi, Arăpușca, Arghir, Argințan, Asvîrlăn- munte, Austru, Baba Dochia, Baia de lapte, Balaur, Basm, Bradul mortului, Bu- ricul pămintului, Bușteanul ielelor, Busu- ioc și Magheran, Busuioc și Siminoc, Buturuga, Buzdugan, Caii, Calomfir, Că- mașa de paingine, Cîmpul⁻*⁻, Căpcăun, Cîrnă-iemne, Cerb, Cerboaica, Chiralina, Christos⁻*⁻, Ciuda-lumii, Ciuma’*', Ciuta+, Codru⁻¹⁻, Copii, Copii de aur, Cosînzeana, Cot, Cotoșman, Criveț, Dale, De către ziuă, De cu seară, Dine (zîne), Doi feți colofeți, Drac, Duce apă în sită (pro- verb!), Dumineca^- (și despre" celelalte „zile sfinte"), Dumnezeu+, Elena+, Eos, Fata+ (și despre balada „Fata de Lătîn"), Făt Frumos, Filma, Gemenii , Grădina , Iadul+, Iapa măiastră⁻¹⁻, Ileana⁻*⁻, Leu paraleu, Luceferii⁴, Lucinul, Lucrurile minunate, Luni⁻*⁻, Mama pădurii+, Meta- morfoze'*⁻, Miază-noapte⁻*⁻, Miezilă, Mito- logia (celtică, daco-romană,. . .., română. RECENZII 145 slaveană), Nascerea, Năsdrăvan, Osfro- vul+, Păpăruga. Deși a utilizat în mod considerabil indicele „Basmelor⁷' lui Șăineanu (pe care-1 citează foarte des, spre deosebire de Ispirescu și Slavici), articolele lui Marienescu privitoare la mitologie, basm și datine trebuie să fi fost foarte bine- venite, mai ales pentru publicul mare de acum 40—60 de ani, căruia i se adresa Enciclopedia Română. De aceea e regre- tabil că în a doua parte a volumului III colaborarea lui Marienescu e foarte re- dusă. Dacă și-ar fi adunat articolele din En- ciclopedie, Mariei.escu ar fi dat un mic dicționar al basmelor românești, cu mult mai interesant și mai util decît atîtea clin broșurile privitoare la povești. Dar și așa, colaborarea lui la Enciclo- pedia Română poate fi considerată ca o contribuție pozitivă la popularizarea științifică a folclorului românesc. După periodicele ungurești de specia- litate și „Enciclopedie", informații noi am găsit in corespondența lui inedită. Biblioteca Academiei R.P.R., Filiala Cluj, posedă opt scrisori (nr. 4121—4128) adre- sate de Marienescu lui loan Micu Mol- do\ an. Primele trei sînt din anul 1859, celelalte din 1860—65. în prima scrisoare (Pesta, 25. VII. 1859), Marienescu roagă să fie ajutat la desfacerea în Blaj a volumului de „Colinde". De aici aflăm că nu avusese decît 90 de „prenume- ranți" și că mai e dator la tipar. Din altă scrisoare (15. V. 1860) știm că „tiparul e plătit, aproape la 700 florini am depus, însă mai am să plătesc 260 de florini la acel care mi-a împrumutat ca să plătesc ceva anticinare la tipar". Marienescu pare destul de descurcat în plasarea publica- țiilor sale. Din „Balade" vînduse la Blaj, „prin fratele Silași", 50 exemplare. Mai trimite lui Moîdovănuț 11, iar din „Co- linde" 46 de exemplare, care toate se vind, căci il vedem, mulțumind pentru primirea contravalorii lor. Totuși experiența și gîndul continuării publicării îl nemulțumește: „Vei fi văzut — scrie el tot la 15. V. 1860 — că 4 broșuri sînt încă de tipărit din poezia populară, mi-i groază să mai încep, — eu să lucru atîta la ele, cu confruntarea și coregarea lor —, eu să-mi bat capul cum să plătesc tiparul, eu să fiu espedi- torul, — (cu) toate nu joiesc ( = dovedesc), atunci cînd eu am în spate doctoratul. Cugete cine ce va vrea, dar pentru mine întreprinderea este sacrificare". Singura lui nădejde e că se vor tipări la Sibiu, unde se pregătea apropiata înființare a Asociațiunii „Astra" (1861): „Și de mi-or da pentru 4 broșure un premiu, bine, de nu, le dau în dar aceluia care vrea să le tipărească, căci mai tîrziu am altele de lucru". Corespondența cu Moîdovănuț nu se referă însă numai la desfacerea „Colin- delor" și „Baladelor". La 24. IX. 1859, îi mulțumește pentru trimiterea unei balade și adaugă: „Cînd voi putea, voi desbate în public asemănătatea unor ba- lade. Despre Novac tot acea baladă o am în trei forme, se vede că e tot aceea, și totuși deosebire. Despre Ilonca am una asemenea sub „Veronca". în raportul meu in interesul poeziei populare am arătat că Inelul și năframa, Toma Alimoș, le-am căpătat în două exemplare cam asemenea. D-ta mi-arăți acum și pe Fata Banului din Hațeg. Atîtea asemănări și totdeodată deosebire am aflat și în Co- linde. E lucru firesc". El se sesizează încă din acest an (1859) de învinuirile în legătură cu modificările aduse unor texte: „Eu am auzit că pentru unele balade sum inculpat cum că tare le-am străformat... (urmează o propozi- ție confuză). Unii le știu într-un mod, alții altmintrelea, și pentru aceasta se văd a fi strămutate tare". Ov. Bîrlea știe (p. 21) doar de un „chestionar în miniatură" privitor la cu- 10 — Babeș—Botyoi: Philologia 2'1&65 146 RECENZII legerea datinelor. în scrisoarea din Lugoj, 3. VII. 1865, Marienescu scria lui Moldo- vănuț (am modernizat limba și ortografia): „îutreprinzînd culegerea poeziei populare, am dat de niște cîntece religioase ce se ciută la Nedee (ruga, hramul bisericii). Serbarea Nedeelor îmi atrase atențiunea la o clatină atîtu (?) și interesantă a po- porului roman și pentru aceasta am ni- zuil ca să cîștig date asupra acestei clatine. Pentru aceasta îți trămit aci ală- turatele 12 întrebări asupra Nedeelor și te rog ca să le comunici cu domnii clerici sau alți studinți din Blaj carii sînt din așa părți unde se țin Nedee, și să-i rogi in numele meu și în interesul acestei în- treprinderi, ca flecarele deosebi sau mai mulți laolaltă să lucre după întrebările aceste — să ți le dea cl-tale, iară d-ta să ai bunătate a mi le espedia...". Din nenorocire, chestionarul nu ni s-a păstrat. Moldovănuț. îl va fi dat studen- ților săi, care nu i-au adus insă material pentru Marienescu, căci profesorul blăjan însemnează pe scrisoare: „Răspuns gol", adică negativ. Interesul lui Marienescu pentru literatura nedeilor trebuie însă reținut. El nu s-a ocupat numai cu literatura populară și cu datinele, ci și cu etno- grafia propriu zisă. S-a interesat de port. Astfel, la 15. I. 1861, scria din Viena lui Moldovănuț că i-a trimis 20 exemplare din „jurnalul romanesc pentru femei" (exemplarul â 50 creițari). Și adaugă: „De cumva aveți pe acolo un port mai frumos, ni-1 desemnați și descrieți — sau fotografiați —, că noi îl edăm atunci ca pre portul de la Blaj. Pentru toate națio- nalitățile a ieșit aici cîte ceva; să nu rămînem nici noi de ceilalți". Dar nu era vorba numai de o desfa- cere a fasciculelor unui album de artă populară. Dăm amănunte mai multe asupra acestui „jurnal", din două motive: pentru că, după cît știm, e complet necunoscut la noi — nimeni n-a văzut vreun exem- plar! — și totuși a existat, căci blăjenii primiseră 20 exemplare și achitaseră con- travaloarea — și pentru că dovedește interesul lui Marienescu pentru portul românesc și cuprinde ideile lui referi- toare la „civilizarea" acestuia. A doua scrisoare în această chestiune (Viena, 11. II. 1861), aduce noi informații, din care reținem: fasciculele destinate portului românesc par a se fi tras „mai întîi" numai într-o sută de exemplare colorate. „Figura" (desenul) era execu- tată de un „tînăr pictor școlar", Popescu, care „trăiește numai din ajutoare pu- blice". Un alt artist desena pe oțel, iar altul le „tăia în oțel". Marienescu, care pare să fi avut la editarea acestui album un rol de consilier pentru partea româ- nească, voia ca în el să figureze „portul fiecărui prejur român, însă reprezentat după niște idei civilizatoare . . ., ca să ieșim în fața Europei cu el". îi e teamă că din „publicul român totuși cu greu se vor învoi ca portul ce-1 judecă pentru locul său mai național și mai bun, să-l părăsească și să primească altul — sau mai tîrziu să se primească un port cil mai corespunzător pentru civilizațiunea noastră. Dar pentru aceasta sînt de pă- rere că începutul nu strică și dacă e rău nimerit, căci reprezentînd cu toată ener- gia toate porturile, vom ajunge la punc- tul unde trebuia să stăm . . Mai înainte remarcase: „Am făcut bine că, în mijlo- cul evenimentelor politice, am început ceva în privința aceasta". El trimisese și „Foii pentru minte" (1861, nr. 1, p. 4—5) un articol în ches- tiunea portului, intitulat: „Pentru un al- bum cu costume naționale. Corespon- dență din Viena". Din acest articol re- iese că în vara anului 1860 s-ar fi tipă- rit la Pesta „un costum național pentru bărbați, corăsounzător mai mult din punct de vedere politic . ..". A cerut desene de porturi din mai multe părți, dar n-a pri- mit. A rugat deci pe pictorul N. Popescu clin Banat să deseneze două costume „ideale": unul pentru domnișoare, altul IN MEMORIAM 147 pentru „dame", după porturile române femeiești păstrate la Academia din Viena. Ele vor fi tipărite în culori. Venitul va fi al pictorului. Marienescu publicase și în „Telegraful român" (1860, nr. 28, p. 110), un articol: „Moda română", în care pledează și mai mult pentru o modi- ficare a portului. Nici unul din aceste două articole nu aduce date bibliografice noi despre album. Rezumăm: Marienescu era preocupat se- rios de portul românesc, pe care voia să-1 facă cunoscut lumii, dar — ca și la balade și colinde —, nu fără a-1 „stră- forma". El e singurul publicist de la care avem o informație mai precisă despre „jurnalul romanesc pentru femei", care s-a publicat la Budapesta sau la Viena in 1860. De altfel, ideea portului îl pre- ocupă și peste 30 de ani, cînd propunea („Familia", 1891, p. 349—351) înființarea unui „muzeu de îmbrăcăminte româneas- că" la București. Informațiile noastre despre legăturile lui Marienescu cu etnografia maghiară, despre colaborarea lui la „Enciclopedia Română" și despre scrisorile adresate lui Ion Micu Moldovan sînt doar o mică contribuție care confirmă importantele concluzii la care a ajuns Ov. Bîrlea și aprecierea lui că Marienescu e „întîiul folclorist însemnat din Ardeal" (p. 1). ION MUȘLEA IN MEMORIAM GEORGE CĂLINESCU Generația mea, părtașa la cei mai îndrăzneț act constructiv din cîte a visat istoria poporului român, este în același timp martorul succesiv îndoliat al stingerii — rînd pe rînd — a cîtorva din aștrii ce au lumi- nat cerul unei culturi. Cînd raza lor părea să intre în declin, revoluția socialistă le-a dăruit o nouă incandescență, încît fără să exagerăm, finalul fiecăruia a fost grandios, prin splendoarea personalității umane regăsite și împlinite, prin acordul total cu cele mai intime fibre ale patriei. Lumina solară a amiezii inundă moartea lui Camil Petrescu și a lui Mihail Sadoveanu; a lui Lucian Blaga și a lui G. Bacovia; a lui Tudor Vianu și M. Ralea — iar acum, a lui George Călinescu . . . Fiecăruia, destinul i-a îngăduit — înaintea marelui drum — împlinirea unui vis social și național, cristalizarea în caratele operei a unei con- cepții filozofice și estetice. Este privilegiul presimțit în aceste gînduri rostite în 1959 de G. Călinescu însuși: „Unii își capătă expresia totală cînd soarele ajunge pe cer deasupra lor, începînd să decline". Această „expresie totală" opera lui G. Călinescu o capătă în anii noștri fierbinți. Prezent de prin 1926 în poezia vremii, apoi în critica și istoriografia literară, unde introduce un ferment nou, defrișînd mari spații necunoscute din biografia și gîndirea eminesciană, marcînd de fiecare dată momente decisive în restituirea marilor clasici, gînditorul n-a fost scutit de rezervele și obiecțiile contemporanilor, a celor lezați în metodologia lor vetustă sau numai miopi, cu toții șocați de temeri- tatea portretelor din Viața lui Eminescu și Viața lui Ion Creangă, dar mai cu seamă de viziunea epică formidabilă din Istoria literaturii române (1941). După N. lorga nimeni nu mai îndrăznise în cultura noa- stră asemenea desfășurare a minții erudite, în care informația prodi- gioasă, perfect asimilată, să se refuze etalărilor pedante, ci să se degajeze ca o splendidă construcție originală, asemenea zidirii noi, eliberată de schelăria inutilă. în proza sa chiar, exercițiul juvenil al Cărții nunții (1933) devine metodă balzaciană aplicată cu premeditare i IN MEMORIAM experimentală in Enigma Otiliei (1938) — ceea ce nu întotdeauna cititorii și critica momentului au înțeles. Dar spiritul călinescian, astfel cristalizat, trecut prin disimulările moralistului din ,,cronicile mizan- tropului", prin opoziția antifascistă directă (la ,Jurnalul literar"), sau decantată în sensurile ,,mitului" (Șun sau. calea netulburată) — atinge pragul perfecțiunii in anii de după Eliberare. Darnica risipire a unei energii teribile, în febra cotidiană de la Tribuna poporului și Națiunea; concepția absolut modernă a unei publicații ca Lumea (1946); strălucita lecție de comparatism din Impresii asupra literaturii spaniole (1946); acțiunea civică directă, în sprijinul forțelor ce aveau să zidească Româ- nia de azi, toate (ca și proiectele de romancier ale acelui moment, une- ori publicate sub forma unor „fișe" în ,,cronica" săptămînală, reluată mai apoi la Contemporanul), trădează un proces de primenire dialectică a unei gîndiri geniale ce-și caută ,,expresia totală". Nimeni n-a ilustrat cu mai multă sinceritate și mai deschis, fără țipete impudice de falsă melodramă intelectuală, dorința unui spirit major de a-și confrunta și confunda pozițiile filozofice, etice și estetice, cu esența ghidului în- aripat al lui Marx și Lenim dincolo de crusta, întotdeauna denunțată, a derogărilor dogmatice, liberaliste sau pur și simplu absurde, pe care nu ezită să le combată fie și cu argumente ale bunului simț sau cu armele ridicolului, cum nu de mult o făcea în savuroasa cronică Barca pe valuri . . . Nimeni, la noi, n-a definit cu mai multă precizie categorii estetice de stringentă actualitate; nimeni n-a formulat, sub aparenta cozerie sau în forma clasică a unor dialoguri limpezi, ca și în haina somp- tuoasă a metaforei, adevăruri mai semnificative despre clasicism, na- turalism, sau despre curentele moderne, despre teatru și roman, despre valori ale culturii românești mai vechi sau imediat contemporane, despre esența realismului și abstracționism, despre ideea de geniu sau misiunea scriitorului, despre contradicții și conflict, relația artă- natură etc. etc. Și toate acestea nu sub greoiul aparat savant al unui tratat pretențios, ci cu o alură socratică, dezinvoltă, în ,,observații mă- runte", „gînduri", ,,recreație aforistică", ,/lecții de vacanță", răspun- suri la un ,,chestionar" imaginar, implicînd mereu o modestie a spiri- tului care a constituit — printre altele, la fel de tulburătoare — o mare lecție etică adresată în primul rînd tinereții. Marea sa pasiune și totodată problema fundamentală căreia încerca, în ultimii ani, să-i dea o soluție pozitivă» era tocmai menținerea unei tinereți a spiritului, fie prin păstrarea calității de ,,adevărat critic al tinerilor" prin „pre- zervarea candorii", fie prin consonanța pașilor, căci asistase la atîtea rupturi dramatice între mai vechile generații (atunci tinere) și criticii vremii, anchilozați și surzi la înnoirile firești și necesare. Răspunzînd unei asemenea eventualități, precizase mai de mult: „Nu am socotit că mă depărtez de cea mai tînără generație, am mers împreună cu ea", explicitîndu-și gîndul în frumoasa metaforă: „Cînd un copac se ridică în sus și dă frunze în fiecare an, își închipuie că e de aceeași vîrstă cu păsările care se adună în crengile sale". IN MEMORIAM Și în acest sens, Călinescu atingind. ,,expresia totală" a spiritului său, devine mentorul firesc al pleiadei de critici și istorici literari iviți în contemporaneitate. Ibrăileanu, chemîndu-1 să preia conducerea Vieții romînești, prevăzuse acest lucru. Ceea ce nu gîndise însă bunul patriarh ieșean, era coexistența în acest spirit universal a istoricului literar cu poetul gnomic plin de neașteptate disponibilități, a criticului cu romancierul monumental din Bietul loanide și Scrinul negru. Or, dacă altfel se scrie critică la noi după experiența acestui spirit exem- plar, romanul românesc nu s-a resimțit mai puțin (în arhitectura, tipologia și vocabularul lui) prin apariția — în atîtea sensuri fertilă — a Bietului loanide. Atît e de adevărat ca un geniu este „un gînditor care lasă o dîră sonoră de foc pe traiectoria lui cosmică, dînd o lecție de construcție umanității". Definiția călinesciană ascunde, în fapt, epigraful rîvnit al propriei opere. MIRCEA ZACIU