REDACTOR ȘEF: Acad. proî. ȘT. PASCU REDACTORI ȘEFI AD JUNCȚI: Acad. proî. ȘT. P^TERFI, proî. VL. HANGA, proî. GH. MARCU COMITETUL DE REDACȚIE FILOLOGIE: Proî. I. PĂTRUȚ proî. I. PERVAIN, proî. D. POP (redactor responsabil), proî. I. SZIGETI, proî. R. TODORAN, lector M. MARKEL, lector I. NÎCULIȚA, lector I. ȘEULEAN (secretar de redacție), lector S. TRIFU ANUL XX 1975 STUDIA UNIVERSITATE BABE$-BODAI PHILOLOGIA Aed a cț ia: C L U J-N A P O C A, str. M. Kogălniceanu, 1 • Telefon 1 34 50 ---------------------------------------------------------------------------- SUMAR - COflEPXAHME - SOMMAIRE - TARTALOM - INHALT - CONTENTS S. IERCOȘAN, loan Slavici, ,,Moara cu noroc”. Singurătatea eroului O H. CAaBKU, „Moara cu noroc”. OAWHOliecTBO repon................................... 3 M. KPOHTOPy, PoMaHTHiiecKiie mothbli b pyccKoii jiHTepaType nepaux jieT peBo/nouMH < Motive romantice în literatura rusă din primii ani ai revoluției ... 10 M. CĂPUȘAN, Jack Richardson și tragedia colectivă 0 Jack Richardson et la tragedie collective........................................................ 19 V. SZENDREI JULIA, A sziilfdld kepe Jdsika Miklds tdrtdnelnii regenyeiben • Imaginea pămîntului natal în romanele istorice ale lui Jdsika Miklds • KapTHHa poAHoii aexLTH b HCTopimecKux pohianax KornuKa MHKJioma............... 31 I. ȘEULEAN, Un cîntec de nuntă ritual • Une chanson rituelle de noce........ 39 I) . BEJAN, Observații asupra funcțiilor sintactice ale cuvintelor relative • Remarks on the Syntactic Functions of Relative Words................................ 45 M. HOMORODEAN, Nume de locuri de pe valea rîului Grădiștii (jud. Hunedoara) • Noms de lieux sur la valide de la rividre Grădiștea (ddp. Hunedoara) ... 52 S. TRIFU, Language and Style in Graham Greene’s Novels • Limbă și stil în romanele lui Graham Greene ................................................... 57 G. . BRAȘOVEANU-VANCEA, Echivalențe funcționale în limbile română și germană • Funktionale Ăquivalenzen zwisclien dem Rumănischen und Deutschen . . 71 Recenzii — PeueHBHH — Livres parus — Books Georgeta An t o n esc u, Aron Densușianu (I. EM. PETRESCU).................. 76 Maria Protase, Petru Maior: un ctitor de conștiințe (I. EM. PETRESCU) 77 Lucia W a 1 d, Sisteme de comunicare umană (O. VINȚELER).................... 79 IOAN SLAVICI, „MOARA CU NOROCA SINGURĂTATEA EROULUI SARA IERCOȘAN Scrisă într-o perioadă de maximă înflorire a talentului scriitorului, cu un subiect ale cărui prime date pornesc, se pare, de la întîmplări reale, cunoscute cu ani în urmă și purtate îndelung în suflet, nuvela Moara cu noroc este rezultatul fericit al precizării unei vocații și al maturizării gîndirii estetice a autorului. Este momentul cînd în opera lui Slavici asistăm la ceea ce Auerbach numește „întîlnirea realismului cu seriozitatea existențială și tragică441. Lărgindu-și cîmpul de investigație prin ieșirea din limitele strimte ale satului, scriitorul abandonează pitorescul etnografic și adîncește dimensiunile sociale și mai ales psihologice ale lumii evocate. în locul personajelor oarecum rudimentare, cu experiențe limitate și reacții previzibile, Slavici aduce în scenă eroi de o mare complexitate și profunzime sufletească, confruntați cu experiențe limită, puși sub semnul tragicului. O temă cum este cea a iubirii, de pildă, prezentă în aproape toate nuvelele anterioare și rezolvată invariabil prin victoria lui Eros asupra lui Eris, capătă în Moara cu noroc dimensiuni tragice: înstrăinarea, învrăjbirea dintre Ghiță și Ana sfîrșește abia în moarte. Scriitor realist, Slavici nu va fi reținut de scrupule de ordin pedagogic să arunce o privire în suflete bîntuite de patimi întunecate, să aducă înaintea cititorilor spectacolul dezolant al unor naufra-giați ai vieții, pentru că el a înțeles, printre primii în literatura română, capacitatea realismului de a propune și afirma, prin negație, un ideal uman. Nici pitorescul lingvistic și stilistic nu-1 mai preocupă în această nuvelă. Stilul neutru, lipsit de podoabe, de culoare, nu ne reține nici un moment atenția, ci ne îndrumă către zonele de adîncime, către problematica gravă a operei, către sensurile ei, pe care scriitorul, fire meditativă, cu preocupări filosofice și psihologice, ni le propune. Aceasta este latura rezistentă a nuvelei, capabilă să suscite în continuare interesul cititorilor și istoricilor literari, așa cum s-a putut vedea și din cele cîteva studii ce i-au fost consacrate în ultimul timp. în ceea ce ne privește, în rîndurile care urmează, vom privi complexa nuvelă a lui Slavici dintr-un singur unghi, încercînd să reliefăm un aspect mai puțin discutat al ei, acela de dramă a înstrăinării, a neco-municării. Tema e sugerată mai întîi, e anticipată, prin elementele și atmosfera cadrului. în această privință, s-a făcut observația, îndreptățită în parte, că Slavici n-a avut o înzestrare deosebită pentru descriere, că imaginația sa vizuală este săracă. Faptul acesta nu l-a împiedicat însă să stăruie, și nu fără izbîndă, în reconstituirea minuțioasă a spațiului în care se va desfășura existența și se va consuma drama eroilor săi. Ceea ce îl interesează pe scriitor nu este reproducerea exactă în imaginația cititorului a tabloului rezultat din inventarierea unor detalii și, cu atît mai puțin, 1 E r i c h Auerbach, Mimesis, București, 1967, p. 522. 4 S. IERCOȘAN desfătarea ochiului acestuia, cît crearea unei atmosfere, a unui spațiu fizic, dar în același timp moral, în unitate indestructibilă cu acțiunea nuvelei, pe care cititorul să-1 simtă, să-1 trăiască. Ne impresionează acea vale dezolantă unde este situat hanul, vale în care se intră și din care se iese cu greu, poartă spre ,Jocurile rele14, pline de capcane, care nu pot fi însă ocolite, asemenea locurilor vrăjite din basme. în mijlocul văii străjuiește moara părăsită, „cu lopețile rupte și cu acoperămîntul ciuruit de vremurile ce trecuseră peste dînsul442, avînd în față cele cinci cruci care amintesc de primejdii trecute, aducînd sugestii funerare. Un amplu panoramic al împrejurimilor potențează, prin elementele selectate, impresia de singurătate, de izolare și pustiu, de spațiu în care plutesc vagi amenințări, care generează neliniști: ,, . . . pe culmea dealului de la stînga, despre Ineu, se ivește pe ici pe colo marginea unei păduri de stejari, iară pe dealul de la dreapta stau răzlețe rămășițele încă nestîr-pite ale unei alte păduri, cioate, rădăcini ieșite din pămînt și, tocmai sus la culme, un trunchi înalt, pe jumătate ars, cu crengile uscate, loc de popas pentru corbii ce se lasă croncănind de la deal înspre cîmpie; fundul văii, în sfîrșit, se întunecă și din dosul crîngului depărtat iese turnul țuguiat al bisericii din Fundureni, învelit cu tinichea, dar pierdut oarecum în umbra dealurilor acoperite cu păduri posomorite, ce se ridică și se grămădesc unul peste altul, pînă la muntele Bihorul". în centrul tabloului stăruie două imagini, ambele înălțate pe verticală, realizate printr-un cumul de detalii care converg înspre posibile semnificații simbolice: imaginea atît de apropiată și reală a copacului trăsnit, întruchipare a singurătății și morții, și cea a turnului bisericii, iluzorie parcă, infinit îndepărtată, simbol al cetății, al colectivității, după care vor tînji eroii nuvelei, Iară a reuși să se mai întoarcă în mijlocul ei. De altfel, scriitorul nu întîrzie să consemneze felul în care resimt personajele sale influența aproape malefică a locurilor. Mergînd duminica la biserică, bătrîna „pleca totdeauna cu inima grea, căci trebuia să plece singură și să-i lase pe dînșii singuri la pustietatea aceea de circiumă44, iar Ghiță, înaintea ivirii vreunei amenințări concrete, simte desprinzîndu-se din lucruri, din împrejurimi, o vagă teroare: „Numai cîteodată, cînd în timp de noapte vîntul zgîția moara părăsită, locul îi părea lui Ghiță străin și pustios, și atunci el pipăia prin întuneric, ca să vază dacă Ana, care dormea ca un copil îmbăiat lingă dînsul, nu cumva s-a descoperit prin somn, și s-o acoperă iar443. Trecînd acum la planul uman, observăm că tema însingurării este tratată de Slavici, în aspecte și cu implicații diferite, în legătură cu trei dintre personajele principale ale nuvelei: Li că Sămădăul, Ghiță și Ana. Celelalte două personaje mai importante, bătrîna și Pintea, sînt naturi sociale, lipsite aproape de individualitate, și servesc, din acest punct de vedere, doar ca termen de referință. Lică Sămădăul are în cadrul temei 2 3 2 I oan Slavici, Moara cu noroc. Nuvele, voi. I, 1960, p. 3. în continuare, citatele din textul nuvelei le vom da după această ediție. 3 Sublinierile ne aparțin. I. SLAVICI, ,.MOARA CU NOROC". SINGURĂTATEA EROULUI 5 ce ne preocupă o situație aparte. In cazul său, însingurarea nu este înfățișată ca proces, ci ca rezultat al unui proces anterior, devenit acum o realitate de fapt, o permanență a existenței sale, de unde și lipsa de dramatism. Ea este apoi o condiție asumată conștient și voluntar, ca rezultat al unei cumplite opțiuni. Constrîns cîndva de împrejurări, de mediul aspru în care trăia, să comită o crimă, Li că a străbătut, se pare, o criză sufletească, a fost chinuit de remușcări, de îndoieli, a stat în conflict cu sine însuși. Dar toate acestea s-au petrecut în afara spațiului nuvelei și în momentul cînd ne este prezentat de scriitor el nu mai este o natură problematică, conflictuală. în locul remușcării, al umilinței și ispășirii, firea sa a optat pentru calea afirmării exacerbate a eului, în disprețul semenilor, al moralei și justiției. Abolind toate legile morale și sfidînd autoritatea celor sociale, Li că este un însingurat orgolios, demonic, un element antisocial prin excelență. Singura rațiune a vieții lui e să-și obiectiveze propria decădere, creînd în jurul său o lume a fărădelegii, a crimei, al cărei statut să fie amoralismul, monstruosul, o lume căreia el să-i fie demiurg și despot. Fără frîna unor dileme interioare, Sămădăul este omul faptei. El își pune inteligența de care e atît de mîndru — ,,peste mintea mea tot nu trece nici unul cu mintea luiw, se laudă în fața lui Ghiță — în slujba regizării magistrale a unor lovituri criminale, inducînd în eroare de fiecare dată justiția. își procură astfel bogății pe care le risipește apoi cu larghețca unui suveran, întreținîndu-și iluzia grandorii și atotputerniciei sale și voind să le impună celorlalți. Jaful și crima, devenite adevărat regim de viață, sînt nu numai mijloace de procurare a banilor, ci mai ales acte prin care vrea să-și dovedească libertatea și puterea, să-i domine pe cei din jur. El și-a creat astfel un spațiu de viață propriu, a modelat un mediu, neutru din punct de vedere moral, după chipul și asemănarea sa, a creat lumea ,Jocurilor rele“ din preajma Morii cu noroc, pe care o stăpînește prin interpușii săi și o terorizează. De fapt, însingurarea sa este doar relativă. în ciuda disprețului și urii față de oameni, Lică are nevoie de ei, ca unelte, victime sau spectatori, pentru că numai raportat la ceilalți își poate afirma propria sa libertate, propria sa personalitate. Nici o ființă omenească nu poate trăi fără oameni, ne sugerează scriitorul. Demonul romanticilor tînjește și el după apropierea de oameni, chemat spre aceștia de ceea ce este bun în el. în cazul personajului demonic al lui Slavici, valențele sociale îi sînt dominate aproape exclusiv de pornirile rele. De cîte ori întinde mîinile spre ceilalți, o face spre a lovi sau macula. Chiar legătura cu Ana, care ar părea că-1 umanizează, este izvorîtă dintr-o intenție de pîngărire. El nu cunoaște prietenia, nu cunoaște dragostea, nu are relații de familie. Dar însingurarea orgolioasă a Sămădăului îi va fi fatală. Pretenția sa de a se situa în afara și deasupra omenescului este o iluzie. Orgoliul, disprețul față de oameni și de sentimentele omenești îi vor întuneca temporar luciditatea, principala sa armă, făcîndu-1 să se înșele asupra lui însuși și asupra celorlalți, să-i subestimeze pe aceștia. Sfîrșitul său chiar este tot un act de orgoliu și voință. Consecvența îi 6 S. ÎERCOȘAN dă o oarecare măreție. Neputînd să ocolească moartea și, după credința sa, pedeapsa divină, el alege sinuciderea, sfidînd încă o dată orice autoritate omenească și sustrăgîndu-i-se pentru totdeauna. Mai amplu și mai patetic este tratată tema însingurării în legătură cu cel de-al doilea personaj care ne preocupă, cîrciumarul Ghiță, eroul principal al nuvelei, indiferent dacă o considerăm din punctul de vedere al problematicii sociale sau psihologice. De fapt, Moara cu noroc este istoria eșecului acestui erou, în plan social și existențial, este reconstituirea procesului de disoluție a unui caracter, ce se înfățișează pe o importantă latură a sa ca un proces de înstrăinare, de însingurare, avînd ca punct terminus, ca și în cazul lui Lică, sinuciderea, evitată doar prin intervenția oamenilor lui Lică Sămădăul. Ghiță este prin excelență eroul preferat de prozatorii realiști ai secolului al XlX-lea. Avînd o condiție socială inferioară, el se înscrie prin datele sale sufletești în limitele obișnuitului, ale normalului. Ca și alți eroi ai lui Slavici, e nemulțumit de situația sa economică și, dornic de bunăstare, e hotărît să o dobîndească. Unica șansă ce i se oferă este arendarea hanului de la Moara cu noroc, unde se mută cu întreaga familie. Este prima treaptă a însingurării personajului, constînd în ruperea sa din organismul social în care fusese angrenat, în îndepărtarea de rude, de prieteni. Deocamdată pare a fi vorba doar de un aspect pur exterior, fizic, al acestei îndepărtări de colectivitate. Dar mediul în care intră nu este numai asocial, ci și antisocial, cum i se ve releva curînd lui Ghiță, care-i simte la început doar instinctiv ostilitatea și agresivitatea, încercînd cîteva măsuri de apărare. își va da însă seama de ineficiența lor, de faptul că principala primejdie îi pîndește ființa morală, pe care cîinii, armele sau slugile nu i-o pot apăra. în acest mediu el va fi supus unor solicitări excepționale în urma întîlnirii cu Lică Sămădăul, adevăratul stăpîn al locurilor, avînd de înfruntat un continuu asalt dat de acesta împotriva ființei sale, pentru înlănțuirea lui de han și transformarea într-un monstru după chipul și asemănarea dușmanului său. Sămădăul îi răpește conștiința de om cinstit, făcîndu-1 complice la jaf și crimă, îi ațîță lăcomia cu sume tot mai mari de bani, fiindcă i-a ghicit „păcatul“, îl amenință pe față și în același timp îi corupe soția, pentru a desăvîrși izolarea lui și a-1 îngenunchea definitiv. Din simplă izolare fizică de mediul social în care a trăit, însingurarea lui Ghiță devine realitate sufletească. Complicitatea cu Lică a pus între el și ceilalți o stavilă puternică, întreținută nu numai de porunca Sămă-dăului, ci și de propria sa teamă. Descoperirea acestei tovărășii l-ar pune în conflict cu legea, l-ar expune disprețului oamenilor, l-ar micșora în ochii soției sale, i-ar răpi dragostea acesteia, la care nu poate renunța. De aceea Ghiță se teme să nu fie descoperit, se zbate să-și păstreze taina, să-și ascundă în fața celorlalți faptele și să-i împiedice pe cei apropiați de a-i pătrunde în suflet, de a-i vedea imaginea degradată ce se oglindește în propria-i conștiință. Ghiță nu numai că se va zăvorî tot mai des să-și numere în taină banii, dar își va închide tot mai mult sufletul I. SLAVICI, „MOARA CU NOROC". SINGURĂTATEA EROULUI 7 față de ceilalți, pe care încearcă să-i țină la distanță printr-o purtare brutală. S-a mai observat că explicarea caracterului și destinului acestui personaj numai prin setea de înavuțire este unilaterală și, în orice caz, lipsită de nuanțe. E drept, recunoaștem în acest caz tema balzaciană a forței destructive a pasiunii. Lăcomia de bani este una din dimensiunile eroului lui Slavici și, cultivată, ea depășește limitele comune, obișnuite, devenind o patimă, un „păcat“, și prin aceasta un element antisocial. Ea îl îndepărtează de ceilalți, apropiindu-1 de Sămădău, dar fără ca el să ajungă la o comunicare reală cu diabolicul personaj, la înălțimea căruia nu se poate ridica sau, mai bine-zis, în abisurile căruia nu poate coborî. Și aceasta, pentru că Ghiță ține tot atît de mult la valorile care alcătuiesc zestrea unui om adevărat: curățenia conștiinței, stima oamenilor, dragostea soției. Pe acestea el luptă să le conserve, prin ele, prin prietenie și dragoste, va încerca să se lege de ceilalți, căutînd mîna salvatoare care să-l ridice, să-1 sprijine pe marginea prăpastiei. Eroul apare astfel sfîșiat de tendințe contrarii: cufundarea în păcat, abandonarea în seama pornirilor rele este însoțită de izolare, de închidere în sine, în timp ce pornirile profund omenești ale sufletului său îl mînă spre ceilalți. Ghiță va pierde pe rînd toate valorile umane care-i alcătuiseră fericirea, adevăratul noroc, pe care n-a știut să-1 aprecieze la timp, și va rupe toate punțile ce-1 legau de oameni. Cea mai dureroasă și cea asupra căreia insistă scriitorul îndeosebi este însingurarea în propria sa familie și în primul rînd înstrăinarea de Ana, care, fără să vrea, trece aproape de partea dușmanilor soțului său, devenind o parte a mediului ostil în care se zbate acesta și, din sprijin moral, una din piedicile izbăvirii lui și a ei. Mai întîi Ana îl dezarmează în încercarea lui de salvare doar prin pasivitatea ei, lip-sindu-1 de îndemnul încurajator pe care-1 aștepta. A doua oară, confruntat cu întîmplările năprasnice la care a devenit martor și aproape complice, Ghiță este mai hotărît să rupă lanțul care-1 leagă de Moara cu noroc și, încredințat acum de adevărul vorbelor bătrînei despre „liniștea colibei64, aleargă în goana cailor să-i împărtășească soției toată bucuria noii sale hotărîri: „Uite, îi spune el în gînd, în trei zile plecăm de aici și trăim mai departe cum am trăit odinioară. Acum, cînd simt că pentru tine e mai bine așa, nu mai stau la îndoială, ci plec cu părere de bine“. De data aceasta însă elanul său confesiv este stăvilit de atitudinea dușmănoasă a Anei, stîrnită de un acut sentiment de gelozie. Ultima tentativă a lui Ghiță de a se smulge de la han e zădărnicită tot de Ana, prin refuzul ei de a părăsi Moara cu noroc spre a se duce la Ineu pe timpul sărbătorilor, refuz prin care îl obligă și pe el să rămînă pe loc. Ca și Ghiță, Ana este numai în parte vinovată de acest proces de progresivă înstrăinare, de învrăjbire chiar, dintre ei, pe care amîndoi îl resimt atît de dureros. Ea a încercat să-și prevină soțul împotriva primejdiei, să se apropie de el, să-i împărtășească gîndurile și necazurile, dar, ca printr-o fatalitate, cei doi nu mai reușesc să comunice între ei, nu mai găsesc un limbaj comun. în planul vieții sufletești a eroului se 8 S. IERCOȘAN poate constata o desfășurare in contratimp a proceselor raționale și volitive. Tot așa, în. relațiile dintre Ana și Ghiță a intervenit o situație asemănătoare. Ei nu se mai regăsesc pe aceeași lungime de undă și elanurile de apropiere ale unuia se realizează în contratimp cu ale celuilalt, în felul acestei fiecare ignoră ce se petrece cu celălalt, își explică eronat reacțiile lui, se înșeală asupra adevăratelor lui sentimente și acționează la rîndul său greșit. Conștiința iremediabilei înstrăinări este dublată de intensa nostalgie a fericirii de altădată. în pragul morții, cei doi eroi își explică în felul lor nenorocirea ce i-a lovit: ,,Ghiță! Ghiță! de ce nu mi-ai spus-o tu mie asta la vreme!? zise ea înăbușită de plîns și-l cuprinse cu amîndouă brațele . . . Pentru că D-zeu nu mi-a dat gîndul bun la vreme potrivită, zise el“. Ultimei soluție, una negativă, este căutarea unității pierdute în moarte. Dar nu numai față de Ana realizează Ghiță acest ritm al manifestărilor de apropiere. Pentru jandarmul Pintea el simte simpatie și prietenie. Aflat la strîmtoare, se hotărăște să i se destăinuie și să-i ceară sprijin și ocrotire împotriva lui Lică, dar, ezitant, cînd se ivește prilejul favorabil, se închide în sine, pentru ca apoi, cînd ar vrea să o facă, Pintea să-i respingă el mărturisirile. în locul înțelegerii se naște suspiciunea și distanța și Ghiță rămîne din nou singur, cu întreaga povară a răspunderii și suferinței sale, cu puternica nostalgie a apropierii de oameni. în jurul său se creează un gol, o atmosferă de izolare morală, care îl lasă pradă „locurilor rcle“. Acestea, în circuitul închis al unui an, au reușit să-1 devoreze. în raport cu Ghiță, Ana este un personaj complementar. Dependentă de soțul ei, cu o libertate de hotărîre și acțiune mai limitate decît acesta, cu o natură în mare măsură dominată de instinct și afect, ea este tot atît de vulnerabilă în fața primejdiilor ce o înconjoară la Moara cu noroc. In cuprinsul nuvelei trece și ea printr-un proces de înstrăinare, de însingurare, dar mai puțin dramatic și mai puțin radical în raport cu cel parcurs de Ghiță. Personajul este construit pe o coordonată unică. Singura ei legătură puternică cu ceilalți e cea erotică. La început aceasta se realizează într-o plăcută ambianță familială, ca o relație complexă și armonică între cei doi soți. La Moara cu noroc, în climatul schimbat, ea evoluează către o „slăbiciune44, o pasiune contrariată, care face ca Ana să devină o străină în căminul conjugal, îndepărtînd-o de Ghiță și învrăjbind-o cu acesta. Opțiunea ei, favorizată de împrejurări, se realizează fără prea mult dramatism. Dezamăgită de soț, e gata să abandoneze totul și să plece cu Lică, în ciuda absenței oricărei legături sufletești cu acesta. O senzualitate puternică ce sălășluiește în adîncul ființei sale, stimulată de atmosfera de dezmăț de la circiumă, iese la suprafață și o împinge și ea spre Lică, venind astfel în întîmpinarea planurilor acestuia. Dezvăluind mecanisme sufletești și structuri morale asemănătoare, Ghiță și Ana prezintă și numeroase deosebiri. în fața morții ei reacționează, de asemenea, diferit. Natură mai instinctuală, mai senzuală, prea puțin înclinată spre cugetare și introspecție, ignorîndu-și aproape decă- I. SLAVICI, „MOARA CU NOROC". SINGURĂTATEA EROULUI 9 derea, Ana e mai legată ele viață, ea refuză moartea. Voinței de moarte a lui Ghiță, de purificare, poate, prin moarte, de regăsire a unității pierdute, ea îi opune o puternică voință de a trăi. Se pare că în felul cum a conceput personajul Anei, Slavici a fost influențat de Schopenhauer, unul din filosofii mult frecventați de el, mai ales în tinerețe. Legată încă puternic de viață, Ana este tîrîtă în vîrtejul stîrnit de atîtea patimi dezlănțuite și cade ucisă de soțul ei, care nu mai poate suporta viața după ce a pierdut toate valorile ce-i dădeau sens și în primul rînd iubirea lor, dar nici nu o poate lăsa pe ea în viață, pîngărită de atingerea lui Lică, pe care îl crede scăpat de pedeapsă. Numai o moarte poate șterge stigmatul și, în lipsa călăului, ispășește complicea sau victima. Banii nu pot umple în viața lui Ghiță golul lăsat de pierderile morale irecuperabile. El nu ne apare ca un burghez odios, ci ca un om tragic. Impresionați de eșecul eroilor nuvelei, de spectacolul rătăcirilor, al zbaterilor lor neputincioase, receptăm la lectură un mesaj umanist, un îndemn la luciditate și omenie, o chemare la solidaritate umană. H. CJIABM, „MOARA CU NOROC”. OHHHOUECTBO TEPO5I ( P e 3 K) m e ) Abtop paccMaipiiBaeT HOBe-nay QiaBHua noA iiobbim veaom 3peHHH, CHinan ee ApaMow yeAHneHHH, HecoodmeuHH. AaHnan Tewa o6cy>KAaeTCH b cbfi3H c TpeMH H3 nepcoHaweii uoBCAAbi : JIhk3 C3M3A3yA, Fniia h Ana. Abtop BbuinjuieT tot (paKT, hto Ka>KAbift H3 hhx HcnbrraJi npouecc 0Tny>KAeHHR, yeAHneHHH, HecoodmeiiHH c ApyrHMH — npouecc, Aw^epeHUHpoBanHbiu b 3aBUCHM0CTH ot Aanubix repoa, ho KOTOpbiii hmcct b kh^naom otacabiiom cjiyuae tot >Ke KOHeuHbift peayAbTaT — 3K3HCTeHUuaJibHbiH nposaA. PaccMaTpuBaa noBeAAy noA stfim yr-noM spemui, ee ApaMaTHuecKue h TpanuiecRHe hmhah-KauHH yBeAHHHBaioTCH, Tai< >Ke KaK n ryManucTHHecKoe nocAauue HOBeAAbi. P0MAHTH4ECKHE MOTHBbl B PyCCKOH JIHTEPATYPE IIEPBblX JIET PEBOJIKDUHH * MWPMA KFOWTOpy HecKOJibKO JieT TOMy H333A b paâo're, noHBJieHHe KoropoH cjieayeT cqHTaTb 3HaMeHaTejibHbiM a^h ceroAHHiiiHHX cyAeâ poM3HTH3M3 b coseTCKOH jiHTepaType, HCCJieAOBaTejib B. B. Bancjios OTMenaji, hto pomshthsm „Haxo-AHtch cefinac b ueHTpe HAeHHO-xyAOTKecTBeHHon 6opb6bi”, ccbiAaacb npn 3tom na noBceMecTHyio aKTHBH3auHK) HHTepeca k neMy b CoBeTCKOM Coioae h 3a pyâe^KOM1. JteficTBHTejibHO, sto saMenaune Bancjiosa noATBep>KAaeTCH mhotohh-cjienHbiMH cj)aKTaMH nocjieAHHX JieT. B nameM KpaTKOM coofiineHHH mbi, kohchho, He naMepeHbi BoccTanoBHTb KapTHHy pasBHTHH HHTepeca k npoâjie-MaTHKe pOM3HTH3M3 B yKa33HHb!H nepHOA, AaTb KpHTHHeCKHH o63op paâOT, othochh],hxch k ASHHOMy Bonpocy. TaKaHsaAana He bxoaht b namn nJiaHbi, k TOMy >ne, ecjiH penb hact o cobctckoh kphthkc , ee nbiTajmcb y>Ke onpeAe-jieHHbiM oâpasoM nocTaBHTb h pemi-iTb Apyrne2 3 4 * 6. 3to ne 03HauaeT, hto mbichh-TaeM BO3MO7KHHM oâOHTHCb 6e3 CCbIJIKH H3 HeKOTOpbie H3 3THX paâOT, B H3CT-hocth na paâoTbi, HMeioiAHe HenocpeACTBeunoe oTHomeHHe k HHTepecyio-men Hac TeMe. Mbi ho3bojihm ce6e TaK>Ke otmctuth ynKHBaioT, na nani bspjiha, noAHoro BHHM3HHH HayHHOH 06meCTBeHH0CTH; B TO >IKe X. 3aAHca HeopOMaHmuuecKue acnexmbi u cmpyKmypbP, MnpnH AnreAecKy PyMbLHCK.au npedpoMaHmti3MG, h o MonyMeHTajibHOH MOHorpa(j)HH, nocBnmeHHOH IlayjieM Kopnn HcmoKaM, pyMbiHCKoeo poMaH-mU3MO7 8 ; K 3THM CJieAOBaJIO 6bl AOâaBHTb KOAJieKTHBHblH câopHHK PyMblH-cKuti poMaHmusM u eeponeucKuu poMaH,mu3M\ a Takace aiiTOAornio kphth- * C HeKOTOpbIMH H3MeHeiIHflMH, AaHHaH CTaTbH npeACTaBJIHeT codoii TeKCT COOdmeHHH, npeACTaBJieHHoro aBTopoM na VII-om MeotcdyHapodnoM Czeade Cjiaeucmoe (BapiuaBa, 21—27 asrycTa 1973 r.) 1 B.B. Bancjios, dcmemuKa pOManmu3Ma, M., ,,HcKyccTBo”, 1966, cTp. 6. 2 Cm. nanp. npocTpanuyio CTaTbio Apic 3 ji b si m e b h n a PoMaHtnu3M neped cydoM KpumuKu, b >k. „3Be3Aa,” N26/1971, CTp. 197—211 h N2 8/1971, CTp. 190 — 205. 3 H e 11 r i Z a 1 i s, Romantismul românesc, E.P.L., București, 1968. 4 Vera Călin, Romantismul, Ed. Univers, București, 1970. 6 Henri Zalis, Aspecte si structuri neoromantice, Ed. Cartea Românească, București, 1971. 6 Mir ce a A n g h e 1 e s c u, Preromantismul românesc, Bd. Miner va. București, 1971. 7 Paul C o r n e a, Originile romantismului românesc, Ed. Minerva, București, 760 p. 8 Romantismul românesc și romantismul european. Sub îngrijirea lui A. Bălăci, Al. Dima, și Y. Nafta. Societatea de științe filologice din R.S.R., București, 1970. POMAHTHHECKHE MOTUBbl 11 qecKHX TeKCTOB KAaccutțU3M, 6apoKKo, poMaHtnu,3M?. Kai< JierKo 3aMeTHTb, HMeeM #ejio c nacToniuen bojihoh paâoT, cBHAeTejibci'ByiomHX o npHCTajib-hom HHTepece, Bbi3BaHH0M b name Bpewn p0MaHTH3M0M. Mbi RBJineMCH, TaKHM oâpasoM, CBHAeTejiHMH CBoeo6pa3Hofi HayHHOH peaânJiHTauHH SToro Ba>K-noro STana b pbsbhthh eBponencKOH jiHTepaTypbi, ero HecoMiieHHoro pe3o-nanca b C03HaHHH Haninx coBpeMeHHHKOB. He 6y#eM BbincHHTb rjiyâoKHX JiHTepaTypHO-acTeTHnecKHX, hchxojio-THqeCKHX H oâmeCTBei-IHblX HpHHHH STOro HBJieHHR, OTMCTHM TOJIbKO, HTO OHH KOpeHRTCH, C OAHOH CTOpOHbl, B CaMOH CTpyKType pOMaHTH3Ma, K3K (J)OpMbI xyAO>KecTBeHiioro no3HaHHH h oâoâmeHHH HejioBeqecKoro cymecTBOBaHHR, a c ApyroH, b hhthmhoh CTpyKType qejiOBenecKOH Aymw, hoctohhho ckjio-hhoh AOBepRTbCH cyâ'beKTUBHOH np3B#e nyBCTBHTejibHOCTH. He 6yAeM T3K>Ke 3aAep>KHBaTbcn na BbiHcneHHH iieoSxoAHMdH AH^epenuHHUHH, KOTopyio cjieAyeT HMeTb oânsaTejibHO b Bn#y npn Jiioâbix p33roBop3X o poM3HTH3Me MOKjiy pOMaHTwqecKHM TeneHHeM, ksk tohho onepneHHbiM HCTopHnecKHM MOMeHTOM JIHTepaTypHOrO pa3BHTHH, pOMaHTH^eCKHMH CTHJieBblMH TeHAeH-UHHMH H p0M3HTHH0CK0H H3CTpOeiIHOCTbIO, K3K HOCTOHHHblM aTpnâyTOM nejioBeuecKoro xyxa, npOHBJiHio,mHMCH 6oJiee hjih Menee HHTeHCHBHO b p33-Hbie anoxn. Otmcthm tojibko xKAe Bcero BJiHHHHeM caMOH HCTOpHHecKOH anoxn na nacTHbie cy#b6bi 0T#ejibHbix nHcaTejiefi, Ha JiHTepaTypHbin npouecc b ixcjiom. „PoMaHTHHecKoe HCKyccrBo 1918—1922 toaob, — nopTpeT anoxn Okth6ph h rpa>K#aHCKOH bohhbi”, OTMenaeT E. EL JlioâapeBa11, a AryroH nccjieAOBaTejib12 yTBep^KAaeT KaTero-pHHiio: ,,PoMaHTH3M ne 6biji npHcynj, CTapofi jiHTepaType nocjieAHero nepn- 9 G. C ă 1 i n e s c u, Matei C ăl i n e s c u, Adrian Marino, T u d o r V i a-nu, Clasicism, baroc, romantism, Ed. Dacia, Cluj, 1971. 10 Pis HHTepecyiomHx Hac padoT otmcthm 3£ecb xoth 6bi cjieayiomHe: E. n. JI10 6 a p e b a, CoeetncKafi poMaHrnuuecKan no33UR. Tuxohoq. CeemJios. Basput^Kuu. „Bbicniafl mKOJia”, 1969; JI. E r o p o b a, O poMaHmunecKOM menenuu 8 coBenwKou npoae, CTaspoiioJib, 1966 ; A.M e h b -uiyTHH, A. Chhhbckhh, rioesun nepebtx nem peeowoquu. 1917—1920. M., ,,Hayik. „PyccKaa JiHTepaTypa”, N° 4/1971, CTp. 154—165; B.B. X a p q e b, O ctniue ,,AÂbix napycoe” A. C. Tpuna, b 7K. ,,PyccK3^ JiHTepyTapa”, Nb 2/1972, CTp. 157— 167; T. A. B a ji a k h h, PoMaHtnuuecKtie meHdeHUfUa b coBemcKou npose 20-x eodoe hA. H. Borcan ob, PoMaHtnuHecKue mendent^uu b coBenicKou mpaseduu — o6e B^KOJiJieKTHBHOM cdopHHKe PoManmuBM b xydooicecmBeHHou jiumepamype, Hsa- KaaaHCKoro yHHBepcuTeTa, 1972, crp. 108—142, cootb. 143-154. 11 E. n. JI 10 6 a p e b a, L[um. np., CTp. 21. 12 IO. A. A h a p e e b, PeeojuoUfUii u Aumepamypa. OnioOpaweHue 0K,niR6pn u BpaoicdaH-CKoii eouHbi b pyccKOti coeemcKou, Aumepamype u cmaHOBAeHue coyuaMicmu'iecKOBO peaAU3Ma (20— 30’8 2odbi). JI., „HayKa”, JI-#cKoe oT^eJieiiHe, 1969, CTp. 173. 12 M. KPOWTOPy OAa ee cymecTBOBaHHH ; cjieAOBaTejibiio — BcnbimKa, Boapo^AeHHe poMa-HTHuecKofi jiHTepaTypbi HenocpeACTBeHHO CBH3anbi c peBOJiioixHOHHbiMH Co6bITHHMH”. KeHCTBHTeJIbHO, HCKJIIOHHTeJIbHblH, yHHKaJIbHblH M0MCHT, KOTOpblH Iie-penKHbiM HBJieHHeM, pesyjibTaTOM nepenJieTeHHH pasjiHHHbix TBopnecKHX TeHAenuHHH, hto b hcm CbirpajiH cbok) pojib onpeAejieHHbie TpaAHUHH pyccKofi h eBponencKOH AHTepaTypbi, onpeAejieHHbin jiHHHbifi onbiT HeKOTopbix nnca-Tejien, ajih KOTopbix ero TBopnecKHe npHHUHnbi 6biJin ocofîeHHO 6ah3khmh. Mbi HMeeM b BH,uy He TOJibKo M. TopbKoro, yTBepTKAaBinero b 1919 roAy, hto ,,b name BpeMH hco6xoahm repoHnecKHH TeaTp, KOTopbift nocTaBHJi 6bi nejibio CBoefi HAeajiHsaiiHio jihhhocth, Bospo^KAaJi 6bi poMaHTH3M ... ”13, h CHMBOJIHCTa A. BjIOK3, KOTOpblH B TOM >Ke FOAy 33HBJIHJI, HTO pOM3HTH3M „CCTb >iKH3Hb . . . Ayx, KOTOpblH CTpyHTCH IIOA BCHKOH 3aCTbIBaiOIAeft 4>OpMOH H b KOHiie kohuob B3pbiBaeTee”14, ho h H. Thxohobb, h 3. BarpHUKoro, KOTopbie Ao Okth6ph oTAasaAH ynKAbi sthx yBAeqenHH hh ^yTypHCT B. MaHKOBCKHH, HH HMa>KHHHCT C. EceHHH, HH HpOJieTapCKHe H03TbI, HH ApaMaTypr A. B. JlyHanapcKHH, hh nposaHKH H. JIhhiko h A. MajibiuiKHH. 3tot Aa/ieKo nenojiHbiH nepeweHb hmch AOKa3biBaeT jihiuhhh pa3, hto poMan-TH3M HBJIHeTCH OAHHM H3 CBMblX HKeHHH, coAep>KaHHe KOToporo MeHneTCH hoctohhho b 3aBHCHM0CTH ot koh-KpeTHOH HCTOpHHeCKOH ofiCTaHOBKH, TaKOH CHCTCMOH ^KyAOJKCCTBeHHblX CpeACTB, nO3BOJIHK)IH,eH pa3JIHHHbIM >KyAO>KHHKaM meApO npOHBHTb CBOK) TBopuecKyio jiHHHOCTb. Penb ha£t, KOHenHO, ne o MexaHHnecKOM nepeneceHHH pOMaHTH3Ma, Kai< >KyAOHKAy npoHHM h Apyrne HccjieAOBaTejin, nanpHMep, X. 3hjihc, KorAa yTBep>KAaeT, hto ,,poMaHTH3M, kbk jiHTepaTyp-Hoe TeueHne, npHHaAKHT hcho saKOHneHHOMy MOMeHTy ofimecTBeHHoro h >KyAO>KecTBeHHoro paaBHTHn”, ho oh ne ncnes BMecTe c sthm momchtom, a npoAOJi>iKAaiomHe npHMO, hto bch cospeMenHan 13 ropbKuu 06 ucKyccmue. M—Jl., „HcKyccTBo”, 1940, CTp. 176—177. Z(ht. no: PoMan-musM a MydootcectnecHHou Aumepamype, Hbji, KasancKoro yansepcHTeTa, 1972, c?p. 144—145. 14 A. Bjiok, Co6p. con. 6 8 —mu m — x, t. 6,M. — JL, FHXJI, 1962, c?p. 367. 15 B.B. BaHCJioB, Uutn. np., CTp. 389. 16 Henri Z a 1 i s, Romantismul românesc, E.P.L., București, 1968, p. 178. POMAHTHnECKM MOȚIIBbî 13 jiHTepaTypa rbjihctch pOMai-iTnqecKOH, hto poMaHTH3M ne^TO 6ojiee npocToro jiHTepaTypHoro ABHMeHHH h, hto oh npoAOJDKaeT cBoe HenpepbiBHoe cy-mecTBOBaHHe HaHHHan c 1790 roAa. HoAodriyio noanunio sannMaeT npotjieccop BaHKOKCKoro yHHBepcMTeTa rocnonta Mapcn FlapnâpaTa, b pa6o?e Ha (jipaHixyscKOM H3biKe, osarjiaBJieHHon CoepeMeHHbiu pOMaHmusM, noHBHBineHCH b Răpune b 1954 roAy 17. Penb hact o TBopnecKOM ncnojibso-Bannn onpeAejieHHbix scTeTHnecKHx npneMOB, ajieMeHTOB, mothbob, tcm KyjibTHBHpyeMbix HHTeHCHBHo poMaHTMKaMH nponuioro Bena, ho HanojiHH-lomHxcfl Tenepb hobbim xyAoxkct Seitl hmchho nosTOMy!) TepMHHOM „poMaHTHKa”. HacToe HeBHHMaTejibHoe ynoTpedJieuHe sthx hohhthh mokct npHBecTH k TeopeTHnecKOH nyTaHnue, k 3aTpyAneHHHM oTnocHTejibHO MecTa, aaHHMae-moto poMaHTH3MOM b paMKax AHTepaTypbi counajiHCTHHecKoro oâmecTBa. PoMaHTHuecxaH HacTpoeHHocTb hjih poMaHTHKa odjiaAaioT, na Hain b3Tjiha, rjiaBHbiM o6pa3OM, ncnxojiornnecKHM coAep^KanneM, BbinojiHHn pojib CBoe-o6pa3Horo HpaBCTBeHHoro KpHTepna h cTHMyjia b npaKTHKe oâmecTBeHHOH ?kh3hh : ,,PoMaHTHLiecKaH HacTpoeHHocTb iie no3BOJineT nejioBeny 6biTb JITKHBbIM, HeBeTKeCTBeHHbIM, TpyCJIHBbIM H 7K6CTOKHM. B pOMaHTHKe 33K-Jiionena o6jiaropa>KnBaiomaH cnjia. HeT hhkhkhx pasyMHbix ochobhhhh OTKasbiBaTbcn ot Hee b Hameii 6opb6e 3a 6yAym.ee h Aa>Ke b Hameii oâbiAeH-HOH TpyAOBOH ÎKH3HH ”, BepHO HOA^epKHBaJI K. riayCTOBCKHH18. Hmohho b TaKOM Ayxe cAeAyeT, no Bcen BeponTHOCTH, BocnpHHHMaTb n cjioBa H3Bec-THoro yKpaHHCKoro nncaTejin M. M. KouioâHHCKoro, npHBeAeunbie M. Topb-KHM B CBOHX BOCIIOMHHaHHHX 1913 TOAa I „AeMOKpaTHH BCeTAa pOMaHTHUHa, ii sto xopomo, 3HaeTe! BeAb poMai-iTH3M nanâojiee qeAOBenHoe nacTpoeHne... Oh — npeyBejiHUBaeT, Hy Aa! Ho — BeAb oh npeyBejmnHBaeT Aoâpbie nanajia, cBHAeTeJibCTByn sthm, kbk Bejinna >Ka>KAa Ao6pa b jhoahx19. B to xKAancTBeHHbix MyjKecTBeHHbix nyBCTB, HanojiHHiomHx nx cepAUa ao oTKasa, HesaBHCHMO ot toto nuia pens o nosTax, nposanKax hjih ApaMaTyp-rax. HapnAy c tbkhm p0MaHTH3M0M, oTJînnaiomHMCH MaKCHMajibHOH aAeic-BaTHOCTbK) K TpeâOBaHHHM BpeMeHH, CymeCTBOBaJI PI pOMai!TH3M, oâjiaAa- 17 Editions Polyglottes, Paris, 1954, 190 p. Apud H. Z a 1 i s, op. cit., p. 182 ș.u. 18 K- n a y c t o b c k h h, Co6p. con. 3 6-mu m-x, t. I, M., THXJI, 1957, CTp. 9. 19 M. T o p b k m h, Co6p, con. e 30-mu m-x, t. 14, M., FI4XJI, 1951, cip. 103. Kc?aTH, B.B. BancjioB , Hum. np., CTp. 389, npnnucbiBaeT 3tm cjioBa caMOMy PopbKOMy. 20 K. FI a y c t o b c k h h, HoC)p. np-n, b 2-x t-x, t. I.M., 04X71, 1956, CTp. 10 14 M, KPOHTOPV ioiixhh Hepe#Ko nojieMHnecKHM noATeitcTOM b a#pec nepBoro, hhtbioiahhch iipeapeHneM k anoxe h nosTOMy npeAnoHHTaioiAHH KyjibT oAHHonecTBa na(f)ocy MHO?KecTB3, KyjibT nponuioro h „cjiaAKoro chb” deayAepjKHon MeuTe o âyAymeM, 3K3OTHKy chjibhmx repoeB h noABHroB Ha $OHe neseAo-Mbix KpaeB cypoBoft KpacoTe repoHnecKHX agji, TopHMbix na poahoh 3eMJie (npHMepOM MOJKâT CJiy>KHTb cSopHHK CTHXOB H. TyMHJieB3 OzHeHHblU CmOAfl)21 CymecTBOBaHne sthx AByx pom3hth3mob b nepnoA KorAa, no cjiobsm B. MaHKOBCKOrO, ,,yHHHTO>KHJIHCb BCe CepeAHHbl”22, H KasaJIOCb, HTO ,,3eMHOH map cbmmh na ABe psckojiojich nojiymapHH nojioBHiibi”23, 6biao, HecoMHei-iHO, npaBOMepHO h HCTopnnecKH o6bhchhmo. Apyroe acjio, hto nocjieAHeMy, no HejidMy pHAy npHHHH 06'beKTHBHoro h cyâ'beKTHBHoro xapaKTepa, He 6mjio cyjKAeno BOHJiOTHTbcn b meAeBpax, mnpoHanmero jiHTepaTypHoro oâmecTBen-noro pe3OH3Hca HanoAoâne fteenad^mu A. Bjioks... 06'beKTHBHoe nsyneHHe jiHTepsTypHoro npouecca AaHHoro nepnoAa aojitkho oxbbthtb BCIO pa3HOO6pa3HOCTb pOM3HTHHeCKHX npOHBJieHHH. Tot (J)3KT, TIO nOA BbICOKHMH CBOAaMH pOMSHTHHeCKOPO HCKyCCTB3 COâpaJIHCb B 3T0 BpeMH XyAO-tkhhkh, npHnaAJiexcaBnine pa3noo6pa3HbiM JiHTepaTypHMM TeHAeHițHHM, Ae-MOHCTpnpyeT H3BecTnoe noAO^KeHHe 06 oTcyTCTBHH nenpoxoAHMbix rpannn Me?KAy p33JIHHHMMH XyAOTKeCTBeHHMMH IHK0JI3MH H IianpaBJieHHHMH, CBH-AeTejibCTByeT o cneun^nqecKOM nponecce ocMoca, nponcxoA^meM na ypoBiie pa3Hbix acTeTnnecKHX CTpyKTyp. He npeTeHAyn na ncnepnbiBaiomee nepeqncjienne poManTnnecKnx mo-thbob b pyccKoft JiHTepaType nepBbix nooKTnâpbCKHx JieT, Ha âesynpennocTb hx rpynnHpoBaHHH n nepapxnn, mm odpaTHM BHHMaHHe Ha HeKOTOpbie H3 hhx, CTaBinHe 6ojiee hjih Menee o6iahmh a^h nncaTejien stoto HeoâbinanHoro BpeMeHH. K hhm npHHaAJie^aT, no nanieMy MHenHio, cjieAyiomne: A) KyjibT jinpH3Ma, qyBCTBHTejibHOCTH (otcioab npeoâjiaAauHe no33nn), rjiyâoKan HCKpennocTb, aroTH3M (npHBOAnmHH HepeAKO k nepeBonjiom,eHHio jinpHnecKoro ,,h” b „THTaHHnecKne”, rnraHTCKHe o6pasbi, k cBoeo6pa3HOMy MeccH3HH3My — rHnep6ojiH3aii,HH HasnaneHHH nosTa). „B HaajieKTpnao-BaHHOH aTMOC^epe Tex JieT cthxh 6mjih MaccoBon $opMOH Bbipaxkh3hh h CMepTH no33HH, He npoxoAHT âyKBajibHO hh oahh no3T. JlbiniaBiHHe nojiHon rpyAbio BO3AyxoM coBpeMeHHOCTH, nax-HymHM, no KpbiJiaTbiM cjiob3m Bjioxa, „MopeM h 6yAyiAHM”, no3Tbi ocTpo HCnbITbIB3IOT HOBH3Hy nepe>KHB3eM0r0 M0M6HT3, BbICTyri3K)T B pOJIH nepBO- 21 n6.> „neTponojmc”, 1921. O TBopnecTBe PyMHJieBa cm. h : Vi’rgil Ș o p t e r e a n u, Destinul poetic al lui Nikolai Gumiliov, în ,,Analele Universității București”, s. I/iteratura universală și comparată, An. XXI, nr. 2, 1972, p. 103—113. 22 B. M a si k o b c k h ii, IIoah. co6p. con. 8 13-mu m-x, t. 2, M., FHXJI, 1956, CTp. 145. 28 B. M a n k o b c k h îi, TaM >Ke, crp. 149. 24 JI. M. $ap6ep. CoeemcKa.H /lumepamypa nepeux Aem peeofitoquu (1917—1920). M., „BbicmaH niKOJia”, 1966, CTp. 75. P0MAIITHHECKI4E MOTHBbi jg OTKpbiBaTejieft neBHAaHHbix seMHbix xpacoT. OxBaneHHbie. „MapcnancKOH Ma^KAOK) TBopHTb”, nosTbi, HanoAoâne „npasAHHnnoro, Becejioro n âecHO-BaToro” JiHpHnecKoro repon thxohobckoh Opdbi, nyBCTByiOT ce6n cnoco-6hbimh k AeMHyprH^ecKHM xKecTaM, roTOBbiMH „cnoBa rjiHHy saMemaTb or-hcm”26, coTBopHTb 3aHOBO MHp. TaKOMy repoio no njjeny ,,b 06a nojiioca CHe?KHoporne” BnnTbcn „KJiemaMH pyx”, KOJienoM npHAaBHTb 3KBaTop h „nonojiaM Hainy seMJiio — MaTepb” pasjioMHTb „KaK 3JiaToft xaJian”26, hjih sanpocTO npnrjiacHTb k ce6e b tocth na nauiKy nan cojiHue (HeoGmanoe-npuKAtoueHue, 6bietuee c BnaduMupoM ManKoecKUM jiemoM Ha dane B. Man-KOBCKOro). B) PeBOJiiounoHHbiH oâmecTBeHHO-nojiHTHHecxHH, HaunoHajibHbin h ry-MaHHCTnnecKHfi na(|)oc, coneTaiomHncH c pe3Kon carapoft b aApec pyxHyBine-roMnpa, nepexoAOT mhpoboh CKopân k MnpoBOMy BOCTopry, a Hapn^y c hhm, ajiernnecKne hotbi, njianb no yxoAmneMy naBceraa b npomjioe nejioMy npHBbi-nnoMy Mnpy, BcnHecKne „cjioBa o nornâejiH pyccKon 3eMJin”. Bce Hanajiocb 3#ecb c BAOxuoBeHHoro, ncKpenHero, h npoponecKoro npnsbiBa Bjioxa: ,,B-ceM tcjiom, BceM cepAueM, bccm cosnaHneM — cAymanTe PeBOJiiounio”. 3T0My npH3biBy bhhji npexcAe Bcero caM Bjiok b cbohx Reenadițamu a CKtupax, ho ero OTHeTJiHBO ycjibimajm B. BpiocoB h B. ManKOBCKHH, C. Ec-enHH h ZI. Bcahuh, H. Thxohob h 3. BarpnuKHH, npojieiapcRHe noaTbi h Apyrne xyAOJRHHKH, nanaBinne cboh TBopnecRHH nyTb nosjKe, ho tcm He MeHee c^HTaBume PeBOJiiouHK) HanajioM Bcex Hanaji CBoero TBopnecTBa. BjioKOBCKOMy „BeTpy Ha BceM SoatbeM CBeTe” (o6pa3 cbo6oahoh cthxhh — Tpa^HUHonen ajih poMaHTHKOB) 6biJio cy^eno 6jiecTHiuee 6yAymee : oh ctbji chmbojiom oHHCTHTejibHon rposbi Ha# CTapbiM MHpoM. „OxT5i6pb noBepHyji H nepeBepHyji Bce moh mbicjih, sacTaBHJi iiohth saAoxnyTbCH BeTpOM BpeMeHH, h c Tex nop cjiobo „BeTep” b mohx CTnxax CTajio ajih mchh chhohhmom pe-bojhouhh, BenHoro abhjkchhh BnepeA, i-ieycnoKoeHHOc™, 6oApon h paAoc-thoh CHjibi”, nncaji b 1957 roAy B. JlyroBCKofi 27. FpaxcAaHCKHH na$oc nopoAHJi b noaann sthx JieT nyBCTBO KOjuieKTHBH-3Ma, ,,na$oc MHO^KecTBa” :oh npncyTCTByeT y Bjioxa (CKtupbi, ho h y MaHKOBCKoro (150 000 000), y Ecei-înna (He6ecHuu GapaGaHtquK), ho h y npojieTapCKHX hostob (Mbt nodeduM, KAOKonem cana ... M. TepacHMOBa, Mbi B. KnpHJioBa, 3a HaMU! A. EL MamnpoBa-CaMoâbiTHHKa), h y npoaanxa A. MaAbiniKHHa (Fladenue Raupa), a HeMHoro no3>Ke y A. CepacjmMOBHna )Kejie3Hbiu nomoK). B) Tnra k âojibinnM, MnpoBbiM TeMaM, k CBoeo6pa3Hon KocMoronHH noBoro Mnpa (k njianeTapHbiM MacniTaâaM, k KOCMH3My), k oâoânțaioinHM cHMBOJiaM. CioAa moxcho oTnecTH h nanopaMHbie oâospeHHH b no33HH BpiocoBa, b ko-Topbix OKTHâpbcxaH peBOJiiouHH BbiCTynaeT CBoeoSpasnoH BepniHHoft MHpo-BOH HCTOpHH, HO H MucmepllK)-6y(p(p B. MaHKOBCKOrO, H BbI3BaBHIHH CTOJIbKO KpHTHHecKHX HanaAKOB, nacTO HecnpaBeAAHBbix, CBHACTejibCTByiomHX o npeAB3HT0CTH noAxoAa k HeMy, ,,kocmh3m” npojieTapCKHX nosTOB. Flpn stom, 26 H. Thxoho b, HaGp. np-si, 6 2-x m-x, t. I, M., HXJ1, 1967, CTp. 76. 26 C. E c e h ii h, Co6p. con. e 5-mu m-x, t. 2,M., FHXJI, 1961, CTp. 40. 27 CoeemcKue nucameau. Aemobuospa^uu. B 2-x t-x, t. I, M.» THXJ1, 1959, CTp. 685. 16 M. KPOHTOPy KaK BepHO noAnepKMBaiOT A. MenbiiiyTHH h A. Chhrbckhh b cbocm AOKyMen-THpoBHHHOM TpyAe, 3a6biBajiocb o tom, hto „MbicjiHTb b MacniTa6e Bcero seMHoro mapa — SbiJio b Ayxe BpeMenn”, hto ,,uHKJionHHecKHe pa3Mepbi” 6bijih noACKaaaHbi MacmTaSaMH caMon OkthSpbckoh pesojiiouHH, hto ohh BbicrynajiH „KaK oripeAejieHHan 3aKOHOMepnocTb”, khk „3CTeTHqecKan HOp-Ma coBpeMeHHOCTH”28. Ba>KHyio pojib BbinojiHHiOT b jiHTepaType anoxn MHOrOHHCJieHHbie CHMBOJIbI, aJIJieropHH, JieHTMOTHBbl, KOTOpbie BâHpaJIH B ce6n oneHb ocTpoe coBpeMeHHoe coAepwaHHe h oTJiHnajiHCb âojibmofi #oc-TynHocTbio ajih HHTaTejin. Ha homcthom MecTe HaxoAHJiHCb, KaK JierKO y6e-AHTbCH, ofipasbi BeTpa, 6ypn, nHKJiona, cojihiia (bchomhhm xoth 6bi „cojihc-HHbin Kpafi HenoqaTbin” y B. ManKOBCKoro)29. HpeofijiaAaJia onpeAeJieHHan KpoMaTHKa, nojiyHHJia pa3BHTHe tbk Ha3biBaeMan „3M6jieMaTHKa”30: noe3A C. EceHHHa (CopoKoycm), KpacHbtu AonoMomue H. HonoBa h dxcpnecc 6 Gydytqee H. TnxoHOBa (npn BceM HajiHMHH hx paajiHHHOH HAeHHOH, 3mouho-HajibHOM h scTeTHuecKOH narpy3KH), Ajibte napyca A. Tpuna, KandoMi H. JlHmKo hjih cTOJib nacTo BCTpenaeMoe b cthxhx npojieTapcKHX iiostob „>KeJie3O” — BOT TOJIbKO HCKOTOpbie npi-IMepbl TOPAamHHX yCTOHHHBblX chmbojiob. He naAO yAHBJiHTbCJi TOMy, uto nosTbi, b uejinx co3A3hhh onpe-AejieHHOH 4)aHTacTHHHO-TaHHCTBeiiHOH aTMoccpepbi npnâerajiH HHorAa Aa>Ke K T3KHM TpaAHUHOHHbIM 6aJIJiaAHbIM M0THB3M, IiepnHeMACMblM Ha IiepBblH B3PJIHA A«na H3O6pa>KeHHH COBpeMeHHOCTH : pa3FOBOp KOMaHAHpa C HaBHIHMH CMepTbK) xpaâpbix CBOHMH COAAaTaMH, 3JIOBem,HH KpHK BOpOHa (H. Thxohob b riecHe 06 omnycKHOM coAdame). r) OApaiițeHHe k hctophh (HauHOHajibHOH h mhpoboh), k napoAHOMy TBop-qecTBy, AanKAeHHe M. B. HepKesoBon ... no otho-rneHHio k ApaMaTyprnH A. JlyHaqapcKoro i-iy^KHo cMejiee npHMeHHTb TepMHH „poMaHTHHecKan”, a ne orpaiiHHHBaTbCH po6khm cjiobom ,,3JieMenTbi”31, yTOHHHioiițee 6ojiee ofiiuee BbicKasbmaHHe K). OcHoca o tom, hto „hohth Bce HCTopHnecKHe nbecbi, HanncaHHbie b oto BpeMH — poMaHTHHecKHeTpareAHH’32. OfipameHHe k napoAHOMy TBopqecTBy o6orauțajio b 3tot nepnoA xyAoace-CTBeiiHyio najiHTpy mhophx nncaTejieft hobhmh oSpasaMH (âbiJiHHHbin H-Ban y ManKOBCKoro), cbokhmh jieKcmiecKHMH sjieMeHTaMH (Reenadițamb BjiOKa). B oâpameHHH k pejinmosHOH CHMBOJiHKe rjiaBHan pojib npHHaA-jienKH3HH (A^pCBCHCROH B CJiyqae EceHHHa), K BOCnOMHIiaHHHM coâcTBei-iHoro A^TCTBa, poAHoro Kpaa h Aanxe BpeMR 0Ka3biBaAacb fioa pyxaMH h, npeBocxoAH Bce $aHTa3HH, cTanoBMAacb no^eM A^HTejibi-iocTH”35, ho oho CBHAeTeAbCTByeT eme pas o cjiojkhocth pa3BHTHH pyccKOH AHTcpaTypbi b Haua^e hoboh apbi. * B Koi-me SToro nepeuHCAeHnn mokho aaMGTHTb, hto Miiorne npH3HaiaAeeB, aBTop HamyMeBmeft cTaTbH 1929 roAa Roaou IlIuAJiepa!). 33 Cm. aiiTOJiorHK): IlpoAemapcKue nosmbi nepsbix nem coscmcKou snoxu. BndJiHOTeKa nosTa, BoJibinaa cepiiîi, JI., CEI, 1959. 34 C. E c e h h h, Co6p. con. 8 5-mu m-x, t. 2, M. THXJ1, 1961, CTp. 36. 35 A.M e h b m y t h h, A. C h h h c k h h, L[um. np., CTp. 125. 2 — Philologia — 1975 18 M. KPOHTOpy TeopeTHnecKHe cnopbi BOKpyr poMaHTH3Ma h Mecra, saHHMaeMoro hm b coijHajiHCTHHecKOM peajiH3Me, npoAOJixban meg is orbkiti1. Elmondhatjuk, hogy az Abalival, majd ezt koveto regenyeivel a kor âramâba kapcsolodott be s mint ilyen, europai jelenseg. Csakhogy megsem a nyugateuropai regeny izlesbeli diktaturâja erve-nyesul ebben ti tâjckozodăsban. Ellenkezoleg. Josika ugy szoktatta olva-sojât mindahhoz, ami europai, hogy kdzben felszabadult annak kultu-râlis folenye aloi. Nem masolta amil keszen kapott. A kor aramâba valo igazi bekapcsolodâs eppen az attol valo megkuldnboztetettseg, a măsfele-seg, a sajât lenyeg tudatos văllalâsăban jelolheto meg igazân. Abban, hogy dnmaga akart maradni, nem hasonlitani akart. Ennek a nem szno-bisztikus, hanem korszeru es ma is idoszertî iroi magatartâsnak egyik vettilete a helyhez valo mindenkori ragaszkodăs volt, ahonnan szârma-zott. /Yz Erdelyben sziiletett Josikăt (Tordăn szuletett 1794 âprilis 28-ăn) melyen bensoseges kapcsolat iuzte a szulofoldhdz. A gyermeki emlekek tărhăzâban eletre szolo elmenyt jelentettek a szuldi hâz es az erdelyi tâj kepei: maga a szuldhely, Torda, mellette Ofenes, Bilak, Mihălcfalva, majd Szurdek es Branyicska, s vegu.l pedig a szeretett vâros, Kolozsvăr egeszitik ki a miliot, mely koriilvette. Bilak a rezidencia rendezettsegevel hatott, Mihălcfalva inkăbb a nepi hiedelemvilăgot hozta kozelebb hozză. Ofenest meg a regenyesseg jellemezte, hăttereben a hosszu hegylânccal, kozeleben a Csicsallal, a szentlâszloi tolgyeserdovel, a tavoli havasokkal, 1 Josika M i k 1 o s, Emlekirat, Pest, 1864, II. k., 184. Â SZULOFOLD K£PE JOSIKA TORTliNELMI REGENYEIBErt gg a letai vârrommal s alatta a Jâra vizevel. A Hâtszeg melletti Branyicska es a Zsibo kozeleben fekvo Szurdok pedig leginkâbb a neppel valo ismer-kedest es az ahhoz fuzodo mely rokonszenvet kinăltâk. Nem egy muve-ben a kdrnyeken lako roman nepbbl vâlasztotta hoseit. Alkotoi emberi vonăsait meg inkâbb kirajzolja az a teny, hogy tul ezen az elmenykoron a nepneveles kepviseloje volt; Szurdokon roman elemi iskolăt alapitott2. Eletrajziroi egyontetuen hivatkoznak Erdely tâjaira, epuleteire s az azckbol ărado ihletesre. Muveinek vilăga melyen osszefiigg ezzel a szub-jektiv vonzodăssal. A szepiro szemelyes hitelevel igy vallott errol elete.. vegefele irt em-lekiratăban: „Ha elso ifjusăgomban mâr valami âltalam îs alig sejtett kbltoiseg honolt keblemben, ha a kepeket, melyek jdttek es tuntek a kepzelet prizmâjân ât tekintettem; ennek oka az, hogy a klasszikusok olvasâsa s tanulmănyozâsa mellett. . . egesz elso if jusăgom a termeszet tunderszep kepei kbzt s kdrbzeteben fejlett ki“3. A szuniddben gyakran felkereste a vârromokat es kivâncsian fur-keszte a roluk szolo mondâkat, vagy a nep szăjăn, elo, a regiseg homâ-lyăbol felelevenedo, titokzatcs atmoszferâju mesei anyagot. Szivesen hasznâlta fel a szâjhagyomânyoknak osi motivumait, melyek leggyak-rabban a Mihâlcfalvi nep ajkărol hangzottak el4. Az 6t kdrulvevo termeszeti milionek a karaktere a maga expressziv szelsosegeivel, „hol vadabb, hol szelidebb havasaival, sasok es medvek tanyăjâvar* a romantikus termeszetelmenyt crositette fel, mely a szen-vedelyekkel telitett, intenziv, magas hofoku eletet kereste a termeszet-bon is. A Josika-regenyek artisztikumât csak nbvelte, hogy mindez a szemelyes hitel erejevel hatott. Amikor Josika bemutatja peldăul a ha-vasok vilâgâbol egretoro Ciblest, mellette a Torcsvâri szorost, majd a Mâramaresi havasokat a II. Răkoczi Ferenc-ben, akârcsak a Szent Anna tavat a Josika Istvăn lapjain, akkor a szerzo sajâtosat megragadni tudo tehetsegenek hodolunk, melyben a tartos bcnyomâsok ugy keverik ala-kito modon a szineket, hogy a leirâsok nem maradnak pusztân erdek-feszito es szines kulisszâk. Az annyira ohajtott „couleur locale“ a fenseg es titokzatossâg ellenere is valoban helyi szinezet, nem csupăn a torte-neti „beszelyek“ zordon sziklâinak, erdei lakjainak szokvânyos bediszle-tezese: „Kozelitsuk meg Cziblest, a regenyes Erdely ezen dsz hegybâlvâ-nyât, mely vâllain emeli az eg boltjait s zuzos homlokăn, mint grănit-tâblân, szâzadok mohos szâmai vannak foljegyezve . . . 2 Uo., IV. k., 99. Muveinek român vonatkozăsairol lăsd Engel Kâroly, Român vonatkozâsok Josika Miklos eletmuveben. Nyelv- es Irodalomtudomănyi Kdzlemenyek, 1/1966, (X. evf.) 17—29. 3 Josika Miklos, Emlekirat, II. k., 4. 4 Vo. Josika Miklos, Abafi, Pest, 1851, 299; A csehek Magyarorszâgban, Budapest, 1905, I. k., 223; II. Răkoczi Ferenc, Budapcst, 1909, I. k., 98, II. k., 103, 218, 219, II. k„ 50. es 98. jegyzet. 3 — Philologia — 1975 34 V. SZENDREI JULÎA Tel van, zuz fodi a rengeteget; az erdok megoszultek. Alant a sza-kadâsok melyeiben, eleviilt horetegek, avartol barna vonalakkal, melyek az evek szămait tanusitjăk, hevernek egymăson . . . E halottias tekintetu, nema tăjkep nincsen minden elet nelkul. . . A nap most erte el a havas gerinceit. Szuz sugărai rozsapărăzatok kdzt fdttek a csucsok elein; mig a magas fenyvek csipkefodott lombjai felszikrăztak, s az egesz videk âlmăbol felmosolyogni lătszott. . . Kozel e kis tanyâhoz redves fatorzsok emelkedik, melynek szâzados sudarăt tuz es ido obloztek ki. Ily idosenyvedt torzs e vadonban nagy fenyuzesu czikk: a havasok palotăja, a kenyelem tetopontja; s csak midon az ido szeszelye jegesztd fagy helyett, vizteritokben szakad a fellegekbol, vonul a cziblesi kecs-keor ily menhelyekbe“5. A Szent Anna tavăt pedig a kovetkezokeppen varăzsolja elenk: „ . . . A kod oszladozni kezdett: halkkal, mint nehezkes eji oltony, hul-lămzo retegekben tiiremlett mindig lejjebb es lejjebb, mig a hold sza-kadozo hullâmok kozol elotiinedezett. . . Melyen. . . mint veres tiikor, melynek kdzepe feketebe olvadt, — ragyogott fel a szent Anna tava, nyugodva hullâm es fodor nelkul me-redek berckereteben, mint tojăsdad tengerszem, mely ozonkori âradă-sokbdl maradt itt, ova intven az emberfiât, mikepp egy elo 6gi văndor felett tanyăzik, melynek szeszelyei korântsem apadtak meg ki s egykor jo kedveben konnyen felforgathatja az emberi kez ureghalmait. A to keriilete hăromnegyed orânyi . . . Keso ejfelkor, midon a hold e csendes tonak tiikrebe tekint s a magasbol szămlâlja meg benne csillagtăborăt; mikor a fenyvek fuszeret hordva szărnyain, e tengerszem ilvege folott eziist fodrokat lehell az ești szello s amott a toba benyulo pârkănyokon egy tevedt văndor tiizet gyujtott az oszi avarbol s elontve verlehelletetol, a nema tora tekint, mig itt-ott a fenyvek ejebol. . . a nyăj csengoi zengenek: lehetetlen, hogy szived ne tăguljon . . .6 Vagy amikor Kolozsvăr regi, hajdankori arculatăt idezi meg az Aba-fiban, Josika a konkret megjelenites gazdagsăgăval atmoszferikusan is hiteles kepet teremt. „A hidelvet s a sz. peteri kulvărost kiveve, mellyek gyer'en hintett egyszeru falusi epiiletekkel vonultak el a kapukon kivul, a tdbbi kiil-văros meg nem letezett. A vărost kornyezo hegyek suru erdokkel bor-zadtak az eg fele. A kis Szamos oriăsi eziist kigyokent hajlongott rete-ken, szântofoldeken s berkeken keresztiil, s egesz csillămlo menete fodet-len, lăthato volt. A kdriile virito termeszet, eroteljes ifju zbldeben, rege-nyes băjt hinte maga kdrul. A văros es Kolozs helysege kdzt tâgas hezag teriilt, a Tordakapun kiviil szinte semmi epillet sem lătszott meg. Pusztăn s fenyegeto homlokkal, elore nyujtott paizskent konyoklot-tek sdtet koczkăkbol emelt falak kdrul, mellyeknek rovătkos gallera nem 5 Josika Mi k 16 s, II. Râkoczi Ferenc, Budapest, 1909, I. k., 4—6. 6 Josika Miklos, Jdsika Istvăn, Budapest, 1901, II. k,, 196—197. Â SZULOFOLD KEPE JOSIKÂ TORTfiNELMI REGENYEIBEN 35 ăllt vedtelen s rajtalan, mint jelenben. A falakat szeles ârok dvedze, s vedek izmos negyszegii tornyok, keskeny lovo nyilatokkal ellătva; fel-vono hidak vezettek a szeszelyes alaku kapukon keresztiil a văr kebe-lebe, mellynek elejet leeresztesre kesz, hegyes alju rostelyok foglalăk el. De induljunk a magas, negyszegii băstyătol vedett, sotet Magyar-kapun be. A jobbra balra vonulo hăzak nagyobbăra hamuszinii s feher koczkăkra vannak festve, nehănyat kiveve, mellyeken vagy kiălto szineik tiinnek ki, vagy avult egyszinu meszeles lătszik. Kdvezet nincsen, de az utcza joi ki van porondozva; a hăzak mellet itt-ott magas jegenyek s nyărfăk vonulnak fel, melyek koziil feketellik, sziirkul, vagy feher-lik a magas zsindely- vagy deszkafddel. Csak ket magasb haz van az egesz utczăban egy-egy emeletes: az elso kozel a kapuhoz jobbra, s măsik balra, az utczănak dereka tăjăn, a Kbzep-utczăba vezeto sikător szbgleteben, egyenetlen izlesnelkiili faragăsokkal terhelt ablakokkal, mellyekbol ez uttal ket cseledfo nyulik ki, le-lehajolva a ter fele todulo nephez“7. Ami a kepi megjelenites ră jellemzo modjăt illeti, hitelessege mindeg a lătvăny megragadăsănak igenyeben, s valoszeru lăttatâsăban olt alakot. Kornyezetet bemutato kepeiben — az idezetekbol is kitiinik — a tărgyias elemek azok, amelyek dominălnak. Itt a lătvănyt rogzito mozzanatoknak tulsulya van. Ez nemcsak a reszletmozzanatok kidolgozăsânak az igenyeben jelentkezik, hanem abban is, hogy a tâjat ăbrăzolo reszletelemek ugy kapcsolodnak egymăshoz, ahogyan az a tapasztalati vilăgban meg-szokott. Azt mondhatni, hogy Josika a megjelenitesnek ezzel a modjăval a zsănerfesteszet eszkbzkezelesehez kozelit. Kornyezetrajzaiban a szemle-leti elemek elrendezese eleve olyan, hogy az erzekelhetovel elsosorban nem a lătvăny hangulati erejenek a visszaadăsăra, mint inkăbb a lătvăny ărzeki reproclukălăsăra, a lăttatăsra torekedik. Mintha erzeki eroben akarna a festeszettel versenyre kelni, akăr ugy, hogy a szinkezelese vălik kiemelkedo, dominăns elemme, akăr ugy, hogy nem annyira a szinke-zeles emlekeztet a festeszet eszkozeire, mint inkăbb a belso elrendezes, a konturok meghiizăsa, a kirajzoltabb kep a leirăsban is. Annăl izga-tobb erofeszites ez, mert az esztetikănak Lessing ota talăn măig el-dontetlen kerdese maradt, hogy erzeki eroben is versenyre kelhet-e az irodalom a festeszettel, mint a miiveszet egyik ăgăval, vagy inkăbb csak hangulatiban? Ez a helyhez valo mindenkori ragaszkodăs, a sziilofoldnek a szemelyes es atmoszferikus hitel erejevel hato kepein tul, egy melyebb, tematikai es szemleleti szinten is ervenyesiil. Băr a hazai eletanyag epikus megjelenitesenek az 6 szămăra nem voltak elozmenyei, Josika ennek ellenere nem a Nyugat-Europăban el-terjedt tortenelmi regenyek valosăgâhoz es szemleletehez szabott regenyt teremtett, hanem olyant, melyhez a sajătossăgnak, a megkiildnbbztetett- 7 Josika Miklos, Abafi, Pest, 1851, 38—41. gg V. SZENDREI JULIA nek a tudata adta meg az alapveto impulzusokat, s ebbol kbvetkezoen mindenkor a hazai eletigenyeket fejezte ki. Ez a tartos eletanyag rege-nyeiben mindenekelott a hazai tortenelmi mult. De egyăltalâban nem mellbzheto, mivel iroi beăllitottsăgănak a jelleget hatărozza meg, hogy mit es hogyan vâlaszt ki a multbol okulâsul. Regenyeinek ismereteben elmondhatjuk, hogy kiilbnbs eloszeretettel kereste fel az ellentetek kdzt fesziilb es vălsâgokkal terhes korszakokat, melyekben a tortenelmi kdrulmenyek eleve kinăltâk a harcot is văllalo kozeleti cselekves kiemelesenek es konkretizălăsanak a lehetosegeit. Er-dely tbrtenelmenek a XVI. szăzad utoiso eveire, es a XVII, szăzad elejere esb erbszakos teritesekkel, anarchiăkkal, tronfeltessel es kegyetlenkede-sekkel terhes szakaszai voltak azok, amelyekbbl eloszeretettel meritett es maga-formălta vilăgot epitett fel az alkoto szândek. Băthori Zsigmond, majd Găbor uralkodăsănak rettegett, zsarnoki idoszaka tartosan hor-dozza, hârom regenye szămâra is, (Abafi, Josika Istvân, Az utoiso Băthori) a megfelelo temăt s kepezi ezeknek a regenyeknek a terbeli es idobeli keretet. Ezeknel meg nagyobb szabăsu, egy egesz târsadalomra kiterjedo kiizdelem bemutatâsânak a lehetbsege gyujtja fel iroi kepzeletet pl. a II. Râkoczi Ferenc-ben, melynek egyenesen egy szabadsăgharcos kor-szak a tortenelmi elmenykbre. Mindenikben a kiizdelem, pontosabban a kozerdektive emelt kiizdelem az alapveto regenyepito elem. A tettre-keszseg eszmenye az, ami Josika egesz iroi gondolkozăsât ăthatja. Ennek tartos elmenye formălja a szabadsăgharc elott irt tortenelmi regenyeit. A kbvetendo peldakepet, a serkentb eszmet mindeg ebben a kiizdelmet văllalo emberben mutatta fel. Hosei nemcsak magăneleti, hanem kozeleti, sot a II. Râkoczi Ferencben forradalmi cselekvesiikkel ervelnek Josika „erkolcstana“ es tdrtenelemszemlelete mellett. A 30-as evek halado tb-rekveseinek az idoszakâban, sot az 1848-as forradalmat erlelb es kbzvet-leniil elbkeszito korszakban ennek a kbzelet sikjăn harcot is văllalo me-reszsegnek a hirdetese sulyt kap es hivatâst tblt be. Josika tisztâban volt azzal, hogy az 6 nemzedeke dbntb cselekvesek idoszakăt eli. 0 maga is reszt vett az 1848-as forradalomban. Regenyeinek egesz temavilăga eppen e sajătos sziiksegleteknek es igenyeknek az iroi felismeresebol fakadt. Regenyeinek elkepzelt vilăgâban a kiizdelem alapveto regenyepito elem. Kompozicidinak gyujtbpontjăba rendszerint valami nagyszabâsu văllalkozâst emel, s kbriilbtte tbbb szălra fiizbtt tbrtenessorban, văltoza-tos helyzet es epizodfiizerekben vonultatja fel a kepzelt es tortenelmi szereplok egesz sorăt. A cselekmenyesseg, az btletgazdag, fantăziăt fog-lalkoztato tbrtenetek jellemzik miiveit. A kalandos, olykor bizarr mozza-natok văltozatait teremti meg, ezeket halmozza, tempojukat pedig a dră-mai mozgalmassăgig is fokozni tudja. Kepeinek văltogatăsâban, ritmu-săban meg filmszerii lehetosegekkel is el. De ebben a dinamikus eszkbzkezelesben, a megrendito, izgalmas es tbbb szălon futb tbrtenetet, melyet Erdely tortenelmi multjâba vetit, a „storyt“ nemcsak bsszeiitkbzesse, vagy nyilt harccă fejleszti, hanem A SZUL0FOLD KfiPE JOSIKA TORTfiNELMI REGENYEIBEN 37 az expressziv esemenysorban az eros sarkităs romantikus muveszi gya-korlatăval az okok es viszonyok rendjet ugyanakkor ugy formălja, hogy az dsszecsapâsokban multat es jelent, tegnapot es mat, avulot es igeretes jovot feszit egymăsnak. Nagyszabăsu akcioi igy kapnak torteneimi tăv-latot. A morălis erot, mely az 6 szemeben a kozeleti cselekvessel jelentett egyet, Josika nem akârmilyen oldalon, hanem a mindenkori torteneimi igazsăg oldalăn, a folytonossâgban mutat j a fel. Regenyeiben a kiepitett helyzetsorozatok a torteneimi mozgâs irănyăba mutatnak, ahol az avu-lora, a pusztulora, mely a szoban forgo regenyek mindenikeben a zsar-noksâggal jelentett egyet, mindeg egy tovâbblepes felel. Erkolcsi felsobb-renduseg es torteneimi igazsâg ezert nâla mindeg egybeesik. A szulofold hagyomânyainak az ăpolăsa igy vâlik regenyeiben eltetoelemme. Ezert kepes tullepni a puszta kaland szorongato izgalmăn, mint egyszeru „elet-potlekon“ es ezert tudja emberi iiggye melyiteni, emberformălovă emelni a muveszi szăndekot. Nem egyszer tiltakozott dnerzctescn, ha magyar Scottnak neveztek8. Nem volt mero hiusâgi kerdes ez a tiltakozâs. Regenyei bizonyitjâk, hogy abbdl a biiszke felismeresbol fakadt, hogy bar mindkettojuknel torteneimi vâlsâgokbdl no kî a tematika s a regenyek vilăga ellentetes erok dsszecsapăsănak a tere, a kettejiik regenyei megis meroben kiilon-bozo inditekok es vegkdvetkeztetesek foglalatai. Amikor Jdsikănăl mult es jelen talâlkozâsănak a tanui vagyunk, akkor a korszerutlent mindeg a hatalmi teboly, a zsarnoki elnyomas kepviseli, ami egyszersmind min-den emberi tartăst is nelkiiloz. Amikor Scottnâl csapnak dssze torteneimi erok, egy meroben mas felismeres olt emberi sorsokban testet, aminek taglalâsâra itt most nem văllalkozunk. Ami Josika multidezeset illeti, abban az volt a donto mozzanat, hogy megertette: mit igenyel a multbdl a jelen. De ez az elteto hagyomâny-igeny egyszersmind egy hitelesebb hagyomănyismeret igenyevel pârosult. A mult iizenetet ezert volt kepes az emberformălâs perspektivâjăba âlli-tani es a sziilofolddel valo elkdtelezettsege ezert hordoz magâban emberi erdeku tartalmakat. IMAGINEA PAMÎNTULUI NATAL ÎN ROMANELE ISTORICE ALE LUI JOSIKA MIKLOS (Rezuma t) Studiul examinează un aspect specific din opera romancierului maghiar Josika Miklos: imaginea pămîntului natal în opera acestui scriitor. Atenția autoarei este îndreptată asupra caracteristicelor specifice din opera lui Josika, care îl deosebesc de W. Scott. Din această analiză se evidențiază că Josika, cu toate că a fost influențat de W. Scott, este un artist original. Originalitatea lui arătîndu-se tocmai în prezentarea, evocarea imaginei pămîntului natal. 8 Josika Miklos, Emlekirat, IV. K., 118—119. 38 V. SZENDREI JOLIA KAPTOHA POZIHOtî 3EMJII4 B KCTOPmECKWX POMAHAX ttoUIHKA M^K^OIIIA ( P e 3 io m e ) Abtop 3aHHMaeTCH cneuH(j)HqecKHM acneKTOM TBOpnecTBa BenrepcKoro pouanHCTa tîoiiiHKa MHKJIOIUa — KapTHHOH pOAHOH 36MJIH B TBOpHeCTBe STOTO nHCaTCJIH. ABTOp yACJIfleT BHHMaHHC xapaKTepHHM iiepTaM TBopnecTBa tioniHica MHKJioma, oTJiwqaiomnM ero ot B. Ckott3. Abtop BbIHBJIHeT TOT $3KT, HTO MOIUHKa, XOTH H HCnbITaJI BJIHHHHe B. CKOTTa, HBJIHeTCH CaMOâbITHbIM nncaTeJieM; ero opHfHHajibHOCTb BbipaxtaeTCH KaK paa b H3o6paH