In cel de al Vl-lea an de apariție (1961) Studia Universitatis Babeș—Bolijai cuprinde aceleași serii: 1. matematică, fizică, chimie; II. geologie, geografie, biologie; III. filozofie, economie politică, psihologie, pedagogie, științe juridice; IV. istorie, lingvistică, literatură. Fiecare serie apare anual în 2 fascicule. VI. (1961-es) evfolyamăban a Studia U niversitatis Babeș—Bolijai vâltozatlanul az alăbbi sorozatokat bleli fel: 1. maiematika, fizika, kemia; II. geologia, îbldrajz, biologia; III. filozofia, politikai gazdasâgtan, lelcktan, pedagogia, jogtudomăny; IV. fdrtenet-, nyelv- es irodalomtudornăny. Minden sorozatban evenkent ket îuzet jclcnik meg. Fia VI roAy H3AaHHfl (1961) Studia Universitatis Babeș—Bolijai bbixoamt tcmh >xe cepHHMii: I. MaTeMaTHKa, (j)H3HKa, xhmhh; II. reojioniH, reorpacțmH, oiiojionisi; III. 4^^oco4)mi, nouTiiTăRoiioMun, ncnxojiorim, neAaroriiKa, lopiiAiniecKue iiayKii; IV. ncTopiin, H3biKO3iiaHHe, JiHTeparypoBenemie. B K3h. EJțEJILUTEFlH, UrmepoH — o6 opaTopcKOM ncKyccTBe b „Brutul .. 161 P e u e h 3 h n . . 183 XpoHWKa 191 S O A\ M A I R E — C O N '1' E N T S — I N H A L T S V E R Z E 1 C H N I S Acad E. PETROV1CI, Etyniologie du toponyme Vîrciorova.............................. 7 I. PATRUȚ, Sur Ia structure morphologique des suibstantifs et adjectifs roumains .. 13 L. POPESCU, Observations sur la langue et le style de la presse progressiste de 1848 27 SZABO Z., Sur l’etude des sufîixes verbaux de l’ancien hongrois................... 47 Al SZ1LAGYÎ, Der gegenwârtige Forschungsstand der rumănisch-deutschen Sprach- beziehungcn ................................................................. 55 Al BOGDAN et E. SEMLYEN, English vowels and their problems for hungarian students .................................................................... 61 NAGY Al, Observations sur deux traductions d’une poesie de Tudor Arghezi .. .. 67 C. PASZTERNAK, L. LUKĂCS et M. NAGY, Du gerondif en fonction de predicat dans le parter des lipovans des communes Sarichioi et Jurilovca (Reg. de Dobroudja) ................................................................ 73 BALOGH D. Quelques etymologies populair.es .................................. .. 77 CSEHI GY., Les litteraturcs proletariennes dans Ies conditions de la legalite et de l’illegalite .. ......................... . . . . .... 81 1. PERVAIN, ,,Foaia duminecii" .................................................. 113 Al CROITORII, Alaxime Gorki dans les pages de „Viața Romînească" (1920—1940) 127 D. POP, Le probleme de la formation du folklore ouvrier.......................... 139 S. GOGA. La contribution de I. A. Lapedatu au deveioppement du theâtre roumain 151 F. EDELSTEIN, Du genre oratoire dans le „Brutus" de Ciceron.................. 161 Les 1 i v r e s p a r u s — B o o k s — B ii c h c r s c li au .. 183 C li r o n i q u e — C h r o n i c 1 c — C li r o n i k .. 191 ETIMOLOGIA TOPONIMICULUI VÎRCIOROVA de Acad. E. PETROVICI Pe teritoriul Republicii Populare Romîne două sate, .două, pîraie și o pădure au numele Vîrciorova. Unul dintre sate se găsește în raionul Turnu- Severin¹, iar al doilea, prin care curge pîrîul cu același nume, în raionul Caransebeș. Acesta are și nume unguresc: Vercserova² ³. In același raion, un afluent al rîului Bistra, în apropierea satului Obreja, se numește Valea Vîr- ciorovei (în limba maghiară: Vercserova patak)\ Pădurea numită Vîrcio- rova se află pe teritoriul comunei Vînju Mare, în raionul cu același nume⁴. Atestările mai vechi ale acestor nume de locuri prezintă, în silaba antepenultimă, cînd o, cînd e, iar uneori a. Astfel satul din raionul Caran- sebeș e amintit în documente sub următoarele forme: Worchorowa (anul 1447), Vorchorova (a. 1492), Verchiorova (a. 1566), Varcziorova (a. 1576), Varcharova (a. 1580), Vercherowa (a. 1584), Vircherova (a. 1588), Ver- cherova (a. 1592)⁵. Forme ca Worchorowa, Varcharowa se datoresc probabil armoniei vocalice, caracteristice foneticii maghiare, pe cînd formele fără armonie vocalică redau cu siguranță forma romînească mai veche, *Virce- rova, dinaintea trecerii ei la Vîrciorova în urma asimilării e-6 > o-o. Pe harta Banatului dată de Griselini în anul 1776, numele celor două sate are un e în silaba antepenultimă: Werzerova, cel din Banat, și V/ese- rova (sic), cel din Oltenia⁶. Cele două sate, pădurea și pîraiele amintite se află în regiuni în care aproape toate numele de localități sînt de origine slavă. In apropierea satu- rezi D. Fr li n zescu, Dicționar topografic și statistic al Rominiei, București, 1872, p. 526; Marele dicționar geografic al Rominiei, N, București, 1902, p. 706—761. ² Vezi S. M o 1 d o v a n — N. Toga n, Dicționarul numirilor de localități cu popora- țiune romină din Ungaria, Sibiu, 1909, p. 244. ³ Vezi Pesty Frigyes, A szorenyi. bănsâg es Szdreny vârmegye ibrtenete, II, Budapest, 1877—1878, p. 383. Pe hărțile romînești numele pîrîului e notat Valea Vîrciorovei. ⁴ Vezi Marele dicț. geogr. al Rom., o. c., N, p. 76, s. v. Vînjul-Mare. ⁵ Vezi Pesty, o. c., II, p. 565 urm. Pîrîul care curge prin sat se numește, după Pesty, Vercserova (forma romînească este fără îndoială Vîrciorova), ibid., II, p. 658. ⁶ Vezi harta Banatului anexată la cartea lui Franz Griselini, Versuch einer politischen und naturlichen Geschichte des Temeswarer Banats, Viena, 1780. O reproducere a acestei hărți se găsește în cartea lui N. lorga, Observații și probleme bănățene, Bucu- rești, 1940. 8 Acad. E. Petrovici 3 Etimologia toponimicului Vîrciorova 9 lui Vîrciorova din raionul Turnu-Severin putem semnala toponimicele slave Rîșava, numele popular al orașului al cărui nume oficial e Orșova, atestat între anii 1369—1376 sub forma (b’k) Ptiumra;⁷, Ilovița, într-un document din anii 1408—1418: 6aXokhu4⁸, Jidoștița (între 1369—1376: ^Kha^hjhiv*)⁹, Șușița (în anul 1392: CoviuH^d)¹⁰, Topolnițg (între 1369—1376: Hd TonoAHHHH)¹¹, Bresnița (la 1387: KpecHHna)¹², Vodița (între 1369—1376: Koahua)¹³ ¹⁴ ¹⁵ etc. Satul din raionul Caransebeș e înconjurat de localități cu nume slave, ca Borlova, Zlagna, Bolvașnița, Petroșnița, Bucoșnița, Goleț, Ilova, Sadovau etc. In \ alea mlăștinoasă a Blahn.ițeiⁱr°, unde Marele dicționar geografic al Romi- niei semnalează existența numelui topic Vîrciorova, sînt atestate, în docu- mente de la sfîrșitul secolului al XlV-lea și începutul secolului al XV-lea, nume de sate ca IJkthm£ko; Cotohho (Coron), CdrkMivh (CaraR^Hk, CaraRMt CarraRKtț), Twn^pwo¹⁶. împrejurarea aceasta face puțin probabilă explicarea numelui Vîrcio- rova prin atașarea sufixului slav -ova la pretinsa „rădăcină" rornînească ^vîrfcioR⁷ (care ar fi un diminutiv al lui vîrf), formă inexistentă în limba romînă¹⁸. De altfel asemenea formații hibride în toponimia rornînească nu cunosc. De asemenea, forma Vîrciorova nu poate fi identificată cu o variantă a apelativului romînesc vîrciolog (< *vîrciorog) 'vîrtej, viitoare'¹⁹, Am văzut mai sus că atestările mai vechi ale acestui toponimic pre- zintă de obicei în silaba antepenultimă un e sau un a. (Forma maghiară are și astăzi un e în această poziție.) Pentru a explica acest toponimic (care fără nici o îndoială reprezintă un adjectiv posesiv slav în -ou-), tre- buie să plecăm de la o bază vrcer-, vrcar-. Aceasta ne face să presupunem existența, în graiul slav meridional, vorbit odinioară în regiunile de vest ale Romîniei, a numelui de profesie vrcarî 'olar', derivat de la vrei 'oală’, cunoscut mai demult în toată Peninsula Balcanică. Miklosich dă formele bpt*mk ^urceus’ și Rp'hMKRd ’dolium’ în dicționarul său vechi slav²⁰. In zilele noas- tre cuvîntul acesta se întîlnește în sîrbocroată, bulgară și slovenă sub ⁷ Vezi P. P. P a n a i te s c u, Documentele Tarii Rominesii, I, Doiiimenie interne (1360—1490), București, 1938, p. 36. ⁸ Ibid., p. 88. ⁹ Ibid., p. 36. ¹⁰ Ibid., p. 61. ¹¹ Ibid., p. 36. ¹² Ibid., p. 43. ¹³ Ibid., p. 36. ¹⁴ Atestate în documente sub formele Borlowa (1519: vezi Pesty, o. c., II, p. 31), Zlathna (1503: ibid., II, p. 493), Balwosnycza (1447), Bolvasnycza (1453—1478: ibid., II, p. 26), Petrosnicza (1468: ibid., II, p. 445), Bokostycza (1468), Bokosnycza (1531: ibid., II, p. 24—25), Goliecz (1468), Golacz (1501: ibid., II, p. 83), Hylhova (1519), Jelhowa (1519: ibid., II, p. 91—92), Zadwa (1467), Zadowa (1576: ibid., II, p. 487). ¹⁵ Hd KAdTHHHH, oy BadTHHivk (1408—1418, 1424, 1428), vezi P a n a i t e s c u, o. c., p. 88, 136, 155. ¹⁶ Ibid., p. 75, 88, 136, 155. ¹⁷ Vezi N. lorga, o. c., p. 18. ¹⁸ In limba romînă exista un diminutiv oirfșor (< oîrjușor) de la înrf, dar nu "eîrfcior. ²⁰ F r. M i k 1 o s i c h, Lexicon palaeosloveriico-graeco-laiinum, Viena, 1862—1865, p. 78. ¹⁹ Vezi G. Pa seu, Sufixele roniînești, București, 1916, p. 218. 10 Acad. E. Petrovici 4 formele: ser. vre, vrca'oa\a' (cu derivatul vreina), bulg. (forma derivată) Bp'bHBa, 'ulcior, oală cu două torți’, sloven. vre, vrea 'ulcior’. Se poate prin urmare presupune că, în graiurile slave de sud, pentru a numi pe olar au existat nu numai derivatele în -ari ale lui grunici și Ionici (ser. grnear, loncar, bulg. rpi»Hqap), ci și un derivat al lui vruci (vre). Plecînd de la o formă slavă *Vrcarevo sau Vrcareva (dolina) ’(valea) olarului’, trebuie să ne așteptăm în limba romînă la forma *Vîrcerovaₜ devenită apoi Vîrciorova. Intr-adevăr lui r silabic slav îi corespunde regu- lat, în elementele slave ale limbii romîne, grupul zr; a neaccentuat devine ă, care după consoană palatală (în speță c) se palatalizează în e, iar sufixul -evo este reprezentat în toponimicele romînești de origine slavă de obicei prin -ova²¹. De altfel e posibil ca forma slavă auzită de romîni să fi pre- zentat -ovo în loc de -evo: *Vrcarovo. (Cf. formele Tp'bHqapoBo²², Ko/iaposo²³, Loncarovci²^, Mhjiojuob²⁵, KparyjoBbn.²⁶, KpymoBbii.²⁷ etc.). Ce limbă slavă au vorbit slavii care au creat numele Vîrciorova? Jude- cind după unele hidronime și toponimice din regiunile în care se găsesc cele cinci toponimice Vîrciorova, se pare că graiul slav în care a fost creat acest nume de loc se situează la extremitatea estică a ariei în care sl. corn. *o, *e, *dj au evoluat la u, e, g. Toponimice prezentînd aceste reflexe în regiunile care ne interesează sînt Dubova (1690—1700: Dubovo)²*, Naghlu- kavieza, Kyslukawicza ( 1440)²⁹, Muthnuk ( 1376)³⁰, Predici ( = Predel)³\ Bela, Belareca (Beleriecay². în bazinul rîului Blahnița (Hd E/\dTHHu,H) pe Blahnița’: a. 1408—1418)³³, unde e semnalată pădurea numită Vîrcio- rova, este amintit în evul mediu numele satului Cdr'tan’K, CdnaKhu, etc., care e un derivat de la *sadja. Forma bulgară corespunzătoare acestei ²¹ Vezi E. Petrovici, Graiul Carașovenilor, București, 1935, p. 5 urm.; id., Daco- slava, în „Dacoromania", X (1941), p. 261 urm. Și în Grecia toponimicele de origine slavă prezintă -ov- în loc de -ev-. Vezi M a x V a s m c r, Die Sloven in Griechenland, Berlin, 1941, p. 268. ²² Vezi CnHCbK na Hace^emiTe Mecia b HP B'bJirappm, Soîia, 1960, p. 193. ²³ St. Mladcnov dă mai multe toponimice bulgare care prezintă -ov- în loc de -ev- așteptat: KpyinoBo, Ejkobo, IEt^pk^’obo, KojiapoBo etc. (vezi St. Ml a den ov, Etymolo- gisches aus einer kurzgefassten Geschichte der bulgarischen Sprache, extras din CnHcamie na d'bjir. AKaAeMim na nayKHTe, Sofia, 1930, p. 108—111). ²⁴ Vezi Recnik mesta, Belgrad, 1925, I, p. 243. ²⁵ Vezi A. B e 1 i c, Dijalekti istocne i juzne Srbije, Belgrad, 1905, p. 26. ²⁶ Ibid., 1. c. ²⁷ Ibid., p. 60. ²⁸ Vezi Pesty, o. c., II, p. 61; „Dacoromania“, X, p. 250. ²⁹ Vezi Csănki D >e z s 6, Magyarorszâg tortenelmi fbldraiza a Huriyadiak korăban. II, Budapest, 1894, p. 49. Cf. Contributions onomastiques publiees ă l’occasion du VIe Congres internațional des Sciences onomastiques ă Munich du 24 au 28 aout 1958, Bucu- rești, 1958, p. 35. Forma actuală a acestui nume de sat și de pîrîu este Luncavița, refăcută de populația romînească după apelativul romînesc luncă. ³⁰ Vezi Csănki, o. c., II, p. 57. ³¹ Vezi „Dacoromania", X, p. 255; „Romanoslavica", I, p. 22. Forma obișnuită a acestui nume de loc este, în regiuni situate mai spre răsărit, Predeal. „Romanosla- vica“, I, p. 20. ³² „Dacoromania“, X, p. 255; „Romanosl.avica“, I, p. 22. ³³ Vezi mai sus, nota 14. Etimologia toponimicului Vîrciorova 11 forme slave comune este ca>KAa 'funingine’ (Cf. formele celorlalte limbi slave: ser. sada, sade, sage, saja, rus., ucr., belorus ca>Ka , slovac, pol. sadza, ceh. saze, sorab. sup. sazy pl., sorab. inf. saze pl., sloven, saja³A). In schimb la est și nord-est de regiunile unde se găsesc toponimicele Vîr- ciorova, la distanțe care uneori nu ating 10 km, începe aria în care sl. corn. *o, *e, *tj, *dj prezintă, în toponimicele de origine slavă, reflexele în, îm (im), ea, a, șt, jd: Glamboka ( 1475)³⁴ ³⁵, ( 1430)³⁶, Brazua ( 1366)³⁷, B’baa (1415)³⁸, Zlasd ( 13'62)³⁹, ivt Scth KoLuSqiHue (1483)⁴⁰, (1642)⁴¹, ( 1571 )⁴² ⁴³ etc. Satul Glîmboca (Glimboca) e numai la 4 km spre răsărit de Valea Vîrciorovei³. E deci probabil că forma *vrcafi a existat atît în graiul slav din vestul teritoriului Republicii Populare Romîne care prezenta u, e, g pentru sl. corn. *e, (*tj), *dj, cît și în graiul slav răspîndit mai spre răsărit, care reda prin în, îm (im), ea. a, șt, jd aceleași sunete și grupuri slave comune. 3TMM0JI0ITIH TOnOHHMHHECKOrO HA3BAHI4H VÎRCIOROVA (BblPHOPOBA) (P e 3 io m e) B 3anaAHofi qacTH TeppiiTopun PyMbiiicKOH HapoAHoii PecnydjinKH, b BanaTCKOH oâjiacTH h b pawoHe Typny CesepuH, ABa cejia, ABe peqKH ii oahh Jiec HaabiBaioTCH Vîrciorova (BbipqopoBa). OTMeqeno, mto oaho hs ceA iiocwt TaKoe HasBamie, namiHan c XV Bena. no CBOeMy. npOHCXOJKACHHK), H33B3HHe HBAHeTCH CAaBHHCKHxM npHTH)KaTeAbHbIM npH- AaraieAbHbiM (c cy(j)({)HKcoM -ov-), *Vrtarevo w^^Vrcareva (dolina) „aoahh3 roHqapa” <:Orran,»roHqap”<*vrct „ropmoK”. CjieAOBaTeAbno.y iojkhhx ca3Bhh aah hohhthh „roHqap”, Kpoiue npon3BOAHbix ot gr unici n Ionici (cp. cepdoxopB. grnbârjoncar; 6oaf. zp^Hnap). cy- UieCTB0B3A0 II IIpOII3BOAHOe OT ordi. Bo3mo>kho, qTO $opM3 *vrcari 6lia3 ksk b roBope cjibbhh aanaAHofi qacni PyMHH- ckoîi HapoAHoii PecnydAHKH, c u, e, g, bmccto odmecAaBAHCKi-ix *o, *e, *dj, Tai< h b roBope CA3BBH, p3cnpocTp3HiiBmnxcH 6ojiee k BOCTOKy, KOTopbin nepeAaBaA qepea în {îm, im), ea (a), șt, jd TaKiie >Ke sbvkh h rpynnbi 3ByKOB odmecAaBHHCKoro H3biKa. ³⁴ Vezi „Romanoslavica", I, p. 19. Cf. oronimul din Muntencgru Saăavac, semnalat de Vuk Karadzic în dicționarul său. Vezi și Recnik mesta, o. c., II, p. 370. Privitor la răspîndirea în Peninsula Balcanică a diferitelor reflexe ale lui *sadja slav comun, a se vedea Ivan Popovic, Geschichte der serbokroatischen Sprache, Wiesbaden, 1960, p. 443. ³⁵ Vezi Csânki, o. c., II, p. 53; Contributions onomasiiques, o. c., p. 40. ³⁶ Vezi Panaitescu, o. c., p. 161. Forma actuală este Dîmbooa. ³⁷ Vezi Csânki, o. c., V, p. 80. Forma actuală este Breazova: „Romanoslavica“, I, p. 21. ³⁸ Vezi Panaitescu, o. c., p. 110. Forma actuală este Bala: „Rornanoslavica“, I, p. 20. ³⁹ Vezi „Studii și cercetări lingvistice", IV (1953), p. 84 urm. Forma romînească actuală este Zlașii. ⁴⁰ libid., p. 70 urm. ⁴¹ Ibid., p. 71. ⁴² Vezi „Studii și cercetări lingvistice", IV (1953), p. 75—76: „Romanoslavica", I, p. 14. ⁴³ Vezi harta anexată, pe care sînt trecute toponimicele (situate spre apus și spre răsărit de locurile numite Vîrciorova) prezentînd pe de o parte u, e, g, pe de alta în, îm (im), ea, a, șt, jd pentru sl. corn. *o. *e, *tj, *dj. 3 2 Acad. E. Petrovici 6 ETYMOLOGIE DU TOPONYME VÎRCIOROVA (Resu m e) Dans la pârtie occidentale du territoire de la Repubiique Populaire Roumaine, dans la region administrative du Banat, district de Turnu-Severin, deux villagcs, deux ruisseaux et tine foret portent le nom do Vîrciorova. L’un des villages est atteste avec ce nom des le XVe siecle. Le nom etait â forigine un adjectif possessif slave (â sufîixe -ov-), '-V r careu o ou '■Vrcareva (dolina) „vallee du potier" < *urcan „potier“ < *vrcî „pot". Les Slaves du sud possedaient par consequent — outrcs les derives de grunlcl et de Ionici (cf. s.-cr. grncarₜ loncar; bg. grăncar) — aussi un derive de vrei pour designer le „potier". II est possible que la forme *vrcarl ait existe aussi bien dans le parler slave de l’ouest du territoire roumain, lequel presentait u, e, g pour sl. corn. *7, *e, (*tj), *dj, que dans le parler slave repandu plus â l’est, qui rendait par în (îm, im), ea (a), șt, jd Ies memes sons et groupcs de sons slaves communs. DESPRE STRUCTURA MORFOLOGICA A SUBSTANTIVELOR ȘI ADJECTIVELOR ROMÎNEȘTI de I. PĂTRUȚ Intr-un studiu publicat nu demult, acad. Al. Graur se ocupă cu struc- tura morfologică a cuvintelor romînești¹. întrucît unele afirmații ale d-sale au directă legătură cu problema discutată în prezentul articol, ne vom opri puțin asupra lor. Astfel, analizînd structura substantivelor romînești, d-sa afirmă că la cele „de tipul casă găsim sufixul caracteristic al declinării contopit pretu- tindeni cu desinența: -ă la nominativ singular, -e la toate celelalte forme. La tipul munte, singularul prezintă sufixul caracteristic declinării, -e, contopit cu desinențele, iar pluralul e ca la tipul lup. La tipul curte sufixul decli- nării, -e, apare la nominativ-acuzativ singular contopit cu desinența; cele- lalte forme se formează cu alterarea consoanei finale a rădăcinii"². Pe marginea acestor afirmații ne îngăduim să întrebăm: a) -ă din casă și e din munte, curte sînt sufixe sau desinențe? Dacă sînt sufixe „caracteristice declinării" se includ, evident, în temă, deci nu pot să fie și desinențe; b) dacă -e din munte este sufixul „caracteristic al declinării^, de ce nu caracterizează întreaga declinare, ci pluralul lui munte „e ca la tipul lup", la care „sufixul și desinența sînt zero pretutindeni"³? c) nu e mai indicat să vorbim, în cazul analizelor morfologice, de teme⁴ și nu de rădăcini, pentru a nu exclude substantivele derivate, ca învățător (de tipul lup), frumusețe (de tipul curte) etc.? ¹ Acad. Al. Graur, Note asupra structurii morfologice a cuvintelor, în „Studii de gramatică", voi. II (1957), p. 3 ș. u. ² Id., ibid.., p. 16. ³ Id., ibid., p. 15. ⁴ Acad. Al. Graur ne reproșează că noi, într-un articol, afirmam că „tema este unul dintre morîemelc de bază ale flexiunii" („Limba romînă“, IV [1955], nr. 6, p. 66). „De astă dată termenul temă — spune d-sa — nu mai corespunde nici definiției occiden- tale, nici celei sovietice. Dacă tema este un morîem (și încă unul de bază!), ce mai sînt rădăcina și sufixul în care se descompune terna?" (loc. cit., p. 6). Desigur că morîemui mi poate îi divizat din punct de vedere morfologic. Fără îndoială, tema poate consta din 14 I. Pătruț 2 d) nu este mai adecvată structurii substantivelor romînești următoarea analiză: în lup — lupi desinența este zero, în casă — case desinența este -ăl-e, în murite — munți și curte — curți desinența este -e/zero și acestea sînt adăugate la temă? Declinările romînești nu au nici un sufix carac- teristic, ci ele sînt caracterizate de desinențe (inclusiv desinența zero). Dacă desinențele caracterizează declinarea — căci, vom vedea, temele sînt toate consonantice — înseamnă că substantivele romîneși se grupează în declinări sau în paradigme după desinențe. Acad. Al. Graur susține că mai multe morfeme: copilaș = copil-aș, înștiința- (tema imperfectului = tema prezentu- lui + -a-) = în-științ-a. Dacă însă tema coincide cu rădăcina, ea poate fi numită morfem: cf. morfemul (rus.) dom-, citat de acad. Al. Graur (ibid., p. 8); cf. și „morfemele" codan-, Hec-, Kop3HH- (din propoziția codana neceT KopaiiHy „cîinele duce coșul"), AnaAeMHH HayK CCCP, HncTHTyT pyccnoro H3biKa, PpaMMaTUKa pyccKOco A3biKa, tom. I, tponeTUKa u MopcpoAocuR, MocKBa, 1960, p. 10. Acad. Al. Graur, susținînd formula „tema este formată dintr-o rădăcină și unul sau mai multe sufixe (eventual și prefixe)“ (loc. cit., p. 6), stabilește „sufixe" caracteristice declinării la substantive de tipul casă (citat și de noi mai sus). D-sa atribuie unui morfem chiar trei valori: -ă din roată ar fi sufix, atît lexical cît și gramatical, și totodată desi- nență (ibid., p. 8). După părerea noastră sufix gramatical nu este, căci declinările romînești n-au sufixe caracteristice, lexical nu poate fi, căci roată nu e un derivat (< lat. rota)', deci -ă este doar desinență. Este adevărat că acad. Al. Graur acceptă afixele zero (ibid., p. 8), de exemplu fa substantivele de tipul lup (citat și de noi mai sus), la care totuși precizează că „sufixul și desinența sînt zero pretutindeni (după dispariția lui u final)" (ibid., p. 15—16). D-sa susține existența unor astfel de sufixe caracteristice declinărilor romînești, fie contopite cu desinența, fie zero, din cauză că are în vedere în primul rînd formele latinești, în cazul de față declinările latinești, în care, la unele cazuri, mai apar vechile vocale tematice. Metoda de analiză a acad. Al. Graur se reliefează dacă urmărim cum analizează d-sa, de exemplu, prezentul indicativ al verbului cînta: în cînt, cînp (= cînți) sufixul și desinența sînt zero; -ă din cînt-ă reprezintă sufixul contopit cu desinența; în cînt-ă-m -ă~ este „vocala caracteristică a conjugării alterată", iar -m desinența; în cînt-a-ț’ (= dințați), -a- e „vocala caracteristică" normală, -f e desinență (ibid., p. 15). Deci corespondentul vocalei tematice -a- din latină e numit „vocală caracteristică a conjugării" dacă e urmat de „desinențe" (la persoanele I și a 11-a pl.), dar dacă nu, la persoana a IlI-a sg., e con- siderat „sufix contopit cu desinența". Dar despre ce „contopire" e vorba? Căci -ă, din cîntă < lat. cantat, reprezintă pe -a- latinesc, iar t final a dispărut. Se pune întrebarea: după ce criterii ne orientăm ca să știm că -ă- „sufixul contopit cu desinența", la per- soana a IlI-a sg., ține de temă sau este desinență? Pe marginea analizei noastre — conform căreia tema prezentului este cînt-, tac-, fac-, dorm- (și, se înțelege, variantele acestora: cînp-, tac- / tăc- etc.), iar desinențele pre- zentului, la persoanele I și a Il-a pl., sînt -ăm, -aț (la conjugarea I) sau -em, -eț (la conjugarea a Il-a) etc. — acad. Al. Graur întreabă: „dacă facem abstracție de temele verbelor, cum vom explica de ce desinența persoanei întîi și a doua plural diferă de la verb la verb? Iar dacă nu explicăm, ce valoare mai are gramatica?" (loc. cit., p. 15). Această explicație însă se poate da: diferența între conjugări — e vorba aici de indicativul pre- zent — în limba romînă e marcată de desinențe, nu de teme ca în latină, datorită faptului că vocalele tematice latinești, mai exact, corespondentele lor, se includ în desinențele romînești. După părerea noastră, e mai greu de dat altă explicație: dacă acceptăm tema prezentului cînt-1 cîntă-1 cînta-, propusă de d-sa (ibid., p. 15), care dintre acestea apar în formele bazate pe tema prezentului (imperfectul etc.)? Acad. Al. Graur afirmă că „soluția propusă de Pătruț nu are meritul nici măcar de a ne prezenta o temă într-adevăr unitară. în afară de modificările consonantice trebuie să ținem seamă și de alternanțele vocalice: port- / poartă- / purt-, tac-f tăc-...“ (ibid., p. 15). Ne surprinde această, constatare, căci în variantele ternelor propuse de noi apar numai alternanțele, consonantice și vocalice, caracteristice limbii romîne. Nu pot exista alte teme, în care aceste alternanțe să nu apară. 3 Structura morfologică a substantivelor și adjectivelor rominești 15 ,,în declinare, substantivele romînești se grupează pe terminații"⁵ ⁶. D-sa definește „terminația" astfel: „partea de la sfîrșit a unui cuvînt, indiferent de analiza morfologică" și aduce următorul exemplu: „nimic nu ne împie- dică să spunem că gînduri are terminația -r (r muiat). In gînd, -d nu este, bineînțeles, desinență, dar gînd are terminația -d“\ Evident că „termina- ția", cu această accepțiune, nu este un morfem. Noi susținem că în decli- nare trebuie urmărită, totodată, și structura morfologică a cuvintelor, deci analiza lor în morfeme. Pe de altă parte, considerăm că e necesar să îie înlăturată confuzia dintre „terminație" (în accepțiunea de mai sus) și desinență, confuzie veche, care se constată și în Gramatica Academiei R.P.R., după cum recu- noaște acad. Al. Graur⁷. Cu structura morfologică a substantivelor și a adjectivelor romînești ne-am mai ocupat în cîteva articole anterioare⁸, însă unele grupuri de sub- stantive și adjective nu au fost puse în discuție decît în treacăt, iar altele de loc. E evident că la substantivele cu singularul în consoană (inclusiv /), ca rob, ochi (= oft), ciocoi, ca și la adjectivele de felul lui bun, dibaci (= dibac}, vechi ( = vek), greoi, atît formai de singular, cît și cea de plu- ral este egală cu tema.. Cele care au singularul în consoană dură, au plu- ralul (egal cu tema) în consoană moale sau palatală, potrivit alternanțelor caracteristice limbii romîne: rob’ (=robi), bun (=buni), cal, gol etc.⁹ La substantivele și adjectivele în -u plenison la singular, codru, cuscru, negru, tema este de asemenea în consoană, -u al singularului și -i plenison de la plural fiind desinențe: codr-u — codr-i, cuscr-u — cuscr-l, negr-u (îem. neagr-ă) — negr-i (fem. negr-e), cf. și derivate ca negr-uț, codr-uț (cu sufixul -uț, cf. căl-uț). Să ne oprim puțin asupra substantivelor masculine în -u la singular și în -l la plural, de felul lui fiu — fii, flăcău — flăcăi, bou — boi etc. Se încadrează morfologic în această grupă un număr de substantive de origine turcească (geamgiu, hangiu, surugiu) sau derivate romînești cu sufixul de origine turcească -(a)giu (pomanagiu, tablagiu, duelgiu etc.). Cum trebuie analizate aceste substantive din punct de vedere morfologic? ⁵ Loc. cit., p. 7. ⁶ Ibid. ⁷ Ibid. Și noi, în cîteva articole anterioare, am întrebuințat denumirea „terminație", însă numai cu valoarea de desinență. ⁸ I. P ă t r u ț, Despre componența cuvintelor flexibile ale limbii romîne, în „Limba romînă“, IV (1955), nr. 6, p. 67—69; id., Gramatica limbii romîne, voi. I... Ed. Acad. R.P.R., 1954, (recenzie) în SCL (1956), nr. 1—2, p. 117—118, 120—121; id., Probleme de morfologie și ortografie. în legătură cu i în limba romînă, în CL, I (1958), p. 121—122; cf. id., Probleme de fonetică si morfologie. III. în legătură cu i și u în limba romînă, în CL, IV (1959), p. 46. ⁹ Cf. I. Pătruț, în „Limba romînă", IV (1959), nr. 6, p. 67; id., în SCL, VII (1956), nr. 1—2, p. 118; id., Morfologie, și fonologie. Despre fonemele consonantice moi ale limbii romîne, în CL, V (1960), p. 25. In ultimul articol este expusă și părerea noastră asupra fonemelor consonantice moi din limba romînă. 16 I. Pătrut 4 In unele dintre gramaticile noastre, -u (la singular) și -i (la plural) sînt considerate desinențe¹⁰ ¹¹, deci fi-u, fi-r, flăcă-u, flăcă-i\ bou, bo-i, Ținînd seamă însă că toate celelalte masculine au tema terminată în consoană (cf. mai sus) și că toate — în afară de cele din grupa lui codr-u, pl. codr-i — n-au desinențe nici la singular nici la plural, ne întrebăm dacă grupul acestora de care vorbim poate fi considerat ca avînd tema în vocală și desinența -ul-i. Credem că derivația ne poate da cîteva indicații semnifi- cative. Astfel, în legătură cu flăcău, avem derivate ca următoarele: flăcăuan ( — flăcău-an), flăcăuandru (= flăcău-andru), flăcăuaș (= flăcău-aș), flă- căuș (— flăcău-uș), toate de la tema flăcău-, față de flăcăiaș ( flăcăi-aș), flăcăiandru ( flăcăi-andru), flăcăi ( = flăcăi-i, verb), flăcăie ( — fălcăi-iie), flăcăiime (^ flăcăi-ime), flăcăiește (^ flăcăi-ește)ⁿ, de la tema flăcăi-. Explicația acestor derivate nu credem că e bine formulată în DLRM: pri- mele derivă din flăcău, iar celelalte din pluralul flăcăi (s.v.). De ce ar deriva flăcăuandru dintr-un singular, iar flăcăiandru dintr-un plural? Mai justă ne pare formularea următoare: derivatele amintite sînt de la o temă variabilă, flăcău-1flăcăi-. Varianta e condiționată de vocala următoare a sufixului: înaintea vocalelor anterioare apare tema în -i (flăcăi-i, verb, flăcăi-iie), înaintea vocalei posterioare apare tema în -u (flăcău-uș)\ înain- tea vocalei centrale a apare sau una sau cealaltă {flăcăi-andru, flăcăi-aș sau flăcău-andru, flăcău-aș)¹² ¹³. Se înțelege că la fel trebuie analizate și adjectivele cu singularul mas- culin în wau: nou, nouă, pl. noi (tema nou-/noi-\ cf. nouț (— nou-uț)Hnnoi-î), viu, vie (=viie), pl. vii (tema viu-lvii-), tirziu (tema tirziu-/tir zii-, cf. tîrzior ~ tîrziu-or, întîrzia întîrzii-a), argintiu, auriu, cenușiu, fistichiu, zurlia etc. Tot așa trebuie privite și ambigenele cu singularul în wau, cu desi- nența -e sau -uri la plural: ptrău (pîrîu)— pîrai-e, ferăstrău — ferestrai-e, rîu — rîuri (= rîu-uri), (și numeroase neologisme) birou, cadou, tablou etc. De altfel unele din prima categorie, au, dialectal, și la plural tema în -u, după care apare desinența -ă: pîrau-ă, hîrdau-ă etc. Ci. și derivate ca: pîrău-aș (pîrîu-aș)lptrăi-aș (pîrîi-aș), pîrîuț (^---- pîriu-uț){³ etc. Despre femininele ca măsea, purcea, stea, vergea, cafea, basma, para spunem că ele trebuie considerate teme în -/-¹⁴. Intr-adevăr tema în -l- apare la plural și la genitiv-dativ singular (măsel-e, basmal-e), precum și ¹⁰ In Gramatica Academici R.P.R. -i al pluralului (la substantivul erou} fiind consi- derat desinență (voi. I, p. 148), înseamnă că în același fel c considerat și u al singularului. Tot așa le-am considerat și noi în SCL, VII (1956), nr. 1—2, p. 118. ¹¹ Exemplele sînt luate din Dicționarul limbii romîne moderne ( = DLRM), Editura Academiei R.P.R., 1958, s. v. ¹² Și în derivatele de la fiu tema este variabilă (fiu-/ ții-): cf. fiuț (= fiu-uț < fiiuț), înfia (= înfii-a). Am arătat cu altă ocazie că situația lui jiu — fii este paralelă cu a verbe- lor viu-vii, țiu-ții, la care propuneam ca forma în -u (viu, țiu) să fie considerată ca variantă a temei prezentului (I. P ă t r u ț, Probleme de Jonetică ,și morfologie. III. în legă- tură cu i și u în limba romînă, în CL, ÎV [1959], p. 43 ș. u.). ¹³ DLRM, s. v. Cf. mai sus derivatele lui flăcău. ¹⁴ I. P ă t r u ț, în „Limba romînă“, IV (1955), nr. 6, p. 68. Structura morfologică a substantivelor și adjectivelor romineșli 17 in derivate: stel-uțp, stel-ar, stel-ișoară, cafel-uță, băsmăl-uță™ etc. Credem .acum că ele trebuie considerate teme în -l/u-: măsel-hnăseau-. Tema în m- apare în forma articulată la nominativ și acuzativ singular, măseau-a, steau-a etc.¹⁶. Acad. lorgu Iordan afirmă, pe bună dreptate, că forma veche este măseauă (< lat. maxiUa)'⁷. Asemenea forme apar în aromînă: cătsauă {cătsauo — cățauo, cu -ă > o, după wau¹⁸, măseauă, purtseauă etc.¹⁹; în meglenoromînă: cățauă, măseauă, mărdzeauă „mărgea“, steauă, virdzeauă ,,vergea" etc.²⁰. Aceste forme se păstrează și în dacoromînă, în vestul tării, prin Banat, Crișana și în vestul Ardealului²¹. * Din cele spuse mai sus și în articolele noastre menționate²², reiese că toate substantivele și adjectivele romînești au tema terminată în con- soană. Pentru a putea explica și istoric structura lor morfologică, le vom •urmări după împărțirea tradițională în cele trei declinări²³. In declinarea I se grupează: a) substantivele feminine cu desinențele: la sg. nom.-acuz. -ă (fal-ă); gen.-dat. -e (fet-e), zero (ser seri). La pl. -e (fet-e), zero (seri)\ b) femininele de felul lui măsea, para, la care se adaugă și zi (toate cu tema în dfu-), care au la sg. gen.-dat. și la întreg pluralul desinența -e (măset-e, paral-e, zil-e)\ ¹⁶ DLRM, s. v. Despre stelar se spune în acest dicționar: „din stele (pl. lui stea) + sui. -ar“ (s. v.). Dar cum se poate dovedi că stelar „colindător cu steaua, copil care umblă cu steaua'⁴ (ibid.) e derivat de la un plural? ¹⁶ Există și derivate din tema în -u-, de ex. de la tema ziu-: zincă, ziulică, ziuliță, ziușoarâ, zîuatic (DLRM, s. v.) (= ziu-ucă, ziu-ulică etc.). ¹⁷ Acad. lorgu 1 o r d a n, Limba română contemporană, [București], 1956, p. 302, 326. ⁱS Cf. I. P ă t r u ț, Rostirea nouă, două etc., în Omagiu lui lorgu Iordan, Editura Academiei Republicii Populare Rornîne, 1958, p. 6)62. ¹⁹ Th. Ca pi dan, Aromânii, București, 1932, p. 379. Pentru măscuită ci. și ALR I, voi. 1, h. 30; ALRM I, voi. I, h. 44. ²⁰ îd., Meglenoromânii, I, București, 1925, p. 143: ALR I, voi. I, h. 30; ALRM I, voi. I, b. 44: măseauă. ²¹ Cf. forma măseauă (măsauă), în ALR 1, voi. 1, h. 30; ALRM I, voi. I, h. 44. Forma aceasta apare și în cîtcva puncte izolate (180, 218, 230) din partea estică a Ardea- lului, precum și în limba moldovenilor din stînga Nistrului, ceea ce arată căi ea a fost mult mai răspîndită decît astăzi. Substantivele acestea au o situație asemănătoare, ca structură morfologică, cu cele rusești în -mh (hm a „nume", 6peMH „sarcină" etc.; cf. sl. v. im^, breme), foste teme în -men- (cf. sg. gen. rus. HMeH-ii, 6peMew-H ; sl. v. imen-e, bremen-e), la care tema în -n- nu mai apare la norn. și acuz, sg., din cauză că -en s-a transformat în -e încă în slava comună: sl. corn. *imen > *im$. S-ar părea că există derivate și de la o temă extrasă din formele de nom.-acuz. sg., •cf. purcică, vițică — deci de la terna pure- (cf. pur ca), viț- (cf. vițea) — (cf. derivatele, oarecum paralele, din tema omen-lom-: omăn-aș, omen-i (vb.), omen-os, față de om-ulete, om-ușor). Credem însă că derivatele purcică, vițică sînt modelate după corespondentele masculine, purcel, vițel (cf. și adj. frumușea —frumușel — frumușică). ²² Vezi nota 8. ²³ împărțirea aceasta mai este menționată în Gramatica Academiei R.P.R. (voi. I, p. 148—149), în care însă flexiunea substantivelor este urmărită după genul lor (ibid.., P. 148 ș. u.). 2 — Babeș -Bolyai Philologia 18 I. Pătrut 6- c) masculinele cu desinența -ă la singular și zero la plural (tat-ă— tați = laț'). Declinarea a Il-a cuprinde substantivele masculine și ambigene cu desinențele: la singular: zero (an, cal, pui, flăcău, fiu, geamgiu; ac, chipiu, junghi, rîu); -u (codr-u, căpăstr-u); la plural masculinele au desinența zero (ani ati, cai, flăcăi, fii, geamgii) sau -i (codr-i), iar ambigenele -e (ac-e, chipie — chipii-e, căpestr-e), -uri (junghiuri — jurig’-uri, rîuri ----- rîu-uri) sau zero (concedii,, consilii). In declinarea a IlI-a se încadrează substantivele masculine, feminine și ambigene cu desinențele: la sg. -e\ la pL: zero sau -e: frat-e — frați (—fraf); vulp-e — vulpi (=vulp')ₜ vie (= vii-e) — vii²⁴ ²⁵, învățătoar-e (sg. șipl.); num-e (sg. și pl.)²⁶. La sg. gen.-dat. femininele au, ca și cele de declinarea I, aceeași formă ca la plural. Multe substantive, îndeosebi numele de ființe, au la singular forme speciale de vocativ: cu desinența -e la masculine (bărbat-e, cuscr-e), -o la feminine (fat-o, bab-o). In vocativul, existent sau posibil, al substantivelor ca stea apare tema în -u- (steau-o). Adjectivele se grupează în declinările substantivelor și au aceeași structură morfologică ca și acestea: teme consonantice și desinențele: mase, la sg.: zero, -u, -e, la pl.: zero, -i; fem. la sg.: -ă, -e, la pl.: -e, zero. La gen-dat. sg. adjectivele feminine (ca și substantivele) au forma egală cu pluralul. Exemple: bun — bun’ (= buni), bun-ă — bun-e; gol — goi, goal-ă — goal-e; viu — vii-e — vii; negr-u — negr-i, neagr-ă — negr-e; dulc-e — dulc (= dulci), mar-e — mar’ (— mari). Adjectivele rău și greu au la masculin tema în -u/i- (rău — răi, greu — grei), ca substantivele de felul lui flăcău — flăcăi; femininul (rea — rel-e, grea — grel-e) se grupează în categoria substantivelor ca măsea — măsel-e, ca și femininele de tipul frumușea — frumușel-e (mase, frumușel) > mititea — mititel-e (mase, mititel) etc. * Structura aceasta a substantivelor și adjectivelor se explică prin ori- ginea sistemului declinării romînești. După cum se știe, cele trei declinări romînești au la bază declinările I, a Il-a și a IILa din limba latină. Substantivele latinești din aceste trei declinări, precum și adjectivele trebuie considerate și în latina clasică teme consonantice: ²⁴ Privitor ia ambigenele de felul iui concediu, consiliu, cf. mai jos, p. 22—23. ²⁵ Considerăm că sînt teme în iod si substantivele ca alee, epopee (1. P ă t r u ț, în CL, I [1956], p. 121, nota 7). ²⁶ Unele substantive feminine de declinarea I și a IlI-a au forme de plural cu desi- nența -uri: gheț-uri, lips-uri, mătăs-uri etc. (Cf. Gramatica Academiei R.P.R., voi. I, p. 134). Din schița de mai sus au fost omise și alte substantive „neregulate", ca om-oameni (cf. lat. homo-homines), oaspe (și oaspete) — oaspeți (cf. lat. hospes-hospites), cap-capete- (cî. lat. caput-capita), soră-surori (cf. lat. soror-sorores), după care s-a modelat noră- nurori. Structura morfologică a substantivelor și adjectivelor romînești 19 Declinarea I, fostele teme în -a-: mens-a, mens-am, mens-ae, mens-is etc.; bon-a, bon-am, bon-ae etc. Declinarea a Il-a, vechile teme în -o-²⁷: lup-us, lup-um, lup-i, lup-o, lup-is etc.; bon-us, bon-uin, bon-i, bon-is etc. Substantivele latinești de declinarea a IILa erau teme consonantice sau teme în -i-. Declinarea celor două tipuri s-a amestecat, astfel încît încă la începutul perioadei istorice cele două tipuri de declinare erau destul de apropiate, ca apoi declinarea fostelor teme în -i- să se unifice aproape complet cu cele consonantice pe la sfîrșitul perioadei republicane²⁸: cf. mons, mont-em, mont-is, mont-es, mont-ibus etc. (temă consonantică); pan-is, pan-em, pan-is, pan-es etc. (veche temă în -i-). Cf. și adjectivele foste teme în -i-: virid-is, virid-i etc., față de virid-em, virid-es. De fapt pentru limba romînă interesează structura substantivelor din latina populară și din continuatoarea acesteia, romanica dunăreano-balca- nică, și interesează numai structura acelor forme care au fost transmise limbii romîne. E evident că în cele trei declinări latino-romanice care stau la baza celor romînești substantivele și adjectivele aveau teme consonantice: La declinarea I, formele romînești, constituite din teme consonantice și desinențele -ă (sg. nom. și acuz.), -e (pl. și gen.-dat. sg.), corespund celor latinești: fat-ă bun-ă < fet-a bon-a; fet-e bun-e < fet-ae bon-ae. For- mele fără desinențe la plural și la gen.-dat. singular, care au avut cîndva desinența -i (mor⁹, ser' < mori, seri), sînt mai noi. La declinarea a Il-a avem în romînă trei forme: lup, voc. lup-e (băr- bat-e), pl. lupi ( =■-lup') < lup-u (lup-us, lup-um) și, probabil, lup-o (forma de dat. sg.), lup-e, lup-i; bun, buni ( — bun⁹) < bon-u (< bon-us, bon-um), bon-i. ²⁷ Spuneam într-un articol că, în latină, la substantivele de felul lui lupus tema în o mai apare doar la cîteva cazuri (sg. dat. și abl., pl. acuz.) („Limba romînă", IV [1955], nr. 6, p. 66). Acad. Al. Graur afirmă: „o analiză corectă a structurii cuvîntului l-ar fi împiedicat pe I. Pătruț să declare că vocala tematică -o- apare în formele cazuale latine lupo, lupos: aceste forme au o lung, iar vocala tematică este o scurt. La dativul și ablativul singular vocala tematică s-a contopit cu desinența, iar la acuzativul plural vocala tematică a fost lungită sub influența desinenței" (loc. cit., p. 9). Dar vocala tematică -o- a fost scurtă sau lungă încă dintr-un stadiu prelatin: la sg. dat. și abl. vocala tematică a fost lungă: o (cf. A. E r n o u t, Morphologie historique du latin, Paris, 1935, p. 24, 48), așa cum se vede și din alte limbi indo-europene. Astfel, în slavă temele corespondente au la sg. genitiv, care corespunde unui ablativ vechi, un -a (cf. sl. v. vlika) < o (cf. lat. lupo < *lupo-d; -d nu „s-a contopit cu desinența", ci a început să dispară, în latină, ]a începutul epocii istorice, cf. A. Ernout, op. cit., p. 24, 48). Deci substantivele latinești de declinarea a Il-a sînt de fapt vechi teme în -6/o- sau, mai exact, ținînd seama și de forma vocativului singular (cf. lat. lupe, gr. Xăxs, sl. v. vlice), teme în -dlo/e- (A. Ernout le numește teme în -o/e-, op. cit., p. 9, 20, 21, 23, 24, 40, 41 etc.). E obișnuit însă ca ele să fie numite, pentru simplificare, teme în -o-, așa după cum și substantivele de declinarea I sînt numite teme în -a-, deși și ele au la unele cazuri un vechi -â- tematic (cf. lat. sg. abl. rosâ < *rosă-d, A. Ernout, op. cit., p. 24, cf. p. 35), și cum substantivele de declinarea a IV-a sînt numite teme în -u-, cu toate că vocala tematică a fost și lungă (cf. sg. abl. mânu < *manu-d, A. Ernout, ibid., p. 24, cf. p. 103). ²³ Cf. A. E r n o u t, op. cit., p. 57—62. 20 I. Patruț 8 Desinențele -u (sg.) și -i (pl.), care s-au menținut în romînă comună, se păstrează azi în dacoromînă numai după consoană + r, l: codr-u, negr-u; codr-i, negr-i (cf. și la verbe: afl-u, intr-u: afl-i, intr-i)²\ Desinențele de plural -e și -uri ale ambigenelor reprezintă pe -a și -ora ale neutrelor latinești de declinarea a Il-a și a IlI-a. E de menționat că lat. -ora (< -or- al temei -r -a desinență) în limba romînă a devenit desi- nență, din cauză că cele mai multe dintre substantivele de acest fel au în romînă singularul din forma latină de nominativ-acuzativ, iar pluralul din cea de nominativ-acuzativ plural: frig, timp< frigu(s), tempu(s); friguri, timpuri< frigora, tempora. în romînă desinența -uri s-a extins și la alte substantive (cf. pămînturi etc.). La declinarea a IILa, masculinele și femininele au numai două forme: cî(i)n-e < cîn-i), vulpi (=- vulpy lup’, lup-u > lupu (și azi dialectal) > lup²,². în sistemul acesta morfologic al substantivelor și adjectivelor — ale căror forme erau constituite deci din teme consonantice + desinențe (sau desinența zero) — s-au integrat substantivele și adjectivele împrumutate. Considerăm că cele mai importante categorii de substantive și adjective intrate din alte limbi în romînă pot îi socotite următoarele: Cele vechi de origine slavă-bulgară, care au început să pătrundă în limba romînă în perioada romînei comune, așa cum dovedește prezența unora dintre ele și în dialectele aromîn, meglenoromîn și istroromîn. Ele au fost împrumutate, de regulă, din forma slavă de singular, de obicei din cea de nominativ sau acuzativ, și încadrate, potrivit asemănării formale și genului (cu excepția neutrelor care în romînă au devenit feminine), în grupele substantivelor romînești existente³² ³³: lopal-ă< sl. lopata, sit-â < sl. silo, voi-e (< vol'ă) s\. Ijutu, adv. Ijute. Din substantivele și adjectivele slave derivate au fost extrase un nu- măr însemnat de sufixe, substantivale și adjectivale, unele foarte produc- tive, ca: -an, -aș, -e^, -nic, -uș etc. Femininele slave au adus și desinența -o a vocativului sg. (cf. sl. bab-o), care a intrat în sistemul declinării romînești. Cele de origine maghiară, în -u, dintre care nu avem multe în limba literară, însă ele sînt numeroase în graiurile regionale, mai ales în Ardeal. Ele au întărit grupa substantivelor cu tema în -u/i-. In afară de cîteva masculine, ca șalău, birău — cf. însă prin Ardeal sabău (sobou) „croitor pl. sabăi (sobol) etc. — aproape toate aceste substantive de origine ma- ghiară sînt ambigene, cu desinența -e la plural. In Ardeal însă ele, obișnuit, au un plural în -#³⁴: gealău — gelăie (reg. gelatiă), hîrdău — hîrdaie^ ³² Acad. E. P e t r o v i c i este de părere că transmiterea timbrului labial sau palatal consoanei precedente s-a făcut sub influență slavă; cf., de exemplu, Influența slavă asupra sistemului fonemelor limbii rornîne, [București], Societatea de științe istorice și filologice, 1956, p. 25, 36—38; id., Interdependenta unei fonologii slave și a unei morfologii latine, în CL, IV (1959), p. 32—33 etc. ³³ Cf. L Pătruț, în CL, 1 (1956), p. 30 ș. u. De altfel structura morfologică a substantivelor și adjectivelor cu formă scurtă din slava-bulgara, în perioada începutului influenței slave-bulgărești asupra limbii rornîne, era identică cu cea a limbii slave vechi (cf. nota 31), deci se asemăna cu cea a limbii rornîne: toate substantivele și adjectivele erau teme consonantice. ³⁴ Pentru pluralele în -auă, cf. R. T odor an, în CL, I (1956), p. 131 ș. u. 22 I. Pătruț 10 (reg. hîrdauă), heleșteu — heleșteie, vâlău — vălaie (cf. reg. făgădău „cîrciumă", lepedeu „cearșaf" — pl. făgădauă, lepedeauă și multe altele)³⁵. Grupul substantivelor și adjectivelor cu tema în -u/z- s-a îmbogățit apoi cu un număr de substantive masculine din limba turcă: chiulangiu, surugiu — din care s-a extras un sufix -(a)giu, destul de productiv (poma- nagiu, tablagiu, cf. mai sus) — și adjective ca fistichiu, zurliu etc. Apoi acest grup s-a mărit prin neologismele, destul de numeroase, mai ales de origine franceză. In afară de unele masculine, ca erou, jocheu, lacheu, pigmeu, troheu, cele mai multe sînt ambigene, cu desinența, la plural, -e (apogeu, ateneu, matineu, nucleu, procedeu, traseu etc.) sau -uri (cadou, birou, minereu, tablou etc.). Numeroase sînt și adjectivele (unele și substantivate) de acest fel: cretaceu, crustaceu, galinaceu, instantaneu, membranaceu, spontaneu etc. Grupul substantivelor feminine cu tema în -l/u-, cum le considerăm noi, a fost întărit, după cum s-a spus, de împrumuturile de origine turcă: baclava, basma, sarma, bidinea, cafea, zeflemea etc. Am lăsat la urmă substantivele ambigene, numeroase, de felul lui con- cediu, consiliu, omagiu, nu numai fiindcă ele sînt împrumuturi relativ noi, ci din cauză că au o situație aparte. Despre acestea acad. lorgu Iordan spune că sînt „intrate din limba franceză (cele mai multe), dar modelate după prototipurile lor latinești (reale sau fictive), adică, în fond, după nor- mele fonetice ale limbii noastre"³⁶. Ele ocupă o poziție aparte fiindcă au forme de plural (cf. consilii, omagii) diferite de toate celelalte ambigene (care au desinența -e sau -uri)³⁷. Substantivele acestea n-au avut un model morfologic în limba rornînă³⁸ și poate de aceea ele, deși atît de numeroase și, mai ales în limba literară, foarte uzuale (cf. concediu, consiliu, prezidiu etc.), nu sînt parcă destuj de bine fixate în privința formei. îndeosebi singularul șovăie. Se pare că rostirea predominantă a formei nearticulate³⁹ este consiliu, omagu, căreia îi corespund formele articulate consiliul, omagul. Mai puțin răspîndită apare, în vorbirea lentă și mai îngrijită, rostirea consîliuu, omăgiuu, cu formele articulate consîliuul, omăgiuul. Și mai rară este rostirea consiliu, ³⁵ Categoria substantivelor și adjectivelor cu tema în -u/i- s-a îmbogățit cu derivatele formate cu sufixul de origine maghiară -ău (-eu): mîncău, lingău, mestecău etc. sau cu sufixul, pare-se mai productiv decît precedentul, -alău (-ălău): prost-ălău, mut-ălău, tont-ălău, torc-ălău etc. ³⁶ Acad. lorgu Iordan, op. cit., p. 274. ³⁷ Asupra formelor mai vechi de plural, în -uri (consiliuri) — care, dacă nu mai sînt în uz, sînt totuși posibile — și în -e(fluvie), vezi acad. lorgu Iordan, op. cit., p. 286. ³⁸ Cunoaștem un singur substantiv mai vechi asemănător cu acestea ca formă, însă masculin: uliu (o*norHqecKoro cTpoa hmch cymeciBHTejibHbLT ii îipwaaraTejibiibix 6c3 apTiion, b pyMbincKOM H3biKe, uaqaToe b necKOJibKiix HeAaBHo OIiyâjIHKOBaHHblX CTaTbHX⁴⁶ ⁴⁷. Abtop npuxoAHT k BbiBOAy, tto b pyMbiHCKOM H3biKe Bce iiMena cymecTBHTe.nbHbie h npnjiaraTejibHbie hmciot ocHOBy, oKanqHBaiomyiocH na corjiacubiii 3ByK. 3to o6ctoh- TejibcTBo oâ-bRCHnercH HCTopHHecKii. Ksk b KJiaccmiecKOM ji3thhckom H3biKe h b na- poAHoft jiaTbiHH, Tax n, KOHeqno, b AynancKOM pom3hckom H3biKe, ot KOTopqro 6epeT cboc nauajio pyMbiHCKiiH H3biK, ApeBHne ocnoBbi hmch cymecTBHTejibHbix h npnjiaraTejibHbix,. oKaHUHBaiomHecH na rjiaciibiti 3ByK, cTajin ochob3mh, oKanqnBaiomHMHCH Ha comacubin 3ByK''⁷. ynpomeHiie cncTeMbi ckaohchhh, nanaToe b astmucrom, npoAOJi/Kajiocb b pyMbiHCKOM ⁴⁴ Exemple destul de numeroase se găsesc în prezentul articol (ci., de pildă, cazuri’ cînd analiza este oarecum îngreuiată de cauze ortografice: pîrîuț = pîrlu-uț, în-noi-i) și în alte articole ale noastre (cf. mai sus, nota 8). ⁴⁵ Astfel, în Gramatica Academiei R.P.R. se afirmă că derivatele ca înstelat, catifelat, ziler, uizăua ar fi formate din „rădăcini" vocalice cu un „element" l sau u [= u] (voi. I, p. 45—46). De fapt însă e vorba de derivate de la teme în -Uu- (cf. mai sus, p. 17): în-stel-at (acesta e mai curînd participiul lui înstela = în-stel-a), catifel-at, zil-er, în-zău-a, ci. forma articulată zau-a și înzelat (DLRM, s. v. înzăuat), cf. zal-e. z*'⁵ 14. risTp.yu, Despre componența cuvintelor flexibile ale limbii romîne (O cocTase (jX/ieKTHBHbix cjiob pyMbincKoro H3biKa), b „Limba romînă", I (1955), Ne. 6, cTp. 67—69; Gramatica limbii romîne (PpaMMaTiiKa pyMbiHCKoro H3biKa), t. I, H3A3TejibCTBo AH PHP, (peueH3un) b „Studii și cercetări lingvistice", VII (1956), Ne. 1—2, CTp. 117—118, 120—121; Probleme de morfologie și ortografie. în legătură cu i în limba romînă (Bonpocbi Mop- ({)OAorHH h opcporpa^HH. B cbhsh c i b pyMbiHCKOM H3biKe), b „Cercetări de lingvistică⁴⁴, I (1956), cTp. 46; Probleme de fonetică și morfologie. III. în legătură cu i și u în limba romînă (Boiipocbi cțioHeTHKH h MOp(j)OJiorHH. III. OTHOcHTejibiio i n u b pyMbiHCKOM H3biKe), b „Cercetări de lingvistică", IV (1959), CTp. 46. ⁴⁷ Abtop noK33biBaeT, hto Tanan sbojiiouhh npoHcxoAiiJia ii b Apynix iiHAO-esponeH- CKWX H3MK3X, HaiipHMep B CJiaBHHCKHX H3bIKax; B nepHOAe CTapOCJiaBHHCKOrO H3bIK3 HMena cymecTBHTejibHbie h npHAaraTeAbHbie, HMeBinue b npoimioM ochobm na rAacHbiw 3ByK, CT3JIH OCHOB3MH H3 C0rjI3CHbIH; Cp. B CT3pOCJI3BHHCKOM H3bIKe: rok~a „pyKa”, pOA. naA. AaT. naa coce₉ bhh. naA. rok-o, poA. nan. mh. micjia rok-u (crap3H ocnosa Ha -a-)*, vllk-U, „bojik”, poA. naA. vlik-a,naT. naA- vlik-u, MecTHbift naAexc vlic-e (crapan ocHOBa na -o-) h t. a. 3to noAOKeHne coxpaHHeTcn h b HacTonmee BpeMH b CJiaBHHCKHX 5I3bIKaX. 13 Structura morfologică a substantivelor și adjectivelor romineșli ji3biKe. Cawbie 33KpbiTbie okohh3hhh i h u co Bpe.MeneM Hcqe3Jin (KpoMe ioro cjiyqan, KorAa hm iipeAHiecTBOBaji corjiacHbifi 3bvk -Rr > G cp. pyMbiHCKoe negr-u ,,‘iepHbiîi”, mh, hhcjio negr-i; b apyMHHCKOM AnajieKTe coxpannjiHCb h nocjie apynix coqeTanHH corjiac- Hbix), ho nepe^aBan iipeAHAyuieMy corjiacnoMy ochobh najiaia.ibHbiH, cooTBeTCTBeHHO BejinpHbiH TeMdp: cp. .naT. lup-i > pyM. *lup-i > lupi — lup' (Hanucano lupi); JiaT. tup-u(s) > pyM. lup-u > lupu ~-lup° (Ana^eKTajibHoe) > lup „bojik”. 3aHMCTB0B3HHbie H3 ApyrHX H3BIK0B CymeCTBHTeJIbHbie II IipHJI3r3TejIbHbie BKJHOHH- JIHCb B CymeCTByiOmHH MOptjjOJIOFHMeCKHH CTpon HMeH CymeCTBHTeJIbHblX II npHJI3r3- TeJIbHblX B pyMbIHCKOM 5I3bIKe. AfiTOp CHHT36T, HTO H3I160Jiee B3>KHbIMH rpynnSMH 33HM' cTB0B3HHbix hmch cymecTBHTejibHbix ii npiuiaraTejibHbix hbjihiotch cjie^yiomne: CJ13BHH0-ApeBHe60Jir3pCK0r0 npOHCXOJKACHHH, II3 KOTOpblX H3BJieK3JIOCb H OKOHH3HHe -o 3BaTejibHoro naAe/Ka eAHHCTBeHHoro nncjia (cp. bab-o < cjiaB., fat-o) h pa# cytjxțmKcoB cymecTBHTejibHbix h npnjiaraTejibHbix, 113 KOTopbix neKOTOpbie hbjihiotch oneHb npoAyK- thbhhmi-i; BenrepcKoro nponcxo>KAeHHH, KOTopbie vchjihjih (b ocobemiocTH b tpbhchjibbbh- ckhx roBOpax) rpynny hmch cymecTBHTejibHbix (T.naBHbiM o6pa3OM odoiOAHoro po&a) c ochoboă hs -u\i- (cp. pyM. vălău „KOpbiTo”, mh ⁱi. -.'ălaie, ^naaeKTajibHoe vălauă); TypeifKoro nponcxo^AerniH: cymecTBHTejibiibie My>KCKoro po^a c ochoboh na tutungiu ,,npoA3Ben TaâaKa” — mh. q. tutungii; iipnjiaraTejibiibie KaK fistichiu „(jmcTarn- xoBbiH, hvahoh, HejienHbift” — mh. h. fistichii; cymecTBHTejibHbie tkchckofo pOAa c ochoboh na -l\u- (basma „n/iaTOK” — mh. q. basmal-e, q. c apTHKJieM: basmau-a); rpynna ochob na -di- dbi.na hotom ycmiena Heojioni3MaMH, iiMenaMH cyme- cTBHTejibHbiMH h npHjiaraTejibHbiMH, nnaBHbiM o6pa3OM (|)paHuy3CKoro hpohcxohcachhh: MyxtcKoro po^a, KaK erou „repoft” — mh. q. eroi; o6ok)ahofo po.ua, oojiee MHoroqHCJien« Hbie, KaK ateneu — mh. q. atene[-e (numeTCH atcnce), cadcu „iioAapoK” — mh. q. cadou-uri (riHLueTCH cadouri); iipn^araTejibHbie: instantaneu „MrHOBeHHbiH” h t.a. MHoroqncjieHHbie neojiorn3Mbi, rjiaBHbiM o6pa3OM, (|)paHHy3CKoro nponcxoJKAeHHH, Tuna consiliu ,,coBeT”, omagiu „AaHb yBa>KeHiin”, 6biBaK)T o6oioahoto po^a - Z[jih hhx He cyme- cTOBa.no Mop(})o.norHqecKoro odpaaua b pyMbincKOM H3biKe h, HaBepno, no stoh npnqHHe, ohii 3aHHMaiOT oco(5oe MecTO. B oTjinqne ot oci’ajibHbix hcojiotiismob odoiOAiioro po^a, HMeiomiix B0 MHOJKeCTBeHHOM HHCJI6 OKOHHaHHe -Uri HJIH -C. OHII HMeiOT BO MHO>KeCTBeHHOM qHCJie (popMy paBHyio ocnoBe: consilii, omagii. SUR LA STRUCTURE AAORPHOLOGIQUE DES SUBSTANTIES ET ADJECT1FS ROUA\AINS (Resume) Apres ([iielques articles publies receinnient⁴⁸, rauteur poursuit rcxamen dc la structure morphologique des substantiîs et adjectifs roumains sans article. II arrive â la conclusion que tous Les substantifs et adjectifs roumains ont des themes consonantiqucs. Get etat de choses s’explique historiquement. Comme dans le latin classique, de memc dans le latin populaire et, assurement, dans le roman danubien, d’ou le roumain tirc son origine, les themes vocaliques anciens de substantifs et adjectifs sont devenus ⁴⁸ I. Pătruț, Sur la composition des mots â flexion du roumain, „Limba romînă", IV (1955), n° 6, p. 67—69; id., La Grammaire de la langue roumaine, voi. I,..., Edit. de l’Acad. de kt R.P.R. (c.-r.), „Studii și cercetări lingvistice*⁴, VII (1956), n° 1—2, p. 117—118, 120, 121; id., Problemes des morphologie et d’ortographe. A propos de i en roumain, „Cer- 26 I. Pătrut 14 themes consonantiques⁴⁹. La simplification du systeme de la declinaison, commencee en latin, a continue en roumain. Les desinences Ies plus fermees, -i et -u, se sont amuîes avec le temps (sauf pour le cas ou elles etaient precedees de consonne + r, l, cî. roum. negr-u, pl. negr-i; en aroumain elles se sont maintenues aussi apres d’autres groupes de consonnes), mais en transmettant â La consonne precedente du theme respectivement le timbre palatal ou le timbre velaire, cf. lat. lup-i> roum. *lup-i> lup¹ = lup' (emilupi)', lat. lup-u(s) > roum. *lup-u > lupu = lupo (dialectal) > lup. Les substantifs et adjectifs empruntes ă d’autres langues se sont integres dans la structure morphologique existante des substantifs et adjectifs roumains. L’auteur considere que les groupes les plus importants de substantifs et d’ajectifs empruntes sont les suivants: ceux d^origine slave-bulgare ancienne, d’ou a ete extraite aussi la desinence -o du vocatiî singulier (cf. bab-o < sl.; fat-o), ainsi qu’un certain nombre de suffixes de substantifs et d’adjectiîs, quelques-uns tres productifs; ceux d’origine hongroise, qui ont renforce (surtout dans les parlers de Transylvanie) le groupe des substantifs (particulierement les ambigenes) â theme en -u/i- (cf. roum. oălâu — pl. vălaie, dial. vălay-ă); ceux d’origine turque: masculins â theme en -u/i- (tutungiu — pl. tutungii, adj. jistichiu — pl. fistichii)', feminins â theme en -l/u- (basma, pl. basmal-e, singulier avec article basmau-a)', le groupe des themes en -u/i- a ete renforce ensuite par les neologismes, substantifs et adjectifs, d’origine surtout îranțaise: masculins comme erou — pl. eroi', ambigenes de beaucoup les plus nombreux, comme ateneu — pl. ateneie (ecrit atenee), cadou — pl. cadou-uri (ecrit cadouri)', adjectifs: instantaneu etc. Les nombreux neologismes, pour la plupart d’origine franțaise, du type de consiliu, omagiu, sont ambigenes. lls n’ont pas eu de modele morphologique en roumain et, sans doute pour cette raison, ils occupent une place â part. A la difference des autres ambigenes, qui ont au pluriel la desinence -uri ou -e, ceux-ci ont la forme du pluriel egale au theme: consilii, omagii. cetări de lingvistică", I (1956), p. 121—122; cî. id., Problenies de phonetique et de morpho- logie. III.  propos de i et u en roumain, „Cercetări de lingvistică", IV (1959), p. 46. (Tous ces travaux en roumain). ⁴⁹ L’auteur rappelle qu’une evolution parallele s’est produite dans d’autres langues indo-europeennes, dans les langues slaves par ex.: dans la periode du vieux slave, les substantifs et adjectifs anciens themes vocaliques sont des themes consonantiques; cf. en vieux slave; rok-a „main", gen. rok-y, dat. roc-e, acc. rok-o, pl. gen. rok-u (ancien theme en -a-); vlik-il „loup", gen. vlzk-a, dat vlik-u, locatif vlic-e, pl. nom. vlic-i (ancien theme en -o-) etc. Cette situation s’est maintenue dans les langues slaves actuelles (par ex. en russe tous les substantifs ont des themes consonantiques). OBSERVAȚII ASUPRA LIMBII ȘI STILULUI PRESEI PROGRESISTE DE LA 1848 de LIVIA POPESCU Comunicare prezentată la sesiunea științifică a U niversităților „Victor Babeșu și „Bolteai" din 25—29 mai 1958 Rolul important al presei ca factor activ al răspîndirii culturii în mase a fost recunoscut încă de cărturarii noștri din veacul trecut. Astfel, I. Heliade-Rădulescu, într-o scrisoare adresată lui C. Negruzzi și publicată în ,,Muzeul național" din 18 noiembrie 1836, vorbind despre „Curierul romînesc", subliniază rolul presei în răspîndirea cunoștințelor¹. Tinerii intelectuali „pașoptiști" din Țara Romînească și-au dat seama ce posibilități le oferă presa pentru educarea politică a maselor și, în con- secință, au înființat numeroase ziare². Astfel, în pregătirea ideologică puternică și susținută³ a evenimentelor de la 1848, un rol mare l-a jucat presa, alături de literatura progresistă, mijloc excelent de ridicare a conștiinței patriotice a maselor⁴. Primele noastre periodice, oglindind procesul de înnoire a vieții societă- ții romînești în toată complexitatea ei, au contribuit în mod efectiv la mo- ¹ I. Heliade-Rădulescu subliniază rolul presei (și al teatrului) și în îmbogățirea limbii literare. El mărturisește că, știind că se lucrează Regulamentul organic care „... aducea asemenea și o mulțime de vorbe necunoscute", s-a hotărît să le explice prin „Curierul romînesc": „Băgăm într-adins vorbe de ale Regulamentului prin îrase, precum deputat, procuror, tribunal, intstanție, reciproce șcL, șcL, numai ca să am prilejul a le tălmăci și a familiariza cu dînsele pe cititori, încît, cînd va veni Regulamentul să fie înțelese în oarecare chip". Cf. I. Heliade-Rădulescu, Bucăți alese. Proză. Cule- gere cu o introducție și cu note de AAihail Stăncescu, București, f.a., p. 51. ² în epoca revoluției din 1848 au apărut mai multe ziare în Țara Romînească șț în Ardeal, dar s-au remarcat prin ținuta lor combativă mai cu seamă „Pruncul romîn", „Popolul suveran" și „Gazeta de Transilvania", celelalte avînd un caracter conservator. Cf. N. I o r g a, Istoria presei romînești de la primele începuturi pînă la 1916, București, 1922, p. 82—94. ³ cî. M. R o 11 e r, 1848 în Principate, București, 1848, p. 9. ⁴ cf. I. C o ț e a n u, Stilurile moderne ale limbii rornîne literare, în „Limba romînă", IX (1960), nr. 2, p. 69. 2H L, Popescu eternizarea limbii noastre literare⁵. Presa progresistă din 1848 urmărește evenimentele pas cu pas, le comentează, le explică, ia atitudine, lămurește masele asupra drepturilor și îndatoririlor lor, face educația politică a aces- tor mase, continuînd, în felul acesta, activitatea începută de ziarele apărute în epoca premergătoare; de asemenea, ea face un pas înainte și în ceea ce privește procesul de modernizare a limbii romîne literare. In cele ce urmează, vom prezenta aspecte ale limbii și stilului ziarelor „Pruncul romîn“⁶, „Poporul suveran"⁷ și al ziarului „Gazeta de Transil- vania"⁸ din această perioadă. Primele două, apărute în timpul revoluției, participă activ la toate evenimentele, luînd atitudine față de acestea. Credincioase revoluției, ele și-au încetat activitatea o dată cu lichidarea ei. „Gazeta de Transilvania" stă și ea în strînsă legătură cu revoluționarii din Țara Romînească, primind știri și chiar scrisori din partea lor. Ziarul ardelean se face ecoul evenimentelor din Muntenia, susține revo- luția împotriva dușmanilor ei, contribuind și pe această cale la creșterea conștiinței revoluționare a maselor din Transilvania. Deși animate dș idealurile nobile ale revoluției din 1848, ziarele amintite scot în evidență în mod pregnant limitele caracteristice ideologiei burgheze. Ne referim mai cu seamă la „Pruncul romîn“, care în articolul de fond al primului număr se adresează romînilor din toate clasele și aduce urări tuturor, chiar și domnitorului, care „cu acest prilej a dovedit că este adevărat romîn și că-și iubește patria mai presus de toate" (subli- nierea noastră)⁹. Ideea armoniei dintre clase este și mai mult subliniată în alte articole, de pildă, în cel intitulat semnificativ „Unire"¹⁰. împăciuitorismul burgheziei liberale manifestat de guvernul provizoriu, care a înlăturat din sînul său pe cei mai consecvenți revoluționari, este cît se poate de evident în Proclamația nr. 15, adresată „Fraților săteni", în care li se atrage atenția că vrăjmașii lor nu sînt boierii, ci pravilele cele rele și greșelile domnilor"¹¹, ca și cum aceste pravile n-ar fi fost întocmite de boieri împreună cu domnii și n-ar fi fost în favoarea lor, ci le-ar fi fost impuse împotriva voinței lor. ⁵ cf. G h. Bulgăr, Despre limba și stilul primelor periodice romînești, in „Contri- buții la istoria limbii romîne literare în secolul al XlX-lea voi. II, București, 1958, p. 113. ⁶ „Pruncul romîn" (abreviat Pr.r.) a apărut de trei ori pe săptămînă între 12 iunie— 11 septembrie 1848, sub conducerea lui G A. Rosetti și E. Winterhalder. Colaboratorii săi sînt, după părerea lui N. lorga; Cf. N. lor ga, op. cit., p. 82—85 fără importanță. Intre ei găsim însă și nume cunoscute: poetul I. Cătină, C. I. Arion, lonescu (de la Brad) și I. Eliade. ⁷ „Popolul suveran“ (abreviat (P.s.) a apărut între 19 iunie—11 septembrie 1848 sub conducerea lui D. Bolintineanu. Colaborează Al. Zâne, P. Teulescu, uneori chiar N. Baicescu și C. Bolliac. Cf. N I o r g a, op. cit., p. 86—87). ⁸ „Gazeta de Transilvania" (abreviat (G.Tr.). ⁹ Astfel e caracterizat Vodă Bibescu, care a acceptat constituția fiind silit s-o facă și apoi a fugit peste graniță (Pr.r., 12 VI, 1848’). ¹⁰ „Unirea, frați romîni, ne este mai vîrtos acum de trebuință... și de ce să nu fim uniți? Nu sîntem toti frați, fii ai aceleeasi mume? Si ca frați putem avea interese dife- rite?" .. . (Pr.r., 24 VI, 1848). ¹¹ Anul 1848 în Principatele Romîne, voi. I, București, 1902, p. 615. 3 Limba și stilul presei progresiste de la 1848 29 Această proclamație este o bază serioasă pe care gazetarii de la ,,Prun- cul romîn“ o utilizează din plin pentru a prezenta în mod demagogic pro- blema împroprietăririi, ca să nu supere nici pe boieri și să nu-i îndepărteze nici pe țărani¹². Totuși sînt și voci care se ridică în favoarea țăranilor oropsiți¹³. Același ziar cere indulgență, mărinimie, generozitate față de organizatorii acțiunii contrarevoluționare, care s-a soldat și cu victime ome- nești, invocîndu-se virtutea creștinească a iertării (Pr. r., 22 VI, 1848). O altă latură negativă a ideologiei burgheze, evidentă în aceste ziare este misticismul religios de care sînt stăpîniți colaboratorii ziarelor. Aceștia, aproape în toate articolele lor, se referă la voința divină, dau citate din textele biblice, trag concluzii în spiritul învățăturii creștine. Acest misticism e prezent și în coloanele ziarului „Popolul. suveran", care totuși e superior celuilalt prin-obiectivitatea sa, prin atitudinea sa cri- tică față de slăbiciunile guvernului provizoriu¹⁴, prin realismul cu care analizează situația internă, înfierînd pe falșii patrioti care aleargă după posturi¹⁵. „Gazeta de Transilvania" pri\ește și redă în mod obiectiv' stările de lucruri din Țara Romînească. Astfel, arestarea guvernului provizoriu de către Odobescu și Solomou o caracterizează în mod just ca un act contrarevoluționar (G. Tr. 28. VI, 1848); împroprietărirea țăranilor o socotește un fapt echitabil, deoarece „mai întîi au fost țăranii, apoi boierii și toți veneticii; . .. aceștia dau țăranului din pămîntul răpit odinioară (înainte de veacuri), tot de la el, atunci cînd se puseră tiranii pe capul lui" (G. Tr. 5. VII. 1848). Unele formulări ale acestui ziar dau dovadă de o clarviziune uimitoare. Boierilor le spune că nu pot schimba „legea naturei", deci nu vor scăpa de ceea ce se tem (G. Tr., 5. VII, 1848); în legătură cu revoluția din Mol- dova arată că „schimbările mari se produc numai prin fapte, iar nu singur prin vorbe, fie acelea pe cît de înflăcărătoare" (G. Tr.,28VI, 1848). * Analizînd limba în care au fost scrise aceste ziare, ne izbește carac- terul modern al structurii frazelor și al vocabularului. Majoritatea neolo- ¹² „Pruncul romîn" într-un articol clin nr. 5 al ziarului (24.VI, 1848), se adresează pe de o parte proprietarilor, cerîndudc să nu dea crezare „vorbelor mincinoase că li se vor lua moșiile", asigurîndu-i că „nimic dintr-aic proprietății nu se va atinge, pînă se va aduna, va chibzui și va hotărî obștească adunare", pe de altă parte, țăranilor, spunindude că: „.. . patria, muma noastră, își iubește de o potriva pe toți fiii săi, și precum nu suferă ■'a țăranul, care pînă acum gemea sub jugul apăsării, care era lipsit de cele mai sfinte drepturi ale omului să mai rămîie în starea de mizerie în care se află, asemenea nu va suferi ca proprietarul să-și piarză proprietatea sa“ (sublinierea noastră). (Pr.r., 24 VI, 1848). ¹³ Intr-un articol intitulat „De ce mai sînt oameni nemulțumiți?" se subliniază nedreptatea de a fi lăsați să sufere două milioane și jumătate de suflete" pentru ca G000 de proprietari să aibă cîte un pogon sau două de pămînt mai mult" .. . (Pr.r., 15 VII, 1848). î⁴ „Popolul suveran", într-un articol din 9 VII, atrage atenția guvernului provizoriu asupra necesității de a organiza urgent „guarda națională" și a lua în privința alegerilor iiotărîri care să fie dezbătute prin ziare. De asemenea, arată necesitatea de a fi lămuriți țaranii asupra drepturilor care le revin prin constituție. ¹⁵ P.s. din 1! VII, 1848. Cf. atitudinea critică a ziarului apreciată și de N. I o r g a, op. cit., p. 87. 30 L. Popescu 4 gismelor sînt bine folosite și se prezintă în forma în care circulă și azi. Alături de ele se mai găsesc însă și neologisme neadaptate sistemului fono- logie și morfologic al limbii romîne, precum și regionalisme și elemente arhaice. Această îmbinare ciudată este destul de frecventă în limba ziarelor studiate. Un exemplu concludent este următorul: „Patria este locul... de care sînt legate suvenirile copilăriei noastre, suvenire atît de dulci, a cărora coardă face să tresae omul bărbat“¹⁶, în care neologismul suvenire, neîntre- buințat astăzi, se află în același context cu forma arhaică a cărora coardă (cu -a epitetic) și cu regionalismul muntean să tresae (verb, iotacizat). Limba în care sînt scrise articolele este, în general, îngrijită, ziariștii evită asperitățile lingvistice în măsura posibilității, articolele scrise de co- respondenți însă cuprind numeroase greșeli de limbă, neologisme neadap- tate, elemente de jargon sau de limbaj familiar¹⁷. Particularitățile fonetice popular-regionale și arhaice nu sînt prea nu- meroase în limba ziarelor din Muntenia, cele semnalate însă au o mare frecvență¹⁸. Astfel: a ardica pentru a ridica: „s-a ardicat în București stindardul libertății^; „ardicați stindardul libertății" (Pr. r. 26. VI, 1848). aideți pentru haideți: „aideți cu toți să ne scriem la guardia națională" (Pr.r., 22. VI, 1848); lacrămă și lacrămi pentru lacrimă — lacrimi: „lacrămă de durere"; „cu lacrămi se roagă" (Pr.r., 14—15. VII. 1848). mumă pentru mamă: „patria îi este mumă" (Pr.r., 28. VI. 1848); martur pentru martor: „stă martur sîngele nevinovat"; „stă mart ură căimăcămia Băleanului" (Pr. r. 14—15. VII. 1848); disimilarea lui r în l în tutulor, formă specific munteană: „încrederea a reintrat în inimile tutulor" (P. s., 12. VII) și disimilarea lui n în r în ame- rințat: „Guvernul astfel amerințat pleacă la munți" (P. s., 5. VIL 1848), formă găsită și în „Gazeta de Transilvania": „a amerințat cineva cu inter- venirea armată" (G. Tr„ 12. VII). Alături de ea se găsește și forma normală amenințat: „Guvernul provizoriu era foarte amenințat" .(P. r., 25. VI. 1848); forma rădica pentru ridica reprezintă un fonetism arhaic: „să se poată rădica din țărînă" (Pr.r., 15.VII. 1848). Caracteristic muntenești sînt verbele iotacizate, după care se orientează și verbele neologice: „pe soldații să-i scoață din capitală (Pr.r., 12. VII. 1848); să se trimiță arestuiții" (Pr. r., 6—8. VII, 1848); (Căimăcămia) să scoață iară capul" (P. s., 14. VIL 1848); „să sprijinim guvernul ca să nu cază cauza" (ibid.); „cine să nu creaza* (Pr. r.,6—8. VII); „să rămîie pînă ce tribunalul... va ¹⁶ Din articolul „Patria" (P.s., 28 VI, 1848). ¹⁷ De exemplu, articolul intitulat „Despre guardia națională" de B a r b u B. G ă- nescu (Pr.r., 24VI, 1848). ¹⁸ Menționăm că materialul documentar a fost extras din colecția de documente Anul 1848 în Principatele Romîne (abreviat Anul 1848) voi. I și II, București 1902, in care au fost reproduse articole și note din ziarele amintite. în transcrierea exemplelor am adop- tat principiul de interpretare a ortografiei expus de B. C a z a c u in Studii de limbă literară. Probleme actuale ale cercetării ei, București, 1960, p. 66—67. 5 Limba și stilul presei progresiste de la 1818 31 hotărî" (ibid.); ,,trebuie să le spui publicului" (P. s., 14. VII); „are voință și știe să și-o susție“ (P. s., 5. VII); „...viind pe pămînt" (P. s., 28. VII): „poporul să se opuie aristocraților" (P. r., 10. VII); „să se compuie" (Pr.r., 15. VII). In limba „Gazetei de Transilvania" întîlnim fonetismul regional încătrău: „membrii guvernului provizoriu fugiră, încătrău, vom afla mai tîr- ziu" (G. Tr„ 15. VI); de remarcat este însă faptul că nu atît fonetismul cît construcțiile și calcurile lingvistice îi dan presei din Ardeal caracterul regio- nal care o distinge. In rostirea și scrierea neologismelor mai întîlnim șovăieli. Unele apar sub forma în care se pronunță în limba franceză, indică deci, un împrumut recent, pe cale orală, din această limbă: anarșie, devuați, devuement, escuza (Pr. r.) sujetul, foncție (P. s.) etc. Altele au fonetismul propriu limbii italiene: concistă, consecuință (Pr. r.), popolⁱg, prisioneri (P. s.). Cuvîntul „gardă" oscilează între forma guardia, gvardia (Pr. r.), guarda (P. s.) și garda (G. Tr.). Neologismele romanice venite prin filieră rusă au forma lor caracte- ristică: prejudiții, sațietăți, prințipuri, finanțială etc. In presa ardeleană, datorită influnței latiniste, întîlnim forme ca: testimoniu, gubernia. Influența italiană se remarcă în dechiarat și puntul. Mai interesante sînt însă formele care reprezintă un fel de anticipare a „pumnismului", ca: încordăciune și direpciune pentru încordare și direc- țiune, precum și venitoriu pentru viitor: „să nu cutezi a mai cîștiga pe venitoriu unul mai mult decît altul" (G. Tr., 5. VI); pusură -- poziție, situa- ție; „Pusura politică și rangul politic în care stau prințipatele Romînia și M.oldova este pentru Europa anomalie cu totul singulară" (G. Tr. 14 VI): și străplînta — transplanta, transmite: „Răzbunarea colcăitoare s-ar stră- plînta de la tată la fii". (G. Tr., 12. VII). In privința lexicului, remarcăm numărul mare de neologisme necesare pentru exprimarea noilor idei puse în circulație de revoluție. De ex.: egali- tatea drepturilor, contribuția generală, desființarea rangurilor (Pr. r.? 14. VII), demnitatea de om, instrucția țăranului (P. s., 9. VII), cetățean, alegător, monopol, perspectivă (Pr. r., 15. VII) și multe altele. In majoritatea cazurilor, ele sînt bine întrebuințate. De ex.: „într-acest amalgam de idei, de cugetări, de sisteme, nici un glas sincer pentru patrie" (P. s., 14. VII), sau „Sîntem încă sub impresia scenelor la care a fost expusă capitala în zilele din urmă" (P. s., 9. VII) etc. Fără îndoială că multe din neologismele prezente în coloanele acestor ziare au fost puse în circulație încă de către periodicele premergătoare revo- luției, dar trebuie să remarcăm adaptarea lor la sistemul fonologie și morfo- logic al limbii romîne. ¹⁹ De remarcat e faptul că în „Gazeta de Transilvania" cuvintul apare sub forma popor: „poporul din București se readună în mai multe mii“ (G.Tr. 5 VII). 32 L, Popescu 6 Uneori, însă, gazetarii abuzează de neologisme²⁰ — deși în articolele lor se adresează maselor, — introducînd numeroase franțtizisme sau italie- nisme în scrisul lor, în loc să caute cuvîntul corespunzător în limba romînă²¹. Influențați de limbile străine pe care, desigur, le vorbesc bine, cola- boratorii ziarelor amintite recurg și la calcuri lingvistice²². In ,,Gazeta de Transilvania" neologismele romanice adaptate specificu- lui limbii noastre sînt numeroase, de ex.: a dat ocasie. ideea revoluției, o frîntură a populației, servilism, mișcări constituționale etc., totuși aici întîlnim, -comparativ, cele mai multe asperități lingvistice²³. Colaboratorii ,,Gazetei de Transilvania", pentru a fi mai bine înțeleși de cititori, recurg la glosarea cuvintelor. Un exemplu interesant este urmă- torul: ,,Mitropolitul din București denumi în locul „guberniului provizoriu’”' „locoținători sau caimacami (pe turcește)". (G. Tr., 5. VI). In alte cazuri se pune în paranteză cuvîntul franțuzesc clin care provine neologismul respectiv: ,,aceea ce a dovedit este un pledoier (plaidoyer) elocvent pentru guvern" (G. Tr., 8. VII), sau se explică tot cu un cuvînt franțuzesc cuvîntul sau expresia rornînească ce li se pare nouă: „persoane deprinse a judeca cu ușurătate (â la legere) (G. Tr., <8. VII)²⁴. Tot în „Gazeta Transilvaniei" ²⁰ întîlnim, de exemplu, cuvîntul amor de mai multe ori în aceleași articol: ,,inima tînără și plină de amora-, „amorul fratelui său”; „amorul patriotic⁴'; „amorul patriei⁴⁴ (P.s., 28 VI). ²¹ Astfel de irauțuzisme sînt: arjan pentru bani: „le-a luat și în arjan⁴⁴ (P.s. 12— 14 VII); clemență pentru indurare, „clemența sa sinceră" (P.s., 5 VII); confiență pentru încredere: „fără să aibă nimeni drept a ne refuza stima și confiența“ (P.s., 5 VII); furnesc pentru cuptoare: „toți demonii se ascunseră în furnesele lor“ (Pr.r., IOVII); rampart pentru meterez: „Romînici i s-a dat... să fie puternicul rampart între barbarism și civilizație⁴⁴ Pr.r., 2GVII); voiajuri pentru călătorii: să nu incomodeze voiajurile noastre de plăcere⁴⁴ (P.s., 9 VII); meprisat pentru disprețuit: „cl să fie bătut, chinuit si meprisat" (Pr.r., 15 VII) etc. întîlnim și cîteva italienisme: concistă pentru cucerire: „Popolul romîn va îi mare I nu prin conciste și războaie⁴⁴... (Pr.r., IOVII); nuvelă pentru noutate, știre: ,.Această nuvelă a produs aici o mare senzație (Pr.r., 3 VII): sforța pentru forță, putere: „colonelii Odobcscu si Solomon)... socotiră a răsturna guvernul si a se pune prin sfortă în louu-i..." (P.s., 25VI). ²² Un caic lingvistic din limba franceză este: „Siliți a îmbrățișa mîna Prințului⁴⁴ (în loc de a săruta mîna Prințului) (Pr.r., 4 VII) < fr. embrasser, care are și sensul de „a îmbrățișa⁴⁴ și acela de „a săruta⁴⁴. în 1. franceză se spune însă „baiser les mains⁴⁴. ²³ Unele neologisme din G.Tr. sînt specific ardelenești, do pildă a pertracta = a dezbate (G.Tr., 14 VII); testimoniu — certificat (G.Tr., 5 VII); a detrage = a scădea (G.Tr., 14VII). Unele cuvinte sînt împrumuturi din limba germană sau prin filieră germană: privat = particular: „interesul privat¹¹ (G.Tr., 5 VI), a se cvitui = a se achita: „se cvituiesc sărmanii cu adeverințe goale⁴⁴ (G.Tr., 29 (VII). Calcurile lingvistice sînt mai numeroase și, în majoritatea cazurilor, ele provin din limba germană: a suna = a. glăsui, „a spune⁴⁴, „a face mențiune⁴⁴ după germ, lauten „a suna⁴⁴ și „a glăsui" (sau după magh. szol „a suna⁴⁴ și „a zice⁴⁴): ex. „Despre sosirea unei cete de turci la Galați încă sună o scrisoare" (G.Tr., 8 VII): canal „cale⁴⁴, „mijloc⁴⁴, dună fr. canal. „cale⁴⁴, „mijloc⁴⁴: „între alte canale de propagandă națională" (G.Tr., 12 VII). ²⁴ Alte exemple de glosare ,a cuvintelor: „ofițerii cari evitară (quitte) formal⁴⁴ (G.Tr., 12 VII); „Judece acum fiecare dacă ținerea (duree) căimăcămiei nu a dovedit îndestul că revoluția nu a fost faptă a unui mic număr de oameni, ci a voinței tari a popolului" (G.Tr., 8 VII). E interesant de menționat că cele mai multe exemple provin din „Scrisoarea lui I. Vomescu II adresată Gazetei de Transilvania”' (G.Tr., 8 VII). Limba și stilul presei progresiste de la 1848 33 întîlnim expresii franțuzești introduse în contextul romînesc, fără explicații: ,,E1 era să-facă un coupd'Etat“ (G. Tr., 26. VII); „noi proprietarii de astăzi stăpînirn de bon(!)foi moșiile noastre" (G. Tr„ 5. VI). Aceste expresii sînt considerate oarecum „termeni tehnici". Împrumuturile nefiind socotite suficiente pentru nevoile exprimării dife- ritelor idei noi. ziariștii din 1848 recurg și la îmbogățirea vocabularului, prin derivare. Pentru indicarea unei acțiuni care se repetă, ei se folosesc de derivate cu prefixul re-: „Poporul din București se readună în mai multe mii...“ (G. Tr., 5. VII); „orășenii s-au reasigurat după evenimentele la care capi- tala a fost expusă“ (P. s., 5. VII)²⁵. Derivatele cu prefixul ne- apropie limba acestor ziare de limba veche: neîncăpuit = nestrîns, neadunat: „de a nu răniîne fînurile și toate celelalte felurimi de producte pe cîmpuri neîncăpuite" (Pr. r., 26—29. VI); neome- nit — inuman: „neomenita pildă a arendașilor" (ibid.). Cu ajutorul sufixelor se creează cuvinte noi, care, uneori, țin locul împrumuturilor. Din întrebuințarea lor reiese un fapt observat de T. Vianu. și anume: încercarea de a se înlocui neoligismele cu cuvinte romînești sau. de a întrebuința cuvinte vechi dîndu-li-se un sens nou²⁶. In majoritatea cazurilor, așa cum ne dovedesc exemplele, aceste încer- cări au dat greș. Unele dintre ele totuși au circulat cîtva timp. De ex.: viitorime — posteritate: „Istoria va spune viitorimii că cei mai mulți ostași romîni au tremurat înaintea morții" (P. s., 12. VII). Tot cu sufixul -ime s-a format cătățime ~ cantitate: „știm că la 29 iunie se mai afla o mare cătă- lime (de proclamații) la vornicie" (Pr. r., 8. VII). Ambele cuvinte sînt atestate în documentele vremii²⁷. Cu sufixul -irită sînt derivate substantive abstracte: cadiriță „drept: cădere⁶⁶: „nu era în cadinia lor să facă" (Pr. r., 26—29. VI)²⁸ și legă- tuință confederație „conferințele legătuințpi staturilor germane" (G. Tr.. 14. VI). Cuvîntul numerar este înlocuit în G. Tr. cu numărătoare: „în loc de numărătoare se cvituesc sărmanii cu adeverințe goale" (G. Tr., 20 VII). Un derivat asemănător este cășunător ~ pricinuitor: „Se vor cerceta cu de-amăruntul toate năpăstuirile țării... și cășunătorii relelor se vor da în judecata nației" (G. Tr., 26. VII). ²⁵ Derivatele cu prefixul re- sînt destul de numeroase: „acum îi vor renumăra între ai lor dușmani" (G.Tr., 12 VII); „ ... revestindu-se cu haină nobilă, cu noua constituție'⁴ (Pr.r., IOVII) etc. Formele retragere, a se retrage se folosesc alături de tragere, a se trage: „Guvernul face o retragere atît de fatală libertății noastre" (Pr.r., IOVII); (Odobcscu) „este silit a porunci să se retragă soldații în cazarmă (Pr.r., 22 VI); dar: C. A. Rosetti și I. C. Brătianu se traseră din guvernul provizoriu" (ibid.). (Guvernul) „se mulțumește a se trage din capitală..." (Pr.r., 12 (VII). ²⁶ cf. T. V i a n u, N. Bălcescu, artist al cuvîntului', în „Probleme de stil și artă literară", p. 68. ²⁷ în documentele publicate de Va Ier ian li Popovici, găsim cuvîntul viitorime cu sen- sul de „viitor": „să fim scăpați pe viitorime de așa dare". Cf. V. Popovici, Un mo- ment din lupta împotriva exploatării a groparilor din „Băile de păcură" de la Lucăcești- Bacău la mijlocul secolului al XlX-lea, în „Studii și cercetări științifice" (Iași), VI(1955), nr. 3—4, p. 128; în documentele din 1848 citim: „cu această ocazie (s-a împărțit) și o cătățime de vin și pîine" (op. cit., voi. II, p. 2). 3 — Babeș—-Bolyai Philologia 34 L. Popescu Cu sufixul -torj-t oare sînt derivate o serie de adjective, care, așezate lîngă un substantiv țin locul unei subordonate atributive: „împotriva tră- dătorilor călcători de jurămintte“ (Pr. r. 6—8. VII); „stindardul german tricolor zburător pe palatul agenției este pentru dînșii în destulă garanție" (G. Tr., 29. VII); „legi fericitoare“ (Pr. r. 15. VII); „întristătoarele nuvele^ (Pr. r., 8. VII). Cu sufixul -esc sînt formate adjectivele: dorobănțpsc („l-a ajuns un căprar dorobănțesc“) (P. s., 12—14. VII); austriacesc („supuși austria- cești“ (G. Tr. 29. VII); cu sufixul -ește sînt formate adverbele metodicește,. vremelnicește: „chestiunea să o dezbată metodicește“ (Pr. r., 14—15. VII); „ordinul lucrurilor întocmit vremelnicește în București" (Pr. r., 3. VIII). Unele din aceste derivate au rămas în limbă, cele mai multe însă au circulat foarte puțin. Am amintit mai înainte încercarea evidentă a cărturarilor vremii de a înlocui neologismele prin cuvinte vechi, care au primit un sens nou. Ele nu s-au păstrat în limbă, dar au circulat un anumit timp. Un astfel de ter- men este„cuvînt“ cu sensul de „motiv", întîlnit și în limba scrierilor lui N. Bălcescu²⁸ ²⁹. Cărturarii vremii au încercat să înlocuiască neologismul membru cu cuvîntul vechi mădular, dar s-a impus totuși neologismul.³⁰ Termenul „urmări" are sensul de ,,fapte“: „conduita și urmările acestor oameni silesc pe guvern ... să facă să se simtă puterea ce i s₇a dat de popol“ (P. s., 12. VII). Cuvîntul simtiment (Ia N. Bălcescu: simțiment) înlocuiește cuvîntul împrumutat: sentiment.³¹ Uneori există o confuzie între cuvîntul romînesc și neologismul care provine de la aceeași rădăcină, creîndu-se un echivoc. O astfel de confuzie întîlnim la verbul a confunda redat prin a cufunda: „despotismul cufundă interesul nației cu al tronului⁴⁴ (Pr. r., 26—29. VII); și a se confunda prin. a. se cufunda: „ambițioșii se cufundă cu trădătorii de patrie“ (P. s., 14. VII). De asemenea, a jura e folosit cu sensul de a conjura: „Romîni!..,. vă jurăm,'să nu vă descurajați.. .“ (Pr. r., 9. VII) sau termenul nerăspun- zător cu sensul de necorespunzător: „Schimbare a legiunilor cîte din timp în timp se află nerăspunzătoare la scopul statului⁴⁴ (G. Tr., 17. VII). Am amintit și confuzia între a se trage și a se retrage. ²⁸ P. V.. Haneș, în a sa Dezvoltare a limbii literare romîne în prima jumătate a secolului al XlXdea (ed. II), București, 1927, p. 26, citează cuvîntul cadință în lexi- cul lui P. Maior. ²⁹ T. V i a n u, op. cit., p. 68. în ziarele analizate am găsit cîteva exemple: „proclamația guberniului provizoriu, in care își dă socoteala, de cuvintele care l-au silit a se trage pe munți“ (Gr.Tr. 8 VII); „mă văd silit să tac pentru două cuvinte: întîi că sîntem atît de săraci de bărbați demni de a sta în capul lucrurilor... și al doilea(P.s., 14,VII). ³⁰ Cf. „pune pe mâdularii guvernului la arest“ (Pr. r., 22. VI), alături de care în ace- lași articol întîlnim cuvîntul membru: „(delegația) fu primită cu cele mai vii aclamații de membrii. guvernului" (ibid.). Cuvîntul mădular alternează cu membru și în documentele vremii: „chemînd în posturile lor de mădularii ce sînt în capitală" („Anul 1848“ II, p. 60); „mădularele oblăduirii" (ibid., p. 116). . ³¹ „Cu toate simțimentele cele adevărat patriotice și democratice ale administratorului nostru" (P. s., 12. Vil); „tinerii cu nobile simțimente" (ibid.). 9 Limba și stilul piesei progresiste de la 1348 35 Dorința de a evita neologismele este evidentă în construcții ca „che- măm băgarea de samă a guvernului“ (P. s., 19. VII) pentru „atragem atenția"... De altfel, în același articol întilnim și forma: „ne grăbim a chema atenția guvernului", în care totuși neologismul atenție este păstrat. Uneori neologismul nu este înlocuit cu cel mai potrivit cuvînt romînesc, ceea ce produce echivocuri. Astfel, în locul cuvîntului a atîrna = a depinde se întrebuințează cuvîntul a spînzură, de ex.: „de la chipul în care se vor face alegerile spînzură și persoanele care au să reprezinte pe popol“ (P. s„ 3. VII) cf. documentele vremii „...de aci spînzură fericirea și nefericirea nației" (Anul 1848, II, p. 203). Alteori un cuvînt romînesc înlocuiește un alt cuvînt care ar fi fost mai potrivit. Astfel, mădular este întrebuințat pentru membru?², sau cuviincios pentru cuvenit³² ³³ ³⁴ ³⁵. De asemenea, în contextul în care se găsesc sînt nepotrivite cuvintele romînești a se păzi³^ sau a se răsturna³³. Asemenea greșeli dovedesc că încă nu s-a precizat bine sensul cuvintelor traduse, deci că normele lexicale încă n-au fost fixate. Deși în majoritatea lor, neologismele sînt bine folosite, găsim totuși cazuri cînd ele sînt întrebuințate greșit. Astfel faimă are înțelesul de: veste, știre în exemplul: ,,la o singură faimă că boierii s-ar găti (locuitorii capi- talei) se adunară cu miile“. (G. Tr., 12. VII); știință este întrebuințat pentru înștiințare, informație: („Guvernul provizoriu)... a primit știința oficială de la Constantinopole“ ... (P. s„ 9. VII)³⁶; a aplica are sensul de a folosi: „ .. . oricare putere europeană s-ar feri a mai aplica ofițeri cari își vor fi dat demisia sau de frică, sau de necredință sau din servilism" (G. Tr., 12. VII); a se deduce se utilizează pentru a se aduce: „... dreptatea proclamată să se poată deduce la culmea sa“ (Pr. r., 15. VII)³⁷ ³⁸. în locul viguroasei expresii idiomatice: „nedreptate strigătoare la cer" găsim formularea convențională: „nedreptate reclamantă pînă la tronul dumnezeirii“ (Pr. r., 15. VII). In legătură cu neologismele, remarcăm faptul semnificativ că încă nu s-a fixat sensul unor termeni care s-au păstrat sub două forme, cu termi- nația în -ie și în -iune. De pildă, cuvîntul rație este folosit pentru rațiune³³. ³² („trei dintre mădularii guvernului provizoriu vor să piarză țara ...“ (Pr. r., 22. VI). ³³ „(Proclamațiile) nu s-au trimis într-un număr cuviincios la județe (= număr cuve- nit)⁴⁴ (Pr. r., 8. VII). In documentele din 1848 foarte mult exemple: timpul cuviincios, deslușirile cuviincioase („Anul 1848“, II, p. 154, 155). ³⁴ „(Guarda națională) încă nu e organizată după principiele ce se păzesc la alte nații⁴⁴ (P. s., 9. VII). ³⁵ (Săteanul nu are) ... un pom măcar, subt care, obosit de muncă și de suferințele vieții, să se răstoarne și el într-o zi de duminică⁴⁴ (Pr. r., 15. VII). ³⁶ în documente: a se lua știință = a fi informat („Anul 1848“, II, p. 40). ³⁷ Alte exemple de neologisme folosite greșit: „Statuia reprezentînd Romînia delibe- rată (= eliberată)... fu distinsă..." (Pr. r., 6—8. VII); în documente: „purtînd asupra sa... semnul deliberării nației⁴⁴ (Anul 1848, II, p. 55); „stindardele sancționate = (sfin- țite) de religie⁴'. (Pr. r., 10. VII); „timpul este interesant (prețios) și nu ne iartă ca să-1 pierdem cu asemenea scrieri⁴⁴ (Pr. r., 5. VI); „popolul se poate aduce prin aceasta in poziție (= în situația) a dărîma bisericile, a sparge icoanele...⁴⁴ (P. s., 5. VII). ³⁸ (omul care) „a rămas în cercul faptelor prescrise de rația si de buna cuviință...⁴⁵ (Pr. r., 10. VII). ' ’ 36 L. Popescu 10 De asemenea, remarcăm întrebuințarea pleonastică a verbului a prefera cu un complement circumstanțial de mod exprimat prin adverbul bine Ia gradul comparativ: (Guvernul) „se mulțumește a se trage din capitală, preferind mai bine ca rușinea să cază asupra lui decît asupra nației". (P. s., 12. VII). $i în articolele „Gazetei de Transilvania" găsim unele neologisme greșit‘întrebuințate, ca de pildă memorial pentru memoriu: „în conformitate cu memorialul așternut Porții" (G. Tr., 26. VII), dar ceea ce-i mai carac- teristic pentru acest ziar este folosirea nemeroaselor regionalisme, ca: a desmînta = a descuraja; a griji a avea grijă; a se îmbia ■■= a se oferi; a corbăci = a biciui < magh. korbăcs^, a jurui =- a făgădui, a jura; nebîn- tuit = nesupărat < magh. băntani, pe lîngă care întîlnim și unele expresii romînești schimbate sub influența limbii maghiare.³⁹ ⁴⁰ Pe lîngă regionalisme, găsim și unele cuvinte învechite: capete pentru capitole*¹ încheind acest capitol remarcăm efortul ziariștilor de a exclude din vocabularul lor cuvintele de origine turcească sau neogreacă, care sînt puțin numeroase⁴². ★ In ceea ce privește particularitățile morfologice ale limbii acestor ziare observăm, în primul rînd, nesiguranța în adaptarea neologismelor — sub- stantive și verbe — la sistemul de declinare și conjugare a limbii romîne. Pe de altă parte, întîlnim încă numeroase forme învechite sau populare și regionale. Numeroase neologisme apar de alt gen decît astăzi. Astfel substanti- vele: clas, epolet, favor, ordin, princip (sau prințipj sînt de genul neutru; partidă, programă, sistemă sînt de genul fenimin, iar comentarii este de genul masculin. Este interesantă oscilația între masculin și feminin în cazul numelui propriu Satan sau Satana. Cele mai numeroase forme de plural neconforme cu normele de azi ale limbii literare sînt cele terminate în -uri. După substantive ca pas-pasuri s-au orientat neologismele: bancheturi, consiliaturi, interesuri (alături de care întîlnim și interese, care a rămas), staturi, privileghiuri, pașaporturi, prințipaturi, puncturi, după care s-a orientat și substantivul romînesc car, care se prezintă la plural sub forma caruri. ³⁹ Regionalisme la G. Tr.: „vom griji ca numele dv. să vă străluce glorios în poste- ritate“ (G. Tr., 12. VII); „alții mai văd și... o amăgire și desmîntare a soldaților prin reacționari" (G. Tr., 8. VII). Menționăm că acest cuvînt se găsește și la I. Budai- D el ea nu în prologul Tiganiadei; „pînă acum nu s-a îmbiat nimeni... cu între venire armată" (G. Tr., 12. VII); „(Costachi, căpitanul de poliție), ...începuse a corbăci la oameni" (G. Tr., 5. VII); „căruia îi jurui credință" (G. Tr., Î4. VI); „dreptul nebîntuit de a stăpîni și a se folosi de vreo moșie" (G. Tr., 14. VI). ⁴⁰ Expresii neromînești, sub influența limbii maghiare: „însîîrșit, ce atîta sfărmătură de cap" (în loc de: bătaie de cap — după magh. fejtdres) (G. Tr., 8. VII); „(Datoria jurnalelor e) a aduce aminte pe tot minutul" (în loc de: în fiecare clipă — după magh. minden percben). ⁴¹ Cuvinte învechite: „fără a mai ceti capete întregi din istoria patriei" (G.Tr., 14. VI). 11 Limba și stilul presei progresiste de la 1848 Toate aceste substantive sînt de genul neutru. Substantivul feminin bază a fost atras de astfel de substantive și îl găsim la plural sub forma bazuri, alături de forma baze. Substantivele neutre: clas și princip (^-principiu) formează pluralul în -e: clase și principe. O serie de substantive feminine au pluralul în -e: partide, rane, strade. Toate aceste forme, precum și pluralele ca depeși, murmuri, timpi, dovedesc nesiguranța, șovăiala, oglindesc un moment de tranziție de la limba literară veche, cînd încă normele nu erau fixate, la cea modernă. în legătură cu substantivele, observăm că mult mai multe provin din infinitivul lung al verbelor decît azi. Astfel apare: fumare pentru fumat, tăiere pentru tăiat, sprijinire pentru sprijin, intervenire pentru intervenție^. In alte cazuri, prin evitarea infinitivului s-a ajuns la alte forme tot atît de efemere⁴² ⁴³ ⁴⁴ ⁴⁵, care însă dovedesc strădania ziariștilor de la 1848 de a crea noi forme de exprimare. Numeroase sînt însă rămășițele limbii vechi în declinarea și articu- larea substantivului. Numele proprii masculine sînt articulate cu articolul enclitic, uneori. Apar, astfel, forme de genitiv-dativ ca Băleanului, Bibescu- lui alături de forme uzuale astăzi: lui Solomon^. In unele articole întîlnim genitivul exprimat printr-o construcție cu prepoziția de, ca în limba textelor vechi:’„tiranismul și călcarea de drept (= dreptului) ... nu pot fi recunoscute⁴⁴ (G. Tr., 14. VI) ...“ scopul păzirii de liniște (= linistei) nu mai poate suferi amestec străin armat⁴⁴ (ibid.. 26. VII). Tot aici găsim și dativul popular cu la: „nu putem crede la nici o scri- soare din cîte sosiră cu poșta⁴⁴ (G. Tr., 8. VII). O mențiune specială merită în limba ,,Gazexei de Transilvania⁴⁴ între- buințareci pronumelui demonstrativ același, aceeași în loc de el și ea, ceea ce îngreunează foarte mult exprimarea. De pildă: „ ... se cere a se lua o direpciune, a pluti spre aceeași ca să ieși la țărm undeva⁴⁴ (G. Tr., 12. VII), sau „urîm din suflet numai politica, cînd aceeași vrea a preface pe epitropi în subjugători⁴⁴ (G. Tr., 26. VII). Asemenea construcții sînt neromînești, ele se datoresc influenței limbii germane și au fost criticate de T. Maio- rescu în „Limba jurnalelor din Austria⁴⁴. ⁴² Cuvîntul neogrecesc sofismată apare alături de cuvîntul turcesc tertip: „tot aceia va fi atît de ageri la minte a ne arunca în ochi vreo sofismată spre a se justifica" (P. s., 5. VII); „Astfel vedem o mulțime de reacționari uneltind felurimi de tertipuri' (P. s., 14. VII). ⁴³ Cf. (amploiații) „socotesc că jumătatea din ceasurile canțelariei trebuie petrecute cu fumare de ciubuce, cu tăiere sau încercare de condei" (Pr. r., 8. VII): „a amenințat cineva cu inleroenire armată" (G. Tr., 12. VII); „Guvernul este încredințat de sprijinirea ce găsește în popol." (P. s., 9. VII). ⁴⁴ Participiul promis la plural devine substantiv: „(Guvernul) să-și ție promisele" (Pr. r., 12. VII); de la cuvîntul curaj se creează termenul antinomic descuraj: „nici lamen- tațiile nu ajută nimic, nici descurajai nu ne scapă" (G. Tr., 12. VII). ⁴⁵ Cf. „stă martură Căimăcămia Băleanului* (Pr. r., 15. VII); „acești oameni au fost demoralizați de mulțimea jurămintelor ce făcuseră, cînd Bibescului, cînd lui Solomon, cînd nației" (P. s., 12. VII). 38 L. Popescu 12 Vocativul nearticulat este o altă formă învechită întîlnită în limba acestor ziare.⁴⁶ Tot ca în limba veche, adjectivul demonstrativ, relativ sau nehotărît nu-și pierde pe a epitetic cînd stă înaintea substantivului.⁴⁷ De asemenea pronumele relativ care este întrebuințat în loc de ce și invers.⁴⁸ Adjectivul nehotărît tot, toată se declină. In limba veche la genitiv- dativ era precedat de prepoziția a, el rămînînd neschimbat. în limba acestor ziare apare precedat sau nu de prepoziția a și declinat împreună cu sub- stantivul determinat.⁴⁹ Verbul prezintă ctteva aspecte populare, regionale și arhaice. Verbele fără prefixul -în- apropie limba acestor ziare de limba croni- carilor⁵⁰. Tot așa și formele străluce și decle din „Gazeta de Transilvania". O formă regională este cea ardelenească lucră pentru lucrează: „Gu- vernul provizoriu și ministerul lucră cu nespusă încordăciune“ (G. Tr., 1. VII); tot regională este întrebuințarea verbului a voi pentru a vrea, caracteristică graiului muntean, („Să nu cugete nimeni) că . . . „voi să arăt că faptele lui sînt curate...“ (P. s., 14. VII). Viitorul popular apare alături de forma literară⁵¹: diateza reflexivă cu dativul în locul acuzativului, are, de asemenea, un caracter popular⁵². In ziarul ardelean „Gazeta de Transilvania" întîlnim mai mult ca perfectul perifrastic, obișnuit și azi în graiurile ardelene⁵³. Multă nesiguranță se observă în conjugarea verbelor. Se conjugă fără sufixele -ez sau -esc verbe pe care noi le conjugăm cu aceste sufixe și invers, sau se face confuzia între cele două sufixe⁵⁴. ⁴⁶ Cf. „Priviți, frați, pe confrații, pe concetățenii voștri“ (Pr. r., 22. VI). ⁴⁷ Cf. „acesta Satana întrebuință și această barbarie" (P. s., 12—14. VII); „...un bărbat a căruia viața este un șir necontenit de virtuți creștinești" (Pr. r., 24. VI); „veți lăsa... a exersa singuri o datorie, un drept al fiecăruia cetățean?" (Pr. r., 22. VI). ⁴⁸ Cf. „Care mulțumire se cuvine bărbatului cu o simțire atît de fragedă?" (Pr. r., 22. VI), „Priviți, frați, pe confrații... voștri, ce de la început n-au așteptat chemarea patriei" (Pr. r., 22. VI). ⁴⁹ Cf. „un tiran, întinat înaintea toatei Europei" (Pr. r., 26. VI); „să rămîie de exemplu urmașilor a toatei Romîniei" (P. s., 14. Vil); formele acestea au fost semnalate și de G h. B u 1 g ă r, op. cit., p. 101. ⁵⁰ Cf. „Toate abuzurile, toate șicanele și intrigile s-au depărtat pentru totdeauna" (Pr. r., 13. VII); „ceilalți proprietari... se spăimîntară" (Pr. r., 15. VII); toți alergară și se armară* (Pr. r., 22. VI). Verbul a se înscrie apare și sub această formă și sub forma a se scrie, în același articol (Pr. r., 22. VI). ⁵¹ Cf. „(Proprietarii) se spăimîntară că or să le ia moșiile întregi" (Pr. r., 15. VII); „(oamenii) or să vază că nu este nici un om carele nu cîștigă" (ibid.). ⁵² „(Popolul romîn)... nu si-a răsbunat în protiva trădătorilor călcători de jurăminte" (Pr. r., 6—8. VII). ⁵³ Cf. „Vrăjmașii au fost zis că revoluția a fost condusă de o mînă de intriganți și ambițioși, de sansculoți" (G. Tr., 8. VII). ⁵⁴ Cf. „pe ofițerii vinovați să-i degrade (= degradeze) (P. s., 12. VII); „neguțătorii se îndatoară (= îndatorează) a forma șase mii gardă națională" (G. Tr., 15. VII). Tot așa: aprofundă pentru aprofundează (P. s., 5. VII) și concentra pentru concentrează (P. s„ 13 Limba si stilul presei progresiste Ke nepuoAa . BbiineHasBaHHbie raseTbi nrpajiu Ba>Knyio pojib ne tojibko b Aejie noAHTimecKOfo BOcnnTaHHH Macc, ho n b tom, hto KacaeTca npouecca MOAepiiwaamiH pyMbiHCKoro ahtc- paTypnoro B3biKa. 3to nainjio cBoe BbipaxKAeHHfl Mj-iTaTejieH. OAH3KO, H3bIK 3THX F336T o6napy>KHBaeT HeKOTOpbie HeAOCTaTKH, od'bHCHHMbie AJI^ 3T0H anOXH: c OAHOÎÎ CTOpOHbl IIpHCyTCTBHe CTapblX 06A3CTHbIX (j)OpM, CTpaHHbIM odpa3OM COHeTaBLIIHXCH C HHCTO AHTepaTypHbIMH (j)OpMaMH, a C ApyrOH — TeHACHUHH k 3AOynO- TpedAeHHio HeoAornsMaMH, AHHrBHCTwqecKHe KOMdHHauHH h Aa>Ke xcaproHHbie ajieMeHTbr. Pi cTHjib HMeeT HexoTopbie oTpuuaTeAbHbie CTopoHbi. TlopbiB HHorAa nepexoAHT B HanblLUeHHOCTb, H HCnOAb3OBaHIie HeKOTOpblX CTHAHCTHHeCKUX npneMOB CTaHOBHTCH MS- HepHbIM. TeM ne Menee, aBTop noAnepKHBaeT, uto BecbMa noxBaAbiio CTapaune coTpyAHwxoe 3THX ra3eT OTbICKaTb HOBbie $OpMbI AAH BbIpaJKeHHH CBOHX HAefi. OBSERVATIONS SUR LA LANGUE ET LE STYLE DE LA PRESSE PROGRESSISTE DE 1848 (R e s u m e) L’auteur presente quelques aspects de la langue et du style des journau.x „Primeai' romîn" (Le jeune Roumain) et „Popolul suveran" (Le peuple souverain) qui paraissaient en Muntenie ou Grande-Valachie au temps de la revolution de. 1848, ainsi que de la „Gazeta de Transilvania" (Gazette de Transylvanie) pour la meme epoque. Tous ces journaux ont joue un role important non seulement dans l’education poli- tique des masses mais aussi dans le proces de modernisation de la langue litteraire roumaine. La chose est manifeste dans le vocabula ire moderne employe par les col la bor a teu rs de c>es journaux en vue de repandre les idees nouvelles, dans la nouvelle structura des phrases, dans le style oratoire destine â convaincre les lecteurs. La langue de ces journaux trahit cependant quelques deficiences, explicables pour ce temps: d’une part, la presence de formes vieillies et regionales, melees de facon etrange aux formes litteraires, de Lautre, la tendance â abuser des neologismes, des calques linguistiques et meme d’elements du jargon des classes dominantes. On observe aussi des deficiences â l’egard du style. L’elan degenere parfois m rhetorique et Pemploi de certains procedes stylistiques devient affectation. 11 faut souligner toutefois l’effort louable des collaborateurs de ces journaux. pour decouvrir de nouvelles formes d’expression pour leurs idees. A REGI NYELV IGEKEPZOINEK VIZSGALODASI SZEMPONTJAIROL SZABO ZOLTAN Az utobbi evekben ket nyelvjârăs igekepzorehdszerenek tanulmânyo- zâsâval foglalkoztam.¹ Ez a munka megkovetelte, hogy kikristâlyosi'tsam a nyelvjârâsi igekepzok tanulmânyozâsânak szempontjait. Ezutân — a kikris- tâlyositott szempontok birtokâban — a regi nyelv igekepzoi fele fordultam. Elsd lepeskent az NySz. anyagât vizsgâltam meg azzal a szândekkal, hogy ennek alapjân megfogalmazhasssam azokat a szempontokat, amelyeket majd kesobb a regi nyelv igekepzoinek a vizsgâlatâban ervenyesithetek. Ebben a munkâmban felhasznâltam az emlitett ket nyelvjârăs feldolgozott anyagâbol azokat az adatokat is, amelyek megorzott regisegek. A vizsgâlodâsi szempontok megfogalmazâsa sorân elsosorban arra a kerdesre kell feleletet adni, hogy miben jelentkezik vâltozâs az igekepzok eleteben, mâskeppen szolva, miben talâlhatni elterest a regi es a mai nyelv, illetoleg a nyelvtortenet bârmelyik ket korszakânak igekepzoi kozott, mâsod- sorban pedig esetrol esetre meg kell nevezni azokat az eljârâsokat, amelyek- nek segitsegevel egy-egy igekepzesbeli vâltozâs lemerheto. A megfigyelt kiilonfele termeszetu eseteket osszegezve megâllapithato, hogy a vâltozâs megnyilvânulhat: 1. az igekepzo hangalakjâban, 2. szofaj- alkoto szerepeben es jelenteseben, 3. megterheltsegeben, 4. termekenysege- ben, 5. a kepzoâllomâny rendszereben: elavult formânsok eltuneseben, uj iormânsok megjeleneseben. 1. A legfeltunobb es legszembeotlobb vâltozâsok az igekepzok hang- alakjâban jelentkeznek. Ezeknek a vâltozâsoknak a forrâsai magâtol erteto- doen a nyelvtortenet egyes korszakaiban hato hangfejlodesi tendenciâk. Az ilyen termeszetu vâltozâsokat itt most nincs miert reszletezni, minthogy az ¹ A ket dolgozat: A szamoshăii nyelvjârăs igekepzoi; A kalotaszegi nyelvjârăs ige- kepzorendszere. Mindketto kezirat. A vizsgâlodâsi szempontok megfogalmazâsâban a kdvetkezo munkâkat hasznosithat- tam: D. Bartha I< a t a 1 i n, A szlavoniai nyelvjârăs szokepzese (MNyj. I, 34—50); ud., A magyar szokepzes tortenete (Bp., 1958); A. Kdvesi M a g d a, Kepzoianulmănyok a Șopron megyei nyelvjărăsokbol (AANyj. II, 71—106); S ă m ș o n^ E d g ă rₜ A magyar nyelv egyszerii gyakoriio kepzoi. Pannonhalma, 1936; Szabo T. Attila, A kicsinyito-becezo. kepzok a moldvăi csăngo nyelvjărăsban (,,A kolozsvâri Bolyai Tudomânyegyetem. 1945— 1955“. 1956. 445—91). 48 Szabo Zoltân 2 igekepzok tortenetebol uz a viszoriylag legjobban ismert, legjobban kidolgo- zott fejezet. Megfigyelhetiink azonban az igekepzok hangtesteben kiilonbozo alaku- lâsmodok (mint pl. alakvegyiiles, halmozâs, hangâtvetes, hangbetoldâs) eredmenyekeppen letrejott vâltozâsokat is. Ilyen termeszetu modosulâst figyelhetunk meg pl. a kovetkezo igekben: oblonget ’wiederholt ausspiilen’; Web: Amul. 101: „ . . . vizzel obrₒngessek‘‘; merengel ’balanciren’: Prag: Serk. 755: „ . . . mereagelo vedrec . ..“; meringel ’wiederholt schopfen’r Gvad: Lev. 12: „Csonakkal meringeltem kuttyât‘\ Az -n- ezekbe az igekbe minden bizonnyal a lenget, csiinget-i^k analogiajâra keriilt be (vo. TMNy, 415). Egy mâsik erdekes hangalaku kepzo a -gat-hw viszonyitva boviil¹ hangtestu -dogat. Pl. iddogat ’potito’: MonOkm. XIX. 290. Pâzm.: „A vâradi piispokkel iddogattunk volt..szoldogat ’reprehendo; riigen’: Gyongy: Char. 12: ,,. .. igy sz6ldogattya“; verdeget ’pulsito; wiederholt schlagen’: BodK. 22 b.: „ ... melle verdoget... A -dogat letrejottet alakvegyiilessel magyarâzhatjuk: iszogat X iddogăl> iddogat; szologat (ErdyK. 34: „zolo- gatank...“) x szoldogăl PPB.) > szoldogat: vereget X verdegel (Misk: VKert. 184: verdegeli“) > verdeget. A -dogat kialakulâsânak okât keresve azonban mas lehetoseggel is szămolhatunk, azzal ti., hogy nem kontaminâcid eredmenye, hanem formânsok osszeolvadâsâbdl keletkezett. Ugy jott letre, hogy -d kepzos igekhez, mint pl. nyomod (NemGl. 133: Nomodya), ugordik (Gorcs: Mâty. 16: „ ... ugordnak“) -gat jârult: nyom- dogat, ugordogai, es e tovâbb kepzett szârmazekokbol a nyelverzek egy eg\- seges -dogat kepzobokrot vont el (1. MNy. LV, 112—3). A peldakent mondott -dogat keletkezesenek reszletezesevel ket nagyon fontos idevâgo feladat megoldâsânak sziiksegesseget kell hangsulyoznunk. Az egyik feladat az volna, hogy tisztâzni sziikseges az alapszo es a tnlaj- donkeppeni kepzo kozott levo hang vagy hangcsoport jelleget (foleg a mas- salhangzoket, a magânhangzdke inkâbb tisztâzott), illetoleg azt, hogyan, milyen ok miatt ekelodtek oda be. Magyarâzatra szorul tehât az, hogy peh dâul a kovetkezo -kod es -koz kepzos igekben az -n- hogyan keriilt be a kepzo es az alapszo koze: kiszoronkodik ’extricor, evolvor; sich herauswin* den’: MA: Scult. 676: „Az butiokbol... ki szoronkodhatic": szăllankozik ’dispergor, ventilator; einzeln ankommen, kleinweise fallen’: Pâzin: KaL 369: „Foltonkent szălankozriak. . “ Ezekben az -n- feltehetoleg a szo' rong(at), szăllorig-ie[&& analogiâs hatâsâra keriilt be. (A szorong es szăl- long -/>jenek magyarâzatât pedig 1. Bartha: MNy. LI, 24—32). A mâsik megoldando feladat szorosan osszefiigg az elobbivel. E kozbe- ekelt — legalâbbis annak lâtszo -- hangok jellegebo'l kovetkezik annak a megâllapitâsa, hogy hovâ, a tohoz vagy pedig a kepzohoz tartozik-e a ker deses hang vagy hangcsoport. Ha a kepzohoz szâmithatjuk, akkor arra a kerdesre is feleletet kell adnunk, hogy vajon az ilyen modon boviilt hang- testu kepzot nem kiilon, onâllo formânsnak kell-e tekinteniink. El kell tehât donteni, hogy pl. a -gat mellett a -dogat, a -doz mellett az -ndoz, a -kod mellett az -szkod, -nkod onâllo kepzo-e vagy sem. Az itt emlitett peldâk 3 A regi nyelv igekepzdinek vizsgâlata 49 kbzul a -do^ciî-\c\\ foglalkoztam tuzetesebben, es ugy lâtom, hogy mind leîro, mind pedig torteneti szempontbol onâllo kepzobokornak tekinthet juk (MNy. LV, 112—3). 2. Az igekepzoknek ket nagy csoportba (deverbâlis, denominâlis) valo •sorolâsa szofajalkoto szerepuk szerint torteno osztâlyozâs. Az igekepzok e ket nagy csoportja kozott nem ritka az âtcsapâs, minthogy peldâul jelleg- zetesen deverbâlis kepzo îs alkothat nominâlis alapszobol szănnazekot (pl. zajong, edesget). Az igekepzok szofajalkoto szerepeben vâltozâst csak annyit eszlelhetunk, hogy mindegyik korszakban alakultak ki olyaii nominâ' lis alapszobol jellegzetesen deverbâlis kepzovel alkotott szârmazekok, ame- lyek a megelozo vagy egy kesobbi korszakban nem eltek. Pl. szegyeng ’sich schămen’: JokK. 90b.: „Az frater kezde zegyengeny“ \ szelleg ’vagor’: 1582 KGalg. F\ 2.: ,, . .. szellegc₀ latroc..kenyesgei ’effemino’: MHeg: TOszl. 124: . ruhâzatainkkal kenyesgettetett testeinket. . sulyogat ’pondero’: Helt: Mes. 348: „Sullyogasd es meg meried . ..“ Sok es sokfele vâltozâst a kepzok szofajisâgâban nem talâlunk. A kep- zok eleteben e tekintetben meglehetosen nagy foku az âllandosâg. Ennel sokkal mozgalmasabb a kepzok jelentesenek a tortenete, s ez a korulmeny szorosan osszefiigg az igekepzok jelentesenek a fogalmâval. Ez ugyanis a szofajalkoto szerepnel sziikebb kdru, de gazdagabb tartalmu fogalom. Igazolja ezt az is, hogy a kepzo szofajisâgât csak az alapszo szofaja hatâ- rozza meg, jelentesmodosfto szerepet azonban az alapszo ertelme is meg- szabja (vo. Zsirai: MNy. LI, 1—11), ez pedig a szofajnâl sokkal gazdagabb tartalmu. Ertheto tehât, hogy sokkal vâltozatosabb lehetosegeket rejt magâ- ban az igekepzo jelentese, mint szofajisâga. A kepzok jelenteseben meg- figye-lt vâltozâsok sokîelek. Jellemzesuk es rendszerezesiik meg megoldâsra varo feladat. A tbbbfele lehetoseg kbzul itt most csak negy nyilvânvalonak lâtszo esetet emiitunk meg. a) Az igekepzonek egy bizonyos jelentesben valo szereplese idovel megszunik, egy kesobbi korszakban vagy a mai nyelvben mâr ismeretlen. Jo pelda erre az esetre a denom. -kod kepzonek 'valamive vâlik’ jelentese. A regi nyelvbol tobb ilyen jelentesu‘szârmazeka mutathato ki. Pl. hâzasko- dik ’nubo; heiraten’: BecsiK. 2: „Mielot hazaskodna(to)c, meg aggatoc“; kemenykedik ’hart werden’: Tel: Evang. 11,460: ,Megkeinenkedett butioSok^; jdzankodik ’nuchtern werden’: Czegl: Tromf. 98. Kr: „jdzankodik". A -kod kepzonek ’valamive vâlik’ ertelmu szârmazeka a mai irodalmi es koznyelvben ismeretlen. Nyelvjârâsi sajâtsâgkent azonban ma is el ilyen, jelentese. Pl. feteievenkedik ’folelevenedik, foleled⁵.. . ; laskodik ’lassubbo- dik, csendesedik’ (MTsz). b) Az igekepzonek olyan jelentese fejlodott ki, amely arra a kepzocso- portra — amelynek a szoban îorgo kepzo is tagja — nem jellemzo. Ilyen a gyak. -z-nek a cselekves okozâsât kifejezo jelentese a fdz igeben (TMNy. 407; Sâmson, EgyszGy. 77). c) A szârmazekszonak a kepzotol nyert ertelme idokozben megszukiilt, specializâlodott. 4 — fiabeș—Bolyai Philologia 50 Szabo Zoltân -f- Pl. tnosogat: ’lavo, waschen’: JordK. 765: „Mosogata inegh... sebo~ ket"; Czegl: MM. 85: „Mikor a gyermeket vizzel mosogatocT. De 1. Balassa: ’a konyhaedenyt tisztâra mossa’; SzamSz.: ’edenyeket mos’. nevezget: ’nominito, vocito; oft nennen’: JordK. 509: „Nem thwdon ez embert, kyt neuezghetteₒk“. De 1. SzamSz.: ’csuf nevvel illet, csuf nevet ragaszt valakire’. d) A szârmazekszonak a kepzotol nyert konkret, rendszerint gyakorito jelentese elavult, eivont jelentesuve lett: Pl. erdekel: ’oîter beriihren’: Szal: Kron. 185: „Ostora hegyi... Druget Jânost is annyira megerdeklette..Aionlrok. VIII. 383: „Az havas eso erdekli nyakinkat; SzamSz.: „Hâjjăl kentem, vizzel erdekeltem (a lânyom hajât) (= mostam); uo.: Szerencse erdekelte ( = erte). De I. Balassa ’erdek- lodest erez vmi, vki irânt’. kereskedik ’quaerito; suchen’: DobrK. 351: „Korol iar kereskedven, kit meg marion“; SzamSz.: „Ne kereskeggyetek abba a tijougba. De Balassa: ’vesz es elad valamit, kereskedelmet lolytat’. 3. Az igekepzok funkciojânâl sokkal vâltozekonyabb forgalmuk, s valo- ban az igekepzok eleteben a legnagyobb mozgalmassâg megterheltsegi fokuk² văltozâsâban jelentkezik. Errol a vâltozâsrol szolva meg kell jegyezniink, hogy a regi nyelv egy- egy igekepzojenek megterheltsegi tokât igen nehez meghatârozni. Nem kony- nyu ezt elvegezni egy olyan nyelvi rendszer (mint pl. egy mai nyelvjârăs) igekepzoinek leirâsâban sem, amelybol gazdag adatanyagunk van, es ketes esetekben ujabb adatok osszegyujtesenek sincs akadălya. A regi nyelv ige- kepzoinek tanulmânyozâsâban azonban a rendelkezesre âllo anyag korlâto- zott volta miatt a megterheltseg vizsgâlata nem egy esetben szinte megold- hatatlan feladatot jelent. Nem tudhatni ugyanis, hogy valamely szârmazek egy bizonyos korszakban valoban nem elt, vagy pedig csak adatunk nincsen râ. Eppen e nehezsegekre valo tekintettel itt most csak ket olyan esetet emli- tiink meg peldakent, amely az adatanyagban valo boseg, illetoleg teljes hiâny miatt ketelyt aligha tâmaszthat. Az egyik emlitesre melto eset az, hogy a gyakorito -dogăl kepzonek a XVI., XVII, es XVIII, szâzadban a megterheltsege joval nagyobb volt, mint ma, a mâsik eset pedig az, hogy a gyakorito -kod igekepzonek a megterheltsegi toka a XIX. szâzadig a mai- nâl kisebb volt. Az NySz. -dogât kepzos adatai arrol vilâgositanak îel, hogy a szoban forgo iormâns nagyon divatos, kozkedvelt kepzokent szerepelt a XVI., XVII, es meg a XVIII, szâzadban is. Forgalma korulbelul olyan nagy lehetett, mint ma a -gat-nak. Nagyon sok olyan alapszohoz jârult, amelybol ma mâr -dogăl kepzos iget nem ismerunk. Peldâul: mulatdogăl ’sich unterhalten’r VirgK. 78: „Nagi vig orchaual mulatdogal vala“; toldegelik ’sich allmălig anfullen’: Helt: Mes. 179: „...lellyebb îellyebb ttlldegelnec az viz a vederbe“; sipoldogăl ’pfeifen’: Born: Pred. 282b: „Sipoldogal az iuhoc elott“; ² Egy kepzo megterheltsegi fokât a vele alkotott szărmazekok szâma hatcirozza meg* A megterheltsegi fok viszonylagos erteket fejez ki, minthogy egy viszonyităsi alaphoz merve ez kisebb, nagyobb vagy azonos îoku lehet. 5 A regi nyelv igekepzoinek vizsgâlata 51 uralkoddogâl ’imperito’: MA: „Uralkoddogalom"; probăldogăl ’identidem tento’: MA: Scult, 17: „Szerencze probâldogâlo mereszkedok"; fizetdegel ’pensito’: Forro: Curt. 580: „Az Arachosiusoknak mind az ket nemzetseg fizetdegel vala“; văltozdogălik ’sich allmălig verândern’: Prag: Serk. 544: „Az dolgok csac mindenkor văltozdogălnak": szikrăzdogăl ’kărglich îun- keln’: Csanaki: Gogh. 107: „Kikben noha nem langalhat az hit, de ugian szikrăzdogăl azert neha, neha“; biztatdogăl ’wiederholt aulmuntern’: Megy: 3 Jaj. II. 66: „Ne bânkodgyunk, mikor az urnac veszszeje hâtunkon vagyon illyen keppen biztatdogălvăn,“\ bugdogâl ’wispeln’: Csiizi: Sip. 347: „Itt lâtunk penitenczia tartâssal bugdogâlo magânos gerliczeket“; evezdegelik ’hin und her steuern’: Szeg: Aqu. 17: „Ama revesz, a ki a temerdek szeles tengeren teczese szerent evezdegelik a merre akar“; sugdogăl ’wiederholt flustern’: Fal: Const. 857: „Mit sugdogâlsz pogâny?“ A -dogâl kepzovel szemben a -tod-nak a XVIII—XIX. szâzadig a mai- hoz viszonyitva megterheltsegi foka joval kisebb volt. A XVI. szâzadig az NySZ.-ben egy adatunk sincs râ, a XVII, szâzadbol is csak hârom adat tanuskodik megleterol (csapkod, csipked, szurkod). Egy-egy nyelvjârâsban termeszetesen mâr azelott is termekenyebb kepzo lehetett, a legtobb nyelv- jârâsban azonban csak nagyon keves szârmazekban szerepelt (vo. Szily: MNy. VIII, 328—9). Ha nagyobb lett volna a forgalma, akkor adatok is tanuskodnânak rola, hiszen egyreszt olyan kozhasznâlatu, nagyon gyakran elofordulo igekhez jârul, mint csap, csip, kap, kop, lep, nyom, mâsreszt pedig ugyanezen igek -dos vagy -doz kepzos szârmazekaira meglehetosen sok adatunk van. Hogy a -kod csak ujabban lett nagyobb forgalmu kepzo, azt nehâny mai nyelvjârâsban valo kisebb foku megterheltsege is bizonyitja. A SzamSz. tanusâga szerint a Szamoshâton ismeretlen kepzo, egy szârma- zekâra sincs adat. A koznyelvinel joval kisebb a megterheltsege a -Aod-nak a szlavoniai nyelvjârâsban is (Bartha: MNyj. I, 40). A kalotaszegi nyelv- jârâsban pedig — ahol megterheltsegi foka ugyan azonos a koznyelvivel — a -kod kepzos szârmazekok felhasznâlâsi foka kisebb, mint a veliik szem- benâllo -dos kepzosoke. Az emlitett tenyek mind azt igazoljâk, hogy a -kod ujabb keletu, nehâny nyelvjârâsban csak most van elterjedoben. 4. Az igekotok megterheltsegi fokânak novekedese, illetoleg csokkenese szorosan osszefiigg a kepzok produktivitâsânak³ vâltozekonysâgâval, hiszen egy formâns termekenysege abban nyilvânul meg, hogy mind tobb es tobb szohoz csatlakozik, vagyis megterheltsegi foka âllandoan novekszik. A kep- zok eletenek e felfele ivelo, mozgalmas szakasza utân a nyugalom ideje kovetkezik: a szoban forgo kepzo megâllapodik az addig letrejott szârma- zekokban, mâs, uj szavakhoz tobbe nem jârul. Ezzel a kepzo improduktîvvâ vâlik. Helyet egy mâs, azonos jelentesu formâns îoglalja el. Nem egy eset- ben elavultsâgât bizonyitja az is, hogy a nyelverzek nem tekintven mâr ter- mekenynek, megtoldja egy produktiv kepzovel, es e boviilesbol aztân egy uj ³ Egyelertesben az ujabb idevâgo irodalom (Ruzsiczky: Nyr. LXXXII, 200—1; 1\. E. M a j a k o v s z k a j a, Vengerszkij jazik. II. Moszkva, 1959. 19—20) muszbhasznâla- tâval az eddig hasznâlt eld kepzo helyett termekeny vagy produktiv, az elavult helyett pedig nem termekeny vagy improduktiv kepzbrol beszelek, fenntartva az elo megneve'zest a felis- merheto, az elavultat pedig a fel nem ismerheto kepzo megnevezesere. 52 Szabo Zoltân 6 kepzobokor alakul ki. Az elsodleges szârmazek kepzojenek szerepet eppen ez folytatja. Ezzel az esettel talâlkozunk peldâul a gyakorito -dok, -dek, -dok es a belole -Z-lel tovâbb kepzett -dokol, -dekel, -dokol kepzo eleteben. Az ujonnan letrejott kepzovel alkotott szârmazekok aztân idovel kiszoritjâk a forgalombol azokat a kepzett igeket, amelyekben az elavult kepzo koviilet- kent maradt meg, igy megterheltsegi loka egyre inkâbb csokken. Utolso szârmazekânak kiveszesevel az elavult kepzo fejlodesenek utolso szakaszâba lep, kiesik a kepzoâllomânybol. A kepzok eletenek ez a szakasza azonban — bar osszeliigg a formânsok elevensegevel — mâr a kepzoâllomâny rend- szeret erinto kerdes. Az elmondottakra jo pelda a gyak. -dok es erinek lejlodesehez szorosan kapcsolodo -dokol kepzo tortenetenek nehâny adatokkal igazolhato mozza- nata. Ezeknek az adatoknak bemutatâsa helyett hivatkozunk Sâmson Edgâr idevâgo tanulmânyânak (Az erdekA^ igek nyelvtorteneti tanulsâgai. Pais- Einl. 160—5) teljes adattârâra. Joi kiveheto ebbol az adatok elolordulâsâ- nak idorendje; XV. szâzad: nyomdok, oldok; XVI. szâzad: bujdok, faldok, erdek, esdek, mendek; XVII, szâzad: fuldok, jdddk; XVIII, szâzad: btikdok; XIX. szâzaddunddk (i. m. 164). A -dok kepzos szârmazekok helyebe lepo -dokol kepzosok⁴ vagy ugyanabban a szâzadban, vagy pedig a kovetkezo szâzadban bukkannak elo⁵, es mind a mai napig kozismertek (i. m. 160—2, 164). Az igekepzok termekeiiysegeben mutatkozo vâltozâsokrol meg azt kell megjegyeznunk, hogy egy Iormâns improduktîvvâ vâlâsa rendszerint csak a nyelvjârâsok egy reszeben, esetleg nagy reszeben megy vegbe. Nehâny tâjegysegben tovâbbra is termekeny maradhat (vo. Korosi: Nyr. XI, 17). A visszahato -ui peldâul a csângoban meg ma is produktiv Iormâns (Nvr. IX, 530). Az igekepzok produktivitâsânak meghatârozâsa igen nehez es nagy koriiltekintest igenylo leladat. Nehez a mai igekepzorendszer tagjait is ilyen szempontbol minositeni, bâr adatanyag rendszerint korlâtlan mertekben âll a kutato rendelkezesere, es tobb, eddig mâr ervenyesîtett szemponttal is elhet. Egy olyan korszak igekepzoinek a minositese azonban, amelynek kepzorendszeret — eppen a rendelkezesre âllo adatanyag korlâtozott volta miatt — nem ismerjuk, talân megvalosîthatatlan leladat. A regi nyelv ige- kepzdit ilyen szempontbol minositeni celzo eljârâsnnkban ket szempontot kell tekintetbe venniink. a) Viszonyitâsi alapot kell keresniink, vagyis egy korszak igekepzoinek termekeny voltât nemcsak a szoban lorgo korszak rendszeren belul hatâroz- hatjuk meg, hanem egy megelozo vagy utâna kovetkezo korszakban betoltott szerepiikhoz viszonyitva is. b) A viszonyitâs sorân a vizsgâlt kepzo megterheltsegi fokâban eszlel- heto kiilonbseg jo kiindulâsi alap. Ez arrol tâjekoztathat, hogy a kepzo ter- ⁴ Csak ia jdddk-nQk es a niendek-\\Qk nincs -dokol kepzos târsa (1. Sâmson i. m. 161—2). ⁵ Csak a faldokol es erdekel elso eloîordulâsi idcje korăbbi, mint a faldok-k es erdek-e (no.). A haldokol is megelozi a haldok i^e elso eldfordnlâsât (no. 161). 7 A regi nyelv igekepzoinek. vizsgâlata 53 mekenysegeben is lehet ktilonbseg. A nagyobb megterheltsegi îok ugyanis a kepzo produktivitâsâra vallhat, a kisebb pedig arrâ, hogy elevensege csok- kent, improduktivvâ lett. Az elobb reszletesebben târgyalt -dok peldâul a XVI. es XVII, szâzad- ban termekeny kepzo lehetett, mert megterheltsegi foka e ket evszâzadban nagyobb, mint kesobb. Az adatanyag korlâtozott volta az ilyen termeszetu vizsgâlodâsokban nagy ovatossâgra int. 5. Az igekepzok eletenek — mint az elozo reszben mâr lâttuk —. ket vegpontja egy uj igekepzo megsziiletese, es egy elavult formâns kiveszese. Az igekepzok eletenek ez a ket szakasza egy adott korszak igekepzorend- szerevel fiigg ossze, az ilyen termeszetu vâltozâsnak ugyanis az a kovetkez- menye, hogy egy korszak igekepzorendszere egy mâsiketol elsosorban bizo- nyos kepzok megleteben vagy hiânyâban kiilonbozik. A mai irodalmi es koznyelv peldâul mâr nem ismeri a gyakorîto -dok, -dog, a denominâlis -hui, -het, -hît kepzot. E kepzoknek egyetlenegy szârmazeka sincs ma lor- galomban az irodalmi es koznyelvben. Vagy a ma tobb szârmazekbol kimu- tathato gyakorîto -kod a XV. es XVI. szâzadban meg nem elt, egy szârma- zekâra sincs adatunk abbol a korszakbol. Egy korszak igekepzorendszerenek ilyen szempontbol valo jellemzese- ben nyelvjârâsi kiilonbsegekkel is szâmolnunk kell. Arra gondolunk ugyanis, hogy egy korszak igekepzoâllomânya sem egyseges. Peldâul nehâny mai nyelvjârâsban kizârolagosan nyelvjârâsi igekepzokent el a visszahato -goz, -goz (MNy. LIV, 145—6). A NySz. adatanyagâban is van egy ezzel a kep- zovel alkotott szârmazek: kulcsolgozik ’sich klammern’: Gvad: Hist. 52: ,,Karjaival lâbaira kotsolgdddzott“. Ez a XVIII, szâzad vegerol valo kepzett ige is minden bizonnyal nyelvjârâsi sajâtsâg. Nem valoszinti tehât.az, hogy regebb a -goz valamennyi nyelvjârâsban vagy a nyelvjârâsok tobbsegeben ismert lett volna, ma pedig csak nehâny nyelvjârâsban hasznâlnâk. Lega- lâbbis ez az egy adat inkâbb arrol tanuskodik, hogy a -goz a XVIII, szâ- zadban is nyelvjârâsi sajâtsâg lehetett. Nem meglepo e tekintetben az sem, hogy Gvadânyi egyik munkâjâban fordul elo. Koztudomâsu ugyanis, hogy Gvadânyi mintegy hârom evet toltott Szatmâr kornyeken⁶, ertheto tehât» hogy e videk nyelvjârâsa ilyen vonatkozâsban is hatâssal volt râ. Nyelvjârâsi kiilonbsegekkel az igekepzok mas termeszetu sajâtsâgait erinto vâltozâsokban is szâmolnunk kell. Ilyenekrol azonban — a kepzok hangalakjâban mutatkozokat nem szâmitva — pillanatnyilag alig tudunk valamit, de remeljiik, hogy a szepen fejlodo nyelvjârâstorteneti kutatâsok eddigi tudâsunkat e tekintetben is gazdagitani fogjâk. CU PRIVIRE LA STUDIUL SUFIXELOR VERBALE ALE LIMBII MAGHIARE VECHI (Rezumat) După ce a studiat sufixele verbale ale două graiuri, autorul a început să se ocupe de sufixele verbale ale limbii vechi. Ca un prim pas a început cercetarea materialului din „Magyar Nyelvtbrteneti Sz6târ“ (Dicționarul istoric al limbii maghiare) cu scopul de a ⁶ Huzamosabb ideig elt ezenkivul a Felsd-Tisza videken es Măramarosban, (P inter, Magylt. IV, 412). 54 Szabo Zoltăn 8 elabora pe baza acestuia criteriile pe care le va putea valorifica mai tîrziu în studierea sufixelor verbale ale limbii vechi. în elaborarea acestor criterii în primul rînd trebuie să răspundem la întrebarea, ce anume se schimbă în viața sufixelor verbale; în al doilea rînd, de la caz la caz, trebuie sa determinăm procedeele cu ajutorul cărora putem stabili particularitățile unei schimbări în evoluția sufixelor. Totalizînd diferitele cazuri observate, putem constata că schimbarea în viața sufixelor se poate manifesta în: 1. structura fonetică, 2. în funcția și sensul sufixe- lor, 3. în frecvența lor, 4. în productivitatea sufixelor precum și 5. în sistemul sufixelor, adică în dispariția sufixelor învechite și în apariția celor noi. După tratarea acestor posibilități se atrage atenția și asupra faptului că majoritatea schimbărilor are un caracter dialectal: unele schimbări au avut loc numai în anumite graiuri, și nu pot fi considerate comune, care ar fi acționate în fiecare grai. OTHOCHTEJIbHO MSYHEHUH FJIAPOJIbHblX CYO0IIKCOB B APEBHEM 5I3bIKE (PesioMe) Ha ocHosaHim MaTepnajia, bshtofo H3 Magyar Nyelvtbrteneti Szotâr (HcTopH- qecKnfl cjiOBapb BeHrepcKoro H3biKa), aBTop nbiTaeTcn o(j)opMWTb KpwTepwn b Awaxponnqec- KOM H3yueHHH Cy(j)(|)HKCOB. Pa3pa6aTbIB3H 3TH KpHTepHH, 3BT0p nbITaeTCH OTBeTHTb Ha Bonpoc, KaKue H3MeHeHHH npoHcxojiHT b ynoTpeâjieHim rjiarojibHbix cy(j)(ț)HKcoB, h nano- MHHaeT o cnocodax, c noMombio KOTopbix mojkho ycraHOBHTb ocobeHHocTH H3MeneHHH b 3BOJUOUHH cy(j)(j)HKcoB. 06'beAHHHH b oaho uejioe paajniHHbie 3aMeneHHbie cJiywaH, aBTop nojiaraeT, hto naMeHenun, npowcxozmnme b ynoTpeâjieHHn cy(j)(j)HKcoB, mofvt noHBjiHTbcn; l.B $oneTMqecKOH crpyKType, 2. b $yHKijHH h b 3HaqemiH cy(ț)cj)HKcoB, 3. b hx MHoroKpaTHocTH, 4. B npOAyKTHBHOCTH CyfjjCpHKCOB, 3 T3K>Ke H 5. B CHCTeMe cy(j)(j)HKCOB, T.e. B HClie3H0BeHHH ycTapeBiunx cy^HKcoB h b noMBjieHmi hobbix cv(})4)hkcob. SUR L’ETUDE DES SUFFIXES VERBAUX DE L’ANCIEN HONGROIS (R e s u m e) Mettant en oeuvre les materiaux extraits du „Magyar Nyelvtbrteneti Szotâr" (Dic- tionnaire historique de la langue hongroise) l’auteur s’efforce d’elaborer les criteres de l’etude diachronique des sufîixes; cette tâche l’amene â rechercher ce qui change dans la vie des suffixes verbaux, et il rappelle des procedes permettant d’etablir les particula- rites d’un changement dans l’evolution des suffixes. Rassemblant les differents cas obser- ves, l’auteur constate que le changement dans la vie des suffixes peut se manifester: 1. dans la structure phonâtique, 2. dans la fonction et le sens des suffixes, 3. dans leur îrequence, 4. dans leur productivite, 5. enfin dans leur systeme, c’est-â-dire dans la dispa- rition des suffixes vieillis et l’apparition de suffixes nouveaux. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR RELAȚIILOR LINGVISTICE ROMÎNO—GERMANE de MARGARETA SZILAGYI Studiul relațiilor lingvistice romîno—germane prezintă un deosebit interes, atît pentru istoria limbii romîne, cît și pentru dialectologia săsească din Transilvania. Lucrul acesta a fost sezisat și în trecut de mai mulți lingviști. Astfel, Adolf Schullerus, unul dintre cei mai de seamă dialectologi sași, scrie în 1901: ,,O analiză temeinică a influenței romîne asupra graiuri- lor noastre face parte, desigur, din sarcinile cele mai urgente ale dialecto- logiei noastre"¹. Totuși, această problemă n-a constituit, pînă acum, obiec- tul unei vaste și multilaterale cercetări. In cele ce urmează nu ne ocupăm de influența germanică anterioară secolului al X-lea² ³. In studierea relațiilor lingvistice romîno-germane, lingviștii s-au măr- ginit aproape numai la¹ lexic. Astfel, Gustav Kisch, în lucrarea sa Nosner Worter und Wendungen\ publică numeroase cuvinte de origine romînă intrate în graiurile săsești din nordul Transilvaniei. Intr-un număr mai mic, găsim cuvinte de origine romînă și în alte lucrări care tratează graiurile săsești⁴. ¹ A. Schullerus, „Korrespondenzblatt des Vereins fur siebenburgische Landes- kunde“, 1901, XXIV, 1, 14—15. ² Pentru aceasta cf. Al. Rosetti, Istoria limbii romîne, voi. II, ed. III, București, Î962, p. 75—80. ³ Din „Bistritzer Gymnasialprogramm", 1900. ⁴ Vezi și G. K i s c h, Vergleichend.es Worterbuch der Nosner siebenbiirgischen- und mosel-frankisch-luxemburgischen Mundart, în „Archiv des Vereins fur siebenbiirgische Lan- deskunde“. 1905, XXXIII, 5—274; Nordsiebenbiirgisches Namenbuch, în „Archiv des Vereins fur siebenbtirgische Landeskunde", 1907, XXXIV, 9—153; Siebenbiirgen im Lichte der Sprache, în „Archiv des Vereins fur siebenbiirgische Landeskunde“, 1929, XLV, 33—329. F r. K r a m e r, Idiotismen des Bistritzer Dialektes, în „Gymnasialprogramm", Bistritz, 1875/76 (I. Teii), 1876/77 (II. Teii). 56 M. Szilâgyi 2 Meritul lui Emil Grigorovița⁵ este după A. Schullerus⁶, de a fi adunat și explicat din punct de vedere etimologic cuvintele examinate de el. Iu schimb însă, lucrarea lui Jânos Brenndorfer⁷ se bazează în -cea mai mare parte pe un material adunat din graiurile vii⁸. Totodată, Brenndorfer nu se mărginește la tratarea unor cuvinte izolate, ci le dă în context. Acestea sînt meritele lui Brenndorfer față de Grigorovița, dar greșește și el cînd nu indică lo-cul, anul, informatorul etc. pentru fiecare cuvînt. Intr-o lucrare științifică aceste date sînt absolut necesare. Pe bună dreptate se întreabă Schullerus (în recenzia amintită), de unde oare știe autorul că cuvintele din capitolul I al lucrării au o circulație generală, sînt într-adevăr genera! cunoscute, sau că cele cuprinse în capitolul al II-lea sînt cunoscute numai în regiuni mai restrînse. Nefiind deci întocmită conform normelor lexico- grafice, tehnica glosării prezintă lipsuri mari. Trebuie menționat că toate aceste lucrări, cît și altele mai 'mărunte⁹,, s-au ocupat aproape în întregime cu latura lexicografică, neglijînd în parte latura teoretică în problema relațiilor lingvistice romîno-germane. Meritul autorilor constă în faptul că ei au adunat un material vast, care a fost valorificat în parte de Dicționarul graiurilor săsești¹⁰ *. Totodată, acest material va fi de un real folos la întocmirea monografiei relațiilor lingvis- tice romîno-germane, cuprinsă în planul de activitate științifică al Catedrei de limba germană de la Universitatea ,,Babeș—Bolyai“. Influența romînă asupra graiurilor germane din Banat n-a constituit, încă obiectul unei lucrări. Hans Hagel și Hans Bojar, care s-au ocupat, cu graiurile germane din Banat, au neglijat această problemă. Doar în lucrarea lui E. Lammert găsim tratată și influența romînă. Importanța și necesitatea studierii influenței romîne în graiurile germane din Banat a fost subliniată de Walter Wagner în articolul Aufgaben der Mundartforschung- im BanatXⁱ. ⁵ E. Grigorovița, Dialectul așa numit săsesc al germanilor din Transilvania și elementele romîne cuprinse în el, în „Noua revistă romînă", București, 1900; Rumă- nische Elemente und Einfliisse in der Sprache der Siebenburger Deutschen, în „Zeitschrift. fur hochdeutsche Mundarten", II, 1901. ⁶ A. Schullerus, „Korrespondenzbiatt des Vereins fur siebenbiirgische Landcs- kunde", XXIV, 1901, 1, 14. ⁷J. Brenndorfer, Român elemek az erdelyi szăsz nyelvben, Budapest, 1902. ⁸ Despre această lucrare cf. A. Schullerus, „Korrespondenzbiatt des Vereins fur* siebenbiirgische Landeskunde", XXVI, 1903, I, 36—45; G. Kisch, „Korrespondenzbiatt des Vereins fur siebenbiirgische Landeskunde", XXVI, 1903, 5, 65—69; S. Pușcariu, „Zeitschrift fiir Romanische Philologie", XXVIII, 1904. ⁹ G. Pașcu, Sprachliche Beziehungen zwischen den Rumănen und Sachsen auf dem Gebiet der Pjlanzennamen, „Siebenbiirgische Vierteijahrsschrift", 55, 1932, 217—222; M. Fuss, Alphabetarische Zusammenstellung der săchsischen, ungarischen, wallachischen und deutschen Trivialnamen in Siebenbiirgen wildwachsender oder allgemein kultivierter Pflanzen, în „Archiv des Vereins fiir siebenbiirgische Landeskunde", alte Folge, III, 1847, 2, 201 ff; F r. Kraus, Nosnerlăndische PJlanzennamen, Bistritz, 1943. ¹⁰ Siebenbilrgisch-Săchsisches Worterbuch mit Benutzung der Sammlungen Johann Wolffs, hrsg. vom Ausschuss des Vereins fiir siebenburgische Landeskunde. Au apărut pînă în prezent: Voi. I de A. Schullerus, Berlin—Leipzig 1908—1926, voi. II de G. Keintzel, A. Schullerus și Fr. Hofstâdter, Berlin—Leipzig, 1911 —1926, voi. V, fasc. 1 și 2. de J. Roth și G. Gdckler, Berlin—Leipzig, 1929—1931. ⁿ W. Wagner, „Neuer Weg“, 19 mai 1957. 3 Relații lingvistice romîno-germane 57 Cu influența germană asupra limbii romîne s-a ocupat mai întîi Ion Borcia în lucrarea Deutsche Sprachelemente im RumanischenX². Materialul cercetat este grupat mai întîi pe capitole, ținîndu-se seama de originea influenței germane și de sfera semantică a cuvintelor, iar apoi este tratat în ordine al'fabetică într-un glosar. Borcia studiază influența săsească din Transilvania separat de influența austro-germană. Influența săsească este mai larg cercetată, deoarece, după cum consideră autorul (p. 19), aceasta este mai veche și mai interesantă. Elemente săsești se găsesc, după el, în următoarele sfere semantice: construcția de case, părțile corpului, prelu- crarea lemnului și terminologia unor meserii. Influența germană de origine austriacă este grupată în următoarele subcapitole: , 1. Influența în terminologia militară. 2. Influența în administrație. 3. Influența prin negustori și meseriași germani. 4. Influența germană în limbajul minerilor din Munții Apuseni. 5. Influența germană în Banat. 6. Influența coloniilor germane din Bucovina. 7. Influența germană asupra intelectualilor, mai ales în Transilvania. Cu privire la partea a doua a lucrării (Rumănische Dorfnamen săch- sischen Ursprungs în Siebenburgen), trebuie să observăm că la numele de locuri de origine săsească nu avem, în cele ma imulte cazuri, forme vechi din graiurile săsești respective, ci transformări (Umbildungen) ale formelor scrise, oficiale. Cu o altă problemă a relațiilor lingvistice romîno-germane se ocupă Augustin Bena¹² ¹³. Noi sîntem de acord cu critica făcută de Teodor Roșculeț¹⁴ acestui studiu, însă considerăm totodată că trebuie să reținem și ceea ce e valoros în lucrare. Este meritul incontestabil al lui Bena de a fi stabilit unele legi fonetice care au servit drept punct de plecare pentru lucrări ulterioare. Problema raporturilor lingvistice romîno-săsești prezintă un interes deosebit și pentru studiul limbii din textele vechi romînești în care C. Lacea¹⁵ și N. Drăganu¹⁶ au găsit elemente săsești. Astfel, studiul relațiilor lingvis- tice romîno-germane poate avea o oarecare importanță și pentru filologia romînă. După părerea lui N. Drăganu, studierea elementelor săsești ar putea oferi noi date asupra originii acestor texte. După 23 August 1944, în urma politicii juste a partidului în problema națională, precum și a ajutorului material acordat de partid și guvern, se încep o serie de anchete dialectale în care se studiază și graiurile săsești. Primii care s-au ocupat de problema relațiilor lingvistice romîno- germane au fost lingviștii romîni. Incepînd din anul 1948, Mircea Zdrenghea a făcut o anchetă în acest sens în comuna Cîlnic. Ca prim rezultat, M. Zdrenghea a prezentat la ¹² I. Borcia, Deutsche Sprachelemente im Rumănischen, Leipzig, 1903. ¹³ A. Bena, Limba romînă la sașii din Ardeal, Cluj, 1925. ¹⁴ T. Roșculeț, în „Viața romînească", voi. LXVI, 1926, 121—126. ¹⁵ C. L a c e a, Copiștii Psaltirii Scheiene, în „Dacoromânia", III, 461—471.' ¹⁶ N. Drăganu, Manuscrisul liceului grăniceresc „G. Coșbuc" din Năsăud și săsismele celor mai vechi manuscrise romînești, în „Dacoromania", III, 472—508. M. Szilâgyi 5K'bHbfMiiibi (Maii’oMiiibi); AÂw (dbrnii) BbicnaMiubi; Cb’c^tok h’h (6bm) cBăcibiMmbi. In astfel de exemple, ca Oh (6bui) BbinbiMmbi (Bbîn’HMUibi) și altele gerunziul-predicat este însă format din verb tranzitiv. Gerunziile de această natură sînt mai puțin productive decît acelea formate din verbe intranzitive. După părerea lui P. S. Kuznețov și aceste gerunzii sînt intran- zitive, deoarece ele în calitate de predicat nu pot a\ea un complement direct¹. ¹ MaTepua,ibL u uccAedoeaHUsi no pyccKOu duiiAexroAoeuu. voi. III, odilura Aca- demiei Științelor (J.R.S.S., Moscova—Leningrad, 1949. p. 63. 74 C. Paszternâk, L. I.ukâcs, M. Nagy 2 In ce privește gerunziile de tipul HCbHbiMiiibi la prima vedere par a fi formate din verbe tranzitive (^^het’). Dar în realitate lucrurile stau altfel. Aceste gerunzii sînt formate nu din verbe tranzitive, ci din verbe intranzi- tive cu particula -ca ECbn’MEma). Dacă predicatul s-ar fi exprimat nu prin gerunziu, ci printr-o altă formă a verbului, atunci aceasta ar fi forma verbului reflexiv (Oh HCbH’EJica). In consecință, gerunziul, în funcție de predicat, format din verbe reflexive cu particula -cri are forma nereflexivă, însă cu o semnificație intranzitivă. Deci gerunziul-predicat din graiul studiat, spre deosebire de limba literară, nu poate să aibă forme reflexive, chiar dacă e format din verbe reflexive. Dar și acest predicat stă întot- deauna fără complement direct. Pe lîngă gerunziu, în calitate de predicat lipovenii întrebuințează și forme la indicativ ale verbului respectiv (timpul prezent, trecut sau viitor). Se pune întrebarea: oare este vreo diferență între predicatul verbal și cel exrimat prin gerunziu? Evident că există o deosebire între ele și aceasta trebuie căutată în semnificația de timp a predicatului. Gerunziul face parte din predicatul nominal în calitate de nume predi- cativ. Acest predicat nominal poate îi exprimat fie numai printr-un gerunziu fără verb copulativ, fie prin gerunziu însoțit de verbul copulativ ObiA. De ex.: Oh s^Gaji'eMtubi — Oh 6ua stâaA’eMtubi. Semnificația de timp a acestui predicat diferă atît de predicatul exprimat prin verbul respectiv la timpul prezent, cît și de acela exprimat prin verbul la timpul trecut. Cu privire la semnificația de timp a predicatului exprimat prin gerun- ziu însoțit de verbul copulativ sau fără acesta din urmă N. N. Durnovo scrie următoarele: ,,Participiul trecut neflexibil (gerunziul) au început să întrebuințeze în mai multe graiuri velicoruse de nord în calitate de predicat cu semnificația perfectului: Oh yrnoHHE (el nu e de față, deoarece a plecat), ^om crop’eBniH‘Ș. a. m. d.; în îmbinarea lui cu verbul copulativ la timpul trecut același participiu a căpătat semnificația de mai mult ca perfect: Oh 6biKa) — ynoTpedjieHHe AeenpnqacTHH b Ka- MecTBe cKasyeMoro. OdbmHo 3to AeenpimacTMe odpasyeTcn ot nenepexoAHbix rjiarojioB. 06 otom cbhas- TejîbCTByioT npHMepbi Jînm-ibix HadjiiOAeHiift aBTopoB. ³ Ataoc pycciaix HapodHbtx eoeopoB nempaAbHbLx oâ^acreu k, BOCTOKy ot MocxBbi, Moscova, 1957, harta No. 166. 76 C. Paszternâk, L. Lukâcs, M. Nagy 1 PaccMaTpuBaeMoe AeenpunacTHe BbicTynaeT b KauecTBe UMeuHoiî uacTii cocTaBHoro cKaayeMoro hjih c HyjieBofi cbhskoh, hjih co cbhbkok „dbiji”. BpeMeimoe 3HaⁱieHHe t3koh (})OpMbI CK33yeM0r0 3BT0pbI oâ'LRCHHIOT, OHIipSHCb B 3T0M H3 OO'bHCHeHHM H. H. TlypHOBO. B padoie paccMOTpeHO AeenpHHaTue, ynoTpeâjuieMoe h b pojin cK33yeMoro bmccto KpSTKHX npnq3CTHH CTpaAaTejIBHOFO 337101'3. B KOHue paâoTbi 3BTopbi nbiTaiOTCH cpaBinm» Aaunoe BB/ienue c cooTBeTCTBvroiuHM M3 BejIBKOpyCCKHX FOBOpOB. DU GERONDIF EN FONCT1ON DE PREDICAT DANS LE PARLER DES LIPOVANS DES COAAMUNES SARICHIOI ET JURILOVCA (REG. DE DOBROUDJA) (R e s u 111 e) Le plienomene etudie est une des particularites syntaxiques du parler russe-lipovan de Sarichioi et Jurilovca, communes de la Dobroudja. Ce gerondif est forme d’ordinaire â partir de verbes iutransitifs; c’cst ce dorn iemoignent les exemples releves personnellement par les auteurs. Le gerondif examine a un role de nom predicați! dans le predicat nominal avec ou sans le verbe copulații au temps passe. La valeur temporelle de ce predicat est expliquee par les auteurs â l’aide de l’interpretation de N. N. Dournovo. On etudie aussi le gerondif employe dans la fonction de predicat â la place des participes de forme courte" â la voix passive. Enîin les auteurs essayent de comparer le phenomene en question avec celui des parlers russes du centre et du sud. NEHÂNY nepetimologia BALOGH DEZSO Kozelebbrol, 1959 es 1960 nyarân a szekely tâjnyelvi atlasz anyagânak {a Maros volgyenek, valamint a Mezoseg delkeleti szegelyenek falvaiban vegzett) gyujtese sorân figyelteui fel az alâbb kovetkezo nehâny adatra. Ezek, ugy gondolom, tovâbb szaporitjâk a magyar nyelvjârâstani szak- irodalomban eddig nyilvântartott nepetimologiâs alakulâsok szâmât. Asztalvăta asztalhăta. Az elobbit a Regen rajoni Disznajon, az utobbit a Marosvâsârhely rajoni Mezopaniton jegyeztem le; mindkettot ’szovoszek' jelentesben. Az asztalvăta alak elofordul a Beszterce rajoni Zselyken is (MTsz). Nem ketseges, hogy mindket szo elso tagja a szlâv eredetu esztovăta ~ osztovăta (EtSz) tâjszo eszto-, oszto- tagjânak az asztal szoval valo teves azonosîtâsa a nevek hasonlosâga alapjân. Ehhez persze fel kell tetelezniink azt, hogy a szlâv kolcsonszot osszetett szonak fcgtâk fel. fgy magyarâzhato meg a -văta -hâta vâltakozâs is. Nyilvân ehhez is a hangalaki hasonlosâg szolgâlt alapnl. Boroscsihâny. Szinten Disznajorol valo adat ’orgonafa, orgonavirâg’ jelentesben. A szonak a magyar nyelvjârâsokban az aîâbbi fontosabb alak- jai ismeretesek: borostyăn, burusnyăn, borocsări? (vo. MNy. XI, 133.), csejăny, csejăny, borocsejăny, borcjscsejăny, boroscsejân, barisnya (?). hruscsin boroszlăn (EtSz, MTsz, Sofalvi Kâroly: Adalekok a magyardecsei nyelvjârâshoz; Gâlffy Mozes: Nehâny nepetimologia, „Studia Univer- sitatis Babeș—Bolyai“, Philologia, 1959, 164). Az EtSz szerint a kiilonbozo nyelvjârâsi alakok kulon-kiilon âtvetelek. A boroscsihăny mâsodik felet, a csihănyA azonosnak kell tekiriteniink a ’csalân’ jelentesu tâjszoval. Ugyanîgy magyarâzza Gâlffy Mozes a Maroshevfz rajoni Ratosnyân fel- jegyzett barascsihăn bargscsiha alakot (vo. i. h.). Ez a nepetimologia szinten a fenti modon alakulhatott ki. A szlâv eredetu szo (EtSz, SzofSz) osszetetelkent valo felfogâsânak kovetkezteben vâltozott ât a -csejăny ~ -csejăn tag -csihăny alakkâ nyilvân a hangalak hasonlosâga alapjân. Ezt a feltevest valoszinuve teszi az, hogy a csejăny, csejăny alak a mezosegi nyelvjârâshoz tartozo Magyardecsen kulon is hasznâlatos ’csalân’ jelentes- ben (Sofalvi, i. m. 6, 19). Jdfej. A Marosvâsârhely rajoni Mezopanit kozsegbeli szo ’vofely’ jelen- tesben. A szo hangalakjânak megvâltozâsa osszefiigg a vofely jelentesevel: 78 Balogh Dezso ’Az eskiivoi szertartâson a volegeny megbizottja, aki a vendegeket meg- hîvja, a menyasszonyt eskiivore vezeti, es a lakoma kozben a vendegeket mulattatja’ (BalSz.). Eredeti jelentese ’a volegeny barâtja, fele’ (BalSz.). A vcfely elso tagjânak hangalaki vâltozâsa a hivogato voîely hâzhoz jovese mozzanatâval kapcsolatos szemlelet eloterbe keriilesenek -eredmenyekent mehetett vegbe, tehât azonos a jon ige nyelvjârăsi jo alakjâval. Korelăbe. A nemet eredeti! kalarăbe (SzofSz) az erdelyi magyar kdz- nyelvben karalăbe-nak hangzik. E szo kara- tagjânak a cimszdbeli nep- etimologiâs alakvâltozata jellemzo a mezosegi nyelvjârâsra. A valamikep- pen osszetett szonak tekintett karalăbe jelentes nelkuii kara- tagjâban nyib van a koro> kore ’novenyszâr’ (MTsz) tâjszot talâljuk. Lidikor ’noi kezitâska’ (Gernyeszeg, Marosvâsârhely rajon). Mindeu bizonnyal a francia eredetu retikul (BalSz.) nyelvhasznâlatban elferditett ridikul alakjânak nepetimologiâs vâltozata. Az elso ket szotagot a nyelv- jârâsban azonosi'thattâk a Lidi noi nevvel. A -kul>-kor vâltozâsban a hangalaki hasonlosâg mellett esetleg kozrejâtszhatott az, hogy a noi kezi- tâskâk kozott valoban van kor alaku is. A lidikor hangalak kialakulâsâban hangâtveteses jelensegre is gondolhatunk (râkli > lekri, revolver > levor- ver stb.). Sin. A Marosvâsârhely rajoni Csitszentivâny kozsegben jegyeztem fel, jelentese ’sP. Elofordul ugyanott sinez szârmazeka is: Mennek sineznî ’mennek sizni’. Gâlîfy Mozes ugyanilyen alakban es ugyanilyen jelentesben lejegyezte a Csik rajoni Kâszonfeltiz faluban. A sin szo hârom jelentese koziil (vo. BalSz.) ide valosziniileg ’a vasuti kocsik pâlyâja’ jelentes kap- csolodik. A si es sin jelentesâtvitelre a nevek hasonlosâga mellett az is alapul szolgâlhatott, hogy a vasuti kocsiknak a sinen valo elorehaladâsa es a sîzoknek a havon valo lefele csiîszâsa egyarânt akadâly nelkiil torte- nik, sot a ket egymâs melle helyezett sitalpnak a vasuti sinpârhoz valo alaki hasonlosâga is kozrejâtszhatott. Ebben az esetben nevâtvitellel âllunk szemben. CITEVA ETIMOLOGII POPULARE (Rezumat) Articolul conține cîteva etimologii populare din materialul cules în anii 1959 și 1960 pe valea Mureșului, în Regiunea Mureș-Autonomă Maghiară. Majoritatea acestora încă n-a fost publicată, deci articolul este o mică contribuție la mărirea numărului etimologiilor populare cunoscute în literatura de specialitate. Nehâny nepetimologia 79 IIECKOJIbKO HAPOflHblX STHMOJIOmn (P e 3 io m e) CTaTbH coAep>KHT HecKojibKo HapoAHbix sthmoaofhh M3 Maiepuajia, COdpaHHOrO B 1959—1960 r. b AOJiwHe Mypema, b Âbtohomhoh BenrepcKOM odjiacTH. BojibiiiHHCTBo H3 hhx eme ne 6buio onyâjiwKOBaHO, t3kwm odpasoM, cTaTbH bejibctch MajienbKWM BKJiaAOM b pacnmpemie nncna napoAHbix aTHMOJiorHfi, H3BecTHbix b jiHTepaType no cne- nnajibHocTn. QUELQUES ETYMOLOG1ES POPULAIRES (R e s u m e) L’article presente quelques etymologies populaires empruntees aux materiaux recueiilis en 1959 et 1960 dans la vallee du Mureș, dans la Region Mureș-Autonome Magyare. La plupart de ces etymologies n’ont pas encore ete publiees et l’article accroît ainsi modeste- ment le nombre d’etymologies populaires connues jusqu’ici dans la litterature de specialite. A PROLETÂRIRODALMAK A LEGALITAS FÎS ILLEGALITAS KORULMENYEI KOZOTT CSEHî GYULA A ket vilâghâborti kbzbtti proletârirodalmak¹ hagyatekânak kutatâsâ- ban orszâgonkent es nemzetkbzi viszonylatban is nyiîvânvaloan reszt kell venniiik a kulbnbbzo orszâgok marxista irodalomtbrteneszeinek. Ezekben a kutatâsokban a szovjet irodalomtudomâny erthetoen tovâbbra is vezeto szerepet jâtszik. A „Gorkij Vilâgircdalmi Intezet" es a Szovjetunio Tudo- mânyos Ăkademiâjânak mâs intezetei, tcbbek kozott a szlavisztikai es orientalisztikai intezetek, valamint a szovjet îoiskolâk nagy tapasztalatta) rendelkezo kutatoinak osztagai, sorukban az europai es az Europân kivuli irodalmak szâmos kivâlo ismerojeveL jo nehâny eve tervszeruen es szerve- zetten foglalkoznak a szocialista realizmus genezisevel es ebben a keretben a proletârirodalmak tortenetenek tanulinânyozâsâval.² A mai szovjet irodalomtudomânyban igen elenk az erdeklodes a szocia- iista realizmus nemzetkbzi vonatkozâsai, keietkezese es iejlodese irânt. Szâmos bsszefoglalo jellegu szovjet tanulrnâny ioglalkozik ezekkel a kerde- sekkel. Az utobbi evekben mind tobb iro-monogrâfia, cikkgyujtemeny jelenik meg. Az europai irodalmak tanulmânyozâsa mellett a szovjet irodalomtudo- ¹ „proletârirodalom“ elnevezessel a kiilonbozo europai es egyes âzsiai orszâgokbair a huszas evek vegen es a harmincas evekben kialakult irodalmi mozgalmakat jeloljiik, amelyek a kommunista părtok eszmei es szervezeti irânyitâsa alatt îejlodtek es amelyek orszâgonkent, majd nemzetkozi teren is kommunista iroi szervezeteket teremtettek. A pro- letârirodalmak âltalânos jellemzeset lâsd: Csehi Gyula, Proletârirodalmak a ket vtlâg* hâbonî kozott, „Korunk“, 1961. 4. sz. A jelen tanulrnâny onâllo resze egy, a munkâsirodalom âltalânos kerdeseivel îoglab kozo terjedelmesebb munkânak. Ezert nem jelentkeznek benne olyan mâs helyen târgyalt kerdesek, mint peldâul a szovjetirodalom vezeto szerepe es megtermekenyito hatâsa a fiatal proletârirodalmakra. A hazai proletârirodalom îejlodeset, amely az „illegâlis tipusiT proletar- xrodalmak koze tartozik, felvâzoltam Irodaimunk baloldali forrăsmdeken cimit tanulmânyom- ban. („Utunk“, 1958/3., 4. es 5. sz.) es a român munkâsirodalomrol szolo cikksorozatom- ban („Ututnk“, 1961/13., 14., 15., 16. es 17. sz.). ² A „Gorkij Vilâgirodalmi Intezet“ kutatâsi terveit a „Bonpocw jiHTepaTypbi”, a kovetkezokeppen foglalja ossze: „Az intezet kutatoi tevekenysege negy igen fontos filo- sogiai problema kidolgozâsâra irânyul: a realizmus fejlodesenek alapveto szakaszai a vilâg- irodalomban; a szocialista realizmus genezise es fejlodese; a nemzeti irodalmak kolcsonos kapcsolatai es kolcsonhatâsai; a nemzeti irodalmak fejlodesenek torvenyszerusegci“. 1960/7. sz. 214. <5 — Babeș—Boiyai Philoiogia 82 Csehi Gyula mâny fokozatosan erdeklodesi korebe vonja Azsia, Afrika, Eszak- es Latin- Amerika irodalmait. T. Motiljova, a neves szovjet irodalomtortenesz, szintetikus tanulmâ- nyok es ertekes monogrâfiâk szerzoje, amelyek koziil temânkban kiilonosen figyelemre melto Romain Rollandrol szolo konyve es Anna Seghers-elet- rajza³, a kiilfoldi irodalmak szovjet kutatoinak 1960. mâjus 4-en tartott ertekezleten az elert eredmenyekrol a kovetkezoket âllapîtotta meg: „Kriti- kânk sokat ir a kiilfoldi szocialista realizmusrol. Egyertelmuen elismeri». hogy az a halado irodalom nemzetkozi modszere, amely kiilonbozo orszâ- gokban kulonbozo formâkat olt es feltartoztathatatlanul fejlodik az egesz vilâgon. Tanulmânyok jelentek meg a szocialista realizmus mestereirol Franciaorszâgban, Chileben, Lengyelorszâgban, Kinâban. A szocialista realizmus fejlodesenek jelen âllapotâban arra kell torekedniink, hogy min- den munka hozzon valami ujat az âltalânos elmeleti kerdesek tisztâzâsâ- ban“⁴. Motiljova birâlta azokat a kutatokat es krtikusokat, akik kiternek ez elol a feladat elol, es az adatfeltârâsra, az egyes irok eletenek es muvenek elszigetelt elemzesere szoritkoznak. Az ăltalânositâsi kiserletek szuksegszeruleg vitathato kerdeseket is vet- nek fel. Az igazsâgot ezen a teren is csak a marxista modszeren alapulo felfogâsok es megoldâsok osszevetesevel, vitâk utjăn lehet megkozeliteni. Maga Motiljova „A szocialista realizmus kerdesei a kiilfoldi irodalmak- ban“⁵ cimu tanulmânyâban a szocialista realizmus nehâny elmeleti kerdese- nek vizsgâlata mellett (a szocialista realizmus ujito jellege, viszonya az ugynevezett dekadens âramlatokhoz stb.) kiserletet tesz arra is, hogy meg- âllaphsa a „szocialista realizmus mint nemzetkozi irodalmi mozgalom fejlo- deși szakaszait“⁶. Motiljova kovetkezteteseit i'gy foglalja ossze: „Ha nyomon kovetjiik a szocialista realizmus nemzetkozi irodalmânak alapveto fejlodesi szakaszait korai forrâsaitol kezdve a jelen idopontig, felismerjiik ennek a fejlodesnek fo irânyât: a szocialista eszmek âltalânos, kifejtetlen, neha deklaratîv igenlesetol ezen eszmek konkret kepekben valo megtestesîteseig; a dokumentâris es feldokumentâris prozâtol a muveszi elbeszelesig es vegso fokon a legnehezebb s legtartalmasabb mufajig, a regeny-eposzig; a kizâ- rolagosan a proletâr elcsapat harcânak szentelt muvektol az egesz nemzeti elet szeles âtfogâsâig; az egyes orszâgok egyes elenjâro iroinak kiilon fel- lepesetol sok orszâgra kiterjedo es szâmos iroi egyeniseget felolelo hatalmas irodalmi mozgalomig. A szocialista realista irodalmat megteremto irok korenek kiszelesedese a kulonbozo orszâgokban ertheto inodon oda vezet, hogy ez az irodalom tematikâjâban, mufajaiban, stilusaiban mind vâltozato- sabbâ vâlik, es a kulonbozo nemzeti formâk mind tobb es tobb elemet foglalja magâban"⁷. A szerzono Pablo Neruda peldâjâra hivatkozva, jegy- ³ T. MoTbiJieBa, Teop^ecreo PoMena PojiAaua, FocjiHTH3AaTₑ MocKBa, 1959; T. MoTbiJieBa, Anna 3ezepc, KpUTUKO-GuozpafyunecKuu ouepK, rocJiHTW3AaT, MocKBa, 1953. ⁴ „Bonpocbi jiHTepaTypbi” 1960/7. sz. 214. ⁵ T. M o t bi ji e b a, Bonpocbi coUfUajiucTunecKoeo peaAU3Ma 3 sapyâeotcHbix Aure- paTypax, „Bonpocbi jinTepaTvpbi” 1958/11. sz., 42—77. 1958/11. sz., 42—77. ⁶ /. m., 49. ⁷ Uo, 3 A proletârirodalmak a legalitâsban es illegalitâsban 83 zetben utal arra is, hogy a ,,szeleskorti epikus âbrâzolăsra, a monumentâlis szintezisre valo torekves, ami az î'rok târsadalmi lâtokorenek kitâgulâsât s az elenjâro irodalom es a nep elete kozti kapcsolat elmelyiileset mutatja, vilâgosan kovetheto nemcsak a prozâban, hanem a jelenkori szocialista realista kolteszetben is“⁸. Ennek ellenere ugy tunik, hogy a kep, amelyet igy megrajzol, kisse egyoldalu es kisse leegyszerusiti a szocialista realiz- mus keletkezesenek es kialakulâsânak, fejlodesenek a folyamatât. Ennek pedig, velemenyiink szerint, az az oka, hogy a szocialista realista irodalom hatalmas forrâsvidekenek csak egyik agat, a kozvetleniil a proletâreletet âbrâzolo irodalmat es tobbnyire szârmazâsukra nezve is proletâr îrok (a kommunista murikâsîrok⁹) âltal teremtett alkotâsokat veszi tekintebe. Holott a szocialista realizmus nemzeti âramlatait es termeszetesen vilâgâramlatât, sok mâs forrâs is tâplâlta, s mindezek egyesiilesebol alakult ki az a folyam, amelyet ma a vilâgmuveszet fo âramlatânak, vezeto âramlatânak tekintiink. Kulonosen fontos, hogy messzemenoen tekintetbe vegyiik az egyes nem- zeti irodalmak sajâtos fejlodesi formâit. A nemzetkozi fejlodes jellemze- sebe csak azokat a vonâsokat szabad beleîoglalnunk, amelyek ugyszolvân a vizsgâlt folyamat legâltalânosabb, mindeniitt ervenyesiilo torvenyszeruse- geit testesîtik meg.¹⁰ Ugy tunik, hogy a T. Motiljova megrajzolta kep elso- sorban a nemet fejlodesbol indul ki, amelyre a leginkâbb vonatkoztathato. Mâs orszâgok proletârirodalmai lenyegeben hasonlo, de konkret vonâsaik- ban megis eltero utakon fejlodtek. Annak tudatâban, hogy a rendelkezesunkre âllo, egyelore toredekes anyag nagymertekben megneheziti az ăltalânosito kovetkeztetesek levonâ- sât, megkockăztatjuk nehâny vonâssal ârnyalni, kiegesziteni es talân helyesbiteni is a T. Motiljova âltal megâllapitott fejlodesi szkemât. A kerdes megkozelitesenek legcelszeriibb utja az lehet, ha kiindulâsi alapkent nehâny irodalom szocialista realista âgânak konkret fejlodeset es „letezesi felteteleit“ vessziik szemiigyre. Ez az eljârâs, amint a tovâbbiakbol remelhetoleg eleg meggyozoen kitunik, mâr csak azert is indokolt, mert a proletârirodalmi torekvesek mindeniitt mint a kommunista pârtok kozvet- len ideologia! es szervezeti hatâsa alatt kialakulo tudatosan forradalmi ⁸ Uo. ⁹ A „proletăriro “kifejezest âltalânosabb ertelemben hasznâljuk: egyarânt vonatkoz tatjuk a munkâssâg soraibol kiemelkedett kommunista irbkra (munkâsirbk) es a proletâr ideolbgiât magukevâ tevd nem-proletâr szârmazâsu kommunista irbkra. Az egesz nemzet- kozi proletârirodalomra kiterjeszthetjuk a „Wir sind die rote Garde“ cimu nemet proletâr- irodalmi antologia recenzensenek felfogâsât: „... nicht allein die Herkunft ist entscheidend bei den Schbpîern und Trăgern der proletarisch revolutionăren Literatur, sondern wesent- lich ist ihre ideologische Klassenverbundenheit, ihre Stellungnahme zu den revolutionăren Kâmpfen der Arbeitklasse“ (Franzika Arndt, Viele Quellen — ein grosser Strom. „Neue Deutsche Literatur". 1960/2. sz., 142). ¹⁰ A proletârirodalmak bsszehasonlitb tanulmânyozâsâban alkalmaznunk kell a marxista szellemu bsszehasonlitb irodalomtbrtenet eljârâsait, amelyeket az utbbbi evekben tisztâztak. Errbl lâsd: B. M. >K h p m y h c k h h, FlpoGneMbi cpaeHiiTeAbHO-ucTopuuecKOzo usyneHtm JiWTeparyp; Pi. T. HeynoKoeBa, Bonpocbt usyneHUH 83auMoc6R3eă u 83auModeăcT6uă Ha- ijuoHaAbHbix AUTeparyp, PlaBecTHH A.H. CCCP. 1960/3. sz. Az bsszehasonlitb irodalmi kutatâs marxista mbdszerenek kerdeset bsszefoglalban ismerteti Csehi Gyula, Irodalmi kapcsolatok es hatâsok. „Utunk“, 1960/31. sz. 8 I Csehi Gyula 4 irodalmi mozgalmak jelentkeztek¹¹. Maguk a mozgalmak s meg inkâbb kep- viseloik, a kommunista irok, joban-rosszban osztoztak az europai kommu- nista pârtok, s veliik egyiitt maguk a nepek sorsăban¹². A kulonbozo europai irodalmak osszehasonlitâsa megmutatja, hogy a proletârirodalom mâskent, viszonylag kedvezobb koriilmenyek kozott fejlo- dott azokban az orszâgokban, ahol a polgâri demokrâcia uralkodott, a mun- kâsosztăly valamelyes szervezkedesi szabadsâggal rendelkezett, es maguk a kommunista pârtok legâlisan mukodtek (Franciaorszâg, az 1933 elotti Nemetorszâg, Csehszlovâkia stb.). Ezzel szemben Olaszorszâgban es azok- ban a fokent kelet-europai orszâgokban, ahol a burzsoâzia uralma szinte mindvegig terrorista formâban, a nyilt vagy egy ideig âlcâzott fasizmus formăjâban valosult meg, ahol a îormâlis demokrâcia maradvănyait is felresoportek s a kommunista pârtokat illegalitâsba szoritottâk (Olasz- orszâg, România, Magyarorszâg, Lengyelorszâg, Bulgâria stb.), a proletâr- irodalom i-s az illegalitâs, vagy egyes esetekben a îellegalitâs koriilmenyei kozott alakult ki es fejlodott. Termeszetesen, a polgâri demokrâcia viszony- lag kedvezo koriilmenyei sem voltak ăllandok. Hiszeii a nemet proletâr- irodalom legâlis fejlodesenek a szakaszât mâr 1933-ban lezârta a hitleriz- mus uralomrajutâsa. Ugyanez tortent Csehszlovâkia 1938-ban bekovetkezett megcsonkitâsa, majd megszâllâsa utân. A francia proletârirodalom pedig elobb a Francia Kommunista Pârt betiltăsânak (1939), majd a hitlerista megszâllâsnak sulyos probatetele ele keriilt. A târsadalmi es a politikai viszonyok mely hatâsa, amely âltalânos kisero jelensege a târsadalom es az 6t tiikrozo irodalom kolcsonviszonyâ- uak, a ket vilâghâboru kozott ujszerii formâban jelentkezett. Hiszen ennyire tudatos, ideologiailag ennyire egy osztâlyt — a munkâsosztâlyt •— es annak exponenset — a kommunista pârtot — szolgâlo irodalom nem letezett a korâbi idokben. Nem beszelhetiink a proletârirodalmakrdl anelkiil, hogy ezt az alapveto es meghatârozo tenyezot âllandoan tekintetbe ne vennok. Mivel azonban irodalomrol, muveszetrol van szo, nagy hiba es a marxista modszertol valo elhajlâs lenne elhanyagolni a sajâtos tenyezoket, amelyek abbol fakadnak, hogy az irodalom âltalăban, tehât a kommunista irodalom is, alapveto târsadalmi meghatârozottsâga meilett relativ „onmozgâssal“ rendelkezik.¹³ A proletârirodalom eseteben a „keszen talâlt gondolati anyag“, az egyes irodalmak tăvolabbi es kozelebbi hagyateka volt s konkre- ¹¹ A proletârirodalmak eszmei tudatossăgânak vizsgălatâban nem szabad arrol meg- feledkezniink, hogy ezek az irodalmak az oktob^i îorradalom utân alakultak ki, esztetikai teren măr a szovjet irodalom peldâjâra tâmaszkodtak. Az irodalom pârtossâgârol szdlo lenini tanitâs, kulonoskeppen L e n i n Pârtszervezet es pârtirodalom cimu munkâjânak elter- jedesc es ismerete szinte mindegyik orszăgban kimutathato, megpedig măr a proletâr- irodalom kialakulâsăt kozvetleniil megelozo evekben. ¹² Itt csak a ket vilăghâbonî kozotti.idoszakot vizsgăljuk. Maga a jelenseg termeszete- sen megnyilatkozik ,a măsodik vilâghâboru utâni helyzetben is, amikor a nemzetkozi kom- munista mozgalom fejlodesenek uj szakaszâba lep, kialakul a szocialista orszâgok vilâg- rendszerc es a proletârirodalmak folytatdja, a jelenkori szocialista realista irodalom a szo legszorosabb jelenteseben vilâgâramlattâ vâlik. ¹³ Erre nezve lâsd Engclsnek I. Blochhoz es H. Starkenburghoz intezett leveleit (M a r x — E n g c 1 s, Vdlogatott levelek. Szikra. Budapcst, 1950. 492—494. es 545—548.). A prolciârirotlalmdk a legaliOsban es iUegalitâsban 85 ten a kommunista tudatosodâs folyamăn âtmeno irok elozo tapasztalatai, nemcsak âllampolgâri, hanem esztetikai meggyozodeseik, eszmenyeik âltal hatott. Emellett a proletârirodalmak, mihelyt kindttek gyermekbetegsegei- ket, mindinkâbb felismertek azt, hogy az ugyan meg burzsoâ vezetes alatt âllo nemzeten beliil, osztâlyfeladataik mellett s azoknak alârendelve, nem- zeti feladataik is vannak; szovetsegeseket kell keresniok a halado polgâri es kispolgâri irok tâborâban, s meg kerlelhetetlen es kompromisszumot nem ismero harcukat sem vi’vhatjâk meg sikeresen a dekadencia es a reakcio ellen a muveszetben ezek nelkul a szovetsegesek nelkul. Ezekkel a szempontokkal kell megkozelitenunk a proletârirodalom hagyatekât, es ezek segitenek benniinket osszehasonlito munkânkban is. Az osszehasonlitâst hârom europai irodalom peldâjân kisereljuk meg. aniiak a vilâgos tudatâban, hogy csak vâzlatot,vitaanyagot, munkahipote- zist adhatunk es nem lehet igenyiink vegleges eredmenyekre. A francia forradalmi proletârirodalom peldâjâbol indulunk ki. Nem- csak azert, mivel muveszi teljesitmenyeit tulzâs nelkul kiemelkedoknek nevezhetjiik. Barbusse, Aragon, Eluard, Jean-Richard Bloch, Vaillant- Couturier s târsaik muvei ugyszolvân kotelezo alkotoreszeive vâltak a mai halado olvaso irodalmi „fegyvertârânak“. Hanem azert is, mert ennek az irodalomnak fejlodeset gazdagon kiserik alapitoinak, elsosorban Barbusse- nek es Aragonnak kritikai es elmeleti munkâi. Elmeleti irâsaik nemcsak a szocialista realista esztetika kidolgozâsâban jâtszanak nagy szerepet, hanem azokat a szellemi csatâkat is megorokitik, amelyeket a francia pro- letariâtus es a Francia Kommunista Pâr oldalâra âllo irâstudok es muve- szek vivtak meg „A tuz“ megjelenesetol napjainkig. Es van meg egy koriilmeny, amely szinten megkonnyiti munkânkat. Jean Larnac es Andrejev konyvei¹⁴ marxista megvilâgitâsban osszkepet is adnak a francia irodalom fejlodeserol a ket vilâghâboru kozott. A francia proletârirodalom utjât lenyegeben ket nagy kommunista iro miivevel erzekeltetjiik. Nem csupân egyeni fejlodesuk nehâny vonâsât rajzoljuk meg, hanem egyben mint a francia forradalmi irodalom ket fâzi- sânak tipikus kepviseloit is igyekszunk bemutatni oket. Az elso Henri Barbusse¹⁵. Barbusse tâvolrol sem volt kommunista vagy akâr szocialista, amikor „A ttiz“-et megirta. Lenin erre a konyvre mâr egeszen korân felfigyelt es tobbszor is hivatkozott reâ, mint a tomegek forradalmi tudatosodâsânak irodalmi dokumentumâra. Lunacsarszkijjal folytatott beszelgeteseben Bar- busse hangjât a vilâgot âthato „hatalmas hangnak“¹⁶ nevezte. De Lenin arra is râmutatott, hogy a kesobbi forradalmâr iro „ugy ment a hâboruba, hogy ¹⁴ J e a n Larnac, La Litierature frangaise d’aujourd'hui, Editions Sociales, Paris, 1948: A. FI. AnApeeB, d>paH,uₗy3CKan Aureparypa, 1917—1945. HsAaTejibCTBo Moc- kobckofo ynHBepcHTeTa, MocKBa, 1959. ¹⁵ Barbusse eletenek es muvenek eddig legalaposabb ismerteteset Annette Vidai konyve adja: Henri Barbusse soldat de la paix, preface de Marcel Cachin, Les Editeurs Franțais Reunis,. Paris, 1953; .esztetikai es kritikai nezeteirol lâsd: V. Brett, Barbusse, critique litteraire, Europe, 1960. februar; Csehi Gyula, Henri Barbusse es a szocialista realizmus kezdeteL „Utunk“, 1960/35. sz. ¹⁶ A n n e 11 e Vidai, i. m. 87. . 86 Csehi Gyula 6 maga is a legbekesebb, legszerenyebb, legtorvenytisztelobb kispolgâr volt“¹⁷. Leninnel szinte egyidejuleg nyilvânitott velemenyt Gorkij is „A tuz“-rol, a konyv 1919-ben megjelent orosz kiadâsânak eloszavâban: „Egyszeru konyv ez, profetai haragtol âthatott, az elso konyv, amely a hâboruroi egyszeruen, szigoriîan, nyugodtan, az igazsâg legyozhetetlen erejevel be- szel... az igazsâg szigoru kolteszetet szolaltatja meg .. ,“¹⁸ „A tuz“ nemcsak a tomegek tiltakozâsât fejezte ki, es nemcsak tudato- sodâsukat segitette elo. Barbusse a tomegek spontan hâborus tapasztalatâ- bol indul ki, de eljutott a părtig, a forradalmi cselekvesig es a szocialista realizmusig. Erett es elismert iro volt mâr, amikor ezen az uton elso lepe- seit megtette. Politikai tudatosodâsa fokozatosan kihatott miiveszi, iroi fejlodesere is; errol tanuskodnak szepirodalmi muvei (,,Clarte“, 1919, „Les enchaînements“, 1925, a „Faits divers“ cimen osszegyujtott riportjai es dokumentâris elbeszelesei, 1928 stb.). Elsonek vâlt a radikalizâlodo francia irok kozul kommunistâvâ. Miutân ez megtortent, kezdettol fogva feladatâ- nak tekintette, hogy a halado irokat a politikai tudatosodâs, az aktiv harc fele segitse. Irodalomszervezoi tevekenysegebol szuletett a Clarte-csoport¹⁹. Alapitoja volt a koztârsasâgi frontharcosok francia szovetsegenek, a nem- zetkozi frontharcos szovetsegnek, szervezoje a harmincas evek nagy anti- fasiszta kongresszusainak. Nagy resze volt abban, hogy az 1934. februâr 6-i fasiszta puccskiserlet visszavereseben es a nepfront kialakulâsâban kommunista es nem kommunista irok, muveszek egyarânt jelentos szerepet jâtszottak. Barbusse egy ideig ugy velte, hogy mint kommunista iro, hatekonyab- ban szolgâlhatja a pârtot, ha szervezetileg sorain kivul marad. Hârom evvel a „Clarte“ cimu folyoirat megjelentetese utân — amikor Francia- orszâg minden falâra ki volt ragasztva egy uszito plakât, mely a forra- dalmârt mint „a fogâban-kest-szorito-ember“-t âbrâzolja —, belepett az iildozott pârtba: „Ha egyszer elfogadtam eszmeiket — irta —, vâllalnom kell kockâzataikat is“²⁰. A Francia Kommunista Pârt es a Kommunista Internacionâle huseges fia maradt utolso leheleteig. ¹⁷ L e n i n Muvei, 29. k., 525. ¹⁸ A. M. T o p b k w fi, npeducAoeue KKHUse A. Eapbbycca „B osne”, „O aut e pa- rype, AUTepaTypHo-KpuTuvecKue CTaTbu”, CoBeTCKwft ItucaTejib, MocKBa 1953, 170—175. Gorkii eloszava elso izben mint Barbusse konyvenek ismertetese jelent meg a ,.KoMMyHucTHqecKHH PiHTepHauHOHaji” cimu folyoirat 1919. juniusi szâmâban. 1935-ben Gorkij eloszavât kiegeszitette nehâny az akkori helyzetre vonatkozo bekezdessel es fokent a kbnyvnek a bekeharcban, a szovjetellenes hâboru elleni harcban jâtszott nagy szerepet meltatta. „Ugy velem, hogy Barbusse es mâs, vele szellemben rokon irok munkâjânak szocialista forradalmi erteke kulonosen joi es vilâgosan lâtszik ebbol a szempontbol. Konyve az utobbi 15 ev sorân az elsok kdzbtt jozanitott ki ezer es ezer a vertol megreszegedett koponyât, s a napjainkban szakadatlanul ndvekedo antifasiszta mozgalom Barbusse-ben egyik legelso alapitojât ismeri fdl“ — fejezte be cikket Gorkij. ¹⁹ Kulonosen fontos dokumentuma Barbusse ideologiai fejlodese e szakaszânak a La Lueur dans l'Abîme cimu broșura (1920), amelyben a Clarte-csoport programjât fejtette ki. ²⁰ Barbusse-nek a Francia Kommunista Pârthoz valo csatlakozâsârol lâsd A n n e 11 e Vidai, i. m. az Henri Barbusse et le Parii Communiste cimu fejezetet, 122—131. Barbusse vâlt elso izben Nyugat-Eurdpâban gorkiji tipusu irovâ, aki miiveszi alkotâsaival s a kom- munista pârt harcâban valo reszvetelevel egyarânt szolgâlta a munkâsosztâly es a szocia- lizmus iigyet. A proletârirodalmak a iegaiitâsban es illegalităsbaa 87 Barbusse, mint kommunista nemeșa szepîroi muvevel es kozeleti harcâ- val jârult hozzâ a francia es a nemzetkozi kommunista irodalom fejlode- sehez, hanem melyrehato elmeleti tisztâzo munkâval is. Barbusse is azok koze a nyugati kommunista irok koze tartozott, akik mâr a szovjet irodalom fejlodesenek elso, az I934-es kongresszussal zărodo szakaszâban, az orosz- orszâgi vitâkkal es vivodâsokkal pârhuzamosan kerestek az uj, kommunista muveszet megalapozâsânak az utjât. Ennek az utkeresesnek, amelyet szepîroi muve alkotâsokban tukroz, dokumentumai Barbusse kritikai irâsai es irodalompolitikai eikkei. Amikor 1926-ban âtvette a Francia Kommunista Pârt kozponti lapja, az „Huma- nite“ irodalmi rovatânak a vezeteset, „Un nouvel elan" cimu program- cikkeben ezt irta: „Nem tekintjiik a muveszetet, az irodalmat, a tudomânyt a târsadalom nagy, logikus fejlodesetol tâvoleso feudum-felenek... A mu- veszi alkotâs kifejezoje es termeke az ember es az emberek mely formâinak es vitâlis vâlsâgainak. Harcos szerepet kell jâtszania a târsadalmi kiizdel- mekben ... Annak a miiveszi es irodalmi fejlodesnek az alapjait es tâma- szait fogjuk keresni, amelynek eljott mâr az ideje; nepi, egeszseges, fiatal, eroteljes es vilâgos muveszetet, amely lângra lobbantja, tâmogatja s ugyanakkor ki is fejezi a felszabadulâsra torekvo tomegek hatalmas kiâl- tâsât. Igyekezni fogunk lerombolni a tulmeretezett tekintelyeket, a kiadok es a koteriâk eloidezte miiveszi inflâciot. Nyomorusâgos ertekere fogjuk leszâllitani a dekadencia, a bomlâs, a szubtilitâs, finomkodâs es perverzio egesz bizantinizmusât, amellyel nemzedekeink meg vannak fertozve“²¹. Bar- busse, aki az 1927-ben tartott moszkvai ertekezleten reszt vett a forradal- mâr irok nemzetkozi szervezetenek megalapitâsâban, betegsege miatt tâvolmaradt az 1930-as harkovi kongresszusrol²², amelyhez azonban iizene- tet intezett. Azt kerte, hogy „igyekezzenek minei kozelebbrol meghatârozni a proletârirodalmat es a forradalmi irodalmat“²³. Harkov utân pedig szâmos cikkeben foglalkozott a proletârirodalom elmeleti kerdeseivel. Itt csak nehâny gondolatât idezhetjiik, amelyeket feltetleniil ki kell egesziteniink annak a harenak a îelelevenitesevel, amelyet Barbusse a proletârirodalom fejlodese sorân a kommunista irok eszmei egysegeert es az uj irodalom magas miiveszi szinvonalâert vivott. Ebben a harcâban az ertelmisegi korokbol szârmazo irokat a proletariâtus ideologiâjânak, fegyelmenek el- sajâtitâsâra, a munkâsîrokat pedig az iroi mesterseg elsajătitâsânak fon- tossâgâra figyelmeztette: „Uj tehetsegeket kell felfedezni; meg kell ertetni az intellektuelekkel — es ez nem a feladat legkonnyebb resze —, hogy individualizmusok es ²¹ Idezi A n n e 11 e V i d a 1, i. m. 170. ²² Az oktdberi forradalom tizedik evfordulojânak i’innepsegeire Moszkvâba erkezett kommunista irok kimondtâk egy nemzetkozi proletârirodalmi szervezet letesiteset, amelynek az egyes orszăgokban sorra helyi szervezetei alakultak. Ez a szervezet hivta bssze 1930-ban Harkovba a forradalmi irok nemzetkozi konferenciâjât, amelyen a szovjet iTdk kulddttsege mellett Johannes R. Becher, Anna Seghers, E. E. Kisch, Hans Marchwitza, Ludwig Renn, Louis Aragon, Elsa Triolet, Michael Gold, Giovanni Germanetto, Zalka Mate, Illes Bela, a kinai Emi Sziao es mâsok vettek reszt. ²³ Idezi Vidai, i. m. 173. 88 Csehi Gyula az »eleiântcsonttorony«, amelybe bezârkoznak, elzârja oket az elet elo- forrâsaitol; de meg kell ertetni a îtzikai dolgozokkal is, hogy nem elegseges munkâsnak lenni ahhoz, hogy valaki proletâriro legyen, es hogy az iroi mesterseg eppen olyan nehez es eppen annyi gondossâgot kovetel, mint a komuves, a kovâcs vagy az orâs mestersege."²⁴ Barbusse iroi csoportja: Vaillant-Couturier, Leon Moussinac, Jean- Richard Bloch es târsaik voltak Franciaorszâgban a kommunista pârtot koveto irodalom elso kepviseloi. Mindnyăjan a francia kritikai realizmus- es a naturalizmus iskolâjân nevelkedtek. A Kommunista Pârthoz valo csatlakozâsuk utân nem vâltak egy csa- pâsra, mintegy varâzsiitesre kommunista irokkâ. Mindegyikuknel kiilon- kiilon tanulmânyt igenyelne annak feltârâsa, hogy milyen modon „lenyegiilt ât“ esztetikai felfogâsuk, milyen, gyakran kacskaringos osvenyek vezetnek korâbbi muveiktol erett kommunista alkotâsaikig. Egy dolog biztos: itt is a dialektika ervenyesiilt. Elozo ideologiâjukat, elozo alkotoi felfogâsukat ugy „tagadtâk" meg, ugy „haladtâk tul“, hogy az uj magân viselte a regi ertekeinek, de nemcsak ertekeinek, hanem kolonceinek is nyomăt. Magânak Barbusse-nek is nyilvăn mely âtalakulâspn kellett âtmennic ahhoz, hogy az „Enfer“ szerzojebol, a Les pleureuses" koltojebol a „Feu" irdjâvâ, az „Enchaînements", a „Faits divers" szerzojeve vâljek. Jean- Richard Blochot is hosszu es kanyargos ut vezette el az „...et Corn- pagnie“-tol utolso muveig, az emigrâcioban irt Toulon-drâmâig. Ugyanezek a kerdesek meg bonyolultabb formâban jelentkeztek, ha szabad igy nevezniink, a „mâsodik nemzedek" kommunista iroinâl, akik koziil Aragont²⁵ vâlasztottuk tipikus peldakent vâzlatunkhoz. Ezek a koltok es irok egy ketsegteleniil „modernista" irânyzattol, a sziirrelizmustol jutot- tak el a kommunista pârtig es a szocialista realizmusig. A szurrealizmusra, mint modernista irodalmi âramlatra es mint esztetikai koncepcioja tel ies cgeszeben ervenyes Boka Lâszlo meghatârozâsa: „A modernizmus azokuak a legujabbkori s zommel polgâri muveszeti irânyzatoknak gyujioneve, amelyek a mtiveszet megujhodâsât nem a târsadalmi fejlodesbol kovetkezo s azi elosegito uj eszmek kifejezesen ât akarjâk megvalositani, hanem pusz- tân formai ujitâssal, a bizarr vagy bomlott formâk oncelu szenzâciojâval akarjâk a muveszi fejlodes lâtszatât kelteni"²⁶. A francia sziirrealistâk veze- toi 1926-ban egy kozos politikai aktust hajtottak vegre. Larnac konyveben ezt fgy ismerteti: ,,1926 novembereben az Otok, ahogy oket akkor neveztek: Aragon, Breton, Eluard, Peret, Unik beleptek a pârtba. .. 1930-ban, a »Mâsodik sziirrealista manifesztum« kiadâsa utân, Andre Breton .. . elsza- kadt a kommunistâktol. Aragon pedig, aki 1931-ben egy Oroszorszâgban, Jacques Sadoul târsasâgâban tett utazâsrol tert vissza, amely megerosi- tette kommunista meggyozodeseiben, szakitott a sziirrealistâk csoportjâvaL ²⁴ I. m. 171. 1. ²⁵ Aragon iroi îejlodeserol lâsd Hubert J u i n, Aragon. Galliinard, Paris, 1960, A^uveinek bibliogrâfiâja: Jlyu Apadon, 6uo-6u6Auozpa(punecKtbH ycasareAb, PhAaTejibCTBo BcecofO3Hoiî Khhjkhoh riajiaTbi, MocKBa, 1956. ²⁶ B 6 k a Lâszlo, Modernizmus, modernseg, kritika. „Elet es Irodalom", 1959 julius 10. f) ,X proletarii odtihnak a legalitâsbaii es itlegai-tâsban 89 amelynek pedig egyik irânyitoja volt. Felismerte a politikai cselekves parau- csolo sziiksegesseget. Ketsegkivul meg iniridig nagyra becsiilte a koltoi szot, de felismerte, hogy surgosen tul kell haladnia az iget es el kell jutnî a cselekvesig. A »Le surrealisme au service de la revolution« harmadik szâ- mâban meghirdette a dialektikus materializmus egyetlen forradalmi filo- zofiakent valo elismereset es ennek a materializmusnak fenntartăs nelkuli megerteset es elfogadâsât. A »La Litterature et la Revolution inondiale«²⁷ harmadik szâmâban kozolt »Front rouge« cimu poemâja oly felreerthetetlen âllâsfoglalâst jelen- tett, hogy iildoztetesnek tette ki, amelytol csak hâromszâz intellektuel nyi- latkozata mentette meg.“²⁸ Szurrealistânak lenni es kommunistânak lenni egyszerre — nyilvăn lehetetlen. Lehetetlennek bizonyult az Otok esetebeii is. Aragon es Eluard ennek az ellentmondâsnak a megoldâsâban nem a regi realizmushoz valo „visszaterest", hanem egy uj realizmus fele valo uttorest \ âlasztottâk. Andre Breton rovid ideig vendegszerepelt a kommunista moz- galomban, majd visszatert a sziirrealizmushoz, annak pâpâja lett most mâr a szo egyertelinuen modernista, dekadens jelenteseben, beleertve a kommu- nista-ellenesseget is. A ket egymâssal ellentetes ut lehetosegenek magyară- zatât abban a tenyben talâlhatjuk meg, hogy a modernista âramlatok, isko- lâk es iskolâcskâk a Boka âltal jellemzett objektive reakcios vonâsaik mel- lett, mint a konformista es konzervativ irodalom elleni lâzadâs, mint a XIX. szâzadi bohemseg burzsoâriogato kihivâsainak a folytatâsai, mint „irodalmi forradalom“ jelentkeztek azoknak a koltoknek a tudatâban, akik a hâboru alatt Svâjcban alakult „Dada“ csoporthoz, majd a szurrealizmus- hoz csatlakoztak. Burzsoâellenesseg, hâboruellenesseg, „anti-konformizmus" jellemezte ezeket az i'rokat. Meresz ujitâsaik az irodalmi formâban a radi- kalizâlodo Aragon szâmâra a kommunizmushoz valo csatlakozâsa utân egy ideig a proletârirodalom adekvât formâjânak tuntek. Ezert akarta a sziir- realizmust „a forradalom szolgâlatâba“ âllitani. Mâr a harmincas evek legelejen felismerte, hogy ez lehetetlen, es levonta ennek minden kovetkez- teteset. Az elso imperialista vilâghâborubol a hâboru elleni gyulolettol âtitatva visszatero Aragont politikai fejlodeseben a marokkoi nep ellen vezetett gyarmati hâboru kivâltotta felhâborodâs, a szovjet valosâg meg- ismerese, mint koltot pedig elsosorban Majakovszkij peldâja segitette. Iroi utjânak reszletes rajza nem tartozik ide. Ideztiik sziirrealista kezdeteit. Idezziik az iroi ut mai szakaszânak merleget, a kolto hatvanadik sziiletes- napja alkalmâbol, 1957-ben, hozzâ intezett iidvozletet: ,,Kolto, regenyiro, politikai harcos, harminchârom even ât, a marokkoi hâboru elleni harcban valo reszvetele ota, az algeriai hâboru elleni harc.mai napjâig mindig a vârtân — keves ember van, akinek a francia kultura es nemcsak a francia, hanem az egyetemes kultura annyit koszonhetne. Keves ember van, akinek a neve, mint az ove, a foldgolyo minden sarkân annyira idezne nepiinket, âlmait es harcait.“²⁹ ²⁷ „La Litterature et Revolution mondiale" a proletânrdk nemzetkozi burdjănak orosz, nemet es francia nyelven megjelent îolyoirata volt, amely kesobb a „La litterature inter- naționale" cimet vette fel. ²³ Larnac, i. m. 71—72. 1. ²⁹ Pour saluer Aragon.. „La Nouvelle Critique", sept.—oct. 1957, 159. 90 Csehi Gyula 10 A kommunista Aragon iroi muve, amely a sziirrealizmustol a szocia- lista realizmushoz vezetett, egyik legszebb bizonyiteka a kommunista esz- mek megtermekenyito hatâsânak, esztetikai es emberi ertekenek, abban az esetben, ha a marxista—leninista ideologia magvai egy nagy iroi tehetseg es egy nagy jellem termekeny talajâra hullanak. Argon, mint regenyiro a harmincas evek kozepen, a Szovjetunio hatârain kivîil az elsok kozott tett kîserletet arra, hogy a szeles târsadalomâbrâzolâs kritikai realista hagyo- mânyât a szocialista realizmus jegyeben folytassa es kiteljesitse. Ebbol a torekvesbol keletkezett a ,,Le monde reel“ regenyciklusa, amelynek elso kotete, a vilâgszerte hatalmas sikert aratott „Bâzeli harangok“ 1934-ben jelent meg, es amelynek kotetei âtnyulnak a mâsodik vilâghâboru vegeig, az „Aurelien“ cimu regenyeig³⁰. A „valo vilâg“ egyes szereploi meg- jelennek Aragon mâsik nagy regenyfolyamâban, a ,,Kommunistâk“-ban. Aragon regenyiroi muvenek ujabb csiîcsât jelenti 1958-ban irt torteneti rege- nye, a „Nagyhet“. A koltoi eletmu vegtelen gazdagsâgâban egyarânt ott talâljuk a harmincas evek elejenek szândekosan es ugyszolvân „provo- kâloan“ agitativ szabadverseit, a „Hourra, l’Oural!“ (1934) kotetben a Szov- jetuniobeli utazâs lirai-riporteri beszâmolojât, az ellenâllâsi kolteszet leg- szebb darabjait, amelyek egy resze legâlisan jelent meg, mâsik resziik pedig a francia Resistance foldalatti kiadoinâl lâtott napvilâgot. Majd a hâboriî utâni idoszakban a nagy poemâk kora kezdodik egeszen a XX. kongresszus utâni elet-merlegig, a „Le roman inacheve“-ig. Aragon esztetikai, kritikai es kepzomuveszeti irâsai is vegigkiserik a francia es nemzetkozi kommu- nista irodalom egesz fejlodeset, kezdve a „Pour un realisme socialiste“³¹-nek a maga korâban mereszen ujito kovetkezteteseitol a hâboru utâni nagy tanulmânyokig, kronikâkig es kotetekig. Aragone tobbek kozott az az erdem is, hogy a kommunista irok koreben akkor âltalânosan elterjedt nezetekkel szemben³², elsonek ismerte fel es hirdette a harmincas evek elejen a szo- cialista realizmus lehetoseget olyan orszâgokban, amelyekben meg a tokesek uralkodnak. „Mindig azt âllitottam, hogy a szocialista realizmus lehetseges kapitalista orszâgban is, — idezte ezeket a regi vitâkat Aragon 1954-ben, a mâsodik szovjet irokongresszus szoszekerol —, felteve ha a muvesz, az iro, a feltoro munkâsosztâly ideologiâjât magâevâ teve, kepes arra, hogy a szocializmus perspektivâjâban sajât nepenek, sajât nemzetenek tudomâ- nyos, torteneti megismeresen alapulo realista muveszetet teremtsen meg.“³³ ³⁰ A Le monde reel ciklus a kovetkezo kdtetekbol âll: Les cloches de Băle (1934), Les Beaux Quartiers (1936), Les Voyageurs de VImperiale (1942) es Aurelien (1944). ³¹ Aragon felîogâsât erzekelteti az „Europe" 1938-as evfolyamâban megjelent tanul- mânya: Realisme socialiste, realisme franQais. ³² Ennek a felfogâsnak elmeleti alapja az az erv volt, hogy a szocialista realizmus csak a mâr megvalosult szocialista târsadalom adekvât miiveszete lehet. Ikertestvere ez annak a hibâs nezetnek, amely szerint a szocialista miiveszet kivirâgzâsâra csak a szo- cializmus teljes felepulese utân keriilhet sor. Mindkettot maga a tortenelmi îejlodes câfolta meg. ³³ Penb Jlyu Apaeona, „Biopofi Bcecoio3HbiH C^es/ț Cobctckwx nncaTejiefi, 15—26 ACKaâpb 1954 roAa CTeHorpa4)HqecKHH otmct”, Cobctcruh nncarejib, MocKBa, 1956, 493. 1. 11 A proletârirodalmak a legalitâsban es illegalitâsban 91 A francia proletârirodalomban termeszetesen jelentkezett maga a mun- kâselet es munkâsharc ăbrâzolâsa is, Leon Moussinac „La tete la premiere" (1931) es „La manifestation interdite" (1934)³⁴ cimu irâsaiban es meg inkâbb Jean Freville „Pain de Brique" cimu regenyeben (1937). Felleptek a munkâsosztâlybol kiemelkedo irok is: Andre Philippe (L’acier), Tristan Remy (La grande bataille), Eugene Dabit (Hotel du Nord) stb. A francia proletârirodalom fejlodese tehât nem egyezik azzal a szke- mâval, amelyet Motiljova ad. Kialakulâsânak es beeresenek folyamatâban ennek az irodalomnak mâs jellegu kerdeseket, problemâkat kellett meg- oldania. A nepfronti evekben a munkâsmozgalom akcioegysege, antifasiszta harcânak sikere, a kommunista pârt tekintelyenek novekedese, nem utolso- sorban a Szovjetunio hatalmas gazdasâgi, kulturâlis es muveszi fellendiile- sene-k hatâsa, szemben a nemetorszâgi hitlerista diktatura embertelensege- vel, a kommunista irok szâmâra sok szovetsegest szerzett a halado polgâri irok soraibol. Ugyancsak ezekben az evekben bontakozott ki a marxizmus—leniniz- mus irânti erdeklodes a francia kommunista pârt koriil csoportosulo erteL misegiek koreben. Ezek az ertelmisegiek a marxizmus âltalânos propagâlâ- sân tulmenoen, megkisereltek a marxista—leninista modszer konkret alkaL mazâsât is a termeszet- es târsadalomtudomânyok, valamint a muveszet- ertelmezes teriileten. Torekveseikbol sziilettek az A la lumiere du marxisme cimen megjelent tanulmânykotetek. Jean Freville szerkeszteseben ugyan- ebben az idoszakban jelent meg, az elso orosz gyujtemenyes kiadâsok nyo- mân, Marx es Engels, majd Lenin irodalomrol, muveszetrol szolo irâsainak vâlogatâsa francia nyelven, valamint az elso francia marxista kritikus, Paul Lafargue kritikai es esztetikai cikkeinek a gyujtemenye.³⁵ A marxista—leninista eszmek elterjedesenek errol a szakaszârol irja a francia kommunista pârt îotitkâra, Maurice Thorez, aki maga is nagy klasszisiî iro³⁶: „A koltok, irok, kritikusok es irodalomtorteneszek munka- szobâjuk csendjeben elâmulva ismertek fel, hogy Marx es Engels megsza- baditotta oket az eloiteletektol es a rutintol, kiragadta oket a bizonytalan- sâg, az illuziok es a magâny karmaibol, es visszavezette oket az eletbe... Bâtran âllithatjuk, hogy »Az irodalomrol es a muveszetrol« elso gyujteme’ nyenek megjelenesevel a marxizmus betort azokra a teriiletekre, amelyeket eddig a burzsoâ kritikusok korifeusai tartottak fenn feltekenyen a maguk szâmâra. Az irodalmi alkoto munka szinten megerezte a gyujtemeny jote- ³⁴ Erdekes, hogy a Manifestation interdite târgyât, egy a Sacco es Vanzetti kivegzese ellen szervezett munkâstuntetest, Anna Seghers is feîdolgozta az Auf dem Wege zur ameri- kanischen Gesandtschafi cimu elbeszeleseben (1930). Errol lâsd: AHApeeB, - tak a polgâri humanizmus kiilonbozo egtâjairol szârmazo nagy iromuve- szekben (Arnold Zweig, Leonhard Frank, Lion Feuchtwanger stb.) es az emigrâcioban kialakult fegyverbarâtsâg mellett szilârdan kitartott a kor legnagyobb nemet iroja, Thomas Mann is, aki meghalt, meg mielott vegle- gesen hazaterhetett volna. Azok a nemet kommunista irok, akik ilyen bâtran es hatekonyan ăllot- tâk meg a helyiiket a hitleri fasizmus eveiben es akik az emigrâcio viszon- tagsâgaiban ertekes, maradando mtivekkel gazdagitottâk a nemet irodal- mat s egyben a proletariâtus irodalmânak nemzetkozi kincsestârât, zbmmel az elso vilâghâboru, a nemetorszâgi forradalmi harcok, majd a Nemet Kom- munista Pârt vezette politikai, ideologiai es muveszi kuzdelem kohojâban edzodtek. die rote Garde. Proletarisch-revolutionăre Literatur von 1914 bis 1933. Herausgegeben von Dr. Edith Zenker. Mit einem Geleitwort von Otto Gotsche und einem Nachwort von Dr. Gerhard Seifert. Verlag Philipp Reclam jun. Leipzig, 1959; Rotes Metall. Deutsche sozialistische Dichtung 1917—1933. Aufbau-Verlag, Berlin, 1960; Die Zeii trăgt einen roten Stern. Deutsche Schriftsteller berichten uber Revolution und Klassenkampf. Aufbau-Ver- lag, 1959. ⁴² A nemetorszâgi antifasiszta ellenâllâs irodalmârol: H. M. #paoHH, Jlurepa- Typa aHTU(patuucTCK,oeo conpoTuejieHUR e repuaHuu, „JInTepaTypa TepMaHCKOH /țeMOKpa- THqecKoft PecnydjinKH”, 86—129. ⁴³ Heinrich Mann, Brief an den Kongress der Sowjetschrtftsteller, „Neue Deutsche Blâtter“, 1. Jahrg. nr. 12, 1934. Sept. 779. 15 A proletârirodalmak a legalitâsban es illegalitâsban 95 Nemregiben jelent meg a Nemet Demokratikus Koztârsasâgban egy irodalmi lexikon, amely a nemet irodalom nagyjai meilett elso izben kozli a nemet kommunista irok eletrajzi adatait es muveik jegyzeket⁴⁴. A lexikon- ban szereplo kommunista iroi eletrajzokat az egyes irok egyeni vonâsai es sajâtossâgai meilett, bizonyos mertekig osztâlyozhatjuk is. Ugyszolvân ket jellegzetes iroi eletrajztipust kiilonboztethetiink meg. Az egyik ilyen tipus a polgâri, nem egy esetben nemeși kbrnyezetbol szârmazo iro, aki kommu- nista irovâ lett — es az is maradt: Johannes R. Becher, Anna Seghers, Rudolf Braune, Ernst Fischer, Egon Erwin Kisch, Berta Lask, F. C. Weis- kopf, Ludwig Renn, Friedrich Wolî, Bertolt Brecht tartoznak sok mâs târsukkal ebbe a kategoriâba. De nagy szâmban szerepelnek ebben az iro- lexikonban olyan irok is, akiknek eletrajzâban nem tanulmânyaik felsoro- lâsa, nem foiskolai diploma, hanem ketkezi mesterseg jelzi az eletiskolât, amely irovâ nevelte: a vasesztergâlyos Willi Bredel, a bâdogos Otto Got- sche, a kisegito munkâs Karl Griinberg, a szerelo Hans Lorbeer, a bânyâsz Hans Marchwitza (termeszetesen ez a lelsorolâs sem teljes). A nemet proletârirodalom fejlodesenek jellemzo sajâtossâga a munkâs- iroknak ez a nagy fajsulya, valamint a munkâselet es a munkâsharc olyan gazdag âbrâzolâsa, amilyenre a Szovjetunion kiviil ebben az idoszakban sehol mâsutt meg tâvolrol sem talâlunk peldât.⁴⁵ A kommunista munkâsirok jo resze kozvetlenul a munkâsmozgalombol, a kommunista pârt soraibol jon. Munkâs—munkâslevelezo—ujsâgiro—szer- keszto—iro: ez a tipikus eletutja ezeknek az iroknak⁴⁶. Ket nagy temât hoztak magukkal. Az egyik a huszas evek vege fele mâr ugyszolvân torte- nelmi tema: a hâboru es a hâboru utâni forradalmi harcok âbrâzolâsa. Ezzel pârhuzamosan jelentkezett a munkâs-oneletrajz mint irodalmi forma. Majd munkâsirok a kozvetlen jelen irodalmi âbrâzolâsâhoz fordultak, s regenyeket irtak a Nemet Kommunista Pârt vezette harcokrol, amelyeknek nemcsak szemtanui, hanem aktiv resztvevoi voltak. Nemcsak a szerzok szârmazâsa volt szokatlan az irodalomban. Mon- danivalojuk is ujszeru volt. Az NKP kozponti lapja, a „Rote Fahne“ azt ertekelte benniik, hogy „egyenisegek es magân-szenvedelyek“ helyett „az ido konfliktusait es a tomegek harcait âbrâzoltâk.⁴⁷ Az eletanyag hiteles- sege, a forradalmi lendiilet, a politikai tudatossâg, amellyel ezek az irok ⁴⁴ Deutsches Schriftstellerlexikon von den Anfăngen bis zur Gegenwart, von G ii n- ther Aibrecht, K u r t Bdttcher, Herbert Grei ner -Mai, Paul Gunther Kron, Volksverlag, Weimar, 1960. ⁴⁵ A nemet munkâsmozgalom irodalmi âbrâzolâsârol lăsd I. K 1 j u s c h n i k, Das Ttema der Arbeiterbewegung im deutschen proletarisch-revolutionăren Roman Anjang der dreissiger Jahre. „Kunst und Literatur“, 1958/6. sz. _ ⁴⁶ A nemet proletârirodalom kialakulâsăban es gyors fejlodeseben a kommunista sajto es kbnyvkiadâs sziiksegletei mellett nagy szerepet jâfszottak, mint az irodalomnak „târsa- dalmi rendelest“ ado szervek a pârtpropaganda es a kommunista pârt âltal irânyitott munkâs-kulturmozgalom kulonbozo formâi. Ezek koziil a szavaldkdrusokrbl, az agit-prop- es szinjâtszocsoportokrol es a munkâs-szinhâz szereperol lâsd: K 1 a u s Plutzner, Das revoluționare Arbeitertheater in Deutschland, „Schriften zur Theaterwissenschaît“, Bând 1B Berlin, 1959, 375—493. ⁴⁷ Idezi Kljuschnik, „Kunst und Literaturi 1958/6. sz. 611. 96 Csehi Gyula 16 az irodalmi alkotâst a pârt harcânak szolgâlatâba âllitottâk, valoban uj utakat nyitott a forradalmi irodalomban. Es ez az irodalom be is hatolt a munkâsolvasok tomegebe. Mâr kezdettol fogva kitunt, hogy a forradalmi harc es a munkâstema meghoditâsa meg nem jelenti a forradalmi irâsmuveszet megvalositâsât. Bredel elso regenyenek recenziojâban a „Rote Fahne“ ezzel a muvel, es Marchwitza elso irâsaival kapcsolatban szovâ is tette, hogy „inkâbb leiro, mint âbrâzolo eszkozeikkel mindketten gyakran meg a jelensegek feliileten maradnak, ahelyett, hogy behatolnânak târsadalmi es lelektani osszefiigge- seik melyere.“⁴⁸ A nemet proletârirodalom fejlodeset termeszetesen egyoldalusâg lenne pusztân a „munkâsirok" vonalân kovetni. Ugyanebben az idoszakban kel- lett megvivniok harcukat az uj, realista, forradalmi âbrâzolâsert a kommu- nista pârthoz csatlakozo „irodalmi szakembereknek“, Bechernek, Brechtnek, Friedrich Wolfnak, Ludwig Renn-nek, Theodor Plivier-nek, akikhez eppen ezekben az evekben olyan nagy irotehetsegek csatlakoztak a fiatal evjâra- tokbol, mint Anna Seghers, aki 1928-ban az „Aufsiaiid der Fischer von St. Barbara“ cimu regenyevel megnyerte a legnagyobb nemet irodalmi jutalmat, a Kleist-dijat, es ugyanebben az evben belepett a Kommunistâk Nemetorszâgi Pârtjâba. Nemcsak a nemet, hanem âltalâban a nemzetkozi proletârirodalom fej- lodeseben nagy jelentosegu eszmei es esztetikai tisztâzodâshoz vezettek azok a vitâk, amelyek a harmincas evek elejen a proletâr-forradalmi iro- dalom kerdesei koriil Nemetorszâgban, fokeni a Proletâr-forradalmi Irok Szovetsegenek „Linkskurve" cimu folyoiratâban es a pârtsajto hasâbjain folytak le:⁴⁹ Ezeket a vitâkat az irodalom es a \ alosâg kolcsonos kapcsola- tânak, az irodalmi âbrâzolâs sajâtossâgainak ertelmezese es ennek az ertel- mezesnek ket irânyban valo kisiklâsa vâltotta ki. A nemet irodalomban is jelentkezett, îokent a munkâsirok alkotâsaiban, a dokumentâris âbrâzolâs, az elmeny-irodalom, a lenyek irodalma — riportok, oneletrajzi irâsnk for- mâjâban. Magnkban a munkâsregenyekben is a dokumentnmhoz, az âtelt esemenyhez valo ragaszkodâs jutott tulsulyra. Ezzel a jelenseggel azonban nemcsak a nemet munkâsirok muveiben talâlkozunk. Korulbelul ugyanebben az idoben jelennek meg Ludwig Renn dokumentâris regenyei, a „Krieg“ es a „Nachkrieg“. Theodor Plivier is ezt az âbrâzolâsi eljârâst alkalmazta a nemet haditengereszek eleterol es hâboruellenes îellepeserol, a nevezetes kieli matrozfelkelesrol szolo „Des Kaisers Kuli“ cimu regenyeben, valamint a „Der Kaiser ging, die Generale blieben" cimu konyveben. Szâmos mâs peldât is idezhetnenk. Az irodalmi âbrâzolâs az elethez valo kozeledesenek, a valosâg doku- mentâris ertekii bemutatâsânak ebbol a kiilonben orvendetes jelensegebol ⁴⁸ I. m. ⁶¹2. ⁴⁹ A nemet proletârirok szervezeie a „Bund proletariscli-revolutioiiăreii Sciiriitsteller", 1928-ban alakult. A szervezet „Linkskurve“ cimu îolyoirata 1929-ben indult. Torteneterol: Trude Richter, Becher tind der Butid proletarisch-revolutionărer Schrijtsteller, „Sinn und Form, Beitrâge zur Literatur, herausgegeben von der Deutschen Akademie der Kiinste, Zweites Sonderheft Johannes R. Becher", Rutten und Loening, Berlin, e. n. 17 \ prolelârirodalrnak a legal;lâsban es illegalitâsban 97 cgyesek azt a kbvetkezietesl vontâk le, hogy a „regi irodalmi formâku, amelyek az elet „ujraelesen“, a kepzelet erejevel valo „ujrateremtesen" .alapultak — elavulttâ vâltak. Ezekben az ,,elmeletekben“ koimyeri îelismerhetjuk az oroszorszâgi proletkult is inert teteleit az uj, forradalmi proletârirodalom szakitâsârol a kizsâkmânyolo târsadalmak teremtette „elavult^ irodalmi formâkkal, a ,,tenyek irodalmârol⁴⁴ szolo elnieletet, amely ekkor mâr megcâfolt es tul- haladott feilogâs volt a. szovjet Irodalomban. Hiszen az a harrnincas evek elejen mâr olyan muvekkel bizonyitotta e nezetek tarthaiatlansâgât, mint a „Vasâradat“, a „Cement", a „Csendes Don" elso kotetei, Fegyin, Leonov es sok mâs târsuk regenyei, szâmos szindarab es lirai gyujteineny. Ezzel kapcsolatban emlekeztetniink kell azonban arra, hogy vegso fokon a szovjet irodalom gazdag pozitiv tapasztalata minden sziiletd proletârirodalmat az elkepzelheto legnagyobb mertekben segitette tevelygeseinek gyors legyoze- seben, de puszta letezesevel es hatalmas eredmenyeivel nem tehette mâr eleve lehetetlenne az ilyen teveiygeseket. Vissza kell kepzehnhik magunkat abba a tbrteuehiu idoszakba, amelyben peldâul a nemet proletârirodalom kikristâlyosodâsânak es elmeleti vitâinak folyamata lezajlott (hozzâvetole- gesen 1928 es 1933 kozott), es tekintetbe kell venniink azt, hogy magâban a szovjet irodalomban is a vegleges es mindenki szâmâra evidens tisztâzăst csak az 1934-es kongresszus hozta meg. A szovjet tapasztalatok alkoto âtvetelet mâs koriilmenyek is fekeztek es hâtrâltattâk. Ilyen koriilmenyek voltak peldâul Nemetorszâgban a nemet szellemi eletre hagyomânyosan jellemzo elvont teoretizâlo hajlam, amitol a proletârirodalom teoretikusai sem voltak mentesek. Ehhez jârult az a teny, hogy eppen a XX. szâzad elejen maga a nemet irodalom viszonylagosan szegeny volt nagy es pozitiv peldâkban. Nem utolso sorban hatott az a ketsegtelen szakîtâs az elozo irodalmi fejlodes hagyomânyaival, amely ennek kovetkezmenyekeppen a nemet proletârirodalom keletkezesi szakaszâban jelentkezett. Osszehasonlitâsi alapkent emlekeztethetiink arra, hogy ugyanezek a kerdesek tâvolrol sein jelentkeztek ilyen elesen a francia proletârirodalom- ban. Ott a hagyomâny folytonossâgât olyan kommunista irok is biztosi- tottâk, mint Barbusse ee Jean-Richard Bloch. Barbusse, aki tudatosan kereste az uj, kommunista irodalom utjait, osztonosen torekedett a hagyo- mâny es az ujitâs osszhangjâra, valamint arra is, hogy a kommunista irok fegyverbarâtsâgât a nem kommunista, de halado es nepbarât târsaik- kal mindenâron — termeszetesen nem elvi engedmenyek ârân — biztositsa. Barbusse szâmâra egy pillanatig sem volt ketseges, hogy a regeny mint kiaiakult, gazdag hagyomânyokra visszatekinto mufaj tovâbbra is vezeto szerepet fog jâtszani, mindenesetre ugy, hogy uj eszmeiseggel telitodik: ,.A regeny a nagy poema modern formâja“ — irta. „Az egyszeru es toke- letes poema, amely a legtestveribb modon hasonlit a valosâghoz; a leg- iâgasabb es legtisztâbb vilâg, amely egyâltalân a gondolat rendelkezesere Alfhat. A regenyiro-koltonek az igazsâg drâmâjâra kell gondolnia, a mult, a jovo es a kotelesseg nagy es megindito kerdeseire es semmitol sem szabad visszariadnia, hogy kifejezze azt, ami van.“⁵⁰ Sajât fejlodeseben is felis- ⁵⁰ Idezi A n n e 11 e V i d a 1, 86. 7 — Babeș—Bolydi Philologia 98 Csehi Gyula 18- merte Barbusse a folytonossâg es az ujitâs dialektikâjât. Legalâbbis errol tanuskodik a „Suppliantes“ cimu regenyerol szolo vallomăsa: „. .. Irodalmi;. ahogy nevezhetnok, architekturâlis szempontbol mâr ezt a muvet is oly modon alkottam meg, ami egyidejuleg regeny is es poema is, olyan, mint azok a konyvek, amelyeket azota is irtam.“⁵¹ Ezek utân ertheto, hogy Barbusse szâmâra fel sem vetodott a „tenyek irodalmânak“ szembeâllitâsa a „îantâzia“, a muveszi fikcio irodalmâval. Ugyanazt az igazsâgot igyekezett muveszileg megismerni es hatekonyan kifejezni az olyan muveiben, amelyek a kritikai realizmus formâit folytattâk (,,Le Feu“, ,,Clarte“), amelyek szerkezete a regeny-poema es a nagy torte- nelmi viziok romantikus otvozetebol fakadt („Les enchaînements“, „Lele- vation“ stb.) es magâbol a forradalmi tapasztalatbol, europai es Szovjet’ unio-beli utazâsaibol tâplălkozo dokumentâris irâsaiban („Faits divers“ es kulonosen a Szovjetuniorol szolo konyve: „Voici ce qu’on fait de la Georgie“). Annak bizonyitâsâra, hogy ugyanazok a kerdesek, amelyekkel a nemzeti es tortenelmi sajâtossâgok folytân oly kemeny es heves vitâk- ban kellett megbirkoznia a fiatal nemet proletârirodalomnak, viszonylag konnyen tisztâzodtak a francia elvtârsaiknâl, idezziik egy francia munkâs- iro, Eugene Dabit az 1935-os pârizsi kulturavedelmi irokongresszuson tar- tott beszedenek nehâny reszletet: „A proletârirodalom sziiletese meg ujkeletu. A XX. szâzad kezdete ota- maguk a proletariâtus emberei, orszâgok es a koriilmenyek szerint, egyre- mâsra megkisereltek elmondani eletiiket, fâjdalmaikat, harcukat; ki tudtâk fejezni osztâlyuk gazdasâgât, ârnyalatait, torekveseit. Kulonbsegeket lâttak oft, ahol a burzsoâ neveltsegu irok csak formâtlan tomeget vettek eszre; le tudtâk leplezni az oveikrol terjesztett hazugsâgokat. Igaz, hogy meg csak mâsodlagos muveket hoztak, de mâris gazdagabbâ tettek az irodalmat, melynek hosei eddig tobbnyire csak polgârok vagy rendkivuli lenyek voltak; kiterjesztettek, visszaadtâk az emberi meltosâgot sok olyan ember- nek, akiktol addig megtagadtâk azt. De a proletârirodalom kulonbozo celokat tuzhet ki maga ele es valo- sithat meg. Az, hogy forradalmi irodalomnak kell lennie, hivatâsânak egy resze; hogy nem. szabad megfeledkeznie minden egyes ember sorsânak sajâtos vonâsairol, hivatâsânak egy mâsik es nem is legjelentektelenebb resze. A magam reszerol elvetem azt, hogy ircdalmunk korlâtozâsokat îogadjon ei es hogy csak egyetlen osztâly erkolcseinek a leirâsâra szorit- kozzek... szâmunkra, akiknek legalâbb olyan nehez harcokat kell meg- vivnunk es akiket nem tâmogat egy egesz nep csatlakozâsa⁵², az irodalom» nak nem szabad arra korlâtozodnia, hogy proletârirodalom legyen. Az egesz kulturât akarjuk a proletariâtus rendelkezesere bocsâtani, minden csok- kentes nelkiil. Nem akarjuk a nagy âramlatokon kiviil tartani es a rosszu! felîogott tisztasâg s autenticitâs orven vakvâgânyra taszitani. Ezert fel- adatunk, jovonk kerdese, birtokba venni a kultura minden titkât.“⁵³ ⁵¹ I. m. 47. ⁵² Dabit itt a parizsi kongresszuson îelszoialt szovjet irokra celoz, akik a szovjet irodalom tapasztalatârol, az iro es a szovjet nep kapcsolatârol szâmoltak be beszedeikbea ⁵³ E u g e n e Dabit, Au Congres des Ecrivains, Tous les secreis de la Culture, „Commune", 3e annee, 1935. szept. 25. 19 A proletârirodahnak a legalitâsban es illegalităsban 19 A francia proletârirodalomnak is meg kellett kiizdenie azert, hogy ezeket a helyes elveket ervenyesitse az iroi mozgalomban, es meg inkâbb alkotâsaiban. Eiegseges peldâul arra utalnunk, hogy Barbusse-nek mind a „Clarte“-mozgalom es a „Clarte“ folyoirat idoszakâban, mind kesobb, a „Monde“ megjelenesenek idejen ketfrontos harcot kellett folytatnia. Egyesek tâmadtâk azert, mert a kommunista pârthoz csatlakozott, mâsok pedig, eppen a pârt irodalmâr tagjainak soraibol, elvtelen engedmenyekkel vâdoltâk a nem-kommunista frokkal valo szovetseg megvalositâsâert Mindezek a kerdesek kavarogtak a nemet proletârirodalomnak a har- mincas evek elejen kialakult vitâiban, polemâiban. A sziileto proletârirodalom fejlbdesi nehezsegeibol, a munkâsirok miiveszi tapasztalatânak akkori szegenysegebol, formakeszsegiik fejletlen- segebol — egyesek— erenyt akartak kovâcsolni. A mâsik tâborban ellen- tetes irânyu elîogultsâg jelentkezett. Elismertek a „dokumentum-irodalom" autenticitâsânak erteket, de ezt az âbrâzolâsi modot egeszeben megis ala- csonyabbrendunek nyilvânitottâk es a fiatal munkâsirodalom ele a nemet polgâri irodalom legkiemelkedobb alkotâsait âllitottâk — nem eszmei, ha- nem minosegi eszmenykent, mercekent.⁵⁴ Ezek a vitâk ujbol felelevenedtek a nemet irok 1958-as ertekezletenek vitâiban.⁵⁵ Tortenelmi tâvlatbol visszatekintve ezekre a polemiâkra, azt âllapit- hatjuk meg, hogy az egyik tâbor sem volt mentes — kiilonben a helyzet es a felmeriilo problemâk forradalmi ujdonsâga âltal magyarâzhato — egyoldalusâgtoL A „minosegi igeny“ felvetese, amely megegyezett a harkovi kongresszus szellernevel es hatârozataival, indokolt volt. Ăm ez az igeny nem jogositott fel a sziileto uj proletârirodalom teljesitmenyeinek alâ- becsiilesere. A munkâsirok ingeriiltsege viszont, amellyel annak idejen a szerintiik es az indulâskor talân valojâban is tulzott minosegi igenyeket fogadtâk, nyilvân nem segitette elo azt, hogy nekigyurkozzenek a nagy feladat megoldâsânak: a teljes ertekii, mely miiveszi hatâst kivâlto, tehât eszmeileg is hatekonyabb miivek megteremtesenek. A nemet munkâsiroknak is meg kellett birkozniuk azzal a feladattal, amelyet a Szovjetunioban a Szovjetunio Kommunista Pârtja Kozponti Bizottsâgânak nevezetes hatâ- rozata ,,A pârt politikâjârol a szepirodalom teruleten“ mâr 1925-ben leszo- gezett. Ez a hatârozat râmutatott arra, hogy a proletârirokat hegemon szerep illeti meg a szovjet irodalom fejlodeseben, de egyben arra is figyelmezte- tett, hogy „ki kell harcolniok a tortenelmi jogot erre a hegemoniâra.“⁵⁶ Vagyis muveik eszmei-muveszi szinvonalâval kell bizonyitaniok a proletâr- ideologia folenyet: „Mivel benniik lâtja a szovjet irodalom eljovendo veze- toit, a pârtnak minden eszkozzel harcolnia kell bârmilyen konnyelmii es elfogult magatartâs ellen a regi kulturâlis hagyatekkal es nemkiildnben a miiveszi szo szakembereivel szemben.“⁵⁷ Ezzel tulmenoen pedig ugyanez ⁵⁴ A dokumentumirodalom vităjăt ismerteti Schlenstedt, Die Reportaje bei E. E. Kisch, Rutten und Loening, Berlin, 1959, 91—97. ⁵⁵ A vita anyagât lâsd: A „Neue Deutsche Literatur" 1958. augusztusi szâmăban; kivonatosan: „I Csehi Gyula 30 populare din perioada istorică precedentă, urinările pozitive asupra evoluției ideologice și estetice ale trecerii pe poziții marxiste și aderării la Partidul Comunist Francez a unor scriitori formați la școala realismului și naturalismului (aici se insistă în special asupra lui Barbusse); rezolvarea justă a problemei tradiției și inovației în noua literatură dc esență comunistă; rolul unor scriitori de proveniență muncitorească în cadrul literaturii proletare franceze etc. Exemplul celei de „a doua generații" a scriitorilor comuniști Francezi (Aragon, Eluard etc.) oferă prilej pentru elucidarea drumului care duce de la diîeritele curente moderniste, în special de la suprarealista, la realismul socialist în cazul unor artiști formați în cadrul acestui curent, care însă, în cursul clarificării lor ideologice și situării lor pe pozițiile dc luptă ale partidului comunist, ajung la convingerea că pe lîngă acțiunea lor cetățenească ei trebuie să servească cauza proletară și prin arta lor, și recunosc că arta comunistă nu poate să fie o artă formalistă, de experimentare gratuită, runtă de mase, ci numai o artă profund realistă care unește elanul revoluționar cu accesibilitate și eficiență, fără însă să renunțe la scrutarea drumurilor noi în arta contemporană. In comparație cu literatura proletară franceză, literatura din Germania arată, pe lîngă asemănările de bază, o serie de trăsături distinctive care își au explicația în condi- țiile concrete în care această literatură s-a născut și s-a dezvoltat, și în tradițiile întru.cîtva deosebite ale literaturii germane față de cea franceză. In Germania lieratura proletară, care s-a închegat ca un curent dc sine stătător în anii 1928—1933, și-a recrutat cadrele în primul rînd dintre scriitorii și poeții curentului expresionist german, care a avut o aripă radicală, antirăzboinică (Becher, Brecht etc.). Un fenomen caracteristic literaturii proletare germane este de asemenea numărul relativ mare al scriitorilor muncitori ieșiți din rîndurile membrilor dc partid care activau în presa de partid, trecmd în evoluția lor prin școala scrisului comunist de la corespondenți volun- tari și redactori la creația beletristică (W. Bredel, Hans Marchwitza etc.). Relativa bogăție a acestei literaturi se explică prin faptul că Partidul Comunist German a devenit din punct de vedere organizatoric și al influenței de masă partidul comunist cel mai puternic, după P.C.U.S.. în Europa. P.C.G. a dispus de o rețea largă de organe de presă, de edituri și organizații culturale proletare care au oferit cadnil necesar pentru o largă mișcare lite- rară. In presa comunistă germană s-au desfășurat, în anii 1930—1933, discuțu largi cu privire la liniile de dezvoltare ale literaturii proletare (discuția despre reportaj, discuția cu pivire la valoarea estetică a noii literaturi etc.), care au contribuit la elaborarea principiilor esteticii realismului socialist. Condițiile de activitate legală a partidelor comuniste au permis dezvoltarea unei mișcări literare comuniste destul de largi și destul de bogate. Aceste literaturi s-au bucurat de posibilitatea afirmării directe a crezului comunist al scriitorilor. în Franța, cu excepția anilor de ocupația hitleristă, literatura comunistă s-a dezvoltat permanent în aceste con- di+iE în Germania însă, venirea la nutere a dictaturii fasciste hitleristc a pus capăt legali- tății partidului, a desființat libertățile democratice, așa îneît literatura proletară germana s-a maturizat în emigrație, iar evoluția ei legală a putut fi reluată abia după eliberarea Germaniei de către Armata Sovietică, în special în Republica Democrată Germană. Intr-o serie de țări partidele comuniste au fost împinse în ilegalitate și. în tot cursul perioadei dintre cele două războaie mondiale, au activat în condd’ile ilegalității. Formarea și afirmarea curentului literaturii proletare în unele țări s-a desfășurat în aceste condiții, ceea ce a avut o serie de urmări asupra acestui curent și i-a imprimat unele trăsături spe- cifice care deosebesc literaturile proletare de tip ilegal de cele de tip legal. Autorul cvem- plifică specificul literaturilor proletare de tip ilegal cu materialul literaturii proletare bulgare. Acest exemplu a fost ales în urma faptului că volumul Schița dezvoltări litera^ tari hulvare în veacurile XIX—XX, editat de către Institutul de Slavistică al Academiei de Științe a U.R.S.S.. oferă o privire sintetică asunra literaturii bulgare contemporane, inclusiv asupra curentului proletar din această literatură. Literatura proletară bulgară, prin bogăția ei, permite să se releve trăsăturile acestui curent, cu valabilitate tipologică mai largă. în literaturile proletare de tip ilegal se observă aplicarea de către partidele comuniste a metodei îmbinării activității legale cu cea ilegală. în ilegalitate, scriitorii legați de partid își afirmă pozițiile comuniste adaptîndu-se condițiilor concrete schimbătoare, politice și de cenzură, creînd, cînd există asemenea posibilități, organe de presă și edituri aproape des- 31 A proletârirodalmak a iegalitâsban es illegalitâsban 111 chis comuniste. In condițiile înăspririi persecuțiilor ei tind să-și creeze posibilități de mani- festare în presa legală democratică și prin edituri cu acest caracter. în cazul unor literaturi proletare se observă de asemenea rolul important al literaturii în emigrație. în acest domeniu trebuie relevat în primul rînd azilul oferit de către U.R.S.S. pe baza internațio- nalismului proletar, scriitorilor comuniști persecutați și operelor lor. AAatenalul privitor la literatura proletară bulgara este completat cu referiri la unele literaturi proletare de tip ilegal din Europa, precum și la literatura proletară din China și Japonia. nPOJlETAPCKHE JIFITEPATyPb! B YCjIOBHHX JIEFAJIbHOCTPI PI HEJIEFAJIbHOCTPI KOMMyHHCTHqECKHX HAPTHFI (P e 3 io m e) JlaiiHaH CTaTba abahctch rjiaBoii H3 obunipHou pado™ no BonpocaM cpaBHi-iTe/ib- iioro Hsyqemm MexKAy AByMH Mupo- bbimh bohhbmh. Abtop ctsbht cboch uejibio BbiHBiiTb bahhhhc jieraAbnoro h HeAeraAbHoro nojio>iKAoro 3Tana ncTOpHqecKoro pasBHTUH. FlapaAAejibHoe nsyqeHue npoAeTapcKOH AHTepaTypbl ^pauLuui u FepMaHim cnocod- CTByeT BblHBACHHK) BAIIHHHH HaUI!0H3AbHbIX AHTepaTypHblX TpaAUHHH, udo, B nepHOA B03HHKH0BeHHH FIpOJieTapCKOH AHTepaTypbl, KOMnapTHH 3THX CTp3H dopOAHCb B yCAOBHHX jierajibHocTH. Bo Opanumi na (j)one Haui-ioi-iaAbHbix TpaAHunn KpHTHnecKHH peaAH3M h HaTypaAH3M 0K333AH H3BeCTH0e BAHHHIie H3 nepBblX nHCaTCACH KOMMVHHCTOB. B AaAbHeHUieM HM6AO MecTo nepexoA AeBoro KpbiAa cioppeaAHCTOB na nosnuHH K0MMyHH3M3 h couHaAHCTHqe- cKoro peaAH3Ma. B TepMaHHH ne dbuio tskoh nenocpeACTBeHHOH npeeMCTBei-iHocTH MexKeCTBCHHOH AHTepaTypbl npH- HSAAeXOAa AeBbIM SKCnpeCCHOHHCTaM H B OTAHqne OT d>paHUHH, HeM3AOB3XKHbIM yCAOBHHM HeAeF3AbHOCTH. OaKTHqecKH ohh padoTSAH ua oahom H3 AeaAbHbix HAH noAyAeraAbHbix yqacTKOB npoAeTapcKOH KAac- COBOH dopbdbl. B CBOHX npOH3BeA6HHHX OHH nOAb3OBaAHCb „33OHOBCKOH peqbio” HAH neqaTaAH cboh khhfh b SMurpaunu, qTodbi odpamaTbcu k TpyAnmHMCA cbohx crpan c xyAOAcecTBeHHbiM caobom, npusbiBaiomnM k dopbde h k Bepe b KOHeqnyio nodeAy. 112 Csehi Gyula 32 LES LITTERATURES PRCL1-TARIENNES DANS LES CONDITIONS DE LA LEGALITE ET DE LTLLEGALITE (R e s u m e) L’article est mi cliapilre tire ci’un travail plus etendu consacre â letude comparative dc la litterature ouvriere internaționale. L’auteur etudie, sur le materiei des litteraturcs proletariennes francaise, .ailemande ci bulgare, avec de îrequentes references â d’autres litteraturcs europeennes et extra-euro- peennes (specialement â la litterature chinoise et japonaise), certains aspects des mouve- ments litteraires communistes, aspects lies aux conditions respectivement legale ou illegale des partis communistes, en relevant la repercussion de ces conditions sur l’oeuvre et sur les conceptions des ecrivains ayant participe â ce mouvement dans la periode d’entre les deux guerres mondiales. L’auteur demontre quc l’apparition et revolution de courants litteraires d’inspiration commimistc dans de nombreux pays etait un phenomene historique, determine par les necessites et le niveau des luttes de classe. En partant des traits communs â toutes ces litteraturcs, on petit constater cependant des particularites dues d’un cote aux traditions litteraires nationales dont les mouvements litteraires proletariens etaient les heritiers et les continuateurs, et de l’autre â la situation politique et sociale concrete. L’analysc paralielc des litteraturcs proletariennes franțaise et ailemande permet de rclever les traits specifiques dus aux differences dans les traditions litteraires nationales, les deux partis communistes ayant developpe leur activitc durant la periode de iormation des litteratures proletariennes dans les conditions de la linte legale. En France on constate en cfîet l’influence directe du realisme et du naturalisme, et le passage de l’aile revolutionnaire des surrealistes au commumsme et aux conceptions du realisme socialiste. Par contre, en Allemagne a lieu, dans cette periode, tine rupture de continuite avec les traditions du realisme et du natu- ralisme; le role preponderant appartient aux ecrivains et pce.es venus de l’expressionisme radical et antimilitariste; de meme, â l’encontre de la litterature proletarienne francaise, en Allemagne nous sommes les temoins du role important joue par les ecrivains issus directe- ment des rangs du proletariat et ayant passe par l’ecole du journalisme revolutionnaire. L’cxemple de la litterature proletarienne bulgare offre la possibilite de relever les traits caracteristiques des litteratures communistes de „type illegal“. II s’agit, en l’occurence, des litteratures revolutionnaires des pays de l’Europe centrale eț orientale, ainsi quc de celles du Japon et de la Chine, pays ou les partis communistes „illegalises“ ont mene la lutte liberatrice pendant tonte cette periode dans les conditions de la terreur contre-revolutionnaire, etant prives des libertes democratiques bourgeoises, si modestes qu’elles fussent, et, partant, de la possibilite d’editer leur propres journaux legaux, de fonder des maisons d’edition etc. Ces conditions extrememciii diîficiles n’ont pu, cependant, empechcr la naissance de mouvements litteraires communistes dans ces pays, mouvements fertiles en oeuvres d’une haute tenue esthetique qui ont du, bien entendu, s’adapter aux conditions compliquees de l’illegalite. Les litteratures proletariennes de „type illegal“ ont forme un des secteurs legaux et semi-legaux de l’activite des partis communistes en illegalite. Elles ont du mettre en oeuvre des methodes tres variees, du langage „esopique“ dont parlait Lenine â la publica- tion. des livres â l’etranger, pour faire parvenir aux masses laborieuscs de ces pays leur message de lutte et de foi humaniste. FOAIA DUMINECII (1837) Contribuții la istoria presei romînești clin Transilvania de IOS1F PERVAJN La sfîrșitul secolului XVIII (1789—1795) și în primele decenii ale veacului următor, transilvănenii Iac repetate încercări de a scoate „novele" romînești¹. Exemplul altor popoare le dovedise, mărturiseau unii deschizători de drum, „cum că a scrie gazete sau novele și acele a le împărtăși oamenilor neamului său e cea mai încuviințată mijlocire a lumina noroadele cu întîm- platele ale altora fapte, a le abate de la rău și a le aduce spre cele mai bune"². Dintre încercările anterioare anului 1837 importantă este a lui Zaharie Carcalechi, care a tipărit la Buda, — în 1821, 1829—1830 și 1834 —, Biblioteca rornînească⁶. Revista a fost urmată, în 1837, de Foaia duminecii, spre înmulțirea cei de obște folositoare cunoștințe, alcătuită de o sațietate a celor învățați*. O tovărășie a cărturarilor din Brașov nu a existat în anii 1836—1837⁵. Prin urmare, problema condițiilor care au dus la editarea Foii duminecii trebuie altminteri rezolvată. După 1830, „deșteptarea națională⁴⁴ a romînilor, maghiarilor și ca sașilor transilvăneni a luat avînt⁶. La romîni, lupta în direcție națională ¹ Vezi despre ele Jakab Elek, Az erdclyi hirlapirodalom tortenete 1848-ig (Istoria literaturii periodice din Transilvania pînă la 1848), în „Ertekezesek a AV T. Akademia nyelv- es szeptudomânyi osztâlya kdrebol", voi. X, nr. 9, Budapesta, 1882; J a n c s o Benedek, A român nemzetisegi tdrekvesek tortenete es jelenlegi âllapota (Istoria năzuin- țelor naționale romînești și starea lor actuală), voi. II, Budapesta, 1899, p. 278—288; I 1. C h e n d i, începuturile ziaristicei noastre (1789—1795), Orăștie, 1900; D. P o p o v i c i, La litterature roumaine ă l’epoque des Lumieres, Sibiu, 1945, p. 278—281, și E. Pop, „Societatea filosofească“ din 1795, în „Transilvania", 77 (1946), nr. 1—4, p. 1—15. ² Alexie La zar u, înștiințare, în „Bibliografia rornînească veche", voi. III, p. 104. ³ Vezi I. L u p a ș, Cea mai veche revistă literară rornînească, în „Anuarul Institutului de istorie națională", voi. I (1922), p. 120—137. ⁴ De la nr. 7 (14 august), semestrul II, înainte, acest titlu: Foaie de duminecă spre înmulțirea cei de obște folositoare cunoștințe; de la nr. 22 (29 mai), semestrul 1, încolo, „o soțietate a celor învățați" devine „o soțietate de învățați". , ⁵ Vezi și N. I o r g a, Istoria literaturii românești în veacul al XlX-lea — de la 1821 înainte — în legătură cu dezvoltarea culturală a neamului, voi. I, București, 1907, p. 306 ⁶ Pentru maghiari, vezi Gal Kelemen, A kolozsvări unitârius kollegium tortenete (1568—1900) (Istoria colegiului unitarian din Cluj), voi. I, Cluj, 1935, p. 337 și urm.; ⁸ 8 — Babeș—Bolyai Philologia 114 I. Pervain a prins viață cu deosebire în trei centre: Blaj, Sibiu⁷ și Brașov. La Brașov negustorii cer „slobozenie", tocmai în deceniul 1830—1840, pentru deschi- derea unei școli „spre podoaba nații noastre", înființează o însoțire de „cultură și petrecanie" (1835), transformată cu timpul în Casină romînă,, și se lasă cuceriți de ideile înaintate expuse de Bariț în Disertație despre școli, pentru toți credincioșii de legea grecească din Brașov³. Mărturii ca acestea l-au îndemnat pe Bariț să scrie: „Iubiți fii ai nații, eu îndrăznesc a vă vesti, ca un fenomen neașteptat, cum că în Brașov civilizația și anumit rîvna de a vedea sporiți în literatură la ai noștri prinde rădăcini". Sub ai noștri autorul înțelege, în primul rînd, pe reprezentanții negustorilor înstăriți: frații luga, Rudolf Orghidan, G. Nica și N. Nicolau, a căror dorință „fierbinte... de a folosi în tot chipul nații sale" o laudă⁹. Cu unii dintre cei amintiți (Orghidan, luga „cel mai mare" și „cel mai tînăr" etc.), Bariț și T. Cipariu au discutat, în august 1836, „asupra ideei de a înființa o foaie de literatură poporală în limba noastră, căci la vreo publicațiune de cuprins politic astădată încă nu cuteza să cugete nici un romîn"¹⁰. In același an (sfîrșitul lunii septembrie), Bariț se stabilește la Brașov, unde trăia, din 1832, un om întreprinzător, Johann Gott, proprietar de tipografie (fostă a lui Schobel). Gott se arătase preocupat, încă din 1834, de fondarea unui săptămînal în limba germană¹¹. Văzîndu-1 înclinat spre înfăptuiri de cultură, romînii brașoveni se pun în legătură cu el și hotărăsc să publice, de la 1 ianuarie 1837, un jurnal: De obște foaie a duminicelor rornînească. Hotărîrea o atribui lui Bariț, I. Barac, Gott și Dimitrie Marin; realizarea ei a revenit celor trei „dătători afară" ai foii: Barac, Orghidan și Gott¹². S. S. B e n k 6, Societățile culturale clujene din prima jumătate a sec. XIX și rolul lor în for- marea intelectualității burgheze, în „Studii și cercetări de istorie" (Filiala din Cluj a Aca- demiei R.P.R.), VIII (1957), nr. 1—4, p. 143—162; pentru sași: H. Tontsch, Die Honteruspresse in 400 Jahren. Festschrift der Buchdruckerei Johann Gbtts Sohn, Brașov, 1933, p. 70 și urm. ⁷ Vezi G. Bogdan-Duică, Viața și ideile lui Simion Bărnuțiu, București, 1924,, p. 29 și urm.; C. S u c i u, Lupta Blajului pentru chestiunea națională, pe teren politic, pe timpul episcopului Lemeni, în „Cultura creștină", XV (1925), nr. 2, p. 66—67; i d.. Brașovul și Barițiu, ibid., nr. 9, p. 314—321. ⁸ Vezi Andrei Bîrseanu, Istoria școalelor centrale gr. or. din Brașov, scrisă din incidentul jubileului de 50 de ani al gimnastului, Brașov, 1920, p. 19—30 și 53a—54a (Anexe); Casina romînă, Brașov, 1835—1935, Brașov, 1935, p. 10 și urm., p. III—X (Anexe). ⁹ înștiințare de cărți, în „Foaie literară", 1838, nr. 5 (29 ian.), p. 40. Vezi și N. I o r g a, lucr. cit., p. 305—306. ¹⁰ George Barițiu, 12114 mai 1812—1892. Foi comemorative la serbarea din 12/24 mai 1892, Sibiu, 1892, p. 9; Călătorie în Muntenia la 1836 de T. Cipariu, în „Prietenii istorie? literare", voi. I, București, 1931, p. 360—362. Bariț, Cipariu, S. Bărnuțiu, I. Rusu și I. Cristoceanu dezbătuseră „nevoia unei gazete în Blaj", în 1833—1834, vezi G. Bogdan- D i.i i c ă, lucr. cit., p. 34. ¹¹ H. Tontsch, lucr. cit., p. 70—74, 86 și urm.; Ax. Banciu, Suflete uitate: Boghicii. — Cu cîteva pagini din istoricul unei tipografii, în „Țara Bîrsei", II (1930) nr. 4, p. 297. ¹² Transcriu din „Foaia duminecii", 1837, semestrul I, nr. 1 (2 ianuarie), p. 6 (recte: 8): „Cu slobozenia celor mai mari, tipărit cu cheltuiala domnilor Rudolf Orghidan și Dimitrie Marin. Cu tipariul lui loan Găti, în Brașov". Numerele 2—26, semestrul I, și 3 „Foaia Duminicii" (1837) 115 „Dătătorii afară" difuzează, la 1 decembrie. 1836, o Arătare de sub- scriere la o alegere a adîncului de rariteturi pentru toate duminecile spre înmulțirea cei de obște folositoare cunoștință la toate ramurile romînești. Prospectul are două pagini și a apărut sub formă de foaie volantă. L-am găsit, întîmplător, în Biblioteca Filialei din Cluj a Academiei R.P.R. Fiind pînă astăzi necunoscut cercetătorilor, îl reproduc în Anexa I* ¹³. Prospectul, — la care editorii au adăugat o foaie de probă, de urma căreia nu am reușit să dau, preamărește împărăția „nemăsurată" a științe- lor, anunță condițiile de prenumerare și intenția redacției de a „îndeletnici cu plăcere duhul cetitorilor, ... prin novelar, romanțe, istorii și scurte conțepturi, din cărțile cele mai alese de la Lipsia tipărite, în limba nem- țască, franțozască, italienească, rusască și englezască“. Arătarea de sub- scriere ... nu făgăduia, deci, nimic original, ci numai traduceri de mate- riale culese din izvor străin. Din această cauză, programul îmi pare scris de Barac, obișnuit să-și limiteze interesul la tălmăciri și prelucrări. Con- sider că tot el s-a îngrijit și de redactarea gazetei. Părerea o confirmă Bariț¹⁴ și indicația de mai jos privind articolele cuprinse în numerele 1—26 (3 iulie—25 decembrie 1837), semestrul II: „Tălmăcite sau tradusă după limba nemțască de loan Barac, translator al Brașovului". Nedrept față de Barac, Orghidan a mistificat lucrurile. Extrag dintr-o scrisoare a sa către episcopul V. Moga (8 martie 1837), trimisă — probabil — și lui I. Lemeni: „De la zi 1 a anului curgătoriu, am întreprins planul de a da cetitorilor din nația mea lucrurile și științele acelea prea mult folositoare ce să cuprind în așa numita parte nemțască Sonntag-Magazin, tipărită romînește sub titula Foaia duminecii, cu socoteală cum că întru o stare ca aceasta, întru care la noi atîta de puține cărți să află în limba națională vrednice de cetit pentru luminarea și dezvoltarea neamului, să vor afla dintr-un milion două sute de mii romîni a patrii noastre atîția cetitori pentru numita foaie, încît fără să-mi fie înzadarnice multele chiel- tuieli, pînă în capet nu va să înceteze ieșirea ei. Cu atîta mai vîrtos, că eu din partea mea am întrebuințat toate mijloacele mie cunoscute, spre a mulțămi pă cetitori cu tipărirea cărții acestiia; iară de altă parte am nă- dăjduit și nădăjduiesc cum că toți cei înțelepți vor fi știind cît de greu 1—26, semestrul II, s-^au imprimat numai „cu cheltuiala a d. Rudolf Orghidan"; celălalt negustor, D. Marin, falimentase (vezi C. C. M u ș 1 e a, Contribuțiuni la vieața și opera lui Gheorghe Barițiu, în „Gazeta Transilvaniei", 105 (1942), nr. 75, p. 3, și nr. 76, p. 2). Despre aportul lui Barac va fi vorba în altă parte. Este greșită părerea lui B. B a i u 1 e s c u (Monografia comunei bisericești gr. or. romîne a Sfintei Adormiri din Cetatea Brașovului, cu acte și dovezi, Brașov, 1898’, p. 28—28) și N. G. V. Gologan (Cercetări privitoare la trecutul comerțului din Brașov, București, 1928, p. 68—69) că și loan Boghici a contribuit la editarea Foii duminecii. A rectificat-o Ax. B a n c i u, lucr. cit., p. 295. ¹³ Nu menționează Arătarea nici N. Hodoș și Al. S a d i -1 o n e s c u, în Publica- țiunile periodice romînești, voi. I, 1913, p. 258, nici I. Colan și G. Bogdan-Duică, biografii lui Barac, nici alți istorici literari. , ¹⁴ Foaia duminecii a apărut „sub redacțiunea bătrînului translator loan Barac și cu spesele cetățeanului comerciante Rudolf (Radu) Orghidan", vezi Decretu în poterca căruia s-a înființat în Transilvania cel de întîi ziaria politic în limba romînească, în „Observato- riul", VIII (1885), nr. 36. Vezi și G. Căi ine.seu, Istoria literaturii romîne de la origini pînă în prezent, București, 1941, p. 123. 116 I. Pervain 4 este tot începutul și cum că noi roinînii la lucruri de acesteci sînteni numai începători⁴⁴⁵. Foaia duminecii apare la 2 ianuarie 1837, continuîndu-se pînă la 25 decembrie. S-au „ivit⁴⁴ în total 52 de numere. Numerotația se tace semestrial, de la 1 la 26. In cele 420 de pagini ale sale revista a îmbrățișat domenii foarte variate: botanică și zoologie (Măslinul, Mărul Evei sau poama cea oprită (Tabernaemontana dichotoma), Șarpele idolesc (boa constrictor), Jirafi, Căpriorul sau țapul de munte, Lama, Dromedariul și cămila etc.); „găzdișagul de țarină⁴⁴ în Anglia (O casă englezească la sate); tehnică, geografie, probleme de cultură generală (Telegraful, Cum să face indigo, comunicarea lui Arago, în „sesia⁴⁴ Academiei Franceze, despre fîntînile „articești", Lăcuitorii de la Madagascar, Pogorîrea sau căderea apei de la Canada, Eschimoșii, Teatrul cel vechi, Biserica Marcului în Veneția, Zidul cel mare de la Hina etc.). Apoi, Barac manifestă un viu interes față de sclavii negri, a căror neguțătorire o socotește „de ocară pentru omenire“ (Minunata scăpare dintr-o robie alghiricească, Tîrgul robi- lor în Jamaica, Pedeapsa robilor, — o istorie întemeiată pe adevăr, luată din „scrisori englezești"), față de Rusia și moscoviți (Petru cel Mare (istoria vieții), Palatul cel de marmoră în S. Petruburg, Munții cei alu- necoși de gheață în Rosiia etc.). Transcriu din Starea cea de acum de la Moșea: „Mergînd în tîrgul Cremei, te încungiură bisericile, palaturile și prăvăliile, cu atîta minunată podoabă una preste alta, cum nu să mai vede în toată lumea. Mai întîi se vede Arsenalul, care încă nu este isprăvit; lîngă dînsul este Sfatul, un palat cu trei rînduri, cu foarte mu Iți dregători împărătești. Mai încolea este Visteriile, Museumul și Conzistoriumul, și lîngă dînsul o linie lungă a cetățuii rezidenții împărătești. Dimpotrivă este turnul cel de clopote în opt cornuri a lui Ivan Veliki, care cu înălțimea lui împodobește toată cetatea". Informația este, în general, fără adîncimi, pe măsura unor cititori slab sau de loc cultivați. Simplu, Barac le vorbește acestora despre bumbac, un puf plăcut și moale, „plin de semințile unui pom sau tufă, care se află în gradurile cele largi și mai călduroase ale lumii cei vechi și noao“ (Facerea bumbacului): despre „lucrurile vinelor⁴⁴, prin care „este sufletul ... de față⁴¹ în tot trupul omului (Omul. Menagheria fraților Thales); despre cetatea de la Hunedoara și însemnătatea tagmei negustorești în „societatea cetățenească⁴⁴; despre patine („călțuni de lemn") și schiuri, numite „în- călțămintele cele de săniuță⁴⁴. „Cînd nu sînt lunile cele iuți de iarnă plăcute pentru primbări, se spune în Călțuni de lemn pre gheață, săniuță, tot nu-ș pierd ele aerul cel slobod, a nu să folosi oamenii cu dînsul, și cînd nu să pot nici sănia, cînd nu ieste cale de sanie, tot să află loc de joc pre ape, unde îngheață rîurile, văile și lacurile, de să face gheață lucie, pentru desfătarea și mișcarea trupului omenesc, unde tinerimea, partea bărbătească, îș poate ascuți puterea mai cu războlită strălucire, decît întru un palat îmbulzit de joc⁴⁴. Pe lîngă atare curiozități, mai apar în coloanele ¹⁵ Scrisoarea apud. B. B a i u 1 e s c u 1, lucr. cit., p. 159. Vezi și N. I o r g a, Sensul „Gazetei Transilvaniei", în „Analele Academiei Rornîne", Memoriile secției istorice, seria III, voi. XX (1939), p. 290—291. ..Foaia Duminicii" (1837) 117 gazetei scene din Evul mediu francez (Lupta lui Macarie (Macaire) cu clinele, căruia i-au fost omorît pre stăpinul său), descrierea Vienei, biogra- fia lui Mahomed ai II-lea, Adelaida de Sargans, D.de Vart. (O istorie după limba franțozească, scoasă de Prințesa de Abrantes), frînturi din Călătoria în Orient a lui Lamartine (vezi Băile femeiești la Răsărit) și îndemnul ca romînii să producă înșiși, din napi, zahărul de trebuință: „Așadară, pentru ce să trimitem noi sume de bani mulți în țări depărtate după acest feliu de mărfuri, dacă crește și la noi acest lucru, din care să poate face și aici? Numai să se înmulțască rodul și îabricele acestea. Că în Țara Franțozască atîta s-au sporit..., cum că din 11 de funți de napi șă poate scoate 10 funți de zahăr" (Napul cel de zahăr). îndemnul atestă o corp cepție sănătoasă la autorul Istoriei prea frumosului Arghir. De altminteri, Barac se orientează satisfăcător și în alte privințe, de exemplu atunci cînd divulgă tertipurile „comedianților" (Măestria comedianților)^, cu care aceștia prostesc mulțimea naivă, cînd combate superstițiile și dă în vileag mișeliile la care s-au dedat ,,popii druidilor", cînd critică „nebuniile fan- taste" născocite în vechime. Citim în Paradisea sau pajora și âasiliscul: „Scriitorii istoriilor firești mai vîrtos... acestea doao dihănii, pre care ei încă nu le-au fost văzut, destul de bine le-au alcătuit din adevăr și din fabulă poeticească, și numai cu atîta să deosebesc una de alta, încît fabula despre pajoră este deșchisă și drăgălașe poveste, pre lîngă cea mai nepotri- vită credință deșartă idololatră din vremile cele mai de demult, care au clocit o făptură minunată, supt nume de vasilisc. După cum acum o deșartă credință ca aceasta să vede că au ieșit numai din prostie, care să arată neîncetat și să cunoaște, în fabulațiile lor însuși haracteruindu-să, de au scos această păreche minunată, pre vasiliscul însuși copilul său, dintr-un ou de cocoș. Cocoana prostie l-au ouat și blîndul ei bărbat l-au clocit. Viața și umblarea acestui foaie schimbat geme, cum să așteaptă, de nebuniile fantaste. Că porunca credinței deșarte și a prostiei trece departe preste credință și preste adevăr, și nu are hotar". Adelaida de Sargans, Lupta lui Macarie cu clinele, un scurt extras din Wieland etc. țin de beletristică. In Foaia duminecii ea este destul de anemic reprezentată: ici o nuvelă, două (Făcînd bine aduce dobînzi, Cliro- nomisirea), dincolo mici narațiuni (Intîmplarea lui Așe cu un aligator, O priză de tabac) și, în mai multe numere, versuri nesemnate, dar care poartă stigmatele unui stihuitor slab în condei, cum a fost Barac. Intr-un catren, el sfătuiește la veghe asupra dușmanului: La gardul bătrtn grijește, Că supt el e șarpele, Și smulgîndu-l te păzește, Să nu-ț muște talpele; într-alte versuri elogiază hărnicia albinelor și condamnă patima banului: ¹⁶ „Măiestriile comedianților și a oamenilor celor tari să arată ori prin năluciri, sau. să țin de legea mehanicească și fizicească". 118 I. Pervain 6 Să nu porti banul în pungă Vreme multă și prea lungă, Că numai îl nărăvești, Și el apoi se deprinde Cu năravul a te vinde Ca să nud mai stăpînești. în învățătură se laudă „averea duhului": Nu este nici o avere Mai bună și pre plăcere Ca averea duhului, Că omul dintrdnsa poate Să dea la toți, și la toate, Și tot îi rămîne lui, iar într-o poezie fără titlu, Barac cîntă primăvara „drăgăstoasă": Cînd adapă norii dumbrăvi și fînață, Toate timpurile cele cu verdeață, Și cu florile lor unde se răsfață, își ține natura pruncii săi în brață. De asemenea, scriitorul își exersează talentul, în Ieri și astăzi, pe un motiv din tema „soartei alunecoase" (fortuna labilis): Ieri au fost vreme frumoasă, Limpede și călduroasă, Ceriul vînăt cu lumină, Vreme bună și serină. Astăzi nor și bate vîntul, Ploaia răcește pămîntul, Și barometrul arată Vreme și mai spulberată, întră ieri și întră azi Ce schimbare și necaz. Stihurile sînt cenușii; peste ele nici o muză nu s-a milostivit să-și coboare harul. Le-a supraviețuit doar gîndul scriitorului de a-i ajuta pe semeni să devină mai buni, mai „goi" de patimi. In proză, Barac și-a exprimat idealul social și moral în Moarte și nemurire, o bucată cu vădite remi- niscențe din Young: „Moartea poate să vie totdeauna, numai să facă omul bine, să trăiască pentru sine și pentru soțietatea sa, să șteargă lacrămile nenorociților și să nu-și astupe urechile sale cătră strigarea celor ce păti- mesc și cătră glasul cunoștinței sufletești". Tot literaturii îi aparține și eseul Pentru idile, modestă contribuție la clarificarea istoricului și trăsăturilor ce definesc această specie a liricii. S-ar părea, arată Barac, că idila s-a născut în Grecia, „hrănitoarea" tuturor „măiestriilor frumoase". In realitate, „idilele, fiindcă sînt o izvodire 7 ,,Foaia Duminicii" (1837) 119 firească alcătuită de stihuri poeticești, care scoate și înalță simțire[a] minții omenești, la cele mai multe noroade pre pămînt, dacă au ajuns în gradul cel adevărat al închipuirii esteticești, s-au făcut cunoscute și poftitoare. Că cei mai mulți din vremile acestea au fost păstori, și oare acelea să nu fie fost plăcute, ca să cînte și să facă muzică, măcar cum au fost ele de singuratice?" Deși existente la toate popoarele, totuși „bucoliile" au ajuns la desă- vîrșire mai întîi în Țara Grecească, prin Stesihor, Asclepiades și Teocrit, venit din Siracuza. Idilele acestuia cuprind „în sine haracterul și morali- teturile nărăvirilor bune". însuși numele speciei derivă din greaca veche, în care termenul avea mai multe sensuri, era „de multe cuprinzătoriu". Astăzi, continuă autorul, prin idilă se înțelege „un cîntec păstoresc, ciobă- nesc, de pescari sau de vînător, care arată chipul vieții și simțirile cele de multe feluri ale oamenilor acelora în starea cea singuratică firească și le numără ia poezia istoricească și dramaticească". Asemenea cîntece, mai izbutite decît ale lui Teocrit, a compus în timpurile noastre Gessner, care „s-au băgat prea adînc în Arcadiile sale cele idealicești“. Datorită lui Gessner și altora, idila a devenit o ramură a literaturii căreia i se impune să aibă un „cuget" estetic și moral. îndoitul ei scop se realizează prin evo- carea unei lumi de pace și armonie în sînul naturii, a unor oameni ce trăiesc în locuri de o „formă esteticească deplină" și în libertate. Libertatea acționează favorabil asupra moravurilor; ea „varsă" adevăr în mințile umane, înmoaie inimile, „învață simțirea a fi bună". Pentru a-și argumenta considerațiile, Barac citează „povața" idilelor lui Ewald Christian von Kleist, din care apreciază cu deosebire pe Irin. Rezumă poezia, în proză și în versuri, dar în așa fel încît să reliefeze ideea că idilele au într-adevăr un „cuget moralicesc" și tind să cultive rîvna cunoașterii îndatoririlor ce ne revin „după legile firii". Reproduc cîteva versuri: O rămîi cu folosință Spre virtute cu credință Pentru fericirea ta. Plîngi cu cei ce plîng, și fă-le Bine, săracilor dă-le Dintr-al tău, nu te uita. Ajută după putință Pentru cel cu cuviință Binele lumii cinstit, Și să fii cu bărbăție La lucruri de vrednicie Ca să te vezi folosit. [............................] O, futile, fii cu minte, Fii înțelept la cuvinte, Și virtutea să păzești Și vei avea și tu bine Vei fi norocit ca mine, După fire să trăiești. 12G I. Per vciin Originalul, tradus de Barac ,,slobod“, sună: O, bleib der Tugend immer treu Und weine mit den Weinenden Und gieb von deinem Vorrath gem Den Armeni Hilff, so viei du kannst, Zum Wohl der Welt, sei arbeitsam! O Sohn, sei fromm und tugendhaft! So wirst du glucklich sein wie ich, So bleibt dir die Natur stets schon. Părțile prelucrate în proză sînt ceva mai izbutite. Citez începutul din Irin: An eiuem schdnen Abend fuhr Irin mit seinem Sohn im Kahn Aufs Meer, um Reusen in den Schilf Zu legen, der ringsum den Ștrand Von nahen Eilangen umgab. Die Sorine tauchte sich bereits Ins Meer, und Fluth und Himmel schien Im FeiVr zu gluhen. Barac a tălmăcii versurile așa: ,,Poetul ne zugrăvește o seară de primă- vară caldă și limpede, frumoasă, unde pescarul Irin cu fiul său trecea marea lină la țărmure, ca să puie vîrșile în trestie. Soarele s-au afundat în mare și cînd i să spărgea razele cele de pre urmă în spumele valurilor, să vedea tot luciul apei dinaintea lor, ca cînd ar înota în foc. Fiul pesca- riului să minunează de această priveliște înaltă a firii". Foaia duminecii oferea, așadar, publicului cunoscător de buchii prilej de plăcută și folositoare lectură. S-a pus, de către mai mulți, problema surselor de informare a lui Barac. Orghidan, Bariț, Szinnyei Jozsef și G. Bogdan-Duică au numit patru izvoare: Sonntag-Magazin, Pfennig-Magazin, Bilder-Heller u. Pfennig-Magazin și U nterhaltungsblatt fur Geist, Gemuth und Publizistik¹¹, Titlul exact al Unterhaltungsblatt-w\\A este Unterhaltungsblatt fur Geist, Gemuth und Publicitiit. Foaia a ieșit la Brașov, în 1837, datorită eforturilor depuse de Gott și Wilhelm Nemeth, care au înlocuit-o, în același an, cu Btătter fur Geist, und Vaterlandskunde, suplement la Siebenburger Wochen- blatt (1837—1849)¹⁷ ¹⁸. N-am avut posibilitatea să consult nici una. Sînt însă și eu tentat să cred că Barac s-a inspirat mai ales din ele. O chestiune importantă este și aceea a cauzelor care au provocat sista- rea Foii duminicii. Bariț a explicat astfel încetarea revistei: ,,Lucru mai ¹⁷ G. Bogdan-Duică, loan Barac. Studii, București, 1933, p. 21—22, și I. V e r- bina (= I. Pervain), De la „Pfennig-Magazin" la „Foaia duminecii" și „Icoana liuniF în „Studii literare", voi. I (1942), p. 208—209. ¹⁸ H. Rez, Deutsche Zeitungen und Zeitschriften in Ungarn von Beginn bis 1918.. Miinchen, Verlag îur Hochschule, 1935, p. 49, 88 și 97; H. T o n t s c h, lucr. cit., p. 86 și urnr 9 „Foaia Duininicii" ()c3/) ]21 popularii! nici cm se putea. Editoriui [R. Orghidan] insă comise eroarea că deschise abonament chiar și numai pe cîte un trimestru. Toți acurgeau la curiozitatea aceea; în trimestrul dintîi abonatii era peste 800; în tri- mestrul însă din urmă rămaseră ceva preste 150, prin urmare editoriui păgubi 800 fl. m. [onedă] c. [onvențională] la acea mică întreprindere de un an“¹⁹. Pasajul înfățișează faptele în culori trandafirii, exagerează numă- rul abonaților din primul trimestru²⁰ și, pe deasupra, Bariț nu dezvăluie aici că el, Orghidan și Gott au decis, în iunie și iulie 1837, să ia Foaia duminecii „din mîinile bătrînului Barac“ și să publice în locul ei o gazetă ,,mai serioasă“. Plin de bucurie, Bariț a comunicat planul lui I. Heliade Rădulescu (în 30 sept. 1837; vezi Anexa II)²¹, iar în decembrie a răspîndit vestea, printr-o înștiințare literară, întregii obști romînești. Volanta (2 pa- gini) a fost atașată, mi se pare, la ultimele numere din Foaia duminecii, constrînsă de împrejurări să-și anunțe singură sfîrșitul. înștiințarea (vezi Anexa III) completează un gol în istoria presei ardelene, în cadrul căreia Barac figurează în capitolul rezervat precursorilor. Cu toate acestea, apre- cierile nu i-au fost întotdeauna favorabile. Dacă Bariț²², Gheorghe Asachi²³, N. lorga²⁴ și G. Călinescu²⁵ au știut să prețuiască drept meritele Foii duminecii, în schimb T. Cipariu²⁶ și G. Bogdan-Duică²⁷ au scris despre ea în termeni excesiv de tari. împotriva lor pledează materialul publicat în revistă, care ne dă dreptul să susținem că Foaia duminecii a însemnat, în condițiile anului 1837, o realizare meritorie. ¹⁹ „Transilvania", 1 (1868), p. 611. Vezi și Dccrelu, loc, cit. ²⁰ Citez din scrisoarea adresată de Orghidan iui V. Moga: „Bunătatea Preasfinții Tale, tuturor cunoscută, și dragostea cea mult lucrătoare, de toți fiii nații pînă acum simțită, mi-a dat și mie îndrăzneală... de a-mi așterne cu dulce nădejde rugămintea urmă- toare, care purcede singur din dorul de a folosi iubitei mele nații“. Rugămintea sună: episcopul să poruncească „la fiii [săi] cei sufletești" și preoților „a să prenumăra la Foaia duminecii". Ar fi apelat acest „neguțătoriu și burgesu de Brașov" la sprijinul vlădicii, dacă avea 800 de abonați? Nu, de bună seamă. ²¹ Ciorna scrisorii se găsește la Biblioteca Academiei R.P.R. Filiala Cluj, fondul Bariț. ²² Vezi „Transilvania", 1 (18'68), p. 611, Decreta, loc. cit., și înștiințarea literară (Anexa III). ²³ Vezi „Albina romînească", 1837, nr. 36, p. 157. De altminteri, Asachi a reprodus unele bucăți din foaia lui Barac în „Icoana lumei", vezi I. Verbină, lucr. cit. ²⁴ Istoria literaturii românești, p. 306—307, și Sensul „Gazetei T ransilvaniei", p. 291. ²⁵ Lucr. cit., p. 123. ²⁶ Scriindu-i în 27 aug./8 sept. 1837 lui Bariț, Cipariu se declară nemulțumit de con- ținutul Foii duminecii, deplînge faptul că Orghidan își „periclitează" banii și propune ca acesta „să se îngrijească de alt redactor sau tălmăcitoriu, și să nu se uite că Barac e tâlmăcitoriu ex o))o, că ex offo poate să fie tălmăcirea cum va îi, sașii de acolo [Brașov] știu că nu caută mult la eleganție, — ci să se uite ca să-și înmulțească prenumeranții, și pre cari-i are să nu-i piarză. De va rămînea redacția tot așa, nu știu ce folos mult poate să pricinuiască foaia aceea" (Biblioteca Academiei R.P.R., ms. 994, î. 30 r). In continuare se ironizează stihoîilia translatorului: „De viersurile care înnădește și împle foaia, din care trebuie să aibă o grămadă de toată măsura, — cum se va pofti, la întîmplare —, încă am rîs uneori, mai cu seamă de acele ce sună cam de amor, aducîndu-mi aminte că autorul, săracul, după vrîsta si starea-i, cum auzeam, mai că și-o îi uitat ce feliu de D-zeu-i acela. Unele-s ciudate" (ibid., î. 30 v). Vezi și G. Bariț, Corespondenții între doi ardeleni asupra ortografii, în „Foaie literară", 1838, nr. 8 (19 februarie), p. 61. ²⁷ loan Barac, p. 21. I. Pervain 10 12 '2 Redactorul, format din punct de vedere intelectual în perioada Școlii ardelene (1780— 1830), și-a propus o seamă de idealuri luministe: comba- terea superstițiilor, răspîndirea de cunoștințe folositoare omului simplu, popularizarea progreselor științei etc. Desigur, pentru a face din revistă o publicație cu adevărat vie, Barac ar fi trebuit să adauge acestor idealuri unele preocupări născute în etapa de pregătire a revoluției din 1848. Dar el nu s-a arătat prea receptiv la noile probleme ale timpului. A sesizat însă rolul fabricilor în economie și de aceea a cerut ca romînii să pășească pe calea industrializării treptate. Intr-o urare apărută în ultimul număr al Foii duminecii, Barac spunea: Cu aceasta se sfîrșește Anul și se înnoiește Ca și chipul de pre bani; Cel nou să gratulăiește Tuturor, și să poftește Fericirea la mulți ani! Noul an (1838) va îmbogăți lista periodicelor noastre cu Foaia literară, Foaie pentru minte, inimă și literatură și cu Gazeta de Transiluania. Sub conducerea lui Bariț, ele aveau să ducă la o mare înflorire prestigiul gaze- tăriei romînești. ANEXE I Arătare de subscriere la o alegere a adîncului de rariteturi pentru toate duminecile, spre înmulțirea cei de obște folositoare cunoștință la toate ramurile romînești Lipsa științii noastre cei omenești întru toate ramurile, ajungînd pînă la atîta vreme a veacului, îș cere de la toate închipuitele lucruri cea după putință însușire. Drept aceea, în jos însemnata redacție ș-au închipuit o unire cu mai mulți bărbați despre chipul și cunoștințele cele nemărginite, de a da afară în tipariu, pentru sporiul științelor, un giurnal încuviințat supt titula De obște foaie a duminicelor rornînească. Lățirea cunoștințelor celor folositoare este darul cel mai frumos ce să poate face veacului său. Noi poftim după cea mai bună putință a noastră, cu cuget sănătos și cu bunăvoință a face trebuința noastră. Nemăsurată este împărăția științii, că cuprinde lumea toată, adecă cele trecute și cele de acum, ceriul și pămîntul, uscatul și marea. Sîrguința noastră trebuie să meargă pînă acolo ca din toate țările acestea, din toate ramurile acestea să să aleagă cele mai folositoare și mai noao, care îndeletnicește preceperea, întrucît să poate cu un chip plăcut, spre desfătarea cetitoriului iubit. Cu cele mai adevărate firești stări împrejur, mari întîmplări, interesante lucruri, și cu descrierea unor bărbați vestiți vom da afară foaia noastră. Datornicește ne vom strădui a îndeletnici cu plăcere duhul cetitorilor noștri, prin novelar, romanțe, istorii și scurte conțepturi din cărțile cele mai alese de la Lipsia tipărite, în limba nemțască, fra [n] țozască, italienească, rusască și englezască, în limba cea rornînească tălmăcite, care unde să vă putea potrivi; vom aduce stările împrejur prin niște idee curat lucrate, ca să dăm poftito- riului cetitoriu încredințare, și mai vîrtos vom avea grijea cea mai mare a arăta gazetele noastre cu chipul cel dinafară și cu cuprinderea lor cea mai destoinică. De ar putea să aibă redacția noastră, a acestui izvor adînc, o trecere bună de bucurie, ca să ni să ușureze cheltuiala cea mare, vom pune toată silința întru adevăr în tot chipul a îndestula pe cinstiții subscriși ai noștri. 11 „Foaia Duminicii" (1837) 123 Din acest izvor va ieși, în darea afară peste săptărnînă, în toata sîmbăta cîte un număr de o coală; formatul și hîrtia va îi după alăturata aici foaie de probă, cu un tipariu curat și deslușit, de care în toată vremea va fi grijea cea mai mare. Prețul subscrierii pentru V2 de an, unde la un an închipuiesc 52 num. o legătură, a să plăti înainte, cu primirea numărului celui dintîi, este numai 2 fi. c. m. în bani de argint Și să vor da nezmintit afară începînd de la 1 ianuarie 1837. Tocmirile să primesc la cei în jos numiți. Persoane private, carii vor binevoi a să pune la rîndul prenumeraților, vor primi la 10 exemplare unul de cinste. Tocmirile să să poftească a să face cu adresul: Cătră dătătorii afară de cea de obște Foaia duminecii rornînească, nemțește: An die Herausgeber des allgemeinen walachi- schen Sonntags-Blattes, în orașele: Arad ...... .. domnul profesor Alexandru Gavra Blaj ...... domnul Timotei Țipariu București 99 Rudolf Orghidan Bălgrad 99 Valbaum și Vaise Verșeț .. 99 losif Romanov Galaț 99 Teoîil Constantin Craiova 99 losif Gaut Murăș-Vașarhel .. 99 Nic. Ciurcu și d. Crețoescu Ploești...... 99 lordache David Roman 99 Țeno Nicolae Dupin Sibiu ...... 99 loan Dimitrie Fogarași Sasreghen 99 Marinciu Stanciu Timișoara 99 Gheorghie loan Făgăraș 99 Buhhandlungul lui Tirî Iași 99 Em. Manolovici 99 loan Muntean Gheorghie luga loan Golian Nic. Gheorghiu și tovăroție (sic) Brașov, în : 1 dechemvrie 1836 Dătătorii afară a Foii duminecilor romb nești II La d. EUad 1837, 30 sept. st. v. Prea cinstite domnule! Nimic nu ar îi, au îost și nu este mai de dorit, decît niște împreună înțălegeri mai adese între noi, căror după ce firea ne-au pus stavilă Carpații, îngerul cel ucigătoriu, ciuma, au dat prilej la mii de alte piedeci, care ne precurrnă comunicația, și vai ce comm nicație! Nu de mărfuri, domnule, că aceasta nu mă interesează, ci de cugete, care este mai scumpă decît toată averea Soțietății de India. Iată, domnul mieu, mă nădușă bucuria și nu știu cu ce cuvinte să încep a vă înștiința cum că... stăpînirefa a îngăduit] romînilor din Ardeal, care după socoteala mai de pre urmă făcută trec păste 1 200 000, să aibă o gazetă politică și literară. Eu pricinile bucurii noastre nu sînt în stare să le număr acuma, zic numai atîta:... avem slobozenie de gazetă, care noi încă de la iulie o am fost început²⁸, însă numai ca traducere după cea nemțască de aici, căci așa ne era iertat a da un aseme- ²⁸ Bariț se referă la „Foaie de săptărnînă", despre care H. Tontsch, lucr. cit., p. 110 scrie: „Juli 1837: Foia septămînei. Red. George Barițiu. Tip. Ion Gott. Einmal wdchentlich, doch musste nach den zwei ersten Numern des weitere Erscheinen infolge Zensurverbotes eingestellt werden". Vezi și N. Hodoș și Al. Sadi-Ionescu, lucr. cit, 124 I. Por va in 12: nea lucru la lumină, dar nu ca gazetă originală rom., cu red.[acție] nealiniată. Cu care unii dintră naț. [ionaliștii] cei mai ferbinți nefiind mulțumiți, au cercat să ceară slobozenie întreagă și au dobîndit. Păste puțin să va face de toate pă larg înștiințare, căci redacția de acum a Foii de dum.[inecă] încetînd, să va împreuna cu foaia cea pol.[itică], pref.[ăcută] în gazetă literară. Socotesc că de nu pentru stilul nostru, dar cel puțin pentru lucrurile în foile noastre coprinse vom căpăta și în acele doaă patrii prenumeranți zeloși precum și collucrători la foaia literară a noastră, care luîndu-se din mîinile bătr. [Inului j Barac va lua alt ton, alta formă, alt[ă] limbă [șters: stil], altă ort.[ograîie] etc., alte litere, adecă cu lit.[ere] lăt.finești ]. Am norocire a-ți trimite... exemplare din cuvîntarea-mi scolast.²⁹, din care mă voi ruga să binevoiești a împărtăși la dd. binevoitorii miei, pă carii eu nu-i numesc, fiind încredințat că-i știi d-ta. Căci la cine aș trimite la alții, decît la d. I. Văcărescu, Cîmpi- nean, Poenar, Florian ș. cil. (sic). Numa mă rog să nu căutați pretutindenea logică, și din neputința mea, și iarăs căci atotputernica țenzură de aici uita de multe ori de logică și sîîșie pă întreg. Aducătoriul acestora..., din Saxonia născut, ar dori să capete ceva condiție, dînd lecții din limbile nemț. și latinească, pă care încă o vorbește, sau la un comptoir undeva, căci au mai slujit; mă rog să binevoiești a-1 rccomenda în vreo parte. III înștiințare literară Anul se împlinește de cînd să arătă Foaia de duminecă în mijlocul publicului romînese cetitoriu. Ea a folosit cel puțin atîta, că a slujit de mijloc prin care să se cunoască mai deplin gustul și trebuințele romînilor — anumit în patria noastră — în cele ce se în- de știință și literatură. De nu se cerca, nu se știa, și noi ne bucurăm din suflet cum ca, după înștiințările și împărtășirile a mai multor literați cu noi pînă acum făcute, cunoaștem că romînul încă poftește de aci nainte o hrană pentru inima și mintea sa mai sățioasă: șî Foaia de duminecă, cu sfîrșitul anului curgătoriu, va să înceteze. Dar cum, domnilor! noi ardelenii, atunci cînd frații noștri de paste Carpați citesc cinci, șase gazete și foi literare în limba romînească, să rămînein de la o astfeliu de între- prindere, care cel mult patru sau cinci sute de patrioți și naționaliști literați și bine simți- tori sînt în stare de a o sprijini și ținea în floare? In veacul acesta, cînd limba noastră, p. 264. Titlul periodicului, scris cu litere latine, este Foe de septemana din Transilvania. Au apărut numai 2 numere (de cîte 4 pagini fiecare, formatul „Foii literare"), în 3 și 10 iulie 1837. Culeg cîteva informații ce interesează viața efemeră a publicației: a) „Prenumărația să face pă Foaia de săptămină din Transilvania și pă Foaia duminecii" (nr. 1, p. 1); b) „Avem nădejde că vom face mai multă plăcere publicului romînesc cetitoriu, dacă Foaia aceasta se va împreuna cu Foaia duminecii, care de aci nainte va să slujască de adaos literal" (înștiințare, în nr. 1, p. 4); e) „Cu cheltuiala a d. Rudolf Orghidan, la care și să află" (ibid.); d) „Să face cinstiților noștri cetitori cunoscut, precum că numărul alăturat despre Foaia de săptămină s-au adăogat numai spre probă, iar cîștigînd slobozenie de la 1. Q Gubernium al Ardealului de a o putea da afară, numaidecît să vor trimite și aceste numere, iar pînă atunci să vor ivi numai Foile duminecii singure, în toată sâptămîua, pă poștă" (nr. 2, p. 8). Din restul materialului spicuiesc o singură știre: „Bucium. O răscoală urbarială a slujbașilor de aici, escată din nesupunerea lor cătră domnul locului, a dat pricină la e execuție militărească, care centru nențălegerea ce domnea într-amîndoă părțile nu s-a putut altfeliu isprăvi, decît după ce treizăci de țărani slujbași fuseră răniți. Insă totuși, după aceea toate s-au pus la liniște" (nr. 1, p. 5.). Amănunte despre răscoală apud. I. Toth Z., Mișcările țărănești din Munții Apuseni pînă la 1848, București, 1955, p. 121 și urm. ²⁹ G. B a r i c z, Cuvîntare scolasticească la examenul de vară în școala romînească din Brașov, în Cetate, zisă de... Brașov, 6 iulie 1837. S-au tipărit în Tipografia lui loan Gliett. 13 ,,Foaia Duminicii" (1837) 125 prin rîvna bărbaților atîta de nepregetori, au făcut pași care însuș pă străini pun la mirare, totdeodată dovedind în faptă cum că limba romînească este destoinică de a să putea deplini, regula și îmbogăți ca oricare alta; și încă cu atîta mai mult, cu cît are izvoare mai bogate, pă maica și surorile sale, de unde să se poată ajutora. Ardelenii, mai mult decît un milion și doaă sute mii romîni, să rămîie tocma acuma răci și nesimțitori pentru limba sa, pă care, precum toate națiile, așa și dînșii să cuvine să o aibă de pavăză și paladiul său? Nu, domnii miei, nu; acesta ar fi prea jalnic lucru a pricepe o astfeliu de răceală în fiii acestii nații. Literații și cetitorii noștri nu poftesc să înceteze foaia aceasta, ci numai planul ei să se schimbe, apucîndu-se mijloace ca acelea care cu cît ne simțim mai rămași, cu atîta mai pă scurtă cale să ne apropie cătră scoposul cel adevărat, și atunci sînt prea gata a ne da mînă de ajutoriu, cu fapta și cu cuvîntul. Numele Foii de duminecă va înceta, iară în locul acestiia va ieși Foaia literară. Mai întîi, adecă de la a. 1838 ian. 1, de sine, iar păste puțin după aceasta se va împreuna cu Gazeta politică romînească, care, pentru niște stări împrejur opăcitoare, îndată la începutul anului nu va putea ieși, ci puțin după aceea. Planul Foii noastre literare, supt o altă redacție deosebită, unui romîn nn-i va îi greu de a-1 gîci. Și ca să lăsăm de o parte altele, care s-ar ținea de alegerea materiilor ce vor să intre la această foaie, sîrguința noastră cea mai nepregetătoare va îi a împărtăși cîț să poate pă cititorii noștri din AL Monarhie cu sporiul ce îl fac romînii în cele doaă provincii vecine, în toate ramurile literaturii; și iarăș pentru dînșii a scoate la vedere și pă ceriul romînesc îelitirimi de șene istoricești și naturale din clasica noastră Transilvanie; care probleme credem că nu ni le va socoti nimenea de ușoare. Pentru aceasta, cea dintîi și mai îerbinte a noastră cerere, cătră toți literații noștri, va îi ca, pă lîngă corespondenții ce-i vom avea, să nu-și pregete nici unul a trimite cîte ceva din rodul cetanii, cunoștiințe- lor și a geniului său la îoaia noastră, îie aceea original sau traducere; noi toate le vom primi cu mulțămită și recunoștință, în numele întregii nații. Poate cineva la scrierile sale să-și puie numele cel adevărat sau altul iscodit, dar anonim nu putem să tipărim. Așa numai într-acesta chip se va îace foaia aceasta adevărata avere a romînilor. No? într-aeeastă întreprindere a noastră cu atîta mai mare îndrăzneală avem a ne ruga la toți cei ce pot da ajutorință, cu cît sîntem încredințați cum că nimenea nu se va îndoi despre curățenia cugetului nostru și despre singurul dor de a îolosi romînilor; mai vîrtos cine știe cum că la noi pînă acum orice carte s-a tipărit avu cel puțin trebuință de 10—15 ani pînă s-a vîndut. Și din Istoria lui Petru Maior despre începutul romînilor, care la noi este clasică în îeliul său, la 1812 tipărită, încă la 1833 era lăzi pline de exemplare nevîndute. Iată că pofta de cîștiguri ar fi deșartă! Prețul foii va îi pă jumătate de an 2 îl. 24 cri. argint, iar pă un an întreg 4 îl. 48 cri. arg., cu poșta, iar fără poștă numai 2 îl. pă juni, de an și 4 îl. arg. pă un an. Și pînă la, ieșirea gazetii romînești se va trimite împreună gazeta nemțască³⁰ tot cu acelaș preț. Prenumerația se poate îace la toate deregătoriile de poștă, precum și la toți dd< corespondenții noștri, carii la cererea noastră vor avea bunătate a se însărcina cu primirea adresurilor și a banilor, și cu trimiterea lor. La a. 1838 zi 1 ianuarie, adecă sîmbătă, va ieși numărul cel dintîi a foii, și subscrișii trag asupra sa răspunderea de a păzi acurateță cît se poate de mare întru tipărirea și trimiterea acestii Foi literare. Brașov, 1837 dechemvrie 9 loann Gătt, tîpăritoriul. G. Bariț. redactor. ³⁰ „Siebenburger Wochenblalt" sau ,,1 mterhaltuîigsbla ii. fur Geist, Gemuth und Publicităt“. Bariț a publicat, la 26 decembrie 1837, și o înștiințare de prenumerație, vezi „Foaie literară", 1838, nr. 1 (1 ian.), p. 8. 126 I. Pervain 14 XyPHAJI „FOAIA DUMINECII” (P e3 io m e) CpeAH nepBbix nepHOAHqecKHx H3AaHHH b TpaHcnjibBaHHH mhcjihtch h Hcypnaji „Foaia duminecii", H3AaBaeMbifi HoaHOM Bapax b Bpamose, b 1837 r. Xypuaji „Foaia duminecii" H3AaBajicH 3a cneT Kynua PyAOjib(j)a Opru/iana. IlpocneKT Hcypnajia h MaTepnaji, HaneqaTaHHbifi b hcm, noK33biBaioT, hto BapaK CTpeMHJICH A3Tb CBOHM HHTaTCJIHM C3Mbie p33HOO6p33Hbie CBeACHHH (no 6OT3HHKe, 300- jiofhh, reorp34)HH, hctophh, o6mefi KyjibType h Ap.). Oh nbiTajicn Taione dopoTbca npoTHB CyeBepHH H npOTHB nOCTbIAHOH TOprOBJIH ps63MH; nOAAep>KHB3JI BbipaiHHBaHHe C3X3PH0H CBeKJlbl JKHTejIHMH Tp3HCHJIbBaHHH H, B006me, CTpeMHJICH CJiyJKHTb, B npeAeJI3X B03M05K- hocth, Aejiy coiiH3JibHoro h KyjibTypnoro nporpeccs. B xKecTBeHHyio jiHTepaTypy: cthxh Bapaxa, p33Hbie păc- CK33bi, nepeseAeHHbie c nnocTpaHHbix hsbikob, otpbibok H3 „nyTemecTBHH H3 Boctok” Jl3MapTHH3 H HAHJIJIHK) KjieiiCTa „WpHH”. B FIpHJio>KeHH5ix H3neq3T3Hbi npoeKTbi JKypnajioB „Foaia duminecii" h „Foaia literară", a TaKHKypnan, ominMaiomnn ^eMOKpaTimecKyio nosmuiio, bcji npoTUB BHyTpeH- nero n B-Hemnero 0aimi3Ma, b cooTBeTcTByiounin nepnoA. nony/mpiiaamia coBeTCKoiî kvjil- rypbi n JiiiTeparypbi BCTpenajia cepbe.nibie npeimTCTBWH 113 3a airrncoBeTCKon nojiirmKP 0yp>Kya3Hbix npaBiiTe.;ibCTB ToiviaiiiHeii PyMbiHHii. HecMOTpa na oth noMexn, ZKypHajiy ..Viața romînească” yAaBajiocb ne to/ibro osuaKOMHTb MHTaTejien c .HHTepaTypHou i' Ky.ibTypnon nxiraiibio CoBeTCKoro Coioaa, no n odcy/KnaTb neKOTOpbie ocuoBHbie. peBoaio- liiioniiue ’iepTii TBopnecrBa FopbKoro. B 3tom oTiioniemiii aBTop npeyicTaBjmeT crarbii 113 /Kypnaaa „Aiața romînească”. nocBamei-Jiibie MaKcnuy FopbKOMy, xpoi-ionormiecRii. iio^iepKHBaM, ⁱito ohh cjicaviot no BocxcAHinei! Jim-nni, xoTopan i-iaMHHaeTCH KpaTKîiMii saveTRaMn n crpexorrcn k cmiTeTn- necKOMy na.nozKemno AenTejibHocTir BejiWKoro coBeTcxoro nucaTCjm. Cpe#n Tex, Koropbie POHiiMaiOT rjiyâoKHH, ryMamibin ripirmiB b TBopnecTBe FopbKoro, mbi mozKcm Ha3Barb i'3BecTHoro KpMTHKa T. II6p3n.nany h ApaMarypra M. CedacTbmia. B saKjnonej-uie aBTop oTMenaer, uto, necMOTpn na T5i>Ke.ribie vcvioBim, b Koropbix ^tot zKypnaji Beci cboio .aeiiTenbuocrb, on imec nei-ninm BKJia;i b nonyjmpnsaiTmo TBop- necTBa FopbKoro b npezKiien PyMbinnn. A\AXIA\E GORKI D.WS LA REVUE „VIAȚA ROAUXEASCA" (1920 -1940) (P c s ti m o) L’article s’occupc d’un aspect moîns etudie de l’activite de la revue „Viața romî- nească“ au cours de la periode entre les deux guerrcs mondiales, â savoir la publication dans ses pages de l’oeuvrc de Maxime Gorki, le createiir du realisme socialiste. Cett(^ action s’encadre dans la campagne perseverante, courageuse et democratique que la revue mena contre le fascisme interne et externe. La diîfusion de la litterature et de la culturc sovie- liques avait â surmonter de serieux obslacles ă cause de la politique antisovietiqne menee par les gouvernants bourgeois de la Roumauie de l’epoque. En depit de ces obsiacles; „Viața romînească" reussit nori seulement ă informer ses lecteurs sur la vie litteraire ei culturellc do 1’Union Sovietique, mais aussi â debattre quelques problemes cssenticls, ă implications revolutionnaires, de la creation de. Gorki. Dans ce sens, l’auteur presente chronologiquement les articles de „Viața romiiiească“ consacres ă AViximc Gorki, lesqucls s’inscrivent sur tine ligne ascendante qui part de notes assez breves et tend ă presenter d’une maniere syntlietique l’activite du grand ecrivain sovietique. Parmi ceux qui ont dechiffre le mcssage proton dement humain de l’oeuvrc de Gorki se trouvent le critiqne G. Ibrăileanu et le dramaturge M. Scbastian. On constate quc, en depit des conditions dilficilcs ipii ont entrave son activite, „Viața romînească" a apporte mic preciense contribution ă la diîfusion de l’oeuvrc de Gorki eu Rouma nie. PROBLEMA PROCESULUI DE FORMARE A FOLCLORULUI MUNCITORESC de DUMITRU POP Limitînd sfera folclorului la creația spirituală a populației rurale, cercetătorii din trecut au lăsat în afara interesului lor o parte însemnată a patrimoniului folcloric național: -creația maselor populare orășenești. Chiar dacă era uneori amintită, lucrul acesta se făcea mai ales cu scopul de-a o combate. In mod reacționar, termenul „mahala" era echivalat cu mizeria morală, cu desfrîul etc. Se ascundea însă intenționat cauza mize- riei, a celei materiale în primul rînd: exploatarea care măcina viața popu- lației muncitoare din suburbiile orașelor. Transformările revoluționare care au avut loc după eliberare în viața țării noastre, transformări care au scos și muncitorimea suburbiilor din mizerie și suferință, s-au răsfrînt amplu și în domeniul folcloristicii. Ele au determinat, între altele, o nouă viziune asupra creației populare oră- șenești. Folclorul muncitoresc a intrat în acești ani în centrul atenției specialiștilor¹. Rezultatele cercetărilor de pînă acum s-au concretizat în publicarea unor texte de cîntece muncitorești² și a celor dintîi încercări teoretice în acest domeniu³ * * *. Oricum, cercetările sînt abia la început, astfel că pe tărîmul acesta în fața folcloriștilor noștri stau încă sarcini mari. In cele ce urmează ne propunem să discutăm o problemă teoretică de bază: problema procesului istoric de formare a folclorului urban, mun- citoresc. Lămurirea ei poate contribui și la mai buna înțelegere a noțiunii de „folclor muncitoresc", precum și a caracterelor specifice ale acestuia. ¹ Vezi AA. P o p, Problemele, și perspectivele folcloristicii noastre, în „Revista de folclor⁰, I (1956), nr. 1—2, p. 19; V. D. Ni col eseu, Din viața unor vechi cîntece munci- torești, ibid., VI (1961), nr. 1—2, p. 11. ² Din folclorul nostru, București, 1953, p. 309—313; Doine, cîntece, strigături, ibid.ₜ 1955, p. 334—340; Flori alese din poezia populară, ibid., 1960, p. 393—401; Cîntece mtin- (Horești revoluționare, ibid., 1957 etc. ³ Prefața la Cîntece revoluționare muncitorești; L. S t ă n c u 1 e a n ti, Cîntece din ilegalitate, în „Aluzica“, 1951, nr. 3—4; D. Pop, Curs de folclor literar romînesc, Partea 1, Cluj, 1957, p. 118—122; AA. Pop, Prefața la Flori alese..., p. XIII—XVI; A. Focii i, Contribuții la cercetarea cîntecului muncitoresc, în „Revista de folclor“, V⁷ (1960), nr. 3—4, p. 77—97; A⁷. D. N i c o 1 e s c u, lucr. cit.; Oct. Păun, Cîntecul muncitoresc, în „Tribuna⁰, V (1961), nr. 18. 140 Pop 2 înainte de a intra însă în dezbaterea propriu-zisă a chestiunii se impun cîteva precizări de orientare. E de prisos să mai subliniem falsitatea teoriei în virtutea căreia faptele de folclor se opresc la porțile orașelor, rămînînd astfel în afara zidurilor lor. Dimpotrivă, trebuie subliniat că în mediul urban folclorul este cn mult mai. bine reprezentat (tecii se crede în general, mai ales dacă înglobăm în conceptul de folclor și celelalte domenii ale vieții spirituale populare, nu numai creația artistică. Povești, cîntece. snoave ș. a., alături de credințe și superstiții populare, apar deseori nu numai pe buzele populației muncitorești, ci și pe buzele meseriașilor, ne- gustorilor, funcționarilor și chiar intelectualilor, după cum la balurile și petrecerile cu dans din același mediu pătrund și jocuri populare. Avem de-a face, în cazul meseriașilor, negustorilor etc., fie cu un fenomen de supraviețuire a folclorului. rural prin interpreti veniti din mediul sătesc, fie cu o recepție de folclor, respectiv tu propagarea folclorului dincolo de condiția socială proprie hii. Cînd zicem „folclor urban" ne gîndim. însă nu la simplii consumatori, ci la. creatorii de folclor, prin urmare la acei ce alcătuiesc marea masă a ora- șelor și pentru care producția aceasta nu reprezintă un fenomen incidental de preluare sau de moștenire, ci’ manifestare spirituală curentă, tipică și esențială. Notăm în continuare că noțiunea de „folclor urban", muncitoresc im- plică'nu numai creația, plăsmuirile acestui mediu social. Cînd zicem folclor urban ne gîndim. la repertoriul folcloric orășenesc, repertoriu ce se deosebește de cel rural nu numai prin prezența unor producții proprii, rezultate clin condițiile social-politice caracteristice, ci și prin prezența unor elemente izolate de viață orășenească, precum și printr-o anume configurație. Lip- sesc de pildă din cuprinsul lui unele specii tipice satului (cîntecul cuntfnii la secere de ex. nu își găsește aci rostul), altele apar cu o frecvență mai mare decît acolo. Repertoriul urban înglobează apoi o seamă de creații de proveniență cultă, care pătrund, de regulă, cu timpul și în mediul rural, (romanțe, cîntece din filme etc.). Cîmpul folclorului urban se îngustează in’ anumite sectoare în favoarea altora noi. Includerea în sferei iui a unor producții de origine cultă e privită de unii cu rezerve, dacă nu cu ostilitate. In principiu, din moment ce sîntem de acord.cu ideea că unele piese culte pot deveni populare, folclorice, în creația rurală, nu există nici un temei ca în cazul folclorului urban să ne abatem de la acest criteriu. O întrebare se poale lotuși pune: pînă unde trebuie să se meargă în această direcție? Cînd anume se poate spune că cutare producției cultă a devenit parte in- tegrantă a folclorului urban? Probabil că rezervele amintite sînt cauzate chiar de neglijarea, acestei chestiuni delicate. Atributul de „popular", în sens de „folcloric", îl conferă piesei culte — ca de altfel oricăror plăsmuiri individuale — numai larga răspîndirc și persistența ei activă în masa populară orășenească, împrejurări care se repercutează și asupra conținu- tului și formei producției, (a textului și melodiei dacă e cazul, a aspectului stilistic și manierei de interpretare etc.). Așadar, nu tot ceea ce se poate auzi în graiul populației muncitorești constituie fapt folcloric, ci numai ceea ce s₇a învrednicit de aprobarea masei largi în urma unei eficace veri- ficări în timp, numai ceea ce s-a încetățenit în circulație, 3 Procesul cie iormare a folclorului muncitoresc .141 O problemă viu discutată — ce e drept mai ales oral — privește valoarea ideologică și artistică a folclorului urban. Respingem din capul locului poziția reacționară, ilustrată răzleț de unii cercetători burghezi, care îl situează în mod tendențios la periferia artei și moralei sau în afara lor. Nu vom nega însă existența — izolată și efemeră totodată —• în masa populară a unor cîntece deficitare din amîndouă punctele de vedere. Trebuie precizat că ele sînt expresia unor inși nesemnificativi pentru masa popu- lară, după cum ele nu sînt tipice pentru creația folclorică cu care ne ocu- păm. In formularea unei poziții obiective în problema aceasta e necesar să se țină seama de deosebita diversitate a mediului folcloric urban, atît în ceea ce privește îndeletnicirea și profilul cultural al oamenilor, cît și pro- veniența lor regională și gradul de integrare în \ iața orașului. Diversitatea aceasta constituie în general o premisă de căpetenie pentru înflorirea unei creații pline de originalitate. Numai că topirea diferitelor stiluri și moda- lități artistice în unul singur pretinde timp. Lipsa unei îndelungate tra- diții a folclorului nostru muncitoresc în comparație cu cel sătesc explică de- sigur limitele unor piese. Pe de altă parte, ritmul înnoirii repertoriului este cu mult mai viu în mediul orășenesc, ceea ce face ca unele piese să se învechească înainte de a se fi realizat pe deplin esteticește. Cu toate acestea, există în repertoriul folcloric muncitoresc piese de o înaltă valoare ideologică și estetică. Ca și în cazul creației rurale, cea orășenească se caracterizează prin aceeași bogată substanță etică. Sub influențat luptei muncitorimii și a ideologiei marxiste, ea s-a ridicat uneori la valoarea literaturii revoluționare, prin caracterul ei mobilizator, fiind totodată o pu- ternică armă de luptă. Este deosebit de grăitor faptul că în timp ce comu- niștii deținuți în închisoarea de la Gherla cîntau cu patos cîntece munci- torești, populația muncitorească se aduna pe aproape și-i asculta cu admirație⁴. în aceeași ordine de idei merită să amintim un pasaj din me- moriile lui Slavici „închisorile mele“. Vorbind despre traiul socialiștilor în temnița de la Văcărești, spune: „...Ei se țineau și la pușcărie unul. de altul, împreună stăteau acolo la spital, împreună se plimbau și cîntau"⁵. Iar în alt loc: „Cît\ a timp în urmă curtea a răsunat de un cor bine condus. Erau vreo zece dintre socialiștii găzduiți la spital. Plimbîndu-se pe cori- dorul din fața celulelor, ei cîntau. Internaționala", cu toate că „Erau oame- nii rău de tot ciomăgiți la 13 decembrie, plini de vînătăi, unii cu răni nevindecate încă ori bolnavi de pe urma primejdioaselor leziuni interne"⁶. După aceste precizări, revenim la obiectul propriu-zis al cercetării noastre. Așa cum spuneam, ceea ce ne interesează în ultimă analiză este modul cum s-a cristalizat istoric creația folclorică urbană. Din păcate, măr- turiile ce le avem despre viața folclorică a orașelor noastre de altădată sînt cu totul, sporadice. De aceea începuturile istoriei folclorului nostru muncitoresc pot fi cunoscute numai. în linii generale. Totuși, din confrun- tarea acestor mărturii cu datele referitoare la evoluția vieții economico- sociale și cu legile de bază ale creației artistice, se poate ajunge la recon- ⁴ După informația prof. I u H u C s e h L ⁵ închisorile mele. Scrisori adresate unui prieten din alia lume,-. București-, -f. a.,-p.--1-80. * Ibid., p. 457^-158/ ' -. 142 b. pop i stituirea aproximativă a acestui proces istoric. Sugestii importante poate aduce totodată urmărirea unor procese analoage (desigur pînă la un punct). Ne referim la evoluția folclorică a locuitorilor din așezările rurale integrate la un moment dat în orașe (cum este bunăoară cazul cartierului Mănăștur- Cluj, iar acum în urmă al altor cartiere ale aceluiași oraș: Someșeni. Chinteni), la evoluția repertoriului folcloric al țăranilor stabiliți ia oraș ca muncitori etc. Fiind vorba de urmărirea unor procese actuale, totul va trebui privit din perspectiva noilor condiții economico-sociale și culturale, care imprimă procesului ce ne interesează unele aspecte și forme deosebite de cele tradiționale. Foarte importante sînt, în sfîrșit, pentru ceea ce urmă- rim documentele în legătură cu viața și creația spirituală a țăranilor noștri care, desnădăjduiți din pricina sărăciei ce se accentua din ce în ce, au emigrat, la sfîrșitul secolului al XlX-lea și începutul secolului al XX-lea, în Statele Unite ale Americii. Firește, folclorul fiecărui oraș își are istoria lui particulară, determinată de împrejurările caracteristice de dezvoltare. Cele ce urmează trebuie deci considerate drept generalizări. Despre un folclor urban, muncitoresc putem vorbi numai atunci cînd se constituie o viață orășenească distinctă de cea rurală, iar diferența sat-oraș trebuie urmărită pe mai multe planuri: al îndeletnicirilor caracte- ristice, al condițiilor sociale în care trăiesc producătorii bunurilor materiale, al stilului de viață, al profilului cultural etc. Este îndeobște cunoscut că deosebitele categorii profesionale se disting pe plan spiritual printr-o creație specifică ce oglindește, modul propriu de viață, cu traiul, preocupă- rile și năzuințele caracteristice. Păstoritul de pildă își are producția sa bine individualizată, după cum, la rîndul ei, agricultura a dat naștere unei creații aparte. Chiar și îndeletnicirile de mai mică extensiune și-au creat unele cîntece particulare. E cunoscut astfel cîntecul tăietorilor de lemne Banii, banii¹. Din regiunea Cluj s-a cules un cîntec al dulgherilor, Eu sînt meșter bedecean⁷ ⁸ ⁹. Dar iată textul unui cîntec mai vechi, al ciubărarilor din Munții Apuseni: Colo pe Dealul mare Merge moțul cu ciubăre; Și cu teocuri de rășină, Să le deie pe făriuă, Ca s-aducă bucățele La copii și la muiere®. E firesc prin urmare ca și munca industrială și în general îndeletnicirile existente în mediul orășenesc să se oglindească într-o creație populară specifică, creație care să reflecte felul de trai al oamenilor, relațiile sociaje, aspirațiile lor etc. Istoric, lucrul acesta începe să se producă în epoca avîn- ⁷ Doine, cîntece, strigături, p. 79. ⁸ I. R. N i c o 1 a și T. M îr za, Colecție de cîntece populare. Anexă la „Cursul de ielelorCluj, 1958, p. 53. ⁹ Frîncu —Candrea, Romînii din Munții Apuseni (Moții), București, 1888, p. 63. Procesul de. formare a folclorului muncitoresc 143 tului meșteșugurilor, deci a elementelor din care se va dezvolta orînduirea capitalistă¹⁰. înaintea epocii de avînt a meșteșugurilor structura orașelor nu pre- zenta deosebiri sensibile față de aceea a satelor din care s-au dezvoltat. In cuprinsul lor viețuiau de regulă unul sau mai mulți boieri, numeroși slujitori, robi și chiar țărani iobagi, funcționari administrativi, clerici etc. Pe plan folcloric avem de-a face cu o creație rurală, tipică pentru orînduirea feudală. Structura orașelor se modifică apoi, cu timpul, mai cu seamă ca urmare a sporirii numărului meșteșugarilor (acum are loc organizarea lor în bresle), a atelierelor manufacturiere și a fabricilor, toate irnpunînd o creștere continuă a numărului lucrătorilor¹¹. Dar cum aceștia nu sînt alt- ceva decît țărani — cîndva aduși cu forța sau fugiți de pe moșiile boierești din cauza sărăciei — însemnează că, în ordine folclorică (cel puțin într-o primă fază), ei nu fac altceva decît să întărească fondul folcloric tradițio- nal țărănesc al orașului¹². De altfel întregul lor stil de viață se desfășoară încă în conformitate cu normele tradiționale sătești. Imbrăcați în același port cu care au venit de acasă, continuă să-și țină sărbătorile și obiceiurile populare în felul îndătinat. Ceea ce trebuie precizat este că fenomenul acesta — de alimentare a orașelor cu folclor rural — se continuă, în ritm crescînd, pe tot parcursul istoriei lor, ca urmare a permanentei alimentări a industriei, mereu în creștere, cu oameni din lumea satului¹³. Cîntecele pe care acești țărani le aduc cu ei din satele de obîrșie continuă să le satis- facă multă vreme nevoile sufletești. Adeseori ele sînt simțite de către interpreții lor ca o punte de legătură cu satul natal, avînd, între altele, darul să aline dorul după rudele, prietenii și locurile lăsate acolo¹⁴. Intr-o epocă tîrzie, cînd știința de carte începe să pătrundă ceva mai adine în rîndurile țărănimii, cîntecele călătoresc de la sat la oraș și invers, prin intermediul corespondenței, scrisorilor. Orașul difuzează astfel romanțe, cîntece moderne, primind în schimb cîntece rurale recent apărute în sat. Dar încă de la începutul pătrunderii în mediul urban a purtătorilor lui, folclorul acesta intră într-un inevitabil proces de transformări. Condițiile ¹⁰ Afirmația lui Oct. Păun: „Folclorul muncitoresc a apărut și s-a dezvoltat o dată cu apariția și dezvoltarea clasei muncitoare din țara noastră, o dată cu organizarea luptei eroice a clasei muncitoare, începînd cu anii 1870—1880“ (lucr. cit.) nu poate fi în nici un caz acceptată, deoarece clasa muncitoare apare la noi nu după 1870, ci cu mult înainte. ¹¹ Cu timpul, dezvoltarea industriei și a orașelor — care devin adevărate aglomerări de populație — absoarbe elementele țărănești nu numai pentru satisfacerea nevoilor propriu-zise ale muncii în fabrici, ci și pentru diferite necesități ce apar simultan. în lumea orașului se întîlnesc astfel portari, paznici, vînzători ambulanți, alături de numerosul personal de îngrijire de pe la întreprinderile, instituțiile și casele particulare. ¹² în schimb, dată fiind proveniența teritorială — uneori foarte diferită — a acestor țărani pătrunși în mediul urban, are loc un deosebit de interesant fenomen de osmoză a stilurilor și'repertoriilor folclorice regionale, dialectale, anticipînd, în mic, amplu! proces ce se desfășoară în zilele noastre pe întregul teritoriu național. ¹³ Date bogate , cu privire la fenomenul social al emigrării spre oraș al țăranilor proletarizați se găsesc în lucrarea Din istoricul formării și dezvoltării clasei muncitoare din Romînia pînă la primul război mondial, București, 1959. ¹⁴ Vezi St. Golopenția, O poetă populară: Veronica Găbudean, în „Revista de folclor", II (1957), nr. 1—2. 111 D. Pop 6 economico-sociale și culturale noi împiedică înflorirea unor specii și terne clin repertoriul rural, impulsionîncl dezvoltarea altora. între acestea din urină locul de căpetenie îl ocupă — într-o primă fază — cîntecul de în- străinare, și faptul ne apare foarte firesc. Legat prin .mii de fire de obștea satului, țăranul epocilor trecute ia calea orașului necunoscut numai atunci cînd se convinge că acesta este ultimul refugiu în fața nevoilor și obidei. Despărțirea de sat este pentru el deosebit de dramatică, clar sentimentul de jale îl cuprinde mai ales după ce ajunge în peisajul citadin și în condițiile inumane de muncă din ateliere și fabrici. Văzîndu-se condamnat și aici mi- zeriei și privațiunilor de tot felul, o firesc ca el să nu se poată adapta cu ușurință noii situații, ca totul să i se pară j^ustiu și neospitalier, iar în mintea lui să-și facă apariția — adeseori obsedantă — imaginea locurilor părăsite, oamenii, cu portul, graiul și (Obiceiurile lor; să se simtă prin urmare un înstrăinat. Versuri ca cele ce urmează pot fi chiar expresia unei asemenea stan de sentiment: Jele-i, Doamne, cui. i-i jele? Jele-i inimuței mele: După pomii înfloriți, După dragii mei părinți; După dalbe floricele. După surorile mele; După florile de lei, După frățiorii mei; După florile de zori, După fete și feciori. . ,¹⁵ * sau: Dau e, Doamne, prin străini Ca desculț prin mărăcini; Dau e, Doamne, prin dușmani, Ca desculț prin bolovani.. C' Sentimentul acesta al înstrăinării, al dezrădăcinării, devine la unii atît de puternic încît nu reușesc să se adapteze la viața orașului, fiind nevoiți să se întoarcă în satele din care au plecat¹⁷. La început, atîta vreme cît deose- birile dintre sat și oraș sînt neînsemnate, sentimentul de inadaptabilitate la viața orașului nu este nici el atît de pregnant. El progresează în timp, paralei cu procesul industrializării, cu întărirea orînduirii capitaliste și, implicit, a exploatării, pentru ca apoi, în societatea socialistă să slăbească pînă la dispariție, ca urmare a desființării exploatării capitaliste și a întă- ririi alianței dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare. ¹⁵ Doine, cîntece, strigături, p. 238. ,¹G. Ibid., p. 86. u D. Pop, lucr. cit., p. 119—120. Procesul de formare a folclorului muncitoresc Așadar, întîiul strai din procesul istoric de cristalizare a folclorului muncitoresc, și care constituie chiar temelia sa, este rural. Ceea ce îl deo- sebește de acesta este doar o anumită structură a repertoriului, impusă de noile condiții de viață ale interpreților lui. Procesul se repetă, în mic, și cu unele deosebiri desigur, pînă în actualitate, prin țăranii ce se stator- nicesc la oraș și prin fiecare așezare rurală ce se orășenizează¹⁸ ¹⁹. Pe acest fundal se dezvoltă de la început o creație folclorică nouă, îzvorîtă din experiența de viață a țăranului ajuns muncitor în mediul urban. Nu cunoaștem — din lipsă de material documentar — manifestările folclorice rezultate din întîiul contact al acestor țărani, deveniți muncitori, cu orașul așa cum apăreau ele în formele cele mai vechi. Avem însă sufi- ciente mărturii de la sfîrșitul secolului trecut, deci dintr-o epocă în care contrastul dintre sat și oraș începea să fie destul de pronunțat. Dacă vechile ateliere manufacturiere nu reușeau probabil să impresioneze în mod deose- bit, fabricile și uzinele moderne, cu mașinile lor complicate, aveau darul să înspăimînte de-a dreptul pe cei ce, venind din lumea satului, băteau Ia porțile lor. Intîile producții propriu-zise de folclor muncitoresc s-au născut din aceste prime impresii, confirmate în scurtă vreme de o experiență dureroasă. Fabrica este identificată cu accidentul, cu nenorocirea. Iată ca exemplu un crîmpei dintr-o poezie, o scrisoare în versuri, trimisă la înce- putul secolului nostru de un emigrat romîn în America. Am ales chiar această producție pentru motivul că ni se pare deosebit de edificatoare și de concludentă pentru procesul pe care îl urmărim. Informatorul care ne-a comunicat poezia în întregime mărturisește că a învățat-o în copilărie după un ziar (,,Foaia poporului") și a reținut-o pentru că i-a plăcut. Intr-adevăr, cei 47 de ani ce s-au scurs de la data cînd a învățat-o n-au fost în stare, să corupă versurile și să șteargă culoarea imaginilor; dimpotrivă, ele sînt și astăzi, capabile să emoționeze: Și trecîn⁹ în altă țară Vedeam numai foc și pară Și fabrici mari păstă munț Și upmini mulț skilăviț Alțî kilavi fără mînă Că i-au zdrobit o mașină Alțî kilavi de piciore, Alțî să văitau că mqref Alțî zîcg iată per C-au căzut pă mine-un fer Alțî zicea că s-au ars Intr-o fabrică de gaz. Iar ceva mai departe: Dar sînt fabrici blăstămatc Că-ț mînîncă din sănătate, Sînt fabrici primejdiosă, De te ard pînă La uosă Și-n loc ca să-ț ciști^i ceva, Poj ca să-ț pt’erz viața^ ¹⁸ Sînt interesante în privința aceasta constatările lăcute de noi cu prilejul unor cercetări efectuate în anii 1955—1957 în rîndurilc personalului de îngrijire de la cîteva cămine și cantine studențești din Cluj, precum și rezultatele cercetărilor efectuate timp de doi ani cu cercul științific studențesc de folclor de la Universitatea „Babeș—BolyaC în cartierul muncitoresc Mănăștur, orașul Cluj. ¹⁹ Culeasă de D. Pop, 9. VII 1955; inî. Latiș Ion, 59 ani, sat. Cuîoaia, raion Lapuș. 10 — Babeș..Bolyai PMkîogla 146 b.- Pop 8 E un tablou sumbru, tipic pentru orașul industrial capitalist, în ale cărui fabrici muncitorilor — lipsiți de orice protecție — li se putea pretinde și un asemenea tribut de sînge. în continuare, repertoriul folcloric al categoriei sociale cu care ne ocu- păm se îmbogățește cu diferite alte producții născute din noile condiții de viață. Dezamăgirea și regretul după satul părăsit sînt sentimente care alcă- tuiesc tema a numeroase cîntece. Intr-un cîntec e blestemat Bucureștiul: București, oraș vestit De mi te-ai fi prăpădit Pînă-n tine n-am pornit motivîndu-se: Hei, cînd tună omu-n tine Gîndește că dă de bine, Da binele cine-l are Boierimea cea mai mare .²⁰ In altul, eroul îi blestemă pe cei ce își lasă satul: Că și eu mi Dam lăsat Și la fabric-am plecat Traiul în fabrică e definit concis și sugestiv: Fabrica-i cu multe roate, Rupe-mi cloanțele din spate; Taie scînduri zi și noapte, Pe toate le port în spate. .. Și apoi concluzia: Du-mă, Doamne, de pe-aici Ca să nu mai văd fabrici²¹. Un cîntec din anul 1911 al romînilor emigrați în America atestă feno- menul șomajului: Frunzuliță de mohor Sărac trai de muncitor Cînd gîndești să te cîrpești Tot sărac te pomenești, Cînd pui mina pe noroc Fabrica a stat pe loc Tot aștepți să se pornească In lucru să te primească²². ²⁰ Doine, cîntece, strigături, p. 81. ²¹ Ibid., p. 81—83. ²² Textul la A. Fochi, lucr. cit., p. 92. 9 Procesul de îormare a folclorului rnuncitoiest 14^7 în actualitate asemenea cîntece im mai pot lua naștere deoarece au fost lichidate înseși condițiile de viață ce le-au generat, iar cele vechi nu reușesc să se păstreze în mediul urban decît un timp relativ scurt, datorită ritmului de înnoire a tradiției, care este aci mult mai viu decît în folclorul sătesc. Chiar cele două cîntece pe care le-am citat au fost culese cu siguranță de la informatori țărani, care le vor fi păstrat ca pe niște documente dintr-o existență pe care au încercat-o cîndva, pentru ca în cele din urmă să se întoarcă la coarnele plugului. Afirmația se verifică prin textul unor pro- ducții. De pildă, din cîntecul ce urmează rezultă cu claritate că e vorba de o astfel de situație: Foaie verde joi ca vița Cînd ani plecat la Reșița Am crezut că o fi bine Și-oi avea-un dărab de pline Dar eu pline n-am găsit Cu trai negru necăjit Că lucram pînă picam Și răsplată tnic-aveam Exemplele date sini — cum se vede — creații urzii, din secolul nostru, însă asemenea plăsmuiri vor fi existat cu siguranță și în epoca întîiului contact al țărănimii cu întreprinderile industriale ale orașului. Cu siguranță că și lucrătorii din atelierele manufacturiere își vor fi avut cîntecele lor caracteristice²³ ²⁴ *. Ele vor fi dispărut de-a lungul anilor sau, acomodîndu-se mereu noilor împrejurări istorice, vor fi dat naștere variantelor ajunse pînă la noi. Prin urmare, cel de al doilea strat pe care l-am putea deosebi îir pro- cesul istoric de formare a folclorului muncitoresc ia ființă în plin mediu urban, din experiența de viață a clasei muncitoare. El înfățișează astfel momente din traiul oropsit al oamenilor, atitudinea față de fabrici și de stăpînul lor, regretul pentru locurile părăsite etc. Paralel cu aceasta, pe măsură ce muncitorii veniți de la țară se inte- grează în mediul urban, ei își schimbă stilul de viață; dispar din practica lor de toate zilele anumite deprinderi și obiceiuri, ca să apară altele. ²³ Flori alese..., p. 193. ²⁴ Vezi și O. P a p a d im a, Viața socială a Bucureștilor în prima jumătate a seco- lului al XlX-lea \și folclorul bucureștean, în „Studii și cercetări de istorie literară și folclor", VIII (1959), nr. 3—4, p. 1445—1452. Fără să fie o plăsmuire folclorică, Versu Cotroanței, alcătuit în anul 1818 de Petru Furdui, poate să ne sugereze prin unele fragmente o idee despre cîntecele de altădată ale minerilor din Munții Apuseni. Se vorbește în cuprinsul iui despre controlul sever ce se făcea lucrătorilor la ieșirea din mină: „Și de hatman te păzește / Că foarte tare pîndește. I Că știu că de te va afla / Te va bate și te va țipa / De te-ar bate cît te-ar bate / ...și peste spate / Numa de nu te-ar țipa" (= dacă nu te-ar da afară din slujbă). Adresîndu-se Cotroanței (prin care trebuie să înțelegem după toate probabilitățile o anumită mină), îi impută faptul că nu îl ajută de loc: „Nici o dată nu mi-ai dat / Bani de vin și de jucat / Batăr și eu mă trudesc..." (M. Ga ster, Chrestomație romînă, II, București, 1893, p. 226—228). 148 1>. Pop 10 Aspectul rural al creației lor spirituale se șterge, imaginea artistică con- struindu-se acum cu ajutorul elementelor din noul mediu de viață. In aceste condiții se petrec două fenomene cu urmări deosebite pentru evoluția pro- ducției folclorice. Pe plan social, o dată cu dezvoltarea capitalismului, are loc o creștere simțitoare a numărului și a forței clasei muncitoare, iar în lupta organizată pe care o duce ea de aci înainte ia naștere cîntecul mun citoresc revoluționar. Pe de altă parte, progresul științei de carte și contac- tul cu cultura scrisă determină accentuarea interferențelor dintre creația orală și cultă. Fenomenul este, firește, mai vechi. Cărțile de colportaj (astrologice, de prevestire, hagiografice, romane populare etc.) au devenit „populare¹¹ circulînd mai întîi în lumea orașului, apoi la sat. Tot așa, numeroase poezii din epoca de început a literaturii noastre moderne nu pot fi explicate fără influența producției folclorice. Un Anton Pann, Nicolae Filimon ș. a. sînt chiar expresia mediului folcloric bucureștean de la mijlo- cul veacului trecut. Oprindu-ne ceva mai de aproape asupra acestei pro- bleme, menționăm că ceea ce ne interesează îndeosebi este întîiul ei aspect, adică influența creației culte asupra celei populare. Fără să ne abatem de la concepția științifică, a poporaneității faptelor de folclor, vom recunoaște totuși că există în patrimoniul literar popular numeroase cîntece de origine cultă²⁵. Subliniem totodată că, în același moment istoric, în mediul folcloric orășenesc circulația acestora ocupă un loc mai însemnat decît în cel rural, in privința conținutului și formei, precum și sub raport valoric ele sînt foarte diferite. Alături de piese plăsmuite de poeți de mare prestigiu, circulă romanțe, șlagăre, cîntece din filme și, sub influență lăutărească, cîntece de petrecere etc. Ceea ce se cere a fi subliniat în mod special este că adeseori producțiile acestea, cîntecele moderne în special, nu reușesc să se impună în așa fel îneît să se statornicească în folclor, revenindu-le doar rolul de-a satisface anumite cerințe sufletești, momentane, de ordin distractiv mai ales, ale masei orășenești. In orice caz, în procesul istoric de cristalizare a folclorului muncitoresc creația cultă de diferite forme și-a dat. contribuția ei, care nu poate fi negată. De regulă s-a preluat ceea ce era cu adevărat valoros sau ceea ce putea constitui un punct de plecare pentru o creație valabilă. Pe terenul acesta, al întrepătrunderilor dintre creația cultă și populară, se întîmplă adesea în procesul creator ca ultima să fie depășită; ajungem astfel la creația profesională. Un poet ca Teodor Neculuță este, credem, în literatura noastră exemplul cel mai ilustrativ. Spuneam mai sus că în condițiile luptei organizate a clasei muncitoare ia naștere cîntecul muncitoresc revoluționar. Pe plan folcloric el nu repre- zintă o apariție izolată, ci este continuarea, dezvoltarea firească a cîntecelor anterioare, în anume împrejurări istorice specifice, împrejurări care vin să explice și particularitățile lui calitattive, prin care se diferențiază net de întreaga creație folclorică tradițională. Cîntecul muncitoresc revoluționar „nu mai este (...) doar cîntec de protest și de demascare a nedreptăților sociale, ci și îndemn la revoltă și la luptă"²⁶. ²⁶ Vezi și V. D. Nicolescu, lucr. cit., p. 16. ²B M. P o p, Prefața la Flori alese.... p. XIV. 11 Procesul de formare a folclorului muncitoresc 149 Uneori legăturile cîntecului revoluționar cu producția folclorică tradi- țională se pun destul de bine în evidență în sistemul de versificație. IntîL nim de pildă versuri de 7—8 silabe: ,,Steagul roșul fîrfîiește / Și ne cheamă să luptăm“²⁷; rime împerecheate: „Boierii i-au pedepsit / Și-n temniță i-a azvîrlit / Să se stingă toți, măi frate / De frig și de nemîncate"²⁸ ²⁹ ³⁰; unele imagini șablon: „Frunză verde de cicoare .. .<<²⁹ etc. Alteori versificația ne arată că avem de-a face cu plăsmuiri individuale de factură cultă. Strofe pe care o cităm în continuare ca exemplu este edificatoare în acest sens: Sirena amuțit-a La C.F.R. Căci cel ce-nsuflețit-a La C.F.R. Al ei năvalnic șuierat Căzu de gloanțe secerat Cu mîna pe semnal și drept la postul său, Un tînăr ucenic erou!^ Asemenea producții sînt de regulă la origine opera unor comuniști care au luptat și au suferit în închisorile burghezo-moșierești; ele s-au răspîndit însă ulterior în rîndurile proletariatului, exercitîndu-și rolul lor agitatoric, mobilizator. Datorită însă frecventei lor transmisii pe calea scrisului (prin broșuri, ziare, foi volante etc.), s-au fixat atît de bine încît, în circulație, nu s-au mai putut apropia, ca formă, de cîntecele populare tradiționale³¹. Există, în sf'îrșit, cîntece muncitorești revoluționare a căror origine se găsește în repertoriul de cîntece revoluționare al proletariatului din alte țări³². Ele sînt expresia pe plan artistic a internaționalismului proletar³³. Așa cum am văzut ceva mai înainte, în afară de cîntece creația spiri- tuală muncitorească mai cuprinde și o formă nouă de manifestare, care o apropie de creația cultă: poezia³⁴. Fenomenul ni se pare deosebit de semnificativ și merită din partea cercetătorilor o atenție specială. Cîntecul revoluționar își are, datorită condițiilor specifice de viață, și anumite particularități interpretative: el este cîntec de grup, de întrunire politică³⁵. Cu cîntecul muncitoresc revoluționar la patrimoniul folcloric munci- toresc s-a adăugat ultimul strat istoric. După eliberare el devine cîntec de masă, difuzîndu-se pe scară largă în cultura socialistă a țării. ²⁷ Flori alese ..., p. 393. ²⁸ Ibid., p. 400. ²⁹ Ibid., p. 394. ³⁰ Ibid., p. 398. ³¹ Modificări se înregistrează totuși, mai ales în melodie, ceea ce contribuie la folclorizarea lor; vezi și V. E). Nicolescu, ibid., p. 20. ³² Vezi unele amănunte și în V. D. Nicolescu, ibid., p. 22—31. ³³ Vezi și L. Georgescu, Tradiția de luptă a poporului oglindită în folclor. Conferință ținută la S.R.S.C.; apud V. D. N i c o 1 e s c u, ibid., p. 16. ³⁴ Unele amănunte în V. D. Nicolescu, ibid., p. 13—14. ³⁵ M. Pop, P reiata la Flori alese..., p. XIII—XIV; vezi și I. Slavici, lucr. cit. 130 D. Pop 12 K Bonpocy riPOUECCA OBPA3OBAHWH PABOMFTO OO^bOOPA (P e 3 io m e) Bnauajie aBTop CTaTbii AejiaeT iieKOTopbie yioMneun» OTHOCHTejibHO iiohhthh „pa6o- niiii cpojibKjiop”, noA KOTopbiM oh nonumaeT ne tojibko npoHaBeAeima, cosAanHbie b cpeae paâonero Kjiacca, ho TaKHKe odmnx 33kohob xyAO>Kec.TBeHHoro TBopnecTBa, aBTop OTMenaeT nanajio noHBjieinm ii HCTopunecKoro pa3BHTHfl paâouero (țiojiboopa. Oh oTjiimaeT, TaKHM o6pa3OM, nepBbie nepTbi (JjojibKjiopa y KpecTbHH, npHcnocodHBinnxcH k hobbim vcjiobhhm >kh3hh h CTaBiunx npoMbiinjieHHbiMH paâoqiiMH. necHH 06 OTqyjKAeHini b nx 4>oJibKAopnoM penepTyape naxo- Ahtch na nepBOM njiane. 3aTeM cjieAyeT BTOpon (j)oJibKJiopnbift HJiacT, cosAaBae.Mbin, b ycjioBHHx ropoAa, njiacT, kotopmh 0TpaxojibKjiopnoe TBopuecTBo odoramaeTcn b AaAbneimie^ pa3JinnHbiMn npoH3BeAeHmiMii .THTepaTypHoro npoHCXO/KAeHHH. HaKoneu, kbk iiocacahiih HCTopHvecKHH njiacT, bo3hh- KaeT padouan peBOJHOHHOHHan neciin, co3AaHHa« b n.naMeini opraHH3OBaHHofi 6opb6bi npoTHB KannTajiHCTnqecKoro CTpon. LE PROBLEME DE LA FORAIATION OU FOLKLORE OUVRIER (R e s u ni e) L’auteur donne au debut de Partide quelques predsious toudiant la notion de „folklore urbain“ ou „ouvrier", entendant par lâ nori seulement les produdions nees dans le milieu sodal ouvrier, mais le repertoire Jolklorique de ce milieu. Partant ensuite des materiaux folkloriques existants, des donnees fournies par l’etude de processus analogues (evolution folklorique des paysans devenus plus tard ouvriers d'industrie et evolution des centres ruraux eu voie d’urbanisation), partant aussi des lois generales de la creation artistique, l’auteur esquisse l’apparition et le developpement histo- rique du folklore ouvrier. II distingue ainsi un premier fond folklorique paysan, qui s’adapte aux nouvelles conditions d’existence des paysans devenus ouvriers dans l’industrie. Pour eux, cest le ,,cîntec de înstrăinare" (chant du depart definitii') qui se situe au premier plan. Vient ensuite une seconde couche folklorique, creee dans le milieu urbain et qui reflete en images artistiques inspirees de ce milieu le genre de vie, les idecs et les senti- ments des paysans devenus ouvriers. La creation iolklorique s’eiirichit par la suite de differcntes productions d’origine proprement litteraire. Enfin, comme derniere couche historique, prend naissance le chant ouvrier revolutiounaire, ne dans le feti de la lutte organisee contre le regime capitaliste. CONTRIBUȚIA LUI I. A. LAPEDATU LA DEZVOLTAREA TEATRULUI ROMINESC¹ de SILVIA GOGA I. A. Lapedatu trăiește în a doua jumătate a sec. al XlX-lea (1844— 1878) cînd, în urma dezvoltării țării noastre pe drumul capitalismului, s-a făcut simțită o înviorare considerabilă în diferitele domenii ale culturii din toate provinciile romînești. In această epocă, romînii transilvăneni au depus eforturi tot mai intense în vederea consolidării unei culturi naționale, pusă în serviciul programului general de luptă pentru cucerirea independenței și suveranității politice. în cadrul zbuciumatei activități culturale, împiedicată la tot pasul de tendința de maghiarizare exercitată în perioada dualismului au-stro-ungar, teatrul a fost privit ca un instrument important pus în slujba acestei activități.² Meritul lui I. A. Lapedatu în acest domeniu constă în aportul ce și l-a dat atît prin formularea unor idei prețioase în legătură cu necesitatea înființării unui teatru național și a creării unui repertoriu dramatic origi- nal, cît și prin opera dramatică ce n-a lăsat-o. în felul acesta el s-a încadrat organic în lupta dusă de intelectualitatea transilvăneană, din a doua jumă- tate a sec. al XlX-lea, pentru înființarea unui teatru național. Interesul romînilor din Transilvania față de teatru este mai vechi, ,,împletindu-se cu cele dintîi manifestări ale acestora pentru o viață politică și culturală în spirit național^³. G. Bariț a inclus și el în programul său de educație socială teatrul. T. Cipariu s-a entuziasmat de asemenea, cu prilejul călătoriei făcute la București în 1836, de rolul teatrului în deșteptarea națională. Trupe de diletanți, elevi mai ales, au existat în Transilvania încă din a doua jumătate a sec. al XVIII-lea — Brașovul a excelat în această pri- vință — avînd în repertoriul lor piese din dramaturgia universală și națio- ¹ N. I o r g a, O personalitate culturală din Ardeal, în „Oameni care au fost“ voi. I, Buc., 1934, p. 177; I. B r e a z u, Literatura, Transilvaniei, Buc., Casa Școalelor, 1944, p. 34; D. Șt. Petrutiu, O contribuție la istoria teatrului romînesc din Transilvania, în „Fraților Alexandru și Ion Lapedatu", Buc., 1936, p. 675—683. ² Cf. Din istoria Transilvaniei, II, Editura Academiei R.P.R., [Buc., 1961], p. 232-237. ³ I. B r e a z u, Op. cit., p. 41—-42. 152 S. g°9" 2 nală. Realizările obținute au iost însă sporadice și timide, nu i-au putut liniști pe romînii transilvăneni, ci i-au îndemnat să pornească la o acțiune mult mai hotărîtă și cu obiective mai bine conturate și mai precis formulate, în a doua jumătate a sec. al XlX-lea. Dorința lor s-a afirmat acum mai clar și cu îndrăzneală sporită: voiau să înființeze un teatru permanent, cu artiști consacrați și temeinic pregătiți, care să contribuie Ia mărirea interesului față de promovarea limbii și cul- turii romînești. Romînii transilvăneni au avut posibilitatea să observe cit ochi proprii că teatrul este un mijloc de cultură socială și națională pentru celelalte națiuni conlocuitoare din imperiul austro-ungar și pentru frații lor din principate. Influența mișcării teatrale de dincolo de Carpați a dat un impuls serios acestei acțiuni. Incepînd din 1863 au fost tot mai dese turneele întreprinse în Transilvania de trupele lui Matei Millo, Fani Tardini și Mihail Pascali. Reprezentațiile acestor trupe au fost primite cu o însuflețire încă necu- noscută în Transilvania, impresionîndu-i atît de adînc pe romîni încît le-au păstrat o vie și îndelungată amintire. Paginile revistei 'Familia ne oferă bogate informații în legătură cu răsunetul ce l-au avut succesele protagoniștilor scenei romînești, sufletul acestui entuziasm fiind I. Vulcan, conducătorul revistei. Determinată de o cerință obiectivă, impulsionată de influența acestor reprezentații ale trupelor romînești, mișcarea teatrală din Transilvania cunoaște un avînt sporit, începînd cu deceniul al VH-lea al secolului al XlX-lea. Pe de o parte, a crescut numărul artiștilor diletanți⁴, iar pe de altă parte a fost răspîndită ideea necesității înființării unei societăți în vederea strîngerii fondurilor pentru întemeierea unui teatru permanent. Cel care a deschis discuția în jurul acestei probleme a fost I. Vulcan. Insujindu-și punctul de vedere al lui Mihail Kogălniceanu, după care „teatrul este stabiliment civilizator al poporațiunii", 1. Vulcan îl consideră tot atît. de necesar „ca plinea de toate zilele"⁵. îndemnat de nobila-i intenție, I. Vulcan adresează in vara anului 1869 un apel către poporul romîn prin articolul întitulat „Să fondăm teatrul național⁶, în care, prin argumente convingătoare, el se străduește să dove- dească necesitatea unui teatru romînesc în Transilvania și îndeamnă la acțiune pentru traducerea în viață a acestei doleanțe arzătoare. întocmai lui Dinicti Golescu, care își exprimă convingerea că „toate lucrurile bune se învață in om sau din auzirea cuvîntului profesorului, sau a teatrului"⁷, și I. Vulcan este de părere că principalele instituții de cultu- ralizare sînt: școala și teatrul, iar dintre acestea „teatrul este cea mai mare școală morală,, cea mai mare școală de educație"⁸. O asemenea instituție este cu atît mai importantă cu cît prin ea se poate înfăptui educația maselor largi populare, deoarece dispune de posibilitatea de a revărsa lumină cul- ⁴ Ibid., p. 45. ⁵ Ce-a zis Cogălniceanu despre teatru, în „Familia", an. V (1868), nr. 21. ⁶ „Familia", an. V(1869), nr. 29 și nr. 30. ⁷ D. Golescu, însemnare a călătoriei mele, făcută in anul 1824, 1825, 1826, li.S.P.L.A., 1952, p. 60. ⁸ ...Familia", an. V(1869), nr. 29. I. A. Lapedatu și teatrul lomine&c 153 furii asupra tuturor generațiilor și categoriilor sociale: juni și - bătrini, invățați și cei ce nu știu citi. Scena este și un puternic instrument de edu- cație politică, de trezire a conștiinței sociale, întrucît poate să înfățișeze „icoana libertății și a onoarei precum și relele despotismului"⁹. Dorința fier- binte a dezvoltării limbii își găsește și ea ecou în teatru, după cum tot aci se poate realiza și o educație estetică, fiindcă ,,dezvoltă în noi gustul fru- mosului". Prin dezgroparea trecutului, istorico-național, teatrul poate trezi sentimente patriotice mărețe, poate stîrni sacra dorință a luptei pentru independență și libertate. Asemenea idei nu-i aparțin exclusiv lui I. Vulcan; ele au fost exprimate și de alți scriitori romîni. din sec. al XlX-lea. Rolul educativ moralizator al teatrului este un crez prețuit și de scriitorii epocii noastre. După ce a arătat marea însemnătate a teatrului național și. influența co\ îrșitoare ce o poate exercita asupra maselor, I. Vulcan propune și mij- loacele materiale pentru înființarea lui. întrucît din partea cîrmuirii austro- ungare nu se putea spera nici un fel de sprijin, fondul necesar întemeierii teatrului romînesc urma să fie strîns din contribuțiile benevole ale romîni- lor. Pentru strîngerea banilor, autorul articolului propune închegarea unui comitet „din bărbați de încredere" și a mai. multor comitete filiale, care să aibă colectanți în toate orașele și satele. Cu ajutorul artiștilor.dijetanți se vor organiza baluri, concerte, iar beneficiile materiale obținute vor intra în folosul teatrului. Pentru instruirea actorilor, I. Vulcan speră în ajutorul artiștilor romîni din principate, convins fiind că „celebrul Millo ar accepta bucuros să-și sacrifice cîțiva ani. din restul laborioasei sale vieți, pentru conducerea teatru- lui nostru de dincoace¹⁰." Ideile lui I. Vulcan au stîrnit un viu interes în rîndurile intelectualilor romîni, exprimat în presa romînească de dincoace de Carpați. Nu intenționăm să prezentăm aci. întreaga discuție purtată în jurul acestor propuneri, vrem doar să relevăm, faptul că dacă ele au fost întîmpi- îiate cu rezerve din partea unora, mult mai puterniesă a fost însă adeziunea manifestată față de ele. N. Butariu semnează articolul „La fondarea urnii teatru național"¹¹, prin care îndeamnă la acțiune: „Nu avem, timp de pierdut! Trebuie să ne apucăm de lucru cît mai. curînd!". G. Crăciunescu trimite și el un „Echo din Banatul tirnișan la fondarea unui teatru național"¹². prin care își exprimă adeziunea față de această mișcare. Pornind de la convingerea că prin teatru pot fi răspîndite în masă idei politice, M. Străjan scrie articolul „Chestiunea teatrală la noi și ceva despre originea teatrului. în Romînia liberă¹³". Cel care s-a avîntat cu un interes deosebit în discuția din jurul proble- mei. înființării unui teatru național, îmbogățind cu o serie de idei noi spusele lui I. Vulcan, a fost I. A. Lapedatu, pe atunci tînăr student la Paris, cunoscut în paginile revistei Familia ca poet și luptător pe tărîmul culturii. ⁹ Ibid. !⁰ Ibid. ¹¹ ,,Familia", au. \ (1869), nr. 39, ¹² Ibid., nr. 40. ¹³ Ibid., nr. 45, 154 S. Goga 4 Alimentat la izvorul ideilor progresiste din Franța, el a indicat cu o deosebită pricepere directivele ce trebuiau să le urmeze romînii transilvă- neni pentru a-și întemeia un teatru național. Este perfect conștient de greu- tățile serioase ce stau în calea înfăptuirii acestei acțiuni, dar ea merită orice eforturi, fiind reclamată cu necesitate de mersul vremii: ,,Ideea e mare și realizarea ei dificilă, dar fiind ideea națională și realizarea ei imperios cerută de spiritul timpului, trebuie să rupem fierul și s-o realizăm^¹⁴. După natura lor, propunerile formulate de I. A. Lapedatu se pot grupa în două categorii: 1. cele privitoare la aspectul material al acestei acțiuni și 2. cele ce privesc fondul ei spiritual. Avînd în față modelul francez, el arată eficacitatea înființării și la noi a unor reuniuni literare, cu ședințe publice. Taxele benevole încasate vor intra în fondul comun destinat întemeierii teatrului. In același scop vor putea fi folosite și beneficiile materiale obținute de pe urma editării unui almanah literar¹⁵. Propunerea de a scoate un almanah literar, așa cum îl concepea I. A. Lapedatu, merita să fie sprijinită și din alte motive: o ase- menea publicație ar fi contribuit la realizarea unității literare și lingvistice a tuturor romînilor, un alt deziderat de frunte al epocii¹⁶. Aici s-ar putea afirma talente din toate părțile „străbunei noastre Dacii⁴⁴, scriitorii romîni de peste Carpați ar fi mai bine cuhoscuți de transilvăneni; s-ar putea face cunoscuți și scriitorii transilvăneni fraților din principate¹⁷. Atenția lui I. A Lapedatu a fost reținută și de crearea unui repertoriu dramatic original, atribuindu-i prioritate față de investițiile materiale. El împărtășește aceleași idei cu ale lui Eminescu¹⁸, atunci cînd susține că, înainte de a înălța zidurile edificiului, grija principală trebuie să fie îndrep- tată înspre fondul moral al teatrului: repertoriul dramatic și actorii. Prin înălțarea clădirii nu s-a realizat încă nimic, întrucît: „ce folos dacă noi vom înfățișa scena și o vom decora și dacă sufletul acestei scene nu va fi romînesc? Bucureștii și-au zidit un teatru și l-au numit teatrul național, cînd nu se prezintă într-însul mai nici o piesă națională. Prin limbă nu se naționalizează piesele străine¹⁹.⁴⁴ Pentru ca teatrul să poată răspunde misiunii ce-i revine, o condiție nece- sară este ca tematica repertoriului să fie națională. Izvoare prețioase de inspirație stau la îndemîna scriitorilor: trecutul istoric, tezaurul popular, moravurile și cugetarea națiunii. Reluînd o seamă din ideile de largă cir- culație din cultura romînă, L A. Lapedatu adresează un îndemn plin de căldură și sincer patriotism: „Cugete onorabilul public romîn puțin la ¹⁴ t- A. Lapedatu, Reuniunile literare si chestiunea teatrală, în „Familia", an. V (1869), nr. 34. ¹⁵ Publicațiuni literare și chestiunea teatrală, în „Familia", an. V (1869), nr. 42. ¹⁶ Problema folosirii unei limbi curat romînești o va relua I. A. Lapedatu în articolul Confuziunea limbistică, publicat în „Familia" an. II (1870), nr. 60, în prefața voi. încercări în literatură, Brașov, 18'74 și într-o serie de articole aflate în paginile ziarului „Orientul latin", anii 1875—1876. ¹⁷ Ne trebuiesc două fonduri pentru înființarea teatrului național, în „Familia", an. VI (1870), nr. 31. ¹⁹ Reuniunile literare și chestiunea teatrală, în „Familia", an. V(1869) ,nr. 34, I. A. Lapedatu. și teatrul romînesc 155 aceasta; căci a sosit timpul ca să scoatem trecutul nostru din paginile istoriei și să-1 întrupăm pe scenă. Obiceiurile noastre romînești și dulcea noastră limbă națională vor deveni mai mult proprietatea; noastră"²⁰. Piesele valoroase, propune I. A. Lapedatu, să fie publicate în alma- nahul literar preconizat de el. Tot în vederea stimulării interesului fată de activitatea literară, el sugerează instituirea anuală a cîte unui premiu sau două, acordat celor mai bune drame și comedii. Premiile nu vor putea fi prea mari, de aceea vor trebui considerate drept distincții. Asemenea indicații ni se par deosebit de mature, dovedind că autorul lor a intuit bine și din timp, alături de M. Eminescu, orientarea greșită a Societății pentru fond de teatru (întemeiată în 1870), înspre o activitate cu precădere administrativă. Timp îndelungat Societatea s-a mărginit la a strînge bani, în vederea ridicării edificiului destinat teatrului, neglijînd problema repertoriului și a actorilor²¹. A fost nevoie să treacă 30 de ani pînă cînd, în 1900, conducătorii ei au ajuns să-i înțeleagă adevărata menire și să-și îndrepte atenția înspre literatura dramatică și artiști²². Demne de relevat sînt observațiile făcute de I. A. Lapedatu în legătură cu rolul actorilor, dovedind o înțelegere clară a acestei probleme. Jocul artiștilor îl socotește tot atît de important ca și textul operei dramatice: ,.Prestigiul unei scene consistă mai ales în virtutea actorilor. Cu cît actorii vor fi mai artiști, cu atît profitul publicului va fi mai mare“²³. Făcînd o apologie a artei, în care el vede un mijloc de înnobilare sufletească, I. A. Lapedatu combate prejudecata, răspîndită în vremea lui, după care misiunea de actor a fost disprețuită, pe motiv că înjosește pe cel ce o practică: ,,Să ne luminăm; să ne convingem că arta nu degradează, ci înalță“²⁴. După părerea sa, e bine ca artiștii să fie recrutati din rîndurile elevilor: Societatea să se îngrijească de formarea unei trupe stabile și permanente. Fiindcă instruirea actorilor în străinătate ar depăși posibilitățile materiale ale Societății, este și el de părerea lui I. Vulcan, ca romînii transilvăneni să se adreseze artiștilor din București, pentru a le cere concursul în pregă- tirea lor. Și această propunere se va realiza cu 30 de ani mai tîrziu, la intervenția lui V. Goldiș, secretarul Societății. I. A. Lapedatu nu s-a mărginit să rămînă îti domeniul formulărilor Zeoretice și al sugestiilor, ci a purces la traducerea lor în fapt. Simtindu-se dator fată de sărăcia unui repertoriu care trebuia să răspundă înaltelor funcții sociale și misiunii patriotice atribuite teatrului, el însuși s-a străduit să îmbogățească literatura dramatică romînească cu opere originale. Paralel cu articole în care și-a expus ideile despre teatru, tînărul scriitor s-a făcut cunoscut și ca autor dramatic. In anul 1869 a trimis revistei Familia schița dramatică într-un act Fîntîna de piatra*, publicată în aceiași an. De data aceasta intenția i-a fost nobilă, dar rezultatul e ²⁰ Vezi nota 17. ²¹ I. Bre a zu, Op. cit., p. 19. ²² V. Goldiș, Idei relerdoarc la 'uijiințarca teatrului nostru, în ,,Anuarul IV al Societății pentru crearea unui lond de teatru romînesc pe anul 1900—1901“. ²³, ²⁴ „Familia", an. VI (1870), nr. 13 și urm. ²⁵ I. A. Lapedatu, Fîntîna de piatră, în „Familia", an. 11 (1870), nr. 14 și 15, 156 S. Goga fi minor. Autorul însuși a fost conștient de slăbiciunile creației sale, intitn- Jîndu-o „schiță dramatică*'. Acțiunea se petrece într-o familie de boieri din Munții Severinului și se reduce la fapta necugetată a unei mame care, bănuindu-și soțul de legături amoroase cu slujnicia, printr-o confuzie își omoară unicul fiu, la „Fîntîna de piatră". Pe lîngă sărăcia conținutului de idei, personajele piesei nu trăiesc, iar situațiile sînt neverosimile, forțate. Dacă din punctul de vedere al construcției dramatice lucrarea prezintă carențe fundamentale, merită să fie relevat graiul curat romînesc în care e scrisă, avînd în vedere limba greoaie și încărcată de regionalisme a muL tora din înaintașii și contemporanii lui I. A. Lapedatu. Mai realizată decît Fîntîna de piatră, atît prin conținutul de idei cît și prin unele calități scenice, este drama Tribunul, scrisă și publicată în Familia în anul 1870²⁶ și retipărită în volumul intitulat încercări în lite- ratură. Autorul își terminase piesa încă din 1869, așa după cum reiese dintr-o scrisoare a sa trimisă unui prieten în 27 septembrie; din aceleași rînduri respiră și rezervele autorului față de ceea ce a plăsmuit: „In zilele astea am finit drama în trei acte Tribunul sau Fiica renegatului; o am scris mai de mult, o am sfîrticat, dar încurajat prin ideea teatrului național o am chemat-o iarăși în viață. Cred că ar fi interesant pentru Familia, căci tratează desfășurarea evenimentelor anului sînt 1848“.²⁷ I. A. Lapedatu a fost pe deplin conștient de îndrăzneala cu care a ata- cat problemele în drama sa, dovadă faptul că a ținut să precizeze în scri- soarea care întovărășea actul I: „Celelalte două [acte] sînt mai frumoase, dar nu sînt mai revoluționare." Redacția Familiei a publicat drama fără subtitlul „Fiica renegatului", anunțat de autorul ei în scrisoarea amintită. în dramă sînt atacate într-un mod curajos două probleme sociale acute pentru vremea în care ea a fost scrisă: lupta de clasă dintre iobăgimea romînă și nobilimea maghiară și problema, renegaților. Cu toată afirmația autorului, că în dramă e vorba de „intîmplărilc anului 1848", faptele prezentate nu au un caracter istoric, nu pot fi reconsti- tuite evenimente și persoane autentice din vremea revoluției. Din această pricină Tribunul nu poate fi considerată o dramă istorică propriu zisă. Intîinplările anului 1848 slujesc mai mult drept pretext pentru tratarea celor două teme fundamentale. Deși faptele sînt plasate cu două decenii în urmă, prin problematica socială pe care o ridică, drama lui I. A. Lapedatu a fost actuală și pentru vremea în care a trăit autorul ei, întrucît iobăgia deși fusese desființată, situația maselor populare s-a înrăutățit în a doua jumătate a secolului al XlX-lea datorită dezvoltării capitalismului în condițiile menținerii unor puternice rămășițe feudale în agricultură. Aristocrația, care își pierduse iobagii, a fost răsplătită din plin prin menținerea dijmei și a privilegiilor așa numitei „regalii". ²⁶ I. A. Lapedatu, Tribunul, dramă în trei acte din întîmplârile anului 1848, în ..Familia", an. II (1870), nr. 13 și urm. și Încercări în literatură, Brașov, 1874. ²⁷ Corespondența Hossu—Lon^in, voi, VI, aflata îri Bibi. Univ. Cluj. î. A. Lapedatu si leahul roinînesc l57 Acțiunea dramei se desfășoară, după indicației autorului, „într-un oraș transilvănean cu ținuturile de prim prejur". Personajele sînt recrutate din medii sociale și naționale diferite: Tribunul, intelectual romîn ridicat din mijlocul țărănimii exploatate, devenit conducătorul iobagilor răsculați; Dan și Matei, tovarășii săi de luptă și un număr nedefinit de iobagi ce nu se individualizează în decursul acțiunii. Din tabăra opusă fac parte: Laslo, prefectul renegat, soția și fiica acestuia îndrăgostită sincer de Tribun, un conte maghiar. Piesa începe în momentul în care Tribunul, împreună cu un tovarăș al său de luptă, pune la cale pregătirea în ascuns a iobagilor în vederea răscoalei. In același timp însă îi mărturisește acestuia dragostea lui pentru Terezia, fiica prefectului. Un moment ni s-ar părea că acest sentiment l-ar putea împiedeca să acționeze cu hotărîre împotriva exploatatorilor. Din lupta ce se dă în sufletul său între răspunderea socială ce și-a asumat-o și chemările iubirii, învingător va ieși sentimentul datoriei față de popor iar eroul își continuă drumul revoluționar. Dragostea Tereziei este însă atît de puternică, încît trece peste opoziția socială și deosebirea națională, îndemnînd-o să-și urmeze iubitul pînă în flăcările luptei. Mai mult, ea îl salvează atunci cînd contele maghiar, pre- tendent interesat la mîna ei, este gata să-l facă prizonier. In actul al III-lea al dramei interesul autorului se deplasează în spre cea de a doua temă fundamentală: cumplitele frăinîntări sufletești ale rene- gatului, care-și regretă atitudinea trădătoare și faptele de pînă acum. In final, Tribunul va fi ucis de propriii săi oameni, induși în eroare prin uneltirile trimișilor contelui maghiar. Tributară încă în mare măsură romantismului, drama ce ne preocupă înseamnă totuși un pas în dezvoltarea literaturii transilvănene pe drumul realismului critic. Ea poate fi considerată drept întruchiparea idealului patriotic și artistic pentru care a militat autorul ei. Prin conținutul de idei, drama lui I. A. Lapedatu pune în lumină atît privirile înaintate, progresiste ale autorului, cît și unele contradicții și limite din concepția sa politică. Exprimată cu oarecare prudență, lozinca luptei de eliberare socială revine mereu în decursul acțiunii dramei. încă din primele ei pagini este exprimat fără înconjur idealul de luptă: „Voim a ne lupta pentru eliberarea poporulu de sub jugul iobăgiei, nu vom mai fi sclavii nimănui"²⁸. Spiritul clarvăzător al lui I. Lapedatu a surprins bine dorința de eliberare a maselor asuprite, a sesizat că în rîndurile lor a început un proces de cristalizare a conștiinței sociale, dar nu a avut tăria necesară de a-și pune eroii să acționeze, așa încît în piesă auzi doar exprimate deziderate sau se vorbește de unele forme ale luptei de clasă. Bine este intuit raportul dintre romîni și maghiari; nu apar divergențe naționale între iobagii romîni și iobagii maghiari, ci între iobagii romîni și nobilii maghari, iar contradicțiile naționale sînt împletite cu cele sociale. I. A. Lapedatu nu a dovedit însă aceeași înțelegere a raportului între clase din sînul națiunii maghiare. , ²⁸ I, A. Lapedatu, încercări, în literatură, Brașov, 1874, p. 94. IbS S. Goga 8 In afară de Terezia, reprezentantă a generației noi, înzestrată cu o concepție mult mai avansată, reprezentanții nobilimii maghiare manifestă un dispreț profund față de romîni, „un popor de sclavi". Asemenea multor intelectuali transilvăneni însă, nici 1. A. Lapedatu nu s-a putut ridica pînă la înțelegerea obiectivului principal ce trebuia urmărit prin lupta de clasă, de aceea va considera strîris legată de lupta împotriva iobăgiei „apărarea tronului". Dintre personajele piesei cel mai bine reliefat este Tribunul, deși nici acesta nu poate fi considerat un erou dramatic realizat. I. A. Lapedatu a concentrat în el trăsături pozitive multiple, a urmărit să ne prezinte un personaj complex, întruchipare a propriului său ideal: e patriot și luptător neînfricat, cu tărie de caracter și frămîntat de mari probleme sufletești. Eforturile lui se irosesc însă mai mult în intenții, exprimate adeseori în lungi triade, și mai puțin în fapte. Figura prefectului Laslo ilustrează pe reprezentantul asupririi, cu în- tregul său cortegiu de instrumente și măsuri folosite pentru intimidarea celor ce încearcă să se răzvrătească. Prin acest personaj I. A. Lapedatu înfierează cu putere pe cei ce au trădat interesele unui popor asuprit. Cu- vintele de regret, puse în gura renegatului în finalul dramei au un caracter moralizator, una din trăsăturile caracteristice întîlnite și la alți scriitori transilvăneni. Prin intriga sentimentală, țesută între Tribun și fiica prefectului, se aduce un adevărat elogiu iubirii sincere, capabilă să învingă obstacolele impuse de voinței părinților, diferența mediilor sociale și naționale, antici- pîndu-1 pe viitorul romancier transilvănean I. Slavici. In ceea ce privește stăpînirea instrumentelor proprii geniului dramatic, I. A. Lapedatu dovedește însă nesiguranță și stîngăcie; pe lîngă unele momente dramatice, piesa cuprinde și numeroase scene în care acțiunea lîncezește, avînd mai mult un caracter epic; personajele nu trăiesc cu sufi- cientă tărie. Față de aceste carențe, merită să fie subliniată limba romî- nească, ușor arhaizată, expresivă și presărată cu puține regionalisme, dato- rită căreia drama crește în importanță. încă un factor trebuie să avem în vedere atunci cînd apreciem valoarea piesei lui I. A. Lapedatu: sărăcia literaturii romînești de dincoace de Carpați din vremea în care ea a fost scrisă. Privită din acest unghi de vedere, Tribunul ne apare drept o reali- zare merituoasă, un pas important în dezvoltarea dramei romînești din Transilvania, față de Occisio Grigorii Vodae⁹², cea mai veche piesă ci i subiect romînesc din cîte se cunosc pînă acum²⁹ ³⁰, Ecloga pastorală a lui T. Cipariu³¹, sau drama lui Gavra, Șincai și Samuil Clain în Cîmpii Elisu- lui³², singurele încercări dramatice cunoscute pînă la I. A. Lapedatu. Autorul însuși a fost conștient de faptul că n-a izbutit să dea literaturii o operă desăvîrșită, publicîndu-o într-un volun de încercări de literatură, ²⁹ Manuscrisul se află în Biblioteca Acad. R.P.R., Filiala Cluj. ³⁰ Cf. I. B r e a z u, Op. cit., p. 36. ³¹ T. Cipariu, Elemente de poetica, 1870. ³² Șincai și Samuil Clain în Cîmpii Elisului. O dramă mare din materii și daturi interesante chiar romînești în cinci acturi, în „Monumentul Șincai—Clain“, Buda, 1844. 9 î. A. Lapedatu și teatrul romînejie 159 iar în prefață ține să precizeze: „Atîta însă mă simt și eu îndreptățit a zice: că, în asemănare cu cele ce se scriu astăzi la noi cești de dincoace de munți, încercările mele încă și-ar putea găsi un loc în literatura romînă, fie măcar și după ușă. In fața neproductivității literare de astăzi, în fața lipsei de puteri extraordinare nu trebuie acuzate și condamnate mediocri- tățile, dacă cutează să pășească și dînsele din cînd în cînd pe arena deșartă de atleți“³³. BKJIAfl H. A. JIAnEAATy B 4EJI0 PA3BHTIIH PVMblHCKOrO TEATPA (P e 3 io m e) B 6opb6e TpaiicHjibBaHCKOH iiiiTejuiureHmiii, bo BTopoft riojioBniie XIX Bena, 3a c.03Aa- inie HauHOHajibHoro TeaTpa npiiHHMaji Ae»TejibHoe ynacTHe 14. A. JlaneAaTy. Abtop noA- qepKHBaeT 3Ty cTopony ero AenTejibHocTn. ByAynn cTopoHHHKOM ueAoro pnAa HAefi, HMeBiuiix lunpoKoe paciipocTpaHeime b py- mhhckoh KyjibType, 14. A. JlaneAaTy paccMaTpHBaji TeaTp KaK Ba>KHoe cpeACTBo o6me« CTBeHHoro h HaunoHajibHoro BocnwTaHHH Macc. Ha ocHOBaHHH othx y6e>KAeHHH, oh co Bcefi TBepAOCTbio noAAep>KHBaji Aejio ocho- BaHHa HauHOHajibHoro TeaTpa b TpaHcnjibBaHini h co3AaHiie caMoâbiTHoro ApaMaTHHecKoro penepTyapa, iisjiaran HeKOTopbie neHHbie yKasaiiHH, KOTOpbix pyMbiiibi 113 TpancnjibBaHiiii AOJDKHbl 6bIJIH npHAepJKHBaTbCH AJIH AOCTHJKeHHH 3THX Tpe6oB3HHH. 14. A. JlaneAaTy 336othach ne toabko o MaTepnaAbHoii, ho h o MOpaAbHOii cTopone npoâAeMbi ochobhhhh H3HHOH3.nbHoro TeaTpa. HToâbi codpaTb neodxoAHMbiH AeHe/KHbiîj (})oha, oh npeAAO/KHji: 1. op.raHH3amno jiHTepaTypHbix coOpannft, c nydAHqHbiMii 3aceAa- HHHMH H AodpOBOAbHyiO IIA3TV, npeAH33H3'ieHHyiO AAH 9T0H HCAH; 2. H3A3HHe 3AbM3Haxa TpaHCHAbBancKHx nncaTejieii. OâAaAan hchbim h nponnuaTeAbUbiM ywoM, 14. A. JlaneAaTy OTAasaA ce6e noAHbiM oTHeT b tom, hto Bce BHHMaHHe aoajkho dbiTb HanpaBAeno, b nepByio OnepeAb, Ha ApaM- MaTimecKHH caModbiTHbifi penepTyap h na noAroTOBKy aKTepoB. HTOdbl npodyAHTb CKAOHHOCTb K C03AaHHK) ApaMaTimeCKHX CaMOâbITHblX IipOII3Be- AeHHH, oh npeAAareT npncyTKAaTb e?KeroAHbie npeMHH caMHM jiyqniHM ApaMaM ii KOMe- Ahhm, a aah noAroTOBKH aKTepoB npocHT noAAep>KKn y 3aKapnaTCKHx pvmmhckhx apTHCTOB. i ' 4 He AOBOAbCTByHcb TeopeTHHecKofi (JiopMyAHpoBKOH stiix BonpocoB, 14. A. JlaneAaTy CTapaACH oâoraTHTb HauHonaAbHbiH ApaMaTnnecKHH penepTyap codcTBeHHbiMii npOH3Be- AeHHHMH. Oh HanncaA ABe ApaMbi: KaueHHbiă Kosioden n TpuGyH, nocAeAHHH ApaMa B3?KHa CBOHMH CMCAblMH HACHMH, KOTOpbie IiaHIAH UIHpOKOe pacnpOCTpaHeiIHe, H HHCTblM pyMbIHCKHM H3bIK0M, KOTOpbIM OH3 6bIA3 HanHCaiia, lITO 6bIAO peAKOCTbK) AAH TpaHCHAb- Banua Toro BpeMenH. ³³ I. L a p ed a t u, Op. cit., Prefața. 160 s. io LA CONTRIBUTION DE I. A. LAPEDATU AU DEVELOPPEMEXT DU THEÂTRE ROUMAIN (R c s ii m u) L’auteur met en relieî la contribution remarquable apportee par I. A. Lapedatu â la Iulie menee par les intellectuels transylvains dans la seconde inoitic du siecle passe pour la creation d’un theâtre național roumain. Faisant sien tout un ensemble d’idees qui circulaient deja largement dans la cui ture roumaine, I. A. Lapedatu considerait le theâtre comme un moyen important d’eduction sociale et naționale des masses. C’est dans cette conviction qu’il soutint avec energie Taclion tendaut â creer un theâtre național en Transylvanie, avec un repertoire dramatique original, et qu’il propusa eertaines directions precieuses aux Roumains transylvains pour realiser ces aspirations. I. A. Lapedatu s’est preoccupe aussi bien de l’aspect moral du probleme. Pour reunir les fonds necessaires, il proposait: 1. d’organiser des societes litteraires aves des seances publiques comportant une certainc somme comme droit d’entrce benevole, 2.dediter un almanach des ecrivains transylvains. Esprit clair et penetrant, I. A. Lapedatu se rendait comp le que les eîforts devaieni porter en premier lieu sur la constituiton d’un repertoire dramatique original et la formation d’acteurs. Afin de stimuler le gout en favettr d’oeuvres dramatiques originales, il proposait d’accorder des prix annuels aux meilleurs drames et comedies, et, pour la formation des acteurs, il reclamait le soutien des artistes roumains d’au-delâ des Carpathes. Non content de donner â ces problemes une exprcssion en quelque sortc theoriquc. L A. Lapedatu s’effor^a d’enrichir lui-meme d’oeuvres originales le repertoire dramatique național: il composa deux drames, Fîntîna de piatră (Le puits de pierre) et Tribunul (Le tribun), ce dernier, important par les idees audacieusses qu’il repand ainsi que par ia purete du roumain dans lequel il est ecrit, ce qui est une rarete pour un Transylvain de ce temps-lâ. CICERO — DESPRE GENUL ORATORIC IN „BRUTUS“ de F. EDELSTEIN Dintre toate genurile literare, genul oratoric, produs al vieții publice și politice din Roma republicană, intim legat în evoluția sa de soarta acesteia¹, a fost cultivat cu mai multă grijă și străduință din cele mai vechi timpuri: începuturile elocvenței romane Cicero le leagă de începuturile republicii². Cu toate acestea fixarea normelor și a preceptelor artei orato- rice nu i-a preocupat, în mod deosebit, pe oratorii celebri de dinainte de Cicero, dovadă că au lăsat foarte puține lucrări teoretice. A contribuit la aceasta opinia că preocuparea de problemele retoricei nu cadrează cu un om de stat. E cu atît mai remarcabil faptul că Cicero a trecut, încă de la începutul carierei sale, peste prejudecățile tradiționale și a căutat să fixeze în scris cunoștințele de retorică acumulate în anii de studiu. Către sfîrșitul vieții, el a revenit la același cerc de preocupări, expunînd în trilogia sa retorică — pe un plan superior — precepte și păreri despre genul oratoric, experiența unei activități fructuoase de cîteva decenii, ca un corectiv al încercărilor din tinerețe, pe care le califică drept inchoata et rudia*. Pentru a-și justifica lucrările și a preveni unele reproșuri, Cicero a căutat să combată ideile preconcepute în legătură cu tratarea problemelor de retorică, relevînd absurditatea de a socoti ca degradantă predarea unor cunoștințe a căror dobîndire se bucura de apreciere unanimă⁴. în repetate rînduri, Cicero caută să sublinieze diferența de nivel dintre lucrările sale și tratatele retorilor: Crassus, purtătorul de cuvînt al părerilor lui Cicero, precizează în De oratore că nu va vorbi ca un profesor (magister) sau retor (artifex), ci ca un om cu experiență în cariera de orator, ale cărui precepte depășesc sfera cunoștințelor predate în școli, iar Antonius afirmă, în cadrul aceleiași convorbiri, că își propune să co'munice unor oameni foarte instruiți cîteva observații, făcute într-o carieră îndelun- ¹ Vezi S o b o 1 e v, Teoria leninistă a reflectării In artă, București, Ed. P.M.R., 1948, p. 14 urm. ² Cf. Cicero, Brutus, text editat si tradus de Jules Martha, Paris, Ed. „Les Belles Lettres", 1923, § 182, 244, 240; i d., De oratore, I, 13, 31. ³ Cicero, De oratore, I, 5. 11 Babcș—Bolyai Philologia 162 F. Edelstein gata. Cicero vrea să pară mai degrabă „un critic decît profesor"⁵, datorită disprețului său pentru vederile strimte și metodele rutinare ale profesorilor de retorică, pe care-i găsește ridicoli în pretenția absurdă „de a preda altora ceea ce ei n-au practicat nicicînd“⁶. Pentru a se distanța cît mai mult de maniera retorilor, Cicero înlocu- iește, în De oratore și Brutus, forma de tratat cu dialogul platonian. In realizarea intenției de a pune bazele unei teorii a genului oratoric,, superioare regulilor pedante și banale ale retorilor, Cicero s-a văzut totuși nevoit să recurgă la diviziunile și categoriile tradiționale⁷ ⁸ și — cu toate deficiențele relevate — să se declare cu ele, în principiu, de acord: noii quo illa contemnam quae Graeci dicendi artifices et doctores reliquerunt*. Dezideratul lui Cicero de a fi mai curînd „un critic decît un profesor^ și-a găsit concretizarea mai cu seamă în Brutus, unde a abordat probleme de istorie și critică literară. Lucrarea aceasta prezintă, în cadrul operei retorice de maturitate a lui Cicero, un interes deosebit, datorită facturii specifice și bogăției materialului informativ. In De oratore Cicero a fixat concepția sa asupra artei oratorice și a stabilit norme și criterii. Pe această temelie, ca o amplă ilustrare a păreri- lor sale, el a dat, în Brutus, o istorie critică și cronologică a elocvenței la romani, o vastă — chiar prea vastă — galerie de portrete cuprinzînd pe toți aceia care s-au străduit să-și dobîndească un nume în arta oratorică⁹.. Pe lîngă caracterul istoric lucrarea are și un caracter teoretic¹⁰: pasa- jele de istorie literară sînt întrețesute cu considerații teoretice și critice, comentarii și concluzii pe marginea istoriei elocvenței antice. Multe dintre problemele teoretice dezbătute pe larg în opera precedentă sînt amintite doar tangențial sau subînțelese, fără referiri directe la cele expuse ante- rior¹¹, altele sînt reluate cu mai multă insistență, relevîndu-se aspecte neglijate, ridicîndu-se probleme noi¹², ceea ce e firesc, avînd în vedere intervalul îndelungat care desparte primele două părți ale trilogiei, factura și considerentele diferite. . Folosind observațiile și mărturiile lui Cicero¹³, criticii moderni au datat lucrarea ca fiind compusă în primele luni ale anului 46 î. e. n.¹⁴ sau din ⁵ Cicero, De oratore, I, 111; III, 188; I, 175; II, 130; I, 22; i d., Orator, 112. Cf. și (recenzie la lucrarea lui) I. F. Deratani, K voprosu ob istoriceskoi obusloolennostî obraza orator a u Tițerona, în VDI, 1960, 1, p. 125. ⁶ Cicero, De oratore, II, 133, 138—9; II, 76; I, 105. ⁷ Stilurile oratorice, tripla datorie a oratorului (de a convinge, de a plăcea și de a emoționa), cele cinci părți ale retoricii etc. Cf. Cicero, De or., I, 137—145; II, 41 urm., 50; A. E. D o u g 1 a s, A Ciceronian Contribution to Rhetorical Theory, în „Eranos“, LV, 1957, 1—2, p. 23—24. ⁸ C i c e r o, De oratore, I, 23. ⁹ Cicero, Brutus, 137. ¹⁰ Ibid., 319: „omnis hic sermo noster non solum cnumerationcm oratoriam, venim etiam praecepta quaedam desiderat". Cî. și E. Nageotte, Histoire de la litterature latine^ ed. a IV-a, Paris, p. 236. ¹¹ Diviziunile genului oratoric, cele cinci părți ale retoricii, figurile de stil etc. ¹² In considerațiile generale asupra genului oratoric, în legătură cu fixarea în scris a discursurilor, combaterea stilului neo-attic etc. ¹³ Cicero, Brutus, 118, 171, 212, 266. ¹⁴ Cicero, Brutus, Leipzig, 1889, editat pentru uzul școlilor de Piderit-Friedrich, Introducere, p. 21; O. E. Schmidt, Der Briejwechsel des M. T. Cicero, Leipzig, 1893, 3 Cicero — despre genul oratoric în ,,Brutus" 163 decembrie 47 î. e. n. pînă în februarie 46 î. e. n.¹⁵, un „dar al nopților lungi", după cum spune Cicero însuși¹⁶. Era momentul acelor aprige frămîntări politice și sociale, cînd vechea organizație de stat, republica, trebuia să facă loc dictaturii lui Caesar. Cînd Cicero și-a dat seama — nu mult după exilul său — că Caesar și Pompei puneau cu totul în umbră influența sa politică, el a încercat, după cum afirmă¹⁷, pe altă cale să fie de folos patriei¹⁸: prin activitatea lui de îndru- mător al artei oratorice. După lupta de la Pharsalos, în timp ce aștepta cu îngrijorare desfășu- rarea evenimentelor politice, Cicero se pregătea să scrie opera Brutus, Anxietatea, care planează asupra întregii lucrări, apare mereu, fie sub forma unor aluzii voalate, fie în lamentații directe¹⁹. Neliniștea lui era mărită încă de convingerea că, pe cîmpurile de luptă, nu se decidea numai soarta Romei, ci și soarta oratoriei, căci, dacă Caesar ieșea biruitor, forul rămînea și mai departe pustiu²⁰ și glasurile oratorilor politici nu aveau să mai răsune curînd în el. In primele și ultimele pagini tristețea și des- curajarea ideologului opoziției senatoriale e mai profundă, mai acută. In ,,această noapte a republicii"²¹, în care vocea lui „se stinsese“²², Cicero nu găsea consolare și reconfortare decît în trecutul glorios. Făcînd elogiul elocvenței, el făcea indirect și elogiul republicii, în care a înflorit acest gen literar. Cînd e întristat de „pieirea republicii", Cicero se gîndește la pieirea regimului senatorial tradițional, pe care-1 sprijinise prin activitatea sa ca om de stat și orator. Miopia lui politică, interesele vîrfurilor aristocrației romane, cărora p. 316; Teu î iei — Kroll, Geschichte der romischen Literatur, I, Leipzig—Berlin, 1916, p. 395; Schanz — Hosius, Geschichte der romischen Literatur, 1, Miinchen, 1927, p. 465; W. Kroll, Die rhetorischen Schriften [Ciceros], în RE, VII, A¹, col. 1099; Istoriia rimskoi literaturi, sub redacția prof. N. F. D e r a t a n i, Aloskva, 1954, p. 153; E. Nagcotte, op. cit., p. 236. ¹⁵ Groebe, Die Abfossungszeit des Brutus und der Paradoxa Ciceros, în „Hermes“, LV, 1920, p. 105—107. ¹⁶ Cicero, Paradoxa Stoicorum, 5. ¹⁷ Cicero, De divinatione, II, 1. : ¹³ Pentru Cicero noțiunea de patrie era — după cum se știe — identică cu republica senatorială aristocratică, în slujba căreia se pusese în ultima parte a activității sale politice. Cf. L. S. Utcenko, Ucenic Țițerona o smeșannoi forme gosudarstvennogo ustroistva i ego klassooaia sușcinost, în V1DI, 1949, nr. 3, p. 84—85. Cu privire la concepțiile politice ale lui Cicero, vezi M. Al. P o k r o v s k i i, Istoriia rimskoi literaturi, Aloskva—Leningrad, 1942, p. 148'—149; L. S. Utcenko, Ideino politiceskaia borba v Rime nakanune padeniia respubliki, în „Izvestia Akademii Nauk“, Seriia istorii i filosofii, VI, 1949, nr. 2, p. 184—5 (autoreferat); 1. M. Tron sk ii, Istoria anticinoi literaturi, Leningrad, 1951, p. 339 urm.; Istoriia rimskoi literaturi, sub redacția prof. N. F. D erata ni, p. 139—146, 163—164; Cicero, Pisma, traducere și comentar de B. O. Gorenstein, Moskva—Leningrad, 1949, Apendice, K o v a 1 e v, Mark Tulii Țițeron, p. 387, 399. ¹⁹ Cicero, Brutus, 2, 4, 5, 7, 9, 10, 24, 329, 330—332 etc. Cicero ii atribuie chiar și lui Brutus, protejatului lui Caesar, în repetate rînduri {ibid., 157, 250, 266), observații pline de amărăciune cu privire la situația politică. Cf. și O. E. S c h m i d t, op. cit., p. 39. ²⁰ Ibid., 6, 22, 331 urm. ²¹ Ibid., 330. ²² Ibid., 328. 16 1 F. Edelstein 4 li se alăturase, ÎI împiedică să aprecieze lucid situația și îl determină să susțină o formă de stat perimată. La geneza lucrării au jucat un rol important — pe lîngă considerente de ordin politic și literar — și considerente de ordin personal: respingerea atacurilor îndreptate de neo-attici împotriva stilului ciceronian, salvarea poziției și a renumelui său. Polemica cu neo-atticii intensifică coloritul subiectiv al lucrării. In Orator tonul polemic devine mai violent, ajungînd uneori pînă la pamflet²³. In cele ce urmează vom căuta să analizăm principiile ce stau la baza istoriei elocvenței romane prezentate de Cicero, metodele și procedeele criticii literare ciceroniene. Tabela anuală (liber annalis), redactată de prietenul său Attîcus, care cuprindea lista bărbaților de seamă ai Romei și faptele lor, i-a servit ca ghid în înșirarea cronologică a oratorilor romani, de la origini și pînă în vremea sa²⁴. Pe lîngă tabela anuală, Cicero se referă la analele lui Fannius și la comentariile pontifilor²⁵. Izvorul de bază pentru evoluția genului și pentru aprecierile critice îl constituiau discursurile înseși, în măsura în care ele se păstrau. Cînd îi permite materialul, Cicero îl trimite pe cititor direct la sursă²⁶. Dar, deoarece tocmai pentru perioada mai puțin cunoscută a începuturilor ora- toriei la romani, materialul păstrat prezenta mai multe lacune sau lipsea chiar cu totul, Cicero a fost nevoit să se întemeieze, de multe ori, pe tradi- ția orală²⁷. H. Jordan²⁸ a emis părerea că, în enumerarea oratorilor din perioada premergătoare războaielor punice, Cicero s-ar fi întemeiat, mijlocit sau nemijlocit, pe discursurile fictive dintr-o lucrare analistică, eventual a lui Valerius Antias. In favoarea acestei opinii ar putea fi invocată referi- rea lui Titus Livius la discursuri aflate în lucrările analiștilor (între care și a lui Valerius Antias)²⁹ ³⁰. Cu toate acestea părerea nu depășește domeniul ipotezelor. Cicero s-a văzut nevoit să umple multe dintre hiaturile din datele analistice și tradiționale prin simple deducții. Cu privire la L. Brutus, despre care n-are nici o știre concretă că ar fi fost orator, Cicero, după ce îi laudă meritul de a fi expulzat pe regi și de a îi instituit autoritatea con- sulară, trage, din aceste premize, concluzia: quod certe effici non potuisset, nisi esset oratione persuasum^. Același procedeu îl aplică și cu privire la L. Valerius Potitus, Appius Claudius. C. Fabricius și alții³¹. Merge atît de departe cu deducțiile — e drept în cazuri izolate — încît, în lipsă de ²³ Cicero, Orator, 234—235; vezi și i d., Opt. gen., 11. ²⁴ Cicero, Brutus, 11, 13—15, 44. ²⁵ Ibid., 81, 299; 55. ²⁶ De ex.: „cuius de ingenio ex orationibus eius existimari potest“ (ibid., 122) sau „loquor, ut opinor; sed licet ex orationibus iudicare“ (ibid., 131). Cf. si ibid., 81 etc. ²⁷ Ibid., 57, 79 etc. ²⁸ H. Jordan, Die Einleitung des ciceronischen Brutus, în „Herines“, VI, 1872, p. 213. ²⁹ Ab Urbe cond., III, 67, T. Livius spune, de ex.: „Analiștii ne-au transmis cuvîntarea Iui Quinctius, în care acesta a spus următoarele”. ³⁰ Cicero, Brutus, 53. ³¹ Ibid., 54—56; 101. Cicero — despre genul oratoric în ,.Brutus" 165 alte date, ajunge să tragă concluzii asupra talentului oratoric pe baza unor informatii biografice cu totul insuficiente (de ex. Q. Maximus Verru- cosus și Q. Metellus)³². Cicero subliniază însă caracterul subiectiv al deduc- țiilor³³. Cînd dispune de material informativ suficient, el citează adesea mai multe izvoare, opunîndu-le și discutîndu-le, dacă sînt divergente: refe- ritor la data morții lui Naevius citează atît comentariile vechi, cît și pe poligraful Varro, diligentissimus investigator antiquitatis³\ iar cu privire la raportul de vîrstă dintre Ennius și L. Andronicus combate, pe baza investigațiilor lui Atticus și a cercetării comentariilor vechi, cronologia stabilită de Atticus, din care rezultă că ei ar fi fost contemporani³⁵. Nu lipsește nici examinarea critică a izvoarelor, interpretarea și comen- tarea lor, justificarea încrederii, pe care le-o pretează autorul³⁶. Cicero n-a fost însă în toate cazurile la fel de scrupulos în utilizarea și indicarea izvoarelor. Ca și în- celelalte dialoguri, găsim și în Brutus pasaje în care el prezintă informații culese din lecturi, ca fiind auzite de el³⁷. Pentru perioada mai recentă Cicero s-a întemeiat, în marea majoritate a cazurilor, fie pe mărturiile nemijlocite ale contemporanilor săi mai în vîrstă, fie pe lucruri văzute și auzite chiar de el. Nu avem posibilitatea, așadar, nici pentru această epocă și nici pentru cele anterioare, să verificăm — decît în puține cazuri — materialul pe care se bazează aprecierile sale critice, căci, dacă numărul discursurilor redactate în scris, care au stat la dispoziția lui Cicero, era mic, numărul discursurilor păstrate pînă în zilele noastre e încă și mai mic. Pentru ca lucrarea să pară cît mai documentată și aprecierile lui, cît mai fundamentate, Cicero a citat părerile unor scriitori și oratori con- sacrați nu numai atunci, cînd nu dispunea de alt material informativ³⁸, ci și în sprijinul unor considerații teoretice³⁹. Căutînd că combată disprețul unor cercuri conservatoare față de artă și literatură, Cicero, tributar concepțiilor idealiste, se pronunță pentru criteriul estetic: nu satisfacerea unor necesități materiale trebuie să fie etalonul aprecierii operei de artă, ci valoarea ei ca realizare a frumosului, ca produs al talentului care e atît de rar: cuceririle unui general sînt mai folositoare statului decît discursurile cele mai reușite, cu toate acestea un orator talentat e mai presus decît un comandant de oști. E preferabil să fii un Phidias decît cel mai iscusit bărdaș, deși era mai util pentru atenieni să aibă acoperișuri solide decît cea mai frumoasă statuie de fildeș⁴⁰. în aprecierea diferiților oratori — după cum vom vedea în cele ce urmează — Cicero n-a aplicat însă în mod exclusiv și rigid acest criteriu. ³² Cicero, Brutus, 57. ³³ Ibid., 56. Cf. si 52. ³⁴ Ibid., 60. ³⁵ Ibid., 72—73. ³⁶ Ibid., 57. ³⁷ T e u f f e 1 — Kroil, op. cit., I, p. 396; Schanz—H o s i u s, op. cit., I, p. 465. ³⁸ De ex., mărturiile lui Ennius despre oratorul Cethegus (Cicero, Brutus, 57) sau aprecierile lui L. Gellius cu privire la Carbo (ibid., 107). ³⁹ De ex., părerea lui Demosthene despre importanta expunerii — „actio“ (ibid., 141). ⁴⁰ Ibid., 255—257. 166 F. Edelstein 6 ■Cicero pornește de la principiul evoluției în artă și al legăturilor com- plexe și multilaterale între diferitele ei domenii; operele literare nu sînt fenomene izolate, ci produse strîns legate între ele, influențate, ce-i drept, de condiții trecătoare, dar mărturii concrete ale evoluției omenirii: nici o artă n-a fost născocită și perfecționată în același timp (nih.il este enini simul et inventam et perfectam)^ Ca orice gen literar, elocvența s-a dezvoltat și s-a perfecționat treptat: fiecare perioadă a ei e privită ca un progres față de stadiul anterior, fiecare orator în parte — și aceasta e mai evident pentru începuturile oratoriei romane — ca un progres față de predecesorii săi. Oratorii sînt încadrați în epoca lor și priviți prin prisma și după posibilitățile acesteia, potrivit cu stadiul de evoluție a limbii latine ca mij- loc de expresie: D. Brutus vorbea frumos și era un bărbat instruit pentru vremea lui⁴¹ ⁴², iar discursurile lui Cato, cu toate calitățile excepționale ale acestuia — perspicacitate și finețe în alegerea argumentelor, gravitate și sobrietate în expunerea lor, acerbitate în critică, ponderare în elogii — suferă din pricina asperităților limbajului epocii⁴³, după cum și Thucydide ar fi scris cu totul altfel, dacă ar fi trăit mai tîrziu⁴⁴. Traiectoria ascendentă a oratoriei romane e însă încheiată, ea a ajuns la punctul final, a atins perfecțiunea prin însăși persoana lui Cicero, el e idealul estetic. Deși trecut sub tăcere, numele lui Cicero e mereu prezent, ca etalon unic și absolut al oratorului desăvîrșit, ca al doilea termen de com- parație, la care sînt raportați, în mod tacit, oratorii, mai ales cei din epoca mai recentă și, după cum se apropie sau se îndepărtează de acest ideal, Cicero îi laudă sau îi critică. Prin aceasta critica ciceroniană primește un caracter limitat, subiectiv. Vanitatea și ambiția lui Cicero, teama că adversarii i-ar putea știrbi strălucirea faimei îl determină să renunțe la principiul evolutiv. Ajunsă la el, dezvoltarea oratoriei se oprește, încremenește. Prin aceasta Cicero neagă generațiilor ulterioare progresul admis și recunoscut generațiilor premergă- toare. Criticul literar se dovedește a fi tot atît de interesat și inconsecvent ca și omul de stat. Cicero grupează oratorii după criteriul cronologic⁴⁵, insistînd asupra necesității respectării unei cronologii exacte în analiza evoluției progresive a genului oratoric⁴⁶. Cicero începe cu o sumară, dar sugestivă caracterizare a elocvenței grecești și trece apoi la cea romană. Istoria oratoriei romane începe, după părerea lui, de la expulzarea regilor, cu L. Brutus, Marcus Valerius, Appius Claudius Caecus. Primul orator roman despre care a rămas mărturie (la Ennius) este M. Corn. Cethegus; urmează apoi numeroși oratori distinși: Cato, Galba, Laelius, Grac-chii, Antonius, Crassus ș. a. ⁴¹ Cicero, Brutus, 71. ⁴² Ibid., 107. ⁴³ Ibid., 68—69. Pentru alte exemple, vezi si ibid., 100, 102, 132, 173 Uc. ⁴⁴ Ibid., 288. ⁴⁵ Pentru influența lui Aristotel, vezi P i d e r i t — F i e d r i c h, op. cit., p. 3. ⁴⁶ Cicero, Brutus, 74. Cicero — despre genul oratoric în ,,Br\itus" 167 Ca exponent al intereselor oligarhiei senatoriale, Cicero apreciază negativ activitatea politică a Gracchilor: „Utinam in Ti. Graccho... talis mens ad rem publicam bene gerendam fuisset, quale ingenium ad bene dicendum fuit“; iar despre C. Gracchus: „Utinam non tam fratri pietatem quam patriae praestare voluisset!“^ Sfera îngustă de interese și vederi ale fracțiunii politice căreia i se alăturase către sfîrșitul carierei sale îl împie- decă să recunoască caracterul progresist, profund umanitar al cauzei apărate de Gracchi. El relevă însă și apreciază în mod deosebit talentul lor oratoric, unanim recunoscut. A doua perioadă de înflorire a oratoriei romane are ca reprezentanți mai de seamă pe Cotta, Sulpicius și Hortensius. El își propune la începutul operei să nu vorbească decît despre oratorii care nu mai sînt în viață⁴⁷ ⁴⁸. In cîteva cazuri el se abate totuși de la intenția inițială⁴⁹. Pentru a evita monotonia unei înșirări strict cronologice, Cicero concentrează adesea în jurul unei figuri centrale un număr mare de ora- tori⁵⁰. Alături de criteriul cronologic de grupare a oratorilor, intervin și alte criterii secundare: raporturile sociale⁵¹ sau familiare⁵², prietenia⁵³, specificul activității⁵⁴, școala filozofică din care fac parte⁵⁵ sau chiar și locul nașterii⁵⁶. Din punctul de vedere al talentului, Cicero face distincție între oratores, oratorii talentați, și clamatores, care umplu forul cu strigătele lor deșarte⁵⁷. Oratorii talentați sînt categorisiți, la rîndul lor, în două grupe, după cum stilul lor e simplu și concis sau amplu și încărcat de podoabe⁵⁸ ⁵⁹. Aceste categorisiri subsidiare nu sînt însă aplicate riguros și consecvent: uneori ele sînt folosite concomitent, alteori alternează, iar adesea lipsesc cu totul și se menține doar gruparea generală cronologică. Ca și în De oratore™, Cicero face elogiul elocvenței, introducînd unele considerații și motivări noi. Elocvența e prima dintre arte, e cea mai distinsă podoabă a puterii creatoare a omului⁶⁰; cultivarea ei cere răgaz, e „aliata păcii“ și „însoți- toarea acalmiei“, ea nu poate prospera în timp de război și nici la cei gîtuiți de dominația regilor⁶¹. ⁴⁷ Cicero, Brutus, 103 și 126; cf. și i d., De or., I, 38. ⁴⁸ Cicero, Brutus, 231. Cicero invocă două motive: primul, expus de el însuși, e dorința de a se refugia în trecut — orice referire la situația prezentă e dureroasă — iar al doilea motiv, atribuit lui Atticus, e teama de a nu leza susceptibilitatea contemporanilor (ibid., 251). ⁴⁹ Vezi mai jos p. 177. ⁵⁰ C i cer o, Brutus, 77 urm. ⁵¹ Ibid., 128, 135 etc. ⁵² Ibid., 94, 97, 99 etc. ⁵³ Ibid., 82 urm. f⁴ Ibid., 223 urm. ⁵⁵ Ibid., 116. ⁵⁶ Ibid., 169. ⁵⁷ Ibid., 18’2. Ibid., 201. ⁵⁹ Cicero, De oratore, I, 30 urm.; II, 33 urm. ⁶⁰ Cicero, Brutus, 59. ⁶¹ Ibid., 45. 168 F. Edelstein 8 In comparație cu celelalte genuri literare elocventa se dovedește a fi mai grea din pricina caracterului ei complex: ea include cinci elemente; fiecare dintre ele e o artă pretențioasă⁶². Unii oratori au excelat într-o pri- vință, alții în alta, dar n-a fost nici un orator talentat care să fi fost cu totul nepriceput în vreuna dintre aceste cinci ,,arte“⁶³. Așa se explică de ce a apărut oratoria relativ tîrziu chiar și la Atena, patria și locul de maximă înflorire a ei⁶⁴, de ce s-a dezvoltat și s-a perfec- ționat mai încet decît celelalte genuri literare, deși grecii o cultivau cu mult entuziasm⁶⁵. Arta de a vorbi frumos a exercitat, din cele mai vethi timpuri, o mare influență⁶⁶, dovadă că, deja pentru epoca războiului troian, Homer atribuie lui Ulise și Nestor un atît de mare talent oratoric și că Homer însuși a scris într-un stil atît de bogat împodobit, ca un orator⁶⁷. Progresul elocvenței e lent și din cauza caracterului ei oral, Cicero recomandă redactarea în scris a discursurilor. El încearcă să analizeze motivele care-i determină pe cei mai mulți dintre oratori să nu-și fixeze în scris discursurile și constată că unii o fac din comoditate, alții, pentru a se sustrage criticii posterității, la care va pătrunde, în felul acesta, numai faima lor pe baza tradiției orale, iar alții, pentru că au impresia că vorbesc mai bine decît scriu⁶⁸. Problema raportului dintre elocvență și filozofie, dezbătută sub anumite aspecte în De oratore™, e privită în Brutus prin prisma contribuției diferite- lor curente filozofice la succesul oratorului. Cicero dă și aici dovadă de lipsă de principii și consecvență: nu convingerea în justețea unui sau altui curent filozofic trebuie să determine aderarea oratorului, ci interesele profe- sionale, considerînd că filozofia exercită o influență hotărîtoare asupra oratoriei, determinîndu-i, în mare măsură, caracterul: stilul oratoric al stoicilor e peracutum et artis plenum ... tamen... exile riec satis populari assensioni accommodatum™. Ei știu să discute și să argumenteze clar și con- vingător, cu multă artă, fiind aproape „arhitecți ai vorbelor", dar, cînd tre- buie să treacă la expunere liberă, par neajutorați, de aceea ei nu rostesc discursuri ample și cursive, variate ca stil⁷¹. Contribuția școlii peripatetice și a vechii academii e apreciată mult mai pozitiv: metodele lor favorizează, în măsură însemnată, formarea unui bun orator. Ele prezintă însă și deficiențe: în opoziție cu discursurile stoi- cilor, care sînt prea sumare și prea seci pentru gustul publicului, discursu- fⁱ² C i c e r o, Brutus, 25. ⁶³ Ibid., 216. ⁶⁴ Ibid., 39. ⁶⁵ Ibid., 2A Cf. și i d., De or., I, 8. ⁶⁶ C i c e r o, Brutus, 39. ⁶⁷ Ibid., 40. ⁶⁸ Ibid., 92; în De or., I, 150 urm. Cicero arătase importanța redactării în scris a discursurilor pentru dezvoltarea talentului oratoric. ⁶⁹ Disputa dintre filozofi și oratori pentru prioritate, importanța ce trebuie acordată studiului filozofiei etc. (De or., I, 55—57; III, 72, 81, 143; I, 56, 84, 224; II, 156; 111,81 etc.). ⁷⁰ Cicero, Brutus, 114. ⁷¹ Ibid.., 118 urm. 9 Cicero — despre genul oratoric în ,,Brutus" 169 rile lor nu sînt destul de sistematice și sînt prea extinse pentru uzul forului și al chestiunilor de drept⁷² ⁷³. Despre școala epicuriană Cicero menționează doar că e minime aptum ad dicendum genus™. Respingerea epicurieuilor sub acest raport se datorează nu atît prefe- rinței lui Cicero pentru curentele idealiste, cît năzuinței lor spre „ataraxie". Sublinierea repetată, în toate părțile trilogiei, a importanței studierii filozofiei⁷⁴, a superiorității oratorului care a reușit să realizeze acest dezi- derat vizează indirect reliefarea superiorității lui Cicero, atît de bine orien- tat în acest domeniu. Nu poate fi contestată totuși tendința generală a lui Cicero de a lărgi cîmpul oratorului și această tendință nu poate fi apre- ciată decît pozitiv. Cicero motivează prin dificultățile genului oratoric faptul că numărul celor care au reușit să exceleze e mic, cu toate că strălucirea elocvenței și autoritatea conferită de ea au trezit în toți bărbații mai de seamă dorința de a o cultiva și au îndemnat pe mulți să-și încerce forțele⁷⁵. Cicero se ridică deasupra concepțiilor și metodelor învechite și rutinare ale retorilor (pe care le acceptase în lucrările din tinerețe), susținînd că nu se pot da rețete generale. Oratorul trebuie să știe să prezinte lucrurile cu precizie, pentru a instrui auditoriul, să dispună de suficientă forță, pen- tru a-1 impresiona profund⁷⁶. El trebuie să aibă, după cum dovedesc exem- plele marilor oratori, un spirit pătrunzător și perspicace, ca să poată sesiza miezul problemelor⁷⁷, o dicțiune elegantă⁷⁸, o memorie fidelă, pentru ca discursurile să fie bine închegate, fără repetări și contradicții, și pentru a putea para orice atac al adversarului⁷⁹. Demonstrarea tezei pe deplin justificate că nimeni nu se poate distinge cu adevărat în elocvență fără a-și fi însușit, pe lîngă regulile și preceptele artei oratorice, și bogate cunoștințe din cele mai diferite domenii⁸⁰, Cicero o face în Brutus pe baza realității: istoria elocvenței romane arată că ora- torul are nevoie de o serioasă pregătire teoretică⁸¹, dar și de temeinice cunoștințe de drept, de filozofie, de literatură greacă și latină, „izvor al elocvenței perfecte“ și chezășie a succesului. Cunoașterea istoriei e, de ase- menea, foarte utilă oratorului, căci se poate servi de ea în exemplificări⁸². ⁷² Cicero, Brutus, 119 urm. Cf. aprecierile negative despre maniera de a vorbi a peripateticilor din Orator, 127. ⁷³ Cicero, Brutus, 131. ⁷⁴ Vezi Cicero, De oratore, I, 56, 84; III, 8’1 etc.; i d., Brutus, 322; i d., Orator, 12—16, 70, 113 urm. ⁷⁵ Cicero, Brutus, 182. Cf. si i d., De or., I, 6 urm., 11 urm. ⁷⁶ Ibid., 89. ⁷⁷ Ibid., 23. Exemplu celebru în această privință e Demosthene (ibid., 35). Cf. si i d., De or., I, 223. ⁷⁸ Ibid., 110, 173, 174, 202, 245. ⁷⁹ Ibid., 139. Cf. ibid., 227 și i d., De or., II, 353 urm. ⁸⁰ Cicero, De oratore, II, 5. Cf. și ibid., I, 5, 165, 213, 263; II, 68 etc. ⁸¹ Cicero, Brutus, 111. Importanța pregătirii teoretice e discutată mai pe larg în De or., I, 60, 115, 146; II, 232; reluată și în Or., 121 urm. ⁸² C i c o r o, Brutus, 322. — Cicero insistă foarte mult asupra importanței cunoașterii literaturii, mai ales a celei grecești, și o menționează ca merit deosebit (cf. ibid., 104, 107, 114, 173, 175, 205 etc.), citînd totuși și exemple negative de oratori destul de apreciați, care 170 F. Edelstein 10 O sferă largă de cunoștințe bine însușite prezintă o garanție împotriva acelei banale și sterile facilități a elocvenței rutinare, care se propaga în școlile de retorică. Cicero atribuie un rol extraordinar exercițiului, pe care îl pune chiar pe același plan cu talentul.⁸³ Dacă neglijează exercițiul și studiile, un orator, chiar bine înzestrat de la natură, rămîne o figură ștearsă, mediocră: despre C. Titius, Cicero spune că a ajuns atît de departe, pînă unde poate ajunge un orator latin fără cunoașterea literaturii grecești și fără mult exercițiu⁸⁴, iar strălucirea lui Hortensius a pălit pe măsură ce a slăbit ardoarea și pasiunea lui pentru studiu, făcînd loc preocupărilor mondene într-o viață de lux și plăceri⁸⁵. Calitățile pe care trebuie să le însumeze un orator, după părerea lui Cicero, sînt, așadar, pe de o parte, produsul unor aptitudini naturale, pe de altă parte, rezultatul educației și al exercițiului; de aceea e datoria profeso- rului de retorică să recunoască direcția în care trebuie să îndrumeze pe fie- care discipol potrivit cu aptitudinile sale. Oratorul Cicero, al cărui talent s-a dezvoltat și s-a călit în tumultul forului, se situează în mod firesc pe o poziție opusă profesorilor de retorică, care pretindeau că e suficientă cunoașterea normelor artei oratorice (ars), pentru ca cineva să fie elocvent; el acordă talentului o mare importanță⁸⁶, fără a pierde din vedere rolul educației și al practicii în formarea oratorului. Oratorul trebuie să cunoască tonul adecvat fiecărei specii a genului oratoric, fiecărui discurs în parte⁸⁷ și să se conformeze cerințelor, cultivînd acel stil oratoric care se potrivește cu aptitudinile, cu vîrsta și temperamen- tul său⁸⁸. Oratorului nu-i este îngăduit să atingă vreuna dintre extreme; ferindu-se în mod exagerat de o greșeală, el riscă să ajungă la opusul ei: discursurile celor care vorbesc simplu să nu devină anemice și goale, dar nici cei care vorbesc într-un stil amplu și împodobit să nu degenereze în bombasticism⁸⁹. O scrupulozitate excesivă poate frîna calitățile native ale oratorului⁹⁰. Defectul de care trebuie să se ferească, înainte de toate, orice orator e ridicolul, căci altfel ajunge la soarta lui Lucius Titius, a cărui mimică și gesturi erau atît de comice, deși nu era lipsit de talent, încît a fost inventat pe baza lor un mim, care îi poartă numele⁹¹. Oratorul trebuie să aibă o ținută demnă nu numai în for, ci și în viața particulară⁹², să nu cunoșteau nici literatura, nici istoria, nici dreptul {ibid., 210—214). Vezi și i d, De or., I, 158, 166, 171 urm, 193 urm.; i d, Or., 66, 119—120. ⁸³ Cicero, Brutus, 25. Ci. și ibid., 303; i d, De or., I, 15, 156 urm, 260 urm.; II, 119, 147 urm. ⁸⁴ Cicero. Brutus, 167. ⁸⁵ Ibid., 320. ⁸⁶ Ibid., 204. Cl. i d. Du or., 1, 113 urm.; II, 120; 111, 35. ⁸⁷ Tonul solemn și grav se potrivește discursurilor politice ținute in senat, dar nu și pledoariei (Cicero, Brutus, 111'urm.). Ci. și i d. De or., II, 333 urm.; I, 132. ⁸⁸ Cicero, Brutus, 325 urm, 111 urm. ³⁹ Ibid., 202. Ci. i d. Orator, 73. ⁹⁰ Cicero, Brutus, 283. ⁹¹ Ibid., 225. ⁹² Ibid., 265. 11 Cicero — despre genul oratoric în ,.Brutus" 17t vorbească corect și frumos latinește⁹³. Exigențele față ele orator — și aceasta constituie o latură pozitivă a concepțiilor 'ciceroniene — sînt mari. Din observațiile și aprecierile pozitive și negative ale lui Cicero, rezultă și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un discurs reușit: argumen- tarea să fie temeinică și logică, oratorul să aplice dialectica — Cicero o numește tot ars — care îl învață să desfacă un tot în părțile componente, să desprindă laturile ascunse, să le elucideze pe cele obscure, să sesizeze și să înlăture echivocurile, să distingă adevărul de fals, să tragă concluzii juste din premisele date.⁹⁴ Discursul să fie bine proporțional și armonios construit⁹⁵, destul de extins și de explicit⁹⁶ — conciziunea e recomandabilă numai în anumite părți ale discursului, dar nu ca o normă general valabilă — să fie cursiv și amplu, fără să ajungă dezlînat și vijelios⁹⁷. Tonul să fie variat, potrivit conținutului: grav și solemn în anumite discursuri, spiritual și elegant, presărat cu licăriri glumețe în altele⁹⁸. Aceste cerințe, în general, îndreptățite și valabile sînt umbrite de importanța prea mare acordată pateticului în scopul asigurării succesului, avînd în vedere că elementul afectiv a jucat un rol foarte important, adesea preponderent și decisiv în elocvența antică. Nu este suficient ca auditoriul să fie convins printr-o argumentare logică, nu ajunge dovedirea pe cale rațională a justeței cauzei pledate, ora- torul trebuie să știe să emoționeze profund, să înflăcăreze și să subjuge pe auditor⁹⁹. E cel mai mare dintre toate meritele unui orator¹⁰⁰. Din acest punct de vedere, Cicero distinge două categorii de discursuri: unele în care predomină elementul afectiv, care le dă un colorit cald și le imprimă, totodată, o notă de gravitate și vehemență, și altele în care ele- mentul rațional rămîne pe primul plan¹⁰¹. Acordînd un rol atît de mare — uneori chiar hotărîtor — pateticului, Cicero are în vedere nu numai conformarea la mentalitatea și cerințele majorității auditorilor, ci și justificarea manierei sale de a vorbi: nu odată își datorase succesele mai mult afectivului decît raționalului. Cu privire la limba discursurilor¹⁰² Brutus aduce elemente noi. Oratorul trebuie să întrebuințeze o limbă pură și corectă¹⁰³. A vorbi corect latinește nu e pe atîta un merit, cît o datorie cetățenească¹⁰⁴. ⁹³ Cicero, Brutus, 258, 261, 265 etc. ⁹⁴ Ibid., 152, urm. Ci. si 143. ,⁵ Ibid., 302, 303 etc. Fără să ajunga prolix {ibid., 197). ⁹⁷ Ibid., 50—51. ⁹⁸ Ibid.,, 111—112, 143. 173, 177, 197, 290, 322 ele. Vezi și mai sus p. 170, Rolul glu- melor și al vorbelor spirituale e tratat pe larg în De or., II, 216—289; cî. și Or., 87. ⁹⁹ Cicero, Brutus, 89 Cî. și i d., De or., II, 178, 189, 196, 215; i d., Or., 128. ¹⁰⁰ C i c e r o, Brutus, 279. Ibid., 93. ¹⁰² Vezi Cicero, De oratore, III, 39 urm., 52; i d., Orator, 79 urm., 155 urm.; i d., Opt. gen., 4 etc. î⁰³ Cicero, Brutus, 258. ¹⁰⁴ Ibid., 140. 172 F. Edelstein 12 Dacă Cicero subliniază totuși, în repetate rînduri, puritatea limbii¹⁰⁵ ca o calitate a unora dintre oratori, aceasta se întîmplă, pentru că mulți dintre ei nu-i acordă atenția cuvenită¹⁰⁶ și utilizează un limbaj corupt sau fabrică cuvinte pe baza unor analogii forțate, devenind caraghioși ca, ele ex., orato- rul Sisenna¹⁰⁷. In sprijinul opiniei sale, Cicero citează, prin intermediul lui Atticus, afirmația lui Caesar că: „alegerea cuvintelor e un izvor al elocveib ței“¹⁰⁸ ¹⁰⁹. Discutînd părerile lui Caesar despre limbă, Cicero face un fel de istoric al limbii literare latine: pentru generațiile anterioare limba corectă nu era rodul unei metode raționale sau al vreunei științe, ci un fel de bun obicei. Pe vremea lui Laelius și Scipio, limba se distingea prin puritate, ceea ce nu însemnează că n-au fost și cazuri negative: Caecilius și Pacu- vius vorbeau rău latinește. Acest bun obicei „s-a pervertit" cu timpul — cum s-a întîmplat și la Atena — datorită afluxului unor persoane venite din alte părți, care vor- beau o latină coruptă. In soluția propusă, Cicero se arată purist: expurgandus est sermo et adhibenda tamquam obrussa ratio, quae mutări nou pot est, nec utendum pravissima consuetudinis regula™. Cicero relevă meritul lui Caesar, care a aplicat limbii o metodă știin- țifică, analogia, corectînd ceea ce e alterat și corupt în uzul limbii cu ceea ce a fost păstrat pur și nealterat de același uz¹¹⁰ ¹¹¹. Oratorul trebuie să cunoască toate aspectele limbii; în această privință Cicero îl citează pe Caesar: ac si cogitata praeclare eloqui ut possent non- nulli studio et usu elaboraoerunt... hune facilem et cotidianum novisse sermonem num pro relicto est habendum?ⁿx Interesante sînt observațiile lui Cicero despre color urbanitatis, pe care n-o poate defini și încearcă s-o explice pe baza unui exemplu: dacă mergi în Gallia auzi cuvinte latinești care nu sînt întrebuințate la Roma. Această color urbanitatis se remarcă la Roma nu numai în lexic, ci mai ales în timbrul sunetelor¹¹². Pronunțarea și tempoul de rostire a sunetelor pot imprima un colorit specific modului de exprimare a oratorului¹¹³. Cicero atinge tangențial și problema inovațiilor în limbă: inovațiile individuale care se abat în mod strident de la regulile generale de derivare ¹⁰⁵ Cicero, Brutus, 133, 135, 143 etc. ¹⁰⁶ Ibid., 133, 140. ¹⁰⁷ Ibid., 259 urm. ¹⁰⁸ Ibid., 253. ¹⁰⁹ Ibid., 258. ¹¹⁰ Ibid., 261. ¹¹¹ Ibid., 253. In edițiile mai vechi (ed. comentată de Piderit—Friedrich, Leipzig, Ed. Teubner, 1889; ed. stereotipă a lui Friedrich, Lipsiae, Ed. Teubner, 1900, ed. comentată și tradusă de A. Posch, Budapest, 1903), în loc de num apare nune, așa încît fraza exprimă tocmai contrarul (cf. comentariile lui Piderit, Friedrich și Posch). în favoarea versiunii adoptate de J. Martha pledează atît contextul, cît și faptul că Cicero relevă, în repetate * rînduri, calitățile excepționale ale limbii și stilului predecesorilor săi. Pare puțin probabil, așadar, ca Caesar să fi emis părerea că Cicero ar îi creatorul limbii latine literare, chiar dacă discursurile lui reprezintă un netăgăduit progres în această privință. ¹¹³ Ibid’, 259.’ 13 Cicero — despre genul oratoric în ,.Brutus" 173 și compunere produc ilaritate: Sisenna, care voia cu tot prețul să apară ca emendator sermonis usitati și credea că a vorbi corect înseamnă a crea cuvinte și expresii inuzitate, a fost persiflat de adversarul său, C. Rusius, și luat în derîdere de întreaga asistență, fiindcă a creat — după analogia grec. xaTdwruoro? — un adjectiv nou: sputatilicus, format din participiul perfect al verbului spuere și sufixul neobișnuit -tilicusⁿ\ Problemele de stil, cărora Cicero le-a acordat numeroase capitole în cartea a IlI-a din De oratore și în Orator, sînt amintite numai fugitiv. Cicero preconizează și în Brutus o frază armonioasă și echilibrată, împo- dobită cu figuri de stil¹¹⁴ ¹¹⁵. El recomandă, în repetate rînduri, acele care dau strălucire discursului¹¹⁶. Mai mult zăbovește asupra cadenței și a ritmului: în poezie, dar și în proză se cere o anumită cadență și un anumit ritm; pe lîngă considerente de ordin estetic, intervin și motive strict fiziologice: evitarea situației peni- bile ca oratorul să-și piardă răsuflarea în mijlocul unei fraze sau să înceapă să gîfîie. Există, de altfel, o cadență naturală în orice frază corectă, în care cuvintele au fost bine alese¹¹⁷. Tendința de justificare și legalizare a utili- zării acestor elemente se conturează mai net în ultima parte a trilogiei¹¹⁸ ¹¹⁹ ¹²⁰, fiind determinată de faptul că ele constituiau obiective de atac pentru neo-attici. Expunerea discursului, vocea, inimica și gesturile, care constituie așa numita actio, completează adesea ceea ce vorbele omit. Importanța ei e covîrșitoare: Nulla res magis penetrat in animos eosque fingit, format, flectit talesque oratores videri facit, quales ipsi se videri volunt¹™. Ca argu- ment Cicero reproduce epizodul relatat și în De oratore: Demosthenem ferunt ei qui quaesivisset, quid primum esset in dicendo, actionem, quid secundum idem et idem tertium respondisseⁿQ. Calitățile de fond și de formă ale oricărui discurs reușit converg spre un scop comun. Cicero fixează acest scop: acela în fața căruia se vorbește să fie instruit, desfătat și puternic impresionat¹²¹. Pentru realizarea acestui scop oratorul, ca și retorul, poate face uz, după părerea lui Cicero, de anumite licențe. El are chiar dreptul să denatu- reze adevărul, pentru a-1 face mai impresionant și mai patetic, sau să treacă peste limitele subiectului propus, pentru a-și împodobi discursul¹²². De aceste licențe se făcea uz mai ales în oratoria judiciară, care a devenit formalistă și nesinceră. Oratorul judiciar roman, în cele mai multe cazuri, în loc să stabilească adevărata stare de lucruri, se mulțumea cu ade- vărul aparent. Un real sprijin în atitudinea lor superficială, avocații îl ¹¹⁴ Cicero, Brutus, 259, 260. ¹¹⁵ Ibid., 140, 197, 272, 303 etc. Cicero dă și cîteva scurte analize stilistice, de ex., analiza stilului lui Antonius (ibid., 140), a lui Crassus (ibid., 162) rtc. ¹¹⁶ Ibid., 141; vezi și 69, 275. ¹,⁷ Ibid., 32—34. ¹¹⁸ Cicero, Orator, 174, 236. ¹¹⁹ Cicero, Brutus, 142; cf. și 110. ¹²⁰ Ibid., 142; i d., De or., 111,’ 213. Cf. i d., Or., 55 urm. ¹²¹ Cicero, Brutus, 185. Cf. și ibid., 197, 290; i d., De or., II, 114, 121, 128 urm., 310; i d., Or., 69; i d., Opt. gen., 3. ¹²² Cicero, Brutus, 42, 82. 174 F. Edelstein 1.4 găseau în filozofia sceptică a noii academii, care era la modă. Singurul scop era să cîștige procesul. Pentru realizarea lui, oratorul putea face uz de tot felul de invective. Goana după succese, după efecte extravagante dez- voltă în oratorii judiciari romani o lipsă aproape totală de principii și dorința de a apăra „cauze disperate" și chiar „rușinoase" (causae turpes)¹²³. Cicero admite asemenea procedee — de care n-a fost străin în cariera sa de orator judiciar — și relevă ca un merit deosebit al lui Galba faptul că a fost primul care s-a servit de ele¹²⁴. O importanță deosebită acordă Cicero opiniei auditoriului: oratorul are nevoie, mai mult decît oricare artist, de aprobarea mulțimii. Spre deosebire de poezie, care se poate mulțumi și cu cititori puțini, arta oratorică are întotdeauna nevoie de aprecierea unui public numeros¹²⁵. Cicero încearcă să tragă o paralelă între aprecierea publicului și aceea a specialistului și ajunge la concluzia că oratorul aprobat de marele public nu poate să nu se bucure și de aprecierea cunoscătorului. Aplauzele publicului îi indică oratorului dacă și în ce măsură a reușit să-l impresioneze. Aceste aplauze sînt însă mult mai nesigure și mai labile decît aprecierea specialistului, ca fiind reflexe ale unui entuziasm spontan și nu ale unei evaluări cumpănite. Așa se explică faptul că publicul se entu- ziasmează uneori și pentru oratori mediocri, dacă aceștia reușesc să-! încînte¹²⁶. Cicero a adoptat în această lucrare forma de dialog și pentru motivele arătate mai sus, și pentru că această formă îi dădea posibilitatea să prezinte diversele fațete ale problemelor prin punctele de vedere introduse de inter- locutorii săi¹²⁷ și să trateze subiectul după un anumit plan, fără să-l oblige totuși să respecte acest plan cu prea multă rigurozitate. Intr-un dialog, întrețesut cu povestire ușoară și spirituală, întrerupt de digresiuni, el putea să dezbată variate probleme de literatură și artă; forma aceasta' se potrivea cu firea lui Cicero. Chiar dacă dialogul degene- rează des în monolog și tratarea nu e suficient de sistematizată, ea devine, în schimb, mai puțin monotonă și pedantă. Pornind de la principiul evoluției în artă, Cicero aplică în critica sa metoda istorică: fiecare orator e plasat, după cum am văzut, în epoca și în mediul său. In biografia oratorilor, în condițiile lor de viață și de educație, în funcțiile pe care le-au ocupat, găsește Cicero explicații cu privire la cali- tățile și deficiențele lor, iar orientarea spre genul oratoric o atribuie, foarte adesea, situației sociale și culturii părinților¹²⁸. ¹²³ Cf. M. M. P o k r o v s k i i, op. cit., p. 138 urm., \. A. Al a ș c h i n, Istoria Romei antice, București, 1951, p. 256; G. Boissier, Ciceron ei ses amis, Paris, 1902, p. 16. ¹²⁴ C i c e r o, Brutus, 82. Cî. și i d., Orator, 49; i d., De or., II, 294; III, 80. ¹²⁵ Cicero, Brutus, 91—92. Cî. si i d., Or., 24. ¹²⁶ Ibid., 184 urm., 188 urm., 193, 199. ¹²⁷ Pe baza experienței și a cunoștințelor sale bogate, Atticus rectifica unele erori ale iui Cicero, atrăgîndu-i, în repetate rînduri, atenția că enumerarea e prea extinsă {ibid., 176, 244, 269, 297) și caracterizările prea indulgente {ibid., 292, 296), că elogiul vechii generații de oratori e exagerat și stabilirea de paralele cu oratorii greci, deplasată {ibid., 293 urm;). Interlocutorilor săi le atribuie Cicero și caracterizarea oratorilor în viață, precum și rele- varea calităților si a meritelor sale {ibid., 232, 253 urm., 190, 296, 298, 162, 150, 123). ¹²⁸ Ibid., 79, 98, 104, 211 urm. 15 Cicero — despre genul oratoric în ,,Brutus" 175 Metoda nu este nouă¹²⁹, dar aplicarea ei la istoria elocvenței romane — cu toate limitările relevate — e nouă, prin ea criticismul judiciar devine pentru prima dată istoric și nu mai e dogmatic¹³⁰. Cicero se servește de procedeul comparativ, pentru a stabili raporturi între reprezentanții elocvenței romane și ai celei grecești (de ex.: Cato și Lysias)¹³¹ ,și pentru a trage paralele între diferiți oratori romani (Laelius și Scipio¹³², Ti. Gracchus și C. Carbo¹³³, Scaurus și Rutilius¹³⁴, Antonius și Crassus¹³⁵, Crassus și Scaevola¹³⁶, Cotta și Sulpicius și alții)¹³⁷. El con- stată anumite corelații și între temperamentul oratorilor și maniera lor de a vorbi, între modul de viață și caracterul elocvenței¹³⁸ ¹³⁹. Prin procedeul antitetic, el reușește să sublinieze trăsăturile și să inten- sifice efectele: elegantiam in Laelio, uim in Galba fuisse™. Cicero face mereu legătura între genul oratoric și arta în general (prin raționamente deductive: ceea ce e valabil pentru artă în general e valabil și pentru genul oratoric) și stabilește totodată, pe bază comparativă, corelații între genul oratoric și celelalte domenii ale literaturii¹⁴⁰ și chiar ale artei plastice¹⁴¹. In general Cicero nu se mulțumește cu simpla înregistrare a faptelor, ci caută să descopere cauzele și să le explice: Laelius și Scipio au fost oratori deopotrivă de talentați: discursurile lui Laelius nu erau superioare celor ale lui Scipio, cu toate acestea Laelius era mult mai apreciat. Cicero dă o explicație de ordin psihologic: este în obiceiul oamenilor să nu vroiască ca același om să exceleze în diferite domenii și, cum nimeni nu poate aspira la gloria militară a lui Scipio, publicul i-a acordat lui Laelius prioritatea în arta oratorică¹⁴². Declinul lui Hortensius se datorează, pe de o parte, scăderii pasiunii sale pentru studiu și exerciții¹⁴³, pe de altă parte, nepotrivirii stilului asiatic cu un orator în vîrstă¹⁴⁴. Spiritul fin și pătrunzător al lui Cicero se observă și în caracterizări. Prin cîteva linii bine trasate, el reușește adesea să releve esențialul, să reliefeze calitățile oratorului și să-i critice defectele, definindu-i stilul pe baza categoriilor stabilite de școlile retorice¹⁴⁵. Alături de caracterizări ¹²⁹ Vezi Aristotel, Poetica. ¹³⁰ J. W. Atkins, Literary Criticism in Antiquity, II, Cambridge, 1934, p. 41; cf. și F. L e o, Die griechisch-rbmische Biographie, Leipzig, 1901, p. 220 urm. ¹³¹ Cicero, Brutus, 63. El se ferește totuși de procedeul învechit dc a căuta fiecărui orator roman un corespondent grec. ¹³² Ibid., 83 urm. ¹³³ Ibid., 103. ¹³⁴ Ibid., 110. ¹³⁵ Ibid., 138 urm. ¹³⁶ Ibid., 145. ¹³⁷ Ibid., 201 urm. Cf. si 108. ¹³³ Ibid., 107, 108, 117.’ ¹³⁹ Ibid., 89. Cf. și 129. ¹⁴⁰ Ibid., 71, 116, 229 urm. etc. • ¹⁴¹ Ibid., 70, 261 etc. ¹⁴² Ibid., 84. ¹⁴³ Ibid., 320. ¹⁴⁴ Ibid., 325 urm. Cu privire la succesul lui Antistius, vezi ibid., 227. ¹⁴⁵ R. H a e n n i, Die Ut. Kritik in Ciceros Brutus, Freib. Schw., 1905, apud T e u î f e 1 — Kroll, op. cit., p. 396. 176 F. Edelstein 16 deosebit de reușite (ca cea a lui Cato, Autonius, Crassus, Scaevola, Hor- tensius și alții)¹⁴⁶, abundă însă și caracterizări care se rezumă la cîteva date biografice, activitatea politică, funcțiile ocupate sau evenimente mai importante din viața personajului, însoțite de cîteva aprecieri — de regulă epitete — despre cultura sa generală, talentul și activitatea ca orator¹⁴⁷. Uneori datele istorice și biografice trec pe primul plan, lăsînd impresia că autorul și-a propus să ne prezinte oameni de stat și nu reprezentanți ai genului oratoric¹⁴⁸. Sînt destul de numeroase și cazurile cînd — fie din lipsă de informații, fie din cauza mediocrității oratorilor — locul caracterizărilor îl iau simple înșirări de nume, pe care observațiile mult prea sumare ale lui Cicero nu reușesc să le concretizeze¹⁴⁹. I s-a reproșat lui Cicero că a introdus o mulțime de nume abstracte și obscure, numai pentru a lungi lista oratorilor romani¹⁵⁰ ¹⁵¹. La un moment dat Cicero însuși a simțit nevoia unei justificări: la reproșul lui Atticus că a ajuns să scotocească „prin drojdie", el motivează: Volo autem hoc perspici, omnibus conquisitis qui in multitudine dicere ansi sint, memoria quidem dignos perpaucos, verum qui omnino nomen habue- rint, non ita multos fuissem. Cu cît se apropie de epoca lui, în numărul oratorilor figurează tot mai mulți dintre aceia despre care Cicero însuși a fost nevoit să constate că nec habiti sunt oratores nec fuerunt, pe cînd dintre cei vechi au fost omiși chiar și unii „vrednici de laudă". Această carență în proporționarea operei devine și mai evidentă prin caracterizările relativ extinse ale acestor oratori neînsemnați. Motivarea invocată de Cicero e deficiența materialului infor- mativ¹⁵². Dar nu numai numărul celor menționați e prea mare, și caracteri- zările lor sînt, în general, prea elogioase: Cicero a căutat să treacă pe primul plan calitățile oratorilor, estompîndu-le deficiențele. Sînt puține aprecierile negative, ca aceea a lui Curio, Fimbria și Cn. Lentulus¹⁵³. Prin intermediul aceluiași Atticus, Cicero introduce punctul de vedere opus, precum și o critică a tentativei sale de a compara vechea generație de oratori romani cu maeștrii elocvenței grecești (de ex., pe Cato cu Lysias). Cicero amînă răspunsul la aceste obiecții sub pretextul că ar nece- sita prea mult timp¹⁵⁴. Ce l-a determinat pe Cicero să introducă atîtea personaje palide în lista oratorilor romani? ¹⁴⁶ Cicero, Brutus, 61 urm., 139 urm., 143 urm., 145 urm., 301 urm., 317 urm. ¹⁴⁷ De ex., caracterizarea lui A. Albinus (ibid., 81), M. Aem. Lepidus (ibid., 95—96), P. Crassus (ibid., 98), L. Gellius (ibid., 174). Cf. și 239—242, 245—247 etc. ¹⁴⁸ De ex., caracterizarea lui C. Galba (ibid., i27), L. Bestia (ibid., 128) ș. a. ¹⁴⁹ L. Cotta (ibid., 82), Sp. Albinus (ibid., 94), P. Popilius (ibid., 95), C. Drusus, T. Flaminius (ibid., 109) ș. a. Cf. și ibid., 108. ¹⁵⁰ A. Pierron, 'Histoire ’ de la litterature romaine, Paris, 1898, p. 190—191; T e u f f e 1 — Kroll, op. cit., I, p. 396: S c h a n z — H o s i u s, op. cit., I, p. 464: J. Carcopino, Correction au Brutus XVIII, 109, în „Revue de phil.“, 1929, p. 5 urm.; Jeanroy — Puech, Histoire de la litterature latine, ed. a 10-a, Paris, p. 112 urm. ¹⁵¹ Cicero, Brutus, 244. Vezi mai sus n. 127. ¹⁵² Ibid., 181. ¹⁵³ Ibid., 213 urm., 233, 234 urm. ¹⁵⁴ Ibid., 297. Vezi și n. 127. 17 Cicero — despre genul oratoric în ,.Brutus" 177 Se pare că, în primul rînd, el a făcut-o din considerente politice, din dorința de a da proporții cît mai grandioase elocvenței romane, pentru a releva bogăția și a sublinia meritele vechii generații de oratori, ale căror discursuri nu le mai citea nimeni¹⁵⁵. Admirația lui pentru trecutul glorios al Romei și pentru oratorii ei îl determină să nu treacă cu vederea nici figuri cu totul șterse. în explicația pe care o dă în Orator¹⁵⁶, Cicero intro- duce următoarea motivare: Sed ego idem, qui in illo sermone nostro, qui est KeHbI npHHminbl, HBJIHIOIUHeCH OCHOBOH MCTOpnn pHMCKOFO Kpac- Hopeqnn, M3Jio>KeHHon UmxepoHOM b „Brutus”, MeTOAbi h npneMbi unnepoHOBCKOH jiHTepaTyp- hoh KpwTHKH, a TaKJKe mccto h 3HaqeHne AanHoro npoH3BeAeHHH b TBopqecTBe UwuepoHa no TeopHH opaTopcKoro ncKyccTBa, mctomhmkh h (JiaKTopbi, onpeAejinBmne noHBjienwe „Brutus”. „Brutus” ne TOJibKo KpHTHqecKan h xpOHOJiornqecKafl ncTopwn pMMCKoro Kpac- Hopeqwn, oh HMeeT Taxate n TeopeTiiqecKiiiî xapaKTep; ({iparMeHTbi H3 hctophh jihtc- paTypbi nepe^yiOTCH c TeopeTiiqecKHMH BO33pennHMn: cJio>KHbifi xapaKTep opaTopcKoro HCKyccTBa, 6ojibinne TpeâoBaHHH no OTHomeHnio k tcm, kto ero npaKTHKyeT, ero MeAJien- Han no cpaBHeHnio c ApyrHMH poAaMH jiHTepaTypbi sbojiiouhh, KaqecTBa, kotopbimh AOJiJKen odjiaAaTb oparop, ycjioBHH, KOTopbie npeA'tHBJiHiOTCH AodpoKanecTBeHHOH peqn h t.a. Dth TeopeTHqecKne nojiO/Kenun He ii3Jio>KeHbi CHCTeMaTHqecKn b „Brutus” Mnome ero BO3- 3peHHH BbiHBjiniOTCH H3 nojiojKHTejibHbix h oTpnuaTejibHbix xapaKTepncTHK opaTopoB. HeKOTopbie TeopeTiiqecKne Bonpocbi, mnpoKO AncKyTHpyeMbie b „De oratore", b „Brutus” JiHiub saTponyTbi hjih noApasyMeBaiOTCH, k paspemeHnio Apyrnx UnnepoH BO3Bpa« maeTCH c âojibinen nacTonqnBocTbio, odnapyHiiiBaH 3a6biToe no He6pexK#oro opBTops b cooTBeTCTByiomyio snoxy n 0neHMB3eT ero B COOTBeTCTBHn C MHpOBO33peHUHMH II BO3MO?KHOCTHMH A3HHOH onoxii. Oâbiqno UnnepoH He AOBOAbCTByeTCH npocTbiM nepeqncAeHHeM 4)3Ktob? oh cTpeMHTca nocTHTHyTb nx npnqnHHyio cBH3b. 0ah3K0, ero HenocjieAOB3TejibHocTb, qecroAioâne n TmecjiBBne bhocht H3BecTHyio orpsHHqeHHOcTb: npHHimn obojuouhh HenojiHOCTbK) pscxpbiT, npeBocxoACTBo 3BTop3 bli- CT3BAHeTCH cJiuiuROM H3CTO ii pe3Ko, ero noAeMHK3 c Heo3TTnKncT3MH ycyryâjiHeT Cy6T>eK- THBHocTb ero TpyAa; HeKOTopbie x3p3KTepncTHKii op3TopoB cahiukom Kp3TKH, Apyrne noBepxHocTHbi; p3Aii ycnexs, oh corA3iii3eTCH c K33eHHbiM KpscHopeqneM (|)opyM3, ao- nycK3A npeyBeAnqeHHH n Aance yT3HB3Hne npSBABi. HecMOTpn H3 Bce sth cji36octh, „Brutus” coxp3HHeT ocodeHHo BB/KHoe 3H3qeHiie: CT3p3HCb Bbip33IITb H 060CH0B3Tb CBOH MHCHHH H H3CT3BJieHHH, OnpeAeAHH, OCHOBbIBBHCb H3 np3KTHKe, Tpe6oB3HH5I, UpeATaRBAHCMbie XOpOUieMy 0p3T0py, UmxepOH 0CT3BHA H3M oqenb neHHbiH MaTepH3A ajih nayqeHHH hctophh jisthhckoh JiHTep3Typbi; ne hmch ero, MH 3H3AH 6bl CAUmKOM M3JI0 O pHMCKOM Kp3CHOpeqHH H erO npeACTSBMTejIHX. DU GENRE ORATOIRE DANS LE „BRUTUS" DE CICERON (Resume) Le present srticle degsge les principes sur lesquels repose l’histoire de l’eloquence romsine que Ciceron donne dsns son „Brutus", les methodes et procedes de Îs critique litteraire ciceronienne, ainsi que Îs ptace et l’importsnce de cet ouvrage dans l’ensemble de l’oeuvre de rhetorique de Ciceron, avec les sources et les facteurs qui ont determine sa genese. Le „Brutus" n’est pas seulement une histoire critique et chronologique de l’eloquence chez les Romains: il a aussi un caractere theorique; les passages d’histoire litteraire y sont meles de considerations theoriques: complexite du genre oratoire, ses exigences rigoureuses de la part de ceux qui le cultivent, lenteur de son evolution par rapport aux autres 182 F. Edelstein 22 genres litteraires, qualites que doit posseder l’orateur, conditions que doit remplir un discours reussi etc. Ces considerations ne sont pas exposees dans un ordre systematique et beaticoup des conceptions de Ciceron resultcnt seulement des caracterisations positives ou negatives qu’il fait des orateurs. Certains problemes theoriques debattus longuement dans le „De oratore“ ne sont que rappeles en passant ou sous-entendus, d’autres sont repris avec plus d’insistance, 1’ecrivain relevant certains aspects negliges et soulevant de nouveaux problemes. Appuyees et verifiees par l’evolution de l’eloquence, les considerations theoriques du „Brutus“ prennent un caractere beaucoup plus concret. Quoiqu’il ait maintenu les divisions et categories traditionnelles, Ciceron, cherchant â s’eloigner le plus possible des rheteurs, a applique au genre oratoire des conceptions progressistes: principe de l’evolution en art et la relation complexe et multilaterale entre les differents domaines de la litterature et de l’art, necessite de la concordance entre forme et contenii, exigcnce nettement accrue. â l’egard de l’etendue, du niveau et de la solidite des connaissances de l’orateur, importance attribuee â l’appreciation de celui-ci par le grand public. En appliquant la methode histo- rique, Ciceron replace chaque orateur dans l’epoque respective et le juge par rapport aux conceptions et aux possibilites de cettc epoque. En general, il ne se contente pas d’enre- gistrer simplement les îaits mais cherche â decouvrir les rapports de causalite. Toutefois son inconsequence, son ambition, sa vanite apportent certaines limitations: le principe evolutif n’est pas applique jusqu’au bout; sa superiorite est mise trop souvent et avec trop d’empressement en relief; sa polemique avec les neo-attiques accuse l’aspect subjectif de l’ouvrage; certaines caracterisations d’orateurs sont tont â fait sommaires, d’autres sont meme superficielles; par recherche du succes il se declare d’accord avec l’elo- quence formaliste pratiquee au forum, admettant les exagerations et meme la dissimuiation de la verite. En depit de ces îaiblesses, le „Brutus“ presente une importance toute particuliere: en cherchant â illustrer et â fonder ses opinions et ses preceptes, en etablissant a partir de la pratique ce qu’on peut exiger du bon orateur, Ciceron nous a transmis des informations vraiment precieuses sur l’histoire des lettres latines: sans lui, nous ne saurions que peu de choses sur l’eloquence romaine et ses representants. RECENZII Al 111-lea seminar internațional de la Moscova al profesorilor de limba rusă din învătămîntul superior. Intre î și 30 iunie 1960 a avut loc la .Moscova cel de-al III-lea seminar internațional de limba rusă al pro- fesorilor de limba rusă din învătămîntul su- perior, din țările de democrație populară, inițiat de Ministerul Tnvățămîntului Mediu și Superior al U.R.S.S. în organizarea mun- cii seminarului și-au dat concursul profe- sorii institutelor din AAoscova, carc lucrează cu studenții străini. La acest seminar au luat parte 63 de dele- gați din diferite țări socialiste. Scopul principal al seminarului a fost acela de a da un ajutor substanțial profesorilor de limba rusă din aceste țări, atît în în- sușirea cît mai temeinică a limbii ruse cît și în munca lor de predare a acestei limbi. în conformitate cu acest scop, în planul de muncă al seminarului au fost incluse în primul rînd lecții teoretice de limba rusă și literatură sovietică, lecții și consultații cu privire Ia metodica predării limbii ruse, pre- cum și lecții practice pentru îmbunătățirea cunoștințelor de limba rusă. în al doilea rînd, în cadrul seminarului au fost prezentate referate ale reprezentan- ților diferitelor țări, referate în care s-a făcut o analiză succintă a tuturor probleme- lor ce stau în fața profesorilor de limba rusă din țările de democrație populară. Deosebit de important a fost de asemenea și schimbul de experiență între diferitele delegații, precum și vizitarea institutelor superioare de învățămînt și a școlilor din .Moscova și Leningrad. Din programul seminarului n-a lipsit nici viața culturală. Vizitarea AAausoleului, a ca- binetului și locuinței lui V. I. Lenin din Kremlin, a Galeriei Tretiakov, a Expoziției Unionale, a .Muzeului „Tolstoi" de la las- uaia Poliaua, a Ermitajului, excursia la Razliv, sau vizitarea cimitirului eroilor că- zuți în timpul blocadei Leningradului, spec- tacolele de teatru și operă, precum și multe altele, ne-au trezit impresii de neuitat. Zi- lele petrecute acolo ne-au creat posibilitatea să facem cunoștință cu Țara Sovietică — o uriașă construcție în care trăiesc oameni minunați, prietenia și ospitalitatea cărora am simțit-o de îndată ce am pășit pe pămîntul sovietic. Organizatorii seminarului au făcut lotul pentru ca seminarul să se desfășoare în cele mai bune condiții, intr-o atmosferă caldă, de prietenie, în așa fel ca după o lună participanții la seminar să rămînă cu maximum de profit în ceea ce privește cu- noștințele acumulate și cu cele mai fru- moase amintiri despre Uniunea Sovietică. Lecțiile teoretice de limbă și literatură predate de academicieni, profesori și do- cenți, ne-au îmbogățit cunoștințele și ne-au oferit prețioase informații despre ultimele noutăți ale științei sovietice în domeniul limbii și literaturii. Iată titlurile cîtorva lecții: ,,Pronunțarea rusă literară" (profe- sor R. I. Avanesov, membru corespondent al Academiei de Științe a U.R.S.S.); „Pro- bleme de fonologie și accent" (profesor S. Kuznețov); „Problemele clasificării pro- pozițiunilor compuse prin subordonare" (pro- fesor S. E. Kriucikov); „Analiza lingvistică a textului artistic" (docent AA. N. Sanski); „Despre unele probleme de lingvistică prac- tică" (docent I. E. Rozenthal); „Diferenție- rea stilistică a lexicului rus" (docent V. N. Kliueva); „Construcția sintactică în limba rusă vorbită" (candidat în științe filologice D. N. Smelev); „Literatura sovie- tică contemporană după cel de-al treilea congres al Uniunii scriitorilor sovietici" (Alexei Surkov); „Despre realismul socia- list" (profesor A. I. Metcenko). 181 Cronică 2 Deoarece spațiul uu ne permite, ne vom opri doar asupra lecției profesorului S. E. Kriucikov cu privire la „Problemele clasi- ficării propozițiunilor compuse prin subordo- nare“, lecție care prin problemele noi pe care le ridică a deșteptat un viu interes în rîndurile participanților la seminar. Cea mai răspîndită clasificare a propozi- țiunilor subordonate, după cum se știe, este clasificarea lor după asemănarea cu părțile de vorbire din propozițiunea simplă. Aceasta este clasificarea adoptată dc F. I. Buslaev, de tradiția școlară, de sintaxa academiei. PpaMMaTHKa pyccKoro H3biKa. Tom. IL Chht3kchc. H3A. AH. CCCP. MocKBa, 1960. La baza acestei clasificări nu stă însușirea principală, esențială a fenomenului, adică latura structural-scmantică a propozițiunilor compuse prin subordonare, ci o însușire se- cundară, corelația propozițiunii secundare cu părțile de vorbire din propozițiunea sim- plă. Acest neajuns de ordin metodic con- duce, în practica de învățămînt, la o analiză incompletă și unilaterală a propozițiunii compuse prin subordonare. Pe de altă parte, printr-o clasificare consecventă pe baza ase- mănării cu părțile de vorbire din propozițiu- nca simplă multe tipuri structurale ale pro- pozițiunii compuse prin subordonare nu-și găsesc locul. Aceste serioase neajunsuri ale clasificării tradiționale au creat necesi- tatea înlocuirii ei. Profesorul S. E. Kriucikov se raliază pă- rerilor lingviștilor V. A. Bogorodițki, N. S. Pospelov, V. V. Vinogradov cu privire la o nouă încercare de clasificare a propo- zițiunilor compuse prin subordonare, con- form căreia, în analiza acestor propozițiuni, trebuie să se țină seama de următoarele: a) prin ce cuvînt este legată propozi- țiunea secundară de cea principală, b) la ce cuvînt sau combinație de. cuvinte din propozițiunea principală în întregime, se raportează propozițiunea secundară, c) de poziția propozițiunii secundare în raport cu cea principală, d) de particularitățile de intonație ale structurii, e) de particularități în corelația formelor aspectelor și timpurilor predicatelor din propozițiunile secundară și principală, f) de relațiile semantice de bază și se- cundare între părțile de propozițiune a pro- pozițiunilor secundară și principală. După ei, propozițiunile compuse prin sub- ordonare se împart în două grupe mari: a) propozițiuni în care partea secundară se referă la un cuvînt sau o combinație de cu- vinte din partea principală; b) propozițiuni în care partea secundară se raportează kt propozițiunea principală, în întregime. Dintre acestea prima grupă a fost cel mai mult dezbătută și analizată. Aici se deose- besc cinci tipuri structural-semantice, și. anume: 1. Substantival-relativ (prisubstantivno-ot- nositelnîi), 2. PronominaLcorclativ (inestoimenno- sootnositclnîi), 3. Expoziuv-rclativ (iziasnitelno-otnositel- n îi), 4. Expozitiv-conjuncțional (iziasnitelno- soiuznii), 5. Prononminal-conjuncțional corelativ (mestoimenno-soiuznii sootnositelnîi). Propozițiunile compuse prin subordonare din cea de-a doua grupă se împart de ase- meni în cîteva tipuri structural semantice; 1. Tipul conjuncțional dezvoltat (soiuzno- rasprostranitelnîi tip). 2. Tipul de subordonare reciprocă (vzaim- nopodcinitelnîi tip), 3. Tipul de subordonarc-coordonare (pod- cinitclno-socinitelnîi tip), 4. Tipul relativ dc unire (otnositelno-pri- soedinitelnîi tip). Această clasificare constituie o încercare dc a grupa propozițiunile compuse prin subordonare pe baza structurii semantice. Considerăm că ea este mult mai reală decît clasificarea tradițională, și aplicarea ei în învățămînt va da rezultate bune. Poate pentru străini ea prezintă mai multă greu- tate în ceea ce privește procesul de însușire a tuturor tipurilor și subtipurilor, dar acestea odată însușite din punct de vedere teoretic, vor ușura cu mult analiza practică, activînd în același timp gîndirea logică a elevului. De un real folos au fost și consultațiile și lecțiile practice în cadrul cărora s-au discutat probleme ca: intonația propozițiunii în limba rusă, aspectele verbelor, verbele de mișcare, pronumele de negație și nehotărfte, folosirea prepozițiilor etc ... Ultimele patru zile au fost consacrate pre- zentării referatelor participanților la semi- nar, referate care au dovedit o studiere pro- fundă și multilaterală a problemei predării limbii ruse în țările socialiste. Referatele au atins următoarele aspecte: 1. Problema necesității acordării unei deo- sebite atenții dezvoltării vorbirii elevilor, îndeosebi a vorbirii orale. Dr. Schilling (!T. D. Germană) a făcut o amplă descriere a muncii de studiere a lexicului limbii ruse, efectuate de cadrele didactice din Universi- tatea berlineză, stabilind următoarea împăr- țire a materialului lexical: lexicul curent, 3 Recenzii 185 lexicul general științific și lexicul textelor speciale. El împarte întreg procesul de stu- diere a limbii ruse în irei etape concentrice, alegînd cu grijă materialul pentru fiecare etapă, în așa Iei ca în ultima etapă studen- tul să citească texte strict de specialitate. In lucrările tovarășilor Man (R. S. Ce- hoslovacă), Schillmg (R. D. Germană) și Rozkovțeva (R. P. Polonă) a fost eviden- țiat rolul major pe care îl are în munca de cercetare metoda statistică. 2. Problema comparării limbii ruse și a limbii naționale respective, importanța și locul acestei comparații în sistemul predă- rii limbii ruse. Lucrările tovarășilor Golsana (R. P. Mongolă), Szabo (R. P. Ungară), Caloianu (R.P. Romînă) au ilustrat acest fapt prinr-un bogat material concret din domeniul foneticii, lexicului, morfologiei și sintaxei. în total au fost prezentate 18 referate. Toate aceste referate au dovedit preocupă- rile și scopurile comune ale tuturor parti- cipanților la seminar precum și deosebita importanță a unor asemenea întîlniri ale tutu- ror proiesorilor de limbă rusă, în ridicarea calificării și a nivelului de cunoștințe a fie- căruia. Un deosebit interes a prezentat pentru fiecare vizitarea Institutului de limbi străine, în deosebi a laboratorului de limbă (condus de K. B. Karpov) și a laboratorului de fo- netică experimentală și psihologie a vorbirii (condus de profesorul V. A. Artemov) și de asemenea vizitarea unor școli din Mos- cova și Leningrad. La ședința de încheiere a seminarului, 30 iunie 1960, în numele participanților la seminar a luat cuvîntul tovarășa Pehleva- nova (R. P. Bulgară). Au fost făcute o serie de propuneri concrete cu privire la stabilirea pe mai departe a unui contact strîns între profesorii diferitelor țări și a înființării unei publicații care să reflecte problemele esențiale în predarea limbii ruse în diferitele țări. Ar îi binevenit dacă pe viitor s-ar mări numărul delegaților romîni la seminarul in- ternațional de limba rusă (anul acesta au fost numai cinci), trimițîndu-se totodată delegati din toate centrele universitare ale țării. OTILIA CROITORU Bazele esteticii marxist-Ieniniste. Refe- rindu-se la situația științei literaturii și a literaturii ca atare din timpul său, A. V. Lu- nacearski sublinia necesitatea unei munci complexe și vaste pentru cercetarea feno- menelor respective. Dificultatea în domeniul esteticii era multi- plicată și de faptul că, disciplină propriu zis filozofică, cu suin se contingente iața de toate domeniile acesteia și în special cu teoria cunoașterii, estetica este în același timp legată de teoriile diverselor forme ale artei: poetica, știința literaturii, muzicolo- gia, știința artelor plastice, etc., de critică (despre care Bielinski spunea că este „este- tică în acțiune⁴⁴). Alai este în legătură și cu psihologia, pedagogia, etica, istoria culturii, istoria politică ... Alunea a continuat însă cu energie, clari- ficările fiind în atenția nu numai a specia- liștilor ci și a unui public atît de larg îneît autorii prezentei sinteze speră ca prin munca lor să vină în ajutorul poporului. (In continuare se specifică și unele categorii cărora volumul se adresează în deosebi: intelectualilor sovietici, comuniștilor, celor care studiază problemele esteticei in cadrul tywățăniîntului de partid, studenților și tinerilor maeștri ai artei care se angajează pe drumul slujirii poporului, să-și însușească bazele științei estetice; autorii s-au străduit să le dea un manual pentru studiul indivi- dual al esteticii".) Deși destinată și cadrelor didactice și stu- denților, cartea prezintă un caracter mai larg decît un manual obișnuit și o structură definită în felul următor: ,,Com~ punind acest volum, colectivul autori- lor Șc-au propus ca sarcină să dea pe cit posibil o expunere sistematică a probleme- lor fundamentale ale științei estetice marxist- Ieniniste. Colectivul autorilor nu pretinde insă să prezinte un sistem strict elaborat. Autorii s-au condus, cînd au compus cartea, de dorința de a lămuri problemele funda- mentale ale esteticii într-o suită care după părerea lor este mai eficace pentru un ul- terior studiu individual" Materialul este organizat în patru mari secțiuni, subdivizate în capitole și subcapi- tole. Partea întîi studiază Estetica marxist- leninistă ca știință și Etapele principale ale istoriei concepțiilor estetice. Este imposi- bil ca în cele ce vor urma să intrăm în prea multe detalii, am dori să reliefăm într-o remarcă generală, caracterul combativ al acestei cărți și legătura ei strînsă cu viața, cu practica construirii comunismului, cu practica artistică; ea generalizează teoretic experiența dezvoltării culturii și exprimă in- teresele și exigențele culturale ale ooporului. Spre deosebire de estetica burgheză con- temporană, care exprima interesele unui grup restrîns de „inițiați“ avînd un pronun- țat caracter de clasă, întreeîndu-se în a fi cît mai departe de viață și urmărind aba- 18 ti Recenzii 4 terea atenției maselor de la lupta pentru libertate și democrație, estetica marxist- leninistă se sprijină pe experiența diferitelor arte și în special a literaturii realist-socia- listc. Pentru a ușura înțelegerea relațiilor estetice noi, autorii au făcut o incursiune în trecut examinînd estetica Greciei, Romei, Chinei, Indiei, Europei, cu subdiviziunile: renaștere, clasicism, iluminism etc. sub- liniind în cele din urmă contribuția revolu- ționarilor deniocrați, și apoi aportul hotărit al lui Marx, Engels și Lenin la fundamen- tarea noii estetici. Relațiile estetice sînt privite în dezvoltarea lor istorică pcntrucă sentimentele estetice care există din cele mai vechi timpuri au evoluat și ele odată cu dezvoltarea socie- tății. Se precizează totodată că deși rela- țiile estetice își găsesc expresia cea mai adecvată în artă, ele au o sferă de aplicabi- litate mult mai largă. Omul ia o atitudine estetică și față de realitățile vieții, față de natură sau societate; iată de ce autorii lu- crării și-au propus ca scop cercetarea legă- turilor științei estetice cu producția de bu- nuri materiale, cu politica sau filozofia, cu știința sau morala, ș.a.m.d., ținînd însă cont de legile și specificul ei. Estetica este deci considerată ca „o disciplină științifică, ce studiază legile generale de dezvoltare a rela- țiilor estetice ale omului față de realitate și în special arta, ca formă specifică a con- științei sociale. Cu alte cuvinte se poate spune că estetica studiază relațiile estetice ale omului față de realitate în general, și forma lor cea mai înaltă, arta, în special". Estetica științifică este strîns legată de filozofia marxist-leninistă, se sprijină pe principiile acestei filozofii și se conduce după metodele ei; la baza esteticii stă în primul rînd teoria materialist-dialectică a cunoașterii și înțelegerea materialistă a so- cietății și istoriei. în același timp, ca orice știință filozofică, estetica arc un caracter de clasă și partinic. Estetica marxist-leninistă reprezintă treapta superioară în dezvoltarea acestei științe. Ea s-a cristalizat pe baza practicii din dome- niul artei și literaturii universale, precum și în focul discuțiilor critice. (în această privință merită subliniat faptul că însăși Ba- zele esteticii marxist-leniniste, această lu- crare colectivă, a fost studiată înainte de a fi dată la tipar și de un mare număr de specialiști din diferite domenii ale literaturii și artei, discutată în cadrul unor ședințe de lucru la diferite institute științifice de spe- cialitate — precum și în cadrul unor ple- nare deschise ale Academiei Bulgare.), Un rol deosebit îl are estetica pentru for- marea principiilor etice ale oamenilor. Arta este unul din mijloacele cele mai capabile să ajute la formarea omului nou, constructor al societății comuniste, formînd totodată și dezvoltînd idealurile estetice ale poporului, ajutînd maselor să înțeleagă problemele de bază ale artei. în capitolul Estetica și practica autorii insistă asupra unui fapt de o largă semnifi- cație pentru epoca noastră. Estetica nu inte- resează numai pe scriitori sau artiști, numai pe creatori în general ci, poate în aceeași măsură, pe milioanele de „consumatori" de artă. Teoria esteticii ajută la clarificarea și înțelegerea unor procese adinei ale artei. Autorii subliniază însă că studierea teoriei estetice nu poate înlocui talentul, dar rea- mintesc pe de altă parte că „nici un mare artist creator nu se poate lipsi în arta lui de meditație". Și nu întîmplător mulți ar- tiști de valoare au intrat și în istoria gîn- dirii estetice ca mari teoreticieni. (Leonardo da Vinci sau Goethe, Tolstoi sau Sta- nislavski sînt numai cîteva exemple.) Partea a doua a lucrării se referă la Rela- țiile estetice față de realitate după care se trece la studierea esenței artei: Arta și rolul ei în viața societății, Legile istorice de dez- voltare ale artei, Caracterul popular, de clasă și partinic al artei, la care se adaogă un capitol special: Artistul creator. Operele de artă nu se adresează numai unui grup mai mare sau mai mic de inițiați, ci constituie o exigență general umană; fie că e vorba de muncitor sau savant, tracto- rist sau matematician, aviator sau artist. Această necesitate poate fi îngrădită sau sti- mulată de anumite condiții sociale, dar nu depinde niciodată de o anumită specializare sau condiție socială a oamenilor. Sarcinile artei s-au schimbat, au evoluat, dună cum a evoluat și rolul artei în socie- tate. De aici rezultă și dificultatea unei de- finiții unitare pentru artă. Estetica progresistă premarxista a încercat să dea o întreagă scrie de definiții: unii au considerat arta ca fiind o „reprezentare a** rcalităȚi", alții afirmau că arta renroduce viața, dar nu așa cum este, ci cum ar trebui să fie; unii susțineau că arta transmite sen- timentele unui om altora; alții o defineau ca pe o „autoexprimare a sufletului ome- nesc". Toate aceste definiții ca și multe altele (excepție fac desigur definițiile idea- liste) couțm parte de adevăr, în sensul că ele sînt adevărate (sau se apropie de ade- văr), numai pentru anumite laturi ale no- țiunii de artă și nu pentru totalitatea acestor laturi. Lipsiți de viziunea istorică. în ce. pri-. Recenzii 1X7 veșic dezvoltarea artei, premarxiștii n-au putut să prezinte, deși de bună credință, decît definiții parțiale. Marxismul nu privește arta izolat, nu o explică prin ea însăși, ci în legăturile ei cu suma altor fenomene sociale și în primul rînd cu baza materială a societății, baza economică, structura socială și lupta dc clasă. Numai astfel poate fi studiată arta aparte, cu specificul ei, ce se deosebește distinct de toate celelalte forme ale con- științei sociale. l?iind un fenomen istoric concret, arta a suferit ele a lungul dezvol- tării societății o serie de schimbări, atît în forma cît și în conținutul ci. Specificul acestei forme a conștiinței so- ciale consta în faptul că „opera ele artă este totdeauna un rezultat al activității spirituale, înțelegerea de către om a unor anumite la- turi ale realității, exprimarea intr-un obiect a relațiilor spirituale ale omului țață de realitate, a gîndurilor și sentimentelor lui. Arta are ca scop influențarea sentimente- lor, voinței, gîndirii oamenilor, transmiterea unor anumite cunoștințe, a unor anumite aprecieri cu privire la fenomenele realității (p. 197). (Aici și în continuare citez după ediția în 1. rusă. .Woskova 1960, Șt. B.) Dc o mare importanță pentru lămurirea termenului și explicarea frămîntărilor lui spirituale este capitolul Artistul creator. Respingînd cu argumente științifice concep- ția idealistă despre artistul supraom, des- prins de sfera realității, autorii manualului de estetică arată că talentul constă în anu- mite predispoziții, care se pot dezvolta sau risipi datorită mediului. Artistul creator re- prezentînd latura subiectivă a operei dc artă, trebuie să fie o mare personalitate și să aibă o mare răspundere față de creația sa. Emotivitatea, observația pătrunzătoare, intuiția și fantezia sînt calități indispensa- bile artistului. Realitatea trebuie să fie însă totdeauna punctul de sprijin și dc compa- rație pentru imaginația lui. „Eu am consi- derat totdeauna — spunea Goethe — că realitatea este mai genială decît geniul meu". Sînt cazuri cînd forța lăuntrică a artistu- lui este atît dc mare încît eroii creați de ei pot să evoluiezc chiar și împotriva voinței autorului. Autorii s-au referit printre altele și la afirmația lui Tolstoi în legătură cu Ana Karenina: „în general eroii și eroinele mele fac uneori glume pe care eu nu le-aș dori: se comportă cum ar trebui să se com- porte în viața de toate zilele și nu așa cum mi-ar fi plăcut mied* în partea a treia se tratează Imaginea artistică, Conținutul și forma în artă, Fru- mosul, Tragicul și comicul, Formele și ge- nurile artei. (Arhitectură arta decorativă, sculptură, pictură și grafică, literatură, mu- zică, dans, teatru, cinematografie.) Partea finală a lucrării este rezervată realismului și realismului socialist. Conform teoriei materialismului dealectic autorii con- sideră că: „Numai unitatea dialectică dintre laturile subiective și obiective în problema cunoașterii dă omului cheia pentru înțele- gerea justă a realității. Din punct de vedere dialectic în orice imagine, inclusive cea ar- tistică, există ceea ce provine de la obiect, de la lucru, și există „aportul" care pro- vine — dacă vorbim despre artă — de la artist. Imaginea artistică reflectează nu nu- mai obiectul ei, ci și părerile, sentimentul despre lume a unui om viu, concret, fiu al epocii sale, exponent al unor interese so- ciale și a unor tendințe individuale. Artistul ca ființă socială aduce inevitabil în operă spiritul, trăsăturile și influențele societății, și a timpului său și o dată cu aceasta — sufletul său, aptitudinea sa individuală de orientare în lume și de influențare a ei. El nu este un aparat fotografic care fixează automat cele văzute, ci un om viu cu con- cepțiile și sentimentele sale. El cunoaște și reprezintă în primul rînd ceea ce are un in- teres vital, primordial pentru el, în care el vede esența și particularitatea fenomenului reprezentat, prin care el speră să redea citi- torului, spectatorului sau auditorului viziu- nea lui despre viață, sentiment, gîndire (pag. 529—530). Odată precizat aportul și rolul artistului în crearea operei, autorii pun în discuție termenul de realism. Nu se poate spune că în literatura și arta deceniilor anterioare realismul ar fi o categorie necunoscută; dar ca metodă de creație el este specific sec. al XlX-lea. In afara adevărului vieții nici nu poate să existe o artă autentică. în privința originalității artei, problema se pune sub două aspecte: „Un mare artist trebuie prețuit nu numai prin ceea ce se aseamănă el cu Tolstoi, Repin sau Stani- slavski ci și prin ceea ce nu se aseamănă cu ei și înainte de toate pentru exprimarea celor mai mari cuceriri ale spiritului epocii lui." Problema principală constă însă în cu- noașterea și descoperirea acelor laturi a „neasemănări cu alții" care sînt definitorii pentru artist, distingîndu-1 în cadrul speciei sau genului. Noțiunea cernîșevschiană — proprie și lui Goethe de alt fel — că „frumosul este viața" nu trebuie înțeleasă ca și cum artistul n-ar avea nevoie să vadă și aspectele nefru- 188 Recenzii moașe ale vieții. Expresia vrea numai să precizeze că sursa de observație a laturilor inimoase sau urîte ale vieții există în reali- tatea concret-istorică. Realismul ca metodă nu este uniform în modalitatea de exprimare ci aceasta depinde în deosebi de iorța creatoare a artistului, etc.; în scliimb linia generală, adecă ideea de a observa laturi cît mai multiple dm viață este o cerința comuna. Realismul sec. al ÂlX-lea neîiind înarmat cu știința marxist- leninistă n-a putut duce arta mai departe de stadiul ce constă în a prezenta realitatea, criucind-o. Meritul de a arăta calea pentru îndreptarea situației îi revine realismului so- sialist. Arta realismului socialist reflectă în mod artistic lupta pentru victoria revoluției socialiste. El se sprijină în cultura rusă pe rezultatele și tradițiile lui Pușkin și Tolstoi în literatură, Surikov și Repin în pictură, Glinka și Musorgski în muzică, Volkov și Șcepkin în ană, i\azakov -și Bejenov în arhi- tectură, Biclinski, Cernîșevski, Dobroliubov și Herzen în critică și estetică. „Arta sovietică a adus in cultura univer- sală nu numai un cerc de teme și probleme noi ale vieții, nu numai o atitudine nouă, optimistă țață de viață, ci și un cerc de idei noi, ideea umanismului revoluționar, și a internaționalismului proletar, ideea păcii in- tre popoare, a democratei șl sociali s mul ui. “ în timp ce literatura burgheză cunoaște crize simultane și ca un rezultat al crizelor din viața economică a statelor capitaliste, arta realist-socialistă se dezvoltă treptat nu sub forma unor „canoane care îngus- tează viziunea artistului" ci ca o varietate de nuanțe și forme, dînd posibilitate artis- tului să surprindă cele mai importante și cîteodată mai imperceptibile aspecte din viață. De asemenea nu este întîmplător faptul ca arta realistă ia forme demascatoare, toc- mai în acele țări capitaliste unde mișcarea muncitorească este mai puternică și mai organizată (de exemplu neo-realismul ita- lian). Pe de altă parte o serie de artiști progresiști vin spre realismul socialist pe căi întortochiate, în luptă cu subiectivismul sau formalismul lor de început. Așa este soarta operelor lui Brecht, Aragon, Neruda, Nezval și a altora. Cît privește explicarea termenului de rea- lism socialist ca metodă de creație, distin- gem două laturi: Realismul, străduința de a prezenta realitatea în multilateralitatea sa, și socialismul, adică arta partidului comu- nist, prețuirea vieții de la înălțimea idealu- rilor comuniste. Arta realist-socialistă se sprijină ne legătura neîntreruptă dintre artă și viață, dintre artă și practica construirii unei societăți noi. „Insă jormele artei reali st-sociali sie din U.R.b.S. nu pot ți transplantate mecanic în realismul socialist din R. D. Germană,, sau China, din Italia sau Mexic.“ Realitatea istorică și specificul național etc. vor hotărî asupra îormei sub care se va prezenta în țările respective această metodă. Fără a atinge tirajul lucrărilor asemănă- toare, ca bazele marxism-leniuismulut (bOU.UOO), Bazele cunoștințelor politice sau Bazele țilozoției marxiste (UJU.OOO) prezentul volum despre problemele funda- mentale ale esteticii (în 100.000 de exem- plare) nu va putea ajunge acum la toți cei. dornici de luminile lui. O nouă ediție va constitui ocazia de a se îmbogăți eventual unele capitole sau a se adăoga și altele noi, — perfccționînd și mai mult aceasta carte devenită de pe acum un prieten ne- despărțit pentru toți cei ce lucrează sau au. contingențe într-un fel sau altul cu domeniul artei, ca și pentru toți iubitorii de artă în general. ȘTEFAN BITAN Un dicționar al cuvintelor străine. (B a k o s F e r e n c, Ide gen Szavak Kezi- szotâra. Terra. Budapest, 1960). în anii de după eliberare, în literatura lexicografică maghiară au apărut mai multe lucrări ase- mănătoare sau chiar cu caracter identic¹. „Micul dicționar al cuvintelor străine" pe care îl prezentăm acum este o reeditare nemodiîicată a ediției din 1958. Ediția a Il-a a fost impusă de faptul că primele 10 000 de exemplare s-au epuizat. De asta dată lucrarea a apărut într-un tiraj de 24 000 de exemplare. Acest Dicționar cuprinde aproximativ 32 000 de date lexicale. Față de „predece- sorul" său direct (Dicționarul cuvintelor străine — colecția Dicționarelor mici) care cuprindea numai 19 000 de date, el a fost îmbogățit cu material lexical nou luat pe de o parte din dicționare mai vechi (ca de exemplu din Dicționarul lui Kelemen Bela sau al lui Tolnai Vilmos), iar pe de altă ¹ Sândor Kălmân, Idegen szavak mar- xista magyarâzatokkal (Szikra. Budapest, 1948). în 1949 a apărut ediția a Il-a îmbogățită. Idegen szavak szotâra (Szikra. Budapest, 1953 ). B a k o s Ferenc, .Idegen szavak szotâra (Kisszotâr sorozat. Terra. Budapest, 1957 ). Recenzii 189 parte, din dicționare speciale, lexicoane. I-au servit drept izvor și dicționare de limbi străine ca „Fremdwbrterbuch" (Leipzig 1954) sau Larousse (Paris 1957) și altele. Dar materialul publicat a mai fost completat și prin multe cuvinte străine care, deși sînt destul de frecvente, n-au prea fost incluse pînă acum în dicționare. La începutul „Alicului dicționar ai cuvin- telor străine" se găsește prelata redactorilor, un capitol de îndrumări, lista abrevierilor și un tabel cu cele mai Irecvente corespon- dențe de sunete și de litere. La sfirșit se dau numele unităților de măsură engleze, lista cuvintelor care nu se scriu potrivit normelor cuprinse în „Îndreptarul ortografic al limbii maghiare" și cîteva foi curate pentru însemnări și adnotări. Dicționarul arc 7(84 pagini. lată structura articolelor: Dacă cuvîntul- tnlu se scrie potrivit ortografiei maghiare, după el urmează în paranteze rotunde, cules cu litere cursive, cuvîntul cu ortografia limbii din care s-a făcut împrumutul. De pildă konkret (concret). Dacă cuvîntul-titlu are o ortografie străină, urmează după el, în paranteze drepte, pronunțarea lui obiș- nuita din limba maghiară. De cx. clair- voyance [c:² klervoâjansz]. Elemente prime foarte des întîlnite în neologismele compuse (ca aero-, bio- etc.) sînt explicate printre cuvintele-titlu la locul cuvenit; iar — pentru prima dată în lexicografia maghiară — dau în anexă cele mai frecvente postfixe și sufixe străine (ca de ex. -grâfus, -âcio) cu scopul de a face posibilă și înțelegerea unor cuvinte străine necuprinse în Dicționar. Se scriu cu ortografia maghiară toate cuvintele în cazul cărora apariția frecventă, tradiția, obișnuința în ramura respectivă sau în știință etc. îngăduie acest lucru. Drept model pentru pronunțarea cuvinte- lor-titlu servește pronunțarea obișnuită a vorbitorilor maghiari instruiți. Fiind destinat urmi larg public de cititori, Dicționarul nu-și propune să noteze prin semne fonetice speciale sunetele străine inexistente în siste- mul fonetic al limbii maghiare. De aceea autorii Dicționarului au ales metoda cea mai evidentă, notînd sunetele străine cu ajutorul literelor celor mai apropiate sunete din limba maghiară. l'rmînd tradiția dicționarelor de cuvinte străine, redactorii Dicționarului ne infor- mează și despre originea cuvintelor-titlu. Se indică în general sursa originală, limba din care a pornit cuvîntul. Așa de pildă - e: ■= ejtsd (pronunță). cuvintele algebra, kâliuni sînt notate ca fiind de origine arabă, la cuvîntul kiniti se scrie că e de origine indiană, deși este știut că fiecare dintre ele a pătruns în limba maghiară în urma unor filieri multiple. De problema complicată și uneori nu îndeajuns clarificată a migrațiunii cuvintelor este evi- dent că Dicționarul nu se putea ocupa. Se indică limba mijlocitoare numai în cazul cînd un cuvînt pornit dintr-o limbă primește într-o altă limbă unele modificări fonetice și grafice și numai după aceea intră în limba maghiară. Astfel cuvîntul cachou [e: kăsu] este notat cu etimologia „mala- ieză-* franceză", deoarece modul de scriere a acestui cuvînt este caracteristic limbii franceze (săgeata indică tocmai acest lucru). E o greșeală destul de frecventă că unele cuvinte străine sînt folosite nu în înțelesul lor exact. De aceea Dicționarul nu se mul- țumește cu explicarea cuvîntului-tithi prin- tr-un singur cuvînt maghiar. Coresponden- tul maghiar cunoscut și acceptat urmează imediat după cuvîntul-titlu. Unde se consi- deră necesar, se atrage atenția cititorului asupra folosirii exacte și corecte a cuvinte- lor. După indicarea etimologiei sînt date observațiile stilistice prin semne prescurtate tipărite cu litere cursive indicînd caracterul arhaic, regional etc. al cuvîntului: buksza (Biichse) nem (germ.) nep (popular). Sînt însemnate cuvintele familiare, cele care apar foarte rar, sau cuvintele de jargon, argo din lexicul tehnic-profesional precum și sen- surile figurate. Termenii de specialitate, cuvinte din lexicul profesional sînt notate prin calificative speciale. Aceste indicații sînt importante mai ales dacă un termen este folosit în mai multe domenii ale științei ca de ex. depresszio, care se folosește într-o serie întreagă de științe (astronomie, meteo- rologie, medicină, economie etc.). In sfîrșit cîteva cuvinte despre intențiile de cultivare a limbii care se manifestă în Dicționar. Redactorii s-au străduit să lumi- neze sensul cuvintelor străine prin cît mai multe sinonime și astfel să ^ropage con- comitent cu explicații, și termenul maghiar corespunzător. In acest fel înlesnesc pe de o parte înțelegerea exactă și rapidă a cu- vintelor străine, iar pe de altă parte, pe cît e posibil, contribuie la evitarea lor. De aceea stă pe primul loc cuvîntul cu formă maghiară în cazul cînd cuvîntul-titlu sau derivatele lui sînt folosite atît cu sufixe maghiare, cît și cu sufixe străine (ca logiku- san, logice; mechanikusan, mechanice). 190 Recenzii Prin indicarea originii cuvintelor străine — se spune în prefața Dicționarului —, prin arătarea formei grafice străine, prin indicarea pronunțării și a valorii lor stilis- tice, prin punerea pe primul loc a expresii- lor maghiare etc. cei ce folosesc Dicționarul primesc mai mult decît simpla lămurire a sensului cuvintelor. Autorii au în planul lor scoaterea unei ediții augmentate și îmbunătățite. .Alicul dicționar al cuvintelor străine" este și în forma sa actuală un instrument de mare folos pentru publicul cititor. FERENC ROȘA CRONICĂ • Universitatea „Babeș—Bolyai“, în co- laborare cu Institutul de istorie a partidu lui de pe lîngă C.C. al P.M.R., sectorul cnuj și Filiala Academiei R.P.R. Cluj, a or- ganizat o sesiune științifică festivă con- sacrată aniversării a 40 de ani de la în- ființarea partidului comunist din Romînia, care a avut loc între 18—20 mai 1961. La această sesiune, din cadrul facultății de filologie, s-au prezentat două comunicări: acad. prof. E. Petrovici: Bogata activitate lingvistică din R.P.R., rod al sprijinului multilateral primit din partea P.M.R. și prof. Z. Bugnariu, prof. E. Jancso, conf. P. Soni, lectori I. Vlad, AL Zaciu, asist. M. Curticean și cercetători E. Stan și M. Triteanu: 40 de ani de luptă pe drumul făuririi unei literaturi reali st-socialiste. • în zilele de 8 și 9 aprilie 1961 a avut loc sesiunea cercurilor științifice studențești, închinată aniversării a 40 de ani de la înființarea partidului. în ședința festivă de deschidere au fost prezentate următoarele comunicări: Activi- tatea lingvistică din R.P.R. — rod al snri- jinului acordat de P.M.R., C. AAilaș, an. III, și Pentek J. an. II; Orientări noi în folclo- ristica romînească de după 23 August 1944, L. Babici, an. IV. Lucrările au continuat apoi pe secții: lingvistică și literatură. La secția lingvistică au fost prezentate următoarele comunicări: Locuțiunile adjecti- vale și adverbiale în limba romînă, A. Vmă- toru, an. IV. (cercul de limba romînă); Influențe lexicale reciproce romîno-maghiare în terminologia creșterii animalelor, Kere- kes L, an. I., Daly A., an. V., Viorica Deac, an. II., Fejes G. an. ÎL, L. Gherghel, an. II. (cercurile de limbă romînă și maghiară); Exprimarea calității în basmele populare, Olosz 1\. an. 111; Domeniile din care sînt luate elementele imaginii comparațiilor în poezia maghiară, din R.P.R., Rovăcs L., an. V. (cercul de limba maghiară); Aspectul verbal în limba rusă și traducerea lui în limba romînă, Maria Zubașcu, an. IV. (cer- cul de limba și literatura rusă); Situația infinitivului în limbile franceză și romînă, Gh. Haș, an. V. (cercul de limba și litera- tura franceză); Observații asupra întrebuin- țării articolului în limbile engleză și ro- mînă, C. .Muscă, an. V. (cercul dc limba și literatura engleză). La secția literatură au fost prezentate ur- mătoarele comunicări: Din istoricul presei muncitorești din Tran- silvania: „AdevăruE și literatura revistei (1903—1910), T. Cătineanu an. II; Din isto- ricul presei muncitorești: „Tranzacțiuni lite- rare și științifice", R. Ciobanii, an. II; Pro- bleme ale dramaturgiei actuale, A. AAun- teanu, L. Pctrcscu, an. II; Contribuții la o valorificare științifică a istoriei criticii lite- rare: I. Trivale de C. Duică, an. IV. (cercul dc literatură romînă); Succesele nuvelisticii maghiare din R.P.R. în anul 1960, sub în- drumarea Partidului, I<6td J. an. V., Mate- rialul literar al revistei ,,.4 mai no“, Csb- gbr E. an. V.; Reflectarea problemelor lite- rare și culturale rornîne în revista „lltunk" între anii 1956—1960, D. ('ulcer, an. IIL, Mozes H., an. II.; Luptele critice. în jurul piesei lui Nagu Istvân ..Ozonviz el6ttu, Szâsz L., an. III. (cercul de literatură ma- ghiară); Scriitorii oxtuali valorifică elemen- tul popular: Cicerone Teodorescu, N\. Pop, an. IV. (cercul dc folclor); Drama*' populară rusă: A. S. Pușkin în comparație cu cît ev a aspecte din drama populară romînă. Becsky Șt., an. III. (cercul de limba și literatura rusă); Figura lui Horia în roma- nele lui Joseph Martin și Oskar W'alEr 192 2 Cisek, U. Krasser, an. IV. (cercul de limba și literatura germană); Shakespeare pe scena Teatrului Național din Cluj, A. Curtui, an. V. (cercul de limba și literatura engle- ză); Evoluția elementului liric în balada ger- mană, de la Biirger la Heine, D. Rușu, an. II. (cercul de literatură universală). • In zilele de 31 martie—1 aprilie 1961, A4inisten.il învățămîntului și Culturii a or- ganizat o consfătuire la București cu cadrele didactice care predau limbi romanice și ger- manice la secțiile de specialitate. La con- sfătuire s-au analizat problemele fundamen- tale ale predării acestor discipline în învă- țămîntul superior și modul de pregătire a absolvenților de la aceste secții. Au prezen- tat referate: tov. acad. lorgu Iordan, prof. univ. Jean Livescu și N. Condeescu de la Universitatea „C. I. Parhon“ din București, prof. univ. N. I. Popa de la Universitatea .„Al. I. Cuza“ din Iași și prof. univ. Henri Jacquier de la Universitatea „Babeș—BolyaC din Cluj. Din partea catedrelor de limbi romanice și germanice ale Universității „Babeș—Bo- lyai“ din Cluj au luat parte un număr de 15 delegați, care au adus contribuția lor, parti- cipînd în mod activ la discuții. * La Praga, între 5 și 10 iunie a. c., acad. E. Petrovici a participat la sesiunea de lucru a Comisiei de dialectologie slavă și a atlasului lingvistic slav, comisie insti- tuită de Comitetul internațional permanent al slaviștilor. La această sesiune acad. E. Petrovici a prezentat comunicarea „Isoglose slave și isoglose romînești pe teritoriul R.P.R.“ La Universitatea din Praga, la invitația Socie- tății lingviștilor cehi, a ținut conferința „Isoglose toponimice slave pe teritoriul R.P.R.“ 1987fc ERRATA — OnEHATKM Pag. Rindul în loc de: Se va citi: Greșeala s-a făcut Old. Sor Hibâs szdveg: lîelyes szdveg: din vina: CTp. CTpoKa HaneqaTano: CjieAyeT HHTaTt: 4 12 cBepxy C. HA£b M. HAAb redacției 46 12 CBepxy BOCnHTaHHH BOCnHTaHHH 51 4. alulrol M a j a k o v s z k a j a M a j t y i n s z k a j a autorului 56 Nota 9 Pasca Pasca 74 4 cBepxy -cn xcbH’nmia) -ca (JK'bH’nmia) tipografiei 79 4 cBepxy b Abtohomhoh b Mypem-ABTOHOMHOH redacției 136 5 de sus Azilul „Azilul autorului 149 3 de sus fîrîîiește îîlfîiește 151 18 de sus n-a ne-a 165 9 de sus Atticus Accius Nota 38 107 105 166 5 de sus este est tipografiei 179 21 de jos în timp in ă întîmplă autorului (BB Philologia 1961)