REDACTOR ȘEF: Frof. I. VLAD
REDACTORI ȘEFI ADJUNCȚI: Frof. I. HAIDUC, prof. I. KOVACS, prof. I. A. RUS
COMITETUL DE REDACȚIE FILOLOGIE: Prof. A. ARPAD, prof. I. PĂTRUȚ, prof. G. SCRIDON, prof. R. TODORAN, conf. C. CAPUȘAN, conf. M. CAPUȘAN, conf. O. ȘCHIAU (redactor responsabil), conf. S. TRIFU, lector. M. HOMORODEAN (secretar de redacție)
ANUL XXIII
1978
STUDIA
UNIVERS1TATIS BABE$-BOLYAI
PHILOLOGIA
2
Redacția : 3400 CLUJ-NAPOCA, str. M. Kogălniceanu, 1 e Telefon 1 34 50
SUMAR — TARTALOM — CONTENTS — SOMMAIRE — CO^EP^AHME
D^nit^e Macrea — la 70 de ani • Dimitrie Macrea — potir son 70e anniver-țsaire (I. PĂTRUȚ)............................................................. 3
G. MATE, La confluența artei cu știința • Ha CTbiKe HCKyccTBa h HayKH ...	5
I. GALEA, D. H. Lawrence și semnificațiile existenței umane • D. H. Lawrence
and the Significances of the Human Existence....................................... 11
I. NISIPESCU, Les coordonnees socio-psychologiques de la crise de l’adolescen-
ce chez les romanciers Roger Martin du Gard et Marcel Arland • Coordonatele socio-psihologice ale crizei adolescenței la romancierii Roger
Martin du Gard și Marcel Arland.................................................... 17
D. CORNEA, Sentimentul duratei la Villon (II) • Le sentiment de la duree
chez Villon (II)................................................................... 26
Y. GOGA, Le rapport du reve et de la realite dans le roman de Marcel Proust
• Raportul dintre vis și realitate în romanul lui Marcel Proust ....	35
I. T. STAN, Contrastarea fonetico-fonologică pe plan sincronic (III). Stadiile contrastării • Etude contrastive phonetique-phonologique sur le plan synchronique (III), Les stades de l’analyse................................... 43
BALOGH D., Nehăny statisztikai adat Horvăth Imre szokeszleterol • Unele
date statistice despre vocabularul lui Horvăth Imre • Some data about the poetic vocabulary of Horvăth Imre......................................... 52
E. îțELIAH, JIeKCHKorpa(j)HqecKaH o6pa6oTKa pyccKoft MaTewaTHqecKoft TepMHHOJiornK (I)
• Prezentarea lexicografică a terminologiei matematice ruse (I) . . . .	60
O. CROITORU, Lexicul viticulturii în graiul lipovenilor din comuna. Slava
Cercheza, jud. Tulcea • JleKCHKa BHHorpaAapcTBa b roBope JinnoBan cejia CjiaBa
4epKe33, ye3#a Tyjma ....	64
A. TROFIN. A Transformational Approach to the Teaching of English as a Foreign/second Language • O abordare transformațională a predării limbii engleze ca limbă străină................................................   70
Recenzii — Books — Livres parus — PeueH3HH
Mihai Novicov, Mihail Șolohov. Omul și opera (M. CROITORU .	78
Marin Bucă, Ivan Evseev, Probleme de semasiologie (O. VINȚELER) 79
STUDIA UNIV. BABEȘ-BOLYAI, PHILOLOGIA 2, 1978
DIMITRIE MACREA — LA 70 DE ANI
Unele dintre coordonatele definitorii ale activității multilaterale a profesorului Dimitrie Macrea au fost determinate în procesul pregătirii sale lingvistice și filologice la Universitatea noastră, continuată la Universitatea din Paris, completată și consolidată în climatul propice cercetării științifice -al Muzeului limbii române, viitorul Institut de lingvistică și istorie literară din Cluj-Napoca.
Dimitrie Macrea a avut privilegiul, încă student fiind, să pătrundă și apoi să se integreze în acest important centru de lingvistică și cultură, Muzeul limbii române, în care Sextil Pușcariu a atras și a concentrat în juru-i pe toți lingviștii și filologii clujeni, creînd un institut renumit, primul de acest fel în țară, bine cunoscut și apreciat și peste hotare. De fapt, cea mai mare parte a activității lui Dimitrie Macrea este legată de cele două instituții clujene, pe care le-a slujit și onorat, de-a lungul multor ani, în calitate de colaborator și director adjunct, profesor și decan.
Preocupările științifice ale profesorului Dimitrie Macrea se înscriu în spațiul larg al istoriei limbii române, aducînd contribuții substanțiale privitoare la originea și structura ei, la evoluția și ramificările ei teritoriale, precum și la aspecte semnificative ale funcțiunii ei, ca „instrument de comunicare46 și, totodată, component intrinsec și determinant al activității noastre culturale și sociale.
Problema locului de formare a limbii române și a structurii ei l-a preocupat stăruitor pe Dimitrie Macrea, în cîteva dintre numeroasele sale studii, precum și în cursul universitar de istorie a limbii române. Examinînd critic teoriile și părerile învățaților români și străini, Dimitrie Macrea aduce argumente lingvistice și istorice în sprijinul tezei conform căreia limba română s-a format în nordul Dunării, dar și la sudul ei, însă românii din sudul Dunării s-au asimilat, în cea mai mare parte, în masa slavă. Procesul de prefacere, de transformare a latinei populare în limbă română era încheiat — afirmă Dimitrie Macrea — prin secolul al Vll-lea, dat fiind că structura gramaticală a limbii române nu conține decît puține elemente slave și cuvintele de origine slavă nu participă la legile ei fonetice cele mai caracteristice. Chiar dacă unele argumente aduse în susținerea acestei teze sînt, în parte, cunoscute de la antecesorii săi, Dimitrie Macrea are meritul de a fi pus în lumină și subliniat caracterul limbii noastre în perioada ei de formare, adică originea elementelor fundamentale ale ei, poziția elementului slav în structura limbii române.
Dacă sistemele gramatical și fonetic sînt în esența lor de origine latină, spre a evidenția caracterul romanic al limbii române, urmărind, pe baza unui volum impresionant de material lexical, nu numai proporția statistică a grupelor de cuvinte de origini diferite, ci și frecvența și circulația lor, Dimitrie Macrea a stabilit că, din punct de vedere lexical, limba română este romanică în aceeași măsură ca și franceza.
4	D. MACREA — LA 70 DE ANI
Numeroase și valoroase sînt studiile și articolele lui Dimitrie Macrea în domeniul dialectologiei (raportul dintre limbă și dialect, trăsăturile specifice ale dialectelor limbii române), referitoare la limba literară, precum și asupra unor lingviști și filologi români, scriitori și oameni de cultură care au avut preocupări înrudite cu lingvistica.
Bogata activitate a profesorului Dimitrie Macrea este cuprinsă și oglindită în lucrările sale, în mulțimea de studii și articole, precum și în lucrările colective de interes național, în calitate de colaborator sau coordonator. De temeinica sa pregătire au beneficiat multe serii de studenți care i-au audiat cursurile la universitatea noastră sau la cea din București.
In numele colegilor și al foștilor săi studenți, cei care semnează în acest număr al ,,Studiei“ îi închină modestele lor contribuții.
Iulie 1977
I. PATRUȚ
STUDIA UNIV. BABEȘ—BOLYAI, PHILOLOGIA, 2, 1978
LA CONFLUENȚA ARTEI CU ȘTIINȚA
G. MĂTfi
Mircea Zaciu este una din personalitățile marcante și originale ale vieții noastre literare. Operele sale publicate pînă în prezent ocupă un loc aparte în contextul literaturii române contemporane și, în egală măsură, in știința literară contemporană. De aici relativa bogăție a comentariilor consacrate personalității și operei sale, dar, în același timp, și caracterul limitat, unilateral al unor judecăți de valoare, formulate expres sau subtextual. Lipsește din unele comentarii o viziune și o apreciere de ansamblu asupra operei, ceea ce duce la situația că analiza și evaluarea vizează un singur component și acesta rupt de contextul general al totalității scrierilor, de nexul relațional al componentelor în indeterminarea lor. Astfel autorul este prezentat, apreciat și judecat cînd în postura de istoric sau critic’ literar, cînd în aceea de scriitor. Unii vorbesc de rolul dominant și determinant al tmui^component, alții despre lupta sau colaborarea componentelor personalității sale, sau în fine alții vorbesc despre aceste dominante ca despre niște posibilități virtuale, dar încă nerealizate.
Toate aceste postulări reprezintă niște adevăruri parțiale, relative nu numai prin faptul că ele substituie sau subsumează totalitatea, ci și prin ruperea lor din context, în raport cu care și pe baza căruia se reliefează chiar și specificul, implicit valoarea lor particulară. Adepții comentariilor vizate de noi fac abstracție și de faptul că, dincolo de cunoscutele și necesarele deplasări de accent, componentele menționate sînt prezente în toate scrierile lui Mircea Zaciu. în ce ne privește credem că tocmai în aceasta constă unicitatea și valoarea operei și personalității lui Mircea Zaciu. în general, dar cu atît mai mult în contextul unei epoci a specializărilor exagerate, îl putem considera o personalitate integră și integrală, aptă de a se impune ca atare contingențelor și conjuncturilor.
Urmînd exemplul pe care ni-1 oferă prin scrierile sale propriu-zis științifice, ne vom referi în continuare la cîteva din cauzele — obiective sau subiective — ce au concurat la formarea personalității sale umane și spirituale. Unele mărturii cu caracter autobiografic, precum și scrierile sale din perioada maturității depline ne îndeamnă la a considera drept factori constanți, dominanți și determinanți aptitudinile sale înnăscute, precum și personalitatea sa subiectivă generală și determinată de aceasta. Această personalitate este dominată de spiritul creativității, de imboldul setei nestăvilite de cunoaștere — atribute intrinseci omului care aspiră spre cunoașterea și trăirea integrală, profundă a existenței, intelectualului animat de spiritul reluării și recreerii valorilor perene ale umanității. Toate acestea sînt caracteristice în egală măsură anilor de tinerețe și celor din perioada maturității. In această ordine de idei, ni se
6
G. MATE
par concludente cîteva din mărturiile formulate în scurtul excurs autobiografic Pro domo din volumul Bivuac. „Visul meu de elev era să studiez cu George Călinescu, la București [ . . . ] Eu veneam îmbibat de Arghezi, de poezia avangardei etc. și cînd — la examenul de admitere — D. Popovici ne-a dat să scriem o temă liberă cu titlul „Ce înseamnă Eminescu pentru generația mea“ am scris cu o voluptate reia că nu înseamnă nimic, pomenind de nevoia de nou a unei literaturi ieșite din coerciția ideologiei fasciste, invocînd pe Jean Cocteau cu ,Jocul rece de pe pernă44, exaltînd ideea unei poezii de avangardă, rîzîndu-mi de tradiție44 (Bivuac, p. 240—41). Caracterul pronunțat creativ al personalității sale explică și faptul că primele sale „încercări44 aparțin beletristicii. Tot dintr-o sursă autobiografică aflăm și despre cotitura radicală care s-a produs la un moment dat în traiectoria vieții și activității sale. în interviul publicat în Convorbiri literare (nr. 11/1975) — document la care ne referim — sînt menționate și cauzele care au produs această cotitură: „Abandonînd unele ispite de creație, de prin 1957 m-arn decis pentru studiul de istorie literară de tip oarecum «sociologic», urmîndu-mi dascălii de universitate44. Rezultă clar că această cotitură — oarecum în contradicție cu fondul personalității sale — s-a produs pe baza a două cauze mai importante: pierderea încrederii în vocația scriitoricească, în vîrte-jurile ficțiunii și influența covîrșitoare a profesorilor săi. Dincolo de a-ceste cauze intervine apoi o anumită ambianță specifică în care ajunge și își desfășoară activitatea profesională, creatoare etc. Aici și acum începe influența masivă, puternică, a mult pomenitei ,,școli clujene44 de istorie literară. După cum se știe, este vorba în primul rînd de influența lui D. Popovici și I. Breazu. în esență și din punctul de vedere al cercetării științifice, l-au influențat convergent în aceeași direcție, chiar dacă raporturile lor profesionale și umane se deosebesc în multe privințe. Mărturii interesante și concludente în acest sens pot fi întîlnite în textul autobiografic, deja menționat — Pro domo. în ce constă efectiv esența acestei influențe? înainte de toate, în faiptul că datorită ei Mircea Zaciu își schimbă obiectul și metodologia cercetării, își reorientează, în general, întreaga sa activitate intelectuală, își redimensionează sfera preocupărilor etc. Astfel, pe de o parte, literatura nu mai este domeniul creației propriu-zise, ci numai al cercetării iar, pe de alta, obiectul acesteia din urmă și, în general, al interesului său profesional și uman nu-1 mai constituie literatura avangardei, pătrunsă de spiritul frondei etice și estetice, ci literatura concepută în spiritul echilibrului, al armoniei, al perfecțiunii clasice. Este și momenitul cînd el își îndreaptă atenția spre ,,problematica ardeleană, transilvăneană44, ce va fi prezentă în toate volumele sale, în ceea ce privește modul cercetării, trebuie spus că Mircea Zaciu își însușește și acceptă fără nici o rezervă metoda elaborată de profesorii săi, definită pr'in documentație perseverentă, prin informație exhaustivă, prin depistarea, cunoașterea și valorificarea tuturor datelor legate — în mod direct sau indirect — de problematica cercetată. Aceste date se încadrează perfect în textul comentariului, fără a se absorbi însă pe de-antregul în el. De aici structura și forma specifică a scrierilor din această perioadă, ceea ce se manifestă, printre altele, prin numărul relativ mare al trimi
ARTA ȘI ȘTIINȚA
7
terilor, al referirilor, prin șirul neîntrerupt al argumentelor ce preced o anumită judecată de valoare, prin sobrietate în formularea opiniilor etc. etc. Criteriul totalității, aspirația spre cuprinderea tuturor laturilor și componentelor obiectului abordat, apoi prin faptul că în aceste scrieri fenomenul literar este cercetat și analizat într-un context — sociologic, politic, de istoria culturii etc. — atotcuprinzător. Consecință firească — analiza estetică pertinentă și nuanțată (veritabilă raritate în aceea epocă!) apare subordonat unui scop de istorie literară sau culturală. Scrierile din această perioadă, concepute în spiritul ,,școlii clujenese mai definesc, dacă nu propriu-zis prin rigorism etic, în orice caz prin rolul și locul preponderent al eticului. Acesta este prezent atît în viziunea ideatică cît și în conținutul concret al comentariului. Principiul menirii, finalității etice a literaturii — dominantă a vieții spirituale transilvănene dintot-deauna — a jucat un rol important atît în selectarea, cît și în evaluarea motivelor abordate. In spiritul acestei etici științifice au fost concepute și formulate acele scrieri ale lui Mircea Zaciu care urmăresc în primul rînd, și în mod exclusiv, să ofere dreptate post festum, celor nedreptățiți prin ignoranță sau prin jocul unor sfere de interese. Că este vorba aici de un principiu constant ne-o dovedește odată mai mult cunoscuta și mult apreciata colecție a Editurii ,,I?acia“ — Restituiri — condusă cu competență și gust de Mircea Zaciu.
Revenind la perioada începuturilor va trebui să mai observăm că în același spirit a fost concepută și elaborată și prima sa lucrare mai cunoscută: monografia despre Ion Agârbiceanu. Se mai impune observației prezența — în scrierile sale științifice — și a unor motive, opere, personalități mai puțin reprezentative sub raportul valorii estetice, diar importante în planul eticii, al istoriei culturii și vieții spirituale românești. Coordonată pe care se înscriu și anumite trăsături ale personalității și atitudinii sale umane și intelectuale, concretizate, printre altele, în formularea netă, tranșantă a opiniei proprii, în pronunțarea deschisă, curajoasă a adevărului, în fidelitatea consecventă față de ideile și idealurile acceptate odată pentru totdeauna, prin rolul activ pe care îl joacă în viața spirituală a epocii noastre. Toate acestea i-au adus nu numai stima și aprecierea majorității, ci și numeroase șicane și neplăceri din partea celor vizați în unele .atitudini adoptate.
Școala clujeană, sub influența căreia ajunge Zaciu în această perioadă, adoptă filozofia și estetica unui raționalism iluminist, chiar și atunci cînd obiectul cercetării îl constituie cea mai reprezentativă poezie romantică din literatura română (ne gîndim aici la lucrarea Lui D. Popovici despre Eminescu). La Zaciu această orientare poate fi descoperită în interesul său față de realism, precum și într-o viziune aparte — susținută și astăzi — asupra conceptului în discuție. Intr-un interviu din 1972, afirma categoric și în mod expres că pentru el realismul este egal cu adevărul. De aici putem deduce concluzia că în concepția lui Mircea Zaciu realismul reprezintă mai mult o categorie epistemologică, etică și chiar politică, decît una estetică. O asemenea interpretare a temei, ca și frecvența ei se explică, după opinia noastră, și prin natura, prin specificul literaturii alese drept obiect al cercetării sale științifice. Este vorba de
8
G. MÂȚE
literatura dintre cele două războaie mondiale a cărei orientare majoră și reprezentativă cu prioritate este tocmai cea modern-realistă. în fine, nu Trebuie scăpat din vedere nici faptul că în constituirea concepției realiste afirmate de el, un rol important l-au jucat spiritul epocii, cunoașterea realităților noastre socialiste, precum și a esteticii realist-centriste.
Orientarea propriu-zis științifică a activității creatoare a lui Mircea Zaciu își atinge apogeul — după părerea noastră — în volumul intitulat Glose. Aici se consacră ,,formula“ deocamdată definitivă, ce poate fi descoperită și în scrierile similare și ulterioare. Ne gîndim aici la volume ca Ordinea și aventura, Bivuac, Lecturi și zile. Din numeroasele tendințe noi, prezente în aceste volume, ne vom referi numai la cîteva care ni se par mai importante din punctul de vedere al problemei discutate. în această ordine de idei trebuie subliniat, înainte de toate, faptul că aici „datele informative4’, similare celor din volumele anterioare nu mai sînt încorporate în text cu ajutorul clasicului aparat filologic ci absorbite în comentariul critic, sublimate stilistic în turnura frazării. Prin aceasta, fraza — din punctul de vedere al stilului și sensului — devine mai unitară, mai transparentă și mai expresivă.
Chiar și acolo unde sublimarea informației nu este totală, se realizează totuși un echilibru perfect între cele două componente, între informație și judecata de valoare, între judecățile noi și cele preluate. Un echilibru similar se realizează și între alte componente, deja menționate cum ar fi: autonomia și eteronomia artei, valorile estetice și cele extraestetice etc. Uneori, în anumite scrieri, accentul se deplasează în favoarea valorilor estetice. Scopul urmărit aici nu-1 mai constituie descoperirea unor ,,teritorii4' necunoscute sau neglijate, ci nuanțarea, adîncirea, proiectarea unei noi lumini asupra celor considerate cunoscute. De aici și specia preconizată în volumul comentat, Nouă este și viziunea ce se situează la baza acestei opere. Noutatea și superioritatea acestei viziuni constă, după opinia noastră, în capacitatea ei de a cuprinde întreaga traiectorie a istoriei literaturii românești și universale și de a inducă exact locul și rolul operei sau problemei discutate. întregul proces, dialectica componentelor sale, legitățile interne, sistemul interferențelor etc. sînt văzute și interpretate de sus, de la înălțimea spirituală a conștiinței în stare să cuprindă și să înțeleagă acest întreg, această lume și totalitate. Dar și de pe această cotă de înălțime privește încă tot intelectul analitic și sistematic, condus de scopuri instructive și mijlocitoare; el se străduiește să stabilească locul și rolul fenomenelor menționate, într-o ierarhie științifică fundamentată și de aceea rareori se aprind luminile fanteziei creatoare. Obiectul reflexiilor adînci, al extrem de dezvoltatei capacități asociative și al trăirii intense îl constituie încă, și în mod exclusiv, valorile spirituale și nu viața însăși. Avem de a face aici cu o viață deja formată — cum s-ar fi exprimat tînărul Lukâcs — cu așa-numitele „cîrje spirituale44 la care nu poate sau nu vrea să renunțe, în parcurgerea labirintului vieții. Este epoca siguranței totale, a echilibrului și succesului; în parte — așa cum el însuși ne mărturisește într-un interviu — și al inconsistenței. Aceasta, ca orice epocă similară, alături de laturile ei pozitive amintite și cunoscute, reprezintă și o serie de inconveniente, mai ales din punctul de ve
ARTA ȘI ȘTIINȚA
dere al unei personalități prin excelență creatoare, cum este și cazul lui Mircea Zaciu.
Cu volumul Colaje începe o nouă perioadă în -activitatea creatoare a lui Mircea Zaciu — cu toate că se păstrează și o anumită continuitate, iar dacă ne gîndim la scrierile din Lecturi și zile putetn vorbi chiar de o revenire la vechea formulă descrisă mai sus. în aparență sau din punct de vedere tematic nimic nou în volumul Colaje. Aici, ca și în cele anterioare, apar aceleași motive: operele, etapele, personalitățile importante sau mai puțin importante ale literaturii române, jurnale de călătorii, portrete, probleme culturale etc. Ou totul nou însă este modul de tratare a acestor probleme cunoscute, viziunea care se situează la baza lui, precum și ceea ce rezultă de aici; relevarea unor sensuri nebănuite, neașteptate, extrem de semnificative. Aici literatura nu mai este privită și „hărțuită" din bivuacul istoricului și criticului literar, ci din interiorul ei, din perspectiva istoricului literar devenit scriitor. Din interviul publicat în Convorbiri literare rezultă că două ar fi cauzele care au generat această metamorfoză a personalității sale și, de aici, a noului mod de cuprindere, de „privire" a fenomenului literar. Este vorba, pe de o parte, de cunoaștere la fața locului a ,,Apusului", iar pe de alta, de un accident biografic — cum se exprimă el însuși în amint^ul interviu — pe oare îl suferă imediat după întoarcerea sa din străinătate. în amîndouă cazurile avem de-a face, în esență, cu același lucru: cunoașterea și trăirea unei existente pline de contradicții, de surprize în opoziție cu „bunul simț" și logica elementară și ceea ce rezultă de aici: ezitările și deziluziile temporare, vremelnice, o anumită criză morală sau uneori trăirea tragismului vieții, de.unde frecvența motivului morții sau o anumită tristețe tragică etc. sau, în fine, încercarea de a ieși din acest impas. Toate acestea demonstrează că adevăratul creator se poate realiza numai prin contactul direct — și nu nemijlocit — cu viața.
După unii comentatori ai volumului, aici avem de-a face cu un scriitor în sensul cel mai propriu al cuvîntului. Se invocă ca argument, în afara stilului, discutabila teorie conform căreia orice critic adevărat este scriitor și, implicit, orice critică adevărată, literatură. Că lucrurile nu stau așa ne-o demonstrează întreaga istorie a criticii și literaturii. Volumul pe care îl discutăm nu poate fi considerat o operă literară, fiindcă lipsește din el atributul oricărei opere artistice sau literare: ficțiunea, precum și o serie de alte componente de bază. Tocmai de aceea credem că noutatea și, implicit, valoarea acestui volum, nu rezidă în obiect — în-tr-o realitate fictivă posibilă, virtuală — ci în viziunea, în atitudinea scriitoricească (specific artistică) și ceea ce rezultă de aici: noul mod de cercetare. Dintre componentele și trăsăturile acestui mod de cercetare semnalăm numai cîteva, anume că: în noua viziune datele, faptele istoriei literare devin niște personaje vii, cu o plasticitate și expresivitate deosebită. comparativistica uneori greoaie se transformă în niște asocieri neașteptate pline de sensuri noi, informația s-a resorbit în text devenit curat, cu un ritm alert, spontan și toate acestea sînt străbătute de luminile-puternice ale fanteziei creatoare. Și ceea ce ni se pare și mai important, adevăratul novum; problematica obișnuită a istoriei literare sau culturale
10
G. MATE
devine prilej și mijloc în dezbaterea problemelor vitale ale existenței umane. Din acest punct de vedere Colaje se înrudește cu volumul de eseuri al tânărului Lukăcs, intitulat Sufletul și formele. în amândouă cazurile legătura dintre personalitatea creatoare și existența propriu-zisă este mediată de diferite valori spirituale, în primul rînd literare. în acest cadru, problemele fundamentale ale existenței sînt episodice și .sporadice, un alt motiv pentru care Colaje nu poate fi considerată creație literară propriu-zisă. în cea mai recentă lucrare, în Teritorii raportul se inversează: cadrul general este viața trăită, iar valorile spirituale reprezintă episoade, secvențe în acest cadru, motiv pentru oare se poate vorbi aici de o creație literară în sensul propriu al cuvîntului. Bineînțeles și aici avem de-a face cu o variantă specifică, aparte, caracteristică numai lui a creației literare, prin care dincolo de respectarea unor norme impuse de specia aleasă se exprimă esența și specificul personalității sale umane și creatoare.
Ciclul de articole din Tribuna, ce urmează după apariția acestui volum demonstrează că Mircea Zaciu a revenit la formula descrisă de noi în prima parte a articolului nostru. Iar toate scrierile laolaltă atestă faptul că Mircea Zaciu creează cu o egală dezinvoltură și cu rezultate excelente atît în domeniul creației literare propriu-zise, cît și în planul teoretic — ceea ce reprezintă un fenomen din ce în ce mai rar și îi asigură o poziție privilegiată în viața noastră literară.
HA CTbIKE HCKyCCTBA H HAYKH
(P e 3 io m e)
Padora npeACTaBjineT codon nepsyio nonbiTKy aBTopa BbiHBHTb n npe&cTaBHTb odiuyio KapTHny Hayqnbix h xyAo>KecTBeHHbix padoT Mhphh 3any. B cbh3h c 3thm dbuin noKaaaHbi ocnoBHbie KoopAHnaTbi h nepTbi paadnpaeMoro TBopqecTBa. Abtop ocTanaBJiHBaeTCH ocodeHno Ha Bonpoce o CHMdnoae HayKH h HCKyccTBa, qepe3 kotopbih npoHBJineTCH h KOHKpeTH3HpyeTCH no cy?H Ae/ia h b nepsyio onepeAb caModbiTHOCTb h cnenHcțHHHOCTb TBopqecKon A^nreAbHOCTH Mnpqn 3any.
STUDIA UNIV. BABEȘ— BOLYAI, PHILOLOGIA, 2, 1978
D. H. LAWRENCE SI SEMNIFICAȚIILE EXISTENȚEI UMANE
ILEANA GALEA
Respingînd cu vehemență standardele valorice și modalitățile de comportament stabilite în societatea britanică din primele decenii ale secolului 20, D. H. Lawrence a elaborat o concepție proprie asupra existenței și condiției umane. Vocația de a înscrie lumea pe coordonate noi îl situează pe D. H. Lawrence în constelația marilor scriitori englezi care, înregistrînd seismele prăbușirii unui veac, au reevaluat sensurile existenței, au proiectat o nouă lumină asupra ei, în conformitate cu sensibilitatea omului modern. Renovarea jaloanelor concepției asupra lumii precum și a structurilor literare, fenomen sincronic cu răspîndirea marxismului, cu filozofia lui Bergson și teoriile psihologice ale lui Freud, reunesc eforturile unor scriitori atît de deosebiți cum ar fi Joseph Conrad și G. B. Shaw, Aldous Huxley, James J^yce și D. H. Lawrence.
G. B. Shaw a răsturnat sistemul gîndirii burgheze cu ideile ei despre onestitate și respectabilitate, a demolat zidul romantismului și eroismului în dosul căruia sălășluia lașitatea și ipocrizia. Operînd cu răsturnarea identităților, la rîndul său Joseph Conrad dezvăluie conflictul dintre eul social, convențional și o identitate ascunsă, necunoscută. Autodescoperi-rea are loc prin descinderea în străfundurile psihicului, la izvorul reacțiilor umane sau al necesităților imprevizibile ale eului. James Joyce a reconsiderat valorile și manifestările umane din perspectiva evoluției mondiale, a recurenței fenomenelor la diverse scări istorice. Virginia Woolf și James Joyce au dezvăluit în opera lor o arie insolită a trăirilor umane, zona latentă a subconștientului sau lumea învălmășită a impresiilor, asociațiilor și amintirilor. D. H. Lawrence s-a răzvrătit împotriva artificialității și convenționalismului, relevînd misterul și splendoarea trăirilor spontane ale omului, răspunsurile impulsive și naturale ale individului la diverse fenomene și manifestări.
D. H. Lawrence a fost foarte sensibil la fenomenul înstrăinării în societatea contemporană, constatînd o generală șablonizare, o îndepărtare a omului de natură ca efect, considera scriitorul, al civilizației industriale și al suprasolicitării intelectului. Dezvoltarea vertiginoasă a tehnicii și industriei moderne, reificarea existenței, anonimatul oamenilor subjugați de obiecte, atotputernicia civilizației de consum, uniformizarea preocupărilor îl determină pe Lawrence să-1 vadă pe om redus la condiția de izolare, stereotipizat golit de personalitate.
Fiu de miner, D. H. Lawrence a sesizat cu multă acuitate consecințele împărțirii societății în clase antagoniste și a nutrit un sentiment de ură față de burghezie, făcînd-o responsabilă pentru artificialitatea convențiilor și înăbușirea personalității. A cunoscut viața aspră a minerilor și cu atît mai violent a atacat așa-zisa „rezervă44, „delicatețe44 și „pruden
12
I. GALEA
ță“ caracteristice burgheziei britanice și în epoca post-victoriană. Pe de altă parte, și-a trăit copilăria în satul Eastwood, lingă orașul Notting-ham, și a savurat din plin existența în mijlocul naturii, fiind totodată martorul schimbărilor produse în peisajul rural englez de dezvoltarea industriei. Mai tîrziu, regiunea în care a copilărit îi apare drept vechea Anglie a pădurilor și a trecutului agricol de care Robin Hood și tovarășii lui veseli nu erau prea departe1 2. Toate aceste condiții și-au pus amprenta asupra gîndirii și creației lui D. H. Lawrence.
Elaborîndu-și concepția despre lume, D. H. Lawrence are în vedere un complex de •caracteristici și funcțiuni ce corelează viața omului cu sistemul cosmic. în dorința de a desființa condiția opresivă a șablonizării și lîncezirii spirituale, scriitorul adoptă o viziune în care omul, prin importanța pe care o deține, este plasat în centrul universului. Lawrence lansează ipoteza originală deși neștiințifică, după care cosmosul material, materia inertă, au luat naștere datorită energiei degajate prin moartea indivizilor umani. Ajunge astfel la concluzia că realitatea esențială, primordială chiar, este individul care se află într-o legătură dinamică cu universul, cu celelalte planete-.
D. H. Lawrence analizează structura fiziologicei și spirituală a omului în încercarea de a-1 restitui mediului social, natural și circuitului cosmic — cele trei sfere ce definesc principalele relații ale individului cu lumea din afara sa. Scriitorul discerne două direcții esențiale în viața psihică, emanînd din doi centri nervoși: cea afectivă, emoțională și cea volitivei. aceasta din urmă avînd ca rezultat independența, activitatea creatoare. El extinde aceste funcțiuni complementare și asupra universului cu care omul este dinamic corelat, ajungând astfel la un sistem unitar om-univers guvernat de legi unice.
Analizând omul contemporan, Lawrence constată cultivarea cu precădere a centrilor afectivi și atrofierea celor volitivi, ceea ce se vădește în imposibilitatea individului de a-și folosi energia, forța dinamică. în discursul lui D. H. Lawrence din lucrarea teoretică Fantasia of the Uncon-scious găsim accese de întoarcere la primitivism, comparîndu-se slăbiciunea omului contemporan scriitorului cu forța caninilor de lup care cresc sub influența centrului volitiv, recomandîndu-se simplitatea, dîr-zenia, vitejia caracteristice luptei fizice a omului de pe treptele mai in-ferioase ale dezvoltării istorice3. Răspunsul lui D. H. Lawrence din aceeași operă la problemele acute ale înstrăinării omului în societatea britanică este întoarcerea la o epocă în care bărbații se ocupă cu meșteșuguri, în vreme ce femeia, care se definește în modul cel mai deplin prin maternitate, stăpînește la perfecție îndeletnicirile casnice4.
Recunoscînd omul ca parte integrantă a sistemului cosmic, D. H. Lawrence subliniază totdeauna apartenența sa la natură, caracterul său biologic ca ființă naturală cu toate elementele ce decurg din acest fapt.
1 Tony S 1 a d e, D. H. Lawrence, Evans Brothers Limited, London, 1977, p. 11.
2 D. H. L a w rene e, Fantasia of the Unconscious, Penguin Books Ltd., 1971, p. 151—1,52.
; : :i Ibidem, p. 61.
4 Ibidem, p. 81.
D. H. LAWRENCE
1'3
Scriitorul constată existența unei conștiințe primare, prementale cu un caracter dinamic și care ar constitui baza existenței psihice a omului, a proceselor cognitive, sursa vieții și acțiunii. El opune această conștiință primară intelectului, activității cerebrale. Modul acesta de existență, cu precădere instinctiv, îl încadrează pe om în universul plantelor și al animalelor, îl face să trăiască în același ritm cu ele, îl resituează în dimen^ siunea lui naturală, primară.
Pentru D. H. Lawrence natura are o semnificație magnifică, rele-vîndu-se eroilor săi de fiecare dată într-un chip de-a dreptul miraculos. Dacă existența cotidiană este cenușie, monotonă sau crudă și opresivă, în fața naturii eroul lui Lawrence trăiește extazul, cu ea stabilește o comuniune și simțind că se contopește cu ea, are sentimentul că se regăsește, că se împlinește. Această puternică impresie o au Paul Morel și Clara Dawes din romanul Fii și iubiți atunci cînd, copleșiți de dilemele insolvabile pe care le generează ambianța lor socială, se află în mijlocul naturii: .,Dacă o asemenea forță uriașă și magnifică putea să-i copleșească, să-i identifice pe deplin cu ea însăși, încît își dădeau seama că erau doar ca niște picături în torentul extraordinar care înalță fiecare fir de iarbă și dă viață fiecărui copac, atunci de ce sar se mai zbuciume în legătură cu propria lor existență?145.
Legătura puternică cu universul vegetal și animal în romanul Curcubeul îi situează parcă pe cei din familia Brangwen într-un circuit electric, făcîndu-i să pulseze odată cu ființele naturii, să simtă imperativele lor elementare, chemarea pămîntului care parcă așteaptă să fie fecundat cu sămînța risipită de mîna omului, bătăile vieții transmise mulgătorului prin ugerul vacii și totodată fluxul sîngelui căci ,,membrele și corpurile oamenilor erau impregnate de ziuă, de vite, pămînt și vegetație și cer446.
Cele două coordonate care dau configurația ființei umane, planul superior al conștiinței controlat de intelect și cel al impulsurilor, devin principiile fundamentale ale existenței. Recunoașterea laturii biologice care implică restabilirea corespondențelor omului cu lumea animală și vegetală precum și o reevaluare a relației dintre bărbat și femeie este un mijloc de a revitaliza o existență secătuită.
în raportul senzație-intelect, viață în natură-civilizație, din punct de vedere teoretic D. H. Lawrence pune accentul asupra factorilor primari, subliniază valoarea senzației și percepțiilor, a intuiției și instinctului ca mijloc de cunoaștere și orientare, face chiar elogiul epocilor pre-industriale. Contemplînd mîna oare scrie se întreabă de ce ar exista o diferență netă între aceasta și mintea omului deoarece mîna este vie, are senzații, întîlnește universul, face parte, la fel ca mintea și sufletul, din eu1. Accentuarea acestui complex de existență elementară din scrierile teoretice suferă în operele sale beletristice o considerabilă atenuare. Viața însăși pe care o descrie în opere modifică teoretizările lui Lawrence, echi-
5 D. H. Lawrence, Sons and Lovers, the Harborough Publishing Co., Ltd., London, 1960, p. 332.
G D. H. Lawrence, The Rainbow, Penguin Books, Ltd., 1971, p. 8.
7 D. H. Lawrence, Selected Literary Criticism, ed. Anthony Beai, The Viking Press, New York, 1970, p. 102.
14
I. GALEA
librează raportul dintre esențele primare și valorile civilizației moderne, în acest sens se cere remarcat faptul că scriitorul privea romanul drept o modalitate ideală pentru dezbaterea ideilor deoarece în operă se vădește felul în care lucrează aceste idei, cum afectează ele existența personajelor, oferind și un test al validității lor. în această privință Lawrence socotea că romanul este chiar superior filozofiei și științei.
Admirația lui Lawrence față de biologic și primitiv ca soluții pentru starea de alienare a omului pare mai degrabă să aibă ca scop reevaluarea unor posibilități de existență latente, neglijate, atrăgînd atenția asupra potențialului vital pe care îl conțin. în romanele sale autorul tinde să echilibreze lumea naturală cu cea a civilizației și culturii moderne și nu propovăduiește primitivismul în sine, așa cum susțin majoritatea criticilor. Raporturile antinomice rural-industrial, primitivism-civilizație, impuls-intelect se regăsesc și în romanele lui D. H. Lawrence dar într-un echilibru dialectic, ca și componente necesare ale vieți umane.
Astfel, romanul Fii și iubiți reflectă concepția lui D. H. Lawrence asupra existenței umane, prin personajele sale și relațiile care se stabilesc între ele. Urmărind dezvoltarea lui Paul Morel din copilărie și pînă la maturitate, scriitorul relevă importanța mediului familial și social în formarea eroului. în perioada tinereții cînd se afirmă și valențele artistice ale lui Paul Morel, definitorii sînt factorii: intelectual-spiritual întruchipat în personajul feminin Miriam și cel erotic-biologic reprezentat de Clara Dawes. Cele două personaje feminine și relațiile lor cu Paul Morel ilustrează coordonatele fundamentale ale existenței umane în viziunea lui Lawrence. Spirit și natură, aceste principii se îmbină și eroul niciodată nu optează în mod definitiv și exclusiv pentru una din ele, ci recunoaște însemnătatea lor ca factori iminenți în formarea personalității sale. Paul Morel se integrează în lumea artistică și științifică a vremurilor sale de care nu poate să facă abstracție și în care el însuși își aduce aportul ca artist, dar se recunoaște și ca parte din circuitul vast al naturii, su-punîndu-se legilor ei. Tom Brangwen din romanul Curcubeul trăiește în natură, se confundă aproape cu ea, dar îl răscolește misterul științei, al. civilizației citadine, al rafinamentului și superiorității ce provin din cunoaștere. Tînjirea aceasta profundă este împlinită, golul acesta în existența sa este umplut de către Lydia Lensky, soția sa, care îi este superioară din punct de vedere intelectual și cultural. In nuvela Vulpoiul forțele întunecate ale subconștientului se dezlănțuie orbește dar rațiunea își reclamă drepturile în egală măsură. Ignorarea condițiilor pe care le impune evoluția spirituală a personajelor este la fel de gravă ca și înăbușirea instinctului.
Autorul tinde să armonizeze ființa umană desmembrată parcă, despicată într-un conflict, înstrăinată de esența ei, într-o societate care îi reprimă răspunsurile afective sau intelectuale. Idealul lui Lawrence este omul total, cu corpul, intelectul, simțirea sa, cu toate laturile lui reunite, pătrunse de viață, de trăire plenară. Stabilirea armoniei interioare și a relațiilor firești cu natura și cosmosul definesc o trăire impetuoasă, impresionantă prin măreția ei, înseamnă totodată restituirea omului vieții însăși. Lawrence înalță un imn vieții, tuturor lucrurilor vii, ce sînt chiar
D. H. LAWRENCE
15
prin acest fapt uimitoare, miraculoase și a căror admirație în sine dă un înțeles existenței.
Mal mult decît oricare dintre celebrii săi contemporani, D. H. Lawrence se preocupă de vîrstele omului, de transformările psihice prin care trece eroul din coplărie și pînă la maturitate, de eficiența educației și de relațiile familiale. Autorul consideră că și în procesul educativ o insistență asupra modului de viață intelectual, spiritual și o neglijare a experienței individuale propriu-zise, care constituie o importantă sursă a cunoașterii, duce la o obstrucție în dezvoltarea psihică. După părerea lui Lawrence important este să se învețe cum să se trăiască dinamic din marea sursă primară necerebrală, în conformitate cu centrii spontani ai fiecărui individ, stabilindu-se totodată un circuit vital de relații cu alți oameni. Sub aspect educativ Lawrence de asemenea constată efectele dăunătoare ale presiunii asupra centrilor afectivi cu o atrofiere a celor volitivi, avînd ca rezultat hipersensibilitatea și observă consecințele dezvoltării precoce a copiilor ca urmare a stabilirii între ei și părinții lor a unor relații asemănătoare acelora dintre persoane adulte8. Astfel la maturitate, cînd individul trebuie să stabilească raporturi noi, el nu-și găsește corespondentul printr-o legătură polarizată cu o persoană străină, deoarece afectivitatea lui s-a epuizat în relațiile familiale. Este cazul personajului Paul Morel din romanul Fii și iubiți care în parte din acest motiv rămîne în tinerețe un dezrădăcinat, incapabil să-și creeze relații trainice cu alte persoane.
D. H. Lawrence subliniază unicitatea individului ca trăsătură supre-mă^ caracterul lui irepetabil, potențialul specific de afirmare și creație care se pune în valoare prin intermediul societății ca factor determinant, catalizator al existenței umane. Dar departe de a găsi soluția în egocentrism, izolare sau teorii personaliste, el afirmă cu tărie că sensul major al existenței este împlinirea și desăvîrșirea existenței individuale în sens constructiv, creator, prin efortul omului în cooperare cu semenii săi. Scriitorul consideră că viața se constituie, .tocmai din relațiile omului cu mediul social și universul natural, dintr-o infinitate de relații într-o continuă schimbare determinată de însăși modificarea factorilor ce intră în componența lor. Delimitîndu-și pozițiile față de freudieni, sub influența cărora s-a considerat adesea că este, Lawrence conferă existenței umane o semnificație nobilă arătînd că scopul suprem, finalitatea superioară de o mare forță dinamică a vieții este aceea de a construi o lume nouă, mai bună9.
Afirmația că este foarte important să fim și să fim noi înșine, mai degrabă decît să știm, notele de refugiu în perioadele preindustriale, dorința de a crea o corespondență între gînd și acțiune, voință și efect, reprezintă încercările lui D. H. Lawrence de a echilibra ființa umană într-o epocă în care adîncirea conflictelor sociale amenință existența psihică și materială a omului. Teama în fața acelorași fenomene îl face pe
8 D. H. Lawrence, Fantasia of the Unconscious, Penguin Books, Ltd., 1971, p. 139.
9 Ibidem, p. 18.
16
I. GALEA
A. Huxley să-și imagineze o lume în ^care dezvoltarea extremă a tehnicii a rezolvat problemele materiale ale omenirii dar a secătuit pentru totdeauna emoția, sensibilitatea artistică (Brave New Wolrd), iar pe H. G. Wells să caricaturizeze pînă la grotesc omul pe planetele în care știința și tehnica au automatizat însăși viața.
Teoriile lui D. H. Lawrence exprimă starea de spirit a omului modern care se îndepărtează de izvorul vieții, neliniștea sa în fața efectelor sociale și psihice ale civilizației capitaliste urbane, a unei existențe ce tinde să se comercializeze sub toate aspectele ei, și să-1 depășească în mod implacabil.
D. H. LAWRENCE AND THE SIGNIFICANCES OF THE HUMAN EXISTENCE ( S u m m a r y )
The article deals with D. H. Lawrence’s view of the human existence taking into account the conditions of the British society in the first decades of the 20th century and mainly alienation as a specific phenomenon.
D. H. Lawrence’s aim was to reintegrate man in the social medium and in the natural one as well as in the cosmic circuit. Society and cooperation with his fellow beings constitute the only framework within which man can assert his creative possibilities, his constructive aims. Man’s biological nature places him in the vegetal and animal worid while the same laws govern both the human existence and the cosmic one.
The writer’s emphasis on primitivism should be regarded as an attempt to revitalize an automatic, sterile existence. The conclusion based on the analysis of his theoretical writings as well as on his artistic works is that Lawrence tried to. establish an equilibrium between man’s biological nature and the latter’s intellec-tual, conscious dcmands, to reunite in a harmonious whole the solit individuality.
STUDIA UN1V. BABEȘ-BOLYAI, PHILOLOGIA 2, 1973
les coordonnees socio—psychologiques de la crise de L’ADOLESCENCE CHEZ LES ROMANCIERS ROGER MARTIN DU GARD ET MARCEL ARLAND
IRINA NISIPESCU
Un des problemes les plus ardus auquel est confrontee la societe contemporaine est sans contredit celui que pose la jeunesse, les adolescents en particulier. Au terme de la deuxieme guerre mondiale un malaise s’empare d’eux, phenomene qui est deja perceptible pendant l’entre-deux-guerres mais qui n’a cesse de s’accuser par la suite dans les pays de LOccident, en s’exprimant dans divers mouvements, par des tensions et des conflits et culminant, en France, par la revolte des etudants de 1968. En fait, on se trouve en presence d’un malaise des adolescents face aux generations qui les precedent, d’une prise de conscience, â savoir celle d’appartenir a un groupe social d’âge caracterise par des moeurs, des valeurs et une existence propres. A ce groupe social d’âge correspond comme de bien entendu une classe de problemes aussi divers que nuan-ces. Vu la multiplici te de ceux-ci, il nous a semble interessant d’explorer la maniere dont ils se refletent dans la prose francaișe de l’entre-deux-guerres, d’en degager les tenants et les; aboutissants, d’examiner les me-c^nismes et les manifestations qui annoncent et prefigurent la crise pre-ȚK sente de l’adolescence. L’approche du probleme en cause revele l’interet > qu'il a eveille chez les ecrivains de l’epoque, ce qui atteste d’amblee que Xjjla crise des jeunes dorit nous sommes les temoins aujourd’hui etait en germe bien avant 1a guerre. Dans ce qui suit nous ne nous proposons pas de cerner tous les aspects du processus mais seulement de sou-mettre â Tanalyse deux figures d’adolescents, nettement contourees et representatives de la prose romanesque francaișe de l’epoque.
Du point de vue psychologique, l’originalite dans l’adolescence se manifeste, selon Maurice Debesse, par un non-conformisme agressif, par la prise de conscience de soi et un sentiment puissant de la valeur per-sonnelle et de l’unicite de l’experience, qui meme â un etat d1exaltation de la personnalite naissante1. L’adolescence prepare l’insertion de l’etre dans le milieu adulte par une serie d’apprentissages sociaux et culturels. Toujours selon le psychologue mentionne, la crise ,,est le signe de la diffi-culte avec laquelle l’individu assimile une experience sociale de plus en plus lourde; elle caracterise la mentalite juvenile d’une civilisation tres evoluee, ou la complexite des regles exaspere le sentiment du moi“. Sont propres ă cette crise des manifestations et des traits plus on moins accuses suivant l’individu, notamment: l’esprit de revolte contre la familie, l’ecole, l’Eglise et i'Etat; le gout pour les idees incendiaires; l’irres-
1 La Crise d’originalite juvenile, F. Alean, Paris, 1936.
2 — Philologia 2/1978
18
I. NISIPESCU
pect des coutumes et des traditions; l’esprit de contradiction; l’excentrici-te dans le costume et dans le comportement; le premier amour bourre de scrupules, de contraintes, de refoulements, d’idealisation, qui est bien plus une agitation mentale qu’un deșir imperieux de l’espece; le besoin d’intro-spection; le gout du secret, du recueillement, du Journal intime ou la crise croit pouvoir s’epancher; le gout de Familie; quelquefois un pen-chant au suicide; la remise en question des idees acceptees, de la foi. Mais, au moment ou elle se declenche, la crise rencontre toujours comme premier obstacle la familie, â laquelle se heurtent Ies premieres aspira-tions des Jeunes, â laquelle est confrontee la personnalite naissante des adolescenta. La chose n’a rien de surprenant și Fon songe â ce qu’etait la familie francaise au debut du siecle, milieu psycho-social et culturel d’une certaine austerite et rigidite, comme le fait remarquer Maurice Debesse: „En France, la familie est certainement, de tous Ies milieux auxquels se heurte la jeunesse, celui qui Fexaspere le plus. Le fait n’a rien d’etonnant si Fon observe que, dans peu de pays, la familie a garde jusqu’ici autant d’importance que dans la notre et encadre aussi solidement Fadolescence, surtout dans Ies classes moyennes“2.
C’est, en effet, contre Ies contraintes imposees par la familie que se dresseront aussi Ies deux jeunes heros, Gilbert ViUars et Jacques Thibault, au moment ou se declenchera en eux la crise d’originalite juvenile. Ces deux jeunes heros se ressemblent d’ailleurs par plus d’un trăit. Les deux sont orphelins (Jacques est orphelin de mere, Gilbert Fest des deux parents); Ies deux ont eu une enfance quasi solitaire, car entre eux et leurs aînes, Antoine Thibault et Justin Villars, il y a une grande diffe-rence d’âge et, par consequent, de conceptions. Les deux subissent la tyrannie, Fun d’un pere autoribaire et incomprehenisif, Fautre d’un oncle qui est en meme temps son tuteur, personnage peu enclin â la tendresse. Les deux enfanits portent en eux un drame evoquant chez les leurs le souvenir tragique d’une morte. Tous les deux sont possedes par le demon de la litterature; ils s’essayent dans le journalisme, collaborent aux peri-odiques les plus avances (L’Humanite), s’inscrivent au parti communiste. Mais, incapables de s’adapter parfaitement â cause de leurs origines bour-geoises, les deux sombrent dans l’anarchisme. Les deux aiment ou eprou-vent une vague tendresse pour des jeunes filles elevees dans la maison (Gise dans Les Thibault, Renee, fille de M. Henriot, tuteur de Gilbert, dans L’Ordre). Tous deux ressentent un ardent besoin d’introspection, tiennent un Journal intime, ecrivent des poesies, ont un penchant â s’analyser, une concience tres exprimee de leur valeur personnelle.
Pour ce qui est de Gilbert Villars, il s’encadre presque parfaitement dans le type de l’adolescent selon la definition qu’en donnent les psycho-logues. II a neanmoins cela de propre qu’il est un enfant de l’apres-guerre, appartenant â une generation decue, depaysee, qui, ayant frole la realisa-tion ide centains reves sans y avoir abouti, se sent frustree. Tout comme la premiere generation romantique, tout comme les Jeunes decrits par Musset dans la Confession d’un enfant du siecle, elle souffre d’une sorte
2 O. c., p. 39.
R. MARTIN DU GARD ET M. ARLAND
19
de mal du siede, de ce que Marcel Arland appelle „un nouveau mal du siecle“3.
Dans un essai critique et psychologique, ecrit au lendemain de la premiere guerre mondiale, Marcel Arland definit ce mal de la jeunesse contemporaine et en decrit Ies symptdmes. Grandissant dans une Europe relevant de maladie, baignee de sang et de haine, la jeunesse remet en cause tous Ies problemes de l’existence, cherche un but, une raison d’etre. Cette recherche ne va pas sans contestation. Aussi conteste-t-elle la morale et Ies dodtrines courantes, revoque en doute Ies moyens de connaissance, est en quete de nouvelles formes litteraires4. Cette jeunesse a la passion de la sinceriite et pratique l’examen de conscience, s’interrogeant sur Ies possibilites de realisation de ses desirs. Elle n’est qu’inquietude, se sentant non seulement â un carrefour de sa propre vie, mais aussi â un carrefour de l’histoire, d’ou l’impression qu’elle eprouve d’etre ballottee entre des sentiments contradictoires, entre la crainte de tout perdre et le besoin de tout siauver. En somme, suggere le romancier, elle est inicons-ciemiment â la recherche d’un nouvel ordre: „Entre deux generations, l’ordre et l’anarchie oscillent. Double miroir, si je me tourne vers l’un ou vers l’autre, je decouvre en chacun d’eux mon image, lâ, plus nette et plus stable, ici, plus preș du coeur, d’etre f<emissante et incertaine. Tenter de Ies concilier? l’une ou l’autre s’impose â nous: notre passion de creer, de nous affirmer, de ,,vivre“ supprime â notre esprit une moitie de la vie.
11 n’y a d’autre ordre pour la pensee que celui qui existait la veille; l’anarchie est le refus de cet ordre; mais, dans ce qu’elle peut avoir de fecond et par ou elle s’ecarte du jeu ou du suicide, o’est la recherche d’un nouvel ordre“5.
Avec Gilbert Villars, Marcel Arland campe un adolescent â la recherche de ce nouvel ordre, nanti de tous Ies traits caracteristiques de la jeunesse d’apres la premiere guerre mondiale. Eleve briliant, il se com-plaît pourtant dans un isolement quelque peu distant, repondant â un besoin de singularisation. Aussi ne l’aime-t-on pas dans sa classe: ,,On n’aimait pas Villars au college. On lui reprochait d’etre distant, de ,,faire des manieresh C’etait le meilleur eleve de l’ecole. Mais ses airs toujours hautains, son isolement pendant Ies jeux, dans un coin, avec un livre, enervaient et semblaient quelque peu ridicules. Passe encore s’il avait ete riche ou de grande familie; mais boursier d’Etat!^6. Vivre â Pecart donne cependant â Gilbert le loisir necessaire â l’examen de conscience, au repliement sur soi, qui assouvit sa soif de mieux se connaître. Marcel Arland en donne l’explication dans ses Essais critiques: ,, . . .on devrait comprendre que l’introspection, si familiere aux jeunes gens et surtout â ceux de ma generation, est devenue pour eux une necessite. Elle est la recherche ardente d’un salut. Ils se livrent â l’examen d’eux-memes comme â l’un des seuls devoirs qu’ils connaissent; et non pour cherir leur
3 Sur un nouveau mal du siecle, dans Essais critiques, Gallimard (N.R.F.), Paris, 1931.
4 Le surrealisme en sera une des formes litteraires.
5 M. Arland, o. c., pp. 13—14.
6 M. A r 1 a n d, L’Ordre, Gallimard (N.R.F.), Paris, 1930, p. 10.
20
I. NISIPESCU
image mais pour l’interroger sur ses possibilites et pour comprendre ses desirs“7. Cette introspection est rendue plus efficace par le respect de certaines regles de conduite. Gilbert les consigne dans son journal intime:
,,S’il n’accomplissait pas les prescriptions qu’il s’etait imposees, il s’en punissait par des châtiments: corporels (se lever une heure plus tot qu’â Fordinaire) ou spirituels (se reconcilier avec un adversaire, ne pas lire un livre dont il avait envie). Mais il arrivait que prescriptions comme châtiments, un decouragement subit ou meme une soudaine indifference les lui faisaient abandonner. Et pendant quelque temps il vivait au hasard, se meprisant, mais goutant un plaisir â se laisser deriver“8. A ce moment, cette derive est encore passagere, puisque Gilbert s’astreint â un program-me qu’il tient â respecter et qui temoigne de Feffort qu’il fait pour defi-nir sa personnalite, pour la diriger dans une voie qui, croit-il, lui assurera un avenir digne de lui: travailler, etre maître de ses nerfs, vaincre toute timidite, ne pas faire montre de sa sensibilite (malgre sa foi en la poesie), dedaigner ses camarades et savoir se passer d’eux, vaincre son amour et, â ce propos, ne pas ecrire â Renee sauf en reponse, railler toutes les opini-ons bien que toutes aient du vrai, n’en adopter aucune en attendant d’avoir trouve celle pour laquelle il est ne.
De retour â Clermont, Gilbert reintegre sa familie, ou plutât ce qui en reste. II ne s’entend pas avec Justin son aîne, qu’il ne connaît d’ailleurs que fort peu et dont il meprise les conceptions politiques. Une meme incompatibilite l’oppose â M. Henriot, qui le destine â une carriere lucrative, alors que le jeune homme entend disposer de son destin autant par amour-propre que, surtout, par esprit de fronde et amour de la liberte. Un malentendu survenu entre iui et Renee, sa camarade de vacances, la confidente de ses lectures et de ses aspirations, le pousse â tout abandonner et â venir â Paris. II y retrouve un ami, Philippe Decugis, riche oisif qui a groupe autour de lui quelques jeunes gens appartenant â l’avant-garde, avec qui il fondera une revue d’opposition, la Bataille. Ce groupe, que Gilbert rencontre pour la premiere fois au cafe de la Rotonde, n’est pas sans evoquer les surrealistes, les cercles desabuses de l’apres-guerre, meprisant la societe dans laquelle ils vivent et les idees courantes. Mais bientot les premieres deceptions font suite â l’enthousias-me du debut: l’atmosphere de la Sorbonne, dont Gilbert a commence â frequenter les cours, le degoute et l’eloigne de l’universite; inscrit â rAssociation des etudiants, il n’y rencontre que de plats ambitieux. Le seul debouche de ses enthousiasmes juveniles est la revue â laquelle il collabore. Tout comme Marcel Arland, Gilbert publie â la Bataille un article qu’il intitule Tableau de la jeunesse contemporaine, ou il laisse voir une recherche impatiente des valeurs, mais aussi une suspicion declaree â l’endroit de toutes les valeurs. Ce meme etat d’âme se retrouve dans La Sorellina, Les Faux monnayeurs et Therese Desqueyroux. Malgre ces debuts heureux, les ressources de Gilbert s’epuisent et il commence â vivre dans la misere. Pour gagner de l’argent, il entre â
7 M. Arland, Essais critiques (IIe essai), Gallimard (N.R.F.), Paris, 1931, p. 36.
8 M. Arland, L’Ordre, p. 26.
R. MARTIN DU GARD ET M. ARLAND
21
V Humanite et adhere au parti communiste, dont Tideologie etait la seule qui repondît â ses reves d’adolescent. „C’etait — dit Marcel Arland — certes celui qui etait le plus preș de ses gouts, et il eprouvait une cer-taine fierte d’etre membre du parti le plus avance, surtout quand il songeait aux opinions politiques de son frere. Cependant, bien qu’il ne manquât ni d’estime, ni de sympathie pour les communistes convaincus, il lui semblait qu’eux et lui, s’ils usaient des memes moyens, ne pour-suivaient pas le meme buV9 10.
Anrive â ce moment ou il commence â s’affirmer dans la vie politi-que et litteraire, la courbe s’inflechit. Pousse par un besoin de destruc-tion, il publie, non sens etre conscient du danger auquel il s’expose, un article incendiaire contre l’ordre social, qui lui ferme toutes les portes et declenche la rupture avec le groupe de la Bataille et de V Humanite. Neanmoins, c'est cette prise de position, ou il nie toute autorite oppres-sive, qu’il considere comme le seul acte de courage de sa vie. L’acte demeurera un acte gratuit (comme on en trouve toujours dans la vie de n’importe quel adolescent), qui ne le menera ă rien. Compromis, il essaye de trouver Tapaisement de ses tourments dans l’amour pour Renee, mais, constamment ballotte „de l’orgueil ă l’humilite, de Tegoisme â l’amour‘ilft, il n’apportera que le malljeur dans la vie de Renee. Apres cette nouvelle tentative echouee, il fuit, cherchant une nouvelle evasion dans les voyages. Homme fini, ayant goute â toutes les miseres physiques et morales, Gilbert ne retrouvera la paix que dans la mort.
La destinee de Gilbert Villars ressemble etrangement et par plus d’un trăit ă celle de Jacques Thibault. Les deux sont surpris par leurs auteurs au „depart pour la vie”, au moment „des envolees de l’adoles-cence dans l’ivresse ideologique^, selon le mot d’Andre Rousseaux11, et leur evolution aussi bien que leur fin ont nombre de caracteres communs.
Avec Jacques Thibault, Roger Martin du Gard a, lui aussi, trace un portrait complet d’adolescent revolte, en indiquant les raisons et en eclairant les obscures motivations de ses attitudes. L’evolution de son caractere suit une ligne ascendante et les racines de son esprit revolte doivent egalement etre cherchees dans son enfance et son adolescence. Reste orphelin de mere des sa naissance, Jacques „est d’abord pour M. Thibault le second fils, celui qu’il n’avait pas voulu ni deșire, et qui, pour comble de derision, lui a ete donne â la place de la mere, seule aimee”12. Jacques est donc un mal aime, et le sentiment de Petre ouvrira en lui une blessure qui ne se cicatrisera jamais. Eleve par un pere, pilon de la grande bourgeoisie, un monument de conformisme bourgeois, de bigotisme catholique et d’austerite, Jacques, doue d’une sensibilite par-ticuliere et depourvu de la tendresse qu’une mere ne manque presque jamais d’ajouter â la rigueur des moeurs familiales les plus severes,
9 L’Ordre, p. 140.
10 L’Ordre, p. 38.
11 Andre Rouseaux, Litterature du 20^ siecle, Albin Michel, Paris, 1940, p. 71.
12 C 1 a u d e Edmonde Magny, Histoire du roman frangais depuis 1918, Editions du Seuil, Paris, 1952, p. 334.
22
I. NISIPESCU
se heurte jour pour jour â la realite bourgeoise qui rentoure et, au fur et â mesure, commence â en. saisir l’hypocrisie. S’y ajoutent la terreur religieuse â laquelle il doit se plier, Ies vues bornees des educateurs (Musset, par exemple, est pour eux un ecrivain immoral!), l’injustice sociale, qui le fnappent dans ce que ses aspirațions ont de plus noble. Son pere ne le comprend pas et, sans doute, ne veut meme pas le comprendre. Les plus beaux traits de son cadet lui semblent des travers. Son courage est considere comme de la sottise, sa franchise comme de rimpertinence, sa purete comme de l’hypocrisie, son insoumission â l’ecole — de la pares.se, son esprit d’independance comme le comble de Fingratitude filiale. Comme l’a parfaitemant saisi Claude Edmonde Magny, l’orgueil de M. Thibault est profondement blesse par la conduite refrac-taire de son fils: ,,I1 entre dans l’attitude de M. Thibault â l’egard de Jacques la haine necessaire du conformiste pour le revolte, encore redou-blee du fait qu’ici la revolte, quelles qu’en soient les modalites, menace foncierement l’autorite paternelle“13.
D’un fond moral extremement pur, bon, franc et avec un trop d’affectivite qui se demande depense, Jacques se refugie dans l’amitie de Daniel de Fontanin, â qui il consacre desesperement tout ce qu’il a de meilleur en lui, son besoin de sincerite, lie au respect total qu’il a pour son moi interieur recemment decouvert:
,,Ah, vois-tu, ne rien faire d’artificiel, suivre sa nature, et quand on se sent ne pour creer, se considerer comme ayant en ce monde la plus grave et la plus belle des missions, un grand avenir â accomplir. Oui, etre sincere, etre sincere en tout et tou^ours! Ah! comme cette pensee me poursuit cruellement!“14.
Le journal intime, ce cahier gris lourd de consequences, recueille les temoignages des sentiments de Jacques, note son deșir de liberte, l’aveu de son desespoir, ses opinions sur la vie, la litterature, contient les premieres poesies de radolescent naissant. Par l’amitie qu’il voue ă Daniel, Jacques, enfant encore, franchit la barriere des prejuges catho-liques de sa familie, puisqu’il choisit un ami protestant. Cette amitie est en elle-meme une revolte contre les conventions. A travers son ami protestant, il pressent deja un monde oppose au sien; l’amitie de Daniel lui fait decouvrir une autre maniere de vivre, fondee sur d’autres prin-cipes, sur le respect de la personnalite humaine mais aussi sur un peu de tendresse. La correspondance exaltee des deux adolescents satisfait leur deșir de communiquer, de reveler les replis les plus caches de leur âme, de leur nature et d’y trouver la comprehension, voire radmiration. Mais le corps delit est decouvert et remis au pere par un ecclesiasitique zele, qui s’empresse d’y voir une amitie morbide. Le pere considere ce journal comme une catastrophe, comme un acte de foi sans raison, comme un acte de revolte. Degoute par cette incomprehension et ce manque de respect du â l’individu, revant ă une vie libre, Jacques entraîne Daniel â fuir en Algerie. Apres l’echec de l’evasion, le retour est plus doulou-
13 Claude Edmonde Magny, o. c., p. 335. •
14 Les Thibault. Le Cahier gris, Gallimard, Paris, 1936, p. 101.
R. MARTIN DU GARD ET M. ARLAND
23
reux encore. Le pere offense est plus dur que j-amais, et Jacques, qui etait preț â offrir toute sa tendresse refoulee et sans emploi â un seul mot doux, demeure une fois de plus incompris. Sa sensibilite en est pro-fondement meurtrie, et il ne s’en remettra jamais. II importe de souli-gner que Jacques ne se revolte pas â la maniere de Nathanael, contre toute familie, contre l’institution meme de la familie, mais essentiel-lement contre sa familie ă lui, dont il decouvre au fur et â mesure les faiblesses, les hypocrisies et les defauts. Cependant, ainsi que le constate Antoine, Jacques n’est pas depourvu du gout pour la familie; c’est la vie familiale, telle qu’il la decouvre, qui lui rebute, meme celle des Fontanin qui marque pourtant un certain progres par rapport â la familie catholique des Thibault.
M. Thibault entend briser les „mauvais instincts“ de liberte de son cadet en le faisant enfermer dans le penitencier de Crouy. Cette punition prete une signification sociale â la crise d’adolescence que traverse le jeune homme, laquelle s’organisera dans une attitude consciente de rejet de toute autori te abusive quelle qu’elle soit, au moment ou Jacques aura recouvre sa liberte et sera admis â l’Ecole Normale superieure. Les nouvel-les connaissances qu’il acquiert ne lui apportent pourtant pas le calme. Au contraire, inquiet et hardi, il ne cesseMie chercher â secouer le joug des convenances, de fuir sa familie, la grande bourgeoisie catholique.
. stimuler les forces de destruction qui s’agitaient en lui, se jeter, de toute sa rancune, contre . . . il n’aurait su dire quoi — contre l’existence toute faite, la morale, la familie, la societe! Rancune ancienne, qui datait de son enfance, sentiment confus d’avoir ete un etre meconnu, auquel etaient dus certains egards et auquel, sans repit, tout le genre humain avait manque. Oui, â coup sur, s’il avait jamais pu s’evader, il l’aurait trouve enfin, cet equilibre interieur qu’il accusait les autres de lui rendre impossible“15.
II a en meme temps la conscience de sa valeur personnelle et sent le besoin de faire preuve de son originalite:
„Ah, si seulement quelqu’un au monde pouvait soupconner ce que je suis, moi, — ce que je veux faire!
Oublier tout ce qui1 a deja ete ecrit. Sontir des rails! Regarder en soi, et dire tout! Personne encore n’a eu l’audace de dire tout. Quelqu’un, enfin: moi!“16.
Jacques ne craint pas seulement le frein de sa familie, mais encore d’etre bride par n’importe quelle autorite. II va jusqu’â redouter que ses etudes â Normale superieure n’entravent son developpement et l’epan-chement de ses facultes, et songe â abandonner l’Ecole en meme temps que sa familie.
Les aventures uniquemient charnelles de Daniel et d’Antoine, que Jacques sent autour de lui, l’ancreront „dans son besoin de purete, en meme temps que le relatif desinteret de son frere et de son ami, pour un temps exclusivement preoccupes de leurs maîtresses, le rejettera â la
15 Les Thibault. La Belle saison. 70e edition, Gallimard, Paris, 1934, p. 17.
16 Ibidem, p. 19.
24
I. NISIPESCU
solitude“17. Rien ne Ten tirera, meme pas ses premieres amours, qui, elles non plus, ne lui apporteront l’apaisement qu’il aurait peut-etre souhaite. Tiraille entre son amour pour Jenny et l’attirance sensuelle quasiinces-tueuse qu’il ressent pour Gise, revolte contre son pere et ne trouvant plus chez son frere aîne la sollicitude dont il a soif, Jaques fait appel au professeur Jalicourt pour lui demander conseil. La revelation de la vie gâchee de celui-ci et son conseil de tout abandonner pour travailler libre-ment et connaître la vile decident Jacques de partir pour essayer de se realiser en dehors de toute contrainte. Cette deuxieme evasion n’est plus une gaminerie, un acte irreflechi d’enfant au seuil de l’adolescence, mais bien une demarche deliberee, l’acte reflechi d’un liomme resolu â tout tenter, conscient des responsabilites qu’il prend envers soi-meme. Son evolution ulterieure suit une ligne ascendante, jalonnee de convictions formees. C’est ainsi qu’il arrive au parti de la revolution, qui donne enfin â cet incompris une raison d’etre. Cet homme refractaire â toute contrainte y trouve s-a voie, un ideal et la conviction que sa revolte instinctive ne peut devenir efficace que si elle se donne pour tâche de travailler â l’evolution sociale dans le sens de la revolution, la seule capable d'ebran-ler les assises de la societe dans laquelle il a ete eleve et qu’il hait de tout son coeur. Voici comment il s’explique:
,,Ce qui a fait de moi un revolutionnaire, [ . . . ] c’est d’etre ne ici, dans cette maison . . . C’est d’avoir ete le fils de bourgeois.. . C’est d’avoir eu, tout jeune, le spectacle quotidien des injustices dont vit ce monde privilegie . . . C’est d’avoir eu, des l’enfance, comme un sentiment de culpabilite ... de complicite! Oui: la sensation cuisante que, cet ordre de choses, tout en le haîssant, j’en profitais!“18.
Et c’est pour ne plus en profitor qu’il a resolu de la quitter. On ne combat pas un ordre tout en profitant des avantages qu’il peut vous offrir. Jacques n’a pas balance, sa droiture de caractere l’eloigne de tout compromis et lui permet de rester egal â lui-meme jusqu’au bout. Revolte des son enfance, il le restera devenu homme. Au desarroi de radolescent brime se substitue l’attitude decidee et consciente de l’homme au seuil de la maturite. Mais que sa route s’ecarterait de celle des siens, il l’avait comme pressenti depuis son enfance. II le confie â Antoine, bien plus tard, au seuil de la guerre: ,,Bien avant de savoir ce que c’etait que le capitalisme, avant meme d’en connaître le mot, â douze ans, â treize ans, rappelle-toi: j’etais en revolte contre le monde ou je vivais, celui de mes camarades, de mes professeurs ... le monde de Pere, et de ses bonnes oeuvres!“19. A l’entendre, â le voir agir, on le dirait predestine â la vocation revolutionnaire, cause â laquelle il restera fidele jusqu’au sacrifice supreme. Mais le germe de cette vocation c’est bien dans sa crise d’adolescence qu’on le decele, quand se dessinent deja les traits de sa personnalite future, lesquels le marqueront pour la vie.
17 C 1 a ti d e Edmonde Magny. o. c., p. 310.
18 Les Thibault. L’Ete 1914, Gallimard, Paris, XVII, p. 115.
19 Ibidem, p. 115.
R. MARTIN DU GARD ET M. ARLAND
25
Les figures et le destin de Gilbert Villars et de Jacques Thibaul't, analogues â maimts egards, illustrent, croyons-nons, de facon convaincante, les aspirations, les reves, les victoires et les echecs d’une generation de jeunes au lende?main de la premiere guerre mondiale, laquelle marque Touverture d’une nouvelle et importante etape dans Hiistoire de notre civilisation. Mais elles illustrent aussi. avec non moins de force, et les caracteres definitoires de l’adolescent en revolte, et le role que jouent les ressorts sociaux et psychologiques dans la crise des adolescents, que Roger Martin du Gard et Marcel Arland ont peinte et exploree en psy-chologues avises. Mais, au-delâ de cette peinture, refletant une reali te historique en meme temps que socio-psychologique, on ne saurait ne pas etre frappe par les similitudes de cette crise avec celle dont nous sommes les temoins aujourd’hui. Revetant des aspects plus accuses et s’exprimant par des modalites differentes (formes voyantes, caractere de masse, vio-lences, etc.), cette affirmation de soi des adolescents et des jeunes en general n’en a pas moins ses racines dans une crise analogue, manifeste pendant rentre-deux-guerres.
COORDONATELE SOCIO-PSIHOLOGIct ALE CRIZEI ADOLESCENTEI LA ROMANCIERII ROGER MARTIN DU GARD ȘI MARCEL ARLAND (Rezuma t)
y In prezenței formelor manifeste, acute, pe care le ia în zilele noastre criza tineretului din occident, și cu deosebire în Franța, autoarea își propune să sondeze rădăcinile socio-psihologice ale acestor frămîntări, așa cum ni se dezvăluie ele în proza romanescă franceză dintre cele două războaie mondiale. Parte a unui studiu mai vast, articolul de față explorează tensiunile și conflictele dintre generațiile de adolescenți și cele care le preced prin mijlocirea a doua dintre figurile de tineri din bogata galerie pe care ne-o oferă literatura franceză interbelică, și anume Gilbert Villars, eroul romanului UOvdre al lui Marcel Arland, și Jacques Thibault din Les Thibault de Roger Martin du Gard. Formele tipice pe care le îmbracă criza adolescenței la acești tineri, revelate re și ana.ogc în buză pai te. explică nu numai destinul lor personal în contextul soc’al-polilic al epocii. dar dezvăluie și cauzele profunde din care derivă criza tineretului ai cărei martori sîntem astăzi.
STUDIA UNIV. BABEȘ-BOLYAI, PHILOLOGIA 2, 1978
SENTIMENTUL DURATEI LA VILLON (II)
DOINA CORNEA
Dacă în prima parte a articolului despre Villon, apărută în numărul precedent, a fost definită viziunea poetului asupra duratei, în numărul de față se va defini mai ales sensibilitatea lui poetică profund zbuciumată de sumbra intuiție a duratei. Faptul că poetul se află în neputința medievală de a se depăși și a da un răspuns de ordinul gîndirii impasului duratei, va face din Villon unul din cei mai zguduitori poeți ai descompunerii. Tot ce în jurul lui fusese ca o promisiune de o plăcere, se dizolvă, putrezește, piere și Villon însuși, în urma lucrurilor, se lasă tîrît de același vîrtej. Existența lui se va desfășura într-un cîmp negativ, în care totul îi scapă. Această conștiință ancorată în lumea sensibilă și oare izvorăște din viața simțurilor se vede deposedată de ceea ce o înconjoară, dar și de propria sa ființă care niciun moment nu va avea conștiința de a poseda clipa în plinătatea unei trăiri, fie ea chiar limitată în timp. Villon își dă seama că nu numai viitorul (prin perspectiva lui incertă și sumbră) îi scapă, dar și prezentul, neputînd să-1 înglobeze în ființa sa. Va exista mereu un decalaj între durata scurgerii obiective și durata gîndirii sau a simțirii în conștiința sa. Timpul o va lua mereu înainte, zmulgînd cu el tot ce Villon ar vrea să prindă. Viteza lui e cea a zborului, a vîntului, a apei sau a focului:
„Or beuvez fort, tant que ru peut courirul;
„Tost allumees, tost estaintes“1 2.
„Mes jours s’en sont allez errant Comme, dit Job, d’une touaille Fon't les filetz, quant tisserant En son poing tient ardente paille“3.
Conștiința poetului rămîne deci mereu în urma evenimentului care s-a și precipitat în trecut, de unde nimic nu-1 mai poate scoate. Iată ce spune în legătură cu timpul tinereții:
„II ne s’en est a pie alle
N’a cheval: helas! comment don?
Soudainement s’en est volle“4.
Decalajul este subliniat prin opoziția dintre verbele „aller a pieu, aller a cheval“ aparținînd ordinului uman, și verbul ,,s’envoler“ aparținînd mai degrabă ordinului cosmic.
1 Fr a n q o i s Villon, Oeuvres, La Cite des Livres, Paris, 1930, p. 91 (Double Ballade).
2 Ibidem, p. 104 (Ballade a s’amije).
3 Ibidem, p. 85 (Les regrets de la Belle Heaulmiere)
4 Ibidem, p. 72.
VILLON (II)
27
Aceeași idee o ilustrează verbul ,,suivre“ menționat mai sus, și ca exemplu de pasivitate, dar aparținînd în același timp și cu accepțiunea de a se afla mereu în urma evenimentului. Citez același exemplu:
,,Ou sont les gracieux gallans
Pue je suivoye ou temps jadis“5, în vederea aceleiași argumentări, în versul ce urmează, în care poetul vorbește tot de timp:
„Alle s’en est, et je demeure1'6,
Cele două verbe: s’en aller“ și „demeurer“ subliniază același decalaj ce face imposibilă identificarea trăirii în conștiință care se vrea, dacă nu permanentă, cel puțin foarte lerttă, și obiectul, sau condiția trăirii, care a și luat-o înainte. ,,Demeure“, după cum vom vedea, e departe de-a însemna permanența eului; verbul are doar menirea de-a exprima rămînerea în urmă a acestuia.
E obsedantă, la Villon, repetarea verbului „s’en aller“, și încă la forma trecutului, astfel încît viziunea despre oare vorbește, în clipa în care vorbește, n-o mai avem în față, nici măca^ ca formă ce dispare treptat din cîmpul vizual, ea aparține deja trecutului.
Aceeași goană după trăirea abia întrezărită și de pe acum sortită nimicniciei, e ilustrată prin repetarea adverbelor: „pieQa“ (de mult timp) și „ne . . . plus“, care răsună ca un tragic refren existențial:
(les gallans) „D’eulx n’est il plus riens maintenant“7: Maintenant este opus, oarecum, lui ne . . . plus și reprezintă fragila existență menită să cadă mereu în neființă; durata devine deci un fel de mediu de trecere de la ființă la neființă.
După cum am mai arătat, în ordinul temporal, Villon este poetul degradării, al descompunerii, al nimicirii și în sfîrșit al dispariției. Nimic nu scapă acestei legi. Mișcarea are același sens negativ, fie că e vorba de spirit, de fizic, sau de condiția socială. Această negativitate apare sub diverse forme, mai întîi ca o restrîngere a eului moral:
„Povre de sens et de savoir“8, sau
[...], povres vielles sotes“9, exprimată, după cum vedem, prin adjectivul pauvre care la Villon îmbracă diferite sensuri, cînd de sărăcire morală și fizică, cînd sentimente de milă, de tandrețe, sau de melancolie.
5 Ibidem, p. 70.
6 Ibidem, p. 72.
7 Ibidem, p. 70.
8 Ibidem, p. 72.
9 Ibidem, p. 70.
D. CORNEA
„Triste, failly“, desemnează același declin moral și social, pe cînd continuarea versului:
„[...] plus noir que meureut0 se referă la o restrîngere fizică, la slăbire, urmată apoi de restrîngerea socială, Villon pare că evoluează într-un adevărat, spațiu al lipsei, punctat de acumularea negațiilor:
„Qui n’ay n’escus, rente, n’avoir;“
Dureroasa impresie a treptatei devalorizări morale și fizice rezultă și din comparația celor trei sau patru portrete pe care poetul și le face, la intervale de timp diferite, pentru a se prezenta cititorului. Dacă primul comunică încă o impresie de vigoare, de bună dispoziție și de disponibilitate în același timp, al doilea și al treilea trădează deja o tristă experiență de viață care n-a trecut fără să lase urme grave:
„En l’an de mon trentiesme aage,
Que toutes mes hontes j'eus beues10 11, totuși încă un rest de speranță și de nevinovăție:
„Ne du tout fol, ne du tout sage“12, sau cu dorința de a-și justifica vina în versul următor:
„Non obstant maintes peines eues.€i
Versurile citate mai sus:
„Pouvre de sens et de savoir,
Triste, failly, plus noir que meure,“ răsună, comparativ, mult mai amar.
A patra imagine, viziunea trupului său pe spînzurătoare, constituie un diptic. Farsei cinice, etalată în Quatrain:
„Je suis Francoys, dont ce me poise,
Ne de Paris empres Pontoise,
Qui, d’une corde d’une toise,
Scaura mon col que mon cui poise“l3 14,
îi răspunde parcă vocea dureroasă și gravă din balada Epitaphe Villon a celui ce a trecut pragul veșniciei, de unde cu o extremă umilință își măsoară vina vieții și imploră iertare. Poate ceea ce e mai uman în poezia lui Villon este acest umil sentiment de vinovăție care îl urmărește pas cu pas.
Urîțirea fizică este tot o formă restrictivă a degradării, o diminuare a persoanei fizice. Iată cum se zugrăvește Villon în Epitaful sub formă de verset:
,.I1 fut rez, chief, barbe et sourcil.
Comme ung navet qu’on ret ou pelleuu.
10 Ibidem, p. 85 (Regrets de la Belle Heaulmicre),
11 Ibidem, p. 70.
12 Ibidem, p. 63.
J3 Ibidem.
14 Ibidem, p. 181.
VILLON (II)
29
Iar frumoasa armurieră:
„Quant me regarde toute nue,
Et je me voy si tres changiee, Povre, seiche, megre, menue, Je suis presque toute enragiee4’15.
Micșorarea, slăbirea, uscarea, sînt semne de urîțire și de distrugere și tot atîtea teme poetice în opera lui Villon. în aceeași gamă se înscrie ridul, pierderea părului sau a sprîncenelor, pierderea luminii din ochi:
„Le front ride, les cheveux gris,
Les sourcilz cheus, les yeulx estains"16.
Dacă albul, zăpada, strălucirea sînt culorile tinereții și ale frumuseții, negrul este culoarea îmbătrînirii sau a distrugerii. Citez din nou versul:
„Triste, failly, plus noir que meureT
Netezimii voluptoase a formelor tinerești și rotunjimii lor, Villon le opune forme colțuroase, unghiuri aspre care prevestesc viitorul schelet:
„L£s espaulles toutes bossuej;“ și în aceeași strofă:
[. . . ] „Telles les hanche que les tetes"17 18.
Restrîngerea fizică e evocată chiar prin atitudinea acestor femei bă-trîne ghemuite în jurul unui foc ce abia mai pîlpîie:
„Assises bas, a crouppetons,
Tout en ung tas comme pelotes“is.
Dacă viața diversifică ființele, înzestrîndu-le cu calități deosebite, îm-bătrînirea, ca și moartea, le aduce spre uniformizare și anonimat: aceste făpturi-gheme nu se mai deosebesc între ele prin nimic. Și iarăși trebuie să admirăm arta lui Villon de-a reda o impresie fugitivă și de-a fixa o atitudine prin intermediul unei imagini simple, din viața cotidiană, dar care, cu atît mai mult, e aptă de a transpune ceva din contururile ei concrete în viziunea abstractă.
De o tonalitate mai sumbră, dar înscriindu-se în aceeași temă a reducerii fizice, intră și descărnarea. Villon o înfățișează cu tușe a căror forță merge pînă la brutalitate. Nu se cruță nici pe el, dar nici pe alții. Trupul uman devine amorf, carnea se topește, atîrnă:
„Oreilles pendans et moussues,
Menton fronce, levres peaussues"19; și în strofa următoare:
„Du sadinet, fy! Quant des cuisses, Cuisses ne sont plus, mais cuissetes Grivelees comme saulcisses.“
în care din nou sînt de subliniat plasticitatea și realismul imaginei.
15 Ibidem, p. 144 (Epitaphe: verset).
16 Ibidem, p. 84 (Les Regrets de la Belle Heaul miere)
17 Ibidem.
18 Ibidem.
19 Ibidem.
30
D. CORNEA
Mai cumplită însă decît bătrînețea este moartea. Nici poetul, nici tatăl, nici mama lui, la care se pare ,că ținea în mod deosebit, nu sînt cruțați:
,,Mon pere est mort, Dieu en ait l’ame!
Quant est du corps, il gist soubz lame.
J’entens que ma mere mourra, Et le scet bien la povre femme, Et le filz nas ne demourra“20.
Pentru a sublinia soarta efemeră a tot ce viețuiește, Villon ca și contemporanii săi, face nesfîrșite enumerări de ființe care trec: tovarăși de chefuri, muierea săracă și de neam, iubita și prostituata, femeia — vis etern de frumusețe —, regi și împărați alături de cerșetori, hoți și borfași, toți sînt prăvăliți în același neant. Multiplicitatea susținută de aceste enumerări e menită să întărească ideea de nimicire inexorabilă. In trecerea spre celălalt tărîm, suferința își atinge paroxismul în clipa agoniei. Villon consacră multe strofe acestei cumplite stări, care nu o dată trebuie să-i fi torturat închipuirea. Mai întîi e trupul care se zbate, istovit de chinuri și dureri:
„Et meure Paris ou Helaine, Quiconques meurt, meurt a douleur Telle qu’il pert vent et alaine“21.
Sufocarea, sudoarea sînt înfățișate ca semne ale chinului suprem, pe care Villon le cunoștea, desigur, din tragicele lui experiențe de viață:
„Puis sue, Dieu scet quelle sueur!“22.
Trebuie observată și insistența plină de spaimă cu care poetul revine asupra acestei imagini obsedante a suferinței necunoscute.
Dar .toate acestea pălesc pe lîngă suferința morală înfățișată în continuare și care constă în singurătatea omului în fața mor ții. Iată-1 închis în spaima lui, în chinul lui și nici unul din cei din jur nu-1 poate și nici nu vrea să-1 ajungă în această lume a morții: barierele sînt de neînvins
„Car enfant n’a, frere ne seur, Qui lors voulsist estre son plege“23.
Acumularea negațiilor în fața substantivelor — care prin definiție simbolizează dragostea și statornicia — creează în jurul muribundului un spațiu absolut vid.
Villon urmărește obsesiv procesul morții, ca și cum ar vrea să se convingă că a fi însemnează de fapt a nu fi. Cadavrul, descompunerea, scheletul, variante ale aceleiași <teme, le evocă brutal și fără reticențe dar și cu un fior de groază în fiecare vorbă a lui. Dimensiune, formă, culoare, totul punctează oribila descompunere. Culoarea morții este paloarea
„La mort le fait fremir, pallir“24.
20 Ibidem.
21 Ibidem, p. 75.
22 Ibidem, p. 76.
23 Ibidem.
24 Ibidem.
VILLON (II)
31
Villon face o constatare paradoxală, dar realistă, arătînd cum această carne neînsuflețită, înainte de a începe să se nimicească sporește și în același timp se diformează, luînd înfățișarea hidoasă a cadavrului. E vorba de o adevărată creștere negativă. Evocarea e printre cele mai zguduitoare în creația lui Villon:
„Le nez courber, les vaines tendre,
Le col enfler, la chair mollir,
Joinctes et nerfs croistre et estendre^25.
Verbele tendre, enfler, croistre, estendre exprimă această sporire în volum a diferitelor părți ale corpului, diformîndu-1. Muzicalitatea fluidă, întreruptă ici colo de anumite stridențe, cadențele ascendente, cu ceva isteric în răsunetul dor, amploarea ritmului, au o dublă funcție: ele subliniază acest crescendo macabru dar în același timp trădează groaza poetului.
Procesul nimicirii nu se oprește însă aici; după cadavru urmează descompunerea. Verbele pourrir si devore devin un laitmotiv obsedant:
„Et pourrir soubz riche tombeau!“26 sau „Quant de la chair, que trop avons nourrie, Elle est pieca devoree et pourrie“27.
Contrastul între vanitatea vieții și tragicul ei deznodămînt izvorăște din opoziția celor două verbe: nourrie-pourrie; dar și din opoziția nourrie-devoree. Prin vierme începe treptata nimicire a ceea ce a fost ființă umană, dar se pare că Villon nu se limitează la această constatare banală. în p’oezia lui toate forțele naturii se îndîrjesc parcă împotriva trupurilor neînsuflețite, pentru a le distruge. Vîntul, ploaia, soarele sînt tot atîția factori nimicitori:
„La pluye nous a biiez et lavez, Et le soleil dessechiez et noircis“28.
Procesul invers a început: după nefireasca creștere urmează micșorarea, uscarea, eroziunea. Dar cît de dureros sună și aceste versuri, asimetric ritmate, datorită adăugirilor penibile a noi elemente distrugătoare, în sfîrșit, păsările întregesc procesul de fărîmițare: dispare barba, dispar sprîncenele, ochii sub înverșunarea lacomă a coțofanelor și a corbilor:
„Pies, corbeaulx, nous ont les yeux cavez , Et arrachie la barbe et les sourcis“29.
Repetarea sunetelor acute e și i evocă parcă strigăte de spaimă și de durere.
Dar în curînd fărîmițarea însăși se va transforma în pulverizare
„Et nous, les os, devenons cendre et pouldre“30.
și apoi în dispariție totală, nelăsînd nici o urmă. Totuși ceva persistă din-
25 Ibidem.
26 Ibidem.
27 Ibidem, p. 75.
28 Ibidem, p. 183 (L’Epitaphe Villon).
29 Ibidem.
32
D. CORNEA
colo de disoluție: conștiința zbuciumată a lui Villon care nu poate să uite, căci perspectiva baladei e cea de dincolo de mormînt; poetul își privește de acolo agonia și descompunerea, conștiința lui supraviețuindu-le. Această cumplită și supremă aducere aminte pare întreținută de vîntul care-i leagănă cadavrul, luîndu-i parcă orice speranță de odihnă:
..Puis ca, puls la, comme le vent varie, A son plaisir sans cesser nous charie“30 31.
Legată de timp este și evoluția poetului în spațiu, în spațiul uman sau social. Drama timpului este dublată de drama ce se desfășoară în spațiu. Decalajului temporal îi corespunde decalajul spațial. Villon se va afla mereu în locul cel rău și mărginaș, în locul blestemului și al deposedării. Va fi mereu împins ca de o forță fatală din centrul său existențial spre o periferie ostilă. Lucruri, ființe, locuri, aștri se înverșunează împotriva lui; s-a născut într-un ceas rău și sub semnul nenorocului:
..Dont vient ce mal? — II vient de mon maleur.
Quant Saturne me feist mon fandelet, Ces maulx y meist, je le croy4’32 33.
Această nepotrivire, fie temporală, fie spațială (de a nu fi nimerit ceasul și locul cel bun) este în repetate rînduri exprimată prin structuri ipotetice, care în același timp îi permit poetului să întrezărească și să de-pangă șansa neizbutită. Exemplele sînt multiple:
,,Se Dieu m’eust donne rencontrer
Ung autre piteux Alixandre4433 sau
..He! Dieu, se j’eusse estudie
[ . . . ] J’eusse maison et couche molie4’34.
Acest fel de trecere este legată mai imult de ideea de distribuire materială în spațiu, mai exact: ea se identifică uneori cu sentimentul posedării sau mai degrabă al deposedării. Ea se va exprima deci prin verbul avoir mai curînd decît prin etre, care este de ordinul existenței: eust donne, eusse estudie, eusse maison etc.
In spațiu, ca și în timp, obiectele, lucrurile, ființele îi scapă printre degete. Lui ne . . . plus temporal îi răspunde ne . . . rien. Tema de data aceasta va fi sărăcia și deposedarea. Nici faimă, nici avere, iată partea lui Villon în această lume de el atît de rîvnită. Sărăcia devine un motiv poetic, dar este și o realitate jenantă, care de cele mai multe ori va fi exprimată cu umor și vervă:
,.Povre je suis de ma jeunesse, De povre et de petite extrace; Mon pere n’ot oncq grant richesse,
30 Ibidem.
31 Ibidem.
32 Ibidem.
33 Ibidem, p. 176 (Debat du coeur et du co’rps de Villon).
34 Ibidem, p. 70.
VILLON (II)
33
Ne son ayeul, nomme Orace;
Povrete tous nous suit et trace.
Sur les tombeaulx de mes ancestres,
Les ames desquelz Dieu embrasse, On n’y voit couronnes ne ceptres“35 36 37.
Dar mai există și un alt mod de sărăcire decît cel material: deposedarea spirituală; Villon, în viața lui de om, își pierde integritatea morală și onoarea. Pierderea acestor valori va fi de fapt cauza dislocării lui din spațiul uman. Poetul e conștient de devalorizarea lui morală și o constată uneori cu cinism, ca și în versurile din Quatrain, de cele mai multe ori însă cu amărăciune, dar întotdeauna fără putința de a-i rezista. Se lasă dus de ceasul rău în care crede (Debut du coeur et du corps de Villon) și, mai ales, după cum am mai arătat, se lasă antrenat de mediul în care trăiește:
,,Je suis paillart, la paillarde me duit’43G; sau în aceeași baladă:
,, Or dure amons, ordure nous assuit;
Nous deffuyons onneur, il nous deffuit,44
Decăderea morală merge mînă în mînă cu cea fizică:
,,De paillarder tout elle me destruit, En ce bordeau ou tenons nostre estat.44
(Citat din aceeași baladă.)
. Dacă în această lume Villon se află mereu în locul cel rău, în surghiun, în închisoare și moarte:
,,En fosse gis, non pas soubz houx ne may, En cest exil ouquel je suis transmis Par Fortune, comme Dieu l’a permis4437, în schimbul voluptății unui culcuș moale și a unei vieți îmbelșugate, cum de atîtea ori și-a dorit, locul poetului în moarte și dincolo de ea, așa cum îl întrezărește în Epitaf, este tot un loc al blestemului, care culminează prin halucinanta viziune a spînzurătorii de care atîrnă bietul lui trup chinuit de lăcomia păsărilor, de disprețul celor vii și în conștiința lui, de în-fricoșătoarea nesiguranță a veșniciei. Vocea care imploră de dincolo de moarte mila oamenilor și îndurarea lui Dumnezeu, e umilă și gravă și purificată poate, ca toate vocile încercate de marea teamă existențială.
«
E ciudat cum acest poet — de o sensualitate atlt de pregnantă — s-a lăsat pradă acestei deposedări în timp și în spațiu, fără să încerce să opună o rezistență, cît de efemeră și iluzorie, trecerii. Cum de n-a descoperit a patra dimensiune poetică a timpului, aceea a amintirii, care a servit drept paleativ atîtor poeți ce i-au urmat? E desigur tot mentalitatea medievală cea care l-a împiedicat. Omul evului mediu n-a simțit nevoia
35 Ibidem, p. 71.
36 Ibidem, p. 74.
37 Ibidem, p. 133 (Ballade de la Grosse Margot).
3 — Philologia 2/1978
34
D. CORNEA
să-și construiască un univers al amintirii subiective, individuale, acest van derivativ al nimicniciei. Amintirii îi opune aducerea aminte, care este mai obiectivă, deoarece izvorăște din exterior avînd un caracter istoric și care se proiectează în spațiul nemuririi. Deci, ^amintirilor personale omul din evul mediu le preferă amintirile despre sfinți și eroi.
Villon nu are decît amintiri imediate în gama amintirilor personale, și nu caută niciodată să-și asigure prin ele un fel de permanență în conștiința lui. Dar chiar istorice fiind, sau legendare, aducerile aminte cîntate de poet sînt parcă și ele sortite uitării, dispariției. Totuși Villon în patetica căutare: „ou sont“, nu-și îndreaptă privirea spre lumea de dincolo pentru a găsi un răspuns, ci caută să regăsească restul de amintire pă-mînteană care supraviețuiește celui dispărut. Desigur, ca orice lucru, și această amintire se șterge. Toată galeria de personaje feminine, pierdute în trecut, nu face decît să înfățișeze acest fel de dispariție: în memorie. Dacă făpturile evocate într-un trecut mai apropiat au încă contururi precise, un fel de consistență sensibilă:
„Berte au grant pie, Bietris, Alis,“
. la tres sage Hellois,“
„Haremburgis qui tint le Mâine/4 „Et Jehanne la bonne Lorraine Qu’Englois brulerent a Rouan“38: altele, topite în adîncurile timpului, au devenit doar un nume:
,,[... ], Bietris, Alis,“ (totuși o identitate!), iar altele abia o formă cu contururi pierdute ca de vis.
Acest exod de umbre, cîndva strălucitoare de tinerețe și frumusețe ca și zăpezile, e acompaniat magistral de ritmul și muzicalitatea versurilor a căror sonoritate pare a se stinge:
„La royne Blanc/ze comme lis
Qui chantoit a voix de seraine,
Berte au grant pie, Bietris, Alis, Haremburgis . . ,“39.
în concluzie, nu s-a revelat poate niciodată o sensibilitate poetică atît de plină de vervă, de umor .sau de cinism, care să ascundă în același timp un tragism mai acut în fața nimicniciei; și niciodată conștiința n-a mai dezarmată în fata temerii existențiale ca cea a lui Villon. Durata precară pe care o invocă, mereu amenințată de distrugere, este deci o durată iremediabil tragică.
LE SENTIMENT DE LA DUREE CHEZ VILLON (II) (Resume)
La deuxieme pârtie de l’article sur „Le sentiment de la duree chez Villon“ se propose d’analyser les images les plus significatives que le poete emploie pour ex-primer l’irremediable dissolution de l’etre. Villon reste dans une contemplation im-puissante et horrifiee devant Taction dissolvante du temps, sans chercher â trans-cender sa condition par une option de pensee.
38 Ibidem, p. 174 Epistre a ses amis).
39 Ibidem, p. 77 (Ballade des Dames du temps jadis).
STUDIA UNIV. BABEȘ-BOLYAI, PHILOLOGIA 2, 1978
LE RAPPORT DU REVE ET DE LA REALITE DANS LE ROMAN DE MARCEL PROUST
YVONNE GOGA
Dans cette etude nous nous proposons de faire l’examen du rapport existent entre l’onirique et la realite pour pouvoir saisir le specifique du roman proustien.
Pour mieux etudier ce rapport nous devons tenir compte de quel-ques considerations psychologiques. Au niveau de l’onirique diurne les images reposent dans la plupart des cas sur la realite, meme, si l’on ne peut pas toujours en apercevoir l’objet â cause de l’imagination qui inter-vient parfois avec des representations fantaisistes. Dans la reverie par exemple qui garde un contact plus intime avec le reel tout au long du deroulement de sa trame, il est bien difficile de delimiter les deux mon-des. Dans l’onirique nocturne, remafquent les psychologues, le contact du reve et de la realite est moins intime. Pourtant, dans ce cas non plus, les deux mondes ne peuvent pas etre parfaitement separes.
Nous devons rappeler aussi une remarque de I. Biberi, qui sera utile â notre etude. S’il ne repose pas sur la realite, nous dit le psychologue, le reve n’a qu’une valeur esthetique, alors que si on l’interprete par rapport âux evenements de la veille il a une valeur psychique1. Chez Proust, il y a aussi bien des manifestations oniriques esthetiques que psychiques. Les premieres, representees par la plupart des reveries et quelques reves, ont une autre signification que celle que les psychologues leur attribuent. Tout en reposant sur des elements du reel (les aubepines du cote de Me-segli.se, la mer et les trois arbres de Balbec, etc.) elles reussissent, par le travail de l’imagination creatrice du narrateur â acquerir une valeur esthetique toute particuliere. Cette valeur releve â la fois de la beaute in-trinseque de la reverie ou du reve s’il s agit de celui de la irner grothique, et de sa signification esthetique (le conoeption proustienne sur la creaition).
Proust interprete les produits oniriques appartenant â la deuxieme categorie â la maniere des psychologues. II y voit le moyen de plonger â l’interieur du moi pour en explorer les visages caches.
Ayant une telle signification pour l’art proustien, il s’ensuit que le monde du reve est, chez Proust, plus vivant encore que la realite meme. Sa richesse affective rend possible la redecouverte d’un passe par la re-vivification des etats d’âme vec-us. L’imagination du reveur transforme les sensations presentes et celles revecues en images. Les reves et les reveries sont ainsi beaucoup plus riches en images, ce qui a pour resultat Taspect vif du monde onirique. Le monde cree par Proust differe ainsi de la realite, par un surplus d’affectivite, que le reve revele ie mieux.
1 Ion Biberi, Visul si structurile subconștientului, Ed. științifică, București, 1970, p. 202.
36	Y. GOGA
,,Chez lui (remarque G. Cattaui dans son article) le genie, le reve, l’imagination s’unissent pour creer un monde magique sans commune mesure avec Funivers visible de tous les jours2 3 4’2.
Pourtant, meme s’il attache plus d’importance â un reve ou â un souvenir qu’ă la realite, souligne toujours le critique, Proust ne rompt plus le contact avec le reel â la facon des romantiques. Le monde qu’il cree n’appartient pas uniquement ă la fiction, car toute tromperie des songes y est denoncee. Nous devons affirmer avec G. Cattaui que Foniri-que de Proust ne repose plus sur la magie ou la predestination â la facon du reve romantique, mais sur un monde gouverne par des lois psycholo-giques. La fabulation fantastique est etrangere â tout processus onirique.
Proust entend faire de ses reves une modalite de la connaissance. C’est pourquoi il s’est applique â une etude scientifique, malgre les diffi-cultes de l’entreprise. La conception psychologique proustienne de l’oniri-que nous est revelee des le debut du roman. C’est Elstir qui l’expose dans son atelier de Balbec, pendant une discussion qu’il a avec le narrateur, â qui il conseille d’aller en Bretagne, meme si le climat est „malsain pour uh esprit deja porte au reve":
,,Tant que vous detournerez votre esprit de ses reves, il ne les con-naîtra pas; vous serez le jouet de miile apparences parce que vous n’en aurez pas compris la nature'43.
La curiosite psychologique et intellectuelle du reveur qui confere sa particuiarite ă l’onirique proustien, lui attribue aussi la qualite de fac-teur de la connaissance. Le deșir cternellement inasouvi du heros de la ,,Recherche" de connaître le monde par ses reves repose aussi sur la struc-ture intime de son moi. Le penchant vers le reve est inne, tel qu’Elstir le lui dit:
,,Si un peu de reve est dangereux, ce qui en guerit, ce n’est pas moins de reve, mais plus de reve, mais tout le reve. II importe qu’on connaisse entierement ses reves pour n’en plus souffrir"4.
L’attention que Proust prete â l’analyse du monde oniriques est im-posee par une double necessite: celle de la connaissance du processus psychologique en general et celle de la connaissance des reves et des reveries intimes.
Le lieu commun des deux mondes proustiens est la sensibilite, alors que l’element qui les separe est la crainte causee par l’inconnu. La realite est beaucoup plus cruelle que l’onirique parce qu’elle souligne l’evi-dence des faits indesirables.
Ce rapport essentiel du reel et de l’onirique influe sur l’entreprise litteraire proustienne, d’un bout â l’autre du roman. Le narrateur est predestine â une hypersensi'bilite qui le fait osciller entre les deux mondes.
Lâ ou le reel est visiblement la matiere premiere de l’onirique, la separation des deux mondes devient impossible. A ce niveau de depen-
2 Geor ges Cattaui, Proust et les songes, Europe, revue mensuelle II, fe-vrier-mars, 1971, 49e annee, nr. 502—503, p. 18.
3 M. Proust, A Vombre des jeunes filles en fleurs, Gallimard, Paris, 1975, p. 501.
4 Ibidem.
MARCEL PROUST
37
dance mutuelle, Proust reprend la theorie des psychologues qui considerent quel le reel est la source premiere de l’onirique. Toutes les reveries et les reves du roman, sauf ceux qui appartiennent au sommeil arti-ficiel, gardent un contact plus ou moins distinct avec la realite.
L’element reel est le plus evident dans les manifestations de l’onirique diurne. Toutes les images representant le visage de Gilberte, par exemple, reposent sur des elements reels, fournis au narnateur par les autres personnages. Les parents, lui font savoir que Swann a une fille, allors que Swann meme lui parle de l’amitie de sa fille avec l’ecrivain Bergotte.
Les reveries sur les Guermantes puisent leurs images â la fois sur la realite presentee par les gens de Combray et â la realite his-torique refletee par la tapisserie sur le ,,Couronnement d’E.sther“ ou par le portrait de Gilberte le Mauvais du vitrail de Leglise de Saint-Hilaire. Le resultat de ce melange d’elements de la realite caracterise parfaite-ment l’onirique. Les images du duc et de la duchesse, meme si pleines de mystere, â la facon des produits de Limagination, representent pourtant la mode et Fatmosphere de l’epoque.
Dans toutes les manifestations oni<iques, le reel subit des deforma-tions par le travail de la fantaisie. Si dans ies reveries on peut le recon-naître d’apres le deroulement de la trame, dans le reve il est parfois si deforme qu’on Tapercoit â peine:
,,I1 semble bien que le reve soit fait, pourtant, avec* la matiere parfois la plus grossiere de la vie, mais cette matiere y est ,/traiteeT mala-xee de telle sorte — avec un etirement du â ce qu’aucune des limites horaires de Letat de veille ne Fempeche de s’effiler â des hauteurs inou-ies — qu’on ne la reconnaît pas'*5.
Pourtant, la plupart des reves puisent leurs images â la realite, et qui plus est, â ,,la matiere parfois la plus grossiere de la vie“, car meme si ,,la meme histoire tourne â une autre fin“6, l’element du reel y est tou-jours present.
II y a aussi des cas ou le reel ne fait que fournir la matiere premiere, alors que l’onirique, par son caractere atemporel et par la qualite sub-jective de son espace, rend la complexite de la trame onirique. N’ayant plus de limites dans le temps et dans l’espace l’âme du reveur peut re-trouver plus facilement les sentiments du pasee ce qui a pour resultat l’affectivite accrue du rnonde onirique. L’element du reel recoit ainsi sa delivrance.
Par sa richesse affective l’onirique se prolonge dans la realite tout en influant sur l’âme de l’individu. II y a aussi des situations ou la realite, par la cruaute avec laquelle elle revele les faits, oblige le narrateur â s’evader dans le monde de l'imaginaire. Afflige par les decouvrrtes sur le vice d’Albertine, apres la mort de celle-ci. il doit se refugier dans la reverie pour maintenir intact son amour.
5 Mar cel Prous t, La Prisonniere, Gallimard, Paris, 1975, p. 143.
G Marcel Proust, Guermantes II, Gallimard, Paris, 1975, p. 102.
38
Y. GOGA
A cause de la richesse affective qui le caracterise, le monde onirique est celui qui convient â la revelation du moi. La sensibilite est mieux saisie alors qu’elle est illustree par rimagination.
En revanche, si ce n’est pas son moi qu’il explore, si son attention est dirigee vers le sondage d’un autre, c’est le monde reel que Proust prefere. Ce n’est pas donc par hasard que dans „Guermantes44, dedie â la vie sociale et aux salons, ses preoccupations sur le monde onirique sont visiblement diminuees. Pourtant le romancier ne renonce pas tout â fait â presenter la dependance mutuelle du reel et de l’onirique. II suffit que nous nous rappelions la celebre matinee Guermantes du „Temps re-trouve“ qui est une bonne illustration de notre remarque. Le but de cette sortie du narrateur dans le monde est celui de rencontrer les habitues du salon de la duchesse apres une longue absence. A des observations ob-jectives sur les personnes, il ajoute aussi des images appartenant au passe, pour mieux etudier l’effet du temps sur les visages. Par ce recours â Factivite imaginative la realite est plus evidente. Nous pouvons donc affirmer que le reel et l’onirique coexistent presque toujours dans le roman proustien, tout en se disputant â tour de role la primaute. Si le reel est la matiere premiere de l’onirique, il arrive que le contraire soit aussi possible. C’est le reve sur la vieillesse des femmes qui le releve le mieux. L’impression que la beaute feminine passe vite est si forte, qu’en se re-veillant, le narrateur se sent envahi par une profonde tristesse. II se rend ainsi coimpte de la necesite de nous souvenir d:une facon „plus humaine des choses, qu’on est trop tente d’oublier dans le bon sens glace, parfois plein d’hostilite, de la veille“7.
Sa conduite avec Francoise, pendant le jour, est dictee par les im-pressions du reve, de sorte qu’il decide d’etre plus comprehensible avec elle. Le fait onirique impose ainsi l’acte de la veille, meme si ce rapport ne dure pas aussi longtemps que son oppose:
„Et pour toute cet'te matinee au moins je saurais m’efforcer de ne pas etre irrite des querelles de Francoise et du maître d’hâtel, d’etre doux avec Francoise â qui les autres donnaient' si peu de bonte44 8.
L’influence de l’onirique sur la realite est pourtant peu durable car ies hommes ne sont pas longtemps „gouvernes par le souvenir de leurs reves44 9.
L’authenticite des deux mondes rend encore plus evidentes leur in-terdepedance. Si le reel est veridique par sa nature, l’onirique, qui repose sur le premier, possede aussi cette qualite. La relation renversee est aussi possible: si l’onirique est veridique, le reel doit etre d’autant plus vrai.
Le reel, meme si disperse dans la trame onirique, rend la vraisem-blance aux faits. II este present aussi dans les aspects les plus invraisem-blables des reves ou des reveries.
II arrive parfois que le caractere veridique de la realite soit meme annule. Plus riche en sensations et en etats d’âmee la realite onirique,
7 Marcel Proust, La Prisonniere, Gallimard, Paris, 1975, p. 147.
8 Ibidem,
9 Ibidem.
MARCEL PROUST
39
selon Proust, garde toujours son authenticite, alors que le reel, sunchar-ge par la perception des faits insignifiants, la perd parfois. II laisse ainsi se derouler des evenements invraisemblables ou Fon a des rapports avec des etres imagines ou bien il facilite l’apparition des etats d;âme angois-ses. qui reposent sur des sentiments vains:
„nous nous acharnons [nous dit Proust] â chercher les debnis incon-stants d’un reve, et pendant ce temps notre vie avec notre maîtresse continue, notre vie distraite devant ce que ^nous ignorons etre important pour nous, attentive â ce qui ne Test peut-etre pas, encauchemardee par des etres qui sont sans rapports reels avec nous, pleine d’oublis, de lacunes, d’anxietes vaines, notre vie pareille â un songe“10 11.
C’est par la perte de son authenticite que la vie recoit chez Proust la valeur d’un mauvais songe.
En continuant l’analyse du rapport reel-onirique, nous allons nous arreter sur l’examen de quelques elements psychiques appartenant â la fois aux deux mondes.
Un deșir, par exemple, change d’intensite selon le monde ou il ap-paraît. Arretons-nous sur celui du heros proustien de voir Berma jouer en „Phedre“. Ne de la realite du talentele l’actrice, le deșir du narrateur de la voir jouer dans la piece de Racine augmente â mesure que son imagination ajoute quelques details â l’art interpretatif de la tragedienne. Heurte â la severite des parents qui ne permettent pas â leur fils d’aller au theâtre â cause de sa sânte faible, le deșir devient plus fort encore. C’est le travail de l’imagination acceleră par Finterdiction qui Fintensifie. L’ohstacle interpose entre le deșir et son accomplissement rend plus complexe la representation imaginative, de sorte que le contact avec le reel est d’autant plus dur que la reverie a ete riche. A la vue de la Berma Fintensite du deșir diminue â tel point, que le narrateur ne peut l’accom-plir â cause de Finsatisfaction affective et spirituelle qu’il eprouve:
„Mais en meme temps tout mon plaisir avait cesse; j’avais beau ten-dre vers la Berma mes yeux, mes oreilles, mon esprit pour ne pas laisser echapper une miette des raisons qu’elle me donnerait de l’admirer, je ne parvenais pas ă en recueillir une seule“n.
L’onirique interpose entre le deșir et son accomplissement reel un autre fictif, beaucoup plus riche en etats d’âme. L’affectivite paroxistique de la reverie, rend faible tout sentiment de la realite qui aurait pu con-courir â l’accomplissement du deșir. Cette remarque porte Proust â con-siderer la realite plus pauvre en plaisirs et en emotions qu’elle ne l’est pas vraiment. La facon dont le deșir se realise dans les deux mondes n’est qu’une ebauche de la conception litteraire proustienne, fondee sur la subjectivite.
Le contact avec le reel produit le meme effet sur le sentiment que sur le deșir. Se heurtant â la realite, le sentiment, amplifie par l’imagination, perd de son intensite. C’est pourquoi la femme vue devient banale,
10 Ibidem, p. 174.
11 Marcel Proust, A Vombre des jeunes filles en fleurs, Gallimard, Paris, 1975, p. 30.
40
Y. GOGA
commune, alors que celle des reves' est authentique. Tout sentiment ardent, eprouve par l’imagination, pour une jeune fille quelconque (blan-chisseuse ou porteuse au lait) perd de son intensive, et de son mystere des que le moindre element du reel intervient:
,,Peut-etre un seul mot, qu’elle eut dit, un sourire, m’eussent fourni une clef, un chiffre inattendus, pour lire l’expression de sa figure et de sa demarche, qui seraient aussitot devenues banales“12.
La rencontre avec la realite diminua tout sentiment eprouve en reve. Les deux mondes deviennent irreconciliables au moment ou Limage revee et celle fournie par la realite sont confrontees. Us restent pourtant inse-parables par l’objet des reves et des reveries, qui appartient au reel. Le rapport paradoxal des deux realites proustUmaes et ainsi evident. Inse-parables par leur interdependance psychologiquee elles sont incompati-bles par leurs images. Ce rapport paradoxal en implique un autre, concer-nant l’affectivite qui separe et reunit ă la fois les deux mondes Elle les separe par l’effet affectif oppose des images vues et revees et les reunit par un etat d’âme riche que l’onirique transmet dans la veille.
II arrive parfois chez Proust que la clarte de l’image onirique soit semblable â celle de l’image produite par la conscience. Ce fait le porte ă croire que la conscience influe aussi sur les faits du reve. Voyons ce qu’il nous dit lui-meme en analysant un de ses reves:
,,Le valet de chambre entrait. Je ne lui disais pas que j’avais sonne plusieurs fois, car je me rendais compte que je n’avais fait jusque-lâ que le reve que je sonnais. J’etais effraye pourtant de penser que ce reve avait eu la nettete de la connaissance“13 14.
Proust pousse pourtant ses recherches plus â fond:
,,La connaissance aurait-elle reciproquement, l’irrealite du reve?U14 — se demande — t-il, sans pourtant jamais repondre â cette question. Une elucidation de ce probleme aurait peut-etre change la conception proustienne sur le caractere de songe de la vie. Par une reponse nette sur l’inauthenticite de la realite il aurait revele le manque de consistan.ce des choses ce qui se serait oppose â sa recherche perpetuelle de l’authenti-cite des deux mondes.
Or la conception de Proust sur le theme de la vie qui est un songe, differe essentiellement de celle que la litterature proposait, â partir de Calderon de la Barca. La vie chez Proust n’est plus un reve mensonger ou le mauvais songe qu-on doit vivre par devoir d’honneur ou faute de choix, mais un beau songe qui peut etre revecu. C’est du cote de l’affec-tivite qu’il envisage ce theme si ancien. Le souvenir affeetif appartenant â la fois au reel et â l’onirique reunit â jamais les deux ?mondes irreconciliables dans une atmosphere qui ressemble â celle du songe, mais qui est plus authentique que la vie meme.
Les personnages de la matinee Guermantes representent tous cette conception. Pour chacun la vie a la valeur d’un songe, non parce qu’il a
12 Ibidem, p. 348.
13 M a r c e 1 Proust, Sodome et Gomorrhe, Gallimard, Paris 1975, p. 436.
14 Ibidem.
MARCEL PROUST
41
ele condamne â la vivre ou qu’il en a devoile l’absurde au seuil de sa mort, mais parce qu’il est arrive â un moment ou il peut la revivre. Le personnage accede au songe lorsqu’il est „ensommeille dans la jeunesse et ramourA
Proust, de meme que ses personnages, commence son experien.ee sub-jective apres avoir passe par les experiences de la jeunesse. La vie qu’il fait revivre est pareille â un songe par la coAfusion de l’onirique et de la realite. Chaque monde puise â tour de role son authenticite â l’autre, de sorte que le reve (l’experience subjective) se prolonge â l’infini. Proust ne reconnaît cette unite qu’â la fin de sa recherche. Nous assistons donc, en lisant son roman, â la naissance et â l’evolution de cet element esthetique de sa conception.
Au debut de sa recherche, Proust ne comprend pas encore la valeur de la subjectivite, c’est pourquoi il l’abandonne si vite.
Sa nature lui prouve pourtant que la vie et l’experience d’au jour le jour n’ont pas de valeur si elles n’entraînent pas le mouvement de sa sensibilite. L’experience seule ne peut pas nourrir l’esprit. Ce n’est que l’imaginaire qui rend la beaute des faits. C’est pourquoi le narrateur qui cause avec sa grand-mere, ne peut pas croire que le nom de Villeparisis et celui de Guermantes appartiennent â ^a meme familie:
„Comment aurais-je pu croie ă une communaute d’onirique entre deux noms qui etaient entres en moi, l’un par la porte basse et honteuse de l’experience, l’autre par la porte d’or de l’imagination“15 16.
La conception proustienne commence, â partir de cette remarque, â murir. La qualite de l’imagination etant revelee, il ne reste â l’ecrivain qu’avancer plus â fond dans ses recherches pour trouver la ele qui doit reunir les deux mondes. II la trouve dans la revivification d’un passe revolu. Proust doit faire ensuite un examen profond et prolonge du rapport existant entre la reel et l’onirique, jusqu’â la fin de sa recherche, pour comprendre que c’est la subjectivite qui les reunit. Par cette me-thode, l’ecrivain reunit dans un ensemble harmonieux les deux mondes opposes. Voici ce qu’il se demande dans la ,,Prisonniere44 apres un reve qu’il vient de faire:
„Etait-ce Francoise qui etait venue, etait-ce moi qui avais .appele? N’etait-ce meme pas Francoise qui dormait, et moi qui venait de l’eveil-ler? bien plus, Frangoise n’etait-elle pas enfermee dans ma poitrine?^.
II n’y a plus de conscience, de reel, d’experience de vie ou de songe qui soit separe de cet univers vivant qui est le roman proustien. Tous ces elemente sont „enfermes44 dans „sa poitrine", ce qui leur confere unite et coherence.
Arrive au bout de l’etude de rinterdependance du reel et de l’onirique chez Proust, nous pouvons affirmer que la ,,Recherche44 n’est ni la rememoration autobiographique d’un passe ni l“experience onirique d*un dormeur eveille, tel que nombre de critiques sont portes â le coire, mais
15 Marcel P r o u s t, A l-’ombre des jeunes filles en fleurs, Gallimard, Paris, 1975, p. 329.
16 Marcel Proust, La Prisonniere, Gallimard, Paris, 1975, p. 144.
42
Y. GOGA
une oeuvre d’une valeur psychologique unique, dont la subjectivite par-ticuliere repose en meme temps sur l’experience de la vie vecue et sur Fauthenticite du monde onirique.
RAPORTUL DINTRE VIS SI REALITATE ÎN ROMANUL LUI MARCEL PROUST
(Rezumat)
Articolul urmărește să pună în evidență raportul existent între oniric și realitate, în romanul lui Proust A la recherche du temps perdu.
tn acest scop, plecînd de la cîteva considerații psihologice, se relevă în același timp dependența mutuală a celor două realități și autenticitatea fiecăreia în parte, conform specificului concepției proustiene. Analiza cîtorva elemente psihice (dorință, sentiment) aparținînd în același timp celor două lumi ne conduce la afirmația că oniricul le potențează, în timp ce realul le diminuează considerabil. Urmărind minuțioasa cercetare proustiană, devine evident faptul că legătura indisolubilă a celor două lumi este afectivitatea născută din evocarea unui trecut împlinit, astfel încît putem trage concluzia că romanul nu este rememorarea autobiografică a unui trecut sau o simplă experiență onirică, ci o operă de o valoare psihologică unică, a cărei subiectivitate deosebită este născută atît din experiența faptelor trăite, cît și din autenticitatea lumii onirice.
STUDIA UNIV. BABEȘ-BOLYAI, PHILOLOGIA 2, 1978
CONTRASTAREA FONETICO-FONOLOGICÂ PE PLAN SINCRONIC (III)
Stadiile contrastării 1
I. T. STAN
în primele două părți ale studiului, publicate în Studia Universitatis Babeș-Bolyai, Philologia, 2, 1977 și 1, 1978, autorul tratează sub 1. Definirea termenilor, sub 2. Scopul și sarcinile contrastării lingvistice și sub 3. Scurtă privire istorică asupra cercetării contrastive.
4. Fonetica și fonologia contrastivă. în cele ce urmează ne propunem să evidențiem unele aspecte ale aplicării diferitelor etape sau stadii din dezvoltarea foneticii și fonologiei la predarea și însușirea limbilor străine1.
Stadiul fonetic, care a stat la baza predării limbilor secole de-a rîn-dul, se caracterizează printr-un inventar de sunete ale limbilor respective și se bazează pe ceea ce numesc foneticienii fonetică articulatorie. Se știe că și înainte de apariția fonologiei foneticienii au manevrat cu anumite sunete tip, care erau redate prin diverse transcripții. Dar criteriile de reliefare a acestor sunete erau empirice, ceea ce făcea uneori ca, ros-tindu-se sunete diferite, să fie ignorate anumite diferețe fonetice importante, relevîndu-se în schimb unele nuanțe secundare pentru fonetica generală. Ce se înțelegea, de fapt, prin sunete diferite, cînd se comparau doua limbi? In primul rînd, sunetele care deosebeau diferitele cuvinte din limbile respective; în al doilea rînd, sunetele care erau percepute ca atare de vorbitorii limbii natale; în al treilea rînd, diferitele variante combinatorii ale limbii țintă — în limbaj fonologie — care ieșeau în evidență în procesul însușirii acesteia de către vorbitorii limbii de bază (în continuare: T = limba obiect, țintă, limba străină presupusă a fi învățată; B = limba natală, limba de bază de la care se pornește pentru învățarea limbii străine). Deci, în acest stadiu, numit fonetic, contrastarea depindea pe de o parte de limba T, pe de alta de limba B și, în bună măsură, de simțul fonetic și pedagogic.
In terminologia lingvisticii aplicate, stadiul comparației fonetice, deci a sunetelor, corespunde noțiunilor de prezență sau absență în limba B a sunetelor din limba T. Dar între absență și prezență se mai intercalează și noțiunea de zero, prezență parțială2, influență uneori deosebit de puternică a sunetelor învecinate, unele asupra altora. Să exemplificăm: pentru un român e mult mai dificilă rostirea corectă a sunetului /s/ din poloneză, decît a vocalelor nazale /q/ și /§/. De ce? Pentru că în primul caz românul este tentat să rostească pe /s/ românesc, oare conține o substanță sonoră mai apropiată de /s/ polonez, dar în al doilea caz /p/ și /§/ lip
1 Vezi articolul lui Emmanuel Companys, L’evolution de la com-parasion phonologique appliquee ă l- enseignement des langues, în FM, 81, 1971, p. 20—28.
2 Ibidem.
44
I. T. STAN
sesc din inventarul fonematic al limbii române literare. Exemplele de acest gen se pot înmulți.
Uneori, în această etapă, sunetele ,, dificile44 sînt învățate in mod izolat. In context însă rostirea lor nu va mai fi „autentică44, deoarece intervine fenomenul de coarticulație și rostirea inițială a sunetului nu mai corespunde, ea sunînd fals.
Stadiul fonologie. Acestui stadiu îi este caracteristică contrastarea dintre inventarul fonemelor și al variantelor lor combinatorii. Utilizîn-du-se metoda comutării, aplicată la început de lingvistul francez A. Mar-tinet, se ajunge la degajarea în ambele limbi a unei serii de foneme. Deși aplicarea acestei metode a dat rezultate pozitive în numeroase cazuri, rămîn însă insuficient de bine clarificate noțiunile de arhifonem, de distribuție și de variantă combinatorie. Chiar dacă se utilizează în contras-tare noțiunea de variantă combinatorie, ea este mult prea apropiată de cea de sunet, mai ales că este desprinsă în urma unor descrieri în termeni articulatorii. Ceea ce trebuie neapărat subliniat aici este faptul că aceste variante nu sînt definite din punctul de vedere al relațiilor fono-logice. Proprietățile care caracterizează fonemele nu se degajează cu exactitate. ceea ce impietează asupra aflării parametrilor care structurează sistemul fonologie în întregime.
Contrastarea — la acest stadiu — se izbește de mari dificultăți, deoarece riscăm să identificăm două foneme cu proprietăți diferite în limbi diferite. De exemplu, fonemele /s/ și /c/ din limba rusă ar trebui considerate identice cu /ș/ și fț/ din limba română, deși ele nu pot fi tratate ca atare datorită diferențelor, dintre cele două limbi, în ce privește distribuția acestor foneme. Astfel în rusă /s/ și /c/ nu admit distribuirea lor înaintea lui /i/, pe cînd în limba română această distribuție este pe deplin posibilă. Aceeași situație se poate observa și în ce privește realizarea fonemelor /d/, /v/, /z/ etc. din cele două limbi. în rusă aceste consoane sonore se realizează în poziția finală absolută printr-un arhifonem, pe cînd în limba română se realizează tot printr-o sonoră, ele neafonizîn-du-se.
Practic, acest stadiu nu diferă prea mult de cel precedent. Se întrevăd deja noțiunile de distribuție și variantă combinatorie, clar, cum afirmă și Emmanuel Companys, ,,il s’agit davantage d’une sorte de phonetique fonctionelle que d’une veritable phonologie443.
Așadar, în ambele stadii apar dificultăți în aplicarea lingvisticii la predarea limbilor străine. încă nu se trage, din acest al doilea stadiu, concluzia, importantă, a necesității de a ne baza pe opoziții și de a depăși faza articulatorie a explicării fonemelor.
Abia în următorul stadiu — cel al fonologiei distribuționale — se poate vorbi de o înlocuire a modului de a opera cu fonemele: de la situația de inventar se trece la cea de sistem.
Utilizîndu-se o nouă noțiune — cea de trăsătură pertinentă — se reușește definirea mai exactă a fonemului, arhifonemului și variantei
3 Ibidem, p. 22.
CONTRASTAREA FONETICO-FONOLOGICÂ (III)
45
combinatorii, explicîndu-se, totodată, și fenomenul numit neutralizare. Pe baza trăsăturilor pertinente, care definesc proprietățile comune mai multor foneme, se reliefează corelațiile surd-sonor, dur-moale etc., care structurează, de fapt, sistemul fonologie.
Totuși, nici acest stadiu nu este lipsit de deficiențe. Astfel, se poate semnala o anumită lipsă de rigoare în ce privește analiza proprietăților — care rămîne tot la faza articulație — ale diferitelor'foneme vocalice sau consonantice. De exemplu, în clasificarea vocalelor nu putem lua în considerație doar un singur criteriu, să zicem locul de articulare, deoarece în acest caz se trece peste o serie de diferențe în ce privește gradul de deschidere. Un /e/ și un /i/ nu pot fi, bineînțeles, departajate numai după locul de articulare, deoarece avem de a face cu grade de deschidere diferite. La fel și în situația unui /i/ și /u/: ambele vocale sînt închise, după gradul de deschidere, dar pentru a le deosebi trebuie să apelăm și la locul de articulare și la fenomenul labializării care le diferențiază. Așadar, aceste vocale au și trăsături comune, dar și trăsături care le diferențiază.
Situația e valabilă și în cazul consoanelor: nu putem lua în considerare doar un singur criteriu de clasificare, cînd e vorba de /b/, /z/, /g/, /s/ ș.a.m.d., corelațiile fiind posibile numai pe mai multe planuri, sau mai concret, acestea trebuie privite din m^.i multe puncte de vedere: loc, mod de articulare, sonore sau surde, dure sau moi etc., așa cum se face și în primul stadiu — cel fonetic.
Un alt neajuns al fonologiei distribuționale este și neluarea în considerare a criteriilor acustice de diferențiere. Astfel, din punct de vedere acustic, un /u/ și /i/ sînt mult mai diferite între ele, prima fiind gravă, iar a doua acută, decît /u/ și /p/ grave, /i/ și /f/ acute, /a/ și /k/ compacte.
în pofida acestor minusuri, odată cu fonologia distribuțională începe o etapă calitativ superioară de aplicare a fonologiei la procesul de predare și însușire a limbilor străine. Astfel, pentru prim-a dată .se -ajunge la explicarea clară a unor dificultăți de percepere și rostire a unor sunete, trecute cu vederea în primele două stadii. De exemplu, acum se explică de ce românii, care învață limba rusă, rostesc consoanele sonore rusești tot ca sonore și la finala absolută. Deoarece în limba maternă nu avem de-a face cu o neutralizare a opozițiilor ca în limba rusă și nici — în acest caz — cu noțiunea de arhifonem. în rusă, opoziția dintre /d/ și /t/, /z/ și /s/ în poziție finală se neutralizează, realizîndu-se arhifoneme, pe cînd în română consoanele respective nu cunosc acest fenomen, ele rămînînd fie surde, fie sonore. Un exemplu similar se poate da și din alte limbi, în franceză, deși există opoziția /e/ — /3 , francezii, cînd vorbesc germana, înlocuiesc pe /e/ prin /s/ într-un cuvînt ca stehen. Explicația este, ca în cazul de mai sus, următoarea: în franceză /e/ și 3// aparțin aceluiași arhifonem /E/, apărut în urma neutralizării opoziției /e/ șis/,.
Ca urmare a ajungerii fonologiei la acest stadiu de dezvoltare, au apărut și marile inovații din domeniul metodologiei predării limbilor străine ea: operarea cu opoziții și utilizarea exercițiilor structurale. De acum înainte se tinde sau mai bine zis, avînd în vedere situația reală, ar trebui să se tindă la imprimarea în mintea studentului a sistemului limbii T, a rețelei relațiilor, similitudinilor și diferențelor, operîndu-se
46
I. T. STAN
cu opoziții și nu rezumarea doar, ca înainte, la imprimarea imaginii auditive și învățarea procesului de articulație. Apoi pe această bază trebuie să se grupeze în același exercițiu fonemele vecine din limba T, membre tale aceluiași arhifonem sau posibile de interpretat ca atare de sistemul limbii B, variante combinatorii ale unuia și aceluiași fonem, sunete „absente44 care intră în aceeași categorie fonologică în limba B.
In cazul sunetelor apropiate în cele două limbi, de diata aceasta ope-rîndu-se cu opoziții, cei ce învață își dau seama că nu e vorba doar de niște nuanțe subtile ale limbii T, ci de foneme distincte, care determină schimbări de sens, tot atît de importante ca operațiile „vizibile“ din limba B. Deci, opoziția de perechi minimale are și un rol psihologic deosebit de important.
Cum s-a amintit, pe baza fonologiei distribuționale iau naștere și exercițiile structurale, care se adaptează bine la operarea cu opoziții, pași minimali, mai ales în laboratoarele de fonetică, destinate să mărească în mod considerabil timpul de lucru efectiv al studentului. Exercițiile structurale sînt în fonetică un mijloc excelent de a fixa cunoștințele și de a grava sistemul în mintea studentului, urmînd apoi a fi transformat totul în reflexe.
în stadiul fonologiei binare sistemul fonemelor e înlocuit cu cel al parametrilor ierarhizați; fonemele sînt definite ca intersecții ale parametrilor. Constatarea se face între sisteme, reliefîndu-se numărul și natura parametrilor și relațiile care se stabilesc între aceștia.
în fonologia binară se are în vedere importanța diferită, ierarhizată a trăsăturilor. Astfel, unele trăsături pot fi mai importante decît altele și viceversa. Așa de exemplu, faptul că anumite trăsături încetează să mai fie pertinente în anumite poziții dă naștere la neutralizare și arhifoneme. în acest stadiu, ca unitate de măsură ireductibilă se adoptă bit-ul, pe baza căruia se admit doar opoziții binare. în cazul că avem mai mulți termeni e necesar să stabilim cantitatea și calitatea parametrilor, ceea ce se face prin alegere, ierarhizare și prin unitatea bit, care dă măsuri ca „mai puțin“, „mai mult“ și „zero44 — concepte din domeniul matematicii, valabile pentru toate limbile. Demn de subliniat e faptul că numărul de parametri se poate multiplica pe seama reducerii cantității de trăsături pertinente. în acest caz vor dispare trăsăturile propriu-zise; de exemplu, în fonologia binară nu mai utilizăm noțiunile de oclusiv sau fricativ, ci oclusivitate — non-oclusivitate, sonoritate — non-sonoritate, iar dacă parametrul respectiv nu este pertinent, notăm prin zero. Toate acestea se efectuează pe baza unor criterii acustice și nu articulatorii, ca în lingvistica tradițională.
Adaptarea fonologiei binare la realitățile activității de predare și însușire a limbilor străine permite rezolvarea multor dificultăți. Așa de exemplu, se știe foarte bine că același sunet poate fi rostit în mai multe feluri, variind fie după timpul rostirii, fie după persoana care-1 rostește: /e/ = ej — Tj, e2 — T2, e3 — T3 . .. e„ — T„ sau ex — P1( e2 — P2, e3 — P3 . . . e„ — Pw. Deci, în mod teoretic se pot rosti o infinitate de sunete. Dar dacă e vorba intr-adevăr de „același44 sunet, atunci în momentul decodării lui nu poate primi decît o singură interpretare. Receptorul, în
CONTRASTAREA FONETICO-FONOLOGICA (III)
47
acest caz, nu ia act de procesul articulatoriu și ca atare ceea ce contează, în ultima instanță, pentru fonolog este substanța sonoră și descrierea acesteia, rămînînd ca foniatrul și psiholingvistul să acorde atenția esențială procesului de fonație și mecanismului de audiție. Dar, în cazul nostru, ne interesează toate aceste trei aspecte: fonația, audiția și partea fonologică.	ț
Utilizarea criteriilor acustice în contrastarea a două limbi este deosebit de importantă, întruciit este posibil ca vorbitorii limbilor respective să uzeze de mijloace articulatorii diferite pentru obținerea unor rezultate analoge din punct de vedere fonetic și identice din punct de vedere fonologie.
Dar rezultatele aplicării fonologiei binare în predarea limbilor străine n-ar fi atît de spectaculoase fără ajutorul psiholingvisticii. Cel mai important rezultat al acestei aplicări este acționarea permanentă asupra parametrilor deficitari. Prin fonologia binară se explică suficient de bine cauzele substituirii unui /e/ din engleză, de exemplu, prin /t/ de către vorbitorii limbii române și limbii ruse și nu prin /c/: /e/ și /t/ sînt două sunete mate, deci sînt mai apropiate între ele față de /o/ și /c/, ultima stridentă. O explicație plauzibilă se poate da și dificultății de rostire de către români a lui /e/ din franceză, cafe este o vocală mai gravă decît /e/ din română. Un /e/ și un /e/ nu se opun în primul rînd prin gradul de deschidere, ci prin diferența de frecvență dintre acestea. Francezul Em-manuel Companys compară redarea acestor sunete cu cele obținute prin deplasarea degetului pe coarda unei viori: mai grave sau mai acute în funcție de poziția degetului; în cazul organelor vorbirii, diferențele de frecvență se obțin în funcție de poziția mai încordată sau mai relaxată a mușchilor.
Nu se poate afirma pe deplin faptul că după parcurgerea acestui stadiu din dezvoltarea fonologiei s-ar fi rezolvat dezideratul unei foarte eficiente aplicări a lingvisticii în domeniul metodologiei. Aceasta se explică și prin marele decalaj existent încă între lingviști și pedagogi în ce privește condițiile concrete în care lucrează unii și alții. Se poate invoca chiar insuficienta atenție pe care o acordă lingviștii — în virtutea tradițiilor diferitelor școli lingvistice — transpunerii în practica predării limbilor străine a rezultatelor teoretice obținute; mai dăinuiește încă ideea, la unii lingviști, că ar fi mult mai important să explorezi spații necunoscute, să realizezi pași chiar milimetrici în știința propriu-zisă a lingvisticii decît a transpune aceste rezultate în practică spre folosul tuturor.
O anumită descoperire științifică, un progres realizat într-un anumit domeniu tehnic nu poate rămîne doar la stadiul său teoretic, ci trebuie să-și confirme utilitatea practică, să devină un bun al tuturor celor care lucrează în sfera producției și de pe urma căruia beneficiază în mod direct întreaga economie a unei țări și a tuturor țărilor. E adevărat însă că pentru unele descoperiri au lucrat uneori generații întregi de cercetători, dar nu această concluzie trebuie să ne conducă în activitatea noastră. în domeniile științei limbii se impune o cotitură radicală în sensul de a ne orienta către fructificarea imediată a rezultatelor teoretice în activitatea — în ce ne privește — de predare și însușire a limbilor străine.
48
I. T. STAN
E adevărat, și în acest caz, că unele metode își păstrează deplina valabilitate peste secole, chiar milenii, dar, totuși, una dintre misiunile noastre esențiale — mai cu seamă în societatea contemporană — este aceea de a materializa rezultatele științifice, teoretice obținute.
în domeniul foneticii, fonologiei și cel al predării limbilor străine acest deziderat se cere a fi rezolvat cu precădere de lingviști, care posedă premisele teoretice necesare. Lipsește doar, cum subliniam mai sus, un interes mai accentuat pentru transpunerea în practică, pentru așa-numita lingvistică aplicată.
Ca urmare a acestei realități, deși, cum s-a văzut, s-au obținut rezultate spectaculoase în domeniul fonologiei, aportul acesteia la predarea limbilor străine, la contnastarea limbilor rămîne încă insuficient, puțin simțit.
în perioada actuală se vorbește de o fonologie transformațională, generativă, apărută ca urmare a celebrului studiu The Sound Pattern of English (1968) de Noam Chomsky și Morris Halle. în cadrul acestei teorii noțiunea de fonem este abandonată, contestată, explicîndu-se că în analiza sunetelor lanțului sonor se poate trece de la sunet direct la mor-fem și alternanțe, reliefîndu-se termenul de morfonem. Deci, dacă anumite reguli ne permit să trecem de la sunet direct la morfonem, fonemul devine inutil, ba chiar de nerecomandat.
Nu ne îndoim că generarea directă a sunetelor din morfoneme pare posibilă, însă în momentul decodajului situația nu este deosebit de clară. Ba mai mult, în stadiul actual al cercetărilor, intersecția diferiților parametri din fonologia pretransformațională o considerăm încă indispensabilă în ce privește contrastarea fonologică din cadrul lingvisticii aplicate.
Deși s-a scris mult despre morfonem — noțiunea aceasta nu este încă suficient de clarificată. Nici natura, nivelul și randamentul alternanțelor în limbă — la care face apel fonologia transformațională — nu sînt prea bine clarificate; în multe cazuri acestea nu pot fi explicate pe plan sincronic, fără a face apel la diacronie, istorism. Iar întrepătrunderea celor două planuri, deși de multe ori necesară, nu e de natură să limpezească lucrurile. Astfel, nu am putea explica doar pe plan sincronic de ce în limba română avem alternanța a/e: masă — mese, dar masă — mase sau g/z/z în limba rusă drug/ druzit’/druz’jâ. Totuși, morfonemul este o realizare de care vorbitorii limbii respective sînt conștienți. Astfel, oricare vorbitor al limbii ruse ar conjuga „corect“ un verb inexistent în limba rusă, ca de exemplu, verbul ^zburat’ — ja *zburaju, on "zburajet, vy *zburajete (ceea ce și auzim uneori la studenți: *samoljot zburajet), sau vorbitorii de limbă română verbul *plesti inexistent în limba română: eu *plestesc, el *plestește, voi *plestiți.
între fonologii transformaționaliști și ceilalți se semnalizează deosebiri mai mult aparente decît reale, întrucît de multe ori anumite noțiuni consacrate: fonem, arhifonem, variantă combinatorie se găsesc în ansam-blele de proprietăți din regulile transformaționale, e drept însă că sub formă mai riguroasă.
CONTRASTAREA FONETICO-FONOLOGICA (III)
49
Dacă transformaționalismul n-a trecut încă la stadiul aplicativ în contrastarea fonetico-fonologică, deși nu e exclus să aducă bune servicii și acesteia, în domeniul sintaxei, în special, a început să de-a roade4.
Așadar, fonologia cu diferitele ei trepte sau stadii de dezvoltare a adus un serviciu incontestabil, în primul rînd, în ce privește sesizarea complexității faptelor în procesul de predare și însușire a limbilor străine prin metodele moderne. E neîndoielnic faptul că, deși procesul de decodare are numeroase variabile, fonologia contrastivă își are meritele ei bine conturate; aim sublinia foarte importantul aspect al previziunii științifice a greșelilor și al corelației dintre previziuni și greșelile reale, care asigură o bază reală pentru creșterea eficienței în predarea și învățarea limbilor străine. Rămîne doar ca datele „strategice66 pe care le oferă lingvistica aplicată să fie bine încorporate în datele „tactice66 ale cadrului didactic și ambele, însoțite de „arta66 acestuia, să fie fructificate în activitatea nemijlocită de predare.
Din cele relatate mai sus se poate trage o concluzie sigură: studiile de lingvistică contrastivă .și de aplicare a acesteia la nevoile practicii de predare și însușire a limbilor străine sînt din ce în ce mai numeroase și mai bine fundamentate; lingvistica contrastivă a devenit o ramură necesară a științei limbii, ea nemaiputînd fi ignorată sau subapreciată, deoarece și-a dovedit în ultimele decenii cu prisosință eficiența.
Bazîndu-ne pe aceste considerente, să ne oprim puțin asupra metodei contrastive în domeniul fonetico-fonologic, cu scopul de a clarifica și a-scoate în evidență ceea ce s-a înfăptuit pînă acum în această direcție, care ar fi studiile din ultimii ani pe care trebuie să le avem neapărat în vedere.
Se știe că o deosebită atenție s-a acordat cercetării contrastive a foneticii în U.R.S.S., întrucît în această țară trăiesc peste o sută de naționalități, fiecare purtătoare a unei limbi în deplină dezvoltare și progres. Pe de altă parte, limba rusă este limba de comunicare dintre aceste naționalități și însușirii ei i se acordă o deosebită atenție de către fiecare naționalitate în parte. Așadar, din această situație reală, concretă și obiectivă s-a ivit necesitatea cunoașterii și însușirii cît mai exacte și mai rapide a limbii ruse. Iar calea cea mai sigură care să răspundă acestei necesități a fost studierea contrastivă a limbii ruse cu celelalte limbi în parte, pentru a reliefa cît mai clar cu putință asemănările și deosebirile dintre ele. în domeniul foneticii s-au obținut rezultate spectaculoase, atît în ce privește studiile propriu-zise, cît și în aplicarea acestora la necesitățile practice. Dar cercetătorii sovietici s-au orientat și spre contrastarea limbilor de largă circulație cu limba rusă, din nou pentru a sublinia asemănările și deosebirile și pentru ca acestea să poată fi însușite cît mai bine de vorbitorii de limbă rusă. Deci, este vorba de contrastările diferitelor limbi din U.R.S.S. cu rusa, a unor limbi naționale între ele, a
4 Vezi și Clara Georgeta Chiosa, Baze lingvistice pentru teoria și practica predării limbii române. București, 1971, p. 48—61.
— Philologia 2/1978
50
I. T. STAN
limbii ruse cu principalele limbi de circulație internațională și cu unele limbi vorbite în țările socialiste. Menționăm că multe studii de acest gen s-au realizat în domeniul foneticii, pe baza cercetărilor de fonetică experimentală.
Dintre numeroasele studii publicate menționăm pentru ultimele două decenii următoarele contrastări: fonetica limbii ruse cu a limbii uzbece făcută de I. A. Kissen5, vocalele limbii ucrainiene cu ale limbii engleze, de T. A. Brovcenko6, conisoanele-foneme ale limbii spaniole cu cele ale limbii ruse de H. Bravo7, consoanele limbii ruse cu cele ale limbii coreene de L. G. Skalozub8, sistemul sonor al limbii ruse cu cel al limbii iakute de T. P. Samsonova9, vocalele accentuate ale limbii spaniole cu cele similare din limba rusă de L. K. Salomatina10, fonetica limbii ruse cu fonetica limbii cabardine de B. H. Balkarov11, consoanele sonore ale limbii kazahe cu cele similare din limba engleză de A. A. Isengel’dina12, vocalele-foneme ale limbii germane cu vocalele-foneme din limba gruzină de T. B. Bakrad-ze13, vocalele-foneme ale limbii iakute cu cele din limba franceză de O. S. Kornilova14, vocalele limbii uigure cu cele ale limbii kazahe, de T. T. Talipov15 și altele. în aceeași ordine de idei, reamintim și faptul că s-au ținut pînă în prezent mai multe conferințe și consfătuiri consacrate în exclusivitate studierii contrastive a limbii ruse cu a diferitelor limbi naționale din U.R.S.S.
In S.U.A. și în țările Europei apusene se remarcă de asemenea o serie de succese, în acest domeniu. Astfel, W. Moulton a contrastat sunetele limbilor engleze și germane16, W. Nemser și P. Juhăsz — fonologia maghiară și engleză17, Pierre Delattre compară trăsăturile fonetice ale limbilor engleză, germană, spaniolă și franceză18, F. Agard și R. Di Pietro
5 Vezi Kratkij ocerk fonetiki russkogo jazyka v sopostavlenii s fonetikoj uzbe-skogo jazyka, Tașkent, 1952, (ediția a H-a 1970).
6 Vezi SravniteVnyi analiz glasnych ukrainskoga i anglijkogo jazykov, în Uc. zap. MGPIIJA, VIII, Moskva, 1954.
7 Vezi Soglasnyje foneiny ispanskogo jazyka sravitel’no s soglasnymi fone mami russkogo jazyka, Moskva, 1934 (autoreferat).
8 Vezi Sopostavitel’noje opisanije soglasnych sovremennych russkogo i korej-skogo jazykov, Kiev, 1957; 1958.
9 Vezi Sravitel’naja charakteristika zvukovoj sistemy russkogo i jakutskogo jazykov, Jakutsk, 1959.
10 Vezi Sravitel nyi analiz udarnych glasnych ispanskogo i russkogo jazykov, în Uczap. MGPIIJA, XX, 1960.
11 Vezi Sopostavitel’naja fonetika russkogo i kabardinskogo jazykov. Nal’cik, 1960.
12 Vezi Spektral’no-roentgenologiceskoje issledovanije sonornych soglasnych kazachskogo i anglijskogo jazykov, Alma-Ata, 1960.
13 Vezi Eksperimental’noje issledovanije glasnych fonem nemeckoga i gruzins-kogo jazykov, Tbilisi, 1960 (autoreferat).
14 Vezi Glasnyje fonemy jakutskogo i francuzskogo jazykov, Moskva, 1961.
15 Vezi Glasnyje zvuki ujgur skogo i kazachskogo jazykov, Alma-Ata, 1968.
16 Vezi The Sounds of English and German, Chicago, 1962.
17 Vezi A Contrastive Analysis of Hungarian and English Phonology, (Washington), 1964.
18 Vezi Comparing the Phonetic Features of English, German, Spanish and French, Heidelberg, 1965.
CONTRASTAREA FONETICO-FONOLOGICĂ (III)
51
— sunetele limbii engleze și italiene19, R. Stockwell si J. Bowen — sunetele englezei și spaniolei20, Pierre Delattre analizează o serie de trăsături fonetice ale limbii franceze în comparație cu cele ale altor limbi21', W. Nemser studiază interferențe fonetice în engleză și ungară^2, R. Filipovi — fonetica sîrbo-croată și engleză23.
în ultimul timp s-au făcut pași vizibili și în contrastarea foneticii limbii române cu a limbii engleze. Remarcăm în acest sens articolele lui Virgiliu Ștefănescu-Drăgănești Constrastive Analysis of the Consonants Vowels of Romanian and English și pe cel al Anei Belchiță Some Aspect s of the Contrastive Analysis of English and Romanian Morphophonemics, toate trei publicate în ,,Romanian-English Contrastive Analysis Project“, apărut la București în 1971 și altele.
ETUDE CONTRASTIVE PHONETIQUE-PHONOLOGIQUE SUR LE PLAN SYNCHRONIQUE (III) Les stades de l’analyse
(Resume)
Dans la troisieme pârtie de son etude, l’auteur met en discussion les etapes de l’analyse contrastive phonetique-phonologique^etablies par Emmanuel Companys, leur role dans l’analyse contrastive des deux langues, leurs limites et leur perfor-mances.
On presente ensuite les principales acquisitions de l’analyse contrastive phone-tique-phonologique des langues en general et dans notre pays.
19 Vezi The Sounds of English and Italian, Chicago, 1965.
20 Vezi The Sounds of English and Spanish, Chicago. 1965.
21 Studies in French and Comparative Phonetics. London-Haga-Paris, 1966.
22 Vezi An Experimental Study of Phonological Interferences in the English of Hungarians, Bloogminton, 1969.
23 Vezi Problems of Contrastive Work: The Yugoslav — Serbo-Croatian — English Contrasting Analysis Project so Far, Zagreb, 1970.
STUDIA UNIV. BABEȘ—BOLYAI, PHILOLOGIA, 2_. 1978
NEHANY STATISZTIKAI ADAT HORVĂTH IMRE SZOKESZLETEROL
BALOGH DEZSO
A magyar szokeszlet statisztikai vizsgâlata ugyan nem uj keletu, hi-szen kezdetei a mult szăzad vegere nyulnak vissza1, megsem rendelkezunk olyan feldolgozăssal, amely akăr a koznyelvben, akăr valamely iro, kolto teljes eletmuveben eloforduld szomennyiseg ilyen megoszlăsârol tăjekoz" tatna. A. legjelentosebb hasonlo probălkozăs a Nemeș Zoltăne2. Ebben tu-lajdonkeppen kiboviti korăbbi vizsgălatait3. Az ilyen tipusu felmeresek elvegzeset a modern korban elsosorban a gyorsirâs es ennek oktatăsa tette szuksegesse, hiszen nem volt kozombos annak ismerete, hogy egy adott szovegben a nyelvi elemek rendszerebol melyiknek a jelentkezese vârhato nagyobb, illetve kisebb gyakorisâggal. Ilyen vonatkozâsban a Nemes-fele vâllalkozâs ketsegtelenul hasznos, ugyanis a mindennapi be-szelt nyelvet talan leginkâbb megkdzellto ujsâgnyelvbol bsszegyujtott 473 813 szo alapjân keszitett statisztikai lehetoseget nyujtanak — ha bizonyos koekâzattal is — âltalâban a magyar szokeszlet elemeinek meg-oszlâsâval kapcsolatos kovetkeztetesek levonâsâra.
A szokeszlet statisztikai vizsgâlatânak talan legmeglepobb eredmenye az, hogy a beszed (es az irăs) nagy reszet a szokeszletnek viszonylag kis hânyada teszi ki. Igy peldâul George Miller4 arra az eredmeoyre jutott, hogy az 50 leggyakrabban hasznâlt szo alkotja az angol nyelvben a beszed 60, az irăs 45 szâzalekăt. Nemeș statisztikăja szerint az osszes elofordu-lăsok negyedreszet az elso 15. felet az elso 174, hăromnegyed reszet pedig az elso 908 szo teszi ki. A magyar szohasznălat arănyaiban ervenyesulo ăltalânos tbrvenyszerusegre utal az a meglepo azonossâg, amely a Nemes-fele statisztika eredmenyei es Horvăth Imre szokeszletere vonatkozo hasonlo szămitâsok kdzdtt fennâll. Horvăth Imre szokeszleteben ugyanis az osszes elofordulăsok negyedreszet szinten a gyakorisăgi lista elso 15 szava teszi ki. Az egesz szokincs felet az elso 152, hăromnegyed reszet pedig az elso 962 szo elofordulăsai alkotjăk. Miller eredmenyeitol viszont elegge elter az az eredmeny, amelyet az elso 50 szo adatainak bsszevetese rendjen kapunk. Horvăth Imre kolteszeteben az elso 50 leggyakoribb szo osszes elofordulăsai a teljes szokincsnek csupăn 36 szâzalekăt teszik ki.
Erdekes eredmenyre jutunk, hogyha hasonlo szămităsokat vegzunk a gyakorisăg lista vegen szereplo, vagyis a legritkăbb szavakra vonatko-zolag. Mint az alăbbi tâblăzatbol kideriil, az osszes eldfordulăsoknak tobb
1 S i m o n y i Z s i g m o n d, Tuzetes magyar nyelvtan, Budapest, 1895. 626.
2 L. Nemeș Zoltân. Szostatisztika egymillio szotagot felolelo ujsăgszove-gek alapjăn: Az Egyseges Magyar Gyorsirâs Konyvtâra. 190. sz. H. es e.n.
3 L. Nemeș Zoltân, A magyar parlamenti nyelv leggyakoribb szavai, Szeged, 1933.
4 M i 11 e r, George A., Language and Communication, New York, 1951.
HORVÂTH IMRE
53
mint egynegyedet (27,02 szâzalekât) alkotjâk azok a szavak, amelyek a gyakorisâg listăn 1-es, 2-es, 3-as, 4-es es 5-os gyakorisâggal szerepelnîk. A teljes szokincs felet (49,84 szâzalekât) teszik ki az l-estol a 30-as gya-korisâgig terjedo szavak elofordulâsai, a hâromnegyed £eszet pedig (75,23 szâzalekât) a 198-as gyakorisâgig terjedo szavak elofordulâsai.
	gyakorisâg	a szavak		az adatok	
		szăma	szâzalekarânya	szăma |	szâzalekarânya
	1	3899	58,39%	’	3899	11,400%
	2	1016	15,22%	2032	5,94%
	3	479	7,17%	1437	4.20%
	4	264	3,97o/o	1053	3,10%
	0	163	2,44o/o	815	2,38%
Osszesen		5821	37,19/ 0	9243	27,02%
	6	123	1.840/0	738	2,15%
	7	92	1.370/0	644	1,880/0
	8	81	1,210/0	648	l,89o/o
	9	62	0^2%	558	1,59%
	10	51	0,76%	510	l,49o/o
Osszesen		6230	93,29o/c	12341	36,02%
	11	32	0,47%	352	1,03%
	12	39	0,58%	468	1,36%
	13	25	0,37o/0	325	0.95%
	14	28	0,41%	392	1,15%
	15	30	0,44o/o	450	1,320/n
	16	17	0,25o/o	272	0,80%
	17	14	0,20%	238	0.70%
	18	16	O,23o/o	288	0,84%
	19	13	0,19o/o	247	0,72%
	20	9	O,13o/o	180	0,52%
Osszesen		6453	96.56°, 0	15553	45,41%
	21	6	0,08%	126	0.37%
	22	12	0,18%	264	0,77%
	23	12	0.18%	276-	0,81%
	24	4	0.05'Vo	96	0.28%
	25	16	0,23%	400	1,17%
	26	10	0,13%	260	0,76%
	27	2	0,02%	54	0.16%
	28	2	0,02%	56	0,16%
	29	7	0,10%	203	0,59%
	30	4	0,05%	120	0,36%
Osszesen		6528	97,60%	17408	49,84%
54
BALOGH D.
	gyakorisăg	a szavak			az adatok	
		szăma	szăzalekarănya	szăma |	' szăzalekarănya
	31	4	0,05%	124	0,36%
	32	7	0,10%	224	0,65%
	33	2	0,02%	66	0,19%
	34	5	0,07%	170	0,50%
	35	5	0,07%	175	0,50%
	36	8	0,11%	288	0,84%
	37	6	0,08%	222	0,65%
	38	3	0,04%	114	0,33%
	39	4	0,05%	156	0,46%
	40	5	0,07%	200	0,58%
| Osszesen		6577	98,26%	19147	54,90%
	41	4	0.05%	164	0,49%
	42	1	0,01%	42	0,12%
	43	4	0,05%	172	0,50%
	44	1	0,01%	44	0,13%
	45	5	0,07%	225	0.66%
	46	1	0,01%	46	0,13%
	47	6	0,08%	282	0,82%
	48	3	0,04%	144	0,42%
	49	1	0,01%	49	0,14%
Osszesen		6603	98,59%	20315 ^	58,30%
	53	2	0,02%	106	0,31%
	54	2	0,02%	108	0,32%
	56	1	0,01%	56	0,16%
	57	3	0,04%	171	0.50%
	6o	1	0,01%	65	0,19%
	67	2	0,02%	134	0,39%
	68	1	4,01%	68	0,20%
	69	2	0,02%	138	0,40%
	70	4	0,05%	280	0,82%
Osszesen		6621	98,79%	21441	61,59%
	71	1	0,01%	71	0,21%
	74	3	0,04%	222	0,65%
	75	3	0,04%	225	0,66%
	76	1	0,01%	76	0,22%
	78	2	0,02%	156	0,46%
	79	2	0,02%	158	0,47%
	81	1	0,01%	81	0,24%
	85	1	0,01%	85	0,25%
	91	3	0,04%	273	0,80%
	93	1	0,01%	93	0,27o/o
	94	1	0,01%	94	O,27o/o
	97	1	0,01%	97	0,28%
	99	2	0,02%	198	0,56%
Osszesen		6643	99,04%	23270	66,93%
HORVATH IMRE
55
	gyakorisâg	a szavak			
		szăma	szăzalekarănya	szăma	szăzalekarănya
	105	1	0,01%	105	0,31%
	112	1	0,01%	112	0,33o/o
	115	2	0,01%	230	0,67o/o
	124	1	0,01%	124	(^36%
	126	1	0,01%	126	0,37o/o
	137	1	0,01%	137	O,39o/o
	138	1	0,01%	138	0,40o/o
	139	1	0,01%	139	0,41%
	144	1	0,01%	144	0,42»/o
	151	1	0,01%	151	0,44o/o
	157	1	0,01%	157	0,46%
	158	1	O.Ol’/o	158	0,46%
	171	1	0.01%	171	0,50%
	172	1	0,01%	172	0,50%
	188	1	0,01%	188	0,55%
	194	1	0.01%	194	O,57o/o
	198	2	%0,02	396	l,16»/o
Osszesen		6662	99,23o/o	26112	75,23%
	220	1	0,01%	220	0,640/0
	244	1	0,01%	244	0,710/0
	251	1	0,010/0	251	0,730/0
	263	1	0,01%	263	0,770/0
	284	1	0,01%	284	0,830/0
•	317	1	0,01%	317	0,930/0
	321	1	0,01%	321	0,94%
	368	1	0,01%	368	l,O8o/o
	376	1	0,01%	376	l,lOo/o
	478	1	0.01%	478	l,4Oo/o
	527	1	0,01%	527	l,54o/o
	960	1	0,01%	960	2,8 l»/o
	3473	1	0,01%	3473	10,13o/o
Osszesen		6675	99,36%	34194	98,74%
Eldrige5 egy hatezer szot tartalmazo ujsăgszoveget vizsgălt meg ab-bol a szempontbol, hogy melyik szo hânyszor ismetlodik. A 6 000 szo (tipus) 44 000 adatot (jelet) eredmenyezett6. Az egyszer elofordulo sza-vak szăma 2976, a ketszer eloforduloke 1079, a hâromszor eloforduloke
5 L. Eldrige, R. C., Six Thousand Common English Words, Buffalo, 1911, Clement Press.
6 Antal Lăszlo nyomăn indulva a szoveg valamennyi tagjăt, tehăt minden szot jel-nek, az azonos jeleket pedig tipus-nak nevezhetjiik. Sajăt peldăjăval illusztrălva: „Az ipar fejlodese hat az orszăg egesz eletenek fejlodesere“ kilenc jelbol âll (az, ipar, fejlodes, hat. az, orszăg, egesz, elet, fejlodes), de e kilenc jel csak het tipust ad (az, ipar, fejlodes, hat, orszăg, egesz, elet), mivel ket-ket jel (az, fejlodes) ismetlodik (1. Antal Lăszlo, Megjegyzesek a szoâllomâny statisztikai vizsgâlatărol. Nyr. LXXXIII, 307).
56
BALOGH D.
516, a negyszer eloforduloke 294 stb. A leggyakrabban szereplo szo ter-meszetesen a the nevelb, amely 4290-szer ismetlbdik. Tăblâzatunk alap-jân ezekkel az adatokkal is bsszevethetjuk Horvăth Imre szokincsenek megoszlăsât. Elbszbr is az tunik fel, hogy a 6675 szo (tipus) csak 34 194 adatot (jelet) eredmenyez. Ez azt jelenti, hogy kevesebb az ismetlbdes. Foltetlenul a kbltb javâra irando, hogy viszonylag nagy a csak egyszer elofordulb szavak szăma (3899), ez pedig a tipusok 58,39 szâzalekât, vagyis joval tbbb mint a felet teszi ki. A ketszer elofordulb szavak szăma 1016, a tipusok 15,22 szăzaleka, a hâromszor eloforduloke 479, a tipusok 7,17 szâzaleka, a negyszer eloforduloke pedig 264, a tipusok 3,97 szâzaleka. A leggyakoribb szo itt is a hatârozott nevelb 3473 elbfordulâssal.
A gyakorisâg es a szavak szâmânak bsszefuggese.
Megprbbăltam alkalmazni G. K. Zipf7 sajătos formulăjât Horvăth Imre szbkincsere. E formula szerint eleg nagy szbvegreszben az ugyan-annyiszor elofordulb tipusok szâmânak es az elbfordulâs negyzetenek a szorzata egy âllandb. Ha az ugyanannyiszor elofordulb tipusok szămăt n-nel, az elbfordulâst f-fel (frekvencia) jelbljuk, akkor a Zipf-fele keplet a kbvetkezb: nf2 = K (konstans).
Ezt a formulât Antal Lâszlb alkalmazta Eldrige adataira, es az alăbbi eredmenyeket kapta8:
2976 szo, 1079 „	mely egyszer ,, ketszer	fordul elo	2976. I2 = 2976 1079. 22 = <1316
561 „	„ hâromszor		561. 32 = 4949
294 „	,, negyszer	.. ..	294. 42 = 4704
212 „	„ dtszbr	• •	a a	212. 52 = 5300
151 „	,, hatszor		151. 62 = 5435
105 „	„ hetszer		105. 72 = 5145
84 „	,, nyolcszor	« ■ • •	84. 82 = 5376
86 „	„ kilencszer		86. 92 = 69 66
45 „	,, tizszer		45.IO2 = 4500
Mint lăthatb, a kapott ertekek, ingadozâsokkal ugyan, 5000 kbrul mo-zognak, a pontos âtlagertekek 49 668 : 10 = 4966.
Zipf kepletenek helyesseget Horvâth Imre szokincsenek megoszlăsa is bizonyitja. A gyakorisăgi listăn szereplo elsb negyven szo alapjân veg-zett szămităsok az alăbbi eredmenyekre vezettek:
3899	szo, mely	1-szer	fordul elo 3899. I2 =	3899
1016		2-szer	„	„ 1016. 22 =	4066
479		3-szor	„	„	479. 32 =	4371
264		4-szer	„	„	264. 42 =	4224
163		5-szdr	„	„	163. 52 =	4075
123		6-szor	„	„	123. 62 =	4328
92	55	55	7-szer	„	„	92. 72 =	4508
81	5»	55	8-szor	„	„	81. 82 =	5184
62		9-szer	,,	„	62. 92 =	5022
51		10-szer	„	„	51.IO2 =	5100
32	55	55	11-szer	„	„	32.112 =	3872
7 L. Zipf, G. K., The psycho-biology of Language, Boston, 1935. Hougthon Miflfin.
8 L. Antal L ă s z 1 6 i.m., 308.
HORVĂTH IMRE
39	szo, mely	12-szer	fordul eld	39.122 =	5616
25		13-szor		25.132 =	4225
28	>> >>	14-szer		28.142	5488
30		15-szdr		30,152 =	6750
17		16-szor	>5	n	17.162 =	4352
14		17-szer		14.172 =	4046
16		18-szor		16.182 =	5184
13		19-szer		13.192 =	4693
9		20-szor		9.202 =	3600
6		21-szer		6.212 =	2646
12		22-szer		12.222 =	5808
12	,,	>5	23-szor		12.232 =	6348
zl		24-szer		4.242 =	2112
16		25-szor		16.252 =	10 000
10		26-szor		10.262 =	6760
2		27-szer	99	99	2.272 =	1458
2	,, ,,	28-szor		2.282 =	1568
7		29-szor		7.292 =	5887
4	>> >>	30-szor		4.302 =	3600
4		31-szer		4.312 =	3844
7		32-szer		7.322 =	7168
2		33-szcr		2.332 =	2178
5		34-szer		5.342 =	5780
5		35-szdr		5.352 =	612d
8		36-szor		8.362 ='	*10 368
6		37-szer		6.372 =	8214
3		38-szor		3.382 =	4332
4	» j	39-szer	99	99	4.392 =	6264
5	>> >>	40-szer	99	9 9	5.402 =	8000
200 190
Az ătlagertek 200 190 : 40	4004
A szămiiasokat elvegeztem az osszes szavakra vonatkozolag, es azt tapasztaltam, hogy nem figyelheto meg nagy elteres ettol az ătlager-tektdl
A 40-tol 99-ig (szăzszor eloforduld szo ugyanis nincs) terjedo elofor-dulăssal rendelkezo szavakra vonatkozo szâmităsok eredmenye a kd-vetkezo:
4	szo, mely 41-szer	forclul elo	4.412	= 6724	
1	„	„ 42-szer		1.422	—	1764
4	,,	,, 43-szor		4.432	—	7396
1	„	„ 44-szer		1.442		1936
5	,,	,, 45-szor		5.452	—	10'000
1	,,	„ 46-szor		1.462	—	2116
6	„	,, 47-szer		6.472	—	13 254
3	,,	,, 48-szor		3.842	z=	6912
1	„	,, 49-szer		1.492	—	2401
2	„	„ 53-szor	* «,	2.532		5618
2	,,	,, 54-szer		2.542	—	5832
1	„	,, 56-szor		1.562		3136
3	,,	,, 57-szer		3.572	—	9747
1	,,	„ 65-szdr		1.652	=	4225
2	„	„ 67-szer		2.672		8978
1	,,	„ 68-szor	n	h	1.682	—	4624
o	„	,, 69-szer	>> ,,	2.692	—	9522
58
BALOGH D.
4	szo, mely	70-szer	fordul	elo	4.702	—	19 600
1	99	71-szer			1.712	—	5041
3		74-szer			3.742		16 428
3		75-szdr			3.752	—	16 875
1		76-szor		n	1.762	—	5776
2		78-szor			2.782	—	12 168
2	59	95	79-szer			2.792	—	12 482
1		81-szer			1.812	—	6561
1	..	85-szor			1.852	—	7225
3	99	59	91-szer			3.912	—	24 843
1		93-szor			1.932	=	8649
1		94-szer			1.942	—	8836
1		97-szer			1.972	—	9409
2	99	59	99-szer			2 992	—	19 602
247 780
Az âtlagertek 247 780 : 59 = 4657
A szăznăl nagyobb gyakorisâgu szavakra vonatkozo szămitâsok:
1 1 2	szo, mely 105-szdr ,,	„	112-szer ,,	,,	115-szor		fordul	elo > j	1.1052 1.1122 2.1152			11025 12 544 26 446
1		124-szer			1.1242	—	15 376
1	95	99	126-szor			1.1262	—	15 876
1	ț «	« «	137-szer		fi	1.1372	—	18 769
1	* •	138-szor			1.1382		19 044
1	99	59	139-szer			1.1392	—	19 321
1	99	59	144-szer			1.1442		20 736
1	• 4	• «	151-szer			1.1512	—	22 801
1	9 9	5 9	157-szer			1.1572	=	24 649
1	5 9	9 9	158-szor			1.1582	—	25 164
1	99	99	171-szer			1.1712	—	29 241
1	4 4	4 «	172-szer	>>		1.1722	—	29 584
1	4 4	4 4	188-szor			1.1882		35 344
1	44	44	194-szer			1.1942	—	37 636
1	95	99	198-szor			1. 1982	=	38 204
1	99	9?	220-szor	>>		1. 2202	—	48 400
1	99	9?	244-szer			1. 2442	—	59 536
1	4 4	4 <	251-szer	a	ii	1. 2512	—	63 001
1	5>	99	263-szor	a		1. 2632	—	69 169
1	4 4	4 4	284-szer			1. 2842		80 656
1	4 4	4 4	317-szer	ii	a	1. 3172	—	100 489
1	44	44	321-szer	H	a	1. 3212	—	103 041
1	• 4	4 4	368-szor		ii	1.' 3682	—	135 324
1	4 4	4 4	376-szor	a		1. 3762	—	141 376
1	9 9	9 9	478-szor			1. 4782		228 484
1	4 4	4 4	527-szer	ii	ii	1. 5272	—	277 729
1	4 4	4 4	960-szor		a	1. 9602	=	921 600
1	99	95	3473-szor	ii		1.34732		12 061 729
14 693 292
Az âtlagertek 14 693 292 : 3374 = 4354. (Az oszto: 3473 — 99 = 3374). Ezzel az âtlagertekkel csaknem azonos erteket kapunk, hogyha az
HORVĂTH IMRE
59
bsszes elbfordulâsok negyzetenek vegbsszeget elosztjuk a legnagyobb gyakorisâg szâmâval, 3473-mal:
gyakorisâg
1—40-ig
40—99-ig
100-nâl nagyobb
az elofordulâs negyzete
200 190
247 780
14 693 292
15 141 262 :3473 =4359
Lâthatb tehât, hogy a szokeszlet hasznâlatâban ervenyesulnek bizo-nyos torvenyszerusegek. Ezek nyilvân nem csak a kbltbi nyelvben fedez-hetok fel, hanem a mindennapi koznyelvben is. Hasznosabb kbvetkeztete-sekre termeszetesen csak akkor juthatunk, ha tbbb, azonos es kulbnbbzo stilusnembbl vett szbvegek alapjân vegziink ilyen szâmitâsokat.
UNELE DATE STATISTICE DESPRE VOCABULARUL LUI HORVĂTH IMRE ( R e z u y a t)
Lucrarea constituie un capitol din monografia autorului despre vocabularul poetic al lui Horvăth Imre. în acest capitol sînt prelucrate unele date statistice mai ales în ceea ce privește frecvența cuvintelor poetului. în lucrare sînt prezentate datele statistice care coincid și care diferă de diferitele statistici anterioare. Tabelele incluse în lucrare ne informează despre rezultatele obținute de autor.
SOME DATA ABOUT THE POETIC VOCABULARY OF HORVĂTH IMRE
( S u m m a r y )
This work constitutes a chapter of the author’s monograph about the poetic vocabulary of Horvăth Imre. In this chapter there are to be found some statistic data, especially about the frequency of the poet’s words. In the work the author presents the statistic data which coincide with the previous statistics or which differ from them. The tables inform us about the results obtained by the author.
STUDIA UNIV. BABEȘ-BOLYAI, PHILOLOGIA, 2, 1973
jqEKCHKOPPAOmECKAH OBPABOTKA PYCCKOtî MATEMATHHECKOfî TEPMHHO^OPHK (I)
EJlbBHPA flEHAH
Hapn^y c HecoMi-ieiiHbiMH AocToni-icTBaMH Haymio-TexHHHecxHx TepMHHOB, lito OT^nnaeT hx ot cjiob oâmepasroBopHOH pe™, OTMenaiOTCH in-iOTAa h neKOTopbie HeAOCTaTKH TepMwi-iojiorHHecKOH jicxchxh. Taxan nocTaiioBxa Bonpoca hocht npHHiuinHajibHO Ba?KHbm xapaxTep, Tax xax CTiiMyjiripyeT xphthhccKoe paccMOTpei-ine TepMHHOJiorHqecKHX chctcm b nejinx hx yjiyn-uieHHH, b tom nncjie jiexcnxorpacțjxqecxHM nyyeM.
noAodHbie neAocTaTKH cboahtch b ochobhom k cjieAyiomeMy: Mi-iorne TepMHiibi, b tom hhcjic MaTeMaTHnecxne h cjjH3Pmecxne, hbjihiotch mhoto-3Ham-ibiMH (uanpHMep, b TepMOAHHaMwxe noA HaepeeaHueM nonwMaiOT xax „npouecc noBbimeHHH TeMnepaTypbi Tejia”, Tax n „npouecc cooâmennH TenjiOTbi”, Aa>xe ne conpoBOKAaioHUiHCH HOBbiLiieHHeM TeMnepaTypbi); b pHAe cjiynaeB TepMHiibi hbjuhotch CHHOHHMaMH, to ecTb oahh n tot >xe njiaH coAepxxaiiHH o6o3HanaeTca pasiibiMH iiJianaMM Bbipa>xeiiHH (i-ianpuMep, x „xa^KAOMy ii3 cjiaraeMbix npn pas^OzxeHHH chti” pasiibie aBTopbi npriMeiiniOT TepMHHbi: cocmaGAniouifin, cAaea/ouțafl, cAaeaiotpciA cuAbt, KOMnoHeHma, kom-noneHm, cAasaiou^uu h t. a., ripn^ieM MHorne aBTOpbi, ynoTpeâjimomiie a^ Aai-ll-ioro IIOH5ITHR TepMHH COCmaGAmOLU^l, COBCeM He HCKJHOHaiOT PIS CBOerO TexHHwecxoro Jiexcuxoiia TepMHH, AonycTHM, KOMîioHe.Hma, npHAaBaH noc-jieAHeMv jihhil APyroe suaMCiiHe); a^h OTpacvieBOH TepMHHO^crHH xapax-TepHbiM iieAocraTKOM rb^hctch i-iajnmne OTAevTbHbix TepMHHOB, xoTopbie ne HMeioT TEepAO (JmxcHpoBaHHbix 3HaneHHH (naripHMep, TepMHHaM uiKeopeHb, tumama, Aonacmb, uieuKa b pa3Hbix OTpacjinx TexHHXH nacTO nppiAaeTCH coBepmeHiio npoH3BOJibiice snaHeune, xoth e oâmeTexiiHnecxnx ahcuhhah-i-iax ohh HMeioT 6ojiee hjipi Menee onpeAe^eHFioe, ycTai-ioBHBmeeca siianeHne); OojibiiiHe rpynnbi TepMHHOB b xapxAOH cucTeMe hbjihiotch HeAOCTaTOHHO TOHHbIMH HJIH COBCCM HCTOHHblMH. ClOAH OTHOCHTCH : mepMOdUHaMUHeCKUU nomeHt^uaA IlAaHKa (TepMOAHi-iaMnxa) — TepMHH, Bbipa>xaiomHH cJwi-ixuhio COCTOHHHH CHCTGMbl, He HBJIHIOHiyIOCH, OAH3XO, TepMOAHHaMHHeCXHM riOTeH-una.TOM; noeopomHbtă Kpyz (TeopeTH^ecxan Mexaiinxa); KamodHQA mpy6xa (suiexTpHHecxaH nepeAana H3o6pa>xeHHH) h t. a» MHorHeTepMHi-ibi rpoMOSA-XH, B HHX MHOrO JIIIIHHHX CJiy/XedHblX CJIOB, OHH TpyAHO IipOH3HOCRTCH H CJia6o CBH3aHbI C ApyrPIMH TepMHHaMH.
Bce 3TH HeAOCTaTKH HayqHO-TeXHHHeCKOH TepMHHOJIOTHH 33TpyAHHIOT nOJIb3OBaHHe CHCTeMaMH TepMHHOB B pa3JIHLIHbIX oâ^naCTHX 3H3HHH, xax 3to HeoAHOXpaTHO noALiepi<HBavi H3BecTHbifi cneuHa^HCT no ynopHAonenHK) TeXHHHeCKOH TepMHHOJIOTHH, ZEC. JlOTTe1.
ycTpaneHne OTMeneHHbix Bbinie HeAOCTaTxoB heahctch saAanefi 6ojie-uihx, xoponio opraHH3OBaHHbix HayHHO-uccjieAOBaTejibcxnx xojiJiexTHBOB,
1 Cm. A- C. JIoTTe, Ochogu nocmpoenuA HaynHO-mexHUAecKOu mcpMUHGAosuu. M., 1961, CTp. 7 h cjiqr.
PYCCKAH MATEMATHPECKA5I TEPMI4H0JI0IW (I)
61
HanoAo6ne Tex, KOTOpbie padoTaioT cenHac bo Qpamwi, CCCP, CLIIA h Apyrnx CTpai-iax, h nosTOMy HecoMi-ieHHO TaKofi ue^bio i-ie MoxxeT^saAaTbcn oahh nejioBeK, 6y#b ou Aa>Ke cneuna^ncTOM b necKOjibKHx oâjiacTnx, na-npHMep, b H3biKO3iiai-iHH ii oAHOBpeMeiino b MaTeMaTHKe. OAHai<o, Mbi y6ex<-AeHbi, hto pa6oTa no cnemiajinsauHH n CTaiiAapAH3auHH HaynHon TepMH-hojiofhh npoxoAHT b pycjie ee npaBHJibHoro vneKCHKorpa^HpoBaiiHH. Ho-3T0My b namen cTaTbe mbi ct3bhm nepeA coCoh cjieAyioiune 3aAaLin : pac-CMOTpeTb TepMHH xaK oâ^exT jiexcuKorpacpHH, oxapaKTepii3OB3Tb cjiobhhk TepMHHOJiornnecKHX cjroBapen h, i-ianoi-ien, onncaTb BajKHeninHe AByH3biH-iibie h MHoroH3bPiHbie cjiOBapn MaTeMaTimecxiix TepMHHOB, oahhm H3 kom-HOH6HTOB KOTOpblX HBJHeTCH py’CCKHH H3bIK.
KaK H3BecTi-io, TepMWHOJiorHnecKaH JiencHKa npeACTaBJiena ne tojibko b cneunajibHbix c^OBapnx OTpacjieBoro nina, ho h b cjioBapnx 4-HJiojiorH-qecKoro rana, b nepByio onepeAb, b tojikobbix cjiOBapnx. BeAb hh oahh TOJiKOBbni cjioBapb, AonycTHM, pyccKoro jnrrepaTypi-ioro H3biKa, ne mo>kct oSohth Bonpoc o TepMin-iax, ynoTpedJineMbix b Tex hjih hhhix cneunajibHbix ccf)epax. CocTaBHTejiH noAodiibix cjiOBapefi HcnbiTbiBaiOT TpyAHOCTH b ot-6ope H OniiCaHHH CIieiWUIbHOM JieKCHKH, TaK KaK hm hphxoahtch hmctb Ae.TO C pa3HbIMH TepMHHOJIOFHHMH, TO eCTI^ C JieKCHHeCKHM COCTaBOM paSHblX AHCUHnvTnH H HayK. BK^IOHeHHH STOn JieKCHKH B CJIOBapb HeoâxOAHMO H3yHenne xpyra hctohhhkob h caMoro TepMHHOJionmecKoro cjioBHHKa2.
B CBH3H CO CKaSHHHblM BbILLie CT3H0BHTCH HCIIbIM, HOHeMy peABKTOpbl h cocTaBHTejiH TOJiKOBbix c^osapeH yAe^moT ocoâoe BHHMaHHe CAoeapHbiM cmamb^M, KOTopbie coAep^KaT i-iayHHO-TexHHHecKyio TepMHHOJiorHK). Cfihckh TpyAHblX PI COMHHTeJIbHblX TepMHHOB, KOTOpbie CJieAVCT BKJHOHHTb B CJIOBapb, nepeAaiOTCH na KoncyjibTanHK) KpyriHbiM cneuHajiHCTaM-npeACTaBHTejiHM pasubix HayK, c uejibio yTOHHHTb CTeneiib ynoTpeâJieHHH othx TepMHHOB b oâiuejiHTepaTypi-ioM H3biKe h BbiHCHHTb npaBHJibi-iocTb hx onpeAeJieHHH. Tojibko noc/ie stoh npoueAypbi chhckh cneuHajiHbix TepMHHOB anpodnpy-1OTCH aBTOpaMH-COCTaBHTeJIHMH, a 33TeM BKoUIOqaiOTCH B TOJIKOBbie CJlOBapH3.
KaK H3BecTH0, b tojikobom cjioBape cjioBapnan CTaTbn Han.HHaeTCH c 3arjiaBi-ioro cjiosa. Kasa/iocb 6bi, oto AewcTBHTejibuo h no othouichhio k TepMHHOJiorHLiecKHM cjioBaM. Ho no CBoen CTpyKType TepMHHbi pasnooâ-pasnbi: oahh H3 hhx npocTbie, to ecTb npeACTaBJiriioT co6oh cjioB.a (nanpn-Mep, b MaTeMaTHKe: napa6oM, napaMcmp, neHmacOHajibHbiu), Apyrne npeA-CTaBJIHIOT CO6O?I COCTaBHbie TepMHHbl (HanpHMep, MHOSOySOJlbHUK, MHOSOHAeH, odHOHACH, mpeyeojibHtiK) \ HaKoneu, HepeAKO BCTpenaiOTCH TepMHHbi-cnoBocc-neTaHHH (cp. Taiere b MaTeMaTHKe: npaeuAO dwptpepeHyupoeaHwi nacmM)30, npaeuAO Ken^epa dx^i u3MepeHua o&b'eMa 6ohck, npaeuAO Kouiu yMHOMeHua pAdoe, npaeuAO aomho3O noAOMeHun.
TaKHM o6pa3OM, cjiOBapnan CTaTbH cocTaBJineTCH b saBHCHMOCTM ot CTpyKTypbi TepMHHOB. TepMHH - cjiobo h cocTaBHOH TepMHH paspadaTbiBaioT-ch b TOJiKOBbix cjioBapHx rioAoâHO 3HaMeHaTe;ibHOMy cjioBy oâiireynoTpeâH-
2 Cm. B.. H. C e p r e e b, TepMUHbL KaK ob^Km AeKCUKoepacpau, b c6. CoepeMeHHbie npobAeMbt mepMUHOAOsuu 8 HayKe u mexHUKe, M., 1969, CTp. 122—123.
3 Cm. B. H. C e p r e e b, Vku3. coh., CTp. 124— 125.
62
e, nEnAH
TejibHOH jickchkh. TaKan cjioBapHan cTaTbH AOJi/KHa coctohtb H3 sarjiaBHoro cjioBa, rpaMMaTHqecKofi h CTHJiHCTHnecKOH xapaKTepHCTHKH TepMHHa, ero OnpeAeJieHHR HJIH TOJIKOBaHHH, HJIJIIOCTpaTHBHblX UHT3T, HCT0pHK0-3THM0-jiornqecKOH h 6H6jiHorpa(j)HqecKOH cnpaBKH. 4to KacaeTcn TepMHHOB-cjioBo-COqeTaHHH, KOTOpbie B âOJIbUIHHCTBe CBOCM HBJIHIOTCH yCTOHHHBbIMH o6opo-TaMH THna npnjiaraTejibHbie njiioc cymecTBHTejibHbie, to ohh abiotch BHyTpn CJIOBapHOH CTaTbH 3a yCJIOBHblM 3HaK0M yCTOHHHBOrO COHeTaHHH. TaKHe TepMHHbi THna npnjiaraTejibHbie njiioc cymecTBHTejibHbie, noMeiua-iotch, CTaJio SbiTb, noA oaho H3 3HaMeHaTejibHbix cjiob. TaK, HanpnMep, npn npocTOM TepMHHe npedeA* yKasbiBaeTCH : „6, Cney. B MaTeMaTHKe — .. npn cjio>khom TepMHHe MHoeospaHHUK? AaHbi noMeTbi: ,, — a, m. B MaTeMaTHKe—reoMeTpnnecKoe tcjio ...” ; npn TepMHHe-cjiOBOcoHeTaHHH npocmou ySOJl, KOTOpblH HaXOAHTCH B CJIOBapHOH CTaTbe yBOJl\ npHBOAHTCR pflA MJI-jiiocTpauHH b BH#e cjiOBOconeTaHHH, coctohiuhx H3 np HJiaraTejibHoro njiioc cyiuecTBHTejibHoe.
ripHHaAJie>KHOCTb Toro HJIH HHOPO CJIOBa (Toro HJIH HHOPO 3HaneHHH CJIOBa) HJIH CJIOBOCOHeTaHHH K HayHHO-TeXHHHeCKOH TepMHHOJIOFHH B TOJIKO-bbix cjiOBapnx OTMenaeTCH TpeMH ocHOBHbiMH cnoco6aMH : homctoh cnetț., (= cneunajibHoe cjiobo) ; qacTHbiMH noMeTaMH: anam.; apx.; Mam.; jiuhbb. h t. a. ; yKasaHHeM b caMOM TOJiKOBaHHH Ha KaKyio-jiHâo cneixnajibHyio 06-jiacTb, nanpHMep : b MameMamuKe, 6 tuaxMamnou uepe, 6 apxumeKtnype h T.n. Booâme b noAaqe cnpaBOK, yKasbiBaioiAHX Ha npHHaA^e?KHOCTb TepMHHa k onpeAeJieHHOH ccj)epe HayKH, TexHHKH, npOH3BOACTBa h t. a-, b TOJiKOBbix cjioBapnx HaâjiiOAaeTCR HenocjieAOBaTejibHOCTb. TaK, HanpH-Mep, b cjioBape iioa peAaKAHefi A.H. YinaKOBa (t. III), npn TepMHHe npedeji, yKasbiBaeTCH b KOHixe b CKoâKax (^t.) ; b neTbipexTOMHOM cjioBape noA peAaKUHen A.n. EBrenbBOH (JmrypHpyeT, Ha stot pas, npn oahom H3 nacT-Hbix 3naqeHHH TepMHHa, yKasaHHe Mam. (npnheM 6e3 cko6ok), a b cjioBape C.H. O>KeroBa TaKOH noMeTbi BOBce ne cymecByeT.
*
HsBecTHO, oAHaKo, hto HayHHan JieKCHKa onHCbiBaeTCR He tojibko b TOJiKOBbix cjiOBapnx, ho h b cneAHajibHbix TpyAax cnpaBOHHoro xapaK-Tepa. TaKHe cjioBapn, a hmbhho cjiOBapn no cneuHajibHOCTH, oâjiaAaioT tcm npeHMymecTBOM, hto coa^P^kbt noApoâHbin nepeueHb AeTajibHO paspa-6oTaHHbix cneunajibHbix TepMHHOB. Hhbimh cjioBaMH, ecjin b saAany tojiko-Boro cjioBapn bxoaht nacTHHHoe onncaHHe TepMHHOB, BCTpeuaioiuHxcH b oâiuejiHTepaTypnoM H3biKe, to ochobhoh 3aAaneH TepMHHOJiorHnecKoro cjioBapn HBJineTCH OHHcaHHe Bcefi cneunajibHOH JieKCHKH toh hjih hhoh HayKH. CneuHajibHan JieKCHKa AeTajibHO onncbiBaeTCH b SHUHKJioneAHHec-khx, nojiHTexHHnecKHX h ocoâeHHo b OTpacjieBbix cjioBapnx h cnpaBoq-HHKax4 * 6 7.
4 Cm. CAoeapb coepeMeuHOSO pyccKoso AumepamypH030 mbiKa, t. XI, M.—JL, 1961.
6 TaM we, t. VI, 1957.
6 TaM otce, t. XVI, 1964.
7 Cm. nanpHMep, TaKHe yKaaaTejin: H. M. Kay^Ma-H, Pyccnue ăHtyiKAoneduu, Bn. I., M., 1960; oh >Ke, TepMUHOAO3unecKue CAoeapu. Bu6Auozpa(pusi. M., 1961; CAoeapu u3daHHbte e CCCP. BuGAuozpacbunecKuu yxa3ameAb 1918 — 1962, IA., 1966, h ApyrHe noAoOnbie padoTbi.
PYCCKAR MATEMATHUECKAR TEPMHHOJIOrUR (I)
63
Ajih ynopHAoneHHR paâoTbi no cocTaBJieHHio TepMHHOJiorHnecKHX cne-unajibHbix cjioBapen — KaK coBepinenHO npaBHJibHo OTMenaeT TT. Bpnn-ueBa — HeoâxoAHMO cocTaBJiHTb cjiobhhkh, onpeAeJiHB TeMbi, Tnnbi cjio-Bapen h hx saAawn8. Hhbimh cjiosaMH, npoâjieMa cjioBHHKa HBJineTCH ys-jiOBbiM BonpocoM jnoâoro cneunajibHoro cjioBapn. CaMO co6on pasyMeeTCH, hto pa3Mep cjioBHHKa saBHCHT ot THna oTpacjieBbix cjioBapen : 6yAyT jih OHH nOJIHbIMH, KpaTKHMH HJIH y3KO-OTpaCJieBbIMH.
B HacTOHin.ee BpeMH 6ojibiuoe BHHMaHHe yAejineTCH b pasHbix CTpaHax MHpa CO3AHHHIO K3K 0AH0H3bIHHbIX, TaK H MHOrOH3bIHHbIX TepMHHOJIOFHHCC-khx cjioBapen. TaK, nanpHMep, 3a nocjieAHHe AecHTHJieTHH b CoBeTCKOM Coioae BbiinjiH paajiHHHbie cjioBapn no MaTeMaTHKe, xhmhh, sjieKTpoTexHHKe, SHepreTHKe, BOAHOMy TpaHcnopTy, cyAOCTpoennio, CTpOHTejibCTBy aBnaunn, aTOMHOH TeXHHKe H no MHOTHM APyrHM CneRHaJIbHblM oSjiaCTHM.
KaK 6bijio yKaaaHO Bbiine, b tbkhx cjiynanx cjiOBHHKy npHAaeTCH oco-6oe 3HaneHHe. HepeAKO b nccjieAOBanHHx no cneunajibHocTH npHBOAHTCH MHenne aKaAeMHKa C.K BaBHJioBa, peAaKTopa nepBoro hsahhhh SoAbuiou coeemcKoa dHyuKAoneduu: „CnHTan cocTaBJieHHe cjiobhhkob desoTJiaraTejib-hoh paâoTOH, oh TpeâoBaji, hto6bi k hx noAroTOBKe 6buin npHBJieneHbi jiynmHe chjibi Bcen namen CTpaHbi, HToâbi cjiobhhkh o6cy?KAajiHCb b hhcth-TyTax AKaAeMHH HayK, Ha saceAaHHHx ^neHbix cobctob HHCTHTyTOB, Ha Ka^eApax Bbicmnx yneânbix saBeAeHHn”9.
Ilpn paapaâoTKe cjioBHHKa neoâxoAHMO BbipaâaTbiBaTb eAHHyio, Hayn-nyio HHCTpykrhk), npeAycMaTpHBaiomyio onpeAejienne TepMHHOJiorHHec-koto MaTepnajia h oâecnenHBaiomyio homolub b ctojib OTBeTCTBeHHOM ACJie KaK ot6op MaTepnajia. Tanan nncTpyKUHH, no MHennio T. T. BpHHiieBOH10, noMJjKeT pemeHHio cjieAyioiuHx BonpocoB: KaK oâecnenHTb oTHOCHTejib-nyio nojiHOTy TepMHHOB b AaHHOH HaynHOH CHCTeMe, yHHTbiBan tot $aKT, hto, KaK npaBHJio, TaKHe cjioBapn, necMOTpn na hx cneixnajibHbin xapaKTep, ne MoryT npeACTaBHTb TepMHHOJiornio c HcqepnbiBaiOHi.eH nojinoTon; hto A0JI2KH0 BOHTH B CneUHaJIbHblH CJIOBapb H HTO AOJI^KHO 0CT3TbCH MBTepH-ajioM a>hh cjioBapn o6m.ejiHTepaTypHoro H3biKa.
PREZENTAREA LEXICOGRAFICA A TERMINOLOGIEI MATEMATICE RUSE (I) (Rezumat)
Articolul este consacrat tratamentului lexicografic al terminologiei rusești din domeniul matematicii.
După o privire critică asupra vocabularului terminologic în general, se insistă asupra modului în care termenii științifici sînt tratați și definiți în dicționarele de tip general,, cu deosebire în dicționarele explicative, în care articolele lexicografice sînt redate în funcție de specificul structurii termenilor (termeni primitivi, compuși și sintagmatici). Totodată se trece în revistă sistemul indicațiilor de domenii, utilizat în lexicografia sovietică contemporană.
O atenție deosebită se. acordă modului de prezentare al termenilor în dicționarele de strictă specialitate și în cele de tip enciclopedic și politehnic, în care un rol deosebit îl joacă selecționarea vocabularului terminologic, alcătuirea rațională și strict științifică a registrului de vocabule (lista de cuvinte).
8 T. T. B p H h u e b a, O cjtosHUKax rnepMUHOAoeuwcKux CAoeapeu, b c6. Bonpocbi Tep-MHHOJIOFHH M., 1961, CTp. 85.
9 Cm. KHHry IlaMfimu Cepsen MeaHoeuna BaBUAoea, M., 1952, crp. 124.
10 TT. B p h h u e b a, coh., crp. 86.
STUDIA UNIV. BABEȘ-BOLYAI, PHILOLOGIA 2, 1978
LEXICUL VITICULTURII ÎN GRAIUL LIPOVENILOR DIN COMUNA SLAVA CERCHEZĂ, JUD. TULCEA
OTILIA CROITORU
în vechea Rusie viticultura nu a constituit nicidecum o îndeletnicire de bază, cu arii întinse de răspîndire, aceasta datorită, îndeosebi, condițiilor specifice de climă și relief. Lipsa viticulturii s-a repercutat în lexic, unde nu există o terminologie specifică și variată, ca de pildă în limba română.
Strămoșii lipovenilor din Slava Cercheză, cei care părăsiseră cu trei secole în urmă ținuturile Rusiei natale, n-au fost viticultori și e greu de presupus că ar fi practicat această îndeletnicire înainte de stabilirea lor în comuna Slava Cercheză, cu aproape o sută de ani în urmă.
Spinările dealurilor cu pante dulci, scăldate în soare din zori și pînă-n asfințit, în imediata apropiere a renumitelor podgorii ale Baba-dagului, ofereau și aici condiții prielnice culturii viței de vie. Lipovenii, care prețuiau licoarea parfumată a acestor boabe, s-au dovedit receptivi la noua îndeletnicire, totuși, lipsa moștenirii unei experiențe în domeniul viticulturii, cît și izolarea la care erau supuși din motive dictate atît de credința lor religioasă, cît și de situația deosebită pe care o aveau în regimul burghezo-moșieresc din România, a stăvilit amploarea extinderii culturilor de viță de vie, calitatea lor și, îndeosebi, perfecționarea metodelor de prelucrare a vinului. Drept rezultat, vinul produs nu depășea nevoile proprii de consum. Abia după constituirea C.A.P.-ului în comună, viticultura a devenit o ramură cu adevărat productivă.
Terminologia viticulturii în graiul lipovenilor din Slava Cercheză cuprinde cuvinte din lexicul comun al limbii ruse, care conțin modificări, în majoritatea cazurilor, de ordin semantic. Din acest punct de vedere am procedat la gruparea lor în trei categorii: 1. Cuvinte identice ca formă și semantism cu cele din limba comună; 2. Cuvinte care în grai particularizează un sens general din limba comună (sensuri adiacente); 3. Cuvinte cu semantism diferit (neosemantisme).
în prima categorie intră cuvinte ca: v'inayrâd.vyzymk’i (tecile boabelor din care s-a stors mustul), ylazdk (ochi), k’ist’ (ciorchine), lom (stangher), maskâ (muscă bețivă), palyn’ (pelin), can (putina în care curge mustul), Cubuk (butaș de viță). Această categorie nu necesită comentarii.
Cuvintele cuprinse în categoria a doua se deosebesc de cele din lexicul comun printr-o valență semantică nouă, care în majoritatea cazurilor constă fie în particularizarea unui sens mai general, fie în achiziționarea unui alt sens apropiat, ceea ce permite utilizarea cuvântului în sintagme noi.
LEXICUL VITICULTURII
65
Bubka „boabă de strugureRastorguev1 consemnează variantele: bubacka, bubenka „o părticică mică de ceva, grăuncior“ (Rasterguev, p. 57). DaF notează doar cuvîntul bob „grăunte, semincioară44 (Dai’, I, p. 248), pentru care celelalte dicționare ;ale limbii ruse comune notează sensul de „bob44 (Victoria faba), plantă cu semințe ovale, închise în păstăi; semințele acestei plante44 (MAS, I, p. 117; Ozegov, p. 43). Cuvîntul își are originea în limba slavă comună bob , cu ramificații în toate limbile slave (Preobrazenskij, I, p. 32; Vasmer, I, p. 180). Hrincenko atestă buba „semință de mazăre, bobi; fruct de pădure44 (Hrincenko, I, p. 103).
Bur’et’, în expresia v’inayrâd stal bur’et „via dă în copt44, Dicționarele limbii ruse comune consemnează verbul buret’ „a deveni maroniu44 și adjectivul buryj „brun închis44, cu reflexe roșietice44 (MAS, I, p. 153; Dai’, I, p. 353). Ozegov menționează sintagmele: buryj cvet, buryj ugoV, buryj medved’ (Ozegov, p. 52). Dintre dicționarele dialectale consultate doar dicționarul lui Ossoveckij atestă adjectivul borovoj în expresia borovoj (sau burovoj) gryb (Ossoveckij, p. 129). Dicționarele etimologice ale limbii ruse consideră cuvîntul originar din turcescul bur „galben roșietic44 (Preobrazenskij, I, p. 54; Vasmer, I, p. 249), nuanță care amintește mai mult de culoarea strugurilor pîrguiți. Semantismul verbului bur’et’ din expresia înregistrată în graiul lipovenilor din Slava Cercheză ar putea fi și o consecință a unui împrumut efectuat la nivelul graiului din limba turcă.
Baya zadyxăjeca „via se înăbușă44. In acest caz, verbul zadyxat’s’a din limba rusă comună înseamnă același lucru: „a sucomba din insuficiență de aer44 (MAS, I, p. 710), deosebită este doar expresia nouă în care apare. Capacitatea verbului de a intra în sintagme noi ne-o confirmă_și
1 Abrevieri:
BAS = Slovar’ sovremennogo russkogo literaturnogo jazyka, voi. 1—17, Moscova-Leningrad, 1950—1965.
Dai’ _ V. I. Dai’, Tolkovyj slovar’ iivogo velikorusskogo jazyka, ed. IV-a, voi. I—IV, Moscova, 1912—1914.
DLR = Dicționarul limbii române. Serie nouă, București, 1972.
DTF = Diran Kelekian, Dictionnaire Turc-Frangais, ed. Munin, 1911.
ESSJa = Etimologiceskij slovar’ slavjanskix jazykov, Praslavjanskij leksiceskij fond, vyp. 1—3, pod. red. O. N. Trubaceva, Moscova, 1974—1976.
Hrincenko = B. H. Hrincenko, Slovar’ ukrainskogo jazyka, voi. I—IV, Kiev, 1907—1909.
MAS = Slovar’ russkogo jazyka, voi. I—IV, Moscova, 1957—1960.
Ozegov = S. I. Ozegov, Slovar’ russkogo jazyka, Moscova, 1953.
Ossoveckij = Slovar’ sovremennogo russkogo narodnogo govora, pod. red. I. A. Ossoveckogo, Moscova, 1969.
Preobrazenskij = A. G. Preobrazenskij, Etimologiceskij slovar’ russkogo jazyka, voi. I—II, Moscova, 1959.
Rastorguev = P. A. Rastorguev, Slovar’ narodnyx govorov Zapadnoj BrjanSciny, Minsk, 1973.
SRNG = Slovar’ russkix narodnyx govorov, vyp. I—X, Glavnyj redaktor F. F. Filin, Leningrad, 1965—1974.
Vasmer = M. Vasmer, Etimologiceskij slovar’ russkogo jazyka, voi, I—IV, Moscova, 1964—1973.
5 — Philologia 2/1978
66
O. CROITORU
expresiile: vodă zadyxâets’a, recka zadyxaets’a, înregistrate în graiurile rusești (SRNG, vyp. 10, p. 74).
Dusyt* v'inayrâd „a zdrobi strugurii44. în limba rusă comună verbul dusyt’ are sensurile: „a gîtui, a sugruma, înăbuși; a chinui, a împovăra46 (MAS, I, 622; BAS, III, p. 1194; Ozegov, p. 157). în ucraineană, dusyty „a înăbuși, a presa, a strivi. . (Hriencenko, I. p. 460). Ultimul sens, împrumutat de lipoveni de la ucrainieni a facilitat expresia de mai sus.
Zapâl „mană44 (Plasmopara viticola). Dicționarele graiurilor populare rusești (SRNG, vyp. 10, p. 299), ca și cele ale limbii ruse comune (BAS, IV, p. 740; MAS, I, p. 758; Dai’, II, p. 1527) notează cuvîntul zapâl cu sensul de ,,alterare, deteriorare a grăunței în spic din cauza secetei44.
Zafâceny v’inayrâd ,.struguri meiați44. Zafaceny zaxvatit’ „a fi atins de o boală4' (BAS, IV, p. 740; MAS, I, p. 810). Expresia aparține graiului.
Z'iVony v’inayrăd „aguridă44. în limba rusă comună adjectivul zel’enyj are sensul general de ,,fruct necopt44 (BAS, IV, p. 1189; MAS, I, p. 832).
Karazd’sâik sau bayad’ej ,,paznic la vie44. Primul termen face parte din lexicul comun al limbii ruse, însă cu sensul general de „paznic44 (MAS, II, p. 40; Ozegov, p. 234; Dai’, I, p. 224).
Must „must44. Cuvîntul este atestat în lexicul limbii ruse comune cu sensul de „suc de struguri44, dar și „suc de fructe44, în general (Dai’, II, p. 915; Preobrazenskij, I, p. 572; Vasmer, III, p. 17). Restrîngerea și concretizarea sensului cuvîntului must a fost dictată de condițiile materiale locale și favorizată de contactul cu limba română, unde must înseamnă, îndeosebi în zonele viticole, „suc de struguri44.
Dintre atributele care determină cuvîntul must: slâdk^f yustoj, ydtk'b, sv’etl't, r7ed7enk^ balamutny, ne vom opri asupra ultimelor două.
R’ed’enkb must ,.must transparent44. Adjectivului cu sufixul hipocoristic -en’k-, graiul îi conferă o valernță semantică nouă, necunoscută in limba rusă comună.
Balamutnaja v’ino, must „tulburel44. Adjectivul balamutnyj, cunoscut în graiurile rusești cu sensul de „flecar, inconsecvent, distrat, neliniștit, alintat etc44. (SRNG, vyp. 2, p. 72), este răspîndit și în celelalte limbi slave: ceh. balamutny „mincinos, înșelător44, pol. balamutny, ucr. bdlamutnij „tulbure, murdar44 (cf. ESSJa, vyp. 1, p. 147). Sintagma în discuție are la bază sensul cuvîntului din ucraineană (Hrincenko, I, p. 24).
As’edâjica v’ino „vinul lasă drojdie44. în limba rusă comună verbul osedat’, osest’ prezintă o similitudine semantică „a se depune, a se așeza pe fundul sau pe pereții vasului44 (BAS, IV, p. 1189; MAS, II, p. 884; Ozegov, p. 413), dar fără a da naștere expresiei înregistrate în grai. De altfel, forma reflexivă a verbului se și consideră „învechită44 în limba rusă comună.
Pâsynka „coardă de vie44. în limba rusă comună cuvîntul pâsynok are sensul general de „lăstar lateral al unei plante44 (BAS, X, p. 1082; MAS, UI, p. 39; Dai’, III, p. 54), sens cunoscut și în ucraineană de acest termen (Hrincenko, III, p. 99).
LEXICUL VITICULTURII
67
Pl’esn’âuka „floare de vin“. In limba rusă comună există doar lexe-mul plesen’ „un strat catifelat și pufos care constă dintr-o aglomerare de ciuperci microscopice, pe suprafața unui corp organic în putrefacție4* (MAS, III, p. 192; BAS, IX, p. 1381; Ozegov, p. 473). In ucraineană cu acest sens există cuvîntul plisnjă, dar și un altul identic ca formă cu cel din grai, plisnjavka „acrum44, o boală a cavității bucale (Hrincenko, III, p. 196).
Din categoria a treia fac parte acele cuvinte care în grai au fost înzestrate cu o valență semantică nouă, proprie graiului.
D’icka „copilw (lăstar sălbatic, ieșit de la rădăcina sau subsioara unei mlădițe de viță). Dicționarele dialectale rusești aflate la dispoziția noastră nu atestă cuvîntul. Dicționarele limbii ruse comune menționează doar formele; dicok, dicec „pom fructifer nealtoit44 (BAS, III, p. 818; MAS, I, p. 546; Dai’ II, p. 1088). în ucraineană dycka înseamnă „pom sălbatic fructifer*4 (Hrincenko, I, p. 385), semantism împrumutat, pe semne, de lipoveni.
Vkrtuska „chitonag44. TJn astfel de lexem există și în limba rusă comună, dar cu alte, sensuri: „denumire dată diferitelor obiecte, instrumente, aparate care se învîrt; om ușuratic; instrument pentru măsurarea vitezei de scurgere a apei în rîuri și canale44 (MAS, II, p. 78; Ozegov, p. 61). Ossoveckij consemnează un sens dialectal pentru vertuska (v’ar-tuska) „scîndurică mică cu marginile rotunjite care servește drept zăvor pentru poartă și uși44 (Ossoveckij, p. 78). Valoarea semantică nouă din graiul lipovenilor are la bază sensul fundamental din limba rusă comună, acela de instrument care se învîrte, se răsucește (chitonagul se înfige în pămînt răsucindu-se), dar nu e exclus ca ea să derive și de la un alt cuvînt, vâr tel’ „frigare44 (MAS, L p. 90; Vasmer, I, p. 300; Preobrazenskij, I' p- 76), pe baza asemănării obiectului.
PPuska ...rădăcini de rouă44. în limba rusă comună kVuska are mai multe sensuri: „baston cu un capăt încovoiat, întrebuințat pentru sprijin în mers sau la jocul de hochei; dial. igliță44 (BAS, V, p. 1062; MAS, II, p. 78; Ozegov. p. 244). de unde derivă un alt sens „înșelăciune, viclenie44 (cf. Vasmer, II, p. 275; Preobrazenskij, I, p. 219). „.Rădăcinile de rouă ar putea constitui, într-adevăr, o „momeală44 pentru un necunoscător, căci aceste, nefiind roditoare, trebuiesc tăiate cînd se sapă via.
Kuc'efi „cîrcei44. Limba, rusă comună cunoaște (conform dicționarelor) doar adjectivul kucer’âvyj „cîrlionțatu, considerat „element popular44 sau „regionalism44 (BAS, V, p. 1911; MAS, II, p. 208; Ozegov, p. 276); Vasmer atestă forma de plural kuceri „bucle, cîrlionți44, precum și adjectivul derivat, observînd că este răspîndit în regiunile din sud: Orjol, Kursk, Vologodsk (Vasmer, II, p. 438). In ucraineană, de asemenea, hucery „cîrlionți44 (Hrincenko, II, p. 335. Lipovenii au atribuit cuvîntului un sens nou, metaforic.
P’iratok sau pePetok „pritocire44. Sensurile atestate de BAS pentru termenul considerat regional peretok „baltă cu scurgere; animal născut cu un an în urmă44 (cf. BAS, IX, p. 945) ne dau temeiul să credem că termenul este creat de lipoveni pe baza verbului peretekat’, peretec,
68
O. CROITORU
existent în limba rusă comună, „a turna dintr-un vas într-altul“ (BAS, IX, p. 942), cit și în grai.
Palynok „vin pelin“. în limba rusă comună polynok reprezintă denumirea dialectală a unor specii de pelin (BAS, X, p. 942; MAS, III, p. 376). Pentru „pelin44 (Artemisia campestris) lipovenii utilizează termenul din limba comună, polyri (palyri).
Pupux „ochi44 în expresia „via dă ochi44 (bdya stâla razv’ivâca, pupux pusc’ăet’). Unele graiuri rusești meridionale mai păstrează sensul de „mugur, boboc44 pentru cuvinte ca: puplux, piplux, pipux (Rastorguev, p. 210); pupar), pupra, pl. pupry (Ossoveckij, p. 471), în vreme ce dicționarele limbii ruse comune omit acest sens. Vasmer atestă cuvîntul pup cu variantele: pupok, „pipotă44; pupyr’ pupry s „colț, mugur44 și ilustrează larga sa răs-pîndire m limbile slave (Vasmer, III, p. 407).
împrumuturi. Ca și în celelalte compartimente ale lexicului, împrumuturile în domeniul terminologiei viticole s-au făcut din limbile cu care lipovenii au fost sau se află în contact: română, ucraineană și turcă.
V’ ermur’ el este un împrumut din limba română, vermorel.
L’in’ < rom. lin „(reg.) vas de lemn, de tablă sau de beton în formă de jgheab în care se adună și se storc strugurii44 (DLR, p. 495). în limba rusă există cuvîntul lin’, dar sensurile lui nu au nici o tangență cu cel înregistrat în graiul lipovenilor (în limba rusă comună, lin’ „pește (Cypri-nus tinka); odgon, saulă44 Vasmer, II, p. 498). Acest teasc numit de lipoveni Vin’ este din scîndură, construit destul de rudimentar.
S'm’i kâm’en’ „piatră vînătă44. Această sintagmă s-ar putea să aibă etimologie dublă, ea constituind fie traducerea expresiei românești, fie un împrumut din ucraineană <sinij kamin’) (Hrincenko, II, p. 213).
Băya „vie44 <turc. bagh (vie) DTF, p. 242).
Bayad’ej „vier44 <turc. baghdjy (vier) (DTF, p. 242).
Denumiri date unor soiuri de struguri. Cu toate că viticultura este o îndeletnicire pe care lipovenii au împrumutat-o de la români, în denumirea soiurilor de struguri cultivați în comuna Slava Cercheză accentul principal se pune, ca și în terminologia viticolă discutată pînă acum, îndeosebi pe posibilitățile interne ale lexicului autohton și nu pe împrumuturi. La baza denumirilor create de lipoveni pentru soiurile de struguri stau însușirile acestora: culoarea, forma și mărimea, gustul, parfumul, locul de unde provine. Astfel, după formă și mărime pot fi amintite soiurile: kaldar’ej dolyi, kond’il, kudr’ik.
Lexemul kaldar’ej nu este atestat sub această formă în bibliografia consultată. Ossoveckij notează cuvîntul koldyr’ (kaldyr’) „excrescență pe un copac44; koltyr’ (kaltyr’) „o bucată mare din ceva44 (Ossoveckji, p. 232, 234).
Kond’il provine din cuvîntul kândil’ cunoscut în limba rusă comună cu sensul de „soi de măr, precum si fructele sale suculente, cu o formă alungită44 (BAS, V, p. 751; MAS, II, p. 31).
Kudr’ik este o derivație sufixată de la kudri „păr cîrlionțat; cîrcei de viță44 (BAS, V, p. 1793; MAS, II, p. 193).
După parfum, există un soi de struguri care se numește l’ipa. Aroma acestor struguri amintește parfumul florilor de tei.
LEXICUL VITICULTURII
69
După locul de origine: roman, butașii acestui soi fiind aduși din Roman.
După însușirile și gustul pulpei: s’ifdn. Boabele acestui soi sînt foarte suculente; la cea mai ușoară atingere pielița lor plesnește și țîșnește sucul.
După rezistența la factorii externi: d’icka. Aceștia sînt struguri ,,nova“ din vie nealtoită.
Asemenea procedeu de denumire a soiurilor de struguri după calitățile lor este cunoscut și în alte limbi: în limba română, coarnă, crîm-poșie, tămîioasă, țîța caprei; în bulgară, ribi mexur (bășică de pește), kozi cici (țîța caprei); în gruzină, rkaciteli (lăstar roșu); în rusă, almaznyj (de diamant), visnjovyj (vișinii), plecistik (voinicel)2.
Din cele expuse pînă acum, putem cons’ta'ta că acest compartiment al lexicului lipovenesc se remarcă printr-un pronunțat 'conservatorism, problema denumirii elementului nou fiind rezolvată, îndeosebi, pe seama resurselor interne ale graiului. Dacă lexicul lipovenesc cunoaște, în general, un număr foarte mare de împrumuturi, numărul redus al acestora în terminologia viticolă ni-1 explicăm prin faptul că acest domeniu de activitate i-a adus mai puțin în contact pe lipoveni cu românii sau alte naționalități conlocuitoare. Așa se exj^ică și caracterul rudimentar al viticulturii la lipovenii din comuna Slava Cercheză.
JlEKCklKA BHHOrP/WPCTBA B TOBOPE ^MnOBAH CE7IA G1ABA MEPKE3S, YE3ZIA TY^MA
( P e 3 ic m e)
B asiihoh CTaTbe aBTop paccMaTpuBaeT JieKCHqecKHe ocodeiiHOCTii repMHno^orHH bhhof-pa^apCTBa JînnoBaHCKoro cejia Cjiasa MepKeaa, ye3Aa Tyjiqa. OcoCoe BHHManHe ye^ineTCH cjioBaM, ofviaAaiomHM b roBcpe MacTiibiM SHaueiineM, b oTJiHMHe ot coBpe.MenHoro pyccKcro a-3HKa, B KOTOPOM OHH BMt'IOT COLUMB XapaKTCp, a T3K/Ke CJI0B3M, BbIAeJI51ICLI’nMCR CBOHM HOBblM ceMaHTHnecKKM 3HaneiineM.
B saKJiioqeHHe oTMenaeTca, <ito KOHcepBaTMSM roBopa b TepMHnojiorHH BnnorpaAapcTBa npOHBJiaeTCR CHAbiiee, new b Apymx odJiacTHX JieKCHKH JînnoBaHCKoro roBopa.
2 R. J a. I v a n o v a, Kak nazyvajutsja sorta vinograda, în „Russkaja rec“, Nr. 6, 1971, p. 62—66.
STUDIA UNIV. BABEȘ-BOLYAI, PHILOLOGIA 2, .1978
A TRANSFORMATIONAL APPROACH TO THE TEACHING OF ENGLISH AS A FOREIGN/SECOND LANGUAGE1
AUREL TROFIN
In recent years, Chomsky and his disciples nave challenged the posi-tion that language can be studied fruitfully only as behavior and have tried the construction of formal accounts of the linguistic knowledge that a native speaker possesses. Chomsky’s numerous criticisms of for-merly well-accepted beliefs about the nature of language learning have led to a diversity of views regarding the potențial application of trans-formational theory to the teaching of English as a second language. Chomsky has disclaimed any direct significance of transformational theory for the teaching of languages2 but it is perfectly understandablei given the pre-eminence of transformational-generative theory in con-temporary îinguistics, that teachers and English as a foreign/seccnd language specialista will, and should look to the theory for insights that may nourish their own pedagogical discipline3.
A generative-transformational grammar has the advantage of show-ing not only the direct and superficial, physically manifest similarities and differences between languages, but also the more profound differences and similarities between languages that appear when the rules of sentence formation are required to be explicitly formulated4.
In order to get better results in the teaching of English as a foreign/ seconci language, the teachers of English should bear in mind that ,,the learner is to acquire precisely those abilities which allow a native speaker to interpret any one of an infinite number of novei utterances, dls-tinguish novei utterances which are grammatical in the foreign language from ones which are not“5. When selecting learning activities, we must always remember that our goal is for the students to be able to internet freely with others: to understand what others wish -to coimmunicate in the broadest sense, and to be able to convey to others what they them-selves wish to share (whether as a reaction to a communication or as an original contribution to the exchange). To do this effectively, however,
1 A shorter variant of this article was presented as a paper to the Philolo-gical Society in Cluj-Napoca.
2 Charles T. Scott, Transformational Theory and English as a Second Language/Dialect, in James E. Alatis (ed.), Monograph Series on Languages and Linguistics, Georgetown University, No. 22, 1969, p. 76.
3 Ibidem; Leonard Newmark, Grammatical Theory and the Teaching of English as a Foreign Language, in Mark Lester, Reaclings in Applied Transformational Grammar, Hoit, Rinehart and Winston, Inc., New York, 1972, p. 218.
4 Leonard N e w m a r k, op. cit., p. 214.
5 W i 11 i a m C. R i t c h i e, Some Implications of Generative Grammar for the Construction of Courses in English as a Foreign Language, in Language Learning, voi. XVII, Nos. 1—2, p. 46.
A TRANSFORMATIONAL APPROACH
71
the students must understand how the English language works and be able to make the interrelated changes for which the system of the language provides mechanisms6.
In addition to possessing a knowledge of the foreign language the learner must be able to put that knowledge to use in communication with native speakers of the foreign language. The teacher should give the students a better understanding of the nature and function of language itself, with more opportunity for the learners to use their language skills in meaningful (to them) situations7 8. The learner is interested in acquiring knowledge which will allow him to understand future possible events as well as past actual events. For this reason, an account of what Information he is to store must be predictive. As Tatiana Slama-Cazacu States ../învățarea nu însemană înmagazinarea întregului stoc dintr-o dată. în învățarea limbii materne, copilul selectează cuvintele, iar pentru a realiza construcțiile „gramaticale44 el nu învață toate frazele, ci reguli de construire, pe baza cărora va ajunge la construirea unor secvențe pe care nu le-a perceput niciodată448.
As some aspects of learning capacity changes with age, a course in English as a foreign language which is to be used in school should completely differ from what is going 1^) be taught at the university.
In the teaching of English in Romania we have to distinguish three typical situations: (1) the teaching in school, where the learners have about the same learning background; (2) the teaching in the university where the students may choose English as a foreign language (limba engleză facultativ); in this case the level of knowledge and ability to speak English differ from student to student and (3) the teaching of English to students majoring in English, who are trained to become teach-ers of English as a foreign language.
The goals of all language learning include the ability to produce original sentences that conform to the rules of the language, to express one’s own meanings in those sentences, and by same rules to understand other people’s utterances in the language.
In order to reach these goals, for instance (1) we recommend exer-cises in grammar, pronunciation, and vocabulary associated with little explanation, practically no translation exercises. Although a language course may be broken up into lessons and lessons into vocabulary, grammar drill, pronunciation, etc. none of the separate kinds of elements and no single rule is useful in and of itself outside its role in the system9. Since the learner’s task is to acquire the competence of a native speaker, a direct visual representation of such competence can be expected to
6 Wilga M. Rivers, A Practicai Guide to the Teaching of French, Oxford University Press, New York, 1975, p. 3.
7 M o n i k a Kehoe, Applied Linguistics. A Survey for Language Teachers, Collier-Macmillan, New York, 1971, p. 138.
8 Tatiana Slama-Cazacu, Introducere în psiholingvistică, Ed. științifică, București, 1958, p. 351.
9 Jane W. Torre y, Second-Language Learning, in Carroll E. Reed (ed.), The Learning of Language, Appleton-Century-Crofts, New York, 1971, p. 227.
72
A. TROFIN
be of considerable aid in the learning process. For this reason, the use of English orthography in the early stages of learning English seems to be desirable. The introducing of spelling exercises in the early stages of learning English is also motivated by the fact that English spellings are not predictable from phonetic representations of English utterances. English spelling is not based on phonetic information, but on syntactic, semantic, and high-level phonological information (stored by the native speaker)10. No set of rules of phoneme-grapheme correspondences can teii even a native speaker how to pronounce all graphic configurations or how to speli all spoken forms. As an example of the former impossi-bility, consider read or lead. To read the first of these, we need to know whether it consists of verb 4- present, or verb + past. To read the second, we need to know whether it is a verb or a noun. As an example of the other kind of impossibility, consider a homophone like Iredl. One cannot write this correctly unless he knows it to be adjective or, alternatively, verb 4- past.
The literature classes should be used to learn the language through literature and not to memorize data about writers; of course, this must lead to another way of testing the candidates at the entrance examina-tion in universities. We suggest tests and interviews that should test the candidates’ mastering of the foreign language and not translations and memorization of words and data about writers.
For the (2) situation the course must meet special conditions because of the heterogeneity of the students’ learning background-proficiency in English. The students should do a lot of work by themselves outside of class in the interest of student self-pacing. Instead of two hours per week, there should better be four hours a week in the first year and two hours a week in the second. In the first year the teacher should try to somehow bring all the students at the same level (I mean the teacher should help the students with a poor command of English, and they should do their own effort to pace with the advanced students). It is important to note that although the language acquisition capacity per se must be viewed as an innate capability shared by all members of the species, the rate at which language is acquired, especially a second language, and the effectiveness with which language is used as a com-municative process are performance factors that are affected by individual differences within the species (variations in general intelligence, in experiences, in physical health, in motivation, etc.). This first year should be devoted to the mastering of everyday speech, specific English struc-tures and the enriching of vocabulary. In the second year they will have a written program using mostly texts specific to the field they major in. Thus we solve the „quarrel“ between the foreign language depart-ments and the departments in which the students major concerning the contribut’on of the teacher of foreign language to the general training of the future specialist.
w W i 11 i a m C. R i t c h i e, op. cit., p. 59,
A TRANSFORMATIONAL APPROACH
73
The teacher must give the student a realistic understanding of what may be accomplished in a reasonable period of time and reach agree-ment with him about the .specific goals of the course11.
For the (3) situation we recommend that a larger portion of time and effort should be devoted to a highly theoretical level training so that the future teacher should know not only English, but also about English — both language and literature. Probably fewer classes with small groups will be more efficient than many classes with large groups (I guess it works not only for English, but for all other subject matters).
Now the question is whether or not the linguistic competence that Chomsky assumes for the native speaker of a language can be duplicated by that same speaker in his/her learning of a second language. Dulay and Burt12 show that the second language is done in acoordance with the particular form of L2:
1.	The language learner possesses a specific type of innate mental organization which causes him to use a limited class of processing strate-gies to produce utterances in a language.
2.	Language learning proceeds by the learner’s exercise of those Processing strategies.in the form of linguistic rules which he gradually adjusts as he organizes more and more of the particular language he hears.	*
3.	The process is guided in LI acquisition by the particular form of the LI system, and in L2 acquisition by the particular form of the L2 system.
The development of linguistic competence in Chomsky’s sense whether it .is the competence underlying a first or a second language would appear to be an absolute requirement, given the further assumption that the linguistic performance of a speaker, his verbal behavior, is an overt manifestation of this competence — that in fact it proceeds from this competence. Thus, a theory of performance must be based, at least in part, on a theory of 'competence.
This does not automatically involve an increased intellectualization of the teaching program in high school or other elementary levels. Of course, the teacher should know much more theory than the pupil. However, the teacher should, whether he likes it or not, refer to the transfornitional theory when explaining such ambiguous sentences:
1.	The Iamb is too hot to eat.
2.	Flying planes can be dangerous.
3.	They are boring students.
4.	The shooting of the hunters was terrible.
Each of the above sentences has at least two readings: (1) means both (a) that the animal that we caii „lamb“ is ill, has temperature (is hot) and for this reason it does not eat, and (b) the meat that we caii „lamb“
11 J a n e W. T o r r e y, op. cit., p. 239.
12 Heidi C. Dulay and Marina K. Burt, You Carit Learn Without Goof-ing. An Analysis of Children’s Second Language „Errors“, in J a c k C. R i c h a r d s (ed.), Error Analysis. Perspectives on Second Language Acquisition, Longman, Lon-don, 1974.
74
A. TROFIN
is too hot for us to eat il. (2) means either (a) the planes which are flying can be dangerous, or (b) the fact that someone is flying planes can be dangerous. The ambiguity in sentence (3) can be resolved by a process of „bracketing“ which reveals that its constituent elements can be broken up into two different „phrase markers44 as follows13:
{(They) [(are boring) (students)]}{ (They) {(are) [(boring) (students)]}}
In th^ first interpretation of sentence (3) the square brackets [ ] separate the verb phrase functioning as predicate from the noun phrase (They) functioning as the subject of the sentence. In the second interpretation of the above sentence the square brackets separate the noun phrase (boring students) functioning as complement (predicative) of the verb (are). This complex noun phrase comes from a relative attributive clause structura, namely, the students who are boring.
This phrase marker shows that the ambiguity of the sentence lies in the fact that the word boring functions in one case as an inflected verb-from (i.e., is a present participle having verb characteristics), and in the other case, as an adjective modifying the word students (i.e., a present participle having adjective characteristics). Sentence (4) is ambi-guous in at least two ways: one reads it as either the hunters need more practice in order to shoot better, or that the hunters are shot by someone. It is clear that only one phrase marker description is possible for this sentence although it has two interpretations; so its ambiguity should be explained by some other process. The reason we understand the ambiguity of sentence (4) may thus be attributed to the fact that we are able to recognize the relation between it and two other sentences each of which has its own distinct phrase marker. This is the essence of transfor-mations: they are laws that control the relations between sentences that have „grammatical affinity“14.
It is clear that some sentences have more than one meaning and it is very easy to explain it to the learners. Why should we avoid then telling them that this is a proof that language has two structures, the „deep s-truc-ture“ that assigns meaning to the sentence (determines its semantic interpretation)15 and the „surface structure44 that represents the actual utter-ance of the sentence (determines its phonetic interpretation)16.
In our opinion even the teaching of some „formulas44 of the type S->NP — VP (which means a sentence is rewritten as NP + VP) makes grammatical notions simpler and clearer. We should make our pupils understand the distinction between notions like ,,structures44 (Noun Phrase, Verb Phrase, Prepositional Phrase, etc.,) and „functions44 (subject, pre
13 E. H. Lenneb er g, Biological foundations of language, John Wiley and Sons, New York, 1967, p. 286.
14 L e o n Jakobovits, Implications of Recent Psycholinguistic Developa ments for the Teaching of a Second Language, in Mark Lester, op .cit., p. 266.
15 N o a m Chomsky, Aspects of the Theory of Syntax, The MIT Press, Cambridge, Mass., 1965, p. 16.
16 Ibidem.
A TRANSFORMATIONAL APPROACH
75
dicate, noun modifier, etc.,) that these structures may have. As soon as they got the difference in meaning between 'the two notions I think it is simpler to speak of ,..structures44 and show the ,,functions“ they may have than learning all sorts of divisions of predicates and attributes and so om
From a theoretical point of view, development of grammatical competence should be facilitated by getting the learner to perform a set of transformations on famiiies of sentences (e.g. „I cannot walk because I broke my leg44; ,,If I didn’t break my leg I could walk4*; ,,Given the fact that I broke my leg, I cannot walk4*; „How do you think I could possibly walk if I broke my leg44; ,Jt is impossible for me to walk given the fact that my leg is brokenA etc.). The distinction between transformation exercises and pattern drill is that the first deals with the competence in-volved in deep structure while the second focuses on surface structure. On the other hand. transformation exercises are easy to construct a îmi easy to operate in dass17.
Somc Romanian linguists have already successfully tried to explain some grammatical structures in the way we propose. I would especially mention the wa-r Alice Bădescu18 discusses the Infinitival structures, al-though she makes no reference to th< transformational theory; namely, she has not used terms specific to this theory. And I think her merit lies in the simple and clear veay of explaining the grammatical structure without giving any rules or formulas.
An excellent book to be used in English classes is ,,English Grammar Exercises4*19 *. Avoiding complicatecl explanations, the book offers lots of exercises on a transformational basis. Supposing that the teacher has an adequate theoretical training, the usage of a book like that can efficiently •contribute to the reaching of proficiency in English.
The purpose of learning a language is to create sentences not to re-peat them. Language .acquisition is dependent on an innate endowment which constitutes the knowledge of language universalsm Language learning is the acquisition of a set of rules that may generate any of an indefinite variety of specific linguistic performances. A language cannot be identified with any particular set of these performances. It is well known that the fluent speech of most native speâkers does not consist totally of well-formed sentences. The logical implication of this would be that no language teacher should ever force his/her pupils to use only Avell-formed sentences in practice conversation whether it be in the class-room, laboratory or outside. Children se-em to acquire the competence of
17 Leonar d Ne w m a r k, op, cit., p. 216.
18 Alice Bădescu, Gramatica limbii engleze, Ed. științifică, București, 1963.
19 D. C hi ț o r a n, I. P a n o v f, I. Poenaru, English Grammar Exercises, Ed. științifică, București, 1972.
211 Leon Jakobovits, op. cit., p. 269; Samuel Jay Keyser. Paul M. Postai, Beginning Enalish Grammar, Harper and Row, Publishers, New York, 1976, p. 399.
76
A. TROFIN
well-formed sentences dospite the semi-grammaticality of the adult speech to which they are continually exposed. The reason that in most instanc-es we are able to give a semantic interpretation of semi-grammatical sentences lies in the fact that we have the capacity of relating these semi-grammatical sentences to their well-formed equivalents. There must therefore exist lawful transformations between semi-sentences and well-formed ones. This is also the reason why we are able to understand the speech of children: the grammar of their utterances is generic of the lat-er grammar of well-formed sentences. If this were not the case, we would not be able to understand and expand their utterances21.
The transformationalists have demonstrated that the structural pat-mal use of language is innovative, in the sense that much -of what we say in the course of normal language use is entirely new, not a repeti-tion of anything that we have heard before and not even similar in pattern22. Creative construction in the language classroom means that during a significant part of the language class natural communication situations are provided which allow learners to use their creative construction abilities to the fullest. If we wish to provide natural communication situations in the classroom we must focus on the message, not on the form of the message23.
A transformational grammar provides knowledge about how language functions and can raise intuitive knowledge of a language to a con-scious level. It can make people more aware of the stylistic options that are available in their language. When thev learn about a transformation, they mașter a principie that can account for an infinite number of correct sentences rather than a minor rule of usage that will enable them to avoid a few incorrect ones. Some people may be able to understand complex structures without being able to use them. Transformational grammar can teach such individuals to use more complicated sentence patterns themselves24.
The transformationalists have demonstrated that the structural patterns are no more than surface representations of underlying structures and that, in numerous cases, they do not adequately reflect the significant structural contrasts in the grammar of the target language25. That is why the transformational theory in general and its notions of competence and performance in particular, should exert a significant influence on the teaching and learning of English as a foreign/second language.
^Leon Jakobovits, op. cit., p. 274; Leonard Newmark, op. cit., p. 217.
22 N o a m Chomsky, Language and Mind, Harcourt Brace Jovanovich. Inc. New York, 1972, p. 11.
23 H e i d i C. Dulay and Marina K. Burt, Creative Construction in Seo ond Language Learning and Teaching, in Marina K. B u r t and H e i d i C. D u-1 a y, New Directions in Second Language Learning, Teaching and Bilingual Edu-cation, TESOL, Washington, D.C., 1975, p. 31.
24 D i a n e D. Bornstein. An Introductivii to Transformational Grammar, Winthrop Publishers, Inc., Cambridge. Mass., 1977, p. 209.
25 Charles T. Scot t, op. cit., p. 79.
A TRANSFORMATIONAL APPROACH
77
O ABORDARE TRANSFORMATIONALĂ A PREDĂRII LIMBII ENGLEZE CA LIMBA STRĂINA
(Rezumat)
Autorul susține necesitatea modernizării predării limbii engleze ca limbă străină, bazîndu-și argumentele pe cercetări recente în domeniul lingvisticii, psihologiei, psiholingvisticii și lingvisticii aplicate. însușirea unei limbi (language acquisition) include abilitatea de a produce propoziții originale formate după regulile limbii respective, exprimarea intențiilor proprii în aceste propoziții și pe baza acelorași reguli înțelegerea fluxului vorbirii produs de alți vorbitori în limba respectivă. Scopul învățării unei limbi este de a crea propoziții proprii și nu de a repeta modele artificial construite. Modelele structurale nu reflectă în mod adecvat deosebirile semnificative din gramatica limbii țintă. De aceea autorul sugerează aplicarea teoriei transformaționale, și în special a noțiunilor de competență și performanță, în procesul de predare și însușire a limbii engleze oferind și unele exemple semnificative.
STUDIA UNIV. BABEȘ-BOLYAI, PHILOLOGIA 2, 1973
RECENZII
M i h a i No vi co v, Mihail Șolohov. Omul si opera, Ed. Albatros. București. 1977.
Șolohov se numără printre scriitorii străini care se bucură de atenție în cercetarea literară românească din ultimii ani, dovadă și această ultimă lucrare a profesorului de la Universitatea din București, apărută în colecția de monografii a Editurii Albatros. Ea survine, spre a ne opri numai la lucrările de anvergură, după monografia Galinei Maievschi (Mihail Șolohov, Ed. Univers, București, 1970), tributară anumitor tradiții încetățenite în exegetica șolohoviană, și după densa în informații, deși de o altă factură, cercetare a lui Gheorghe Barbă (Mi-hait Șolohov în universul literar românesc, Centrul de multiplicare al Universității din București, 1975). Dacă se are în vedere și faptul că în patrie — cum se întîmplă, de regulă, cu valorile unanim recunoscute — scriitorul are la activ numeroase lucrări închinate lui, rezultă că o nouă abordare a sa implică nu numai o doză de temeritate, ci și anumite rigori de care ultimul — în ordinea cronologică — cercetător trebuie să țină seama. Și autorul monografiei de față a fost conștient de riscul asumat, dovadă frecventele referiri la predecesorii săi și permanenta năzuință de formulare a punctului propriu, fie că acesta înseamnă uneori. inevitabil, raliere — cu anumite rezerve — ia niște poziți deja exprimate, fie, mai adesea, disociere de acestea și avansarea unor ipoteze noi. Este ceea ce conferă, de fapt, valoare și interes monografiei lui M. Novicov. Ea cuprinde șase capitole: Viața, Povestiri de pe Don. Donul liniștit, Pământ desțelenit, Lucrări închinate celui de al doilea război mondial, Omul.
In mod firesc, locul central îl ocupă paginile dedicate Donului liniștit — capodopera șolohoviană, definită încă de la apariție ca „roman~cpopee“ și comparată în acest plan cu Război și pace de L. Tolstoi, după cum precizează de la început cercetătorul (p. 64), în care trăiește „o lume plină, dinamică, totală, tot atît de totală ca și viața însăși11 (p. 151) și
contactul cu care, în sfîrșit, „ne produce senzația că autorul Donului liniștit este un scriitor de geniu11 (p. 153). Aceste pagini (cca 150) se ordonează în funcție de unele aspecte importante pe care le ridică abordarea respectivei creații, de punctele nevralgice existente în interpretarea ei — criteriile de încadrare în categoria romanelor-epopee, controversele iscate de locul, rolul și esența tragică a personajului de excepție reprezentat de Grigori Melehov, geneza tragismului care animă întreg romanul, virtuțile artei prin excelență realiste a lui Șolohov etc. Mai mult decît în alte capitole, iese în evidență aici efortul de îndepărtare de anumite criterii dominate de sociologism absolutizator și automulțumit în favoarea altora pornind de la realitatea estetică a textului, de la particularitățile intrinseci ale personajului literar dat, ceea ce creează, în ultimă instanță, premisele unei mai adecvate receptări a destinului său sinuos, în consens, dealtfel, cu intențiile intime ale scriitorului precizînd că „Melehov are un destin cu totul individual44 în care el, în pofida unor opinii critice îndelung vehiculate, nu a intenționat să sintetizeze avatarurile unei întregi categorii sociale — țărănimea mijlocașă (cf. p. 111—112).
Sintetizind datele esențiale ale polemicii generate de interpretarea destinului tragic al lui Grigori Melehov (eroul expiază o vină pe care unii o consideră o greșeală, alții — o rătăcire), Novicov încearcă concretizarea unei poziții proprii, pornind, după cum am menționat, de la datele oferite de personaj care. în spațiul limitat de patriarhalitate al căzăci-mii, se relevă estetic ca o emanație a frumosului. El respinge opinia larg răspîn-dită conform căreia Melehov poate fi încadrat în seria tipologică a așa-numiților „căutători de adevăr44, opinie împărtășită și de G. Maievschi (cf. op. cit. p. 163), considerîndu-1 mai aproape de lermon-tovianul Peciorin, de „oamenii de prisos" ai literaturii ruse, și chiar de seria amplă a personajelor prin care se realizează desacralizarea romantismului decît de ..apostoli/4 (p. 111). Melehov expiază o vină, cl este însă vinovat nu față de al
RECENZII
79
ții, ci față de el însuși, vina lui constînd în „refuzul de a accepta răspunderea linei opțiuni angajante, deci definitive", ceea ce, în condițiile unui ritm istoric accelerat, îl conduce inevitabil la catastrofă (cf. p. 111—112). Romanul devine astfel istoria unei ratări, eroul rămînînd, în plan estetic, un personaj pozitiv ratat, posesorul unui caracter de o exemplară noblețe, în ciuda răului pe care l-a acumulat în jurul său. „Grigori Melehov a-junge — după două mii de pagini — în situația de a nu mai putea continua drumul în zig-zag, care pînă atunci îi permitea să păstreze «însemnele» excepționa-lității — constată concluziv M. Novicov. în sfîrșit, va trebui să aleagă. în funcție de această ultimă opțiune, drumul său de viață se va colora sarcastic sau apoteotic. Dar, ca un mare artist, Șolohov a intuit că acest final nu aparține romanului. Ca roman al unei ratări, Donul liniștit se termină în momentul .în care ratarea se consumă definitiv. Tragedia vinei fatale fată de sine însusi ia sfîrsit" (p. 113— 114).
Demne de a fi reținute ni se par considerațiile asupra atmosferei tragice care învăluie romanul în totalitatea lui: „în Donul liniștit nu e vorba doar de reliefarea unor aspecte tragice din viața oamenilor, în anumite situații, ci de însuși tragismul imanent al existenței umane, pe care evenimentele revoluției l-au potențat ca niciodată pînă atunci în isto-rie“ (p. 168) sau, în alt loc: „Tragismul devine aerul pe care-1 respiră toți protagoniștii" (p. 189) și, în context, efortul de depistare a unor afinități de profunzime cu tragicul elin. „Pentru noi, existența u-nor numeroase consonanțe ... între tragismul șolohovian și tragismul grecilor antici constituie una din căile principale de apreciere estetică a operei marelui scriitor" declară M. Novicov (p. 170), avînd în vedere o anumită senzație de fatalitate care-i însoțește pe eroi, forța de întrupare a destinului implacabil (amintind de tragediile grecești) sau modul în caro evenimentele relatate conduc la idcea vinei tragice și a ispășirii ei.
Cu interes se parcurg opiniile autorului referitoare la alte aspecte ale romanului, de pildă la cuplul erotic Gri-gori-Axinia, Donul liniștit fiind, după îndreptățită constatare a sa, „și romanul unei mari iubiri" (p. 115). fișele caracterologice pe care le întocmește altor personaje, tentativele de descifrare a elementelor componente care creează
acea copleșitoare impresie de adevăr al vieții, remarcată de toți comentatorii. Cu nu mai puțin interes și cu regretul de a nu fi căpătat o mai mare extensiune se lecturează și cele 20 de pagini dedicate Pământului desțelenit, simptomatic, după cum sugerează comentatorul, din punctul de vedere al virtuților care pot înnobila un roman „ilustrativist prin excelență" (p. 209) atunci cînd el e scris de un artist de talia lui Șolohov. Toate acestea justifică concluziile din finalul cărții: „Pentru toți acei care iubesc cu adevărat literatura, Șolohov rămîne un clasic, un clasic al literaturii în general și un clasic al literaturii secolului XX în special..." (p. 254), în opera căruia pulsează, la fel de viu ca și în viață, întreaga complexitate de probleme cu care se vede confruntat omul secolului nostru.
în ciuda anumitor stridențe de ordin stilistic, a unor „rusisme" care mai Dot fi întîlnite ici și colo (cităm cîte-va exemple: pijon pentru „filfizon, fante" (p. 59), nacealnik pentru „șef, superior" (p. 67), „să punem sub îndoială" în loc de „la îndoială" (p. 140) etc., a unor expresii de tipul „tulburare învîrtejită" (p. 112), monografia lui M. Novicov se impune atenției prin seriozitatea și pasiunea cercetării, avide de a descoperi noi unghiuri de vedere pentru înțelegerea creației șolohoviene, înscriindu-se cu succes în procesul salutar de modernizare a mijloacelor de investigație și metodologiei critice utilizate, care îi caracterizează lucrările din ultimii ani, și constituind totodată o valoroasă contribuție a ,.rusisticii“ românești la receptarea profundelor adevăruri umane cuprinse în opera unuia din remarcabilii scriitori ai secolului XX.
MIRCEA CROITORU
M a r i n B u c ă, I v a n E v s e e v, Probleme de semasioMgie, Ed. „Facla", Timișoara, 1976, 202 p.
Lucrarea de față are următoarea struc
tură: Introducere (M. Bucă, p. 9—11); Problema sensului lexical în lingvistica contemporană (M. Bucă, p. 12—30); Polisemia (I. Evseev, p. 31—98); Omonimia (I. Evseev, p. 99—117); Sinonimia (M. Bu
80
RECENZII
că, p. 119—143); Antonimia (M. Bucă, p. 144—195).
Sporirea interesului față de categoriile semasiologice este dictată de nevoia ridicării la un nivel superior al acestor cercetări ca urmare a acumulării, în majoritatea limbilor, a unui imens material faptic, precum și datorită necesității de a da un răspuns categoric formalismului din lingvistică. Probleme de semasiologie se înscrie în sfera preocupărilor majore ale lingvisticii teoretice, luînd în discuție și analizînd probleme complexe ca cele ale sensului, polisemiei, omonimiei, sinonimiei etc. Pre-zentînd diferitele opinii cu privire la sens, autorii ajung la concluzia că sensul lexical reprezintă o reflectare a obiectelor și fenomenelor din realitatea obiectivă în cuvînt cu ajutorul noțiunii.
Legat de problemele sensului lexical, merită să fie subliniat capitolul privitor la polisemie, în care este dezvăluit mecanismul semnului lingvistic. întreaga structură semantică este analizată pe un plan ierarhic, realizîndu-se astfel diferite opoziții ca sensul principal — sens secundar, sens de baza — sens derivat, sens propriu — sens figurat, sens denotat iv ocazional, sens neutru — sens marcat stilistic etc. Mulți dintre termenii co-ponenți ai opozițiilor amintite par ci fi sinonimi, în realitate ei primesc accepțiuni diferite. Clasificarea opozițională menționată contribuie la reliefarea afinităților asociațiilor semantice. Deși se o-perează cu un număr restrîns de exemple, capitolul de față stabilește unele jaloane în cercetarea în continuare a polisemiei și legat de aceasta a omonimiei, a delimitării acestora, precum și la întocmirea dicționarelor de omonime.
în capitolul de sinonimie sînt prezentate într-o formă nouă și actuală vechile preocupări ale autorului. După ce sînt prezentate diferitele teorii privitoare la noțiunea de sinonim, la volumul și sfera acestora, autorul ajunge la con-culzia că sinonimele sînt „cuvinte care desemnează aceeași clasă de obiecte și exprimă aceeași noțiune, deosebindu-se,
în majoritatea cazurilor, fie prin nuanțe stilistice, fie prin nuanțe semantice, fie prin toate aceste tipuri de nuanțe" (p. 136). Această definiție este destul de comodă, însă prefi simplă, dacă ținem seama de o serie de alte criterii. Am menționa faptul că, la urma urmei, în raport de sinonimie intră cuvîntul cu unul dintre sensurile sale. Cu toate acestea definiția de față are un mare avantaj față de alte definiții anterioare prin faptul că elimină din această sferă cuvintele care exprimă doar o anumită apropiere lexicală fără a fi în realitate sinonime.
Merită toată aprecierea capitolul privitor la antonimie. Este cunoscut faptul că în lingvistica românească, cît și în general, antonimia, pe plan teoretic și practic, a rămas în urmă. Abia în ultimii ani i s-a acordat atenția meritată. Avînd la îndemînă unele studii recente, precum și o bună practică în întocmirea dicționarului de antonime, autorul a reușit să scoată în evidență toate legăturile de similitudine existente între cuvintele ce intră în raport de antonimie, precum și deosebirile acestora parcurgînd diferitele trepte de gradație. Avînd la îndemînă un bogat material faptic, a putut stabili numeroase criterii de delimitare a antonimelor, criterii care au dus la stabilirea de tipuri de antonime.
întreaga lucrare este bine închegată și reflectă realizările lingvisticii românești, autorii avînd o bogată și multilaterală informație. Datorită acestui fapt și a altora, desigur, autorii au izbutit să prezinte obiectiv și cu multă competență o diversitate de relații ale cuvintelor, precum și organizarea internă a lexicului limbii române. Importanța lucrării crește și prin faptul că Centrul lingvistic din Timișoara este relativ tî-năr, iar cu ani în urmă se afirma că la Timișoara nu se poate face lingvistică. Realitatea infirmă aceste afirmații. Din punct de vedere grafic cartea este realizată ireproșabil.
ONUFRIE VINȚELER
V®R!FIOAt”"
1987' î
întreprinderea Poligrafică Cluj-Napoca
315/1978
în cel de al XXIII-lea an (1978) S udia Universitatis Babeș—Bolyai apare semestrial în specialitățile:
matematică fizică chimie
geo 1 ogi e—geogra fi e biologie filozofie
științe economice științe juridice istorie filologie
Ha XXIII rOAy H3AaHHH (1978) Studia Universitatis Babeș — Bolyai buxoaht abu paaa b roA co cjieAyiomRMB cneuHajibiioc'niMH:
MaTeMaTHKa
(j)W3HKa
XHMMa
rec) Jiorn h - - rcor pa< ț ui a oiiojiormi
([)HJ1OCOC[)HH
SKOHOMiiqecKHe nayKR fopw^RqecKHe uayKM HCTOpHR cpHjio./ionm
Dans sa XXIII-e annee (1978) Studia Universitatis Babeș—Bolyai paraît semes-triellement dans Ies specialites:
mathematiques physiquc chimie
geologi e— geo g r a p 1 ii e
biologie	"	.
philosophie Sciences economiqucs Sciences juridiques histoire philologie