REDACTOR ȘEF: Prof. I. VLAD
REDACTORI ȘEFI ADJUNCȚI : Prof. I. HAIDUC, prof. I. KOVĂCS, proL I. A. HUS
COMITETUL DE REDACȚIE FILOLOGIE: Prof. A. ANTAL, prof. I. PATRUT, proL (L	/roi. 3. T0D03AX, coai. U. CAPUȘAN, conf. O. SCHIAU (redactor
responsabil), eoni. S. TRiFU, iecL 1. ȘEULEAN, asist. G. G. NEAMȚU (secretar de redacție)
ANUL XXVIII
1983
STUDIA
UNIVERSITATIS BABEȘBOLYAI
PHILOLOGIA
Redacția : 3400 CLU J-NAPOCA, str. M. Kogălniceanu, 1 @ Telefon 1 61 00

S U AI A B - C O N T E N T S - S O M II A I R E - C O A E P X A H B E
JD. BBJxAN, în legătură cu conectivele propoziției subiective © A propos des mots subordonnants de la proposition sujet . .	........	3
C. MILzAȘ, Mijloacele lingvistice de concatenare a macroeontextelor © Moyens linguisti-cpcs de concatenation des macrocontextes..............................................  g
G. UGA.MȚU, Nonflexiune cazuală secundă & La nou flexion casuelle seconde ...	15
POP, Vasile Bogrea și cultura populară românească © Vasile Bogrea et la culture populaire roumaine ..............................................................  20
V.	GOIA, Un memorialist uitat: G. I. Icunescu-Gion ® Un auteur de memoires oublie — G. I. lonnescu-Gion.........................................................  27
V.	VOIA, N. I. Apostolescu comparatist N. I. Apostolescu comparatiste ....	34
V.	BACIU, Beaumarcliais et le drame ’© Beaumarcliais și drama........................ 41
A. KALIK, Isomorphisme des structures litteraireș et des structures linguistiques (le temps verbal dans une structure descriptive) (II) ® Izomorfismul structurilor literare și lingvistice (Timpul verbal intr-o structură descriptivă) (II) .....	45
A. TROPIN, Preliminaries to a history of Romanian AAnglistics”. II. The beginning of tlie teacliing of Buglish in Romania $ Preliminarii la o istorie a „anglisticii”
românești. II. începuturile predării limbii engleze în România..................................... 50
G. VANCI3A, Textlinguistik : Problembereich und Gescliiclitlicher Uberblick © Lingvistica textului: problematică și-istoric . -	..................................... 54
2
A. BAN, Problema elementului marcat/nemarcat în opozițiile fonologice dur/moale ale consonantismului limbii ruse • FIpoâJieMa HeMapKMpoBaHHOCTH /MapKHpoBan-hoctm qjienoB (JîOHOJiorwqecKOH onno3MUWH tbcpaocth/ MarKocTH b KoncoHaHTH3Me
pyccKoro H3biKa............................................................. 62
O. VINȚELER, Cu privire la semnificația prepozițiilor și conjuncțiilor • K Bonpocy o 3HaiieHWH npeAJioroB h coiosob ...................................... 68
Rec enzii — Books — Livres parus — Buchbesprechungen — PeueH3HH
Paul S c h v e i ger, Limbă și vorbire în afazie (I. T. STAN) ............... 74
V a s i 1 e F r ă te a n u, Critica gîndirii mitice (I. IANOȘI).............. 75
G^G r u i ț ă, Acordul în limba română (ȘT. HAZY)............................ 78
Grundziige einer deutsclien Grammatik (E. VIOREL)............................ 78
A ni el 1 o Gentile, La Fortuna di Virgilio e la continuita della sua tradizione
(V. MOCANU-HICEA)........................................................... 80
STUDIA UNIV. BABEȘ-BOLYAI, PHILOLOGIA, XXVIII, 1983
ÎN LEGĂTURĂ CU CONECTIVELE PROPOZIȚIEI SUBIECTIVE
D. BEJAN
0. între celelalte subordonate, subiectiva1 ocupă un loc aparte nu în ceea ce privește numărul și felul elementelor relaționale (căci, în fond, ele sînt aceleași ca la celelalte subordonate : conjuncții, locuțiuni conjunc-ționale, pronume relative și nehotărîte, adverbe relative și nehotărîte), ci referitor la relația dintre conectiv și elementul regent. Avînd în vedere că acesta (elementul regent) este mai variat și mai complicat decît în cazul celorlalte subordonate, înseamnă că și căile de conectare a propoziției subiective cu acest element regent vor fi tot așa de variate.
1. în funcție de elementele relaționale, subiectivele se pot clasifica în subiective conjuncționale și relative. La rîndul lor, subiectivele relative se pot diviza în subiective pronominale (introduse prin pronume relative și relative nehotărîte) și adverbiale (introduse prin adverbe relative).
1.1.	Subiectivele conjuncționale se introduc prin : că, să, ca (. . .) să, dacă și de2.
1.1.1.	în ceea ce privește conjuncția ca să, ea poate să apară în forma ca. . . să, ori de cîte ori apare să, deoarece ea (să) e echivalentul lui ca să în limba actuală : Nu ne convine ca după ce terminăm să mergem; Nu ne convine să mergem după ce terminăm.
1.1.2.	în cazul subiectivelor care au ca regenți verbe active imperso-nale-unipersonale există un echilibru între apariția lui că și apariția lui să3 *
1 în legătură cu propoziția subiectivă, vezi: Gramatica limbii române, ediția I, voi. II, 1954, ediția a Il-a, voi. II, 1963; I. Iordan, Limba română contemporană, București, 1956, p. 699—700; J. Byck Propozițiile subiective, în ,,Gazeta învăță-mîntului", VII, 1955, nr. 316; Gh. Nedioglu, Independența subiectului, în LII, II, 1955, nr. 2, p. 12—13; Al. Graur, Pentru o sintaxă a propozițiilor principale, în SG, I, 1956, p. 121—141; Gh. Poalelungi, Propozițiile impersonale în limba română, în „Materiale științifice ale Institutului pedagogic din București pe anul 1956", București, 1957, p. 45—85; Valeria Guțu, Propoziții relative, SG, II, 1957, p. 161—173; D. D. D r a ș o v e a n u, P. Dumitrașcu M. Zdrenghea, Analize gramaticale și stilistice, București, 1959, p. 50—53; I. Rizescu, Observații asupra adverbelor predicative în limba română, în SCL, XI, 1960, nr. 3, p. 683— 687; Șt. G i o s u, Propoziția subiectivă, în „Studii și cercetări științifice11, XII, 1961. fasc. 1, p. 65—74: Ecaterina Teodorescu, Adverbe predicative?, în LR XIII, .1964, nr. 5, p. 423—436; Mihaela Mancaș, Observations sur la syn-taxe des completives et des subjectives dans la grammaire generative, în CLTA, II 1965, p. 127—147; Ștefania Popesc u, Contribuții la cunoașterea propoziției subiective, în LL, 11, 1966, p. 351—375; Ecaterina Alexandrescu, Propozițiile subiective, predicative și regenții acestora, în LL, 15, 1967, p. 167—179; V. Ș e r b a n, Sintaxa limbii române. Cttrs practic, ediția a Il-a, București, 1970, p. 133—135; D. D. Drașoveanu, O categorie sintatică — unicitatea, în CL, XVII, 1971, nr. 2, p. 325—337; Ecaterina Teodorescu, Propoziția subiectivă, București, 1972.
2 în limba veche și populară apare și locuțiunea cum că, după Gramatica limbii române, ediția a Il-a, II, p. 267.
3 Investigația noastră se bazează pe o listă aproximativă a regenților propo-
ziției subiective stabilită după Dicționarul român-englez, București, 1965.
4
D. BEJAN
(numărul subiectivelor introduse prin să depășește numai cu puțin numărul subiectivelor introduse prin că). Există subiective care, după asemenea verbe, se introduc numai prin că (Mă frămîntă că el n-a venit, Mă impresionează că n-a venitJ sau numai prin să (Nu merită să mergi. Rentează să vii). Alte subiective se pot introduce prin ambele conjuncții: îmi place că ai venit; îmi place să merg; Ne incintă că ai venit, Ne incintă să auzim așa ceva; îi trece prin minte că n-a făcut ceva, îi trece prin minte să vină la noi4 etc.
Dincolo de verbele impersonale active, întrebuințarea conjuncțiilor că și să diferă.
1.1.3.	Astfel, că introduce mai frecvent subiective care au drept regenți verbe impersonale reflexive (Se adeverește că..., Se bîrfește că..., S-a luat de bună că..., S-a pus în evidență că...J, verbe impersonale pasive (A fost aproximat că..., A fost apreciat că..., Este cunoscut că..., /I fost dat în vileag că..., A fost pus la îndoială că...,J adverbe și locuțiuni adverbiale predicative (Bineînțeles că..., într-adevăr că..., Pesemne că...) și expresii impersonale-unipersonale avînd ca nume predicativ verb la supin (E de accentuat că..., Era de bănuit că.... Pare de necrezut că...J.
1.1.4.	Să introduce mai frecvent subiective cerute de expresii verbale impersonale-unipersonale, care au drept nume predicative adverbe (E ademenitor să..., E brutal să..., E comod să..., E dialectic să..., E dificil și substantive (E o afacere să..., E un chin să..., E o ambiție deșartă să..., E o decădere morală să..., E o abatere de la lege să..., E o jucărie pentru el să..., E o încălcare a legilor să..., E o lege a firii să...f
1.1.5.	Normal că există și subiective introduse prin să acolo unde că, prevalează (Nu.se admite să..., Se binevoiește să..., Nu se cade Se caută, să.... Este oprit să..., Este permis să... etej, după cum există și subiective introduse prin că acolo unde să prevalează (Este adevărat că..., E inexact că..., A fost un accident că..., A fost o eroare cumplită ca ... etc. j.
1.1.6.	Există, apoi, în ambele grupe, 1.1.3. și 1.1.4., subiective, ce-i drept măi puține, introduse atît prin să, cît și prin că : Se admite	Se admite
să..., Este calculat că.../ Este calculat să..., A fost hotărît că..A. fost hotă-rît să..., Aproape că... / Aproape să.. E amuzant că... / E amuzant să, E colosal e&^.țE colosal să..., E o baftă, eh^JE o baftă să..., E un .chilipir că.../E un chilipir să..., E un blam cumplit e&^./E un blam cumplit să..., Nu-i de conceput ea^./Nu-i de conceput să...etc.
1.1.7.	Prin de (cu valoarea lui că) apar subiective după verbe impersonale reflexive : se face (Cum se face de nu ești acoloj, se întîmplă (Nu știu cum s-a întâmplat de a rămas pictura cu totul înlăturată din cărarea mult cotitei mele colinde de vînător — hoinar — Odobescu, S. III, 113J 5, se nimerește . (S-a nimerit de era și el printre ei). Normal că asemenea contexte sînt caracteristice unui limbaj mai învechit și popular sau mai puțin pretențios.
4. Pentru locuțiunile verbale din acest articol, vezi Flori ca Dimitrescu, .Locuțiunile verbale în limba rornână, București, 1958, p. 223—233.
5 După Gramatica limbii române, ediția a. Il-a, II, p. 267.
PROPOZIȚIA SUBIECTIVĂ
5'
Aproape în toate celelalte cazuri, cînd apare de, ea este sinonimă cu ducă. Dar și acest fapt ține mai mult de un limbaj mai arhaic decît de unul actual, adică limba mai veche îl preferă pe de, iar limba actuală ] c dacă.
Subiectivele introduse prin dacă pot sta aproape după toate tipurile de regenți: verbe impersonale active (îl afectează dacă nu vii, Nu importă dacă vine și el, Ne incintă dacă vii și tu, îmi face bine dacă mă ajuțij, verbe impersonale reflexive (Nu se amintește dacă el a lipsit, Nu s-a comunicat dacă trenul va întîrzia, Nu se precizează dacă va veni mîine sau poi-mîme, Nu s-a băgat de scamă- dacă el a lipsit), verbe impersonale pasive (A fost cercetat dacă el a depășit linia dublă, încă n-a fost confirmat dacă a. sosit trenulj, adverbe predicative (Abia dacă a zis trei cuvinte), interjecții (Zău dacă-mi pare rău. ) și expresii impersonale (E ezirios dacă el a venit,. E discutabil dacă ei va fi promovat sau nu, Mi-e indiferent dacă vii sau mu E o binefacere pentru el dacă vii, E o mîndrie a tuturor dacă vei hm cupa, Răni inc de văzut dacă el a venit sau nu, E de discutat dacă el merită această onoare) etc.
în multe cazuri, conjuncția dacă poate fi înlocuită prin că (Nu importă dacă vii —- Nu importă că vii, Ne impresionează dacă vii — Ne impresionează. că vii, Să se confirme dacă el a sosit — Să se confirme că el a sosit, Nu se comentează dacă el a venit — Nu se comentează că el a venit, Nu a fost dovedit dacă el este de vină — Nu a fost dovedit că el e de vină, E bine • dacă zici așa — E bine că zici așa, Mi-e indiferent dacă vii sau nu — Mi-e indiferent că vii sau nu etej, cu să (E absurd- dacă zici așa — E absurd- să zici așa, E deranjant dacă nu zici nimic — E deranjant să nu zici nimic, E un blestem dacă zici așa ceva — E un blestem să zici așa ceva etc.J sau cu amîndouă (îl deranjează că/să/dacă vii, Ne place că/ să/dacă faci acest lucru, Te enervează eă/să/dacă-1 auzi, E absurd dacă mergi acolo, E bine ea/sa/dacă vii, E o aberație că/să/dacă zici așa,. E o binefacere că/să/dacă-i dai cartea dej.
1.2.	Subiectivele relative se subdivid, așa cum am spus, în pronominale și adverbiale.
1.2.1.	După cum se știe, subiectivele pronominale se introduc prin pronume și adjective relative (care, cine, ce, cit, cită, citi, cîte) și relative nehotărîte (oricare, oricine, orice, aricit, aricită, oriciți, oricîte).
Aceste elemente de relație sînt caracteristice, lucru cunoscut, în mai mare măsură subiectivelor de după verbe și locuțiuni verbale personale, inclusiv verbe copulative personale cu nume predicative exprimate prin adjective, substantive și verbe la supin: (Numai cine învață știe, Cîți studenți au concurat au reușit, Oricine învață știe, Cine poartă verigheta pe dreapta este logodit, Care au făcut acest lucru sînt de admirat etc.).
Dar pronumele relative introduc subiective și pe lîngă regenți de altă natură, și anume: verbe impersonale active (Nu interesează. — Nu importă cine vine/ce faci/cîți vin, Nu reiese de aici cine va veni/ ce vom face/ cîtă benzină s-a consumat/cîte ore s-au efectuat, Nu figurează în această listă ce trebuie să facem) cine va merge primul/ cîte ore trebuie să stăm aici/ cîți studenți trebuie să plece etej, verbe impersonale reflexive (Nu s-a anunțat — Nu s-a comunicat — Nu s-a dezvăluit — Nu s-a hotărit —
6
D. BEJAN
Nu s-a precizat — Nu s-a raportat — Nu s-a relatat — Nu s-a stabilit — Nu se știe — Nu s-a dat publicității ce vom face/ cine va veni/cît timp vom sta aici/cîte studente vor pleca/cîți vor aștepta în stație etcj, verbe impersonale pasive (A fost consemnat — A fost hotărît — A fost raportat A fost stabilit ce vom zice/cine va începe discuția/care dintre noi va pleca primul/eîți vor participa la ședință etcj, expresii impersonale cu adverbe (Nu e clar ce vom face după aceea, E curios cine va veni/cîti vor veni/ care dintre ei va primi premiul, E fantastic cîți au venit, E foarte important ce va zice el/cîți vor veni, E secret cîți vor pleca etcj, cu substantive (E un secret cine va veni/cîți vor fi trecuti pe listă, E o întrebare pentru noi cine va merge la congres/eîți vor fi premiați, E un fapt stabilit cine/ cîti/cîte trebuie să vină, A fost o preocupare a întregului colectiv cine îl va întîmpina pe reprezentantul organului central etc.J, cu verbe la supin (Rămîne de descoperit cine a fost hoțul/cîți s-au abătut de la consemn, E de precizat ce vom discuta la întîlnire/cine va lua proeesul-verbal/ cîți sau eîte vor participa, Pare de necrezut cîți au votat pentru/cîte obiecții s-au adus etc.J.
Nu ni se pare contraindicat să denumim și subiectivele introduse prin pronume relative de după verbe și expresii impersonale tot subiective pronominale.
După conținutul lor, subiectivele pronominale se pot clasifica în subiective pronominale personale, introduse prin relativele care, cine, cîți, cîte și nehotărîtele oricare, oricine, oricîți, oricîte, avînd ca regenți verbe personale și fiind echivalentele lui cine — cineva : Cine fuge ajunge, Oricine învață știe, Cîți au concurat au reușit, și subiective pronominale nepersonale, introduse prin ce, cît, cită, orice, oricît, oricîtă, pe lîngă verbe personale (Ce semeni răsare, Este respins orice nu corespunde realității) și prin relative și nc-hotărîte de după verbele și expresiile impersonale, toate rezumînd ideca de lucru, de ceva (Nu se știe cine vine = Nu se știe cevaj.
1.2.2.	Subiectivele relative adverbiale se introduc prin adverbe relative (cînd, cum, unde, încotro, cît), cu sau fără-prepoziții. Ele (subiectivele) pot fi cerute de verbe impersonale active (Nu ne deranjează — Nu ne place — Nu importă — Nu ne interesează — Nu reiese unde/cînd/încotro/cum/ cît mergi, Nu te privește unde /cînd/încotro/cît mergj, verbe impersonale reflexive (Nu s-a anunțat — Nu s-a comunicat — Nu s-a consemnat — Nu s-a dezvăluit — Nu s-a discutat — Nu s-a explicat — Nu s-a hotărît — Nu s-a notat — Nu s-a precizat — Nu s-a raportat — Nu s-a reamintit — Nu s-a stabilit — Nu se știe — Nu s-a telefonat — Nu s-a votat — Nu s-a dat publicității unde/cînd/încotro/cum/cît vom mergej, verbe impersonale pasive (A fost cercetat — A fost stabilit — A fost consemnat — A fost decis — A fost hotărît — A fost precizat unde/cînd/încotro/cum/cît vom mergej, expresii impersonale cu adverbe (E curios cînd va veni/un de va inerge/cum va rezolva problema/cît va sta aici, E foarte important de unde vom porni/de cînd vom începe lucrul/cum vom proceda, E revelator cînd a venit/unde și-a lăsat luerurile/eum a procedat/cît de mult a rămas acolo etej, cu substantive (E o problemă — E un mister — E un secret de unde au venit/eînd vom începe/cum vom rezolva problema/de unde va
PROPOZIȚIA SUBIECTIVĂ
7
începe cursa, E o dovadă de nesupunere cuin privești tu lucrurile, E o ofensă adusă colectiv ului cum ai vorbit etej, cu verbe la supin (E de cercetat — E de arătat — E de comunicat — Rămîne de văzut — E de ghicit — E de hotărît — E de lămurit — E de menționat — E de precizat — E de raportat — E de relatat — E de reținut — E de stabilit de uude vom începe/ pînă cînd vor dura exereițiile/cum vom termina acțiunea/cît de organizați sîntem etc).
2. Prin natura lor, unii regenți pot avea subiective introduse prin aproape toate elementele joncționale : Nu ne convine că n-ai venit/să mergem/ dacă nu spui adevărul/unde mergi/eînd mergi/ cum procedezi/ cît stai/ cine vine/ ce faci/ cîți vin, Nu ne interesează că nu poate veni/dacă n-ai cu ce scrie/ce faci/cine vine/ cîți vor participa/eum vei rezolva problema/ cînd vei ajunge/unde vei merge/cît de mult vei sta, Nu s-a anunțat că trebuie să mergem/dacă el va veni/ce vom face/ cine va veni/cîți vor participa/ cu cîte studente trebuie să vorbim/unde ne vom opri/ cînd ne vom opri/ cît timp vom sta pe drum, Nu s-a hotărît că vom merge/să ne oprim/dacă e cazul să ne oprim/ee vom cumpăra/cine va intra primul/ cîți vor participa la excursie/cu cine să vorbim/unde să telefonăm/cînd să începem/ cît să stăm în oraș, N-a fost precizat că el va veni/dacă trebuie să venim miinej ce vom face/cu cine vom lua legătura/cui trebuie să-i telefonăm/ cu cîți vom colabora/cum vom rezolva problema/unde să ne oprim/eînd să aducem caietele, E foarte curios că el n-a sosit/de ce n-a venit/dacă el va veni/ cine va fi șeful grupei/cîți studenți vor lipsi azi/ cum se va descurca/ de unde și-a cumpărat cărțile/cît de mult va întîrzia, Nu e un secret că el nu va veni/ce vom face/cu cine ne vom întîlni/cîți trebuie să participe/ undș vom înnopta/cum vom rezolva această problemă/cînd vom porni etc.
A PROPOS DES MOTS SUBORDONNANTS DE LA PROPOSITION SUJET
(Re su m e)
En roumain, la proposition sujet occupe une place â part parmi Ies subor-donnees, en ce qui concerne ses elements relationnels. En fonction de ce critere, Ies propositions sujets peuvent etre divisees en conjonctives et relatives. Les subor-donnees sujets conjonctives sont introduites par les conjonctions că, să, ca (...) să, dacă et de, selon l’antecedent. Les subordonnees sujets relatives se divisent, â ieur tour, en: a), pronominales, introduites par des pronoms et des adjectifs relatifs et indefinis — care, cine, ce, cît (cită, cîți, cîte), oricare, oricine, orice, oricît (ori-cită, oricîți, oricîte) et b). adverbiales, introduites par des adverbes relatifs — — cînd, unde, încotro, cît.
STUDIA UNIV. BABEȘ-BOLYAI, PHILOLOGIA, XXVIII, 1983
MIJLOACE LINGVISTICE DE CONCATENARE A MACROCONTEXTELOR
CONSTANTIN MILAȘ
0.0. Ne propunem să urmărim în cele ce urmează procedeele de conectare a informației de la un enunț la altul învecinat, efectuată prin intermediul prenumelor, adverbelor și conjuncțiilor coordonatoare. Presupunem că, dm acest punct de vedere, se manifestă, în practica de comunicare, deosebiri marcante între variantele limbii care, odată reliefate, pot contribui, alături de alte elemente distinctive, la individualizarea mai precisă a stilurilor limbii.
1	.0. Enunțul reprezintă, în text1, o propoziție sau o frază. în cazul nostru, fiind vorba de conectarea informației din enunțuri independente (izolate grafic), vom desemna înlănțuirea logică a două sau mai multe enunțuri succesive prin termenul vi aer o context (macrosegment). Elementele concrete prin care se efectuează conectarea informației le numim conectante. în această calitate, ele constituie, în general, prima secvență a enunțului situat după pauză, notată grafic prin punct (x).
2	.0. Teoretic, ipoteza de sub 0.0. se sprijină pe faptul că, în procesul de comunicare, limba (diasistemul) se concretizează sub forma variantelor sale — stilurile. Orice mesaj poartă amprenta stilului funcțional în care a fost elaborat2, întrucît modalitatea de exprimare adoptată atrage particularizări diferite în formularea mesajului.
2.1.	Un text științific, de exemplu, se axează, de regulă, pe expunerea unei teorii a cărei valabilitate trebuie demonstrată. în consecință, emițătorul își argumentează ipotezele emise, combătînd eventualele opinii contrare. De aici decurg unele exigențe în organizarea lingvistică a mesajului. Un atare text va face apel la acele conectante care pot asigura cu maximum de eficacitate articularea logică a conținutului gnoseologic al enunțurilor. Cele mai favorabile înlănțuirii strînse, din punct de vedere logic, a informațiilor din enunțuri succesive (evitînd efectul supărător al repetiției) sînt conectantele din categoria substitutelor (pronume, adverbe). Prin urmare, acestea vor fi selectate de preferință în textele științifice. Iată un exemplu : Numirea de Daci e întrebuințată mai ales de scriitorii romani, designînd prin ea [-••], dar generalizînd-o cu timpul și pentru întreaga populație a Daciei. Același uz se întâlnește, în mod normal, și în inscrijbțiile grecești și latine. Aceasta nu înseamnă că autorii greci . . . n-ar folosi niciodată numirea, de daci (Dakoi) ... (V, p. 2583). în fragmentul citat sînt trei enunțuri consecutive,' dintre care ultimele doua preiau și integrează succesiv informația furnizată de primul. Al doilea enunț apelează, în acest
1 Avem în vedere mesaje elaborate în scris.
2 Vezi [1], p. 10.
3 Indicativele și lista surselor sînt date la sfîrșitul articolului.
CONCATENAREA MACROSEGMENTELOR
9
scop, la adjectivul demonstrativ același, iar al treilea este conectat, la rîndul său, prin intermediul demonstrativului acesta. Substitutelc4 în discuție aflîndu-se, de regulă, la limita inițială a enunțului, au antecedentul (segmentul de referință), în mod logic, în limitele enunțului precedent. în acest fel, enunțul succcdent este racordat la ccl precedent, iar informația ultimului este integrată în limitele celui care-1 urmează. Elementul unificator semantic, în cazul nostru, este conceptul „uzul denumirii de daci” redat printr-o amplă perifrază în primul enunț și reluat succint de către elementele concctante (același uz și aceasta), în cele următoare. Avem, prin urmare, un macrocontext în care enunțul 2 este racordat direct la primul, în timp ce al treilea se raportează la același prim enunț, indirect, prin intermediul celui de al doilea.
2.2.	Aceleași exigențe guvernează selectarea adverbelor și conjuncțiilor cu acest rol. Vom găsi, așadar, frecvent, în textele științifice, o serie de adverbe menite să conecteze un enunț ce subliniază și explicitează informația conținută de altul anterior (astfel, intr-adevăr, mai mult încă) sau un enunț ce exprimă consecința aserțiunii precedente (deci, prin urmare, așadar, în consecință). Alte concctante de acest tip reliefează o cauză, o deducție (de aceea, ele aici) sau conectează un enunț care contrazice afirmația anterioară (dimpotrivă, în realitate, în schimb). Se evidențiază, astfel, relația de opoziție dintre afirmațiile exprimate în cele două segmente, în exemplul următor : Aceasta nu înseamnă că autorii greci n-ar folosi niciodată denumirea de daci[. . .]. Dimpotrivă, istoricul Dio Cassius [. . .] deși scrie în limba greacă, îi numește consecvent Dakoi (V, p. 258), adverbul dimpotrivă racordează semantic un enunț, formal, negativ cu altul pozitiv. Rolul adverbului de a marca unitatea logică a macrocontextului transpare din reliefarea, prin opoziție, a sensului afirmativ degajat de dubla negație anterioară (. . . nu înseamnă că n-ar folosi. Dimpotrivă . . .). Iată încă o ilustrare a celor spuse : în cele ce urmează se consideră că a este constantă. în realitate ax și Șj depind și de curenții turbionari incluși în șină chiar în timpul procesidui de reglare [. . .] .Rccombinînd ecuațiile (4.42 — (4.44) se obține ecuația 4.45. Pe această bază diagrama Ac bloc a sistemului . electr omagnetic-șină, pentru perturb ații mici, obține forma prezentată în figura 4.11. Prin urmare, funcția de transfer dintre tensiunea de alimentare U și întrefierul X devine [...] (II, p. 137).
2.3.	Deși mai rar utilizate în acest scop, conjuncțiile adversative pot și ele sublinia raporturile de opoziție dintre informațiile macrocontextelor limitrofe, ca în : Astfel, în timp ce Cronica lui Neculce constituie mai puțin o infracțiune în raport cu stadiul atins atunci de evoluția limbii literare, scrierile lui Creangă vin mai mult în contradicție cu normele ei într-un alt stadiu de evoluție. Dar tocmai abaterile de la uzul normelor literare sini apreciate în literatură ca procedee artistice (VII, p. 432).
3.0. Stilul artistic, contrar celui științific, recurge, ca modalitate de exprimare, la imaginea artistică. De aici, apar deosebiri evidente în ce pri-
4 Termenul „substitute44 (pronominale) este luat aici în sens larg, cf. [4], p. 96: ,.Les substituts se referent â des segments qui Ies precedent ou anticipent sur des segments qui vont Ies suivre44.
10
C. MILAȘ
veste mijloacele concrete selectate. Este de remarcat, în primul rînd, ponderea conjuncțiilor, printre care un loc privilegiat îl deține copulativa și. Iată un citat împrumutat de la Creangă care, pe o jumătate de pagină, conține nu mai puțin de 8 apariții ale conjuncției și în calitate de conec-tant: Și drumeața pornind, a mers [...] la Sfînta Vineri. Și aici i s-a întâmplat [. . .] și a îndreptat-o[. . .J la Sf înta Duminică. Și de aici [. . .] a mers [. . .]. Șif. . . ] a putut să ajungă și pînă la Sfînta Duminică. Și Sfînta Duminică a primit-o [. . .]. Și făcîndu-i-se milă a strigat [...]. Și atunci ea le-a întrebat	Și toate au răspuns [...] (III, p. 53—54).
3.1.	Evident, unele adverbe conectate întîlnite în stilul științific (de aceea, de fapt, totuși) apar cu aceeași calitate și în textele artistice, ca în: Cum era să se întindă mai mult, că de-abia acum se prinsese și el cu minele de vatră. De aceea alerga singur zi și noapte în toate părțile cum putea. . . (III, p. 60) ; Ca să scape de circa ei, fiul de boier puse de tăie scîndurile, făcîndu-le țăndări mărunte. Iară spurcata astupă toate găurelele casei și puse scîndurile pe foc de arseră. Totuși două scînteioare se strecură pe coș și picară în grădină (IV, p. 60).
în general însă conectantele adverbiale care integrează informațiile macrosegmentelor sau le opun sînt dominate, ca frecvență, de cele care indică succesiunea temporală/spațială, mai rar selectate în stilul științific (acum, apoi, atunci, totodată, pe urmă etcj. Iată cîteva exemple: Apoi sprintenă ca o copilă, face degrabă leșie [. . .] îl strînge de nas să nu se deoache odorul. Apoi îl peaptănă și-l îngrijește [. . .] (III, p. 45J; Străjerii atunci se uită lung [...] unul din ei vestește împăratului [...]. Atunci împăratul îi cheamă înaintea sa. Moșneagul, cum intră, se pleacă pînă la pămînt și stă la ușă smerit. Iară purcelul calcă pe covoare înainte. Atunci împăraM, văzînd . . . (III, p. 49).
3.2.	Dintre tipurile de conectante, ponderea cea mai scăzută, în textele artistice, o au cele pronominale. Faptul este revelator, întrucît acestea sînt cele mai favorabile includerii informației antecedente în limitele segmentului următor. Neglijarea lor indică o preocupare mult diminuată ca intensitate a textelor artistice pentru conectarea riguroasă a informațiilor conținute în enunțuri limitrofe.
Din cele spuse mai sus, rezultă că stilul științific se axează, în ce privește conectarea informației, cu precădere pe următoarele două procedee : a) integrarea informațiilor din enunțuri limitrofe. Ea se realizează prin intermediul conectantelor pronominale și adverbiale ; b) includerea informațiilor din contexte succesive într-o relație antinomică. în acest scop, textele științifice se orientează spre conectantele adverbiale cu sens opozițional (contrar, dimpotrivă, în schimb etc.J.
Textele artistice acordă prioritate conectantelor din grupa conjuncțiilor. Cum acestea nu preiau informația (ele exprimă relația însăși), reiese că acest stil nu pune accentul pe procedeul integrării informației. Poziția dominantă a conjuncției și, cumulată cu ponderea adverbelor temporale sau locale, marchează preferința textelor artistice pentru procedeul cumulării enunțurilor succesive, reunite cu ajutorul copulativei și. Se practică de asemenea înădirea informațiilor prin precizarea cadrului temporal (even
CONCATENAREA MACROSEGMENTELOR
11
tual spațial) în care se plasează, una față de alta, informațiile enunțurilor învecinate.
4.0. Elementele concctante, discutate mai sus, reprezintă clase morfologice distincte. Cu toate acestea, rolul lor semantic, în condițiile precizate sub 1.0., este identic — conectarea informației date în enunțuri diferite, ce compun un macrocontext unitar din punct de vedere logic. în schimb, comportamentul sintactic disociază conectantele în discuție în două grupe net dinsticte :
a)	Conectantele pronominale și adverbiale fac totdeauna parte integrantă din enunțul pe care-1 conectează, sub raport informațional, la altul precedent. în acest cadru, ele actualizează funcții sintactice diverse (subiect, atribut, complement). Deci, din punct de vedere sintactic, substitutele cu rol de conectante se comportă aidoma oricărei unități lingvistice care are posibilitatea de a1 se constitui ca termen al unei relații;
b)	Situația conectantelor conjuncționale este substanțial diferită. Ele reprezintă o ipostază a conjuncțiilor coordonatoare din grupa cărora sînt, de altfel, selectate. în calitate de conective, acestea coordonează doi termeni aflați într-un raport (copulativ, adversativ, disjunctiv). Specifici-citatea lor — nonaderența5 la nici unul din termenii relați și absența regimului6 — explică transmisibilitatea conectivelor în discuție de la nivel interporpozițional la cel intrapropozițional. Referindu-se la cele două nivele (propoziție, frază), transmisibilitatea presupune actualizarea termeni-loi relați, prin conjuncțiile coordonatoare, în limitele unuia și aceluiași enunț (T și T ; T, dar T). Or, în ipostaza de conectante, aceleași conective ar coordona doi T plasați în enunțuri diferite, izolate grafic, ca în : S-a constatat că, în exploatarea utilajelor, recomandările tehnice au fost respectate cu strictețe. Dar rezultatele obținute sînt sub nivelul scontat, unde termenii relați sînt cele două predicate separate prin punct: au fost respectate, dar sînt sub nivel.
4.1.	Apariția conjuncțiilor ca segment inițial al unui enunț independent nu indică o modificare funcțională a conectivelor în cauză, ci ea este efectul operației de segmentare a textului. Așadar, poziția imediat după pauză nu privește esența sintactică și semantică a conjuncțiilor respective. O analiză atentă a conduitei copulativei și în contexte ce includ ambele ei ipostaze va concretiza aserțiunea și va ilustra justețea ei.
Cînd s-a pornit răzmerița [... ] el a mers cu oamenii pînă la un loc, pe urmă s-a dat deoparte (l)și nu s-a mai băgat (2)și nu s-a mai amestecat decît într-un tîrziu [. . .]. (3) Și-atunci, cînd s-a amestecat, i-a dat în vileag pe toți cei care luaseră cîte ceva de pe acolo. (4) Și a făcut tărăboi (5)și larmă[. . . /(VI, p. 125). în fragmentul citat, pozițiile (1), (2) reprezintă ipostaza de conectiv interpropozițional a conjuncției și, iar poziția (5), aceeași ipostază la nivel intrapropozițional. în pozițiile (3), (4), și apare ^mediat după pauza (x) ce marchează încheierea enunțului precedent, între cele două ipostaze (conectiv și conectant) nu există, în afara celei poziționale, adică grafice, nici o deosebire semantică sau sintactică. Ca
3 Vezi [2]. p. 24—28. '
6 Vezi [3], p. 28—29.
12
C. MILAȘ
urmare, de îndată ce eliminăm pauza, identitatea funcțională a lui și, în ambele situații, se evidențiază cu claritate : Și-atunci, cînd s-a amestecat i-a dat în vileag pe toți [. . .] și a făcut tărăboi și larmă. Așadar, plasarea conjuncției și la extremitatea inițială a unui enunț nu îi anulează nici rolul sintactic, nici sensul. Cazul altor conjuncții, susceptibile de a apărea în aceeași poziție și care, în plus, etalează cu mai multă vigoare sensul lor (dar, însă), este perfect analog.
Analizînd cazul conectantului și, ca cel mai frecvent între unitățile de acest tip, observăm că el își conservă intactă constanta semantică și în contextele unde, aparent, ea se convertește în alte nuanțe : adversativă, cf. Te-aș iubi și nu-ndrăznesc7 sau conclusivă, ca în Asta-i șagă și nu-mi pasă*. în realitate, avem a face aici cu o atenuare mai mult sau mai puțin intensă, nu o convertire, a sensului „asociere”, datorată presiunii semantice dezvoltată de context. Dacă nuanța adversativă ar aparține conjuncției și, aceasta ar trebui să o manifeste, în aceeași manieră, și în contexte care nu degajă ele însele o atare nuanță. Or, eliminînd conținutul adversativ al enunțului următor : Atunci bucuria dracukii! 0dat-o halește și nu zice nimica (= dar nu zice nimica) (III, p. 19) prin transformarea lui într-unul pozitiv : Odat-o halește și zice bodaproste, conectivul este în măsură să reafirme valoarea sa copulativă estompată în contextul inițial. Iată un alt exemplu și mai concludent în acest sens : Stau de vorbă cu Gheorghe și cu Piscu și cu Porumba. Și cu Lotru, dinele meu, stau de vorbă, dar numai reusesc nicicum să le leg si să le înnod. Si nici locului nu mai pot sta (VI, p/16).
Conectantul și apare aici strivit semantic. între adversativa dar, care-1 poate substitui — dar (însă) nici locului nu mai mai pot sta — și conținutul semantic al segmentului nici locului nu mai pot sta, posibilitatea lui și, ca element introductiv al enunțului respectiv, de a impune sensul „asociere” este anulată. Înlăturînd aspectul negativ al acestui ultim segment, obținem un context în care dar, însă* sînt incompatibile în poziția ocupată de conjuncția și „născută” din propria ei ipostază de conectant, exprimînd fără echivoc valoarea sa copulativă: Și [...] stau de vorbă, dar mi mai reușesc nicicum să le leg și să le înnod și să mai pot sta locuiții.
4.2.	Se poate spune, așadar, că într-un text scris, esența sintactică a conjuncțiilor coordonatoare se fenomenalizează sub două ipostaze : a) conective, cînd acestea pun în relație doi termeni în interiorul limitelor unui enunț (A și B ; A, însă B) ; b) conectante (ipostază a relației inter-predicative), cînd conjuncțiile respective se găsesc la limita dintre două enunțuri, termenii relați fiind separați prin pauza grafică (x\x Și B ; Ax Dar B). Prin urmare, termenul conectant, în accepția de sub 4.2.b, prezintă avantajul practic de a reliefa o particularitate, aparent insolită a conjunc- * 9
7< 8 Exemplele și interpretarea citate după [5], p. 397.
9 Actualizarea conjuncțiilor adversative în contexte analoage celui citat servește intensificării raportului de opoziție. în cazul nostru, ocurența conjuncției ar fi superfluă, adverbul nici, care contribuie mult la estomparea lui și, fiind suficient. în absența acestuia (nici), sensul adversativ al propoziției, deși se sprijină pe adverbul de negație nu, slăbește atît de mult, îneît, pentru a-1 revitaliza, apare necesară prezența conjuncției (dar, însă).
CONCATENAREA MACROSEGMENTELOR	j 3
țiilor coordonatoare, generată de caracterul artificial al comunicării scrise, fără a escamota esența relațională a acestora.
4.3.	Cele spuse sub 4.1. explică în mare parte frecvența conjuncției și în textele artistice și abundența acesteia în limbajul popular. Pentru vorbitorul obișnuit10 nu este important să „lege” macrocontextele sub raportul informației, întrucît aceasta este rezolvată de context. Prezența unor elemente de reluare integrală a informației (substantive, verbe etc.), cît și numeroase determinări circumstanțiale11, temporale sau locale, dau enunțurilor un caracter concret, ca în : Iei s-o suit on an de zile pi copac în sus. Au vinit on an de zile pi copac în jos (I, p. 276).
Aspectul concret al enunțului favorizează rarefierea conectantelor iterative. La aceasta se adaugă faptul că naratorul insistă asupra derulării neîntrerupte a evenimentelor spre finalul expunerii, fapt marcat prin prezența masivă a conjuncției și, liantul cel mai propice pentru sugerarea continuității. De aceea, chiar și în situațiile cînd naratorul recurge la serviciile conectantelor abstracte, acesta le dublează cu familiarul și, ca în : Ș-atunei cin o spus vorba asta ... (I, p. 286) ; Și pi urmă o dat cu deștu-n cap la țarcă și tarea o zburat ... (I, p. 280) ; Ș-așa o omorî pi douăză și patru di zmei. Ș-atunci o scos vîrvu limbilor, vîrvu unghiilor și le-o pus pi masă (I, p. 286).
Lipsa de preocupare pentru precizarea raportului semantic între informațiile conectate (aceasta rămînînd pe seama contextului) permite ocurența conjuncției și între două enunțuri al căror conținut se află în raport adversativ (v. și supra 4.1.), ca în: Curtea asta o stăpînit-o douăză și patru di -zmei. Și i-o fugit zmeii din cauza me (ț, p. 300) ; Ș-au dormit cel mai mic si cu cel mijlociu. Si [iar] feciorul cel de împărat mai mare au păzît (I, p. 275).
5.0.	Conectarea informației la nivelul macrocontextelor reprezintă un fenomen general în comunicarea lingvistică. Concretizarea fenomenului oferă posibilitatea de a individualiza variantele limbii literare (scrise) și sub raportul organizării lingvistice a mesajelor ce reprezintă texte mai extinse. în cazul nostru, opoziția dintre stilurile științific și artistic ale limbii literare rezidă în modalitățile diferite practicate în conectarea informației. Astfel, stilul științific valorifică, în scopul menționat, cu precădere următoarele procedee :
1)	integrarea informației' furnizate de un enunț anumit în limitele celui care-1 succede ; ea se realizează prin categoria substitutelor pronominale și adverbiale (aceasta, altul, același, de aceea, de aici etej.
2)	includerea informațiilor din contexte limitrofe, izolate grafic, într-o relație antinomică, subliniată cu ajutorul adverbelor (locuțiunilor adverbiale) cu sens opozițional (contrar, dimpotrivă, în schimb, în realitate etej și al conjuncțiilor adversative (dar, însă etc.).
Stilul artistic practică, în același scop, cu prioritate :
10 Avem în vedere discursul narativ, care nu diferă prea mult de același tip al discursului scris sub raportul modului de structurare.
11 Vezi [1], p. 97—98.
14
C. MILAȘ
1)	procedeul cumulării enunțurilor succesive cu ajutorul conjuncției
2)	coularca informațiilor din contexte limitrofe prin raportare la cadrul lor temporal sau spațial, de unde frecvența adverbelor de acest tip (apoi, acolo, atunci, pe urmă etcj
S URSE
I z= Ovidiu Bîrlea, Antologie de proză populară epică, [București], 1966, voi. 1.
II — Ion Boldea, Vehicule pe pernă magnetică. Propulsie, levitație și ghidaj. București, 1981.
III = Ion Creangă, Opere, ediție îngrijită, note și variante, glosar și bibliografie de lorgu Iordan și Elisabeta Brîncuș. Studiu introductiv de lorgu Iordan, București, 1970,. voi. 1.
IV = Petre Ispirescu, Opere, ediție îngrijită, note, variante, glosar și bibliografie de Aristița Avramescu. Studiu introductiv de Corneliu Bărbulescu. București, 1960, voi. 1.
V = Istoria României, București, 1960, voi. 1.
VI = Ion Lăncrănjan, Cordovanii, ed. a Il-a revăzută, [București], 1966, voi. 1.
VII = Studii și cercetări lingvistice11, anul XXIX, 1978, nr. 4.
BIBLIOGRAFIE
1.	Coteanu, Ion, Stilistica funcțională a limbii române. Stil, stilistică, limbaj, București. 1973.
2.	D r a ș o v e a n u, I). D., Obsevații asupra cuvintelor relaționale, în CL, XIII, 1968, nr. 1, p. 19—32.
3.	D r aso vea n u, D. D., Coordonarea/subordonarea — o diviziune dihotomică, în CL, XXII, 1977, nr. 1, p. 27—32.
4.	D u b o i s, J., Grammaire structurale du frangais. Nom et pronom, Paris, La -rousse, 1965.
5.	Gramatica limbii române, ed. a Il-a, București, 1963, voi. I (tiraj 1966).
MOYENS LINGUISTIQUES DE CONCATENATION DES MACROCONTEXTES (R e s u m e)
Dans cet article, l’auteur discute le mode de fonctionneinent des unites linguistiques qui servent â assumer l’information (pronoms, adverbes, conjonctions coordinnatrices) dans le cas ou celles-ci assurent la correlation logigue des informati ons fournies par des enonces limitrophes (independants).
Pour Ies conjonctions coordinnatrices ayant ce role (copulatives, adversatices etc.) l’auteur propose la dănomination de connectantes. Le terme marque une hy-postase de la fonction des connectifs coordinnateurs, actualisable dans Ies textes ecrits, grâce â la năcessite d’operer une limitation des dimensions des enonces.
On releve, en meme temps, que la necessită de la correlation de l’informa-tion, au niveau des macrocontextes, permet, par sa maniăre de concretiser, â cote des autres particularitâs linguistiques, l’individualisation pertinente des styles de la langue litteraire.
STUDIA UNIV. BABEȘ-BOLYAI, PHILOLOGIA, XXVIII, 1983
NONFLEXIUNE CAZUALĂ SECUNDĂ
G. G. XEAMȚU
0. Drept p r c m i s e ale cercetării mai jos întreprinse, preluăm de la D. D. Drașoveanu, odată cu argumentația aferentă și exemplele autorului, următoarele :
(a)	Din punctul de vedere al funcționalității’, cazurile din limba română se împart în cazuri de ordinul I (neacordate și neprepoziționale — simbol: C1? respectiv Nx, Gv D^..), cazuri de ordinul II ( acordate — simbol: C2, respectiv N2, G2, D2. . .) și cazuri de ordinul III (prepoziționale — simbol : C3 respectiv G3 D3 . . J1. Ex. : Rezultatele (NJ obținute (N 2) de sportivii (Ac 3) noștri (Ac 2) au fost remarcabile (N2 ).
(b)	Cazurile de ordinul I (CJ, care constituie flexiunea (cazuală), se subîmpart în cazuri p r i m e (C\), și cazuri secunde (Cx), acestea din urmă fiind rezultatul unei ,,variații cazuale concomitente"" cu primele, în speță, vorbim de un Nx și un Ac* ca nume predicativ și element predicativ suplimentar față de un N^-subiect și un Ac^-complement direct. Ex. : El (N') vine ca delegat (N^) ; Pe el (Ac') îl trimitem ca delegat (Ac^). Nț și Ac" realizează o f 1 c x i u n e cazuală secundă față de și Acj ca manifestare a f 1 e x i u n i i c a z u a 1 e p r i m e2.
(c)	Ca nu este prepoziție nici în (1) și nici în (2), ci adverb, situat firesc în afara regimului cazual3. t
(d)	Elementul predicativ suplimentar — ca dealtfel și numele predicativ -- este subordonat nu m ai substantivului (p r o n tini c 1 u i)4, în p r e z e n ț a c o n d i ț i o n a n t ă a v e r b u 1 u i5.
0.1. Procedînd la transformarea verbelor (a veni, a. trimite) din exemplele (1) și (2) în substantive (infinitive lungi) și operînd modificările ce se impun, obținem :
(T) Venirea lui ca delegat . . .
(2"	) Trimiterea lui ca delegat ..., în care fostul element predicativ' suplimentar ((ca) delegat) devine un atribut substantival.
Observațiile de mai jos au ca obiect stabilirea termenului r e-ge n t și a ca z ului acestui atribut, precum și a mijlocului său de s u b o r d o n a r e.
1 Vezi D. D. Drașoveanu, O clasificare a cazurilor cu aplicare în problema posesivelor, în CL, XIV, 1969, nr. 1, p. 77—81.
2 Idem, De la mor f emul pe la un sistem al determinanților substantivului, în voi. Probleme de sintaxă, Cluj-Napoca, 1978, p. 11—32.
3 Ibidem, p. 22.
4 Ide m, Despre elementul predicativ suplimentar, în CL, XII, 1967, nr. 2, p. 235—242. Pentru teza dublei subordonări a elementului predicativ suplimentar, și față de nume, și față de verb, vezi Gramatica limbii române, Ed. Academiei R.S.R., ed. a Il-a, București, 1966, voi. II, p. 209—210.
3 Vezi D. D. Drașoveanu, Sintagma t,verb 4- adjectiv" — o certitudine?, în CL, XVIII, 1973, nr. 2, p. 272—274.
16
G. G. NEAMȚU
1. Examinînd, în privința termenului regent, construcția acestui atribut substantival în paralel cu cea a elementului predicativ suplimentar din exemplele date, se impun următoarele constatări:
1.1. Prin transformarea lui (1) în (F) și a lui (2) în (2’), raportul referențial dintre atributul substantival ((ca) delegat și genitivul lui s-a păstrat a c e 1 a ș i ca între elementul predicativ suplimentar (ca) delegat și n o m i n a t i v u 1 (N{)-subiect sau acuzativul (Ac^-complement direct: (1) el vine ca delegat — (F) venirea lui ca delegat
(2) pe el îl trimitem ca delegat — (2") trimiterea lui ca delegat.
1.2. Prin definiție, elementul predicativ suplimentar din (1) și (2) reclamă în structură atît numele (el, pe el), ca termen regent, cît și verbul (vine, trimitem), relația dintre elementul predicativ suplimentar și nume (termenul regent ; simbol : Tr) fiind, după cum s-a arătat, una condiționată de prezența verbului, fără ca acesta, verbul, să intre în relație cu elementul predicativ suplimentar6. Situația se prezintă identic în structurile cu atribut substantival din (F) și (2'), fiind vorba tot de o relație condiționată7 *. Un fragment de tipul alegerea ca deputat (venirea, ca delegat etc.J reclamă, pentru decodare, exprimarea sau subînțelegerea din context a unui genitiv.
Corespondența dintre (1), (2) și (F), (2’), dusă pînă la identitatea de organizare a relațiilor, permite avansarea ipotezei că genitivul (lui) este regent (Tr) pentru atributul substantival.
O interpretare opusă, respectiv Tr = substantivul de origine verbală (venirea, trimiterea)3, ar obliga la interpretarea și în construcțiile cu element predicativ suplimentar (vine ca delegatț îl trimitem ca delegat) a verbului d rept Tr și, odată cu aceasta, la acceptarea calității de complement9, nu de element predicativ suplimentar, pentru (ca) delegat, după modelul: VI a venit repede — Venirea lui repede . . ., în care transformarea verbului (a venit) în substantiv (venirea) impune transformarea complementului în atribut. Or, în (1) și (2), (ca) delegat este interpretat constant10 ca, element predicativ suplimentar, funcție de altă natură decît complementul.
în același timp, avînd în vedere paralelismul de raporturi referențiale între (1), (2) și (F) ,(2;), ar fi greu de acceptat că termenii regenți și con-diționanți (pentru (ca) delegat) își inversează rolurile în (V) și (2') față de (1) și (2), adică:
— în (1) și	(2):	termen r e g	e n t — s u b i e c t u 1 (în nominativ)
sau	c o m p 1 e m	e n t	u 1 direct	(în acuzativ) ; termen	c o n d i ț i o-
n a n t = v e r b u 1;
— în (F) și	(2') :	termen r c g	e n t — s u b s t a n t i v	u 1 de origine
v e r b a 1 ă (fostul verb devenit substantiv) ; termen c o n d i	ț i o n a n t =
6 Ibidem.
7 Pentru, relații condiționate — concept și inventariere, vezi D. D. D r aș o vean u, Sintagma..p. 274—275.
6 Vezi, pentru aceasta, Ion Diaconescu, Coin'plementul calității, în LR, IX, 1960, nr. 2, p. 17 (Alegerea lui ca deputat ne-a bucurat pe toti).
9 Ibidem, p. 15—17.
10 Vezi, totuși, pentru desprinderea din elementul predicativ suplimentar a acestor construcții și considerarea lor drept complemente ale calității, Ion Diaconescu, lucr. cit., passim.
NONFLEXIUNE CAZUALA SECUNDA
17
genitivul lui (fostul subiect în nominativ sau complement direct în acuzativ devenit atribut în genitiv).
1.3.	Un argument în plus pentru calitatea de regent a genitivului, argument care infirmă o tentantă «inversare» de termen ^regent în (V) și (2') față de (1) și (2), obținem aducînd în discuție un element predicativ suplimentar adjectival și atributul său corespondent, obținut prin același procedeu al nominalizării verbului condiționant: Ton a venit singur la birou/ Venirea lui Ion singur la birou . . .; Maria a sosit fericită acasă/ Sosirea Măriei fericită acasă . . . ; l-am văzut flămînzi și goi/Vederea lor flămînzi și goi . . .; Au fost trimiși nemulțumiți la mtmcă/Trimiterea lor nemulțumiți la muncă . . .
în aceste exemple, datorită a c o r d u 1 u i în gen și număr, este evident că adjectivul-atribut (singur, fericită, flămînzi și goi, nemulțumiți) are ca termen regent substantivul sau p r o n u mele în genitiv (lui Ion, Măriei, lor).
Observație. Nerealizarea acordului în caz (sosirea Măriei fericit®. . . .) nu infirmă calitatea de regent a genitivului, acest nonacord fiind destul de frecvent în româna actuală (comp, cu împotriva deciziei luat®, de noi . . .).
Dacă elementul predicativ suplimentar adjectival dă naștere prin transformare unui atribut dependent de un genitiv, în prezența obligatorie a unui substantiv de origine verbală, putem accepta, în baza esenței unice a elementului predicativ suplimentar, că și atributul substantival (ca delegat) aici în discuție se subordonează tot unui genitiv : venirea lui ca delegat.
î--------1
.Observație. în situația în care termenul regent al elementului predicativ suplimentar este un pronume personal de persoana I sau a Il-a, prin nominalizarea verbului, atributul obținut are ca regent un adjectiv posesiv (provenit din pronume), ca ocupant al poziției de genitiv11 : Tu ai fost trimis ca delegat fPe tine te-au trimis ca delegat}/Trimiterea ta ca delegat . . .Aceasta implică reconsiderarea afirmației că adjectivele pronominale n-au determinanți.
1.4.	Cele de mai sus ne conduc la acceptarea "existenței unui atribut în relație condiționată cu un genitiv (ca Tr), elementul condiționant fiind substantivul de origine verbală. în acest fel, adică prin subordonare condiționată, se explică și dobîndirea de către substantivele proprii și pronume — vezi exemplele de pînă aici — a calității de regente pentru atribute.
Acest tip de atribut condiționat este corespondentul con-strucțional și semantic al elementului predicativ suplimentar din care a provenit. Corespondența în discuție se încadrează în sfera mai largă a izomorfismului construcțional și semantic atribut/alte funcții sintactice, în particular, deosebim aici două tipuri de atribute, ambele obținute în urma nominalizării verbului :
(a)	atribute condiționate, rezultate din elemente predi
11 Faptul că posesivul ocupă poziția unui genitiv nu înseamnă că acesta este în genitiv (un genitiv al pronumelor personale de persoana I și a H-a, lipsite în paradigma lor de aceste formep sau că posesivul încetează a mai fi un adjectiv acordat, ca toate adjectivele^' ?
— Philologia — 1983
18
G. G. NEAMȚU
c a t i v e suplimentare, prin substantivizarea verbului c o n-di tio nant: el vine ea inspector/r^m^a lui ea inspector;
(b)	atribute necondiționate, rezultate din complement e, prin substantivizarea verbului regent: acordă ajutoare orfanilor/ acordarea de ajutoare orfanilor12; a fost indus în eroare de eătre avocați/ inducerea lui în eroare de eătre avocați; societatea merge înainte/mersul înainte al societății etc.
2.	Ca f o r m ă c a z u a 1 ă, atributul substantival în discuție nu poate fi decît nominativ sau acuzativ. Un alt caz, genitiv, de ex., se exclude, întrucît acesta ar trebui să fie marcat la nivelul expresiei (prin desinențe, articole, predeterminanți).
2.1.	în dezambiguizarea cazuală N/Ac plecăm de la următoarele:
(a)	Nu există nici un element, de conținut sau de expresie, care să infirme păstrarea calității adverbiale a lui ca în trecerea de la (1) și (2) la (1’) și (2"). Prin urmare, atributul ((ca) delegat) rămînc și el într-un caz17 respectiv Nj sau Acr
(b)	Calitatea de Ac\ este pusă sub seninul întrebării de termenul său regent, pronume sau substantiv, care nu acceptă în subordine un Ac^13. Un Np în schimb, poate fi subordonat numelui — vezi falsa apoziție14. în consecință, considerăm că atributul substantival (ca) delegat este în nominativ (un Ni) și va fi numit de aceea atribut n o m i n a t i v a l15.
O b s e r v a ț i c. în subsidiar notăm că și în cazul apoziției (al realei apoziții) cu formă de NAc tot de un nominativ vorbim, nu de un acuzativ.
2.2.	Proccdînd la trecerea substantivului (abstract verbal) din nominativ în alte cazuri, substantivul (pronumele) în genitiv și atributul său nominatival rămîn aceleași: ideea trimiterii lui ca delegati înaintea trimiterii lui ca, delegat^ nereușita datorată plecării lui ca delegati n-au aprobat numirea lui ca profesori, n-au fost de acord cu numirea lui ca profesor.
3.	Acceptînd paralelismul dintre (1), (2) și (T ) și (2’) la nivelul termenilor regenți (elțpe el [N{/Ac{]<-..16 ca delegat [Nî/Ac^] și lui [GJ*-.ca delegat [NJ, trebuie să acceptăm și faptul că acest nominativ (NJ al atributului apare din imposibilitatea realizării unui genitiv17, a unui al doilea genitiv (G^), secundat al primului (Tr), care, dacă s-ar realiza flexiunea cazuală secundă (GJ), ar trebui să fie un Din această cauză, n o m i-
12 Vezi, pentru acest atribut, Mioara Avram, O specie modernă a atributului în dativ si alte probleme ale determinării atributive, în LR, XIV, 1965, nr. 4, p. 415—428.
13 Altul decît cel de pe lîngă substantivele ură. invidie, pizmă, cu morfemul pe (ura lor pe Ion; vezi D. D. Drașoveanu, Un atribut acuzatival, în CL, XXI, 1976, nr. 1, p. 79—82) și cel construit identic cu complementul circumstanțial de timp (acuzativul timpului) de tipul venirea lui seara tîrziu... (vezi G. G. Neamț u, Despre acuzativul timpului în limba română, în CL XXIV, 1979, nr. 1, p. 63).
14 Vezi, pentru aceasta, D. D. Drașoveanu, Un atribut..., p. 81.
15 Ibidem.
16 Simbol:	= determină pe...
17 Vezi, pentru ,,imposibilități flexionale“, D. D. Drașoveanu, Un acord..... p. 310.
NONFLEXIUNE CAZUALĂ SECUNDĂ
19
n a t i v u 1 atributului substantival (ca) delegat este
val (N proG). .	.	.	,	.	lUU1 p r ° g c n i t i-
3.1.	'trăsăturile „nominatival” pentru atribut și
nominativ sugerează, în baza unor asemănări și deo$	pentru
cu un alt ti]) de atribut nominativul (cu nominativ pro o- v g comparație a p o z i ț i c (rîul Mureș, romanul Ion)18 .	^eiMiv^ii) - f a 1\ a
(a)	La ambele atribute, mijlocul de subordonare
u n e a cazuală (N proG). în timp ce însă Nx aj 11 ° n fie x i-pe poziția unui G' (Nx proG'), cel de-al doilea es^.	aPoziții este
G" (Nx proGx), nercalizat și nerealizabil la nivej^ 5	poziția unui
română.	exprcsiei în limba
Prin aceasta, nou flexiunea însăși ne apare diferQ
x i u n e p r i m ă (Nx proG( “ atributul nominativul îu n o n f ] e_ si n o n f 1 e x i u n e s c c u n d ă (Nx proG" — atribui U1 falsa opoziție) ținut din clementul predicativ suplimentar).	UO1ninatival ob»
Nonflexiunea (cazuală) secundă, reprezentată I)r-
proD" (li zice Ion)19, se constituie într-un nou miji11 proGx si N ncminală ; acest nou mijloc, al patrulea dintr-un sisten°C • subordonare cu n o n f 1 e x i u n e a c a z u a 1 ă p r i m ă (falsa ano- • îu opoziție cu aceasta, în opoziție cu sistemul f 1 e x i u n i i Ca Z1ție) împreună dezvăluit și descris de D. D. Dragșoveanu20, obțină d l^ue/secunde flexiune primă (N{, Ac() — nonflexiune primă (N/ ^sternul :
flexiune secundă (NJ, Ac") — Nx proDI).
< 1 u n e s o Ă i'
C c u n d ă
(b)	Nj al falsei apoziții realizează o relație neconcU4.• în timp ce Nx al atributului aici analizat realizează, a ' Ollată
cu regentul, clementului
predicativ suplimentar din care a provenit, o relație cond’f
(condiționată de prezența în structură a unui substantiv j10na^a cu regentul
(c)	Tr al falsei apoziții poate sta în orice caz, pe cînd	verbală)
provenit din elementul predicativ suplimentar stă ni ^rAal atributului pe poziția unui G (adjectivul posesiv, în caz2). niai în G (qj sau
LA NON FLEX1ON CASUELLE SECOLE
(R e s u m e)
En analysant Ies structures roumaines du type venir
venues de structures comme el vine ca delegat, l’auteur qqCI(-a deleaat ment du nom ca delegat est subordonne au pronom perso^^dere qUe au parallelisme de construction et vsemantique qui existe ' , a’u genii îf n?--nonl et l’attribut d’objet.
Apres avoir argumente que le complement du nom esf	cu
minatif dans la position d’un genitif nou realise et d’aiUem^1 au nonunatif ui main. on soutient qu’il s’y agit d’un cas de non flexion seco rt'a9^able en^ t*00-la non flexion primaire des structures du type rîul Mur?ș ncie qui fa;Ct Denfqnl?Llr
Par cette demarche, l’auteur obtient le quatrieme >	p nt a
xion casuelle primaire / seconde — non flexion casuelle d’un
Pnniaipp / bysteme: tle-
----------------- / seconde.-
18	Vezi nota 14.
19	Vezi G. G. Neamțu, Un nominativ prodatival, în r p. 55—60.
’’ XXvH, 1982, nr. 1,
STUDIA UNIV. BABEȘ-BOLYA1, PHILOLOGIA, XXVIII, 1983
VASILE BOGREA ȘI CULTURA POPULARA ROMÂNEASCĂ*
DUMITRU POP
Mintea iscoditoare a savantului nostru cărturar umanist Vasile Bogrea a pătruns, între atîtea alte manifestări ale spiritului, și multe din cele aparținătoare spiritualității populare. O evaluare a achizițiilor și a contribuțiilor sale științifice în acest domeniu este însă greu de făcut, deoarece preocupările sale de folclor și etnografie se leagă de regulă atît de strîns de cele filologice și istorice, încît ele nu pot fi izolate decît în mod artificial. Așa cum sublinia Sextil Pușcariu, pentru Vasile Bogrea ,,lingvistica, istoria, etnografia, folclorul și literatura alcătuiau diferitele fețe ale aceluiași întreg: istoria culturală^1. Avem de-a face cu o concepție care îl apropie de Hasdeu și de alți învățați avînd aceeași formație enciclopedică și pentru care materialul de studiu al disciplinelor umane se cerea a fi cercetat ca un tot inseparabil.
Viziunea aceasta integratoare a lui Vasile Bogrea se manifestă chiar din începuturile afirmării sale în domeniul cercetării științifice, în perioada cînd funcționa ca profesor secundar la Iași. Studiile și articolele sale publicate în această perioadă, despre Refrenul colindelor2, Obiceiuri de Bobotează3, Armindenul4, Lăsata secului5 *, dar mai ales Veneția în graiul popular^ interesează nu numai folcloristica și etnografia, ci și lingvistica și istoria. Pe linia acestei orientări, de mai largă circulație europeană, Bogrea avea să se întâlnească la Cluj cu un grup de savanți, între care Sextil Pușcariu, Nicolae Drăganu, George Giuglea, împreună cu care o va ilustra în viitoarele sale cercetări, întreprinse mai ales sub cupola prestigioasă a Muzeului limbii române. Ea se va răsfrînge și în corpul Atlasului lingvistic român, pe care, la un moment dat, Pușcariu se gîndea să-1 combine cu un ,,Atlas etnografic și folcloristic^7.
în cei cîțiva ani cît i-a fost dat să trăiască și să lucreze în ambianța intelectuală a Universității clujene, Vasile Bogrea a jucat un rol activ în promovarea activității destinate cunoașterii culturii noastre populare. El se numără astfel printre întemeietorii Societății etnografice române, înființată la Cluj în anul 1923, cea dintîi societate româ-
* Comunicare prezentată la simpozionul ,,Centenarul nașterii lui Vasile Bogrea", organizat de Universitatea „Babeș-Bolyai" și Academia R. S. România, Filiala Cluj-Napoca, Subcomisia de etnologie și antropologie, la 25 noiembrie 1981.
1 ,.Dacoromania", IV/2, 1924—1926, p4 1530.
2 „Neamul românesc" (București), XI (1916), nr. 148, p. 2—3.
3 Ibid., XII (1917), nr. 154, p. 2.
4 ,,Neamul românesc" (Iași), XII (1917), nr. 117, p. 2.
5 Ibid., nr. 311, p. 2.
G Ibid.f nr. 317, p. 1.
7 Cf. Dumitru Pop, Sextil Pușcariu și cultura noastră populară, în ^Anuarul Muzeului etnografic al Transilvaniei", IX (1977), p. 389.
VASILE BOGREA
21
nească de acest fel, devenind de la început vicepreședinte al ei8. Prezintă în ședințele societății cîteva comunicări, care vor fi publicate postum în paginile primului volum al „Anuarului Arhivei de folclor*9 10 11. Paralel, publică în „Dacorcmania*, „Analele Dobrogei*, „Ramuri*, „Șezătoarea* ș.a. diferite studii și articole consacrate culturii populare sau unor probleme în care aceasta este implicată. împreună cu cele apărute înainte de numirea lui ca profesor la Universitatea clujeană, ele îi asigură un loc binemeritat în istoria folcloristicii și etnografici românești.
Cercetarea contribuțiilor științifice pe care le-a dat Vasile Bogrea evidențiază înainte de toate interesul său constant pentru domeniile culturii populare, interes alimentat de conștiința însemnătății acesteia pentru cunoașterea trecutului nostru. Căci poporul, „.marele cîntăreț fără nume* — cum îl numește el — este cel „cU ia care ne vine în lot ce are ea mai sănătos și mai trainic, arta noastră*; ,.însăși cultura noastră, această mînclră aristocrată, care-și uită atît de des genealogia, o metaforă din viața agrară: transplantarea într-un domeniu ideal supe ior a umilei agriculturi*19. Reiese din cuprinsul contribuțiilor sale pe acest teren că autorul frecventa cu asiduitate colecțiile de folclor, cu preocuparea de a descoperi în paginile lor informații utile luminării unor aspecte obscure ale limbii, istoriei și culturii noastre tradiționale. El urmărea totodată studiile de specialitate românești și străine, pe care le citea cu ochi critic, verificînd soluțiile ce le dădeau problemelor pusa în discuție și căutînd noi soluții, mai apropiate de adevăr. împreună cu vasta sa informație istorică și literară și îndeosebi cu cea privitoare la cultura antichității greco-romane, aceste lecturi explică pe deplin caracterul doct ai tuturor studiilor și articolelor ce le-a dat Vasile Bogrea în domeniul ce ne interesează. Cu excepția unui studiu, neîncheiat, despre Legenda vneșteinnui Manele în sud-estul european'savantul nostru cărturar n-a atacat însă probleme fundamentale ale folclorului și etnografiei. Studiile sale nu se impun nici prin proporții, fiind, dimpotrivă, reduse ca întindere. Sînt, în schimb, foarte dense ca informație și pane de sugestii, mai ales caid e vorbei de stabilirea originii, circulației și semnificației faptelor studiate. Rigoarea cu totul remarcabilă a omului de știință face ca autorul să nu se lanseze în concluzii cu caracter teoretic general, mulțumindu se să comenteze pe marginea materialului studiat, să facă cit mai multe relații cu cei existent la alte popoare, vechi sau noi, să corecteze erorile evidente și să orienteze atenția cercetătorilor către aspecte noi sau pierdute din vedere de către autorii an-teriori. Sînt semnificative pentru poziția sa cuvintele introductive la una ciin comunicările prezentate, în 1924, în cadrul Societății etnografice române. Referindu-se la afirmația iui A. R. Wright, vicepreședinte
8 Cf. I o îi T a 1 o ș, studiul introductiv la Ion Muștea, Cercetări etnografice și de folclor, I, București, Ed. Minerva, 197.1, p. IX.
9 Trei probleme folclorice și aspectul lor românesc, în „Anuarul Arhivei, de folclor'1, I (1932). p, 47—52 și Musca columbacă în tradiția noastră populară și istorică (cu o paralelă romanică), ibid., p. 4.1—45.
10 Ceva despre cîntecul popular, în „Drum drept", lași, XII (1917), nr. 3, p. 42..
11 „.Neamul românesc" (București), XX (1925), nr; 240, p. 1.
22
D. POP
al Asociației de folclor din Londra, potrivit căruia ,,cheia pentru o bună parte din istoria europeană se găsește în trecutul poporului român44, că prin cercetarea culturii populare românești „vom ajunge să dezlegăm multe probleme ale istoriei umane", Vasile Bogrea notează: ,,Dacă lucrul e în adevăr așa, sau dacă părerea învățatului englez e numai o iluzie generoasă, nu ne aparține s-o spunem. Ceea ce ni se pare, însă, în afară de orice îndoială e datoria cercetătorilor români de a pune în circulație științifică aspectul românesc al problemelor, oriunde el există, — indiferent de valoarea lui relativă. E, poate, cel mai bun și mai firesc mijloc de a contribui la mișcarea generală a științei. . .“12 13 14 15. E tocmai ceea ce face el însuși, cu pasiune și competență, în studiile și articolele consacrate culturii noastre populare.
Una din preocupările de căpetenie ale lui Vasile Bogrea a constituit-o istoria vocabularului limbii române și problemele de etimologie. Atracția sa pentru acest domeniu își are sursa în convingerea că ,,Viața cuvintelor e așa de strîns legată de a poporului care le întrebuințează, încît vicisitudinile lor biografice — genealogia, evoluția, migrația, cariera lor — luminează, adese, colțuri întunecate ale istoriei naționale. Studiu] lor poate însemna, în același timp, un apreciabil aport la istoria culturii, în genere4413. Ocupîndu-se de graiul ciobanilor, autorul notează: ,,O cercetare amănunțită a acestor elemente ar fi nu numai un interesant capitol dintr-o monografie asupra cîntecului poporal, ci și o însemnată contribuție la dicționarul limbii românești4414. Pornind de la constatarea că ,,versul popular /. . ./ a păstrat încrustate o sumă de glose arhaice și dialectale44, fiind așadar „un principal izvor de paleontologie lexică4415, învățatul nostru cercetează colecțiile de folclor și descoperă în paginile lor numeroase cuvinte și expresii regionale și arhaice, unele dispărute din limba vorbită, avînd altă încărcătură semantică decît cea cunoscută sau de-a dreptul obscure. Comparîndu-le cu formele ce apar în alte regiuni, în vechile izvoare scrise și în alte limbi, autorul încearcă să le pătrundă viața, izbutind adesea să le stabilească originea și înțelesul și făcînd astfel posibilă lectura textelor în care apar. Nemulțumit, de pildă, de modul cum glosase culegătorul și editorul unui text folcloric cuvîntul apusat, prin dosit, în versurile: „Sîn/t/ trei sate apusate, nevăzute / Și de agi neștiute44, Bogrea examinează cu atenție cuvîntul, comparîndu-1 cu formele pe care le întîlnește în diferite alte texte, folclorice și istorice, ca să ajungă în cele din urmă la concluzia că apusat provine din lat. pausare, avînd înțelesul de scutite, versurile trebuind astfel să fie citite: ,,Sîn/t/ trei sate scutite / de impozite / Și de agi neștiute4416, ceea ce e, firește, cu totul altceva. Tot aici trebuie amintit ar-
12 „Anuarul Arhivei de folclor11, I, p. 47.
13 Intre filologie si istorie, în „Anuarul Institutului de istorie națională11, I, Cluj, 1921—1922, p. 318.'
14 Din graiul ciobanilor, în „Drum drept11, Iași, XII (1917), nr. 4, p. 59.
15 Ibid.
10 „Dacoromania11, III, 1922—1923, p. 726—727.
VASILE BOGREA
23
ticului Etimologii populare11, care aduce de asemenea contribuții utile la descifrarea unor texte folclorice.
Alteori, eruditul profesor găsește în textele folclorice cheia descifrării unor cuvinte obscure din textele literare. El demonstrează, de exemplu, că luced din Țiganiada lui Budai Deleanu nu este» o creație a scriitorului, ci un arhaism, care s-a păstrat și într-o colindă maramureșeană (,,Lucezit-o, lucezit / Un lucer mîndru galbăn“) și care provine din lat. lucidus; avem de-a face astfel cu un dublet popular al neologismului lucid, din limba franceză17 18.
Un interes special prezintă articolele consacrate de Bogrea etimologiei unor termeni folclorici, prin care autorul deschide uneori noi perspective pentru stabilirea originii noțiunilor și a materalului pe care îl definesc. Căci, amplele informații pe care le dă, de exemplu, cu privire la înțelesul ce-1 au în limba română termenii proor, prour, implo-ur, proveniți, după părerea lui, din lat. imperrorare19 și care se regăsesc în forme apropiate și în ngr., conțin sugestii prețioase pentru cercetătorul care își va lua sarcina să studieze obiceiul prouratului, ale cărui rosturi inițiale ne sînt încă atît de puțin cunoscute. Același interes îl prezintă pentru folclorist articolele despre malancă, moroi, iele si paparudă20, care conțin numeroase date utile îndeosebi pentru cercetarea comparativă a categoriilor folclorice pe care le denumesc. Precizările pe care le face Bogrea în legătură cu cîrneleagă, cîșlegi și păresimi21 au darul să clarifice noțiuni fundamentale pentru o seamă de obiceiuri populare aparținătoare ciclului calendaristic. Problema îl ispitise încă de la începuturile activității sale de cercetare, cînd V. Bogrea se ocupase de etimologia unor termeni folclorici („viers* de ex.) aducînd unele precizări utile de ordin semantic22.
In cadrul preocupărilor sale de onomastică, Vasile Bogrea își ațintește privirile și asupra materialului folcloric23, înceTcînd să limpezească sensul obscur al unor denumiri. Crede astfel că prin ,,podul de la Tin-grele*, ce apare într-o colindă din Putna, trebuie să înțelegem ,,podul de peste mare*, interpretare ce avea să fie însă corectată ulterior de către Gh. Neagu24. „Muntele Crinului*, din balada Ștefan Vodă și Miul, care nu e — spunem noi — decît o metaforă, trebuie înțeles drept munte acoperit cu ,,crină“, o specie de arin. „Muntele Hiriului*, dintr-o poveste din colecția lui Fundescu, înseamnă „Muntele porcului* (din ngr. xoupo<;-ov,
17 Ibid., IV/2, 1924—1926, p. 892—894.
18 Ibid., p. 830.
19 Ibid., I, 1920—1921, p. 266—267.
20 Ibid., IV/2, p. 822—823, 837—839, 895 și I, p. 265.
21 în Cîrneleagă, în „Neamul românesc", Iași, 1917, reprodus și în ,,Șezătoarea", XXXIII (1925), nr. 7—9, p. 98—101 si Iarăși Cîrneleagă, în „Șezătoarea", ibid., nr. 10—12, p. 113—116.
22 Ceva despre cîntecul popular, p. 42—43.
23 Din onomastica folclorică, în „Dacoromania", IV/2, 1924—1926, p. 873—874.
24 Podul de la Tingrele, în „Revista de etnografie și folclor", tom. 12 (1967), nr. 9, p. 147—152, unde autorul arată că avem de-a face cu un nume compus din „tini" „grele".
24
D. POP
la genitiv), ceea ce îl face pe Bogrea să creadă că basmul însuși e de origine greacă.
„Cîntecul nostru popular — constată Vasile Bogrea — răsună de ecouri istorico-geografice sud-orientale de cel mai mare preț, care n-au fost cercetate și puse în lumină pînă acum“25. El încearcă să suplinească lacuna explorînd un mare număr de colecții folclorice, din care extrage peste 30 de toponime din sud-estul european și din Asia Mică, fiecare cu formele cu care se înfățișează în materialele cercetate: Țarigrad, Țîli-grad, Țaligrad, Țeligrad etc., sau Odriu, Diiu, Driiu, Codriiu etc. etc. și cu explicațiile lingvistice de rigoare. Autorul nu face nici un fel de considerații teoretice generalizatoare pe marginea materialului și nici nu încearcă vreo concluzie de ordin folcloristic. Corectează însă unele interpretări greșite ale editorilor și unele erori de ortografiere a termenilor, rezultate din neînțelegerea lor de către aceștia. Autorul constată astfel că, de exemplu, cuvîntul „poartă“ e tipărit adesea în mod greșit cu literă mică, deoarece editorii n-au înțeles că e vorba de ,,Poarta otomană^ ș.a. Evident, pe lîngă însemnătatea ce o are pentru lectura corectă a textelor folclorice în care apar aceste toponime, lucrarea interesează prin sugestiile ce le aduce în legătură cu universul inspirației poeziei noastre populare și chiar cu, procesul ei de geneză.
Interesant este și articolul Prosopographica2", în care profesorul Bogrea încearcă să lămurească originea și semnificația numelor unor personaje din poezia noastră populară. Comparînd diversele variante în care apare numele lui Toma Alimoș, respinge etimologia propusă de Hasdeu, care trimite la Athlamos, numele hanului tătărăsc din anul 1345, pro-punînd în locul acestuia un alt cuvînt, oriental: alimosch, care înseamnă ,,vultur, vultan, cîlcan“, nume care sugerează, într-adevăr, mai bine caracterul eroului din balada noastră. Cît privește numele Manea, al eroului din aceeași baladă, autorul admite soluția dată de Hasdeu, care îl pusese în legătură cu „Manoilă Grecul“ din poezia populară a sîrbilor și bulgarilor, unde, ca și Manea din creația românească, reprezintă personificarea ,,cruzimii și perfidiei^. Bogrea socotește însă că, cel puțin în unele variante românești, numele eroului trebuie pus în legătură și cu un personaj de poveste din tradiția noastră, ,,Manea Cîmpulubb care, la rîndul său, trebuie raportat la „mana cîmpului“. Cît privește numele Marcoș-Pașa din balada Crivățul, acesta implică după părerea învățatului nostru filolog „o aluzie la mart“; personajul Marcoș este, după opinia sa, foarte asemănător cu Baba Do-chia, cunoscută și sub numele de „Baba Marta“. Explicații tot atît de ingenioase aduce Bogrea și cu privire la numele eroilor principali ai baladelor Vartici, Miu Cobiu ș.a. Acesta din urmă îl preocupase pe autor mai demult, cînd încercase să localizeze balada în județul Dîmbovița, pornind de la numele eroului, pe care î' punea în legătură cu satul Cobia27.
Intr-un alt articol, intitulat Sfinții-medici în graiul și folclorul ro-
25 Cercetări de literatură populară, în „Davorom ■.< 20
20 IbrL. p. 421—428.
2; Cevy despre cîntecul popular, p. 44.
VASILE BOGREA
25
mânesc2*, savantul nostru filolog își impune să deslușească originea și înțelesul unor expresii ciudate ce apar în creația folclorică românească: „sfinți făr de arginți*, „a umbla teleleu-Tănase*, „cosman de amin* sau „Cosma d’Amin, „Cuzman de Amin*, „Cosmandin* etc. Cu ajutorul vastelor sale cunoștințe din cele mai variate domenii ale limbii, istoriei și culturii, Vasile Bogrea demonstrează că în toate aceste cazuri avem de-a face cu reflexe ale unei sărbători creștine ortodoxe închinate unor „sfinți fără de bani vraci*, între care Cozma, Damian, Thalaleu ș.a. și ca re nu sînt altceva, la origine, decît „divinități vindecătoare păgîne* care au fost „detronate* și înlocuite în evul mediu bizantin.
Articolele Formule călătoare.™ și Un ^cento^ popular™ se înscriu în cercetarea folcloristică propriu-zisă, fiind consacrate unor probleme de structură poetică a baladei. In primul, autorul urmărește migrațla unor formule poetice de la o baladă la alta, atît în cadrul aceluiași tip. Ut și in cadrul unor tipuri deosebite. în cel de al doilea articol, analizează pe text fenomenul contaminării în cadrul materialelor aceleiași categorii folclorice.
Cercetării folcloristice propriu-zise i se încadrează și articokd O străveche formulă de exorcism în descîntecele noastre29 30 31, în care Bogrea, bazîndu-S'’ p? documente scrise, urmărește vechimea formulei „cocoș negru nu cîntă* pînă în secolul al II-lea al erei noastre, precizmdu-i totodată semnificația. Spre deosebire de „cocoșul roș*, arată autorul, care este un simbol a] focului, cocoșul negru reprezintă „cocoșul infernal consacrat Persefonei*.
In interesul cercetării comparative și din dorința de a pune în circulați o „aspectul românesc* al unor probleme de cultură populară. Vasile Bogrea publică articolul Trei problem?, folclorice și aspectul lor românesc32. Pornind de la explicația ce a fost dată numelui localității spaniole Perescrita. de la existența în apropiere a unei stinci în care gravată o „inscripție aproape total indescifrabilă*, Vasile Bogrea arată că asemenea „Pietre-Scrise* există și pe teritoriul nostru. Cu ajutorul unei cimilituri românești, o metaforă populară „care definește șirul dinților ca un „nard* (spaoc) al gurii*, autorul curmă o străveche controversă pe marginea unei expresii homerice. în sfîrșit, în Uciderea bătrînilor Va-sile Bogrea aduce două mărturii populare românești despre „ecoul sufletesc al abolirii obiceiului* primitiv al uciderii bătrînilor.
Aceluiași scop, al cercetării comparative, îi răspunde și articolul Musca columbacă în tradiția noastră populară și istorică (Cu o paralelă romanică)33, în care se aduc noi mărturii folclorice, omise de cei ce s-au ocupat de această problemă, precum și o mărturie istorică de la sfîrșitul secolului al XVII-lea. E semnalată totodată o atestare din anul 1858 a „columbacei*, datorată unui medic ce servise în armata turcească, ates-
28 „Dacoromania41, IV/1, 1924—1926, p. 169—182; cf. si IV/2, p. 909—913.
29 jbid^ II, 1921—1922, p. 428—430.
30 Ibid., p. 431—437.
31 Ibid., IV/2, p. 886—891
32 „.Anuarul Arhivei de folclor41. I (1932), p. 47—52.
33 Ibid., p. 41—45.
26
D. POP
tare despre care Bogrea crede că este cea dintîi34. în plus, autorul transcrie și „un interesant pendant la legenda românească*, care a circulat în Sardegna — Italia.
Valoros, atît pentru cunoașterea originii unor elemente din structurii creației noastre folclorice, cît și pentru raporturile dintre aceasta și literatura scrisă, este articolul intitulat în jurul „Alexandriei**, „Paștele bla-jinilor“ și altele35. Polemizînd cu Th. Sperantia filologul clujean întărește afirmația lui N. Cartojan care demonstrase că „originea blajinilor sau rohmanilor e în „Alexăndrie*, ca și „Apa-SîmbeteA, neavînd astfel de-a face cu Dobrogea, cum afirmase „anecdotistul* român. Iar obiceiul practicat la Paști de gospodinele noastre, care aruncă coji de ouă pe apele curgătoare, ca să vestească și „blajinilor* sărbătoarea, nu reprezintă „decît un străvechi aspect popular al cultului morților*. în aceeași lucrare Vasile Bogrea demonstrează că „blestemul* „duce-te-ai la măru roșu* valorifică o expresie, „măru-roșu*, prezentă și în limba neogreacă, cu înțelesul de loc îndepărtat, ca în română, își are originea în același roman popular, „Alexandria*. De asemenea, toponimicul Nedeia-C etate, pe care îl întîlnim în basmul Fiul vînătorului din colecția lui P. Ispirescu.
Nu putem cunoaște, firește, cît și ce anume ne-ar mai fi dat Vasile Bogrea pe tărîmul cercetării folcloristice și etnografice, dacă firul vieții sale nu s-ar fi curmat atît de timpuriu. Chiar dacă conștiința sa exemplară despre responsabilitatea omului de știință l-ar fi împiedicat să se avînte în cercetări de mai mare amploare, de un mai pronunțat caracter teoretic sau de sinteză, este sigur că ar fi adus încă multe contribuții la mai buna înțelegere a textelor folclorice, ferinclu-ne astfel de erori, ar fi deslușit încă multe din aspectele obscure ale culturii noastre tradiționale și ne-ar fi semnalat multe alte căi utile pătrunderii în adîncimile ci.
Dincolo de contribuțiile pe care le-a dat în materie, de ingeniozitatea gîndirii sale și de probitatea sa științifică, savantul nostru a demonstrat ca puțini alții cît de complex e domeniul culturii populare și cît de dificil e drumul pe care trebuie să-l străbată adevăratul cercetător spre a-i pătrunde nenumăratele-i taine. Evident, problema aceasta continuă să rămînă actuală și de ea va trebui să se țină seamă în pregătirea viitoarelor cadre de specialiști, dacă dorim să facem adevărată lumină în sfera celei mai vechi și celei mai autentice forme a culturii noastre naționale.
VASILE BOGREA ET LA CULTURE POPULAIRE ROUMAINE
(R cs u m e)
Vasile Bogrea (1881—1926), ancien professeur â rUniversite de Cluj, est re-connu comme un grand savant humaniste dont Tactivite scientifique a embrasse Ies plus differents domaines de la philologie. Entre autres, ii nous a laisse de nom-breuses contributions qui font l'objet de cet article, concernant notre culture populai re.
34 Se pare că cea mai veche atestare a motivului la noi i se datorează lui Zeky lănos și datează din anul 1836 (vezi E n g e 1 K a r o 1 și Dumitru Pop, Basmele lui Zeky lănos, în Studii de istorie literară și folclor. București, Ed. Academiei. . ., 1964, p. 227).
35 ,,Analele Dobrogeiu, III (1922), p. 325—338.
îTUDlA UNIV. BABEȘ-BOLYAI, PHILOLOGIA, XXVIII, 1983
UN MEMORIALIST UITAT: G. I. IONNESCU-GION
VlSTIAN GOIA
Prezent în publicistica ultimelor clouă decenii ale veacului trecut cu scrieri istorice, literare și artistice, abordîncl cu aceeași plăcere studiul erudit, evocarea biografică sau relatarea memorialistică, G. I. lonnescu-Gion (1857—1904) era considerat în epoca marilor clasici cînd un vlăstar din școala istorică a lui Hasdeu, cînd un stilist crescut sub mantie odo-besciană. Pe drept cuvînt, dacă de la primul, tînărul istoric, cu studii la Paris și cu doctoratul luat la Bruxelles, a împrumutat pasiunea arhivistică, curajul și îndrăzneala istoricului desprovincializat, de la Odobescu a moștenit cevei din fantezia și puterea de evocare a faptelor istorice, în scrieri care ne amintesc mereu parfumul arhaic al „Scenelor^ acestuia. Căci narațiunile lui Gion, aproape în majoritate axate pe un subiect luat din istoria patriei, trădează mai totdeauna erudiția și rafinamentul celor doi maeștri. Aceasta constituie și o dovadă a oscilării unui emul, care nu se putea decide pe care din părinții spirituali să-i urmeze. De aici, probabil, caracterul ambiguu al operelor sale, privite cu suspiciune de istoricii de astăzi și prea puțin luate în seamă de istoriografia literară.
De la republicarea conferinței Cum vorbim în 1936, interesantă pentru lingviști, nesemnificativă pentru istoric și scriitor, scrierile lui lo-nnescu-Gion au fost date uitării, iar numele său e pomenit doar cu prilejul unor evocări, memorialistice.
Astfel, în 1934, Nicolae lorga își amintește că l-a întîlnit în redacția Revistei noi, a lui Hasdeu, care și-l dorea pe Gion ginere și voia să-l înfieze. Tînărul de atunci, deja afirmat în publicistica vremii, îi apărea și mai tînărului lorga, cu înfățișarea unui ,,baron medieval care și-a părăsit platoșa^, cu ,,firea omului încîntat de propria lui frază, în care credea că descoperă influența eleganțelor înhorbotate ale lui Odobescu^1.
Nu altfel și-1 amintea în 1965 prestigiosul critic de artă G. Oprescu, care-1 avusese pe Gion profesor de limba franceză la Liceul ,,Matei Ba-sarab“, în ultimii ani ai sec. al XlX-lea: dascăl cu „glas de orator“, elegant îmbrăcat, cu „redingotă foarte pe talie“, purtînd o „cravată cere-monioasă“ și un cercel la una din urechi, detaliu care-i uimea prin caracterul lui folcloric pentru un om trecut pe la Paris, după cum îi impresiona, pe elevii de atunci, și o anumită „emfază în stil“ și unele „întorsături de frază“ neobișnuite2.
în afara acestor amănunte semnificative ce conțin mult adevăr, dar și puțină maliție, mai ales din partea lui lorga, prietenii, elevii sau biografii lui Gion: N. I. Apostolescu, Petre V. Haneș, Radu Rosetti ș.a. erau
1 N. lorga, O viață de om..., ediție îngrijită de Valeriu Rîpeanu și Sanda Rîpeanu, Ed. Minerva, București, 1976, p. 170.
2 G. Oprescu, Amintiri. evocări, Ed. pentru literatură, București, 1968, p. 28—29.
28
V. GOIA
frapați în primul rînd ele personalitatea acestuia, în care se îmbinau fericit erudiția de istoric cu rafinamentul unui aristocrat de cultură franceză,
lonnescu-Gion face parte dintre cărturarii care nu iau în seamă granița dintre istorie și literatură. Pentru el istoria, ca și literatura, e ficțiune, e fabulația cuiva. Precizînd că nu renunță nici un moment la adevărul istoric și la afirmațiile documentelor, el adaugă: „Am năzuit a așeza, a povesti și a zugrăvi faptele astfel îneît dispozițiunea, expunerea și descripțiunea lor să facă pe cetitor să vadă cît mai bine într-însele reînvierea trecutului443. Hotărît să scrie istorie în acest mod, volens-no-lens, el face și literatură.
Ca istoric, încă clin prima lucrare monografică Ludovic ăl XIV~lea și Constantin Brîncoveanu (1884), lonnescu-Gion, printre primii, inaugurează ia noi studiul comparativismului istoric, silindu-se să încadreze istoria patriei în istoria universala, fiind totodată unul din premergătorii studiilor ii’anco-române, domeniu pe care l-a ilustrat apoi cu alte forțe, dar și cu alte consecințe Pompiliu Eliacle și N. I. xCpostolescu. Istoricul Gion se situa în spiritul veacului atunci cînd se declara adeptul viziunii lui Leopold Ranke, istoric pe care lorga însuși îl va recomanda ca model studenților săi peste zece ani (1894), cînd își va începe cursul de istorie universală.
Bineînțeles, încercările lui Gion de a scrie despre Brîncoveanu și Ludovic al XlV-lea, despre Montaigne și Valahia, despre Ion Neculce și Saint-Simon erau pe cît de temerare, pe atît de romantic abordate, iri-tînd orgoliul unor contemporani care erau cuprinși de panică numai Ia alăturarea acestor nume. Pe autorul unor conferințe ca: Elementul pLo-resc în cronicele române, Geografia în cronicarii români ș.a. nu-1 speria însă comparația dintre modeștii noștri cărturari și celebritățile culturii occidentale. Astfel, vorbind de la tribuna „Ateneului44 despre „Elementul pitoresc în cronicele române44, el „descoperă44 un teritoriu neexplorat pînă atunci din opera cronicarilor. Printre primii istoriografi, lonnescu-Gion îi va considera pe cronicarii noștri mari moraliști, mari artiști. Neculce nu e „paysan du Danube^, nici chiar în felul de a bea cafeaua neagră, el cunoaște „condica44 obiceiurilor, amănuntele etichetei de la curtea domnească și e în măsură a face onorurile „musafirlîcului“ la fel ca Louis de Saint-Simon, memorialistul preferat de Proust, la curtea Franței. Cronicarul român și memorialistul francez au chiar cunoștințe comune: pe țarul Rusiei, Petru cel Mare și pe capii familiei polone Stanislav Le-csinski. Deci, afirmă lonnescu-Gion, cronicarul român poate sta alături de nobilul duce francez. Pe cei doi memorialiști îi apropie și anumite înclinații în modul de a-și relata amintirile, Neculce nefiind cu nimic inferior scriitorului occidental, contemporanul lui. Pentru Gion, și Saint-Simon, și Neculce sînt „vorbăreți de frunte, parfaits causeurs“. Și unul, și altul povestesc fapte din tinerețe, observă, descriu. în „Memorialele3 4* unuia și în cronica celuilalt vom afla „aceeași puternică observațiune44, aceeași
3 G. I. lonnescu-Gion, Din istoria Fanarioților în România, studii și
cercetări, Stabilimentul grafic Socec, București, 1891, p. II.
UN MEMORIALIST UITAT: G. I. IONNESCU-GION
29
liberă și boierească frumusețe de stil, același spirit în reflexiunile ce le inspiră suveranul nordului^ (Petru cel Mare). Cronicarii români, deduce lonnescu-Gion, prin forța și plasticitatea cu care surprind tipurile umane, amănuntul semnificativ, nu sînt mai prejos decît moraliștii francezi. De aceea, opera lui Neculce și a celorlalți cronicari oferă „cu îmbelșugare“ dramaturgilor noștri subiecte de dramă și comedie.
Cu toată admirația și prețuirea cronicarilor, Gion nu și-a dezvoltat ideile îndrăznețe cu privire la scrierile acestora, ci a preferat să devină el însuși „cronicarul* unui veac, al veacului fanariot. Cam în același timp cu A. D. Xenopol, V. A. Urechia și înaintea lui Nicolae lorga și Pompiliu Eliade, lonnescu-Gion aduce contribuții fundamentale în reabilitarea unui secol de istorie și cultură românească. Lucrările sale Din istoria Fanarioților (1891) și Istoria Bucureștilor (1899) sînt, în același timp, docte studii de istorie despre domni fanarioți ca Nicolae Mavro-gheni sau Alexandru Ipsilanti, precum și colorate evocări la modul memorialistic, din viața societății românești de la sfîrșitul sec. al XVIII-lea, Dacă cronicarii relatau fapte trăite sau auzite, autorul Istoriei Bucureștilor povestește cu documentul în față, apelînd la imaginație fie pentru a recompune adevărate tablouri de viață medievală, fie pentru a închega portrete de domnitori, boieri, cărturari sau simpli viețuielnici ai unei societăți aflate în amurg. Dacă Ion Ghica ne-a evocat un București văzut mai mult la modul arhaic și static, fiind impresionat de costumația după ranguri a boierilor și de întinderea curților de bogătași, Bucureș-tiul lui lonnescu-Gion, deși tot atît de medieval, e văzut mai ales sub aspect social, prin lumea pestriță care-1 populează, prin pitorescul obiceiurilor și fastul ceremoniilor — viziune reprezentativă pentru „balcanismul* scriitorului nostru, situîndu-1 mai aproape de Nicolae Filimon. Căci, capitolul 22, „Din viața bucureștenilor pînă la 1800“, cea mai interesantă și plină de farmec „cronică* a trăitorilor urbei lui Bucur din veacul fanariot, cu personajele care-1 populează, cu moda timpului, cu aventurierii care-i răscolesc liniștea cotidiană, ne amintesc de „Scenele de viață socială* din romanul lui Filimon, autorul Istoriei Bucureștilor avînd comun cu înaintașii săi o bună cunoaștere a obiectului descris și o vădită plăcere în utilizarea termenilor vechi.
Evocările care alcătuiesc celălalt volum, Din istoria Fanarioților, rod al cercetărilor în Biblioteca Națională din Paris, se rețin nu atît prin fascicolele de lumină ce le aruncă asupra domnitorilor Mavrogheni și Ipsilanti, cît prin surprinderea unei mentalități și a unui stadiu de civilizație în epoca respectivă. Confruntînd documente istorice autohtone și străine, lonnescu-Gion reconstituie un alt portret al fanariotului, sensibil deosebit de cel păstrat de memoria lui Ghica sau de observația realistă a lui Filimon. ,,I se făcea urare' fanariotului cînd era în leagăn să fie domn în Moldova sau în ȚaraRomânească [. . Farmec irezistibil, fascinațiune fără seamă exercitau aceste două tronuri asupra fanarioților. Pentru a le cîștiga unii își pierdură capul, alții își risipiră averile [. .. .]; mulți suferiră exilul cel mai aspru, toți fură robi umiliți, batjocoriți, căleați în picioare mai rău decît ultimul dintre eunuci [. . .]. Și totuși, nu era piedică pe care să n-o sară. îngenunchea cu mintea, cu punga,
30
V. GOI A
cu trupul ani de-a lungul; lupta pînă la sleirea desăvîrșită a puterilor cu un fel de disperată plăcere etc.*4. In venele lor, ne spune istoricul, fa-narioții aveau sînge de la toate popoarele. Adesea, viitorii domni sau consoartele acestora erau născuți dintr-un tată grec și o mamă italiană, avînd în familie o bunică franceză și o alta armeancă. Mediul lor favoriza apariția unor aventurieri sau intrigante din speța Kerei Duduca, așa cum a fost Sofia de Witt, care înspăimîntase Bucureștiul, lașul, Varșovia, Parisul prin intrigile și viața ei depravată, prilej pentru scriitor de-a reconstitui un tablou al desfrîului în care-și ofileau tinerețea beizadelele domnilor fanarioți.
Portretul lui Alexandru Ipsilanti, din aceeași povestire (,,Alexandru Ipsilanti și fiii săi*) vine parcă să confirme „calitățile* pe care trebuia să le aibă fanariotul: „Frunte lată și deschisă; sprîncene bine trase dar neîmbinate; ochi mari cu privire sigură dar șireată; un nas caracteristic, cu nări largi și neastîmpărate, încovoiat ca ciocul răpitoarelor; buze orientale, groase și voluptoase, umbrite de mustăți subțiri; barbă bogată, rasă grecește în partea inferioară a pometelor; urechile date iepurește îndărăt etc.*, portretistul excelînd în siguranța liniilor și bogăția sugestiilor. Chiar dacă maniera în care e realizat portretul ne duce cu gîndul la Fi-limon, ca structură, povestirea e mai aproape de nuvelele lui Odobescu. lonnescu-Gion apelînd în și mai mică măsură decît maestrul său la fantezia sa de istoric romantic.
Din respect pentru adevărul istoric, scriitorul e nevoit să vadă în Alexandru Ipsilanti un diplomat abil care știe contracara urmările ce le va avea fuga la Viena a fiilor săi, un domn instruit care continuă opera reformatoare ti Mavrocordaților. Iar evadarea peste graniță a odraslelor lui Ipsilanti, pentru a vedea o altă civilizație, e interpretată de istoric așa de modern, bănuind în această pățanie o schimbare de mentalitate în societatea timpului.
Alte două narațiuni evocă figura atît de ciudată a fanariotului Ni-colae Mavrogheni, pe care-1 evocase fugar și Ion Ghica în „Băltărețul. Gion aduce cîteva completări bazate pe scrisorile — memorii ale călătoarei britanice Milady Craven (Elisabeth Berckley), din care rezultă un domnitor nu numai tiranic și sîngeros, cum reiese din scrisoarea lui Ghica, ci și un sprijinitor al instrucției și educației, năzuind la o anumită „independență* față de stăpînii care-1 unseseră domn.
Povestirea „Nicolae P. Mavrogheni și Lady Craven* e construită pe contrastul dintre culta și rafinata Lady Craven, umblată prin Franța, Italia, Rusia, Turcia etc. și primitivul, naivul domn Mavrogheni pe care-1 vizitează în trecere spre Apus. Încîntător e tabloul bucureștean, cu mulțimea pe ulițe, cu fastul ceremoniei ocazionat de primirea englezoaicei la palat, cu încercările eșuate de-a lega o conversație, un dialog între civilizația orientală a fanariotului Mavrogheni, care se încumeta să transmită „binețe* vecinilor: principele de Kaunitz și împăratul losif al II-lea. și civilizația avansată a frumoasei plimbărețe.
4 G. I. lonnescu-Gion, op. cit., p. 54—55.
UN ME.MORIALIST UITAT: G. I. IONNESCU-GION
31
Aplecat asupra documentului de arhivă din care-și extrage sîmbu-rele epic pentru fiecare din aceste povestiri așezate în cadru istoric, memorialistul nu cade în sentimentalisme, ci, detașat, privește cu ironie și umor silința de „europenizare* a viețuielnicilor din veacul fanariot.
Dar măsura talentului său de memorialist, lonnescu-Gion o va dovedi mai ales cu volumul următor, Portrete istorice (1894), închinat lui Odobescu, deși ele apăruseră inițial în Revista nouă a lui Hasdeu. Volumul cuprinde zece portrete-evocări ale unor personalități din generații diferite, deosebite ca structură intelectuală și ca realizări pe planul creației. Căci ce asemănare poate exista între vornicul Alecu Beldiman și lulia Hasdeu, între Doctorul Obedenaru și Dora d’Istria, între C. Năstu-rel-Herescu și C. A. Rosetti? Majoritatea lor sînt modești scriitori, inimoși filantropi sau simpli academici, toți putînd fi considerați ,,culturalii Paradoxal, nici un istoric adevărat nu se află printre cei evocați, autorul volumului numindu-le Portrete istorice, probabil, pentru simplul considerent că, dintr-un motiv sau altul, istoria, atît de încăpătoare, îi reține și pe aceștia, deși Maiorescu îi „îngropase*, cu două decenii înainte, pe majoritatea.
Ideea unor astfel de portrete i-a venit în mod sigur de la Sainte-Beuve ale cărui „Convorbiri de luni* erau pentru Gion o lectură preferată, autorul francez fiind citat și întrebuințat în comparația dintre doctorii Gui Patin și Obedenaru.
De fapt, portretistul român se va strădui să respecte preceptul saint-beuvian conform căruia „portretele trebuie făcute în tonul și spiritul modelului*, istoriograful nostru căutînd să surprindă totodată semne caracteristice pentru mentalitatea unei* întregi generații.
Astfel, vornicul Alecu Beldiman, autorul Tragediei. . ., e „omul timpului și castei sale*, tipul boierului de la sfîrșitul sec. al XVIII-lea și începutul sec. al XlX-lea care în toate manifestările vieții „se mișca cu-ncetul*. Iubitori de-o citire fără alegere — filozofie, romanțe, matematică, istorie, stihuri și mitologie, viața „indolentă* a acestor boieri nu suporta, crede memorialistul, „emoțiunile sguduitoare, cugetările cari pun judecata la chin*, ci adorau scrierile „dulcegi, molii, otova și care azi, de la pagina a doua te leșuie pe inimă*. Așa cum își „treceau veacul*, în mare liniște, fără hopuri, cu „cadență pianisimă*, tot la fel își iubeau și țara, sincer, „fără cugete rele sau interesate, fără salturi* cari le-ar fi „zăticnit colosalul ișlic de miel nefătat*. în viața politică, socială, în cea de cititor și scriitor, Alecu Beldiman „nu voia, nu-i plăcea să se treacă cu firea*5.
Generația următoare, a Renașterii literare, care se întinde, după Gion, de la apariția Curierului românesc și a Albinei românești pînă pe la 1875, se deosebește de generația lui Beldiman ca cerul de pămînt. în epoca respectivă „au scris băieții de zor, pe brînci, cu cotul, ca-ntr-un fel de friguri enciclopedice*. Scriitorul zilei se putea considera azi filozof, mîine un „emerit agrimensor*; după o baladă sau început de epopee create în preajma luminării de seu, a doua zi dimineața răspundea într-un ziar
5 G. I. lonnescu-Gion, Portrete istorice, Ed. Librăriei H. Steinberg. București. 1894, p. 10—12.
32
V. GOIA
politic unui adversar asupra „cestiunii financiare^; după prînz, la Cameră, interpela unul sau doi miniștri în ,,chestia^ mînăstirilor închinate, iar seara discuta cu comisiunea tehnică a Ministerului lucrărilor publice despre podurile de peste Prahova sau șoseaua de la Cîmpina la Predeal. Caracteristica definitorie pentru mentalitatea acestei generații era entuziasmul, credința că ,,totul era cu putință la Dumnezeu și la Țara Româ-nească^6.
Portretul dedicat ,,Doctorului Obedenaru* e construit parcă pentru a ilustra această mentalitate. Fiu de negustor și mic proprietar, cu studii strălucite în medicină la Paris, Obedenaru face figură insolită între doctorii Bucureștilor de la 1860, după cum Gui Patin contrasta cu putere în mijlocul celorlalți doctori ai Parisului din timpul lui Ludovic al XlV-lea. Entuziasmul ce-1 caracterizează în practicarea medicinei va fi o constantă a vieții acestui doctor, amator de știință și literatură. Dacă a reușit în medicină, deși a sacrificat-o pentru diplomație, în domeniul literaturii ca epigramist și epistolar, în lingvistică și dialectologie Obedenaru și-a încercat puterile cu același entuziasm, dar nu și cu același succes, meritul memorialistului constînd în surprinderea mediului, adevărate picturi de epocă, care genera astfel de intelectuali cu ,,ambiții enciclopedice*, întemeiate pe entuziasm și patriotism.
Portretele lui Gion sînt, în același timp, contribuții menționa-bile de istorie literară, apreciind cum se cuvine scrierile celor evocați, considerîndu-1 pe Alecu Beldiman printre ai noștri ,,scriptores minores*, pe Ion Maiorescu ca pe un apostol, al luminării poporului român, pe George Sion ca autor al Suvenirilor contimporane și al poeziei „Mult e clulce și frumoasă* etc.
Dar reușita pronunțată este ele partea memorialistului, înclinat spre surprinderea portretului moral, bazat, fie pe cunoașterea nemijlocită a celor evocați, cum e cazul cu Brezoianu și Sion, fie pe consultarea corespondenței acestora. „Din nimic mai mult ca din scrisori, crede Gion, făcute bineînțeles fără mînicuțele d-lui Buffon, nu apare mai bine Eul cu toate succedaneele lui în personalitatea unui om de stat, unui scriitor, unui învățat sau unui artist*7. Farmecul acestor portrete ale unor cărturari uitați pe drept sau pe nedrept rezidă tocmai în siguranța diagnosticului, în reușita alternării continue între calități și defecte, tonul elogios fiind totdeauna însoțit de nervul critic, în causeria fină și în compoziția lipsită de constrîngeri. Autorul Portretelor istorice trece cu ușurință de la un amănunt la altul, de la o epocă la alta, surprinzînd fără ocolișuri ticurile, gesturile, detaliile portretistice cele mai adecvate pentru personalitatea celui evocat.
Aceleași predispoziții spre ironia fină și umorul reținut la care se adaugă tonul jovial caracterizează și notele de călătorie publicate de Revista nouă, sub titlul „în vacanții*. Gion a fost de tînăr un călător pasionat. Ca profesor al copiilor naturali ai domnitorului Al. I. Cuza, călătorește cu aceștia prin Italia și Spania. Cu alte prilejuri a vizitat
6 Ibidem, p. 258—259.
7 Ibidem, p. 107.
UN MEMORIALIST UITAT: G. I. IONNESCU-GION
33
Viena, Berlinul și Londra, dar, așa cum declară, peste tot se considera „străin în țară străină4', numai la Paris se simțea „acasă44. Intuiește repede pulsul marilor orașe, redînd specificul fiecăruia. Parisul „însetat și atît de lacom de viață deșteaptă, muncitoare, sburdalnică“ se deosebește de „Viena cea curată și gospodară*, dar măsurată în toate, tocmai prin medul de-a concepe viața prin muncă, viața de stradă, de teatru, de cafenele și de grădini.
Cartierul latin, familiar lui din timpul studenției, trăiește atmosfera vacanței. Profesorul de acum desprinde ușor cîteva tipuri pitorești de studenți de altădată și din totdeauna, realizînd adevărate „fiziologii*, în genul lui Kogăiniceanu și Negruzzi, prin care evidențiază atît mentalitatea tipului, cît și mediul, ambianța socială care-1 formează și-i ușurează parvenirea sau vegetarea. Astfel sînt: studentul în drept și viitorul magistrat sau om politic, studentul în medicină, studentul „suficient*, priceput în toate, neînțelegînd nimic din bunurile marelui oraș și, prezentat cu mult haz, studentul sportman. Cursele de cai e singura lui pasiune: „Iți cunoaște caii alergători, suind pe linie ancenstrală pînă la a patra generațiune. Iți știe grajdurile celebre, ca și cum ar fi învățat viața la ieslele lor, și cînd o iapă a fătat dintr-un corifeu ipic celebru, în caietul său de sportman notează mînzul cu o iubire de tată*8.
Causeria fină, ironia, umorul constituie notele caracteristice scrierilor diverse u interesante ale lui Îonnescu-Gion. Originalitatea prozei sale memorialistice constă tocmai în simbioza mai multor modalități: povestirea cu-ică, portretul, memorialul de călătorie etc., tonul fiind dat de anecdote și întîmplări relatate cu jovialitate.
' O AUTEUR DE MEMOIRES OUBLIE — G. I. lONNESCU-GlON (R e s o m e)
G. ; Tonnescu-Gion (1857—1904) etait considere, ă l’epoque des grands clas-siques, tantot un descendent de l’ecole de Hașdeu, tantot un styliste eleve sous la protection d’Odobescu. Dans ses principales oeuvres: Ludovic XIV și Constantin Brîncovconu (1884), Din istoria Fanarioților în România (1891), Portrete istorice (1894) et Istoria Bucureștilor (1899) il evoque sous forme de memoires, dans la maniere de Filimon et Ghica, des temps revolus, surtout l’epoque des phanariotes, etant a < ■ e par le pitoresque des coutumes et par la grandeur des ceremonies et des fC v n.
0 ’ .narques Ies plus pertinentes et Ies plus caracteristiques de ses series de momori 'Gb sont Pironie et Phumour ainsi que le melange de plusieurs modalites tellcs ■.< . le recit cUssique, le portrait, Ies memoires de voyage, etc .. .., qui con-stimem - charme de ces evocations de Gion, qui pourraient interesser le lecteur ccmtcm u mu
8 ..Revista nouă", anul Vi. 1893, nr. 3—4 (15 aug.—15 sept.), p. 131.
3 — PhJroL-iia — 1983
STUDIA UNIV. BABEȘ-BOLYAI, PHILOLOGIA, XXVIII, 1983
N. I. APOSTOLESCU COMPARATIST
VASILE VOIA
Literatura comparată se constituie ca disciplină autonomă după 1885. Dacă avem în vedere înființarea la Sorbona abia în 1910 a unei catedre de istoria comparată a literaturilor, înseamnă că interesul primilor comparatiști români, Pompiliu Eliade și N, I. Apostolescu, este contemporan cu însăși istoria cristalizării disciplinei în patria de origine. Deficitul teoretic se va resimți acut și în lucrările lor, la fel pozitivismul și în special supralicitarea problemei influențelor din care școala franceză își va face pentru o îndelungată perioadă preocuparea dominantă, cu exagerarea în consecință a factorului emițător în dauna receptorului. La începutul noului secol, literatura comparată reclama pregnant nevoia de clarificare metodologică și principială. Profesorii lui Apostolescu, Emile Faguet și Mario Roques, sub îndrumarea cărora și-a pregătit teza de doctorat la Paris, între anii 1905—1909, nu au fost comparatiști pro-priu-ziși, iar Fernand Baldensperger va ajunge la Sorbona abia în 1910.
Din Memoriul prezentat în 1912 în vederea ocupării unui post la catedra de ,,Istoria literaturii române și estetică literară* a Facultății de litere din Iași, post de profesor pe care N. I. Apostolescu, se pare, nu l-a obținut, se detașează unele repere biobibliografice, utile conturării profilului său de comparatist autentic și de serioasă formație. în prefața primului volum, Studii. Literatură, estetică, filologie, București, 1904, Hasdeu îl recomanda generos ca pe elevul său „cel mai modest și totodată cel mai forte*, „unicul meu urmaș direct* etc. Studiul care deschide volomul, semnificativ întitulat Poezia românească, îl consacră ade-văraților ,,poeți naționali români*. Pornind de la false premise, neavînd luminat conceptul de specific național în literatură, nebeneficiind la acea dată de o bază teoretică solidă și de formație critică, „studiul* este o eroare din capul locului prin opacitatea față de Eminescu. Principala țintă de atac este pesimismul poetului, din care Apostolescu n-a înțeles nimic și ca atare neagă, cum neagă în general pesimismul ca neconform cu firea poporului român. Cel mai mare poet național este acuzat că „n-a înțeles, sau, cel puțin, n-a cugetat — n-a putut să cugete — ca poporul român* (p. 4) și, în consecință, „Eminescu n-a produs o poezie românească, o poezie în care să se resfrîngă ideile, obiceiurile și aspirațiile poporului nostru* (p. 2). Codrul eminescian chiar ar fi occidentalizat, contaminat de Schopenhauer și Leopardi. „Așa dară veselă, optimistă e firea poporului nostru și fără întunecări de pesimism aducător de desperare, conchide autorul. Și cînd citești pe Sorin al lui Bolintineanu, pe Maria lui Mihail Zamfirescu, Sonetul la Veneția, împărat și proletar șl atîtea altele de Eminescu, — vezi răsărind după autori și uitîndu-se cu mirare, să vadă ce caută ei în România, ba pe Hamlet și pe Faust, pe cari Bolintineanu i-a angajat, cu de-a sila, sufleuri unui personaj cin
N. I. APOSTOLESCU COMPARATIST
35
Sorin; ba pe Rolla al lui Musset, care binevoiește a învăța declamația pe Mar ia lui M. Zamfirescu; ba pe Platen cu cele nu știu cîte sonete ale lui către Veneția; ba pe o droaie de socialiști încărcați cu anarhiști, dispu-tîndu-și pe Eminescu și strigîndu-i: He l’ami! tu es des notres; n’est-ce pas?“ (p. 7). Aici se sesizează o contradicție fundamentală în activitatea lui Apostolescu, explicabilă și prin formația inițială: tenta sămănătoristă vizibilă în opțiunea pentru inspirația autentic românească și repudierea a tot ce era socotit livresc, de import, ca inadecvat la specificul poporului român, va fi contrazisă, după anii petrecuți în străinătate, de tendința de înfeudare a poeziei românești din secolul al XlX-lea romantismului francez. Pînă și figura lui Mircea cel Bătrîn din Scrisoarea III este refuzată ca inautentic românească. Solicitînd poeziei contemporane originalitate românească, o va respinge suspectînd-o de inspirație franceză sau germană, ca nu peste mult s-o considere tocmai de aceea valoroasă. Originalitatea o acceptă ca idee, practic nu i-o concede nici lui Eminescu. Chiar și preferații Alecsandri și Coșbuc n-ar fi originali decît în anumite opere, la cel dintîi remarcînd ,,o influență orientală^, la cel de-ai doilea ,,ușoare altoiuri franceze pe creanga românească“ (p. 15). în articolul întitulat Originalitate!, Eminescu este adus în discuție ca „imitator^ nu numai al. poeților germani, ci și al francezului Bourget în variantele din Mai am un singur dor, adăugîndu-i-1 mai tîrziu și pe Ron-sard. Și, mai departe, tipic pentru modul cum desființează Apostolescu originalitatea eminesciană, gest vidat de perspectivă critică, sancționat de Ibrăileanu: „L’inspiration d’Eminescu n’est donc pas personelle, elle est due presque completement ă Ronsard et â M. Paul Bourget“ (L’in-jhience des romantiques frangais sur la poesie roumaine, Paris, Honore Champion, 1909, p. 399). Așadar de la 1904 la 1909, optica față de Eminescu nu s-a modificat. Conceptul de originalitate și-1 va lămuri în această ultimă lucrare, pornind însă de la un poet minor, Al. Depărățea-nu, apreciat ca original deoarece a introdus forme strofice variate și multiple, versul iambic de 14 silabe, ritmuri noi, deși nu contestă influența lui Gautier „ou d’un autre ami de Hugo“. Dacă originalitatea presupune „une oeuvre ou une methode propre â l’artiste, au poete, en tant qu’il est possible de la produire sans aides et sans aucune imitation de proceda etrangeru (Dlnfluence. . ., p. 256), exemplificările invocate nu sînt probe suficient de solide. Admirația exagerată pentru poemul Vara la țară și în genere pentru versurile lui Depărățeanu din Doruri și amoruri trădează gustul echivoc al lui Apostolescu, simplitatea și naivitatea criticii sale.
Excelente studii aplicate de versificație realizează el în volumul următor, DAncienne versification roumaine (XVIIe et XVIIIe siecle), Paris, 1909. Este cercetată aici structura versului românesc din punctul de vedere special al ritmului (accentuai) și al elementelor sale integratoare, cu interesante disociații comparatiste față de versificația franceză binecunoscută autorului. Ca toate lucrările sale, și aceasta are un aer savant prin ținuta ei doctă și informată. De la analiza stihurilor lui Miron Cos-tin și Dosoftei se trece direct la Răzvan și Vidra pe motivul că în această dramă Hasdeu a utilizat elemente arhaice de limbă și a intenționat să
36
V. VOIA
reactualizeze versificația ignorată a lui M. Costin și Dosoftei. Discipolul nu și-a înțeles totuși profesorul. O perspectivă nouă deschide Apostolescu asupra caracterului de proză ritmată al Istoriei ieroglifice. Sînt in-vestigați scriitori și tratate de poetică, mai puțin, secolul al XlX-lea care va face obiectul de studiu al volumului următor. Printr-o asemenea lucrare, scrisă într-o limbă de circulație, Apostolescu făcea cunoscute dincolo de frontierele naționale începuturile versificației și, implicit, istoria literaturii române vechi. Extrem ele utilă la vremea sa, scrierea mai poate fi utilizată și astăzi, cu necesara bunăvoință și comprehensiune. Nu în-tîmplător Mario Roques o recenza cu real interes.
Format în ambianța universitară a Sorbonei începutului ele secol1, elevul de odinioară al. lui B. P. Hasdeu, Gr. Tocilescu și I. lonnescu-Gion introduce în cultura românească spiritul noii orientări. Interesului manifestat pentru comparatism venit din cele mai diverse direcții, N. I. Apostolescu se ralia prin contribuția sa fundamentală la comparatismul românesc și, într-o anume măsură, mondial, L'Influence des romantiques francais sur la pcesie roumaine, Paris, Champion, 1909 (inițial teză de doctorat). In recenzia devenită Prefață, Emile Faguet nu contestă originalitatea poeților români care n-au împrumutat celor francezi decît ternele și ideile generale, demonstrată și de patriotismul lor. Situația i se pa- e cumva similară cu imitarea grecilor și latinesc de către poeții francezi ai Pleiadei. Oportunitatea scrierii lui Apostolescu este relevabilă, cupă Faguet, cu atît mai mult cu cît contracara indirect atacurile din acea vreme la adresa romantismului francez. Numeroasele recenzii, extrem de favorabile (Leon Seche, G. Weigand, Jules Fel ier ș.a.), atestă ecoul internațional al cărții, consemnînd valoarea și importanța ei pentru literatura comparată care la acea vreme rar înregistra lucrări de asemenea ținută.
Apostolescu își restrînge exegeza doar la sfera poeziei, întrucît operele în proză s-ar datora scriitorilor care au fost de asemenea poeți (Ne-gruzzi, Stamati, Heliade. Alecsandri), pe de altă parte acestea nu ar fi „des productions purement litteraires, mais — en grande majori te des travaux scientifico-litteraires^ (p. II). El generalizează răsfrîngerea romanticilor francezi la întreaga poezie românească din secolul trecut, motiv pentru care și-a întitulat lucrarea „lnfluen.ee. . . sur ia. poesie rou-maine, et non pas sur Ies poetes roumains^ (p. IV). „II n’y a pas de poete roumain — grand ou petit — qui n’ait subi ce joug, d’ail.l.Gurs si agreable“ (p. IV), formulează el apoditic. Nici Eminescu nu s-a putut sustrage acestei influențe, atît de intense, idee verosimilă teoretic, dar demonstrată, speculativ și schematic. Poeții sînt selectați ca reprezentativi în funcție de receptarea influenței franceze, „independamment ele leur valeur in-trinsequeu (p. IV), ceea ce explică absența din comentarii a unor C. Bolile, G. Sien, A. Hrisoverghi, G. Crețeanu, Al. Sihleanu, Gr. H. Grandea
1 Așa cum rezultă din Memoriu, în 1905 N. I. Apostolescu a concurat în vederea obținerii unei burse acordate de Ministerul Instrucțiunii pentru studierea la Paris a semanticii și literaturii comparate. El este probabil primul dintre români trimis oficial în capitala Franței să studieze literatura comparată.
I. APOSTOLESCU COMPARATIST
37
etc. Lucrarea nu se vrea istoria unei literaturi. Mai întîi autorul, care își. fixează cercetarea în spațiile generoase ale literaturii universale și-și clarifică intențiile, nu-și explică în schimb termenii. Noțiunea ele influență comportă anume ambiguități, nu este strict delimitată de imitație, adaptare, localizare și, îndeosebi, originalitate, ceea ce-i conferă un înțeles nu atît special, cît unul general sau generalizabil la toate sferele vieții publice din principate. Cu bună știință autorul identifică romantismul cu romantismul francez și liricul cu romanticul.
După o incursiune istorică, cu observații la 'obiect, sînt luați în considerare primii poeți (C. Conachi, Văcăreștii ș.a.) care anticipă influența franceză, remarcând odată cu aceștia coabitarea de clasicism și romantism ca trăsătură distinctă a literaturii române din prima jumătate a secolului trecut. După studierea începuturilor, Apostolescu insistă asupra specificității romantismului românesc, „produit de rinfluence fran-țaise en general et de la litterature triomphante apres 1820 en particu-lier“ (p. 58). Scopul demersului său este ,,cle mettre en lumiere Ies diffc-rentes chipeș de la rnarche evolutive de cette litterature44 (p. 58) și în consecință poeții români sînt tratați ca romantici de descendență franceză, a căror fizionomie și spiritualitate proprie și a căror încadrare în-tr-un climat specific, determinat socio-economic și estetic, într-un spațiu geografic și istoric, sînt doar tangente autorului care practică un comparatism pozitivist căruia i s-ar adecva cuvintele lui R. Wellek despre vînătoarea de influențe. Lamartine, bunăoară, sau V. Hugo sînt permanențe valorice pentru întreaga activitate a lui Heliade Rădulescu și aealtor poeți. Chiar și balada Sburătorul „doit pourtant de beaux traits non seuiement ă Lamartine, mais aussi â Chateaubriand, pour ne pas mettre en cause Gray. . .“ (p. 73). Nici credința populară în sburător nu slujește ca argument autohton, autorul descoperindu-i izvoare la un Al-phonse Esquiros, la Byron, la poeții din ,,Annales Romantiques“ și la mulți alții. Interesul poeților românj cîntăreți ai ruinelor Tîrgoviștei. (Heliade, Cîrlova, Alexandrescu) s-ar datora numai lecturilor din Volney și nu unei teme generale în literaturile europene și nu, mai ales, cazului particular de incidență a temei cu sentimentul iubirii de patrie la poeții români. Opoziția trecut-prezent are motivații interne și nu se explică, după cum afirmă categoric Apostolescu la p. 111—112, prin receptarea franceză. Grigore Alexandrescu este anexat la început lui Lamartine, ulterior l-ar fi imitat pe Chenier și are trăsături comune cu Sainte-Beuve, Josephe Delorme, influențat în mod cert de Ossian și Chateaubriand. Indiscutabil, unele din aceste ecouri sau influențe au o bază reală, multe sînt însă mai degrabă căutate, fruct al întîmplării, cum este asociația insolită cu Chateaubriand, căruia poetul i-ar datora cel mai mult. Sub genericul influenței, autorul introduce imagini și topoi romantici. El excelează în schimb în bune analize de prozodie și versificație pe opera poeților români. Vastitatea informației îi permite stabilirea de numeroase surse, depășind tot ce s-a spus pînă la el în această materie.
Un capitol întreg este consacrat Cintării României. Apostolescu reiterează avatarurile poemei în scopul demonstrării paternității ei. Cin-tarea României ar fi o operă mimetică influențată de Biblie, de Lamen-
38
V. VOIA
nais cel din Paroles d’un croyant, de Chateaubriand, Michelet, de cronicarii români și de cîntecele populare, a cărei valoare „reside dans la. langue et dans le style, et non pas dans Ies idees“ (p. 183—184) și este atribuită geniului lui Bălcescu. Chiar și pasajele care descriu cucerirea Daciei sau apărarea românilor împotriva cotropitorilor otomani sînt contaminate de Lamennais și Byron. Ideea de patrie exaltată în operă își are sursele, după Apostolescu, nu în patriotismul ardent, ci în modelele de care ar fi întru totul demnă. Sursele sînt atît de numeroase, încît, după discutabila opinie a autorului, Bălcescu a ezitat să vorbească despre Cîntarea României în fața prietenilor „comme de la propriete litte-raire^ (p. 193).
Intr-un alt capitol sînt examinate influențele exercitate asupra lui D. Bolintineanu (Chenier, Lamartine, Hugo, Nerval, Gautier etc.) și relațiile poetului cu Franța. In cazul pașoptiștilor români, Apostolescu substituie frecvent iubirii de patrie și de neam căutarea obstinată a influenței franceze. în Sorin sau Tăierea boierilor la Tîrgoviște se întretaie, în acest sens, o multitudine de influențe din direcții diferite, cea mai perenă părîndu-i-se a fi Faust-ul lui Goethe în traducerea celebră a lui Inervai și Damnation de Faust a lui Berlioz. Pertinentele analize de versuri aplicate pe legendele istorice ale aceluiași Bolintineanu degajează cel puțin o concluzie demnă de reținut: „Cette grande varietc non seu-lernent de mesures mais aussi de rythmes, employes sui vânt Ies senti-ments ou Ies circonstances â decrire, fait de Bolintineanu le premier poete qui se soit occupe de preș en Roumanie des rapports entre Ies idees ou Ies etats affectifs et leur expression artistique dans Ies vers“ (p. 234).
Deși îl supune examenului de influențe, Apostolescu manifestă pentru Alecsandri o admirație idolatră. La fel pentru Hasdeu, socotit „le plus grande ecrivain que le peuple roumain ait jamais eu“ (p. 336).
Urmărind evoluția poeziei românești din secolul trecut prin principiul influențelor, va sesiza un fenomen vizibil către 1880, cînd, odată cu Eminescu, devansat de cîțiva minori pe care autorul îi ține în mare stimă, s-a accentuat „le courant â tendance pessimiste“ (p. 283) care va devia influența spre Germania lui Schopenhauer.
La capătul, demersului său, Apostolescu constată absența unei „evoluții interne“ a influenței franceze, în sensul în care ea se va exercita asupra poeților români de fiecare dată individual, fiecare redescoperind pentru sine un univers liric și o anume orientare a spiritului. Natura influențelor este mai mult de factură intelectuală, exercitată în planul ideilor, și mai puțin sentimentală, așa încît unitatea ideologică o fixează patriotismul cu nuanțele sale necesare și specifice de la un scriitor la altul, disociate cu finețe de autor. Atent la spectacolul influențelor, pe parcursul întinselor și pertinentelor sale analize, Apostolescu l-a ignorat, ca în final să concedă că patriotismul poeților români este un „point de vue centraD.
Limitele lucrării lui Apostolescu nu sînt de ordin metodologic, ci principial. Din scrierea sa rezultă că romantismul românesc ar fi un
N. I. APOSTOLESCU COMPARATIST
39
transplant al romantismului francez și nu s-ar fi dezvoltat datorită legilor sale interne. Cîrlova, Heliade Rădulescu și Alexandrescu „devaient etre plus ou moins romantiques, pour la raison qu’ils s’adressaient â la litterature franțaise justement au moment ou elle se trouvait sous la domination des Lamartine, des Hugo, des Musset. Vivant â une distance considerable de la France, mais dans un milieu tout â fait fran-<;ais, grâce aux publications qui leur parvenaient de Paris, Ies auteurs roumains s’inspiraient des oeuvres de tous Ies poetes et de tous Ies ecri-vains franșais — ou traduits en franțais — qu’ils pouvaient connaître“ (p. 129).
In aprecieri și preferințe transpar deseori gusturile relative ale autorului, trădînd un deficit de comprehensiune estetică, deși, nu e mai puțin adevărat, el rămîne un bun analist al tehnicii versificației. înțelegerea sa pentru lirica de reflecție nu depășește meditația de tip la-martinian. Unui asemenea gen de poezie îi este preferată lirica discursiv-naturistă gen Alecsandri și suita de poeți minori.
Clasificările, analizele, sistematizările lui Apostolescu își mențin valabilitatea, în general, deși nu sînt scutite de superficialități, de apropieri fortuite și considerații deplasate. Solida cultură literară i-a permis să exceleze în descoperirea de numeroase surse, procedînd, metodologic, just, de la receptor spre emițător. Din păcate în cazul autorului de față se poate vorbi de exces de sursologie. Inexplicabilă pentru un redutabil comparatist este obtuzitatea față de poezia eminesciană. In timp ce poeții minori sînt apreciați, Eminescu este amintit doar incidental și de fiecare dată ’într-un sens depreciativ. Preferința sa vizează poezia minoră, nu o dată superfluă, refuzîndu-se autenticei poezii a cărei valoare n-a intuit-o cel ce i-a frecventat atît de sîrguincios pe romanticii francezi.
Dincolo de limitele și erorile semnalate, lucrarea principală a lui N. I. Apostolescu se înscrie ca o analiză profundă a poeziei românești din secolul al XlX-lea utilizînd metodologia literaturii comparate. Urmărirea raporturilor dintre literaturile română și franceză marchează implicit momentele de deschidere a literaturii române spre universalitate. Cercetarea de influențe autorul o îmbină cu studiul tematologic, stabilind, nu rareori, filiații interesante, dar ignorînd, și de aceea nu poate fi o cercetare comparată complexă, influențele indirecte și analogiile. Cum s-a mai remarcat2, partea de rezistență a panoramei constă în înclinația autorului spre descoperirea de mereu noi izvoare ale poeziilor, puse în cumpănă și comentate cu abilitate, invitînd la reexaminări în cazul unora din aceste piese lirice considerate întru totul originale. Deși, cum am văzut, tocmai în operația excesivă de identificare a modelelor franceze rezidă și îngustimea cercetării.
2 Istoria și teoria comparatismului în România. Sub îngrijirea științifică a prof. Al. Dima și Ovidiu Papadima, Ed. Academiei R.S.R., București, 1972, cap. Formarea școlii românești de comparatism, redactat de I. Oprișan, (p. 132—135 referitoare la N. I. Apostolescu).
40	V. VOIA
N. I. APOSTOLESCU COMPARATISTE
(Resume)
Nous nous sommes propose d’entreprendre l’analyse de l’activite de N. L Apostolescu en nou,s arretant surtout â l’examen du chef-d’oeuvre de rauteur. L’influ-ence des romantiques franQais sur la poesie roumaine, une etude profonde et sys-tematique de la poesie roumaine du XIXe siecle fondee sur la methodologie de la litterature comparee. Le câte le plus remarquable de ce panorama est, la decou-verte des influences et des sources nouvelles des poesies que l’auteur etudie avec adresse tout en nous invitant ă reexaminer Ies pieces lyriques tout â fait origi-nales. Les limites de la recherche d’Apostolescu resident en son deșir meme d’identifier les modeles francais. L’etude laisse rimpression que le romantisrne rou-main transplanterait le- romantisrne francais au lieu de se developper grace â ses lois interieures. Outre les quelques erreurs et limites, ce livre marque la contri-bution fondamentale de N. 1. Apostolescu au comparatisme roumain et mondial.
STUDIA UNIV. BABE$-BOLYAI, PHILOLOGIA, XXVIII. 1983
BEAUMARCHAIS ET LE DRAME
VIRGINI A BACIU
Au 250-e anniversaire de la naissance ele Beaumar-chais
Pour le recepteur d’aujourcl’hui, Beaumarcliais est l’auteur de deux comedies: Le Bărbier de Seville et Le Mariage de Figaro. II est d’ailleurs difficile d’etablir si la notoriete actuelle de ces oeuvres est due unique-ment ă leurs qualites litteraires ou bien aussi sinon surtout â la mer-veilleuse musique de Rossini et de Mozart. Beaumarchais est devenu ă tel point l’auteur de Figaro qu’on est alle jusqu’ă poser une identite etroite et simpliste entre l’auteur et son celebre personnage.
L’usage veut qu’une commemoration soit un hommage au createur dispăru. Mais, tres souvent, on glisse au panegyrique et on invente de toutes pieces une modernite inesperee. Nous plaidons pour une evoca-tion qui evite aussi bien l’hyperbole que la litote et qui soit une resti-tution fidele et critique de ce qu’a etc l’auteur dont on celebre la me-moire.
Depuis quelque temps on se penche aussi sur Ies Memoires de Beaumarchais. Pour parfaire son image, il serait juste de se rappeler que Beaumarchais s’est applique non seulement â renouveler la comedie, mais aussi ă developper un genre nouveau: le drame. II faut preciser d’emblee qu’il ne l’a pas invente; en revanche, il a contribue effective-ment â son epanouissement, tant par Ies drames crees que par la poe-tique intitulee Essai sur le genre dramatique serieux. îl parait meme que c’est Beaumarchais qui — le premier — se sert du mot «drame» pour qualifier (en 1767) un specimen du nouveau genre theâtral. II s’agit de sa propre piece de debut, Eugenie.
II est interessant de remarquer que si Beaumarchais trouve lă une solution heureuse, il est loin de s’y fier et de se douter de la fortune que fera le mot «drame» au XlX-e siecle. L’emploi de ce terme dans son essai theorique en fait preuve: le mot «drame» y designe tour ă tour: le nouveau genre de spectacle („le genre honnâte et serieux^1), toute piece de theâtre, Ies romans de Richardson, ainsi que „la conclusion et l’instant le plus interessant d’un roman quelconque“2. Quand le mot «drame» denomme le nouveau genre theâtral, il est souvent renforce par l’epithete «serieux». Beaumarchais affirme d’ailleurs son embarras
1 Essai sur le genre dramatique serieux, in Theâtre choisi, tome I. Larcusse, Paris, /s.d./, p. 55.
2 Ibiclem.
42
V. BACIU
— non sans ironie! — au debut de son essai: „Tragi-comedie, tragedie bourgeoise, comedie larmoyante, on ne sait quel nom donner â ces pro-ductions monstrueuses“3. II ne faut pas oublier que Ies drames de Di-derot et de Sedaine s’appellent encore «comedies», quittes ă etre quali-fiees de «serieuses».
L'Essai sur le genre dramatique serieux paraît ă cote d'Eugenie, en guise de preface, dans la deuxieme edition de 1767 et peu apres ii est aussi tire â part. Comme le titre l’indique, il ne s’agit pas d’une de-fense de la piece Eugenie par laquelle Beaumarchais vient de debuter au theâtre, mais d’une mise au point sur un genre litteraire nouveau-ne, d’un veri table manifeste du renouveau theâtral. Ce n’est pas le premier art poetique du drame: Diderot en a deja publie des echantillons: Entre-tiens (en 1757, â la suite du Fils naturel) et le trăite De la poesie dramatique (â la suite du Pere de familie, en 1758). Beaumarchais est un disciple fidele et enthousiaste de Diderot qu’il admire sans reserve. Mais, malgre une reelle convergence des vues, Beaumarchais garde une cer-taine originalite.
Comme Diderot, Beaumarchais definit le nouveau genre dramatique par contraste avec la tragedie classique (forgee sur le modele des An-ciens) qu’ils envisagent comme un genre litteraire perime par le respect meme de la regie, formulee jadis par Aristote, qui consiste â presenter Ies hommes plus grands que nature. Beaumarchais s’allie â Diderot pour defendre la cause d’un theâtre aux sujets actuels et graves, aux person-nages contemporains et bourgeois, capables d’interesser, d’emouvoir et de moraliser le public.
A cote de la volonte de moderniser le theâtre, il n’est pas trop ose d’y voir l’expression litteraire d’une revendication de classe formulee par la burgeoisie devenue riche et puissante, lassee de preter la flanc aux seules railleries de la comedie. Elle veut se retrouver sur scene, y voir ses propres malheurs et vertus, ses soucis domestiques, quotidiens: „Que me font â moi, sujet paisible d’un Etat monarchique du dix-huitieme siecle, Ies revolutions d’Athenes et de Rome? Quel veritable interet puis-je prendre â la mort d’un tyran du Peloponese? au sacrifice d’une jeune princesse en Aulide? II n’y a dans tout cela rien â voir pour moi, aucune moralite qui me convienne“4. II y a lâ une demarche visant â democratiser le theâtre, â le detacher de l’aristocratie.
Jusque-lâ, pour definir l’objet et l’essence du drame, Beaumarchais suit de tres preș. Diderot qu’il complete d’une seule precision con-cernant la place du drame dans le systeme des genres: le drame doit tenir le milieu entre la tragedie et la comedie. C’est un point de vue que, peu apres, on retrouve chez Sebastien Mercier.
L’originalite de Beaumarchais consiste tout d’abord en une position personnelle au sujet des caracteres. II plaide pour la creation de caracte-res vivants et precis, appuyes sur le principe de la «disconvenance so
3 Ibiclem, p. 53.
4 Ibidem, p. 56.
BEAUMARCHAIS ET LE DRAME
43
ciale», et dont le jeu determine dans une certaine mesure les evenements de Ja piece. Beaumarchais affirme de la sorte un point de vue interme-diaire entre J’opinion categorique de Diderot pour qui ce sont les situa-tions qui determinent les caracteres, et celle de Mercier qui, a l’autre extreme, proclame la toute-puissance des caracteres sur l’action.
S’il reprend la doctrine de Diderot sur l’utilite et la moralite du theâtre, il la rattache plus strictement â l’emotion dramatique produite par le retour sur soi-meme du spectateur. II proclame ainsi le principe de V Identification du spectateur aux personnages de theâtre, illusion realiste qui, malgre de brillantes denonciations, persiste de nos jours encore et dont Beaumarchais — le premier — demonte minutieusement le mecanisme.
Le «plaire et toucher» de Racine, Boileau et Moliere devient pour ies theoriciens du drame «toucher et moraliser». Le beau cede la place ă Femotion qui passe au premier plan ă des fins essentiellement ethi-ques. Ceci n’engage pourtant nullement â negliger le cote esthetique de Toeuvre theâtrale. Sur ce point, Beaumarchais se separe une fois de plus de Diderot. A l’encontre de celui-ci, pour qui les imperfections du style peuvent etre corrigees par la pantomime, il proclame la necessite d’ela-borer un style simple, egalement depourvu d’ornements rhetoriques et de pittoresque facile, mais cisele avec soin: „[.. .] qu’il est difficile d’etre simple!“5 6. Les seuls brouillons d'Eugenie comptent plus de trois cents feunles volantes ecrites â la main par Beaumarchais et sept manuscrits surcharges de variantes.
JBeaumarchais ne se contente pas d’opter, comme Diderot, pour la prose; il cherche et demontre pourquoi c’est la seule forme qui convienne au drame. La versification, plus conventionnelle, detruit l’illusion de vcrite et rend impossible l’identification du spectateur aux personnages de theâtre, alors que la prose, se rapprochant davantage du langage na-turei des hommes, sert merveilleusement bien le drame â remplir sa mission: ,,[. . .] le genre serieux [. . .] devant nous montrer les hommes absolument tels qu’ils sont, ne peut pas se permettre la plus legere liberte contre le langage, les moeurs ou les costumes de ceux qu’il met en s-con e“h
Ce theoricien du drame prend conscience de la specificite du langage theâtral, specificite qu’il s’evertue â realiser dans ses pieces: „II est bien different d’ecrire pour etre lu, ou d’ecrire pour etre parle“7. Ceci est en rapport direct avec la specificite de l’oeuvre dramatique, essentiellement destinee au spectacle. Beaumarchais a le sens du spectacle, selon lui „les objets de gout, de sentiment, de pur effet, en un mot de spectacle, n’etant jamais admis que sur la sensation puissante et subite qu’ils produisent dans tcus les spectateurs^8. II retablit du meme coup les droits du public qu’il erige en „seul juge des ouvrages destines ă l’amuser“9.
5 Ibidem, p. 65.
6 Ibidem, p. 61.
7 Ibidem. p. 65.
8 Ibidem, p. 54.
9 Ibidem.
44
V. BACIU
II faut ranger Beaumarchais parmi Ies ancetres directs du theâtre moderne. Au Siecle des Lumieres, le chef incontestable des promoteurs du theâtre nouveau reste Diderot, mais Beaumarchais, quand il n’a pas d’idees tout â fait neuves, originales, trouve souvent mieux que Diderot le pourquoi et le comment des choses. Ce n’est pas pour rien que, dans la preface de Cromwell, Victor Hugo le loue ă plusieurs reprises et Le place parmi Ies trois grands genies caracteristiques de la scene franțaise, â câte de Corneille et de Moliere.
Neanmoins, ses drames, malgre certaines reussites, sont inferieurs â ses comedies et n’illustrent pas avec l’eclat necessaire ses theorles. Faut-il conclure, â l’exemple de Beaumarchais meme, que: „La theorie de Part peut etre le fruit de Petude et des reflexions; mais Pexecutîon ne s’apprend point“10? Pour ce qui est de ses drames, cela est entiere-ment vrai. Son gout de l’aventure, sa passion du nouveau poussent Beaumarchais vers le „genre dramatique serieux^, mais c’est la comedie qui, lui convenant mieux, a permis â son genie de s’epanouir.
BEAUMARCHAIS ȘI DRAMA
(Rezumat)
Articolul definește aportul lui Beaumarchais. cunoscut astăzi îndeosebi, ca autor de comedii, eventual și de memorii, la teoretizarea dramei — specie literară creată de Secolul Luminilor.
Este analizată minuțios concepția lui Beaumarchais despre dramă, demersul fundamental al autoarei consistînd în conturarea originalității lui Beaumarchais.
10 Ibidem. p. 62.
STL1 IA UNIV. BABEȘ-BOLYAI, PHILOLOGIA, XXVIII, 1983
ISOMORPHISME DES STRUCTURES LITTERAIRES ET DES STRUCTURES LINGUISTIQUES (LE TEMPS VERBAL DANS UNE STRUCTURE DESCRIPTIVE) (II)*
ANGELICA KALIK
II s’ensuit une chose particulierement importante: l’accroissement dis-prcportionne d’imparfaits au depens du temps narratif le passe simple1. L’imparfait doit etre considere comme l’une des constantes de l’ecriture. descriptive. II s’y prete d’ailleurs naturellement en vertu de son caractere grammatical: imprecision. des limites temporelles de l’action. L’histoire proprement dite se trouve considerablement absorbee par de larges es-paces statiques dont le dynamisme interieur, mieux que certains instants dramatiques, donne cette note poignante ă Madame Bovary et s’harmonise en une sorte d’isomorphisme avec le theme de l’ennui existentiel de UEducation sentimentale ou celui de la decheance ontologique graduelle de detre humain dans VAssemmoir.
En meme temps, himparfait sous-tend la cadence rythmique du texte dam ses compcsantes de „premiere articulation“: description, narration, dismurs qui se succedent au meme rythme, sans saillie ni rebon-dlssement et sbmbriquent de fașon si parfaite que Pimpression d’une ooidee uniforme et reguliere ne quitte pas le lecteur un seul instant2.
• Sans doute l’abondance de discriptions chez des ecrivains aussi dif-ferents que Flaubert et Daudet, Zola et Goncourt est-elle due aussi ă la mode. Le met de G. Falconer est juste: il y a „folie de descriptions“ dans la production romanesque de la deuxieme moitie du XIXe siecle. A cote des descriptions „focalisees“ qui assurent, par l’intermediaire du pmsonnage focal, l’unite et la cohesion du texte, on peut relever chez
La premiere pârtie de cet ar ti ele a ete publiee dana StUBB, Philologia, 26. 2. j 081, p. 32—38.
1 Le terme „oarratiF s’oppose ă „descriptif“ et veut dire ici „celui qui fait avan cer le reciVO La bipartition des temps verbaux en formes temporelles de premier plan et d'arriere-plan faite par H. Weinrich nous semble pertinente â eendition de ne pas lui acorder un sens absolu (se rapporter ă la note 2). Voir T h. Berchem, Sur la fonction des temps verbaux. A propos de H. Weinrich,:. Tempus — Besprochene und erzahlte Welt. Dans „Le Fran^ais moderne't nr. 4, 1968. Ed. d’Artrey, Paris, M. M ă n c a ș, Valorile timpurilor narative în proza romaneasca dintre 1830—1880. Dans Analele Universității București, anul XXVIII, 1979.
2 On pourrait evoquer, en parlant de l’ecriture descriptive, l’image du mur qui hantait et fascinait Flaubert depuis sa jeunesse: „un mur tout nu! Eh bien, je me demande si un livre, independamment de ce qu’il dit, ne peut pas produire le meme effet?“ (Correspondance de Flaubert). Ce qui fascine Flaubert dans le mur, —ecrit J. R o u s s e t, en citant ce passage, — c’est le bloc sans fissure, la masse immobile et compacte, „la grande ligne unie“ que ne rompt aucun accident. (Forme et Signification. p. 122).
46
A. KALIK
Flaubert des segments descriptifs dus â l’ecrivain omniscient, des des-criptions ,,ă la Balzack Tel est le debut de VEducation sentimentale:
Des gens arrivaient hors d’haleine; des barriques, des câbles, des corbeilles de linge genaient la circulation; les matelots ne repondaient ă personne; on se heurtait; les colis montaient entre les deux tambours, et le tapage s’absorbait dans le bruissement de la vapeur, qui, s’echap-pant par des plaques de tole, enveloppait tout d’une nuee blanchâtre, tandis que la. cloche, en avant, tintait sans discontinuer.
Enfin le navire partit. . .
Un jeune homme de dix-huit ans, â longs cheveux et qui tenait un album sons son bras, restait aupres du gouvernail, immobile. . .
Tels sont aussi le portrait du marquis d’Andervilliers (p. 49) et la description du château de Vaubyessard (p. 50) dans Madame Bovary, ou encore cette longue description ele Yonville-l’Abbaye au debut de la deu-xieme pârtie du roman, donnee entierement au present de Pindicatif et venant incontestablement de l’instance narrative „on“ = „nous“ („De-puis les evenements que l’on va raconter“ p. 75—79).
Enfin, il faut mentionner les segments descriptifs qui, bien que re-lies formellement au personnage focal, sont depourvus, ou peu s’en fauts de tonte trace de sa Vision subjective. Telle est par exemple la description de certaines scenes du travail dans l’Assommoir. Le personnage focal Gervaise s’efface tres vite pour faire place â un alignement de de-tails qui fascinent plutot par leur caractere „technique“ que par ieur effet sur Gervaise:
II forgeait des rivets a six pans. II posait les bouts dans une cloniere, ecrasait le fer qui formait la tete, aplatissait les six pans, jetait les rivets termines, rcuges encore, dont la tâche vive s’eteignait sur le sol noir: et cela d’un martelement conținu, balanțant dans la main droite un marteau de cina livres, achevant un detail ă chaque coup, toumant et travaillant son fer avec une telle adresse qu’il pouvait causer et re-garder le monde. [L’enclume avait une sonnerie argentine. Lui, sans une goutte de sueur, tres a l’aise, tapait d’un air bonhomme, sans paraure faire plus d'effort que les soirs ou il decoupait des images, chez kd]. p. 185.
Dans VEducation sentimentale:
Senccal ouvrit la porte d’un appartement de femmes.
Elles maniaient des pinceaux, des fioles, des coquilles, des plaques de verre. Le long de la corniche, contre le mur, s’alignaient des plancb.es gravees: des bribes de papier voltigeaient; et un poele de fonte exhaLdt une temperature ecoeurante, ou se melait l’odeur de la terebenthine.
[Les ouvrieres. . . avaient des costumes sordides. On en remarquait une, cependant, qui portait un maclras. . . Tout â la fois mince et potelee, elle avait de gros yeux noirs ... Sa poitrine abondante saillissait sous sa chemise. . . et, un coude sur l’etabli, tandis que l’autre bras pendant, ede regardait vaguement au loin dans la campagne] p. 224.
On remarque que dans les deux citations le personnage focal de temps en temps refait surface, comme, par exemple, dans les passages que nous avons marques par des crochets.
ISOMORPHISME DES STRUCTURES LITTERAIRES ET LINGUISTIQUES (II)
47
Somnie toute, le dispositif pour le regard dont on a parle declenche plus qu’une folie, une veritable rage de descripticns qui risquent de faire naître des themes accessoires et des personnages passagers, Ies uns et Ies autres parfois gratuits dans Feconomie strictement significative du texte, mais relevant, deja, d’une ecriture prete â fonctionner pour son propre compte3.
Si le gout du detail, le culte de l’objet, communs â Flaubert et â Zola, subjuguent „le narratif“ au „descriptif“ ils vont jusqu’â l’etouffer litteralement chez Ies Goncourt. Ainsi le personnage-regardeur du roman Mme Gervaisais n’est qu’un pivot qui permet d’agencer en un en-semble plus ou moins coherent Ies descriptions de Rome, de ses palais, de ses eglises, sous reclairage changeant du ciel romain, et Ies reflexions sur l’art, la religion, etc. auxquelles se livre Fecrivain par le truchement de ce personnage.
On ne peut s’empecher de comparer ce gout de la description â celui que manifestant certains „nouveaux romanciers“. On voudra bien nous pardonner Ies citations trop abondantes, sans lesquelles, cependant, il nous serait impossible de prouver ă quel point Ies textes diffcrents a bien des points de vue relevent de la meme technique narrative.
1)	... au milieu ă droite il y a une grande table ronde sur son. pied en forme de potiche avec en bas trois pieds plats en etoile pour donner de l’assise, le plateau est tout incrusta de morceaux de nacre qui font des couronnes jusqu’au centre, il y a pose dessus la lampe que je disais un chandelier en cristal ă abat-jour de dentelle blanche, autour de la table Ies memes petits fauteuils noirs que ceux de la commode, leur dossier d’un seul tenant avec Ies accoudoirs sans trous, sur le canage ils ont un coussin rose ou noir et du cote petite salle ă manger une table longue en marbre a un pied large â chaque bout sculpte en forme d’animaux. . . sur la table il y a une coupe de fruits en marbre. . .
2)	Sur la petite table ronde, juste â la hauteur du divan recouvert de cette magnifique couverture ă bandes. . . Sur la petite table basse, recouverte d’une nappe damassee. . . il y avait une theiere d’argent bien frottee . .. avec le pot^â lait de faience outre-mer, le sucrier de verre, Ies deux grandes tasses fines dont l’une avait le fond săli, avec cette petite flaque beige qui y restait piquetee d’une dizaine de points noirs, une assiette ă fleurs sur laquelle s’etalaient quatre tranches de pain grille, l’appareil nickele â câte qui avait servi â Ies faire, le ravier de beurre, la coupelle de confiture, et sur le metal de cette theiere, un eclat de soleil fort vif, briliant comme une etoile au milieu de toute cette penombre car Ies volets etaient juste entrouverts et seul un rayon pc-netrait.
3)	... une espece de boudoir qu’eclairaient confusement des vitraux de couleur. Des trefles en bois decoupe ornaient le dessus des portes;
3 Dans ses Pastiches et .Melanges M. P r o u s t a montre ă quoi risque d’abou-tir ce gout exagere du detail: â des amalgames lexicaux dont cependant lui-meme fut tributaire. (Voir dans Ies Pastiches L'affaire Lemoine par Gustave Flaubert et L’affaire Lemoine dans Ie journal des Goncourt).
48
A. KALIK
derriere une balustrade, trois matelas de pourpre formaient divan, et le tuyau d’un narghile de platine traînait dessus. La cheminee, au lieu de miroir, avait une etagere pyramidale, offrant sur ses gradins toute une collection de curiosites; de vieilles montres d’argent, des cornets de Boheme, des agrafes en pierreries, des boutons de jade, des emaux, des magots, une petite vierge byzantine ă chape de vermeil; et tout cela fon-dait dans une crepuscule dore avec la couleur bleuâtre du tapis, le reflet nacre des tabourets, le ton fauve des murs couverts de cuir marron. Aux angles, sur des piedouches, des vases de bronze contenaient des touffes de fleurs qui alourdissaient l’atmosphere.
4)	des rideaux de calicots, agites par l’air du clehors, voltigeaient aux fenetres, sous un lambrequin de damas â effiles. Des petits canapes en bois de noyer. .. avec leurs petits bâtons courbes de bois noir et leur ctroit dassier ou s’apercevait au milieu dans un rond, une Muse touchant de la lyre, parei 11 e ă une mauvaise medaille de marqueterie. Des chaises du meme style faisaient cercle autour d’un gueridon soutenu par trois pieds tragiques et des consoles jaunes etaient portees par des gaines d’hermes aux tetes de femme en metal dore. ..
Sans Fimparfait qui ,.sent" son XIXe siecle „d’une lieue et sans que'ques verbes et adjectifs anthropomorphiques (pieds tragiques, traîner, voitiger), Ies passages 3 et 4 (L’Edueation sentimentale, p. 282, (Madame Gervaisais, p. 8) auraient ete bien ă leur placc^ dans le roman d’un Pinget ou d’un C. Simon. La premiere citation est d’ailleurs de R. Pinget, L’Inquisitoire, p. 212, la deuxieme est de M.. Butor, La Mo-dijication, p. 134. Meme gout du detail, meme adoration des objets qui s’attirent Ies uns Ies autres et s’alignent jusqu’ă repuisement total d’un champ semantique, rnais sans que cela empeche rapparition d’un autre champ semantique, en vertu de cette tyrannie que le langage exerce sur le monde des signifies. On dirait une ecriture ou l’existence des mots precede celle des objets et des personnages4.
Ce qui distingue cependant ces passages descriptifs, c’est la distance entre le temps de Fcnonce et celui de renonciation et le registre des pronominaux: Je, Vous, II. Mais cette distance abolie, l’instance narra-tive reduite au silence, le discours (monologue, soMluque, monologue in-terieur) ayant recouvert ie texte d’un bout â l’autre, on aura une ecri-ture ă Votat naissant avec sa propre dimension temporelle, celle du texte cree, ce presant au degre zero qui marque la comcidence temporelle do Venonc4 et de Vcnoncation.
BIBLIOGRAF M I E
1.	Barthes, R.. Introduction ă Vanalyse structurale des recits. Dans PoeCiquc du recit.
2.	Colloque de Cerisy sur le Naturalisme, UGE, Paris.
4 Selon le mot fort de J. Ricar dou le roman este „moins... recriture d’une aventure que l’aventure d’une ccritureL Probleme d.u nouveau roman, Coli. Tel Quel aux Ed. du Seuil, Paris, 1967.
ISOMORPHISME DES STRUCTURES LITTERAIRES ET LINGUISTIQUES (II)
49
;3	. Damourette. J. et Pichon, E., Des mots ă la pensee, Essai de gra-mmaire de la langue frangaise. Bibliotheque du ,,Fran(?ais moderne'1. Ed. d’Ar-rrey, Paris, 1963.
4.	Genette, G., Figures IIIt Ed. du Seuil, Paris, 1972.
5.	Gougenheim, G., Systeme grammatical de la langue frangaise, Ed. d’Ar-trey, Paris. 1963.
6.	Grobe, E.. Passe simple versus impar fait, The French Review, t. 41.
7.	Guiraud P. e t K u e n t z, P., La Stylistique. Ed. Klincksieck, Paris, 1970.
3.	I m b s. P„ L’emploi des temps verbaux en fran^ais moderne, Ed. Klincksieck, Paris, 1960.
9.	Le B i d o i s, G., et R. Syntaxe du fran^ais moderne. Ed. Picard, Paris, 1971.
10.	M a n c a ș, M.. Valorile timpurilor narative în proza românească, dintre 1830— 1880, Analele Universității, București, anul XXVIII, 1979.
11.	P o u 1 e t, G., Etudes sur le temps humain, I, UGE, Pion, Paris.
12.	P r o u s t, M., Pastiches et Melanges. Gallimard, Coli. ,,Idees'\ Paris. 1970.
13.	R i c a r d o u, J.. Problemes du nouveau roman, Coli. „Tel Quel“, Ed. du Seuil, Paris, 1967.
14.	Riffaterre, M., Vers la definition linguistique du style, Word, 17, nr. 3, 1961.
15.	R o u s s e t, J.,' Forme et Signification. Essais sur Ies structures litteraires de Corneille ă Claudei. Librairie Jose Corti.
16.	S t a v i n o h o v a, Z., Les temps passes de Vindicatif dans le franqais conteni-porain. Univerzita J. E. Purkyne, Brno, 1978.
17.	S t a v i n o h o v a, Z., Quelques notes ă propos de l’emploi de	V impar fait,
Etudes romanes de Brno, nr. 2, 1966.
18.	V i a n u, T., Arta prozatorilor români* Voi. II, București, 1966.
19.	Warnant, L., Le role du contexte dans les valeurs de l’imparfait. Melanges de linguistique romane et de philologie medievale offerts â M. Maurice Del-bouille. Voi. II, Gembloux, Duculot.
20.	W i 1 m e t, M., L Etude de morpho-syntaxe verbale, Klincksieck, Paris, 1976.
21.	W i n k 1 e r, E., Die seelische Grundlage der Imperfektverwendung, R.-G. Mo-natschrift, XII, 1924.
*
4 — Philoiogia — 1983
STUDIA UNIV. BABEȘ-BOLYAI, PHILOLOGIA, XXVIII, 1983
PRELIMINARIES TO A HISTORY OF ROMANIAN „ANGLISTICS*
II. THE BEGINNING OF THE TEACHING OF ENGLISH IN ROMANIA*
AUREL TROFIN
By the middle of the 17th century a large number of students from Transylvania completed their training at Oxford, Cambridge and London ([2], p. 252); some of them were Magyarized Romanians, who, in order to get național and social freedom as well as admittance to an academic training had to pass to Calvinism ([4], p. 21). Their attendance of the English uni verși ties was noticed by John Milton, who, in his Areopagetica showed that the Transylvanian students went to England to learn English and theological arts.
The inițiative of the teaching of English in Transylvania was taken by Samuel Juhasz Kaposi (1660—1713), who, after having graduated from the university of Oxford introduced the teaching of English as well as the history and geography of England in the syllabus of the college of Aiud; this fact is mentioned in Edmund ChishuH’s book Travels in Turkey and back to England (London, 1774).
In 1664, the first English grammar printed in the Central and South-Eastern part of Europe was also published in Transylvania under the title Anglicum Spicilegium. The book was ascribed to George Csipkes and it deals with English phonetics and morphology. Other works that were used in the teaching of English in Transylvania were; John Ryder: Dictionarie corrected and augmented with the Addition of many hundred words (London, 1643); John Wallis: Grammatica Linguae An-glicae (London, 1633); Charles Cooper: Grammatica Linguae Angli canae (1685); E. Coles: A Dictionary English-Latin and Latin-English (London, 1693).
By the will of a certain Mihail Halici from Caransebeș, the college library of Orăștie was bequeathed, in 1712, several English books, among them being Utopia by Thomas Morus and Volstandiges Woerterbuch cler Englischen Sprache fuer die Deutchen by Johannes Ebers.
The first foreign languages included in the syllabus of the secondary school education in the Romanian Principalities were French and Rus-sian; German and English were taught in Transylvania. In the Principa-fities, English is mentioned for the first time in the School Regulations of 1850; the pupils could choose between English, Italian and Greek.
The necessity of training local teachers for the teaching of foreign languages is set by the decree of October 30th 1863, by which a high school of letters was founded at the Academy of Bucharest in order to train foreign language teachers.
* The first part of this article was published in StUBB, Philologia. 26, 2, 1981, p 44.
ROMANIAN ANGLISTICS (II)
51
The teaching of foreign languages in Romania is given greater im-portance after the reform of the seconclary education of 1880, when the learning of foreign languages was considered as necessary as the learning of mathematics, physics or natural Sciences. The growing interest for the learning of languages is due to the contacts of Remania with foreign countries as well as to the fact that young Romanians went abroad for academic training. By mastering foreign languages they could become acquainted with the progress made abroad and contribute to the develcpment of the incipient Romanian industry.
In the last century, numerous foreign books were used in the teaching of English in Romania; most representative of them are: T. O*M. Bird: Englische Sprachlere (1845); Teofilo C. Cann: Grammatica teoretic o-practica delta lingua Inglese (1898); Dialogues Erancais-Anglais (1878); C. Fleming: Cours complet ele Grammaire Anglaise (1866); Flue-gel: Volstandige Englische Sprachlehre (1842); John Laycock: New Dialogues English and German (1845); H. O. Ollendorff: Nouvelle Methode (1863); C. P. Mason: English Grammar (1893); I. S. S. Rothweli: Schul-grammatik cler Englischer Sprache (1864). Admitting the use of these books in the teaching of English in Romania, we share the largely ac-cepted idea that English got into Romania through French ([3], p. 497); however, we do not exclude its getting through German as well. Char-acteristic to these books is the use of the grammar-translation method. The prevailing theory in the learning of foreign languages was that one had to start from the native tongue. Later on, studies in applied lin-guistics showed that the difficulties in the acquisition of ci foreign ian-guage depend on. the complexity of the first rather than on that of țhe second language ([1]).
English Text-books and Dicționar ies Published in Romania in. the 19th century
Our investigations reveal that the following English textbooks and dictionaries were published in Romania before 1900: Cabinet de conversație (Conversațional Book), 1839; Modeluri de scrisori familiare și comerciale în cinci limbi (Models for Writing Personal and Business Let-ters in Five Languages), 1841; Szollosy Joh. Nep: Sprachlehre um nach Ollendorff’s Methode (1850); Mayer William: Metoda practică (The Practicai Method) 1882; Lolliot Henry: Gramatica practică a limbii engleze (The Practicai Grammar of English) 1885; Sinigaglia: Manual practic de limba engleză pentru uzul românilor (A Practicai Text-book of English for Romanians) 1893; Ahn: Noua metodă practică (The New Practicai. Method) 1894; Metoda practică de a învăța limba engleză in cîteva zile (The Practicai Method for Learning English in a Couple of Days) 1900; Petreanu losif: Limba engleză pentru uzul românilor (English for Romanians) 1900; Hălăceanu Virgil: Marele dicționar romăno-englez și en-glezo-român (The Great Romanian-English and English-Romanian Dic-tionary) 1898; Lolliot Henry: Dicționar englez-român (English-Romanian Dictionary) 1898.
The earliest manual of English for the use of Romanian learners is Cabinet de conversație (Conversațional Book) published at Bucharest in
52
A. TROFIN
tyzo volumes. The Romanian words are written in Cyrillic alphabet while the other words are written in their own alphabet. The texts are given in Latin, Italian, French, Romanian, Hungarian, German, English, Rus-sian, Serbian and Greek; those languages were selected that seemed to be mere useful for a Romanian. The book begins with a kind of thema-tic vocabulary grouped under such titles as: cardinal numbers, the days of the week, the months of the year, the seasons, the human body, fa-mily relations, clothes, furniture, household things, the house, meals and drinks, time of the day. The other chapters consist of dialogues referring to the main meals of the day, weather, letters, at the taylcr’s, shoema-ker\ watchmaker’s, newspapers, games, languages, etc. The book ends with a short collection of meditations.
For this period, the weak point remains the wrong recommendation concerning the pronunciation of English. Thus, although in Romanian there is a sound /ă/ which is almost the same as the English /a/, most of the authors of the time recommended the French sound be . The use of a linking /r / namely oer/, /ir/ instead of /a:/ backs up our hypo-thesis concerning the possibility of the penetration and of the teaching of English in Romania not only under French influence, but under German influence as well.
These books are not of linguistic interest only. As they mirror the evolution of the cultural standard of the Romanian people, such books ought to be approached from different angles, viz. linguistically, cultu-rally and historically. If in Cabinet de conversație the doctor recommends the use of leeches for the curing of different diseases, in Sinigaglia’s book the doctor prescribes a more scientific treatment for his patients.
We note the richness and variety of the vocabulary of these manuals whose texts include anecdotes, stories and short fragments of literaturo followed by grammatical and lexical explanations. The comparisons bet-ween English and Romanian are confined to the field of phonetics; the explanation might be sought in the fact that by the end of the 19th century linguistics was dominated by the neogrammar school, which was mainly concerned with the study of the phonetic system.
The publishing of the bilingual dictionaries was the result of an inițiative of the Ministery of Public Education of supplying the schools with the dictionaries of the widest spread languages in Europe. Besides the words and phrases used in everyday speech, the dictionaries also contained many words and phrases used by Shakespeare, which is evi-dence of the popularity that the great English playwright enjoyed in Romania in the last century.
The advanced attitude of the Romanian scholars of the time concerning the methodology used in the teaching of foreign languages should be mentioned as well. They noticed the mechanical character of the method used under the influence of the German teacher Fellinger (Methodenbuch, 1775) and criticized its introduction into the Romanian educațional system. They criticized the fact that the pupils were forced to recite grammar rules that they often did not understand and translate some sentences into a language that anyone would avoid calling it Ro-
ROMANIAN ANGLISTICS (II)	53
manian ([6], p. 103). They had also made positive recommendations for the use of interrogative sentences, a method that would have offered the pupils the advantage of expressing themselves in their own words.
It is worth emphasizing that our teachers have always been against the grammar-translation method as a means of teaching foreign langua-ges. Since the translations had to have been done at home, the only thing the teacher did was to record some success for which he had no merit at all. The 19th century Romaznian scholars also emphasized that the learning of a foreign language should not be confused with any me-chanical learning of grammar rules.
However simple and incomplete the first Romanian books of En-glish might have been, their contribution to the spreading of English language as well as English culture and civilization in Romania is praise-worthy. The teaching of English in Romania in the last century was not up to the required standards, but neither was it satisfactory in other European countries ([5]). If, however, we take into consideration the conditions in which the above mentioned works were published, their standard is quite remarkable. Their authors were pioneers; they set the basis of the teaching of English in this country. Without their modest contribution, we could not have achieved the results of today.
REFERENCES
1.	Fri.es, Ch.. and A. C. Fries. Foundations for English Teaching, Tokyo, 196X
2.	Gal, Stephen, England and Transylvania, in „The Hungarian QuarterlyĂ V, 1939. nr. 2, p. 243.
3.	Iordan, I o r g u, Limba româna actuală o gramatică a ,greșelilor", București, 1947.
4.	M a c r e a, D.. Lingviști și filologi români, București, 1959.
5.	Săi nean u, Constantin, învățământul limbilor străine în liceele din Germania. Franța și Italia, București, 1911.
6.	Vitzu Al., Studiu asupra învățământului secundar din România București., 1888.
PRELIMINARII LA O ISTORIE A „ANGLISTICH" ROMÂNEȘTI li. ÎNCEPUTURILE PREDĂRII LIMBII ENGLEZE ÎN ROMÂNIA
(R e z u m a t)
In prima parte a celui de al doilea articol dintr-o serie de trei, grupate sud titlu; Preliminarii la o istorie a „anglisticii românești, autorul se referă la începuturile predării limbii engleze la noi — secolul XVII în Transilvania — și enumera primele cărți și dicționare străine folosite pentru învățarea acestei limbi.
în partea a doua sînt menționate cărțile de limba engleză și dicționarele bilingve publicate la noi în secolul al XlX-lea și se fac unele observații cu privire la atitudinea învățaților români ai vremii privind metodologia predării limbilor străine.
STUDIA UNIV. BABEȘ-BOLYAI, PHILOLOGIA, XXVIII, 1983
TEXTLINGUISTIK: PROBLEMBEREICH UND GESCHICHTLICHER UBERBLICK
GEORGETA VANCEA
Anfang cler 70-er Jahre galt der Terminus „Textlinguistik^ als Name fur eine Reihe von linguistischen Untersuchungen, die zumeist als Auf-sătze entstanden sind. Im letzten Jahrzehnt nahm die textlinguistische Forschung einen grcssen Aufschwung; eine umfangreiche Literatur ist erschienen, die sich wissenschaftlich mit Texten befasst, so dass die Textlinguistik schon den Status einer neuen linguistischen Teildisziplin1 erworben hat, die auch als „Textwissenschaft“, ,,Textgrammatik“ oder „Texttheorie“ bezeichnet wird.
Die Hinwendung zum Text war ursprunglich ein Vorwurf gegen die bisherige linguistische Forschung, die den Satz als hochste sprachliche Einheit betrachtet und sich ausschliesslich auf die zAnalyse der Satzstruk-tur beschrănkt hatte. Demgegenuber wird als Postulat herausgestellt, dass ciie oberste und unabhângige sprachliche Einheit nicht der Satz, son-dern der Text sei. Als ein „Motto“ dafiir kbnnten folgende Worte gelten: ,, . . . alle linguistischen Wege fuhren zum Text, und tun sie clies nicht, so sind es Irrwege, Sackgassen . . . Nur in Texten verstă ncligen sich Men-schen untereinander, und dies — zwischenmenschliche Kommunikation, war als die zentrale Funktion der Sprache bezeichnet worclen. Worter, Phrasen, Sătze sind dabei nur Hilfsmittel, methodologisch: Vorstufen bei der Beschreibung des Gegenstandes“2. Ausser clieser theoretischen Recht-fertigung, werden fur die Notwendigkeit der Etablierung von Textlinguistik auch empirische Argumente gebracht, u.zw. eine Vielzahl von sprachlichen Erscheinungen, die eine Satzgrammatik nicht erklăren kann: z.B. die Artikelselektion, die Satzgliedstellung, die Pronominalisierun-gen und Proadverbialisierungen, die Tempusfolge, die Anaphorika, der Satzakzent, die Intonation. Neben diesen gegenstandsinternen Ursachen, die den Blick auf den Text lenkten, kamen auch Anstosse von ausserhalb der Linguistik, von der autcmatisierten Ubersetzung, der Information, Dokumentation3 usw.
Als Vorlăufer der Textlinguistik gelten vor aliem die Rhetorik, die Stilistik und die Prager Schule der funktionellen Satzperspektive4. Einen wichtigen Beitrag leistete die strukturelle Analyse der Aufbausche-mata von Erzăhlungen, vertreten von den russischen Formalisten, R. Ja-kobson und von C. Levi-Strauss. Es wurde auch auf Hjelmslev und auf
1 P. Hartmann, Textlinguistik als neue linguistische Teildiszipliiz in , Re-plik“, 2, 1968, S. 2ff.
2 U. E n g e 1, Syntax der deutschen Gegenwartssprache, Berlin, 1977, S. 260.
3 G. H e 1 b i g, Zur Stellung und zu Problemen der Textlinguistik, in, DaF“ 5, 1980, S. 257.
4 W. D r e s s 1 e r, Einfiihrung in die Textlinguistik, Tiibingen, 1973, S. lff.
TEXTLINGUISTIK
55
die Tagmemik K. Pike’s zuruckgegriffen5. Eigentliche Anstosse zur Text-iinguistik im heutigen Sinne kamen erst 1952 von Z. S. Harris, der mit seinen „Discourse Analysis“ versucht, die Struktur eines Textes zu be-schreiben, indem er den Distributionalismus auf die Textebene aus-dehnt6. Reprăsentative Namen fur die Entwicklung der heutigen Text-linguistik sind, ausser Teun van Dijk, vor aliem auf deutschsprachigem Gebiet anzutreffen, so: P. Hartmann, R. Harweg, W. Dressler, K. Brin-ker, S. Schmidt, J. Petofi, H. Isenberg, E. Agricola, M. Pfiitze. Audi wenn sie von verschiedenen theoretischen Modellen ausgehen, teils von der generativen Grammatik oder Semantik, teils von der Dependenz-gramm^tik oder von der funktionalen Grammatik, kommen alle zu den-selben Fragestellungen der Textlinguistik7:
— Was ist ein Text? Wodurch unterscheidet er sich von einer zufălli-gen Satzmenge?
— Wann ist ein Text abgeschlossen? Wie hăngen Sătze im Text zusam-men? Inwiefern ist jeder Satz eines Textes unvollstăndig und sein Bezug auf den Gesamttext erkennbar?
— Wozu ăussert man einen Text? Wie wird er vom Sender program-miert und aufgebaut, wie vom Empfănger verstanden?
— In welchem aussersprachlichen Kontext ist ein Text sinnvoll?
— Welche Zwischenstufen gibt es zwischen Satz und Text?
— Welche Texttypen gibt es und wie kann man sie voneinander ab-grenzen?
Schon die Komplexităt solcher Fragestellungen zeigt uns, dass die Textlinguistik den Bereich der Linguistik im engeren Sinne tiberschreitet, und sich mit Pragmalinguistik sowie Psycholinguistik beruhrt. So hăngt das Entstehen der Textlinguistik zusammen mit der seit etwa 1970 fest-zustellenden „pragmatisch-kommunikativen Wende der Linguistik, d.h. einer Abwendung von der reinen Systemlinguistik und einer Ausweitung des Gegenstandsbereiches der Sprachwissenschaft, die sich auch im Entstehen einer solchen Disziplin wie Soziolinguistik, aber auch der Psycholinguistik, Pragmalinguistik und Sprechakttheorie ăusserte“8. Diese Umo-rientierung der Linguistik, die Besinnung auf die vorwiegend kommunikative Funktion der Sprache fuhrte zur Voraussetzung, von der alle Textlinguisten in der Beantwortung oben angefuhrter Fragen ausgehen: Text sei das primare sprachliche Zeichen, „das linguistisch signifikante Originărzeichen der Sprache“9, das vor aller linguistischen Forschung unmittelbar Gegebene. Das Sprachsystem wird in die kommunikative Tatigkeit und diese in das Ensemble aller sozialen Tătigkeiten eingebet-tet; somit wird der Text aus einer neuen Perspektive betrachtet, u.zw. in seiner Handlungsbezogenheit, als die sprachliche Seite eines Sprech-aktes, Text als kommunikative Handlung und „Sprache als Handlungs-
5 R. Harweg, Pronomina und Textkonstitution. Munchen, 1968, S. 9f.
G W. Dressi e i\ a.a.O.
7 ebenda
8 G. H e 1 b i g, a.a.O., S. 258.
9 P. Hartmann, a.a.O., S. 205ff., S. 220.
56
G. VANCEA
instrument“10. Im Sinne der Sprechakttheorie sind Texte Vollzug von Sprechhandlungen; jeder Text ist mehr als ein lokutiver Akt (sprachli-ches Konstrukt mit entsprechender Form-Bedeutung-Referenz), u.zw. auch ein illokutiver Akt, d.h. eine Stellungnahme zum Sachverhalt, eine Aufforderung zu sprachlichem/nichtsprachlichem Reagieren. Das illoku-tionăre Element ist das, was eine Proposition von einer Ausserung unter-scheidet11. Rauchen ist verboten wăre nur eine Proposition (lokutiver Akt), wenn damit nicht auch eine Sprechhandlung (illokutiver Akt), in diesem Fall eine Warnung verbunden wăre. Dadurch wird es zu einer Ausserung, die zugleich ein perlokutiver Akt ist, d.h. weitere Konse-quenzen fur den Kommunikationsablauf hervorruft (in diesem Fall das Zuruckhalten des Angesprochenen). Die handlungsorientierte Auffassung des Textes im Sinne der Sprechakttheorie bedeutet nicht, dass Text und Kommunikationsakt identisch seien. Sie kdnnen zwar ubereinstimmen, mussen es aber nicht12, weil ein Kommunikationsakt mehrere Texte oder mehr als einen Text enthălt (manchmal auch nichtsprachliche Elemente).
Ein kritischer Uberblick auf die Untersuchungen zum Text zeigt wie uneinheitlich die theoretischen Ausgangspositionen, ja sogar die Gegen-standsbestimmung des Textes ist13. Diese unterschiedlichen Ansătze kdnnen wir auf zwei Richtungen zuriickfuhren14:
1.	auf einen sprachsystematischen Ansatzpunkt
2.	auf einen kommunikationsorientierten Ansatzpunkt
Unter sprachsystematischem Aspekt werden Textlinguistik und Pragma-linguistik als zusătzliche linguistische Teildisziplinen betrachtet, deren Einfiigung die bisherige Linguistik erweitert hat. In der kommunikationsorientierten Auffassung wird der Text unter kommunikativ-prag-matischem Aspekt gesehen, und aus umfassenden Handlungskontexten er-klărt.
Diese unterschiedlichen Ansatzpunkte haben zu einer Differenzie-rung zwischen Textlinguistik und Texttheorie gefuhrt: Textlinguistik als der sprachsystematische Ansatz und Texttheorie als der kommunika-tionsorientierte Ansatz. Isenberg15 un Viehweger16 sprechen von der propositionalen bzw. dynamischen, handlungstheoretischen Auffassung.
Auch die Definitionen des Textes sind verschieden, manchmal divergent. Fast alle gehen aber von der Grunderkenntnis aus, dass der
10 W. Motsch, Sprache als Handlungsinstrument, in „LSAtt, 19, Berlin, 1975.
11 U. E n g e 1, a.a.O., S. 263.
12 K. B r i n ke r, Zum Textbegriff in der heutigen Lingiiistik, in „Sprache der Gegenwarttt, 30, Dusseldorf, 1973, S. 29.
13 D. Viehweger, Semantische Merkmule und Textstruktur, in „Studia Grammatica\ XI, Berlin, 1976, S. 195.
14 E. Coșeriu, Discussionsbeitrag) in „Beitrăge zur Textlinguistik*4, Muri-chen, 1971, S. 189.
15 H. Isenberg, Einige Grundbegriffe fur cin? linguistische Textiheorîe, in „Studia Grammatica11, XI, Berlin, 1976.
16 D. Viehweger Zur semantis^en Struh'nn des Textes, „Studia Grammaticau, XVIII, Berlin, 1977, S. 103ff.
TEXTLINGUISTIK
57
Text eine kohărente Folge von Sătzen ist17 18, abgesehen davon, ob er miindlich ist oder schriftlich vorliegt. Wesentlich fur die textlinguistische Sicht in die^r Definition ist der Begriff „Kohărenz“. So ergibt sich als die zentrale Aufgabe der Textlinguistik zu erklăren, worin diese Ko-hărenz besteht, d.h. die Bedingungen zu erschliessen, unter denen Sătze sinnvoll zusammenhăngen, also Texte bilden. Gerade in diesem Punkt gehen die verschiedenen Textdefinitionen auseinander. Wir bringen ein paar Beispiele, um auf die Schwerpunkte hinzuweisen, die sich dabei er-geben:
1.	Der Text ist eine Folge von Sătzen, die durch Vertextungsmittel mi-teinander verkniîpft sind (Isenberg 1968)lrf.
2.	Ein Text ist ein durch ununterbrcchene pronominale Verkettung konstituiertes Nacheinander sprachlicher Einheiten (Harweg)19 20.
3.	Der Text konstituiert sich durch Referenzidentităt, d.h. durch ge-meinsame Koreferenz von Oberflăchenkonstituenten (Steinitz)-A
4.	Der Text ist eine sinnvoll (Semantik) und zweckvoH (Pragmatik) ge-ordnete Menge von Sătzen (Pfutze)21 22.
5.	Der Text ist eine kohărente Folge von diktiven Handlungen, eine zeit-liche Abfolge von kommunikativen Handlungen, bei deren Vollzug Sătze gebildet werden (Isenberg 1976)--.
6.	Der Text ist der sprachlich manifeste Teii in einem Kommunikations-akt (U. E. Grosse)23 *.
Die Reihenfclge der oben angefiihrten Definitionen geht von den Merk-malen der Oberflăchenstruktur bis zu den kommunikativen und hand-lungstheoretischen Zusammenhăngen21. Vergleichen wir sie miteinander, so stellen wir foigendes fest:
— Als gemeinsamer Nenner gilt: der Text ist eine lineare Folge von sprachlichen Sătzen, die mit bestimmten Mitteln verknupft und in be-stimmter Weise geordnet sind25.
— Die Bedingungen fur die Textkonstitution sind verschieden: von den syntaktischen zu den semantischen und kommunikativ-pragmatischen.
— Dementsprechend existiert auch die Textkohărenz auf verschiedenen Ebenen: die syntaktische, semantische und die pragmatische Kohărenz.
Die wichtigsten Mittel zur Realisierung der textsyntaktischen Kohărenz sind die Proformen. Sie werden definiert als ,,sprachliche Wie-
37 K. Brinker, Aufgabcn und Methoden der Textlinguistik, in ^Wh’kendes Wortn 1971, S. 2?Off.
18 H. Isenberg, Uberlegungen zur Texttheorie, in „ASG-Bericht“, 2, Berlin, 1968, S. 1—4ff.
19 R. Harweg, Pronomina und Textkonstitution, Miinchen, 1968, S. 148.
20 R. S t e i n i t z, Nominale Proformen, in „ASG-Berich‘\ 2, Berlin. 1968» S. Iff.
21 M. P f ti t z e, Bemerkttnqen zu einer funktionalen Textlinguistik, in ,,\VZ der PHU, Erfurt/Muhlhausen, GSR, 2, 1970, S. 79.
22 H. Isenberg Einige Grundbegriffe fur eine linguistische Texttheorie, a.a.CL S. 130.
23 E. U. Grosse, Text und Kommunikation, Stuttgart, 1976, S. 13.
21 G. Hei big, a.a.O., S. 25 9ff.
25 E. Agricola, Textstrukt^r aus linguistischer Sicht, in „WZ der PHc Erfurt, 1970. S. 85, 88.
58
G. VANCEA
deraufnahmen bereits im Text erwăhnter Referenztrăger“26. Es handelt sich nicht nur um Pronomina, sondern auch um Adverbien (dort, darti-ber), Verben (tun, machen). Nomina, Anaphora (deswegen), Kataphora (năchste, folgende). Im folgenden Beispiel gelten als Proformen ein No-men oder ein Pronomen: Freudestrahlend kam Lotta die Treppe herauf. Das Kind Sie hatte eine Taube in der Hand.
Proformen werden von Isenberg27 als Ausdruck der ,,Koreferenz von Oberflăchenkonstituenten“ betrachtet, also als Referenzidentităt be-stimmter sprachlicher Elemente in aufeinanderfolgenden Sătzen eines Textes. Harweg spricht in solchen Făllen von syntagmatischer Substitu-tion oder pronominaler Verkettung28. Andere grammatisch-syntaktische Vertextungsmittel sind: die Artikelselektion, die Tempuswahl, die Satz-gliedstellung, die Konjunktionen.
Im obigen Beispiel, bei der Wiederaufnahme des Referenztrâgers (Lottchen) durch ein anderes Nomen (Kind), trăgt dieses das Merkmal „vorerwăhnt“, was die obligatorische Wahl des bestimmten Artikels be-wirkt. Durch Verwendung des unbestimmten Artikels wiirde in diesem Fall die Textkohăsion verlorengehen: Freudestrahlend kam Lotta die Treppe hinauf. Ein Kind hatte eine Taube in der Hand.
Die syntaktische Kohărenz, gesichert durch „Koreferenz von Ober-flăchenkonstituenten“ ist zwar relevant fur die Struktur von Texten, aber noch keine hinreichende Bedingung fur die Textkonstitution, denn:29
— nicht alle Satzfolgen, die koreferierende Ausdriicke aufweisen sind kohârent: Ich sah sie das letzte mal im Konzert. Das Konzert heute abend beginnt um 19 Uhr,
— nicht alle kohărenten Satzfolgen weisen koreferierende Elemente auf: In Turda zu leben wunsch ich mir nicht. Die Zementfabrik verschmutzt alles.
Die semantische Kohăsion basiert auf semantischen Vertextungs-mitteln, die sich von aliem aus Isotopie ergeben. Das ist die Ăquivalenz im weitesten Sinne zwischen den einzelnen Bedeutungseinheiten, die Kompatibilităt von semantischen Merkmalen der Texteme (Textstucke). Eine Ausserung ist isotop, wenn ihre Elemente mindestens ein gemein-sames kontextuelles Sem haben. Dressler30 nennt als Mittel der semantischen Kohăsion die Rekurrenz (Wortwiederholung) und die Paraphrase. Die Isotopie besteht dabei zwischen Synonymen/Antonymen. Die semantische Kontiguităt31 wird als grund.legendste Form der semantischen Kohărenz angesehen. Sie besteht in der Rekurrenz semantischer Merk-male und kann logisch, ontologisch, kulturell oder situationell gegrundet sein.
2G R. S t e i n i t z, a.a.O., S. If.
27 H. Isenberg, Der Begriff ,.Text“ in cler Sprachtheorie, in „ASG-Bericht”, 8, 1970.
28 R. Harweg, a.a.O., S. 20.
29 K. Brinker. a.a.O., S. 170.
30 W. Dressler, a.a.O.
31 ebenda.
TEXTLINGUISTIK
59
Manchmal tritt die Kontiguităt/Kontinuităt des Textes nicht explizit als Referenzidentităt oder semantischer Aquivalenz auf, sondern nur durch guasi-logische, implizite Verknupfung von Bedeutungen, die auch Kon-nexe genannt wurden32. Z. B:
Es gab auch in Cluj Vberschwemmungen. Der Someș ist ubergelaufen. Gestern w ich im Kino. Die Hauptdarstellerin war Jane Fonda. In Anlehung an Isenberg33, der zwischen impliziter und expliziter Refe-renz unterscheidet, ist zu den angefiihrten Beispielen folgendes zu sa-gen: das Verb ubergelaufen nimmt eine in Vberschwemmungen enthal-tene implizite Referenz wieder auf. Dasselbe gilt fur das Nomen die Hauptdarstellerin zum Nomen Kino. Dressler34 spricht in solchen Făllen von semantischen- Anaphern, Danes35 bringt sie unter dem Stichwort „semantic implication“. Durch semantische Kohăsion steht die Gesamt-bedeutung des Textes (text-semantische Basis) mit dem Textthema in Beziehung. Der Text kann vom Thema abgeleitet werden durch Para-phrase, durch semantische Expansion/Progression und umgekehrt, durch Reduktion wird aus dem Text die Inhaltsangabe, die Uberschrift oder das Thema.
Die pragmatische Explikation der Textkohârenz bezieht sich auf die Relation zwischen Text, Erzeuger und Empfănger in einer konkreten Kommunikationssituation. Sie wird gestiftet durch das gemeinsame Vurwissen, d.h. gemeinsame Annahmen der Kommunikations partner iiber die Kontextbedingungen — die sogenannten Prăsuppositionen36. Es sind gemeinsame Kommunikationsvoraussetzungen, die die Kohârenz um die kommunikative Dimension erweitern. Man spricht von der Einheitlich-keit eines ubergeordneten Gesichtspunktes oder von der gemeinsamen Integrationsinstanz. In einer bestimmten Kommunikationssituation kann manchmal die Interpretation eines Textes allein von den aussersprach-lichen Informationen der Kommunikationspartner abhăngen, u. zw. dort, wo sich die Kohărenz nicht durch syntaktisch-semantische Aquivalenz kcnstituiert. Z. B.:
Ich muss mein Referat schreiben. In ein paar Wochen findet das Sym-posion statt.
Der Motor springt nicht mehr an. Ich muss morgen zum „Dacia"' — Service gehen.
Die grammatische, semantische und pragmatische Explikation des Ko-harenzbegriffs fuhrt zur Unterscheidung von drei Teilgebieten der Text-linguistik: Textgrammatik, Textsemantik und Textpragmatik. Die Text-pragmatik reprăsentiert den wesentlichen Teii der Textlinguistik, „denn
32 E. Agricola, a.a.O., S. 86f.
33 H. Isenberg, Uberlegungen zur Texttheorie, a.a.O., S. 7.
34 W. Dressler, Modelle und Methoden der Textsyntax, in „Folia Linguis-tiea“. 4, 1970, S. 67ff.
35 E. Danes FSP and the Organization of the Text, Marănske Lazne, 1970, S. 5f.
38 W. Dr essle r.Einfuhrung in die Textlinguistik, a.a.O.
60
G. VANCEA
sowohl die Wahl der grammatischen Mittel, als auch die Entfaltung des Themas werden kommunikativ gesteuert“37.
Eine andere Frage, die die Textlinguistik zu beantworten versucht ist: welche Typen, Arten oder Sorten von Texten sind zu unterschei-den? Es gibt viele spezielle Untersuchungen zu verschiedenen Textsorten, aber eine ausgebaute Texttypologie gibt es noch nicht.
Die interdisziplinăre Rolle der Textlinguistik wurde schon anfangs erwăhnt. Sie ist ein interdisziplinâres Gebiet, wo sich Kommunika-tionstheorie, Semiotik, Soziologie, Stilistik, Literaturwissenschaft beriih-ren. Vor aliem die Beziehung zur Literaturtheorie und Poetik ist sehr eng. Nach van Dijk38 ist die primare Aufgabe einer Text-Literatur-Grammatik zwischen der Menge der literarischen und der Menge der nichtliterarischen Texte zu unterscheiden. Sie soli literarischen Texten einen ,,Literaritătsindex“ zuordnen (eine Menge von Regeln, die Reim, Metrum u.a. bestimmen). Eine solche Text-Literatur-Grammatik muss transformationell sein: alle typisch literarischen Operationen sollen als Transformationen einer zugrundeliegenden Normalform angesehen werden. So definiert z.B. van Dijk die Metapher als „Inkompatibilităt kon-katenierter Lexeme’b als semantische Irregularităten der Oberflăchen-struktur, oder nicht-wohlgeformte Oberflăchenstrukturen, die aber auf wohlgeformte Tiefenstrukturen zuruckgefiihrt werden kbnnen; die Metapher ist demnach „an ungrammatical relation between two (or more) lexemes X Y, if X is specified (+ a) and Y (—a) and/or if X has a contextual restriction while Y has (+ a) and conversely“39. Der Metapho-risierungsprozess ist also zu erklăren, als die Ableitung eines abweichen-den anstelle eines „normalenu grammatischen Lexems, wenn diese Le-xeme einige textuell relevante Merkmale gemeinsam haben, d.h. eine ăhnliche prălexikalische Struktur aufweisen.
Schlussfolgerungen: 1. Die Textlinguistik hat als Objekt den ge-sprochenen oder geschriebenen Text, dien sie als primare sprachliche Einheit betrachtet, als Aufgabe — die Beschreibung ubersatzmăssiger sprachlicher Phănomene, und der Korrelation von Textkonstitution und Textrezeption.
2.	Von manchen als linguistische Teildisziplin betrachtet, von anderen als Forschungsrichtung der Linguistik aufgefasst, ist die Textlinguistik im vorigen Jahrzehnt als Korrektiv zur bisherigen Satzlinguistik ent-standcn.
3.	Der Text wird definiert als eine kohărente Folge von Sătzen, gleich-zeitig aber auch als die sprachliche Seite einer kommunikativen Hand-lung.
4.	Die wesentliche Bedingung fur die Textkonstitution ist die Kohărenz — d.h. die semantisch-syntaktische und pragmatische Verbindung der Sătze eines Textes.
WK. Br in ker, (iskussionsbeitrag) in „Papers in Textilinuisticx\ a.aO.
38 M. Rieser/J. Wirrer, Zu Teun van Dijks „Some Aspects of Text Grammars\ in ,,Probleme und Perspektiven der neueren textgrammatischen Fors-chung“, 1\ Hamburg, 1974, passim.
39 ebenda.
TEXTLINGUISTIK
61
5.	Diese Kohărenz/Kohăsion wird gesichert durch: syntaktische, seman-tische und pragmatische Vertextungsmittel (Pro-Formen, Isotopie, Pră-suppositionen).
6.	Die Textlinguistik ist eine Domăne der Interferenzen, ein interdis-ziplinăres Gebiet; einerseits ist sie auf Pragmalinguistik, Kommunika-tionstheorie, Psycholinguistik angewiesen, anderseits beruhrt sie sich mit der Literaturtheorie, der Poetik, denen sie als Arbeitsverfahren ver-hilft.
LINGVISTICA TEXTULUI: PROBLEMATICA ȘI ISTORIC (Rezumat)
Lingvistica textului a apărut acum un deceniu ca un corectiv pentru lingvistica propoziției. Obiectul ei este textul, considerat unitatea de bază a limbii, iar. scopul ei esențial — descrierea fenomenelor de limbă ce depășesc cadrul propoziției, precum și a corelației dintre generarea și receptarea textului. Condiția esențială pentru constituirea acestuia este coerența — relația semantico-sintactică și pragmatică dintre propozițiile sale. Coerența este asigurată de mijloace de textuadizare cum sînt: pro-formele, izotop ia, presupozițiile. Lingvistica textului este un cîmp al interferențelor cu pragmalingvistica, teoria comunicării, psiho-si sociolingvistica, precum și cu poetica și teoria comunicării, cărora le poate servi ca metodă de lucru.
STUDIA UNIV. BABEȘ-BOLYAI, PHILOLOGIA, XXVIII, 1983
PROBLEMA ELEMENTULUI MARCAT NEMARCAT ÎN OPOZIȚIILE FONOLOGICE DUR MOALE ALE CONSONANTISMULUI
LIMBII RUSE
A. BAN
In ansamblul operațiilor care vizează identificarea fonemelor și relevarea relațiilor paradigmatice ale acestora, fonologia stabilește raporturi de opoziții contractate de foneme, scoțînd în evidență, în special, opozițiile bilaterale, proporționale și privative, constituite din perechi de foneme corelative1. In lucrările de fonologie generală, existența opozițiilor de tipurile arătate este exemplificată prin consoanele surde/so-nore, vocalele scurte și lungi, vocalele nazale și orale din diferite limbi, consoanele dure și moi din limba rusă2. S-a cristalizat opinia conform căreia nucleul unui sistem fonologie este constituit tocmai din opozițiile corelative3.
în literatura de specialitate (și didactică) sistemul consonantic al limbii ruse este caracterizat de existența a două serii de corelații consonantice: surd/sonor și dur/‘moale4.
Aplicînd criteriile stabilirii opozițiilor corelative de tipul arătat, o opoziție consonantică dur/moale se prezintă în felul următor: opoziția /t/ — /t’/ din limba rusă, de exemplu, are un caracter bilateral, fonemele opuse /t. — /V/ putînd fi caracterizate prin trăsături ca: +oclusi-vă, +dentală, +surdă, fiind opuse între ele prin lipsa sau existența palatalizării (diezării). Această opoziție este, de asemenea, și proporțională, întrucît trăsătura distinctivă de palatalizare (diezare) se regăsește încă la 11 foneme (/p’/, /b’A m /v’/, /m’/, /d’/, /^/> ț?- ' etc.). Totodată, opoziția în discuție este considerată și privativă, deoarece fonemele nepalatalizate (/p/, /b/, /f/, /v/, /m/, /d/, /s/, /z; etc.)., opuse perechilor lor palatalizate (/p’/, /b’/, /f’/, /v’/, /m7 etc.), sînt lipsite de această marcă (adică de palatalizare), celelalte trăsături ale acestor foneme consonantice fiind comune cu perechile lor palatalizate.
Așadar, existența palatalizării constituie o marcă distinctivă, un plus față de celelalte trăsături comune ale perechilor corelative și, din. aceste considerente, fonemele consonantice moi (palatalizate) sînt con
1 Vezi	N. S. T r u b e t z k o y. Osnovy fonologii,	Moskva, 1960, p. 94;	10 r g u
I o r d a n,	V 1 a d i m i r R o b u, Limba română contemporană,	București, 1978,
p. 93—94.
2 Vezi	N. S. T r u b e t z k o y, op. cit., p. 94.
3 Vezi	V. A. Vin o g r a d o v, Kon sonantizm	i vokalizm	russkogo	jazyka
(Prakticeskaja fonologija), Moskva, 197L p. 33.
1 Vezi R. I. Avanesov. Fonetika sovremennogo russkogo literaturnogo jazyka, Moskva, 1956, p. 162, 170; L. Iu. Bulanin, Fonetika sovremennogo russkogo jazyka, Moskva. 1970, p. 70—75; Zdenek F. Oliverius. Fonetika russkogo jazyka, Praha, 1976, p. 101.
OPOZIȚIILE FONOLOGICE DUR/MOALE
63
siderate marcate față de perechile lor dure (nepalatalizate), care, nea-vînd marca menționată, sînt apreciate ca fiind elemente nemarcate ale corelației respective5.
In ultimele două-trei decenii, fonetica experimentală a acumulat suficiente date concludente, atît pe plan articulatorie, cît și pe cel acustic, pentru a aduce unele corective cu privire la interpretarea caracterului specific al opoziției fonologice dur/moale a consonantismului rusesc. Pe bună dreptate, se consideră, în general, depășită concepția, destul de răspîndită (mai ales în literatură didactică), conform căreia opoziția fonologică dur/moale în limba rusă se bazează pe lipsa sau existența articulației suplimentare de palatalizare (de iotație) căreia, pe plan acustic, îi corespunde ridicarea timbrului în F2. Adică, diferența acustică a acestei corelații constă în opoziția simplu/diezat.
A. A. Reformatskij, bazîndu-se pe unele date roentgenografice6, a și formulat rezerve privind caracterul ontologic adecvat al interpretării opozițiilor în discuție, în general, și al modelului nemarcat; mar cat al acestor foneme corelative, în special. El susține că din consoana dură nu se poate obține consoană moale numai prin ,,adăugarea“, la această consoană dură, a mărcii înmuierii7. Această situație, susține lingvistul menționat, nu corespunde realității limbii ruse nici articulatorie, nici acustic, întrucît, sub aspectul articulatorie, caracterul dur al consoanelor rusești înseamnă minus palatalizare, plus velarizare (aceasta din urmă manifestată diferențiat, pe consoane și categorii de consoane), iar esența caracterului moale constă în palatalizare și în lipsa concomitentă a ve-larizării (palatalizarea avînd, de asemenea, grade diferite de manifestare pe consoane și categorii de consoane). Sub raportul acustic consoa-nele> dure se caracterizează prin tonuri individuale joase, iar cele moi — prin tonuri individuale ridicate8.
Concluzii similare au fost formulate, ceva mai tîrziu, și de către alți foneticieni din Leningrad, care afirmă că opinia tradițională despre înmuierea consoanelor, ca rezultat al unei trăsături suplimentare, care se suprapune peste însușirile consoanei dure, este simplistă și nu corespunde realității9.
Pe linia evidențierii esenței în domeniul articulatorie și acustic în ce privește diferențierea consoanelor dure și moi, s-au obținut însemnate date experimentale de diferite feluri, completînd și adîncind în mod substanțial concluziile menționate.
Se confirmă, fără echivoc, teza conform căreia opoziția dur/moale a consonantismului rusesc are nu o simplă, ci o dublă caracteristică:
5 Vezi N. S. Tr u b et zko y, op. cit., p. 292.
(i Vezi H. Koneczna — W. Z a v a d o w s k i, Obrazy rentgenografiezne glosek rosyjskich, Warszawa, 1956.
7 Vezi A. A. Reformatskij, O korreljacii „tvjordychT i ,,mjagkich(' so-glasnych (v sovremennom russkom literaturnom jazyke), în CI, III, 1958 (Supliment), p. 403—407.
8 Ibidern.
9 Vezi L. R. Zinder, L. V. B o n d a r k o, L. A. V e r b i t s k a j a, Akustices-kaja charakteristika tvjordosti i mjagkosti russkich soglasnych, în ,,Voprosy fo-netikiu, Leningrad, 1964. p. 28.
64
A. BAN
lipsa palatalizării presupune existența velarizării și invers, ambele avînd în spectrul acustic formanții lor caracteristici: consoanele dure, la nivelul liniilor spectrale, se caracterizează prin formanți între 1000— 2000 hz, iar cele moi — între 2000—3000 hz, diferența acustică dintre ele fiind determinată de raporturile de proporție dintre nivelurile liniilor spectrale amintite10. Cu alte cuvinte, prin apariția așa-zișilor ,,formanți duri“ se slăbesc ,,formanții moi“ și invers.
In consens cu cele afirmate, corelația dur/moale reprezintă nu o opoziție de tipul simplu/diezat, respectiv nonpalatalizat/palatalizat, ci o opoziție bemolat/diezat, respectiv, velarizat/palatalizat11.
Totodată, s-a remarcat faptul că așa-zisa velarizare, considerată corelat articulatorie al timbrului bemolat, se manifestă diferențiat (din punctul de vedere al gradului de retragere și ridicare a rădăcinii limbii spre partea posterioară a cavității bucale) pe consoane și categorii de consoane. De exemplu, consoanele dorsale ([n], [s], [z] etc.) se velarizează într-un grad mai mic decît apicalele-cacuminale ([1], [r]), acestea din urmă, din punctul de vedere al velarizării, se aseamănă cu [s] și [z]. Dintre consoanele dorsale dentale și alveo-dentale, fricativele se velarizează într-un grad mai mare decît oclusivele din aceeași categorie. O deosebire similară celei dintre fricative și oclusive se constată și în categoria consoanelor labiale [m], [b], [p] și [f].
Această manifestare diferențiată a velarizării și, în unele cazuri, lipsa ei, a prilejuit formularea ipotezei conform căreia articulația suplimentară de velarizare nu poate fi considerată drept o marcă articulato-rică de același rang cu palatalizarea12. în același timp, pe plan acustic, suficiente date experimentale dovedesc existența, în spectrul acustic, a formanților caracteristici consoanelor dure, acestea posedînd un evident timbru bemolat, care poate fi considerat drept o marcă acustică de rangul timbrului diezat al consoanelor moi. Velarizarea, însă, cum am arătat mai sus, pare prea nesemnificativă, la majoritatea consoanelor, ca să producă efectul acustic menționat13.
Dar dacă diferența acustică dintre consoanele dure și moi este de natură timbrală, atunci și corelatele articulatorii ale acestei diferențe de rezonanță trebuie căutate în sistemul funcției de rezonator a cavităților supraglotale. Datele experimentale somatice (mai recente și mai vechi) vin în sprijinul acestei presupuneri, arătînd că dubla caracteristică de articulare a opoziției în discuție constă în micșorarea volumului cavității faringale și amplificarea volumului celei bucale, la consoanele dure, și amplificarea cavității faringale și micșorarea celei bucale, la consoanele moi14. Adică, la rostirea consoanelor dure, volumul cavi-
10 Ibidem, p. 32, 36. Vezi L. G. Z u b k o v a, Foneticeskaja realizacija konso-nantnych protivopolozenij v russkom jazyke, Moskva, 1974, p. 42.
11 Vezi L. V. Bon d a r ko, L. R. Z in der, O nekotorych diff erencial’nych priznakach soglamych fonem, în ,,Voprosy jazykoznanija\ 1966, Nr. 1, p. 10—11.
12 Vezi L. G. Z u b k o v a, op. cit.f p. 35.
13 Ibidem, p. 37.
14 Vezi S. A. B a r a n o v s k a j a, Forieticeskaja priroda oppozicii tvjordych i mjagkich soglasnych v sovremennom ru^kom jazyke. în „Trudy Universiteta
OPOZIȚIILE FONOLOGICE DUR/MOALE
65
lății faringale se micșorează în mod constant, în vreme ce la cele moi această cavitate se amplifică, schimbările respective fiind determinate de mișcarea, în două direcții, a mușchiului lingual: înapoi și în sus la producerea consoanelor dure, înainte și în sus la consoanele moi, volumul faringal, astfel, fiind micșorat, respectiv amplificat13 * 15. Concluzia, deci, este evidentă: caracterul bemolat al consoanelor dure se produce în urma ,,faringalizării“ menționate16. Prin urmare, formulei acustice be-molat/diezat, pe planul corelatelor articulatorii, îi corespunde formula faringalizat/palatalizat17, ambele consoane ale opoziției dur/moale avînd mărcile lor caracteristice. în consecință, ambele elemente ale corelației dur'moale sînt marcate.
în pofida acestor date și argumente, L. V. Bondarko18, dincolo de toate dovezile de ordin fonetic, este de părere că numai consoanele moi din corelația dur/moale trebuie considerate marcate. Principalele argumente sînt următoarele:
— în sistemul flexionar al numelor caracterul primat îl au paradigmele cu teme consonantice dure;
— consoanele dure au o răspîndire mult mai largă (8Oo/o față de 20% ce caracterizează frecvența consoanelor moi) în lanțul vorbirii decît consoanele moi;
— experimentele fonologice (anchetele de tip test) dovedesc că vorbitorii de limba rusă percep palatalizarea consoanelor ca pe o marcă suplimentară, ceea ce nu se constată în cazul faringalizării (velarizării) consoanelor dure.
Legat de al treilea argument, ca o curiozitate, menționăm că practica* limbii poate să dovedească și contrarul celor spuse. După mărturia lui A. A. Reformatskij19, o actriță a Teatrului Mic din Moscova, inter-pretînd, în limba rusă, rolul Mss. Higgins din piesa lui Bernard Shaw ,,Pygmalion“, tocmai prin rostirea consoanei [n], din replica Nu?, fără velarizare, respectiv faringalizare, a reușit, în vorbirea rusească, să creeze atmosfera limbii engleze, în care, după cum este cunoscut, consoanele nu au marcă suplimentară de faringalizare (velarizare). Iată că și faringalizarea (velarizarea), mai precis, lipsa acesteia, poate fi sesizată de vorbitori, ca o marcă suplimentară.
druzby narodov im. P. Lumumby“, T. XXII, Jazykoznanie, ed. 2, Moskva, 1967, p. 31; M. I. Matusevic, N. A. Ljubimova, Artikuljacija russkich zvukov ■pod udareniem na osnove rentgenograficeskich dannych, în „Voprosy fonetikiL Leningrad, 1964, p. 41; R. Jakobson, M. H a 11 e, Fonologija i jejo otnosenie k fonetike, în „Novoe v lingvistike“, ed. 2, 1962, p. 258; K. B o 11 a, A Conspectus of Russian Speech Sounds. Atlas zvukov russkoj reci, Budapest 1981, p. 113—114, 116—148, 159.
13 Vezi L. G. Z u b k o v a, op. cit., p. 41.
lG Vezi și G. M. F an t. Akusticeskaja teorija receobrazovanija, Moskva, 1964,
p. 211.
17 Vezi K. Bol la, op. cit., p. 113.
18 Vezi L. V. Bondarko. Nekotorye zamecanija po povodu markirovannosti-
nemarkirovannosti clenov foneticeskich protivopostavlenij, în „Issledovanija po fonologii41, Moskva, 1966, p. 394—400.
19 Vezi A. A. Reformatskij, op. cit., p. 407.
5 — Philoloqia — 1983
66
A. BAN
Dar nu aceste argumente în sine sînt importante, pentru că modelul nemarcat/marcat referitor la corelația dur/moale din limba rusă, în cercetările intralingvistice și chiar interlingvistice-tipologice poate fi operant, în cele interlingvistice-contrastive, însă, mai puțin, deoarece fonologia contrastivă urmărește cu predilecție nu atît paralelismele, universalii interlingvistice, ci diferențele, trăsăturile specifice, caracteristice unei anumite limbi. Specificul acestei corelații rusești, în comparație cu alte sisteme consonantice (sau chiar în comparație cu alte sisteme fone-tico-fonologice), printre altele și din pricina neglijării fenomenului de faringalizare (velarizare) rămîne deseori incomplet și eronat prezentat.
Continuînd ideea despre dubla caracteristică a opoziției dur/moale, trebuie menționat faptul că complexitatea acustico-articulatorie a acestei corelații se reliefează și mai pregnant dacă o privim sub aspectul interdependenței dintre articulările principale (localizare și modul de articulare) și articulația suplimentară de palatalizare.
O relativă independență a celor două tipuri de articulații se poate constata numai în cazul labialelor, fapt ușor de explicat, deoarece la acestea articulația principală este labială, iar cea suplimentară, lin-guală.
In cazul consoanelor linguale, interdependența celor două tipuri de articulație se manifestă mai evident, în cazul unor categorii de consoane, și mai puțin evident, în cazul altora. Este îndeobște cunoscută deplasarea pînă la/sau aproape de zona palatală a focusului articulatorie al consoanelor [k’], [g’], [x’], precum și al lui [n’], [t’], [d’], [V]20, fapt pentru care unii foneticieni, din punct de vedere fonetic, le consideră nu velare, respectiv dentale palatalizate, ci sunete palatale.
Modificarea situației și a așezării, în urma palatalizării, a organului fonator mobil se constată și la alte categorii de consoane: apicalele-cacu-minale [1], [r], de exemplu, prin palatalizare devin dorsale21, aplical-dor-salele [t], [d], [n] se transformă în dorsale22.
Influența palatalizării (în mai mică măsură) se manifestă și asupra modului de articulație. Este general cunoscut fenomenul africatizării, în urma palatalizării, a unor consoane oclusive ca, de pildă, [t’J, [d’j (rostite ca [c’], [d’ z’]).
Aceste cîteva exemple, privind interdependența articulației principale și a celei suplimentare în realizarea opoziției dur/moale, dovedesc că despre identitatea celorlalte trăsături ale perechilor corelative se poate vorbi doar în cazul consoanelor labiale.
Din cele relatate mai sus putem extrage cîteva concluzii:
1.	Atît consoanele dure, cît și cele moi au evidente mărci acustice de bemolat/diezat, cărora le corespund mărci articulatorii de faringali-zat/palatalizat.
20 Vezi L. G. Skalozub, Palatogrammy i rentgenogrammy fonem russkogo literatumogo jazyka, Kiev, 1963, p. 54.
21 Ibidem, p. 44—46. Vezi si M. I. M a t u s e v i c, N. A. L j u b i m o v a, op. cit., p. 41; K. Bol la, op. cit., p. 120—122, 127—128, 145—148.
22 Vezi L. G. S k a 1 o z u b, op. cit., p. 64.
OPOZIȚIILE FONOLOGICE DUR/MOALE
67
2.	Despre identitatea trăsăturilor de bază ale perechilor de corelație dur, moale se poate vorbi, eventual, în cazul labialelor. La majoritatea consoanelor linguale, prin palatalizare, într-un fel sau altul, se modifică localizarea și, mai rar, modul de articulare.
3.	Consoanele rusești, din motivele arătate la punctele 1 și 2, nu. contractează opoziții privative în accepțiunea clasică a acestui termen.
4.	Opinia lui A. A. Reformatskij, formulată cu aproape 25 de ani în urmă, că esența corelației dur/moale din limba rusă se exprimă nu prin formula a.a-1 (nemarcat marcat), ci prin ceea de a^«/aTn23 (unde ambele elemente ale corelației au mărcile lor caracteristice) este confirmatei de cercetările ulterioare de fonetică experimentală.
nPOB7IEMA HEMAPKHPOBAHHOCTH/MAPKHPOBAHHOCTH hjiehob WHOJiorHPECKon onnoanițnn tbep^oc™/ MHrKOCTH B KOHCOHAHTH3ME PYCCKOrO £3bIKA
(P e 3 io m e)
Ha ocnoBe coBpeweHHbix SKcnepHMenTaJibHO-^oneTHHecKHx AaHHbix aBTop paccMarpu-BaeT apTHxyjiHTOpHo-aKycTHnecKHe KoppeJinTbi onnoaumiH comacHbix no TBepAOCTn/MnrKocTn. Flpn 3tom oii npHAep^KHBaeTca B3rjuiAa, no KOTopoMy AaHHan onnosHimn 4>H3HiiecKK xapaKTe-pM3yeTca ABoiicTBeHHOH npupoAon: njieiibi stoh onnoaniiHH aKycTHHecKH pas/nmaiOTCH no npH3naKy OeMOJibnocTH/AHesHocTH, apTHKyjumwoHHo >Ke — no ^apHnrajinsaunH/naJiaTaJiH-3au.HH. Ka>KAbiM H3 yKaaaiiHbix npnanaKOB (țoiiojiornqecKH 3HaHHM. CneAOBaTeJibHO, oda ’uiena TBepAOCTHO/MîirKOCTHOH KOppeJUIUHH C^eAyeT npH3H3Tb MapKHpOBaiiHblMH.
23 Vezi A. Bef or matski j, op. cit., p. 470.
S'IUDIA UNIV. BABEȘ-BOLYAI, PHILOLOGIA, XXVIII, 1983
CU PRIVIRE LA SEMNIFICAȚIA PREPOZIȚIILOR ȘI CONJUNCȚIILOR
ONUFRIE VINȚELER
în etapa actuală, în lingvistica europeană, în toate limbile și pentru majoritatea limbilor, s-a acumulat un material extrem de bogat privitor la așa-zisele cuvinte auxiliare. O atenție deosebită se acordă sensului lexical al acestor cuvinte și funcțiilor pe care acestea le îndeplinesc în. cadrul sintagmei, propoziției sau frazei. Dintre opiniile care au o răspîndire mai largă reținem afirmațiile conform cărora cuvintele auxiliare ar fi lipsite de un sens lexical și că ele, la fel ca și morfemele, servesc doar pentru exprimarea unor raporturi sintactice. Din această cauză, ele au și fost introduse în categoria cuvintelor relaționale. Despre acestea, precum și despre alte însușiri ale prepozițiilor și conjuncțiilor, s-a scris și în lingvistica noastră, subliniindu-se îndeosebi elementul comun al prepozițiilor și conjuncțiilor, precum și deosebirile dintre acestea și celelalte cuvinte relaționale1.
Conceptul de cuvînt ca unitate a limbii, după cum se știe, este o noțiune controversată în literatura de specialitate și, din această cauză, a rămas în suspensie și problema așa-ziselor cuvinte auxiliare. Deși ridicate la rang de cuvinte, cu unele excepții, cuvintele auxiliare sînt studiate totuși nu în lexicologie, cum ar fi normal, ci numai sau aproape numai în gramatică.
Noi am încercat și cu alte ocazii să demonstrăm că atît prepozițiile, cît și conjuncțiile au un sens lexical propriu și, ca atare, ele merită să fie studiate și din punct de vedere lexical2. De altfel, ele figurează în dicționarele explicative, dovadă că sînt considerate totuși cuvinte de sine stătătoare și nu morfeme sau desinențe ale cuvintelor din cealaltă categorie.
în general, criteriile delimitării diferitelor categorii de cuvinte din punct de vedere formal și funcțional nu coincid. Aceste două unghiuri de vedere grupează cuvintele în părți de vorbire. Sub aspect formal, părțile de vorbire „semnificative* și cuvintele auxiliare sînt comparabile între ele și, ca atare, sînt considerate toate cuvinte. în ceea ce privește criteriul funcțional, cuvintele în ansamblu se deosebesc radical; cuvintele auxiliare sînt doar participante la exprimarea raporturilor gramaticale. Astfel că aceste cuvinte doar în acest sens au funcții de instrumente și, prin urmare, numai din acest punct de vedere pot să
1 Vezi D. D. Drașoveanu, Observații asupra cuvintelor relaționale, în CL, 1968, nr. 1; Paul Miclău, Semiotica lingvistică, Ecl. Facla, Timișoara, 1977, p. 73 și urm.
2 O. V i n ț e 1 e r, Leksicesko znacenie predlogov russkogo jazyka, în RRL. XII, 1967. nr. 6; O. V i n ț e 1 e r, Prepoziția, conjuncția și particula, Cluj-Napoca, 1978 (curs litografiat).
SEMNIFICAȚIA PREPOZIȚIILOR ȘI CONJUNCȚIILOR
69
fie numite auxiliare. Dar și în această funcțiune ele nu trebuie să fie identificate cu morfemele afixale. Din alt punct de vedere merită să fie subliniată încă o deosebire dintre cuvintele auxiliare și afixe: afi-xele ocupă un anumit loc în cadrul cuvîntului, în timp ce cuvintele auxiliare nefiind componente ale cuvîntului, nu ocupă un loc oarecare în cadrul acestuia, ba mai mult, în cadrul sintagmelor și propozițiile au și o anumită posibilitate de deplasare, o anumită autonomie, fie și relativă. Argumentele de mai sus sînt, credem, un suport concludent în afirmația că și cuvintele auxiliare merită să fie studiate în lexicologie.
De multă vreme se susține ideea că gramatica este indisolubil legată de lexic și că propozițiile (frazele), precum și sensul gramatical, al cuvintelor (aici ar fi mai bine să folosim termenul de „funcțiuni^) se află într-o diversitate de raporturi de reciprocitate cu sensurile lor lexicale. Orice raport sintactic are la bază un anumit sens lexical al cuvîntului regent sau dependent sau sensul mai multor cuvinte din cadrul unei unități sintactice.
Pornind de la ideea de mai sus este bine să menționăm că sfera lexicului și cea a gramaticii, pe lîngă deosebiri, posedă și anumite elemente comune. Desigur, acestea diferă de la o limbă la alta. Dacă raportul dintre lexic și morfologic are la bază subordonarea lexicului categoriilor morfologice, raportul, dintre lexic și sintaxă diferă. Modelul sintactic acționează în sensul, cuprinderii întregului material lexical. al. limbii date. Imposibilitatea utilizării unui anumit lexem concret într-o construcție sintactică dată se explică nu prin proprietatea, prin capacitatea sintactică a modelului ca atare, ci prin imposibilitatea combinatorie a sensurilor lexicale ale cuvintelor pe care dorim să ie îmbinăm în cadrul unei construcții sintactice. Acest fapt vorbește despre deosebita importanță pe care o are lexicul pentru sintaxă, de faptul că de cele mai multe ori materialul lexical nu poate și nu trebuie să fie ignorat. Orice îmbinare a formelor cuvintelor este însoțită de sens. Multitudinea de mij’oace de exprimare în raport cu planul conținutului creează pentru fiecare limbă în parte nu numai forme complexe ale conexiunilor dintre lexic și fenomenele gramaticale, dar adesea acestea duc •i la o dezmembrare specifică a însuși planului conținutului.
Lexicul acționează și ca mijloc de diferențiere a sensurilor construcțiilor polisemantice din punct de vedere sintactic. Rolul lexicului crește și în cazul în care suportul morfologic este insuficient pentru rezolvarea unor probleme dificile ale sintaxei. în cazul de față avem în vedere părțile secundare de propoziție. Pe de altă parte poziția sintactică devine relevantă pentru reliefarea sensului cuvîntului dat. Sensul lexemului poate fi definit numai dacă se ține seama de faptul că el aparține unei anumite părți de vorbire. Sînt cunoscute doar cazurile cînd o anumită calitate, un proces sau un fenomen etc. sînt redate prin cuvinte ce aparțin la părți de vorbire diferite (cf. frumos, frumusețe, mers, a merge etc.).
Cuvintele auxiliare, fiind lipsite de categoriile gramaticale, nu se deosebesc unele de altele pe plan morfologic. După funcțiile sin
70
O. VINȚELER
tactice însă este esențial să reținem că cuvintele auxiliare se deosebesc în privința sensurilor generale categoriale. Astfel, în timp ce prepozițiile contribuie la exprimarea subordonării sintactice a substantivelor (sau a substitute lor acestora) altor cuvinte din cadrul sintagmei sau propoziției, funcția conjuncției constă în exprimarea legăturilor cuvintelor în cadrul propozițiilor, precum și a legăturilor dintre com-ponenții frazei. în cadrul construcțiilor prepoziționale, precum și a celor conjuncționale, există o diversitate imensă de tipuri de relații, în realizarea cărora prepozițiile și conjuncțiile își au un rol al lor bine stabilit. Rolul constructiv al cuvintelor auxiliare, cu mici excepții, este evident în. marea majoritate a textelor. Dealtfel, tocmai prepozițiile și conjuncțiile definesc structura, țesătura fiecărui text în parte. Așa, de exemplu, în limba rusă (de altfel și în multe alte limbi) prepozițiile „atrag** după sine întreg sistemul prepozițional-cazual, stabilind relații între cuvinte în cadrul frazei și a textului, contribuind la exprimarea raporturilor spațiale, temporale, cauzale etc. Funcții similare au și con-juncții'e.
Legat de cele menționate mai sus se pune întrebarea: dacă admitem -- și mulți admit acest lucru — că cuvintele auxiliare sînt doar indici (exponenți) ai raporturilor sintactice, oare atunci trebuie să admitem că aceste raporturi se construiesc fără o bază lexicală, semantică a cuvintelor auxiliare? Noi sîntem de altă părere.
Este adevărat că unii au încercat să rezolve problema existenței sensului lexical al prepozițiilor și conjuncțiilor plecîncl de la funcțiile sintactice ale construcțiilor în care intră aceste cuvinte auxiliare. în realitate, însă, raportul sintactic (construcția) poate fi doar un mijloc auxiliar în privința precizării sensului lexical pentru că de fapt, problema se rezolvă pornind de la sensul lexical către raportul sintactic și nu invers. Sintaxa fiind etajul superior al compartimentelor limbii presupune lexicul, semanticul.
Referindu-se la probleme similare, deși la relații economice, Kar.1 Marx preciza: ,,Chiar din faptul că este o relație rezultă că are două laturi care se raportă una la cealaltă. Fiecare dintre aceste laturi este privită separat; de aici rezultă felul relațiilor reciproce, acțiune lor reciprocă**3.
Ca părți ale întregului sistem lexical al limbii, independent de faptul că intră sau nu în contact cu alte cuvinte, prepoziția și conjuncția, ca de altfel și cuvintele „semnificative** doar se afirmă într-un sens sau altul, se realizează unul dintre sensurile sale în construcțiile respective. Prin urmare, nu putem lua în considerare raportul sintactic fără a ține seama de sensul lexical. Așa precum nu se poate construi o clădire fără fundament, tot așa nu pot exista construcții sintactice fără sensul lexical al cuvintelor componente.
Pe de altă parte, este necesar să subliniem că rolul raportului sintactic nu poate fi exagerat în detrimentul sensului lexical, întrucît sen
3 K a r 1 Marx, Contribuții la critica economiei politice, București, 1954, p. 249.
SEMNIFICAȚIA PREPOZIȚIILOR ȘI CONJUNCȚIILOR
ZI
sul lexical niciodată nu se dizolvă în raporturi sintactice. Sensul lexical este o categorie independentă care, într-o bună măsură, deîmește categoria raportului. Este, credem, clar că fără un sens lexical îmbinările diferitelor cuvinte nu ar fi putut exprima nici un fel de raporturi. Cuvintele sînt capabile de a subordona alte cuvinte numai avînd la oază un anumit sens lexical caracteristic fiecărui cuvînt in parte. Cu-vintul independent, regent, într-o anumită construcție cere cuvmtul subordonat numai pe baza unui anumit sens.
în literatura de specialitate se întîlnesc nu rareori afirmații conform cărora cuvintele auxiliare au un sens doar în context și de aici concluzia că ele primesc sensul de la context. Această concepție este fundamental greșită. Contextul este doar un instrument, în cazul nostru un „prelungitor", care ne permite reliefarea sensului, dar să fie clar, reliefarea și nicidecum transferul sau atribuirea ae sensuri. Aici se are m vedere reliefarea acelor sensuri care s-au depus, care s-au format m decursul istoriei cuvîntului respectiv. Nu este mai puțin adevărat că în «numite situații cuvîntul (orice tip de cuvînt) poate primi un oarecare cuantum de sens de la frază, însă acesta este un sens contextual și pînă se depune spre a # deveni sens de bază el trebuie să fie mult timp utilizat în cele mai diferite contexte. Nu toate sensurile contextuale devin sensuri de bază. Sensurile de bază râmin timp îndelungat neschimbate, ele doar variază puțin în raport cu modul ae realizare în contact cu unele sau altele dintre cuvintele care intra in construcțiile respective. Cuvintele în cadrul unui context pot fi contextual uuere și dependente de context. In cadrul contextului cuvintele sînt legate atît sintactic, cit și semantic și se influențează reciproc. Numai m contact, în cadrul unui context concret, ordonate după legile limoii claie, cuvintele exprimă anumite raporturi sintactice.
idevenind la posibilitățile comomatorii ale cuvintelor, în cazul nostru, ale celor auxiliare, ajungem a/ posibilitățile de exprimare a unuia ^au altuia dintre raporturile sintactice, pentru că realizarea acestor raporturi presupune unele posibilități combinatorii. Așa, de exemplu, un raport spațial, temporal sau cauzal etc. exprimat de o construcție prepozițională este la urma urmei rezultatul posibilităților de îmbinare ale unor cuvinte „semnificative" în cadrul cărora intră și o prepoziție. Astfel, într-o construcție temporală în mod obligatoriu intră un cuvînt care poate denumi un anumit interval de timp sau pur și simplu este legat de noțiunea de timp. In construcția spațială intră un cuvînt care arată locul, mai mare sau mai mic, spațiul în general, în cadrul căruia se poate desfășura o acțiune. Să luăm exemplele: „a călători de la Cluj la București’’* și „a călători de la ora două la ora zece”. Construcțiile •sînt identice ca structură și totuși una exprimă un raport temporal, iar alta urmi, spațial. Deosebirea constă în faptul că cuvintele care se îmbină cu prepozițiile limite în spațiu și limite în timp denumesc noțiuni spațiale și temporale și din această cauză raporturile diferă.
/aptul că în construcțiile prepoziționale intră o prepoziție sau alta și nu toate prepozițiile (sau nu orice prepoziție) dovedește existența unei
72
O. VINȚELER
posibilități combinatorii ale prepozițiilor respective cu cuvinte temporale, spațiale etc. Aceasta este încă o dovadă că cuvintele auxiliare nu exprimă ele singure raporturi sintactice, ci doar contribuie la exprimarea relațiilor și atunci se pot ele numi relaționale. Că într-adevăr nu cuvintele auxiliare exprimă independent raporturi sintactice se confirmă și prin existența unor construcții similare, care exprimă aceleași raporturi în lipsa prepozițiilor sau a conjuncțiilor.
Adesea se pune problema: merită atîta atenție cuvintele auxiliare? Răspunsul este pozitiv. Cuvintele auxiliare merită o atenție deosebită pentru faptul că au cea mai mare frecvență în limbă și nu se poate construi nici o frază fără participarea lor. în acest sens reproducem unele date din rezultatele obținute de lexicografii sovietici și germani. Astfel, dacă se adună frecvența primelor 53 de cuvinte din dicționarul de frecvență al limbii ruse, sub red. lui L. N. Zasorina4 5, care înregistrează un milion de unități lexicale, obținem suma de 366 106 cuvinte, adică circa 35—36%, ceea ce reprezintă mai mult de o treime. Dintre cele 53 de cuvinte pe locurile inițiale se află 17 prepoziții și conjuncții: v, na, s, k, po, za, u, iz, o, ot, dlea, do; i, a, no, cto, kotoryj. Restul pînă la 53 sînt cîteva pronume, particule, adverbe, copula byt’, patru verbe, un substantiv și un adjectiv. Situații similare s-au înregistrat și în alte limbi, printre care și în limba română și în germană. Astfel, în germană șase cuvinte acoperă 12o/o din text. Acestea sînt: articolele der, die, das, conjuncția und și prepozițiile zu și in6. Datele de mai sus reflectă necesitatea studierii din toate punctele de vedere a cuvintelor auxiliare.
In ce privește frecvența cuvintelor auxiliare reține atenția faptul că în ea se reflectă structura tipică lexico-gramaticală a oricărui text, precum și rolul de organizator al textului. La urma urmei, lexicul constructiv (cuvintele auxiliare) formează în realitate, organizează textul, pentru că el este purtătorul celei mai importante informații sintactice, pe de altă parte el este purtătorul semanticii generalizate. Prepozițiile și conjuncțiile compun o clasă de cuvinte relativ puțin numeroasă și aproape închisă, însă ele intră în nucleul limbii și în nucleul lexical individual al dicționarelor7. Nu întîmplător pentru o serie de limbi, printre care și limba rusă, s-au elaborat materiale speciale dedicate studiului practic și teoretic al prepozițiilor și conjuncțiilor, în care pentru reliefarea sensului lexical s-a ținut seama de factorii diferențiali, integrali, sistemici și asociativi. O contribuție substanțială în rezolvarea acestei probleme spinoase o aduc analizele asociative și distribuționale ale construcțiilor prepoziționale. Noi perspective în descrierea și analiza cuvintelor auxiliare aduce studiul onomasiologic al lexicului și grama-
^Castotnyi slovar’ russkogo iazyka, sub red. lui L. N. Zasorina, Moscova, 1977.
5 Vezi Dicționar de frecvență al limbii române, sub red. lui O. Vi nț elev (în manuscris).
6 Vezi F. Kaed ing, Hăufigkeitswdrterbuch der deutschen Sprache, Steigliz bei Berlin, 1911.
7 P. N. D en i s o v, Leksika russkogo jazyka i principy ee opisanija, Moscova, 1980, p. 61.
SEMNIFICAȚIA PREPOZIȚIILOR ȘI CONJUNCȚIILOR	73
ticii. Acest studiu va trebui să se facă diferențiat pentru că frecvența, posibilitățile de asociere sînt diferite în limbajul vorbit, în cel literar și în textul științifico-tehnic. în limba rusă, de exemplu, în textul științifico-tehnic se utilizează mai frecvent prepozițiile și conjuncțiile compuse care au un sens lexical mai pronunțat și care intră mai mult în componența construcțiilor cu substantive postverbale, contribuind astfel la comprimarea textului și la mărirea încărcăturii informaționale a textului. Pe de altă parte, textul devine mai ordonat, mai precis, mai sobru.
K Bonpocy o shamehhh riPE^noroB m coiosob
(P e 3 IU M t)
B jiaimoH cTarbe oocy/KRaeTca oahh H3 cjiokhhx ii Tp\ aubix BonpocoB ce.MaHTHKn m crm-TaKCHca. Abtop npHBOAHT p^A AORaaaTeAbCTB b nojibay cyiEH?CTrK)BaiiMH
y cJiyjKediibix caob. Bonpoc o JiexciriecROM suaMei-iiiH cAy>Ke6iibix cjiob paccwaTpHBaeTc;: hbtopcm b KOHTeKCTe cdmen ceMaimiKH, npoBeAR p^A riapa^JieJieii MOFAy cJiyjKeănbiMii n caMc-cTORTeAb-HbhMH CA0BUMH Ha ypOBHe CeMaiITHKH II CHHTaKCHCa.
STUDIA UNIV. BABEȘ-BOLYAI, PHILOLOGIA, XXVIII, 1983
RECENZII
Paul Schveiger, Limbă și vorbire în afazie, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980, 176 p.
Cartea lui Paul Schveiger conține următoarele părți: Introducere (p. 5—8), Funcționarea creierului uman și a calculatorului electronic ca aparate generatoare de limbă (p. 13—37), Componența semantic și sintactic ai gramaticii normale și ai celei perturbate de afazie (p. 38—71), Analiza lexico-morfologică a produsului verbal al afazicilor (p. 72— 109), încălcări ale sistemului fonologie și fonetic în vorbirea afazicilor (p. 110— 138), Considerații finale (139—149), Bibliografie (p. 151—175).
Trebuie să menționăm chiar de la început că este vorba de o carte cu caracter interdisciplinar. Aceasta se adresează, în mod inerent, mai multor grupe de specialiști, care aparțin cel puțin la trei categorii: cei care se ocupă de prima specialitate, cei care se ocupă de a doua și — în fine — cei care se ocupă, într-un mod specific, de ambele.
Cartea supusă analizei studiază un domeniu aflat la intersecția lingvisticii, neurologiei și (cel puțin) a teoriei comunicării (obișnuite, cu ajutorul calculatoarelor electronice, a celei patologice modificate, dar și alte forme), ea fiind un fel de „concluzie temporară11 a cercetărilor lingvistice din domeniul afa-ziologiei (dar poate și a altor cercetări de teoria comunicării).
Interdisciplinaritatea — implicită în cartea lui Paul Schveiger — nu are un caracter declarat, totuși, aceasta este trăsătura ei centrală, caracteristică: autorul studiază fenomene de comunicare (lingvistice) specifice domeniului neurologiei cu mijloacele moderne logico-ma-tematice caracteristice unor largi domenii, cum ar fi semiotica, teoria informației etc. Interdisciplinaritatea acestei lucrări este intrinsecă — cititorul avizat rămînînd convins că mijloacele de cercetare adoptate de către autor sînt cele adecvate „intersecție?1 specifice alese spre cercetare. Trebuie precizat că această abordare interdisciplinară este — dealtfel — singura care permite obținerea
unor rezultate promițătoare în acest domeniu (și este aproape singura utilizată de cercetătorii de pretutindeni).
Un lucru rămîne clar după lectura acestei cărți: alegerea obiectului (domeniului) de cercetare interdisciplinară este o primă sarcină de importanță majoră care stă în fața cercetătorului care urmărește astfel de probleme aflate la hotarele mai multor științe. Pasul următor este alegerea „mijloacelor^ de cercetare, care, să nu uităm, pot să aparțină (și în cazul de față aparțin) unui al treilea domeniu sau chiar mai multora.
Cercetarea conținută în cartea lui Paul Schveiger a fost efectuată asupra unui grup neomogen de afazici (etiologic si cu forme de manifestare diferite), ceea ce reprezintă principala ei slăbiciune' (explicabilă, totuși, prin faptul că este prima cercetare de acest fel în literatura românească de specialitate: ne referim la lingvistică, pentru că școala ro mânească de afaziologie este bine cunos-cută în țară și în străinătate). Ca urmare a analizei acestui lot neomogen do pacienți, lingvistul clujean a dovedit — odată mai mult — că diferitele tipuri de afazie se manifestă lingvistic diferit, că ele presupun analize diferite. Numărul destul de mare de pacienți, de la care s-a adunat un material lingvistic concludent, permite să se afirme că — probabilistic — concluziile oferite de către autor sînt concludente, dacă avem în vedere și faptul că principalele lucrări de lingvistică teoretică consacrate acestui domeniu analizează produsul verbal de cîteva propoziții al unui număr extrem de redus de afazici.
Autorul cărții a fost mai ales interesat de aspectele comunicative majore ale comportamentului lingvistic al pacienți-lor săi și — în consecință — a studiat mai puțin asipectele motorii, fonetico-fo-nologice ale „performanței11 lor comunicative. Aceste aspecte sînt prezentate mal ales pe baza impresionantei bibliografii parcurse, străine și românești. Mult mai amănunțit sînt studiate aspectele sintactice și semantice ale „mesajelor11 emise de afazicii cercetați. Aceste din urmă as
RECENZII
75
pecte au fost studiate cu ajutorul aparatului științific elaborat de „teoria gramaticilor generative", într-o variantă care poartă amprenta cercetărilor anterioare ale autorului, autor care a încercat în mai multe studii ale sale să găsească o soluție carențelor vădite ale teoriei gramaticilor generative, să le completeze cu rezultatele unor cercetări mai recente din domeniul teoriei actelor de vorbire, teoriei textului etc.
Trebuie semnalat și faptul că aparatul științific utilizat, deși aparent complicat, este logic construit, se bazează pe lucrări precedente ale autorului și ale altor autori români și străini, consultați cu scrupulozitate. Pentru lingvistul obișnuit cu cercetările de teren (de exemplu, cele dialectologice) datele prezentate în carte sînt — în sine — bine justificate. O serie de ilustrații, scheme, tabele, diagrame și foarte multe exemple (unele luate și din bogatul materia] al altor autori) din vorbirea afazicilor contribuie și ele la mai buna înțelegere a textului, text care este, totuși, extrem de dens, lipsit de înflorituri stilistice, „introduceri11 și „fraze de legătură", care fac orice lectură mai ușoară.
Cît de utilă poate fi lectura acestei cărți pentru neurologi, o pot spune aceștia, un lucru este însă cert: bibliografia le-ar putea sugera și lor gînduri utile (cel puțin cu privire la rostul și posibilitatea unor cercetări interdiscipli-nare de viitor). Pentru lingvist însă cartea lui Paul Schveiger deschide perspective interesante și importante, mai ales ca posibilități de aplicare a rezultatelor.
în afara aspectelor teoretice și metodologice semnalate mai sus, trebuie menționat și faptul că lucrarea are un caracter aplicativ, rezultatele la care a ajuns autorul putînd oferi un adecvat punct de pornire pentru alte cercetări ale logopezilor, ale altor specialiști preocupați ele recuperarea unor indivizi handicapați comunicativ. Credem că acest aspect merită să fie subliniat cu prisosință — ca una dintre valorile cuprinse în lucrare.
Cartea lui Paul Schveiger este un punct de pornire în lingvistica românească, fiind, în acest sens, o reușită. Dacă o măsurăm cu sarcinile posibile ale unei astfel de cercetări, ea reprezintă și unele lacune, de care — fără îndoială — autorul ei este cel mai conștient. Totuși (sau, poate, tocmai din
aceste motive), această carte este o lectură — nu ușoară, dar interesantă și utilă.
I. T. STAN
Vasile F r ă t e a n u, Critica gîndirii mitice (Kritik des mythischen Denkens), Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1980, 352 S.
Critica gîndirii mitice von Vasile Fră-teanu ist ein bemerkenswertes Buch. Dieses Buch setzt sich in der Haupt-sache, aber nicht ausschlieBlich, mit dem groBen Denker Friedrich Nietzsche au-seinander. Der „Fall Nietzsche" ist seit vorigem Jahrhundert ein Ort geistesge-schichtlicher Ablagerungen und fordert deshalb ein HcchstmaB an Hingabe und Genauigkeit von Seiten dessen, der zu-mindest einige wesentliche Implikatio-nen aufzeigen will. Unser Exeget tritt diesen schwierigen Weg unter den bes-ten Voraussetzungen an: erhat das gan-ze sehr umfangreiche, oft (zumindest scheinbar) widerspruchliche und wegen dem poetisch-aphoristischen Stil stellen-weise zweideutige Werk Nietzsches durch Nach-Lesen und Nach-Denken bis in alle Einzelheiten kennengelernt und dazu eine beeindruckende Allgemein-und Spezialbibliographie durchforstet, die in den „Anmerkungen" am Ende jedes Kapitels zusătzlich kommentiert und am SchluB der Arbeit noch einmal genau angefuhrt wird. SchlieBlich muB von aller Anfang an gesagt werden, dah dieses immense Material von und liber Nietzsche von einem reifen philosophi-schen Verstand aufgenommen worden ist, der am langwierigen Kontakt mit anderen hervorragenden Vertretern des modernen deutschen Denkens geschult wurde. Hinzu kommt noch, daB Frătea-nu seine Ansichten und SchluBfolgerun-gen in einem ebenso prăzisen wie an-genehmen Stil auszudrlicken vermag.
Nach den kurzen „Prolegomena11, die den Forschungsgegenstand fixieren sol-len, geht Vasile Frăteanu iiber zu den „Prinzipien der Metaphysik" von Nietzsche, die er dann sukzessiv behandelt als: das „dionysische Prinzip", das „apollinische Prinzip“, das „tragische Prinzip“, das „sokratische Prinzip“ (dieses „historische" Prinzip wird von Nietzsche, so zeigt Frăteanu, den drei vorigen, „mythischen" Prinzipien entge-
76
RECENZII
gcngestellt) und schlieBlich das „zarat-hustrische Prinzipu. (Letzteres băut ei-gentlich Vasile Frăteanu aufgrund des Spătwerks des Philosophen auf und setzt es ein als terminologisch passende und vom Stoff her synthetischere Entspre-chung zu den Prinzipien des „Willens zur Macht“ und der „ewigen Wieder-kenrA die auch die Auffassung vom Ubermenschen einschlieBen.) Dieses Ka-phel zeichnet den Rahmen dessen, was dann in den darauffolgenden eingehend behandelt wird. Die Titel zeigen folgen-de ?roblemkreise an: „Das Problem der Erkenntnis“ bei Nietzsche (die gefuhls-măBig-intellektuelle, die intellektuell-gefuhlsmăBige und die rein abstrakte Erkenntnis); „Die Bedeutung der Meta-physik“ (sie wird aufgefaBt als Meta-physik der Immanenz, der Akzent fălit auf die menschliche Subjektivităt und ihre „mythische“ Variante, die dem „de-kadenten“ Menschen als uberlegen ent-gegengestellt wird — Frăteanu vertieft hier die anfangs angefuhrten Prinzipien und ergănzt sie aufgrund verschiedener quasi iokaler, z.B. ăsthetischer Betrach-tungen des Philosophen); ..Die Kultur-philosophie“, die als Kapitel der Meta-physik aufgefaBt wird und dem echten Willen zur Macht in seiner Eigenschaft als mythisches BewuBtsein unterstellt ist (die mythisch-imaginative Metaphysik konkretisiert sicii also in Bezug auf das Schicksal der Kultur, auf die morali-schen, religiosen Werte, in Bezug auf die gesamte kulturelle Berufung des Menschen).
Diese vier Kapitel stellen sozusagen den ..morphologischen“ Teii der Exegese dar, die aufgrund Nietzschescher Texte und deren Zusammenschau unternom-men wird. Die beiden letzten Kapitel erweitern den Rahmen der Behandlung durch Vergleiche und Gegenuberstellun-gen. In „Drei Momente in der Ge-schichte des Denkens: der Nietzscheanis-mus. die Lebensphilosophie, der Exis-tentialismus“ soli, wie schon der Titel anzeigt, der Standort des Denkers in einer spezifischen geistigen und spiritua-listischen Entwicklung festgehalten werden. Dabei geht Frăteanu von der Uberzeugung aus, daB Nietzsche weder als Vertreter der Lebensphilosophie noch als Vorlăufer des Existentialismus be-trachtet werden kann. Der Autor belegt diese Uberzeugung analytisch durch pa-rallele Lăngsschnitte durch die Substanz ^.er Stromungen und Systeme, mit de-
nen Nietzsche — fălschlicherweise — in Zusammenhang gebracht wird (Dilthey, Bergson, Unamuno, Heidegger, Sartre). In „Thesen und Antithesen1' versucht der Autor schlieBlich, diesmal katego-risch antithetisch und im Zeichen der gegenseitigen Unvereinbarkeit, das Den-ken von Marx und Nietzsche gegenil-berzustellen. Wiederum werden genaue Exkurse in die Welt der Begriffe, Ideen und SchluBfolgerungen des dia-lektischen Materialismus unternommen, dessen Uberlegenheit der Verfasser ent-schieden hervorstreicht, vor aliem, was die Bewăhrung und deren Effizienz in der Praxis anbelangt.
Die Arbeit beștelit demnach aus zwei groBen Teilen fast gleichen Umfanges Zuerst wird die Bedeutung, der (analytisch dissozierte und gleichzeitig synthetisierte) Zusammenhang der Nietz-scheschen Textur untersucht, dann wird dieses Denken kontextuell sowohl mit verwandten oder scheinbar verwandten (idealistischen, spiritualistischen, meta-physischen) und schlieBlich mit katego-risch entgegengesetzten (scharf materia-listischen, dialektischen, praxisorientier-ten und auf revoluționare Verănderun-gen hinzielenden) Denkrichtungen kon-frontiert.
Bemerkenswert erscheint mir an der Arbeit von Vasile Frăteanu vor aliem der erste Teii, d.h. Kapitel I—V, die Nietzsche selber gewidmet sind. Der Autor beherrscht, wie schon gesagt wurde, das Material, mit dem er arbeitet, voll-kommen, er hat den nctigen Uberblick, aber auch den Einblick. er vermag sich jederzeit auf Quellen zu berufen, die eine Meinung bestătigen oder widerle-gen, er besitzt die seltene Făhigkeit, aus dem Dickicht der Texte die Grundli-nien herauszulesen, durch die die Anordnung der Gedanken bestimmt ist, und aus denen ihre Bedeutung erhellt. Es geniigt schon, werm ich mich noch einmal auf die Idee des mythischen Menschenalters, des mythischen Menschen, der Substantz des mythischen Denkens beziehe. Diese Kategorien wrer-den in Nietzsches Anschauung den „his-torischen“ Perioden gegeniibergesteUt, die sie zyklisch zerstdren und nach deren zersetzender Herrchaft die Menschheit sich zu einer neuen genuin-mythischen Bliite durchringen muB'te. Da-raus konstruiert Vasile Frăteanu ein Leitmo-tiv, das wahrscheinlich wichtigste und
RECENZII
77
relevanteste Leitmotiv seiner im ubri-gen fatal fragmentierten Betrachtungen und stellt damit seine aliem authentisch philosophischen Denken eigene Kraft zur Synthese unter Beweis.
Die Geburt der Tragodie ist der An-gelpunkt dieser morphologisch phăno-menologischen Konstruktion. Hinzu kommen Die frbhliche Wissenschaft, Al-so sprach Zarathustra, Der Wille zur Macht und all die anderen entscheiden-den Belege fur Nietzsches Denken. Vom methodologischen Standpunkt wăre zu bemerken, daB die „exakte Konfigura-tion des Spezifikums von Nietzsches Denken11, worin der Autor ein erstes fundamentales Anliegen sieht, eher strukturell als genetisch, eher ,,horizon-raD als .,vertikal“ realisiert wird, ob-schon der Verfasser im Zustandekom-men dieses Denkens ganz klar drei Etap-pen unterscheidet und wiederholt auf die spezifischen Unterschiede z.B. zwischen der Geburt der Tragodie als Ausgangspunkt und dem Willen zur Macht als Endpunkt dieses komplizier-ten Werdegangs hinweist. Die „morpho-logische" Dominante prăgt dennoch Frăteanus Ausfuhrungen. Seine Haupt-geste ist die der strukturellen und struk-turierenden Gesamtschau einer doch so distonierenden Entsstehungsgeschichte; das beweist auch die Vernachlassigung der bekannten und in letzter Zeit oft behandelten Zăsur zwischen dem Friih-werk und dem Spătwerk Nietzsches und der Verzicht auf die umstrittene (dem Autor zweifellos bekannte) Hypothese. die posthumen Schriften und vor aliem Der Wille zur Macht seien nachtrăglich, chne Nietzsches Zutun und nicht in seinem Sinn, abgeăndert worden. Vasile Frăteanu zieht es hingegen vor, das gan-ze Werk seiner Methodologie gemăB als einen (jenseits aller selbstverstăndlichen Akzentverlagerungen und gar Unstim-migkeiten) im wesentlichen homogenen und ausgewuchtet monolithischen Bau zu betrachten. Durch diese Vereiniguns der Vielheit ist die Struktur zweifellos besser zu erfasscn, wenn auch auf eine genaue Darstellung ihrer an Kontorsio-nen reichen Entstehung bewuBt verzich-zet wird.
Ich mbchte noch die Sicherheit beto-nen, mit der der Verfasser seinen eige-nen, Standpunkt behauptet, indem er sich fallweise sowohl von der Substanz
einiger untersuchter Grundideen distan-ziert, als auch Unstimmigkeiten im Text oder in dessen Geist herausstreicht. (Manchmal werden sie allerdings nur fliichtig angefilhrt, ohne daB weiter nach Griinden gesucht wiirde, die ja ilberdies aus den metaphorischen oder sogar ge-heimnisvollen Formulierungen auch hin und wieder schwer herauszulesen sind.)
Allgemein gesehn hat Vasile Frăteanu jedenfalls in diesen ersten — und entscheidenden — funf Kapiteln die me-taphysische Grundlage von Nietzsches Denken und ihre Auswirkungen im Be-reich der Kulturphilosophie klar umris-sen. Er dringt, oft spektakulăr, vor bis zu einer rationalen und rationalistischen Neuordnung eines Gewebes von sensi-bel-metaphorisch-poetischen Gedanken oder Intuitionen, die ein marxistischer Exeget vorzunehmen verpflichtet ist, auch wenn Nietzsche ihr nicht in aliem zustimmen wurde.
Aufgrund dieser Erkenntnis hat der Autor auch das Bediirfnis versplirt, in den beiden letzten, massiven Kapiteln die Behandlung zu erweitern, den Nietz-scheanismus zu konfrontieren mit der Lebensphilosophie und dem Existentia-lismus und ihm schlieBlich den Marxis-mus entgegenzuhalten. Sein zweites Hauptanliegen besteht nămlich im „Auf-zeigen der Unterschiede und Gegensătze zwischen diesem Denken und dem mar-xistischen Denken".
Vasile Frăteanu, der den Lesern bis-her nur durch sporadische Beitrăge, allerdings von hohem intellektuellem Format, bekannt geworden ist, hat eine umfassende und tiefgreifende — fur uns bahnbrechenden — Studie liber Nietzsches Metaphysik und ihre kulturphilo-sophischen Besonderheiten erarbeitet. Die Arbeit behandelt aus luzider, ratio-nalistischer, kritischer Sicht einen von Anfang an komplexen und schlieBlich durch bekannte historische Umstănde liber die MaBen kompliziert gewordenen geistigen Bereich. Sie verbindet philo-sophische Tiefe und philologische Exaktheit und darf als unmcglich zu vernachlăssigender Bezugspunkt fur alle zukunftigen verantwortungsbewuBten Ab-handlungen, unabhăngig welcher Aus-richtung, zu diesem Thema gelten.
ION IANOȘI
78
RECENZII
G. G r u i ț ă, Acordul în limba română, Editura științifică și enciclopedică, București, 1981, 198 p.
Lucrarea Acordul în limba română a lui G. Gruiță sintetizează rezultatele cercetărilor din anii din urmă ale autorului, ea continuînd seria valoroaselor apariții asigurate de Editura științifică și enciclopedică, consacrate rezolvării, într-o nouă perspectivă, a unor aspecte fundamentale ale gramaticii limbii române.
După cum arată însuși autorul, în prefață, volumul își propune să prezinte monografic unul dintre cele mai importante mijloace de realizare a coeziunii intrapropoziționale în limba română — acordul, întreprindere deloc ușoară, dacă se are în vedere complexitatea deosebită a fenomenului supus cercetării.
Cartea este alcătuită din două părți mari, urmate de concluzii, de lista cu bibliografia aferentă, izvoarele folosite, indicele de materii și de un util rezumat, în limba franceză, ce face posibilă cunoașterea — într-o limbă de largă circulație — a concepțiilor autorului în problema acordului, a fondului de idei al lucrării.
în partea întîi, Considerații generale, sînt discutate, clar și concis, probleme fundamentale din punct de vedere teoretic: categorii deictice și anaforice (ale termenilor acordului), acord și recțiune, acord sintagmatic și acord paradigmatic, definirea conceptului de acord, tipurile acordului, dezacordul etc. etc., însoțite de numeroase exemplificări, explicații și note.
Partea a doua, Reguli de acord, cea mai extinsă (117 p.), reprezintă partea fundamentală a lucrării, în care se materializează contribuțiile autorului și care asigură, în consecință, întregii cercetări o valoare ridicată și originalitate incontestabilă. Ea se subîmparte în trei capitole, în primele două fiind prezentat acordul verbal, iar în cel de-al treilea, cel adjectival. Acordul verbal este descris în funcție de anumite caracteristici (cuvînt inclusiv; substantiv colectiv, complet sau incomplet; nume propriu etc. etc.) ale termenului A mono-membru (cap. I) ori ale celui pluri-membru (cap. II): nonidentitate referen-țială între elementele constitutive; identitate referențială, denotativă; particularitățile lexico-gramaticale ale lui A; poziția lui B în enunț etc.
Capitolul 111, consacrat acordului adjectival, ocupă — cum e și firesc — un număr însemnat de pagini, dovadă a complexității și diversității fenomenului.
Cazurile speciale de acord, numeroase și foarte variate, sînt clasificate de autor pe baza trăsăturilor termenului zi, singura cale posibilă — după opinia noastră —, care asigură și determinarea cauzelor ce generează încălcarea normelor gramaticale. Exemplificările, judicios selectate (din toate stilurile și perioadele limbii), sînt însoțite de explicații convingătoare.
Principalul merit al autorului constă în abordarea cu competență și siguranța cercetătorului dotat cu un cert simț al limbii și cu un ascuțit spirit de observație a celor mai variate și dificile situații de acord (verbal și nominal), dintre care unele — și nu puține — n-au fost înregistrate pînă acum, iar altele, doar consemnate, interpretările lipsind sau fiind discutabile.
Lucrarea reprezintă o valorificare sintetică a tot ceea ce s-a realizat, mai cu seamă în Literatura noastră de specialitate, în materie de acord. Ea, fiind bine structurată și deosebit de îngrijit redactată, într-un limbaj adecvat și accesibil nu numai specialiștilor (ceea ce la numeroase alte lucrări rămîne un deziderat), se adresează unui cerc de cititori foarte larg, constituind un răspuns competent și la o cerință practică, anume aceea de a pune la îndemîna celor ce predau limba română un util instrument de lucru.
Cartea reprezintă o contribuție de bază pentru sintaxa limbii române, motiv pentru care apreciem că lucrarea au trebuie să lipsească din biblioteca specialiștilor — cercetători sau dascăli — și nici de pe masa de lucru a celor ce, într-un fel sau altul, sînt legați de cultivarea limbii, pe care cu toții o dorim corect folosită spre a-i păstra frumusețea.
ȘTEFAN HAZY
Grundziige einer deutschen Grammatik. De un colectiv sub conducerea lui K. E. H e i d o 1 p h, W. F 1 ă m i g și W. M o ts c h, Akademie-Verlag, Berlin, 1981, 1028 p.
Prezenta lucrare de proporții impresionante se vrea o descriere completă a sistemului gramatical al limbii germane
RECENZII
79
contemporane și are ca bază Skizze der deutschen Grammatik, apărută la editura „Volk und Wissen“ în 1972.
Grundzuge einer deutschen Grammatik se adresează în primul rînd germaniștilor, profesorilor care predau germana ca limbă maternă sau ca limbă străină, studenților germaniști, precum și lingviștilor în general. Principalul obiectiv al cărții este prezentarea sistemului limbii germane contemporane, a relațiilor interne din cadrul acestui sistem, inclusiv a fonologiei segmentale și a intonației. Lucrarea constă din 7 capitole.
Obiectul primului capitol îl formează prezentarea bazelor teoretice ale întregii lucrări. în centrul acestui capitol fundamental se află definirea teoretică a componentelor sistemului limbii: componenta semantică, sintactică, fonologică și comunicativ-pragmatică. Componentelor logică și comunicativ-pragmatică li se acordă pe tot parcursul cărții o atenție particulară, fapt ce reprezintă un merit deosebit al autorilor și în același timp o depășire a gramaticilor similare prin explicitarea relațiilor dintre realitatea obiectivă, conștiință și faptele de limbă. Un interes aparte este acordat și componenței structurilor semantice. Autorii operează cu noțiuni de semantică generativă, cum ar fi cea de „predicate^ semantice, care dispun de anumite „argumente41, aceste „predicate44 (seme, noe-ine) formînd baza valenței sintactico-se-mantice a cuvîntului respectiv.
De componenta comunicativ-pragmatică ține intenția comunicării (enunț, întrebare, dorință, ordin), sfera valabilității enunțului — modalitatea — (siguranță, presupunere, îndoială), precum și stabilirea a ceea ce este nou (necunoscut) și a ceea ce este cunoscut în propoziție. Componenta sintactică se tratează detaliat în 2 capitole: ,,Wortgruppen-komponente44 (cap. II) și '„Wort-Kompo-nente44 (cap. III). Un rol deosebit este acordat legăturii dintre structura semantică și cea sintactică, în speță cuvîntului cu valențele sale semantice și sintactice.
Capitolul II se referă la semantica și funcția „grupurilor de cuvinte44, de fapt a părților de propoziție. Structura propoziției se bazează în concepția autorilor pe 3 grupe de cuvinte: grupa subiectului, a predicatului și a circumstanțialelor. Hotărîtoare pentru sistemul părților de propoziție propus de autori
este dependența lor semantico-sintactică față de predicat. Sistemul părților de propoziție diferă de prezentarea acestui capitol în alte gramatici, în primul rînd prin terminologia folosită, apoi prin sfera delimitărilor.
Capitolul III este dedicat claselor de cuvinte („Wortklassen44). Ca și în alte lucrări; anterioare, autorii pornesc în clasificarea claselor de cuvinte de la criterii morfologice. O clasificare strict semantică sau sintactico-distribu-țională ar ridica unele dificultăți, în sensul unei imposibilități de aplicare consecventă la toate cuvintele. Criteriul morfologic nu înseamnă însă negarea celui semantic și sintactic. Astfel articolul și numeralul nu sînt prezentate drept clase de cuvinte distincte, iar clasa tradițională a adverbelor apare mult diversificată, cuprinzînd: adverbele pro-priu-zise, cuvintele modale („Modalwor-ter4') și particulele (,,Partikeln“). Este dealtfel procedeul folosit și de alți lingviști din R.D.G. (Cf. G. Hei big/ J. B u s c h a, Deutsche Grammatik) și din R.F.G. Cf. U. Engel, Syntax der deutschen Gegenwartssprache). Clasele de cuvinte sînt descrise luîndu-se în considerare componentele sistemului lingvistic. Se începe cu descrierea trăsăturilor generale, inclusiv a celor semantice, urmînd cele sintactice și, în sfîrșit, cele morfologice. După cum se poate ușor observa, ordinea tradițională este inversată.
Capitolul IV tratează probleme de t o-pologie. pornindu-se de la împărțirea propoziției. în Vorj'eld, Finitum și Haupt-feld, în funcție de care se discută diferitele variante topologice posibile. Autorii deosebesc o topică de bază „Grund-reihenfolge4') și una inversă („Umord-nungen der Grundreihenfolge*4).
Capitolul V sistematizează transformările diferitelor structuri gramaticale în propoziție și frază: transformări topologice, transformări de pasivizare, transformări de propoziții subordonate cu conectiv și fără, variante facultative în cadrul morfosintaxei.
Capitolele VI și VII sînt dedicate fonologiei, autorii demonstrînd că anumite mijloace segmentale și suprasegmentale au o funcție comunicativă. Deosebit de valoroase sînt încercările de a stabili legături cu celelalte componente ale sistemului, ca de exemplu cu sintaxa.
Lucrarea discutată se caracterizează printr-o concepție unitară asupra proble
80
RECENZII
melor tratate, lăsînd impresia de omogenitate, în ciuda faptului că a fost elaborată de mai mulți autori. Prin aceasta se realizează dezideratul exprimat în prefață, acela de a lega descrierea mor-fosintactică de cea semantică și pragmatică. O asemenea îmbinare s-a dovedit a fi utilă și pentru practica predării germanei ca limbă maternă și străină.
Grundzuge ... poate fi utilizată cu succes și în perfecționarea profesorilor de germană ca limbă maternă sau ca limbă străină, oferind un material bogat ce oglindește ultimele cuceriri ale lingvisticii germane și internaționale.
Prin cele de mai sus, lucrarea prezentată aici se dovedește a fi o remarcabilă descriere a gramaticii limbii germane, cu numeroase elemente originale atît din punct do vedere teoretic, cît și practic.
ELENA VIOREL
A n i e 11 o Gentile, La fortuna di Virgilio e la continuita della sua tradi-zione, [Napoli], 1981, 34 p.
După două milenii de la moartea sa, Publius Vergilius Maro, autorul epopeii naționale romane, ,,poema istoriei44 și a latinității, trăiește viu și puternic în conștiința posterității.
într-un studiu de o demnă ținută științifică, cu sentimentul de pioasă venerație, așa cum se cuvenea la aniversarea a două milenii de la moartea poetului, Aniello Gentile, după un interesant și instructiv incurs în viața și opera poetului, din care se degajă portretul spiritual și conturul personalității sale poetice, insistă asupra continuității lui Vergilius în conștiința umanității.
Bazat pe mărturii literare antice, pe documente, cronici și manuscrise păs
trate în biblioteci și arhive, avînd în vedere traducerile, prelucrările și influențele, evocările și studiile din literaturile moderne, Aniello Gentile urmărește, așadar, rezonanța pe care Vergilius a avut-o de-a lungul istoriei, perpetuarea în conștiința secolelor și continuitatea neîntreruptă a acestei rezonanțe, ,,care este ca și un cult“, exagerată chiar si falsă în unele perioade (credulul Ev Mediu face din Vergilius o figură de legendă), atingînd în Renaștere — cînd poeții în frunte cu Dante, îl consideră model și maestru — punctul său maxim.
Dintre toți poeții antichității nici unul nu s-a bucurat de o asemenea neîntreruptă recunoaștere și venerație, Vergilius devenind cel mai cunoscut, mai popular și îndrăgit, mai admirat decît Homer: ,.difuziunea latinii în Europa4' este, după părerea autorului, „rațiunea istorică a acelei admirații majore pentru poetul latin44.
Depistînd două căi ale tradiției, una doctă, literară, și alta populară, care permanent se întrepătrund, autorul constată că Vergilius, poet nemuritor, și Eneida „cea mai mare poemă a culturii păgîne" a devenit în întregime acceptată de cultura creștină, creînd o punte între două culturi și spiritualități, datorită poeziei și patrimoniului spiritual pe care, la distanță de decenii, sufletul uman le percepe încă; se impune, așadar, cunoașterea limbii în care s-a scris această epopee, cea mai înaltă expresie a latinității, limbă prin care, de două mii de ani, Vergilius și alți antici le vorbesc urmașilor din toată lumea.
Vergilius, „cel mai mare și sublim poet pe care l-a avut Roma“, — conchide autorul — a devenit, prin sensul profund al artei și prin fuziunea formativă pe care o degajă în toate timpurile, cu adevărat un poet universal și nemuritor.
VERONICA MOCANU-HICEA
*
întreprinderea Poligrafică Cluj, Municipiul Cluj-Napoca, cda. nr. 3010
în ccl de al XXVTII-lca an (1983) Studia Umversitalis Babe^Bolyai apare în specialii^țilc : matematică fizică chimie
geologie-geografie
biologie
filozofie
științe economice
științe juridice
istorie
filologie
Ha XXVIII rony injianun (1983) Studia Universitatis Babcș-Bolyai nbixo.i»tT no c^e-ayicinHM cnenHa^bHocTHM:
MaieMaTiiKa
$H3HKa
XHMH5I
reojiorH n-reorp a$H h
dno/iorun
$n.n ocolii 51
SKOHOMHMeCKHe iiayKn
lopuAHMecKue nayKH
HCTopnn
(jnuiojiorn5i
Dans sa XXVHI-e anmSe (1983) Studia Uniuersitalis Babcș-Bolyai paraît dans Ies spe-ciali t<5s:
mathematiqucs
pliysique chimie
g(?ologic-g(5ograpliie
biologie
philosophie
Sciences dconomiques
Sciences juridiques
histoire
philologie