REDACTOR ȘEF: Acad. prof. ȘT. PASCU REDACTORI ȘEFI ADJUNCȚI: Acad. prof. ȘT. PEtERFI, prof. VL. HANGA, prof. GH. MARCU COMITETUL DE REDACȚIE ȘTIINȚE JURIDICE: Prof. T. DRAGANU, prof. VL. HANGA, prof. I. GLIGA (redactor responsabil), prof. E. LUPAN, asist. G. H. TONTSCH (secretar de redacție) ANUL XX 1975 STUDIA UNIVERSITATE BABEȘ-BOLYAI IURISPRUDENT1A Redacția: CLUJ-NAPOCA, str. M. Kogălniceanu, 1 • Telefon 1 34 50 SUMAR - SOMMAIRE - IN HALT - CO^EPXAHHE T. DRĂGANU, Zece ani de aplicare a Constituției din 1965 • Dix ans d’application de la Constitution de 1965 ............................................... 3 I. DBLBANU, Trăsături definitorii ale principiului centralismului democratic • Traits principaux du principe du centralisme democratiqi^e.................. 11 I. REGHINI, Nulitatea totală și nulitatea parțială în dreptul civil român • Die vollstân-dige und teilweise Nichtigkeit im rumanischen Zivilrecht............. 19 LUPAN, Probleme de competență privind soluționarea litigiilor de muncă în asociațiile economice intercooperatiste • K. Bonpocy o KOMneTeHUHM opranoB, pemaiomHX Tpy#OBbie cnopbi b Me>KKOonepaTHBHbix SKOHOMHqecKHx opraHHsaiiHRX....... 25 Din istoria dreptului — Au sujet de 1’ H i s t o i r e du droit — Zur R e c h t s g e s c h i c h t e — PI 3 m c t o p H M npaBa G.H. TONTSCH, Influențe normative ale statutelor municipale săsești asupra Codului Calimach • Normative Kinfliisse des siebenburgisch-săchsischen Bigenlandrechts auf den Kodex Calimach..................................................... 33 Opinii și discuții — Opinions et discussions — Meinungenund Diskussionen — BsrJiflAbi M AHCKycctfH I. IOVĂNAȘ, Cîteva considerații privind executarea silită a sancțiunilor administrative • HeKOTopbie saMenaHMR OTHOCHTeJibuo HacRJibCTBenuoro npHMeHenHR aAMHHMCTpa-TMBHblX CaHKUHM....................................................................... 39 i5Șbop, Aspecte ale regimului juridic al terenurilor ocupate și destinate construcției de locuințe proprietate personală ® AcneKTbi npaBOBoro noJio/KeHHR sacTpoeHHbix seMeJib, npeAHasi-iaqeHHbix ajir nocTpoiÎKM >KMJimnHbix aomob jim^hoh cobcTBen-HOCTH................................................................................. 47 I. MIRCEA, Despre tactica audierii primare a minorilor • O TaKTMKe nepBHHHoro #0-npoca necoBepmeHHOJieTHMX............................................................. 56 M. I. NICIU, Unele aspecte juridice ale telecomunicațiilor spațiale • Quelques problemes juridiques relatifs aux telecommunications spatiales......................................... 64 2 Recenzii și note de lectură — Uvres et revues — B u c h -besprechungen und Leseraufzeichnungen - Peue H3 H h H 33MeTKH H H T a T e JI H loan Zinveliu, Dreptul la moștenire în Republica Socialistă România (I. REGHINI) 72 Mircea N. Costin, Răspunderea juridică în dreptul Republicii Socialiste România (G.H. TONTSCH)........................................................... 75 Cronică — Chronique — Chronik — X p ohh Ka Participări la manifestări științifice în țară........................... 77 Participări la manifestări științifice în străinătate.................... 78 Publicări de manuale și cursuri universitare............................. 78 Susțineri de teze de doctorat............................................ 80 Vizite din străinătate................................................... 80 ZECE ANI DE APLICARE A CONSTITUȚIEI DIN 1965 TUDOR DRĂGANU Se împlinesc zece ani de cînd, la 21 august 1965, Marea Adunare Națională a adoptat în unanimitate Constituția Republicii Socialiste România, astăzi în vigoare. Acest moment marchează pe plan juridic faptul că, odată cu Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român (19—24 iulie 1965) și cu proclamarea Republicii Socialiste România, țara noastră a pășit într-o nouă perioadă a dezvoltării ei socialiste1. Ca lege fundamentală a societății noastre, Constituția din 1965 a fost chemată să dea consacrare solemnă cuceririlor obținute de clasa muncitoare, de întregul popor român, sub conducerea partidului, pînă în momentul adoptării ei de către Marea Adunare Națională și să le garanteze prin norme învestite cu cea mai înaltă forță juridică. Privită din acest punct de vedere, Constituția din 1965 se caracterizează prin faptul că este legea fundamentală a victoriei depline și definitive a socialismului. Ea a consfințit extinderea în întreaga economie, la orașe și sate, a relațiilor socialiste de producție, lichidarea pentru totdeauna a exploatării și a relațiilor de producție bazate pe exploatare, afirmarea principiilor socialiste în viața socială: a umanismului și democratismului socialist, a echității și egalității depline între oameni. Marcînd generalizarea relațiilor socialiste în ansamblul vieții economice, Constituția din 1965 a schimbat denumirea statului nostru din ,,Republica Populară Română“ în ,,Republica Socialistă România“. Oglindind realitățile existente, Constituția din 1965 a creat în același timp și cadrul juridic necesar pentru perfecționarea continuă a relațiilor de producție socialiste, a adîncirii și lărgirii unor trăsături, pe care le aveau și constituțiile din 1948 și 1952 ale țării noastre, astfel încît să poată dobîndi noi dimensiuni .în viitor. Sensul dezvoltării societății noastre în coordonatele noii Constituții a fost clar definit de tovarășul Nicolae Ceaușescu încă în momentul dezbaterii ei în Marea Adunare Națională, cînd, în raportul prezentat asupra proiectului de Constituție, a- arătat că: ,,Transformările petrecute în viața economică și în structura socială a țării, victoria socialismului au creat condiții pentru afirmarea din plin a ființei naționale a poporului, pentru înflorirea națiunii noastre socialiste și ridicarea ei pe o treaptă nouă de dezvoltare“2. Pășindu-se cu hotărîre pe calea menită să deschidă această etapă nouă în dezvoltarea socialistă a țării, în perioada 1966—1970 a fost consolidată construcția socialistă, baza tehnico-materială a societății. Po 1 Programul Partid/ului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism, Ed. politică, București, 1975, pp. 59—61. 2 Nicolae Ceaușescu, Raport cu privire la proiectul de Constituție a Republicii Socialiste România, Ed. politică, București, 1965, p. 10. 4 TUDOR DRAGANU trivit hotărîrilor Congresului al IX4ea al partidului, industria a fost dezvoltată în continuare, punîndu-se un accent sporit asupra creării unor ramuri industriale moderne, de bază, și imprimîndu-se un ritm rapid extinderii și perfecționării industriei constructoare de mașini, chimice, metalurgice și altor ramuri importante. O atenție deosebită a fost acordată dezvoltării agriculturii, a cărei -bază materială a fost întărită în mare măsură. Forme organizatorice îmbunătățite au fost adoptate pentru activitatea cooperativelor de producție. Importanți pași înainte au fost făcuți în domeniul organizării cercetării științifice, în scopul de a se promova aplicarea în procesul de producție a celor mai avansate tehnologii. Pe de altă parte, învățămîntul a fost reorganizat. Școala de 8 ani a devenit obligatorie, iar învățămîntul mediu a fost dezvoltat. întregul proces instructiv-educativ a fost orientat pentru a corespunde necesităților producției3. Potrivit directivelor Conferinței Naționale -a Partidului Comunist Român, ținută în decembrie 1967, au fost luate măsuri importante în scopul perfecționării conducerii și planificării economiei naționale. Astfel, la 16 februarie 1968 a fost adoptată legea privind organizarea administrativă a teritoriului, după ce, mai întîi, prin legea nr. 1 din 15 februarie 1968, au fost modificate prevederile constituționale referitoare Ia organizarea administrativă a teritoriului, precum și unele dispoziții ale ei interesînd organizarea și funcționarea organelor centrale ale administrației de stat și organele locale ale puterii de stat. Apropiind conducerea centrală de orașe și comune, adică de unitățile administrativ-teritoriale de bază, legea nr. 2/1968 a organizat în locul celor două verigi intermediare: raionul și regiunea, care existau în acel moment, între centru și unitățile de bază, o singură asemenea verigă: județul, a cărui rază teritorială este mult mai mică decît cea a fostelor regiuni. Prin această nouă organizare administrativ-teritorială a fost asigurată o mai mare operativitate funcțională, eliminarea paralelismelor și suprapunerilor în activitatea organelor locale ale puterii și administrației de stat. în acest cadru teritorial restructurat au fost luate apoi măsuri pentru stimularea dezvoltării armonioase a forțelor de producție pe întregul întins al țării, pentru lichidarea rămînerii în urmă a unor regiuni și asigurarea valorificării resurselor locale. Dintre măsurile legislative luate în. scopul perfecționării planificării, a conducerii și organizării economice, trebuie menționate cele concretizate în Dgea nr. 72/1969, care a reglementat organizarea, planificarea și executarea investițiilor în așa fel, încît ele să fie realizate în condițiile unei cît mai juste fundamentări economice. O altă lene deosebit de importantă, adoptată în sesiunea din decembrie 1969 a Marii Adunări Naționale, a avut ca obiect contractele economice, pe care le-a reglementat aș-zînd raporturile dintre unitățile furnizoare și cele beneficiare pe baze chemate să favorizeze valorificarea deplină a capacităților productive, a potențialului tehnic și uman al întreprinderilor, în vederea ridicării efi 3 Programul Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre socialism, pp. 59—'60. ZECE ANI DE LA CONSTITUȚIA DIN 1965 5 cienței lor economice. îmbunătățită, «această lege a fost republicată în 6 august 1973. în contextul măsurilor luate în vederea perfecționării relațiilor economice în Republica Socialistă România, legea nr. 2/1970 a prevăzut reglementări precise în scopul ridicării necontenite a calității produselor și serviciilor, condiție indispensabilă a sporirii eficienței economice, a satisfacerii la un nivel superior a necesităților de trai ale populației și a afirmării competitive în comerțul internațional. Pe planul conducerii de stat a societății, în perioada 1965—1970 au fost luate numeroase măsuri în vederea perfecționării democrației socialiste. Astfel, prin legea nr. 1 din 13 martie 1969, Constituția din 1965 a fost modificată, dîndu-se o nouă reglementare atribuțiilor și modului de funcționare ale comisiilor permanente ale Marii Adunări Naționale. Sfera atribuțiilor comisiilor permanente ale Marii Adunări Naționale a fost lărgită. în acest sens s-a prevăzut că ele pot fi sesizate să examineze nu numai proiecte de legi și de decrete cu putere de lege, așa cum prevedea forma inițială a Constituției din 1965, ci și orice proiecte de decrete, de hotărîri sau de alte acte pe care ar urma să le adopte Consiliul de Stat. Pe linia întăririi rolului Marii Adunări Naționale ca organ suprem al puterii de stat, ales prin vot universal, egaf, direct și secret, odată cu sesiunea din decembrie 1967 s-a încetățenit practica elaborării celor mai importante acte normative direct ca legi, pe baza unor ample dezbateri în cadrul sesiunilor Marii Adunări Naționale, spre deosebire de trecut cînd reglementări de asemenea natură erau adeseori adoptate mai întîi sub formă de decrete și numai apoi, în cea mai apropiată sesiune, supuse dezbaterii Marii Adunări Naționale. Pentru a se crea cadrul organizatoric care să permită ca dezbaterile în sînul Marii Adunări Naționale să aibă un caracter analitic cît mai pronunțat și să fie însuflețite de o exigență sporită, a fost introdus, potrivit indicațiilor Conferinței Naționale a partidului din 1967, sistemul sesiunilor deschise, în cadrul cărora se desfășoară lucrări fie în plenul acestui organ, fie în comisii, durata acestor sesiuni fiind mai mare decît a sesiunilor din trecut. Practica de a se supune proiectele de legi mai importante unor dezbateri largi populare înainte de a fi adoptate de Marea Adunare Națională devine tot mai frecventă. Pe plan local, acțiunea de perfecționare a democrației socialiste și-a găsit concretizarea în adoptarea legii nr. 57/1968, care a procedat la o substanțială lărgire a autonomiei consiliilor populare. In organizarea și funcționarea administrației de stat, un pas important înainte a fost realizat prin faptul că legea nr .20/1969 a așezat organizarea și funcționarea, atît a ministerelor cît și a celorlalte organe centrale de specialitate ale administrației de stat, pe baza principiului conducerii și muncii colective. Pe de altă parte, îmbunătățirea, prin aplicarea principiilor democrației economice, a organizării unităților economice de stat s-a înfăptuit prin Hotărîrea Comitetului Central aî P.C.R. și a Consiliului de Miniștri nr. 719 din 3 aprilie 1968. Această hotărîre a înființat comitetele de direcție ca organe de conducere colectivă în întreprinderi și organizații economice de stat. Statutul cadru al centralelor industriale a 6 TUDOK DRAGANU fost 'aprobat prin Hotărîrea Consiliului de Miniștri nr. 586 din 2 aprilie 1969. Transformările arătate mai sus, înregistrate în viața economică, socială și politică a țării noastre, au determinat Congresul al X-lea al P.C.R. să 'Considere că, începînd din momentul punerii în aplicare a planului cincinal pe perioada 1971—1975, s-a trecut la o nouă etapă în dezvoltarea istorică a țării: etapa făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate, care urmează să cuprindă o perioadă de cîteva cincinale4. Aprecierile Congresului al X-lea s-au dovedit pe deplin întemeiate. Punerea în aplicare a planului cincinal pe anii 1971—1975 a determinat un vertiginos avînt în dezvoltarea forțelor de producție pe tot întinsul țării, dezvoltare al cărei pivot l-a constituit continuarea cu fermitate și consecvență a industrializării socialiste. Pentru a ilustra proporțiile și ritmul acestei dezvoltări, este suficient să amintim că, în anul 1974, producția industrială globală a țării a fost cu 84% mai -mare decît în 1969 și că volumul investițiilor din cincinalul 1971—1975 se ridică la nivelul celor realizate în cei 11 ani anteriori. în actualul cincinal industria va realiza o creștere medie anuală de 14%, astfel încît, la majoritatea produselor principale ale economiei, prevederile cincinalului vor fi depășite. O caracteristică a acestui proces, considerat în ansamblul lui, a fost preferința acordată dezvoltării ramurilor și subramurilor industriale beneficiind de o înaltă tehnicitate. Acțiunea de stimulare a dezvoltării județelor cu o economie mai puțin avansată a făcut ca, în 1975, numărul județelor cu o producție industrială de peste 10 miliarde lei să se ridice la 21, față de numai 9 asemenea județe în 1970. Acest ritm rapid de dezvoltare a industriei a fost însoțit de importante realizări și în agricultură. S-a extins mecanizarea și chimizarea producției agricole, s-a înfăptuit un larg program de irigații și îmbunătățiri funciare. Au fost înregistrate creșteri notabile la toate felurile de produse. Zootehnia a luat un puternic avînt. Preocuparea pentru conservarea și utilizarea rațională a pămîntului, precum și pentru sistematizarea teritoriului țării, a localităților urbane și rurale, și-a găsit o puternică expresie în legile adoptate în această materie în anul 1974. Protecția mediului înconjurător a fost reglementată prin legea nr. 9/1973, care are la baza ei concepția că toți factorii care-1 compun sînt indisolubil legați între ei și, prin urmare, trebuie apărați în cadrul unui sistem unitar. în actualul cincinal, măsuri eficace au fost luate în scopul de a stimula dezvoltarea științei și transformarea ei intr-o adevărată forță de producție. Organizarea activității de cercetare s-a făcut pe linia integrării ei tot mai strînse cu producția. Paralel cu înfăptuirea acestei politici în domeniul cercetării, a fost dezvoltat și îmbunătățit învățământul de toate gradele. O atenție specială a fost dată măsurilor chemate să lege în-vățămîntul de producție și cercetare. O realizare însemnată a fost trecerea ,1a învățământul obligatoriu de 10 ani. Ibid., p. 61—64. ZECE ANI DE. DA..CONST1T^^ DIN 1965 7 . •:-Ridicarea continuă a nivelului de-trai al oamenilor muncii s-a re- flectat în numeroase acte normative, cum sînt: noul cod al muncii (legea nr. 10/1972), legea nr. 4/1973 privind dezvoltarea construcției de locuințe, vînzarea de locuințe din fondul de stat către populație și construirea de case de odihnă proprietate personală, care a dezvoltat și îmbunătățit reglementările cuprinse în legea nr. 9/1968; legea nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii; cele prin care pensiile au fost majorate etc. Dezvoltarea ascendentă a forțelor de producție, care asigură oamenilor muncii cantitatea de bunuri necesare ca bază materială pentru dezvoltarea personalității lor, formarea unor relații socialiste de producție perfecționate și ridicarea continuă a nivelului cunoștințelor tehnice și culturale ale cetățenilor au făcut posibilă adoptarea unor noi măsuri pe linia adîncirii continue a democrației socialiste. Aceste măsuri au fost însoțite de aplicarea unei politici susținute și coordonate de perfecționare a structurilor organizatorice și a activităților aparatului de stat, știut fiind că, pentru ca vastele sarcini legate de făurirea societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare spre comunism să poată fi îndeplinite în tot mai bune condiții, este necesar să se dezvolte formele organizatorice existente și să se găsească noi modalități de atragere a cetățenilor și organizațiilor lor la activitatea de conducere a societății. Pe această linie, în etapa care a început odată cu trecerea la realizarea cincinalului 1971—1975, au fost adoptate importante reglementări legislative, unele dintre ele realizate pe cale de modificări constituționale, iar altele prin adoptarea unor legi ordinare. Dintre modificările aduse Constituției din 1965 în această etapă istorică, vom semnala-o pe cea intervenită prin legea nr. 1 din 24 aprilie 1972, în sensul căreia mandatul Marii Adunări Naționale a fost extins la o perioadă de 5 ani. Potrivit Constituției din 1952 și a formei inițiale a Constituției astăzi în vigoare, această perioadă era de 4 ani. Intrucît congresele partidului au loc odată la 5 ani, aceasta fiind, de asemenea, și perioada care stă la baza planificării de stat a economiei naționale, art. 45, alin. 1 al Constituției din 1965 a fost modificat stabilindu-^se că Marea Adunare Națională se alege pentru 5 ani. O modificare deosebit de importantă a Constituției din 1965 a avut loc prin legea nr. 1 din 28 martie 1974, care are meritul de a fi creat instituția Președintelui Republicii Socialiste România. Pînă la legea nr. 1/1974 atribuțiile de reprezentare a statului nostru, atît față de alte state c:ît și în relațiile interne, au revenit Consiliului de Stat. După cum a subliniat tovarășul Emil Bodnăraș în cuvîntul rostit la lucrările Plenarei Comitetului Central al P.C.R. din 25—26 martie 1974, „Practica dezvoltării vieții de stat, atît pe planul relațiilor interne, cît și pe planul relațiilor internaționale, a demonstrat necesitatea ca o. parte din atribuțiile ce revin Consiliului de Stat, 'în mod permanent, să fie exercitate de președintele său. în condițiile noastre, președintele Consiliului 8 TU DOR ^RAGAMU de Stat este secretarul general al partidului5. Activitatea uriașă și prestigioasă desfășurată pe plan intern de tovarășul Nicolae Ceaușescu, atît în calitate de secretar al Partidului Comunist Român, cît și ca președinte al Consiliului de Stat, precum și rolul deosebit de important care i-a revenit în domeniul relațiilor internaționale, au devenit coordonate majore ale vieții noastre politice. Pentru a adapta textul Constituției la aceste realități și a crea cadrul juridic necesar fructificării experienței dobîn-dite, legea nr. 1/1974 a creat instituția Președintelui Republicii Socialiste România, organ suprem al puterii de stat, ales de Marea Adunare Națională pe durata legislaturii și răspunzător în fața acesteia de întreaga sa activitate. Bineînțeles că, concomitent cu aceste reglementări, a fost nevoie ca legea nr. 1/1974 să aducă unele restructurări în ceea ce privește atribuțiile Marii Adunări Naționale și ale Consiliului de Stat, pentru a le pune de acord cu noua instituție creată. Pe de altă parte, acest prilej a fost folosit și pentru a aduce unele îmbunătățiri în componența Consiliului de Miniștri, cum este, în special, prevederea potrivit căreia din Consiliul de Miniștri face parte de drept nu numai președintele Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor, președintele Uniunii Naționale a Cooperativelor Agricole de Producție și primul secretar al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist, ci și președinta Consiliului Național al Femeilor. Modificări constituționale inspirate de ideea continuei perfecționări a formelor structurale și funcționale ale aparatului nostru de stat cuprinde și legea nr. 66/1974. Dintre aceste modificări vom menționa aici pe cele care au consacrat rolul Frontului Unității Socialiste în viața noastră politică, reducerea numărului deputaților Marii Adunări Naționale, reducerea la doi ani și jumătate a duratei mandatului consiliilor populare municipale, ale sectoarelor municipiului București, orășenești și comunale, schimbarea denumirii organelor executive cu competență generală a consiliilor populare ale orașelor și comunelor etc. în sfîrșit, prin modificarea Constituției din martie 1975, două comisii permanente ale Marii Adunări Naționale: comisia constituțională și comisia juridică au fost contopite. Dintre mutațiile intervenite în sistemul democrației noastre socialiste pe cale de lege ordinară, cea mai semnificativă s-a concretizat în apariția unor mai numeroase organe cu dublă natură, de partid și de stat, decît înainte de 1971. Rezultantă a integrării tot mai adînci a partidului în viața societății noastre, formarea unor organe cu dublă natură este chemată să realizeze în cadrul aceluiași organ un cumul de atribuții de partid și de stat în scopul de a evita ca unele activități concrete de îndrumare și control, de studiu și elaborare de propuneri să fie înfăptuite, ca înainte, în mod paralel atît de organe de partid, cît și de organe de stat. Realizînd în cadrul lor o sinteză armonioasă a unor trăsături proprii atît organelor de stat, cît și celor de partid, organele cu dublă natură apar ca o creație 5 „Scînteia“ din 27 martie 1974. ZECE ANI DE LA CONSTITUȚIA DIN 1965 9 de profundă originalitate a dreptului nostru, care unește deosebit de rodnic, prin intermediul unor forme organizatorice și de lucru noi, metodele specifice organelor de partid cu cele utilizate în general de organele de stat. Asemenea organe cu dublă natură isînt Consiliul Suprem al Dezvoltării Economice și Sociale, Consiliul Organizării Economico-Sociale, Consiliul Central de Control Muncitoresc al Activității Economice și Sociale, Consiliul Culturii și Educației Socialiste etc. Tot pe cale de legi ordinare, în primii ani ai etapei de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate a fost lărgit, pe linia creșterii rolului Consiliului de Stat, numărul organelor constituite pe lîngă acesta (Comisia Națională de Demografie, Consiliul Legislativ, Curtea Superioară de Control Financiar etc.). Creșterea rolului politic conducător al Partidului Comunist Român în viața socială și afirmarea tot mai puternică a Frontului Unității Socialiste ca factor de atragere a maselor la înfăptuirea politicii partidului și statului s-a concretizat și în modificarea, prin legea nr. 2/1974, a Regulamentului de funcționare a Marii Adunări Naționale, în sensul recunoașterii dreptului de inițiativă legislativă Comitetului Central al P.C.R. și Consiliului Național al Frontului Unității Socialiste. Printre măsurile recent adoptate în scopul lărgirii și adîncirii continue a democrației socialiste în țara noastre? se numără instituționalizarea Congresului deputaților consiliilor populare județene, care urmează 'să se întrunească o dată la 5 ani, ca și a Conferinței pe țară a președinților consiliilor populare comunale, orășenești și municipale, programate să se reunească din doi în doi ani; perfecționarea relațiilor de producție în cadrul unităților socialiste de stat și dezvoltarea în continuare a principiului conducerii colective în organizarea lor, înfăptuite prin legea nr. 11/1971; aplicarea în condiții îmbunătățite a principiului conducerii colective în cadrul organelor centrale de specialitate ale administrației de stat prin decretul nr. 76/1973 etc. în același sens acționează puternic creșterea rolului sindicatelor, a femeilor și a organizațiilor lor în viața de stat. Deosebit de importantă din acest punct de vedere este organizarea nouă dată controlului obștesc prin legea nr. 6/1972. Pe linia preocupărilor de a atribui noi valențe democratismului socialist în țara noastră, o măsură de deosebit interes a fost adoptarea, la 23 decembrie 1974, a noii legi electorale, care, stimulînd depunerea de candidaturi multiple, a lărgit ari'a de opțiune a 'alegătorilor, iar, prin simplificarea procedurii de revocare a deputaților de către alegători, a creat un cadru organizatoric îmbunătățit pentru exercitarea controlului alegătorilor asupra activității organelor reprezentative și a membrilor lor. Tabloul, conturat mai sus în linii cu totul generale, al drumului parcurs de Constituția Republicii Socialiste România, din 1965 și pînă -astăzi, ca și al rezultatelor obținute prin măsurile luate în cadrul juridic pe care l-a trasat, învederează că, oglindind și consacrînd triumful deplin al socialismului în țara noastră, întemeindu-și întreaga reglementare pe principiul umanismului socialist, pe ideea lărgirii consecvente a democratismului socialist și a perfecționării continue a aparatului de stat, această. 10 '' /TUDpRapRA^ ;; - f ? ? Constituție, reprezintă un instrument; puternic în strădaniile strîns înmă-nunchiate și în activitatea -coordonată a poporului, condus de Partidul Comunist Român, pentru propășirea țării pe drumul luminos al socialismului și 'comunismului, pentru afirmarea hotărîtă 'a dreptului său de a decide singur asupra destinelor sale, de a fi stăpîn pe toate bogățiile țării și de a dispune liber de roadele muncii lui. DIX ANS D’APPLICATION DE LA CONSTITUTION DE 1965 (R e s u m e) L’adoption de la Constitution de 21 aout 1965 est l’expression juridique du fait que, des la reunion idu IX-eme Congres du Parti Comlmuniste Roumain (19—24 juillet 1969) et ensuite la proclamation de la Republique Socialiste de Roumanie, le pays este entre dans une inouvelle periode de son developpement socialiste. En taint que loi fondamentale de notre societe, la Constitution de 1965 a ete appelee â consacrer solennellement ies conquetes de la classe ouvriere et de tout le peuple roumain, obtenues sous la direction du Parti Communiste Roumain, jus-qu’au moment de son adoption par la Grande Assemble Naționale. D’autre part, par son adoption, on a tache aussi de creer le cadre juridique necessai-re afin d’ameliorer eontinuellement Ies relations de production socialistes, d’approfondir et d’elargir la democrație socialiste. C’est en partant de ces donnees iconstitutionne’lles et politiQues que, pendant la periode de 1966 â 1970, on a 'consolide la construc-tion socialiste en Roumanie, la base technico-materielle de la societe. L’auteur presente ensuite Ies principales modifications apiportees â la Constitution de 1965 et, dans le cadre general qu’elle a cree, -certaines reglementations intervenues par ile truchement de differentes lois ordinaires qui, dans leur ensem-ble, ont contribue, pendant Ies annees 1966—-1970, au perfectionnement de la direction et de la planification de l’economie naționale, ainsi qu’â l’elargissement de la democrație. Les transfoirmations intervenues dans la vie economique, sociale et politique de la Roumanie pendant la periode de l’appliication du plan quinquennal 1966—1970 ont conduit le X-eme Congres du Parti Communiste Roumain â considerer qu’â partir de la mise en application du plan quinquennal 1970—1975 on a inaugure une nouvelle etape dans le developpem!ent hiistorique du pays: l’etape de la creation de la societe socialiste developee d’une maniere multilaterale, etape qui couvrira la periode d’application de quelQues plâns quinquennaux. Afin d’accomplir les tâches assignees â icette etape, des imlportantes reglemen-tation legislatives ont ete adoptees, parmi les quelles certaines ont forme Tobjet de quelques modifioations «constitutionnelles, tandis que d’autres, 'celui de certaines lois ordinaires. Les plus importantes de ces reglementations sont brievement decrites par l’auteur. TRĂSĂTURI DEFINITORII ALE PRINCIPIULUI CENTRALISMULUI DEMOCRATIC ION DELEANU Congresul al Xl-lea al Partidului Comunist Român s-a înscris definitiv în istoria poporului nostru nu numai ca moment decisiv pentru dezvoltarea economico-socială a României la o cotă de calitate superioară, ci și ca imens capital politic pentru perfecționarea sistemului democrației noastre socialiste. „însemnătatea istorică epocală a Congresului — așa cum arăta tovarășul Nicolae Ceaușescu — constă în faptul că el a adoptat primul Program al Partidului Comunist Român, carta ideologică fundamentală a partidului, programul făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate și al înaintării patriei noastre spre comunism?'1. Parte organică a programului partidului, problematica rolului statului în societatea socialistă multilateral dezvoltată înscrie prioritar necesitatea așezării și în continuare la baza activității statului a principiului centralismului 'democratic. * In raportul prezentat la Congresul al Xl-lea al Partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, înfățișând într-o analiză dialectică, de profunzime, schimbările ce au avut loc în structura societății românești, ca rezultat al progresului impetuos al forțelor de producție, al dezvoltării în ritm înalt a industriei socialiste, agriculturii și celorlalte sectoare de activitate, sublinia, în același timp, că „noile schimbări în dezvoltarea forțelor de producție și în structura socială ce se vor produce în anii următori vor reclama în continuare preocuparea permanentă a partidului și statului pentru perfecționarea organizării și conducerii economiei și vieții sociale“2. Intr-un asemenea context au fost relevate cu pregnanță rolul și de-terminăriloe esențiale ale principiului centralismului democratic în întreaga activitate a statului. „La baza conducerii vieții economico-sociale, a întregii activități a statului va sta principiul centralismului democratic, asigurîndu-se îmbinarea armonioasă a conducerii unitare — pe baza planului național — a tuturor proceselor sociale, a întregii dezvoltări a țării, cu creșterea răspunderii și autonomiei unităților locale, cu participarea activă a maselor la conducerea societății. împletirea dialectică a acestor două laturi ale principiului de conducere a societății constituie o cerință legică a dezvoltării noastre sociale, asigurînd unirea eforturilor întregului popor în 1 A se vedea, Nicolae Ceaușescu, Raport la cel de-al Xl-lea Congres al Partidului Comunist Român, Ed. politica București, 1974,. p. 5. 2 A se vedea, Nicolae Ceaușescu, op. cit., p. 76. 12 ION DELEANU înfăptuirea neabătută a programului partidului de ridicare a țării pe noi culmi de progres și civilizație"3. Aceste precizări au o importanță principială pentru evaluarea rolului, conținutului și funcțiilor principiului centralismului democratic. 1. Rezultă, în primul rînd, expresie a unei legități confirmată prin fapt istoric, că principiul centralismului democratic este un principiu specific orînduirii socialiste; în această orînduire avîndu-și determinări obiective, atît de ordin politic cît și de ordin economic — consecință a caracterului puterii de stat, a specificului economiei socialiste și a legilor obiective care o guvernează. a) Ridicarea proletariatului la rangul de clasă dominantă, înfăptuirea democrației, a dat puterii de stat o esență nouă, care îi conferă calitatea unei puteri de tip nou; ea este puterea politică organizată a clasei muncitoare, clasa conducătoare a societății, aliată cu celelalte clase și categorii sociale, a căror voință o reprezintă și o realizează în conformitate cu interesele construirii socialismului și a comunismului. Ca parte componentă a suprastructurii .socialiste, puterea de stat cunoaște o anumită evoluție, în procesul făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate, care este determinată de profundele schimbări ce se produc în baza economică, în structura de clasă, în ansamblul relațiilor sociale, în conștiința oamenilor. Caracteristica principală și generală este lărgirea bazei sociale a puterii de stat și modificări corespunzătoare în conținutul ei. Puterea de stat în socialism este o putere democratică, atît prin esența ei, cît și prin scopurile pe care le urmărește, care se identifică cu scopurile fundamentale ale majorității, iar într-o perioadă mai avansată, ale întregului popor. înfăptuirea, prin intermediul puterii de stat, a conducerii unitare a întregii societăți, concomitent cu atragerea maselor largi de oameni ai muncii, a întregului popor, la această conducere, reprezintă, de fapt, conținutul și esența principiului centralismului democratic, unitatea dialectică bivalentă a laturilor sale. Reiese astfel că centralismul democratic nu este numai un principiu al organizării și funcționării statului, dar și un principiu esențial al democrației socialiste, pentru că, într-adevăr, „democrația socialistă constituie. . . o formă superioară de organizare a relațiilor sociale, de ordine și disciplină în societate, care asigură, atît funcționarea și dezvoltarea unitară și armonioasă a sistemului național socialist, cît și valorificarea la un înalt grad de eficiență a resurselor materiale și umane, a inițiativelor și energiilor poporului“4. b) Titularul puterii de stat, în societatea noastră socialistă, este statul socialist care, în procesul făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate, s-a transformat în organ de exprimare a voinței și intereselor întregului popor. 3 Ibidem, p. 78. 4 A se vedea, I. Fior ea, Dialectica democrației socialiste, Ed. științifică, București, 1973, p. 43. PRINCIPIUL CENTRALISMULUI DEMOCRATIC 13 Așa cum se preciza încă la Congresul al X-lea al Partidului5 6, linia fundamentală de dezvoltare a statului nostru o constituie lărgirea și adîncirea democrației socialiste, ceea ce nu se produce însă pe calea slăbirii statului, ci, dimpotrivă, pe calea întăririi lui. Unele trăsături ale dezvoltării statului se accentuează: creșterea rolului său creator, dezvoltarea funcțiilor economico-organizatorică și cultural-educativă, perfecționarea aparatului său și atragerea la conducerea nemijlocită a tuturor cetățenilor. Perspectivele dezvoltării statului, astfel cum sînt înfățișate în Programul adoptat la Congresul -al Xl-lea, demonstrează justețea și profunzimea concepției partidului nostru, constanța și mobilitatea abordării, explicării și proiectării liniilor de forță ale dezvoltării economico-sociale ale țării. „Avem în vedere — se arăta în program — că, în perioada făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate și a trecerii spre comunism, statul are de îndeplinit un rol important în organizarea întregii activități economico-sociale. . . Desigur, în raport cu condițiile concrete, într-o perioadă sau alta se va pune un accent mai mare pe o anumită latură a activității statului dar, în orice condiții, va crește rolul său în organizarea științifică a activității economico-sociale^. Dar, statul socialist, ca exponent al voinței întregului popor, nu este numai titularul puterii de stat, ci și unicul subiect al dreptului de proprietate asupra fondului unitar al proprietății socialiste de stat. Unitatea inseparabilă a celor două calități ale statului nostru socialist pune în valoare conținutul complex al uneia din funcțiile sale fundamentale: funcția economico-organizatorică. Marx și Engels arătau că proletariatul, ridicîndu-se pe sine la rangul de clasă dominantă „va folosi dominația lui politică pentru a smulge burgheziei, pas cu pas, întreg capitalul, pentru a centraliza toate uneltele de producție în mîinile proletariatului organizat ca clasă dominantă și pentru a mări, cît se poate de repede, masa forțelor de producție“7. Dar, și după instaurarea proletariatului ca clasă dominantă, rolul statului pe plan economic nu numai că își păstrează valențele, ci și le amplifică, definindu-și tot mai accentuat esența și scopurile sale creatoare^8. Rolul statului socialist în îndeplinirea funcției sale economico-orga-nizatorice s-a vădit și se vădește în asigurarea concordanței relațiilor de 5 A se vedea, Nicolae Ceaușescu, Raportul C.C. al P.C.R. ou privire la activitatea P.C.R. în pterioada dintre Congresul al IX-lea și Congresul al X-lea și sarcinile de viitor ale partidului, în Congresul al X-lea al P.C.R., Ed. politică, București, 1969, pp. 53—55. 6 Â se vedea, Programul Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism, Ed. politică, București, 1975, p. 95. 7 A se vedea, K. Marx și Fr. Engels, Manifestul Partidului Comunist, ed. VIII-'a , Ed. politică, București, 1960, p. 54. 8 în legătură cu această problemă a se vedea, D. I. M a z i 1 u, Funcțiile statului socialist, Ed. Academiei R.S.R., București, 1972, pțp. 142—206. 24 ion deleânu producție cu 'caracterul forțelor de producție, realizarea industrializării socialiste, dezvoltarea planificată, proporțională, armonioasă și intr-un ritm rapid a întregii economii naționale, controlul exercitat asupra măsurii muncii și consumului etc. Referindu-se la sarcinile statului în acest domeniu și, în acest cadru, la esența centralismului democratic, Lenin arăta: „Acum sarcina noastră constă în a înfățișa tocmai centralismul democratic în domeniul economiei, de a asigura o armonie și o coordonare absolută în funcționarea unor întreprinderi economice. . . dar în același timp centralismul conceput în sens adevărat democratic, presupune posibilitatea — creată pentru prima dată în istorie — a unei dezvoltări depline și nestînjenite nu numai a particularităților locale, dar și a inițiativei locale, posibilitatea unei diversități de căi, metode și mijloace de înaintare spre țelul co-muna9. Centralismul democratic — așa cum dealtfel s-a arătat — asigură îmbinarea și concentrarea tuturor forțelor de jos și pînă sus, într-o singură direcție, avîntul economiei, științei și culturii socialiste, al întregii societăți, creînd un asemenea cadru organizatoric care nu numai că permite, dar și impune continua perfecționare a organizării statale. In procesul făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate, funcția economico-organizatorică, cum este și firesc, își îmbogățește conținutul. Programul partidului nostru, adoptat la cel de-al Xl-lea Congres, statornicește, prin fundamentare amplă și profundă, direcțiile în care va acționa partidul pentru înfăptuirea societății socialiste multilateral dezvoltate, direcții ce exprimă conținutul celor mai importante sarcini ale funcției economico-organizatorice9 10 11. Complexitatea unui asemenea program implică, evident, accentuarea și amplificarea conținutului principiului centralismului democratic, definit ca principiu ce stă la baza activității statului. c) Manifestarea principiului centralismului democratic, în forme și modalități eficiente de acțiune practică, depinde în covîrșitoare măsură de cunoașterea legităților obiective ale dezvoltării, în general, și ale celor specifice socialismului, în special. „Asigurarea unei conduceri și planificări științifice — se spune în Programul Partidului adoptat la Congresul al Xl-lea •— presupune cunoașterea temeinică a legităților sociale universal valabile, a legilor economice și sociale proprii socialismului, precum și aplicarea lor justă la condițiile concrete ale tării noastre în concordantă cu Programul partidului 9 A ;se vedea, V. I. Lenin, Opere complete, voi. 35, Ed. politică, București, 1965, p. 162. 10 Programul Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare ia României spre comunism, Ed. politică, București, 1975, pp. 45—51. 11 Ibidem, p. 86. PRINCIPIUL. CENTRALISMULUI DEMOCRATIC 15 Legea obiectivă ă dezvoltării planice, proporționale a economiei naționale, reclamă atît conducerea conștientă a economiei naționale, pe baza planului unic de dezvoltare economico-socială, cît și autonomia și inițiativa tuturor organelor integrate sistemului economic, accentuarea procesului conștientizării participării tuturor oamenilor muncii la înfăptuirea programului dezvoltării. Dialectica acestor determinări exprimă adevărata esență a centralismului democratic. Concepțiile pretins marxiste ale spontaneismului, antiautoritarismu-lui și antietatismului12, împrumutând argumente din filosofiile indetermi-niste și iraționaliste despre libertate, îndeosebi din individualismul existențialist, sînt profund străine socialismului, care dă adevărata valoare politică responsabilității sociale în alegerea actelor umane, conștiinței îndatoririi fiecărui cetățean de a acționa în virtutea imperativelor supreme ale societății13. în oponență deschisă cu asemenea concepții, Programul Partidului, exprimând adevărata esență a raportului dintre libertatea umană și responsabilitatea socială, înțelegerea marxist-leninistă, social-deterministă, a libertății ca necesitate înțeleasă, respingînd înțelegerile simpliste, viciate, vulgarizatoare ale democrației, arată că ,,. . .în orînduirea socialistă oamenii nu mai sînt obiectul acțiunii oarbe a legităților sociale obiective; ei sînt chemați să privească în mod conștient aceste legități, să acționeze în concordanță cu ele, să le dirijeze în scopul dezvoltării societății omenești, corespunzător concepției noi, materialist-dialectice, despre lume și viață. Punerea în valoare a superiorității orînduirii socialiste nu se realizează de la sine, ci impune o activitate susținută, pentru studierea temeinică a realităților istorice din fiecare etapă în vederea conducerii societății în conformitate cu tendințele și cerințele obiective ale dezvoltării sociale. Aceasta este o condiție sine qua non pentru realizarea unei conduceri cu adevărat științifice a societății“14. Reflectînd complexitatea și dinamismul raportului dialectic dintre conducerea centralizată și participarea conștientă și activă a oamenilor muncii la conducere, Programul Partidului precizează că făurirea societății socialiste multilateral dezvoltate și trecerea spre comunism se vor realiza pe baza unui plan național unic, asigurîndu-se dezvoltarea proporțională a tuturor sectoarelor de activitate, îmbinarea conducerii unitare pe plan național cu lărgirea inițiativei și autonomiei organelor locale15. Principiul centralismului democratic, principiu de esența democrației socialiste, repudiază prin conținutul și finalitățile lui orice tendințe de anarhie, liberalism și nihilism mic-burghez. Condiția adevăratei de 12 A se vedea, Daniel Guerin, Pour un marxisme libertaire, Robert Laffont, pp. 283—284. 13 A se vedea, I. F 1 o r ea, op. cit., p. 49. 14 Programul Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism, Ed. politică, București, 1975. p. 86. 15 Ibidem, p. 96. 20 ION DELEANU mocrații, adevăratei libertăți, o constituie reglementarea vieții economice și sociale, ordinea și disciplina, legalitatea desăvîrșită, osmoza autorității cu autonomia.Referindu-se la antiautoritariști, Engel's arăta că aceștia . .cer ca statul politic autoritar să fie desființat dintr-odată, încă înainte de a fi desființate condițiile sociale care l-au generat. Ei cer ca primul act al revoluției sociale să fie desființarea autorității16. In același timp, Engels arăta cît de greșită este concepția care consideră că „principiul autorității este aboslut negativ, iar principiul autonomiei — absolut pozitiv^17. 2. Principiul centralismului democratic, fără îndoială principiu fundamental ce stă la baza organizării și funcționării statului nostru, nu poate fi examinat, în determinările, esența și finalitățile lui, prin dezarticularea sa din unitatea tuturor celorlalte principii ale organizării și funcționării organelor statului cu care, dealtfel, se găsește în raporturi de condiționare reciprocă18. în identificarea principiilor organizării și funcționării organelor statului nostru, cît privește unele din aceste principii, în doctrină nu s-a 16 A se vedea. Fr. Engels, Despre autoritate, în K. Marx și F r. Engels, Opere, voi. 18, p. 312. 17 Ibidem, p. 313. 18 Deși, în acest cadru de cercetare, ne referim la principiile organizării și funcționării statului nostru, a sistemului organelor statului sau a aparatului de stat, totuși, aceste principii nu trebuie circumscrise doar la sfera desemnată prin aceste concepte, ci la întregul sistem al democrației socialiste. la organizarea politică a întregii societăți. (în legătură cu noțiunea de sistem al democrației socialiste și funcțiile acesteia, precum și în 'legătură cu noțiunea de organizare politică a societății, a se vedea I. Deleanu, G h. B o b o ș. Organele statului socialist român în sistemul democrației socialiste, Ed. didactică și pedagogică. București, 1973, pn. 5—44). Ni se pare util să subliniem, în acest context, precizările făcute și de către alți autori în sensul că ....procesul de conducere socială se înfăptuiește tot mai mult la.nivelul sistemului general al democrației socialiste, la nivelul întregului sistem de organizare politică a societății.. și, în consecință, sînt abordate principiile cele mai generale ale organizării politice din țara noastră, principii care exprimă însăși esența democrației socialiste și care definesc laolaltă concepția de organizare politică a societății. Avînd drept punct de plecare o asemenea constațare și într-un asemenea cadru este înscris și principiul centralismului democratic (A se vedea. Ani ta M. N a s c h i t z. Principiile organizării de stat, în voi. Organizarea și activitatea de stat în Republica Socialistă România. Ed. Academiei R.S.R., București, 1974, pp. 233—250). De asemenea, apare judicioasă constatarea că ..activitatea politică în societatea socialistă nu este rezervată exclusiv formelor statale sau. de partid, ci ea se extinde și multiplică", conturîndu-se astfel în societatea noastră ..un sistem al organizării politice a societății, unitar și unir, emo în ncelasi timp e^te sistemul democrației socialiste, adică sistemul organizatoric prin intermediul căruia se realizează trăsătura fundamentală esențială — și am spune primordială — a democrației, participarea maselor la conducerea statului și a societății. în general". (A se vedea, I. C e t e r c h i. Sistemul democrației socialiste în Republica Socialistă România, în voi. Organizațiile obștești în sistemul organizării politice din Republica Socialistă România, Ed. Academiei R.S.R., București, 1973, p. 11). PRINCIPIUL CENTRALISMULUI DEMOCRATIC 17 realizat o concepție unitară19. în ceea ce ne privește, considerăm drept principii fundamentale ale organizării și funcționării statului nostru: rolul conducător al partidului, unitatea puterii de stat, centralismul democratic, munca și conducerea colectivă, legalitatea socialistă. 3. Principiul centralismului democratic, deși este un principiu cu o sferă largă de aplicație, el acționind atît în cadrul organismelor statale cît și a celor obștești constituite în sisteme, nu este totuși aplicabil sistemului organelor judecătorești și celor de procuratură, la baza organizării și funcționării cărora stau principii specifice acestor categorii de organe, ce permit realizarea sarcinilor și atribuțiilor cu care au fost învestite. De altfel, dacă raportăm conținutul activității de judecată, precum și a celei de asigurare a respectării legilor, sarcinile și atribuțiile organelor ce înfăptuiesc aceste două forme fundamentale de activitate ale statului la cerințele principiului centralismului democratic, rezultă evident că între aceste cerințe și sarcinile și atribuțiile organelor amintite nu pot fi stabiliți termeni deplini de compatibilitate. Intr-adevăr, principiul centralismului democratic implică: eligibilitatea organelor de stat, obligativitatea prezentării periodice a unor dări de seamă, dezbaterea publică a principalelor hotărîri ce urmează a fi adoptate, generalizarea muncii și conducerii colective, asociată cu răspunderea personală și re-vocabilitatea celor aleși, adoptarea hotărîrilor cu majoritatea voturilor membrilor organului de stat respectiv și obligația minorității de a se supune necondiționat majorității. Or, unele din aceste cerințe nu pot fi extinse la organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești și a Celor de procuratură, iar altele își găsesc o aplicare limitată și în forme specifice. 4. In sfîrșit, se cere a fi subliniată acea trăsătură a principiului centralismului democratic care constă în unitatea dialectică a laturilor sale componente: centralismul și democratismul. Unitatea dialectică dintre laturile principiului centralismului democratic reprezintă tocmai punctul de echilibru și de rezistență a unei conduceri eficiente, științifice și democratice. De altfel, optimizarea sintezei dintre cele două laturi ale centralismului democratic, care apar ca două necesități dialectice contradictorii ale procesului de conducere a vieții 19 A se vedea, în legătură cu identificarea și conținutul acestor principii, M. L e p ă d ă tes c u, Sistemul organelor statului în Republica Socialistă Romârila, Ed. științifică, București, 1967, p. 106; Gh. Bobocea, Principiile de organizare și funcționare, în voi. Administrația de stat în Republica Socialistă România", Ed. Academiei R.S.R., București, 1'968, p 62; I. Io vă n aș, Drept administrativ și elemente ale științei administrației, Cluj, p. 37; T. Drăganu, Drept Constituțional, Ed. didactică și pedagogică, București, pp. 259—280; Ani t a M. Naschitz., op. cit., p., 233. După cum se va putea observa, cu excepția unor nuanțări în formulare, lipsa de unitate î(n păreri se referă la principiile participăniii maselor la conducerea treburilor de stat, 'democratismului socialist, egalității în drepturi a cetățenilor și planificării. Unele din aceste principii, fără a contesta sau minimaliza valoarea lor, credem că își găsesc reflectarea în conținutul principiilor la care ne-am oprit, iar cît privește egalitatea în drepturi, aceasta apare în sistemul nostru constituțional ca un drept fundamental al cetățenilor. 18 ION DELEANU sociale în toate domeniile, este un proces care -conduce la perfecționarea însuși a centralismului democratic20. In concepția partidului nostru latura democratismului nu trebuie redusă doar la autonomia organelor locale, ci trebuie avut în vedere ansamblul procesului, în continuă perfecționare, prin care se asigură participarea activă a maselor la conducerea societății, ca și creșterea responsabilității fiecărui membru al societății și colectivității în întregul ei. în același timp, principiul centralismului democratic nu trebuie raportat doar la mecanismul de articulare a organelor statului, ci și la ansamblul cerințelor ce au drept scop o diviziune corespunzătoare a muncii. Creșterea gradului de participare a cetățenilor la adoptarea deciziilor pentru dezvoltarea economică și socială a țării, ca esență și direcție a perfecționării principiului centralismului democratic, este concepută, asigurată și garantată de o bază economică și un cadru organizatoric-funcțional în continuă dezvoltare, este solicitată nu ca un act de contribuție în sine, ci conștientizată și hotărîtoare, atît în planul îndeplinirii obiectivelor strategico-economice sau social-politice, cît și în cel al formulării opțiunilor și adoptării deciziilor. Este o trăsătură a Programului Partidului Comunist Român aceea de a fi redimensionat participarea •— ca proces conștient, contributiv și de calitate — pînă la limita în care subiectul participării devine și obiectul ei; participarea fiind definită ca relație de structură și funcție organică a întregului nostru sistem de conducere socială. TRAITS PRINCIPAUX DU PRINCIPE DU CENTRALISME DEMOCRATIQUE (R e s u m e) Pârtie organique du Programme du Parti, la problematique du role de l’Etat dains la societe socialiste â developpement multilateral inscrit en priorite la necesite de fonder, â l’avenir aussi, l’activite de l’Etat sur ile principe du centralisme democratique. Parmi les determin a tions fond amen tal es du principe du centralisme democratique on doit le fait que celui-ci est un principe propre au regime socialiste — conjsequence du caractere du pouvoir d’Etat du iSpecifique de l’economie socialiste et des lois objectives qui la dirigent —; organiquement dans le sqystoeme autres principes de l’organiisation et du fonctionnement do l’Etat — le role directeur du parti, l’unite du pouvoir d’Etat, le travail et la direction eollective, la legalite socialiste —; propre aux organismes de l’Etat ou civiques elabores en systemes — excepte les organismes judiciaires et ceux du parquet —; et le fait qu’il constitue l’expression de l’unite dialectique contradictoire entre le centralisme et le demo-cratisme. L’optimisation de la synthese de ces necessiite dialectiques contradic-toires represente le point de resistance et d’equilibre d’une direction sociale scientiste et des objectives Qui la dirigent —; organiquement 20 I. F 1 o r e a, op. cit., p. 41. NULITATEA TOTALĂ ȘI NULITATEA PARȚIALA IN DREPTUL CIVIL ROMÂN IONEL REGHINI 1. Abordarea în literatura juridică socialistă a problemei nulității nu s-a mărginit numai la o nuanțare a ideilor cristalizate deja în doctrina și practica judecătorească presocialistă, ci s-a concretizat în elaborarea unei noi concepții1. Ea nu este nicidecum un produs artificial al unor cercetări teoretice cu nuanță speculativă, ci un rezultat firesc al schimbărilor de natură socială și economică care au avut loc, o expresie concretă a adaptării suprastructurii la baza economică. Este astfel explicabil pentru ce aspectele caracteristice ale noii concepții au fost evidențiate2 și reglementate3 mai întîi în privința acelor acte juridice specifice relațiilor economice socialiste — contractele economice. Elaborarea unei teorii a nulității contractului economic nu echivalează însă cu elaborarea unei noi concepții asupra nulității actului juridic, atîta vreme cît alături de contractele economice subsistă categoria actelor juridice de drept comun. Acestea, deși deosebite de primele din anumite puncte de vedere, dau naștere unor raporturi juridice al căror conținut este în ultimă instanță determinat de aceeași bază economică. Se impune, așadar, cel puțin în virtutea argumentului mai înainte amintit, formularea unor principii și reguli ale nulității care să o cîrmuiască indiferent de categoria de acte, la care se aplică, dar care să fie suficient de elastice pentru a permite găsirea unor soluții concrete adecvate naturii și specificului fiecărei categorii de acte. Altfel spus, concepția dreptului civil socialist asupra nulității trebuie să fie unitară4. în esență, concepția dreptului civil socialist cu privire la nulitate poate fi exprimată, așa cum s-a arătat în literatura de specialitate, prin următoarele idei: a) nulitatea actului juridic civil este o sancțiune ce privește efectele actului juridic, iar nu actul ca atare, în întregul său;-b) principiul îl constituie nulitatea parțială, excepția fiind nulitatea totală; c) în principiu, nulitatea este remediabilă, numai prin excepție fiind 1 A se vedea, pentru această problemă, T r. I o n a ș c u, E. A. B a r a s ch. Concepția dreptului civil al Republicai Socialiste România asupra nulității actului juridic, în „S.C.J.“ 1966, nr. 2 și în „S.C.J.“ 1967 nr. 1; Tr. lonașcu, Nulitatea actului juridic civil, în Tratat de drept civil, voi. I, Ed. Academiei R.S.R., București, 1967; D. Co sma, Teoria generală a actului juridic civil, Ed. științifică, București, 1969; C. S t ă t e s c u, Arbitrajul de stat și practica arbitrată, Ed. de Stat Didactică și Pedagogică, București, 1962; A. Pop, G h. Beleiu, Curs de drept civil, Partea generală, Centrul de multiplicare al Universității din București, 1973, etc. 2 A ise vedea Tr. lonașcu, Validitatea contractelor dintre întreprinderile și organizațiile economice socialiste, „J.N.“, 1951, nr. 1. L 3 Ase vedea intra pct. 2. 4 A se vedea Tr. lonașcu, E. A. Barase h, Concepția..., „S.C.J.“, 1966 nr. 2, p. 230. 20 IONEL REGHINI iremediabilă5; d) inexistența actelor juridice este o noțiune inutilă6; e) nulitatea nu poate fi decît judiciară7. Așadar, printre aspectele esențiale ale noii concepții se numără și acela privitor la întinderea efectelor nulității, respectiv la stabilirea unui raport între nulitatea parțială și nulitatea totală a actului juridic. 2. In privința contractelor economice, problema nulității parțiale și a nulității totale este soluționată prin textele legislației în vigoare. Astfel, potrivit art. 25 din Legea nr. 5 din 1954, organele ar'bitrale vor înlătura, modifica sau înlocui clauzele contractuale găsite în necon-cordanță cu legea sau alte dispoziții cu caracter normativ și numai dacă adaptarea în acest mod a contractului va fi cu neputință, se va constata nulitatea întregului contract. De asemenea, legea nr. 71 din 1969 prevede în art. 11: „Clauzele prin care se încalcă prevederile legale sînt nule, urmînd a fi înlocuite cu prevederi corespunzătoare legii. Contractul va fi în întregime nul numai dacă înlocuirea clauzei nule nu va fi posibilă*. Față de aceste dispoziții legale, este în afara oricărei discuții faptul că în contractele economice nulitatea este de regulă parțială și numai prin excepție totală. Aceasta înseamnă că efectele distructive ale nulității vor atinge numai acea clauză care contravine dispozițiilor legale, clauză care după împrejurări va fi înlăturată, modificată sau înlocuită, fără ca prin aceasta contractul ca atare să fie 'afectat. Numai atunci cînd conținutul contractului nu poate fi epurat prin unul din modurile înfățișate mai sus, se va recurge la desființarea lui în întregime. O asemenea soluție se justifică în primul rînd prin funcția de instrument de realizare a planului pe care o are contractul economic, funcție ce poate fi îndeplinită în ipoteza menținerii contractului și nu a desființării lui. De aici plecând, în literatura juridică s-a formulat ideea că nulitatea este dominată de principiul salvării actului juridic8, principiu a cărui finalitate este păstrarea actului și nu desființarea lui. în contextul existenței reglementărilor legale amintite, orice discuție privind nulitatea totală și nulitatea parțială a contractelor economice ar putea să se oprească mai mult asupra aspectelor practice concrete și mai puțin asupra celor conceptuale. 3. In ce privește contractele de drept comun, în dreptul presocialist s-a considerat că nulitatea este în principiu totală, în sensul că un act lovit de nulitate este considerat ca și cum nici nu ar fi fost încheiat, el fiind înlăturat în întregime chiar dacă numai o parte, respectiv o clauză a sa, ar fi ilicită. O asemenea soluție este consecința nemijlocită a „concepției actului organism* și a nulității „stare organică a actului*, căci e 5 A -se vedea A. Pop, Gh. Beleiu, op. cit., p. 431. 6 A se vedea T r. I o n a ș c u, E. A. B a r a s c h, Nulitatea.. ., în Tratat de drept civil, p. 342. 7 Ibidem, p. 345. 8 A se vedea Tr. I o n a ș cu, E. A. Barase h, Concepția..., „S.C.J.“ 1967 nr. 1, p. 34. NULITATEA TOTALA ȘI NULITATEA PARȚIALA 21 evident că numai în ipoteza în care un act este organic imperfect el nu poate fi menținut în nici una din clauzele sale9. Deși nu există o dispoziție legală, de principiu, cu privire la caracterul total al nulității el a fost 'dedus în principal din interpretarea extensivă a articolului 1008 C. civ., potrivit căruia condiția imposibilă, contrarie bunelor moravuri sau prohibită de lege este nulă și desființează convenția ce depinde de dînsa. Or, condiția fiind cuprinsă într-o clauză a actului, regulile aplicabile ei și efectele pe care menținerea sau desființarea ei le produc asupra actului juridic pot fi întâlnite și la alte clauze și ca atare dacă clauza privitoare la condiție atunci cînd nu este valabilă atrage nulitatea întregului act și alte clauze vor produce aceleași consecințe. Rigoarea aplicării art. 1008 C. civ. a fost cu timpul atenuată, con-siderîndu-se că o condiție ilicită, imorală sau imposibilă conduce la nulitate totală numai atunci cînd ea a avut un rol determinant la încheierea actului, respectiv atunci cînd a constituit cauza impulsivă a acestuia, în celelalte cazuri urmînd a fi desființată .numai clauza privitoare la condiție10. Practic, o asemenea interpretare echivalează cu ridicarea nulității parțiale la rangul de regulă în ce privește actele juridice încheiate sub condiție, atunci cînd nulitatea provine din cauze ce sînt localizate în clauza care cuprinde condiția. Așadar, cu titlu de excepție soluția nulității parțiale a actelor civile nu a fost străină nici dreptului burghez, la ea ajungîndu-se fie prin interpretarea mai sus arătată, fie prin aplicarea unor texte care o prevedeau expres11. 4. în literatura juridică socialistă problema raportului dintre nulitatea -totală și cea parțială a fost pusă și rezolvată diferit față de dreptul burghez, aceasta deoarece se consideră că nulitatea parțială nu mai constituie o soluție de excepție, ci un adevăr’at principiu a cărui finalitate este ca înlăturând nesocotirea legii actul juridic să fie apărat și nu desființat. O asemenea concluzie este susținută în cazul contractelor economice, așa cum am arătat mai sus, de însăși reglementările legale în materie. Nu în aceiași termeni se pune însă problema nulității parțiale în privința actelor juridice de drept comun, întrucît în primul rînd lipsește o reglementare legală care să prevadă expres aceasta sau din care să se poată cel puțin deduce cu certitudine care este regula în ceea ce privește 9 A se vedea T r. I o n a ș c u, E. A. B a r a s c h, Concepția..., „S.C.J.“, 1966 nr. 2, p. 225. 10 A se vedea C. H amangi u, I. R o s e t tii Bălăn eseu, AI. B ă i c o ba n u, Tratat de drept civil român, Ed. „Naționala" S. Ciornei, București, 1928, voi. III, p. 785; Codul civil comentat și adnotat de C. H aman g iu, București, Ed. Librăriei „Universala" Alcalay & Co. 1925, art. 1008, Jurisprudență, 6; 10. 11 Codul civil cuprinde și cazuri de nulitate parțială; amintim aici articolele: 839, 1089, 1067, 1339, Or, și din acest mod de reglementare se poate deduce că legiuitorul de la 1864 a fost călăuzit de ideea nulității totale, deoarece precizînd în cîteva cazuri că nulitatea este parțială a înțeles de fapt -că 'instituie o serie de excepții care sînt opuse regulii — nulitatea totală. 22 IONEL REGHlNf. întinderea efectelor nulității. Pe de altă parte, nu trebuie, să pierdem din vedere aspectul specific al libertății contractuale, care în măsura în care guvernează încheierea actelor juridice civile trebuie să fie avut în vedere și la desființarea lor, aspect care nu ar înlătura orice discuție nici în ipoteza existenței unei reglementări de principiu. In această ordine de idei, nulitatea actelor juridice civile trebuie să fie un mijloc juridic prin, care să se realizeze un echilibru între libertatea contractuală și legalitatea socialistă. Pentru a putea determina regula în privința întinderii efectelor nulității în actele de drept comun, credem că este necesar ca mai întîi să stabilim dacă și în acest caz poate avea aplicație ideea „salvării actului44. Codul civil ne oferă o indicație în acest sens prin textul &rt. 987 care arată, privitor la interpretarea contractelor, că atunci cînd o clauză este primitoare de două înțelesuri ea se va interpreta în sensul în care poate avea un efect și nu în acela care n-ar putea produce nici unul12. Deși nu rezultă din texte de lege, există însă rațiuni care au suficientă putere pentru a ne permite să dăm un răspuns afirmativ la problema care ne interesează. Astfel, credem că putem considera că din moment ce nașterea actului juridic corespunde intereselor părților și menținerea lui va corespunde în majoritatea cazurilor intereselor acestora, în plus, securitatea circuitului civil va fi mult mai eficient asigurată dacă actele juridice vor fi menținute decît dacă vor fi desființate, desigur atunci cînd raportată la dispozițiile legii menținerea actului ar fi o măsură care nu ar contraveni spiritului ei. Există așadar interesul ca, ori de cîte ori este cu putință, actul juridic să fie salvat, desființîndu-se doar acele părți sau clauze care contravin legii. Odată stabilită această finalitate urmează să găsim și „mijlocul tehnic44 prin care să putem da satisfacție deopotrivă legalității și voinței părților. Un exemplu în această privință îl constituie soluția la care s-a recurs în cazul art. 1008 C. civ., respectiv stabilirea întinderii efectelor nulității cu ajutorul noțiunii de cauză. Deși este o rezolvare care se referă doar la o situație concretă, acesteia i se poate atribui valoare de principiu în ce privește nulitatea parțială, cel puțin în virtutea acelor considerente care au făcut ca în trecut să fie folosită ca un argument în sprijinul nulității totale. Extinzînd interpretarea art. 1008 C. civ., putem considera că de regulă va fi nulă numai clauza actului juridic care nesocotește dispozițiile legale, cu excepția cazului în care ea a constituit cauza impulsivă a actului, adică a determinat părțile să încheie actul13. 12 A se vedea în același sens și C. H am an g iu, op. cit., p. 803 (20) . .prin orice interpretațiune trebuie să ajungem mai mult la validitate decît la nulitate^. 13 A se vedea A. lonașcu, Drept civil, Partea generală, Ed. didactică și pedagogică, București, 1963, pp. 111—112; aceeași idee o găsim și în unele coduri civile ale țărilor socialiste ca de exemplu: art. 60 C. civ. al R.S.F.S.R., art. 41 C. civ. ;al R.S.C., -art. 58 alin. 3 C. civ. al R.P.P., art. 238 C. civ. al R.P.U. NULITATEA TOTALA ȘI NULITATEA PARȚIALA 23 Această concluzie nu înseamnă însă și o rezolvare a problemei întru-cît să poate pune întrebarea: va fi instanța obligată să cerceteze voința părților, sau caracterul parțial al nulității va fi prezumat? în literatura juridică s-a enunțat ideea existenței unei prezumții privind caracterul parțial al nulității, ceea ce înseamnă că instanțele vor proceda la anularea parțială a actului juridic fără a cerceta voința părților, dar desigur nu împotriva acesteia14. Este desigur vorba de voința părților manifestată la încheierea actului juridic și nu de o opțiune a acestora cu privire la caracterul total sau parțial al nulității. Caracterul parțial al nulității este așadar prezumat. Care este însă temeiul acestei prezumții? Un răspuns complet nu găsim în literatura de specialitate, întrucît aceasta s.e mărginește la interpretarea extensivă a art. 1008 C. civ., con-siderînd că prezumția despre care vorbim își are temeiul în acest articol15. Dar pentru a exista o prezumție cu privire la caracterul parțial al nulității este necesar să existe mai întîi o prezumție în temeiul căreia clauza ilicită să nu poată fi considerată, pînă la proba contrară, ca și cauză a actului. Or, după părerea noastră, existența unei asemenea prezumții nu reiese din art. 1008 C. civ. Credem că pentru elucidarea acestui aspect al problemei ne putem sluji de dispozițiile codului civil cu privire *la prezumarea cauzei. Deși art. 967 C. civ. arată clar că este prezumată cauza pînă la dovadă contrară, se subînțelege că se prezumă atît existența cît' și lîcitatea cauzei16. Această dispoziție cu privire la dovada cauzei ne prilejuiește următorul raționament: actul va fi nul în întregime doar atunci cînd clauza ilicită a fost determinantă la încheierea actului, respectiv cînd a constituit cauza impulsivă a acestuia; cauza este prezumată a fi licită pînă la proba contrară și ca urmare, tot pînă atunci, ea nu poate consta într-o clauză ilegală, pentru că altfel prezumția ‘amintită ar fi înlăturată fără a ' se produce vreo probă ceea ce ar însemna că dispoziția art. 967 C. civ. este lipsită de orice valoare; în consecință, clauza ilicită nefiind pînă la proba contrară cauza actului, va fi nulă numai ea. Astfel, prezumția de licitate a cauzei determină implicit și o prezumție cu privire la caracterul parțial al nulității. Este vorba desigur de o prezumție relativă care poate fi răsturnată de către cel interesat în anularea totală a actului, în condițiile în care el va proba că clauza nulă a avut un rol determinant la încheierea lui. O asemenea soluție acoperă situațiile pentru care legea nu prevede expres nulitatea parțială ca sancțiune care se aplică în cazul în care actul juridic respectiv conține clauze care sînt contrare legii. 14 A se vedea Tr. lonașcu, E. A. Barase h, Concepția..., „S.C.J.“, 1967, nr. 1, p. 35. 15 Ibidem. 16 A se vedea, Tr. lonașcu, Cauza ca element al voinței juridice, în Tratat de drept civil, p .227. 24 IONEL REGHINI Care va fi însă valoarea unor dispoziții legale care prevăd expres nulitatea parțială? Un prim răspuns posibil ar fi acela care ar privi aceste dispoziții ca o simplă consacrare pentru anumite cazuri concrete a prezumției amintite mai înainte. Pe de altă parte, aceste dispoziții ar putea fi considerate ca și cazuri în care în privința întinderii efectelor nulității este instituită o regulă derogatorie, ce nu ține seama de posibila corelație dintre cauza actului juridic și clauza ilicită. Această din urmă soluție ar condu'ce întotdeauna la nulitatea parțială a actului chiar dacă s-ar dovedi că părțile au încheiat actul tocmai în considerația clauzei ilegale. Dată fiind varietatea actelor juridice, este fără îndoială greu să stabilim aprioric o regulă general valabilă cu privire la problema ce am ridicat-o mai înainte. Credem că în principiu instituirea într-un anumit caz a nulității parțiale printr-o dispoziție expresă a legii nu înlătură posibilitatea anulării în întregime a actului, dacă desigur se va face dovada că clauza lovită de nulitate este cauza actului juridic. Admitem însă și posibilitatea existenței unor cazuri de excepție în care, indiferent de rolul jucat de clauza ilicită la încheierea actului juridic, nulitatea va fi totdeauna parțială. La o asemenea soluție trebuie să se ajungă, spre pildă, în cazul în oare în dispoziția legală care instituie nulitatea parțială se prevede că clauzele contrare legii sînt nule și înlocuite de drept cu dispozițiile legale corespunzătoare (cu titlu de exemplu invocăm art. 24 din Decretul Nr. 321 din 12 iunie 1956 cu privire la dreptul de autor care conține o dispoziție de acest gen). în concluzie, credem că putem afirma cu suficient temei că în dreptul civil socialist nulitatea este de regulă parțială, în sensul că nulitatea unei clauze a actului juridic afectează valabilitatea actului în întregul său numai în mod excepțional, respectiv atunci cînd el nu poate exista fără acea clauză. DIE VOLLSTĂNDIGE UND TEILWEISE NICHTIGKEIT IM RUMĂNISCHEN ZIVILRECHT (Zusammenfassung) Hinsichtlich der Wirtschaftsvertrăge wird darauf hingewiesen, daB die -Frage ihrer Nichtigkeit durch die Gesetze Nr. 5/1954 und Nr. 71/1969 hinreichend geregelt worden ist. Bei den gemeinrechtlichen Vertrăgen jedoch muB die partielle und voll-standige Nichtigkeit eine gesonderte Behandlung erfahren, da gegenwârtig eine einschlăgige rechtli-che Regelung noch aussteht, vor aliem aber, weil der Geschăfts-abscluB dem Grundsatz der Vertragsfreiheit untersteht. Der Verfasser gelangt zu der SchluBfolgerung, dafi auch bei der gemeinrechtlichen -Regelung im Prinzip die partielle Nichtigkeit zur Anwendung gelangt, u. zw. in dem Sinne, daB nur die dem Gesetz entgegenstehende Klausel von der Nichtigkeit betroffen wird. Zur Begriin-dung wird eine aus Art. 967 ZGB abgeleitete Vermutung iiber den Nachweis der cauza von Rechtsgeschăften herangezogen. PROBLEME DE COMPETENTA PRIVIND SOLUȚIONAREA LITIGIILOR DE MUNCA ÎN ASOCIAȚIILE ECONOMICE INTERCOOPERATISTE ERNEST LUPAN Dezvoltarea economico-organizatorică a cooperației agricole și evoluția reglementării relațiilor sociale cooperatiste au dus la crearea unui cadru organizatoric care slujește cu maximum de eficiență scopurilor so-cial-e'conomice pe care și le-a propus, în această etapă de dezvoltare, partidul și statul nostru și care sînt cuprinse în documentele adoptate de cel de-al Xl-lea Congres al P.C.R. In structura actuală a agriculturii noastre socialiste, cele mai noi forme de organizare a activității sînt asociațiile intercooperatiste. Ca formă avansată de cooperare între cooperativele agricole de producție și de spe-cializare ia producției agricole, ele au cucerit, relativ rapid, teren și prefigurează, în mod indiscutabil, o dezvoltare rapidă a producției agricole, vegetale și animale, fiind creat pentru aceasta și cadrul legislativ corespunzător1. Avînd în vedere avantajele incontestabile ale acestei forme de organizare a activității agricole, în Directivele Congresului al Xl-lea al P.C.R. se stabilește sarcina ca, în cincinalul 1976—1980, să se extindă asociațiile intercooperatiste2, acțiune în care un mare rol îl vor avea consiliile intercooperatiste3. Dintre multiplele probleme juridice pe care le ridică organizarea și activitatea asociațiilor intercooperatiste și care așteaptă o soluționare teoretică în deplină concordanță cu cerințele practicii, ne vom referi, în cele ce urmează, la una singură, care prezintă, însă, mai multe aspecte: care este organul competent să soluționeze litigiile de muncă ale membrilor C.A.P., care lucrează în asociațiile economice intercooperatiste? Răspunsul la această întrebare presupune clarificarea, mai întîi, a problemei care este organul competent să aplice sancțiuni disciplinare, să oblige la repararea prejudiciului, să decidă în privința retribuirii muncii?4, soluționarea căreia depinde, la rîndul ei, de răspunsul pe care îl dăm în privința unei chestiuni și mai generale legate de cadrul juridic creat prin adoptarea Statutului asociațiilor intercooperatiste nu de către un organ cooperatist, ci de către Consiliul de Stat al R. S. România: cum se poate asigura, în 1 A se vedea. Statutul asociației intercooperatiste, aprobat prin Decretul nr. 113 din 15 aprilie 1974 (B.O. nr. 61, partea I). 2 A se vedea, Directivele Congresului al Xl-lea al P.C.R. cu privire la planul cincinal 1976—>1980 și liniile directoare ale dezvoltării economlao-sodiale a României pentru perioada 1981—1990, Ed. politică, București, 1974, p. 34 (proiect). 3 A se vedea, Nicolae C e a u ș esc u, Raport la cel de-al Xl-lea Congres al Partidului Comunist Român, Ed. politică, București, 1974, p. 55. 4 Examinăm aici problema răspunderii disciplinare, răspunderii materiale și a retribuirii muncii, fiindcă ele constituie cele mai importante componente ale litigiilor de muncă cooperatiste. 26 ERNEST LUPAN privința raporturilor juridice din cadrul asociațiilor inter cooperatiste, primatul trăsăturilor cooperatiste, natura de drept cooperatist, a relațiilor sociale născute în legătură cu organizarea producției și a muncii în aceste unități? Statutul asociațiilor intercooperatiste nu conține nici o normă în privința răspunderii disciplinare, răspunderii materiale sau soluționării litigiilor legate de retribuirea muncii cooperatorilor care lucrează în aceste asociații. In tăcerea legii privind problemele puse în discuție, soluția considerată de noi cea mai reală și corespunzătoare cerințelor practicii trebuie să o căutăm, prin interpretare, în alte norme ale dreptului cooperatist. Dar, răspunsul diferă și în funcție de primatul raporturilor interne de drept cooperatist, bazate pe calitatea de membru cooperator, ori al raporturilor de dreptul muncii, bazate pe calitatea de lucrător cu contract de muncă în asociația intercooperatistă, precum și de natura disciplinară sau materială a litigiului de muncă. Cooperativele agricole de producție pot constitui asociații intercooperatiste de îndrumare și coordonare a activității economice și sociale, fără personalitate juridică, în care cooperativele execută lucrările cu munca cooperatorilor și cu utilajele stațiunilor pentru mecanizarea agriculturii (S.M.A.)5, și asociații economice intercooperatiste, cu personalitate juridică6, care își asigură forța de muncă necesară din cooperativele asociate7, lucrătorii prestînd muncă fie în calitate de membru al cooperativei agricole asociate, fie ca angajat al asociației8. Problemele puse în discuție privesc numai pe membrii cooperativelor agricole care lucrează în asociațiile economice intercooperatiste la care este asociată cooperativa din care ei fac parte. Nu ne vom referi, deci, nici la situațiile întîlnite în asociațiile intercooperatiste de îndrumare și coordonare a activității economice și sociale și nici la cele privind anga-jații asociațiilor economice intercooperatiste. în privința soluționării litigiilor de muncă dintre membrul cooperator și asociația economică intercooperatistă în care lucrează putem distinge, în principiu, două soluții. Intr-o primă soluție primează calitatea de membru al C.A.P. și, deci, raporturile interne de drept cooperatist, cînd s-ar putea susține că litigiile de muncă se soluționează de către organele de jurisdicție sau cu atribuții jurisdicționale din cooperativa agricolă de producție9 al cărui membru este cooperatorul. Aici se are în vedere conținutul semnificativ al art. 12 alin. 2 din Statutul asociației intercoopera- 5 A KHoro coto3a, ecjin 3Ta canKUHH dbuia npHMeneHa odmHM coâpanneM accouHanHH. Cnopbi, CBH3annbie c MaTepHaJibnoH OTBeTCTBennocTbio KOonepaTopoB paspemaiOTcn cyAeănoHKOMHCCHeH, ecjiH cyMMa ne npeBbimaeT 5.000 ^en, h cy#0M, ecjiH cyMMa CBbinie 5 000 nevi. Cnopbi, cansan-Hbie c onJiaToft Tpy#a KoonepaTopoB, paăoTaiomHx b sthx acconnanHnx, pa3pemarc>TCH, b Tex n \ Considerații generale, în -Legea ni?. 32/19681 privind reglementarea sancționării contravențiilor sînt prevăzute trei sancțiuni:-• avertismentul-amenda și confiscarea. .Prim alte* sancțiuni, ce se pot aplica în-cazul Amor contravenții anumite, cUm sînt: suspendarea și anularea permisului de conducere auto (Decretul nr. 328/1966?); precum. si închisoarea contravențională (Decretele nr. • 329/19663 si nr. 153/19704). ’ , ' l JC. / . ; Dintre toate aceste sancțiuni, numai-amenda, confiscarea și închisoarea contravențională- -sînt susceptibile 4 de o'executare silită. Așa cum Se arată! în art. 43 din Legea -nr. 32/1968, -avertismentul se adresează Oral; atunci cînd contravenientul este prezent la constatarea contravenției iar sancțiunea este aplicată de agentul constatator. în celelalte cazuri, avertismentul se consideră executat prin comunicarea procesului-verbar de constatare, cu rezoluția corespunzătoare, iar dacă sancțiunea a fost aplicată de organul care a soluționat plîngerea, prin încunoștiințare scrisă; De aceea’ în cazul avertismentului, nu se poate vorbi de o executare silită propriu zisă. . Situația este asemănătoare și în ceea ce privește suspendarea sau anularea permisului de conducere auto. Oricare din aceste sancțiuni se execută prin ridicarea permisului de conducere de către agentul constatator și trecerea ei în tichetul de evidență a contravențiilor. în schimb, în cazul sancțiunilor patrimoniale și a închisorii contravenționale, după aplicarea lor, urmează o procedură specială de executare silită, dacă contravenientul nu le execută de bună voie. Care este cadrul legal al executării silite a acestor sancțiuni? în ceea ce privește sancțiunea amenzii, art. 40 din Legea nr. 32/1968 prevede că punerea ei în executare se face de către organul care a aplicat 1 Legea nr. 32 din 12 noiembrie 1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, publicată în B. Of. »al R.S.R. nr. 148 din 14 nov. 1968. 2‘Decretul nr. 328 din 31 mai .1966 privind -circulația pe drumurile publice,' modificat prin Decretul nr. 128/1970 și republicat în B. Of. nr. 45—46 din 15 mai 1970, partea I. 3 Decretul nr. 329 din 29 aprilie 1966 privind sancționarea unor contravenții la regulile de călătorie cu trenul, publicat în B. Of. nr. 21 din 3 mai 1966, partea I. 4 Decretul nr. 153 din 24 martie 1970 pentru stabilirea și sancționarea unor' contravenții la regulile de conviețuire socială, ordinea și liniștea publică, publicat în B. Of. nr. 33 din 13 aprilie 1970. 40 ILIE lOVANAȘ amenda, ori de cîte ori procesul-verbal de constatare a contravenției a rămas definitiv prin neexercitarea căii de atac în termenul legal, sau de către organul care a soluționat plîngerea, în celelalte cazuri. Atunci cînd legea Vorbește de punerea in executare a amenzii de către organele arătate mai sus, are în vedere nu organele de executare propriu zise, ci organele care declanșează procedura de executare silită, pentru că, încă în alin. II âl aceluiași articol 40 se arată că executarea amenzii o face organul financiar al comitetului (biroului) executiv al consiliului popular din localitatea de domiciliu al contravenientului. Cît privește sancțiunea confiscării, art. 42 din Legea nr. 32/968 prevede că ea „se aduce la îndeplinire de organul care a dispus această măsură, în condițiile prevăzute de legeu. Condițiile legale de executare silită a amenzii și confiscării, la care face trimitere Legea nr. 32/1968 sînt cele prevăzute de codul de procedură civilă și Decretul nr. 221/19605, dacă sancțiunea a fost aplicată unei persoane fizice, și de legislația financiar-bancară, dacă sancțiunea a fost aplicată unei unități socialiste. închisoarea contravențională se execută — așa cum prevede art. 10 din Decretul nr. 32/91966 și art. 15 din Decretul nr. 153/1970 — în arestul miliției sau în locuri anume destinate ale penitenciarelor, potrivit dispozițiilor codului de procedură penală. în cele ce urmează vom cerceta succint aceste condiții, evidențiind aspectele particulare ale executării sancțiunilor administrative față de reglementarea generală cuprinsă în dispozițiile legale la care fac trimitere Legea nr. 32/1968, Decretul nr. 329/1966 și Decretul nr. 153/1970. I. Executarea silită a sancțiunilor cu caracter patrimonial. Sancțiunile administrative cu caracter patrimonial se execută silit după regulile generale ale executării creanțelor statului, prevăzute în codul de procedură civilă, Decretul nr. 221/1960 și de legislația referitoare la decontarea bancară6, dar prezintă și anumite particularități în privința participanților la executarea silită, a bunurilor supuse executării, a prescripției dreptului la executare silită și a formelor executării silite. 1. In procedura de executare silită a sancțiunilor administrative patrimoniale apar ca participanți organele de stat prevăzute în art. 40 din Legea nr. 32/1968, respectiv art. 3 din Decretul nr. 221/1960 și contravenientul. 5 Decretul nr. 221 din 1 iulie 1960 cu privare la executarea silită împotriva persoanelor fizice, a plății impozitelor și a taxelor neachitate în termen și a creanțelor bănești ale organizațiilor socialiste, precum și cu privire la executarea confiscării, modificat prin Decretul nr. 679/1969 și republicat în B. Of. nr. 144 din 15 decembrie 1969. 6 A se vedea, G. Porumb, Teoria generală a executării silite și uțtele proceduri speciale, EB. București, 1964, pp. 26—-125; V. Negru, Drept procesual civil, EJD.P. București, 1973, pp. 420 și urm.; I. Stoenescu, A. Hilsenrad, S. Zil-b ers tei n, Tratat teoretic și practic de procedură \a executării silite, Ed. Acad. RJSK., București, 1966, pp. 277—833; I. Gliga, Drept financiar, E.D.P., București, 1970, pp. 158—469. EXECUTAREA SILITA A SANCȚIUNILOR ADMINISTRATIVE 41 Potrivit art. 40 din Legea nr. 32/1969 și art. 3 din Decretul nr. 221/1960, executarea silită a apienzii și confiscării se face de organele financiare ale comitetelor (birourilor) executive din unitatea administrativ teritorială în care contravenientul își are domiciliul ori sediul. Sancțiunea confiscării; mai poate fi executată și de agentul constatator atunci cînd bunurile confiscabile se găsesc asupra contravenientului^^ stătător are dreptul să aplicd și sancțiunea. In legătură cu persoanele fizice ca subiecte urmărite, se ridică problema executării sancțiunii patrimoniale atunci cînd contravenientul este minor. Potrivit art 11 din Legea nr* 32/1968, persoana fizică poate fi subiect al răspunderii administrative de la vîrsta de 14 ani. Art. 14 din aceeași lege prevede că executarea sancțiunii se prescrie în termen de un an de la data aplicării ei. Pînă la vîrsta majoratului marea majoritate a minorilor nu sînt încadrați în cîmpul muncii și nu au alte venituri ce ar putea fi executate. Așa fiind, problema executării silite a minorilor r practic nu se poate rezolva de cele mai multe ori. Nu e mai puțin adevărat că In art 17 al Legii nr. 32/1968 se prevede că „în cazul în care contravenientul este minor, procesul-verbal va cuprinde și numele, prenumele și domiciliul părinților sau ale tutorelui*4. De aici s-ar putea deduce, la prima vedere, că executarea silită s-ar putea fa^e asupra bunurilor reprezentanților legali ai minorului atunci cînd acesta nu are bunuri urmări-bile. Nu aceasta este însă soluția legală, fiindcă răspunderea administrativă are un caracter personal7. Nu este deci posibilă răspunderea administrativă pentru altul. Indicarea domiciliului reprezentanților legali, în procesul-verbal, nu vizează altceva decît să permită organului de executare să determine domiciliul contravenientului minor (dacă nu are buletin de identitate), ori să verifice dacă minorul are sau nu bunuri personale urmăribile, în administrarea reprezentanților legali. De altfel, în art. 17 al Decretului nr. 221/1960 se prevede că prin derogare de la regula generală potrivit căreia executarea silită se poate face și față de moștenitorii debitorului urmărit, amenzile de orice fel nu se pot executa decît față de persoanele amendate. Este o consacrare expresă a caracterului personal al oricărei forme de răspundere represivă. 2. în privința bunurilor supuse executării silite, art. 40 alin. II din Legea nr. 32/1968 prevede că sînt supuse executării veniturile și celelalte bunuri ale contravenientului. Avînd în vedere că Legea nr. 32/1968 face trimitere la dispozițiile c. pr. civ. și ale Decretului nr. 221/1960, iar din reglementările acestor acte normative rezultă că executarea creanțelor statului față de persoanele fizice se face în primul rînd asupra veniturilor acestora, înseamnă, că amendarea contravențională se execută asupra bunurilor contravenientului, mobile ori imobile, numai în măsura în care acesta nu are șî 7 A se vedea, I. lovănaș, Considerații teoretice cu privire Ip răspunderea administrativă în dreptul R.S.R., Teză de doctorat, Cluj, 1968, pțp. 125—il31, precum și Considerații teoretice cu privire la natura răspunderii administrative, „Studia Univ. Babeș—Bolyai, ser. Iurisprudentia“, Cluj, 1968, p. 46. 42 ■ , ILIE lOVANAȘ r ; ' alte, venituri. Executarea .asupra, bunurilor--mobile ori-imobile se. face, de asemenea, și .atunci cînd veniturile • contravenientului sînt urmărite și pentru alte 'creanțe care au prioritate^,/ z . . . , ■ / "PQt ‘fi urmărite orice bunuri, cu: excepția celor enumerate de..art. 12 din Decretul. nr. 221/1960. La . aceste Categorii debunuri. exceptate, de la urmărire, . trebuiesc adăugate sumele depuse ; l^ C.E.C.,. pentru . că aceste sume pot fi indis-ponibilizate și urmărite numai pe baza unei hotărîri. a instanței .penale8 9. De asemenea,. trimiterile .poștale și de ntele.cp-XXium nu pot’ .fi ț executate pentru amenzi ; cp nțr aven tio na le (deoarece, pe. baza Decretului nr/. 197/1.9551?; acestea aparțin .expeditorilor :pînă. în momentul predării.Ipr către destinatari11. > •, v v . Im legătură cu. executarea asupra veniturilor șr a celorlalte- bunuri ale contravenienților sancționați. cu amendă, se ridică ,o .problemă legată de eficiența .acestei sancțiunii în cazul unor persoane care refuză să; se :înca-dreze în cîmpul muncii, și nu au nici bunuri' executabile. Practica relevă că astfel de persoane.-r- fără îndoială,'puține la număr,— săvîrșeșc;contravenții sancționate cu amendăde-mai multe ori,.fără.ca aceste sancțiuni să poată îi executate, contravenienti fiind conștienți de aceasta:. Intrucît practica ă dovedit, că pentru astfel.de persoane aplicarea aceluiași gen de sancțiuni (amenda) nu are eficiență educativă corespunzătoare, considerăm că ar fi potrivit ca în .lege să se prevadă, că atunci cînd contmvenientul se sustrage de la executarea sancțiunii amenzi^ ori a săvîrșit mai multe contravenții constatate și sancționate prin mai multe procese-verbale, în cursul unui an, la sesizarea organului financiar, instanța judecătorească să poată transforma . sancțiunea amenzii într-o sancțiune mai gravă. Avem în vedere eventualitatea înlocuirii amenzii cu închisoarea , contravențională, care este prevăzută pentru unele contravenții și în legislația actuală. Ar fi o soluție, pentru care însă nu optăm, din considerentele pe care le vom expune cînd vom cerceta executarea închisorii contravenționale. Mai potrivită ni se pare soluția obligării contravenientului la muncă contravențională pe o perioadă determinată. In acest fel s-ar realiza nu numai obiectivul executării amenzii, ci și acela al încadrării în muncă a persoanelor care se sustrag de la această obligație cetățenească. O asemenea prevedere — ce ar urma să fie cuprinsă într-o viitoare reglementare — nu ar fi greu de aplicat în practică, întrucît la organele financiare există o evidență a contravenienților insolvabili și din această evidență rezultă și numărul sancțiunilor neexecutabile. Tocmai de aceea, 8 A se vedea, art. 409 c. pr. civ., care stabilește cotele din venituri în limita cărora se (poate face executarea silită, precum și ordinea de preferință ce trebuie respectată atunci cînd aceleași venituri sînt urmărite pentru executarea mai multor creanțe. 9 A se vedea, I. S t o en esc u, A. H i 1 sen r a d, S. Z i 1 b e r s t e i n, op. cit., p. 211. 10 Decretul nr. 197 din 25 mai. 1955 privind exploatarea serviciilor de poștă și telecomunicații, publicat în B. Of. nr. 10 din 25 mai 1955. 11 A se vedea, I. S toe n esc u, A. H i 1 s e n r.ad, S. Z i.l b e r s t e i n, op. 'Cit., p. 211. EXECUTAREA SILITA A SANCȚIUNILOR ADMINISTRATIVE 43 organul'financiar este în măsură să sesizeze instanța, judecătorească pentru înlocuirea sancțiunii amenzii cu obligarea la muncă contravențională. Executarea sancțiunilor administrative aplicate persoanelor,, juridice se face prin decontare bancară asupra disponibilităților bănești,ale acestora. Avînd în vedere solvabilitatea persoanelor juridice socialiste, nu se ridică probleme deosebite în' legătură cu executarea silită a amenzii aplicate acestora. ; J : 3. în art. 14 din Legea nr. 32/1968 se prevede că ,,executarea sancțiunii se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției, precum și, cînd este cazul, înștiințarea de plată a amenzii, nu au fost comunicate celui sancționat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii. Executarea sancțiunii se prescrie,' de asemenea, în termenul de I an de la data aplicării ei, chiar dacă contravenientul a exercitat calea 'de atac“. Față de această redactare, problema care se pune este aceea de a ști care este semnificația acestor două termene. După părerea noastră, deși legea le califică pe amândouă’ termene de prescripție a executării, în realitate termenul de o lună este un termen de decădere, în care organul administrativ este obligat să comunice contravenientului sancțiunea aplicată. în cazul cînd actul de sancționare nu a fost comunicat în acest termen, el își pierde valabilitatea și nu se mai poate pune problema vreunui drept la executai^ silită. Dreptul la executare silită nu se naște decît din momentul comunicării actului.de sancționare și de aceea nu se poate spune că el s-a prescris înainte de a se naște. Singurul termen de prescripție este, de aceea, cel de un an. Deși termen de prescripție, el nu poate fi întrerupt ori suspendat, iar organul de executare nu poate fi repus. în termen, în condițiile Decretului nr. 167/195812.’Singurul motiv de suspendare este cererea contravenientului de amînare ori eșalonare a executării. Confiscarea se execută în termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1968, așa cum rezultă din art. 15 al Legii nr. 32/1968. 4. Executarea silită a amenzii asupra veniturilor persoanelor fizice se face prin poprire, în baza Decretului nr. 221/1960. Spre deosebire de sistemul execuțional prevăzut de c. pr. civ., cel instituit de Decretul nr. 221/1960 este mai simplu și operativ, în sensul că poprirea se realizează fără participarea instanței și fără procedura validării13. Poprirea se instituie prin comunicarea unei copii de pe titlul executor, făcută de organele financiare ale consiliilor populare către, terțul poprit. în legătură cu aceasta, în practică s-au ivit o serie de dificultăți decurgînd din posibilitatea pe care o are contravenientul de a achita în 48 de ore jumătate din minimul amenzii prevăzute pentru fapta să-vîrșită. Potrivit art. 26 din Legea nr. 32/1968, contravenientul se poate obliga să plătească în 48 de ore jumătate din minimul amenzii prevăzute pentru 12 Decretul nr. 167 privitor la. prescripția extinctivă din 1966, republicat în B. Of. nr. 11 din 15 iunie .1960. 13 Ase vedea și G. Porumb, op. cit.; I. Gliga, loc. cit. 44 ildciovAnaș fapta săvîrșită. Totodată, contravenientul are obligația să prezinte agentului constatator sau să trimită organului din care face parte acesta, chitanța care atestă plata sumei în termenul stabilit. Sînt însă foarte frecvente cazurile cînd contravenientul achită minimul amenzii în 48 de ore, dar nu trimite chitanța la organul din care face parte agentul constatator și o prezintă atunci cînd organul financiar începe executarea silită, ori după aceea. Evident, în această situație urmărirea trebuie să înceteze, iar dacă s-a efectuat parțial, e necesară întoarcerea executării. Aceasta înseamnă că organul administrativ a făcut o serie de acte și lucrări inutile. Adeseori se mai întîmplă ca autorul contravenției să trimită chitanța de plată a amenzii la organul din care face parte agentul constatator, dar acesta scapă din vedere că amenda a fost plătită și trimite organului financiar procesul-verbal în vederea executării. In această situație contravenientul care a depus ori a expediat chitanța și este totuși urmărit, este obligat să ceară de la organul din care face parte agentul constatator o adeverință din care să rezulte că a depus chitanța, spre a dovedi această împrejurare. Mai ales cînd contravenția a fost constatată și sancționată în altă localitate decît cea de domiciliu a contravenientului, acesta este pus în situația de fapt destul de dificilă de a face proba că a achitat în 48 de ore jumătate din minimul amenzii. Pentru evitarea acestor neajunsuri, considerăm că este necesară modificarea art. 26 din Legea nr. 32/1968 în sensul de a se prevedea că organele oare au încasat amenzile sînt obligate să trimită din oficiu (în-tr-un anumit termen) o copie de pe chitanță organului din care face parte agentul constatator, un exemplar rămînînd la contravenient. Organul din care face parte agentul constatator nu va trimite procesul-verbal spre executare, organului competent, înainte de expirarea termenului în care contravenientul poate face plîngere. In cazul cînd contravenientul nu este încadrat în muncă și nu are alte venituri, ori veniturile sînt urmărite pentru alte creanțe de un rang preferențial superior pînă la limita maximă admisibilă, organele financiare trec la executarea silită asupra bunurilor mobile sau imobile, valo-rificîndu-le prin vînzare directă către organizații socialiste interesate, prin predarea spre vînzare în comerțul socialist, ori prin vînzare la licitație. Executarea silită a amenzilor aplicate persoanelor juridice se face prin decontare bancară, pe baza cererii de executare sub forma dispoziției de încasare. II. Executarea sancțiunii închisorii contravenționale. Potrivit art. 11 din Decretul nr. 329/1966 și art. 15 din Decretul nr. 153/1970, închisoarea contravențională, se execută conform dispozițiilor codului de procedură penală, care se aplică în mod corespunzător14. Dispozițiile la care fac trimitere actele normative ce reglementează sancțiunea închisorii contravenționale sînt cuprinse în art. 420—464 c. pr. khocth cy^ednoft 3aMeHbi iirrpacjmbix caiiKURH HcnpaBHTeJibHbiM tpyaom, a ncnpaBHTeJibHoro saKJiioqeHHH — urrpa-4>om. OAHOBpeMeHHo aBTop BbicKaabiBaeT MnenHe, hto Bce Bonpocbi, cBH3aHHbie c caHKUHOHH-poBaHHeM napyiiieHHn, BKJHOHHTeJibHO h Tex, KOTOpbie othochtch k HcnoJieHeHHio aAMHHHCTpa-thbhhx caHKUHH, HeodxoAHMo npHBecTH k eAHHOMy perjieMeHTHpoBaHHio b dyAymeM KOAeKce HapymeHHH. ASPECTE ALE REGIMULUI JURIDIC AL TERENURILOR OCUPATE ȘI DESTINATE CONSTRUCȚIEI DE LOCUINȚE PROPRIETATE PERSONALA LIVIU POP 1. Conferința Națională a Partidului Comunist Român din anul 1972 a stabilit în mod corncret obiectivele și direcțiile principale ale sistematizării teritoriului și localităților, menite să asigure organizarea armonioasă a teritoriului țării, a tuturor unităților administrativ-teritoriale, să asigure organizarea și amenajarea pe bază de plan a orașelor și satelor, re-strîngerea perimetrului construibil al localităților la strictul necesar și folosirea optimă a teritoriului acestora, transformarea unor localități rurale în centre economice și sociale cu caracter urban, apropierea treptată a condițiilor de viață din sate de cele din orașe1. în vederea traducerii în viață a acestor directive a fost adoptată Legea nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale2, care reglementează în mod unitaj* relațiile sociale din acest domeniu. Importanța pe care o prezintă această problemă în condițiile făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate în țara noastră rezultă din faptul că a fost abordată și la Congresul al Xl-lea al Partidului Comunist Român, insistîndu-se din nou asupra necesității respectării principiilor călăuzitoare și obiectivelor principale în activitatea de sistematizare a teritoriului3. Din documentele de partid, precum și din Legea sistematizării rezultă că un important obiectiv al activității de sistematizare îl constituie re-strîngerea perimetrelor construibile la strictul necesar și folosirea optimă a pămîntului, care reprezintă o importantă avuție națională, fiind interzisă micșorarea suprafețelor de terenuri cu destinație agricolă. Legea nr. 59/1974 cu privire la fondul funciar4 5 clasifică fondul funciar al țării după criteriul destinației economice a terenurilor. Printre categoriile de terenuri enumerate în această lege sînt prevăzute și terenurile destinate localităților (art. 3, lit. b). Prin terenuri destinate localităților 1 Directivele Conferinței Naționale a Partilului Comunist Român cu privire la sistematizarea teritoriului, a orașelor și satelor, la dezvoltarea lor economico-socia-lă, în Conferința Națională a Partidului Comunist Român, 19—21 iulie 1972, Ed. politică, București, 1972, p. 476—498. 2 Publicată în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România nr. 135 din 1 noiembrie 1973; această lege o vom cita prescurtat Legea sistematizării. 3 Programul Partidului Comunist Român de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism, în Congresul al Xl-lea al Partidului Comunist Român, 25—28 noiembrie 1974, Ed. politică, București, 1975, p. 660—661. 4 Publicată în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România nr. 138, din 5 noiembrie 1974; această lege o vom cita prescurtat Legea fondului funciar. 48 LIVIU POP se înțeleg terenurile din perimetrul construibil, aprobat potrivit legii, pe care se află grupate construcții de locuit, curți, obiectivele social-Ke Bonpocbi, CBnsaHHbie c coâbiTHeM AaHHoro npecjy-nAeHHn. 17 A se vedea, N. Dan, Posibilitatea folosirii magnetofonului în practica de anchetă penală, ,,Probleme de medicină judiciară și de criminalistică", voi. III, Ed. medicală, București, 1965, p. 114; I. Anghelescu, Folosirea fonogramei și vi-deogramei magnetice în procesul penal, în „R.R.D.", nr. 1/1970, pp. 111—117. 18 T. Bogdan, op. cit., p. 281. 19 A se vedea, L. Karneeva, O primenenii stenografii i zvukozapisi v sledst-vennoi rabote (Despre aplicarea stenografiei și a imprimării sunetului în munca de urmărire), „Soțialisticeskaia zakonnosti", nr. 6/1966, p. 35. 20 A se vedea, M. B a s a r a b, op. cit., p. 292. 21 A se vedea, C. S u c i u, op. cit., pp. 498—599. 22 A se vedea, A. N. V a s i 1 i e v (redactor), op. cit., p. 384. UNELE ASPECTE JURIDICE ALE TELECOMUNICAȚIILOR SPAȚIALE MARȚIAN I. NICIU I. In condițiile actuale, unul dintre aspectele cele mai utile pentru omenire în ce privește activitatea spațială a statelor este folosirea sateliților artificiali pentru telecomunicații. Utilizarea acestor sateliți trebuie să servească 'cooperării internaționale, apropierii dintre popoare și progresului lor pe plan spiritual1 2. După cum arată N. Mateesco Matte, „Era spațială deschide un domeniu nou și extraordinar în comunicații442. Ideea folosirii sateliților artificiali în domeniul telecomunicațiilor a fost expusă în anul 1945 de către Arthur C. Clark3. De la abordarea teoretică a acestei idei s-a ajuns, în prezent, la realizarea ei practică. Comunitatea internațională se preocupă de ea prin intermediul unor organizații internaționale create de către state în vederea folosirii acestor sateliți în domeniul telecomunicațiilor. In luna aprilie 1967 a avut loc la Moscova o conferință a experților în telecomunicații din 8 state socialiste europene. In cadrul acestei conferințe s-a hotărît crearea unui sistem internațional de telecomunicații prin satelit, care să fie deschis tuturor statelor din comunitatea internațională, fără vreo discriminare. Sistemul internațional și organizația de telecomunicații ,,Intersputnik“ au fost create prin convenția adoptată de către conferința de la Moscova la 15 noiembrie 19714. In preambulul convenției se precizează că părțile contractante au încheiat acest document cu convingerea să contribuie la consolidarea și dezvoltarea relațiilor economice, științifice, tehnice, culturale și de altă natură dintre ele, prin realizarea legăturilor de telecomunicații cu ajutorul sateliților artificiali ai Pămîntului. De asemenea, în acest document, se proclamă și principiile care trebuie să guverneze colaborarea dintre state în acest domeniu și anume: principiul suveranității și independenței statelor, al egalității lor în drepturi, al neamestecului în treburile altui stat și cel al întrajutorării și avantajului reciproc. Prin aceasta, se reafirmă principiile de bază ale relațiilor internaționale de tip nou. Părțile contractante ale Convenției de la Moscova au căzut de acord să înființeze un „sistem internațional de telecomunicații prin sateliți artificiali44 (art. 1, alin. 1). Pentru proiectarea, crearea, exploatarea și dezvol 1 A se vedea, Dumitru Popesc u, Principiile juridice privind utilizarea de către state a sateliților artificiali pentru emisiuni directe de televiziune, ,,Revista română de studii internaționale'*, nr. 1 (19) .1973, p. 124. 2 A. C. Clark, Extra-Terrestrian Relays-Can Rocket Stations give world wide Radio Converge? „Wireless World“, Octobcr, 1945. 3 N. Mateesco Matte, Droit aerospațial, Ed. A. Pedone, Paris, 1969, p. 211. 4 Aceste state fondatoare sînt: R. P. Bulgaria, R. P. Polonă, R. S. Cehoslovacă, Republica Cuba, R. D. Germană, R. P. Mongolă, R. S. România, R. P. Ungară și U.R.S.S. — R. S. România a ratificat convenția prin Decretul nr. 307 din septembrie 1972. TELECOMUNICAȚIILE SPAȚIALE 65 tarea acestui sistem de telecomunicații, statele fondatoare au hotărît înființarea organizației internaționale denumită „Intersputnik“ (art. 1, alin. 2). Această organizație face parte din categoria organizațiilor interguver-namentale, ea fiind deschisă tuturor statelor care acceptă statutul ei (art. 2). Organizația este persoană juridică avînd dreptul să încheie acorduri cu alte state sau alte organizații internaționale, să procure, să închirieze sau să înstrăineze bunuri și să întreprindă acțiuni de procedură (art. 8). Din prevederile art. 8 al Convenției de la Moscova rezultă că organizația ,,Intersputnik“ este subiect de drept internațional, însă un subiect derivat și limitat. Caracterul ei de subiect limitat al dreptului internațional rezultă și din prevederile art. 9 al convenției referitoare la activitatea organizației pe teritoriul statelor membre. Convenția de la Moscova prevede că organizația își va coordona acțiunile sale cu activitatea altor organizații internaționale, în primul rînd, cu Uniunea Internațională de Telecomunicații (art. 7). Organele de conducere ale organizației sînt următoarele: Consiliul, care este organul conducător suprem: direcția este organul permanent executiv și administrativ, în fruntea ei aflîndu-se un director general; și comisia de revizie. f Organizarea consiliului și mecanismul de vot în cadrul său sînt reglementate astfel încît să garanteze egalitatea suverană a statelor membre ale organizației. Fiecare stat dispune de un singur vot în consiliu5. Direcția este formată din director general, locțiitorul său și personalul necesar. Directorul general și locțiitorul său se aleg dintre cetățenii statelor membre, pe termen de 4 ani (art. 13). Organizația ,,Intersputnik“ este chemată să înființeze și să conducă sistemul internațional de telecomunicații prin sateliți artificiali ai Pămîn-tului, lansați de statele membre. Acest sistem are următoarele elemente componente: a) complexul cosmic care se compune din sateliți de telecomunicații cu retranslatoare, mijloace de bord și sisteme terestre de ghidare. Acest complex este proprietatea organizației sau se poate închiria de membrii ei; b) stațiile de sol care asigură legăturile de telecomunicații reciproce prin intermediul sateliților artificiali. Aceste stații sînt proprietatea statelor sau a organizațiilor de exploatare. Statele membre au dreptul să conecteze stațiile lor de sol la sistemul de telecomunicații al organizației (art. 4). Convenția de la Moscova prevede că înființarea sistemului de telecomunicații spațiale se va face în trei etape. Prima etapă va consta în lucrări experimentale cu ajutorul canalelor de telecomunicații puse la dispoziția organizației de către Uniunea Sovietică, în mod gratuit. A doua etapă este cea de lucru, în care se vor utiliza canalele de telecomunicații de pe sateliții artificiali ai membrilor organizației, în condiții de închiriere. Ultima etapă este cea de exploatare comercială a sistemului de telecomunicații spațiale, (art. 5). 5 A se vedea art. 11 și 12, alin. 7 ale convenției. 6$ MARȚIAN I. NICIU Oricare parte contractantă a Convenției de la Moscova poate s-o denunțe, comunicînd această hotărîre guvernului depozitar. De asemenea, convenția poate fi anulată cu acordul tuturor părților contractante, ceea ce duce la desființarea organizației (art. 18). Organizația „Intersputnik44 este prima organizație internațională creată de statele socialiste în domeniul telecomunicațiilor prin sateliți artificiali ai Pămîntului. Caracterul ei deschis prezintă importanță pentru dezvoltarea colaborării dintre state în acest domeniu, precum și dintre această organizație și alte organizații similare. De asemenea, principiile care stau la baza statutului organizației asigură o colaborare în condiții de deplină egalitate în drepturi, de respectare a suveranității statelor și de avantaj reciproc. II. în domeniul telecomunicațiilor spațiale s-au obținut rezultate importante, pînă în prezent, atît sub aspectul transmisiunilor „obișnuite44, cu ajutorul sateliților artificiali și a stațiilor terestre speciale, cît și în pregătirea viitoarelor transmisii ,,directe44, ceea ce va reprezenta o etapă nouă, calitativ superioară, în acest domeniu.. Alături de sateliții „de transmisie obișnuită440 și a „sateliților activi44 * 7, în perspectiva viitorului imediat se conturează o categorie nouă, a „sateliților de transmisiune directă44. Datorită puterii lor de transmitere, undele emise de acești sateliți ai viitorului, vor putea fi captate direct de către aparatele de recepție individuale sau colective, fără să mai fie necesare stațiile terestre de amplificare8. Radiodifuziunea și televiziunea directă prin sateliții artificiali va reprezenta un adevărat mijloc de comunicație rapidă și nemijlocită cu masele largi ale omenirii. „Limbajul44 imaginilor este mult mai puternic decît cel al cuvintelor și poate fi înțeles de toți oamenii, peste deosebiri de limbă. El va contribui la o cunoaștere reciprocă mai bună a popoarelor, la înțelegerea dintre ele, cu condiția respectării principiilor de bază ale Cartei O.N.U. și ale dreptului spațial. Pînă în prezent, în dreptul spațial nu avem o reglementare completă și expresă a activității statelor în domeniul telecomunicațiilor cu ajutorul sateliților artificiali. Această reglementare este în curs de elaborare în cadrul Subcomitetului juridic al Comitetului O.N.U. pentru folosirea spațiului extraatmosferic în scopuri pașnice9. în elaborarea acestei reglementări considerăm că trebuie să se aibă în vedere, în primul rînd, principiile dreptului spațial consacrate în „Tratatul Spațial44 din 27 ianuarie 1967 G Acești sateliți retransmit programele captate ele pe Pămmt, însă foarte slab, ceea ce face necesară existența unei stații terestre speciale pentru captarea și amplificarea acestor emisiuni. 7 Spre deosebire de sateliții pasivi a căror suprafață mecanică reflectă slab undele terestre, sateliții activi nu numai că recepționează și retransmit aceste unde ci le și amplifică. Primul satelit activ a fost lansat în 1962 de S.U.A. (Telstar). 8 A se vedea, în acest sens, Genevieve Delaume, Quelques problemes juridiques relatifs ă l’utilisation satellites de diffusion directe, în voi. L’utiUsation des satellites de diffusion directe, Presses Universitaires de France, Paris, 1970, p. 16. 9 Sesiunea subcomitetului juridic din 1975 s-a ocupat și de această reglementare, fără s-o finalizeze. TELECOMUNICAȚIILE SPAȚIALE 67 precum și principiile fundamentale ale dreptului internațional contemporan10. In activitatea de elaborare a normelor juridice privind telecomunicațiile spațiale pot fi luate în considerație și prevederile Convenției de la Geneva referitoare la folosirea radiodifuziunii în interesul păcii, din 1936. în acest document se prevede obligația statelor de a interzice emisiunile de radio care incită locuitorii unei țări la acte contrare ordinei interne sau securității statului respectiv, precum și obligația statelor de a nu admite folosirea emisiunilor de radio pentru propaganda de război și interzicerea oricăror emisiuni de natură să tulbure înțelegerea internațională11. III. în ce privesc transmisiunile obișnuite prin sateliții artificiali, reglementarea lor de drept internațional cunoaște deja unele reguli cuprinse în dreptul spațial. Astfel este principiul cooperării internaționale în folosirea spațiului extraatmosferic de către state. El a fost enunțat în rezoluția Adunării Generale O.N.U. nr. 1721/XVI din 20 decembrie 1961 și în Tratatul Spațial din 27 ianuarie 1967, art. 1, alin. 3 și art. 9. în strînsă legătură cu acest principiu este și principiul accesului liber și în condiții de egalitate a tuturor statelor la activitățile spațiale. în rezoluțiile Adunării Generale O.N.U. se precizează că sateliții de telecomunicații trebuie să fie accesibili tuturor Națiunilor și popoarelor. Ca urmare a aplicării acestor principii în domeniul telecomunicațiilor spațiale au fost create diferite organizații internaționale speciale12. Un alt principiu al dreptului spațial chemat să guverneze această materie este cel al folosirii spațiului extraatmosferic exclusiv în scopuri pașnice.b Astfel, emisiunile transmise cu ajutorul sateliților artificiali trebuie să servească consolidării, păcii și securității internaționale. Activitatea de telecomunicații spațiale, fie că se desfășoară în cadrul național sau internațional, trebuie să respecte principiile de bază ale dreptului spațial, care definesc regimul juridic al spațiului extraatmosferic și consacră drepturile și obligațiile statelor în acest domeniu. Folosirea sateliților de comunicații ridică și unele probleme asemănătoare cu cele ale utilizării instalațiilor obișnuite de emisie. Una dintre aceste probleme este aceea a bruiajului și a necesității repartizării frecvențelor folosite de către sateliți. De asemenea, o problemă importantă este stabilirea condițiilor privind răspunderea pentru daunele provocate ca urmare a folosirii sateliților artificiali. După regulile stabilite de Uniunea Internațională de Telecomunicații fiecare stat este răspunzător pentru bruiajul produs de o stație, chiar dacă ea nu este administrată și folosită în mod direct de statul pe a cărui teritoriu se află. 10 A se vedea, Dumitru Popescu, op. cit., p. 126. 11 A se vedea, L’utilisation des satellites de diffusion directe, Presses Univer-sitaires de France, Paris, 1970, p. 9. 12 Cum sînt: „Intersputnik“, înființat pe baza Convenției de la Moscova din 19 noiembrie 1971 de către 9 state socialiste, sau organizațiile: „COMSAT“ și „IN-TERSAT“, create de către Statele Unite în colaborare cu alte state occidentale în vederea utilizării sateliților artificiali de telecomunicații. 68 MARȚIAN I. NICIU Această regulă a fost însușită de Adunarea Generală a O.N.U. prin rezoluția nr. 1962/XVIII din 13 decembrie 1963, pct. 5, precum și de Tratatul Spațial. Acest ultim document prevede că ,,Statele părți la tratat poartă responsabilitatea internațională pentru activitățile naționale în spațiul extraatmosferic ... fie că aceste activități sînt întreprinse de organisme guvernamentale sau de entități neguvernamentale“ (art. VI). în cazul sateliților a căror exploatare se face pe bază internațională (prin intermediul unei organizații internaționale), problema răspunderii este mai complexă deoarece ea angajează atît organizația respectivă cît .și statele membre ale ei. O altă categorie de probleme juridice pe care le generează telecomunicațiile obișnuite cu ajutorul sateliților artificiali sînt cele referitoare la dreptul de proprietate asupra programelor transmise. Problema proprietății și controlului programului transmis, în condițiile actuale, se prezintă ca o relație între organismul care difuzează acel program și cel care administrează sateliții de telecomunicație și stațiile terestre. Această problemă, pînă în prezent, este reglementată doar parțial în dreptul spațial. IV. Realizarea într-un viitor apropiat a emisiunilor directe prin sateliți artificiali ridică aspecte noi atît pe planul tehnicii cît și cel al politicii și dreptului. Dacă în condițiile actuale ale telecomunicațiilor spațiale se pot stabili și să se impună anumite obligații și organismelor care administrează stațiile terestre ce preiau emisiunile și le distribuie posturilor de recepție individuale, în cazul transmisiunilor directe prin sateliți artificiali astfel de măsuri nu vor mai fi posibile, deoarece vor dispare verigile intermediare13. Una dintre cele mai importante implicații de natură juridică ale telecomunicațiilor directe în ce privesc transmisiunile de televiziune este aceea a dreptului de organizare a acestor emisiuni. în etapa actuală de dezvoltare a dreptului internațional și a celui spațial în materia organizării acestor emisiuni se poate face referire, în special, la două principii de drept internațional: principiul libertății spațiului extraatmosferic și cel al libertății de informare. Principiul libertății spațiului extraatmosferic consacrat de Tratatul Spațial din 27 ianuarie 1967 nu trebuie înțeles ca o libertate absolută, ci ca dreptul fiecărui stat de a întreprinde acțiuni în acest spațiu și pe corpurile cerești, sau să participe la astfel de acțiuni, în condiții de egalitate și în conformitate cu principiile fundamentale ale dreptului spațial14. De altfel, Tratatul spațial precizează că activitatea spațială a statelor trebuie să se facă spre binele și în interesul tuturor țărilor (art, I, alin. D, și prevede că activitatea spațială trebuie să fie efectuată ,,în concordanță cu dreptul internațional, inclusiv Carta Organizației Națiunilor Unite, în 13 A se vedea, Gen e vie ve Delaume, op. cit., p. 19. 14 A se vedea, Tratatul Spațial din 27 ianuarie 1967, art. I, al. 2. TELECOMUNICAȚIILE SPAȚIALE interesul menținerii păcii și securității internaționale și al promovării cooperării și înțelegerii internaționale44 (art. III). Toate aceste principii ale dreptului spațial trebuie luate în considerare cînd se vorbește de libertatea spațiului extraatmosferic, inclusiv folosirea lui pentru transmisiunile de televiziune directă cu ajutorul sateliților artificiali. De aceea, nu poate fi considerată corectă, legală, conceperea acestei libertăți ca admițînd orice acțiune de propagandă sau informare. Statele comunității internaționale nu au dreptul de a transmite emisiuni directe prin sateliți artificiali avînd orice conținut, iar celelalte state ar fi, chipurile, obligate să le accepte. Un astfel de mod de interpretare a libertății de informare este contrar dreptului internațional și dreptului spațial. în cadrul lucrărilor Comitetului O.N.U. pentru folosirea spațiului extraatmosferic exclusiv în scopuri pașnice au fost prezentate două proiecte de convenții internaționale referitoare la reglementarea transmisiunilor directe cu ajutorul sateliților artificiali. Un proiect sovietic și unul francez. Proiectul de convenție sovietic care exprimă, în general, poziția statelor socialiste și a doctrinelor de drept internațional în această materie, apără principiul suveranității statelor și al neamestecului în afacerile lor prin folosirea transmisiunilor directe cu ajutorul sateliților artificiali. în articolul V .al acestui proiect de convenție se precizează că: „Emisiunile directe de radio și televiziune prin sateliți artificiali pentru populația unui stat străin nu pot avea loc decît cu consimțămîntul guvernului acelui stat44.. Această regulă este importantă pentru garantarea suveranității statelor, din moment ce transmisiunile spațiale directe depășesc cu ușurință teritoriul statului de unde sînt emise, mai ales în cazul unui stat mic sau mijlociu. în condițiile actuale este greu să se delimiteze sfera spațială a unei emisiuni de televiziune directă prin sateliți artificiali după linia de frontieră a unui stat, care în general nu este o linie dreaptă. Deoarece emisiunile directe cu ajutorul sateliților artificiali vor acoperi suprafețe mari ale Pămîntului, se va impune cu necesitate realizarea unor înțelegeri regionale între statele dintr-o anumită regiune geografică cu privire la admiterea acestor emisiuni. Aceste înțelegeri regionale vor putea fi perfectate mai ușor decît un acord general, deoarece ele vor exprima interesele și voința statelor dintr-o parte a planetei noastre, avînd interese comune în domeniul folosirii transmisiunilor directe. Totodată aceste acorduri regionale, în cazul cînd se va perfecta în prealabil un acord general, vor avea misiunea de a concretiza principiile acordului general. Pentru respectarea suveranității statelor se pronunță și guvernul francez prin^ proiectul său de convenție. în articolul I al acestui document se stipulează: „Orice stat este liber să emită programe de radiodifuziune directă cu ajutorul sateliților artificiali. El trebuie să se conformeze normelor dreptului internațional, inclusiv Cartei O.N.U. și principiilor spe- f.. < -î,’ ■ 7Q MARȚIAN I. NICIU ciffce dreptului spațial, și să respecte suveranitatea Statelor care riu doresc : ca teritoriul lor să fie acoperit de/aceste emisiuni*. De'asemenea, acest document mai prevede interzicerea amestecului străin în .afacerile unui stat, în frămîntările sale interne, în conflictele sociale, 'politice, lingvistice sau religioase. Totodată, se, preconizează interzicerea ; oricărei propagande contrare păcii interne sau internaționale, si de natură să lezeze persoana umană sau drepturile și libertățile fundamentale ale omului, precum și emisiunile bazate pe violență sau frică15. în general, prevederile proiectului de convenție francez prezintă interese, cu excepția aceluia privind apărarea „păcii interne* a statelor, ceea ce este în contradicție cu realitățile din statele capitaliste. Statele, în temeiul suveranității lor, trebuie să aibă posibilitatea de a controla, în mod preventiv, toate emisiunile directe cu ajutorul sateliților artificiali care pot fi recepționate pe teritoriul lor. Contrar acestui drept al statelor, proiectul de convenție francez încearcă să-1 limiteze prin următoarea prevedere: ,,Controlul ar putea fi exercitat într-un mod preventiv pentru toate emisiunile, cu excepția celor care au caracter informativ; /pentru acestea din urmă el ar urm-a să se facă posterior*. ’Or, un control posterior, în această materie, nu corespunde drepturilor și intereselor statelor. Dreptul statelor de a controla preventiv emisiunile directe prin sateliți artificiali trebuie consacrat prin convenții internaționale, care să reglementeze și modalitățile concrete de realizare a ei. Totodată, aceste convenții ar urma să garanteze dreptul fiecărui stat de a interzice pe teritoriul său acele emisiuni directe pe care le consideră contrare intereselor sale. Controlul statelor asupra emisiunilor directe realizate cu ajutorul sateliților artificiali considerăm că s-ar organiza mai bine pe o bază internațională, în cadrul unei organizații internaționale speciale de genul Agenției Internaționale pentru Energia Atomică. Controlul exercitat de către state, prin intermediul unei organizații internaționale, asupra emisiunilor directe trebuie să aibă un caracter preventiv indiferent de natura lor. Difuzarea unor informații greșite sau false prin intermediul telecomunicațiilor spațiale este deosebit de dăunătoare pentru formarea opiniei publice în legătură cu anumite evenimente sau acțiuni dintr-o țară, sau privind anumite probleme internaționale. Proiectul de convenție sovietic aduce un element important în materia exercitării controlului asupra emisiunilor directe cu ajutorul sateliților artificiali prin precizarea care anume emisiuni trebuie să fie considerate ca fiind ilicite și în consecință interzise. în acest document se stipulează: „sînt considerate ca ilicite emisiunile de radio și televiziune prin sateliți care conțin propagandă în favoarea războiului, a militarismului, a fascismului, a urii naționale sau rasiale și a urii între popoare, 15 A se vedea, P o m p e o M a g n o, Radiodiffusion directe par satellite, în Proceerding of the thirteenth Colloquim on the Law of Outer Space, Constance 1970, p. 284—285. TELECOMUNICAȚIILE SPAȚIALE 71 precum și emisiunile -care âu un caracter imoral și de-incitare-'sau^ urmăresc sub alte forme amestecul în treburile interne ale statelor*. Dintre toate aceste forme de emisiuni ilicite, cea mai dăunătoare este propaganda de război. Ea prezintă un caracter de periculozitate deosebită pentru omenire, deoarece este pusă în slujba celei mai grave crime internaționale — războiul de agresiune. în decursul anilor au fost adoptate mai multe documente internaționale, din care rezultă că libertatea de informare nu trebuie înțeleasă ca o libertate absolută. în acest sens se pronunță proiectul O.N.U. de convenție internațională asupra libertății de informare. în acest document se spune: ,,Exercitarea libertăților menționate în primul articol presupune obligații și responsabilități*, iar mai departe se precizează că exercitarea acestor libertăți trebuie supusă restricțiilor definite prin lege în ce privește securitatea națională și ordinea publică, propagarea de știri false dăunătoare relațiilor amicale dintre națiuni, incitarea la război sau la ură națională, religioasă sau rasială16. Reglementarea juridică a emisiunilor directe prin sateliți artificiali mai presupune stabilirea de norme referitoare la distribuirea lungimilor de undă folosite de către sateliți. Rezoluția Adunării Generale a O.N.U. nr. 2733/XXV din 16 decembrie 1970 recomarfHă ca „națiunile lumii să comunice cu ajutorul sateliților, pe cît este posibil, pe o bază mondială și Iară discriminări*. Ea cere ca acest principiu să fie respectat de către state cu ocazia încheierii de acorduri internaționale în materia telecomunicațiilor spațiale17. Regimul juridic al transmisiunilor obișnuite și directe cu ajutorul sateliților artificiali este o problemă complexă care presupune elaborarea de către state a unui adevărat cod „de bună folosință* a acestor emisiuni în interesul cooperării între popoare, a asigurării păcii și securității internaționale, în condiții de eliminare a oricăror discriminări. QUELQUES PROBLEMES JURIDIQUES RELATIFS AUX TELECOMMUNICATIONS SPATIALES (R e s u m e) L’etude s’est propose d’analyser quelques aspects juridiques poses par l’evolu-tion des telecommunications spatiales et, tout particulierment, par Ies satellites de diffusion directe. L’auteur analyse Ies questions abordees â la lumiere des principes fondamen-taux de droit internațional. Dans la meme lumi ere sont analyses Ies differents projets de conventions presentes ă l’O.N.U. dans ce domaine. 16 A se vedea, Doc. O.N.U. A/7164, din 7 august 1968. 17 Nations Unies. Rezolutions presentant un interet juridique adoptees par VAssemblee Generale a sa vingt-cinquieme session, 71—02729, p. 19. RECENZII ȘI NOTE DE LECTURĂ I o a n Zinveliu, Dreptul la moștenire în Republica Socialistă România, Editura Dacia, Cluj, 1975, 202 (p. Preocupat pînă acum de cercetarea unor probleme inedite (ne referim la celelalte două monografii publicate de a-celași autor: Legislația forestieră și Dobîndirea dreptului de proprietate personală asupra terenurilor cu sau fără construcții) autorul se încumetă de această dată să abordeze o problemă care cunoaște nu numai o reglementare ce depășește un secol de existență (Codul civil din 1864) clar și o îndelungată practică judecătorească și o detaliată și competentă tratare doctrinară. Plecînd de la idcea că în orînduirea socialistă dreptul la moștenire are o esență nouă și o finalitate deosebită ele orînduirile anterioare, autorul se străduiește și reușește să expună într-un stil cursiv și accesibil principalele reguli după care se realizează transmiterea pentru cauză de moarte a rodului muncii cetățenilor țării noastre. Fără a diminua cu nimic valoarea științifică a lucrării ci dimpotrivă pentru a releva un merit deosebit al autorului, apreciem că lucrarea este adresată și realmente reușește să se adreseze nu numai specialiștilor ci unui cerc mai larg de persoane dornice sau interesate să cunoască problemele dreptului. Elaborată pe baza legislației succesorale în vigoare (în principal pe baza Codului civil, a Legii nr. 319 din 1944 și a Legii nr. 603 din 1943) precum și a legislației civile de dată mai recentă, care afectează implicit materia succesiunilor (Legea nr. 58 din 1974, Legea nr. 59 din 1974, Legea nr. 4 din 1973 etc.), lucrarea lui loan Zinveliu se justifică și se distinge și prin viabilitatea ei rezultată din expunerea în paralel cu legislația în vigoare a dispozițiilor proiectului codului civil. Un alt aspect care trebuie scos în evidență este bogata documentare a lucrării, care se fundamentează pe cele mai semnificative lucrări apărute în literatura de specialitate, din care autorul reține și dezvoltă ideile și opiniile domi nante; cît și pe întreaga practică judecătorească publicată. Lucrarea cuprinde 9 capitole împărțite-în secțiuni. în capitolul I, intitulat „Probleme generale privind moștenirea", autorul expune o serie de probleme legate de felurile moștenirii, locul și data deschiderii succesiunii și condițiile necesare pentru a moșteni. în ce privește problema felurilor moștenirii, autorul se mărginește să le amintească pe cele mai frecvente (prevăzute de art. 650 C. civil) și anume: moștenirea legală și moștenirea testamentară (p. 11). Judecind prin prisma spiritului practic pe care autorul l-a imprimat întregii lucrări este justificată, după părerea noastră, omiterea cu bună știință din rîndul „felurilor moștenirii" a succesiunii convenționale, a cărei existență este recunoscută în dreptul nostru succesoral în temeiul art. 821 C. civ., dar care este de o foarte redusă aplicabilitate practică. în același capitol, în secțiunea a 3-a, privitoare la condițiile cerute pentru a putea moșteni, este exprimat punctul de vedere al autorului cu privire la o problemă care a constituit, o vreme, obiect de controversă în literatura noastră de specialitate. Este vorba despre modul de stabilire a momentului concepției copilului născut după moartea tatălui său,, dar care era deja conceput în momentul morții, copil căruia legea îi recunoaște capacitatea succesorală. Este justă, după părerea noastră, opinia exprimată în lucrare potrivit căreia în această materie sînt aplicabile dispozițiile art. 61 C. fam. privitoare la timpul legal al concepției (p. 15). în ce privește însă modul în care se preconizează aplicarea prezumției prevăzute în textul a-mintit mai sus, ne permitem să avem o părere diferită de cea a autorului, care susține că vor avea capacitate succesorală copiii „concepuți înainte de deschiderea succesiunii, născuți vii (nu se cere condiția viabilității lor) cu condiția de a se face dovada că faptul concepției se situează între a 300-a și a 180-a zi dinaintea deschiderii succesiunii" (p. 15). RECENZII ȘI NOTE DE LECTURA 73 Aplicînd un asemenea sistem de calcul, ar însemna să recunoaștem capacitatea succesorală numai copilului născut în cel mult 120 de zile de la moartea tatălui său, căci numai acesta a putut fi conceput între a 300-a și a 180-a zi dinaintea deschiderii succesiunii. Pe de altă parte, potrivit art. 61 din C. fam. timpul legal al concepției se socotește de la nașterea copilului și nu de la moartea tatălui sau dintr-un alt moment. în aceeași ordine de idei art. 654 alin. 2 C. civ. arată în termeni expreși că este socotit că există copilul conceput, evident în momentul deschiderii succesiunii fără a preciza că faptul concepției trebuie să fi avut loc cu un anumit timp înainte de moarte. O asemenea reglementare ni se pare firească, din moment ce este de necontestat faptul că practic concepția poate avea loc cu cîteva zile înainte de moarte, sau de ce nu, chiar în ziua morții. Plecînd de la textele de lege invocate mai sus, credem că va trebui să recunoaștem capacitatea succesorală copilului care era deja conceput în momentul morț’i tatălui său, respectiv acelui copil care s-a născut pînă la cel mult 301 zile socotite din momentul deschiderii succesiunii fără ca să negăm posibilitatea de a înlătura prezumția ce operează în a-cest caz prin producerea unor probe contrare concludente. Tot din acest capitol ne reține atenția prin ineditul său ultimul paragraf a] secțiunii a 3-a, intitulat „Excluderea de la moștenire", în care autorul realizează o tratare unitară și într-o manieră originală a tuturor împrejurărilor care fac ca o persoană ce îndeplinește condițiile cerute pentru a putea moșteni să fie totuși înlăturată de la moștenire. Este o tratare logică, pe deplin justificată într-o lucrare de sinteză. în capitolul II, intitulat „Moștenirea legală", sînt expuse și exemplificate principiile și regulile devoluțiunii succesorale legale în raport cu cele patru clase de moștenitori și soțul supraviețuitor. Remarcăm și aici ca și în primul capitol tratarea concisă și sistematică a problemelor. Ne reține atenție problema reprezentării succesorale în clasa a Il-a de moștenitori, în privința căreia autorul exprimă o opinie originală, în sensul că descen-denții din frați și surori vin la moște nire la infinit și exclusiv prin reprezentare, deci nu și în nume propriu (p. 33). în ce privește prima chestiune, a chemării succesorale la infinit a descenden-ților din frați și surori, ne mărginim a arăta că ea se încadrează în regulile generale ale reprezentării succesorale (căci descendenții defunctului vin cu adevărat la moștenire și în nume propriu și prin reprezentare la infinit) dar nu se încadrează în dispozițiile legale privitoare la chemarea succesorală a colateralilor, deoarece, aceștia sînt chemați la moștenire numai cînd sînt rude pînă la gradul IV cu defunctul (art. 4 din Legea din 28 iulie 1921). Or, una din condițiile reprezentării este ca reprezentantul să aibă el însuși chemare succesorală la moștenirea defunctului, cerință care în condițiile existenței reglementării de mai sus exclude posibilitatea reprezentării rudelor colaterale mai încolo de gradul IV și ne îndeamnă să nu fim. de acord cu autorul. în ce privește a doua chestiune, respectiv mo^ul în care sînt chemați la moștenire descendenții din frați și surori, nu putem fi de acord cu autorul din considerente care țin în primul rînd de reglementările în vigoare. Astfel, art. 686 C. civ. se mărginește doar să admită reprezentarea în cazul descendenților din frați și surori, fără a se putea deduce de aici că ar fi oprită această categorie de moștenitori să succeadă în nume propriu. Mai mult chiar, art. 672 C. civ. precizează că frații și surorile defunctului sau descendenții lor succed, sau după propriul lor drept, sau prin reprezentare în modul arătat de art. 666. Or, în acest context dreptul descendenților din frați și surori de a veni Ia moștenire în nume propriu este, după părerea noastră, afară de orice îndoială. în același capitol sînt expuse cu multă claritate drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor, așa cum ele sînt reglementate de legea nr. 319 din 1944, utilizîndu-se în mod judicios pentru exemplificarea sau argumentarea unor idei practica judecătorească. Cu privire la dreptul soțului supraviețuitor de a moșteni darurile de nuntă, autorul susține că vor fi cuprinse în această categorie acele obiecte care au fost dăruite ambilor soți cu ocazia celebrării căsătoriei lor. Deoarece darurile de nuntă sînt bunuri comune ale soților,. 74 RECENZII ȘI NOTE DE LECTURA soțului supraviețuitor i se va. cuveni nu: mai’ partea care rămîne după. împărțirea lor; căci cealaltă parte se va cuprinde în masa succesorală care se va împărți în-; tre toți succesibilii soțului decedat, inclusiv soțul supraviețuitor (p. 42). Sîntem de părere că-altul este-’modul în care trebuie determinată sfera bunurilor, daruri de nuntă, care formează obiectul dreptului special al soțului supraviețuitor. Astfel, credem că va forma obiect al dreptului special al soțului supraviețuitor partea indiviză care a aparținut soțului decedat din bunurile primite cu titlu de daruri de nuntă de către ambii soți, deoarece cealaltă parte i se cuvine soțului supraviețuitor în calitatea sa de copărtaș. Altfel spus, soțul supraviețuitor va culege toate darurile de nuntă — primite de ambii soți cu ocazia căsătoriei — din care jumătate în calitatea sa de copărtaș și cealaltă jumătate în temeiul dreptului său special, fără ca practic să se mai facă o împărțire a a-cestor bunuri și fără ca vreo parte a lor să se cuprindă în masa succesorală a tuturor moștenitorilor. Exprimăm această părere deoarece dacă am proceda în felul preconizat de autor nu am face altceva decît să aplicăm regulile generale ale formării masei succesorale atunci cînd printre moștenitori se numără și soțul supraviețuitor, ceea ce ar înlătura necesitatea de a socoti că aceste bunuri formează obiectul unui drept special. în capitolul III al lucrării intitulat „Moștenirea testamentară^, autorul se o-cupă pe larg de o serie de probleme specifice celei de a doua forme a moștenirii. Sînt abordate principalele aspecte ale felurilor testamentului, ale condițiilor generale și speciale de valabilitate ale testamentului și ale principalelor dispoziții testamentare. Ne reține în special atenția secțiunea a 4-a a acestui capitol, în care autorul se îndepărtează de la tratarea oarecum tradițională a limitelor dreptului de a dispune pentru cauză de moarte, potrivit căreia acest drept cunoaște trei limite: oprirea pactelor asupra unei succesiuni viitoare; oprirea substituțiilor fidei-comi-sare; rezerva succesorală. în opinia autorului există o singură limită a dreptului de a dispune pentru cauză de moarte, rezerva succesorală, aceasta deoarece pactele asupra succe siunilor. viitoare- precum și substituțiile fidei-comisare sînt acte-, juridice care nu se nasc. valabil și- în c.onscecință nu pot fi* executate nici chiar parțial, pe cînd legatele născute valabil pot fi executate în limitele cotității disponibile. în același capitol, analizînd sancțiunea nerespectării dispozițiilor legale privitoare la capacitatea de a dispune prin testament, este expusă o opinie exprimată în practica judecătorească, pe care credem că autorul ar fi trebuit să o reitereze cu observații critice. Astfel, se consideră că cererea pentru anularea testamentului pe motiv de alienație mintală nu poate fi admisă dacă în timpul vieții testatorului nu se ceruse sau nu fusese pus sub interdicție prin hotărîre judecătorească (p. 50). Credem însă că în condițiile abrogării art. 449 C. civ. prin dispozițiile art. 49 al Decretului nr. 32 din 1954, testamentul ca orice alt act juridic va putea fi anulat chiar dacă cel care l-a întocmit nu a fost pus sub interdicție sau nu s-a cerut punerea lui sub interdicție, cu condiția de a se face dovada că în momentul întocmirii testamentului, testatorul era lipsit de uzul rațiunii. în capitolul IV, „Transmisiunea moștenii ii * sînt expuse și analizate o serie de probleme privind obiectul transmiterii succesorale, transmisiunea activului și a pasivului succesoral. Căutînd să abordeze cu precădere probleme actuale în materie succesorală, autorul se ocupă în acest capitol (în secțiunea a 2-a) și de transmisiunea dreptului de proprietate asupra unui apartament construit de defunct cu sprijinul statului în condițiile Legii nr. 4/1973, susținînd că în speță se vor aplica dispozițiile art. 34 alin. 2 din Legea menționată mai sus. Este, după părerea noastră, o opinie justă în acord cu dispozițiile Legii nr. 4 din 1973 și a legislației succesorale în vi- Evidențiem de asemenea modul în care autorul expune problema alcătuirii activului și a pasivului succesoral, abordînd o serie de aspecte mai puțin tratate din acest punct de vedere, ca spre pildă drepturile patrimoniale de creație intelectuală și bunurile care au servit la activitatea de creație, ca obiect al transmisiunii succesorale. Dreptul de opțiune succesorală și vacanța succesorală sînt tratate sub toate RECENZII ȘI NOTE DE LECTURA 75 aspectele în. următorul capitol al lucrării... Se analizează aici o serie de probleme privind persoanele îndreptățite să. exercite acest drept, condițiile și modul’ în care-1 pot exercita, făcîndu-se cuve^ nița distincție între acceptarea și renunțarea la .suc cesiune. Tot în această parte a lucrării sînt înfățișate și mijloacele juridice prin care se asigură ocrotirea creditorilor moștenitorilor și ai moștenirii împotriva actelor de opțiune care le-ar leza drepturile și interesele. Capitolul VI este consacrat prezentării modului și mijloacelor prin care se poate face dovada calității de moștenitor precum și a acțiunii în petiție de ereditate, prin care moștenitorii universali sau cu titlu universal pot cere de la cel care are posesia moștenirii restituirea bunurilor rare o compun. în capitolul VII al lucrării sînt analizate în lumina legislației și a practicii judecătorești problemele legate de împărțeala moștenirii; persoanele care au dreptul să ceară împărțeala, alcătuirea masei succesorale supusă împărțelii (raportul donațiilor și al datoriilor); felurile și efectele împărțelii. Ultimele două capitole ale lucrării înfățișează o seamă de probleme concrete privind procedura succesorală notarială și taxele succesorale. Modul concis și sistematic în care sînt prezentate ideile cuprinse în partea finală întărește caracterul de îndrumar practic al lucrării și lărgește sfera celor care sînt interesați să o cunoască și să o utilizeze. în concluzie, conf. dr. loan Zinveliu ne oferă o lucrare bine construită, sistematică și concisă, de o incontestabilă eficiență teoretică și practică. IONEL REGHINI M i r c e a N. C o s t i n, Răspunderea juridică în dreptul Republicii Socialiste România, Editura Dacia, Cluj, 1974, 220 p. Răspunderea juridică este o formă a răspunderii sociale. Prin complexitatea, importanța și semnificația sa, ea constituie domeniul central al dreptului. Reglementarea legală a răspunderii este diferită în diversele ramuri de drept. Aceasta face ca răspunderea juridică să nu se manifeste .ca, o.. instituție - unitară, ci ca .©.pluralitate ,de instituții juridice care. în. marca majoritate a cazurilor se deosebesc între ele în mod esențial. Multiplele deosebiri ce există între formele de manifestare ale răspunderii juridice nu exclud, însă, existența unor trăsături comune ale acestor forme. Cercetarea și analiza trăsăturilor comune tuturor formelor de răspunlere juridică a permis lui Mircea N. Costin, autorul lucrării pe care o prezentăm, să construiască prima teorie generală a răspunderii juridice în literatura noastră de specialitate. Răspunderea juridică în dreptul Republicii Socialiste România este prima lucrare monografică din literatura noastră juridică ce tratează complexa problemă a răspunderii juridice într-o concepție unitară. Ea cuprinde o reușită sinteză care oferă cititorului, pe de o parte, elementele generale și comune tuturor formelor de răspundere juridică, iar, pe de altă parib, particularitățile proprii, specifice fiecăreia dintre aceste forme. La elaborarea acestei sinteze autorul a avut în vedere reglementarea dată în legislația noastră diferitelor forme de răspundere, precum și concluziile de valoare la care s-a oprit literatura de specialitate și practica judiciară cu prilejul interpretării și, respectiv, aplicării textelor legale. întreaga cercetare este făcută în spiritul concepției Partidului Comunist Român despre rolul social al dreptului în etapa făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate. împrejurarea a permis autorului să surprindă în mod just, rolul educativ al răspunderii juridice, importanța ei ca mijloc de garantare a eficienței dreptului și de apărare a valorilor fundamentale ale socialismului, precum și direcțiile de evoluție ale acesteia. Ca structură, lucrarea se împarte în șapte capitole care abordează principalele aspecte ale problematicii răspunderii juridice, cum sînt: noțiunea de răspundere, formele, principiile și condițiile răspunderii juridice. Lucrarea poartă în tot cuprinsul ei amprenta originalității punctelor de vedere susținute de autor. Din numeroasele idei noi promovate de autor reținem, în cele ce urmează, cîteva mai semnificative: Criticînd concepția larg răspîndită în literatura de specialitate potrivit căreia răspunderea juridică se definește ca 76 RECENZII ȘI NOTE DE LECTURA obligația celui ce a săvîrșit o faptă ilicită de a suporta o sancțiune juridică, autorul arată că noțiunea de răspundere exprimă mai mult decît o simplă obligație. în opinia autorului „răspunderea juridică este complexul de drepturi și obligații conexe care — potrivit legii — se nasc ca urmare a săvîrșirii unei fapte ilicite și care constituie cadrul de realizare af constrîugerii de stat prin aplicarea sancțiunilor juridice în scopul asigurării stabilității raporturilor sociale și al îndrumării membrilor societății în spiritul respectării ordinei de drept“ (p. 31—32). Explicînd această definiție, autorul precizează că răspunderea juridică materializează în toate cazurile reacția negativă prin care societatea dezaprobă și condamnă pe autorii de fapte ilicite. Drept urmare, indiferent de forma în care se prezintă, răspunderea juridică — direct sau indirect — într-o formă oarecare, pune întotdeauna față în față statul ca păzitor -al ordinei juridice și autorul faptei .ilicite care prin conduita sa a știrbit integritatea acestei ordini. Răspunderea juridică se prezintă sub diferite forme, a căror cunoaștere și delimitare are o importanță teoretică și practică majoră. Cu toate acestea, pînă în prezent, în literatura noastră juridică nu au fost elaborate criteriile de clasificare a formelor de răspundere. Autorul propune două asemenea criterii (p. 49 și urm.), și anume: — natura și importanța socială a interesului lezat prin fapta ilicită și — particularitățile definitorii ale conduitei ilicite din punct de vedere al normei juridice încălcate și al interesului social lezat. Cercetînd principiile generale ale răspunderii juridice, autorul constată că acestea reflectă cerințele esențiale ale principiilor generale ale dreptului (p. 88). Ele sînt idei călăuzitoare ale tuturor normelor incidente în materia răspunderii juridice și exprimă ceea ce este comun și general tuturor formelor de manifestare ale acesteia. în lucrare sînt prezentate și analizate următoarele principii generale ale răspunderii juridice: principiul legalității, principiul răspunderii numai pentru fapte ilicite săvîrșite cu vinovăție, principiul non bis in idem și principiul celerității tragerii la răspundere. Autorul arată că pentru existența răspunderii juridice, indiferent de forma în care aceasta se prezintă, sînt necesare patru condiții minimale și anume: un subiect responsabil, o faptă ilicită, vinovăția subiectului și un raport de cauzalitate între fapta ilicită și urmările so-cial-negative apărute în planul relațiilor sociale. în concepția autorului, subiect al răspunderii juridice este persoana fizică sau juridică obligată să suporte consecințele care decurg din aplicarea sancțiunii juridice (p. 107). Persoana fizică poate deveni subiect al răspunderii juridice numai dacă îndeplinește două condiții, și anume: are capacitate de a răspunde și dispune de libertate de acțiune. Cît privește capacitatea de a răspunde, aceasta este o noțiune explicată și definită, pentru întîia oară în literatura noastră juridică, în cartea pe care o recenzăm. Prin capacitatea de a răspunde autorul desemnează aptitudinea persoanei fizice-de a da socoteală în fața organelor juris-dicționale de fapta ilicită ce a săvîrșit,. de a evalua corect sancțiunea juridică ce corespunde acestei fapte și de a suporta consecințele negative pe care exercitarea constrîngerii de stat, cu ocazia aplicării și executării acestei sancțiuni, le presupune ca necesare și inevitabile.. în lucrare este definită și conduita ilicită ca fiind împrejurarea care determină nașterea raportului juridic de constrângere. Autorul arată că toate faptele ilicite, indiferent de forma pe care o îmbracă — infracțiuni, contravenții, abateri disciplinare sau delicte civile —r sînt antisociale, antijuridice și imorale (p. 130). Faptele ilicite sînt antisociale pentru că prejudiciază relațiile sociale; ele sînt antijuridice deoarece contravin normelor juridice prin care se impune sau se interzice să se facă ceva, și, în fine, sînt imorale pentru că lezează nu numai norme juridice, ci deopotrivă, lezează și norme morale. Vinovăția este definită ca fiind atitudinea autorului faptei ilicite — în timpul comiterii acesteia — față de fapta respectivă și urmările ei social-negative-(p. 159). Sub aspect psihologic, vinovăția înglobează în conținutul ei procesul psihic care premerge și însoțește consumarea conduitei ilicite. în fine, între condițiile răspunderii juridice autorul menționează și raportul de CRONICA 77 cauzalitate. în această ordine de idei el definește cauza și efectul. Pe plan juridic, se arată în lucrare, fenomen-cauză este întotdeauna o activitate conștientă care cade sub incidența normelor juridice, deci un fapt juridic (p. 207—208). Nu toate faptele juridice pot fi considerate cauze, ci numai acelea care se manifestă ca acte de conduită ilicită. Drept urmare, efectul se învederează întotdeauna ca o consecință social-negativă, ca un rezultat al faptei ilicite și constituie o periclitare a valorilor sociale juridicește ocrotite. Ca o particularitate a relației cauzale cu valoare juridică, autorul men ționează faptul că și omisiunea poate îndeplini rol de cauză atunci cînd legea instituie obligația de a se acționa într-un anumit fel, iar această obligație nu este respectată (p. 212). Cartea este scrisă într-un limbaj clar și caracterizată prin logica argumentărilor pe care le conține, prin rezolvări teoretice interesante și originale, răspunsuri la multe din problemele pe care le ridică răspunderea juridică. Ea ni se pare remarcabilă prin însăși faptul că este prima de acest gen din literatura noastră juridică. GtJNTHER H. TONTSCH CRONICĂ Participări la manifestări științifice în țară • Sesiunea științifică anuală a corpului didactic de la Universitatea „Babeș— BolyaU, organizată în zilele de 7—8 iunie 1974, a fost dedicată celei de a XXX-a aniversări a eliberării patriei, celui de al Xl-lea Congres al Partidului Comunist Român și împlinirii a 1850 ani de viață municipală a Clujului. Comunicările prezentate de cadrele didactice ale facultății noastre au fost axate pe tematica mai largă a perfecționării activității statului nostru socialist și apărării proprietății socialiste prin mijloace juridice. în prima zi a sesiunii au fost susținute zece referate: conferențiar dr. Dumitru F i r o i u, în legătură cu esența puterii de stat in perioada 23 august 1944 — 6 martie 1945; conferențiar dr. Ion D e-1 e a n u, Organele de partid și de stat — expresie a creșterii rolului conducător al partidului; conferențiar dr. Gheorghe B o b o ș, Cu privire la definirea funcțiilor statului socialist; profesor dr. T u-dor Drăganu, Actele organelor de partid și de stat subordonate Marii Adunări Naționale; lector dr. 11 i e I o v ă-n a ș, Noțiunea deciziei administrative și categoriile ei; asistent loan Santai (Sibiu), Delimitarea dreptului administrativ de știința administrației de stat; prof. dr. Ludovic Takăcs, Locul dreptului internațional public în sistemul juridic al statelor; profesor dr. loan G 1 i g a, Categoria contravențiilor la disciplina financiară; asistent dr. D u r i d o Bu i a, Reprezentarea în dreptul roman; lector. Gheorghe 11 i e s c u (Sibiu), Implicații ale relației dintre „valoarea economică" și „procesul de valorizare juridică". Cea de a doua zi a sesiunii a continuat cu expunerea următoarelor comunicări: asistent Ionel Reghin i, Unele aspecte ale răspunderii pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie; prof. dr. Gheorghe F e k e t e, Apărarea drepturilor nepatrimoniale în cazul grefărilor de organe; lector Edith Kovâcs, Unele considerații privind neînțelegerile pr e contractuale; prof. dr. V i r g i 1 C â m-p i a n u, Răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere colectivă a unităților socialiste; conferențiar dr. P a u l-A ndrei Szabo, Considerații privind noul regulament al Comisiei de arbitraj de pe lîngă Camera de Comerț și Industrie a R. S. România; lector dr. Ion Mircea, Unele aspecte ale vinovăției din conținutul infracțiunilor contra avutului obștesc; lector dr. L u - 78 CRONICA ci a Moldova n, Sesizarea organului de urmărire penală; asistent G ii n t h e r T o n t s c h, Precizări privind sensul noțiunilor de „ședință secretă" și „ședință nepublică" în Codul de procedură penală; prof. dr. Oliviu Stoica, Considerații privitoare la încadrarea juridică a uciderii din culpă săvîrșită de către un conducător de autovehicul aflat în stare de intoxicație alcoolică. Lucrările sesiunii s-au desfășurat într-un climat de lucru, pe marginea comunicărilor prezentate purtîndu-se vii discuții. Valoarea științifică a referatelor a asigurat, și de această dată, reușita a-ccstei manifestări științifice, constituind totodată și un prilej de omagiu semnificativelor evenimente cărora le-a fost dedicată. e Participînd la Conferința internațională de istoria dreptului, ce a avut loc la Constanța-Mamaia, între 12—14 septembrie 1974, conferențiar dr. Dumitru Firoiu a susținut comunicarea Idees avancees dans Ies ades constitu-tionnels de la revolution bourgeois-de-mocratique des pays roumains. 0 La sesiunea științifică a comitetelor județean, municipal și al centrului universitar Cluj-Napoca (11—12 iulie 1974), dedicată celei de a XXX-a aniversări a eliberării și Congresului al Xl-lea al partidului, conferențiar dr. Ion Deleanu a prezentat comunicarea Dreptul — instrument de rezolvare a unor contradicții sociale în țara noastră; iar conferențiar dr. Dumitru Firoiu comunicarea Evoluția constituțională a statului român după 23 august 1944 — expresie a luptei poporului nostru, sub conducerea P.C.R., pentru democrație și socialism. 0 în zilele de 8—9 iulie 1974 a avut loc sesiunea de comunicări organizată de Școala interjudețeană de partid Cluj-Napoca, dedicată acelorași evenimente din anul 1974, în cadrul căreia conferențiar dr. Dumitru Firoiu a susținut referatul Considerații asupra esenței puterii de stat în perioada 23 august 1944 — 6 martie 1945 a revoluției populare din România, iar conferențiar dr. Ion Deleanu referatul Organele de partid și de stat — expresie a creșterii rolului conducător al partidului și al dezvoltării democrației socialiste. Participări la manifestări științifice in străinătate. în baza legăturilor strînse existente între facultatea noastră și Facultatea de drept din Pecs (R. P. Ungară), lector dr. Lucia M ol d o v a n și conferențiar dr. I o an Z i n v e 1 i u au efectuat o vizită de schimb de experiență și s-au informat de preocupările didactice, științifice și obștești ale colegilor maghiari. Schimbul de opinii, și-a pus, ca și în anii pre-cedenți, din nou în evidență utilitatea. Profesor dr. doc. A u r eli a n I o n a ș-c u a participat, în luna octombrie 1974, ca delegat oficial al Academiei de Științe sociale și politice, la cel de al IX-lea Congres internațional de drept comparat (Teheran), prezentînd raportul general despre Le droit d’auteur — radio, tele-vision. în cursul anului trecut, profesor dr. doc. Aur eli an lonașcu a mai participat la o masă rotundă organizată la Geneva în 30 mai 1974 prezentînd Principiile dreptului familiei îrc România, și a ținut o conferință despre Proprietatea socialistă cu corolarul ei proprietatea personală, personalitatea juridică a întreprinderilor economice și contractele economice (în limba franceză), în cadrul manifestărilor științifice „Kieler Woche“. Conferința a fost audiată, la 12 iunie 1974, de un mare număr de studenți ai Facultății de drept din Kiel (R. F. Germania). Publicări de manuale și cursuri universitare Profesor dr. E r n e st Lupa n, asistent L i vi u Pop, asistent Ionel R e g h i-n i, Noțiuni de drept și legislație agrară, Centrul de multiplicare al Institutului Agronomic ,,Dr. Petru Groza“, Cluj, 1974, 321 P- Lucrarea se adresează, în primul rînd, studenților de la secția agrară a facultăților de economie, dar în același timp poate fi utilizată cu folos și de către inginerii agronomi și de alți specialiști agricoli, ele toți cei care lucrează în domeniul agriculturii și doresc să obțină cunoștințe elementare de drept și de legislație agrară. CRONICA 79 Cursul cuprinde două părți. în partea I sînt expuse principalele noțiuni cu privire la stat și drept, iar în partea a Il-a sînt tratate problemele reglementărilor juridice în vigoare care privesc activitatea întreprinderilor agricole de stat, cooperativelor agricole de producție, asociațiilor intercooperatiste, gospodăriilor personale ale țăranilor cooperatori etc. Lucrarea este o primă încercare de a alege cele mai importante și necesare probleme și de a le sistematiza în. așa fel, ca cei cărora se adresează să înțeleagă și să reușească să și le însușească fără dificultăți deosebite, dobîndind astfel cunoștințele juridice necesare pentru desfășurarea unei activități practice corespunzătoare în agricultură. Avînd la bază o bogată bibliografie, cursul reflectă în același timp cele mai recente documente de partid și de stat privind agricultura țării noastre. Conferențiar dr. I o a n Zi n vel iu, Drept civil, Contracte speciale, II, Centrul de multiplicare al Universității „Ba-beș-BolyaU, Cluj, 1974, 165 p. Pe linia preocupării de a asigura, cît mai rapid, acoperirea cu cursuri și manuale a disciplinelor de studiu, s-a extins la facultatea noastră sistemul publicării lor pe părți sau fascicole. O expresie a acestei metode este și cursul de contracte speciale, elaborat de conferențiar dr. loan Zenveliu. Continuînd tratarea principalelor contracte de drept comun, cunoscute în dreptul nostru civil, autorul se ocupă în această parte a cursului de cercetarea contractelor de locațiune, închiriere a suprafețelor locative, mandat (cu și fără reprezentare), împrumut, depozit, societate, asigurare, rentă viageră, întreținere și tranzacție Se remarcă tendința de actualizare a problematicii cursului, care reiese din analizarea minuțioasă, în lumina actualei legislații, a contractului de închiriere, a mandatului fără reprezentare și a contractului de asigurare, precum și din numeroasele trimiteri la practica judecătorească. Sistematizarea materialului și claritatea redactării sînt aspecte care conferă valoare didactică lucrării. Lector, dr. 11 i e Io vănaș, Drept administrativ și elemente ale științei administrației, Centrul de multiplicare al Universității „Babeș-Bolyai“, Cluj, 1974, 372 p. Cuprinzînd, în acord cu programa inițiată încă în anul universitar 1970/71, nu numai probleme de .drept administrativ, ci și elemente ale științei administrației, cursul întocmit de lector Uie lovănaș este pus astfel în acord cu felul nou de abordare a problematicii administrației de stat, cu încercarea de fundamentare a unei ramuri a științelor sociale — știința administrației, a cărei scop este cercetarea multilaterală a administrației de stat. în sistematizarea materialului doctrinar și normativ vast (are la bază materialul legislativ și documentar apărut pînă la data de 30 martie 1974), autorul a recurs la împărțirea problemelor în patru părți, subîmpărțirile fiind capitolele, secțiunile și paragrafele. -Astfel. în partea I autorul tratează noțiunea administrației de stat, dreptul administrativ ca ramură autonomă a sistemului unitar al dreptului socialist, știința dreptului administrativ și știința administrației, principiile fundamentale de organizare și activitate a organelor administrației de stat. Partea a Il-a, consacrată analizei organelor administrației de stat și cadrelor lor, cuprinde o analiză a teoriei generale a organului administrativ, a organelor centrale și locale ale administrației, unităților economice și instituțiile so-cial-culturale de stat, a cadrelor administrației de stat și a preocupărilor de perfecționare a acesteia. Partea a IlI-a este rezervată activității administrației de stat, insistîndu-se asupra actelor de drept administrativ, a faptelor juridice materiale și altor acte juridice ale organelor administrative, cît și asupra operațiunilor tehnice materiale ale acestor organe. în fine, ultima parte tratează controlul activității executive și metodele de asigurare a înfăptuirii sarcinilor administrației de stat. Bogata documentare, ținută la curent și cu cele mai recente documente de partid în materie este însoțită de o redactare clară, accesibilă și riguros sistematizată. Cursul devine astfel un instrument util nu numai în procesul educațional juridic, ci și un îndreptar pentru toți practicienii dreptului administrativ. Profesor dr. Gheorghe Fekete, Drept civil, Persoanele juridice, Centrul 80 CRONICA de multiplicare al Universității „Babeș-Bolyai“, Cluj, 1974, 87 p. Lucrarea este o parte a cursului de drept civil care se predă studenților anului I al facultăților de drept. Pe parcursul a șapte capitole sînt înfățișate principalele probleme privind persoanele juridice ca subiecte ale raporturilor de drept civil: elementele constitutive ale persoanelor juridice; înființarea și înregistrarea persoanelor juridice; capacitatea civilă a persoanelor juridice; reorganizarea persoanelor juridice; dizolvarea persoanelor juridice; statul socialist ca persoană juridică; întreprinderile și organizațiile economice de stat ca persoane juridice. Prin stilul explicit și cursiv și prin temeinica analiză pe care autorul o face instituțiilor juridice, lucrarea dobîndește valoare didactică și științifică, fiind o reușită contribuție la studiul persoanelor juridice. Susțineri de teze de doctorat La 22 mai 1974 Si mi n Sabada-ghian Shayesteh (Iran) și-a susținut în cadrul specialității dreptului internațional public (conducător științific: prof. dr. Ludovic Takacs) teza intitulată Regimul juridic internațional al Golfului Persic. în 3 iulie 1974, Nina Maria M e-d r e a, doctorandă la disciplina drept civil (conducător științific: prof. dr. doc. Aurelian lonașcu), a susținut cu succes teza cu titlul Contractul de întreținere. Din problematica aceleiași specialități — dreptul civil — face parte și teza Răspunderea civilă pentru prejudiciile cauzate de lucrurile pe care le avem sub pază, întocmită de Gheorghe T o m-ș a și susținută la data de 12 octombrie 1974. La 1 noiembrie 1974, asistent universitar Dur i do Buia, cadru didactic al facultății noastre, și-a susținut, în cadrul doctoranturii organizate la disci plina drept roman (conducător științific: prof. dr. doc. Vladimir Hanga), teza despre Formalismul în dreptul roman. în fine, în data de 9 noiembrie 1974, Tudor Grade a, doctorand la disciplr na drept civil, a prezentat spre susțin< re teza intitulată Exercitarea drepturilor civile în conformitate cu scopul lor economic și social și regulile de conviețuire socialiste. Menționăm că, începînd cu anul 1974 doctoratul este organizat la zece discipline: teorie generală a statului și dreptului (îndrumător științific de doctoranzi: prof. dr. Janos Demeter); drept constituțional și drept administrativ (prof. dr. Tudor Drăganu); drept financiar (prof. dr. loan Gliga); istoria dreptului românesc și dreptul roman (prof. dr. doc. Vladimir Hanga); drept civil (prof. dr. doc. Aurelian lonașcu); drept procesual civil (prof. dr. Grațian Porumb); dreptul muncii (prof. dr. Virgil Câmpianu); drept internațional public (prof. dr. Ludovic Takacs). Vizite din străinătate în anul trecut facultatea noastră a fost vizitată de patru cadre didactice de la Facultatea de drept din Pecs (R. P. Ungară), vizită efectuată în cadrul acordului existent între facultăți. Conferențiar dr. S z i t a Janos, specialist în istoria dreptului, ne-a vizitat între 9—15 septembrie 1974, conferențiar dr. B r u-h â c s Janos, (drept internațional public) și lector dr. Ivâncsics Imre, (drept administrativ), între 12—18 decembrie 1974; de asemenea, între 25 noiembrie — 2 decembrie 1974 s-a aflat la Cluj-Napoea lector, dr. T r e m m e 1 F 1 o r i a n, specialist în drept procesual penal și criminalistică. Oaspeții au fost primiți de conducerea facultății și au avut schimburi de opinii utile cu colegi, în probleme legate de domeniile comune de preocupare. I. P. Cluj? Municipiul-Cluj-Nopoca, cd. 376 în cel de al XX-lea an de apariție (1975) Studia Universitatis Babeș — Bolyai cuprinde fasciculele; matematică fizică chimie geologie—geografie biologie filozofie științe economice științe juridice istorie filologie Ha XX roAy H3AaHHH (1975) Studia Universitatis Babes — Bolyui buxoaht BbinycKaMH: MaTeMaTHKa (})H3HKa XHMH51 reojiorHH—reorpa4)H5i 6HOJIOFHH (J)HJIOCO(j)HH ’aKOHOMHnecKHe HayKH lopRAHqecKHe aayKH HCTOpHH (JjHJIOJIOFHH Dans leur XX-e annee de publication (1975) Ies Studia Umversitaiis Babeș —Bolyui comportet Ies fascicules suivantes; mathematiques physique chimie geologie—geographie biologie philosonhie Sciences economiques Sciences juridiques histoire philologie