ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE filiala iași STUDII $1 CERCETĂRI FILOLOGIE ANUL VIII FASC. 1 19 5 7 EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÎNE ----------- COMITETUL DE REDACȚIE --------------------- Acad. R. CERNĂTESCU, acad. I. NITULESCU, acad. V. RĂȘCANU, acad. I. ENESCU, prof. M. HAIMOVICT, membru corespondent al Academiei R. P. R.a prof. C. SANDU-VILLE, membru corespondent al Academiei R. P. R., prof.Cr. SIMIO- NESCU, membru corespondent al Academiei R. P. R. Redactor responsabil acad. O. MAYER ACADEMIA REPUBLICII POPULARE R O M î N E FILIALA IAȘI STUDII ȘI CERCETĂRI ȘTIINȚIFICE FILOLOGIE Anul VIII $ U a r Fasc. 1, 1957 Fag, V. ARVINTE — Terminologia exploatării lemnului și a plutăritului 1 AL. DIMA — Preocupări de teorie literară la V. A. Urechia 187 I, LĂZĂRESCU — Științele naturii la „Romînia literarăc< (1855) . . 199 AKA^EMUa PyMMHCKOfl HAPOAHOfi PECEYB.îIMKM H C C K II ii $ H JI H A H y H E H bl E TPYAbl K HCCAE4OBAHHH 0HJIOJIOFHH TOA H3A. ÎPffiAHME Bbin. 1, 1957 CTp. B. APBHHTE — TepMHHOJiornH jieconpoMbiuijieHHOCTH h cnjiasa Jieca . 1 ATI. flHMA — Sanamn B. A. YpeKe no Teopnn jiHTepaTypbi 187 H. J1333PECKY — EciecTBeHHbie nayKH b jKypnajie „PoMbiHna jiMiepapa" (1855 r.).......................................................................199 ACADEMIE DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE FILIALE DE J A S S Y fiTUDES ET RECHERCHES SCIENTIFIQUES PH ILOL OGIE Annee VIII S O M M A I R E L 1957 Pag. V. ARVINTE — La terminologie de l’exploitation forestiere et du trans- port par Ies trains de bois ...... 1 AL. DIMA — Preoccupations de theorie litteraire chez V. A. Urechia 187 I. LĂZĂRESCU — Les Sciences de la nature dans la revue „Romînia lite- 199 rară“ (1855). ....................................... ACADEMIA R. P. R. FILIALA IAȘI STUDII ȘI CERCETĂRI ȘTIINȚIFICE FILOLOGIE Anul VIII (1957), Fasc. 1 TERMINOLOGIA EXPLOATĂRII LEMNULUI ȘI A PLUTĂRITULUI DE V. ARVINTE Comunicare prezentată la 26 iulie 1 )57 în ședința Filialei Iași a Academiei R. P. R. INTRODUCERE Terminologia populară romînească a diferitelor îndeletniciri s-a bucurat în trecut de atenția a numeroși cercetători, care au dat la iveală lucrări valoroase în această privință. Este destul să ne gîndim la scrieri de felul celor întocmite de Fr. Dame, încercare de terminologie poporană romînă. Gr. Antipa, Pescăria și pescuitul în Romîniay T. Pamfile, Agricultura la romini^ și multe altele de acest fel. Majoritatea cărților de acest gen aparțin unor cercetători pentru care luarea în considerație a profesiunilor rurale, implicînd și înregistrarea termenilor populari co- respunzători, nu-i obliga la nici un fel de explicații de natură lingvis- tică. Autorii lor priveau obiectul cercetării în primul rînd din punctul de vedere al etnografului, care, trebuind să descrie obiectele de civili- zație materială, este obligat, prin forța lucrurilor, să noteze și cuvintele pe care oamenii anchetați de el le folosesc. Fără îndoială că această muncă a fost de mare utilitate pentru lingviști, căci lucrările de lexi- cologie, în primul rînd dicționarele, au putut să se îmbogățească astfel cu mult material terminologic inedit. în același scop au servit și cule- gerile folclorice, care cuprind, de asemenea, numeroase cuvinte ce țin de îndeletnicirile zilnice ale țăranului romîn. Nu lipsesc însă nici studii asupra unor termeni profesionali făcute de specialiști în știința limbii. Aceștia vin în lucrările lor cu un punct de vedere propriu, caracterizat, în primul rînd, prin tendința de a explica termenii, de a le clarifica etimologia, de a le stabili, deci, evoluția sensului și a formelor. Pe lingviști îi interesează apoi locul ocupat de terminologia unei profesiuni în ansamblul lexicului al unei 1) Vezi și Al. Bocănețu, Terminologia agrară în limba romînă; S. FI. Marian, Ornitologia poporană romînă și Insectele în limba, credințele și obiceiurile romînilor;Z.P anțu, Plantele cunoscute de poporul romîn; M. Băcescu, Peștii așa cum îi vede țăranul romîn. 2 V. ARVINTE 2 limbi. Nu-i străină de preocupările lor nici grija de a stabili vechimea acestor cuvinte, de a clarifica proveniența lor din diferitele limbi stră- ine, după cum chestiunea repartiției teritoriale, după graiuri și dialecte, a acestora este iarăși pentru ei de o mare însemnătate. în acest sens i s-a acordat o atenție specială la noi îndeosebi terminologiei legate de stînă și păstorit, iar meritul lui Ov. Densusianu de a fi fost primul care să fi văzut, în numeroasele sale lucrări cu acest obiect, importanța acestei îndeletniciri străvechi în viața poporului și a limbii romîne este de multă vreme unanim recunoscut. în afară de Ov. Densusianu, pro- blema păstoritului și a terminologiei sale a pasionat pe mulți alți cer- cetători, dar nu este cazul să insistăm asupra lor. Vom adăuga însă că, în afară de păstorit, și alte domenii au trezit interesul lingviștilor. De pildă, terminologia legată de creșterea cailor s-a bucurat de cercetări amănunțite făcute de S. Pop și de Șt. Pașca (v. „Dacoromania“, V, 1929). Alte exemple în acest sens nu credem că mai este necesar să mai amintim acum, pentru că nu stă în intenția noastră de a da, nici într-un mod cu totul incomplet, informațiile bibliografice asupra ches- tiunii în discuție. Am dorit numai să subliniem că preocupări de ter- minologie populară romînească au existat în trecut și ele s-au datorat atît etnografilor, cît și celor care se interesează de problemele limbii. Cu toate acestea, o serie de îndeletniciri populare au fost incomplet, sau chiar de loc, cercetate. Chiar pentru cele despre care avem deja lu- crări ample pot fi încă spuse lucruri noi, căci ne aflăm aici într-un domeniu unde prefacerile lexicale se petrec cu mare ușurință. Terminologia pădurăritului și a plutăritului, care constituie obiec- tul lucrării de față, nu a fost lipsită nici ea de atenția unor cercetă- tori. Ca și în cazurile precedente, primii care s-au ocupat cu adunarea ei din gura lucrătorilor forestieri au recurs tot la maniera etnogra- fică de a prezenta materialul. Lucrările cu cuvinte legate de pădurărit, construirea plutelor etc. cuprind adeseori în ele termenii tehnici înso- țiți de explicațiile cu ajutorul obiectelor desenate, fără lămuriri de na- tură strict lingvistică. Alteori, și aceasta în cele mai multe cazuri, cei care se ocupă cu terminologia silvică dau simple liste de cuvinte și de sensuri, în ordine alfabetică sau pe grupuri de sinonime. Printre cei care au contribuit în chip remarcabil la cunoașterea termenilor fores- tieri trebuiesc amintiți M. Ittu, I. Ciupală, M. An ani a, ingineri sau tehnicieni silvici, Al. Viciu (pentru plutăritul pe Mureș) și mulți alții despre care va fi vorba în decursul lucrării. Cea mai mare parte a ac- tivității de înregistrare a termenilor folosiți în exploatările de pădure s-a desfășurat în jurul publicației scoase, încă din anul 1886, de socie- tatea „Progresul silvic“ și intitulată „Revista pădurilorcc. Întinzîndu-se pe o perioadă de mai bine de o jumătate de secol, această publicație conține interesante contribuții în problema pe care ne-am propus să o cercetăm. Revista întreținea o rubrică dedicată terminologiei silvice unde, însă, numai din cînd în cînd apăreau materiale noi, căci cei cu astfel de preocupări erau puțini la număr. Se manifestă în paginile ei și un interes, Ia fel de sporadic, pentru istoricul exploatărilor fores- tiere din țara noastră. în afară de „Revista pădurilor“, și alte publicații, 3 TERMINOLOGIA EXPLOATĂRII LEMNULUI 3 care vor fi amintite la timp, cuprind termeni silvici. în general însă, materialul publicat nu-i prea numeros în comparație cu ceea ce se gă- sește în realitate pe teren. De aceasta ne-am putut da seama cu prilejul anchetelor efectuate în regiunea păduroasă a Moldovei, în Bucovina și în Maramureș, unde îndeletnicirea pădurăritului este ocupația de bază a oamenilor. Această afirmație o vom dovedi cu materialul de fapte care urmează, în mare parte necunoscut de vechile studii și nici de dicționarele romînești existente. Lucrarea de față numai în rare cazuri va recurge la termenii dați în lucrările autorilor anteriori, mai ales atunci cînd se vor constata diferențe între situația actuală și cea re- flectată de lucrările mai vechi. înainte însă de a trece Ia problemele pe care le ridică terminolo- gia pădurăritului, considerăm că sînt necesare cîteva observații cu ca- racter general asupra a ceea ce se numește lexic profesional, terminologie profesională, limbaj profesional etc. Expresiile acestea se referă la o realitate ușor de sezisat. Este vorba de una din ramificațiile sociale ale limbii naționale. Trăsătura specifică a acestor ramificații este dată de lexicul lor aparte, special. Limbajul diferitelor profesiuni recurge însă tot la structura gramaticală și la fondul principal lexical al limbii co- mune. A studia terminologia unei profesiuni înseamnă a face, așadar, lexicologie în primul rînd. în lumina studiilor recente de lexicologie, în care valoarea fiecărui cuvînt, în ansamblul lexicului, este jude- cată după întrebuințarea lui mai mare sau mai mică de către indi- vizii vorbitori, stabilindu-se astfel dacă acel cuvînt este din fondul principal sau din restul vocabularului, trebuie spus că termenii profe- sionali, cu puține excepții, nu se grupează printre elementele impor- tante ale vocabularului, acelea care „circulă" mai mult, cum spunea Hasdeu, ci, dimpotrivă, că ei îngroașă numărul mare al cuvintelor cu o întrebuințare redusă, cu o „circulație" restrînsă numai la un grup mic de specialiști. Nu rezultă însă de aici că unii dintre acești termeni nu au putut să capete, în anumite condiții, o mare circulație, și deci importanță, în lexicul unei limbi, privit în totalitatea lui. Printre elementele care pă- trund din restul vocabularului în fondul principal, proces ce se petrece neîncetat în evoluția limbajului, se pot afla și cuvinte aparținînd lexi- cului profesional. în această situație sînt mai cu seamă termenii fun- damentali din fiecare îndeletnicire, cei generali, legați de realități cunoscute de întreaga colectivitate lingvistică. Aceștia merg alături de celelalte elemente importante ale lexicului unei limbi. Dar, de obicei, cuvintele profesionale au o răspîndire redusă, sînt cunoscute de puțini oameni și nu pot avea, de aceea, dreptul de a ocupa un loc central în lexicul limbii comune. Mai mult încă, ele sînt într-o continuă înnoire. De alt- fel, aceasta este trăsătura caracteristică a cuvintelor care aparțin celui de al doilea compartiment al lexicului. Procesul de schimbare are loc și în domeniul fondului principal, dar el este aici mult mai lent. în restul vocabularului, apariția unor elemente noi și înlăturarea unor cu- vinte învechite se produce necontenit. Cu atît mai mult vor avea loc asemenea schimbări în domeniul termenilor tehnici profesionali care, 4 V. ARVINTE 4 aparținînd tot restului vocabularului, sînt direct legați de activitatea de producție, de unelte și procese tehnologice, despre care se știe că sînt într-o continuă prefacere și înnoire. Poate că în nici un alt com- partiment al lexicului schimbarea aceasta, determinată de legătura di- rectă cu nivelul tehnicii de producție, nu-i mai evidentă ca aici. Orice modificare la nivelul procesului de producție se reflectă pe plan lin- gvistic prin apariția unor cuvinte noi sau prin dispariția celor depășite. Faptul este prea cunoscut ca să mai fie nevoie să insistăm. Adăugăm numai că în discuțiile următoare el va fi folosit ca unul din criteriile fundamentale în lămurirea constituirii în decursul timpului a termino- logiei silvice din zona anchetată. în ciuda faptului că sînt într-o continuă prefacere și că sînt cu- noscute de puțini oameni, cercetarea cuvintelor care țin de anumite îndeletniciri ridică probleme importante pentru istoria limbii sau pen- tru istoria poporului. Acești termeni vorbesc prin ei înșiși despre rela- țiile economice și sociale create într^un anumit moment din evoluția unui popor, despre influențele străine determinate de anumite raporturi etnografice de pe teritoriul țării respective. Ei merită, de aceea, toată atenția cercetătorilor. O altă chestiune preliminară este aceea cu privire la raportul din- tre terminologia profesională populară, unde se încadrează și cuvintele care sînt legate de pădurărit, și terminologia marilor întreprinderi in- dustriale sau a diferitelor ramuri ale științei și tehnicii. Cu toate că în ambele cazuri avem de-a face tot cu ramificații ale limbii comune după profesiuni, între aceste două realități există cîteva trăsături distinctive. Dintre acestea, ni se pare că pot fi subliniate cîteva. Astfel, termenii aparținînd celei de a doua categorii sînt, în primul rînd, de factură cultă. Cei mai mulți dintre ei sînt fie creații ale învățaților pe baza lexicului latin sau grecesc, fie împrumuturi din aceste limbi cu accepții noi în știința și tehnica modernă. Termenii științifici și tehnici sînt fixați în opere scrise, iar specialiștii se străduiesc să-i folosească în mod corect. Această terminologie cultă se caracterizează apoi printr-o relativă unitate, care, de cele mai multe ori, depășește granițele unei singure țări, căpătînd un caracter internațional. O altă trăsătură impor- tantă a terminologiei tehnice și științifice constă în aceea că ea este legată de mijloace de producție perfecționate, moderne. Față de toate acestea, terminologia diferitelor îndeletniciri populare se caracterizează tocmai prin lipsa unor astfel de trăsături. Ea nu este fixată nici în lu- crări scrise, după care să se ghideze cei care o utilizează1), nu-i nici unitară, căci ea e alta de la grai la grai, de Ia sat la sat, uneori, și, ceea ce-i foarte important, nu-i legată de o tehnică perfecționată, mo- dernă. Prin aceasta, cele două realități se deosebesc între ele. Ar mai putea fi adăugat și faptul că, în timp ce pentru cele mai multe ramuri ale terminologiei științifice și tehnice se poate stabili, cu oarecare ușu- rință, timpul cînd ele s-au constituit ca atare (pentru limba romînă aceasta s-a petrecut cam acum o sută de ani), pentru terminologia di- 1) „Revista pădurilor" a militat pentru crearea unei terminologii silvice unitare, bazată pe lexicul popular al pădurăritului, dar rezultatele par a nu fi fost cele scontate, 5 TERMINOLOGIA EXPLOATĂRII LEMNULUI 5 feritelor profesiuni populare lucrul acesta este mai greu de făcut, căci limbajele profesionale datează de multe veacuri, desigur de la apariția diverselor meserii, și ele nu au fost, ca cele dinții, fixate în scris. Une- ori însă, deosebirea dintre termenii profesionali populari și cei legați de o tehnică avansată este greu de făcut în fapt. Aceasta se datorește pătrunderii tot mai puternice a cuvintelor din cea de a doua categorie în uzul meseriașilor de la sate. Dacă ne referim la situația de pe tere- nul limbii romîne, aceasta se constată îndeosebi în domeniul termino- logiei fierăriei, tîmplăriei etc., care sînt tributare terminologiei din întreprinderile similare ale marii industrii. Fenomenul pătrunderii aces- tor cuvinte tehnice face parte din procesul mai mare, observat în zilele noastre, al adoptării de către masele populare a formelor și cuvintelor din limba cultă, care se bucură de un tot mai accentuat prestigiu. Ace- eași situație am putut-o constata și în domeniul terminologiei profe- sionale a pădurăritului, a transportului lemnului cu plutele și a gaterului țărănesc. Deși cei mai numeroși termeni ce vor fi luați în discuție au un caracter popular, în toate momentele mai importante din această ramură de producție pot fi auzite și cuvinte tehnice împrumutate din limba literară. în această privință, nu poate fi ignorată influența teh- nicienilor și a inginerilor silvici. Cu toate acestea, terminologia silvică ce urmează a fi prezentată are un caracter popular pregnant^ în sensul pe care i l-am atribuit mai sus acestui cuvînt. Materialul lexical al lucrării de față provine, în cea mai mare parte, din satele de pe valea Bistriței, îndeosebi de la Bicaz către izvoarele acesteia, și din cîteva localități din Maramureș. Extinderea cercetării și în satele Vișeul de Sus, Moisei și Borșa din Maramureș a fost determinată de constatarea existenței unor termeni specifici lucră- torilor sezonieri maramureșeni, întîlniți în satele de pe Valea Bistriței. Pentru a se putea stabili asemănările și deosebirile care, după cum se va vedea mai departe, există între terminologia din aceste două regiuni, s-a considerat necesară și o deplasare pe celălalt versant al Prislopului, în satele care .se bucură de o faimă deosebită (e vorba în primul rînd de Borșa) în privința îndemînării locuitorilor lor în această profesiune. De asemenea, mai rar, vor fi amintite și unele localități din Bucovina. Cîteodată au fost notate cuvintele ce țin de pădurărit și din alte lo- calități situate în apropierea bazinului rîului Bistrița, cum ar fi, de pildă, Boroaia, Humulești, Pipirig, Vatra Moldoviței și altele, cu pri- lejul unor anchete nu prea extinse. Materialul din Vatra Moldoviței provine de la un informator ocazional, originar din această localitate, întîlnit întîmplător. Anchetele, începute din anul 1951, au fost întreprinse de unii membri ai Catedrei de limba romînă de la Facultatea de istorie-filo- logie și de membri ai Colectivului de lingvistică al Filialei Iași a Aca- demiei R.P.R. La anchete au participat prof. G. Istrate, în calitate de conducător, Ecat. Teodorescu, N. A. Ursu, Al. Andriescu, Șt. Giosu și V. Arvinte. Materialul care provine din satul Poiana Stampei a fost adunat de Gh. Bodor din colectivul de lingvistică de la Academie. Se- lectarea, din întregul material dialectal cules, a fișelor referitoare la V. ARVINTE 6 terminologia forestieră, clarificarea unor sensuri și, uneori, și a cîtorva etimologii, parcurgerea unor publicații cu termeni forestieri și redacta- rea unui glosar provizoriu al termenilor, de obicei neînregistrați în dic- ționarele existente, au început să fie făcute încă din anul 1953 de către membrii colectivului amintit. Lucrarea de față pleacă însă direct de la fișe și numai în unele cazuri s-a făcut apel la glosarul redactat ante- rior. Acesta ne-a servit, mai ales, ca punct de plecare Ia alcătuirea glosarului de la sfîrșitul lucrării de față. De asemenea bibliografia mai veche a terminologiei pădurăritului și plutăritului a fost parcursă din nou integral. Nu socotim că sînt necesare alte amănunte asupra felului cum s-au desfășurat anchetele, asupra chestionarelor folosite, a informatorilor. Atîta doar că, în foarte multe cazuri, materialul lexical a fost adunat prin întrebări directe, însoțite de indicarea obiectului respectiv, puse lucrătorilor forestieri pe care anchetatorii îi găseau la locurile lor de muncă, în pădure, la legatul plutelor etc. în redactarea materialului am renunțat la transcrierea fonetică a cuvintelor, din cauză că lipsesc semnele necesare la tipografie. Chiar dacă această dificultate nu ar exista, pentru o lucrare de lexicologie aspectul fonetic al cuvintelor este de minimă importanță. în multe privințe, lucrarea de față va folosi metoda cunoscută sub numele de „cuvinte și lucruri" (Worter und Sachen) la care se recurge adeseori în studiile de lexicologie bazate pe un material ase- mănător cu acela pe care îl ia în discuție lucrarea de față. CAP. I. FORMAREA TERMINOLOGIEI FORESTIERE Prima chestiune pe care o ridică terminologia exploatării fores- tiere și a plutăritului ține de vechimea acestei terminologii, de modul cum ea s-a constituit în decursul timpului. Ea trebuie rezolvată por- nindu-se, în primul rînd, de la vechimea îndeletnicirii pădurăritului și a transportului de lemne pe apă în regiunea indicată. Mai mult decît în orice alt domeniu al limbii, terminologia profesională este legată de activitatea de producție. Dacă aceasta se va efectua cu mijloace teh- nice rudimentare și cuvintele corespunzătoare vor fi puține la număr. Cînd însă procedeele de producție se perfecționează, numărul terme- nilor crește în mod corespunzător. Privit din acest punct de vedere, materialul lexical de care dis- punem ne îngăduia să distingem trei mari straturi terminologice. în primul rînd, este vorba de o serie de cuvinte care amintesc de mij- loace rudimentare în tehnica lucrului la pădure și a transportului de bușteni pe apă sau a prelucrării lor cu ferăstraiele țărănești primitive. Unii din acești termeni, puțini la număr, continuă să fie în uzul aproape al tuturor lucrătorilor din satele anchetate. Nu ne referim aici la termenii generali ai acestei îndeletniciri, cunoscuți, de altfel, de 7 TERMINOLOGIA EXPLOATĂRII LEMNULUI 7 întreaga colectivitate lingvistică romînească, unii din ei pătrunși chiar în fondul principal lexical, ci tot la niște termeni profesionali, care, deși amintesc de exploatările forestiere din vechime, sînt și astăzi foarte uzitați. Este cazul, cum se va vedea îndată, cu cuvinte de felul lui dra~ goman, schelă (de plute) și altele. Alți termeni, deși cunoscuți de infor- matori, sînt întotdeauna însoțiți de remarca, aproape invariabilă, că se spuneau mai înainte. Ca exemplu de acest fel amintim aici cuvîntul dălcăuș. în sfîrșit, unii termeni care apar întîmpiător în documentele moldovenești, foarte puțini Ia număr de altfel, sau în articole scrise de silvicultori către sfîrșitul secolului al XlX-lea și în primele decenii ale secolului nostru, sînt cu totul dați uitării. Inovațiile tehnice survenite între timp le-au grăbit sfîrșitul. Al doilea strat terminologic, care l-a înlocuit aproape pe cel vechi și care se păstrează și astăzi, oferind cercetătorului tocmai materialul cel mai bogat și mai variat, s-a constituit, cu aproximație, către sfîr- șitul secolului trecut și s-a mărit necontenit în toată prima jumătate a secolului nostru. El stă în legătură cu intensificarea, uneori dezastru- oasă, a exploatărilor forestiere în munții Moldovei, ai Bucovinei și în Maramureș din epoca infiltrării aici a capitalurilor străine sau a dez- voltării întreprinderilor capitaliste autohtone. Nu trebuie însă să se tragă concluzia că înlocuirea termenilor vechi s-a produs imediat. Pro- cesul trebuie imaginat ca o suprapunere a termenilor noi peste cei vechi, în urma căreia puțini dintre aceștia din urmă, după o perioadă mai îndelungată de coexistență, au mai putut supraviețui. în această perioadă pătrund, după cum se va vedea, numeroase neologisme de origine franceză (romanică, în general) sau latină, termeni de origine germană, maghiară sau chiar italiană, aceștia din ultimele trei limbi de Ia lucrătorii angajați de întreprinderile din regiune. Un rol important îl va avea și limbajul folosit de specialiștii în problemele de silvicul- tură, de la care țăranii vor deprinde termenii noi ai silviculturii romî- nești, constituită acum ca disciplină științifică în limba națională. Un ultim grup de termeni în cadrul acestei profesiuni poate fi pus pe seama perfecționărilor tehnice recente și a noii organizări a muncii efectuate în timpul din urmă. Cuvintele din acest strat pot fi ușor recunoscute. Ele sînt, totodată, puține la număr. Ne vom opri, pe rînd, asupra fiecărei grupări de termeni din cele stabilite acum, căutînd să ilustrăm cu exemple caracteristicile fiecăreia și să desprindem calea pe care s-a dezvoltat această terminologie popu- lară. Așadar, în cadrul primei părți a lucrării de față vor fi tratate trei mari probleme, corespunzătoare celor trei straturi lexicale pe care le-am distins mai sus. Intîi vor fi discutați termenii care amintesc de exploa- tările făcute în folosul turcilor sau care atestă o tehnică neevoluată, vor urma termenii din epoca intensificării producției forestiere sub capitalism (aici vor fi tratate influențele germană, italiană, ucraineană etc.), pentru ca, în sfîrșit, să fie discutați termenii pătrunși în ultimii ani. în partea a doua a lucrării se va face o prezentare amănunțită a stadiului actual, așa cum a fost el consemnat în anchetele recente, a terminologiei exploatării forestiere și a plutăritului. După un scurt 8 V. ARVINTE 8 capitol asupra ariilor terminologice (ar fi, deci, a treia parte) și altul asupra mijloacelor de îmbogățire a lexicului forestier, va urma un glo- sar al cuvintelor mai importante ale acestei terminologii. A. Vechimea exploatărilor forestiere. Primul strat terminologic De la început trebuie să precizăm, în legătură cu vechimea exploa- tărilor forestiere și a plutăritului pe Bistrița, că nu avem intenția de a face un istoric amănunțit al acestei chestiuni. De altfel, cîteva înce- puturi, fără pretenție, în această privință există. Autorii lor, de obicei specialiști în silvicultură, se mulțumesc, de regulă, cu publicarea unor pasaje din documentele adunate în colecțiile mai cunoscute, fără nici un fel de interpretare. Așa se prezintă, de pildă, articolul semnat de P. Antonescu, Din trecutul pădurilor noastre, în „Revista pădurilor^, anul XXIV (1910), sau acela al lui I. S. Zăvoianu, Din trecutul pădu- rilor noastre. Documente istorice, tot în „Revista pădurilor^, anul XXV (1911), p. 11—14; 139—143. Izvoarele folosite de amîndoi sînt „Uricariul“ lui T. Codrescu, colecția de documente a lui Hurmuzachi, Istoria Romînilor a lui V. A. Urechi a sau alte colecții. Despre situ- ația din trecut a pădurilor din Maramureș nu se face, cum era și nor- mal, pentru că această provincie făcea parte din imperiul austro-ungar, nici o mențiune. în schimb despre pădurile din Bucovina se pot scoate cîteva date din „Orînduiala“ de pădure emisă în timpul împăratului losif al II-lea în 1786. Despre ea va fi vorba îndată. Știri istorice mai numeroase cu privire la exploatările de lemn din Moldova, după cum rezultă din cele două articole citate, apar în secolul al XVIII-lea. Cu siguranță că și mai înainte această îndeletnicire va fi existat, căci munca de tăiere a arborilor pentru nevoile vieții este străveche. Secolul al XVIII-lea se pare că aduce însă pentru Moldova o intensificare a exploatării pădurilor. Acum nevoile împărăței otomane în produse forestiere sînt satisfăcute, în cea mai mare parte, de țările romînești. Un loc important îl are, în această privință, regiunea mun- toasă a Moldovei și îndeosebi bazinul rîului Bistrița. Dar și celelalte păduri, din regiunile deluroase ale țării, iau drumul Constantinopo- lului. Cetățile turcești din Crimeia și din sudul Rusiei primesc lemne din Moldova. Aceasta rezultă, printre altele, din Sama vistieriei pe anul 1763, f. 167, de Ia Arhivele statului din Iași, Tr. 1768, op. II, 2018, nr. 1. în cele două articole din „Revista pădurilorc< acest document nu-i pomenit. Din el aflăm că hanul Crimeii și cetatea Călburului pri- meau cherestea făcută cu cheltuiala vistieriei Moldovei, că spre Cetatea Albă cheresteaua hanului era transportată cu plutele, că pentru con- struirea plutelor erau meșteri anume plătiți. Din acest document men- ționăm termenii care, probabil, denumeau un sortiment lemnos : criș cușaclii („126 lei pe 630 criș cușaclii cîte 24 bani criș^). Alte știri ine- dite asupra exportului de lemne spre imperiul turcesc rezultă și din Sama vistieriei pe anul 1786. (Tr. 1768, op. II, 2018, nr. 3), tot de la Arhivele statului din Iași. Aici, la capitolul „Chereste“, se vorbește de o sumă de 12 670 lei reprezentînd „cheltuiala ce s-au făcut de cei rîn- 9 TERMINOLOGIA EXPLOATĂRII LEMNULUI 9 duiți în părțile țării muntenești la tăetul a 189 bolovani, 24 coți lungul, 12 parmaci ciacciarși, adică tăetul și cărat pînă la Lichișești și trecut Dunărea cu beceturi, cari din poruncă împărătească s-au trimis la Silis- țra“. Ca și în cazul documentului precedent, și acesta de aici nu figu- rează în articolele citate din „Revista pădurilor“. Autorii acestora invocă însă alte documente. Noi ne vom opri puțin mai ales asupra acelora care cuprind și termeni din acea vreme referitori la calitățile de lemn cerute de Poarta otomană. Cum rezultă din hatișeriful împărătesc din 1774 („Uricariul“, VI, p. 442), cheresteaua produsă în munții Moldovei se exporta către Dunăre „din vechime“. Și de acum înainte, cînd se va cere, ea va trebui să fie trimisă pentru trebuința cetăților Rumeliei, iar plata pentru tăiatul și adusul ei să se facă din birul țării de către Bina-emini. Un docu- ment 1776, publicat în „Uricariul“, XIX, p. 380, dă din nou știri în pro- blema pe care o urmărim. El atestă, la fel, exportul lemnului nostru la Constantinopole, ca și atîtea alte documente. în plus, el cuprinde și o serie de termeni forestieri folosiți în epocă. Documentul se referă la veniturile mănăstirii „Sf. Spiridon“ din Iași, rezultate din taxarea lem- nelor exportate. Veniturile proveneau de la șeicele mari „ce se pogoară pe Siret“, de la șeicele mici. Erau apoi taxate diferitele sortimente lem- noase, cu care ocazie sînt înșirate după cum urmează : „de tot catargul ce se pogoară pe Siret“, de la toată cîrma, de tot trinchetul, de tot șirinul mare și mic, de tot „t aht alicul ce se pogoară pe Siret“ de tot dulapul mare și mic, de la grinzi, scînduri de brad și de tei „ce vin pe apă“, de la ușori. Unii dintre termenii aceștia vor dăinui pînă în zilele noastre. Exploatările forestiere se intensifică spre sfîrșitul secolului al XVIII-lea. Din această cauză se vor lua unele măsuri de regle- mentare a tăierii pădurilor, căci continuarea stării de lucruri de pînă acum va face, cu vremea, ca să nu mai fie de unde lua „chereste mare pentru trebuința Țarigradului și altor sar haturi^. Despădurirea a atins codrii merei ai ținutului Covurlui din care cu înlesnire se trimitea la Galați pe plute cherestea pentru nevoile Țarigradului 1). într-o altă știre, din 1799, sînt iarăși consemnate șeici și catarge care veneau pe Șiret spre Galați, cu obligația de a plăti o dare. Dintre categoriile de produse lemnoase sînt consemnate: sireanul, t aht alicul, dulapii, trun- chiurile, grinzile etc. (v. Uricariul, I, p. 87). Sînt însă mai puține sor- timente decît cele date în documentul din 1776. Separe că pînă la tra- tatul de la Adrianopole lemnul din Moldova nu putea fi exportat în alte părți în afara imperiului turcesc. Aceasta rezultă, printre altele, și din hatișeriful publicat în Tezaurul de monumente istorice, voi. II, p. 312, unde se specifică anume că raclele [adică supușii sultanului din Moldova] să nu cumva să ducă cheresteaua în altă parte în afara hota- relor țării. Știrea este din anul 1802. Cu trei ani înainte de pacea de la Adrianopole, în 1826, din nou se interzice exportul cherestelei în 1) Vezi Uricariul, I, p. 189. Este vorba de Așezămîntul lui Al. Moruzi pentru păduri, rădiuri și dumbrăvi, din 28 noiembrie 1792. 10 V. ARVINTE 10 altă parte decît ia Țarigrad („Uricariul", XXII, p. 302). PLta cherestelei care mergea pe Șiret spre Dunăre și apoi mai departe se făcea cu „fiat" („prețul hotărît din Țarigrad"), cum spune Manolachi Drăghici, Istoria Moldovei, Iași, 1857, p. 29. Iată un citat mai lung din lucrarea acestuia : „Mai înainte însă pînă a nu se îngrădi prin războiul rușilor de la 1828, pretențiile cele neprecurmate ale turcilor care izvorau pe toată ziua asupra acestui pămînt de Ia domnia fanarioților încoace, codrii cei mari a Moldovii era în bunăvoință a devletului pentru că după ce toată cheresteaua trebuitoare Porții o ridica din țară cu fiatu (prețul hotărît din Țarigrad) apoi orînduie și înadins dregătoriu de la Poartă asupra cherestelilor Moldovei, numit Direccibașa ca să taie lemnul ce se cerea trebuinței lor, după măsurile ce aduce cu sine, încît ținutu- rile Bacău, Neamțu și Suceava nu făce alta peste vară decît cherestele turcești și pe lîngă oamenii lui Direccibașa împănați prin satele de la munte, cu privigherea măsurilor se trimete și înadinși boieri ai dom- niei executori în facerea cherestelelor ce să fie mai de grabă și după urmare acest product însemnătoriu vreo sută de ani s-au măcinat cu paguba pămîntului și cu sdruncinul țării" (p. 29). Situația aceasta, cum rezultă chiar din spusele lui Drăghici, se va schimba într-un anumit sens după Tratatul de la Adrianopole. Un document inedit (aflat în Biblioteca Academiei R.P.R., XXXV/ 28, original), datînd din 1813, august 12, conține știri importante refe- ritoare la producția forestieră de pe Valea Bistriței. Este vorba de o învoială care se încheie între locuitorii satului Hangu și Enache Con- tovici „supusul englezesc". Față de acesta, locuitorii din satul amintit contractaseră anumite datorii. Ei se învoiesc astfel : „...cu a noastră cheltuială să facem și să pogorîm la șchele tîrgului Pietrii două mii plute dulapi fiind fieștecare plută cîte una sută cinzeci dulapi, iar dulapii să fie lungimea lor cîte de douăzeci și două palme proaste și lățimea de 12 parmace, iar grosul un pol parmac..." De asemenea în ferestraie ei vor tăia scînduri și le vor trimite pe plute tot la Piatra, în fiecare primăvară vor sosi în „șchele tîrgului Pietrii" cîte 100 de plute scînduri, timp de cinci ani, fiecare plută cuprinzînd „300 scîn- duri, lungimea lor 14 palme proaste, latul 8 parmace și grosul două degete". După ce obligația anuală, spune documentul, era predată Iui Enache Contovici, locuitorii satului Hangu erau liberi să vîndă che- resteaua produsă pe deasupra oricui vroiau. Proprietarii de ferăstraie aveau însă obligația să dea de tot „heresăul cîte o plută de scînduri" ca dijmă. Despre această * obligație se vorbește și în alt document, de asemenea inedit, datînd din 1816, martie 29 (aflat la Academia R.P.R., XXXV/26, original). El cuprinde mărturiile „plăieșilor din cotunurile Hangului" cu privire la obligațiile lor față de proprietar. învoiala dintre „supusul englezesc" Enache Contovici și „plăieșii" din Hangu nu a putut fi respectată de către aceștia din urmă. Știm aceasta dintr-un document datînd din 1817, ianuarie 26 (la Academia R.P.R., XXXV/27, copie). Locuitorii satului Hangu „cu toate cotunu- rile", dau scrisoare la mîna lui Enache Contovici „supusul englezesc", „pentru ca să se știe că din întîmplare vremilor neputînd noi nici la li TERMINOLOGIA EXPLOATĂRII LEMNULUI 11 una din vadele să facem și să răspundem dumisale suma de chestele din două mii plute dulapi și scînduri brad cu care am fost drepți datori dumisale (precum la învoielele ce s-au făcut între noi la anul 1813 august 13 pre larg se arată) care învoieli sînt întărite și de către prea înălțatul nostru domn, măria sa Scarlat Alexandru Voevod prin lumi- nata carte înălțimii sale, tot dintr-același an și lună și după dreaptă so- coteală ce-am făcut scăzîndu-ne dumnealui cu toți dulapii și scîndurile ce-am dat din suma mai sus arătată rînduri, rînduri, păn la trecuta lună octombrie a anului 1816, fără a încărca asupra noastră un dulap sau scîndură subcuvînt de dobîndă, am mai rămas drepți datori cu 175 069 dulapi și 122027 scînduri, adică [în litere], în măsurile cuprinse în în- voielele mai sus pomenite. Pentru care neavînd alt chip de plată, am căzut cu rugăminte la dumnealui ca să ne mai păsuiască și să ne mai puie vade de 10 ani, ca în curgerea acestor ani, rînduri, rînduri, fără zdruncinare noastră, să plătim toată această datorie.Plata se va face cu dobîndă și anume la 10 dulapi, unul în plus anual. La fel și la scînduri. Cheresteaua trebuie pogorîtă la „șchele tîrgului Pietrii“ și făcută „teslim“ (= predată) dumisale (lui Enache Contovici) în tot anul primăvara. Din toate acestea rezultă iarăși că la începutul secolului trecut exploatările forestiere erau destul de dezvoltate și că supușii străini puteau întreprinde un comerț intens cu aceste mărfuri. Nu putem ști dacă materialul lemnos de care e vorba în aceste documente era expor- tat în afara granițelor imperiului turcesc. Am văzut mai înainte că Poarta nu permitea acest lucru. E drept că acolo era vorba numai de „raiele“, nu de „supuși“ străini, cum este acest Enache Contovici. Iată alte cîteva știri furnizate de documente inedite aflate la Arhivele Statului din Iași, referitoare la producția și traficul cu pro- duse forestiere din jurul anului 1830 în satele din bazinul mijlociu al Bistriței. Știrile se găsesc în lucrarea lui Gh. Platou, Cu privire la dezvoltarea pieții interne și participarea țărănimii la procesul de schimb în preajma Regulamentului Organic în Moldova (în manuscris). Astfel, în anul 1829 negustorul Manole Copce din Piatra Neamț contractează cu locui- torii din satul Mădei 120 plute cherestea. Plutele trebuiau aduse la Piatra. La Arh. St. Iași, în dos. lit. M/352, f. 71, se păstrează cererea din 16 iulie a acestui negustor, în care se arată că deși locuitorii din satul amintit primiseră banii, nu i-au livrat la timp cheresteaua. Negus- torul pietrean deja vînduse lui lacob Budanov din Ismail 100 de plute din cele pe care locuitorii din Mădei urmau să i le livreze. Numeroase ferăstraie rudimentare care lucrau la începutul seco- lului al XlX-lea în satele regiunii aparțin țăranilor și nu arendașilor sau proprietarilor. Uneori există mai mulți proprietari țărani la un singur ferăstrău. Au loc uneori conflicte între proprietarii de ferăs- traie și arendașii moșiilor. De pildă, în aceeași lucrare a lui Gh. PI aton, la p. 14, se citează cazul locuitorilor din satul Bistricioara și cotunurile sale aparținînd de Hangu care, la 24 iunie 1830, se plîng lui Kisselev că arendașii moșiei le-au luat cele 17 mori și 25 ferăstraie. Tot un conflict între arendaș și localnicii proprietari de ferăstraie este consemnat în două jalbe din 23 septembrie și 25 octombrie 1830 12 V. ARVINTE 12 ale locuitorilor din Galu și Pipirig. Aceștia se plîng că noul arendaș le-a mărit numărul de scînduri contractate în învoielile mai vechi (1500 de scînduri în loc de 700) și că îi obligă ca „nimărui să nu fie volnici a da sau a vinde cheresteaua ce vom face decît numai d-sale, cu cel mai de gios prețu, ...și să ne plătească de fiecare plută 32 lei... să le facem teslim la schelile Pietrii" (Arh. St. Iași, dos. lit. P/485, f. 382 și 565—566). După 1829 exportul de lemne din regiunea muntoasă a Moldovei nu se va micșora, ci dimpotrivă, el va fi într-o continuă creștere, căci noua conjunctură economică a Principatelor dunărene creează premize favorabile proprietarilor de păduri, puși pînă atunci în imposibilitate de a-și valorifica, pe piața europeană, aceste bogății pe care erau stă- pîni. După această dată, pe lîngă negustorii turci, care de acum înainte vor cumpăra lemnele cu prețul de pe piața internațională, se înmulțesc cumpărătorii din afara imperiului turcesc. în articolul amintit al lui P. Antonescu sînt consemnate o serie de documente care atestă creș- terea traficului de lemne pe Bistrița, Șiret și Dunăre. Astfel, dintr-un document rezultă că negustorii de lemn din Galați cer guvernului, în 1836, să abolească, în conformitate cu Regulamentul Organic, taxa plă- tită Ia Vădeni guvernului Munteniei pentru plutele ce se scoborau pe Șiret, cu toate că o taxă, plătită de bună voie, în interesul înfrumu- sețării orașului Galați, s-ar putea stabili aici, în acest oraș. Așadar, bari- erele vamale, pe care vechea stare de lucruri le favoriza, urmează a fi desființate, căci traficul cu material lemnos nu are nevoie de opreliști. Tăierile de păduri sînt în continuă creștere. Pericolul despăduririi țării este din nou semnalat, printre altele de „Spicuitorul moldo-romîn" din 1841. în numărul II pe aprilie, mai și iunie, p. 106, al acestei publi- cații este consemnată această situație. Mai înainte, în anul 1839, Miha- lic de Hodocin primise însărcinarea din partea Epitropiei școalelor de a vizita Valea Bistriței și de a referi asupra stării pădurilor și a altor bogății, îndeosebi cele miniere, ale regiunii. într-adevăr, în anul 1840 apare la Iași lucrarea sa Observații asupra stării pădurilor din Valea Bistriței de sus, care cuprinde constatări alarmante asupra distrugerii pădurilor, fie prin tăierea lor nechibzuită de către proprietari, fie prin arderea lor și transformarea terenurilor în pășuni. Nici știrile furnizate de această scriere nu sînt luate în considerație de autorii celor două articole din „Revista pădurilor". Asupra exploatării pădurilor Moldovei în folosul negustorilor turci dispunem de puține știri. Se pare că acești negustori continuă să vină pe Valea Bistriței pînă către sfîrșitul secolului al XlX-lea și chiar în primele decenii ale secolului nostru, alături de traficanți de alte origini. După mărturia lui D. C. I o n e s c u, Plutăria pe Bistrița, în „Revista pădurilor", anul XII, (1898), p. 204 și următoarele, „amestecul turcilor în exploatarea samavolnicească a pădurilor noastre a fost mai ales sim- țită pînă la 1861 în pădurile locuitorilor din satele Șarul-Dornei, Panace, Șărișorul, Gura-Negrei, Zugreni, Gioseni... etc., din județul Suceava, dar care acei turci au fost goniți din pădurile usurpate". Din înșirarea acestor localități se vede că e vorba de sate așezate în De- 13 TERMINOLOGIA EXPLOATĂRII LEMNULUI 13 presiunea Domelor, care în vremea aceea nu aparținea Moldovei ci Austro-Ungariei. Locuitorii de aici erau ei înșiși proprietarii pădurilor și probabil că vor fi contractat unele obligații față de negustorii turci. Evenimentul expulzării acestora din Țara Domelor se păstrează în tra- diția locală. De pildă, în localitatea Crucea, din nordul raionului Ceahlău, așezată în apropierea fostei granițe dintre Romînia și Austro- Ungaria, un bătrîn mai ținea minte, în 1954, faptele celor din Dorna. Negustorii turci au fost legați cu forța, puși așa pe o plută și conduși pe Bistrița la vale înspre Piatra Neamț. în localitatea Șarul Dornei trăia încă, în 1953, un turc în vîrstă de 92 de ani, cu numele Tache a lui leiup, rămas aici din vremea cînd negustorii turci exportau din Țara Domelor lemne înspre Galați. Există în apropiere de localitatea Pălti- niș și un toponimic Piatra leiupoaiei. Se spune că aici a fost omorîtă soția aceluiași turc, care era romîncă și i se spunea leiupoaia. încă din secolul al XlX-lea, poate și mai înainte, lemnul plutărit pe Bistrița, în drumul său spre Turcia, era depozitat, într-o primă etapă, în schelele de la Piatra Neamț. Pentru începutul secolului al XlX-lea faptul rezultă clar dintr-un document în limba greacă scris pe vremea lui Scarlat Calimach (Mss. 4126, f. 54—54 verso, de la Biblioteca Academiei R.P.R.). Aici se vede că orașul Piatra Neamț era un punct important în transportul cherestelei către Țarigrad. Plata pentru această muncă se făcea întîi pentru transportul pînă în acest oraș și apoi pen- tru transportul pînă la Galați. Documentul are următorul titlu: Plata cherestelei ce se cere acum pentru tarsana. în el scrie cum pentru 450 de „catar guri la Suceava în 12 saliuri pînă la Piatra“ s-a plătit cîte „40 groși saliu, precum s-a plătit și anul trecut“, în timp ce pentru ace- leași saliuri „plata plutașilor de la Piatra la Galați“ a fost de cîte 25 de groși. Probabil că în primul caz se lua în considerație și munca de doborîre a buștenilor în munte. La fel se continuă cu alte sume plătite întîi pentru aducerea lemnului pînă la Piatra și apoi pentru transportul lui la Galați. Consemnăm, cu acest prilej, și niște termeni turcești netraduși în romînește. Se vorbește despre suma de 500 groși plătită pentru „2000 cefte calas covusu la Neamț pînă la Piatra în 20 saliuri cîte 25 groși“. La fel, în legătură cu niște cherestea destinată repara- țiilor din portul Sulina, se amintesc ca unități de măsură arșinul („6 arșini lungime^) și parmacul („4 parmaci lățimea și grosimea“)« Lemnă- ria aceasta s-a scos din părțile vecine cu Șiretul ale ținuturilor Tecuci, Bacău, Putna, Tutova și Roman, în timp ce, se spune tot acolo, 25 000 de doage au fost aduse din Fălciu și Covurlui. Pe lîngă documentele citate, despre rolul orașului Piatra ca prim centru în drumul cherestelei către Galați vorbește, pe Ia 1848, și Prin- cipele Șuțu, Notițe statistice asupra Moldovei, p. 15. (informația se găsește în art. cit. din „Revista pădurilor^)- Mai tîrziu, pe la 1898, D. C. Ion eseu, art. cit., amintește de o breaslă a „cherestegiilor^ și „plutașilor^ (p. 204), invocînd o lucrare din 1881, căreia nu i se dă nici titlul, nici autorul. Breasla plutașilor, spune lonescu, este împărțită în două tabere: „muntenii^ și „pietrenii“. Se continuă, așadar, vechea stare de lucruri. Situația conseunată de M. A na ni a, art. cit., este 14 V. ARVINTt 14 întrucîtva diferită, căci la 1900, cînd apare articolul acestuia, etapele din parcursul Bistriței sînt mai numeroase, deși Piatra Neamț rămîne, cum e și astăzi, un mare centru al producției forestiere. Amintirea vechii împărțiri a plutașilor în două „tabere", „munte- nii" și „pietrenii", se păstrează însă și în prezent. Plutașii de la Piatra în sus sînt numiți astăzi tot „munteni". Informația provine de la un plutaș din satul Calu-Iapa. Munte anu nu-și face covercă pe plută, spu- nea acest informator (c^wrca—adăpost, colibă), cum fac plutașii din jos de Piatra Neamț. Plutașii „munteni" sînt numiți și hangani (după numele satului Hangu) sau gîrtani (Crucea), în timp ce plutașii din jos de Piatra sînt porecliți corjdni (Crucea, Poiana Grințieșului), perjâri jarpăni sau jărci (Poiana Grințieșului). Am prezentat pînă acum cîteva date istorice asupra exploatării pădurilor din Moldova bazîndu-ne mai ales pe materialul pus la dis- poziție de cele două articole din „Revista pădurilor", dar și pe cîteva documente inedite. Problema, din punct de vedere istoric, este netra- tată, iar noi nu intenționăm, cum am mai spus, să stăruim prea mult asupra ei. Folosind un alt material tot din revista amintită, vom da cîteva date asupra situației din trecut a pădurilor Bucovinei. în această privință dispunem de un singur articol al lui G h. T. Kirileanu, apărut în „Revista pădurilor" anul XXII (1908), p. 161—170; 271—279; 330—346; 364—376, și intitulat Cel mai vechi cod silvic tipărit în limba romînească. Este vorba de Orînduiala de pădure pentru Bucovina, dată de împăratul losif al II-lea în 1786. Printre altele, în legătură cu proble- ma vechimii exploatărilor forestiere și a constituirii terminologiei cores- punzătoare, se pomenește, la p. 277, vorbindu-se de soiurile de arbori din regiune, despre laris și sorb astfel : „Acest copaciu dă ceale mai bune catarturi de corăbii, care prea bine se pletescu de neguțătorii cei ce neguțătoresc pe mare". Pasajul poate să se refere și la „neguțătorii" din Marea Neagră, pentru că lemnul din partea bucovineană a Bistriței lua tot drumul apei către Galați (vezi și cele spuse mai înainte despre negustorii turci din Țara Domelor). Codul silvic bucovinean, tradus din limba germană (ambele texte sînt publicate paralel), la „pontul 12", care se ocupă de „tăietura pădurilor la munți", dă unele indicații refe- ritoare Ia modul cum trebuiesc transportați buștenii la vale. Ele sînt deosebit de prețioase pentru că arată nivelul tehnicii forestiere, proce- deele folosite la sfîrșitul secolului al XVIII-lea în Bucovina, sau care ar trebui să se introducă aici, după exemplul altor regiuni muntoase ale imperiului habsburgic. Sub dominația austriacă, Bucovina a cunoscut, în această privință, se pare, o dezvoltare mai rapidă decît restul Văii Bis- triței, unde perfecționările tehnice în anumite momente ale lucrului se produc spre sfîrșitul secolului al XlX-lea. Ne referim aici la procedeul transportului buștenilor cu ajutorul ulucurilor sau jilipurilor. Iată ce se spune în Orînduiala de pădure... din 1786 : „ . . . în locuri greale neum- blate, trebuie să să facă un chipu de jghiabu din patru, cinci sau șasă neciopliți și întrulocați copaci sau leamne groasă, din care leamne daoa sau trei ceale mai groase să vie pe dedesuptu, iară pe îmbe părțile să vie sau să să pue cîte unul, cel mult doau. Aceste jghiaburi se chiamă slo- 15 TERMINOLOGIA exploatării lemnului 15 bozituri de lemn“. „Aceste jghiaburi le făcu uneori cu podișu, mai vîrtos acolo unde înceape deșchiderea văii“ (p. 373). Pe ele „în vreame ce ține frigul și mai bine noaptea pe lună, să lasă gios lemnul“. în Orînduială nu se trece cu vederea nici sfatul către cei ce taie pădurile de a îndrepta pe aceste jghiaburi firele de izvoare, ca lemnele să alunece mai ușor, procedeu folosit adeseori și astăzi : „De va avea acea vale izvoare sau mici rîuri, apoi foarte bine se face ca jghiaburile acealea să se ude cu ape, care înghețîndu pe dînsele, ușurează și iuțea- ște meargerea lemnului în josu“ (p. 375). Dacă totuși localnicii vor manifesta unele rezerve în introducerea acestei inovații, Codul silvic ține să le dea asigurarea că „Nu are vreun mare meșterșugu facerea acestoru jghiaburi și fiește-care cioplașu de lemnu, căruia numai odată să să arate chipul cum să închiaie, cum să punu și cum să lungescu aceale jghiaburi, va putea pre ușor să înțăleagă“. Faptul a fost verificat aiurea cu rezultate foarte bune, căci „silința omenească au aflatu în chipu care acolo în țară [Bucovina] nu este cunoscut, dar cu atît mai multu în alte țări să obicinuiaște la mari și de treabă lucruri cu multu folos și prin chipul acela să ducu multe mii de butuci din ceale mai adînci văi și din ceale m i neumblate locuri, la văile ceale mai mari și la ape ducătoare de plute“ (p. 372). Nu știm dacă aceste instruc- țiuni cuprinse în codul lui losif al II-lea au fost imediat puse în aplicare. Putem presupune totuși că chiar dacă proprietarii de păduri, moșinașii, cum sînt ei denumiți în Orînduială^ nu se vor fi grăbit să le pună în practică, în schimb lucrătorii forestieri colonizați în Bucovina în același timp și mai tîrziu, le vor fi aplicat, pentru că le cunoșteau, desigur, din regiunile lor de baștină. Unii din coloniștii germani stabiliți aici la sfîrșitul secolului al XVIII-lea și anume cei originari din Boemia, erau specializați în munca de tăiere a pădurilor (v. dr. Norbret Zimmer, Die deutschen Siedlungen in der Bukowina, Plauen im Vogtland, 1930, passim.) Cu toate acestea, admițînd că în Bucovina exploatarea pădurilor s-a făcut mai de timpuriu cu mij- loace oarecum perfecționate, în Moldova vecină se va continua încă starea mai veche de lucruri. De altfel, lipsa interesului pentru introdu- cerea unor perfecționări tehnice, în prima jumătate a secolului al XIX- lea, în munții noștri, s-ar putea explica și prin faptul că munca la pădure era, în foarte multe cazuri, efectuată de țărani, care aveau obli- gațiuni de clacă față de proprietari.în a doua jumătate a secolului trecut, situația aceasta se va schimba. Asistăm acum la dezvoltarea producției de tip capitalist, în care interesul pentru creșterea profitului este mo- bilul perfecționării mijloacelor de producție. Ea este însoțită, drept consecință, de o îmbogățire simțitoare a terminologiei, continuată și în deceniile de la începutul secolului nostru. Elemente turcești în terminologia pădurăritului Primul strat terminologic care poate fi distins s-a constituit, în perioada de început a exploatărilor forestiere mai intense, sub semnul influenței otomane. Termenii turcești s-au grefat însă pe unfondtermi- 16 V. ARVINTE 16 nologic romînesc, alcătuit din cuvinte de felul lui plută, butuc, cîrmă (la plută) etc. O parte din cuvintele turcești sînt consemnate în docu- mentele vremii, dar nu știm dacă acestea au pătruns vreodată în graiurile populare. Unele vor fi dus o existență efemeră pe Valea Bis- triței, dar au dispărut o dată cu realitățile pe care le denumeau. Altele însă, fie pentru că obiectele denumite prin ele s-au păstrat, fie pentru alte motive, există și astăzi. Din prima categorie — cuvinte întîlnite în documente— unele au fost deja consemnate. Astfel, cuvîntul direccibașa „funcționar turc însărcinat cu procurarea lemnului împărătesc^ nu a lăsat nici o urmă. Poate că el nu a fost niciodată termen curent în graiurile populare romînești, așa cum s-a întîmplat cu dragoman, păstrat pînă astăzi. Un document amintește de „ciubuccii ce taie ciubuce“ din pădure, obligați să dea stăpînului din 10 unul (V. art. cit. al lui P. Anton eseu, p. 380). Alți termeni cum ar fi criș, cușacliu, apoi cefte calas covusu, parmac, arșin (ultimele două, deși se mai păstrează poate în graiurile populare, nu-s folosite în terminologia forestieră actuală), ciacciarși, bina-emini și alții au dispărut fără nici o urmă. Sînt însă unele turcisme despre care subiectele anchetate remarcau de obicei că realitatea denumită prin ele a existat altădată. Printre acestea se află cuvîntul dălcăuș. El este cunoscut pe întreaga vale a Bistriței, pînă la Cîrlibaba,~unde are forma dăltăuș, nu însă și în satele anchetate din Maramureș. în locul lui se folosește la Moisei (în Mara- mureș) termenul zadarnic, un derivat, cu sufixul -nic, de la zadar „ultima tablă a plutei“, pe care stătea dălcăușul. La Vișeul de Sus, tot în Maramureș, a fost notat sinonimul de origine maghiară, hozaș. Dăl- căușul este un ajutor al plutașului. Cînd plutele erau construite dintr-o singură tablă, pînă pe la 1900 sau chiar și mai încoace, el stătea îna- poia acesteia, executînd comenzile date de cîrmaciul din față. De obi- cei dălcăușul era un tînăr care învăța plutăria. Prezența lui era atunci absolut necesară, pentru că stîncile de sub apă, boambele, cum se spune prin partea locului, nu fuseseră încă înlăturate și plutele, dacă nu erau bine conduse, foarte ușor puteau să se desfacă. Pe de altă parte, aceste plute aveau legături slabe, din nuiele de alun sau mesteacăn, care se puteau rupe îndată prin locurile tari. Cînd aceste legături au fost în- locuite cu sîrme groase numite șprăngi, iar cursul Bistriței a fost amenajat, prezența dălcăușului n-a mai fost atît de necesară. Pluta poate fi condusă astăzi de un singur om de pe tabla din față. Cu toate acestea, cînd ea este prea mare, se pun în față două cîrme. Atunci, alături de plutașul cu experiență, merge și un „ucenic“, ajutorul său, unul care nu știe tocmai bine ca plutașul (Soci). Acestuia i se mai spune uneori dălcăuș. Cuvîntul în discuție trebuie considerat, așa cum face A. S cri ban, Dictionaru limbii romînești, Iași, 1939, s. v., de origine turcească, deși derivarea din turc, dalkauk, dalkavuk nu este clară, atît din pricina sen- sului, cît și a formei. Termenul turcesc înseamnă, cum arată S cri ban, „căciulă lungă, parazit, bufon“. Cu acest sens, termenul dalcauc este atestat pentru Muntenia și de H. Ti kt in, Dicționar romîn-german. Sub dalcauc, Scrib an mai adaugă și sensul, ironic și recent, de „agent, 17 TERMINOLOGIA EXPLOATĂRII LEMNULUI 17 cirac“. De la acest sens s-ar putea cu ușurință deriva acela de „ajutor de plutași pe care îl are dălcăuș, admițînd că el va fi existat altădată și prin Moldova. într-adevăr, prin unele părți din Moldova există sen- sul de „băiat zburdalnic, tînăr“, al cuvîntului dălcăuș. Cu această expli- cație, filiația sensului se clarifică mult. Rămîne însă dificultatea ridi- cată de forma cuvîntului, anume înlocuirea lui -k final, din cuvîntul turcesc, prin -ș. S-ar putea admite modificarea aceasta fonetică prin analogia cu forma de plural. Dintr-un plural dălcăuc, cu pronunțarea africatei c, în graiul moldovenesc, ca spirantă, s, și trecerea apoi a acesteia în va fi rezultat forma dălcăuș, trecută și la singular, căci în acest grai, și în altele, substantivele în au forme identice pentru ambele numere. Schimbarea fonetică pe care o presupunem este ilus- trată și de exemple ca obicinuit, pacinic, vecinie, unde c se mai păs- trează în radicale {obicei, pace, veci sau în vecie}, devenite obișnuit, pașnic, veșnic, apoi în cuvîntul bișchie (turc. < bg. b^cki} din graiul muntenesc, sau șarlă, derivat din cociarlă de Seri ban, Dicț., s. v. Fără îndoială că mai există și alte exemple. O altă explicație ar fi înlocuirea su- fixului -uc prin -uș, ca în țumburuc față de țumburuș ^wgălătuc ( grivula, germ. Karnies > garniz etc.). în aceeași situație cu termenii grupați în acest capitol este și cioflinc, „lanț de fier, prevăzut la un capăt cu o verigă ce se prinde de tînjală, iar la celălalt, cu o pană care se bate în bușteanul tras la vale cu boii“. Cuvîntul (și unealta denumită prin el) este astăzi general în regiunea anchetată. Originea lui săsească a fost stabilită de N. Drăganu (v. Dicționarul Academiei.) L-am trecut în această categorie, pentru că el amintește de o tehnică mai veche a căratului buștenilor, de pe vremea cînd nu erau introduse la noi ulucurile sau jilipurile. Dar acolo unde construirea ulucurilor nu-i posibilă, cioflîncul este astăzi la fel de folosit. în satele maramureșene cuvîntul a slobozi (buștenii Ia vale) era mult întrebuințat pînă în 1944, cînd în locul lui a apărut și s-a gene- ralizat termenul de pe Valea Bistriței a corhăni, cu același sens. în Orînduiala din 1786 apare slobozitură (de lemne). B. Al doilea strat terminologic în a doua jumătate a secolului trecut o schimbare are loc în munca la pădure din Carpații răsăriteni, ca de altfel și în alte părți din regiunea muntoasă a țării. Este epoca de pătrundere masivă a ca- pitalurilor străine în domeniul forestier și de dezvoltare a întreprin- derilor cu capital romînesc particular, sau a celor patronate de stat. Numeroase exploatări forestiere, fie străine, fie autohtone, pentru a obține repede profituri cît mai mari, sînt interesate în introducerea 28 V, ARVÎNTL 28 unor unelte, mașini sau procedee de lucru perfecționate. Situația înapo- iată a tehnicii forestiere din prima jumătate a secolului suferă acum transformări serioase în cadrul relațiilor de tip capitalist, care se stabi- lesc pe nesimțite. Acum ia ființă industria forestieră a regiunii, primele gatere perfecționate, fabrici de hîrtie etc. Adeseori, întreprinderile fo- restiere, o dată cu mașinile și uneltele aduse din alte țări, angajează și lucrători străini cunoscuți ca buni tehnicieni în această branșă. Cu o tehnică superioară, pe care în curînd și-o vor asimila și localnicii, ei reușesc să dea exploatărilor forestire din Carpați o mare amploare, ceea ce a dus la despădurirea sălbatică a unor importante masive muntoase. Din știri disparate apărute în „Revista pădurilor“ ne putem face o imagine, desigur cu totul incompletă, despre procesul de intensificare a exploatărilor forestiere în perioada dezvoltării capitalismului la noi. în problema pe care o urmărim, prezentarea cîtorva date referitoare la istoricul exploatărilor este necesară. Vom putea să arătăm, în felul acesta, cum terminologia acestei îndeletniciri se îmbogățește cu foarte numeroase elemente noi, de origini foarte diferite. Dintre datele pe care ni le oferă paginile publicației amintite, cele referitoare la exploatarea Pădurii Tarcău, furnizate de monografia cu același titlu a Iui M. A nani a, sînt dintre cele mai prețioase. în linii generale, cele petrecute pe domeniul Pădurii Tarcău, în direcția intensificării exploatărilor de tip capitalist, s-au petrecut și în alte părți din Carpați în aceeași perioadă. Pînă în anul 1876, se spune în lucrarea lui M. A nani a, exploa- tarea la Tarcău era slabă și se făcea cu mijloace primitive. în acest an, pădurea este dată în arendă unuia Gridov, pînă în 1889. Acesta se în- conjoară de oameni experți în exploatări de pădure, introducînd pentru prima dată la Tarcău „sistemul de transport al lemnăriei pe apă, făcînd de la Bratiș, unde erau instalate ferăstraiele, pînă la malul Bistriței un canal de apă pe care transportă marfa fasonată^. Totodată, acest capi- talist a canalizat rîul Bratiș, „a făcut opusturi și părcanii cu ajutorul cărora aducea la ferăstraie marfă brută“. Și M. A n a n i a continuă astfel: „Ferăstraiele le-au făcut după sistemul venețian sau italian care debitau pînă la 120 dulapi pe zi cu noapte. în pădure și la toate manevrele butucilor pînă se tăia în ferăstrău a introdus întrebuințarea sapinei ce ușura mult munca. Cu aceste metode a putut să estragă cantități mari de material, să ridice deci valoarea pădurii“ (p. 325). în monografia domeniului Tarcău se dau și alte amănunte semnificative asupra pro- cesului dezvoltării exploatărilor forestiere în a doua jumătate a secolului trecut. Se spune, de pildă, că pe domeniul Tarcău calea ferată forestieră a fost construită în anii 1893—1894, cînd o parte de pădure este con- cesionată primei fabrici mari de hîrtie din țară, Letea. De altfel, prima cale f orestieră din Carpați pare a fi f ost însă cea de pe domeniul Berhometh din Bucovina, creată în 1870. Ea era făcută cu șine de lemn, tracțiunea efectuîndu-se cu caii (v. „Revista păduriior“, anul XXXV (1923), p. 785). în tradiția locală de pe Valea Bistriței se păstrează amintirea unei vestite companii forestiere căreia informatorii îi spun „campania Gheț“. 29 terminologia exploatării lemnului 29 O mare parte din materialul lemnos din pădurile regiunii aparținea acesteia. Un subiect din satul Crucea spunea că cei mai mulți dintre acționari erau de la Viena, dar că și de la noi erau cîțiva. într-adevăr, în ultimele decenii ale secolului trecut își desfășoară activitatea această întreprindere forestieră. O știre din anul 1898 (v. D. C. Ion eseu, art. cit.) pomenește de un memoriu al plutașilor nemțeni adresat primu- lui ministru, în 1887, în care aceștia se plîng de aducerea de către com- pania Goetz a unor lucrători forestieri străini. Despre ce este vorba ne spune, prea pe scurt însă, autorul articolului citat: „într-o vreme com- pania Goetz a încercat de a înlocui plutașii romîni prin muncitori slo- vaci, ruteni și evrei polonești... încercarea însă a dat rezultate negative... deoarece străinii nu erau deprinși nici cu plutăria propriu zisă și nici cu cursul Bistriței^ (p. 212). Această companie avea fabrica ei de che- restea în Galați, căci, la 1900, multe plute de pe Bistrița au această destinație (amănunte pot fi găsite în articolul lui M. Anania). Și alte întreprinderi străine sau romînești apar către sfîrșitul secolului trecut și începutul secolului nostru. M. Anania vorbește despre următoarele fabrici, existente în jurul anului 1900, care prelucrau lemnul din bazinul Bistriței: „Moldova^ „Bistrița^, „Dorna“ din Piatra Neamț, fabrica „Pîngărați“, apoi fabricile de la Bacău, Letea, Cozmești. La acestea se adaugă și ferăstraiele de apă și ele destul de numeroase. în anul 1895 funcționau, în fostul județ Neamț, 18 mari ferăstraie cu un număr global de 1500 de muncitori (v. „Revista pădurilor sub influența rom. semnal^ semn etc. în legătură cu subst. Zug (și cu verbul ziehen) stă cuvîntul a țugări „a cărăuși, a trage lemnul cu ajutorul vitelor^ (Moisei). Există și derivatul țugăș (Moisei, Salva) sau țugăr (Coverca) „cărăuși. Bucovi- nenii la cărăuși le spun țugari, la tren țug, la cărăușit țugărit (Coverca). Un ultim exemplu pe care îl mai dăm în acest paragraf acordat influenței germane este vecsăl „ramificație la uluc, locul unde se întîl- nesc două sau trei ulucuri, sau locul unde se ramifică o linie de cale ferată forestieră^. (Vișeul de Sus, Gura Haitei, Chirii, Crucea, Galu, Călugăreni, Poiana Grințieșului). Este germ. Wechsel, cu același sens. Bogăția aproape de nebănuit a terminologiei de origine germană în domeniul exploatărilor forestiere și a plutăritului a fost, credem, cu prisosință ilustrată în paginile de mai sus. Trebuie să precizăm că au mai rămas deoparte o serie de cuvinte de această origine. Cuvinte ger- mane se găsesc nu numai în terminologia silvică populară din nordul țării, ci și în alte îndeletniciri populare. De exemplu, terminologia fie- răriei, a cizmăriei sau a lemnăriei abundă de elemente germane, căci o mare parte din ciocanele, ferăstraiele, gealăiele și multe alte unelte sînt numite cu cuvinte auzite de meseriașii romîni de la lucrătorii nemți, așezați vremelnic sau statornic prin diferitele orașe sau tîrguri, uneori și prin satele mai mari, din această parte a țării. Hotărîtor în această privință a fost contactul direct, de la om la om, a vorbitorilor de limbă romînă cu lucrătorii germani veniți la noi. Un mare rol în adop- tarea acestor termeni l-a avut, fără îndoială, superioritatea procedeelor tehnice de care erau legați, pentru care limba romînă nu avea, adeseori, cuvîntul corespunzător. De multe ori, chiar cînd sinonimul romînesc Academie Filologie — 4 50 V. ARVINTE 50 exista, termenul străin, care părea înzestrat parcă cu mai multă pres- tanță, s-a impus în limbă. în linii generale, așa trebuie să se prezinte situația și cu elemen- tele de origine maghiară sau ucraineană. Aici trebuie considerat ca ho- tărîtor tot contactul direct al lucrătorilor vorbind una din aceste limbi cu lucrătorii romîni din satele anchetate. Avem în vedere elementele de aceste origini din terminologia de care ne ocupăm. Ca și în cazurile precedente, lucrători de limbă maghiară sau ucraineană au venit tem- porar la lucru în vechiul regat. în ce privește regiunile de peste munți, este știut faptul că oameni vorbind aceste limbi se află în număr mare în această parte a țării. E vorba în primul rînd de populația maghiară. Vorbitori de limbă ucraineană se găsesc, după cum se știe, în nordul țării, în Bucovina și în Maramureș, Ne vom opri acum asupra elemen- telor de origine ucraineană din terminologia exploatării forestiere și a plutăritului. Elemente ucrainene în terminologia pădurăritului înainte de a trece la prezentarea termenilor care pot fi atribuiți lucrătorilor forestieri ucraineni, sînt necesare cîteva considerații asupra elementelor de origine slavă, în general, pe care le cuprinde terminologia de care ne ocupăm. Nu-i vorba aici de elementele slave vechi ale limbii romîne, dintre care unele aparțin și sferei semantice în discuție, ci de niște cuvinte slave tehnice recente, cunoscute numai de cei care practică meseria de tăietori de lemne sau de plutași. E sigur că cea mai mare parte dintre acestea trebuiesc explicate prin ucraineană și așa vom proceda și noi mai departe. Nu-i însă exclus ca unele cuvinte slave să provină și din alte limbi slave decît ucraineana. Se poate afirma că printre lucrătorii sau tehnicienii străini, stabi- liți temporar în Carpați, unii trebuie să fi fost de origine slovenă, din provincia Craina. Nu posedăm însă știri clare în acest sens, iar datele furnizate de oamenii mai bătrîni de pe Valea Bistriței și din Maramureș sînt contradictorii sau neclare. Avem în vedere mai ales spusele unui informator din Moisei. Acesta credea că grainerii vorbeau o limbă care nu era nici slovecească [slovacă] limpede, dar nu era nici rusească nici polecească [poloneză]. Ea trebuie să fi fost, probabil, limba slovenă. S-a arătat la timp că, după alți informatori, grainerii vorbeau fie italienește, fie nemțește. O informație, cu totul incompletă, asupra acestor lucrători sloveni ar putea rezulta dintr-un articol cu titlul Importul și transportul lemnăriei din Romînia în Ungaria, tradus din revista maghiară „Erdesz- eti Lapok“, nr. 1, ian. 1903, de I. Haleriu și publicat în „Revista pă- durilor ‘ din același an, p. 18—22. Anume, se vorbește în acest articol despre niște conducători de exploatări forestiere numiți Primorczok, „slavoni, italieni de origine, care tratează pe lucrătorii noștri [unguri], fie ei cît de buni, cît de activi și de stăruitori, ca un element străin și năvălitor^. Printre acești conducători „slavoni, italieni de origine (?)“, ar putea fi vreunii și sloveni. Ei conduceau lucrări de exploatare din Romînia. Care sînt însă elementele de limbă slovenă din terminologia 51 TERMINOLOGIA EXPLOATĂRII LEMNULUI 51 cercetată este greu de precizat. Una din principalele dificultăți rezidă în marea asemănare dintre limbile slave. Cum s-ar putea afirma, de pildă, cu certitudine, că un cuvînt ca ucinaș ! sau ocinaș ! „semnal prin care se anunță încetarea lucrului pe uluc seara cînd se fac ucinașele, adică rugăciunile de seară“, (slav, otce naș „Tatăl nostrucc), este de ori- gine ucraineană, slovacă (nu trebuie uitată nici influența lucrătorilor slovaci) sau chiar slovenă, cînd în toate aceste limbi cuvîntul (sau cu- vintele acestea) există. în aceeași situație mai sînt și alte cîteva cuvinte cu etimon slav, despre care cu greu s-ar putea spune căreia dintre limbile slave amintite aparțin. Cu toate acestea, dacă admitem că o bună parte din elementele componente ale sistemului de semnalizare forestier au intrat în acest sistem în munții din Carintia, Tirol și Craina, atunci trebuie să admitem că și cel puțin cîteva dintre elementele evi- dent slave din acesta trebuiesc puse pe seama limbii slovene. Căci, alături de germani sau italieni, au participat la munca forestieră din regiunea amintită și lucrători de limbă slovenă. întregul sistem a fost apoi transplantat în Carpați. Cele mai multe din elementele slave trebuie explicate, cum am spus mai sus, prin ucraineană. Influența acestei limbi se face simțită în terminologia profesiunii pădurăritului cu precădere în Bucovina și în Maramureș. Pe Valea Bistriței, de la Dorna în jos, elementele ucrai- nene au pătruns fie prin contactul direct cu lucrătorii sezonieri ucrai- neni^ fie prin legăturile care unesc pe toți locuitorii de aceeași profe- siune' ai Văii Bistriței. Unele ucrainisme trebuie să fie destul de vechi. Mai multe par a fi pătruns spre sfîrșitul secolului trecut și în secolul nostru, cînd* se intensifică munca în această ramură de producție, cînd lucrători ucrainenii sînt semnalați nu numai în regiunea rîului Bistrița, ci și în Carpații meridionali, pe Valea Lotrului, cum s-a văzut mai sus. în nordul regiunii anchetate printre satele de limbă ucraineană nu trebuie trecute cu vederea acelea care-s locuite de așa-numiții huțuli, lucrători forestieri pricepuți. Unele elemente din paragraful de față pot fi puse pe seama limbii acestora. Așa, de pildă, pare a se prezenta situația cuvîntului câiman. El a fost înregistrat în localitățile Moisei, Borșa, Maieru, Gura Haitei, Crucea, Poiana Grințieșului etc., cu sensul de „lucrător, de obicei un tînăr, care se ocupă cu gospodăria cabanei muncitorilor forestieri, întreține focul și pregătește hrana lucrătorilor în timp ce aceștia sînt la lucru“. în Slovari ukrainskogo iazîka deB. D. Hrincenko, p. 744, este trecut cuvîntul kaiman (și kaliman): „în artelul tăietorilor de lemne huțuli, acela dintre ei asupra căruia cade sarcina de a pune lemne pe foc, de a fierbe hrana și, în general, de a avea grijă de ordinea din încăperea lucrătorilor forestieri^. Cuvîntul apare însă și pe Valea Sebeșului. M. Sadoveanu, Valea Frumoasei^ p. 150: „Lucrătorii erau la lucrul lor, la minatul buștenilor pe unda rîului; numai caimanul se afla acasă și pregătea prînzul“. Cum trebuie explicată prezența aici a acestui cuvînt din graiul huțul? Poate că aceștia l-au dus și pe Valea Sebeșului. Poate că la răspîndirea cuvîntului au contribuit și lucrătorii maramureșeni, mereu pe drumuri în căutare 52 V. ARVINTE 52 de lucru. Nu știm apoi care-i originea cuvîntului în graiul huțulilor- El nu pare a fi un element de origine slavă, ci mai degrabă germană- S-ar putea ca atît la huțuli, cît și în graiurile populare romînești care îl cunosc, el să fi pătruns de la lucrătorii străini veniți din Carintia, Tirol și Craina. Deocamdată însă, originea sa rămîne neclarificată su- ficient, căci constatarea prezenței lui în ucraineană nu-i suficientă pentru stabilirea etimologiei, atîta timp cît în însăși această limbă el pare a fi un element împrumutat1). în satele Vișeul de Sus, Moisei, Borșa din Maramureș, precum și la Cîrlibaba, pentru „plută“ se folosește și cuvîntul bocor sau bocur. Termenul apare și la M. A nan ia, art. cit., p. 292. La Borșa, dar mai cu seamă în localitățile de pe Bistrița, la Dorna Arinu, Crucea, Soci, Hangu, Izvorul Alb, precum și la Coverca și Calu-Iapa, boc înseamnă numai „tablă de plută, căpătîi^. în alte părți (Neagra Șarului, Galu, Călugăreni), bocuri sînt numai „tablele a doua și a treia, la o plută cu trei table“. La Cîrlibaba, boc mai înseamnă și „butuc gros și lung numai de 2—3 m“. Cuvîntul acesta este notat și de ALR, II, în punctele cartografice 334, 316 (Baia Mare) și în punctul 279 (vestul regiunii Cluj, cu sensul de „butucul rotarului^ (v. harta 567). Subiectul din Neagra Șarului spunea în legătură cu sensul de „tablă“ al cuvîntului boc: Noi îi zicem boc, că-i mai scurt; bucovinenii îi zic bocur. Tot el făcea precizarea că bocuri erau pînă în 1926, cînd a ieșit sîrmă multă. Bocurile aveau o construcție aparte. La capătul subțire al tablei, în față, se punea o nuia prinsă cu niște cuie de lemn de mesteacăn pe o parte și pe alta, cîte două cuie de fiecare butuc, unul de o parte a nuielei și altul de altă parte. Așa erau legate numai tablele a doua și a treia. S-ar putea ca acest fel de construire a plutei să fi fost practicat de lucrătorii forestieri ucraineni. E clar însă că termenul bocor trebuie ex- plicat prin ucraineană. în această limbă, bokor înseamnă „piută“ (V. B. D. Hrincenko, op. cit., p. 125; v. și „Dacoromania“, III, p. 704, unde N. Drăganu stabilește etimologia unui alt termen de plutărie, clasibocru, pe care noi nu l-am găsit în anchetele recente din Mara- mureș). De la bocori, forma de plural al lui bocor în limba romînă, s-a refăcut un singular boc, în satele cu o influență ucraineană mai slabă, pentru că -ori, pronunțat de cele mai multe ori -uri, a fost simțit ca fiind tot una cu desinența de plural a neutrelor romînești. Sensul de „scaun, capră care susține din loc în loc ulucul“, notat la Moisei și Salva, pentru cuvîntul boc ne trimite mai degrabă spre germ. Bock „capră“, invocat și de Dicționarul Academiei pentru explicarea aceluiași cuvînt, atestat prin unele locuri din Ardeal. în satele din Maramureș și la Cîrlibaba (care în multe privințe merge, din punct de vedere lingvistic, cu Maramureșul) prima tablă a I) Iată și explicația lui M. Sadoveanu, la p. 156, op. cit.: „Căci caimanul șade degeaba la colibă și n-are alta de făcut decît să se uite încolo și încoace ; să cîntârească vorbele și faptele altora, să socotească și iar să socotească. Iată, n-a știut să cîntârească și să socotească nimic, dovedind că au dreptate șvabii să—1 poreclească precum l-au po- reclit «Keinmann»“. 53 terminologia EXPLOATĂRII lemnului 53 plutei este numită perednic, a doua, serednic, iar ultima, zadar, Cînd pluta are între prima și ultima tablă nu una, ci mai multe table, fiecare din acestea se numește tot serednic, cu specificarea, aflată la Vișeul de Sus, că prima tablă care vine după perednic poartă denumirea de sered- nicul întîiy a doua (de fapt a treia din întreaga plută), serednicul al doilea și tot așa mai departe, pînă la zadar. Aceste denumiri corespund celor romînești: buzar „prima tablăcc, mijlocar „a doua tablă, tabla de la mijlocul plutei“, cur ar „ultima tablă“. Tablele a doua și a treia mai sînt denumite, cum am arătat mai sus, prin unele sate, și bocuri. Termenul perednic cunoaște următoarele variante formale: peret{d}nic{a) la Cîrli- baba, perechnic la Borșa, perelnic la Vișeul de Sus și perehnic la Moisei, toate trebuind puse în legătură cu ucr. perednii (-ia, -ie} „care stă înainte^ (v. B. D. Hrincenko, op^ cit., p. 1225; cuvîntul există și în alte limbi slave, de pildă în rusă). în aceeași situație se află și serednic, (ucr., rus. serednii „de mijloc, mijlocaș^)? precum și zadar (zad „partea posterioară“, zadnii „dindărăt, înapoi, în urmă“. Derivatul zadarnic „dăl- căuș“, creat cu ajutorul sufixului -nik (formează derivate arătînd ocu- pația), a fost discutat mai sus. Tot în părțile nordice ale regiunii anchetate au fost notate cuvinte ca perepustâ, plavâșcă, plisă, plișcă sau pilhă, care trebuiesc explicate prin ucraineană. Primul dintre ele, perepustâ, denumește un anumit fel de uluc pe care se dau lemnele de pe munte. Din loc în loc, construcția de lemn a acestui uluc se întrerupe, iar buștenii corhăniți se tîrăsc în acea porțiune direct pe pămînt, micșorîndu-și astfel viteza de alunecare, în afară de acest sens, în satul Vișeul de Sus perepustâ înseamnă și „ră- mășiță dintr-un butuc, putregai, partea care se dă ia o parte ca netre- buincioasă“. în ucraineană perepuskati înseamnă „a omite, a lăsă să treacă, a permite să treacă“, perepuskannia „lacună, omisiune^ (în rusă, pustoi „gol, vid“)« De la sensul de „a omite, a lăsa deoparte^ al lui perepuskati se poate explica acela de „rămășiță dintr-un butuc“; d* la acela de „lacună, golcc, sensul de „uluc cu mai multe întreruperi, cu goluri, pe care buștenii se tîrăsc direct pe pămînt“. în Ukrainisch- ✓ deutsches Worterbuch de Z. Kuzela și J. Rudnyckyj este însă dat cuvîntul perepustâ „uluc, jghiab“. Plavașcă, al doilea termen din cei înșirați, amintește de o tehnică forestieră care astăzi nu se mai practică pe rîurile din Maramureș, anume de așa-zisul plutărit sălbatec, căci plavașcă înseamnă tocmai acest lucru. Buștenii nu mai erau legați în plute și transportați de oameni, ci ei veneau singuri pe apă, în dezordine, fiind opriți într-un loc anumit. Plavati înseamnă în ucraineană, ca de altfel și în vechea slavă, sau în rusă, „a pluti, a naviga“. Scriban, Dicționar, notează pe rus. plavun „lemn adus de apă“. Din același radical slav este și pldvie „lemne sau ramuri duse de apă și uneori înfipte în rîu“ (v. Scriban, op. cit., s. v.). Sufixul -așcă (f.), sau -așcu (m.) e socotit de G. Pascu, \z V Sufixele romînești, p. 298, de origine rusă, poloneză, -aska (f.) -asek (m.). Printre exemplele date de Pascu nu-i trecut plavașcă, pe care 54 V. ARVINTE 54 nici dicționarele noastre nu-1 înregistrează. Sufixul -aska există și în bulgară, dar în nordul țării el trebuie explicat prin limbile slave vecine de aici. Cuvîntul plisă, din ucraineanul pleso^ are, pe lîngă sensul de „bul- boană“, dat de Scriban, op. cit., și sensurile de 1. „baltă mare, loc liniștit în parcursul unui rîu unde, de obicei, se construiesc plute“. (Vișeul de Sus, Borșa, Cîrlibaba). 2. „loc în pădure unde se depozitează lemnul pentru a fi transportat cu mașinile sau căruțele, rampă de în- cărcare“ (Neagra Șarului). 3. „lemn pus de-a curmezișul bălții, al rîului; pe acest lemn se așează butucii cînd se leagă o tablă de plută“ (Dorna Arinu, Gura Haitei, Chirii, Crucea). Din repartiția teritorială a sensuri- lor acestui cuvînt se poate ușor constata cum, îndepărtîndu-se de re- giunea nordică, cu mulți vorbitori de limbă ucraineană, plisă a suferit tot mai mult modificări semantice în graiurile romînsști unde influența acestei limbi e mai slabă. La fel se prezintă situația și în cazul cuvîntului plișcă. Acesta denumește o „pană de lemn, un fel de cui sau ic, servind la fixarea șprăngii pe plută; cu celălalt capăt al acestei sîrme groase se prinde pluta la mal“. (Vișeul de Mijloc, Vișeul de Sus, Borșa, Cîrlibaba, Dorna Arinu, Coverca, Crucea). Un alt sens, care nu diferă prea mult de primul, este „lemn înfipt într-unul din butucii plutei, pe care plutașul își pune hainele și alte obiecte în timpul mersului, pe apă, sărcier^ (Coverca). în unele localități (Vișeul de Sus, Dorna Arinu, Coverca, Crucea) există și varianta prișcă. Cuvîntul este ucr. plicea „pană de înțepenit, ic“ (Z. K u z e 1 a și J. R u d n y c k y j, op. cit.^ p. 708.1). Dicționarele noastre nu-1 înregistrează. Există și derivatul verbal a plișcui „a lega două lemne cap la cap, sau alături, cu ajutorul unor pliște, al unor cîrcei^ (Cîrlibaba), cu variantele a prișcui (Cîrlibaba), a plișchi (Vișeul de Sus). Termenul pilhă, ultimul din cele cinci amintite mai sus, a fost notat în satele Călugăreni, Hangu, Buhalnița și în satele din nordul regiunii anchetate. Pilhă sau pihlă are următoarele sensuri: 1. „lemn nu prea gros, pus de-a curmezișul pe un drum stricat de munte, pentru a se putea trage mai ușor buștenii cu vitele la vale“. Unui astfel de drum i se spune și drum pilhuit (cf. drum pătlăjit, drum mîzguit, drum argelat, drum ștreifuit etc.). Cu acest prim sens, pilhă apare la Moisei, Salva, Crucea. 2. „bucată de lemn prevăzută la capete cu sîrme, funii de tei sau, mai înainte, cu gînjuri, servind la ancoratul plutei“ (Neagra Șarului). La Borșa, „sîrmă groasă cu care se leagă pluta la mal, șprangă^. 3. „lemn pus de-a curmezișul pe capătul dinapoi al unei table de plută, legat cu sîrmă de butucii de pe marginea tablei (mărgi- nari\ avînd rolul de a împiedica desfacerea acesteia în timpul mersului pe apă“ (Călugăreni, Hangu, Buhalnița). 4. „capăt de lemn pus sub căl- cîiul țapinei, la ridicat, tamos^ (Vișeul de Sus, Moisei). 5. „plisă, lemn pus de-a curmezișul apei, pe care se construiește o tablă de plutăcS (Vișeul de Sus). Cele mai multe din aceste sensuri se explică prin ucr. 1. V. și E. Pop o v iaz, Ruthemsche-deutsches Wdrterbuch, Berlin-Schoneberg, 1911, p. 195. 55 Terminologia exploatării lemnului 55 pililha, însemnînd „Holzklotz“ (butuc), (v. Z. Kuzela și J. Rudnyckyj, op. cit., p. 692). Pentru sensul 4. din satele maramureșene, trebuie luat în considerație și acela de „căpătîi de lemn servind la rostogolirea buș- tenilor, a butoaielor etc“, pe care îl dă același dicționar ucrainean- german. Ca și în multe alte cazuri, de la substantiv s-a creat verbul a pilhui sau a pihlui, cu sensurile: 1. „a pune pilhe pe un drumu (Vișeul de Sus, Moisei), 2. „a priponi pluta la mal“ (Cîrlibaba), 3. „a îndepărta pluta de la mal spre șforul apei cu ajutorul unei pilhe“ (Crucea), 4. „a pune pe capătul dindărăt al plutei butucul numit pilhă sau cordar“ (Șarul Dornei). Elementele ucrainene sînt destul de numeroase. S-ar putea spune că, din acest punct de vedere, ele vin imediat după cele de origine germană. Excludem de aici termenii tehnici neologistici, pătrunși din limbajul tehnicienilor silvici în număr destul de mare în această în- deletnicire. Iată, în continuare, alte elemente ucrainene. Huzăr „partea groasă a unui butuc% înregistrat în toate localitățile anchetate, este, după cum arată Dicționarul Academiei, s. v., unde se dă numai acest sens, tot una cu ucr. huzer „idem^. în localitățile Sabasa și Hangu, huzăr mai înseamnă și „ultima tablă a plutei“, așadar e sino- nim cu cur ar sau zadar. Ca variante ale acestui cuvînt au fost notate formele huzîr, huzur și huzer, ultima identică cu forma din ucraineană, dată de Dicționarul Academiei. Un derivat substantival, huzuredn, denu- mește „bușteanul care se dă cu huzărul la vale pe uluc“, în opoziție cu vîrșân „copac, trunchi care vine pe uluc cu vîrful la vale“, tot de origine ucraineană. I se spune și vîrvar, un derivat de la rom. vîrf (la origine tot slav). Există la Crucea și verbul a huzuri „a tăia capătul gros al unui butuci {Huzuresc lemnul). Unui „butuc strîmb" i se spune la Maieru grivul, la Boroaia gri- bulă, iar la Vatra Moldoviței crivulă. Originea lui trebuie căutată tot în ucraineană: krwulja „bucată de lemn strîmb". (v. B. D. Hrincenko, op. cit.; cuvîntul există și în alte limbi slave, ca un derivat^ de la v. sl. kriv* „strîmb“). Cuvîntul mîglă trebuie trecut tot aici. în ucrai- neană există megla „grămadă de trunchiuri^ (ca și în terminologia fo- restieră romînească), după cum rezultă din harta 619 {grămadă de trun- chiuri) a ALR, II, punctul cartografic 366 (Brodina), de limbă ucrai- neană. Pe aceeași hartă e dat pentru punctul 687 din Bucovina (Mar- ginea) tot răspunsul mîglă. Cu derivatul mîglaș se numește, la Moisei, „lucrătorul care așează buștenii în mîgle, în stive“. De origine ucraineană trebuie considerat cuvîntul corovân. El denu- mește „copacul doborît la pămînt, curățit de crengi și de cepuri, dar ne- cojit“. De obicei i se lasă vîrful netăiat, pentru ca seva din el să se tragă în frunze. în această stare, coaja se usucă pe el și se lipește de lemn atît de tare încît numai prin cioplire poate fi înlăturată. Lemnul jupit în corovan este de calitate superioară. Adeseori, pentru aceasta, trun- chiurile se taie primăvara și se lasă cu coaja pe ele și cu vîrful netăiat pînă în toamnă. Cuvîntul în discuție e cunoscut la Coverca, Neagra 56 V. ARVINTI- 56 Șarului, Gura Haitei Panaci, iMoisei, Crucea și în alte locuri. El are și variantele corodm sau corân^ ultima în satul Moisei. în Slavisches ety- mologisches Wbrterbuch al lui E. B er n e k e r, la p. 566, sub kora „scoarță, coajăcc se dau formele ucr. koryca „Zimt“ (—scoarță); korâvyj „rauh“ ( = aspru, tare). Pe de altă parte, în ALR, II, harta 608 {cojesc lemnele), în același punct de limbă ucraineană, s-a răspuns cu verbul curuati [inf], astfel că originea ucraineană a termenului {corovan, coroăn) trebuie dată ca sigură. Copacul numit astfel are pe el o scoarță uscată (cf. kordvyj „rauh“)« în orice caz, termenul nostru nu trebuie pus alăturea de corobână, care-i bg. koruba „hohler Baum“ ( = copac scorburos), „Baum- loch‘\( = scorbură), dat în Slavisches etymologisches Wbrterbuch la p. 577. în unele localități (Crucea, Vicovul de Sus etc.) a fost înregistrat pentru „pădurar“ termenul bereznic. Harta 583 {pădurar) a ALR., II atestă cuvîntul bereznic în două localități din Bucovina, la Marginea și la Ciocănești, precum și în punctul 366 de limbă ucraineană (aici sub forma poberejniec). Informatorul din satul Ciocănești (pct. 365) susține că „dacă îl văd în sat, îi zic bereznic, iar dacă îl văd în pădure, îi zic pădurar". Totodată, subiectul din Marginea afirmă că termenul e învechit, folosit de bătrîni. Nu credem că e nevoie să mai insistăm asupra identității acestui cuvînt din graiurile romînești nordice cu cel din limba ucraineană (un derivat de la cuvîntul care înseamnă ,,measteacăn“)- în punctul cartografic 366 din Bucovina, pentru curăță de crengi V v {copacul doborît), (v. harta 613 din ALR) s-a dat răspunsul cemșe suce z V dierewa sokierou ; cemșu „curăță crengile de pe copac cu toporul; curăț“, iar în punctul 25 (Carașova) de limbă sîrbă s-a dat răspunsul ceșcaiu. (y. și B; D. Hrincenko, op. cit., p. 2366, cemsidti „a jupi coaja“). între aceste cuvinte slave și verbul romînesc a cești „a tăia crengile unui copac, lăsînd o anumită lungime din ele lîngă tulpină“ (Crucea, Geamăna, Holda, Fărcașa, Negrileasa, Șarul Dornei, Panaci etc.) credem că se poate stabili o legătură. în satele înșirate, el trebuie pus pe seama influenței ucrainene. Etimologia propusă de AI. Philip pi de, Originea Romînilor, II, p. 138—139 pentru acest cuvînt a cești „a tăia crengile bradului“ ( < cepi < cippus) este greu de acceptat. De la cep s-a derivat verbul a cepuri sau a cepui „a tăia cepurile de brad“. Tot aici trebuie trecut și druhă. El apare în interjecția vâr da druhă!, notată la Moisei, avînd sensul de „atenție, vin mai multe lemne laolaltă pe uluc!“. Uneori se striga și varda burhăl, cu același sens. Pe de altă parte, la Vatra Moldoviței, Dîmbul Colacului și Crucea s-a notat burhă cu sensul de „butuc mare“. La Dîmbul Colacului am primit precizarea că acest cuvînt se folosește mai mult în Bucovina. Cuvîntul are aspect ucrainean. El poate fi explicat prin ucr. drug (v. sl. droga), cu g>h. E. Berneker, op. cit., p. 229, dă formele drugalf „Querbal- ken beim Floss“ (= lemn pus de-a curmezișul pe plută) și drugar 57 terminologia exploatării lemnului 57 „junges Kieferbăumchen“ ( = brăduț tînăr) ; „Ruder“ ( = lopată, vîslă). Despre aceste cuvinte, Berneker adaugă că, din cauza lui g pentru h care era de așteptat, trebuiesc considerate mai degrabă împrumuturi din poloneză. în cehă există forma drouh „Hebebaum, Hebestange, Klotz“ ( = pîrghie, butuc). Oricum ar sta lucrurile, cuvîntul din graiurile romînești trebuie să aibă la bază una din formele existente în limbile slave din nordul țării noastre, în primul rînd în ucraineană. Varianta burhă ar putea fi atribuită vorbitorilor de limbă romînă. Cuvîntul coloddă are sensul de 1. „așchie mare ruptă dintr-un butuc la corhănit“ (Gura Haitei), 2. „lemn putred, căzut josa (Borșa, Gura Haitei). înrudit cu coloadă este călădău „lemn care se pune în curmeziș pe capătul primei table a plutei; peste el se așează jugul care susține cîrma“. E cunoscut în majoritatea localităților anchetate de pe Valea Bistriței. Pe aceste cuvinte Dicționarul Academiei le tratează la un loc, sub călădău, și le explică prin magh. koloda. Dar și în ucr. există ter- menul koloda „Holzklotz, Block, Stamm“ (v. E. Berneker, op. cit., p. 543). Din această cauză credem că sub forma coloddă cuvîntul trebuie considerat ca împrumut din ucraineană, iar călădău, ca fiind de origine maghiară. Pentru acesta din urmă adăugăm și următoarele variante for- male înregistrate pe teren : cărădău, colodău, caladău. Tot în acest paragraf se integrează și hreadă „stîncă colțuroasă la marginea apei de care se pot izbi plutele“ (Cîrlibaba). Dicționarul A- cademiei, sub hreadă) notează următorul sens: „vad, loc pe unde se poate trece un rîu cu piciorul^. Același dicționar pune cuvîntul pe seama influenței ucrainene. Ambele sensuri pe care le-am dat nu sînt departe de acela al cuvîntului grind, de origine veche slavă în romînă, cu care hreadă din ucraineană se află într-o strînsă legătură, fac adică parte din aceeași familie. Un alt element de origine ucraineană este^hăte „zăgaz, întăritură din nuiele la marginea apei“ (Vicovul de Sus). în ucraineană, hati are același sens. El trebuie despărțit de hait „zăgaz, stăvilar, opust“, deși Seri ban, op. cit., îl derivă pe acesta din urmă tot din ucr. hati. Aria cuvîntului hate (hatie), cu sensul amintit, este mult mai largă (cuvîntul e cunoscut, de pildă, și prin regiunea Iași), în timp ce hait „stăvilar, opust“ e folosit numai în regiunile unde se plutărește, îndeosebi pe Valea Bistriței. Dicționarul Academiei îl socoate pe hait de origine ma- ghiară, cu specificarea că această etimologie e probabilă. Mai cu seamă în ultima vreme s-a introdus pe Valea Bistriței o construcție pe apă căreia localnicii îi spun purif. Cuvîntul are urmă- toarele variante : porih (Moisei Borșa), purih (Vișeul de Sus), puric (Galu), purif (Cîrlibaba), porimf (Călugăreni). El denumește un fel de „prag în curmezișul apei, de la maluri pînă aproape de mijlocul ei“. Firul apei e lăsat liber spre a nu împiedica trecerea plutelor. Purifurile se construiesc cu scopul de a crea, din loc în loc, de-a lungul Bistriței, niște dolii sau bălți, unde se pot lega plute. Alteori purifurile au rolul de a micșora viteza apei în locurile prea repezi. 58 V. ARVINTE 58 Numai în localitatea Moisei s-a notat și sensul de „porțiune de drum mîzguit, cu lemne puse de-a curmezișul, pentru a ușura transportul buștenilor la vale“. Dar și aici sensul de prag este evident, căci aceste lemne, puse din doi în doi metri, sînt de fapt tot un fel de praguri. Termenul, ca mulți alții de mai înainte, nu-i înregistrat în dicționarele noastre. El este de origine ucraineană, corespondentul în această limbă al v. sl. prag^, din care derivă și rom. prag, rus. porog etc. în ucrai- neană, prin fenomenul specific acestei limbi de trecere a Iui o în i (ca și a lui e în i) a rezultat forma porih (cu g > A), pe care o dă dicțio- narul citat al lui B. D. Hrincenko, la p. 1453, avînd sensul de „prag“. Forma cu -h final se întîlnește prin satele maramureșene. în celelalte localități, spiranta velară finală a fost transformată în -f sau în ocluziva velară -c. Tratamentul sunetului -h final ( -ch sau /) din elementele slave vechi a fost discutat de E. Petrovici într-un articol din „Dacoromania% XI, p. 190—192, intitulat H final în elementele slave. Transformarea acestui sunet în /, v, sau u, exemplificată acolo nu numai cu termeni vechi slavi, ci și maghiari sau vechi turcești, apare și în unele cuvinte ucrainene, sau chiar germane, din graiurile populare romînești. Printre cele ucrainene trebuie trecut purif, iar dintre cele germane amintim pe Blech, devenit bleu, blev etc. Pentru variantele lui bleah, v. harta 536 a ALR, II (seria nouă). Cuvîntul homodncă e sinonim cu stăvilar, opust, zăgaz, hait. El e cunoscut în mai multe localități, ca de pildă în Cîrlibaba, Gura Haitei, Coverca, Moisei. Homoanca îi ca un fel de gară, un fel de hait unde se opresc plutele pentru ajustare și pentru a lăsa să treacă apa înainte. Altfel, plutele care merg mai iute ca apa [ieșită din hait], ar ajunge înaintea acesteia (Gura Haitei). La Coverca și Crucea^ homoancă în- seamnă și „iaz, baltă mare și adîncă“, sens care se explică ușor din primul. De remarcat că la Moisei el are și forma homo/ancă, cu o și u în hiat. în 1911, „Revista pădurilor^ (anul XXV) publica un articol al lui C. Ian o viei, O excursie forestieră în Bucovina, unde se vorbește la p. 22, de stăvilarul numit Hamovanka, situat pe pîrăul Negrișoara, un afluent aî Dornei, cu care se unește în dreptul satului Cîndreni. Aceasta se poate vedea clar și de pe harta publicată la p. 17, unde-i trecut stăvilarul Homovanka. în apropiere de satul Cîrlibaba se află to- ponimicul Homovanca Bîtca. Care poate fi originea acestui cuvînt de- venit și toponimic ? Credem că cu greu poate fi emisă ipoteza unui antroponimic feminin devenit pe de o parte toponimic, pe de altă parte apelativ cu sensul de „zăgaz, stăvilar, hait“. în Slavisches Etymo- logisches Wbrtebuch al lui E. Berneker, la p. 376 este trecut cuvîntul ham, care în cehă are sensul de „WasserpfahI; Hemmstock (in der Miihle)“ ( = stîlp, pilon Ia moară). După aceasta urmează cuvintele hamovati, hemovati „hemmen“ (=a stăvili); apoi hamovacka, hemovacka „Hemm- schuha ( = obstacol); hamulec „Hemmholz“. în poloneză există hamovac „hemmen, zâhmen“ (^ a stăvili, a domestici). Autorul dicționarului pune în legătură acești termeni din cehă și poloneză cu germ. mhd. hamen, apoi hemmen „a opri, a stăvilicc; nhd. Hemme „frînă“. Sensurile 59 TERMINOLOGIA EXPLOATĂRII LEMNULUI 59 și forma lui homoancă impun o apropiere de cuvintele date mai sus. Se poate ca termenul să existe în graiul lucrătorilor forestieri slovaci, așa numiții tăuți, cum le spun maramureșenii (cf. vorbă tăuțească), care au lucrat și ei în munții noștri. Ca fază intermediară între formele citate și cele din romînă trebuie considerată aceea cu o și a în hiat, în urma dispariției lui v inter vocalic, ca "și în corovân > coroân > coroăn. Nu putem spune dacă graiurile ucrainene din regiune cunosc cuvîntul găsit în dicționarul lui Berneker. Noi l-am discutat în acest paragraf pentru a nu deschide o rubrică aparte, pentru care alte exemple cu greu s-ar găsix). în satele maramureșene, pentru „cîrmă la plutăa se folosește și V cuvîntul opdcină, care-i tot una cu termenul dat de Hr i n c e n k o, op. cit., p. 1168: opacina „lopată de vîslit la corabie“. La Borșa s-a notat ji jalob „canal prin care iese apa din hait o dată cu plutele, șlaipc. în același dicționar ucrainean este trecut jolib sau jolob „uluc canal“. în mai multe localități, anume la Moisei, Borșa, Salva, Panaci, Coverca, Gura Haitei, Drăgoiasa, Cojoci ș^Crucea se cunoaște cuvîntul butin „porțiune de pădure în exploatare^. în satele din Maramureș este frecvent și derivatul butinâr „muncitor care lucrează în butin“. Ambele cuvinte sînt de origine ucraineană. Ele sînt trecute în dicționarul lui V Hrincenko la p. 158: butin „butuc gros curățit de coajă% butina „pădure în tăiere, pădure care urmează a fi tăiată“ ; butinări „muncitor în butin, tăietor de lemne“. în legătură cu acest termen, v. și Șt. Pașca, Glosar dialectal. București, 1928, precum și G. Ist rate, Note de lexicologie romînă în „Studii și cercetări lingvistice^, I, fase. 2, Bucu- rești, 1950, p. 283, urm. în ambele cazuri, butin este socotit de ori- gine ucraineană. La fel trebuie considerat lujniță „locul de la capătul de sus al ulucului unde se adună lemnul înainte de a fi dat la vale“. Cuvîntul e cunoscut în satele din Maramureș. Pentru etimologie, cf. E. Berneker, v v V V op. cit., p. 742, luca, rus. luca, lucina „Kienspan“, ucr. lucyna ,,idem“, ceh. louc „brad, lemn rășinos de brad“ I. I ord an, Nume de locuri ro- mînești în R. P. R., p. 9, explică toponimicul Lucina din Bucovina prin V v ucr. Lucina „poiană, loc unde s-a tăiat pădurea^. Un diminutiv lucnița v sau luznița este posibil în ucraineană. El l-ar explica pe lujniță notat în anchetele noastre. Cf și si. loziti „a pune, a depozita^. Probabil tot prin ucraineană se explică și bucin, care apare ca de- terminant al lui stivă {stivă bucin). El a fost auzit la Coverca, Crucea, Panaci. Stiva bucin e alcătuită din bușteni așezați pe . niște lemne nu prea groase, numite mîzgari. în ucr., bucina înseamnă „lemn de fag“ 1) Același radical ham l-am invocat altădată și pentru explicarea apelativului hamzea, hamza (pl. hamzale) și a toponimicului Hamzoaia. Ele s-ar explica dintr-un ★ Hammsăule, identic ca sens cu Hemmstock, Wasserpfahl. Vezi Studii și cercetării știin- țifice, anul VI, nr. 3 — 4, Iași, 1955, p. 234—235. 60 V. ARViNTE 60 (v. B. D. Hrincenko, op. cit., p. 160). Să se compare totuși și magh. bucka „Hugel“. Cf. și stivă mîglă, în care al doilea termen are exact același sens cu cuvîntul maghiar pomenit, acela de „movilă“. Mai pomenim aici încă vreo cîțiva termeni pe care îi presupunem de origine ucraineană. Mai întîi cuvîntul șoibdr, cu variant le șaibdr sau șoâibă „lucrător care are grijă de uluc, care îl repară cînd se strică, toarnă apă pe el în timpul verii, pentru ca lemnele să meargă mai ușor la vale, sau, în timp de iarnă, aruncă pămînt ars, ca lemnele să-și mic- șoreze viteza“. în ucraineană există cuvîntul șâivarok, același cu șar- varok. Pentru acesta din urmă, dicționarul lui Hrincenko dă, la p. 2100, sensul de „funcție avînd, în genere, obligația de a repara drumurile, podurile și altele^. Un nume de agmt care să îndeplinească această funcție nu este înregistrat în acest dicționar. Originea cuvîntului ră- mîne încă neclară. Tot din ucraineană ar părea să fie și buhâș „brad mic, închircit^, pe care îl are și Dicționarul Academiei. Nu-i dă însă etimologia. B. D. Hrincenko, op. cit., p. 147, notează cuvîntul buhaș, atestat în ucraineana din Galiția, cu sensul de „pădure pustiită“. Schim- barea de sens este greu de urmărit. Consemnăm și colectivul buhășime „mai mulți buhași la un loc“ sau „locul unde cresc brazii mici și în- chirciți numiți buhași“, pe care l-am înregistrat în anchetele noastre. Poate că de acest cuvînt nu trebuie despărțit nici buhai „locul de la capătul de sus al ulucului unde se adună buștenii înainte de a fi dați la vale, lujniță, bofîntău“. Am arătat că ucr. buhaș are sensul de „pă- dure pustiită^, care se potrivește cu acela al cuvîntului buhai, căci locul de la capătul de sus al ulucului este, de fapt, „o defrișare de pădure, un loc de pe care s-a tăiat pădurea, o pădure pustiită“. Derivatul verbal a buhălui (ambele cuvinte au fost notate la Vatra Moldoviței unde sînt numeroși huțuli), însemnînd „a aduna lemnele la buhal% a apărut pe terenul limbii romîne. Elemente maghiare în terminologia pădurăritului Ca și în cazul influenței germane sau ucrainene, elementele de origine maghiară au putut pătrunde în terminologia populară silvică romînească cu mult înainte de a doua jumătate a secolului trecut sau începutul secolului nostru, căci raporturile lingvistice romîno-maghiare sînt foarte vechi. Dar, ca și în cazurile precedente, trebuie să admitem că împrumuturile din această limbă, în cadrul terminologiei de care ne ocupăm, nu au putut să ia amploare decît atunci cînd exploatările fo- restiere din Carpații răsăriteni au început să se dezvolte foarte mult și anume în epoca pătrunderii capitalismului în această ramură de pro- ducție. Cu acest prilej, numeroși vorbitori de limbă maghiară vin pe Valea Bistriței ca lucrători sezonieri. în ce privește regiunile de peste munți, contactul lingvistic romîno-maghiar are un caracter permanent. Dintre termenii de origine maghiară din terminologia exploatării f orestiere și a plutăritului am amintit pînă acum pe hait, călădău, hozaș „dălcăuș“, sau bofîntău. Despre acesta din urmă nu putem spune cu ce cuvînt maghiar trebuie să-1 punem în legătură. Forma cuvîntului ne 61 TERMINOLOGIA EXPLOATĂRII LEMNULUI 61 trimite însă spre această limbă, cu toate că finalul -ău apare și la ele- mentele de origine slavă. în aceeași situație se află fortalău „cioflînc cu trei pene“ și furlău „cui de fier la cioflînc, un fel de vîrtej“. Pentru furgău, fîrgău sau fulgău (i se mai spune, la Vișeul de Sus, Moisei, Borșa și pulincău}, v. Scriban, Dicționar, s. v. De origine maghiară este socotit de dicționarele noastre foltău „coajă de copac“. Acestea nu dau însă sinonimul, notat de noi în anchete, captâr, tot de origine ma- ghiară. Termenul apare la Buhalnița. în mai multe sate a fost înregistrat cuvîntul tdmos „lemn scurt care se pune sub călcîiul țapinei la ridicat buștenii^. La Galu el are forma tâmis. în dicționarele noastre nu apare. Este magh. tămasz, pe care Adalbert Kelemen, Grosses Handworterbuch der ungarischen und deutschen Sprache, p. 497 îl explică prin „die Stutze< toaifă la Gura Haitei („topor rău“). în ALR. II, harta 393 se dă, la punctul 872 din sudul Olteniei, forma șofru pentru șopru, iar în ALR, I, harta 138, șură (de fîn), apare din nou șofiu (pl, ^ofruri în pct. 29 din Banat și sofru, tot în punctul 872, din sudul Olteniei T). Exemplele acestea arată că schimbarea sporadică a lui p în f e posibilă. Am pomenit la timp termenul de origine italiană palintar „masă în baraca lucrătorilor forestieri pe care se răstoarnă mămăliga**. Din aeeastă cauză nu ne vom mai ocupa de el, ci vom adăuga alte cîteva cuvinte referitoare ia interiorul barăcilor forestiere. Am spus că focul se face,în multe barăci, direct pe pămînt, ca la stînă. Ca și aici, lemnul mai gros care se pune pe marginea focului ca să nu se împrăștie jăratecul, poartă numele de fruntar (Br), bazar (HI, Cr, Br), naclad (Md, Sb, Pn, NS, VS etc.). Peste acest butuc gros se pun celnițele (sg. celniță). X/ Ultimul, derivat de Dicționarul Academiei, s. v. din slav, ★cel (k) nica, celo „frunte** (de unde și mr. celnic „fruntaș, proprietar mare de oi, șef**) corespunde întocmai cu derivatul romînesc fruntar. Adăugăm că fruntar are și sensul de „prima tablă a unei plute, numită de asemenea și buzăr. Unui lemn subțire de pus pe foc i se mai spune (la Ms) și șpirholț (din germ. Spier „fir de iarbă“ și Holz „lemn**, deci un cuvînt compus Spierholzf Prin unele barăci insalubre zboară, după ce se stinge lumina, niște gîndaci negri numiți șfabi (Lr) sau corhăni (Br). Omul care îngri- jește de baracă, face curățenie, întreține focul, pregătește hrana lucră- torilor plecați la muncă se numește câiman sau căimăn. La Str s-a notat căiman, apropiat de ucr. kăliman (v. mai sus, la elementele de origine ucraineană). în multe locuri acestui îngrijitor i se spune însă focar (PG, CI, Gl). în ultimul sat, subiectul anchetat nu cunoaște cuvîntul caiman. La fel și la IA : caiman se zice în Ardeal, aici nu. în schimb la Bh există, alături de caiman, și denumirile de socaci (ele- ment de origine maghiară) sau cuhăr. Acesta din urmă e notat și de I. Ciupală în revista „Pădurea**, anul I (1912), p. 180: cuhăr^bucătar „omul care stă la colibă (baracă) și pregătește mămăliga lucrătorilor de la pădure*-. Uneltele tăietorilor de lemne Un termen generic pentru uneltele lucrătorilor forestieri am arătat mai sus că este sarsamuri (de origine maghiară). El a fost notat la VS, Cri, Co, Str etc. La Cri: m^am dus să lucru la sărsamuri, care intră: chingă, cîrmă, cordălău. De aici se vede că sărsamuri nu se referă numai la unelte, ci și la altfel de lucruri. Un topor mare e numit (la Cr) bărdoâie sau barddncă. Malarină, cu același sens, a fost discutat mai sus. Tot un fel de topor este și plancăciul 1) Cf. și ALR. TI, voi. I, harta 262 (șopru), pct. : 2, 29, 36, 872 și 886 unde apare tot forma șofru. 74 V. ARVINTE 74 (Ms) (v. și A. Gociman—Oituz, „Observatorul social-economic v- > h^, ultima transformare fiind similară cu aceea din vulpe hulpe etc. La IA, sinonim cu foltău este captar. Subiectul de aici crede că foltău vine din Ardeal; e tot una cu captăr. De fapt și captar e tot de origine maghiară (v. Dicționarul Academiei). Termenul a pătruns și în sîrbo-croată, cu sensul de „Art Schutz der Bienenkorbe" (v. E. Berneker, op. cit., p. 485). El e cunoscut, cu sensul de „capac pentru acoperit stupii de albine" sau „capac de oală", și prin alte locuri din Moldova, de pildă prin unele sate din regiunea Iași. Sensul de „foltău" al lui captar, (notat Ia IA), se explică ușor atîta vreme cît scoarța de brad este des utilizată pentru acoperit diferite adăposturi. „O fășie de scoarță de brad luată de pe trunchi în lungul lui cu securea" se cheamă curea (Ms). Pentru a se obține lemne de calitate superioară, folosite în con- strucții, se recurge la procedeul care constă în jupirea cojii de pe copac după ce a trecut o bucată de vreme de la doborîrea lui. Acest lemn se numește corovăn (PG, Pn, Bh, Ms, NS, GH, Co etc.). Infor- matorul din PG a dat lămurirea că lemnul corovăn se taie în primăvară, dar se jupește în luna august, cînd nu mai există sevă în el, pentru că a fost absorbită de cele cîteva crengi care i se lasă în vîrf. între timp coaja se usucă și se prinde tare de trunchi, în așa fel încît poate fi luată numai prin cioplire cu toporul. Originea sa ucraineană am dis- cutat-o la timp. Verbul a coroni „a lua coaja de pe corovan^ apare Ia Ms. (Cf. sl. kora. „scoarță")* Consemnăm și verbul a cătărgi ,,a curăți un brad de cepuri și de coajă, lăsîndu-1 întreg, necurmat" (VN). Demnă de remarcat este prezența, în unele sate din nord, a cu^ vîntului punte cu sensul neobișnuit de „trunchi necurmat;". La Ms el este „copacul dat jos, cojit, nerîntuzit^ La fel și la VM. în primul caz i se spune și puntea întreagă. La ViS copacul dat jos îi punte. Alte sensuri ale lui punte^ ca de pildă acela de „partea mai lată la potcoa- 78 V. ARVINTE 78 vele folosite de lucrătorii forestieri, pe care se sprijină talpa încălță- mintei", sau acela de „lama țapinei, partea de fier a țapinei", ambele notate la Moisei, și neînregistrate de dicționarele noastre, sînt de im- portanță secundară pentru discuția de față. Sensul de „copac necurmat" al lui punte stă, fără îndoială, în legătură cu folosirea unor asemenea lemne pentru alcătuirea punților. în latină pons, pontem denumea con- strucția durabilă, adeseori din piatră, făcută peste un rîu. Pe terenul limbii romîne, datorită unor condiții de viață materială mai înapoiată, în munți, t s-a produs modificarea semantică semnalată încă de S. P uș- car iu, Etudes de linguistique roumaine, p. 41, Chiar dacă, așa cum a arătat Al. Rosetti, Istoria limbii romîne, voi, I, p, 180, latinescul pons avea încă în latină sensul cuvîntului nostru punte, păstrarea în limba romînă numai a acestui sens și folosirea pentru acela de „construcție mai mare, durabilă, peste o apă" a unui termen străin {pod e de origine slavă), este încă o dovadă că pentru o anumită epocă trebuie invo- cate, în explicarea unor evoluții semantice, sau în păstrarea unor anumite sensuri ale elementelor latine, condițiile vieții materiale deo- sebite, în care s-a dezvoltat romanitatea balcanică. înainte de a fi dați la vale, buștenilor li se rotunjesc capetele cu toporul. Această operație este denumită în mai multe feluri, în unele locuri (de pildă la ViS, Ms, Br etc.) , i se spune a șpronțui, la Cr și GH a șpronțui, la Ma a șpronțuri. în alte părți, chiar în unele din satele citate, verbul este de conjugarea I; a șpronța (Br, Cri, Ms). La ViS, VJ, VM, Ma există expresia a face șpranț „a rotunji capătul unui butuc". Pentru aceeași operație se întrebuințează și cuvîntul a ștronța. Discuția asupra originii acestor elemente, precum și asupra altor sensuri care au fost atestate de noi pe teren, poate fi văzută în paragraful asupra termenilor de proveniență italiană din graiul lucrătorilor noștri forestieri. Echivalentul creat pe teren romînesc pentru denumirea aceleași operații este a olari (capătul unui buștean). Este foarte răspîndit (Cl, Bh, IA, PG, Cr, Sc, CI, NȘ, Pn, GH, VN, Ms). Cuvîntul este atestat și de M. An a ni a, art. cit., p. 297, dar dicționarele nu-1 cunosc, cu excepția Lexi~ conului tehnic romîn. La GH există și variana a oii: se mai spune și olit; facem capătul lemnului ca o oală. La Gl, Co, Cl și a teși are același sens, la Sl și a rosta ,,a olări(L iar la VM a tivi. Cuvîntul olări apare pe harta 615 a ALR. II, după cum urmează: în punctul 260 (Beclean, re- giunea Cluj), îl olărește la capete, taie frumos roată ca o oală ; în punctul 365 (Ciocănești) olărești*, în punctul 228(Toplița) olărit, olăresc. în alte puncte din restul țării nu mai apare acest cuvînt, ceea ce înseamnă că el caracterizează numai această regiune din nordul Carpaților răsă- riteni. Pe aceeași hartă, în punctele 362 (Borșa) și 349 (Groși, regiunea Baia-Mare) sînt trecute răspunsurile îl ciulești, îl ciulește „rotunjește capetele trunchiului. Cuvîntul a fost înregistrat și în anchetele colec- tivului de Ia Iași (în Bs și Ms)< La Ms: prima dată îl ciulești sau șpronțat sau olărit; unul înțelege ciulit, unul înțelege șpronțat, unul în^ țelege olărit. Cuvîntul cu acest sens apare și în Dicționarul Academiei și este explicat ca un derivat de la ciul. Tăierea bușteanului după anumite dimensiuni, înainte de a-1 79 TERMINOLOGIA EXPLOATĂRII LEMNULUI 79 scoborî de pe munte în vale, e denumită cu verbul a fasona. Cuvîntul, deși neologism, e cunoscut în majoritatea satelor anchetate. Apare și a secționa și secționator (Cri). Pentru primul caz consemnăm și va- rianta a fansona (Bor.) Mai vechi sînt a curma, a reteza, ultimul avînd în satele maramureșene forma a rîntuzi (Discuția acestor forme o face I. A. Când rea, însemnări și rectificări, „Grai și suflet", III, fasc. II, p. 427—428). La Cr se spune și ă cenătui „a tăia copacul în butuci, a-4 fasona", iar la Hn, a ciontă „a fasona", la VS, Cr, Ms, VN, a butuci, la Ms și a butucări ,,a tăia lemnul în butuci", la VS și a dimica (pentru dumica, din lat, mică], Cuvîntul de origine germană șnitui, cu același sens, apare la Br, Co, Cr. Șnit este „capătul retezat al unui butuc" (Cr) sau „partea putredă dintr-un butuc" (Co). Am arătat mai înainte că pentru „a tăia capătul gros al unui butuc" se folosește și cuvîntul a huzări, derivat de la huzăr „partea groasă a unui butuc". Pentru „a tăia vîrful unui copac" se spune a vîrvui (Bh). Vîrful bradului, care de obicei rămîne în pădure, se chiamă la Ms, VS vîrșiăc sau cătur, la PG și Ms cruce sau crucea bradului, la CI, IA, Gl, PG spic {spicul bradului}, iar la VM cal „vîrful de copac care rămîne în pădure". Teren accidentat. înainte de a discuta termenii referitori la trans- portul buștenilor de pe munte la vale consemnăm în acest paragraf cîteva cuvinte populare pentru noțiunea de „teren accidentat". Trans- portul lemnelor de pe munte este în strînsă legătură cu această formă de relief. E cunoscută expresia, împrumutată din vorbirea personalului silvic, loc accidentat, precum și cuvîntul versant (PG). în aceeași situație se află cuvîntul pantă, sau expresia loc forțat, primul ates- tat la IA, iar expresia la Gl. în toate satele e cunoscut termenul corhănă, de unde derivatul pe teren romînesc a corhăni, „a da lemnele la vale pe corhană", apoi sensul generic de „a transporta buștenii de pe munte". S*-au creat și substantivele corhănit și coihănitor. Corhă ,,rîpă, loc prăpăstios", atestat în anchete Ia Br., precum și în lucrarea lui Tache Papahagi, Graiul și folclorul Maramureșului, p. 212 (tot în satul^ Borșa), este socotit de acest cercetător de origine ucraineană {korh\ în aceeași localitate maramureșeană apare și adj. corhos „rîpos, prăpăstios". „Locul accidentat" e numit țurănă, (Sb, Br), cuvînt care se gă- sește numai în Dicționarul lui Seri ban, sub țanc. La VI și Co, tanc înseamnă însă „pisc, vîrf de munte", are, așadar, sensul cunoscut. în satele Br, Co, Cr, Gm, PG, Ci apare hrâpă sau hreâpă, socotit de Dic* ționarul Academiei tot de origine ucraineană. Un teren în picaj (sînt cuvintele subiectului anchetat) este numit (la Cr) loc fortoiet sau fortoi, (Ia Bh) țăpehiș, (Ia IA) oblînc, (la VS) obrejă (pentru ultimul cuvînt, v. Dicționarul lui Scrib an, s. v.). în ultima localitate apare și adj. gîrli- cios ,,abrupt". Expresia pîrău fugar (IA) se folosește despre un rîu de munte cu o pantă foarte înclinată. Determinantul ponei, din expresia loc ponei (VM) sau ponciș, din loc ponciș (Ms) are sensul de „abrupt, Ioc în pantă, prăpăstios". ,,Corhănitur( lemnelor. Verbul o corhăni, pomenit mai sus, e cu- noscut în toate satele anchetate. Cuvîntul pare a se fi creat, de la 30 V, ARVINTE 80 corhană, mai întîi în satele de pe Valea Bistriței. De aici el s-a răspîndit in satele din Maramureș, din Ardeal sau de pe Valea Sucevei. Un su- biect din ViS (Valea Sucevei) ne-a dat informația că înainte pentru corhănit se spunea slobozit, adăugind că și acum se spune prin unele locuri la slobozit. La Ma, tineretul zice corhăni, cei mai în vîrstă spu- nînd slobozi. La fel, un informator din Br preciza că înainte de 1944 nu se întrebuința cuvîntul corhănit^ ci slobozit sau țipăt, A slobozi (lem- nele la vale) a fost notat și la Si sau Ms. în Codul silvic pentru Bucovina de la 1786, despre care a fost vorba în partea întîia a lucrării, sînt în uz tot slobozi și slobozitură (de lemne). Cînd lemnele se dau la vale fără uluc, fiecare într-o anumită direcție, se spune (la GH) că lemnele vin frunțiș, în timp ce a da lemnul frunțiș (Pp) înseamnă „a-1 da cu un capăt înainte, a-1 împinge cu un capăt înainte". în unele exploatări de pădure, datorită înclinării nu prea mari a pantelor, se folosește la corhănitul trunchiurilor tracțiunea animală. Un asemenea loc în pădure e numit loc de boi (PG, Sl), loc de vite (Sl) sau loc de mar hă (Ms), ceea ce-i tot una. Acțiunea ,,corhănitului<( cu vitele se denumește (la Br) prin expresia a da după vite ; rictalăii care dau după vite (rictălău este muncitorul forestier care rictuește, care îndreaptă lemnele, le pune în ordine la capătul de jos al ulucului). Tot la Br, pentru aceeași acțiune se spune și a lua cu vitele la cioata ,,a căra buștenii de pe munte în vale cu vitele". Consemnăm și verbul (notat la Ms) a înțuriga „a da caii sau boii înapoi", fără îndoială un derivat de la germ, zuruck, folosit ca interjecție, cu același sens ca și adverbul german, și în alte părți ale țării, de pildă prin satele din re- giunea Iași [ptruu, țuri^c}!). Pentru cărăuș ,,lucrător forestier care trage buștenii la vale cu vitele**, e cunoscut (la GH) și termenul țugdș, țiunea se cheamă țugărit sau țugurit, Ultimele sînt cunoscute la Ms, Sl, Co, iar a țugări a fost notat și la Ms. Cel care trage lemnul de la bofîntău la tason pe hiță se numește tînjălâr (VN), iar ac- țiunea de transportare a buștenilor cu tînjala se exprimă prin verbul a tînjăli (Pp): pe patlaj se tînjălește va/a. O tînjala mai mare, cu capătul încîrligat, ca să poată fi folosită, la nevoie, pentru oprirea lemnului, e numită tînjoloi sau tînjăloiul cel mare (CI, VN). La boi este jug cu tînjăloiul cel mare, [Tînjăloiul] are ca sania, adus la spate, ar^ cănit, de unde prinde cioflîncele, Bagă cioflîncele în capătul tînjăloiului și bate cioflîncele în capătul butucului (CI). Pe tînjală, atunci cînd trasul buștenilor se face cu caii, este fixat un orciuc (Cri, Cr), hanfău (pl. han*- fauă) (Cri): la noi spunem hanfău, la Maramureș orciuc, XermenvAhanfău nu-i notat de nici unul din dicționarele noastre. EÎ este de origine maghiară [hamfa, cu același sens). Sinonimul șpilvâg a fost discutat pe larg în para- graful despre influența germană. {Unii spun crucea tînjălii, alții șpilvagu tînjălii^ri). La ViS și Lr, pe Valea Sucevii, i se spune și tufircă, Greutatea pusă pe o pereche de boi se numește (la Ms, Sl, poate și în alte locuri), tar. De tînjală se anină cioflînciil, un fel de vîrtej cu mai multe verigi și cu o pană (sau mai multe) de fier la capăt, care se bate în buștean. Cioflîncul cu trei pene e numit bihon (pl. bihoăne) (Os, ViS) blihon 81 TERMINOLOGIA exploatării LEMNULUI 81 sau bihunc (Ml), iar în Ardeal (după o informație primită la PG) for^ talău. Termenul cloflînc e general în localitățile anchetate, de aceea nu mai arătăm unde apare. S-au notat și variantele ciohnc (HI, Bh), cio^ frîng (PS), ciofltncă (Ms). Părțile cioflîncului: zaua, o verigă mai mare, numită și bat că (VS) sau broască (Os, Cr), în care este prins un cui de fier, ce se poate învîrti. Acestei verigi mai mari i se mai spune și belciugă sau casa pulincăului (Ms). Cuiul de fier introdus în zaua este numit vîriej (Clf furgău (PG), fîrgâu (Bh) sau pulincău (VS, Ms, Br). Ful găti (Cl) este și „lanțul cu o verigă în care se bagă dreava (un fel de ceatlău) ca să strîngă lemnele pe car". „Cuiul de fier bătut în tînjală, de care se prinde cioflîncul“ poartă denumirea de cram- pon (Co, Pn, Pr, PG, Cl). în multe localități (Cr, Gl, PG, Pp, VN, Co, Bor), „drumul des- chis prin pădure pe care se trag buștenii la vale cu boiia se cheamă hîță sau hîțoagă (Bor). La PG, hîță este și „un pîrău hrepos pe care pot să meargă lemnele la vale fără a mai fi nevoie să se construiască un uluca, iar la Cl, hîță e tot una cu „uluc pe valea unui torent“. Ter- menul de origine germană șnaiț (Cr) denumește o „cărare prin pădure făcută de omu. Sinonim cu hîță este colnic. De cele mai multe ori, pe aceste drumuri de munte sînt așezate, din loc în loc (2—8 metri), lemne de grosime potrivită, puse de-a curmezișul, pentru a ușura transportul buștenilor. Uneori, aceste lemne transversale sînt mult mai dese. Atunci se spune că drumul e podit. Un astfel de drum podit poartă numele de ștrăiveg (Cri, Sl), ștrăivig (Maf ștrăibic (Ms, VM, Br, VS), ștriăblic (Ms), durgalău (Ms), drum argelat (Cl), căci aceste lemne puse de-a curmezișul se numesc și argele. Iată un text (din NȘ) în legătură cu felul cum se construiesc astfel de dru- muri : Daca^l drumul coturosy are cotari sau e pe o coastă^ se argelează în părțile unde bate lemnul; punem un fel de mărginari. Loc argelat este (la Pp) „un fel de cărare cu lemne puse de o parte și de alta, un fel de uluc provizoriul Lemnelor de pe marginea căilor de acces fo- restier li se spune (la VS, Ms, Br, Cri) galândăre (sg. galandărf în timp ce la IA s-a notat cuvîntul taraz^ cu varianta talaz cu același sens. Alături de drum argelat sau drum argeiit (Co), apar și drn/n ștrei^ fuit (PG—subiectul afirmă că expresia e cunoscută prin Bucovina), drum șprăițuit (Cri), drum pilhuit (VS), drum pătlăjit (Cri), drum., mîzguit sau mîzgărit (Cri), Verbul a ștreful (ViS) are sensul de „a trage un buștean la vale cu boii“. Șpratț^ în afară de „proptea“, ca în germană, mai înseamnă și „traversă, lemn pus de-a curmezișul pe drumu- rile forestiere^ (Br, Cri). Cuvîntul mîzgar este cunoscut în toate satele anchetate. Nici unul din dicționarele noastre nu-1 au, deși era trecut la I. Ciupal ă, art. cit., p. 366, după cum nu sînt înregistrate nici verbele a mîzgui sau a mîzgări. Mîzgar trebuie explicat ca un derivat de la mîzgă, cu sensul, atestat în regiune, de „sevă, mijă, suc“. Un lemn numit mîzgar este un lemn verde, cu sevă într-însul. Cînd este pus pe drumu- rile forestiere, un asemenea lemn ușurează alunecarea trunchiurilor cor- hănite. Pe de altă parte, aproape întotdeauna aceste lemne sînt ude, pline de noroi. Cuvîntul mîzgar denumește apoi și un „lemn nu prea 82 V. ARVINTE 82 gros, care servește la manipularea buștenilor sau în alte momente ale muncii la pădure". La ID (Maramureș) s-a notat mîzgar cu sensul nu prea clar de „margine a unui butuci Unui „lemn scurt și nu prea gros, servind la transportatul buștenilor" i se spune (la IA) și produșcă. Adăugăm că plai, are și sensul de drum mîzguit (Br). Omul care are grijă de întreținerea drumurilor de munte, care repară unele stricăciuni, se numește (la GH, SI, Br, VM) drumar. Subiectul din VM îl consideră ^zdrumar învechit, căci, spune el, acuma [se zice] întreținător. Se vede pre- ferința spre derivatele cu sufixul -tor, desigur sub influența limbii literare. Uneori, la corhănitul cu boii se leagă mai mulți bușteni unul după altul, cap la cap, cu cioflînce. Se folosește, pentru aceasta, termenul danț (Ms, SI, Br), sau expresia aprinde danț (dans). Avem de-a face cu o exprimare metaforică: lemnele se mișcă la vale prinse unul de altul ca într-un dans. La Br și Cri s-a dat răspunsul că danț este un fel de cioflînc. Cuvîntul nză (Gl, Pp și Cr) (din germ. Riese) nu înseamnă, ca în satele maramureșene, și ca în limba de origine, „uluc, jilip" (influența germană e mai puternică în nord), ci el a suferit o modificare seman- tică, denumind „un loc curățat de copaci, de obicei drept, argelat uneori, pe care se cară butuci". Un termen aparținînd acestui compartiment semantic, necunoscut, se pare, în Maramureș și în satele anchetate din Bucovina, dar care-i frecvent întrebuințat pe cursul mijlociu al Bistriței (nu-i notat de nici un dicționar) este patlaj. El denumește tot un „drum cu mîzgari", un drum ștrefuit, un ștraiveg : un pat de lemne făcut pe un drum prost, smîrcos, ca să se poată trage mai ușot lemnul pe el (VN). Există și verbul a pătlăji „a construi un patlaj". Dăm localitățile unde aceste cuvinte au fost notate: Br, NS, CI, Bh, PG, Hn, IA, Pp, VN. La NȘ, sensul e întrucîtva schimbat, căci patlaj este un „așternut pentru lemn, ca să stea bine cînd îl așezi undeva*, pailaju-i tot de lemn“. Acest sens e mai apropiat de etimonul slav de la care pleacă. în slavă, podlo'ziti are sensul de „a pune dedesubt, a așterne", un derivat de la loziti (v. E. Berneker, op. cit., p. 737, sub loz o, loziti). O altă construcție pentru transportatul buștenilor de pe munte este așa-numita plancă. în cele mai multe locuri planca-i „un fel de uluc, nu prea lung, făcut din scînduri groase, adeseori numai cu o latură căptușită cu scînduri, în timp ce cealaltă latură este dată chiar de în- clinația pantei". Plăncile se construiesc adeseori de-a coasta și au un caracter provizoriu. La Gm, planca este ulucul numai~ cu o singură margine; la fel și la Br sau la Ms {scoc cu un perete). în ultimul sat i se spune și plancă într-o ureche sau scoc într^o ureche. La Vt, pentru că nu-i construită prea trainic, pentru că nu-i cusută, i se spune plancă moartă. Adeseori plăncile se fac de-a lungul unui pîrău nu prea lung, dar cu înclinație mare. Se spune astfel că plăncuiești un pîiău (CI). Cuvîntul plancă e atestat și în PG, Cr, Gl, Bh, IA, Pn, HI, GH, Br, precum și în art. cit. din 1923, al lui P. Antonescu, p. 19: „a face plănci“ a podi albia unui rîu, de obicei cînd panta lui e foarte 83 TERMINOLOGIA EXPLOATĂRII LEMNULUI 83 mare și cînd este sec... pentru â se putea face transportul lemnelor^. Un alt sens al cuvîntului în discuție este „locul de la capătul de sus al ulucului unde se adună buștenii înainte de a fi dați la vale, bofîntău, lujniță“. (Sb, Hn, Dc, VM). Un sinonim al lui plancă este (Ia VM) buhai. El înseamnă atît „uluc provizoriu pe care se dau lemnele la vale% cît și „locul de la capătul de sus al unui uluc mare unde se adună buștenii“. Verbul a buhălui are sensul de „a aduna lemnele la capătul de sus al ulucului^. Tot sinonim cu plancă este și rulă (Br, Cr, GH, NS, Sl). La VS și Br, a rînui înseamnă „a da buștenii la vale pe plancă“. în timpul iernii, transportul materialului lemnos se face cu sania numită sanciu, ori zis pe nemțește șlaif (Cri). Primul termen e atestat în aproape toate satele anchetate. Sinonime : sănioi (Sl) corciuie (Br, Ms, SI, Bx, Cri). Sania mai mică de la spatele sanciului se chiamă șlaif (Br), cățel (VN), urmării (Pp), sănietă (Ms). în locurile înclinate, sania se fortoaie (Cr). Ulucul. Pentru acest cuvînt, cunoscut în toate satele anchetate, au fost notate următoarele sinonime: Scoc, mai ales în nord (Ms, Cri, VS, ȘD, Co). Există scocuri uscate și scocuri cu apă (Ms, VS). Pe acestea din urmă buștenii sînt mînați la vale de apa captată a unui pîrău. S-a notat și scoc într-o ureche, care pare a fi același lucru cu plancă într-o ureche. Pentru uluc se spune apoi jlip, la Co (Jlip de apă, jlip uscat, dar în general se vorbește uluc'), NS, Sl, șlip la VM. Jghiab s-a notat la Bș, CI, Co (aici însă înseamnă „trecătoare îngustă intre doi munți“). Un alt sinonim de origine germană este riz(ă) despre care a mai fost vorba, apoi perț „scoc de apă“ (Vi M), perepustă „uluc cu podeaua întreruptă din Ioc în loc“ (Ms, VS), același cu teărfăfVM.). La Ms și VS apare și ceternă sau ciotornă, dar subiectele știu că acest cuvînt e folosit mai mult pe la Cluj. Un „uluc scurt, din scînduri, care poate fi dus dintr-un Ioc într-altul, folosit pentru transportarea lemnelor de foc“, se cheamă (la Br, VS, Sl) ștroâpă (și formele ștroape sau strop). Acțiunea de a transporta lemnele pe uluc se denumește cu verbul a ulucări sau a uluci, iar ulucar este „muncitorul care lucrează Ia cor- hănitul lemnelor pe uluc“. în ce privește construcția, un uluc este alcătuit din mai multe racle sau table de uluc, care se sprijină la capete pe niște căpătîie, niște pari sau pociumbi groși, bătuți în pămînt. Acestei construcții de sus- ținere i se spune și căsoaie (pl. căsoi) (Cr, Bh, Pp), scaun sau talpă (Ms, Cri), cășiiă (Br). „Lemnele de 1—2 m bătute în pămînt, pe care se construiește ulucul, se cheamă ciutani (CI). Lemnele de sub podeaua ulucului alcătuiesc trasamentul (Ms). La Sl, broască are și sensul de, bucată de lemn care se pune sub uluc, pe pămînt, din loc în loc, cînd acesta nu-i ridicat deasupra terenului^. Pe construcția numită cășiță sau căsoaie etc, se așază un lemn numit tres (Bh, CI, Pp, Hn), deasupra căruia se^aștern, în lungul ulu- cului, lemnele care alcătuiesc fundul ulucului. în unele părți, tresul e 84 v. arvinti- 84 confundat cu andreaua (PG, Gl ; v. mai jos). Fundul ulucului, format din butuci ciopliți, lungi cît ține distanța dintre două căsoi, cît ține deci o raclă de uluc, mai e denumit podea la uluc (Ms, Gl, Cr, Cri, VS), padină (Pp), pinza ulucului (Cl), fandină (Cr, Gm, VM), rizăncă (Ms), inima rizutui (Ms : inima rizuiui se face de fag că nu scămește), inima ulucului (Cl) și îndreâ „podeaua din mijloc la riz“ (Br.). La Pp, expresiile scîndură de fund sau șipcă de fund se referă la fundul ulucu- lui de apă, construit. din scînduri. Aproape toți termenii de mai sus lipsesc din dicționarele existente. De altfel, cum am mai arătat, nume- roși termeni din această parte a lucrării nu apar în aceste dicționare. Pe marginea ulucului sînt iarăși niște lemne numite mărginari (Br, Cr, Gl, Cl), mărginași sau lăturași (PG), strâji (VS, GH, Pp, CI), sau straja canalului (GH), argele (Gl, PG, Hn), vite (Cr, Bh), podijdițe sau podijghițe (Ms). Uneori, la coturile mari ale ulucului, pentru ca acești mărginari să nu se rupă sub izbiturile buștenilor care vin la vale, se mai adaugă alte lemne de întărire, alcătuind ceea ce (la Cl) ni s-a spus că se cheamă supraînălțare (un termen tehnic pe care l-am întîlnit și în lucrările privitoare la construirea ulucurilor din „Revista pădurilor“)> taraz (tot la Cl), babă (Ms). Lemnele numite mărginari sînt sprijinite, la rîndul lor, de un butuc gros, înfipt în pămînt, numit, cu un termen tehnic, bailon (Br, VS, Crl„ Cr, și în foarte multe alte localități) sau țodită (VM). La Ma s-a răs^ puns cu termenul țapăr. Asemenea bailoane se pun la capetele fiecărei racle de uluc. Bailoanele sînt și ele susținute pe de o parte de un butuc lung, cît lungimea unei racle, pus imediat în spatele bailonului. Acestuia i se spune andrea (pl. andrele} (Cl, Cr, Pp, Bor, Gl), sau spate (Gm). Printr-o confuzie, se pare, la Gl și PG, în loc de andrea s-a răspuns cu termenul tres. Dar acest sprijin nu-i suficient pentru a rezista la loviturile puternice ale buștenilor corhăniți. De aceea, bailonul mai este sprijinit și de așa-numitul iops (VS, Ms, Cri) (cu variantele iop, Hop — VS), sau de splină (NS). După cum se observă, termenul iops (neînregistrat de dicționare) apare mai mult în nordul regiunii anchetate. în satele de pe cursul mijlociu al Bistriței fie că nu există o denumire pentru acest lemn care sprijină bailonul, fie că i se spune altfel, ca, de pildă, (la Bh) contrafiș (pl. contrafișuri} sau (Ia Pp) conofîț (pl. conofîțe}. Așadar, mărginarul e sprijinit de bailon, acesta, la rîndul său, pe de o parte de andrea, pe de altă parte de iops sau splină. Mărginarele și fundul ulucului sînt așezate pe tres, iar acesta pe construcția numită cășiță, căsoaie etc. Adeseori acești termeni erau folosiți de subiectele noastre unii în locul altora. Prin locurile accidentate, unde ulucul tre- buie trecut de-a dreptul peste rîpi, se pun niște butuci de susținere numiți șprăițuri (VS, Ms, Cri, Cr), ștemoele (sg. ștempel} (VS), sau nemți. Iată acum un mic text (de la un subiect din Br) referitor la modul cum se construiește un uluc: Dacă ai mers cu podul [ulucului] ; îi pui iopsurile și^l tragi în pliște cu sîrmă si după aia îi bați bailoa- nele și așezi mărginarele. Plișcă de aici are sensul de „pană de lemn, ic“. „Ultima raclă a ulucului, ridicată puțin în sus, de pe care 85 TERMINOLOGIA EXPLOATĂRII LEMNULUI 85 buștenii sar, descriind o curbă largă prin aer“ e numită sărită (Ms, Br, Cri), săritoare (Cri, Cr, VM), sau scaun (VS, Ms). „Locul unde se întîl- nesc două ulucuri“ poartă numele de vecsăl (VS, GH, Chi, Gm, Cr, Gl, PG, CI). Pentru a se micșora viteza buștenilor care vin pe uluc se folosesc mai multe procedee. De obicei, se așază pe fundul ulucului o placă de fier cu mai mulți colți, numită neamț) german, mîță) șpantă (discuția acestora a fost făcută la paragraful despre influența germană), de c^re frecîndu-se buștenii corhăniți își micșorează viteza. în alte părți se folosește dispozitivul numit urs, iar la Ms și balerină. Ursul e alcătuit dintr-un butuc greu, prins cu un capăt de o margine a ulucului, cu celălalt lăsat liber și sprijinit pe marginea opusă. De acest butuc frecîn- du-se buștenii corhăniți, își încetinesc mersul (VS, Ms, Br, Cri, Cr). La Cri i se mai spune și german de lemn (cf. și vulpe „aparat mode- rător de iuțeală pe uluc“, dat de I. C iupală în revista „Pădurea“ din 1912, p. 159). Uneori, pe fundul ulucului se pune un singur cui gros de fier. El este numit bulon (Bor, Ch, Gl) sau neamț. „Placa de fier cu zimțiccsemai cheamă fi clisă (CI, Ch). Mai adăugăm și pe ștronț) care, printre alte sensuri, mai înseamnă (la Co) și placă de fierea dinți ca de grapă, cusută cu șuruburi pe fundul ulucului; colții iau lemnul în viteză^ lemnul merge sfîșiindu^se de colții ceia, așadar e sinonim cu german, neamț, mîță) șpantă etc. Acest termen, ștronț, cu același sens, există și la Bor. De-a lungul ulucului, din loc în loc, sînt instalați niște oameni care observă buna iui funcționare, transmit comenzile primite de sus sau de jos, semnalează eventualele stricăciuni etc. De obicei acești lucrători sînt tineri, băieți de 13—16 ani. Sînt numiți poște (sg. poștă} (CI, Ms, VM, Cr, PG, Gl, CI, VS, Cri, Br etc.), santinele, în foarte multe locuri, verți (sg. vartă} (Ms), vărdași (VS, NȘ, GH), vărtași (Br). „Lucrătorul care are grijă de uluc, intervenind în caz de deterio- rare, turnînd apă pe el în timpul verii sau pămînt ars în timpul ierniicc, se cheamă șaibăr, șubăr sau șoăibă. Acesta șprițuiește ulucul, adică îl udă cu apă. I se mai spune, de aceea, și șprițar sau sprițuitor (Cri, Ms, GH). Pentru că pămîntul ars, aruncat iarna, se mai cheamă și hac (GH, Ms,VS), acestui lucrător i se mai spune și huear. El hucărește, adică az- vîrle teară. Sus pe munte, la capătul ulucului, se află bofintaul ^ulujnița sau buhaiul sau zăpodina sau plănca. Toate aceste cuvinte au sensul de „locul unde se adună lemnele înainte de a fi date la vale pe uluc“. Primul din- tre z\e,bofîntău, a fost auzit la Sc, Sh, VN, IA, Co, VI, PG, Gl, CI. în ultimul sat el a fost definit ca „loc adînc, groapă unde se adună bușteniiC£. S-au notat și variantele buțîntău (Sh), bofîltău (CI). Termenul este atestat și de M. A nan ia, art. cit., p. 297 sau de C. Arm ăș eseu Monografia domeniului Bicaz, Buc. 1906, p. 32. Cuvîntul zăpodina, cu același sens ca și,bofîntâii, apare la Cri. Din v. sl. zapod* este expli- cat rom. zăpodie „strîmtoare (de rîu, de drum) între dealuri sau între munți“ (v. Seri b an, op, cit,, s. v.). Acest sens nu-i departe de aceia 86 V. ARVINTE- ' 86 al termenului nostru. Același sens de „loc unde se adună butucii înainte de a fi corhăniți“ îl au și părcană (PG) sau obirșie (Pp). în ultimul caz s-a plecat de la faptul că astfel de locuri se găsesc, de cele mai multe ori, la izvoarele pîraielor de munte. Jos, în vale, la capătul celălalt al ulucului, se află lăcașul sau tasonul. Discuția acestor termeni am făcut-o mai sus. Menționăm că într-o singură localitate (la PS) tason are sensul de „jghiab pe care vin lemnele la vale, uluc“. Lucrătorul care așază lemnele la răcaș este numit răcșan (Br, VS, Ms) sau om de răcaș. în unele sate din bazinul mijlociu al Bistriței el este denumit tasonator (CI) sau tasonar (PG). Trebuie arătat că aria lui tason este situată tocmai în această regiune, în timp ce răcaș (element de origine maghiară) e mai răspîndit în nordul regiunii anchetate. Acțiunea de așezare a lemnelor în ordine la tason se exprimă prin verbele a tasona (PG, Gl, CI, Cr), a răcășui (Chi, Cr), a răctălui (Hn, GH), a rictui (Br, VS, Co, GH, Cr, Chi, Gm), a diștronța (Bor), a drecelui (Ms, Cri). Ukimul cuvînt apare și la N. Văleanu, Scosul lemnelor din pădurile de munte „Revista pădurilor^, anul XLVIII (1936), p. 665 : „La anumite intervale se oprește datul buștenilor, pentru ca o echipă de lucrători să facă așa-numita dreceluire sau drecea^ care operație constă în așezarea lemnelor în spațiile goale în așa fel încît capătul despre scoc să fie ferit de loviturii Despre lemnele așezate de-a curmezișul la tason se spune că sînt puse ventriș (Br), sau că sînt puse poartă (Bor). Adăugăm și termenul rictălău „lucră- tor care pune în ordine lemnele la tason“. La VM, cuvîntul ștont (probabil de origine germană) are sensul de „grămadă de lemne la tason făcută în așa fel încît să fie mai înaltă lîngă gura ulucului și mai mică pe măsură ce se depărtează de uluc“. Cînd buștenii nu sînt așezați în răcaș, ei se crapă, se șfărghie (M^, Ms, Br, Cr). Cf. și lemn șfărghit (Br, Cr), șfărghie „așchie mare ruptă dintr-un butuc la corhănit“ (idem). O „așchie mare“ se mai cheamă și șcrăblă (Ms, Br, Bor) sau doașcă. Verbul a (se) scrăbli e cunoscut la Ms, Br, iar a (se) doșcăi, la PG, Gl, CI, a (se) doșca la Cr. Varianta tășcă (pl. tăști) „așchie mare ruptă dintr-un butuc corhănit“, pentru doașcă, apare la Co. în caz de stricăciune, ulucul trebuie reperat sau tocmit (Cr). La Ms, pentru acțiunea de astupare a găurilor la scocul de apă se întrebu- ințează cuvîntul a muști. „Comenzi™ și „semnale™ în muncă la pădure. Lucrătorii forestieri cunosc un întreg sistem de semnalizare, alcătuit din interjecții cu un sens precis. Aici nu pot avea loc confuzii, pentru că munca la corhă- nitul pe uluc sau la manipularea buștenilor e deosebit de periculoasă și nu rare sînt cazurile cînd se produc accidente grave. „Comenzile^ acestea sînt acceptate ca atare de toți cei care lucrează la pădure. Prin natura lor, ele sînt străine de spiritul limbii romîne. Cea mai mare parte au ajuns la noi o dată cu lucrătorii forestieri străini, probabil o dată cu lucrătorii italieni, sloveni, germani, veniți la sfîrșitul secolului trecut și începutul secolului nostru, căci acest sistem de semnalizare, prin caracterul său compozit (elemente italiene alături de elemente ger- mane sau slave) trimite către regiunea unde aceste idiomuri se între- 87 TERMINOLOGIA EXPLOATĂRII LEMNULUI 87 pătrund, adică în provinciile Tirol, Carintia și Craina. Problema a fost discutată și în articolul Din terminologia exploatării forestiere și a plută- ritului. Invocarea acolo a acestor „semnale^ avea drept scop să dove- dească, și pe baza faptelor de natură lingvistică, prezența la noi a unor lucrători sezonieri din regiunile amintite. în acel articol erau date numai cîteva din aceste „comenzi“. Ele sînt însă mult mai numeroase. Pe de altă parte (ceea ce nu am spus în articolul amintit), se pare că înainte de venirea lucrătorilor străini, în unele regiuni din Carpații răsăriteni, mai precis în munții Bucovinei și ai Maramureșului, exista un sistem de semnalizare mai vechi, poate mai sărac decît cel care-i folosit astăzi. Construirea ulucurilor sau jilipurilor se va fi practicat în Bucovina și Maramureș încă de la începutul secolului trecut. Pentru aceasta, trebuie să se țină seama, în primul rînd, de indicațiile date de Codul silvic pentru Bucovina, din 1786, unde se îndeamnă proprietarii, de păduri (moșinașii) să construiască, după modelul altor țări, care cunoșteau acest procedeu tehnic, ulucuri sau slobozituri de lemn, mult mai avantajoase prin randamentul lor, iar, în ai doilea rînd, de adu- cerea, spre sfîrșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului urmă- tor, a unor lucrători forestieri germani din Boemia, care erau, probabil, stăpîni pe această tehnică forestieră mai avansată. Transportul buște- nilor pe uluc implică neapărat existența unui sistem de semnalizare. Presupunem că în munții Bucovinei și ai Maramureșului trebuie să fi existat un asemenea „sistem“. Că așa stau lucrurile ne-o dovedește faptul că pînă astăzi se păstrează cîteva din elementele sale componente. Se constată, anume, că în aceste părți interjecții cu o largă răspîndire nu numai pe Valea Bistriței, ci și în alte regiuni păduroase, de pildă pe Valea Sebeșului, sînt dublate de altele, despre care subiectele anche- tate spun că se foloseau înainte, că sînt mai vechi. Este cazul unor „comenzi“ sau „signale" de felul lui chinetău ! sau clâiho f care-s mai vechi, și-s pe cale de a fi total înlocuite cu interjecțiile sinonime gărga! sau vărda! Acestea din urmă, mai recente, sînt integrate siste- mului de semnale cu o mai largă răspîndire. în afară de chinetău! sau claiho f în părțile nordice au mai fost înregistrate și alte interjecții care trimit, prin originea lor, spre limba ucraineană. Se știe că în această regiune un număr mare de lucrători forestieri este dat de satele cu o populație ucrainiană. Așa-numiții huțuli sînt și ei specializați în munca la pădure. Sistemul de semnalizare care va fi existat în această regiune a făcut însă Ioc celui adus mai tîrziu din alte părți ale fostului imperiu austro-ungar. El a fost părăsit, poate, și pentru că era mai sărac, și pentru că lucrătorii străini erau purtători ai unei tehnici mai avansate. Că așa stau lucrurile, ne-o dovedesc atîtea inovații, unelte, procedee tehnice etc., despre care lucrătorii noștri de astăzi afirmă că le-au văzut sau că le-au deprins de la lucrătorii italieni s u de la așa- numiții craineri sau graineri. La aceasta a contribuit și necesitatea uni- tății în semnalizare, atunci cînd străinii lucrau alături de băștinași. Tre- buia acceptat de către toți lucrătorii un singur sistem de ,,comenzicc, pentru a se evita confuziile care puteau să dea naștere unor accidente grave. Prestigiul noului sistem, presupusa sărăcie a celui cunoscut mai 88 V. ARVINTE 88 înainte, au dus la impunerea primului. Cît privește satele de pe Valea Bistriței, care au ținut de vechiul regat, din mai multe informații date la timp a reieșit că ulucurile au fost introduse aici pentru prima dată de italieni (frații Giacomuzzi). O dată cu ele au pătruns, fără îndoială, și „cqmenzile“ folosite de acești lucrători străini. în ciuda caracterului eterogen și a notei stridente pe care o capătă în gura lucrătorilor de limba romînă, aceste interjecții sau „comenzi“ vor dăinui în terminologia forestieră încă multă vr.me. Ele sînt adevă- rate „semnale^, comparabile cu semnalele luminoase de la căile ferate, de exemplu. De ele munca la pădure nu se poate dispensa. Omului care lucrează la lemn interjecții ca gărgaiy vărdal, șiba! nu-i evocă nimic din sensul originar al acestor cuvinte. Oricare muncitor forestier știe însă că garga! înseamnă „pot fi dați din nou bușteni pe uluc“, că șiba! anunță efectuarea unei anumite mișcări cu țapina la manipu- larea buștenilor etc. Dacă ținem seama de procesele de muncă în care ele se întrebuin- țează— acesta-i criteriul după care ne conducem în partea a doua a lucrării — „comenzile^ sau interjecțiile înregistrate în anchete pot fi grupate în două categorii. Unele se folosesc la manipularea buștenilor cu ajutorul țapinelor. Efortul lucrătorilor trebuie efectuat deodată, la o comandă. Altele, transmise de-a lungul ulucului, anunță operațiile ce trebuie făcute aici. Din punctul de vedere al originii, „semnalele^ pot fi grupate în mai multe categorii și s-ar putea proceda ia o expu- nere a lor și în acest fel. Am considerat însă că-i necesară o prezen- tare a lor în bloc, indiferent de limba căreia aparțin, pentru a se putea face o imagine globală asupra întregului sistem din care fac parte. Vom începe cu interjecțiile din prima categorie. Oricine a trecut pe Valea Bistriței și a văzut lucrători construind, pe malul apei, în schelele de legare, plute, sau i-a văzut în pădure muncind, a remarcat de îndată strigătul prelung, greu de transcris fonetic, pe care unul dintre acești lucrători, cel care are comanda, îl scoate din cînd în cînd, la un nou efort colectiv al echipei sale. Prin timbrul său neobișnuit, stri- gătul acesta pare să fie străin. Dar aici etimologia nu are ce căuta. Mai degrabă să transcriem cele spuse despre el de M. Sadoveanu, ou, cit., p. 108 : „Lucrarea lor de degajare a trunchiurilor se făcea într-un tempo ritmat și melodios. Ho-o strigau în cor, prelung, cîntînd“ 1). Cînd este nevoie ca toți lucrătorii dintr-o echipă să ridice butucul cu țapinele în sus, se dă (la Ms, Vs, Br, Co) semnalul ăuf! Aista^i cuvînt nemțesc precizează subiectul din ultima localitate. El are și forma ăufa! Interjecția se mai întrebuințează și de către zaviț, conducătorul unei lucrări forestiere, dimineața, ca să se scoale lucrătorii : dimineața zavițul strigă ăuf! (Br), sau ăuf !, ne sculăm că-i zuuă (Ms). Auf! e cunoscut în regiunile de peste munți nu numai în limbajul lucrătorilor f orestieri. 1) Sau: „Șeful de echipă, zavițul, dădea comenzile și Lăzurenii, cu stricteță și simultan, bateau întăi cu clonțul țapinei prinzînd lemnul, apoi opinteau mișcarea potolit, cu același cîntec armonios: o-ho !“. 89 TERMINOLOGIA EXPLOATĂRII LEMNULUI 89 în multe localități anchetate s-a notat interjecția șiba !, cu varian- tele șîba ! sau șuba! Ea se folosește la manipularea buștenilor. Cînd un capăt al lemnului a rămas în urmă la rostogolit și trebuie împins înainte, se strigă șîba !, după care lucrătorii împing acel capăt al lem- nului. Prima formă, șiba!, a fost notată la Br. Ea apare și în articolul din „Revista pădurilorcc din 1933, p. 338, al lui I. Ciupală: „șiba înainte «șibarea pe toată lungimea lemnului»; șiba la dreapta sau la stînga «șibarea cu un capăt al lemnului, celălalt rămînînd pe loc» ; șiba «mișcarea lemnului prin alunecare»^. Tot I. Ciupală, în aceiași revistă, din 1912, la p. 157, notează și verbul șivă cu sensul de „se ține un capăt al lemnului fix, iar celălalt se împinge în direcția voită“. Varianta șuba! a fost notată de noi la Cri, Cr, Gl, Ci, PG, iar șîba! la VS, Co, HI. Cuvîntul apare și în funcție adverbială, în expresii ca a da un lemn șîba (PG, Gl, Cr), sau a lua șîba „a aluneca, a (se) fortui“ —despre sanie—). La Br, m-am dus șîba înseamnă „am alunecat^. Există și verbul a șuba „a da un lemn șuba“ (Bh) sau a șubui, cu aceeași accep- ție (VS). Nici unul din dicționarele noastre nu înregistrează acești ter- meni, cu toate că I. Ciupală îi atestă încă din 1912. Sensul comenzii, precum și al derivatelor pe teren romînesc, trebuie pus în legătură cu germ, schieben „a împinge^, Schub „împingere^ în legătură cu ultimul cuvînt german pomenit trebuie pus și șub (atestat la PG), din expresia a da un șub „a da o izbitură, o ioviturăC£. Poate că la fel trebuie explicat și șuc (de la GH) cu același sens: cînd lemnul merge la vale, îl ajuți cu țapina, îi mai dai cîte~un șuc. Din materialul adunat, rezultă că sensul altei interjecții, anume fux!, nu este unitar, ca în cazul precedent, în diferitele.localități unde cu- vîntul a fost auzit. în cele mai multe locuri fux ! anunță pe lucrătorii din- tr-o echipă să împingă lemnul înainte, în lungul lui, cu ajutorul țapi- nelor. Unul sau doi muncitori trec la capătul gros al bușteanului și-1 împing cu .țapina, în timp ce restul echipei îl saltă din părțile laterale. Iată cum a fost explicat fux! de un subiect anchetat la Br: dacă vrei să dai bușteanul înainte, unu-i dă fux! înapoia lui și alții, pe lîngă el, trag pai suri sau ctoră (ciorăsc „lovesc cu vîrful țapinei“) în el și trag. Cu acest sens, interjecția apare la CI, Cr, Os, Gl, Gm, IA, PG, Pp, Ms, Sc, Sb. La Bor, sensul este întrucîtva diferit, căci fux! anunță miș- carea butucului la vale numai de un capăt al lui. El se apropie de acela pe care-1 consemnează M. Sadoveanu în Valea Frumoasei, p. 109: „Cînd bușteanul ce voiau să elibereze era împovărat cu capătul din amonte, toată luarea aminte și toată puterea se puneau ca să-1 împingă spre vale, dîndu-i o mișcare de răsucire. Asta se cheamă fux! ne explică zîmbind cu superioritate straja noastră“. Fux! e folosit și ca adverb în expresii ca a da fux! „a împinge lemnul cu țapina de la capătul cel gros“ (Pp) sau a fura [lemnul] la fux! (Bor). în legătură cu ultima expresie, consemnăm a fura cu țapina (treci și fură cu țapina !), (NS), explicată astfel: pui țapina. pe^o cioată, prinzi foarte puțin lemnul de alături și^l salți în sus ; trebuie să fii foarte atent cînd sare lemnul pentru a nu te lovi. în privința originii, cuvîntul a fost considerat de L Iordan- în „Buletinul Phiîippide“, VII-VIII, p. 267—268, de prove- 00 v* ARV1NÎE , 90 niență germană, același cu Fuchs^ nu însă cu sensul fundamental de „vulpe“, ci cu acela de „masse de bois flotte qui s’arrete dans quelque coin 1934, p. 235, consemnează cuvîntul boăctăr „păzitor de noaptecS explicîndu-1 prin magh. bakter^ la rîndul său din germ. Wachter „paznic, păzitor(C Astfel, schimbarea Iui v- în b- este frecventă în unele ele- mente străine ale limbii romîne de dată recentă. în ultimul caz, schim- barea a avut loc, cu siguranță, în limba maghiară. A doua variantă, parda, hei!, notată la CI, stă tot în legătură cu varda !, mai bine spus cu va- rianta barda! Ocluziva sonoră b- a devenit surdă. Adeseori această „comandă“ nu se folosește singură. Ea est^ în- soțită de un alt cuvînt, care are rostul să atragă atenția celor din vale, de la răcaș) ce fel de lemn vine, dacă-i mai periculos decît cele obiș- nuite. în această situație sînt mai ales butucii strîmbi, pentru că au, din această cauză, un mers neregulat. La fel și butucii care din greșeală sînt puși cu vîrful la vale, precum și cei prea mari și prea grei. De fiecare dată cînd vine unul din aceste lemne lucrătorii de pe munte îi fac atenți pe cei din vale. Astfel, pentru a se face atenți lu- crătorii că vine un lemn strîmbje uluc, se dă comanda vârda crivulă ! (Ms, Br, Cr, Bh, CI, IA, Chi). în două localități s-a răspuns cu varda criâlă ! (cu v intervocalic sincopat, ca și la homovâncă > homoâncă) cu o și a în hiat, apoi homoăncă) cu diftongul od). Tot la Cr (dar și la CI) în loc de crivula apare și varianta grivula : varda grivula! Notăm și forma crătilă de la VM. în ce privește accentul, crivulă a fost în- registrat, după localități, cînd cu accentul pe prima silabă, cînd pe a doua, pe penultima. Ultima accentuare pare a fi mai frecventă în nord. Ea s-ar explica prin influența limbii ucrainiene. Căci acest cuvînt este evident slav, un derivat în limbile slave actuale din v. sl. kriv^ „strîmb“. Pentru formele din diferitele limbi, v. E. Berneker, op. cit.) p. 618. în ucraineană, termenul krivulja înseamnă și „bucată strîmbă de Iemn“ (v. B. D. Hrincenko, op. cit., p. 840). Din cauză că accentul cade uneori și pe prima silabă, varda crivula (Bh), și întrucît mutarea accentului pe antepenultima caracterizează limba sîrbo-croată, am făcut ipoteza, în art. cit. din „Analele Universității din Iași“, că această formă ar putea fi pusă pe seama lucrătorilor veniți din Craina. Este totuși greu de dovedit acest lucru. Se poate ca mutarea accentului să se fi petrecut în gura vorbitorilor romîni. Cînd vine un lemn cu vîrful la vale se strigă varda vîrșdn! (Cr) sau vdrda vîrvdnu ! (Bh). Vîrșan e tot de origine ucraineană. Aici, ver- }ak înseamnă „vîrf de copac“, un derivat de la verh „vîrf“ (v. B. D. Hrincenko, op) cit.) p, 183). Vîrvan e corespondentul romînesc al lui vîrșan) cu toate că, în ultimă analiză, și el e tot un împrumut din slavă (v. sl. vrzXz). Probabil că vîrșan pentru versak a rezultat printr-o sub- stituire de sufix, sub influența lui botan) huzufean) care au însă sensul de „copac cu vîrful la deal“. La Ms și VS există și forma vîrșiaC) mult mai apropiată de ucr. versak. Dacă lemnul care vine la vale este mare și greu, santinelele trans- mit comanda vdrda druhă ! sau vdrda burhă ! Prima se folosește la Ms și pentru cazul cînd vin mai multe lemne pă olaltă. Expresia a fost notată, în afară de Ms, ia VM, Chi (varda burha) uăi !\ Gm, DC, Cr. în mai multe locuri a fost semnalat sensul de „butuc gros și scurt, 96 v. arvintp 96 cel mai mare lemn“ al cuvîntului burhă. La DC, pe Valea Bistriț i, infor- matorul a precizat că acest cuvînt se spune la Bucovina, Pentru etimo- logie, să se vadă cele spuse în paragraful despre elementele ucrainene ale terminologiei în discuție. Asemănătoare semantic cu varda druhă! sînt interjecțiile varda bi- lănu ! (IA) și vărda plumbul (Cr). Ele se strigă cînd vine un lemn foarte greu pe uluc. Bilan trebuie considerat ca un derivat cu sufixul augu- mentativ -an de la bilă „trunchi mare de bradu (din v. sl. bilo „bîrnă“, ucr. bilo ntrunchic< etc.), cum se vede în Dicționaru lui Scriban, s.v., iar plumbu poate că trebuie apropiat de numele metalului cunoscut. Ne întrebam totuși dacă nu cumva trebuie să-1 apropiem de germ, plump „greoi, grosolancc, plumpsen „a cădea greu, cu zgomot“. în privința originii interjecției varda! în graiul lucrătorilor fo- restieri, credem că trebuie avut în vedere faptul că întreg sistemul de semnalizare de care ne ocupăm a fost adus în munții noștri de către lucrătorii sezonieri originari din Carintia, Tirol sau Craina. Lucrătorii noștri trebuie să-1 fi auzit și folosit, cu accepțiile pe care le-am dat, de la acei lucrători străini. Este adevărat, totuși, că varda !^ cu același sens, apare și în vorbirea altor categorii de oameni, de pildă a birjarilor din regiunea Dunării de jos (v. Scriban, op. cit., s. v.). Interjecția există în mai multe limbi balcanice, în bulgară, în sîrbă, în neogreacă, precum și în limba turcă. în toate cazurile ea este între- buințată de marinari. Punctul de plecare îl constituie limba italiană, și probabil dialectele italiene de nord, unde există, într-adevăr forma varda !, față de literarul guarda[re\. în acest sens, să se vadă Cari o Goldoni, Commedie scelte> Milano, Biblioteca ciassica economica, voi. II. în comedia Casa nova^ scrisă în dialectul venețian, varda este atestat la p. 290, 291, 303, 308, 315 etc., cu sensul de „a privi“, „a (se) păzi“. De asemenea și în celelalte comedii scrise în dialectul venețian apare varda ! J). Am arătat însă mai sus că în italiană termenul este de pro- veniență germanică, întocmai ca în toate limbile care-1 cunosc. Din italiană cuvîntul a ajuns în mai multe limbi balcanice, precum și în regiunile sudice ale țării noastre. Tot din italiană el a ajuns în graiul lucrătorilor noștri forestieri, dar nu pe căi ocolite, ci direct de la lu- crătorii italieni sezonieri veniți în Carpați. Este, așadar, o situație pa- ralelă cu aceea a cuvîntului șprangă, pătruns prin intermediul turcesc, bulgăresc, grecesc sub forma prangă în regiunea Dunării de jos, iar, ne- mijlocit, din graiul lucrătorilor sezonieri italieni, în regiunile muntoase ale țării, în terminologia pădurăritului, sub forma sprangă sau șprangă. Cînd un lemn a ajuns jos la tason, la gura ulucului sau după ce stricăciunea care s-a ivit între timp a fost reparată, putîndu-se iarăși să se înceapă lucrul, din vale se transmite în sus semnalul gărga!. El anunță reînceperea activității pe uluc. Interjecția gârga! e cunoscută în toate satele anchetate. De aceea nu socotim necesar să mai trecem aici toate atestările. Sub forma car ga! ea a fost notată într-o singură localitate (Bh). Cuvîntul este de origine italiană. Etimologia lui a 1) Datele acestea mi-au fost furnizate de tov. prof. Șt. Cuciureanu. 97 TERMINOLOGIA EXPLOATĂRII LEMNULUI 97 fost dată în articolul citat din „Analele Universității din Iași% p. 116. în italiană, carica înseamnă „încarcă**, caricare „a încărca**. Interjecția garga! prezintă sonorizarea lui c- inițial și sincoparea lui i în prezența unei lichide, fenomene fonetice caracteristice dialectelor italiene de nord. La acest „semnal** ulucul este încărcat cu bușteni, asemenea unui tun încărcat cu proiectile. După ce dau drumul lemnului la vale, lucră- torii de sus anunță pe cei de jos să fie atenți, să se păzească. Se strigă^ adică varda! în satele maramureșene (Ms și Br) pentru varda! și garga! se cunosc alte două interjecții perfect sinonime: clâiho! „varda!“ și cînetău! „garga!“. Totuși, primele sînt cel mai mult folosite. Claiho /și chinetău! (sau cînetău!} se foloseau înainte de venirea lucrătorilor sezonieri străini din Carintia, Tirol sau Craina. Prima interjecție, claiho!^ apare adeseori însoțită, ca și varda! de altfel, de diferite determinante, care precizează felul lemnului corhănit sau pericolele pe care el le prezintă. De pildă, la Ms s-a notat claiho bîrna^ bîrnah prin care se anunță că vine la vale un butuc greu și lung, o bîrnă de peste 20 m. De asemenea clâiho vîrșiânca! anunță că vine un lemn greu, cu vîrful la vale, un vîrșan. Tot de către subiectul de aici, „semnalul** clâiho prutco crivula!, strigat de cei de pe munte, a fost lămurit ca însemnînd „atențiune!, lemnul mere tare jîbl\ Semnalul se dă deci atunci cînd vine un lemn cu foarte mare viteză, care pe lîngă aceasta mai este și strîmb, așadar foarte periculos pentru lucrătorii de pe margine. Din cele trei cuvinte ale acestei expresii interjecționale crivula a fost deja discutat. S-a arătat că el înseamnă în limbile slave, de pildă în ucraineană, „lemn strîmb**. Pe prutco am încercat să-1 explicăm în articolul din „Analele Univer- sității din Iași** prin ucr. prut „drug, băț, nuia**, invocînd totodată și pe s. cr. priitak. -tka, -ko „mlădios, flexibil, care se îndoaie**. Acum credem că prutco poate fi explicat numai prin ucraineană. Mai mult încă, trebuie să se pornească nu de la cuvîntul^ pomenit, ci de la prudko care înseamnă „iute, repede, cu repeziciune**. în acest fel, expresia claiho prudco crivula ! înseamnă, dacă o „traducem**, „păzește, vine pe uluc un lemn strîmb cu mare iuțeală**. La Ms prudco bilănu! anunță că vine pe uluc cu iuțeală un lemn foarte mare, un bilan. în ceea ce privește originea lui claiho! sau claihu!, față de cele spuse în „Analele Universității**, putem să venim acum cu unele com- pletări și rectificări. Clâiho !y sub forma clei ho! este atestat și de an- chetatorul ALR. II (seria nouă). Pe harta 616, dă drumul la vale (lemnului}, în punctul 366 (Brodina) de limbă ucraineană, sînt trecute următoarele cuvinte ale unui informator: „Cînd se slobod copacii la vale, se strigă vardi na dolenu «atenție la vale!»**. Mai de mult se striga clei ho! Situație este, așadar, cu totul asemănătoare cu aceea consemnată de noi în satele maramureșene. Pe de altă parte, în Dicționarul lui Hrincenko, la p. 785 este trecută interjecția kleihov!, însoțită de următoarea expli- cație: „Exclamație folosită de lucrătorii forestieri huțuli: păzește!**. După aceasta, autorul trimite la kinatov!, care, am spus mai sus, are același sens cu interjecția garga! Sub kinatov! se dă apoi următoarea explicație amplă: „Exclamație folosită de lucrătorii forestieri huțuli: Academie l'ilologie — 7 98 V. ARVINTE 98 cînd de pe munte dau drumul la vale prin ulucul de lemn unui copac tăiat, muncitorii strigă către cei ce se găsesc jos de-a lungul ulucului: kleihov! ceea ce înseamnă strigătul care-i pune în gardă față de pe- ricolul ce-1 prezintă lemnul care zboară cu o mare viteză; cînd lemnul ajunge la capătul ulucului și muncitorii îl aruncă de o parte, atunci ei strigă: kinatov ! Acest strigăt se transmite din om în om în sus și, ajun- gînd pînă la muncitorii de sus, servește drept semnal că este liberă calea pentru alt lemn" (p. 780). Este, așadar, limpede că „semnalele" lucrătorilor forestieri romîni din părțile nordice ale țării sînt identice cu cele pe care le consemnează B. D. Hrincenko în dicționarul său. Problema care se pune, dar pe care noi nu încercăm s-o soluționăm, este aceea a originii în această limbă (ucraineană) a „semnalelor^ pome- nite. S-ar părea că interjecția kinatov! ar putea fi explicată prin vreo limbă slavă. Clallw cu varinatele cleiho! sau kleihov!, pare a nu fi un element de origine slavă. în clarificarea acestei chestiuni nu trebuie să se lase la o parte faptul, amintit de noi de mai multe ori, că ulucurile de transportat buștenii, necunoscute în Bucovina în momentul anexării ei de către imperiul habsburgic, s-au construit aici o dată cu pătrunderea noii administrații și, desigur, prin intermediul lucrătorilor forestieri germani, aduși sici la sfîrșitul secolului al XVIII-lea și în secolul al XlX-lea din Boemia sau din alte părți. Din acest punct de vedere, claiho !, pe care am încercat să-l explicăm prin germ, gleiten „a aluneca" (aici ar fi vorba de buștenii care alunecă pe uluc la vale) și interjecția hol, ca semnal întăritor (așa apare acest „semnal" pe harta 616 a ARL., anume clei ho !\ ar putea fi de această origine (avem însă multe rezerve). (V. ari. cit. din „Analele Universității «Al. I. Cuza» din Iași", p. 117). în legătură cu cînet'u! (aici a intervenit o etimologie populară cîne—pentru chine—} mai avem de adăugat următoarele. La Ms un su- biect anchetat a precizat că garga! spuneau italienii, în timp ce cinetău e mat vechi. Tot în acest sat există și semnalul cinetău husta, husta! Prin el lucrătorii din vale îi fac atenți pe cei de pe munte să dea lemne mai repede, mai multe. în ucr. hustii înseamnă chiar „des, repe- tat", husto „des" (v. B. D. Hrincenko, op. cit., p. 385). Originea acestui „semnal" este, așadar, clară. Dacă în timpul lucrului are ioc vreo defecțiune a ulucului, dacă se întîmplă vreun accident, dacă cei din vale au nevoie de un răgaz pentru a pune în ordine lemnele venite de sus, în genere oricînd e nevoie să se anunțe încetarea lucrului, se dă „semnalul" abăuf! sau habduf! „Semnalul" acesta poate fi dat și de santinelele sau poștele din lungul ulucului, dacă ele observă vreo defecțiune în sectorul repartizat lor spre supraveghere. Cuvîntul, ca și varda! sau garga!, este general în toată regiunea anchetată, așa că socotim inutilă o înșirare a satelor unde el a fost atestat. în schimb, vom da acum diferitele variante în- registrate de noi. La Gm s-a notat forma abăuf! La fel și la Co. Destul, de răspîndită este varianta habău! (Br, Ms —aici există și hăbăti!—, Cr Chi, ViS, VM). La Gm există și habău!, iar hăbăuf!, hăbăuu! sau hibăuf! au fost notate la Cr. La Sc, Pp, Ms, Ma, Hn, Bor, Bh, Gl, CI, IA, Cri se strigă băuf! (la Bh și bauf/). Bauf! apare și în arti- 99 TERMINOLOGIA [EXPLOATĂRII LEMNULUI 99 colui lui I. Ciupală din revista „Pădurea“, I, (1912), p. 180. La PG apare și ăbăuf! Tot aici, intejecția a ajuns chiar bodf ! (o singură si- labă): santinela strigă boaf ! la deal cînd s~o stricat ulucul. O ultimă formă, îmbăuf !y a fost notată la CI. Toate aceste variante au însă un singur sens, acela de a anunța încetarea lucrului pe uluc. „Comand a aceasta suspendă orice alt „sem- nal“ dat anterior. De aceea credem că originea ei trebuie căutată în imperativul verbului german aufheben „a ridica% apoi „a suspenda, a desfi- ința, a anula ceva;f, așadar a face să înceteze o acțiune ordonată mai înainte. „Semnalulcc hebe auf!, devenit habauf! etc., nu are un alt rost decît să anu- leze comanda garga! prin care se anunțase „încărcarea“c ulucului cu bușteni sau orice altă comandă. Ei anunță deci încetarea corhănitului pe uluc. Uneori, cînd în procesul muncii a avut loc un accident grav sau cînd continuarea ulucăritului ar pune în primejdie viața cuiva, se strigă habău bizuni ! (Ms), bâuf bizuna ! (Bh, IA), bâuf vizuna! (IA). La acest semnal nimeni nu mai are voie să lucreze. Oamenii lasă uneltele jos și stau. La Ms i s-a spus și stop definitiv. Și acest cuvînt este de origine italiană. în această limbă bisogno are sensul de „trebuință^, far di bisogno „a fi necesar^. Trebuie să avem în considerație ideea de „necesar% de la care s-a trecut la aceea de „obligator^, „neaparat tre- buincioscc. în cazul „semnalului^ habău bizuni! sensul de „obligator^ al celui de al doilea termen este clar. Este absolut necesar ca nici cel mai mic lemn să nu se miște pe uluc, pentru a nu pune în pericol viața vreunuia dintre lucrători. La Ms „semnalul^ bâuf ucinds! se dă nu numai seara, la încetarea lucrului (în alte părți ucinaș! se strigă numai cu acest prilej), ci și atunci cînd se întîmplă vreun accident pe uluc. Am mai arătat că ucinaș se explică prin slavă, otce na} „tatăl nostru“, „rugăciune de seară^. Cf. ocenaș „Vat^runseri* în Dicționarul sîrb~ german al lui P o- povic? p. 252. Interjecția ucinaș! a mai fost notată, fără alte determi- nante, la Ma, VM, Cri, Cj, Cr. La Cri ni s-a făcut chiar precizarea că la acest semnal se f ace rugăciunea de seară. La Ms : se strigă ucinaș ! seara, că-i noapte și nu mai lucrăm* Dacă la răcaș sau tason s-au adunat prea mulți bușteni și este nevoie ca să se înceteze lucrul pe uluc în vederea punerii lor în ordine, se transmite în sus „semnalul^ habău drecea, drecea ! (Ms, VS), drecea răcașu! (Br), sau^' drecea, drecea! (Bh). Interjecția drecea apare și pe Valea Sebeșului. în satele anchetate de noi există și verbul a dreciui, sau a drecelui „a îndrepta lemnul la răcaș, a-1 așeza de-a lungul răcașu- lui în ordine^. Pentru că acest cuvînt există și pe Valea Sebeșului, unde au fost lucrători din Cairntia, Tirol și Craina, o apropiere de s. cr. V dresavati „entbinden“ ( = a dezlega), dresiti „auflbsen, losbinden“ (—a desface, a dezlega) este întru totul plauzibilă. Aceeași explicație am propus-o în articolul citat din „Analele Universității^ p. 119. Cînd trebuie să înceteze lucrul la pădure pentru masa de la amiază se dă „semnalul^ dura, dura! (Ms, Br, VM). La Ms, hai la dura! echi- valează cu „hai la masă!Cf. Subliniem faptul că această interjecție este atestată numai în părțile nordice ale regiunii anchetate de noi. în unele 100 V. ARVINTE 100 graiuri populare există interjecția dur! cu sensul de „stai!". Lazăr Ș ă in ean u, Influența orientală, p. LXIII, citează versurile următoare din colecția de poezii populare a lui G. Dem. Teodorescu : „Dur, dur, dur! negrule dur!/ Că nu-i fur, ca să te fure" și explică interjecția dur! ca fiind imperativul (între aceste categorii se știe că există strînse legături) de la turc, durmak „arrete-toi", existent și în albaneză, sîrbă: dur! „stai" ! în dicționarul citat al lui Pop o vie, la p. 69, este trecută in- terjecția s. cr. dur!, dura! „halt!" (stai, oprește!). Credem că punerea acestui cuvînt pe seama acelor lucrători străini care vorbeau o limbă slavă este îndreptățită. Forma dura!, existentă în dicționarul amintit, este identică cu cea folosită de lucrătorii noștri forestieri din satele anch late. Nici sensul nu creează dificultăți, pentru că dura! anunță chiar încetarea lucrului, oprirea lui. Un aii „semnal" prin care se cheamă lucrătorii la masă, consemnat și de L C iu pală, art. cit., p. 180, este huid! în anchetele recente termenul apare numai cu accentul pe prima silabă: huria! (Bh, Gl, IA). Pare a fi tot un termen de origine italiană. Nu am putut însă să ne clarificăm asupra etimonului italian pe care îl reprezintă. Am arătat mai sus că atunci cînd vine la vale un lemn cu vîrful înainte se dă „comanda" varda vîrșanu ! Uneori însă se strigă simplu vîrșanu! (VS, IA, CI) sau, altfel, vine vîrșanu uăi ! (CI). La Ms se strigă vîrșancă! Ca substantiv, cu sensul de „lemn cu vîrful înainte", termenul apare și la Pn și Ma. Dacă bușteanul vine la v le cu partea groasă înainte, cu huzărul (de obicei așa trebuie să vină lemnele), se dă sem- nalul varda (barda} huzăr ean ! sau, mai simplu, huzăr e ancă ! (Ms}. Hu- zăreancă are și sensul de „butuc cu huzărul la vale" (Ma). în cîteva localități (Pp, Gm, CI, Bh, IA), cînd este nevoie să se dea lemne mai multe pe uluc, să se dea lemne într-un?, căci treaba merge bine, cei de jos obișnuiesc să strige către cei de la bofîntău : mena, mena ! în italiană menare are sensul de „a face să meargă", apoi de „a duce, a căra", exact ca și rom. minare, ambele derivate din același etimon latinesc 1 . Pentru a confirma că au înțeles „comanda" care li s-a transmis, de obicei „comanda" habâuf !, lucrătorii de pe munte răspund, prin in- termediul poștelor, cu „semnalul" ohi! (Bh, CI, Br, Ms, Bor, CI, Hn, Pp, NȘ). Varianta ahi !, notată și de I. Ciupală, art. cit., p. 180 „(sem- nal că ulucăritul s-a oprit") apare și la Sc, Co, Cr, Gm. La Gl s-a notat varianta hohi! Acest „semnal" nu lipsește nici din cartea, mereu citată, a lui M. Sadoveanu: ,,-Ohi! drecea ! veni altă strigare de sus. Tovarășul meu îmi tălmăci: Pauză mai mare ! Cei de sus adună în creștet tot ce mai au gata de aruncat în vale" (p. 108). în dicționarele italiene este trecută interjecția ohe ! cu valoare de avertisment. Probabil 1) Datorită unor informații insuficiente, care au fost completate ulterior, cu pri- lejul unor noi anchete, în articolul din „Analele Universității «Al. I. Cuza» din Iași" sensul interjecției mena, mena! ne trimetea acolo spre ital. meno „ma1 puțin". în reali- tate, acest „semnal" cere să se dea mai multe lemne pe uluc, să se dea mereu, fără întrerupere. Cercetările mai noi au adus această precizare semantică, urmata de schim- barea etimologiei propuse prima dată. 101 terminologia exploatării lemnului 101 că de aici trebuie să pornim. în poziție intervocalică h nu se aude în italiană. De aceea e posibil ca el să se fi dezvoltat pe teren romînesc. în cazul variantei hohi!, h- inițial trebuie numaidecît explicat astfel. Cînd se întîmplă să se oprească vreun lemn pe uluc, ni s-a spus că se dă „comanda** ohi chir a ! (Bh). Cel de al doilea element trebuie considerat ca rezultat printr-o pronunție dialectată a lui bazată pe confuzia locului de articulație al acestor două consoane muiate (căci t--\-i se pronunță aici muiat) {lira! < din ital. tir are, v. mai sus). în timpul verii, cînd e secetă și lemnele, frecîndu-se de uluc, se opresc sau merg prea încet, șcibărul sau șodiba trebuie să toarne din cînd în cînd apă pe uluc. El o face atunci cînd se dă „semnalul^ bâinia ! sau haina, bdina ! (Bh). Termenul trebuie pus în legătură tot cu un cuvînt italian, bagnare, care înseamnă și „a uda**. Cf. și a șprițui „â turna apă pe uluc**, șprițuitor „lucrătorul care face această operație**, din germ, spritzen „a uda**. Iarna, dimpotrivă, pentru că buștenii alunecă prea iute pe ulucul înghețat, se toarnă pămînt ars, tedră. „Semnalul** prin care se cere efec- tuarea acestei operații este teara, teâra! (VS, Ms, Bh). Atît subst ntivul, cît și interjecția se explică prin ital. terra „pămînt**. Cu aceasta am terminat de prezentat „sistemul de semnalizare** al lucrătorilor forestieri. Fără îndoială că nu toate elementele sale com- ponente au aceeași valoare. Unele dintre ele sînt cunoscute în puține localități. Importanța lor în cadrul „sistemului** este în același timp redusă. Altele însă, cum ar fi varda! garga!, abauf ! etc. sînt cunoscute în toate satele anchetate. Aceasta se explică în primul rînd prin poziția importantă pe care ele o au în întregul „sistem de semnalizare4* pre- zentat. La ele ne-am gîndit, în primul rînd, atunci cînd am afirmat că, în ciuda caracterului lor strident în gura vorbitorilor romîni, aceste interjecții vor dăinui multă vreme în uzul lucrătorilor noștri forestieri. Cînd ultimul buștean era scos dintr-un parchet, fie pe uluc, fie cu boii sau într-alt mod, se practica înainte obiceiul ca acesta să fie împodobit cu un brăduț numit struț. Bacșișul dat cu acest prilej de proprietar purta numele tot de struț. Cuvîntul a fost discutat mai sus, în paragraful dedicat elementelor germane. Loc despădurit. Pentru această noțiune consemnăm următorii ter- meni: curătură (IA), curmătură (Hn), belitură „pădure tăiată definitiv** (Ma), văgaș (Bx), bolătău (IA); poate că acest termen trebuie apropiat de bofîntău „locul de la capătul de sus aî ulucului unde se adună lemnele înainte de a fi corhănite**; probabil subiectul a confundat acești doi termeni; sau poate bofîntău trebuie explicat în legătură cu bolotău ?), laz (VS, Br), zmidă sau smidă (Ms, Cr, Ci, VS, Și, IA). La Ms apare și derivatul zmiduș, iar la CI zmidărie. Expresia are o zmidă de copii (Hn) înseamnă „are copii mulți**. Alte sinonime : săhelbe „loc de pe care s-a tăiat pădurea** (Cri, Ms, Br, VS, PS, Ci, Mo), runc (VS, Br, Cr, Chi, PS). La Cr runc are și sensul de „ridicătură cu podiș deasupra**, iar la PS și acela de „pămînt de pășunat, în proprietate obștească4*. Parchet șuvar (CI) denumește „locul unde a ars o pădure și 102 V. ARVINTE 102 crește planta păioasă numită șuvar“. O pădure doborîtă la pămînt de furtună se numește răsturnătură (Cl) sau picătură (Și). După ce s-au scos copacii din parchet, rămîn crengi, vreascuri, cioate etc. Pentru vreascuri s-a notat varianta hreșturi (PG) sau hleșturi (Cr). Pentru găteje, vreascuri se cunosc sinonimele poclâș sau stîlpări (VS), lom (lomuri} la Ms, Ma, VM,~Br. Varianta cu h- inițial, hlom apare la Cri, VJ, PS, Co, Pn, SD, Cr. în ultimul sat, ca și la ȘD, hlom are și sensul de „pădure doborîtă de vîntV Derivatele hlomărie „loc cu multe crengi, cioate etc. pe dînsul“ șz hlomuros (adj.) „cu multe crengi, acoperit de crengi^ apar primul Ia Cr, PS, iar celălalt tot la Cr și la ȘD. (Pentru originea cuvîntului, v. Dicționarul lui C andrea, s. v.; cf. E. Berneker op. cit., p. 731, sub lom^}. Cînd vreascurile de pe munte sînt adunate în grămezi, o asemenea grămadă poartă denumirea de prisacă (VS). Se păstrează sensul inițial din slavă, al acestui cuvînt. Pentru „lemne putrede, căzute la pămînt^, notăm și cuvîntul dadă (pl. clăzi} (Br, Bor, IA, Sc, VI). Locului unde a ars o pădure i se spune pîrlitură (Bc, Cr, Bh, Hn, IA, Bș, Ng) ârșiță (VS, Bș, Pp, Hm) arsură (Cr) sau pîrjălniță (VS). Pentru refacerea pădurilor se practică astăzi, pe scară largă, pro- cedeul plantațiilor cu puieți de brad crescuți în pepiniere. Locul unde se sădesc acești puieți este denumit și împlîntâție (IA, .Hn), plîntăție sau răsad (Hn). B. Transportul lemnului Transportul lemnului din pădure pînă la malul apei (unde se leagă plutele). Aproape de gura ulucului (tason sau răcaș} se construiește de obicei o rampă de unde se încarcă buștenii în vagonete, atunci cînd există, pe pîrăul unde are loc exploatarea, cale ferată forestieră, sau în camioane cu remorcă, numite mai simplu remorci (sg. remorcă sau ra- morcă—Cr). Termenul rampă e general în graiul lucrătorilor forestieri. Se folosește în locul lui și lagăr (Os). Lucrătorul care muncește aici e denumit și rămpaș (Br). Termenul răcoănță înseamnă „țepușă de fier la vagonetele forestiere sau la remorci, care susține buștenii încărcați^. Originea lui maghiară a fost arătată mai înainte. Tot acolo se dau și localitățile unde el a fost atestat în anchete. La VS în loc de răcoănță se folosește cuvîntul știță (spiță). Răcoanțele sînt fixate într-un perinoc metalic, mobil, numit (la PG) ramă de vagon. Termenii pomeniți pînă acum se folosesc și la remorcă. Consemnăm tot aici și termenul a des- cupla „a desface vagonetele forestiere^ (VB). Din vagonetele forestiere sau din camioane buștenii sînt descărcați pe malul apei. Noi luăm în considerație în acest paragraf mai ales situația pădurilor și a rîurilor din bazinul Bistriței. Pe malul apei se adună grămezi de butuci care urmează a fi transportați în vale cu ajutorul plutelor. Aceste grămezi, numite stive, au mai multe forme. Cînd buștenii sînt puși în cruciș, unul peste altul, acea grămadă se nu- mește stivă cadrel (Hn), stivă în cadrel (Cl), sau stivă cadril (Gl). Dacă se pun întîi dedesubt niște lemne nu prea groase, numite mîzgari, apoi peste acestea un rînd de butuci, după care din nou mîzgari și butuci, 103 TERMINOLOGIA EXPLOATĂRII LEMNULUI 103 grămada aceasta se cheamă stivă la tejghea (Cr) (un alt turcism). Expresia apare și în articolul lui M. A n a n i a despre Pădurea Tarcău, la p. 209. La Co și NS i se spune și stivă rînduri. Cînd sînt puse lemn de unele peste altele, iar grămada iese în formă ascuțită, se spune atunci că acea grămadă este o stivă bucin (Co, Pn), numită și stivă mîglă sau, mai simplu, mîglă (Cr, NS, Ms, Ma, Cri). Expresia la mîglă se folosește și în legătură cu un anumit fel de încheietură a bîrnelor care formează pereții unei case: încheietură la mîglă. La HI i se spune încheietură mîglească. Verbul a mîgli „a pune butucii unii peste alții, a-i așeza în formă de stivă mîglă‘c apare la HI, iar mîglaș „lucrătorul care ia în primire lemnul de la cărăuși și-l așează în grămezi^ a fost în- registrat la Ms. Operația așezării lemnelor în stive e denumită cu verbul a stivui (Br, Cr, PS, Gl,. VN), iar cel care face această acțiune se cheamă stivuitor (Co, Br) sau stivar (Cri, GH). Lemnele lungi care se pun dedesubtul unei stive se numesc lungoane (CI). Butucul înfipt în pămînt pentru a sprijini stiva se numește și șarânț (pl. șarănțuri) (Ms) sau j and ar (VS, Ms). Schela de legare este locul de pe malul Bistriței sau al altui rîu de munte unde se construiesc plute. Expresia e general cunoscută în ba- zinul Bistriței. La Cri s-a notat schelă de expediție, cu același sens, iar la Cr schelă de tranzic cu sensul „loc pe malul apei unde plutele fac un scurt popas în drumul lor. Schele rezervate (CI) erau numite înainte depozitele de lemne ale anumitor negustori. Locul unde se leagă plutele este ales de obicei acolo unde apa-i mai liniștită și mai adîncă. De aceea acest loc se mai numește și iaz (PG) sau baltă (Cri). La DA, pentru schelă apare și termenul depou, iar la VS cuvîntul părtaș, care pare a fi un element de origine maghiară după accent și sufix. Pentru „a construi o plută“ termenul consacrat este a lega, cunoscut în toate localitățile din bazinul Bistriței. Se cunoaște (la Ms) și neologismul a monta (o plută). Cînd se leagă o plută, lemnele din stive se dau de-a rostogolul pe malul apei, se țipă în apă (VS, SI, Ma), se trag (cu caii) (NȘ) sau se podau „se împingi (Cri). Lucrătorul care construiește plute e numit legător. Buștenii se așează în apă pe un butuc prevăzut cu două picioare. Acest buștean se cheamă plisă (Chi, DA, GH, Gm, Cr). La NȘ plisă e sinonim cu balance „drug pe care se încarcă buștenii în vagonete“. Sensul de „loc adînc într-o apă“ (VS, Br, Cri) este cel fundamental, pe care îl are și etimonul ucrainean pleso „bulboană“. Schimbarea de sens de la „loc adînc în care se construiesc plutelecc la acela de „lemn pus de-a curmezișul apei pe care se așează butucii dintr-o tablă a plutei spre a fi legațicc a avut loc pe terenul limbii romîne. La Cri s-a notat verbul a plisi {apa plisește}, al cărui sens nu ne este prea clar. Lemnul care-i sprijinit pe două picioare la capătul din apă, servind la legatul plutelor, se numește și capră (Cr, NȘ, Bl), sau țap (PG, CI, Bh). Pentru construirea unei table de plută lemnele se asortează (HI, Bh, Sc, Gl, CI, Cr, Gm), se sortează (NȘ, Cr, VS), se soltează (Br, SI), se soltăresc (Ms, SI). Soltar e lucrătorul care face această operație (SI). 104 V. ARVINTE 104 Cînd se așează în table, lemnele se pătuiesc, adică „se potrivesc, se așează bine“ (NȘ, Cr, HI, Gm). Pe apă, în timpul construirii plutei, buștenii sînt purtați cu ajutorul unei unelte numită cată sau c<7;7ce(Cr). Cînd e nevoie să se rostogolească un buștean, se face cu toporul o gîngă (Cr) sau o gangă (Ms), adică „o scobitură în care se introduce vîrful țapineiN I se spune și miez de capcă (Ms). Sortimente lemnoase. Acestea sînt denumite după dimensiuni sau după calitate, uneori și după alte criterii. Un lemn gros, mare poartă numele de lemn gater (Gm), după destinația pe care o are. Unui astfel de lemn i se mai spune butuc, bilan (Cr, Ms, VS, Ma, Cri), bilă (Cr), catarg, cătărgel, galion (Cr, Gl, NȘ), taftaluc (PS, Sb, Co, Pn, NȘ, ȘD). Bîrnă (Cr) are sensul de „lemn gros de 23 cm, cioplit pe două părți“. I se spune și prizmă (VD). Pentru „butuci groși din care se alcă- tuiește o plută“ se folosește termenul cubătură. De fapt e vorba aici de cantitatea de lemne măsurată pentru a fi transportată. Lemnul des- tinat pentru fabricarea hîrtiei e numit lemn celuloză sau lemn letea (Gm, Cr, HI), ultimul cuvînt stînd în legătură, cum am mai arătat, cu nu- mele fabricii de la Letea. Poate că și în primul exemplu, lemn celuloză, să fi intervenit și numele fabricii de celuloză de la Piatra Neamț, care se numește chiar Celuloza. Alți termeni care trebuiesc grupați aici, de felul lui raia, raieluță, șirin, ghionder, manea, gălătuș, trinchet au fost deja discutați în cap. I. De aceea nu ne mai oprim acum asupra lor. Adăugăm însă pe alții nepomeniți. Un lemn subțire se numește și șfichi (Pn, Cr, ȘD, Co), rudă (VS), mucher (HI, NȘ, Cr), leț „lemn subțire de grosimea piciorului^ (CI, Cr, Hn, Bh, Ms), drughină (ViS), drugar (VM). „Un lemn rotund, necioplit“ e numit sulhar (Co, NȘ), sluhar (Bc, Sb), lemn de mină (Br, Cri), mereu (NȘ, Co, Pp). Tumurug este un „lemn scurt și gros“ (Cr). Un lemn lung de 28 m se chema, înainte de răz- boi, după cum spunea subiectul anchetat, patrusprăceancă (VS). Dacă avea 14 metri sau 16 metri lungime se numea șăptancă sau optancă (VS). Unui lemn f oarte subțire i se mai spune și halbă (Ms). Lemnul fără cioturi, de cea mai bună calitate, e numit rizonânt (Gl) sau răzănânt. Unul cioturos, care nu se poate despica decît cu mare greutate, e numit băzănă (Gr). Pentru o bucată de lemn nefolo- sitor se întrebuințează și termenul heredeu (pl. heredeie) (NȘ). Lemnul mîlced are multă apă într-însul (Pn, NȘ, Cr). I se mai spune și mice g ai (PG), lemn trîntav (Cr, Bh, Co, Pn), lemn mocnit (VJ), bîhlă (Cr) sau lemn crin- ced (Co, Pn). Pluta. Cuvintele plută, plutărie, plutaș sînt general cunoscute nu numai în regiunea anchetată, ci de către aproape toți vorbitorii limbii romîne. în satele maramureșene am notat derivatul a plutăși, față de a plutări care-i folosit în bazinul Bistriței. Un sinonim aproximativ al lui plută este bocor sau boc. Sensul de „plută“ al acestui termen este cunoscut numai în satele maramureșene și în bazinul superior al Bis- triței, precum și pe Valea Sucevei, spre izvoare. Explicația acestui fapt (apropierea de limba ucrainiană unde termenul are chiar sensul de 105 TERMINOLOGIA EXPLOATĂRII LE MNl’LUI 105 ,,plută“) a fost dată mai înainte. în unele localități, mai ales în cele din bazinul mijlociu al Bistriței, boc are sensul de „tablă la plută(C. O „plută mai mică folosită la trecerea apei de pe un mal pe celălaltcc poartă numele de cătilă. Trecerea apei se face slujmdu-se de o prăjină lungă numită cechie. Termenul acesta de origine maghiară (v. Dicționarul Aca- demiei , s.v.) a fost atestat de noi în satele HI, Bc, Sb, Co, Cr, Pn, Ci. în loc de căută se folosește în același scop un fel de luntre numită ciobacă. Tot aici trebuie pomenit și termenul sal, de origine turcească, după cum am arătat la timp. E un cuvînt pe cale de dispariție. S-a în- registrat și cuvîntul boi (NS) explicat astfel : Pe Dunăre se leagă mai multe plute alături și se mai pune și deasupra lemne. Se cheamă boi; îl trage cu un șlep. Nu putem preciza care este originea acestui cuvînt. în Maramureș (VS) a fost înregistrat cuvîntul de origine turcească șdică, cu sensul de „plută alcătuită din două tablesg. cuțdc) (Ms). Termenul plavie, cu același sens ca și plavașcă, apare în cartea Valea Frumoasei de M. Sadoveanu, căci pe Sebeș se practica acest fel de plutărit. Acțiunea de a da lemnele pe apă la plutăritul săl- batic este exprimată prin verbul a plăvești. Felurile de plute. Aici intră termenii populari folosiți pentru a de- numi plutele care se construiesc pe Valea Bistriței sau pe pîraiele care dau într-însa. Iată exemple : plută de bocuri, alcătuită din butuci mari (Cr), plută de butuci (Br, Gl, Cl), plută de comandă, fără lemne crăpate la huzăr, adică la capătul cel gros (Cr), plută de cubătură, făcută din butuci groși, din catar guri (PS, Gl), plută, dubită, care a stat mai multă vreme în apă (DI), plută de galaț cu destinația în orașul Galați (Cr, Gl, Cl), plută găină, adică plută cu două sau trei șiruri de lemne într-o tablă ; se pare că găină, a înlocuit în această expresie pe graineră : plută grai- neră va fi însemnat la început pluta construită de către acei lucrători forestieri sezonieri veniți din Craina1) (Cri, NȘ, DA, Gm, Cr, Br), plută gîscă (idem), plută groasă, făcută din butuci mari (Gl, Cl), plută hașcă, din lemne groase (PG), plută cu încărcătură, aceeași cu plută găină sau plută gîscă (NS, Cl), plută de juleri, din lemne subțiri numite astfel (Gl, Cl), plută de largu, de la numele unui afluent al Bistriței, Largu, unde se taie butuci foarte groși (PG), plută de lădoaie, făcută din lemne subțiri numite Iepuri, puse două cîte două unul peste altul (PG, Gl), plută de letea, al cărei lemn are ca destinație fabrica de la Letea (Gm, 1) V. și art. cit. din ^Analele Universității din lașiC£t p. 124. 106 V. ARVINTE 106 Cr, Gl, PG), plută de lețuri (Gl, CI), plută de manele, din lemne subțiri (Gl, CI), plută de mucheri, tot din lemne subțiri (Gm), plută de raiele (Gl, CI), plută sal (Cr), plută de strînsură, confecționată din lemne aduse de apă și adunate în anumite locuri la coturile rîului (NȘ), plută de șiruri, făcută din lemn mărunt ca lețuri, mucheri, șiruri etc. (Cr, Gb plută verde, aeeeași cu plută dubită (CI). în prezent, o plută pe Bistrița este alcătuită dintr-un număr de 3 pînă la 8 sau chiar și mai multe table. Sinonim cu tablă este termenul, deja discutat, căpătîi. La fel, și cuvintele raclă de plută (CI) sau boc au prin multe locuri cam același sens de „tablă la plută“. Cum s-a văzut și mai sus, unei; table sînt construite din mai multe șiruri de lemne puse unele peste altele. Aceste lemne puse deasupra^ alcătuiesc încărcătura (Br, Cri, Sc, HI, CI), sau tarhazul (Ms, GH). înainte, pe vremea turcilor, scindările transportate pe apă, așezate pe niște butuci în formă de plută, alcătuiau un pod sau un clește (Gl). Uneltele legătorilor de plute. în afară de cele comune cu ale lu- crătorilor care taie în pădure (topor, bechie, țapină etc.) în acest moment din procesul muncii forestiere se mai folosesc următoarele unelte: cața „cîrlig de fier pentru prins lemnele de pe baltă^ (Bh, Co), sfredel sau coarbă pentru dat găuri în lemn (și variantele sfleder sau sleder]. Partea ascuțită e numită floarea sfredelului (Gm, Cr), iar partea de la mănunchi pînă la floare se numește tuleu (Sc). Tot în această rubrică trebuie trecut și țuiacul un par de lemn, ascuțit la un capăt [ascuțit penește—PG) în care, de cele mai multe ori, se introduce un fier ascuțit, o bucșă. Țuiacul servește pentru oprirea plutei la mal, la ancorat. Are și forma țîiac (CI). Tot un fel de țuiac este și griful (pl. grifuri și grife]. Acesta este alcătuit dintr-un par de lemn, cu un fier ascuțit și întors la capăt, un fel de țapină, pentru împins butucii (Bș, Bh, IA, HI, Cr, Co). La Sb, precum și la GH, NȘ, Cri, griful este un „par de fier servind la ridicatul bușteniior“. Prima tablă a plutei. Termenul cel mai răspîndit pentru a denumi „prima tablă a plutei^ este buzar. El nu apare în dicționarele noastre. Se pare că aria lui de răspîndire se oprește la Cîrlibaba, căci în satele maramureșene el nu a fost înregistrat. El apare, așadar, în regiunea în care plutăritul se practică intens. Sensul de „lemn gros pe marginea focului^ pe care îl dau dicționarele noastre este de asemenea cunoscut în satele anchetate. Buzar (Co) înseamnă și „capătul gros al unui butuc“. Iată un text popular din acest sat: măi, le-ai învîrtit [lemnele] cu buza- rele în vale? Linia pe care o formează capetele din față ale trunchiu- rilor din prima tablă a unei plute poartă denumire de buza plutei. Expresia apare și în Dicționarul Academiei, s. v. Spre izvoarele Bistriței (Cri), aria cuvîntului buzar se măginește cu aceea^a lui perednic, care are același sens de „tabla din față a unei plutecc. în satul amintit, un subiect anchetat, după ce a răspuns cu termenul buzar, a făcut preci- zarea că bătrînii spuneau numai perednic. Amănunte asupra lui perednic și a originii sale ucrainene pot fi 107 TERMINOLOGIA EXPLOATĂRII LEMNULUI 107 văzute în paragraful care se ocupă cu elementele ucrainene. în unele locuri, pentru „prima tablă a plutei^ se spune și fruntar (Bș, Bh, GH). Cuvîntul e atestat și de M. Anania, art, cit., p. 311, de L Ciupală, art. cit., p. 334 sau de V. Țara nu, Plutăritul pe Bistrița, p. 50. Pe capetele din față ale butucilor care alcătuiesc prima tablă a plutei se pune un lemn de-a curmezișul numit călădău (Cri, HI, IA, CI, Co, Hn, Bh, Cr, Se, DA, PG). Varianta colodău apare la HI, iar cărădău este dată de V. Țăraau, art. cit., p. 49. La Cri: mai înainte îi spunea chingă. Un sinonim al lui călădău, notat numai la CI și Gl, este talmiz, sau talmij (pl. talmije), a cărui origine nu ni-i clară pînă în prezent. Alături de acestea două, cuvîntul chingă, folosit mult în trecut de legătorii de plute, se întrebuințează încă și astăzi. El apare la Cr {înainte se lega [pluta] cu chingi; lemnele erau păluite), Bh, Sb, Co, SA, Hn, Ms. Călădăul este legat astăzi de buștenii din plută cu o sîrmă groasă numită șprangă. înainte chinga era găurită cu sfredelul în așa fel încît fiecare butuc din plută să fie unit, printr-un cui de lemn, de chingă. Acțiunea referitoare la punerea acestor cuie era denumită cu verbul a jbănțui (Ch). Despre legatul în mărgele, folosit altădată pe Valea Bistriței, am vorbit în paragraful dedicat termenilor care atestă o tehnică veche. De aceea nu mai insistăm aici. Tot din această cauză nu vom insista, ci vom pomeni numai niște cuvinte ce poinoc (sau boinoc), poiant (sau paiant), cioancă mărgelată etc., pe care le-am discutat la timp. Am spus că lemnul numit călădău se fixează pe capetele buște- nilor cu ajutorul sîrmei numită șprangă. Dar pentru că altădată pentru legatul plutelor se foloseau nuiele pîrlire și răsucite, numite gînjuri, acest cuvînt se mai folosește încă și astăzi, alături de șprangă. S-a notat și termenul plohuz {Ms), cu sensul de „gînjcc. Pentru șprangă se spune prin unele locuri și grainer (Cri, Cr, Br, PS). Un anumit fel de legătură, întrebuințată de legătorii de plute și de plutași, e numită legătură grăinărescă (PG, Gl, GH, Cri). O sîrmă groasă, din fire meta- lice împletite, e denumită calumbă (Co, NȘ, Cr, Gm, HI). Alte sinonime ale lui șprangă : lanț de boc (NȘ, Gl), țăit (ViM, VS). Derivatul verbal a țăitui are sensul de „a pune șprangă pe plută, a lega călădăul cu șprangă^. Există și forma a țîitui (VixM). Cuvîntul drod „sîrmă subțire^ a fost notat la PG, Gl {spuneau bătrînii), Ms, Br {funie de drod). Sîrmă strînsă sub formă de colac este denumită roată, mosor sau bont de sîrmă (NȘ). Deasupra călădăului, pe prima tablă a plutei, se pune un lemn mai scurt. El se fixează de călădău cu niște cuie de lemn introduse prin gău- rile făcute cu sfredelul sau cordarul. Se spune că acest lemn este cusut pe călădău (VS). A coase este sinonim, în expresia a coase o plută, cu a lega {o plută). Pana de lemn cu ajutorul căreia se fixează mai bine cuiele de lemn pe călădău poartă numele de plișcă (Cri, VS). Acest cuvînt este în multe locuri sinonim cu pană, ic, găvozd, cunoscînd și varianta prișcă „cui de lemn introdus în găurile dintr-o tablă a plutei, ca să fixeze mai bine capătul de șprangă băgat în acea gaură“ (ȘD, Co, Cr, DA). Alte sensuri se găsesc în paragraful despre influența ucraineană. 108 V. ĂRVINTE 108 Lemnul mai scurt decît călădăul poartă denumirea de jug. Cuvîntul e atestat în aproape toate satele anchetate. Informatorul din Gl spune că jug se folosea numai la plutele construite înainte cu chingi. Astăzi se spune tulgică. Sinonim cu jug este căpătîi (Br, PS) sau scaun (VS, ViM, Ms, Cri, NȘ). La Cri s-a făcut precizarea că scaun spuneau bătrî- mi ; acuma se spune jug, iar la NȘ: scaun și călădău și chingă îs toate una; scaun spun cei de pe Bistriță. S-a notat și diminutivul scăuieș „jugul plutei“ (Cri). Pentru „jugfc, M. Ana ni a, art. cit., p. 310, consemnează și termenul fălcică. Jugul este fixat pe călădău cu ajutorul unor cuie de lemn numite resteie (sg. resteu} (GH, DA, Pn, HI, Hn, Bh, Gl, Cr). De reținut folosirea pentru denumirea dispozitivului de conducere a plutei a numeroși termeni din nomenclatura jugului de boi. Adăugăm că pentru resteu, cu sensul dat, apare și cuvîntul picior (picior la scău-, ^) (Cri). La mijlocul jugului se află cuiul de lemn în care se introduce cîrma plutei. I se spune acestui cui de lemn uneori tot resteu (VS, PG, Bh, CI). Mai răspîndit este însă termenul tiuz (pl. tiuzuri} (Gl, PG, Cl, IA, NȘ, Co). în ultima localitate ni s-a dat următoarea lămurire: ardelenii în loc de cui în jug pun [la car] un fel de piele cu căluș, unul deasupra, altul dedesubt, ca să nu poată ieși. Procedeul acesta e cunoscut și în satele din Șesul Hangului. La NȘ subiectul făcea precizarea că termenul e folosit de la Broșteni la vale. Adăugăm că el are și forma tiuzdc (PG). Alături de tiuz s-a notat și sinonimul cucoș, apoi furlău (.\rȘ), forlău (Br), cui (Br) cui prin cîrmă (DA, Cri), țec (Cri). Mai de mult, spunea un informator din ultimul sat, cuiul vîrît în spatele cală- dăului pentru prins pluta se numea cui la țec. S-a înregistrat și sino- nimul futalău (CI). Cînd se dau găuri cu sfredelul în butucii din plută, se obișnuiește să se facă mai întîi o tăietură cu toporul, o capcă (Ms), iar cînd sfre- delul a străbătut pînă în cealaltă parte a lemnului se spune că lemnul a fost sfredelit duri (Br). Și despre șpranga trecută printr-o gaură pînă ce răzbate dincolo se spune că a fost băgată duri (Cri.). Pluta este condusă cu ajutorul cîrmei fixată în tiuz. Alături de termenul cîrmă, general pe Valea Bistriței apare în satele maramureșene și opăcină, termen de origine ucraineană. Cîrma este alcătuiră dintr-un lemn de grosime potrivită, numit condei (PG, Bh, Gl, Cl, Cr, Sc, Sb, IA, GH) sau druc (VS). Lemnului nu prea gros din care se fac condeie i se spune pilot (Cl), iar pilotan (Cl) este lemnul de letea din care se face hîrtie. La un capăt condeiul este cioplit rotund pentru a putea fi ușor mînuit de plutaș. La celălalt capăt se prinde o bucată de scîndură numită lopata cîrmei. I se mai spune și leafă, (GH) {cîrma are condei și lopată sau leafă; noi zicem lopată, cei de pe Bistrița zic leafă} sau fund (VS, Br, Cri). Vom prezenta, în continuare,^ materialul terminologic care ține de construirea primei table a plutei. în cea mai mare parte el este același și pentru tablele următoare. Butucul de pe marginea tablei poartă denu- mirea de mărginar (PS, VS, ViM, Cri, NȘ, Cș, Cl), argea (în foarte multe locuri) sau ramă (MS). în unele localități s-a notat și forma 109 terminologia exploatării lemnului 109 argica, însoțită de determinantele scurtă sau lungă. Argica scurtă (PG, Bh) este primul lemn de la marginea unei table. Tot în aceleași sate, argica lungă denumește lemnul mai lung, al doilea de la margine, care apără tabla următoare, la coturile apei, în timpul mersului. Acest lemn mai este numit și apărătoare (Cri, Co, Cr) sau aripă (Cri, CI, Gl, Bș, Sc, Br, Gm, Cr). La VȘ : pe^ margine, pluta are aripe; trei lemne la o parte, trei la altă parte. (în satele Gl și CI aripă are și sensul de „partea înghețată dintr-un rîu, de-a lungul malurilor^)- Lemnele următoare din tabla plutei nu au denumiri speciale. Numai pentru cei doi butuci mai lungi din mijlocul tablei, de care se leagă cu sîrmă tabla următoare, există mai multe denumiri precum: gînjar (PG, Gl, Bh, Cr, Sc, HI. Co, NȘ, CI, GH), gînj (Cr), cheutoare (LA, Bh), poștă (Gm), șpont (Cri) sau țublanț (Br). S-a înregistrat și verbul a șpontui (Cri) al cărui sens nu ne este prea clar. Sîrma care unește cele două lenne de buza tablei următoare e cunoscută sub numele de gînjar (Bș) sau șferlanț (Br). Ultimul termen, notat și la VS, pare a fi aici sinonim cu șprangă, dar și cu ceea ce prin alte locuri se numește cor- dar sau coardă. Ultimele cuvinte se folosesc pentru a denumi lemnul pus de-a curmezișul în partea din urmă a unei table la plută. Spre deosebire de călădău, care-i pus în față, cor darul (Cr, Bh, Co, DA) nu cuprinde toate lemnele de la o margine la cealaltă a tablei, ci capetele sale sînt unite de mărginare sau argele cu șprăngi sau șfer lanțuri. în localitatea DA s-a făcut precizarea că acesta se pune numai la plutele cu încărcătură la plutele obișnuite se pune numai o șprangă. Butucul mai gros decît cordarul, pus dinapoia unei table la plutele cu încărcătură, este numit harmasar sau berbec (Cr). Derivatul cordalău a fost notat numai la Cri. în schimb coardă, cu același sens, e mult mai răspîndit (Gl, Bh, Gm, HI, IA, Cri, DA etc.). Sinonim cu cordar este pilhă sau pihlă. Amănunte despre acest cuvînt pot fi văzute în paragraful dedicat elementelor ucrainene. Linia care unește capetele cele mai lungi ale buștenilor din partea dindărăt a unei, table de plută e denumită frontul plutei (NȘ, Cr). Lemn de front este orice butuc mai lung dintr-o tablă. De obicei sînt la fiecare tablă cîte 10—12 lemne de acest fel. Printre ele se pun altele mai scurte (NȘ). Cînd un butuc din tablă e prea scurt, ca să nu se formeze ceea ce se numește fîntînă („loc gol într-o tablă de plută“), ei se înnădește cu un alt lemn mai scurt numit mînz (Gl, Bh), mînzoc (Cri, DA, NȘ, IA, CI, PG), cleițăr (GH, NȘ, Cr, Cri) sau bîrcățel (Cri: mînzoc îi spunea bătrînii; acuma bîrcățel). „Locul gol dintre două table de plută“ este denumit sînul plutei (Cr, NȘ). Noi spunem: să păzim sînul plutei. Sînul vine unde-s legate tablele una de alta cu gînjuri. Are atîtea sînuri cîte table are (NȘ). I se spune și între cîrceie (Cri). Colțul din față de 1- tabla a doua a plutei (de fapt de la toate tablele în afară de buzar), ferit de loviturile în maluri de către lemnele numite aripi sau apărători ale tablei din față, alcătuiește ceea ce se cheamă urechea bocului (Cr) sau urechea tablei (DA, GH, Co). în primul sat s-a notat următorul text: la plută îi iese urechea cînd o tablă iese din huzărul celei dinainte. Ca să nu iasă urechea, trebuie pus un căpăstru 110 V. ARVINTE 110 sau trebuie ca tabla din față să aibă huzărul mai lat decît buza tablei din spate. Căpăstru este de fapt o șprangă cu care se leagă tabla dina- inte de urechea tablei următoare. Cu acest sens, cuvîntul căpăstru apare și la Cri. înainte vreme, la plutele de mucheri li se punea, în același scop, niște apărători numita capace (GH). Ele fereau tabla următoare de izbituri. în timpul mersului pe apă plutașul își pune hainele pe un băț înfipt în unul din butucii plutei. Această țepușă e denumită sărcier (în majoritatea localităților anchetate) sau furcă (VȘ). Există și varianta formală sălcier (Hn, DA). Pe Șiret ia vale, unde mersul cu plutele durează mult timp, plutașul își face uneori un adăpost, un fel de colibă numită covercă (CI). Bagajul plutașului se cheamă jăchilă. Derivatul jăchilar e sinonim uneori cu sărcier (Co). O dată construită o tablă, ea se dă de pe capră sau plisă cu buza Ia vale. Se spune că acum tabla este luată în gînj (Cr). A doua tablă a plutei. în cele mai multe localități tabla a doua a plutei e denumită mijlocar. De fapt, așa cum. se construiesc astăzi plutele, între prima și ultima tablă sînt mai mulți mijlocari. Termenul apare în toate satele de pe Valea Bistriței. De aceea nu mai înșirăm aici satele unde a fost atestat. în nord însă, în loc de mijlocar se spune serednic cu variantele serehnic (Ms), serechnic (Br), serelnic (VS). Alte amănunte pot fi văzute în paragraful despre elementele ucrainene. Un subiect anchetat din NȘ a răspuns pentru mijlocar cu termenul cîrcîitdr, adăugind că-i folosit pe Bistriță, sus la Cîrlibaba. Ultima tablă a plutei. Termenul cur ar denumind „ultima tablă a plutei^ este de asemenea general pe Valea Bistriței, de aceea e inutilă înșirarea numirilor de localități în care a fost atestat. I se mai spune acestei table și cur de plută sau boc (Gl). Ultimul cuvînt, cu sensul de „curarcc, apare șț la CI. La Cr i se spune bocul din urmă, iar la Bh și huzărul plutei. în schimb, în satele maramureșene termenul consacrat este zadar, element ucrainean. Zadarul unu (Br) înseamnă „tabla a patra dintr-o plută“, zadarul doi „tabla a cincea dintr-o plută“ și așa mai departe. Aceste denumiri se explică prin faptul că în trecut plutele se construiau numai din trei table. Cînd numărul acestora a crescut, ta- blele care urmau după a treia s-au numit așa cum am arătat mai sus. Se folosește însă și un alt mod de a numi tablele care compun o plută cu mai mult de trei table. Am arătat că uneori prima tablă de după pered- nic se cheamă serednicul întîi (VS), a doua (deci a treia din întreaga plută) serednicul al doilea etc. în acest caz s-a considerat ca adăugate tablele dintre prima și ultima din cele trei care alcătuiau altădată o plută. Pentru „ultima tabla a piuteiHCHaeTCH tcm, uto rjiaBHMM 3anaTHeM Mecraux amTejieH HBjiHeTcn pyâKa h odpadoTKa Jieca. B BBejțeHHH aBTop ^enaeT KpaTKnB o63op npe^bijțyiHHX paâoT, roto- pbie KaeaioTCH jiecoHpoMuuijieHHofl jicrcbeh, ho ne MMeiomax umcto jiHHrBHC- TnqecKoro xapaKTepa. Abtop ycTaHaBMBaeT Tainițe mccto, 3aHHMaeMoe jieco- HpOMMHIJieHHOfl TepMHHOJIOrHeH B CJIOBapHOM COCTaBe pyMMHCKOrO H3blKa. BoJimian uacTb qtoB TepMHHOjiornH ne upaHa^jieataT TaK HaauBaeMOMy „oc- HOBHOMy cjtoBapnoMy c&on^y1*, a „nepnajepHÎiHOMy cjOBapto", HMen necKOJibKO orpaHnqeHHoe „pacnpocTpaHeHne", Kau Jiioâan npooeccHOHajiBHaH jieKCMKa. B iiepBoB rjiaBe aBTop cTaBHT ce6e 3a^aiiefl od'BHCHUTi» npoHCxoa^eime jieconpoMLimjieHHoB TepMHHOjiornH cesepRoS oăaacTH BocTOHHbix Kapnarr« Bh^omiotch Tpn ochobhmx cjioh TepMHHOjiornH, Kaac^HH 113 KOToptix MMeeT Tecnyio cbhsb c TexHuqecKHM ypoBneM ^annoro BM,n;a npoH3BO3,cTBa. IlepBblfi CJIOM TepMHHOJIOrHH BKJIIOHaeT CvTOBa, CBH3aHHHe c ycTapeBnien jieconpoMMiiiJieHHoB TexHMKoB, a TaiGKe h ițeabiB pn# TypeițKHX ajieMeHTOB. B cbhsh c sthm aBTOp jțejiaeT KpaTKnB HCTopHRecKuB o63op Jiec- Hoă npOMHHIJieHHOCTH MOJI^OBH Ha OCHOBaHHH HeKOTOpiJX paHHHX padOT 1OH na OCHOBaHHH HeOliyâJIHKOBaHHNX HCTOpuueCKHX rpaMOT. M3 HHX BbITeKaeT, HTO BMB03 Jieca B KOHCTaHTHHOHOJIB 6bbl OCoSeHHO HHTeHCHBHMM BO BTOpoB uoâOBHHe 18-ro h b uepBofl nojiOBHHe 19-ro bb. MsyqeHHH HCTopunec- koto nponiJioro, nacaionțeroca jieconpoMbiiujieHHOCTH ByKOBHHN, aBTop hchojib- 3OBai „ JI e c h o h p e r ji a m e h t jțjia ByKOBMHM" (Orînduiala de pă- dure pentru Bucovina) BpeMeu Mocnea II-ro (1786 r.). TypeixKne ojieMenTbi jiecoiipoMMinJieHHoB JieKCHKM mojkho crpynunpoBaTi», C TOHKH 3peHHH ee HCHOJIB3OBaHHH H paCHpOCTpaneHHH (^HpKyMIJHH") B Tpn KaTeropuH : a) TepMHHM, BCTpeuaioiUHecH tojibko b rpaMOTax h KOTopue, noBH^HMOMy, HHKor^a ne hpohhkjih b pyMbiHCKne napo^Hue roBopu. (HanpnMep direccibașa „TypeițKHH HMnepaTopcKHÎi ynojHOMoneHHhiH, b oănaaHHOCTH KOToporo bxo- ^njia ;i;ocTaBKa jieca H3 Mojj^obm", ciubucciu WlnpoBOceK kotopnB pySnT ciu- buce^ t. e. ctbojim, c oâH3aTeJU»CTBOM jțaBaTB xoaawHy jieca oji;hh h3 jțecnTH ctbojiob" ; criș cușacliu „BepoaTHO o^hh m3 oSpaăoTaHHbix copTOB jieca" h t. n.). 6) TepMHHM, npoHHKiiiHe b pyMMHCKiie napo^Hbie roBopu, ho HMea b HacTOHin.ee BpeMH orpaHHHennoe ynoTpeâjieHne (HanpnMep dălcăuș „cnjiaBui,nK jieca, ctohihhB na nocjre^HeB ehcth MOTa, homoih;hhk 6ojiee ohuthoto cnjiaB- iu;HKa“ < TypeuKHfl dalkavuk, poiant „^epeBHHHbin koji, cJiy/Kan^B b nponi- jiom jțjin HOCTpoîÎKH HjiOTa" < TypeițKdB paianta; motot 6ht h pălimdr 177 TERMINOLOGIA EXPLOATĂRII LEMNULUI 177 ,,^jimhhh0 jhjkjbmh nanaT, KOTopiM npMKpenjiaJica iiJioT k Sepery", no npo- ncxo^eHHio rp. naXotpdpi, BoinerT,mee h b Typen;KHii a3MK, m t. b) TepMiiHM, yuoTpedMiomMecH n b HacToani.ee BpeMa pyMHHCKHMH jieco- npoMHiu^eHHbiMH padonaMu. Maorne M3 TepMnnoB CBasanu c TypenKMM cy^ocTponTeJiBCTBOM JI.M KOToporo cnjiaBjiajiM jiec M3 Moji^obbi. B npw^yna0- ckom nopTy TaJiaubi, noKa3MBaioT nenoTopue ncTopnaecKae ^OKyMenTu, u.mtm- pyeMHe aBTopov, b 18 Bene ctpoujikcb Boennue Typen,Kne icopadjiM. Ilepso- iiaqajibno sth TepMMHN nasuBajm pa3JinnHbie nacTM Kopa6M. B nacTOflui.ee BpeMa ohh na3HBaioT pasanaHue copTa odpaCoTaHuoro xepesa, KOTopue b npomaoM CJiy/KMjiM BbiciueyKasanHHX u;ejie0. (HanpiiMep cațărg „npaMon e.noBH0 ctboji, 3;jihhom b 27'30 m, 6e3 K0pua ; cp. nosorp. XaidpTiov, koto- poe, noBu^HMOMy, npoHHKJio m b Typen.KM0 aswK ; galion ,,^jimhhbi0 cjiobmh ctboji CBume 30 m“ < TypeițKoe kalion, noBorp. faXecuvi, M3 HTajiMHCKoro galeone „boceheim Kopa6jb“ ; cazic „ctoji6 na depery pena, k KOTopoMy npuKpenjuieTCa mot“ < TypeițK. kazyk> „c tom a;e SHanenHeM")- HenoTopbie TepMuHM TypeițKoro nponcxoa^enna Ha3MBaioT pasjmaHbie bh^m odpado- Tannoro ^epeBa ne nacaiomneca odasaTejibHO cy^ocTpouTejii>CTBOM< (HanpnMep șirin „^epeBO ot 14 ^o 16 cm. tojuii;bho0, jțo 18 y. ^juiiiofi, Kpyrjioe, c Kopoii na Hen“ < TypeițK. seren „c TeM ace 3HaneHHeM“ ; taftaluc „ctboji a-hmhoh b i 8 m“ < TypeițK. tahta „jțocKa", tahtalyk „dpeBHO ii3 KOToporo uhjuit .hockh", h t. OTHOCMTejiBHO opraHH3an,KM Tpy^a cjie^yeT otmctutl cjiobo drago- man „pyKOBO^nTejib jieconpOMuniJieHiiiJx pa6oT“. .îțajiee, b cbash c nepBMM cjiocm tcpmmhob oScya^aioTCfl pa# aJieMen- tob, yKa3MBaioin;tix na oTCTajiyio JieconpoMEiuuieHHyio TexnnKy, nesaBn- cmmo ot hx npoHCxoac^enua. B nacToaiițee BpeMa ohh pe^uo ynoTpeâjiaioTca. (HanpiiMep ciocîrlie „CBOero pOjța nyuoK odoauKeHHbix h cbutnx npyTbeB, CJiy7Kani,HX ;ipia upunajmEaHna utotob" ; boinoc „tojicthh A^peBaHHNH kjiuh (koji) y njioTa, k KOTopoMy npnBa3MBaioT ciocîrlia" m t. il). BTopo0 cjioft TepMHHOJiorHH o6pa3OBajica k KOințy 19 b. h nanajia Ha- inero CToaeTHa. Tenepi» Bn^on3MeHaeTca JieconpoMuiujieHnaa padoTa b Boc- tohhbix KapnaTax. Pa3BHBaeTca KaiiHTajitmecKoe npou3BO,n;cTBo, BBOjijiTca HOBEie opy^ua, Maiunuu h ycoBepmeHCTBOBaHHbie mcto^ei Tpy^a, co3ji.aeTca odjiacTiiaa jieconpoMtiniJieHHocTi). MnorouncjieHiiHe npe^npHHTna nanuMaioT onMTHEix HHOCTpaHHEix paâoHHX, KOTopuM y^aeTca pacniHpnTi» MacniTadH 3KcnjiyaTan;uH Jieca b KapnaTax. npne3îKaioT ce3OHHbie padonne ms EapnimiM, Tnpojia, Kpa0HM, CaoBaKMM, Bearpun, yKpanHEi n t. 3;. OcHOBBiBaact na ^ananx, H3BJieneHHMX u3 îKypnajra „Revista păduri- lor“ m ns ^pyrnx mctohhmkob, aBTop naMenaeT KpaTKnn MCTopnqecKHn oaepK yKasaHHoro npoițecca pa3BnTMa KaimTajiHCTMnecKoro cnocoSa npon3Bo;i,CTBa. MuoroHHCJieHHEie $aKTu CBu^eTejiBCTByioT o tom, MeTo^u Tpy^a, h t. ii., a Taiere cooTBeTCTByjoupie TepMMHM. B naparpae, osarjiaBJieHHOM „HTaJiLancime aJieMeHTbi b jieconpOMEiin- aeano0 TepMHnoaorMH1^ paccMaTpuBaioTca MTajitaucime cjiosa, ynoTpegjiaio- npieca no cea ^eni» b pyMMHCKux napo^Hbix roBopax, K hhm othocmtcm : Academie Filologie - 12 178 V. ARVINTE 178 țapin(ă) „opyjțue, HCHOiL3yeMoe jcchumm pa6omiMn nojT>eMa ctbojob" (, KapuHT. neMenK. zappin\ b ^ojiHHe peKB BncTpMu,h „i^auBHBi0 Olum BBejeHH GpaTimMH Giacomuzzi TiipoJitCRMe HTajihHEmti); sprăngă mjhi șprângă „ToiCTaa iipoBOiOKa, c 110- Moiu,bio KOTopo0 ujioT upnBM3biBaioT k 6epery“ (CH KOBițaMn" (< HTai. stronzare „py6MTi>“, stronzo „etron* \ sa- joHCKoe stron, cpejneBeK. JiaT. strundius., struntus, bo (MaManjCKOM stront „ordure, fumier", n3 neMeițK. strunzen „morceau coupe“, strunzen „de- tacher en coupant; proprement ce que est rejete") n t. B paMKax Toro aihkhctbo ot HeMeițKMx padoHiix, pojțOM U3 BoreMHH, HepecnJiMBniHxca b ByKOBnny h Ma- paMypem b 18 n 19 bb., H3BecTHbix cnei^uajiMCTOB b aTOfî odiacTn Tpyja. TepMMHOB HeMeițKoro npOHCxoa^eHMH onent mhoto. Bot necKOjibKO npuMe- poB: fludăr „Kanan no KOTOpOMy TeueT Boja w3 miiosa, ua3NBaeMoro“ (Ke SHaqeHueM"), h t. u., n t. n. H3 yKpaiIHCKMX SJieMCHTOB, npOHMKIlIMX B 8T0T /KG nepuO^, MO Hm O OTMe- tmtb ciej.yioiu.ne ; bocor „njioT<( ( ynp. koravyj w>KecTKu0, KpeuKi^", curuăti „cjupaTt Kopy“); homoancă „hijiob, niOTHHau (cp. nenicic. ham „CT016", „hhjiot y MeibHHițM", hamovati, hemovati „TopMO3HTb, nperpaj;uTi>; V V / npupyqHTiA hamovacka., hemovacka „HpeMTCTBne", b uojbckom hamowac „TopMO3UTb, HpiiocTaHaBJiHBaTL, BajepamBaTb" < neM. cpBH. hamen coBpeM. HeM. hemmen „npHOCTaiiOBHTi», TopMO3nTi>“; 3to cjiobo ciejyeT, BepoaTno, oSmchutb nepe3 cioBaijCKoe, xoth hobu juMOMy oho BCTpenaeTca h b yKpauH- ckhx juaieuTax, pacHOJOJKeHHHix na cesepe Hanie0 CTpaHbi h t. n. SieMCHTu BenrepcRoro HponcxoaîjeHMM naxojHTCH b MentuieM kojiu- necTBe. KaK h b HpejujynțMM ciyqaax, Miiome H3 hhx ne gacBujeTeibCTBo- BaHM b cyin,ecTByioiiuix pyMbiHCimx cioBapax. Bot HecKOitKO npuMepoB : hozaș wnoMoiu;HHK nioTOBnțHKa, hiotobihhk, ctohih,h0 na sajnefi nacTM HJiOTa“, tămos „KopoTKoe jepeBO, «ycoK jepeBa, npu homoihh KOToporo uojHLiMaioT 6peBHa“ (KHe0 nacra aceiofiKa, rje CKia^MBaioTCH ctbojm, KOTopue cnycKaioT“ (< senr. rakas „Kyna, ppy^a"). K BTopony jieconpoMEiniJieiinoMy TepMiiHOJiorimecKOMy cjoio othochtch h cioBa, 3auMCTB0BaHHMe lecopyăaMH H3 pena HH/KenepOB n JiecoTexHUKOB. 179 TERMINOLOGIA EXPLOATĂRII LEMNULUI 179 B pacnpocTpaHeiiuK »tbx tcpmbhob Ba;KHyio pojiB chirpaji b aBTopnTeT jmTepaTypHoro ii3hiRa. Hccrojibro upuMepoB, othociiiij,hxch k »TOMy napa- rpaoy: a ancora „npHBH3aTB iijiot k 6epery“; a monta „uocTpouTB bjiot* B T. II. 3a iiocjie^Hne ro^w npoițecc „TexHBi],H3aii;BB“ jieciiHx paSoT cbjibho Bospoc. B to ace BpeMa uponcxo^ujiu ii onpe^ejie inue usMeneHna b opraun- 3au,uu Tpy^a. B cbb3b c $tbm b pent JiecopaâoTHKROB npoHBKJio hccrojibro hoblix cjiob, cxo^hhx c tcmb, o KOTopux roBopujiocB b iipe^HjiyiițeM nap a* rpa$e. B Hamen HCCJie^oBaHkm ohb ^HrypnpyioT uo;i; 3ar.naBueM „TpeTBii Tep- MHHOJiorMecKiin cjio8c<. Bo BTopo0 mase (CoBpeMeuHoe cocTOBHne jeconpoMEiniJieHHOH TepMB- Honormi) aBTop pasCmpaeT bcub jieKCHnecKMB MaTepnaji, codpaiiHhiB bo BpeMH HejțaBHMX anKeT. TepMMHH crpynmipoBaHN bo CMticny, b BaBncuMocTB ot Tex npoițeccoB jieconpoMHinjieHHHx pafioT, k kotopeim ohb othochtcii. IIepBbi0 pa3ji;eji (A) BRjnonaeT cjiosa, OTHOCjnițKecH k padoTe b Jiecy, py^ae ji,epeBteB h bx nepeB03Ke c rop k ^ojînnaM peic CneițnajiBHoe BHBMa- Hue Smjio y^eneno CBCTeMe „KOMaHjțoBaHHii" b „cnrHajiOB“, BCHOJiB3yeMo0 jieco- npOMHIIIJieHHEIMB pafiOHBMB B MaHHByJIHB,BB CTBOJIOB B BX BepCBO3Ke BO JK6- jio0Ky. Ona cjctobt B3 cjiob BTajibUHCKoro, neMeuRoro bjib cjiaBHHCKoro (BepOHTHO CJIOBeHCKOro) npOUCXOHC^eHBH. PyMMHCKne JieconpoMbimjieiiHMe padoTHBKB ncnojiB3yioT b HacToiini.ee BpeMH Taune cjiosa i3yeMHM b^ojib jKeJiodKa, no uoTopoMy cnycKaioT SpeBna OTHOCHTcii : vdrda! „BHBManne, no ;Ke-*io6y u^yT jțpoBa* (< b Bene- miaciwM ^iiajieiîTe varda! „6eperMCi»“ ; b BTaji. guardare < neM. wardan „6epeqi»“; cjiobo 9T0 hpohmkjio b bo p. garder, npoB.jBCih b nopT. guardar}\ garga iijik cdrga (nocjie^HM ®opMa name Bcero yuoTpeSMeTCii) „carnaji, B3Beiu,aioiLi;BH o „norpy3Kew JKejioâKa SpeBnaMB, o nanajie paSoTM y >KeJio6a" (< MTaji. caricare „rpysnTt", c BEmaxeimeM i n O3BoiBieHneM nanajiBHoro c—, xapaKTepHEJM jțjca ceBepnMx BTajiMHCKnx jțuajieKTOB); drecea (bjib habăuf drecea!} „CBrflan, kotopmm H3Beiu;aeTca npeKpaiițeHBe pa6oTu na ^enofie b V pa3dop coSpaBiiiBXCH b KOHițe >KeJio6a 6peBeHu (cp. cjiaB.-KpoaT dresiti „pa3- dupaTL, pa3Bii3aTBtt, dresavati „paaBiisHBaTB0). CncTeMa ROMan^ b cnruajiOB oioa cocTaBiiena nepBOHanajiBHO b Kap- hhScrbx AjiBirax, i\i;e b pydae jieca yiiacTBOBajm paâoune, roBopiimne Hapa3- JIBUHblX M3blRaX : BTaJIBIIHCROM, l-ieMeițKOM BJIB CHOBCHCROM. OTTy^a, B K0HH.6 19 b Hanajie 20 bb., yTa CBCTeMa (5mia nepeHecena cesoHHbiMB padonBMn — jiecopyâaMB b KapuaTM. TIacTB II rjiaBM, 03ar.naBJieHHaH „TpancnopT jieca“ (B) rpyniiBpyeT suie- 180 V. ARVINTE 180 M6HTH, OTHOCHIHUeCH K CHJiaBy JI6Ca, HOCTpO0Ke HJIOTOB, K paSHOBH^HOCTH hjiotob, k coopyjKeHMM na Sepery pena, o6âeriiaioni,HM h oâecneniiBaioimiM ciuaB jieca. Hocjie^HMH nacTt 3toh rjiaBw, 03ar.iiaBJieHHafl „O6pa6oTKa Jieca" (C) BKJiionaeT cJiOBa, Ha3MBaiomue paaiiunHBie nacTn KpecTBHHCKoii mm, npnBO- ]i,iimo0 b ^BwaceHHe bo^oii, jihoo p33jmnHBie accopTHMeHTN ofipaâoTaHHoro jieca, B padoTe se oocyn^aeTCH TepMuHOJiorMa fiojibinon jiecuoii npoMbiin- JI6HH0CTM. B TpeTtefl rjiase (Hjoma^B pacnpocTpanenBH TepMmioB) aBTop hcxo^ht OT H3HK0BUX pa3JIMHHH5 CyUWCTByiOHlMX MCHÎJiy CeBepHOH aHKeTMpOBaHHOâ oSjiacTtio (MapaMypeni, BepxHee Tenenue penii CyqaBBi) h ioîkhom ofijiacTBio (cpe^iiee Tenenue penii BMCTpun;a). Ha ceBepe iipeoâjia^aioT yKpauHCKiio h ne- MeițKne sjieMeHTBL Haw npe^CTaBjuieTcn, uto rpanuita stmx ^Byx ochobhhx ooinajiefi coBiiajțaeT c 6MBin,e0 rpanunen, KOTopas pa3AeJiMa dMBiuyio PyMM- hiiio ot aBCTpo-BeHrepcnoH uMnepau. Ona iipoxojțiiJia io acnee Hu3MeHH0CTK JțopHH m npo^ojiyKajiacB b BynoBiine. HeJBsa cna3aTB, hto6h MeîKjțy »thmm odjiacTHMH naSjiiojiaaocB mhopo pasjmmiH. B IV rjiase aBTop BHHBjiHeT cpeji;CTBa oSoranțeiiMH JiecoupoMHiujieHHoS jieKCHKM. Hanonen;, nocjie „Bbibo^obw cjie^yeT „TjioccapiiM", Boionaiomufl Bce coSpaHHHe bo BpeMa aHiceTH TepMMHEi. TaM, r;i,e Smjio bo3mo;kho, ynasano npoMCXoac^eHue cjiosa. LA TERMINOLOGIE DE L’EXPLOITATION FORESTIERE ET DU TRANSPORT PAR LES TRAINS DE BOIS R e s u m e Le materiei linguistique de l’ouvrage nous a ete fourni par leș enquetes dialect ales effectuees, Ies dernieres annees, par Ies membres du collectif de dialectologie de Jassy, dans la region montagneuse de la Moldavie (la vallee de Bystritza) et dans quelques villages de Maramu- reș et de Bucovine (au bassin superieur de Ia riviere Bystritza). Le lexi- que de ces parlers populaires se distingue, entre autres, par l’exis- tence d’une riche terminologie forestiere. Le fait s’explique aisement par l’occupation dominante des autochtones—l’exploitation forestiere. Les observations preliminaires se rapportent â maints ouvrages plus anciens, concernant le lexique forestier roumain, mais qui netou- chaient pas l’aspect purement linguistique. En outre^ nous soulignons la place que cette terminologie occupe dans l’ensemble du vocabulaire roumain. La plupart des elements de cette terminologie n’affecte pas3 d’ailleurs comme tout langage professionnel, ce que Fon appelle „le fonds principal lexicaF^ mais le vocabulaire peripherique. Le premier chapitre vise â l’eclaircissement de la constitution de la terminologie forestiere du Nord des Carpathes Orientales. On peut distinguer trois principales couches terminologiques dont chacune se trouve dans un etroit rapport avec le niveau technique de ce domaine 181 TERMINOLOGIA EXPLOATĂRII LEMNULUI 181 de production. La premiere couche terminologique comprend des mots qui temoignent d’une technique forestiere vieillie, ainsi qu’un certain nombre d’elements turcs. Nous avons ajoute, â cette occasion, appuyes sur des travaux anciennement parus et sur des documents inedits, un compte-rendu historique de l’exploitation forestiere en Moldavie. II re- ssort de ces documents que l’exportation de bois pour Constantinople etait particulierement intense dans la deuxieme moitie du XVIII-e siecle et dans la premiere motie du XlX-e. Nous nous sommes servi, dans le dit compte-rendu, de l’Organisation de l’exploitation forestiere pour la Bucovine (Orînduiala de pădure pentru Bucovina), datant du regne de Joseph II (1786). Au point de vue de leur emploi, c’est-â-dire de leur circulation. Ies elements turcs du lexique forestier peuvent etre groupes en trois categories : a) Des termes attestes seulement par Ies documents ecrits et qui n’ont jamais penetre, probablement, dans Ies parlers populaires roumains (Ex.: direccibașa „mandataire imperial turc qui pourvoyait â l’approvi- sionnement avec le bois en Moldavie"; ciubucciu „bucheron, celui qui hache des ciubuce, c-est-â-dire des tronchets, ă l’obligation d’en livrer au proprietaire un taux de 1 pour 10" etc.). b) Des termes penetres dans Ies parlers populaires roumains mais ayant une circulation limitee. (Ex.: dălcăuș „conducteur de train de bois, celui qui surveille se tenant sur la derniere pârtie du train de bois, aide d’un conducteur plus experimente" < turc dalkavuk ; poiânt „clou de bois, utilise anciennement dans la construction du train de bois" < turc paianta etc.). c) Des termes utilises aujourd’hui encoreparles ouvriers forestiers roumains. Nombre de ces elements rappellent Ies constructions navales turques, dont le materiei etait importe de Moldavie. Dans le port Ga- latzy, sur le Danube, Ies Turcs construisaient, au XVIII-e siecle, comme nous l’attestent Ies documents historiques invoques, des navires mili- taires. Aujourd’hui ces mots designent differents sortiments de bois destines jadis aux constructions navales. (Ex. : catărg „tronc de sapin de 27—30 m. de longueur, oblong, ecorche": cf. n.-gr. xarapTiov, le- quel, peut-etre, a penetre dans le turc; galion „tronc de bois dont la longueur doit etre au-dessus de 30 m." < turc kalion, n.-gr. ȚaXewvi, del’it. galeone „navire militaire"; cazîc „poteau au bord de la riviere au- quel on rattache le train de bois" < turc kazyk „idem"). Quelques uns de ces termes turcs designent des sortiments ou des pieces en bois qui n’ont rien â faire avec Ies constructions navales (Ex.: șirin piece en bois, de 14 ă 16 cm. d’epaisseur, ayant la longueur de 18 m. preș, non- fațonnee" < turc seren „idem"; taftaluc-, „tronc de bois de 8 m. de lon- gueur" < turc tahta „planche", ★tahtalyk „tronc dont on decoupe des plan- ches" etc.). Pour ce qui est de l’organisation du travail, il faut noter aussi le mot dragoman „dirigeant d’une exploitation". Toujours ă la premiere categorie nous discutons quelques termes relevant d’une technique d’exploitation vieillie, sans tenir compte de 182 V. ÂRVÎNTE 182 leur etymologie. Leur emploi actuel est fort rare. (Ex.: ciocîrlie „fais- ceau de verges flambees et retorses, servant â rattacher le train de bois au rivage“; boinoc „gros clou de bois, auquel on attache le ciocîrlie^ etc). La seconde couche terminologique s’est constituee vers la fin du XlX-e siecle et le debut du XX-e. C’est l’epoque d’un grand chan* gement dans la technique de l’exploitation forestiere dans Ies Carpathes Orientales. Pour le developpement de la production capitaliste, nombre d’outils, de machines et de procedes de travail perfectionnes y sont introduits. C’est ainsi qu’apparut l’industrie forestiere dans la region enquetee. Bien des societes font appel ă d’excellents ouvriers etrangers qui reussissent ă donner une large ampleur aux exploitations foresti- eres dans Ies Carpathes. Ils sont originaires de la Carinthie, du Tyrol, de la Kraina, de Slovenie, de la Hongrie, de Boheme etc. Appuye sur des informations puisees dans la „Revue des forets“ (Revista pădurilor) et sur d’autres sources, nous avons esquisse, ici e- galement, un compte-rendu historique du developpement de cette pro- duction de type capitaliste. II y a de nombreux documents â fournir des informations sur Ies ouvriers italiens de Tyrol qui ont joue un role decisif dans l’amelioration technique de l’exploitation forestiere. C’est â eux que Ies Roumains ont emprunte qantite d’instruments, de procedes de travail, de meme que Ies mots qui leur correspondent. Dans le paragraphe Elements italiens dans la terminologie du trans- port par Ies trains de bois, nous discutons Ies mots italiens actuel- lement en circulation dans Ies parlers populaires roumains. En voilâ des exemples; țapină „griffe servant ă soulever Ies tronchets“ (< it. zappa „beche“ > n. sl. capin, all. carinth. zappin; dans la vallee de Bystritza l’instrument a ete introduit par Ies freres Giacomuzzi, Italiens de Ty- rol); sprângă ou șprdngă „fii metallique ă l’aide duquel on rattache au poteau du bord le train de bois“ (> it. șpranga „fii metallique“); a ștronța „arrondir l’extremite d’un tronc avec la hache, afind’eviter Ies fissures du bois pendant le glissage rapide dans la rigole^, a se ștronța (en parlant du bois) „s’entrechoquer“ ( < it. stronzare „couper, trancher, tailler“, stronzo „etron“; en vall. stron, dans le lat. du Moyen-Âge strundius, struntus, en flam. stront „ordure, fumier“, de l’all. strunzen „mor- ceau coupe“, strunzan „detacher en coupant; proprement, ce qui est re- jete“) etc. Affectes egalement ă la seconde couche terminologique nous dis- cutons Ies mots allemands de cette terminologie. Parmi ces elements quelques uns proviennent de la langue des Allemands de la Transyl- vanie (nommes Sași); quelques autres, des Allemands originaires de la Kraina (l’enclave de langue allemande Gottschee), mais la plupart sont provenus des Allemands originaires de Boheme, colonises dans la Buco- vine et dans le Maramureș au XVIII-e et au XlX-e siecles. Ces ou- vriers sont estimes comme specialistes dans ce domaine d’activite. Les termes d’origine allemande sont particulierement nombreux. En voilâ des exemples: fludăr „canal par lequel l’eau sort du barrage, auge de moulin, auge“; foștă „planche de 5 â 6 cm. d’epaisseur (< all. Pfosten 183 TERMINOLOGIA EXPLOATĂRII LEMNULUI 183 „planche epaisse“; riz(ă) „rigole par laquelle glissent les troncs pousses du haut d’un versant“ (< all. Riese „idem“) etc., etc. Parmi les elements lexicaux ucraîniens, parvenus ă la meme epo- que, Fon peut noter les suivants: bocor „train de bois“ (< ucr. bokor „idem“); perednic „la premiere pârtie du train de bois (cf. perednii „an- terieur, situe en avant“); serednic „la pârtie moyenne du train de boiscc (cf. l’ucr. serednii „de milieu, moyen“) ; zadar „la derniere pârtie du train de bois“ (cf. Fucr. zad „pârtie posterieure“, zadnii „de derriere, posterieur“); corovdn „arbre abattu, les branches et les noeuds coupes, mais pas ecorche“ (cf. le sl. kora „ecorce% Fucr. koravyj „dur, qui pre- sente des asperites“, curuati „ecorcher“); homodncă „barrage“ (cf. le tcheque ham „pilier“, hamovati, „hemovati „barrer, endiguer“, hamovacka V hemovacka „barrage“, en pol. hamowac' „barrer“, m, h. all. hamen, n. h. all. hemmen „barrer, endiguer“. Si ce mot n’existe pas dans les dialectes ucraîniens du Nord de notre pays, ce qui est possible, il doit etre ex- plique probablement par le slovaque. Les elements d’origine hongroise sont moins nombreux. En voilă quelques exemples : hozaș „aide du conducteur du train de bois, le con- ducteur qui se tient sur la derniere pârtie du train“; tdmos „tronc de bois, court, servant de point d’appui dans le soulevement des buches“ ( volta! „commande par laquelle on annonce que le tronc a 184 V. ARVINtE 184 commence de rouler ( < it. voltare „rouler“); tira ! et tira-granda ! „commande par laquelle on annonce qu’on traîne le tronc au long de son axe, par un mouvement conținu (< it. tir are „tirer“5 et grande —dans le dialecte venitien granda—„beaucoup, grandement“) etc. Parmi Ies signaux utiiises par Ies surveillants places șa et la au long de la rigole, sont: vardâ! „attention! il y a des troncs qui viennent par la rigole!“ (< it. dial. venitien varda! „garde!“, en it. guardare < all. wardan „garder“, qui a penetre aussi en franșais garder^ prov., esp., port. guardarf^cărga! ou garga (la derniere forme est la plus repandue) „signal par lequel on annonce le chargement de la rigole avec des troncs“ (Ke HapnAy c ero 6opb6oH npoTHB KocMonojiHTH3Ma, BCTpenaioTCH KOHenno h npHHUHnbi HAeajiHCTHHecKoro xapaKTepa oTHocHTejibHo MeTOAa AHTepaTyp- hoto TBopnecTBa h Aante ajieMeHTbi hiobhhhctkoto HauH0HajiH3Ma. Ilo cy- mecTBy bo B3jiHAax B. A. VpeKe OTpa>KaeTCH ne tojibko 6opb6a Me>KAy nporpeccHBHbiM n peaKimoHHbiM jiarepeM BpeMeHH, ho h ero nepexoA k nocjieAHeMy, hbjirioiahhch BbipajKenneM MOMenTa cnJioqeHHH qyAOBHin,Horo coiosa, HAeoJiorHH KOToporo dyAeT Bbipa^ena ?KyHHMH3MOM BCKOpe nocjie yxoAa nybAHUHCTa. PRfiOCCUPATIONS DE TH^ORIE LiTTfiRAIRE CHEZ V. A. URECHIA R e s u m e Le publiciste V. A. Urechia occupe une place caracteristique dans la lutte entre les forces ideologiques progressistes et les forces reac- tionnaires d’apres 1848, sur le terrain des theories litteraires agitees 11 PREOCUPĂRI DE TEORIE LITERARĂ LA V. A, URECHIA 197 entre 1850 et 1870. Ses opinions sur la litterature, agitees entre 1850 et 1870, sont dechirees par de fortes contradictions, typiques pour Fepoque. En effet, on trouve chez lui certains principes justes, comme, par exemple, la consideration de la litterature comme document social et comme facteur actif dans la transformation de la societe dans le sens progressiste, de meme que sa lutte contre le cosmopolitisme; mais on y rencontre egalement d’autres principes d’aspect idealiste, relatifs ă la methode de creation litteraire, voire meme des elements de natio- nalisme chauvin. Au fond, dans Ies preoccupations de theorie litteraire de V. A. Urechia se refletent non seulement la lutte entre le champ progressiste et Ies idees reactionnaires du temps, mais aussi son passage effectif dans le deuxieme champ, expression du moment ou se constitue la „monstrueuse coalition“. Du reste, l’ideologie de celle-ci sera formulee par le „junimisme“ (ideologie de la societe „Junimea^) des apres le de- part de notre publiciste de lassy. ACADEMIA R. P. R. FILIALA IAȘI STUDII ȘI CERCETĂRI ȘTIINȚIFICE FILOLOGIE Anul VIII (1957), Fasc. 1 ȘTIINȚELE NATURII LA „ROMÎNIA LITERARĂ» (1855)*) DE I. LĂZĂRESCU Comunicare prezentată la 29 mai 1)57 în ședința Filialei Iași a Academiei R. P. R, Revistă cu preocupări sociale și de literatură progresistă,, „Romînia literară“ prelua și continua, la 1855, conducerea mișcării de educare și cultivare științifică a maselor populare. Legătura acestei reviste cu ,,Propășirea“ se realiza prin colaborarea scriitorilor de la 1844, M. K o- gălniceanu, C. Negruzzi, Al. Russo, V. Alecsandri și alții. Mai mult încă, la „Romînia literară^ vor scrie și publiciști din seria mai veche a colaboratorilor „Albinei romîneștiKypHaAa „PoMbiHHH JlHTepapo“, hto ecTecTBeHHan HCTopna hearctch toh ochobhoh HayKOH ot kotopoh 06- mecTBo MOJxeT oxKHeM KOTopoe oh CTapaAcn ce6e ycBOHTb. Khk cTopoHHHK HaTypaAHCTHnecKoro MarepnaAH3Ma, Fp. Ko6biAqecKy 6ma yâextAen b tom, hto toabko 3HaHHe ecTecTBeHHbix HayK oTKpbiBaeT nyTb K oâ'bHCHeHHK) MHpa a T3K>Ke K 0H3HHeCKOMy H HpaBCTBeHHOMy co- BepmeHCTBy. Ko6bwmecKy He cMOTpeA Ha Hayxy KaK Ha Aap ot 6ora, a KaK na pesyAbTaT A«nHTeAbHoro npoițecca, AaBinero qeAOBeKy bosmojkhoctb npHKasbiBaTb cnAaM npnpoAbi h noKopHTb hx. Moaoaoh yqeHbifi (Tp. Ko- dbiAqecKy 6biAo TorAa Bcero 23 roAa) bhaca b 1855 r. ycnex pa3BHTHa HayK B TeCHOH CBH3H C ee AOCTHXCeHHRMH B npaKTHHeCKOH JKH3HH. Oh yna- 3bIB3A TaKTKe H3 BSaHMOAOHCTBHe Me>KAy OpraHHHeCKHM MHpOM H He- oprannqecKHM. Oh 6biA oahhm H3 nepBbix pyMbincKHx HccAeAOBaTeAen, KOTOpbie Ha 0CH0B3HHH CBOHX AHHHblX HaâAIOAeHHH ySeAHAHCb B TOM HTO RBAeHHR npnpoAbi HyxKHo paccMaTpHBaTb h H3yqaTb He otacabho, a b TecHoii cbh3h oaho c ApyrHM. B CBoeM „BBeAeHHH“ Tp. KoSbiAnecKy CTaBHT Bonpoc HeAOCTaTKOB, KOTOpbie OmymajIHCb ^HTeAHMH CTpaHbl H BbipaxKH0CTb ycTpaHeHHH othx HeAOCTaTKOB nyTeM nporpecca HayKH h TexHHKH. Oh 3HaA, hto toabko ot- KpbiTHR HayKH MoryT oâAernHTb tkhshb JitoAefi. Tp. KoâbijmecKy yqHA hh- TaTeAen xKAeHHH stoto yneHoro. npHMeHHH no3HTHBHoe H3yqeHHe (j)aKTOB h MaTepnaAHCTHqecKyio 206 L LÂZĂRESCU 8 TpaKTOBKy BonpocoB h noJibsyncb JiHTepaTypHbiM h hshhxhbim cjiotom, Ko- SbijmecKy noA^epKHBaA nporpeccHBHyio HanpaBJieHHocTb JKypnajia „Pombi- hhr jiHTepap3“, a Taioxe TpaAHixnio, cosAaHHyio b oâ^acTH HayqHbix saHH- THH nepHOAHHeCKHMH H3AaHHRMH ao 1855 r. CoBceM HHoe HanpaBjieHne AaBajm cbohm HayqnbiM HccjieAOBaHHHM, nenaTaBiuEMCR b xtypHaJie „Pombihhh jinTepapa", M. BuTJieMecKy, H. A. K. h A. n. KajiHMax h H. LLIyuy. HBjiMCb BbipasHTejiHMH 6ypxKryqHx conHajibHbix BonpocoB MOJiAaBCKOH >kh3hh, HaspeBaBLHHx b naqaAe BTOpoâ nojiOBHHbi XlX-ro ctoacter. LES SCIENCES DE LA NATURE DANS LA REVUE „ROMÎNIA LITERARĂ^ (1855) R e s u m e Des hommes de Science tels que Gr. Cobîlcescu, Ion lonescu de la Brad, M. Vitlemescu, A. P. Calimah et N. Suțu ont collabore dans Ies pages de la revue „Romînia literară^, ă cote d’ecrivains comme M. Kogălniceanu, C. Negruzzi, Al. Russo et V. Alecsandri. Le contact de Gr. Cobîlcescu avec le milieu scientifique cree par l’energie du docteur lacob Cihac et par la diligence de Gh. Asachi Fa incite â pousser jus- qu’au plus haut degre l’orientation ideologique de cette revue de 1855. Dans Farticle intitule Istoria naturală (Introducere)Gr. Cobîlcescu montrait aux lecteurs de „Romînia literară^ que l’histoire naturelle est la Science de base d’ou Ia societe peut et doit attendre Ies resultats et Ies enseignements Ies plus divers. Pour lui, la culture n’etait pas un jeu amusant, comme le declarait Ion Ghica, mais une arme dont il fallait se munir. Adepte du materialisme naturaliste Gr. Cobîlcescu avait la convic- tion que la connaissance des Sciences naturelles seule peut nous con- duire ă Fexplication du monde et au perfectionnement physique et moral de Fhomme. Pour Cobîlcescu, la Science etait l’aboutissement d’un long proces, qui a donne ă Fhomme le moyen de commander aux for- ces de la nature et de Ies soumettre. Le jeune homme de Science (Gr. 9 ȘTIINȚELE NATURII LA „ROMÎNIA LITERARĂ" 207 Cobîlcescu avait alors ă peine 23 ans) voyait, en 1855, les succes du developpement des Sciences en etroit rapport avec leurs realisations dans la vie pratique. II s’est rendu compte ensuite de l’interdependance en- tre le monde organique et le monde anorganique. II a ete un des pre- miers chercheurs roumains qui a compris spontanement que les phe- nomenes de la nature ne devaient pas etre regardes et interpretes iso- lement, mais en etroite liaison les uns avec les autres. Mais Introducerea de Gr. Cobîlcescu reflete avec acuite aussi le probleme des deficiences dont souffraient les habitants du pays, ainsi que sa confiance inebranlable dans la possibilite de Ies ecarter par les progres de la Science et de la technique. II savait bien que seules les decouvertes de la Science pouvaient alleger la vie des hommes. Gr. Cobîlcescu conseillait aux lecteurs de „Romînia literară^ d’entrevoir avec confiance l’avenir. L’essentiel de son article est l’idee que, pour assurer le developpement de la societe, il faut connaître le monde vrai, le monde reel, les choses et les hommes. Les rapports de Cobîlcescu avec la Societe des medecins et des natura- listes de lassy, ou un Berzelius et tant d’autres hommes de Science e- taient popularises, ont eu leur importance dans la formation de ses conceptions. Par l’etude positive des faits, par l’interpretation materialiste des problemes, ainsi que par le style litteraire de popularisation, employe par Gr. Cobîlcescu dans les pages de „Romînia literară^, il soulignait tout particulierement l’orientation progressiste de la revue, la tradition creee dans la ligne des preoccupations scientifiques manifestees dans les periodiques anterieurs â 1855. Des collaborateurs comme M. Vitlemescu, I. A. K., A. P. Calimah et N. Suțu imprimaient une tout autre direction ă leurs articles scien- tifiques, publies dans la „Romînia literară^. Comme representants de la bourgeoisie moldave engagee dans le developpement du capitalisme industriei, ils insistent de preference, sur Paspect economique des pro- blemes traites. Envisagee du point de vue des bourgeois et des gros proprietaires, la realite est deformee et faussee. Les articles de M. Vitlemescu Sur les abeilles et Vindustrie de la soie, L'utilite d’un chemin de fer par N. Suțu, ainsi que Du telegraphe electrique par I. A. K. et A. P. Calimah, illustrent ce point de vue limite de classe. II perce dans le souci permanent des auteurs d’eloigner toujours l’attention des lecteurs devant les problemes sociaux les plus ardents qui se posaient en Moldavie, au debut de la deuxieme moitie du XlX-e siecle. E R A T Ă Pag. Rîndul In loc de Se va citi Greșeala 1 - 4 lexicului al unei lexical al unei redacției 7 - 2 a terminologiei al terminologiei autorului 9 4- 10 exporta transporta 13 + 11 exportau transportau 32 + 19 cunoscută cunoscut redacției 49 4- 5 al germ. ale germ. tipografiei 55 4* 1 pililha pV'ha redacției 69 - 9 al cărui a cărui M 126 4- 4 ~șeică -cică 139 - 21 Bîrcătăl Blrc&tăl autorului 164 — 5 Serele r Sercier 172 - 10 1 rînchet Trinchet redacției 184 — 13 decertains de certains tipografiei 187 4- 13 pedică dedică 187 -F 14 lublicistice publicistice