ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE
FILIALA IAȘI
STUDII SI CERCETĂRI
ȘTIINȚIFICE
V	*
FILOLOGIE
ANUL VIII
FASC. 2
19 5 7
EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII POPULARE ROMÎNE
----------- COMITETUL DE REDACȚIE --------------------
Acad. R. CERNĂTESCU, acad. I. NIȚULESCU, acad. V.
RĂȘCANU, acad. I. ENESCU, prof. M. HAIMOVICI, membru
corespondent al Academiei R. P. R.5 prof. C. SANDU-VILLE,
membru corespondent al Academiei R. P. R., prof. Cr. SIMIO-
NESCU, membru corespondent al Academiei R. P. R.
Redactor responsabil acad. O. MAYER
ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÎNE
FILIALA IAȘI
STUDII ȘI CERCETĂRI ȘTIINȚIFICE
FILOLOGIE
Anul VIII	Fasc. 2, 1957
SUMAR	------------------
Pag.
N. I. POPA — Costache Negruzzi traducător	.	209
N. BAGDASAR — Concepția istorică a lui Mihail Kogălniceanu .	239
CONSTANTIN C. ANGELESCU — Procesul lui Bogdan Petriceicu Hasdeu
pentru nuvela „Duduca Mamuca“ (1863) ....	265
V. BOTEZ și L .POP — Literatura pentru emanciparea femeii la „Contempo-
ranulcc: Sofia Nădejde ......	293
AKA^EMIUI PAMbUlCEOPl HAPO^HOM PECnyBJLMKM
II C O K H M <1> M JI W A JI
yqEHbiE Tpy/ibi w hccaeaobahhh
$ u ji o ji o r h 5i
8-fi rog M3J. c O 4 E P JK A H 14 E BwnycK 2, 1957
Orp.
H. M. IIO1IA — IlepeBojtuecKaa ^CHTeJibHocTb Kocthkc Herpynițn .	.	209
H. BATA^CAP — Hctoph'icckhc Bara^M Maxania Koryânnqany	.	239
K. K. AHA'KEJIECKY — Cy^eGnufi nponecc Bor^aHa IlerpiFieAKy XaJK^y sa
noBecTb „Ay^yKa MaMyKa* (1863)	.....	265
B.	BOTE3 h JI. IIOII — JInTepaTypa o aMaHCMnaumi JKeumiiHbi b iKypnajie
„KoHTeMnopaHyji": Co»m HajțejKAe .....	293
ACADEMIE DE LA REPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE
FILIALE DE J A S S Y
fiTUDES ET RECHERCHES SCIENTIFIQUE S
PHILOLOGIE
Annee VIII	Fasc. 23 1957
--------------- SOMMAIRE-----------------------------------------
Pag,
N. I. POPA — Les traductions de Costache Negruzzi	209
N. BAGDASAR — La conception historique de Mihail Kogalniceanu	239
CONSTANTIN C. ANGELESCU — Le proces de Bogdan Petriceico
Hasdeu pour la nouvelle „Mademoiselle ma mere“ (1863)	.	266
V. BOTEZ et L. POP — Le probleme de la femme dans la litterature du
periodique socialiste „Contemporanul" (Le Contemporain) :
Sofia Nădejde .......	293
ACADEMIA R. P. R. FILIALA IAȘI
STUDII ȘI CERCETĂRI ȘTIINȚIFICE
FILOLOGIE
Anul VIII (1957), Fasc. 2
COSTACHE NEGRUZZI, TRADUCĂTOR
DE
N. I. POPA
Comunicare prezentată la 3 noiembrie 1957 în ședința Filialei Iași
a Academiei R. P. R.
Cercetarea traducerilor făcute de scriitori interesează istoria li-
terară din mai multe puncte de vedere. Mai întîi, ca experiențe lite-
rare, prin care scriitorul își formează meșteșugul și metoda de creație,
la școala unor modele străine, folosite în chip personal. Traducerile
mai pot fi teme revelatoare asupra afinităților descoperite cu alți scri-
itori străini înrudiți. Ele constituie mijloace de îmbogățire a limbii
literare și ocazii de înjghebare a unui început de tradiție literară na-
țională. Munca de traducător face din scriitori niște intermediari în-
tre două culturi, una care dă, și alta care primește, în anumite con-
dițiuni social-economice de receptivitate. In fine, punctul cel mai
înalt atins în această activitate privește pe traducătorii capabili să
retrăiască intens operele străine și să le tălmăcească cu mijloace la
nivelul originalelor, mergînd pînă la adevărate creații.
S-au formulat rezerve foatte grave asupra procesului de traducere
literară, considerat ca imposibil. Traducerea a fost adesea considerată
ca o trădare, iar lucrările realizate denumite ,,les belles infideles" 1).
Poezia a fost socotită în particular intraductibilă, prin aspectul ei unic
și inefabil, unde muzica versului și armoniile lui nu-și pot găsi echi-
valente în traducere. Mai optimist, Al. Russo, traducător al propriilor
texte, gîndite și elaborate mai întîi în limba franceză, scria în Piatra
Teiului, text postum, despre această muncă a traducătorului : „A în-
cerca să traduci dintr-o limbă, înseamnă să abați un rîu din albia-i de
mușchi ; în canalul curat săpat, apa nu mai are murmurul de altă dată.
DGeorges Mounin, Les belles infideles^ Paris^ Cahiers du Sud, 1955.
210
N. I POPA
2
nici adierile-i singuratice"2). Adaug că frumoasa traducere a acestui
text postum este datorată lui Mihail Sadoveanu.
Activitatea de traducător a lui Costache Negruzzi, situată la în-
ceputul carierei lui scriitoricești, ilustrează o serie de aspecte progre-
siste din inițiativele lui pe plan cultural și literar. Prin traduceri din
limba greacă, el își înfiripează primele realizări3). Pe calea traduceri-
lor, el stă în contact cu operele literare ale apusului, considerate ne-
cesare în nevoia de a improviza un repertoriu pentru teatrele noastre
naționale ; tot prin traduceri se creau condiții favorabile pentru dez-
voltarea unei literaturi naționale, prin introducerea la noi de proble-
me, metode, genuri și specii literare, și mai ales prin îmbogățirea) și
mlădierea limbii literare. Cercurile lui Eliade și Asachi cultivau în
mod special această activitate, de traduceri, pe care Kogălniceanu și
Al. Russo o vor condamna după 1840, cu o formulare identică : ,,Tra-
ducțiile însă nu fac o literatură" d), dar fără a exclude textele străine
de valoare literară bine traduse și care puteau servi la promovarea
culturii romînești. Kogălniceanu însuși traduce și comentează pole-
mic în „Dacia literară" jurnalul de călătorie al lui A. Demidof în Ță-
rile Romîne.
Fapt este că toți îndrumătorii culturali din secolul trecut își pun
problema traducerilor, dau directive, teoretizează fenomenul, ajută
pregătirea și publicarea traducerilor, traduc ei înșiși sau discută rea-
lizările. N. I o r g a a reamintit de asemenea activitatea lui G. Asachi
în G. Asachi tipograf (București, 1917). Proiectul unei „Biblioteci univer-
sale" lansat de Eliade și împărtășit lui C. Negruzzi însemna o colabo-
rare a tuturor scriitorilor romîni pentru a grăbi începuturile unei lite-
raturi romînești. Asachi și C. Negruzzi sînt mereu informatori pentru
tot ce se gîndește în străinătate : actualitate literară și teatrală, pro-
bleme politice la ordinea zilei, articole politice de Edmond About,
teatrul lui Victor Hugo, satârele lui Antioh Cantemir, versuri de By-
ron, Thomas Moore, fragmente din Moliere. In același timp, Eliade,
spirit enciclopedic mai larg, adoptă, pentru planurile lui de traduceri,
acea „Bibliotecă universală" a lui Aime Martin, pe linii mari, cu per-
spective asupra culturii omenirii, de la clasicii antici Homer, Platon și
Virgil, pînă la Tasso, Dante, Shakespeare și Hugo, Byron. Legăturile
scriitorilor cu mișcarea teatrală i-au îndemnat să traducă, să prelu-
creze și să localizeze piese străine. Problema nu încetează să preocupe
pînă la sfîrșitul veacului. Al. O d o b e s c u studiază, într-un raport
din 1874, la Academia Romînă, Condițiunile unei bune traduceri romî-
nești din autorii eleni și latini. Douăzeci de ani mai tîrziu, C. Dobro-
geanu-Gherea analiza cu pătrundere Inrîurirea traducerilor, Tradu-
2) Al. Russo, Scrieri, ed. 1908, în Piatra Teiului.
3) Vezi I a c o b Negruzzi, începuturile literare ale lui Const. Negruzzi, Anal.
Acad. Rom., Mem. Secției literare, seria 2, t. 32, Buc. Gobl. 1909 și Nes t or Cămă-
ri a n o, Primele încercări literare ale lui C. Negruzzi și prototipurile lor grecești. Buc.,
Cartea Romînească, 1935.
4) Mihail Kogălniceanu, Introducție la Dacia literară, Iași, 1840 și A 1.
Russo, Cugetări în Scrieri, ed. Haneș, 1908.
3	COSTACHE NEGRUZZI, TRADUCĂTOR	211
cerile și limba literară, Greutățile traducerii și se întreba Ce trebuie
să traducem („Lumea nouă", nr. 32, 1894, nr. 60, 1895 și nr. 75, 1895).
Iar N. I. A p o s t o 1 e s c u, în teza sa L'influence des romantiques fran-
țais sur la poesie roumaine (Paris, 1909) a dat un tablou sugestiv pen-
tru această preocupare stăruitoare la scriitorii noștri din veacul tre-
cut, legată mai întîi de procesul de fixare a limbii literare, ulterior
de nevoia unor realizări artistice și a lărgirii culturii noastre cu ma-
terial din capodoperele literaturii universale. Trecerea de la enciclo-
pedica Bibliotecă universală propusă de Eliade, la alegerea severă de
texte străine vrednice de tradus, indicate de G h e r e a (Ce trebuie să
traducem, „Lumea nouă", 75 — 1895) reprezintă un pas important de
la cantitate la calitate. Mai recent, G. Ibrăileanu, Al. Philippide și
acad. Tudor Vianu au arătat cu ascuțime condițiile unor bune tra-
duceri, folosind experiențe din literatura universală.
Traducerile lui C. Negruzzi de piese de teatru franceze, melodra-
me ca Treizeci ani sau viața unui jucător de cărți (1835), dramele Ma-
rin Tudor și Angelo ale lui Victor Hugo, publicate de Eliade în
tipografia lui (1837) 5), unele piese obscure introduse în repertoriul
Teatrului Național din Iași, prelucrări ca Fiica lui Faraon, după
Kotzebue (1837), Elevul Conservatorului (1840), Două fete (1847),
Pamfil (1849) și altele probabil jucate ca Pansionul de fete in vreme
de războiu (prelucrare), Vicontele de Letorier (traducere), Profesorul
și chineza, satisfăceau nevoia de texte dramatice pentru spectacolele
în limba romînească. Oricît de inegale erau aceste piese, ele reali-
zau ideea unui teatru de formare și de educație a unui public nou,
gustînd evocările romantice ale trecutului, satira adusă deopotrivă
lumii feudale și celei burgheze.
Legăturile lui C. Negruzzi cu Eliade în problema traducerilor tea-
trale urmau după discuțiile lor însuflețite cu privire la limba noastră
și aveau să constituie un preludiu la adevărata lor colaborare în aces-
te domenii.
Pe de altă parte, tălmăcirile din Baladele lui Victor Hugo pu-
blicate de C. Negruzzi mai întîi în „Albina Romînească" a lui G. Asa-
chi, sau acelea din Melodii irlandeze ale lui Thomas Moore, din
Nopțile lui Young sau din Byron, constituiau mijloace de inițiere a
scriitorului în tematica preromantismului și a romantismului european,
la care se vor adăuga și traducerile și adaptările lui din preromantici
ruși ca Derjavin. Autori ca Chateaubriand, Lamartine, Byron, Hugo,
Th. Gautier, Vigny, Th. Moore erau atunci în centrul preocupărilor
literare de la noi. In fine, vom situa pe un plan superior traducerile
lui Negruzzi din Pușkin și acele din Satire și alte poetice compuneri
de A n t i o h C a n t e mi r, în colaborare cu Al. Donici ; acestea din
urmă dezvoltă în el o idee realistă și satirică, o atitudine antifeudală,
ilustrată cu putere, în Alexandru Lăpușneanu.
5) Asupra relațiilor dintre cei doi scriitori cu privire la publicarea celor două
drame în editura lui Eliade, vezi schimbul de scrisori publicate de V, Ghiacioiu în
ed. Păcatele tinerețelor, Craiova, Scrisul romînesc, 1937, p. 94—95,
212
N. I. POPA
4
Vom mai observa că, în pragul multora din aceste lucrări, Ne-
gruzzi încearcă teoretizări relative la sensul social al teatrului (Trei-
zeci ani, 1835 ; Mar ia Tudor, 1837) și la semnificația și greutățile unei
traduceri (Balade de Victor Hugo, 1845). Alteori), încearcă să va-
lorifice moștenirea literară a trecutului, ca în paginile biografice și
critice despre Antioh Cantemir, publicate în fruntea traducerii din
Satire și alte poetice compuneri (1844), sau chiar un bilanț al poeziei
romînești contemporane, ca acel ilustrat prin frumoasa litografie a lui
Miiller de pe coperta Baladelor lui Victor Hugo, dedicate poeților ro-
mîni. In jurul unei lire antice, se găsesc panglici simbolizînd stelele
pleiadei cu numele lui Eliad (așezat în frunte), Alecsandri, Gr. Alexan-
drescu, C. Negri, G. Asachi, C. Bolliac și A. Donici, grupare glori-
ficată prin niște versuri înscrise pe panglica din josul lirei :
Pleiadă ce-ncunună a Romîniei frunte,
Ca razele-aurorii sprinceana unui munte.
Aceste prefețe care însoțesc volumele de traduceri arată că, în
alegerea autorilor de tradus și în munca de realizare a versurilor ro-
mînești, C. Negruzzi era condus de o seamă de principii sănătoase
privitoare la oportunitatea scriitorilor străini în literatura noastră și
la introducerea de termeni neologistici pe bază romanică, acolo unde
nevoia îi impunea.
O notă de cald patriotism domină aceste scurte texte programa-
tice. Autorul vrea să aducă pe scenă limba națională, și cere lui dum-
nezeu ,,îndelungul trai a lui Matusala că doar să va învrednici a auzi
pe sțenă limba patriei șî a videa în locul lui Polcinel și a lui Arlechin
reprezentîndu-se virtuțile și eroiceștile fapte a Ștefanilor și a Alexan-
drilor" 6). Prin aceasta el schițează deja lupta împotriva modei
teatrului cu realități străine, idee dezvoltată pe larg în scrisoarea adre-
sată la 1838 lui Gh. Asachi7).
El precizează esența realistă a teatrului (,,Teatrul îi o oglindă") și
rolul lui educativ ca ,,școală de moral", raportat la anumite păcate
care bîntuiau societatea romînească de atunci : jocul de cărți, mania
imitației și xenomania, în limbă și port, disprețul clasei înalte pentru
limba națională8). Tipizînd figuri și moravuri din societate, teatrul
oferă publicului o imagine ridicolă și respingătoare, combătînd astfel
vițiile 9).
C. Negruzzi este conștient de greutățile inerente unei traduceri.
In fruntea volumului de Balade ale lui Victor Hugo, citează în chip de
motto cîteva fraze din A. de Latour care fac din traducere un act de sa-
6) Prefață la Treizeci ani sau viața unui jucător de cărți, Iași, tip. Albina, 1835.
Melodrama este de Victor Ducange și M. Dinaux.
7) Publicată de Th. Codrescu în Uricariul3 voi. VIII, p. 218 — 225.
8) Vezi textul acestei scrisori, republicată parțial în Păcatele tinerețelor, ediție
comentată de V. Ghiacioiu, Craiova, Scrisul romînesc, p. 1Q8—113.
9) Prefață la Treizeci ani3 ed. 1835 și mai ales prefața la ed. H-a din 1853, unde
se subliniază actualitatea mereu vie a „acestui scîrbos viciu,' jocul cărților".
5
COSTACHE NEGRUZZI, TRADUCĂTOR
213
crificiu și o muncă profesională, lipsită însă de fiorul creației: ,,Ce qu'il
faut pour traduire un poete, c'est du devoument plutot que de talent.
Traduire, c'est se depouiller de sa vie pour vivre de la vie d'un autre.
Et quand on est devenu cet autre, il faut, de peur de se laissefr preoc-
cuper par ses habitudes d'ecrivain, ne donner au travail de la fomve
que cette attention materielle du sculpteur qui modele sur le visage
d'un mort illustre le plâtre qui doit reproduire ses traits".
Ideea este dezmințită de grija atentă cu care Negruzzi a urmă-
rit munca de traducător din opera lui Victor Hugo sau Antioh Cante-
mir, și mai ales de libertățile pe care și le-a luat în modificarea rit-
mului din numeroase Balade ale lui Victor Hugo. Și aceasta în ciuda
celuilalt motto pus în fruntea aceluiași volum», împrumutat lui Alfred
de Musset și exprimînd pasiunea poetului francez pentru versuri,
,,limbă nemuritoare", de esență divină :
J'aime surtout Ies vers — cette langue immortelle,
C'est peut-etre un blaspheme et je le dis tout bas ;
Mais je l'aime ă la rage. Elle a cela pour elle,
Que Ies sots d'aucun temps n'en ont pu faire cas,
Qu'elle nous vient de Dieu, qu'elle est limpide et belle,
Que le monde l'entend et ne la parle pas.
Spirit realist și popular, Negruzzi își propune să traducă Maria
Tudor, „într-un stil mai potrivit cu civilizația veacului nostru — voi
a zice, în felul romînismului făr-a fi împănată de ziceri eterogene" 10).
Iată deja o contrazicere față de ideile de mai sus ale lui A. de Latour.
Scriitorul nostru găsește firesc drumul nou croit de dramaturgii roman-
tici apuseni care, ,,înțelegînd duhul parterului ce se săturase de tra-
gediile înalte a lui Corneil, elegiace ale lui Racin și filozofice a lui
Volter, și-au croit planul după o sistemă mai potrivită cu veacul lor ;
și-au luat scenele chiar dintre societate, precum în Jucătorul de căr[i
etc. sau din istorie, precum în Maria Tudor etc." u).
In chip stăruitor apare în aceste pagini de prefață ale lui Negruzzi
preocuparea de a folosi un stil ,,înțeles și corect ca să poată exprima
toată ideea autorului" 12).
Pentru aceasta, el ne previne, și în Prefața la ediția I din treizeci
ani și în Precuvîntarea la Maria Tudor, că introduce cuvinte străine,
,,de care limba romînească pîn-acum era lipsită, care s-au primit de
clasice de o societate de bărbați literați ce au lucrat și neîncetat se
ostenesc pentru cultura limbii"13). Aceste cuvinte noi vor fi luate din
limba literară și din limbile romanice. Citind semnificativ prefața de la
Gramatica romînească a lui Eliad din 1828, el se declară adeptul
acestuia, precizînd : ,,noi asemenea urmăm, mai vîrtos cînd avem de
unde. Noi nu ne împrumutăm cu cuvintele ce ne lipsesc, ci le luăm ca
10) Maria Tudor, Buc., tip. Eliade, 1837. Dedicația Domnului Aga A. Sturza.
11) I b i d., Precuvîntare.
12) Ibidem,
13) Ibidem,
214
N. I. POPA
6
o moștenire de la maica noastră (latina) și ca o parte ce ni se cuvine
de la surorile noastre (Ital., Franț., Spân, și Port.)" 14). Schimbul de
scrisori între Eliade ca editor și C. Negruzzi, publicate în ediția din
1837 a Măriei Tudor și dedicația acestuia adresată scriitorului muntean
în capul traducerii din Angelo ilustrează acordul lor în acest proces
de îmbogățire a limbii literare cu neologisme, dar introduse numai
unde ele erau necesare și construite pe tiparele limbii noastre. Eliade
pornește de la exemplul îndrăzneț al lui Victor Hugo : ,,Atît zic că la
ideile și geniul lui limba franțozească cea de acum pe el nu-1 încape ;
și îl vezi a croi singur vorbe noue, a-și numi ideile, și a-și face un
drum nou, a-și face un loc și o limbă a sa" 15). Eliad apreciază în tra-
ducerea lui Negruzzi punctul de plecare al acestuia în limba veche bi-
sericeasca ,,adoptată de toți romînii de obște", și îmbinarea de cuvinte
din toate provinciile romînești, realizînd astfel un început de unificare
lingvistică și culturală. Mai mult încă, exagerînd hiperbolic, el afirmă
că ,,lui Victor Hugo, limba aceasta i s-ar fi cuvenit la ideile și dru-
mul său cel nou". . . ,,In d-ta, îi scrie el lui Negruzzi, eu văz și un Ro-
mîn și un Moldovean, adică un romîn adevărat, și în limba d-tale din
Maria Tudor văz pe Victor Hugo"16).
Considerațiile de mai sus au stabilit, cred, faptul că activitatea de
traducător a lui C. Negruzzi n-a fost întîmplătoare, ocazională nici mi-
noră. Ea s-a ocupat mai ales de scriitori cu care el și-a simțit succe-
siv oarecare afinități (cu unele evidente greșeli din partea lui), sau pe
care i-a considerat necesari în procesul de înnoire a teatrului și a li-
teraturii noastre : preromantici pierduți în vagi meditații filozofice,
romantici întorși spre un trecut de luptă, romantici răzvrătiți și pro-
gresiști, clasici de esență burgheză-progresistă, în fine, realiști. Un fapt
luai important merită subliniat : această activitate pare condusă de o
serie de idei generale, destul de consecvent urmărite. Iar ele se înca-
drează în programul de muncă pe plan cultural al scriitorilor 48-iști.
In aceasta, el urma indicațiile lui Eliade, în domeniul lingvistic, și pe
acele ale cercului Kogălniceanu, în semnificația activ-culturală dată
traducerilor.
★
La baza activității de traducător a lui C. Negruzzi, trebuie să con-
siderăm climatul cultural din societatea și familia lui, elementele de
limbi străine asimilate, strădania lui continuă pentru a desăvîrși aceste
cunoștințe sumare la început. In Cum am învățat românește, el ne ara-
tă preocupările cărturărești ale tatălui, tradiția școlii grecești în lumea
boierimii. Limba franceză a deprins-o acasă și mai ales prin practica
scriitorilor francezi. Rusa și-a asimilat-o sumar în cursul refugiului în
14) Prefață la ed. I din Treizeci ani, 1835.
15) Maria Tudor, ed. 1837, Către d. Negruzzi, Scrisoare semnată de I. Eliad.
16) Ibidem. Despre problemele lingvistice la C. Negruzzi. Vezi G h. Bulgăr,
Despre contribuția lui C. Negruzzi la dezvoltarea limbii literare, în Limbă și literatură.
Buc., Soc. de șt. ist. și filol., 1955, p. 46—63 și G r. Brîncuș, Părerile lui Costache
Negruzzi despre limbă (Limba romînă, 4, 1956, p. 19—34).
7
COSTACHE NEGRUZZI, TRADUCĂTOR
215
Basarabia, germana și italiana le-a învățat singur17). Fără a ști limba
engleză, traducerile din Byron, Young sau din Thomas Moore sînt rea-
lizate prin intermediul unor versiuni franceze, fie în ediții publicate
în Franța, fie în versiuni apărute în reviste romînești. Așa, Oscar d'Alva
de B y r o n este tradus în ,,Spicuitorul moldo-romîn" al lui Asachi, pu-
blicație bilingvă, alături de textul francez al lui Amedee Pichot, apărut
în aceeași revistă. Tot așa, Șalul negru, apare aici, tradus de Negruzzi
după versiunea lui Charles Durând. In felul acesta, limba franceză și
traducerile din literatura universală în limba lui Lamartine și Victor
Hugo servesc ca intermediare pe plan internațional.
C.	Negruzzi, scriitor de invenție epică săracă, a fost silit să facă
mereu apel la izvoare literare romînești sau străine, texte literare
sau cronici, și să folosească material memorialistic prezentat în acea
însăilare de scene din Scrisori. De aici, recursul la modele străine,
rînd pe rînd, grecești, franceze, rusești, engleze și germane.
1.	Traduceri din. grecește.
lacob Negruzzi a atras atenția cel dintîi (1909) asupra începuturi-
lor literare ale lui C. Negruzzi, de fapt traduceri sau prelucrări din
limba greacă. Texte ca Zuma sau Descoperirea scorțișoarei tămădui-
toare de friguri, adică a chinei, nuvelă, tradusă probabil din limba
franceză, studiul Moralicești haractiruri, tradus din limba greacă și
Crispin, rival stăpini-său, comedie într-un act, tradusă din Le S a g e
iată începuturi literare lăsate în manuscris, sprijinite toate pe izvoa-
re străine, mai adesea traduceri indirecte prin intermediul limbii gre-
cești.
Nestor Camariano a adus precizări cu privire la folosirea unor
traduceri în greaca modernă de texte clasice : Moralicești haractiruri,
scrise în genul lui Teofrast, sînt traduse după manualul lui Dimi-
trie Darvari, îndrumare sigură în cunoașterea oamenilor, adică
Caracterile morale ale lui Teofrast, Viena, 1795 18).
Manuscrisul Memnon, publicat de E. Lovinescu în ,,Convorbiri li-
terare", 1919, este o traducere în versuri după Memnon ou la Sagesse
humaine, una din povestirile filozofice ale lui Voltaire, dar după ver-
siunea neogreacă publicată de Evghenii Vulgaris la 1766 19).
In fine, Pirostia Elenei, publicată de N. lorga în ,,Revista istori-
că", 4, 1918, este tradusă nu după originalul francez al lui MaTmontel,
ci după o versiune a lui I. Baila (Moscova, 1812) 20).
C. Negruzzi le-a considerat el însuși ca lucrări de începător și le-a
neglijat, lăsîndu-le nepublicate. Sînt importante pentru formarea scri-
sului său și pentru folosirea de neologisme pe bază grecească.
17) I. N e g r u zz i3 începuturile literare ale lui C. Negruzzi, Anal. Acad. Rom.,
s. II, voi. 32, Buc. 1909, p. 6. în 1837, Negruzzi lucra împreună cu Eliade și Aristia
la traducerea Ierusalimului liberat al lui T a s s o.
18) N. Camariano, Primele încercări literare ale lui C. Negruzzi și prototi-
purile lor grecești. Buc., 1935, p. i0.
19) Ibidem, p. 22.
20) Ibidem, p. 24.
216
M. I. POPA
8
2.	Traduceri din literatura franceză.
Ele ocupă locul cel mai larg și mai semnificativ în ansamblul ope-
rei lui C. Negruzzi, atît prin amploarea textelor traduse, piese, volu-
me sau fragmente, cît și prin răsunetul acestor versiuni în creația per-
sonală a scriitorului. Am menționat deja o serie de piese franceze tra-
duse sau prelucrate de Negruzzi pentru spectacolele Teatrului din Iași
și reprezentate dar nepublicate, parte pierdute.
Insă el a dat importanță mediocrei melodrame Treizeci ani sau
viața unui jucător de cărți, de V. D u c a n g e și M. D i n aux, a că-
rei semnificație educativă a subliniat-o. Traducerea este integrală,
însă lasă impresia de lucrare făcută în grabă, pentru nevoile urgente
ale spectacolelor. Negruzzi se lasă dominat de vocabularul textului
original și chiar de structura frazei franceze. Unele calcuri lingvistice
apar semnificative : acesta-i (c'est), vom pleca pentru vrun oraș (partir
pour) ; a. iubi adunările (aimer), aceasta-i cea dintîi dată ce întru, a
opri (arreter), cu sensul de a aresta, aceasta-i o cursă ce ticălosul
acesta vrea să-mi tindă, n-am umor s-ascult (humeur) ; s-a jucat de (se
jouer), a lăsa (quitter), sameni trudit (sembler) (pari), nu te zăbovi
(s’attarder) ; aceasta e Jorjeta care ese, a mă răsbuna de tine (me ven-
ger de toi), alt rezon etc.
Moldovenismele sînt încă în floare (influența lui Eliade începe
după 1836) : ave, oi să chem, a să plece, nime, pesămne, pre lesne, be,
și insă, nu s-a înturna maica ta, nu s-a afla.
Potrivit nevoilor specifice epocii, Negruzzi este atras mai întîi de
prestigiul romanticilor apuseni, mai ales francezi, cel puțin prin unele
din trăsăturile lor caracteristice. Intre elegiacul Lamartine și Victor
Hugo cel dinamic, el se îndreaptă spre cel din urmă. Victor Hugo îl
atrage prin două aspecte ale operei sale, ambele de orientare progre-
sistă : dramele și baladele sale. Ambele domenii întrețineau în el sen-
timentul 'istoric, de luptă, acel medievism dominat de căutarea unor
eroi excepționali, a culorii locale, pe bază de document și pitoresc
violent, de pasiuni mari, vehement exprimate. Unele aspecte legendare,
de esență populară, altele fantastice, împletite strîns cu elemente rea-
liste, apăreau ca forme de poziții populare și democratice introduse
de V. Hugo, prin textele lui dramatice și poetice, prin prefețele lor.
Negruzzi va fi fost impresionat și de cele 3 pagini de referințe biblio-
grafice indicate de Hugo, ca izvoare de informații pentru Maria
Tudor 21).
Ideile lui Victor Hugo despre rolul educativ al teatrului, procla-
mate sonor în textele introductive ale ambelor drame, Maria Tudor și
Angelo datate din 1833 și 1835, au putut cîștiga adeziunea lui C. Ne-
gruzzi, preocupat și el să folosească această tribună. Scriitorul moldo-
vean își însușește ambițiile mari ale poetului francez de-a îmbina ,,mă-
reția și adevărul", pe măsura tragediilor shakespeariene22).
21) V. Hugo, Pagini introductive la Maria Tudor, Edition naționale, 1887, voi.
III, p. 467—469.
22) Ibidem, p. 141-143.
COSTACHE NEGRUZZI, TRADUCĂTOR	217
O frază din Precuvântarea lui C. Negruzzi la traducerea Măriei'
Tudor se servește chiar de un'ii termeni din prefața lui Victor Hugo la
aceeași piesă. Referindu-se la orientarea teatrului apusean spre popor
și spre adevărul vieții zilnice exprimat în proză, „însă fără a părăsi
sentimentele înalte", așa cum o făceau Shakespeare, Goethe, Schiller,
Hugo, Dumas, el scrie :
„Traducătorul Măriei d'Englitera cunoaște că este o stravaganță
lui, Romînului să grăiască astfel de niște cap-d'opere a artei dramati-
ce, dar el nu critică (doamne ferește !), voește numai să arate că pe
teatru (această școală de moral) ar trebui să se înfățoșeze scene gran-
dioase, mărețe și mai ales adevărate"23). Victor Hugo pleca și el de
la Shakespeare, al cărui geniu consta în această îmbinare a două ca-
lități : ,,adevărul și măreția" : ,,In centrul tuturor creațiilor sale, se re-
găsește punctul de întretăiere a măreției și a adevărului ; și acolo
unde lucrurile mari și adevărate se încrucișează, arta este completă" 24).
Aspectul de melodrame al acestor piese cu situații tari șervea in-
tenția lui Negruzzi de-a folosi scena pentru emoții care răscolesc și in-
struiesc pe oameni. Democratismul lui era slujit de locul făcut în piesă
,,omului din norod", opus lumii corupte din jurul curții regale. In fine,
reamintesc formula din cuvîntul introductiv la Angelo, ,,în veacul în
care trăim, orizontul artei s-a lărgit mult. Altădată poetul spunea : pu-
blicul ; astăzi poetul spune : poporul" 25) ; aceasta răspundea ideii popu-
lare pe care Negruzzi și-o făcea despre teatru în 1837. Un an mai tîr-
ziu, un întreg program al teatrului moldovenesc era formulat în cu-
noscuta sa scrisoare adresată lui Gh. Asachi. Nici o problemă ‘nu scă-
pa atenției scriitorului nostru, instruit de indicațiile lui Victor Hugo,
și mai ales de realitățile noastre culturale urgente : repertoriul ro-
mînesc, tematica lui națională, problema condițiilor materiale și ar-
tistice ale spectacolelor, jocul actorilor, formarea unui public nou etc.
Dramele lui Victor Hugo, construite cu mijloace sumare, atingeau
aceste sentimente înalte care ridică nivelul sufletului popular, însă
fără să părăsească terenul solid al adevărului vieții. O regină ca. Ma-
ria Tudor înfățișată ca o simplă femeie dominată de dragoste, sau drep-
tul natural la dragoste al unei comediene ca Tisbe din Angelo, consi-
derată ca o epavă a vieții sociale, — iată teme adînc umane, unde mă-
reția sentimentelor rămîne în cadrul adevărului psihologic și social. Si-
tuațiile de încordare continuă în care se menține linia acestor drame
sînt tot mijloace specifice melodramei, vizînd un public larg. Cele două
drame sînt traduse integral și destul de fidel, ca structură teatrală :
acte, scene, cu titluri, indicații de scenă, dialog dramatic. Practicînd
metoda sondajelor în traducerea lui C. Negruzzi, comparată cu origi-
nalul francez, constatăm, în primul rînd, respectul construcției textu-
lui lui Hugo. Tonul urmează diversitatea introdusă de poetul francez
în limbajul și expresia personajelor, de la retorica solemnă cu care se
23) Din operele lui V i c t o r Hugo, Maria Tudor, tradusă de d. C. Negruțți,
Buc., 1937, p. VII—VIII.
24) Ibidem, p. 141.
25) Victor Hugo, pagini, introductive la Angelo^ ibid,, p. 302.
218
N. I. POPA
10
proclamă sentimentele și se dezvoltă literar unele teze, pînă la stilul
antitetic și la nota intimă specifică momentelor de interiorizare și de
efuziuni lirice. Belșugul excesiv al epitetelor apare și în versiunea ro-
mînească.
,,Zicerile străine" anunțate în Precuvîntare ca ,,clasice" în jude-
cata scriitorilor, nu sînt prea numeroase și se impun ca necesare: mi-
lord, miladi, pair, infant, baladin, amorez, cortege, cavalcadă, genti-
lom, canțeler, sinior, himeră, am parola voastră, ranguri (rînduri),
constablu, enigmă, pensioner.
Uneori Negruzzi preferă cuvinte romanești chiar pentru noțiuni
noi : vinturător (aventurier).
Apar și aici o serie de calcuri lingvistice, mai ales pe plan sin-
tactic : m-am lăsat toate eu, era o vreme, intră la tine (rentrer), eu
sînt omul ce dorești, să fiu răsbunat de lordul Clanbrasil (asupra)
dreptăți (motive, după raison fr.), ce mă vor? (que me veulent-ils ?)
etc.
Moldovenismele continuă supărător : be, a înfățoșa, arde, pine,
cerșător, pintre, fînar, jidov, judica, vreu.
Arhaisme pentru evocat culoarea locală sînt rare : spaga, drit.
Termenii populari sînt preferați : slobod, tare întuneric, temnicer,
deșînțat, norod, (alături de popol), muere, gîdea, mădular, vîrtos, gloa-
bă (despăgubire), a chizeșui, a prinde gură, a purcede, a tăia (a ucide),
a spînzura, (a depinde),mulțămita (răsplată), a urni, (a amina), a osîndi.
In procesul de democratizare a limbii întreprins de Victor Hugo,
prin introducerea mfasivă de termeni populari, se atenuează deosebi-
rea dintre limba franceză tocită de tradiții literare și abstractizată, și
limba romînă încă proaspătă și concretă. Termeni ca muere, proștii
(oameni din popor =- Ies manants) subliniază noile valori acordate de
poetul dramatic elementului popular introdus în viața politico-socială.
Pe plan lexical, oamenii din clasele dominante tratează cu dispreț
mulțimea care cere capul lui Fabiani, dar ele simt în masa populară o
uriașă forță dezlănțuită. Tablourile de contrast între lumea Reginei care
vrea să-și salveze amantul după ce îl condamnase, din gelozie și popo-
rul din stradă care cere capul acestuia apare ca o prefigurație a cele-
brei scene din Alexandru Lăpușneanu (1840), unde masa de proști cere
capul lui Moțoc.
Observații analoge se impun cu privire la Angelo, tiranul Padovei,
tradusă și publicată tot în 1837, cu dedicația lui Negruzzi către Eliade,
omagiat pentru că ,,s-a ostenit și a lucrat atît spre desăvîrșirea limbei
romînești". Atmosfera sumbră a regimului de inchiziție venețiană din
sec. XV, documentată de V. Hugo în notele ediției din 1837 (ibid., p.
481—485), autoriza folosirea poate abuzivă a arsenalului de recuzită al
melodramei : coridoare secrete cu spioni, uși tainice, chei misterioase,
pumnale, otrăviri, găsite de autor în studii istorice. Hugo precizează
1]	COSTACHE NEGRUZZI, TRADUCĂTOR	219
chiar (p. 483) că a luat subiectul dramei sale în statutele inchiziției de
stat din Veneția de la 1451, prevăzînd spioni, aleși printre călugări sau
evrei, condamnări și execuții sumare, asasinate și otrăviri. Situațiile de
tensiune dramatică din text, pledoaria pentru dreptul la iubire al fe-
meii, fie ea și o artistă ambulantă ca Tisbe, punerea pe picior de ega-
litate a celor din clasa conducătoare cu oamenii din popor, — toate
acestea alcătuiau teme de spectaculos promițător pentru un teatru
destinat mulțimii.
Și aici traducătorul trebuia să țină seama de linia populară im-
primată de Victor Hugo textului și acțiunii. Dublul aspect, retoric și
încărcat pe de o parte, și acel simplu și popular, pe de altă parte, tre-
buia să apară și în traducerea romînească. Primul ia mai curînd as-
pecte sintactice, mergînd de la ample dezvoltări literare pînă la fraze
de ,,lovituri de teatru". Al doilea rămîne pe planul unui limbaj sim-
plu, dar expresiv tocmai prin caracterul lui sobru și reținut. In primele
intră și pasaje de vervă populară a oamenilor din popor denunțînd pe
acei din clasa dominantă (act. II, scena V).
Neologismele sînt impuse de cadrul istoric : leitenant, țeremonie,
șanse, melanholic, a protecta (a proteja), cursă, spion, oratoriu. De aici
și unele arhaisme : țimară, desțerat, viez, a izvodi; dar limbajul popu-
lar domină : zavistuesc, a grăi, a făgădui, nătărăi, cu aceleași moldove-
nisme păstrate rebel : și însă, degetile, făce, pute, tutulor, a jăli, a prii-
mi, părete, a s-o rumpă a înșăla.
Construcțiile calchiate pe modelul limbii franceze apar și aici :
aceasta e o rușine, a căria mirare ești tu, voi să mă temi, eu te tem,
sunt șapte ani ai lăsat Veneția, femeia ce iubești, a fi despărțit de tine
este a simți murind, cu atît mai rău pentru ea (tant pis pour elle), tot
omul (orice om - tout homme), ași iubi mai bine (aimer mieux), iată
a doua oară ce ți-o spun aceasta. Asemenea franțuzisme vor stărui
mereu în stilul lui C. Negruzzi.
Nu lipsesc nici unele greșeli de traducere : domnul meu, pentru
monseigneur, ține (tiens ! interjecția), un străin aer (în loc de straniu,
etrange) etc.
In ansamblu, traducerea celor două drame ale lui Victor Hugo
constituie pen’jru C. Negruzzi, la începutul carierei lui literare și față
de stadiul de dezvoltare a traducerilor literare din 1837, un merit deo-
sebit prin tentativa de mlădiere a limbii romînești după nevoile așa de
variate ale originalului. O comparație între aceste versiuni și traduce-
rile contemporane ale lui lancu Văcărescu, C. Stamati, Asachi, este
în favoarea lui C. Negruzzi.
Probleme mult mai complexe ridica pentru scriitorul nostru tra-
ducerea de versuri franceze. In ,,Curier de ambe sexe", 1837, el publi-
ca Dervișul, imitație după Le Derviche din Orientalele lui Victor
Hugo. Textul însemna deja o mărturisire a lui C. Negruzzi că nu-1
poate urma pe Hugo. Alte tentative fugitive ca Sîmbăta morților din
220
N. I. POPA
12
L. Dufilhot („Curier de ambe sexe", 1839), fragmente din Femeile sa-
vante ale lui Moliere, și poezii diverse din Grecourt, Pessel'ier,
d'Erbigny și La Fontaine, rămase inedite pînă cînd le publică revista
,,Convorbiri literare" (martie 1911), precum și traducerile indirecte din
Pușkin, Byron, Th. Moore, tot după versiuni franceze, reprezintă pen-
tru Negruzzi ocazii de perfecționare în cunoașterea limbii și a versi-
ficației franceze condusă de canoane riguroase.
In Balade (publicate în volumul Odes et ballades, 1826 și 1828),
Victor Hugo înlocuia balada medievală cu forma fixă, de esență lirică,
ilustrată mai ales de Fra nțois V i 11 o n în Testamentele lui, prin-
tr-o povestire epică cu cuplete și refrene, în felul poeriei germane.
Modelele lui nu mai sînt Villon sau Charles d’Orleans, ci poeții ger-
mani Btirger, Wieland, Uhland sau Goethe.
Este vremea cînd Walter Scott aducea în Europa lumea cavale-
rească a evului mediu. ,,Romanele negre" ale Annei Radcliffe și alei
lui Lewis întrețineau ,,satanismul". Pe această linie, Victor Hugo in-
troduce în poezia franceză lumea ciudată și înspăimîntătoare a silfi-
lor, a gnomilor, și a uriașilor, demoni și spectre, datorați în part'e
poeziei populare, tradițiilor orientale, dar amplificați de imaginația sa
dezlănțuită. In prefața volumului din 1826, Victor Hugo își definește
s'ingur această lume poetică : ,,tablouri, visuri, scene, povestiri, le-
gende superstițioase, tradiții populare", arătînd că „în literatură ca
și în politică ordinea se împacă de minune cu libertatea"26). Iar pre-
fața din 1828 lansa în încheiere faimoasa formulă : „Să sperăm că
într-o zi sec. XlX-lea, politic și literar, va putea fi rezunvat într-un cu-
vînt, libertatea în ordine, libertatea în artă" 27).
Ceea ce domină în ciclul celor 15 balade ale lui Victor Hugo, este
acest dublu aspect : viziunea istorică a unui ev mediu privit cu ad-
mirație și romantic, și tabloul fantastic al unor legende populare de
personaje temute. Este aceeași lume care revine în puternicele desene
în cărbune ale scriitorului, contrast obsedant de alb și negru, și ima-
gine plastică a antitezei, spre care-și orientează opera. Baladele alcă-
tuiesc tablouri de mare mișcare și bogăție coloristică. O bucată ca-
racteristică pentru această beție verbală este La Ronde du Sabbat,
ilustrată de Louis Boulanger în marea sa litografie cu același
titlu, ca gravură pentru volumul Odes et. ballades.
C. Negruzzi găsea în Baladele lui V. Hugo un romantism violent,
cu care el avea prea puține elemente comune. Sentimentul trecutului
național, exprimat cu destulă putere în Aprodul Purice, anecdot istoric,
publicat în 1837, în același an cu versiunile celor două drame ale lui
Victor Hugo, se limita la evocarea unor acțiuni epice, unde Ștefan cel
Mare, cu unii boieri și cu ostașii țărani, săvîrșeau minuni de vitejie. Din
același an datează o serie de poezii de sensibiltate preromantică și
romantică (Reverii, în „Alăuta romînească", Potopul), iar din 1838,
Melancolie și traducerea Melodiilor irlandeze din Thomas Moore.
26) V. Hugo, I, Odes et ballades^ Edition naționale, Paris, 1885, p. 19.
27) Ibidem, p. 27,
13
COSTACHE NEGRUZZI, TRADUCĂTOR
221
Toate aceste poezii sînt imitații sau traduceri după scriitori romantici
apuseni. Este un material literar tratat ocazional de Negruzzi, fără
vreo adeziune intimă la o tematică de sensibilitate melancolică și me-
ditativă, străină de spiritul lui obiectiv și robust, mai înclinat spre
observarea critică a aspectelor din viață.
In 1839, cînd traduce și publică 14 Balade din cele 15 în ,,Albina
romînească", el trecuse deja prin experiența formelor de romantism
apusean. .Avea curajul să înfrunte și greutățile inerente unor tradu-
ceri din versuri de virtuozitate verbală și prozodică, de-o mare varie-
tate de măsuri, ritmuri și strofe, ca Baladele lui Victor Hugo. S-ar pă-
rea că redacția „Albinei romînești'' a ignorat natura complexă a ope-
rei franceze. Prezentînd traducerile lui C. Negruzzi, „Albina romî-
nească" le anunța cu următoarea introducere : „Balada este o lirică
compunere, care ni înfățoșază o întîmplare prin tradiție ; cînd întîm-
plarea este istorică, atunci balada se face cîntec național, precum în
Moldova balada despre Ștefan Vodă". Cele 15 balade pornesc într-
adevăr din fapte istorice sau din tradiții și superstiții populare-, însă
ele constituie puternice dezvoltări ale acestor teme modeste pe bază
de imaginație, bogăție verbală și ritmică. Motto-urile care însoțesc
fiecare baladă încearcă să stabilească apropieri între tematica poezii-
lor și tradiția poetică universală, mai ales a celei franceze. C. Negruzzi
ii-a fost un tehnician al versului și a greșit cînd a asimilat versul fran-
cez silabic, întemeiat pe numărul silabelor, cu acel romînesc, silabo-
tonic, sprijinit deopotrivă pe măsură și pe ritm, deci pe accent. El n-a
văzut nici legătura realizată de Victor Hugo între ritmul versurilor și
conținutul lor. De aici o impresie generală de imitație după Baladele
lui Hugo, în locul unei traduceri care să respecte toate elementele pro-
zodiei franceze așa de riguroase : măsura versului, ritmul, dispoziția ri-
melor, numărul versurilor și distribuirea, lor în strofe.
N. I. Apostolescu a observat deja această folosire liberă a mode-
lului francez într-o adaptare la cadre prozodice oarecum capricioase28).
In genere, versurile romînești depășesc măsura celor franceze din tex-
tul original. Se știe că lungimea cuvintelor noastre condamnă pe tra-
ducător să întreacă numărul silabelor din versurile originale. In balada
I, O zînă și în balada II, Silful, se respectă numărul versurilor și al
strofelor, dar măsura suferă amplificări, de la 8—9 silabe, la 9—10 si-
labe, și de la versul alexandrin din Le Sylphe, la acele de 15—16 si-
labe. Silful este tradus în același timp de C. Stamati (sub titlul Sbură-
torul) și de Eliade. In Bunica, în loc de 8 strofe ale originalului a cîte
5 versuri, pe două rime a, b, a, a, b, urmate de o strofă de 6 versuri,
găsim la Negruzzi 11 strofe a cîte 4 versuri, încheiate cu una de 6
versuri, dominate toate de rime încrucișate. Balada a patra La Trilby,
Sburătorul d'Argail respectă tot dispozitivul originalului, însă în locul
celor 3 rime din strofe (ababcccb), găsim doar o pereche de rime,
restul de versuri fiind nerimate.
28) N. I. Apostolescu, L’influence des romantiques franțais sur la poesie
roumaine, Paris, Champion, 1909, p. 161 — 169.
222
N. L POPA
14
In alte balade, modificările sînt importante. Le Geant are 12 strofe
de cîte 5 versuri, alternativ formate din 5 alexandrini, sau 4 alexan-
drini și un vers octos’ilabic. La Negruzzi, poezia ia aspectul a 7 strofe
de cîte 7 versuri de 13—14 silabe și unul de 6 silabb, de formă iam-
bică. La fel, în Logodnica trlmbițașului, compusă în original din 20
strofe din 5 versuri trohaice de 7 și 9 silabe, cu rimele a b a a b, apar
27 strofe a cîte 4 versuri de 7 și 8 silabe cu rime încrucișate.
In originalul francez, timbrul rimelor feminine răsuna de 3 ori în
strofe de cîte 5 versuri ,și dădea o armonie totodată sonoră și înăbu-
șită, aproape plîngătoare :
Monseigneur le duc de Bretagne
A, pour Ies combats meurtriers,
Convoque de Nantes ă .Mortagne,
Dans la plaine et sur la montagne,
L'arriere-ban de ses guerriers,
Mes soeurs, â vous parer si lentes,
Venez voir, preș de mon vainqueur,
Ces timbales etincelantes
Qui, sous ses mains toujours tremblantes,
Sonnent, et font bondir le coeur ! . . .
Evident că prin noua structură dată strofei, Negruzzi renunță com-
plet la aceste mijloace prosodice savante, abilități sau artificii. Versiu-
nea romînească se mulțumește să relateze faptele epice, însă lipsite de
strălucirea și sonoritatea versurilor :
Domnul Duce de Bretania
Aduna mai mulți voinici
De la Nante la Mortania
Vasalii săi mari și m/ici.
Baroni cu frumoase arme
Ce ședea-n mîndre cetăți,
Toți oșteni fruntași ce-n larme
Au fost în mai multe dăți.
In unele balade, Negruzzi pare a fi înțeles sensul tehnicii savante
a lui Victor Hugo și îl urmează fidel. De ex., La melee este compusă
din 12 strofe alternative de cîte 6 alexandrini și de 10 versuri octosi-
labice, pe cîte 3 rime. Vălmășala respectă alternanța celor două serii
de strofe, numai 11 în loc de 12, respectiv de 13—14 silabe în ritm
iambic și 10 de 7—8 silabe, în ritm trohaic. Acestea din urmă se con-
formează și sistemului de ritee : ababccdeed. Tot așa, Ecoute-moi,
Madeleine regăsește în versiunea romînească schița întreagă a mode-
lului prozodic : strofe, versuri, dispozitivul rimelor. Diferența între ver-
sul francez de 7 silabe și cel romînesc de 8 silabe provine din faptul
15
COSTACHE NEGRUZZI, TRADUCĂTOR
223
că în versurile romînești cu rimă feminină se consideră și ultima si-
labă care se și pronunță. In Cazania Călugăriței, Negruzzi se preocupă
să urmeze dispoziția rimelor din strofele de 8 versuri și refrenul din ul-
timele 2 versuri, ca un leit-motiv al poeziei. Acest refren pitoresc, fără
a fi legat direct cu subiectul, stîrnește o impresie de groază :
Enfants, voici Ies boeufs qui passent ;
Cachez vos rouges tabliers !
Versiunea lui Negruzzi sugerează obsedant aceeași spaimă :
Ascundeți roșile pieptare,
Copii, că boii au ieșit !
Pe măsură ce Victor Hugo se avîntă în construcții ritmice noi mer-
gînd pînă la virtuozitate, legată și de conținutul straniu al baladelor
sale, Negruzzi renunță să-1 urtoărească, cel mai adesea reduce din texte
sau simplifică versificația, readucînd-o la aspecte prudente în care poe-
tul romîn se simțea mai stăpîn. Astfel Les deux archers, din 8 strofe a
6 versuri, 5 alexandrini și 1 octosilabic, ia înfățișarea a 15 strofe de
cîte 5 versuri de 15—16 silabe încheiate de un vers de 7 silabe. Gru-
parea rimelor în strofe este totuși respectată : a a b c c b. Amplificarea
verbală din versiunea Celor cloi arcași este un fapt excepțional la Ne-
gruzzi. In La un trecător, același număr de 26 de versuri este altfel re-
partizat în strofe. La Chasse du burgrave, bucată de bravură și parcă
joc prozodic pe tema rimei-ecou, este tratată liber în traducerea romî-
nească. Cele 50 strofe ale lui Hugo, de cîte 4 versuri, formate alterna-
tiv din octosilabe și monosilabe-ecou ale rimei din versul precedent,
iau la Negruzzi înfățișarea unui șir de versuri nerimate, doar ritmate,
de 5 și 4 silabe. In locul celor 200 versuri din modelul francez, găsim
aici numai 172. Nelămurit asupra ritmicii din versul romînesc, Negruz-
zi face să alterneze forme trohaice, iambice și dactilice. Este probabil
că rima-ecou i s-a părut un simplu joc, deoarece în Au mai pățit-o și
alții, (Păcatele tinerețelor, 1857, p. 76), parodiază procedeul „A la ma-
niere de Victor Hugo", în cadrul unei poezii citate ironic.
înregistrăm același procedeu de reducere a textului francez în tra-
ducerea baladei Le pas d'armes du Roi Jean. Aici ritmul sprinten și
vioi traducea frenezia în luptă a unui cavaler medieval, preocupat
să-și valorifice bravura în întreceri și în fața femeilor. Ritmul susți-
nut al acelor 32 strofe de cîte 8 versuri de 3 silabe, construite pe 3
rime (ababcccb) aduce ceva din vîrtejul triumfător al luptei că-
lare. Negruzzi are un suflu mai scurt : 68 de strofe de cîte 3 versuri,
204 versuri în loc de 256, 2 de cîte 4 silabe și unul de 7 silabe. Rima
primelor două versuri este completată cu rima ultimelor versuri din
două strofe alăturate. Notele ascuțite din :
Qă, qu'on selle
Ecuyer
224
N. I. POPA
16
Mon fidele
Destrier. . .
sînt palid redate prin :
Hai la treabă,
Și degrabă
Să-mi înșeale calul meu !
Piatra de încercare pentru C. Negruzzi, ca și pentru Victor Hugo,
a fost desigur La Ronde du Sabbat, unde însăși tema satanică presu-
punea belșug verbal, inovații ritmice și virtuozitatea tehnică, analogă
cu acea desfășurată în prezentarea halucinantă a cortegiului acelor
Djinns din Orientales.
La Ronde du Sabbat este construită pe serii de trei momente, rea-
lizate în ritmuri și tonalități deosebite. După unele aspecte descriptive
ale cadrului sinistru unde se desfășoară hora infernală, înfățișată în
ritmul larg al versului alexandrin iambic, intervin demonii care-și
strigă îndemnul la această Sarabandă diabolică, în 9 versuri scurte
de cîte 5 silabe. Serii de rime triple (abbbaccca) constituie un a-
companiament muzical, și o mișcare vehementă pentru menținerea
unui ritm viu. Un distih-refren în alexandrini alcătuiește ca un leit-
motiv solemn și macabru. Și această mișcare ritmică este reluată de
10 ori, cu mijloace sonore mereu reînoite, chiar fără a îmbogăți con-
ținutul poeziei. Patru versuri alexandrine finale încheie Hora Saba-
tului, ca ultimele mișcări din Danse macabre a lui Saint-Saens, cînd.,
la cîntatul cocoșului, scheletele se precipită din nou în mormintele lor.
C. Negruzzi se silește să reconstituie acest joc savant de ritmuri
în traducerea romînească. Tabloul inițial de 40 versuri este reconsti-
tuit în tot atîtea versuri romînești trohaice de cîte 15 și 16 silabe, cu
rime plate.
O comparație între orgia verbală a lui Hugo din aceste viziuni
savante și tentativele lui C. Negruzzi de a ține pasul va arăta dispro-
porția dintre mijloacele expresive ale limbii romanticilor francezi și
acelea destul de modeste ale tînărului poet moldovean. Acesta ține
cu greu piept bogăției lexicale din textul francez, frizînd mon-
struosul :
Avec des cris, des chants, des soupirs, des abois,
Voilă que de partout, des eaux, des monts, des bois,
Les larves, Ies dragons, Ies vampires, Ies gnomes,
Des monstres dont l'enfer reve seul les fantomes
La sorciere, echappee aux sepulcres deserts,
Volant sur le bouleau qui siffle dans les airs,
Les necromants pares de tiares mystiques,
Ou brillent flamboyants les mots cabalistiques,
Et les graves demons, et les lutins ruses,
Tous, par les toits rompus, par les portails brises,
17
COSTACHE NEGRUZZI, TRADUCĂTOR
225
Par des vitraux detruits que miile eclairs sillonnent,
Entrent dans le vieux cloître oii leurs flots tourbillonnent.
Debout au milieu d'eux leur prince Lucifer
Cache un front de taureau sous la mitre de fer. . .
Et leurs pas, ebranlant Ies arches colossales,
Troublent Ies morts couches sous le pave des dalles.
Este chiar tema litografiei lui Louis Boulanger, pictorul căruia V.
Hugo îi dedica balada La legende de la nonne.
Și iată traducerea lui C. Negruzzi :
Printre razele albastre astei fumegînde pare,
Cu chiote, cu suspine, cu urlete, cu lătrare,
Iată că de prin tot locul, de prin ape, munți, păduri,
Se adună-acum aicea căscînd spurcatele guri
Vampiri, stafii și balauri, strigoi, larve, negri gnomuri,
Monștri care numai Iadul a visat a lor fantomuri.
Vrăjitoarea — abia scăpată din mormintele pustii,
Se urcă în stejarul care s-a uscat de vijelii.
Necromani ce lungi tiare port în cap cu mare fală
Unde-s scrise cu văpaie drăcești semne de cabală,
Și posomorîții demoni, iuții aprigi-zburători,
Vin curgînd de pretutindeni precum* grindina din nori.
Toți pe ușile stricate, pe coperișile sparte,
Răsuflînd un duh de moarte ce se-ntinde-n orice parte,
Intră-n vechea mănăstire cu a lor domn Lucifer,
Ce pe capul său de taur, poartă-o mitră grea de fer . . .
Ș-ai lor pași zguduind strașnic cele boite colosale,
Turbură pe morții care dorm, sub petrele - acei sale.
Evident că traducerea este destul de departe de torentul versu-
rilor lui Victor Hugo și de acea impresie debordantă de aspect dan-
tesc. Totuși, trebuie să recunoaștem că traducerile lui Negruzzi din
Baladele lui Hugo reprezintă, în ansamblul lor, un progres simțitor
față de tentativele sale anterioare, cu toate piedicile ivite în calea
unei traduceri în versuri, mai ales dintr-un poet virtuos ca șeful școlii
romantice franceze. Ritmul trohaic și viforos din versuri ca : ,,Vin
curgînd de pretutindeni precum grindina din nori", ne poartă gîndul
la iureșul din bătălia de la Rovine, descrisă de Eminescu în Scri-
soarea a Hl-a. De fapt, era la mijloc o greșeală de înțelegere din par-
tea lui Negruzzi. El n-a fost un romantic decît doar pentru unele as-
pecte ale acestui curent literar, mereu limitat în avînturile caracte-
ristice școlii franceze de la 1830, frînat de atitudinile sale de spirit
obiectiv. Chiar lirismul său poate fi pus în discuție. In aceste condi-
țiuni, apare clar că el a supraestimat posibilitățile limbii noastre de
atunci în munca de tălmăcire a marii bogății verbale și tehnice a poe-
Acadetnia Filologie—2
226
N. I. POPA
18
ziei lu!i Victor Hugo. Pe de altă parte, reducerile operate în texte,
simplificarea versificației și surdina pusă lirismului romanticului fran-
cez presupun la Negruzzi o conștiință destul de clară a limitelor sale
ca om de viziune și de expresie poetică.
El a fost mult mai aproape de temperamentul și posibilitățile sale
cînd a tradus Impresiile de călătorie ale lui Al. Dumas (,,Curier de
ambe sexe", 1837—1838) și nuvela Toderică (poveste), localizare ne-
mărturisită după Federigo de Prosper Merime e29). In Introdu-
cere la Scrierile lui Constantin Negruzzi (1872), Vasile Alecsandri a-
răta apropierea dintre Merimee și Negruzzi ca observatori ascuțiți și
scriitori de aspect clasic, fără să precizeze natura acestei localizări,
de fapt traducere. A fost meritul lui I. Nădejde (Verax) de a fi adus
precizări în acest sens30). Toderică este o nuvelă localizată printr-un
motto din „Prologul poveștilor" noastre populare, prin evocare de eroi
populari din basmele romînești ca Statu-Palmă, Barbă-Cot, Păcală și
Tîndală. Prin text însă, rămine o traducere liberă plină de vervă a
modelului francez. Stilul oral, așa de apropiat de talentul povestitoru-
lui moldovean, dialogul său viu și natural dau impresia de creație ori-
ginală, mai ales că franțuzisme ca compania (tovărășia), desperația,
pasians sînt rare. Negruzzi face un loc acestei nuvele în volumul sau
selectiv Păcatele tinerețelor (1857), sub rubrica Amintiri dm junețe, în-
soțită de o notă amintind că această „nevinovată poveste" a servit de
pretext Ocîrmuirii „să închidă jurnalul (xPropășirea») și sa exileze pe
autor". Ceea ce dovedește că Negruzzi se recunoștea în aceste pagini
de humor popular și de scepticism religios.
Problema influenței exercitate de Merimee, ca autor de nuvele is-
torice, asupra lui Negruzzi, indicată de V. Alecsandri, a fost demon-
strată de N. I. Apostolescu, mai ales în „trecerea de la lirism la nara-
țiune, în proză și în versuri" 31).
Tot așa arta memorialistică a lui Al. Dumas, iritare călător roman-
tic și povestitor cu dar de-a evoca pitoresc fapte banale, și întîmplări
diverse, legende populare ca aceea a lui WilhelmTell, însăilate în texte
de aspect popular și totuși cărturăresc, a constituit o adevărată școală
pentru Negruzzi. Traducerea din Impresii de călătorie, publicate în
„Curier de ambe sexe", în anii 1836—1838 după Impressions de voyage,
alcătuia o prefigurație a artei din Scrisorile povestitorului moldovean,
unde turistul .amuzat, memorialistul atent și curios, foiletonistul, apă-
reau rînd pe rînd. Dar și aici rîsul enorm al lui Dumas, amator de mese
29) în Propășirea, 1844, p. 75—91. Federigo apăruse în Revue de Paris, nov
1829 și fusese republicată în Annales romantiques, 1832.
30) Verax, Toderică plagiat de C. Negruzzi de pe Federigo al lui Merimee, Con-
temporanul, H, 16 iulie, 188?, p. 62.
Problema acestor traduceri — pielucrări după autori de preferință apuseni, fără
indicație de izvor, s-a mai pus și cu privire la alte texte ale lui C. Negruzzi. Emilia
Turdeanu a arătat „modelul" francez al Florei romîne, publicară de povestitorul moldo-
vean în „Convorbiri literare", nr. 7 și 8 din 1 și 15 iunie J867. (Vezi Emilia
Turdeanu, Contribuții la influența franceză în opera lui C. Negruzzi (Flora
romînă). Revista istorică romînă, 1945, voi. X. p, 365—372).
31) N. I. Apostolescu, op, cit, p. 153—155.
19
COSTACHE NEGRUZZI, TRADUCĂTOR
227
pantagruelice, de vînători spectaculoase și de extravaganță, face loc la
Negruzzi ironiei și discreției clasice. Vocabularul din introducere și
tonul frazei reprezintă o voalare a ostentației din povestirile trucu-
lentului romantic francez. Vom observa orientarea lui Negruzzi în
general după operele de ecou european al vremii, melodramă pari-
ziană, drama romantică a lui Victor Hugo, baladele acestuia, Al.
Dumas ; însă, în traducere, el le reduce oarecum excesele la o notă
comună indicată de limitele limbii literare dintre anii 1835—1850, de
nevoile specifice ale culturii noastre din acea epocă și mai ales de
temperamentul scriitorului, mai înclinat spre atitudini de critică so-
cială și de literatură educativă, decît spre dezvoltări lirice. De aici și
înfățișarea eclectică și disparată a modelelor folosite, împrumutate din
toate curentele literaturilor străine.
Primele scene din actul III al Femeilor savante ale lui Moliere, tra-
duse pentru un spectacol monden32) și, cuprinzînd momentul prezentă-
rii lui Trissotin și Vadius în această ridicolă societate feminină, nu vi-
zau desigur vreo problemă analoagă de la noi. Insă ele valorificau mă-
car parțial o mare comedie clasică. Teatrul Național din Iași reprezenta
atunci, rînd pe rînd, din operele lui Moliere : Bădăranul boierit, A-.
varul (sub titlul Sgîrcitul) în 1836, Doctorul fără voie în 1846, Cele pa-
tru scene din actul III al Femeilor savante sînt traduse ,,slobod", dar
exact, cu respectul dialogului versificat, în versuri amplificate de la
12—16 silabe și cu o stăruitoare insistență de a urma tonul satiric mo-
lieresc și valorile situațiilor comice. Șarja unui limbaj prețios de salon,
jargon de clasă care se schița și la noi, nu se poate realiza decît cu
efecte silite, în parte artificiale. Franțuzitele lui C. Fac a satirizau deja
acest jargon.
Iată catrenele sonetului dedicat de Trissotin, care stîrnește exta-
zul femeilor savante :
Nu-ncetezi, cu îndurare
A tratarisi domnește
Ș-a ține împărătește
O vrăjmaș — atît de mare.
Izgonește ori ce-ar zice
Din odaia-ți cea frumoasă,
Unde asta neomenoasă,
Viața-ți face neferice.
Traducerea nu respectă dispozitivul celor 2 rime obligatorii în
catrenele sonetului. Tonul este mai curînd naiv decît prezumțios și
grotesc, așa cum îl indică originalul.
32) Publicată în Zimbrul^ anul I, nr. 19 din 4 septembrie 1850, p. 73 — 74; nr. 20
din 7 septembrie, p. 78—80; nr. 21 din 11 septembrie, p. 81—82.
228
N. I. POPA
20
Cercetările lui Eugen Lovinescu 33) și ale Vioricăi Ghiacioiu34) au
dovedit că și farsa Muza de la Burdujăni (Iași, 1851), și comedia-vo-
devil Carantina (Iași, 1851) sînt, prima o traducere sumar localizată
după La Sapho de Quimpercorentin de Th e o d o r e Leclercq, iar
a doua, o prelucrare după La quarantaine, vodevil de Scribe și M e-
z i e r e s. Nu trebuie să-i suspectăm buna credință lui C. Negruzzi în
folosirea atîtor texte franceze dar nemărturisite. Ideea de proprietate
literară nu era atunci de loc limpede, iar nevoile de teme și motive li-
terare, de piese pentru spectacole autorizau asemenea procedee, folo-
site de toți scriitorii de la Asachi pînă la V. Alecsandri.
3.	Traduceri din literatura rusă.
Nu intenționez să examinez de aproape traducerile lui C. Ne-
gruzzi din literatura rusă. Nu am nici competința necesară. Unele din
ele au fost deja studiate, altele sînt în studiu35). Dar voi desface din a-
ceastă nouă experiență literară o serie de observații relative la orien-
tarea scriitorulu pe plan de literatură universală. După afirmația fiu-
lui său lacob Negruzzi, el cunoștea îndeajuns limba rusă pentru a face’
traduceri. Traducerile și imitațiile din literatura rusă vor privi autori
preromantici ca Derjavin, romantici înaintați ca Pușkin, texte docu-
mentare cum erau Călătoria Arabului Patriarh Macarie de la Alep la
Moscova sau Tunsul, în fine, opera satirică a prințului Antioh Cante-
mir, scriitor clasic rus.
Fenomenul literar preromantic, redus la teme sumbre, ca poezia
nopții, a cimitirelor, însoțite de vagi meditații filozofico-religioase, i-a
apărut printr-o dublă filieră : mai întîi prin Young, autorul Nopților,
din care și traduce Intîia noapte (rămasă în manuscris), probabil prin
intermediul limbii franceze, apoi indirect prin G e s s n e r după care
traduce și imită Potopul3®). Compune poezii ca Reverii37) și Melanco-
lia3®). Dar această sensibilitate nu-i este proprie și lasă mereu impre-
sia de dezvoltări literare ale unor lucruri comune tipice romantismu-
lui dinainte de 1820. Plastica apuseană abunda atunci în gravuri, unde
toate temele romantice erau acumulate : noaptea, luna, lacul, copacii
desfrunziți, ruinele, cimitirul, mormintele, craniile etc.
Mai aproape de atitudinile lui C. Negruzzi stă poezia lui Pușkin,
de care acesta pretinde că s-a apropiat ca prieten al poetului rus la
Chișinău, în 1821, deși scriitorul nostru nu avea decît 13 ani. Cîrja-
liul, (tradus în ,,Curier de ambe sexe", nr. 6, 1836—1838, p. 104—109)
33) E. Lovinescu, Const. Negruzzi, ed. III, Buc., 1940, p. 227—230.
34) V. G hi a c i o i u, Identificarea originalelor unor „tălmăciri" ale lui Costache
Negruzzi, Revista istorică romînă, V—VI, 1935 — 1936.
35) Val. Cioban u, pregătește un studiu Al. Donici și scriitorii ruși, în care
va cerceta traducerea din Satirele lui Antioh Cantemir, lucrată de Al. Donici în
colaborare cu C. Negruzzi.
36) în Curier de ambe sexe, 1339, nr. 2, p. 29—32,
87) în Alăuta romînească, 14 martie, 1837.
38) în Almanahul literar, pe anul 18 59, Buc.
21
COSTACHE NEGRUZZI, TRADUCĂTOR
229
populariza la noi o figură de haiduc din Basarabia, care impresionase
pe marele poet rus în vremea exilului său la Chișinău.Tunsul, tradus
împreună cu Al. Donici, deși fără semnătură, după Radu Cu r ăl e s-
c u, apare în „Propășirea", nr. 25, 1844.
Șalul negru, populara poezie a lui P u ș k i n, l-a preocupat pe Ne-
gruzzi în două etape : mai întîi, sub forma unei „imitații din Puș-
kin"39), apoi tradusă după versiunea franceză a lui Charles Du-
rând, care apăruse în revista romîno-franceză „Spicuitorul moldo-
romîn" („Le Glaneur moldo-valaque"), 1841, iulie-august-septembrie,
Le Schall noir, traduction libre du russe. Colaborarea lui C. Negruzzi
la publicația bilingvă a lui Asachi a impus aproape aceste traduceri
indirecte prin limbi intermediare, condiție care îndepărta tot mai mult
traducerea de originalul rusesc. Versiunea lui Negruzzi după Pușkiix
nu pare a urmări nici cadrul exact al epocii, nici nu supune textul ori-
ginal unei viziuni proprii. El pare preocupat să amplifice și să dezvolte
momente patetice ale unei drame amoroase.
Deosebit de semnificativă pentru C. Negruzzi, scriitor de esență
clasică, este munca de traducere, în colaborare cu Al. Donici, a volu-
mului Satire și alte poetice compuneri de prințul Antioh Cânte-
mir, însoțit de Viața prințului Cantemir40), rezumat după intro-
ducerea unei ediții a Satirelor, publicată la Londra în 1749. Lucrarea
se încadra în planul „Albinei" de a traduce și publica întreaga operă
a lui Dimitrie și Antioh Cantemir41).
Nu știm care este partea de contribuție a lui Al. Donici în ale-
gerea și traducerea textelor. Ea este desigur importantă, dacă jude-
căm după întîietatea acordată numelui acestuia în semnătura volu-
mului. Este probabil chiar că Donici, originar din Basarabia, a dat
prima formă a traducerilor, fiindcă el cunoștea mai bine limba rusă,
tradusese deja poema Țiganii a lui Pușkin (1837), și publicase 2 vo-
lume de Fabule (1840).
Oricum, chiar cele 8 satire (din 9 publicate de Antioh Cantemir)
cele 4 ode, 2 epistole, 6 fabule și 9 epigrame, specii destinate criticii
sociale, situează pe cei doi traducători pe poziții înaintate. Aristocrat
luminat, în sensul secolului al XVIII-lea, autorul rus se declară me-
reu discipol al lui Horațiu și Boileau „de la care multe am împrumu-
tat, însușindu-le cu obiceiurile noastre". Negruzzi se situează pe po-
zițiile înaintate antifeudale și anticlericale ale acestui clasic al vea-
cului al XVIII-lea, impregnat de ideile voltairiene, de cultul științei și
de nevoia de a satiriza scăderile societății feudale rusești.
Biografia din capul volumului și reproducerea de versuri în lauda
prințului Cantemir, latinești, rusești, italienești, constituie o formă de
reconsiderare a poetului satiric rus.
Donici și Negruzzi au meritul de a fi găsit în versiunea romî-
nească a lui Antioh Cantemir expresia modernă a unui conținut îna-
39) în Curier de arnbe sexe, 1833-1838, nr. 6, p. 109-112. Reprodus în Curiosul
lui C. B o 1 1 i a c, nr. 3, 1837 și în Foaia pentru minte, 1838, p. 103.
40) Iași, 1844.
41) E. Lovinescu, Costache Negruzzi) ed. III, Buc., 1940, p. 70.
230
N. I. POPA
22
iritat, în ciuda aspectelor învechite din limba originalului rusesc, încă
dominată de limbaj bisericesc și înnoită timid cu neologisme nepo-
trivite spiritului limbii. Textul romînesc are tablouri realiste de mo-
ravuri realizate cu vervă incisivă și cu mijloace populare.
Nu sîntem surprinși de faptul că, alături de critica din Satire a-
dusă clerului superior ortodox, asimilat în totul lumii feudale și ex-
ploatatoare, găsim în traducerea lui Donici și Negruzzi seria de Ode
închinate mai ales 'lui dumnezeu. In „Săptămîna", revistă redactată
de Negruzzi în 1853 pentru ridicarea satelor, el publică Odă către
Dumnezeu, traducere după Derjavin. Contrazicerile prințului Antioh
Cantemir, iluminist rămas tributar unor concepții mistice, le regăsim
și la Costache Negruzzi, antifeudal declarat în Alexandru Lăpușneanu
și mai ales în Ochire retrospectivă („Romînia literară", 1855), dar dis-
pus la concesii făcute bisericii și unor prejudecăți feudale.
4.	Traduceri din literatura engleză.
Cunoștințele de literatură engleză i-au ajuns lui C. Negruzzi in-
direct, prin ediții și traduceri franceze și prin reflexe rusești. Ele se
reduc la aspecte ale preromantismului dominat de un cadru melanco-
lic de visare și meditație și la forme de romantism : medievism, ca la
Walter Scott, un trecut legendar cețos, osianesc, cum îl înfățișează și
Thomas Moore (1779—1852), sau viziuni dintr-o viață feudală cu pa-
siuni sumbre ca în Oscar d'Alva de Lord Byron.
Fire optimistă, Negruzzi n-a căutat în tematica preromantismu-
lui un cadru de evadare, ci un mijloc de adîncire a problemelor vie-
ții, a naturii, chiar a ideii religioase. Sentimentul istoriei, atît de preg-
nant la romantici, îl duce și pe el la evocarea tablourilor monstruoase
ale Potopului, sau la aspecte din viața evului mediu. Melancolia (Al-
manah literar pe anul 1831), are destule asemănări cu Ținterimea
unui sat de Asachi, imitație după Jukovski și, indirect, după Gray.
Textul Melodiilor irlandeze (Irisch Melodios) ale poetului irlandez
Thomas Moore, compuse pentru melodiile populare ale lui J. Stee-
venson, i-a fost cunoscut probabil prin versiunea franceză din lucrarea
Les amours des anges et Ies melodies irlandaises (Paris, Chasseriau,
1823) de L o u i s e S w i n t o n-B el loc. Nu am găsit această operă în
bibliotecile lașului și am fost nevoit să recurg la o ediție germană,
Irische Gesănge, ubertragen von Wilhelm Cornelius (Berlin, Wilhem
Cornelius, 1841).
Comparația între versiunea germană din 1841 și cele 60 melodii
traduse de C. Negruzzi arată că acesta a folosit probabil numai ma-
terialul oferit de versiunea franceză, 60 melodii de proză, în loc de 109
poezii din textul original, scrise în ritmuri și strofe foarte variate, mer-
gînd pînă la unele construcții în versuri libere. Introducerea traducă-
torului german Wilhelm Cornelius amintește, cu citate din textele lui
Thomas Moore, că aceste poezii au fost compuse la cererea compozi-
torului John Steevenson de a scrie texte pe melodiile populare irlan-
deze culese de el. Tematica lor este mult mai largă decît acea a melo-
23
COSTACHE NEGRUZZI, TRADUCĂTOR
231
diilor din traducerea romînească. Selecția Louisei Swinton-Belloc a
•mers mai curînd la aspectele de istorie' națională, la trecutul de luptă
al poporului irlandez, la figuri legendare, lăsînd de o parte poeziile de
dragoste, apelul la viață sau momentele de descurajare, în fine tot com-
plexul de stări sufletești cîntate de un popor dîrz bîntuit de mari su-
ferințe 42).
Melodiile traduse redau textul complet, într-o proză cu elemente
de ritm și cu bogat limbaj poetic. Ansamblul Melodiilor irlandeze rea-
lizează formula franceză a adaptării unui text străin debordant de li-
rism la măsura și canoanele estetice clasice. Iar reducerea unor texte
de bogate efecte ritmice și muzicale la proză reprezintă o renunțare
la un element esențial al poeziei.
Se pare că traducerea Melodiilor irlandeze ar fi fost făcută spre
sfîrșitul anului 1838, cînd C. Negruzzi era exilat la moșia sa. Melanco-
lia care stăpînește toate aceste poeme găsea ecou în sufletul lui
apăsat43). Textul tradus în proză a fost publicat postum în două
serii44).
Byron începuse a fi tradus de Eliade (Don Juan). Romantismul
lui de răzvrătit slujea momentul de eliberare națională și socială de la
noi. Un text de tinerețe ca Oscar dAlvape resimte de aglomerarea tu-
turor elementelor romantismului istoric/cadrul melancolic al unor ru-
ine de castel medieval, evocarea vieții unei familii nobile astăzi risi-
pite, în fine, povestirea tragică a uciderii unui tînăr cavaler în ziua
nunții; spectrul lui apare în ziua cînd fratele ucigașului urma să se că-
sătorească cu fata iubită de amîndoi.
Această largă desfășurare epică, întreruptă de numeroase interven-
ții retorice ale poetului englez, urmează fidel linia traducerii franceze
a lui Amedee Pichot din „Spicuitorul moldo-romîn". Vehemența ver-
bală a originalului englez deja atenuată în versiunea franceză, suferă
o nouă diminuare în traducerea ro-mdnească. Totuși, Petre Grimm con-
sideră că această traducere în genere e frumoasă, . . . chiar superioară
celor făcute înaintea ei45).
5.	Traduceri din literatura germană.
Mai puțin legat de literatura germană, C. Negruzzi a folosit totuși
texte pentru imitații sau traduceri. Gh. Bogdan-Duică a arătat convin-
gător că Potopul46) este de fapt o traducere cu mici adaptări după poe-
zia în proză a lui Gessner, Ein Gemălde aus der Sundfluth 47).
42) Thomas Moore’s Irische Melodien, iibertragen von Wilhelm Cornelius,
Berlin, 1841, Uber die Entstehung der Irischen Gesănge, p. III—IV.
43) C. Negruzzi, Opere complete. București, Minerva, 1905, II, p. 42—43.
44) Convorbiri literare, 1868 (după moartea scriitorului) au publicat primele
noua Melodii irlandeze, însoțite de o notiță explicativă. Vezi ediția de mai sus, II, p.
42—43. Restul (10 — 60) au fost publicate tot în Convorbiri literare, 1905, cu o notă
explicativă a Eugeniei Carcalachi.
45) Petre Grimm, Traduceri și imitațiuni rominești după literatura engleză.
Daco-romania, III, 1922—1923, p. 284—377.
46) în Curier de ambele sexe, periodul II, 1839, nr. 2, p. 2^ — 32.
47) G. Bogdan-Duică, Salomon Gessner în literatura romînească, Convorbiri
literare, XXX, 1901, p. 171.
232
N. I. POPA
24
In Dacia literară, M. Kogălniceanu inaugurase o rubrică Literatura
străină, unde prezenta scriitori și opere străine care se ocupau de țări-
le noastre. Aci menționa Almanahul Odesei pe anul 1840, unde Radu
Curălescu povestea viața Tunsului „tălhăriul muntenesc" (p. 138). Tex-
tul mai numea pe Lamartine cu „ode cătră tinerele Moldovence"; apoi
pe Levitschnigg care „sărbează prin versuri dulci ca mierea, frumuse-
țile Florei, florărița romîncă", în fine pe Pușkin; „mai multe din cele
mai frumoase compuneri a lui Pușkin cuprind sujeturi din obiceiurile
și întîmplările romînești". Observăm că, după indicațiile lui Kogălni-
ceanu, Donici și Negruzzi vor traduce Tunsul în Propășirea (1844) și vor
continua să traducă pe Pușkin. Pentru poetul austriac H. Levitschnigg,
tot „Dacia literară", la „Telegraful Daciei", „Literatura" (p. 299), adu-
cea următoarea precizare: „D. Lev’itschnigg de care am vorbit la capito-
lul literaturii străine, au publicat în „Iris", almanac pe anul 1840 din
Pesta, următoarele versuri în limba nemțească, ce le împărtășim acum
în original, iar în viitorul număr în o traducere romînească". Urmează
Flora das wallachische Blumenmădchen (p. 299—300), text pe care C.
Negruzzi îl traduce în aceeași revistă (p. 477—478), sub titlul Floarea,
florărița romincă48) după Levitschnigg. Deși traducătorul anunță
o traducere liberă, el urmează originalul de aproape, vers cu vers, de-a
lungul celor 10 strofe. Iată o poezie unde lirismul intim și idilic al lui
Negruzzi își găsea un teren favorabil. Textul german este o dezvoltare
cam amplă a darurilor naturale și a gingășiei cu care natura a înzes-
trat-o pe Floarea, florărița romincă. O alegorie continuă stabilește ase-
mănări între fată și flori. Q notă de sensibilitate romantică puțin dul-
ceagă domină textul original. Versiunea lui Negruzzi respectă ritmul
iambic într-un vers de 14 silabe în loc de 11 49).
Concluzii. Activitatea de traducător a lui C. Negruzzi trebuie privi-
tă cu interes sporit. Ea a însemnat o lărgire a culturii literare a scriito-
rului, o dezvoltare a tematicii și a mijloacelor lui de expresie. înclina-
rea lui, rînd pe rînd, spre scriitori preromantici, romantici și realiști re-
prezintă un proces de clarificare ideologică și de creștere a măestriei
sale artistise. „Un romantique qui a appris son art devient un clas-
sique", afirmă Paul Valery.
Multe din aceste traduceri, în special acele de teatru, i-au fost oare-
cum impuse de nevoile culturale urgente ale epocii. Tot pe baza tra-
ducerilor, el pășește la localizări ca Muza de la Burdujăni și Carantina.
In genere, strădania de a traduce scriitori de mare meșteșug poetic,
cum era Victor Hugo, dramele sau baladele lui, a însemnat o prețioasă
contribuția la dezvoltarea conștiinței sale de scriitor, chiar dacă tradu-
cerile au fost mult sub nivelul modelelor.
Preferința sa pentru Dumas, Victor Hugo, apoi pentru Byron, Puș-
48) Textul este reprodus în Foaia pentru minte, 1840, nr. 45, și în Convorbiri
literare, 1867, I, p. 147.
49) O. Densușianu s-a ocupat de „Florărița romînă“ a lui C. Negruzzi
în Noua revistă romînă, 1901, p. 153, precizîndu-i izvorul.
25
COSTACHE NEGRUZZI, TRADUCĂTOR
233
kin și Th. Moore denotă nevoia unui lirism robust, cu rădăcini în tre-
cut, dar atent la prezent și proiectat în nădejdi de viitor.
C.	Negruzzi a încercat și unele formulări relative la o teorie a tra-
ducerilor legate de momentele culturale și de obligația ca ele să fie
accesibile prin limba obștească folosită, fără a se interzice însă intro-
ducerea de termeni noi impuși de necesități.
O greșeală a lui o constituie faptul de a fi tentat mai ales traduceri
de poezii, cînd el nu era poet liric, ci doar un versificator corect, re-
ducînd viziunile avîntate ale lui Hugo, Pușkin, Thomas Moore,, la echi-
valente de vocabular și frază, lipsite de fiorul poeziei. In general cre-
dincios modelelor, nu rezistă totuși la ritmul susținut al textelor de
construcții largi. Iată de ce preferă să taie din dezvoltările lui Hugo,
în orice caz renunță la lupta pentru virtuozitatea tehnică și se. mulțu-
mește cu traduceri mai mult sau mai puțin exacte.
C.	Negruzzi nu-și pune problema reconstituirii istorice, folosind
limba, epoca și civilizația din opera de tradus, mai ales că evocările
din Hugo, Th. Moore reprezintă scufundări în vremuri vechi. El pare
mai preocupat să folosească mijloacele de expresie ale contemporani-
lor săi. Inconsecvent totuși, se lasă dominat de tiparele lexicale și sin-
tactice ale limbii din care traduce. Numai limba populară de la baza
traducerilor lui îl salvează de pastișe și de calcuri lingvistice prea nu-
meroase. De aici provine și lipsa de unitate în limbaj, stil și ton, indis-
pensabilă în orice traducere.
Traducerile în versuri ale lui C. Negruzzi nu sînt creații. Nici nu
puteau fi, față de o tradiție încă așa de săracă a traducerilor și a limbii
noastre literare. Ele l-au inițiat însă într-o tematică mai largă, depășin-
du-i orizontul strict al vieții personale și mai ales i-au arătat, măcar
parțial, importanța prozodiei în realizarea poeziei. Poezia Melancolie
(1839) beneficiază de această experiență. Negruzzi revine la natura sa
specifică odată cu traducerea de versuri satirice, ca opera lui Antioh
Cantemir, sau ca operele în proză, însemnări de călătorie de Al. Dumas,
Federigo de Merimee sau Melodii irlandeze, traduse în proză. Natură
eclectică, cam diletantă și rebelă în fața disciplinei riguroase a versului,
preferă alura liberă și moale a prozei, cu asociații oricînd posibile, în
cadrul stilului oral sau al stilului indirect liber.
Activitatea sa de traducător l-a ținut în curent cu metodele de crea-
ție străine, dovedite necesare la noi, și cu speciile literare impuse de
nevoile vremii: meditații, „fiziologii", schițe de moravuri, schițe de
memorialist, scrisoarea literară, foiletonul chiar, nuvela istorică, satira,
epigrama etc. A știut însă să le folosească în chip creator, realizînd cu
ele forme de romantism* romînesc original prin aspectul precumpănitor
progresist, și un realism al nostru. Preocuparea sa pentru folclor pare
deșteptată de contactul lui cu Pușkin și cu opera sa, iar sentimentul
trecutului istoric i-a fost întreținut de literatura romantică tradusă.
Conștient de valoarea redusă a traducerilor sale, nici n-a inclus în
volumul antologic Păcatele tinerețelor din 1857 decît pe Toderică, pre-
lucrare după Merimee, Riga Poloniei și domnul Moldovei, prelucrat
234
N. I. POPA
26
după Voltaire 50) și Potopul, imitație din G e s s n e r. Insă ele pot fi
considerate ca forme de ucenicie literară rodnică pentru cariera sa de
scriitor. Opera lui poetică, desigur puțin semnificativă, se desfășoară
sub directa influență a romantismului din textele traduse. Iar arta pro-
zei lui, marcată de o notă realistă ca metodă, și clasică în realizare, se
resimte de experiența încercată pe marginea textelor lui Al. Dum’as, Pr.
Merimee sau a poeziei satirice a lui Antioh Cantemir.
Traducerile lui C. Negruzzi reprezintă un progres simțitor în arta
traducerii, mai ales prin procesul de curățare și limpezire a limbii li-
terare și a celei artistice față de traducătorii anteriori, lancu Văcărescu,
C. Stamati, Gh. Asachi, C. Conache. El va fi depășit totuși de Eliade
și Gr. Alexandrescu, poeți mai înzestrați. Contribuția sa importantă la
dezvoltarea limbii literare prin traduceri apare clară, dacă apreciem nu-
mărul de neologisme valabil introduse, termenii populari intrați acum
în limba artistică. Ideea enunțată de M. Sadoveanu că limba povestirilor
istorice este cea populară, era deja dovedită prin nuvelele istorice ale
lui Negruzzi. El aduce, prin traducerile lui, o replică afirmației lui M.
Kogălniceanu: „traducțiile însă nu fac o literatură". Ele pot totuși pre-
găti o literatură. Și traducerile lui C. Negruzzi, cu toate scăderile lor
artistice, alcătuiesc o pregătire temeinică pentru creația sa originală.
flEPEBOflqECKAH AEHTE^bHOCTb KOCTAKE HETPyiWl
KpaTKoe coAepacaHHe
Abtop nojipoăHO u3yiiaeT uepeBOA^ecKyio ^eiiTejibHOCTB KocTaKe Herpy-
HHM, yKa3MBaa na ee ocodoe SHagerme b jmTepaTypiiOM ;kh3hu nepuo^a,
iipe^mecTByiomero 1848 rojțy, h b <PopMHpoBaHMU cavoro nucaTejun 0Ta #o-
BOJIbUO UHTeHCMBHaa JțeHTeJIBHOCTB, UOJIHOCTBIO COOTBeTCTByiOIH,ar[ uporpaMMe
u B3rMji;aM AcaKti,a raaBHMM oSpasoM Oâua^e, 6ujia nocBnmeiia uonyjin-
pasano nepe^oBux sana^HoeBpoueiiCKMx u pyccimx nucaTejieii XIX b.
ripe^uCvioBHH k pa3JimiHBiM uepeBo^av, a Taoce neKOTopbie nucbMa IC
Herpyima, bbisbjimiot ero iipoHinj;aTeji>iiocTi> b Bonpocax, Kacaioiuuxcn Teopmi
nepeBo^a — paccMaTpuBaeMoro Kaii npoițecc hsmkobopi n jmTepaTypHtin — u b
BMBffjieHUH oSmecTBeiinoro sHaueHua TeaTpa u ii093mi. Bjnuiime QjnaaAe-
ncHO OTMe^aioiițeec a BiiepeniiCKe—OKaBajioci» ocoăeHEio suaqiiTejiBHHM b otho-
uiemni pojui nepeBO^OB b pa3BHTmi KyibTypu Booăirțe u jiMTepaTypnoro H3MKa,
B qaCTHOCTK*
K.	Herpymțu ocynj,ecTBiiJi pn# iiepeBojțoB H3 HaHSojiee rjBBecTHtix b to
BpeMH upousBeAeHiiH Tex McaTejieit k kotopnm ero uptiBJieKajia HeKOTOpaa
oăupiocTB BsrjiflAOB. Cpe^u hux oTMenaiOTcn inicaTejm, npLiHa^Jie^Kamiie npe#-
poMaaTH3My w poMaHTii3My (Tonac Myp, Bailpon, Bhktop Tioro), upeACTaBu-
Tejiu nepe^OBoro poManTimia (HyniKiiH), a TaKHW oaccanusMa BKjiioqaioinero
ajieueHTN peaM3Ma (Ahthox KaHTeMMp).
50) E. Lovinescu. op. p 189 — 192.
27	COSTACHE NEGRUZZI. TRADUCĂTOR	235
HeKOTopue 113 nepeBu^oB ne oimpaioTca HeiiocpeACTBeHHO Ha iio^jimh-
hhk, a MCiiojii>3yioT yate cymecTBOBaBLiiiie b to BpcMH iiepeBO^w. Tan, sa-
npnMep, TeucTBi 0>paHn,y3CK0ii KJiaccnqecKon jiuTepaTypw 6mjih nepeBeAenbi
ho coBpeMeHHUM rpenecRUM TeKCTaM, a aHrjinficinie, oTnocaiunecn k poMan-
TH3My, HO <DpaHH,y3KHM.
HeoSxoAHMocTi» oSoranțeHHH TeaTpajibHoro peuepTyapa noâyjpijia He-
rpyimn 3aHHTbCH nepeBo^oM paBJtMUHHx ntec, 9to 6bijlk, dojitmen uacTbio
^obojibho HocpeACTBeniiHe MejiojipaMH mjih >i;e 3;paMH BnKTopa Fioro, co-
H,uajibHoe 3HaueHue KOToptix nepeBo^quK paccMaTpuBaeT b npe^ucjiOBnHX.
Abtop yKasHBaeT na pa;!, ne^oueTOB OTMeqaionțuxcH b nepeBo^ax Herpymțu,
b qacTHOCTH na oâujiMe ^najieKTHWx mojta&bckhx topmmhob, na mbebhctii-
qecKue Rajitim li Ha iieKOTopue HeTounocTu, nCKavKaioiHne opaHHyBCKun uo#-
MHHHK. 9™ He,2țOlleTM IipOHBJIMIOTCa C Upe^ejIbllOfl HCHOCTBIO B nepeno^e
Baoa# Tioro, oTpaiKaiomHX MacTepcTBo ^>paHn,y3CKoro noaMa u necoMHeHHO
upeBBiEuaioinux noaTnqecKHe bosmoîkhocth Herpyimu.
npoKSBeAOHHH Ajl ^lOMa, lipocnepa MapnMa, caTupa KaHTeMnpa (nepe-
Be^enHue b coTpy^HnuecTBe c Aji.	HeKOTopue cTHXOTBopeuHH
nyinKHHa b dojitmeii Mepe cooTBeTCTBOBajm TaJiaHTy pyMHHCKoro nucaTejin,
aBTopa MOMyapoB u noBecTew.
IlepeBO^M jmpuqecKHX nponSBe^eHun anrjiH0CKux poMaHTHKOB, ocy-
nțecTBjieHMH KOTopux Herpyimu Hcnojib3OBaji <bpanu,y3CKHe nepeBOAU, yKasH-
bhiot na ero ^obojibho cjiaâue ^apoBanne b oCaacTM jmpnKM. Ilpoițecc coKpa-
meHM h ynpomeHHH TOKCTa IIpjiaHjĂCKHX mcjio^hh TyMaiisoro ToMaca
Mypa BuaBjHieT KpoMe toto h HecocTonTOJibiiocTb MeTOjța 'DpaHii,y3CKnx „a/țan-
Tăunii", ne Haxo^mmix oTiMMKa b cep^e MOJiAaBCKoro UMcaTean.
HecMOTpa Ha BmueyKaaaHHije nejțOMeTH, aBTop cuuTaeT, uto HepeBorv
ueCKaa a®^tojii»hocti» K. Herpymții 3acjiya<nBaeT ocoSoro BiiuMaHiifi h wivieeT
6ojii»iiioe 3iiaqeHne b pasBHTHH KyjitTypM, jiHTepaTypiiMx Barjisr^oB uncaTejia,
b paciiiEipeHim ero TeMaTHKH b coBepmeHCTBOBaHHH ero cpe^CTB BHpa;KeHWH.
Ero 9oeKTH3M b Bwdope npotiaBeAOnuii, sacJiyîKBBaioiULix HepeBo;i.a, oripe^e-
jiaeTCM HeoSxo^iiMocTbio cos^huh ^paMaTHnecKoro peuepTyapa, npeKJiOHeiineM
nepe^ urnpoKOH3BecTHEix 3anaAHoeBponeiicKHMH nncaTejiHMH h, naROHen;, apito
BMpa^eHHMM EJieneuneM k HenoTopuM 3anaAHoeBpoHeiicKiiM u pycc.KuM niica-
TeJHM-peaincTaM. CjeAyeT cnuTaTt ney^aqHOH ero nontiTKy 3anaTi»ca uepe-
Bo^aMn ctlixob, Tai; KaK jnipnqecKoe B^oxiioBeane 6100 eMy nya^TO. He 6y-
Ayqu b coctohhhh npeoAOJieTi» jieRCHnecime u CHnTaRTuneoRue TpyAHOCTn
HOĂJimiHHKa, Herpyimu ^ance ne ntiTacTCH ^ocTMrnyTb HCTopunecRoro boc^
C03AaHi.iH H3HK0BMMM cpe^CTBaMH. MMeHHO jioaTOMy ero HepeBOjhi ne npe;i.-
cTaBHHioT C060B TBopqecTițoro Tpy^a. CaM IlerpyLțHw cuKTaJi wx, oueBM^iio
jimiib iiOArOTOBiiTejibHbiM aTaiiOM b cBdet ^eiTeutHOCTu, Tai; Rai; oh y^ejiio
HM He3HaHHTeJIbHOe MeCTO B lipH5KH3IieHHOM, COSpaHUH COHHHeHUfi.
Ho cpaBHeHHio c nepeBo^aMH PlaHKy BsKspecKy, K. CraMaTH, K. KonaRM
h r. AcaRH, nepeBO^H Herpymții npe;i;cTaBjiHioT coSoB hobbih 3Tan b pasBH-
thh nepeBO^OB. Ohh onasaiiH peaiaioinee BjmaHHe na ^opMHpoBaiine Herpyii;-
h,h xai; HHcaTejia caMoStiTHoro, RaK cos^aTeji# pyMMHCKott xy^oacecTBeHnoB
IipO3H.
236
N. I. POPA
28
LES TRADUCTIONS DE COSTACHE NEGRUZZI
R e s u m e
L’auteur etudie de preș Pactivite de Costache Negruzzi, ecrivain
moldave de la pleiade de 1848, comme traducteur. II attribue â cette
activite une importance particuliere dans la vie litteraire de l’epoque et
dans la formation de Fecrivain.
C.	Negruzzi poursuit son travail de traductions, qui entrait dans
le programme de G. Asachi et surtout de Eliade, son ami et grand ani-
mat eur litteraire de Valachie. 11 s’attache â faire connaître chez nous
surtout Ies oeuvres des ecrivains occidentaux et des ecrivains russes
progressistes du XlX-ieme siecle.
Les prefaces des oeuvres traduites, ainsi que Ies lettres de C. Ne-
gruzzi, presentent des idees judicieuses relatives â la theorie des tra-
ductions, comme proces litteraire et linguistique, et au sens social et
educateur du theâtre et de la poesie. Son echange de lettres avec Eliade
â ce propos souligne l’influence heureuse exercee par ce dernier sur lui,
en ce qui concerne le sens culturel des traductions et surtout leur con-
tribution au developpement de notre langue litteraire.
C.	Negruzzi a traduit des ecrivains contemporains â large portee
europeenne, avec lesquels il se sentait certaines affinites: poetes prero-
mantiques et romantiques comme Thomas Moore, Byron, Victor Hugo;
ecrivains romantiques progressistes comme Pouchkine; classiques â me-
thode realiste, comme Antioh Cantemir.
II realise certaines de ces traductions par l’intermediaire d’autres
langues que celle des textes originaux: le grec moderne sert comme
truchement pour des textes franțais classiques; le franșais, pour des
textes romantiques anglais.
C.	Negruzzi, traducteur de pieces de theâtre, sert les besoins de
la scene avec ces versions de melodrames mediocres ou de drames de
Victor Hugo, dont il discute la portee sociale dans les prefaces. L’au-
teur releve les points faibles de ces traductions, ou abondent les ter-
mes moldaves regionaux, les calques linguistiques et certaines gauche-
ries qui nous eloignent des textes fran^ais originaux. Ces faiblesses
apparaissent d’autant plus evidentes dans la traduction des Ballades de
Victor Hugo, textes de virtuosite verbale et technique, avec lesquels C.
Negruzzi, poete â souffle court, se permet des libertes contestables.
Les textes traduits d’apres Al. Dumas, Prosper Merimee, les vers
satiriques d’Antioche Cantemir, traduits en collaboration avec Al. Donici,
ou certaines poesies de Pouchkine, sont plus rapproches de sa nature
de memorialiste et conteur.
Ses traductions de la lyrique romantique anglaise, par l’interme-
diaire du franțais, attestent sa mediocre sensibilite poetique. Le proces
de reduction et de simplification des Melodies irlandaises du nebuleux
Thomas Moore confirme egalement la methode condamnable des „adap-
tations“ franșaises et le faible echo de ces textes dans l’âme de l’ecri-
vain moldave.
En conclusion, l’auteur croit cependant que Pactivite de C. Ne-
29
COSTACHE NEGRUZZI, TRADUCĂTOR
237
gruzzi comme traducteur doit etre envisagee avec un interet plus vif.
Elle represente une contribution â la culture litteraire de l’ecrivain et
au developpement de ses themes et de ses moyens d’expression. L’eclec-
tisme temoigne dans le choix de ses modeles â traduire implique l’idee
des besoins immediats d’un repertoire dramatique, celle du prestige
exerce chez nous par quelques noms de reputation europeenne, enfin
des affinites evidentes entre notre prosateur et certains ecrivains rea-
listes occidentaux ou russes. Sa tentative de traduire des vers est une
erreur; il n’etait pas un poete lyrique, mais un correct versificateur.
Domine par les calques lexicaux et syntactiques des langues dont il
traduit, il ne se pose pas le probleme des reconstitutions historiques au
moyen de la langue. Voilâ pourquoi Ies traductions en vers de C. Ne-
gruzzi ne representent pas des creations. L’aspect de travail d’appren-
tissage attribue â ces traductions ressort egalement de la place modeste
faite par lui-meme â ces dernieres dans leur reedition en volumes parus
de son vivant.
Les traductions de C. Negruzzi accusent cependant un niveau su-
perieur â celui atteint par lancu Văcărescu, C. Stamati, C. Conachi ou
Gh. Asachi; elles ont exerce surtout un role decisif dans sa formation
comme ecrivain original et createur de la prose artistique roumaine.

ACADEMIA R. P. R. FILIALA IAȘI
STUDII ȘI CERCETĂRI ȘTIINȚIFICE
FILOLOGIE
Anul VIII (1957), Fasc. 2
CONCEPIȚA ISTORICĂ A LUI MIHAIL KOGĂLNICEANU
DE
N. BAGDASAR
Comunicare prezentată la 3 noiembrie 1957 în ședința Filialei Iași
a Academiei R, P, R.
Mihail Kogălniceanu ocupă, în perioada din Moldova care formea-
ză obiectul cercetărilor noastre, un loc de frunte, prin multiplele dome-
nii în care s-a manifestat, prin ideile înaintate pe care le-a susținut,,
prin voința sa neabătuta de a le realiza. Nici unul din contemporanii
săi nu s-a manifestat în atîtea domenii ca el, nici unul nu i-a depășit
ideile democratice, nici unul n-a încercat, mai mult ca el, de a le tra-
duce în viață. De aceea el merită să fie considerat, alături de N. Băl-
cescu din Muntenia, ca exponent reprezentativ al ideologiei progresiste
din această perioadă.
Născut în Iași, la 16 septembrie 1817, ca fiu al vornicului Ilie Ko-
gălniceanu, Mihail Kogălniceanu are posibilitatea să se instruiască, pri-
mind la început lecții, împreună cu V, /Alecsandri, de la călugărul mara-
mureșan, influențat de ideile școalei latiniste, Gherman Vida și apoi
urmînd pensionul francez de la Miroslava al lui Cuenim. In anul 1834,
el este trimis de domnitorul Mihail Sturza, împreună cu cei doi fii ai
acestuia, Dimitrie și Grigorie, pentru studii în Franța, la Luneviile, unde
se găsea fostul dascăl al domnitorului, abatele Lhomme, care trăise mai
mulți ani în principate ca refugiat politic. ,,Sub privegherea activă a
abatelui", în familia căruia erau găzduiți, cei trei tineri au urmat, timp
de un an, ,.colegiul comunal care se bucura de o mare reputație prin
capacitatea profesorilor", unde abatele Lhomme el însuși, deși octoge-
nar, era profesor de limba și literatura latină, și s-au impus ca primii
în clasele lor 1).
Ceea ce l-a impresionat de la început pe tînărul Kogălniceanu în
1) M. Kogălniceanu, Scrisori 1833—1849, publicate de Petre Haneș, Bucu-
rești, 1913, p. VIII și IX.
240
N. BAGDASAR
2
Franța, a fost libertatea de care se bucurau cetățenii. Curînd după so-
sirea sa la Luneville, el îi scria tatălui său: „Eu pot să tie înștiințez de
orice poate fi și de orice poate a se întîmpla în Franța, căci aice tot îi
slobod; fiește oxn îi crai și poate să vorbească și să scrie orice îi va
plăcea, fără ca să fie oprit" 2). Aici, la Luneville, îi vine lui ideea și ia
hotărîrea de a scrie o sinteză a istoriei romîne, începînd a-și aduna
documentația necesară.
Dar el nu rămîne multă vreme la Luneville. Franța era considerată
atunci în cercurile feudale și reacționare de pretutindeni din Europa,
ca o țară frămîntată de idei revoluționare și de teamă ca tinerii moldo-
veni, trimiși acolo, să nu fie influențați de asemenea idei, Mihail Stur-
za a fost determinat de consulul rus ca reprezentant al țarului Nicolae I
iîn Moldova să-i transfere în vara anului 1835 la Berlin. In primul an,
ei au locuit la pastorul Souchon, parohul bisericii coloniei franceze din
acest oraș, urmaș al hughenoților refugiați în Prusia după revocarea
edictului din Nantes, și care-i introduse în sînul coloniei franceze, iar
apoi sînt instalați la un alt pastor, lonas, în casa căruia se adunau re-
prezentanți progresiști ai nobilimii și burgheziei, care militau pentru
reforme sociale și pentru unitatea poporului german. In primi doi ani
de ședere în capitala Prusiei, Kogălniceanu ia lecții, împreună cu bei-
zadelele, acasă, dar în toamna anului 1837 el se înscrie ca student re-
gulat la Universitate, unde audiază, între altele, cursurile profesorului
de drept natural Gans, „care era de o elocvență atît de mare, de un
liberalism în idei atît de larg, încît din toate părțile Germaniei Ș(i chiar
din alte țari, alergau cu miile studenții, ca să-i asculțe vorbirea și e-
locvența sa dulce ca o melodie"3), ale lui Savigny, „celebrul profesor
de drept roman", fundatorul școalei istorice a dreptului, și ale istoricu-
lui Ranke. In saloanele lui Savigny el face cunoștință cu Alexander
von Humboldt, care din dorința de a cunoaște literatura din principate-
le romîne și soarta și caracteristica țiganilor de la noi, îl îndeamnă pe
M. Kogălniceanu să publice, în 1837, două studii, Moldav und Walla-
chei, Romănische oder Wallachische Sprache und Literatur și Esquisse
sur l'histoire, les moeurs et la langue des cigains, connus en Fran-
ce sous le nom de boemiens. In același an, el termină de redactat și
publică opera sa voluminoasă Histoire de la Dacie, des Valaques trans-
danubiens et de la Valachie.
Wilibald Alexis, „celebrul romancier", cum* îl numește M. Kogăl-
niceanu, care-1 „luă în strînsă amiciție", îl inițiază în prefacerile ce
aveau atunci loc în Germania, dîndu-i amănunte asupra împroprietă-
ririi țăranilor prusieni după bătălia de la lena, iar pastorul lonas îi
completează aceste cunoștințe, punîndu-i la dispoziție memoriul lui
Hardenberg, proclamațiile și legislația cu privire la emanciparea lor.
„In una din vacanțele de vară, va seri el mai tîrziu, cornițele Schwerin
îmi dădu ospitalitatea în Schwerinsburg, vechiul castel al strămoșului
2) M. Kog’ăLniceanu, op. cit., p. 45.
3) M. Kogălniceanu, Desrobirea țiganilor, ștergerea privilegiilor boerești,
emanciparea țăranilor. Discurs rostit în Academia Romînă, 1 (13) aprilie 1891, p. 87.
3
CONCEPȚIA ISTORICĂ A LUI MIHAIL KOGĂLNICEANU
241
său, feldmareșalul lui Frederic cel Mare, cornițele Schwerin. Acolo,
sub ochii mei, văzui aplicarea legei de emancipațiune făcută cu 25 de
ani mai înainte. Am văzut pămînturile emancipate, unele rămase în
stăpînirea vechilor proprietari de moșii, altele trecute vechilor servi,
deveniți proprietari. Am văzut satul vechiu al foștilor clăcași, Alt-
Schwerin, și satul nou clădit după emancipare, Neu-Schwerin. Straniu
lucru ! Legea proprietății din Prusia avea mare asemănare cu condiții-
le proprietății rurale din țările romîne. Principiul ce se găsește în ve-
chea noastră legislațiune, pentru a se da țăranului spre cultivare pînă
la două treimi din întinderea moșiilor, iar o treime se rezervă în sea-
ma stăpînului, exista și în Prusia"^).
In 1838, el se întoarce în țară și începe să desfășoare o vie acti-
vitate editorială și publicistică. Pentru a încuraja creația literară na-
țională, el scoate ,,Alăuta romînească" (1838), care însă, după cinci nu-
mere de apariție, e suspendată de cenzură din cauza unui articol al
său Filozofia vistului, în care satiriza caustic jocul de cărți, distracția
de prediliecție a boierilor; apoi ,,Dacia literară" (1840), scriind el în-
suși mai multe încercări literare. Ca îndrumător literar, el combate
,,mania primejdioasă a imitației", „care omoară în noi duhul națio-
nal", condamnă traducerile abundente din literaturile străine — „tra-
ducerile, spune el, nu fac o literatură" — îndeamnă pe scriitori să^
creeze opere originale, sfătuindu-i să-și aleagă teme din istoria pa-
triei și să se inspire din folclor, și consideră literatura ca un mijloc
„de a preface moravurile", de a introduce principii noi în viața pa-
triei. Ca scriitor, el este reprezentant al realismului critic, căutînd să
redea fidel nu numai caracterul, dar și detaliile reprezentării artis-
tice. Pentru a sprijini istoriografia, el editează „Arhiva romînească"
(1841—1845), în care publică studii, hrisoave, cărți domnești, urice,
acte diplomatice. El a publicat de asemenea, între 1845 și 1852, în
trei volume, Letopisețele Moldovei, iar a doua ediție din această cule-
gere între 1872 și 1874, sub titlul: Cronicile Romîniei sau Letopisețele
Moldaviei și Valahiei. Pentru a deștepta interesul fațade științele exac-
te, de științele morale și politice și de literatura romînească și a stimu-
la activitatea creatoare în toate aceste domenii, el scoate, împreună cu
V. Alecsandri, P. Balș și Ion Ghica, „Propășirea", suspendată însă și
fea de cenzură, înainte de a împlini un an de apariție. Pentru a răspîndi
cunoștințe practice în lumea satelor, el editează periodice speciale, su-
plimente, almanahuri și calendare, publicînd cîteva articole — Dezro-
birea țiganilor, Despre civilizație, Despre pauperism :— în care se con-
turează poziția sa avansată față de problemele sociale. împreună cu C.
Negruzzi și V. Alecsandri și începînd din 1840, el este codirector, timp
de mai mulți ani, al teatrelor francez și romîn din Iași și, în această
calitate, el luptă împotriva repertoriului cosmopolit, adaptează el însuși
piese de teatru, încurajează dramaturgia romînească, se străduiește să
ridice nivelul profesional al actorilor și exigențele publicului, caută să
transforme teatrul într-o armă de luptă de pe poziții avansate,
4)	M. Kogălniceanu, op, cit., p. 10—11.
Academie Filologie - 3
242
N. BAGDASAR
4
In anul 1843, M. Kogălniceanu este numit profesor de istoria na-
țională la Academia Mihăileană. Ei își inaugurează cursul la 24 noiem-
brie 1843, cu lecția intitulată Cuvînt pentru deschiderea cursului de is-
torie națională în Academia Mihăileană, pe care a publicat-o în „Pro-
pășirea", nr. 37 și 38, din 24 septembrie și 1 octombrie 1844, după ce
apăruse și în broșură în 1843. El nu ține însă acest curs decît în se-
mestrul de iarnă 1843—1844, căci este silit de ocîrmuire să-1 între-
rupă, din cauza marei influente pe care ideile sale patriotice o exer-
citau asupra tineretului. ,,Propășirea" însăși va fi suspendată numi
după patru numere de la publicarea lecției inaugurale.
Din cauza ideilor sale progresiste, M. Kogălniceanu ajunge în
conflict cu Mihail Sturza. In 1840, acesta îl demite din postul de
aghiotant domnesc, în care îl numise cînd M. Kogălniceanu se afla
ja studii în străinătate. In 1844, el este închis din ordinul domnitoru-
lui la mănăstirea Rîșca și, după ce execută o parte din pedeapsă,
aceasta este comutată în surghiun la moșia tatălui său de la Hilița.
In același an, aflîndu-se la Viena în drum spre Paris, împreună cu
una din surorile sale care avea nevoie de examen și tratament medi-
cal, i se interzice, din ordinul lui Mihail Sturza, să-și continuie călă-
toria și este constrîns să se întoarcă în țară.
Nu se cunosc cauzele care l-au determinat pe M. Kogălniceanu
să absenteze de la adunarea din martie 1848 de la Hotel Petersburg.
Se știe însă că după această adunare ocîrmuirea a căutat să-l areste-
ze, oferind pentru prinderea lui o recompensă de 700 galbeni, că a stat
multă vreme ascuns, pînă cînd a reușit să treacă clandestin granița
spre Bucovina, stabilindu-se la Cernăuți. Aci, în exil, el redactează
și publică Dorințele partidei naționale, în care-și expune ideile sale
politice și sociale, revendicînd egalitatea drepturilor civile și politice,
garantarea libertății individuale și a domiciliului, instrucție egală și
gratuită pentru toți romînii, desființarea pedepsei cu moartea și a bă-
tăilor trupești, libertatea cultelor, emanciparea graduală a evreilor,
oborîrea rangurilor personale și de naștere, distribuirea sarcinilor și
dărilor către stat în proporție cu averea fiecăruia, desființarea robiei,
împroprietărirea țăranilor, adunare obștească compusă din reprezen-
tanții tuturor stărilor, libertatea tiparului, dreptul de petiționare, uni-
rea Moldovei cu Țara Romînească — revendicări considerate ca revo-
luționare în acea vreme.
După 1848, M. Kogălniceanu se consacră cu ardoare realizării
acestor idei. El înființează gazeta „Steaua Dunării", în care militează
activ pentru unire, pentru desființarea boierescului și împroprietări-
rea țăranilor, pentru trecerea în proprietatea statului a averilor mă-
năstirilor închinate și neînchinate. Ca membru al Divanurilor Ad-hoc
el sprijină cu căldură revendicările deputaților pontași și combate cu
energie boierimea reacționară. Ca deputat în Cameră după unire, el
ține două strălucite discursuri, la 25 mai și la 1 iunie 1862, care, prin
elocventele argumente — istorice, sociale și politice — pe care le
aduce în sprijinul împroprietăririi țăranilor îl situează alături de N.
5
CONCEPȚIA ISTORICĂ A LUI MIHAIL KOGĂLNICEANU
243
Bălcescu. Camera însă, în majoritate reacționară, rămîne surdă, repre-
zentanții boierimii din sînul ei refuză să renunțe la privilegiile feu-
dale, să facă dreptate țărănimii.
Activitatea politică a lui M. Kogălniceanu culminează în anul
1864, cînd, ca prim-ministru, colaborează cu Cuza Vodă la lovitura de
stat din 2 mai împotriva monstruoasei coaliții, lovitură de stat, care,
precum se știe, a făcut posibilă adoptarea proiectului de lege agrară
de către Consiliul de Stat și împroprietărirea țăranilor. Din păcate,
intrigi condamnabile au pus capăt colaborării politice atît de fructuoa-
se dintre domnitor și M. Kogălniceanu.
M. Kogălniceanu a mai făcut apoi parte din patru guverne : mi-
nistru de interne între 1868 și 1870, ministru de externe de la 27
aprilie 1876 la 24 iulie în același an, din nou ministru de externe în-
tre 3 aprilie 1877 și 25 noiembrie 1878 — în această calitate, el ține
în Cameră, la 9 mai 1877, discursul pentru proclamarea Romîniei ca
stat independent — în sfîrșit, ministru de interne între 1879 și 1880.
In 1880 el este numit ministru plenipotențiar la Paris, post în care
nu rămîne multă vreme.
Scriitor și îndrumător literar, istoric și filozof al istoriei, gazetar
și om politic, M. Kogălniceanu a. participat activ la toate evenimen-
tele care au frămîntat epoca sa.
M. Kogălniceanu moare la Paris, unde se dusese să-și îngrijească
sănătatea, la 20 iunie 1891. Rămășițele sale pămîntești au fost aduse
în țară și îngropate în cimitirul Eternitate din Iași.
Concepția istorică a lui M. Kogălniceanu s-a format sub influența
istoriografiei romantice, dominantă în acea vreme, a acelei istoriogra-
fii romantice, ai cărei reprezentanți concepeau și foloseau știința isto-
riei ca o armă de luptă împotriva privilegiilor ' aristocrației agrare,
pentru răspîndirea ideilor democratice și liberale, pentru deșteptarea
conștiinței naționale, pentru unificarea națiunilor dezmembrate și in-
dependența celor subjugate5).
Influențe puternice, mărturisite și de el însuși, a suferit M. Ko-
gălniceanu din partea marelui istoric rus, el însuși reprezentant al is-
toriografiei romantice progresiste, N. M. Karamzin (1765—1826),
autorul monumentalei lucrări Istoria Rusiei — ,,măreața operă a ce-
lebrului istoriograf", cum o numește criticul din cercul decembriști-
lor, Orest Somov — ale cărei primele opt volume au apărut în 1816,
iar cele 3 următoare în 1824, lucrare care a exercitat și asupra decem-
briștilor o puternică influență. Ea a fost tradusă în mai multe limbi
europene precum și în limba chineză, traducerea franceză, pe care se
pare că a utilizat-o M. Kogălniceanu, apărînd între anii 1819 și 1826.
M. Kogălniceanu el însuși îl citează adeseori în Cuvint pentru deschi-
derea cursului de istorie națională, ba într-un loc mărturisește că nu
5) Vd. și Andrei Oțetea, în Mihail Kogălniceanu, Opere, t. I, Scrieri
istorice, 1946, Introducere, p. 16—19.
244
N. BAGDASAR
6
se poate „opri de a-1 împrumuta așa de des"6). Lui Karamzin îi dato-
rește el : ideea despre caracterul practic, educativ, al istoriei ; ideea
despre caracterul mîngîietor și reconfortant al istoriei, care-i arată ci-
titorului, deprimat de constatarea relelor prezente, ,,că prin o tristă
fatalitate perfecție n-au fost niciodată în lume" ; ideea că istoria na-
țională are prioritate față de istoria universală; ideea despre perio-
dizarea istoriei universale. Nu numai idei, de o valoare constitutivă
pentru concepția sa istorică, împrumută M. Kogălniceanu de la Ka-
ramzin, ci și formulări retorice, menite să trezească în ascultătorii
săi, sentimente patriotice. Vibrantele fraze din Cuvînt pentru deschi-
derea cursului de istorie națională : ,,Inima mi se bate cînd aud ros-
tind numele lui Alexandru cel Bun, lui Ștefan cel Mare, lui Mihai Vi-
teazul ; dar, domnilor mei, și nu mă rușinez a vă zice că acești băr-
bați, pentru mine, sînt mai mult decît Alexandru cel Mare, decît Ani-
bal, decît Cezar : aceștia sînt eroii lumii, în loc că cei dintâi sînt eroii
patriei mele. . .", sînt sugerate direct de textul lui Karamzin, sînt o
adaptare a textului acestuia. Uneori influența lui Karamzin este atît
de puternică, încît întîlnim la M. Kogălniceanu aceleași idei expri-
mate cu aceleași cuvinte7). Faptul nu trebuie să ne mire. Starea eco-
nomică și socială a Rusiei și Moldovei acelei vremi era aproape iden-
tică ; atît Karamzin cît și M. Kogălniceanu erau reprezentanți ai ace-
leiași categorii sociale — moșieri de stare mijlocie ; și unul și altul
se dezvoltaseră sub influența aceluiași spirit al vremii — spiritul ro-
mantic ; și unul și altul manifestau aceleași interese — sociale, lite-
rare și istorice ; în sfîrșit, nu trebuie să pierdem din vedere că activi-
tatea științifică și literară a lui Kogălniceanu se produce într-o vreme
cînd influența culturii rusești este puternică în Moldova și că deci
influența lui Karamzin asupra lui Kogălniceanu se integrează în aceas-
tă influență generală.
S-a căutat însă să se arate că influențe în formarea concepției is-
torice a lui M. Kogălniceanu ar fi exercitat și istoricul german Leo-
pold von iRanke7). E drept, că M. Kogălniceanu La avut profesor la
Universitatea din Berlin pe Ranke, fapt pe care el îl menționează, în
discursul rostit la 1 aprilie 1891 în ședința festivă a Academiei Romî-
ne, cu multă mîndrie. Totuși în concepția sa istorică nu se vădesc in-
fluențele concepției dascălului său. Se știe că Ranke repudia teoriile
istorice care afirmau că istoria ca știință ar avea sarcina să pronunțe
verdicte asupra trecutului, el nega rolul practic și educativ al istoriei
și atribuia istoriei sarcina, mult mai modestă, de a expune trecutul
așa cum s-a întîmplat (wie es eigentlich gewesen), scopul principal și
exclusiv al istoricului fiind stabilirea adevărului — idei care nu sînt
împărtășite de M. Kogălniceanu. Se știe de asemenea că, deși evită de
6) M. Kogălniceanu, Cuvînt pentru deschiderea cursului de istorie națională’
Propășirea, nr, 38, p. 399.
7) Vd. I. L u p a ș, Leopold Ranke și Mihail Kogălniceanu, comunicare făcuta în
ședința Academiei Romîne de la 20 noiembrie 1936, Memoriile Secției Istorice, seria
III, t. XVIII.
7
CONCEPȚIA ISTORICĂ A LUI MIHAIL KOGĂLNICEANU
245
a o transforma într-o istorie a salvării (Heilsgeschichte), Ranke fun-
damentează teologic istoria, că istoria universală îi apare lui ca o
,,hieroglifă sacră", că statele îi apar lui ca ,,idei ale lui dumnezeu",
că, în spiritul lui, tot ceea ce se întîmplă în istorie, se întîmplă după
indicațiile providenței sau divinității — idei pe care, iarăși, nu le în-
tîlnim la M. Kogălniceanu. E drept că și în concepția lui M. Kogălni-
ceanu noțiunea de dumnezeu joacă un rol, dar sensul pe care-1 dă el
acestei noțiuni, nu este sensul pe care i-1 dă Ranke, ci sensul domi-
nant în genere atît în societatea feudală cît și în societatea burgheză.
M. Kogălniceanu n-a avut deci nevoie să împrumute această noțiune
de la profesorul său. Nici obiectivismul concepției sale M. Kogălni-
ceanu nu l-a împrumutat de la Ranke — se cunosc celebrele cuvinte
ale acestuia, că istoricul trebuie ,,sich selbst ausloschen", pentru a fi
cît mai obiectiv — căci ideea de obiectivitate își făcuse drum în isto-
riografia vremii înainte de apariția lucrărilor lui Ranke și sugestii în
acest sens gînditorul nostru istoric putea primi chiar de la cronicarii
noștri. Și nu e suficient de semnificativ faptul că în discursul său din
ședința festivă a Academiei Romîne el spune numai atît despre Ranke :
„Am avut de dascăl pe Leopold de Ranke (1795—1886), marele isțoric
Uăruia, cu ocazia jubileului său de 60 de ani de profesorat, ajuns la.
adînci bătrînețe, am avut și eu onoarea a-i adresa acum cîțiva ani, 20
februarie 1877, felicitările mele, felicitările întîiului student romîn de
la Universitatea din Berlin" 8), fără a pomeni nimic de influențele su-
ferite ? In schimb, cînd e vorba de ideile sociale și patriotice, M. Ko-
gălniceanu recunoaște, în același discurs, cine îl inițiase în proble-
mele sociale și politice : romancierul Wilibald Alexis și pastorul lonas.
Ce l-ar fi împiedicat pe M. Kogălniceanu să mărturisească influ-
ențele primite de la Ranke, dacă acestea ar fi existat în adevăr, cînd
în problema emancipării țăranilor, care nu l-a preocupat mai puțin ca
studiile istorice, el mărturisește cine l-a făcut atent asupra ei și de
unde a primit sugestiile soluționării ei ? (In paranteză fie spus, cînd
M. Kogălniceanu îl audia pe Ranke, acesta se afla încă la începutul
carierei sale didactice și științifice și abia ulterior și-a cîștigat presti-
giul de care s-a bucurat creînd o școală și devenind ,,marele" și ,,ce
iebrul" Ranke). Și nu e semnificativ faptul că I. Lupaș în comunicarea
sa, al cărei titlu promite atît de mult, dar al cărei conținut oferă atîti
de puțin, nu aduce nici o dovadă în sprijinul influenței ideologice a
lui Leopold von Ranke asupra lui M. Kogălniceanu 8) ?
8) în aceeași comunicare I. Lupaș face și următoarea aserțiune, cu totul falsă :
„Nu vom greși afirmînd că în entuziasmul său juvenil, tînărul student din Moldova,
tocmai sub impresiile culese de la cursurile profesorului Ranke, va fi conceput pro-
iectul de a publica la Berlin, în limba franceză, o sinteză a istoriei romîne (1837)cc. (vd.
extrasul, p. 10). Dacă I. Lupaș ar fi citit Scrisorile lui M. Kogălniceanu, ar fi putut
constata că M. Kogălniceanu concepuse proiectul de a publica o sinteză a istoriei ro-
mîne cu doi ani mai înainte, cînd se afla la Luneville, și, dacă ar fi studiat faptele
mai îndeaproape, ar fi putut stabili că lucrarea fusese tipărită la Berlin, înainte ca M.
Kogălniceanu să fi început a audia cursurile lui Ranke. (Vd. în această privință: M.
Kogălniceanu, Scrisori, 1834—1849, publicate de Petre V. Haneș, București, 1913,
p. 26, 35, 69, 101, 103—104, 167—168. A sa vedea și Andrei Oțetea, op cit,, p. 11).
246
N. BAGDASAR
8
Alți profesori au exercitat infuențe asupra lui M. Kogălniceanu
la Universitatea din Berlin. Unul e Gans, care se impunea tineretului
prin elocința lui plină de avînt și de idei noi, înaintate. Altul e
Friedrich Cari von Savigny, întemeietorul „școalei istorice a dreptu-
lui", ale cărei caracteristici fundamentale sînt după Plehanov : ,,1. o
reacțiune împotriva concepției, răspîndite în secolul al XVIII-lea, că
dreptul este creat de bunul plac al unor anumiți indivizi («legiuito-
rii») ; o încercare de a găsi o explicație științifică a istoriei dreptului
și de a înțelege această istorie ca un proces necesar și, prin urmare,
condus de anumite legi ; 2. o încercare de a explica acest proces,
pornind de la un punct de vedere cu totul idealist : «spiritul națio-
nal», «conștiința națională» este ultima instanță la care apela școala
istorică a dreptului"9).
Dar cînd se tratează problema influențelor ideologice suferite de
M. Kogălniceanu, se ignorează unul din aspectele cele mai intere-
sante ale acestei probleme, fiindcă are loc în cadrul ideologiei bur-
ghezo-democrate a celor două principate. E vorba anume de influen-
țele pe care le-a exercitat N. Bălcescu asupra gînditorului și luptăto-
rului moldovean.
Se știe că N. Bălcescu a colaborat la ,,Propășirea" cu unul
din studiile sale cele mai temeinice : Puterea armată la rornîni. Se știe
de asemenea că în 1846 N. Bălcescu și M. Kogălniceanu se aflau la
Paris, unde au intrat în strînse legături, propunîndu-și să elaboreze
împreună un dicționar biografico-istoric cu titlul : Bărbați însemnați
ai patriei noastre. S-a revelat că în mai multe rînduri, în Dorințele par-
tidei naționale din Moldova, în studiul Ochire istorică asupra sclăviei,
în Discurs la jubileul de 25 de ani al Academiei Romîne, M. Kogălni-
ceanu îl menționează pe N. Bălcescu și, cu o singură excepție, își în-
sușește ideile pe care le citează. Astfel, în Ochire istorică asupra sclă-
viei M. Kogălniceanu adoptă același punct de vedere ca și N. Băl-
cescu asupra împărțirii ,,lăcuitorilor agricoli" din ambele principate
în trei clase: ,,1. Răzeșii, cnezii sau moșnenii, care își păstrează mo-
șiile și libertatea ; 2. Lăturașii, oameni slobozi, oameni domnești, care
aveau nutreai libertatea lor", alcătuindu-se la rîndu-le în trei categorii :
,,din răzășii ce-și vînduseră moșia fără persoana lor ; din coloniști
aduși de bună voiea lor de boieri spre a le lăcui sloboziile, adică sate
lăcuite de oameni slobozi ; din ostașii care ieșeau din slujbă liberi
după ce slujeau în cîteva cete privilegiate" ; și 3. Vecinii sau șerbii,
lipiți pămîntului și pe care stăpînul avea dreptul ,,a-i urmări și a-i
aduce la urma lor, dacă își părăseau satul"10). Ca și N. Bălcescu, M.
Kogălniceanu susține în acest studiu că ceea ce a determinat depose-
darea moșnenilor sau răzășilor, a adîncit procesul de șerbire, a fost :
9) G. V. Plehanov, Contribuții la problema dezvoltării concepției asupra istoriei.
București, 1951, p. 145.
10) M. Kogălniceanu, Ochire istorică asupra sclăviei, introducere la Coliba
lui Moșu Toma de Harriet Beecher Sto w e, trad. de T. Codrescu, Iași, 1853, p. XXX.
Vd. și Radu Dragnea Mihail Kogălniceanu, ed. a II-a, 1926, p. 55.
9
CONCEPȚIA ISTORICĂ A LUI MIHAIL KOGĂLNICEANU
247
interesul moșnenilor sau răzeșilor, care, punîndu-se sub ,,protecția
unui stăpîn puternic", voiau să scape de tirania guvernului și să ob-
țină scutirea de dăjdii, vînzîndu-se pe ei și moșiile lor ; nevoia, fiind-
că nu mai puteau face față îndatoririlor către stat ; și sila sau abuzul
la care au recurs marii proprietari spre a-și extinde moșiile11), iar
după ce le luau pămînturile, le luau și persoanele. Ca și N. Bălcescu,
M. Kogălniceanu este de părere că „șerbirea claselor de jos de către
clasele de sus trase după sine și știrbirea țării". Studiul lui N. Bălcescu,
Despre starea socială a muncitorilor plugari în Principatele Romîne
în diferite timpuri l-a impresionat pe M. Kogălniceanu atît de mult și
a jucat în concepția sa socială un rol atît de mare, încît marele om
politic moldovean nu neglijează să-l amintească după 45 de ani, în
cunoscutul său discurs de la Academia Romînă, Desrobirea țiganilor,
ștergerea privilegiilor boierești, emanciparea țăranilor, în care spu-
ne : ,,In 1846, Nicolae Bălcescu a publicat în ,,Magazinul istoric" lu-
crarea sa asupra stării sociale a muncitorului plugar în statele ro-
mîne, în care fiecare frază este un strigăt la cer în favoarea nenoro-
ciților asupriți. Astăzi încă această lucrare este pledoierul cel mai
elocvent și cel mai veridic în favoarea marii reforme, care abia s-a'
putut săvîrși în 1864. Cuvintele lui Bălcescu în curînd aveau să pună
chestiunea la ordinea zilei. Toate spiritele luminate, toate inimile
fierbinți își însușiră soluțiunea chestiunii ca un țel nobil al activită-
ții vieții lor" 12). Avem aici recunoașterea sinceră a influenței pe care
studiul lui N. Bălcescu a exercitat-o asupra sa personal precum și a ro-
lului pe care acest studiu l-a jucat în secolul trecut în încercările de a
rezolva practic problema agrară.
Nu vrem să stăruim aci asupra acestor lucruri, care au fost rele-
vate și în parte se cunosc. Vrem să atragem atenția asupra altui as-
pect al influenței pe care M. Kogălniceanu a suferit-o din partea lui
N. Bălcescu în problemele sociale, aspect asupra căruia, după cîte știm,
nu s-a atras atenția pînă acum.
In timpul revoluției de la 1848 din Țara Romînească, N. Bălces-
cu publica în ,,Popului suveran" un studiu intitulat Despre împroprie-
tărirea țăranilor. „Din toate chestiunile care s-au discutat de la glo-
rioasele evenimente din 11 iunie încoa, scria el aici, cea mai grea, cea
mai delicată și totodată aceea care a iscat mai multe patimi în țară,
este fără îndoială chestia de a face pe țăran proprietar. De aceea ne
propunem a tracta și noi, a o discuta supt toate fazele sale și a o lă-
muri pe cît ne vor permite puterile noastre intelectuale" 13). Și N. Băl-
cescu scria în continuare : „Orice măsură soțială, ca să fie adevărat
bună, cată să satisfacă din trei puncturi de vedere diferite : cată să
fie națională, cată să fie morală și dreaptă și cată să fie folositoare
tutulor". N. Bălcescu examinează problema împroprietăririi țăranilor
11) Vd. N. Bălcescu, Scrieri sociale, comentate de P. P. Panaitescu, 1947,
p. 105-107.
12) M. Kogălniceanu, Desrobirea țiganilor, ștergerea privilegiilor boierești,
emanciparea țăranilor, 1891, p. 30.
13) N. Bălcescu, Scrieri sociale, comentate de P. P. Panaitescu, 1947, p. 137.
248
N. BAGDASAR
10
din toate aceste „trei puncturi de vedere diferite", pentru a demon-
stra cu irefutabile argumente istorice, economice, sociale și naționale,
necesitatea imperioasă a rezolvării ci.
Exact în aceeași termeni ca și N. Bălcescu pune și M. Kogălni-
ceanu problema împroprietăririi țăranilor în Dorințele partidei națio-
nale. ,,Puterea și fericirea unui stat, spune M. Kogălniceanu în acest
important proiect de reformă, se află în puterea și fericirea mulțimii,
adică a nației. O nație însă care numără numai trei mii de oameni,
înzestrați cu drepturi și averi, singurii adevărați cetățeni nu merită
acest nume" u). După ce relevă că țăranii, care formează populația
țării, ,,sînt desbrăcați de toate drepturile", că nu sînt „decît numai
niște instrumente de muncă în mîinile guvernului, ale proprietarilor
și ale posesorilor de moșii", că sînt „lipiți pământului, pe care de sute
de ani îl lucrează în folosul altora", că însuși Regulamentul Organic,
în loc să-i amelioreze, din contra i-a înrăutățit ,,ticăloasa stare", M.
Kogălniceanu scrie : ,,Omenirea, dreptatea, interesul țării și chiar in-
teresul proprietarilor de moșii, cer. . . neapărat îmbunătățirea radicală
a acestei stări, prin desființarea boerescului și prefacerea țăranilor în
mici proprietari, dîndu-li-se pământurile pe care le-au rodit cu sudo-
rile lor" 15).
Ca și N. Bălcescu, M. Kogălniceanu demonstrează de ce omeni-
rea, adică omenia, dreptatea, interesul țării și interesul proprietarilor
impun în mod necesar ameliorarea radicală a condițiilor de viață ale
țărănimii, împroprietărirea ei. ,,Omenirea, spune el, pentru că nu
este omenesc ca omul să exploateze pe om, ca cei mulți să fie instru-
mente de muncă acelora puțini, și ca un popor întreg să-și jertfească
viața în folosul unora, în contra principiilor evanghelice și ale ade-
văratei libertăți. Dreptatea, pentru că desființînd boierescul și întemeind
proprietatea între locuitorii săteni, ar fi a îndrepta crudele nedrep-
tăți ale veacurilor trecute. . . Interesul țării, pentru că proprietatea
este cel mai puternic instrument de civilizație, și dacă voim serios să
ne civilizăm țara, trebuie să avem mulți proprietari. Numai o țară ce
are mulți proprietari este tare ; căci numai acolo unde este răspîndită
iubirea pămîntului este răspîndită și iubirea de patrie. Astăzi însă
pentru ce țăranul și-ar iubi și și-ar apăra o patrie, unde el n-are nici
un drept, ci numai îndatoriri și sarcini ? Interesul particular al pro-
prietarilor, pentru că pragmatic se poate dovedi că desființarea boie-
rescului, nu numai n-ar împuțina, dar încă în curînd ar spori prețul
pămîntulu'i prin înmulțirea populației și libertatea muncii ; și că, prin
urmare, o falce le-ar da un venit mai mare decît astăzi le aduce două
fălcii ; pentru că este știut, că munca liberă îi mai roditoare decît
munca silită, adică boierescul. .	16).
E clar deci că aceleași argumente pe care le aduce N. Bălcescu :
14) M* Kogălniceanu, Dorințele partidei naționale, 1848, p. 42.
15) M. Kogălniceanu, op, cit,, p. 43.
16) M. Kogălniceanu, op. cit., p. 43—44.
11
CONCEPȚIA ISTORICA A LUI MIHAIL KOGĂLNICEANU
249
interesul național, morala și dreptatea și interesul tuturor, chiar și al
marilor proprietari înșiși, pentru a demonstra necesitatea împroprie-
tăririi, le aduce și M. Kogălniceanu : omenirea, adică moralitatea, și
dreptatea, interesul țării și de asemenea al proprietarilor de moșii.
Uneori aceleași expresii le întîlnim la amîndoi, ca de pildă ,,viață
evanghelică" sau „limbagiu evanghelic" la N. Bălcescu, ,,principii
evanghelice" la M. Kogălniceanu. Identitatea atît de izbitoare a ar-
gumentelor nu poate fi interpretată desigur ca o simplă coincidență.
Este aci vorba fără discuție de o influență a unuia asupra celui-
lalt. Cine a exercitat și a suferit influența ? Răspunsul la această în-
trebare nu este simplu. Și iată de ce. Dorințele partidei naționale apă-
reau la Cernăuți, unde era refugiat M. Kogălniceanu, la jumătatea lui
august 1848, Despre împroprietărirea țăranilor vedea lumina tiparu-
lui în ,,Popului suveran", în mai multe numere consecutive, începînd
cu numărul din 23 septembrie cd aceluiași an. Studiul lui N. Bălcescu
este deci, din punctul de vedere al apariției, ulterior Dorințelor și fap-
tul acesta însuși ar pleda în favoarea ipotezei că prioritatea folosirii
acelorași argumente ar reveni lui M. Kogălniceanu, că prin urmare
N. Bălcescu ar fi suferit influența gînditorului moldovean. Dar împre-
jurarea că Dorințele au apărut la 15 august, că pentru a ajunge, cu
mijloacele de transport de atunci, de la Cernăuți la București, era ne-
voie de timp, faptul apoi că N. Bălcescu era foarte scrupulos în men-
ționarea izvoarelor, indicînd totdeauna sursa ideilor pe care le îm-
prumuta, precum și faptul că studiul său e un studiu temeinic, gîndit,
susținut de stringente argumente logice și bazate pe fapte istorice de
necontestat, și nu unul făcut în grabă, improvizat în cîteva zile, in-
firmă această ipoteză. Se poate deci susține că identitatea argumente-
lor de mai sus se dat'orește influenței exercitate de N. Bălcescu asu-
pra lui M. Kogălniceanu, că ele i-au fost sugerate acestuia din urmă,
fie prin convorbirile pe care cei doi bărbați politici le-au avut în
timpul petrecerii lor împreună la Paris, fie prin citirea studiului sau
a unei schițe a lui, pe care N. Bălcescu i le va fi supus, tot acolo, lui
M. Kogălniceanu.	, .
Mai există însă și alte probe care pledează în favoarea priorită-
ții folosirii acelorași argumente de către N. Bălcescu. Cînd studiul
său apărea în ,,Popului suveran", N. Bălcescu nu se mai afla în țară,
fiind trimis de Locotenența domnească la Constantinopol. El pără-
sise țara la 5 august, deci înainte de a fi apărut Dorințele. Pe de altă
parte, Ion lonescu de la Brad relatează că în 1846, aflîndu-se de paști
la Costache Negri la Mînjina, unde venise și N. Bălcescu, s-a discu-
tat între altele și problema agrară și N. Bălcescu, spune Ion lonescu
de la Brad, ,,m-a făcut să dobîndesc o convincțiune că este de o
neapărată trebuință a se îmbunătăți materialicește și moralicește soar-
ta țăranului nostru, fără a lovi în buna stare materială a boierilor
proprietari" 17). Intîlnirea aceasta a avut loc înainte de plecarea lui
N. Bălcescu la Paris, unde s-a întîlnit cu M. Kogălniceanu, și ea do-
17) Ion lonescu de la Brad, Agricultura romînă de la Brad, 1886, p. 24.
250
N. BAGDASAR
12
vedește nu numai că unul din argumentele de mai sus aparține lui
N. Bălcescu, dar și că gînditorul și omul politic muntean căuta să ob-
țină, pentru concepția sa socială, adeziunea acelor personalități de la.
care spera un concurs eficace pentru realizarea ei. Așa cum a căutat
deci să-1 convingă pe Ion lonescu de la Brad despre necesitatea îm-
proprietăririi țăranilor, va fi căutat fără îndoială să-1 convingă și pe
M. Kogălniceanu, invocînd în sprijinul poziției sale argumentele cele
mai serioase ce puteau fi aduse. In sfîrșit, mai există încă o dovadă
în sprijinul ipotezei noastre și poate cea mai convingătoare. In lu-
crarea sa Question economique, în care reproduce uneori textual fra-
ze din studiul Despre împroprietărirea țăranilor, N. Bălcescu ex-
pune și argumentele pentru exproprierea latifundiilor și împroprietă-
rirea țăranilor, aceleași argumente pe care le găsim în studiul din
,,Popului suveran". De data aceasta el indică și sursele de unde a luat
aceste argumente : Cours d'economie politique al lui P. R o s s i și Cours
d'economie politique al lui H. Storc h, doi economiști cu vederi
înaintate, burghezo-democrate.
Astfel, în urma dovezilor pe care le-am adus, ipoteza noastră după
care N. Bălcescu l-a influențat pe M. Kogălniceanu, încetează de a
mai fi o simplă ipoteză și capătă valoare de adevăr științific.
Trebuie să subliniem totuși că această influență este limitată, că
în vreme ce N. Bălcescu era un revoluționar, sprijinindu-se în reali-
zarea concepției sale sociale și politice pe masele populare, M. Kogăl-
niceanu n-a depășit cadrele democratismului burghez.
M. Kogălniceanu n-a fost numai „cel dintîi istoric critic ce-a năs-
cut neamul romînesc" 18), dar totodată și cel dintîi istoric romîn, care
și-a pus problema caracterului teoretic al istoriei ca știință precum și
problema factorilor determinanți ai evoluției istorice, care nu s-a mul-
țumit deci să stabilească faptele trecute cu care s-a ocupat, să le ex-
plice cauzal, să facă numai operă de istoric, ci a căutat în același timp
să-și dea seama de rostul istoriei ca știință, să desprindă din noianul
fenomenelor istorice sensul devenirii lor, cu alte cuvinte s-a ridicat de
la treapta de istoric la aceea de gînditor asupra istoriei — asupra is-
toriei ca știință, asupra istoriei ca obiect al acestei științe. El își însu-
șește despre istorie vederile curentului romantic, dominant în acea
vreme, care atribuia realității fenomenelor istorice aceeași importanță
ca și fenomenelor naturii, iar noțiunii de istorie ca știință un sens, care
să facă această știință propice de a deveni o armă de luptă socială
și patriotică. „După priveliștea lumii, spunea el de acord cu romanticii,
în Cuvînt pentru deschiderea cursului de istorie națională în Academia
Mihăileană, după minunile naturii, nimică nu este miai interesant, mai
măreț, mai vrednic de luarea noastră aminte decît Istoria" 19) — histo-
ria rerum gestarum. Iar istoria ca știință este, spune el, „după zicerea
18) Vd. D. Onciul, Kogălniceanu, Memoriile secțiunii istorice a Academiei
Romîne, București, 1918, p. 2.
19) M. Kogălniceanu, Cuvînt pentru deschiderea cursului de istorie națio-
nală în Academia Mihăileană^ Propășirea, 1844, p, 292.
13
CONCEPȚIA ISTORICA A LUI MIHAIL KOGĂLNICEANU
251
autorilor celor mai vestiți, adevărata povestire și înfățoșare a întîmplă-
rilor neamului omenesc ; ea este rezultatul vîrstelor și a experienței".
Și în strînsă concordanță cu acest sens, M. Kogălniceanu adaugă : ,,Se
poate, dar, cu drept cuvînt, numi glasul semințiilor ce au fost și icoa-
ne vremii trecute"20).
Dar el nu rămîne la acestă determinare a noțiunii de știință a is-
toriei, ci, făcînd un pas mai departe, numește istoria ca disciplină știin-
țifică, după istoricul rus Karamzin, ,,testamentul lăsat de strămoși stră-
nepoților, ca să slujească de tălmăcire vremii de față și de povățuire
vremii viitoare". Cu alte cuvinte, știința istoriei nu se cade să fie nu-
mai o simplă ,,icoană a vremii trecute", să nareze, așa cutii s-au întîm-
plat, fenomenele istorice, ea nu trebuie înțeleasă ca o disciplină strict
teoretică, urmărind doar să satisfacă dorința de a cunoaște, de dragul
cunoașterii, a istoricului, să-i descopere acestuia ca erudit adevărul
despre faptele trecutului de dragul trecutului și de dragul curiozității
iui științifice. Istoria are de îndeplinit după M. Kogălniceanu un mare,
un dublu rol social: de a explica prezentul și de a desprinde liniile ge-
nerale ale evoluției viitoare a popoarelor și a omenirii, de a ne spune,
nu numai de unde venim, dar și ce sîntem și totodată încotro mergem.
In funcție de ce am fost, ne explicăm ce sîntem, în funcție de ce am
fost și sîntem, putem prevedea ce vom deveni și vom fi. Mai mult decît
atît: știința istoriei pune la îndemîna popoarelor, ,,stărilor", ca și indi-
vizilor, din bogatul ei tezaur de experiențe, învățăminte prețioase, ară-
tîndu-le cum să acționeze, cum să pună capăt ezitărilor și să biruie ig-
noranța, cum să realizeze fapte bune și să ajungă la glorie. Istoria are
deci de îndeplinit un important rol educativ și instructiv. ,,In această
privire atît de importantă, spune M. Kogălniceanu, istoria, după Biblie,
trebuie să fie, și a fost totdeauna, cartea de căpetenie a popoarelor și
a fieștecărui om în deosebi; pentru că fieștecare stare, fieștecare profe-
sie află în ea reguli de purtare, sfat la îndoirile sale, învățătura la ne-
știința sa, îndemn la slavă și faptă bună" 21). Domnitori, legiuitori și
oameni de stat, oșteni și cărturari și chiar simpli cetățeni găsesc în isto-
rie indicații și norme pentru problemele ce le au de rezolvat, citesc în
ea sentințe nepărtinitoare, preamărirea cîrmuitorilor drepți și buni și
condamnarea celor răi, cauzele măririi și decăderii statelor, ce guverne
și ce legi au contribuit la progresul civilizației și culturii sau au deter-
minat regresul lor, principiile statornice și valabile ale strategiei, propă-
șirea spiritului omenesc sau rătăcirile lui, descoperirile nemuritoare ale
geniului, cauzele ignoranței și ale superstiției, mîngîieri în nenorocire,
prilej de călire a caracterului și întărire a virtuților cetățenești.
Infățișîndu-ne, ca într-o vastă panoramă, împărății de mult apuse,
lupte și revoluții, evenimente tragice și fericite, zugrăvind pe strămoși
în culori vii și așa cum au fost, ,,cu toate virtuțile, cu toate patimile,
cu toate năravurile lor", istoria ,,ne leagă cu veciea, puind în comuni-
20) M. Kogălniceanu, id. ibid.
21) M. Kogălniceanu, id. ibid.
252
N. BAGDASAR
14
cație sămînțiile trecute cu noi, și iarăși și pe noi cu sămînțiile viitoare,
cărora are să se trădee povestirea faptelor noastre" 22).
Cultivate și constituind obiect de studiu încă din antichitate, totuși
studiile istorice nu s-au bucurat în decursul timpului de importanța ce
li se acordă în zilele noastre. Căci pe cînd în antichitate studiile istori-
ce erau cititje numai de oamenii politici, de oșteni și de filozofi, astăzi
ele sînt citite de toate ,,stările", chiar și de cele mai de jos, de țărani.
,,In Franția, spune M. Kogălniceanu, țăranul, sara, la colțul focului, ca
să se odihnească de trudele zilei, cetește mărețele reforme ale Consti-
tuantei și strălucitele biruințe ale lui Napoleon. In Prusia de cîte ori nu
mi s-a întîmplat să văd, în vremea popasului, pe muncitorul de pămînt
cetind, la umbra unui copaciu, faptele marelui Friederic !" 23). Aceasta,
nu numai din cauza scumpetei manuscriselor în antichitate și a binefa-
cerilor tiparului în timpurile moderne, ci înainte de toate din cauză că
„astăzi fieștecare cetățean are drit și îndatorire de a se ocupa cu tre-
bile statului, că fieștecare dorește a ști care sînt și cum se păzesc drep-
turile naționale, cîștigate de cătră strămoși" — și singură istoria este
în măsură a-1 lămuri asupra acestor lucruri. Dezvoltarea conștiinței de
om și de cetățean face astăzi așadar mai necesară și mai utilă știința
istoriei.
Dar dacă istoria omenirii este atît de instructivă și de educativă,
cu atît mai utilă este, din acest punct de vedere, istoria patriei. Căci
„omul, totdeauna, înainte de neam și-a iubit familia, înainte de lume
și-a iubit neamul și partea de pămînt, fie mare, fie mică, în care părin-
ții săi au trăit și s-au îngropat, în care el s-a născut, a petrecut dulcii
ani ai copilăriei ce nu se mai întorc, a simțit cea întăi bucurie și cea
întăi durere de bărbat. Acest sentiment sfînt, nu cunosc încă nici un'
neam, nici o seminție, cît de brută, cît de sălbatecă, care să nu-1 aibă"24).
Fragmentul patetic, vibrînd de un înalt patriotism, din Cuvint pen-
tru deschiderea cursului de istorie națională in Academia Mihăileană,
era poate mai apt decît celelalte argumente să convingă pe elevii săi
despre utilitatea istoriei naționale și să le trezească dragostea de tre-
cutul țării lor, să le insufle mîndrie patriotică și să le stimuleze încrede-
rea în viitorul poporului romîn. Istoria națională, spunea M. Kogălnicea-
nu sub influența lui Karamzin, în fraze și accente de o captivantă eloc-
vență, ,,ne arată întîmplările, faptele strămoșilor noștri, care prin moș-
tenire sînt și a noastre. Inima mi se bate cînd aud rostind numele lui
Alexandru cel Bun, lui Ștefan cel Mare, lui Mihai Viteazul;.dar, domni-
lor mei, și nu mă rușinez a vă zice că acești bărbați, pentru mine, sînt
mai mult decît Alexandru cel Mare, decît Anibal, decît Cezar ; aceștia
sînt eroii lumii, în'loc că cei dintâi sînt eroii patriei mele. Pentru mine
bătălia de la Războieni are mai mare interes decît lupt|a de la Termo-
pile, și izbînzile de la Racova și de la Călugăreni îmi par mai strălucite
decît acelea de la Maraton și Salamina, pentru că sînt cîștigate de cătră
22) M. Kogălniceanu, op. cit., p. 293.
23) M. Kogălniceanu, id. ibid.
24) M. Kogălniceanu, op. cit., p. 294.
15
CONCEPȚIA ISTORICA A LUI MIHAIL KOGĂLNICEANU
253
romîni ! Chiar locurile patriei mele îmi par mai plăcute, mai frumoase
decît locurile cele mai clasice. Suceava și Tîrgoviște sînt pentru mine
mai mult decît Sparta și Atena; Baia, un sat ca toate satele pentru
străin, pentru romîn are mai mult preț decît Corintul, pentru că în Baia
avanul rigă a Ungariei, Matei Corvinul, viteazul vitejilor, craiul crai-
lor, cum îi zicea Sixt al IV-lea, rănit de sabia moldovană, fu pus pe
fugă, și a uitat drumul patriei noastre" 25).
îndeosebi în vremuri de mari primejdii, de adînci frămîntări poli-
tice, cunoașterea trecutului poporului este aptă să întărească speran-
țele, să insufle curaj, să redea credința în viitorul lui. ,,Intr-o epocă ca
a noastră, spune el, plină de toate decepțiile, în care spiritele atît de
mult lucrează și inimile atît de mult simțesc nevoile unei credințe, ce
hrană putem să avem mai îndestulătoare pentru nerăbdările și îndoie-
lile noastre decît cultul țării noastre ? Cetindu-i istoria, am avea mai
multă ispită prin trecut, ne-am prețui mai mult prezintele, și am spera
mai m’ult de la viitor; căci analele ne-ar arăta vederat că providența
niciodată nu ne-au lipsit, și că părinții noștri, deși au avut greutăți și
piedici pe care noi nu le vom întîlni, ei niciodinioară n-au desnădăj-
duit de dînșii și de țara lor" 26).
Istoria patriei mai are după M. Kogălniceanu și o altă utilitate, a-
ceea de a ne apăra drepturile ca nație, drepturi contestate adesea de
străini. Căci, spune el, „începutul nostru ni s-a tăgăduit, numele ni s-a
prefăcut, driturile ni s-au călcat în picioare, numai pentru că n-am avut
conștiința naționalității noastre, numai pentru că n-am avut pe ce să ne
întemeiem și să ne apărăm dreptățile"27). Dezvoltîndu-ne conștiința
naționalității noastre, prin aceea că ne expune originile, ne descrie și
ne explică evoluția trecută, iar prin aceasta însăși ce sîntem, ,,și, ca
regulă de trei, ne descoperă și numărul necunoscut, ce avem să fim",
istoria națională contribuie astfel la păstrarea naționalității.
Descoperirea și dovedirea adevărului asupra faptelor trecute, aces-
ta este după M. Kogălniceanu caracterul principal al istoriei. Ca istoric,
el repudiază minciuna, dezaprobă sentimentul de ură față de alte po-
poare, condamnă răul, dar e de părere că sentimentul patriotic, ,,o mică
plecare către nația mea", care plecare să nu meargă însă pînă la dena-
turarea faptelor sau pînă la justificarea a ceea ce este blamabil, poate
însoți expunerea, fără a-i dăuna din punct de vedere științific. El împăr-
tășește în această privință părerea lui Karamzin că istoricul, animat de
iubirea de patrie, imprimă expunerii sale căldură, energie și încîntare,
făcînd-o astfel atrăgătoare. Călăuzit de sentimentul măsurii și al mo-
destiei, M. Kogălniceanu se ridică împotriva romanomaniei, a teoriei
care, susținînd că ne tragem din romani — sîntem roimiani și deci ,,cel
dintâi popor din lume" — ajunge la afirmația ridicolă, făcută de Aris-
tia, că sutașul roman, care a străpuns coasta lui Isus, era romîn. Roma-
nomania este menită să provoace rîsul străinilor, căci nu numai origi-
25) M. Kogălniceanu, id. ibid.
26) M. Kogălniceanu, op. cit., p. 295.
27. M. Kogălniceanu, op. cit., p. 300.
254
N. BAGDASAR
16
nea etnică prezintă importanță, ci și ceea ce reprezentăm noi astăzi ; ori-
ginea nobilă e relevantă numai în măsura în care ne dovedim vrednici
de ea. ,,Să ne scoborîm din Ercul, spune M. Kogălniceanu, dacă vom
fi mișei, lumea tot de mișei ne va ținea; și, dimpotrivă, dacă, izgonind
demoralizația și neunirea obștească care ne darmă spre pieire, ne vom
sili cu un pas mad sigur a ne îndrepta pe calea frăției, a patriotismu-
lui, a unei civilizații sănătoase $i nu superficiale, cum o avem, atunci
vom fi respectați de Europa, chiar dacă ne-alrn trage din Gengis-
Han" 28). ,,...Că legile, că obiceiurile, că începutul nostru se trag din
romani, istoria de mult a dovedit aceste adevăruri; dar, încă odată vă
mai spun, sînt departe de a măguli o manie ridicolă, vorbindu-vă de
faptele romanilor, ca și cînd ar fi ale noastre; ci voi face ceva mai folosi-
tor: mă voi sili a vă îndemna, ca, dacă vroiți să fiți cuinoscuți de ade-
vărați fii a romanilor, apoi să faceți și D-voastră ceva care să se poată
sămălui cu isprăvile poporului de lume domnitor" 29).
Cu o largă comprehensiune politică și cu o perspectivă clară a vii-
torului, M. Kogălniceanu privește ca patria sa, nu numai Moldova, ci
și Țara Romînească și Ardealul. In afară de acest important pas înainte,
pe care-1 face M. Kogălniceanu, determinînd ca sferă a noțiunii de o-
biect al istoriei naționale evoluția întregului popor, el face un alt pas
înainte, mai important încă, atunci cînd determină conținutul acestei
noțiuni. El consideră ca o eroare fundamentală faptul că, în operele lor,
istoricii se ocupă de viețile domnitorilor, fără a pomeni „nimică de po-
por, izvorul a tuturor mișcărilor și isprăvelor, și fără care stăpînitorii
n-ar.fi nimică". ,,Mă voi sili, spune el, să mă feresc de această greșeală
de căpetenie ; ci, pe lîngă istoria politică a țerilor, atît cît voi fi ajutat
de documenturile și tradițiile vechi, voi căuta a vă da și o idee lămuri-
tă asupra stării sociale și morale, asupra obiceiurilor, prejudețelor, cul-
turii, negoțului și literaturii vechilor romîni. Departe de a mă pune ca
ocărîtorul vremii trecute, îmi voi face o deosebită datorie să vă înfățo-
șez acea vechie întocmire guvernamentală, acea adunare de pravili fun-
damentale, cunoscute sub numele de obiceiul pământului, sub care pa-
tria noastră s-a păstrat mai multe veacuri tare și puternică" 30).
Inițiativa aceasta, de a aduce o modificare fundamentală conținutu-
lui noțiunii de istorie națională, concepută pînă atunci numai ca istorie
politică, în sensul expunerii de vieți ale domnitorilor, de rivalități la
domnie, de războaie, de intrigi, viclenii și dușmănii împinse pînă la ex-
terminarea adversarilor în sînul boierimii, într-un cuvînt a vîrfurilor
clasei dominante, de a integra în conținutul noțiunii de istorie naționa-
lă zugrăvirea moravurilor, obiceiurilor, datinelor, a ,,vieții religioase
și private", a caracterului legislației, a naturii instituțiilor, a tranzacții-
lor comerciale, a poporului însuși, o exprimă M. Kogălniceanu pentru
prima oară în prefața lucrării sale Histoire de la Dacie, des Valaques
transdanubiens et de la Valachie, apărută la Berlin în 1837. El își expri-
28) M. Kogălniceanu, op. cit.s p. 300.
29) M. Kogălniceanu, id. ibid.
30) M. Kogălniceanu, id. ibid.
17
CONCEPȚIA ISTORICĂ A LUI MIHAIL KOGĂLNICEANU
255
mă surprinderea și mirarea că în istoria Valahiei și a Moldovei toate
cronidile și toate memoriile, cu excepția Descrierii Moldovei a lui D.
Cantemir, „nu tratează decît despre viața domnitorilor; boierii, cle-
rul, poporul, nu sînt nimic, domnitorul este totul; și totuși tocmai con-
trariul trebuie să aibă loc". O asemenea atitudine poate să fie îndreptă-
țită după el ,,într-o monarhie hereditară, unde adesea statul este rege-
le, unde toate acțiunile se fac în numele lui, unde totul dispare în fața
lui", ,,dar în Valahia și Moldova, unde domnia nu este hereditară, unde
domnitorul nu este nimic fără boieri, unde fiecare alegere prezintă nu-
meroase dezbateri, noi combatanți și noi rivali, istoria ar trebui să tra-
teze mai mult despre popor decît despre domnitori". Și adaugă el mai
departe: „Pînă în secolul al șeaptesprezecilea, se înțelegea prin poporul
valah domnitorul, clerul și boierimea; ceea ce înțelegem noi astăzi prin
popor, adevărata forță a statului, era atunci iobag...". El o și aplică
în această operă, dar numai în parte. Căci între intenție și realizare,
între plan și executare, se interpunea lipsa de documnte, pe care inteli-
gența, oricît de sclipitoare și perspicace, a istoricului, n-o poate suplini,
lipsă care și astăzi, după un veac și mai bine, se face încă real simțită
în această privință, cu toată munca depusă între timp în strîngerea și
publicarea de asetaenea izvoare istorice, muncă al cărei inițiator este
Kogălniceanu însuși (vd. Prefața la Arhiva Romînească).
Ideea lui M. Kogălniceanu de a nu restrînge obiectul cercetărilor
istorice la clasele exploatatoare și la vîrfurile lor, ci de a-1 extinde, în-
globînd în el și clasele exploatate, deși programatică și numai în parte
realizată, constituie fără îndoială un aspect progresit al concepției sale
istorice.
M. Kogălniceanu n-a demonstrat însă numai teoretic caracterul
pragmatic al istoriei ca știință, ci și practic, făcînd uz de cunoștințele
sale istorice în rezolvarea problemelor sociale și politice care i
se puneau în calitate de om politic militant, ca deputat sau mi-
nistru. E suficient să menționez în acest sens discursul său îm-
bunătățirea soartei țăranilor, ținut în Camera Deputaților la 25
mai 1862, discurs în care erudiția sa istorică merge mînă în mînă cu
Ionica de fier a argumentației, în care întinsele sale cunoștințe istorice
sînt puse minunat în slujba cauzei care-i stătea la inimă : emanciparea,
țăranilor. Acest discurs este un studiu istoric în aceeași măsură în care
este o captivantă pledoarie politică.
Ca reprezentant proeminent al clasei și epocii sale, nu e de mirare
că M. Kogălniceanu adoptă în problema sensului evoluției istorice o
atitudine idealistă. El vorbește de solia pe care dumnezeu ar fi încredin-
țat-o poporului romîn, de răspunderea pe care ar avea-o ca națiune fată1
ță de marele judecător, de protecția pe care providența ar fi manifes-
tat-o în momentele lui cele mai grele poporului nostru, de misiunea ce
i s-ar fi dat la Dunărea de jos. Dumnezeu, mare judecător, provi-
dență, solie, misiune, sînt noțiuni cu semnificație idealistă : ele exprimă
o putere supranaturală, care intervine misterios în desfășurarea natura-
lă a evoluției istorice. M. Kogălniceanu nu stăruie asupra acestor noți-
uni, nu încearcă să le determine mai îndeaproape sensul, după cum nu
256	N- BAGDASAR	18
stăruie nici asupra miracolului însuși al intervenției transcendente. Ast-
fel, în expunerea sensului evoluției istorice, el părăsește domeniul fap-
telor pozitive, concrete, date, pentru a le explica cu ajutorul unor no-
țiuni vagi și nebuloase, el părăsește lanțul cauzalității naturale obiec-
tiv, pentru a le explica idealist cu ajutorul unor noțiuni imaginare și
enigmatice. Aceste noțiuni sînt acelea care, în primul rînd, au împiedi-
cat pe istoricii burghezi să imprime istoriei stringența de care avea ne-
voie ca știință, stringență pe care n-a dobîndit-o decît după ce materia-
lismul dialectic le-a înlăturat și a explicat ,,activitatea omului social
prin nevoile sale, prin mijloacele și prin metodele de satisfacere a aces-
tor" nevoi31).
Poziția sa idealistă în această privință este însă corectată printr-o
tendință progresistă: asistența pe care cerul, dumnezeu, providența, o
acordă popoarelor, nu le dispensează pe acestea de a lupta, spre a se
menține, de a se strădui, spre a-și îndeplini misiunea sau solia. Asistenta
divină nu scutește de activitate, intervenția supranaturală se sprijină
pe bărbăția, vrednicia și patriotismul, nu pe pasivitatea și indolența
popoarelor. Cu alte cuvinte, ideile sale idealiste nu-1 determină pe M.
Kogălniceanu să adopte în istorie o atitudine de resemnare fatalistă,
să devină adeptul credinței unor ideologii orientale că, orice ar face,
popoarele ca și indivizii nu se pot sustrage unui destin orb, implaca-
bil și inflexibil, că trebuie să stea deci ,,cu brațele încrucișate, crezînd
că totul este pierdut" 32).
M. Kogălniceanu apreciază sensul și roadele revoluției franceze.
,,Marea revoluție franceză, spune el, zice popoarelor ca și Christ lui
Lazăr, sculați-vă / Numele lui Napoleon, ca în toată lumea, străbate și
la Dunărea de Jos ! Simțămîntul național renaște''33). M. Kogălniceanu
aprecieză și mișcarea lui Tudor, scoțîndu-i pregnant în relief rolul po-
litic — social și național. ,,Tudor Vladimirescu, spune el, revendică
drepturile nu numai ale țării, dară și ale clasei desmoștenite. El ia ar-
ma nu numai în contra fanarioților, dară și în contra boierilor, sau a
despoietorilor norodului, spre a întrebuința propriile sale cuvinte. Re-
voluțiunea sa națională, și totodată socială, este sîmburele nu numai
al revoluțiunei din 1848, dară și al actului de emancipațiune din 2 mai
1864. Fanarioții se izgonesc din domnia Moldovei și a Țărei Romî-
nești" 34).
Și totuși M. Kogălniceanu este în principiu împotriva revoluției ca
mijloc de luptă socială și națională, împotriva forței și violenței ca
arme pentru revendicări sociale și naționale. Rîndurile următoare din
,,Prefața la a doua edițiune" a Cronicelor Romîniei sînt edificatoare în
această privință: ,,Nădăjduiesc că prin publicarea cronicelor Moldaviei
contribuind la dezvoltarea patriotismului, voi contribui totodată și la
31) G. V. Plehanov, Despre concepția materialistă a istoriei, 1945 p. 19.
32) M. Kogălniceanu, Cronicele Romîniei sau Letopisețele Moldaviei și Va-
lahiei, a doua edițiune, t. I, București, 1872, Prefața la edițiunea a doua, p. VL
33) M. Kogălniceanu, op. cit., p. VI—VII.
34) M. Kogălniceanu, op, cit., p. VII.
19
CONCEPȚIA ISTORICĂ A LUI MIHAIL KOGĂLNICEANU
257
părăsirea utopiilor care pre mulți au înșelat pînă acum, făcîndu-i a cre-
de că triumful naționalității stă în măsuri silnice, cînd aceste, am de-
plină convincție, nu pot decît a o perde, sau cel puțin a o compromite.
Țara noastră nu prin grabnice și sgomotoase schimbări se poate ră-
dica" 35). ,,Singurele elemente de regenerație pentru noi" sînt după el
reformele graduale, răspîndirea instrucției publice, ,,egala îndrituire a
tuturor claselor națiunii", îmbunătățirea moravurilor în familie, legi
drepte, ,,respectarea puterii ocîrmuitoare" ca organ al unor astfel de
legi. Ca reprezentant al ideologiei burghezo-liberale el afirmă: ,,Orice
schimbare silnică, orice prefacere năprasnică nu poate să ne fie decît
fatale. Cînd revoluțiile încep, civilizația încetează; războiul niciodată
n-au făcut decît a mistui rodurile sămănate în timpul păcei" 3G). M. Ko-
gălniceanu regretă apoi că oamenii politici ai generației sale, care au
provocat detronarea lui Cuza, ,,n-au avut destulă răbdare și bărbăție,
spre a se lupta, pe calea legală, pentru vindecarea greșelilor și înlătu-
rarea abuzurilor! Și astfel se făcu 11 fevruarie 1866 !" 37) Iar în 1848,
referindu-se la problema boierescului și împroprietărirea țăranilor, M.
Kogălniceanu scria în Dorințele' partidei naționale: ,,Căci nimeni din
acei ce voesc binele țării, nu ignorează că timpul face necontenit mai
grele de hotărît chestiile ce sînt deapururea prelungite pe altă dată.
Pașnica dar hotărîre a chestiei apropriației țăranilor, astăzi încă ușoa-
ră, într-un an va fi mai grea, și în doi va fi cu neputință. Ea astăzi a-
tîrnă încă de la noi; să luăm dar seama ca în curînd să nu se hotăras-
că fără de noi și cu vărsare de pîraie de sînge..."38). Cu satisfacție:
relevă el în sfîrșit că importantul act al emancipării țăranilor din 1864
s-a făcut fără vărsare de sînge și fără zdruncinarea economică a pro-
prietarilor latifundiari. ,,Marea chestiune socială, spune el, care pretu-
tindeni a costat sacrificii materiale colosale, ruina de clase întregi și
șiroaie de sînge, în Romînia se desleagă fără picături de sînge, fără
ruina nimănui; ba chiar din contra, de la .al doilea an, producțiunea a-
gricolă se îndoește, și bonurile rurale salvă averea a. sute de proprie-
tari îndatorați " 39).
Dacă la acesta, frază din urmă adăugăm pe aceea, în care M. Ko-
gălniceanu menționează cu aceeași satisfacție comportarea deputaților
țărani din Comisia de la Focșani, instituită de Convenția de la Paris :
,,Un singur cuvînt n-a fost, rostit [de deputății țărani], propuind luarea
pămînturilor lucrate de țărani fără o deplină despăgubire", avem scoa-
să pregnant în relief atitudinea burghezo-liberală a lui M. Kogălni-
ceanu față de problema, agrară, care prin reforma din 1864 n-a fost so-
luționată în întregime.
Deși făcînd parte din generația de la 48, M. Kogălniceanu n-a fost
un revoluționar. El preconizează lupta ,,pe calea legală, pentru vinde-
carea greșelilor și înlăturarea abuzurilor" și se bucura că bonurile ru-
35) M. Kogălniceanu, op. cit., p. XXVII.
36) M. Kogălniceanu, id. ibid.
37) M. Kogălniceanu, op. cit., p. XI.
38) M. Kogălniceanu, op. cit., p. XXVIII.
39) M. Kogălniceanu, op. cit., p. X.
Academie Filologie - 4
258
N. BAGDASAR
20
rale au salvat averea a sute de moșieri îndatorați. Dacă el nu parti-
cipă la mișcarea revoluționară din Moldova în 1848, dacă el nu e pre-
zent la adunarea de la Hotel Petersburg, aceasta se datorește, după
cum credem noi, convingerilor sale politice burghezo-liberale. După
el, ,,revoluția" în Moldova începuse încă de la 1840, cu acea încer-
care a generației sale de a schimba moravurile țării, de a răspîndi in-
strucția, de a revendica ,,egala îndrituire a tuturor claselor na-
țiunii", de a ridica nivelul cultural. Din principii politice el n-a spri-
jinit mișcarea revoluționară din Moldova.
Deși, trebuie să subliniem, el n-a rămas consecvent în această ati-
tudine principială. Ca prim-ministru el n-a ezitat să dea citire, la 2
mai 1864, mesajului lui Cuza, prin care Adunarea, legal aleasă, era
dizolvată, colaborînd astfel activ la lovitura de stat, și să prezideze ți-
nerea plebiscitului de la 21 mai al aceluiași an. Lovitura de stat, care
exprima manifest contradicțiile de interese din sînul clasei dominante
și era întreprinsă de burghezie și de boierimea animată de idei bur-
gheze progresiste, reprezenta fără îndoială, din punctul de vedere bur-
ghez, o acțiune ilegală, îndreptată împotriva ,,neîmpăcatei opoziții",
cum o calificase Cuza în proclamația sa, pe care o făceau moșierii din
Adunare rezolvării problemei agrare. Dacă lovitura de stat s-a produs
fără violență, fără vărsare de sînge, a fost numai din cauza lașității
clasei boierești. Ea implica însă fără doar și poate riscul unei reac-
țiuni prin forță din partea marilor proprietari feudali, amenințați grav
în privilegiile lor de clasă, și M. Kogălniceanu și-a asumat cu bărbă-
ție și curaj acest risc.
O atitudine contradictorie întîlnim la M. Kogălniceanu cu privire
ia rolul pe care-1 joacă războiul în evoluția socială, în civilizația po-
poarelor și a omenirii. ,,Războiul, spune el, cum am văzut mai sus, ni-
diodată n-au făcut decît a mistui rodurile semănate în timpul păcei".
El adoptă prin aceasta o atitudine progresistă, condamnînd războiul
și apreciind avantajele păcii, care oferă oamenilor condițiile de a-și
consacra munca unor opere constructive. Dar în articolul Despre ci-
vilizație, publicat în 1845 în „Almanach pentru învățătură și petre-
cere", dedi numai cu cîțiva ani mai înainte, el avea alte păreri, scri-
ind : ,,. . .Războiul între popoare a fost unul din cele mai puternice
elemente ale civilizației. Un popor, ale cărui cunoștințe științifice sînt
mai dezvoltate, aduce prin izbîndă rodurile lucrărilor sale unui popor
mai puțin înaintat. Cu domnirea sa îi impune o bună stare materială
pe care nu o cunoștea mai înainte sau desfătări intelectuale, la care
altminteri multă vreme ar fi rămas străin. In acest chip Alexandru
trăda răsăritului emancipația intelectuală și pregăti imperiul Seleuci-
zilor și școala Alexandriei. Mai ales încă războiul pregătește civili-
zația poporului biruitor, care atunci se face tributarul ideilor științi-
fice ale biruitului. Așa Grecia ocîrmuia Roma prin învățații și artiștii
săi, în vreme cînd Roma domina în Grecia prin proconsulii săi"40).
40) M. Kogălniceanu, Despre civilizație^ în Almanach pentru învățătură
și petrecere, 1845, p. 20.
21	CONCEPȚIA ISTORICĂ A LUI MIHAIL KOGĂLNICEANU	259
Aici M. Kogălniceanu nu condamnă, ci justifică războiul, nu războiul
de apărare și dezrobire, ci războiul prin care stăpîniri mari și puter-
nice subjugă popoare mici și urai slabe!
M. Kogălniceanu și-a pus și problema evoluției societății, proble-
ma factorilor care determină această evoluție, care o fac să se dez-
volte sau să stagneze, într-un cuvînt problema civilizației ei și modul
cum o rezolvă concordă cu spiritul concepției sale istorice și sociale,
fără a reuși însă să stabilească adevăratele ei cauze. Afirmînd, spune
el, că dezvoltarea societății este în funcție de dezvoltarea ideilor so-
ciale, că ideile sociale determină dezvoltarea societății, nu facem un
pas teoretic înainte, nu dăm un răspuns exhaustiv la întrebarea: ce este
dezvoltarea societății ? Căci în acest caz s-ar ridica o altă întrebare :
*dar dezvoltarea ideilor sociale ce este, care sînt factorii ce o deter-
mină ? Numai prin răspunsul la această întrebare din urmă am avea
așadar și răspunsul la întrebarea dintîi.
Ideile sociale sînt determinate, după M. Kogălniceanu, de două
categorii de factori : pe de o parte de factorii științifici, cum îi nu-
mește el, ,,care cuprind izbînzile artei, ale științei și ale industriei",
iar pe de altă parte de „factorii politici, ce cuprind împreunul rela-
țiilor oamenilor între ei, ale individului cu societatea, ale societății cu
individul"41). Cei dintîi, adică factorii științifici, sînt produsul fericit
al luptei pe care omul o duce continuu în contra naturii din afară.
Căci, spune M. Kogălniceanu, „fiecare ispravă a științei, a artei sau a
industriei este o izbîndă asupra materiei, pe care omul o supune tre-
buințelor și slavei sale". Cei din urmă, adică factorii politici, sînt pro-
dusul luptei omului contra omului, sînt izbînzi, „fie ale împilatoru-
lui asupra împilatului, fie ale împilatului asupra împilatorului". Cînd,
{în această luptă, cel mai tare repurtează victoria asupra celui mai
slab, avem robirea, deci înapoierea, .cînd, dimpotrivă, cel mai slab re-
purtează victoria asupra celui mai tare, avem dezvoltarea, deci pro-
gresul, civilizația.
De la întemeierea societății și pînă astăzi, de-a lungul tuturor
veacurilor, omul a fost silit să lupte pe două fronturi : împotriva na-
turii din afară și împotriva ființei asemenea lui, împotriva omului. Cu
fiecare triumf dobîndit de el în lupta lui contra naturii din afară, omul
a adăugat ceva la însăși libertatea lui : fiecare triumf a constituit o
dezrobire, o emancipare. „Cînd omul, alungat gol pe pămînt în mijlo-
cul cumplitelor elemente, a trebuit să se deprindă a se îmbrăca, a-și
face un lăcaș, a se hrăni, îndestularea fiecăruia din aceste nevoi ma-
teriale nu l-a mîntuit de un dușman, nu i-a sporit puterea ? Cînd, sfî-
șiind sînul pămîntului, i-a încredințat comorile agriculturii, poruncin-
du-i să se însuteze, nu s-a dezrobit el de frica viitorului ? Cînd, dînd
undelor un slab vas, a orînduit vînturilor să-i umfle vălurile și să-1
împingă spre țărmuri depărtate, nu s-a pus el prin aceasta mai sus
de depărtare și nu a mai nimicnicit spațiul ?, Cînd, însemnînd gîndu-
41) M. Kogălniceanu, op. cit., Almanach pentru învățătură și petrecere,
1845, p. 18.
260
N. BAGDASAR
22
rile sale în caractere neșterse, a zis tipografiei să i le veșnicească
pentru urmașii săi, nu s-a mîntuit el prin aceasta de frica de a fi ui-
tat ? In sfîrșit, cînd, nădușind aburul pînă ce i-a dat o putere nesoco-
tită, el a poruncit acestei puteri să-1 poarte pe aripile sale, n-a scutu-'
rat el prin aceasta lanțurile timpului''42). Și M. Kogălniceanu afirmă
de pe o poziție progresistă : ,,Toată arta, toată știința, toată industria
este o emancipație, adică o dezrobire. Toată izbînda asupra naturii
se întoarce în folosul slobozeniei omenești, adăogînd la bunăstarea
omului" 43).
Dar în lupta omului contra omului rezultatul a fost, de la început,
,,robirea celor mai slabi", împilarea celor biruiți. Războaiele între po-
poare au contribuit, după părerea lui M. Kogălniceanu de mai sus, la
difuzarea binefacerilor pe care omul le dobîndise în lupta lui contra
naturii. Răspîndirea, prin războaie, a descoperirilor științifice, a crea-
țiilor artistice și a invențiilor tehnice, reprezintă după el o emanci-
pare, și anume o emancipare intelectuală, dar această emancipare nu
este în măsură să satisfacă nevoile popoarelor, care țin să se emanci-
peze, nu numai intelectual, ci și politic. împilații se ridică împotriva
împilării și noi lupte încep, încununate în cele din urmă de cîștigarea
drepturilor lor. Astfel, oricît de mari progrese științifice, artistice și
tehnice ar realiza un popor, el nu se poate numi civilizat, atîta vreme
cît la aceste progrese nu se adaugă progresele politice, atîta vreme
cît oamenii nu se bucură de plenitudinea drepturilor lor cetățenești.
,,Se poate deci încredința cu toată siguranța, spune M. Kogălniceanu,
că ideea de civilizație, care domnește pe toate celelalte, este ideea,
care cheamă pe toți oamenii să vie să ia loc la marea obștime socială,
cu alte cuvinte ideea că toți trebuie să fie deopotrivă"44), gînditorul
nostru avînd aici în vedere ideea burgheză de egalitate politică și
juridică.
Relevînd just rezultatele pozitive obținute de om în lupta lui con-
tra naturii și remarcînd tot atît de just nedreptățile sociale din sînul
orînduirilor bazate pe clase antagoniste, M. Kogălniceanu n-a reușit
totuși, cum ușor se poate observa, să dea un răspuns just la întreba-
rea pe care și-o pusese : care sînt factorii determinanți ai dezvoltării
ideilor sociale ? Mai precis spus, el n-a sezisat că dezvoltarea ideilor
sociale este determinată de contradicția dintre forțele de producție și
relațiile de producție.
Unii scriitori și gînditori, care după M. Kogălniceanu ignoră ade-
văratul conținut al noțiunii de civilizație și nu remarcă decît aspec-
tele morbide ale civilizației, luxul și viciile luxului, o condamnă, afir-
mînd că statele ar pieri prin exces de civilizație. M. Kogălniceanu
combate această erezie. Nota fundamentală a noțiunii de civilizație
este după el, cum am văzut, aceea de dreptate și ,,niciodată, spune el,
42) M. Kogălniceanu, op. cit., Almanach pentru învățătură și petrecere,
1845, p. 19.
43) M. Kogălniceanu, op. cit., p. 20.
44) M. Kogălniceanu, op. cit., p. 21.
23
CONCEPȚIA ISTORICĂ A LUI MIHAIL KOGĂLNICEANU
261
un stat n-a pierit prin prisos de dreptate. Pururea, dimpotrivă, căde-
rea imperiilor a fost precedată de vreo mare nedreptate../'45).
Ideologia lui M. Kogălniceanu prezintă desigur contradicții, după
cum activitatea sa politică prezintă inconsecvențe. Materialismul dia-
lectic și materialismul istoric ne învață însă cum să ne explicăm atît
pe unele cît și pe altele. Ideologia unei epoci ca și ideologia unei
personalități reflectă antagonismele dintre clasele societății, oglindesc
contradicțiile dintre forțele de producție și relațiile de producție. In
formația socială căreia aparținea M. Kogălniceanu forțele de producție
nu erau atît de puternice, încît să determine noi relații de producție
și de aceea elementele progresiste ale epocii, printre care se număra
și M. Kogălniceanu1, n-au putut sezisa, în întrgimea lor, sarcinile ce
le incumbau. Condițiile concrete istorice în care a trăit M. Kogălni-
ceanu precum și situația sa socială au fixat vederilor sale ideologice
limite, care l-au împiedicat să distingă cu claritate, în conținutul in-
tern contradictoriu al procesului de evoluție socială, latura pozitivă
de cea negativă, ceea ce era progresist și merita să fie sprijinit, de
ceea ce era reacționar și trebuia să fie combătut. Aceste scăderi nu
adumbresc însă valoroasele sale merite de gînditor progresist. Ca fi-
lozof al istoriei, el determină știința istoriei ca pe o disciplină menită
să joace un important rol educativo-instructiv ; el consideră ca obiect
principal al studiilor istorice poporul în calitatea lui de adevărat fău-
ritor al istoriei ; el crede în evoluția progresivă a popoarelor și a ome-
nirii, încercînd să stabilească factorii acestei evoluții ; în studiile sale
asupra trecutului patriei, el se menține în cadrele juste ale patriotis-
mului și repudiază naționalismul și șovinismul. Ca gînditor social, el
combate cu consecvență și energie robia țiganilor, privilegiile feudale
și iobăgia și luptă cu ardoare pentru împroprietărirea țăranilor. Urmă-
toarele idei, pe care el le reproduce, însușindu-și-le, în articolul său
Despre pauperism după economistul francez progresist A. B1 a i s e,
caracterizează întreaga sa atitudine în problemele sociale : ,,Cel dintâi
drit al fiecărui om este dritul de a trăi ; cea dintâi datorie este de a
munci spre a trăi. A mînca fără a produce este, vorbind obștește, o
uzurpare tiranică asupra dritului altuia, o călcare a dreptății, pe care
societatea nu o poate suferi. . . Dritul la muncă este condiția și rezul-
tatul slobozeniei ; exercițiul muncii este sfințirea și practica egalită-
ții" 46). Și ceea ce merită de asemenea să fie subliniat : M. Kogălni-
ceanu, mai mult decît oricare din contemporanii săi moldoveni, a mi-
litat activ pentru realizarea ideilor sale sociale și politice înaintate,
pentru traducerea lor în viață.
M. Kogălniceanu a fost, prin activitatea lui multilaterală, o per-
sonalitate, ale cărei idealuri au coincis în general și s-au identificat
adeseori cu idealurile de luptă ale maselor populare.
45) M. Kogălniceanu, id. ibid.
46) M. Kogălniceanu, Despre pauperism Almanach pentru învățătură și
petrecere 1845, p. 177.
262
N- BAGDASAR
24
MCTOPmECKHE BSIWflbI MUXAHJIA KOrS^HHHAHV
KpaTKoe coAepJKanue
Meac^y 1837 h 1880 rr., Be^ymyio pojib b pa3BHTHH oSuțecTBeHnon
;kh3Hh Moji^buh sanuMaeT Mnxawji KoraJumqaHy (1817-1891). ^J,ehTejiLHOCTB
ero oxBaTMBaeT caMHe pa3Hoo6pa3iiHe oSjiacTH h oTjmnaeTca MCKJnoqnTejiB-
ho0 uocjie^OBaTeJibiiocTBio b pacHpocTpaHeHMM m ocymecTBjieHBn nepe^oBbix
Hh o^uh B3 ero coBpeMeHHKKOB ne npoaBuji TaKO0 mboioctoporhocth,
hhkto—3a MCKJimeHHeM BojiqecKy—ne npeBsonieji ero AeMOKpaTHuecKnx n^efl,
hhkto ne npmiO/KMJi 6ojn»me ycujiuH npose^eHun ux b }kh3hi>. TlMeHHO
uosTOMy ero cie^yeT cqnTaTb npeACTaBHTejieM nepe^OBofi n^eo^ornii ^annoro
iiepuo,n,a. By^yqu nucaTeneM u boîkacm juiTepaTypnoro	sawwB
MCTopne0 h <i)Hjiocoa>He0 mctophm, xîypHajiucTHKOH h hojimtiikom, MnxauJi Ko-
rajiiinqaHy iipuHHMaji ^enTejiMoe yqacTue bo scex cofibirnax CBoero BpeMenn.
Oh m3jio}kmji cbom HCTopunecEMe bst^h^m b HcTOpnn /Jhkhh, 3a#y-
HaftcKHX BajiaxoB h Bajiaxnn {Histoire de la Dacie, des Valaques transda-
nubiens et de la Valachie, Berlirt, 1837), c cbocm npeAHCJioBHH k Kypcy
OTeqecTBeHHon ncTopun b AxaAeMH Mhxshjihhs {Cuvînt pentru deschiderea
cursului de istorie națională în Academia Mihăileană 1843), b KHnre O
HHBHJiHsaiiHH {Despre civilizație, 1845), b nporpaMMe HaiWHajibHofi napTHH
MojiAaBHH {Dorințele partidei naționale în Moldova, 1848), b upeAncjoBun
ko BTopoMy M3AaHHio PyMbiHCKHx xpOHHKMjm JleTonncen MojiAaBnn {Cronicele
Romîniei sau Letopisețele Moldaviei, 1872). HcTopunecEne bstmabi Maxaujia
KorajiHHnai-iy pasBHBajmcb no# BjmMHneM nepe^oBoro poMaiiTH3Ma, a rjias-
hhm o6pa3OM pyccKoro HCTopnKa H. M, KapaMSHHa (1769-1826) npwHaAJie-
îKamero TOMy a<e Tenenuio. M. Kor»jiHHnaHy cnuTaji KCTopmo BOCHMTaTejibHO-
o6pa3OBaTe;iBHO0 HayKoii, opy^HeM o6m,ecTBeHHO0 m nojiHTMHecKOfi 6opi»6bi
3a nepeAOBHe n^eu. B noflaTue ncTopun oh BKJHonaeT napo^—3Ty „hoa^hh-
nyio CMy rocy,n;apcTBa“, „hctohhmk Bcex ab^îk6hu0 h aomctbeh, 6e3 koto-
poro botkab ne mobjih cymecTBOBaTB^j— coițuaJiBHbie cocjiobhh, aTHKy,
KyjibTypy, roproBJiio, xapaKTep 3a&OHOB, upupo^y yqpea^HHii. yKa3HBan na
iiepBeHCTByioiu,ee 3Haqenne oTenecTBeHHoâ hctopmh no oTHomeHnio ko bccmh-
PHOH HCTOpHU, OH H6 HCKaîKaeT HCTHHM M Iie BIia^aeT B rpy6H0 HaițHOHaJIH3M,
HanpOTHB, pyKOBOACTByaCB HyBCTBOM Mepbl M BpO)KAeHHO0 eMy CKpOMHOCTBIO, OH
SopeTCH lipOTHB H0HHT0K AOKasaTB, HTO MM H6 TOJIBKO npOMCXO^HM OT pHM-
JI/IH, HO H HBMeMCH HUCTOKpOBHMMH pMMJmiiaMH. IHnpOKH0 HOJIBTHHeCKHH
Kpyroaop h acnaH uepcneKTHBa dyjiymero ho3bomiot M. KorajiHHqany cqnTaTb
CBOeH pOAHHOM He TOJIBKO MoJI^aBuiO, HO H BaJiaXHIO H TpaHCMBBaHHIO.
IlecMOTpa hh cboio npMi-iaAJie^KHOCTB k noKOJieHHio 1848 ro.ua, necMoTpa
na npaBujiBHoe iiOHUManue 3HaueHHH <>paHuy3CKOn peBOJiioițHH h BOCCTaHHH
Ty^opa, M. KoranHuqaHy 6hji npHimMnnaJiBHO npoTMB peBOJUGițun kuk cpeACTBa
COIțHaJIBHOS H HaițUOIiaJIbHOH 6opb6fJ, IIpOTMB HaCHJIHH B OTCTaiJBaHHH HaiIHO-
uajiBHMx h o6in,ecTBeiiHHx npaB. Oh 6nji npe,a;cTaBHTejieM 6ypjKya3HO-iiH6e-
pajitHOH KAeojiorHH.
M. Kor»jiHuqaHy yTBep>K,a;a^) ^to c MomeHTa B03HHKH0B6HHH ofiiijecTBa
w na npoTaateHHH bokob qejioBeK ,n;ojiîKeH 6hji 6opoTi»ca c npnpo£O0 h c ca-
mmm qenoBeKOM. KaiKAaa Bodega b 6opi>de c apupo^ofi cnocodcTBOBajia ocbo-
25	CONCEPȚIA ISTORICĂ A LUI MIHAIL KOGĂLNICEANU	263
ăoHUțeHHio nejioBena, ero aMaHCiinaumu O^naKO, »Ta 6opi»6a qeaoBeKa c qe-
jobckom npnBejia HeM36e}Kiio h c caMoro naqajia k „BopaGomenuio c;ia6tixu,
k yrfleTenHio noâeameHHHX. noSe^emibie BoccraioT h HaqnHaeTca HOBan
6opt6a, KOTopan b KoneqnoM HTore upuse^eT k TopjKecTBy npaB^u.
M. KorsâHnqaHy BucTyriaeT hpothb Bcex Tex, KOTopue, OTMeqaa mliib
oTpmțaTenbHBie CTopoHN ii;HBMJiM3an,HM, yTBepac^aioT, qTO aKCițeccu ijbbmii-
saițuii OKaîKyTCH ruâejiBHbiMii rocy^apcTB. TanuM „TeopeTMKaMM oh npo-
TMBOnOCTaBMeT CB0H B3rjIH,ȚH? COPJiaCHO KOTOpHM OCI1OBHO0 qepTOă hohhtkh
0 ii,uBHjiH3an;HH HBMeTCH ițwi cupaBe^JiuBOcm, a „oOhtok cupaBe^JiuBOcra
— yKasMBaeT oh— HHKOr^a ne npHBO^uji k m6ejm rocy^apcTBa".
IIpOBO,Ța b >kh3hi> cboh oâinecTBeuHbie BsrMjțu, Mnxaaji Kor3JU>HHqaay
ynopno m aaeprMqHO SopOJica nporuB nopaSoinenM ițuran, npOTHB ^eo^ajib-
HMX npHBHJierH0, H CTpeMKJICH .ȚOCmTBCH Ha^eJieHHH KpeCTBHH 3eMJieiî.
B pyMHHCKOH o6iu,ecTBeHHOM ;km3hh, M. KordJiHHqany HBMeTca Bbi^aio-
iu,e0CH jhtihoctbio. Ero MȚeajiu cOBua^ajm h nepe^KO OTO^ȚecTBMjiiicb c qan-
hhhmh napo^HEix Macc.
LA CONCEPTION HISTORIQUE DE MIHAIL KOGĂLNICEANU
R e s u m e
Elitre 1837 et 1880, periode ou il developpe une intense activite,
Mihail Kogălniceanu (1817—1891) occupe en Moldavie une place de pre-
mier plan par les domaines multiples ou il s’est manifeste, dans les
idees avancees qu’il a soutenues et par la tenacite montree, dans leur
realisation. Nul de ses contemporains ne s’est fait valoir dans autant
de domaines que lui; Bălcescu seul a depasse ses idees democratiques;
nul ne s’est efforce plus que lui, â les transformer en realites. Aussi
merite-t-il d’etre considere comme le representant autorise de l’ideo-
logie progressiste de cette periode. Ecrivain et chef de file, historien
et philosophe de l’histoire, journaliste et homme politique, Mihail Ko-
gălniceanu a participe activement â tous les evenements qui ont agite
son epoque.
II a expose ses idees historiques dans Histoire de la Dacie, des
Valaques transdanubiens et de la Valachie (Berlin, 1837), dans Introduction
au cours d^histoire naționale ă VAcademie Mihăileană (Cuvînt pentru des-
chiderea cursului de istorie națională în Academia Mihăileană 1843), dans
l’etude De la civilisation {Despre civilizație, 1845), dans le Programme du
parti național en Moldavie {Dorințele partidei naționale în Moldova, 1848),
dans la preface de la deuxieme edition des Chroniques de la Roumanie
ou „Letopisețe^ de la Moldavie {Cronicele Romîniei sau Letopisețele Mol-
daviei și Valahiei,\S12}. Sa conception historique s’est developpee sous l’in-
fluence du courant romantique progressiste, et en particulier de l’historien
russe N. M. Karamzine (1769 1826), representant lui-meme de ce courant.
Mihail Kogălniceanu conțoit la Science de l’histoire comme une Science
educative et instructive, comme une arme de lutte politique et sociale
264	N. BAGDASAR	26
au service des positions avancees. Dans le contenu de la notion de
l’histoire il fait entrer le peuple, „la veritable force de l’etat“, „la
source de tous Ies mouvements et de toutes Ies actions et sans lequel
Ies princes ne seraient rien“, Ies etats sociaux et moraux, la culture,
le commerce, le caractere des lois, la nature des institutions. II accorde
la priorite â l’histoire naționale devant l’histoire universelle, mais il
n’abandonne pas la ligne de la verite et n’echoue pas dans le nationa-
lisme ; au contraire, guide par le sentiment de la mesure et de la mo-
destie, il combat Ies tentatives de ceux qui s’effor^aient de demontrer,
non seulement que nous descendons des Romains, mais que nous sommes
des Romains purs. Avec une large comprehension politique et arme
d’une perspective claire de l’avenir, M. Kogălniceanu regarde comme
sa patrie, non seulement la Moldavie mais aussi la Valachie et la
Transylvanie.
Bien que faisant pârtie de la generation de 1848, et appreciant le
sens et Ies resultats positifs de la revolution franțaise et le mouvement
populaire de Tudor Vladimirescu, M. Kogălniceanu a ete en principe
contre la revolution comme moyen de lutte sociale et naționale, contre
la force et la violence comme armes au service des revendications so-
ciales et nationales. II a ete le representant de l’ideologie bourgeoise
et liberale.
M. Kogălniceanu soutient que, des Ies origines de la societe et le
long des siecles, l’homme a du lutter sur deux fronts: contre la nature
et contre l’homme lui-meme. Avec chaque victoire remportee par lui
dans sa lutte contre la nature exterieure, l’homme a ajoute quelque
chose â sa propre liberte; chaque victoire a constitue une liberation,
une emancipation. Mais, dans la lutte de l’homme contre l’homme, le
resultat a ete, des le debut, „l’asservissement des faibles“, l’oppression
des vaincus. Les opprimes se dressent contre l’oppression et de nou-
velles luttes commencent, qui finiront par le triomphe le leur droits.
Mihail Kogălniceanu prend attitude contre ces penseurs et ecri-
vains qui, loin de remarquer les aspects morbides de la civilisation, le
luxe et les vices du luxe, la condamnent, affirmant que les etats
periraient par exces de civilisation. D’apres notre historien, la note
fondamentale de la notion de civilisation est celle de la justice et, sui-
vant ses mots, „jamais un etat n’a peri par exces de justice“.
Comme penseur social, M. Kogălniceanu a combattu avec tenacite
et energie l’esclavage des Tziganes, les privileges desfeodaux et le ser-
vage et a lutte avec ardeur pour le partage des terres aux paysans.
M. Kogălniceanu a ete, par son activite multilaterale, une grande
personnalite, dont les ideaux ont coincide en general et se sont souveni
identifiees avec les objectifs de lutte des masses populaires.
ACADEMIA R. P. R. FILIALA IAȘI
STUDII ȘI CERCETĂRI ȘTIINȚIFICE
FILOLOGIE
Anul VIII (1957), Fasc. 2
PROCESUL LUI BOGDAN PETRICEICU HASDEU
PENTRU NUVELA „DUDUCA MAMUCA“ (1863)
DE
CONSTANTIN C. ANGELESCU
Comunicare prezentată la 26 iunie 1957, în ședința Filialei Iași
a Academiei R. P. R.
I	.—La începutul activității sale literare, în 1863, B ,P .Hasdeu
a fost trimis în judecata Curții Criminale din Iași, pentru publicarea
unei nuvele, intitulată Duduca Mamuca. Parchetul din Iași, conside-
rînd că unele pasaje ale acelei nuvele erau ,,vătămătoare moralei pu-
blice", a deschis acțiunea publică împotriva autorului lor. După inte-
resante dezbateri, Curtea Criminală, în neunire cu concluziile procu-
rorului, a achitat pe acuzat.
Acest proces a avut, în vremea lui, un mare răsunet. După mai
bine de patru decenii, contemporanii și-l mai aminteau. Astfel, Gheor-
ghe Panu, în două rînduri, în 1902 și apoi în 1907, în revista ,,Săptă-
mîna" 1), s-a ocupat de acele dezbateri judecătorești și a arătat cu cîtă
abilitate Hasdeu s-a apărat în fața justiției.
Dată fiind vîlva produsă de procesul din 1863, date fiind și con-
secințele lui asupra activității ulterioare a lui Hasdeu, este firesc ca
relatarea lui să nu lipsească din biografia acestuia. Istoricii noștri li-
terari însă abia îl menționează, considerîndu-1, probabil, ca un inci-
dent fără multă însemnătate în viața așa de agitată a marelui istoric
și filolog. De exemplu, Gheorghe Adamescu, după ce citează
nuvela lui Hasdeu Duduca Mamuca, republicată sub titlul de Micuța,
se mărginește a nota că, pentru această nuvelă, Hasdeu ,,a avut în
Iași un proces de presă, dar a fost achitat" 2). Tot așa de succint este
1) Gh. Panu, Amintiri din „Junimea^ de la Iași, Săptămîna, 19 aprilie 1902.
p. 252; G h. Panu, Amintiri despre Hasdeu, Săptămîna, 12 septembrie 1907, p. 580,
2) Gh. Adamescu, Istoria literaturii romîne, Buc., Biblioteca pentru toți, Ed.
Alcalay, f. an, p. 418.
266
CONSTANTIN C. ANGELESCU
2
și academicianul Gheorghe C ăl i n es cu, care, în cunoscuta
sa operă Istoria literaturii romîne de la origini pînă în prezent3), men-
ționează doar că ,,publicarea nuvelei Duduca Mamuca îi atrase lui
Hasdeu un proces de presă, din care iese achitat". Chiar și autorii, care
au consacrat lui Hasdeu întinse biografii, ca L i v i u Marian4) și
Lucian Predescu5), sînt tot atît de laconici.
Lămuriri ceva mai ample asupra procesului din 1863 aflăm numai
în lucrările lui Dimitrie T e 1 e o r 6), luliu Dragomires-
cu7), Mircea Eliade8) și Barbu Lăzăreanu9). Ele însă se
bazează pe informații insuficiente, cuprind afirmații hazardate și chiar
și erori.
Astfel Mircea Eliade, la începutul primului volum din Scrierile
literare, morale și politice ale lui B. P. Hasdeu, pe care le-a editat,
publică o amănunțită biografie a autorului acelor scrieri, în care ocu-
pîndu-se și de trimiterea lui în judecata Curții Criminale pentru nu-
vela Duduca Mamuca, susține greșit că acest proces ar fi avut loc în
1862 10). La finele aceluiași volum, printre operele în proză, Mircea
Eliade reproduce, după revista ,,Lumina" (nr. 17 din 1863), declarațiile
făcute de Hasdeu în apărarea sa, în fața judecătorilor săi, fără a le în-
soți de vreo lămurire11). Nici mlăcar învinuirile, aduse lui Hasdeu de
către reprezentantul ministerului public, nu sînt indicate de Mircea E-
liade. Sistemul acesta este desigur defectuos, căci cititorul, luînd cunoș-
tință numai de apărarea acuzatului și ignorînd argumentele părții ad-
verse, adică ale acuzării, nu are posibilitatea să-și formeze el însuși o
părere justă cu privire la acel proces.
Barbu Lăzăreanu, deși se oprește îndelung asupra neplăcutelor ur-
mări ale publicării nuvelei Duduca Mamuca, în expunerea sa nu se în-
temeiază însă pe dosarul procesului din 1863, ci pe darea de seamă a
dezbaterilor judecătorești, pe care însuși Hasdeu a publicat-o în re-
vista „Lumina" 12). Barbu Lăzăreanu nu cunoaște așadar din actele judi-
ciare de la 1863 decît ceea ce Hasdeu a dat publicității. Nu este deci de
3) Buc., Fundația pentru literatură și artă, 1941, p. 322.
4) Liviu Marian, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Schiță biografică și bibliografică.
Buc., Cartea Romînească, 1928, p. 7-8. Vezi și Liviu Marian, „Micuța“ lui Hasdeu,
Junimea literară, XIX (1930), p. 437-443.
5) Lucian Predescu, B, P, Hasdeu, Arh. Bas., IV (1932), p. 295-302. Vezi și
Lucian Predescu, P. Hasdeu, în ziarul Adevărul, nr. 14 921 din 26 august
1932, p. 3.
6) Di m i t r i e Te 1 e or, B. P, Hasdeu, Savantul—Omul de spirit—Spiritistul,
Buc., Tip L’Independance Roumaine, 1908.
7) luliu D ragomirescu, Ideile și faptele lui Bogdan Petriceicu Hasdeu,
Partea I, 1836-1863, Extras din Revista pentru istorie, arheologie și filologie, Buc., Tip.
Carol Gobl, 1913.
8) Bogdan Petriceicu Hasdeu, Scrieri literare și politice, publicate de
Mircea Eliade, Buc., Fundația pentru literatură și artă, I și II, 1937*
9) Barbu Lăzăreanu, Umorul lui Hasdeu, Buc., Edit. Adevărul, f. an, p. 7-20.
10) B. P. Hasdeu, Scrieri literare, morale și politice, Ediția Mircea Eliade,
I, p. XVIII.
11) Ibid,, p. 327-335.
12) Lumina, nr. 17 din 1863, p. 65-74.
3
PROCESUL LUI B. P. HASDEU DIN 1863
267
mirare că, în privința învinuirilor aduse lui Hasdeu de către parchetul
din Iași, studiul lui Barbu Lăzăreanu are mari lipsuri.
In acest studiu, Barbu Lăzăreanu săvîrșește și greșeala de a con-
funda pasajele din nuvela citată, a căror publicare a fost considerată
ca reprehensibilă de către acuzare, cu alte pasaje din aceeași nuvelă
asupra cărora atențiunea parchetului nu s-a oprit. In adevăr, în rechi-
zitoriul său, procurorul Curții Criminale a cerut condamnarea lui Has-
deu pentru anumite întîmplări, prea amănunțit descrise la pagina 43
din revista Lumina, nr. 15 din 1863. Barbu Lăzăreanu, în lucrarea sa,
afirmă că învinuirile aduse lui Hasdeu s-au referit la unele pasaje de'
la pagina 43 a revistei ,,Din Moldova". El reproduce chiar acele pa-
saje13). Or, rîndurile reproduse de Barbu Lăzăreanu sînt inofensive și
ele nu figurează în actul de acuzare.
Dintre toți biografii lui Hasdeu, numai academicianul D. P a n a i-
t e s c u-P erpessicius pune foarte just în evidență importanța
procesului din 1863 l4). Subliniind că acesta a fost ,,întîiul proces lite-
rar din analele justiției noastre" și semnalînd analogia pe care eli o
prezintă cu procese celebre judecate în Franța cu puțin timp mai îna-
inte, academicianul Panaitescu-Perpessicius insistă îndeosebi asupra
poziției ideologice, pe care Hasdeu a adoptat-o și pe care a apărat-o
așa de strălucit cu acel prilej. Autorul nuvelei Duduca Mamuca a in-
vocat împotriva acuzatorilor săi dreptul scriitorului de a descrie rea-
litatea, de a înfățișa societatea așa cum este ea, fără ipocrizie și fără
menajamente. Teza realismului în literatură a fost formulată atunci,
cu toată claritatea necesară, în fața Curții Criminale ieșene. Este meri-
tul academicianului Panaitescu-Perpessicius de a fi atras atenția asu-
pra însemnătății acestui aspect al dezbaterilor judecătorești din 1863.
Dacă problemele literare, aduse în discuție prin procesul intentat
lui Hasdeu au ajuns să fie bine cunoscute datorită mai ales recentului
studiu al academicianului Panaitescu-Perpessicius, în schimb proble-
mele juridice ale acestui proces n-au făcut încă obiectul unei cercetări
aprofundate. Prea puțin se știe despre împrejurările, în care s-a pro-
dus punerea sub acuzare a lui Hasdeu, despre chestiunile de drept, pe
care justiția a avut atunci să le rezolve. Acele pasionate dezbateri ju-
diciare încă nu sînt cunoscute în toată amănunțimea lor, deși impor-
tanța lor istorică și juridică este necontestată.
Plecînd de la aceste constatări, am scris studiul de față. Paginile,
care urmează, se întemeiază îndeosebi pe materialul, în mare parte
inedit, din dosarul Curții Criminale ieșene, păstrat la Arhivele Statului
din fosta capitală a Moldovei15).
13) B. Lăzăreanu, op. cit., p. 15. Pasajele reproduse de Barbu Lăzăreanu au
apărut în revista Din Moldova, nr. 9 din 1863, p. 43.
14) D. Panaitescu-Perpessicius, Viața și opera lui Bogdan Petriceicu
Hasdeu, în volumul 90 de ani de viață academică în țara noastră, Buc., Ed. Acad. R.P.R,
1956, p. 107 și p. 114-115.
15) Arh. Stat. Iași, Tr.1758, op. 2/2007, dos. 838 (Mapa Hasdeu).
268
CONSTANTIN C. ANGELESCU
4
II.	— In 1857, și-a făcut apariția la Iași un tînăr de 19 ani, pretin-
zînd că e de neam domnesc și intitulîndu-se ,,prințul Petriceico Hăj-
dîu" 1G). Născut la 26 februarie 1838, în satul Cristinești din ținutul Ho-
tinului 17), el se înscrisese, după terminarea studiilor liceale, la Univer-
sitatea din Harcov18). Intrerupîndu-și studiile universitare, el se înro-
lase, în 1854, în armata rusească19). După trei ani, părăsind oștirea20),
el se strămutase în Moldova.
In urma unui scurt popas la Cahul, unde a ocupat postul de jude-
cător la tribunalul ținutului21), Hasdeu, revenind la Iași, a fost numit
în învățămînt, în 1859, de către Cuza Vodă. I s-a încredințat, întîi, ca-
tedra ,,pentru partea literară" la Școala Normală de la Trei Erarhi22).
A fost numit apoi profesor de istorie, geografie și statistică la Școala
Reală din Iași23). După desființarea acesteia, el a fost încadrat, în ia-
nuarie 1862, la Colegiul Național din Iași, la cațedra de istorie și sta-
tistică din cursul superior24). Totodată el a ocupat, încă din octombrie
1859, și postul de custode la biblioteca școlilor din fosta capitală a
Moldovei25), după ce dăruise acestei biblioteci un lot important de
cărți rare și de manuscrise26).
De îndată ce s-a instalat în Iași, Hasdeu a început să desfășoare o
bogată activitate publicistică, favorizată desigur de atmosfera culturală
așa de prielnică din acest oraș.
Deosebit de sîrguitor, preocupat de cele mai felurite probleme, el
și-a împrăștiat activitatea în diverse domenii. Frumoasele lui însușiri,
dar și defectele lui s-au manifestat deja în scrierile sale din această
perioadă, dovedind o lipsă de continuitate, care n-ar putea fi îndeajuns
regretată. Astfel, în decurs de patru ani, el a publicat patru reviste,
Lista acestor publicații efemere a început cu o foaie, intitulată ,,Romî-
nia", pe care dorea s-o scoată săptămînal și din care primul număr a
apărut la 18 noiembrie 1858, iar ultimul la 26 ianuarie 1859 27). A ur-
mat, în același an 1859, revista ,,Foae de storiă romînă'', care și-a în-
cetat apariția după numai patru numere28). In continuarea acesteia,
16) T. Codrescu, Uricariul, Voi. XIII, Iași, 1889, p III.
17) E. Dvoicenco, începuturile literare ale lui B. P. Hasdeu, Buc., Fundația
pentru literatură și artă, 1936, p. 17—18; Liviu Marian,	Bogdan	Petriceicu	Hasdeu,
Schiță biografică și bibliografică. Buc., Cartea Romînească,	1928, p.	3.
18) Liviu Marian, op. cit., p. 4.
19) E. Dvoicenco, op. cit., p. 200; luliu D r a g o	m i r e s	cu,	op.	cit.,	p.	23.
20) E. Dvoicenco, op. cit., p. 246.
21) luliu Dragomirescu, op. cit., p. 27; Liviu Marian, op. cit., p. 5.
22) V. A. Urechiă, Istoria școalelor, voi. III, p. 159.
23) La 8 octombrie 1859, după luliu Dragomirescu, op. cit., p. 28—29.
Decretul de numire a apărut în Monitorul Oficial al Moldovei, nr. 86 din 20 ianuarie
1860, p. 225.
24) luliu Dragomirescu, op. cit., p. 29 ; II ie Mine a, Cîteva date des-
pre B. P. Hasdeu, ca profesor la Iași, și ceva despre Titu Maiorescu, Arhivele Olteniei,
XIV (1935), p. 201.
25) V. A. Urechiă, Istoria școalelor, III, p. 216.
26) Monitorul Oficial al Moldovei, nr. 5 din 6 octombrie 1859, p. 17.
27) Liviu Marian, op. cit., p. 26.
28) Ibid.
5
PROCESUL LUI B. P. HASDEU DIN 1853
269
Hasdeu a publicat ,,Foița de istorie și literatură", revistă lunară, care
a viețuit din martie 1860 și pînă în iulie din același an29). In sfîrșit,
cu revista „Din Moldova", apărută în toamna anului 1862 și care, după
ce și-a schimbat titlul în ,,Lumina", a dispărut în iulie 186 3 30), s-a în-
cheiat activitatea publicistică ieșeană a lui B. P. Hasdeu31).
Vom stărui mai mult asupra acestei ultime publicații a marelui
nostru istoric și filolog, deoarece în coloanele ei a apărut nuvela Du-
duca Mamuca, pentru care Hasdeu a fost deferit Curții Criminale, sub
învinuirea de vătămare a moralei publice.
III.	— Revista „Din Moldova" a apărut odată la două săptămîni,
în caiete de cîte 16 pagini, formatul în 8°. In total au apărut 19 caiete.
De la numărul 10 revista și-a schimbat titlul în ,,Lumina", păstrînd
același format și cu paginația în continuare. Schimbarea titlului s-a da-
torat acuzațiunii de separatism, după lămuririle date de însuși Hasdeu.
In adevăr, în fruntea numărului 10, el a publicat următoarele explica-
ții : ,,Auzim din toate părțile învinovățiri de separatism, întemeiate pe
,,titlul foaiei noastre. Țiind mai mult la idei, decît la cuvinte, bucuros
,,ne grăbim a preface nefastul „Din Moldova" în „Lumina". Nu cumva
„și aceasta va fi avînd vreun cusur ?".
Acuzația de separatism, bazată numai pe titlul revistei, a fost un
simplu pretext, folosit de anumite cercuri ieșene pentru a-și manifesta
ostilitatea împotriva lui Hasdeu. Prin sarcasmele și criticile sale nemi-
loase, el își crease mulți dușmani.
Revistele „Din Moldova" și ,,Lumina" au apărut regulat. Un sin-
gur număr a fost dublu (nr. 13—14). Regularitatea apariției s-a datorat
nu sprijinului cititorilor, ci faptului că lefurile de profesor și de con-
servator la biblioteca școlilor i-au dat lui Hasdeu posibilitatea să plă-
tească cheltuielile de tipar. El însuși a declarat, în „precuvîntarea" in-
serată în numărul întîi al foii sale, că „chiar de n-ar avea nici un abo-
nat", totuși și-a asigurat mijloacele materiale pentru imprimarea revis-
tei. Cînd a fost destituit din cele două funcțiuni ce ocupa, „Din Mol-
dova", devenită ,,Lumina", a încetat să mai apară.
Abonamentele au fost puține. Numărul lor total a fost abia de 32.
Numele abonaților ne sînt cunoscute, fiind treptat tipărite pe ultima
pagină din caietele revistei. Știm astfel -că, printre abonați, au fost și
personalități de seamă, ca Vasile Alecsandri, C. Negruzzi, juristul Da-
maschin Bojinca, profesorul Gh. Săulescu, Doctorul Anastasie Fătu,
Dimitrie A. Sturdza etc.
Cuprinsul revistei a fost foarte variat. Au predominat studiile is-
torice. Hasdeu a publicat un bogat material, de o netăgăduită valoare
științifică. Pe lîngă cercetări mai întinse, cum au fost cele privitoare
29) Ibid.
30) Ibid.
31) în această perioadă, Hasdeu a colaborat și la alte reviste ieșene, care însă
n°au fost sub direcția sa, ca, de ex., la Ateneul romîn, la ziarul Tribuna romînă etc.
270
CONSTANTIN C. ANGELESCU
6
la Petru Rareș și Vlad Vodă Dracul, el a dat la iveală numeroase do-
cumente interne și externe, referitoare la trecutul romînesc. Ele au
fost însoțite de prețioase comentarii. De mare însemnătate au fost
mai ales documentele polone. Aici a publicat Hasdeu și celebra operă
a lui Miron Costin Descrierea Moldovei și a. Munteniei în versuri
polone de pre manuscriptul autograf din 1684, care, deși, fusese tipă-
rită la Lemberg, în 1856, rămăsese însă necunoscută romînilor. Un
mare interes lingvistic au prezentat și textele vechi, ca legenda Sfin-
tei Paraschiva de mitropolitul Dosoftei, aceeași legendă de mitropoli-
tul Varlam și scrierea lui Âmfilochie, episcopul Hotinului, Despre ori-
ginea romană a palmei domnești din Moldova. Prin acest important
material istoric și lingvistic, revistele „Din Moldova" și „Lumina" au
adus o contribuție valoroasă culturii romînești.
Studiile gramaticale ale lui Hasdeu, ca și notițele lui privitoare la
ortografie, au fost și ele contribuții interesante, exprimînd vederi juste
și de natură a spori prestigiul de care aceste reviste s-ar fi cuvenit să
se bucure.
In revistele „Din Moldova" și ,,Lumina", au apărut și lucrări lite-
rare. Hasdeu a publicat aici numeroase poezii. Un număr întreg a fost
consacrat unei tragedii istorice, intitulată Răposatul postelnic. In sfîrșit
nuvela Duduca Mamuca a fost tipărită în coloanele acestor foi. înainte
chiar de a se fi terminat apariția ei, a avut loc procesul, care face
obiectul prezentului studiu.
In această nuvelă, un tînăr moldovean, în vîrstă de numai 17 ani,
student la o „universitate rusească oarecare", descrie trei zile și trei
nopți din viața sa extrauniversitară. El locuiește la o bătrînă actoriță
și se înamorează de fiica ei, o jună în vîrstă de 16 ani, căreia îi de-
'cearnă sugestiva poreclă de „Mamuca", Un nobil coleg finlandez de la
Facultatea de Drept, baronul von R. . ., se înflăcărează după aceeași
fată. El săvîrșește imprudența de a destăinui focul său tînărului mol-
dovean, care, plin de șiretenie, își ia angajamentul de a-i înlesni cuce-
rirea grațiilor frumoasei „Mamuca". Urmează, în cursul celor trei zile
și trei nopți, numeroase incidente hazlii. Studentul moldovean simu-
lează un duel, care, după toate aparențele, este menit să apere onoa-
rea fetei, la grațiile căreia- el rîvnea. Prefăcîndu-se că este grav rănit,
el este transportat acasă. Aici, străduindu-se să dea impresia că este
muribund, el atrage în cursă pe „Mamuca", izbutind să o seducă. In a
treia noapte și în același pat, baronul finlandez îl înlocuiește pe întu-
neric, fără ca naiva parteneră să-și fi dat seamă de substituirea ce avu-
sese loc. Baronul fiind surprins în această penibilă situație de mama
fetei, este obligat să se căsătorească cu „Mamuca". Vicleanul moldo-
vean, printr-o abilă înscenare, reușește astfel să-și satisfacă ambiția,
și să evite orice consecințe neplăcute. El scapă din încurcătură, în-
’curcîndu-l pe înlocuitorul său.
Nuvela Duduca Mamuca are netăgăduite calități literare. Un cri-
tic așa de sever, ca profesorul G. Călinescu, a scris chiar că „cea
mai bună proză a lui Hasdeu e tocmai aceea din „Duduca Mamu-
7
PROCESUL LUI B. P. HASDEU DIN 1863
271
ca"32). El admiră „umorul rece, imperturbabil, al dialogului", pe care-1
consideră „excelent". Deși nu împărtășim aceeași admirație, totuși pre-
țuim multe pasaje. îndeosebi, sînt zugrăvite cu măiestrie de Hasdeu
portretele cîtorva contemporani, ca T. Maiorescu, V. A. Urechiă și O.
Teodori. De asemenea, limba precum și stilul sînt remarcabile.
' In această nuvelă abundă cuvintele de spirit. Hasdeu excelează în
calambururi, în expresii cu dublu înțeles, în aluzii străvezii, în gluime
pipărate. Acestea mai ales vor pricinui supărarea anumitor cercuri și
vor oferi dușmanilor lui Hasdeu ocazia mult așteptată de a lovi în ma-
rele lor adversar.
IV.	— Revistele „Din Moldova" și „Lumina", deși n-au avut decît;
un mic număr de abonați, au stîrnit totuși un viu interes în pătura
cultă a societății ieșene. Dovadă, în această privință, sînt mărturiile
contemporane, precum și aprig’ile discuții ivite în jurul acestor foi.
Ele s-au bucurat de sprijinul prețios al unor literați iluștri. In pa-
ginile lor, Costachi Negruzzi a publicat un frumos studiu asupra lim-
bii romîne33). Vasile Alecsandri și-a adus și el partea de contribuție,
tipărind aici poeziile sale : Visul lui Petru Rareș zis Majî34) și Hristos
au înviat35). Alexandru Papadopol-Calimah, viitorul membru al Aca-
demiei Rotoîne, a colaborat cu studii istorice36). Vasile Pogor, care, cu
cîțiva ani mai tîrziu, în cercul „Junimii", va manifesta predilecția sa
pentru glumele pipărate, s-a numărat și el printre sprijinitorii foilor lui
Hasdeu, atras probabil de afinitatea de gusturi. El a publicat traduceri
în versuri din Horațiu, Theophile Gautier și Lachambaudie37).
Dacă aceste foi au dat lui Hasdeu prilejul de a-și crea relații utile
și dacă ele i-au adus prețuirea unora din fruntașii vieții noastre cultu-
rale, care, apreciindu-i erudiția, au recunoscut marile sale merite pe tă-
irîmul istoric și lingvistic, ele i-au atras însă și înverșunate dușmănii.
Prin criticile sale acerbe, tipărite în „Din Moldova" și în „Lumina", cri-
tici care au lovit cu atît mai crunt cu cît multe din ele au fost juste,
prin înțepături la adresa celor ce nu s-au bucurat de simpatiile sale,
Hasdeu a stîrnit inimiciții multe. Cei astfel atinși în susceptibilitatea
lor au reacționat, creîndu-i temutului, dar totuși vulnerabilului pole-
mist, o atmosferă dintre cele mai ostile.
Au fost desigur grele loviturile, pe care Hasdeu le-a primit. Da-
tori sîntem însă să recunoaștem că adesea el însuși a pornit atacul.
In duelul angajat, armele de care el s-a servit cu predilecție au fost
sarcasmul, jocurile de cuvinte, expresiile cu dublu înțeles.
Exceptînd pe colaboratorii revistelor sale, care dintre scriitorii
ieșeni contemporani n-a fost atins de săgețile sale ?
32) G. Călin eseu, op. cit., p. 329.
33) Din Moldova, nr. 5, p, 76—79 ; nr. 7, p. 11 — 15 și Lumina, nr. 10, p. 55 — 57
34) Lumina, nr. 11, p. 82—84,
35) Ibid., nr. 13-14, p. 21—22,
36) Din Moldova, nr. 3, p. 40—42, și Lumina, nr. 13—14, p. 16—21.
37) Lumina, nr. 10, p. 59 — 61, și nr, 17, p. 79.
272
CONSTANTIN C. ANGELESCU
8
Pe Gheorghe Asachi, ajuns la adinei bătrînețe și care, după rod-
nica activitate ce o desfășurase, se bucura de o mare considerație în
societatea ieșeană, Hasdeu l-a ironizat, numindu-1 ,,pretins baș-
poet"38). Fără nici un menajament, el l-a descris ca pe un îngîmfat,
care-și închipuia că era poet. In pretinsele sale poezii nu s-ar fi întîi-
nit decît greșeli de gramatică sau neologisme de prisos39). Drama is-
torică Petru Rareș, pe care Asachi o publicase de cuiînd, era o „dra-
mă tipografică, iar nu istorică" 40). Hasdeu nu se sfia să afirme că Asa-
chi n-avea „nici o idee despre ceea ce-i o dramă", că el era „lipsit de
orice gust și de orice imaginație" și că nu cunoștea epoca lui Petru
Rareș, dovedind o desăvîrșită ignoranță a istoriei41).
Violente atacuri a îndreptat Hasdeu, în revista „Lumina", și îm-
potriva lui Nicolae lonescu. Valoarea științifică a lucrărilor acestuia el
o considera egală cu zero 42). Despre două broșuri recente ale lui Nico-
lae lonescu, referitoare la două manuscrise ale mănăstirii Văratec, Has-
cleu declara că ele nu prezentau nici un interes. „Nici filozofia istoriei,
nici literatura pămînteană, nici arheologia noastră nu cîștigă nimic
din aceste „Vieți", „Istorii", „Talpe", etc„ ale d-lui lonescu", scria el
foarte răspicat43).
Hasdeu nu s-a mulțumit să critice numai publicațiile pseudo-știin-
țifice ale lui Nicolae lonescu. Acesta fusese de curînd numit profesor
de istorie universală la Universitatea din Iași. După ce a asistat la pre-
legerea lui inaugurală, Hasdeu a comentat, în revista sa, cu o ustură-
toare ironie, unele afirmații făcute de pe catedră de noul profesor44).
Nici obscurul Octav Teodori, profesor de drept penal la Faculta-
tea Juridică din Iași, n-a fost cruțat. O pagină din nuvela Duduca Ma-
muca îi este consacrată, el fiind prezentat ca un belfer ridicol și ig-
norant.
„La 9 ceasuri" — scria* Hasdeu — mă îndrumai spre Universitate. Aveam ora
dreptului penal. Profesorul, doctor de legi de la Berlin sau de la Miinchen— nu țiu
minte—un june cu ochelari pe nas, cu nasul ridicat în sus de frică ca să nu-i pice
ochelarii, ceea ce—ridicarea nasului—îi era lesne de făcut din cauza ușorității căpățănei
întregi—profesorul, zic, ne traducea, sub numele de scripte originale, prelegerile dască-
lilor săi nemțești; le traducea din cuvînt în cuvînt, din literă în literă!
„X, așa se numea profesorul, ne explica, vreau să zic ne memoriza acum despre
cestiunea „preacurviei", de adulteriis, și ne dezvoltă, ca de pe carte, teoria celebrului
criminalist german Feuerbach cum că silnicirea unei femei e fizicește cu neputință.
Spre încheiere, el a surîs și a adaus cu un aer de profunditate : „eu unul, domnilor
mei, mă unesc cu opiniunea lui Feuerbach numai întrucît privește pe bărbații fizicește
neputincioși". După cum am aflat mai în urmă, pînă și această încheiere era literal-
mente tradusă din nemțește" 45).
38) Lumina, nr. 12, p. 103.
39)	Ibid.,	p.	102.
40)	Ibid.,	p.	104.
41)	Ibid.,	p.	104.
42)	Lumina,	nr. 13 — 14, p. 15.
43) Ibid., nr. 16, p. 56.
44) Ibid., p, 57.	-
45) Lumina, nr. 10, p. 54.
9	PROCESUL LUI B. P. HASDEU DIN 18G3	273
Acesta este portretul lui Octav Teodori, doctor în drept de lai
Miinchen 4G) și profesor de drept penal la Universitatea din Iași. Per-
sonaj mediocru, el este astăzi cu desăvîrșire uitat. Hasdeu l-a atacat,
fiindcă făcea parte din comitetul de inspecțiune a școlilor, cu care se
războia.
Același motiv, la care s-au adăugat și supărările pe care i le pri-
cinuia controlul sever exercitat de către directorul Colegiului Național
asupra activității sale profesorale, l-au determinat pe Hasdeu să atace
și pe Titu Maiorescu.
In vîrstă de numai 23 de ani, Titu Maiorescu era, pe atunci,
profesor la Universitatea din Iași, membru al comitetului de
inspecțiune a școlilor și director al Colegiului Național. In a-
ceastă ultimă calitate, el veghea, cu grija deosebită pe care o pu-
nea în îndeplinirea funcțiunilor sale, ca profesorii Colegiului Națio-
nal să-și facă datoria cu punctualitate. Or, Hasdeu își neglija cate-
dra47). Din această cauză, el a intrat în conflict cu Titu Maiorescu.
Supărarea sa l-a determinat să publice în ,,Lumina" o scurtă no-
tiță, cuprinzînd un calambur malițios referitor la prelegerile de isto-
rie universală, ținute la Universitate de l^itu Maiorescu, și la audito-
riul lor feminin48). Notița a fost mult comentată de societatea ieșeană.
Gheorghe Panu, la 1907, își mai amintea acel calambur și nu ezita să-l
califice foarte aspru49).
Hasdeu nu s-a mărginit la atîta. In nuvela Duduca Mamuca el s-a
ocupat din nou de Titu Maiorescu, dîndu-i numele de ,,Doctorul Tu-
cia"50). Portretul acestuia, deși lipsit de nota ridicolă sub care fusese
prezentat Octav Teodori, cuprindea totuși aprecieri extrem de severe,
care dovedeau cît de încordate deveniseră relațiile dintre profesorul
de istorie și statistică de la Colegiul Național din Iași și directorul
acelei instituții.
„Doctorul Tucia<f — scria Hasdeu — „un tînăr de două zeci și trei sau patru de
ani, naltuț, subțire, smolit la față, coroiat la nas, cu ochi mari, sprîncenat, cu o frunta
destul de bine desemnată, avea una din acele figuri care plac și par frumoase la întîie
vedere, mai cu seamă pentru un nefizionomist, dar resping pe un cunoscător prin un
nu-știu-ce egoistic, mîrșav, viclean; un nu-știu-ce săpat în liniile frunții, în îndoitura
nasului, în trăsăturile buzelor, în schimonositura zîmbetului, în focul ochilor; mai în
sfîrșit un nu-știu-ce întipărit în toate deodată și cu neputință de a se analiza în amă-
46) Gh. Ungurean u, Istoria avocaturii în Moldova, voi. I, Iași, Tip. Țerek
1938, p. 243.
47) Amănunte în articolul lui I 1 i e M i n e a, Cîteva date despre B. P. Hasdeu,
ca profesor la Iași, și ceva despre Titu Maiorescu, Arhivele Olteniei, XIV (1935), p. 202.
48) Lumina, nr. 12, p. 89.
49) Gh. Panu, Amintiri despre Hasdeu, Săptămîna, 12 sept. 1907, p. 580.
50) în limba rusă, cuvîntul „tucia“ însemnează negură. Că sub numele de "Doc-
torul Tucia“, în nuvela Duduca Mamuca, era înfățișat însuși Titu Maiorescu, rezultă
dintr-o notiță, inserată în Lumina, (nr. 10, p. 70—71), în care Hasdeu vorbea de negură,
în legătură cu prelegerile publice de filozofie ale lui Titu Maiorescu.
Semnalăm că Mihai Popesc u, care a publicat, în Convorbiri literare (LXX,
1937, p. 396—397), un articol despre B. P. Hasdeu și Titu Maiorescu, a ignorat că
Doctorul Tucia din nuvela citată era însuși întemeietorul societății „Junimea".
Academie Filologie - 5
274
CONSTANTIN C. ANGELESCU
10
nunțime. Nenorocirea femeilor e de a fi absolut lipsite de adîncimea spiritului. Jude-
cind lucrurile numai după cea dintîi vedere, ele strigau: Monsteur Tucia^ est charmant,
și Monsieur Tucia devenise, în cîteva luni, doctorul favorit al damelorcc ol).
Egoist, mîrșav, viclean, astfel era descris Titu Maiorescu. Direc-
torul Colegiului Național, care de curînd sosise la Iași, era denunțat
ca un șarlatan, primejdios miai ales pentru femei. El ,,devenise, în cî-
teva luni, doctorul favorit al damelor". Hasdeu punea astfel în circu-
lație o legendă, care, peste doi ani, va pricinui lui Titu Maiorescu
mari neplăceri.
Dintre toți cei combătuți de Hasdeu, V. A. Urechiă a avut parte
de sarcasmele cele mai nemiloase. In 1863, V. A. Urechiă avea în în-
vățămînt o situație dintre cele mai importante. Fusese, din 1859 la 30
ianuarie 1861, director al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice
din Moldova, funcțiune căreia i-a corespuns mai tîrziu aceea de secre-
tar general al Ministerului52). La 1863, el era profesor de literatură la
Facultatea de Filozofie din Iași și președinte al ,,Comitetului de ins-
pecțiune a școlilor din Romînia de dincoace de Milcov".
In prelegerile sale universitare, ocupîndu-se de revistele „Din Mol-
dova" și ,,Lumina", V. A. Urechiă le-a acuzat de a răspîndi „litera-
tură desfrînată"53). La această învinuire, Hasdeu a răspuns prompt.
In foaia sa, el a reprodus, fără comentarii, două poezii ale lui V. A.
Urechiă, poezii mediocre, în care erau evocate scene amoroase în
termeni întrucîtva licențioși54). Apoi, în alte nutoere ale revistei,
Hasdeu a publicat observații glumețe despre lucrările literare ale lui
V. A. Urechiă55). De la înțepături ironice, el a trecut la atacuri vio-
lente. Schimbarea de ton a avut loc, după ce a primit, în calitatea sa
de profesor la Colegiul Național, un avertisment „colegial" din par-
tea comitetului de inspecțiune, prezidat de V. A. Urechiă.
Considerîndu-se jignit prin acest avertisment, Hasdeu a inserat
in nuvela Duduca Mamuca, aflată în curs de publicare, un portret al
lui V. A. Urechiă, înfățișîndu-1 pe acesta ca pe un ignorant, ca pe un
farsor sinistru. Personajului zugrăvit în aceste sumbre culori el i-a
‘dat numele de Vladimir Aleșchin-Uho. După cum a atras atenția Li-
viu Marian, inițialele lui Vladimir Aleșchin-Uho corespund inițiale-
lor lui Vasile Alexandrescu-Urechiă. Aleșchin este genitivul lui Alio-
șa, diminutivul lui Alexei, adică Alexandru, iar cuvîntul Uho însem-
nează pe rusește ureche56). Identificarea lui Vladimir Aleșchin-Uho cu
V. A. Urechiă nu rezultă numai din asemănarea numelor. Amănuntele
din viața lu’i Vladimir Aleșchin-Uho, îndeletnicirile sale, ca și caracte-
51) Lumina, nr. 15, p. 42.
52) V. A. Urechiă, Opere complete^ Seria D. Didactica, voi. I, Buc., Tip. F.
Gobl, 1883, p. 38 și 141.
53) Lumina, nr. 16, p. 58.
54) Din Moldova, nr. 7, p. 9.
55) De ex. : Lumina, nr. 10, p. 68*
56) Liviu Marian, Micuța lui Hasdeu, Junimea literară, XIX (1930), p. 442.
11
PROCESUL LUI B. P. HASDEU DIN 1863
275
rul său nu puteau lăsa nici o îndoială în mintea contemporanilor că
cel descris sub acest nume era însuși V. A. Urechiă.
Iată acest portret :
„Intrînd în saloncc —scria Hasdeu—„văzui numai tot mese de joc. Stosul, pichetul,
faraonul, whistul, preferansul domneau despoticește în această societate, împăcîndu-se și
urmînd unul după altul, ca boierii Adunării Obștești. Căutînd un locușor mai retras,
zării într-un colț al odăii pe celebrul licențiat în litere de la Universitatea de Marocco 57),
profesorul de literatură la Facultatea Filozofică; o personalitate a cărei singură vedere,
ba chiar numele, aveau privilegiul de a face să rîdă pînă și studentul cel mai posomorit
din oricare facultate. Vladimir Aleșchin-Uho — așa se numea individul— se întorsese
atunci de curînd din străinătate, unde a fost trimis să studieze literaturile, spre a se
urca pe vreuna din cele multe catedre vacante. După o călătorie de doi ani, el reveni
plin de .... știință ? Ba, de colb ! Universitatea, în care ar fi studiat, și gradul lui aca-
demic erau pentru toți o chestie tot atît de obscură, ca patria și epoca lui Homer. Sc
știa numai că, în acea misterioasă universitate, licențiații în litere sînt scutiți de a ști
grecește și latinește, de unde studenții au dedus cum că ea nu se află în Europa, ci
doar undeva în Africa, bună oară la Marocco. Se știe—zicea un burș calamburist— că
la Marocco oamenii se îngrijesc mai mult de picioare, decît de capete : de aceea ne vin
de acolo marochinuri bune și licențiați nici de o treabă. La discursul de deschidere toți
ascultătorii au dormit. La a doua lecție erau prezenți numai patru auzitori. „Studenții
mei știu mai mult decît mine a gîndit Vladimir în gîndul său — dar ce-mi pasă! Nu
vie măcar nici unul, salariul merge înainte !“. Totuși licențiatul nostru avea ambiția de
a se face cunoscut lumii cu orice preț. După mai multe răsgîndiri, el a găsit o cale
sigură pentru a ajunge Ia nemurire și ca literat și ca patriot. într-o foaie periodică a
început a apărea un șir de foiletoane și de scrisori, în care Vladimir vorbea despre tot
ce știa: adică, vorbea despre nimic. După aceea, el scoase la lumină o cîtime nemărgi-
nită de cărți elementare mici, prescurtate de pe cărțile elementare mari, făcute de alții,
în fine, el a cutezat chiar a deschide un jurnal literar, în care traducea, ca scrieri ori-
ginale, articolele Enciclopediei moderne sau ceva asemenea, presărînd ici-colo cîte un
cuvînt propriu. în așa chip, toți acei ce știau și mai puțin decît Vladimir, îl slăveau ca
pe un spirit superior. Pe de altă parte, eroul nostru s-a declarat sprijinitor aprins al
nenorociților. Din dată ce un țăran beat își strica degetul sau o actoriță fără talent se
pretindea strîmbătățită, Vladimir făcea o loterie, alerga prin tîrg cu bilete, striga, țipa,
ridica țara în picioare. Ce mare patriot ! ziceau acei, ce-1 vedeau cutreierînd orașul pe
ploaie, pe jos, fără cortel și fără galoși. Acum el ședea pe o canapea, gonind cu mîna
de la sine fumul, ce se lățea în odaie din cauza numeroaselor țigări. Vladimir nu fuma
din moralitate; el chiar făcuse într-o vreme o lungă lecție, spre a dovedi că întrebuin-
țarea tutunului este contra școlii clasice și caracterizează dever gondajul romanticilor^ 58).
Deși acest portert conține și exagerări, totuși el cuprinde și tră-
sături juste. Vasile Alexandrescu, care, din motive necunoscute, a
adăugat numele cronicarului Ureche la numele său patronimic, a întu-
necat încă de la începutul carierii sale, prin multă nechibzuință, însu-
șirile, cu care natura îl înzestrase. Dotat cu o excepțională putere de
muncă, el a fost mai presus de toate un mare animator și un bun orga-
nizator. Universitatea din Iași, Ateneul Romîn, Academia Română, iată
tîteva numai din marile instituții, la înființarea cărora partea lui de
contribuție a fost foarte importantă. El a avut un rol însemnat și în
organizarea învățămîntului romînesc după Unirea din 1859. V. A. Ure-
57) Subliniat în text de Hasdeu. Amintim că V. A. Urechiă se intitula licențiat
în litere al Universității din Madrid.
58) Lumina, nr. 15. p, 45—46. Am reprodus textul lui Hașdeu, adoptînd orto-
grafia actuală.
276
CONSTANTIN C. ANGELESCU
12
chiă a crezut însă că era și literat și om de știință. De aceea, el a pu-
blicat zeci de volume de studii critice, cercetări istorice, nuvele, poe-
zii, opere dramatice etc. Nu și-a dat seamă că-i lipsea talentul literar
și că bombasticele fraze, pe care le înșira fără rost, constituiau un
exemplu tipic de ,,beție de cuvinte". In mai toate lucrările, pe care le-a
tipărit, el a dovedit multă superficialitate, precum și o absență a-
proape totală de spirit critic.
Hasdeu a avut cel dintîi curajul să afirme că V. A. Urechiă nu
știa nici grecește, nici latinește, deși nu se sfia să publice traduceri
din aceste Itobi. Hasdeu a fost primul care să susțină că V. A. Ure-
chiă era un foarte slab vorbitor, care obosea auditoriul, deși nu se
sfia să țină, la orice prilej, cuvîntări, conferințe, cursuri. In sfîrșit,
Hasdeu a pus în evidență faptul că V. A. Urechiă era stăpînit de o
adevărată manie a scrisului și că cele ce publica denotau nu numai
foarte slabe cunoștințe, dar și desăvîrșita lipsă a însușirilor cerute
unui scriitor.
Firește că asemenea învinuiri n-au putut lăsa nepăsător pe un om
așa de susceptibil ca V. A. Urechiă. El s-a grăbit să folosească ocazia
ce i se oferea, spre a se răzbuna. Pentru a lovi în îndrăznețul său acu-
zator, el a continuat, cu și mai multă înverșunare, lupta împotriva așa-
zisei literaturi desfrînate. Campania, pe care el a dezlănțuit-o, n-a ră-
mas fără consecințe. Influența ei s-a resimțit foarte curînd în măsurile
disciplinare și judecătorești, pe care autoritățile școlare și cele judi-
ciare le-au luat contra lui Hasdeu.
V.	— Se știe că, în 1862, în urma desăvîrșirii Unirii, ministerele
din Moldova au fost contopite cu cele din Țara Romînească. Autorita-
tea superioară pentru școlile din Moldova, care, pînă atunci, își avu-
sese sediul la Iași, a fost strămutată la București. In fosta capitală a
Moldovei a fost înființat, în februarie 1863, un ,,comitet de inspecțiune
a școlilor din Romînia de dincoace de Milcov", avînd importante atri-
buții de control. Din acest comitet făceau parte V. A. Urechiă, în cali-
tate de președinte, Titu Maiorescu, Octav Teodori, G. Mîrzescu și I.
Pangrati, în calitate de membri59).
Sezisîndu-se de cuprinsul celor publicate de Hasdeu în revistele
.„Din Moldova" și ,,Lumina", reținînd numai caracterul „frivol" al unor
pasaje și avînd în vedere că Hasdeu era profesor la Colegiul Națio-
nal din Iași, comitetul de inspecțiune a socotit necesar să-i adreseze
un avertisment, invitîndu-1, în termeni colegiali, să nu mai tipărească
asemenea „frivolități". După părerea comitetului, demnitatea, de care
se cuvine să se bucure un membru al corpului didactic, îi impune
acestuia obligația de a nu publica scrieri contrare moralei. Avertis-
mentul se încheia cu cuvinte măgulitoare pentru Hasdeu, comitetul
subliniind că aprecia serviciile ce inteligența sa, „cînd este aplicată
cu seriozitate", a adus științei și literaturii. El era rugat să considere
acest demers ca fiind făcut numai din spirit de colegialitate.
59) Lumina^ nr. 15. p. 46.
PROCESUL LUI B. P. HASDEU DIN 1863	277
Redactată în termeni moderați, această adresă fusese iscălită nu-
mai de Titu Maiorescu, Octav Teodori și G. Mîrzescu. Președintele
comitetului de inspecțiune, care era V. A. Urechiă, precum și I. Pan-
grati n-au semnat-o, din motive pe care nu le cunoaștem.
Stilul și conținutul ei, înlănțuirea logică a argumentelor, precum
și întorsătura dibace a frazelor lasă să se presupună că autorul adre-
sei a fost Titu Maiorescu.
Actul comitetului de inspecțiune a fost considerat de Hasdeu ca
inadmisibil. El s-a grăbit să publice, în ,,Lumina", textul integral al
avertismentului primit, însoțindu-1 de un răspuns tăios, în care pre-
domina incorigibilul său sarcasm60).
Contestînd comitetului de inspecțiune dreptul de a trimite aseme-
nea adrese, Hasdeu declara că activitatea sa de ziarist nu era supusă
controlului autorității școlare, ci numai instanțelor prevăzute de legea
presei. învinuia comitetul de inspecțiune de a-și fi însușit „o nepilduită
dictatură peste spirite", transformîndu-se într-un organ de cenzură.
hTeoriile și tendințele literare — scria Hasdeu — se combat pe ace-
eași cale, pe care ele se produc [...]. A trecut timpul cînd Papa porun-
cea lui Galileu a nu crede în mișcarea pămîntului. Nu mai sînt acele
zile, cînd se ardeau scrierile și persoana unui Vanini, ca ,,frivole".
El atrăgea apoi atenția asupra faptului că era singurul profesor din
Iași, care publica o revistă literară, deși era dinainte convins că su-
mele ce va încasa din abonamente nu vor acoperi nici jumătate din
cheltuieli. La această revistă colaborau cei mai de seamă literați ai
Moldovei, ca Vasile Alecsandri și Costachi Negruzzi. Numărul cola-
boratorilor sporea neîncetat. Totuși — adăuga Hasdeu — trei per-
soane, care n-au scris încă nimic, ca Maiorescu, Teodori și Mîrzescu,
,,vin a ne cînta astăzi că foaia noastră s-a înrăutățit în ultimele nu-
mere ; că redactorul nu e vrednic de a fi profesor ; că trebuie să as-
cultă'm dăscălirile lor ; etc., etc. Teneatis risum
Ca un ultim? argument, recurgînd la zeflemea, el susținea că, din tot
ce apăruse pînă atunci în revistele „Din Moldova" și „Lumina", doar
poezia intitulată O guriță prețuește, al cărei autor era V. A. Urechiă,
putea fi considerată ca ,,frivolă".
,,Această poezie, bine analizată", — declara Hasdeu — „este
„chiar obscenă. Poetul înebunit, care e gata a-și jertfi viața (ceea ce
„eu unul n-aș face) pentru „gurița ce se dă în delirare", e d. V. Alexan-
„drescu, președintele aceluiași comitet, ce ne-a trimis adrese din
„18 aprilie ! Președintele n-a subscris-o, pe semne din mustrarea cu-
„getului, deși aceeași mustrare nu-1 împiedică a tuna în contra „noii
„apucături realiste" în Romînia, în cursul d-sale de literatură la uni-
„versitate : verba volant, scripta manent. E foarte îndemînatec de a
„avea un cuget în scris și un cuget vorbit, precum zeul lanus din
„Roma avea două fețe".
Hasdeu nu s-a limitat la acest răspuns. Concomitent, el a inten-
sificat atacurile sale împotriva colegilor săi din învățămînt, care eraul
60) Lumina* nr 15* p. 47—48.
278
CONSTANTIN C. ANGELESCU
14
și m’embri ai comitetului de inspecțiune. In același număr din ,,Lu-
mina", în care a apărut răspunsul său, el a publicat și pasajele nuve-
lei Duduca Mamuca, în care, sub denumiri străvezii, descria pe Titu
Maiorescu și pe V. A. Urechiă61). In sfîrșit, spre a arăta că înțelegea
să nu țină seamă de avertismentul comitetului, Hasdeu -a accentuat și
mai mult, în revista sa, nota care fusese calificată de „frivolă". El a
publicat atunci și acele amănunte despre prima noapte de dragoste a
eroului povestirii, care vor da parchetului prilejul să intervină62).
După aceste incidente, Ministerul Instrucțiunii s-a sezisat. El a
fost desigur pus la curent cu cele petrecute de către dușmanii lui Has-
deu, care s-au străduit și pe această cale să zdrobească pe incomodul
lor potrivnic.
In fruntea departamentului școlilor se afla generalul Christian Teii,
deja celebru prin energia militară, cu care rezolva pînă și problemele
cele mai gingașe ale învățămîntului. El ceru avizul consiliului superior
de instrucțiune publică. Din acel consiliu făceau parte fruntași ai vie-
ții culturale, ca Davila, Zalomit, Laurian, Ion Strat. Ei au procedat pri-
pit, rostindu-se fără să respecte dreptul de apărare. Datoria lor ar fi
fost să comunice lui Hasdeu învinuirile ce i se aduceau și să-i dea po-
sibilitatea, după ce ar fi luat cunoștință de actele aflate la dosar, să se
apere fie în scris, fie măcar verbal. In loc de a urma această cale, sin-
gura legală, ei s-au mărginit să cerceteze colecția revistelor „Din Mol-
dova" și „Lu’mina". Pe baza acestei sumare cercetări, ei au ajuns la
concluzia că unele din lucrările lui Hasdeu, publicate în revistele ci-
tate, erau imorale, de exemplu : tragedia Răposatul postelnic și nuvela
Duduca Mamuca. Ei n-au ezitat să declare că aceste scrieri constitu-
iau „un scandal rușinos"63). Avînd în vedere acest aviz, generalul
Christian Teii a întocmit decretul domnesc pentru destituirea lui Has-
deu din funcțiunile de profesor la Colegiul Național din Iași și de cus-
tode la biblioteca școlilor din fosta capitală a Moldovei. Decretul fiind
semnat de Cuza Vodă, a fost pus în aplicare la 18 mai 1863 64).
Astfel, a fost aplicată lui Hasdeu cea mai aspră sancțiune discipli-
nară. Fără avere, fără alte venituri decît salariile sale, el a fost zvîrlit
pe drumuri, pradă mizeriei. El însuși a mărturisit mai tîrziu prietenilor
lui intimi că, după această lovitură, a îndurat foarte rnnri lipsuri65).
Măsura dublei destituiri i s-a părut insuficientă generalului Chris-
tian Teii. El a cerut Ministerului de Justiție să dispună trimiterea lui
Hasdeu în judecata instanței represive competente, pentru pretinsa imo-
ralitate a scrierilor ce publicase. Dînd curs acestei cereri, la 13 iunie
1863, Ministerul Justiției a ordonat procurorului Curții Criminale din
61) Lumina, nr. 15, p. 42 și p. 46.
62) Ibid., p. 43.
63) Ședința Adunării Deputaților de la 19 decembrie 1868, Monitorul Oficial, nr« 8
din 12/24 ianuarie 1869, p. 46.
64) Adresa Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice nr. 15 155 către direc-
torul Colegiului Național din Iași (Arh. St. Iași, Mapa Hasdeu).
65) luliu Dragomirescu, op. cit., p. 38.
15
PROCESUL LUI B. P. HASDEU DIN 1863
279
Iași să deschidă acțiunea penală împotriva fostului profesor al Cole-
giului Național06). La data cînd acest ordin a sosiit la Iași, Hasdeu fu-
sese însă deja judecat de Curtea Criminală.
VI.	— Parchetul din Iași nu așteptase ordinul șefului său ierar-
hic, pentru a pune sub acuzare pe îndrăznețul scriitor, care cutezase
să ultragieze așa-zisa morală publică în revistele sale. Desigur în-
demnat de numeroșii dușmani ai lui Hasdeu și influențat de atmosfera
ostilă, pe care cei ce fuseseră victimele sarcasmelor temutului pole-
mist o creaseră marelui lor adversar, procurorul ieșean deschisese ac-
țiunea publică împotriva autorului nuvelei Duduca Mamuca, fără a
mai aștepta încuviințarea autorității superioare.
Presa se afla atunci sub regimul legii din 13 aprilie 1862. Ea pre-
vedea desființarea cenzurii și nu menținea cauțiunea decît pentru pu-
blicațiile periodice politice. Numărul infracțiunilor de presă, potrivit
legii din 1862, era relativ redus. Totodată paragrafele acestei legi erau
redactate în termeni așa de nepreciși, încît îngăduiau unor scriitori
abili să se strecoare, fără prea mari riscuri, printre dispozițiile lor. Ins-
tanța de judecată era secția criminală a Curții de Apel, pentru infrac-
țiunile urmărite din oficiu de procurorul acestei Curți. Tribunalul dis-
trictului era competent să judece în celelalte cazuri. Legea din 1862
enumera infracțiunile, care aveau să fie urmărite din oficiu de către
procurorul Curții Criminale. Responsabilitatea incumba, în primul rînd
autorului. Dacă acesta era necunoscut, răspunzător era redactorul sau
girantul responsabil, orice publicație periodică fiind obligată să aibă
un redactor sau girant responsabil, al cărui nume trebuia declarat la
Ministerul de Interne, înainte de apariția primului număr. Pentru publi-
cațiile anonime răspundea penalmente și civilmente tipograful, dacă
refuza să dezvăluie numele autorului.
Acestea erau principalele dispoziții legale în vigoare, în 1862—
1863, la data cînd au apărut revistele ,,Din Moldova" și ,,Lumina". Re-
dactorul lor responsabil era B. P. Hașdeu, al cărui nume, precedat de
această calitate, era vizibil imprimat sub chiar titlul celor două reviste.
De altminteri, pasajul incriminat de procurorul Curții Criminale făcea
parte din nuvela Duduca Mamuca și Hasdeu, prin semnătura sa, recu-
noscuse că era autorul acelei nuvele. In consecință, nici o îndoială nu
se putea ivi asupra responsabilității sale, din punctul de vedere al legii
presei.
Din actele dosarului aflat la Arhivele Statului din Iași rezultă că,
la 30 aprilie 1863, substitutul de procuror A. Botez a încheiat un pro-
ces-verbal, constatînd că în numărul 15 (din anul 1863) al revistei „Lu-
mina", care avea ca redactor responsabil pe B. P. Hasdeu, au apărut
,,expresii [....] contra bunelor moravuri și reprehensibile după § 50
din legea presei". Avînd în vedere că, potrivit § 60 din aceeași lege,
cei vinovați de o asemenea infracțiune erau urmăriți din oficiu de pro-
66)	Adresa nr. 11 551 din 13 iunie 1863 a Ministerului Justiției către procurorul
Curții Criminale din Iași (Arh. Stat Iași, Tr. 1758, op. 2/2007, dos. 838, f. 47).
280
CONSTANTIN C. ANGELESCU
16
curorul Curții Criminale, substitutul A. Botez a dispus citarea lui Has-
deu la parchet, spre a fi supus cuvenitului interogator67). In aceeași
zi, el a raportat Ministerului Justiției că a hotărît trimiterea lui Has-
deu în judecată, pentru infracțiunea de presă ce săvîrșise 68).
La 15 mai 1863, răspunzînd citației primite, Hasdeu s-a prezentat
înaintea procurorului Curții Criminale și a recunoscut că el era auto-
rul pasajului apărut în numărul 15 din ,,Lumina", considerat repre-
hensibil de către parchet69).
In urma îndeplinirii acestei formalități, substitutul A. Botez, prin
erechizitoriul nr. 710 din 22 mai 1863, în conformitate cu rînduielile pro-
cedurale în vigoare, a sezisat secția criminală a Curții de Apel din Iași
cu judecarea lui Hasdeu70). Procesul a fost pus pe rol pentru ziua de
3 iunie 1863 71).
In acea zi, Hasdeu s-a înfățișat înaintea judecătorilor săi. In tot
cursul dezbaterilor el a avut o atitudine demnă, declarînd că fiind che-
mat ,în calitate de ziarist, pentru întîia oară în fața justiției, el se află
în aceeași situație ca un ostaș pe cîmpul de luptă, primind botezul
focului.
Nu ni s-a păstrat textul rechizitoriului rostit în instanță de procu-
rorul Curții Criminale. La dosar nu se afla decît actul de acuzare, pe
temeiul căruia Hasdeu a fost trimis în judecată. Din decizia Curții re-
iese însă că reprezentantul parchetului, în concluziile lui orale, s-a
menținut foarte ferm pe tărîmul actului de acuzare și că, în conformi-
tate cu acesta, a cerut condamnarea lui Hasdeu.
Actul de acuzare este redactat în termeni moderați. In el nu se
insistă cu prea multă severitate asupra scenelor descrise de Has-
deu și considerate imorale. Se afirmă.că revista ,,Lumina" s-a bucurat/
la început, de o bună primire în rîndurile intelectualilor, dar că ea sa.
abătut in curînd de la calea cea dreaptă, tipărind lucrări vătămătoare
moralei publice. Ca dovadă, actul de acuzare citează următoarele rîn-
duri, extrase din nuvela Duduca Mamuca :
w[........] sînt acum patru ani, domnilor, de cînd gustai, pentru prima oară, din ar-
borul științii binelui și al răului. O mamă avea o fată. Și mama și fata ședeau într-o
casă de lîngă a tătăni meu. Le vizitam. Amorul platonic cu fata merse prea departe.
„Pe la miezul nopții — zise ea — vino, prin fereastră, în odaia mea“. Cine mai știe
cum s-a întîmplat, că mama, pîndindu-ne, a auzit cuvintele fetei. La ceasul hotărît,
găsesc fereastra deschisă, sar în odaie, întreb: —„Tu ești aici, Emilio ?" îmi răspunde
o șoaptă ; „Vino încetișor 1" Ne culcăm. Rezultatul vă este cunoscut, domnilor ; dar,
ceea ce nu știți e mirarea mea, cînd Emilia mă dăscălea: „nu așa..., ia așa.", etc. După
trei ore, petrecute într-un extaz nedescris, profesoara mea mă congediază, tot pe fe-
reastră, de frică „să nu se scoale neneacacc. A doua zi revăd pe adevărata Emilie. în-
chipuiți-vă împietrirea mea, cînd o aud scuzîndu-se că n-a putut să mă aștepte: „neneaca
mă închisese în iatacul său și singură se culcase nu știu unde*. Atunci numai am înțeles
67) Arh. Stat. Iași, Tr. 1758. op, 2/2007, dos. 838, f. 9.
68) Ibid,, f. 16.
69) Ibid,, f. 35.
70) Ibid,. f. 23.
71) Ibid., f. 27.
17
PROCESUL EUI B. P. HASDEU DIN 1863
281
cine a fost dăscălița mea : mama înlocuise pe fată.... Știți oare, domnilor, ce vîrstă
putea să aibă curajoasa mamă ? Cinzeci și șapte de ani, trei luni, și opt zile ! Am făcut
acest calcul pe . baza metricei originale !"72).
Acesta este singurul pasaj din scrierile lui Hasdeu, menționat în
actul de acuzare. Nuvela Duduca Mamuca mai cuprinde încă alte opt
descrieri tot atît de sugestive, pe care parchetul nu le-a mai supus a-
precierii judecătorilor. I s-a părut, probabil, inutil să mai invoace și
alte exemple, întrucît el a socotit aventura Emiliei și a mamei ei ca
fiind suficientă pentru justificarea acuzării.
După reproducerea acestui pasaj, în actul de acuzare se declară
că buna cuviință, ce trebuie respectată înaintea justiției, se opune la
orice comentar. Se subliniază însă unele expresii, care sînt conside-
rate caracteristice și anume :	ne culcăm. Rezultatul vă este cu-
noscut". „Cînd Emilia mă dăscălea : „nu așa . . . . , ia așa . ... 11 etc.
Invocînd § 50 al legii presei, actul de acuzare susține că acest text
prevede pedepsirea celor ce ar publica „vești vătămătoare pentru mo-
rala publică". Or, întrucît pasajul citat din nuvela Duduca Mamuca,
potrivit părerii parchetului, „este tot ce poate fi mai scandalos, mai
impudic și, prin urmare, vătămător moralei publice", actul de acuzare
cere Curții Criminale să aplice lui Hasdeu, în calitate de autor al a-
celui pasaj, sancțiunile prevăzute de § 50 din legea presei, adică pe-
deapsa închisorii (de la o lună pînă la un an) și a amenzii (de la 50
pînă la 1000 lei) 73).
Acest paragraf a fost așadar singurul text de lege, pe care p-a în-
temeiat acuzarea.
Hasdeu a răspuns reprezentantului parchetului, citind o foarte spi-
rituală și abilă apărare, al cărei cuprins ni s-a păstrat integral în do-
sarul procesului74).
El a început prin a susține că, în conformitate cu un principiu u-
niversal de drept, pentru o singură vină nu se pot aplica două sancți-
uni. Or, pasajul din nuvela Duduca Mamuca, citat de procuror, i-a a-
tras deja pedeapsa destituirii din funcțiunile ce ocupa. Prin urmare, el
n-ar mai putea fi condamnat a doua oară pentru aceeași presupusă
vină. Hasdeu a socotit însă necesar să declare că el nu va invoca a-
cest argument pentru a cere achitarea sa, deoarece el considera ca ile-
gale măsurile luate împotriva sa de ministrul instrucțiunii publice.
Destituirea sa a avut loc, fără ca el să fi fost ascultat în prealabil,
deci neținîndu-se seamă de dreptul de apărare. N-au fost așadar res-
pectate, în privința sa, formalitățile prescrise de legiuitor. Nerecunos-
cînd legalitatea sancțiunii ce i-a fost aplicată de ministrul instrucțiu-
nii publice, el nu înțelegea să se prevaleze de această pedeapsă, pen-
tru a se sustrage judecății Curții Criminale. Dimpotrivă, avînd deplină
72) Lumina, nr. 15, p. 43.
73) Arh. Stat. Iași, Tr. 1758, op. 2/2007, dos. 838, f. 31—33.
74) Ibid. f. 37—41. Textul integral al apărării lui Hasdeu a fost publicat în Lumina,
n-rul 17, p. 65—74. Din Lumina el a fost reprodus de Mircea E 1 i a d e în tomul I
din Scrierile lui Hasdeu, p. 327 și urm.
282
CONSTANTIN C. ANGELESCU
18
încredere în imparțialitatea Curții Criminale, el dorea să fie judecat,
ppre a putea stabili nevinovăția sa.
Din punct de vedere juridic, argumentarea lui Hasdeu a fost pro-
fund greșită. In adevăr, este unanim admis în știința dreptului că un
funcționar public, pentru o faptă a sa, care ar întruni elementele unei
infracțiuni penale, poate fi sancționat atît disciplinar, de exemplu,
prin îndepărtarea din funcțiune, cît și penalmente, de exemplu, prin
condamnarea la închisoare. Cu alte cuvinte, aplicarea unei sancțiuni
.disciplinare nu împiedică aplicarea și a unei sancțiuni penale. Ar fi de
altminteri absurd ca un funcționar public, vinovat, spre pildă, de de-
lapidare, după ce ar fi fost pedepsit disciplinar cu destituirea, să nu
mai poată fi judecat de instanțele penale.
Dacă acest prim mijloc de apărare a fost complet nefondat și de
aceea, probabil ,Hasdeu a și renunțat la el, cel de al doilea argument,
pe care el l-a invocat, a fost incomparabil mult mai solid.
In adevăr, Hasdeu s-a silit să convingă pe judecătorii lui că pa-
sajul din nuvela Duduca Mamuca, pe care acuzarea îl considera ca
imoral, nu avea întru nimic acest caracter. In acest scop, el a citat nu-
meroas<e scrieri ale autorilor vechi și moderni, cuprinzînd pasaje, după
expresiunea lui, mult mai ,,descoperite", care însă n-au fost nici odată
osîndite ca imorale. El a menționat ,,Cîntarea Cîntărilor" a „înțeleptu-
lui Solomon". A menționat de asemenea operele lui Aristofan, Ovidiu,
Petroniu, Plaut etc. Apoi a atras atenția că, dacă teza susținută de a-
cuzare ar fi fost justă, atunci ar fi trebuit să fi fost sancționați „fran-
cezul Rabelais, italianul Boccacio, englezul Shakespeare, neamțul Gothei
etc". Or, acești scriitori sînt priviți de întreaga omenire „ca modeluri,
ca uriași, ca luminile liberilor" și nimeni nu s-a gîndit să-i condamne
pentru imoralitate.
In ceea ce privește literatura romînă, Hasdeu a început prin a cita
comedia lui Vasile Alecsandri, „Rusaliile în satul lui Cremene". In a-
părarea sa, el s-a referit la dialogul, care, în această comedie, are loc
între privighetorul Răzvrătescu și fermecătoarea „vătăviță" Suzana ;
,, — Răzvrătescu : Suzana, știi una ?
,, — Suzana : Ba nici două.
,, — Răzvrătescu : îmi vine să mă prind argat la voi.
„ — Suzana : Pentru ce ?
,, — Răzvrătescu : Pentru vorba ceea: decît a bărbatului, mai bine
a argatului....."
De ce oare parchetul — a întrebat ironic Hasdeu — n-a trimis în
judecată pe Vasile Alecsandri pentru acest dialog ?
Hasdeu s-a ocupat apoi de C. Negruzzi și de „vodevilul" acestuia
Cîrlanii, reprezentat pe scena Teatrului Național din Iași în 1849 și ti-
părit în 1857. In Cîrlanii, tînărul Lionescu face următoarele declarații
frumoasei Vochița :
,, — Vochița : Nu te înțeleg. Spune ce vrei de la mtine, cucona-
„șule ?
,, — Lionescu : Cînd băbaca la neneaca
,, Vreun mic favor cerea,
19
PROCESUL LUI B. P. HASDEU DIN 1863
283
„ Neneaca, cu bucurie,
,, Dorința îi împlinea.
,, Tu fă cum făcea neneaca,
,, Eu voi face ca băbaca."
După citirea acestor versuri, Hasdeu a rugat să fie lămurit dacă
declarațiile rimate ale lui Lionescu sînt mai morale decît pățania Emi-
liei din nuvela Duduca Mamuca.
Urmînd lui Vasile Alecsandri și Costachi Negruzzi, veni rîndul lui
Dimitrie Bolintineanu, al cărui roman Manoil apăruse recent la Iași. In
apărarea sa, Hasdeu a invocat următoarea întîmplare, relatată în acest
roman :
„Abia intrarăm în casă și lacheul îiri'i anunță sosirea unei fiice a
„Venerei.
,,Zisei să intre.
„— Cum te chiamă, drăgulițo ? o întrebai...............
,, — Din ce tărîmuri vii, neiculiță ? îmi răspunse ea. Aolio ! Una
„este Zlatca Evreica, de la munte pînă la Dunăre, în Țara Romî-
„nească.......
„După aceasta, veni una încă copilă, încă novisă : timidă și spe-
„rioasă, ca o păsărică prinsă în laț. Ea pleca ochii și părea că roșește
„de meseria ce uneltea. Aceasta veni însoțită de mumă-sa. O mumă
„ce-și aduce copila, să o sacrifice pe altarul viciului ! O mumă !.......u
In romanul său Manoil, Bolintineanu a descris așadar pe o mamă
atît de destrăbălată, încît își prostituiază fiica. Hasdeu a atras atenția
Curții Criminale că o asemenea ființă era mult mai imorală, decît
mama Emiliei din nuvela Duduca Mamuca, deoarece aceasta, după cîte
afirma el, „se jertfește gratis" pentru a-și salva odrasla. Și totuși, Bo-
lintineanu1 n-a fost învinuit de imoralitate !
Hasdeu a trecut apoi la loan Eliade Rădulescu, considerat pe a
tunci drept „părintele literaturii romîne". Din opera sa, el a desprins
pagina privitoare la Sarsailă, presupus ministru de finanțe :
,,D. Sarsailă, cu iataganul la brîu, scrise, într-o zi, camîta și dete
„unui subaltern să citească. Acesta era mai așa păcătos în scris și la
„citit ca și d. Sarsailă (pentru că : tel maître, tel valet, zice francezul).
„Vorba le era despre criza financiară și despre creșterea dobînzilor
.,sau a camîtei ; pe hîrtie era scris : „se întinde foarte mult camîta...".
„Subalternul citi: „se întinde foarte mult ca mă-ta......................". „Ba ! Ca.
mă-ta !" strigă înfuriat d. Sarsailă.....................................".
Hasdeu a susținut că acest pasaj din scrierea lui Eliade Rădulescu
se aseamănă foarte mult cu pasajul din nuvela Duduca Mamuca, pen-
tru care el a fost dat în judecată. In ambele scrieri ar fi vorba de o
mamă, „care se întinde foarte mult". Lui Eliade Rădulescu nu i s-a in-
tentat însă un proces de presă.
Opera lui Beldiman Eteria, tipărită la Iași, în 1861, de banul Alecu
Balica, a fost și ea, adusă la bara Curții Criminale de către Hasdeu,
care a citat dintr-însa următorul portret al fiului postelnicului Rizu :
284
CONSTANTIN C. ANGELESCU
20
„Ingîmfat în a sa slavă, ades la Curte mergea,
„Iar maică-sa după dînsul în gura mare plîngea ;
„Bocindu-se, ruga grecii, și pe m<are și pe mic,
„Să nu-1 lase să se culce noaptea fără ghigilic,
„Franzelă, pui de găină, ciorbă să-i dea de mîncat
„Și noaptea două saltele să-i aștearnă de culcat.
„Un pruncar așa în oaste, ce dracul ar fi lucrat ?
„Știu că, dacă-1 prindeau turcii, prea mult s-ar fi bucurat".
Hasdeu a subliniat că, în aceste versuri, erau descrise anumite mo-
ravuri turcești și că ele, în 1861, cînd au fost tipărite, n-au fost con-
siderate „reprehensibile" de către parchet. „E vederat, d-lor, — a ex-
clamat Hasdeu — că, în doi ani, Romînia a făcut un mare progres ju-
ridic : mai deunăzi se trecea cu vederea dragostea turcească ; astăzi,
se pune în acuzație pînă și o intrigă curat europeană, ca aceea din
„Duduca Mamuca
In sfîrșit, ultimul precedent invocat de Hasdeu a fost acela al lui
Costachi Conachi, ale cărui poezii „covîrșesc cu o mie de poști isto-
ria Emiliei". Ca exemplu, Hasdeu a citit următoarele versuri :
„Aseară de un veac trecut,
„Să gust hazul m-ai făcut,
„O ! Doamna mea cea miloasă ;
„Și să cred că n-ai oprit
„Nici un lucru nejertfit
„Din cîte ai mai frumioasă.
\
„Ochi, guriță, piept și sin,
„Voi la care eu mă închin,
„Și tu rai ascuns prea tare,
„Pomeniți necontenit
4,Cît zbucium și vînzolit
.„Ați avut cu luptă mare.
„Cum simțeam că se bătea
„Inima îi sub a mea,
„Cu răsufluri îndesite,
„Piept pe piept tot apăsînd,
„Gurița gură mușcînd,
„Țițișoare dezvălite.. .".
Poezia lui Conachi ar fi — după Hasdeu — „nu o sadea-descriere
a dragostei, ci însăși mecanica voluptății : un curs practic". Acest
curs practic de dragoste fusese editat recent de fiica autorului, prin-
cipesa Vogoride. Procurorul, așa de vigilent față de Duduca Mamuca,
nu ceruse însă să se aplice rigorile legii penale și editoarei poezi-
ilor lui Conachi.
21
PROCESUL LUI B. P. HASDEU DIN 1863
285
Din exemplele ilustre enumerate, Hasdeu a desprins următoarea
concluzie : sau pasajul din nuvela Duduca Mamuca, socotit „reprehen-
sibil" de către parchet, era într-adevăr imoral și atunci imorale erau
și operele citate ale lui Vacile Alecsandri, Costachi Negruzzi, Dimitrie
Bolintineanu, loan Eliade Rădulescu, Beldiman, Costachi Conachi etc.,
iar autorii acestor scrieri imorale ar fi trebuit și ei să fie trimiși în
judecata instanțelor penale, sau dimpotrivă operele citate ale marilor
noștri literați nu erau potrivnice moralei publice și atunci nici pasajul
din Duduca Mamuca nu putea fi considerat imoral.
Faptul că parchetul n-a luat nici un fel de măsuri în contra lui
Vasile Alecsandri, Costachi Negruzzi, Dimitrie Bolintineanu, loan
Eliade Rădulescu etc., dovedea că el n-a socotit imorale operele aces-
tora. In consecință, neputînd exista două calificări diferite pentru
scrieri de același fel, nuvela Duduca Mamuca nu putea fi nici ea ca-
lificată drept o scriere imorală. Neputîndu-se concepe două măsuri di-
ferite în cazuri identice, de vreme ce iluștrii literați, enumerați mai
sus, n-au fost osîndiți de instanțele judecătorești pentru pretinsa imo-
ralitate a scrierilor lor, nici autorul nuvelei Duduca Mamuca nu putea
fi condamnat pentru aventurile Emiliei și ale mamei ei.
Argumentarea lui Hasdeu a fost foarte abilă. El s-a pus la adăpos-
tul principiului egalității înaintea legii, principiu fundamental al le-
gislației noastre. In consecință, cei ce ar fi avut o concepție așa de
rigidă despre morală, încît ar fi susținut că nuvela Duduca Mamuca
era indecentă, aceia ar fi trebuit să considere indecente și pasajele
citate ale clasicilor literaturii romîne. Prin urmare, atîta timp cît Va-
sile Alecsandri, Costachi Negruzzi, Dimitrie Bolintineanu, loan Eliade
Rădulescu etc. n-ar fi fost condamnați pentru „imoralitatea" unor scrieri
cu mult anterioare nuvelei Duduca Mamuca, s-ar fi violat principiul
egalității înaintea legii dacă Hasdeu ar fi fost osîndit.
Totodată, prin ilustrele exemple citate, Hasdeu a pus în evidență
cît de greu este de stabilit judecătorește dacă o lucrare literară este
sau nu imorală și pînă la care limită este îngăduit unui scriitor să
fie ,,frivol". Hotare precise nu pot fi fixate în această materie. Rolul
justiției în aprecierea caracterului moral sau imoral al unei opere de
artă este cu deosebire gingaș. Precedentele literare, invocate de Has-
deu, au lăsat să se întrevadă cît de delicată era problema supusă
Curții Criminale. Ele au fost de natură a întări dubiul, ce trebuia să
se ivească chiar în mintea unor judecători rigizi, dar conștiincioși,
chemați să se pronunțe dacă juridicește nuvela Duduca Mamuca pu-
tea fi socotită ,,vătămătoare moralei publice". Or, în materie penală,
este bine stabilit că îndoiala judecătorilor profită acuzatului. Din
punct de vedere juridic, Hasdeu a pus astfel chestiunea pe tărîmul,
pe care se și cuvinea ca ea să fie pusă.
Al treilea argument, de care s-a prevalat Hasdeu, a fost de ordin
ideologic. Plecînd de la constatarea că datoria unui scriitor este să
înfățișeze realitatea, să zugrăvească, cu deplină sinceritate, societa-
tea, el a susținut că romancierii, poeții, istoricii nu sînt decît ,,por-
tretiștii societății". De aceea, nu sînt imorali autorii, care povestesc
286
CONSTANTIN C. ANGELESCU
22
faptele sau descriu persoanele din jurul nostru, ci imorale sînt acele
fapte sau acele persoane. Nu autorul trebuie osîndit, ci însăși so-
cietatea.
,,In vodevilul d-lui Alecsandri" — a declarat Hasdeu — „e ne-
,,moral privighetorul Răzvrătescu, iar nu d-1 Alecsandri ; în piesa
,,d-lui Negruzzi e nemoral cuconașul Lionescu, iar nu d-1 Negruzzi ;
„în epopeia lui Beldiman sînt nemorali turcii, iar nu Beldiman ; și așa
„mai departe. In romanțul meu, cine oare este nemoral ? Acel tip stu-
„dențial, care e înfățișat ca eroul intrigii ; tip ce ușor se poate ade-
„veri, din nenorocire, în toate universitățile Europei, iar nici de cum
„romanistul ! [. . .]. Iată teoria școlii realiste în literatură ! Iată pentru
„ce Cîntarea Cîntărilor, Aristofan, Ovidie, Petronie, Apulei, Plaut,
„Boccacio, Shakespeare, Rabelais, Gdthe, Alecsandri, Negruzzi, Eliad
„etc. nu sînt răspunzători pentru caracterele depinse în opurile lor ;
„nu sînt și nu pot fi nemorali ! Nemorali sînt aceia ce se recunosc pe
„sine în atari caractere și le prigonesc sau defaimă din egoism ! Ne-
„morali sînt aceia ce n-ar voi ca lumea să-i afle cine sînt !".
In sfîrșit, argumentul final invocat de Hasdeu s-a întemeiat pe
paragraful 50 din legea presei, adică pe unicul text de lege, pe care
s-a bazat actul de acuzare.
Hasdeu a arătat că, potrivit legii presei din Moldova din 1856,
§ 44, liti j, și § 45, punctul 9, era interzis „a se ataca moralitatea
publică" prin scrieri tipărite, cei vinovați urmînd a fi pedepsiți cu în-
chisoare la mănăstire de la 5 zile pînă la 5 luni și cu amendă de la
50 pînă la 1000 lei. Or, legea presei din Moldova din 1856 fusese abro-
gată prin legea presei din 13 aprilie 1862. In decurs de șase ani, de
la 1856 la 1862, nici un ziarist, nici un scriitor nu fusese deferit justi-
ției sub învinuirea de a fi atacat moralitatea publică. Textele citate
ale legii din 1856 s-au dovedit deci a fi inaplicabile. Dacă acele text;e
ar fi fost aplicabile, „ar fi trebuit — după cîte susținea Hasdeu — să
cază sub aceeași osîndă toți cîți scriu, mari și mici". Pentru acest mo-
tiv, el afirma că legiuitorul din 1862 n-a mai reprodus dispozițiile le-
gii din 1856, privitoare la sancționarea atacurilor împotriva moralită-
ții publice. Astfel fiind, la data judecării procesului (3 iunie 1863),
nici un text de lege nu mai pedepsea pe autorii de scrieri imorale.
Paragraful 50 din legea presei din 1862, al cărui text fusese in-
vocat de reprezentantul parchetului, n-avea nici o legătură cu învinu-
irile ce i se aduceau. In adevăr, acest text dispunea :
§ 50.	Publicarea sau reproducerea, făcută cu rea credință, a unor vești minci-
noase, a unor documente închipuite, falsificate sau pe nedrept atribuite altora, cînd
niște asemenea vești ar fi de natură a turbura liniștea publică sau a vătăma morala
publică sau ar fi de natură a aduce dispreț asupra agenților autorităților publice, va fi
pedepsită cu închisoare de la o lună pînă la un an și cu amendă de la 50 pînă la
1 000 lei" 75).
75) Scarlat Pastia, Codul judeciar pentru tribunalele din Moldova, Apendice,
Iași, Tip. Buciumului Romîn, 1862, p. 49,
23
PROCESUL LUI B. P. HASDEU DIN 1863
287
Comentînd acest text, Hasdeu a subliniat că el nu sancționa de-
cît publicarea unor „vești mincinoase, a unor documente închipuite,
falsificate sau pe nedrept atribuite altora". Numai asemenea publica-
ții, dacă ar fi fost de natură a vătăma morala publică, erau pedepsite
de legea în vigoare. Or, o nuvelă, ca Duduca Mamuca, nu făcea parte
nidi din categoria „veștilor mincinoase", nici din aceea a „documen-
telor închipuite, falsificate sau pe nedrept atribuite altora". In conse-
cință — a conchis Hasdeu — unicul text de lege, pe care se sprijinea
acuzarea, era străin pricinii și deci inaplicabil în speță.
Acest ultim argument, pe care s-a bazat apărarea lui Hasdeu, a
fost pe deplin întemeiat. In adevăr, conform principiilor de drept, în
vigoare la 1863, legile penale erau de strictă interpretare. Dispozițiile
lor nu puteau fi extinse prin analogie. De aceea, penalitățile, prevă-
zute de § 50 din legea presei pentru publicarea „unor vești minci-
noase, a unor documente închipuite, falsificate sau pe nedrept atri-
buite altora [....] de natură a turbura liniștea publică sau a vătăma
morala publică", nu puteau fi aplicate și autorului unei scrieri literare,
chiar dacă ea ar fi fost considerată imorală de către justiție. Este doar
pai presus de orice îndoială că un roman, o nuvelă, o poezie sau o
piesă de teatru nu pot cuprinde „vești mincinoase" sau „documente
închipuite" ori „falsificate", cînd eroii acelor scrieri sînt personaje
imaginare, făurite din fantezia autorului. In ipoteza în care Emilia și
mama ei n-ar fi fost pe de a întregul plăzmuite de geniul inventiv al
lui Hasdeu, ci ar fi fost persoane în viață, trăind în vreun centru uni-
versitar, s-ar fi putut discuta dacă era cazul să se aplice lui Hasdeu
paragraful 50 din legea presei. Fiind însă necontestat vorba de perso-
nagli fictive, chestiunea nu se putea pune.
Iu sfîrșit, conform paragrafului 50 din legea presei, publicarea
veștilor mincinoase sau a documentelor închipuite, falsificate etc. nu
era pedepsită decît dacă ea fusese făcută cu rea credință. Așadar,
chiar în ipoteza prevăzută de acest text, era necesar să se dovedească
reaua credință a autorului publicației, pentru ca el să fie sancționat
cu asprele penalități prescrise de legiuitor. Or, chiar presupunînd că
Hasdeu ar fi fost vinovat de faptele pedepsite de paragraful 50 —
ceea ce, după cum am arătat, nu era cazul — el totuși n-ar fi putut să
fie condamnat, atîta timp cît reprezentantul parchetului n-ar fi făcut
dovada relei lui credințe. Intrucît o asemenea dovadă nu fusese făcută,
Hasdeu nu putea fi decît achitat.
Hasdeu a fost asistat de un avocat, al cărui nume nu ni s-a păs-
trat.. Acesta a susținut și el, pentru considerațiunile expuse deja de
clientul său, că textul invocat de procuror era inaplicabil în speță76).
De această părere a fost și majoritatea completului de judecată al
Curții Criminale din Iași, care, prin decizia nr. 242 din 4 iunie 1863,
a pronunțat achitarea lui Hasdeu77). Hotărîrea s-a întemeiat pe moti-
76) Decizia Curții Criminale menționează concluziile puse în instanță de acest
avocat, însă nu-i indică numele (Arh. Stat. Iași, Tr. 1758, op. 2/2007, dos. 838, f. 43),
77) Ibid., f. 43.
288
CONSTANTIN G, ANGELESCU
24
vul că faptele puse în sarcina fostului profesor al Colegiului Național
din Iași nu întruneau elementele infracțiunii sancționate de § 50 din
legea presei .
„Considerîndu-secc —decide majoritatea Curții Criminale — „că, în adevăr, § 50
din legea presei cere publicarea sau reproducerea, făcută cu rea credință, a unor vești
mincinoase atribuite unei persoane anumite;
„Considerîndu-se că, prin romanța „Duduca Mamuca", nu se face aluziune la
persoane determinate, pentru ca să fie vătămată morala publică prin atacarea cuiva din
societate;
„Considerîndu-se că credința cea rea, cerută de § 50 din legea presei, nu este
probată;
„Curtea Criminală cunoaște pe d-1 Hajdău nevinovat de acuzațiunea ce i s-a
întins, și, prin urmare, hotărăște ca să rămînă liber de răspundere în acest caz“.
' Decizia fost semnată de membrii Curții Criminale : D. Gherghel,
V. Forescu, Scarlat Mânu și L. Catargiu.
Minoritatea Curții Criminale, alcătuită din G. Platon, Ciurea și
Palade, a fost însă de părere să i se aplice lui Hasdeu pedeapsa pre-
văzută de § 50 din legea presei. Opinia ei separată a fost motivată pe
considerațiunea că ,,pasajul din nr. 15, pagina 43, din jurnalul „Lumi-
na", de care este acuzat d. redactor, este scandalos moralității publi-
ce" 78). Motivarea este insuficientă, deoarece în discuție nu era numai
chestiunea de a ști dacă pasajul publicat de Hasdeu era sau nu scan-
dalos din punctul de vedere al „moralității publice", ci și problema
de a ști dacă fapta săvîrșită de acuzat era dintre cele sancționate de §
50 din legea presei, în cazul afirmativ punîndu-se și întrebarea dacă
reaua lu'i credință fusese dovedită. întrucît, pentru argumentele deja
expuse, nu se putea da decît un răspuns negativ la ultimele două în-
trebări, opiniunea minorității Curții a fost greșită.
Hotărîrea pronunțată de majoritatea completului de judecată, nefi-
ind atacată cu recurs de către parchet în termenul legal, a rămas defini-
tivă. In ceea ce privește motivele de drept, pe care ea se întemeia,
însuși procurorul Curții Criminale din Iași, într-un raport din 18 iunie
1863, a recunoscut că ea era inatacabilă79).
Astfel s-a încheiat, prin achitare, procesul intentat autorului nu-
velei Duduca Mamuca. Cu acel prilej, Hasdeu a avut ocazia să pună
în evidență, înaintea Curții Criminale, nu numai excepționala sa inte-
ligență și marele său talent, dar și cunoștințele sale juridice. Fostul
student al Universității din Harcov a arătat că audiase cu folos cursu-
rile de drept de la acea universitate. In apărarea sa, el a invocat
toate argumentele, pe care cel mai experimentat avocat le-ar fi putut
iscodi. El a dovedit astfel că era nu numai un fecund literat și un sa-
yant 'istoric, dar și un bun jurist.
Procesul a fost urmărit cu mult interes de opinia publică. Hasdeu,
într-o notiță, publicată în „Lumina" 80), după achitarea sa, afirma că
78) ibid., f. 44.
79) Ibid.y f. 51, verso.
80) „Luminan-rul 17, p. 74.
25
PROCESUL LUI B. P. HASDEU DIN 1863
.289
peste două sute de persoane au asistat la dezbateri. Putem să ne dăm
seamă de răsunetul, pe care l-a avut acest proces, și din faptul că 40
de ani mai tîrziu Gheorghe Panu își mai amintea amănunte din spiri-
tuala apărare a lui Hasdeu81). Gheorghe Panu, care, la 1863, era elev
în cursul superior la Colegiul Național din Iași, declara că ,,a fost o
adevărată petrecere apărarea lui Hasdeu în fața justiției" 82).
Unii contemporani nu s-au bucurat însă de această achitare. Prin-
tre ei s-au aflat, firește, cei jigniți de sarcasmele lui Hasdeu și. în pri-
mul rînd, V. A. Urechiă. Indignat de decizia Curții Criminale, V. A.
Urechiă a publicat o vehementă broșură, în care denunța primejdia
,,literaturii desfrînate"83). După vagi considerații, pretins filozofice,
despre influența individului asupra societății, abuzînd de citate și
uzînd de obișnuinta-i beție de cuvinte, V. A. Urechiă acuza pe Has-
deu de a fi un element de dizoluție și reproducea din scrierile aces-
tuia paginile, care i se păreau indecente. Apoi, neputîndu-și stăpîni
mînia, el refuza să se încline înaintea hotărîrii justiției. Critica deci-
zia Curții Criminale, cu asprime, spunînd că ea încuraja literatura des-
frînată.
VII. — Hasdeu, după lovitura ce primise prin destituirea sa din
funcțiunile ce ocupase, precum și după achitarea sa cu majoritate de
numai un vot, a devenit m’ult mai prudent.
Mutat la București, scurt timp după pronunțarea deciziei Curții
Criminale din Iași, el n-a putut obține de la noul ministru de culte și
instrucțiune publică, Alexandru Odobescu, care înlocuise, la 26 mai
1863, pe generalul Christian Teii demisionai'84), decît postul de mem-
bru al comisiunii documentate85).
Continuîndu-și în capitala Principatelor Unite activitatea publicis-
tică, Hasdeu a tipărit aici, începînd din noiembrie 1863, revista umo-
ristică ,,Aghiuță", în care, în anul următor, a publicat din nou nuvela
Duduca Mamuca86). Textul nuvelei, așa cum a apărut în paginile lui
,,Aghiuță", se deosebește însă mult de textul imprimat în revistele
,,Din Moldova" și ,,Lumina". Titlul chiar de Duduca Mamuca a fost în-
locuit cu cel de Micuța. Stilul a fost revăzut. Moldovenismele au fost
înlăturate. Dialogul a fost scurtat. Au fost suprimate unele amănunte
lipsite de interes. Numele personajelor au fost schimbate. N-au mai
fost reproduse aluziile la V. A. Urechiă. Unele expresii tari au fost
atenuate. In sfîrșit, au fost înlăturate pasajele, care fusese considerate
81) Gh. Panu, Amintiri despre Hasdeu, Săptămîna, 12 sept. 1907, p. 580.
82) Gh. Panu, Amintiri din „Junimea" de la Iași, Săptămîna, 9 aprilie 1902,
p. 252.
83) V. A. U r e c h i ă, O vorbă despre literatura desfrinată ce se încearcă a se intro-
duce în societatea romînă, Iași, 1863. Textul broșurii a fost republicat de V. A. Urechiă
în Opere complete, seria II, t. II, Buc., Tip« F. Gobl, 1882, p. 2f —45.
84) Monitorul oficial, 27 mai 1863.
85) Această comisiune avea misiunea de a aduna și studia documentele mănăsti^-
rilor închinate. Vezi Liviu Marian, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Schiță biografică șj
bibliografică, Buc , Cartea Romînească, 1928, p. 8.
86) Mircea Eliade, t. I din Scrierile lui B. P. Hasdeu, p. XIX.
Academie rilologie - 6
290
CONSTANTIN C. ANGELESCU
26
de acuzatorii lui ca fiind indecente. îndeosebi, trebuie subliniat că n-a
mai fost retipărit pasajul, în care eroul nuvelei povestea prima sa
noapte de dragoste87).
Cu aceste modificări, nuvela Duduca Mamuca, purtînd însă titlul
de Micuța, după ce a fost republicată în revista ,,Aghiuță1', a apărut,
în 1864, și în broșură88). Caragiale, în 1896, în ziarul ,,Epoca litera-
ră", a reprodus textul broșurii din 1864. In 1923, editorul bucureștean
Atanasie Nițeanu a retipărit versiunea imprimată în ,,Epoca literară"
din 1896. In sfîrșit, în 1937, Mircea Eliade a reeditat ambele versiuni,
atît aceea publicată în revistele „Din Moldova" și „Lumina", cît și
aceea din „Aghiuță". Nuvela lui Hasdeu a fost astfel scrierea acestuia,
care, după loan Vodă cel Cumplit, Răzvan și Vidra și Sic cogito, a
avut cel mai mare număr de ediții.
VIII. — Dezbaterile judiciare de la Iași din 1863 au venit tardiv
și în discuția parlamentului. In 1868, B. P. Hasdeu fiind deputat, a
adresat o interpelare președintelui consiliului de miniștri, Mitică Ghi-
ca, cu care ocazie a atacat violent unele acte ale acestuia. In răspun-
sul său, șeful guvernului a amintit și de procesul nuvelei Duduca Ma-
muca. Hasdeu, luînd cuvîntul în chestiune personală, a declarat că
acel proces n-a fost decit o înscenare, pusă la cale de cîteva persoane
din Iași, care alcătuiau ,,consiliul școlar" local și cărora el avusese
nenorocul de a displace. El a afirmat că dușmanii lui, cu acel prilej,
s-au legat de ,,o frază" dintr-o scriere literară a sa. A recunoscut că
acea frază „era poate nenorocită". A invocat însă adagiul latinesc
errare humanum est, precum și decizia de achitare a Curții Crimina-
le89). Beizadea Mitică Ghica a adus atunci la cunoștința Camerei cî-
teva extrase dintr-un dosar al Ministerului Școlilor, cuprinzînd apre-
cierile foarte severe ale Consiliului superior de instrucțiune publică
din 1863 asupra unora din scrierile lui Hasdeu, publicate în revistele
„Din Moldova" și ,,Lumina"90).
Aceste aspre aprecieri ale autorității școlare din 1863 n-au împie-
dicat reintrarea lui Hasdeu în învățămînt și chiar promovarea lui la
universitate. Astfel, în 1865, el a fost însărcinat să țină un curs de ar-
heologie la Școala de Belle-Arte din București91). La 14 octombrie
1874, el a deschis, la Facultatea de Litere din capitală, un curs liber
de filologie comparată92). La 20 ianuarie 1877, Adunarea Deputaților
a aprobat înființarea unei catedre pentru această specialitate la Uni-
87) Principalele deosebiri dintre cele două texte au fost semnalate de Liviu
Marian, în studiul său Micuța lui Hasdeu,	literară, XIX (1930), p. 437—443.
88) Bogdan Petriceic o-H a j d e u, Micuța. Trei zile și trei nopți din viața
unui student. Buc., Tip. Cesar Bolliac, 1864, 102 pag.
89) Ședința Camerei din 19 decembrie 1859, Monitorul Oficial, nr. 8 din 12 ianu-
arie 1869, p. 46.
90) Ibid., p. 46.
9 ') G. Căline seu, op. cit, p. 323.	•
92) Liviu M a r i a n, B. P. Hasdeu, Schiță biografică și bibliografică, Buc.,
1928, p. 15; Mircea Eliade, în t. I al Scrierilor lui B. P. Hasdeu, p. XXVI.
27
PROCESUL LUI B. P. HASDEU DIN 1863
291
versitatea din București93). Numit titular al noii catedre, Hasdeu a
funcționat în învățămînt pînă la 1900, cînd a ieșit la pensie, după ce
parlamentul a votat o lege specială, prin care i s-a acordat o recom-
pensă națională de 1500 lei pe lună94).
IX. — Procesul nuvelei Duduca Mamuca prezintă o importanță
deosebită, pentru că — așa cum a arătat și academicianul D. Panai-
tescu-Perpessicius — el a fost întîiul proces de acest fel judecat în
Romînia.
Totodată, procesul din 1863 a avut o mare importanță și pentru
desfășurarea activității lui Hasdeu. El a constituit o lecție, de care
Hasdeu a ținut seamă. Dacă, în urma neplăcerilor suferite la 1863, el
n-a renunțat cu desăvîrșire în polemicele sale la calambururi și la
glume pipărate, el și-a moderat totuși foarte mult expresiunile. Trăgînd
unele învățăminte din acel proces, Hasdeu, după publicarea nuvelei
Micuța sub forma atenuată pe care am semnalat-o, a abandonat genul
literar din care făceau parte lucrările lui din perioada ieșeană, intitu-
late Răposatul postelnic și Duduca Mamuca. Prin urmare, procesul din
1863 a pus capăt unei faze din activitatea publicistică a lui Hasdeu și,
din acest punct de vedere, a avut o înrîurire evidentă asupra carierei
lui ulterioare.
Aceste considerații ne-au îndemnat să reconstituim dezbaterile
judiciare de la 3 și 4 iunie 1863, pe cît ne-a îngăduit dosarul păstrat
la Arhivele Statului din Iași, în nădejdea de a aduce astfel o modestă
contribuție la istoria literaturii romîne, întregind biografia lui B. P.
Hasdeu.
CyflEBHblK nPOUECC BOr^AHA nETPnqEKKy XAIJWy 3A nOBECTb
„4yAyKA MAMyKA"
KpaiKoe C0Aep>KaHHe
BeJiHKidH pyMbiHCKHH cțuuioJior h HCTopHK BorAaH neTpidqefiKy XauiAey
(1838-1907) 6bui h H3BecTHbifi jiHiepaTop.
B cBoen mojioaocth, oh onyâJiHKOBa/i b oahom hcckom jKypnajie pac-
CKas noA HMeneM „flyAyxa MaMyxa" (XțeBHua MaMa). 3tot paccKa3 6bui
npH3Han npoKypaTypon HenpmimiHbiM h npoKypop yrojioBHoro cyAa H3
Hcc noAaJi b cyA aBTopa paccKaaa.
ripouec cyAHjicn b Hccax, 3 h 4 hiohh 1863 roAa. OpoKypop pa3BH-
bbh o0BHHeHHe, npocriji cTporoe HaKasaHHe a«hh oâBHHHeMoro. XaiiiAsy
npoH3Hec onenb cnnpHTyajibHyio h JioBKyio sammy. Oh UHTHpoBaji cohh-
HeHHH yHHBepcaJibHOH JiHTepaTypbi, coAepxdamafl naca>Kbi 6o;iee CMeJibie
qeM paccKas „flyAyKa MaMyKa“ h ne cmotpr Ha 3to ohh ne 6bijm oTAanbi
noA cyA-
93) G. C ăl in e s c u, op. cit., p. 323.
94) Dezbaterile Adunării Deputaților, ședința din 28 martie 1900, p. 1461 —1462,
292
CONSTANTIN C. ANGELESCU
28
0/iHOBpeMeHO oh rpoMKO BbicKasaJi hto hcthhwh nHcaTejib b cbohx
COHHHeHHHX OHHCblBaeT peaJIH3M, HTO OH H306pa>KaeT oSuieCTBO TaK K3K
oho ecTb. CjieaoBaTeJibHo nncaTejib ne aojijkch dbiTb o6bhh6h b HMopajiH,
a oâmecTBO KOTopoe oh onucbiBaeT. Pa3BHBaa 3Ty Tesy, Xam^ay cpopwy-
JinpoBaji nepea npaBOcy,m>eM npHHUHnbi peajiH3Ma b JiHTepaType.
FlocJie stoîi HHTepecHofi aamHTbi, Xaiimsy 6biji onpaBAan.
LE PROCfiS de bogdan petriceico hasdeu pour la nouvelle
„MADEMOISELLE MA MfiRE“ (1833)
R e s u m e
Bogdan Petriceico Hasdeu (1837—1907), qui fut un grand philolo-
gue et un illustre historien, dont les Roumains, â juste titre, s’enorgueil-
lissent, publia aussi des oeuvres litteraires remarquables.
Dans sa jeunesse, il fit paraitre, dans une revue de lassy, une nou-
velle sous le titre de „Mademoiselle ma mere“. Le Parquet ayant estime
que certains passages de cette nouvelle etaient indecents, Hasdeu fut
renvoye devant la Cour Criminelle de lassy pour outrage aux moeurs.
Le proces de Hasdeu fut juge aux audiences des 3 et 4 juin 1863.
Apres que le procureur eut requis une severe condamnation, Hasdeu se
defendit fort spirituellement et habilement. II invoqua pour sa defense
des oeuvres celebres de la litterature universelle, dont de nombreux
passages sont fort semblables â ceux qui, dans la nouvelle „Mademoi-
selle ma mere“, avaient attire les foudres du ministere public. II soutint
ensuite qu’un ecrivain est comparable â un peintre, car, dans ses ou-
vrages, il ne fait que peindre la societe; il decrit la realite telle qu’elle
est. Par consequent, ce n’est pas l’ecrivain qui est immoral. C’est la so-
ciete qui est mal faite et qui est immorale. Developpant cette these,
Hasdeu enonșa les principes essentiels de l’ecole litteraire realiste.
Ce proces eut le denouement qu’il devait avoir: Hasdeu fut acquitte
par la Cour Criminelle de lassy.
ACADEMIA R. P. R. FILIALA IAȘI
STUDII ȘI CERCETĂRI ȘTIINȚIFICE
FILOLOGIE
Anul VIII (1957), Fasc. 2
literatura pentru emanciparea FEMEII
LA „CONTEMPORANUL^: SOFIA NĂDEJDE
DE
V. BOTEZ și L. POP
Comunicare prezentată la 31 octombrie 1956 în ședința Filialei Iași
a Academiei R. P. R.
Problema emancipării femeii este o problemă a timpurilor moderne.
Ea aparține epocii capitaliste, care a adus, o dată cu transformările
adinei din domeniul producției economice și al suprastructurii, o
schimbare cu adevărat revoluționară în viața femeii și a creat prima
condiție a eliberării ei.
Dezvoltarea tumultuoasă a forțelor de producție, urmată de des-
trămarea producției casnice și, implicit, de degajarea femeii de cele
mai absorbante treburi domestice, simplificarea proceselor muncii,
prin introducerea mecanizării, au făcut posibilă reintegrarea pe sca-
ră largă a femeii în producția socială. Concomitent cu aceasta a
apărut, pentru prima dată în istorie, o mișcare feministă de emanci-
pare, care și-a găsit suportul ideologic în principiile fundamentale
ale democrației burgheze. Revoluția burgheză crease oameni ,,liberi"
și „egali". Ea trîmbițase transferarea puterii politice din mîinile aris-
tocrației feudale, în mîinile „poporului". Opusese arbitrarului vo-
ința liberă a națiunii ; privilegiilor de clasă — libertatea și egalita-
tea juridică a tuturor cetățenilor. Duse pînă la ultimele consecințe,
aceste principii pledau pentru acordarea de libertăți femeii și pentru
extinderea egalității cetățenești între sexe.
Dar femeia, independentă economic, chiar dacă ar fi beneficiat de
toate drepturile și libertățile burgheze, era cu adevărat emancipată ?
Răspunsul l-au dat clasicii marxism-leninismului. Reintegrarea fe-
meii în producția socială este doar prima etapă a emancipării ; ea a
făcut posibilă lichidarea stării de subordonare a femeii în familie, a
lărgit considerabil sfera preocupărilor ei și a pregătit-o pentru parti-
ciparea activă la viața socială și politică. Completa eliberare se poate
294
V. BOTEZ
2
înfăptui numai după înlăturarea tuturor inegalităților și servituților
societății burgheze, a opresiunii de clasă și a exploatării, prin revolu-
ția proletară. Aceasta este cea de-a doua etapă, etapa finală a eman-
cipării femeii.
In a doua jumătate a veacului trecut, cînd noii gîndiri burgheze,
decadente, i se opune ideologia revoluționară a proletariatului, încep
să se contureze tot mai precis două curente în sinul mișcării gene-
rale de emancipare a femeii.
Primul ca vechime și amploare își avea rădăcinile în revoluția
burgheză din Franța, care formulase pentru prima dată idealul femeii-
cetățene, egală în drepturi cu bărbatul-cetățean, abia eliberat și el de
constrângerile feudale. După ce trecuse, în epoca socialiștilor utopici
și a lui Georges Sand, prin faza ,,libertății pasiunilor" și a luptei îm-
potriva inechității legilor juridice sau a prejudecăților care condamnau
femeia la o viață lipsită de orizont și la sclavajul domestic, acest cu-
rent își precizase treptat țelurile, în conformitate cu interesele bur-
gheziei dominante. Indiferentă față de problemele mari, sociale și po-
litice, ale vremii și față de aservirea femii din popor, mișcarea femi-
nistă burgheză reclama — în limitele societății capitaliste — egalita-
tea în drepturi a femeii burgheze cu bărbatul.
Al doilea curent se formase chiar în sînul mișcării muncitorești.
Alături de celelalte chestiuni general-democratice, nerezolvate de
burghezie, partidele muncitorești își propuneau să soluționeze radical
și problema femeii. In programul lor, lupta de emancipare, integrată
în ansamblul problemelor sociale, era solidară și subordonată luptei
de clasă a proletariatului.
In momentul cînd apare revista ,,Contemporanul", glasuri izolate
agitau de un deceniu în presa romînească ideea emancipării femeii,
în spiritul feminismului burghez apusean. Primele manifestări pro-
feministe datau încă din timpul revoluției burghezo-democratice de la
1848. Ca și revoluțiile similare din Occident, revoluția din Țara Romî-
nească înscrisese în programul ei acordarea de drepturi și libertăți ce-
tățenești femeilor. Guvernul provizoriu de la 1848 schițase chiar un
proiect de proclamație (atribuit lui C. A. iRosetti), care preciza în art.
1 : ,,Femeia este liberă și deopotrivă cu bărbatul"2). In ciuda acestui
program înaintat, femeia din țara noastră continua să fie apăsată de
regimul inegalității juridice și politice, agravat, pentru marea masă a
țărancelor și a muncitoarelor din agricultură și industrie, de inegali-
tatea — cu și mai profunde repercusiuni — din domeniul social și
economic.
Asupra acestor din urmă femei s-a îndreptat atenția mișcării so-
cialiste din Romînia, chiar din primii ei ani de existență. Primul ziar
1) Ne referim la ziarul feminist, din 1870, al Eufrosinei Homoriceanu (v. N.
I o r g a, Istoricul presei romînești, de la primele începuturi pînă la 1916, București, 1922,
p. 151) și la Femeia Romînă, București, ian. 1879—dec. 1880, condus de Maria Flechten-
macher.
2) Contemporanul, Iași, an. II (1883), sem. II, nr. 15, p. 579.
3
LITERATURA PENTRU EMANCIPAREA FEMEII
295
al cercului socialist ieșean, „Besarabia" (Iași, sept.—dec. 1879), a în-
cercat să dea un nou conținut ideologic luptei de emancipare a femeii
romîne3). Această acțiune este reluată și dusă pînă la concepția îna-
intată a socialismului științific de revista „Contemporanul".
Pasionată apărătoare a drepturilor femeii la ,,Contemporanul" —
ca și la ziarul ,,Besarabia", de altfel — este Sofia Nădejde. Ca
și ceilalți colaboratori ai revistei, ea nu este, și nici n-a avut preten-
ția să fie, o creatoare în domeniul teoretic. Adeptă a unei anumite
doctrine social-politice și militantă pe frontul ideologic, ea răspîndește
și adaptează la realitățile romînești cele mai înaintate teorii asupra
problemei, critică și vestejește teoriile adverse, utilizînd polemica
drept mijloc de afirmare și dezvoltare a ideilor noi.
La apariția ,,Contemporanului", S. Nădejde cunoștea, în parte, re-
zolvarea marxistă a problemei femeii, din lucrarea lui A. Beb el : Die
Frâu und der Sozialismus, pe care începuse să o popularizeze în coloa-
nele „Besarabiei" 4). In loc de a persevera în această direcție, ea pără-
sește la început concepțiile înaintate ale lui Bebel și se orientează do-
minant după lucrările unor renumiți filozofi și oameni de știință bur-
ghezi, partizani ai emancipării femeii, sau ale revoluționarilor pre-
marxiști din Rusia. Acest lucru se datorește, credem, următoarelor cau-
ze. In problema femeii, problemă relativ recentă în epoca ,,Contempora-
nului", oamenii de știință, sociologi, psihologi, filozofi și chiar fizio-
logi, nu-și spuseseră încă ultimul cuvînt. Dimpotrivă, în literatura eu-
ropeană controversele și discuțiile erau extrem de vii, angajînd auto-
ritatea unor personalități de mare prestigiu științific. înalta probitate
a revistei ieșene o obligă să informeze publicul romanesc asupra aces-
tor dezbateri. Argumentelor lui Schopenhauer, Auguste Comte sau Lom-
brozo, trîmbițate de antifeminiști, ea trebuia să opună contraargumen-
tele unor filozofi și oameni de știință la fel de renumiți, ca Darwin,
J. Stuart Mill sau H. Spencer. Față de aceștia, numele lui Bebel, cunos-
cut doar în lumea socialistă, părea lipsit de strălucire. Se poate, de
altfel, ca în cercurile largi de intelectuali care citeau „Contempora-
nul" să fi părut mai convingătoare părerile unor învățați europeni
„imparțiali", adică situați în afara mișcării sociale care profesa, prin
însăși concepția sa, eliberarea tuturor oprimaților.
De aici, moderația, șovăielile și chiar eclectismul ce caracterizează
modul în care este tratată problema emancipării femeii, specifice, de
altfel, întregului conținut al revistei, în primii ei ani de apariție. La
baza acestei poziții stătea, desigur, lipsa de maturitate a mișcării mun-
3) Concluziile înaintate la care se ajunsese în această problemă, pînă la apariția
„Contemporanului^, fuseseră consemnate în Programul colectivist al cercului socialist
ieșean, din 1880. La art. 6 acesta prevedea : „Emancipațiunea femeii de sub jugul eco-
nomic al bărbatului. Reorganizarea familiei pe baze mai progresiste și mai umane. Fa-
milia bazată exclusivmente pe simpatiile reciproce, egalitatea economică, politică și
socială“. (Dr. Russel. Un studiu psychiatric urmat de cîteva comentării asupra ideilor
sănătoase, Iași 1880, p. 33).
4) Din cauza suspendării ziarului a apărut un singur articol, Femeia și socialismul,
în numărul din noiembrie 1879.
296
V. BOTEZ
4
citorești din țara noastră, absența luptelor sociale de mare intensitate,
care ar fi impus militanților socialiști să adopte o atitudine ideologică
fermă.
Nu trebuie neglijat nici faptul că, la această dată, mișcarea socia-
listă din Romînia suferise deja primele represiuni și persecuții. Ex-
pulzarea doctorului Russel și a altor fruntași socialiști, destituirea
sau suspendarea din învățămînt a fraților Nădejde și a lui Th. Spe-
ranță, campaniile antisdcialiste din presa guvernamentală obligau
pe socialiști să părăsească, pentru un timp, lupta deschisă5). Și acest
lucru ne ajută să înțelegem de ce revista ,,Contemporanul" afișează
la început o concepție larg umanitaristă, în mare măsură apolitică,
cu aspirații confuze și nedefinite spre o societate viițoare, regenerată
din punct de vedere intelectual și moral.
Din aceleași motive tactice, probabil, S. Nădejde nu citează lu-
crările marilor democrați-revoluționari ruși, în special ale lui C e r n î-
șevski, care influențau încă puternic cercurile socialiste din Romî-
nia. In faza aceasta, mișcarea revoluționară din Rusia era îndreptată
împotriva despotismului politic și moral, a exploatării masei țărănești,
la fel de aspră și după reforma rurală din 1861, a instituțiilor și tradi-
țiilor retrograde care înăbușeau libera dezvoltare a personalității și
a tot ceea ce ei numeau cu o formulă generică ,,minciunile convențio-
nale ale societății civilizate". Respingînd orice altă autoritate în afara
,,rațiunii pure și pozitive", revoluționarii din Rusia predicau cu fer-
voare ateismul, austeritatea moravurilor și sinceritatea deplină în ra-
porturile dintre oameni.
In restabilirea echității acestor raporturi se cuprindea, în mod
necesar, și problema femeii. Particularitățile problemei sînt sintetizate
în romanul lui Cernîșevski Ce-i de făcut ?, care oferă, în construcția
eroinei principale, Vera Pavlovna, și imaginea cea mai înaintată a fe-
meii noi. Ca și femeia lui Georges Sand și a socialiștilor utopici, Vera
Pavlovna trăiește o viață sufletească independentă. Ea nu privește
însă libertatea drept un scop în sine, ci este preocupată de toate pro-
blemele sociale, politice și intelectuale ale vremii, militînd activ — ca
o adevărată femeie-cetățeană — pentru rezolvarea lor practică. Cen-
trul de greutate al vieții și activității Verei Pavlovna, potrivit concep-
ției ,,raznocinților", stă, însă, în lupta de culturalizare, de instruire și
educare a maselor, care are prioritate asupra celei politice și sociale.
De aici proclamarea necesității imperioase a cultivării și instruirii fe-
meii în scopul regenerării sociale, atît de caracteristică concepției So-
fiei Nădejde, în prima perioadă de activitate, sau aspra - condamnare
5) Este edificatoare, în această privință, indicația dată de C. Dobrogeanu-
Gherea în 1880, asupra „Romîniei Viitoare", precursoarea „Contemporanului":...
„Programul va fi desigur socialist. La început s-a hotărît să se întrebuințeze cît mai
puțin cuvîntul socialist". {Documente privind istoria Romîniei, Războiul pentru indepen-
dență, 1954, voi. I, partea I-a, București, Ed. Acad. R. P. R., p. 665). „Contemporanul"
adoptă și el, la început, această poziție tactică. Formulările lui sînt generale și lipsite
de coloratură politică. Societatea socialistă este denumită „societatea viitoare"; deviza,
lui este „lupta contra răului" etc.
5	LITERATURA PENTRU EMANCIPAREA FEMEII	297
a frivolității, a cochetăriei, a ,,minciunii convenționale" 6) și ateismul
ei militant.
Lucrarea care, lărgindu-i și mai mult perspectivele, a readus-o la
înțelegerea materialist-istorică a problemei a fost Originea familiei, a
proprietății private și a statului, de F r. E n g e 1 s, tradusă la ,.Contem-
poranul" în 1885. Traducerea vestea intrarea mișcării socialiste din
țara noastră într-o fază nouă, reflectată, pe plan ideologic, și în noile
orientări ale revistei ieșene.
In funcție de aceste orientări, și în ordinea amintită, se desprind
în tratarea problemei femeii la ,,Contemporanul" două etape. Prima,
dintre 1881—1885, este etapa democrat-revoluționară, premarxistă ;
cea de a doua, dintre 1885—1891, etapa marxistă.
In cea dintîi, caracteristică este revendicarea egalității femeii cu
bărbatul pe tărîm' cultural, economic și social. Observăm absența din
program a revendicărilor politico-juridice, explicată de S. Nădejde
prin caracterul pur formal al egalității burgeze.
In sco’ietatea vremii, pentru femei ,,legea, ca pentru toți cei apă-
sați, e aproape literă moartă"7). Ca atare, problema emancipării fe-
meii nu se poate soluționa prin modificarea legilor existente. Aceasta
nu înseamnă, însă, că, numeroasele interdicții și, în genere, regimul
inegalității juridice nu trebuie criticat și demascat cu vigoare, căci el
exercită o influență extrem de dăunătoare asupra moravurilor și men-
talității oamenilor8). Or, întreținerea concepțiilor vechi prin legiti-
marea inegalității de drepturi a femeii este, în adevăr, un impediment
—r cel mai puternic după S. Nădejde — în calea emancipării femeii.
Egalitatea politică este și ea lipsită de sens. Parlamentarismul,
purtînd și el pecetea formalismului burghez, este un mijloc steril și
ineficace de luptă. In cazul cel mai fericit, el poate să satisfacă o sin-
gură revendicare feministă, egalitatea în fața legii. Dar între o pseu-
do-egalitate care să mascheze inegalitatea reală și lipsa de drepturi fă-
țișă — pare a ne spune S. Nădejde — este preferabilă, în interesul
cauzei fem'eii, aceasta din urmă.
Din dispreț, deci, pentru ipocrizia instituțiilor burgheze și pentru
libertățile și drepturile pur convenționale — și, este bine să ne amin-
tim, mergînd și în consensul general al mișcării muncitorești din Ro-
mînia, unde lupta politică nu era încă forma dominantă a luptei de
clasă — ea se declară hotărît împotriva emancipării politice a fe-
meii9). Aceasta o face, însă, cu delimitarea netă a poziției ei față de
acea burgheză curentă. Sînt combătuți atît politicienii retrograzi care
erau împotriva participării femeii la viața politică, sub pretextul inca-
6) V. articolele: Danțul, Contemporanul, 1883, an. III, sem. I, nr. 5-6, p.
191—194 și 214-222; Găteala, Ibidem, nr. 7-10, p. 270-274, 294—300, 325-334 și
378—384.
7) Contemporanul, 1881, an. I, sem. I, nr. 10, p. 328.
H V. art. Femeia și legea, Ibidem, nr. 4, p. 83—85.
9) V. art. Trebuie să lucreze femeile pentru drepturile politice ?. Ibidem, 1884,
an. III, sem. II, nr. 21, p. 815—819.
298
6
pacității 10), cît și sufragetele burgheze care reduceau întreaga proble-
mă a emancipării femeii la dreptul de vot11). In atitudinea Sofiei Nă-
dejde, și a întregii redacții a „Contemporanului"12), față de lupta par-
lamentară nu se poate să nu vedem și un ecou întîrziat al curentelor
anarhiste din mișcarea muncitorească internațională, cu atît mai mult
cu cît, în profesiunea lor de credință din 1881, frații Nădejde se de-
claraseră ei singuri anarhiști13).
In lumina celor arătate mai sus, cu privire la orientările și influ-
ențele ideologice pe care le suferă S. Nădejde, în această perioadă,
este previzibilă calea pe care ea o va preconiza în locul luptei poli-
tice. Acesteia ea îi opune, utopic, emanciparea spirituală a oameni-
lor, perfecționarea lor morală și intelectuală, care are la bază sădirea în
conștiință a cultului pentru dreptate, lărgirea orizontului de cultură
și liberarea rațiunii de prejudecăți și superstiții14).
Succesul luptei de eliberare este, deci, condiționat de ridicarea
nivelului intelectual al femeii, cel puțin pînă cînd aceasta va fi deve-
nit conștientă de menirea ei socială. Instrucțiunea și educația superioa-
ră nu putea să fie, în societatea vremii, decît privilegii ale femeilor
din clasele posedante. De aceea, S. Nădejde aduce ca un corectiv ne-
cesar ideea tipic narodnică a rolului activ al femeii intelectuale în
opera de luminare a maselor și, în primul rînd, a femeii din popor.
Unele concluzii neștiințifice, cum este, de pildă, explicarea înapoierii
intelectuale și morale a femeii prin deficiențele sistemului instructiv-
educativ, valabilă, în parte, și pentru înapoierea întregii societăți, ne
amintesc iarăși de unii filozofi și sociologi idealiști, dar mai ales de
concepția „raznocinților". Ca și mentorii ei, S. Nădejde ridică la ran-
gul de axiomă eficacitatea universală a educației și instrucției științi-
fice, cărora le atribuie un rol determinant și în opera de eliberare a
femeii15).
10) V. art. Răspuns d-lui Maiorescu în chestia creieru ui la femei, Ibidem, 1882,
an. I, sem. II, nr. 23, p. 873—881.
11) Ibidem, 1881, an. I, sem. I, nr. 11, p. 365.
12) în Direcția urmată de Contemporanul, I. Nădejde apără punctul de vedere al
Sofiei Nădejde, și predică abținerea de la lupta parlamentară (Contemporanul, 1883,
an. III, sem. I, nr. 3, p. 117).
13) Socialismul în fața justiției, Procesul fraților Nădejde înaintea juriului uni-
versitar,.., Iași, 1881, p. 11.
14) „Chestiunea femeii nu atîrnă de la voturi, ci de la ideile ce se pun atît în
mințile bărbaților, cît și în ale femeilor". (Contemporanul, 1881, an. I, sem. I, nr. 11,
p. 396).
„Repetăm că emanciparea adevărată va fi posibilă numai atunci cînd oamenii vor
iubi mai mult dreptatea și vor fi dezbrăcați de egoismul actual care înconjoară lumea
cu o mantă de oțel*'. {Ibidem, p. 370).
„Eu nu visez acest fel de emancipare [al sufragetelor n. n.], ci cred îrf emanci-
parea omenirii întregi de mizerie și neștiință". {Ibidem, 1882, an. II, sem. I, nr. 1, p.22).
15) „Atunci numai femeia va fi în adevăr emancipată cînd bărbații vor fi educați
așa fel că vor privi pe femeie ca om, egală lor, putînd avea aceleași calități și aceleași
defecte ca și ei. Iar femeile educate așa fel în cît să înțeleagă că rolul lor în societate
nu e pentru a servi capriciul bărbătesc, ca mașină de munca sau ca ornament, dar că
7
LITERATURA PENTRU EMANCIPAREA FEMEII
299
Importanța și spațiul larg pe care îl acordă S. Nădejde problemei
emancipării intelectuale a femeii, se explică și prin opoziția înverșu-
nată pe care o întîmpina această problemă în cercurile reacționare ale
vremii. Argumentul suprem1, invocat de antifeminiști, era acela al pre-
tinselor deficiențe naturale ale femeii. In acea etapă de dezvoltare a
științei, unii fiziologi, ca M. G. Delaunay, stabilind un raport direct
între gradul și calitatea inteligenței și greutatea creierului, susțineau
că femeia este inferioară bărbatului ca inteligență, deoarece creierul
său este mai ușor 16). Datele lui Delaunay sînt utilizate de Titu Maio-
rescu, în conferința „Darvinismul în progresul intelectual" 17), ca ar-
gumente împotriva acordării dreptului de vot femeilor. Chiar și unii
socialiști vădeau o indiferență condamnabilă față de înapoierea inte-
lectuală a femeii. Așa, de pildă, socialistul englez Belfort Bax, în ar-
ticolul „Indumnezeirea femeilor" 1H), accepta toate teoriile ce ilustrau
inferioritatea femeii și arăta, în plus, că prin unele însușiri, ca marea
rezistență la durerile fizice, femeia este mai primitivă decît bărbatul
și, deci, pe o treaptă inferioară a evoluției omului.
Tuturor acestora — și altora mai puțin cunoscuți — le răspunde
S. Nădejde în paginile ,,Contemporanului"., Din punct de vedere teore-
tic, argumentele opuse emancipării nu puteau să reziste unei critici se-
rioase. Criteriul simplist al măsurării inteligenței prin volumul creie-
rului era combătut, de pe atunci, de unii oameni de știință, iar docto-
rul Manouvrier arătase, oricum, că raportat la greutatea corpului,
creierul femeii este tot așa de greu ca al bărbatului, Dușmanii eman-
cipării nu erau numai acești teoreticieni retrograzi, care încercau să
justifice asuprirea prin ,,inferioritatea" celui asuprit, ci străvechea
desconsiderare a femeii, prejudecățile și conveniențele sociale, contra-
riate de exigențele egalitare ale feminismului. De aceea, în expunerea
de motive pentru acordarea drepturilor femeii, era nevoie să se sus-
țină cu tărie că femeia este la fel de înzestrată ca și bărbatul. De
aceea, S. Nădejde revine mereu asupra acestei probleme și, înțelegînd
să facă operă de propagandă, nu se teme să repete lucruri adesea
spuse. Dimpotrivă, culegînd date statistice, exemple numeroase, măr-
turii ale unor oameni de știință valoroși sau ultimele noutăți ale ști-
inței, ea combate fără răgaz pe adversari, chiar și după ce unii din
aceștia părăsiseră de mult terenul de luptă.
ele ca și bărbații, avînd și bucurîndu-se de aceleași drepturi, sînt datoare a lucra
pentru fericirea întregii societăți, pentru acest înalt ideal al omenirii“. {Ibidem, 1881,
an. I, sem. I, nr. 11, p. 369).
16) V. art. Despre egalitatea și neegalitatea celor două sexe, Ibidem, 1881, an. I,
sem. I, nr. 9, p. 295—300.
17) „...Dacă în treacăt vom deschide aici chestiunea emancipării femeii, noi
observăm atît numai, că ideea, cu toată frumusețea ei teoretică, în starea de azi a
lucrurilor, este precipitată și...cam nerealizabilă. Cum am putea în adevăr să încredin-
țăm soarta popoarelor pe mîna unor ființe a căror capacitate craniană e cu 10 la sută
mai mică?... Abia ajung astăzi creierii cei mai bine dezvoltați pentru a putea conduce
o națiune pe calea progresului și a prosperității materiale^. {Ibidem, 1882, an. I, sem. II,
nr. 23, p. 875).
18) Ibidem, 1889, an. VII, sem. I, nr. 1, p. 49—65.
300
V. BOTEZ
8
Utilitatea și actualitatea, în epocă, a polemicilor Sofiei Nădejde
nu pot fi contestate. Probante sînt, în această privință, atacurile ne-
numărate ale presei reacționare, ca și campaniile profeministe din
ziarele și periodicele înaintate, care toate citează și se sprijină pe ar-
gumentele „Contemporanului" 19).
Sofia Nădejde nu se mulțumește numai să combată pe adversarii
emancipării femeii, ci prezintă — în mare parte după lucrarea Subju-
garea femeilor a lui J. S t u a r t M i 11 — tabloul binefacerilor pe ca-
le le-ar dobîndi societatea din instaurarea regimului egalității culturale
a celor două sexe.
In primul rînd, prin emanciparea intelectuală a femeii ar fi sati-
sfăcut principiul etern al „justiției" ; s-ar da, apoi, societății o sumă de
inteligențe pe care azi le pierde, încît „numărul oamenilor de știință și
al tuturor celor capabili de a face fericirea omenirii ar fi îndoit" 20) ;
s-ar ridica de asemenea nivelul moral și intelectual al femeii și, prin a-
ceasta, influența ei în familie va fi mai eficientă ; în sfîrșit, femeile ar
căpăta libertatea, cerință imperioasă a naturii omenești.
La argumentele inspirate de J. Stuart Mill, autoarea aduce și o în-
semnată contribuție personală. Prin cultură, femeile din clasele de mij-
loc ar putea să-și creeze, ca și femeile din popor, o situație economică
independentă 21).
In această etapă, S. Nădejde tratează doar tangențial problema
participării femeii la producția socială, ca argument în plus — așa cum
s-a văzut — în favoarea emancipării intelectuale. Ea sezisează, însă, în
chip realist împovărarea care rezultă pentru femeie din cumularea mun-
cii sociale cu cea domestică dar mai ales cu maternitatea. Soluția îna-
intată pe care o propune — întreținerea femeii-mțamă și a copilului de
către societate 22) — dovedește că ea înțelegea pe deplin funcția so-
cială a maternității.
In dependență tot de emanciparea culturală a femeii este tratată și
problema emancipării femeii de sub autoritatea maritală. In definiția pe
care o dă căsătoriei, S. Nădejde dezvăluie caracterul mercantil care
stigmatizează relațiile familiale burgheze23). încheiată pe o bază mes-
19) V. Dacia viitoare, 1883, an. I, nr. 2, p. 24—27 și Școala nouă, 1889, an. I,
nr. 3-4, p. 43-46, 52-56.
20) Contemporanul 1882, an. II, sem. I, nr. 11, p. 415.
21) „Femeile au suferit și sufăr încă mult din pricina stării lor economice și
sociale. Și e foarte la locul ei ținerea femeilor de a învăța și prin urmare de a putea
și ele fi neatîrnate, atît economic cît și intelectual, în sfîrșit, de a putea și ele gîndi
și face cum le va plăcea. Mai cu seamă starea femeilor din clasele de mijloc e foarte
grea ; adesea ele trebuie să sufere de la bărbați mai mult decît femeia din popor, căci
aceasta, la nevoie, îl lasă în cît l-a găsit și merge la slujbă“. (Ibidem, 1883, an. III,
sem. I, nr. 8, p. 313).
22) Așadar, pentru ca orice femeie să fie material independentă de bărbat, ar
trebui ca.., în timpul cît va fi însărcinată și va avea copii societatea să-i recunoască
aceasta ca o muncă și încă din cele mai grele, pentru care trebuie de asemenea să i se
dea tot ce are trebuință atît ea cît și copiii. (Ibidem, 188 I, an. II, sem. II, nr. 13, p. 511,
sublinierea în text).
23) „Ce e căsătoria și ce ar trebui să fie ? Ceea ce este e trist, mîrșav și de rîs
sau mai bine un mezat de femei și bărbați, unde cel ce dă mai mult e cumpărător^.
(Ibidem, 1882, an. I, sem. II, nr. 17, p. 626).
9
LITERATURA PENTRU EMANCIPAREA FEMEII
301
chină, sub presiunea părinților și fără un atașament veritabil al parte-
nerilor, căsătoria burgheză este principala cauză a depravării care
domnește în societatea capitalistă.
Căsătoria demnă de acest nume trebuie să fie purificată de inte-
rese bănești și să se întemeieze numai pe înclinație și atașament reci-
proc. Un pas însemnat spre înfăptuirea acesteia se realizează prin „că-
sătoria liberă". Fără a insista asupra teoriei „căsătoriei libere" — evi-
dent anarhistă ca proveniență — care fusese amplu dezbătută în pagi-
nile „Contemporanului" de Const. Miile24), S. Nădejde împărtășește
părerea unanim admisă de revistă și, implicit, argumentele apărăto-
rului ei. Fiind descătușată de îngrădirile legilor burgheze și ale religiei,
cît și de autoritatea părinților, „căsătoria liberă" oferă cele mai multe
garanții pentru o uniune bazată pe libertate, egalitate și dragoste. Ega-
litatea femeii cu bărbatul în căsnicie rezultă, însă, în primul rînd, nu
din independența economică a femeii, ci din egalitatea culturală a am-
bilor soți:
„Cît de fericită ar fi căsătoria între două persoane instruite, cu a-
celeași idei și cu aceleași credințe, egale în toată puterea cuvîntului !
Susțin chiar cu cea mai mare încredere că acesta e idealul căsniciei" 25).
Se poate observa din cele arătate mai sus, că în prima etapă de ac-
tivitate la „Contemporanul", Sofia Nădejde are o concepție dominant
idealistă, expresie a unui socialism „romantic", conciliator. Regenera-
rea morală și intelectuală a societății apare drept condiția majoră a
emancipării femeii, iar soarta ei este legată de lupta pentru „fericirea
omenirii". De aici completa detașare a problemei femeii de evoluția
economică a societății și indiferentismul politic.
Caracteristic, pentru această etapă, este și faptul că S. Nădejde con-
cepe mișcarea de emancipare nu numai ca o mișcare de revendicări, ci,
în primul rînd, ca o școală de educație socială, care urmărește să tre-
zească pe femei la conștiința stării lor de asuprire, să dezvolte senti-
mentul de răspundere și de demnitate personală în conștiința femeii.
Extinderea problemei de emancipare la femeia din popor, proletară
sau țărancă, critica poziției de clasă a mișcării burgheze de emanci-
pare, a instituțiilor și moravurilor burgheze și încrederea neștirbită în
progresul social, sînt elementele care anunță poziția ulterioară a Sofiei
Nădejde.
Cea de a doua etapă a activității ei la „Contemporanul" este etapa
clarificării ideologice, a reluării și revizuirii, în lumina științei marxiste,
a tezelor mai însemnate ale problemei femeii.
Programul mișcării este acum complet formulat și cu ierarhizarea
cea mai potrivită a revendicărilor. „Noi voim emanciparea economică
și politică, voim ca femeia să nu mai atîrne de bărbați, voim ca educa-
ția să fie deopotrivă, voim aceleași drepturi și datorii echivalente"26).
24) Ibidem, 1881 — 1882, an. II, sem. I — II, nr. 10-12, 14-15, p. 361-364,
401—405, 472—479, 521-526, 577-579.
25) Ibidem, 1882, an. II, sem. I, nr. 12, p. 457.
26) Ibidem, 1889, an. VII, sem. I, nr. 2, p. 133.
302
V. BOTEZ
10
Folosind interpretarea materialistă dată de Engels în Originea fa-
miliei 27) și studiul asupra origine! familiei al lui Paul Lafargue, tradus
și publicat în „Contemporanul" 28), S. Nădejde prezintă istoricul stării
femeii în decursul veacurilor. Ea indică premisele create de dezvolta-
rea forțelor de producție capitaliste și calea de rezolvare a proble-
mei femeii.
Aservirea femeii, ni se arată, coincide cu acea etapă preistorică în
care, o dată cu dezvoltarea uneltelor de producție, apare proprietatea
privată. Patriarhatul, care din cauze economice, a succedat matriarhatu-
lui, pune capăt hegemoniei femeii și o reduce la starea de aservire. A-
ceastă situație s-a perpetuat pînă în societatea contemporană.
Dacă subordonarea femeii survine într-o anumită etapă de dezvol-
tare a societății, ca efect al apariției proprietății private, urmează că
tot schimbarea modului de producție, prin înlăturarea proprietății pri-
vate, va aduce și eliberarea ei. Independența economică a femeii în
familie, prima treaptă a eliberării, se produce chiar în orînduirea ca-
pitalistă.
,,Din pricina organizării producției de azi, capitalurile se grămă-
desc în mîna cîtorva oameni, majoritatea calicește ; din pricina acestei
calicii numărul căsătoriilor e din ce în ce mai mic, prin urmare o mul-
țime de femei rămîn fără mijloace de trai ; aceasta le împinge la fa-
brici și funcții, prin aceasta intră și ele în rîndul proletarilor. Mult-pu-
țin, dar cîștigă și ele, și de aceea bărbatul nu le hrai poate stăpîni ca
înainte cînd stăteau acasă și așteptau să se îndure bărbatul să le dea
hrană și îmbrăcăminte. Stăpînirea bărbaților se șterge încet, încet, și
asupra amîndorura se întind căngile cu mii de ghiare ale capitalului,
împotriva acestuia siliți vor fi să lupte împreună"29).
Acest pasaj, identic în conținutul de idei cu acela care încheie și
ultimul articol la „Contemporanul" 30) consacrat de S. Nădejde proble-
mei emancipării femeii, cuprinde esența învățăturii marxiste în această
problemă. Noua concepție unitară, armonioasă, nu lasă loc liber să se
strecoare nici una din vechile alunecări idealiste, prezente în ideologia
ei pînă în 1885. Ea revine, astfel, asupra interpretării idealiste a rolu-
lui dezvoltării culturale a societății în rezolvarea problemei femeii :
„Se înțelege că în timpurile din urm’ă știința și cultura au lucrat
mult la ridicarea stării femeii. Insă numai evoluția economică o va.
emancipa cu desăvîrșire" 31).
Realizarea căsătoriei noi, bazată pe egalitatea deplină a soților, nu
mai apare Sofiei Nădejde posibilă în cadrul societății capitaliste, nici
prin ridicarea culturală a femeii, nici prin „căsătoria liberă." :
„...Atunci va domni adevărata căsătorie morală, întemeiată pe dra-
27) Ibidem, 1835, an. IV, sem. II, nr. 17—24, p. 641—651, 683-696, 721—732
806-812, 841—861, 899—932.
28) Ibidem, 1883, an. V, sem. I, nr. 2-3, p. 122—139, 207—221; an. V (1887),
sem. II, nr 12, p. 512—522 ; 1887, an. VI, sem. I3 nr. 1—2, p. 1-17, 123—138.
29) Ibidem, 1886, an. V, sem. I, nr. 1, p. 25.
30) Ibidem, 1889, an. VII, sem. I, nr. 2, p. 135.
31) Ibidem, 1886, an. V, sem, I, nr. 3, p. 260,
11
LITERATURA PENTRU EMANCIPAREA FEMEII
303
goste, în locul celei de azi care este întemeiată pe interes bănesc, cînd
nu va mai fi neegalit.ate de clase, cînd va pieri forma socială negusto-
rească de acuma"32).
In această perioadă a limpezirii ideologice, articolele Sofiei Nă-
dejde sînt mult mai puține ca număr. După obositoarele incursiuni în
diversele sistemă idealiste sau inconsecvent materialiste, ea devine a-
depta fermă a unei singure concepții, concepția marxistă, ce dădea pen-
tru prima oară o explicație științifică problemei femeii. Articolele ei se
resimt puternic de pe urma acestei influențe. Ele cîștigă în adîncime și
în sobrietate și sînt străbătute de un spirit cu adevărat științific. Re-
volta morală, caracteristică vechii ei poziții, cedează locul protestului
politic fățiș. Nu se mai întîlnesc formulări obscure ; exploatarea, revo-
luția, socialismul sînt desemnate cu adevăratul lor nume.
Noua ținută, marxistă, a Sofiei Nădejde nu distonează în ansam-
blul revistei, după cum nici în prima fază poziția ei nu se singulariza
de aceea a celorlalți colaboratori. Evoluția ei ideologică este, în linii
generale, însăși evoluția ,,Contemporanului".
Conversiunea la marxism a revistei ieșene are o singură explicație
valabilă. Spre sfîrșitul secolului al XlX-lea, după decenii de luptă, cu
toată absența industriei mari și a unui proletariat prea viguros, mișca-
rea muncitorească din țara noastră începe să resimtă tot mai mult ne-
cesitatea unei clarificări de poziție. Concepțiile eclectice, general-uma-
nitariste, care atenuau contradicțiile de clasă și slăbeau rezistența îm-
potriva exploatării, sînt depășite spre mijlocul deceniului al 9-lea, cînd
proletariatul din țara noastră aspiră să se organizeze într-un partid in-
dependent. Izvorul principal al acestor concepții, narodnicismul, se află
și el în descompunere. Și în țara vecină ideile marxiste cîștigă teren,
orientînd proletariatul rus spre lupta organizată. Marxismul, ca singura
expresie teoretică a unei mișcări proletare independente, începe să se
impună și în țara noastră, după ce de mult devenise dominant în miș-
carea socialistă apuseană.
Dacă în alte domenii orientarea ,,Contemporanului" spre marxism
este încă șovăielnică, în problema emancipării femeii poziția lui este
hotărîtă și fără rezerve. Sofia Nădejde se va menține pe aceiași pozi-
ție pînă în anul 1899, anul renegării mișcării muncitorești de către ,,ge-
neroși", după care ideile sale pierd din limpezime, iar atitudinea sa din
fermitate.
Articolele teoretice de propagandă în favoarea emancipării femeii,
scrise de S. Nădejde la ,,Contemporanul", răspundeau celui mai impor-
tant deziderat programatic al revistei : educarea ideologică a păturilor
mai instruite și, pe cît posibil, a unor mase largi. Sarcina transmiterii
ideilor înaintate — cei puțin a unora dintre acestea — în mijlocul unor
mase și mai largi de cititori, de a le face accesibile prin mijloacele pro-
prii creației artistice, și acelor foarte numeroși care nu aveau pregăti-
rea necesară pentru a înțelege articolele teoretice, în ciuda preocupării
32) Ibidem, nr. 5, p. 474.
304
V. BOTEZ
12
revistei de a scrie pe înțelesul tuturor, într-un cuvînt, sarcina de a face
agitație în jurul problemelor teoretice și de a crea curente ample de
simpatie față de anumite idei înaintate revine literaturii „Contempora-
nului". Acest lucru ne permite să înțelegem cele două caracteristici
fundamentale ale acestei literaturi : tendențiozitatea și nivelul ei de
popularizare.
Scriitorii care colaborează la revista ieșeană sînt militanți prin con-
cepție și temperament. Ei se declară, principial, împotriva teoriei juni-
miste a autonomiei esteticului și socotesc că literatura trebuie să fie
operantă, să declanșeze anumite reacții în masele largi și să servească
unei ideii umanitare. Țelul ei final trebuie să fie remedierea relelor so-
ciale și îmbunătățirea raporturilor dintre oameni. De aceea, chiar îna-
inte de apariția primelor articole de critică literară ale lui C. Dobro-
geanu-Gherea, acești scriitori se apropie de principiile esteticii pre-
marxiste revoluționare.
Dar, asemenea scriitorilor narodnici din Rusia de la mijlocul seco-
lului al XlX-lea, a scriitorilor „mujici'Țrofuners) — după expresia lui
Plehanov 33) — ei manifestă o indiferență aproape totală față de compo-
ziție și stil. Pasiunea narodnicilor pentru studiul moravurilor țărănimii
și ale meșteșugarilor, tendința lor de a coborî în popor și de a tfcăi
viața lui au dus la apariția a numeroase povestiri, scenete și eseuri
scoase din viața celor umili. In aceste scrieri preocupările sociale și
morale precumpăneau, în dauna realizării artistice.
Superioritatea conținutului de idei asupra execuției artistice și
lipsa oricărui rafinament artistic caracterizează și literatura „Contem-
poranului". In scrierile lor de suflu mic — nuvele, schițe, schițe-dra-
matice ori povestiri — însuflețite de un viguros spirit de revoltă, scrii-
torii de la revista ieșeană nu reușesc să clădească o lume viabilă, care
să dovedească, prin însăși existența ei, justețea cauzei pe care o apă-
rau. Lipsită de autentică valoare artistică și de forță reală, literatura
„Contemporanului" nu a izbutit decît să schițeze o „direcție nouă" în
literatura romînească.
Cititorul din acea vreme, și în special publicul larg căruia i se
adresa această literatură, nu era, însă, atît de exigent ca cel din zilele
noastre. El nu a rămas insensibil la elementele noi pe care incontesta-
bil ea le introducea. Dezvăluirea contrastelor vieții sociale, a suferin-
țelor poporului, vestejirea moravurilor destrămate ale claselor domi-
nante nu puteau să nu trezească un sentiment de revoltă morală, și
chiar socială, în masele mai largi de cititori. De aceea, ar fi greșit să
se creadă că această literatură nu și-a atins, cel puțin în parte, scopul
pentru care a fost creată.
Problema emancipării femeii exercită o atracție deosebită asupra
scriitorilor care colaborează la „Contemporanul". Ea îi atrage pentru
că în general ei se orientează spre problemele sociale și pentru că ea
oferă un domeniu puțin exploatat în literatura romînească. Mai mult
decît atît, problema se impune aproape de la sine, ori de cîte ori ei
33) G. Plehanov, L’art et la vie sociale, Paris, 1949, Editions Sociales, p. 74,
13
LITERATURA PENTRU EMANCIPAREA FEMEII
305
zugrăvesc în scrierile lor iubirea dintre bărbat și femeie. In manifestă-
rile ei diverse, iubirea dă naștere la situații și conflicte care obligă pe
scriitori să le analizeze și să le rezolve pe de o amimită poziție. Iubi-
rea cu urmările ei, căsătoria, coruperea fetelor tinere, maternitatea —
în cadrul sau în afara căsătoriei — sînt temele pe care ei le folosesc)
de preferință pentru a predica necesitatea emancipării feirveii, de cele
mai multe ori indirect, prin simpla dezvăluire a vieții sumbre a femeii
în societatea contemporană, iar uneori direct — prin comentarii și in-
tervenții ale autorului.
Fabulația este aleasă cu grijă pentru a pune în lumină suferințele
care copleșesc femeia din cauza proastei funcționări a organismului
social. Viața eroilor este prezentată, cel puțin după intenția scriitori-
lor, în momente de înaltă intensitate. Pe primul plan, criza individuală,
povestea banală a unei tinere fete sărace, conflictul între naivitatea fe-
tei și depravarea, egoismul violent al bărbatului. Criza individuală se
profilează pe fondul crizei sociale. Pe planul al doilea — satira socială,
tabloul moravurilor descompuse, nedreptatea socială. Demascarea vicii-
lor mediului social servește autorilor, în prfmlul rînd, pentru a explica
lipsa de rezistență morală a eroinei, pentru a o absolvi, în fața citito-
rilor, de vinile ei aparente34). Exagerarea acestei tendințe duce uneori,
ca în povestirea Pruncucigașa35) de C. Miile, la dezvoltarea temei
contradictorii a iresponsabilității femeii, susținută tocmai de acei care,
pledînd pentru emanciparea ei, trebuiau să o considere egală bărbatu-
lui și, deci, responsabilă.
Procedînd riguros ,,programatic", beletriștii de la „Contemporanul"
vor prezenta, în genere, situația fetelor de condiție modestă sau mi-
zeră, în dilemă indisolubilă, ca un impas între prostituția propriu-zisă
și cea legalizată în fața stării civile, ca o tranzacție comercială oare-
care. Pentru această din urmă alternativă optează unele fie premeditat,
dintr-o mentalitate frivolă, fruct al educației într-un anumit mediu fa-
milial și social, fie cu „concursul" părinților — dictat de nevoile imate-
riale stringente. De pildă, Ana, din schița lui V. G. Morțun, Ștefan
Hudicî3G).
Dar femeile acestea nu au în genere tăria de caracter de a fi con-
secvente tîrgului încheiat, care, ca orice tîrg făcut de nevoie, com-
portă avantaje, dar, mai ales, dezavantaje. Ne-am aștepta ca, la o ast-
fel de educație și mentalitate, trezirea la realitate a eroinelor să se tra-
34) Tipică este următoarea explicație pe care ne-o dă Zoe, eroina din povestirea
cu același nume de C. Miile :
„Săracă, în casa părintească niciodată nu am fost sătui ; rcu toții munceam din
greu și foamea, frigul, zdrențele erau plata noastră.
Alăturea vedeam că e lux, că totul merge din ușor, vedeam că nimeni nu muncește
și toți sînt fericiți...
Tata murise. Un frate mai mare, sprijinul nostru, fu luat la oaste și noi muream
de foame. Glasul necesității mă ademenea ; vorbele tinerilor ce-mi făgăduiau fericirea
și raiul în amor mă ademeneau. Ei îmi promiteau scăparea mamei, ei scăpau famiba
mea<c. (Contemporanul, 1881, an. I, sem. I, nr. 1, p. 28).
35) Ibidem, nr. 6, p. 145—155.
36) Ibidem, 1885, an. IV, sem. I, nr, 5, p. 161 — 178,
Academie Filologie — 7
306
V BOTEZ
14
ducă printr-o consecvență necesară : adulterul. Autorii, însă, care nu
pierd din vedere că militează pentru cauza femeii, recurg la efecte bru-
tale, melodramatice. Este aici, ca și în idealizarea naivă a femeii (a se
vedea, între altele Mărioara37) și Zoe38) de S. N ă d e j d e și, respectiv,
C. Miile, schițe în care profiturile feminine sînt simple abstracțiuni
ale desăvîrșirii), un reflex supărător al acelui cult al femeii, practicat
de mai toată literatura romantică și preluat, o dată cu denaturările, de
melodrama bulevardieră pe care o recunoaștem adesea în literatura
„ContemJporanului". Prin aceasta, însăși teza devine, facilă și destul de
depărtată de ceea ce estetica literară premarxistă numea tendință.
Schematismul tipurilor și al conflictelor duce la degenerarea ridicolă a
feminismului în atitudine antimasculină. Așa se ajunge în paginile
„Contemporanului" la tipurile masculine teratologice de felul lui Va-
silică Topor (schița Sălbatecul39) de Șt. B a s a r a b e a n u), acel hiper-
sadic boier care ucide nu numai pe fata care-i rezistă, ci și pe logodni-
cul care o apără și chiar pe toți participanții la logodnă.
Această schemă simplistă, în care femeia tronează de la mari înăl-
țimi morale,’ iar bărbatul e opusul ei, taie creditul acestei literaturi
într-o lume mai înaintată intelectualicește.
Slăbiciunea a fost reîm<arcată și de contemporani, dintre care, unii,
adversari ideologici ai revistei, au încercat să o exploateze. In apăra-
rea revistei se ridică C. Dobrogean u-G h e r e a, cu articolul Direc-
țiunea „Contemporanului1' 40), unde pe de o parte ia atitudine împotriva
convenționalismului în literatură, iar pe de altă parte răspunde atacu-
rilor lui I. N. Roman, îndreptate In contra direcțiunii literare de la „Con-
temporanul". Gherea recunoaște atonia artistică a literaturii de acest
fel, pe care o ridiculizase și în articolul Dl. Brociner ca descrii tor al
vieții țărănești dar în același timp pune în lumină noutatea și carac-
terul progresist, profund umanitar al conținutului ideologic al literatu-
rii „Contemporanului".
In problema care ne preocupă, Gherea afirma cu destul optimism
că : „Emanciparea femeii în adevăr iese din piesa lui Morțun ca un lu-
cru ce nu poate fi înlăturat. Și e foarte natural. Emanciparea femeii,
fiind o necesitate a vieții reale, firește că va ieși din fiecare lucrare ce
va atinge viața femeii și va înfățișa totodată o părticică din viața
reală !" 42).
In lipsa evidenței pe plan artistic a cauzelor adevărate ale înapo-
ierii și înrobirii femțeii, tot Gherea este acela care le dă cea mai potri-
vită formulare teoretică : „Nu e Ana de vină, ci ticăloasa, stare a femeii
în societatea de astăzi, creșterea ei proastă, atîrnarea ei de alții și
mai ales atîrnarea economică" 43).
37) Ibidem,	1888,	an.	VI,	sem.	I, nr. 12, p. 481 — 508.
38) Ibidem,	1881,	an.	I, sem. I,	nr. 1, p. 21 — 32.
39) Ibidem,	1885,	an.	IV,	sem.	I, nr. 8-9. p. 298—305.
40) Ibidem,	1888,	an.	VI,	sem.	I, nr. 5, p. 400—417.
41) Ibidem,	1885,	an.	IV,	sem.	II, nr. 15, p. 577—587.
42) Ibidem,	1888,	an.	VI,	sem.	I, nr. 5, p. 413.
43) Ibidem.
15
LITERATURA PENTRU EMANCIPAREA FEMEII
307
Ca urmare, probabil, a acestei intervenții și ca rezultat firesc al
unei evoluții în bine a scriitorilor, se observă o apropiere a literatu-
rii ,,Contemporanului" de realismul critic, apropiere care se reflectă
în extinderea tematicii și a sectoarelor de investigație socială și psi-
hologică. Deși pare paradoxal, totuși trebuie să spunem că abia cu
această nouă orientare literatura ,,Contemporanului" se mai apropie
de realismul critic. Paradoxul, de fapt, stă în necesitatea recunoașterii
că această apropiere e un cîștig.
Conștiința scriitorilor pare a se îmbogăți, fie cu ,,descoperirea"
adevărului general omenesc că este suficientă lipsa atașamentului în-
tre soți pentru ca nefericirea să fie prezentă (Vezi, Un Sfîrșit44) de S.
Nădejde), fie cu sezisarea celor două extreme: mizeria ca genera-
toare a imoralității prin constrîngere, și bogăția ca sursă a descompu-
nerii morale, prin incurie. Militantismul politic al ,,Contemporanului"
își găsește în acest domeniu o nouă expresie în planul ar^ei, mai eloc-
ventă decît declarația. Imoralitatea familiei burgheze, cu precădere a
femeii, născută din absența grijilor materiale, este o trăsătură de anti-
teză larg folosită de literatura ,,Contemporanului". Figura Aristiței,
din schița Căpitanul Stănilescu43), de S. Nădejde, este concludentă
în această privință, cu observația necesară că, trecînd de la simpla
bunăstare la opulență, o face cu același preț — al prostituției — cu
care femeia săracă de mai înainte înțelegea să treacă în starea pe care
Aristița o părăsește din dispreț. Ar putea fi, la urma urmei, aceiași fe-
meie, evoluată cu treptele sociale pe care le ridică. Pornită de la un
compromis al constrîngerii, conștiința omului se alterează în raport di-
rect cu cuantumul bunurilor materiale care-i revin pe nem’uncite.
Antiteza între imoralitatea din constrîngere la femeia săracă sau
de mijloc și imoralitatea nemotivată la femeia burgheză implică — și
acesta e unul din marile merite ale „Contemporanului" — restructura-
rea noțiunilor de moralitate și imoralitate.
Cea mai ilustrativă bucată literară. în acest sens, este Zulnia Hîn-
cu 46) de V. G. M o r ț u n — o șarjă cu liniile îngroșate peste limitele ca-
ricaturii — unde toate personajele sînt chintesențe de imoralitate, cu
jexcepția logodnicului de rezervă, la care această chintesență pare a fi
de naivitate și de obtuzie grotescă (poate și datorită contrastului).
Viziunea scriitorilor asupra satelor, deși departe de idilismul se-
mănătorist, nu ajunge totuși la veracitatea realismului critic, plutind
încă într-un simplism tematic. In general, se atacă temele pe care
„Contemporanul" le discută și teoretic, cum este, de pildă, tema obscu-
rantismului (superstiții, prejudecăți de tot felul, „medicină" empirică
practicată de babe etc.), împotriva căruia el a dus o luptă necruță-
toare. S. Nădejde, în special, se străduiește în scrierile ei să combată
înapoierea intelectuală și conservatorismul femeii de la țară, care are
ca fond o mizerie materială acută, căreia și Șt. Basarabeanu a încercat
44) Ibidem, 1886, an. V, sem. I, nr. 2, p. 97—107.
45) Ibidem, 1887, an. VI, sem. II, nr. 9, p. 196—219.
46) Ibidem, 1891, an. VII, sem. II, nr. 11—12. p. 385—419, 484—513.
308
V. BOTEZ
16
să-i dea o imagine realistă în literatura localizată la viața satelor de
pescari.
Eroii încep să cîștige în autenticitate, devenind mai complecși și
mai viabili. Ne putem servi spre exemplificare tot de Ș t. Basara-
bean u care, în special în Spirea 47), reprezintă pe această linie un pas
înainte.
Un ideal nou de fepneie începe să se schițeze în paginile ,,Contem-
poranului". Această femeie e voluntară și dornică de o viață a ei in-
dependentă, cu o rațiune mai înaltă (Pețitorii48), nesemnată, dar apar-
ținînd evident Sofiei Nădejde), preocupată de probleme sociale, pasio-
nată pentru studiu și în căutarea unui ideal superior de viață (Extazuri.
Amănunte din viața oamenilor noi49) de Șt. Basarabean u). Lite-
ratura rusă, de la Turgheniev la Cernîșevski, își are partea ei prețioasă
de contribuție în concepția acestui nou țip de femeie, căruia Gherea,
în notița biografică consacrată lui Turgheniev50), îi dă o largă popu-
laritate.
In timpul celor 10 ani de apariție, ,,Contemporanul" a întreținut cu
stăruință un climat favorabil încetățenirii unor idei înaintate despre
emanciparea femeii și despre rolul ei în viața socială. Aceste idei, trans-
puse în arta literară, nu întotdeauna cu reușită, sînt, totuși idei revo-
luționare și străbat cu un suflu cald de umanitarism, de simpatie față
de femeia asuprită și de ură împotriva proastei orînduiri a societății,
întreaga literatură a acestei reviste.
^HTEPATVPA O SMAHCPinAUHH XEHhfHHbl B /OPEIAJIE
„KOHTEMnOPAHYJl'1. COcDkig HSAEXaE
KpaTKoe coAcpMaHHc
Byp;Kya3HO-^eMOKpaTHiiecKaa peBOJiiouMfl 1848 ro^a 3aTpoHyjia BuepBue
b Hauiefi CTpane—Bonpoc o sMaHCunanuM ;KeHnmHW, KOTopuil bo BTopOii iio-
jioBiiHe XIX b., b iiepHO^ 6ypîKya3Hhix pe$opM, bwimjicb b cjiaSoe
3a sMancHiiauMio b jiyxe 3ana^iioro ăypjKyasnoro a>eMMHM3Ma.
Co<jua	ăsuia CTpacTnoiî samnTHunefl npaB iKeiiuuaH. IIojn>3yaci>
nikipoKOH no^ep^KOii co GTopoHM Bcex coTpy^HMKOB, oua pa3BepHyjia b ^<yp^
iiaJie „KoHTeMnopanyjT' y^HBUTejibiiyio uo cBoeMy pa3Maxy jinTepaTypnyio m
TJiaBHbiM oăpasoM, HayqHO-nponaraH^ncTCKyio ^eaTejiMOCTB*
, IlepBbiK 9Tau ee jțeaTejibHOCTM, c MOMenTa noBBJieHHH >«ypHajia, t. e.
c 1881 rojța n jțo 1885 rojța, aBMeTca nepexo^nmi, MjțeajiucTiBiecKMM. Pe-
maiomuM d>aKTopoM, b ocBoăoîK^eHMn aceHinuHiJ cuuTaoTCH npaBCTBeniioe
u yMCTBenHoe ycoBepmeHCTBOBaHHe oăiițecTBa, a caMa 6opi>6a 3a »MaHCiina-
ițnio BomaeTCfl b 6opi>6y 3a TyMaHHO-poManTimecKoe „qejiOBenecKoe fijiaro*.
47) Ibidem, 1887, nr. 1—2, an. VI, sem. I, 1887, p. 23-50, 97—122.
48) Ibidem, 1832, nr. 24, an. I, sem. II, p. 932—940.
49) Ibidem, 1884, nr. 3, an. IV, sem. I, p. 81 — 90.
50) Ibidem, nr. 23—24, an. IV, sem. 2, p. 888-898.
17
LITERATURA PENTRU EMANCIPAREA FEMEII
309
Cjie^yeT otmcthtb nocTeneniioe npufijmKeiiMe Coama.	k Mapn-
chctkmm no3uițuf[M« Ocodenao njojțoTBopiibiM, c ToqKu 3pemia u^eojiorHuec-
koh, ouasanoci» BJiHHHne na nee Tpy^a <I>p. OnrejiBca „Hponcxon^eHne ccmbh,
uaCTHOft CO6CTB0HHOCTH M TOCyAapGTBa" a TaK/Ke M BJIHHHHe /țo6pOA>KHHy-repn.
BTopofi aTan ^eaTejiBHocTn C, HaaejKjțe b acypnajie „KonTeMHopanyjf*
HBuaeTcn sTanoM HAeflnoro cTaHOBjiennn, OeaorOBoponnoro upHMenenna npun-
ii,nnoB AiaTepuaJiii3Ma b pemenuu ^encitoro Bonpoca. CTaTBn nanncaHHHe eio
b 9tot nepnoA OTMnaioTCH ot npeAMAyin,nx Sojiee rjyâoKiiM co^ep^anueM.
Ohm bhocht b o6in.ee nanpaBJieHne acypnajia no^jmino-MapKcnCTCKyio noTy.
Ee AenTejiBHOCTB nan 3ani;uTHnHM npunițunoB aMaiiciinaițmi JKenmnHH
opTaeTC.H caMHM 3namiTejiBHLiM, n e^Ba jiu ne e^nncTBenHUM npojiBjieHMeM
6opb6h iKypnaJia „KonTeMnopanyji" b stom nanpaBjieHMu. IlncaTejin coTpy^-
HiinaBinne b hcckom atypnajie, b cbomx noBecrax, paccnasax, ApaMaTnqecKnx
cițeHKax, b KpnTnqecKMX CTaTMX aneprnqno Bem KaMiiannio 3a noBumenue
npaBCTBenHoro n KyjiBTypnoro ypoBHH jKenmnnbi b nauieA cTpane ii CTpeMii-
jiucb no^wpjKaTB nnTepec k TeopeTnqecKMM BonpocaM aMaHcmian,mj.
TeMaTHKy aTofi jinTepaTypH cocTaBMjm Bonpocm aMaHcnnan,Hn îKen-
m,nHBi, onncanne ee TnntejioA ;km3hh b 6yp)Kya3HO-noMeiii,iriBeM o6m,ecTBe.
JIwTepaTypa s<ypnajia „KoHTeMiiopanyji" CBasanHan c tomoA aMancnna-
Hhk, necMOTpn na ee cpaBHMTejiBHO nn3K0e xy^oacecTBeHnoe 3Hanennej mm-
ctch ițennofi — nan »to yKa3HBaeT Tepa — Ojiaro^apn ee ryMannocTn. Oua
cnoco6cTBOBajia BOBjieneHmo pyMNHCKOiî jKeHmnHhi b o6ni.ecTBeHHyio ^eaTejiB-
hoctb, noMorja eii beiAth M3 y3Koro nn^MBu^yajiBHoro npyra AOMamneA
;km3hh.
3a ^ecHTB JieT cBoero cymecTBOBaHHH (1881*1891) „KoHTeMHopanyji"
neycTaHHo cTpeMMCH no^epaiaTB 6âaronpnHTHyio aTMOc^epy BneApenM
nepeAOBMx HAefl o OMancnnaunn HceniunHM n O ee pom b connajmcTHnecKOM
ABnacenim PyMMHHM.
LE PROBLEME DE LA FEMME DANS LA LITTERATURE DU PfiRIODIQUE
SOCIALISTE „CONTEMPORANULCf (LE CONTEMPORAIN) : SOFIA NĂDEJDE
R e s u m e
Le revolution bourgeoise-democratique de 1848 a agite pour la
premiere fois chez nous l’idee de l’emancipation de la femme. Reprise,
durant la periode des reformes bourgeoises, au milieu du siecle dernier,
cette idee avait donne naissance â un mouvement timide d’emancipation,
dans Fesprit du feminisme bourgeois occidental.
Le passage du feminisme bourgeois au mouvement proletaire de
liberation de la femme, initie par le cercle socialiste de Jassy, a ete
pousse jusqu’â la conception du socialisme scientifique par la revue
„Contemporanul".
Sofia Nădejde a defendu passionnement les droits de la femme
dans les pages du „Contemporanul**. Ses sources d’inspiration, qui re-
fletent la position et l’evolution ideologique de cette revue, nous per-
310
V. BOTEZ
18
mettent de distinguer deux etapes dans la presentation du probleme de
la femme. La premiere, de 1881 â 1885, est une etape de transition, ou
Fon attend la liberation de la femme du perfectionnement moral et
intellectuel de la societe, et la lutte d’emanicipation est integree roman-
tiquement dans la lutte pour „le bien de FhumaniteCc.
L’orientation ideologique produite par Fouvrage de Fr. Engels,
L’origine de la familie^ de la propriete privee et de reiat, ainsi que Fin-
fluence directe de C. Dobrogeanu-Gherea ont determine - les circon-
stances historiques aidant - Fevolution de S. Nădejde vers le marxisme.
C’est pourquoi la deuxieme etape de son activite â cette revue, fruit
d’un proces de clarification ideologique, est marquee par Fadoption sans
reserves des principes materialistes dans Finterpretation du probleme de
la femme. Peu nombreux, ses articles ecrits dans cette periode gagnent
en profondeur et apportent dans Fensemble ideologique du „Contem-
poranul“ une des notes les plus authentiquement marxistes.
Les ecrivains qui collaborent â la revue dejassy, dans des ouvrages
de courte haleine, engagent, eux aussi, une vaste campagne pour le rele-
vement moral et culturel de la femme.
Le theme de cette litterature c’est Femancipation de la femme, la
mise â nu de sa vie sombre dans la societe du temps. Le sujet en est
le plus souvent conventionnel, le conflit schematique, reduit presque
exclusivement ă la lutte entre deux principes; les situations y appa-
raissent melodramatiques, et les personnages effaces, reduits ă de simples
abstractions morales.
Ce genre de litterature conventionnelle et artificielle a ete ridicu-
lise par C. Dobrogeanu-Gherea dans les pages meme du „Contempo-
ranul“. II soutenait que la litterature „exagerement romantiqueu, loin
de conduire le lecteur ă Fimperatif de Femanicipation de la femme, lui
suggerait tout au plus, Fidee de la necessite de liberer la femme ideale,
superieure. Les indications fournies par Gherea, comme Fevolution meme
des ecrivains, les determinent ă se degager en pârtie du caractere arti-
ficiel de la litterature feministe bourgeoise et â s’acheminer vers le
realisme.
La litterature du „Contemporanul^ concentree autour du probleme
de Femancipation de la femme, sans etre realisee artistiquement, a de
la valeur par son humanitarisme. Elle a contribue, comme toute Facti-
vite de la revue sur ce terrain, ă orienter la femme roumaine vers Fac-
tivite sociale et lui a aide â s’elever au-dessus de la mentalite etroite
individualiste de la vie domestique.
INDEX ALFABETIC
al lucrărilor publicate în revista Academiei R. P. R. Filiala Iași „Studii
și cercetări științifice” seria Filologie, anul VIII (1957), fasc. 1—2
Pag.
1.	ANGELESCU C. C. — Procesul lui Bogdan Petriceicu Hasdeu pentru nuvela
„Duduca Mamuca" (1863) .......	265
2.	ARVINTE V. — Terminologia exploatării lemnului și a plutăritului .	1
3.	BAGDASAR N. — Concepția istorică a lui Mihail Kogălniceanu ,	,	239
4.	BOTEZ V. și POP L. — Literatura pentru emanciparea femeii la „Contem-
poranul“ : Sofia Nădejde .......	293
5.	DIMA AL. — Preocupări de teorie literară la V. A. Urechiă .	187
6.	LĂZĂRESCU I. — Științele naturii la „Romînia literarăcc (1855).	199
7.	POPA N. I. — Costache Negruzzi^ traducător	209
ERATĂ
Pag.	Rîndul	în loc de	Se va citi	Greșeala
228	— 17	lucruri	locuri	tipografiei
232	— 7	contribuția	contribuție	redacției
230	+ 20	nu se afla	nu se află	
295	— 21	Lombrozo	Lombroso	autorului
309	— 12	Le revolution	La revolution	redacției
310	- 12	remancipation	l’emancipation	33