COMITETUL DE REDACȚIE Redactori responsabili: ACADEMICIAN | EMIL POP [ ACADEMICIAN EUGEN PORA Redactori responsabili adjuncti: ACADEMICIAN NICOLAE SĂLĂGEANU; ACADEMICIAN RADU CODREANU Skdii si cercetări de TOMUL 26 1974 Membri: M. BĂCESCU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; N. BOTNARIUC, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; academician N. CEAPOIU; prof. I. DICULESCU; GR. ELIESCU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; M. A. IONESCU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; , academician P. , JITARIU; prof. I. MORARIU; academician ȘT. PETERFI; prof. TR. I. ȘTEFUREAC; prof. I. T. TARNAVSCHI; prof. G. ZARNEA; MARIA CALOIANU-IORDĂCHEL ;GEORGETA FABIAN-GALAN secretare de redacție. SUMAR Nr. 3 h’OL ÎW. K ILEANA HURGHIȘIU, AURELIA BREZEANU și H. TIȚU, Influența radiațiilor gamma asupra ultrastructurii cloroplaste- lor și a conținutului lor în aminoacizi liberi Ia Spinacia oleracea L............................................................ 159 TRAIAN I. ȘTEFUREAC, Semnificația unor noi și valoroase briofite și angiosperme în rezervațiile naturale din județul Suceava și din unele ținuturi învecinate ............................. 165 M. PĂUN, GH, POPESCU și TR. RĂDOI, Flora și vegetația mlaștinii „Lacul fi'umos-Mosoroasa”, Băile Olănești, județul Prețul unui abonament este de 60 de lei. în țară, abonamentele se primesc la oficiile poștale, agențiile poștale, factorii poștali și difuzorii de presă din întreprinderi și instituții. Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la întreprinderea ROMPRESFILATELIA, Căsuța poștală 2001, telex 011631, București, România, sau la reprezentanții săi din străinătate. Vîlcea............................................... 171 AL. MARTON, DORINA CACHIȚĂ-COSMA, Acțiunea procainei asupra algei verzi Stichococcus bacillaris, în diferite condiții de cultivare......................................... 179 Manuscrisele, cărțile și revistele pentru schimb, precum și orice corespondență se vor trimite pe adresa Comitetului de redacție al revistei „Studii și cer- cetări de biologie”. ALEXANDRINA DIHORU, Influența magneziului și a bioxidului de carbon asupra fotosintezei și creșterii linoi' alge verzi unicelulare................................................... 183 MARIA GHEORGHIEȘ, Influența fosforului asupra conținutului de glucide solubile și aminoacizi liberi la plante de floarea- soarelui ...................................................... 187 E.ȘERBĂNESCU și FL.VASILIU, Despre compoziția în amino- acizi a unor alge macrofite brune și roșii din Marea Neagră . . 193 I. LAZĂR, ELVIRA GROU, LUCIA DUMITRU și FLORINA POPEA, Studiul microbiologic și chimic al apelor din mina BaiadeArieș........................................ 197 S.FORSTNER, Mixomicete de pe insula Ada-Kaleh............. 205 INMEMORIAM .............................. 211 APARE DE 4 ORI PE AN EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA Str. Gutenberg nr. 3 bis, BUCUREȘTI 46-România Telefon: 16.40.79 Adresa redacției; Splaiul Independenței nr. 296 BUCUREȘTI 17-România. Tel. 49.28.30 ST. 61 CERC. BIOL., T. 26, NR. 3. P. 157-216, BUCUREȘTI, 1074 INFLUENȚA RADIAȚIILOR GAMMA ASUPRA ULTRASTRUOTURII CLOROPLASTELOR ȘI A CONȚINUTULUI LOR ÎN AMINOACIZI LIBERI LA SPIN AGI A OLEBACEA L. DE ILEANA HURGHIȘIU, AURELIA BREZEANU și H. TIȚU The paper contains data on the gamma Go 60ionizing radiation effect, administered in 500 r, 1,000 r, 2,500 r, 5, 000 r, doses on chloroplasts ultrastructures and on their amino acids content in the cotyledons and leaves ol Spinacia oleracea L. (Wirofley variety). Significant ultrastructural alterations were recorded at the chloroplasts level only for the 2,500 r and 5,000 r doses (thylacoid dilatations, grana and intergrana lamelles destruction, the increased nurnber of plasto- globules, etc.). The number and quantities of free amino acids was reduced directly proporțional with dose increase in the cotyledons chloroplasts and decreased in leaves. Evident modifications were suffered by : cysteine-cystine, lysine, alanine, tyrosine-methio- nine, valine and leucine. Efectele induse de radiații asupra structurii fine a celulelor vegetale și a metabolismului celular au fost descrise în ultimii ani de către numeroși autori (5), (6), (12), (13), (14). Mai puțin studiată este influența radia- țiilor asupra cloroplaștilor și a conținutului lor în aminoacizi liberi. în cadrul unor preocupări anterioare (10) am urmărit acțiunea razelor X asupra ultrastructurii cloroplastelor, precum și modificările calitative ale conținutului lor în aminoacizi liberi la Spinacia oleracea L.. Lucrarea de față vine să întregească aceste cercetări prin studierea în paralel, la aceeași specie, a influenței radiațiilor gamma ale Oo60. MATERIAL ȘI METODĂ S-au folosit cotiledoane și frunze tinere de Spinacia oleracea L. soiul Wirofley, provenite din semințe iradiate cu radiații gamma ale Go60 in doze de 500, 1 000, 2 500 și 5 000 r, după o prealabilă umectare a lor timp de 8 ore. Plantele s-au crescut pe terenul experimental al Institutu- lui de științe biologice, în condiții naturale. Semănarea s-a făcut la o zi de la iradiere. Pentru studiile de microscopie electronică s-au folosit porțiuni de cotiledoane și frunze tinere. Eșantioanele s-au prefixat timp de 3 ore într-o soluție de glutaraldehidă 4 % în tampon fosfat 1 M la pH 7,4 și 4°C, după care s-au fixat în soluție de OsO4 în același tampon timp de 4 ore. Incluzionarea s-a făcut în durcupan după tehnicile uzuale. Ultrasecțiunile, efectuate la un ultramicrotom de tip Philips, au fost colorate după metoda colorației duble : acetat de uranil- citrat de plumb, după care s-au examinat la microscopul electronic JEM —7 la o mărire directă cuprinsă între 5 000 și 15 000 X. ST. SI CEEC. BIOL., T. 26, NE. 3, P. 159-164, BUCUREȘTI, 1974 160 MJEANA HUiRGHIȘIU și colab. 2 3 INFLUENȚA RADIAȚIILOR GAMMA LA SPINACIA OLERACEA 161 Studiul variațiilor conținutului în aminoacizi liberi a comportat următoarele etape : — Separarea cloroplastelor. 5 g frunze proaspete s-au omogenizat cu 20 ml tampon fosfat de potasiu la pH 6,8 —7,0. Omogenatul s-a centrifugat 5 minute la 3 000 rot/minut, sedimentul s-a îndepărtat, iar supernatantul s-a centrifugat 20 minute la 5 000 rot/minut. Supernatantul din nou s-a îndepărtat, iar sedimentul de cloroplaste astfel obținut s-a tratat în continuare pentru extracția aminoacizilor liberi. — Extracția aminoacizilor liberi din cloroplastele izolate. Sedimentul de cloroplaste obținut s-a extras în alcool etilic 80 % (11), iar supernatantul s-a evaporat la sec. — Determinarea calitativă a aminoacizilor liberi din cloroplaste. Reziduul obținut la cloro- plastele izolate s-a reluat cu o soluție de amoniac 0,5 N și s-a aplicat sub formă de spoturi pe hîrtia cromatografică MN 263. Ga solvent s-a folosit un amestec de butanol—acid acetic — apă 4:1:1 (2), (8). Migrarea s-a făcut ascendent timp de 48 de ore. Gromatogramele s-au pulverizat cu ninhidrină 0,2 % în butanol. — Determinarea cantitativă a aminoacizilor liberi din cloroplaste. Petele separate de pe cromatograme pentru fiecare aminoacid s-au decupat și eluat în metanol. Ca reactiv s-a folosit o soluție de clorură de cadmiu-ninhidrină în acetonă (1). Timpul de eluare a fost de 30 de minute. Citirile s-au făcut la fotometrul FEK—M cu filtru albastru, cuva 1 c3. Rezultatele s-au expri- mat în valori ale extincției (E). REZULTATE ȘI DISCUȚII a) Efectul radiațiilor gamma asupra ultrastructurii cloroplastelor Observațiile au evidențiat că dacă sub aspect macroscopio între plantele de Spinacia oleracea provenite din semințe iradiate cu diferite doze de radiații gamma încă din primele etape ale dezvoltării ontogenetice sînt prezente diferențe evidente, manifestate fie printr-o stimulare a organogenezei în cazul dozelor foarte mici (500 și 1 000 r), fie printr-o inhibare a acesteia în cazul dozelor mai mari (2 000 și 5 000 r), acompaniată și de fenomene de cloroză, la nivelul cloroplastelor, atît în cotiledoane cît și Tabelul nr. 1 Modificarea ultrastructurii cloroplastelor din cotiledoanele și frunzele de Spinacia oleracea L. sub influența radiațiilor gamma ale e00o Organul Varianta Nr. grana per clo- roplast (val. med.) Inf. tilaco- izi per granum (val. med.) Nr. plas- toglobuli (val. med.) Lg. tilacoizi (val. med. H) 0 plasto- globuli (|X) Formațiuni amilifere nr. (me- dii) dimensiuni (p.) val. medii val. extreme C 14 8 8 0,41 0,070 1 0,34 0,24-0,40 500 r 13 7 6 0,82 0,105 1 1,70 1,30-2,20 1 000 r 26 6 8 0,49 0,051 1 1,05 0,56-1,70 Cotiledon 2 500 r 19 9 12 0,40 0,065 1 1,51 1,20-1,76 5 000 r 20 5 20 0,49 0,070 1 0,31 0,30-0,33 C 19 9 4 0,43 0,060 2 0,63 0,24-0,89 500 r 25 8 9 0,51 0,066 2 1,60 1,05-2,10 Frunze 1 000 r 19 5 12 0,53 0,072 2 0,85 0,54-0,94 2 500 r 20 6 12 0,51 0,078 2 0,84 0,50-1,28 5 000 r 22 6 . 16 0,50 0,094 3 1,95 1,77-2,43 în frunze, alterările ultrastructurale nu sînt pregnante în toate situațiile. Astfel, în cazul dozelor de 500 și 1 000 r modificările lipsesc complet sub aspect calitativ. Cantitativ însă ele sînt bine exprimate (tabelul nr. 1). în celulele mezofilului cotiledoanelor, de pildă, cloroplastele prezintă un număr mai mic de granumuri per cloroplast, de tilacoide în cadrul granu- murilor și de plastoglobuli. Dimensiunile tuturor acestor formațiuni sînt însă superioare martorului. în cloroplastele din frunze, la aceeași doza, atît numărul de granumuri per cloroplast, de plastoglobuli și de forma- țiuni amilifere, cît și dimensiunile acestora înregistrează valori superioare martorului. Proporțional cu creșterea dozei de iradiere (la 2 500 și 5 000 r), în cloroplastele din frunze și cotiledoane s-a produs o creștere a numărului granumurilor însoțită de micșorarea numărului de tilacoide din cadrul lor. Atît la cotiledoane, cît mai ales la frunze se remarcă o tendință de alungire a tilacoidelor (50 și 51 g față de 43 g la frunze). Modificări semnificative apar la nivelul plastoglobulilor, mult mai numeroși în cloroplaștii proveniți din materialul iradiat cu 5 000 r (20 față de 8 la cotiledoane, respectiv 16 față de 4 la frunze).în cloroplaștii frunzelor creșterea numărului de plastoglobuli este însoțită și de o ușoară mărire a diametrului acestor formațiuni (0,094 g față de 0,060 g). Această doză induce modificări și la nivelul incluziunilor amilifere din cloroplaștii frunze- lor, producîndu-se o creștere atît a numărului, cît și a dimensiunilor acestora (1,95 g față de 0,63 g). într-un procent redus se întîlnește la materialul iradiat cu 5 000 r atît în cotiledoane cît și în frunze printre cloroplaști cu aspect aparent normal (fig. 1—4) și cloroplaști complet dezorganizați (fig. 5, 6). La aceștia se constată o dilatare accentuată a tilacoidelor, o distrugere a limitelor dintre granumuri, a lamelelor intergranale și, ca urma- re, o dezorganizare a întregului sistem lamelar al cloroplastului. în ultimă instanță, în acești cloroplaști apar mai multe plaje de liză, ceea ce face ca întregul lor conținut să capete un aspect vezicular (fig. 5, 6). Din compararea datelor privind modificările ultrastructurale induse de radiațiile gamma cu cele produse de razele X, se constată că sub influența razelor X cloroplastele suferă perturbații ultrastructurale mult mai puternice încă de la dozele de 2 500 r, iar la 5 000 r majoritatea cloroplaștilor apar complet dezorganizați. în experiențele cu radiații gamma modificări cantitative sînt prezente la nivelul cloroplaștilor mai ales la dozele de 500 și 5 OOOr.Ele se manifestă, atît la cloroplastele din frunze, cît și la cele din cotiledoane, prin dimensiuni superioare martorului și celorlalte variante ale tilacoidelor, a diametrului plastoglobulilor și formațiunilor amilifere. La frunze, dimensiunile mai mari sînt asociate și cu un număr sporit al acestor formațiuni. Dacă corelăm aceste constatări cu observații asupra desfășurării procesului de organo- geneză putem aprecia că, în cazul dozelor mici (500 r), acestea ar repre- zenta rezultatul unor procese metabolice mai intense, radiațiile gamma în doze mici avînd un efect stimulator.Dimensiunile și numărul net superior al plastoglobulilor în cazul dozelor mari de 2 500 r și mai ales 5 000 r evidențiază procesul invers, de distrugere a complexelor lipoproteice din structura tilacoidelor ca urmare a dezorganizării parțiale a granumurilor. De asemenea, prezența formațiunilor amilifere în cantități foarte mari, ocupînd uneori cea mai mare parte din cloroplast, evidențiază perturbări evidente în desfășurarea procesului de fotosinteză produse datorită distruge- rii parțiale a sistemului lamelar al cloroplastului sub influența dozelor mai mari de radiații. 162 ILEANA HURGHIȘIU șl colab. 4 5 influența radiațiilor gamma la spinacia oleracea 163 b) Efectul radiațiilor gamma asupra conținutului în aminoacizi liberi ai cloropiastelor Referitor la numărul aminoacizilor liberi în cloroplaștii din cotile- doane, după cum reiese și din tabelul nr. 2, se constată o scădere a lor proporțional cu creșterea dozei de iradiere de la 14 la 7, iar la cei din frunze o creștere de la 11 la 13. în primul caz numărul minim de aminoacizi s-a Tabelul nr. 2 Determinarea calitativă a aminoacizilor liberi din cloroplaste de SDimcia nimicea L„ ca urmare a iradierii semințelor cu raze gamma do 60 Co Nr. crt. Aminoacizii Stadiu] cotiledoane Stadiul 5 — 6 frunze Martor 500 r — .1 1 000 r 1 1 2 500 r 1- 5 000 r Martor 1 500 r 1 000 r — 1 2 500 r 5 000 r 1 Cistină + + . 1 - — 2 Cisteină + + + — — 4- — + +. + 3 Lizină + + + + — — — + + + 4 Histidină + ■ + + + + + . 4“ + + + 5 Arginină + + _L •• — • 4- + + + + 6 Ac. aspartic 4- + + + +■ + + + + + 7 Serină + + + . + + + + + 4* + 8 Glicocol 4" ■ + + + + + + +• + + 9 Ac. glutamic 4- + + + 4- + + + + + 10 Treonină + + + 4- + + . + + + + 11 Alanină 4- + ' + — — 4- + + + + 12 Prolină — 13 Tirozină — + —. — — — — — + 14 Metionină + — + — —- — — — — 15 Valină ■ — — + — —■ + + + + + 16 Fenilalanină + — — — — — ■ — —• • — 17 Leucină — — + — — + + + 4- + Fotal 1 14 11 14 7 7 11 10 12 | 12 13 găsit la dozele de 2 500 și 5 000 r, în timp ce în cel de al doilea la 500 r. Modificări calitative semnificative apar la cistină-cisteină, lizină, alanină, tirozină-metionină, valină și leucină. în general, cantitatea tuturor aminoacizilor testați este, scăzută în cloroplaștii din cotiledoane comparativ cu cei din frunze (fig. 7, 8). Modificări cantitative semnificative se manifestă în ambele cazuri la cistină, lizină, acid aspartic, glicocol, acid glutamic, histidină, arginină, treonină și alanină la 2 500 și 5 000 r (V3 și V4). La dozele 2 500 și 5 000 r în cloroplaștii din cotiledoane nu s-au semnalat cistina-cisteina, lizină, alanina, metionina, valina, fenilalanina și leucina (fig. 9 a). La 500 și 1000 r în cloroplaștii din frunze lipsesc cistina-cisteina, lizină, metionina și fenilalanina (fig. 9 b). Rezultatele noastre sînt comparabile cu cele ale lui V a k 1 i n o v a și Tseno va(ll), precum și cu datele obținute de noi în cazul experimen- tării cu raze X (3), (4), (9), (10). Din analizarea paralelă a acestor date s-a constatat că, în cazul iradierii semințelor cu raze gamma ale 60Co, modificări semnificative exprimate prin reducerea sau creșterea numerică a amino- acizilor, precum și a cantității acestora apar la un număr mai mare de aminoacizi liberi decît în cazul iradierii cu raze X. Determinările calitative și cantitative a aminoacizilor din cloroplaste au arătat că în etapele mai avansate ale ontogeniei s-a găsit un număr •crescut și o cantitate mai mare de aminoacizi la dozele de 2 500 și 5 000 r. CONCLUZII 1. Cercetările ultrastructurale asupra cloropiastelor au arătat că radiațiile gamma în doze de 2 500 și 5 000 r induc alterări evidente la nivelul acestor organite celulare exprimate atît prin modificări cantitative privind numărul de granumuri, lungimea tilacoidelor și diametrul plasto- globulilor și incluziunilor amilifere, precum și calitative exprimate prin dezorganizarea întregului sistem lamelar al cloroplastului. 2. Numărul de aminoacizi liberi din cloroplaste diferă la aceeași specie, depinzînd de sursa de radiații, de doza de iradiere și de faza de vegetație a plantelor luate în studiu. 3. Determinările calitative au arătat că în cloroplastele din cotiledoane numărul aminoacizilor scade proporțional cu creșterea dozei, iar în cei din frunze crește. 4. Cantitativ, s-au găsit, în general, în cloroplaștii din cotiledoane valori scăzute ale aminoacizilor în comparație cu cei din frunze. BIBLIOGRAFIE 1. Barrolier J., Naturwiss, 1955, 52, 416. 2. HaisI.M., MacekK., Cromatografia pe hîrlie, Edit. tehnică, București, 1960. 3. Hurghișiu Ileana, Brezeanu Aurelia, St. cerc, biochim., 1971,14, 3, 275 — 283. 4. Hurghișiu Ileana, Brezeanu Aurelia, Tițu H., Rev. roum. Bibi., Sărie de Botanique, 1971, 16, 2, 119-1 223. 5. O’Hara C. E., Rad. Bot., 1969, 9, 33. 6. Riov J., Monselise S. P., Kahan S. R., Rad. Bot., 1968, 8, 463. 7. Ruhland W., Encyclopedia of Plani Physiology, Spring Veriag Berlin, Gottingen-Heildel- berg, 1961, 14, 450. 8. Tănase I., Tehnica cromalografică, Edit. tehnică, București, 1967. 9. Tițu H., Brezeanu Aurelia, Hurghișiu Ileana, Rev. roum. Biol., Sdrie de Botanique, 1971, 16, 6, 397. 10. Tițu H., Hurghișiu Ileana, Brezeanu Aurelia, St. cerc, biol., Seria botanică, 1973, 25, 2, 107-112. 11. Vaklinova E., Tsenova N. E., Compt. randus Acad. Bulg. Sci., 1966, 19, 3. 12. Vasiliev I. M., Izd. Akad. nauk SSSR, 1962, 35, 3. 13. Vasiliev E. I., Maslova E. I., Parfenova O. I., Dokl. Acad, nauk SSSR, 1960, 130, 928. 14. Vasiliev I. M., Parfenova I. O., Ribalka D. N., Dokl. Akad. nauk. SSSR, 1959, 124, 928. Institutul de științe biologice, București, Spl. Independenței nr. 296. Primit în redacție la 15 decembrie 1973. Fig. 5. — Cloroplast din cotiledoanele' de Spinacia oleracea L. (material iradiat cu 5 000 r) cu puternice' dezorganizări ultrastructurale. Fig. 6. — Cloroplast din fruiizele ținere de Spinacia oleraceaL.. (material iradiat cu 5 000 r)cu puternice dezorganizări ultrastructurale. tu X r/7zzzzzzzzzzz/z/zzzzzzzzzzzz7^ msssssssssssmssș fu wssssssjsssrsA V///777776. ,g issssBiBSSssBSiaaiaBjl __________________________________________ ■ - — — — - - ■ ■ -.-- , is.,^,^1 i IXKX^yiz^ ț. M^A-/VJ_ I KVW/TZl Cisteinâ Uzină Histîdina Argininâ Ac.aspartic Se rin 8 Giicocol Ac.glutamic Treonină Atanins Vatină Leucină' Ăminoacizi Determinarea cantitativă a aminoacizilor liberi în cloroplastele din frunzele tinere de la Spinacia oleracea L. provenite din semințe iradiate cu raze gamma. Fig. 9. — Cromatograma aminoacizilor liberi din cloroplastele de la Spinacia oleracea L. provenite din semințe iradiate cu raze gamma ale Co60 : a, aminoacizii liberi din cloroplaste din cotiledoane; b, aminoacizi liberi din cloroplaste din frunze tinere. SEMNIFICAȚIA UNOR NOI SI VALOROASE BRIOFITE SI ANGIOSPERME ÎN REZERVAȚIILE NATURALE DIN JUDEȚUL SUCEAVA SI DIN UNELE ȚINUTURI ÎNVECINATE DE TRAIAN I. ȘTEFUREAC The botanlcal investigations on the natural reservations of Bucovina and of some neighbouring counties of the northern Romania, allowed the authors to record some valuable and rare Bryophyta and Angiospermae that have a great phyto- genetic significance. These are : Sphagnum wulfianum, Helodium lanaium, Tayloria tenuis, T. lingulata, Tetraplodon angustaius, Aloina rigida, Belula ivarnslorfii and Calla palustris. Most of them represent some northern elements (arctic and subarc- tic) that contribute to define the specific character of the Carpathian flora from the northern part of the country. The recorded species are accompanied by ecolo- gical, chorological and phytocenological data. în continuarea cercetărilor noastre (1960—1973) întreprinse în rezervațiile din județul Suceava, ca și în unele regiuni învecinate din nordul României am avut prilejul de a descoperi noi elemente floristice, de o deosebită semnificație fitogeografică, care întregesc valoarea științifică a rezervațiilor din această parte a țării. Semnalăm astfel în nota de față, dintre briofite și angiosperme, unele specii încă necunoscute pînă acum în cadrul unor rezervații din Bucovina sau constituind stațiuni noi în cîteva dintre acestea. Majoritatea lor reprezintă elemente reliefare arctice și subarctice, care contribuie, prin prezența lor, deși sporadică, la definirea mai îndeaproape a caracteru- lui specific al florei și vegetației rezervațiilor din nordul României, în care s-au păstrat. Nu lipsesc însă, dintre briofite, în unele dintre rezervații, și importante elemente cu caracter euro-nordamerican sau chiar meridional termofil, care, introduse în anumite etape istorice, s-au menținut în condiții speciale pînă în zilele noastre. Ne vom referi în cele ce urmează la un număr total de 7 specii din diferite rezervații și stațiuni din nordul țării, dintre care 5 briofite — Sphagnaceae (1 specie), Thuidiaceâe (1 specie), Splachnaceae (2 specii), Pottiaceae (1 specie) — și 2 angiosperme — Betulaceae (1 specie), Araceae (1 specie). A. BRYOPHYTA 1. Sphagnum wulfianum Girgens., relict subarctic, cunoscut pînă acum în 3 stațiuni de mlaștini turboase din nordul țării, și anume : 2 în ST.SICEBC.BIOL.,T. 26, NR. 3, P. 166-170, BUCOBEȘTI, 1974 166 TR. I. ȘTEFUREAC 2 tinoavele din Bazinul Domelor și una în complexul din mlaștinile eutrofe Drăgoiasa—Bilbor—Borsec; ele sînt: — Coșna, aproape de Dorna Candrenilor, la 867 m s.m. (det. J. B r e i d 1 e r și publicat de J. D 6 r f 1 e r, 1899); — Poiana Stampei (Tinovu Mare de la „Căsoi”), la 915 m s.m. (47° 20' latitudine nordică), la circa 11 km de Coșna (găsit și publicat de către A. M ii li 1 d o r f (13) și dat în Flora Rom. Exiccata, nr. 124, de M. G u ș u- leac și A. Muhldorf (8) și regăsit de noi (1940—1972) (20), (22), (23), (24), (26) ; — Drăgoiasa-Păltiniș, mlaștină eutrofă, 1 030 m s.m. ((T r. I. Ștefureac (22), (26), (29)), situată la 27 km de Coșna și 26,5 km de Poiana Stampei, în care acest relict a fost descoperit de noi la 70 de ani de la publicarea lui de către J. D orf Ier și la 37 de ani de la semnalarea sa în cea de-a doua stațiune de către A. Muhldorf (13). în stațiunea de la Drăgoiasa, Sphagnum wulfianum se găsește în două variante silvestre turficole, una cu Picea abies și Vaccinium myrtillus și alta cu Betula pubeseens, Salix cinerea și Picea abies. Cercetările noastre din ultimii ani au dus la descoperirea acestui valoros relict în alte noi stațiuni, tot din nordul Moldovei, confirmîndu-se presupunerile noastre că planta va putea fi găsită și în alte stațiuni (24), (26): — tinovul de la Valea Stînii, în cumpăna dintre Cîrlibaba și Fundu Moldovei, jud. Suceava (T r. I. Ștefureac, 21.VIII.1969), la 1100 m s.m., în asociere cu alte elemente nordice, ca Sphagnum dusenii, S. magellani- cum, și numeroase alte briofite, între care și unele cu caracter oceanic {Sphagnum aurieulatum); — marele tinov de la Grădinița, în marginea sa dinspre Ocolul silvic Ilva Mică, la circa 970 m s.m. (parcela 85), jud. Suceava, la limita sa cu jud. Bistrița-Năsăud (Tr. I. Ș t ef ur ea c, 25. VIII. 1963 ; 9.VIII.1973), în pădurea de Picea abies, Betula verrucosa și Pinus sylvestris, dintr-un arboret degradat (natural) cu mult Vaccinium myrtillus și Hylocomium splendens, Sphagnum wulfianum crescînd în mici populații curate sau în amestec mai ales cu Sphagnum girgensohnii. Această specie relictă este astfel cunoscută pînă acum în România în 5 stațiuni, toate aparținînd unor mlaștini turboase din Bucovina, din zona formațiilor de molid și a enclavelor cu pin silvestru. Nu este exclus ca acest relict să fie, în viitor, găsit în stațiuni similare, sub aspect ecologic și cenologic, și în unele mlaștini turboase din nordul Transilvaniei, din Maramureș ș.a. Cercetările sporo-polinice efectuate în turba tinovului de la Valea Stînei (6) atestă prezența în faza molidului (cu fag și brad) a polenului de Betula (10 %) și Pinus (16,66 %). Aceasta constituie după E. P o p (18) o particularitate a mlaștinilor turboase din Bucovina (Colăcel, Poiana Stampei ș.a.). Pe acest temei fitoistorie, ca și a caracterului fitogeografic, datorită prezenței în aceste mlaștini turboase a speciei relicte Sphagnum wulfianum, alături de altele, considerăm că tinovul de la Valea Stînii, ca și acel de la Grădinița constituie avantposturi și legături genetice cu mlaștinile turboase oligotrofe din Bazinul Domelor, specifice prin lipsa unor elemente ca Empetrum nigrum, Vaccinium uliginosum ș.a. 2. Helodium lanatum (Strom.) Broth., element relict subarctic, cunoscut la noi—cu excepția unei singure stațiuni (Munții Apuseni,Săcărîmb, 3 BRIOFITE: ȘI ANGIOSPERME DIN REZERVAȚIILE DIN JUID. SUCEAVA’ 167 leg. M. P 6 t e r f i, 1904), în care însă nu a mai fost regăsit (21) — numai din mlaștinile turboase eutrofe din nordul țării, și îndeosebi în acelea din Bucovina. Astfel este cunoscut mai întîi la Coșna la 860 m s.m. de către Ă. B o r o s în 1942 (3), la Lucina de pe Obcină Mestecănișului într-o singură stațiune din partea superioară a văii Camionca la 1 300 m s.m. (21), în mlaștina eutrofă de la Drăgoiasa (corn. Panaci, jud. Suceava), în nume- roase stațiuni la 1 020—1 030 m ș.m, (22), (23), (26), pe Răchitișu Mare (satul Benia, com. Moldova-Sulița) la 1 000 m s.m. (23), (24), (26), (30), nelipsind din mlaștinile turboase de la Valea Stînii (T r. I. Ștefureac, 6—7.VIII,1964); recent a fost găsit (de L. Lungu) și în mlaștinile de la Critisor. — Neagra Broștenilor la 815 m s.m. (11), toate aceste stațiuni aparținînd județului Suceava. Cercetările noastre din ultimii ani au dus la semnalarea unor noi stațiuni, nu numai în Bucovina ca de exemplu în cîteva locuri din partea inferioară a mlaștinii din valea Camionca (de la poalele dealului Chicera), la circa 1 270 m s.m. și în alte două stațiuni noi din sectorul mlaștinii turboase de la Hostineț, la 1 250 m.s.m. de pe același podiș al Lucinii (Obcina Mestecănișului) (T r. I. Ștefureac, 27—29.VIII.1973), ci și în următoarele două mlaștini eutrofe de pe versantul nordic al Munților Gutîi din Maramureș, și anume : — Tăul Morărenilor, la circa 800 m s.m. (T r. I. Ștefureac, 19.VIII.1971) în marginea sa eutrofă, crescînd în populații compacte și abundente, dar cu puține sporogene, în tufărișurile cu Salix cinerea și Rhamnus frangula; — Mocirla „La Tăcinoasa”, la circa 840 m s.m. (T r. I. Ș t e- f u r e a c, 19.VIII.1971), în marginea unui ariniș cu Alnus incana, Salix cinerea, Ligularia sibirica, Molinia caerulea s.a„ asociat în unele pilcuri, dintre briofite, cu Sphagnum contortum, S. obtusum, Aulacomnium pa- lustre ș.a. De remarcat este faptul că Helodium lanatum crește în Bucovina adeseori în marginea mlaștinilor eutrofe cu molidișuri și pinete, asociat mai frecvent cu Tomenthypnum nitens (Lucina: Camionca, Hostineț; Drăgoiasa; Răchitișu Mare) sau, uneori^ în vegetația de zăvoaie mai mari sau mai mici, pe cînd în stațiunile din Maramureș acest relict se păstrează în armișuri și tufărișuri cu Alnus incana și Rhamnus frangula. Acest relict, considerat la început, în general, ca și de către noi, ca foarte rar s-a dovedit, în urma cercetărilor noastre recente, că este relativ bine reprezentat în anumiți biotopi și formații caracteristice de vegetație a mlaștinilor turboase eutrofe din nordul țării, care, pînă la găsirea lui în Bulgaria (S. Petrov, 1955)1, constituiau, la noi, limita sudică a răs- pîndirii sale. Dintre Splachnaceae, mușchi cu ecologie și biologie particulară și o prezență sporadică, au fost găsite următoarele specii: 3. Tayloria tenuis (Dicks.) Schimp. (= T.serrata (Hedw.) B.S.G var. tenuis B.S.G.), pe terenul propus (1973) ca rezervație interjudețeană — Parcul național al Munților Călimani —, și anume în 2 stațiuni apro- piate din marginea (spre drum) pădurii de Picea abies cu Pinus cembra, de sub Negoiul Românesc, la poalele Muntelui Petricica, pe dejecțiuni de bovine, lai 750—1 770 m s.m., mușchiul crescînd în populații monospecifice 1 Bulgarska Acid, na Naukte Izvesti na Bot. Inst., t IV. 168 TR. I. ȘTEFUREAC 4 cu numeroase sporogoane aproape mature (Tr. I. Ștefureac, 25.VIII.1973)2. 4. Tayloria lingulata (Dicks.) Lindb., pe terenul rezervației interju- dețene a Munților Rodnei (propusă în 1973 ca parc național), în marginea din partea superioară a iezerului Lala Mică, pe sol turbos cu exces de umiditate, erescînd în populații frecvente și dense, relativ cu puține sporo- goane nematurizate (și unele păstrate din anul trecut), în asociație hidro- higrofilă cu Drepanoeladus revolvens, D. exannulatus, Juncus triglumis, Friophorum vaginatum ș.a., la altitudinea de circa 1 900 m s.m. (T r. I. Ștefureac, 26.VIII.1973). Din același masiv al Munților Rodnei (Vf. Laptelui, 1950 m s.m.) a fost identificat dintre Splachnaceae (leg. A. Nyârâdy, 1955) și Tetroplodon angustatus (L.f.ap. Hedw.) B.S.G. (det. Tr, I. Ștefureac, 1968). Menționăm totodată că specia Splachnum ampulaceum L. a fost frecvent întîlnită de noi (fără sau cu sporogoane) în marginea turbăriilor,. influențate de bovine, de la Poiana Stampei, Coșna, Grădinița, Șaru Dornei, Valea Stînii, Răchitișu Mare ș.a. (T r. I. Ștefureac, 1950-1973). 5. Aloina rigida (Hedw.) Kindb., relativ sporadică în țară, a fost identificată pentru prima dată în Bucovina, și anume în rezervația geolo- gică Piatra Bubei de pe valea pîrîului Izvorul Alb, Cîmpulung Moldove- nesc (jud. Suceava), în mici populații, mai rare sau mai dese, cu numeroase sporogoane, relativ tinere, de pe peretele abrupt al stîncii ce constituie un masiv ruiniform (32), alcătuit din dolomite triasice (31), cu expoziție nord—nord-vestică, altitudinea circa 670 m s.m., cu sol calcaros nisipos,, asociat dintre briofite, cu specii de : Barbuta, Tortella, Enealypta, Grimmia, Hedwigia, Hypnum, Brachythecium ș.a., briocenoză, în general, cu caracter xeromorf ± termofil (T r. I. Ștefureac, 20.VIII, 1973). B. ANGIOSPERMAE 6. Betula warnstorfii C. K. Schneider, element nordic, constituind un hibrid între Betula pubescens (cu caracter hibridogen) și B. humilis, cunoscut sporadic în mlaștinile turboase din Bucovina și Transilvania : Borcut —, Poiana Stampei la ,,Căsoi” (15); Coșna (15), (16), (19); Lucina-Găina (în rezervația cu Betula nana) (28); Vrabia-Sîncrăieni (19); Remetea — Gheorgheni (19), stațiuni menționate și de E. T o p a (33). Recent acest hibrid a fost semnalat de către noi și într-o altă rezerva- ție din Bucovina, și anume în Tinovu Mare de la Șaru Dornei în partea sa superioară (dinspre Călimani), la altitudinea de circa 930 m s.m., în fînaț umed pe substrat turbos, între pilcuri cu exemplare disperse de Salix cinerea, S. pentandra, Populus tremula, Betula' pubescens, B. verrucosa și vegetație ierboasă formată din Agrostis tenuis, Festuca rubra, Molinia 2 Deplasare efectuată în cadrul Consfătuirii itinerante de ocrotire a naturii, organizată (iulie 1973) de Consiliul județean de îndrumare pentru ocrotirea naturii a județului Suceava în. „Țara de Sus”, la care, între numeroșii participanți, a luat parte, dintre briologi și E m. Plă- madă. 5. BRIOFITE ȘI ANGIOSIPEIRME DIN REZERVAȚIILE DIN JUD. SUCEAVA 169 caerulea, Potentilla erecta, Eriophorum vaginatum și Ligularia sibirica (sporadice), Carex vulgaris (abundent), iar dintre briofite: Sphagnum recurvum, S. palustre, Acrocladium cuspidatum, Climacium dendroides ș.a. (Tr. I. Ștefureac, 6-7.VIII, 1973). 7. Calla palustris L., cunoscută sporadic (și pe alocuri în dispariție) în unele zăvoaie și mlaștini turboase din țară (34). în acelea din Bazinul Dornelor este menționată de la Dorna Candrenilor, Coșna, Piciorul Arinu- lui, ș.a. de către D o r f 1 e r, B a u e r, Gr e c e s c u, P o r c i u s, Ț o p a, Ștefureac ș.a., devenită în unele stațiuni rară; este menți- nută îndeosebi în stațiunile din țară caracterizate climatic cu temperaturi scăzute (Harghita, Bazinul Dornelor ș.a.). în ultima vreme a fost găsită și notată de noi în cîteva releveuri din tinovul de la Grădinița (parcelele 86 b și 84), formînd populații mai mari sau mai mici (uneori cu inflorescențe în curs de maturație a fructelor) în locurile depresionare, cu acumulări temporare de apă și umezeală conti- nuă, din vegetația arborescentă + zăvoi, formată din: Alnus glutinosa, Fraxinus excelsior, Picea abies, Betula verrucosa, Salix caprea, Sorbus aucuparia, Pinus sylvestris ș.a., cu Vaccinium myrtillus, Filipendula ulma- ria, Polygonum bistorta, Myosotis palustris, Ligularia sibirica etc., iar dintre briofite remarcăm din abundență, forme mezohigrofile, cu specii de Sphagnum, Mnium, Polytrichum, uneori Trichocolea tomentella, etc.; caracteristic, pe alocuri, Calla palustris crește în tapete compacte de Sphagnum (T r. I. Ștefureac, 9.VIII.1973). Stațiunile cu Calla palustris de la Grădinița se găsesc la limita tinovu- lui dinspre Ilva Mică (jud. Bistrița-Năsăud), făcînd astfel legătura fito- geografică cu stațiunea cu această plantă dintre Deda și Ilva, de unde a fost menționată încă în anul 1818 (L. W a 1 z). ★ Majoritatea speciilor* enumerate în această notă reprezintă elemente nordice cu caracter relictar subarctic, păstrate îndeosebi în mlaștinile turboase din nordul țării, contribuind astfel, prin semnalarea și semnifica- ția lor fitogeografică, pentru rezervațiile naturale din Bucovina, la sublinie- rea tot mai mult a valorii științifice a acestora și a conservării lor în cele mai bune condiții, Pentru unele dintre aceste briofite și angiosperme s-a făcut studiul lor fitocenologic. Astfel menționăm, pentru rezervația de la Grădinița 3, asociația de Fissidens adiantoides cu Trichocolea tomentella, în populații masive (rareori întîlnite astfel în țară), analizată între pîrîul Făgețel și pîrîul Teșna (parcela 23, veche); asociația cu Sphagnum fuscum, într-o variantă. nouă cu Dicranum undulatum și Mylia anomala; încadrarea fitocenologică a pilcurilor cu Calla palustris, ca și descrierea, din datele de pînă acum, a briocenozelor reliefare cu Sphagnum wulfianum, acelea cu Helodium lanatum ș.a. din rezervațiile Bucovinei ca și a altor ținuturi din nordul țării (Maramureș). 3 De pe suprafața acestui tinov a fost semnalată în zăvoiul din marginea Teșnei și publicat de către noi specia arctică dintre Cyperaceae-Carex loliacea L. (25). 170 TR. T. ȘTEFUREAC BIBLIOGRAFIE 1. Abramova A. L., Savici-Ljubitzkaja L. J., Smirnova Z. M., Izd. An. SSSR, Moscova— Leningrad, 1961. 2. Amann J., Flore des Mousses de la Suisse, Geneva, 1928. 3. Boroșâ., Ser. Bot. Mus. Trans., 1942, 1. 4. Breidler J., Arch. Llv.-Esth. und Kurl., 1860. 5. - Bot. Zeitschr., 1890, 40. 6. DiaconeasaB., Ștefureac Tr. I., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1971, 23, 5. 7. Gams H., in Verdoorn Fr., Manual of Bryology, The Hague, 1932. 8. Gușuleac M., MOhedorf A., Bul. inform. Grăd. bot. Cluj, 1922, 2,1. 9. Gușuleac M., Bul. Fac. șt. Cernăuți, 1930, 4, fasc. 2. 10. Herzog Th., Geographie der Moose, Jena, 1926. 11. LunguL., St. coin. ocrot. nat., Cons. jud. îndrum, ocrot. nat., Suceava, 1973. 12. Monkemeyer W., Die Laubmoose Europas in Rabenh. Kryptogamenflora, Leipzig, 1927, 4 (Ergsbd). 13. Muhldorf A., Bul. grăd. bot. și Muz. bot. Univ. Cluj, 1925, 5. 14. Peterfi M., Mag. Bot. Lapok, 1903, 2. 15. Pop E., Bul. Grăd. bot. și Muz. bot. Univ. Cluj, 1928, 8. 16. — Bul. Grăd. bot. și Muz. bot. Univ. Cluj, 1929, 9. 17. - Bul. Grăd; bot. și Muz. bot. Univ. Cluj, 1935, 15. 18. — Mlaștinile de turbă din R. P. Română, Edit. Acad. R.P.R., București, 1960. 19. — Ocrotirea naturii, 1955, 1. 20. Ștefureac Tr. I., Natura, 1953, 5, 6. 21. — Bul. șt., Sect. biol., șt. agric., Acad. R.P.R., 1956, 7, 2. 22. - Rev. Bryol. Lichânol., 1962, 31, 4 —2. 23. — Rev. roum. Biol., Sirie de Botanique, 1967, 12, 2—3. 24. - Acta. bot. hort. Buc. (1966), 1967 b, 308. 25. — Rev. roum. Biol., Sirie de Botanique, 1968,13, 5. 26. — St. corn. ocrt. nat., Cons. jud. îndrum, ocrt. nat., Suceava, 1970, 25. 27. — A Vil-a consfătuire națională de geoboianică (Satu Mare, Maramureș, 17—26. VII. 1969), Corn, bot., S.S.B.R., 1971. 28. Ștefureac Tr. I., Gristurean I., Corn. Acad. R.P.R. 1961, 11, 9. 29. — St. și cerc, biol., Seria botanică, 1963,14, 2. 30. Ștefureac Tr. I., Cristurean I., Gruia L., Acta. bot. hort. Buc., voi. festiv, 1963, fasc. 2. 31. Tudose O., St. corn. ocrt. nat., Cons. jud. îndrum, ocrot. nat., Suceava, 1972. 32. Turculeț L, St. corn, ocrot. nat., Cons. jud. îndrum, ocrot. nat. Suceava, 1972. 33. Țopa E., Acta bot. hort. Buc. (1961 — 1962), 1963, fasc. 2. 34. ȚopaE., Beldie Al., Flora Republicii Socialiste România, 1972, XII. 35. Warnstorf C., in A. Engler, Das Pflanzenreich, Leipzig, 1911. Universitatea București, Catedra de biologie vegetală, Spl. Independenței nr. 91. Primit in redacție la 26 martie 1974. FLORA ȘI VEGETAȚIA MLAȘTINII „LACUL FRUMOS-MOSOROASA”, BĂILE OLĂNEȘTI, JUDEȚUL VÎLCEA de M. PĂUN, GH. POPESCU și TR. RĂDOI The paper comprises indications on the geographical position and morphology of the “Lacul Frumos” peat marsh, whose flore and vegetation are described. As far as its floristic structure and its physionomy are concerned, it is an oligo- trophic, continental peat marsh, sited in the proximity of the Carpathians since 30 — 40 years. Its vegetation is disposed in concentric bands with the following ranging, beginning with the centre : 1. Eriophoro vaginaio-Sphagnelum recurvi-magellanici Soo (1927) 1954 ; 2. Salici cinereae-Sphagnetum recurvi (Zolyorni 1931) So6 1954; 3. a. Utriculariâ neglecta, b. Potamogeton natans; 4. Caricetum acutiformis ripariae Soo 1927. Mlaștina „Lacul frumos” este situată la sud-vest de Mosoroasa, localitate componentă a orașului Băile Olănești, la altitudinea de circa 600 m s.m. și face parte din turbăriile extracarpatice. Are aspectul unei căldări ovoidale în suprafață de circa 5 000 m2. De jur împrejurul mlaștinii se află coline netede sau abrupte cu diferența de nivel de peste 50 m. La nord și nord-vest, imediat deasupra acesteia, se află o pajiște sărăcă- cioasă de Agrostis tenuis, iar spre sud și sud-vest un drum ce leagă locali- tatea Mosoroasa de corn. Păușești-Măglași. în planul doi, spre est, nord-est și sud-vest, domină pădurile masive de Fagus sylvatica și Quercus petraea cu cortegiul de specii ierboase însoțitoare. După cum ne-au relatat unii bătrîni localnici, mlaștina s-a format cu circa 30—40 de ani în urmă, prin reținerea apei din precipitații și din izvoarele subterane în depresiunea din acest loc. Treptat, prin instalarea vegetației ierboase și lemnoase, s-a ajuns la actuala configurație a mlaștinii, care atrage atenția prin dispoziția concentrică a benzilor de vegetație și care merită cu prisosință denumirea de „Lacul frumos” (fig. 1). în porțiunea centrală, printr-o sondă improvizată, de circa 5 m, n-am reușit să ajungem la fundul lacului. Pentru că apa nu seacă niciodată, considerăm că acesta este alimentat din izvoare subterane. Această presu- punere este întărită și de faptul că vara, în covorul interior de mușchi, apa mustește. Colectivul a întreprins cercetări asupra florei și vegetației mlaștinii în vara și toamna anilor 1970—1971. Rezultatul cercetărilor îl redăm în continuare. ST. ȘI CERC. BIOL..T. 26, NR. 3, P. 171-117, BUCUREȘTI, 1674 172 M. PĂUN și colab. 2 Fig. 1. — Vedere de ansamblu a mlaștinii „Lacul frumos”. FLORA BRYOPHYTA* Fam. Sphagnaceae : Sphagnum magellanicum Brid., Sph. recurvum P. Beauv. ssp. amblyphyllum (Russ.) Warust. și ssp. mucronatum Russ. Fam. Polytrichaceae : Polytrichum strictum Banks. PTERIDOPYHTA Fam. Thelypteridaeeae: Thelypteris palustris Schott (Dryopteris thelypteris (L.) A. Gray) — G—HH, Cp. angiospermatophyta Fam. Salicaceae : Salix alba L.—MPh-mPh; S. cinerea L.—mPh, Eua; Populus tremula L.—MPh—mPh, Eua. Fam. Betulaceae : Betula pendula Both-MPh, Eua; Alnus gluiinosa (L.) Gaertner-MPh, Eua. Fam. Polygonaeeae : Polygonum mite Schrank—Th, Eu; Bilderdyhia dumetorum (L.) Dumort.-Th, Cp. * Briofitele au fost determinate de prof. univ. Tr. Ștefureac căruia îi aducem și pe această cale mulțumirile noastre. 3 FD0RA1 ȘI VEGETAȚIA DE LA „LACUL Î1RUMO'S-MOSOROASA“ 173 Fam. Ranunculaceae : Banunculus repens L.-H, Eua; B. sardous Crantz-Th, Eua. Fam. Droscraeeae : Drosera rotundifolia L.-H, Cp. Fam. Rosaceae: Potentilla reptans L.-H, Cosm; P. erecta (L.) Raeuschel-H, Eua. Fam. Fabaceae : Lotus corniculatus L.-H, Eua; Trifolium arvense L.-Th, Eua ; T. hybridum L.-H, Eu; T. repens L.-H. Eua. Fam. Violacea© : Viola arvensis Murr.-Th. Eua. Fam. Lythraceae : Lythrum saliearia L.-H, Eua. Fam. Onagraceae : Epilobium montanum L.-H, Eua. Fam. Primulaceae : Lysimachiavulgaris L.-H-HH, Eua; L. numularia L.—Oh, Eua. Fam. Apiaceae : Oenanthe banatica Heuff.-H, D-B. Fam. Gentianaceae : Menyanthes trifoliata L.-HH, Cp. Fam. Roraginaeeae : Myosotis palustris (L.) Nathh.-H, Eua. Fam. Lentibulariaceae : Utricularia neglecta Lehm.-HH, Eu-sMd. Fam. Lamiaeeae : Scutellaria galericulata L.-H, Cp ; Prunella vulgaris L.-H, Eua-sMd; Galeopsis tetrahit L.-Th, Eua; Mentha arvensis L.-H, Cp; Lycopus europaeus L.-H, Cp. Fam. Scrophulariaeeae : Veronica scutellata L.-H, Cp; Euphrasia stricta Wolff. em. Host-Th, Ec. Fam. Rubiaceae : Galium palustre L.-H, Ec. Fam. Asteraceae : Leontodon autumnalis L.-H, Eua; Bidens tripar- tita L.-Th, Eua. Fam. Sparganiaceae : Sparganium erectum L. var. neglectum (Beeby) Fiori et Paoletti -HH. Eua. Fam. Potamogetonaceae : Potamogeton natans L.-HH, Cosm. Fam. Aiismataceae : Alisma plantago-aquatica L.-HH, Cosm. Fam. Poaceae : Anthoxanthum odoratum L.-H, Eua; Agrostis tenuis Sibth.-H, Cp; Glyceria fluitans (L.) R. et Sch.-N, Cosm; Poa annua L.-Th, Cosm; Alopecurus aequalis Sobol. H, Cp. Fam. Cyperaceae : Eriophorum vaginatum L.-H, Cp (Bor); Scirpus silvaticus L.-G, Cp ; Carex brizoides Jusl.-H, Ec; Carex leporina L.-H, Cp; C. pseudocyperus L.-HH, Eua; C. hirta L.-H, Eu; C. acutiformis Ehrh.-H, Eua; C. riparia Curt.-H, Eu(sMd). Fam. Juncaeeae : Juncus bufonius L.-Th, Cosm; J.effusus L.-H, Cp ; J. articulatus L.-H. Cp. VEGETAȚIA Mlaștina „Lacul frumos”, după fizionomia sa, cît mai ales prin caracterul florei se încadrează la tipul de mlaștină oligotrofă. Speciile de Sphagnum (Sph. magellanicum Brid; Sph. recurvum P. Beauv.) prin bio- logia lor imprimă o fizionomie specifică oricărei mlaștini oligotrofe. Totuși, lipsa'unor specii tipic oligotrofe petinoave, cu frecventă răspîndire înalte asemenea mlaștini din țară (Vaccinium oxycoccos L., Andromeda polifolia L., Carex pauciflora Lightf. ș.a.), arată vîrstă relativ recentă a acestei mlaștini. Studiind vegetația mlaștinii „Lacul frumos”, se observă o zonalitate a fragmentelor de asociații vegetale de la centru spre margini, în strînsă 2-0. 1571 174 tM. PĂUN Și colab. 4 5 FLORA ȘI VEGETAȚIA DE LA „(LACUL ERUMOS-MOSOROASA" 175 corelație cu anumite condiții ecologice. Pe baza releveurilor întocmite au fost identificate 3 asociații vegetale, care se vor prezenta în continuare mai detaliat, încadrate într-un sistem fitocenologic corespunzător. De asemenea, pilcurile nu prea întinse de Utricularia neglecta și Potamogeton natans au fost trecute astfel în schiță (fig. 2) deoarece nu sînt bine conturate floristic, pentru a constitui indivizi de asociație. / Eriophoro vagino/o - Mfagntkm rtewvi-moM//m/ci Ad $ f^/cr c/'nereso • Jjpogfto/um recurwfâfyemi fM/jMă /Mi no/on» fî Mo /M7 Fig. 2. — Schița generală a mlaștinii cu repartizarea fragmentelor de vegetație. Urmărind dispoziția concentrică a grupărilor de plante (fig. 2), situația se prezintă în felul următor : 1. Centrul mlaștinii, în suprafață de circa 2 000 m2, prin ecologia și alcătuirea floristică a fost considerat ca aparținînd la asociația Eriophoro vaginato-Sphagnetum recurvi-magellanici Soo (1927) 1954 din al. Sphagnion fusci Br.-Bl. 1920, Schwick. 1940 (syn. Sphagnion continentale Schwick. 1940); ord. Ledetalia palustris Nordh. 1936; cl. Oxy-cocco-Sphaqnetea Br.-Bl. et Tx. 1943. Alcătuirea floristică a asociației, pe baza a 4 releveuri în suprafață de cîte 25 m2 fiecare, este următoarea : Sphagnum recurvum 4. 5 (4 rel.) Lysimachia vulgaris + (2 rel.) Sph. magellanicum 2.3—3.5(4 rel) Galium palustre +(1 rel.) Polytrichum strictum 2.2— 2.5(4 rel.) Carex pseudocyperus +(2 rel.) Eriophorum vaginatum H—2.5(4 rel.) Lycopus europaeus +(1 rel.) Drosera rotundifolia 1.5— 2.5(4 rel.) Betula pendula 1.5—2.5 (4 rel.) Menyanthes trifoliata +(1 rel.) Populus tremula +(1 rel.) Lythrum salicaria +(2 rel.). Această asociație reprezintă gruparea cea mai întinsă și mai caracte- ristică din mlaștină și pentru că este împestrițată cu copaci se numește tinov de „tip continental”, spre deosebire de celelalte mlaștini fără copaci care se încadrează în „tipul oceanic” (4). Pe suprafață generală a sfagnetului se individualizează zeci de mușuroaie ca niște perini de mușchi cu Eriophorum vaginatum și Drosera rotundifolia. De remarcat este numărul impresionant de mare al exemplarelor de Drosera rotundifolia cu frunzele bazale dispuse în etaje, ca o adoptare la creșterea perinilor de mușchi. în cercetările întreprinse a fost surprins și momentul, impresionant și unic, al înfloritului acestei plante insectivore. Printre exemplarele de Drosera rotundifolia se află și exemplare izolate din celelalte plante ierboase sau lemnoase (Betula pendula) (fig. 3). 2. Banda imediat următoare, dispusă de jur împrejurul porțiunii centrale, are o lățime de 2—3 m și a fost atribuită la as. Salici cinereae- Fig. 3. — Exemplare izolate de Drosera rotundifolia și Betula pendula. Sphagnetum recurvi (Zolyomi 1931) Soo 1954 din al. Alnion glutinosae Malcuit 1929) Meijer-Drees 1936 ; ord. Alnetalia glutinosae Tx. 1937 ; cl. Alnetea glutinosae Br.-Bl. et Tx. 1943. în alcătuirea floristică a asociației intră cîteva specii de mlaștină însă cu număr mare de indivizi așa cum reiese din lista următoare : Salix cinerea 5.5 Carex brizoides 2.5 Sphagnum recurvum 3.4 Lythrum salicaria + FLORA ȘI VEGETAȚIA DE LA „LACUL FiRUMOS-MOSOROASA" 177 176 M. PĂUN și colab. 6 Thelypteris palustris 3.5 Populus tremula + Menyanihes trifoliata 2.5 Betula pendula + Lysimachia vulgaris + Fizionomia acestei benzi de vegetație este dată în stratul arbuștilor de Salix vinerea, exemplare de 2—4 m, între care se află diseminați indivizi de Betula pendula și Populus tremula. Urmează stratul de Thelypteris palustris și Menyanthes trifoliata și stratul cel mai mic de Sphagnum revurvum, toate acestea aflîndu-se pe un strat de apă de mică grosime (10—15 cm). 3. Spre exteriorul benzii de Salix vinerea urmează o fîșie de apă murdară, cu multe depuneri de substanțe organice, de lățimi variabile, în diferite regiuni ale mlaștini: circa 15 m2 la nord-vest și sud-vest, iar în rest de circa 3—4 m lățime, cu adîncimi de la 0,50 la 1,50 m. Grupările de plante nu sînt uniforme pe toată întinderea acestei fîșii de apă. Astfel, spre sud, pe o suprafață de circa 20 m2, se află Utrieularia negleeta (1.3), iar la nord-est, pe circa 15 m2, oglinda apei este acoperită de Potamogeton natans (5.5). 4. Banda externă a mlaștinii se prezintă sub forma unor fragmente de asociații helofile de talie înaltă. După prezența și combinația speciilor hidro-higrofile în aceasta a fost identificată asociația Carieetum aeutiformis- ripariae Soo 1927 din al. Magnocarivion W. Koch 1926 ; ord. Phragmitetalia (W. Koch 1926) Tx. et Prsg. 1942; el. Phragmitetea Tx. et Prsg. 1942. Alcătuirea floristică a asociației pe baza a 3 releveuri (S = 6—8 m2) este următoarea: Car. as. și al. Carex riparia +.3—1.3(3 rel.) Carex avutiformis 3.5—4.5(3 rel.) Galium palustre +—1.1(2 rel.) Veroniva seutellata +(1 rel.) Car. ord. și el. Lysimavhia vulgaris +(2 rel.) Lyeopus europaeus +(2 rel.) Lythrum saliearia +(2 rel.) Alisma plantago-aquatiea +(1 rel.) Lysimavhia numularia 4—1.1(1 rel.) Mentha arvensis +(1 rel.) însoțitoare (specii într-un releveu) Glyveria fluitans + Sparganium ereetum + Alopevurus aequalis +.2 Svirpus silvativus + Banuneulus repens + Trifolium hybridum + Polygonum mite + .2 Juneus effusus 1.1 Juncus artieulatus 1.1 Prunella vulgaris + Bidens tripartita + Potentilla reptans + Alnus glutinosa + Salix alba + Spre exteriorul acestor fragmente are loc o întrepătrundere a acestora cu specii mezofile din pajiștile învecinate: Poa annua, Galeopsis tetrahit, Lotus vornieulatus, Euphrasia strieta, prin care se face legătura cu pajiștile dominate de Agrostis tenuis. 3. Passargb H., Pflanzengesellsehaften des nordostdentschen Flachlandes, Veb Gustav Fischer Verlag, Jena, 1964. 4. Pop E., Mlaștinile de turbă din R.P.R., Edit. Acad. R.P.R., București, 1960. 5. So6 R., A magyar flâra es vegetacio rendszertaninovenyfoldrajzi kezikonyve, Akademiai Kiado, 1964. 6. Ștefureac Tr., Studii briologice in unele formațiuni de uegelajie din România, Edit. Acade- miei, București, 1968. 7. Tuncu Gh., Flora și vegetația dintre Argeș și Riul Doamnei, rez. tezei de doctorat, 1970. 8. » * ♦ Flora Europaea, Cambridge, University Press, 1964, 1, 1968, 2. 9. * * * Flora R.P.R., Edit. Acad. R.P.R., București, 1952-1965, I, II. 10. * * * Flora Republicii Socialiste România, Edit. Academiei, București, 1966 —1972, XI, XII. Vniversitatea Craiova, str. Al. I. Cuza nr. 13. Primit în redacție la 3 februarie 1973. BIBLIOGRAFIE 1. Clapham, Tutin, Warburg, Flora of the Brltlsh Isles, Cambridge, England, University Press, 1962. 2. Dihoru Gh., St. cerc, biol., Seria botanică, 1965, 17, 1, 35 — 45. ACȚIUNEA PROCAINEI ASUPRA ALGEI VERZI stichococcus bacillaris, în diferite condiții DE CULTIVARE DE AL. MARTON și DORINA GACHIȚĂ-COSMA When added to the culture medium of the green alga Stichococcus bacillaris, procaine induces a stimulation of the alga multiplication rhythm, which is more evident at theconcentration of 0.200 mg/1. The stimulation amplitude due to procaine treatment varies as a function of the cultivation conditions. This phenomenon is the more re- presentative, the richer is the nutrient stock of the culture medium and the better the lighting, and directly depends on the culture aeration and homogenization. Lucrarea de față face parte dintr-o problematică luată în studiu de către noi în legătură cu cunoașterea acțiunii procainei asupra proceselor fiziologice la plante (5), (6), (7), (13), (14), (15). într-o lucrare anterioară (7) s-a abordat tema cercetării acțiunii procainei asupra algei verzi Stichococcus bacillaris și s-a constatat că soluțiile diluate de procaină, respectiv 0,250, 0,1 și 0,75 mg/1, stimulează multiplicarea și creșterea acestei alge, în dependență de concentrația soluției, precum și de durata de aplicare a tratamentului. în literatura de specialitate se cunosc lucrări în legătură cu efectul eutrofic și biostimulator al procainei la unele organisme inferioare, plante (1), (2), (3), (4), (7), (8), (9), (12) și animale (10). Pentru continuarea acestor cercetări ne-am propus să urmărim acțiunea pe care o exercită procaina atunci cînd este adăugată în diferite condiții de cultivare a algei Stichococcus bacillaris. MATERIAL ȘI METODĂ Alga verde Stichococcus bacillaris a fost cultivată timp .de 15 zile în condiții intensive, adică la lumină artificială și barbotare cu un amestec de aer și 3 — 5 % CO2 și în condiții de ne- barbotare. Condițiile de iluminare, temperatura, forma și mărimea vaselor, volumul mediului nutritiv au fost identice pentru ambele variante. Iluminarea vaselor de cultură s-a făcut bilateral, cu ajutorul unor tuburi fluorescente, obținîndu-se o intensitate globală la nivelul culturilor de 6 0001 x. într-un regim de 13 ore lumină/ 11 ore întuneric. Vasele de cultură au fost tubulare, cu un diametru de 22 mm și o lungime de 50 cm și au conținut fiecare 100 ml mediu nutritiv Tamiya „ureea-EH” — modificată (cu un adaus de 100 ml extract de sol/1). Concentrațiile cu procaină au fost următoarele: 0,04; 0,1; 0,2 și 0,4 mg/1. Inițial s-au efectuat următoarele determinări: reacția mediului nutritiv cu ajutorul unei soluții indicatoare de pH-Merck; valorile extincției cu ajutorul fotocolorimetrului FEKN—54 și valorile densității celulare a culturilor cu hemocitometrul Btirker. După 15 zile de cultivare, la ambele variante s-au făcut măsurători ale valorilor densități- lor optice și celulare, reacției mediilor, precum și citiri ale dimensiunilor algei, folosindu-se metoda fotografierii la microscop și a calculării lungimii celulelor (datele reprezentate grafic constituie media a 100 de citiri). ST. si CEKC. BIOL., T. 2B, NE. 3, P. 179-182, BUCUEE8TI, 1974 180 AL. MARTON, D. CAOHIȚA-ICOSMA 2 r REZULTATE ȘI DISCUȚII Rezultatele obținute în urma celor 15 zile de cultivare sînt prezentate grafic în figurile 1 și 2. Din aceste grafice constatăm, în primul rînd, că efectul stimulator al procainei asupra algei verzi Stichococcus bacillaris se manifestă la concentrații cuprinse între 0,100 și 0,400 mg/1, efectul maxim obținîndu-se la 0,200 mg/1 procaină. în al doilea rînd se evidențiază deosebirile dintre cele două variante : în culturile barbotate s-a înregistrat o stimulare a multiplicării algei de 174% la concentrația mai sus amintită, pe cînd în culturile nebarbotate Fig. 1. — Variația densității optice a culturilor de Stichococcus bacillaris. Fig. 2. — Modificările densității celulare și a lungimii celulelor de Stichococcus bacillaris. s-a obținut un spor de celule de numai 70% față de martor. Rezultate asemănătoare s-au obținut și în ceea ce privește densitățile optice ale culturilor: un spor de 43% în culturile barbotate în mediile cu 0,200 mg/1 procaină și o creștere de numai 19,4% față de martor în culturile ne- barbotate. Pe de altă parte, se remarcă o deosebire între ritmul de multiplicare și de creștere al algei atît la martor, cît și la proba tratată cu procaină, la varianta barbotată, față de cultura nebarbotată, statică. Se constată astfel că deși la probele martor s-a pornit de la aceeași valoare a densității celulare (760 celule/mm3) și a densității optice (0,04), după 15 zile de cultivare s-a ajuns la o multiplicare mult mai accentuată a algei în cultura barbotată pînă la 103 750 celule/mm3, față de 3 025 de indivizi înregistrați pe mm3 la varianta nebarbotată. La probele cu procaină, acest fenomen este reliefat mai pregnant; la concentrația optimă s-au înregistrat urmă- toarele rezultate: 285 000 celule/mm3 în culturile barbotate, față de 3 ACȚIUNEA PROCAINEI ASUPRA ALGEI STICHOCOCCUS BACILLA'RIS 181 5 150 celule/mm3 la varianta nebarbotată. Din aceste date se desprinde concluzia că atît la martor, dar mai ales la proba cu procaină se amplifică multiplicarea și creșterea algei în condiții de barbotare a mediului de cultură. Probabil că prin barbotare se realizează o mai bună aerare a celulelor, ceea ce conferă algei o mai mare posibilitate de a efectua rapid schimbul de gaze cu mediu, o omogenizare optimă a culturilor și prin aceasta o folosire mai eficientă a luminii. Acest fenomen se poate explica și prin faptul că alga Stichococcus bacillaris este o specie cu predilecție aerofilă. S-a observat, la culturile nebarbotate, o dispunere a celulelor algei îndeosebi pe pereții vaselor, deasupra nivelului mediului nutritiv. Față de rezultatele noastre anterioare, ca urmare a cultivării algei în mediul nutritiv Knop. Pringsheim și la lumină naturală difuză, unde am obținut sporuri de numai 8% după 21 de zile (7), în cazul de față, în culturile nebarbotate s-a obținut o creștere de 19,4%. Aceste deosebiri le punem pe seama condițiilor diferite de cultivare. Considerăm că mediile mai concentrate în elemente nutritive și în condiții de iluminare optime, răspunsul algei la acțiunea procainei este mai intens. Dacă la acești factori se adaugă și barbotarea, acțiunea stimulatorie a procainei este cu mult mai mare. Din examinarea datelor privind lungimea algei constatăm, în toate probele cu procaină, o micșorare a dimensiunii celulelor față de cele ale martorului (fig. 2). Datele de lungime celulară, corelate cu cele privind densitatea optică a culturilor, la ambele variante, ne indică o particularitate în ceea ce privește amplitudinea celor doi parametri urmăriți, și anume : procaina induce o multiplicare mai accentuată a celulelor, dar care în intervalul de timp de două săptămîni nu este secondată de o creștere a acestora la dimensiunea celulelor martor. Se pare că procaina intervine în funcțiile metabolice ale algei. în ceea ce privește reacția mediilor nutritive la începutul experienței și la sfîrșitul ei, am constatat că în probele cu alge reacția mediului nutritiv a crescut (de la 5,3 la 7) ca urmare a activității metabolice a acesteia, în timp ce în probele fără alge reacția mediului nu s-a modificat pînă la sfîrșitul experienței. CONCLUZII 1. Procaina are un efect stimulator asupra ritmului de multiplicare a algei verzi Stichococcus bacillaris. Acest efect se manifestă mai pregnant la concentrația de 0,200 mg/1 procaină. 2. Amplitudinea stimulării, datorate tratamentului cu procaină, variază în funcție de condițiile de cultivare a algei. Fenomenul este cu atît mai reprezentativ cu cît alga are în mediu un fond nutritiv bogat, o iluminare optimă și este în dependență directă de aerarea și omogenizarea corespunză- toare a culturilor. 3. Intensificarea multiplicării algei Stichococcus bacillaris, ca urmare a tratamentului cu procaină, este însoțită de o micșorare a lungimii celulelor. 182 AL. MAIRTON, D. CAJCtHTȚA-fCOSMA 4 BIBLIOGRAFIE 1. Aslan A., Cîmpeanu S., Arzneimittelforschung, 1959, 8,116. 2. Brînzeu P., Topciu V., Rev. igienă, microbiol., epidemici., 1952, 6,153. 3. Dekker J., Tijdschr. Pl. Ziekt., 1961, 67, 25. 4. Dekker J., Meded. Landb Hoogesch., Opzock. Stns. Gent, 1961, 24, 1 378. 5. Ionică A., Gachiță-Cosma D., Popovici Gh., Rădulescu T., Farmacia, 1971, 19, 501. 6. Ionică A., Gachiță-Cosma D., Popovici Gh., Farmacia, 1972, XX, 2, 85. 7. Marton Al., Cachița-Cosma D., Popovici Gh., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1974,26, 1,47. 8. Nieman G. J., Dissertation, Schotanus and Jens. Utrecht, 1964. 9. Nieman G. J„ Dekker J., Ann. appl. Biol., 1966, 57, 53. 10. Parhon C. I., Aslan A., Cosmovici I., Bul. șt. Sec. șt. med., 1957, 9,135. 11. Paterei Șt., Naoy-Toth Fr., Barna A., Studia Univ. „Babeș-Bolyai”, Ser. biol., 1969, 1, 73. 12. Pop S., ArușteiV., KoryM., Clujul medical, 1968, 2,191. 13. Popovici Gh., Cachiță-Cosma D., Zeitschrift fur Pflanzenphysiologie, 1973, 68, 5, 468. 14. Zidveanu G., Popovici Gh., Gachiță-Cosma D., Contribuții botanice, Cluj, 1971, 355. 15. Zidveanu G., Cachiță-Cosma D., Popovici Gh., Contribuții botanice, Cluj, 1972, 351. INFLUENȚA MAGNEZIULUI ȘI A BIOXIDULUI DE CARBON ASUPRA FOTOSINTEZEI ȘI CREȘTERII UNOR ALGE VERZI UNICELULARE DE ALEXANDRINA DIHORU Using a wide range of MgSO4 concentrations in Knop-Pringsheim nutritive medium the influence of magnesium deficiency and excess on some unicellular green algae photosynthesis and growth was investigated. The concentration of 0.1 g MgSO4/l favoured the studied biological processes, while the over-and under-optimal concentrations inhibited them. Centrul de cercetări biologice Cluj Str. Republicii nr. 48. Primit In redacție la 21 dec. 1973. în ultimii ani, problema culturii în masă a algelor verzi, ca noi surse proteice, reprezintă o preocupare majoră a multor cercetători. în acest domeniu se încadrează și experiențele pe care le-am efectuat asupra foto- sintezei și creșterii unor alge verzi, desfășurate în condițiile varierii canti- tății de magneziu din mediul nutritiv și a concentrației de bioxid de carbon din atmosferă. MATERIAL ȘI METODĂ Au fost utilizate culturi pure de Chlamydomonas reinhardii, Scenedesmus acutus, Scenedes- mus intermedius, Chlorella vulgaris. Algele au fost crescute la lumină continuă (3 600 lucși), la temperatura de 26 —30°C, în mediul nutritiv Knop-Pringsheim (pH = 5,6 — 6,5), cu un conținut variabil de MgSO4 (0,0 — 10 g/1). în varianta carență în magneziu, MgSO4 a fost înlocuit cu K2SO4 (tabelul nr. 1). Tabelul nr. 1 Compoziția chimică a mediului nutritiv (g/I) Varianta kno3 Ca(NOs)2 K2HPO4 KH2PO4 MgSO4 K2SO4 Citrat feric 1 0,8 0,1 0,16 0,14 Fe 0,003 2 0,8 0,1 0,2 — 0,024 — Fe 0,003 3 0,8 0,1 0,2 — 0,05 — Fe 0,003 4 0,8'' 0,1 0,2 —- ■ 0,1 — Fe 0,003 5 0,8 0,1 0,2 — 1,0 — Fe 0,003 6 0,8 0,1 0,2 — 5,0 Fe 0,003 7 0,8 0,1 0,2 — 10,0 — Fe 0,003 Realizîndu-se astfel o gamă largă de concentrații, s-a urmărit obținerea unor informații cu privire la fotosinteza algelor în condițiile sub-respectiv supradozării magneziului. în experiențele cu Scenedesmus și Chlamydomonas, algele au fost crescute de la început în medii cu diferite concentrații de magneziu, fotosinteza lor determinîndu-se în prezența diferite- lor concentrații ale CO2 din atmosferă. ST. 81 CERC. BIOL., T. 26. NR. 3, P. 183-186. BUCUREȘTI, 1974 181 ALEXANDRINA DIHORU 2 în experiențele cu Chlorella vulgaris, algele tivă cu o singură concentrație de MgSO4 (0,1 g/1). dări în apă distilată, s-a îndepărtat soluția nutritivă inițială tate determinată de soluție nutritivă proaspătă au fost crescute timp de 7 zile în soluție nutri- Apoi, prin mai multe centrifugări și resuspcn- și algele au fost trecute într-o canti- cu un conținut în magneziu variind între 0,0 și 5 g/1 MgSOț. După 24 de ore s-a deter- minat fotosinteza lor în prezența diferi- telor concentrații de CO2 din atmosferă. Determinarea fotosintezei a fost efectuată cu ajutorul metodei manoine- trice Warburg, îmbunătățită de N. Sălăgeanu. Diferitele concentrații de CO2 în atmosferă s-au obținut prin modificarea proporțiilor bicarbonatului și carbonatului de sodiu în soluțiile tam- pon Warburg (0,1 M). Fotosinteza, exprimată prin O2 produs într-o oră, s-a raportat fie la numărul de celule (Scenedesmus aculus, Chlamydomonas reinhardii), fie la gramul de substanță uscată (Chlorella vulgaris). Creșterea, determinată la Scene- desmus intermedius, a fost apreciată după rata acumulării biomasei (uscată la 60— 65°C), din cinci în cinci zile. Fig. 1. — Influența magneziului și a bioxidului de carbon asupra fotosintezei algei Chlamydomonas reinhardii. REZULTATE 0,1 0 g/IMgS0« 0,024g /1 Mg S0« 0,05 g/1 MgSO< g/l Mgso, g/1 MgSO, g/1 MgSO« 0,p13%COi qoei’ACO, 0,235% C02 0,865%C0; Creșterea concentrației de CO2 în atmosferă a determi- nat intensificarea fotosintezei la toate variantele cu magneziu ale soluției nutritive, însă în mod diferențiat de la o specie la alta. La concentrația de 0,013 % CO2, Chlamydomonas reinhardii (fig. 1) a asimilat cel mai intens în soluția nutritivă cu 0,05 g/1 MgSO4, producînd 0,9 cm3O2/ 1010cel./h. Prin mărirea concentra- ției de CO2 din atmosferă (0,061, 0,235, 0,865%), procesul fotosintetic s-a intensificat la ■' toate variantele cu MgSO4, dar Fig. 2. - Influența magneziului și a bioxidului de valorile maxime (1,65 cm3O2/1010 carbon asupra fotosintezei algei Scenedesmus fa * 2 1 cm3O /1010 cel /h ' 2,7cm3O2/1010 cel./h) s-au înre- gistrat tot la algele din soluția cu 0,05 g/1 MgSO4. Mediile nutritive sub- și supradozate cu MgSO4 nu au favorizat procesul fotosintetic. în condițiile aprovizionării cu 0,013 % CO2 și 0,061 % CO2 la Scenedes- mus acutus maximul fotosintezei (1,4 și, respectiv, 2,1 cm3 O2/1010 cel./h) s-a produs la varianta cu 0,1 g/1 MgSO4 (fig. 2). 3 INFLUENȚA, Mg ȘI CO2 ASUPRA FOTOSINTEZEI ȘI CREȘTERII UNOR ALGE 185 Sporind cantitatea de CO2 la 0,235 % și 0,865 %, se observă intensifica- rea asimilației la toate variantele cu magneziu, deși sub- și supradozarea Mg în soluție au inhibat acest proces. Maximul fotosintezei (2,2 și, respectiv, .2,5 cm3 O2/1010 cel./h) a avut loc la varianta eu 1 g/1 MgSO4. La Chlorella vulgaris (fig. 3), ca și la speciile anterioare, creșterea concentrației CO2 a influențat pozitiv procesul foto- sintezei. Subliniem, însă, faptul că, deși algele au fost crescute in medii cu diferite concentrații de magneziu un timp relativ scurt (24 de ore), totuși s-au obținut diferențe mari în privin- ța capacității lor de a fotosinte- tiza. în carență (0,0—0,05 g/1) ca și în exces (5 g/1) MgSO4 a diminuat fotosinteza. Propor- țional cu cantitatea de CO2 din atmosferă, fotosinteza a fost mai intensă la varianta cu 0,1 g/1 MgSO4. Determinarea creșterii la Scenedesmus intermedius (fig. 4) a evidențiat rolul important al concentrației Mg în mediul nutri- tiv, fenomenul desfășurîndu-se în condiții optime la concentra- țiile de 0,05 și 0,1 g MgSO4/l. în mediile nutritive în care Mg a fost eliminat sau a fost în ■cantități mai reduse sau mai mari decît cele menționate, MgSO4 a avut o acțiune inhibi- toare asupra creșterii. DISCUȚII ȘI CONCLUZII După cum s-a arătat, 40* U) | 30- S. 20- •g 10 .£ 0J Fig. 3. — Influența magneziului și a bioxidului de carbon asupra fotosintezei algei Chlorella vulgaris. 0,50 Q45 «J 0,25- <3 « 0,20- ><« c’ 0,15- 45 *§ o,to- w 01 0,05; intensitatea fotosintezei a fost influențată atît de modificarea Fig. 4. — Influența concentrației MgSO4 asupra creș- terii algei Scenedesmus intermedius. concentrației MgSO4 în soluția inutritivă, cît și de mărirea, în limite restrînse (0,013 — 0,865%), a concentrației de CO2 în atmosferă. Pentru speciile analizate, concentrația optimă de MgSO4 în mediul nutritiv a fost de 0,05—0,1 g/1; la concentrații mai mici și mai mari foto- sinteza a fost mai puțin intensă. Valorile destul de ridicate ale fotosintezei în condițiile unor concentrații sub- și supraoptimale s-ar putea datora 186 ALEXAINiDiRIiNIA, DIHORU 4 densității mai mici a suspensiilor și, ca atare, unei iluminări mai bune a algelor (15). Rezultatele obținute confirmă unele cercetări anterioare (3), (4), (5), (7), (8), (9), care relevă rolul magneziului în fotosinteză ca activator al unor enzime și constituent al moleculei de clorofilă (14). Ținînd seama de condițiile de experimentare, ca și de faptul că s-a lucrat cu alge nesincrone, valorile obținute nu reprezintă capacitatea fotosintetică maximă a speciilor cercetate. De asemenea, se pare că la determinările efectuate nu s-a utilizat concentrația optimă de CO2, întrucît odată cu sporirea cantității acestuia, fotosinteză a înregistrat creșteri succesive. în această privință, în literatură se arată că atît la antofite (10), (12), cît și la alge (1), (2), concentrația optimă de CO2 diferă de la o specie la alta și chiar la aceeași specie. în ceea ce privește determinarea creșterii, asemănător unor date anterioare (9), s-a constatat că Scenedesmus intermedius se dezvoltă în condiții optime atît în soluțiile cu 0,1 g MgSO4/l, cît și în cele cu numai 0,05 g MgSO4/l. în concentrații reduse, MgSO4 provoacă o micșorare a intensității de creștere a algelor și mărirea dimensiunilor unor celule din cultură, urmată de moartea acestora (8). în cantitate mai mare de 1 g MgSO4/l, magneziul devine toxic, inhibînd creșterea. în acest sens s-a observat că apare o relație invers proporțională între cantitatea de Mg din mediu și biomasa uscată a alge- lor (li). Contrar unor păreri că magneziul ar influența numai energia de multiplicare a celulelor (6), considerăm că acesta influențează în egală măsură atît procesul asimilator, cît și creșterea și dezvoltarea plantelor. BIBLIOGRAFIE 1, Berdikulov K. A., Izd. AN Uz, SSR, 1963, 4, 123 — 128. 2. - Uzb. biol, jurnal, 1968, 2, 18-20. 3. Briggs G., Proc. Roy. Soc. London, ser. B, 1922, 94, 12 — 19. 4. Fleischer W., J. Gen. Physiol., 1934, 18, 573 — 597. 5. HillR., Whittingham G. P., Phoiosynthesis, Wiley, New York, 1955, 59 — 60. 6. Hille J. van, Rec. trav. bot. neărl., 1938, 35, 680—757. 7. Kennedy S. R. jr., Amer. J. Bot., 1940, 27, 2, 68-73. 8. Maslov Iu. I., Vest. Leningrad, Univ., 1969, 9, 2, 145 — 151. 9. Necsoiu V., Revue de Biologie, 1963, 8, 1, 67—73. 10. Nilovskaya N. T„ Fiziol. rast., 1968, 15, 6, 1015-1021. 11. ProctorJ., Nature, 1970,227, 5259,742-743. 12. Sălăgeanu N., Revue de Biologie, 1963, 8, 2, 139 — 145. 13. — Fotosinteză, Edit. Academiei, București, 1973. 14. Sutcliffe J. F., Mineral salts absorption in plants, Pergamon Press, Oxford —London — New York —Paris, 1962. 15. Voznesenski V. I., Zalenski O. V., Semihatova O. A., Metodt issledovania fotosinteză i dîhania rastenii, Leningrad, 1965. Institutul de științe biologice, București, Laboratorul de fiziologie vegetală, Spl. Independenței nr. 296. INFLUENȚA FOSFORULUI ASUPRA CONȚINUTULUI DE GLUCIDE SOLUBILE ȘI AMINOACIZI LIBERI LA PLANTE DE FLOAREA-SOARELUI DE MARIA GHEORGHIEȘ In the present paper the authors investigated the influence of phosphorus absence on glucides and free amino acids metabolism and the changes that occur in the concentration of these substances after the plants are provided with the element previously deficient. In leaves, phosphorus deficiency from the nutritive solution produced, in general, a decrease of glucides and amino acids concentration. Phosphorus provision had as a result the annihilation of this effect. In roots, phosphorus deficiency from the medium did not change the glucides concentration, but increased the free amino acids one. Phosphorus reintroduction in the nutritive solution had as effects the increase of glucides concentration and the rapid reduction of free amino acids. Fosforul este un element esențial pentru viața plantei, avînd un rol important în transformările metabolice și energice. în experiențele noastre efectuate în anul 1972 pe plante de floarea- soarelui s-au urmărit influența carenței fosforului asupra metabolismului glu- cidelor și aminoacizilor liberi, precum și schimbările care intervin în concentrația acestor substanțe după reaprovizionarea plantelor cu elemen- tul înainte carent. MATERIALUL ȘI METODA DE LUCRU S-au folosit plante de floarea-soarelui, soiul „Smena”. Semințele au fost puse la germinat pe hîrtie de filtru în cutii Petri, plantulele fiind apoi trecute în vase de sticlă cu o capacitate de 2 1, conținînd soluția nutritivă. S-a folosit soluția nutritivă Knop 50%, la care s-a adăugat soluția de microelemente Hoagland și Snyder A —Z 0,5 ml/1. în timpul zilei plantele au fost ținute în aer liber, iar noaptea au fost trecute într-o casă de vegetație. Soluția nutritivă s-a schimbat din 3 în 3 zile. Plantele au fost crescute mai întîi pe o soluție nutritivă completă timp de 15 zile socotind din momentul punerii semințelor' la germinat. După aceea, o parte din plante au fost trecute pe soluția Knop carență în fosfor. Alte plante au rămas și mai departe pe soluția nutritivă completă. Pe aceste soluții plantele au fost crescute în continuare timp de 15 zile, ele avînd astfel la sfîrșitul experienței vîrsta de 30 de zile. Pentru obținerea soluției nutritive carențe, KHaP04 s-a înlocuit cu KaSO4. înlocuirea a fost astfel efectuată îneît concentrația K să rămînă egală cu cea din soluția completă. Cu 24, 2 și 0,5 ore înainte de sfîrșitul experienței, o parte din plantele crescute pe soluția carență au fost trecute pe o soluție completă. Astfel, la sfîrșitul experienței s-au obținut următoa- rele 5 variante : 1) plante — P timp de 15 zile; 2 ,3, 4) plante — P 15 zile, iar apoi din nou + P timp de 0,5, 2 și 24 de ore; 5) plante + P crescute tot timpul pe soluție nutritivă cu fosfor. La sfîrșitul experienței s-au luat probe de frunze (et. II de sus) și de rădăcini de la cîte 3 plante, din fiecare variantă și s-au fixat în alcool metilic 85% fierbînd timp de 5 minute. Probele au fost extrase cu etanol 80, 60 și 20%, ultima extracție efectuîndu-se cu apă. Primită în redacție la 30 iulie 1974. ST. ȘI CEEC. BIOL.. T. 26, NE. 3, P. 187-101. BUCUREȘTI, 1974 188 MARIA GHEORGHIEȘ 2 Din extractele reunite la un loc s-au separat glucidele și aminoacizii liberi, folosind in acest scop mai întii rășini schimbătoare de ioni (izolarea în grup), iar apoi cromatografia pe hîrtie (separarea individuală). Amănunte cu privire la metodă se pot găsi într-o lucrare a lui G. F. G a 1 a n (5). Pe lîngă aceasta s-a mai determinat, la frunze, concentrația fosforului total, a fosforului anorganic și a celui organic. La rădăcini nu s-a determinat decît fosforul total. Diferitele forme ale fosforului s-au determinat astfel: fosforul total, după mineralizarea umedă a probelor, prin metoda colorimetrică a lui K. Lohmann și L. Jendrassik (9), fosforul anorganic, după extragerea probelor cu acid triclor acetic 10%, cu ajutorul metodei lui J. B. Martin și D. M. D o t y (10); fosforul organic s-a determinat prin diferența dintre cel total și cel anor- ganic. REZULTATE După 15 zile de carență plantele au rămas mai mici în talie decît cele crescute tot timpul pe soluție nutritivă completă, Dimensiunile frunzelor erau, de asemenea, mai mici, cele de la baza tulpinii au fost complet uscate, iar cele de la vîrf prezentau pete brune mai numeroase la vîrful și marginile limbului. Fig. 2. — Concentrația fosforului total din rădăcinile plantelor de floarea-soare- lui normale (co) și carențe în fosfor timp de 15 zile (0), precum și din cele ale plan- telor carențe și apoi reaprovizionate cu fosfor timp de 0,5, 2 și 24 de ore. Fig. 1. — Concentrația fosforului din frunzele plantelor de floarea-soarelui normale (oo) și carențe în fosfor timp de 15 zile (0), precum și din cele ale plantelor carențe și apoi reaprovi- zionate cu fosfor timp de 0,5, 2 și 24 de ore. Rezultatele obținute cu privire la concentrația fosforului în plante sînt prezentate în figurile 1 și 2. Datele arată că după 15 zile carență, concen- trația fosforului total din frunze (fig. 1) s-a micșorat într-o măsură foarte însemnată. în primele două ore după reapro vizionar ea plantelor cu P, 3 IrfFUUENTA F ASVtPBIA C