COMITETUL DE REDACȚIE Redactori responsabili: Academician EMIL, POP ; Academician EUGEN A. PORA Redactori responsabili adjuncti: Academician N. SĂLĂGEANU; Academician RADU CODREANU Membri: MIHAI BĂCESCU, membru corespondent al Academiei Re- publicii Socialiste România; NICOLAE BOTNARIUC, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România ; Academician N. CEAPOIU; • dr. I. DICULESCU; GR. ELIESCU, membru corespondent al Academiei Re- publicii Socialiste România; M. A. IONESGU, membru co- respondent al Academiei Republicii Socialiste România; Academician P. JITARIU; prof. I. MORARIU; Aca- demician ȘT. PETERFI; prof. TR. I. ȘTEFUREAC; prof. I. T. TARNAVSCHI; dr. G. ZARNEA ; dr. MARIA CALOIANU-IORDĂCHEL; dr. GEORGETA FABIAN- GALAN secretare de redacție. Prețul unui abonament este de 60 de ici. în țară abonamentele se primesc la oficiile poștale, agențiile poștale, factorii poștali și difuzorii de presă din întreprinderi și instituții. Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la întreprinderea ROMPRESFILATELIA, Căsuța poștală 2001, telex 011631, București, România, sau la reprezentanții săi din străinătate. Manuscrisele, cărțile și revistele pentru schimb se vor trimite pe adresa Comi- tetului de redacție al revistei „Studii și cercetări de biologie”. APABE DE 4 OKI PE AN EDITUBA ACADEMIEI B. S. BOMÂNIA STB, GOTENBEEG NU, 3 BIS TELEFON: 16 40 79 ADBESA BEDACTIEI: CALEA VICTOBIEI NB. 125 BUCUKESTI 22 TELEFON 13 94 40 Studii si cercetări de '4 BIOLOGIE .>. i. ,• : .... TOMUL 26 1974 SUMAR EUGEN V. NICULESCU, Specia „morfologică”, monotipică și politipică la lepidoptere........................................... 219 MARGARETA BORGEA, Analiza unor caractere metrice și calitative la Lacerta agilis chersonensis Andrzejowski din Moldova.. 225 DIMITRIE RADU, Acanthis hornemarmi exilipes (Goues), 1861, o nouă specie în avifauna României................................. 233 MARIA CALOIANU-IORDĂCHEL, Variația structurii fine a ovocitelor ti- nere de pești ........................................ 239 M. A. RUSU și acad. VICTOR PREDA, Unele aspecte histochimice ale ac- țiunii acidului giberelic asupra ficatului de șobolan. 243 CORNELIA DUCA, Z. URAY, și E. MUREȘAN, Studiul autohistoradio- grafic al oviductului de găină cu metionină S35 ...... 249 RODICA GIURGEA și CORNELIA DUCA, Conținutul de glicogen din bursa lui Fabricius și timusul puilor de găină splenectomizați. . . 253 MIRGEA I. POP și acad. EUGEN A. PORA, Influența travaliului me- canic asupra conținutului de glicogen și acid lactic al mușchiului gastrocnemian de broască în condiții de rhopie modificată față de normal...................................................... 257 Acad. EUGEN A. PORA și ȘTEFANIA MANCIULEA, Modificări ale unor funcții hepatice sub influența hipotermiei moderate la șobolanul alb 261 DEL IA ȘUTEU, ȘT. ILYES, I. MADAR, ȘTEFANIA MANCIULEA, NINA ȘILDAN și G. WITTENBERGER., Efecte metabolice provo- cate de Carbetox și Fenclorfos la păsări și șobolan... 265 EUGENIA MILOVAN și I. GRANCIU, Studiul polimorfismului genetic al albuminelor serice la Bos bubalus ............... 269 G. CIURDĂRESCU, Perioada activității polenizatoare in cultura de lu- cernă a speciilor de apoide sălbatice................. 271 I. MOISA, VICTORIA OLTEANU, GH. DOBRINESGU, MONICA DIMI- TRIU, GEORGETA VOLOSEȚGHI, G. MARINESGU-DINIZVOR și R. MILLIO, Particularități ale circulației virusurilor gripale de tipA2 șiB în populațiile localităților Gheorghe Gheorghiu-Dej.Bicaz și Tîrgu Ocna ............................................. 277 RECENZII ................................;................ 287 INDEX ALFABETIC ......................................... 295 St. și cerc, biol., T. 26, Nr. 4, P. 217—296, București, 1974 SPECIA „MORFOLOGICĂ”, MONOTIPICĂ ȘI POLITIPICĂ LA LEPIDOPTERE DE EUGEN V. NICULESCU The author points out that the ”morphological” species is a false notion, because there are no morphological, ecological, and biological species, but just species. The critics brought to the morphologic criterium of species are not founded and cannot be taken into account. The meaning of monotypical and polytypical is specified. Noțiunea de specie „morfologică” este destul de confuză și sensul ei a variat în decursul timpurilor la diverși autori. Mai întîi subliniem caracterul ei neștiințific care se desprinde din definiția dat de A. Ca i n (2). După acest autor, specia moifologică este acea categorie de specii ce au fost stabilite numai pe baza caracterelor morfologice. Deci se stabilește o categorie de specii după felul cum lucrăm noi, după metoda de lucru a cercetătorului. Dacă utilizăm numai caractere morfologice, specia este morfologică, iar dacă folosim caractere biologice, aceeași specie poate „deveni” biologică. Caracterul neștiințific și confuz al acestei noțiuni se vede și din faptul că o altă categorie — specia „bio- logică” — cuprinde, după A. C a i n, speciile cu reproducere sexuată adevărată, izolate genetic de toate celelalte specii cu care coexistă. Deci, Specia morfologică a fost stabilită după „metoda de cercetare” a zoologului, iar specia biologică după un caracter biologic. Dar observăm că în afară de speciile agame toate celelalte specii au o reproducere sexuată, deci toate acestea sînt biologice, deși au fost stabilite numai după caractere morfologice. Confuzia apare și în exemplele pe care le dă A. C a i n. Astfel, ca exemple de specii „biologice” el menționează Pieris brassicae, P. rapae și P. napi. De ce numai aceste trei specii din moment ce speciile biologice sînt toate speciile cu reproducere sexuată? Afară de aceasta observăm că cele 3 specii au fost stabilite de L i n n 6 numai pe baza caracterelor morfolo- gice. Deci, pe vremea lui L i n n d ele erau morfologice, iar astăzi ele sînt biologice. în fine mai menționăm că, după A. C a i n, specia morfo- logică este monotipică (una din caracteristicile acestei categorii de specii); dar speciile politipice în ce categorie intră? în ce privește termenul monotipic și definiția speciei morfologice remarcăm, din nou confuzia tuturor acestor noțiuni în interpretarea lui A. Cai n. Dacă specia morfologică este monotipică și majoritatea specii- lor sînt morfologice — deoarece ele au fost și sînt stabilite după caractere morfologice — urmează că majoritatea speciilor sînt monotipice. Dacă în secolul trecut se putea face o asemenea afirmare, astăzi ea este inexactă, deoarece majoritatea speciilor sînt politipice. Astăzi noi înțelegem prin ST. ȘI CERC. BIOL., T. 26 NR. 4 P.' 219 - 224 BUCUREȘTI 1974 220 EUGEN V. NSCU'LESC'U 2 specie monotipică specia care nu cuprinde rase sau nu are decît o singură rasă : cea nominativă. Cînd s-a constatat că la o anumită specie pot fi reatașați și alți indivizi din regiuni îndepărtate, caii nu corespund în totul, în habitus, cu „tipul”, s-a elaborat noțiunea de rase formate din asemenea indivizi ca urmare a fenomenului de variație geografică. Astfel a apărut noțiunea de specie politipică formată din mai multe rase, fiecare din ele avînd un areal propriu inclus în arealul general al speciei. Așa stînd lucrurile, nu putem accepta teza lui A. 0 a i n care spune că specia morfo- logică este statică și nu cuprinde modificări în spațiu și timp (altă carac- teristică a speciei morfologice după A. C a i n). Orice specie cînd apare este, la început, monotipică. Starea ei „statică” este de scurtă durată, căci în virtutea procesului de diversificare ea își extinde arealul și, adaptîndu-se la noi condiții de viață, diferite de cele existențe, una sau mai multe din populațiile sale se modifică potrivit noilor condiții și apare o nouă rasă geografică (7), (9). Prin același fenomen apare a treia, a patra rasă și astfel specia a devenit politipică, modificîndu-se în spațiu și în timp. Ea este deci numai temporar statică. K. M. Zavadski (15) admite și el că specia morfologică este stabilită numai după caractere morfologice , dar după vechea concepție „specia morfologică este invariabilă, absolut stabilă și absolut delimi- tată”. Noi sîntem de părere că specia este variabilă și relativ (nu absolut) stabilă ; dar de ce aceste particularități se referă la specia „morfo- logică”? După părerea noastră ele caracterizează specia, adică acea enti- tate reală, existentă în natură și nu „specia morfologică” — care se stabi- lește numai după caractere morfologice. Noțiunea de specie morfologică este lipsită de sens și trebuie s-o abandonăm. Absurditatea acestei noțiuni se vede și din faptul că nu numai în secolul trecut specia se stabilea după caractere morfologice, ci și în timpurile noastre. Cu toate progresele mari realizate de genetică, ecologie, biochimie etc., totuși marea majoritate a speciilor ce se descriu astăzi sînt stabilite numai după caractere morfo- logice. Aceasta nu înseamnă că ele sînt „morfologice”, ci ne arată că criteriul morfologic este cel mai bun, cel mai comod și cel mai practic criteriu de specie. Cînd a apărut conceptul de specie politipică, vechiul concept de specie „morfologică” (monotipică) a început să fie criticat. Această critică însă a degenerat într-o critică irațională a criteriului morfologic de specie. Dacă critica noțiunii de specie morfologică este lipsită de sens pentru simplul motiv că în natură nu există specii morfologice sensu C a i n (6), critica criteriului morfologic este cu totul nefondată și prejudiciază grav sistematica. în ultimul timp s-a creat :în biologie o stituație destul de stranie și anormală deoarece este criticat și aruncat tocmai criteriul de specie cel mai bun și cel mai mult folosit de toți sistematicienii. Nu există nici un grup de animale unde să nu se elaboreze, de toți specialiștii, chei dihoto- mice de determinare a speciilor după caractere morfologice. Marea majori- tate a speciilor, dacă nu toate speciile noi descrise, sînt bazate numai pe caractere morfologice. întreaga sistematică de azi de la specie pînă la regn este bazată pe morfologie (și anatomie pentru taxa superioare). Și totuși criteriul morfologic este criticat — uneori chiar de sistematicienii care îl folosesc. 3 .SPHCTA „MORFOLOGICA", MONOTIPICĂ ȘI POLITIPICĂ LA LEPIDOPTERE 221 Noi am arătat în mai multe lucrări (6), (9), (12) că aceste critici s-au făcut de pe poziții neprincipiale, în totală necunoaștere a morfologiei insectelor (criticile au fost făcute maialesdeihtiologi, ornitologi și biologi),' aducîndu-se argumente ațît de șubrede și uneori de-a dreiptul puerile, încît stîrnesc uimirea entomologilor. Nu mai revenim asupra acestor critici, dar vrem să subliniem faptul că ele au avut ca rezultat un „curent de opinie” foarte răspîndify după care criteriul morfologic este deficient și trebuie înlocuit cu ceh biologic al izolării reproductive pentru o definiție „biologică” a speciei. Mulți autori în articolele, manualele sau tratatele publicate repetă această teză eronată și aduc ca argumente ideile greșite ale adversarilor criteriului morfologic în aceleași exemple neconcludente, fără să cunoască problema și fără o interpretare judicioasă a faptelor. Așa de exemplu, T. P e r s e c ă, în cursul său de Biologie generală (14), afirmă că criteriul morfologic „se dovedește adesea insuficient în cazul foarte multor specii. Astfel, există specii, ca Brassica oleracea și Caniș familiaris, care au o serie de forme intraspecifice foarte diferite între ele”. Dar ce ne dovedesc aceste forme intraspecifice ? Că criteriul morfolo- gic de specie este „insuficient”? Noi nu putem subscrie la această con- cluzie, fiind eronată. Oricît de mari ar fi deosebirile de formă, mărime și culoare la rasele de cîini, caracterul specific la Caniș familiaris este întot- deauna evident și specia, cu toate rasele sale, nu se poate niciodată con- funda cu C. vulpes sau cu C. aureus. Variațiile intraspecifice la cîini, porumbei, fluturi etc. nu pot să producă confuzii și interpretări greșite decît la profani; omul de știință știe întotdeauna să distingă caracterele specifice de cele rasiale sau individuale. Mai departe, autorul, în sprijinul tezei sale, aduce și un alt „argu- ment”, afirmînd că „la speciile cu dezvoltare ciclică adesea adulții sînt complet diferiți față de larve”. Aici recunoaștem „descoperirea” făcută de A. C a i n (2) care constată o enormă deosebire între larve și adulții Noi am arătat în alte lucrări (6), (12) cît de greșită este interpretarea dată, de A. C a i n acestei particularități morfologice care a dus la concluzia că criteriul este deficient. Nu s-a ținut seamă de faptul că este vorba de criteriul interspecific pentru a-1 utiliza în identificarea și delimitarea spe- ciilor. Cînd vrem să folosim criteriul morfologic, căutăm caracterele spe- cifice cele mai bune, atît la larve, cît și la adulți. Pentru acest scop noi nu comparăm larva speciei A cu adultul speciei A — ca să constatăm deosebiri enorme —, ci larva speciei A cu larva speciei B, ca și adultul speciei A cU adultul speciei B, și găsim excelente caractere morfologice specifice atît la larve, cît și la adulți. La lepidoptere larvele prezintă caractere specifice foarte prețioase în piesele bucale, structura picioarelor abdominale, chetotaxie etc. (13). De ce să nu folosim aceste caractere morfologice și să privim uimiți la deosebirile așa de mari dintre larve și adulți care nu ne spun absolut nimic pentru identificarea speciei? Chiar dacă considerăm unii crustacei paraziți a căror Ș $ sînt profund degradate, tot nu putem incrimina criteriul morfologic, deoarece numai ȘȘ sînt degradate pe cînd liberi, prezintă caractere morfologice specifice pentru identificare. 222 EUGEN V. NICULEIS'C'U 4 Al treilea argument se referă la „dimorfismul sexual sau sezonier care poate Să facă de necomparat între ei indivizi de aceeași specie”. Acest argument este tot atît de caduc ca și celelalte precedente. în cazul dimor- fismului sexual la fluturi, cei doi indivizi și Ș) sînt de necomparat” dacă-i examinăm numai în habitus. într-adevăr, habitusul poate fi uneori la Ș total diferit de al încît unii lepidopterologi incompetenți au plasat și $ în două specii sau chiar două genuri diferite. Dar examinarea armăturii genitale ne arată imediat apartenența specifică a celor două sexe. Exemplul cu dimorfismul sezonier ne arată, la fel, că habitusul nu este întotdeauna potrivit pentru identificarea speciilor, dar examinîndu-se armătura genitală, la fluturi, se vede imediat că e vorba de două generații ale aceleiași specii-, ele sînt profund diferite numai în habitus, dar sînt identice în armătura genitală. La păsări și alte animale, unde dimorfismul sezonier este prezent, sînt desigur alte caractere specifice care rezolvă problema. Totul este deci să știi să alegi caracterele specifice căci ele există întotdeauna. Al patrulea argument se referă la Ascaris suum șî A. lumbricoides și va fi discutat mai departe. în concluzie, autorul este de părere că obiec- țiile aduse împotriva criteriului morfologic sînt juste, „mai ales dacă considerăm și faptul că variabilitatea morfologică este comună pentru toate speciile și uneori are limite largi”. Este adevărat că există o variație individuală la toate speciile și uneori este foarte largă, putînd duce la con- cluzii sistematice eronate. Dar această largă variație individlială nu este niciodată mascată de adevăratele caractere specifice. Acestea există întotdeauna, dar ele trebuie căutate și alese, uneori fiind ascunse. Așa de exemplu la lepidoptere caracterele specifice cele mai bune nu se află în habitus, care deseori este foarte variabil, ci în armătura genitală. Variația individuală a armăturii genitale este foarte redusă și cel mai adesea nulă ; de aceea ea oferă excelente caractere morfologice specifice. în lucrările noastre anterioare (6), (8), (9), (12), (13) am adus numeroase exemple doveditoare și nu mai. revenim. La criticile aduse de T. Persecă subliniem în încheiere că este cu totul imprudent și neștiințific să generali- zăm și să tragem concluzii din cîteva fapte izolate, cu totul particulare. La marea majoritate a speciilor caracterele morfologice specifice sînt prezente și ne ajută să identificăm și să delimităm speciile. Sutele de mii de specii unde caracterele specifice sînt evidente ne arată că criteriul morfologic nu este deficient, ci extrem de valoros și cel mai adesea poate fi singur utilizat în scopuri sistematice (12). La fel procedează și M. D e 1 s o 1 (3) care, într-un mare articol, unde ar fi putut discuta pe larg criteriul morfologic, spune că „deși caracterele morfologice sînt cele mai evidente, ele sînt toate criticabile” (sublinierea este a noastră). Și ca să dovedească acest lucru dă ca exemplu Ascaris suum și A. lumbricoides care nu pot evolua complet decît în gazdele lor respective : porcul și omul. „Cu toată asemănarea morfologică completă sînt deci două specii și nu una singură”. Acest exemplu al celor două „specii” de Ascaris a devenit „clasic” ; el este repetat întotdeauna de toți adversarii criteriului morfologic. Oare el este atît de convingător ? Și alte exemple nu mai sînt ? De ce toți autorii repetă acest exemplu ? La această întrebare răspundem tot noi: pentru că exemplele de deficiență a criteriu- lui morfologic sînt foarte puține, iar autorii nu-și dau silința pe de o parte ț SPECIA „MO®FOIX>GICA“# MOiNOTIPICĂ ȘI POLITIPICĂ LA LEPIDOPTERE - 223 să caute și alte exemple, iar pe de altă parte să examineze problema la cît mai multe grupe prin cercetări personale. însușindu-și ideea eronată,, luată de undeva din vreo lucrare fără o verificare personală, o prezintă în propria lor lucrare de compilare și o susțin cu unicul argument A. suum și A. lumbricoides. în privința acestui exemplu se pot face două presupuneri: 1. A. lumbricoides, neposedînd caractere morfologice distinctive, nu este bona species ci o simplă rasă biologică de A. suum. 2. A. lumbricoides este bona species — dacă așa au decis specialiștii helmintologi —, dar acesta este un caz rar și nu putem să-1 generalizăm și să decidem falimentul criteriului morfologic. Și după ce M. D el s o 1 afirmă că „indivizi de forme diferite (rase de animale domestice) pot aparține la aceeași specie” conchide că criteriul morfologic este deficient. Toată această problemă a fost „rezolvată” în jumătate de pagină. Credem că alte comentarii sînt de prisos. La fel de superficial tratează problema și W. J. B r o w n (1) care spune că „caracterele morfologice ce disting speciile sînt de același ordin cu acelea ce disting formele polimorfe și alte variante în interiorul specieV'’. Această frază ne arată că B r o w n ignorează complet armătura genitală la lepidoptere. La acest grup de insecte formele polimorfe și alte variante intraspecifice nu se identifică după armătura genitală, ci numai după habitus, pe cînd speciile se disting, în primul rînd, după armătura genitală ; prin urmare, caracterele specifice nu sînt de același ordin cu acelea ce disting formele polimorfe. Criticînd armătura genitală, B r o w n dă unele exemple luate din alte lucrări, arătînd că la cîteva specii de Cicadellidae genitaliile sînt foarte polimorfe, iar la Plagodis (Geometridae) s-a descris un dimorfism sezonier. în fine, la unele lăcuste s-a constatat o variație geografică în armătura genitală J. Acestea sînt „părțile vulnerabile” ale armăturii genitale. Ce reprezintă ele față de cîteva sute de mii de Structuri diferite la tot atîtea specii diferite? Referindu-ne acum la teoria speciei expusă de K. M. Z a w a d s k i în lucrarea sa (15), deși ideile noastre concordă în unele privințe cu ale biologului sovietic, totuși în cîteva probleme există divergențe de păreri. Așa de exemplu Z a w a d s k i afirmă că „fiecare dintre caracterele esențiale ale speciei, luat izolat, caracterizează nu numai specia, ci și diferite alte formațiuni existente în natura organică. De aceea, orice caracter izolat am lua în calitate de criteriu al speciei, întemeindu-ne pe el, nu vom reuși să deosebim specia de toate celelalte formațiuni care nu sînt specii”. Nu știm în ce grup a constatat Zawadski acest „adevăr”, dar la lepidoptere nu poate fi aplicat. Astfel, dacă vrem să deosebim specia de subspecie avem un criteriu care niciodată nu dă greș : este armătura genitală ce procură excelente caractere specifice, dar este inutilizabilă în determinarea subspeciilor care se face exclusiv după habitus. Același lucru despre toate celelalte formațiuni intraspecifice. Pentru formațiunile supraspecifice facem observația că familiile nu se determină după armătura genitală, iar genul se deosebește ușoi’ de specie deoarece fiecare gen are un anumit „plan de structură” (13) în cadrul căruia specia se distinge ușor de congenerele sale. Prezentarea caracterelor generice și specifice am făcut-o în mai multe lucrări (6), (8), (9), (12), (13) și nu mai revenim. Dacă la unele grupe caracterele specifice se pot confunda cu cele subspecifice sau supraspecifice, această particularitate cred că este 224 EUGEN V. NiCULESiCU ' & rară în regnul animal și nu poate fi generalizată. în orice caz la lepidoptere ea este inexistentă. Nu numai cu criteriul morfologic putem infirma teza lui Zawad- ski, dar și cu alte criterii. Așa de exemplu dacă ne referim la criteriul mixiologic, constatăm că intersterilitatea caracterizează numai specia, pe cînd subspecia se caracterizează prin interfertilitate, deci și prin acest criteriu, luat izolat, putem deosebi specia de subspecie. Poate Zawadski a avut în vedere, în prezentarea tezei sale, criteriile citogenetic și ecologic, într-adevăr, formula cromosomică nu este caracteristică pentru diferitele taxa, deoarece același număr de cromozomi poate fi caracter individual, rasial, specific sau generic (8), (10). La fel putem spune despre nișa ecolo- gică care caracterizează nu numai specia, ci și subspecia. De aici se vede că Zawadski a comis o eroare cînd a considerat diversele caractere „în bloc”. Ele nu au toate aceeași valoare taxonomică și deci nu sînt toate echivalente. Caracterele, avînd valori diferite, trebuie alese atît cînd este vorba de un același taxon, cît și pentru diferite taxa. în concluzie, sîntem de părere că noțiunea de specie morfologică este falsă, deoarece în natură nu există astfel de specii. Critica criteriului morfologic este cu totul nerațiohală și nejustificată, deoarece acest criteriu este cel mai valoros din toate criteriile. Toate criticile aduse sînt absolut gratuite și nefondate. Unii au adus argumente bazate pe necunoașterea totală a criteriului morfologic și în i special al armăturii genitale; alții au căutat să generalizeze fapte de observație izolate, cu totul particulare, fără să țină seama de marea majoritate a cazurilor unde criteriul morfologic este excelent. în fine, mulți autori n-au făcut decît să reproducă, din alte lucrări, unele concluzii, eronate, fără a cerceta, personal, pentru verificare, argumentele prezentate. Acest mod de a studia problema speciei nu este științific; el nu contribuie la progresul științei. Problema criteriilor speciei nu se rezolvă prin repetarea concluziilor altora, ci prin cercetări personale la cît mai multe grupe de animale, prin compararea rezultatelor și prin interpretarea lor judicioasă. BIBLIOGRAFIE 1. Brown W. J., Annual Review of Entomology, 1959, 4, 77 — 98 (Canada). 2. Cain A. J., Animal species and their evolution, 1958, trad. în 1. rusă de M. L. Belgovschi. 3. Dblsol M., Cahiers d’Etudes Biologiques, Lyon, 1958, 5. 4. Mayr E.,Animal species and evolution, Harward Univ. Press, Cambridge (Massachusetts), 19. 5. Niculescu E. V., Bull. Soc. Ent. Mulhouse, 1960, Avril, 25 — 30. 6. — Rev. Vervietoise d’Hist. Nat., 1966, 6 — 7 — 8, 42 — 53. 7. — Aiexanor, 1969, VI, 112 — 118. 8. — Rev. Vervietoise d’Hist. Nat., 1971, 7 — 9, 1 — 8. 9. — St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1972, 24, 4, 299 —307. 10. — Rev. roum. Biol., S&ie de Zoologie, 1972, 17, 6. 11. — Bull. Soc. Linn. de Lyon, 1972. 12. — Rev. roum. Biol., Serie de Zoologie, 1973, 18, 7. 13. Niculescu Eugen și Konig Frbderic, Fauna Republicii Socialiste România, Insecta, Lepidoptera, Partea generală, 1970, XI, 10. 14. PebsecăT., Biologie generală, Edit. didactică și pedagogică, București, 1971. 15. Zawadski K. M., Teoria speciei, 1963, trad. de N. Botnariuc, Edit. științifică, București, Primit în redacție la 25 octombrie 1973. ANALIZA UNOR CARACTERE METRICE ȘI CALITATIVE LA LACERTA AGILIS CHERSONENSIS ANDRZE JOWSKI DIN MOLDOVA DE MARGARETA BORCEA The variability of several phenotypical characters of Lacerta agilis chersonensis Andrzejowski populations from Moldavia has been examined, on the basis of statistical analysis of certain metrical estimators of body dimensions, pholidosis characteristics and color pattern. Lucrarea de față urmărește aprofundarea cunoașterii subspeciei Lacerta agilis chersonensis din Moldova, privind variabilitatea unor carac- tere fenotipice. în lucrare sînt prezentate rezultatele parțiale cu privire la variabilitatea unor caractere metrice a caracteristicilor de folidoză și desen. Șopîrla de cîmp este semnalată în Moldova de mai mulți cercetători dintre care amintim :M. Băcescu (1), I. E. Fu h n și Șt. Van cea (4), (5), C. K ir i ț e s cu (6), R. Mertens și H. Wermuth (8). Ea a fost cercetată de asemenea de G. A. B o ul en ger (2), G. P e t e r s (9) și G. F. Suhov(ll). MATERIAL ȘI METODĂ S-au analizat statistic 369 de indivizi colectați din diferite localități din Moldova, ca : Ibănești, Chirița-Iași, Slobozia, Ciric-Iași, Lehancea, Valea Seacă, Huși, Albești, Unțeni. în lumina diagnozei ssp. Lacerta agilis chersonensis publicată de I. E. F u h n și Ș t. V a n c e a în volumul Reptilia (4), au fost luate în studiu următoarele caractere : lungimea capului și a trunchiului (L), lungimea cozii (Cd), lungimea pileusului (L.p.), lățimea pileusului (Lt. p.), lungimea membrului anterior (P.a.), lungimea membrului posterior (P.p.). Dintre caracterele de folidoză numai cele ce se exclud reciproc : numărul de solzi postnazali (1—2), granulele supraciliare (prezente sau absente), numărul de șiruri semicirculare de solzi perianali și desenul. REZULTATE ȘI DISCUȚII în tabelul nr. 1 se dau comparativ valorile tipice pentru trei caractere metrice la populațiile din Moldova și a unei probe de 10 exemplare din sudul U. B. 8. S. (13). Din analiza datelor rezultă că populația din Moldova se deosebește semnificativ de populația din U. R. S. S. prin dimensiunile corpului, deoarece la grade de libertate y = 377 în cazul lungimii cap + trunchi și y = 237, în cazul lungimii cozii cu o probabilitate de P = 1 %, parametrul ST. SI CEBC. BIOL., T. 20 NE. 4 P. 225-232 BUCUBEȘTI1974 3 VA1RIABILITATEA LA LACERTA A. CHERSONENSIS DI'Ni MOLDOVA 227: 226 Iul nr. 1 e exemplare din Moldova și 10 exemplare din sudul V.R.S.S. i ' ~ __ _ _ — . 1O IO of of of 4 4-» I 3,98 3,77 0,77 bilitate; n, 1961); Se 5,25 30,89 2,18 de varia S tu gre c.v. 116,69 16,35 17,05 îficientul = 1% (f 111,67 16,00 2,78 C.V, coc de Ia P = CJ 0 (Z) ' 136,26 255,99 7,76 i standard; < ident din tata ai □ . E IH 69,90^3,68 97,80±5,06 16,30±0,87 varianta; u, abatere; parametrul t a lui Sti 1 . 45- 48 74-115 10- 16 oarea ei; o2, it calculat: t0 Taie Valorile tipiceale unor caractere metrice Ia 369 d PROBA . MOT.nnvA C.V. j 10,85 6,98 12,50 tică și er< iui Studei eusului. b 1 8,36 9,43 2,00 Lia aritme rametrul 1 gimea pil etuî 1 reprezintă: zd omună ambelor colect ; Cd.t lungimea cozii; 53 — 94 62-151 10- 21,5 tialele din tal i presupusă, c ?i trunchiului Caracterul a a - •S 2 3 - 2 3 w o a £ 5 g . b A 1 S f J J iii t calculat este mai mare decît parametrul t0 din tabelele lui Student. Diferența dintre mediile celor două populații fiind semnificativă, conchidem că populația din Moldova se deosebește de cea din U. R. S. S. prin lungi- mea capului și a cozii. în ceea ce privește lungimea pileusului, cele două populații nu se deo- sebesc, deoarece la grade de libertate y = 377 și o probabilitate P =1 %, pa- rametrul t calculat este mai mic decît parametrul t0 din tabelele lui Student. Populația de Lacerta agilis chersonensis Andrz. din Moldova a fost studiată comparativ și în cadrul arealului său, urmărindu-se valorile unor caractere metrice pentru indivizii recoltați din nordul, centrul și sudul Moldovei. Lungimea capului + a trunchiului (tabelul nr. 2). La populațiile studiate de noi, femelele sînt mai mici decît masculii, cu toate că valoarea lungimii cap + trunchi de 94 mm corespunde sexului femei. Lungimea cozii (tabelul nr. 2). Dimensiunile maxime ale lungimii cozii la exemplarele $Ș din Moldova sînt mai mari decît cele publicate în Fauna Ii. P. N. Rezultă că indivizii ȘȘ de Lacerta agilis chersonensis din Moldova prezintă o coadă mai lungă decît cei din restul țării. Lungimea pileusului (tabelul nr. 2). Media aritmetică a lungimii pileusului pentru populația studiată este mai mare la decît la ȘȘ. Pentru lungimea pileusului, coeficientul de variabilitate arată o variabili- tate mijlocie. Lungimea membrului anterior (tabelul nr. 2). Se constată că aceasta $ Ș este mai mică ca la 3$. Diferențe semnificative se observă între lungimea membrului anterior și cel posterior pe sexe. în funcție de numărul de exemplare și de dimensiunile cap -ț- trunchi au fost stabilite gru- pele de vîrstă pentru populația studiată din Moldova (fig. 1). De aici rezultă că la maturi- tate sexuală $$ sînt mai lungi decît Ș Ș la populațiile noastre. De asemenea s-a mai stabilit raportul mascul-femelă în cadrul diferitelor grupe de vîrstă la Lacerta agilis chersonensis din Mol- dova (tabelul nr. 3). Folidoza. Analiza folidozei a scos în evi- dență o variabilitate accentuată la șopîrla de cîmp din Moldova, situată în limite normale. Numărul postnazalelor. Oomparînd datele noastre cu tipul de constelație nazofrenală ca- racteristic pentru ssp. Lacerta agilis chersonensis Andrz. stabilit de I. E. F u h n și Ș t. V a n - cea (5) în 1964, se constată că din cele 336 de exemplare analizate, 146 de indivizi, reprezen- tînd 43,45 %, au un postnazal (caracter de cher- sonensis}, 69 de indivizi au două postnazale, ■caracter de exiguareprezentînd 20,5 %, iar 121 de indivizi, reprezentînd 36,0 %, prezintă diferite constelații nazofrenale, ceea ce demonstrează o mare variabilitate a scuturilor din această regiune (tabelul nr. 4). Fig. 1. — Numărul relativ al di- feritelor grupe de vîrstă la Lacer- ta agilis chersonensis Andrze- iowski din Moldova. VARIABILITATEA LA/ LACERTA A. CHERSONENSIS DIN MOLDOVA 229 228 Tabelul nr. 2 Valorile unor caracterre metrice studiate comparativ în diferite regiuni din Moldova Caractere metrice studiate Caractere biometrice Nordul ' Moldovei Centrul Moldovei Sudul Moldovei L. 66 N min-max x+m a2 c.v a 57 59,50- 91,00 78,12± 0,85 40,78 8,20 6,40 56 53,00- 85,50 72,21± 1,06 62,64 11,01 7,93 62 59,40- 93,00 78,90 ± 0,84 43,59 8,38 6,63 L. ș? N min-max x±m a2 c.v a 59 59,60- 94,00 77,50± 1,16 79,46 11,36 8,88 54 58,50- 91,00 74,53± 1,20 77,02 11,69 8,77 81 56,40- 94,00 77,17± 0,86 59,86' 10,05 7,74 Cd. 66 N min-max x±m a2 c.v a 32 92,00-151,00 123,65± 2,50 193,89 11,22 13,92 40 62,60-144,50 109,87± 2,93 404,75 18,29 20,12 37 86,00-152,50 121,41 ± 2,36 340,63 49,89 18,46 . Cd. 9$ N min-max, x±m a2 c.v G 40 62,90-141,00 101,85± 2,72 290,22 16,67 17,02 29 63,20-135,50 95,10 ± 3,74 331,00 20,17 18,16 51 72,00-146,50 103,87± 1,97 313,05 17,00 17,69 L.p. 66 N min-max x±m o3 c.v. a 57 13,00-20,00 17,21 ± 0,23 2,96 1,73 10,16 56 12,00- 21,40 16,64± 0,28 3,91 2,00 11,76 62 10,40-21,50 16,98± 0,28 5,23 2,23 13,11 L.p. ș? N min-max xim g2 c.v. a 59 10,00- 17,60 14,71 ± 0,26 3,70 2,00 13,33 54 10,70-18,20 14,41 ± 0,18 2,43 1,41 10,07 81 10,00- 20,00 15,29± 0,15 1,66 1,41 9,40 Lt.p. 66 N min-max x±m c2 c.v. a 57 6,50-10,40 8,71± 0,13 0,72 1,00 11,11 56 5,50- 11,90 8,71 ± 0,18 2,46 1,41 15,66 62 7,00-13,00 8,88± 0,17 1,72 1,41 15,66 Continuare tabelul nr. 2 1 1 2 1 3 1 4 | 5 Lt.p. N 59 84 81 șș min-max 6,00-10,20 5,50-9,60 5,50- 10,50 x±m o2 c.v. o 7,69± 0,13 0,89 1,00 12,50 7,61 ±0,14 1,01 1,00 14,28 7,65±0,ll 0,94 1,00 12,50 P.a. N 57 56 62 66 min-max x±m o2 c.v. G 16,00- 27,00 22,57± 0,23 3,15 1,73 7,52 14,50-25,20 20,51 ±0,32 5,86 2,44 11,61 16,00-27,00 23,04 ±0,28 4,90 2,23 9,69 P.a. N 59 54 81 $$ min-max x±m G2 c.v. G 12,20- 26,00 20,07±0,37 7,85 2,82 14,10 14,50-23,50 18,94±0,33 6,28 2,44 12,84 16,40-26,00 20,59 ±0,27 5,53 2,44 11,61 P.p. N 57 56 62 66 min-max x±m G2 c.v. G 25,50-38,30 33,52±0,36 7,76 2,82 8,29 24,00-38,00 30,83 ±0,46 11,66 3,46 11,16 24,00—40,00 33,41 ±0,42 10,74 3,31 10,03 P.p. N 59 54 81 min-max x±m G2 c.v. G 18,80-35,00 30,23±0,39 8,68 3,00 1 10,00 21,50-33,50 28,05±0,38 8,48 2,82 10,07 15,50-37,00 29,36±0,40 13,09 3,60 12,41 Simbolurile și inițialele din prezentul tabel reprezintă ; N, numărul de exemplare; min — max, mărimi minime și maxime; .o: ± m, media aritmetică; o2, varianta; c. v., coeficientul de variabilitate; o, abaterea standard; L., lungimea capului $î trunchiului; Cd., lungimea cozii; L.p., lungimea pileusului; Lt.p., lățimea pileusulul; P.a., lungimea membrului anterior; P.p., lungimea membrului posterior. Granulele supraeiliare. Caracteristic pentru ssp. Lacerta agilis cherso- nensis este absența sau apariția rară a granulelor supraeiliare. în cadrul populației din Moldova s-a observat că din 336 de exemplare, 21 de exem- plare au prezentat un granul supraciliar, reprezentînd 6,2%, iar 7 exem- plare au prezentat 2—6 granule supraeiliare, reprezentînd 2,0%. Deci populația din Moldova este aproape de stabilizare, deoarece norma-granule absente — față de norma — granule prezente — în populație este mai mate, indivizii cu granule fiind în curs de eliminare. Sculul anal. Populația din Moldova prezintă și pentru acest caracter o variabilitate largă. Astfel, din cele 369 de exemplare studiate, 265 pre- '230 (MARGARETA BORCEA ' 6 Tabelul nr. 3 Raportul dintre masculi și femele (sex - rație)în diferite grupe de virstă la Lacerta agilis eherso- nensis Andrz. din Moldova Grupa’ sex N Raportul II 33 $5 31 42 0,73 III 33 $9 144 152 0,96 Tabelul nr. 4 Constelația scuturilor in regiunea postnazală la Lacerta agilis chersonensis Andrzejowski din Moldova Constelația nazofrenală N % 1 2 3 1/1 146 43,45 2/1 46 13,69 2/0 8 2,38 1/2 a 18 5,35 2/2 15 4,46 1/2 22 6,54 2/3 1 0,29 3/2 1 0,29 1/2—1/1 5 1,49 1/1 —2/1 6 1,79 2/2—2/1 4 1,18 1/1—1/2 a 9 • 2,67 1/2 a-1/1 7 2,08 1/2 a—2/2 3 0,89 1/1 —1/2 8 2,38 1/2-2/1 1 0,29 2/1—1/1 14 4,16 2/0-1/2 1 0,29 2/2-1/2 a 4 1,18 2/1-3/1 1 0,29 1/1-2/2 5 1,49 1/2-2/2 1 0,29 2/3-1/3 6 1,79 2/2-1/1 2 0,59 2/1-2/2 2 : 0,59 Total 336 zintă 2 șiruri de solzi perianali (caracter de chersonensis), 79 de exemplare un singur șir (caracter de agilis) și 25 de. exemplare diferite variante (tabelul nr. 5). Anomalii în folidoză capului (fig. 3).. Studiul folidozei ne-a permis evidenți- erea următoarelor anomalii: — occipitalul divizat în trei solzi (1 exemplar) (fig. 3 a); — prezența a doi solzi suplimen- tari, situați în partea anterioară stîngă a interparietalului (1 exemplar) (fig. 3 b); — interparietalul se continuă cu un solz în formă de spin între cele două fronto-parietale (1 exemplar) (fig. 3 c); — solz suplimentar între cele două fronto-parietale și un început de divi- zare a parietalelor (1 exemplar) (fig. 3 d); — cîte un solz suplimentar situat anterior, de o latură și alta a interpari- etalelor și un început de divizare a pa- rietalelor (1 exemplar) (fig. 3 e); — ocularul stîng și fronto-parie- talul divizați în numeroși solzi fără a se mai observa limitele dintre ocular și fronto-parietal (1 exemplar) (fig. 3/); — preocularul drept divizat în numeroși solzi (fig. 3 g), observat la un singur exemplar; — doi solzi suplimentari situați la baza interparietalului (1 exemplar) (fig. 3 h); Tabelul nr. S Distribuția și rurl I or semicirculare de solzi perianali laLacerta agilis chersonensis Andrz. din Moldova Regiunea sex ’ N 1 2 1 1 — 2 1 2 — 2 Moldova 33 194 31 148 14 1 $9 175 48 117 10 — Fig. 2. — Exemple de abateri de la tipul general al constelației nazofrenale la Lacerta agilis chersonensis Andrz. din Moldova. — postnazalul divizat în 4 solzi, frenalul în 3 solzi, doi solzi su- plimentari supralabiali (5 exemplare) (fig. 2 a); — postnazalul divizat în 2 solzi, frenalul în 3 solzi (2 exemplare) (fig- 2 6); Fig. 2 e. f. Fig. 3. — Anomalii în folidoză capului la Lacerta agilis chersonensis Andrz. din Moldova. Fig. 3 f-h 7 VARIABILITATEA LA LACERTA a. CHERSONENSIS DfNI MOLDOVA 231 — postnazalul divizat în 3 solzi, cel de-al 3-lea fiind împins mult către frenal, frenalul divizat în 2 solzi, un solz supralabial suplimentar (7 exemplare) (fig. 2 c); — postnazalul divizat în 2 solzi, cu un singur frenal, timpanicum divizat în 3 solzi (3 exemplare) (fig. 2 d); — un postnazal, iar frenalul divizat în 3 solzi (1 exemplar) (fig. 2 e) — două postnazale și două frenale (3 exemplare) (fig. 2 /); — un postnazal, iar frenalul divizat în 4 solzi, două șiruri de solzi supralabiali suplimentari (2 exemplare) (fig. 2 g). Desenul. Caracteristic pentru ssp. Lacerta agilis chersonensis sînt. lățimea dungilor dorsale, poziția punctului de plecare a liniilor dorsale albe față de plăcile pileusului (9), precum și prezența a numai două linii deschis dorsale și lipsa liniei vertebrale (4). Din cele 369 de exemplare cercetate, 27 de exemplare prezintă dese- nul apropiat de Lacerta agilis agilis, 9 exemplare au desenul apropiat de Lacerta agilis exigua și un număr de 305 de exemplare au desenul tipic de. chersonensis. DISCUȚII Analiza unor caractere metrice și calitative ale unui lot de 369 de exemplare de Lacerta agilis chersonensis Andrz. din Moldova a scos în evidență variabilitatea relativ redusă a populației. în România sînt întîlnite subspeciile : Lacerta agilis agilis, Lacerta agilis chersonensis și Lacerta agilis euxinica. Din analiza datelor noastre, comparate și cu unele date din literatură, se poate presupune sensul geografic-statistic al variabilității. Linia verte- brală deschisă caracteristică populațiilor din estul Niprului (ssp. exigua) este foarte rară la populația din România. De asemenea, “numărul indivi- zilor cu un postnazal scade de la vest spre est. Ținînd seama de constatările făcute, considerăm că populația de Lacerta agilis chersonensis din Moldova se încadrează în limitele variabili- tății normale a caracterelor diferențiale ale subspeciei. CONCLUZII Se analizează o populație de Lacerta agilis chersonensis din Moldova,, care se compară cu o populație a aceleiași subspecii din U. R. S. S. și se constată că cele două populații se deosebesc prin unele caractere metrice. Se precizează că numai un mic număr de indivizi prezintă o serie de caractere care intergradează cu cele ale ssp. Lacerta agilis exigua și Lacerta agilis agilis, după cum rezultă și din studiul făcut de I. E. Fuh n și Șt. Vancea (5). Analiza biometrică a probelor luate din cele 3 regiuni din Moldova scot în evidență că L., Cd., L. p., Lt. p., P. a., P. p. au valori medii mai mari la decît la Ș Ș. Studiul folidozei scoate în evidență variabilitatea, regiunii nazofrenale și temporale (5). 232 MARGARETA BORCEA 8 Mulțumim tov. prof. dr. Ș t. V a n c e a și dr. I. E . Fu h n pentru valoroasele sugestii care mi-au fost deosebit de utile. BIBLIOGRAFIE 1. Băcescu M., 1937, Rev. șt. „V. Adamachi”, 23, S. 2. Boulenger G. A., Monograph of the Lacertidae, 1920 — 1921, British Museum Press, Londra, 1—2. 3. Găunescu R., Mem. Secț. șt. Acad. Rom., 1931, mem. 7, 3, 7. 4. Fuhn I. E., Vancea Șt., Reptilia, Fauna R.P.R., Edit. Acad. R.P.R., București, 1961, 14, 2. 5. - Senck. biol., 1964, 45, 3-5, 469-489. 6. Kirițescu C., Cercetări asupra faunei herpetologice a României, București, 1930. 7. Lamotte M., Introduction ă la Biologie Quantitative, Masson, Paris, 1948. 8. Mertens R., Wermuth R., Die Amphibien und Reptilien Europas, Frankfurt am Main, 1960. 9. Peters G„ Zool. Jb. Syst., 1958, 86, 1-2, 127-138. 10. - See. Zool. Beitr., 1959, 4, 2, 205-232. 11. Suhov G. F„ Trudi Zool. Inst. AN. SSSR., 1948, 7, 3, 101-117. 12. Stugren B., Bul. St. Biol. Zool., 1957, 9, 1, 35-47. 13. — Studia, ser. a Il-a, 1961, 2. 14. — St. și cerc. biol. Cluj, 1962, 13. 15. Terentiev P. V., Gernov S. A., Opredeliteli presmîkaiuscehaia i zemmovodnih, Sov. Nauka, Moscova, 1949. Universitatea „Al. I. Cuza” lași, Str. 23 August nr. 11. Primit în redacție la 5 octombrie 1973. ACANTHIS HORNEMANNI EXILIPES (COUES), 1861, O NOUĂ SPECIE ÎN AVIFAUNA ROMÂNIEI DE DIMITRIE RADU From November 18,1972, to April 1,1973, the author collected about 50 specimens belonging to the genus Acanthis, among which, besides the subspecies Acanthis f. flammea and Acanthis flammea cabaret, also 10 males and 6 females of Acanthis hornemanni exilipes (Coues) — a new species for Romaniă — were discovered. The occurrence of this species as well as that of the two races of Acanthis flammea, and of some other northem birds (among which some new species for our country) resulted due to certain conditions in the northern parts of our country that de- termined amples shifts having the character of invasions to much more Southern latitudes than commonly, during the 1972 — 1973 winter. Iarna 1972 — 1973 a fost deosebit de favorabilă apariției unor păsări nordice, mai ales a unor specii care efectuează deplasări de iarnă sub formă de invazii la latitudini corespunzătoare țării noastre (fig. 1). Cu această ocazie am putut observa și colecta o serie de rarități, printre care cîneparul de iarnă (Acanthis f. flavirostris), semnalat pentru a treia oară la noi (9), inărița mică (Acanthis flammea cabaret), ca primă 1 semna- lare și colectare sigură din România (9), (10), forfecuța scoțiană (Loxia pytyopsittacus scotica), subspecie nouă pentru țară (11), precum și alte forme ce se află în studiu. ; între cele circa 50 de exemplare colectate între 18' noiembrie 1972 și 1 aprilie 1973 din sudul României, atribuite inițial numai subspeciilor Acanthis f. flammea și Ac. flammea cabaret)' am descoperit prezența a 10 masculi și 6 femele aparținînd înăriței polare mici, Acanthis hornemanni exilipes (Coues)2, pasăre cu răspîndire circumpolară, necunoscută pînă în prezent pe teritoriul României (fig. 2,3). Masculii de inăriță polară mică seamănă cu femelele de „flammea” tipică, pieptul și obrajii avînd însă un suflu roz-trandafiriu, flancurile ușor ocru, iar tîitița fiind deschis colorată, albicioasă, uneori slab dungată. Exemplarele disecate între 3 și 14 martie aveau testiculele puțin dezvoltate; cele disecate la 3 mai prezentau testiculele mult dezvoltate, aproape sferice, de culoare galben deschis, cu diametrul de 3 mm. Femelele au fost iden- tificate îndeosebi pe bază de prelucrări biometrice, rasa „exilipes” avînd di- mensiunile medii ceva mai reduse decît „flammea” nominată (tabelul nr. 1). ---------—— : / ‘b'A 1 Afirmația din Revista muzeelor nr. 2/1973 prin care se pretinde a fi prima semnalare o considerăm neavenită și eronată, chiar dacă se referă la niște date din urmă cu 8(!) ani, dar publicate „a posteriori” semnalării noastre (9). a Pentru Ungaria, K e v e (6) o citează ca semnalată de două ori: decembrie 1880 și ianuarie 1894. ST. SI CERC. BIOL., T. 26, NR. 4 P. 233-237 BUCUREȘTI 1974 2 - c. 1582 234 DIMWBIE RADU ACANTHIS HORNEMANNI EXILIPES (ICOUE6) N. SP. IN ROMÂNIA 235 Tabelul nr. Datele biometrice Individuale și medii Ia cele 10 exemplare 33 de Acanthis hornemanni exilipes Exemplarul nr. 2 3 5 6 9 13 Anvergura — 220 216 210 222 220 Lung. corp. 132 126 128 134 130 127 Aripa 75 73 73 74 77 74 Coada 56 52 55 53 57 56 Tarsul 15 15,5 15,5 14,5 15,5 16 Ciocul 10,5 8 7,5 8,5 8,5 9 Sexul 3 3 3 3 . 3 3 Modul de preparare balg balg balg balg | balg balg * Cifră aproximativă din cauza virfurilor aripilor uzate în volieră. Nu s-a luat în considerație în calcului 1 colectate, comparativ cn datele medii din Dementiev și V a u rl e 16 18 24 27 Medie (Radu) Media (Dementiev) Media (Vaurie) 223 216 216 210* 217,8 216 — 127 133 134 145 131,6 136 — 75 73 72 • — 74 73,9 75 57 53 54 61 55,4 — — 14,5 16 16,5 15 15,4 — — 8 9 9 10 8,8 — — 3 3 3 3 10 33 24 33 10 33 balg balg mon- tat balg anvergurii medii. Tabelul nr. Datele biometrice comparative la „tiammea”, „cabaret” și „exilipes” după Autorul Hartert Dementiev Vaurie Dombrow- ski-Linția Radu Subspecia flammea flammea flammea flammea flammea Anverg. 200-230(215,7) — — 214-230(221) î — 202-217(210) — — 211-217(214) Lung. corp. splenectomia determină o glicogenoliză. Glicogenoliza pe care o înregistrăm în acest caz a fost evidențiată și în bursa lui Fabricius sau timusul puilor de găină după timectomie respectiv bursectomie (5), precum și la bobocii de rață după splenectomie în bursă și în timus (4). Aceasta arată că în lipsa unui organ din SRE, în toate celelalte organe ale aceluiași sistem se produc modificări identice. ST. ȘI CERC. BIOL., T. 26 NE. 4 P. 253-255 BUCUREȘTI 1974 254 BODSCAJ GlttRQKAi și CORNELIA DUCA Tabelul nr. 1 Variațiaglicogenulul din timus șl tarsaiui Fabricius dupSspIcnectomlela puii de găină. Sacrificări Martor Splenectomizat bursă timus bursă timus Media 102,95 139 67,68 92,51 ES± 4,59 13,82 ' 6,20 9,21 1 n 6 8 8 8 săptămînă ± % — -35 -34 P — — <0,01 <0,01 Media 100,92 187,26 91,37 162,57 ES± 13,63 36,24 9,84 9,09 .3 ... n 7 8 7 7 săptămîni . ± % - ■. — —2 - —14 P — — 4' z \ Î 3 GLICOGEN:UL DTN> BURSĂ ȘI TIMUS LA PUII SPLENBCTOMIZArțT S ■ BIBLIOGRAFIE 255 i. Dameshek W„ Bull. N. Y. Acad. Med., 1955, 31, 113. 2. Duca G., Giurgea R., Rusu M., Lucr. șt. Inst. agr. „Dr. P. Groza” Gluj, ser. med. vet., 1973; 3. Fabbr H„ Poultry Sci., 1964, 20, 3,175. 4. Giurgea R., Pora A. E., St. cerc, biol., Seria zoologie, 1970, 22, 7, 119. 5. — St. cerc, biol., Seria zoologie, 1971, 23, 2, 127. ■6. — St. cerc, biol., Seria zoologie, 1972, 24, 1, 41. 7. — St. cerc, biol., Seria zoologie, 1973, 25, J, 45. 3. Montgomery R., Arch. biocliem. biophys., 1957, 67, 378. Universitatea „Babeș Bolyai, Catedra de fiziologie animală, Cluj, Sir. Clinicilor nr. 5 — 7 Primit în redacție la 27 octombrie 1973. Scăderea glicogenului în aceste organe denotă o Utilizare a acestuia în alte organe, pentru restabilirea echilibrului deranjat. Splenectomia la bobocii de rața este însoțită și de o glicogenoliza în ficat, paralel cu creșterea sintezei de glicogen în mușchiul pectoral (4). Glicogenoliza din organele SRE poate fi rezultatul modificării funcției suprarenalei, în care conținutul de acid ascorbic scade atît după bursectomie, cît și după sple- nectomie și timeetomie (7). Scăderea acidului ascorbic din suprarenală este expresia unei stări de stress, ceea ce însemnează că și după splenectomie se instalează o astfel de stare. Bolul splinei în metabolismul glucidic rezultă din faptul că aceasta este un rezervor sanguin, iar sîngele pe care-1 depozitează se știe că are un conținut mult mai ridicat de glucoză decît sîngele circulant. însemnează că îndepărtarea splinei determină o hipoglicemie, dar noi dimpotrivă constatăm că splenectomia la bobocii de rață duce la creșterea nivelului glucozei în sînge, ceea ce poate fi explicat printr-o eliberare a glucozei din organele de depozit, cum este ficatul, sau din unele organe ale SRE. Faptul că modificările din bursă, timus sau splină, după eliminarea uneia dintre ele, sînt asemănătoare demonstrează că mecanismul de ac- țiune este identic, iar, pentru că este vorba de organe din SBE, este posibil ca modificările să fie rezultatul interrelației dintre ele. Mecanismul prin care splina acționează asupra bursei lui Fabricius, cît și asupra timusului este neuro-hormonal, axul prin care se realizează fiind hipofiza- suprarenala (1). Din rezultatele acestei lucrări, cît și din cele ale lucrărilor anterioare reiese că între timus și splină și între bursă și splină există o interde- pendența și că integritatea sistemului limfatic este una din condițiile care asigură homeostazia. în concluzie, splenectomia la puii de găină are ca rezultat o glico- genoliză la nivelul bursei lui Fabricius și a timusului, care este mai accen- tuată în prima săptămînă după operație. influența travaliului mecanic asupra CONȚINUTULUI DE GLICOGEN ȘI ACID LACTIC al MUȘCHIULUI GASTROCNEMIAN DE BROASCĂ ÎN CONDIȚII DE RHOPIE MODIFICATĂ FAȚĂ DE NORMAL DE MIRCEA I. POP și acad. EUGEN A. PORA The increase of K+ to Ca2+ ratio, in the perfusion mediani of the frog gastrocnemius muscle, induced (comparatively with the control) a more emphatic decrease of the muscular glycogen and a more massive accumulation of the lactic acid; after the accomplishment of a mechanical work, the decrease of this ratio had an op- posite effect, but the simultaneous increase of the two ions concentrations, without the modification of their ratio, did not affect significantly the studied parameters. MATERIAL ȘI METODĂ Experiențele au fost efectuate pe 80 de broaște femele {Rana temporaria) în greutate de 90±10 g. Mușchii gastrocnemieni, după efectuarea unui travaliu mecanic la o contragreutate de 200 g pentru fiecare mușchi in parte și la o frecvență de excitare de 2/s, comandată de un metronom electronic tranzistorizat (14), au fost introduși imediat în zăpadă carbonică la o tem- peratură de — 70°C. Ulterior s-a determinat conținutul de glicogen muscular prin metoda Mont- gomery (5) și de acid lactic prin metoda Barker și Summerson (1). Travaliul mecanic a fost efectuat simultan de către ambii gastrocnemieni ai animalului de experiență, în urma unei perfuzii de 30 min a trenului posterior prin arterele femurale, un picior fiind perfuzat cu ser Ringer cu valoarea raportului ionic normală (martorul), iar celălalt cu valoarea raportului ionic modificată. Animalele au fost grupate în trei serii experimentale : — seria I — în care valoarea raportului K+/Caa+ din serul de perfuzie a fost mărită prin creșterea concentrației K+ de 2, respectiv de 4 ori și prin scăderea concentrației Ca2+ de 2 ori; — seria a Il-a — în care valoarea raportului K+/Ca2+ a fost micșorată prin creșterea concentrației Ca2+ de 2, respectiv de 4 ori și prin scăderea concentrației K+ de 2 ori; — seria a IH-a — în care concentrația K+ și Ga2+ a fost crescută de 2 ori, respectiv de 4 ori, dar valoarea raportului lor nemodificată. REZULTATELE OBȚINUTE în prima serie de experiențe, în care valoarea raportului K+/Ca2+ din mediul de perfuzie al mușchilor gastrocnemieni afostmărităfațădemartor, scăderea glicogenului muscular și acumularea acidului lactic în urma travaliului mecanic efectuat sînt mai pronunțate comparativ cu martorul (tabelul nr. 1). în ,cea de-a doua serie experimentală, în care valoarea raportului K+/0a2+ a fost micșorată față de martor, scăderea glicogenului și creșterea ST. si CERC. BIOL., T. 26 NR. 4 P. 257 -259 BUCUREȘTI 1974 258 MIRCEA' I. 'IPOIP și &CM- E. A. PORA 2 acidului lactic în urma travaliului sînt mai reduse față de martor (tabelul nr. 1) în a treia serie experimentală, în care valoarea raportului ionilor de potasiu și calciu nu a fost modificată, dar concentrația lor a fost crescută față de martor, conținutul de glicogen și acid laetic în urma travaliului efectuat este aproape identic cu martorul (tabelul nr. 1). Rezultatele, obținute în cazul măririi valorii raportului K+/0a2+ prin creșterea, concentrației Kt sînt similare cu cele obținute prin micșorarea concentrației Ca2+. Aceeași similitudine se remarcă și în cazul micșorării valorii raportului K+/Ca2+ prin creșterea concentrației Ca2+ și prin scăderea concentrației K+. Modificările valorii, conținutului de glicogen muscular și de acid lactic în urma travaliului mecanic efectuat de mușchii gastrocnemieni sînt în concordanță cu acțiunea modificărilor rhopice asupra travaliului muscu- lar : creșterea valorii raportului K+/0a2+ determină o mărire a travaliului efectuat, scăderea valorii raportului are un efect antagonist, iar creșterea concentrației celor doi ioni, fără a modifica raportul dintre ei, nu influen- țează semnificativ valoare travaliului muscular (8). De asemenea, rezul- tatele, concordă și cu, acțiunea ionilor de potasiu, respectiv calciu, în concentrații crescute față de normal, asupra metabolismului glucidic și al consumului de oxigen al mușchilor : creșterea concentrației K+ în soluția ■de perfuzie este însoțită de intensificarea consumului de glucoză (3), a consumului de oxigen (4), (16), iar creșterea concentrației Ca2+ scade •consumul de oxigen al mușchilor trenului posterior de broască (15), (16). Tabelai nr. 1 I itluMița tnoIJuIui mecanicasupm conținutului de glicogen șl acid lactic »I mușchiului gastrocnemian do broască in condiții do rliopie modificată față de normal Conținutul de glicogen Conținutul de acid lactic pg/mg % I> pg/mg % P Martor ’2K+ 7,29±0,098 7,l±0,095 -2,4,1 >0,05 l,659±0,036 1,75 ±0,032 + 5,48 <0,05 Martor 4K+ 7,05±0,107 6,69 ±0,108 -5,11 <0,05 l,562±0,48 l,754±0,039 +12,29 <0,001 Martor l/2Ca2+ 6,9±O,U1' 6,74±0,U4 -2,32 >0,05 l,523±0,028 l,602±0,027 + 5,18 <0,05 Martor 6,87±0,101 l,476±0,032 2Ca2+ 6,96±0,09 +1,3 >0,05 1,43 ±0,03 -3,21 >0,05 Martor 4Caa+ 7,12±O;097 . 7,28+0,1 +2,24 >0,05 1,59 ±0,03 l,509±0,031 -5,38 <0,05 Martor 1/2K+ 7,2 ±0,099 7,3±0,096 + 1,38 >0,05 l,627±0,032 1,572+0,037 — 2,94 >0,05 Martor 2K+2Ca8+ 6,97±0,121 . 6,95+0,128 -0,28 >0,05 1,527 ±0,035 l,534±0,038 + 0,45 >0,05 Martor 4K+ ,4Ca3+ 7,15±0,ll 7,14±0,12 -0,13 >0,05 1,58 ±0,048 l,568±0,042 -0,76 >0,05 3 FACTORUL RHOPIC — GLICOGENUL ȘI ACIDUL LACTIC DI:N. MU1ȘCHI 259 CONCLUZII 1. Acțiunea modificărilor valorii raportului K+/Ca2+ din mediul 0,5 Plasmă g % M ES n % P 7,1 ± 0,1 11 6,0 ± 0,2 12 . . -16 < 0,001 x Azotul aminoacizilor liberi Ficat mg/100 g M ES n /o P 19 . ± 1,9 12 27,0 ± 1,8 12 ±42 < 0,02 ,' ■'' 1 Plasmă mg/100 ml M ES n % P 3,2 ± 2 6 4,5 ± 0,3 12 ±40 > 0,05 Activitatea GPT Ficat Hg/mg M ES n % P 36,8 ±10,9 8 : 28,8 ± 7,1 10 -22 > 0,05 Plasmă [zg/ml M ES n % P 657 ±85 .12 329 ±45 11 -50 < 0,01 Activitatea , GOT Ficat p.g/mg M Es n % P 68'8 ±58 12 306 ±18,3 12 -56 < 0,001 Plasmă pg/ml M . ES n % p 2055 ±117 10 1858 ±121 12 — 10 > 0.05 Proteinele totale scad atît în ficat, cît și în plasmă (semnificativ). După injectări repetate de clorpromazină se produce o scădere a proteinelor din sînge (2). Azotul aminoacizilor liberi crește în ficat (semnificativ) și în plasmă. Creșterea azotului aminoacizilor liberi din plasmă evidențiază o capacitate redusă a ficatului de a utiliza aminoacizii liberi (12), iar creșterea azotului aminoacizilor liberi din ficat ne duce la concluzia că în aceste condiții de ușoară hipotermie este accentuat catabolismul (7). Activitatea celor două enzime GPT și GOT din ficat și plasmă este scăzută, cu valori semnificative pentru GPT din plasmă și GOT din ficat. în această stare ușor bipotermică, clorpromazină inhibă sinteza proteinelor din diferite țesuturi (15) într-un interval de timp de 1—19 ore după injectare. Or, transaminazele fiind implicate în sinteza proteinelor, activitatea lor scăzută (1) poate confirma rezultatele obținute de noi, precum și afirmația de m ai sus (15) referitoare la sinteza proteinelor. Hipotermia produsă de clorpromazină la animalele homeoterme este o hipotermie de tip secundar (4), (5), (8), (9), care produce o creștere a termolizei. Astfel se constată o scădere a temperaturii centrale a animalelor (5), (15), scădere remarcată în ficat și mușchi (13). Din alte lucrări (3) semnalăm faptul că în această stare hipotermică descrește consumul de oxigen al întregului organism, scăzînd și activitatea unor enzime implicate în metabolismul oxidativ (dehidrogenaza, citocromaxodaza, scade fosfo- rilarea oxidativă) și modifică anumite procese biochimice legate de meta- bolismul intermediar (2). Descreșterea consumului de oxigen este legată de posibilitatea scă- zută și neadecvată a animalului de a utiliza glucidele, confirmată prin creșterea glicemiei și scăderea glicogenului hepatic față de animalele nor- male (3), (11). Această stare se instalează în primul stadiu de hipo- termie (2-3 ore). Concluzii. Hipotermia produsă de clorpromazină în asociere cu o. temperatură ambiantă scăzută conduce la modificări care pot indica, o slabă sinteză a proteinelor și o accentuare a catabolismului proteic, într-o perioadă relativ scăzută de timp. ' BIBLIOGRAFIE 1. Beaton J. R., Canad. J. Biochem. Physiol., 1963, dl, 1 169. 2. Giorbaru R., Stroescu V., Gane P., Gheorghju P.; St. cerc, fiziol., 1966,11, 501. 3. Chagovbts R. V., Shtutman Tc. M.; Feder. Proced., 1963, 22, 1935. 4. Chatonnet J., Tanche M., C. R. Soc. Biol. Fr., 1955, 149, 716. 5. Delphant J., Lanza M., Jour. Physiol., 1957, 49, 133. 6. FauvertRen^, Technique moderne de laboratoire, Paris, 1961, ed. a-IIIa. 7. Feszt Gh., Gundisch M., Feszt T., St. cerc, fiziol., 1959, 4, 151. 8. Giaja J., MabkoviC-Giaja L. C.R. Soc. Biol., 1954, 247, 842. 9. Giaja J., MarkoviC-Giaja L., C. R. Soc. Biol., 1955, 149, 2 073. 10. Kovâch A., Kiserktes orvoștudomâny vizsgalo modszerei, Budapest, Akad. kiado., 1958, 2, 4.. 11. Muellbr S. P., Mc Donald R.; Proced. Soc. Exp. Biol. Med., 1968, 128, 826. 12. Murno H. N., Allison J. B.: Mammaltan protein metabolism, Acad. Press New York,. Londra, 1964, 2. 13. Obrzut R., Molbnda, Acta physiol. polonica, 1966, 17, 677. 14. RÂc I.; Casop. likern, desk.; 1959, 98, 120. 15. Shuster L., Hannam R. V.; J. Biol. Ghem., 1964, 239, 3 401. 16. Wolfson W. Q., Amer. J. Clin. Path., 1948, 18, 723. EFECTE METABOLICE PROVOCATE DE CARBETOX ȘI FENCLORFOS LA PĂSĂRI ȘI ȘOBOLAN DE DELIA ȘUTEU, ȘT. ILYES, I. MADAR, ȘTEFANIA MANCIULEA, NINA ȘILDAN și C. WITTENBERGER Administration of two organo-phosphorous insecticides (Carbetox sin. Malatiiion and Fenclorfos sin. Ronnel) in doses of 1, 10 and 50 ppm/food determined signi- ficant modifications of some parameters. No proporțional relation between dose and effect was found : Frequently, little or middle dose of insecticides provoked the strongest effect. More evident modifications of metabolic parameters were observed in rats than in the case of birds treated with these substances as against Controls. Problema poluării mediului înconjurător și a înlăturării efectelor sale asupra organismelor este din ce în ce de mai stringentă actualitate. Pe linia acestor preocupări, în lucrarea de față am urmărit modificările provocate de 2 insecticide organo-fosforice: Carbetox (Malation) și Fenclorfos (Ronnel) asupra unor parametri funcționali la păsări (pui și găini de rasă Leghorn) și la șobolanul alb de laborator. Insecticidele au fost administrate în doză de 1,10 : respectiv 60 ppm/ /hrană timp de 4 săptămîni. Parametrii cercetați au fost: respirația țesutu- tului hepatic și muscular prin metoda manometrică Warburg, activitatea colinesterazei sanguine și musculare (2), glicemia (5), proteinemia și albuminele plasmatice (9). . Rezultatele obținute au fost verificate statistic, fiind considerate semnificative numai valorile lui P mai mici de 0,05. REZULTATE ȘI DISCUȚII Carbetoxul și Fenclorfosul sînt două insecticide organo-fosforice f olo- site'în combaterea dăunătorilor agricoli. Substanțele cu care am lucrat erau de producție internă, Carbetoxul românesc fiind cu 30—40% mai activ decît produsul din import. Simptomele intoxicației cu organo-fosforate apar la intervale foarte variate de timp. Efectul depinde de cantitatea, stabilitatea, viteza de pătrundere în organism a toxicului, de specie, individ, substanța activă din preparat, sex, gradul de oboseală al animalului, temperatură, repetarea dozelor etc. Dintre animalele de laborator o sensibilitate marcată față de organo-fosforice prezintă șoarecii și șobolanii, iar în cazul animalelor do- mestice ordinea sensibilității pe specii este : rumegătoare, porcine, canine și păsări. Simptomatologia este asemănătoare pentru toate preparatele 81. si CERC. BIOL., T. 20 NR. 4 P. 205-268 BUCUREȘTI 1974 4-0. 1582 266 ȘUTEU și colab. 2 organo-fosforice, întrucît toate determină aceeași stare patologică prin acumulare de acetilcolină. La păsări, simptomatologia intoxicației subacute și cronice se traduce prin semne greu de sesizat (3), (4), (8). în cazul nostru, deși nu s-a % •80' lo- co ■ f/7/7/77 ‘10ppm BOpppi * EFECTE1 METABOLICE A1LE UNOR PESTICIDE 267 ar putea fi determinate fie de acumularea în doză diferită a substanței toxice, fie de diferența de vîrstă a puilor (un decalaj de două săptămîni la puii mici probabil contează). SD - * 40 - .30- 20- * m- M 10 - 20 J- C > ȘOBOLAN! 4 CONSUM 0z Fig. 1. — Reprezentarea grafică a evoluției consumului de Oa al țe- sutului hepatic Ja șobolanii tratați cu Carbetox (C) și Fenclorfos (F) timp de 4 săptămîni, comparativ cu martorii (M). * diferențe sta- tistic semnificative. putut constata vreo diferență comportamen- tală între animalele martor și cele tratate, am putut evidenția unele deosebiri semnifica- tive ale indicilor testați. Nivelul consumului de oxigen al țesutu- lui hepatic și muscular crește semnificativ numai la șobolani, indiferent de doză și in- secticid (fig. 1). La găini și puii de găină, metabolismul respirator al celor două țesu- turi este puțin afectat, în sensul unei ușoare stimulări. Schimbările cele mai evidente s-au în- registrat în ce privește activitatea colinestera- zei. Este cunoscut că substanțele organo- fosforice sînt anticolinesterazice (8). Coline- steraza eritrocitară și mai ales' cea serică sînt teste clasice folosite în toxicologia aces- tor substanțe. Noi am urmărit și colinestera- za musculară, avînd în vedere că un simp- tom cunoscut al intoxicației cu organo- fosforice este „slăbirea picioarelor”, fenomen ce poate fi datorat unei dereglări a transmi- siei la plăcile motoare. J. M. B a r n e s și F. A. D e n z (citat dupăl) consideră găina și puiul, dintre animalele de experiență, cele mai sensibile la efectul paralizant întîrziat. Substanțele orga- no-fosforice paralizante sînt substanțe anti- pseudo ChE, fără a se fi putut stabili o core- lație cantitativă nici cu activitatea antipseudo ChE, nici cu alte însușiri, ca: structura, proprietățile fizice, efectele farmacologice, pentru unele sugerîndu-se ca explicație antagonismul metabolic cu vitamina E. W. F. Dur ham și colab. (1) găsesc că efectele colinergice ale malationului la păsările Bhode-Island apar de la 100 mg/kg/30 de zile, găina adultă fiind mai rezistentă decît puiul] la efectele colinergice acute, dar mai sensibilă la slăbirea musculară. Valorile normale găsite de noi în sîngele de șobolan corespund celor din literatură (10 U/cm3), sînt ceva mai mari pentru găini (65 U/cm3} și puii de o lună (31 U/cm 3) și mult mai mari la puii de două săptămîni (169 U/cm 3). Pentru mușchi n-am găsit valori în literatură. La găini, , tratamentul cu insecticide determină scăderea semnificativă a activității ChE sanguine la toate dozele, iar la pui scăderea semnificativă a activității ChE musculare (fig. 2), în timp ce cea sanguină crește semnificativ la ambele insecticide în doza de 1 ppm/hrană. Deosebirile constatate în ce privește activitatea colinesterazei sanguine și musculare la pui după 14, respectiv, 28 de zile de tratament Spre deosebire de păsări, unde are loc în general o diminuare a activității ChE, la șobo- lani apare o netă accen- tuare a acesteia în sînge, indiferent de doză și in- secticid. Creșterea acti- vității ChE la șobolan în urma tratamentului cu insecticide contrazice datele de literatură, fapt pe care-1 semnalăm fără a-1 putea interpreta mo- mentan. Glicemia s-a men- ținut în general în limi- te normale atît la șobo- lani, cît și la păsări, cu unele excepții (crește semnificativ la lotul de șobolani tratat cu Fen- clorfos îndozăde lppm/ hrană și la lotul de pui tratat cu Carbetox în doză de 10 ppm/hrană). în schimb scade semni- ficativ la lotul de șobo- lani tratat cu Carbetox 10 ppm/hrană și la găini- le tratate cu aceeași doză de Fenclorfos. Proteinemia găini- lor normale a fost de 6,96%, iar a puilor de 4,4%, regăsind ca și cu ocazia altor cercetări (6), (7) creșterea proteinemi- eiîn ontogenie. Din ana- liza modificărilor surve- 6000 500D - 4-000 - 3000 - 2000 - 1000- ■ 500 60 - 40 - 20 - • + M ■ 20 - 40 - 60 - 80 - 100 - 120 - ȘOBOLAN! 4 14-0 - 160 - l ’ ChE MUȘCHI 180 J nite m nivelul proteine- Fig. 2. — Evoluția activității ChE musculare la animalele lor plasmatice rezultă tratate comparativ cu martorii (M). că procesele metabolice de care depinde valoarea acestora sînt puternic afectate de insecticide. . La șobolani, tratamentul timp de 4 săptămîni scade semnificativ proteinemia pe seama globulinelor la animalele care au primit doze mari și mijlocii de insecticide. Puii de găină își mențin constant nivelul proteine- 268 DBLIA ȘWEU Bl cola», 4 miei, dar prezintă dereglări în ce privește sinteza albuminelor (valoarea lor scade mai ales în primele două săptămîni de tratament). La găini, tratamentul nu modifică în general nivelul proteinelor decît la lotul tratat cu Carbetox în doză de 1 ppm/hrană, unde se constată o hipoprotei- nemie pe seama albuminelor. La șobolani, dar și la găini, raportul albumine/lobuline se menține relativ constant. La pui, acest raport este diminuat mult la 14 zile de tartament și revine spre normal după 4 săptămîni. Rezultă că pe de o parte metabolismul azotat al puilor de găină este afectat într-o măsură mult mai mare de insecticide decît cel al animalelor adulte, iar pe de altă parte, că organismele tratate cu insecticide prezintă, în primele zile sau săptămîni, tulburări mai mult sau mai puțin profunde pe care organis- mul încearcă să le reechilibreze în timp. Modificări ale greutății corporale nu s-au constatat în cursul trata- mentului. în concluzie, din rezultatele noastre se constată ; ~ Dintre indicii testați la păsări, modificarea cea mai evidentă sub influența Carbetoxului și Fenclorfosului o prezintă albuminele serice și activitatea colinesterazei sanguine și musculare, iar la șobolani respirația tisulară, proteinemia, activitatea colinesterazei sanguine și musculare, mai puțin glicemia. — Nu s-a putut stabili o relație de proporționalitate între doza de insecticid și efectele obținute. Adesea, efectul maxim s-a obținut la dozele mijlocie (10 ppm/hrană) și mieă (1 ppm/hrană). ~ Se pare că mamiferele (șobolanii) sînt mai puternic afectate de insecticidele organo-fosforice decît păsările, ca dovadă schimbările semni- ficative mai numeroase constatate la acestea. BIBLIOGRAFIE 1, Dubham W. F., Gaines Th. B., Hayes w. J., Archives of industrial health, 1956, 13, 3, 326 — 330. 2. De La Hubrqa, Popper Y., Amer. J. clin. Path., 1952, 22, 1126. 3, Murphy S. D., Toxici Appl. Pharmacol., 1966, 8, 266. 4. Murpiiy S. D., Porter S., Biochem. Pharmacol., 1966, 15, 1665. 5. Nelson N., J. Biol. Chem. 1944, 153, 375-380. 6. Pora E. A-, Rușdea D., Com. Acad. R.P.R., 1960, 10, 10, 833-838. 7, — , Journ. Physiol., Paris, 1960, 52,1,196—197. 8. Râpeano M. D., Intoxicații la animale, Edit. Ceres, București, 1970. 9. Wowson W. O., Amer. J. clin. Pathol., 1948, 18, 723. Centrul de cercetări biologice, Laboratorul de biologie animală experimentală, Cluj, str. Clinicilor nr. 5—7 Primit în redacție la 10 noiembrie 1973. STUDIUL POLIMORFISMULUI GENETIC AL ALBUMINE- LOR SERICE LA BOB BUBALUB DE EUGENIA MILOVAN și I. GRANCIU By starch gel electrophoresis 148 water buffaloes from the middle part of Ro- mânia were studied for albmnin types. Two albumin alleles were observed : Alb A and B. Alb B had 0.676 ± 0.027 gene frequency. Alb B/B genotypes had highest fre- quency (0.456), followed by Alb A/B (0.438). La Bos bubalus, cercetările asupra polimorfismului genetic al protei- nelor sînt mai puțin extinse față de alte specii de animale domestice. într-o lucrare publicată în 1968, Makaveyev(2) arată existența la bivolii din Bulgaria a unui polimorfism al albuminelor, determinat genetic de două alele codominante autosomale (AlbA și AlbB). în lucrarea de față ne propunem să analizăm polimorfismul albumi- nei serice (Alb) la o populație de bubaline din România. MATERIAL ȘI METODA DE LUCRU Probele de plasmă au fost recoltate de la un numai- de 148 de bubaline din zona centrală a României. Anticoagulantul folosit pentru recoltare a conținut 3,8 g% cifrat de Na. Probele de plasmă s-au analizat în stare proaspătă. Metoda de lucru folosită a fost electroforeza în gel de amidon (3), separarea albuminelor serice avînd Ioc într-un sistem discontinuu de soluții tampon (1). Electrolitul a fost format din O’,3 M acid boric și 0,1 M NaOH (pH — 8,65). Amidonul a avut o concentrație de 14 g% la care s-au adăugat 10 g% uree și a conținut 0,0,14 M Tris, 0,004 M acid citric la pH de 6,35. Electroforeza a durat 6 — 7 ore. Inserțiile probelor s-au făcut la circa 5 cm de la extremitatea catodică a gelului, prin folosirea hîrtiei de filtru Whatman nr. 3. Preparatele au fost colorate cu Amido-Schwarz 10 B și decolorate cu alcool metilic, apă distilată și acid acetic glacial în proporție de 5 : 5:1. REZULTATE ȘI DISCUȚII S-au identificat 3 fenotipuri de albumine. Dintre acestea fenotipul notat cu AA a avut cea mai mare viteză de migrare. Formele homozigote prezintă o singură bandă, pe cînd forma heterozigotă are două benzi și este asemănătoare cu cea obținută prin amestecarea serurilor homozigote A și B (fig. 1). Pe baza rezultatelor obținute la citirea preparatelor au fost calculate frecvențele alelice, precum și cele ale genotipurilor, redate în tabelul nr. 1. Analizînd datele acestui tabel se constată că cea mai mare frecvență o înregistrează tipul de albumină B (67,6%) față de tipul A (32,4%). Ca urmare, frecvența genotipurilor este cea mai ridicată tot pentru formele ST. ȘI CERC. BIOL.. T. 26 NR. 4, P. 269-270 BUCUREȘTI 1874 270 EUGENIA MILO VAN și I. GBiAiNCSU 2 homozigote ale tipurilor B de albumină (45,69%) și este ceva mai scăzută pentru cele heterozigote (43,80%). Formele homozigote de albumină ale tipului A au manifestat frecvența cea mai redusă (10,49%). Comparînd rezultatele noastre cu cele obținute de M a k a v e y e v (tabelul nr. 2), se observă că. la bubalinele din țara noastră frecvența Tabelul nr. 7 Frecvent» aloi Ici și repartiția genotipurllor de nlbumine serice Ia Dos bubalus Alela Frecvența Genotipul Frecvența estimată Numărul 'de indivizi observat (estimat) AlbA Alb® 0,324±0,027 0,676±0,027 AA AB BB 0,1049 0,4380 0,4569 X2 = 20% 12 (15,5) 72 (64,8) 64(67,6) N = 148 (147,9) Ig.L Tabelul nr. 2 Frecvența alelelor Alb la diferite populații de bivoli Rasa AibA AlbB Autorul Țara Bivoli bulgărești 0,4604 0,5396 Makaveyev Bulgaria Bivoli indieni (Murah) 0,1200 0,8800 Makaveyev Bulgaria Bivoli românești 0,3240 0,6760 Milovan România alelei B este mai mare (6.7,6%) față de cele din Bulgaria (53,9%). în schimb ambele tipuri de bubaline au indicii frecvenței alelei B mai reduși decît cei ai bivolilor indieni de rasă Murah (88%), importați în Bulgaria. în ceea ce privește alela A, se constată că aceasta are cea mai mare frecvență la bubalinele din Bulgaria (46,04%), urmată de cele din țara noastră (32,4'%), pecînd bubalinele indiene de rasă Murah înregistrează frecvența cea mai mică (12%). Aceste diferențe constituie o caracteristică de rasă și în același timp reprezintă o dovadă a deosebirilor genetice care se mențin între subpopulații- le aceleiași rase. Nu se cunoaște încă semnificația biologică a acestor deose- biri, rămînînd din acest punct de vedere un cîmp deschis pentru noi cercetări. BIBLIOGRAFIE Alb AB BB BB AB AB AA BB AB AB BB AB Fig. 1 —Tipurile de albumine serice determinate la Bos bubalus. 1. Kbistjansson F. K.> Genetics, 1966, 53, 675—679. 2. Makavbyev T., Proceedings of the XBh European Conference on Animal Blood Groups and Biocliemical Polgmorphtsm, 1968, Varșovia, 235—238. 3. Smithies O., Biochem. J., 1955, 61, 629. Institutul de cercetări pentru creșterea taurinelor, Laboratorul de genetică Corbeanca — Ilfov. Primit în redacție la 20 octombrie 1973. PERIOADA ACTIVITĂȚII POLENIZATOARE IN CULTURA UE LUCERNĂ A SPECIILOR DE APOIDE SĂLBATICE DE G. CIURDĂRESCU As seed setting of lucerne is greatly influenced by insect pollination, research was earried out concerning the period of activity of different bee species. The results of these studies show for the ecologic zone of lucerne in Romania the imost important pollinators and the periods of their pollinating activity. The ■optimum flowering periods of lucerne for seed production are also shown in a way to fit to the periods of insect activity. Importanța deosebită acordată semincerilor de lucerna este pe deplin justificată prin asigurarea semințelor necesare înființării unei baze furajere calitativ superioară pentru sectorul zootehnic. Producerea fondului de semințe necesar înființării lucernierelor a impus abordarea și a unor cercetări referitoare la insectele care participă la polenizarea și implicit, la fructificarea lucernei. Din multitudinea aspec- telor legate de bioecologia acestora, o serie de lucrări (2), (3), (4) s-au axat pe cunoașterea perioadelor de zbor ale diferitelor specii de insecte, polenizatoare ale lucernei. Cunoașterea acestor perioade are o deosebită importanță pentru producătorii de sămînță deoarece, în raport cu prezența numerică superioară a diferitelor specii polenizatoare, în decursul verii, este necesar să se dirijeze, prin cosiri, și înfloritul plantelor de lucerna. Asigurarea suprapunerii în timp a acestor perioade va permite obținerea unor cantități sporite de sămînță la hectar. în țara noastră, în ultimul deceniu, au fost abordate cercetări referi- toare la polenizatorii lucernei. Ele au analizat diferite aspecte cantitative și calitative ale acestui grup de insecte precum și importanța lor în pro- ducerea de sămînță la lucernă (1). Deoarece, în condițiile țării noastre, problema stabilirii perioadelor de activitate a diferitelor specii de apoide sălbatice nu a fost pe deplin elucidată, lucrarea de față reprezintă o con- tribuție în acest sens. MATERIAL ȘI METODĂ în perioada înfloritului lucernei la prima și a doua coasă au fost efectuate colectări de insecte cu ajutorul fileului entomologie. Pentru a cuprinde principalele zone de cultură ale lu- cernei din țara noastră, terenurile de pe care s-au efectuat colectările entomologice au fost am- plasate la stațiunile experimentale Simnic, Brăila, Podu Iloaiei, Lovrin, Turda și la Insti- tutul de cercetări pentru cereale și plante tehnice Fundulea. REZULTATE OBȚINUTE Luînd în considerare zonarea ecologică a culturii lucernei din țara noastră (6), stabilirea perioadelor de activitate a diferitelor specii de apoide polenizatoare s-a făcut pe baza acesteia. ST. SI CERC. BIOL., T. 26, NR. 4, P. 271-276 BUCUREȘTI 1974 Fig. 2. — Perioada activității speciilor de apoide polenizatoare ale lucernei Ia Simnic. 3 273. ACTIVITATEA. POLENIZATOAIRE ÎN CULTURA DEI LUlCERNA Fig. 3. — Perioada activității speciilor de apoide polenizatoare ale lucernei la Lovrin. Zona ecologică foarte favorabilă cuprinde sudul țării, începînd din centrul Olteniei pînă în partea de mijloc a Munteniei și se continuă în. Cîmpia Banatului, ajungînd în vest pînă aproape de Oarei. în nordul Moldovei, această zonă se află cuprinsă în cadrul județului Suceava. Colectările efectuate în cadrul acestei zone la stațiunile experimentale agricole Simnic, Lovrin și la I. C. 0. P. T. Fundulea au scos în evidență, faptul că principalii polenizatori ai lucernei aparțin speciilor : Andrena flavipes Panz., Andrena fimbriata L., Andrena tarsata Nyl., Bombus ter- restris L., Eucera clypeata Er., Eucera longicornis L., Melitta leporina Panz.,, Melitturga clavicornis Latr. (fig. 1, 2, 3). în majoritatea lor aceste specii își desfășoară activitatea începînd cu prima decadă a lunii iunie și terminînd. cu ultima decadă a lunii iulie. Speciile genului Andrena avînd două genera- ții pe an pot fi întîlnite și mai tîrziu, respectiv pînă în a doua decadă a. lunii august. Aportul lor adus polenizării în această perioadă este scăzut,., deoarece spre sfîrșitul lunii august plantele de lucernă au puține flori rămase nefecundate, ele fiind considerate ca ultimele flori ale coasei a doua a lucernei de sămînță sau florile coasei a treia (coasă pentru sămînță,. care de fapt nu se practică în țara noastră). Dacă luăm în considerare frecvența numerică a speciilor amintite se constată că valorile cele mai. ridicate sînt semnalate în luna iulie. Această stare de lucruri ne duce la concluzia că din punctul de vedere al prezenței insectelor polenizatoare, în arealele cercetate, perioada, optimă de înflorit a lucernei pentru sămînță este aceea care începe cu. primele zile ale lunii iulie. Analizînd aceeași situație în zona favorabilă I de cultură a lucernei. extinsă în continuarea zonei foarte favorabilă, mergînd spre sud pînă la Dunăre, spre răsărit pînă la Prut și în Transilvania în partea centrală, constatăm că principalele specii polenizatoare ale lucernei colectate la stațiunile experimentale agricole Podu Iloaiei și Turda sînt: Andrena flavipes Panz., Eucera clypeata Er., Melitta leporina Panz., Melitturga. s 275 ACTIVITATEA PODE'NIZATOARE ÎN CULTURA DE LUCERNA Fig. 6. Perioada activității speciilor de apoide polenizatoare ale lucernei la Brăila. vlavicornis Latr., Bombus silvarum Vogt. și Bombus lapiăarius L. (fig. 4,5). Perioadele lor de activitate se desfășoară în general între 10. VI. și 30. VII. în arealul nordic al țării (Podu Iloaiei) și între 10. VI. și 20. VIII. în partea centrală a Cîmpiei Transilvaniei (Turda). în acest areal numai speciile genului Bombus își desfășoară activitatea pînă spre sfârșitul lunii august. Referindu-ne la frecvența numerică, la Stațiunea Turda valorile cele mai ridicate au fost înregistrate de către speciile Bucera clypeata Er., Melitturga clavicornis Latr. și Melitta leporina Panz., în perioada 10. VII. — — 10. VIII. La Stațiunea Podu Iloaiei, valori superioare au fost înregistrate numai la specia Bucera clypeata Er., între 10. VI. și 30. VI. în concluzie, în arealele cercetate din zona ecologică favorabilă I de cultură a lucernei, perioada de activitate a insectelor polenizatoare corespunde cu perioada înfloritului coasei a doua. Zona ecologică favorabilă II de cultură a lucernei se află în partea de răsărit a Cîmpiei Române și se continuă în Cîmpia Moldovei. în Dobro- gea, ea cuprinde partea nordică, iar în sud pînă aproape de Babadag. De asemenea, această zonă apare și în nordul și sudul Transilvaniei. Pe baza analizei materialului entomologie colectat la Stațiunea experimen- tală agricolă Brăila au fost identificate doar trei specii dominante (Bucera ■clypeata Er., Bucera longicornis L. și Melitta leporina Panz.) a căror perioadă de activitate are loc în luna iunie (fig. 6). Această perioadă, în mare parte, este asemănătoare cu aceea din zona foarte favorabilă. Explicația poate fi dată prin aceea că Stațiunea Brăila este amplasată în jumătatea sudică a țării, în Cîmpia Brăilei, ce reprezintă continuarea Cîmpiei Bărăganului, zonă ecologică de cultură a lucernei foarte favorabilă. Stabilirea perioadei de activitate polenizatoare în culturile de lucernă a diferitelor specii de insecte reprezintă o necesitate obiectivă pentru producătorii de sămînță, în vederea sporirii producției la hectar. G. 'crmDAMS'Ct» 6 BIBLIOGRAFIE 1. GiWidĂREScu G., Varga p., a. ICCPT, 1972, 38, C, 331-337. 2. GiURDAREScu G., Nagy C., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1972, 24, 6, 583—588. 3. GiuRdarescu G„ Corn. ref. Muz. ploiești, 1972,277-285. 4. ~ G.I.D.A.S., Sinteza, 1973, 125, 1-40. 5- * * # Fauna R.P.R., Insecta, Edit. Acad, R.p.R., București, 1958, 8, 3. 6. ¥ # Zonarea ecologică a plantelor agricole din R.P.R., 1960, Edit. Acad. R.P.R.,. București, 244—249. I.C.C.P.T. Fundulea — Ilfov Primit în redacție la 12 decembrie 1973. PARTICULARITĂȚI ALE CIRCULAȚIEI VIRUSURILOR GRIPALE DE TIP A2 ȘI B ÎN POPULAȚIILE LOCALITĂȚILOR GHEORGHE GHEORGHIU-DEJ, BICAZ ȘI TÎRGU OCNA DE I. MOISA, VICTORIA OLTEANU, GH. DOBRINESCU, MONICA DIMITRIU, GEORGETA VOLOSEȚCHI, G. MARINESCU-DINIZVOR și R. MILLIO Investigations followed the monthly kinetics of antibodies HAI, as compared to influenza antigens of the type A2/Hong Kong 1/68, A2/England, B/Massachusetts 3/66, and B/Romania 206/69 on a number of 2322 sera collected from populations of the Gheorghe Gheorghiu-Dej and Bicaz (polluted areas) as compared to the population of the town Tîrgu Ocna (unpolluted area). Peculiarities in the immunologic answer in the respective areas arc pointed out, depending on the antigenic type of the investigated viruses. The significance of the obtained results is discussed. Impurificarea atmosferei cu o serie de substanțe de natură solidă sau gazoasă poate reprezenta unul din factorii favorizanți ai creșterii morbidității prin afecțiuni respiratorii în cadrul colectivităților umane (2), (3), (4). In cursul anului 1972 s-a semnalat apariția în Anglia a unei noi variante de virus gripal de tip A2 (A2/England 42/72), primele tulpini de acest tip fiind izolate în țara noastră începînd cu luna octombrie 1971 (10). De asemenea, în ultimii ani, la noi s-a remarcat o ușoară variabilitate na- turală în cadrul virusului gripal de tip B ; astfel, o serie de tulpini autoh- tone, ca : B/Bomânia 1/68, B/Bomânia 206/69 etc., prezenta unele dife- rențe antigenice față de tulpinile standard anterioare B/Massachusetts 3/66 sau B/Singapore 3/64 (5). Pornind de la aceste aspecte ecologico-epidemiologice ale virusurilor gripale din țara noastră, ne-am pus problema particularităților circulației noilor variante de virus gripal de tip A2 și B în populațiile din zonele afectate de noxe și din cele de referință. MATERIAL ȘI METODĂ Cercetările imunologice întreprinse au constat în determinarea lunară a anticorpilor HAI față de antigenele gripale de tip A2/Hong Kong 1/68, Aa/England 42/72, B/Massachusetts 3/66 și B /România 206/69 într-un număr total de 2 322 de seruri recoltate de la populațiile ora- șelor Gheorghe Gheorghiu-Dej, Bicaz și Tg. Ocna în perioada noiembrie 1972 — iunie 1973. Recoltarea serurilor. Sîngele a fost recoltat steril prin puncție venoasă de la persoane apa- rent sănătoase, de vîrste și profesiuni diferite. S-au prelevat 808 seruri din populația munici- piului Gheorghe Gheorghiu-Dej, 754 de seruri din populația orașului Bicaz (persoane din zone afectate de noxe) și 760 de seruri din populația orașului Tîrgu Ocna (persoane din zone ne- afectate de noxe). ST. SI CERC. BIOL., T. 26, NR. 4, P. 277 - 285, BUCUREȘTI 1074 278 I. MOISA și colaib. Tehnica reacțiilor de HA și HAI. S-a folosit tehnica recomandată de OMS (8), (9)7 lucrîn- du-se în reacția de HAI cu 8 doze hemaglutinante. îndepărtarea inhibitorilor nespecifici s-a făcut prin tratarea serurilor cu RDE (9). Prelucrarea statistică a rezultatelor. S-a calculat lunar, pentru fiecare localitate în parte, media aritmetică a titrurilor pozitive, indicele de seropozitivitate și procentajul titrurilor HAI înalt-semnificative (pentru antigenele de tip A2^l/320, iar pentru cele de tip B>1 /160)(l). Noxe: Principalele noxe ce au impurificat aerul atmosferic din zonele investigate au fost prezentate într-o lucrare anterioară (7). REZULTATE a. ANTIGENUL GRIPAL A2/HONG KONG 1/68 Rezultatele cineticii lunare față de antigenul A2/Hong Kong 1/68 a- constantelor imunologice urmărite în cele trei localități sînt prezentate în figurile 1, 2 și 3. în general, indicele de seropozitivitate (fig. 1) s-a menținut în toate localitățile și pe toată perioada de timp investigată la un nivel ridicat,, valorile fiind cuprinse între 73 și 100/%. Media aritmetică a titrurilor pozitive (fig. 2) a prezentat valori crescute în luna noiembrie 1972, în localitățile afectate de noxe Gheorghe Gheorghiu-Dej (1/2018) și Bicaz (1/1918), iar în localitatea Tîrgu Ocna (zona martor) valorile au fost ridicate în lunile ianuarie- martie 1973 (între 1/1167 și 1/1831). Procentajul titrurilor înalt semnificative (fig. 3) a fost crescut în zonele poluate în lunile noiembrie 1972 (81,3 % la Gheorghe Gheorghiu-Dej și 72,2% la Bicaz), ianuarie-februarie 1973 (doar în orașul Bicaz 60,4 și 54%), martie (62,6% în municipiul Gheorghe Gheorghiu-Dej și 54,8% în orașul Bicaz) și mai 1973 (doar în localitatea Gheorghe Gheorghiu-Dej 40,8%). La Tîrgu Ocna valori ridicate ale acestei constante serologice am remarcat în lunile noiembrie 1972 (63,5%), ianuarie (80,4%, fe- bruarie (60,2%) și martie 1973 (54,5%). b. ANTIGENUL GRIPAL A2/ENGLAND 42/72 Rezultatele cineticii lunare a indicilor anticorpilor HAI față de noua variantă de virus gripal A2/England 42/72, pe ansamblul populațiilor investigate, sînt prezentate în figurile 4, 5 și 6. în localitatea Gheorghe Gheorghiu-Dej valorile indicelui de sero- pozitivitate (fig. 4) au oscilat între 33 (luna decembrie) și 84% (luna noiembrie 1972 și februarie 1973), valorile mediei aritmetice a titrurilor pozitive (fig. 6) între 1/34 (luna decembrie) și 1/435 (luna mai), cu valori medii în lunile noiembrie (1/227) și martie (1/236), iar procentajul titrurilor înalt-semnificative (fig. 6) între 0 (luna decembrie) și 34% (luna mai), de asemenea cu valori intermediare în lunile noiembrie (17%) și martie (33%). în orașul Bicaz s-au obținut valori crescute ale indicelui de sero- pozitivitate (fig. 4) în luna noiembrie (87,2%), ulterior el menținîndu-se la un nivel relativ constant și ridicat, oscilînd între 32 (luna decembrie) și 73% (luna aprilie). Fig. 2. — Cinetica mediei aritme- tice a titrurilor HAI față de anti- genul gripal Aa/Hong Kong 1/68. Fig, 3. — Cinetica titrurilor HAI înalt- semnificative (^>1/320) față de antigenul gripal A2/Hong Kong 1/68. :280 5 PARTICULARITĂȚI ALE CIRCULAȚIEI VIRUSURILOR. GRIPALE DE TIP A, ȘI B 281 •/, 100- • 90- , 80" 70- 60- 50- •40-, 30- '2heorS^ GhwghiU-DH Bicaz Ifrflu Ocna Fig. 4. — Cinetica indicelui de seropozi- tivitate față de antigenul gripal As/En- gland 42/72. VI Luna ' Fig. 5. ~ Cinetica mediei aritmetice •titrurilor HAI față de antigenul grina A2/England 42/72. ----- , _ Gheorghe Gheorghiu-Dej —---------Bicaz Fig. 6. — Cinetica titrurilor HAI înalt- semnificative (> 1/320) față de antigenul gripal A2/England 42/72. Media aritmetică a titrurilor pozitive (fig. 5) a prezentat la Bicaz valori cuprinse între 1/41 (luna noiembrie) și 1/205 (luna februarie); în perioada ianuarie-aprilie 1973 s-au înregistrat valorile cele mai ridicate (între 1/130 și 1/205). O cinetică asemănătoare a prezentat pentru aceeași localitate și procentajul titrurilor înalt-semnificative (fig. 6), cu valorile cele mai mari în perioada ianuarie-aprilie (între 11 și 19%). în populația orașului Tîrgu Ocna s-au înregistrat în lunile decembrie, februarie și martie valori crescute atît ale mediei aritmetice (1/473, 1/725 și 1/958) (fig. 5), ale procentajului titrurilor înalt-semnificative (fig. 6) (16, 32 și 39,7%), cît și ale indicelui de seropozitivitate (fig. 4) (45, 75 și 95,5%). c. ANTIGENUL GRIPAL B/MASSACHUSETTS 3/66 Rezultatele cineticii lunare a constantelor imunologice urmărite față de acest antigen gripal, pe ansamblul populațiilor din localitățile investigate, sînt expuse în figurile 7, 8, 9. Indicele de seropozitivitate (fig. 7) a prezentat în toate cele trei localități o cinetică asemănătoare: — în prima parte a perioadei cercetate (noiembrie 1972 — februarie 1973) a avut valori relativ ridicate cuprinse aproximativ între 60 și 98% ; — în lunile următoare (martie-iunie 1973) s-au înregistrat valori scăzute, în general sub 30%. Media aritmetică a tuturor pozitivelor (fig. 8) s-a menținut pe toată perioada la un nivel scăzut (sub 1/85), cu excepția lunii februarie, cînd s-au obținut în zonele poluate valori crescute : în orașul Gheorghe Gheorghiu- Dej 1/412 iar în orașul Bicaz 1/480. Procentajul titrurilor înalt-semnificative față de antigenul B/Mas- sachusetts 3/66 (fig. 9) s-a menținut în general la un nivel scăzut (sub 20%), numai în luna februarie a prezentat în localitățile afectate de noxe creșteri semnificative (79% la Gheorghe Gheorghiu-Dej și 87% la Bicaz). d. ANTIGENUL GRIPAL B/ROMÂNIA 206/69 Cinetica lunară a celor trei constante imunologice cercetate pentru localitățile Gheorghe Gheorghiu-Dej, Bicaz și Tîrgu Ocna sînt prezentate în figurile 10, 11, 12. în localitățile afectate de noxe (Gheorghe Gheorghiu-Dej și Bicaz) cele 3 constante serologice s-au menținut pe toată perioada de timp investigată la un nivel scăzut, cu excepția lunii noiembrie, cînd s-au înre- gistrat creșteri semnificative. în populația orașului Tîrgu Ocna s-au obținut valori mai mari în raport cu zonele poluate, ale indicilor serologici față de acest antigen, îndeosebi în lunile noiembrie-decembrie 1972 și martie 1973. Rezultatele cele mai scăzute s-au înregistrat în localitatea Bicaz. 6- c. 1582 282 283 Fig. 9. — Cinetica titrurilor HAI înalt- semnificative (^1/160) față de antjgenul gripal B/Massachusetts 3/66. 7. 100- 90- 80- 70- - • gheorghe Gheorghiu-Dej ......... Bicaz ......... Tîrgu Ocna Fig. 12. — Cinetica titrurilor HAI înalt- semnificative Q>l/160) față de antigenul gripal B/România 206/69. 60- 50- 40- 284 I. MOISAi și colat). 8 9 PARTICULARITĂȚI ale circulației virusurilor gripale de tip a, ȘI B 285 DISCUȚII Cercetările noastre anterioare (7) au arătat că supravegherea dina- micii profilului imunologic al populației prin urmărirea cineticii în timp a anticorpilor HAI antigripali, corelata cu o metodologie statistică adecva- tă, poate contribui la lămurirea influenței cumulative a diferitelor noxe asupra morbidității prin viroze respiratorii. în general, în localitățile afectate de noxe (Gheorghe Gheorghiu-Dej și Bicaz) s-a observat în perioada iunie-octombrie 1972 o incidență crescută a anticorpilor HAI antigripali față de antigenele A2/Hong Kong 1/68 și B/Massachusetts 3/66 în raport cu localitatea Tîrgu Ocna (zona martor), fapt ce sugerează o mai intensă circulație a virusurilor gripale în aceste zone (7). Cercetările prezente au continuat să urmărească circulația în perioada noiembrie 1972 — iunie 1973 a virusurilor gripale de tip A2/Hong Kong 1/68 și B/Massachusetts 3/66 în cele 3 localități, în paralel cu modul cum au reacționat imunologic populațiile respective la contactul cu noile anti- gene gripale de tip Aa/Bngland 42/72 și B/Bomânia 206/69, semnalate în ultimul timp în țara noastră. Urmărirea comparativă a circulației virusului gripal de tip A2/Hong Kong 1/68 în populațiile localităților afectate de noxe cu cea din zona de referință ne-a arătat faptul că: - ~ în luna noiembrie 1972 s-a înregistrat în zonele poluate o inten- sificare de aspect epidemic a circulației acestui virus, fapt dovedit atît de creșterile semnificative ale indicilor imunologici, cît și de o accentuare a morbidității prin viroze respiratorii; — în perioada ianuarie-martie 1973 se observă că spre deosebire de zonele poluate, unde circulația virusurilor se reduce, în zona martoră are loc o intensificare a circulației virusurilor de tip A2/Hong Kong 1/68, probabil fiind vorba de difuzia virusului care a circulat în localitatea Gheorghe Gheorghiu-Dej în lunile anterioare, fenomen ce l-am evidențiat și în cercetările precedente (7). Circulația noii variante de virus gripal de tip A2/England 42/72 a prezentat o serie de particularități, în sensul că răspunsul imunitar cel mai puternic a fost înregistrat în zona martor și nu în zonele poluate, cum a fost cazul cu variantele vechi de tip A2/Hong Kong 1/68 sau B/Massachu- setts 3/66. Aceste rezultate ne sugerează faptul că potențialul de apărare imu- nologic al persoanelor din zonele neafectate de noxe este mai puternic în mod normal decît al celor din zonele poluate, unde noxele au reprezentat un factor de reducere a acestor capacități. Ca urmare a acestui potențial ridicat de apărare, în zona martor are loc treptat, în timp, o reducere a circulației virusurilor corelată cu o scădere a nivelului anticorpilor’ HAI antigripali sub valorile din zonele poluate, unde, deși capacitățile native imunologice de răspuns la contactul cu un antigen sînt mai reduse, are loc o menținere și intensificare a circulației virusurilor. Cu timpul, prezența continuă a antigenelor gripale în zonele respective afectate de noxe va fi corelată cu un nivel crescut al anticorpilor HAI, aspect ecologico-epidemio- logic ce l-am surprins în cercetările noastre cînd am utilizat antigene gripale mai vechi (A2/Hong Kong 1/68 și B/Massachusetts 3/66); acest fenomen probabil va avea loc în următorii ani și în cazul noilor variante de virus gripal de tip A2 și B. La virusurile gripale de tip B am observat aceleași interrelații ecolo- gico-epidemiologice ca și în cazul virusurilor de tip A2 în sensul că : — varianta veche de tip B/Massachusetts 3/66 ța prezentat o circu- lație mai intensă în zonele poluate comparativ cu cea din zona martor, cu o intensificare de aspect epidemic în cursul lunii februarie 1973 ; — varianta nouă de virus gripal de tip B/Bomânia 206/69 a prezentat o circulație intensă în zona martor, înregistrîndu-se intensificări de aspect epidemic în cursul lunilor noiembrie-decembrie 1972 și martie 1973, însoțite de un răspuns imunologic adecvat. Cercetările întreprinse sugerează faptul că în populațiile din localită- țile investigate se mențin în circulație atît variantele vechi, cît și cele noi de virusuri gripale de tip A2 și B, fapt ce, corelat cu o serie de observații anterioare (6), (6), indică existența în cadrul unui anumit areal a unor populații virale eterogene. în concluzie, cercetările noastre arată necesitatea urmăririi în timp a dinamicii potențialului imunitar al populațiilor față de mai multe variante de virus gripal din zonele afectate de noxe comparativ cu zonele martor, în scopul lămuririi interrelațiilor ecologice din cadrul complexului: noxe — macroorganisme — virus. Acest lucru ar permite luarea unor măsuri profilactice adecvate și eficiente. BIBLIOGRAFIE 1. Delpy I., Mollaret L., Ann. Inst. Pasteur, 1963, 105, 486. 2. Dobrinescu Gh., Studiul clinico-radtologic asupra modificărilor pulmonare la muncitorii expuși în mediul cu clor (teza de doctorat), Iași, 1972. 3. Ehrlich R., Arch. Environ. Hlth., 1967. 14, 5. 4. Heimann H., Les Effets de la pollution de l’air sur la sânte de l’homme, OMS, Geneva, 1963. 5. Moisa I., Cercetări asupra unor aspecte din biologia virusului gripal (teza de doctorat), Bucu- rești. 1971. 6. — Rev. roum. Biol., Sâriede Zoologie, 1973, 18, 3, 241. 7. Moisa I., Olteanu Victoria, Dobrinescu Gh., Volosetki G., Dimitriu- Golotzi Monica, St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1973, 25, 4, 385. 8. * * * WHO-Expert Committee on Influenza, Tech. Res. Ser. 64, 1953. 9. * * * WHO-Tech. Report Series, 1959, 170. 10. , • 4 WHO-Releve Hebd., 1972-1973. Institutul de științe biologice, Laboratoarele de Microbiologic și biologie celulară și genetică București 17, Splaiul Independenței 296 Și Spitalele din orașele Gheorghe Gheorghiu- Dej, Bicaz și Tîrgu Ocna. Primit în redacție la 20 decembrie 1973.