I E Studii si cercetări de BIOLOGIE SERIA ZOOLOGIE TOMUL 25 1973 NR. 1 miei Republicii miei Republicii 1 corespondent V NECRASOV, iliste România ; miei Republicii ir de redacție. s, agențiile poș- ninderi și insti- sc la întreprin- t, telex 011631, străinătate. DACTIEI: NDENTEI NE. 296 IEȘTI SUMAR STOICA GODEANU, Studiul comparativ al asociațiilor de testacee din mlaștinile de la Hărman și Poiana Țapului........... 3 IULIANA POPOVICI, Nematode din sol in fauna României ... 9 FRANC ISCA-ELENA CARAION, Date noi privitoare la fauna de candonine (Ostracoda-Cyprididae) din România .......... 17 Z. FEIDER, MAGDA CĂLUGĂR și N. VASILIU, Fauna oriba- tidelor (Acari) din litiera perdelelor de protecție de la Valul lui Traian............................................. 25 DELIA ȘUTEU și E. A. PORA, Influența Caa+ asupra metabolis- mului azotat la crapul In inaniție..................... 33 MÂRTA GÂBOS, E. A. PORA și LETIȚIA RĂU, Acțiunea tiro- xinei (T4), TSH și a tiouracilului (Tu) asupra consumului de oxigen la crap...................................... 39 RODICA GIURGEA și E. A. PORA, Acidul ascorbic din suprarenala puilor de găină splenectomizați........................ 45 DUMITRU MIHAI, Cercetări privind cinetica apei la păsări cu ajutorul apei tritiate................................ 49 ȘTEFANIA MANCIULEA șiE. A. PORA, Modificări metabolice sub influența hipotermiei acute la șobolanul alb................. 55 D. POPOVICI, Studiul căilor aferente ale reflexului de evacuare a laptelui la nivelul hipotalamusului și al măduvei spinării . . 61 OLGA CONSTANTINESCU, AGRIPINA LUNGEANU și H. TIȚU, Cromozomii mitotici și ideograma la rasele de oi Merinos de Palas și Merinos de Stavropol ......................... 73 I. VOICULESCU și MARGARETA MANOLACHE, Cariotipul și studii biometrice la unele rase de porci din țara noastră . . 81 M. FALCĂ și I. SIMEANU, Influența pH-uIui și a umidității solului asupra densității lumbricidelor din solurile montane. . . 91 RECENZII ....................................................... 99 St. și cerc, biol., Seria zoologie t. 25 nr. 1 p. 1 — 102 București 1973 STUDIUL COMPARATIV AL ASOCIAȚIILOR DE TESTACEE DIN MLAȘTINILE DE LA SĂRMAN ȘI POIANA ȚAPULUI DE STOICA GODEANU 593.11(498 The paper analyses the testaceans fauna from two marshes with similar living conditions, but located at different altitudes. In the examined biotopes —moss, aquatic and swamp plants and silt, 75 taxa of testacea have been found out. The differences recorded in the composition of both marshes fauna are due to the pre- sence or to the absence of peat, of the modality of water supply, of its circula- tion. în cursul anului 1970 am colectat material de testacee din două mlaștini asemănătoare, dar situate la altitudini diferite, mlaștinile de la Sărman (alt. 505 m) și Poiana Țapului (alt. 856 m). Ele sînt situate pe terenuri plane, sînt alimentate cu apă de către mai multe izvoare limno- crene, de la care pornesc o serie de pîrîiașe cu trasee sinuoase, care, con- fluînd, dau naștere unor mici cursuri de apă ce ies din mlaștini. Terenul de pe cuprinsul mlaștinilor este foarte umed ; ca urmare, flora palustră și cea briofitică se dezvoltă abundent. Mlaștinile au un caracter net eutrof. în afara asemănărilor arătate, sînt și unele deosebiri, și anume : mlaștina de la Sărman este de 5 ori mai mare, are un substrat turbos și este situată la o altitudine mai joasă decît cea de la Poiana Țapului. Din aceste mlaștini au fost colectate testacee din trei biotopi, și anume din mușchi, de pe partea submersă a plantelor care cresc în mlaș- tini și de la suprafața mîlului existent în ochiurile de apă și în pîrîiașe. REZULTATE Fauna de testacee a acestor mlaștini constă din 75 de taxoni, și anume 68 la Sărman și 44 la Poiana Țapului (tabelul nr. 1). Predominanți ST, gl CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 25 NR. 1 p. 3 8 BUCUREȘTI 1973 3 TESTACEE DIN MLAȘTINILE HĂRMAN ȘI POIANA ȚAPULUI Tabelul nr. 1 Tabelul nr. 1 (continuare) Testaeeele înîllnite în mlaștinile de la Poiana Țapului și Hărman Poiana Țapului Hărman Nr. crt. Denumirea taxonului mușchi plante acva- tice nămol mușch plante acva- tice 1 | nămol 1. 1 Arcella artocrea Leidy 1879 ! + 2. Arcella costala Ehrbg. 1847 4- 3. Arcella hemisphaerica Perty 1872 + 4. Arcella vulgaris Ehrbg. 1832 + +' * i ■+ — Arcella sp. 4- 5. Centropyxis aculeata (Ehrbg. 1838) + + ' + 4- 6. Centropyxis aerophyla Defl. 1928 .. + . + + + 7. Centropyxis aerophyla var. quadrangularis Deci. 1969 + 8. Centropyxis aerophyla var. sphagnicola Defl. 1929 + 9. Centropyxis constricta (Ehrbg. 1841) + + + 10. Centropyxis gibba gibbosa (Rampi 1950) + 11. Centropyxis platysloma var. armata Defl. 1929 + + 12. Centropyxis sytvatica (Defl. 1929) + 13. Centropyxis cassis var. spinifera (Playfair 1918) ■ + 14. Corythion dubium Taranek 1881 + 15. Corythion pulchellum Penard + + 16. Cyclopyxis eurystoma (Defl. 1929) + + 17. Cyclopyxis kahli (Defl. 1929) + — Cyclopyxis sp. 4- 18. Cyphoderia ampulla (Ehrbg. 1840) + + + 4- 19. Cyphoderia ampulla var. crassa (Husnot 1943) + 20. Cyphoderia ampulla var. papillata (Wai- les ) 1915 + • 4- 21. Cyphoderia trochus Penard 1899 ' + 4- • 22‘ Cyphoderia trochus var. amphoralis (Wai- les) 1915 4- 23. Difflugia acuminato Ehrbg. 1838 4- 24. Difflugia bryophila (Penard 1902) + + + 4- 25. Difflugia decloitrei Godeanu 1972 + 4- 26. Difflugia delicalula Gauthier-Liăvre et Thomas 1958 + 27. Difflugia difficilis Thomas 1954 + 4- 28. Difflugia elegans Penard 1890 + 4- 29. Difflugia levanderi Playfair 1917 4- 30. Difflugia lucida Penard 1890 + + +■ 31. Difflugia manicata Penard 1902 + 32. Difflugia minuta Rampi 1950 + + ’ 33. Difflugia molesta Penard 1902 + 34. Difflugia oblonga Leclerc 1815 + + + ' 35. Difflugia penardi Hopkinson 1909 + + 36. Difflugia pristis Penard 1902 + 37. Difflugia rubescens Penard 1891 + 38. Difflugia tuberculala (Wallich 1864) Archer 1867 + — Difflugia sp. +■ 39. Difflugiella crenulata Playfair 1918 + 40. Difflugiella oviformis (Penard 1890) + 41. Difflugiella sacculus var. sakotschavi (Tar- nogr. 1959) + + ■ ' 1 + Testaeeele intllnite în mlaștinile de la Poiana Țapului și Hărman Poiana Țapului Hărman Nr. crt. Denumirea taxonului nușchi plante acva- tice nămol nușchi plante acva- tice nămol 42. 43. 44. 45. 46. 47. '48. 49. 50. 51. 52. 53. 54. 55. 56. 57. 58. 59. 60; 61. 62. 63? 64. 65. 66. 67. 68. 69. 70. 71. 72. 73. 74. 75. Euglypha bryophila Brown Euglypha compressa Carter 1864 Euglypha compressa var. glabra Wailes 1915 Euglypha cristata var. decora Jung 1942 Euglypha cuspidata Bonnet 1959 Euglypha filifera Penard 1890 Euglypha laevis (Ehrbg. 1845) Euglypha rotunda Wailes 1911 Euglypha strigosa (Ehrbg. 1843) Euglypha strigosa var. heterospina Wailes 1915 Euglypha tuberculala Dujardin 1841 Heleopera petricola Leidy 1879 Heleopera petricola var. major Cash 1909 Heleopera sphagni Leidy 1879 Microchlamys palella Clap. et Lachm.1858 Nebela collaris (Ehrbg. 1848) Nebela vitrea Penard 1899 Nebela vitrea var. sphagni Penard 1911 Nebela wailesi Defl. 1936 Paraquadrula irregularis (Archer 1877) Paulinella chromalophora Lăut. 1895 Phryganella acropodia (Hertwig et Lesser 1874) Pseudodifflugia compressa (Schulze 1875) Pseudodifflugia gracilis Schlumberger 1845 Pseudodifflugia microstoma Playfair 1918 Pseudodifflugia sp. Quadrulella symmetrica Wallich 1863 Sphenoderia ovoidea Jung 1942 Tracheleuglypha acolla Bonnet et Thomas 1955 Tracheleuglypha dentata (Vejdowski 1882) Defl. 1928' Trinema enchelys (Ehrbg. 1838) Trinema grandis (Chardez 1960) Trinema lineare Penard 1890 Trinema taraneki Stepanek 1967 Valcanovia lineare Schonborn 1964 + ++++++ ++ + + ++ + + + + + ++++ + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + ' + + + ' + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + sînt reprezentanții genurilor Centropyxis, Difflugia și Duglypha. Dintre taxonii întîlniți, următorii 12 sînt noi pentru fauna României (4), (5) : 1. Centropyxis aerophyla var. quadrangularis Decloitre (fig. 6), de- scrisă în 1969 din Iran (2), este regăsită în mușchi la Hărman. Este la a doua citare pe glob, prima în Europa. H = 50 p., D = 48 p.1. 2. Cyphoderia ampulla var. crassa (Husnot) (fig. 3) prezentă în mîl la Hărman ; 1 Sînt utilizate următoarele prescurtări : H = înălțimea tecii, h = înălțimea gîtului, I)' = diametrul tecii, d = diametrul pseudostomului, Ig. sp. post. = lungimea spinului pos- terior. t6 STOICA GODEANU 4 3. Cyphoderia ampulla var. papillata (Wailes) (fig. 2) a fost găsită în mușchi la Poiana Țapului; 4. Cyphoderia trochus var. amphoralis (Wailes), prezentă în mîl la Hărman. După cum a arătat și Stepanek (6), cele două specii de Cyphoderia au o variabilitate accentuată (fig. 1, 2, 3); numeroasele „varie- tăți” și „forme” descrise ar trebui revizuite critic. 5. Difflugia levanderi Playfair (fig. 7), deși este o specie cosmopo- lită, apare destul de rar în Europa. A fost depistată în mîl la Hărman. H = 110-115 p, D = 77-80 p, d = 30-31 p. 6. Difflugia delicatula Gauthier-Lievre et Thomas (fig. 8) este o specie rară, cunoscută pînă acum din cîteva mlaștini din Guineea și Zair (3). Este la a doua citare pe glob, prima în Europa. în mușchi la Poiana Țapului a apărut rareori, avînd dimensiuni mai reduse decît cele cunos- 'Cute : D = 26—28 p, d = 18 p, h = 5 p. 7. Euglypha bryophila Brown (fig. 4) este cunoscută din Europa de vest și din Chile. Trăiește în mușchi la Hărman. H = 53—56 p, D = = 27—30 p, d = 8—9 p, Ig. sp. post. = 9—10 p (în literatură sînt dați 12-17 p). 8. Deleopera petricola var. major Cash (fig. 9) este o specie cosmo- polită, care trăiește pe suprafața mîlului la Hărman. H = 120—135 p, D = 72-74 p, d = 40 p. 9. Nebela vitreavar. sphagni Penard a fost întîlnită ca exemplare rare în mușchi la Poiana Țapului. H =120—124 p, D=77—79p, d=24—25 p. 10. Pseudodifflugia compressa (Schulze) trăiește în mușchi la Hărman. 11. Sphenoderia ovoidea Jung (fig. 5) este cunoscută numai din Chile și Belgia (1). A fost întîlnită o singură dată, pe suprafața mîlului la Hărman. H = 56 p, D = 33 p, d = 18 p. 12. Trinema taraneki Stepanek este cunoscută numai din Cehoslo- vacia, de pe fundul unui lac de acumulare. Am regăsit-o într-un biotop nou, pe plante de mlaștină, la Hărman. Comparînd populațiile studiate (tabelul nr. 1), se constată că în mlaștina de la Hărman trăiește o populație mai mare decît la Poiana Țapului. Diferența dintre cele două populații este și mai accentuată dacă se iau în considerație taxonii întîlniți în mlaștina respectivă (la Hărman 34 de taxoni, la Poiana Țapului 11; deci stau în raportul 3 la 1). Pentru testacee, turba și pH-ul acid sînt propice; aceasta poate explica într-o măsură diferența dintre cele două populații și totodată prezența unor specii turbofile în mlaștinile de la Hărman, ca de exemplu Centropyxis aerophila var. sphagnicola, Arcella artocrea, Euglypha bryophila, Pseudo- difflugia compressa ș.a. în mlaștinile cercetate domină testaceele cosmopolite și eurioice, comune mlaștinilor eutrofe. Formele obișnuite mlaștinilor oligotrofe, cum sînt reprezentanții genurilor Nebela și Quadrulella, apar în număr redus, iar cei ai genurilor Syalosphaenia, Ditrema și Amphitrema nici nu apar. Biotopul cel mai dens populat este cel al mușchilor. în el trăiesc peste 2/3 dintre testacee. Pe suprafața mîlului se întîlnesc 1/3—1/2 dintre testacee, iar pe partea submersă a plantelor un număr redus de animale (tabelul nr. 1). PLANȘA I Testacee mai rare prezente in mlaștinile de la Hărman și Poiana Țapului. Fig. 1. - Cyplwderia ampulla (Ehrbg. 1840). Fig. 2. - Cyphoderia ampulla var. papillata (Wailes) 1915. Fig. 3. - Cyphoderia ampulla var. crassa (Husnot 1943) CU trecere spre var. bieornts Stepanek 1963. Fig. 4.-Euglypha bryophila ' Brown- 5-— Sphenoderia ovoidea Jung 1942. 5 TESTACEE DIN MLAȘTINILE HARMAN ȘI POIANA ȚAPULUI 7 în briofite la Hărman sînt dominanți reprezentanții genurilor Cen- tropyxis, Difflugiella, Euglypha, Phryganella, Pseudodifflugia, Tracheleu- glypha și Trinema, iar la Poiana Țapului cei ai genurilor Difflugia, Eu- glypha, Nebela, Tracheleuglypha și Trinema. Pe plantele acvatice la Hărman se întîlnesc cel mai frecvent Centro- pyxis aculeata, Difflugia penardi, Euglypha tuberculata și Trinema lineare, iar la Poiana Țapului Euglypha laevis și Trinema enchelys. Fauna de testacee de pe mii în mlaștina de la Poiana Țapului este săracă; nici un gen nu are reprezentanți mai numeroși. Semnalăm totuși de aci pe Corythion pulchellum, Difflugia minuta și Quadrulella symme- trica. Sărăcia de specii se poate datora temperaturii scăzute a acestor ape (temperatura apei izvoarelor este de 7—9°C în luna august) și faptului că apa curge rapid, pe un pat pietros, mîlul existent fiind în cantitate redusă. La Hărman, tot pe mîl, trăiesc numeroase testacee, influența pozitivă ,a turbei și faptul că apa curge lent, pe un pat mîlos și foarte puțin nisipos favorizîndu-le dezvoltarea. Aci sînt prezenți taxoni mai numeroși de Cyphoderia și Difflugia, aci trăiesc Paulinella chromatophora, Phryga- nella acropodia, Sphenoderia ovoidea etc. Cele două mlaștini se caracterizează prin asociații bogate de testacee, care-și aleg în mod selectiv biotopii care le stau la dispoziție. Deși cele mai multe animale sînt cosmopolite și eurioice, în aceste mlaștini au fost întîlnite și unele forme rare, noi pentru fauna României și chiar a Europei. Diferențele constatate între cele două populații nu se datoresc altitudinii diferite, ci condițiilor de mediu : prezența sau absența turbei și circulația apei. (Avizat de prof. R. Codreanu.) Testacee rare prezente în mlaștinile de la Hărman și Poiana Țapului. Fig. 6. — Cenlropyxis aerophijla var. quadrangularis Deci. 1969. Fig. 7. — Difflugia levanderi Playfair 1917. Fig. 8. — Difflugia delicalula Gauthier-Lievre et Thomas 1958. Fig- 9- ~ Heleopera petricola var. major Casli 1909. COMPARATIVE STUDY OF THE TESTACEANS ASSOCIATIONS IN THE HĂRMAN AND POIANA ȚAPULUI MARSHES SUMMARY The paper analyses the testaceans fauna from two marshes with similar living conditions, but located at different altitudes: the Hărman marsh and Poiana Țapului one. In the examined biotops—moss, aquatic and swamp plants and the silt from running and stagnant waters — 75 taxa of testaceans have been found out, 12 of which being new for Roma- nia’s fauna (two of these also being mentioned for the first time in Europe and other two for the second time). In both marshes cosmopolite and eurioic forms dominate, the stenoicspecies, characteristic of oligotrophic marshes, being almost absent. The moss represents the most populated biotope ; the less numerous testa- ceans populate the aquatic and swamp plants. The testaceans fauna is richer in the Hărman marsh. The differences recorded in the composition of both marshes fauna are not due to the difference in altitude, but to the presence or to the absence of peat, of the modality of water supply, of its circulation. 8 STOICA GODEANU 6 BIBLIOGRAFIE 1. Chardez D., Histoire naturelle des protozoaires thecamoebiens, Bruxelles, 1967. 2. Decloitre L., Bull. Mus. Hist. Nat., 2 s6r., 1969, 41, 1, 362 — 371. 3. Gauthier—LifevRE L., Thomas R., Arch. Protistenk., 1958, 103, 1/2, 241—370. 4. Godeanu S., Rev. Roum. Biol. Zool., 1972, 17, 4, 227 — 236. 5. - St. și corn. Muz. șt. nat. Bacău (sub tipar). 6. Stepanek M., Arch. Hydrobiol- (SuppI.), 1968, 33, 3/4, 431-441. Institutul de științe biologice București Departamentul de ecologie București 17, Splaiul Independenței nr. 296 Primit iu redacție la 29 septembrie 1972 NEMATODE DIN SOL ÎN FAUNA ROMÂNIEI DE IULIANA POPOVICI 595.132(408) There are presented 24 soil nematode species new in the fauna of Remania with biometric and habitat data. Cercetările faunistice asupra nematodelor urmăresc, concomitent, evidențierea unor specii noi pentru știință și obținerea unor date cit mai complete asupra distribuției lor în diverse habitate și regiuni ale globului. Datele asupra faunei de nematode libere din România au însumat, pînă în 1959, 90 de specii, evidențiate, la noi, de către D a d a y (3), (4), Micoletzky (7), (8), S t e f a n s k y (15), Soos (13), (14) și Andrâssy (1). în lucrările noastre anterioare (9), (10), (11), (12) am semnalat alte 33 de specii noi pentru fauna țării. Lucrarea de față aduce completări listei faunistice asupra nemato- delor din sol, prezentând 24 de specii noi pentru fauna țării. Materialul faunistic a fost recoltat în perioada 1968—1971 din patru tipuri de soluri (cernoziom levigat, sol aluvial lutonisipos, brun de pădure podzolit și sol negru de fîneață) din zona orașului Cluj. Ord. R II A B D I T I D A F a m. RII A B DITI D A E Mesorhabditis cryptocercoides (Wollenweber 1921) Douglierty 1955 Material faunistic : 8 femele, 6 masculi. Femela: L = 1,11 mm; a = 19—21,5; b = 4,5—4,9; c = 11,5—14,6; V = 81,4-84%. Masculul : L = 0,80 mm ; a = 16,6—18 ; b = 3,6 —4,5 ; c = 24 — 30,9. Habitat: sol aluvial lutonisipos. ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 25 NR. 1 P. 9-15 BUCUREȘTI 1973 10 IULIANA POPOVICI 2 3 NEMATODE DIN SOL IN FAUNA ROMÂNIEI 11 Fam. D IPL OG ASTE BID A E Eudiplogaster flagellieaudatus Andrăssy 1962 Material faunistic : un juvenil, două femele, doi masculi. Femela : L = 0,94—1,02 mm; a = 25,5—34 ; b = 6,3 — 7,3 ; c = 2—2,3 ; V = 27,8-34,3% Masculul: L = 0,81 — 0,82 mm; a = 29—32 ; b = 6,2 —7,4 ; c = 2,1—2,2. Habitat : cernoziom levigat. F a m. C EPHALOBIDA E Eueephalobus teres Thorne 1937 Material faunistic : 18 juvenili, 14 femele. Femela : L = 0,692 mm; a = 23 ; b = 3,9 ; c = 14,3 ; V = 65 %. Habitat: sol brun de pădure podzolit, sol aluvial lutonisipos, sol negru de fîneață. Masculul: L = 0,79 mm; a = 35 ; b = 4,9 ; c = 15. Habitat : cernoziom levigat. Tylenchorhynehus socialis Andrăssy 1962 Material faunistic : șase juvenili, șapte femele, patru masculi. Femela : L = 0,66—0,68 mm ; a = 22,3—23 ; b = 5,2—5,4 ; c = 13,9 — 16,7 ; V = 57 — 59%. Masculul: L = 0,63-0,89 mm; a=23,5-33,4; b= 6-6,2; c=12,7 —14. Habitat : cernoziom levigat. Pralylenehus pratensis (De Man 1880) Filipjev 1936 Material faunistic : șase femele. Dimensiuni: L = 0,50—0,62 mm; a = 23—32; b = 4,5—6; c = 22 — 24; V = 77-82%. Habitat : sol brun de pădure podzolit. Fam. CRICOXEMATIDAE Ord. T YL EN C H ID A F a m. T Y L E X CIII D A E Aglenehus agricola De Mau 1884 Material faunistic : 5 masculi. Dimensiuni : L= 0,54—0,73 mm; a=32—40,6; b=5,3—7,4; c=2,7 —4,1. Habitat : cernoziom levigat, sol brun de pădure podzolit. Aglenehus costalus De Mau 1921 Material faunistic : două femele. Dimensiuni: L = 0,47—0,50 mm; a = 28,9—29; b = 5,1—5,5; c = = 4,6-4,7 ; V = 62-63%. Habitat : cernoziom levigat. Paratylenehus eurvitalus Van dor Linde, 1938 Material faunistic: nouă femele, doi masculi. Femela : L = 0,31—0,41 mm; a = 19,7—25,7 ; b = 3,6—5,3 ; c = 13,9 — 16; V = 82,4-88%. Masculul : L = 0,32 mm; a = 29,7 ; b = 3,8 ; c = 12,5. Habitat : sol brun de pădure podzolit. Hemieyeliophora typica De Man 1921 Material faunistic : patru femele. Dimensiuni: L = 0,79 — 0,93 mm ; a=19,9—23,4 ; b = 4,7—5,6 ; c = ? V = 76-84%. Habitat : sol aluvial lutonisipos. Ord. C II R O M A D O RIDA Tylenchorhynehus cylindricus Cobb 1913 Material faunistic : cinci femele, un mascul. Femela: L = 0,71—0,95 mm; a = 28—32; b = 4,1—5,8; c = 13,2 — 18,7 ; V = 55-58%. F a m. P L E C T I 1) A E Wilsonema otophorum (De Man 1880) Cobb 1913 Material faunistic : cinci femele. NEMATODE DIN SOL ÎN FAUNA ROMÂNIEI 13 12 IULIANA POPOVICI 4 Dimensiuni : L = 0,27—0,35 mm; a = 15—19; b — 3,6—3,8; c = 9 — 13; V = 49-51%. Habitat : sol aluvial lutonisipos și brun de pădure podzolit. Ord. D O R Y L AI M I D A Fam. DORYLAIMIDAE Eudorylaimus angulosus Thorne & Swanger 1936 Material faunistic : un juvenil, două femele. Femela : L = 1,36—1,39 mm ; a = 24—25 ; b = 4,5—4,6 ; c = 8,1—8,2 ; V = 38,9-39,6%. Habitat : cernoziom levigat. Eudorylaimus eentroeercus De Mau 1880 Material faunistic : doi masculi. Dimensiuni: L = 1,64—1,68 mm; a = 36,9—38; b = 5 ; c = 63 — 65,1. Habitat: sol brun de pădure podzolit. Eudorylaimus iners Bastian 1865 Material faunistic : o femelă, un mascul. / Femela : L = 1,17 mm ; a = 19,9 ; b = 5,1; c = 20,7 ; V = 51,5%. Masculul : L = 1,01 mm ; a = 19,3 ; b = 4,6 ; c = 19,1. Habitat : sol aluvial lutonisipos. Eudorylaimus intermedius De Mau 1880 Material faunistic : o femelă. Dimensiuni : L = .1,90 mm; a = 41,7 ; b = 4,5 ; c = 70,5 ; V — 45,5%. Habitat: sol aluvial lutonisipos. Eudorylaimus opistohystera Altherr 1953 Material faunistic : trei femele. Dimensiuni : L = 1,19 mm; a = 25,9—26,4 ; b = 3,4—3,7 ; c = 30,5 — 34; V = 60-60,3%. Habitat : sol aluvial lutonisipos și negru de fîneață. Eudorylaimus perspieuus Andrâssy 1958 Material faunistic : opt femele. Dimensiuni: L = 1,66—2,1 mm ; a = 30,2—38 ; b = 4,2—5,5 ; c = 28 — 40,7; V = 48-53%. Habitat : cernoziom levigat. F a m. N Y G O L A I M 11) A E Nygolaimus bisexualis Thorne 1930 Material faunistic : un mascul. Dimensiuni : L = 1,45 mm ; a = 31,5 ; b = 3,4 ; c = 50. Habitat: sol aluvial lutonisipos. Nygolaimus brachyuris (De Man 1880) Thorne 1930 Material faunistic : o femelă. Dimensiuni : L = 2,07 mm ; a = 37,6 ; b = 3,3 ; c = 66,8 ; V = 52,7 %. Habitat : cernoziom levigat. F a m. L O X G 11) O RI D A E Longidorus elongatus (De Man 1876) Thorne & Swanger 1936 Material faunistic : trei femele, doi masculi. Femela : L = 6,39—6,65 mm; a = 91—96 ; b = 14,4—16,8 ; c = 128 — 152; V = 47,8-52%. Masculul: L = 4,74 mm ; a = 92—102 ; b = 13 ; c = 118. Habitat: sol negru de fîneață și cernoziom levigat. Eudorylaimus monoliystera De Man 1880 Material faunistic : 16 femele. Dimensiuni: L = 1,07—1,22 mm; a = 35—39; b = 4,3—5,2; c = 30 — 37,7; V = 28,5-34,6%. Habitat: sol aluvial lutonisipos și brun de pădure podzolit. Fam. L E P T O N C HI D A E Tyleneholaimellus affinis (Brakenhoff 1914) Thorne 1939 Material faunistic : trei femele, doi masculi. 14 IULIANA POPOVICI 6 7 NEMATODE DIN SOL IN FAUNA ROMÂNIEI 15 Femela : L = 0,91—1,42 mm; a = 21—22,8 ; b = 5,9—6,5 ; c = 41,5— 49; V = 27,8-29%. Masculul: L = .1,12 mm ; a = 21-23 ; b = 6,2-6,4 ; c = 41-45. Habitat: sol aluvial lutonisipos și negru de fîneață. 10. Radu V. Gh., Popovici I., Studia Univ. „Babeș-Bolyai”, Biologia, 1967, 1, 97 — 100. 11. — Studia Univ. „Babeș-Bolyai”, Biologia, 1967, 2, 87 — 91. 12. — St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1967, 19, 3, 213 — 221. 13. So6s Â., Âllalt. Kozlem., 1936, 33, 53 — 64. 14. _ ; Fragm. Faun, hung., 1940, 3, 68 — 71. 15. Stefansky W., Publ. Soc. nat. rom., 1927, 9, 49 — 99. 16. Thorne G. a- Svvanger H.H., Capita Zool., 1936, 6, 4, 1 — 223. 17. Thorne G., Capita Zool., 1939, 8, 5, 1 — 261. F a m. A L A I M I D A E Amphidelus doliehurus (De Mau 1876) Thorne 1939 Material faunistic : cinci femele, un mascul. Femela: L = 0,69—0,72 mm ; a = 66,4 — 67; b = 4,2 ; = 36%. Masculul: L = 0,97 mm; a = 83 ; b = 6 ; c = 3,8. Habitat: sol brun de pădure podzolit. c = 3,1; V = Centrul de cercetări biologice, Sectorul de sistematică, morfologie și ecologie animală Cluj, str. Clinicilor nr. 5 — 7 Primit la redacție la 7 septembrie 1972 Amphidelus exilis Andrâssy 1961 Material faunistic : o femelă. Dimensiuni: L = 2,11 mm; a = 105 ; b = 5,1; c = 16 ; V = 34,8%. Habitat : sol brun de pădure podzolit. (Avizat de prof. V. Gh. Radu.) nematodes des solsdans la faune de la roumanie rLsume Le travail fait le completement de la liste faunistique des nematodes des sols de Roumanie. On prdsente 24 especes de nematodes nouveaux pour la faune de Roumanie, avec des indications biometriques et des donnees concernant l’habitat ou ils ont cte signalds. BIBLIOGRAFIE 1. Andrâssy I., Ann. Univ. Sci. Budap., 1959, 2, 3 — 27. 2. - Acta Zool. Hung., 1962, 8, 1-2, 1-23. 3. Daday J., Termr. Fuz., 1883, 7, 41 — 73. 4. — A magyarorszagi tavak hdlainak termiszcles tâplâleka, Budapest, 1897. 5. Goodey T., Soil and Freshwater Nematodes, London, 1963. 6. Meyl A.H., Tierwelt Mitteleuropas, 1960, I. 7. Micoletzky H., Zool. Jb. Syst., 1917, 40, 441 — 517. 8. — Arch. Naturgesch., 1921, 87, 1 — 650. 9. Popovici I., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1968, 20, 3, 255 — 259. DATE NOI PRIVITOARE LA FAUNA DE OANDONINE (OSTRACODA-GYPRIDIDAE) DIN ROMÂNIA DE FRANOISCA-ELENA CARAION 595.333(498) The paper is dealing with five fresh-water species of Ostracoda belonging to the genus Candona, new to Romania, one from these having an uncertain systema- tical position. For each species, some ecological and zoogeographical data are mentioned. Primele specii de candonine de la noi din țară au fost citate de către D a d a y (1900), și anume : Candona rostrata, C. fabaeformis, C. candida și C. pubescens1. La acestea, K 1 i e adaugă cu mulți ani mai tîrziu (8) încă 3 specii, colectate de C h app u i s în pînzele freatice ale regiunii Crișului Repede. Abia peste 8 ani, P u ș c a r i u citează specia Candona er emită, într-o serie de puțuri din Transilvania (regiunea Crișului Repede și a Someșului), arătînd la acea dată un maxim de răspîndire a acesteia în partea de nord-vest a Transilvaniei. în anul 1961, B e 1 d e s c u citează prezența speciilor Candona oieglecta și C. levanderi în complexul de bălți Crapina—Jijila (zona inunda- bilă a Dunării), iar peste 6 ani C ar a i o n (5) semnalează alte 5 specii în gîrla împuțita, ghiolul Porcu și Obretinul Mic (Delta fluvială și fluvio- maritimă) : Candona crispata, C. paionica, C. weltneri, C. protzi și C. lobipes. Nota de față urmărește să adauge noi specii inventarului actual al candoninelor înregistrate pe teritoriul țării noastre. 1. Candona pratensis Hartwig 1901 Specie care face parte din grupul „compressa”, grup care reunește formele al căror palp mandibular poartă pe marginea terminală interioară 1 Sub numele de Candona pubescens, diverși autori (G.W. Miiller, Vâvra, Hartwig) au determinat specii diferite, ca : G. compressa, C. insculpla, C. hartwigi, C. pratensis. ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 25 NR. 1 P. 17-23 BUCUREȘTI 1973 2-c. 2116 18 FRANCISCA-ELENA CARAION 2 3 CANDONINE NOI DIN ROMÂNIA 19 a articolului al doilea 4 peri. Noi am găsit 5 exemplare (1^ și 4Ș$) într-un șanț de cîmpie lingă Chitila (25 aprilie 1971) și 2^ în zona lacului de baraj de la Porțile de Fier, într-o baltă la Eșelnița (24 martie 1966), deci cu o lună mai devreme. Forma și structura organului copulator este tipică (fig. 2 c), partea terminală (anexa) fiind reprezentată prin 3 prelungiri, care se acoperă una pe alta în așa fel încît apar suprapuse. Cea de-a treia, la exemplarul colectat în zona lacului de acumulare de la Porțile de Fier, nu este la fel de bine vizibilă ca în figura 167, pagina 55, din (9). Răspîndire geografică. Specia are o largă răspîndire în întreaga Europă (nord-vestul și sud-estul ei). B r o n ș t e i n (4) o citează în împre- jurimile orașului Molotov, Siberia spre răsăritul ei, pînă la orașul Voroșilov. Pentru Europa centrală, H. F a r k a s o citează în Fauna Hungariae (1958), iar C v e t k o v (6) o semnalează în sudul Bulgariei (Tracia), în bălți, heleșteie, izvoare, ape subterane, biotopul liiporeic și fîntîni. După diversitatea biotopurilor în care a fost găsită, această specie apare foarte euribiontă. Specie nouă pentru fauna țării. 2. Candona compressa (Koclt) 1837 Se alătură, ca și specia precedentă, prin însuși numele ei, aceluiași grup „compressa". Noi am găsit cîțiva $3 aparținînd acestei specii în con- ținutul stomacal al unor pești (Misgurnus) capturați de către dr. M e ș- t e r L o t u s în august 1971 de la Greci2. Indivizii analizați erau în bună măsură digerați, dar resturile unor piese chitinoase și îndeosebi organul copulator, rămas intact, au permis recunoașterea sigură a acestei specii. Penisul poartă terminal 3 expansiuni de lungime inegală, cele laterale fiind rotunjite, iar cea mijlocie fiind mai îngustă, cu colțul superior ușor subțiat și îndreptat în sus (fig. 2 b). Este citată pe malurile lacurilor, în bazine mici care seacă, dar și în locuri care au curentul mai domol ale rîurilor. Răspîndire geografică : nord-vestul și estul Europei, Siberia și Iranul de nord-vest. Citarea ei pentru România este nouă. 3. Candona hartwigi G. W. Miiller 1900 Această formă reprezentantă a grupului de candonine „rostrata" trăiește în ape mici mlăștinoase .și pe malurile netede ale unor lacuri mari. Noi am întîlnit 2 într-o probă luată din gîrla împuțita (intrare Roșuleț) de către Virginia Marinescu la 21 iulie 1967. Conformația furcii 2 Porțiune băltoasă a Oltului care este permanent inmlăștinată și peste care trece, cu un curs foarte lin, un pîrîu. și structura organului copulator sînt identice cu desenele lui G.W. M ii 1- ler, reproduse în (9). Cele 3 apendice ale organului copulator sînt apro- ximativ de lungime egală, două fiind mai rotunjite, iar celălalt avînd Fig. 1. —Candona sp. a, valva dreaptă ; b, valva dreaptă $ ; c, palp prehensil drept ^(original), conturul unei lame perfecte (fig. 2 a). Este cunoscută pentru nord-estul Europei. Specie nouă pentru fauna țării. 5 CANDONINE NOI DIN ROMÂNIA Organul copulator a, Candona hartwigi G. W. Miiller; b, Candona compressa (Koch); c, Candona pratensis Hartwig (original). 21 4. Candona balatonica Daday 1894 După caracterele sale, C. balatonica face parte din grupul „fabaefor- mis-acuminata”. Bronștein (4) consideră această specie drept sino- nimă cu Candona levanderi Hirschmann, dar cercetările recente ale lui p e t k o v s k i (12) demonstrează că cele două forme sînt două specii distincte. Ele diferă net prin conformația piesei mediane a organului copulator și a ramurii sale laterale, exterioare, ca și prin cele două proe- minențe constante ce apar aproape de degetul palpului prehensil stîngla Fig. 3. — Candona sp.^ a și b, cele două jumătăți ale organului copulator (original). Candona balatonica populează băltoacele temporare și malurile unor ape mai mari, care vara sînt secate. A fost semnalată la începutul lunii martie într-o baltă la Eșelnița (indivizi preadulți, și ȘȘ). 7 CANDONINE NOI DIN ROMÂNIA 23 22 FRANCISCA-ELENA CARAION 6 Perioada de înmulțire a acestei specii cade primăvara, așa incit aflarea ei în stadii larvare înaintate în zona Porților de Fier într-o perioadă care aici marchează începutul primăverii (zonă care are, de regulă, o tem- peratură medie mai ridicată decît în restul țării) corespunde datelor exis- tente în literatură în legătură cu acest fenomen. Răspîndire generală : Ungaria, R.D.G., R. F. a Germaniei, Suedia, Elveția, U.R.S.S., Bulgaria, România, Asia Centrală (Turkestan), America de Nord. 5. Candona sp. într-o priză colectată de către cercetătoarea Virginia Marinescu în partea de sus a Deltei fluviale (Fortuna — stuf), la 12 mai 1967, s-au găsit 2 indivizi aparținînd unei specii de Candona (1^ și 1 $) cu o structură morfologică apropiată întrucîtva de Candona sarsi. Exemplarele noastre au însă valvele evident mai înalte și mai col- țuroase, așa după cum apar în fig. 1 a, b. Pe de altă parte, palpul pre- hensil drept al masculului speciei C. sarsi (vezi fig. 102, p. 41, din (9)) are trunchiul puternic umflat, iar degetul terminal scurt, în timp ce la exem- plarul provenit din Fortuna ambii palpi prehensili ai masculului au o conformație destul de asemănătoare (fig. 1 c). De asemenea, penisul pre- zintă o structură aparte și asimetrică (compară fig. 3 a cu fig. 3 b), dato- rită faptului că una din jumătățile peniale a fost surprinsă în stare erectă (fig. 3 a). OBSERVAȚII Forma capturată în Fortuna ocupă o poziție intermediară între grupurile „rostrata” și „compressa”, avînd caractere comune ambelor categorii. Prin forma și structura cochiliei, a piciorului curățitor și a furcii aparține grupului „rostrata”, în timp ce structura mandibulei o apropie de 'grupul „compressa”. Este demn de subliniat faptul că majoritatea descrierilor și desenelor originale ale speciilor genului Candona, date de diverși autori pînă în prezent, privesc organul copulator al masculului în stare de repaus și numai în foarte puține cazuri el se află figurat în ambele poziții (Candona crispata, de exemplu, vezi p. 56, fig. 179 și 180, din (9)). Din acest motiv, determinarea multor specii ale genului Candona după un număr minim de indivizi rămîne susceptibilă de erori (în cazul cînd organul copulator se află în stare de erecție). Neavînd deci la dispoziție un număr mai mare de care să per- mită observații sigure cu privire la alcătuirea organului copulator, nu stabilim cu precizie apartenența specifică a formei noastre, cu rezerva unor studii ulterioare pe un material mai bogat, care va justifica sau nu separarea acesteia într-o unitate taxonomică independentă. Mulțumim și pe această cale dr. T r a j a n P e t k o v s k i de la Muzeul de științe naturale din Skopje—Iugoslavia, pentru amabilitatea de a ne fi trimis material aparținînd speciei Candona sarsi colectat de către domnia-sa din R.F. a Germaniei și Iugoslavia (Dojransee). BIBLIOGRAFIE 1. Alm G., Zool. Bidrag. Bd., Uppsala, 1916, 4. 2. Beldescu S., Gom. Acad. R.P.R., 1961, 11, 1, 7 — 13. 3. - Gom. Acad. R.P.R., 1961, 11, 8, 939-943. 4. Bronștein Z., Faima U.R.S.S., Moscova—Leningrad, 1947, 2, 1. 5. Caraion F., St. și cerc, biol., Seria zoologic, 1967, 19, 4. 6. Gvetkov L-, Izvestia na zoologiceskia Institut Bulgarskaia Akad. Nauk, Sofia, 1966, 3, 293-301. 7. Danielopol D„ The Taxonomg, Morphology and Ecology of Recent Ostracoda, edited by John W. Neale Oliver & Boyd, Edinburgh, 1969, 136 — 152. 8. Klie W., Fragmenta faunistica Hungarica, 6, 2, 1943, 37. 9. — Ostracoda, în Tierivelt Deutschland, Jena, 1938, 34. 10. Loffler H., Ostracoda, în J. Illies (ed.), Limnofauna Europaea, G. Fischer Verlag, Stutt- gart, 1967, 162-172. 11. Mckenzie Kenneth G., Zool. Anz., 1971, 186, 5/6, 391—403. 12. Petkovski Trajan K., Acta Musei Macedoniei Scientiarum Naturalium, 1969, 11, 5, 81 — 110. 13. Pușcariu V., Bul. S.S.N.G., 1951, 3, 4. 14. Sars G.O., An account of the Crustacea of Norway, Ostracoda, Bergen, 1928. Institutul de biologie „Troian Săvulescu”, Sectorul de evoluție și taxonomie animală București 17, Splaiul Independenței nr. 296 Primit în redacție la 14 septembrie 1972 (Avizat de dr. M. Băcescu.) FAUNA ORIBATIDELOR {ACARI} DIN LITIERA PER- DELELOR DE PROTECȚIE DE LA VALUL LUI TRAIAN DE Z. FEIDER, MAGDA CĂLUGĂR și' N. VASILIU 595.423(498) The authors have determined 31 species of Oribatidae of which 4 species are new for the Romanian fauna. In this paper a new species is described — Scheloribates longisetosus. Lucrarea de față cuprinde studiul unei colecții de acarieni pusă la dispoziție de prof. dr. doc. M. I o n e s c u \ cu referiri îndeosebi asupra faunei de Oribatidae. Materialul analizat provine din litiera perdelelor de protecție de la Valul lui Traian, colectat în intervalul 1955—1957. O primă notă, cuprinzînd speciile Zygoribatula heterochaeta, Zygori- batula prodorsissima și Bomanobates reticulatus, noi pentru știință, a fost publicată în 1970. Colecția, ce a rezultat din prelucrarea a 58 de probe, cuprinde 617 acarieni. Din analiza globală a acarienilor, reprezentată prin ciclograma din figura 1, reiese proporția oribatidelor de 73% față de Parasitiformes 23%, Trombidiformes 3%, Acaridae 0,8%, Ixodidae 0,2%. Dăm mai jos lista speciilor de Oribatidae din regiunea studiată : / Subordinul O R I B A T E I Dugds 1831 Hypochthonoidea Balogh, 1961 Bracliychthoniidae Balogh, 1943 1. Brachychthonius berlesei Willmann, 1928 * Phthiracaroidea Grandj., 1954 Phthiracaridae Perty, 1841 1 Exprimăm mulțumirile noastre prof. dr. doc. Mihai lonescu, de la Universitatea din București. * Specie nou citată în fauna României. ST. SI CERC, BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 25. NR 1 P. 25-32 BUCUREȘTI 1973 26 Z. FEIDER, MAGDA CĂLUGĂR și N. VASILIU 2 ORIBATIDE DE LA VALUL LUI TRAIAN ; ‘ 27 2. Steganacarus striculus (C.L. Koch), 1836 Nothroidea Grandjean, 1954 Nothridae Berlese, 1896 3. Nothrus pratensis Sel., 1928. Camisiidae Oudms., 1900 4. Platynothrus peltifer C.L. Koch, 1839 Trhypochthoniidae Willmann, 1931 5. Mucronothrus rostratus Trăgardh, 1931* Damaeoidea Balogh, 1961 Damaeidae Berlese, 1896 W/////Ă oribatide 73°/o parasitiforme 23% I I trombidiforme 3%> IVP.VI acar/de 0,3 % I | ixod/de 0.2 %> 6. Belba compta (Kulcz.), 1902 7. Belba pulverulenta (C.L. Koch), 1840 Cephaeoidea Balogh, 1961 Cephaeidae Berlese, 1896 8. Tritegeus bifidatus (Nic.), 1855* Liacaroidea Balogh, 1961 Liacaridae Sellnick, 1928 9. Liacarus coraeinus (C.L. Koch), 1840 10. Birsteinius punctulatus (Michelcic), 1960 Xenillidae Woolley, 1970 11. Xenillus clipeator Rob.—Desv., 1839 Carabodoidea Dubinin, 1954 Carabodidae C.L. Koch, 1837 12. Carabodes minusculus Beri., 1923 Tectocepheidae Grandj., 1954 13. Tectocepheus velatus (Michael), 1880 Oppioidea Bologh, 1961 Oppiidae Grandj., 1954 14. Oppia falax (Paoli), 1908 Pelopoidea Balogh, 1961 Pelopidae Ewing, 1917 15. Bupelops planicornis (Schrank), 1803 16. Bupelops duplex Beri., 1916 17. Bupelops tardus (C.L. Koch), 1836 Oribatelloidea Woolley, 1956 Achipteridae Thor, 1929 18. Parachipteria punctata (Nic.), 1855 Ceratozetoidea Balogh, 1961 Ceratozetidae Jacot, 1925 19. Sphaerobates gratus Sel., 1921* Mycobatidae Grandj., 1954 20. Punctoribates hexagonus Beri., 1908 Galumnoidea Balogh, 1961 Galumnidae Jacot, 1925 21. Pergalumna nervosa Beri., 1914 22. Pergalumna mirmophylus (Beri.), 1915 23. Galumna lanceatus Oudms., 1900 Oribatuloidea Wooley, 1956 Oribatulidae Thor, 1929 24. Zygoribatula cognata (Oudms.), 1902 25. Zygoribatula heterochaeta Feider, Vasiliu, Călugăr, 1970 26. Zygoribatula prodorsissima Feider, Vasiliu, Călugăr, 1970 27. Bomanobates reticulatus Feider, Vasiliu, Călugăr, 1970 28. Scheloribates labyrintichus Csiszar, 1962 29. Scheloribates laevigatus (C.L. Koch), 1836 30. Scheloribates pallidulus (C.L. Koch), 1836 31. Scheloribates longisetosus sp. n. în total au fost determinate 31 de specii de Oribatidae, dintre care patru sînt noi citate în fauna României. Studiul faunei de oribatide din acest biotop arată că speciile Zygori- batula heterochaeta, Z. prodorsissima sînt semnalate numai în regiunile din sudul țării (Porțile de Fier și Dobrogea), sub izoterma medie anuală de -|-llo. Bomanobates reticulatus a fost găsit pînă în prezent numai în Dobrogea. Scheloribates labyrintichus, specie descrisă pentru prima dată în Bulgaria și abundentă în zona studiată, a fost găsită în frunzarul pă- durilor din sudul țării noastre (Porțile de Fier) și în pășunile din zona de stepă a depresiunii Jijia—Bahlui. Speciile Birsteinius punctulatus și Sphae- robates gratus sînt răspîndite în Europa de sud și centrală. Specia BeTba compta a fost semnalată în Europa de nord și centrală. Restul speciilor ce populează litiera de la Valul lui Traian au o largă răspîndire în întreaga ORIBATIDE DE LA VALUL LUI TRAIAN 29 28 Z. FEIDER, MAGDA CĂLUGĂR și.N. VASILIU 4 Europă, trăind în biotopi foarte variați : litieră, mușchi, turbării, pășuni. în acest material de Oribatidae am găsit o specie nouă, Scheloribates longisetosus. Fig. 2. — Scheloribates longisetosus sp. n., vedere dorsală. Diagnoza : Notogasterul relativ lat, pteromorfele terminate cu un unghi ascuțit, perii rostrali și cei lamelari sînt articulați pe aceeași linie transversală, părul trichobotrial, lung-pedicelat, are extremitatea în formă de lance foarte ascuțită. Dimensiuni: Corp: lungime 476 p; lățime 318 p. Valva genitală:/ lungime 56 pi; lățime 25 p. Valva anală : lungime 87 p; lățime 50 p. Părul trichobotrial: lungime 100 p. 7 ORIBATIDE DE LA VALUL LUI TRAIAN 31 Fig. 4. — Scheloribales longisetosus sp. n., picioarele. Morfologie : Prodorsumul prezintă striații paralele transversale în treimea anterioară. Perii rostrali, curbi, se articulează la nivelul perilor lamelari, care sînt mai lungi. Perii interlamelari depășesc în lungime cei- lalți peri ai prodorsumului și sînt curbați în afară. Toți perii prodorsumului prezintă în jumătatea distală barbe asbuțite și alipite. Botridia are mar- ginea neregulată. în partea dilatată perii trichobotriali sînt acoperiți cu barbe scurte și rare. Notogasterul prezintă pteromorfele triunghiulare cu marginea ante- rioară și laterală ondulată și cu unghiul antero-lateral foarte ascuțit. De pe latura internă se desprind 8—9 linii radiare divergente. Cele patru perechi de saculi se găsesc între perii notogastrali de perechea a Vl-a1 și a VI-ae, la nivelul perechii a Vil-a, între perechea a Vil-a și a VUI-'a și la nivelul perechii a IX-a. Perii notogastrali sînt subțiri și efilați (fig. 2). Pe partea ventrală, apodema sejugală are o dispoziție transversală, cu îngroșări la capete, de la care se desprind trei ramuri laterale. Apodema a Il-a se ramifică în jumătatea sa anterioară, de asemenea în trei ramuri. Apodema a IlI-a este simplă și îndreptată posterior. Creasta circumpedală, îngustă în jumătatea anterioară, se lățește posterior în forma unei lame triunghiulare. Formula perechilor de peri coxosternali este: 2—1—2—2. Valvele genitale, cu unghiurile laterale rotunjite, poartă patru pe- rechi de peri rigizi și îndreptați anterior. Perii adgenitali sînt scurți și fini. Perii adanali (XI) sînt scurți, iar valvele anale, trapezoidal alun- gite, poartă fiecare cîte doi peri (XII) (fig. 3). Picioarele se caracterizează prin aspectul crestelor femurale, care sînt alungite, și prin finețea perilor barbulați (fig. 4). Holotip femelă; paratip o femelă. Terra typica : Valul lui Traian (județul Constanța). Biotop : frunzar de foioase. Data : 18.1.1956 (Avizat de prof. Z. Feider) FAUNE DES ORIBATIDES (ACARI) DE LA LITTIERE DES RIDEAUX DE PROTECTION DE VALUL LUI TRAIAN RfiSUMfi Les auteurs etudient la faune des acariens de la liftiere de Valul lui Traian (Constantza) en determinant 31 especes d’Oribatides parmi lesquelles quatre especes nouvelles pour la faune de la Roumanie : Brachy- ehthonius berlesei Willm., 1928, Muconrothrus rostratus Trăgh., 1931, Tritegeus bifidatus Nic., 1855, Sphaerobates gratus HA., 1921 et une espece nouvelle pour la Science, Scheloribates longisetosus n. sp., Feider, Călugăr, Vasiliu caracterisde par la forme du sensillus et des pt6romorphes. Parmi la faune generale des acariens les Oribatei reprâsentent 73%, les Parasitiformes 23%, Trombidiformes 3%, Acarides 0,8 % et Ixodides 0,2%. 32 Z. FEIDER, MAGDA CĂLUGĂR și N. VASILIU 8 BIBLIOGRAFIE 1. Balogh J., Math. Kozl., 1943, 39, 1-202. 2. Balogh J., Acta Zool. Acad. Sci. Hung., 1965, 11, 1 — 2, 5 — 99. 3. Berlese A., Ordo Cryptostigmata (Oribatidae'). Acari, Myriopoda ei Scorpiones, Firenze, 1896. 4. Coetzer A., Memorias do instituto de investigațăo cientifica de moțambique, 1967 — 1968, 9, A, 1-126. 5. Gooremann J., Bull. Inst. Sci. nat. Belg., 1951, 27, 42, 1 — 15. 6. Gsiszar J., a. Jeleva M., Acta zool. Acad. Sci. Hung., 1962, 8, 273 — 301. 7. Dalbnius P., Studies on the Oribalei (Acari) of the Tornelrăsk territory in Sivedish Lapland. I. A list of the habitats and the composition of their oribalid fauna, Oikos, Kllben- havn, 1960, 11, 80-124. 8. Dumitrescu M. și colab., Lucr. Inst. speol. „Emil Racoviță”-, 1967, 6. 9. Dumitrescu M. și Orghidan T., Lucr. Inst. speol. „Emil Racoviță'”, 1969, 8, 53 — 71. 10. Feider Z. și Suciu I., St. și cerc. șt. (Iași), 1957, 8, 23—48. 11. Feider Z., Suciu L, Gom. Acad. R.P.R., 1957, 8, 4, 395 — 412. 12. Feider Z., Suciu L, St. și cerc, biol., Seria biol, animală, 1958, 10, 1, 32—44. 13. Feider Z., Vasiliu N., Călugăr M., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1969, 21, 6, 407 — 419. 14. Feider Z., Vasiliu N., Călugăr M., Revue Roumaine de Biologie, Serie de zool., 1970, 15, 5, 293-313. 15. Karppinbn E„ Arii. ent. Fenn., 1966, 32, 1, 22 — 43. 16. Kunst M., Acta Univ. Carol., Biol., 1957, 3, 133-165. 17. MihelCiC F., „EOS”, Revista Espaiîola de Entomologia, 1969, XLIV, 357 — 366. 18. Rajski A., Bull. ent. Pol., 1967, 37, 1, 69-166. 19. Rajski A., Fragmenta Faunistica, 1968, 15, 12, 277 — 405. 20. Schweizer Jos., Resultats des recherches scientifiques entreprises au Parc National Suisse, 1956, 5, 34, 215-276. 21. Sellnick M., Die Tierwelt Mitteleuropas, Leipzig Nachtrag, 1960, 3, 4, 45 — 136. 22. Tarman K., Fragm. bale. Mus. macedon. Sci. nat. Skopje, 1958, 2, 9 — 15. 23. Trave S., Vie et Milieu, 1963, Supl. 14, 267. 24. Willmann G„ Moosmilben oder Oribatiden (Oribalei) Tierwelt Deutschlands, Jena, 1931, 22, 79-200. INFLUENȚA Ca2+ ASUPRA METABOLISMULUI AZOTAT LA CRAPUL ÎN INANIȚIE DE DELIA ȘUTEU și Academician EUGEN A. PORA 591.05: 597.554.3 The effects ol a unique dose of Ca gluconate were studied upon some aspects of nitrogen metabolism in 6-month fasted carps. In the paper are described the changes in the quantity of DNA, RNA and proteins, as well as in the activity of GOT and GPT in liver. The total, ionizable and nondiffusible scrum Ca was also measured. The results are interpreted as suggesting that the effects of Ca, administered to carps, are exerted through the steroid hormones of adrenals. Centrul de cercetări biologice Iași, str. Karl Marx nr. 41 Primit în redacție la 30 octombrie 1972 Anterior (11), (12) am stabilit valorile unor compuși azotați ai cra- pului (Cyprinus carpio L.) în inaniție, arătînd că în condițiile unei inaniții îndelungate crapul de cultură prezintă un metabolism azotat scăzut și o capacitate de sinteză proteică redusă, probabil ca urmare a unor tulburări de natură enzimatică. în cadrul acelorași preocupări, în nota de față ne ocupăm de unele aspecte ale relației Ca2+ — metabolism azotat la crapul în inaniție înde- lungată. MATERIAL ȘI METODĂ Ca material de studiu am utilizat crapi Cr păstrați în bazine cu apă curgătoare în inter- valul noiembrie 1971—iunie 1972. în momentul sacrificării, crapii se aflau într-o stare de inaniție prelungită (6 luni). Greutatea animalelor la sacrificare a oscilat intre 200 și 300 g. Calciul a fost injectat intraabdominal, sub formă de gluconat de calciu, în doză unică de 25 mg Ca/100 g greutate corporală. Grapilor-martor Ii s-a injectat un volum asemănător de H2O dist. După 12,24, respectiv 48 de ore de la injectare, animalele erau sacrificate, recoltîndu-se sînge prin puncție cardiacă și țesut hepatic. ST. si CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 25 NR. 1 P. 33-38 BUCUREȘTI 1973 8 - c. 2116 34 DELIA ȘUTEU și E. A. PORA 2 3 Ca 2+ ȘI METABOLISMUL AZOTAT LA CRAP 35 Au fost analizați următorii indici: — din ficat: acizii nucleici totali, ARN, proteinele, glutamic-piruvic-transaminaza (GPT), precum și glutamic-oxalacetic-transaminaza (GOT); — din ser : proteinele totale, albuminele și calciul total (4). Metodele utilizate stnt cele folosite și în lucrările anterioare. REZULTATE ȘI DISCUȚII Este un fapt îndeobște cunoscut că teleosteenii pot suporta în mod normal perioade de 6 — 7 luni de inaniție totală, în cursul cărora ei pierd pînă la 18% din greutatea vie, în timp ce ficatul, în mod special sensibil la carențele alimentare, pierde 44% din greutatea sa proaspătă (2), (5). Cu toate aceste pierderi, gradul de hidratare al țesutului hepatic ne-a arătat un conținut de apă de 77,34%, deci apropiat de cel normal. Recent, G a s N. și colab. (B), (7) urmăresc modificările ultrastruc- turale ale hepatocitului de crap în cursul inaniției hibernale. Ei remarcă primele modificări la nivel celular după aproximativ o lună de inaniție. La trei luni, modificările afectează mitocondriile. Diminuarea stocului de glicogen și apariția de glicogenosomi constituie ultimele transformări ce survin în cursul acestei inaniții hibernale. Lista modificărilor s-ar putea completa și cu schimbările survenite în valoarea volumului globular sanguin, care la acești pești este de 17%, și care indică o modificare importantă a raportului plasmă/globule. De altfel, și la prima vedere se constată că sîngele este mult mai fluid. Ar fi poate demne de menționat la majoritatea acestor pești și culoarea verde- închisă a țesutului hepatic, probabil urmarea devărsării compușilor biliari, precum și vezica biliară mare, plină cu bilă. G h e r a c o p o 1 O. (8), ocupîndu-se de influența iernatului asupra unor caractere morfologice și biochimice la crapul de cultură, înregistrează O scădere a conținutului de proteine în perioada de iarnă la crapul de doi ani, mai puțin accentuată la forma de Galiția decît la forma Lausitz. După patru luni de iernare au fost înregistrate diferențe mari atît în ce privește numărul, cît și cantitatea aminoacizilor legați totali. Modificări privind componența aminoacizilor din proteinele țesutului muscular al peștilor în funcție de starea lor fiziologică au mai fost mențio- nate de Karașikova (1957), Sorbacev (1959), Bogat o va și colab. (1963) (după 8). Toate acestea denotă că în perioada de iernare crapul suferă o serie de modificări morfologice și biochimice, astfel că primăvara el se prezintă calitativ pe o treaptă inferioară celei din toamnă. Alterările ultrastructu- rale semnalate nu antrenează însă perturbări fiziologice ireversibile, deoa- rece este un fapt bine cunoscut că în condiții naturale crapul se realimen- tează normal primăvara. Pe fondul acestei stări metabolice deficitare, un exces de calciu, așa cum poate fi cazul în apele foarte dure, determină o serie de modificări semnificative. în tabelul nr. 1 sînt date valorile obținute pe loturi de animale. Proteinemia prezintă o ușoară creștere în timp, care devine semnifi- cativă după 48 de ore. Albuminele și globulinele serice scad în primele Tabelul nr.l Valorile medii ale indicilor urmăriți la crap, după intervale diferite de la injectarea Ca Indicele Martor 12 ore 24 de ore 46 de ore Prot. lot. g% ser P 2,38±0,13(6) 2,50±0,28(6) > 0,05 2,71 ±0,29(10) >0,05 3,04±0,10(6) <0,05 Albnmîne ser P 0,56±0,01(6) 0,18±0,09(6) <0,05 0,74±0,05(7) <0,05 0,64±0,09(6) <0,05 Globuline ser 1,82(6) 1,36(6) 1,97(7) 2,40(6) A/G 0,307 0,136 0,375 0,267 ARN mg/g ficat P 4,89±0,38(8) 5,41 ±0,36(7) >0,05 4,83±0,32(7) >0,05 4,85±0,45(6) ^>0,05 ADN mg/g ficat P 4,0±0,44(8) 3,25±0,40(7) >0,05 3,60±0,49(8) <0,05 2,03 ±0,49(6) <0,05 Ac. nuci. tot. mg/g P 8,89±0,71(8) 8,60±0,32(8) >0,05 8,64±0,52(8) >0,05 6,88±0,77(6) >0,05 Prot. tot. g% ficat P 8,20±l,l(8) 2,52±0,45(9) <0,05 4,04±0,49(8) <0,05 4,98±0,55(6) P=0,05 GOT/mg ficat P 194±3,42(9) 160±ll,8(10) <0,05 205±10,8(9) <0,05 142±1,81(6) <0,05 GPT/mg ficat P 64±5,5(8) 88±5,9(7) <0,05 83±4,l(10) <0,05 68±1,15(4) >0,05 GOT/GPT 3,03 2,13 2,46 2,09 Ca total mg% ser P 9,53±0,36(13) 25,68±2,8(4) <0,05 ll,46±2,0(5) >0,05 9,50±l,43(5) >0,05 Ca ionic mg% 6,73(13) 18,02(13) 7,79(13) 6,19(13) Ca legat mg% 2,80(13) 7,66(13) 3,67(13) 3,31(13) 12 ore, apoi cresc semnificativ. Ca urmare a acestei stări, raportul albu- mine/globuline se modifică. După o scădere evidentă în primele 12 ore de la injectare, acest raport revine spre normal, oscilînd în jurul valorii- martor. în ficat, nivelul acizilor nucleici totali se menține constant, manifes- tînd o oarecare scădere numai după 48 de ore de la injectarea calciului. Se constată o diminuare semnificativă a ADN hepatic, în timp ce ARN se menține în limite normale. Valoarea proteinelor hepatice la peștii-martor în inaniție este de 8,2 g%, deci mult scăzută față de cea de la peștii hrăniți. După injectarea de calciu, această valoare scade și mai mult; astfel, după 12 ore dimi- nuarea este de —69,3% iar după 48 de ore de —39,7% (fig. 1). Activitatea celor două transaminaze se modifică după injectarea de calciu. în timp ce GOT se prezintă la aceste animale sub nivelul marto- 36 DELIA ȘUTEU și E. A. FORA 5- Ca2+ ȘI METABOLISMUL AZOTAT LA CRAP 37 rilor, activitatea GPT e superioară acestora. Subliniem în mod special faptul că după 48 de ore de la. administrarea calciului activitatea GOT e încă mult scăzută, în timp ce nivelul GPT hepatic e apropiat de al martorilor (fig. 1). în consecință, raportul GOT/GPT al acestor animale e mult inferior celui de la martori. Fig. 1. — Evoluția proteinelor hepatice și a Fig. 2. — Reprezentarea grafică a modi- • activității GOT și GPT la animalele injectate ficării în timp a conținutului de Ca total, cu calciu, comparativ cu martorii (M). Ca ionic și Ca legat in serul animalelor injectate cu calciu, comparativ cu mar- torii (M). Valoarea calciului total seric a fost găsită în limite normale la peștii* în inaniție îndelungată. După injectarea de calciu, nivelul acestuia în ser crește mult în primele 12—24 de ore, pentru a fi revenit la normal după 48 de ore. Schimbările survenite se datoresc modificării nivelului calciului, atît ionic, cît și legat (fig. 2). Din cele prezentate remarcăm efectele maxime la 12 ore de la admi| nistrarea calciului. Aceste efecte constau în accentuarea catabolismului azotat, oglindit în scăderea nivelului ADN, a proteinelor hepatice și a activității GOT, precum și prin creșterea proteinemiei și a activității GPT hepatic. Ca și în cazul efortului fizic, injecția de Ca diminuează nivelul aci- zilor nucleici hepatici, cu deosebirea că aceasta apare după un interval de timp mai îndelungat, ADN fiind componentul afectat mai puternic. Prin urmare, indiferent de natura agentului utilizat, orice solicitare a organismului peștilor e însoțită de o degradare de proteine și acizi nucleici.] Dealtfel efectul catabolic al cortizonului asupra metabolismului azotat, caracterizat printr-o proteoliză crescută cu bilanț azotat negativ, e un fapt bine cunoscut (1), (3), (10). Se admite azi că intervenția cortizonului s-ar exercita pe două căi : — prin accentuarea catabolismului proteic; — prin antianabolism proteic (împiedică sinteza proteinelor). Corticoizii stimulează glicogenogeneza hepatică în special din pro- teine. Acțiunea catabolică pare a fi produsă prin creșterea sintezei (inducție enzimatică) anumitor enzime ale metabolismului aminoacizilor (tirozin- a-cetoglutarat-transaminaza, triptofan-pirolaza și altele) și ale neoglico- genezei piruvat-carboxilaza, fructozo-l-6-difosfataza și altele (9). Rezultatele noastre actuale, ca și cele anterioare, efectuate pe homeo- terme ne întăresc tot mai mult convingerea că nu se poate vorbi de un efect direct, specific, al Ca2+ asupra compușilor azot ați, ci acest efect se exercită prin intermediul steroizilor suprarenali, cu tot cortegiul lor de efecte. (Avizat de prof. E.A. Pora.) LTNFLUENCE DU CA2+ SUR LE METABOLISME AZOTE CITEZ LA CÂRPE EN INANITION RESUME On a âtudid l’action du Ca2+ administrd sous forme de gluconate sur le m,6tabolisme azote chez la cârpe en inanition prolongee (six mois). Le Calcium a et6 injecte par voie intraabdominale (25 mg Ca/100 g poids coiporel). On a suivi Ies variations hepatiques des acides nucl&ques totaux, de l’ARN et de PADN, ainsi que Ies variations sdriques des proteines, du Calcium et Pactivit6 des GOT et GPT. Sur le fond mătabolique ddficitaire, le Calcium provoque des modifi- cations que nous piAsentons dans le tableau I et dans Ies figures 1—2. On constate une forte croissance du Ca ionique et du Ca non diffu- sible sdrique seulement dans Ies 12 premieres heures apies Pinjection. Le taux du Calcium revient ă la normale 48 heures apres. On remarque aussi une activation du catabolisme proteique par la baisse de la quantitd de l’ADN, des proteines et de l’activite de la GOT hepatique, qui se reflete dans raugmentation de la protdinemie serique. Ces resultats indiquent que l’action du Calcium sur le metabolisme azotă s’exerce par P inter mâdiaire des steroîdes surrdnaux. BIBLIOGRAFII-: 1. Bastenie P.A., Acta gastro-ent. belg., 1955, 111, 1, 25. 2. Bouche G., Creach Y., Gas N., Arch. Sci. physiol., 1970, 24, 243. 3. Bruckner C., Simon .1., Z. ărztl. Fortbild., 1961, 20, 1198. DELIA ȘUTEU Și E. A. PORA £ 4. Clark J., Collip F., J. biol. Ghem., 1925, 63, 461. 5. Creach Y„ Cournede C., Bull. Soc. Hist. nat. Toulouse, 1965, 100, 361. 6. Gas N., Bouche G., Serfaty A., J. Physiol. Paris, 1971, 63, 625. 7. Gas N., Serfaty A., J. Physiol. Paris, 1972, 64, 1, 57. 8. Gheracopol O., Influența iernatului in heleșleie asupra unor caractere morfologice și bio- chimice ale crapului de cultură. (Teză de doctorat), Inst. politehnic Galați, 1972. 9. Karlson P., Manual de biochimie, Editura Medicală, București, 1967. 10. Lupulescu A., Hormonii steroizi, Edil. Medicală, București, 1958. 11. Pora E.A.. Rușdea-Șuteu D., Șildan N., St. si cerc, biol., Seria zoologie, 1965, 17, 3J 229. 12. Pora E.A., Șuteu D., Ghircoiașiu M., Manciulea Șt,. Studia Univ. „Babeș-Bolyai”, Biologia, 1967, 2, 113. Universitatea „Babeș-Bolyai”, Laboratorul de fiziologic animală Cluj, str. Clinicilor nr. ă — 7 Primit în redacție la 16 octombrie 1972 ACȚIUNEA TIROXINEI (T4), TSH ȘI A TIOURACILULUI (Tu) ASUPRA CONSUMULUI DE OXIGEN LA CRAP DE MĂRTA GÂBOS, Academician EUGEN A. PORA și LETIȚIA RĂU 591.12: 591.147: 597.554.3 Effect of the T4, TSH and Tu treatment on the oxygen consumption of the carp was followed “in vivo”. The treatment with T4 led to a significant increase of the oxygen consump- tion in the two experimental variants. The TSH produced an increase of the oxygen consumption only when it was administered 6 days before the determinations. Tu had no effect upon this parameter. Tiroida este una dintre glandele endocrine care își manifestă acți- unea asupra întregului organism, influențând în mare măsură procesele de oxidare. Datele referitoare la relația dintre hormonii tiroidieni și consumul de oxigen la pești sînt contradictorii, în special la teleosteeni (5), (9), (10), (19), (21). ' Rolul glandei tiroide la crap prezintă un interes atît teoretic, cît și practic. în această lucrare ne-am propus să urmărim acțiunea tratamen- tului cu T4, TSH și Tu asupra respirației întregului animal. MATERIAL ȘI METODĂ Datorită faptului că respirația întregului animal se schimbă foarte ușor în funcție de : activitatea musculară (24), greutatea animalului (8), temperatură (12), grad de oxigenare (7), vîrstă (16), nutriție (17), sezon (1, 15), variații nictemerale (19), (20) și de manipularea ani- malului, am încercat ca în toate variantele experimentale să realizăm condiții standard. S-a lucrat pe crapi de 2 ani, ținuți în bazine cu apă curgătoare, inanițiați aproximativ 2 luni. Animalele aveau greutatea cuprinsă între 350 și 450 g. Temperatura apei din bazin și din respirometru a fost de 10°C. Animalele au fost pescuite cu ciorpacul și apoi ținute pentru liniștire aproximativ 1 oră în respirometru. Toate determinările au fost efectuate în perioada decembrie-ianuarie și la aceeași oră (a.m.). ST. Si CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 25 NR. 1 P. 39-43 BUCUREȘTI 1973 40 MARTA GABOS, E. A. PORA șl LETIȚIA RĂU 3 ACȚIUNEA Tț, TSH ȘI A Tu ASUPRA RESPIRAȚIEI LA CRAP 41 Tratamente : animalele au fost împărțite in 7 loturi : 1. Martori — injectați cu ser Schriever Administrare de T4 (L-tiroxine sodium salz SERVA) 2. acut — 0,24 mg/kg greutate corporală. 3. cronic — 0,96 mg/kg greutate corporală timp de 7 zile (0,24 mg/kg prima zi, cîte] 0,12 mg/kg 6 zile) . Administrare de Tu (2-Thiouracylum puriss. SERVA) 4. acut — 3 mg/kg greutate corporală 5. cronic — 9 mg/kg greutate corporală timp de 7 zile (3 mg/kg prima zi, cîte 1 mg/kg 6 zile) Administrare de TSH (Thyreotrophinum e gland. pituit. lyophilisat, AMBINON). 6. 1 U.I./kg greutate corporală cu 3 zile înainte de determinare 7. 1 U.I./kg greutate corporală cu 6 zile înainte de determinare. Toate substanțele au fost dizolvate în ser Schriever (22) și administrate intramuscular. Determinarea consumului de oxigen a avut loc în toate cazurile la 24 de ore după ultima injecție, utilizîndu-se metoda respirometrului cu circulație continuă (19), iar determinarea cantității de oxigen din apă s-a făcut după metoda Winkler (25). REZULTATE în experiențele noastre, în care am eliminat factorii care pot influ- ența consumul de oxigen, am obținut pentru crapul de cultură valoarea de 42 ml O2/kg oră la 10°C, care corespunde cu datele din literatură (12). Tratamentul cu T4 determină o creștere net semnificativă a consu- mului de oxigen în ambele variante experimentale, TSH produce o creș- tere numai în cazul administrării cu 6 zile înainte de determinare, iar Tu nu determină nici o modificare semnificativă (vezi tabelul nr. 1). Tabelul nr.l Variația consumului de oxigen (mi O2/kg orii) Ia crapul de cultură in urma administrării de T,. TSH și Tu Tratamente X ±E.S. n p ± % față — Iot martor sacrificat la vîrsta de 8 săptămîni. ST. si CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 25 NR. 1 P. 45-47 BUCUREȘTI 1973 46 RODICA GIURGEA șl E A. PORA 2 Puii au fost crescuți în baterii, în condiții zooigienice corespunzătoare și au fost hrăniți cu furaj concentrat, adecvat vîrstei ior. Splenectomia s-a efectuat după o metodă chirurgicală originală (5), iar puii din loturile martore au fost supuși unei operații false. Sacrificarea animalelor s-a făcut prin decapitare, iar din suprarenala proaspăt recoltată s-a determinat acidul ascorbic după metoda Klimov (10), valorile obținute fiind exprimate în pg/mg. Rezultatele au fost calculate statistic după metoda Student, valorile aberante fiind eliminate după criteriul Chauvenet. REZULTATE ȘI DISCUȚII La o săptămînă după splenectomie, în suprarenală se constată o scădere a conținutului de acid ascorbic cu 25% (p<0,01), pentru ca la trei săptămîni să se înregistreze o revenire la normal (vezi tabelul nr. 1). Tabelul nr.l Variația acidului ascorbic din suprarenală Ia puii de găină splenectumizați Sacrificări Valori Martor Splenectomizat Media 0,87 0,66 1 ±ES 0,19 0,09 săptămînă n 8 8 ±% — -25 p — <0,01 Media 0,76 0,81 3 ±ES 0,03 0,01 n 8 8 săptămîni ±% X — + 6 p — — Scăderea acidului ascorbic imediat după splenectomie este un indiciu al stării de stress, care apare în urma eliminării unui organ limfatic. Obser- văm însă că această depleție este un fenomen pasager, pentru că după o perioadă postoperatorie mai mare se constată o revenire. Această revenire s-ar putea datora celorlalte țesuturi limfatice rămase în organism, care compensează absența splinei. Acest fapt se pare a fi plauzibil, deoarece experiențe anterioare au arătat că bursectomia sau timectomia au ca rezultat aceleași modificări (4), (8), (10), (11). La acestea se mai adaugă experiențele lui C o m ș a, efectuate pe șobolani timectomizați neonatal, la care constată o scădere a acidului ascorbic din suprarenală de 40%, scădere care se menține o perioadă de 28 pînă la 38 de zile (3). Din cele arătate mai sus rezultă că efectele ce șe produc în absența unui organ ce face parte din sistemul reticulo-endotelial sînt asemănă- toare, indiferent de animalul la care ne adresăm pe scara filogenetică. Starea de stress care apare, indiferent de natura factorului care o determină, se caracterizează prin scăderea conținutului de acid ascorbic din suprarenală, care este de fapt rezultatul controlului efectuat de ACTH (6), (7). Mecanismul prin care splina acționează la nivelul suprarenalei are la bază un sistem de reglare neurohormonal. Calea prin care se realizează 3 SUPRARENALA LA PUII DE GAINA SPLENECTOMIZAȚI 47 această reglare este hipofiză-suprarenală. în sistemul care intervine în reacțiile la agresiune, alături de hipofiză-suprarenală, ia parte și tiroida. Acest lucru este posibil deoarece în tiroidă apar modificări, structurale și biochimice, la animalele splenectomizate (1). La aceleași constatări s-a ajuns și după eliminarea bursei la puii de găină (11), ca și după timec- tomie la mamifere (12). Acești autori consideră că bursa Fabricius, res- pectiv timusul, își exercită efectul asupra corticosuprarenalei, prin depri- marea tiroidei. CONCLUZII Splenectomia la puii de găină determină o depleție a acidului ascorbic din suprarenală, de 25%, în prima săptămînă după operație, care este urmată de o revenire la valori normale la 3 săptămîni. (Avizat de prof. E.A. Pora) L’ACIDE ASCORBIQUE DES SUERENALES DES POULETS SPLENECTOMISES RfiSUMlS On a dtudid l’effet de la splenectomie (5e semaine apres l’dclosion) sur le taux d’acide ascorbique des surrdnales des poulets. La quantitd d’acide ascorbique des surrdnales diminue de 25% 1 semaine apres la splenectomie; elle arrive ă la normale 3 semaines apres. Ces modifications ressemblent beaucoup ă celles obtenues sur les poulets boursectomis^s ou thymectomisds. BIBLIOGRAFIE 1. Athanasiu A., St. cerc, endocrinol., 1969, 20, 1, 15 — 29. , 2. Chiosa L. și Neuman M., Vitaminele si antivit aminele, Edit. medicală, București, 1955. 3. Comsa J., Nature, Lond., 1957, 179, 872-875. 4. Dibter M.P. a. Reitenbach R.P., Poultry Sci., 1968, 47, 5, 1463 —1469. 5. Duca C., Rusu M., Giurgea R., Anuarul Inst. agr. dr. Petru Groza, Cluj, 1972. 6. Freeman B.M.,World's Poultry Sci., 1971, 27, 3, 263-275. 7. — Comp. Biochem. Physiol., 1969, 29, 639 — 646. 8. Giurgea-Iacob R., Pora E.A., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1971, 23, 2, 127 — 131. 9. Good R.A. a. Gabrielsen A.E., The thymus in immunobiology, Hoeber Medic. Divis., Evan- ston, New York, Londra, 1964. 10. Klimov A.N., în Asatiani V.S., Biokemiceskaia fotometria, Moscova, 1957, 311. 11. Pintea V., Jivanescu L, Leancii M., Lucr. șt. Inst. agr. Timișoara, Seria med. vet., 1967, 10, 47-57. 12. Rusescu A.D., Prișcu R., Geormăneanu M., Stănescu V., Florea L, Timusul, Edit. Academiei, București, 1964. Universitatea ,,Babeș-Bolyai”, Laboratorul de fiziologie animală Cluj, str. Clinicilor nr. 5 — 7 Primit în redacție la 16 octombrie 1972 CERCETĂRI PRIVIND CINETICA APEI LA PĂSĂRI CU AJUTORUL APEI TRITIATE DE DUMITRU MIHAI 591.05: 598.2 The kinetic characteristics of the body water pool were determined in chickens, using tritiated water. The half-life of this pool averaged 5.15 ± 0.27 days for hens and 7.06±0.23 days for cocks. The t x/2 for the body water pool of hens, was significantly less than that for cocks. The size of the body water pool in per cent of body weight was 64.42 ± 0.66% for cocks and 54.32 ± 1.54% for hens. Approximately 10% of the body water pool turns over per day in cocks and roughly 14 % per day in hens. The flux through the body water pool amount- ed to 64 and 73 ml per day per kg of body weight for cocks and hens respec- tively. La fel ca toate animalele, păsările produc apă în timpul desfășurării proceselor lor metabolice. Datorită ritmului lor metabolic înalt, cantitatea de apă astfel produsă este mai mare în raport cu mărimea corpului, com- parativ cu alte vertebrate. Totuși, din punctul de vedere al conservării apei, păsările au un ritm rapid de pierdere a apei prin evaporare, însă ele au un important avantaj fiziologic față de mamifere : excreția azotului lor implică acid uric în locul ureii. Acidul uric poate fi excretat într-o suspensie semisolidă, pe cînd ureea trebuie să fie excretată într-o soluție apoasă, care, inevitabil, implică pierderi considerabile de apă (15). K e 11 e m p și col. (6) au redus consumul apei la pui la 10, 20, 30, 40 și 50 % din cantitatea consumată în mod obișnuit. Ei au găsit că con- sumul hranei descrește proporțional cu intensitatea restricției apei. M e d- way și Rare (9) au constatat că pierderile de apă prin evaporare sînt mai mari la puii de o zi decîtla păsările mai în vîrstă, iar Wilson (17) arată că consumul de apă la temperatura ambiantă de 34°C este dublu față de cel de la 20°C. M u 1 k e y și col. (10) arată că păsările domestice pot supraviețui la o pierdere de pînă la 45% din apa corporală, după care mor, timpul de supraviețuire variind între 10 și 21 de zile. ST. St CERC. BIOL, SERIA ZOOLOGIE T. 25 NR. 1 P. 49-54 BUCUREȘTI 1973 4-c. 2116 50 DUMITRU MIHAI L i f s c li i t z și col. (7) constată existența unei corelații pozitivi între ingestia de apă și producția de ouă. Autorii respectivi au pus în evi dență existența unei diferențe semnificative în ceea ce privește consumul de apă la masculi (91 ml/zi) comparativ cu femelele (167 ml/zi). Aceasta observație sugerează că există diferențe între sexe în privința metabolism inului apei. Activitatea fiziologică legată de producția de ouă, precum 1 cantitatea mare de apă conținută în ou (2/3 din greutatea sa) sînt factori de primă importanță în explicarea diferenței în funcție de sex a cerințeloi de apă. în ultimii ani, studierea apei totale a corpului și a metabolismului apei s-a făcut la om și la animale prin folosirea izotopilor radioactivi și în special a apei tritiate (1), (2), (3), (4), (11), (13). Prezenta lucrare raportează cantitatea totală a apei la găini compa- rativ cu cocoșii, precum și parametrii cinetici ai apei la cele două sexe folosind injectarea intravenoasă de apă tritiată (T2O) și măsurînd timpul de dispariție a radioactivității sîngelui. MATERIAL ȘI METODĂ ’ . Cercetările noastre au fost efectuate pe un lot de păsări compus din 5 găini și 4 cocoși din rasa Plymouth Rock-Cornish alb, vîrsta 12-14 luni, proprietatea Departamentului de creș- tere a păsărilor, Kansas State University, Manhattan, S.U.A., unde au avut loc aceste observații. Păsările au fost plasate în cuști individuale. Temperatura în timpul perioadei experimentale a variat între —11 și 24°C, iar umiditatea relativă între 48 și 100 %. Păsările au avut la discreție apă și un amestec comercial de nutrețuri concentrate cu 18% proteină. înaintea administrării apei tritiate păsările au fost ținute 5 zile în cuști speciale pentru a se obișnui cu condițiile experimentale. Apoi la fiecare pasăre s-a injectat intravenos în vena brahială stingă sau dreaptă o cantitate de 1 ml dintr-o soluție salină sterilă de NaCl 0,9 % care conținea 0,5 mCi/ml de apă tritiată (T2O). în ziua următoare injectării de apă tritiată s-au luat probe de sînge (1 — 2 ml) pe anticoagulant (versenat disodic uscat) și apoi din două în două zile o perioadă de 12 zile. Fiecare probă de sînge integral a fost liofilizată pină la completa uscare, și apa a fost colectată în vederea determinării activității radioactive specifice. Din fiecare probă de apă colectată s-a luat 1 ml, peste care s-au adăugat 10 ml dintr-o soluție de Dioxan lichid scintilator. Probele au fost introduse pentru 10 min într-un Packard Tricarb Scintilator, calculator al radioactivității specifice. Paralel cu probele de cercetat s-a introdus în Packard și o probă standard, preparată prin diluarea unei porțiuni din soluția folosită pentru injecție. Această probă standard este necesară pentru calcularea factorului de eficiJ ență, care este folosit în calculele viitoare. Datele obținute au fost apoi prelucrate la computer, în sfîrșit, rezultatele au fost schițate pe coordonate semilogaritmice, și linia dreaptă cea mai bine situată a fost calculată prin metoda celor mai mici pătrate. Ecuațiile liniilor de regresie! ( ale logaritmului activității specifice a apei corpului cu timpul au fost negâtive și lineare (P<0,001). REZULTATE ȘI DISCUȚII Logaritmul concentrației de tritiu în apa corpului este schițat ca o funcție exponențială în raport cu timpul pentru 4 din păsările iuate în experiment în figura 1. Raportul liniei drepte pe coordonatele semiloga- ritmice indică faptul că concentrația tritiului se schimbă exponențial cu 3 CINETICA APEI LA PASĂRI 51 timpul, caracteristică a unei singure mărimi care urmează simpla diluție. Parametrii cinetici ai acestui tip de mărime pot fi derivați din înclinația liniei K. Această constantă indică fracțiunea de mărime reînnoită pe uni- tate de timp și se numește constanta de reînnoire. Timpul de înjumătățire al apei poate fi calculat din constanta de reînnoire, conform următoarei relații: .4 _ 0,693 x o — ------• K Prin extrapolarea liniei de regresie înapoi la timpul de injecție al apei tritiate poate fi determinată concentrația inițială de tritiu în sînge. împărțind suma totală de milimicrocurii injectată la valoarea inițială extrapolată de tritiu, se obține cantitatea totală de apă din organism. Produsul dintre cantitatea totală a apei și constanta de reînnoire dă fluxul apei în mililitri pe unitate de timp. Acești parametri cinetici au fost calcu- lați pentru fiecare din păsări și sînt prezentați în tabelul nr. I. Din analiza datelor prezentate în tabel rezultă că timpul de înjumă- 1 .tățire (t2) al apei la găini a variat de la 3,85 la 5,72 zile, cu o valoare medie de 5,15 ± 0,27 zile. La cocoși, în timpul aceleiași perioade, timpul 1 . ;de înjumătățire al apei corpului (t2) a variat de la 6,13 la 8,15^ zile, Cu o valoare medie de 7,06 ± 0,23 zile. Există o diferență semnificativă (P <0,05) .52 DUMITRU MIRAI Tabelul nr.l Variația parametrilor cinetici ai apei în funcție de sex Pasărea nr. Sex Apă totală % clin greut. corp. 1 /2 (zile) Pierderi zilnice de apă ml/zi ml/zi/kg % din greut.;. corp. 2 801 M 66,96 6,83 333,5 68,2 10,18 2 804 M 68,18 6,13 354,5 72,5 11,38 2 805 M 65,95 8,15 300,9 56,3 8,57 2 810 M 60,62 7,14 486,0 59,1 9,76 x±sx — 64,42±0,66 7,06±0,23 368±28,62 64,0±3,80 9,95±0.79 j 2 802 F 47,29 3,85 352,6 84,2 17,86 2 803 F 52,72 5,64 243,9 64,7 12,40 2 806 F 58,86 4,84 256,8 83,0 14,30 2 807 F 58,65 5,72 240,6 71,0 12,11 2 808 F 54,08 5,72 194,8 65,4 12,11 X4- SX — 54,32 + 1,54 5,15±0,27 257,7±82,5 73,0±0,4 13,73±0,75 ' între aceste două valori medii. Diferența în timpul de înjumătățire al apei la găini comparativ cu cocoșii indică faptul că reînnoirea apei la găini are loc mai rapid decît la cocoși. Nu este clar de ce viteza de reînnoire a apei la găini trebuie să fie mai mare decît la cocoși. Diferența nu pare să depindă de producția de ouă, deoarece găinile nu se aflau în perioada de ouat. Aceasta indică faptull că alți factori decît producția de ouă au o influență majoră asupra tim- pului de înjumătățire al apei la păsări. Factorii hormonali pot fi responsabili de această diferență între sexe. După datele din literatură, pînă în prezent nu a fost semnalată o diferență între sexe așa de evidentă a apei totale a corpului la nici o altă specie de animale. La bovine, Black și col. (1) nu au găsit nici o diferență între sexe în privința timpului de înjumătățire al apei corporale. । Diferența întîlnită între sexe la păsări se poate explica prin creșterea rit-1 mului de eliminare a apei cauzată de hormonii estrogeni la găini. L u m i- j a r v i și H i 11 (8) au raportat că implantele de diethylstilbestrol la cocoșei și la puicuțele imature sexual au crescut ingerarea apei de 1,5—2 J ori și au crescut excreția zilnică de urină de 2 ori. Aceiași autori remarcă faptul că o creștere dublă a ingerării de apă coincide cu maturitatea; sexuală la puicuțe. Osbaldiston (12), totuși, a raportat că adminis-1 trarea intramusculară de 10 mg stilbestrol zilnic are numai un efect tran- zitoriu asupra creșterii excreției fecale de apă la cocoșei. Totalul apei corporale în procente din greutatea corpului a fost de 64,42 ± 0,66% pentru cocoși și de 54,32 ± 1,54% pentru găini. Diferența dintre aceste valori medii este semnificativă (P<0,05). Valoarea medie mai scăzută a apei corporale totale la găini se poate explica prin prezența la acestea a unui procent mai mare de țesut grăsos. C h a p m a n și Black (2) au găsit că apa totală a corpului la cocoși reprezintă 64,1 ± 2,9% din greutatea totală, iar la găini 62,0±4,2%, deci o diferență nesemni- ficativă din punct de vedere statistic. W e i s s (16), folosind antipirină, a calculat o valoare de 61,4 ± 1,8% pentru apa corpului la găini. 5 CINETICA APEI LA PĂSĂRI 53 Calculînd procentul de pierdere zilnică din cantitatea totală a apei corpului, noi am găsit că aceasta este de 9,95 ± 0,79% la cocoși și de 13,73 ± 0,75% la găini. Ește deci evident că există un ritm mai mare de eli- minare a apei din organism la găini comparativ cu cocoșii, existența unei diferențe între sexe în privința metabolismului apei fiind demonstrată și pe această cale. CONCLUZII 1. Există diferențe între sexe la păsări în privința parametrilor cinetici ai apei corporale. 2. Timpul de înjumătățire al apei corporale la găini a fost de 5,15 i ± 0,27 zile, iar la cocoși de 7,06 ± 0,23 zile, indicînd o mai mare viteză de eliminare a apei la găini decît la cocoși. 3. Apa corporală în procente din greutatea corpului a fost de 64,42 -4- 0,66% la cocoși și de 54,32 ± 1,54% la găini. 4. Pierderile zilnice de apă la cocoși au fost de 64,0 ± 3,80 ml/zi/kg și de 73,0 ± 0,04 ml/zi/kg la găini, ceea ce reprezintă 9,95 ± 0,79% din greutatea apei totale a corpului la cocoși și 13,73 ± 0,75% la găini. (Avizat de prof. E. A. Pora.) INVESTIGATIONS ON WATER KINETICS IN CHK'KENS G^G^/N TRITIATED WATER SUMMARY The present paper reports on the amount of body water in chickens and its rate of turnover as determined by injecting a tracei- amount of tritiated water intravenously and measuring its disappearance from the blood. The whole blood from each of the samples was lyophilized to com- plete dryness and the water collected. The samples were counted in a Packard Tricarb scintillation counter. The data points were plotted on semi-logarithmic co-ordinates. The straight-line relationship on semi-logarithmic co-ordinates indi- cates that the tritium concentration changed exponentially with time. The kinetic parameters of water may be derived from the turnover constant. The half-life of the body water pool averaged 5.15 ± 0.27 days for 1 hens and 7.06 ± 0.23 days for cocks. The î2 for the body water pool of hens was significantly less than that for cocks. The size of the body water pool in per cent of body weight was 64.42 0.66% for cocks and 54.32 dz 1-54% for hens. Approximately 10% of the body water pool turns over per day in cocks and nearly 14% per day in hens. The flux through the body water pool amounted to 64 and 73 ml. per day per kg. of body weight for cocks and hens respectively. DUMITRU MIHAI 6 54 BIBLIOGRAFIE 1. Black A.L. et al., Science, 1964, 144, 876 — 878. 2. Chapman T.E. a. Black A.L., Poultry Sci., 1967, 46, 761 — 765. 3. Chapman T.E. a. Mc Farland L.Z., Comp. Biochem. and Physiol., 1971, 39A, 653 — 656. 4 Foy j.M. a. Schneidbn H., J. Physiol., 1960, 154, 169 — 176. 5. Heywang B.W., Poultry Sci., 1941, 29, 184-187. 6. Kellemp S.U. ct al., Poultry Sci., 1965, 44, 78 — 83. 7. Lifschitz E. et al., Poultry Sci., 1967, 46, 1021 —1023. 8. Lumijarvi D.H. a. Hill F.W., Poultry Sci., 1968, 47, 1689. 9. Medway W. a. Kare M.R., Amer. J. Physiol., 1957, 190, 139 — 141. 10. Mulkey G.J. a. Huston, T.M., Poultry Sci., 1967, 46, 1564 — 1569. ÎL Ohmart R.D. et al., Auk., 1970, «7, 787-793. 12. Osbaldiston G.W., Brit. vet. J., 1969, 125, 653 — 663. 13. Richmond C.R. et al., J. cell. comp, physiol., 1962, 59, 45 — 53. 14. Romanoff A.L. a. Romanoff A. J., The Avian Egg, John Wiley and Sons, Inc., New York, 1949. 15. Sturkie P.D., Avian Phy&iology, Corneli University Press, Ithaca, New York, 1965, 766. 16. Weiss H.S., Poultry Sci., 1958, 37, 484-489. 17. Wilson W.O., Poultry Sci., 1948, 27, 813-817. Facultatea de medicină veterinară București 35, Splaiul Independenței nr. 105 Primit la redacție la 31 august 1972 MODIFICĂRI METABOLICE SUB INFLUENȚA HIPOTERMIEI ACUTE LA ȘOBOLANUL ALB DE ȘTEFANIA MANCIULEA și Academician EUGEN A. FORA 591.05.591.128.4 Alter artificial hypothermia a significantly decrease of glycemia, of liver and muscle glycogen and of the activity of GOT in liver and muscle were observed. The scrum protein level increased during hypothermia and decreased after the re-establishment of the normal body temperature. Hipotermia artificială provocată de administrarea clorpromazinei și răcirea exterioară a animalelor produc importante modificări în domeniul metabolismului glucidic și azotat, ale căror rezultate le prezentăm în această lucrare. MATERIAL ȘI METODĂ Starea de hipotermie a animalelor a fost obținută prin injectarea intraperitoneală a unei cantități de 15 mg clorpromazină per kilocorp, menținerea lor timp de o oră la tempe- ratura camerei și apoi expunerea la o temperatură exterioară de — 10°C. Temperatura rectală a animalelor a fost controlată periodic (din 10 în 10 minute) printr-un dispozitiv cu termistori. Experiențele s-au efectuat pe 40 de șobolani, femele, în greutate de 85 —140 g, care s-au grupat în patru loturi astfel : I : animale normale care au servit drept martor ; II : animale hipotermiate și sacrificate in momentul atingerii temperaturii rectale de 20°C; III : animale hipotermiate pînă la temperatura rectală de 20°C și sacrificate la 3 ore după ce temperatura rectală revenea la cea normală ; IV : animale hipotermiate și sacrificate la 5 ore după ce temperatura rectală ajungea la cea normală. Amănunte experimentale se pot vedea în figura 1. ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 25 NR. 1 P. 55-50 BUCII RESTI 1973 56 ȘTEFANIA MANCIULEA și E. A. PORA După sacrificarea animalelor prin decapitare s-a urmărit glicemia, determinată pri metoda King (12), glicogenul hepatic și muscular, prin metoda Montgomery (14), activitate glutamat-oxalacetic-transaminazei (GOT) și glutamat-piruvat-transaminazei (GPT) din fic< și mușchi, determinată prin metoda Reitman-Frankel (9), proteinele serice totale și fracțiunii (albuminele și globulinele), prin metoda biuretului (23). Fig. 1. Schema etapelor experimentale. REZULTATE ȘI DISCUȚII Ansamblul valorilor medii ale indicilor urmăriți și prelucrarea loi statistică sînt cuprinse în tabelul nr. 1. Din figura 2 A reiese că glicemia animalelor scade semnificatii numai la acelea hipotermiate și sacrificate cînd temperatura rectali era de 20°C (lotul II) și la cele sacrificate după 3 ore de la revenirea 1 temperatura rectală normală (lotul III). B e a t o n (3) obține la șobolanii în hipotermie acută (15°C tempe ratură rectală) o scădere semnificativă a glucozei din sînge. De asemenea P o p o v i c semnalează o scădere rapidă a zahărului din sînge la șobolani în hipotermie profundă (16). Pe de altă parte, F e s z t și colab. (10) men- ționează că se poate obține o hipoglicemie numai la administrarea d( clorpromazină. Aceste date ne permit a afirma că hipotermia produsa prin intermediul tranchilizantelor asociate cu expunerea la frig are același efect în ce privește modificarea glicemiei ca și hipotermia acută provocată de expunerea la temperatura scăzută fără intermediul substanțelor neuro- plegice (17). Glicogenul hepatic și muscular al șobolanilor hipotermiați scade semnificativ la toate loturile cînd diferențele procentuale sînt raportate la animalele normale (fig. 2 B). 58 ȘTEFANIA MANCIULEA și E. A. PORA INFLUENȚA HIPOTERMIEI ACUTE LA ȘOBOLANUL ALB 59 Scăderea glicogenului hepatic în hipotermie a fost semnalată în , , „ . A ,. . A . _ multe lucrări (11), (2), (5), (18), fie că hipotennia a fost indusă la șobolani ^uPa sme 0 încetinire a reacțiilor biochimice, m consecința scăderea în inaniție sau care erau menținuți la o anumită dietă (22), fie că hipoter- metabolismului (10) și deci o reducere a sintezei proteinelor în mod indirect a fost însoțită de administrarea mia de adrenalină (1). 60. .0 20 20. 40 60. 30. too. O//CEW OE/CPâEW GPT GOT 0WTEWE SEfOCE & IZ Știai Mușchi f/at Mvschi ficat Mi/schi /Mbu/n. G/abuL Este cunoscut faptul că pentru majoritatea enzimelor o reducere a temperaturii duce la o descreștere a activității in vitro (6) și este tot atît de adevărat că la animalele hipotermiate metabolismul total și funcțiile organelor sînt reduse. Datele obținute de noi în ce privește activitatea enzimelor urmărite confirmă afirmațiile de mai sus. Valorile proteinelor totale serice ale animalelor hipotermiate com- parate cu acelea ale animalelor-martor prezintă modificări semnificative la loturile experimentale II, III și IV, iar globulinele scad semnificativ Om ~1 H doar în cazul lotului IV. Albuminele serice se modifică însă cu valori a nesemnificative (fig. 2 D). IU ia St Se menționează în literatură (7) că și o hipotermie superficială poate diminua cantitatea de y-globuline serice, iar o adaptare la frig de cîteva săptămîni (I—10 săptămîni) a iepurilor duce la o creștere a proteinelor plasmatice și la o scădere a serumalbuminelor (21). Beaton (4) semnalează o creștere a proteinelor totale serice la șobo- lani în hipotermie (temperatura rectală de 15°C), fapt care concordă cu rezultatele noastre. diferitsemn/ficații e CONCLUZII 40 A B C z ¥ m E i Fig. 2. Diferențele procentuale ale loturilor experimentale față de lotul martor. (M—lot martor ; I II, III, IV — loturi experimentale). Scăderea glicogenului muscular s-ar putea datora prezenței de adre-1 nalină produsă de starea de stress a animalului, adrenalina intensificînd metabolismul aerob (19) prin activarea fosforilazei (13), care duce la for- marea de hexozo-6-fosfat și acid lactic. Aceste fenomene ar putea să aibă loc în organismul animal hipotermiat, deoarece administrarea de clor- I promazină nu împiedică în întregime descărcarea de adrenalină sub efectul | frigului (8), deci ea, fiind prezentă în organism, poate acționa ca atare. Produșii finali ai glicogenolizei musculare, care sînt hexozo-6-fos-l fătul și acidul lactic, pot fi metabolizați în continuare în ficat și pot con- tribui la apariția hiperglicemiei. Dar probabil că starea hipotermică al animalelor nu favorizează metabolizarea acestor produși, deoarece glicemia] este scăzută. Activitatea glutamat-piruvat-transaminazei (GPT) din ficat și mușchi variază în mod nesemnificativ, iar activitatea oxalacetic-transami- nazei (GOT) din ficat și mușchi este scăzută semnificativ la animalele în hipotermie profundă (lotul II) și după revenirea lor la temperatura nor-j mală a corpului (loturile III și IV). Slaba activitate a GOT se poate datora prezenței clorpromazinei în organismul șobolanilor, care produce o scădere a temperaturii corpului (20) și, implicit, micșorarea temperaturii în ficat și mușchi (15), ceea ce 1. Hipotennia artificială indusă prin administrarea de clorproma- zină și prin expunerea la temperatura exterioară de — 10°C produce o scădere a glicemiei animalelor hipotermiate (20°C temperatură rectală) și a celor hipotermiate și sacrificate după 3, respectiv 5 ore de la reve- nirea la temperatura normală. 2. Același efect are loc și în privința cantității de glicogen din ficat și mușchi. 3. Activitatea GPT din ficat și mușchi variază în mod nesemnifi- cativ, iar activitatea GOT din aceleași organe prezintă o scădere la loturile hipotermiate (20°C temperatură rectală), ca și la cele hipotermiate și sacrificate după 3, respectiv 5 ore de la revenirea lor la temperatura normală. 4. Proteinele totale serice cresc la animalele hipotermiate și scad la animalele hipotermiate și sacrificate după un interval de 3, respectiv 5 ore de la revenirea la temperatura normală. Globulinele scad numai la lotul de animale hipotermiate și determinate după 5 ore de la revenirea lor la temperatura normală. (Avizat de prof. E.A Pora.) 60 ȘTEFANIA MANCIULEA și E. A. PORA ( MODIFICATIONS METABOLIQUES SOUS L’INFLUENCE Dl L’HYPOTHERMIE AIGUE CHEZ LE BAT BLANC RfiSUML L’hypothermie artificielle provoqude par l’administration de lai- gactil et l’exposition ă la temperature externe de —10°C, produit unt diminution de la glyc6mie et du glycogene hâpatique et musculaire. L’activite de la transaminase GPT, hdpatique et musculaire, prăsentt des variations non significatives tandis que l’activite de la transaminase. GOT dans les memes organes est fortement diminude chez les animam soumis ă l’hypothermie. Les protâines sâriques prdsentent des modifications dans les limitei des calculs, avec une tendances assez Evidente de diminution des albu mines, apres que la temperature rectale des animaux hypothermiques est revenue ă la normale. BIBLIOGRAFIE 1. Agid R., Murat J.C., C.R. Acad. Sci., 1970, 270, 3272. 2. Altland P.D., Highman B., Parker M., Proc. Soc. Exp. Biol., 1966, 223, 853. 3. Beaton J.R., Canad. J. Biochem. Physiol., 1960, 31!, 709. 4. — Proc. Soc. Exp. Biol. Med., 1961, 107, 426. 5. — Canad. J. Biochem. Physiol., 1963, 41, 1169. 6. Beaton J.R., Orme T., Canad. J. Biochem. Physiol., 1961, 39, 1649. 7. Bernat R., Hryniewiecki L., Straburzynski G., Acta physiol. polon., 1963, 14, 37. 8. Delphant .1., Lanza M., J. Physiol., 1957, 49, 133. 9. Fauvert Rene, Technique moderne de laboratoire, ed. a IlI-a, Paris, 1961. 10. Feszt Gh., Gundisch M., Feszt T., St. cerc, fiziol., 1959, 4, 151. 11. Haynes J.W., Maur J.M., McComiskey D.M., Canad. J. Biochem. Physiol., 1962, 40, 1343. 12. King E.I., Wooton J.D., Microanalysis in medical biochemistry, Londra, 1965. 13. Marinescu V., Paușescu E., Ionescu M., Catecolaminele, București, 1965. 14. Montgomery R., Arch. Biochem. Biophys., 1967, 67, 378. 15. Obrzut A., Molenda R., Acta physiol. polon., 1966, 17, 677. 16. Popovic V., Le comportament des homeothermes viv-ă-vis du stimulus froid, Strasbourg. 1955. 17. Pora E.A., Manciulea Șt., St. și cerc. biol. Seria zoologie, 1971, 23, 133. 18. Roșca D., Pora E.A., Rușdea D., Corn. Acad. R.P.R., 1961, 11, 325. 19. Tanche M., Chatonnet J., Vial J., Schmidt M., J. Physiol., 1962, 54, 413. 20. Shuster L., Hannam R.V., J. biol. Chem., 1964, 239, 3401. 21. Sutherland G.B., Trapani J.L., Campbell D.H., J. appl. Physiol., 1958, 12, 367. 22. Vaughan D.A., Hannon J.P., Vaughan L.N., Amer. J. Physiol., 1958, 194, 441. 23. Wolfson W. Q., Amer. J. clin. Path., 1948, 18, 723. STUDIUL CĂILOR AFERENTE ALE REFLEXULUI DE EVACUARE A LAPTELUI LA NIVELUL HIPOTALAMU- SULUI SI AL MĂDUVEI SPINĂRII > DE D. POPOVICI 581.181.4:591.146 The expcriments in goats showed that supraoptic and paraventricular nucleus electrocauterization from the right or left cerebral hemisphere involves the out- flow of the milk-ejection reflex due to milking stimulations applied to ipsilateral teat with destroyed nucleus. The same phenomenon took place when the uni- lateral extirpation of the dorsal ascending cords and the lesion of the lateral deep cords from tlie spinal marrow at the level of the Xl-th toracic vertebra was done. After several weeks from the operation took place a lost function compensation process. It was also demonstrated that in order to recepționate the milking stimulation have also participated baroreceptors placed in the gland cistern walls and teat. Universitatea ,,I3abeș-Bolyai”, Catedra de fiziologie animală Cluj, sir. Clinicilor nr. 5 — 7 Primit în redacție la 16 octombrie 1972 După ce E 1 y și Petersen (11) au enunțat teoria referitoare la natura neurohormonală a reflexului de evacuare a laptelui, un număr mare de cercetări au confirmat pe deplin justețea ei (5), (6), (7), (9). Totodată au fost întreprinse studii pentru analiza experimentală a rolului pe care îl au în realizarea acestui reflex diferite formații medulare și ence- falice (1), (2), (3), (5), (13), (14). O atenție deosebită a fost acordată nucleilor hipotalamici, prin care influxul nervos generat de muls sau supt ajunge la lobul posterior al hipofizei determinînd eliminarea ocitocinei în sînge (14), (15), (16), (17). în cercetările lor, efectuate pe șobolani, S t u t i n s k i și T e rminn (19) și A v e r i 1 i (5) arată că după lezarea diferitelor formații din hipotalamusul anterior și posterior are loc dispa- riția reflexului de evacuare a laptelui. ST. si CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 25 NR. 1 P. 61-71 BUCUREȘTI 197S 62 D. POPOVICI Cercetările efectuate de C r o s s (8) prin excitarea directă a forma ției reticulare, a zonei supramamilare a fornixului și a altor formații l-ai condus la concluzia că, datorită prezenței unor căi aferente difuze, influx® nervos care vine de la glanda mamară trece direct în hipotalamus, fa® participarea nucleilor talamici. în ceea ce privește căile aferente medulare T ahaev (20) și P a v 1 o v (18) ajung la concluzia că la acest nivț influxul nervos generat de muls sau supt se propagă exclusiv prin cordea nele dorsale. Această afirmație nu este sprijinită de datele obținute di Eay rs și B a d d e 1 y (10), după care căile aferente ale reflexului di evacuare a laptelui se află în cordoanele lateral profunde. Existența acesto: informații contradictorii și cunoașterea insuficientă a altor aspecte legat de propagarea influxului nervos de la glanda mamară la neurohipofizî ne-au determinat să studiem efectul electrocauterizării unor formați hipotalamice, precum și al extirpării unor căi ascendente medulare asupri reflexului de evacuare a laptelui. MATERIAL ȘI METODĂ Efectul electrocauterizării unor nudei hipotalainici a fost stfidiat pe cinci capre, căror, cu ajutorul tehnicii chirurgicale descrisă de A n d e r s s o n (1), li s-a implantat cronic electrof în hipotalamus. Excitarea directă a unor zone în care au ajuns capetele lipsite de izolație ale electro zilor a provocat evacuarea laptelui. Aceste zone au fost electrocauterizate. La o săptămîni după aceasta, trei dintre animalele avute in experiență au fost sacrificate și regiunea hipotala mică a fost supusă analizelor histologice pentru a preciza formațiile care au fost distruse. L toate trei animalele, unul dintre electrozi s-a aflat în zona nucleului supraoptic drept și eiet trocauterizarea a afectat această zonă. Două capre, după electrocauterizare, au fost păstrai în viață o perioadă mai lungă, pentru a studia posibilitatea de compensare a funcției pierdui după această intervenție. Din analizele histologice ale regiunii hipotalamice a acestor animale sacrificate la 8 săptămîni după electrocauterizare, rezultă că leziunile cele mai pronunțate ai fost produse în zona nucleului paraventricular. Experiențele privind analiza căilor aferente medulare au fost efectuate pe 6 capre cărora li s-a extirpat pe o porțiune de 2 cm cordoanele dorsale din jumătatea stingă a măduve spinării la nivelul celei de-a XI—XH-a vertebre toracice. Operația a fost efectuată după me toda descrisă de Gambarian (12). La sfîrșitul experiențelor, animalele au fost sacrificate li s-a recoltat măduva spinării la locul operației și s-a efectuat examenul histologic pentru i stabili care din formațiile medulare au fost extirpate și care, eventual, au fost lezate. Aces examen a arătat că numai la 2 animale (caprele nr. 1 și 2) s-a efectuat o extirpare corect a cordoanelor dorsale (fig. IA), iar la celelalte (caprele nr. 3, 4, 5, 6) au fost lezate unilatera și cordoanele lateral profunde (fig. 1B). înainte de operație toate animalele au fost supuse unor teste funcționale privind inten sltatea reflexului de evacuare a laptelui în funcție de frecvența excitațiilor, de aplicarea exci tațiilor pe mamelonul plin sau golit în prealabil de lapte, de mărimea fracțiunii de lapte rezi dual și de raportul cantitativ dintre fracțiunea reflexă și cea reziduală de lapte. înregistrarea evacuării laptelui s-a efectuat cu ajutorul metodei chimografice, la caii s-a anexat o instalație formată din elemente electromagnetice care permit înregistrarea eli minării laptelui sub formă de picături sau de jet continuu. La fiecare mulsoare, una sal ambele glande au fost cateterizate și cateterul a fost pus în legătură cu instalația de înregis Fig. 1. — Secțiuni transversale prin măduva spinării Ia locul operației. A, au fost extirpate cordoanele dorsale din jumăta- tea stingă; B, au fost extirpate cordoanele dorsale și lezate cele laterale din jumătatea stingă (ca — cornul anterior, cp — cornul posterior, zl — zona lezată). tiare. caile aferente ale reflexului de evacuare a laptelui 63 3 REZULTATE ȘI DISCUȚII Datele obținute în aceste experiențe au demonstrat că excitarea, nucleului supraoptic provoacă evacuarea laptelui atît în glanda intactă, cît și în glanda denervată. După electrocauterizarea nucleului supraoptic drept, evacuarea laptelui nu mai poate fi provocată prin excitarea directă a acestei formații (fig. 2 A) și nici prin aplicarea excitațiilor de muls pe mamelonul drept (fig. 2 B), însă ea se manifestă, ca și înainte de electro- cauterizare, prin aplicarea excitațiilor de muls pe mamelonul stîng (fig. 20). Aceste date demonstrează că influxul nervos, generat de excitațiile de muls se transmite în nucleul supraoptic, situat pe aceeași parte cu mame- lonul pe care sînt aplicate excitațiile. Prin urmare, impulsurile nervoase de la fiecare glandă se transmit pînă la hipotalamus pe căi nervoase sepa- rate. La una dintre capre, leziunile provocate prin electrocauterizare a cuprins o zonă mai mare, extinzîndu-se parțial.și asupra nucleului supra- optic din emisfera stingă. Această leziune s-a reflectat în caracterul reac- ției provocate de aplicarea excitațiilor de muls pe mamelonul stîng. în aceste condiții, excitațiile de muls aplicate pe mamelonul stîng nu mai provoacă evacuarea completă a laptelui, se mărește perioada de latență a reflexului și crește fracțiunea reziduală de lapte. Probabil că, în urma electrocauterizării, numărul de neuroni din nucleul supraoptic stîng, capabil să transmită mai departe influxul nervos spre neurohipofiză, s-a micșorat și, ca urmare, cantitatea de ocitocină eliminată în sînge nu a fost suficientă pentru a provoca o evacuare normală a laptelui. Merită a fi subliniat și un alt aspect. Din figura 3 A se vede că, după ce excitațiile de muls aplicate pe mamelonul stîng au produs o eva- cuare parțială a laptelui din uger, repetarea acestor excitații în aceeași ședință nu mai declanșează o nouă reacție (fig. 3 B), deși în uger se află încă suficient lapte care a fost obținut după administrarea ocitocinei (fig. 3 C). Lipsa reflexului de evacuare a laptelui la repetarea excitațiilor de muls este cauzată, probabil, fie de adaptarea receptorilor de pe supra- fața mamelonului la aceste excitații, fie de faptul că din zona neurohipo- fizei, unde ajung prelungirile neuronilor funcționali normali, întreaga cantitate de ocitocină a trecut în sînge ca răspuns la primele excitații. La celelalte două capre, electrozii au fost implantați în zona nucleilor paraventriculari. La fel ca în cazul nucleilor supraoptici, excitarea acestor formații provoacă evacuarea laptelui ca și excitațiile de muls. După elec- trocauterizarea zonei nucleilor paraventriculari din ambele emisfere, atît excitarea directă a acestor formații, cît și excitațiile de muls aplicate pe mamelonul drept sau stîng nu mai provoacă evacuarea laptelui. Pentru golirea ugerului în perioada care a urmat după operație, timp de 12 zile la fiecare mulsoare s-a administrat intramuscular 5 U.I. ocitocină. La două săptămîni după electrocauterizare se constată reapariția reflexului de evacuare a laptelui la excitațiile de muls aplicate pe mamelonul drept și mai tîrziu și pe cel stîng (fig. 4 B). în prima fază a acestui proces, reflexul de evacuare a laptelui nu poate fi provocat la fiecare mulsoare, are o perioadă de latență mai lungă, este mai slab ca intensitate și lipsește cînd excitațiile sînt aplicate pe mamelonul care în prealabil a fost golit 65 64 66 D. POPOVICI 68 de lapte (fig. 4 A). Ulterior, acest proces de compensare a funcțiilor piet dute se intensifică și după 40—45 de zile reflexul de evacuare a laptele se desfășoară normal (fig. 4 C). Aceste date demonstrează că impulsurile nervoase de la fiecal glandă se transmit separat pînă la hipotalamus și de aici trec în grup, de neuroni diferite, care inervează zone diferite ale neurohipofizei. Faptul că în prima perioadă a procesului de compensare reflexii de evacuare a laptelui a putut fi provocat numai prin aplicarea excita țiilor de muls, aplicate pe mamelonul plin cu lapte, ne permite să enunță! supoziția că în recepționarea acestor excitații participă și baroreceptori situați în pereții cisternei glandei și ai mamelonului. Aceștia recepționeaa probabil variațiile presiunii intramamare, generate prin atingerea și reia xarea mamelonului în timpul mulsului. în ceea ce privește căile aferente la nivelul măduvei spinării, datei obținute arată că, după extirparea cordoanelor dorsale din jumătate stîngă la nivelul celei de-a Xl-a vertebre toracice, paralel cu dereglare funcției motorii a piciorului ipsilateral, se constată și unele modificai ale reflexului de evacuare a laptelui. în acest caz evacuarea laptelui est incompletă, are o perioadă de latență prelungită și poate fi provocat numai atunci cînd excitațiile de muls sînt aplicate pe mamelonul stîn; plin cu lapte (fig. 5 A). în aceste condiții, laptele rămas în uger poate I obținut numai prin administrarea ocitocinei (fig. 5 B) sau prin aplicare excitațiilor de muls pe mamelonul drept, indiferent dacă cisterna acestui este plină sau golită de lapte. Modificările survenite în urma operației pot fi rezultatul micșorări numărului de fibre aferente funcțional normale, care participă în realizare acestui reflex. Din această cauză influxul nervos generat prin excitare mamelonului stîng nu este de intensitate optimă, pentru a provoca eli minarea din neurohipofiză în sînge a unei cantități mari de ocitocinâ în sprijinul acestei supoziții vine și faptul că, mărind frecvența excita țiilor de muls de la 60 la 120 pe minut, are loc un reflex de evacuări a laptelui mai intens (fig. 5 C). Cantitatea de lapte rămasă în uger dup; muls este relativ mică (reacția la ocitocină) (fig. 5 D), iar durata perioade de latență se scurtează. Prezența reflexului de evacuare a laptelui la excitațiile de mul aplicate pe mamelonul plin cu lapte demonstrează că acestea sînt recej ționate de baroreceptorii situați în pereții cisternei glandei și a mamelo nului. Remarcăm că reflexul de evacuare a laptelui la excitațiile de mul aplicate pe. mamelonul drept se manifestă cu aceeași intensitate ca și îi perioada preoperatorie. De aici rezultă că la nivelul măduvei spinării căili aferente pentru fiecare jumătate a ugerului sînt separate și nu se încn cișează. Această afirmație a fost confirmată și de rezultatele obținute p celelalte 4 animale la care s-a produs extirparea unilaterală a cordoanele dorsale și lezarea celor lateral profunde la același nivel al măduvei spinării în acest caz excitațiile de muls aplicate pe mamelonul plin sau gol, situa de aceeași parte a corpului cu regiunea lezată, nu mai provoacă reflexa de evacuare a laptelui (fig. 6 A). în același timp, excitațiile de muls apli cate pe mamelonul contralateral declanșează o reacție normală, ca | înainte de operație (fig. 6 B). De aici putem conchide că la nivelul măduve Fig. 6.— Efectul extirpării cordoanelor dorsale și al lezării celor laterale din jumătatea stîngă asupra reflexului de evacuare a laptelui. A, efectul excitațiilor de muls aplicate pe mamelonul sting; B, efectul excitațiilor de muls aplicate pe mamelonul drept. 70 D. POPOVICI 1011 CAILE AFERENTE ALE REFLEXULUI DE EVACUARE A LAPTELUI 71 spinării o parte dintre căile aferente ale reflexului de evacuare a laptelui intră în componența cordoanelor laterale profunde, situate în jumătatea ipsilaterală cu mamelonul pe care sînt aplicate excitațiile. Absența reflexului de evacuare a laptelui se păstrează o perioadă de 20—25 de zile, după care el reapare din nou. Menționăm că procesul de compensare a funcției pierdute prezintă aceleași caracteristici ca și în DAS STUDIUM DER AFERENTEN WEGE DES MILCHAUSSCHEIDUNGSREFLEXES ZUSAMMENFASSUNG Es wurde der Milchausscheidungsreflex an Ziegen mit elektrokau- cazul lezării nucleilor paraventriculari, adică efectul excitațiilor de mulg terisierten nucleus supraopticus und paraventricularis und entfernten este inconstant, fracțiunea reflexă de lapte este foarte mică și perioadflRuckenstrăngen und Seitenstrângen des Ruckenmarks bei der XI. Brust- de latență are o durată mai lungă. wirbel studiert. După reapariția acestui reflex, mărirea frecvenței excitațiilor duci Die erhaltenen Resulțate zeigten folgendes : la intensificarea evacuării laptelui și, ca urmare, fracțiunea reflexă dl 1- Dje Elektrokauterisation eines der nucleus supraopticus und lapte crește. Acest fapt demonstrează că, în prima perioadă a procesului paraventricularis und die einseitige Extirpation oder Verletzung einiger de compensare, un număr redus de fibre nervoase participă în propagarea afcrenten Wege aus den Euckenstrăngen und tief en Seitenstrângen des influxului nervos de la glanda mamară spre neurohipofiză. Prin mărirea Ruckenmarks fiihrt zum V erschwinden des Milchausscheidungsreflexes frecvenței excitațiilor, consecințele negative ale acestei situații pot fi Dei Melkreizen, die an der gleichseitigen Zitze heryorgerufen wurden. diminuate. Menționăm că la aceste animale excitațiile de muls aplicate Nach 2—3 Wochen nach der Operation findet em ProzeB des pe mamelonul situat ipsilateral cu locul operației provoacă evacuarea Ausgleichs der verlorenen Funktion statt. Zu Beginn auBert sicn cler laptelui numai dacă acesta este plin cu lapte. De aici putem conchide că, MilchausscheidungsprozeB schwach, aber spâter erreicht er allmahhch la nivelul măduvei spinării, pe căile nervoase ascendente laterale se transa ^en noril.1..n - an!- mit impulsurile generate prin excitarea aparatului baroreceptor situat _ ,3; Empfang cler Melkreize nehmen auch die Barorezeptoren, în pereții cisternei glandei și ai mamelonului. ^Ie S1C^ m den W ănden der Zisterne cler Druse und Zitze be inc en, ei . ’ ... , ® \ , Die durch das Reizen der Barorezeptoren erzeugten Nervemmpulse ptlan- Din literatura consultata pentru analiza procesului de compensare! sich im Ettckenmark in den ti£en Seitenstrângen fort. rezulta ca efecte similare au fost obținute prin studiul altor cai aferente de Asratian și Gambarian (4), (12). Gambarian consideră că la nivelul măduvei spinării, în afara! căilor de conducere specializate, există și căi laterale de rezervă, care în cazul excluderii primelor preiau funcția lor. Acest punct de vedere parc întrucîtva similar cu cel enunțat de C r o s s referitor la existența la nivelul encefalului a unui sistem de fibre aferente difuze, prin care impul- surile nervoase trec direct în hipotalamus. Probabil că și în cazurile del scrise mai sus este vorba de un sistem difuz de propagare a impulsurilor nervoase, care poate fi pus în evidență numai în cazul excluderii funcțio-1- nale a căilor aferente specializate. Din datele prezentate de noi în această lucrare rezultă următoarele concluzii : 1. Electrocauterizarea unuia dintre nucleii supraoptici și paraven- triculari, precum și extirparea sau lezarea unilaterală a unor căi aferente din componența cordoanelor dorsale și lateral profunde duc la dispariția reflexului de evacuare a laptelui la excitațiile de muls aplicate pe mame- lonul situat ipsilateral cu locul operației. 2. După 2—3 săptămîni de la operație are loc un proces de compen- sare a funcției pierdute. La început reflexul de evacuare a laptelui sc manifestă cu o intensitate slabă, iar ulterior, progresiv, revine la normal. 3. în recepționarea excitațiilor de muls participă și baroreceptorii situați în peretele cisternei glandei și al mamelonului. Impulsurile nervoase generate de excitarea baroreceptorilor se propagă la nivelul măduvei spinării pe căile ascendente lateral profunde. BIBLIOGRAFIE 1. 2. 3. 4. 6. 8. Andersson B„ Acta physiol. Scandin., 1951, 23, 1, 1 — 7. — Acta physiol. Scandin., 1951, 23, 1, 8 — 23. Andersson B., McGann, Acta physiol. Scandin., 1955, 35, 1, 191—202. Asratian E.A., Lecții po necalorim vaprosam neirofiziologii, Ed. Akad. Nauk, Moscova 1959. Averili R.L.W.J., .1. Endocrin., 1965, 31, 1, 191-196. Barisnikov I.A., Fiziol. J. (U.R.S.S.), 1957, 43, 11, 1045 —1051. Cross B.A., a. Cowie A.T. The mammary gland and its secretion, editcd by Kon S. K. Academic Press, New York and London, 1961, 1, 229. — J. Endocrin., 1952, 8, 2,146 — 161. 9. Denamur R., Martinet J., Gompt. Rend. Soc. Biol., 147, 13 — 14. 10. Eayrs J.T. a. Baddely R.M., J. Anat., London, 1956, 90, 161. 11. 12. 13. 14. Ely F., Petersen W., J. Dairy Sci., 1941, 24. 4. Gambarian L.S.> K voprosu o localizata funcții v spinom mozgu, Akad. Nauk, Erevan, 1956. Harris G.W., Pickles V.R., Natura, 1953, 172, 43SS, 1049. Harris G.W., Arch. Neur. and Psychiatry, 1955, 73, 2. 15. Popovici D., Doklad. Akad. Nauk., 1958, 121, 1, 186-189. 16. Popovici D., Rev. de biologic, 1963, li, 1, 75 — 81. 17. Popovici D., Lucrări științifice ale I.C.Z., 1965, XXII, 273 — 285. 18. Pavlov G.N., Trudi Inst. Fiziol. I.P. Pavlov, Akad. Nauk, U.R.S.S., 1955. 19. Stutinski F., Terminn Y., Gompt. Rend. Soc. Biol., 1964, 158, 4, 833. 20. Tahaev G.A., Trudi Inst. Fiziol. I.P. Pavlov, Akad. Nauk., U.R.S.S., 1955. Institutul de cercetări pentru creșterea taurinelor, Laboratorul de fiziologie Corbeanca— Ilfov Primit in redacție la 28 iulie 1972 (Avizat de prof. E.A. Pora.) CROMOZOMII MITOTICI ȘI IDEOGRAMA LA RASELE DE OI MERINOS DE PALAS ȘI MERINOS DE STAVROPOL DE OLGA CONSTANTINESCU, AGRIPINA LUNGEANU și II. TIȚU 57G.312.32 :576.353:599.735.5 The number and moi'phology of mitotic chromosomes in two sheep breeds, Palas merino and Stavropol merino, were studied. Diploid chromosome number in both breeds is 54, consisting of 3 pairs of metacentric and 24 pairs of accrocentric chromosomes. The female sex chromosomes (XX) might be ascribed to the accro- centric group, while the male sex chromosome Y appears to be the smallest one of the complement. A comparison between the two idiograms failed to reveal any significant difference between the above breeds. Datorită dificultăților de tehnică care au existat, diferiți cercetători au comunicat în decursul timpului date contradictorii privind numărul și morfologia cromozomilor la specia ovină. Dezacordul nu a existat numai asupra numărului de cromozomi care intrau în alcătuirea setului diploid, ci și asupra morfologiei acestuia. în lucrarea de față sînt înregistrate rezultatele examinării cromozo- milor din celulele somatice provenite din măduva femurală de la miei și din cultura leucocitelor din sîngele periferic. MATERIAL ȘI METODĂ Au fost folosiți in experiență 8 miei de ambele sexe din rasele Merinos de Palas, rasă autohtonă, de proveniență relativ recentă, și Merinos de Stavropol, rasă de import. Acești miei au provenit de la Institutul central de cercetare și creșterea oilor Palas — Constanța. Pentru obținerea preparatelor cariologiee, s-au folosit miei tineri — la cîteva zile după tătare —, care au fost injectați intraperitoneal cu o soluție de colchicină în concentrație de 0,075 %/500 gr greutate corporală. După 90 de minute de la injectarea cu colchicină, mieii au fost sacrificați pentru recoltarea măduvei femurale în soluție de citrat trisodic 0,80 %, obți- nindu-se în continuare preparatele citologicc după metoda elaborată de Ford și Hamerton (6). Suplimentar a fost folosită și metoda culturii de leucocite din sîngele periferic (10). ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 25 NB. 1 P. 73-80 BUCORES'II 1973 74 OLGA CONSTANTINESCU, AGRIPINA LUNGEANU șl H. TIȚU REZULTATE ȘI DISCUȚII Tehnica examinării directe a plăcilor metafazice obținute din celu- lele medulare, precum și din cultura leucocitelor din sîngele periferic a permis un studiu optim asupra setului diploid de cromozomi existent la rasele de oi studiate. Numărul mare de metafaze somatice studiate la masculii și femelele aparținînd raselor Merinos de Palas și Merinos de Stavropol ne-a îndreptățit să susținem părerea unor cercetători străini care au menționat că setul diploid este de 54 de cromozomi. Din cercel țările noastre reiese că între cele dpuă rase de oi studiate nu a existat nici o deosebire de număr și de morfologie a cromozomilor. Din fotografiile reprezentând plăcile metafazice, au fost decupați cromozomii, alcătuindu-se cîte 10 cariotipuri pentru fiecare rasă și sex. Morfologic, cromozomii decupați s-au împărțit în două categorii distincte, folosindu-se procedeul măsurătorilor. O primă categorie au format-o cei 6 cromozomi metacen- trici mari, în care a fost inclus și cel mai mic cromozom din set, fiind considerat a fi cromozomul de sex nepereche y. în a doua categorie au; fost plasați cei 47 de cromozomi acrocentrici, dispuși în cariotip în trei șiruri în ordinea mărimii (fig. 1 a, b, c, d). Literatura de specialitate consultată a arătat o neconcordanță între diferiți autori care s-au ocupat de un studiu similar privind numărul de cromozomi ai setului diploid, morfologia cromozomilor de sex și locul acestora în cariotip. Wodsedalek (12) nu citează existența cromozo- mului de sex y, Ahmed (1) crede că y are centromerul inserat subter- minal și este de mărime medie, Melander (9) citează cromozomul y a fi cel mai mic complement al setului, cu centromerul plasat median, iar Borland (3) plasează cromozomul y la sfîrșitul cariotipului, insis] tînd asupra formei acrocentrice a acestuia. în ceea ce privește perechea de cromozomi ai sexului homogametic (XX), B r u c e (4) și B u t a t i n (5) plasează cromozomii de sex x printre perechile mari de cromozomi sau de lungime medie. Ahmed (1) șil B err y (2) consideră că x ar avea forma literei V, iar M a k i n o (8) că ar avea forma unui bastonaș foarte lung. Borland (3) plasează perechea de cromozomi ai sexului heterogametic (XY) la sfîrșitul cario- tipului, fiind cei mai mici cromozomi acrocentrici. N a d 1 e r și col. (11) consideră prima pereche de cromozomi acrocentrici mari a fi cromozomii de sex (xx), iar cel mai mic cromozom (cu două brațe) cromozomul y. Pe materialul studiat de noi s-a putut observa foarte clar poziția mediană a centromerului la cromozomul de sex y, cu toate că este destul de greu de văzut, fiind cel mai mic cromozom al setului diploid (0,33-1 0,66 (i). în ceea ce privește perechea de cromozomi ai sexului homoga- metic (xx), considerăm că aceasta ar fi una din cele 24 de perechi de cromozomi acrocentrici. (Nestudiind momentul replicării acestei perechi în timpul interfazei mitotice, nu ne putem exprima cu certitudine; de asemenea afirmațiile celorlalți cercetători nu sînt decît presupuneri.) Pentru alcătuirea ideogramei au fost efectuate măsurători pe 40 de cariotipuri aparținînd ambelor sexe în cadrul celor două rase de oi stu- diate (fig. 2 a, b). S-au măsurat la fiecare pereche de cromozomi ambele cromatide și s-a alcătuit o medie a rezultatelor. a, Cariotip Merinos de lJalas (q); Gariotip Merinos de Stavropol (^j Gariotip Merinos de Palas (J); Cariotip Merinos de Stavropol (Ș). I 100- ■110- 75 90- 80- 70 60- 50- 4 0- 30- 20- 10- 0- J 2 3,J 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 ,y m m = reomozomi metacentrici acrocentrici a Merinos de Pa las — id|dgrama Fig. 2a. 100- 90- .80- 70- 60 50- ■40- 30- 20- ■10- ■0-- lillBilu h v1 g 3, ,1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24, y m a Merinos de Stavropol-idțograma Fig. 26. CROMOZOMII MITOTICI ȘI IDEOGRAMA LA OILE MERINOS 7.7 76 OLGA CONSTANTINESCU, AGRIPINA LUNGEANU și H. TIȚU 4 Tabelul nr. 1 Tabelul nr. 2 Merinos de Stavropol Merinos de Palas — Lungimea Raportul • Lungimea I Raportul Crom. x± sx relativă brațelor X±SX relativă bratel or nr. (x) (x) (X) j (X) ni 1 7,02±0,50 110,18 1,29 6,91 ±0,30 100,01 1,17 5,93±1,15 91,20 1,19 6,34±0,80 91,65 1,19 5,05±l,10 79,09 1,07 5,73 ±0,85 82,77 1,18 3,29±0,68 50,44 3,23±0,50 46,66 2,90±0,59 45,89 3,03±0,44 43,80 2,79±0,56 42,85 2,88±0,40 41,71 2,62±0,60 40,26 2,76±0,40 40,12 2,49±0,38 38,30 2,63±0,46 38,30 2,34±0,44 36,02 2,50±0,31 36,35 a 7 32,96 2,41 ±0,30 34,94 a 8 2,13±0,40 32,71 2,31 ±0,26 33,61 a 9 2,07±0,42 31,78 2,23±0,12 32,36 a 10 l,99±0,40 30,63 2,15±0,30 31,12 a 11 l,94±0,31 29,90 2,09±0,30 30,27 a 12 l,90±0,48 29,35 2,04 ±0,26 29,63 a 13 l,82±0,33 28,14 l,98±0,30 28,78 a 14 l,77±0,30 27,31 l,95±0,28 28,25 a 15 l,75±0,31 26,99 l,88±0,29 27,17 a 16 l,70±0,30 26,20 l,82±0,27 26,34 a 17 l,63±0,30 25,03 l,74±0,28 25,21 a 18 l,52±0,21 23,44 l,67±0,28 24,13 a 19 l,46±0,20 22,43 l,62±0,22 23,34 a 20 1,39 + 0,20 21,43 l,56±0,23 22,62 a 21 l,37±0,24 21,15 l,51±0,27 21,83 a 22 l,30±0,20 19,99 l,43±0,27 20.73 a 23 1,22 + 0,29 18,90 l,36±0,28 19,65 a 24 l,15±0,23 17,80 0,64±0,09 9,40 Y | 0,50±0,09 7.32 1 1 m = cromozom metacentric a = cromozom acrocentric Parametrii analizați la cele 27 de perechi de cromozomi an fost: 1. lungimea absolută a cromozomilor în microni; 2. lungimea relativă a cromozomilor (unitatea de lungime relativă a fost calculată în procente la % față de lungimea totală a cromozomilor setului haploid femei (nA + X) (vezi tabelele nr. 1, 2 și 3); 3. raportul brațelor cromozomilor, exprimat prin raportul dintre brațul scurt și lungimea totală a cromozomului, raportat la ibrat scurt 100 —---------X 100). \ cromozom Analizînd datele tabelelor nr. 1, 2 și 3 se poate observa că la ambele rase primele 3 perechi de cromozomi sînt metacentrici, iar raportul bra- țelor corespunde nomenclaturii elaborate de L e v a n și col. (7) și adop- Crom, nr. x±sx Lungimea relativă (X) Raportul brațelor (X) x±sx Lungimea relativă (X) Raportul brațelor (x) m 1 6,72±1,81 109,00 1,28 6,84±l,02 105,40 1,29 m 2 5,65±l,07 93,00 1,23 6,00±0,80 90,14 1,21 ni 3 4,87±0,67 80,30 1,12 5,38±0,70 81,70 1,23 a 1 2,91 ±0,40 47,90 3,19±0,50 52,06 a 2 2,67±0,41 43,90 2,92±0,10 44,32 a 3 2,56±0,43 42,00 2,74±0,36 41,62 a 4 2,36±0,39 37,50 2,57±0,44 39,00 a 5 2,23±0,35 36,80 2,45±0,30 38,18 a 6 2,14±0,05 35,30 2,35±0,30 35,75 a 7 2,07±0,34 34,20 2,29±0,30 34,90 a 8 l,99±0,30 33,00 2,20±0,26 36,03 a 9 l,96±0,26 32,80 2,ll±0,22 32,12 a 10 l,90±0,20 30,50 2,03±0,24 30,85 a 11 l,87±0,19 30,40 2,00±0,24 30,38 a 12 l,82±0,25 30,00 l,94±0,26 29,45 a 13 l,73±0,21 28,70 l,88±0,22 28,52 a 14 l,66±0,24 27,40 l,82±0,22 27,70 a 15 l,60±0,19 26,40 l,77±0,22 26,73 a 16 l,56±0,17 25,80 l,72±0,33 26,10 a 17 l,48±0,21 24,50 l,66±0,24 25,48 a 18 l,44±0,20 21,90 l,60±0,18 24,27 a 19 l,39±0,06 21,66 l,53±0,26 23,44 a 20 l,33±0,15 21,05 l,51±0,20 22,78 a 21 l,25±0,10 20,70 l,42±0,20 21,60 a 22 l,20±0,16 19,80 l,37±0,18 20,80 a 23 l,15±0,67 19,40 l,30±0,18 19,72 a 24 l,01±0,15 17,10 0,64±0,20 9,78 Y 0,52±0,10 7.88 m = cromozom metacentric a = cromozom acrocentric tată ca model de clasificare. Conform acestei nomenclaturi, sînt conside- rați metacentrici cromozomii la care raportul brațelor este cuprins între 1,0 și 1,7. Pentru cromozomii acrocențrici, în număr de 24 de perechi, raportul brațelor este cuprins între 1,7 și 3,0. Cromozomul de sex y are raportul brațelor egal cu 1, ceea ce ne dovedește că este metacentric, cu centromerul plasat exact la jumătate. Astfel, aspectele genetice studiate duc la concluzia că cele două rase de oi, Merinos de Palas și Merinos de Stavropol, sînt rase consoli- date — în timp —, ținînd cont că genomul 2n = 54 cromozomi este deo- sebit de cel al tipului sălbatic, la care setul diploid variază de la 2n = = 60-»2n = 58^2n = 56 (O vis ammon)^2n = 54 (Ovis aries) etc. sau, în cazul hibrizilor, 2n = 56 și 57, la care cariotipul reprezintă o întîlnire secundară între două grupuri taxonomice. 78 OLGA CONSTANTINESCU, AGRIPINA LUNGEANU șl H. TIȚU G Tabelul nr. 3 Studii biometricc comparative asupra setului de cromozomi 'in Ia rasele de oi Merinos de Palas și Merinos de Stavropol Lungimea absolută în p. Merinos de Palas Merinos de Stavropol F* nr. X±SX x±sx x+sx x±sx m 1 6,91 ±0,30 7,02±0,50 6,84±l,02 6,22±1,81 0,21 m 2 6,34±0,80 5,93±1,15 6,00±0,80 5,66±l,07 0,80 m 3 5,73±0,85 5,05±l,10 5,38±0,70 4,87±0,67 2,40 a 1 3,23±0.50 3,29±0,68 3,19±0,50 2,91 ±0,40 2,78 a 2 3,03±0,44 2,90±0,59 2,92±0,10 2,67±0,41 0,36 a 3 2,88±0,40 2,79±0,56 2,74±0,36 2,56±0,43 2,30 a 4 2,88±0,40 2,62±0,60 2,57±0,44 2,36±0,39 1,59 a 5 2,64±0,46 2,49±0,38 2,45±0,30 2,23±0,30 2,35 a 6 2,50±0,31 2,34 ±0,44 2,39±0,30 2,14 ±0,05 2,36 a 7 2,41 ±0,30 2,20±0,45 2,29±0,30 2,07±0,34 2,36 a 8 2,32±0,26 2,13±0,40 2,20±0,26 l,99±0,30 2,34 a 9 2,23±0,32 2,07±0,42 2,ll±0,22 l,96±0,26 2,00 a 10 2,15±0,30 l,99±0,40 2,03±0,24 l,90±0,20 2,30 a 11 2,09±0,30 l,94±0,31 2,00±0,24 l,87±0,19 2,31 a 12 2,04±0,26 l,90±0,48 l,94±0,26 l,82±0,25 2,40 a 13 l,98±0,30 l,82±0,33 l,88±0,22 l,73±0,21 2,50 a 14 l,95±0,28 l,77±0,30 l,77±0,22 l,66±0,24 2,66 a 15 l,88±0,29 l,75±0,31 l,77±0,22 l,60±0,19 2,90 a 16 l,82±0,27 l,70±0,30 l,72±0,33 l,56±0,17 2,30 a 17 l,74±0,28 l,63±0,30 l,66±0,24 l,48±0,21 1,60 a 18 l,67±0,28 l,52±0,21 l,60±0,18 l,44±0,20 2,30 a 19 l,62±0,22 l,46±0,20 l,53±0,26 1,39 ±0,06 2,30 a 20 l,56±0,23 l,39±0,20 1,51 ±0,20 l,33±0,15 2,40 a 21 l,51±0,27 l,37±0,24 l,42±0,20 l,25±0,10 2,30 a 22 l,43±0,27 l,30±0,20 l,37±0,18 l,20±0,16 2,40 a 23 l,36±0,28 l,22±0,29 l,30±0,18 l,ll±0,67 2,30 a 24 0,64 ±0,09 l,15±0,23 0,64±0,20 l,01±0,15 2,30 V 0,50±0,09 0,52±0,10 2,40 * GLt = 3: GL2 = 34 l?0,05 = 2,88 CONCLUZII — între cele două rase studiate nu sînt deosebiri morfologice în ceea ce privește setul diploid de cromozomi. — Deși au fost obținute unele diferențe de mărime a cromozomilor între cele două rase studiate, calculul statistic și studiile biometrice com- parative efectuate asupra setului 2n s-au dovedit nesemnificative. — în ceea ce privește ideograma alcătuită de noi, considerăm că ea constituie o contribuție originală la studiul citogenetic al acestei specii. Putem ajunge la concluzia că, deși cele două rase de oi studiate sînt deo- sebite din punct de vedere fenotipic (producția de lînă, lungimea firului de lînă și grosimea lui, producția de lapte etc.) și genotipic, caracteristicile lor ereditare (numărul de cromozomi, dimensiunea și aspectul lor morfo- logic) nu sînt deosebite. 7 CROMOZOMII MITOTICI ȘI IDEOGRAMA LA OILE MERINOS 79 — Evoluția cariotipului la specia ovină a mers spre reducerea numă- rului de cromozomi, aceasta realizîndu-se pe baza fuziunii centrice de tip robertsonian a cromozomilor acrocentrici. (Avizat de dr. C. Maximilian) MITOTIC CHROMOSOMES AND IDIOGRAM IN SHEEP BREEDS (PALAS MERINO AND STAVROPOL MERINO) SUMMARY The morphology and the number of mitotic chromosomes were studied in two sheep races of Romania — Palas merino and Stavropol merino. The technique of direct examination of metaphasic plates obtained from medullar cells, as well as from the culture of leukocytes of peripheral blood was employed. From the photographs representing metaphasic plates, chromosomes were cut out, making up the karyotypes for each race and sex. The cut-out chromosomes were divided into two distinct categories by using the measurement procedure. A first category was formed by the 6 metacentric chromosomes, into which the smallest chromosome of the set was also included, being considered the V sex chromosome. Within the second category the 47 accrocentric chromosomes wereplaced, disposed in karyotype in the order of site. For the elaboration of the idiogram, measurements on 40 karyotypes belonging to both sexes were performed within the frameworkof the two races. The statistic calculus and the com- parative biometric studies were effected. The studied genetic aspects led to the conclusion that the two sheep races with the 2n = 54 genome do not present any significant differences. BIBLIOGRAFIE 1. Ahmed I.A., Proc. roy. Soc. Edinb., 1940, 60, 260 — 270. 2. Berry R.O., J. Hered., 1941, 32, 261-267. 3. Borland R., J. Hered., 1964, 55, 61 — 64. 4. Bruce H.A., The spermatogenelic history in sheep, Ph. D. thesis, Univ. of Pittsburgh Library, 1935. 5. Butarin N.S., în Anim. Breed. Abstr., 1935, 4, 45. 6. Ford C.E. a. Hamerton J.L., Stain Technol., 1956, 31, 247 — 251. 7. Levan A., Fredoa K. a. Sanbero A.A., Hereditas, 1964, 52, 201 — 220. 80 OLGA CONSTANTINESCU, AGRIPINA LUNGEANU șl H. TIȚU 3 8. Makino S., Gytologia, 1943, 13, 39 — 54. 9. Melander Y., Hereditas, 1959, 45, 649 — 654. 10 Moorhed P.G., Novei P.G., Wellman W.Y., Battips D.M. a. Hungerford D.M., Exp. Cell. Res., 1960, 20, 3. H. Nadler C.F., Lay D.M. a. Hassinger, Gytogenetics, 1971, 10, 137 — 152. 12. Wodsedalek J.E., Anat. Res., 1922, 23, 103. Institutul de biologie ,,Traian Săvulescu”, Laboratorul de ultrastructuri celulare 1 și citogenetică București 17, Splaiul Independenței nr. 296 Primit în redacție la 17 mai 1972 CARIOTIPUL ȘI STUDII BIOMETRICE LA UNELE RASE DE PORCI DIN ȚARA NOASTRĂ DE I. VOICULESCU și MARGARETA MANOLACHE 576.312.37 Consistantly, a chromosome number of 2n = 38 was found in tlie domestic pig, belonging to 5 groups denoted as A, B, C, D, E. A clearcut secondary constriction located near the centromere was observed on one chromosome from the 3rd pair (group C) in individuals from the Danube Delta population but neither in individuals of the Marele Alb breed, nor in the ^Wessex x $ Marele Alb hybrid. A comparison bctween the mean valucs of the relative length did not reveal any significant difference. Așa cum menționează H a a g și N i z z a (1), porcul este considerat animal de laborator, prin faptul că unele însușiri anatomo-fiziologice prezintă analogie cu cele de la om. Se utilizează de asemenea celulele cultivate de la această specie pentru studii radiobiologice experimentale. Sînt descrise la porc din ce în ce mai multe cazuri de tulburări în repro- ducție, legate de alterări citogenetice corespunzătoare. Toate acestea fac necesară cunoașterea și caracterizarea cît mai exactă a complementului cromozomial la porc. Pe de altă parte, existența unui număr diploid de cromozomi diferiți la porcul domestic (2n = 38) față de cel sălbatic (2n = 36) constituie un alt motiv pentru studii comparative. Investigații asupra cariotipului la porcul domestic și cel sălbatic existent în țara noastră nu s-au întreprins încă. Întrucît populațiile de porci domestici crescute în diferite zone ale țării provin din surse și rase diferite și prezintă importante modificări fenotipice pe de o parte datorită condițiilor variate de creștere și întreținere, iar pe de altă parte (în unele zone) probabilei încrucișări întîmplătoare cu porcul sălbatic, considerăm deosebit de utilă cunoașterea citogenetică a acestor populații. ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 25 NR. 1 P. 81-90 BUCUREȘTI 1973 6 - c. 2116 82 I. VOICULESCU și MARGARETA MANOLACHE 2 Rezultatele primelor investigații în acest sens constituie obiectul acestei note preliminare. Se fac considerații asupra cariotipului la porcul domestic normal, utilizînd datele biometrice obținute pe cromozomii de la rasa Marele Alb, indivizi din populația de porci crescută în condiții semi- sălbatice în Delta Dunării și un hibrid : 3 Wessex x Ș Marele Alb. MATERIAL ȘI METODĂ Pentru rasa Marele Alb și hibridul Wessex X $ Marele Alb, au fost folosite cîte 4 animale de la Stațiunea centrală de cercetări pentru creșterea porcilor —Periș, animale aflate sub directa observare a stațiunii. Pentru populația de porci din Delta Dunării s-au folosit 2 animale crescute în condiții de baltă, în zona Maliuc—Stipoc. Preparatele s-au făcut din măduvă femurală recoltată după sacrificarea animalelor. Probele de măduvă au fost cultivate in vitro pe termen scurt în mediu I.C. 65 la temperatura de 37 de grade. Materialul, colchicinizat in vitro, a fost prelucrat după metoda uscării la aer și colorat cu soluția Giemsa. Imaginile cu cromozomii în metafază bine etalați au fost analizate la imersie. Fotografierea s-a făcut Ia un microscop IOR MC, folosind obiectiv 90 X Și ocular 10 X • S-a realizat pe fotografie o mărire totală de 6 262 de ori. După decupare, cromozomii au fost aranjați în cariotip, efectuîndu-se apoi măsurători. Pentru determinarea lungimii cromozomului și a poziției centromerului au fost măsurate brațele scurte și brațele lungi ale fiecărei cromatide. Poziția centromerului a fost exprimată atît cu ajutorul indicelui centromeric, dat de raportul lungimii brațului scurt față de lungimea totală a cromozomului, cit și prin raportul brațelor (braț lung/braț scurt). Lungimea relativă, definită ca reprezentînd lungimea fiecărui cromozom în raport cu lungimea totală a unui complement cromozomial haploid femei, a servit drept criteriu de comparație între cele trei variante studiate. REZULTATE ȘI DISCUȚII Complementul cromozomial la cele 3 populații de porci investigate arată un număr egal și constant de cromozomi (2n = 38), așa cum este redat în fig. 1, 2 și 3. în privința așezării cromozomilor pe grupe nu există pînă în prezent o unitate de vederi. Se pare că modelul oferit de H a a g și N iz za (2), inspirat după cariotipul uman, întrunește cele mai multe sufragii. Utilizînd criteriile unanim recunoscute (lungimea cromozomului și poziția centromerului), ei împart complementul cromozomial la porcul domestic în 6 grupe, notate de la A la F. Noi nu considerăm însă absolut necesară împărțirea celor 6 perechi de cromozomi acrocentrici în 2 giupe și deci așezarea lor în poziții diferite în cariotip. Dacă totuși ar trebui să împărțim acești cromozomi pe grupe după lungime, am putea crea 3 grupe, incluzînd într-una din grupe numai o pereche de cromozomi acrocentrici mari, apoi o altă grupă din 2 perechi de lungime medie și aproximativ egală, iar în cea de a 3-a grupă s-ar putea include 3 perechi de cromozomi acrocentrici de dimensiuni mici și de asemenea aproximativ egale. în consecință, prezentăm cariotipul porcului domestic, alcătuit din 5 giupe cromozomiale, după cum urmează : — Grupa A cuprinde o singură pereche de cromozomi, cu dimensiuni mult mai mari decît restul autozomilor, care sînt ușor de detectat în fiecare 4 5 4* MX 10 11 D «> I 2 6 7 8 M fi 12 aa fi*** 13 14 15 16 17 Fig. 1. — Cariotipul la porcul domestic rasa Marele Alb. 3 9 X X 18 na «A 1 fi IX XX IX XX XX 4 5 6 7 8 IK 9 xi «« 10 // '2 D M li ta •• •* f3 /4 15 16 f7 Bl X x 18 Fig. 2. — Cariotipul la hibridul Wessex x $ Marele Alb. 1 A AK A# 2 3 B XX AX XX MX XX AK 5 6 c *x 10 // 0 IM OA AH V V 13 pjg 3. _ Cariotipul la populația clin Delta Dunării. 3 cariotipul la unele rase de porci 83 celulă. Acești cromozomi au centromerul situat în poziție submediană, fapt dovedit de valorile indicelui centromeric și de raportul brațelor(vezi tabelele nr. 1, 2 și 3). — Grupa B include 2 perechi de cromozomi, de asemenea ușor de identificat datorită centromerului lor situat într-o poziție pronunțat submediană. între ele, cele 2 perechi se deosebesc prin dimensiunilelor evident diferite. — Grupa O cuprinde 6 perechi de cromozomi, de mărime medie, diferențele de lungime dintre ele fiind minime. Este grupa în care se include de fapt și cromozomul X, dar care nu poate fi detectat de restul autozo- milor din grupă. Se consideră însă a fi cromozomul sau perechea de cro- mozomi cu centromerul situat cel mai aproape de punctul median. în ideograma efectuată de H a a g și N i z z a (2), unul din cromo- zomii din perechea a 9-a, respectiv din perechea a 5-a preconizată de noi, este redat cu o zonă heterocromatică în vecinătatea centromerului, reprezentată printr-o constricție secundară asupra căreia se menționează numai faptul că ea este mai mult sau mai puțin netă. Pentru rasa Marele Alb și hibridul Wessex x ȘMarele Alb, o astfel de constricție secundară nu a fost detectată în nici una din imaginile analizate. Absența acestei constricții se poate observa și în figurile 1 și 3. Ea a fost însă prezentă în toate metafazele observate la indivizii proveniți din populația de porci din Delta Dunării (fig. 2), unde s-a constatat că această constricție secun- dară se întinde pe o suprafață relativ mare și prezența ei nu poate fi pusă la îndoială. Este prematur de a încerca eventuale legături între prezența acesteia și anumite particularități fenotipice ale indivizilor purtători. M o r a t a (5) menționează la un individ femei din rasa Marele Alb prezența unui cromozom neîmperecheat, purtător al unei zone hetero- cromatice în regiunea centromerului, foarte similar cu cromozomul X descris de M c Fee (4) pentru porcul sălbatic. Pe această, bază, M o- r a t a presupune existența unui polimorfism în cromozomul X, aducînd ca argument și strînsa înrudire dintre porcul domestic și cel sălbatic euro- pean. în acest caz, ar putea fi explicabilă prezența constantă a constric- ției secundare pe unul dintre cromozomii indivizilor crescuți în condiții semisălbatice și cu eventuale încrucișări cu porcul sălbatic din Deltă. Un alt aspect constatat de noi la cromozomii grupei O îl constituie poziția diferită a centromerului. Astfel, după calculele noastre (vezi tabelele nr. 1, 2 și 3), redate prin valorile indicelui centromeric și ale ra- portului brațelor, s-ar putea subîmpărți această grupă în 2 subgrupe sau chiar grupe, în funcție de poziția mediană sau submediană a centro- merului. Aceasta s-ar putea face ținînd cont de valoarea raportului bra- țelor în concordanță cu recomandările lui Levan ș.a. (3). Întrucît nu există o concordanță în acest sens între cele 3 variante studiate de noi, nu ne-am permis o subîmpărțire după acest criteriu a grupei C. — Grupa D cuprinde 3 perechi de cromozomi metacentrici, ușor de identificat chiar fără așezare în cariotip. Prima pereche din această grupă reprezintă cromozomi marker pentru această specie, ambii avînd în mod constant cîte o constricție secundară în vecinătatea centromerului, observată de noi la toate cele 3 loturi studiate. Următoarele 2 perechi sînt evident mai mici și identificabile una față de cealaltă. — Grupa E cuprinde toate cele 6 perechi de cromozomi acrocentrici. Prima pereche prezintă dimensiuni mari, putîndu-se situa, ca lungime, 84 Date biometrice asupra cromozomilor la rasa de porci Marele Alb 86 Fig. 5. — Ideograma la hibridul 5 Wessex x 2 Marele Alb. 87', 88 I. VOICULESCU și MARGARETA MANOLACHE 8 CARIOTIPUL LA UNELE RASE DE PORCI 89 imediat după perechea I a întregului complement cromozomial. Urmă- toarele 2 perechi sînt aproximativ egale ca mărime, iar ultimele 3 perechi ale grupei au dimensiuni mici. Cromozomul Y este elementul cel mai mic al complementului cromo- zomial, avînd centromerul situat în poziție mediană. în concluzie, cariotipul porcului domestic cuprinde un număr de 12 perechi (ie cromozomi identificabili grupați de noi în 4 grupe (A, B, D, E) și 6 perechi plus cromozomul X greu de diferențiat morfologic între ei și care alcătuiesc împreună grupa C ; de asemenea, identificabil cromozomul Y. Pe baza datelor biometrice obținute prin măsurătorile efectuate pe un total de 18 cariotipuri s-au întocmit ideogramele respective (fig. 4, 5 și 6) și s-a încercat găsirea unor eventuale diferențe între cele 3 variante luate în studiu. S-a calculat lungimea absolută medie în microni ca fiind, parametrul de bază, din care s-au calculat ceilalți parametri prezentați în tabelele nr. 1, 2 și 3. Ținînd cont că lungimea absolută a cromozomilor este variabilă, ea fiind dependentă de stadiul mitozei pe de o parte, iar pe de altă parte de influența unor etape din tehnica de preparare (colchi- cinizare, șoc hipotonic etc.), valorile acesteia nu pot servi ca parametru de comparare între loturi. în vederea unei astfel de comparări s-a trecut la transformarea valorilor lungimii absolute în valori ale lungimii relative. Conrparînd valorile lungimii relative la cele 3 loturi studiate, nu s-au constatat diferențe semnificative între loturi, lucru explicabil prin faptul că atît hibridul, cît și indivizii din populația de baltă au avut la origine rasa Marele Alb. Din compararea valorilor medii ale lungimii absolute din setul cro- mozomial diploid femei se constată, de asemenea, diferențe minime, în 9 special între rasa Marele Alb și hibridul £ Wessex x ȘMarele Alb (62,258[x respectiv 64, 512 |r). Valori mai mici față de acestea s-au înregistrat la populația de porci din Deltă (56,456 jr). Diferențe între loturi s-au constatat în valorile raportului brațelor pentru cromozomii din grupa C, rezultînd, conform acestor valori, poziții diferite ale centromerului. în concluzie, considerăm necesar un studiu mai amplu, extins și pe alte rase și populații, în scopul detectării eventualelor diferențe reale în morfologia cromozomilor la porcul domestic din țara noastră. CONCLUZII 1. Porcul domestic posedă un număr constant de cromozomi : 2n = 38, care după poziția centromerului pot fi de tip metacentric, subme- tacentric și acrocentric. Aceștia au fost grupați de noi în 5 grupe : A, B, C, D, E. 2. Din totalul de 18 perechi de autozomi, 12 perechi sînt ușor iden- tificabile (grupele A, B, D, E), iar restul de 6 perechi plus cromozomul X sînt greu de deosebit una de cealaltă (grupa C). 3. Un cromozom din perechea a 3-a (grupa C) posedă în mod constant la indivizii din populația de porci din Delta Dunării o constricție secundară bine pronunțată în vecinătatea centromerului. Această con- stricție nu a fost identificată de noi pentru același cromozom la rasa Marele Alb și hibridul Wessex x $ Marele Alb. 4. Ambii cromozomi din perechea a 10-a (grupa D) posedă cîte o constricție în apropierea centromerului. Ei reprezintă din această cauză cromozomi marker pentru această specie și au fost identificați în toate metafazele analizate de noi la cele 3 variante studiate. 5. Compararea valorilor medii ale lungimii relative nu a evidențiat diferențe semnificative. Același lucru s-a constatat și în cazul comparării lungimii totale a setului cromozomial diploid femei. (Avizat de dr. C. Maximilian.) KARYOTYPE AND BIOMETRIC CHROMOSOME STUDIES IN SEVERAL PIG BREEDS EROM OUR COUNTRY SUMMARY Domestic pig displays a consistent chromosome number, 2n = 38 consisting of metacentric, submetacentric and accrocentric chromosom.es, ascribed to 5 groups denoted as A, B, C, D, E. From the 18 autosome pairs, 12 are easily identifiable (groups A, B, D, E), while the remaining 6 pairs, as well as the X chromosome are difficult to distinguish from each other (group C). I. VOICULESCU șl MARGARETA . MANOLACHE 90 One chromosome from the 3rd pair (group C) consistently shows a well marked secondary constriction near the centromere, in individual» from the Danube Delta population. We did not observe the occurrence of a similar zone in the same chromosome in the breed Marele Alb as well as in the hybrids $ Wessex X Ș Marele Alb. Both chromosomes from the 10th pair (group D) display a secon- dary constriction near the centromere. A comparison between the mean values of the relative length did not reveal any significant difference. The same is true for the comparison of the total length of the diploid complement. bibliografie 1. Haag J., Nizza P., Ann. Genet., 1969, 12, 4, 242-246. 2. - Rapport GEA-R-3852, 1969. 3. Levan A., Fredoa K., Sandberg H.A., Hereditas, 1964, 52, 201—220. 4. Mc Fee A.F., Banner M.W., Rary J.M., Gytogenetics, 1966, 5, 75 — 81. 5. Morata G., Mammalian Chromosomes Newsletter, 1969, 10, 4, 219. Institutul de biologie „Traian Săvulescu”, Sectorul de ultrastructuri celulare și citogenetică București 17, Splaiul Independenței nr. 296 Primit în redacție la 20 octombrie 1972 INFLUENȚA pH-ului ȘI A UMIDITĂȚII SOLULUI ASUPRA DENSITĂȚII LUMBRICIDELOR DIN SOLURILE MONTANE DE M. FALCĂ și I. SIMEANU 595.142.39:591.5 The density of Lumbricidae in the Scientific Reserve of the Retezat National Park during 1969 and 1970 as well as the factors that influence it are given. From among, the factors are emphasized the soil pH, with different values in the three investigated stations, and soil moisture, expressed in percentage by the concept of “momentaneous soil water”. The correlation between the numbers of Lumbricidae and soil moisture is empha- sized, as its coefficients have distinctly significant values. în cursul anilor 1969 și 1970 am efectuat un studiu ecologic com- plex al faunei de nevertebrate din solurile Rezervației științifice a Parcului național Retezat. într-o lucrare anterioară (5) am prezentat distribuția pe verticală a speciilor de lumbricide identificate în 3 stații, diferite între ele din punct de vedere al altitudinii și al condițiilor ecologice staționale. în lucrarea de față prezentăm unele aspecte referitoare la densitatea lumbricidelor, a influenței pH-ului și a umidității solului asupra densității. METODA ȘI TEHNICA DE LUCRU Colectările de material faunistic au fost efectuate în trei stații, în fiecare stabilindu-se o suprafață de 1 250 m2, din care au fost ridicate relevee în suprafață de 625 cm2. Au fost ridicate cîte 4 relevee din fiecare stație, lunar, „random”, în total ridieîndu-se 28 de relevee în 1969 și 28 în 1970, din stația 1 — Festuco (drymeae) — Fagetum, 28 de relevee în 1969 și 24 în 1970, din stația 2 — Piceelum carpaticum — și 20 de relevee în 1969 și 16 în 1970, din stația 3 — Pinetum mugi carpaticum. Releveele au fost subîmpărțite pe nivelurile de adîncime, după ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 25 NR. 1 P. 91-98 BUCUREȘTI 1973 92 M. FALCA și I. SIMEANU 2 3 ECOLOGIA LUMBRICIDELOR DIN RETEZAT 93 cum urmează : L = stratul de litieră cu grosime variabilă; II = stratul de humus cu grosime variabilă; 1, 2, 3, 4 = 4 niveluri de sol a 10 cm fiecare. Trierea materialului s-a făcut pe loc, imediat după ridicarea releveelor. DESCRIEREA STAȚIILOR Stația 1 — Festuco (drymeae) — Fagetum este situată la o altitudine de 850 m, vegetația fiind alcătuită din Fagus sylvatica. Solul este brun acid, cu un pH cu valori mai mari de 4,5. Stratul ierbos — 45% acoperire — este reprezentat prin Festuca drymea, Asperula adorata, Glechoma hir- suta etc. Stația 2 — Piceetum carpaticum este situată la altitudinea de 1 250 m, vegetația fiind formată din Picea excelsa, Lonicera nigra, Rubus idaeus. Stratul ierbos — 70% acoperire — este reprezentat prin Calamagrostis arundinacea, Driopterix filis mas, Hieracium transsilvanicum. Dintre muscinee, menționăm Polytrichumformosum, Polytrichum gracile, Dicranum scoparium etc. Solul este brun podzolic, cu un pH cuprins între 3,50 și 4,42. Stația 3 — Pinetum mugi carpaticum este situată la o altitudine de 1 800 m, vegetația fiind alcătuită din Picea excelsa, Pinus montana, Pinus cembra, Juniperus nana, Rhododendron Icotschyi. Covorul ierbos este reprezentat prin Vaccinium myrtillus, Vaccinium vitis-ideae, Solda- neTla major, Homogyne alpina și printr-un strat de mușchi gros de 2—5 cm, alcătuit din Plagiothecium undulatum, Sphagnum sp., Diplophyllum taxifolium. Solul este humic-silicatic superficial, cu un pH cuprins între 3,63 și 3,84. REZULTATE OBȚINUTE l Fauna de lumbricide din stațiile cercetate în Rezervația științifică a Parcului național Retezat este reprezentată de 3 genuri și 6 specii, și anu- me : Dendrobaena alpina (Roșa), Dendrobaena octaedra (Sav.), Dendro- baena byblica (Roșa), Allolobophora caliginosa (Sav.), Allolobophora roșea (Sav.) și Risenia submontana (Vejdovsky). Considerațiile asupra densității lumbricidelor pe stații și pe ani au fost făcute pe baza mediei numărului de exemplare pe relevee de 25/25 cm și 40 cm adîncime. Eroarea mediei a fost de 20%, ceea ce înseam- nă un grad de precizie superior, avînd în vedere condițiile de lucru deo- sebit de grele din Retezat. în tabelul nr. 1, în care este exprimată media numărului de lumbri- cide, pe specii, pe relevee de 25/25 cm și 40 cm adîncime, precum și în figura 1, în care sînt prezentate diferențele dintre aceste medii, sînt totalizate datele privind densitatea lumbricidelor în anii 1969 și 1970. Astfel, densitatea cea mai mare o întîlnim în stația 2, atît la specia D. alpina, cît și la specia D. octaedra (singurele specii comune celor 3 stații), atît în 1969, cît și în 1970. De asemenea, se mai poate observa că media cea mai mare este întîlnită tot în stația 2, în anul 1970, la specia D. alpina. Specia Dendrobaena alpina prezintă în toate cele trei stații, în ambii ani, medii mai mari decît ale celorlalte specii. Se observă, de ase- t / Fd-F Pe Fd-F Pc 3,429 0?98 0,500 <27 ■ Pmc 0,178 0X5 0,50 0,29 ■■ Pmc Dendrobaena alpina 1969 3,929 + 0^98 Fd-F Dendrobaena octaedra 1969 0,322 0,'50 Fd-F Fd-F Pc Fd-F Pc 1 1,741 1,23 5,521 d. Pmc 0,223 ♦ 0,13 0,845 + 0,23 Pmc De.ndr.obaena alpina 1970 7.262 + 1.59 Fd-F Dendrobaena octaedra 1970 0,488 0,25 Fd-F Fig. 1. — Diferențele dintre medii și erorile standard ale diferențelor la speciile Dendrobaena alpina și D. octaedra în anii 1969 și 1970, In stațiile Festuco (drymeae) -Fa- getum (Fd —F), Piceetum carpaticum (Pc) și Pinetum mugi carpaticum (Pmc). menea, că pe ani mediile sînt diferite, în stațiile 1 și 2 densitatea fiind mai mare în 1970 față de 1969, iar în stația 3, invers, densitatea fiind Tabelul nr. 1 Numărul mediu anual al speciilor de lumbricide pe relevee de 25/25 cm și 40 cm adîncime, în cele 3 stații cercetate. Genul și specia Stația 1 Stația 2 Stația 3 1969 1970 1969 1970 1969 1970 D. alpina 1,571 2,321 5,5 9,583 5,0 4,062 ± + 4- ± • ± i 0,33 0,67 0,89 1,44 0,9 1,02 D. octaedra 0,428 0,285 0,750 0,916 0,25 0,062 ± ± ± ± ± 4- 0,43 0,1 0,24 0,22 0,14 0,6 A. caliginosa 0,25 ± 0,11 0,714 i 0,19 - — — — mai mare în 1969 față de 1970. Dintre cele trei stații, această specie are densitatea cea mai mică în stația 1. Specia Dendrobaena octaedra prezintă o densitate mult mai mică în toate cele trei stații. Se observă și la această specie că media cea mai 94 M. FALCA și I. SIMEANU 4 95 mare este tot în stația 2, în anul 1970, fapt ce dovedește că populația de lumbricide a fost mai bogată în acest an. Specia AUolobophora cdliginosa, întîlnită numai în stația 1, prezintă o densitate mică, valorile mediei fiind subunitate, ca și la specia Dendro- baena octaedra, media fiind mai mare în 1970 față de 1969 ; prin urmare, și la această specie fauna a fost mai bogată în 1970. Celelalte specii de lumbricide, Dendrobaena byblica, AUolobophora roșea și Uisenia submontana, au o densitate extrem de mică, găsindu-se în întreaga perioadă cît a durat cercetarea cîte unul sau două exemplare din fiecare specie. Distribuția și densitatea speciilor de lumbricide în cele trei stații este influențată de mai mulți factori, între care pH-ul și umiditatea solu lui joacă un rol important. Din observațiile noastre rezultă că pH-ul solului joacă intr-adevăr un rol important asupra densității lumbricidelor, manifestat prin prezența sau absența unor specii din stațiile cercetate. Astfel, AUolobophora caZi- ginosa, specie întîlnită în solurile cu un pH ce nu coboară sub 4,5 (7), (9), a fost găsită de noi numai în stația 1, unde solul are un pH mai mare de 4,5. AUolobophora roșea, întîlnită în solurile cu un pH ce merge spre neutru, a fost găsită sporadic în stațiile 1 și 2, stații cu un pH mai mare de 4,5 și, respectiv, 3,50—4,42. în schimb, Dendrobaena octaedra, specie întîlnită în solurile cu un pH în general acid, a fost găsită în toate cele trei stații, ca și D. alpina, stații ce au soluri cu un pH acid. Un alt factor care influențează densitatea lumbricidelor este umidi- tatea solului, exprimată procentual prin conceptul de cantitatea de apă momentană din sol. Influența umidității solului asupra organismelor din sol a fost pusă în evidență de mulți autori, procentul de umiditate avînd un rol important în activitatea acestor organisme. Van'nier (15), cercetînd reacția microartropodelor din sol față de umiditatea solului, a arătat că animalele sînt afectate prin uscarea solului, fiecare specie sau grupuri de specii avînd un prag critic al procen- tului umidității, cel mai adesea situat după punctul de veștejire permanent care este 4,2. Există o strînsă analogie între acest mod de a privi legătura dintre umiditatea solului și organismele din sol și conceptul de disponibi- litate în apă, formulat de botaniști, după care cele mai multe plante vasculare se ofilesc ireversibil dacă energia de legătură apă—sol atinge o valoare în jur de 16 atmosfere, adică 4,2 — punctul de veștejire perma- nent. în stațiile cercetate din Rezervația științifică a Parcului național Retezat, umiditatea solului a prezentat în anii 1969 și 1970 valori care n-au afectat activitatea organismelor din sol. Din analiza figurii 2, în care sînt redate cronoizopletele, pe stații și pe ani, se constată că valorile cele mai mari ale umidității solului au fost înregistrate în stația 3, cu cea mai mare altitudine (1 800 m), după care urmează stațiile 2 și 1, cu altitudini de 1 250 m și, respectiv, 850 m.. De asemenea, se mai poate constata că valorile cele mai mari ale umidității solului sînt în lunile de primăvară și începutul verii, în lunile următoare valorile fiind mai scăzute. injnios Eawpuipy . ininjos eeunouipy Cronoizopletele pe ani și pe stații în Rezervația științifică a Parcului național Retezat. 96 M. FALCĂ șl I. SIMEANU 6 Pe verticală, umiditatea solului prezintă valori ce descresc, în toate stațiile, în ambii ani, de la nivelul de 10 cm spre nivelul de 40 cm. Numărul de lumbricide este în strînsă legătură cu valorile umidității solului, prezentînd valori mai mari sau mici, în funcție de valoarea umidi- tății. Speciile Dendrobaena alpina și D. octaedra, singurele specii comune celor trei stații, se deosebesc între ele din punctul de vedere al modului de viață, al cerințelor față de condițiile mediului. Astfel, D. octaedra este o specie de suprafață, întîlnindu-se foarte rar la nivelul de 10 cm, pe cînd specia D. alpina prezintă o distribuție pe verticală pînă la adîncimi mai mari. D. alpina, fiind specie comună celor trei stații și fiind frecventă la toate nivelurile de adîncime, a fost singura specie ale cărei valori au putut fi folosite pentru punerea în evidență a corelației dintre numărul de lumbricide și umiditatea solului. Corelația dintre umiditatea solului și numărul de lumbricide, pe stații și pe ani, este prezentată în tabelul nr. 2. Tabelul nr. 2 Coeficienții de corelație între umiditatea solului și nuuiiirul de lumbricide, pe stații și pe ani Stația 1 Stația 2 Stația 3 1969 1970 1969 1970 1969 1970 0,46 0,61 0,69 0,83 0,66 0,44 Semnificația coeficienților de corelație a fost examinată cu ajutorul testului F. Valorile coeficienților de corelație în stația 2 sînt distinct sem- nificative, atît în 1969, cît și în 1970. De asemenea, în stația 3 în anul 1969 coeficientul de corelație prezintă valori semnificative. în schimb, în stația 1 în ambii ani, precum și în stația 3 în anul 1970, valorile coefi- cienților de corelație sînt nesemnificative. Considerăm însă că aceasta nu se datorește lipsei de corelație între umiditatea solului și numărul de organisme, ci altor cauze care au influențat punerea în evidență a acestei corelații, evidentă în celelalte cazuri. Una dintre aceste cauze poate fi considerată numărul releveelor în care au fost identificate lum- bricide. Astfel, numărul mai mare de relevee în care lumbricidele au fost prezentate dă indici de corelație ce se apropie mai mult de 1, iar numărul mai mic de relevee dă indici de corelație mai mici. Astfel, în stația 1 în anul 1969 numărul de relevee în care au fost găsite lumbricide a fost de 5, iar coeficientul de corelație a fost de 0,46 ; în stația 2 în 1970 numărul de relevee în care au fost prezente lumbricide a fost de 18, iar coeficientul de corelație a fost de 0,83. CONCLUZII Din cercetările întreprinse de noi asupra densității lumbricidelor din 'Rezervația științifică a Parcului național Retezat, se desprind urmă- toarele concluzii: 1. densitatea maximă este întîlnită în stația 2 — Piceetum carpa- ticum, în anul 1970, unde numărul mediu anual de lumbricide, aparținînd 7 ECOLOGIA LUMBRICIt>ELOR din retezat 97 speciei D. alpina, pe relevee de 25/25 cm si 40 cm adîncime, a fost de 9,583 ; 2. specia D. alpina prezintă în toate cele trei stații în 1969 și 1970 densitatea cea mai mare, între acestea stația 2 avînd valorile cele mai mari ale mediei, 5,5 în 1969 și 9,583 în 1970; 3. speciile D. octaedra și Allolobophora caliginosa prezintă valori ale mediei de aproximativ 10 ori mai mici decît ale speciei precedente; 4. speciile D. byblica, Allolobophora roșea și Disenia submontana sînt specii sporadice; 5. pH-ul solului joacă un rol însemnat în densitatea lumbricidelor, prezența sau absența speciilor în cele trei stații fiind influențată și de acest factor. Astfel, speciile D. alpina și D. octaedra, specii întîlnite în solurile cu un pil în general acid, au fost găsite în toate stațiile, pe cînd specia Allolobophora caliginosa, întîlnită în solurile cu un pH ce nu coboară sub 4,5, a fost întîlnită numai în stația 1, unde solul are un pH mai mare de 4,5; 6. umiditatea solului influențează, de asemenea, densitatea lumbri- cidelor, între aceste două valori existînd o corelație pozitivă. (Avizat de prof. Gr. Eliescu.) INFLUENCE OF SOIL pH AND MOISTURE ON THE DENSITY OF LUMBRICIDAE IN ALPINE SOILS SUMMARY In the course of 1969 and 1970, the Lumbricidae fauna of the Scientific Reserve of the Retezat National Park was studied, the material being collected monthly out of 3 stations, differing among them from the standpoint of the soil type, altitude and vegetation type. Four surveys were monthly carried out on an area of 25/25 cm. up to 40 cm depth. The accuracy degree of the research is 80 %, which is, in our opinion a superior accuracy degree, account being taken of the difficult work- ing conditions in the Retezat. The results of our investigations have revealed the density of Lum- bricidae in the three investigated stations, considerations on density being based on the mean of the number of specimens on 25/25 cm surveys 40 cm in depth. From among the numerons factors that infhience the density of Lumbricidae, the soil pH and moisture were revealed. Different species of Lumbricidae were encountered only in certain stations, pH values — in addition to other factors — having an impor- tant role in confining them only to these stations. Thus species Allolobo- phora caliginosa was encountered only in the soils whose pH does not decrease under 4.5 (station 1). Species Dendrobaena alpina and Dendro- baena octaedra encountered in soils with a generally acid pH, were iden- tified by us in all the three stations, that have soils with an acid pH. 7 —c. 2110 98 M. FALCA și 1. SIMEANU 8 The influence of soil moisture on the density of Lumbricidae was revealed by establishing the correlation between these two elements, a correlation with eoefficients having clearly significant values. Besides, the inflnence of soil moisture on the density of Lumbricidae was revealed by comparing the progress of chronoisopletes per month with the number of Lumbricidae collected in the same period. RECENZII BIBLIOGRAFIE 1. Beldie Al., Flora și vegetația Munților Bucegi, Edit. Academiei, București, 1967. 2. Boșcaiu N„ Flora și vegetația Munților Țarcu, Godeanu și Cernei, Edit. Academiei, Bucu- rești, 1971. 3. Bouche B.M., Pedobiologia, 1969, 9, 1, 26 — 34. 4. Ceapoiu N„ Metode statistice aplicate in experiențele agricole și biologice, Edit. agrosilvică, București, 1969. 5. Falca M. și Simeanu I., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1972, 24, 5. 6. Grasse P.P., TratU de Zoologie, Masson, Paris, 1959, 5, 1. 1. Ghilarov S.M., Zoologhiceschii metod diagnostichi pociv, Izdatelstvo Nauka, Moscova, 1965. 8. Hale G.W., Pedobiologia, 1966, 6, 1, 65-99. 9. Keith D. a. McKbvan E., Soil animals, H.F. and Witherby Ldt., 1962. 10. Lamotte M., Initialion aux Mithodes statistiques en Biologie, Masson, Paris, 1957. 11. Mehedinți Al. L., Contribuții la cunoașterea relațiilor dintre sol și vegetație in cuprinsul pădurilor din Masivul Retezat (teză), Brașov, 1968. 12. Pop V., Anal. Acad. R.P.R., 1949, Seria A, Mem. 9, 1, 385 — 506. 13. Soo R., A magyar flâra es vegelăcio, Akad. Kiado, Budapesta, 1964. 14. Southwood T.R.E., Ecological methods with particular reference to the study of insect popu- lations, Methuen, Londra, 1966. 15, Vannier G., Rev. Ecol. Biol. Sol, 1971, 8, 3, 343 — 356. Institutul de biologie ,, Traian Săvulescu”, Sectorul de ecosisteme terestre și acvatice București 17, Splaiul Independenței nr. 296 Primit în redacție la 20 aprilie 1972 D. H. TARLING a. M. P. TARLING, Continental Drift (Translația continentală), G. Bell & Sons, Ltd., London, 1971, 112 p., £ 1,50 Cartea reprezintă, după toate probabilitățile, cea mai recentă sinteză asupra problemei translației continentelor. Un capitol introductiv tratează istoricul teoriei: deceniile al 5-lea și al 6-lea ale seco- lului nostru, considerate în general ca reprezentînd declinul wegenerianismului, sînt tocmai perioada în care au luat avînt cercetările de paleomagnetism, care aveau să ducă la triumful teoriei. în continuare se tratează „potrivirea” diverselor platforme continentale, în prezent separate (potrivire stabilită cu ajutorul computerilor), prelungirea lanțurilor muntoase și a altor formațiuni geologice pe laturile opuse ale continentelor. Un scurt capitol este consacrat argumentelor paleontologice; argumente biogeografice, deduse din răspîndirea actuală a faunei și florei, nu se aduc. Capitolul de paleoclimatologie tratează în primul rînd glaciațiunea permo- carboniferă. insistîndu-se asupra faptului că aceasta nu a fost concomitentă pe toate continen- tele sudice. Capitolul cu cea mai importantă contribuție originală este consacrat paleomagnetismului; pe baza acestor date se ajunge la o reconstituire a poziției din trecut a continentelor diferită oarecum de cea clasică a lui Wegener, dar asemănătoare cu cea la care se ajunge prin „potri- virea” platformelor continentale cu ajutorul computerului. în continuare se tratează structura blocurilor continentale șl a fundurilor oceanelor, localizarea șanțurilor ultraabisale, datarea în timp a fazelor fragmentării continentului primordial și a deplasării fragmentelor. Cauze ale translației ar fi curenții de convecție din pătura semifluidă a scoarței, care determină alunecarea scoarței oceanice în interior, la nivelul șanțurilor ultraabisale. Ultimul capitol, consacrat semnificației translației, tratează structura în plăci a scoarței; limitele dintre plăci corespund zonelor de maximă activitate vulcanică și seismică. Ceea ce rezultă în primul rînd este că translația continentelor nu mai apare ca o teorie, ci ca un fapt; nu se discută dacă translația a avut loc, ci cînd și cum a avut loc. Pentru biogeografi este importantă această luare de atitudine categorică a geofizicienilor, față de reticența zoo- și fitogeografilor prudenți. (Darlington, De Lattin, pînă recent Myers), care preferă să explice răspîndirea animalelor și a plantelor prin permanența continentelor. Este o inversare față de situația din deceniile 3 și 4 ale secolului, cînd biogeografii erau în majoritate captivați de teoria lui Wegener, iar geofizicienii rămîneau sceptici. Cu rare excepții, fenomenele biogeografice se pot explica aproape tot atît de bine prin translație ca și prin permanența continentelor (în ultima alternativă răspîndirea taxonilor s-ar fi făcut în primul rînd prin continentele nordice). Dovezi absolut sigure nu se pot aduce prin argumente biogeografice pentru nici una dintre teorii. Cuvîntul hotărîtor îl are geofizica ; zoolo- ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 26 NR. 1 P. 99-101 BUCUREȘTI 1973 100 RECENZII 2 gia, paleontologia și botanica urmează a interpreta fenomenele de răspîndire a organismelor prin prisma ipotezei avansate dc geofizică. Or, în prezent majoritatea geofizicienilor sint wege- nerieni. Pentru biogeografi, problema este de a stabili care răspîndiri sint destul de vechi (cel puțin eocene) spre a admite că s-au făcut prin vechiul contact dintre continente și care sint recente. în datarea etapelor translației, autorii folosesc exclusiv valori absolute — milioane de ani. Biologii și paleontologii, obișnuiți cu perioadele geologice, au de aceea oarecare dificultăți în corelarea datelor. în hărțile și reconstituirile autorilor, Noua Zeelandă nu apare aproape de loc, probabil datorită datelor geologice insuficiente. Neglijabilă ca întindere, Noua Zeelandă are o deosebită importanță biogeografică. Stilul este extrem de atrăgător și captivant; cartea poate fi citită cu ușurință și de nespecialiști; ilustrația bogată, foarte sugestivă (include și fotografii din satelit), ușurează mult priceperea textului. P, Bânăreseu BOGDAN STUGREN, Grundlagen der allgemeinen Okologie (Bazele ecologici generale), Gustav Fischer Verlag, Jena, 1972, 223 p. 104 fig., 3 tabele Prof. dr. B. Stugren, de la Universitatea din Cluj, a publicat în 1965 un manual de eco- logie generală (cu elemente de ocrotire a naturii), o primă lucrare în domeniul ecologiei apărută in țara noastră. în 1972 autorul a tipărit în limba germană, la Jena, o nouă ediție a cărții, un tratat complet de ecologie, cu o nouă structură, bazat pe cele mai moderne și pe cele mai noi lucrări din acest domeniu. în recenzia de față ne referim la ediția recent apărută in limba germană. Cartea se alătură manualelor sau tratatelor de ecologie străine care precizează obiectul, materia și metodologia disciplinei, fiind orientată nu numai pe probleme de ecologie a plantelor și animalelor, ci și pe noile direcții, pe studiul dinamicii energiei și a materiei în ecosisteme. Lucrarea cuprinde zece capitole, o bibliografie și un index. în primul capitol se expun pe larg puncte de vedere privind diviziunile, istoricul și noțiunile de bază în ecologie. în continuare, autorul dezbate importanța factorilor' limitativi in existența și dezvolta- rea organismelor, transformarea mediului prin intermediul viețuitoarelor, acțiunea microclimei și ecoclimei asupra organismelor și adaptările caracteristice diferitelor forme de viață (cap. II). în capitolul al III-lea sînt tratate cele trei categorii de sisteme ecologice, izolate, închise sau deschise, și circuitul materiei în ecosistem realizat prin intermediul producătorilor, consu- matorilor și reducătorilor. Schematizările și numeroasele exemple permit înțelegerea clară a celor trei tipuri de lanțuri trofice existente in natură : al ierbivorilor, paraziților și detritivo- rilor. Bazele chimice ale circuitului substanțelor în biosferă sînt explicate prin noțiunile dc mediu geochimic, energie și funcții geochimice ale viețuitoarelor. O atenție deosebită este acor- dată mediului radioactiv, indicatorilor radioecologici animali și vegetali (cap. IV). Importanța ecologică a primului și a celui de al II-lea principiu al termodinamicii, entropia și informația sînt prezentate într-o formă clară cu ajutorul clementelor de statistică matematică (cap. V). 3 RECENZII 101 în capitolul al Vl-lea, autorul dezbate problema producției primare, variațiile geografice ale acesteia, producția secundară, cît și rolul piramidelor numerice ale lui Elton în exprimarea relațiilor cantitative dintre indivizi din diferite unități funcționale. Capitolul al VII-lea expune pe larg părțile componente ale ecosistemului : biotopul și biocenoza. Prof. Stugren menționează termenul de „bioscenă”, introdus în știință de Popovici- Bâznoșanu, și exemplifică noțiunile de sinuzie și biochorie, explicînd rolul important al fenome- nului de autoreglare in biocenoză și una dintre modalitățile concrete ale acesteia, interacțiunea biochimică. Ritmurile circadine, lunare, anuale constituie tematica celui dc-al VlII-lea capitol, în care autorul subliniază importanța succesiunilor ecologice și a momentelor acestora : denu- darea habitatului, migrația organismelor, eceza, competiția, reacția și stabilizarea (climax). Problemă de o deosebită importanță, relațiile și influențele reciproce dintre specii, cu fenomenul de concurență, de prădatorism și de. parazitism, sint bogat ilustrate în cadrul capi- tolului al IX-lea. Un capitol aparte, al X-lca, este dedicat structurii și dinamicii populațiilor și reglării mărimii acestora^ care sint deosebit de utile tuturor cercetărilor ecologice. Condițiile grafice excelente și numărul mare de indicații bibliografice (4 13), aduse la zi, contribuie în plus la valoarea incontestabilă a acestei cărți. Varietatea modului de prezentare a conținutului cărții permite o înțelegere deosebit dc clară a relațiilor organismelor cu mediul înconjurător și a interpretării matematice a fenomenelor din natură. Lucrarea, de o înaltă ținută științifică, este de mare utilitate, atit studenților, cit și unui larg cerc de cercetători care lucrează in domeniul ecologiei, constituind o direcție biologică actua- lă, în care autorul îmbină magistral teoria cu partea aplicativă. Liliana Vasiliu Revista „Studii și cercetări de biologie — Seria zoologie” publică articole originale de nivel științific superior, din toate dome- niile biologiei animale : morfologie, fiziologie, genetică, ecologie și taxonomic. Sumarele revistei sînt completate cu alte rubrici, ca : 1. Viafa științifică, care cuprinde unele manifestări științifice din do- meniul biologiei, ca simpozioane, lucrările unor consfătuiri, schimburi de experiență între cercetătorii români și cei străini etc. 2. Recenzii, care cuprind prezentări asupra celor mai recente lucrări de specia- litate apărute în țară și peste hotare. NOTĂ CĂTRE AUTORI Autorii sînt rugați să înainteze articolele, notele și recenziile dactilografiate la două rînduri, în 3 exemplare. Tabelele vor fi dac- tilografiate pe pagini separate, iar diagramele vor fi executate în tuș pe hîrtie de calc. Tabelele și ilustrațiile vor fi numerotate cu cifre arabe. Figurile din planșe vor fi numerotate în continuarea celor' din text. Se va evita repetarea acelorași date în text, tabele și grafice. Explicația figurilor va fi dactilografiată pe pagină sepa- rată. Citarea bibliografiei în text se va face în ordinea numerelor. Numele autorilor va fi precedat de inițială. Titlurile revistelor citate în bibliografie vor fi prescurtate conform uzanțelor internaționale. Autorii au dreptul Ia un număr de 50 de extrase, gratuit. Responsabilitatea asupra conținutului articolelor revine în exclusivitate autorilor. Corespondența privind manuscrisele, schimbul de publicații etc. se va trimite pe adresa Comitetului de redacție, Splaiul Inde- pendenței nr. 296, București. La revue „Studii și cercetări de biologie — Seria zoologie” paraît 6 fois par an. Toute commande de l’6tranger sera adressâe ă ROMPRES- FILATELIA, Boîte poștale 2001, telex 011631, Bucarest, Roumanie, ou â ses representants ă rctranger. En Roumanie, vous pourrcz vous abonner pai' Ies bureaux de poște ou chez votre facteur.