& x e £ / l$a C * i* -f V' Jk6 m WWW * <$ ■8 - * > , 4 y 4' •: x 4 J^hțșh îfeix^W jiuira’fh'O m Vxa^dWfej * 5^^.' 1 l> ,\* , „ * ’ ‘/i v f fW«3W>^ * <5^ Arh^- 1 . v >r{v< - 7 i * .y.l\M!^s,...-. ^yy;A Fj “ - ' ',y7%^‘ y*A®^> 0tm4^ F'V ț ' IMxG^lf&i W Jl o iVt ^JW \y-\titaYC^'i^ -6V1 Pvîi It-H * x *4 X ‘ ^^ihD JlWMU/W*^ yiJiftlO ^AMîlTjjrW^^ j,;( ' 1 '< . ’ -Lv (' Șr, WMțWgîîi^^ Wua . ?\v^ ' i&wW’f ite z^âiirtmlh a'tkdl^^ ' zW*MUW’'<'W> iș}«4J®!^k- C n, XbW^&cIM, jr lOWl^T ^lîktu^ W/^W^WUt1 - * n , * 4 , H ^4 v^j’ ' 1 .Jț,» - r v, \ f.^ nw - tarii și parazitării insectei Amcldia cerris Kollar (Diptera— Ceeidonijidae) .................................. , 369 ION ROGOZ și MARIANA.BOGOESCU, ContHbuții la studiul făspîndirii larvelor de efemeroptere în apele curgătoare din ' Cîmpia Olteniei................................. 377 MIFIAI CRUCE, Spațiul vital, teritoriul și comportamentul social la șopîrla Lacerta taarica taurica Pali., 1831 . 381 RECENZII , ... .'. . . ;. 395 ASOCIAȚIILE DE GASTEROPODE DIN ZONA PORȚILOR DE FIER (DEFILEUL DUNĂRII LA CAZANE — ORȘOVA) DE ALEXANDRU V. GROSSU 594.3:591.553 Danubian zone of „Porțile de Fier” — Orșova 'is included in zoogeographical province banato-oltean. This zone is caracterised by numerous endemic species of gasteropods or of baicanian origin species, standing llere isolated, from precuater- nary geological period. The aiithor enumerate these species and the elements who invaded this zone ih postglacial geological period also, elements of central-european origine. The frequence and the existent association of these species give a distinct feature here with a distinct balcan-dalmatin influence. O provincie geografică se caracterizează prin anumiți factori fizico - geografici, care condiționează unitatea sa, și anume poziția geografică, originea istorică, substratul geologic, clima, vegetația etc. Toți acești factori determină o anumită faună, corelată și cu caracteristicile geomorfo- logice ale zonei sau provinciei respective. Zona actualului lac de acumulare de la Porțile de Fier prezintă o serie de caracteristici neîntîlnite în alte părți ale României. Această zonă se găsește în porțiunea sud-yestică a țării, unde se întîlnesc numeroase influențe climatice mediteraneene sau balcanice, influențe care au permis fie supraviețuirea multor elemente floristice sau faunistice relicte, precuaternare, adaptate la un climat cald, fie popularea ulterioară cu elemente de origine sudică, pătrunse după glaciație, în perioada postcuaternară. După caracter'ele existente și după factorii care o influențează, zona Porților de Fier se încadrează, din punct de vedere faunistic, pro- vinciei banato-oltene. Deși majoritatea gasteropodelor caracteristice au o largă răspîndire în această provincie, se constată totuși că zona defileului Dunării la Cazane se individualizează prin prezența și frecvența unor anumite specii balcanice sau dalmatine, care formează asociații cu totul ST. ȘIOEBC.BIOL.SEEIAZdOLOGIET.24NB. 4, P. 233-298 BUCUREȘTI 1972 294 ALEXANDRU V. GROSSU 2 3 GASTEROPODE DIN ZONA PORȚILOR DE FIER 295 aparte. O buna parte dintre aceste specii au o răspîndire nordică sau nord- esbică, numai piuă în această zonă, fără a pătrunde mai adînc în restul provinciei banato-oltene. Continuitatea arealului acestor specii sudice este rezultatul unui proces istoric și aparține precuaternarului, cînd flu- viul Dunărea nu-și săpase albia în actualul defileu, iar persistența lor în perioada glaeiațiilor se datorește unui climat mai blînd, condiționat și de poziția sa geografică. Urmărind procesul istoric al formării acestei pro- vincii încă din pliocen, constatăm că elementele specifice unui climat cald, larg răspîndite în toată regiunea subcarpatică din Oltenia și Muntenia, și-au restrîns continuu arealul lor, multe specii au dispărut, iar izolat au persistat foarte limitat în provincia banato-olteană, în timp ce altele se găsesc azi numai în zona defileului Dunării la Cazane. Un rol important l-a avut și continuitatea în nordul fluviului a unor formațiuni geologice, reprezentate prin calcarele mezozoice, în care gasteropodele, animale prin excelență calcarofile, au găsit condiții favorabile (18). Numeroase specii de gasteropode, bine reprezentate în fauna pliocenului din porțiunile sudică și sud-vestică ale României, trăiesc în prezent numai în sudul Peninsulei Balcanice sau în Dalmația, iar izolat, sub formă de specii relicte, ele se găsesc și în zona Porților de Fier. în perioada posbglaeială, elementele central-europene pătrund și în regiunea de sud și se suprapun peste cele relicte, formîndu-se astfel asoci- ații cu o altă compoziție. Atît elementele alpino-carpatice, cît și cele central-europene, elemente de stepă și silvostepă, își lărgesc tot mai mult arealul. înlăturînd fauna precuaternară din marea majoritate a țării, cu excepția provinciei banato-oltene și a zonei defileului Dunării, unde au format asociații'mixte, supraviețuind alături de formele relicte. Pentru a urmări asociațiile, prezența și frecvența unor specii, am început studiile noastre în această zonă încă din 1939. Rezultatele obser- vațiilor sistematice, zoogeografice și ecologice, completate prin colectarea unui bogat material, au făcut obiectul a numeroase lucrări (2), (3), (4), (5), (6), (7), (8), (9), (10), (12), (13), (14), (15), (16), (17). In lucrările clasice (1) găsim descrierea majorității speciilor din Banat, în ordinea lor sistematică. în lucrarea prezentă, ne propunem să stabilim asociațiile actuale ale gasteropodelor în zona Porților de Fier, frecvența și dominanța unora sau altora dintre speciile relicte sau nou pătrunse. Pentru sistematizarea stadiului nostru,’ am Separat de la început gasteropodele acvatice de cele terestre, la fiecare categorie grupînd spe- ciile după actuala lor răspîndire geografică. Gruparea pe zone geografice a speciilor, prezența în provincia banato-olteană sau numai în zona Porților de Fier, este insuficientă fără precizarea frecvenței în, asociațiile respective, în același timp, o valoare importantă o prezintă și speciile endemice. Gasteropodele acvatice. Am colectat numeroase gasteropode, atît prosobranhiate, cît și pulmonațe, din bălțile cu durată variabilă, formate de-a lungul Dunării și întreținute din cauza viiturilor, precum și din gura rîurilor sau din rîurile care se varsă în acest fluviu. Dintre gasteropodele acvatice am desprins două categorii' : a) Specii europene, pătrunse recent, .postcuaternaiy și reprezentate prin Lymnaca stagnalis Lk., Sțagnicola pdlustris Miiller, Radine ovala Drap., Planorbarius corneus L., Plânorbis. planorbis L., Gyraulus albuș Miiller, Anisus vorticulus Troschel, Ancylus fluviatilis Miiller, Bulimus tentacu- latus L., Valvata piscinalis Miiller, Viviparus acerosus Bourg. b) Specii ponto-danubiene, comune bazinului dunărean, care s-au perpetuat din perioada preglaciară, avînd strămoși încă în pliocen, Theo- doxus danubialis C. Pfeiffer, Th. transversalis C. Pfeiffer, Lithoglyhus na- ticoides 0. Pfeiffer, Fagotia acicularis F6r., F. esperi FM. în gruparea gasteropodelor acvatice remarcăm asocierea unor specii comune întregii Europe, pătrunse în perioada cuaternară, cu specii care aparțin bazinului pontic, specii relicte, caracteristice mai ales fluviului Dunărea și afluenților lui. în pliocen, speciile relicte aveau o răspîndire mult mai largă în toate apele din Muntenia și Oltenia, în care astăzi nu se mai întîlnesc decît foarte rar sau deloc. în schimb, ele au rămas în apele din Banat , deși în număr redus față de perioada precuaternară. Remarcăm și o altă caracteristică importantă, și anume în timp ce gasteropodele europene, mai recent pătrunse în zona studiată, formează asociații numai cu cîteva prosobranhiate, în lacuri, bălți și mai rar în Dunăre, speciile pontice se găsesc aproape exclusiv numai în apele .flu- viului. Speciile genurilor Valvata și Viviparus se asociază de multe ori în proporții egale cu cele ale genurilor Theodoxus și Lithoglyphus. Gasteropodele terestre.' O dată cu întinderea uscatului în pliocen și mai ales în cuaternar, o dată cu ridicarea lanțului alpino-carpatic și mai ales o dată cu săparea defileului D unării la Cazane popularea acestui sector cu gasteropode de uscat a avut loc într-un mod cu totul deosebit. Datorită unor condiții climatice specifice, au supraviețuit numeroase specii locale, dînd naștere astfel la speciile endemice, multe dintre ele relicte. O dată cu terminarea ridicării lanțului muntos alpino-carpatic, Speciile central-euro- pene populează noul pămînt ridicat de sub ape, unele dintre ele ajungînd pînă în defileul Dunării. Separarea acestui lanț muntos de către defileul nou format al Dunării la Cazane reprezintă un prag greu de trecut, speciile carpatice despărțite de cele balcanice, evoluînd ulterior independent. Un amestec al speciilor balcanice cu cele carpatice sau invers nu s-a putut face decît înainte de formarea văii Dunării la Cazane. Care sînt categoriile de specii, pătrunse din Europa în această zonă, ce asociații s-au format și în ce proporții, iată cîteva întrebări la care vom încerca să răspundem. Specii holar etice': Vallonia pulcJiella Miiller, V. costala Miiller, Zonitoides nitidus Miiller, Limax flavus L. Ultima specie fiind cos- mopolită, antropică, transportată de om pretutindeni, se găsește liberă, în natură, în Munții Caucaz, iar în defileul Dunării trăiește departe de locu- ințele omenești, în unele poieni. Specii europene (holo-europene) : Oaryșhium minimus Miiller, Cochlicopa lubrica Miiller, C. lubricella Porro, Acanțliinula aculeaia Miiller, Chondrula tridens Miiller, Clausilia pumilla C. Pfeiffer, 01. dubia Drap..- Laciniaria plicata Drap., L. biplicata Montague, Cochlodina la- minata Montague, Vitrca contracta West., Avion circumscriptus Johhston, Limax maximus L., L. cinereoniger Wolf, l)eroceras reticulatum Miiller, D. laeve Miiller, Bradybaena fruticum Miiller, Helicella obvia Hartmann, Monacha cartusiana Miiller, Helix pomatia L. Prezența lor în zona Porților 296 ALEXANDRU V. GROSSU 4 de Fier este legată de anumite condiții ecologice, preferate de fiecare specie în parte (în frunzar, pe stînci, lîngă ape etc,). . 8 p e c i i d i n 1 a n ț u 1 a 1 p i n~ c a r p a t i e (cential-europene): Abida frumentum Drap., Pyramidula rupestris Drap., Chondrina clienta Brug., Punctum pygmaeum Drap., Bucobresia diaphana Drap., Campylaea jaustina Rossm., Zenobiella vicina Rossm. Dintre acestea, unele se găsesc mai ales în Europa centrală, altele însă cu predilecție numai în lanțul carpatic, iar unele pătrund mult mai spre sud, în Peninsula Balcanică. Specii s u d-eur o p e n e : Orcitla doliolum Brug., Trunca- leUina cilindrica Fdr., Zebrina detrita Mull. Acestea se găsesc, de preferință, răspîndite în porțiunea de sud a lanțului alpino-catpatic, comune mai ales țărilor din jurul Mării Mediterane, apărînd sporadic însă și în Europa centrală, cum este cazul speciei Zebrina detrita. Specii balcanice : Limax nyctelius Brug., Deroceras sturanyi Simroth, Xerocampylaea zelebori C. Pfeiffer, Campylaea planospira L., Bielzia coerulans M. Bielz, Oxychilus inopinatus Ulicny. Aceste specii se întîlnesc în sud-vestul României, unele dintre ele răspîndite numai în provincia banato-olteană, altele însă numai în zona Porților de Fier (Campylaeaplanospira), și, în sfîrșit, o altă categorie (cazul speciei Bieluzia coerulans), cu o arie largă, exclusiv în zona montană a Carpaților din România. Specii e s t-e u r o p e n e : Pomatias rivulare Eichw. și Cepaea vindobonensis C. Pfeiffer. Dintre acestea numai a doua specie are o răs- pîndire continuă pînă în bazinul Vienei, în timp ce Pomatias rivulare, specie din sudul Ucrainei, apare" cu totul izolat în zonele de pădure din Cîmpia Româna și ajunge apoi în defileul Dunării și pe valea Cernei la Băile Herculane. Specii endemice: Acme banatica Rossm., Argna parreyssi L, Pfeiffer, Baciniaria (Idylopsina) pagana Rossm., L. rugicolis Rossm., Herilla dacica L. Pfeiffer, Daudebardia langi L. Pfeiffer, D. intermedia G-rossu, Bimax tigvenius Grossu, Deroceras zilchi Grossu, D. wiktori Grossu, Helicigona banatica Rossm., Campylaea trizona Rossm., Spelaeodiscus triaria Rossm. Dintre acestea, fără a dispune de date sigure, unele ar putea fi găsite și în Iugoslavia, pe malul drept al Dunării, sau chiar mai în nordul acestei țări. Această grupare zoogeografică a speciilor de gasteropode terestre din zona Porților de Fier arată într-adevăr că, în afara unor specii endemice, cu caracter relict, au pătruns și numeroase alte specii, mai ales din Europa sau din lanțul alpino-carpatic, într-un procent destul de mare (dm cele 03 de specii terestre, 27 sînt cu răspîndire în toată Europa sau în centrul continentului, deci 50,7 %). Procentul celor din Europa sudică și din Balcani este mai mic (17,1 %). Acest lucru dovedește însă că pe măsură ce numărul elementelor balcanice sau sudice s-a micșorat, a crescut cel al elementelor central-europene; acest lucru dovedește că elementele apar- ținînd unui Climat cald, foarte bine reprezentate în pliocen, se micșorează, locul lor fiind luat de elementele adaptate la un climat mai rece, continen- tal. în marea lor majoritate, aceste specii sudice nu au pătruns ulterior, ci au rezistat în această zonă condițiilor mai vitrege, din perioada post- cuaternară. . , A 5 GASTEROPODE DIN ZONA PORȚILOR DE FIER 297 Speciile endemice, reprezentînd 24,5%, filogenetic, aparțin tot ele- mentelor balcanice. Fie că au apărut ca specii noi în zona respectivă, da- torită condițiilor climatice și geografice speciale, fie că se găsesc mai larg răspîndite și în sudul Dunării, ele dau un caracter cu totul nou în complexul faunei românești. împreună cu speciile balcanice, cu care au strînse le- gături, ele însumează 36 % din totalul speciilor existente în această zonă; adăugind și speciile din sudul Europei, se obține un total de 41,6 %, procent cu mult mai mare față de cel din Europa centrală, ca urmare a caracteris- ticilor balcano-mediteraneene existente în zona Porților de Fier. Dacă urmărim însă frecvența cu care sînt reprezentate speciile existente în zona studiată, bazîndu-ne pe observațiile și colectările noastre, putem face următoarele constatări: în ceea ce privește componența și frecvența gasteropodelor acvatice, aici cele două categorii stabilite se întîlnesc și în biotopuri diferite. Majo- ritatea pulmonatelor și o bună parte dintre prosobranhiate se găsesc mai ales în bălțile din apropierea fluviului, unde există și o vegetație bogată, cu apa liniștită. Aceste specii europene încă din cuaternar au populat și bazinul dunărean, ele menținîndu-se permanent datorită viiturilor mari ale Dunării și canalelor existente, în care se amestecă speciile din Europa centrală cu cele din bazinul pontic. Speciile din a doua categorie, cele pontice sau care aparțin bazinului dunărean, se găsesc în fluviul Dunărea și în afluenții mai mari ai acestuia. în zona Porților de Fier, această ca- tegorie de .specii se întîlnește într-o populație bogată (mai ales speciile genurilor Theodoxus, Valvata, Fagotia), fără însă a da un caracter deosebit zonei respective, comparativ cu restul Dunării. Observații interesante în ceea ce privește asociațiile existente și frecvența lor s-au făcut însă asupra speciilor terestre. Pe stîncăriile golașe, vom întîlni : Herilla dacica, Campylaea trizona, Laciniaria (Idylopsina) rugicolis, Xerocampylaea zelebori (specii endemice sau balcanice), alături de Campylaea faustina, Abida frumentum, Pyramidula rupestria, Chondrina clienta (specii din lanțul alpino-carpatic). în frunzarul de la baza stîncăriilor, în pădure (sub bușteni), întîlnim speciile : Campylaea planospira, Pomatias rivulare, Helicigona banatica, \ Spelaeodiscus triaria, Acme banatica, Argna parreyssi, speciile genurilor Bimax și Deroceras, Bielzia coerulans, Orcula doliolum, Truncatellina cylindrica etc., de asemenea în marea majoritate elemente endemice și sudice. Alături de acestea se găsesc și elemente central-europene, reprezen- tate prin Bimax cinereoniger, Carychium minimum, Cochlicopa lubrica, Acan- thinula aculeata, Clausiliidae etc. Demnă de reținut este dominanța aproape exclusivă a speciilor endemice și sudice, în timp ce majoritatea speciilor cu o mai largă răspîndire în Europa se găsesc foarte rar, sporadic. Frecvența dominantă a acestor specii denotă mai mult decît simpla enumerare a lor. ‘După frecvența indivizilor unor specii putem preciza cu și mai multă cer- titudine caracterul endemic pe care-1 găsim în această zonă. Avînd în vedere că gasteropodele sînt foarte strîns legate de sub- strat, că sînt legate de un anumit biotop și că greu pot trece peste obstacole, deci duc o viață foarte izolată, putem conchide că ele constituie o dovadă sigură asupra caracterului faunistic al unei provincii. Zona Porților de Fier reprezintă, din punctul de vedere al prezenței și frecvenței gasteropodelor, o unitate unică în țară, cu un anume număr de elemente endemice și bal- 298 ALEXANDRU V. GROSSU 6 canice, diferențiindu-se de provincia banato-olteană. Herilla dacica, Cam- pylaea planospiva, Xerocampylaea zelebori și o serie de specii nou descrise au fost colectate pînă acum din această zonă. Deci în această zonă, aflată la adăpostul vitregiilor climatice din timpul glaciației, a continuat supra- viețuirea numeroaselor elemente, creîndu-se în același timp și condiții speciale, prin izolare, pentru apariția speciilor cu caracter endemic. BIBLIOGRAFIE 1. Ci.essin S-, Pic Molluskenfauna Oestareich—Ungarns und dcr Schweiz, Niirenberg, 1887. 2. Guossu A. V., Rev.Georgr. Rom., 1939, II, 2-3, 114-122. 3. - An. Acad. Rom., Secț. șt., Seria a III-a, 1943, XVIIH, 240-310. 4. - Rev. geogr. ICGB, 1946, III, 1-3, 183-189. 5, - Corn. Acad. R,P,R., 1955, V, 4, 665-669. 6. - Rev. de Biol., 1962, VII, 1, 95-104. 7. — Zool. Abh. Staatl, Mus. Dresda, 1964, 2G, 14, 263-276. 8. — ■ Arch. Moli., 1968, 98, 85-90. 9. - Arch. Moli., 1969, 99, 77-89. ' 10. - Arch. Moli., 1969, 99, 157-170. 11. — Comunicări de zoologie, Soc. șt. biol., 1970, 61 — 74. 12. Guossu A. V. u. Guossu D., Arch. Hydrobiol. (Donauforschung Iii), 1968, Suppl. 34, 3 168-203. 13. Grossu A. V. și Lupu D., Corn. Acad. R.P.R., 1959, IX. 5, 561 —567. 14. - Arch, Moli., 1963, 92, 141-143. 15. — Mallakolog. Abh. Staatl. Mus. Dresda, 1965, II, 6, 135 — 138. 16. Guossu A. V. et Negrea A., Trav.'Mus. Hist. Nat. „Gr. Antipa”, 1968, VIII, 721 — 734. 17. Ghossu A. V. u. Riedel A., Trav. Mus. Hist. Nat. ,,Gr Antipa” 1968, VIII, 735 — 748. 18. Wenz W., Senkcnbergiana, Frankfurt am Main, 1942, 24. , Universitatea București, Facultatea de biologie. Primit în redacție la 5 ianuarie 1972. CATEGORIILE TAXONOMICE CIRCUMSPECIFICE LA LEPIDOPTERE DE EUGEN V. NICULESCU 595.78 In this paper the author presents circumspecific taxonomic categories, viz. subspecies and species. Within subspecies, it is specificd what characters define a subspecies and what conditions are represented to provide the certa- inty of a true brced. The main aspects of the species question are then showri: species criteria (cytogenetical, morphological, physiological (mixiologic), cco- logical, biochemical and zoogeographical), species definition, species structure and speciation. The different existing thescs are discussed for each aspect. Categoriile taxonomice utilizate în sistematică sînt de două feluri : supraspecifice și circumspecifice. Cele dintîi au făcut obiectul unui expo- zeu publicat într-o lucrare anterioară (15); acestea din urmă vor fi prezen- tate în lucrarea de față. Categoriile taxonomice circumspecifice sînt în număr de două : una fundamentală (specia) și una intermediară (subspecia). Unii lepidopte- rologi (6) mai folosesc și alte categorii intermediare, ca semispecia, super- specia și ultraspecia. Acestea însă nu sînt unanim acceptate și nici n-au fost admise la vreun congres entomologie. De aceea în lucrarea de față ne vom ocupa numai de subspecie și specie. SUBSPECIA Subspecia’ sau rasa geografică este singura cătegoi’ie taxonomică intraspecifică admisă. Fiecare din Subspeciile unei specii are arealul său propriu care nu se suprapune pe un alt areal, ci numai vine în atingere cu el; la linia de contact se stabilește o zonă de intergradare ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 24 NR. 4 I*. 299-807 BUCUREȘTI 1972 300 EUGEN V. NICULESCU 2 3 CATEGORII TAXONOMICE CIRCUMSPECIFICE LA LEPIDOPTERE 301 unde se face schimbul reciproc de indivizi din cele două areale vecine. în această zonă de intergradare are loc o încrucișare liberă între indivizi, formîn- du-se hibrizi intermediari. Din considerentele menționate rezultă că sub- speciile sînt ăllopatrice, adică au areale distincte; o regiune determinată nu poate fi ocupată decît de o singură rasă. Deși noțiunea de subspecie sau. rasă geografică, cu un conținut bine precizat, datează încă de la finele celui de-al treilea deceniu al secolului al iX-lea, totuși ea a continuat să fie confundată cu alte forme intraspechice și în deceniile următoare. Ast- fel L. C u 6 n o t și A. T 61 r y (4) afirmau în 1951 că subspecia „se poate numi și mutație, varietate, rasă geografică, vicariant, ecotip”; iar astăzi încă mai sînt entomologi care descriu două subspecii din aceeași stațiune! Fiecare rasă geografică prezintă o serie de caractere morfologice în habitus, precise și net distinctive de ale altei rase vecine. Uneori rasele se disting între ele numai prin caractere morfologice, dar adesea la acestea se adaugă și caractere ecologice, rasa geografică fiind în același timp și o rasa ecologică. Aceasta nu trebuie să ne mire, deoarece în regiuni diferite există și condiții climaterice și ecologice diferite. Caracterele morfologice ale raselor geografice sînt constante și ereditare. După cum s-au descris varietăți după un singur exemplar, la fel s-au descris și rase geografice după unul singur sau cîteva exemplare posedînd caractere oarecum diferite de ale unei alte rase. Este inutil să spunem că această metodă nu este deloc recomandabilă și trebuie abandonată. Dacă un cercetător găsește într-o stațiune cîteva exemplare puțin diferite de acelea aparținînd unei populații dintr-o altă stațiune, el este dispus, în grabă, să le considere ca bona specios. Dar, din prudență, le acordă un rang inferior și le descrie ca nova subspecies. Procedeul, folosit mai ales de tinerii cerce- tători, este complet greșit. Pentru a avea certitudinea unei adevărate rase geografice cercetătorul trebuie să aibă în vedere următoarele : 1. Este nevoie de un mare număr de exemplare pentru a ne convinge că particularitatea morfologică respectivă nu este o simplă variație indi- viduală a unei aberații, ci un caracter constant aparținînd unei populații. 2. Este necesar ca materialul — chiar abundent, să fie colectat în mai mulți ani consecutivi pentru a ne convinge că nu este vorba de o somație trecătoare, ci de un caracter ereditar. S-a întîmplat să se colecteze într-o vară un număr mare de indivizi cu caractere morfologice distinctive foarte pronunțate. Cercetătorul respectiv s-a grăbit să descrie o nouă rasă, însă în anii următori ea nu a mai apărut! A fost o pură somație da- torită unor condiții climaterice speciale din vara respectivă; acestea, ne- mairepetîndu-se în anii următori, variația nu s-a înscris în patrimoniul ereditar și a dispărut o dată cu moartea indivizilor noii „rase”. Nu mai este nevoie de menționat că cercetătorul trebuie să cunoască toate rasele spe- ciei descrise anterior de alții. Se obișnuiește ca rasa care aparține speciei nominate, descrisă ini- țial de autor, să fie considerată rasa nominată ; ea poartă același nume ca și specia. De exemplu rasa nominată a speciei Parnassius mnemosyne L. este P. mnemosyne mnemosyne L. ; rasele descrise ulterior au primit di- verse nume : P. mnemosyne hartmanni Stdf., P. mnemosyne wagneri Brk. etc. între numele specific și cel rasial nu se pune numele autorului speciei și nici vreun alt semn oarecare, dar după numele rasei se pune numele autorului ei. Unii autori nu pun semn de egalitate între subspecie și rasă geograf ică, ci consideră că sfera noțiunii de subspecie este mai largă decît cea de rasă, de aceea ei subdivid subspecia în mai multe rase. Astfel H.Testout (1942 —-1943) consideră subspecia Parnassius apollo nivatus Frhst. ca formată din trei rase geografice : rasa nominată nivatus Frhst. și alte două rase, și anume meridionalis Pag. și wiskotti Obth. în realitate aceste două din urmă nu sînt decît forme extreme ale seriei de nivatus din regiunile calcăroase, toate trei, împreună cu venaissinus Frhst. din sud (Vaucluse) și suevious Pag. din nord alcătuind subspecia sau rasa nivatus Frhst. B, V e r i t y (18) a complicat și mai mult problema raselor introdu- cînd termenul de exerge pentru un grup de rase, termen ce indică o direcție de migrațiune. Astfel el distinge, la multe specii, un exerge septentrional, unul central și unul meridional. Fiecare exerge este subdivizat în mai multe rase, prin urmare exerge ar fi sinonim cu subspecia sensu Test.ou t. La limita dintre două exerge rasele ce vin în contact se încrucișează și produc sinexerge care sînt rase „amestecate”, pe cînd rasele din exerge sînt rase „pure”. Cît d.e valabile sînt aceste rase din exerge și mai ales din sin - exerge se poate vedea din exemplul următor. Melitaea cinxia L, cu- prinde în Italia două exerge : septentrional și central. Exerge septentrional are o singură rasă (arelatia Frhst.). Exerge central, după Verity, „nu are caractere proprii în afară de culoarea roșcată mai căldă și mai vie a indivizilor și populațiilor mai extreme în acest sens și în primul rînd a lui australis”. Acest exerge este format din 3 rase : australis Vrty, deva Hemm. și austrpbscura Vrty. Sinexerge între exerge septentrional și central cu- prinde 4 rase : terracina tr. ad austrpbscura Frhst. — Vrty, eridanea Eocci et Taccani, narbonensis Frhst. șl pallidior Obth. Despre deva și austrobscura însuși Verity spune că ar trebui mai curînd să fie con- siderate ca subrase decît ca rase, iar despre terracina, care este un „transi- tus” spre austrobscura, nici nu mai este nevoie de vreun comentariu. La rasa narbonensis „ ? nu diferă de cinxia, de proveniență mai nordică, decît prin culoarea fondului de deasupra de un galben palid și prin prăfuirea neagră absentă sau redusă în special în aria post-discală a tuturor aripilor”. Cît despre pallidior Obth. ea „are fondul roșcat mai clar și cu desene negre mai întinse” decît cinxia. Unele rase sînt divizate de V e r i t y în subrase, iar unele sînt „transitus” spre o altă rasă. S-a exagerat atît.de mult, de către unii lepidopterologi în denumirea unui număr considerabil de rase și subrase, încît uneori aproape orice populație a căpătat un nume, aceasta în general la JPhopalocera și în special la Parnassius apollo L., P. mnemosyne L. și diverse specii de Melitaea. Este nevoie de o comprimare masivă a tuturor acestor rase pentru a se reduce la o proporție justă numărul lor într-o concepție rațională despre specie. Uneori specia este formată dintr-O; singură rasă geografică (specie monotipică), dar de obicei ea este alcătuită din mai multe rase geografice (specie politipică). Concepția despre specia politipică este o importantă cucerire a biologiei moderne, prezentînd specia într-o lumină nouă atît sub aspect biologic, cît și taxonomic și geografic. Mai precizăm că armăturile genitale ale raselor sînt identice între ele și cu a rasei nominate; excepțiile sînt extrem de puține. Toate rasele, care vin în contact, se încrucișează liber între ele, deci spre deosebire de specii care sînt intersterile, rasele sînt interfertile. 5 CATEGORII TAXONOMICE CIRCUMSPEC1FICE LA LEPIDOPTERE 303 302 EUGEN V. NICULESCU SPECIA Problema speciei este una dintre cele mai interesante probleme de biologie. La rezolvarea ei sînt chemați să conlucreze biologi și ecologi,, sistematicieni și morfologi, citologi și geneticieni, fiziologi și biochimiști, zoogeografi și paleontologi. Numeroase sînt aspectele particulare ale acestei probleme în dife- ritele ei sectoare. Ea a preocupat lumea științifică începînd cu O. L i n n 6 și pînă în zilele noastre, dîndu-se numeroase definiții speciei și căutîndu-se mereu noi metode de cercetare pentru elucidarea aspectelor mereu noi care apăreau neîncetat. Cu progresele diferitelor științe unele probleme ivite se rezolvau sau păreau la un moment dat rezolvate, dar în același timp altele deveneau, pentru unii, mai confuze decît înainte, ivindu-se mereu incertitudini. Pentru a ilustra această afirmație vom da un singur exemplu, în secolul trecut identificarea speciilor și deci delimitarea lor Unele față de altele se făcea numai prin examinarea habitusului și rareori prin con- siderarea și a altor caractere alese la întîmplare. Cînd s-a descoperit un nou criteriu morfologic de specie — armătura genitală — și s-a văzut cît de valoros este acest criteriu, sistematicienii au considerat ca problema speciei sub aspect taxonomic este pe deplin rezolvată. Dar această concepție despre ,,specia morfologică” a început a fi criticată și este tendința, la unii zo- ologi, de a o înlocui cu concepția despre „specia biologică”, considerîndu-se că nu criteriul morfologic al genitaliei este cel mai valoros, ci cel mixiologic al izolării reproductive. Noi vom demonstra în altă lucrare că acest din urmă punct de vedere este cu totul greșit. Acum însă vrem să stabilim numai faptul că în decursul timpurilor știința speciei a evoluat neîncetat căutîndu-se merău noi explicații ale unor fapte și fenomene observate în natură în vederea elucidării acestei probleme. ; ' Iată acum cîteva din aspectele marii probleme a speciei și felul cum ele se rezolvă sau ar trebui rezolvate. I. CRITERIILE SPECIEI Criteriile speciei sînt numeroase; ele sînt utilizate în mod diferit de cercetători, Unii preferind anumite criterii considerate infailibile, alții acordînd preeminență altora. 1. Criteriul ritogenclic Acest criteriu se referă la formula cromozomică a celulelor sexuale. Se admite de către unii lepidopterologi, foarte puțini la număr, că acest criteriu este excelent pentru scopuri taxonomice' și poate fi utilizat cu succes la identificarea speciilor, atunci' cînd caracterele procurate de ha- , bitus și armătura genitală sînt deficiente (7), (8), (9). S-a văzut însă că ; așa~zisele.,,consîan/ămfruspgc/yic«” și „variație inter specifică” ale numărului de cromozomi nu sînt universal valabile fiind infirmate de un mare număr de exemple ce au arătat mari diferențe individuale și rasiale și o tot atît de ' mare constanță interspecifică și intergenerică, același număr de cromozomi găsindu-se la. numeroase specii ale: aceluiași gen și numeroase genuri ale aceleiași subfamilii (16). O nouă știință, citotaxonomia, nu ar avea un fundament solid,, deoarece, după părerea noastră, criteriul citogenetic este inutilizabil în, taxonomie în majoritatea cazurilor și la toate nivelele taxonomice. „Criteriul citogenetic nu numai că nu este decisiv, dar el trebuie, în toate cazurile să fie confirmat de alte criterii” (16). 2. Criteriul morfologie Caracterele morfologice utilizate în sistematică sînt extrem de nu- meroase și de valoare inegală. Folosirea în exclusivitate a caracterelor mor- fologice pentru identificarea speciilor a dus la conceptul de „specie morfo- logică”. Acest concept este cu totul greșit în esența lui, deoarece în natură nu există specii morfologice, ci'specii care prezintă o serie de caractere : morfologice, ecologice, biologice, genetice etc. (13). Dacă cercetătorul folosește în exclusivitate caracterele morfologice aceasta nu înseamnă că specia pe care o studiază este o specie morfologică, ci pur și simplu că cerce- tătorul respectiv consideră, din diverse motive, că, cele mai indicate carac- tere sînt cele morfologice. Conceptul de „specie morfologică” a fost con- siderat vulnerabil, criticat și înlocuit cu conceptul ăe „specie biologieă”, care după părerea noastră este la fel de eronat. La această discreditare a conceptului de „specie morfologică” a mai contribuit și faptul că în secolul trecut utilizarea în exclusivitate a habitusului a dus la grave erori siste- matice care au fost exploatate de promotorii conceptului de „specie bio- logică” în susținerea tezei lor. Gonsiderînd că conceptul de „specie morfo- logică”' este eronat, deoarece în natură nu există specii morfologice, vom vorbi deci de criteriul morfologic de specie care este cu totul altceva. Criteriul morfologic de specie se referă la toate caracterele morfo- logice prezentate de un fluture : palpi, ochi, antene, aripi, nervuri, picioare, exoschelet, fanere și armătură genitală. Valoarea tuturor acestor caractere va fi arătată într-o altă lucrare ; pentru moment ne mulțumim să precizăm că armătura genitală, prin constanța sa intraspecifică și variația sa inter- specifică, depășește cu mult pe toate celelalte caractere în ceea ce privește valoarea sa taxonomică. 3. Criteriul fiziologie Acest criteriu se referă la două categorii de caractere fiziologice. în prima categorie intră o serie de caractere ce au legătură cu funcțiile de nutriție, circulație, respirație și altele în afară de reproducere. Aceste caractere însă nu sînt de valoare specifică, ci subspecifică. Astfel s-au de- scris rase fiziologice de păsări căutătoare și de greieri ce se pot distinge pe baza cîntecului diferit. în a doua categorie caracterele afectează aparatul genital; este vorba de criteriul' mixiologic, adică izolarea reproductivă a speciei, cu alte cuvinte de fenomenul de intersterilitate specifică. De obicei un individ^ al unei specii se încrucișează liber în natură nuniai cu un individ Ș al aceleiași specii, refuzînd o femelă aparținînd altei specii. Se afirmă de unii zoologi că izolarea reproductivă este nu numai 304 EUGEN V. NICULESCU 6 cel mai bun criteriu, dar chiar unicul criteriu de specie! Această, concepție eronată a dus la noțiunea de „specie biologică”, noțiune tot atît de greșită ca și concepția pe care se bazează. Numeroasele excepții de la fenomenul de sterilitate interspecifică (ca și de la fenomenul de fecunditate intraspeci- fică) diminuează mult valoarea acestui criteriu. Fără să-i negăm cu totul importanța sa ca criteriu de specie noi îl considerăm în subsidiar față de criteriul morfologic, care trece pe primul plan (13). Dacă ne gîndim mai atent la fenomenul intersterilității nu se poate să nu facem constatarea că acest fenomen are o bază materială — armă- tura genitală. între fenomen și structură există o legătură indisolubilă, armătura genitală fiind un complex morfo-fiziologic. Desigur că izolarea reproductivă este rezultanta unui complex de factori cauzali și din aceștia structura diferită, de la specie la specie, a armăturii genitale nu poate fi ignorată. De aceea ne putem întreba : oare respingerea de către o femelă a unui partener de altă specie nu se datorează și faptului că acesta din urmă are o altă structură a genitaliei decît cea care „îi convine”1? Nu credem că în acest fenomen, este adevărat complex, structura diferită a genitaliei sa nu aibă absolut nici un rol ! Poate această structură diferită provoacă o stare „psihică” particulară care contribuie la respingerea parte- nerului „străin”. Cam în același sens se pronunță și M i c h e l D e 1 s o 1 (5), care afirmă că „anumite mutații pot să facă să apară o lipsă de atracție sexuală” și astfel poate să apară o specie nouă, izolată pentru rațiuni fizio- logice sau psiho-fiziologice; „mutația, în aceste cazuri particulare va purta în sine o izolare”. Desigur este foarte greu să explicăm natura in- timă a fenomenului, dar credem că în acest ansamblu — organ-funcție— structura diferită a genitaliei are un rol important. De aceea pentru că întotdeauna organul și funcția lui formează un tot unitar credem că în cazul de față este mai bine să vorbim de un singur criteriu de specie —mor- fo-fiziologic—decît de două criterii din care unul singur (fiziologic) poate servi la definirea și delimitarea speciilor, iar celălalt (morfologic) nu are nici o valoare. 4. Criteriul ecologie și cel biologie Este vorba de diverse particularități ecologice — mai ales la larve — sau biologice atît la larve, cît și la adulți. Aceste particularități există realmente și sînt foarte importante pentru taxonomie; interpretarea lor însă este deseori subiectivă, comițîndu-se numeroase erori sistematice. Așa s-a ajuns la noțiunea falsă de specii ecologice sau specii biologice cînd în realitate nu este vorba decît de forme sau rase ecologice sau biologice (12), (13). 5. Criteriul biochimic Acest criteriu se referă la o serie de particularități serologice ce ar fi proprii diferitelor specii. Fără să negăm importanța cercetărilor efec- tuate în acest sens, credem că s-a mers prea departe în „teoria chimică a 7 CATEGORII TAXONOMICE CIRCUMSPECIFICE LA LEPIDOPTERE 30 5 speciei” și în afirmația că „specia nu se poate defini decît prin natura calitativă a patrimoniului chimic ” (F. Le Dantec). 6. Criteriul zoogeografic Fiecare specie are un areal geografic determinat care prezintă anu- mite particularități; arealul geografic reprezintă deci una dintre trăsăturile obligatorii ale speciei (19). II. DEFINIȚIA SPECIEI O definiție ideală a speciei ar trebui să includă toate criteriile enu- merate ; această definiție se pare că este imposibil de dat, cel puțin ea nu există în prezent. Se admite astăzi că nici una din definițiile speciei pro- puse pînă acum nu este satisfăcătoare. Definițiile existente diferă între ele pentru că și concepțiile despre noțiunea de specie sînt diferite, după autori. Există definiții lapidare și definiții foarte lungi și complicate, definiții „morfologice”, și „biologice”, definiții referitoare numai la caractere externe sau la izolarea reproductivă alături de definiții care pun accentul pe problema esenței speciei și a contradicțiilor sale fundamentale (19). O definiție morfologică a speciei este și cea propusă de noi (12). „Sînt atîtea specii diferite cîte structuri diferite există în genitalia”. Fiind exclusiv morfologică este, desigur, deficientă, dar în ea este inclus un mare adevăr, o particularitate unică în regnul animal, proprie numai insectelor, și anume extraordinara diversitate a armăturii genitale la nivel specific. Intenția noastră de altfel nu a fost atît elaborarea unei definiții, ci mai ales sublinierea acestei remarcabile particularități ; ea este mai degrabă un aforism decît o definiție a speciei care privește, de altfel, numai insec- tele. Unele definiții sînt bazate exclusiv pe criteriul fiziologic : „Formele care au atins nivelul speciei diverg fiziologic într-atît încît se pot întîlni fără a se încrucișa” (S t r e s em a n n , 1918). Tureson (1929), T. Dobzhansky (1951),'E. Mayr (1947), T. D. Lîsenko (1950) au formulat definiții în care izolarea reproductivă ocupă de asemenea locul principal. K. M. Zavadski (19) face distincție între „standardul practic al speciei” și noțiunea de „teorie a speciei” . Prin standardul practic al speciei el înțelege „instrucțiuni succinte reprezentînd caracteristica speciei ca unitate de clasificare, adică șablonul acceptat de sistematicieni, șablon după care se stabilesc limitele și volumul speciei descrise”, iar prin teoria speciei el înțelege „ideile privitoare la esența și la toate manifestările speciei, independent de faptul dacă sînt sau nu aplicate în calitate de cri- terii în activitatea practică de clasificare”. în această concepție a sa el de- finește specia astfel : „Specia reprezintă una dintre formele fundamentale de existență a vieții, un nivel supraindividual deosebit de organizare a ma- teriei vii. Fiind cîmpul de activitate a selecției naturale, specia dispune atît de capacitatea de a se autoreproduce și a exista vreme îndelungată și nedefinită, cît și de capacitatea de a evolua de sine stătător; ea reprezintă purtătorul și unitatea fundamentală ale procesului evolutiv. Specia este 300 EUGEN V. NICULESCU 8 9 CATEGORII TAXONOMICE CIRCUMSPECIFICE LA LEPIDOPTERE 307 lăuntric contradictorie : în calitate de rezultat al evoluției ea se găsește într-o stare relativ stabilă, este calitativ determinată, integră, adaptată la mediul respectiv, stabilă, diferențiată de celelalte grupuri (discontinuă), pe cînd în calitate de punct nodal și de purtător activ al evoluției ea este mai puțin definită, are un caracter compus nestabil, labil și limite ne- precise”. Această caracterizare, greoaie, cum însuși autorul ei o recunoaște/ va fi discutată, ca și alte definiții, într-o lucrare ulterioară. 10. Mayr E., Animal species and evolalion, Cambridge, Massachusset (S.U.A.), 1963. 11. Niculescu E. V., St. și cerc, biol., Seria biol, anim., 1959, 11, 2, 117 — 134. 12. - Bull. Soc. Ent. Mulhouse, 1960, Avril, 25-30. 13. - Rev. Verv. Hist. Nat., 1966, 6-8, 41-53. 14. — Alexanor, 1969, 6, 112 — 118. 15. — St. si cerc, biol., Seria zoologie, 1970, 22, 4, 309 — 319. 16. - Rev. Verv. Hist. Nat., 1971, 1-9, 1-8. ' 17. — St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1971,‘23, 4, 295 — 303. 18. Verity R., Le Farfalle Diurne d’Italia, Marzocco, Florența, 1950, IV. 19. Zavadski K. M., Teoria speciei, Edit. științifică, București, 1963. HI. STRUCTURA SPECIEI Structura speciei este o problemă dificilă, insuficient cercetată. Specia posedă o structură, adică este alcătuită dintr-o serie de unități intraspecifice, care prezentate ierarhic sînt următoarele : semispecia, subspecia sau rasa geografică, ecotipul sau rasa ecologică și populația. Unii botaniști mai adaugă ecoelementul și. biotipul. Semispecia și sub- specia sînt grupuri allopatrice, pe cînd ecotipul, ecoelementul și biotipul grupuri simpatrice. Semispecia,. șubspecia și ecotipul sînt alcătuite din grupuri de populații locale. Populația este unitatea fundamentală a struc- turii speciei. Primită in redacție la 17 decembrie 1971. IV. SPECIAȚIA Speciația adică formarea speciei constituie și ea o interesantă problemă de biologie despre care s-a scris mult. S-a discutat și se discută mereu despre mecanismul speciației, despre teoria, continuității și teoria discontinui- tății speciilor, despre speciația simpatrică și allopatrică, despre speciile gemene etc. Acestea sînt cîteva din aspectele multiple • și variate . ațe problemei speciei. în articolul de față noi am căutat numai să le schițăm pentru ca cititorul sa aibă o scurtă privire de ansamblu asupra problemei speciei. Fiecare din aceste aspecte va fi tratat separat, în lucrări ulterioare, cu exemple din lepidopterologie, în lumina cercetărilor noastre. BIBLIOGRAFIE 1. Beer Seugio e Sachetti Alfredo, Probhmi d,i Sulim lica Biologica, Einaudi, Roma, 1952. 2. Cain A. J., Animal species and their evolalion, 1954. 3. Ci.eu H., Ann. Soc. Ent. France (N.S,), 1965, I, 1, 29 — 56. 4. CuCnot L. et TEtry A., Pivolution biologiqiic, Masson, Paris, 1951. 5. Dulsoi. M., Gahicrs d’Etudes biologiques, 1958, 5, 3 — 20. ■ 6. Kmi^KOFV'S„ Bull. et Ann. Soc. Roy. Ent. Belgique, 1959, 93, 1— 2, 17 — 25. 7. Lesse H. de, Spicialion et vdriatibn chromosomique diez Ies Lepidopteres Rhopalocbres, 1960, 223. ■ • ■ ' 8. - Bull. Soc. Ent. France, 1961, 66, 71-83. ■ ' 9. — Ann. Soc. Ent.'France, 1967, 3, I, 67—136. 2-c. 1472 CHIRONOMIDAD (DIPTERA) DIN CÎTEVA LACURI DIN MASIVUL RETEZAT DE ' ' ' ' PAULA ALBU 595.771(498) 53 specios of chironomids ,were . identified in some glgcial Igkes in thc Retezat Massif (Southern Carpathiâns); 5- of them are for the first time mentioned in the ■ . Romanianfauna. A difference was found betweenth efaunâfromthelakesbelonging to the limnologic complex Zlătuia and that frorn the complex Izvorul Bucure!; only 7 species were found imbotlj complpxes, ... . .. Colectarea ■ și studiul chironomidelor din Masivul Retezat au. fost începute în anul 1968 și au continuat-în anii următori; Rezultate parțiale ale acestui -studiu privind aspecte faunistice, sistematice și morfologice-au fost publicate anterior, parte în colaborare cu prof.. N. B o tnar i ii c, care a colectat întregul material și a prelucrat larvele. Datele publicate pînă în prezent se refereau însă numai la două din lacuri — Gemenele și Negru — și la două pîraie — Zlătuia și Gemenele. Fiind bine cunoscut faptul că cel mai mare număr de lacuri glaciare din Carpații românești (58) se găsește tocmai în acest masiv, la care se adaugă multe ape stătătoare tepiporare, am continuat cercetările tocmai pe linia cunoașterii extensive a faunei .de chironomidA Lacurile de a căror faună ne ocupăm sînt situate între 1910 și 2041 m altitudine. Lacurile Gemenele și Negru fac parte din complexul limnologic al rîului Zlătuia, care constituie rezervația Parcului național Retezat, și sînt situate pe flancul nordic al masivului. Lacul Gemenele este situat la bază Masivului Bîrlea, în spatele unui prag glaciar bine conturat, pe care s-a suprapus un material morenic. cu grosimi de cîțiva metri. Lacul Negru, încadrat de culmile Piciorul Bîrlea, Radeșul Mate, coasta Șeselor și vîrful Zănoaga, este situat în spatele unui prag lung , de ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 24 NR. 4 P. 309-313 BUCUREȘTI-1972 ■ 310 PAULA ALBU 2 peste 200 m, acoperit cu material morenic și are maluri înconjurate de blocuri mari de grohotișuri. Celelalte patru lacuri aparțin complexului limnologic Izvorul Bucurei și sînt dispuse pe flancul sudic al masivului. Lacul Bucura ocupă un loc central în cadrul văii glaciare Bucura — Lia și constituie un rezultat al acțiunii de subapăsare și de apăsare laterala a ghețarilor. Atît oglinda apei lacului, cît și bazinul de alimentare au cea mai mare suprafață din Carpații Meridionali. Malurile acestui lac sînt în ge- neral regulate (cu excepția țărmului nordic), dar sînt brăzdate de pîrî- iașe și izvoare care alimentează lacul. • Lacurile care urmează sînt dispuse sub acesta la altitudini mai scăzute și sînt legate în rețeaua hidrologică..prin pîrîiașe — afluenți sau emisari — care-și fac loc prin grohotișuri. Lacul Florica este dispus în spatele unui baraj morenic; lîngă acesta se află și adîncimea lui maximă (2,2 m). Emisarul său, înainte de a Se vărsa în lacul Viorica, formează o mică cascadă. Lacul Viorica, situat pe o treaptă glaciară mai joasă, are maluri presărate cu numeroase grohotișuri, brăzdate de asemenea de izvoare bogate. Lacul Lia este situat într-o cuvetă puternic colmatată de afluenții care vin de la lacurile dispuse mai sus ; acești afluenți formează la vărsare conuri deltaice. Mîlurile, care în prezent se întind pe tot patul lacului, au grosimi de 1—2 m (în Bucura și Gemenele ele sînt abia de 10 —12 cm). Toate aceste lacuri au un bilanț hidrologic excedentar; surplusurile se elimină pînă la 95 % prin emisari, restul prin evaporare. în ceea ce privește temperatura, în perioada rece a anului (7—8 luni) toate lacurile îngheață, iar vara temperatura apei atinge la suprafață va- lori între 6 și 17°C. Din punct de vedere chimic, toate aceste lacuri au o salinitate foarte redusă (în medie sub 50 mg/1 de apă) și un pH ușor acid. Cîteva date morfometrice privind aceste lacuri sînt prezentate (după I. P i ș o t a (5)) în tabelul nr. 1. Tabelul nr. 1 Date morfometrice Lac Altitu- dine m Supra- față m3 Adîn- cime maximă m Adin- cime medie m Lun- gime m Lățime maxi- mă m , Peri- metrul m Volumul lacului m3 Negru 2 036 40 480 24,8 11,2 . 280 196 792 446 480 Gemenele 1 920 24 800 5,3 2,77 276 120 691 67 284 Bucura 2 041 88 612 15,7 7,05 546 236 1 390 625 096 Florica 2 008 8 000 2,2 0,95 165 66 435 7 461 Viorica ' 1 980 ' 9 360 5,7 2,6 164 100 456 24 353 Lia 1 910 13 300 4,3 1,19 152 132 512 15 926 3 CHIRONOMIDAE DIN MASIVUL RETEZAT ' 311 Din această sumară prezentare a biotopurilor de care ne ocupăm reiese marea lor varietate, de la ape stătătoare, pînă la izvoare, pîraie și cascade. Aceasta este cauza pentru care am putut găsi aici atît chironomide cunoscute ca fiind de ape stătătoare,' cît și forme reofile (de ape lin curgă- toare, de ape repezi, de cascade etc.). Material. Materialul care stă la baza lucrării a fost colectat de prof. N. Botnariuc (căruia îi mulțumesc călduros și pe această cale ) cu ajutorul fileului entomologie, cu al fileelor Brundin și cu al fileului planm tonic obișnuit pentru speciile de pe suprafața lacurilor, în cursul lunii august din anii 1968 și 1969. Fauna de chironomide. Lista chironomidelor identificate în lacurile cercetate este dată în tabelul nr. 2. Ea se bazează doar pe adulții colec- tați, mai mulți indivizi a căror determinare pînă la specie nu a fost încă posibilă, fiind lăsați în afara ei. Din cele 53 de specii, cea mai mare parte (40) aparține subfamiliei ; Orthocladiinaef 4 — subfamiliei Tanypodinae și 9 — subfamiliei Chirono- ‘ minae. Aceste cifre nu reprezintă desigur totalitatea speciilor existente în aceste lacuri și în pîraiele din complexul lor; colectarea s-a făcut doar în doi ani, de fiecare dată în luna august și ea nu a putut cuprinde perioada de zbor a tuturor speciilor. Printre chironomide, cele mai multe specii (29) au fost găsite în lacul Negru, în lacul Lia 19, în lacul Gemenele 18, iar în Bucura, Viorica și Florica 7, 6 și, respectiv, 4 specii. în lucrări anterioare am descris două specii noi pentru știință găsite în acest masiv (1), anomaliile sexuale, deosebit de frecvente, constatate la adulții provenind în special din lacul Negru (3), precum și unele considerații privind chironomidele din lacurile Negru și Gemenele (2). Datele actuale ne fac să presupunem că există deosebiri destul de mari între lacurile din complexul limnologic Zlătuia și cele din complexul limnologic Izvorul Bucurei. Din tabelul nr. 2 reiese că doar 7 specii sînt comune apelor apar- ținînd celor două complexe (și dintre acestea doar 3—4 sînt forme ex- clusiv de lac). în orice caz, marea majoritate a speciilor menționate în tabel erau cunoscute ca specii cu răspîndire boreo-alpină. Din speciile citate în tabelul nr. 2, 5 nu au mai fost menționate în fauna României. Acestea sînt : Zavrelimyia melanura, Corynoneura lo- bată, Limophyes pumilio, Pseudosmittia graciUs și Microspeetra con- tracta. Zavrelimyia melanura (Meigen) este o specie după cît se pare cu răspîndire europeană, însă datele privind biologia și răspîndirea trebuie reconsiderate, întrucît abia recent (4) s-a precizat diagnoza ei. După găsirile sigure este o specie stenotermă de apă rece. Semnalările din lacuri (ca și a noastră) se referă în fapt la pîraiele care se varsă în ele. Corynoneura lobata Edwards era cunoscută pînă în prezent doar din pîraiele montane din Anglia, R.D.G. și R.F. a Germaniei. Pimnophyes pumilio (Holmgr.) Edwards era cunoscută din Anglia, Norvegia și Spitzbergen; ca și celelalte specii ale genului are un mod de viață semiterestru (nămol umed). S-1'2 5 CHIRONOMIDAE DIN MASIVUL RETEZAT 313 • . Tabelul nr. 2 lista de chîtonomlde Identificate Specia i Negru 1 £' 1 H • 1 V S a a Q a 4 . O u Kj 14 e TANYPODINAE KrenopelopiabinotatatytwPim.) —, ■ ■ Macropelopianebulosa (Meig.) + —N Paramerina cingulata (Walk.), + 4- ■ . Zavrelimyia melanura (Meig.) — ■ 4- — OETNOCLADI7NAE — ■ — Krillia modesta (Meig.) —- Camptocladius stercorarius (t>e Geer) '+ Chaeiocladius gelidus Brundin ■4- — Corynoneura edwaidsi Brundin 4- V Corynoneura lobata Edw. 4- . . —- Corynoneura sculellata Winn. — —- —. ÎHamesa bohemahi Goetgh. ■ 4- 4- — Diamesa MUarsis Goetgh. ■— "- • '—• "r Diamesa ihienemanni. Kieff. ■ —- -— ' Diplocladius cullriger Kieff. ~— —- -— Eukieffertella brevicalcar (Kieff.) — EukicffcricUacaloescens Edw. ' 4- .—. Eukiefferiella minor (Edw.) 4- 4'- —• 4- Ileleniella extrema Aibu< 1972 —- •—■ Helerotrissocladius marcidus (Walk.) —- RrenosmUlia boreoalpina (Goetgh.) ■—- *— — Limnophycs difficilis Brundin + '—• —• .— Limnophycs gurgicola Edw. 4" —_ Limnophycs minimus (Meig.) — + 4” Limnophyes prolongctus (Kieff.) *—* 4- 4- + . Limnophycs pumilio (Holmgr.) EJw. 4“ — Limnophycs pusillus Eat. — •— Melrio.cnemus hygropetricus Kieff. 4- + —. ■ Ortliocladius (Eudatl.) mixtus Holmgr. • '— ■—• Orihocladius (Orthocl.) saxicola Kieff. 4“ — Parachaelocladius retezati Albu, 1972 ■—■ —• ParakieffcricUa (liheosm.) languida Br. — — — Paraphaenocladius impensus (Walk). — •— — Panphaenocladihs irritus (Walk.) 4- 4- — Prodiamesa olivacca (Meig.) 4- •— Pseclrocladius octomaculalus Wiilker ■— . Pseudodiam.es branickii (Now.) 4- 4- Pseudodiamesa nivosa Goetgh. 4- Pseudorthocladius curtistylus Goetgh. Pseudosmiltia gracilis (Goetgh.) — — Rheocricotopus effusus (Wiilker) — 4' ■— Rheocricotopus fuscipes Kieff. —. 4- —. Smittia aterrima Meig. + 4- ■— . Smiitia superala Goetgh. 4~ , Thienemanniella clavicornis Kieff. + — 4- 4- CJIIRONOMINAE —' i Chirouomini \ Chironomus alpestris Goetgh. Cryptocladopeltna lateralis Goetgh. + 4- . 4- — — — '— Tabelul nr. 2 (contare) Specia Negru Gemenele Bucura Flori ca Viori ca Ana-Lia Lia Tanytarsini Micropsectra bidentata (Goetgh.) — — — — — — 4- Micropsectra contracta Reiss — — — — 4- Micropsectra praecox Meig. 4- 4- — — — — 4“ Paratanytarsus auslriacus (Kieff.) 4- 4" — — .— — — Siempellinella brevis (Edw. ) — 4- — — — — — Tanytarsus bathophilus Kieff. 4- — 4- — — — + Tanytarsus gregarius Kieff. 4- 4- — — — — 4* Pseudosmittia gracilis (Goetghebuer) este o specie cunoscută din Belgia, Anglia, R.D.G., R.F. a Germaniei, Danemarca și Islanda; referitor la biologia ei se știe că larvele trăiesc în substrat nisipos umed. Micropsectra contracta Reiss, cunoscută din lacul Constanța, Lacul Celor 4 Cantoane, lacul Lugano și lacul Millstatt, este o specie stenotermă de apă rece și este considerată ca indicator biologic pentru așa-numitele lacuri de „tip Micropsectra”. Cercetările ulterioare care se vor face în Masivul Retezat vor aduce desigur noi date privitoare la fauna de chironomide din această interesantă regiune. (Avizat dc prof. N. Botnariuc.) BIBLIOGRAFIE 1. Albu Paula, St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1972, 24, 1, 15 — 20. 2. Botnariuc N. a. Albu Paula, Canad. Ent., 1971, 103, 3, 471 — 476. -3. — St. și cerc, biol., Seria Zoologie, 1971, 23, 1, 7 — 17. 4. Fittkau E. L., Die Tanypodinae, Akad. Verlag, Berlin, 1962. 5. Pișota I., Lacurile glaciare din Carpații Meridionali. Studiu hidrologic, Edit. Academiei, București, 1971. 6. .Reiss Fk., Ann. Zool. fenn., 1968, 5, 119 — 125. 7. - Arch. Hydrobiol., 1968, 64, 2-3, 176-323. Institutul de biologie „Traian Săvulescu”, Sectorul de sistematică și evoluția animalelor Primit in redacție la 28 ianuarie 1972. CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA GENULUI TBIOHOVROPOPA BERLESE,’ 1916 (UROPODIDAE) DIN ROMÂNIA DE Z. FELDER și MARINA HUȚU 595.3 In this paper tlie authors describe some mites new for the Romanian fauna. This species belong to tlie genus Trichcuropcde, fam. Vropcdidae. Familia Uropodidae Berlese, 1892 (Acari: Parasitifomes) din, care fac parte acarieni ce contribuie la humificarea solului, este puțin studiata în fauna României. Din această familie, în lucrarea de față, se prezintă speciile din România ale genului Trichouropoda Berlese, 1916. Întrucît de la constituirea sa genul Trichouropoda a suferit trans- formări esențiale, este necesar să ne referim pe scurt la acestea. în 1916, A. B erle s e, folosind ca tip specia Uropoda longisetd Berlese, 1888, colectată din America de Sud, creează subgenul Tnclw- uropoda. în descrierea subgenului, A. B erle 8 e a luat în considerare lungimea perilor terminali egali cu lungimea corpului, care caracterizează specia tip, ca, avînd valoare generică (5). R y k e, m 1959, ridică subgenul creat de A. B e r 1 e s e la rang de gen, adăugind la descrierea acestuia cîteva caractere : terminația anteri- oară a operculului genital femei ajungînd pînă la baza coxelor I, părul coxal 1 spiniform, lățit, asemănător unui comicul și prezența unei singure perechi terminale de peri flageliformi, lungi la stadiile preadulte (5). W. H i r s c h m a n n și I. Zi r n g i e b l-N 1 col (5) arată că diag-' nozele date anterior pentru acest gen nu sînt suficiente și adecvate pentru determinarea speciilor în tpate stadiile de dezvoltare. într-adevăr, atît descrierea lui B e r 1 e s e, cît și cea a lui R y k e se bazează pe caractere ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 24 NR.4 P. 31 t-325 BUCUREȘTI 1972 316 Z. FEIDER Și MARINA HUȚU 2 întîlnite mai ales la animalele adulte, iar lungimea și dispoziția perilor terminali variază la diferite stadii de dezvoltare chiar în cadrul aceleiași specii. De aceea W. Hirschmann și I. Zirngieb l-N i col au căutat noi caractere pe baza cărora să poată alcătui o diagnoză holosta- diala (valabilă pentru toate stadiile de dezvoltare). Acești autori au stabilit pentru genul Trichouropoda următoarele caractere: 1) chelicere cu o constituție morfologică tipică (fig. 1) (formă Fig. 1. — Genul . Trichouropoda, Cheliceră. ovală cu cele două degete de lungime egala și cu dinți ce se îmbucă per- fect cînd cheliceră este închisă); 2) lacinii hipostomale chitinoase și lățite în formă de spatulă; 3) forma, dispoziția și chetotaxia scuturilor în cursul dezvoltării ontogenetice; 4) piciorul I cu două gheare bine dezvoltate. După o trecere în revistă a materialului de uropodide pe baza acestor criterii, W. Hirschmanu și I, Z i r n g i e b l-N i c o 1 constată că o serie de specii descrise în alte genuri prezintă caracterele tipice genului Trichouropoda și, ca urmare, le încadrează aici, realizînd astfel o revi- zuire a genului. Pentru determinarea uropodidelor din România, existente în colec- ția noastră, am luat în considerare caracterele genului, după revizuirea critică a lui W. Hirschmann și I. Zi rngieb l-N i c o 1 (5). Astfel am găsit un număr de 10 specii aparținînd genului Trichouropoda; dintre acestea 6 sînt noi pentru fauna României, o specie a fost descrisă de noi anterior și 3 sînt noi pentru știință, acestea din urmă fiind doar menționate. La speciile noi pentru fauna României se prezintă desenele hipo- stomului femelei și masculului, ca fiind cel mai caracteristic organ folosit pentru determinarea speciilor. în tabelul nr. 1 se dă repartiția geografică în România a speciilor descrise, localitățile de unde au fost colectate, biotopul, data colectării și numărul de exemplare după stadiul de dezvoltare. 317 1. Trichouropoda ovalis 0. L. Koch, 1839 Specie nouă pentru România (fig. 2,a și b). Sinonimii: Uropoda ovalis Kramer, 1876, 1882; Berlese, 1887; Nolaspis ovalis O. L. Koch, 1889; Uropoda levisetosa Oudemans, 1904. Dimensiuni: L — 400 x 300 p,; P — 580 X 430g; D = 620 x 520p.; $ = 920 X 660 p.; = 850 X 640 p. Trichouropoda ovalis; a, hipostom 2 ; b, hipostom Netă. D=deutoninifă; P = protonimfă. 320 Z. FEIDER șl MARINA HUȚU 6 Răspîndire: toată Europa (5). Biotopurile citate în literatură: mușchi, ciuperci, ace de conifere, compost, frunzar, de anin, stejar, frasin, trunchiuri putrede de molid, brad, fag, stejar galerii vechi de Ips typographus, Dryocoetes autographus, furnicare, pe insecte (Geotrupes, Aphodius, Elater sp., Hylurgops palliatus, Leptura rubra). în România specia a fost găsită, în afară de frunzar și mraniță, și în solul de sub frunzar. ‘ Este specia cea mai răspîndită în țara noastră fiind prezentă în 58% din numărul localităților unde s-au găsit exemplare ale genului Trichouro- poda. 2. Trichouropoda ohscurasimilis Hirschmann et Zimgiebl-Nicol, 1961 Specie nouă pentru fauna -României (fig. 3a, și b). Deutonimfa semna- lată pentru prima dată. Dimensiuni: $ — 710 x 510 p; = 690 X 480 p; D = 630 x X 460 p. Răspîndire: Ungaria (5). Autorii care au descris specia nu au dat nici un fel de indicații asu- pra localităților și biotopurilor unde a fost găsită. în România specia a fost colectată din frunzar de fag, stejar, ace de pin și brad și din trunchiuri putrede. în comparație cu celelalte specii ale genului este relativ larg răspîndită în țară mai ales în zonele montane 'și submontane. ' ■ ' ..... 3. Trichouropoda karawacwi Berlese, 1904 Specie nouă pentru fauna României (fig. 4,a și b). Sinonimii: Vrodinychus kdrawaewi Berlese, 1904. Dimensiuni: ? = 1 080 x 870 g; ă — 1 020 x 830 p. Răspîndire : U. R. S. S., Austria, Ungaria,. Elveția (10) (Berlese indică numai biotopul (1)). Biotopurile citate în literatură : lemn putred, furnicare de Myrmica scabrinoides Nyl. (1), mușchi și frunzar (9). 4. Trichouropoda spatulifera Moniez, 1892 Specie nouă pentru fauna României ;(fig.'5, a și. 6). â Sinonimii: Vrodinychus (Oodinychus) janeti Berlese, 1904. Dimensiuni: P = 500 x 360 g; D = 610' x 490 g; Ș = 770 x X 600 p; $ ~ 720 X 570 p. Răspîndire: toată Europa (5). Biotopurile citate în literatură: frunzar,furnicare de For mica rufa și F. pratensis'. îh România specia a fost găsită și în trunchi putred. Trichouropoda obscurasimilis; a, hipostom 2 ; b, hipostom 3. Trichouropoda spatulifera; a, b, hipostom 324 Z. FEIDER Și MARINA HUȚU 11 TRICHOUROPODA BERLESE, 1916 IN ROMÂNIA 325 5. Trichouropoda romanica Feider et Huțu, 1971 Dimensiuni : L — 460 x 353 p; P ~ 600 x 450 p; D = 760 x 610 p; $ « 775 - 954 X 650 - 837 p; 3 = 790 - 890 'X 670 -750 p. Răspîndire: România Biotop : guano de lilieci. 6. Trichouropoda dialveolata Hirschmann. et Zimgiebl-Nieol, 1961 Specie nouă pentru fauna României (fig. 6). Dimensiuni: D — 420 X 350 p; $ = 560 X 420 p: 3 — 540 x Fig. 6. — Trichouropoda dialveolata; / a, hipostom 2. X 400 p. Răspîndire : R. F. a Germaniei (Erlagen, Niirnberg). Biotopurile citate în literatură: trunchiuri vechi, pe Hylastes sp. în România specia a fost colec- tată din mușchi de turbă. 7. Trichouropoda orhicularis O. L. [Koch, 1839 Specie nouă pentru fauna României. Sinonimii: Uropoda Icrameri G. et R. Canestrini, 1882 ; Urodiny- chus (Leiodinychus) Icrameri Berlese, 1917. Dimensiuni: L = 420 x 320 p; P = 530 - 460 p ; D = 610 X490 p; $ = 730 — 800 X 580 — 640 pj 3 740 x 620 p. Răspîndire: Europa, Islanda, Algeria (5). Biotopurile citate în literatu- ră : fîn putrezit, lemn, excremente de vite, iepuri, guano de lilieci, pește în putrefacție, păioase umede mucegăite, pe vapoare. 8. Trichouropoda maerochaeta * Feider et Huțu1 Dimensiuni: $ — 820 X 650 p; 3 = 810 x 610 p. 9. Trichouropoda hirschmanii* Feider et Huțu Dimensiuni: Ș = 740 x 510 p; 3 710 x 480 p. 10. Trichouropoda moldavica Huțu * Dimensiuni: $ — 655 x 480p. (Avizat de Z. Feider.) BEITRAG ZUR KENNTNIS DER GATTUNG TRICHOUROPODA BERLESE 1916 (UROPODIDAH) ÎN RUMANIEN ZUSAMMENFASSUNG Die Verfasser beschreiben zum ersten Mal in Rumănien die fol- genden Arten: Trichouropoda ovalis, T. obscurasimilis, T. kârawaewi, T. spatulifera, T. dialveolta, T. maerochaeta, T. hirschmanii und T. mol- davica. Die letzten drei sind neu beschriebene Arten und werden nur angefiihrt, wie auch T. romanica, die in einer anderen Arbeit der Verfas- ser beschrieben wurde. Es werden Hinweise hinsichtlich der geographischen Verbreitung der Arten in Europa und Rumănien gegeben, wie auch die in verschie- denen Biotopen. BIBLIOGRAFIE 1. Berlese A., Redia, 1903, 1, 324-386. 2. Feider Z. u. Huțu M., Trav. Mus. Hist. Nat. „Gr. Antipa”, 1971. 3. Hirschmann W., Acarologie, 1957, 1, 10 — 13. 4. - Acarologie, 1959, 2, 21-22. 5. Hirschmann W. u. Zirngibbl—Nicol I., Acarologie, 1961, 4, 1 — 41. 6. — Acarologie, 1964, 6, 1 — 22. 7. — Acarologie, 1965, 8, 23—25. 8. - Acarologie, 1969, 12, 46-47, 100-104. 9. Scwbizer J„ Erg. wiss. Unters. schweiz. Nationalparks, 1949, II, 88 — 89. 10. — - Denksch. Schweiz. Naturforsch. Ges., 1961, 84, 188 — 189. 11. Sellnick M., Siudies on the Fauna of Curagao and oiher Caribean Islands, 1963, 71, 26 — 31. Centrul de cercetări biologice Iași. Primit în redacție la 3 februarie 1972. » Descrierea speciilor notate cu asterisc se află într-o lucrare în curs de publicare. INFLUENȚA RAPORTULUI K+/Ca++ ASUPRA ABSORBȚIEI GLUCOZEI PRIN INTESTIN DE Academician E. A. PORA, I. COTÂESCU și ANA MUNTA 591.132 The investigations were carried out on anesthetized dogs, the lumen of an intes- tinal segment being infused with a Tyrode solution. Glucose and Na+ K+, Ca++ ion absorption was followed up by collecting blood from the mesenteric vein of the infused portion depending on the change of the K : Ca ratio in the solution. The folowing conclusions were drawn : Glucose absorption varies with the change of the K: Ca and Na + : K+ratio in the solution. K+ and Ca+ + absorption occurs witli the use of glucose from blood and from the infusion solution. It seems that the maintenance of a dynamic equilibrit m between ions with an anta- gonistic action in blood requires a source of energy which could be supplied by glucose both from blood and from the intestinal lumen. Procesul de transport activ al monoglucidelor a fost întrevăzut încă din 1925 de 0 o r i și confirmat ulterior de numeroase lucrări, majori- tatea cercetătorilor fiind de părere că glucoza este absorbită printr-un proces enzimatic (11), (19) și că prezența ei în soluție ușurează absorbția unor ioni și a apei (2), (15), (16), (17), (26). Efectul mediului ionic privind absorbția glucidelor a fost studiat demonstrîndu-se rolul Na+ și K+ în transportul activai glucozei (1), (3), (4), (5), (6), (7), (8), (10), (13), (18) etc. Rezultatele sînt contradictorii, în afară de cîteva lucrări (5), (17) în care se arată că absorția glucozei depinde de raportul K+/Na+din soluția de cercetat, absorbția glucozei în funcție de raportul dintre doi cationi antagoniști (rhopie) nu a fost stu- diată. Așa cum arată E. A. P o r a, factorul rhopie influențează întreaga ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 24 NR. 4 P. 327-330 BUCUREȘTI 1972 2 3 RAPORTUL K+/Ca + + ȘI ABSORBȚIA GLUCOZEI PRIN INTESTIN 329 328 E. A. PORA și COLABORATORI activitate metabolica a celulei, influența lui resimțindu-se pînă la nivel enzimatic (24), (25). în lucrarea prezentă ne ocupăm de influența variației raportului K+/Oa+ din lichidul de perfuzie asupra absorbției de glucoza în intestinul subțire. METODA DE LUCRU Experiențele s-au efectuat pe elini sub narcoză cu cloraioză (0,1 g/k corp), cărora li s-a perfuzat o ansă intestinală în circuit deschis cu soluție Tyrode + glucoza la 38°C, cu un debit constant’ de 8 cm 3/min. Din vena mezenterică corespunzătoare ansei perf uzate s-a recoltat sînge, determinările cantitative ale K+.făcîndu-se prin spectroîotometrie de emersie, aleCa++ prin manganometrie, iar glicemia după micrometoda colorimetrică a lui A. A s o 11 o r și E. K i n g. S-a experimentat pe 4 loturi de animale, fiecare cuprinzînd între G și 8 clini. i ¥• 92 90 28 26 24 22 20 16 16 14 12 10 6 6 SOL. T7R00C UOU^L ma^l SOZJMOMiM. 2,7fi 100 K^Ca^L - Zx/C^GLUCOZ 2,7p-100 K^/Ga^Z 4*GLUCOZA 2,7 p.100 KW+-4 o GLUCOZA Ca^ K^/Ca K* 5 15 25 33 4550 60 70 80 9095 105115125 135140150 150170 160 ' ț=mi nule Fig. vena mezentwir^ «/■' ghteoză, potasiu și calciu din 10 în 10 min în sîngele prelevat din , eterenta ansei perfuzate. Compoziția lichidului de perfuzie și timpul de perfuzie rezultă din grafic. Lolul 1. Perfuzie cu soluție Tyrode în care osmolăritatea este realizată 50 % de electroliți și 50 % de glucoza (150mM/l). Valoarea raportului K+/Ca++în soluție Tyrode a fost crescută de două sau de patru ori față de normal. ■ Loial 2. Perfuzie cu soluție Tyrode în care CIK a fost înlocuită cu o cantitate echivalentă de CNK, iar valoarea raportului K+/Ca + + a fost crescută de două și de patru ori. Osmolarita- tea soluției este realizată 50 % de electroliți și 50 % de glucoza. Lolul 3. La soluția Tyrode, în care osmolaritatea este realizată de către electroliți s-a adăugat 1 g/1 glucoza. Raportul K+/Ca + + = 2 și K+/Ca + + = 4. Lolul 4. Perfuzie cu soluție Tyrode cu osmolaritatea realizată de electroliți la care se adaugă 1 g/1 glucoza, Raportul K+/Ca+ + = 0,5 și K+/Ca+ + = 0,25. Fiecare experiență a început prin analiza sîngelui înainte de perfuzia ansei intestinale. Concentrația cationilor și glicemia găsită au fost considerate valori de referință : R=100 %. Rezultatele sînt prezentate sub formă de grafice exprimate în procente față de valorile de referință. La loturile 3 și 4 de animale s-a dozat cantitativ și glucoza din soluția de perfuzie. Con- centrația găsită la intrarea în intestin s-a considerat concentrație de referință R = 100%, față de care s-a raportat procentual concentrația găsită la ieșirea din ansă. REZULTATE Perfuzia intestinului se face timp de 45 min cu soluția Tyrode stan-- dard, care nu conține glucoza, în scopul testării condițiilor de bază expe- rimentale. Dacă perfuzia intestinului se face cu soluție în care raportulK+/Ca++= 1 (normal) + glucoză, glicemia crește cu 32%. Continuînd perfuzia cu soluția în care raportuîK+/^a+ + =2, + glucoză, glicemia revine la normal, iar după perfuzia cu soluție în care raportulK+/Ca+ + =4, + glucoză, valo- area glicemiei crește cu 25,8% (fig. 1). Concentrația K+ în sînge crește o dată cu creșterea raportului K+/Ca+ + în soluția de perfuzie, concentra- ția Ca+4 nu prezintă modificări. înlocuirea CIK din soluția Tyrode cu o cantitate echivalentă de CNK reduce absorbția glucozei în intestinul subțire. Dacă perfuzia intes- tinului se face cu soluție Tyrode K+/Ca++ =1+glucoză 150 mM/1, glice- mia crește cu 13%. Continuînd perfuzia cu soluție Tyrode K+/0a+ + =2 și K+/Ca+ +=4 glicemia scade, însă nu atinge valoarea de referință (fig. 2). Concentrația K+ și Ca++ crește. în seria de experiențe în care perfuzia ansei se face cu soluție Tyrode cu raportul K+/Ca+ + =1, K+/Ca+ + =2, K+/Ca+ +=41acare s-a adăugat lg/1 glucoză se constată că glicemia și concentrația glucozei din soluția Tyrode scad pe măsură ce valoarea raportului K+/Ca++crește, ceea ce corespunde și cu o intensificare a absorbției deK+ și Ca++ (fig. 3 și 4). Același lucru se constată și la seria de experiențe în care perfuzia intestinului se face cu soluție TyrodecuK+/Ca+ + =l, K+/Ga+ + =0,5 și K+/Ca++ = 0,25 (fig. 5 și 6). INTERPRETAREA REZULTATELOR Datele din literatură arată că absorbția glucozei în intestinul sub- țire este în funcție de concentrația sa din lumen (14), (22) și de diferite activități metabolice care mențin un gradient de pH, potențialul redox E. A, PORA și COLABORATORI 4 330 etc. și influențează, procesele de transport prin celulă (21). Modificarea raportului K+ /Ca++ (factorul rhopic) în soluția de perfuzie influențează absorbția glucozei în intestinul subțire prin modificarea raportului intra- celular, care, atingînd o anumită valoare, inhibă procesul de transport Fig. 2.—-Determinări de glucoza, potasiu și calciu din 10 în 10 min în sîngele prelevat din vena mezenterică eferentă ansei perfuzate. în lichidul de perfuzie G1K s-a înlocuit cu o cantitate echivalentă de CNK. 32 3o 26 26 24 I 22 20 16 16 14 12 10 6 6 4 2 O 2 4 al glucozei prin intestin; depășind însă această valoare critică a raportu- lui într-un sens sau altul, transportul glucozei este stimulat (fig. 1). Această ipoteză se sprijină și pe unele date din literatură (3), (22), care arată că transportul glucozei este influențat de variația raportului K+/Na+. Stimu- larea absorbției de glucoza prin creșterea concentrației de K+ se explică prin intensificarea metabolismului glucozei, marcată de o creștere a glico- genului și acidului lactic (12). Viteza de intrare a glucozei este guvernată de un gradient de concentrație între lumenul intestinal și concentrația intracelulară de glucoză. Prin intensificarea transformării metabolice intracelulare a glucozei, potasiul mărește diferența de concentrație și crește viteza de trecere a glucozei printr-un proces activ. înlocuirea K+ din C1K cu K+ din CNK în serul Tyrode produce o scădere a absorbției de glucoză. Blocarea sistemelor oxidative intrace- lulare de către ionul CN (9) suprimă transportul activ al glucozei. Blocînd metabolismul celular într-o anumită etapă, celula absorbantă intesti- nală numai sesizează modificarea raportului K+/Ca++din soluția de perfuzie. Creșterea cantității de K+, prin creșterea raportului K+/Ca++,numai stimu- 6 10 12 14 16 18 20 22 24 26 28 4xK^61UCOZ 1p.1OOO K*/Co"-4 2xK^6LUC0Z0 1p.1OOO 50LTM00£+6Ll/C. 1p. 1OOO K*/Ca"=1 SOL T7R0DZ MORALĂ K^Ca^^l Na^ 6LUOOZĂ T 1S 25 35 455o 60 7Q gQ 30 35105 jf5 fZ5135140150160170180 T~ minute Ca" K'/Ca din vena mezentericăLf e riupoză, sodiu, potasiu și calciu din 10 în 10 min în sîngele prelevat e en a ansei Perfuzate. în lichidul de perfuzie s-a adăugat 1 g/1 glucoză. 332 E. A. FORA și COLABORATORI 6 333 leaza absorbția de glucoza (fig., 2)., Metabolismul intracelular al glucozei respectiv formarea de glicogen și acid lactic, este suprimat de ionul ON. Absorbția de glucoza care are loc în prezența CNK se poate datora unei difuzii simple sau facilitate, concentrația de 150 mM/1 glucoza din soluția do perfuzie îngăduind ambelor procese să se desfășoare. Fig. 4. — Dispariția glucozei din lichidul de perfuzie în funcție de conținutul în potasiu al acestuia (coloanele A reprezintă concentrația în glucoză a soluției de per- fuzie la intrare, coloanele B la ieșire. Consumul de glucoză din soluția Tyrode și scăderea glicemiei arată că echilibrul ionic, modificat în primele 5 min de perfuzie cu soluție Tyrode K+/Ca+ + — l,este restabilit după 45 min cu consum de glucoză. Echilibrul dinamic format între ioni în timpul perfuziei cu soluție Tyrode K+/Ca+ + = 2 sau K+/Ca++—4 se face de asemenea cu consum de glucoză, fapt evidențiat prin scăderea glicemiei și a concentrației de glucoză din soluția Tyrode, ceea ce indică un proces dinamic cu participarea metabolismului celular. Prezența glucozei în soluția de perfuzie, chiar în cantitate mică, ajută ca sistemele homeorhopice să realizeze un echilibru dinamic între ionii antagoniști, cît mai apropiat de cel normal. Menținerea sau reali- zarea unui nou echilibru dinamic între ioni cu acțiune antagonistă se face cu consum de glucoză. Grație acestui echilibru dinamic se pot realiza schimburile de ioni și substanțe organice între celulă și mediul său înconjurător. Diferitele mecanisme homeorhopice care intervin în fiecare moment pentru a regla echilibrul dintre ioni cu acțiune antagonistă necesită o sursă de energie care ar putea fi asigurată de glucoza din sînge și de glu- cidele din lumenul intestinal. 334 E. A. PORA și COLABORATORI 8 Fig. 6. — Dispariția glucozei din lichidul de perfuzie în funcție de conținutul în calciu al acestuia (coloanele. A reprezin- tă concentrația în glucoză a soluției de perfuzie la intrare, coloanele B la ieșire. CONCLUZII 1. Absorbția glucozei din soluții cu osmolaritatea realizată 50% de electroliți și 50% de glucoză variază o dată cu modificarea raportului K+/Ca+ + în soluțiile de perfuzie. 2. Blocarea enzimelor respiratorii din celula intestinală prin înlocu- irea K+ din C1K cu K+ din CNK reduce absorbția de glucoză. 3. Absorbția K+ și Ca++ se face cu consum de glucoză din sînge și din soluția de perfuzie. 4. Menținerea sau realizarea unui nou echilibru dinamic în sînge între ioni cu acțiune antagonistă s-ar părea că necesită o sursă de energie,, care poate fi furnizată de glucoza din sînge și glucidele din lumenul intestinal. L’INFLUENCE DU RAPPORT K+/CA+ + SUB L’ABSOBPTIOU DU GLUCOSE PAR L’INTESTIN RBSUMB Dans cet ouvrage on dtudie l’influence du facteur rhopique, par la variation du rapport K+/Ca+% sur l’absorbtion du glucose dans l’intestin grâle. Les expdriences ont 6td effectu6es sur des chiens sous narcose, auxquels on a perfusd une anse intestinale en circuit ouvert, avec une 9 RAPORTUL K+/Ca++ ȘI ABSORBȚIA GLUCOZEI PRIN INTESTIN 335 solution Tyrode -|- glucose. On a recoltd du sang de la veine mesentA rique correspondant ă l’anse perfusde, en dosant du Na+, K+, Ca++ et glucose. Les concentrations observdes avant le commencement de la perfu- sion ont dtd considAees comme des valeurs de rdference. R = 100%. On a experimente sur 4 lots d’animaux. Lot 1. Perfusion avec une solution Tyrode avec osmolarite realisee en proportion de 50% par les eiectrolytcs et 50% par le glucose. Lot 2. Dans la solution Tyrode de perfusion on a remplace C1K par une quantitd dquivalente de CNK. Lot 3. A la solution Tyrode avec une osmolarite realisee par les eiectrolytes on a ajoute lg/1 de glucose. Chez les lots 1,2 et 3 le rapport K/Ca variait, dtant successivement 1,2 et 4. Lot 4. Perfusion avec une solution ayant l’osmolarite realisee par les eiectrolytes, ă laquelle on a ajoute lg/1 de glucose. Le rapport a diminue successivement de 1 ă 0,5 et 0,25. Chez les lots 3 et 4 on a aussi dose quantitativement le glucose de la solution de perfusion ăl’entree et ă la sortie de l’anse. La concentration de l’entree est consideree comme concen- tration de reference. R = 100%. La modification du rapport K+/Ca++ (facteur rhopique) dans la solu- tion de perfusion influence l’absorbtion du glucose dans l’intestin (fig. 1). La stimulation de l’asorbtion de glucose par l’accroissement du rapport K+/Ca++ peut etre expliquce par l’intensification de la mMabolisation du glucose dans la cellule de la muqueuse intestinale. Le blocage des systemes oxydatifs intracellulaires par le ion ON- (fig. 2) supprime le transport actif du glucose. L’asorbtion du K+ et Ca+ + se fait avec cOnsommation de glucose. 11 paraît que le maintien ou la râalisation d’un nouvel dquilibre dynamique dans le sang entre les ions avec action antagoniste ndcessite une source dAnergie qui pourrait etre fournie âgalement par le glucose du sang et par le lumen intestinal. BIBLIOGFAFIE 1. Annekgehs J., Proc. Soc. exp.Biol. Med., 1964, 116, 933 — 937. 2. Ardisson J. L., Garnier L. et Giglione G., J. Physiol., 1966, 58, 5, 448 — 449. 3. Babhy B. A., Matheus J. a. Smith D. A., J. Physioh, 1961, 157, 2, 279 — 288. 4. Bălcescm M. și Popescu P., Spitalul, 1968, 81, 4, 325 — 332. 5. Bihler I. a. Crane R. K., Biochim. Biophys. Acta, 1962, 59, 1, 78 — 93. 6. Bihler I., Hawkins Kennet M. A. a. Crane R. K., Biochim., Biophys. Acta, 1962, 59, 2, 94-102. 7. Bosackova J. a. Crane R. K., Biochim. Biophys. Acta, 1965, 102, 2, 423 — 435. 8. Capraro V., Bianchi A. a. Lippe C., Experientia, 1963, 19, 7, 347 — 349. 9. Cordier D., Maurice A. et Warbe J. F., J. Physioh, 1957, 49, 1, 104 —107. 10. Cotăescu I., Materia vie, Edit. științifică, București, 1968, 411. 11. Crane Robert K., Fed.Proc. Baltimore —Maryland, 1962, 21, 6, 891 — 895. 12. Csacky TZ. a. Zochcoffer Lawrence, Amer. J. Physioh, 1960, 198, 5, 1056 — 1058. 13. Dettmer D„ MOller F. u. Kuamhl P., Naturwisenschaften, 1966, 53, 20, 528 — 529. 14. Feitelbero R. O. i Alexeeva Z. M. Fiziol. Zh. SSSR, 1966, 52, 1, 91 — 98. 15. Garnier L. et Goudard L. J. Physiol., 1960, 52, 1, 103 — 104. 336 E. A. PORA și COLABORATORI 10 16. GaIînibr L. et Gouudabd., L-, J. Physiol., 1962, 54, 2, 344 — 346. 17. - J. Physiol., 1961, 253, 244-245. 18. Green K., Sesholni B. a. Mattht A. J., Nature, 1962,196, 4861, 1322 — 1323. 19. Loghinov A. A., Vopr. Fiziol. Azerb., 1961, 55 — 62. 20. Levinson B. A. a. Scheden Habold P., Arner. J. Pyhsiol., 1966, 211,4, 939—942. 21. NmvLY H., Brit. Med. BulL, 1967, 23, 3, 236. 22. NR'WEY H-, SanfoK» P. A. a. Smith D. A. ,4. Physiol., 1963, 168, 2, 423 — 434. 23. Nissim J. A., Nature, 1964, 204, 4954, 148—151. 24. Poba E. A., Verh. Intern. Verein. Congr. XVII, Ierusalim, 1968, 970—986. 25 Pora E. A., Ghircoiașiv Mabia, Schavauiz A. și Rejep A., Studia Univ. „Babeș-Bolyai”, Biologia, 1960, 2, 247-252. 26. Poi’escu P., Spitalul, 1968, 81, 4, 325-332. Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj Și Institutul medico-farmaceutic Timișoara. Primit în redacție Ia 6 martie 1972. CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA VALORII METABOLISMULUI STANDARD LA CÎTEVA SPECII DE PĂSĂRI SĂLBATICE DE GH. NĂSTĂSESCU și ELENA NIȚESCU ' 591.05:598.2 In this papei- the results of some researches are presented concerning the evolution of standard metabolism, depending on the body weight in 10 bird species which have not yet been investigated. Between the level of the standard energy metabolism and the body size of birds there is a well determined relationship, the curve defining this relationship being presented under the form of a hyperbola with two unequal arms. Un studiu complex privind nivelul, metabolismului standard la păsări în funcție de greutatea corporală manifestă un interes deosebit, mai cu seamă cînd acesta include reprezentanți ai nenumăratelor ordine de păsări sălbatice. Multe dintre rezultatele obținute în diferite laboratoare de ornito- logie se deosebesc în parte datorită unor erori metodologice foarte însemnate. Așa cum reiese din numeroasele cercetări efectuate pe mamifere și păsări, intensitatea metabolismului energetic este invers proporțională cu masa corporală (1), (6), (8), (9) (E. Z e u t h e n, 1947, 1953 și A. M. Hemmings en, 1950, citați după (11)). Cele mai recente cercetări. privind relația metabolism energetic — greutate corporală la păsări (11) arată că la Passeriformes această relație are o valoare mai mare decît la celelalte ordine, deși coeficientul de regresiune este aproximativ același: 0,724 și 0,723. De altfel, ecuația pentru ultimul grup de păsări este asemănătoare cu cea de la mamifere. în prezenta lucrare ne-am propus să expunem rezultatele unor cercetări privind evoluția metabolismului energetic standard în funcție ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 24 NR. 4 B. 337 - 840 BUCUREȘTI 1972 338 GH. NASTASESCU și ELENA NIȚESCU 2 3 METABOLISMUL STANDARD LA UNELE PĂSĂRI SĂLBATICE 339 de greutatea corporală la unele specii de păsări sălbatice, care n-au mai fost studiate, iar la altele, am procedat la o reevaluare a acelor valori metabolice care diferă mult de la autor la autor. MATERIAL ȘI METODĂ. Ca material de cercetare s-au folosit 31 de specii sălbatice adulte, separate din populații care ocupau poziții deosebite atît din punct de -vedere sistematic, cit și ecologic. Toate valorile metabolismului energeti c din prezenta lucrare sînt conforme în general cu cerințele principale pentru măsurarea metabolismului energetic standard, după cum acest termen o cere : limitarea mișcărilor spontane (excepție făcînd păsările foarte mici, la care n-am exclus In totalitate activitatea musculară), o stare postabsorbtivă de cel mult 6 ore pentru păsările de talie mică și 14 ore pentru cele mijlocii, o zonă termoneutrală caracteristică fiecărei specii. Experiențele au avut loc în prima parte a zilei (dimineața), iar pentru speciile nocturne în timpul nopții, și în marea majoritate a cazurilor iarna, atunci cînd influența unor factori interni și externi, ca activitatea sexuală și starea de migrațiune, este, aproape exclusă. Analiza gazelor s-a făcut cu ajutorul plantefolului și interferometrului, iar valorile meta- bolismului energetic au fost exprimate în kcal /kg/oră greutate corporală. REZULTATE ȘI CONCLUZII Rezultatele acestor cercetări sînt expuse în tabelele nr. 1 și 2. Valorile metabolismului energetic standard exprimate în kcal/kg/oră/ /pasăre sînt mai ridicate la păsările de talie mare și mai scăzute la cele mici, dar aceleași valori, raportate la greutatea corporală, scad o dată cu creșterea greutății corporale la toate păsările adulte. Reprezentanții ordinului Passeriformes prezintă valori ale relației greutate-metabolism mult superioare celorlalte specii ce nu fac parte din această grupă. Speciile de păsări din ordinul Passeriformes a căror greutate cor- porală a fost aproximativ aceeași ne-au oferit valori diferite ale metabo- Tabelul nr. 1 V'dorilo nntaOjIlsmulBl energetic standard raportate la greutatea corporali a unor specii do pisari care n-au mai fost cercetate Specia Greutatea corporală o' E> kcal/kg/oră kcal/oră pasăre kcal/kg/ 24 de ore Troglodyles-1. troglodyles L. 11,3± 0,6 35,383 ±6,442 0,399 849,19 Parus c. foeruleus L. 12,2 ± 0,,6 34,121 ±1,643 0,416 818,90 Jdirundo r. rustica L. 13,5± 1,4 27,333±3,641 0,308 655,99 ' Dendrocopus in. hortorum Brehm 50,0± 4,6 14,211±0,836 0,710 341,06 Slreptopclia t. țurțur L. 121,0±10,0 7,931±0,935 0,959 190,34 Streplopelia risoria L. 162±13,2 6,549±0,676 1,060 157,17 Pica p. pica L. 171,3±28,5 6,398±l,025 1,094 153,55 Coleus mondedula Vieill. 255±25,0 5,900±0,354 1,504 141,60 Perdix p. perdix L. 305,0±48,0 5,034±0,637 1,535 120,81 Corvus f. frugilegus L. I339,O±32,5 5,055±l,713 1,713 121,32 Tabelul nr. 2 Noi determinări ale valorii metabolismului energetic standard la specii do păsări mai puțin Studiate Specia Greutatea corporală g kcal/kg/oră kcal/oră/ pasăre kcal/kg/ 24 de ore Carduelis spinus. L. 14,9±0,9 22,112±l,440 0,329 530,68 Serinus c. canalia L. 16,7±2,3 31,044±2,663 0,518 745,05 Parus m. major L. 17,0±0,8 29,460 ±3,052 0,500 717,04 Erithacus r. rubecula L. 17,4±1,4 27,980±l,911 0,386 671,92 Carcluelis c. carduelis L. 19,7±2,1 25,160±2,942 0,495 604,04 Pringilla montifringilla L. 20,5±l,2 25,443 ±1,921 0,521 610,63 Pringilla coelebs L. 21,4±2,7 24,340±4,259 0,520 584,26 Carduelis c. cannabina L. 21,0±l,7 22,208±3,105 0,466 532,80 Passerm. montanus L. 22,0±l,5 23,375 ±2,055 0,519 561,00 Passer d. domesticus L. 23,2 ±1,0 19,287±3,271 0,443 393,68 Sitta europaea caesia Wolf. 23,0±2,3 26,041 ±4,667 0,598 624,98 Emberiza c. citrinella L. 25,0±2,4 29,204 ±5,043 0,730 700.81 Chloris c. chloris L. 25,8±1,6 20,502 ±1,741 0,528 492,04 Pyrrhula p. pyrrhula L. 31,0±l,l 20,042±2,950 0,621 480,96 Turdus m. merula L. 61,1±5,5 12,298± 1,525 0,750 285,15 Sturnus v. vulgaris I.. 69,3±9,1 ll,043±2,439 0,765 265,03 Coiurnix c. coiurnix L. 95,1±13,1 9,701 ±2,033 0,921 232,82 A.sio o. oius L. 255,7±18,8 5,755±1,347 1,468 138,22 Columba livia domestica Gm. 449,7±54,8 4,875± 0,711 2,432 117,00 Slrixa. aluco L. 515,3±53,9 3,480±0,998 1,792 83,52 lismului energetic. Nu același lucru s-a constatat la reprezentanții celor- lalte ordine, la care media valorilor metabolice este foarte apropiată la păsările de greutăți aproximativ egale. Coroborînd rezultatele obținute de noi cu multe date din literatura de specialitate, considerăm justificată concluzia că între nivelul meta- bolismului și dimensiunea corporală a păsărilor există o relație bine determinată. Pe baza datelor obținute în condiții experimentale, rezultă că pen- tru evaluarea intensității metabolismului general servește așa-numitul metabolism energetic standard, metabolismul care oglindește acel nivel minim al cheltuielilor de energie legate de menținerea în condiții optime (pentru o perioadă de timp limitată) a celor mai importante procese fizio- logice necesare organismului, cum ar fi respirația, circulația, excreția, tonusul muscular etc. în acest sens, cu cît în organism procesele fiziologice de bază decurg mai intens și sînt mai variate, cu atît și nivelul metabolismului energetic standard este mai crescut. Curba care definește relația greutatea corporală — intensitatea metabolismului se prezintă sub forma unei hiperbole cu brațe inegale. Valorile medii ale metabolismului energetic exprimate în kcal/kg/oră sînt mai eterogene și cu mult mai mari la Passeriformes decît la alți reprezen- tanți care nu fac parte din acest ordin, dar care au greutăți corporale apro- ximativ egale. Diferențele obținute la nivelul metabolismului energetic se datoresc, pe de o parte, dimensiunilor corporale caracteristice fiecărei specii, iar pe de 4-c. 1472 340 GH. NASTASESCU și ELENA NIȚESCU 4 alta parte factorilor de mediu care influențează modul de viață sedentar sau migrator al acestor păsări. (Avizat de prof. E. A. Pora.) CONTRIBUTIONS IO THE KNOWLEDGE OF THE VALUES OF STANDARD METABOLISM IN SOME SPECIES OF WILD BIRDS SUMMARY In this paper the results of some researches are presented concer- ning the variation of the standard energy metabolism, in certain bird species which have not yet been investigated, while in others those values, which differ considerably from one author to another, have been reassessed. AU the energy metabolism values of the present paper are in accor- dance with the main requirements for measuring the standard energy metabolism, as demanded by this term. The representatives of the Passeriformes order presented much higher values of the weight — metabolism relationship than the other species not belonging to this group. The bird species of the Passeriformes order whose body weight was about the same, offered different energy metabolism values. In the representatives of the other orders, the average of metabolic values is very close in birds of about equal weights. BIBLIOGRAFIE 1. Benbdict F. G. a. Fox E. L., Arch. ges. Physiol, Pfliiger’s, 1933, 233, 357 — 388. 2. Bubckaud E., Dontcheff L. et Kayseb C., Ami. Physiol. Physicochim. biol. Paris, 1933, 9, 5, 303-368. 3. Geuneo S., Ann. Physiol. Physiochim. biol.. Paris, 1934 b, 10, 5, 1083. 4. - Arch. Sci. physiol, 1955, 9, 225-234. 5. Giaja J. et Males B., Ann. Physiol, Physicochim. biol. Paris, 1928, 4, 5, 875 — 904. 6. Kaysbr Cu., et Heusner, A., J. Physiol, Paris, 1964, 5G, 489 — 524. 7. King Y. B. a. Farneb D. S., Northwest. Sci., 1957, 31,155. 8, Kleiber M., Physiol. Rev., 1947, 27, 511 — 541. 9. - J. Appl. Physiol,. 1950b, 2, 417-423. 10. Lasiewski B. C., Hubbard S. H. a. Mobbrly W. R., The Condor, 1964, 66, 3, 212 — 220. 11. Lasiewski R. C. a. Dawson W. R., The Condor, 1967, 69, I, 13-23. 12. Marsiiall A. J., Biology and Comparative Physiology of Birds, Acad. Press, New York, 1960-1961, 1-2. 13. Schaiwkb H„ Ann. Physiol. et Physiol. biol. Paris, 1932, 8, 6, 891 — 916. 14. Stben J., Ecology, 1958, 39, 625-629. Facultatea de biologie, Catedra de fiziologie animală. Primit în redacție ia 3 ianuarie 1972. DISTRIBUȚIA VERTICALĂ A PROTOZOARELOR INTR-UN CERNOZIOM LEVIGAT . DE V. GH. RADU MEMBRU corespondent al academiei republicii socialiste românia și RODICA TOMESCU 593.1 :59L5 The authors have studied the seasonal vertical distribution of Protozoa during the whole ycar 1971 in leachcd cernozem from thrce soil profiles (May, July, November) of 80 cm. each. , The flagellates occur during all the seasons, most of them living at all depths. Most of Amoeba and Ciliata live down to the depth of 40 cm. Studiul protozoarelor din sol a constituit obiectul multor cercetări (1), (2), (3), (4), (6), (8), (10). Unii cercetători (1), (2), (3), (6), (8) au studiat prezența protozoa- relor în diferite orizonturi și la diferite adîncimi ale solului, semnalînd specii de protozoare pînă la 2 m. . în general adîncimile la care pot fi găsite protozoare' diferă de la un tip de sol la altul; dintre factorii care determină prezența lor la aceste adîncimi menționăm conținutul de humus și hrana bacteriană (3), (8). în țara noastră cercetări de acest gen au fost făcute de V. B u n e s c u (2). în lucrarea de față sînt prezentate rezultatele cercetărilor cu pri- vire la prezența protozoarelor (flagelate, amibiene, ciliate), în cîteva pro- file de sol cultivat, în cursul anului 1971. ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 24. NR. 4 P. 341-346 BUCUREȘTI 1972 342 V. GH. RADU Șl RODICA TOMESCU 2 DISTRIBUȚIA VERTICALA A PROTOZOARELOR MATERIAL ȘI METODĂ Materialul biologic a fost colectat dintr-un teren plan cultivat cu porumb, situat în partea de sud-est a orașului Cluj, lingă Stațiunea experimentală hortiviticolă, solul fiind de tip cernoziom levigat. Probele au fost luate sezonier, din treiprofile de sol (mai. iulie, noiembrie), de la 0—80 cm adîncime. S-au determinat temperatura, umiditatea și cantitatea de humus de la adîncimile de la care au fost luate probele. Colectai’ea materialului biologic s-a făcut în vase sterilizate. în laborator a fost folosită metoda de cultivare a protozoarelor pe agar nutritiv cu extract de sol (9). Probele inoculate cu suspensie de sol au fost incubate la 20—22°C, iar după7 5 zile au fost înregistrate speciile de protozoare. Observarea animalelor vii s-a executat între lamă și lamelă sau în camere cu vaselină. Studiul și determinarea protozoarelor s-au completat pe viu prin observarea în soluții vîscoase (glicerina 2%) sau după fixarea în vapori de acid osmic 2%. S-au efectuat de asemenea frotiuri cu nigrosină. Sistematica adoptată este aceea a lui I. L e p ș i (6), (7), A. K a h 1 (5) și R. L. Grandori (4). Y REZULTATE ȘI DISCUȚII Descrierea profilului de sol1: cernoziom slab-moderat levigat. Orizontul Aa, 0—18 cm, negru cu slabă nuanță ruginie; intens humifer ’ (5,85%); luto-argilos; structură glomerulară mică pînă la mijlocie ; afinat și poros ; cu numeroase rădăcini firoașe; tre- cere netă. Orizontul An, 18—46 cm, negru slab bruniu; argilo-lutos; structură grăunțoasă mijlocie și mare (slab colțuroasă); poros, moderat îndesat- compact; rădăcini frecvente; trecere clară. Orizontul A (B), 46—75 cm, brun-negricios slab ruginiu; argilos ; struc- , tură alunară pînă la nuciformă; fin poros, compact; cu pete feri- magnetice și slabă pseudogleizare; rare rădăcini firoase ; tre- j cere treptată. „ f Orizontul B, 75—108 cm, brun-ruginiu cu slabă nuanță gălbuie, slab vinețiu; argilo-lutos, bulgăros-prismatic; foarte compact, fin ! poros ; slabe pete feruginoase; rădăcini subțiri și rare; trecere clară. în figura 1 este arătată cantitatea de humus existentă la diferite adîricimi. Temperatura. în luna mai temperatura solului la adîncimile studiate a fost cuprinsă între 20 (0—5 cm) și 14,9°C (80 cm). în luna iulie tempera- tura solului era cuprinsă între valori de 25 (0—5 cm) și 16,5°C (80 cm), • deci mai ridicată față de luna mai. La adîncimile studiate pe profilul din j luna noiembrie, temperatura a avut valori cuprinse între 8,6 (0—5 cm) j b Mulțutnim prof. M. Nemeș și cercet. șt. Șt. Gal Io pentru datele pedologice ; furnizate. 343 iu adîn- ERIAL ȘI METODĂ it dintr-un tei’en plan cultivat cu porumb, situat în partea nea experimentală hortiviticolă, solul fiind de tip cernoziom din trei profile de sol (mai. iulie, noiembrie), de la 0 — 80 cm :a, umiditatea și cantitatea de humus de la adîncimile de c s-a făcut in vase sterilizate. în laborator a fost folosită e agar nutritiv cu extract de sol (9). Probele inoculate cu )—22°C, iar după 5 zile au fost înregistrate speciile de ixecutat între lamă și lamelă sau în camere cu vaselină, s-au completat pe viu prin observarea în soluții vîscoase pori de acid osmic 2 %. S-au efectuat de asemenea frotiuri >a a lui I. L e p ș i (6), (7), A. K a h 1 (5) și R. L. 5ULTAȚE ȘI DISCUȚII de sol1 : cernoziom slab-moderat levigat. gru cu slabă nuanță ruginie; intens humifer ;ilos; structură glomerulară mică pînă la i poros ; cu numeroase rădăcini firoase; tre- negru slab bruniu; argilo-lutos; structură ie și mare (slab colțuroasă); poros, moderat rădăcini frecvente; trecere clară. , brun-negricios slab ruginiu; argilos; struc- la nuciformă; fin poros, compact; cu pete feri- ă pseudogleizare; rare rădăcini firoase; tre- brun-ruginiu cu slabă nuanță gălbuie, slab tos, bulgăros-prismatic; foarte compact, fin feruginoase; rădăcini subțiri și rare; trecere ,tă cantitatea de humus existentă la diferite mai temperatura solului la adîncimile studiate 5 cm) și 14,9°C (80 cm). în luna iulie tempera- itre valori de 25 (0—5 cm) și 16,5°C (80 cm), na mai. La adîncimile studiate pe profilul din ■a a avut valori cuprinse între 8,6 (0—5 cm) m e ș și cercet. șt. Șt. G a 11 o pentru datele pedologice Tabelul nr. 1 Sncli b protonsr© în carnoziom levigat 1» diferite adîncimî găsite In trei sezoane ale anulat J~0^5 i Nr. ert. Denumirea speciei Adînchnea (cm) । Frecvența speciilor pe verticală % I noiembrie mai 1 iulie 0—5 10 15 20 30 40 50 60 70 80 | 0—5 10 15 20 30 40 50 60 70 80 10 15 20 30 40 50 60 70 80 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 CI. Flagellata Colin, 1883 Ord. Euglenoidina—Blochmann, 1895 Euglena terricola Lemm (10—15p) Astasia klebsii Lemm (70p.) Ord. Protomonadina Blochmann Plialanslerium solitarium Sandon (5 p) Oicomonas termo (Ehrenb.) S. Kent (5 —9p) Spiromonas angusta Duj. (8p) Dinomonas vorax S. Kent (15 —16p) Cercomonas longieauda Duj. (18—36p.) Cercomonas crassicauda Alexeieff (10—16p) Cercobodo bodo (K. Meyer) Lemm (6 —12p) Cercobodo agilis Moroff. (10—14p.) Pleuromonas jaculans Perty (6—lOp) Bodo saltans Ehrenb. (14p) Bodo rostratus Kent (3 —5p) Bodo compressus Lemm, (20—25p) Bodo sp. (5 —8p) Bodo obovatus Lemm (12 —16p) CI. Rhizopoda Siebold, 1848 Ord. Amoebinae Ehrenb, 1830 Amoeba beryllifera Penard (24 —26p) Amoeba fluida Gruber (45 —50p) Amoeba lacustris Năgler (10—13p) Amoeba verrucosa Ehrenb. = A. terricola Greef (45p) Amoeba sp. (6—8p) Hartmannella aquarum Jollos (25p) Vahlkampfia Umax Duj. (4—6p.) Dimastigamoeba (Naeglerid) gluberi Schard (10—20p) Naegleria soli Martin, Lewin (10—30p) CI. C i 1 i a t a Perty, 1852 Ord. Holotrielia Stein, 1859 Colpoda (Tillina) inflata (Stokes) (57p) Colpoda cucullus O. F. Miiller (45 —50p) Colpoda maupasi Enriques (39p) Colpoda steini (Maupas emend. Enriques) (46p) Colpoda fastigata KahI (32 —38p) Colpoda flavicans Stokes (38 —40p) Colpidium colpoda (Ehrenb.) Stein (38p) Colpidium striatum (Stokes) (48 —50p) Colpidium (Tillina) campylum (Stokes) Bresslau, (40- 45 p) Ophryoglena iigrina Penard (71p) Acineria incurvata Duj. (105 —107p) Plalyophrya vorax KahI (18—22p) Ord. Hypotrieha Gonostomum affine (Stein) KahI (84 —86p) Ord. Peritricha Vorticella microstoma Ehrenb. (114p) Vorticella sp. (84 —86p) li 1 1 + 1 1 l + l 1 1 1 1 1 1 1 1 i l i l 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 ] | ii i i + i i i + i i i i i i i i i i i i i i i i iii r i iii i i i i i ii 11 M + MI + I + I + MI 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 .1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 11 1 ++1 1 1 1 1 + 1 + 1 l 1 1 1 1 1 1 1 111 1 1 1 1 1 I 1 1 1 1 1 1 1 II 1 1 1 +++ 1 1 + 1 + 1 + 1 1 1 1 1 1 1 1 + I 1 1 M M M M llll 1 1-1 + 1 1 + 1 1 1 1 + + 1 1 1 1 1 1 + I + + 1 1 I 1 1 1 1 I + I I 1 1 llll 1 II + 1 I + I++I++I + IIII + + + + l + + 1 + 1 1 1 + 1 1 1 1 llll 1 II 1 + ++ 1 + 1 + 1 + 1 + 1 1 1 1 + + + II l + l I + + + + I I 4- | +111 1 II 1 + ++1I+ + +II + II1I' + + 1 + 1 i 1 + 1 + + + + + + + + +ll| ( 1 + + 1 l + ll + l + ll + llll +l l+ 1 + 1 + I l 1 ’ 1 l | | ] | llll 1 II 11 1 1 + 1 1 1 + 1 1 I 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 I 1 1 l 1 1 1 1 llll 1 Iii II I++1 1 l + l 1 1 1 1 + 1 1 1 1 1 1 I I 1 1 M M M M 11 1 l 1 11 11 1 ++ 1 1 1 + 1 1 1 1 1 + 1 II 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 llll 1 III l l I + + + 1 ++ 1 + 1 + 1 I 1 1 l + I 1 l 1 1 1 l 1 1 l 1 1 1 1 llll 1 11 11 M 1 II M 11 M M i M M 1 M M +I+ + +1 + 1 +11+ I 11 II 1 + M 1 l + l 1 1 1 1 1 l H + 1 1 M 1 1 M + + + |+i 111+ ] 11 11 1 1 l + l 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 ++ 1 M M + M M M II llll 1 11 11 1 I l + l 1 1 1 II 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 +1 + + + im llll ] ] | II 1 + I 111111 + I.+ 11 1 ++ 1 + I 1 1 1 +11 + + + + | llll 1 +| 11 l + l 1 1 l + l 1 1 1 1 1 1 1 1 + 1 + 1 1 I 1 ++I 1 l + l | + + +1 + +1 1 11 1 llll I + H + I + 1 ++I + I 1+ 1+ 1 1 1 1 + 1 1 + l l 1 1 ++ + + Ml | 111+ 1^1++ 1 11 1 1 1 1 1 1 1 I 1 +11 1 ++ 1 + + +TI +U + + “• j 1 l 1 llll 1 + 11 + 11+ 1 1 ++ 1 + + + + 1 1 1 1+ + + 1 + 1 + 1 1+ 1 + i I 1 1 llll 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 + 1 1 1 + 1 1 1 1 1 1 1 ++ I + 1 + 1 + 1 1 + Iii i iiii i i i i + i i i +1++1+ + + + i i i i i+++i + i + i i i + M 1 llll 1 + M + 1 M I + 1 1 1 1 + 1 1 I I++I + I++I 1 l++ 1 1 11 | llll M M M M 1 1 II M 1 1 1 I 1 I + I++I 1 1 1 1 1 1 1 I ! M | IMI mm m i m m m m 1 M 1 M + 1 ++ M M M 1 M II ( MM M M M M M M M M 1 1 M + 1 + + + M 1 + M M || | MM M II M M II M M M 1 • MM + M ++ M M M 11 26 13 16 56 36 26 16 23 66 33 40 26 33 6 6 3 26 23 43 20 6 20 16 13 13 23 13 16 43 20 10 30 3 16 3 3 6 3 6 3 Total specii pe : adîncimi 9 21 11 15 8 7 4 4 2 2 12 12 5 4 8 7 14 1U x_ ° o a 3 29 sezon 31 27 342 V. GH. RADU și RODICA TOMESCU 3 DISTRIBUȚIA VERTICALA A PROTOZOARELOR 343 și 9,8°C (80 cm). în acest caz temperatura solului crește o dată cu adîn- cimea spre deosebire de cazurile precedente (fig. 1). Umiditatea solului. în luna mai, aceasta a prezentat valori cuprinse între 30 (0—5 cm) și 34% (80 cm). Maxima atinsă de umiditate la adîn- cimea de 30 cm are valoa- rea de 36,4 %. în luna iulie valorile umidității au fost mai scăzute, fiind cu- prinse între 22 (0—5 cm) și 26,4 % (80 cm). Valori mai mari ale umidității au fost înregistrate la adîn- cimile de 70 și 80 cm. în luna noiembrie, umiditatea a prezentat oscilații mici, cuprinse între 24 și27,7% (fig- 1)- ■ Distribuția protozoa- relor în sol. în urma ana- lizei probelor colectate din cele trei profile de sol am identificat un număr de 40 de specii de protozoa- re, 16 aparținînd cl. .Fla- gellata, 9 cl. Hhizopoda și 15 din cl. Ciliata. Speciile identificate, precum și adîncimea la care se găsesc sînt expuse în tabelul nr. 1. Analizînd datele -din acest tabel, constatăm că sînt specii care se găsesc în toate cele trei profile, precum și la diferite adîn- cimi, de exemplu Cercobode '■ bodo, Oicomonas termo, / Amoeba lacustris, Colpoda ț șteini. Aceste specii au o U frecvență ridicată (peste | 40%), un potențial biologic | de asemenea ridicat, capa- țbile să trăiască în condiții Miferite de umiditate, tem- peratură, cantitate de hu- pus și oxigen. \ Alte specii, ca. Cer- pmonas longicauda (16%), Igdo saltans (26%), Du- Fig. 1. —Umiditatea, temperatura și cantitatea de humus, în profilul de sol cercetat. 344 V. GH. RADU și RODICA TOMESCU 4 5 DISTRIBUȚIA VERTICALĂ A PROTOZOARELOR 345 glena terricola (26%), Amoeba beryllifera (26%), A. fluida (23%), A. verrucosa (20%) Amoeba sp. (6%), Vahlkampfia Umax (16%), Nae- gleria soli (13%), Acineria incurvata (3%), Colpoda cucullus (13%), C.flavicans (16%), Colpidium striatum (3%), Ophryoglena tigrina (3%), Gonostomum affine (3%), Vorticella microstoma (6.%) și Vorticella sp. (3%), se găsesc numai la adîncimi mai mici (0—30). Sînt specii cu frecvență diferită cuprinsă între 3 și 26%. Există un număr mai mic de specii, ca Bodo rostratus, (frecventă la aceste adîncimi) Bodo sp. și PMyophrya vorax, găsite numai în stratu- rile de la adîncimi mai mari, începînd cu 30 cm. Dacă analizăm prezența speciilor în cele trei profile făcute în ano- timpuri diferite, constatăm că unele dintre ele au fost găsite în toate profilele cu o frecvență ridicată (26—56%), de exemplu Cercobodo bodo, Oicomonas termo, Binomonas vorace, Amoeba lacustrix, Colpoda steni, Colpidium colpoda. Aceste specii pot fi considerate ca avînd o amplitu- dine relativ mare a valenței ecologice. Trebuie semnalat faptul că unele specii, ca Cercobodo agilis, Ceis comonas longicauda, Phalansterium solitarium, Amoeba beryllifera, A. verrucosa etc. au fost găsite numai în probele din mai și noiembrie, cu o frecvență mai ridicată sau mai scăzută. Cu probabilitate, lipsa acestor specii din probele colectate în luna iulie ar fi determinată de scăderea mare a umidității, putînd fi considerate ca specii stenohigre, fără însă a fi exclus și rolul temperaturii, care este mai ridicată în cursul verii. Această presupunere este susținută și de faptul că alte specii, ca Bodo sp., Amoeba sp., Platyophrya vorax, Acineria incurvata, Vorticella microstoma, se găsesc numai în lunile de vară. De asemenea, este posibil ca speciile găsite numai la adîncimi de peste 40 cm să fie adaptate la temperaturi scăzute și relativ constante, deși la aceste adîncimi solul conține o cantitate mai mică de humus. Din datele prezentate în tabel se constată că cele mai multe specii de protozoare se găsesc pînă la 40 cm, numărul lor scăzîncl o dată cu adîn- cimea. în straturile superioare există condiții mai favorabile, necesare dezvoltării protozoarelor : porozitatea și apa disponibilă, aerisirea solului, temperatura și hrana baeteriană. Comparînd speciile celor trei clase, constatăm că cele mai multe aparțin flagelatelor, apoi ciliatelor și rizopodelor. Diferiți autori (3), (8), (10) consideră că factorii importanți care influențează viața protozoarelor și determină prezența sau absența lor în fauna unui sol sînt umiditatea, aerația și cantitatea de humus. Și din observațiile noastre reiese importanța acestor factori, dar considerăm că aceștia nu influențează în mod egal toate speciile de protozoare. Probabil că pentru unele specii, de exemplu pentru cele prezente numai în probele din vară și pentru cele găsite numai la adîncimi mari, temperatura constituie de asemenea un factor important. După frecvența speciilor în cele trei profile și la diferite adîncimi putem constata că și speciile de protozoare au valențe ecologice și potențiale biologice diferite. CONCLUZII 1. în probele de sol analizate de noi au fost găsite un număr de 40 de specii de protozoare, dintre care cele mai multe aparțin flagelatelor, apoi ciliatelor și rizopodelor. 2. Dintre protozoare, flagelatele se găsesc în general în toate anotim- purile, mai puține vara, majoritatea trăiesc la toate adîncimile, avînd o frecvență ridicată. Cele mai multe specii de rizopode și ciliate se găsesc pînă la adîncimea de 40 cm, unele avînd o frecvență scăzută. 3. Factorii care influențează în mare măsură fauna de protozoare sînt, pentru unele specii, conținutul în humus și umiditatea iar pentru altele și temperatura. (Avizat de prof. V. Gh. Radu.) LA DISTRIBUTION VERTICALE DES PROTOZOAIRES DANS UN TCHERNOZIOM LEVIGUE RESUMlS Les recherches, effectudes pendant l’annde 1971, portent sur la distribution verticale des protozoaires dans un sol cultive. Les echantil- lons de materiei biologique ont 6td rccoltes enmai, juillet et novembre, de trois profils, sur une profondeur de 0—80 cm. On a identifid 40 especes de protozoaires, la majorite appartenant ă la classe des flagelles, puis ă celle des cilies et des rhizopodes. Entre les protozoaires, les flagelles se trouvent generalement pen- dant toutes les saisons, moins pendant l’etd; la plupart vivent ă toutes les profondeurs, ayant une haute frequence. La majorite des especes de rhizopodes et de cilies se trouvent jusqu’ă une profondeur de 40 cm, certai- nes especes ayant une frequence rdduite. Les facteurs qui influencent la distribution verticale des protozo- aires sont: la teneur en humus et l’humiditd pour quelques especes, tan- dis que pour d’autres la temperature a aussi un role important. BIBLIOGRAFIE 1. Brodskii A. L„ Biul. ȘAGU, 1935, 20, 3. 2. Bunbscu V., St. sol. ,1971, 0, 3, 45 — 52. 3. Chardez D., Rev. Ecol. Biol. Sol., 1967, 4, 2, 289-292. 4. Grandori R. L., Studi sui Protozoi del terreno, Parma, 1934. 5. Kahl A., Die Tierwelt Deutschlands. Protozoa. (CiUata), (Holotricha) Fischer, Jena, 1931, 2, 181-398. 6. Lepși I., Prolozoologie, Edit. Acad. R.P.R. București, 1965. 346 V. GH. RADU și RODICA TOMESCU 6 7. Letși I., Fauna R.P.R., Protozoa, Rhizopoda, Euamoebidea, Edit. Acad. R.P.R.^ București, 1960, 1, 2. 8. Nikoliuk V. F., Jivotnii mir golodnoi siepi, Akad. nauk Uzbek SSR, Tașkent 1962, 5 —25. 9. Pramer D. a. Schmidt E. L., Experimental soil microbiology (Prolozoa), Burgess Publ. Comp. Minneapolis, Minnesota (S.U.A.), 1965, 22—25. 19. Reinhard L. V., Travlever A. P. a. Bulik., I. K., Progress in Protozoology, IIIrd Intern. Congr. on Protozoology, Leningrad, 1969, 200—201. Centrul de cercetări biologice Cluj, Sectorul de sistematică, ecologie și , morfologie animală. Primit în redacție la 26 februarie 1972. OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA ENTOMOFAUNA DIN ZONA ALPINĂ A MUNȚILOR CIBIN DE MAEIA IONESCU și SIMONA FESCI 595.7(498) Between 1968—1969 we had in vicw the phenology and the numerica! variation of soine high altitude insects (alpine zone), depending on the bioclimatic condi- tions. In this circumstances we found some vcry frequent species in the phytocoenosis of this zone, as well as țhe migratory species and pest and useful species. In Pieris rapae L. population we noted a particular sensibility as against the changed climatic conditions (humidity and temperature). The pest insects, like Ips typographus L., Mdasoma populi L., Hijpogimna morio L., Ti puia (Vestiplex) excisa carpatica Erhan & Thw., Cidaria caesiata Den. & Schiff., Lygris populata L., Chorihippus parallelus Zett. a. s. o, require drastic fighting measures. Prin cercetările efectuate în anii 1968 și 1969 în zona alpină a Munților Cibin, cuprinsă între altitudinile de 1800 și 2245 m, s-au urmă- rit fonologia și variația numerică a unor elemente din entomofaună în funcție de condițiile climatice. METODA DE LUCRU Pentru a cunoaște fenologia unor specii de insecte folositoare și insecte dăunătoare din cadrul zonei amintite, am efectuat sondaje în perioadele de apariții în masă a unora dintre aceste specii. Astfel, în anul 1968 s-au efectuat observații în perioadele 28. V — 8.VI, 26.VII — 3.VIII și 22. IX — 2. X. în anul 1969, însă, din cauza precipitațiilor abundente (iunie, iulie) (fig. 2), precum și a unor temperaturi scăzute de la sfîrșitul lunii mai, care au determinat apariția întîr- ziată a entomofaunei, observațiile s-au făcut între 20 și 30.VI și între 28.VII — 11.VIII. Ca și ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 24 NR. 4 P. 347 - 354 BUCUREȘTI 1072 . 348 MARIA- IONESCU și SIMONA FESCI 2 în 1968 s-a urmărit temperatura aerului (la Înălțimea de 1,50 m deasupra solului), a solului (la adîncimea de 5 cm), Intre orele 11 și 12, precipitațiile, umiditatea relativă atmosferică și vegetația întîlnită. Materialul s-a colectat prin prinderi cu fileul, de pe sol, din pătura superficială a solului, de pe plante etc. Observațiile s-au realizat pe parcele de cîte 16 m3 în stațiunile asociațiilor vege- tale de : Juniperelo — Vaccinietum, Nardetam slrictae, Eriophoretum vaginali, Rhodoreto — Vaccinietum, Juniperetum sibiricae, Fesiuceium supinae, Poetum medice, situate la diferite altitudini și pe versanți cu expoziție variată. Condițiile fizico-geografice (tipul de sol, substratul geologic, hidrografia etc.), precum și fonologia plantelor care alcătuiesc asociațiile menționate au făcut obiectul unei lucrări anterioare (’!• în afara observațiilor microclimatice efectuate personal, am folosit și datele Stațiunii meteorologice Păltiniș-Sibiu, pentru a avea un punct de reper în studierea ambianței climatice a zonei cercetate. Menționăm că, deși situată mai jos cu 300 — 500 m față de altitudinea la care am lucrat, diferența în ceea ce privește temperatura, precipitațiile și umiditatea relativă este mică (de exemplu în cazul temperaturii medii anuale diferența dintre pășunea alpină și Stațiunea Păltiniș este de 2°C (10). REZULTATELE OBȚINUTE în condițiile climatice din anul 1968, cu temperaturi mai ridicate (fața de valoarea medie plurianuală pe 50 de ani pentru aceleași luni) (fig. 1) și cu precipitații scăzute în această perioadă (fig. 2), comparativ cu valoarea medie plurianuală pe 50 de ani, entomofauna a fost diferită ca densitate și chiar ca structură față de anul 1969. Speciile mai frecvent întîlnite în asociațiile menționate sînt: Corymbites cupreus aeruginosus E., Cantharis fusca conjuncta L., Coccinella septempunctata L., JTyărotea' irritcms Fall., Eelina sp., Eristalis tenax L., Tipula (Vestiplex) excisa carpatica Erhan et Thw., Calliphora vomitoria L., Bombus lucorum L., Apis mellifica L., Erebia pandrose roberti Peschke, Chorthippîis parallelus Zett. Acestea au prezentat o densitate mai mare în 1968 față de 1969 (tabelul nr. 1). Dintre speciile caracteristice zonei alpine am observat că predomină insecte ce aparțin mai ales familiiloi’ Oarabidae {Carabus violaceus wolfi Def., C. obsoletus Sturm, O. linnei transsylvcmicus Panz., Amara erratica Deft., Pterostichus findeli Dej.,Calathus evratus Shlb.), Scarabeidae (Apho- dius depressus Kug., A. alpinus Scopoli, A. obscurus Fabr., Geotrupes stercorosus Scriba), Muscidae (H elina sp., Sydrotea irritcms Pali.), Syrphi- dae {Syrphus venustus friulensis Gott., 8. montioolus Beck, 8. lapponieus Zett.), Tipulidae {Tipula {Vestiplex) excisa carpatica Erhan et Thw.), Satyridae {Erebia euryale syrmia Frhst., E. pandrose roberti Peschke), Apidae {Bombus pyrenaeus Perez), Acrididae (CliortMppus parallelus Zett.). Observațiile noastre concordă de altfel și cu datele din literatura de specialitate (M. lonescu, C. B o g o e s c u, A. Popescu Gorj, W. Knechtel, R. Căline seu, F. Konig, B. U v a- 3 ENTOMOFAUNA DIN ZONA ALPINA A MUNȚILOR CIBIN 349 r o v, A. K o s t r o w i c k i). Numărul speciilor caracteristice a fost mare în anul 1968, cînd perioadele de observații au avut loc pe timp senin, însorit, călduros, cu temperaturi medii lunare ale aerului de ll,4°O în mai și 12,8°C în iunie. Menționăm că încă din aprilie s-a produs un salt termic brusc de pînă la 4°O față de media plurianuală a aceleiași luni (fig. 1), fenomen ce s-a continuat și în lunile mai (diferența de 3°O) și iunie (1,5°C). Precipitațiile în această perioadă au fost mult mai reduse (fig. 2). Astfel, încă din aprilie s-a înregistrat un deficit de 51,3 mm, în mai de 8 mm, în iunie de 71,2 mm, în comparație cu media plurianuală a precipitațiilor (Stația meteorologică Păltiniș). în astfel de condiții optime dezvoltării insectelor au avut loc apariții în masă mai timpuriu. Putem considera că acești parametri au determinat migrațiunea diferitelor specii din alte etaje spre etajul alpin {Hypogimna morio L., Catocala puerpera Giorn.1) Fig. 1. — Abaterea temperaturii medii a lunilor aprilie —octombrie în anii 1968 și 1969 față de valoarea medie plurianu- ală (50 de ani) (1); valoarea medie lunară' în 1968 (2); valoarea medie lunară în 1969 (5) (Stația meteorologică Păltiniș). Fig. 2. — Abaterea sumei I unare a precipitațiilor din aprilie —octombrie 1968 și 1969 față de valoarea medie plurianu- ală (50 de ani) (1); suma lunară a pecipita- țiilorîn 1968 (2); suma lunară a precipi- tațiilor în 1969 (3) (Stația meteorologică Păltiniș). Anul 1969 a prezentat condiții deosebite de temperatură și precipi- tații. Este de ajuns să ne referim numai la cazul lunilor iunie și iulie, cînd 1 într-o lucrare anterioară (1) din eroare specia Catocala puerpera Giorn. a figurat Ia altă familie în loc de fam. Noctuidae. De asemenea și speciile ^glais urticae L. și Nym- phalis polychloros L. trebuie să figureze la fam. Nymphalidae. ENTOMOFAUNA DIN ZONA ALPINA A MUNȚILOR CIBIN 353 352 MANA IONESCV Și SIMONA FESCI temperatura medie lunară a aerului a înregistrat o scădere de 1,3°C și, respectiv, de 3,l°O față de media plurianuală a temperaturii aerului pentru aceste luni. S-au înregistrat și temperaturi mai scăzute (iunie 5,7°C, iulie 5,4°C). Precipitațiile au fost excesiv de abundente, apărînd un excedent de 177,1 mm în luna iunie și altul de 53,7 mm în luna iulie față de media plurianuală a precipitațiilor. în etajul alpin s-a constatat de asemenea o temperatură a aerului mult scăzută (53C la 22.VI, orele 12, Stația Roz- dești, altitudinea 1963 m), însoțită de ceață, vînt și precipitații abundente în intervalul 20—30.VI. Numărul de specii a fost mai redus în astfel de condiții nefavorabile apariției și dezvoltării insectelor. Dintre grupele de insecte menționate au predominat tipulidele, muscidele, scatofagidele etc. Au lipsit ortopterele, iar apidele, coleopterele și lepidopterele au fost mult mai reduse numeric. Dintre speciile migratoare întîlnite în zona cercetată, menționăm mai ales pieridele {Pieris rapae L., P. napi L.) la care am remarcat o migrațiune intensă în ziua de 8.VIIL1969. La scurte intervale, de circa 5 min, timp de o oră și jumătate, se observau cîte 10—15 fluturi, care migrau din văile cu expoziție nordică către sud, în Muntenia. La data migrațiunii, temperatura aerului la ora 12, la 1,50 m înălțime, a fost de 14,3°C, iar umiditatea relativă de 50% în asociația de Nardus stricta (mun- tele Bătrîna, 1900 m) prin care avea loc pasajul fluturilor. Stația meteorolo- gică Păltiniș (1500 m) a înregistrat în aceeași zi o temperatură medie a aerului de 13,6°C și o umiditate relativă de 60%. Considerăm că migra- țiunea a avut loc sub impulsul unor procese fiziologice asupra cărora au influențat condițiile climatice, care în zilele următoare s-au schimbat radical. Astfel, în intervalul 9—11.VIII, temperatura a scăzut pînă la 9,9°C, iar umiditatea relativă s-a ridicat la 90% (Păltiniș). Ca specii venite prin migrațiune în zona alpină a Munților Cibin, anii 1968 și 1969, menționăm : Phylloperta horticola L., Byrrhus fasciatus Forst., Melde violaceus L., Apis mellifica L., B. agrorum Fabr., Lygris populata L., Phasianae chenopodiata L., Cidaria furcata Thubg., C. albu- lata Den. et Schiff., C. montanata Tr., Argyloploce lacunana Den. et Schiff, Bana argentana CI., Crambus pratellus L., Aglais urticae L., Nymphalis polychloros L., Vanessa atalanta L., V. cardui L., Hypogimna morio L. etc. atrase în primul rînd de hrana abundentă în aceste sezoane. Din toate speciile de insecte, colectate și observate de noi în regiunea studiată, un mare număr sînt dăunătoare {Ips typographus L., Haltica oloracea L., Melasoma populi L., Leptinotarsa decemlineata L., Tipula maxima Poda., T. {Vestiplex) excisa carpatica Erhan et Thw., Cidaria caesiata Den. et Schiff., Lygris populata L., Argyloploce lacunana Den. et Schiff., Pieris rapae L., Polysarcus denticaudus Charp., Chorthippus parallelus Zett. etc.). în cazul unor apariții în masă, acestea produc daune însemnate, așa cum au fost cele determinate de Hypogimna morio L. la pășuni în 1951, de ortoptere, de larvele de pieride, care dacă nu s-ar lua la timp măsurile de combatere ar duce la pagube de importanță economică. Dintre insectele folositoare, semnalate de noi, amintim Coccinella septempunctata L., unele carabide, sirfidele în general, apidele și altele. Acestea sînt utile fie distrugînd dăunătorii, fie îndeplinind polenizarea florei alpine. CONCLUZII Din cercetările noastre în anii 1968 și 1969, în zona alpină a Munților Cibin, cuprinsă între 1800 și 2245 m, au rezultat următoarele : 1. S-au găsit o serie de specii frecvente în ambii ani, care au diferit mult din punct de vedere climatic. Dintre acestea cităm : Amara erratica Deft., Aphodius alpinus Scopoli, Geotrupes stercorosus Scriba, Coccinella septempunctata L., Tipula {Vestiplex) excisa carpatica Erhan et Thw., T. maximaPoda, Hydrotea irritans Fall., Helina sp., Calliphora vomitoria L., BristaliS tenax L., Syrphus ribesii L., Bombus lucorum L., B. pyrenaeus Perez, Erebia euryale syrmia Frhst., Chorthippus parallelus Zett. 2. Privitor la speciile caracteristice zonei alpine am observat că numă- rul acestora a fost mai mare în condițiile climatice favorabile ale anului 1968, cu temperaturi ridicate la sfîrșitul primăverii și începutul verii și cu precipitații reduse în mai și iunie. Spre exemplificare ne referim numai îa cîteva specii din ordinul Coleoptera : Carabus violaceus wolfi Def., G. obsoletus Sturm., C. linnei transsylvanicus Panz., Amara erratica Deft., Aphodius depressus Kug., A. alpinus Scopoli, Geotrupes stercorosus Scriba, ordinul Diptera: Syrphus venustus friuliensis Gott., 8. monticolus Beck., Tipula {Vestiplex) excisa carpatica Erhan et Thw.; ordinul Lepidyoptera: Erebiapandrose robertiP&&(ML&, Psodos coracina Esp., ordinul Hymenoptera : Bombus pyrenaeus Perez etc. 3. Numărul cel mai mare de specii migratoare s-a constatat la fami- lia Pieridae, în a cărei populație am observat o sensibilitate față de schim- barea condițiilor climatice. Migrațiunea în masă a lui Pieris rapae L. a încetat la scăderi de temperatură și exces de precipitații. 4. Din totalul de specii semnalate de noi în zona alpină, un număr însemnat sînt dăunătoare, și anume Ips typographus L., Melasoma populi L., Leptinotarsa decemlineata L., Hypogimna morio L., Cidaria caesiata Den. et Schiff., Persis rapae L., Chorthippus parallelus Zett. etc. Unele dintre insectele colectate și observate sînt folositoare, distrugînd insec- tele dăunătoare sau îndeplinind polenizarea florei alpine. (Avizat de prof. Gr. Eliescu.) în afara determinărilor făcute de noi (M a r i a Ion eseu și Si mo na Fesei) speciile fiind foarte numeroase și variate am recurs sila ajutorul unor specialiști sistemati- cieni (VI. B r ă d e s c u, E 1 e o n or a B r han, Vi dori a Iu ga, Ș t. N e g r u, B. K i s A. P o p e s c u-G or j, Aur elia Ursu, Mcde ea Wcinberg), cărora le sîntem recunos- cători. OBSERVATIONS CONCERNANT L’ENTOMOFAUNE DE LA ZONE ALPINE DES MONTS DE CIBIN RgSUME Les auteurs presentent les observations effectuăes en 1968 et 1969, dans les pâturages alpestres des monts de Cibin (Carpates mâridionales) (altitudes de 1800—2245 m), concernant la phenologie et la variation 354 MARIA IONESCU șl SIMONA FESCI 8 mim6i'ique de quelques groupes d’insectes ddpendant des conditions bio- elimatiques saisonnieres. A cette occasion on a remarqud l’existence de plusieurs egpâces trâs frequeutes dans la plupart de phytocdnoses (Corymbi- tes cuprcus aeruginosus E., Cantharis fusca conjuncta L., Coccindla septem- pwwtata L., Mydrotea irritans Eall., Eristalis tenax L., Xipula (Vestiplex) excisa carpatica Erhan et Thw., Bambus lucorum. L., Frebia pandrose roberti Peschke, OhorMppus parallelus Zett-, etc.), dont quelques-unes sont caract6ristiques pourlVdage alpin et d’autres sontdes especes arrivdes par migration. Les auteurs dâcrivent la migration massive de la pieride Pieris rapae L. dont la popnlation est particulierement sensible aux chan- gements des conditions climatiques. A la fin on se rapporte anx insectes nuisibles (Ips typograpbus L., Mdasoma populi L., Leptinotarsa decemli- neata h., Hypogimna morio L., Cidaria caesiata Den. et Schiff., Pieris rapae L., etc.), en soulignant la n6cessit6 de les combattre pour prâvenir les d^gâts. RELAȚIA TROFICĂ DINTRE FORMICA PRATENSIS ȘI CIN ARA PINE A (DE PE PIN) ȘI BCCHNERIA PECTINATAE (DE PE BRAD) DE DINU PARASCHIVESCU BIBLIOGRAFIE 1, Ionjsscu Marja și Fesci Simona, St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1969, 21, 6, 483—499. 2. Ionescu M. A-, Entomologie, Edit. de stat didactică și pedagogică, București, 1962. 3. Ionescu M- A. și Bogoescu C., BuI. Acad, șt. Rom., 1941, 8. 4, KOnig F., St. și cerc. șt. agr. Timișoara, 1959, 6, 125 — 139. 5. Kosirowicki A. S., Geographia Polonica, 1968, 13, 185—194. 0. Podeano Gh. și Alexandhi Al. V., Omida fînețelor șt pășunilor și combaterea ei, Edit. agro- silvică, București, 1956. 7. Popescu-Gorj A., Ocrotirea naturii, 1963, 1. 8, Pușcauu-Soroceanu Ev., Pușcaru D. și colab., Pășunile și finețele din R. P.R., Edit. Acad. R.P.R., București, 1963. 9. Uvarov B. P., Gontribution ă l’etttde du peuplement des Hautes Montagnes, Paris, 1928. 10. * * » Atlasul climaiologic al României, C.S.A. și Institutul meteorologic București, 1966. Institutul pentru protecția plantelor Și Institutul de geografic. Primit în redacție la 18 ianuarie 1972. 595.7:591.53 Trophobiotic studies were started in Romania, concerning the rclations between lorest red ants (Formica pratensis) and lachnids (Cinara pinea and Buchneria peclipalae). Artificial colonization of the species Formica pratensis in the area under study(the surroundings of Sinaia) was carried out. The results indicate ahighfre- quencyof the ants during May, June and the beginning of July, and a gradual decrease at the end of July and during August. During September and Octobcr, the slight increase in this frequency is coincident witli the occurrence of the sexual individuals of lachnids. A morphological differentiation of the working ants was also observed. Studiul relațiilor trofice dintre furnici și lahnide prezintă o importanță deosebită, legată de valorificarea economică a furnicilor roșii de pădure (speciile genului Formica: F. polyctena, F. rufa, F. pratensis) în comba- terea biologică a insectelor dăunătoare. Cercetarea relațiilor trofice care șe stabilesc între furnici și lahnide constituie o problemă importantă în multe țări din Europa (2), (3), (4), (S), (6), (7), (8), (9), iar rezultatele practice obținute prezintă un interes deosebit și pentru condițiile țării noastre. în acest sens în anul 1971 am inițiat cercetări în condițiile localității Sinaia (Munții Bucegi). MATERIAL ȘI METODĂ DE LUCRU S-au cercetat dquă biotopuri de pădure situate în apropierea staționarului Sinaia la 1 — 2 km și circa 1100 m altitudine (Munții Bucegi). Colectările de material și cercetările au început în aprilie 1971. ST.gl CERC. mOL. SERIA ZOOLOGIE'!. 24NR.4. P. 855-362 BUCUREȘTI 1972 5 - c. 1472 356 DINU PARASCHlVESCU 2 357 Întiucît în terenurile de cercetare nu s-au găsit cuiburi de furnici, au fost necesare colo- nizarea acestora din regiunea învecinată și transportul lor în biotopurile alese pentru cercetare (datorită unor condiții optime din punctul de vedere al vegetației : pini și brazi tineri, precum și al luminozității), folosind următorul procedeu : Material din specia Formica pratensis (aproximativ 20 kg pentru fiecare cuib), provenind din două cuiburi diferite : unul construit dintr-un trunchi putred de molid, iar al doilea dintr-un cuib cu cupolă (mușuroi) din apropierea carierei situată la 2 km de staționarul Sinaia, a fost colectat în saci de plastic. Din cuibul cu cupolă s-a transportat material pentru amenajarea cui- bului din biotopul I carieră iar din cuibul construit in trunchi pentru cuibul din biotopul II carieră. Colonizarea s-a făcut după o metodă cunoscută în literatura de specialitate (1). Noutatea în cazul de față îl-constituie faptul că pentru prima dată s-a încercat colonizarea cu specia Formica pratensis. Datele din literatură se referă numai la colonizările făcute cu specia Formica polyctena în unele țări din Eiiiopa (1). Menționăm că s-a lucrat cu specia Formica pratensis, deoarece în zona cercetată (împrejurimile localității Sinaia) F. polyciena nu s-a găsit. Inițial materialul pentru cuibul I a fost format din circa 45 000 80 —100 ȘȘșipupcde $$ și precum și numeroase ouă, iar pentru biotopul II, circa 70 000 £J,100 ȘȘ, 200 și numeroase pupe. Marcarea pinilor și a brazilor aflați în jurul cuiburilor s-a făcut cu etichete din material plastic, iar a coloniilor de lahnide de pe crengile acestor arbori, prin etichete din aluminiu (au fost marcate 85 de arbori și peste 400 de colonii). S-a urmărit frecvența ouălor de pe acele pinilor și ale brazilor, începînd din luna aprilie 1971. De asemenea s-au stabilit schemele căilor de acces (străzile furnicilor), precum și poziția arborilor față de.cuiburi în cazul celor două biotopuri (fig. 1 și 2). Materialul (furnici și lahnide) a fost colectat lunar și conservat la temperaturi scăzute 'frigider). REZULTATE OBȚINUTE ȘI DISCUȚII 1, Frecvența furnicilor pe pinii cercetați. S-au urmărit frecvența lucrătoarelor de Formica pratensis, precum și a altor specii de furnici de pe căile de acces ce legau cuiburile de arborii etichetați: pini (Pinus silvestris) de diferite vîrste, 5 — 7 ani, brazi (Abies alba) de 3—5 ani și măcieș (Bosa canina) — biotop I—și pini—biotop II, precum și pe crengile și tulpinile acestora. Observațiile s-au extins și asupra numărului de indivizi din coloniile de lahnide din raza biotopului respectiv. Dintre speciile determinate menționăm: / a. Formicidae: Formica pratensis, F. cinerea, Camponotus hercu- leanus, Pasius niger. Specia dominantă în acest biotop (I) este Formica pratensis, deoa- rece populația acestui cuib are activitatea cea mai intensă a biotopului respectiv. Celelalte specii menționate au fost frecvente numai la peri- feria biotopului. în biotopul II Formica pratensis este specia. dominantă spre peri- feria biotopului găsindu-se speciile F. cinerea și Lasius niger. b. Lachnidae: Cinara pineaps pin și Buchneria pectinatae pe brad. 2. Frecvența stadiilor de dezvoltare a lahnidelor. S-au urmărit sta- diile de dezvoltare a lahnidelor în lunile aprilie-octombrie, notîndu-se pen- (11 J2,50m 12ÎZ20m ---------*1 c (WnY 9,40m( 5 ] 5,30 m l^/jțpjs,95 rn O 7,60m l7,70m L_ Fig. 1. — Schița biotopului I cu distanțele măsurate dintre arbori și cuibul de Formica pratensis — Sinaia, 1971. 4,0 Om li, 60m Fig. 2. — Schița biotopului II cu distanțele măsurate dintre arbori și cuibul de Formica pra- tensis - Sinaia, 1971. 358 DINU PARASCHIVESCU 359 tru fiecare stadiu și frecvența furnicilor lucratoare. Din figurile 3 și 4 se poate constata o intensificare a relațiilor trofice în lunile mai, iunie și iulie, începînd cu luna august această activitate s-a redus treptat datorită a doi factori: climatic, scăderea temperaturii și creșterea umidității aerului, și trofic, stadiile partenogenetice ale lahnidelor nu atrag în suficientă măsură pe furnici. Frecvența crescută a furnicilor corespunde atît stadiului de fundatrix al lahnidelor, cît și momentului apariției sexelor aripate (spre toamnă). 3. Corelația dintre datele meteorologice și biologice. Aceste date (apri- lie-octombrie 1971) au demonstrat că factorul temperatură joacă un rol important în limitarea frecvenței Astfel, în cazul temperaturilor sub 6°C, precum și la 25~26°C frecvența este scăzută; între 18 și 23°C este optimă. 4. Arealul trojobiotic al biotopurilor cercetate în corelație cu datele clima- tice și ciclul de dezvoltare a speciilor de lahnide. în ceea ce privește mărirea arealului trofobiotic s-au făcut măsurători asupra căilor de acces ale fur- nicilor dintre plante și cuib, precum și poziția acestora în jurul cuibului. O cercetare atentă asupra ciclului de dezvoltare a lahnidelor a arătat că frecvența acestora și a furnicilor este mai mare în apropierea cuibului (pînă la 5 m depărtare). Frecvența depinde de specia de furnici cercetată (din genul Formica), precum și de mărirea populației cuibului respectiv. Cercetările s-au făcut comparativ în ambele biotopuri, stabilindu-se o frecvență ridicată a furnicilor lucrătoare în jurul cuibului și o scădere treptată a acestora pe măsura îndepărtării de cuib. Reducerea frecvenței lahnidelor de la periferia biotopurilor este determinată de prezența coleopterelor (speciile genului Coccinella, | O. septempunctata £.). Din rezultatele obținute pînă în prezent reiese și în cazul Stațiunii Sinaia rolul protector al furnicilor, care prin frecvența $$ asigură existența o a. 8130 40 30' 20 io- 0 X* „ X>120' no- o 100- 4» .S 90* o 00 o .£70 « 60' ;s m •O 30- ' ; 20 i ie s ol Fig. 4. — Frecvența indivizilor generațiilor sexuate și asexuate ale speciei Cinara pinea de pe pinii în biotopurile I (A) și II (B). i 360 DINU PARASCHIVESCU 6 coloniilor de lahnide. Pe pinii mai îndepărtați din împrejurimile terenurilor pe care s-au făcut cercetările, absența lahnidelor este legată și de absența cuiburilor speciilor de furnici. > în urma observațiilor efectuate s-a putut constata preferința furnicilor roșii de pădure față de un anumit stadiu al ciclului de dezvoltare a lahni- delor. Astfel, furnicile lucratoare preferă stadiul de fundatrix (mai, iunie și începutul lunii iulie) și sexele aripate din luna septembrie. Aceeași cons- tatare, s-a făcut și în anii anteriori, cînd s-au putut stabili stadiile parte- nogenetice Fr șiFa (Cinara pinea).'în acest caz)'furnicile lucrătoare, nu au putut excita terminațiile abdominale ăle lahnidelor, .datorită. dimensiu- nilor reduse ale stadiilor în care se găseau 'acestea și care nu* le permitea consumarea excrementelor. La specia Buchneria. pectinatae, stadiile par- tenogenetice (Fa, F2, F3, FJ au dimensiuni mari ale corpului și 2$ sînt mult mai frecvente (în medie cîte 20—30 Lg, pentru fiecare'colonie), în biotopul X, brazii se deosebesc față de pini prin faptul că sînt foarte tineri (3—4 ani) și au o înălțime de 1 — 1,5 m. Avînd crengi puține, și numărul de colonii de BucJiperiă pectinatae este redus (în medie circa 3 — 4 colonii pentru fiecare brad). : în ceea ce privește specip Cinara pinea am stabilit că în condițiile de climă ale anului 1971 îp^locălițatea Sinaia la circa 1100 m altitudine, unde erau situate amtbele biotopuri, speciile de lahnide au o dezvoltare aparte, cîi im maxim de frecvență în lunile mai, iunie și iulie, corespun- zînd cu stadiile de fundatrix și partenogenetice F1 și F2. în lunile august și septembrie frecvența coloniilor a scăzut, cores- punzînd cu stadiile F3șiF4. Stadiul F4 apare spre sfîrșitul lunii septembrie, iar sexele aripate apar la începutul lunii octombrie ; căderea zăpezii și men- ținerea temperaturii scăzute au determinat o reducere bruscă și a furni- cilor lucrătoare, acestea intrînd imediat în profunzimea cuibului pentru a ierna. Frecvența furnicilor lucrătoare, determinată de ușoare creșteri ale temperaturii, a permis din nou relații trofice cp indivizii sexuați ai speciiloi’ Cinara pinea și Buchneria pectinatae. Scădereâ temperaturii însă, care s-a menținut o perioadă îndelungată (5—14. X), în prima decadă a lunii cu zăpezi frecvente urmate de îngheț, a determinat încetarea activității acestora (întreruperea relațiilor trofice și intrarea în perioada de iernare). 5. Aspecte morfologice ale furnicilor lucrătoare (Formica pratensis). în condițiile existente la Sinaia în cursul ameții 1971, probelede furnici colectate lunar de pe tulpinile pinilor din: apropierea cuibului'(1 m depăr- tare), dintr-un loc situat la periferia arealului lor.de răspîndire (circa 7 — 8m de cuib) au permis stabilirea unor concluzii similare cu cele, la care am ajuns în cercetările efectuațe anterior- (1968—1970) în condițiile orașului Wiirzb.urg (R. F. G.). Și în cazul biotopurilor din apropierea: localității Sinaia, furnicile din preajma"cuibulhi (1 hi) prezifită dimensiuni mici ale capsulei cefalice și ale toracelui, în comparație cu g $ colectate de la - o distanță mai mare (7—8 m), unde dimensiunile capsulei cefalice și ale toracelui erau mult mai mari. în ceea ce privește extracția gușilor de furnici (435 gg ) s-a constatat că dimensiunea mare a acestora (diametru transversal măsurat la micro- metru binocular) este corelată cu lunile mai, iunie, iulie. Aceasta cores- RELAȚII TROFICE INTRE FURNICI ȘI LAHNIDE 361 punde și cu frecvența unor relații trofice a căror intensitate este maximă (stadiul de fundatrix, stadiul partenogenetic Fx și F2) în cazul speciei Cinara pinea. (Avizat de prof. Gr. Eliescu.) ' ' DAS TROPHISCDE VERHÂLTNIS ZWISCHEK FORMICA PRATENSIS (KIEFER), BUCHNERIA PECTINATAE (TANNE) ZUSAMMENFASSUNG Die Untersuchung dieser trophischen Beziehungen zwischen Formi- cidenund Lachnidenarten beschăftigt die Biologen aus vielen Lăndern Europas. Die praktischen Resultate, die dabei erzielt wurden, sind von groBem Interesse auch fiii’ Rumănien. In Rumănien wurden trophobioti- sche Forschungen im Zusammenhang mit den Beziehungen der Roten Waldameise Formica pratensis zu den Lachniden Cinara pinea und Buchneria pectinatae unternommen. Es gelang eine kiinstliche Ansiedlung der Formica pratensis in dem erforschten Gebiet (Umgebung der Ortschaft Sinaia) in einer Hohe von ca. 1110 m (Bucegi Gebirge). Die Materialsammlungen und die Untersuchungen begannenim April—Oktober 1971. Ergebnisse : derNachweishdherer Frequ- enz der Formiciden wăhrend der Monate Mai, Juni und Juli,.und deren stu- fenweiser Riickgang gegen Ende Juli und im August. IndenMonaten Sep- tember und Oktober wăchst sie leicht an, was den nun befruchteten Lachni- den zu verdanken ist. Die groBere Haiifigkeit der Ameisen entspricht offenbar dem Fun- datrix-Stadium der Lachniden (April); F, (Mai) und dem Moment des Erscheinens der gefliigelten Weibchen (Oktober). Die biologischen Daten wurden mit den meteorologischen (hydro- thermographischen) Daten der Monate April—Oktober 1971 in Bezie- hung gesetzt-, Dieser Vergleich erwies, daB die Temperatur entscheidend auf das Vorkommen der ^2 einwirkt. So sind sie bei Temperaturen unter 6°C oder von 25—26°C selten anzu- treffen, bei 18—23°C dagegen sehr hăufig. AuBerdem stellte man eine morphologische Differenzierung der Arbeiter fest. BIBLIOGRAFIE 1. GOSswald K., Die role Waldmeise imDiensle der Waldhygiene. Forstwortschafiliche Bedeutung Nutzung, Lebensiveise, Zuchl, Vermehrung und Schutz, Metta Kineu — Vcrlag, Luneburg, 1951. 2. - Z. angew. Zool., 1954, 1, 2, 145-185. 362 DINU PARASCHlVESCU 8 3. KNEcirtRi. W. Ș> Pahaschivescu D., St. și cerc, biol.. Scria biol, anim., 1962, 14, 3, 315—330. 4' MUlueh F. I -, Blattldusc, Biologie, Wiitschafliche Bcdculung und Bckampfung, Univ.— Vcriag, AViltenburg, 1955. 5. — Ins. Soc., 1956, 5, 75 — 91. 6. Scheurbr S., Z. aligew, Ent., 1964, 53, 195—197. 7. - Collana Verde, 1965, 16, 355-363. 8. 'Weulenstein G., Z. Pflanzcnkr. u. Pflanzenschutz., 1952, 59, 430—451. 9. — Verii. Ber. Dtsch. Ges. angew. Ent., 1958, 14, 109—114. Institutul de biologie „Troian Săvulescu”, Sectorul de ecosisteme terestre. Primit în redacție la 21 ianuarie 1972. PENTHETRIA HOLO SERICE A MEIG., 1818 (BIBIOJSIDAB—DIPTERA — NEMATOCERA) ÎN ROMÂNIA DE GR. MĂRGĂRIT 595.771(498) The author records for the first time in Homania a genus and species new to the fauna of this country : Pcnthetria holosericea Meig. 1818 (Dipt. — Bibionidae), mentioning several localities. Biometric data for adults, larvae and pupae, are given, contributing to the knowledge of the biology of this species. în cercetările întreprinse de noi asupra bibionidelor din România, am întîlnit și exemplare din specia Penthetria holosericea Meig., 1818 (P. fune- bris Fabr., 1805 ; Meig., 1818, Amasia funebris Meig., 1800 ; Brauer 1883, Lenz, 1922, Kemper, 1928. P. heteroptera Gay, 1823. P. astra Macquart, 1834. Ilupeitenus ater Macquart, 1838, Pleda longipes Loew, 1858). Prezența acestei specii a fost semnalată de către M. B a z z i (1911) în Olanda, N, Kr i v o s ei n a(4)înU. R. 8. 8., R. Schiner (1864) în Austria, E. 8 6 g u y (5) în Franța și Z i 1 a h i-S e b e s s G e z a (6) în Ungaria. Menționăm că această specie este citată prima dată pentru fauna noastră, genul nefiind cunoscut pînă în prezent în fauna României. Dăm în cele ce urmează unele observații făcute pe teren în legă- tură cu biologia acestei insecte. La noi în țară am întîlnit-o, prima dată, în 1967 în apropierea locali- tății Cîmpulung Muscel și în comuna Poenari (jud. Argeș), apoi în 1968 . ‘ - b Wă din porțiunea mijlocie a albiei, >ă din porțiunea mijlocie și de la mal -—-—■ • — . —.— + + + + B. bioculaius 10 6.HI.1970 14.IV.1970 14 14 15 15,5 11 10 3 13 pietros 0,45 1 A Cl. dipterum rîul Deși intui, Radovanu 22.VII.1970 22.X.1970 26,7 9,5 30 13,5 6,3 11,2 16 14 >5 9 , , J 0.45 0,05 0,3 + + + + + + + + + A O B. bioculaius B. bioculaius B. bioculaius — probă din mijlocul albiei — probă din vegetația de la mal ""— — - —- — — — -—————— 1 ■ - + + + t—1 B. bioculaius , ,, mijlocul albiei 11 28.V.1970 15 20,6 .10,3 23 pietros 0,25 i △ P. luteus 1 ■ rîul Desnătui, localitatea Cîrna, amonte de vărsare 'T' A C. macrura în complexul de bălți, Bistrcț-Dunărcni, probe luate ———_ 22.VII.1970 22.X.1970 23 8 28,5 10,5 9,7 । 11,2 23 16 mllos-pietros pietros । 0,25 0,25 + 4 + -+ + + + + + + O A B. bioculaius B. bioculaius B. bioculaius din porțiunea miijlocie a albiei 12 7.XI.1970 7,5 7 12,5 11 nisipos-mîlos 1 0,02 + 4- + + C3 1 Cl. dipterum rîul Jieț localitatea Grindcni, proba luată din vege- — — _— —-— tația de la mal 13 5.III.1970 12,8 15 12,2 17 pietros 0,'65 + + + + A B. bioculaius rîul Gologan (Caracal), amonte de Caracal, probă luată ——— — — ! —. • de pe pietrele din mijlocul albiei. 14 6. VI. 1969 18 22 10,8 8,5 'pietros I ll 0,5 4- + O C. moesta rîul Teslui, localitatea Dobrosloveni, probe luate de ne 16. IX. 1969 17,5 24 13,3 11 !; 0,65 + + + + + + + O O B. bioculaius C. moesta pietrele din mijlocul albiei 6.III.1970 8,8 1 + + + + r—ț 13. bioculaius — 14,2 12,4 24 ,5 + + + A B. bioculaius 15 7.XI.1970 8 12 7,5 67 nisip milos j 0,3 + + A C. moesta rîul Olt, amonte de confluența cu Dunărea, localitatea — • — — — — — ' - — + + O B. bioculaius Izlaz, probă luată din mijlocul albiei 16 22.X.1970 9 13 11,2 18 mîlos-nisipos / 0,01 1 O B. bioculaius rîul Perișorii, localitatea Perișorii, proba din vege- — ’• — — — I,' . tația dc la mal 17 5.III.1970 12,8 15 i 7,3 85 pietros 1 0,6 1 A B. bioculaius rîul Gologan (Caracal) aval de Caracal, probă luată de pe pietrele dc la mal Nota. Stadiile de dezvnUnrn • Frecvent»: = Izolat: 379 3 EFEMEROPTERE IN APELE CURGĂTOARE DIN CÎMPIA OLTENIEI CONTRIBUTIONS TO THE STUDY OF THE SPREADING [OF MAYFLY (EPHEMBROPTERA.) LARVAE IN THE FLOWING WATERS OF CÎMPIA OLTENIEI SUMMARY The Work contains the enumerațion of the species of Ephemeroptera larvae met in the flowing waters of Cîmpia Olteniei, as well as the environ- ment conditions from the collecting spots. Among the envirOnment agents are to be mentioned the water and air temperature, the quantity of oxygen and organic matters dissolved, the kind of river bed and the velocity. In each collecting station are also indicated the frequency and the development stages or larvae, During the studies it was noticed that the most frequent species is Bdetis bioculatus, which prefers the waters with a reduced current and a stable, stoneful river bed. Near it was found also Caenis moesta. An increa- sed frequency is presented also by Cloebn dipterum met in the slow rivers with a rich vegetation. The species Potamanthus luteus, Caenis robusta, Caenis macrura and Ba^tis vernus showed a small frequency in the studied rivers. BIBLIOGRAFIE 1. Bogoescu G., Fauna R.P.R., Insecta, Ephemeroptera, Edit. Acad. R.P.R., București, 1958, 7, 3. 2. Bogoescu C. și Tabacaru I., Bul. științ. Acad. R.P.R., Secția de biol, și șt. agr., 1957, 9, 241-284. 3. Eaton A. E., Monograph of Ephemeridae, The transactions of the Linnean Society of London, 1888, 3. 4. Grandi M., Ephtmeroidca, Fauna d’Italia, Calderini, Bologna, 1960, 3. 5. Lbstaoh J. A., Biol. Lac., Seria 1, 1916, 8, 213. 6. — Biol. Lac. ,Seria a 2-a, 1918, 9, 79. 7. Murphy H., Bull, Lloyd Library, Entomological series, 1922, 22, 2. 8. Pictet F. J., Histoire Naturelle des Inseetes Nevropt^res. Fam. des Ephembrines, Geneva, Paris, 1843 — 1845. 9 . Rousseau E., Lestage J. A. et Schouteden H., Les larvcs el nymphes aquatiques des Inseetes d’Europe ( Morphologie, Biologie, Syslematique), J. LeMgue, Bruxelles, 1921, 1. 10. Schoenemund E., Eintagsfliegen oder Ephemeroptera in Dohl, DieTierwelt Deutschl ands. Jena, 1930, 19. 11. Steinmann. P., Ann. Biol. Lac., 1907. 2, 30-163. 12. Ujhelyi S., Magyarorszâg âllatnlaga, Fauna Hungariae, înscri i, Keriszek Ephemeroptera, Budapesta, 1959, 5, 49. 13. Ulmer G., Arch. Hydrobiol., 1939, SuppI., 16. 14. - Biol. Tier. Dtsch., 1924, 34. Facultatea de biologie Craiova Și Facultatea de biologie București. Primit în redacție Ia 11 iaanuarie 1972. I i SPAȚIUL VITAL, TERITORIUL ȘI COMPORTAMENTUL SOCIAL LA ȘOPÎRLA LACERTA TAURI CA TAURICA P ALL., 1831 DE MIHAI CRUCE 598.113.6 The work presents the researches performed during 1967—1971 în 2 biotopes : Obedeanu sands and Jiul waterfield, regarding : the home range dimensions, the daily trip length, the territory and the social behaviour of the grass lizard Lacerta taurica taurica Pallas. Noțiunile de spațiul vital1 și teritoriu au fost interpretate diferit de herpetologi (1), (4), (5), (6), (7), (8), (9). Noi am luat în considerare urmă- toarele definiții : spațiul vital (espace vital, home range) este zona în care un individ se deplasează regulat în cursul activității sale; teritoriul (ter- ritory) este zona apărată de ocupant împotriva indivizilor din propria sa specie (7). Observațiile asupra spațiului vital la șopîrle, pe care unii autori îl denumesc teritoriu1 (6),' (9), sînt din ce în ce mai numeroase în ultimul timp și ele au ca scop înțelegerea mai profundă a Vieții indivizilor din populațiile studiate. Lucrarea prezintă pentru prima oară dimensiunile spațiului vital, lungimea deplasărilor zilnice, teritoriul și comportamentul social la șo- pîrla de iarbă, Lacerta taurica taurica Pallas. 1 Numai în cazul în care întreg spațiul vital este apărat, el poate fi denumit teritoriu (4), (5). ST. SI CERC. BIOL. SEBIA ZOOOGIE T. 24 NK. 4 P. 381-393 BUCUREȘTI 1972 382 MIHAI CRUCE COMPORTAMENTUL SOCIAL LA LACERTA TAURICA 383 MATERIALE ȘI METODE Cercetările s-an efectuat între anii 1969 și 1971 în două biotopuri : nisipurile Obe.deanw (2 km 'vest de Craiova), care au un grad de acoperire cu vegetație foarte redus în vlrful dunelor și foarte ridicat in interduue; lunca Jiului (2 l, 9, 527 — 530. 3. Cruce M. ,Șt. și cerc, biol.. Seria zoologie, 1971, 33, 2, 185 — 189. 4. Fitch H., Home Ranges, territories and seasonal movements of vertebratcs of the natural history Rescrvedion, Univ. Kansas Publ. Mus. Nat. Hist., 1958. 5. Jenssen T„ J. Herpet., 1970, 4, 1 — 2, 1—38. 6. Kulik I. L., Zool. jurn., 1971, 50, 2, 300 — 302. 7. Saint Girons H. et Saint Girons M. C. Mammalia, 1959, 23, 4, 448 — 476. 8. Stev/ard J. W., Brit. J. Herpet., 1965, 3, 9, 224—229. 9. Tertîșnikov M. F., Zool. jurn., 1970, 49, S, 1377 — 1385. Universitatea din Craiova, Catedra de biologic-zoologie. Primit în redacție la 10 noiembrie 1971. THE HOME BANGE AND SOCIAL BEHAVIOUB OF GBASS LIZABD LACERTA TAURICA TAURICA PALL., 1831 SUMMARY The home range sizes are bigger in males (177.1 4- 5.3 m2.) than in females (140.3 i 9,2 m2.). In the juveniles the surface size is of 83,’5± 4.8 m2. The home range overlapping increases in proportion as the feeding areas are more coinciding and the population density is greater. The home range sizes have seasonal variationA They are maximum for the adult lizard in the breeding period (April—June), whereas for juveniles in the first months of life, gradually diminishing in the prehiber- nal period. The daily variations of the home range are dependent on temperature (of the air and soil), luminosity, degree of the soil covering with vegeta- tion, burrows number, existent basking places and on the non-verte- brates number per m2. The lengbh of daily trips is bigger in males (184.4 4- 8.3 m) than in females (155 ± 6.1 m). In the juveniles the mean daily trip is of 88.5 ± i 4.3.