K^FAW^utnm m wfigMh mijeau ț(\ jnAwivxcVr «w/xm WiOn ilAs* MWt'v^ fGXojîMKOWitX. iKiuibțrftf juwiftifft.. ftbnwpiW ilWil, W<îl Aii,/ifebU H ib, WiiikiA yi ivWîWjWV OWMWiWiWWi, Hfiut® - HtiimllilWfl SiWMIfcfiy HVbqWhb'«sWdWbM ®jj1\, îip/wEibbXSb' iKsw,, \wm. \v„ friw, 'Z?as> jn,, ft» ibn “ ■ Vi*ifitiriLAli5«f’iRfG.ii'jR< JiWbț® RnnnȘt.b i’mnaiOlbw ih» wublbiHtU, . M. w «MfelpȘ ’W;W'-W (itmu.nflbu \W, ii Apusiunl Jbxwb'bXfiA ■fai/A, jji„ iKWlbij k ^11 fMtoîl Wi pojelpftll y plbț;< *i” ilA,ZWWlWlW JViȘ&PiApP (WljW £,-lWs ifel,'--’ ^hiOi r , IH|;|ip nil AP IIAOMI? COMITETUL DE REDACȚIE Redactat responsabil; Academician EUGEN PORA Studii si tercelări de BIOLOGIE Redactor responsabil adj anei; R. CODREANU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România Membri r M. A. IONESCU. membru corespondent ai Academici Republicii Socialiste România; MIRAI BĂCESCU, membru corespondent al Academiei Re- publicii Socialiste România; OLGA NECRASOV, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; GR. ELIESCU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; MARIA CALOIANU ~ secretar de redac(ie. Prețui unui abonament este de 90 de lei. în țară abonamentele sc primesc ia oficiile poștale, agențiile poștale, factorii poștali și diîuzorii de presă din întreprinderi și instituții. Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la întreprinderea ROMPRESF1LATELIA, Căsuța poștală 2001, telex 011631, București. România sau la reprezentanții săi din străinătate. Manuscrisele, cărțile și revistele pentru schimb, precum și orice corespondentă se vor trimite pe adresa Comitetului de redacție al revistei „Studii și cerce- tări de biologie —• Seria zoologie”. M’AW DU o ORI FE AN ADRESA REDACȚIEI: SPLAIUL INDEPENDENTEI NR. 296 BUCUREȘTI TOMUL 24 SERIA ZOOLOGIE 1972 SUMAR Pag, CONSTANȚA UNTU, Histogeneza insulelor lui Langerhans la Rana ridibunda Pali................................................ 197 EUGEN A. PORA și MIRCEA I. POP, Cercetări privind acțiunea modificărilor rhopice asupra secuzei mușchiului gastro- cnemian de broască..................................... 203 DIMITRIE POPOVICI și MARGARETA RĂITARU, Efectul adaosului de potasiu in apa potabilă asupra secreției și com- poziției laptelui .......................... ■......... 209 SIMONA APOSTOL, Metoda testelor cronice de toxicitate pe pro- tozoare ................................................ 215 CLAUDIU TUDORANCEA și VICTORIA COGAN, Observații eco- logice asupra populațiilor de Sphaerium riviculum (Leach.) Lamarck, din rîurile Colentina și Glavacioc............ 225 FRANCISCA-ELENA CARAION, Cîteva date ecologice privind ostracodele dulcicole din apele temporare și bălțile din jurul orașului București ..................................... 237 V.GH. RADU și V. ROGOJANU, Variația populațiilor de colembole din sol în funcție de natura îngrășămintelor........... 243 GREORGRE SIN, Studiul creșterii la broasca Rana ridibunda 251 MIRAI CRUCE, Reproducerea la șopîrla de iarbă (Lacerta taurica taurica Pallas, 1831) . ........................ 263 IQAN KORODI GÂL, încercări de mărire a densității populațiilor de păsări folositoare prin metoda cuiburilor artificiale . . . 275 RECENZII .................................................... 281 St. șl cerc. biol. Seria zoologie t. 24 nr. 3 p. 195 — 290 București 1972 HISTOGENEZA INSULELOR LUI LANGERHANS LA RANA RIDIBUNDA PALL. DE CONSTANȚA UNTU 591.8:591.147.7:597.838 In Rana ridibunda the formation of Langerhans’ islets takes place aț a certain phase of the metamorphosis. Initially there appear islets called B, deprived of secrction granules and abundântly vascularized, in which A cells penetrate at a certain moment. Concomitantly, in the cytoplasm of B cells frequent secretion granules are observed, and in the liver glycogen is histochemically pointed out. Most of Langerhans’ islets cells are formed from the cells of exocrine acini. Few are formed in the cells of the cvacuation ducts. Pancreasul endocrin a fost observat pentru prima dată la iepure de Langerhans în 1869, sub forma unor „grămezi sau grupe de celule”, cu totul deosebite de restul țesutului pancreatic în care se găseau. Ulterior, aceste formațiuni au primit numele de insulele lui Lan- gerhans și au reprezentat un material ce a făcut obiectul unor multiple cercetări și vii controverse. Cu toate acestea, datele bibliografice în spe- cial la vertebratele inferioare sînt incomplete și contradictorii, nu numai în ceea ce privește modul de formare și de evoluție, ci și tipul de celule din care se vor dezvolta insulele. E. Laguesse (9) s-a ocupat într-un studiu foarte amănunțit cu descrierea pancreasului la mamifere, păsări, reptile, pești. Pentru acest autor insulele lui Langerhans la oaie, de exemplu, sînt de natură epitelială, luînd naștere din acinii exocrini. Insulele apar la început sub formă de insule primare, derivate din diverticuli masivi ai pereților tuburi- lor pancreatici primitivi. Aceste insule primare au o evoluție anumită, la sfîrșitul căreia se pot transforma din nou în acini sau se atrofiază. Apare însă și un al doilea tip de insule numite secundare, prin transforma- rea părților secretorii ale tuburilor pancreatici. Și acest al doilea tip de insule, după o anumită evoluție endocrină, se transformă în pancreas exocrin. ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 24 NR. 3 P. 197-201 BUCUREȘTI 1972 3 HISTOGENEZA INSULELOR LUI LANGERHANS LA R. RIDIBUNDA 199 198 CONSTANȚA UNTU 2 Părerea că în decursul dezvoltării ontogenetice există două feluri de insule este susținută și de M. A r o n (2). Acest cercetător susține că la> vertebratele superioare există un tip de insule apărute de timpuriu, inactive, pe care le numește insulele lui Laguesse, și altele corespunză- toare aspectului funcțional de la adult, numite'’ insulele lui Langerhans. Tot acest autor afirmă că și la batracieni există aceste două tipuri de insule, mai mult încă, la Rana esculenta pa care a lucrat insulele lui Laguesse apar ulterior celor ale lui Langerhans și de aceea le consideră ca un stadiu mai evoluat. • D. Pic ard (11) susține teza apariției pancreasului endocrin din celulele acinilor exocrini. La numai puțin timp-după această lucrare, R. Far răgi no (6) consideră că nu există nici o legătură între țesutul acinos și apariția insule- lor. G-. W o 1 f f -H e i d e g g e r (12), în urma unor experiențe de trans- plantare, conchide că insulele, lui Langerhans se formează numai din primordia dorsală a pancreasului, pa cîhd cea ventrală va da naștere la pancreasul exocrin. Părerea aceasta nu este adoptată de cercetătorii care susțin că și primordia ventrală este la fel de bogată în insule. F.Lievre (10) face un studiu complet al dezvoltării insulelor lui Langerhans la embrionii de găină, precizînd apariția în timp a celor două tipuri de insule A și B, precum și a granulelor specifice de secreție. Discordanța datelor bibliografice și absența la amfibienii anuri a unui studiu histologic complet, efectuat în cursul întregii dezvoltări embrionare, ne-au sugerat ideea întreprinderii unor cercetări care să explice felul și timpul cînd își fac apariția insulele lui Langerhans la acest grup de animale. MATERIAL ȘI TEHNICĂ Cercetările noastre au fost efectuate pe diferite stadii embrionare ele Rana ridibunda Pal). înainte și Un timpul metamorfozei. Pentru comparație s-a folosit material provenit de la Rana dalmatina Bonap. Mormo- locii de dimensiuni mici au fost fixați în întregime, iar de la cei mari s-a fixat numai masa viscerală, uneori numai zona cu ficatul și pancreasul. Lichidele fixatoarc folosite au fost: Bouin, Bouin—Hollande, Susa, Helly, formol calcic. Secțiunile groase de 5—6 p. au fost colorate cu : liemalaun Mayer-eritrozină, Azan, Feulgen, paraldeliid-fucsină, azan-paraldehid- fucsinâ. în afară de acestea s-au mai efectuat impregnați! argentice după metoda Gemuri, colorații argentice după Masson și reacția Bauer. REZULTATE . Observațiile au fost efectuate pe serii de dezvoltare care cuprindeau stadii diferite din onțogenia speciei Rana ridibunda, și anume animale foarte tinere cu pancreasul exocrin de-abia constituit, mormoloci de mărimi variate înainte de apariția manifestărilor exterioare ale meta- morfozei, adică înainte de observarea membrelor posterioare, și mor- moloci în timpul metamorfozei propriu-zise, marcată prin dezvoltarea membrelor posterioare, a membrelor anterioare și regresiunea cozii. Studiul preparatelor histologice a arătat că celulele care vor con- stitui insulele lui Langerhans nu apar o dată cu formarea pancreasului exocrin, ci mai tîrziu, în perioada de pregătire a metamorfozei cînd mor- molocii aveau o lungime a corpului (de la bot la baza cozii) de 7—8 mm. Insulele^ lui Langerhans definitive, în linii mari, se formează în două etape.. în primul rînd se constituie insule numai dintr-un singur tip de celule, și anume din celule B, și mai. tîrziu se adaugă la acestea celule A, formîndu-se astfel insulele lui Langerhans asemănătoare cu cele de la animalele adulte. Celulele B apar fie izolat, fie în grupuri de 2—3, între celulele acini- lor exocrini, alături de vase de sînge, la mormolocii care prezintă membre posterioare (fig. 1, 2, 3 și 4). Aceste celule sînt’, în general, mai mici decît celulele pancreatice exocrine, cu nudei sferici cînd sînt izolate și ovoizi cînd formează grupe mai mari. Citoplasmă din jurul nucleilor este slab acidofilă, cu totul deosebită de cea a celulelor exocrine, intens bazo- filă. în stadiul acesta celulele B nu conțin în citoplasmă granule de secre- ție specifice. O dată cu formarea celulelor B din acini, se observă și forma- rea unor astfel de celule din peretele conductelor de evacuare (fig. 5). Imediat ce primordiile insulelor B s-au constituit, se măresc prin diviziuni directe, și indirecte ale celulelor lor. Lîngă ele se dezvoltă o bogată rețea de capilare sanguine, întîi la periferia insulei și apoi printre celule (fig. 6). Insulele B, lipsite de granule de secreție, persistă pînă la apariția la exterior a membrelor anterioare. în acest mbment în citoplasmă lor își fac apariția granulele specifice care se colorează cu paraldehid-fucsină. Totodată cu apariția la exterior a membrelor anterioare, în pan- creasul exocrin se evidențiază un al doilea tip de Celule, și anume celulele A. Acestea se formează tot printre celulele acinilor exocrini. Celulele A prezintă nudei sferici, iar citoplasmă se colorează în portocaliu după tehnica Azan ; ele pot fi izolate sau grupate (fig. 7 și 8). La început, celulele A se găsesc, fără o dispoziție anumită, în pancrea- sul exocrin. într-un stadiu mai înaintat, se poate vedea cum celulele A s-au deplasat și se găsesc la exteriorul insulelor B (fig. 9 și 10), de unde în continuare vor pătrunde printre celulele acestor insule (fig. 11 și 12). Insula astfel constituită conține două tipuri de celule : celule B cu nudei ovoizi, în citoplasmă cărora se află granule colorate cu paralde- hid-fucsină, mai numeroase, și celule A cu nudei sferici, mai mari, mai puțin numeroase, în citoplasmă cărora sînt granule colorate în portocaliu, în urma colorației Azan. Insulele lui Langerhans, constituite din două tipuri de celule, seamănă cu cele de la vertebratele superioare. Paralel cu urmărirea felului cum se constituie insulele lui Langerhans am urmărit și prezența glicogenului în ficat, prin reacția lui Bauer. Am constatat că, histochimic, glicogenul nu se poate evidenția în ficat decît în timpul metamorfozei, cînd la mormoloc sînt evidente membrele pos- terioare și cele anterioare. în acest timp insulele lui Langerhans sînt for- mate numai din celule B, care au în citoplasmă granule de secreție. Aceste prime insule, alcătuite din celule B, ar putea fi omologate cu așa-numitele 20Q CONSTANȚA UNTU 4 insule ale lui Laguesse (după M. A r o n), eu deosebirea eă ele sînt active, dată fiind prezența glicogenului în ficat, și nu reprezintă insule primare inactive. ' CONCLUZII La Rana ridibunda, pancreasul endocrin se formează din celulele aeinilor panereatici și mai puțin din transformarea celulelor din peretele conductelor de evacuare a secreției. Insulele, lui, Langerhans sînt rezulta- tul interpătrunderii a două tipuri de Celule. Celulele B formează primele insule, la care, ulterior, se adaugă celulele A. . Prezența celor două tipuri de celule este legată de o anumită etapă a metamorfozei. Deoarece nu apar o dată cu pancreasul exocrin și sînt răspîndite în tot organul, considerăm ca justă părerea cercetătorilor care susțin că tot țesutul acinos are proprietatea de a forma insule. De aseme- nea sîntem de părere că în dezvoltarea embrionară nu există două tipuri de insule așa cum susține M. Ar o n, ci mai de grabă etape diferite ale constituirii insulelor lui Langerhans, care se succedă în felul următor : insule B cu celule lipsite de granule de secreție, insule B cu gra- nule de secreție, celule A difuz răspîndite, apoi plasate la. Suprafața insulelor B și, în sfîrșit, pătrunderea acestor celule printre celulele B. Ga Urmare a apariției granulelor de secreție în celulele B, apare și glicogenul în celulele hepatice. (Avizat de prof. G. T. Dornescu.) Fig. 1, 2 și 3. — Secțiune în pancreasul unui mormoloc de Rana ridibunda cu membrele posterioare evidente. 1 1, Celulă B ; 3, celule exocrine ;• 3, venulă (fixare în Bouin, colorație Azan, micro- fotografie, oc. 6, imersie 90). Fig. 4. — Secțiune în pancreasul unui mormoloc de Rana ridibunda cu membrele posterioare evidente. ‘ 1, Celule B; 2, acini exocrini (fixare în Bouin, colorație Azan, microfotografie, oc. 6, ob. 45). Fig. 5. — Secțiune în pancreasul unui mormoloc de Rana ridibunda cu membrele posterioare evidente. , 1, Celulă B; 2, celule exocrine; 3, canal pancreatic (fixare în Bouin-Hollande, colorație Azan, microfotografie, oc. 6, imersie 90). Fig. 6. —• Secțiune în pancreasul unui mormoloc de Rana ridibunda cu membrele posterioare dezvoltate și cele anterioare mici. 1, Insulă B; 2, capilare sanguine ■(fixare în Bouin, colorație paraldehid-fucsină, microfotografie, oc. 6, imersie 90). Fig. 1-6 Fig. 7. — Secțiune în pancreasul unui mormoloc de Rana ridibunda cu membrele posterioare dezvoltate și cele anterioare mici. 1, Celule A izolate ; 2, celule exocrine; 3, ventilă (fixare în Bouin-Hollande; colorație Azan, microfotografie, oc. 6, imer- sie 90). Fig. 8. — Secțiune iu pancreasul unui mormoloc de .Rana ridibunda în același stadiu de dezvoltare cu precedentul. 1, Celule A izolate ; 2, celule exocrine ; 3, capi- lar (fixare iu Bouin, colorație argentică după Masson, microfotografie, oc. 6, imersie 9G). Fig. 9. — Secțiune în pancreasul unui mormoloc de Rana ridibunda cu membrele anterioare dezvoltate. I, Insulă B ; 2, celulă A ; 3, capilar (fixare in Bouin, colorație Azan-paraldehid- fucsină, microfotografie, oc. 6, imersie 91). Fig. 10. — Secțiune în pancreasul unui mormoloc de Rana ridibunda cu membrele anterioare dezvoltate. 1, Insulă B ; 2, celulă A ; 3, hematie (fixare în Bouin, colorație argentică după Masson, microtofografie, oC. 6, imersie 90). Fig. 11. — Secțiune în pancreasul unui mormoloc de Rana ridibunda cu coada în regresiune. 1, Insulă a lui Langcrhans ; 2, celule B ; 3, celule A (fixare în Bouin, colorație Azan-paraldehid-fucsină, microfotografie, oc. 6, imersie 90). Fig. 12. — Aceeași imagine ca în figura 11 obținută cu imersie 90. Fig. 7-12 5 HISTOGENEZA INSULELOR LUI LANGERHANS LA R. RIDIBUNDA 201 HISTOGENÎ1SE DES ÎLOTS DE LANGERHANS CHEZ RANA RIDIBUNDA PALL. RESUM13 Chez Rana ridibunda, le pancreas endocrin se forme ă partir des cellnles des acini pancr6atiqu.es et, en moindre mesure, par la transfor- mation des cellnles de la paroi des conduits d’evacuation de la sdcrdtion. L’apparition des îlots de Langerhans d6finitifs est le rdsultat de l’inter- pdndtration de deux types de cellnles. En effet, Ies cellnles B forment Ies premiers îlots, â celles-ci venant s’ajonter par la suite des cellnles A. La presence des deux types de cellnles est reliee â une certaine etape de la metamorphose. Le fait qu’elles n’apparaissent pas en mânie temps que le pancrdas exocrin et qu’elles sont dispersces dans la totalite de l’organe, nous pousse a considârer comme justifide l’opinion des auteurs qui affirment que le tissu acineux possâde, dans sa totalite, la propridte de former ces îlots. De meme, nous considerons — contrairement aux assertions de M. Aron — que le ddveloppement embryonnaire ne connaît pas deux types d’îlots, mais plutot des dtapes diffdrentes dans la constitution des îlots de Langerhans. Ces âtapes se succedent comme suit: îlots B, â cellnles dâpourvues de granulations de sdcrdtion; îlots B ă granulations de sdcrdtion; cellnles A ă dispersion d’abord diffuse, se plagant par la suite ă la snrface des îlots B et, pour finir, interpdndtration des cellnles A parmi Ies cellnles B. Par suite de l’apparition des granulations de secretion a l’interieur des cellules B, se produit anssi la formation du glycogene dans Ies cellnles hdpatiqnes. BIBLIOGRAFIE 1. Aron M. et Alfonsi N., C.R. Soc. Biol., 1924, 91, 609. 2. Aron M„ C.R. Soc. Biol., 1925, 92, 501. 3. - C.R. Soc. Biol., 1928, 99, 213. 4. — Bull. Biol. France et Belgique, 1931, 65, 438. 5. Campenhout E. et Cornelis G., C.R. Ass. Anat., 1953, 3, 462. 6. Farragino R., Ann. Biol., 1937, 12, 440. 7. Klaus W., J. Cell. Biol., 1967, 35, 468. 8. Laguesse E., J. Anat. Physiol., 1894, 3, 591. 9. - Rev. Histol., 1906, 2, 1. 10. Lievre F., Arch. Anat. micr. Morph. exp., 1957, 46, 61. 11. Picard D., C.R. Soc. Biol., 1935, 120, 153. 12. Wolff-Heidegger G., Ann. Biol., 1937, 2, 330. Facultatea de biologie, Catedra de anatomie și histologie. Primit în redacție la 1 noiembrie 1971. CERCETĂRI PRIVIND ACȚIUNEA MODIFICĂRILOR RHOPICE ASUPRA SECUZEI MUȘCHIULUI GASTROCNEMIAN DE BROASCĂ DE Academician EUGEN A. POEA și MIEOEA I. POP 591.175:597.838 The effect of the modification of K+ to Ca2 + ratio in perfusion medium on the Iwitch of frog gastrocnemius has been studied. It was shown that an increase of the ratio induced a rise of neuromuscular excitabi.lity, of twitch amplitude as well as of contraction time, while a decrease of this ratio had an opposite effect. The extent of the alteration of neuromuscular excitability was proporțional to the degree of the modification of K+ to Ca2 + ratio. It was also shown that a simultaneous increase of K+ and Ca2 + concentration, without the modification of their ratio, did not affect significantly the studied parameteis. It is concluded that the rhopie factor is more important for the contractile proccss than the abso- lute values of ion concentrations in muscle. Teoriile contracției musculare subliniază rolul important al ionilor în mecanismul contracții. După S z e n t-G y o r g y i (13), esența con- tracției musculare este acea reacție care se desfășoară între actomiozină, ATP și anumiți ioni. Eolul echilibrului ionic în desfășurarea fenomenelor fiziologice și importanța studierii raportului dintre ionii antagoniști au fost subliniate de E.A. P o r a, care a introdus în fiziologie noțiunile de rhopie și homeo- rhopie. Factorul rhopie este considerat filogenetic mai ancestral decît cel osmotic (9). Probabil că și în mecanismul contracții, raportul dintre ioni trebuie să joace un rol mai important decît concentrația globală a lor în mușchi. Literatura de specialitate citează numeroase lucrări privind acțiu- nea ionilor în diverse concentrații asupra contracției musculare, mai res- trînse fiind numeric lucrările ce tratează acțiunea modificărilor raporturi- lor ionice asupra parametrilor funcționali ai mușchiului. Este cunoscută ST. SI CHBC. BIOL. SEBIA ZOOLOGIE T. 24 NK. 3 P. 203-208 BVCUBESTI 1072 3 MODIFICĂRI RHOP1CE ȘI SECUZA MUȘCHIULUI 205 7204 EUGEN A. PORA și MIRCEA I. POP 2 modificarea/ fazică a excitabilității neuromusculare sub acțiunea creșteri- lor mici ale concentrațiilor ionilor de potasiu și calciu (5)’, (14); ionii de potasiu măresc inițial excitabilitatea, iar ulterior o scad, ionii de calciu aeționlnd în sens opus. O serie de lucrări relevă acțiunea K+ și Ca2+ în concentrații crescînde asupra amplitudinii contracțiilor mușchiului striat (1), (7); creșterea Ca2+ scade proporțional amplitudinea contracțiilor, iar ■creșterea K+ o mărește. în prezenta lucrare ne-am propus urmărirea modificărilor pragului ■de excitabilitate și a secuzei musculare în funcție de schimbările raportu- lui K+/Caa+. TEHNICA DE LUCRU Experiențele s-au efectuat pe 60 de broaște femele de primăvară (Rana temporaria) In greutate de 90 4 10 g, folosind metoda perfuziei trenului posterior prin arterele femurale — un picior fiind perfuzat cu ser Ringcr cu raport ionic normal (martorul), iar celălalt cu ser cu raport ionic modificat .după cum urmează : — seria I — raport ionic modificat în favoarea K+ a cărui concentrație a fost mărită ■de 2 ori (2 x K+) Și de 4 ori (4 x K+), raportul K+/Ca2+ crescînd astfel de 2, respectiv de 4 ori ; — seria a H-a — raport ionic modificat în favoarea Ca2+ a cărui concentrație a fost ■crescută de 2 ori (2 x Caa+) și de 4 ori (4 x Ca2+), raportul K+/Caa+ micșorîndu-se astfel de 2, respectiv de 4 ori; — seria a IILa — raportul ionilor de potasiu și de calciu nemodificat, dar concentrația lor crescută de 2 ori (2 x K+) + (2 x Caa+) și de 4 ori (4 x K+) + (4 x Cas+). Osmolaritatea serului a fost menținută în toate cazurile constantă. Pentru asigurarea presiunii oncotice, serurilor de perfuzie li s-a adăugat gumă arabică (3%). Presiunea hidrosta- tică și debitul perfuziei au fost menținute de asemenea constante (35 mmHg, respectiv 1,5 cm’/min). După 30 min de perfuzie s-au înregistrat grafic simultan secuzele mușchilor gastrocne- mieni, cu ajutorul unui miograf dublu, la o contragreutate egală cu 1/2 din greutatea ani- malului, pentru fiecare mușchi în parte, perfuzia continuînd și în timpul înregistrării. Elec- trozii au fost aplicați în articulația femuro-tibială (catodul) și în tendonul lui Abile (anodul). Ca factor excitant s-a folosit curentul continuu cu o durată de acțiune riguros egală la toate experiențele (5 ms), intensitatea reprezentînd dublul valorii pragului de excitabilitate pentru fiecare mușchi în parte. Pentru a înlătura posibilitatea conducerii excitației de la un mușchi la altul prin centrii medulari ai arcurilor lor reflexe, nervii sciatici s-au secționat înaintea înce- perii perfuziei. Schema generală de principiu a instalației de excitare este redată în figura 1 .(10), (11), (12). . REZULTATELE OBȚINUTE în seria I de experiențe, în care mușchii gastrocnemieni au fost perfuzați cu ser cu raportul K+/0a2+ crescut de 2, respectiv de 4 ori, se constată o creștere a excitabilității neuromusculare, evidențiată prin scăderea pragului de excitabilitate măsurată prin intensitatea prag în p.A, o alungire a perioadei de contracție și o creștere a amplitudinii .secuzelor în comparație cu mușchii martori (tabelele nr. 1 ș 2; fig. 2). Pig. 1. — Schema generală de principiu a circuitului de excitație. 1, Sursă de curent continuu; 2 și 3, reostate; 4, întrerupătoare pentru circuitul de excitare; 5, releul electro- magnetic ; 6, mușchi gastrocnemieni; 7, semnal electric; 8, cronograf diapazon ; 9, cheie manuală. în seria a Il-a de experiențe, în care raportul ionic a fost modificat în favoarea Ca2+ (micșorarea raportului K+/Ca2+ de 2, respectiv de 4 ori), s-au înregistrat scăderi ale excitabilității neuromusculare, evidențiate prin creșterea valorii pragului de excitabilitate, scăderi ale perioadelor de contracție și ale amplitudinii secuzelor față de martor (tabelele nr. 1 și 2j fig. 2). în seria a III-a de experiențe, în care raportul ionilor de potasiu și de calciu a fost nemodificat, dar concentrația lor a fost crescută de 2, respectiv de 4 ori,. s-au înregistrat ușoare creșteri ale excitabilității neuromusculare, ale perioadelor de contracție și ale amplitudinii secuzelor față de martor (tabelele nr. 1 și 2 ; fig. 2). Tabelul nr. 1 Acțiunea modificărilor rhopice asupra pragului dc excitabilitate și a sccuzei mușchiului gastrocnemian de broască Martor 2xK+ 4xK+ 2 x Ca2+ 4xCa2+ 2xK+. 2xCa2+ 4xK+. 4xCa2+ Intensitatea prag (ixA) 587 526,7 474,4 671,4 724,7 574,1 571,1 Durata perioadei de contracție (ms) 51,5 55,7 56,8 49,3 48,4 52,2 52,7 Amplitudinea se- cuzei (mm) 3,74 ' 4,05 4,15 3,58 3,51 . 3,77 3,79 206 EUGEN A. PORA și MIRCBA I. POP 4 Modificările excitabilității, duratei perioadei de contracție și ampli- tudinii secuzei sînt de același sens cu cel al modificărilor raportului K^Că24". Durata acțiunii serului cu raportul ionic schimbat fiind destul de redusă MODIFICĂRI RHOPICE ȘI SECUZA MUȘCHIULUI 207 Fig. 2. — Graficul intensităților procentuale față de martor. A. Intensitatea prag ; U, durata perioadei de contracție; C, amplitudinea secuzei. CONCLUZII 1. Acțiunile modificărilor raportului K+/Ca2+ asupra secuzei muscu- lare sînt antagoniste în funcție de sensul schimbării raportului; creșterea raportului mărește excitabilitatea neuromusculară, durata perioadei de contracție și amplitudinea secuzei, iar scăderea raportului le micșorează. 2. Intensitatea modificărilor produse este proporțională cu gradul modificării raportului KH /Ca2+. 3. Acțiunea modificării raportului K+/Ca2+ asupra excitabilității și secuzei musculare este mai semnificativă decît acțiunea modificării concentrației K+ și Ca2+, deci factorul rhopic joacă un rol mai important în procesul contracții decît concentrația ionilor în mușchi. (Avizai de prof. E. A. Pora.) RECHERCHES CONCERNANT L’ACTION DES MODIFICATIONS RHOPIQUES SUR LA SECOUSSE DU MUSCLE GASTROCNEMIEN DE LA GRENOUILLE Tabelul nr.. 2 Modificările procentuale țață de martor 2xK+ 4xK+ 2xCa2+ 4xCa2 + 2 x K+. 2xCa2 + 4 x K+. 4 x Caa+ Intensitatea prag -10,29 -15,78 +16,08 + 23,46 -2,2 -2,72 Durata perioadei de contrac- ție + 8,25 + 10,35 - 4,2 - 5,91 + 1,54 + 2,49 Amplitudinea secuzei + 8,39 + 10,96 - 4,21 - 6,02 + 0,9 + 1,41 (30 min), modificările produse asupra excitabilității neuromusculare, se încadrează în prima fază a acțiunii bifazice a concentrațiilor crescute de K+ și Ca2+ (5), (14). Valoarea modificărilor produse de creșterea raportu- lui K+/0a2+ este mai mică în cazul excitabilității, dar mai mare în cazul perioadei de contracție și al amplitudinii secuzei, comparativ cu valoarea modificărilor produse de scăderea raportului. în ambele cazuri, modifică- rile parametrilor urmăriți au fost mai accentuate la schimbări de 4 ori ale raportului K+/Caa+ decît la cele de 2 ori. Aceste rezultate sînt în con- cordanță cu experiențele efectuate prin creșteri progresive ale concentra- ției celor doi ioni (1), (7). RESUME Les auteurs ont etudie l’action des modifications du rapport K+/Ca2+ du milieu de perfusion, sur la secousse musculaire. On a constate que cette action a un caractere antagoniste en fonction du sens de la modification du rapport ; l’augmentation du rapport dleve l’excitabilite neuro-muscu- laire, la durde de la pdriode de contraction et l’amplitude, tandis que la diminution du rapport produit des effets contraires. L’intensite des modi- fications observeefe est proportionnelle avec les variations des valeurs du rapport K+/Ca2+. L’action de la modification du rapport K+/Ca2+ sur la secousse musculaire est plus significative que l’action de la concentration du K+ et de Ca2+. On peut donc conclure que le facteur rhopique a un role plus important dans le processus contractile que la valeur absolue des ions des muscles. BIBLIOGRAFIE 1. Brecht K. a Gebert G., Physiol. bohemosl., 1967, 16, 1, 1 — 13. 2. Chone Chbistian, Acta physiol. scand., 1966, 68, 1, 105 — 117. 3. Gebert G., Pfliig. Arch. ges. Physiol., 1967, 296, 13, 222-223. 4. Hodgkin A.L. a. Horowicz L., J. gen. Physiol., 1959, 148, 127. 5. Laborit H., L’excitabilite neuro-musculaire et l'equilibre ionique, Paris, 1955. 6. Măgură I.S., Biofizika SSSR, 1964, 9, 5, 629-630. 7. Paul D.H., J. Physiol., 1960, 151, 566-577. 8. Plattner, Le m&abolisme du potassium et ses perturbations, Paris, 1954. 9. Pora E.A., Rev. roum. Biol., S&ie de Zoilogie, 1966, 11, 2, 77 — 110. 208 EUGEN A. PORA și NIRCEA I. POP 6 10. l’ORA 11. 12. Popa E.A., Pop N.I. și Molpovan I-, Lucr. Ses. șt. Inst. Pedag., Oradea, 1971. ~ Lucr. Ses- șt. Inst. Pedag., Oradea, 1971. E.A., Pop M.I. și Oberlrineh A., Lucr. Ses. șt. Inst. Pedag., Oradea, 1971. 13.. SjushT'Gyoww A., Bioenergetica, Edit. științifică, București, 1968. 14. TfiiTEt A. și Dobrkscu D., St. și cerc, biochim., 1960, 4. Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj și Institutul pedagogic de 3 ani Oradea. Primit în redacție la 2 noiembrie 1971. EFECTUL ADAOSULUI DE POTASIU ÎN APA POTABILĂ ASUPRA SECREȚIEI ȘI COMPOZIȚIEI LAPTELUI DE DIMITRIE POPOVICI și MARGARETA RĂITARU 591.146:591.05- The effect of KCL added to drinking water (lg°/00) on milk yield and composition was studied on a group of 6 cows. Findings point out that in these conditions water consumption and the percentage of milk fats are increasing. Milk production and protein concentration are relatlvely constant. Moreover, an increase of water potassium concentration is observed while sodium concentration remains relatively constant. The effects of KC1 added to drinking water are maintained also in the following period, when animals drink common water. Numeroase cercetări arată că potasiul este unul dintre principii nutritivi absolut necesari desfășurării normale a procesului de creștere (4), (7), (8). S-a demonstrat că la rumegătoare nivelul scăzut al potasiului în rație duce la reducerea apetitului și, ca urmare, la încetinirea creșterii (7). Totodată prin însuși felul hranei la care sînt adaptate, rumegătoarele sînt capabile să consume și să elimine prin urină cantități mari de pota- siu (1), (2), (10), (11), (12), (13). P. R. O a n n o n și colaboratori (4) demonstrează ca lipsa pota- siului afectează reținerea azotului în organism. La aceeași concluzie au ajuns și L. D. Campbell și W. K. R o b e r t s în experiențe efec- tuate pe miei (3). Date similare au fost obținute de V.V. St. O m e r și W .K. R ober t s (7) pe juninci aflate la rații cu diferite nivele de potasiu. Din alte lucrări rezultă că ionii de potasiu, ca și ionii de sodiu, previn scăderea procentului de grăsime din lapte la animalele hrănite cu rații cu un conținut ridicat în grăsime (5), (6).^ în studii anterioare (9), am prezentat cercetările noastre privind efectul restricției consumului de apă și al apei cu adaos de NaCl asupra activității secretorii a glandei mamare. în lucrarea de față sînt prezentate rezultatele excesului de KOI asupra compoziției laptelui la taurine. ST. SI OERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 24 NR. 3 P. 209-214 BUCUREȘTI 1972 3 EXCESUL CONSUMULUI DE POTASIU ȘI SECREȚIA LAPTELUI 211 210 DIMITRIE POPOVICI și MARGARETA RAITARU 2 MATERIAL ȘI METODĂ Experiența a fost efectuată pe un lot de 6 vaci, aflate la mijlocul lactațici, in lunile martie și aprilie (temperatura în adăpost 10 —15’C). Schema experimentală adoptată a fost următoarea : după o perioadă de control (peri- oada I), cînd animalele au consumat apă obișnuită la discreție, s-a trecut la o perioadă cu o durată Lot de 6 zile, în care alternativ animalele au fost adăpate o zi cu ap.ă cu un adaos de KC1 (l0/,,,,), iar o z.i cu apă obișnuită. Această perioadă a fost numită de noi perioada de alternare a intervalelor. ' în perioada a Ill-a, de revenire, animalele s-au aflat la un regim obișnuit de fermă, consumîml apă potabilă la discreție fără adaos dc KC1. în toate cele trei perioade s-au urmărit producția, zilnică de lapte și consumul de apă. S-au recoltat probe medii zilnice de lapte. în probele de lapte s-au determinat: sub- stanța uscată, grăsimea, proteinele totale și proteinele din zer, fracțiunile proteice ale zerului și concentrația ionilor de sodiu, potasiu și clor. în toate cele trei perioade rația animalelor a fost constantă. REZULTATE OBȚINUTE Rezultatele privind efectul adaosului de potasiu în apa potabilă asupra compoziției laptelui pe perioade sînt prezentate în tabelele nr. 1, 2, 3, 4, 5 și 6. Din datele prezentate în tabelul nr. 1 putem constata că în cea de-a Il-a perioadă, precum și în perioada de revenire se înregistrează o creștere semnificativă a consumului de apă. Producția de lapte și conținutul laptelui în substanță uscată în primele două perioade ramîn constante și cresc semnificativ în perioada de revenire. în ceea ce privește procentul de grăsime și conținutul laptelui în lactoză, valoarea, acestor doi indici crește sub influența adaosului de KOI în cea de-a Il-a perioadă și se păstrează și în perioada a III-a la un nivel ridicat. Tabelul nr. 1 l-Meciul excesului de potasiu (KU) din apa potabilă asupra compoziției laptelui Perioada Consum de apă 1 Producție de lapte 1 Substanță uscată g% Grăsime g% Lactoză g% Proteine totale g% I 43,5 10,48 11,82 3,25 4,61 4,06 II 54,6 593 10,32 11,85 3,77 4,97 3,95 III 10,72 12,15 3,94 4,97 3,89 Consum de apă Producție de lapte Substanță uscată 59,4 10,72 20’3'! 12,15 H2LP-21 Tabelul nr. 2 litectul excesului dc potasiu (KCI) din apa potabilă asupra concentrației, fracțiunilor proteice din zer (g%) Perioada Proteine zer Albumine a-lactalbu- mine Ș-lactoglo- buline Imunoglobuline I 1,16 0,086 0,24 0,61 0,23 II 1,16 0,081 0,24 0,62 0,22 UI 1,14 0,070 0,23 0,62 0,22 Proteine zer Albumine 1,16 121 0,086 2222 Notă. . P <0,01. Tabelul nr. 3 Kfectiil excesului dc potasiu (KCI) din apa potabilă asupra concentrației electroliților din lapte Perioada Cloruri rfO / & 'oo Clor 8°/oo Potasiu g% Sodiu g% I 1,40 0,39 0,099 0,055 II 1,52 0,41 0,104 0,057 III 1,39 0,39 0,102 0,054 Cloruri Clor Potasiu 4,52 222212. 0,41 222 o,io41222 Notă. ---- P < 0.01* —: P < 0,05. Concentrația proteinelor totale din lapte în toate cele trei perioade rămîne invariabilă. în ceea ce privește proteinele din zer, acestea mani- festă o tendință de scădere, în special în perioada de revenire, iar con- centrația ionilor de sodiu se păstrează la un nivel constant, în timp ce a ionilor de potasiu crește. Rezultă deci că adaosul de KC1 în apa pota- bilă afectează mai mult sinteza grăsimii și lactozei și într-o măsură mai mică producția totală de lapte și conținutul acestuia în proteine. Comparând între ele rezultatele obținute pentru zilele cu și fără adaos de KC1 (tabelul nr. 4) constatăm un consum de apă mai ridicat în pri- Tabelul nr. 4 Efectul excesului de potasiu (KC1) din apa potabilă asupra compoziției laptelui (perioada de alternare a intervalelor) Perioada Consum de apă 1 Producție de lapte I Substanță uscată g% Grăsime g% Lac- toză g% Proteine totale g% Zile cu adaos de KC1 58,00 10,20 11,83 3,77 4,94 3,95 Zile cu consum de apă potabilă 51,33 10,45 11,87 3,77 5,00 3,95 Grăsime Lactoză 3,04 «22 322 4,97 121 Noii — Pe 0,01. .— P e 0,05. Proteine totale 4,06 221 :i-”5 mul caz și mai scăzut în cel de-al doilea. Nu se observă variații semnifi- cative în concentrația constituenților organici ai laptelui în cadrul celei de-a 11-a perioade, în funcție de apa consumată de animal. 2 — Studii Zoologie, 3 212 DIMITRIR POPOVICI Șl MARGARETA RAITARU 4 5 EXCESUL CONSUMULUI DE POTASIU ȘI SECREȚIA LAPTELUI 213 Același lucru se poate afirma și în cazul fracțiunilor proteice și a concentrației electroliților în lapte (tabelele nr. 5 și 6). Tabelul nr. 5 Meciul excesului de potasiu (KC1) din apa potabili asupra concentrației fracțiunilor proteice din rer (g%) (perioada de alternare a intervalelor) Perioada Proteine zer Albumine a-lactal- butnine P-lactoglo- buline Imuno- globuline Zile cu adaos de KC1 1,15 0,08 0,25 0,61 0,21 Zile cu consuni de apă potabilă 1,17 0,08 0,24 0,62 0,23 Tabelul nr. 6 Meciul excesului de potasiu (KOI) din apa potabilii asupra concentrației electrolifilor din lapte (perioada de alternare a intervalelor) Perioada Cloruri g °/oo Clor g °/oo Potasiu g% Sodiu g% Zile cu adaos de KC1 1,51 0,43 0,105 0,059 Zile cu consum de apă potabilă 1,52 0.42 0,104 0,055 Dacă rezultatele obținute în experiențele anterioare puteau fi explicate în parte prin efectele provocate de hormonii corticosteroizi care participă în reglarea nivelului sodiului în sînge, datele din lucrarea de față trebuie supuse unei analize mai atente, deoarece în acest caz efec- tele provocate de ionii de potasiu sînt mult mai limitate, ele constînd în schimbări cantitative numai în cazul grăsimilor și al lactozei. Probabil că în aceste condiții secreția intensă de aldosteron necesară unei eliminări mai active a potasiului prin rinichi afectează în așa măsură metabolismul grăsimilor și glucidelor, îneît în urma acestor procese la nivelul glandei mamare ajunge o cantitate mai mare de precursori ai grăsimii și lactozei. Se știe că ionii de potasiu sînt competitivi în excreția renală cu ionii de hidrogen și de amoniu care pot trece în urină în schimbul ioni- lor de sodiu care se reabsorb. Excesul de potasiu, spre deosebire de deficitul în acest element, poate favoriza o reținere mai intensă a azotului în organism, ceea ce în parte explică păstrarea constantă a nivelului proteinelor din lapte în condițiile experimentale arătate. La acestea se mai adaugă și efectele ionilor de potasiu la nivelul rumenului prin modificarea raportului dintre acizii grași volatili pe care o generează. Ca și în cazul sodiului, constatăm că adaosul de KOI în apa pota- bilă modifică și unele raporturi corelative între diferiți constituenți ai laptelui (tabelul nr. 7). Aceasta demonstrează că mecanismele implicate în fenomenele generate de adaosul de KC1 sînt mult mai complexe și și necesită pe viitor o analiză experimentală mult mai atentă. Din datele expuse se desprind următoarele concluzii.: 1. Adaosul de KOI în apa potabilă duce la creșterea consumului Tabelul nr. 1 Coeficienții de corelație dintre constituentii laptelui Perioada Potasiu Sodiu cu : Procente de grăsime cu : Clor Proteine Grăsime | Lactoză Proteine zer I -0,081 -0,050 0,001 0,622 -0,017 0,355 II -0,311 0,408 0,060 0,466 -0,152 -0,20 III - -0,252 0,974 0,246 0,777 -0,247 0,116 Potasiu cu I 0,102 -0,060 -0,303 -0,011 0,110 II — 0,041 -0,020 -0,062 -0,071 -0,050 III — 0,307 0,201 0,106 -0,060 0,580 Clor cu : I 0,117 -0,227 II — — -0,032 0,062 — — III — — -0,070 0,124 — — Lactoză cu : I • 0,20 -0,065 0,027 — II — -0,21 -0,407 -0,112 — — III — -0,42 0,080 -0,246 — — de apă, a procentului de grăsime și de lactoză din lapte. Producția de lapte și conținutul laptelui în proteine se păstrează relativ constante. 2. Sub influența adaosului de KOI în apa potabilă crește eliminarea potasiului prin lapte, în timp ce concentrația sodiului rămîne relativ con- stantă. 3. Efectele adaosului de KC1 în apa potabilă devin mult mai evi- dente în perioada de revenire, cînd animalele au consumat apă obișnuită. (Avizat de prof. E. A. Pora.) DIE AUSWIRKUNG DER KC1-ZUGABE INS TRINKWASSER AUF DIE MILCHSEKRETION UND MILCHZUSAMMENSETZUNG ZUSAMMENFASSUNG An einer Gruppe von 6 Kiihen der Braunviehrasse, die sich in der Mitte der Laktationsperiode befanden, wurde in den Monaten Mărz — April der Effekt der KCl-Zugabe ins Trinkwasser (lg°/00 ) auf die Milch- 214 DIMITRIE POPOVICI și MARGARETA RĂITARU 6 sekretion und Milchzusammensetzung studieri. Der Versuch wurde in drei Periodcn folgendermafien organisiert: I. Kontrollperiode (6 Tage) in der sich die Tiere in gewohnlichen Haltungsbedingungen befanden tind Wasser mit einer KCl-Zugabe tranken. II, Versuchsperiode oder der Abweehslung der Intervalle (6 Tage) in der die Tiere einen Tag Wasser mit KOI und den darauffolgenden Tag gewdhnliches Wasser tranken. Die Kuhe wurden im Laufe der 6 Tage dreimal dieser Behandlung unterworfen. III. Periode der Wiederkehr (6 Tage), in der die Tiere von neuem den gewbhnlichen Farmbedingungen angepaBt wurden. Die Ration war zur Zeit jener 3 Perioden konstant. Aus den erhaltenen Daten kdnnen folgende SchluBfolgerungen gezo- gen werden: • 1. Die Trinkwasser-KOl-Zugabe fiihrt zu einer Steigerung des Wasserverbrauchs, des Eettprozentsatzes und der Milchlaktose. 2. Unter dem Dinfluh der Trinkwasser-KOl-Zugabe wăchst die Kaliumausscheidung in die Milch, gleichzeitig bleibt die Natriumkon- zentration relativ konstant. 3. Die Auswirkungen der Trinkwasser-KOl-Zugabe konnen in der Periode der Wiederkehr besser wahrgenommen werden. BIBLIOGRAFIE 1. Andehson R-S. a. Piokerino E.C., J. Physiol., 1962, 164, 180 — 188. 2. Beroman E.N. a. Sbdlers A.F., Amer. J. cel. Res., 1954, 15, 25. 3. Campbell L.D. a. Robebts W.K., Canad. J. Anim. Sci., 1967, 45, 147. 4. Cannon F.R., Frazier L.E. a. Hughes R.H., Metabolism, 1952, 49. 5. Davis C.L., Bkown R.E. a. Beitz D.C., J. Dairy Sci., 1964, 47, 1217. 6. Rmerv R.S. a. Brown L.D., J. Dairy Sci., 1961, 44, 1899. 7. .Omer V.V. St. a. Roberts W.K., Canad. J. Anim. Sci., 1967, 47, 3947. 8. CnENr~Kisir.ES E. a. McCollum E.V., J. Biochem., 1941, 140, 337. 9. Popoyicr D., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1971, 23, 6, 573. 10. Scott D., Rowett Res. Ins., 1970, 2B, 98. 11. ~ Q.J. exp. Physiol., 1969, 54, 16. 12. - Q.J. exp. Physiol., 1969, 54, 25. 13. ~ Q.J. exp. Physiol., 1969, 54, 412. Institutul de cercetări zootehnice, Laboratorul de fiziologie animală. Primit in redacție la 19 mai 1971. METODA TESTELOR CRONICE DE TOXICITATE PE PROTOZOARE DE SIMONA APOSTOL 577.472: 591.044: 593.1 A method for accomplishing the chronic toxicity tests on Protozoa with different pollutants in water is presented, taking into account the importance of these organisms, their short vital cyclc and their high capacity of rcproduction. The results obtained in chronic tests are compared with thosc obtained in acute tests, revealing the necesșity of correlation of both bio-assays, especially when we are following the cstablishment of maximum allowable concentration in the water. în toxicologia generală, iar în prezent și în toxicologia acvatică, se dezvoltă tendința de a se completa biotestele acute cu bioteste cronice, în scopul aprofundării cercetărilor științifice. Testele cronice pun în con- tact organismele cu concentrații mici ale toxicelor (situate sub limitele letale) într-un timp mai îndelungat. Unul dintre inconvenientele acestor experimentări este faptul că, atunci cînd se folosesc ca organisme-test animalele obișnuite de laborator, durata este foarte mare (uneori de cîțiva ani) din necesitatea de a include o parte cît mai mare din viața acestora, în aprecierea din necesități practice a toxicității diverșilor poluanți ai apei, cum sînt, de pildă, efluenții industriali, obținerea rezultatelor cu atîta întîrziere face ca ele să-și piardă uneori utilitatea. Pentru a suplini în parte acest neajuns am considerat adecvată utilizarea drept organisme-test a unor hidrobionți (deci organisme direct interesate în poluarea apei) cu o largă răspîndire și cu un rol important în procesele de purificare (2). Se impune în același timp ca aceste orga- nisme să aibă un ciclu vital scurt și o reproducere rapidă, ceea ce ar per- mite să se observe nu numai toată durata vieții, ci să se poată urmări chiar influența exercitată asupra descendenței. Astfel de organisme acva- tice — care să întrunească toate aceste calități ca material de experi- ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 24 NR, 3 P. 215-223 BUCUREȘTI 1972 216 S1MONA APOSTOL 3 PROTOZOARE — TESTE DE TOXICITATE 217 mentare — considerăm că sînt protozoarele, ele pretîndu-se foarte bine la efectuarea, de experimentări cronice, teste ce depășesc de fapt sensul definitoriu al acestui termen. Totodată, din diferite cercetări anterioare am constatat că protozoarele sînt organisme dotate cir un grad înalt de sensibilitate față de factorii variabili ai mediului extern, alte organisme acvatice — de pildă bacteriile — dovedindn-se mult mai rezistente. Avînd în vedere toate aceste aspecte, credem că ele ar putea servi în cercetările experimentale ce se efectuează în cadrul hidrobiologiei aplicate, la cunoaș- terea gradului de toxicitate al anumitor substanțe sau efluenți reziduali și, în special, în stabilirea concentrațiilor maxime admisibile pentru diferiți poluanți în apa bazinelor. Deși astfel de bioteste nu au fost încă utilizate în toxicologia acva- tică, s-au efectuat unele cercetări care au urmărit acțiunea diferiților factori asupra protozoarelor, incluzînd și experimentări cronice. Astfel, L. b e h o rne și F. Morvillezau determinat rezistența culturilor de infuzori față de variați alcaloizi (7), A. și M. L w o f f (10) au stabilit influența adaosului de aneurină asupra dezvoltării culturii ele Glaucoma pirîformis (10), iar H. Planei și colaboratori (11) au cercetat multi- plicarea infuzorilor sub influența radiațiilor ionizante naturale. DESCRIEREA METODEI îu efectuarea testelor cronice de toxicitate pe protozoarc s-a utilizat o melodii care constă în introducerea diverselor concentrații de toxice in mediul nutritiv și, ulterior, determina- rea evoluției numerice a culturii respective. Deoarece am constatat că mediile de cultură utili- zate influențează uneori chiar foarte mult rezultatele biotestclor (3), în aceste experimentări ani folosit numai mediul de gulii (2,5 g/1 apă), mediu care a determinat totdeauna dezvolta- rea unoi- culturi viguroase de Paramecium caudaluin Ehr. Pentru realizarea concentrațiilor de testat, în mediul de cultură, preparat într-o concentrație dublă celei obișnuite, s-au introdus în cantități egale diluții ale substanțelor (de asemenea de concentrație dublă celei urmărite), efectuate în apă de rețea declorinată. Concomitent s-au montat și culturi de control, în care s-a'introdus apa folosită la prepararea diluțiilor. După însămințarea in mod steril a unui număr egal de protozoarc, vasele erau menți- nute în condiții strict identice și zilnic, după o prealabilă omogenizare, se recolta o anumită cantitate (0,1 ml) in care se efectuau numărători ale organismelor1 cu ajutorul microscopului. Fiecare serie de experimentări a avut o durată maximă de 15 zile, deoarece în general o cultură de protozoarc nu poate dura timp mai îndelungat, din cauza epuizării mediului nutri- tiv și acumulării în el a propușilor de excreție. REZULTATELE OBȚINUTE ÎN TESTELE CRONICE DE TOXICITATE Rezultatele testelor cronice de toxicitate pe protozoarc exprimă modificările de rezistență, vitalitate și multiplicare ale culturii respective în raport cu prezența îu mediul înconjurător a anumitor factori de dife- rite intensități. Comparînd cu culturile martor (menținute strict în aceleași 1 Pentru ușurarea numărătorii se poate utiliza fixarea prealabilă a organismelor. condiții) evoluția culturilor din test se poate aprecia gradul de nocivi- tate al factorilor respectivi. : Drept exemplificare, în lucrarea de față vom prezenta rezultatele obținute în testele de toxicitate efectuate cu șase săruri avînd compoziție chimică variată, substanțe cu care au fost în prealabil efectuate teste acute de toxicitate (4) : NaCl, MgSO4- 7H2O, HN4NO3, K2CO3, Fc3(PO4)2, Pb(CH3COO)2 • 3H2O. Concentrațiile ■ testate au fost: 1, 10, 100, 1 000 și 10 000 mg/1, experimentările fiind repetate de cel puțin 3 ori pentru fiecare concentrație. în mod normal, o curbă de evoluție numerică a unei culturi de protozoarc se prezintă cu o perioadă inițială de latență — corespunză- toare fazei de lag din culturile bacteriene (13), (14), dar care aici durează cîteva zile — , după care se remarcă o creștere accelerată (se produc cîteva generatii zilnic), urmată de o descreștere treptată, o fază de declin (3), (9), (12).’ în figura 1 prezentăm prin valori medii curbele care reprezintă evoluția unei culturi de Paramecium. Subliniem importanța introducerii inițial (la însămînțare) a unui număr suficient de indivizi pentru obține- Fig. 1. — Evoluția numerică a culturilor de Paramecium cu diferite valori ale inoculilor. rea unei evoluții optime a culturii; în acest scop redăm valorile atinse în culturi efectuate concomitent, dar la care a diferit numărul de indi- vizi repicați (0,1, 0,2, 0,5 și 1 ml dintr-o cultură care conținea în medie 70 de indivizi/0,1 ml au fost introduși în 8 ml mediu de cultură). Se observă că diferă nu numai durata perioadei de latență, dar și momen- tul de maximum numeric atins de cultură, constatîndu-se totodată mari diferențe numerice, atunci cînd numărul de protozoare repicate a fost mic. Este evidentă obligativitatea însămînțările egale a tuturor diluțiilor dintr-un experiment, fiind întrevăzută și necesitatea unei standardizări a metodologiei. HR.îMnwzJ/Ojml MARTOR Fig. 2. — Evoluția culturilor de Paramecium In diverse concentrații dc sulfat de magneziu, fosfat feric și clorura de sodiu. MARTOR TIMPUL (ZILE) Fig. 3, — Evoluția culturilor de Paramecium în diverse concentrații de carbonat de potasiu, azotat de amoniu și acetat de plumb. 7 PROTOZOARE — TESTE DE TOXICITATE 221 220 SIMONA APOSTOL 6 Analizînd rezultatele obținute în testele cronice efectuate cu sub- stanțele menționate (fig. 2 și 3) constatam de la o primă privire distan- țarea curbelor corespunzătoare diverselor concentrații. După cum era de așteptat, concentrațiile mai mari inhibă sau chiar anulează dezvoltarea culturilor, odată cu creșterea diluării, tendința fiind de atingere a valori- lor normale (martor) sau chiar de depășire a acestora în unele cazuri. Deoarece s-a lucrat cu aceleași concentrații la toate substanțele testate, putem aprecia comparativ gradul Iot de toxicitate pentru Paramecium. Ele s-au grupat astfel: — cele mai puțin toxice s-au dovedit MgSO4- 7H2O și Pe3(PO4)2> la care chiar concentrațiile de 10 000 mg/1 au permis dezvoltarea organis- melor (deși evident cu mare întîrziere și atingînd valori foarte reduse), iar concentrațiile mici (1 și chiar 10 mg/1) au acționat stimulent; — NaCl și K3CO3 permit dezvoltarea protozoarelor în concentrații de 1 000 mg/1, oarecare stimulare observîndu-se la concentrații mici de NaCl; — cele mai toxice dintre sărurile testate sînt NH4NO3 și Pb (CH3 COO)2- 3H2O, la cam abia de la concentrația de 100 mg/1 se constată supraviețuire și oarecare multiplicare a organismelor. Dacă facem o comparație cu rezultatele obținute în testele acute de toxicitate în care s-au utilizat aceleași substanțe (4), constatăm multe asemănări, dar și unele aspecte care demonstrează necesitatea verificării acestora prin teste cronice. Astfel, seriația substanțelor după gradul de toxicitate se prezintă după cum urmează: — în teslele acute Pb(CW3COO)2 • 3H,O> K2CO3 > NH4N03 > NaCl > Fe3(PO4)2 > MgSO4 ■ 7 II2O — în teslele cronice Pb(CH3COO)2 • 3 H2O > NH4NO3 > K2CO3 > NaCl > MgSO4 ■ 7 H2O > Fc3(PO4)2 După testul acut am putut aprecia cu oarecare aproximație gradul de toxicitate al substanțelor, durata testului fiind suficientă pentru a sesiza acțiunea concentrațiilor mari ; dar testul cronic și contactul mai prelungit al organismelor cu substanțele au relevat unele aspecte noi, pe care prin testele precedente nu le-am putut prevedea. Astfel, dacă la sulfatul de magneziu și clorura de sodiu era de așteptat ca în concentrația de 10 000 mg/1 și, respectiv, de 1 000 mg/1 organismele să supraviețuiască și să se dezvolte, pentru fosfatul de fier și carbonatul de potasiu faptul era mult mai puțin probabil judecind după concentrațiile limită de toxi- citate din testul acut (5 000 și, respectiv, 500 mg/1). Deci, dacă pentru unele substanțe testele acute dau rezultate suficient de sigure, pentru altele se constată un grad de adaptare (probabil organismele reușesc să realizeze forme de rezistență în timpul de supraviețuire) sap, ceea ce este deosebit de grav, substanțele se pot dovedi a fi mult mai toxice decît le apreciem la o primă testare. Poarte interesant ne pare cazul acetatului de plumb, cînd, la concentrația de 100 mg/1, după o perioadă de latență neașteptat de lungă (aproximativ o săptămînă), organismele se multi- plica totuși, atingînd valori notabile, cultura evoluînd încă ascendent, atunci cînd alte concentrații, inclusiv martorul, se aflau în faza descen- dentă. De aici se evidențiază și necesitatea de a urmări culturile un timp suficient de lung. Problema care se ridică este aceea dacă, după un timp de contact cu toxicele, protozoarele reușesc să se adapteze sau substanța respectivă, prin menținerea mai îndelungată sub formă de soluție, suferă o descom- punere și astfel gradul de toxicitate scade după o anumită perioadă de timp, permițînd organismelor să se reproducă; deci cum se explică peri- oadele de latență prelungite în cazul unor concentrații1? Pentru a verifica acest aspect, la sfîrșitul testelor cronice de toxici- tate, cu soluțiile respective am efectuat din nou teste acute pe Parame- cium, folosind deci o metodă biologică de apreciere a stabilității substan- ței. Rezultatele obținute le prezentăm în tabelul nr. 1. Din aceste date putem deduce că în multe cazuri (clorură de sodiu, carbonat de potasiu, Tabelul nr. 1 Timpul de supraviețuire (valori medii) la Taramecium iu soluțiile toxice de la începutul și sfîrșitul testului cronic Substanța Concentrația Timp de supraviețuire mg/1 soluții proaspete soluții după 15 zile Fe3(PO4)2 10 000 3 h 40 min > 5 li 1 000 > 5 h > 5 h JIgSO4 • 7 H2O - 10 000 >5 h 2 h 1 000 >5 h > 5 h NaCl 10 000 3 min 30 s 4 min 1 000 >5 li > 5 h K2CO3 10 000 1 min 20 s 1 min 30 s 1 000 1 h > 5 h nh4no3 10 000 13 min 15 min 1 000 2 h 25 min V 5 h Pb(GH3COO)2 '3 HaO 10 000 5 s 30 s 1 000 <5 min > 5 h azotat de amoniu) toxicitatea soluțiilor rămîne aceeași pînă la sfîrșitul testului cronic sau cu o tendință de scădere la diluțiile mai mari, scade net la fosfatul de fier și âcetatul de plumb și — cu totul deosebit — la sulfa- tul de magneziu crește pe parcurs în concentrațiile mari (10 000 mg/1). Prin urmare, acțiunea cronică a acestor substanțe s-ar putea apre- cia — desigur cu aproximație — în modul următor : deși toxicitatea acută a unor soluții scade, acțiunea lor în timp asupra organismelor se accen- tuează (de exemplu azotatul de amoniu și acetatul de plumb); la altele (carbonatul de potasiu și fosfatul de fier), toxicitatea scăzînd, permite adaptarea organismelor, iar la altă categorie (sulfatul de magneziu) deși toxicitatea acută crește, organismele reușesc, totuși, prin menținerea îndelungată în contact eu toxicul, să se adapteze. în concluzie, în testele cronice șe pot evidenția două tendințe, aspecte , care nu pot fi în nici un caz sesizate în testele de scurtă durată, și 222 SIMONA APOSTOL 8; ■9 PROTOZOARE — TESTE DE TOXICITATE 223 anume organismele se pot adapta — supraviețuiesc și chiar se repro- duc — în anumite concentrații la care nu ne-am fi așteptat sau, ceea ce este deosebit de important prin gravitatea sa, substanțele acționează cronic, intoxicînd pe parcurs organismele și frînînd dezvoltarea lor. Dacă testele acute au valoarea Iot, în special datorită timpului scurt în care furnizează date utile practicii, luării unor măsuri de urgență,, ele rămîn utile numai cazurilor de poluare acută. Atunci cînd poluările sînt cronice și mai ales atunci cînd se pune problema stabilirii unor con- centrații maxime admisibile ale poluanților este cert că nu ne putem limita numai la teste acute. Ca exemplificare, din cercetările experimen- tale prezentate reiese că în testele acute limitele de toxicitate se situau la un nivel ridicat (4), în timp ce la testele cronice ele sînt mult mai joase (tabelul nr. 2), ceea ce este de așteptat, întrucît în acestea din Tabelul nr. 2 Limitele 'le toxicitate (mg/1) a diverselor substanțe pentru Paramecium in teste acute și cronice Testul MgSOr 7H2O Substanțele testate Fe3(PO4)2 NaCl nh4no, K2CO3 PbțCILCOOb. • 3 HaO Acut 10 000 5 000 1 000 500 500 500 Cronic 1 1-10 1 <1 1 <1 ților în apa bazinelor, întrucît acestea trebuie să garanteze că nu vor fi afectate procesele de purificare artificială sau naturală, or, în aceste procese protozoarele reprezintă unul dintre factorii cei mai activi. LA METHODE DES TESTS CHRONIQUES DE TOXICITE SUR LES PROTOZOAIRES RESUME Dans la toxicologie aquatique, ainsi que dans la toxicologie generale, apparaît la necessite de completei' les tests aigus avec les tests chroniques de toxicită. Ayant en vue la grande diffusion des protozoaires et leur importance dans les proccssus de purification de l’eau, ainsi que leur grande capacitd de reproduction et aussi leur cycle vital rdduit, on a proposă une măthode utilisant des tests chroniques de toxicitA On exemplific par les răsultats obtenus dans les expdriences effectudes avec six substances, qui ont etă antdrieuremont vcrifiees en tests aigus. Ces donnees sont com- paiees en mettant en dvidence la ndcessitd de coirdler les deux formes des biotests, notamment quand il s’agit d’dtablir les concentrations maximale» admissibles pour divers polluants dans l’eau des bassins. urmă se urmărește nu numai supraviețuirea, ci, așa cum este rațional, se ia în considerație vitalitatea organismelor, potențialul lor de multipli- care. în ceea ce privește durata testelor acute la protozoare, se pare că timpul maxim de 5 ore a este suficient pentru a constata gradul de toxici- tate acută a unei concentrații. Toate diluțiile care în testele acute au determinat o supraviețuire a protozoarelor peste 5 ore, ulterior au permis menținerea culturii în teste cronice. Acestea din urmă prezintă în plus, avantajul ca dau o vedere de ansamblu asupra evoluției culturii de pro- tozoare și evidențiază unele posibilități de adaptare a organismelor. Aceste metode, pe care le-am utilizat în cadrul diverselor teste efec- tuate pe protozoare (1), (3), (5), (6), considerăm că ne-au dat rezultate satisfăcătoare, iar utilizarea lor mai largă în viitor va reuși probabil să le îmbunătățească și, eventual, să se ajungă la o standardizare. în încheiere, ne punem întrebarea — ca și 8. H. H u t n o r și colaboratori (8) — dacă aceste teste efectuate pe protozoare se pot extra- pola, dacă pot evalua sau prevedea toxicitatea poluanților pentru animalele superioară și pentru om. Desigur, trebuie avute întotdeauna unele rezerve, dar în orice caz datele pot servi ca un avertisment, deoarece aceste experi- mente prezintă sub unele aspecte o superioritate certă prin faptul că dau rezultate Intr-un timp foarte scurt (maximum două săptămîni), în experi- mentări fiind urmărite nu numai întreg ciclul vital al organismului, dar chiar un șir lung de generații (într-o cultură de 15 zile se obțin 8 — 9 generații). în orice caz, putem însă afirma că aceste cercetări trebuie avute în vedere la stabilirea concentrațiilor maxime admisibile ale poluan- BIBLIOGRAFIE 1. Apostol S., Rev. med. chir. Iași, 1965, 3, 665 — 671. 2. - Igiena, 1967, 16, 6, 353-361. 3. — Influența poluării apei bazinelor asupra unor funcții fiziologice la nevertebrate acvatice, Teză de doctorat, Iași, 1969. 4. - Igiena, 1971 20, 6, 353-361. 5. — St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1971, 23, 4, 349 — 357. 6. Apostol S. și Bachner A., Rev. med. chir. Iași, 1966, 4, 1015 — 1022. 7. Deiiobne L. et Mohvillez F., C.R. Soc. Biol., 1926, 94, 10, 704 — 706. 8. Hutner S.H., Baker FI., Aaronson S. a. Zahalsky A.C., în Biologicul Problems in Watcr Pollulion (Third Seminar, August 13 — 17, 1962), Cincinnati, Ohio, 1965. 9. Lepși I., Prolozoologie, Edit. Academiei, București, 1965. 10. Lavoff A. et Iavoff M., G.R. Soc. Biol., 1938, 127, 1170 — 1172. 11. Planel FI., Soleilhavoup J.P. et Tixador R., G.R. Soc. Biol., 1965, 159, 4, 988 — 992. 12. Sturdza S.A., Igiena, 1956, 3, 3 — 20. 13. Umbreit W.W., Modern Microbiology, Freeman a. Comp., 1962. 14. Zarnba G., Microbiologic, Edit. didactică și pedagogică, București, 1970. Institutul de medicină și farmacie Iași, Catedra de igienă generală. Primit în redacție la 10 decembrie 1971. OBSERVAȚII ECOLOGICE ASUPRA POPULAȚIILOR DE SPHAERIUM RIVICULUM (LEACH.) LAMARCK, DIN RÎURILE COLENTINA ȘI GLAVACIOC DE CLAUDIU TUDORANCEA și VICTORIA COGAN 591.526(498) :594.1 In this woi'k, comparative data are presented on some elements of the structure of two Sphaerium riviculum populations. The length and weight growth of the individuals is shown and a comparison is made bctween the two populations on the variability of two metric characters of the shells of the individuals, too. Contimiînd studiul populațiilor de moluște bivalve din apele României^ prezentăm în nota de față cîteva aspecte ecologice ale unor populații de Sphaerium riviculum, din bazinul Argeșului. Menționăm că speciile de Sphaeriidae, relativ larg răspîndite în apele dulci, n-au făcut obiectul unor cercetări ecologice în țara noastră. MATERIAL ȘI METODĂ Datele și observațiile prezentate în această notă le-am obținut din cercetarea unui număr de 368 de exemplare de Sphaerium riviculum, colectate în noiembrie 1969, din rîul Colentina, și a unui număr de 314 exemplare, colectate din rîul Glavacioc, în decembrie 19 69 și mar- tie 1970. Colectarea s-a făcut calitativ, utilizînd draga tip „Băcescu”. Materialul a fost adus în laborator unde s-au efectuat măsurătorile diferiților parametri ai corpului (lungimea, înălți- mea, grosimea, greutatea). Un lot de indivizi vii, colectați din rîul Colentina, au fost aduși în laborator, unde s-a urmărit eliminarea puilor din sacii inarsupiali, situați în lamelele externe ale branhiilor. ST. SI CEBC. BIOL. SEBIA ZOOLOGIE T. 24 NB. 3 P. 225-230 BDCUBEȘTI 1972 226 CLAUDIU TUDORANCBA și VICTORIA COGAN 3 ASUPRA ECOLOGIEI UNOR POPULAȚII DE SPHAERIUM RIVICULUM 227 REZULTATE o mortalitate intensă a speciei Sphaet'ium riviculum din acest rîu. De altfel, o serie de date din literatură confirmă sensibilitatea acestei specii la agenții poluanți (T h i e 1, 1929 și Ha s s 1 e i n, 1963, citați după (13)). Prezentarea riurilor Bîurile Colentina și Glavacioc fac parte din bazinul Argeșului și •.sînt ape de cîmpie, caracterizate prin regim hidric instabil, cu viituri pluviale în tot timpul anului și cu ape mari primăvara, provenite din topirea zăpezii. Porțiunile din aceste rîuri, unde au fost găsite sferiidele, alături de specii de Unionidae (Pseudanodonta complanata, Anodonta piscinalis, Unio crassus, U. pictorum, U. tumidus), se caracterizează printrnm substrat nisipos amestecat cu mii fin și printr-un curent slab .al apei. j Pe baza datelor de chimism furnizate de I.C.S.H. și a modelului ■dat de V.I. J a d i n (6) am alcătuit spectrul ecologic al speciei Spliaerium ; riviculum din rhd Colentina, în anul 1970 (fig. 1). Structura pe vîrsto și dimensiuni După unele date din literatură, indivizii, unor specii de Spliaerium, ca, de exemplu, >8. solidum. și >8. occidentale, pot atinge vîrsta de 2 ani (4). Spliaerium lacustre pare a fi o specie anuală, & corneum poate atinge vîrsta de 3—4 ani, iar /8. riviculum 2—3 ani (7). La speciile de Spliaerium,, vîrsta nu poate fi determinată după metoda striurilor de creștere, utilizată curent pentru Unionidae, deoarece, așa cum se arată în literatură (4), striurile apar ocazional. Din această cauză, noi am folosit metoda curbei de frecvență a lungimii indivizilor, metodă utilizată de altfel în studiile asupra moluștelor Unionidae (2), (11), Pentru indivizii de Spliaerium riviculum, colectați în rîul Colentina (fig. 2), Factorul ecologic Oligotip Mezotip Politip Transparentă pH o2 CI CaO Materie organică <50 cm < 7 0-10% 0-100 mg/1 <25 mg/1 <10 mgO2/l 50-200 cm 7-9 ■ 10-50% 100-500 mg/1 25-100 mg/1 10 — 20 mgO8/l > 200 cm > 9 50-100% >500 mg/1 >100 mg/1 >20 mgO2/l Fig. 2. — Curba de frecvență pe clase de lungimi a indivizilor din populația de Spliaerium riviciiliinl, rîul Colentina. Pentru populația din rîul Glavacioc nu s-a putut realiza acest spec- ; tru ecologic întrucît nu am avut suficiente date de chimism. Menționăm doar faptul că începînd din anul 1970 s-a constatat un grad mare de j impurificare de natură organică, datorat deversărilor de la sondele schelei Videle. Oa urmare, în deplasările din martie și august 1970, am constatat ■ această curbă de frecvență prezintă patru vîrfuri distincte. Primele două vîrfuri includ majoritatea indivizilor ale căror .dimensiuni limită sînt cu- prinse între 1—4 și 4—9 mm. Ele sînt separate printr-un hiatus de cele- lalte două vîrfuri, cuprinse fiecare în clasele de lungime 13—18 și;18—20 min. Acest aspect caracteristic al curbei, obținut pe baza unui material colectat 3 — studii Zoologie, 3 228 CLAUDIU TUDORANCEA și VICTORIA COGAN 4 5 ASUPRA ECOLOGIEI UNOR POPULAȚII DE SPHAERIUM RIVICULUM 229 la sfîrșitul Sezonului de creștere, ne îndreptățește să considerăm cele patru, virfuri ca fiind patru generații, aparținînd anilor 1968—1969, și anume : primele două vîrfuri reprezintă generațiile, probabil, de toamnă (4—9 mm} și primăvară (1—4 mm), ale anului 1969 iar celelalte două, reprezentate prin indivizi de dimensiuni mai mari, indică generațiile de toamnă (13—18 mm) și primăvară (18—29 mm) ale anului 1968. Rezultă din această prezentare că indivizii de Sphaerium riviculum (din bazinul cercetat) pot atinge vîrsta de 2 ani, avînd cîte două generații pe an, fapt menționat în literatură pentru populațiile de & corneum din jurul Leningradului (1). Pentru o mai bună comparație între cele două populații analizate, am stabilit structura pe elase de dimensiuni. După cum rezultă din figu- ra 3, aspectul general al acestei structuri este asemănător pentru cele — Structura pe dimensiuni a iilor de Sphaerium riviculum din Glavacioc (A) și Colentina (B). două populații, și anume : în ambele rîuri domină indivizii de 5—9,9 mm, deci indivizii aparținînd generației de primăvară a primului an de viață, urmați de indivizii din prima clasă de dimensiuni (1—4,9 mm). Cel mai mic procent de indivizi în ambele populații îl dețin cei din clasa de lungime 10—14,9 mm. Aspecte ale eterogonitîiții populațiilor Unul dintre procesele biologice cercetat de noi, proces afectat de ; fenomenul variabilității, este acela al creșterii indivizilor atît ca dimen- siuni, cît și ca greutate. Am urmărit acest fenomen la indivizii celor două ' generații anuale de Sphaerium riviculum, dinrîul Colentina. în figura 4, am reprezentat creșterea indivizilor în lungime și în înălțime, pentru fiecare ) generație în parte, în cei 2 ani de viață. Se constată că intensitatea ■ creșterii celor doi parametri la indivizii celor două generații nu este aceeași; astfel indivizii din generația de primăvară cresc în primul an de viață i cu o intensitate mai mare decît cei din generația de toamnă, care în primul ! an au o creștere mai lentă, atît în lungime, cît și în înălțime. în al 2-lea an de viață, indivizii din generația de primăvară, continuă să crească relativ cu aceeași intensitate, în timp ce indivizii din generația de toamnă Fig. 4. — Creșterea medie în lungime și în înălți- me la indivizii de Sphaerium riviculum din rîul Colentina. LI și II, Creșterea în lungime și în înălțime a indivizilor din prima generație; L2 și 12 creșterea indivizilor din generația a 2-a. își intensifică ritmul de creștere atît în lungime, cît și în înălțime, tinzînd să ajungă din urmă indivizii generației de primăvară. Așa se explică faptul că indivizii generației de primăvară în al 2-lea an de viață au o amplitudine de variabilitate a lungimii mică (18—20 mm), comparativ cu cei din generația de toamnă (13—18 mm) în al 2-lea an de viață (fig. 3). Creșterea mai lentă, în primul an de viață, a indivizilor din generația de toamnă se datorește înrăutățirii condițiilor în sezonul rece. Urmărind creșterea în greutate (cu valve) a indivizilor celor două populații, am observat că aceasta variază în funcție de creșterea în lun- gime? după o relație exponențială. Aplicînd ecuația dreptei (fig. 5 și 6), metodă folosită și de alți autori (8), (9), (11), se constată că există o core- lație logaritmică directă între creșterea în lungime și greutate. Rezolvînd prin calcul logaritmic ecuația dreptei y = a-xb, aceasta devine : log y =!2,4086 -log xb — 0,2365, în cazul populației de Sphaerium riviculum din Colentina, și . , log y = 3,2296-log xb — 1,0725, pentru populația din rîul Glavacioc. Greutatea medie calculată cu ajutorul acestor ecuații pentru in- divizii de diferite dimensiuni este reprezentată comparativ pentru cele două populații în figura 7. Din această figură rezultă că pînă la dimen- siunea de 10 mm creșterea în greutate a indivizilor în cele două populații este asemănătoare. Pentru dimensiuni mai mari, creșterea indivizilor în greutate este mai bună la populația din rîul Glavacioc. Pentru o mai bună apreciere a gradului de variabilitate a celor două populații, privind morfologia valvelor, am urmărit variația a două carac- tere morfometrice, și anume raportul înălțime/lungime (I/L) și raportul 230 CLAUDIU ȚODORANCEA și VICTORIA COGAN (', 231 Fig. 5. — Corelația logaritmică dintre creșterea în lungime și creșterea în greutate (cu valve) la indivizii de Sphaerium riviculum din rîul Colentina. grosime/lungima (G/L). în acest scop am calculat media aritmetică (x), abaterea medie pătratica (u), eroarea standard (S±), coeficientul de varia- ție (C. v.) și gradul de semnificație al diferenței dintre mediile aritmetice caracteristice fiecărei populații cercetate, pe baza testului ,,t” (3), (5). Din datele prezentate în tabelul nr. 2 rezultă următoarele : — mediile aritmetice ale acestor raporturi au valori' diferite pentru cele două populații; ~ coeficientul de variație al raportului I/L avînd valori sub 10% pentru ambele populații indică un grad mic de variabilitate al acestui caracter; dimpotrivă, valorile coeficientului de variație pentru rapbrtul G/L fiind mai mari de 10% indică un grad de variabilitate medie pentru acest caracter în ambele populații (3); — valorile testului ,,t”. arată diferențe semnificative. între mediile aritmetice ale aceluiași raport caracteristic pentru fiecare populație în parte. Faptul că între indivizii celor două populații au apărut deosebiri 0.5 0,6 0,7 0,8 0,9 1,0 1,1 1,2 1,3 log lungime Fig. 6. — Corelația logaritmică dintre creșterea în lungime și creșterea în greutate la indivizii de Sphaerium riviculum din rîul Glavacioc. 232 ASUPRA ECOLOGIEI UNOR POPULAȚII DE SPHAERIUM RIVICULUM 233 ii H Tabelul nr. 2 1 ® Indici statistici privind variabilitatea raportorilor ~ ■ T- 1® indivizii de Svhaerium L L riviculum din riarile Colentina și Glavacioc Raportul Populația O C.v. (%) Testul „t” J- -100 L Colentina 81 ±0,005 7 8,6 3,29 Glavacioc 78±0,005 4 5,7 Jl.ioo L Colentina . 40±0,004 6,5 16,2 3,28 Glavacioc 54±0,012 7,5 13,8 Fig. 7. — Comparație între populațiile de Sphaerium riviculum din rîurile Colentina (1) și Glavacioc (2) privind creșterea corpului în greutate (cu valve). semnificative în privința celor două caractere morfometrice se poate ex- plica fie prin aceea că fiecare populație are un genotip al ei, ca urmare a unei evoluții în condiții diferite de mediu, fie datorită existenței unor fenotipi diferiți, dar aparținînd unor genotipi relativ asemănători. ' Un alt aspect urmărit a fost acela al eliminării juvenililor din scoici și al variabilității dimensionale a acestora în condiții de laborator. Se știe că sferiidele sînt hermafrodite și vivipare, embrionii dezvoltîndu-se în niște buzunare incubatoare, săpate în lamelele externe ale branhiilor. Embrionii stau un timp în aceste marsupii, apoi părăsesc branhia și con- tinuă să rămînă încă un timp în cavitatea paleală a scoicii, fiind apoi eliminați la exterior. în privința ciclului reproductiv la speciile de Sphae- rium nu există unanimitate de păreri. Astfel R. W. P e n n a k (10) afirmă că speciile de Sphaerium se reproduc continuu, în timp ce M. E. Thiel (citat după (7)) afirmă că aS1. corneum din Elba ar avea doar două generații pe an. Aceasta este confirmată și de către A. F. A1 i ip. o v (1), care stabilește pentru populațiile de Sphaerium corneum din regiunea Leningradu- lui două generații pe an, una de primăvară-vară și a doua de toamnă, în timp ce M. L a m b i o 11 e (7) menționează o singură perioadă de reproducere în iunie-august. Din observațiile noastre reiese, cum de altfel am arătat, că populațiile de Sphaerium riviculum din apele aflate în împrejuri- mile Bucureștiului au două generații pe an. Un răspuns definitiv este greu de dat la această problemă, întrucît perioada de reproducere la populațiile diferitelor specii de Sphaerium poate să fie alta în funcție de regiunea geografică. Măsurînd lungimea puilor din buzunarele incubatoare (40 de juve- nili), și a celor eliminați din scoică (42 de juvenili) am constatat urmă- toarele : puii din buzunarele incubatoare au lungimea cuprinsă între 0,77 și 2,12 mm, media fiind de 1,41 mm, iar puii eliberați din scoica-mamă au dimensiuni între 1,10 și 4,4 mm, media fiind de 2,60 mm. Cei cu dimen- siuni intermediare sînt cei din cavitatea paleală. Urmărind variabilitatea raportului I/L la puii din rîul Colentina am constatat că aceasta diferă de valoarea obținută pentru indivizii adulți. Astfel, la indivizii juvenili, ieșiți din scoică, acest raport este de aproximativ 78%, iar al celor din branhii de aproximativ 74% (la adulți: 81%). Comparînd gradul de variabilitate al acestui raport la juvenilii 234 CLAUDIU TUDORANCEA și VICTORIA COGAN 10 11 ASUPRA ECOLOGIEI UNOR POPULAȚII DE SPHAERIUM RIVICULUM 235 eliminați și la cei din interiorul scoicii (tabelul nr. 3) se constată că rapor- tul variază mult mai mult la indivizii din branhii și cavitatea paleală (28 %) față de cei eliberați (10,3%). Aceasta dovedește un grad mare de Tabelul nr. 3 : I Varinblltiatea ranortuIul"~la juvenilii de Svhaerluin rieiculwm din rîul Colentina li Raportul Indivizii X ±Sj a C.v. (%) -L100 liberi 77,9 ±0,09 8,08 10,3 în branhii și în cavitatea paleală L 73,9±0,6 20,7 28,0 eterogenitate al pontei, ceea ce are drept consecință succesiunea în dezvoltare și eliminare a puilor. Această eterogenitate a pontei este una dintre cauzele variabilității dimensionale a indivizilor din ca drul fiecărei generații, ceea ce conturează într-o măsură mai mare . sau mai mică polimorfismul fiecărei populații în parte. concluzii ' . I. • 1. Vîrsta maxima a indivizilor de Sphaerium riviculum din populațiile analizate este de aproximativ 2 ani. în fiecare an există două generații de indivizi. 2. Creșterea indivizilor de Sphaerium riviculum în lungime și în înălțime este continuă, fiind deosebiri între generații în ceea ce privește intensitatea acestui proces. 3. Creșterea corpului în greutate este dependentă de creșterea corpului în lungime, ea fiind mai bună la indivizii de peste 10 mm, în populația din rîul Glavacioc. 4. Ponta de Sphaerium riviculum este foarte eterogenă, puii din buzunarele incubatoare avînd dimensiuni de 0,77—2,12 mm, iar cei eli- minați din cavitatea paleală de 1,10 și 4,4 mm. 5. Populațiile de Sphaerium riviculum din rîurile Colentina și Glava- ; cioc se aseamănă între ele prin aspectul general al structurii pe dimen- * siuni și vîrste, prin gradul mic de variabilitate intrapopulațională a । raportului I/L (sub 10%) și prin gradul mediu de variabilitate a raportu- ! lui morfometric G/L (între 10 și 20%). Populațiie analizate se deosebesc între ele prin valorile diferite ale j coeficientului de variabilitate al fiecărui raport și, ceea ce este măi impor- ! tant, prin diferențe semnificative între mediile aritmetice ale aceluiași ; raport caracteristic pentru fiecare populație în parte. î (Avizat de prof. N. Botnariuc.) j OBSERVATIONS ECOLOGIQUES SUR LA POPULATION DE SPHAERIUM RIVICULUM (LEACH.) LAMARCK, DES RIVIRRES DE COLENTINA ET GLAVACIOC RfiSUME Le travail renferme quclques aspects de structure et heterogeneite concernant deux populations de Sphaerium riviculum des rivieres de Colentina et Glavacioc (le bassin d’Argeș) (Fig. 1). Le materiei d’âtude est repr6sentâ par 368 exemplaires de Sphae- rium riviculum recueillis en novembre 1969 dans la riviere de Colentina et 314 exemplaires rdcoltes en decembre 1969 et marș 1970 dans la riviere de Glavacioc. Selon les resultats obtenus sur le chimisme de l’eau on a etabli le spectre ecologique de la population de Sphaerium riviculum de la riviere de Colentina en appliquant le modele indique par Jadin (Fig. 2). L’âge moyen de Sphaerium riviculum ă l’aide de la courbe de fre- quence des longueurs (Fig. 3) a ete etabli ă 2 ans; on a apprecie ainsi qu’il y a deux generations annuelles, Pune de printemps et l’autre d’automne. Chez les deux g^nârations la croissance des individus en longueur et en hauțeur est continue, specialement en ce qui concerne l’intensite de ce processus (Fig. 5). La croissance ponderale des individus qui dăpas- sent en longueur 10 mm est meilleure chez les individus de la riviere de Glavacioc (Fig. 3). La ponte de Sphaerium riviculum est tres heterogene, les petits du «marsupium» ayant les dimensions de 0,77 ă 2,12 mm et ceux elimines entre 1,10 — 4,40 mm. Les deux populations different par les valeurs des coefficients de variation des rapports mdtriques : hauteur/longueur (H/L) et largeur/ longueur (L/L) et aussi par les differences significatives entre les moyennes arithmătiques (x) de ces rapports caracteristiques a chaque population de cette espece de moule d’eau douce (Tableau 1). BIBLIOGRAFIE 1. Alimov A.F., Molliuski i ih rol v bioțenozah i formirovanii faun, Nauka, Leningrad, 1967. 305-311. 2. Botnariuc N. et Tudorancea Cl., Arch. Hydrobiol., 1967, Suppl. XXX, 4, 400 — 419. 3. Geapoiu N., Metode statistice aplicate în experiențele agricole și biologice, Edit. agrosil- vică, București, 1968. 4. Comport A., Proc. malac. Soc. Lond., 1957, 32, 219 — 241. 5. Dowdeswell W.H., Practicai Animal Ecology, Londra, 1967. 6. Jadin V.I., Molliuski presnlh vod SSSR, Izd. Akad. nauk SSSR, Moscova, Leningrad, 1952. 7. Lambiotte M., Bull. Ass. helge de Malac. Conch. et Paleont., 1971, 2, 1 — 7. 8. Morozov A.V., Uc. zap. Saratov. Gos. Univ., 1946, 16, 1, 154 —158. •230 CLAUDIU TUDORANCEA Și VICTORIA. COGAN 12 9. Papadopol M., Anal. Univ. Buc., Seria șt, nat., 1957, 14, 171—178. 10. Pennak R.W.i Fresh-tvaler imertebrates of the United States, Ronald Press Comp., New York, 1953. 11. TfenoRANOBA Cl. et Fiorescu M., Trav. Mus. Hist. Nat „Gr. Antipa”, 1968, 8, 395—409. 12. Todorancba Cl., Stadiul populațiilor de Unionidae din complexul de bălți Crapina — Jijila (zona inundabilă a Dunării), Teză de doctorat, București, 1970. 13. Wolpe J.W., Basteria, 1970, 34, 3-4, 75-96. Facultatea de biologie, Laboratorul dc biologie generală. Primit în redacție la 11 decembrie 1971. CÎTEVA DATE ECOLOGICE PRIVIND OSTRACODELE DULCICOLE DIN APELE TEMPORARE ȘI BĂLȚILE DIN JURUL ORAȘULUI BUCUREȘTI DE FRANCISCA-ELENA CARAION 591.524.1 (498) :595.33 The paper deals with some data concerning the species of fresh-water Ostracoda (Cyprididae) which usually populate the temporary and permanent waters situat- ed on the territory of Bucharest, as well as in its peripheric area, showing the dominance of certain species as : Cypris pubera, Eucypris virens, Eucypris luta- ria, Heterocypris incongruens in the spring swamps and ditches. Urmărind compoziția calitativă a unor probe de ostracode captu- rate de-a lungul a mai mulți ani (1965—1971) din numeroase ape tem- porare și permanente situate pe teritoriul orașului București și împreju- rimi am putut constata următoarele : în băltoacele temporare de primăvară, începînd cu luna aprilie, domină populațiile juvenile ale speciei Eucypris virens (Jurine) formă tipică de primăvară, pentru ca spre sfîrșitul lunii mai, în același tip de bazine, să găsim de obicei, în număr foarte mare, adulții aceleiași specii. Dezvoltarea larvară a ostracodelor este încetinită sau accelerată de tem- peraturile mai scăzute sau mai ridicate ale primăverii anului respectiv, încît perioada apariției larvelor și a populațiilor adulte depinde direct de caracterurtimpuriu al primăverii sau de frigul prelungit peste limitele lui normale. Astfel, probele capturate din bălțile de la Andronache (27. IV. 1970) cuprindeau un număr impresionant de larve în diverse stadii, adulții fiind prezenți în bălți chiar de la jumătatea lunii mai, în timp ce în anul următor, conțineau adulți numai capturile luate la sfîrșitul acestei luni. Amintim că în probele luate în ultimii ani din bălțile temporare aflate în zona Porților de Fier (aval de Plavișevița, 9.III. 1967), această ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 24 NR. 3 P. 237-241 BUCUREȘTI 1972 238 FRANCISCA-ELENA CARAION specie era prezentă în forma ei juvenilă, chiar de la începutul lunii martie. Ia noi lună destul de friguroasă în primul interval. Caracteristică pentru această specie este sculptura valvelor, la stadiile larvare, care prezintă niște striații tipice (fig. 1, c) și care lipsesc la scoica adultului. O specie frecventă a apelor temporare de tip foarte variat este Hungaro&ypris madaras^y (Orley), ale cărei dimensiuni considerabile (4,5—5 mm) o fae lesne de recunoscut. Organul copulator al masculului prezintă o structură tipică (fig. 1, a), avînd o expansiune alcătuită din două mari prelungiri lingviforme laterale, cea din stînga fiind mai lungă și foarte lățită. A fost adesea întîlnită (deși în exemplare rare) împreună cu specia iiucypris lutaria (Koch) în capturile de la Roșu și Ștefănești, îneepînd cu luna aprilie și pînă spre sfîrșitul lui iunie. Acest gigant al ostracodelor de apă dulce a fost citat pentru prima' dată la noi în țară de către V a 1 e r i u P u ș c a r i u (4), fiind prezent în tot cursul primăverii, cu începere din luna aprilie pînă la sfîrșitul lui iunie, în bălți, șanțuri de scurgere ale grădinăriilor, precum și în crezării (Chirnogi, Roșu, (4)). El este citat recent de către T. Pe tko vs ki (3) în parcelele de orez de Skopje, la sfîrșitul lunii iunie și în luna urmă- toare, precum și într-un heleșteu din nordul Iugoslaviei. Este demn de subliniat faptul că această specie apare în exemplare relativ rare și în colectările noastre, masculii fiind prezenți doar în probele luate spre sfîrșitul lui aprilie, precum și în luna mai, în timp ce prizele de la înce- putul lui iunie sînt reprezentate doar prin femele. Acest fapt ar putea constitui un indiciu asupra dispariției mai timpurii, înaintea femelelor, a masculilor. Fig. 1. — a, Hungarocypris madaraszy (Orley) $ organul copulator; b, Cypris pubera (Ramdolir).. stadiu larvar; e, Eucyprls virens (Jurine), stadiu larvar, cu detaliu de sculptură al valvei (original). 3 DATE ECOLOGICE ASUPRA OSTRACODELOR DULCICOLE 239 Printre reprezentanții faunei de ostracode de primăvară figurează, cu o abundență individuală deosebită, specia Cypris pubera (Ramdohr) (fig. 1, b) foarte comună în băltoacele de la Chitila, Ghencea, Roșu, Ște- fănești, Pantelimon și Cernica. în bălțile mari de la Pipera, domină în luna’iunie (dar este prezent și în probele capturate în luna septembrie din același lac) ostracodul Cypria opMaCnica (Jurine), specie care prezintă de regulă, două generații pe an, una de primăvară și alta de toamnă, populînd deopotrivă atît lacurile sau heleșteiele cu ape permanente, cît și apele mici stătătoare ■ de toate felurile, supraviețuind chiar în apele poluate. Printre formele de vară care preferă apele permanente, dar care ■este răspîndită și în apele ce seacă, figurează specia Cypridopsis vidua (O.F. Miiller) întîlnită îndeosebi în probele din septembrie (1966, 1969, 1970, 1971) din lacurile Băneasa și Mogoșoaia. De asemenea semnalăm prezența speciei Herpetocypris chevreuxi (G.O.Sars) într-un acvariu din sera Institutului de biologie „Traian Săvulescu” (26. IV. 1966), precum și a euribiontului Ilyocypris gibba (Ramdohr) întîlnit într-o băltoacă la Ghencea (mai 1969), dar capturat și din rîul Colentina (iunie 1965, iunie 1970). Fauna ubicvistă este reprezentată prin specia Heterocypris incon- gruens (Ramdohr), formă de o extraordinară rezistență față de’ toate condițiile neprielnice, care a fost întîlnită și în apele temporare de pri- măvară, dar și în izvorul de la Cernica (17.V.1971), precum și în rîul Colentina (24.IX.1971). Se presupune că această specie, care se înmulțește de obicei parteno- genetic, ar avea populații bisexuate doar în părțile sudice ale regiunii palearctice, deci ar fi vorba de o partenogeneză geografică,' fapt care nu a fost precis stabilit, unii autori considerînd că ar fi'fost Vorba de specii diferite, deși nu s-au pus încă în evidență caractere morfologice ■diferențiale. J Candoninele sînt slab reprezentate în apele stătătoare de primăvara sau vară timpurie, din împrejurimile capitalei, fiind stenoterme de apa rece, marea lor majoritate! aparțin domeniului holarctic. Specia Candona neglecta G.O. Sars este însă o formă deosebit de euribiohtă, prezentă și în bălțile supuse secării de la Fundeni (luna aprilie în general) sub formă de stadii larvare dar și în rîul Colentina (6.X.1969). Cochiliile goale ale acestei specii au fost găsite în lacul Pantelimon (3. VI. 1971), fiind un component obișnuit al faunei de fund a lacurilor, ce caracterizează îndeosebi microfauna bazinelor alimentate de apele izvoarelor (izvor Cernica, 17.V. 1971). O altă specie a acestui gen, Candona pratensis Hartwig., a fost găsită într-un șanț de cîmpie lîngă Chitila (25.IV.1971), alimentat de apele provenite din topirea zăpeziloi’ și precipitațiilor, g-au găsit adulți de ambele sexe, fiind vorba de o specie care, în stadiile de larvă și de adult, rezistă foarte bine la uscăciune și îngheți De obicei se dezvoltă lent, astfel că larvele ieșite din ouă pe la sfîrșitul lui aprilie — începutul lunii mai ajung la maturitate în primăvara anului viitor, încît ele trebuie să parcurgă o perioadă de dezvoltare lungă și să suporte frigul și uscă- ciunea. 240 FRANCISCA-ELENA CARAION 4 5 DATE ECOLOGICE ASUPRA OSTRACODELOR DULCICOLE 24 A Populații adulte ale acestei specii au fost întîlnite cu o lună mai devreme și în zona Porților de Fier, la Eșelnița, într-o baltă temporară (24. III. 1966), înainte de inundare, încă un exemplu care arată efectul temperaturii asupra ritmului dezvoltării larvare a ostracodelor, din apele dulci, acea zona fiind cu o temperatură medie anuală mai ridicată. decît în restul țării. în concluzie, aspectul general al microfaunei de Cyprididae din apele temporare și permanente de pe teritoriul capitalei, precum și al zonelor sale periferice este dat de acele specii de ostracode care se dez- voltă exploziv primăvara (Eucypris virens, Cypris pubera, Eucypris luta- ria, Heterocypris incongruens etc.) și de acele care populează cu predi- lecție apele permanente (Cypridopsis vidua, Cypria ophtalmâca), apele curgătoare și izvoarele (Candona neglecta), unele dintre ele suportînd și condițiile pe care le oferă micile bazine temporare din timpul primăverii. (Avizat de dr. M. Băcescu.) BIBLIOGRAFIE 1. Daday E., Ostracoda Hungariae, Budapesta, 1900. 2. Farkas H., Ostracoda, în Fauna Hungariae, Budapesta, 1958, 39, 3. 3. Petkovski T., Acta Musei Macedoniei Scientiarum naturalium, 1964, 9, 1, 147 — 181.. 4. Pușcariu V., Bul. SSNG, 1951, 3, 4. Institutul de biologie „Traian Săvuleseu”, Sectorul de sistematică și evoluția animalelor.. Primit în redacție la 24 noiembrie 1971. EINIGE OKOLOGISCHE ANGABEN UBEE SUSSWASSEROSTRACODEN TEMPORARER UND BESTÂNDIGER GEWĂSSER DER UMGEBUNG VON BUKAREST ZUSAMMENFASSUNG Die vorliegende Arbeit verfolgt die qualitative Zusammensetzung einiger Ostracodenproben, die in den Jahren 1965—1971 in temporăren und sțândigen Gewassern des Gebietes Bukarest und Umgebung gesammelt wurden. Es wird die Rolle der Temperatur im Erscheinen der Larven und der erwachsenen Populationen der Fruhjahrsarten (Eucypris virens) unterstrichen. Der Autor zeigt das ausschlieBliche Vorherrschen einiger Arten in den zeitweiligen Fruhjahrsgewâssern (Cypris pubera, Eucypris lutaria, Heterocypris incongruens) von Roșu, Andronache, Pantelimon, Cernica usw. an. Man bemerkt die Tatsache, daB die Arten der Gattung Candona sehr schwach in den stehenden Fruhjahrs-und Vorsommergewăssern vertreten sind, mit Ausnahme von Candona neglecta, eine ăuBerst euro- bionte Form, die auch in den der Austrocknung unterworfenen Tiimpeln von Fundeni, aber auch im Colentina-FluB gefunden werden konnte. Der Autor zieht die SchluBfolgerung und unterstreicht die Tatsache, daB gewisse Ostracoden-Arten sich im Fruhjahre explosionsartig in den zeitweiligen Gewăssern vermehren, wâhrend andere Arten mit Vorliebe dauernde Gewăsser (Cypria ophialmica, Cypridopsis vidua) oder flieBende Gewăsser und Quelleii (Candona neglecta) bewohnen, wâhrend ein Teii von ihnen auch die Bedingungen vertragen, welche ihnen die zeitweiligen Friihjahrstumpel bieten die spăter austrockuen (Cypria ophtalmica, Cypridopsis vidua). VARIAȚIA POPULAȚIILOR DE COLEMBOLE DIN SOL ÎN FUNCȚIE DE NATURA ÎNGRĂȘĂMINTELOR ’ DE V. GH. RADU, MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA și ■ ' ' V. ROGOJANU 591.526:595.713 The authors studied the variation of the fauna of soil Collembola, depending on the nature of the Chemical fertilizers administered to a natural grazing field. Twenty-one species of Collembola, among which nine species new for the fauna of Romania were determined. As a consequence of the Chemical fertilizers administered, an increased frequency and predominance of species as against the control was observed. The lots with organic fertilizers made evident more Collembola as compa- red to the lots with mineral fertilizers. în. ultimele decenii au apărut o serie de lucrări, în care, experi- mental, se subliniază importanța deosebită pe care o exercită acțiunea colembolelor și a altor nevertebrate la ridicarea fertilității solurilor (H. Prânz, 1948; W. Kiihnelt, 1961). în lucrarea de față, prezentăm acțiunea îngrășămintelor organice și minerale asupra populațiilor de colembole dintr-o pășune naturală situată în Dealul Hatiș (comuna Apahida, jud. Cluj), stabilind compoziția calitativă, cantitativă și variația speciilor. MATERIAL ȘI TEHNICĂ Pășunea este situată pe un teren deluros terasat, din care noi ani ales o porțiune de pantă și în continuare a ei o a doua porțiune, plană, aproape orizontală. Solul este un cernoziom carbonatat cu textura argilo-lutoasă, reacția puternic alcalină, porozitatea optimă, avînd un microclimat de stepă spre silvostepă. ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 24 NR. 3 P. 243-250 BUCUREȘTI 1972 4 — Studii Zoologie, 3 244. V. GH. RADU și V. ROGOJANU 3 VARIAȚIA POPULAȚIILOR DE COLEMBOLE DIN SOL 245 "Vegetația lemnoasă1 este sporadică, formată din porumbar (Prunus spinosa), păducel (Qraiaegus spj și măcieș (Roșa canina), iar covorul vegetal din graminee, leguminoase caracte- ristice pășunilor de stepă și burueni. Gunoiul de grajd In doze de 10—20—40 t/ha și îngrășămintele minerale în doze de 200 kg/ha au fost împrăștiate uniform pe suprafața parcelelor. Probele de sol au fost luate din fiecare parcelă, o dată pe lună. Materialul de colembole colectat In lunile mai-octombrie inclusiv reprezintă 1 /3 din totalul speciilor colectate In cei doi Tabelul Colembole colectate din Pășune pe teren Parcela denumirea speciilor nr. colembolelor totalul colembolelor din parcele Martor >9 s * Tullbergia affinis Borner •? * Tullbergia simplex Gisin 28 33 61 10 t/ha gunoi de grajd p * Tullbergia duboscqi Denis Tullbergia simplex Gisin Onychiurus fimetarius Denis Hypogasirura armata (Nicolet) *Hypogastrura viatica (Tullberg) *Isotoma minor (Schăffer) 252 11 23 23 23 49 381 20 t/ha gunoi de grajd / * Tullbergia duboscqi Denis Polsomia fimetaria Linnăe Sinella curviseta Brook Tomocerus flavescens (Tullberg) 95 11 6 16 128 40 t/ha gunoi de grajd 9 » >> 19 * Tullbergia duboscqi Denis * Tullbergia simplex Gisin * Tullbergia affinis Borner Onychiurus fimetarius Denis Onychiurus armatus (Tullberg) Hypogasirura viatica (Tullberg) Ș, *Isotomodes productus Axelson Tomocerus minor Lubbock 112 84 23 49 140 23 11 11 453 200kg/ha su- perfosfat cu 200 kg/ha a- zotat de amo- niu >> * Tullbergia duboscqi Denis Hypogasirura cavicola (BOrner) *Entomobrya purpurascens (Packard) Tomocerus longicornis MUller * Isotomodes irisetosus Denis Heteromurus major (Moniez) 23 6 6 6 28 49 118 200 kg/ha a- zotat de amo- niu * Tullbergia affinis Borner * Tullbergia denisi (Bagnall) Onychiurus armatus (Tullberg) 49 95 37 177 200 kg/ha su- perfosfat 1» *Tullbergia denisi (Bagnall) •/. *Hypogastrura sublerranea (Cari) *Isotoma minor (Schăffer) Onychiurus armatus (Tullberg) 39 17 11 28 95 Total ♦Specii noi pentru fauna României. 1 Mulțumim ing. I. S i m i o n e s c u pentru datele agro-pedologice pe care ni le-a furnizat și ing. Z. Spîrchez pentru datele referitoare la vegetație. ani dc experiențe; el cuprinde 54 de probe, și anume cite 18 probe de pe terenul plan din parcelele cu gunoi de grajd, experiența 1, și din parcelele cu îngrășăminte minerale, experiența 2, iar 18 probe de pe terenul în pantă din parcelele cu gunoi de grajd, experiența 3, inclusiv parcelele martor din experiențele respective. REZULTATE Datele cercetărilor efectuate sînt înscrise în tabelul nr. 1, din care rezultă numărul total de 1 769 de colembole aparținînd la 5 familii, nr. 1 Dealul Uatiș plan Pășune pe pantă totalul colembolelor din cxp. 1 și 2 denumirea speciilor nr. co- lembolelor totalul colembolelor din parcele totalul colembolelor din exp. 3 * Tullbergia duboscqi Denis Onychiurus fimetarius Denis 76 12 88 Hypogasirura armata (Nicolet) Proisotoma minuta (Tullberg) 34 11 * Tullbergia duboscqi Denis ♦ Tullbergia simplex Gisin * Tullbergia affinis Borner 15 32 14 45 1023 * Tullbergia denisi (Bagnall) Hypogasirura armata (Nicolet) *Entomobrya purpurascens (Packard) Onychiurus fimetarius Denis 34 43 43 42 61 162 356 Total 356 390 1413 /■ 246 V. GH. RADU Și V. ROGOJANU 4 VARIAȚIA POPULAȚIILOR DE COLEMBOLE DIN SOL 247 11 genuri și 21 de specii. Dintre acestea, 9 specii sînt noi pentru fauna României, iar celelalte 12 măresc aria de răspîndire, fiind găsite într-o nouă localitate. La unele dintre speciile studiate am găsit mici diferențe morfologice față de datele bibliografice, pe care le-am considerat simple variații locale, așa că speciile respective se încadrează în descrierile făcute de I-I. G i s i n (5), E d. Handschin (6), J. N o s e k (11) și J. S t a c h (14), (15). Compoziția euUtativ&, distribuția și frecvența speciilor Din cele 5 familii, onichiuridele însumează 76%, iar celelalte numai 24% din totalul colembolelor (tabelul nr. 1). Familia Onyehiwidaeșste reprezentată prin mai multe specii, dintre care Tullbergia duboscqi este cea mai numeroasă și cu frecvența cea mai mare (15%), fiind răspîndită în toate parcelele cu gunoi de grajd și în parcela cu azotat de amoniu plus superfosfat de pe terenul plan, iar în pășunea de pe pantă, numai în parcela martor și în cea cu 20t/ha gunoi de grajd. Speciile Tullbergia affinis, T. simple® și T. denisi, fiecare dintre ele inferioară ca număr speciei precedente, sînt totuși numeroase în com- parație eu celelalte familii. Tullbergia affinis este răspîndită în 4 parcele din experiențele 1, 2 și 3; T. simple® în 3 parcele din experiența 1 și într-o singură parcelă din experiența 3, iar ultima specie în 3 parcele din experiențele 2 și 3. Ele au frecvența între 9 și 7. Onychiurus armatus este răspîndită în 3 parcele din experiențele 1 și 2, avînd frecvența 7%, iar O. fimetarius, deși cu un număr de indi- vizi mai mic, este răspîndită în 4 parcele din experiențele 1 și 3 și are frecvența 9%. Colembolele din această familie au talia mică, rar depășind 1—1,5 mm lungime, sînt oarbe, au culoarea albă, furca, atunci cînd există, antenele și picioarele sînt scurte, iar din punct de vedere ecologic sînt forme euedafice (4); ele au fost găsite în straturile inferioare ale solului din parcelele cercetate. Familia Isotomidae reprezintă 7%. Cea mai numeroasă este specia Isotoma minor, răspîndită în cîte. o parcelă din experiențele 1 și 2 cu o frecvență de 5%, iar celelalte specii, Isotomodes trisetosus, I. productus, Proisotoma minuta și Folsomia fimetaria, reprezentate prin cîte un număr variat de exemplare, au fost găsite fiecare într-o singură parcelă în una din experiențele 1, 2 sau 3, fiecare cu frecvența 2%. Speciile din această familie au pînă la 2 mm lungime, culoarea corpului diferită, între ele se găsesc și specii cu sau fără ochi, antenele, picioarele și furca sînt mai lungi decît la speciile din familia precedentă, iar din punct de vedere ecologic sînt forme euedafice, cu deosebirea că unele fac trecerea către formele hemiedafice (4). Familia Hipogastruridae reprezintă 9%. în ordinea numerica, am găsit speciile Hypogastrura armata răspîndită în trei parcele din experien- țele 1 și 3, cu frecvența 7%, H. viatica, P. subterranea și H. cavicola răspîndite fiecare în cîte 1 sau 2 parcele din experiențele 1 sau 2, prima cu frecvența de 5%, iar ultimele cu cîte 2%. Aceste specii au corpul îndesat, unele sînt pigmentate, altele albe, cu sau fără ochi, iar picioarele și antenele sînt scurte. Din punct de vedere ecologic sînt forme hemiedafice, au fost găsite în stratul superior al solu- lui. Raportul dintre formele hemiedafice și euedafice este aproape 1:9. Familia Entomobriidae reprezintă 6% din totalul colembolelor. Speciile găsite sînt Entomobrya purpurascens, Heteromurus major și Sinenella curviseta, cu cîte un număr mic de exemplare, fiecare dintre ele în cîte 1 sau 2 parcele din experiențele 1, 2 și 3. Prima specie are frec- vența de 5%, iar celelalte două, 2%. Familia Tomoceridae reprezintă numai 2%. Au fost găsite 3 specii _ Tomocerus flavescens, T. minor și T. longicornis, cu cîte un număr rela- ‘tiv mic de exemplare, fiecare în cîte o parcelă din experiențele 1 și 2, cu frecvența de cîte 2%. Speciile din ultimele două familii sînt forme epigee și, din punct de vedere ecologic, trăiesc la suprafața solului pe plante ierboase și lem- noase, numai întîmplător și temporar în stratul superior al solului, unde se refugiază în condiții microclimatice nefavorabile. Posibil ca aceste specii să fi ajuns în probele noastre și accidental, în timpul recoltării lor din sol. Raportul dintre speciile epigee și endogene este 1 : 19. Compoziția cantitativă și dominanța numerică a speciilor Analiza statistică a datelor obținute în cele 2 două experiențe, de pe teren plan și în pantă, ne arată mari diferențe în conținutul de colem- bole. _ - în parcelele de pei terenul plan, tratate cu gunoi de grajd, s-au obți- nut 13 specii cu un număr total de 962 de indivizi, iar în parcelele cores- punzătoare de pe pantă, 8 specii cu numai 268 de indivizi (tabelul nr. 1, experiențele 1 și 3). Această diferență se datorește probabil faptului că pe terenul de pe pantă) supus eroziunii, substanțele nutritive din sol apli- ; cate prin îngrășăminte sînt spălate de ploi și, în consecință, soirii este mai sărac în faună, ț Din examinarea figurii 1 (experiențele 1 și 2) reiese că, sub acțiu- nea îngrășămintelor din parcelele de pe terenul plan, numărul de colem- ; . bole față de parcela martor este de opt ori mai mare în parcela cu / • 40 t/ha gunoi de grajd, de două ori în parcela cu 20 t/ha, de șase ori ? în parcela cii 10 t/haj de două ori în parcela cu 200 kg/ha superfosfat plus ■ 200 kg/ha azotat de amoniu, de trei ori în parcela cu 200 kg/ha azotat i de amoniu și numai o dată și jumătate în parcela cu 200 kg/ha superfos- fat. Parcela cu 40 t/ha gunoi de grajd prezintă numărul cel mai mare de indivizi și cele mai multe specii de colembole. De aici rezultă că numă- i! rul de colembole din parcelele tratate cu gunoi de grajd nu variază în același sens cu dozele de îngrășăminte, ceea ce ne face să presupunem că f acest fapt s-ar datora probabil gradului neuniform de descompunere a ( gunoiului de grajd folosit (1). | Examinînd figura 1 (experiența 3) constatăm că numărul de colem- i bole din parcela îngrășată cu 40 t/ha gunoi de grajd este de două ori mai mare față de al colembolelor din parcela martor, iar în celelalte 2 parcele I numărul lor este mai mic. Această diminuare vădită față de martor se 249 V. GH. RADU și V. ROGOJANU 6 7 VARIAȚIA POPULAȚIILOR DE COLEMBOLE DIN SOL datorește? pe lîngă cele arătate, probabil și descompunerii gradate, neuni- forme, a gunoiului de grajd. în experiențele noastre s-au remarcat ca specii dominante Tullbergia duboscqi^ Onychiww amatw, TuUbergia simplex și Hypogastrura armata. în figura 2 se constată o deosebire vizibilă, din punct de vedere cantitativ, între experiențele 1 și 2, și anume numărul de colembole ,din parcelele cu gunoi de grajd este aproape de două ori și jumătate mai »So- aoo- 375' 360' 326 300' 215- 260’ 225' 200- iK' 160- 125- 100- .75' 50- 26- Expi Exp. 2 (organice) (minerale) Teren plan Q Parcela martor - cu gunot 10 t/ha .. ■■ gunoi 2Ot/ha . ■■ gunoi ont/ha . azotat de amoniu+ superfosfat ■ azotat de gmomu ouperPosfyt Exp.i (organice) Teren pantă Fig- 1- — Variația numerică a colembolelor în raport cn natura și doza îngrășămintelor și cu natura terenului. hrană potrivită, cît și indirect, servind drept hrană vegetației cultivate sau spontane, pe cîtă vreme îngrășămintele minerale acționează direct numai asupra vegetației, cărei îi servește ca hrană, și numai indirect asupra colembolelor. CONCLUZII Q Parcela marțar -«[Totalul colembolelor din ■ [parcelele cu gunoi de grajd co(Totalul colembolelor din ^ parcelele cu îngrășăminte [minerale Exp.1-2 Exp. 3 Teren plan Teren pantă Fig. 2. — Sinteza grafică a variației numerice colembolelor în raport cu cele două feluri de îngrăț minte (organice și minerale) și cu natura terenul^, Prin aplicarea îngrășămintelor organice și minerale se observă o stimulare și o creștere numerică a populațiilor de colembole. Nu s-au constatat însă o creștere proporțională și o grupare a lor în diferitele parcele, în raport cu dozele de îngrășăminte aplicate, de exemplu Tvl- Ibergia duboscqi și altele s-au găsit atît în parcela martor, cît și în celelalte parcele în număr variat, dar neproporțional. S-a observat un spor variat al densității populațiilor față de martor în toată seria de îngrășăminte organice și minerale de pe terenul plan, experiențele 1 și 2. în parcelele de pe pantă, experiența 3, numai în par- cela tratată cu gunoi de grajd 40 t/ha numărul de colembole este aproape de două ori mai mare decît în parcela martor, pe cînd în celelalte parcele este mai mic. în parcelele cu îngrășăminte organice, numărul colembolelor este mult superior (aproape de două ori și jumătate) aceluia din parcelele cu îngrășăminte minerale, ceea ce demonstrează că îngrășarea solului cu gunoi de grajd este mai eficace decît cea cu îngrășăminte minerale. (Avizat dc prof. V.Gh. Radu.) mare decît acela din parcelele cu îngrășăminte minerale; aceasta se dato- rește faptului că gunoiul de grajd acționează pozitiv asupra dezvoltării faunei respective din sol, deci și asupra colembolelor, atît direct, oferindu-le LA VARIATION DES POPULATIONS DE COLLEMBOLICS DU SOL PAR RAPPORT Ă LA NATURE DES ENGRAIS RESUME Dans le present travail, les auteurs ont etudiă les especes de collem- boles d’un pâturage de la Plaine de Transylvanie, dăpartement de Cluj, et l’action des engrais sur la composition des populations, sur la distri- bution, la frequence et la dominance des especes. On a determine 1769 exemplaires de collemboles, appartenant aux familles : Onycliiuridae, Isotomidae, Hypogastruridae, Entomobryidae et Tomoceridae et on a reconnu 21 especes, dont neuf sont nouvclles pour la faune de la Roumanie (tableau 1). On a signale des variations qualitatives et quantitatives de la population des collemboles par rapport a la nature et ă la dose des engrais administrăs. Dans les parcelles traitees avec des engrais, sur le terrain plat (horizontal) le nombre des collemboles a ătd 1,5—8 fois plus eleve que dans la parcelle tem oi n (fig. 1). Aussi dans les parcelles traitees par du fumier d’ecurie les collemboles ont ătă beaucoup plus nombreux que dans celles traitees par des engrais mindraux (fig. 2). 250 v. GH. RADU și V. ROGOJANU 8 Les auteurs ont tir^ la conclusion que la fertilisation du sol:par . du fumier d’ceurie est nettement plus efficace que par l’administration d’engrais mindraux. BIBLIOGRAFIE 1. Ousova N.M., Zool. jurn., 1963, 42, 9, 1370—1382. 2. ChriStiansrn K., Ann. Rev. Ent. (S.U.A.), 1964, 9. 3. — Pcdobiologia, 1970, 10, 3. 4. Gisin H., Rev. Suisse Zool., 1943, L, 4, 131—224. 5; — CoUembolenfaana Eurpas, Geneva, 1966, 119—262. 6. Handscmin Etn, Fie Tierwett Deatschlands u.d. angrenzenden Meerrsleile, Jena, 1929. 7. Holleh-Land G., Z. Ent. (Munchen), 1959, 44, 425 — 444. 8. Ionesco C.N., Ann. Sci. Univ. Jassy, 1915, 9. 9. Ionbscu M., Bul. științ. Acad. R.P.R., Secția șt. biol, agron., geol., geogr., 1951, III, 4. 10. Lamotte M., Inittation aux methodes statistiques en biologie, Paris, 1957. 11. NosUK J., Zoologicii Listy, Folia Zool., 1962, 2, 161-182; 1964, 1, 73-84. 12. Radu V., Rogojanu V., Dan-Tenț F. și Grbcea A., St. și cerc. biol. (Cluj), 1970, 11, 2, 277-301. 13. Radu V., Rogojanu V. și Grecba-Tarța A., St. și cerc. biol. (Cluj), 1970, S, 455 — 462. 14. Stacu J-, Fam. Isotomidae, Cracovia, 1947. 15. — Fam. Omjchiuridae, Cracovia, 1954. Centrul de cercetări biologice Cluj, Secția de zoologie. Primit in redacție la 5 august 1972. STUDIUL CREȘTERII LA BROASCA RANA RIDIBUNDA DE GHEORGHE SIN f t i 591.134: 597.828: The paper presents the results obtained by the method of ringing on the growth of Fana ridibunda. At the end of metamorphosis, the young frogs are between 20 and 34 nun long and they weigh 2 to 4 g. Before the first hibernation the frog reaches 93 mm and 89 g in the femalcs and 82 mm and 64 g in the males. Before the third hibernation, femaies reach 103 mm and 118 g and males 88 mm and 74 g. Tire specimens over the age of three years reach a maximum of 124 mm and 224 g in the femaies and 109 mm and 136 g in the males. Studiul populațiilor locale presupune în primul rînd cercetarea structurii și dinamicii acestora. Pentru lămurirea problemei longevității și a ritmului de creștere s-a recurs la metoda marcărilcfr, prin tăierea degetelor (fig. 1) exemplarelor aflate în perimetrul Complexului piscicol k I I -s I I Fig. 1. — Metoda marcării prin tăierea degetelor. Jijila (fig. 2), situat pe locul fostei bălți cu același nume, rezultat prim îndiguire, desecare și amenajare. ST. si CERC. BIOL. SEBIA ZOOLOGIE T. 24 NR. 3 P. 250-202 BUCUREȘTI 1072 252 GHEORGHE SIN 2 !, 3 CREȘTEREA LA RANA RIDIBUNDA 253 i în cursul acelorași ani, în perioada septembrie — decembrie, cînd creșterea este apro- l ximativ staționară, s-au capturat broaște, care, împreună cu cele marcate anterior, însumează r 12 602 indivizi. ' Se consideră anul 1 intervalul cuprins între momentul depunerii pontei și intrarea în 1 prima hibernare ; restul anilor coincid cu cei calendaristici. i în locul și în perioada cercetării nu s-au colectat broaște în scopuri economice. j REZULTATE ȘI DISCUȚII ) în perioada mai—septembrie broaștele cresc în lungime și greutate, i iar în perioada de hibernare (noiembrie—martie) se înregistrează o stag- ; nare a creșterii în lungime și o scădere în greutate. Pierderea în greu- ! Cate din acest timp se recuperează apoi pînă la mijlocul lunii mai (fig. 3). Fig. 3. — Creșterea sezonală în lungime și greutate a indivizilor de Rana ridibunda pe vîrste și sexe. MATERIAL ȘI METODĂ Indivizii capturați au fost ținuți 24 de ore fără hrană pentru evacuarea conținutului tubului digestiv, după care s-au notat principalele date biometrice. După cintărire, broaștele au fost marcate și puse în libertate in locurile de unde au fost capturate, proccdîndu-se la fel și cu cele recapturate. în cursul anilor 1968 — 1970 s-au marcat 7 614 indivizi, dintre care s-au recapturat -158 de broaște; dintre acestea, în lucrarea de față ne referim numai la 126, restul fiind reprinse la intervale mici de la data marcării. Deși primele broscuțe cu metamorfoza terminată, în lungime de 20—34 mm și în greutate de 1—4 g, au apărut în luna iunie, marcarea lor în masă s-a efectuat numai în lunile iulie și august, numărul primei generații fiind scăzut. Din datele tabelelor nr. 1 și 2 și din figura 4 rezultă că la sfîrșitul primului an tineretul ajunge la o lungime și o greutate medie de 48 mm și, respectiv, de 10,8 g, limita lungimii maxime a anului .1 fiind de 66 mm, iar a greutății maxime de 31 g. 454 .5 CREȘTEREA LA RANA RIDIBUNDA 255 8 marcare la prin de ■comparativ datele obținute alte specii de anure, de către Se5ul Am11 față de $ B a *3 p a w C3 U « 5 o/c « 8 V a> P ———— - P a? 5 73 £ 5l 3 * ți a s § 307,4 179,3 V‘K9 | 400 268,5 i 92,5 00 ( 33,2 CM Oi ( 68,2 1 5 43,2 CD CM o CO O | 4 — 31 .4 o co co 1 CD 00 l 40—148 — 1 00 i> ] iQ> 118 76-143 ! <£> CO CO i 2-10 o 7 CM & 4 — 14 Cp Ol 7 CM , ! | 3~M ■ CO r- oo « 1 00 CO 4 105 24 99 26 10 107 101 .30 124 3 65 150 27 100 51 11 113 106 31 142 3 66 51 59 26 28 101 27 4 116 112 32 215 4 67 51 79 28 28 102 29 3 119 114 33 224 4 68 44 95 30 30 103 18 3 129 120 34 263 4 69 52 83 32 35 104 20 5 117 131 35 341 4 70 56 142 34 31 105 23 1 129 135 36 290 4 71 60 110 36 37 106 10 142 .37 307 5 72 65 127 37 39 107 15 139 .38 332 5 73 65 132 39 40 108 16 149 39 261 5 74 64 132 39 43 109 12 1 151 136 40 394 6 75 74 148 41 44 110 10 ' 165 41 273 7 76 68 143 44 45 111 7 154 42 310 7 77 68 168 47 47 112 14 161 43 268 7 78 74 152 46 50 113 7 170 44 266 7 79 73 118 51 52 114 9 166 45 282 8 80 91 165 52 55 115 2 157 46 234 9 81 74 124 54 56 116 2 148 47 186 9 . 82 88 137 56 56 117 2 192 48 224 10 V 83 79 113 60 62 118 2 182 49 143 10 84 98 100 62 63 119 1 121 50 208 12 85 108 92 65 64 120 3 205 51 141 12 86 94 73 70 68 121 1 210 52 162 13 . 87 84 84 69 74 122 1 224 53 113 14 88 100 59 72 74 123 224 54 118 14 89 55 52. 76 76 124 3 noi cu cele înregistrate alți autori. La Rana clamitans, studiată de B. Mart of (6), niedia lungimii puilor la terminarea metamorfozei este de 32,6 mm, iar pînă la sfîrșitul anului 1 cresc cu 34 mm. Observațiile lui J.W. Breckenridje și R.J. Tester (2) au arătat că, la Bufo hemiophrys, după meta- morfoză, lungimea este de 9—15 mm, iar înaintea primei hibernări lungi- 256 GHEORGHE SIN CREȘTEREA LA RANA RIDIBUNDA 257 mea medie ajunge la 31 mm. Datele obținute de I.L G a i j a u s k e n e (3) la Rana temporaria sînt asemănătoare cu cele de la Buf o hemiophrys, deoarece tineretul de 1 an atinge lungimi maxime de 33 mm. Creșterea la Rana ridibunda este deci asemănătoare cu cea de la । R. clamitans. î Broaștele marcate în noiembrie (tabelul nr. 1), care se găseau cu ; siguranță la sfîrșitul anului 1, au ajuns la finele celui de al 2-lea an la p lungime, se constată că acestea întretaie curbele de creștere chiar de la începutul celui de al 3-lea an de viață, la femele, și înainte de împlini- rea vîrstei de 2 ani la masculi. Aceasta confirmă faptul că masculii ajung la maturitate sexuală înaintea femelelor. Această metodă de determinare a maturității sexuale prin întretăierea curbei de creștere cu cea a sporului de creștere a fost folosită la pești de M. P a p a d o p o 1 (8) și la moluște de 01. Tudorancea (10). Fig. 4. — Distribuția frecvenței claselor de lungimi a indivizilor din populația de .Rana ridibunda din complexul piscicol Jijila. o lungime și greutate medie de 93 mm și de 89 g, femelele și, respectiv,. Șj 82 mm și 64 g, masculii. Se observă că masculii cresc mai încet decît | femelele, fapt care, probabil, se datorește ajungerii acestora la maturitate | sexuală înaintea femelelor. r Observațiile noastre coincid cu cele ale luiE.D. B e 11 i s (1), care a | constatat că la Rana sylvatica femelele cresc mai rapid decît masculii. | Beprezentînd grafic creșterea și sporul de creștere în lungime la șj $$ (fig. 5), se constată următoarele : la indivizii de Rana ridibunda | creșterea este continuă, fiind mai pronunțată în primii doi ani. Scăderea | ritmului de creștere după al 2-lea an de viață s-ar datora, în bună parte, I atingerii maturității sexuale. Urmărind curbele sporului de creștere în | Fig. 5. — Creșterea în lungime și sporul de creștere la indivizii femeii și masculi de Rana ridibunda. Urmărind corelația dintre creșterea corpului în lungime și greutate la indivizi juvenili, femele și masculi, se constată că între cei doi para- metrii există o corelație directă, care urmează dreapta de regresiune, avînd ca expresie matematică ecuația dreptei: y = a > xb, în care y este greutatea; x, lungimea; a și b, parametrii constanți. Dreapta de regresie pentru cei doi parametri este dată pentru fie- care categorie de indivizi în figura 6, iar ecuațiile ce caracterizează aceste drepte sînt următoarele : juvenili — log y = — 0,41421 + 2,63441 ■ log ® j femele — log y = — 2,07655 -p 3,56713 • log masculi — log y = — 0,97676 + 2,99877 • log GHEOB.GHE SIN CREȘTEREA LA RANA RIDIBUNDA 259 Aceste ecuații se pot utiliza atît pentru compararea cu alte populații ale aceleiași specii, cît și pentru alte specii. Pe baza ecuațiilor dreptelor •de regresiune- de la masculi și femele, în figura 7 am reprezentat crește- rea în greutate a celor două sexe. Procesul creșterii în greutate se realizează în funcție de lungimea corpului, conform funcției exponențiale. Analizînd covarianta în cazul dreptelor de regresiune ale indivizilor masculi și femele, se constată că nu există diferențe semnificative între. Fig. G. — Creșterea In lungime la indivizii de Rana ridibunda din complexul piscicol. Jijila. •creșterea în greutate a'celor doua sexe ; parametrul 1? calculat este de î 0,53 față de F teoretic egal cu 3,94 aflat în tabele, pentru un grad de s probabilitate de 5% (9). | Broaștele marcate la sfârșitul anului 2 (tabelul nr. 1) și recapturate E la finele celui de al 3-lea, arată că femelele ajung în medie pînă la * 103 mm și 118 g, iar masculii ating 88 mm și 74 g. Și în anul 3 masculii E cresc mai încet decît femelele. j Aceste rezultate sînt confirmate și de datele obținute în urma pre- | lucrării calitative a materialului colectat (tabelul nr. 2). j Ținînd seama de faptul că într-o populație aflată în creștere nume- I rică procentul juvenililor depășește pe cel al adulților (7), putem afirma j că datele tabelului nr. 3 confirmă cele menționate (anul 1—56,5%). ! Foarte importantă este evoluția efectivului anului 2, care intra în | anul 3 cu un procent de 32,5, pentru ca la sfârșitul acestuia să scadă la I 7% (tabelul nr. 3). . . I Avînd în vedere rezultatele cercetărilor noastre, se poate anticipa I ■că Rana ridibunda ajunge la maturitate sexuală la sfârșitul anului 2, dar I că reproducerea are loc la începutul anului 3. în cursul anului primei înmulțiri, majoritatea reproducătorilor dispar din populație, rămînînd numai 7%. Deci, pentru perpetuarea populației este important efectivul anu- lui 3, pe care îl putem considera ca vîrf de 9 longevitate. Opinăm că, în , condiții obișnuite, efectivul de 4% ce de- pășește anul 3 și even- tual indivizii precoci ce s-ar reproduce în anul 2 nu ar prezenta o im- portanță deosebită, dar, în cazul în care în vreun an reproducerea ar fi periclitată parțial sau total, acest efectiv mic ar avea rolul adaptativ de restabilire a echi- librului numeric pentru următorii ani. Din rezultatele ob- ținute se poate afirma că sînt necesari 4—5 ani pentru ca Rana ri- dibunda să atingă valo- rile maxime, și anume 124 mm și 232 g, feme- lele, și, respectiv, 109 mm și 136 g, masculii. Se mai poate considera că nu există dimorfism sexual în funcție de talie, deoarece din 5 483 de adulți (tabelul nr. 3) mimai 64 de femele au depășit lungimea celui mai mare mascul (tabe-' Iul ,nr. 2). Diferențierea pe sexe s-a considerat din momentul cînd e- xemplarele au atins 66 Fig. 7. — Corelația dintre logaritmii lungimii și greutății corpului la indivizii de Rana ridibunda din complexul piscicol Jijila. mm (dimensiune la care nu mai existau masculi fără saci vocali neex- teriorizați), femelele re- prezentînd 45,7%, iar masculii 54,3%, respectiv cu 8,6% mat mult. 6 — Studii Zoologie, 3 260 GHRORGHE SIN 10 CREȘTEREA LA RANA RIDIBUNDA 261 La Bufo hemiophrys, J.W. B r e cke nr i d j e și B.J. Tester (3), folosind metoda marcurilor, au evidențiat ca broaștele tinere ating dimensiunile adulților la ieșirea din hibernarea a doua, date asemănătoare cu cele de la Rana ridibunda (tabelul nr. 2). B. M a r t o f (5), (6), cerce- tind creșterea la Rana clamitans, prin metoda marcărilor, constată că la 1 an tineretul ajunge la 66,6 mm, la 2 ani atinge 83,6 mm, la 3 ani 88,1 mm și în ultimul an 91,4 mm. El găsește o proporție de 56% femele și 44% masculi. Autorul citat precizează că sînt necesari 5 ani ca un indi- vid să atingă talia cea mai mare, apreciind totodată că nu există dimor- Tabelul nr. 3 Structura pe vîrste și sexe a populației de Bana i-idibinda din Complexul piscicol Jijila» 1968—1970 Nr. % $ nr. 0/ /o nr. J _ % Total indivizi 12 602 Anul 1 1 119 56,5 Anul 2—4 5 483 43,5 2 508 19,9 2 975 23,6 Anul 2 4 099 32,5 1 986 15,8 2113 16,8 Anul 3 883 7 362 2,9 521 4,2 Anul 4 501 4 160 1,3 341 2,7 fism Sexual de talie, deoarece cea mai mare femelă a. atins 105 mm, iar cel mai mare mascul 103 mm. Rezultatele obținute la Rana ridibunda sînt asemănătoare cu cele de la R, damitans. G>h. Ghe lase și Gh. laeovu (4) afirmă că la broaștele de baltă, durata.vieții este ,.de 18 ani, masculii fiind de obicei mai mici decît femelele și raportul numeric dintre sexe aproape egal, date diferite de cele înregistrate, de npi. Din datele obținute prin marcare, reiese că broasca atinge 30 g, greutate minimă de achiziționare, indicată de Unitățile Centrocoop (4), în al 2-lea an, în iunie (fig. 3), iar pînă la sfîrșitul lui septembrie ajunge în medie la 89 g, ffemela, și la 64 g, masculul. Datele tabelului nr. 1 pre- zintă convingător ca indivizii anului 2 înregistrează un spor în greutate de 631,4%, femelele, și de 400% masculii, față de. anul l-de creștere. Considerăm că atît din punctul de vedere al randamentului economic,, cît și al menținerii echilibrului numeric, capturarea broașțelor la greuta- tea de 30 g, în perioada legiferată în prezent (l.IV — 15.V) (4) este nerațională și empirică. Preconizăm deci capturarea indivizilor cu greutate minimă de 60 g începînd din luna septembrie și pînă la intrarea în hibernare. în acest fel, numai în 3 luni (iulie — septembrie) indivizii de 30 g, cu . un spor în greutate de 177,7% față de cei din anul 1, ating, la sfîrșitul perioadei de creștere (tabelul nr. 1), valorile sporului menționat mai sus, Consider răm că prin autoreglarea parametrilor populația se va putea menține la o densitate și o structură favorabile randamentului economic. CONCLUZII 1. Broaștele cresc în greutate în perioada mai — septembrie, înre- gistrează o stagnare în octombrie și scad în timpul hibernării. Aceste pierderi în greutate sînt apoi recuperate pînă la mijlocul lunii mai. 2. La terminarea metamorfozei, indivizii au 20—34 mm și 1—4 g. înaintea primei hibernări, juvenilii ating 55—65 mm și 15—27 g. între lungimile de 50 și de 65 mm, masculilor le apar sacii vocali. La Sfîrșitul anului 2, femelele ating în medie 93 mm și 89 g, iar masculii 82 mm și 64 g; la finele anului 3, femelele ajung la 103 mm și 118 g, iar masculii Ia 88 mm și 74 g. După anul 3, femelele înregistrează maximum 124 mm și 232 g, iar masculii 109 mm și 136 g. 3. Anul 3 se consideră ca vîrf de longevitate al populației, iar durata vieții pînă la 5 ani. 4. Raportul numeric dintre sexe este aproximativ egal, dominînd masculii cu 8,6%. Lipsește dimorfismul sexual în funcție de talie. STUDY ON THE GROWTH OF RANA RIDIBUNDA SUMMARY In order to study the growth and longevity of Rana ridibunda in the period 1968—1978, 7614 specimens were ringed in the Jijilafishbreed- ing centre and 126 frogs were recaptured. In the same years, in Sep- tember and December when growth stands still, frogs were captured and together with the ringed ones they amounted to 12,602 individuals. The findings of the research pointed out the following : Frogs are growing in May — September, stand still in October and lose weight in November — April. Weight losses during hibernation are recovered up to the middle of May. When metamorphosis is completed, specimens range between 20 and 34 mm in length and between 1 and 4 g in weight. Before the first hibernation, the young-reach 65 mm and 31 g. In the length range 50 — 65 mm, males present vocal sacs. At the end of the second year, fe- maies reach 93 mm ănd 89 g, on an average, and males attaiu 82 mm and 64 g. At the end of the third year, femaies reach 103 mm and 118 g and males 88 mm and 74 g. After the third year, femaies reach a maxi- mum of 124 mm and 232 g and males attain 109 mm and 136 g. The third year is considered the peak of longevity and the life spân extends to 5 years. The quantitative ratio between sexes is approximately equal. No sexual dimorphism depending on size is observed. BIBLIOGRAFIE 1. Bblms E.D., Copeia, 1061, 1, 74—77. 2, BniiCKErwtiwis JAV. a. Tester R-J.» Ecology, 1961, 43, 4, 437—464. 3. GAtJAUSKENH l.L> Liet TSR Mosklu Akad. Darbai, Tr. Anlit SSR, 1966, 39, 1, 91-96. 4. Ghelase Gr. Și Iacovu Gh., Broaștele o importantă resursă naturală, Edil. Centrocoop, București, 1966, 30 — 81. 5. Maetov B., Amer. Midland. Naturalist, 1956, 55, 1, 101 — 117. 6. — Amer. Midland. Naturalist, 1956, 56, 1, 224—225. 7. Odom E.P., Fundamentata of Ecology, W.B. Saunders Co., Philadelphia — Londra, 1959. 8. Papadovol M-, Anal. Univ. Buc., 1956, 14, 171—178. 9. .Steînbacu M., Prelucrarea statistică în medicină și biologie, Edil. Acad. R.P.R., București, 1961. ' ' ... 10. Tudohancba Cl., Ekol. Pol., Seria A, 1969, 17, 11, 185— 2041 Stațiunea hidrobiologică Brăila. Primit în redacție la 8 martie 1971. REPRODUCEREA LA ȘOPÎRLA DE IARBĂ (LACERTA TAURICA TAURICA PALLAS, .1831) DE MIHAI CRUCE 591.16:598.113.6 The work intends t > present the reproductive cycle (on the basis ol seasonal gonad variation), the estimation of reproductive potențial, and observation on the behavior of the L. taurica lizard in the reproduction period. Observații asupra reproducerii la șopîrla de iarbă au făcut I.E. Fuhn și S t. Van ce a (8) și A.L. Lantz și O. OyrAn(lO). Datele oferite de acești cercetători sînt generale și ele privesc mai ales depunerea pontei și mărimea ei, precum și durata incubației și momentul eclozării. N.N. Șcerbak (11) face în plus o prezentare succintă a variației dimensionale a testiculelor unor exemplare din diferite regiuni ale Crimeei. Prezenta lucrare, își propune să completeze datele existente și să prezinte pe baza variației sezoniere a gonadelor ciclul reproductiv al șopîrlei de iarbă. în acest scop, s-a urmărit estimarea potențialului repro- ductiv al populațiilor studiate și s-au făcut observații asupra comporta- mentului acestei specii în perioada de reproducere. MATERIAL ȘI METODE în anii 1969 și 1970, s-âu colectat probe lunare (în perioada martie — octombrie) dintr-o populație de Lacerta taurica din lunca Jiului (liziera pădurii Mofleni). Cele 197 de exemplare colectate au fost omorîte cu cloroform, cintărite, după care s-a măsurat lungimea corpului și s-a efectuat disecția. Măsurătorile ouălor sau a foliculilor ovarieni s-au făcut cu șublerul, în timp ce foliculii mai mici (sub 5 mm) și testiculele au fost măsurate cu micrometrul ocular cu o precizie de 0,1 mm. Testiculele au fost cintărite la o balanță de torsiune. Pentru a cunoaște structura histologică șl mai ales prezența spermatozoizilor în anexele testiculelor, s-au fixat în soluție Bouin-Hollande un testicul, rinichiul cu segmentul sexual, ST. SI CERC, BIOL. SEBIA ZOOLOGIE T. 24 NR. 3 P. 263-274 BUCUREȘTI 1972 264 MIMAI CRUCE 2 epididimelc și canalul deferent, după care au fost incluse în parpfină, tăiate in secțiuni de 10 ți. și colorate cu hemalaun-eozină. < Studiul comportamentului în perioada de reproducere s-a urmărit între anii 1969 și 1971, pe nisipurile Obedeanu. în acest scop, s-au ales două sectoare de activitate (fiecare a cîte 400 m0), împărțite în pătrate de 2 x 2 m. Pentru identificare permanentă, șopîrlele din popula- ția cercetată au fost marcate prin tăierea degetelor (metodă îmbunătățită de Feniu c), iar pentru identificare vizuală pe spatele șopîrlelor s-a aplicat vopsea email (roșu, alb, albastru, galben). Petele circulare de vopsea, dispuse pe spatele șopîrlelor, reprezentau anumite numere (roșu « 1, alb =» 2, albastru = 3, galben = 4), care prin combinare într-o anumită poziție au permis marcarea a 132 de exemplare. Șopîrlelor din afara sectoarelor cercetate li s-au tăiat degetele- in ordine deosebită iar ca semn distinct li s-a aplicat o pată de vopsea albă pe coadă. Cunoscind ciclul de activitate nictimerală și sezonieră la șopîrla de iarbă (2), am urmă- rit comportamentul de reproducere cu ajutorul binoclului, la 10 m în afara sectoarelor cerce- tate, și am notat deplasările animalelor, precum și mișcările lor specifice perioadei de repro- ducere. , . . r • REZULTATE ȘI DISCUȚII Descrierea populației 1. Sex ratio. La totalul de 197 de exemplare, raportul sexelor este de 98 de masculi și 99 de femele (considerînd și juvenilii), aproximativ raportul așteptat 50 :50. Există deviații sezoniere de la acest raport, fie datorită probelor care erau insuficiente, fie/cînd probele erau destul de mari, perioadei în care erau colectate. Spre exemplu în perioada depu- nerii ouălor $ Ș stau mai mult timp îh adăposturi, fiind capturați mai mulți 3 3, 58,7:42,3 (3). Raportul dintre sexe la naștere, mai dificil de stabilit pe bază de probe, eâte pentru 39 de juvenili nou-născuți (lun- gimea corpului aproximativ 28 mm) de 52 :48. Comparativ cu juvenilii raportul sexelor pentru cei 158 de adulți este de 51 : 49, arătînd un acord strîns și o mică schimbare ontogenetică. Raportul între sexe suferă schimbări și pentru diverse clase de mărime. Astfel între 45,5 și 55,5 mm indivizi ce au vîrsta de 1 an se afla 21 3 3 și 38 $. Ș, deci raportul sexelor este de 35 :65. în timp ce pentru șopîrlele între 55,5 și 65,5 mm (ce au vîrsta de peste 2 ani), 61 $ 3 și 38 ȘȘ, raportul sexelor este de 65 : 35. Preponderența masculilor în grupele mai mari se datorește faptului că 33 ating dimensiuni mai mari decît $?., 2. Mărimea și vîrsta la maturitatea sexuală. Femelele atît în popu- lația din lunca Jiului, cît și în populația de pe nisipurile Obedeanu (de unde, pe probe de 6 exemplare colectate lunar, s-au făcut pentru comparație disecții) se maturizează la dimensiuni mai mici decît masculii (tabelul nr.l). Maturitatea sexuală a fost determinată în lunile aprilie-iunie, la femele, pe baza apariției ouălor cu vitelus galben și a semnelor de acuplare de pe abdomen, iar la masculi prin mărimea testiculelor (peste 5 mm). După cum se vede din tabelul hr. 1, femelele ajung la maturitate sexuala la talia de 54 mm, iar masculii la 55 mm. La aceste dimensiuni, indivizii ajung în primăvară după a doua perioadă de hibernare, adică la vîrsta de 2 ani (3). Vîrsta de maturizare sexuală a fost estimată la această 3 REPRODUCEREA LA ȘOPÎRLA LACERTA TAURICA 265 specie de către N. N. Ș c e r b a k (11) tot în al doilea an de viață la 54 mm pentru femele și 50—60 mm pentru masculi. Pentru majoritatea lacer- tilieniloT (4), (8), (11), 2 ani este vîrsta maturității sexuale, pe cînd la ' Tabelul nr. 1 Mărimea și vîrsta Ia maturitatea sexuală Ia șopîrla Lacerta taurica Locul colectării Sexul - Lungimea corpului (mm) Vîrsta ani minimă medie maximă Lunca Jiului <55 53,9 55,3 67,5 2 $9 52,5 54,1 66,6 Nisipurile Obedeanu 53 54,1 55,2 67 2 3A2 : 53,2 54,7 65,7 șopîrlele nord-americane maturitatea sexuală apare de la .1 la 3 ani (5), (7>, (9), (12). Ciclul reproduetiv Numărarea și măsurarea foliculilor ovarieni și a diverselor tipuri de ouă la femele și cîntărirea și măsurarea testiculelor la masculi, pentru urmărirea variației sezoniere a gonadelor, s-a făcut numai pe indivizi maturi sexual. 1. Gonadele reproductive (aprilie — mai). Dacă la sfîrșitul lui martie foliculilii ovarieni prezentau bvocite alb perlate și strălucitoare, la începu- tul lunii aprilie ele devin crem și opace (36,6%), avînd în medie 2 mm lungime. Chiar în această primă decadă a lui aprilie se observă la unele exemplare semnele depozitării în ovocite a substanței, galbene, astfel că în decadele a 2-a și a 3-a 63,3% (fig. 1) din^ numărul total de indivizi colectați posedă ouă cu vitelus galben. în foliculi ouăle cu Fig. 1. — Gradul de dezvoltare a ova- relor' la femelele de Lacerta taurica. 1. Ovocite în ovare; 2, ouă cu vitelus galben; 3, ouă în oviducte. vitelus galben cresc cu repeziciune pînă la un maxim de 8,5 mm. Deoăr ece majoritatea ouălor cu vitelus galben au 7 mm, se presupune, ca Și î n cazul altor șopîrle (7), (11), (12), că ovulația are loc la această dimen siune. în acest moment prin numărarea ouălor- cu vitelus galben 266 MIHAI CRUCE 4 se poate face o estimare a mărimii setului de ouă. Scăderea în luna măi ă numărului de indivizi la care ovocitele din ovare sînt albe (13,3%) și a celor la care ouăle au vitelus galben (40%) indică apariția primelor ouă în oviduct, la începutul acestei luni. De fapt începînd cu a 2-a decadă a lunii mai, la majoritatea femelelor (46,3%), ouăle se află în oviduct, avînd lungimea cuprinsă între 8,5 și 12 mm. în aprilie, testiculele sînt într-o continuă creștere, ajungînd la sfîrșitul acestei luni și începutul lunii mai Ia dimensiunea maximă de 8,7 mm. Din figura 2 se observă că în aceste două luni, media lungimii Fig. 3. — Variația sezoniera a greutății gonadelor la două populații de Lacerta taurica. 1, Nisipurile Obcdeanu; 2, lunca Jiului. Prezența spermatozoizilor: a, în testicule; b, îu anexele testiculelor. Fig. 2. — Maximul lungimii testiculelor de Lacerta taurica In aprilie—mai. testiculelor este de 6 mm, la exemplarele care participă pentru întîia oară la reproducere (lungimea corpului aproximativ 55 mm), media lungimii testiculelor fiind de 5 mm. Greutatea testiculelor (fig. 3) atinge valoarea maximă în luna aprilie (40 mg), dar se menține la un nivel ridicat și în luna mai (în jur de 30 mg). în oricare din clasele de vîrsta în această peri- oadă, denumită reproductivă, s-a putut stabili o corelație pozitivă (r = 0,64—0,83) între greutatea testiculelor și lungimea corpului. Examinarea microscopică a gonadelor mascule arată prezența spermatozoizilor în testicule pînă la mijlocul lunii aprilie și absența lor în anexele testiculelor. La sfîrșitul lunii aprilie, cînd testiculele ating greu- tatea și dimensiunile maxime, și chiar la începutul lunii mai spermatozoizii maturi apar în anexele testiculelor, făcînd posibilă împerecherea produc- tivă. Subliniem că prezența în anexele testiculelor a spermatozoizilor în perioada premergătoare apariției ouălor în oviducte permite masculilor să se împerecheze productiv începînd din a 3-a decadă a lunii aprilie pînă în a 2-a decadă a lunii iunie. Activitatea sexuală atît de îndelungată a 5 REPRODUCEREA LA ȘOPÎRLA LACERTA TAURICA 267 masculilor duce la fecundarea de mai multe ori a tuturor femelelor sexual mature, procentul de sterilitate fiind neînsemnat. 2. Perioadele reproductivă târzie și postreproductivă (iunie — august). în lunile iunie și iulie (perioada reproductivă tîrzie) continuă depunerea pontei, fapt pe care-1 dovedește prezența ouălor în oviducte în proporție de 15,7 și, respectiv, de 11,7% (fig. 1). Ouăle cu vitelus sînt în procente destul de ridicate în lunile iunie (48,7%) și iulie (47%). Comparativ cu lunile anterioare, procentul de exemplare care au ovocite alb perlate strălucitoare este în creștere în lunile iunie și iulie (35,7 și, respectiv, 42,2%). Acest fapt se poate explica, pe de o parte, prin prezența în pro- bele cercetate a indivizilor de 1 an, încă nematuri sexual și, pe de altă parte, prin aceea că majoritatea indivizilor au depus deja ponta. în luna august începe perioada postreproductivă și, ca urmare, nu am întîl- nit nici un exemplar cu ouă cu vitelus galben sau cu ouă oviducale, toate femelele avînd în ovare ovocite albe. Testiculele (fig. 4) au în lunile iunie — august dimensiunile maxime cuprinse între 3 și 5,9 mm, în medie 4,2 mm. Este deci o descreștere gra- duală față de lunile precedente ce se face simțită și în greutatea testicule- E ' — 5- £ 3- U) OJ - 2. a CC c© c© Ti 1 1 o co O CM HM c© 26,5 CM 1© CM 1© 1© 1© l©^ g" î> G G buc. | CM G C© i© 00 CC CC CC CM CM 1 CM G G CM Denumirea speciei Passer montanus Sturnus vulgaris Parus major Parus coeruleus Parus palustris Sitta europaea Muscicapa hy poleaca Phoenicurus phoenicurus Jynx torquilla Muscardinus avellanarius Vespa sp. cuiburi neocupate ’a o E- Nr. crt. ci CC 1© G 00 O O s 1 3?3 1OAN KORODI GAL 4 Din datele acestui tabel se poate constata că în cursul celor trei ponte din anul 1971, în cele 200 de cuiburi artificiale și-au găsit condiții optime pentru reproducere și creșterea puilor în total 9 specii de păsări folositoare, dintre care 5 specii aparțin pasărilor sedentare, iar 4 specii sînt migratoare, oaspeți de vară. Proporția cuiburilor ocupate în decursul celor trei ponte este în medie de 67,5%, valoare foarte ridicată, ținînd seamă de faptul că densitatea cuiburilor (11,7 la ha) a fost de circa doua ori mai mare decît densitatea optimă (4—-5 cuiburi la ha) stabilită pînă acum. Procentul mediu scăzut al cuiburilor neocupate (32,5%) se explică în primul rînd prin faptul că 90— 95% din cuiburi au fost expuse spre est și sud-est la o înălțima corespunzătoare medie de 5,2 m, iar în al doilea rînd prin condițiile de liniște oferite păsărilor pe timpul perioadei de reproducere. în pruna și a doua pontă proporția cuiburilor ocupate a fost de 91,5% și, respectiv, 85% ; în ponta a treia, majoritatea păsărilor nedepunînd de trei ori ouă, proporția scade la numai 26%. Cuiburile neocupate de către păsări (90%) au fost cele de tip „C”, confecționate din trunchiuri de copaci, cu un diametru prea mic (10—15 cm) și care după uscarea lor completă au prezentat crăpături evidente pe suprafe- țele lor de unire. Din totalul de 9 spacii cate au populat cuiburile, din cele trei ponte au ieșit și au crescut un număr total de 2 531 de pui, celor 200 de cuiburi revenindu-le în medie cîte 12,7 pui. Prin lansarea în biocenoză a acestui număr de pui, păsările au realizat în perioada de reproducere o densitate de 24 de perechi la 1 ha suprafață. O astfel de densitate a păsărilor insec- tivore folositoare realizată de către noi prin meteda cuiburilor artificiale poate înlătura combaterea dăunătorilor pe cale chimică, ele exercitând un control riguros și permanent asupra înmulțirii nedorite a dăunătorilor. Prin inelarea păsărilor din acest biotop, efectuată în anul 1970, s-a confirmat din nou că și speciile migratoare, oaspeți de vară, se întorc pentru reproducere în locurile lor natale. Astfel, cu ocazia controalelor efectuate asupra primei ponte din anul 1971, s-au recapturat 6 femele de graur (Sturnus vulgaris L.), care cloceau în cuiburi artificiale și care au fost inelate în primăvara anului 1970, în fază de pui. în concluzie, prin metoda cuiburilor artificiale se pot repopula bio- topuri cu păsări folositoare și acestea pot fi angrenate în lupta biologică dusă împotriva dăunătorilor vegetali, evitîndu-se astfel atît efectele nocive ale combaterii chimice, cît și invaziile dăunătorilor. Socotim utila introducerea a circa 5—6 cuiburi artificiale la ha în toate biotopurile expuse atacului dăunătorilor, precum și în cele în care densitatea păsărilor folositoare a scăzut în ultimele decenii ca urmare a folosirii combaterii chimice a dăunătorilor. MĂRIREA DENSITĂȚII UNOR PĂSĂRI FOLOSITOARE 279 VBRSUCHE ZUR STEIGERUNG DER S1EDLUNGSDICHTE HOHLENBRUTENDER NÎJTZLICHER VOGELARTEN DURCH KÎÎNSTLICHB NISTKASTEN ZU SAMMENFASSUNG Der Verfasser setzte in einem dendrologischen Park 200 kiinstliche Nistkăsteh aus, wobei auf 1 ha 11,7 Nester fielen. Diese Nester wurden von 9 hohlenbriitenden Vogelarten in der ersten Brutzeit des Jahres 1971 zu 91,5%, in der zweiten zu 85% und in der dritten zu 26% besetzt. In diesen drei Brutperioden zogen diese Vogel in diesen kiinstlichen Ne- stern 2571 Junge auf,-wobei pro Rest 12,7 Junge kamen. Dadurch er- reichte man eine Siedlungsdichte von 24 Paaren hbhlehbrutender Vogelarten pro ha. BIBLIOGRAFIE 1. Ene M., îndr. telin., 1955, 3. 76, 18-22. 2. — An. Inst. cerc, silv., 1956, 17, 1, 46 — 48. 3. - Rev. păd., 1957, 3, 9, 101-103. 4. Klemm W., St. și corn. șt. nat.', Muz. Brukcntlial, 1970, 15, 313 — 320. 5. Korodi Gal I., Natura, 1966, 20, 1, 43—49.’ 6. — Ocrotirea naturii, 1967, 11, 1, 201 — 210. 7. - Rev. păd., 1968, 83, 1, 18-22. 8. Pașcovsciii S., Rev. păd., 1955, 51, 6, 286 — 287. Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj, Catedra de zoologie. Primit in redacție la 6 decembrie 1971. (Avizat de prof. V.Gh. Radu.)