(^wwEW?f m >wm />/><« A itj v J > ^„(W( t ,hlniflj ’ !(-M>K lbLv j.j,, - , ' j , , 11 • Wl '^sWi^ WW^w^4t.W«’ n^,( ' S *. 5'^.AWU^nh [< = gazde noi pentru știință; Q = gazde noi pentru România; © = specii de ichneumonide obținute prin culturi pentru prima dată în știință; 0 = specii obținute pentru prima dată prin culturi în România. \ ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 24 NR. 2 P. 105 - 110 BUCUREȘTI 1972 106 IONEL P. PETCU 2 SPECII DE OPHIONOIDAE OBȚINUTE PRIN CULTURI 107 Familia 1 C H N E U M O N I D A fi Haliday, 1838 Subfamilia THER1ON1AE Viereck, 1918 Genul A g r y p o n Foerster, 1868 1. Agrypon fleveolatum Gravenhorst, 1829, $. 1 $, obținută la 12. XII. 1970 din Colotois pennaria L.ay-(Geometridae), colectat de sub scoarța trunchiurilor putrede din pădurea Bîrnova — Iași. în țara noastră această specie a mai fost obținută din Yponomeuta evonymellus L. (9), Y. cognatella Hb., Y. malinella Z. (3) și Y. padella Ir (5). Genul Trichonotus Cameron, 1905 2. Trichonotus (Agrypon) anxius Wesmael, 1849, Ș. 2 ȘȘ și 2 eclozați din yponomeuta malinellus Zeii. O, la 29.VI și 2.VII.1968, Iași. în România specia a maifost obținută din Yponomeuta padellus L. (5). Subfamilia CAMPOPLEG1NAE Dalia Torre, 1901 Genul Cy m o dus a Holmgrean, 1859 3. Cymodusa antennator Holmgrean, 1858, 0,05 46,7 ,± 4 <0,02 84,8 ± 5 >0,05 GPT (ig acid piruvic/mg țesut proaspăt M ES P 106,8 ±12 96,2 ±11 >0,1 97,7 ±12 >0,1 119,6 ±11 >0,1 GOT pg acid piruvic/mg țesut proaspăt M ES P 419,5 ±35 ■ 370'^2 ± 7 >0,1 352,6 ±20 >0,1 347,5 ±34 <0,001 3' ACȚIUNEA DOZELOR FOARTE SLABE DE RADIAȚII y ASUPRA UNOR ENZIME 141 Aceste modificări s-ar putea datora unei acțiuni indirecte a radia- țiilor, aceea de formare a radicalilor liberi, care, acționînd asupra mem- branei intracelulare, modifică sistemele enzimatice (4). Energia radiațiilor ionizante slabe poate modifica și ea transportul de electroni din celulele vii, care atrage după sine modificarea activității acestor enzime (1). Activitatea enzimelor GPT și GOT din ficat este micșorată după iradiere, dar valorile nu sînt semnificative decît în cazul activității enzi- mei GOT, cînd doza de radiații a fost administrată în 10 fracțiuni. Slaba activitate a enzimelor GPT și GOT se pare a fi un efect indirect al ira- dierii animalelor și se poate datora fie distrugerii enzimei, fie lipsei sintezei acesteia (1). S-a mai semnalat în literatură că acțiunea unor doze scăzute de radiații ionizante se poate manifesta sub forma unor leziuni minime, care pot afecta atît permeabilitatea membranelor celulare, cît și mitocon- driile, astfel fiind posibil ca enzima să scape din mediul intern celular (7). Experiențele au fost efectuate la o temperatură relativ scăzută (13 — 14°0) și în perioada cînd animalele prezentau o stare de amorțire, fapt care ar putea intensifica efectul negativ al radiațiilor datorită acumulării de oxigen, prin inhibarea respirației celulare (2). Din rezultatele obținute se constată că modificările celulare sub ac- țiunea unor doze foarte slabe de radiații nu depind de faptul că iradierea s-a făcut în doză unică sau fracționată. Dozele foarte slabe de radiații produc efecte semnificative datorită absorbției energiei lor în interiorul celulelor. La acțiunea acestor doze foarte slabe de radiații y sînt sensibile mai ales enzimele lanțului respirator. (Avizat de prof. E. A. Pora.) Activitatea enzimei CyOx este scăzută cu valori semnificative în toate cazurile de iradieri, iar activitatea enzimei SDH este micșorată sem- nificativ numai atunci cînd iradierea s-a făcut în două reprize. ACTION DE TEfiS FAIBLES DOSES DE BAYONS y SUB QUELQUES ENZYMES CHEZ RANA E8CULENTA RE SUME Les doses tres faibles—512 mr—de radiations y, administr6es soit uni- quement (pendant 10 heures), soit fractionnees (2 fois 256 mr ou 10 fois 51 mr), produisent une diminution significative de l’activitâ de CyOx es SDH. Les activit^s transaminasiques (de GPT et de GOT) ne sontpas influencâes. Ces r6sultats demontrent que l’ânergie de doses tres faibles de radiations ionisantes peut etre captde au niveau cellulaire et qu’elle peut influencer — directement ou indirectement — les mecanismes enzy- matiques. BIBLIOGRAFIE 1. Bacq Z. M. a. Alexandeh P., Fundamentate of Radiobiology, Oxford — Londra — New York — Paris, 1963. 2. Cadar D. și Niculescu Iuliana, Progr. șt., 1967, 5, 182. 142 EUGEN A. PORA Șl ȘTEFANIA MANCIULEA 3- Fauvert Rene, Technigue moderne de laboratoire, Paris, 1961, ed. a III-a, 171. 4. HajducoviC S. a. Szirmai E., Agressologie, 1967, 8, 99. 5. Pigabeva Z. D. i Cetvbrikova D. A., Biohimia, 1960, 5, 5. 6. Potteb V. R. a. Sciieider W. C., J. biol. Chem., 1942, 148, 543. 7. Ramos R. E., Nuci. Sci. abs., 1969, 23, 50354. Centrul de cercetări biologice Cluj, Secția de fiziologie animală. Primit în redacție la 1 octombrie 1971. MODIFICĂRILE UNOR INDICI Al METABOLISMULUI PROTEIC ÎN BURSA FABRICIUS DUPĂ TIMECTOMIE ȘI ÎN TIMUS DUPĂ BURSECTOMIE LA PUII DE GĂINĂ . DE RODICA GIURGEA-IACOB și Academician EUGEN A. PORA 591.05:591.144:598.617.1 The content of proteins and of free amino acids as well as the activity of GOT and GPT were assayed in bursa Fabricii of thymectomized chickens and in thymus of bursectomized chickens. It is shown that the protein content increases in thymus 7 days after bursectomy, then it decreases below the control level. The content of free aminoacids behaved in an opposite manner. The activity of both GOT and GPT decreased in both thymus and bursa after operation. M. Leancu și colaboratori (8) arată că atît bursectomia, cît și ti= mectomia produc modificări histologice în timus, respectiv în bursa Fabri- oius, dar influența reciprocă bursă — timus în privința unor indici fizio- logici este încă puțin cunoscută. în această lucrare am încercat să abordăm acest aspect privind meta- bolismul proteic. MATERIAL ȘI METODĂ Pui de găină Rock în vîrsta de o zi au fost bursectomizați, respectiv timectomizați. Para- lel s-a folosit un Iot martor. Fiecare lot a fost alcătuit din 27 de pui. Sacrificarea și recoltarea bursei și a timusului s-au făcut la 7, 21, 42 de zile după operație. Animalele au fost ținute în tot timpul experienței în aceleași condiții și hrănite uniform. S-au determinat indicii: proteinele totale (mg%) după metoda Robinson și Hogben modifi- cată de Korpaczy citat după (6); aminoacizii liberi totali (mg %) după metoda Rac (12); activitatea transaminazică : glutamat-oxalacetat-amino-transferaza (GOT) și glutamat-piruvat ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 24 NR. 2 P. 143-147 BUCUBESTl' 1972 144 RODICA GIURGEA-IACOB și EUGEN A. PORA 2 3 EFECTE ALE TIMECTOMIEI ȘI BURSECTOMIEI ASUPRA PUILOR 145 aminotransferaza (GPT) prin metoda Reithman-Frankel, valorile exprimîndu-se în unități y acid piruvic/mg (4). \ Rezultatele au fost calculate statistic după metoda Student și au fost raportate față dc martor. REZULTATE ȘI DISCUȚII Proteinele totale din timusul puilor bursectomizați cresc semnifi- cativ după 7 zile, dar apoi scad cu circa 30% (p<0,01) după 21, respectiv 42 de zile de la intervenție. Timectomia nu produce o variație a protei- nelor din bursă în acest interval. Aminoacidemia din timusul puilor bursectomizați scade semnificativ după 7 zile, dar apoi crește cu 103%, respectiv 72% la 21 și 42 de zile după intervenție. Timectomia modifică în același sens aminoacizii din bursă, care scad cu 30% după 7 zile, apoi cresc cu 76%, respectiv 125 %ditpă 21 și 42 de zile de la intervenție. Kămînerea în urmă a proteinelor din timusul puilor bursectomizați este evidențiată în creșterea aminoacizilor liberi la aceleași animale (tabelul nr. 1). Tabelul nr. 1 Proteinele totale și ainiiioaclzîi liberi totali din bursa Fabricius după timectomie. din timus după bursectomie șl la martor Indice Lot Valori 7 zile 21 de zile 42 de zile bursă timus bursă timus bursă timus mar- media 12,36 15,41 24,41 26,30 24)57 35,90 tor ES± 0,85 0,46 1,04 1,’27 0;48 1,62 (M) n 9 9 9 9 9 9 bur- media — 20,75 — 19,14 22, Ot scoto- ES± — 2,54 — 2)44 1^63 9 Proteine mizat n — 9 — 9 . totale (-B) ±% — + 30 — -28 ~39 (mg%) p . <0,01 <0,01 — <0,'001 Timec- media 13,21 — 22,06 . 24,38 1,63 tomizat ES± 0,56 — 2,34 - _ (-T) « 9 •— 9 9 ±% + 6 •— -10 — 1 P — ■— .— — — — - — — Martor (M) media ES± n 24,65 , 3,64 9 30,73 3,08 _ 9 27,25 2,48 9 48,62 3,82 9 135)05 3,34 9 81,66 6,48 9 Aniino- acizi liberi Bur- secto- mizat media ES± n — 23,'23 3,56 9 ■— 98,87 17,82 9 140,63 25,31 totali (mg%) (-B) ±% P ■ -25 __<0)01 •— + 103 <0,01 — 9 + 72 <0,02 Timec - tomi- zat (~T) media ES± u i % P 17,43 1,77 9 -30 <0,05 — 48,01 3,82 9 + 76 <0,001 — 305,14 114,18 9 + 125 <0,05 ] 1 1 1 II Activitatea transaminazică GOT din timusul puilor bursectomizați este micșorată cu 50% (p<0,01) numai la 21 de zile după operație, iar în bursa puilor timectomizați scăderea ei este semnificativă și la 21 de zile (—49%) și 42 de zile (—30%) după operație. Și în activitatea GPT se produce o scădere, care este maximă la 21 de zile în bursa puilor timectomizați și la 42 de zile în timusul puilor bursectomizați (tabelul nr. 2). Tabelul nr. 2 Valorile activității transaminazice, glutamin-oxal-aminotransferaza (COT) și ghitamin-piruvat- aminotransieraza (GPT), în bursă după timectomie și în timus după bursectomie precum și la martor Indici Lot Valori 7 zile 21 de zile 42 de zile bursă timus bursă timus bursă timus martor media 33,17 75,38 101,51 128,05 94,49 84,63 Gluta- (M) ES± 8,98 11,00 16,95 22,80 17,51 19,32 mihoxal n 9 9 9 9 9 9 amino trans- bur- media 83,78 — 64,98 67,25 feraza sec- ES±- — 13)04 — 7,19 — 9,07 (GOT) torni- n — 9 — 9 — 9 (unități y zat ±% — + 11 —. -50 — -21 acid (-B) p — — — <0,01 . — — piruvic) timec- media 30,03 — 52,65 66,54 torni- ES± 0,68 — 11,45 — 7,44 — zat n 9 — 9 . — ■ 9 — (-T) ±% -10 — -49 —. -30 — p — — <0,01 — . <0,05 — . mar- media 116,29 132)73 86,60 70,68 32,43 87,79 tor ES± 5,61 9,21 13,82 12,05 2,36 17,16 Gluta- (M) n 9 9 9 9 - 9 9 min-piru- vat bur- . media — 235,74 106,20 45,00 amino- sec- ES± — 12,40 — 17,62 — 7)83 tfa'ns- torni- n — 9 — 9 — 9 feraza zat ±% — + 77 — + 52- — -49 (GPT) (-B) p — is given in the paper to the metabolic modifications induced by monofluoracetate. Deși descoperit de peste 30 de ani, ciclul Krebs, sau ciclul acidului citric, prezintă numeroase aspecte funcționale încă necunoscute. Acestea se referă atît la rolurile sale funcționale, cît și la mecanismele care asigură reglarea sa metabolică. în afara rolului de cale oxidativă comună pentru glucide, acizi grași și unii aminoacizi, în general bine cunoscut și documentat experimental, ciclul Krebs joacă un rol deosebit de important în reglarea activității unor căi metabolice, precum și un rol biosintetic, fiind o „supapă” de dis- tribuție a carbonului necesar unor importante sinteze celulare. Datele care au permis descoperirea acestor două funcții ale ciclului, regulatorie și biosintetică, reprezintă rezultatul unor cercetări experimentale relativ recente. Ele au evidențiat caracterul foarte complex al poziției ciclului Krebs în ansamblul căilor metabolice celulare și au adus din nou pe prim plan interesul față de studiul funcțiilor acestui ciclu. Studiul rolurilor funcționale ale ciclului a cîștigat importanță și datorită faptului că într-o serie de condiții patologice, ca diabetul și cetoza rumegătoarelor în lactație, ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 24 NR. 2 B. 149-158 BUCUREȘTI 1972 150 I. V. DEACIUC 2 3 CONSECINȚELE METABOLICE ALE INHIBĂRII CICLULUI KREBS 151 sînt implicate alterări ale activității acestui ciclu, uneori dovedite, alteori bănuite. Aceste considerente justifică extinderea și aprofundarea cercetă- rilor experimentale asupra relațiilor dintre ciclu și alte cai metabolice. Dată fiind poziția ciclului în tabloul metabolic celular, avem în vedere în primul rînd relațiile sale, directe sau indirecte, cu alte căi meta- bolice, este de așteptat ca o alterare •— în sensul diminuării sau exaltării activității unor enzime din ciclu — să se asocieze cu o serie de alterări în activitatea unor căi metabolice, în primul rînd a acelora care au relații directe, regulatorii sau biosintetice, cu ciclul. Pentru a studia rolul unei enzime într-o cale metabolică sau rolul unei căi metabolice în ansamblul metabolic celular, una dintre metodele adesea utilizate este inhibarea activității enzimei sau căii și studiul conse- cințelor sale. Această metodă a fost aplicată și la studiul rolurilor funcțio- nale ale ciclului Krebs cu rezultate interesante. Tocmai această problemă constituie obiectul prezentei lucrări și ea se înscrie de cîțiva ani în sfera preocupărilor experimentale ale autorului. INHIBITORI AI ACTIVITĂȚII CICLULUI KREBS în prezent se cunosc două grupe de compuși chimici, naturali sau sintetici, care sînt capabili de a altera în mod specific activitatea ciclului și care sînt utilizați experimental ca inhibitori ai săi. O grupă include monofluorcitratul (MFC), malonatul, parapiruvatul și acidul a-picolinic, care sînt inhibitori cu un pronunțat grad de specificitate ai unor enzime ale ciclului. O altă grupă, care include NH4C1, în concentrații relativ mari, alterează activitatea ciclului fără să comporte acțiuni specifice directe asupra vreuneia dintre enzimele ciclului. 1. Monofluorcitratul este un inhibitor de înalta specificitate al reacției aconitazice, cu un Ki de 2,5 gM (14). Istoria descoperirii sale este deosebit de interesantă și ea a fost prezentată de B. A. Pe t e r s (31). Vom menționa doar că momentul crucial în descoperirea sa a fost marcat de descoperirea faptului că monofluoracetatul (MFA), administrat in vivo sau in vitro, w activează la monofluoraeetil-CoA care, după condensarea cu oxaloace- tatul, formează MFC (31). Acest compus inhibă și activitatea succinat- dehidrogenazei, la un Ki de 600 gM (14), deci într-o măsură mult mai mică decît o inhibă pe cea a aconitazei. Evenimentul metabolic esențial, conse- cutiv blocării aconitazei cu MFC, este acumularea cifratului, fapt bine demonstrat experimental (6), (32). 2, Acidul a-picolinic este, de asemenea, un inhibitor al aconitazei. Cunoscut recent sub acest raport (15), nu a fost pe larg utilizat pentru studiul funcțiilor ciclului Krebs. 3. Malonatul este un inhibitor competitiv al succinatdehidrogenazei (Ki 5 —• 9 pM (35)). Cunoscut încă de mult (33), a fost utilizat pe larg pentru studii metabolice. în prezența sa are loc o acumulare a suecinatului (7). De remarcat că, spre deosebire de MFC, acest inhibitor este metabo- lizat în unele țesuturi la acetil-CoA și COa (25), (27), după activarea obli- gatorie Ia malonil-CoA (25). 4. Parapiruvatul (4-metil, 4-hidroxi-glutaratul), de fapt un produs de dimerizare spontană a piruvatului, este un inhibitor al 2-oxoglutarat- oxidazei (26). A fost descoperit pe baza unor observații, care au arătat că la adăugarea în anumite sisteme a unor preparate comerciale de piru- vat, în loc să se observe o creștere a consumului de oxigen, se observa, dimpotrivă, o scădere a acestuia. Faptul se datora prezenței parapiruva- tului în aceste preparate de piruvat. în general a fost puțin utilizat pentru studiul funcțiilor ciclului Krebs. 5. Clorura de amoniu inhibă activitatea ciclului fără să afecteze în mod direct activitatea vreunei enzime ale sale. Mecanismul său de acțiune constă în sechestrarea a doi intermediari ai ciclului, 2-oxoglutaratul și oxaloacetatul, sub forma aminoacizilor corespunzători — glutamatul și aspartatul —, ca urmare a deplasării reacțiilor de dezaminare spre for- marea compusului aminat (21), (34). Partea activă a NH4C1 este ionul NHț. Această deplasare duce la scăderea bruscă a concentrației celor doi inter- mediari ai ciclului, astfel că activitatea acestuia în ansamblu scade consi- derabil. Deoarece administrarea acestui compus se asociază cu modificări metabolice care maschează consecințele inhibării ciclului Krebs, el este puțin utilizat ca inhibitor al acestuia. în figura 1 sînt reprezentate schematic etapele ciclului Krebs inhi- bate de compușii prezentați. Fig.l. — Reprezentarea schematică a reacțiilor ciclului Krebs cu etapele la nivelul cărora acționează inhibitorii pre- zentați în text. 2-OXOGLUTARAT CONSECINȚE METABOLICE ALE INHIBĂRII CICLULUI KREBS De vreme ce secvența reacțiilor are un caracter ciclic, o perturbare intervenită la orice nivel al ciclului trebuie să atragă după sine o pertur- bare a activității întregului ciclu. Cu alte cuvinte, ar trebui ca, independent de natura inhibitorului și de reacția asupra căruia acționează acesta, să se observe o alterare a activității ciclului în ansamblu. Aceasta se observă experimental, dar numai în anumite limite. Acestea sînt dictate de faptul că ciclul Krebs nu este numai o ,,moară”, „un concasor” care acceptă și „macină” acetil-CoA, ci și un „canal” de transfer al carbonului din și în ciclu. Cu alte cuvinte, reacția de condensare a acetil-CoA cu oxaloacetatul nu este singura „supapă” care leagă ciclul cu căile metabolice celulare. Din ciclu ies o serie de compuși, ca cifratul, 2-oxoglutaratul, succinatul, oxalo- acetatul, care servesc ca precursori pentru sinteze celulare importante; totodată, în ciclu pătrund o serie de compuși, pe altă cale decît cea a reac- ției de condensară, ca propionatul, glutamatul și aspartatul, fumaratul e tc. 152 !• V. DEACIUC 4 ' Acest caracter al ciclului, de a fi „deschis” pentru o serie de compuși, în sensul efluxuluî sau influxului, oferă o bază teoretică presupunerii con- form căreia inhibarea activității sale, prin introducerea în sistem a unui inhibitor, trebuie să se asocieze cu doua grupe de modificări metabolice; una care cuprinde modificări comune tuturor inhibitorilor, pe care le vom denumi nespecifice, și care pot fi observate în urma acțiunii oricăruia din- tre inhibitorii menționați; alta care cuprinde modificări proprii inhibării unei anumite reacții a ciclului, pe care le vom denumi specifice, și care se asociază în mod constant cu acțiunea unui anumit inhibitor. Desigur, cele doua grupe de modificări metabolice se asociază, coexistă pentru fiecare inhibitor, fiind strict necesar să se facă o discriminare între unele și altele. 1. Mortificări metabolice iicspecificc induse de inhibitori ai ciclului Krcbs Acestea dau indicații prețioase cu privire la funcțiile ciclului luat ca entitate metabolică. Demne de remarcat între acestea sînt cele ce ur- mează. Scăderea, intensității regenerării A TP. Aceasta a fost pusă în evidență atît sub acțiunea malonatului (20), cît și sub acțiunea MDA (11), (13). Ca urmare, raportul dintre concentrațiile intracelulare ale celor trei elemente ale sistemului adenilic — AMP, ADP și ATP — se modifica ducînd la modi- ficarea ,,sarcinii energetice” a sistemului. ,.Sarcina energetică” („energy charge”) se definește prin raportul concentrațiilor molare ale celor trei compuși, astfel: (ATP + 0,5 ADP) / (ATP 4- ADP 4- AMP). Acest parametru are o valoare variabilă între 0 și 1 și prezintă o importanță deosebită pentru aprecierea stării energetice a celulei, țesutului, organului. Detalii cu privire la acest parametru și importanța sa se pot găsi în lucrarea lui D. E. A t k i n s o n (2). Această modificare metabolică indusă de MFA și malonat arată că ciclul Krebs este unul dintre furnizorii majori de electroni spre lanțul respirator, unde are loc fosforilarea oxidativă. Este de așteptat ca o atare modificare să se observe și după administrarea altor inhibitori ai ciclului dar, deocamdată, nu există cercetări experimentale în acest sens. Alterarea valorii sarcinii energetice duce, la rîndul său, la o serie de perturbări în activitatea metabolică a celulei, care, în general, se con- cretizează prin intensificarea activității căilor exergonice și prin diminuarea activității căilor endergonice. La baza acestei modificări funcționale stă, în primul rînd, faptul că AMP, ADP și ATP sînt efectori pozitivi sau nega- tivi ai unor enzime cheie din diferite căi metabolice. în general, AMP și ADP stimulează activitatea enzimelor limitante din căile metabolice exergonice și o inhibă pe cea a enzimelor limitante din căile endergonice; ATP arc un efect de sens opus celui al AMP și ADP. Pentru detalii, vezi D. E. A t k i n s o n (1). în aceste împrejurări avem de-a face cu o ,,sforțare” a sistemului respectiv de a compensa pierderea capacității sale de a genera ATP pe seama reacțiilor din ciclul Krebs. Anumite celule, țesuturi, în funcție de profilul lor metabolic, introduc în acțiune mecanisme compensatorii, menite să susțină un flux de electroni spre lanțul respirator și, astfel, să 5 CONSECINȚELE METABOLICE ALE INHIBĂRII CICLULUI KREBS 153 evite o „prăbușire” energetică. Se înțelege că studiul consecințelor meta- bolice, de această natură, ale inhibării ciclului Krebs poate să ne ofere anu- mite date cu privire la capacitatea țesuturilor de a-și procura energia pe diferite căi. Probabil, faptul că MFA nu induce o inhibare a consumului de oxigen în omogenatele de mușchi scheletic de iepure, în prezența unor anumite substrate (23), sau în secțiunile de ficat de șobolan (10) se explică tocmai prin capacitatea acestor țesuturi de a-și asigura — atunci cînd sînt obligate s-o facă — obținerea energiei și pe alte căi decît cea a reacțiilor oxidative din ciclul Krebs. în primul caz, mecanismul compensator constă, probabil, într-o utilizare crescută a echivalenților reducători de origine glicolitică pentru alimentarea lanțului respirator cu electroni; în al doilea caz, menținerea unui flux de'electroni se realizează, probabil, pe seama p-oxidării. în general, cercetărilor experimentale asupra acestei probleme li s-a acordat o atenție surprinzător de mică. Hiperglicemia, și hipercetonemia. Acestea reprezintă unele dintre cele mai importante și, în același timp, mai interesante modificări meta- bolice, observate după inhibarea ciclului Krebs. Ele au fost descrise la iepure și șobolan după administrarea MFA (12), (17), malonatului (17), (18) și NH4C1 (17). Problema aceasta prezintă o importanță deosebită,, deoarece avem de fapt de-a face cu imitarea unor simptome caracteristice diabetului, ca urmare a inhibării ciclului (s-a descris chiar un așa-numit „diabet monofluoracetic” (12)). Această comunitate de simptome meta- bolice sugerează cercetătorului posibilitatea ca în diabet inhibarea ciclului Krebs de către factori intrinseci organismului să fie unul dintre eveni- mentele metabolice cheie, responsabile de unele alterări biochimice care se asociază cu boala. Mecanismul de producere a hipercetonemiei după administrarea unuia dintre inhibitorii ciclului Krebs pare să fie clar. Incapacitatea fica- tului de a oxida acetil-CoA de origine lipidică, ca urmare a scăderii turno- verului ciclului, duce la formarea excesivă de corpi cetonici. Deoarece oxi- darea acestora în alte organe (ficatul nu poate oxida corpii cetonici), cum sînt inima, cortexul renal, mușchiul scheletic în repaus ș. a., scade, de ase- menea ca urmare a blocării ciclului, ei se acumulează în sînge ducînd Ia hipercetonemie. Deci avem de-a face cu o producție excesivă de corpi cetonici, asociată cu o scădere a utilizării lor. De notat că asemănarea cu diabetul, din acest punct de vedere, este aparentă și limitată. Fără a discuta detaliat chestiunea, vom menționa doar că puncte de vedere exprimate recent în literatură de către specialiști în problemă (37) atribuie hipercetonemia diabetică nu atît inhibării ci- clului Krebs, cît unei creșteri a mobilizării și utilizării acizilor grași de către ficat. Și în acest caz avem de-a face cu o superproducție de corpi cetonici; ea se datorește nu atît scăderii capacității ciclului de a oxida acetil-CoA, cît producerii excesive a acestui compus. Singurul caz de hipercetonemie, care poate fi pus cu certitudine pe seama blocării ciclului Krebs, este cel al rumegătoarelor în lactație (22). în acest caz însă, nu avem de-a face cu un diabet propriu-zis. Mecanismul efectului hiperglicemiant prezintă cîteva probleme in- teresante. Se pare, într-o primă instanță, că de vreme ce hiperglicemia apare independent de nivelul la care este blocat ciclul, ea s-ar datora alterării 7 CONSECINȚELE METABOLICE ALE INHIBĂRII CICLULUI KREBS 155 154 I. v. DEACIUC 6 ciclului în ansamblu. Daca așa stau lucrurile, atunci cum anume participă, integritatea funcțională a ciclului în menținerea glicemiei t Ou privire la mecanismul acțiunii hiperglicemiante a inhibitorilor ciclului Krebs s-a formulat ipoteza conform căreia ea s-ar datora intensi- ficării gluconeogenezei (17). Ipoteza aceasta părea destul de atractivă, de vreme ce diabetul se asociază cu alterări ale activității ciclului Krebs (38). Nouă ni s-a părut că această ipoteză este atacabilă, deoarece, pe de o parte, rezerva de ATP din celulă scade ca urmare a inhibării ciclului, așa cum s-a arătat mai sus, iar pe de altă parte gluconeogeneza este un pro- ces consumator de ATP. în consecință, am procedat la studiul efectului MFA și malonatului asupra gluconeogenezei în cortexul renal și ficatul de șobolan. în tabelul nr. 1 sînt prezentate cîteva din rezultatele noastre. Tabelul nr. 1 MSfeetul inonofluoracctatului (MFA) șl malonatului asupra gluconeogenezei in secțiuni de cortex renal și de ficat de șobolan Adăugări in mediul de incubație Glucoza formată lactat (10 mM) MFA (5 mM) malonat (20 mM) (z moli/g țesut uscat . pe oră cortex renal pe 2 ore ficat 15,'3±1,2 (8) 42,4± 2,6 (7) — + •— 3,4±l,0 (8) 13,9± 3,4 (7) + 0,8±0,l (8) 15,9 ± 4,4 (7) -1- — 75,3±4,0 (8) 171,5±10.,6 (8) + 14,2±1,2 (8) 93,0± 8,9 (8) -1- 2,2±0,5 (8) 118,6± 9,2 (8) ■ Hotă. Valorile din taliei renrezlntlt media ± eroarea standard. Cifrele din paranteze Indici numtirul de animale utilizate in fiecare lot. Diferența dintre oontfol (secțiuni incubate făril inhibitor) și inhibitor (secțiuni inou- bate ou Ml'A sau ou malonat) este în toate cazurile statistic semnificativii la un P< 0.01. Semnul (-) indic;! absenta lactatului sau inhibitorilor in mediul de incubație, iar semnul (+) prezenta acestora. Este clar că nici unul din cei doi inhibitori nu intensifică, ci, dimpo- trivă, inhibă gluconeogeneza din lactat, care este unul dintre precursorii majori ai glucozei în organism. Același efect inhibitor s-a observat și asu- pra sintezei glucozei din alți precursori (rezultatele urmează să fie publicate de I. V. DeaciucșiGh. Frecuș). Așadar, ipoteza lui M. F. G u 1 y i și colaboratori (17) nu se confirmă experimental. Noi am testat și o altă posibilitate de producere a hiperglicemiei: stimularea eventuală de către acești inhibitori a glicogenolizei hepatice, ceea ce ar avea drept ^consecință introducerea în sînge a unor rezerve de glucoză, care să întreacă capacita- tea țesuturilor de a o utiliza. Datele prezentate în tabelul nr. 2 arată că sub acțiunea celor doi inhibitori — MFA și malonatul — rezerva de glico- gen hepatic nu se modifică în momentul în care hiperglicemia este bine pronunțată. Așadar, hiperglicemia în discuție nu poate fi pusă nici pe seama glicogenolizei hepatice. Așa stînd lucrurile, am presupus că ea este rezulta- tul micșorării consumului de glucoză de către țesuturile intoxicate cu acești inhibitori. Admitem că inhibarea ciclului Krebs atrage după sine o scădere a capacității țesuturilor de a utiliza glucoza. La mijloc este implicată, pro- babil, scăderea rezervei de ATP care atrage după sine o scădere a vitezei de fosforilare a glucozei în reacția hexokinazică. La acest mecanism se mai adaugă — în cazul MFA — creșterea concentrației intracelulare de citrat, care este un inhibitor puternic al fosfofructokinazei. Tabelul nr. 2 Efectul monofluoracetatului (MFA) și malonatului asupra glicemiei și conținutul de glicogen hepatic la șobolan Tratamentul animalelor Glicemia mg glucoză/ 100 ml sînge Glicogen hepatic % Netratate 103 ±6 (6) 0,99±0,14 (7) Injectate cu MFA 213±9* (12) 0/81 ±0,05 (12) Injectate cu malonat 188±19* (7) 0,72±0,19 (6) Notă. Valorile din tabel reprezintă, media ± eroarea standard. Cifrele din paran- teze indică numărul de animale utilizate in fiecare lot. S-a notat cu (*) dife- rența statistic semnificativă, fată de control, la un p<0.01. Dacă așa stau lucrurile, atunci hiperglicemia diabetică și cea indusă de inhibitorii ciclului Krebs nu au o origine comună. în consecință, ex- ploatarea teoretică a acelor efecte metabolice ale inhibării ciclului Krebs, care sînt comune cu unele modificări metabolice din diabet, în scopul apre- cierii contribuției pe care inhibarea ciclului Krebs o are la tabloul meta- bolic diabetic, trebuie făcută cu precauție. Modificări în starea redox a unor sisteme NAD-dependente. Este bine stabilit faptul că în unele țesuturi ale organismului diabetic sistemele redox citoplasmatice NAD-dependente sînt deplasate spre o stare de redu- cere mai pronunțată. Aceasta se manifestă prin creșterea considerabilă a conținutului intermediarilor reduși ai perechilor lactat-piruvat, malat- oxaloacetăt și glicerol-l-fosfat-dihidroxiacetonfosfat (19), La rîndul său, aceasta este determinată de deplasarea stării redox a sistemului NAD+ — NADH spre o stare mai redusă. Mergînd pe linia studiului contribuției pe care eventual ar avea-o alterarea ciclului în tabloul metabolic al orga- nismului diabetic, noi am urmărit efectele MFA și malonatului asupra stării redox a sistemelor citoplasmatice menționate. în tabelul nr. 3 sînt prezentate cîteva date obținute împreună cu G h. Frecuș. Observăm că sub acțiunea celor doi inhibitori, modifică- rile suferite de valoarea raportului intermediar redus / intermediar oxidat sînt numai parțial asemănătoare cu cele din diabet. De notat că nu se observă o modificare paralelă, în aceeași direcție, a acestui parametru, așa cum este cazul pentru diabet. De fapt, în experiențele noastre se observă o creștere a raportului lactat / piruvat, dar nu și o creștere simultană a celorlalte două raporturi, așa cum se observă în diabet. Deci, și din acest punct de vedere, inhibarea ciclului Krebs imită numai parțial anumite stări caracteristice diabetului. Din datele prezentate, referitoare la modificările metabolice nespe- cifice induse de inhibitorii ciclului Krebs, reiese că concepția potrivit că- reia alterarea activității ciclului în ansamblu ar fi un eveniment cheie, res- ponsabil de o serie de tulburări metabolice din organismul diabetic, for- mulată de M. F. Gulyi și școala sa (17), trebuie restructurată. I. V. DEACIUC 8 Tabelul nr. 3 Meciul inonofliioniceUUului (HFA) și nulonolalui asupra valorii raportului dintre cițiva intermediari reduși șl oxidați iu ficatul de șobolan, in vivo Raportul Tratamentul animalelor Ired/Ios netratatc , injectate cu MFA injectate cu malonat Lactat Piruvat 10,4±0,5 (9) 55,9±5,1* (12) 30,7 ±2,1* (7) GIP DAP 9,1 i 0,5 (9) 8,6±0,9 (9) 25,6±7,1* (7) Malat Oxaloacetat 67,0±8,6 (9) 56,0±7,7 (9) 50,0±3,0 (7) Nolâ, 'Valorile din tabel renreaintS, media ± eroarea standard. Cifrele din paranteze indicii numind de animale utilitate in fiecare lot- S-a notat cu (*) diferența statistic semnificativi, tatu de control, la un p<0,0i. Prescurtări: GIF, sUcero-l-fosfat; DAP, dlhidroxiacetonfosfat: Ired, intermediar redus; lox. intermediar oxidat. 2. Modificări metabolice specifice induse de inhibitori ai ciclului Krebs Acțiunea unui anumit inhibitor al ciclului Krebs este în mod con- stant însoțita de o serie de modificări ale tabloului metabolic celular, spe- cifice inhibitorului respectiv. Sub acest aspect, studii detaliate s-au făcut în special în cazul MFA. Malonatul și clorura de amoniu au fost mai puțin studiate sub acest aspect. Aici ne vom limita la modificările specifice induse de MFA. Modificarea cea mai importantă și, în același timp, cea mai utilă din punct de vedere metodologie pentru experimentator este creșterea conținutului de citrat, ca urmare a blocării reacției aconitazice. Aceasta se observă în aproape toate țesuturile după injecția de MFA (6), (32). Datorită poziției strategice pe care cifratul o ocupă în metabolismul inter- mediar, acumularea sa induce, la rîndul său, alterări metabolice foarte importante. Asfel, creșterea concentrației intracelulare a cifratului, care este un inhibitor al fosfofructokinazei (16), (29), (30), induce blocarea activității acestei enzime, care este limitantă pentru întreaga glicoliză. Ca urmare, are loc o creștere a concentrației de glucozo-6-fosfat (11), (39), ceea ce duce la scăderea vitezei de fosforilare a glucozei, deoarece glucozo-6-fos- fatul este un inhibitor al hexokinazelor (9), (36). Această secvență de modificări este, în principal, responsabilă de efectul hiperglicemiant al MFA. în legătură cu acumularea cifratului apare o problemă interesantă. De fapt creșterea conținutului său este rezultatul, pe de o parte, al blo- cării ciclului, iar pe de altă parte al formării sale continue. Cum este asi- gurată generarea sa continuă, de vreme ce glicoliză — care este o sursă majoră de piruvat (precursorul acetil-CoA și al oxaloacetatului) — este blocată? Este foarte probabil că în condițiile blocării glicolizei, sursa majo- 9 CONSECINȚELE METABOLICE ALE INHIBĂRII CICLULUI KREBS 157 ră de acetil-CoA este p-oxidarea, iar sursa majoră de oxaloacetat este as- partatul. Vom nota, în legătură cu aceasta, că MFC nu afectează degra- darea acizilor grași pînă la termenul de acetil-CoA (5) și că în ficatul ani- malelor intoxicate cu MFA concentrația aspartatului scade considerabil (3). Nu ar fi lipsită de interes o testare experimentală directă a acestei presupuneri. O altă problemă importantă, care apare în legătură cu acumularea cifratului, se referă la soarta sistemului care asigură biosinteza de novo a acizilor grași. Este convingător demonstrat faptul că cifratul este, pe de o parte, forma de transfer al acetil-CoA din mitocondrii în citoplasmă (unde servește ca substrat pentru biosinteza acizilor grași) (4), iar pe de altă parte un activator specific, strict necesar, al acetil-CoA-carboxi- lazei, responsabilă de formarea malonil-CoA (24). Ar fi de așteptat ca o acumulare a cifratului să ducă la o activare a biosintezei acizilor grași. Această presupunere a fost testată experimental de către autor (10). S-a arătat că MFA este, dimpotrivă, un inhibitor al biosintezei acizilor grași din (2-14C)-acetat, în secțiunile de ficat de șobolan. De aici concluzia că o creștere a concentrației intracelulare a cifratului este o condiție necesară, dar nu și suficientă pentru biosinteza acizilor grași. Efectul inhibitor al MFA asupra acestui proces se explică, probabil, prin scăderea rezervei de ATP, care este necesar în mai multe etape ale biosintezei acizilor grași. S-ar putea însă ca MFC să fie un inhibitor al enzimei de clivaj al cifratului; în acest caz, cifratul și-ar pierde funcția de precursor al acetil-CoA în cito- plasmă. Dacă la modificările menționate, induse de MFA prin intermediul acumulării cifratului, mai adăugăm și efectul inhibitor al cifratului asupra glucozo-6-fosfatazei (28) sau asupra malatdehidrogenazei (8), atunci ta- bloul consecințelor metabolice specifice, induse de MFA, se complică. Din cele expuse în această lucrare reiese că studiul experimental al consecințelor inhibării ciclului Krtbs prezintă o importanță deosebită pentru aprecierea de detaliu a poziției funcționale pe care ciclul o ocupă în tabloul metabolic celular. Dincolo de limita datelor clasice cu privire la rolul și semnificația funcțională ale ciclului, această problemă prezintă o serie de aspecte necunoscute încă, oferind un cîmp larg de cercetări experimentale. (Avizat de prof. E. A. Pora.) BIBLIOGRAFIE 1. Atkinson D. E„ Ann. Rev. Biochem., 1966, 35, 85. 2. — Biochemistry, 1968, 7, 4030. 3. Awapara J., J. biol. Chem., 1952, 197, 695. 4. Bartley G., Abraham S. a. Chaikoff I.. L., Biochem. Biopliys. Res. Commun., 1965, 19, 770. 5. Bjorntorp P., Biochim. biophys. Acta, 1966, 128, 221. 6. Buffa P. a. Peters R. A., J. Physiol. (Londra), 1949, 110, 488. 7. Busch H. a. Potter R. V., J. biol. Chem., 1952, 198, 71. 8. Cbnnamo C., Montecuccoli G. A. a. Konig G., Biochim. biophys. Acta, 1968, 139, 514. 9. Crane R. K. a. Soi.s A., J. biol. Chem., 1953, 203, 273. 10. Deaciuc I. V. i Gulyi M. F., Ukr. biohim. jurn., 1968, 40, 313. 158 I. V. DEACIW 1» 11. Deacwc 1. V. a, Frecuș Gh., Rev. roum. Biochim., 1971, 8, 201. 12- EngelF. E., HevvsonK. H. a. ColeB. T., Amer. J. Physiol., 1954, 172, 325. 13. Fairhursy A- S-, Smitu R. E. a. Gal E., M„ Biochem. Pharmacol., 1958, 1, 273. 14. FansBIB» I). W-, Gottwald L. K. a. Kun E-, J. biol. Chem., 1964, 239, 425. 15, Foutnageu P. a- Friurse E., .1. biol. Chem., 1968, 243, 5289. 16, Garland P. B., Randue P. J. a. Nb^suolme E. A., Nature, 1963, 260, 169. 17. GUWI M. P„ Deotyaih R. G. i Matzuka G. II., Bold. An SSSR, 1961, 148, 1148. 18. HANi>u:n P„ J. biol. Chem., 1945, 161, 53. 19. Jîcmow II. J., Kheutz F. H. a. HthmNisn H. .1., Biochem., Biophys. Res. Comimm., i961r 4, 163. 20. Kaplan N. O. a. Giusi:nberg D. M., J. biol. Chem., 1944, 158, 525. 21. Kouomyincjînko M. A., Gulyi M. F. i Dubuavina G. 1., Ulm. biohim. jurn., 1949, 21, 175. 22. KmsB.s H. A,, Adv. Enzyme Reg., 1966, 4, 339. 23, MAticRimi A. a. Azzone G. F., Biochem. J., 1964, 92, 73. 24. Martin D. 13. a. Vagelor P. R., J. biol. Chem., 1962, 237, 1787. 25. Mbiilman M. A., Walter P. a. Laudy H. A., Abstracts ot tiie American Chemical Society Meeting, Chicago, September 1967, C199. 26. Montgomehy C. M. a. Wbbu J. L,, J. biol. Ghem., 1956, 221, 359. ' 27. Narada H. I-, Womm B. a. Wick A. N., J. biol. Chem., 1957, 226, 195. 28. Nohplie R. C. a. Lygbe D. G., J. biol. Chem., 1966, 241, 3136. 29. Pakmegoiani A. a. Boavman R. H,, Biochem. Biophys. Res. Commun., 1963, 12, 268. 30. Passoneau .1. V. a. Lowry O. FI., Biochem. Biophys. Res. Commun., 1963, 13, 372. 31. Peteus R. A., Adv. Enzymology, 1957, 18, 131, 32, Forum R. V, a. Burcii H., Cancer Res. 1959, 10, 353. 33, Quasteli- J. H., Biochem, J., 1928, 22, 689. 34. Recrnagei. O. a. Potter R. V., J. biol. Chem., 1951, 191, 263. 35. 9’uojw N. R., Biochem. J., 1953, 53, 1. 36. WEir.-MAHi.BRim H. a. Bone A. D., Biochem. J., 1951, 49, 339. 37. Wuu.and O., Adv, Metab. Disorders, 1968, 3, 1. 38. WieuaNU O., Wiîiss L. a. Egeh-Newelot I-, Adv. Enzyme Reg., 1964, 2, 85. 39. Wiuwamson J. R., J, biol. Chem., 1965, 240, 2308. EFECTUL CLORPROMAZINEI ASUPRA SECREȚIEI BAZALE SAU ÎN CONDIȚII DE STRESS A ACTH DE V. HEFCO 591.147.42:591.044 Chlorpromazine (5 mg/kg. b.w.i.m.) enhanced resting ACTH level, wlthout affect- ing ether-induced ACTH secretion. Our data support the classification of strcssful stimul! in “neurotropic” and “systemic” and the fact that ACTH “ether stress” level appears to be corticoid-non-suppressible. Centrul de cercetări biologice Cluj, Secția de fiziologie animală. ■ Primit In redacție la 1 octombrie 1971. în general, este recunoscut faptul că eliberarea ACTH din hipofiză se află sub controlul hipotalamusului, care nu este complet independent de restul sistemului nervos central (SNO). Rolul jucat de formațiunile extrahipotalamice în controlul secreției ACTH nu poate fi considerat elucidat (16), (17). Astfel porțiunea ventrală a formațiunii reticulate (FR) mezencefalice a fost considerată de unii autori ca avînd un efect activator asupra secreției de ACTH, iar porțiunea dorsală un efect inhibitor(20). Alți autori au raportat o repartiție complet inversă a componentelor faci- litatoare și inhibitoare de la nivelul mezencefalului sau numai prezența componentelor activatoare (20). Clorpromazina, aplicată iontoforetic, s-a arătat a avea cu precădere o acțiune inhibitoare asupra activității neuronilor din FR, acționînd numai asupra neuronilor care sînt afectați și de către noradrenalină (2), (3). Pe această bază noi am folosit clorpromazina cu scopul inhibării FR și a urmăririi efectului produs atît asupra secreției bazale a AGTH, cît și în condițiile de stress. MATERIAL ȘI METODĂ Experiențele au fost efectuate pe șobolani femele Wistar, de aproximativ 150 g greutate corporală, menținuți la temperatura de laborator și la o dietă după rețeta lui McCollum. Clor- ST. 81 CEEC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 24 NB. 2 P. 159-168 BUCUBEgTI 1972 UiO V. HEFCO 2 promazina în doz& de 5 mg/kcorp a fost injectată i. m. profund, iar 2 ore mai tîrziu s-a determinat in vitro producția de glucocorticoizi de către glanda suprarenală. Animalele de con- trol au fost injectate cu același volum de soluție fiziologică. Valorile obținute după 2 ore de la administrarea clorpromazinei au fost considerate ca efectul drogului asupra secreției bazale de ACTH. în cca de-a doua serie de experiențe, după 2 ore de la injectarea clorpromazinei sau soluției fiziologice, șobolanii au fost stressați cu eter prin expunerea lor intr-un spațiu saturat cu eter pînă la anestezie, după care 15 min mai tîrziu li s-a determinat producția de hormoni in vitro. Producția de corticosteroizi in vitro a glandei suprarenale a fost efectuată după metoda lui Van der V ies și colaboratori (22). Producția totală de corticosteroizi in vitro, exprimată în (Xg/lOO mg țesut suprarenal/oră, ne-a servit ca indice al cantității de ACTH circulant (14). Determinările au fost făcute la ora 9. REZULTATE, Rezultatele experimentale sînt prezentate în figura 1. Se observă că după 2 ore de la administrarea clorpromazinei, producția de hormoni suprarenali crește semnificativ cu 22%. Greutatea suprarenalei sau a ade- nohipofizei crește nesemnificativ cu 3%. Expunerea la eter a șobolanilor Fig. 1. — Activitatea sistemului hi- potalamus — hipofiză — suprarenală măsurată prin greutatea suprarenalei, a adenohipofizei și producția de cor- ticosteroizi in vitro a glandei supra- renale după 2 ore de la administrarea clorpromazinei. NaCl, șobolani tratați cu soluție fiziologică; CI, șobolani tratați cu clorpromazină ; eter, efectul eterului asupra producției de corti- costeroizi. Numerele din coloană indică numărul de șobolani utilizați. Valorile reprezintă M ± ES. injectați cu soluție fiziologică sau clorpromazină determină o creștere semnificativă a producției de glucocorticoizi. Diferența dintre valorile finale ale celor două grupe de animale nu este semnificativă, însă creșterea suplimentara produsă de eter în cazul animalelor de control este de 78% iar în cazul celor tratate cu clorpromazină de numai 36%. 3 CLORPROMAZINĂ ȘI SECREȚIA DE ACTH 161 DISCUȚII Datele obținute de noi arată că, în doza folosită, clorpromazină pro- duce o activare a sistemului hipotalamus — hipofiză — suprarenală (H— H-—S), fără a avea un efect net asupra eliberării ACTH indusă de stress. Dacă presupunem că acțiunea acestui drog se exercită prin inhibarea FE, atunci rezultatele de față concordă cu datele noastre obținute în urma leziunii FE, arătînd încă o dată că FE exercită un efect inhibitor asupra eliberării ACTH hipofizar (16). Efectul activator al clorpromazinei asupra axului H—H —S a fost arătat și de către B. B o h u s și D. D e W i e d (1), precum și D. D e W i e d și colaboratori (6) prin injectarea directă a substanței în FB mezencefalică sau a hipotalamusului posterior. în ace- lași timp ei au constatat că implantarea clorpromazinei în FE mezence- falică (nu și în hipotalamusul posterior) produce o oprire completă a eli- berării ACTH, determinată de stressori, ca șocul electric, formolul sau imo- bilizarea. O reducere puternică a descărcării ACTH în urma fracturii ti- biei a fost demonstrată de F. P. G i b b s (12), (13), după leziunea FB pon- tice. Datele obținute de noi arată că blocarea FB nu produce o diminuare a eliberării de ACTH în urma stressării cu eter. Aceasta arată că eterul este un stressor de tip particular, care poate acționa asupra mecanismelor ce controlează secreția ACTH, fără folosirea căiloi’ ce trec prin FB. Pînă în prezent au fost făcute mai multe încercări de clasificare a factorilor stressanți conform cu locul și modul lor diferit de acțiune. 0. Fort ier (11) a fost primul care a sugerat că stimulii stressanți pot fi împărțiți în neurotropici sau sistemici pe baza căilor (nervoase și, res- pectiv, umorale) folosite în vederea eliberării hormonului adrenocorticotrof. Pe baza experiențelor efectuate pe șobolani cu leziuni hipotalamice sau neurohipofizectomizați, P. G. S m e 1 i k (21) și D. D e W i e d și cola- boratori (5) au clasificat stressorii, pe de o parte, în neurogenici sau emo- ționali, iar pe de altă parte în somatici. Ei au presupus că eliberarea ACTH, indusă de diverse tipuri de stressori, se realizează prin căi nervoase diferite. Factorii stressanți neurogenici necesită prezența unui depozit de vasopre- sină, în vederea unei eliberări optime de ACTH, în timp ce factorii sistemici, în majoritatea cazurilor, acționează independent de vasopresină (5). Aceas- tă părere este sprijinită de unele date, din care reiese că șobolanii deshidra- tați, la care rezervele de vasopresină sînt reduse (10), nu răspund acțiunii stressorilor neurogenici, în timp ce răspunsul la stress sistemic nu este afectat. M. F. D a 11 m a n și F. E. Y a t e s (4) au raportat că unii stressori produc o descărcare de ACTH hipofizar, care poate fi diminuată sau complet abolită, printr-un pretratament cu dexametazonă, în timp ce efectul altor factori, stressanți nu poate fi abolit prin acest pretratament. Pe această bază ei au emis ipoteza existenței a două căi diferite în activarea CEH : căi sensibile și căi insensibile la corticosteroizi. Alți autori (17), (19) consideră că este mai bine a subdiviza agenții stressanți după intensitatea lor decît după modul de acțiune. Totuși, în ultimul timp, au apărut o serie de lucrări care pledează în favoarea divizării factorilor stressanți pe baza căilor folosite în vederea des- cărcării ACTH hipofizar. Aceste rezultate au fost obținute prin metodolo- gia izolărilor hipotalamice, realizată fie prin extirpări, fie prin secționări 162 V. HEFCO 4 CLORPROMAZINA ȘI SECREȚIA DE ACTH 163 mecanice. în plivința acțiunii eterului în urma izolărilor hipotalamice, rezultatelesîntîncă,contradictorii (8), (15), (18),(23). Astfel B. Hal ăs z și colaboratori (15), precum și L. V o 1 o s c h i n și colaboratori (23) au raportat ca după anumite tipuri de deaferentări are loc o creștere nesemni- ficativă a cantității de AOTH circulant, în timp ce 8. F e 1 d m a n și cola- boratori (8) și Y. P a 1 k a și colaboratori (18) nu au observat diferențe între răspunsul animalelor normale și al celor cu hipotalamusul bazai medial complet izolat. Diferențele erau foarte semnificative în urma ac- țiunii stressorilor care utilizează stimuli nervoși, ca sunetul (8) sau imobi- lizarea (18), Deoarece valorile cantității de glucocorticoizi secretați de glandele suprarenale ale animalelor de control sau ale celor tratate cu clorpromazina sub influența eterului nu diferă între ele, cu toate că nivelul corticoizilor plasmatici în momentul aplicării stressului era mult mai mare la lotul tratat cu clorpromazină, ne face să credem că după o creștere de scurtă durată a corticosteroizilor plasmatici efectul stressant al eterului nu este influențat. Deci eterul pare a nu fi sensibil la corticosteroizi. în concluzie, deoarece clorpromazina abolește descărcarea AOTH indusă de stressori, care au fost clasificați ca neurbtropici (neurogenici) (1), (12), (13), însă nu modifică semnificativ efectul eterului, considerăm acest stimul ca un stressor sistemic și care pare a nu fi sensibil la cortico- steroizi. Datele obținute de noi pledează în favoarea divizării agenților stressanți în sistemici sau neurotropi (neurogenici), propusă inițial de 0. Fort ier. De asemenea rezultatele de față sprijină ipoteza emisă de M. F. D a 11 m a n și F. E, Y a t e s, privind existența a două căi diferite de activare a OKU : cai sensibile și căi insensibile la corticosteroizi. Asu- pra secreției bazale a AOTH, clorpromazina are un efect activator și care, probabil, se realizează prin blocarea părților din FU ce manifestă o acți- une inhibitorie asupra activității axului H—H—-8. (Avizat de prot. A. E. Pora.) BIBLIOGRAFIE 1. Bonus B., De Wied D., Rass. Ncurol. Veg., 1967, 3, 31. 2. Bradoey P. B., Intern. Rev. Neurobiol., 1968, 11, 1. 3. Bradrey P. B., Wolstencroft J. H., Hosli L. a. Avanzino G. L. Nature, 1966, 212, 1425. 4. Dallman M. F. a. Yates F. E., in The investigation of hypotalamic-pituitary-adrenal func- tion, sub red. E.H.T. James a. J. Landon, Cambridge Univ. Press, Londra, 1967, 39-72. 5. De 'Wied D., Smehk P. G., Mole J. a. Bouman P. R., in Major problems in neuroendo- crinology, sub red. E. Bajusz a. G. Jasmin, Basel, New York, 1964, 156 — 176. 6. De Wied D., Lammers J. G. a. Smelik P. G., Intern. Congr. Physiol. Tokio, 1965. 7. Dunn J. a. Gritchlow V., Brain Res., 1969, 16, 395. 8. Feldman S., Confortx N., Cho'Wers I. a. Davidson M. J., Israel J. med. Sci., 1968, 4, 908. 9. — Neuroendocrinology, 1969, 5, 290. 10. Fendler K., Hefco V. et LissAk K., Acta physiol. hung., 1968, 34, 285. 11. Fortier C., Endocrinology, 1951, 49, 782. 12. Gibbs F. P., Amer. J. Physiol., 1969, 217, 78. 13. - Amer. J. Physiol., 1969, 217, 84. 14. Goch van J. J., De Wied D. a. SchOnbaum E., Amer. J. Physiol., 1963, 205, 1083. 15. HaiAsz B., Slvșher M. A. a. Gorski R. A., Neuroendocrinology, 1967, 2, 43. 16. Hefco V. et Jitariu P., Rev. roum Endocrinei., 1971, 8, 131. 17. Mangim G., Motta M. a. Martini L., in Neuroendocrinology, sub red. L. Martini a. W. F. Ganong, Acad. Press, New York, Londra, 1966, 1, 297 — 370. 18. Palka Y., GoVBR D. a. Gritchlow V., Neuroendocrinology, 1969, 5, 333. 19. Sayers F., Redgate E. S. a. Royce P. G., Ann. Rev. Physiol., 1958, 20, 243. 20. SlusHer M. A. a. Hyde J. E., Amer. J. Physiol., 1966, 210, 103. 21. Smemk P. G., Assen, N. V. Drukkerij V/H Born, 1959. 22. Van Deh Vies J., Bakker R. F. M. a. De Wied D., Acta endocrin., Kbh., 1960, 34, 513. 23. VotoscHiN L., Joseph S. A. a. Knigge K. M., Neuroendocrinology, 1968, 3, 387. Universitatea „Al. I. Cuza”, lași. Laboratorul de fiziologie animală. Primit în redacție la 6 octombrie 1971. EFFECT OF 0HL0BPB0MAZINB ON BESTING OB STBESS- INDHCED AOTH SBCRETION SUMMARY After chlorpromaziue (5 mg./kg. b.w.i.m.) administration in uitro adrenal hormone production was determined as an index of AOTH release. It was found that 2 hours after drug administration resting AOTH level was elevated, but the final “'ether stress” values of in vitro adrenal corti- costeroid production, measured 15 minutes after etherization, did not differ in saline or chlorpromazine-treated animals. These data support Fortier’s classification of stressful stimuli in “neurotropic” and “systemic” and the fact that AOTH “ether stress” level appears not to be affected by inițial plasma corticosteroid content. 5-0. 1QM INFLUENȚA CÎMPURILOR ELECTROMAGNETICE ASUPRA CONȚINUTULUI ÎN ATP ȘI ADP ÎN HEMATIILE DE IEPURE’ DE SILVIA PORUMB 591.111.05: 599.735.5 The author has followed up the influence of a pulsatile magnetic field with inter- ruptions of oue second to 3 seconds of excitation, on the loading with ATP and ADP of the red blood cells in.rabbits. The data obtained show an increase of the ATP level and.a decrease of the ADP level iu blood cells of rabb’its after a 5 days treatment. After 10 days of treat- ment a return to the inițial situation can be observed. După cum se știe celula sușă, care la sfîrșit devine hematia matură, își începe viața ea o celulă completă cu nucleu, mitocondrie, microzom și cu capacitatea de a realiza aproape orice reacție metabolică. în procesul de formare a hematiei mamiferelor ea pierde o parte din structurile sale citologice (2), (10) devenind un element foarte specializat, ultradiferențiat. Hemoglobina sa este complet formată. Sinteza proteinelor și enzi- melor este complet oprită în hematie, în lipsa sistemelor de comandă și a suporturilor pentru aceste procese metabolice (10). Hematia trebuie totuși să-și mențină forma, compoziția ionică in- ternă și integritatea structurală. Ea trebuie de asemenea să păstreze cea mai mare, parte din hemoglobina sa în formă redusă (3). Toate aceste procese care constituie funcțiile fiziologice ale hematiei necesită energie, prin urmare ea trebuie să producă energie. Biosinteza compușilor bogați în energie are loc pe baza lanțurilor glicolitice, singurele căi energetice active în această celulă (4). Hexozomonofosfatul este transformat, trecînd în acid lactic pe calea Embden-Meyerhof, sau este oxidat în poziția Cx pe calea Horeker-Dikens ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 24 NR. 2 P. 165-168 BUCUREȘTI 1972 T 2 16(5 SILVIA PORUMB producîndu-se C0a și pentozomonofosfat. Acesta este transformat din nou în hexozomonofosfat printr-o serie de etape neoxidative, catalizate în primul rînd de transchetolază și transaldolază. Reîncărcarea eu ATP a hematiei pe calea glicolitică are loc la nivelul acizilor 1-3-difosfoglieerie și fosfoenolpiruvic. Pornind de la lucrările anterioare privind influența eîmpului electro- magnetic asupra unor parametri ai metabolismului organismului animal (5), (6) ne-am propus studierea încărcării hematiilor de iepure în ATP și ADP sub influența aceluiași cîmp electromagnetic. MATERIAL ȘI METODĂ Experiențele au fost efectuate pe un lot de 10 iepuri Cincila în virstă de un an. Anima- lele au avut un regim alimentar constant, înainte și în perioada experimentării. S-a determinat conținutul în ATP și ADP la animalele normale și la cele tratate 10 zile, cîtc 15 min, în cîmp electromagnetic cu întreruperi de cile 1 s la fiecare 3 s de excitare. Forța eîmpului a fost de 200 Oe, cîmpul fiind generat de un curent electric alternativ redresat de 50 Hz, cu intensitate de 12—14 A. . Recoltarea sîngelui s-a făcut din vena marginală a urechii, fiind apoi defibrinat cu perle de sticlă. Sîugele a îost centrifugai' imediat la 2°C, după care s-a îndepărtat plasma. Celulele tasate au fost spălate de 2 ori cu soluție izotonică de clorură de sodiu la 2°C. Din partea inferioară a probelor centrifugate s-a luat cîte 1 ml celule. Extracția adenin- iiucleotidelor s-a făcut cu acid percloric 0,6 N. Determinările conținutului de ATP și ADP s-au făcut enzimatic după H a n s A d a m (1) cu teste Boeliringer. Citirile s-an făcut la spectrofotometrul BecKman la 340 mp. Calcul statistic s-a făcut după testul „t” al lui Student. , REZULTATE ȘI DISCUȚII < Rezultatele medii sînt date în tabelul nr. 1, din care se constată următoarele : concentrația în ATP din hematiile martorilor este 1,34 + 0,30 mM/ml celule. La 5 zile de tratament conținutul în ATP crește la 1,65 0,26 mM/ml celule, iar la 10 zile tinde spre situația de la normal 1,37 ± 0,13 mM/ml celule. Tabelul nr. 1 Confinatul în ATP șl ADP In hematiile de iepure sub influența eîmpului electromagnetic (mM/ml celule) Lot n ATP Media ±ES P n ADP Media±ES P Normal 8 1,34 ±0,23 8 0,68±0,18 Tratat 5 zile 8 1,65 ±0,26 0,05>p> 0,02 8 0,35 ±0,16 0,01>p>0,002 Tratat 10 zile 8 l,37±0,13 8 0,48±0,15 3 ATP ȘI ADP ÎN HEMATIILE DE IEPURE 167 ' în ceea ce privește concentrația în ADP, la martor ea este 0,68 ± i 0,18 mM/ml de celule. La 5 zile de tratament se observă o scădere la J 0,35 ± 0,16 mM/ml de celule, iar la 10 zile situația tinde să revină la | normal 0,48 ± 0,15 mM/ml de celule. | Din datele obținute observăm că Ia 5 zile de tratament în cîmp I. electromagnetic apare o creștere a reîncărcării cu ATP a hematiilor și o i scădere a cantității de ADP. La 10 zile de tratament se constată că atît i ATP, cît și ADP tind să revină la valorile normale. ' După părerea noastră influența eîmpului electromagnetic tradusă f prin creșterea conținutului în ATP a hematiei și scăderea în ADP, indică j o inhibare a adenozin-trifosfatazei și nu o creștere a sintezei de ATP (8). . Deci ar fi o blocare prin deficit a unei enzime (7), (9), (11) care an- , trenează în primul rînd un deficit în capacitatea glicolitică. Totuși celula roșie are un surplus de ĂTP pentru continuarea reac- țiilor energetice din celulă, deoarece este puțin consumat în menținerea \ gradientului electrolitelor (7) și probabil este inhibată și adenozin-trifos- fataza. I' în acest sens rezultatele noastre confirmă acțiunea eîmpului electro- magnetic de perturbare a metabolismului, ca și în cazul altor comparti- mente metabolice studiate de P. J i t a r i u și colaboratori (5), (6) și care s-au dovedit a fi puternic stimulate de acțiunea eîmpului electromagnetic la care au fost supuse organismele animale. Observațiile noastre privitoare la creșterea valorii ATP în celulă sub influența eîmpului electromagnetic la 5 zile de tratament, însoțită de o I1 scădere a valorii de ADP, necesită studii ulterioare privitoare la situația Pa și a capacității glicolitice. CONCLUZII j 1. Sub acțiunea eîmpului electromagnetic s-au pus în evidență modi- !' ficări ale nivelului de ATP și ADP. ( 2. La 5 zile de tratament în cîmp electromagnetic se observă o scă- J dere a reîncărcării cu ATP și o scădere a ADP în hematiile de iepure. 3. La 10 zile de tratament se constată o revenire spre normal a ! cantității de ATP și ADP. ; I (Avizat dc prof. P. Jitariu.) DER EINFLUSS VON ELEKTBOMAGNETISCHEN FELDEBN AUF DEN ATP- UND ADP-GEHALT DER ROTEN BLUTKORPEROHEN I BEIM KANINCHEN I ZUSAMMENFASSUNG Es werden einige Daten zur Neubeladung der roten Blutkorperchen mit ATP gebracht. Die Biosynthese der makroergischen Stoffe findet li li 168 SILVIA PORUMB 4 anf Grund des glykolytischen Abbaus statt, der einzigo Weg, der in dieser Zelle wirksam ist. Die ATP'Beladung der rdten BlutkiiTpeTchen wurde an Tieren be- stimmt, die 15 Min. lung einem elektromagnetischen Feld ausgesetzt waren, das nach 1 Sek. Unterbrechung fur 3 Sek. wieder eingeschaltet wurde. Nach Stagiger Behandlung nimmt die Neubeladung mit ATP der roten Blutkorperchen zu und der ADB- Gehalt ab. Nach. lOtăgiger Behand- lung ist cine Tendenz zur Wiederherstellung der Normalwerte von ATP und ADP feststellbar. BIBLIOGRAFIE 1. Apam FI., Melhodm der enzgmatischen Analyse herausgegeben, H.U. Bergmeyer, Vcrlag Cbemie, Wcinbeini 1062 539. 2. Bisnop Cu., Î7ie red blood cell, Acad. Press, New York, Londra, 1964. 3. Gabtieb P., fixposis annuels de Biochimie Medicale, sub. red. M. Polonovski, Masson et Cie, Paris, 1969. 4. Horeckisr L., Amer. J. clin. Path., 1967, 47, 3. 5, Jitaruj P., Jitariu M. și Isac M., Anal. șt. Univ, „AL I. Cuza” Iași, Secția a Il-a, 1965, 11, 2. 6. Jitariu P., Pavblescu C. și Porumb S., Anal. șt. Univ. „AL I. Cuza” Iași, Secția a Il-a, 1907, 12, 2. 7, Nakao M;, Nakao T.j Jamazol S. a. Yoshikawa FI., Nature, 1961, 194, 283. 8, Porumb Silvia, St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1971, 23, 3, 239. 9, Saito T. a. Minakami S., J. Biochem., 1967, 61, 2. 10. VimCNEs FL, Rev. m vîrsta se constată însă o uniformizare a valorii concentrației proteinelor serice și a imunoglobulinelor. Astfel eroarea standard a mediilor acestor indici scade treptat pînă la vîrsta de 30 de zile, cînd este cea mai mică. Din datele prezentate în tabelele nr. 1, 2 și 3 rezultă o scădere treptată pînă la vîrsta de 30 de zile a concentrației totale a proteinelor serice, ca și în cazul concentrației imunoglobulinelor. Scăderea este mai accentuată în primele 10 zile, după care valoarea acestor indici se păstrează în inter- valul următor la un nivel relativ constant, deși manifestă în continuare aceeași tendință de scădere. Acest fenomen poate fi determinat de ritmul mai rapid de degradare a imunoglobulinelor colostrale în primele 10 zile, precum și de începutul sintezei imunoglobulinelor proprii. Probabil că deși la început sinteza imunoglobulinelor proprii se face cu o intensitate mai redusă totuși proteinele nou sintetizate sînt suficiente pentru a echivala cantitatea de imunoglobuline care se degradează. Din această cauză în perioada 15—30 de zile la toate loturile atît concentrația proteinelor serice, cît și a imunoglobulinelor rămîne relativ constantă. în cercetările noastre anterioare am arătat că de regulă începutul sintezei imunoglobulinelor la majoritatea speciilor rumegătoare studiate de noi este marcată de apa- riția componentului IgG2. La miei, concentrația acestui component atinge un nivel decelabil imunoelectroforetic abia la vîrsta de 30 de zile, în timp | 120 1 m oo co ta Cd_ -r-< O O O © © © o H4 44 44 44 44 © TH Cd Cp CO f> P- O Cp oî V-Î O r4 © Cd o o o S o o o o o +î 44 -H 44 44 o m o i'- tp o ta ca © CQ rH O o CP 7,00±0,2 3,57±0,15 l,56±0,04 0,55 ±0,05 l,27±0,16 s 6,10±0,l 2,90±0,07 0,95±0,ll 0,99+0,06 l,21±0,06 ta 6,16±0,l 3,18±0,10 0,61 ±0,04 I. l,18±0,07 l,68±0,10 o o io vp. r- CO © O ©_ o” o o o ©” -H ~H -H -H -H O O © IO © Cd © © 00 CO o -rH r-T ca l> OO 00 ca o o yh © O © O'O -H -H ± -H -H © © th cd © 0O © r-< 00 Cd r-î t4 ca” Zile Proteine serice (X)! Albumine • Glo- a bu- Ș line y ec £ O 120 O 03 CP 03 O O o O 2 41 41 4 4 "n co o oi o . CO O 03 © © © 03 r-î © YH Lotul 3 O © I> l> CO Yd 03 O © yH © O~ © ©" 2 4 4 4 4 ~n oi © lo r- 03 I> ©^ 00 y-< © 03 y-? © yH outluiown x Spancă (ț © © © oo ^ © © o © 2 4 4 4 4 TI © yH 00 00 l> C0 © y4 © 03 rH © yH stă la mieii metiși S O CO 00 O CO © 03 © © CO VH © © © © 0 4 4 4 4 4 O 03 © . C0 r-T ©" rH Variația concei co © © CO Y-f © rH C0 © © © © 2 4 4 4 4 "n oo co yh co © YH © © 00 © 03 rH © 03 Zile Proteine serice (X) Albumine Glo- fa bu- < line y 173 li ». POPOVICI și COLABORATORI 6 174' ce la -vipei arcul de precipitare caracteristic fracțiunii IgG3 se formează numai în cazul analizei serului provenit de la indivizi care au ajuns la vîrsta de 60 de zile. De aici se poate conchide că la speciile precoce, cum sînt ovinele, maturarea funcțională- a formațiunilor care participă în sin- teza imunoglobulinelor începe mai devreme și se încheie la o vîrstă mai mică. în cazul ovinelor, ca și în cazul porcinelor, am constatat că creșterea concentrației imunoglobulinelor în sînge, care succedă perioada de declin din primele săptămîni de viață, începe mai devreme la indivizii care la vîrsta de 3 zile au avut nivelul cel mai scăzut al acestei fracțiuni în sîngm Probabil că anticorpii primiți de la mama prin laptele colostral blochează anti genii înainte ca aceștia să ajungă la formațiunile care participă în sin- teza imunoglobulinelor proprii. în aceste condiții declanșarea sintezei imunoglobulinelor proprii cu activitate specifică este întîrziată. Pînă la vîrsta de 30 de zile fracțiunea a-globuline se afla într-o con- tinuă creștere la metișii Suffolk x Spaneă și Southdown x Spaneă și scade la mieii din rasa Spaneă. în ceea ce privește variațiile cantitative ale fracțiunii p-globuline la mieii din cele 3 loturi, se constată o tendință generală de scădere a concentrației lor în sînge, probabil ca urmare a fap- tului că unele formațiuni care participă în sinteza acestor fracțiuni pro- teice, la fel ca și cele care participă în sinteza imunoglobulinelor la naștere, nu au ajuns la maturitate funcțională sau particularitățile metabolice caracteristice acestei perioade nu impun un ritm mai intens de sinteză a acestor proteine. Totodată nu este exclus ca scăderea concentrației p- globulinclor din ser să aibă loc pe seama unor proteine cu migrarea elec- troforetică similară, provenite în sîngele mieilor din sîngele matern prin laptele colostral. în această situație trebuie sa admitem că ritmul de degra- dare a acestor proteine este mult mai intens decît ritmul de sinteză a p-globulinelor proprii rezultate din cerințele metabolice specifice acestei perioade de dezvoltare. Oricare ar fi explicația acestui fenomen un fapt cert a fost stabilit că modificările în concentrația p-globulinelor din sînge pînă la vîrsta de 30 de zile urmează ca tendință celor caracteristice frac- țiunilor imunoglobulinice. Aici intervin și unele particularități ale capaci- tății de separare a electroforezei pe hîrtie, deoarece, așa cum arata elec- troforeza în gel de agar și imunoelectroforeza, imunoglobulinele formează un arc de precipitare care se întinde din regiunea catodului pînă în apro- pierea godeului cu antigen care în electroforeza simplă corespunde frac- țiunii «.-globuline. Variațiile concentrației fracțiunii albuminice, ca și la viței, au un caracter invers celor specifice pentru fracțiunile globulinice. Comparînd între ele valorile medii obținute pentru cele 3 grupe de miei, se poate constata că valorile cele mai ridicate ale proteinelor totale din serul sanguin și ale fracțiunii imunoglobulinice la vîrsta de 3 zile au fost la mieii din rasa Spaneă și mai scăzute la metișii Southdown x Spaneă. Metișii Suffolk X Spaneă au ocupat o poziție intermediară. Aceste dife- rențe nu se păstrează pentru mult timp, și la vîrsta de 15 zile concentrația proteinelor serice totale și a fracțiunii imunoglobulinice este aproximativ identică la toți mieii. De remarcat însă ca în cercetările noastre s-a constatat existența unei corelații pozitive între nivelul proteinelor în sînge și ritmul de creștere, exprimat prin sporul în greutate. în ceea ce privește concen- trația hemoglobinei în sînge, aceasta, de asemenea, scade la toți mieii pînă 176 d- POPOVICI și COLABORATORI 8 la vîrsta de 30 de zile, însă diferențele înregistrate nu sînt semnificative (tabelul nr. 4). După vîrsta de 30 de zile valoarea aceasta se păstrează la nu nivel mai scăzut decît la naștere. Comparînd aceste date eu cele obținute în cercetările noastre efec- tuate pe viței se poate aprecia ca și la această specie modificările pe care le înregistrează concentrația proteinelor serice și a fracțiunilor proteice an același caracter, dar perioada de declin care urmează imediat după- naștere este mai redusă. Din datele prezentate se desprind următoarele concluzii: 1. Concentrația cea mai ridicată a proteinelor totale și a fracțiunii imunoglobulinice la toate cele 3 grupe de miei studiați a fost la vîrsta de 3 zile; ulterior valorile acestor indici se afla într-o continuă scădere pînă. la vîrsta de 30 de zile. 2. Da vîrsta de 30 de zile se constată o micșorare a limitelor de variație a concentrației proteinelor serice și a fracțiunilor proteice, deosebirile între indivizi nefiind semnificative. 3. La indivizii care după alăptarea cu colostru au avut nivelul cel mai scăzut al imunoglobulinelor în sînge, creșterea concentrației acestei fracțiuni începe mai devreme, ca urmare a intensificării sintezei imuno- globulinelor proprii. 4. Variațiile înregistrate în concentrația hemoglobinei în funcție de vîrstă nu sînt semnificative. 6, Concentrația cea mai ridicată a proteinelor totale, imunoglobuli- nelor și hemoglobinei s-a constatat la mieii din rasa Spancă și metișii Suffolk X Spancă. Aceștia au înregistrat și un ritm de creștere mai ac- centuat. (Avizat de prof. E.A. Pora.) 9 MODIFICĂRI CANTITATIVE ALE PROTEINELOR SERICE LA MIEI 177 der Serumproteinkonzentration festgestellt werden und die Unterschiede zwischen den Einzeltieren sind statistisch nicht signifikant. — Die Konzentration der Immunoglobuline, die durch Eigensyn- these hervorgeht, beginnt bei den Tieren friiher zu wachsen, die in der Kolostralniilch kleinere Mengen von Gammaglobulinen erhalten haben. — Die registrierten alterbezogenen Sehwankungen der Hămoglobin- konzentration sind statistisch nicht signifikant. — Die groBte Konzentration der Gesamtproteine, der Immunoglobuline und des Hămoglobins wurde bei den Lămmern der Basse Spanca und bei den zBastarden Suffolk x Spanca festgestellt. Bei diesen wurde auch ein schnelleres Wachstum festgestellt. BIBLIOGRAFIE 1. Babani A. S., Ranjekar P. K. a. Babnabas J., Conpar. Biochem. Phisiol., 1964, 24, 3, 809 — 815. 2. Beale D., Lahmenn H., Dbury A. a. Tucker E. M., Naturc, 1966, 209, 3028, 1099. 3. Cooper D. W., in Polymorphismes biochimique des animaux, Paris, 1967, 301 — 305. 4. Garrido C. A., Arch. zootecn., 1967, 16, 63, 257 — 286. 5. Halhday R., Anim, prod., 1968, 10, 2, 117—181. 6. Huisman T. H. J., in Polymorphismes biochimique des animaux, Paris, 1967, 61 — 75. 7. King Paula et Fechter H., in Polymorphismes biochimique des animaux, Paris, 1967, 307 — 311. 8. Popovici D., Răitaru Margareta și Jubencova Galina, St. si cerc, biol., Seria zoologie, 1969, 21, 6, 465. Institutul de cercetări zootehnice, Secția de fiziologie animală. Primit în redacție la 20 iulie 1971. QUANTITATIVE ALTERBEZOGENE VERĂNDERUNGEN DEB SEBUMPROTEINE UND DES HĂMOGLOBINS BEI SCHABEN ZUSAMMENFASSUNG Es wurden die quantitativen Verănderungen der Proteinfraktionen des Blutserums und des Hămoglobins an 24 Lămmern davon 11 der Basse Spanca, 7 Bastarde Suffolk xSpanca und 6 Bastarde Southdown xSpanca studiert. Die Blutproben zur elektrophoretischen Analyse wurden Lămmern im Alter von 3, 10, 16, 30, 60, 90 und 120 Tagen entnommen. Aus den Ergebnissen erhellen einige wichtige Aspekte, die den quantitativen alterbezogenen Verănderungen der analysierten Kennziffern spezifisch sind. Davon erwâhnen wir: — Die grOBte Konzentration der Gesamtproteine und der Immu- noglobulinfraktion war bei allen Lămmern im Alter von 3 Tagen fest- zustellen. Nachher sinkt der Wert dieser Kennziffern bis zum Alter von 30 Tagen. In diesem Alter kann eine Verminderung der Schwankungsgrenzen VARIAȚIA SEZONIERĂ A HRANEI LA ȘOPÎRLA DE IARBĂ {LA CER TA TAURICA TAURICA PALLAS) DE MIHAI CRUCE 598.112: 591.53.063 On the basis oî rescarches performed during 1969 — 1971 in Oltenia the work presents : the seasonal variation of food compbsition, feeding intensity (food quan- tity consumed in 24 hours and its relation to body weight) and taken behaviour in the lizard L. taurica. Cercetări eu privire la hrana șopîrlei de iarbă au efectuat P. An- g h e 1 o v și colaboratori (2), I. E. Fuhn (9) și I. E. Fuhn și Șt, V ane ea (10), care au analizat conținutul stomacal la cîte 12 exemplare, din Bulgaria și, respectiv, din România (Dobrogea), precum și N. N. Șcerbak (12), care a urmărit compoziția hranei la 170 de exemplare din U.R.S.S. (Crimeea). Lucrările menționate nu au prezentat variația sezonală a spectrului hranei (2), (9) sau nu au făcut referiri la intensitatea și comportamentul de hrănire (12); de aceea ne-am propus ca în cele ce urmează să abordăm aceste aspecte și în plus să urmărim care este rația zilnică a șopîrlei de iarbă și cît reprezintă ea din greutatea corpului, care este biomasa hranei consumată în 21 de ore de șopîrlele existente pe suprafața de 1 ha, în sfîr- șit, care sînt relațiile de hrană cu Lacerta viridis, singura șopîrlă cu care conviețuiește în același biotop. MATERIAL ȘI METODĂ în anul 1970, au fost colectate 192 de exemplare de Lacerta taurica din Oltenia, și anume de pe nisipurile Obedeanu și din lunca Jiului. S-au luat probe lunare, după cum ur- niează : 7 exemplare de L. taurica tn luna martie, 20 în luna aprilie, 36 în luna mai, 33 în luna iunie, 34 în Iurta iulie, 35 în luna august, 21 în luna septembrie și 6 în luna octombrie. După ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 24 NR. 2 P. 179-188 BUCUREȘTI 1972 « ~ C. 1091 181 180 MIMAI CRUCE 2 1 —2 ore de la capturare, șopîrlek au fost omorîte cu cloroform, cîntărite iar apoi disecate. Con- ținu Iul tubului digestiv a fost cîntărit cu o precizie de 1 mg la balanța de torsiune și conser- vat în. alcool de 70°. determinarea conținutului tubului digestiv a fost făcută de dr. M. Al. Ie niște a, căruia îi mulțumim și pe această calc. Estimarea cantitativă a hranei consumate lunar s-a efectuat prin calcularea numărului de exemplare consumate dintr-o anumită grupă sistematică și procentul acestora față de nu- mărul total de exemplare, precum și a numărului de stomacuri cu o anumită hrană și procentul acestora față de totalul de stomacuri cercetate. Raportarea greutății conținutului stomacal la greutatea corpului a permis aprecierea intensității dc hrănire. Biomasa hranei consumată pe 1 ha s-a estimat prin produsul dintre numărul de șopîrle/ha (calculat prin relația P = N X M/R (1)) Și greutatea medie a hranei în 24 de ore. Observații privind comportamentul de hrănire s-au făcut între anii 1969 și 1971, pe nisi- purile Obedeanu. în acest scop, pe o suprafață de 800 m2, împărțită în pătrate de 2 x 2 m, s-a urmărit cn binoclul de la 10 m distanță pe șopîrle marcate (prin tăierea degetelor (5) și prin aplicare dorsal de vopsea email-roșie, albă, albastră și galbenă), a modului în care acestea își capturează hrana, a numărului de mese pe zi, posibilitatea alegerii hranei după mărimea prăzii — în raport cu clasa de mărime a șopîrlei — și concurența cu alte specii în obținerea prăzii. REZULTATE ȘI DISCUȚII 1. Variația sezonieră a spectrului hranei și a intensității de hrănire în luna martie (fig. 1 și 2) cantitativ în hrana șopîrlelor predomină» coleopterele, urmate de arahnide. Prezența himenopterelor în 20% din sto- macurile cercetate este valoric cea mai ridicată comparativ cu lunile urmă- toare. Din totalul de stomacuri analizate 2 (25%) au fost goale. Imediat după ieșirea din hibernare, deplasările sînt mai scurte, de obicei în jurul adăpostului (4) și din această cauză cantitatea de hrană consumată este mai mică (maximum 380 mg). Baportul în procente între hrana consumată și greutatea corpului este de 9,2% (fig. 3), arătînd o intensitate scăzută de hrănire în prima lună de activitate a șopîrlelor. în luna aprilie, comparativ cu luna precedentă, se observă o diver- sificare a spectrului hranei (fig. 1 și 2). Este de menționat prezența masivă a arahnidelor în 28,8% din stomacurile cercetate. Coleopterele în scădere ca pondere sînt reprezentate îndeosebi prin genurile Heteroderes crucifer (JElaUridae), Phagonieha (Chantariăae), Onthophagus (Searabeidae). Dintre crustacee, Porcellio (Isopoda) este întîlnit în 7,6 % din stomacurile analizate. 30% din stomacurile cercetate au fost goale. Creșterea duratei activității zilnice (aproape 6 ore), deplasările mult mai ample și mai ales începerea perioadei de reproducere determină o creștere netă a intensității de hrănire în luna aprilie, rația zilnică repre- zentînd 12,3% din greutatea corpului (fig. 3). Greutatea maximă a hranei consumate de un individ a fost de 580 mg. în luna mai procentul de stomacuri goale (20 %) și numărul de sto- macuri care conțin arahnide scad față de luna anterioară. Dintre insecte, orțopterele sînt pe primul loc (ca genuri 'frecvente, cităm pe Tetrix și Gryl- Eî Crudaceae I ' J Diptera [■■'■I Miriapod a I I Mse.de nedderm. firanene OCTOMBRIE Odanata Orthoptera l=[ Hetefopiera V&Honwpfera ihtol Hymenoptera ESSI Coteop/era Lepidoptera Fig. 1. - Numărul de exemplare consumate (în procente) în cursul lunilor martie - octombrie 1970, de șopîrla i. taurica. 5 VARIAȚIA SEZONIERA A HRANEI LA ȘOP1RLA DE IARBA 183 182 Fig. 2, — Numărul de stomacuri (în procente) cu hrană dată, față de numărul total de stomacuri cercetate, în lunile martie — octombrie 1970, la șopîrla L. taurica. OCTOMBRIE lus) urmate de coleoptere (din care menționăm pe Crypticus quisquilius (Blnteridae) și pe Onthophagus (Scarabeidae), acesta din urmă prezent în aceeași lună și în hrana șopîrlelor de iarbă din Bulgaria (2) și U.R.S.S. (12)). începînd, cu această lună, în spectrul hranei apar furnicile (Formi- Fig. 3. —Variația intensității de hrănire la șopîrla L. taurica. cidae—Hymenoptera) și mai ales cicadele (Homoptera) care nu vor lipsi din capturile lunilor următoare. Dintre crustacee menționăm pe Armadillidium. în această lună se atinge maximul intensității de hrănire, rația zilnică reprezentând în medie 14,8% din greutatea corpului (fig. 3) datorită fap- tului ca majoritatea indivizilor maturi sexuali cheltuiesc o mare cantitate de energie în vederea acuplării. Greutatea maximă a prăzii consumate este de 690 mg; avînd în vedere împărțirea activității zilnice în două etape, cu o pauză între orele 14 și 16 (4), am considerat că numărul meselor pe zi în această perioadă este de două. Analiza conținutului stomacal-intestinal din luna iunie (fig. 1 și 2) indică cicadele (Homoptera) cu ponderea cea mai mare cantitativ în spec- trul hranei, atât ca număr de exemplare consumate cît și ca număr de stomacuri în care au fost prezente. Un al doilea grup este alcătuit din ortoptere (în special Acrididae), coleoptere (din care mai des întîlnite sînt genurile : Amara, Pseudophonus — Carabidae; Rhizotrogus — Scarabeidae și Cassida — Chrysomelidae) și aranee, care sînt prezente fiecare în peste 10% din stomacurile cercetate. Intensitatea de hrănire se menține aproape de nivelul lunii ante- rioare — rația zilnică constituind 14,3% din greutatea corpului (fig. 3). în luna iunie se pot cita realizări individuale remarcabile, atât ca număr de exemplare conținute într-un tub digestiv — 14, cît și ca greutate maximă a hranei consumate de un individ 750 mg. Ca și în luna mai, la șopîrlele femele la care sînt prezente ouă cu vitelus galben, rația de hrană zilnică este mare (în medie 620 mg), comparativ cu femelele la care ouăle se află deja în oviducte, iar greutatea hranei consumate este mult mai mică (în medie 150 mg). Deci, în perioada depunerii pontei, intensitatea de hrănire este foarte scăzută. în luna iulie (fig. 1 și 2), din nou araneele au ponderea cea mai mare, urmate de coleoptere (ca genuri frecvente: Antaxia — Buprestidae; Harpalus ■ Carabidae), ortoptere (în special Acrididae șl Tetrigidae), larve de lepidoptere, himenoptere, homoptere (Ceresa bubalws, frecventă), heteroptere și diptere. ' / — Greutatea maximă a conținutului stomacal al unui individ — 780 mg—și 74,1% cantitate de hrană consumată în raport cu greutatea corpului arată și în această lună o intensitate ridicată de hrănire, explicabilă mai ales prin abundența insectelor. 184 MIRAI CRUCE 6 7 variația sezonieră a hranei la șopîrla de iarba 185 Luna august (fig. 1 și 2) prezintă, un spectru al hranei deosebit de variat. Procentele care indică numărul de exemplare consumate din di- verse grupe sistematice sînt foarte apropiate valoric, succesiunea fiind : aranee, lepidoptere și homoptere, fiecare cu peste 15 % din numărul total de exemplare, urmează apoi himenopterele, heteropterele, coleopterele (cu Dermestis — Bermeptidae) și odonatele (Agrion). Subliniem creșterea pon- derii furnicilor (8,3 %) în stomacurile cercetate, precum și prezența în conținutul stomacal a unui juvenil de Lacerta taurica (28,2 mm lungimea corpului). Este probabil un caz accidental, ce poate fi explicat pnntr-o confuzie în alegerea hranei. Deși după depunerea pontei încetează funcția gonadelor, consumul de energie este încă foarte mare, deoarece durata activității zilnice este de 7—8 ore, astfel că intensitatea de hrănire se menține la un nivel ridicat, rația zilnică reprezentînd 12,5% din greutatea corpului la adulți (fig. 3) și ceva mai scăzută —.10% — la juvenili. Greutatea maximă a conținutului stomacal la un individ este de 750 mg. în lunile septembrie și octombrie (fig. 1, 2 și 3), analiza compoziției hranei evidențiază din nou procentul ridicat de aranee și coleoptere din to- talul de stomacuri cercetate, precum și creșterea față de lunile anterioare a consumului de furnici. în aceste două luni se observă o scădere a intensității de hrănire, și anume rația zilnică reprezintă 11,2 și, respectiv, 6,7% din greutatea corpului. Reducerea intensității de hrănire trebuie explicată prin scurtarea activității zilnice (2 orc) și prin aceea că șopîrlele se pregătesc pentru re- tragerea în hibernacule în vederea acumulării corpilor grași, care, după cum arată I. 8, D ar ev ski (6), sînt indispensabili pentru ciclul reproductiv care va urma (7). Comparînd variația sezonieră a compoziției hranei la șopîrla de iarbă din Crimeea (12) cu cea studiată de noi, observăm: prezența în ambele zone geografice a unor grupe taxonomice identice (Isopoda ; Arach- nidae; Acrididae, Grylidae; Blateridae, Scarabeidac; Lepidoptera, Ho- moptera) sau chiar a acelorași genuri {Onthophagus, Rhizotragus). De-a lungul întregii perioade de activitate, în hrana șopîrlei de iarbă din Cri- meea ponderea principală o au lepidopterele, urmate de aranee, pe cînd în hrana aceleiași specii, dar în biotopul studiat de noi, predomină araneele urmate de coleoptere (fig. -1). Considerăm că variația sezonieră a hranei reflectă variațiile faunei din biotopul studiat. Cr-usfacest Mir, spada hranea? Odenata KH Orthopiera dl Heteroptera 8® Homopfei'a IM Hyrnenopfera Coleopfera lepifaptera D,pieră CZJ Metermina te Fig. 4.— Numărul de stomacuri cu hrană dată, din totalul de 157 de stomacuri cercetate. Observațiile noastre în legătură cu intensitatea de hrănire sînt apro- piate de rezultatele altor autori (6), (7). Astfel rația zilnică pentru Lacerta armeniaca este de 10,9% din greutatea corpului, pentru L. saxicola va- lentini 12,3%, iar pentru L. vivipara 14%. Biomasa hranei consumată de șopîrle [lia. Mai întîi am determinat, pe baza observațiilor făcute pe șopîrle ținute în terariu, viteza lor de dige- rate a hranei. Astfel greierii de cîmp sau gîndacii de făină, mîncați de 5 indivizi la ora 9 dimineața, erau digerați total în 24 de ore, a doua zi dimi- neața stomacul fiind gol. Folosind aceste date, am putut aprecia că indi- vizii aflați pe suprafața de 1 ha — 25,36 în arealul cercetat de noi — se hrănesc în 24 de ore cu o biomasă egală cu 13 848 mg, socotind greutatea medie a rației zilnice de 550 mg. Pentru Lacerta saxicola saxicola necesarul de hrană, pe zi, pe ha este de 12 800 mg (6). Aceste cifre ce pot estima fluxul de energie diferă de la un biotop la altul în funcție de numărul indivizi- lor pe ha și de rația zilnică de hrană, variabilă după clasa de mărime a șopîrlelor. 2. Lungimea corpului și mărimea prăzii consumate După unii autori (7), (8), (11), ar exista o corelație între aceste două mărimi pentru diverse specii de reptile. Alți autori (6), (12) nu au observat la diversele specii cercetate o selecție a prăzii, după dimensiuni. în tabelul nr. 1 prezentăm corelația dintre talia șopîrlei de iarbă și mărimea prăzii consumate. Un total de 597 de exemplare aparținînd la diverse grupe sistematice au fost extrase din tubul digestiv al 157 de indi- vizi de L. taurica și apoi măsurate cu o precizie de 0,5 mm. Șopîrlele au fost împărțite în 5 clase de mărime, diferențiate între ele la 10 mm interval. Este evident că numai prima clasă de mărime este semnificativ separată de toate celelalte și că ultimele 4 clase nu se pot separa una de alta în privința posibilității de selecție a prăzii după dimensiuni. Deci în momentul în care majoritatea indivizilor depășesc 45 mm, și acest lucru se întîmplă după prima hibernare (5), ei se concurează unii pe alții în prin- derea unei prăzi de aceeași mărime. în schimb, juvenilii (sub 45 mm) nu se află în competiție pentru hrană cu indivizi din alte clase de mărime și de vîrsta. 3. Comportamentul în capturarea prăzii Natura mecanismelor de capturare a prăzii implică două tipuri diferite de comportament. în primul rînd capturarea prăzii se poate face prin aproximație empirică cu sau fără învățare, comportament cunoscut și la alte specii de șopîrle (8), (11). Este de fapt un mecanism comportamental simplu, în sensul că șopîrla prinde orice pradă pe care o întîlnește, aruneînd pe cele care sînt prea mari pentru a fi înghițite. La 21. IV. 1970, am observat oca- zional o șopîrlă luptîndu-se mai multe minute să înghită un ortopter, fiind, evident că încerca să captureze o pradă mai mare decît a clasei din care făcea parte aceasta și la care pînă la urmă a trebuit sa renunțe. 186 MIMAI CRUCE 8 Tabelul nr. 1 Corelația dintre lungimea corpului și mărimea prăzii consumate Glasa de mărime mm Șopîrla Prada t 1 Semnificația diferenței N mm N mm 25,5 21 33,5 97 4,25 — 35,5 2,01 + 45,5 2,64 + + 55,5 2,79 + + 65,5 2,80 35,5 26 41,2 119 6,73 — 45,5 0,80 — 55,5 1,09 — 65,5 1,08 45,5 31 53,2 123 7,82 — —— 55,5 0,43 — 65,5 0,49 •— 55,5 54 63,3 146 8,53 — — 65,5 0,06 — 65,5-75,5 _ 25 66,8 112 8,66 Dacă un astfel de comportament nu este întovărășit de învățare, animalul va mînca în acest mod toată viața; dacă va fi întovărășit de învățare se va ajunge la un moment dat la posibilitatea de selectare a hranei, mai ales dacă procesul de învățare se repetă cînd individul trece, într-o nouă clasă de mărime (cel puțin în primele două clase). Am observat adesea cum pe lîngă șopîrle, în perioada de activitate intensă, treceau omizi de fluturi sau exemplare de Blaps, fără ca ele să schițeze vreun gest, din care să se. vadă tendința de capturare a prăzii. Selecția în. acest caz. s-ar putea explica prin gustul neplăcut al prăzii, dar mai ales prin dimen- siunile ei mult prea mari. Explicația cea mai probabilă pentru acest al doilea tip de comportament ar fi aceea că pragul răspunsului la mărimea prăzii consumate se schimbă continuu în primele 9 luni de viață, adică pînă cînd individul ajunge la 45 mm lungimea corpului. Considerăm că variația în compoziția hranei, pentru diversele clase de mărimi la șopîrla de iarbă duce la creșterea eficienței de hrănire, cu o micșorare concomitentă a competiției între indivizii mai mici și mai puțin experimentați și cei mai mari și mai experimentați. Astfel că talia mică va avantaja juvenili în perioada imediat dinaintea hibernării (septembrie 9 variația sezonieră a hranei la șopîrla de iarba 187 — octombrie) și în perioada imediat posthibernală (martie—începutul lui aprilie), cînd prada în cantități mici corespunde necesității reduse de hrănire. Dimpotrivă, talia mare este avantajoasă pentru femelele reproducătoare, la care necesitatea foarte ridicată de hrănire corespunde perioadei de abundență a hranei (mai—iulie). 4. Relațiile