< rw-2«î#*i «WKWs^WW^! 'S" / p', Lțhs^fe'., •: "\ ‘ S K ' d ■ssa \k Ife ISpSiiS «ii!» ■Sil ■■«■iii imlMm 4 mwgag ,»\ i -. .<; A* '4 Sil ®t ■■■iiBi iuMMRW Hww SK-isJ*“5v« M ^rt* * > . ®fe4si\rJiS;bd As'•*••. WWl^ 8? LUCRĂRI bAPĂRUTE Ih| ED|(YURAr ACADEMIEI' i REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA ' “B ?ou, a. u°J-> *’V&aWW^^ & < P & AND^LINA DÂAnA\-GEOnGESCy<^ RopuWieH.SMhdigto < ’ \; '®-?‘l1‘,iî’ ^"«“‘ifn? Copepojfii;1 nârpnctleolrtd' (formo. «li EU^, V..NICULESCU >i^EDERJCJ ^SjSO^lci. i t j p \ #K*p / < S * p t * - ^IIIIAI ‘CZBĂCESCU, GEZa’i. A^L^R'ș;‘HR\lkN.MA%L' ’, GOMOIU,1 Ecoioflle niarină. «'Cercetări'-de <^eolo«io *VwnA ,' “jK^ Nto^‘hti^tiVA ertittifhk șî^coinii ’ 2,A rnia^njannel bbntalo acvatice' 1971, dWjiiV’a’l, 5dHery« ;' ’ț’î ț»|\^î^țta^ltatarJMp . 1^^ -«> ■> « H , 1 ■'^A w K • î'^’ p. S 98. BUCUR ' 1 f»^' b ^KȘ ■!!/ «’ ; Ș|SSO ^•w® , '-'W #gsw ’i-1 Aa‘A. j ’ îlȘWBNR iJHIW mata h|MO ^ta® fer te 1> a Kurmuioi 'mwiiw i» Sili '• Bl ’ 1 fir' ,, » lXjbTr j 8 •MM COMITETUL DE REDACȚIE Redactor responsabil: Academician EUGEN PORA Redactor responsabil adjunct: R, CODREANU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste Romdnia Membri i M. A. IONESCU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; MIMAI BĂCESCU, membru corespondent al Academici Re- publicii Socialiste România; OLGA NECRASOV, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; GR. ELIESCU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; MARIA CALOIANU — secrelar de redacție. Prețul unui abonament este de 90 de lei. în țară abonamentele se primesc la oficiile poștale, agențiile poștale, factorii poștali și difuzorii de presă din întreprinderi și instituții. Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la I.C.E. LIBRI, Căsuța poștală 134 — 135 (Calea Victoriei 126), București, Româ- nia sau la reprezentanții săi din străinătate. Manuscrisele, cărțile și revistele pentru schimb, precum și orice corespondență se vor trimite pe adresa Comitetului de redacție al revistei „Studii și cerce- tări de biologie — Scria zoologic”. Al'ARE PE 0 OKI PE AN ADRESA REDACȚIEI: SPLAIUL INDEPENDENTEI Nil. 299 BUCUREȘTI SERIA ZOOLOGIE TOMUL 24 1972 SUMAR Pas. ALEXANDRU V. GROSSU, Deroceras thersites H. Simroth o nouă specie balcanică în fauna României (Gastropoda — Limacidae) 3 M. TUFESCU, Afinități atlanto-mediteraneene ale foraminiferelor din nord-vestul Mării Negre.................................. 7 PAULA ALBU, Două specii de chironomide noi pentru știință în Masivul Retezat.................................. 15 TR. IȘFAN, Contribuții la studiul paraziților intestinali la Testudo graeca L.................................................... 21 EUGEN A. PORA și SENA M. ROȘCULEȚ, Modificări ale meta- bolismului glucidic la șobolani timectomizați Ia naștere . . 35 RODICA GIURGEA-IACOB și EUGEN A. PORA, Influența bursec- tomiei ( —B) și a timectomiei (—T) asupra glicogenului din timus și bursa Fabricius, respectiv din mușchiul pectoral la ț'X’A" puii de găină .................................... 41 \ ' GALINA JURENCOVAși D. POPOVICI, Efectul restricției consu- mului de apă asupra activității secretorii a glandei mamare la rumegătoare..................................... . 45 MARGARETA NISTOR și DELIA NICOARĂ, Efectul hipoxiei asupra randamentului fosforilării oxidative în omogenate de mușchi neted intestinal de iepure........................... 53 C. WITTENBERGER, Particularități funcționale ale mușchilor trunchiului la pești.................................. 69 M. LAZĂR, C. BÂRCĂ. și N. NEAGA, Influența cîmpului magnetic, asupra conținutului în acizi nucleici din ficat și mușchi la puii de găină............................................... 79 G. CIURDĂRESGU și I. ȚÎRU, Entomofauna lucernei cu referiri speciale asupra poieni zatorilor din nord-estul Cîmpiei Bărăganului ..................................... . 85 RECENZII..................................................... 91 £ Studii și cercetări de biologie Seria zoologie t. 24 nr. 1 p. 1 — 98 București 1972 DEROCERAS THERSITES H. SIMROTH O NOUĂ SPECIE BALCANICĂ ÎN FAUNA ROMÂNIEI (GASTROPODA - LIMACIDĂE) DE ALEXANDRU V. GROSSU 594.382.5(498) Deroceras thersites H. Simroth, 1886, known so far only from Greece, Island of Crete, Turkey and Southern Bulgaria, as a purely Balkan species, was collected in the forest of Hagieni, Southern Dobrudja. Its occurrence in this area widely extends to the north the area of the species, supplementing the list of the Bal- kan species which are encountered in the Southern Dobrudja. We have not to do here with a recent penetration or immigration from the South, but with a relict species. Genul Deroceras Rafinesque este reprezentat în România prin nume- roase specii descrise de A 1. G r o s s u (1) și A1. G r o s s u și D . L u p u (2), (3), (4), (5), (6), (7) în numeroase lucrări. Deși au fost găsite pînă a,cum în fauna României 25 de specii ale acestui gen, dintre care numeroase descrise ca specii noi, totuși mai pot fi încă identificate și altele, în regiuni necercetate sau insuficient cercetate din țara noastră, ca și din alte țări. Datorită unor condiții cu totul deosebite de umiditate și căldură, prefe- rate de aceste animale, ele pot fi găsite foarte greii, ceea ce este de altfel valabil pentru toate limacomorfele. Deroceras thersites Simroth, 1886 a fost descris după exemplarele colec- tate în Grecia, la Atena. Mai tîrziu P. Hes s e (1926) dă o răspîndire mai largă acestei specii, și anume în Grecia, Creta și Turcia (regiunea Dardanele), pentru ca H . W a g n e r (10) să-l găsească și în sudul Bul- gariei. Recent, J. Urbanski și A . W i k t o r (9) menționează această specie din mai multe localități tot din Bulgaria, făcînd însă remarca specială că răspîndirea sa pare să fie însă în sud-estul Bulgariei. ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 24 NR.l P. 3-5 BUCUREȘTI 1972 4 ALEXANDRU V. GROSSU 2 DEROCERAS THERSITES ÎN FAUNA ROMÂNIEI Exemplarele din colecția noastră provin de asemenea din Bulgaria (un exemplar l-am primit de la A. Wik t or , iar alte 3 exemplare de la N. O chako va din Sofia). Printre alte gasteropode, colectate de El. Tudorescu, între 22 și 24. IV. 1971 din pădurea Hagieni (sudul Dobrogii) , am identificat, spre Fig. 1. — Deroceras thersites Simroth : a. aparatul sexual; b, partea termi- nală a penisului; c, stimulatorul; d-g, apendicele glandular al penisului. surprinderea noastră, și pe Deroceras thersites, specie necunoscută încă în' fauna României, din care posedăm 14 exemplare. Animalele fiind colectate vii, am. avut posibilitatea studierii lor atente atît din punct de vedere morfologic, cît și biochimic (electroforeză), în vederea efectuării unor comparații în cadrul genului. Animalul este zvelt, destul de mare (6 — 7 cm lungime), colorat gălbui deschis, scutul cu o nuanță mai închisă, unicolor fără puncte sau pete brune. Deoarece ca înfățișare exterioară seamănă cu alte specii, nu se poate sigur determina.decît pe baza anatomiei aparatului de reproducere. Aparatul sexual prezintă un oviduct și un vagin scurt, penisul este bine dezvoltat, de o formă neregulată, ca un burduf, la capătul căruia, într-o mică adîncitură, se găsește apendicele glandular, cu un peduncul scurt, al cărui vîrf este prevăzut cu mai multe glande neregulate ca formă și dimen- siune (fig. 1, d—g). Mușchiul retractor al penisului, scurt și bine dezvoltat, se inseră în apropiere de locul de vărsare a canalului deferent (fig. 1, a și b). Punga spermatică este relativ mare, aproape de dimensiunile penisu- lui, cu un peduncul scurt și îngroșat. în interiorul penisului, stimulatorul este conic și mult alungit, puțin turtit, totuși cu striuri fine dispuse para- le, aproape longitudinal. Spermiductul este mult alungit, iar glanda albu- minigenă este mare, cu lobi distincți, neregulați ca formă, și dispusă oa- recum transversal. Din mijlocul acesteia se continuă canalul hermafro- dit, relativ gros, nu prea alungit, simplu fără spire, care se unește cu glan- da hermafrodită de culoare brună închis aproape neagră, prevăzută cu acini mari. Intestinul nu prezintă apendice (caecum). Deroceras thersites seamănă mult cu ceea ce am descris noi ca specie nouă — Deroceras callatis Grossu-Lupu, 1963 -- colectat tot din sudul Dobrogii, în apropiere de Mangalia. O revizuire a acestor două specii se impune pentru a constata dacă avem de-a face cu două specii apropiate sau dacă nu este vorba de o sinonimare. Prezența lui Deroceras thersites în Dobrogea lărgește mult spre nord area sa de răspîndire geografică. Credem că nu este vorba de o pătrun- dere recentă, de o imigrare a acestei specii din sud către nord, ci consi- derăm că avem de-a face cu o specie mai veche, relictă, care a fost desco- perită recent, datorită unor cercetări mai atente. De altfel prezența aces- tei specii balcanice, mai ales în apropierea țărmurilor Mării Negre, nu apare ca o surpriză, deoarece, printre gasteropodele pulmonate, întîlnim și alte specii, răspîndite în România numai în Dobrogea, este cazul lui Milax kusceri H. Wagner, Campylaea balcanica Kobelt, Helix lucorum Miiller, Zebrina varnensis (Friv.) L. Pfeiffer ș. a., acestea fiind doar speci- ile cu o răspîndire cunoscută nouă pînă acum numai din Sudul Dobrogii. Deroceras thersites completează lista speciilor balcanice din România, nefiind exclusă posibilitatea identificării și a altor animale cu aceeași origine. (Avizat de prof. E. A. Fora.) BIBLIOGRAFIE 1. Grossu Al. V., Arch. Moli., 1969, 99, 157 — 170. 2. Grossu Al. V. u. Lupu D., Arch. Moli., 1957, 86, 171-172. 3. - Trav. Mus. Hist. Nat. „Gr. Antipa”, 1957, 1, 141-146. 4. - Arch. Moli., 1959, 88, 41-51. 5 - Arch. Moli., 1961, 90, 21-25. 6. — Trav. Mus. Hist. Nat. ,,Gr Antipa”, 1963, 3, 193 — 200. 7. — Trav. Mus. Hist. Nat. ,,Gr. Antipa”, 1964, <4, 214 — 221. 8. Simroth H., Jahrb. Malakolog. Ges., 1886, 13, 311 — 342. 9. Urbanski J. u. Wiktor A., Bull. Soc. Amis Sci. et Lettres, Poznan, Serie D, 1967, 47 — 95. 10. Wagner H., Mitt. k. Natunviss. Inst. Sofia, 1934, 7, 51 — 60. Facultatea de biologie. Primit în redacție la 1 iunie 1971. AFINITĂȚI ATLANTO-MEDITEEANEENE ALE FOEAMINIFEEELOE DIN NOED-VESTUL MĂEII NEGEE DE M. TUEESCU 593.12 As for other groups of animals, the foraminiferal species of the Black, Caspian and Arai seas form a specific biogeographical province, by the evolution of the species, the list of forms and their features. Although this province, Paratethys, includes not a great number of foraminifera (about 50 species), these are very different as geographical origins — from north and south Europe or just from North America. Generally speaking, the European species have changed their ecology in the Black Sea. AU the facts prove that Paratethys was and is only apparently isolated. This paper is, from the biogeographical point of view, the first analysis for the species bf foraminifera of the north-west part of the Black Sea, in comparison with the surrounding European seas. Problema afinităților atlanto-mediteraneene ale foraminiferelor din nord-vestul Mării Negre ni s-a impus cu atît mai mult, cu cît în lucrările monografice privind biogeografia grupului (2) nu se dau indicații de apartenență a faunei pontice de foraminifere la nici una dintre provinci- ile mari biogeogfafice. Credem că aceasta se datorește poate și lipsei unor analize biogeografice a faunei foraminiferelor recente din Marea Neagră; nu există decît unele indicații vagi și izolate asupra repartiției speciilor de foraminifere ale Mării Negre în alte bazine apropiate (12). în același timp clarificarea apartenenței biogeografice a foraminiferelor pontice este extrem de importantă și pentru rezolvarea altor probleme biologice ale grupului. Datele pe care le prezentăm sînt rezultatul activității de cercetare a speciilor de foraminifere din nord-vestul Mării Negre și compararea lor cu material primit prin schimb din diferite zone din Mediterana și Atlanticul european (golful Biscaia) și american (mai ales din golful Mexic). ST. SI CERC. BIOL. SEBIA ZOOLOGIE T. 24 NB.l P. 7-13 BUCUREȘTI 1972 8 M. TUFESCU 2 Extrem^de prețioase au fost informațiile și literatura primită de la dife- riți cercetători din aceste regiuni. Deși fauna de foraminifere din nord-vestul Mării Negre este repre- zentată priutr-un număr mic de specii (17), este departe de a fi omogenă atît ca proveniență (18), cit și ca relații cu regiunile geografice învecinate. în ansamblu, din punctul de vedere al faunei de foraminifere și al evoluției pliocen-cuaternare, bazinul pontic este foarte apropiat de bazi- nele caspic și arai. De altfel geologii neogenului vorbesc foarte mult de bazinul Paratethys (7), cupfinzînd în acesta complexul ponto-aralo-caspic. Toate datele de pînă acum privind foraminiferele (inclusiv monografia referitoare la nevertebratele din Caspica, în care E. May e r (11) tratează fauna de foraminifere), precum și unele date privind foraminiferele din Arai (2) ne îndeamnă să considerăm acest complex de bazine ca formînd și din punctul de vedere al faunei de foraminifere o provincie relativ bine definită prin caracterele ei, provincia Paratethys. Această provincie cu- prinde un amestec de forme întîlnite actual în apele calde ale Europei (de exemplu Protelphidium tuberculatum (d’Orb.), Triloculina oblonga (Mon- tagu), în apele calde și temperate (Ammonia beccarii (L.), A. tepida (Cush- man), Trochammina inflata (Montagu), Cribrononion incertum (William- son)), precum și specii care lipsesc din Mediterana, fiind întîlnite doar în apele temperate ale mărilor nordice europene (Bathysiphon hirudinea (H. Allen et Barland), Astrammina sphaerica (H. Allen et Earland), Jadam- mina polystoma Bartenstein et Brand) sau specii și genuri care nu au mai fost întîlnite actual în Europa (Trichohyalus aguayoi (Bermudez)). Din punctul de vedere al endemismelor, complexul Paratethys prezintă o situație specială: un număr mic de taxoni endemici (ca Elphidium advenum ssp. ponticum Dolgopolskaia et Pauli sau Ammovertellina prima Suley- manov), endemismele fiind reprezentate mai ales prin rase specifice (situ- ația cea mai clară este în Marea Neagră unde există rase pontice pentru speciile care au trăit în bazinul sarmatic și au supraviețuit îndulcirii accen- tuate care a survenit ulterior) (18). Foraminiferele din nord-vestul Mării Negre se încadrează deci în provincia Paratethys. Din punctul de vedere al repartiției celor 17 specii de foraminifere din această parte a Mării Negre în Mediterana și Atlanticul european se pot distinge următoarele cinci grupe: 1. Specii prezente ir toate mările Europei, din mările subtropicale pînă în mărilete mperate-reci (conform clasificației lui E .B o 11 o v s k o y (2)). în această categorie putem include trei specii: Ammonia beccarii (L.), A. tepida (Cushm.) și Cribrononion incertum CWilliamson). Cele două specii ale genului Ammonia sînt în cea mai mare parte simpatrice, deși există o diferență în repartiție lor în adîncime : Ammonia tepida este prezentă mai ales în apele puțin adînci, influențate puternic de continent, în general prezentînd condiții de viață mai instabile și carac- terizate mai ales prin scăderea salinității. Ammonia beccarii preferă mediul mai stabil al apelor adînci și în general ape cu o salinitate normală marină sau din domeniul polihalin. Genul a fost găsit în mările Europei între —3 și —422 m (8), deși prezența lui s-a remarcat și la ădîncimi mai mari (14). Ammonia beccarii este în general rară pînă la —20 m, devenind abundentă dincolo de —60 m, așa cum arată analizele de la sud de Brest (3). Ammonia 3' FORAMINIFERE DIN NORD-VESTUL MARII NEGRE >a tepida apare abundentă pînă spre — 40 m (de exemplu în zona golfului Napoli, după M. Montcharmont-Zei (13)). în vestul Mării Negre Ammonia beccarii, deși cu o abundență medie ridicată (de ordinul 10 —30%), este însă dominată de A. tepida (cu abun- dență medie de ordinul 80—55%) pînă în zona adîncimilor de —30... —40 m. în bentosul mai adine, Ammonia tepida înregistrează abundente tot mai scăzute, la adîncimea de circa —100 m nemaifiind înregistrată, în același timp, la aceeași adîncime de —100 m, Ammonia beccarii atinge abundențe medii ridicate, de circa 80—90% din totalul foraminiferelor,. prin faptul că majoritatea speciilor nu pătrund în această zonă a bentosu- lui. Din acest punct de vedere Ammonia beccarii este întîlnită ca una dintre puținele componente ale faunei de foraminifere pînă în etajul periazoic. Menționăm însă faptul că în bentosul din fața Deltei Dunării, Ammonia tepida rămîne în general dominant și la ădîncimi sub —40 m, datorită aportului de ape dulci continentale. Cribrononion incertum are o repartiție începînd de la —40 m, în mările sudice ale Europei, și —20 m, în mările nordice. Adică cu cît crește latitudinea scade adîncimea minimă de apariție a indivizilor speciei. Acest fenomen ne reamintește un alt fenomen biogeografic în care aceleași asociații vegetale se repetă latitudinal sau altitudinal. în Marea Neagră această specie este întîlnită la ădîncimi în general de —40.. . —60 m, rar și numai calitativ la ădîncimi de —20 m. Abundența medie nu depășește l.%, iar ca repartiție, specia nu pătrunde mai la nord de latitudinea Capului Midia în lungul litoralului vestic. Cu toate acestea specia reapare la nord de Delta Dunării, prin 2 —3 populații care ajung pînă în apropierea Odesei, iar o altă populație în sudul Crimeii. Deci influența apelor continentale împiedică existența acestei specii chiar pentru adîncimile de —40.. . —60 m, care îi sînt caracteristice în Marea Neagră. 2. Specii prezente în toate mările Europei din zonele subtropicală și temperată, exceptînd Marea Baltică (4) : Nonion depressulum (Walker et Jacob), Trochammina inflata (Montagu), Quinqueloculina seminulum (L.), Cibicides lobatulus (Montfort), Elphidium macellum (Fichtel et Moli), E. advenum (J. A. Cushm.), Cribroelphidium poeyanum (d’Orb.), Eggerella scabra (Williamson), Ammobaculites agglutinans (d’Orb.). Adăugăm la această grupă, sub semnul întrebării, pe Quinqueloculina aspera d’Orb., din motive pe care le explicăm în cele ce urmează. Este interesant că Nonion depressulum și Trochammina inflata, deși sînt cunoscute ca specii eurihaline, întîlnite și în ape salmastre, pînă acum nu au fost citate în Marea Baltică (4). Nonion depressulum nu înregistrează în mările Europei (cu excepția Mării Negre) abundențe ridicate și are o repartiție în adîncime în general redusă, de exemplu în golful Napoli este întîlnit în zona adîncimilor de —5... —30 m (13). Spre deosebire de această situație, în Marea Neagră este una dintre speciile dominante și cu o largă repartiție, depășind adîn- cimea de —100 m și fiind, alături de Ammcnia beccarii, a doua componentă importantă a asociațiilor de foraminifere periazoice. Populațiile pontice tolerează în bune condiții apele salmastre și îndulcite datorate aportului de ape continentale, arealul lor ocupînd și golful Odesei și Marea de Azov. 10 M. TUFESCU 4 Cibicides lobatulus este poate specia cu arealul cel mai întins latitu- dinal, întfecînd chiar speciile genului Ammonia. Cibicides este citat atît în apele calde și temperate, cît și în apele reci. De exemplu a fost mențio- nat în apele din nordul peninsulei Alaska de către Susan Coop er (5) și R u t h T o d d și D . L o w (15). în Europa este întîlnit în Atlan- tic și Mediterana (10), între —3 și —3 120 m, abundent între —9 și — lOOm. Cele două specii de Quinqueloculina sînt întîlnite în mările zonei calde a Europei; Quinqueloculina seminulum este mai euribiontă, fiind întîlnită și în zona apelor temperate. Menționăm cu această ocazie că E. Boltovskoy (2) conisdefă că apele calde europene cuprind Medi- tefana și Atlanticul pînă la capul Bfest. Quinqueloculina aspera nu a fost găsită în zona apelor temperate europene. Este interesant însă că J. și Yolande Le Calvez (9) demonstrează că Quinqueloculina agglu- tinata, găsită de J . A . C u s h m a n în 1948 în Alaska, este posibil să fie tot Quinqueloculina aspera, și în acest caz arealul speciei s-ar întinde și în zona apelor reci ale globului. în Marea Neagră cele două specii de Quinqueloculina au o situație foarte diferită: pe litoralul vestic Quinqueloculina seminulum atinge adîncimi mari, chiar pînă spre —140 m, dar această situație este întîl- nită doar pînă la latitudinea Capului Tuzla. La nord, cu o abundență mai scăzută, nu depășește adîncimile de —40... —50 m. în schimb, Quinquelocu- lina aspera prefefă apele puțin adînci (pînă la —10 m), arealul ei pontic fiind localizat în zona complexului Razelm și al apelor litorale ale băii de sud Sulina, ou rare exemplare pînă la Capul Midia. Elphid.ium maeellum (Eichtell et Moli), 1798 este p specie bine repre- zentată în apele calde ale Europei, dar întîlnită și în apele temperate, ca, de exemplu, în Marea Nordului. Referitor la această specie J. A. C u s h m a n (6) arată că în apele Europei se află teffa typica pentru trei dintre cele patru „varietăți” care o compun : în Mediterana, forma tipică și „varie- tatea” granulosum (Sidebottom), iar „var. „aculeatum (Silvestfi) în zona Mării Mînecii. Cele două „varietăți” din Mediterana, prin faptul că sînt simpatrice demonstrează că nu este vorba decît de un singur taxon spe- cific — maeellum. Interesant că, alături de indivizi din acest grup, am în- tîlnit în unele probe din Marea Neagră și indivizi cu caractere ale „var.” aculeatum; în literatura pentru Mediterana se citează indivizi ca simpa- trici chiar pentru aceeași probă, aparținînd la două sau la toate trei „varie- tățile” menționate, ceea ce demonstrează pe moment că în apele Europei există un singur taxon natural și nu trei, iar numele date pînă acum se referă la variații individuale fără valoare nomenclatufală. Elphidium advenum, prezent în Marea Neagră printr-o subspecie endemică (ssp. ponticum), este reprezentat în mările Europei prin indivizi care par a se încadra în „var.” advenum și „var.” depressulum. Presupu- nem că în mările Europei (exceptînd bazinul pontic) nu există decît un singur taxon natural. Elphidium advenum a fost menționat în Europa la adîncimi cuprinse între —7 și —450 m, fiind frecvent găsit pînă la —65 m. în apele Mării Negre se găsește exclusiv Elphidium advenum ssp. pon- ticum Dolg. et Pauli, element endemic, foarte diferit de celelalte sub- specii de Elphidium advenum, încît unii autori susțin chiar că am avea 5 FORAMINIFERE din NORD-VESTUL MARII NEGRE 11 de-a face cu o altă specie. Pînă la o clarificare a sistematicii genului Elphi- dium s. I., orice reclasificare parțială nu este indicată. Eggerella scabra (Williamson) este o specie de ape calde și temperate întîlnită atît în Marea Nordului, cît și în golful Napoli, între adîncimile extreme de —15 și —140 m. Ammobaculites agglutinans (d’Orb.) este întîlnit mai frecvent în mările calde ale Europei și mai rar în apele temperate. 3. Specii întîlnite doar în mările calde ale Europei: Protelphidium tuberculatum (d’Orb.) și Triloculina oblonga (Montagu). Populațiile pon- tice s-au adaptat deci la un mediu salmastru temperat. 4. Jadammina polystoma formează o categorie aparte, în Europa fiind citat doar în Marea Nordului. Cu alte cuvinte găsirea acestei specii în bazinul pontic (16) reprezintă singura mențiune a prezenței ei în com- plexul de mări sudice ale Europei. în Marea Neagră ocupă tot un areal litoral și legat de zone de îndulcire, ca în Marea Nordului. Este astfel întîlnită în baia de sud Sulina, cu rare exemplare pînă la Capul Midia, iar în complexul Razelm în lacul Sinoe. Formele pontice tolerează însă și ape suprasaline, exemplare vii găsindu-se la concentrații de 75 g°/oo ’n mlaștinile de pe malul Techirghiolului. 5. O altă categorie interesantă o formează Trichohyalus aguayoi, specie care pînă nu de mult era cunoscută doar ca fosilă pleistocenă în Europa, recent fiind găsită într-un areal restrîns în Marea Neagră (17). în prezent apare bine reprezentată mai ales în apele tropicale ale Americii. Pentru bazinul pontic este un relict de la sfîrșitul terțiarului și începutul cuaternarului care s-a adaptat condițiilor apelor temperate. Cu această ocazie menționăm că ceea ce notează E . May er (11) drept Discorbis instans n.sp., pentru Caspica, este de fapt tot Trichohyalus aguayoi. Prin această sinonimie, arealul speciei în Europa se lărgește pentru complexul Paratethys, cuprinzînd parțial bazinul pontic și cel caspic. Este interesant că exemplarele figurate de E . M a y e r din Caspica nu au un specific morfologic, cum ne-am așteptat ca urmare a izolării geografice, ci sînt similare exemplarelor pontice, care la rîndul lor nu prezintă caractere dife- rite de exemplarele americane ale rasei vadescens. Cu alte cuvinte popula- țiile din Paratethys au avut o evoluție paralelă, similară cu populațiile ame- ricane ale rasei vadescens, de car e nu se deosebesc. în concluzie putem spune că foraminiferele cele mai frecvente din Marea Neagră pe care le-am prezentat sînt foarte diferite biogeografic, deși, în ansamblu, poartă pecetea de specii consmopolite. Dintre cele 17 specii din apele litorale românești cea mai mare parte sînt caracteristice atît apelor' calde, cît și celor temperate ale platformei continentale, dintre care foarte puține au pătruns și în Marea Baltică, datorită salinității scă- zute și specificului de dezvoltare postterțiar. O singură specie este prezen- tă în mod sigur din apele reci pînă în cele calde — Cibicides lobatulus — iar două par să fie exclusiv de ape calde. Ca și din punctul de vedere al altor nevertebrate (1), fauna de foraminifere ponto-aralo-caspice for- mează o provincie zoogeografică unitară. (Avizat de dr. M. Băcescu.) 12 M. TUFESCU 6- '7 FORAMINIFERE DIN NORD-VESTUL MARII NEGRE 13 THE ATLANTIC-MEDITEBBANEAN AFFINITIES OF THE FOBAMINIFEBA FBOM THE NOBTH-WEST BLACK SEA SUMMARY This papef is the first analysis of this kind of the Black Sea forami- nifera taking into account that in the monographs npon recent foramini- fera (see for ex. the well-known treatise of E. Boltovskoy [2]), the Pontic basin is not included into a biogeographical province. From this point of view we consider the Pontic, Caspian and Arai basins to be a special province for foraminifera, as for other animals [1], the best name for this province being Paratethys, after the name used by the geologists in con- neetion with this complex for the Neogene period [7]. Paratethys includes. a foraminiferal mixture of species : a) the species presently found in the warm seas of Europe (for ex. Protelphidium tuberculatum (d’Orb.), Trilo- culina oblonga (Montagu), b) in the varm and temperate seas of Europe (for ex. Ammonia beccarii (L.), A. tepida (Cushm.), Trochammina inflata (Montagu), Cribrononion incertum (Williamson), c) in the northern seas of Europe but absent in the Mediterranean (as for ex. Jadammina polys- toma Bartenstein and Brand, Bathysiphon hirudinea (H. Allen and Ear- land), Astrammina sphaerica (H. Allen and Earland) and d) species unknown as recent in the seas of Europe except the Paratethys complex (as Tri- chohyalus aguayoi (Bermudez). The endemic forms are in a small number- (Elphidium advenum ssp. ponticum Dolg. and Pauli). These forms are espe- cially represented by the pontic races of that species surviving during the Pliocene period in waters of low salinities [18]. The seventeen most frequent species from the north-west Black Sea may be divided into five groups, according to the Atlantic-Meditef- ranean affinities : I. The species present in all the seas of Europe. 2. The species present in all the seas of Europe (as the first group)^ except the Baltic Sea. 3. The species present only in the warm seas of Europe. 4. Jadammina polystoma Bartenstein and Brand, the characteris- tic species for the North Sea. 5. Trichohyalus aguayoi (Bermudez), the characteristic recent species. for the American Atlantic, but absent in Europe, except Paratethys. Discorbis instans described by E. Mayr [11] as a new species and disco- vered in the Caspian Sea, is in reality the old Trichohyalus aguayoi of the same type (vadescens) as the pontic populations. 6. Cushman J. A., U. S. Depart. Interior, Prof. Paper, 1939, 191. 7. Ebersin A. G., Motaș I. G., Macarovici N. și Marinescu F., St. și cerc. geol. geofiz., geogr., Seria geologie, 1966, 11, 2, 463 — 481. 8. Galhano M., Publ. Inst. Zool. ,,Dr. A. Nobre”, 1963, 89. 9. Le Galvez J. et Le Calvf.z Y., Ann. Inst. Oceanogr., 1958, 35, 3, 159 — 234. 10. Le Galvez Y., Trav. Inst. Peches mărit., 1958, 22, 2, 147 — 200. 11. Mayer E. R., in Atlas bespozvonocinîh Kaspiskogo Marea, sub red. Ia. A. Birsteina, L. G. Vinogradova i drughie, Izd. Piscevaia Promîșienosti, Moscova, 1968, 11-34. 12. Mikalevici V. L, in Oprecleliteli fauni Giornogo i Azovskogo Morei, sub red. V. A. Vodeanitki, Moscova, 1968, 1, 9 — 21. 13. Moncharmont-Zei M., Pubbl. staz. Zool. Napoli, 1964, 34, 160 — 184. 14. Parker F., Swend. Deep-sea Exp. Rep., 1958, 8, 4, 219 — 283. 15. Todd R. a. Low D., Geol. Surv. Res., Prof. Paper, 1966, 550-C, 79-85 C 16. Tufescu M., Hidrobiologia, 1969, 10, 289 — 301. 17. - Rev. Micropal., 1969, 12, 1, 46-52. 18. — Rev. roum. Geol., G6ophys. et G6ogr. Serie de Giographie, 1970, 14, 2, 253 — 265. Institutul de geografie, Secția de geografie fizică. Primit în redacție la 20 iulie 1971. BIBLIOGRAFIE 1. BXcescu M., Kieler Meerforschungen, 1966, 22, 2, 176 — 188. 2. Boltovskoy E., Los foraminiferos recentes, Buenos Aires, 1965. 3. Bouysse Ph. et Le Galvez Y., Bull. Bur. Rech. G6ol. Mim, 1967, 2, 39 — 73. 4. Brodmewicz L, Acta palaeont. polonica, 1965, 10, 2, 131 — 236. 5. Cooper S., Cusliman Found. Foram. Res., 1964, 15, 3, 79 — 104. DOUĂ SPECII DE CHIRONOMIDE NOI PENTRU ȘTIINȚĂ ÎN MASIVUL RETEZAT DE PAULA ALBU 595.771(498) Two new species of Chironomidae (subfamily Orthocladiinae) found in the Rete- zat Massif (Southern Carpathians) are described. Heleniella extrema has a charac- teristic distal article of the hypopygium where the swelling has extreme propor- tions, a large anal point and AR O. 52. It seems to be more specialized than H. dorieri, but on the same evolutionary line. Parachaetocladius retezați has a charac- teristic anal point with strong hairs and, in opposition with the two other species of the genus, it has dorso-central hairs. The diagnosis of the genus is discussed. Cercetarea faunei din Masivul Retezat, interesantă în general prin prezența unor endemisme sau specii rare și prin relictele glaciare din numeroasele lui lacuri, ne-a dus la descoperirea a două, specii noi de chironomide, aparținînd ambele subfamiliei Orthocladiinae. Heleniella extrema n. sp. Genul Heleniella, creat în 1943 de către P. G o w i n pe baza carac- terelor larvelor și pupelor și redefinit în 1956 de L. Brun din (2) pe baza caracterelor adulților, cuprindea pînă în anul 1967 o singură specie, Heleniella ornaticollis (Edw.). Caracterizat bine în special printf-o cheto- taxie abundentă a toracelui, dar și prin alte trăsături distinctive, genul părea monotipic, iar unica lui specie răspîndită în apele curgătoare din în- treaga Europă (semnalată din Anglia, Austria, Suedia, R. F. a Germaniei), în 1966 prezența ei a fost semnalată pentru prima dată în România (1). în 1967 apare lucrarea lui B. S e r r a -T .o s i o (5) în care sînt descrise două noi specii ale acestui gen găsite în Alpii francezi: Heleniella dorieri și H. intermedia.'în 1968, Fr. R ei s s (3) publică o altă nouă specie a acestui gen, Heleniella asiatica, provenită din Nepal, iar în 1969 O. S a e t h e r (4) descrie alte două specii, H. cwtistila și H. hirta, de astă dată din Canada. ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 24 NR. 1 P. 15-20 BUCUREȘTI 1972 16 PAULA ALBU 2 3 DOUA CHIRONOMIDE NOI PENTRU ȘTIINȚĂ IN MASIVUL RETEZAT 17 Pe suprafața Tăului Negru din Masivul Retezat (altitudine 2036 m), provenind probabil dintr-unul din izvoarele aflate în apropiere, a fost găsit la data de 5. VIII. 1969, împreună cu multe alte chironomide, un exemplar din genul Helemella (leg. prof. N. B o t n a r i u c). Deși într-o ■oarecare (măsură apropiat de Heleniella dorieri, exemplarul respectiv pre- Fig. 1. Scutel și metanol de Heleniella extrema. zintă o serie de deosebiri importante. Solicitînd părerea autorului acestei specii, acesta a confirmat ipoteza noastră că ar fi vorba de o nouă specie a genului Heleniella. ato privind speciile de Mehdiella studiate la broaștele țestoase de uscat in comparație cu Mehdiella dobrogicus n. sp. Părțile corpului M, dobrogicus n. sp. M. uncinata (Drasche, 1884) Seurat, 1918 M. micro- stoma (Drasche, 1884) Seurat, 1918 M. micro- stoma (Seurat, 1918) Rădulescu, 1970 Lungimea corpului (mm) Lungimea esofagului față de 3,97 3,576 7,6 4,05-7,2 lungimea corpului Locul orificiului genital femei 1/6 1/3,8 1/3,6 1/3 —1/4 față de lungimea corpului 1/2 1/2 1/2 1/2 Dimensiunile ouăloi' (p) 38,5-65,2 x 29,4-35,4 — 180 x 18° 175-180 x60 Forma corpului Lungimea cozii față de fusiformă drept; robust robust; alungit — lungimea corpului 1/18 1/12 1/12 — Ținînd seamă de deosebirile existente între parazitul descris de noi și speciile de Mehdiella menționate în tabelul nr. 3, rezultă că este o specie nouă, pentru care propunem denumirea de Mehdiella dobrogicus n. sp. (fam. Syphacidae, ord. O xy urata). 30 TR. IȘFAN 10 Atractis testudinis n.sp. Parazitul (fig. 7, A), 1 $, lung de 3,8 mm și lat de 0,21 mm, are corpul arcuit-fusiform. în regiunea esofagului și a anusului există eîte o zonă transversală de striuri cuțiculare, caracteristice parazitului (fig. 7, A și B). în regiunea anală se află și o zonă radială ca la ceilalți|oxiuri. Fig. 7. — A, Atractis testudinis n. sp.( femela (42 x ) : 1, regiunea bucală cu trei buze; zona cu striuri cuțiculare transversale; 3, esofag; 7, bulb esofagian cu aparatul valvular; 5, partea anterioară a intestinului; 6, ovar ; 7, intestin ; 8, uter; 9, anus ; 10, zona cu striuri ciiti- culare transversale; 11, coada. B, A. testudinis n, sp., femela, partea anterioară (120 x ) : 1, regiunea bucală cu 3 buze; 2, esofagul cu cele două conducte; 3, zona cu striuri cuțiculare transversale; 4, conduct esofa- gian comun; S, bulb esofagian; 6, aparatul valvular; 1, partea anterioară a intestinului cu perete îngroșat 8, inel nervos. C, Ou de A. testudinis n. sp. (365 x ) : 1, membrana externă; 2, masa segmentată. Atractis testudinis n. sp., femela, partea anterioară (microfoto. 120 i. — Ouă în uter de Atractis testudinis n. sp. (microfoto, 240 x ). în ceea ce privește organizația internă, menționăm următoarele : Buhul digestiv este format din orificiul bucal, înconjurat., de trei buze, urmat de un esofag destul de scurt, terminat cu un bulb rotund și U STUDIUL PARAZIȚILOR INTESTINALI LA TESTUDO GRAECA 31 de intestin. Esofagul este alcătuit din două părți, una anterioară și alta posterioară, ceea ce constituie unul din caracterele'principale de gen pen- tru parazitul respectiv. Lungimea esofagului este 0,58 mm; bulbul este lung de 0,12 mm și lat de 0,12 mm. în partea anterioară a esofagului se disting două conducte esofagiene care, în partea posterioară a esofagului, se unesc îptr-unul comun și se continuă în bulb cu aparatul valvular. Parteajpos- terioară a esofagului are 1/3 din lungimea acestuia. Aparatul valvular este format din trei ramuri (fig. 7, B). La partea anterioară a esofagului se vede un inel nervos. în figura 8 sînt reprezentate esofagul și partea anterioară a intestinului. Intestinul este format dintr-o parte anterioară, dreptunghiulară, cu un perete gros la periferie, avînd lungimea de 0,30 mm și lățimea de 0,21 mm, apoi se îngustează, continuînd cu partea subțiată în tot lungul corpului pînă în regiunea anală. Regiunea dintre anus și vîrful corpului, adică coada, are lungimea de 0,30 mm, deosebindu-se ca aspect de ceilalți oxiuri (fig. 7, A). Aparatul genital femei are un orificiu genital, care nu este ieșit în afara corpului, aflat la 1,06 mm de bulb (deci la mai mult de 1/2 din lungimea corpului). Ovarele se întind din partea anterioară a intestinului pînă la 1/2 corpului, iar restul pînă la anus se găsesc uterele pline cu ouă, din care cauză orificiul genital se observă destul de greu. Ouăle, lungi de 92 — 103,7 g și late de 56,3 — 63,8 g, au o membrană externă iar în inte- rior se află masa segmentată în cantitate redusă (fig. 7, C și 9). Comparînd datele amintite cu acelea privind diferitele specii de Atractis menționate în literatura de specialitate, se constată deosebiri, care sînt evidențiate și prin datele cuprinse în tabelul nr. 4. Ținînd seamă de deosebirile semnalate în acest tabel între parazitul descris de noi și celelalte specii de Atractis cunoscute în literatură, îl considerăm ca o speeie nouă, pentru care propunem denumirea de Atractis testudinis n. sp. (fam. Atractidae, ord. Oxyurata). & DISCUȚII ȘI CONCLUZII Datele expuse în prezenta lucrare ne conduc la următoarele considerații : 1. în literatură se cunosc determinări de specii noi de paraziți folo- sindu-se 1—2 exemplare, ceea ce fac valabile și determinările din lucrarea de față. 2. S-a constatat un caz de poliparazitism la specia Testudo graeca L., ceea ce este caracteristic pentru fauna parazitară a acestor reptile. Trebuie amintit că în 1849 J. B. C h a u s s o t (3) a constatat la un exemplar de Testudo graeca L. mulți oxiuri, fără a indica vreo specie, în 1899, M. J a q u e t (9), în lista paraziților de la unele vertebrate, indică pentru Testudo graeca L. trei specii de nematode, fără să menționeze numărul broaștelor studiate. în 1970, I. Rădulescu (17) constată două specii de nematode la un exemplar de Testudo ibera. în prezenta lucrare am expus trei specii noi și o subspecie de asemenea nouă de nematode la un singur animal-gazdă, aducînd o contribuție la cunoașterea faunei parazitare a reptilelor din țara noastră. î>atepTM»a speciile de Atractis ăeserise inYiUiahna'm comparație cu .-Hradis teslaâinîs n. sp. 13 STUDIUL PARAZIȚILOR INTESTINALI LA TESTUDO GRAECA 33 3. Prezența unui mascul și a patru femele de Tachigonetria longicol- lis dobrogicus n. ssp. confirmă că masculii oxiurilor sînt, în general, rari față de femele, ceea ce explică absența lor la celelalte specii descrise. Ținem să aducem multe mulțumiri prof. R . C o d r e a n u și conf. Elena G h i r i a c de la Facultatea de biologie București, pentru indicațiile primite. (Avizat de conf. Elena Chiriac și prof. R. Codreanu.) CONTBIBUTIONS Ă L’ETUDE DES PARASITES INTESTINAUX CHEZ TESTUDO GRAECA L. resumR L’auteur ddcrit trois especes nouvelles et une sous-espece nouvelle de ndmatodes, pour lesquelles il propose Ies denominations de Angusti- caecum testudinis n. sp., Mehdiella dobrogicus n. sp., Atractis testudinis n. sp., et Tachigonetria longicollis dobrogicus n. ssp. Les parasites ont dtd dliminds spontandment par un seul exemplaire de l’espece Testudo graeca L. Les ndmatodes trouves prdsentaient les caracteres suivants : Angusticaecum testudinis n. sp. ne prdsente pas le cordon denteld de la rdgion buccale; le mâle est long de 71 mm et large de 1,8 mm; il possede deux spicules longs de 5,05 mm, chacun dtant constitui de trois parties distinctes. Mehdiella dobrogicus n. sp., longueur 3,97 mm; longueur de l’oeso- pbage par rapport ă celle du corps, 1/6; distance entre la rdgion buccale et l’orifice genital chez la femeile rapportde ă celle du corps, 1/2; utdrus rempli d’ceufs; taille des oeufs, 38,5 ă 65,2 x 29,4 ă 35,4 g.; longueur de la queue rapportde ă celle du corps, 1/18 ; corps fusiforme. Atractis testudinis n. sp., longueur de 3,8 mm; longueur de l’cesophage rapportde ă celle du corps, 1/3 ; longueur des deux parties de l’cesophage : pârtie antdrieure, 2/3, pârtie postdrieure, 1/3 ; sous la tete et dans la rdgion annale, une zone de stries cuticulaires transversales; distance entre la rd- gion buccale et l’orifice gdnital chez la femeile rapportde ă celle du corps, 1/2; taille des oeufs, 92 ă 103,7 x 56,3 ă 63,8 microns; utdrus rempli d’oeufs; longueur de la queue rapportde ă celle du corps, 1/12; forme du corps, arqude-fusiforme. Tachigonetria longicollis dobrogicus n. ssp., longueur de 5,6 ă 6,29 mm; distance entre la rdgion buccale et l’orifice gdnital chez la femeile rapportde ă celle du corps, 1/2 ă 1/3 ; rapport entre la longueur de l’cesophage et la longueur du corps, 2,8 ă 3,1 fois plus rdduite; taille des oeufs, 74 ă 103,7 X 60,6 ă 74 p.; utdrus contenant des oeufs noinbreux; queue longue, 1/11 ă 1/18 de la longueur du corps, avec pointe en forme de lance; forme du corps, fusiforme, irrdguliere. , Les diffdrences entre les especes ddcrites plus haut et les especes des genres respectifs citds dans la littdrature rdsultent aussi des donndes exposdes dans trois des quatre tableaux accompagnant la prdsente dtude. 3—0. 8080 34 TR. IȘFAN 14 , La description du polyparasitisme trouv^ chez un seul animal-hote pent certainement constituer une contribution ă la connaissance du para- sitisme intestinal chez Testudo graeca L. BIBLIOGRAFIE 1. Blanchard R., Trăite de Zoologie medicale, Baillierc, Paris, 1889. 2. Brvmpt E., Pr&is de parasitologie, Masson ei C-ie, Paris, 1949. 3. Ghaussot J. B„ C. R. Biol. Paris, 1849, 1, 28. 4. Douwus P. Ph., Parasites (animaux et oigetaux) des Helminthes, P. Lechevalier, Paris, 1946. 5. Dbaschr R., Verhand. d. k. k. Zool. bot. Geselsch. Wien, 1884, 33, 325—330. 6. Galeb O., Arch. zool. exp, gân., 1878, 71, 283. 7. Giboud A., Arch. Zool. exp. g6n., 1922, 61, 1, 17-20. 8. Harwood P. D., Proc. U. S. Museum, 1932, 81, 17, 1-71. 0. Jaquet M., Bul. Soc. șt. Buc., 1899, 8, 7 — 2, 312—314. 10. Linstow O., Compendium der îlelminthologie, Hanhn’sche Buchhandlung, Hannover, 1878. 11. — Arch. Naturgeschichte, 1883, 49, 289. 12. — Centralblat Bakter. Părăsit. Inîek., 1910, 53, 516—518. 13. Nevru-Lemaire M., Trăite d’Helminthologie mddicale et vMrinaire, Vigat Frere, Paris. —. 1936. 14. Railcet A., Traiti de Zoologie medicale el agricole, Asselin, Paris, 1895. 15. Railult A. et Henry A., Bull. Soc. Path. exp., 1912, 5, 251—259. 16. — C. R. Biol. Paris, 1916, a, 79, 113-115; 1916, b, 79, 247-250. 17. Rădulescu I., Trav. Mus. His. Nat. „Grigore Antipa”, 1970, 10, 57-60. 18. Rizzo A., Arch. Parasitol., 1902, 6, 26—41. 19. Schneider A., Monograpliie der Nematoden, Berlin, 1^66. 20. Srurat L. G., Arch. Inst. Pasteur Tunis, 1918, 10, 243—275. 21. Skriabin K. I., Sihobalova N. B. i Mozoovoi A. A., Oxyurathi i AskaridalM, Izd. Akad. nauk SSSR, Moscova, 1951. 22. Skrubin K. I. i Mozgovoi A. A., Osnovî nematodologhi, Izd. Akad. nauk SSSR, Moscova, 1953, 2. Institutul ,,Dr. I. Cantacuzino”, Secția de parazitologie. Primit In redacție la 28 iunie 1971. MODIFICĂRI ALE METABOLISMULUI GLUCIDIC LA ȘOBOLANI TIMECTOMIZAȚI LA NAȘTERE DE Academician EUGEN A. PORA și SENA M. ROȘCULEȚ 591.05.591.147.3 Several parameters of the carbohydrate metabolism were tested in 30-days-old white rats, which had been thymectomized the first day after birth. The following significant modifications were detected : a decrease of the blood glucose and of the liver glycogen, an increase of the muscle glycogen content, and a reduction of the glucose assimilation coefficie.nt. Influența timusului în metabolismul glucidic constituie o problemă nouă a endocrinologiei contemporane. Numeroasele lucrări efectuate pînă în prezent s-au referit la trata- mente cronice sau acute cu extracte timice, diferite din punct de vedere chimic (1), (2), (3), (12), precum și la practicarea timectomiei în diverse etape ale ontogeniei (8), (15) etc. la diverse specii de animale. Din această cauză rezultatele la care s-a ajuns nu sînt nici uniforme și nici concordante. în ceea ce privește modificările metabolismului glucidic la șobolani timectomizați la naștere și sacrificați la 30 de zile după operație datele lipsesc cu desăvîrșire. material și metode , S-a lucrat cu șobolani albi de rasă Wistar. Puilor nou-născuți li s-a: practicat timectomia la exact 24 de ore după naștere; pentru animalele de control s-a efectuat o falsă operație . Mamele au fost hrănite cu dietă standard preparată în laborator și cu apă. După 30 de zile de condiții standard, puii în greutate medie de 45 ± 10 g au fost sacrificați, determinîndu-se : glicemia (10), glicogenul hepatic și muscular (9), precum și toleranța la glucoza (4). Glicemia 1 BT. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 24 NB. 1 P. 35 - 30 BUCUREȘTI 1072 ■36 EUGEN A. FORA Și SENA M. ROȘCULEȚ 2 METABOLISMUL GLUCIDIC DUPĂ TIMECTOMIE NEONATALA 37 și toleranța la glucoza s-au determinat după 18 ore de inaniție, iar gUcogenul după 24 de ore. Indicele de dispariție a glucozei s-a calculat după metoda lui V. c o n a r d și colaboratori (4), iar rezultatele au fost prelucrate statistic după metoda clasică a lui Student. REZULTATE ȘI DISCUȚII dispariție a glucozei, și ca urmare scade și oxidarea glucozei la nivelul țesu- turilor periferice, glicogenul acumulîndu-se în mușchi. Acest fapt este în corelație cu acțiunea cunoscută a insulinei, care la nivelul țesuturilor peri- ferice, stimulează oxidarea glucozei, crescînd coeficientul respirator. De asemenea este cunoscut faptul că în cazul scăderii glicemiei (cazul animalelor în tabelul nr. 1 sînt prezentate mediile rezultatelor tuturor determi- nărilor, precum și semnificația lor statistică. Tabelul nr. 1 Valorile glicemici, glicogenului hepatic și muscular' (nig%), coeficientul tic asimilare o glucozei £ și diferentele procentuale ale acestor valori Iuții de valorile martore Lot Valori Gliceniie Glicogen K ficat mușchi media 94,71 2,22 1,44 2,56 Martor ES ± 4,01 0,27 0,09 0,06 n 7 7 7 9 media 62,43 1,02 2,87 1,82 ES± 2,92 0,06 0,026 0,07 Timectomizat n 7 9 9 9 p , <0,001 : ., <0,001 <0,001 <0,001 D.M.% .37,2 ' ■’' — 54,06 + 99,03 , -29 Scăderea semnificativă a glicemiei după timectomie este semnalată la broaște de^pătre N. Ș i 1 d a n-R u s u (16) și la bobocii de rață de către B. . G țu r g e a-1 a c o b și E. A. Pora (7), (14). De asemenea scăderea semnificativă a glicogenului hepatic după timectomie a fost ob- servată de către E. A. P o r a și colaboratori (13) la șobolani adulți, $t>M. M i 1 c u și I. Potop (8) și D. Gaburro și colaboratori (5). Autorii ajung la concluzia că timusul exercită asupra metabolismului glucidic o acțiune asemănătoare cu aceea a insulinei și că timectomia este urmată de o hiperplazie a-celulelor p din pancreas de tip compensator (6). Creșterea cantității de glicogen din mușchi cu 99,03% (tabelul nr. 1) după timectomia neonatală este în dezacord cu ipoteza luiBentiglio (citat după (16)), enunțată în 1939, după care timusul ar dezvolta în mușchiul striat oacțiune glicogenoformatoare sinergică cu a insulinei (fig. 1). Această ■ mobilizare a glicogenului din ficat în mușchi este constatată și de R. G u r g e a- lacobșiE. A. Pora (7) înurma timectomie! efectuate la puii de găină în prima, zi de la ecloziune. Creșterea cantității de glicogen din mușchi se poate explica probabil prin faptul că insulina circulantă scade, după cum arată și indicele (&) de Fig. 1. — Modificările procentuale ale glicemiei, glicogenului hepatic și mus- cular și a coeficientului de asimilare a glucozei (k), la animale timectomizate, raportate la valorile de la martor. timectomizate) sînt mobilizați acizii grași liberi, care se oxidează] la nivelul mușchiului în mod preferențial față de glucoza, ceea ce poate duce la creșterea glicogenului muscular. Existența în timus a unui așa-numit „insulin-like factor” (11), vine și mai mult în sprijinul celor găsite de noi după timectomie. Este foarte verosimil că acest factor acționează sinergie cu insulina și joacă un rol important în activitatea trofică generală. La șobolanii timectomizați, coeficientul g de asimilare a glucozei este scăzut în mod semnificativ, ceea ce arată un consum mai lent al gluco- zei la nivelul țesuturilor periferice. Datele din literatură arată că, după timectomie, în pancreas are loc o hiperplazie a celulelor P, producătoare de insulină, ceea ce ar însemna o creștere a coeficientului K de dispariție a glucozei. Nu avem suficiente motive să considerăm că hiperplazia, ce se constată morfologic, este și o hiperfuneție. . ' 38 EUGEN A. PORA și SENA M. ROȘCULET 4 5 . METABOLISMUL GLUCIDIC DUPĂ TIMECTOMIE NEONATALA CONCLUZII Determinarea unor indici ai metabolismului glucidic la 30 de zile după timectomia efectuată la naștere a șobolanilor albi, arată următoarele modificări — glicemia scade cu 37,2 % față de media martorilor; — glicogenul din ficat scade cu 54,06 % și crește cu 99,03% în muș- chiul gastrocnemian; — coeficientul de asimilare a glucozei, scade cu 29%. (Avizat de prof. E. A. Pora.) 9. Montgomery R., Arch. Biochem. Biophys., 1957, 67, 378. 10. Nelson N., J. biol. Chem., 1944, 153, 375. 11. Pansky B., House E. L. a. Gone L. A., Diabets, 1965, 14, 325. 12. Parhon C. I. et Cahane M., Bull. M6m. Endocrin., 1937, 9 — 10, 269. 13. Pora E. A., Toma V. et Madar J., J. Physiol., 1962, 54, 401. 14. Pora E. A. și Rodica Giurgea-Iacob, St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1971, 23, 4, 339. 15. Rusescu A,, Prișcu P., Geormăneanu M., Stănescu V. și Feorba I., Timusul, Edit. Acad. R. P. R., București, 1964. 16. Șildan-Rusu N. et Pora E. A., J. Physiol., 1969, 61, 404. Centrul de cercetări biologice Cluj, Secția de fiziologie animală. Primit în redacție Ia 19 mai 1971. MODIFIOATIONS DU METABOLISM® GLUCIDIQUE CHEZ LES RATS THYMECTOMISUS IMMEDIATEMENT APR®S LA NAISSANOE rEsumE La thymectomie a ete pratiquee 24 heures apres la naissance. 30 jours apres on a determind la glycemie, le glycogene du foie et du muscle et le coefficient d’assimilation du glucose. Tous nos tesultats sont statistique- ment significatifs. On constate une baisse de 37,2 pour 100 de la glycemie et une dimi- nution de la toldrance pour le glucose de 29 pour 100, ce qui peut denoter une diminution de l’insuline circulante et une consommation plus lente du glucose par les tissus peripheriques. La quantite du glycogene hdpatique diminue de 54,06 pour 100, mais. le glycogene musculaire augmente de 99,03 pour 100. Oette hausse enorme du glycogene musculaire peut suggercr une diminution notable du processus d’oxydation du glucose au niveau des tissus pâripbbriques. BIBLIOGRAFIE 1. Bomskov G. u. Kaulla N., Pfliig. Arch., 1942, 245, 495. 2. Gapobianco A., Campanelli B. e Vacca G., Boli. S.I.B.S., 1965, 31, 1209. 3. Comșa J., Phgsiologie ei Physiopathologie de thymus, Doin, Paris, 1959. 4. Gonard V., Franckson J. B. M., Bestenie D. A., Kestens J. et Kovacs L., Arch.int. Pharmacodyn., 1953, 83, 277. 5. Gaburro D., Voepato S., Baggio P. e Bonifaci E., Boli. S.I.B.S., 1965, 41, 73. 6. Gabubro D., Volpato S. e Baggio P., Boli. S.I.B.S., 1966, 42, 177. 7. Giurgea-Iacob R. și Poba E., A. St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1970, 22, g, 119. 8. Milcu Șt.-M. și Potop I., Farmacodinamia substanțelor hormonal asemănătoare din timus, Edit. Academiei, București, 1970. INFLUENȚA BURSECTOMIEI (-B) ȘI A TIMECTOMIEI ( —T) ASUPRA GLICOGENULUI DIN TIMUS ȘI BURSA FABRICIUS, RESPECTIV DIN MUȘCHIUL PECTORAL LA PUII DE GĂINĂ DE 1 RODICA GIURGEA-IACOB și Academician EUGEN A. PORA ' i 591.147.3:591.144.1.591.133.32 The glycogen content was determined in chickens as follows : in the bursa Fabri- cii after thymectomy, in the thymus after bursectomy, and in the pectoral muscle after thymectomy or bursectomy. In control chickens, ontogenetical variations were ^detected in the three tissues tested. Thymectomy or bursectomy led to a decrease of the glycogen content in aii the organs .studied. In the thymus of bursectomized chickens the diminution continued at least 42 days, whereas in the other cases â minimum was reached the 21st day after operation. ' Datele din literatură referitoare la influența timusului asupra meta- bolismului glucidic sînt contradictorii și neconcludente (1), (5), (7), rolul bursei lui Fabricius în acest metabolism fiind aproape necunoscut. în această lucrare am încercat să urmărim efectul pe care absența bursei și a timusului îl are asupra glicogenului din timus, respectiv bursa Fabricius și din mușchiul pectoral. MATERIAL ȘI METODĂ S-a lucrat pe pui de găină Rock, grupați în trei loturi: bursectomizați ( —B), timecto- mizați ( —T) și martori (M). Fiecare lot a fost format din 9 pui, iar bursectomia sau timectomia s-a efectuat în prima zi după ecloziune. Sacrificarea și recoltarea probelor s-au făcut la 7, 21 și 42 de zile după operație. Glicogenul s-a determinat după metoda Montgomery (6), fiind ex- primat în [tg/mg țesut proaspăt. ST. ȘI CER I. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 24 NE, 1 P. 41-44 BUCUREȘTI 1972 > 42 RODICA GIURGEA-IACOB și EUGEN A. PORA Rezultatele au fost calculate statistic și raportate procentual față de martor (tabelul nr. 1 și fig. 1). Tabelul tir. 1 Cantitatea de glicogen (ug/ing fesut proaspdt) in timus (Ti. în hursi (B) șl in mușchiul pectoral (M> Lot Valori După 7 zile După 21 de zile După 42 de zile T B M T B M T B M media 0,28 0,60 0,68 0,59 0,64 3,44 0,19 0,56 3,52 Martor 11 9 9 9 8 8 8 6 7 8 (M) ES± 0,05 0,12 0,06 0,07 0,10 1,02 0,57 0,12 0,44 media 1,18 9 2,93 0,46 1,35 0,30 - 1,43 Bursec- n — ' 9 6 — 7 7 —• 7 tomizat ES + 0,19 — 0,19 0,11 — 0,15 0,07 —- 0,21 (-B) DM + %* + 321 — , +330 -16 —— -61 + 57 —• -60 P <0,001 — <0,001 •— — <0,05 <0,01 <0,05 media — ' ■ 0,44 1,45 0,28 0,89 — 0,65 4,01 Ti mec- n 9 9 9 8 —— 8 8 tomizat ES± ■— 0,09 0,09 — 0,04 0,20 — 0,14 0,29 (-T) DM± % — -27 + 113 -57 -75 — -16 + 13 P — — <0,001 —— <0,001 <0,001 — —• — Fig. 1. — Variația glicogenului în mușchiul pectoral (M), în bursa Fabricius (B) și în timus (T), la animalele normale (N), după timectomie (—T) și după bursectomie (—B). REZULTATE ȘI DISCUȚII 3 BURSECTOMIA ȘI TIMECTOMIA LA PUII DE GĂINA 43 reduse în interval de 42 de zile, timp în care au fost urmărite animalele, în schimb, glicogenul din mușchiul pectoral al puilor martori crește con- tinuu. Aceste modificări arată existența unor variații ontogenetice, legate de natura organului cercetat, precum și de funcția pe care acesta o are în organism. Unul dintre noi (9) a urmărit variația ontogenetică a glicogenului din timusul de șobolan, începînd din prima zi de viață și pînă la 365 de zile și a constatat că procentul acestuia scade progresiv. După timectomie sau bursectomie se produce, în următoarele 21 zile, o scădere a glicogenului în timus (în urma bursectomiei), în bursă (în urma timectomiei), în mușchiul pectoral (atît după bursectomie, cît și după timectomie). în restul experienței, cu o singură excepție, și anume timusul puilor bursectomizați în care glicogenul continuă să scadă, la toate cele- lalte loturi, în mușchi și în bursa Fabricius, glicogenul crește. Aceste modificări s-ar putea corela cu activitatea succinat dehidro- genazei (SDH) din aceleași organe (10), o creștere a activității SDH fiind însoțită de o gliconeogenoză pe seama aminoacizilor glucoformatori și invers. E. A. Forași colaboratori (9) și V. Toma și colaboratori (11) au arătat că, după administrarea de hidrocortizon, la șobolani, crește atît activitatea SDH, cît și glicogenul din timus. N. C r i s t a și colaboratori (2), administrînd hidrocortizon la puii de găină de 30 de zile, înregistrează o creștere a glicogenului în bursa Fabricius și timus. Cercetările lui H. F a b e r (3) au arătat că hormonii corticali de- termină o gliconeogeneză din proteine. Aceasta însemnează că variațiile glicogenului din timus după bursectomie și din bursă după timectomie s-ar datora unor modificări suprarenaliene. într-o lucrare anterioară (4), am arătat că, atît după bursectomie, cît și după timectomie, scade acidul ascorbic din suprarenală, ceea ce constituie un indiciu al stării de stress. De altfel M. Perek și A. E i 1 a t (8) consideră puii bursectomizați un model experimental bun pentru studiul stressului. CONCLUZII 1. Glicogenul din timus, bursa Fabricius și mușchiul pectoral la puii martori prezintă o variație ontogenetică. 2. Bursectomia și timectomia, practicate în prima zi după ecloziune, determină o scădere a glicogenului pînă în a 21-a zi, în timus (după bursec- tomie), în bursa Fabricius (după timectomie) și în mușchiul pectoral (după timectomie și bursectomie). După această perioadă, în toate cazurile cantitatea de glicogen crește, cu excepția glicogenului din timusul puilor bursectomizați, care continuă să scadă. La martori, glicogenul din timus crește la valori maxime în ziua a 21-a de viață, apoi scade puternic; de asemenea în bursa lui Fabricius variația glicogenului este identică, numai că modificările sînt mult mai (Avizat de prof. E. A. Pora.) RODICA GIURGEA-IACOB și EUGEN A. ROBA 4 INFLUENCE DE LA BOURSECTOMIE (—B) ET DE LATHYMEOTOMIE (—T) SUR LE CONTENIT EN GLYCOGfiNE DU THYMUS, DE LA BOURSE DE FABRICIUS ET DU MUSCLE PECTORAL DU POULET RESUME On a Studie l’effet de la boursectomie ou de la thymectomie sur le contenii en glycogene du thymus, respect ivement de la bour se de Fabricius, ainsi que du muscle pectoral du poulet. Les d^terminations ont M faites 7,21 et 42 jours apres l’extirpation, pratiqu^e le premier jour apres l’dclosion. Une variation ontog^netique du contenu en glycogene des organes ^tudi^s a 6td constat6e; la quantitd de glycogene augmente dans tous les organes etudids, atteignant un maximum le 21° jour pour le thymus et la bpurse, tandis que dans le muscle l’augmentation s’observe durant tonte l’exp^rience., . L’extirpation d’une des deux glandes proyoque une diminuțion du glycogene des tissus etudids. Dans le thymus des poulets boursectomis^s la baisse du glycogene est mâintenue pendant toute la dur^e de 1’expA rience. Dans les autres cas le glycogene atteint sa quantite minimum le 216 jour. ' BIBLIOGRAFIE 1, Babeș V. Ț., St. cerc, inframicrobiol., 1968, 19, 1, ,45. , . ■ 2. Crist^. N,, Pintea V., Leancu M., SpXtariu Sofi^ și Stupaiuu Al., Conf. de Fiziol, Bucu> pești, 1967. Rezumate, 15. 3. Fabeb H., Poultry Sci., 1964, 20, 3, 175. • o ................... o 4. Giuboea-Iacob Rodica și Poha E. A., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1971, 23, 2, 127. 5. Milcu Șt.-M. și Apostol N., Bul. științ. Acad. R. P. R., Seria șt. med., 1950, 2, 1, 23. 6. Montgomeby R., Arch. Biochem. Biopliys., 1957, 07, 378. 7. Parhon C. I. și colab., St. cerc, endocrinol., 1952, 3, 1 — 2,.63. 8. Pbrek M. a. Eilat A. J., Endocrin., 1960, 60, 5, 251. 9. Fora E. A., Madar I. și Toma V., Studia Univ. ,,Babeș-Bolyai”, Biologia, 1968, 1,121. 10. Poba E. A. și Giubgea-Iacob Rodica, St., și cerc, biol.. Seria zoologie, 1971, 23, 4. 11. Toma V., Rovbnța Ecatebina, Roșculbt S. Mabia și Poba E. A., Studia Univ. ,,Babcș- Bolyai”, Biologia, 1968, 1, 141. Centrul de cercetări biologice Cluj, Secția de fiziologie animală. 1 , Primit in redacție la 5 mai 1971. EFECTUL RESTRICȚIEI CONSUMULUI DE APĂ ASUPRA ACTIVITĂȚII SECRETORII A GLANDEI MAMARE LA RUMEGĂTOARE DE GALINA JURENCOVA și D. POPOVICI 591.146:591.133.1:599.735 On a group of 6 cows, the modifications of the milk yield and compositiori were studied in the conditions of alternating 24-hour intervals of total restriction of water consumption with 24-hour intervals of excessive water consumption. The results show thal the restriction of water consumption decreases milk yield, and increascs fat, dry matter, potassium and sodium percentage. Excessive water consumption following a restriction interval results in the reverse phenomena. A reversion of effects caused by water restriction and excessive consumption is observed in time. Water consumption restriction modifies correlative relationships between milk coinponents. Printre factorii multipli care determină consumul de apă la animalele în lactație un rol de seamă revine și activității secretorii a glandei mamare. B. Piatkowski (9) a demonstrat că există o dependență directă între nivelul producției de lapte la vaci și consumul de apă. Rezultate similare au fost obținute și de alți autori (10). în alte lucrări sînt expuse date referitoare la metabolismul apei și influența lui asupra corpilor cetonici din sînge și asupra proceselor digestive (.4), (6), (7), (13). De asemenea, au fost amplu analizate raporturile existente între consumul de apă, can- titatea și starea fizică a hranei și temperatură mediului (1), (2), (3), (5), (8), într-o măsură mai mică s-ă studiat efectul restricției consumului de apă pe intervale mai scurte, asupra activității secretorii a glandei mamare, deși astfel de situații se întîlnesc destul de frecvent în practică. în lucrarea de față he-am propus să analizăm' efectul restricției consumului de apă pe intervale de 24 de ore alternate de intervale egale cu consum de apă la discreție. , SȚ. SI CERC. Biot. SERIA ZOOLOGIE T. 24 NR. 1 P: 45-52 BUCUREȘTI 1972 3 RESTRICȚIA CONSUMULUI DE APA ȘI SECREȚIA LAPTELUI 47 46 GALINA JURENCOVA și D. POPOVICI MATERIAL ȘI METODĂ Experiența a fost efectuată în luna martie (temperatura în adăpost 13°C) pe un lot de 5 vaci din rasa Brună românească cu o producție medie de 11 1 de lapte. Toate animalele se aflau la mijlocul lactației și au beneficiat de o rație constantă pe tot parcursul experienței. Experiența a fost organizată în 3 perioade, fiecare a cîte 6 zile, după cum urmează : I. Prima perioadă de control, în care animalele- au consumat apă la discreție. II. Perioada experimentală propriu-zisă, cînd animalele au fost supuse unui regim de restricție pe un interval de 24 de ore, succedat de un interval egal de consum de apă la discreție. Acest tratament a fost aplicat în trei repetiții pe întreaga perioadă experimentală, denumită de noi și perioadă de alternare a intervalelor. III. Perioada de revenire, în care de asemenea animalele s-au aflat în condiții obișnuite de întreținere cu consum de apă la discreție. Zilnic s-au recoltat probe medii de lapte și probe de urină de la fiecare micțiune. Anima- lele au fost mulse de două ori pe zi la intervale egale de 12 ore. De asemenea s-au înregistrat consumul de apă, producția de lapte și cantitatea de urină. în probele de lapte s-au determinat: substanța uscată, grăsimea, proteinele totale, proteinele din zer, fracțiunile proteice din zerul laptelui și concentrația sediului, clorului și po- tasiului. în probele de urină s-a determinat concentrația ionilor de sodiu, clor și potasiu. Rezul- tatele obținute au fost supuse calculului statistic folosind testul de semnificație Fisher și Tykey (12). REZULTATE ȘI DISCUȚII Din datele prezentate în tabelul nr. 1, rezultă că în coa de-a doua peri- oadă, în zilele cînd animalele au consumat apă la discreție, cantitatea de apă ingerată a fost dublă fața de cea din perioadele de control și de re- venire. Dacă comparăm producția de lapte obținută în cele trei perioade, constatăm că acest indice nu înregistrează diferențe semnificative, în ace- lași timp intervin însă modificări importante în compoziția laptelui. Astfel conținutul în substanță uscată al laptelui din perioada de control și din perioada de alternare a intervalelor a fost mai ridicat decît în cazul laptelui din perioada de revenire. Aceste schimbări sînt determinate în parte de creșterea conținutului în grăsime și a proteinelor din zer. Din comparația valorilor medii pentru cele trei perioade rezultă că în perioada de alternare a intervalelor cresc semnificativ procentul de grăsime și proteinele din zer. Valorile acestor indiei se păstrează la un nivel ridicat și în perioada de revenire, în timp ce concentrația totală a proteinelor din lapte rămîne ne- schimbată. Aceasta înseamnă că cel de-al doilea component proteic prin- cipal al laptelui, cazeina, scade în perioada experimentală propriu-zisă și în perioada de revenire. Datele obținute cu ajutorul electroforezei pe hîrtie arată ca această creștere a concentrației proteinelor din zer are loc îndeosebi pe seama frac- țiunilor a-lactalbumine și P-lactoglobuline, proteine cu sarcină electro- negativă pronunțată la valoarea pH-ului laptelui (tabelul nr. 2). O dată cu creșterea concentrației acestor proteine are loc și o modificare de același sens al concentrației ionilor cu sarcină electro-pozitivă, cum sînt ionii Tabelul nr. 1 Efectul restricției consumului de apă asupra compoziției laptelui Perio'ada Consum de apă 1 Producția de lapte 1, Substanță uscată g% Grăsime g% Proteine totale g% Proteine zer g% I 30,44 10,88 11,70 3,78 3,05 0,61 II 65,53 10,86 11,78 3,92 3,04 0,73 III 36,96 11,00 11,18 3,89 3,00 0,74 Substanță uscată Grăsime Proteine zer Consum de apă 11,18' 3,78 0,61 30,44 36,96 11,78 . 3,92 0,73 — . 65,53 Notă ---------------- P < 0.01. ------------- p < 0.05. Tabelul nr. 2 Efectul restricției consumului de apă asupra concentrației fracțiunilor proteice din zer (g%) Perioada Proteine zer Albumine a-lactalbu- inine p-lactoglobu- line Imunolgo- buline I 0,61 0,036 0,140 0,310 0,119 II 0,73 0,042 0,170 0,370 0,143 III Notă 0,74 a-lactalbumin 0,14 0,170 - P < 0,05. 0,043 e 0 0,170 P-lactog 0,390 0,390 lobuline 0,310 0,135 de sodiu și de potasiu (tabelul nr. 3). Din datele prezentate s-ar putea trage concluzia că restricția consumului de apă în condițiile experimentale indicate nu afectează producția de lapte, reflectîndu-se mai mult asupra compoziției laptelui. Totuși această concluzie trebuie corectată cu deducțiile care se desprind din compararea datelor obținute pentru zilele cu restricție și fără restricție în cadrul celei de-a doua perioade. Tabelul nr. 3 Efectul restricției consumului de apă asupra concentrației electroliților din lapte Perioada Cloruri 8°/oo Clor Potasiu g% Sodiu g% I 1,42 0,86 0,154 0,036 II 1,48 0,90 0,175 0,038 III Potasiu 0 0,175 _ Notă 1,50 154 P < 0,01. P < 0,06. 0,91 0,162 Sodiu 0,03 0,038 : 0,034 4 48 GALINA JURENCOVA Șt D. POPOVICI 4 RESTRICȚIA CONSUMULUI DE APA Șl SECREȚIA IAPTELUI 49 Din datele prezentate în tabelele nr. 4 și 5 se desprind cîteva aspecte esențiale care nu pot fi neglijate. Dintre acestea menționăm următoarele : a) Producția de lapte în intervalul cînd animalele au consumat apa la discreție a fost mai scăzută decît în zilele cînd au fost supuse unui regim de restricție. b) Procentul de substanță uscată și grăsime înregistrează modificări de sens invers, adică concentrația lor a fost mai ridicată în intervalul cu consum de apă la discreție și mai scăzută în intervalul următor de restricție. c) Concentrația fracțiunilor proteice din zer nu înregistrează variații semnificative în funcție de caracterul intervalului, în timp ce concentrația ionilor de sodiu și de potasiu din lapte a fost mai ridicată în zilele cînd animalele nu au consumat apă. 2'abelul nr. 4 / lîiectul restricției consumului do ații asupra compoziției laptelui (perioada do alternare a intervalelor) Perioada Consum de apă 1 Producția de lapte 1 Substanța uscată g% Grăsimea g% Proteine totale g% Proteine zer g% Zile cu restricție — 11,320 11,67 3,80 2,97 0,73 Zile cu consum de apt la discreție 65,53 10,240 11,90 4,02 2,90 0,71 Tabelul nr. 5 Wctulroztricțieloonsumului de apii asupra concentrației electroiiților din lapte Perioada Cloruri ' g0/ oo Clor g°/oo Potasiu g% - Sodiu g% Zile cu restricție 1,49 0,90 0,181 0,041 Zile cu consum de apă la discreție 1,46 0,89 0,158 0,036 Pornind de la modificările pe care le înregistrează producția de lapte și conținutul laptelui în substanță uscată în cadrul celei de-a doua pe- rioade, se poate aprecia că efectul restricției se manifestă în zilele cînd animalele au consumat apă la discreție, iar excesul consumului de apă se manifestă asupra producției și compoziției laptelui din zilele următoare. Prin urmare avem de-a face cu o întîrziere a efectelor, care duce la inver- sarea lor. Probabil că acest fenomen se datorește complexității proceselor de digestie la rumegătoare și duratei de acțiune a mecanismelor funcționale pe care le declanșează într-un caz restricția și în alt caz excesul consumului de apa. Pentru înțelegerea semnificației funcționale a acestor rezultate tre- buie să ținem seama de faptul că, în condițiile arătate, organismul este pus în două situații diametral opuse : pe de o parte, lipsa de apă care duce la micșorarea volumului de sînge circulant și la creșterea presiunii osmotice a sîngeliii și, pe de altă parte, ingerarea unei cantități duble de apă determină modificări de sens contrar. De aici rezultă că, în condițiile restricției, debitul de sînge care irigă glanda mamară și aportul de precursori al constituenților laptelui mai scăzut vor acționa în sensul diminuării activi- tății secretorii, în timp ce consumul excesiv de apă va avea o acțiune con- trarie. Trebuie să admitem de asemenea că modificările înregistrate sînt datorate și acțiunii unor factori de natură hormonală. Tendința de creștere a concetrației sodiului în sînge, ca urmare a lipsei afluxului de apă, va pro- voca o inhibiție a secreției hormonilor mineralocorticosteroizi. După cum se știe acești hormoni stimulează reabsorbția sodiului la nivelul tubilor renali și eliminarea potasiului prin urină. Totodată unii dintre ei, cum este aldos- teronul, influențează procesul de mobilizare a grăsimilor din depozit și stimu- lează sinteza glicogenului pe seama părții ternare a aminoacizilor proveniți din degradarea proteinelor. Probabil că în condițiile restricției, din necesi- tatea eliminării mai accentuate a sodiului prin urină, are loc o inhibiție a se- creției de aldosteron și în acest caz metabolismul grăsimilor și proteinelor va fi scos de sub influența negativă a acestui hormon, ceea ce duce la intensifi- carea sintezei proteinelor și grăsimilor. De fapt din experiențele efectuate de o serie de autori (11), se știe că ACTH, precum și hormonii glandei cortico- suprarenale influențează negativ sinteza constituenților organici ai lap- telui. Efectul întîrziat înregistrat de noi afectează tocmai sinteza acestor componenți. Nu același lucru se poate spune de eliminarea prin lapte a ionilor cu sarcină pozitivă, sodiu și potasiu, care au fost în concentrație mai ridicată în probele din zilele cu restricție. Un argument în plus că la meca- nismul funcțional al fenomenelor generate de alternarea celor două tipuri de intervale participă și glandele corticosuprarenale îl constituie datele privind cantitatea de sodiu, potasiu și clor eliminată prin urină în fiecare din cele trei perioade. Din diagrama prezentată în figura 1, constatăm că în perioada de alternare a intervalelor, comparativ cu perioada precedentă, are loc o creștere substanțială a eliminării sodiului și, în raport cu acea ;ta, a clorului și a potasiului. în perioada de revenire cînd animalele s-au aflat la un regim hidric normal, eliminarea potasiului și clorului se păstrează încă la un nivel ridicat, în timp ce cea a sodiului scade foarte mult. Probabil că eliminarea sodiului în cantități mai mari în perioada experimentală propriu-zisă a dus la micșorarea rezervelor organismului în acest ion și, implicit, la scăderea nivelului lui în sînge. Aceasta a declanșat o secreție mai intensă de hormoni mineralocorticosteroizi care au intensificat proce- sele de reabsorbție a acestui ion la nivelul tubilor renali. în sprijinul acestui punct de vedere vin și datele care caracterizează producția și compoziția laptelui în perioada de revenire. După cum rezultă din tabelul nr. 1 în perioada care succedă perioadei de alternare a celor două tipuri de intervale, deși producția de lapte se păstrează relativ constantă, procentul de sub- stanță uscată, grăsime și proteine tinde să scadă. Aceeași tendință se mani- festă și în ceea ce privește concentrația sodiului și a potasiului din lapte. Restricția consumului de apă, precum și consumul în exces care-i urmează modifică raporturile corelative dintre diferiții constituenți ai laptelui. în tabelul nr. 6 sînt dați coeficienții de corelație dintre ionii de sodiu, potasiu și clor și ceilalți constituenți ai laptelui calculați pentru fiecare perioadă în parte. Din aceste date rezultă că în toate perioadele 4 - e. 3080 50 GALINA JURENCOVA Și D. POPOVICI există o corelație negativă semnificativă între concentrația sediului și a procentului de grăsime și pozitivă între sodiu, clor și proteinele din zer. Coeficienții de corelație calculați pentru sodiu, clor și ceilalți constituentă ai laptelui se modifică în cele trei perioade atît ca valori, cît și ca sens (în unele perioade ei sînt pozitivi și în celelalte negativi). Aceasta demon- Fig. 1. — Cantitatea diurnă de Na, K și CI eliminată prin urină ; I, II, III: perioada de control (/), de alternare a intervalelor (II) și de revenire (III). strează că restricția consumului de apă dereglează relațiile cantitative dintre diferiții constituenți ai laptelui. Din datele prezentate rezultă următoarele concluzii: 1. Restricția consumului de apă pe un interval de 24 de ore alternat cu un consum de apă la discreție duce la scăderea producției de lapte și la creșterea procentului de substanță uscată și grăsime din lapte. 2. Excesul consumului de apa, care urmează unui interval de res- tricție, determină fenomene inverse, concretizate în creșterea producției de lapte și a eliminării sediului, potasiului și clorului și scăderea substanței uscate și procentului de grăsime. 3. La rumegătoare, în condițiile alternării intervalelor de restricție a consumului de apă cu intervale egale, în care animalele consumă apă la discreție, se constată o inversare în timp a efectelor specifice produse de aceste tratamente. 7 RESTRICȚIA CONSUMULUI DE APA ȘI SECREȚIA LAPTELUI 51 Tabelul nr. 6 ■- Coeficientul de corelație dintre unii constituent! ai laptelui Sodiu cu : Procent grăsime cu : Perioada nr. de repetiție potasiu clor proteine totale procent , grăsime proteine zer proteine zer I 30 0,57 0,421 0,0.. -0,554 0,477 0,483 II 30 0,192 0,376 0,26 -0,53 0,125 0,08 III 30 -0,356 0,245 0,31 -0,26 0,227 0,752 potasiu cu : procent grăsime cu: proteine totale I 30 0,46 -0,0.. -0,205 0,0.. -0,187 II 30 — 0,0.. 0,14 -0,0. . -0,0. . 0,0.. III 30 — 0,0. . -0,17 0,0. . 0,0. . -0,0.. clor cu : I 30 II 30 III 30 - I -0,0.. -0,31 0,376 — — 1 0,30 -0,22 0,0.. — — | 0,28 -0,54 0,288 4. în perioada de alternare a intervalelor, eliminarea sediului, po- tasiului și clorului prin urină a fost mai ridicată decît în perioada de control și în perioada de revenire. 5. Restricția consumului de apă schimbă raporturile corelative dintre constituenții laptelui. DER EINFLUSS DER RESTRIKTION DES WASSERVERBRAUCHS AUF DIE SEKRETIONSAKTIVITĂT DER MILCHDRUSE BEI WIEDERKĂUERN ZUSAMMENFASSUNG An einer G-ruppe von 6 Kuhen der Bfaunviehrasse wurde der Ein- fluss der Restriktion des Wasserverbrauchs in kurzen Zeitintervallen von 24 Stunden, die mit gleichen Zeitintervallen abwechselten, in denen der Wasserverbrauch ad libitum war, auf die Milchsekretion und Milchzusam- mensetzung untersucht. Die Versuchsreihe wurde folgendermaBen in 3 Perioden eingeteilt: I. Kontrollperiode (6 Tage), in der sich die Piere unter gewbhnlichen Haltungsbedingungen befanden. 52 GALINA JURENCOVA și D. POPOVICI 8 , II. Periode der Abweehslung der Intervalle (6 Tage), in der die Tage der totalen Wasserrestriktion mit den Tagen des Wasserverbrauchs ad li bitum abwechselten. III. Periode der Wiederkehr zu den gleichen Bedingungen, wie in der Kontrollperiode. Die erhaltenen Daten zeigten: 1. Die Bestriktion des Wasserverbrauchs in einem Zeitintervall von 21 Studen abwechselnd mit einem Wasserverbfauch ad libitum fiibrt zu einer Verringerung der Milchleistnng nnd zu einer Steigerung des Prezent- satzes der Trockensubstanz und der Pette der Milch. 2. Der Uberverbrauch von Wasser, der einem Bestriktionsintervall folgt, fiihrt zu umgekehrten Erscheinungen, die sich in einer Steigerung der Milchleistnng und der Ausscheidung des Natriums, Kaliums und Chlors und einer Verringerung der Trockensubstanz und des Fettprozent- satzes widerspiegeln. 3. Unter den Bedingungen der Abweehslung der Zeitintervalle mit Bestriktion des Wasserverbrauchs mit gleichen Intervallen in denen die Tiere Wasser ad libitum verbrauchen, kann man eine Umkehrung der spezifisehen Einfliisse feststellen, die durch diese Behandlung hervor- gefuten wurden. 4. In der Periode der Abweehslung der Intervalle war die Aus- scheidung des Natriums, Kaliums und Chlors im Harn groBer als in der Kontrollperiode und in der Periode der Wiederkehr zu den normalen Bedingungen. 5. Die Bestriktion des Wasserverbrauchs vetăndert die wechsel- seitigen Verhăltnisse zwischen den Milchkomponenten. BIBLIOGRAFIE 1. Bianca W.. Res. Veter. Sci., 1965, G, 1. 2. - J. Agric. Sci., 1966, GG, 1. 3. DaLTon R., Brit. Veter. J., 1964, 121, 2. 4. Encklharpt W., Naturwissenschaften, 1963, 50, 9. 5. Macfarlane W., Austral., J. Agric. Res., 1966, 17, 2. 6. MaWWEU. R. a. Weldy J., Biometrology, 1967, 2, 1. 7. Malossini F., Aliment, anim,, 1962, 6,9. 8. Purice A-, Austral. J. Beter. Sci., 1965, 27, 1. 9. Piatkowski B., Arch. Tierzucht, 1966, U, 5. . 10- Salruno A. e. Malossini F., Ann. exp. agrar., 1964, 18, 5 — 6. 11. Shaw J. C. a. Lakshman S., Atomic Energy and Agriculture, Simpozium, Washington, 1957, 49, 305. 12. Snrpbcor G. W., Statistical methods, The lowa State University Press, Ames, lowa, 1957. 13. Weeth H., J. Anim. Sci., 1965, 24, 2. Institutul de cercetări pentru creșterea taurinelor, Laboratorul de fiziologie. Primită în redacție 11 mai 1971. EFECTUL HIPOXIEI ASUPRA RANDAMENTULUI FOSFORILĂRII OXIDATIVE ÎN OMOGENATE DE MUȘCHI NETED INTESTINAL DE IEPURE DE MARGARETA NISTOR și DELIA NICOARĂ* 591.175.7:591.12:599.325.1 In the ileum smooth muscle homogenate of the rabbit, an intense ATP-ase acti- vity has been found, growing proportionally by the incubation time and being inhibited by cca. 65% FNa (30 mM). Nevertheless, the oxidative phosphoryla- tion (FO) efficiency was greater in the FNa-free medium (P :O ratio of 1.42) than in its presence (P :O ratio of 0.76) and was lowering down to discoupling after 15 minutes. The hypoxia induced a substanțial drop of the oxidation capacity of the succinate and of the ADP phosphorylation, the drop being accentuated by the absence of glucose in the preparations preincubation medium. în contrast cu bogăția de date acumulate asupra FO în preparatele mitocondriale hepatice sau miocardice, cunoaștem extrem de puține lu- crări (13), (15), cu privire la capacitatea mușchilor netezi de a stoca energia substratelor oxidate în ATP. Lipsa unor date mai bogate asupra eficienței FO în musculatura netedă, precum și a datelor cu privire la influența modificărilor de tensiune a oxigenului în mediul de incubație asupra acestui proces ne-a determinat să întreprindem unele cercetări în această direcție. , în acest sens, în lucrarea de față am urmărit: 1).randamentul FO în omogenat de mușchi neted intestinal în normoxie și în prezența succina- tului ca substrat al oxidării și 2) efectul preincubării în condiții de hipoxie asupra FO. * Cu ajutorul tehnic al tov. Eugenia Cotea. ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 24NR. 1 P. 53-68 BUCUREȘTI 1972 MARGARETA NISTOR și DELIA NICOARA 2 EFECTUL HIPOXIEI ASUPRA FOSFORILARII OXIDATIVE 55 MATERIAL ȘI METODĂ Materialul de studiu a fost reprezentat prin ileonul terminal de iepure, prelevat de la masculi și femele de rasă Chinchilla cu greutatea cuprinsă între 2 000 și 3 000 g ă jeun de 20 de ore. , Pentru urmărirea capacității de contracție a mușchilor netezi intestinali în condiții de hipoxie, segmente de 4 — 6 cm lungime, adiacente in situ, au fost suspendate în' două băi paralele de organe izolate, introduse în practica cercetărilor farmacologice de A. T e i t e 1 (22) și completate de noi în funcție de cerințele experiențelor noastre. Activitatea preparatu- lui de probă supus hipoxiei într-un mediu lipsit de substrat.energetic exogen a fost comparată cu activitatea preparatului de control, menținut în aceleași condiții hipoxice, dar în prezența glucozei ca substrat energetic și înregistrată simultan pe suprafața kimografului. După înregis- trarea activității motorii de fond a preparatelor in condiții de normoxie și în prezența glucozei (2 %), urma îndepărtarea glucozei din baia preparatului de probă și înlocuirea aerului cu ames- tecul hipoxie 5 % O2 + 95 % Na. După o oră de hipoxie, fragmentele de ileon (control și probă) erau scoase din băițe și plasate pe gheață pentru îndepărtarea mucoasei. Urma omogenizarea la gheață a celor două porții de țesut muscular. Consumul de oxigen s-a determinat prin tehnica Warburg la 37,5°C cu faza gazoasă reprezentată de aer. Mediul de incubație conținea într-un volum de 3 ml :KC1 = 50 mM; MgClg « 5 mM; tampon fosfat de potasiu la pH 7,? — 20 mM ; AMP — 2,5 mM ; ATPNa2 = 1 mM ; 1ÎDTA-1 mM ; succmat de sodiu = 10 mM , glucoza — 40 mM ; hexochinază «= 1,5 — 2 mg și suspensie de țesut 10 % = 1 ml. în experiențele în care s-a urmărit eficiența FO în prezența FNa, concentrația ci a fost de 30 mM. Citirile pentru consumul de O, s-au făcut la 15 și 30 min. Fosforul anorganic (Pa) s-a dozat în filtratul deproteinizat cu acid TCA în concentrație finală dp 3%, după metoda Fiske-Subbarow (6), la spectrofotometrul VS —1 și ). — 660 mp. Consumul de O2, exprimat în patomi/g reziduu uscat, și consumul de Pa, exprimat în pmoli/g reziduu uscat, au servit la calcularea raportului P: O. S-a măsurat de asemenea activi- tatea ATP-azică a omogenatului, exprimată prin numărul de pmoli de Pa eliberați din ATP la 15 și 30 min de incubație în absența FNa în mediu și în prezența ci, în concentrație de 30 mM. REZULTATE Eficiența îosfarîlăriî oxidative în nonnoxie. Efectul FNa Am inițiat cercetările prin determinarea activității ATP-azice a omogenatului în prezența FNa/față de activitatea ATP-azică a controlului (lipsit de fluorură). Din tabelul nr. 1 se constată că activitatea ATP-azică crește cu timpul de incubație, fiind mult mai redusă în prezența fluorurii. Astfel în primele 15 min, fluorură inhibă cu 66,2% iar la 30 min cu 65,4% acti- vitatea ATP-azică, față de activitatea controlului. Plecînd de la aceste constatări, am crezut justificată folosirea FNa în experiențele ulterioare, în care am urmărit randamentul PO. După cum se remarcă din tabelul nr. 2, viteza consumului de oxigen scade ușor după 15 min de incubație, respirația, cunoscînd o ușoară creștere Tabelul nr. l Activitatea ATP-azică a omogenatului de mușchi neted intestinal de iepure In prezența și in absența FNa (30mUl> In mediul de incubație 'S + AP pmoli/g țesut uscat + FNa control $ timp de incubație (min) Z 15 30 15 30 1 +35,4 + 101,4 + 152,6 + 270 2 + 35,8 + 58,4 + 75,7 + 194 3 +39,7 +50,9 + 79 + 172 4 +42,4 . +105,6 + 146,4 + 163,2 Media + 38,3 + 79,0 + 113,4 + 199,8 Tabelul nr. 2 Randamentul tosîorllăril oxidative in omogenat de mușchi neted intestinal de iepure in prezența și in absența FNa (S#mM) in mediul deincubație Nr. experienței + FNa Control timp de incubație (min) 15 30 15 30 -AO p atomi -AP p moli P :O -AO p atomi - AP p moli P :O -AO p atomi -AP p moli P :O -AO p atomi -AP p moli P :O 1 -82 -93,5 1,14 -160 -105,4 0,66 -97,1 -117 1,20 -156,7 + 60 — 2 -75,6 -56 0,74 -166,7 -109 0,65 -76,2 -153 -203,5 2 -156,5 -166 1,06 3 -120 -69,7 0,58 -150,1 + 151 — -157,8 1,28 -198,8 +302 — 4 -69,1 -54,4 0,78 -131,7 -205,6 1,56 -60,4 -82,42 1,36 — 119,2 -196 1,64 5 -134,1 -80 0,59 -192,4 -2,61 0,01 -42,6 -55,1 1,29 -118,6 + 109 — Media -91,1 -70,7 0,76 -160,1 -86,8 —122,2 1,42 -149,9 atît la 15, cît și la 30 min în prezența FNa, față de respirația omogenatului de control inenbat fără FNa. în ceea ce privește consumul de Pa, acesta este după 15 min cu 42,1 % mai mic în prezența FNa decît la control. în aceste condiții raportul P : O este de 0,76, în prezența FNa, și de 1,42, la martor. După cum se mai con- stată din tabelul nr. 2, eficiența FO scade foarte mult după 30 min legat de scăderea vitezei consumului de fosfor. 57 MARGARETA NISTOR și DEMA NICOARA 4 în experiența nr. 3, în prezența FNa, dar în special în probele de control la 30 min, se constata apariția unui plus de Pa. într-o singura experiența (nr. 4) s-a semnalat un consum de oxigen mai scăzut și un con- sum de Pa mai ridicat decît în restul experiențelor, deci un cît P : O mai mare la 30 min decît la 15 min de incubație. Eficiența fosforilării oxidative iu condiții postliipoxice pupă cum reiese din tabelul nr. 3 efectele unei hipoxii de 60 min asupra unor parametri funcționali ai ileonului diferă în funcție de condi- țiile de incubare a preparatelor. Corespunzător, rezultatele în ceea ce pri- vește consumul de oxigen, consumul de Pa și raportul P : O sînt grupate în tabelul nr. 4 în funcție de gradul în care este afectată de hipoxie activitatea motorie a preparatelor. După cum se vede din tabel, consumul de oxigen al preparatelor cu activitate aproape nealterată de hipoxie este cu 62% mai scăzut în primele 15 min și cu 50,4% mai scăzut la 30 min fața de consumul de oxigen în omogenatele preparatelor care nu au fost prein- cubate în condiții de hipoxie. Consumul de Pa scade în primele 15 min cu 57,8%, valoarea raportu- lui P : O fiind de 0,88. înregistrarea B din figurile Pși 2, reprezentând experiențele din 27. IV și 20, VI. 1970 înscrise în tabelul nr. 4, prezintă activitatea motorie a pre- paratelor de control, supuse unei hipoxii de 1 oră. După cum se vede din tabelul nf. 4, la preparatele de control afectate de hipoxie, numai în două cazuri s-a semnalat un consum de Pa la 15 min (valoarea medie fiind de 40,1 gmoli), în restul de 4 experiențe s-a găsit un plus de Pa în valoare de 73,1 gmoli. în consecință, numai în 2 experiențe (nf. 5 și nf. 10) se mai manifestă o FO reprezentată printr-un P : O = 0,60. La 30 min, Pa apărut crește la 176,4 gmoli (adică cu 14,1 % mai mult decît în primele 15 min), într-o singură experiență semnalîndu-se un consum important de Pa. Figurile 3 și 4, corespunzătoare experiențelor din 22. IV și 30.IIÎ. 1971, prezintă în înregistrările A și, respectiv, B activitatea preparatelor de con- trol în condiții de hipoxie. Omogenatele obținute din preparatele supuse hipoxiei în absența glucozei, prezintă un consum de oxigen cu 52,4 și 53,2% mai redus la 15 și, respectiv, 30 min decît la omogenatele preparatelor normale. Ou excepția a trei experiențe în care s-a înregistrat un consum mediu de 24 gmoli Pa la 15 min și, respectiv, un raport P : O egal cu 0,88, în restul de șapte experiențe se constată un plus de Pa și deci lipsa unei FO. La 30 min de incubație, cantitatea de Pa apărut crește la valoarea medie de 137,8 pmoli. în trei experiențe însă se constată un raport P : O de 2,01 pe seama unui consum ridicat de fosfor. înregistrarea A din figurile 1,2 și 4 și înregis- trarea B din figura 3 ilustrează efectele puternic deprimante ale hipoxiei, asupra activității motorii a preparatele r de probă. Tabelul nr. 3 Efectul hipoxiei asupra unor parametrii funcționali ai preparatelor de mușchi neted intestinal de iepure ența contracțiilor spontane 001 B0 ?lBJapisuoo ‘ajx -OU1JOU UJ BțuOAOOJJ uțp % co co wf O r-i C© CO CM 1 1 1 1 o co CQ CO O 111 + tracții le/cm ajxodjq ap b.io j șdnp M o 5 a * o 5 c . o 8IX0UIJ0U Uț io uo cm »o w CM CM CM m co io o ^4 CM r-< CM tonusul 001 țBJapisuoa ‘ațxouuou uț, insnuoț uțp % -16,6 -100 -70,5 nemodificat O OOO Ol CM CM Y-( 1 1 1 I Parametr: la excitația ■ică ooi^vi®'1 -apțsuoa ‘aixotujou uj jnpis -undsș.i BaujpnjțjdmB uțp % iO iO ■’t’ |> lO CO 777 CO Ol cD O 00 00 00 1 1 1 1 itatea electr amplitudinea răspunsului (mm) ajxoditi ap b.io I Bdnp O O 1O lO 1-4 *O 7 47 8 11 reactiv ajxouiiou uj M 00 O io io >o o rf CM O io io 00 lO. 00 spontană 00T eo BțB.IOpiSUOO «01X0UU0U UJ OUBțUOdS AOJJlț -objjuoo Bouipnpjdum uțp % co co rH Oi <£> 1 1 1 1 w CO CM co r- oo Oi O . 05 o 1 1 1 1 vitate s amplitudinea contracțiilor spontane (mm) ajxodțq ap bjo x Bdnp Tj* M H O CM CO CM rH O acti ațxouuou uț tO <0 lO CM CO CM CM O CO O CO CO CO 27.IV.1970 20.VI.1970 30.III.1971 22.IV.1970 27.IV.1970 20.VI.1970 30.III.1971 22.IV.1971 wjuauadxa '.IN y-< CM CO YH cm co ajBqnaui ap ajBjaads uppuog Bzoanțg auț^uoa ajeqnouț ap țnțpapi Bzoanțg auițuoo nu aieqnauț ap pupaj^ EîeeM preinenbării în coaliții ie hipoxie asupra iosîoriiarii exilative 3 omnsenateior le mnșcbi netei intestinal ie iepure fmelinl ie incubație conține Mia Sb mM> I Mediul de pteineubare nu conține giucoză ; timp ăe incubație (min) 0 00 P; 0 2,70 2,39 [ 0,95 0,20 -AO j -AP i (4 atomi p moli ■H CD îp Ci G> 00 & + 7 7 7- co ' cq _ *» e- in rs r* 10 CO Oi 00 W n

1 1 1 1 X ^r. + 04 >-7 co cq cq in 00 <£> Oi <£>. th cO 1 1 1 1 1 1 -73,5 | 12 r P • 0 țt moli i© t> 1 0 1 0 ligii 1 0 t> I> ț© cq cq + 1 + 1 ’ Ci °1 cî e- CM S 5 2 2 l2 । + + + + + — AO patomi i© cq (0 + 00 + cq CQ CP <45 00 Oi U0 I> O ce i> cq 00 co cq 1 1 r 1 1 1 1-43,3 ajxodțq ap iijipuoo uj % 06 ^sad na Bsnpa.l BațnțțMțaB na ap3.1eda.id Mediul de pieineubaie conține glucoza j . timp de incubație (min) ! 0' 00 ! j ■ 1 $ £ 1 + £ II 1 1' 0 -AP p moli rs?i+ s‘ssi- ou- j t‘9Z+ 00 Ci 00 <51 O Ol tO O H rH L'' « N ■II + + + + -AO p atomi +. <51 0 l> <0 T-ț >4 7 4 î 00 + I ' W lO ru M* ^7 cq 0 >0 0 cî 2 <£> 1> <£> cq 0 3 I I I7I [ ! -88,7 < 12 O CU co cq i© co i> oo <5* r7 O O ,0 0,88 S l 1 1 1 s CP 0 -AP j p moli (N CO ÎM CO 00 co CO cq r-< 1 1 1' I 1 ) — 29,8 cq 10 cq op >0 O oo q?’ . cq 00 00 <© co 10 1+444 1 -AO j p atomi 1© C*! rH 05 co cq <0 cp cq co 10 cq 1 1 1 1 1 <0 00 1 0 cq _r 00 + M4 <51 CO § 00 cq cq 1© xj< 1 h 1 1 1 1 ! -48,6 a:peo nțea odxa -jm 27.IV.1970 9.V.1970 30.V.1970 20.VI.1970/ 1 1 ! media i 1 1 29.IV.1970 4.V.1970 6.V.1970 ; 30 III.1970 3.VL1970 22. IV. 19 70 1 media | r-4 cq 00 KO 00 ' <51 O nxodțq op epnaajB nțțnd j eațețțAnae na ațeaedajd ațxodțu 9P % OS ațsad na nțeiuaje eațnțȚAțțaB na ațetedajd o 02 11 EFECTUL HIPOXIEI ASUPRA FOȘFORILĂRII OXIDATIVE 63 DISCUȚIA REZULTATELOR După cum se știe, în cercetările de FO se preferă preparate stabile, ,,mitocondrii” puternic cuplate, caracterizate printr-o activitate ATP- azică mai redusă. Chiar și în cazul unor asemenea preparate se recurge adesea la folosirea fluorului ca inhibitor al ATP-azei. Cum în ceea ce privește activitatea ATP-azică în musculatura ne- tedă nu cunoaștem decît o lucrare, și anume aceea a lui O. K. R ei s s pe mitocondrii de plămîni de iepure, în care autorul semnalează o activi- tate ATP-azică puternică în comparație cu mitocondriile hepatice, iar în privința acțiunii inhibitoare a fluorurii nu există date certe (12), am conside- rat necesar pentru cercetările ulterioare să obținem anumite informații asupra acestei activități în prezența și în absența FNa. în această direcție am semnalat, în concordanță cu O. K. Bei s s, o creștere liniară cu timpul de incubație a activității ATP-azice și o inhibiție a acestei activități pro- porțională cu concentrația de FNa folosită. Astfel, dacă pe mitocondrii pulmonare de iepure O. K. E ei s s observă la o concentrație de 9,3 mM, FNa o inihibiție de 22% a ATP-azei, în cercetările noastre în care am folosit o concentrație de 3 ori mai mare, inhibiția este de 66,2% (în primele 15 min) și de 65,4% (la 30 min). Indicațiile din literatură, precum și datele noastre personale care au evidențiat rolul inhibitor al FNa asupra activității ATP-azice ne-au de- terminat sa urmărim în paralel eficiența FO în prezența FNa comparativ cu probele de control în care fluorură era omisă. Din prezentarea rezultate- lor reiese că viteza consumului de oxigen scade ușor după 15 min de incu- bație în ambele tipuri de experiență. în același timp, contrar datelor lui E. C. Slaterși W. D. Bonner (18), P. Greengard și cola- boratori (8), H. P. Cohen (4) și O. Gurban și E. Gris tea (9) semnalează o scădere a consumului de oxigen, pe mitocondrii hepatice și cerebrale și pe sarcozomi de șobolani, în prezența succinatului și a fluo- rurii în concentrație de 20,10 și, respectiv, 14 mM. în experiențele noastre consumul de oxigen crește ușor fiind cu 4,9 și 6,8% mai mare la 15 min și, respectiv, 30 min față de consumul de oxigen la aceleași intervale de tihip la control. Din acest punct de vedere, rezultatele obținute de noi concordă cu cele semnalate de O. K. R e i s s, care, pe mitocondrii pulmonare de iepure, observă de asemenea o creștere ușoară a consumului de oxigen în prezența fluorurii. în ceea ce privește consumul de Pa, contrar cu ceea ce ne-am fi putut aștepta în urma determinării activității ATP-azice, acesta este în primele 15 min cu 42% mai mic în prezența FNa decît în omogenatele de control. Viteza consumului de Pa scade repede între 15 și 30 min, semnalîndu-se apariția chiar a unui plus de Pa în special în experiențele de control. Astfel FO se manifestă clar în primele 15 min cînd raportul P : O este de 0,76 în prezența FNa și de 1,42 la control. în majoritatea experiențelor, efi- ciența ei scade la 30 min, mergînd pînă la încetarea consumului de Pa, deși consumul de oxigen nu este afectat. Se produce o decuplare treptată (mai rapidă în absența FNa) a fosforilării datorită activității ATP-azei, care crește liniar cu timpul de incubație. Un raport P : O apropiat de cel găsit de noi la 15 min de incubație, și anume de 1,25 — 1,3 , în prezența succinatului ca substrat și în absența 13 EFECTUL HIPOXIEI ASUPRA FOSFORILĂRII OXIDATIVE 65 64 MARGARETA. NISTOR Și PELIA NICOARA FHa, a fost semnalat pe mitocondrii hepatice de porumbel de către , V, P, 0 k u 1 a c e o v și L. L. Kiseleov (17) și de 1,6 de către II, Strickland și colaboratori (20) pe mitocondrii hepatice de șobolani. în ceea ee privește efectul ionilor de fluor asupra raportului P : O în prezenta suecinatului, datele din literatură sînt foarte variate. în general se admite că fluorul ar fi în prezența fosfatului un inhibitor al succindehi- drogenazei și ar exercita o anumită inhibiție a ATP-azei latente. Pe această bază, prin inhibiția parțială a oxidării suecinatului și creșterea fosforilării, ar crește randamentul FO. Experiențele lui P. G r e e n g a r d , O . K . R e i s s , precum și cele ale lui O. G u r b a n și E . O r i s t e a confirmă numai parțial acest lucru. Astfel P. Greengard constată că fluorura pînă la concen- trația de 10 mM micșorează consumul de Pa paralel cu consumul de oxi- gen și, în consecință, nu afectează valoarea raportului P : O la sarcozomi, raport care este de 0,95. O. Gurban și E . Gri st ea constată de asemenea că, la 1b miri de incubare, FNa (11 mM) inhibă consumul de Pa. Totuși, datorită faptului că simultan ea inhibă și consumul de oxigen în proporție diferită în funcția de concentrația ATP, raportul P : O rămîne nemodificat sau se constată o creștere a lui. în același timp O. K. R e i s s semnalează o creștere a consumului de Pa în prezența FNa (10 mM), omiterea ei reducînd raportul P : O de la 1,7 la 0,9 pe mitocondriile pul- monare. Rezultatele noastre, obținute la 15 min de incubare, confirmă pe cele ale lui R. W h i 11 a m și colaboratori (21) și H. P. C o h e n , care semnalează o scădere a raportului P : O la concentrațiile de fluorură folo- site de obicei în cercetările de FO. Apariția unei cantități importante de Pa la 30 min de incubație, în special în omogenatele lipsite de FAa, ar putea să fie consecința unei activități ATP-azice, crescute în lipsa fluoru- rii, în a doua parte a incubării. Activitatea ATP-azică crescută, raportulP : O mai mic decît cel raportat la mitocondriile hepatice .apropie omogenatele de mușchi neted intestinal de sarcozomii miocardici și de mitocondriile pulmonare. Ca și la mitocondriile slab cuplate ale țesutului pulmonar, la care DNP în concentrație de 0,054 mM (15) nu a stimulat consumul de oxigen, fapt care caracterizează asemenea preparate și în experiențele noastre, după cum reiese din tabelul nr. 5 am constatat la concentrația de 0,1 mM, 2,4-DNP o scădere a consumului de oxigen, scădere mai accentuată la preparatele de control la 15 și 30 min de incubație. Ca o consecință a stimulării activității ATP-azice mai marcată de asemenea la control s-a semnalat și o decuplare a FO. Tabelul nr. S Uteetul SL4IW asupra tostoriUtii oxidative în omogcnatnl de mușchi neted Intestinal ’ + FN; i + DNP Control + DNP 15 min 30 min 15 min 30 min — AP P: O -AO -AP P :O -AO -AP P : O — AO AP P:O — 68,3 +24,2 ) i -123,9 + 66,4 •— -52,4 + 96,7 —- -105,4' + 100,4 — . Din literatură (7), (19), (21), (23), precum și din cercetările perso- nale1 a reieșit că musculatura netedă intestinală de la animalele homeo- terme este foarte sensibilă la modificările de tensiune a oxigenului în mediul de incubație. îndeosebi afectate sînt preparatele aflate într-un mediu lipsit de o sursă energetică exogenă. Legat de aceasta, ni s-a părut inte- resant să cercetăm dacă nu există o corelație între fenomenele observate în activitatea motorie a musculaturii netede în condiții de hipoxie și capa- citatea de refacere a potențialului energetic prin FO. Este bine cunoscut faptul că unul dintre primele răspunsuri la hipo- xie celulară este scăderea concentrației ATP (10), (11), (14), (16), întovă- rășită de o creștere în concentrația AMP și Pa. în ceea ce privește efectele hipoxiei asupra mușchilor netezi, semna- lăm lucrările lui O. A. Berstein (3), R . D e t a r și D. F. B o h r (5), D. J . S m i t h șiJ. R. Vane (19), care atribuie modificările observate în activitatea contractilă a mușchilor netezi sub influența vari- ațiilor de tensiune a oxigenului limitării producției fosfaților macroergici. în experiențele noastre, am urmărit efectele unei hipoxii moderate (prin incubarea preparatelor pentru 1 oră la PO2 = 38 mmHg în prezența glucozei ca sursă energetică exogenă și în absența ei) asupra activității motorii și FO a omogenatelor de mușchi neted intestinal de iepure. După cum a reieșit din prezentarea rezultatelor, consumul de oxi- gen după 1 oră de hipoxie este în toate cazurile de circa două ori mai redus decît în normoxie, în concordanță cu rezultatele lui Z . I. Bar- ba ș o v a (2), L . B a c h e r (1) pe mitocondrii cerebrale, A. Sanders și H . I. Hale (16) pe omogenate hepatice, D. P r o u v o s t și colabo- ratori (13) pe mitocondrii pulmonare de cobai și ale altor cercetători care evidențiază scăderea activității succinoxidazice, precum și a capacității de oxidare a altor substrate, în hipoxie. în ceea ce privește capacitatea de fosforilare, aceasta, a depins în primul rînd de condițiile de preincubare a preparatelor în cursul hipoxiei, și anume dacă preincubarea s-a făcut în prezența glucozei în mediu sau în absența ei, și în al doilea rînd de particularitățile individuale ale pre- paratelor. Astfel, la o parte dintre preparatele preincubate în prezența gluco- zei s-a constatat un net consum de fosfor, numai în primele 15 min de incubare posthipoxică a omogenatelor; chiar și în acest caz fosforilarea a fost cu 57,8% mai redusă decît în condiții normale. Scăderea consumu- lui de oxigen fiind însă mai marcată (cu 62%), valoarea raportului P :O egală cu 0,88 indică o conservare a capacității de recuperare a energiei cheltuite prin FO, în concordanță cu conservarea la preparatele respec- tive a capacității contractile. Din tabelul nr. 3, în care se face analiza gra- ficelor prezentate în lucrare, se vede că atît amplitudinea contracțiilor spontane, cît și a răspunsului la stimulul electric sînt, pentru experien- țele din 27. IV și 20. VI. 1970 (fig. 1 și 2, B), foarte puțin modificate com- parativ cu celelalte experiențe. ATP, refăcut în aceste condiții, furnizea- ză energie suficientă pentru contracția fazică, dar insuficientă pentru 1 M . N i s t o r , Influența hipoxiei asupra activității motorii a mușchilor netezi de poiki- loterme și homeoterme (nepublicat). 6-0. 3080 66 MARGARETA NISTOR și DELTA NICOARA 14 menținerea unui tonus și a unei frecvențe a contracțiilor spontane la nivelul inițial. în alte experiențe efectuate în aceleași condiții, hipoxia a slăbit capacitatea de fosforilare a ADP în mai mare măsură decît în prepara- tele menționate, raportul P : O înregistrat avînd valoarea medie de 0,6, pentru ea la o a treia categorie de preparate să determine o creștere puter- nică a activității ATP-azice și, deci, o decuplare a PO. Corespunzător, s-a înregistrat și o deprimare mai mare a preparatelor respective. Așa este cazul preparatelor din înregistrările A și, respectiv, B ale graficelor din figu- rile 3 și 4 (22. IV și 30. III. 1971) analizate în tabelul nr. 3. Din acest tabel se vede că amplitudinea contracțiilor spontane, a răspunsului la excita- ția electrică, tonusul și frecvența după 1 oră de hipoxie scad. Gradul depri- mării este mai redus la preparatul din 22. IV. 1971 legat de refacerea parțială a rezervelor energetice de bază (raportul P: O — 0,53) și mai accentuat la preparatul din 30.III.1971. Revenind la tabelul nr. 4, con- statăm la acest din urmă preparat nu numai lipsa unei DO, dar chiar o creștere a concentrației Pa de 63,2 p moli, ca expresie, probabil, a unei acti- vități ATP-azice crescute; Această creștere a concentrației Pa este mai marcată la preparatele de control a căror activitate a fost afectată de hipoxie. Pentru preparatele supuse unei hipoxii de 1 oră, într-un mediu lipsit de glucoză, este caracteristică (după cum se remarcă din fig. 1—4 și tabelul nr. 3) o deprimare a contracțiilor spontane de 93,3 — 98,2%, a amplitudinii răspunsului la excitația electrică între 42,6 și 87%, a tonu- sului între 9 și 100% și a frecvenței între 13 și 33,3%. Corespunzător, în omogenatele preparatelor în care preincubarea în condiții de hipoxie și în lipsa glucozei nu a abolit complet activitatea contractilă (este cazul a trei experiențe), se semnalează la 15 min de incu- bație o FO reprezentata printr-un raport P : O în valoare medie de 0,88. Un asemenea preparat avem în experiența din 20.VI.1970 (fig. 2, A). în restul experiențelor, în care la sfîrșitul expunerii la hipoxie s-a constatat o deprimare aproape totală a preparatelor, s-a semnalat lipsa unei FO și creșterea concentrației Pa la valoarea medie de 61,7 pmoli la 15 min și 137,8 gmoli la 30 min, ea expresie a creșterii importante a activității ATP-azice. Faptul relevat în cursul experiențelor noastre, și anume că atît în condiții aerobe, cît mai ales în condiții de hipoxie deprimarea activității spontane și a tonusului preparatelor aflate în mediu neglucozat evolu- ează foarte repede, dovedește în primul rînd că resiirsele glucidice endo- gene sînt foarte reduse în acest tip de mușchi neted și în al doilea rînd ca, spre deosebire de alte țesuturi, în special de mușchii striați, hipoxia nu determină o intensificare a glicogenolizei a activității fosforilazei. Ca argu- mente în favoarea acestei afirmații pot servi: — consumul de fosfor înregistrat în omogenatele preparatelor prein- eubate în condiții de hipoxie în prezența glucozei; — creșterea importantă a concentrației Pa în alte experiențe și nu un consum de fosfor, care ar fi putut indica o fosforoliză a glicogenului; — natura oxidativă a fosforilării este indicată de faptul că un con- sum net și important de fosfor se observă numai în omogenatele prepara- telor care nu sînt supuse hipoxiei. 15 EFECTUL HIPOXIEI ASUPRA FOSFORILĂRII OXIDATIVE 67 CONCLUZII 1. Omogenatele de mușchi neted intestinal de iepure posedă o inten- să activitate ATP-azică, activitate care crește proporțional cu timpul de incubație. 2. FNa (30 mM) inhibă cu 66,2% (la 15 min) și cu 65,4% (la 30 min incubație) activitatea ATP-azică. 3. în prezența succinatului ca substrat, fluorură nu a inhibat consumul de oxigen al omogenatului. 4. Eficiența FO este mai mare în absența fluorurii (raportul P : O = 1,42) decît în prezența ei (P : O — 0,76) și scad edupă 15 min, mergînd pînă la decuplare la 30 min, în absența fluorurii. 5. Hipoxia a produs o scădere marcată a capacității de oxidare a succinatului și de fosforilare a ADP. 6. Capacitatea de fosforilare în hipoxie a depins de prezența gluco- zei în mediul de preincubare și de anumite particularități individuale ale preparatelor. 7. Hipoxia a determinat o activare a ATP-azei, chiar în primele 15 min de incubație. 8. S-a evidențiat o corelație între activitatea ATP-azică și accentu- area efectelor deprimante ale hipoxiei. - , THE EFFECT OF HYPOXIA UPON THE OXIDATIVE PHOSPHORYLATION EFFICIENCY OF THE GUT SMOOTH MUSCLE HOMOGENATE OF A RABBIT SUMMARY In the present work the efficiency of the oxidative phosphorylation (O. P.) has been studied in the gut smooth masele homogenate of the rabbit under aerobe condiționa and in the presence of the succinate, as well as the effect of the preincubation under hypoxia conditions upon the O. P. The oxygen consumption has been measured with the Warburg method at a 37.5°O temperature, with air as gaseous phase. The readings have been performed after 15 and 30 minutes. The inprganical phosphorus (Pa) has been measured by the Fiske-Subbarow method; In order to study the effect of hypoxia upon the O. P., test and con- trol segments of the ileum have been introduced into 2 parallel organ baths, containing the Krebs solution at 37.5° O. After the recording of a motor activity background under aerobe conditions and in the presence of glucose, the air was replaced by the gaseous 5% Oa and 95% N2 mix- ture and the glucose was removed off the test preparation bath. After one bour of hypoxia the mueosa was eleaned away of the ileum segments and the latter were homogenized for the O. P. measuring. In the previous experimenta an intense ATP-ase activity has been found, raising proportionally with the incubation period and being inhi- bited by cea. 65% FNa (30 mM). However, in the first 15 minutes the 68 margareta n ist or ți deua nicoarA 16 0 P. efficiency has been greater in Wa-free mediani (P :0 rația of 1.43) than in Wa mediani (P: O ratio of 0.76). The efficiency of the 0. P. lowered after 15 minutes down to cessation of Pa • consumption, though the oxygen consumption has not been altered. A gradual discoup- ling (dumker in the FNa-free medium) of the phosphorylation has been produced because of the ATP-ase activity which was linearly growing by the incubation time. The hypoxia induced a substanțial drop of the oxidation capacity of the succinate and of the ADP phosphorylation, the drop being accentuated by the absence of the glucose from the prepa- rations preincubation medium. BIBLIOGRAFIE 1. BacherL., Man’s Dependence on the Earthly Atmosphere, sub reci. K. E. Sciiaeffer, Mac- miliari Co., New York, 1962. 2. Barbașova Z. I., Aklimatizația k ghipoksii i eio fiziologhiceskie tnehanismt, Izd. Akad. nauk SSSR, Moscova, 1960. 3. Rebstein C. A., Doki. Akad. nauk SSSR, 1969, 189, 3. 4. Gouen H. P., Al-ch. Biochem. Biophys., 1961, 92, 449 — 461. 5. Detab R- a. Bonn D. F., Amor. J. Physiol., 1968, 214, 2. 6. FiskeC. H. a. Subbaiiow J., J. biol. Chem., 1925, 66, 2, 375 — 400. 7. FuncnooTT R. a. Snoii E., Amor. J. Physiol., 1950, 162, 88. 8. GBBmsmARD P., Minnabrt K„ Slater E. C. a. Betel J., Biochem. J., 1959, 73, 637. 9. GvrnîAM C. și CmsTEA E., St. cerc, bioehim., 1964, 7, 1, 57—67. 10. Lamvrecht W„ Michal G. u. NXgi.e S., Klin. Wochcnschr., 1961, 39, 358 11. Lowiy O. H., Passoneau J. V., Hassblbebger F. X. a. Schuwz D. V., J. biol. Chem., 1964, 239, ÎS —30. 12. MvER D. K. a. Slater E. C-, Biochem. J., 1957, 67, 558. 13. Provvost D., Silva-Lima Quriboz da Cnuz, Biochem. Pharmacoh, 1966, 15, 759 — 76Q. 14. Rbgen D. M., Bavio W. W-, Morgan H. E. a. Park C. R., J. biol. Chem., 1964, 239, 43. 15. Reiss O. K„ J. Ceh. Biol., 1966, 30, 45-57, 16. Sanpebs A. a. Maus H. I., Amer. J. Physiol., 1965, 209, 443—446. 17. Skulaobov V. P. i Kiseleov L. L., Biohhniia, 1960, 25, 7, 90 — 96. 18, Slatbb E. C. a. Bonnbr W. D., Biochem. J., 1952, 52, 185. 19, Smitu O. J. a. Vane J. R., J. Physiol., 1966, 136, 284—296. 20. STiimKuANb H,, Ackbrman E. a. Anthony A., J. Appl. Physiol., 1962, 17, 3, 535-538. 21. Șanta N- et Gviwan C-, Rev. Biol., 1961, 6, 61 — 69. 22. Teitee A., Fizici. norm. patol., 1956, 4,504 — 505. 23. West T- C., Habdbn G. a. Fabah A., Amer. J. Physiol., 1951, 164, 565. 24. Whittam R., Bartlby W. a. Weber G., Biochem. J., 1955, 59, 590. Facultatea de biologie. Catedra de fiziologie animală. Primit în redacție la 16 iunie 1971. PARTICULARITĂȚI FUNCȚIONALE ALE MUȘCHILOR TRUNCHIULUI LA PEȘTI DE C. WITTENBERGER 591.175.597 The funcțional peculiarities oî white and red trunk muscles of the fishes are review- ed. After a brief histological account, the following items are treated : Chemical composition; modifications after death; biopotentials and reactivity of the rest- ing muscle; contraction; energetic metabolism; effect of low temperatures. The differences betweeu the two muscle types are stressed. In conclusion, hypo- thescs about the function of the lateral red muscle are reviewed and its metabolic function is briefly dcscribed. în cadrul remarcabilei unități de structură, de metabolism și de mod de funcționare a musculaturii scheletice a vertebratelor, mușchii animalelor din grupele inferioare prezintă totuși unele particularități. Semnalate la ciclostomi, nestudiate la ganoizi și la dipnoi, ele sînt mai bine cunoscute la selacieni și la teleosteeni. Prezenta lucrare este o trecere în revistă a principalelor date în acest sens. Dihotomia structurală și funcțională a fibrelor striate de la verte- brate (fibre roșii și albe, tonice și tetanice) este prezentă de la ciclo- stomi (2) și se pare că este cea mai pronunțată tocmai la pești. Cu excep- ția unor specii bentonice, musculatura laterală a trunchiului este împăr- țită la aceștia în două formațiuni distincte : mușchiul lateral alb (MA); numit și lateralul mare sau profund, și mușchiul lateral roșu (MB), numit și lateralul superficial sau, greșit, „mușchiul liniei laterale”. De fapt, nu avem de-a face cu mușchi propriu-ziși, ci cu regiuni distincte ale unei mase musculare. Separarea fibrelor nu este totdeauna totală: la multe specii, masa MA cuprinde și fibre roșii; există de asemenea fibre intermediare (5), (29). ST. SI CERC. BIOL. SBBIA ZOOLOGIE T. 24 NB. 1 P. 69-77 BUCUREȘTI 1972 70 C. WITTWBERGER 2 PARTICULARITĂȚI HISTOLOGICE Fibra MA are structura asemănătoare cu a fibrelor netonice din mușchii de broască: sarcoplasmă puțină, fibrile foarte multe, răspîndite uniform în masa fibrei, uneori așezate mai dens la margine. Fibra MB are multă sarcoplasmă și relativ puține fibrile, de obicei grupate astfel, în fibră, incit în secțiune transversală apare imaginea unei benzi întor-' tocheate; ea este de obicei mai subțire decît fibra MA (5), (52). Striația fibrilelor este aceea obișnuită la vertebrate. La MA, banda A este foarte mare, ocupînd pînă la 85% din lungimea sarcomerului (18). Reticulul sarcoplasmatic este bine dezvoltat, cu triade de tip „2”, în ambii mușchi (45). Sistemul T are și canale longitudinale (67). Inervația motoare poate fi: «) ,,distribuită”, cu un număr variabil de terminații distribuite pe toată lungimea fibrei; b) cu terminații ,,în butoni”, asemănătoare cu cele de la broască; c) ,,mioseptală”, cu termi- nații nervoase numai la capetele fibrei, lîngă miosepte, restul fibrei fiind „aneural”. Inervația distribuită este generală la MB și frecventă la MA; celelalte tipuri apar numai la MA (5). Se pare că terminațiile distribuite pro- vin de la axoni distincți, inervația fiind deci multineuronală, nu multi- terminală (36), în cursul dezvoltării embrionare, inervația apare întîi la MR (98). Vascularizația este mult mai bogată în MR. De exemplu, la Perca, MA are 80 — 140 de capilare pe mm2, MR are 1 300 — 4 800 (73). Numărul mitocondriilor este mult mai mare în MR : ele ocupă cam 15% din suprafața de secțiune a fibrei, pe cînd la MA mai puțin de 1% (41), (45). PARTICULARITĂȚI-DE COMPOZIȚIE CHIMICĂ Musculatura peștilor este mai săracă în glicogen și în mioglobina și mai bogată în 01 și în P decît majoritatea mușchilor de la vertebratele superioare. Dipeptidele musculare caracteristice, anserina și carnozina, lipsesc sau se găsesc în cantitate mică. Este prezentă trimetilamina redusă și oxidată (38), (79). Alături de ficat, musculatura constituie, la pești, principalul țesut de depozitare a grăsimilor. în general, la peștii bentonici, majoritatea lipi- delor este depozitată în ficat, pe cînd la cei pelagiei, vioi, în musculatură (7), (14). MR este mult mai bogat în lipide decît MA: pînă la 30% din greutatea țesutului proaspăt, la unele specii (14); la crap, am găsit 12—26% lipide în MR, 2—4% în MA (108). MB are, se pare, de 2 — 6 ori mai mult glicogen decît MA, atît la selacieni, cît și la teleosteeni (12), (14), (18), (101), (105), (106), (107); nu este însă exclus ca rezultatele să fie dena- turate de viteza mare a glicolizei în MA : pe pești anesteziați, conținutul de glicogen a fost găsit aproape același în cei doi mușchi (27). Distribuția glicogenului între musculatură și ficat prezintă aceeași corelație cu ecolo- gia speciei, ca distribuția grăsimilor (107). Din cauza bogăției în glicogen, s-a sugerat că MR ar fi un rezervor energetic al organismului (7). 3 PARTICULARITĂȚI ALE MUȘCHILOR TRUNCHIULUI LA PEȘTI 71 MB prezintă și alte particularități de compoziție. Conținutul de apă este în general mai mic decît la MA (28), (107), (109). Spre deosebire de situația de la mamifere, sînt diferențe marcate între cei doi mușchi și în ceea ce privește compoziția proteinelor sarcoplasmei (32), (68). MA cu- prinde o fracțiune proteică, alcătuind 30 — 40% din sarcoplasmă, cu greutate moleculară mică, care nu se regăsește în MB (33). MR are mai puțin Pa și ATP decît MA (27), (88), conține o cantitate mai mică de nucleo- tide (84), mult mai puțin PAEN și PADN [(88), mult mai multă mioglo- bină, cito'crom c și SDH (15), (88), mai multă trimetilamină redusă și mai puțină oxidată (32). Unele vitamine din grupul B se găsesc în canti- tate mult mai mare în MB decît în MA: tiamina, riboflavina, biotina, cobalamina, acidul pantotenic (14), (15); de asemenea, a-tocoferolul (1). Cei doi mușchi nu diferă însă în ceea ce privește conținutul de nicotina- midă (14), de piridoxină (15) și de acid ascorbic (77). în ceea ce privește conținutul în diferite vitamine din grupul B (14), tabloul acizilor grași din lipidele tisulare (49), conținutul în diverse fracțiuni fosforice (88) etc. există asemănări marcate între MR și ficat. Compoziția țesuturilor prezintă variații după regiunea corpului: spre coadă, conținutul de apă crește, cel de lipide și de glicogen scade, compoziția proteică este diferită față de restul musculaturii (21), (58), (87). La multe specii se observă modificări importante în funcție de vîrstă și de talie, ae ciclul sexual și de sezon (30), (31), (39), (54), (63), (91). Inaniția îndelungată provoacă creșterea conținutului de apă, scăderea can- tității de substanțe minerale, de glucide și de lipide, modificarea compozi- ției proteice (53), (54), (102), (111); concentrația acizilor grași liberi crește ușor numai în MB (7). Deosebirile de compoziție chimică a musculaturii de la o specie la alta au permis interesante studii de taxonomic biochimică, punîndu-se în evidență trăsături caracteristice unor ordine, familii sau genuri și trăgîn- du-se concluzii chiar cu privire la gradul de înrudire a unor specii (64), (95), (96). MODIFICĂRI MUSCULARE DUPĂ MOARTE Importanța alimentară a cărnii de pește a făcut ca studiile asupra modificărilor musculare după moarte să fie foarte numeroase. Rigiditatea cadaverică apare mult mai repede decît la alte vertebrate, datorită probabil vitezei mari cu care scade concentrația de ATP în mușchi (42), (93). Scăderea concentrației este mai rapidă la MA decît la MR (66), (84); totuși rigiditatea este mult mai pronunțată la MR (18). Se pare că, după moarte degradarea glicogenului are loc și fosforolitic, dar mai ales hidrolitic (17), (92). îndepărtarea encefalului prin decapitare sau secțio- narea axului nervos, precum și anestezia întîrzie instalarea rigidității la mușchii in situ (74). MUȘCHIUL ÎN REPAUS : BIOPOTENȚIALE ȘI REACTIVITATE Potențialul de membrană este mai mic la MR decît la MA (5). Fibrele roșii au o rezistență electrică mai mare, o capacitate specifică a membranei mai mică și o constantă de timp a membranei de asemenea mai mică decît 72 C. WITTENBERGER 4 fibrele albe (34), Aceste deosebiri corespund celor dintre fibrele încete și cele rapide din mușchii de broască. Cronaxia este mai mare la MB decît la MA. La Trachurus mediter- raneus am găsit 0,07 — 0,15 ms la MA, 0,30 — 0,40 ms la MR (99). ■ Transmisia neuromnsculară este colinergică (5), (48). Reactivitatea la ACh este slabă dacă ACh este administrată în serul în care se află muș- chiul izolat (48), (83), (99), și ceva mai mare în cazul unei perfuzii (89). Ea este mai mare la MR decît la MA (5), (13), (99). Ezerina potențează efectul acetilcolinei, tubocurarina o blochează (48). Coeficientul curaro- atropinic este în jur de 0,10 la Raja, de 0,04 — 0,10 la teleosteeni (la mușchii de broască în jur de 0,01) (37). Activitatea colinesterazică (ChE) este mare în comparație cu mușchii somatici ai altor vertebrate; o bună parte a activității se datorește acto- miozinei, o altă parte reticulului sarcoplasmatic (19), (46), (47), (50). Activitatea ChE este prezentă și în zona aneurală a fibrelor MA cu inervație mioseptală (85). Global, ea este mai mare la MR decît la MA (78). Activi- tatea acetil-ChE a sarcoplasmei este mai mare la selacieni decît la teleos- teeni (și mai mică decît la cielostomi) (25). CONTRACȚIA La excitare electrică, MA dă secuză fie in situ, fie izolat. Aceasta are de obicei două părți distincte : una rapidă, de 50 — 200 ms, urmată de una înceată, de 300 — 800 ms ; a doua are amplitudinea de 3 — 5 ori mai mică decît prima (100). Raptul reflectă poate caracterul neomogen al MA, în ceea ce privește natura fibrelor sale. La excitații repetate se obține tetanos, care este complet — după specie — la 16 — 50 de stimuli pe secundă (34), (75), (99). Forma curbelor tetanice este asemănătoare cu aceea de la mușchii rapizi de broască, dar sumația amplitudinii este destul de pronunțată, ca la mușchii înceți (75), (99). Tensiunea tetanică crește cu frecvența de stimulare pînă la o limită, apoi scade (69). La excitări repetate eu frecvență subtetanică se instalează oboseala, manifestată prin scăderea amplitudinii contracțiilor, însă fără contraetură (100). MR izolat dă contracții cu aplitudinea de circa 10 ori mai mică decît ale mușchiului alb și cu durata de 400 — 1 000 ms (99). Contracția mai înceată a mușchilor roșii, verificată azi la toate grupele de vertebrate, a fost observată întîi tocmai la pești (80). Capacitatea de efort mecanic, la excitări repetate, a unei piese musculare izolate este practic nulă dacă aceasta cuprinde numai MB, foarte mică dacă este formată numai din MA și mult mai mare dacă cuprinde ambele țesuturi (102), (106). Potențiale electrice au fost puse în evidență la ambii mușchi; cele înregistrate din MB au amplitudine mult mai mică (12), (81), (107). MA dă ,,spike”, uneori diferit de cel cunoscut de la mușchii de broască, probabil datorită diferențelor’ de inervație (5). Natura potențialelor înregistrate din MR nu a fost încă elucidată. Fibrele roșii ale mușchilor înotătoarelor se pare că dau numai potențiale joncționale (34). Experiențe pe fibre izolate nu au fost încă realizate la pești. 5 particularități ale mușchilor trunchiului la PEȘTI 73 METABOLISMUL ENERGETIC Degradarea glicogenului se face cu precădere pe calea Embden- Meyerhof. Activitatea hexokinazică este mică și se pare că mușchiul nu utilizează glucoza (56), (71). Activitatea fosforilazică este pronunțată, dar mai mică decît la alte vertebrate (97), (109). Veriga limitantă a glico- genolizei pare să fie reacția fosfofructokinazică (97). Activitatea aldolazei este mai mică decît la 'mamifere, dar enzima are aproximativ aceeași compoziție izoenzimatică (20). Activitatea glicerolkinazică este foarte mică atît la MA, cît și la MB (61). Existența unei degradări hidrolitice a glucide- lor este susținută de unii (3), (4), (17), contestată de alții (55). Mușchii peștilor conțin o lipază care hidrolizează trigliceridele cu lanț scurt de atomi de 0 (90), (110). Există și enzimele care oxidează acizii grași, dar în MA capacitatea oxidativă este mică (7). Activitatea enzimelor oxidative este mult mai mare în MB decît în MA, fapt pus în evidență atît prin măsurători globale de consum de oxigen (28), (49), (57), (76), (101), (108), cît și prin determinarea unor acti- vități enzimatice fie biochimic (41), (57), fie histochimic (24). Spre deo- sebire de situația de la mamifere însă, la pești nu există o relație inversă între activitatea fosforilazică și cea oxidativă : ambele sînt mai mari în MR decît în MA (24), (109). O activitate lipolitică față de trigliceridele cu lanț lung de atomi de O a fost pusă în evidență numai în MR (7). Capaci- tatea MB de a oxida lipidele este de 7 — 50 de ori mai mare decît aceea a MA, apropiindu-se de valoarea de la ficat (7), (44), (108). Se pare deci că MB, spre deosebire de MA, utilizează ca sursă principală de energie lipidele (7), (11). Activitatea lecitinazică este de asemenea mult mai pronunțată în MR decît în MA (6). Numeroase studii se ocupă de metabolismul de efort al mușchilor de pește. în efortul scurt și puternic, provocat prin înot forțat (9), (12), (22), (60), (87) sau prin excitare electrică (101), (106), concentrația glico- genului în mușchi scade, uneori cu peste 80% ; intensitatea glicogenolizei este în funcție de gradul de activitate al musculaturii în regiunea respectivă a corpului (87). Scăderea afectează numai MA, atît la selacieni (12), cît și la teleosteeni (101), (106). Așadar, efortul brusc se realizează printr-o ener- gogeneză anaerobă, pe cale glicolitică (23). Deoarece conținutul de glico- gen din MB nu se modifică, a fost emisă ipoteza că acesta nu participă de loc la eforturile de asemenea natură (12). Metabolismul MB suferă însă mo- dificări însemnate în cursul unui asemenea efort: o puternică creștere a con- sumului de oxigen (101), (106) și o mare acumulare de acid lactic (101), ceea ce denotă o participare metabolică la efort. Pe piese izolate de țesut (MA + MR), efortul provocat prin excitarp electrică duce la scăderea glicogenului în MB și, uneori, la creșterea acestuia în MA (102), (106); aceasta cu toate că, luat separat, MR nu produce lucru mecanic. Efortul puternic creează o stare de anaerobioză tisulară, care se amendează foarte încet. Numeroase date sprijină ipoteza după care acestei stări i se datorește mortalitatea ridicată a peștilor la oboseală, fenomen observat mai ales la salmonide (8), (23), (65). O similitudine a efectelor efortului cu acelea ale hipoxiei asupra metabolismului muscular a fost arătata și de autor (105). 74 C. WITTENBERGER 6 7 PARTICULARITĂȚI ALE MUȘCHILOR TRUNCHIULUI LA PEȘTI 75 Efortul muscular moderat dar de lungă durată are cu totul alte efecte metabolice. Se pare, că materialul energogenetic principal îl con- stituie în acest caz lipidele, atît în condiții naturale (migrațiuni) (7), (23), (26), cit și experimentale (12). Țesutul implicat în mod deosebit este MR, al cărui conținut de lipide scade mult (scade în oarecare măsură și conținutul de glicogen); aceste date au fost aduse în sprijinul ipotezei după care îno- tul susținut ar fi realizat de MR (12). Mușchiul conține catecolamine, mai ales noradrenalină. După unele date, cantitatea acestora crește în urma unui efort (86); după alte date, concentrația catecolamiuelor musculare nu variază în funcție de efort — spre deosebire de situația din ficat și din inimă , ceea ce face îndo- ielnică participarea lor la reglarea metabolismului de efort în mușchiul somatic (60). Insulina provoacă acumulare de glicogen în mușchi; acumu- larea este mai slabă dar de mai lungă durată la selacieni (la care o parte a glucozei sanguine se depune în ficat), mai accentuată și de mai scurtă durată la teleosteeni (72), (82). în general, reglarea umorală a metabolis- mului muscular este mult mai înceată la pești decît la vertebratele superi- oare (72). Cu privire la reglarea nervoasă se pare că nu există date. INFLUENȚA TEMPERATURII ASUPRA MUȘCHIULUI Metabolismul muscular suferă modificări sub acțiunea frigului: se activează calea pentozoîosforică în degradarea glicogenului și se accen- tuează lipogeneza (35); crește concentrația de acid lactic, probabil datorită încetinirii difuziei, ceea ce, la unele specii, duce la o mare scădere a rezis- tenței la efort (22); scade ușor consumul de oxigen al MR (28). Consumul de oxigen al MA pare să fie independent de temperatură în limite largi de variație a acesteia ; chiar și pentru MR, Q10 este foarte mic : 1,2 la ton, între 10 și 20°C (28). Acțiunea îndelungată a temperaturii scăzute provoacă modificări musculare adaptative: consumul de oxigen crește, paralel cu creșterea numărului și dimensiunilor mitocondriilor și a numărului de creste ale acestora (40), (41), (57). Se pare că diferențele între specii în ceea ce privește rezistența metabolismului muscular la variații de temperatură sînt corelate cu ecologia acestora (22), (43). Este un fapt de mult observat că peștii, spre deosebire de alte poi- chiloterme, înoată normal și în apă foarte rece. .Explicația constă probabil, pe de o parte, în valoarea mică a lui Q10 pentru respirația mușchiului, iar pe de altă parte în faptul (70) că excitabilitatea mușchiului scade foarte încet la coborîrea temperaturii. A fost demonstrat că unele enzime muscu- lare continuă să funcționeze pînă la —30°C (94). FUNCȚIA MUȘCHIULUI LATERAL ROȘU Funcția musculaturii laterale a peștilor a fost analizată amănunțit sub aspectul dinamicii locomotorii (62). Dar diferențierea funcției celor doi mușchi a rămas la stadiul de ipoteze. Conform concepției clasice, MR este un mușchi tonic, căruia i s-ar datora înotul lent și susținut, MA rea- lizînd înotul rapid și de scurtă durată (5). Concepția se bazează pe analogia structurală a fibrelor MR cu ale mușchilor tonici de la vertebratele superi- oare (51), pe corelația dintre cantitatea de fibre roșii și tipul de locomoție al peștelui (10), pe corelația dintre biopotențialele înregistrate din cei doi mușchi și natura mișcării (12), (81) sau pe aceea dintre modificările rezer- velor energetice și natura efortului (12). Totuși, s-a ajuns de mult la con- cluzia că diferența de tonicitate nu explică marile deosebiri metabolice existente între MA și MB (32). în 1956 a fost formulată ipoteza rolului metabolic al MR (13), (59). într-o serie de lucrări, am adus argumente în sprijinul acestei ipoteze, pe care am dezvoltat-o mai amănunțit (99), (101), (102), (103), (104), (106), (107). în linii mari, concepem astfel funcția celor doi mușchi laterali: efortul mecanic este efectuat totdeauna de MA, însă nu pe seama propriu- lui bagaj energetic, ci în primul rînd pe seama materialului pe care i-1 furnizează MR printr-un sistem local de transport; acidul lactic format în MA este oxidat în MR, care îndeplinește astfel funcții „hepatoide” ; dacă nu le poate îndeplini normal (de exemplu într-un efort foarte intens), este afectat micul bagaj energetic al MA și oboseala survine repede. Menționăm că a fost emisă și ipoteza unui rol al MR similar cu al fibrelor intrafusale (16). Dovada peremptorie pentru vreuna dintre ipoteze nu a fost adusă încă. (Avizat de prof. E. A. Pora.) BIBLIOGRAFIE 1. Ackman R. G. a. Gormier M. G., J. Fish. Res. Bd. Canada, 1967, 24, 357. 2. Alnaes E., Jansen J. K. S. a. Rudjord T., Acta physiol. scand., 1964, 60, 240. 3. Andbeev A. K., Biohimiia, 1958, 23, 899. 4. - Dokl. Akad. nauk SSSR, 1963, 152, 464. 5. Barets A., Arch. Anat. micr. Morph. exp., 1961, 50, Suppl., 91. 6. Bilinski E. a. Jonas R. E. E., J. Fish. Res. Bd. Canada, 1966, 23, 207. 7. Bilinski E., in Fish in research, Acad. Press, New York, 1969, 135. 8. Black E. C., J. Fish. Res. Bd. Canada, 1958, 15, 573. 9. Black E. C., Connor A. R., Lam K.-Ch. a. Chiu W.-G., J. Fish. Res. Bd. Canada, 1962, 19, 409. 10. Boddeke R., Slijper E. J. a. Van Der Stelt A., Proc. kon. nederl. Akad. Wet., C, 1959, 62, 576. 11. Bokdawala F. D. a. Georoe J. C., J. anim. Morph. Physiol., 1967, 14, 223. 12. Bone Q., J. mar. biol. Ass. U. K., 1966, 46, 321. 13. Brabkkan O. R., Nature, 1956, 178, 747. 14. — Rep. techn. Res. Norw. Fish. Ind., 1959, 3, 8, 1. 15. Bhaekkan O. R. a. Boge G., Rep. techn. Res. Norw. Fish. Ind., 1965, 4, 12, 1. 16. Bhotchi J., Arch. intern. Physiol. Biocliim., 1968, 76, 299. 17. Burt J. R., J. Fish. Res. Bd. Canada, 1966, 23, 527. 18. Buttkus H., J. Fish. Res. Bd. Canada, 1963, 20, 45. 19. Clos F. et Serfaty A., Bull. Soc. Hist. Nat. Toulouse, 1957, 92, 205. 20. Cotariu D. et Șerban M., Rev. roum. Biochim., 1969, 6, 11. 21. Dambebgs N., J. Fish. Res. Bd. Canada, 1963, 20, 909. 22. Dean J. M. a. Goodnight C. J., Physiol. Zool., 1964, 37, 280. 23. Dbummond G. I. a. Black E. C., Ann. Rev. Physiol., 1960, 22, 169. 24. Duobwitz V. a. Pearse A. G. E., Nature, 1960, 185, 701. 76 C. WITTENBERGER 9 PARTICULARITĂȚI ALE MUȘCHILOR TRUNCHIULUI LA PEȘTI 77 25. Filosofova E. M. i Sbbebrenikova T. P., Jurn. evol. biohim. fiziol., 1969, Supt, 59. 26, Fontaine M. et Hatby J., Physiol. comp. Oecol., 1953, .3, 37, 27. Phaser D. I., Dybr W. J., Weinstein H. M., Dingle J. R. a. Hines J. A., Canad. J. Biochem., 1966, 44, 1015. 28. GobdoN M. S., Science, 1968, 159, 87. 29. Gonss D., Inaugural-Hissertation, Hannover, 1939. 30. Gras J., Rbynau» R-, Gamoty L., Fkey J. a. Hbnby J. C., Experientia, 1967, 23, 430. 31. - Experientia, 1967, 23, 431. 32. HaMoir G., Adv. Protein Chem., 1955, 10, 227. 33. HaMoir G. a. Konosu S., Biochim. J., 1965, 96, 85. 34. Hipaka T. a. Toida N„ J. Physiol., 1969, 201, 49. 35, HochaCMKa P. W. a. Haybs F. R., Canad. J. Zool., 1962, 40, 261. 36, Hudson R. C. L., J. exp. Biol., 1969, 50, 47. 37. Itina N. A., Mater. evol. Fiziol., 1956, 1, 147. 38. Iudaev N. A., Dokl. Akad. nauk SSSR, 1950, 70, 279. 39. Jancaard P. M., Ackman R. G. a. Sipos J. C., J. Fish. Res. Bd. Canada, 1967, 24, 613. 40. Jankowsky H-D. u, Kobn H., Naturwiss., 1965, 52, 642. 41. Jankowsky H.-D., in Quantitatwe biology of metabolism, șubred, Locker A., Springer, Berlin, 1968, 91. 42. Jones N. R. u. Mvbray J., Z. vergi.Physiol., 1961, 44, 174. 43. Kavbman Z. S., Titologhiia, 1965, 7, 655. 44. Khan M. M. R., J. Fish. Res. Bd. Canada, 1952, 9, 393. 45. Kh.abskz W., Z. ZeBforsch., 1967, 79, 562. 46. K6ver A. a. KovTics T., J. cell. comp. Physiol., 1961, 57, 73. 47, KovEr A., Szabolcs M., KovAcs L. et RĂcz M., Rev. roum. Biol., Seric de Zoologie, 1966, 11, 4, 287. 48, KrnjeviC K„ Nature, 1961, 191, 1403. 49. Lambeiwsen G. a. Braekkan O. R., Rep. techn. Res. Norw. Fish. Ind., 1965, 4, 13, 1. 50. Lerepeva N. A., Iubiev V. A. Skvorțova N. V. i Soloviev A. L., Jurn. evol. biohim. fiziol., 1969, Supl., 145. 51. Litvbr G. M., Arhiv anat, ghistol. embriol., 1956, 33, 10. 52. LobînțevK. S., Dokl. Akad. nauk SSSR. 1957,112, 1116. 53. Love R. M., J. Sci. Food Agr., 1958, 9, 617. 54. Love R. M. a- Robertson I., J. Sci. Food Agr., 1967, 18, 217. 55, Macgbachin R. L. a. Dbbnam J. W., Proc. Soc. exp. Biol., 1960, 103, 814. 56, Macleop R. A., Jonas R. E. a. Robebts E., Canad. J. Biochem. Physiol., 1963, 41, 1971. 57. Malbssa P., Marine Biol., 1969, 3, 143. 58. Mannan A., Phaser D. I. a. Dyer W. J-, J. Fish. Res. Bd. Canada, 1961, 18, 483. 59. Mori K., Konosu S. a. Miyagawa S., Bull. Jap. Soc. sci. Fish., 1956, 21, 1233. 60. Nakano T. a. Tomunson N., J. Fish. Res. Bd. Canada, 1967, 24, 1701. 61. Neavsholme E. A. a. Taylor K., Biochem J., 1969, 112, 465. 62. Nursall J. R., Proc. zool. Soc. Lond., 1956, 126, 127. 63. Ono T., Seno J., Konno K. a. Nagayama F., J. Tokyo Univ. Fish., 1953, 40, 31. 64. Gras E., Z. Fischerei, 1966, 14, N. F„ 123. 65. Parker R. R. a Black E. C., J. Fish. Res. Bd/ Canada, 1959, 16, 95. 66. PaRTMann W., Biochem. Z., 1955, 326, 260. 67. - Experientia, 1966, 22, 508. 68. pEcnkRE J.-F. a. Focant B., Biochem. J., 1965, 90, 113. 69. Pennycujck C. J., J. exp. Biol., 1964, 41, 291. 70. Perihanjanz I., Z. Biol., 1925, 83, 349. 71. Perțeva M. N. i Jbludkova Z. P., Jurn. evol. biohim. fiziol., 969, Supl., 85. 72. Plisețkaia E. M., Uspehi sovrem. biol., 1964, 57, 128. 73. PollaK A., Acta biol. Cracov., ser. Zool., 1961, 4, 143. 74. Poba E. A., Wittenbebgeb C., Poba M. și Roșca D. I., Bul. științ. Acad. R. P. R., Secția biologie, 1954, 6, 503. 75. Poba E. A. și Wittenberoer C., St. și cerc. biol. Cluj, 1959, 10, 267. 76- ~ St. și cerc. biol. Cluj, 1960,11, 331. 77, Pora E. A., Wittenbebgeb C. și GAbos M., Studia Univ. „Babeș-Bolyai”, Biologia, 1964, 1, 111. 78, Pora E. A., Șildan N. și Wittenbergbb C., Studia Univ., „Babeș-Bolyai", Biologia, 1965, 1, 85. ' 79, Pucjkov N. V., Fiziologhiia rtb, Pișcepromizdat, Moscova, 1954. 80. Ranvieb L., C. R. Acad. Sci. Paris, 1873, 77, 1030. 81. Raynbr M. D. a. Keenan M. J., Nature, 1967, 214, 392. 82. Root R, W., Hall F. G. a. Gray I. E., J. biol. Chem., 1931, 91, 1. 83. ROckbrt W., Piliigers Arch. ges. Physiol., 1931, 226, 323. 84. Saito T., Arai K.-I. a. Yajima T„ Nature, 1959, 184, 1415. 85. Siou G., C. R. Soc. Biol., 1955, 149, 1422. 86. Stabrovski E. M„ Jurn. evol. biohim. fiziol., 1968, 4, 337. 87. Suyama M., Koikb J. a. Suzuki K., J. Tokyo Univ. Fish., 1960, 46, 51. 88. Suzuki N., Nagoya J. med. Sci., 1954, 17, 271. 89. Șamarina N. M„ Izv. Akad. nauk SSSR, otd. biol., 1943, 2, 116. 90. Șanta N. și Bottesch A., St. și cerc, biol., Seria biol, anim., 1961, 13, 143. 91. Tarr H. L. A., Proc. annu. biol. Colloqu. Oregon, 1959, 20, 36. 92. Tarr H. L. A. a. Leroux M., Canad. J. Biochem. Physiol., 1962, 40, 571. 93. Tomlinson N. a. Geiger S. E., J. Fish. Res. Bd. Canada, 1962,19, 997. 94. Tomlinson N., Jonas R. E. E. a. Geiger S. E., J. Fish. Res. Bd. Canada, 1963, 20, 1145. 95. Tsuyuki H., Robbrts E. a. Vanstone W. E., J. Fish. Res. Bd. Canada, 1965, 22, 203. 96. Tsuyuki H., Uthe J. F., Robebts E. a. Clabkb L. W., J. Fish. Res. Bd. Canada, 1966,23,1599. 97. Verjbinskaia N. A. I Savina M. V., Jurn. evol. biohim. fiziol., 1969, 5, 234. 98. Waterman R. E., Amer. J. Anat., 1969, 125, 457. 99. Wittenbhrger C. și Onos I., St. și cerc. biol. Cluj, 1961, 12, 333. 100. Wittenbbrger C., Corn. Acad. R. P. R., 1962, 12, 327. 101. Wittenberger C. a. Diaciuc I. V., J. Fish. Res. Bd. Canada, 1965, 22, 1397. 102. Wittenberger G. și Vîtca E., Studia Univ. ,,Babeș-Bolyai“, Biologia, 1966, 2, 117. 103. Wittenberger G., Rev. roum. Biol., Serie de Zoologie, 1967, 12, 2, 139. 104. — St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1967, 19, 0, 457. 105. — Rev. roum. Biol., S6rie de Zoologie, 1968, 13, 2, 131. 106. — Marine Biol., 1968, 2, 1. 107. Wittenberger C., Coro A., Suăkez G. a. Portilla N., Marine Biol., 1969, 3, 24. 108. Wittenberger C. a. Deaciuc I. V., Reg. Congr. IUPS Brașov, Abstracts, 1970, 299. 109. Wittenberger C., Găbcs M. și Groza A., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1971, 23, 2, 145. 110. Wood J. D., Canad. J. Biochem. Phj7siol., 1959, 37, 937. 111. Yanni M., Z- vergi. Physiol., 1962, 45, 390. Centrul de cercetări biologice Cluj, Secția de fiziologie animală. Primit in redacție la 3 iunie 1971. INFLUENȚA CÎMPULUI MAGNETIC ASUPRA CONȚINUTULUI ÎN ACIZI NUCLEICI DIN PICAT ȘI MUȘCHI LA PUII DE GĂINĂ ‘ DE M. LAZĂR, 0. BÂRCĂ și N. NEAGA 591.05 : 59.088.8 The authors investigated the quantitative modifications of nucleic acids from liver and muscle of chickens treated with a magnetic field of 3,000 Oe, some chickens being also bursectomized. It could be established that the magnetic field produced an increase of nucleic acids. The bursectomy also stimulated the synthesis of nucleic acids in the inves- tigated tissues. Metabolismul acizilor nucleici este strîns legat de metabolismul pro- teinelor, de aceea rolul lor este esențial pentru viață. Acizii nucleici reac- ționează continuu atît prin modificări cantitative, cît și prin caracterul și intensitatea metabolismului lor la diferiți factori și procese legate în special de biosinteza proteinelor. A. N o v i k of f și R. P o 11 e r (citați după (1)) găsesc o concen- trație foarte mare a acizilor nucleici în perioada metabolismului cel mai crescut al proteinelor (în a 15-a zi de dezvoltare a embrionilor de găină) cînd cantitatea de ARN și ADN este dublă, scăzînd apoi la nivelul ini- țial pînă în a 20-a zi de dezvoltare. Raportul ARN/ADN în ficatul embrionilor de găină crește pînă în a 12-a — a 13-a zi, iar spre ziua a 20-a revine la valoarea inițială. I. 8 er gh i enk o (citat după (1)), lucrînd pe șobolani de diferite vîrste, a arătat că în timpul vieții, atît în organismul întreg, cît și în dife- rite organe, are loc o scădere a cantității de fosfor nucleoproteic, procesul fiind cel mai pronunțat în primele 3 luni de viață. La șobolanii bătrîni, * Comunicată la simpozionul de biomagnetism, Iași, mai, 1971. ST. SI CERC .BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 24 NR. 1 P. 70-84 BUCUREȘTI 1972 80 M. LAZĂR șl COLABORATORI 2 81 iu comparație cu cei non-născnți, s-a observat o scădere a acizilor nucleici din mușchi cu 85%, din ficat cu 53%, iar din creier cu 62%. Numeroasele experiențe efectuate pe diverse animale au demon- strat că o serie de factori, cum sînt razele X, razele ultraviolete, lumina, narcoticele, hormonii etc., determină modificări ale conținutului de ADN și ARN din diferite țesuturi. Deoarece în cercetări anterioare noi am găsit modificări ale unor indici fiziologici și în special la nivelul proteinelor plasmatice la puii de găină supuși acțiunii cîmpului magnetic, ne-am propus să cercetăm modi- ficările cantitative ale acizilor nucleici din ficat și mușchi atît la puii tra- tați cu cîmp magnetic, cît și la cei bursectomizați. MATERIAL ȘI METODĂ Experiențele au fost efectuate pe pui de găină din rasele Leghorn alb și Rock alb. Puii de o zi, aparținînd celor două rase, au fost împărțiți în cîte 4 loturi, primul servind ca lot mar- tor. Puii din loturile 2 (un lot Leghorn și altul Rock) au fost supuși acțiunii cîmpului mag- netic timp de 10 zile, cîte 5 min zilnic. Puii aparținînd loturilor 3 au fost bursectomizați în prima zi după ecloziune, dar nu au fost supuși acțiunii cîmpului magnetic. Puii din loturile 4 au fost bursectomizați în prima zi după ecloziune și tratați cu cîmp magnetic la fel ca cei din loturile 2. Pentru tratarea puilor a fost folosit un electromagnet de tip Weiss, cu polii cilindrici de 10 cm diametru. Intensitatea cîmpului magnetic a fost de 3 000 Oe. Cînd puii din rasa Leghorn alb aveau vîrsta de 15 zile am dozat ADN și ARN din ficat și mușchi. ' Determinarea acizilor nucleici la puii din rasa Rock alb s-a făcut la vîrsta de 90 de zile. Separarea acizilor nucleici de celelalte componente celulare s-a efectuat folosind metoda Scbmidt și Tonhauser. Pentru determinarea ARN am utilizat metoda Mejbaum (determinarea ribozei cu orcinol), iar a ADN prin metoda Dische (determinarea dezoxiribozei cu difenil-amină (10)). Intensitatea colorației a fost citita la spectrocolorimetrul „Specol” (ARN la 660 mp. lungime de undă, iar ADN la 600 mp). REZULTATE ȘI DISCUȚII Datele obținute pe puii din rasa Leghorn alb sînt redate în tabelele nr. 1 și 2, iar cele obținute la puii din rasa Rock în tabelele nr. 3 și 4. Analiza acestor rezultate arată ca acizii nucleici din țesuturile cer- cetate prezintă modificări cantitative atît sub influența cîmpului magne- tic, cît și a burseetomiei. Puii din rasa Leghorn, tratați cu cîmp magnetic, prezintă o creș- tere semnificativă atît a ADN, cît și a ARN hepatic. La puii bursecto- mizați, cantitatea acizilor nucleici este crescută, totuși creșterea este nesemnificativă. O creștere semnificativă a ADN și ARN din ficat se înre- gistrează și la puii bursectomizați și supuși acțiunii cîmpului magnetic. Tabelul nr. 1 Acizii nucleici la puii de găină supuși acțiunii cîmpului magnetic și burseetomiei Pui Leghorn la 15 zile Nr. crt. Lotul Nr. puilor Țesutul ADN (y/100 mg țesut) ARN (Y/100 ing țesut) X ±ES P X ±ES P 1 martor 12 ficat 170,20 4,70 — 913,60 10,12 — 2 tratat C. M. 12 194,50 5,00 <0,01 943,00 8,53 <0,05 3 Bx 12 181,90 6,72 — 919,10 6,35 — 4 Bx și tratat C. M. 12 5 f 189,30 6,54 <0,05 945,30 6,72 <0,05 C. M. Ciinp magnetic. Bx. Bursectomizați. Tabelul nr. 2 Acizii nucleici Ia puii de găină supuși acțiunii cîmpului magnetic și burseetomiei Pui Leghorn la 15 zile Nr. crt. Lotul Nr. puilor Țesutul ADN (y/100 mg țesut) ARN (y/100 mg țesut) X ± ES P X ± ES P 1 martor 12 mușchi 74,30 3,63 285,30 4,50 2 tratat C.M. 12 ?) 86,30 3,89 <0,05 300,90 6,80 <0,05 3 Bx 12 fi 77,30 4,02 — 300,00 6,10 __ 4 Bx și tratat C.M. 12 i 5 80,52 3,96 . — 307,30 6,45 <0,05 Tabelul nr. 3 Acizii nuleici la puii do găină supuși acțiunii cîmpului magnetic și burseetomiei Pui Rock la 90 de zile Nr. crt. Lotul Nr. puilor Țesutul — ADN (y/100 mg țesut) ARN (Y/100 mg țesut) X ±ES P X ±ES P 1 martor 10 ficat 203,00 ±6,35 746,80 ±17,49 2 tratat C. M. 10 3 3 212,00 ±4,54 — 787,00 ±14,12 3 Bx 10 3 > 211,40 ±6,42 — 836,40 ±20,26 0,05 4 Bx și tratat C. M. 10 5 î 214,50 ±5,94 — 790,00 ±16,22 Tabelul nr. 4 Acizi i nucleici la puii de găinii supuși acțiunii cîmpului magnetic și burseetomiei Pui Rock la 90 de zile Nr. crt. Lotul Nr. puilor Țesutul ADN (y/100 mg țesut) ARN (y/100 mg țesut) X ±ES P X ±ES P 1 martor 10 mușchi 56,80 ±2,63 113,30 ±4,04 2 tratat C.M. 10 3 ♦ 63,30 ±3,05 — 125,20 ±3,17 <0 05 3 Bx 10 >> 64,50 ±3,63 —. 124,50 ±3,12 <0 OFi 4 Bx și tratat C. M. 10 5 5 61,80 ±3,42 — 123,20 ±3,39 0 - o. 3080 8'2 M. LAZAR și COLABORATORI 4 în mușchi atît ADN, cît și ARN cresc semnificativ la puii Leghow) tratați cu cîmp magnetic. La puii numai bursectomizați se înregistrează o creștere a acizilor nucleici, aceasta este însă nesemnificativă. Acizii nucleici clin mușchi la lotul de pui bursectomizați și tratați cu cîmp mag* netic prezintă o creștere față de lotul martor, dar creșterea este semnifi- cativă numai pentru ARN. Analiza rezultatelor obținute la puii din rasa Rock alb arată că și în acest caz cantitatea acizilor nucleici din ficat este crescută la puii tra- tați cu cîmp magnetic, creșterea fiind insa nesemnificativă. La puii bursectomizați se constată o creștere nesemnificativă a AUR și o creștere semnificativă a ARN. La puii din lotul bursectomizat și tratat cu cîmp magnetic situația este aceeași ca și la lotul 2, adică se constată o creștere nesemnificativă a ambilor acizi. în mușchi creșterile sînt semnificative numai în cazul ARN, la puii tratați cu cîmp electromagnetic și la cei bursectomizați. Se observă ca variațiile cantitative ale acizilor nucleici la puii din iw Rock sînt în același sens cu cele obținute la rasa Leghorn, dar mai puțin evidente, fapt explicabil prin aceea că determinările la puii din rasa Rock s-au făcut după 90 de zile de la bursectomie sau de la tratamentul cu cîmp magnetic, cînd efectul cîmpului magnetic sau ale bursecto- miei dispare ori se manifestă foarte slab. Aceste fapte concordă cu consta- tările noastre referitoare la evoluția proteinelor totale plasmatice, care prezintă o creștere semnificativă în urma aplicării tratamentului cu cîmp magnetic sau a bursectomiei, creștere ce se menține aproximativ 40 — 50 de zile după întreruperea tratamentului sau a bursectomiei. După această vîrstă cantitatea proteinelor la puii din loturile experimentale se apropie de valorile lotului martor. Numeroase experiențe efectuate pe animale de către diverși cercetători an demonstrat intervenția acizilor nucleici în biosinteza prote- inelor. A. K o r n e r (5), experimentînd pe șobolani, a arătat rolul ficatu- lui în sinteza proteinelor, proces în care un aport deosebit îl au hormonii, dar mai ales hormonul somatotrop, care stimulează activitatea ARN și sinteza proteică. D. G ar r e n și colaboratori (citați după (5)) au constatat că corticoste- roizii stimulează sinteza tuturor tipurilor de ARA din ficatul șobolanilor. R. T a t a (1963), L . S o k o 1 o f f și colaboratori (1961, 1963) (citați după (5)) au arătat că hormonii tiroidieni determină o creștere a .sintezei ARN. Sub influența tiroxinei și a testosteronului crește cantitatea acizi- lor nucleici în rinichi (.1). P . J i t a r i u (3), P . J i t a r i u și colaboratori (4), A. M. Z i r r a și colaboratori (11) susțin că acțiunea cîmpului magnetic are efect stimulant asupra organismului în general și asupra glandelor cu secreție internă în special. Cercetările histochimice efectuate de A . M . Z i r r a și colabora- tori (11) pe glandele cu secreție internă (hipofiză, tiroidă, suprarenală, ovar), provenite de la animale supuse acțiunii cîmpului magnetic, au evi- dențiat un aspect de hiperfuncție al acestor glande, care duce la elibera- rea unei cantități crescute de hormoni în organism. Desigur că această cantitate crescută de hormoni influențează sinteza acizilor nucleici și a ADN ȘI ABN DIN FICAT ȘI MUȘCHI LA PUI 83 proteinelor, determinînd o creștere a acestora la nivelul unor țesuturi, fapt constatat și de noi în experiențele întreprinse. Rezultate în același sens au fost obținute și în cazul cercetărilor noastre histologice, efectuate pe tiroida puilor de găină supuși acțiunii cîmpului magnetic în diferitele faze de dezvoltare ontogenetică. Pe secți- unile respective se observă o stimulare evidentă a tiroidei, caracterizată prin reducerea diametrului foliculilor tiroidieni, număr mai mare de foli- culi pe mm2 de suprafață, epiteliul folicular înalt și țesutul interfolicular mai abundent1. într-o lucrare anterioară (6) semnalam efectul stimulant al cîm- pului magnetic asupra creșterii puilor. Bazați pe datele din literatura de specialitate, precum și pe rezul- tatele obținute de noi se poate presupune că influența cîmpului magnetic se manifestă în primul rînd asupra sistemelor coordonatoare centrale din cortex și diencefal, respectiv hipofiză, care este stimulată în secreția de hormoni. Hormonul somatotrop își exercită acțiunea asupra sintezei pro- teinelor și asupra creșterii, prin stimularea sintezei ARN. A. K o r n e r (5), a demonstrat că hormonul de creștere își exercită acțiunea la nivelul ribo- zomilor și nucleolului, stimulînd în special sinteza ARN-mesager. în sinteza acizilor nucleici și a proteinelor, pe lîngă hormonul soma- totrop hipofizar, mai intervin și alți hormoni: insulina, estrogenii, andro- genii, care au o acțiune net anabolică asupra metabolismului proteic. Hipofiză prin multiplele și complexele corelații funcționale are un rol preponderent în coordonarea activității celorlalte glande endocrine. Desigur că este posibilă și acțiunea directă a cîmpului magnetic asupra sistemelor enzimatice ale celulelor glandulare sau ale celulelor din diverse țesuturi. Referitor la efectul bursectomiei asupra dinamicii acizilor nucleici din țesuturile cercetate, se cunoaște deja că extirparea bursei lui Fabricius are un efect stimulant asupra tiroidei în primele 30 de zile după bur- sectomie, după cum rezultă din cercetările lui V. P i n t e a și colabora- tori (8). Stimularea tiroidei va determina la rîndul său o creștere a acizilor nucleici, fapt constatat de noi în experiențele efectuate. Creșterea aci- zilor nucleici din ficat și mușchi, precum și creșterea proteinelor plasmatice la puii bursectomizați indică o ușoară stimulare a organismului prin bur- sectomie, ceea ce a fost constatat și de alți autori (8). Deoarece la puii bursectomizați și tratați cu cîmp magnetic creș- terea cantitativă a acizilor nucleici din ficat și mușchi este de obicei mai accentuată față de puii bursectomizați, rezultă că la acțiunea stimulantă a bursectomiei s-a adăugat și cea a cîmpului magnetic. CONCLUZII 1. Tratarea puilor cu cîmp magnetic de 3 000 Oe în primele 10 zile după ecloziune determină o creștere a acizilor nucleici din ficat și din mușchi. 2. Bursectomia executată în prima zi după ecloziune are o acțiune stimulatoare asupra sintezei acizilor nucleici, însă mai slabă decît acți- unea cîmpului magnetic. 1 Date nepublicate. 84 M. LAZĂR și COLABORATORI 6 3. Asocierea bursectomiei cu acțiunea cîmpului magnetic determină o creștere mai accentuată a acizilor nucleici decît bursectomia. (Avizat de prof. F. Jitariu.) . DEB DINFLUSS DES MAGNETFELDES AW DEN NUKLBINSÂUBEGEHALT VON LEBEE UND MUSKEL BEI KUKEN ZUSAMMENFASSUNG Es wurden die quantitativen Verănderungen der DNS und BNS in Leber und Must el von Kiiken nach Behandlung mit einem Magnet- feld von 3 000 Oe. untersucht. Eine Beihe von Kiiken wurden bursek- tomiert und der Wirkung deș Magnetfeldes ausgesetzt. Die Udtersuchungen zeigen ein Wachsen der Quantitat der Nu- kleinsăuren aus Leber und Muskel unter der Wirkung des Magnetfeldes. Die Entfernung der Bursa Eabricii hat ebenfalls einen stimulieren den Einflufi auf die Synthese der Nukleinsăuren, wăhrend die Verbindung von Bursektomie und Magnetfeld zu einem ausgeprăgteren Anstieg der Nukleinsăurenmenge fiihrt. ' ■ bibliografie 1. Cepinoga P. O., Acizii nucleici și rolul lor biologic, Edit. medicală, București, 1^58., 2. GiiaboaM’ E. a Davilson D. N., The nucleic acids, Acad. Press Inc., New York, 1965, 1 - 2. 3. Jitariu P., Rev. roum. Biol., Sărie de Zoologie, 1966,11, 1, 3 — 24. 1 4. Jitariu P., Jitabiu, M„ Lazăr M., Dimitriu Gh., Neaga N., Acatbinei Gh., Dincu- lescu Tu., Măcelaiuu A. și Pungociu V., Anal. șt. Univ. „Al. I. Cuza“ Iași, 1962, fi, 1, 1 - 10. .. . 5. Korneb A., Grotvih hormone control of biosynthesis ‘ of protein and ribonucleic acid, Acad. Press Inc., New York, 1965, 205 — 240. . 6, Lazăr M., Alura M. și Roșca V., Anal. șt. Univ, „Al. I. Cuza“ Iași, 1966, 12, 1, 11 — 17. 7, Milcu Șt. -M., Vaisler L. și Costiner Emma, Ficatul și hormon ii, Edit. Academiei, București, 1967. ■ 8 Pintea V., Leancu M., Jivănescu I. et Garici Ileana, Rev. roum. Biol., Serie de Zoologie, 1967,12,4,357 — 361. 9 PohaE. A., Giuugea-Iacob R. și Renegării O., Studia Umv.,,,Babeș-Bolyai“, Cluj, Biologia, 1966, 2, 125 ~ 130. 10. Portocală R. și Popa L., Acizii ribonucleici celulari și virali, Edit., Academiei. București, 1966. 11 Zibba A. M., Voicu A., Comnoiu M. și Stratulat L., St. cerc, balneofizioterapie, 1964, 4, 134 ~ 139. Vniversitalea „Al. I. Cuza” Iași, t Laboratorul de fiziologia animalelor și a omului și Institutul agronomic Iași, 1 Laboralorul de fiziologie.animală. Primit în redacție la 26 august 1971 ENTOMOFAUNA LUCEENEI CU EEFEEIEI SPECIALE ASUPEA POLENIZATOEILOB DIN NOED-ESTUL CÎMPIEI BĂEĂGANULUI DE G. 0IURDĂBESOU și I. ȚÎEU ■ 595,7:591,531.14.: 582.739 In the period of the years 1968 — 1970, reseanches were carried out in order to determine the insects visiting lucerne in the Northern region of the Bărăgan plain. It was established that these insects are belonging to the orders,: Heteroptera, Lepidopțera, Diptera and Hymenoptera. Among the Hymenoptera, honey bees (Apis mellifica L.) and the wild bees of the genera Eucera and Halictus were pols- linating the lucerne. ( Florile de lucerna sînt intens vizitate de o bogată entomofaună, alcă- tuita din insecte aparținînd diferitelor grupe sistematice; Dintre acestea, de o deosebită importantă practică se remarcă insectele cuprinse în supra- familia Apoidea (ord. Hymenoptera), respectiv polenizatorii lucernei (3), (6), (7), (11), (12).,Lipsa; polenizatorilor determină.la lucerna, plantă alo- gamă entomofilă, o fructificare foarte slabă, situație reflectată în produc- ția de sămînță scăzută (1), (2), (4), (9), (10). Din cercetările efectuate în țara noastră (5), (8), (13) a reieșit fap- ,tul că, datorită mecanismului de deschidere al florilor de lucerna, dintre insectele care vizitează florile, albina meliferă (Apis mellijica L.) are o eficacitate redusă, deschizînd pînă’la 10% din florile vizitate. Spre deo- sebire de aceasta, albinele sălbatice din genurile Eucera, Halictus, Andrena, Bombus sînt polenizatorii eficienți ai lucernei, deschizînd pînă la 100% florile vizitate. 1 ' ., în contextul acestei situații în perioada 1968—1970 am efectuat cercetări, cu scopul de a stabili componența entomofaunei lucernei cu referiri asupra polenizatorilor,. din nord-estul Cîmpiei Bărăganului, regi- ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. Z4.NR..1 P. *5-89 BUCUREȘTI 1972 gg G. CIURDARBSCU și I. TÎRU 2 nnc uestudiată în acest sens pînă acum. Rezultatele obținute constituie subiectul lucrării de față. MATERIAL ȘI METODĂ DE LUCRU Observațiile și colectările de insecte au fost efectuate pe loturi semincere de lucernă, în perioada înfloritului, aparținînd Stațiunii experimentale agricole Brăila. Această stațiune este reprezentativă pentru partea nordică a Bărăganului, fiind situată în zona ecologică favo- rabilă II de cultură a lucernei. Colectările entomologice s-au efectuat în anul 1968 în perioada 18—28. V; în anul 1969 în perioada 6—18. VI; în anul 1970 în perioada 12. VI—3.VII, de cinci ori pe zi la orele 8, 10, 12,14, 16. Durata unei colectări a fost de 60 min. Pentru colectări s-a folosit un fileu cu $ = 20 cm • Fig. 1. — Principalele grupe sistematice de insecte care alcătuiesc entomofauna lucernei. REZULTATELE OBȚINUTE Componența entomafaunei. în cei trei ani de experimentare s-a obser- vat că entomofauna lucernei este alcătuită din insecte aparținînd ordine- lor : Diptera, Heteroptera, Lepidoptera și Bymenoptera (fig. 1). Valorile lor numerice au variat de la an la an și de la ordin la ordin. Cele mai multe exemplare colectate, atît pe ani cît și în totalitate, au aparținut ordinelor Diptera și Dymenoptera. Componența entomojaunei polenizatoare. Polenizatorii lucernei cu- prind albinele melifere (Apis mellițica L.) cu diferite rase și varietăți și albinele sălbatice din genurile Eucera, Halictus, Xylocopa, Mellita, Bam- bus (fig. 2), Numeric, valorile cele mai mari le-au avut genurile: Apis, Eucera și Halictus. S-a constatat că această creștere numerică a albinelor melifere determină scăderea numărului de albine sălbatice și invers. Se pare eă acest lucru se datorește imposibilității de desfășurare a activității lor în condiții optime, în același timp și pe același areal. Variația numerică diurnă a speciilor polenizatoare. Numărul de flori vizitate este în strînsă legătură cu numărul și felul insectelor ce le vizi- tează. S-a constatat că atît pe specii, cît și în totalitatea lor numărul pole- nizatorilor crește către orele 10—12 și în măsură mai mică în jurul orelor 16 (tabelul nr. 1). în restul orelor numărul lor este mai scăzut, pe de o parte, datorită faptului că ele își încep sau își termină activitatea și, pe de altă parte, datorită retragerii lor spre cuiburi, pentru a se feri de căldurile mari din diferite perioade ale zilei. Dominanța speciilor polenizatoare. Acest parametru ecologic a variat în cei trei ani de observații în mod diferit (fig. 3). Astfel în anul 1968 lip- sa albinelor melifere a determinat variația dominanței albinelor sălba- tice între 6,2 și 92,8%. în anul 1969, dominanța ridicată a albinelor meli- fere (16,2%) a determinat scăderea celor sălbatice (5,1—23,7%). Aceeași situație, dar în procente diferite, s-a constatat și în anul 1970. 500' -8 S te 300' £ §200' I | too' 0' Fig. 2. — Apoidele polenizatoare ale lucernei. tubereulata c/ypesto ^^£>/s/neff/Oca sp. Fig- 3. — Dominanța speciilor polenizatoare ale lucernei. 5 ENTOMOFAUNA LUCERNEI DIN NORD-ESTUL CÎMPIEI BĂRĂGANULUI 89 THE POLLINATING INSECTS OF LUGERNE IN THE NORTH-EAST OF THE BĂRĂGAN PLAIN SUMMARY By collecting insects on the flowering lucerne in the years 1968 —1970, it was established that the flowers were visited by Heteroptera, Lepidop- tera, Diptera, Hymenoptera. Only some genera of the Hymenoptera, as Apis, Eucera, Haliotus, Bambus, Xylocopa, Melitta, were pollinators of the lucerne. During the day, the number of pollinating insects was increas- ing until midday and it wa^ lower at 4 hours p. m. The genera Apis, Eucera and Haliotus had the highest values for dominance. In 1968, when there were few honey bees, the dominance of wild bees ranged between 6.2—92.8%. In 1969, the high dominance of honey bees (4=6.2%) determined a lower dominance of wild bees (5.1—23.7 %). The same situation, but with different percentages, was noted in 1971. BIBLIOGRAFIE 1. Abmstrong J. a. White W., J Agr. Sci., 1935, 35. 2. Abzani L., Ric. Sci., 1946, 2, 34. 3. Bohabt G., Yearbook separate Repr. from Yearbook of Agriculture, 1952, 2302. 4. Bakbb H.,Science, 1963, 139. 5. Ciubdârbscu G., Apicultura, 1970, 11. 6. Dobon A., Arboric fruit, 1966, 13, 146. 7. Faegri K. a. Pisl L., The principles of pollination ecology, Pergamon Press, Londra, 1966. 8. Iuga Victobia, St. și cerc, biol., Seria biol, anim., 1961, 13, 3. 9. Labkin R., The interrelationship of plant characters, bees, iveather and alfalfa seed production, Dept. of Agronomy, Univ. of Nebraska, 1950. 10. Rimasevskh V., Biul. Mosk. Obsc. I spit. Prir. Biol., 1969, 7G, 5. 11. Tiganov K„ Pcelovodstvo, 1953, 6. 12. Varga P. și Ciurdărescu G., Anal. I. C. G. P. T., 1967, seria C, 34. I. G. C. P. T. - Fundulea. Primit în redacție la 29 mai 1971.