' ' ^4 i' \ v '’îl <7 jS ,’ ‘!/< .....AL’A V• \' $' A1/ \ Zv/tS^hH^/S ** ’ »1V^‘ SJ -~’ ’ >3/1» <■ 1 ^AVu'- <\S V WfeW V’. 7;*-t.):?l •W "v'/t^i rV/c\M# SM®Ș ww ]Xr^ /' »g ■^d’î'w ,r? ^?w n '•Js. •A >5 >, > SifiO ;< ;//■■■:■,. A’’./', lllllll^^ llBiiiSS wgEggjflgjCTajjtjW^^ £rf| pl W»» U^A OM >; ' %rtvr.$ ’xwWB, AAv !< ' >V qMWwa ’ Vi* ’ KWAlh.^țpxW &hiW£fy hh,;fW®! ' ’’ : ■ <‘ \ mmiH Î^Hm QsW6 ('P^U; , . z®^> \"' . ,„._L___<_..3 . .. .A * ... .'■.,, f itMIiO ■ ,A ■...- - ';.■ CjrtsV.". Suin . ' > ' ' ’ ? '■ 1 ! (■ • m.jîiwfe »$ Ww*uWi^atî?M ' *< . pW')M ( ■/> ; -u. -> . h V ' ' ‘ A Â «kox^M w it» w in1 ■ ■ W;5îunPttpîri4/At/HW£xA^ i WWi^> 1^‘inî wm®. .< s: s > . x.>'.A ... AL . \ . . . . . i './. .',.„. . ... * îirtW '/< «'A 1 w v<»^ 'V. &d ®b w ® m,« A feîytiwi^ a» . .......... ,. <•. L. . . .. ... ... ..Z . /.. ... »..., .,..¥, .... ... ...» . . .....L.,. .. .. , ' l1' ■țWU«A w' r" W\ ‘,ub4Hl A\ HsȘwSsȘs 5gll®ll®0 ", ' COMITETUL DE REDACȚIE Redactor responsabil: Academician EUGEN PORA Redactor responsabil adjunct: R. CODREANU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România Membri: M. A. IONESCU, membru corespondent âi Academiei Republicii Socialiste România; MIHAI BĂGESGU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; OLGA NECRASOV, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; GR. ELIESCU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; MARIA CALOIANU — secretar de redacție. Slujii si tercelări Ie <« BIOLOGIE SERIA ZOOLOGIE TOMUL 23 1971 NR. 6 Pentru a vă asigura colecția completă și primirea la timp a revistei, reînnoiți abonamentele dv. pe anul 1972. Prețul unui abonament este de 90 de Iei. în țară abonamentele se primesc la oficiile poștale, agențiile poș- tale, factorii poștali și difuzorii de presă din întreprinderi și insti- tuții. Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la I.C.E. LIBRI, Căsuța poștală 134—135 (Calea Victoriei 126), București, România sau la reprezentanții săi din străinătate. Manuscrisele, cărțile și revistele pentru schimb, precum și orice corespondență se vor trimite pe adresa Comitetului de redacție ale revistei „Studii și cer- cetări de biologie — Seria zoologie”. SUMAR Pag. M. A. IONESCU și AURELIA URSU, Contribuții la cunoașterea paraziților la dipterele sinantrope ........................ 525 ANDRIANA DAMIAN-GEORGESCU și PEPIETA SPĂTARU, Metamorfoza la Culicoides riethi Kieff., 1914 (Diptera — Ceratopogonidae)............................ 531 ELEONORA ERHAN, Noi specii de Tipulinae (Diptera — Tipu- lidae) din fauna României................................... 537 VICTOR CIOCHIA, Cîteva Trachysphyrinae (Hymenoptera — Ichneumonidae) noi pentru fauna Europei și a României . . 551 VASILE GHEȚIE și MARIA CALOIANU-IORDĂCHEL, Sistemul nodal al cordului de urs brun .............................. 557 ALEXANDRU-GABRIEL MARINESCU, Influența adrenalinei asupra consumului de oxigen al peștilor (Gobius melanostomus Pallas) în condițiile temperaturilor superioare.. 563 DIMITRIE POPOVICI, MARGARETA RĂITARU și GALINA JURENCOVA, Efectul excesului de sodiit în apa potabilă asupra Secreției și compoziției laptelui la rumegătoare. . . 573 OCTAVIAN PRECUP, ELISABETA SCHREITHOFER și MARIA STAIGULESCU, Influența unor gene ale seriei polialele white asupra manifestării genei Bar la Drosophila melano- gaster Meig..................................... 581 RECENZII........................................ 593 INDEX ALFABETIC ............................... . 601 St. și cerc. biol. Seria zoologie t. 23 nr. 6 p. 523—604 București 1971 APARE DE 0 ORI PE AN ADRESA REDACȚIEI: SPLAIUL INDEPENDENTEI NR. 298 BUCUREȘTI CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA PARAZITILOR LA DIPTERELE SINANTROPE DE M. A. IONESCU MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA și AURELIA URSU The work lists 11 species of parasitic Cynipoidea from pupac of synanthropous flies. The pupai material was obtained from various organic scraps. The species are cited now on new hosts. It was found that imagines Cynipoids are no com- rnon although the parasition of diptera pupac was not negligible. The result showcd that incidence of infestation was higher in pupae developed oh decayed meat than in the animal dung (text table). Aplicarea intensă și repetată a produselor chimice în combaterea, insectelor dăunătoare a provocat apariția fenomenului de insecticido- rezistență, care, reducînd sau făcînd neeficiente acțiunile de combatere, a impus orientarea cercetărilor spre noi metode de dezinsecție atît în domeniul economic, cît și în cel sanitar. Combaterea biologică, folosind dușmani naturali din grupe foarte variate de viețuitoare, se bucură de un interes științific și practic tot mai. mare în etapa actuală, metoda pretîndu-se la extinderea ei asupra unui număr mereu crescînd de specii de dăunători. Din literatura de specialitate rezultă că insectele, în general, precum și unele specii de acarieni au un rol important în frînarea dezvoltării unor insecte sinantrope, și anume diptere sinantrope, ceea ce a condus la studierea posibilităților de folosire a acestor artropode în combaterea dirijată (3), (6), (11). în țara noastră primele observații asupra acarienilor paraziți pe diptere sinantrope au apărut în 1969 (12). Cercetări speciale, referitoare la dușmanii naturali ai dipterelor sinantrope, nu s-au efectuat pînă acum la noi, ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 23 NR. 0 P. 525-529 BUCUREȘTI 1971 526 M. A. IONESCU și AURELIA URSU 2 PARAZIȚI LA DIPTERE SINANTROPE 527 Pentru a cunoaște paraziții acestor insecte în stadiile preimaginale am colectat din diferite biotopuri pupe pe care le-am izolat în capsule amilacee, menținîndu-le în condiții obișnuite de laborator, pînă la ecloziune. Analizînd datele referitoare la acest material, care a însumat 4 152 de pupe (tabelul nr. 1), am constatat că gradul de parazitare a acestora variază între 0,9 și 10,4%, speciile respective de paraziți aparținînd la mai multe familii din ordinele Coleoptera și Hymenoptera. în prezenta notă ne referim numai la paraziții din grupul Cyni- poidea, a căror proporție, în raport cu alte grupe de paraziți, variază în limite foarte largi (0—56,2%), în funcție de regiune geografică și de biotop. Tabelul nr. 1 Localitățile de colectare, biotopurilc și gradul de parazitare Nr. crt. Localitatea Biotopul Data Total izolări Pupe parazitate Cynipoidea nr. % nr. % 1 Bănoasa — Ilfov (Grădina zoo- logică) resturi de carne veche 14.X.1966 1 040 124 10,4 1 0,2 2 Niculițel — Tulcea excremente de porc 30.VI.1967 300 16 5,3 9 56,2 3 București — Ilfov gunoi de la crescătoria de animale 20.VI.1967 228 4 1,7 13 25,0 4 București — Ilfov excremente de bovine 28.IX.1967 2 547 24 0,9 13 52,0 5 Andronache — Ilfov 1 excremente de bovine 8.IX.1968 37 2 5,4 0 0 Total 1 4 152 170 36 Din tabel reiese că biotopul în care s-a colectat cel mai mare număr de pupe de diptere sinantrope este cel ce conține excremente de bovine, apoi cel cu resturi de carne veche. Procentul cel mai mare de parazitare (10,4%) îl găsim la pupele care s-au dezvoltat pe carne veche. ★ CYNIPOIDEAE PARAZITE PE DIPTERE SINANTROPE Subfam. EUCOIUNAE 1. Klcidotoma (Kleidotoma) genieulata C. G. Thoms. 5 $Ș, lun- gimea 1,16—2 mm, obținute din pupe de Sepsis thoracica Bob.-Desv. (fam. Sepsidae); 2 ȘȘ, lungimea 1,7—1,8 mm, obținute din pupe de Sepsis fulgens Meig. 2. Kleidotoma (Kleidotoma) seutellaris O. G. Thoms. 3 lun- gimea 0,98—1,4 mm, obținuți din pupe de Sepsis thoracica Bob.-Desv. 3. Kleidotoma (Kleidotoma) brevicornis D.T. et Kieff. 1 Ș, lun- gimea 1,4 mm, obținută din pupe de Sepsis thoracica Bob.-Desv. 4. Kleidotoma (Kleidotoma) marshalli Cameron. 1 Ș, lungimea 1,52 mm, obținută din pupe de Piophila casei L. (fam. Piophilidae). Această specie de cinipoideu a fost citată de W. H e n n i g (4) ca parazită pe Musca domestica L. și ILydrotaea dentipes Fabr., de Z. A. Lehrer (9) pe Calliphora (ricina B.-D.) erythrocephala Meig. iar de E. F. L e g n e r (8) pe Musca domestica L. 5. Cothonapsis pusilla (Giraud). 1 & lungimea 1,82 mm, obținut din pupe de Saltella nigripes Bob.-Desv. (fam. Sepsidae). 6. Cothonaspis (Cothonaspis) giraudi D. T. et Kieff. 1 3, lun- gimea 1,6 mm, obținut din pupe de Saltella nigripes Bob.-Desv.; 1 Ș, lungimea 1,5 mm, obținută din pupe de Sepsis thoracica Bob.-Desv. 7. Psiehacra tenuicornis (Gir.). 1 lungimea 2,24 mm, obținut din pupe de Ophyra leucostoma W. (fam. Muscidae); 1 lungimea 2,25 mm, obținut din pupe de Paregle sp. 8. Psiehacra proxima Cameron. 1 Ș, lungimea 2,8 mm, obținută din pupe de Paregle sp. (fam. Anthomyiidae). Această specie de Cynipoidea este nouă pentru famna României. Subfam. FIGITINAE 9. Figitcs reinhardi Kieff. 2 gg, lungimea 1,82—2,1 mm;. 2 ȘȘ, lungimea 2,25—2,6 mm, toate exemplarele obținute din pupe de Paregle. sp. Această specie de Figites este citată în literatură ca parazită pe larve de Anthomyia sp. 10. Figites seutellaris seutellaris (P. Bossi). 1 lungimea 2,38 mm, obținut din pupe de Ophyra leucostoma "W. (fam. Muscidae). Citat în litera- tură ca parazit în larve de Sarcophaga striata Fabr., Coprosarcophaga haemorrhoidalis Fall. (1), Musca domestica L. (8). 11. Figites anthomyiarum Bouchâ. 1 $, lungimea 2,8 mm, obținută din pupe de Sarcophaga sp.; citată în literatură ca parazită pe larve de Anthomyia sp. (2), (5), de Musca domestica L. (8) și de Calliphora erythrocephala Meig. (9). în încheiere menționăm că metoda de a obține insecte parazite prin creșteri intense de tot felul de larve și pupe de insecte duce la cule- 528 M. A. IONESCU și AURELIA URSU 5 PARAZIȚI LA DIPTERE SINANTROPE 4 gerea de date ample eu privire la biologia insectelor, în special a celor dăunătoare, parazite și răpitoare. Toate cele 11 specii de Cynipoidea parazite pe larve de diptere sinantrope le cităm pe gazde noi, necunoscute în literatura de speciali- tate; dintre acestea la 7 nu era citată nici o gazda, ele apărînd astfel cu biologia necunoscută. (Avizat de prof. E. A. Bora.) OONTRIBUTION Â LA CONNAISSANCE DES PARASITES CHEZ LES DIPTÎiRES SYNANTHROPES 6. Kinn D. N., J. Med. Ent., 1966, 3, 2, 155-158. 7. Legnbr E. F., Bay E. C. a. Whitb E. B., Ann. Ent. Soc. Amer., 1967, 60, s, 462 — 468. 8. - J. Econ. Ent., 1966, 4, 999-1001. 9. Leurer Z. A., Familia Calliphoridae (Diptera) din Republica Socialistă România. Studiu sistematic, taxonomic, morfologic și zoogeografic (teză de doctorat), București, 1968. 10. Sjcevskaia V. I., Meditinskaia parasitologliie parasitarnlie bolesni, 1964, 5, 557 — 560. 11. Simmonds F. J., Bull. OMS, 1964, 31, 511-512. 12. Ursu Aurelia, Igiena, 1969, 18, 9, 535 — 540. Facultatea de biologie și Institutul de higienă. Primit în redacție la 7 mai 1971. RfiSUMfi Le travail repr^sente quelques resultats d’une etude sur Ies parasites naturels des dipteres synanthropes. On a collect6 un grand nombre de pupes de dipteres, dans diffe- rents biotopes, reprâsentâs par la viande alterne, fiente de porc, de bovid^s, fumier. Les pupes ont 6t6 isolees au laboratoire, dans des capsules amylac^es ■et 61evăes jusqu’ă l’âclosion, dans les conditions de laboratoire. Les resultats obtenus figurent dans le tableau 1. On a constatd que le degiA de parasitisme sur un nombre de 4152 pupes prdsente une variation de 0,9% ă 10,4%, les especes de parasites appartenant â plu- sieurs familles de Coleoptăres et d’Hymenopteres. Dans Ia pr6sente note nous faisons des r&Arences seulement aux especes de parasites de la superfamille des Cynipoid^s. En analysant les donnees presentees dans le tableau 1, on observe que pai* rapport ă d’autres groupes de parasites, le pourcentage des Cyni- poid^s varie de 0% ă 56,2%, en fonction de la region gdographique du pays et du biotope investiguA On pr^sente dans ce travail 11 especes de Oynipoidăs, toutes cit^es maintenant sur de nouveaux hotes ; pour 7 de ces especes on ne connais- „sait aucun hote, leur biologie dtant inconnue jusqu’ă present. BIBLIOGRAFIE 1. BeliziN V. I. , Zool. jurn., 1963, 42, 11, 1652-1658. '2. Dam.a Torre K. W. u. Kieffer J. J., Cynipidae, Das Tierreich, Berlin, 1910, 24,1—891. ;3. Fujpponi A., Bull. OMS, 1964, 31, 499-501. 4. Hennig W., în Lindneb, Die Fliegen der palăarktischen Region, 63 b, Muscidae, Stuttgart, 1955-1964, 1-1110. .5. Ionescu A. M„ Cynipoidea. Fauna Republicii Socialiste România, Edit. Academiei, Bucu- rești, 1969, 9, 6, 1-290. METAMORFOZA LA CULICOIDES RIETTII KIEFF., 1914 (DIPTERA - CERATOPOGONIDAE) DE ANDRIANA DAMIAN-GEORGESCU și PEPIETA SPAT ARU The metamorphosis of the species Culicoides riethi Kieff. found în Lacul Sărat (Salt Lake)—Brăila is presented. Some observations concerning the morphologi- cal and ecological changes are also made. în luna decembrie 1968 am găsit la Lacul Sărat (Brăila) larve de- Culicoides riethi Kieff., în stadiul IV. Continuînd cercetările, în vara și toamna anilor 1969 și 1970, am colectat larve în toate stadiile.Densitatea. larvelor era de sute de exemplare pe m2, ele găsindu-se în nămol, sub stratul de nisip, la locul unde apa lacului udă plaja și algele filament oase se găsesc din abundență. Lacul Sărat, alimentat din precipitații și din apă subterană, este situat în terasa Brăila la 5,5 km SV de orașul Brăila și la 5 km V de^ Dunăre. Suprafața totală a lui este de 160 ha, iar adîncimea maximă, de 1 m. Apa este tulbure, cu un gust amar și foarte sărat, cu miros de hidrogen sulfurat, culoarea fiind galbemverzuie. Fundul lacului este- acoperit cu un strat de nămol de 20—50 cm. Salinitatea prezintă variații sezoniere și anuale în funcție de precipitații. Analiza chimică a apei a. arătat o variație a sărurilor cuprinsă între 66 și 230 g/l, uneori depășind aceste valori. în 1914, J. J. Kieffer (5) descrie atît femela, cît și masculul acestei specii, iar în 1915, J. T h. R i e t h (10) dă o sumară descriere a larvei și a pupei. în condiții de laborator, metamorfoza completă de la larvă la. adult nu s-a mai obținut pînă în prezent, datorită mediului specific de viață al acestei specii. Din materialul studiat, am obținut 19 femele și 14 masculi, precum și 12 nimfe care însă nu s-au mai transformat în. adulți. ST, ȘICERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 23 NR. 6P. 531-530 BUCUREȘTI 1971 : ■532 ANDRIANA DAMIAN-GEORGESCU și PEPIETA SPATARU 2 Observînd zilnic materialul în laborator, am constatat ca larva, care este transparentă, aparatul faringian fiind vizibil cu ochiul liber, la începutul împupării capătă un aspect lăptos, apoi virează către alb- lăptos cu pete galben-albăstrui. Nimfa apare pe fundul vasului de cultură și este colorată la început în alb-lăptos cu pete galben-albăstrui și are mișcări lente. La nimfă, trecerea de la larvă la stadiul IV, cînd ar apărea schițele coarnelor protoracice, durează în jur de 18—20 de ore. După alte 2—3 ore se produce chitinizarea, nimfa devenind cafenie deschis și începe ascensiunea pe peretele vasului de cultură pînă ajunge la suprafața apei, unde se fixează cu ajutorul coarnelor protorapice pe peli- cula superficială. După 4—5 zile, timp în care nimfele efectuează în apă mișcări lente, unduitoare, eu partea posterioară a abdomenului, ele se brunifică intens, toracele apărînd aproape negru. După acest interval, nimfele din care vor ieși masculi se ridică pe peretele vasului, aproxi- mativ la 0,5—1 cm deasupra nivelului apei, avînd o peliculă de lichid în jurul lor. Nimfele din care ies femele se fixează cu coarnele protoracice pe pelicula superficială a apei și restul corpului pe peretele vasului deasupra nivelului apei. Aceasta ar explica poate cum reușește nimfa să străbată .stratul umed de nisip sau de nămol pentru ă ajunge la suprafață unde are loc ecloziunea adultului. Probabil că în condiții naturale nimfa folo- sește drept suport firele de Spirogyra. Adulții ieșiți își usucă aripile stînd pe exuvia nimfei din care au eclozat. Uneori de exuvia nimfei atîrnă exuvia larvei. Larva. Lungimea în stadiul IV = 7,3—8,4 mm. Lungimea capului 282 — 304,8 g, raportul dintre lungimea și lățimea capului = .1,48—1,54; culoarea capului galbenă pal. Prin transparență se vede destul Fig. 1. — Culicoides riethi Kieff.’ larvă ; a, mandibulă ; b, hipofa- ringe; c, epifaringe. Fig. 2. — Culicoides riethi Kieîf., nimfă; a, opercul; b, corn protoracic: c, linia mediană dorsală a metatoracelui; d, segmentul IV abdominal, văzut dorsal; e, segmentul IV abdominal, văzut ventral; f, segmentul anal. ■de bine aparatul faringian. Mandibula de culoare galbenă pal, cu un singur dinte lung și ascuțit (fig. 1, a). Hipofaringele are două bare laterale .groase și posterior cu dinți deși, subțiri și lungi (fig. 1, b). Epifaringele (fig. 1, c) are placa mediană brună închis; lățimea — 48,8—52,46 jz; 534 ANDRIANA DAMIAN-GEORGESCU și PEPIETA SPĂTARII 4 pieptenele dorsal (lățimea — 43,7—51,24 p) este format din două segmente separate fiecare cu cîte 9 dinți, mai mari la centru, cele două aripi late- rale ale epifaringelui au cîte un mic pieptene cu dinți scurți și neregulați. Nimfa. Lungimea variază între 3,5 și 4,4 mm. Culoarea este galbenă la nimfele din oare ies femele și spre brun la nimfele din care ies masculi. Operculul (fig. 2, a), alungit, este acoperit cu spinuli deși, cei marginali fiind mai mari; cornul protoracie (fig. 2, b) este mai intens colorat spre partea apicală și prezintă 3—4 proeminențe purtătoare de stigme, de obicei în jumătatea bazală. Linia mediană dorsală a metatoracelui este complet divizată, rotunjită, îngroșată. Segmentele abdominale III—VII prezintă dorsal 5 pete mai închise (fig. 2, d), iar antero-dorsal o insulă de mici spinuli; dasm, două protuberanțe, cea laterală cu un păr lung și subțire, a doua cu un păr scurt și gros; protuberanțele dpm 1, 2 și 3 fără peri; protuberanțele dpm 4 cu păr scurt și gros și dpm 5 cu un păr lung și subțire; protuberanțele Ipm 1 și lpm 3 cu cîte 2 spini late- rali și cîte un păr scurt și gros, iar lpm 2 cu cîte 2 spini laterali și un păr lung și subțire (fig. 2, e). VI și V3 cu un păr scurt și gros, V2 cu un păr lung și subțire; lasm, tubercul cu 2 spini și un păr scurt și gros. Antero- ventral există o pată brună, mai închisă decît restul abdomenului; de o- parte și de alta, tot anterior, cîte o insulă de spinuli. Segmentul anal (fig. 2, f) anterior cu mici spinuli. Cei 2 spini ai segmentului anal sînt foarte puțin mai închiși la culoare decît restul segmentului. La pupele din care au ieșit masculii se văd prin transparență tecile hipopigiului. Adultul $. Ochi separați (fig. 3, a), cu sutură superioară. Palpul (fig. 3, b) cu articolul 3 nelățit, organul senzorial condensat. Lungimea palpului = 255 p; lungimea articolelor 83/78/42/52. Antena (fig. 3, c> cu sensile pe articolele 3, 8, 9, 10. Lungimea antenei = 748 p; indicele antenal = 0,78. Aripa (fig. 3, d), lungime — 1,98 mm; lățime = 0,83 mm; costala = 1,12 mm; raportul Ig/cst = 0,57. O spermatecă piriformă. Lungimea aripii — 1,66 mm. Hipopigiul (fig. 3, e). Lamela cu o ușoară despicătură mediană, cu două procese divergente ușor conice. Edeagusul bifid în partea distală; brațele, puternic chitinizate, se prelungesc în corpul edeagusului care are aspectul unei membrane. Paramere sudate la bază, brațele ușor con- vergente. Coxite înguste, apodema ventrală scurtă și boantă. Sternitul tăiat în „V”. Membrana nudă. Răspândire. Franța, Marea Britanie, E. F. a Germaniei, China, Japonia, U. R. S. S. (Avizat de prof. R. Codreanu.) Fig. 3. — Culicoides riethi Kieff., adult; a, vertex; b, palp; c, antena; d, aripa (Ia $); e, hipopigiul (la 4). 536 ANDRIANA DAMIAN-GEORGESCU și PEPIETA SPATARU 6 THE METAMORPHOSIS IN CULICOIDES BIETEI KIEFF. 1911, DIPTERA, CERATOPOGONIDAE SUMMARY Culicoides riethi Kieff., a Ceratopogonid fly, was found in the “Lacul Sărat” (Salt Lake) near Brăila, SE Romania, whose salinity undergoes variations between 66 and 250 gr/1. The larvae were collected in the mud or under sand, at the contact between water and shore. Eilamentous Algae are abundant in this biotope. The density of the larvae was high: several hundred specimens on sq. m. The authors studied the metamorphosis of this species, starting with the 4-th larval stage. 19 adult females and 14 males were obtained as well as 12 nymphae which died just prior to metamorphosis. The behaviour of female nymphae during the metamorphosis differs from that of male nymphae. The male nymphae have a darker colour than female ones. The paper describes the main morphological features of larvae, nymphae and adults. BIBLIOGRAFIE 1. Gluhova V. M., Parazitologhiia, 1968, 2, 2, 105—114. 2. — Parazitologhiia, 1968, 2, 6, 559 — 567. 3. Guțbvjci A. V., Krooososușcie mokrețl (Diptera, Heleidae), Izd. Akad. nauk SSSR» Moscova, 1960. 4. Kbttle D. S. a. Lawson J. W., Bull. Ent. Res., 1952, 43, 421-467. 5. Kieffer J. J., Arch. Hydrobiol. Plankt., 1914, Suppl. 2, 231—241. 6. Krbmbr M., Encyclopedie Entomologique, Strassbourg, 1965, 39, 240 — 241. 7. Lf.nz F., Heleidae (Ceratopogonidae), în Lindneb, Die Fliegen der Palaeaktischen Region, Stuttgart, 1934, 13c. 8. Hennio W., Die Larvenformen der Dipteren, Akad. Verlag, Berlin, 1948. 9. Mavbr K., Arch. Naturgesch. (N. F.), 1934, 3, 2, 205—286. 10. Rieth J. Tu., Arch. Hydrobiol, Plankt., 1915, Suppl. 2, 377—442. 11. Tienrmann A., Arch. Hydrobiol. Plankt., 1915, Suppl. 2, 443 — 444. 12. - Arch. Hydrobiol. Plankt., 1928, 19, 585-623. Institutul de biologie ,,Troian Săvulescu”, Sectorul de morfologia, taxonomia și evoluția animalelor. Primit în redacție la 3 mai 1971. NOI SPECII DE TIPULINAE (DIPTERA - TIPULIDAE^ DIN FAUNA BOMÂNIEI DE ELEONORA ERHAN A short dcscription including drawings o£ the male hypopigium is given for 10 species which are newly found in the Romanian fauna, of the following subgenera : Aeutipula, Pterelachisus, Schummelia, Vestiplcx, Mediotipula and Lunatipula. They are T. tenuicornis, T. deeipiens, T. plitviciensis, T. rufina rafina, T. limbata, T. subsignata, T. bidens, T. zonaria, T. pallidicosta pallidicosta, T. limitata. Up to now 64 species were identified by the author in different parts of the country, and many other even new ones are to be expected in future. în lucrarea de față prezentăm descrieri sumare, însoțite de desene» ale armăturii genitale, ale masculului de la 10 specii aparținînd genului Tipula L., subgenurile Aeutipula, Pterelachisus, Schummelia, Vestiplex,, Mediotipula și Lunatipula. Tipula (Aeutipula) tenuicornis Schum. (Fig. 1) Specie de talie mijlocie, 17—19 mm și 20—22 mm $, cu aripi ușor marmorate, cenușiu-brune, a căror lungime variază între 20 și 24 mm. Rostrumul fără.nasus, caracter tipic pentru această specie, și antene foarte subțiri și scurte, îndoite spre spate, netrecînd de marginea, anterioară a protoracelui, de unde și denumirea speciei. Primele 4—5 articole proximale ruginii, celelalte brune. Abdomenul are primul segment roșcat, cu dungile laterale înguste și slab exprimate. Caracteristică este structura hipopigiului (fig. 1). Proeminența mediană a tergitului 9 este- ST. si CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 23 NR. 6 P. 637-660 BUCUREȘTI 1071 •’538 ELEONORA ERHAN 2 3 tipvlinae noi pentru fauna româniei 539 •evident delimitată de restul scleritului, marginea sa distală avînd o incizie In „V” eu deschiderea largă. Spinul gonopleuritelor este drept și subțire, ■extremitatea sa dorsală are o prelungire cu aspect de gheară. Femela este asemănătoare cu masculul, nu prezintă nasus. Biologie. Specie vernală, cu perioadă de zbor de la sfîrșitul lui .aprilie pînă la finele lui iunie. Este comună pe alocuri, în zona muntoasă, Fig. 1. — Tipula (Acutipula) tenuicornis. A, Tergitul 9; B, gonostilul și gonopleuritul; C, detaliu, extremitatea apicală a gonopleuritului mult mărită; D, sternitul 8. zburînd deasupra vegetației din preajma pîraielor repezi. La șes este mult mai rară, putînd fi capturată în pădurile de foiase pe malurile unor bazine mici cu apă persistentă. Răspindire. Se cunosc în general puține date, s-au citat capturări în U.B.S.S., B. S. Cehoslovacă, B. P. Ungară, Austria, R. D. Germană, B.F, a Germaniei. Fiind foarte asemănătoare cu o altă specie â subge- iiuiiu Tipula viitata, de care se deosebește numai prin armătura genitală a fost adesea confundată cu aceasta. Se admite că în mod sigur se întîlnește numai în răsăritul continentului ca vicariant al speciei Tipula vittata, care este răspîndită mai ales în partea de apus. în țara noastră este pro- babilă existența ambelor specii, întrucît au fost citate de J. T h a 1 h m- m e r pentru Ungaria (6). Materialul descris în această notă a fost colectat la Drăgășani (Vîlcea), fiind colectat de St. Roman la 23.IV.1961 (2 exemplare mascule). Tipula (? Acutipula) decipiens Cz. (Fig. 2) Specie de talie mijlocie, 14—18 mm și 21—27 mm $. Colorația generală cenușie. Rostrumul brun, cu nasus evident. Antenele lungi, îndoite spre spate, depășesc baza aripilor, scapul galben-roșcat, flagelul brun. Aripile sînt brun-cenușii, aproape unicolore, cu stigma gălbuie, unuia redusă și puțin evidentă; lungimea 18—20 mm. Fig. 2. — Tipula (1 Acutipula) decipiens. A, Tergitul 9; B, gonostilul; c, gonopleuritul, văzut din partea sa internă; D, gonopleuritul, văzut pe partea externă. 2 - o. 2863 540 ULEONORA ERHAN 4 Hipopigiul este foarte mic și compact. Tergitul 9 are spinul median larg-, bifid, cu vîrful înnegrit, acoperit cu spini microscopici, marginile laterale alungite în formă de aripioare. între tergitul și sternitul segmen- tului 9 există o adîncitură longitudinală. Gonostilii sînt mari, foliacei, arcuiți spre spate. Gonopleuritele au aspectul unor plăcuțe triunghiulare, cu vîrful alungit ca un cioc. Femela este asemănătoare cu masculul, oviscaptul este brun strălu- citor cu cercii trunchiați la vîrf. Biologie. Perioada de zbor este la începutul verii, mai—iunie, în pădu- rile de foioase, bogate în izvoare, în zonele cu sol mlăștinos. Răspîndire. Europa centrală și sud-estică, B. F. a Germaniei, B. S. Cehoslovacă, sudul Austriei, B. F. S. Iugoslavia, Carpații Păduroși ai Ucrainei. în Bomânia, la Băile Herculane, 16.V.1962, 1 (leg. I, F u h n). Tipula (Pterelachisus) plitvieiensis Simova (Fig. 3) Specie de talie mijlocie, 19—20 mm. Colorație generală galben- ruginie. Bostrumul brun, cu nasus bine dezvoltat. Antenele cu 13 articole, scapul galbeu-ruginiu, flagelul cenușiu. Prescutumul cenușiu-gălbui, cu 5 TIPULINAE NOI PENTRU FAUNA ROMÂNIEI 541 patru dungi longitudinale brune. Aripile sînt marmorate, lunula puțin vizibilă, celula discoidală pentagonală, pterostigma brună, bine dezvoltată. Abdomenul galben-ruginiu. Hipopigiul brun închis, puternic dezvoltat. Tergitul 9 este în mod caracteristic separat de sternitul corespunzător. Marginea superioară a tergitului 9 este adînc incizată, pe lături se remarcă în transparență două pete pigmentare caracteristice. Gonostilii sînt alungiți și subțiri. Gonopleuritele sînt formate din două părți. Gonoeo- xitele au spini mici, cu vîrful negru. Sternitul 8 are un aspect caracte- ristic, fiind prevăzut cu două prelungiri cu aspect de urechiușe, presărat cu peri lungi, galbeni. Adminiculum are aspect de furculiță. Femela este mai mare și de culoare mai închisă decît masculul, antenele fiind însă mai miei și mai subțiri. Tariera are cercii ascuțiți. Biologie. Nu se cunoaște aproape nimic; la noi în țară zborul are loc în luna mai, judecînd după cele două exemplare capturate în această lună. Răspîndire. Peninsula Balcanică și probabil sudul Europei, B.S.F. Iugoslavia, B. P. Albania, Grecia, B. P. Bulgaria, Italia. în România Băile Herculane, 2 $$ colectați la 17.V.1962 (leg. I. F u h n). Fig. 3. — Tipula (Pterelachisus) plitvieiensis. A, Gonostilul și gonople- uritul; B, tergitul 9; c, sternitul 8. Tipula (Pterelachisus) rafina rafina. Mg. (Fig- 4) Specie de talie mică, 12—13 mm 13,5—16 mm Ș, cafeniu- gălbuie. Bostrumul cafeniu, nasus evident. Antenele scurte, cu scapul galben, flagelul brun, cu segmentele îngroșate la bază. Aripile cenușii cu marmorație pală. Pterostigma și marginile nervurilor transversale brune, lunula nu depășește baza celulei discoidale. Abdomenul cafeniu- gălbui cu dungi laterale lata, brune. Hipopigiul este îngroșat și îndoit în sus. Tergitul 9 are un aspect caracteristic cu două proeminențe lungi și ascuțite la vîrf. Gonostilii în formă de cupă. Gonopleuritele au aspect de plăci late verticale, cu un denticul mare cu vîrful înnegrit. Femela se deosebește de mascul prin antenele sale mai scurte și marmorația mai evidentă a aripilor. Oviscaptul ruginiu cu cerci trunchiați la vîrf, valvele abia depășesc treimea proximală a cercilor. Biologie. Specie bivoltină, foarte rară, se întîlnește îndeosebi în pădurile umede din apropierea apelor. Prima generație zboară din aprilie pînă în iulie, cea de-a doua de la sfîrșitul Iui august pînă la începutul lui septembrie. Zborul adulților are loc în amurg, chiar deasupra solului. Răspîndire. Arealul acestei specii este foarte caracteristic, foarte întins și discontinuu, în nord cuprinde insulele Far Oer, Islanda și Marea Britanie,- dar lipsește în Scandinavia; în sud ajunge pînă în insulele Canare, pe continent cuprinde toată partea apuseană și centrală a Europei pînă la Oder, care a fost considerat limita răsăriteană; apare însă în 542 ULEONORA ERHAN 7 TIPVLINAE NOI PENTRU FAUNA ROMÂNIEI 543 România și apoi în Pamir. Pe verticală se distribuie la diferite altitudini, de la 300 m în văile pi’emontane la 2500 m în golul alpin. în țara noastră a fost colectata la Băile Herculane la 15.V.1962 (leg. I. Fuh n). Fig. 4. — Tipula (Pterelachisus) rafina rufina. A, Tergitul 9; B, gonostilul și gonopleuritul; C, sternitul 8. Tipula (Pterelachisus) limbată Zett. (Fig. 5) Specie de dimensiuni mijlocii, 10—15 mm și 12—16,5 mm $, brun-cenușie. Rostrumul gălbui-brun, cu nasus evident. Antenele groase, arcuite spre spate, depășesc evident baza aripilor; scapul ruginiu-gălbui, flagelul cafeniu, segmentele sale au baza îngroșată. Toracele cenușiu cu patra dungi longitudinale evidente. Aripile brun-cenușii, marmorate pal, pterostigma cafenie, lunula se întinde peste întreaga celulă discoidală. Abdomenul cafeniu-gălbui fără dungi laterale. Hipopigiul puternic îngroșat cn aspect de gămălie. Caracteristice sînt forma tergitului 9, incizia mediană și colțurile cu aspect de spini de la marginea distală. Gonostilii au aspect de pivot cu vîrful ușor îngroșat, la bază cu un spin negru. Gonopleuritele au formă de placă verticală cu marginea superioară arcuită ca o cocoașă cu un cioc foarte lung, intens înnegrit și cu vîrful bifid. Sternitul 8 foarte larg cu o incizie mediană lungă și îngustă, care atinge aproape jumătate din lungimea scleritului, pe margini cu peri lungi care se încrucișează. Femela este asemănătoare cu masculul, antenele nu ating baza aripilor. Oviscaptul ruginiu, cercii au vîrful trunchiat. Fig. 5.— Tipula (Pterelachisus) limbuta. A, Tergitul 9; B, gonostilul și gonopleuritul; C; sternitul 8 ; D, edeagusul. Biologie. Zborul adulților are loc de la sfîrșitul lui iulie—august pînă la jumătatea lunii septembrie. Se întîlnesc în locurile umede din pădurile de amestec. Băspîndire. Specie boreo-alpină care pătrunde și în zonele sudice ale subarcticii. Se găsește din nordul Angliei pînă în Kamceatka. A fost citată în Carpații Păduroși din Ucraina transcarpatică, în R. P. Ungară și R. P. Polonă (Pomerania). în România am colectat această specie la Cheile Turzii, 1 & la 12.IX.1962. Este de presupus că .se poate întîlni în tot lanțul Carpaților la o altitudine cuprinsă între 600 și 1200 m. 544 ELEONORA .ERHAN 8 9 TIPULINAE NOI PENTRU FAUNA ROMÂNIEI 545 Tipula (Pterelachisus) suhsignata Lack. (Fig. 6) Specie de dimensiuni mijlocii, 13,5—14 mm și 12,5—16,5 mm Ș, cafeniu-gălbuie. Capul cenușiu, rostrumul cu nasus evident. Antenele groase, îndoite spre spate, nu trec de baza aripilor; scapul ruginiu, flagelul Fig. 6. — Tipula (Pterelachisus) subsignata. A, Tergitul 9; n, gonostilul și gonopleuritul; C, sternitul 8. brun cu baza articolelor ușor îngroșată. Toracele cenușiu, cu patru dungi longitudinale brune, late. Aripile ușor cafenii, neclar marmorate, ptero- stigma brună, bine vizibilă. Abdomenul cafeniu-gălbui, strălucitor cu urme de dungi laterale brune. Hipopigiul cu structură caracteristică, gonopleu- ritele au un cioc subțire și ascuțit, în spate, apendicele în formă de căuș, caracteristic, mie turtit, tfapezoidal rotund. Colțurile sternitului 8 sînt îndepărtate de restul scleritului printr-o incizie îngustă, verticală (văzut din profil); excrescența de la baza jumătăților scleritului nu este conică ca la alte specii, ci are forma unei ligule, turtite, orientată oblic în spate, aproape paralel cu axa scleritului. Tergitul 9 are doi spini înnegriți la marginea sa superioară. Gonostilii au un spin la bază. Femela este asemănătoare cu masculul, de care diferă prin antenele sale mai scurte și petele mai deschise de pe aripi, care sînt mai mari. Abdomenul fără dungi laterale. Oviscaprul ruginiu, cercii cu vîrful trun- chiat. Biologie. Specie autumnală, destul de rară, se întîlnește în munți la altitudini cuprinse între 1000 și 1600 m. Zboară începînd cu cea de-a doua jumătate a lunii septembrie pînă în luna noiembrie sau chiar pînă la căderea primelor zăpezi. Răspîndire. Europa, Caucazul Mare, Carpații Păduroși ai Ucrainei, nordul Italiei, sudul Austriei, Pirineii centrali. în România 1 capturat la 16.X.1961 în valea Galbenei (Bihor), la 720 m altitudine (leg. M. I e n i ș t e a). Tipula (Mediotipula) bidens Bergr, (Fig. 7) Specie de talie mijlocie, 10—12 mm și 12,5—13,5 mm $. Colorația generală brună. Capul este cenușiu cu urme ale liniei mediane, rostrul cenușiu cu nasus evident, cu apexul bifid. Antenele îndoite spre spate ating baza aripilor, primele trei articole galbene, celelalte brune, ușor îngroșate la bază. Toracele cenușiu. Aripile cenușii, aproape unicolore, pterostigma brună deschis, lunula îngustă, imprecis conturată. Abdo- menul strălucitor, cu baza brună. Hipopigiul, îngroșat ca o gămălie, este ruginiu-brun. Tergitul 9, alungit-trapezoidal, cu discul bombat și colțurile ■externe extrem de alungite, nude și dentieulate, are median o proeminență mică rotunjită, acoperită cu peri aciculari. Gonostilii înguști, foliaeei, cu apexul larg rotunjit. Gonopleuritele din două porțiuni, anterior o placă lungă prevăzută cu peri deși, la marginea posterioară un tubercul în formă de gheară îndreptată în sus, cel de-al doilea are gheara arcuită înainte. Porțiunea inferioară are aspectul unui arc cu vîrful orientat înainte. Sternitul 8 este ușor desfăcut, cu o incizie mare în formă de „V”, acoperită cu o membrană ruginie. Femela este de culoare mai deschisă decît masculul, articolele pro- ximale ale antenei ruginiu-galbene, cu baza ceva mai închisă. Tergitele abdominale 8 și 9, precum și baza tergitului 10 negre strălucitoare; marginea posterioară a tergitului 9 prevăzută cu doi denticuli obtuzi, care nu se găsesc la nici o altă specie a subgenului. Valvele nu ating jumătatea lungimii cercilor. Biologie. Specie mezofilă, tipic pădurilor montane și premontane de foiase în special de fag, la altitudini ce pot varia de la 300 la 1300 m. Zborul adulților are loc începînd cu cea de-a doua jumătate a lunii mai—iunie pînă la începutul lunii iulie. Larvele sînt briobionte tipice. 546 EEEONORA ERHAN 10 ii TIPVLINAE NOI PENTRU FAUNA ROMÂNIEI 547 pe torace sînt foarte evidente, brune. Abdomenul prezintă dungi negre la articulația tergitelor 2—4. Hipopigiul cu o structură caracteristică. Proeminența mediană a tergitului 9 lățită, cu vîrful rotunjit, colțurile Răspindire. Toată Europa sudică și centrală, Carpații Păduroși ai Ucrainei. în România în Dobrogea, pădurea Babadag — Visterna 2 & 6.VI.1960 (leg. M. leniștea). Fig. 7. — Tipula (Mediotipula) bidens. A, Gonostilul și gonopleuritul; B, tergitul 9; C, ster- nitul 8. Fig. 8. — Tipula (Schummelia) zonaria. A, Tergitul 9; B, gonostilul și gono- pleuritul ; C, sternitul 8. laterale fără prelungiri. Apendicele median al sternitului 8 este ligulat. ligula este scurtă și relativ îngustă, avînd o inserție aproape orizontală. Femela, asemănătoare cu masculul, se recunoaște ușor după inelația pigmentară brună caracteristică a abdomenului. Biologie. Specie alpină; zborul adulților are loc la sfîrșitul lunii iunie începutul lunii iulie. Se întîlnește în munți la altitudini de peste 1200 m la malul apelor. Răspîndire. în cea mai mare parte a Europei, cu excepția zonei sale răsăritene. în România valea Cernișoarei 1 g, 10.VII.1961. Tipula (Sehumntelia) zonaria Goetgh. (Fig. 8) Specie de talie relativ mică, 10 mm £ și 11 mm Ș. Masculul pre- zintă o colorație caracteristică a antenei, primul articol al flagelului fiind de nuanță închisă, doar în treimea distală mai deschisă. Celelalte articole sînt bicolore. Antena are 13 articole, ultimul fiind foarte mic. Dungile de Tipula (Vestiplex) pallidicosta pallidieosta Pierre (Fig. 9) Specie de talie mare, 19,5 mm Colorația generală ruginiu-galbenă; antene lungi și groase, îndoite spre spate, atingînd baza abdomenului. Scapul galben, uneori și primul articol al flagelului, celelalte unicolore. 12 13 TIPULINAE NOI PENTRU FAUNA ROMÂNIEI 549 .548 ELEONORA ERHAN brune, cu baza îngroșată și moderat incizate. Dungile prescutale mediane contopite numai la bază, fiind separate în restul traiectului de o bandă în culoarea generală a fondului. Aripile brun-cenușii cu porțiuni mari mai deschise. Abdomenul ruginiu-gălbui fără dungă dorsală brună. Hipo- pigiul este caracteristic mai ales în ceea ce privește forma și structura Fig. 9.— Tipula (Vestiplex) pallidicosta pallidicosta. A, Tergitul 9; B, gonopleuritul și gonocoxitul; C, gonostilui; D, primele două articole ale antenei, cu incizia caracteristică. tergitului 9. Gonocoxitele sînt mai lungi și mai puternice decît la toate celelalte specii înrudite, cu vîr furile îndoite în formă de gheară și înnegrite. Gonopleuritele înguste, cu apexul mare și înnegrit. Femela cu abdomenul brun-cenușiu mat; caracteristică este forma sternitului 8 cu 3 incizii apicale adînci, dintre care cea mediană, la baza valvelor, este cea mai adîncă. Biologie. Adulții zboară în mai—iulie în regiunea golurilor alpine, la 2000 m, împreună cu Tipula (Vestiplex) excisa. Răspîndire. Specie boreo-alpină, frecventă în nordul Europei, precum și în zona muntoasă a Europei sudice, Oarpații Păduroși ai TTcrainei. în România, Ceahlău, 14.VII.1961 mai multe exemplare mascule (leg. 0. P r u n e s c u). Tipula (Lunatipula) limitata Schum. (Fig. 10) Specie de dimensiuni mari, 16 mm $ și 20 mm Ș.. Colorație gene- rală cafeniu-galbuie. Bostrumul cu nasus evident. Antenele, îndoite spre •spate, nu depășesc baza aripilor. Primul articol al scapului cafeniu-gălbui cu pilozitate cenușie, cel de-al doilea ruginiu-gălbui; flagelul cu articole brune, cu baza ușor îngroșată și mai întunecată. Toracele cenușiu cu patru dungi laterale, cafeniu-brune. Aripile cenușii cu pterostigma mare, cafenie, lunula mare și contrastantă. Abdomenul cu dungi laterale evidente negru- brune. Hipopigiul îngroșat, ușor ridicat în sus. Tergitul 9 cu incizia Fig. 10. — Tipula (Lunatipula) limitata. A, Gonostilui și gonopleuritul; B, tergitul 9 ; C, sternitul 8. mediană caracteristică în fundul căreia se află o proeminență cu vîrful bifid. Gonostilii au aspect de cupă. Gonopleuritele fără limită evidentă între segmentele median și posterior. Sternitul 8 prezintă median la marginea sa antero-externă o tufă deasă de peri roșeați, iar la colțuri o pereche de apendici triunghiulari, prevăzuți la vîrf cu cîte 2—3 spini lungi și flexuoși îndoiți spre partea anterioară. Femela se aseamănă cu masculul. Antenele nu ating baza aripilor. Primul segment al scapului are vîrful brun. Abdomenul cu linia mediană mai evidentă decît la mascul. Oviscaptul castaniu. Tergitul 9 cu cerci trunchiați la vîrf. Biologie. Specie de vară tîrzie, zborul are loc de la sfîrșitul lui iulie pînă la începutul lui august. Se întîlnește în pădurile umede de foioase, mai ales în zonele cu vegetație briofitică bine dezvoltată. 550 ELEONORA BR.HAN 14 Răspîndire. Toata Europa, fiind comună în Carpați. Materialul descris a fost colectat (numeroase exemplare $ și Ș), pe platoul Bucegilor în apropiere de cabana Peștera la 4.Vni.l960, deasupra tufelor de jnepeni. (Avizat de prof. R. Codreanu.) BIBLIOGRAFIE 1. Mannheims B., In Die Fliegen cler palaearktisehen Region, E. Lindner, Stuttgart, 1952, 170. 2. - Beitr. Ent., 1966, 16, 3)4. 3. Savtcbnko E., Fauna SSSR, Moscova — Leningrad, 1961, 2, 3 ; 196-1, 2, 4. 4. — Probi, zool., Kiev, 1966. 5. Simova D., Fragm. Bale. Mus. Maced. Sci. nat., 1962, 4, 13. 6. Thalhammer J., Fauna Regni Hungariae, Budapesta, 1899,. CÎTEVA TRACHYSPHYRINAE (HYMENOPTERA - 1CHNEVM0NIDAE) NOI PENTRU FAUNA EUROPEI ȘI A ROMÂNIEI DE VICTOR CIOCHIA Institutul de biologie „Traian Săvulescu”, Sectorul de morfologia, taxonomia și evoluția animalelor. Primit în redacție la 3 mai 1971. Five species of Subfam. Trachysphyrinae Const. (Hymenoptera, Ichneumonidae), new for Europa and Romania, are described : Itamoplex hannibal Schmied . Ș, I. genalis Tschek. Ș, I. solitarius Hab. Ș, Meringopus curvipes Tschek Ș and M. punclalus Sz6pl. Ș. Thcse Trachysphyrinae were collected in the Reservation of Agigea, the Reser- vation of the Canaraua Fetii (Valea lortmacului), Tenderes —Băneasa (Constanța district), the Reservation of the Mount Timpa (Brașov district) and Pîrîul Rece (Brașov district). Cercetările întreprinse de noi în diferite regiuni ale țării ne aduc în permanență noutăți. Semnalarea lor prezintă o deosebită importanță pentru cunoașterea cît mai exactă a faunei din țara noastră și a răspîn- dirii geografice în general a speciilor respective. în lucrarea de față se prezintă o specie nouă pentru fauna Europei : Itamoplex hannibal Schmied. Ș și 4 specii noi pentru fauna României, și anume : Itamoplex genalis Tschek Ș, I. solitarius Hab. Ș, Merin- gopus curvipes Tschek $ și M. punctatus Szepl. Ș. Materialul a fost colectat cu ajutorul plasei entomologice din Rezer- vația de dune marine de la Agigea, Rezervația Canaraua Fetii (valea lortmacului), pădurea Tenderes — Băneasa (jud. Constanța), Rezervația ,,Muntele Tîmpa” și de la Pîrîul Rece (jud. Brașov) h 1 Mulțumim prof. dr. doc. Mihai I. Co ns tanti n eanu, profesor emerit al Republicii Socialiste România, pentru sfaturile prețioase pe care ni le-a dat. De asemenea aducem mulțumiri colegiale șefului de lucrări P a n t i 1 i m o n U 1 a r u (Brașov) pentru amabilitatea cu care ne-a furnizat unele date botanice și colegei Elena Malcoci pentru materialul pus la dispoziție. ST. Și CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 23 NR. 6 P. 561-555 BUCUREȘTI 1971 552 VICTOR CIOCHIA 3 TRACHYSFHYRINAE NOI PENTRU EUROPA ȘI ROMÂNIA 553 Familia I C HX E U M O NIR A E Haliday, 1838 Secția T r a c h y s p h y r o i d a c Constantineanu et Ciochia, 1970 Subfamilia TRACUYSPUYRINAE Constantineanu, 1966 (sin. Cryptinae Cresson, 1887) Tribul TRACHYSI’HYRINI Constantineanu et Ciochia, 1961 Genul Itamoplex Forster, 1868 1. Itamoplex hannibal Schmiedeknecht, 1900, Ș 1 Ș, colectată la 24.VI.1965, ora 18, în. timp ce zbura pe deasupra unor plante între care se afla și R^eda Iuțea L., în partea de NV a Rezer- vației naturale ,,Muntele Tîmpa” (jud. Brașov), la o altitudine de 680 m. Lungimea totală a corpului ; 13 mm. Lungimea ovipozitorului măsiirată de la vîrful abdomenului: 7 mm. Biologie : Schmiedeknecht, 1933, a colectat această specie în luna mai în timp ce zbura în jurul unei specii de Reseda sp. Gazde: necunoscute. Răspîndire geografică: O. Schmiedeknecht (2) o citează din Tunis și menționează că Habermehl a colectat-o din Oran (Algeria). H. T o w n e s și colaboratori (3) o citează pentru China și Europa ca fiind însă nesigură, iar din Tunisia ca avînd o răspîndire sigură. Această nesiguranță de loc pe care o arată H. T o w n e s se datorește faptului că el consideră Tunis ca aparținînd unei părți din Berlin. Fapt destul de îndoielnic. Noi sîntem convinși că O. Schmiedeknecht s-a referit la Tunis, orașul din Tunisia unde își are răspîndirea și Reseda Iuțea L., plantă în jurul căreia a fost colectată această specie. 2. Itamoplex genalis Tschek, 1872, Ș 1 Ș, colectată la 1.VHI.1965, Pîrîul Rece (jud. Brașov), prin cosire cu fileul într-o poiană din pădure de amestec. Gazde: necunoscute. Răspîndire geografică: după O. Schmiedeknecht (2), N. F. M e y e r (1) și H. T o w n e s și colaboratori (3) a fost pînă în prezent citată din Austria, R. P. Ungară și U.R.S.S. 3. Itamoplex solitarius Habermehl 1909, Ș (Fig. 1) 1 $, colectata la 18.VI.1962 din pădurea Tendere» (corn. Băneasa, jud. Constanța) în timp ce zbura printre graminee spontane (leg. Elena M a 1 c o c i). Lungimea totală a corpului: 8 mm. Gazde: necunoscute. Răspîndire geografică: O. Schmiedeknecht (2) o citează- din Germania (1930—1933). Fig. 1.— Itamoplex solitarius Hab./^- A, VMul tibiei posterioare, de Ia piciorul drept, văzută din partea exte- rioară. II, Vîrful ovipozitorului, văzut lateral (original). Genul M e r i n g o p u s Forster, 1868 (sin Goniocryplus Thomson, 1873) 4. Meringopus curvipes Tschek, 1870, $ (Fig. 2) 1 Ș, colectată la 14.VI. 1969, Rezervația naturală de dune marine-- de la Agigea (jud. Constanța), pe flori de Euphorbia virgula W.K. în timp- ce se hrănea cu nectar. Lungimea totală a corpului: 7 mm. 454 VICTOR CIOCHIA 4 Lungimea ovipozitorului măsurat de la vîrful abdomenului: 1,2 mm. Gazde: necunoscute. Rfayînâirejgeografică: Austria și Spania. Fig. 2. — Meringopus curvipes Tschek, £ Tibia poste- rioară de la piciorul drept. B, Vîrful tibiei posterioare, văzut dinspre exterior. C, Vîrful ovipozitorului, văzut lateral (original). 5. Meringopus punetatus Szepligeti, 1916, $ (Fig. 3) 1 Ș, colectată la 15.VI.1962, Rezervația naturală Canaraua Fetii (jud. Constanța), pe flori de umbelifere (leg. Elena Mâlc oci); 1 Ș, la 14.VI.1969, și 1 Ș, la 15.VI.1969, din Rezervația de dune marine de la Agigea (jud. Constanța), pe flori de Huphorbia stepposa Zoz. Lungimea totală a corpului: 8,6—10 mm. Lungimea ovipozitorului: 1,5—2 mm. Remarcăm faptul că la exemplarul colectat în 15.VI.1969 ramelusul • de la aripa anterioară stingă este mult mai mare decît cel de la aripa anterioara dreaptă. Fig. 3. — Meringopus punctatus~ Szepl. $. rA, Aripile ante- rioară și posterioară din parteajjdreaptă B, Capul, văzut din față. C, Baza antenei din partea dreaptă (original). 5 TRACHYSPHYRINAE NOI PENTRU EUROPA ȘI ROMANIA 555 Gazde: necunoscute. Răspîndire geografică: R. P. Ungară. (Avizat de prof. M. I. Constantineanu). BIBLIOGRAFIE 1. Meybr N. F„ Tables systematiques des Hymbnoptbres parasiles (Fam. Ichneumonidae) de l’U.R.S.S. et des pays limitrophes, Leningrad, 1934, 3. 2. Schmiedbknecht O., Opuscula Ichneumonologica, Suppl. Bd. Neubearbeitungen, Bad- Blankenburg i. Thur., 1930 — 1933, 7 — 17. 3. ToWNES H., Momois S. a. Townes M., A catalogue and reclassification of the Eastern Pale- arctic Ichneumonidae, Mem. Amer. Ent. Inst. Michigan, 1965, 5. 4, Townes H., The genera of Ichneumonidae, partea a 2-a, Mem. Amer. Ent. Inst. Michigan, 1969, 12, Laboratorul de protecția naturii Ptngărați. Primit in redacție la 13 aprilie 1971. 2 ~ 2863 SISTEMUL NODAL AL CORDULUI DE URS BRUN DE VASILE GHEȚIE MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA Și MARIA CALOIANU-IORDĂCHEL The studios canied oul on the anatomy of the hcart and especially on its nodal tissue in the European brown Lear have revealed somc anatomica! featnres similar to thosc occurring in other Carnivores, as well as some peculiarities in the shape and distribution of the nodal fascicles. The paper analyses also the structure of the nodal fibrac and the relations between these and the surrounding tissues. Sistemul nodal al inimii, relativ bine studiat la mamiferele domestice (1), (2), (5), (6), (7), (8) etc., este aproape necunoscut la mamiferele sălba- tice. Numai în cercetările lui G. M i c h e 1 (4) și O. W e n s i n g (9) se întîlnesc unele date asupra porcului sălbatec, iar în cele efectuate de I. M i 11 e r, R. M a 1 c o m și M. K a s a h a r a (5) unele explicații asupra cordului de maimuță. în lucrarea de față expunem pentru prima dată în literatura de specialitate rezultatele cercetărilor efectuate pe inima de urs brun. MATERIAL ȘI METODĂ DE LUCRU Pentru studiul macroscopic al sistemului nodal s-au deschis cele patru compartimente și' apoi inima a fost introdusă în soluție apoasă de acid acetic 3 %. Ca rezultat al acțiunii acidului,, țesutul conjunctiv se îngroașă și permite îndepărtarea endocardului. în felul acesta ramificațiile sistemului nodal pot fi urmărite cu ajutorul lupei. Prin disecții și schițe topografice au fost evidențiate fasciculele centrale, precum și ramificațiile acestuia la nivelul atriilor și ventri- ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 23 NR. 0 P. 557,-561 BUCUREȘTI 1971 558 VA SILE GHEȚIE și MARIA CALOIANU-IORDACHEL 2 culelor. Injectarea fasciculelor după metoda Agaard-Hall, aplicată cu succes în studiile anterioare asupra cordului la mamiferele domestice (1), (2), nu a reușit din cauza absenței tecii conjunctive înconjurătoare. Pentru studierea structurii țesutului nodal la nivelul fasciculelor, au fost prelevate porțiuni din peretele auricular și din cel ventricular ai inimii și fixate în amestecul lui Bouin, Carnoy și formol neutru 10%. Colorările de ansamblu ale secțiunilor au fost făcute cu Azan după metoda Heidenhain și hematoxilină ferică. Pentru evidențierea glicogenului s-a folosit reacția cu acid periodic (reacția APS) după metoda Hotcliis, carminul lui Best și albastru de toluidină. REZULTATE OBȚINUTE ȘI DISCUȚII Prin aspectul său exterior cordul ursului 'brun se aseamănă cu cel al carnivorelor; prin prezența oaselor cardiace la inelul aortic, care apar numai la adult, ursul se apropie de rumegătoare. Vasele care pornesc de la inimă prezintă caracteristici asemănătoare carnivorelor. Artera axilară stingă ia naștere din cîrja aortică, iar artera axilară dreaptă din trunchiul brahiocefalic. Aorta cranială lipsește. Cele două carotide, ca și la cline, iau naștere separat din trunchiul brahio- cefalic. Cordul este situat în cavitatea toracică între coastele 3—7 și are o direcție oblică pronunțată, marginea anterioară tinzînd să se alipească de stern. în general cordul este mai globulos decît la cîine, cu vîrful rotunjit, iar pe marginea posterioară se găsesc mai multe siloane de ordinul II. Diferențe însemnate se găsesc în cavitatea ventriculelor •, acestea sînt următoarele: — în ventriculul drept mușchii papilari se desprind de pereții ventri- culului fiind atașați de perete numai prin baza lor. Mușchii transversi- cordis, în număr de 5—6, au mai multe rădăcini, atît septale cît și parietale, iar mușchii pectinați sînt mai pronunțați decît la cîine. — în ventriculul sting mușchii papilari sînt lipiți de pereții ventricu- lului în lungimea lor, însă vîrful acestora este dublu sau triplu atît la cel septal, cît și la cel parietal. Cordajele tendinoase sînt foarte dezvoltate în comparație cu alte specii. Mușchii transversi-cordis au o direcție nu transversală, după cum indică nomenclatura, ci mai mult verticală. SISTEMUL NODAL Situat la suprafață, sistemul nodal la urs este foarte bine reliefat ■sub endocard. Țesutul conjunctiv subendocardic nu formează o teacă conjunctivă specială pentru adăpostirea fasciculelor nodale, ca la alte mamifere (1), (2). Acestea se ramifică în endocard printre fibrele musculare miocardice tipice cu care vin în contact direct. 3 SISTEMUL NODAL AL CORDULUI DE URS BRUN 559 Nodului lui Keith-Flack se găsește pe peretele posterior al atriumului drept deasupra deschiderii venei cave caudale, la 1,5 cm de circumferința deschiderii. Nodului este vizibil cu lupa și are mărimea unui bob de mei. Nodului lui Aschoff-T amara (pl. I, fig. 1) nu este globulos, ca la celelalte mamifere, și nu este situat în profunzimea miocardului. Asemă- nător nodalului Keith-Flack, acesta poate fi observat cu ușurință sub endocard la baza septumului interventricular și puțin deviat spre ventri- culul stîng, în partea posterioară a inelului aortic. Aspectul nodalului este fusiform și are o lungime de 2 cm. De la acest nodul pleacă în ventriculul drept și cel stîng cele două fascicule primare septale. Fasciculul primar septal drept (pi. I, fig. 2) descinde de la baza septumului, trece de-a lungul acestui perete proeminînd în cavitatea ventriculului cu un cordon care forțează chiar și endocardul. Cînd ajunge la baza primului mușchi transversal cardiac, intră în constituția acestuia, iar de aici în ceilalți mușchi transversali cardiaci. Este de remarcat faptul că în ventriculul drept fasciculul lui Hiss se găsește numai în mușchii transversali, lipsind în mușchii pectinați, deci invers decît la celelalte mamifere. Fasciculul primar septal stîng (pl. I, fig. 1) este foarte puternic dezvoltat și intră de asemenea în constituția mușchilor transversali cardiaci. La nivelul inserției acestor mușchi pe pereții ventriculului,, fasciculul de fibre nodale își schimbă direcția, pătrunzînd în mușchii pectinați și pe fețele concentrice ale mușchilor papilari. Aici formează o rețea bogată și puternică care se îndreaptă spre vîrful ventriculului. Analiza secțiunilor histologice efectuate în diferite zone din sinusul venos, auricule, septumul interventricular, din mușchii papilari, trans- versali, precum și din vîrful ventriculelor a evidențiat prezența a nume- roase fibre nodale specifice. Acestea sînt repartizate în masa țesutului conjunctiv subendocardic (pl. II, fig. 3), bogat în fibre elastice și reti- culare. Fibrele Purkinje sînt numeroase, grupate și formează o zonă compactă sub țesutul conjunctiv (pl. II, fig. 3 și 4). Contactul dintre fibrele nodale și cele musculare miocardice este direct, neexistînd un strat, conjunctiv limitant. Structura fibrelor specifice, indiferent de zona unde au fost cerce- tate, prezintă aceleași caracteristici generale. Variații se înregistrează numai în ceea ce privește numărul și dimensiunile fibrelor. Fibrele nodale au dimensiuni ce depășesc de eîteva ori diametrul fibrelor miocardice normale și un număr redus de miofibrile, comparativ cu acestea (pl. III, fig. 5, 6, 7 și 8). Dispuse la periferie, în apropierea sarcolemei, ele delimitează spre interiorul celulei o zonă clară, bogată, în sarcoplasmă, și un nucleu mare, reniform, dispus central (pl. III, fig. 7 și 8). Dispuse de obicei în grupuri numeroase, fapt ce asigură o ușoară evidențiere macroscopică a unor fascicule, fibrele specifice pe tot traiectul lor sînt separate între ele de fine elemente conjunctive. Lipsa unui țesut mai dezvoltat, care să le delimiteze de zonele înconjurătoare, face ca fibrele nodale să fie cuprinse în pachetele musculare ale peretelui miocardic (pl. II, fig. 3). Numărul mare și dispoziția compactă a fibrelor specifice, sub endocard se mențin atît de-a lungul fasciculului septal primar, fasci- 560 VASILE GHEȚIE și MAKIA CALOIANU-IORDĂCHEL 4 cuini Hiss, cît și în mușchii transverși ai ventriculelor și în mușchii papilari ai ventriculului stîng. De aici fibrele se ramifică și se reparti- zează treptat printre fibrele musculare ale miocardului ventricular. Caracteristic este de asemenea faptul că, la urs, fibrele specifice prezintă numeroase ramificații, fiecare dintre fibre putîndu-se diviza •separat (pl. IV, fig. 9 și 10). Mai mult, între fibre pot apărea numeroase anastomoze. Plasticitatea fibrelor și legăturile multiple ce se pot crea între structurile acestui sistem la diverse nivele îi asigură o activitate optimă. concluzii La ursul brun nodului lui Aschoff-Tawara se află la baza septu- mului inter ventricular, dar deviat spre ventriculul stîng. Este situat direct sub endocard și nu în peretele miocardului. Are forma alungită și atinge dimensiunea de 2 cm. Spre deosebire de alte mamifere, fasciculul Hiss este dispus sub •endocard, nefiind delimitat de o teacă conjunctivă proprie. Fibrele specifice, numeroase, formează multiple anastomoze între ele. Sistemul nodal intră în constituția mușchilor transversi-cordis din ambele ventricule. Numai în ventriculul stîng intră în constituția mușchilor pectinați și papilari. Fibrele specifice dispuse compact sub endocard vin în contact direct cu fibrele musculare ale miocardului. Fibrele specifice se caracterizează prin abundența sarcoplasmei, prezența unui nucleu mare cu poziție centrală și foarte puține miofibrile repartizate sub sarcolemă. DE SYSTEM® NODAL DU OCEUR CHEZ L’OURS BRUN EUROPEEN RESUME Les recherehes effcctuces sur le coeur de l’ours brun europeen et .surtout sur son systeme nodal ont permis aux auteurs de constatei certains traits caract6ristiques qu’on peut râsumer de la maniere suivante : Le coeur de l’ours ressemble, par son aspect extârieur et la dispo- .sition des vaisseaux (Partere axillaire gauche part de la crosse aortique, l’art^re axillaire droite du tronc brachiocephalique, les deux carotides naissent separ^ment du tronc brachiocephalique) ă celui des autres Carni- vores. Par la prdsenee d’os cardiaques dans l’anneau aortique, l’ours se :rapproche au contraire des Ruminants. Dans la cavită des ventricules on observe des diff6rences remar- quables comparativement aux autres especes dans la disposition des muscles papillaires, de la transversi cordis et des muscles pectines et dans les cordages tendineux tres dâveloppăs. 5 SISTEMUL NODAL AL CORDULUI DE URS BRUN 561 Le systeme nodal est represente par un riche reseau de fibres speci- fiques, qu’on peut aisement mettre en relief sous l’endocarde. Le nodule d’Aschoff-Tawara est situ6 ă la base du septum interventriculaire, mais un peu devie vers le ventricule gauche. II est situe directement sous l’endocarde et pas dans la paroi du myocarde. II est allongâ et atteint 2 cm. Contrairement aux autres mammiferes, le fascicule Hiss est situe chez l’ours sous l’endocarde et n’est pas delimite par une gaine conjonc- tive propre. Les fibres specifiques se trouvent en grand nombre et forment de nombreuses anastomoses entre elles. Le systeme nodal entre dans la constitution des muscles transversi cordis dans les deux ventricules, mais dans la constitution des muscles pectines et papillaires seulement dans le ventricule gauche. Les fibres specifiques disposees de maniere compacte sous l’endocarde entrent en contact direct avec les fibres musculaires du myocarde. Les fibres nodales depassent de beaucoup la longueur des fibres myocardiques et sont caract6risees par l’abondance du sarcoplasme, la presence d’un grand noyau ă position centrale et tres peu de myofibrilles. Crace ă leur propriete de se ramifier et de s’anastomoser, les fibres nodales forment un riche reseau qui entre en rapport intime avec les fibres des muscles ventriculaires du coeur. BIBLIOGRAFIE 1. Gheție V. și Caloianu-Iordăchel M., St. și cerc, biol., Seria zoologic, 1967,19,3,222—230. 2. Gheție V. et Caloianu-Iordăchel M., Rev. rotim. Biol., Seric de Zoologie, 1967, 12, 5, 321-326. 3. Glomsbt R., Amer. J. Anat., 1958, 5, 271. 4. Michel G., Exp. Veterinarmed., 1963, 17, 5, 1049 — 1080. ! 5. Miller I., Malcolm R. a, Kasahara M., Amer. J. Anat., 1964, 115, 2, 217 — 233. 6. Pbiff A. u. Reiman B., Pîliig. Arch., 1965, 283, 182 — 186. 7. Shiebler Th., Zellforsch., 1955, 43, 243 — 306. 8. Shimamura J., Nipon Univ. J. Med., 1963, 22, 8, 626 — 641. Q. Wbnsing C. J.G., Zbl. Vet. Med. Reihc A., 1965, 12, 6, 531-533. Institutul de biologie „Traian Săvulescu”, Laboratorul de morfologie comparată a vertebratelor. Primit în redacție Ia 24 ianuarie 1970. PLANȘA II PLANȘA III structurale Caracteristicile transversale (fig. 5 și 6) și $ ale fibrelor' nodale. Secțiuni i:. !r i'S'U * 1 7; ■ 1, />77/ Repartizarea fibrelor specifice ale sistemului nodal sub endocard. Fig. 3. •— Secțiune transversala în mușchiul papilar stîng extern din ventriculul stîng (Bouin, Azan; oc. 8 X ; ob 6,3 x). Fig. 4. — Secțiune longitudinală în mușchiul papilar din ventriculul drept (Bouin, Azan; oc. 8 x ; ob. 6,3 x). t.c., Țesut conjunctiv; f.n., fascicule de fibre nodale; f.rn., fascicule de fibre musculare miocardice normale. (fig- 7 Fig. Fig. Fig. Fig. Și 5. 6. 7. 8. 8), în septumul interventricular din peretele ventriculului sting (porțiunea — Fibrele musculare ale miocardului (normale) (Bouin, Azan; oc.6 x ; ob. — Fibrele specifice ale sistemului nodal (Carnoy, Azan; oc. 8 x ; ob. 40 X). longitudinale mijlocie). 40 x). — Fibră nodală intre fibre musculare normale (Carnoy, Azan; oc. 8 x ; ob. 40 x). n, Nucleu; s, sarcoplasmă ; m, miofibrile. . — Fascicul.de fibre nodale sub tesutul conjunctiv extern (Carnoy, Azan; oc. 8 x ; ob. 40 X). PLANȘA IV INFLUENȚA ADRENALINEI ASUPRA CONSUMULUI DE OXIGEN AL PEȘTILOR (GOBIUS MELAN08T0MU8 PALLAS) ÎN CONDIȚIILE TEMPERATURILOR SUPERIOARE DE ALEXANDRU-GABRIEL MARINESCU Aspectul fibrelor specifice din mușchiul papilar din ventriculul drept și anas- tomozele dintre ele. Fig. 9. — Secțiune longitudinală (Bouin, Azan; oc. 6 x ; ob. 40 x). Fig. 10. — Secțiune longitudinală. Fibra autonomă, bogată în sarcoplasmă și cu puține miofi- brile (Bouin, Azan; oc. 8 x ; ob. 25 X). Experiments were carried out upon several groups of fishes — Gobius melanos- tomus Pallas, to which in paraleli, adrenaline (50 y /kg body weight, in distilled water) (experimental group) and distilled water (control group) were adininistered. In all țhe cases, adrenaline induced a visible depression of the metabolic rate — recording performed for three hours —although, in țhe first 30 minutes, a short- time intensification of oxygen consumption was noticed.. By comparing the effect of the hormone upon the metabolic rate at two different temperatures and in two different seasons (summer and autumn) a significant relationship in the șense' of “capacity-adaptation” was found. Intervenția hormonilor în reactivitatea funcțională a organismului față de influența diferiților factori ai mediului intern și extern are pentru. poikiloterme o semnificație deosebită în condițiile existenței unui sistem nervos încă insuficient dezvoltat. în ceea ce privește relația dintre schimburile energetice ale orga- nismelor poikiloterme și acțiunea diferiților hormoni, se cunosc puține indicații în literatura de specialitate și majoritatea referirilor de acest gen sînt făcute pentru homeoterme. La pești, cu excepția unor experimente ce au urmărit acțiunea hormonilor tiroidieni, a fost puțin abordată influența majorității facto- rilor endocrini. Adrenalina, hormon de tip catabolizant, a cărei acțiune o discutăm în lucrarea de față, exercită un efect binecunoscut asupra metabolismului ST. SI CERC.BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 23. NE. 6 P. 503-571 BUCUREȘTI 1971 -561 alexandru-gabriel marinescu 2 3 INFLUENȚA adrenalinei asupra consumului de oxigen la pești 565 energetic al homeotermelor (3), (5), (6), însă insuficient studiat la poiki- loterme. Pentru clasa peștilor pot fi menționate numai cercetările lui D. 0. S m i t h și S. A. M a t th e w s (10), E. A. Pora și cola- boratori (8) și mai recent C. A. P i c o ș (7). Incompleta cunoaștere a acestui subiect, alături de caracterul relativ contradictoriu al rezultatelor notate de autorii menționați, la care adăugăm și pe acelea obținute anterior de noi1 și, în sfîrșit, interesul deosebit manifestat în ultimii ani față de intervenția secvenței endocrine în meca- nismele adaptării peștilor la temperatura mediului au constituit motivele ce au generat întreprinderea cercetărilor . care fac obiectul prezentei lucrări. MATERIAL ȘI METODĂ în scopurile investigației noastre am utilizat o specie marină, rezistentă la modificările ■de scurtă durată ale condițiilor naturale, și care, prin modul de viață în habitatul natural, reclamă mai puține precauții în transferul la condițiile de laborator. Exemplarele aparținlnd Speciei Gobius melanoslomus Pallas au fost pescuite cu circa 4 — 5 zile înaintea experimentărilor, fiind aclimatizate (aclimate potrivit terminologiei recente propus de F.E. J. F r y, 1967) la fiecare temperatură a variantei experimentale. După o selecție prealabilă a indivizilor din care au fost constituite loturile, investigațiile •au fost întreprinse în două etape : 1. La două temperaturi (20 și, respectiv, 25°C) a fost administrată prin injecții intra - ^abdominale o aceeași doză de adrenalină (50 y /kcorp) aceluiași lot de pești, trecuți la tempe- ratura superioară și experimentați la această nouă temperatură după un interval de 3 zile, •cînd fusese realizată o deplină aclimație la acest nivel termic. 2. Aceeași variantă experimentală a fost repetată la sfîrșitul sezonului cald (ultima parte a lunii septembrie și primele zile ale lui octombrie), prima serie de experiențe fiind .făcută în prima jumătate a lunii iulie. întrucît pentru realizarea dozei de adrenalină necesară am utilizat ca dizolvant apă ■distilată, în paralel cu loturile experimentului propriu-zis au fost urmărite și loturi martor de pești, cărora li s-a administrat o aceeași cantitate de apă distilată. La a doua variantă a investigației noastre (luna septembrie), celor’ două loturi principale (adrenalină și, respectiv, apă distilată) le-am adăugat un al treilea lot de control, constituit din pești care nu au fost injectați. în toate cazurile fiecare Iot de pești a fost constituit din cîte 4 exemplare, iar determină- rile consumului de oxigen au fost efectuate după 30, 60, 90, 120 și 180 min. Pentru determinarea consumului de oxigen s-a utilizat principiul spațiului confinat, •dozarea oxigenului fiind făcută potrivit metodei chimice Winkler nemodificată. au fost utilizate pentru construirea unor grafice (fig. 1 și 2), în care am urmărit evoluția consumului de oxigen consecutivă injecției intraperi- toneale pentru cele 3 loturi de pești cărora li s-a administrat doza de adrenalină, precum și pentru lotul martor (apă distilată). Pe aceleași REZULTATE Rezultatele obținute de noi în prima variantă experimentală (luna Iulie), la temperatura de 20°C și apoi, la o temperatură superioară (25°C), 1 Al.-Ci. Marinescu, Relații enclo- și exogene ale metabolismului respirator la ,pești, 1971 (teză dc doctorat). grafice a fost trasată curba consumului mediu de oxigen pentru toate exemplarele celor 3 loturi. Graficele corespunzătoare celei de-a doua variante experimentale (din luna septembrie) (fig. 3 și 4), obținute pe baza rezultatelor înregis- trate la cele două temperaturi (20 și, respectiv, 25°C), redau media consu- mului de oxigen la cele 3 loturi (adrenalină, apă distilată și intact), urmă- 566 ALEXANDRU-GABRIEL MARINESCU rito la intervalele de timp indicate mai sus, cu excepția experimentului de la 25°O, la care, pentru lotul de pești injectat cu adrenalină,, nu au fost realizate determinări la 60 și 90 min. Fig. 3. — Influența dozei de adrena- lină de 50y/kcorp asupra consumului de oxigen la temperatura de 20°G (luna septembrie). Fig. 4 . — Influența dozei de adrena- lină de 50 r /kcorp asupra consumului de oxigen la temperatura de 25°C (luna septembrie). DISCUȚII Alegerea dozei de adrenalină de 50y/kcorp pentru compararea efectului acestui hormon la cele două temperaturi superioare a fost făcută din următoarele motive: 5 INFLUENȚA ADRENALINEI ASUPRA CONSUMULUI DE OXIGEN LA PEȘTI 567 a) această doză este suficient de mare pentru a obține un efect, comparativ cu doza minimă considerată în literatură ca fiind limita de sensibilitate față de hormon (C b. O. W a 11 i n g t o n și colaboratori (11), la Rana pipiens); 6) anterior O. A. Picoș (7) utilizase aceeași doză în experi-. mentele efectuate la crap (Cyprinus carpio); c) în experiențe preliminare2, în care am utilizat 4 doze (50—500 y/kcorp), reacția cea mai uniformă a răspunsurilor a fost înre- gistrată la administrarea dozei de 50 y/kcorp. în figura 1 se poate observa în mod clar că, în urma administrării adrenalinei la temperatura de 20°C, valorile medii ale consumului de oxigen se situează la nivele relativ apropiate, prezentînd o ușoară creștere în intervalul 0—30 min, după care, în următoarele 30 min, se instalează o scădere pronunțată. Începînd cu a doua oră de la administrare, consumul de oxigen manifestă o ascensiune (la 90 min în special), pentru a scădea apoi pînă la sfîrșitul perioadei investigate de noi, fără însă să mai atingă nivelul minim de la 60 min. Curba consumului de oxigen pentru peștii din lotul martor (injecții cu apă distilată) indică în general fluctuații ample, cu un minimum în intervalul 60—90 min, după care revenirea la nivelul inițial (după 120 min) este aproape completă. în cea de-a treia oră se înregistrează o diminuare constantă și pronunțată. Rezultatele obținute la temperatura de 25°C sînt mult mai conclu- dente, în sensul tendinței de scădere a consumului de oxigen, care fusese puțin marcată la temperatura anterioară. Și la această temperatură lotul martor a prezentat o scădere a valorilor metabolismului respirator în intervalul de timp cuprins între 30 și 120 min, însă la sfîrșitul celor 3 ore efectul hipometabolic al apei distilate încetează, consumul de oxigen creseînd către nivelul inițial după o pantă accentuată. Valorile medii ale consumului de oxigen al celor 12 exemplare la această temperatură indică o scădere pronunțată, care reprezintă la sfîrșitul celor 3 ore de observație o reducere a nivelului inițial de 31,2 %. Comparînd această valoare obținută la 180 min după administrarea adre- nalinei, cînd difefiții autori apreciază că orice acțiune a hormonului a încetat (Oh. O. W a t ling t o n și colaboratori (11) după 10—30 min, M. Avarguăs (1) la Discoglossus pictus 1 1/2—2 ore, iar la pești C. A. Picoș (7), 2 1/2 ore), cu valoarea consumului de oxigen la lotul de control (apă distilată), la care scăderea consumului de oxigen în același interval reprezintă numai 15,6% poate fi în mod clar deosebită acțiunea hipometabolică a adrenalinei administrată la temperatura de 25°C (fig. 5).' Scăderea consumului de oxigen, înregistrată în ambele variante experimentale la cele două temperaturi, atinge o valoare minimă la sfîrșitul celor 3 ore de determinări, fiind precedată în general de un interval scurt (primele 30 min), în care nivelul metabolic crește, ceea ce corespunde datelor notate de E. A. P o r a și colaboratori (8), asupra ritmului respirator al peștelui marin Trachwus trachurus mediterraneus, precum a A 1.- G. Ma rinescu, Op. cit. 568 ALEXANDRU-GABRIEL MARINESCU și valorilor găsite de Oh. O. W a 11 i n g t o n și colaboratori (11) în consumul de oxigen la Rana pipiens. Explicația acestei diminuări evidente a consumului de oxigen al peștilor utilizați de noi, consecutivă adminis- trării adrenalinei, este în general dificilă, cel puțin pentru stadiul actual al cunoștințelor noastre. ® MrenalinS 63 Apă distilata Varianta eipenmcnMă Fig. 5. — Evoluția valorilor consumului dc oxigen la Gobius melanoslomus Pallas la două temperaturi (20 și 25°C), în două sezoane (iulie și septembrie), după 3 ore de la administrarea dozei de adrenalină de 50y/kcorp. Anterior, D. O. Smith și S. A. Matthews (10), în expe- rimentele efectuate la peștele marin Girella nigricans, obținuseră la doze enorme (peste 10 000 y/kcorp) scăderi pronunțate ale metabolismului respirator, în timp ce doze moderate (200—250) nu păreau a avea efect evident. Explicația dată de autorii respectivi, potrivit căreia nu ar fi vorba decît de o eventuală neconformitate a organismelor poikiloterme fațade problema reglării termice de la homeoterme, evident nu poate rezista în urma rezultatelor obținute ulterior la amfibieni (1), (11). O altă explicație propusă de C. A. P i c o ș (7) pe baza rezultatelor obținute la un pește dulcicol, cînd a fost utilizată o doză similară cu aceea întrebuințată de noi, aprecia acțiunea adrenalinei ca avînd efecte bifazice. Dacă în cazul experimentului respectiv această explicație poate acoperi rezultatele obținute, în ceea ce privește situația experimentală înregistrată de noi evident că nu poate fi valabilă. Apreciem a fi mai probabilă o explicare a scăderii consumului de oxigen prin toxicitatea pe care o poate reprezenta cantitatea hormonului administrat, așa cum a fost notat la homeoterme pentru doze mari de adrenalină (5). Pentru rezultatele obținute de noi, doza de 50 y/kcorp fiind relativ scăzută, înclinăm să considerăm că hormonul administrat determină o „epuizare” de o anumită intensitate a rezervelor energetice la nivelul celulei, care se instalează după încetarea efectului calorigen din primele 10—30 min. în ceea ce privește efectul „hipometabolic” al apei distilate, consi- derat deja de unii autori (2), (7), efect care apare de asemenea în rezultatele obținute de noi, nu este de natură să mascheze efectul propriu adrenalinei, într-un singur caz efectul acestuia depășind scăderea consumului de oxigen consecutivă administrării hormonului (fig. 5). Aspectul cel mai interesant al rezultatelor obținute de noi, rezultă din compararea consumului de oxigen atît pentru loturile cărora le-a 7 INFLUENȚA ADRENALINEI ASUPRA CONSUMULUI DE OXIGEN LA PE.țTI 569« fost administrată adrenalină, cît și pentru loturile martor (apă distilată) la cele două temperaturi în ambele variante experimentale, la sfîrșitul celor 3 ore do determinare. Faptul că la începutul sezonului cald, pe de o parte, scăderea consu- mului de oxigen este mult mai pronunțată la temperatura superioară (25°C) în comparație cu aceea înregistrată la 20°C, care corespunde în general nivelului termic al mediului natural în momentul respectiv (15—18°C) și care este cu atît mai evidentă cu cît la această temperatură (20°C) scăderea metabolismului datorată adrenalinei este depășită de aceea a apei distilate (lotul martor), iar pe de altă parte inversarea acestei situații la sfîrșitul verii, cînd scăderea , consumului de oxigen, consecutivă administrării adrenalinei a fost mult mai pronunțată la tem- peratura de 20°C (2€>,7%) față de aceea de la 25°C (11,9%), reprezintă după părerea noastră un exemplu tipic de adaptare sezonieră la tempe- ratura mediului natural. Dacă ne referim la. prima parte a acestei relații (scăderea mai accentuată la temperatura superioară în luna iulie), rezultatele noastre se încadrează destul de strîns în sensul de variație a efectului adrenalinei la diferite temperaturi, constatat la alte poikiloterme (1) ca fiind mai pronunțat și mai persistent la temperaturile scăzute. Deși la prima vedere inversarea raportului dintre consumul de- oxigen și doza de adrenalină administrată la cele două temperaturi la sfîrșitul sezonului cald (septembrie) ar părea surprinzătoare, apreciem totuși ca această situație corespunde cel mai bine temperaturii mai ridicate a apei din mediul natural, în sezonul respectiv. Cu alte cuvinte, la începutul lunii iulie temperatura de 20°C este, din punctul de vedere al adaptării fiziologice, preferabilă temperaturii de 25°C, pe care peștii o întîlnesc mult mai tîrziu în sezonul de vară, în timp ce în luna septembrie, tempe- ratura de 25°C este mai apropiată de situația termică normală a peștilor investigați de noi în experiment. Această evoluție a raportului dintre adrenalină și nivelul metabo- lismului la diferite temperaturi experimentale corespunzător cu tempe- raturile de adaptare a peștilor din natură, pe care o apreciem a fi de tipul, „adaptării de capacitate” („Leistungadaptation”, termen introdus în. ecofiziologie de H. P r e c h t și colaboratori (9)), credem că este de natură să aducă o completare la cunoștințele actuale asupra rolului glan- delor endocrine în adaptarea metabolică la temperatură, dintre aceste glande pînă în prezent fiind considerat aproape în mod exclusiv sistemul-, hipofiză — tiroidă (4). CONCLUZII 1. Adrenalina administrată sub formă de injecții intraperitoneale în doză de 50 y/kcorp a dus la o diminuare a consumului de oxigen, care a atins cele mai scăzute valori în general după 3 ore de la utilizarea hor- monului. 2. La cîteva loturi (în special la temperatura de 20°C în luna iulie)* a fost evidențiată o creștere de scurtă durată (primele 30 min) a meta- ALEXANDRU-GABRIEL MARINESCU 8 holismului respirator, care indică un efect calorigen comparabil cu cel cunoscut la homeoterme. 3, Comparîndu-se nivelele metabolismului la cele două temperaturi, în două sezoane diferite, a fost notată o relație semnificativă între scăderea valorilor consumului de oxigen, în sensul unei adaptări de capacitate, și temperatura experimentală mai apropiată de aceea a mediului natural: 20°C în iulie și, respectiv, 25°C la sfîrșitul lunii septembrie. 4. în cîteva cazuri a fost confirmat efectul „hipometabolic” al apei distilate administrată prin injecții intraperitoneale la exemplarele din specia investigată. (Avizat de prot. E. A. Poia.) DER EINELUSS DEȘ ADRENALINS AUF DEN SAUERSTOFFVER- BRAUOH DER FISCHE (GOBIUS MELANOSTOMUS PALLAS) BEI HOHEREN TEMPERATUREN 9 INFLUENȚA ADRENALINEI ASUPRA CONSUMULUI DE OXIGEN LA PEȘTI 571 BIBLIOGRAFIE 1. AVAitoufes M., C. R. Soc. Biol., 1961, 155, 4, 732. 2. Buytendijk F.J.J., Koninkl. Akad. Wetensch. Amsterd., Wis-en natuurk. Afd., 1910, 577. 3. Ellis S., Pharniacol. rev., 1956, 8, 485. 4. Jankowsky H.-D., Helgolănder wiss. Meeresunters., 1964, 9, 412 — 419. 5. Lundholm L., Acta physiol. scand., 1949, 19, Suppl. 67. 6. Morin G., Biol. M6d„ 1948, 37, 196. 7. Picoș C. A., Anal. Univ. Buc., Seria șt. nat.-biol., 1963, 12, 38, 97 — 103. 8. Pora E. A., Roșca D. I., Nițu Șt., Pora Magdalena, Jitariu P., JiTAmu Matilda, Alexa Eliza, Boișteanu I. și Topală N., Bul. științ. Acad. R.P.R., Secția șt. biol., agron., geol. și geogr., 1952, 4, 1, 129 — 159. 9. Precht H., Christophersen J. u. Hbnsen H., Temperaiur und Leben, Springer, Heidelberg, 1955, 514. 10. Smith D. C. a. Matthbws S. A., Amer. J. Physiol., 1942, 137, 533 — 538. 11. Watlington Ch. O., Burke P. K., Campbell A. D. a. Hur E. G., J. cell. comp, physiol., 1965, 65, 3, 337-354. Institutul de biologie „Traian Săvulescu”, Sectorul de fiziologie animală. Primit In redacție la 3 mai 1971. ZUSAMMENFASSUNG Die Versuche wurden an einer Seewasserart (Gobius melanostomus Pallas) vorgenommen, deren Tiere vorher 4—5 Tage lang an jede einzelne Temperatul akklimatisiert worden waren. Das Adrenalin wurde in Gaben von 50 y/kg Kgew. in deșt. Wasser intraperitoneal eingespritzt. Der Sauerstoffverbrauch wurde in gewissen Eeitabstănden (30, 60, 90,120 und 180 Min.) nach der Spritze nach Winkler bestimmt. Die gleichen Fischgruppen wurden bei jeweils 2 aufeinanderfolgenden Temperaturen (20 bzw. 25°C) beobachtet, wobei die Versuche bei der hbheren Temperatur nach 3tăgiger Acclimation an diese durchgefiihrt wurden. Gleichzeitig wurden Bestimmungen auch an einer Kontrollgruppe gemacht, denen deșt. Wasser in gleichen Mengen verabreicht worden war. In allen Făllen wirkte das Adrenalin im Laufe der drei Versuchs* stunden hypometabolisch, wobei aber in der ersten halben Stunde (vor- wiegend bei 20°) eine kurzanhaltende Intensivierung des gesamten Stof" fwechsels registriert wurde. Beim Vergleich in zwei verschiedenen Jahreszeiten des Sauerstoff- verbrauchs bei beiden Temperaturen (20 bzw. 25°) ergab sich eine aufsch- luBgebende Beziehung zwischen der Abnahme des Stoffwechsels (im Sinne einer Leistungsadaptation) und der der Umwelt năheren Versuchs- temperatur, 20°C im Juli, bzw. 25°C Ende September. Die Ergebnisse die bei der Kontrollgruppe erhalten wurden bestătigen die hypometabo- lische Wirkung des intraperitoneal eingespritzten Wassers. 4 — c. 2863 EFECTUL EXCESULUI DE SODIU ÎN APA POTABILĂ ASUPRA SECREȚIEI ȘI COMPOZIȚIEI LAPTELUI LA RUMEGĂTOARE DE DIMITRIE POPOVICI, MARGARETA RĂITARU și GALINA JURENCOVA On a group of 6 cows of the Brown Romanian breed, the effect of NaCl added to drinking water (10 g/1) on milk yield and composition was studied. The experiment was divided into 3 periods of 6 days : I, the control period; II, the period of interval alternation; III, the recovery period. In the second period, animals were given water with NaCl for 24 hours and simple water on the next day. This treatment was repeated three times. The results point to a siight decrease of milk production and to a significant increase of the percentage of fats, dry matter and proteins in the milk, in the experimental conditions under discussion. The effects of sodium excess are not obvious in the days when animals drank water with NaCl but only in the following days. In the period of interval alternation, a significant increase of Na, K and CI climination in the urine was noticed. Influența sediului asupra activității secretorie a glandei mamare este legată de acțiunea sa directă la nivelul țesutului mamar, precum și de rolul său metabolic. Numeroase lucrări efectuate pînă în prezent asupra rumegătoarelor se referă la rolul ionilor de sodiu în procesele care se desfășoară la nivelul rumenului (4), (5), (8), (11). Rumegătoarele consumă furaje cu un conținut mai ridicat în potasiu și mai scăzut în sodiu. Acoperirea necesarului în sodiu presupune însă o cunoaștere amplă a tuturor efectelor pe care acest ion le declanșează în diferite stări funcționale. Unii autori consideră că o mare cantitate de sodiu este pierdută de organism prin secreția glandelor sudoripare (3), (7). Totodată se ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 23 NR. 9P. 573-580 BUCUREȘTI 1971 3 EXCESUL CONSUMULUI DE NA ȘI SECREȚIA LAPTELUI 575' .574 DIMITRIE POPOVICI și COLABORATORI 2 menționează că efectele ionilor de sodiu sînt în funcție de furajele pe care animalele le consumă. Astfel, din datele obținute de R. S. E m e r y și R. D. B r o w n (6), C. O. B a 1 c h (1) și O. O. B a 1 c h și colabora- torii (2) rezultă că adaosul de bicarbonat de sodiu la rațiile bogate în con- centrate previne scăderea procentului de grăsime în lapte. Rămîne încă deschisă problema dacă efectul carbonatului de sodiu asupra sintezei grăsimii și a altor constituenți ai laptelui se datorește acțiunii nemijlocite a acestor ioni la nivelul rumenului sau intervin și alți factori hormonali care participă în reglarea metabolismului electroliților. în lucrarea de față sînt prezentate rezultatele obținute de noi privțpd excesul de NaCl în apa potabilă asupra secreției și compoziției laptelui la bovine. MATERIAL ȘI METODĂ Experiențele au fost efectuate pe 6 vaci din rasa Brună românească cu o producție de apte de 11 l pe zi în lunile martie șl aprilie (temperatura în adăpost 10—15°C). Pe întreaga perioadă a experienței animalele s-au aflat la o rație constantă, formată din fin, siloz de porumb și concentrate. Experiența a cuprins trei perioade, după cum urmează: I — perioada de control cu durata de 6 zile, cînd animalele au primit apă potabilă la discreție; II — perioada experimentală sau de alternare a intervalelor (6 zile), în care, într-un interval de 24 de ore, animalele au primit apă potabilă cu un adaos de NaCl în proporție de 10 g/1, după care a urmat un interval egal cu consum de apă obișnuită; această succesiune a intervalelor s-a repetat de trei ori pe întreaga perioadă experimentală; III — perioada de revenire, în care animalele s-au aflat din nou în condiții obișnuite de întreținere, consumînd apă potabilă fără adaos de sare. în toate cele trei perioade s-au urmărit producția de lapte, precum și cantitatea de urină la fiecare micțiune. S-au recoltat probe medii de lapte de Ia cele două mulsori (împreună) și probe de urină. S-a înregistrat de asemenea consumul diurn de apă. în probele de lapte s-au determinat substanța uscată, grăsimea, proteinele totale, pro- teinele din zer, fracțiunile proteice din zerul laptelui și conținutul în Na, K și CI. în probele de urină s-a determinat concentrația de Na, K și CI și pe baza datelor obținute, Juînd în considerație și cantitatea de urină, s-a calculat cantitatea diurnă a acestor elemente ■eliminate prin urină. 1 Datele au fost prelucrate statistic, folosind testul de semnificație Fiskcr și Tukey (10) REZULTATE ȘI DISCUȚII Din datele prezentate în tabelul nr. 1 rezultă că adaosul de NaCl în apa potabilă determină o scădere a producției de lapte, în timp ce consumul de apă se păstrează la un nivel relativ constant. O dată cu scăderea producției de lapte are loc o creștere a conținutului în substanță us cată a laptelui. Aceasta se produce atît pe seama proteinelor totale și Tabelul nr. 1 Efectul excesului de sodiu î n apa potabilă asupra compoziției laptelui Perioada Consum de apă 1 Producția de lapte 1 Substanță uscată g% Grăsime g% Proteine totale g% Proteine zer g% I 40,92 18,80 12,3 4,11 3,07 0,88 II 40,33 10,50 12,6 4,42 3,37 0,96 III 56,36 Coi 56, Sub 12,8 Proi 3,37 10,42 isumul de apt 40,33 40, 36 • stanță uscată 12,6 12,3 cine totale 3,07 12,8 )2 4,36 Prodi 11,86 Gr 4,42- 3,20 icția de lapte 10,42 — ăsime 1,11 4,36 0,87 Notă---------p < 0.01 —------- D< o.O5 îndeosebi pe seama cazeinei (proteinele din zer se păstrează la un nivel constant), cît și pe seama grăsimii. în perioada de revenire are loc o creștere a consumului de apă, producția de lapte se păstrează la un nivel constant, iar procentul de substanță uscată crește pe seama unor compo- nenți nedeterminați, probabil lactoza. Fracțiunile proteice din zer nu înregistrează modificări semnificative între perioade (tabelul nr. 2), în. Tabelul nr. 2 Efectul excesului de sodiu in apa potabilii asupra concentrației fracțiunilor proteice din zer (g °x) Perioada Proteine zer Albuminc a-lactal- bumine Ți-lacto- globuline Imunoglobuline I 0,80 0,069 0,19 0,46 0,166 II 0,90 0,041 0,18 0,49 0,166 III 0,87 0,065 0,16 0,49 0,157 timp ce concentrația ionilor de sodiu și de potasiu scade în a doua și a treia perioadă iar cea a clorului crește, îndeosebi în perioada de revenire (tabelul nr. 3). Din analiza separată a datelor obținute în perioada experimentală (de alternare ă intervalelor), pentru zilele cu și fără adaos deNaCl în apa potabilă (tabelele nr. 4, 5 și 6) se desprind cîteva fapte dintre care menționăm: — Producția de lapte a fost mai mare în zilele cînd animalele au consumat apă cu adaos de sare și mai scăzută în zilele cînd au consumat apă obișnuită. 576 EXCESUL CONSUMULUI DE NA ȘI SECREȚIA LAPTELUI 577 Tabelul nr. 3 Efectul crceaului de aodln Iu apa potabilă asupra concentrației electroliților din lapte Perioada Cloruri 8°/oo Clor g°/oo Potasiu g% Sodiu g% I 0,853 0,52 0,146 0,037 II 0,958 0,58 0,134 0,035 III 1,345 0,82 0,132 0,032 Cloruri Clor 0,853 0.958 0,25 0.58 1,345 * 0,82 — - - - - K Na „ „ M32 0,134 0,032 0,146 0,037 NotĂ — P<0.01 P<0.05 Tabelul nr. i ’Eteetul excesului consumului do sodiu In apa potabilă asupra compoziții laptelui (perioada de alternare a , Intervalelor) Perioada II Consum dc apă 1 Producpa de lapte 1 Substanță uscată g% Grăsime g% Proteine totale g% Proteine zer g% Zile cu consum de NaCl 31,23 12,84 10,06 4,34 3,35 1,01 Zile cu consum de apă potabilă 47,36 9,43 13,00 4,50 3,38 0,84 Tabelul nr. 5 Efectul excesului consumului de sodiu In apa potabilă asnpra concentrației tracțiunilor proteice din zer (g%) Perioada II Proteine zer Albumine a-lactal- buminc p-lacto- globuline Imunoglobuline Zile cu consum de NaCl 1,01 0,03 0,20 0,60 0,17 .Zile cu consum dc apă potabilă 0,84 0,04 0,17 0,47 0,15 Tabelul nr. 6 Efectul excesului consumului dc Sodiu In apa potabilă asupra concentrației clcctrolifilor din lapte Perioada II Cloruri g°/oo Clor g°/oo Potasiu g% Sodiu g% Zile cu consum de NaCl 0,78 0,47 0,132 0,034 Zile cu consum de apă potabilă 1,13 0,69 0,135 0,033 — Procentul de substanță uscată, proteine și grăsime înregistrează modificări de sens invers, adică a fost mai ridicat în zilele cu un consum obișnuit de apă față de zilele în care animalele au consumat apă cu un adaos de NaCl. Comparînd aceste date cu cele din tabelele anterioare, putem aprecia că în perioada de alternare a intervalelor efectul NaCl asupra secreției și compoziției laptelui nu s-a înregistrat în zilele în care ele au consumat apă cu adaos de NaCl, ci în zilele următoare. — Proteinele din zerul laptelui nu înregistrează modificări semni- ficative ; menționăm doar valorile puțin mai ridicate ale fracțiunilor globulinice în zilele cu exces de NaCl. — Concentrația sodiului și a potasiului înregistrează modificări de același sens, iar cea a clorului crește în zilele cu consum de apă fără adaos de sare. Consumul de apă a fost mai ridicat în zilele cînd animalelor li s-a dat apă obișnuită. Semnificația acestor date poate fi înțeleasă numai dacă sînt luate în considerație efectele pe care le produce adaosul de NaCl atît asupra proceselor din rumen, cît și asupra sistemului neuroendocrin, care reglează schimburile ionice la nivelul țesuturilor și secreția sodiului prin urină și lapte. Unii autori consideră că unul dintre efectele principale ale sodiului constă în favorizarea la nivelul rumenului a unei fermentații de tip acetic mai accentuată, ceea ce duce la creșterea proporției molare a acidului acetic în conținutul ruminal. Din cercetările lui J. C. S h a w și colabo- ratori (9), P. J. Van Soest (12) și P. J. Van S o e s t și colabo- ratori (13) rezultă că creșterea acidului acetic în conținutul ruminal are ca urmare firească o sporire a procentului de grăsime din lapte. Acidul acetic este principalul precursor al acizilor grași din compoziția grăsimilor neutre ale laptelui. Trebuie să menționăm că experiențele efectuate de R. S. E m e r y și L. D. Brown (6), O. O. Bal oh (1) și C. C. B a 1 c h și colabo- ratori (2) au fost de lungă durată, minimum 20 de zile, ceea ce face plauzi- bilă explicația dată de ei după care în această perioadă sub influența fenomenelor declanșate de ionul de sodiu la nivelul rumenului are loc o readaptare a microflorei ruminale pentru o intensificare a fermentației de tip acetic. în experiențele noastre trecerea de la o stare la alta (exces de sodiu și apă potabilă obișnuită) s-a făcut după intervale relativ scurte, de 24 de ore. în acest timp nu a putut să aibă loc modificări atît de profunde la nivelul rumenului îneît să considerăm că ele sînt integral responsabile de schimbările care intervin în compoziția laptelui. Trebuie deci să admitem și existența altor mecanisme care participă în reglarea metabolismului sodiului. Este bine cunoscut faptul că minerale- corticosteroizii care influențează procesul de reabsorbție a sodiului la nivelul tubilor renali afectează și metabolismul glucidelor, proteinelor și grăsimilor. Astfel aldosteronul prin acțiunea sa asupra metabolismului substanțelor organice favorizează sinteza glicogenului pe seama părții ternare a aminoacizilor proveniți din degradarea proteinelor și mobilizează grăsimile din depozit. în condițiile creșterii concentrației ionilor de sodiu în sînge, secreția acestui hormon este inhibată și, ca urmare, efectele negative asupra metabolismului proteinelor și grăsimilor sînt anulate. DIMITRIE POPOVICI și COLABORATORI 6 7 EXCESUL CONSUMULUI DE NA ȘI SECREȚIA LAPTELUI 579' în aceste condiții devine explicabilă creșterea concentrației proteinelor și grăsimii în lapte în urma adaosului de NaCl în apa potabilă. în sprijinul acestei explicații vin următoarele fapte: conținutul în substanță uscată, grăsime și proteine se păstrează la un nivel ridicat și în perioada de revenire cînd animalul continuă să elimine o mare parte din sodiul acumulat în organism în perioada anterioară. Analizele efectuate arată că sodiul eliminat prin urină în perioada experimentală a fost în cantitate mai mare decît în perioada anterioară, păstrîndU'Se la un nivel ridicat și în perioada de revenire (fig. 1). în perioada experimentală crește de asemenea eliminarea potasiului și a clorului prin urină. Trebuie să menționăm că în primele zile ale perioadei de revenire eliminarea sediului prin urină s-a păstrat la un nivel ridicat și numai spre sfîrșitul ei a atins valorile înregistrate în perioada de control. Aceste date justifică supoziția noastră că fenomenele generate de adaosul de sodiu în apa potabilă sînt rezultatul acțiunii și al factorilor de natură hormonală. Un alt aspect demn de reținut este că excesul de sodiu modifică raporturile corelative dintre constituenții laptelui (tabelul nr. 7); astfel coeficientul de corelație între grăsime, potasiu, clor, pozitiv în prima perioadă, devine negativ în cea de-a doua. Modificări similare au loc și în cazul altor corelații ale Na, K, CI cu alți constituenți ai lapetlui. Tabelul nr. 7 (MiderițH de corelație între constituenții laptelui Perioada Numărul dc repetiții Sodiu cu : Procent grăsime cu : potasiu clor proteine grăsime proteine din zer I 30 0,0272 0,125 -0,119 0,329 0,154 II 30 -0,454 -0,03 -0,258 -0,175 -0,278 III 30 0,0826 -0,0253 -0,387 0,169 . 0,332 Potasiu cu : proteine I 30 0,210 — 0,035 -0,179 0,144 II 30 0,163 -0,691 -0,506 0,172 Hi 30 — . 0,0685 -0,040 — 0,593 -0,122 Clor cu : I 30 0,123 -0,276 II 30 — — -0,086 -0,074 III 30 —X — -0,0076 -0,099 Din datele prezentate putem deduce cîteva concluzii : 1. Adaosul de NaCl în apa potabilă la animalele în lactație duce la scăderea producției de lapte și la creșterea procentului de substanță uscată, grăsime și proteine. 2. Eliminarea Na și K prin lapte tinde să scadă, în timp ce concen- trația clorului crește. 3. în perioada de alternare a intervalelor producția de lapte a fost mai ridicată în zilele cînd animalele au băut apă cu adaos de NaCl și mai scăzută în ziua următoare cînd au consumat apă obișnuită. Modificări de sens invers au loc în compoziția laptelui. 4. în ceea ce privește cantitatea diurnă de Na și K eliminată prin urină, ea a fost mai ridicată în perioada experimentală. 5. Excesul de sodiu în apa potabilă modifică raporturile corelative» dintre unii constituenți ai laptelui. (Avizat de prof. E. A. Pora.) DIE AUSWIEKUNG DES NATEIUMUBEESCHUSSES IM TEINK- WASSEE DEE WIEDEEKĂUEE AUF DIE SEKEETION UND ZUSAMMBNSETZUNG DEE MILCH ZUSAMMENFASSUNG An einer Gruppe von 6 Kiihen der rumănischen Braunviehrasse mit einer mittleren Tagesleistung von 11 1 Milch wurde die Auswirkung des Wasserverbrauchs mit einem Gehalt von 10 g%o Na 01 auf din Sekretion und Zusammensetzung der Milch studiert. *80 DIMITRIE POPOVICI șl COLABORATORI 8 Der Versuch wurde in 3 Perioden folgendermaBen organisiert: I. Kontrollperiode (6 Tage), II. Versuchsperiode oder der Abwechslung der Intervalle (6 Tage) in denen die Tiere abwechselnd einen Tag Wasser mit NaCl nnd einen Tag gewbhnliches Wasser erhielten; III. Periode der Wiederkehr (6 Tage), in der sich die Tiere unter normalen Haltungsbedingungen befanden. Die erhaltenen Daten zeigten, daB die Milchleistung an den Tagen an denen die Tiere Wasser mit Salz verbrauchten groBer war. Auf die gesamte Periode der Abwechslung der Intervalle bezogen, sinkt die Milch- leistnng, aber die Trockensubstanz, das EiweiB und das Fett steigen. Die Ansscheidung von Na und K in der Milch sinkt bei gleichzei- tigem Steigen des CI. Man kann eine Verspătung der Auswirkungen, die durch NaCl hervorgerufen wurden, auf die Zusammensetzung der Milch feststellen; sie ăuBern sich einen Tag spăter, wenn die Tiere gewbhn- liches Wasser verbraucht haben. Die tâglich im Urin ausgeschiedene Menge Na und K ist in der Periode der Abwechslung der Intervalle groBer. INFLUENȚA UNOR GENE ALE SERIEI POLIALELE WHITE ASUPRA MANIFESTĂRII GENEI BAR LA DROSOPHILA MRLANOGASTER MEIG. »K OCTAVIAN PRECUP, ELISABETA SCHREITHOEER și MAEIA STAICULESCU BIBLIOGRAFIE 1. Bai.ch C. C„ Brit. J. Nutrit., 1959, 12, 330. 2. Balch C. C., Balch D., Bartlett S., Bartrum M. P., Johnson V. W., Rowland S. J. a. Turneu J., J. Dairy Ress., 1955, 22, 270. 3. Consolazio C., J. Nutrit., 1963, 79, 399. 4. Davis C. L., Brown R. E. a. Beitz D. C., J. Dairy Sci., 1967, 47, 1217. 5. Dobson A., Quart. J. exp. Physiol., 1966, 51, 311. 6. Emery R. S. a. Brown L. D., J. Dairy Sci., 1961, 44, 1899. 7. Kemp A., Neth. J. agric. Sci., 1964, 12, 263. 8. Phillips G. a. Sundaram S., J. Physiol., Lond., 1966, 184, 889. 9. Shaw J. C., Robinson R. R., Sbnoer M. E., Lakshmanan S. a. Lewis T. R., J. Nutrit., 1959, 69, 1959. 10. Snbdecor G. W., Statisticul methods, The lowa state college press. Ames., lowa, 1957. 11. Stohiiy J. a. Rook J., Biochem. biophys. Acta, 1961, 48, 610. 12. Van SoestP. J., J. Dairy Sci., 1963, 46, 204. 13. Van Soest P. J. a. Alwn .N. A„ J. Dairy Sci., 1959, 42, 1977. Institutul de cercetări pentru creșterea taurinelor. Laboratorul de fiziologie animaW. , ' Primit în redacție la 19 mai 1971. The action of some genes of the white polyallelic series upon the function of the Bar gene was investigated in Drosophila melanogaster. For this purpose the follow- ing recombinant lincs were created by hybridization : Bw, Bwbf, Bwb, Bwa and Bwe. For comparison were taken also the lines : B, B cn and B st. Generally, a Bar inhibitory action of the genes of the white polyallelic series upon the function of Bar gene and an increase of variability of Bar phenotype, was found. The strongest action was showed by the white-eosin gene. The inter- actions with the genes of the white polyallelic series were in general genetically stable. într-o lucrare anterioară1 am arătat că activitatea genei Bar de la Dvosophila se poate modifica în urma prezenței în același genotip a unor gene mutante localizate în cromozomi foarte diferiți. în lucrarea de fața prezentăm rezultatele noastre în ceea ce privește acțiunea unor gene ale seriei polialele white asupra activității genei Bar. S-au urmărit cu această ocazie nu atît modificările funcționale ale genei Bar, cît mai ales caracteristicile funcționale ale genelor seriei polialele white. în acest sens s-a avut în vedere faptul că locusul white se află în același cromozom ca și locusul Bar, și anume cromozomul X (22) și că testul funcțional al genei Bar este foarte convenabil pentru depistarea interacțiunilor genice (19) sau a acțiunii factorilor externi asupra manifes- tării genelor (20). în experiențele noastre am utilizat linii Bar pure la care nu există doze diferite de locus Bar în genotip. Ca atare rezultatele noastre nu se 1 O. Precup și V. F a r c, Interacțiuni tn manifestarea genelor la Drosophila melano- gaster Meig. II. Modificarea acțiunii specifice a genei Bar sub acțiunea fondului genetic trans- format prin hibridare, în Genetica, București, 1971 (sub tipar). ST. SI CERC» BIOIj SERIA ZOOLOGIE T. 23 NR. OP. 581-591 BUCUREȘTI 1971 3 GENELE SERIEI POLIALELE WHITE ȘI GENA BAR 583 582 OCTAVIAN PRECUP și COLABORATORI 2 refera la modificări ale funcției genei Bar în raport cu doza (19), (22), ci la interacțiunea aceleiași gene Bar cu alte gene mutante. Tot din această cauză, lă liniile noastre recombinante nu a fost necesar să se determine doza de gene Bar prin analiza cromozomilor uriași. METODA DE LUCRU Am folosit ca material biologic exemplare ale unei linii homozigote Bar (B), exemplare care au fost încrucișate în aceeași zi cu exemplare homozigote ale liniilor: white (w), white buff (wbf), white honney (wb), white apricot (wft), white eosin (we), cinnabar (cn) și scarlet (st), în descendențele ulterioare ale acestor încrucișări s-a procedat la selecționarea de exem- plare care, alături de feno tipul Bar, prezentau și fenotipul mutant partener de încrucișare. în felul acesta s-au creat liniile homozigote recombinante cu gena Bar : (B w), (B wbf), (B wb), (Bw» (B cn) 2 75,4 ±1,96 11,64 2,22 (34) <0,05 semnificativ a 92,6 ±2,52 11,66 2,29 (32) <0,05 ii (B st) 2 84,4 ±2,94 15,85 4,03 (34) <0,001 f. semnificativ a 75,7±2,13 15,9 3,9 (34) <0,001 ii ii Din datele acestui tabel se poate constata că în general modificările' valorii medii a numărului de omatidii (măsură a activității funcționale specifice a genei Bar), constatate de noi în 17.III.1970 la liniile create prin hibridare, sînt foarte semnificative. Sînt nesemnificative doar modificările înregistrate în cazul liniei (B wbf) la femele și aproape semnificative modi- ficările constatate în cazul liniilor (B wh) la masculi și (B cn) la ambele sexe. Rezultatele determinărilor noastre privind activitatea funcțională a genei Bar la liniile mutante create prin hibridare la data de 16.X.1970,, deci după circa 15 generații succesive, sînt cuprinse în tabelul nr. 3. Din datele acestui tabel se poate constata că numai în cazul liniilor (B w) la femele, (B ’wbf) și (B w8) la masculi acțiunea Bar inhibitoare a genelor interacționante cu gena Bar constatată de noi în experiențele din 17.III.1970 se atenuează sau devin chiar de sens opus, Bar stimulatoare. La linia (B we), acțiunea Bar inhibitoare rămîne de asemenea foarte- marcantă în cazul ambelor sexe. Acțiunile Bar inhibitoare se mai pot constata, de cele mai multe ori, și la liniile (B cn) și (B st), (fig. 3). în ceea ce privește coeficientul de variabilitate a numărului de- omatidii, la liniile noastre create prin hibridare se poate constata că și după aproximativ 15 generații succesive de la stabilizarea liniilor acesta continuă să rămînă mai ridicat decît la martor (linia Bar) în majoritatea, cazurilor, excepție făcînd doar femelele liniei (B w), (fig. 4). 7 GENELE SERIEI POLIALELE WHITE ȘI GENA BAR 587 -586 Tabelul nr. 3 Modificarea acțiunii specifice a genei Bar In urma interacțiunii sale cu gene ale serici polialele white și alte gene mutante. Dedeterminări pe exemplare recoltate la IG.X.I9T0 Linia Sexul Numărul de omatidii la ochiul stîng amplitudinea variației media aritmetică coeficientul de variație C Bar (B) $ 65- 93 78,6 10 3 100-137 117,8 9,3 (B w) 9 65- 84 73,7 6,3 3 96-148 122,7 11,6 (B wbf) 2 68-109 83,9 11,6 3 81-127 103,1 14 (B wh) 2 82-107 89,4 7,8 3 110-192 136,1 10,5 (B wa) 2 70-137 98,1 20,7 3 88-139 113,7 13,2 (B we) 2 104-149 122,4 10,1 3 143-228 176,8 ,13,7 (B cn) 2 70-115 91,2 13,5 3 101-142 126,1 9,9 (B st) 2 79-112 90,6 10,9 3 80-131 116,6 14,2 C7. 22 ^eficientului de variație a numărului de omatidii la linii P alele white cu gena Bar în comparație cu alte linii mutante Bar. Adiilțî recoltați la 16.X.1970. Din toate acestea deducem că se mențin ereditar, cu unele excepții, atît acțiunile Bar inhibitoare, determinate de interacțiunea genelor seriei polialele white, cît și tendința indivizilor liniilor experimentale create prin hibridare de a reacționa mai neuniform în ceea ce privește reali- zarea fenotipului Bar. Ca și în cazul determinărilor pentru exemplarele recoltate la 17. III. 1970 și pentru cele din 16.X.1970 am stabilit semnificația statistică a modificărilor activității funcționale a genei Bar. Rezultatele calculelor se pot urmări în tabelul nr. 4. Din analiza acestui tabel se poate desprinde că modificările rămîn foarte semnificative în cazul liniilor (B wbf) la masculi, (B wh) la ambele sexe, (B wa) la femele, (B we) la ambele sexe, (B st) la ambele sexe și (B cn) la femele. Adică, acțiunile Bar inhibitoare, determinate de prezență în același genotip cu gena Bar a altor gene mutante, rămîn în general foarte semnificative și după 15 generații succesive de la crearea liniilor prin hibridare pentru acele gene ale seriei polialele white care determină un colorit mai puternic al ochiului și în special în cazul genei (we). Să ne reamintim că tot sub acțiunea acestei gene a seriei polialele white se constată cele mai puternice efecte Bar inhibitoare. 6 - c. 2863 588 OCTAVIAN PRECUP și COIABORATOKI Tabelul nr, 4 Sun ilfleiții statistici » .m oilif icirii manifestării genei Bar la linii ale seriei polialeie Bar white (18.X.1M0) Linia Sexul Media aritmetică a numărului de omatidii (x) și eroarea standard Coeficien- tul de variație G t P Semnificația Bar (B) 2 • 78,6±1,72 10 — 4 117,8 ±2,39 9,3 — — — (B w) 2 • 73,7±1,19 6,2 2,33 (41) <0,05 semnificativ 4 122,7 ±3,59 11,6 1,19 (35) <0,25 nesemnificativ (b wbf) : 2 83,9±2,19 11,6 1,84 (41) <0,10 puțin semnificativ 4 103,1^3,14 14 3,80 (41) <0,001 f. semnificativ (B Wh) 2 89,4±1,58 7,8 4,50 (40) <0,001 4 136,1±6,56 10,5 4,03 (38) <0,001 (B wa) : 2 98,1±4,40 20,7 4,10 (40) <0,001 .4 113,7±3,7 13,2 1,28 (38) <0,25 nesemnificativ (B we) 122,4± 3,34 10,1 12,30 (35) <0,001 f. semnificativ .4 176,8±5,29 13,7 10,20 (40) <0,001 (B cn) 2 91,2±2,76 13,5 3,80 (40) <0,001 .4 126,l±3,09 9,9 2,14 (40) <0,05 semnificativ (B st) 2 190,6 ±1,62 10,9 6,10 (43) <0,001 f. semnificativ 3 116,6±2,73 14,2 0,36 (41) >0,5 nesemnificativ DISCUTAREA REZULTATELOR Genele polialeie ale seriei white sînt gene mutante care provin de la aceeași genă (w+), genă localizată în cromozomul X la 55,5 centimor- gani distanță de locusul Bar (22). Originea acestor mutații poate să ifie diferită. Ele pot apărea atît ca urmare a unor mutații genice, cît și annor lipsuri cromozomice (18). După cum este stabilit, aceste gene acționează toate asupra colori- tului ochiului la DrosopJiila și diferitele nuanțe pe care le determină prezența lor sînt rezultatul blocării diverselor etape ale unuia sau ale tuturor lanțurilor metabolice care duc la formarea pigmenților oculari de la această museuliță (22), (24). Există 3 lanțuri metabolice principale: unul care duce la formarea de homocromi (pigmenți bruni), altul care duce la formarea de homatine (pigmenți galbeni și roșii) (4), (5), (10), (13), (17) și unul recent descoperit care duce la formarea de pterine (drosopterine) (12), (13), (14). Întrucît acțiunile Bar inhibitoare ale membrilor seriei polialeie white nu au avut aceeași intensitate, marcîndu-se pregnant o acțiune puternic Bar inhibitoare și stabilă genetic în cazul genei (we), trebuie să admitem că .devierile în lanțurile metabolice realizate de genele membre ale seriei polialeie white sînt diferite de la genă la genă și cu semnificație diferită pentru lanțurile metăbolice care duc la procesele omatido-forma- $ GENELE SERIEI POLIALELE WHITE ȘI GENA B.AR 589 toare. Devierile lanțurilor metabolice care duc la formarea pigmenților oculari determinate de gena (we), devieri care după toate probabilitățile asigură numai realizarea lanțului metabolic ce duce la formarea de hema- tine, au față de procesele metabolice omatido-formatoare o acțiune metabolică puternic stimulativă. Dar hematine se formează în cantitate mult mai mare la mutantele cinnabar și scarlet, adică sub acțiunea genelor (cn) și (st), (22), (24). Acțiunea Bar inhibitoare a acestor gene, adică omatido-formator metabolic stimulativă, este mult mai slabă decît a genei (we). Este posibil ca această •diferență de interacțiune dintre genele (cn) și (st), pe de o parte, și (we), pe de altă parte, cu gena (B) să depindă nu atît de natura diferită a lanțurilor metabolice stimulate de aceste gene, care după toate probabili- tățile nu sînt prea diferite, ci de poziția genelor în aparatul cromozomic. Amintim în acest sens că într-o lucrare anterioară a unuia dintre noi s-a stabilit că interacțiuni Bar inhibitoare cu alte gene mutante, interac- țiuni create prin hibridare, pot depinde mult de poziția acestor gene față de gena Bar. Aceste interacțiuni au fost în genere cu atît mai intense, cu cît gena interacționantă a fost dispusă mai aproape de locusul Bar în cromozomul X4. Dacă luăm în considerare ipoteza lui E. D e M a r i n i s și E. Bheibley (8), că agenții Bar inhibitori ar acționa asupra unui represor produs de gena Bar, represor care ar inhiba într-o măsură mai mare sau mai mică procesele omatido-formatoare, atunci ar fi posibil ca în cazul nostru localizarea genei (w°) în același cromozom cu gena Bar să fie favorizantă pentru interacțiunea cu gena Bar în comparație cu genele (cn) și (st). Adică, în cazul genei (we), produșii activității funcțio- nale a genei ar fi favorizați pentru a interacționa mai puternic cu repre- sorul produs de gena Bar și în felul acesta prezența acestei gene în genotip alături de gena Bar îi va inhiba activitatea sa funcțională, determinînd o evidentă și stabilă mărire a numărului de omatidii la exemplarele de tip Bar. Evident cele spuse nu formează decît elementele unei ipoteze care urmează să fie verificată în cercetări viitoare. CONCLUZII 1. Genele seriei polialeie white experimentate, în urma recom- binării lor în același genotip cu gena Bar, au modificat activitatea funcțio- nală a acesteia din urmă. Aceste modificări au fost în general de tip Bar inhibitor, ele ducînd la mărirea numărului mediu al omatidiilor, la liniile mutante cu gena Bar, create prin hibridare. 2. Prin prezența lor, diferitele gene ale seriei polialeie white nu au modificat cu aceeași intensitate și stabilitate activitatea funcțională a genei Bar. Acțiunile au fost mai puternice și stabile în cazul genei (we) și mai slabe în cazul genelor polialeie (w), (w^), care determină un colorit mai slab al ochiului. 4 O. Pre cu p și V. Parc, Op. cit. 590 OCTAVIAN PRECUP și COLABORATORI 10> 3. în urma interacțiunii genelor seriei poiiaiele white cu gena Bar s-a modificat variabilitatea caracterului Bar la indivizii liniilor mutante? în sensul măririi valorilor sale. 4. Modificările determinate de interacțiunea genelor seriei poiiaiele white cu gena Bar (acțiune Bar inhibitoare și mărirea valabilității carac- terului) sînt în multe cazuri genetic stabile. (Avizat de prof. E. A. Pora) INFLUENCE OF SOME GENES OF THE WHITE POLYALLELIC SERIES UPON THE BAR GENE MANIFESTATION IN DROSO- PHILA MELANOGASTER MEIG. SUMMARY The authors investigated the action of some gene, members of the white polyallelie series — (white (w), white-buff (wbf), white-honey (wh), white-apricot (wa) and white-eosin (we), upon the funcțional activity of the Bar gene in Drosophila melanogaster. For this purpose by hybridisation the following recombinant lines were created: (B w), (B wbf), (B w1'), (B wa), (B we), and for comparison the lines (B cn) and (B st). The analysis of the funcțional activity of the Bar gene at the above mentioned lines immediately after this genetic stabilization and after about 15 successive generations demonstrated that in the presence of the geues of the white polyallelie series and also in the presence of the other mutants genes, the values of the funcțional activity of the Bar gene was modified in the recombinant lines. Generally the activity of the Bar gene was more or less inhibited in the experimentally created linies, the mean number of the ommatidia being increased. The Bar inhibitory actions of the white polyallelie series were as a rule accompanied by an increase of variabibty of the Bar phenotype in the populations of the recombinant lines. The Bar inhibitory actions of the white polyallelie series genes and that of the other mutants genes, as well as the increase of the variability of the Bar characters caused by this genes were in general genetically stable. The more marked and stable actions observed were those of the white-eosin and white-apricot genes. 11 GENELE SERIEI POLIALELE WHITE ȘI GENA BAR 59t 8. De Marinis F. a. Sueibley F., Symposium on the mutalional procesa, Mcchanism of muta- tion and indacing factors, Praga, 1966, 303. 9. Ephbussi B., Quart. Rev. Biol., 1942, 17, 327. 10. Ephbussi B. a. Herold J. L., Genetics, 1944, 29, 148. 11. Goodwin T. W., Biochem. .1., 1950, 47, 549. 12. Hadorn E., Experientia, 1954, 10, 483. 13. Hadobn E., Proc. X Int. Congr. Genet., Montreal, 1958, 1, 337. 14. Hadobn E., Graf S. E. u. Ursprung H., Rev. suisse Zool., 1958, 65, 335. 15. Jomannsen A. O., J. Morph., 1924, 39, 337. 16. Kikkawa H., Adv. Genet., 1953, 5, 107. 17. Nome D. J., J. Genet., 1950, 50, 79. 18. Panshsn J. B., Nature (Lond.), 1938, 142, 837. 19. Precup O., Studia Univ. „Babeș-Bolyai”, Biol., 1971, 1, 107. 20. Pbecup O. și Greere M., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1971, 23, 4. 21. Precvi' O. și Pora E. A., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1971, 23, 5. 22. Sebra J. A., Modern genetics, Acad. Press, New York — Londra, 1965, 1; 1966, 2. 23. Timoffbrv-Ressovskj N. AV., Z. indukt. Abstam. u. Vererb. — L., 1933, 66, 165. 24. AVagner R. P. a. Mitcheli, H. K., Genetics and metabolism, J. Willey & Sons, inc., New York, 1955. 25. Ziegler-GCnder J., Adv. Genet., 1961, 10, 349/ 26. Ziegleh-Gunder J. u. Hadobn E., Z. Vererb. —L., 1958, 89, 235. Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj. Primit in redacție la 10 mai 1971. bibliografie 1. Beadle G. W., Chem. Rev., 1945, 37, 15. 2. Beadle G. W. a. Ephrușsi B., Genetics, 1937, 22, 76. 3. Beadlb G. W. a. Tatum E. L., Amer. naturalist., 1941, 73, 107. 4. Becker E., Z. ind. AI>. — Vererbungsl., 1942, 80, 157. 5. Butenandt A., Angew. Chem., 1937, 69, 16. 6. Caspabi E., Quart. Rev. Biol., 1949, 24, 85. 7. Danneel R., Biol. Z., 1941, 61, 388.