LUCRĂRI APĂRUTE ÎN EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA BfiLA KIS, CAROL NAGLER și CONSTANTIN MÂNDRU, Fauna Republicii Socialisto România, Neuroptera (Planiponnia), 1970, voi. VIII, fasc. 6, 346 p., 27 lei. ANDRIANA DAMIAN-GEORGESCU, Fauna Republicii Socialiste România, Crustacee, Copepoda, Harpacticoida (forme de apă dulce) ,1970, voi. IV, fasc. 11, 249 p., 14 lei. EUGEN V. NICULESGU și FREDERIG KONIG, Fauna Republicii Socialiste România, Insecta Lepidoptere, Partea generală, 1970, voi. XI, fasc. 10, 307 p., 23 lei. P. BĂNĂRESQU, Principii și probleme do zoogoografie, 1970, 260 p., 14 lei. MIHAIL ȘERBAN și DITA COTARIU, BiocWmia contracjiei musculare, 1970, 241 p., 20,50 lei ST. Șl CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 23 NR. 2 P. 89-194 BUCUREȘTI 1971 I.P.I. - o. 2060 43 817 Lei 15.— TOMUL 23 Studii si cercetări de BIOLOGIE SERIA ZOOLOGIE BMmMrawiriFmnMMiii wau'ittuiiJMB 1971, Nr. 2 Studii si cercetări de SERIA ZOOLOGIE COMITATUL DE REDACȚIE Redactor responsabil: Academician EUGEN PORA TOMUL 23 1971 Nr. 2 Redactor responsabil adjunct: R. CODREANU, membru corespondent al Academiei Repu- blicii Socialiste România Membri; M. A. IONESCU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; MIHAI BĂCESCU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; OLGA NECRASOV, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; GR. ELIESCU, membru corespondent al Academiei Republicii Socia- liste România; MARIA CALOIANU — secretar de redacție. Prețul unui abonament este de 90 de lei. în țară abonamentele se primesc la oficiile poștale, agențiile poștale, factorii poștali și difuzorii de presă din întreprinderi și instituții. Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la I.G.E. LIBRI, Căsuța poștală 134 — 135 (Calea Victoriei 126), Bucu- rești, România sau la reprezentanții săi din străinătate. Manuscrisele, cărțile și revistele pentru schimb, precum și orice corespondență se vor trimite pe adresa Comitetului de redacție al revistei „Studii și cercetări de biologie — Seria zoologie”. SUMAR Pag. PAULA ALBUși ANDRIANA DAMIAN-GEORGESCU, Noi contii- buții la studiul ceratopogonidelor (Diptera) din România 91 D. HOLICSKA și Z. KIS, Studii privind unele particularități morfo- funcționale ale urechii medii la om și la pisică ..... 101 E. A. PORA, MÂRTA GÂBOS și CARMEN ANDREA, POPU, Acțiunea tiroxinei, tiouracilului și a TSH asupra metabolis- mului glucidic la Cyprinus carpio L.......................... 105 MÂRTA GÂBOS, Efectul tiroxinei, tiouracilului și a TSH asupra radioiodocaptării (RIC) și a indicelui de conversiune (IC) al 131I la Cyprinus carpio L........................... 111 DELIA ȘUTEU și E. A. PORA, Influența K+ și Ca++ din mediul extern asupra evoluției unor parametri biochimici la Rana aesculenta............................................. 117 RODICA GIURGEA-IACOB și E. A. PORA, Variația acidului ascorbic din suprarenala puilor de găină bursectomizați (—B) și timectomizați (—T).................................. 127 E. A. PORA și ȘTEFAN IA MANCIULEA, Influența hipotermiei acute asupra unor indici ai metabolismului glucidic și azotat la șobolanul alb............................................... 133 ȘTEFANIA MANCIULEA și E. A. PORA, Acțiunea dozelor foarte mici de radiații y asupra activității enzimelor respiratorii și a respirației tisulare hepatice la șobolanul alb.... 139 G. WITTENBERGER, MÂRTA GÂBOS și A. GROZA, Cercetări comparative asupra esterificării fosfatului în omogenate tisulare..................................................... 145 APARE de 6 OBI PE AN ADRESA REDACȚIEI: SPLAIUL INDEPENDENTEI NR. 290 BUCUREȘTI ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 23 NR. 2 P. 89-194 BUCUREȘTI 1971 90 • " Pas. j ' ■ ' . , ; '■ -ț . ■ ■ t—■ 7. KIS și E. Â. PORA, Studiul comparativ al unor substanțe 5 anabolice sau neurotrope privind efectul lipomobilizant . . 151 M. POP, N. FABIAN și N. DRAGOȘ, Modificări proteice în obișnuința șobolanilor albi la amital sodic. . . . . .. . . .... 155 RADU MEȘTER, Influența corticosteronului și a tiroxinei asupra NAD și NADP din ficat și mușchiul scheletic........................... 163 DITA COTARIU și MIHAIL ȘERBAN, Izoenzimele izocitrat-dehi- drogenazei și glutamat-dehidrogenazei din mușchiul neted la diferite vertebrate........................................ 169 / MARIA SUCIU, Date ecologice asupra sifonapterelor parazite pe mamifere mici (Znseclmora, Rodentid) din Dobrogea de nord și Delta Dunării......................................................... 175 MIHAI CRUCE, Observații privind răspîndirea geografică și eco- logia șopîrlei de iarbă (Lacerta taurica Pallas) în România 185 ■ IN MEMORIAM.......................................................... i91 NOI CONTRIBUȚII LA STUDIUL CERATOPOGONIDELOR (DIPTERA) DIN ROMÂNIA . DE PAULA ALBU și ANDRIANA DAMIAN-GEORGESCU 595.771 (498) Ten species of Ceratopogonids are presented; 7 are foUnd for the first time in the Romanian fauna; in 3 of them the males are presented, the females being described in other works. These species belong to different genera and were collected in a light trap at the Biological Station Sinaia. în lucrări anterioare (1), (2) am prezentat un număr de specii de Ceratopogonidae, nou-găsite în fauna țării, provenite dintr-un material colectat la o capcană cu lumină instalată la Stațiunea zoologică Sinaia, aparținînd Universității București. în lucrarea de față prezentăm 10 specii; dintre acestea 7 (cele însemnate prin*) sînt noi pentru țară, iar la 3 dintre ele, la care am dat descrierea Ș în alte lucrări (i), (2), aducem unele completări care constau în descrierea găsiți ulterior. * Culieoides punctatus (Meigen), 1804 Lungimea aripii = 1,65 mm. Hipopigiul {fig. 1, a). Lamela dreaptă fără despicătură mediană procese lungi, în formă de coarne, ascuțite la vîrf și curbate. Edeagusul cu corpul central triunghiular, mai puțin chitinizat în partea distală, cu brațe puternic chitinizate. Paramere nesudate, îngroșate la bază, subțiate treptat spre vîrf, unde au cîțiva peri; partea lor bazală formează un unghi drept cu partea longitudinală. Membrana nudă. Apodeme scurte. Răspîndire (9). Marea Britanie, Franța, Italia. ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 23 NR. 2 P. 91-100 BUCUREȘTI 1971 dă PAULA ALBU și ANDRIANA DAMIAN-GEORGESCU 3 CERATOPOGONIDE (DIPTERA) DIN ROMÂNIA 93 Culieoides îascipennis (Staeger), 1839 Lungimea aripii = 1,21 mm. Hipopigiul (fig. 1, b). Lamela tăiată în V cu procese cilindrice, cu baza mai largă. Corpul edeagusului trapezoidal cu brațele chitinizate în Fig. 1. — Hipopigiul la : a, Culieoides punctatus; b, C. fascipennis ; c, C. stigma ; d, C. grisescens. partea distală. Paramere lățite, ușor curbate și subțiate la vîrf, brațele para- merelor în unghi drept față de partea longitudinală, ușor curbate distal. Membrana spiculată. Apodemele ventrale mult mai scurte decît cele dorsale. Ș descrisă de noi într-o altă lucrare (2). Răspândire (2). în afară de Sinaia l-am mai găsit în țară în Masivul Retezat în preajma lacului Bucura. Culieoides stigma (Meigen), 1818 Lungimea aripii = 1,28 mm. Hipopigiul (fig. 1, c). Lamela în U în partea mediană, cu lobi de fiecare parte a acestei despicături și cu procese lungi, digitiforme, diver- gente, prevăzute distal cu un mic păr. Corpul edeagusului triunghiular, despicat în vîrful median, brațele puternic chitinizate formează un arc. Paramere cu aspect general de H (sudate la bază), brațele anterioare scurte, subțiri și relativ paralele. Membrana bazală, contrar descrierilor anterioare (8), (9), spiculată. Apodeme dorsale dezvoltate, cele ventrale reduse. Coxite lungi, stilul puternic îngroșat la bază, subțiat distal în formă de croșet. Descrierea Ș și răspîndirea geografică a speciei se află în altă lu- crare a noastră (1). Culieoides grisescens Edwards, 1939 Lungimea aripii = 2,16 mm. Hipopigiul (fig. 1, d). Lamela puternic convexă, cu procese foarte scurte, prevăzute distal cu un păr mic. Corpul edeagusului triunghiular, brațele puternic chitinizate. Paramere nesudate, prevăzute în capătul distal cu cîțiva perișori. Membrana bazală fără spini. Apodeme reduse. Bazistilul scurt și gros, stilul îngroșat la bază, cu numeroși peri iar capătul distal ușor lățit. Descrierea Ș și răspîndirea geografică a speciei se află în altă lucrare a noastră (2). * Palpomyia flavipes (Meigen), 1804 $. Ochi glabri (fig. 2, a), separați larg între ei, cu o sutură superioară în formă de U. Mandibula cu 6 dinți mari. Palpul (fig. 2, b), cu articolul 3 cilindric, fără organ senzorial individualizat. Lungimea palpului = 392 p; raportul dintre articolele palpului: 104/117/49/122. Antena (fig. 2, c). Lungimea = 1830 p; indicele antenal = 1,80. Aripa (fig. 2, d). Lg. = 3,13 mm; Iț. = 0,90 mm; est. = 2,59 mm; indicele cst./lg. = 0,82. Picioare (fig. 2, e—g). Lungimea articolelor picioarelor (p) : Fe Ti Ti t2 t3 L tb Pl 960 860 336 114 80 64 128 p2 1 248 1 120 560 160 80 64 128 p3 1 408 1 280 560 240 80 64 112 5 CERATOPOGONIDE (DIPTERA) DIN ROMÂNIA 95 94 PAULA ALBU și ANDRIANA DAMIAN-GEORGESCU 4 Lungimea aripii = 2,04 mm. Hipopigiul (fig. 3). Membrana convexă. Edeagusul puternic chiti- nizat, corpul alungit, lățit distal în formă de măciucă; brațele sînt în formă Fig. 2. — Palpomyia flavipes $ : a, vertex; b, palp ; c, antena; d, aripă; e, Px; f, Pa; g, P3; h, spermateci. de aripă. Paramerele înguste, arcuite și sudate la vîrf. Membrana spiculată. Bazistilul gros, scurt și fără apodeme, stilul tot atît de lung cît și bazistilul, gros la bază, subțiat la vîrf în formă de croșet. Răspîndire. Specie cunoscută atît din apusul Europei, cît și din răsă- rit (R. P. Ungară și U. R. Ș. 8.). * Serromyia femorata (Meigen), 1804 $. Ochi în contact (fig. 4,- a). Palpul (fig. 4, b) cu articolul 3 cilindric, fără organ senzorial individualizat; lungimea = 277 mm; lungimea arti- colelor (p.): 69/88/44/76. Antena (fig. 4, c). Lg = 980 p.; indicele antenal = 1,12. Aripa (fig. 4, d). Lg. = 1,84 mm; Iț. = 0,64 mm ; est. =1,28 mm; indicele est./lg. = 0,70. Picioare (fig. 4, e—h). Lungimea articolelor picioa- relor (p) : Fe Ti Ti t2 . t3 t4 t5 Px . 832 720 536 192 96 48 96 p2 704 656 256 . 112 96 48 80 p» 1 040 832 400 160 112 80 144 Răspîndire (11). Este cunoscută atît în apusul Europei, cît și în răsă- rit (R. P. Ungară, U. R. 8. 8.). * Bezzia nobiliformis Clastrier, 1962* Ș. Ochi (fig. 5, a) larg distanțați, cp. sutura în formă de Y. Palpul (fig. 5, b) cu articolul 3 relativ cilindric, cu organul senzorial dispersat, situat aproximativ la mijlocul lui. Lungimea palpului = 272p,; lungimea * Specia a fost descrisă numai după ă- Descrierea 2 este dată deci pentru prima dată. 96 97 Fig. 4. - Serromyia femorata $ : a, vertex; b, palp; c, antenă; d> aripă ; e p . f p . o p . h, gheara P3. ’ 1 ’ ’ 2 ’ ’ Fig. 5. - Bezzia nobiliformis $ : a, vertex; b, palp ; c, antenă; d, aripă; e, Pj; f, P2; g, P3; h, spermateci. 9 CERATOPOGONIDE (DIPTERA) DIN ROMÂNIA 99 98 PAULA ALBU și ANDRIANA DAMIAN-GEORGESCU 8 articolelor {[b] : 78/91/55/48. Antena (fig. 5, c). Lungimea = 1 086 p.; indicele antenal = 1,22. Scapa cu peri lungi. Aripa (fig. 5, d). Lg. = 2,48 mm; Iț. ~ 0,88 mm; est. = 2,06 mm; indicele cst./lg. = 0,83. Picioarele (fig. 5, e~g). Lungimea articolelor picioarelor (g) : Fe Ti L t2 t3 L ' t6 p» 816 . 672 304 160 96 64 112 p3 880 784 448 240 128 64 128 p3 960 944 528 240 288 . 80 144 2 spermateci ovoide (fig. 5, li), aproape egale. c(. Lungimea aripii = 2,40 mm. Hipopigiul (fig. 6, a). Lamela convexă. Corpul edeagusului triunghiu- lar, brațele, care formează un U, au capetele ușor răsucite. Paramerele cu Fig. 6. — Hipopigiul la : a, Bezzia nobiliformis; b, B. sicarii. bazele separate, fiecare avînd forma unei cozi de pește, sînt unite aproxi- mativ pe 2/3 din lungime formînd un corp asemănător cu al edeagusului și aproximativ la fel de lung. Gonostilul scurt și gros, cu marginea internă bombată, stilul foarte scurt și acoperit în întregime cu peri. Răspîndire (7). Franța. ' * Bezzia siearti Clastrier, 1962 g. Lungimea aripii = 1,56 mm. Hipopigiul (fig. 6, b) asemănător celui de la B. nobiliformis, cu deo- sebirea că edeagusul este mult mai mic, fiind mult depășit de corpul format din paramerele reunite. Răspîndire (7). Franța. * Foreipomyia suberis Clastrier, 1956 Lungimea aripii = 1,52 mm. Hipopigiul (fig. 7, a). Lamela ușor convexă, acoperită distal cu peri scurți. Edeagusul triunghiular, larg, cu un cioc rotunjit în unghiul poste- rior. Paramerele, lungi, subțiri și ascuțite la vîrf, sînt sudate în partea bazală. Apodema ventrală lungă și puternic chitinizată. Bazistilul volu- minos, stilul lung, gros la bază și îngustat treptat spre vîrf, care este în formă de cioc. Răspîndire (4). Algeria. în România, în afară de Sinaia, F. suberis a mai fost găsită și pe valea Lotrului în apropierea localității Brezoi. Fig. 7. — Hipopigiul la: a, Foreipomyia suberis; b, F. nigra. * Foreipomyia nigra Winnertz, 1852 răcut un tratament cronic de 7 zile, administrîndit-se o doză totală de tiroxină de 0,96 mg/kg, fespectiv o doză totală de tiouracil de 9,0mg/kg, Sacrificarea animalelor a avut loc în toate cazurile Ia 24 de ore după ultima injecție. TSH a fost administrat într-o singură doză de 1 U. I./kg, cu 3 zile înainte de sacrificare. Atît tiroxină, cît și tiouracilul au fost dizolvate în ser Schriever (12) Martorii au fost injectați cu ser. Administrarea dozelor rttilizate s-a efectuat pe cale intramuscu- laiă. Sacrificarea s-a făcut prin decapitare, imediat după scoaterea peștilor din apă. Sîngele s-a rezoltat direct din inimă. Toate rezultatele obținute au fost prelucrate după criteriul ClraUvenet și testul Student. Valorile absolute sînt reprezentate în tabelele nr. 1 și 2, iar cele procentuale sub formă de grafice (fig. 1). REZULTATE Studii clasice asupra glicemiei aparțin lui Kiermeier (1939) făcute pe păstrăv. în același timp, P a viov întreprinde studii compara- tive asupra glicemiei la cîțiva pești dulcicoli și arată că fluctuația glicemiei la peștii dulcicoli este mult mai pronunțată decît la formele marine, iar în timpul reproducerii apare o hiperglicemie (citat după (7)). Valoarea glicemiei la crapul de cultură reprezintă jumătate din cea cunoscută la om. Tabelul nr. 1 Variația glicemiei (mg%) in urma tratamentului acut (ac.) și cronic (cr.) cu tiroxină (T,) și cu tiouracil (Tu) și în urma dozei unice de TSH Tratament Martor T4 ac. Tu ac. T4 cr. Tu cr. TSH X 49 75 53 56 100 118 ± ES 14,8 22,7 9,3 8,6 16,3 12,8 n 16 7 5 8 9 6 p — — ■— <0,001 <0,001 O/ /o + 56,4 + 12,7 + 14,2 + 104,1 + 140,8 în urma tratamentului cronic cu tiouracil și a administrării de TSH, glicemia prezintă o creștere net semnificativă. Tratamentul cronic și doza unică cu tiroxină nu duc la modificări notabile ale nivelului glicemiei. Glande Bernarda fost primul cercetător care a descoperit interrelația dintre glicogenul hepatic și glicemie, precum și primul care a cercetat conținutul de glicogen la pești. Primele studii sistematice asupra glicogenului peștilor aparțin lui S c h 6 n d o r f f și Wachholder {1914), urmate de observațiile publicate de K i 1 b o r n și Mc Leod (1919) (citați după (7)). Se observă că cea mai mare cantitate de glicogen se găsește în ficat, cea mai mică înregistrîndu-se în mușchiul alb și rinichi. Tiroxină determină o creștere semnificativă a cantității de glicogen din mușchiul alb și mușchiul roșu în amliele variante experimentale, iar în ficat numai în urma tratamentului cronic. TSH produce o creștere numai în mușchiul roșu și în rinichi. în ceea ce privește tiouracilul, în doză unică Tabelul nr. 2 Variația cantității de glicogen (ing/g țesut proaspăt) în mușchiul alb OU), mușchiul roșu (MR>, ficat (F) și rinichi (R) sub acțiunea tiroxinei, tiouracilului și TS1I Tratamente MA MR F R Martor X ±ES n 2,6 0,2 10 14,2 2,4 10 132,7 22,1 9 2,8 0,1 6 £ * o H. acut X ±ES n P % 4,0 0,5 8 <0,02 + 53,8 29,5 1,7 7 <0,001 + 107,7 178,8 14,5 8 + 34,7 3,3 0,2 5 + 17,8 cronic X ±ES n P % 3,8 0,3 11 <0,01 + 46,1 25,1 2,5 9 <0,01 . + 76,7 192,7 7,5 9. <0,05 + 45,2 3,1 0,2 5 + 10,7 p Tiouracil 1 acut X ±ES n P % 2,0 0,2 7 <0,05 -23,1 24,4 2,8 7 <0,02 + 69,0 184,8 8,1 7 >0,05 + 39,2 3,4 0,1 5 <0,01 + 21,4 cronic X ±ES n P % 2,2 0,2 10 -15,4 22,3 1,7 9 <0,02 + 64,1 199,8 7,9 7 <0.05 + 50,6 2,9 0,5 5 + 3,6 TSH acut X ±ES n P 0/ /o 2,6 0,4 9 0 22,9 2,9 9 <0,05 + 61,2 174,1 13,9 9 + 31,2 3,6 0,3 , 5 <0,05 + 28,5 ’ determină scăderea semnificativă a glicogenului din mușchiul alb și creș- i terea în celelalte țesuturi cercetate,, pe cînd tratamentul cronic duce la o ; creștere semnificativă numai în mușchiul roșu și în ficat. f DISCUȚII ȘI CONCLUZII Ș în ceea ce privește acțiunea tiroxinei asupra glicemiei la mamifere, ; rezultatele semnalate în literatură sînt contradictorii. La șobolani, adminis- t trarea de tiroxină produce o creștere moderată a glicemiei, pe cînd în i condiții experimentale asemănătoare la hamsteri s-a înregistrat o scădere ; netă, uneori 50%, a glicemiei (1). în urma observațiilor făcute deFontaine și Hatey (1953) > pe Sdlmo salar L. s-a constatat că glicemia nu se schimbă semnificativ 108 E. A. PORA șl COLABORATORI 4 în urma unei inaniții îndelungate sau după o activitate musculară sus- ținută (4). De aici ei au conchis că schimbările metabolice care duc la menținerea unui nivel adecvat al glicemiei sînt foarte bine adaptate la pești în diferite perioade critice (perioada de migrațiune). Fig. 1. - Variația procentuală a glicemiei și a cantității de giicogen, în tratamentul acut și •cronic cu tiroxină (T4), tiouracil (Tu) și în urma dozei unice de TSH, față de martori. MA, Mușchiul alb; MR, mușchiul roșu; F, ficat, R, rinichi. în acest sens și rezultatele obținute de noi sînt concludente în ceea ce privește tratamentele cu tiroxină. Faptul că TSH produce o creștere netă a nivelului glicemiei se poate pune pe seama influenței pe care o exercită hormonul tireotrop asupra sintezei de hormoni tiroidieni endogeni. Efectul tiouracilului în tratamentul cronic pare, la prima vedere, inex- plicabil. Chambers (3) arată că un tratament îndelungat cu tiouree la Rundulus heierocliUis L. determină apariția unei culori anormale a fica- tului, care conține un lipid insolubil. Acest fapt a fost constatat și de noi la crap. Sânt ini (11), observă asemenea alterări și la nivelul insulelor lui Langerhans la șobolanii tratați cu metiltiouracil timp de 6 zile. în ucest fel, hiperglicemia apărută în urma tratamentului cronic cu tiouracil s-ar putea datora lipsei insulinei. în ceea ce privește glicogenul, se admite în mod curent, la majori- tatea animalelor, că nivelul glicogenului din ficat și mușchi este diminuat «jind tiroida este foarte activă. 5 ACȚIUNEA TIROXINEI, TIOURACILULUI ȘI A TSH LA C. CARPIO IO» O creștere a vitezei de sinteză a glicogenului a fost semnalată în cîteva lucrări. Astfel Leonard și R i n g 1 e r (6) au arătat că doza unică de hormoni tiroidieni la șobolani produce o creștere a cantității de giicogen din mușchii scheletici și ficat. B u r t o n și colaboratori (2) au semnalat că și tratamentul cronic produce o creștere a conținutului de glico- gen din ficat, după o perfuzie cu o cantitate mare de- glucoză. H o ch (5) subliniază că administrarea de TSH in vivo la animale normale produce o creștere a sintezei de giicogen, ceea ce am constatat și noi, exceptînd mușchiul alb. Aceasta demonstrează faptul că mușchiul roșu al peștilor are un rol metabolic asemănător cu al ficatului, în timp ce mușchiul alb are prin excelență un rol funcțional motor (10). în ceea ce privește acțiunea tiouracilului, nu avem date suficiente pentru a putea trage concluzii definitive în sensul efectelor antitiroidie- nilor în glicogeneză sau glicogenoliză. (Avizat de prof. E. A. Pora.) ACTION OF THE THYROXINE, THIOURAC YL AND TSH ON THE CARBOHYDRATE METABOLISM IN CYPRINUS CARPIO L. SUMMARY Very little information is available with respect to the role of thy- roid gland in the control of carbohydrate metabolism in fish. Experiments were carried out on 2 years old hatchery carps. In some experiments, a single dose was administred, containing 0.12 mg thyroxine, respectively 3 mg thiouracyl on kg body weight. In another series of experiments, a 7-day chronical treatment was applied, with a total dose of 0.96 mg thyroxine, respectively of 9.0 mg/kg thiouracyL The animals were killed in every case 24 hs, after the last injection. TSH was administered in a single dose of 1 Ul/kg, 3 days before killing. It was found that the glycemia increases significantly following a. chronic treatment with thiouracyl an after TSH administration. Thyroxine elicits a marked increase of glycogen content in both the white and red muscles in the two experimental variants. In the same time,. this effect was observed in liver only after chronical treatment. The TSH: produces an increase of the glycogen content only in the red muscle and. in the kidney. Thiouracyl produces a decrease of the glycogen content only in white muscle after a single dose and an increase in other tissues. The. cronical treatment with thiouracyl determines a rise of glycogen concentra- tion in red muscle and in liver. BIBLIOGRAFIE 1. Agid R. et Sicart R., C. R. Soc. Acad. Sci., Seria D, 1969, 269, 16, 1551 — 1553. 2. Burton S. D„ Robbins E. D. a. Byebs S. O., Amer. J. Physiol., 1957, 188, 509 —513L 3. Chambers H. A., Bull. Bingham Oceanogr. Collection, 1953, 14, 2, 69 — 94. 110 E. A. PORA și COLABORATORI 6 4. Fomtaine M.> Baraduc M. M. et Hatjby J., C.R. Soc. Biol., 1953, 147, 214. 5. Hoch F. L., Physioli Rev., 1962, 42, 4, 605-673. 6. Luonard S. L.> a. Ringler I., Endocrinology, 1954, 55, 212—218. 7. Martin A. W., Comparative Physiology of Carbohydrate Metabolism in Heterothermic Animals, Univ. Washington Press, 1961, 89—92, 112 — 117. 8, Montgombry R., Arch. Biochem. Biophys., 1957, 67, 378 — 386. 9, Nelson N„ J. biol. Chem., 1944, 153, 375-380. 10. Bora A. E., Wittenbbrgbr C. și GXbos Mi, Studia Univ. „Babeș-Bolyai”, Seria biologie, 1964, 1, 111-116. 11. Santini J., Sperinientale, 1958, 108, 6, 472—488. 12. ScnaiEVER K„ Pfliig. Arch., 1935, 235, 774. Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj, Catedra de fiziologie animală. Primit in redacție Ia 1 octombrie 1970. EFECTUL TIBOXINEI, TIOURACILULUI ȘI A TSH ASUPRA RADIOIODOCAPTĂRII (RIC) ȘI A ’ INDICELUI DE CONVERSIUNE (IC) AL 131I LA CYPRINUS CARPIO L. DE MĂRTA găbos 591.147 : 595.333 Experimenta were cairied out on 2 years old hatchery carps, maintained without nutrition about 3 months in tanks with current water. Radioiodine uptake by the kidney was followed. Thyroxine does not change neither the values of RIU, nor those of CR. In the same time the TSH elicits a moderate increase of RIU and a significant one of CR. The thiouracyl produces a marked decrease both of RIU of GR. în literatură este des semnalată folosirea radioiodocaptării (RIC) și a indicelui de conversiune (IC) ca teste de explorare ale activității tiroidiene în special la mamifere și om (9), (10). Ele au fost aplicate cu succes și la poikiloterme (3), (7). întrucît rinichiul reprezintă unul dintre locurile atipice de răspîndire a foliculilor tiroidieni la teleosteeni, ne-am propus să urmărim radioiodo- captarea renală (2), (3). La crap, s-au pus în evidență foliculi tiroidieni Line dezvoltați în rinichi atît histologic (4), cît și prin metoda autoradio- grafiei. în lucrarea de față s-a urmărit modificarea RIC și a IO în urma, administrării tiroxinei (T4), tiouracilului (Tu) și a TSH la crap. MATERIAL ȘI METODE S-a lucrat pe crapi de cultură din al doilea an de viață, ținuți în bazine cu apă curgătoare, inanițiați aproximativ trei luni. Animalele au fost tratate cronic timp de 7 zile, administrîndu-li-se o doză totală de T4 •de 0,84 ing/kg greutate corporală, respectiv o doză totală de Tu de 9,0 mg/kg. TSH a fost admi- nistrat într-o singură doză do 1 U.I./kg cu 6 zile înainte de injectaiea iodului radioactiv. Sub- stanțele menționate au fost administrate intramuscular. Nal3II a fost administrat intraperiloneal ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 23 NR. 2 P. 111-115 BUCUREȘTI 1971 112 MARTA GABOS 2 Jn doză de I p.Ci/100 g în toate cazurile, cu 24 de ore, înainte de sacrificare pentru RIC și cit 48 de ore pentru IC. ■ Pentiu determinarea RIC, rinichiul a fost pus la macerat în KOH 1 N și ținut la termo- stat Ia 37°C timp de 24 de ore. Pentru IC, sîngele a fost colectat prin puncție cardiacă cu un ac de seringă heparinizat. Sîngele a fost centrifugat 5 min la 2 000 de ture/min, iar plasma a fost trecută printr-o coloană de lășină schimbătoare de ioni Merck-3 (Cl“) pentru a separa iodul (131I) legat proteic de cel anorganic. Radioactivitatea probelor a fost determinată Ia un cristal scobit al unei sonde de scintilație (Nai cu Ti, Typc-Nc-104) (1), (7). Rezultatele obținute au fost exprimate în procente față de doza administrată și prelucrate statistic. Calcularea rezultatelor s-a făcut după Următoarea formulă : nr. imnulsuri/minut obtinut la măsuraiea rinichiului X100 0 nr. impulsuri/minut al soluției de radioiod injectate pentru radioiodocaptare și nr. impui suri/minut ladioiod legat proteic x 100 ° nr. impulsuri/minut radioiod plasmatic total pentru indicele de conversiune. REZULTATE Valorile BIG și IC (tabelul nr. 1) obținute de noi nu sînt comparabile cu cele găsite în literatura de specialitate referitor la mamifere (10) dar sînt apropiate de cele obținute pe diferite specii de pești (3), (7). 3 EFECTUL TIROXINEI, TIOURACILULUI și TSH ASUPRA RADIOCAPTĂRII 113 Tiroxină nu produce modificări ale BIG și ale IC (fig. 1); TSH determină o creștere moderată a RIC și o mărire net semnificativă a IC. Tiouracilul produce b scădere net semnificativă atît a RIC, cît și a IC. JOO. 80 60 Fig. 1. — Variația procentuală a RIC și IC la animalele tratate cu tiroxină, TSH și tiouracil comparativ cu martorii. 40 20 O. 20. 40. 60. 60. fOO. (/OO7.) filC IC Tabelul nr. 1 Valorile radioiodocaptării (RIC) și ale indicelui de conversiune (IC) Ia animale normale și tratate cu tiroxină, TSH și tjonracil Tratamente Radioiodocaptare (RIC) % Indicele de conversie (IC) 0/ /o Martor X ±ES n 11,2 1,0 6 3,9 0,2 9 Tiroxină cronic X ±ES n P % 11,0 0,3 5 - 1,8 4,4 1,0 5 — t + 12,8 TSH acut X ±ES n P % 13,8 0,6 4 > 0,05 + 23,2 7,6 0,4 5 < 0,001 + 94,8 ' Tiouracil cronic X ±ES n P °/ /o 1,4 0,07 4 < 0,001 -87,5 0,7 0,03 6 < 0,001 -81,1 DISCUȚII ȘI CONCLUZII Gr e er în 1959 (6) a constatat la șobolani că TSH exogen produce o stimulare maximală a radioiodocaptării, la doze care nu produc o creș- tere importantă a greutății glandei. Aceasta este urmată de o eliberare hormonală, deci de o creștere a indicelui de conversiune. în doza folosită de noi tiroxină nu a produs nici o modificare a RIC și a IC. La mamifere, în general, tiroxinizarea produce o scădere a RIC prin inhibarea funcției tireotrope a hipofizei (8). Presupunem că doza administrată de noi n-a fost suficient de mare pentru a produce acest efect. Olivereanu și alții (citați după (5)) au arătat că antitiroidienii (de exemplu tiouracilul) la pești acționează la fel ca la celelalte vertebrate în ceea ce privește inhibiția sintezei substanțelor tiroxiniene și stocarea rezervelor iodate organice. Acțiunea lor asupra RIC este dependentă de doză și de durata trata- mentului. în general, RIC crește la începutul tratamentului (efect tireotrop) dar scade treptat în urma administrării cronice. Scăderea net semnificativă a IC în urma administrării tiouracilului arată că blocarea sintezei hormo- nilor tiroidieni este completă. în concizie putem arăta că rezultatele noastre sînt în concordanță cu cele obținute la mamifere de diferiți autori, ca sens general al fenomenu- MARTA GABOS 4 114 lui, în privința acțiunii TSH și a tiouracilului. în ceea ce privește acțiunea tiroxinei, probabil ea se datorește unei inerții de corelație neuro-endocrine proprie vertebratelor inferioare. (Avizat de prof. E. A. Pora.) BFFECT OF THYBOXIN, THIOURACYL AND TSH ON THE RADIOIODINE UPTAKE (RJU) AND ON THE CONVBRSION RATIO (OR) OF131I IN CPPRIN US CAPRIO L. SUMMARY The 131I uptake (RIU) and the rate of conversion of administered inorganic 13lI into protein-bound radioiodine of the plasma (OR) have been used frequently to evaluate thyroid activity in mamnials. These tests were also successfully applied in the case of lower vertebrate». Experimente were carried out on 2 years old hatchery carps, main- tained without nutrition aprox. 3 months in tanks with current water. Radioiodine uptake by the kidney was followed. The animals were treated 7 days with a total dose of 0,84 mg/kg body weight of thyroxine, respectively of 9,0 mg/kg thiouracyl. TSH was administered in a single dose of 1 U.I./kg 6 days before the injeetion of radioiodine. Nai131 was injected i. p. in a dose of lpCi/100 g 24 h before the experiment for RJU determination and 48 hs for CR respectively. Thyroxine does not change neither the values of RIU, nor those of CR. In the same time the TSH elicits a moderate increase of RIU and a signifieant one of CR. The thiouracyl produces a marked decrease both of BJU and of OR. The results are in agreement with literaturo data with respect only to the aetion of TSH and thiouracyl, but not as the thyroxin action is concerned. 5 EFECTUL. TIROXINEI, TIOURACILULUI șt TSH ASUPRA RADIOCAPTARII H5 6. Grbbr M. A., Endocrinology, 1959, 64, 5, 724. 7. Hickman C. P. jr., Nature, 1961, 189, 4769, 1012-1013. 8. Perlmutter M., Weisenfeld S., Slater S. a. Wallace E. Z., J. clin. Endocrin., 1952, 12, 2, 208. 9. Szântai J., Uray Z. și Holan T., St. cerc, biochim., 1965, 8, 1, 85 — 88. 10. Uray Z., Maniu M., Onisor M., Farcășanu M. și Holan T., St. și cerc. biol., Seria zoolo- gie, 1969, 21, 3,’273-278. Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj, Catedra de fiziologie animală. Primit în redacție la 1 octombrie 1970. BIBLIOGRAFIE 1. Âbraham Ai.. D., Găbos Mărta, Uray Z. et Pora E. A., Rev. roum. Biol., Serie de Zoolo- gie, 1969, 14, 3, 211-213. 2. Baker K. a. Cohen F„ in Comparative Endocrinology, sub red. A. Gorbman, John Wiley a. Sons, New York, 1958, 283-301. Chavin W. a. Cukbowski A. Chhistine, Radiation Res., 1968, 34, 1, 170—199. 4. Dobnescu Th. Gh. și Șanta Valbbia, în Omagiu lui C. I. Parhon, Edit. Academiei, Bucu- rești, 1966, 207-211. 5. GBASSâ P., Trăite de zoologie, anatomie, systematique, biologie. Agnathes poissons, Paris, 1958, 13, 2, 1470. »..... in INFLUENȚA K+ ȘI CA++ DIN MEDIUL EXTERN ASUPRA EVOLUȚIEI UNOR PARAMETRI BIOCHIMICI LA RANA AESCULENTA DE DELIA ȘUTEU și academician E. A. PORA* 591.05 : 591.044 : 597.828 Frogs were maintained for 12, 24 and 48 hours in different Solutions containing KC1, CaC^ and in Allen’s solution. The content of glycogen in liver, of proteins in liver and in skeletal inuscle, of water in these tissues, as well as of total nitrogen and of Urea in urine was determined by appropriate methods. It has been found that K+ and Ca++ indUced significant modifications’of these para- meters, depending on the time of maintaining of animals in Solutions. The results are discussed in relation to the importance of ionic equillibrium for the develop- ment of biochemical processes. într-o lucrare anterioară (33) unul dintre noi arăta că Bufo viridis are o largă posibilitate de adaptare la medii saline de concentrații diferite și că reactivitatea ei depinde de numeroși factori ca sex, talie, sezon, ecologie etc. în articolul de față ne-am propus să urmărim un alt aspect al proble- mei, și anume influența unor ioni mono- și bivalenți din mediul extern asupra dinamicii unor parametri biochimici - și funcționali la Rana aesculenta, în primele 48 de ore de adaptare la aceste medii. MATERIAL ȘI METODĂ Experiențele s-au efectuat în luna aprilie 1970 pe indivizi de Rana aesculenta în greutate de 40 — 55 g. Animalele giupate în loturi de cîte 10 indivizi — păstrați peste iarnă în bazine cU apă curgătoare la 10°C — au fost repartizate după cum Urmează : — lotul martor; * Asistența tehnică St. Ilyes. ST. si CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 23 NR. 2 P. 117-126 BUCUREȘTI 1971 118 DELIA ȘUTEU și E. A. PORA 2 3 119- - loturile ținute în soluție G1K2 °/00 ; — loturile ținute în soluție Cl2Ca 2,83°l0a ; — loturile ținute în soluție Allen 1,050/00 . Sacrificarea s-a făcut după 12, 24 și 48 de ore de menținere în fiecare dintre aceste soluții,, mediile fiind reînoite la interval de 24 de ore. Toate soluțiile au fost pregătite în apă de robinet,, ele fiind hipotonice față de concentiația mediului intern al animalelor. în obținerea soluțiilor s-a. ținut seama ca acestea să fie comparabile prin cantitatea de cationi conținuți. Acest fapt a avut ca urmare modificarea concentrației globale, deci a presiunii osmotice a soluțiilor. Menționăm că animalele au supraviețuit în condiții bune în soluție de Cl^Ca și soluție Allen, in timp cc în soluție de C1K gradul de supraviețuire a fost invers proporțional cu durata, menținerii în mediu (60% mortalitate după 48 de ore). Analizele s-au făcut din Urină, țesut muscular (mușchii coapsei) și țesut lieptic, urmărin- du-se evoluția următorilor parametri ; — proteinele tisulare (31) ; — glicogonul muscular și hopatic(22); — gradul de hidratare al țesuturilor; — bJ total urinar (micro-Kjeldhal); — Ureoa excretată (20). Valorile indicilor obținuți, precum și gradul de semnificație al acestora sînt date in tabe- lul nr. 1. REZULTATE ȘI DISCUȚII Nivelul proteinelor musculare variază în funcție de soluția și timpul de menținere a animalelor în aceasta. în primele 12 ore are loc o creștere semnificativă a conținutului în proteine musculare în toate variantele, mai accentuată în soluțiile Allen și C1K, pentru ca ulte- rior sa se constate tendința de revenire spre normal (fig. 1). Fig. 1. — Evoluția proteinelor musculare în cele 3 medii, comparativ cu martorii (M). în soluție de Cl2Ca însă conținutul în proteine crește direct proporțio- nal cu timpul de menținere a animalelor în acest mediu. Proteinele hepatice (fig. 2) cresc foarte mult în primele 12 ore de menținere a animalelor în toate soluțiile. După acest interval de Tabelul nr. 1 Valorile medii ale indicilor cercetați și testul do senmiîicațic al acestora pe loturi . Soluția . 1 dre Proteine mg/g țesut Glicogen I mg% <1 total L mg% n ree t ■ g% eî t rină :cre- ată _ nu3' f h2o 0/ /o ficat nușchi ficat mușchi urină | u rină icat ^mușchi CIK , l.l 1 1 2 74 j 70 5343 97 1,9 1 79 1 1,7 7 8,09 1 82,41 ES 6,30 3,25 206 74 0,18 18 P 24 <0,001 82 <0,01 <0,02 <0,05 <0,001 5 >0,50 >4,02 62 4080 276 1,6 26 0,78 79,21 ES ■ 4,26 6,28 177 37 0,23 15 <0,001 <0,001 35 <0,001 1243 <0,001 <0,001 : >0,50 48 133 230 14,1 53 4,70 76,19 83,75 ES 47 8,77 15 40 <0,001 510 2,38 8 P <0,01 >0,50 <0,001 <0,02 >0,10 cd C Ol G 12 ES _ 92 45 4454 1,20 147 0,48 79,17 83,63 _ 12,2 3,90 532 15 0,23 56 P 24 _< 0,001 >0,10 <0,02 <0,001 <0,001 >0,50 81 11(1 <0,001 48 4891 676 2,0 127 1,31 79,27 83,27 ES 4,79 774 13 0,31 19 P 48 >0,25 >0,10 >0,50 863 <0,001 9,30 >0,50 886 175 <0,01 6,08 45 66 5074 76,77 81,21 ES 4,36 8,67 636 94 2,56 P <0,001 <0,001 >0,10 <0,05 > 0,50 Allen 12 80 4,18 3511 478 8,1 450 3,45 76,97 80,65 ES 7,28 _ __565 61 3,88 99 P <0,001 <0,001 <0,001 <0.01 >0.50 <0,0 655 2 24 115 69 5145 580 7.0 q op; 76.27 81.29 ES 9,85 7,51 — ' • Up'O > I 603 87 2,92 105 I >_ <0,001 <0,001 >0,25 >0.50 >0.50 _ 5°î0 543 1 48 - 48 5 7,62 52 4463 13,7 4,3 5 75,2 7 81,42; E - 2’45 <0,02 __ 6,90 18 3,36 121 P <0,001 <0.05 <0,05 <0,( )2 | Martor 1 48 19 34 6195 661 7,1 18 4 4,9 5 75,3 2 80,98 a rtl E s 2,12 5,84 240 18 0,85 5r 1 120 DELIA ȘUTEU și E. A. PORA 4 timp evoluția lor diferă în funcție de mediu. Astfel după 48 de ore, cele din soluție de Ol2Ca și soluție Allen tind să revină spre normal, cu toate ca și în acest caz nivelul lor depășește cu peste 100% pe cel al martorilor. în soluție de 01K are loc o creștere progresivă a proteinelor hepatice, atmgînd un spor de 500% după 48 de ore. Fig. 2. — Modificarea proteinelor hepatice în timp, la Rana aesculenta, în soluție de C1K, Cl3Ca și Allen. Din literatură se cunoaște faptul că animalele dulcicole puse în medii saline își măresc conținutul în proteine (7), (27). în adaptările lente, creș- terea proteinelor este invers proporțională cu timpul de menținere în soluție. Originea acestei proteinemii se consideră a fi hepatică (8). Fig. 3. — Modificarea cantității de gli- cogen hepatic (%) în funcție de mediul extern și de timp. Rezultatele noastre vin să confirme datele de literatură, dovedind totodată că deși în primele ore de adaptare la soluții de compoziție ionică diferită organismul răspunde nespecific, printr-o creștere marcată a protei- nelor tisulare, mai tîrziu răspunsul diferă în funcție de ionul cercetat și de țesutul la care ne referim. Glicogenul hepatic și muscular suferă de aseme- nea schimbări alături de ceilalți indici urmăriți (fig. 3). Scăzut sub valorile martorilor după 12 ore în toate variantele, nivelul lui tinde să revină spre normal numai în soluție Allen și în cea de Cl2Ca. La animalele ținute în 5 INFLUENȚA K+ și CA + + ASUPRA UNOR PARAMETRI LA R. AESCULENTA 121 soluție de C1K, cantitatea lui scade treptat proporțional cu timpul men- ținerii în acest mediu. Pare foarte verosimilă existența unei dependențe între accentuarea anabolismului proteic tisular și evoluția glicogenului hepatic la broaștele ținute în cele 3 soluții (fig. 2 și 3 sînt foarte sugestive în acest sens). Este cunoscut faptul că sursa energetică principală cea mai urgent utilizabilă de către celulele animale este reprezentată de glucoză, care se găsește fie sub formă liberă, fie sub formă de rezervă de giicogen. în orga- nism degradarea glucozei este strîns corelată cu sinteza și catabolismul protidelor și lipidelor. Ea urmează diferite căi metabolice (calea Embden — Meyerhof — Krebs, calea pentozică, calea uridindifosfatglucozei, calea acidului uronic). Procesele de glicogenoliză și glicogenogeneză hepatică și musculară se află și la amfibii sub controlul hormonilor gîicoreglatori (insulina, adre- nalină, ACTH, hidrocortizon). în ceea ce privește reactivitatea față de hormonii hiperglicemianți, amfibiile manifestă o sensibilitate marcată față de adrenalină. Mate i-V 1 ă d e s c u (21) constată o scădere evidentă a glicoge- nului hepatic și muscular la Rana ridibunda în urma administrării de adre- nalină, a cărei intensitate și durată depind de doza de hormon, de variațiile sezoniere ale rezervei de giicogen și de intensitatea metabolismului. Cu toate modificările constatate în valoarea absolută a proteinelor și a glicogenului tisular, g r a d u 1 de hidratare al țesuturi- lor nu a suferit modificări semnificative, deși o ușoară hidratare a fost pusă în evidență în toate cele 3 medii. Semnalăm conținutul mai ridcat în apă al țesutului muscular (80,98 %) comparativ cu cel hepatic (75,32%) atît la martori, cît și la animalele în experiență. Aceste valori sînt foarte apropiate de cele găsite anterior la Buf o viridis (33). Cantitatea de urină eliminată variază o dată cu timpul de menținere a animalelor în soluțiile de Cl2Ca și C1K. Broaștele ținute în soluție Allen însă nu-și modifică prea mult cantitatea de urină excretată în funcție de timp. La acestea are loc o eliminare net crescută de urină în primele 24 de ore, comparativ cu animalele menținute în soluție de Cl2Ca și de C1K, după care nivelul ei se modifică puțin în timp. N total urinar la animalele ținute în cele 3 soluții (fig. 4) comparativ cu martorii ( a căror urină a fost recoltată timp de 48 de ore) se modifică mult cantitativ. în primele 24 de ore, urina broaștelor păstrate în soluție Allen conține o cantitate de N apropiată de a martorilor, pe cînd în cazul urinei provenite de la broaștele ținute în soluție de C1K sau de Cl20a, conținutul acesteia în N este foarte coborîL După două zile, indiferent de soluția în care au fost ținute broaștele, acestea excretă o cantitate net superioară de N total, comparativ cu mar- torii. Conținutul în uree al urinei nu urmează evoluția IST total excretat decît în soluția de Cl2Ca. în soluție Allen, nivelul ureei oscilează între 450 și 655 mg/24 de ore, deci mult crescut, iar la animalele ținute în soluție de C1K nivelul ei scade o dată cu timpul de menținere în acest mediu. 3 - c. 2069 122 DELTA ȘUTEU și E. A. PORA Aceste rezultate arată influența specifică a cationilor urmăriți asu- pra metabolismului azotat și, implicit, asupra compușilor excretați prin urină. Animalele ținute în soluție de O1K — mediu în care mortalitatea a fost mare — elimină o cantitate foarte redusă de uree comparativ cu mar- torii și cu indivizii din celelalte soluții. Mortalitatea ridicată a acestor ani- male ar putea fi explicată atît prin toxicitatea K+ ca atare, cît și prin eli- minarea unei cantități crescute de NH3 (N total eliminat este foarte ridicat la aceste animale) (fig. 4). Fig. 4. — Evoluția N total urinar ex- cretat de animalele menținute în soluție de C1K, Cl2Ca și soluție Allen, compa- rativ cu martorii (M). Urina amfibienilor este un diluat tipic în comparație cu restul lichidelor ce scaldă organismul. în ciuda caracterului diluat al acesteia, anumiți constituenți ai urinei la amfibii se găsesc în cantitate crescută. Așa este cazul ureei (5), (30). Din datele existente rezultă că KH3 și ureea sînt produșii finali majori ai metabolismului azotat la amfibii (25). încă din 1931 D e 1 a u n a y (6) și ulterior M u n r o (24), (25), ajung la con- cluzia existenței unei relații între natura principalilor produși azotați excretați și mediul de viață al animalului. NH3, foarte toxic, este excretat ca principal produs azotat numai la cîteva animale acvatice. Animalele care trăiesc în condiții de apă mai restrînse sînt capabile de a preveni efectele acumulării de NH3, convertindu-1 la uree și acid uric. Toți amfibienii adulți pot sintetiza ureea „de novo” din CO2 și NH3 prin ciclul Krebs—Henseleit (2), {3). Toate animalele cu metabolism ureo- telic își au ca loc al sintezei ureei ficatul. Oîteva enzime ale ciclului pot fi prezente și în alte țesuturi, dar garnitura enzimatică totală din ciclul ureei a fost găsită numai în ficat. Este cunoscut faptul că în cazul adaptării bruște, după trecerea pri- mului șoc datorat contactului cu un mediu extern nou, animalul reacțio- nează printr-o serie de fenomene externe și interne, realizîndu-și un nou echilibru în noile condiții create. 7 INFLUENȚA K+ și CÂ + + ASUPRA UNOR PARAMETRI LA R. AESCULENTA 123 Tegumentul, mucoasa digestivă și țesutul renal sînt locuri importante ale schimbului de apă și de electroliți la amfibieni. Există chiar sisteme specifice de transport în tegumentul anurelor, care pot mișca ionii împotriva unor gradienți de activitate destul de importanți (13), (14). Dintre aceste mecanisme în mod special s-a studiat sistemul de transfer al Na+, deoarece el ilustrează bine cîteva probleme generale ale transportului activ de ioni. Suprafața externă a tegumentului este extrem de impermeabilă pentru ionii de K+ (17), (19). Deși K+ nu trece de la exterior și nu este supus unui transport net de Na+, pielea izolată nu poate transporta Na+ numai în prezența Eb, Os, în concentrații adecvate în fluidele care scaldă suprafața internă a tegumentului. Celulele orientate spre exteriorul tegu- mentului prezintă o permeabilitate redusă pentru K+ și una accentuată pentru Na+, pe cînd cele orientate spre fața internă a tegumentului comportă invers. Pe această suprafață internă este localizat adevăratul mecanism de transport al Na+. Funcționarea unui astfel de mecanism orientat, energetic dependent, va conduce Na+ de la exterior spre interior, va menține un nivel relativ crescut de K+ în celule, fiind totodată răs- punzător de relația care există între potențialul tegumentului, pe de o parte, și concentrația externă de Na+ și internă de K+, pe de altă parte. Sînt foarte numeroase cercetările care caută să explice-pătrunderea apei și sărurilor prin tegumentul de broască, stabilindu-se că, în general, intervin aceiași factori care condiționează permeabilitatea celulară (9), (10), (16), (18), (23). Alături de factorii de mediu, în schimburile pe care animalul le are cu exteriorul sînt implicați și factorii nervoși și humorali 9 INFLUENȚA K+ și CA + + ASUPRA UNOR PARAMETRI LA R. AESCULENTA 125 124 DELIA ȘUTEU și E. A. PORA 8 specifici animalului. Din cauza acestui complex de factori, evidențierea mecanismelor de reglare osmotică și rhopică este încă dificilă. Este un fapt cunoscut că K+ reprezintă cationul intracelular major, iar Na+ cationul preponderent extracelular. Deocamdată însă este incertă chestiunea proceselor captării K+ și ieșirii Na+, în sensul dependenței sau independenței lor printr-un mecanism energetic comun (15), (32). La fel de complexe sînt și mecanismele implicate în intrarea Ca++. G-ilbert și F e n n (11) au găsit dovezi care atestă faptul că ar fi implicat un trans- port activ, pe cînd Cosmos și H ar ri s (4) arată că schimbul conco- mitent de Na+ și K + poate fi de mare importanță în dinamica Ca++. Atît Ca'1"1', cît și Mg+ + formează probabil componente nedisociate cu proteinele, fosfații organici etc., din membrana celulară sau sistemul intracelular, ceea ce complică mult studiul schimbului acestor cationi. Majoritatea amfibienilor nu sînt capabili de a supraviețui decît foarte puțin la expunerea în medii cu concentrații mari (0,22 M CINa) de electroliți (27). Balanța de apă este tulburată iar cauza morții în aceste circumstanțe este neclară. Nu se cunoaște dacă diferența în răspunsul la hipertonicitatea mediului extern dintre diversele specii de amfibii se datorește variației în controlul hormonal sau în transportul ionilor prin tegument. Virtual nimic nu este cunoscut cu privire la partea receptorie a acestui mecanism. în 1950 A n d e r s s o n și Z o 11 e r m a n (1) au arătat că termina- țiile nervoase specifice, localizate în limba broaștelor, răspund prin creș- terea potențialelor’ de acțiune în nervul glosofaringian fie la apă, fie la soluții foarte diluate de CINa (0,05%). Osmoreceptorii bănuiți că participă • în reglarea formării și eliminării hormonilor antidiuretici la păsări și la mamifere ar putea juca un oarecare rol în controlul balanței de apă, fără a se putea trage o concluzie certă. La amfibii, ca și la alte vertebrate, compoziția diferită a fluidelor intra- și extracelulare sînt rezultanta a o serie de procese care includ schimbul prin difuzie sau schimbul activ al electroliților anorganici și al compușilor organici, precum și al sintezei și al metabolismului osmoliților organici (proteine, aminoacizi, uree, glucoză etc.) (12), (26). Un mare număr de date s-au acumulat arătînd că hormonii cortico- izi acționează prin reglarea activității acelor organe prin care sărurile și apa sînt schimbate cu mediul (tegumentul și mezonefrosul) (29). Problema însă este mult mai complexă, deoarece și alți hormoni, în special factorii neuro hipofizari și tiroxină, afectează de asemenea acest schimb prin tegument șimezonefros. Concentrațiile de hormoni neurohipofizari, necesare pentru a obține un efect asupra permeabilității tegumentului de broască, sînt atît de mari încît se pune problema dacă ele pot apare în condiții fiziologice (34). în concluzie, fără a putea preciza exact mecanismul de acțiune al ionilor de K+ și Ca+ + , este cert că ei determină modificări semnificative și specifice ale metabolismului protidic și glucidic la Rana aesculenta. Cercetări ulterioare vor avea ca scop adîncirea proceselor semnalate. (Avizat de prof. E. A. Pora.) L’INFLUENCE DU K+ ET DU CA+ + DU MILIEU EXTERIEUR SUR L’^VOLUTION DE OERTAINS PARAMETRES BIOCHIMI- QUES CHEZ RANA AESCULENTA rEsumE Dans le present travail on ctudie l’influence de certains ions mono — et bivalents du milieu externe sur l’^volution des parametres biochimiques et fonctionnels suivants chez Rana aesculenta : les protâines et le degre d’hydratation tissulaire, le glycogene hâpatique et musculaire, l’excrdtion de l’urde et du N total. Les animaux maintenus dans des Solutions de C1K, Cl2Ca et solution Allen (Solutions comparables par la quantitâ des cations contenus) pendant des pâriodes de temps differentes prâsentent des modifications signifi- catives des indices mentionncs, ă l’exception de l’hydratation tissulaire. Les auteurs presentent les modifications, attribuecs au ion prdsent dans le milieu, ă la duree d’exposition des animaux dans ce milieu ou au tissu etudiA Les protâines tissulaires, qui sont beaucoup augmentees par rapport aux valeurs des tdmoins, ont en gdndral la tendance de revenir ă la normale apres 48 heures, malgrâ la prbsence du ion dans le milieu. Apres une baisse temporaire, le glycogene hepatiquc et musculaire tend a revenir ă la normale chez les groupes maintenus dans des Solutions de Cl2Ca et sol. Allen. Chez des individus maintenus dans une solution de C1K la baisse du glycogene s’accentue. On peut donc supposer l’existence d’une interdependance entre la hausse de l’anabolisme protcique et l’evo- lution du glycogene hepatiquc. L’excr6tion de N total et d’urde s’est modifice chez les 3 groupes en comparaison des temoins. Les animaux maintenus dans une solution de O1K climinent une quantitc extremement r^duite d’uree par rapport aux individus des autres groupes. La mortalite Advec de ceux-ci pourrait etre expliqude tant par la toxicitc du K+ que par lAlimination d’une grande quantite de NH3 (le N total elimind est tres eUvd chez ces animaux). En conclusion, sans pouvoir pr^ciser pour l’instant avec exactitude le mecanisme d’action du K+ et du Ca++, on peut affirmer que ces demiers ddterminent des modifications significatives et sp6cifiques du m6tabolisme protidique et glucidique chez Rana aesculenta. BIBLIOGRAFIE 1. Andersson B. a. Zottebman Y., Acta physiol. scand., 1951, 20, 95 — 100. 2. Bro-wn G. jr. a. Cohen P. P., in Symposium on the Chemical Basis of Development, J. Hop- kins Press, Baltimore, Maryland, 1959, 495 — 513. 3. — Biochem J., 1960, 75, 82-91. 4. Cosmos E. a. Hahris E. J., J. gen. Physiol., 1961,44, 1121 — 1130. 5. Crane M. M., Amer. J. Physiol., 1927, 81, 232-234. 6. Delaunay H., Biol. Rev. Cambridge Phil. Soc., 1931, 6, 265—301. 7. Drilhon A., C. R. Soc. Biol. Paris, 1938, 127, 900. 126 DELTA ȘUTEU și E. A. PORA 10 8. Deilhon A-, C. R. Soc, Biol. Paris, 1939, 130, 52. 9. Gelhorn E., Ann, intern. Med., 1933, 7, 33—44, 10, Geliiorn E, et Regnier D„ La Permiabiliti en Physiologie, Masson, Paris, 1936, 11. Gilbeht D. L. a. Fenn W. O., J. gen. Physiol., 1957, 40, 393-408. 12. Hauris E. J., Transport and Accumulation in Biologicul Systems, Butterworth, Londra, 1960. 13. Jorgensrn C. B., Acta physiol. scand., 1950, 20, 46 — 55. 14. — Acta physiol. scand.. 1950, 20, 56 — 61. 15. Keynes R. D., Proc. roy. Soc. (Lond.), 1954, 142, 359-382. 16. Kingkslby G. a. Noble Ph. D., The biology of the Amphibia, Dover Publ. Inc., New York, 1954. 17. Koefoed Kohnsbn V. a. Ussing H. H., Acta physiol. scand., 1958, 42, 298 — 308. 18. Kbogh A., Osmotic Regulation in Aquatic Animals, Cambridge Univ. Press, Londra, 1950. 19. Macrobbiis E. A. a. Ussing H. H., Acta physiol. scand., 1961, 53, 348 — 365. 20. MamuleaO. și Tocilescu F., St. cerc, biochim., 1967, 10, 3, 267 — 272. 21. Matei-Vladescu C., Contribuții la studiul sistemelor ele autoreglare a glicemiei la am- fibii, Teză de doctorat, București, 1968. 22. Montcomehy R., Arch., Biochem. Biophys., 1957, 67, 378 — 386. 23. Moorb J. A., Pliysiology of the Amphybia, Acad. Press, Londra, 1964. 24. Munro A. F„ Biochem. J„ 1939, 33, 1957-1965. 25. - Biochem. J„ 1953, 54, 29-36. 26. Murfhy Q. R., Metabolic Aspects of Transport Across Cell Membranes, Univ. Wisconsin Press, Madison, 1957. 27. Maybr A. J„ Physiol. Path. gen., 1936, 34, 1175. 28. Nbedham •!., Chemical Embriology, Cambridge Univ. Press, Londra, 1931. 29. Normam D. a. Hiestans W. A., Comp. Biochem. Physiol., 1960, 1, 167—179. 30. Przylecki S. J., Arch. intern. Physiol., 1922, 19, 148 — 159. 31. Robinson Hogben cs Korpaczy I. A., KisMetes orvostudomăny, Budapesta, 1943, 1, 28. 32. Stbinbach II. B., J. gen. Physiol., 1961, 44, 1131 — 1142. 33. Stoicovici Fl. și Pora E. A., St. cerc. șt. Cluj, 1951, 1—2, 159 — 219. 34. Tavlob A. B. a. Weinstein I., Anat. Rec., 1952, 113, 611. Centrul de cercetări biologice Cluj, Secția de fiziologie animală. Primit în redacție la 1 octombrie 1970. VARIAȚIA ACIDULUI ASCORBIC DIN SUPRARENALA PUILOR DE GĂINĂ BURSECTOMIZAȚI (-B) ȘI TIMECTOMIZAȚI (-T) DE RODIOA GIURGEA-IACOB ȘI academician E. A. PORA* 577.164.2 s 591.147.6 : 598.617.2 The effcct of bursectomy and thymectomy on ascoibic acid content of the adrcnal and on adrenal and.body weight has been studied in chickens. Both operations elicited an immediate increase of ascorbic acid content, followed by a decrease. The body weight was constantly lower than in control animals. The relative weight of adrenals showed a decrease in bursectomized chickens; in thymectomized ones an increase was observed during the first three weeks, followed by a decrease till the end of the experiment. Literatura referitoare la bursa Fabricius și timus la păsări este axată în general pe funcția imunologică (6), rolul fiziologic al acestor glande fiind mai puțin studiat. în cazul timusului funcția sa este cunoscută din experiențele efectuate pe mamifere (13). Continuînd seria cercetărilor noastre fiziologice asupra acestor glande (5) în prezenta lucrare am urmărit relația care există între bursa Fabricius—timus și conținutul de acid ascorbic din suprarenală. Pentru că în toate experiențele anterioare am urmărit modificările unor indici fizio- logici pe o perioadă de 42 de zile după operație, am respectat și în lucrarea de față acest interval de timp. MATERIAL ȘI METODĂ Bursectomia și timoctomia s-au efectuat la vîrsta de o zi, la pui de găină din rasa Rock, loturile fiind formate din 8 — 13 pui. * Asistența tehnică St. Ilyes. ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 23 NR. 2 P. 127-131 BUCUREȘTI 1971 3 x ACIDUL ASCORBIC DIN SUPRARENALA PUILOR DE GĂINA 129 128 RODICA GIURGEA-IACOB și E. A. PORA 2 La 7, 21 și 42 de zile după operație, puii au fost sacrificați (martori, bursectomizați, timec- tomizați.), recoltîndii-se suprarenalele din care s-a determinat acidul ascorbic cu metoda Klimov (7), valorile obținute fiind exprimate în ptg/mg țesut proaspăt. Paralel cu determinarea acidului ascorbic s-au urmărit modificările ponderale ale supra- renalelor Și greutatea corporală. Experiențele au fost efectuate în lunile mai—iulie 1970. REZULTATE ȘI DISCUȚII în urma bursectomiei și a timectomiei (tabelul nr. 1) după o creștere^ in prima săptămînă, se produce o scădere a acidului ascorbic din supra- Tabelul nr. 1 Variația acidului ascorbic in suprarenala puilor de găini bursectomizați (-B), timectomizați (-T) și martori (M) (ug/mg) Lot Valori ' Perioada postoperatorie 7 zile 21 de zile | 42 de zile media 2,04 1,74 1,77 ±ES 0,22 0,09 0,12 Martor (M) n 8 12 8 ±% — — — p — — — media 2,47 1,43 0,95 Burseetomizat ( —B) ±ES 0,20 0,08 0,11 n 8 9 10 ±% + 21 -18 - 47 p > 0,05 <0,01 < 0,001 media 2,13 1,38 1,25 Timectomizat (~T) ±ES 0,27 0,06 0,12 n 10 9 9 ± %. + 4 -21 -30 p >0,05 <0,05 <0,01 renală, care merge progresiv cu timpul (fig. 1). Scăderea este mai accentu- ată pentru bursectomizați (—47%) decît pentru timectomizați (—30%). Rezultatele obținute de noi la puii bursectomizați sînt asemănătoare cu cele obținute de P i n t e a și colaboratori (9) ca mers general al fenome- nului, dar nu se încadrează în timp. Autorii înregistrează o creștere a acidu- lui ascorbic la o luna după bursectomie, în timp ce noi obținem această creștere pînă în ziua a 7-a postoperatorie. Depleția acidului ascorbic apare în lucrarea lui P i n t e a și colaboratori la două luni de absență a bursei,, pe cînd la noi după ziua a 7-a postoperatorie, accentuîndu-se pînă la sfîr-' șitul experienței. Aceste diferențe considerăm că se datoresc în primul Tînd momentului cînd s-a practicat bursectomia (autorul a burseetomizat la 5 zile postecloziune) și rasei de păsări utilizate (s-a lucrat pe Cornish), așa cum au arătat și G o o d și Gabrielsen (6). Modificarea activității suprarenalei induse de bursectomie a consti- tuit obiectul unei alte lucrări a lui P i n t e a și colaboratori (10). Relația bursă — suprarenală a fost stabilită de P e r e k și E1 i a t în 1960 (citați după (3), (5) ), care au sugerat că bursa afectează suprarenala, controlînd epuizarea acidului ascorbic. G1 i c k (citat după (6)) a arătat că hormonii corticosuprarenali produc involuția bursei Fabricius. în privința timusului sînt edificatoare experiențele efectuate pe mamifere de C o m ș a, care a arătat că în urma timectomiei scade canti- Fig. 1. — Variația acidului ascorbic în suprarenala puilor de găină bursectomi- zați și timectomizați. tatea acidului ascorbic din suprarenală, cu circa 40%, scădere care la cobai durează între 28 și 38 de zile (1). Același autor consideră că timusul își exercită efectul asupra corticosuprarenalei prin deprimarea tiroidei (citat după (13) ). Este posibil ca acest mod de acțiune să aibă loc și în cazul bursei Fabricius, ceea ce reiese din rezultatele experiențelor lui Pintea și colaboratori (9), efectuate asupra glandei tiroide, care își reduce posibili- tatea de fixare a iodului în urma bursectomiei. Ținînd seama de faptul că bursa Fabricius și timusul sînt organe limfo-epiteliale, Dieter și B ei t enb ach (3) în 1968 au arătat că schimbările în timpul organogenezei limfoide demonstrează .existența unei funcții dinamice și pentru vitamina O. Rădoiu și colaboratori (12) au menționat că acțiunea extractelor de ganglioni limfatici asupra corticalei constă într-o inhibare a acesteia. Valorile raportului greutatea suprarenalei/greutatea corporală se prezintă diferit la cele trei loturi experimentale (fig. 2 și tabelul nr. 2). Aceste diferențe se datoresc nu numai absenței uneia dintre glande, ci și dezvoltării ontogenetice postembrionare, așa cum a fost arătat de D e g an și D r a g o ș (2), care au urmărit greutatea suprarenalelor în ontogenia puilor de găină din rasele Rock și Rhode-Island. Variația greutății corporale în urma bursectomiei a demonstrat încăodată rezultatele unei experiențe anterioare (11), precum și cele obținute de L e a n c u și colaboratori (8), și anume că în absența bursei Fabricius creșterea este încetinită. 130 RODICA GIURGEA-IACOB și E. A. PORA 4 ACIDUL ASCORBIC DIN SUPRARENALA PUILOR DE GĂINĂ 131 Dacă se admite faptul că bursa Fabricius și timusul sînt glande endocrine și că acestea ar secreta un factor umoral care este implicat în maturarea imunologică, atunci se poate presupune că acest factor inter- vine și în funcția suprarenalei, în maturarea și în activarea ei. 2. Scăderea acidului ascorbic este mai mare la puii bursectomizați (—47 %) decît la cei timectornizați (— 30%). 3. Greutatea relativă a suprarenalelor scade după bursectomie pînă la sfîrșitul intervalului de observație, în timp ce la lotul timectomizat crește pînă în ziua a 21-a postoperatorie și numai după această perioadă scade. (Avizat de prof. E. A. Pora.) o,30 020. Wd. -------/w/vec/o/mzaf -------- ZZM/-'/#/’ Fig. 2. — Modificarea raportului greu- tatea suprarenalei/greutatea corporală la puii de găină bursectomizați și time- ctomizați. Tabelul nr. 2 Variația greutății suprarenalei, corpului și a raportului greutatea supraronalei/greutatoa corporală, Ia puii do găină Sursectoniizați (- B), timectornizați (- T) și martori (M> 7 zile Perioada postoperatorie 21 de zile 42 de zile Lot fi 60 fi >fi a fi fi a « 3 &S c + & 8 se + th th fi 3 to V7 O"' + fi 3 ci o ci fi & U) O •H £ 0,1 16,6 ± 2 < 0,01 29,1 ±3 <0,02 61,6 ±3 >0,1 40,5 ±6 <0,05 Giicogen | (g/mg) ficat 5,6 ±0,8 7,5 ±1,4 >0,05 2,5 ±0,1 <0,02 1,6 ±0,2 <0,01 1,3 ±0,3 <0,02 2,0 ±0,2 <0,02 2,2 ±0,4 <0,01 mușchi gastro- cnemian media ES P 2,7 ±0,2 ' 2,6 ±0,4 >0,05 1,1 ±0,2 <0,01 0,8 ±0,1 >0,05 0,8 ±0,1 <0,01 i 1 GPT (g/mg țesut proaspăt) ficat media ES P 1103,2 ±183 305,4 ±22 <0,01 1 162 ±116 >0,05 937 ±119 >0,05 593 ±104 >0,05 950 ±86 >0,05 mușchi gastrocne- mian media ES P 140 ±12 40 ± 7 <0,001 162 ±24 >0,05 118 ±48 >0,05 107 ±14 >0,05 185 ±33 >0,05 I GOT (g/mg ' țesut proaspăt) ficat media ES P . 1 274 ±92 530 ±24 . <0,001 1752 ±95 <0,02 308 ±27 <0,01 1 816 ±104 ’ <0,02 1208 ±64 >0,05 1 636 ±77 <0,02 242 ±13 <0,01 mușchi gastro- cnemian media ES P 1 720 ±246 292 ±23 <0,01 181 ±76 . <0,01 936 ±74 ' <0,02 Proteine serice 1 (g%) totale media ES P 9,3 ±0,6 8,6 ±0,4 >0,05 7,8 ±0,1 >0,05 9,6 ±0,2 >0,05 9,6 ±0,1 >0,05 10,1 ±0,8 >0,05 albu- mine media ES P 1,5 ±0,2 1,4 ±0,5 >0,05 1,0 ±0,07 > 0,05 6,7 ±0,2 >0,05 1,7 ±0,1 >0,05 2,3 ±0,1 >0,05 2,1 ±0,1 >0,05 globu- line media ES P 7,8 ±0,5 7,2 ±0,4 >0,05 7,9 ±0,2 >0,05 7,3 ±0,2 >0,05 7,9 ±0,7 >0,05 136 E- A. PORA și ȘTEFANIA MANCiUlea 4 scădere s-ar putea pune pe seama d ermmata de starea de stress a animalului. Adrm^ adrenalinei wrenalma intensifică meta- % 20' experimentale + © - valori SemniFiCatiVe M' ~_ 20' w- 60' cooenului Procentuale ale gli- cogenului dm flcat {P) și mușchi (M) f:tă de lotul martor. holismul aeiob, avmd drent « • i , ficarea efectului termna-fJ: 7 consecința descreșterea glicogenului și ampli-z Activitatea trS fl™are mușchi este în general atît îu fieat> cît Și în ^uta (fig. 4), prezentînd valori semnificative la 5 INFLUENȚA HIPOTERMIEI ACUTE LA ȘOBOLANUL ALB 137 temperatura corporală de 20°C și crește doar în cazul GOT din ficat. Acest fapt indică fără îndoială intensificarea metabolismului aminoaci- zilor și, în consecință, reducerea sintezei proteinelor (3), valorile crescute ale activității GOT în ficat după reîncălzirea animalelor denotînd o reve- nire spre starea normală a funcției de sinteză a proteinelor din ficat. în urma cercetărilor pe șobolani hipotermiei B e a t o n și O r m e (4) afirmă că activitatea enzimelor este scăzută datorită faptului că hipo- termia modifică permeabilitatea celulelor, ceea ce. permite transferul enzimelor din țesuturi în sînge. Modificările activității enzimelor apărute în ficat, în care procesele metabolice sînt intense, arată o corelație existentă între procesele meta- bolice și aceste modificări enzimatice. Organismul homeoterm, după insta- larea hipotermiei, prezintă o scădere a metabolismului indicată prin acti- vitatea enzimatică micșorată concomitent cu epuizarea rezervelor ener- getice (6). Proteinemia, albuminele și globulinele la loturile experimentale sînt scăzute în starea de hipotermie (20°C temperatură rectală), prezentînd creșteri peste valorile martorilor după ce animalele atingeau temperatura normală a corpului. în concluzie, s-au obținut schimbări semnificative, în sensul descreșterii, în conținutul de glucoză din sînge și de glicogen din ficat și mușchi numai după ce animalele și-au revenit din starea hipotermică (adică 20°C temperatură rectală) la starea normală (37°C temperatură rectală), aceste scăderi menținîndu-se și după o perioadă care a durat timp de % oră, 1 oră și 3 ore după ieșirea din starea hipotermică. Activitatea transaminazelor GPT și GOT din ficat și mușchi este în scădere semnificativă în starea hipotermică. în cazul activității GOT din ficat se constată o creștere semnificativă după revenirea animalelor la temperatura normală ă corpului, în mușchi rămînînd scăzută și după ce animalele au atins temperatura normală. (Avizat de prof. E. A. Pora.) ACTION DE L’HYPOTHERMIE AIGUE SUR QUELQUES INDICES DU METABOLISME GLUCIDIQUE ET AZOTE OHEZ LE RAT RESUME L’hypothermie a ete obtenue par une legere asphyxie de l’animal soumis ă une temperature externe de —10°0. Les experiences ont ete effectudes sur cinq lots : 1. rats sacrifies au moment ou leur temperature rectale arrivait ă +20°C ; 2. rats sacrifies immediatement apres la normalisation de leur tem- perature rectale, apres le refroidissement; 3, 4 et 5. rats sacrifies ă une demi-heure, une heure et trois heures apres que leur temperature rectale fut revenue ă la normale. c. 20S9 138 E. A. PORA și ȘTEFANIA MANCIULEA 6 Chez les animaux du premier lot on constate nne diminution signi- ficative de l’activitd des transminases GPT et GOT du foie et des mus- cles. Apres que la temperature soit revenue ă la normale, les rats des lots 2, 3, 4 et 5 presentent des baisses significatives de la glyc&nie et du glycogene h^patique et musculaire. BIBLIOGRAFIE 1. Barnbtt S. A-, Emzabeth M., Coleman Brenda a. Manly M., Biol. Abstr., 1960, 35, 29 — 39. 2. Beaton J. R.> Canad. J. Biochem. Physiol., 1960, 38, 709. 3. — Canad. J. Biochem. Physiol., 1963, 41, 1169. 4. Beaton J. R. a. Orme T., Canad. J. Biochem. Physiol., 1961, 39, 1649. 5. Fauvbrt Rene, Technique moderne de laboratoire, Paris, 1961, ed. a. IH-a. 6. Feszt Gh., Gundiscu M. și Feszt T., St. cerc, fizioi., 1959, 4, 151. 7, Haynes J. W. a. Maur J. M., Canad. J. Biochem. Physiol., 1962, 40, 1343. 8, King E. I. a. Wooton J. D., Microanalysis in medical biochemislry, J. A. Churchill, Lon- dra, 1965. 9. Montgomery R., Arch. Biochem. Biophys., 1957, 67, 378. 10. Nikulin V. J., Rev. med. biol., 1957, 6, 60. 11. Pora E. A. și Manciulea Ștefania, în Doze mici de radiații, Edit. Academiei, București, 1966, 156. 12. ~ St. și cerc, biol., 1967, 19, 6, 443. 13. Roșca D. I., Ghircoiasiu M. și Rovența E., Studia Univ. „Babeș-Bolyai”, Seria bio- logie, 1965, 107. 14. Roșca D. I., Poba E. A. și Rușdea D., Corn. Acad. R.P.R., 1961, 11, 4, 325. 15, Tanche M., Chatonnet J., Vial J. a. Schmidt M., J. Physiol., 1962, 54, 413. 16. Woi,FSON W. Q„ Amer. J. Chim. Path., 1948, 18, 723. Centrul de cercetări biologice Cluj, Secția de fiziologie animală. Primit în redacție la 1 octombrie 1970. ACȚIUNEA DOZELOR FOARTE MICI DE RADIAȚII r ASUPRA ACTIVITĂȚII ENZIMELOR RESPIRATORII ȘI A RESPIRAȚIEI TISULARE HEPATICE LA ȘOBOLANUL ALB DE ȘTEFANIA MANCIULEA și Academician E. A. PORA 577.158.8 :59L12 Irradiation with 610 mr provoqued a decrease oî oxygen consumption of liver tissue and of the succinate dehydrogenase activity, but increase the cytocln ome- oxidase activity. Irradiation with a double dose increased liver oxygen consumption and the succinate dehydrogenase activity, but decreased cytochromeoxidase activity. Schimbările produse de acțiunea dozelor mici de radiații ionizante asu- pra diferitelor aspecte ale metabolismului au mai fost cercetate anterior (6), (7), (9), (10), (11), remarcîndu-se o stimulare a unor fenomene celulare. Rezultatele prezentei lucrări încearcă să îmbogățească domeniul preocupărilor noastre legate de efectele dozelor slabe de radiații. MATERIAL ȘI METODĂ Animalele de experiență au fost șobolani albi masculi în greutate de 120—160 g, în nu- măr de 36, care s-au împărțit în trei loturi: un lot de 12 animale ca lot martor, un alt lot compus tot din 12 animale (A) iradiat zilnic cu o doză de 61 mr timp de 10 zile, doza totală administrată fiind de 610 mr, alte 12 animale au constituit un lot (B) iradiat timp de 10 zile dar cu o doză zilnică de 123 mr, primind în total doza de 1 230 mr. Iradierea s-a făcut cu radiații y de Ia o sursă de 60Co. Sacrificarea s-a efectuat prin decapitare; s-a urmărit respirația tisulară hepatică prin metoda Warburg cu incubare la 38°C, timp dc o oră, utilizînd ca mediu respirator soluția Krcbs-Henseleit. ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 23 NR. 2 P. 139-143 BUCUREȘTI 1971 141 140 ȘTEFANIA MANCIULEA și E. A. POHA 2 Activitatea succindehidrogenazei (SDH) și a citocromoxidazei (CyOx) din ficat s-a de- terminat cu metoda Potter-Schneider (12) modificata de Pigareva-Cetverikova (5). REZULTATE ȘI DISCUȚII Valorile experimentale, diferențele procentuale și semnificația rezul- tatelor sînt cuprinse în tabelul nr. 1, iar diferențele dintre valorile lotu- rilor A și B față de valorile martorilor, pentru consumul de oxigen, acti- vitatea SDH și CyOx, în figura 1. W ;oo 240 ito 200 so . so. . 40 20 . M . 20 . 40 . 00 . SO . 200 . 220 . 740 . 260 . fSO . Cy Ox Ar 41/nrtxlOtile Br123wf'K. \ \ + + + + + u co £ ’o 3 S 5 1 Dryomys nitedula Pali, ( 1 1 \ + \ \ | \ \ \ 1 1 4- + + + ți cercetate BdațsoAns 4- + $ \ Apodemus flaoicoUis Melchior 1 4- 1 \ \ 4. \ 4. \ l l l 4. 1 l i BdaisoAțrs + + șțțqvpunuț buoz nof< țnuepjjuis + + A + . .— + + 4- + 4- țdațs + + puu3 1 Spulax leucodon. Nord, \ \ \ \ 4. \ 1 \ 1 \ Micromgs minutus Pali. | l l 1 ( l 1 ajnp^d B|iAB0unq 4~ 75 o O aanp^d Bdoțs -OAțțS BdoȚS B3A0[J.Illf Sorex araneus L. • 4. 4- + 4- — Bdațs Biihr BdaisoAps șnqupunuȚ buoz ® l Apodemus sploaticus T., \ 4- \ L2 A Apodemus agrqrtus Pali. \ BdaisoAjis SBpBqeg 11 \ Rattus norpegicus Berk. 1^ j Mus muscullus spicilegus Pet. 13 l Mesocricetus neivtoni Nehr. 11 1 Pitpmgs subterraneus Sfclyslong. 15 l Microtus orcalis Pali, Specia-gazdă 3 3 3 10 co Ondathra zibethicq- (L.) Analizate de noi. localități cercetate Al. Popescy MARIA SUCIU 178 Mesocricetus newtoni (57,14%), -Apodemus agrarii (53,01%) A flavicollis (35,13%) (tabelul nr. 2). Fig. 2. — Distribuția speciilor și subspeciilor de sifonaptere In localitățile cercetate (explicația cifrelor aceeași ca în fig. 1). Din totalul de gazde parazitate (383) Apodemus sylvaticus reprezintă 61,90%, după care urmează A. agrarius 10,18% și Microtus arvalis 9,39% (fig. 4). Majoritatea puricilor colectați provin de la Apodemus , sylvaticus 48,86%, A. agrarius 17,85% și Microtus arvalis 14,12% (fig. 5). La Apodemus sylvaticus am întîlnit cele mai multe specii de sifonap- tere, și anume 14 din cele 17 indicate de noi în această regiune. 7 ECOLOGIA SIFONAPTERELOR DIN DOBROGEA DE NORD ȘI DELTA DUNĂRII 179 Apreciem că frecvența sifonapterelor este scăzută în anul 1965 (18,83 %), ea crește în 1966 (31,49%) și înscrie maximum în 1967 (49,67%) (fig. 3). Cele mai frecvente specii sînt Nosopsyllus consimilis (26,62%) și Ctenophthalmus assimilis assimilis (21,42%). în număr mare și în special pe grindul Letea am găsit pe Leptopsylla taschenbergi (11,2%) (fig. 6). Fig. 3. — Numărul (%) gazdelor colectate, parazitate și al sifona- pterelor din Dobrogea de nord în anii 1965-1967. Numărul cel mai mare de exemplare de purici a fost obținut în lunile de primăvară (aprilie și mai) și de toamnă (octombrie și noiembrie). Stenoponia tripectinata tripectinata a fost colectată mai ales în lunile cu temperaturi scăzute (martie), iar Nosopsyllus consimilis și Ctenophthalmus assimilis assimilis în tot timpul anului. Leptopsylla taschenbergi se dovedește a fi o specie parazită în special pe gazde din biotopii cu multă umezeală. ■ Genul cel mai reprezentativ în fauna Dobrogii este Ctenopthalmus, Care prezintă 7 specii. Acești purici se întîlnesc frecvent la Apodemus syl- vaticus. Ctenophthalmus fransmiti manifestă preferință pentru Apodemus sylvaticus din biotopii de stepă și silvostepă. Ctenophthalmus ruris este un parazit specific al orbetelui \Spalax leucodon). Ctenophthalmus agyrtes peusianus parazitează la șoarecele de pădure, Apodemus flavicollis, precum 9 ECOLOGIA SIFONAPTERELOR DIN DOBROGEA DE NORD ȘI DELTA DUNĂRII 181 jgQ MARIA SUCIU 8 Tabelul Gradul de parazitare ea sifonaptere al mamiferelor miei Nr. cri. Specia-gazdă 1965 1966 număr gazde colectate — 1 număr gazde] parazitate 0/ /o număr de sifonaptere număr gazde1 colectate număr gazde parazitate 1 Sorex araneus L. — — — — — — 2 Crocidura suaveolens Pali. . — — — — 13 5 3 Crocidura leucodon Herm. — — — — 8 5 4 Citeltus citellus L. 12 2 16,66 2 23 2 5 Spalax leucodon Nord. — . — — — — — 6 Apodemus flavicollis- Melchior 1 — — — 18 6 7 Apodemus sylvaticus L. 497 131 26,35 88 267 59 8 Apodemus agrarius Pali. 12 . 4 33,33 7 12 9 9 Rattus norvegicus Berk. — — — 2 1 10 Mus musculus spicilegus Pet. — — — — 55 9 11 Mesocriceius newtoni Nehr. 8 6 75,00 15 2 1 12 Microtus arvalis Pali. 39 3 7,69 4 20 10 13 Microtus agrestis L. 1 1 — — 1 1 Total 570 146 25,61 116 421 108 și la cei care pătrund. în biotopii de pădure, A. sylvaticus și Microtus arvalis. O specificitate parazitară scăzută am constatat-o Ia Ctenophthalmus assimi- lis assimilis, C. orientalis și C. congener vicarius. Genul Nosopsyllus numără în Dobrogea 4 specii. Nosopsyllus fasciatus specie cosmopolită este puțin reprezentată în fauna acestei regiuni (1,46%), considerăm că ea a fost înlocuită de N. consimilis, care a găsit în stepa dobrogeană condițiile stepelor asiatice de unde își trage originea. Nosopsyllus londiniensis și N. mokrzeckyi parazitează numai la Apodemus sylvaticus din biotopii de silvostepă. Tulea) irritans și Ceratophyllus borealis sînt paraziți accidentali la rozătoare. nr. 2 din Dobrogea de nord în anii 1965 -1961 . . 1966 1967 Total % număr sifonaptere număr gazde colectate număr gazde parazitate % număr sifonaptere număr gazde i colectate număr gazde parazitate % număr sifonaptere — 1 1 100 4 1 1 100 4 38,46 7 — — 13 5 38,46 7 62,50 6 2 — •— — 10 5 50,00 6 8,69 6 2 1 50,00 1 37 5 13,51 9 —• — 17 2 11,76 5 17 2 11,76 5 33,33 6 18 7 38,88 7 37 13 35,13 13 21,73 92 161 47 29,19 121 925 237 25,62 301 75,00 9 49 26 53,06 94 73 39 53,01 110 50,00 1 8 5 62,50 11 10 6 60,00 12 16,36 15 53 7 13,20 9 108 16 14,81 24 50,00 20 4 1 25,00 1 14 8 57,14 36 50,00 30 102 , 22 21,56 53 161 35 21,73 87 100,00 2 1 •— — . — 3 1 33,33 2 25,66 194 418 • 129 30,86 306 1409 383 27,18 616 în anii în care am întreprins cercetări în Dobrogea am remarcat absența puricilor Hystrichopsylla talpae orientalis și Ctenophthalmus congener secundus, indicați de T a s k a e v a și H a m ar (16) din această regiune. Credem că primul nu are în Dobrogea condiții favorabile de exis- tență și prezența sa a fost compensată de aceea a speciei Stenoponia tripec- tinata. Infirmăm prezența lui Ctenophthalmus congener secundus care este o subspecie răspîndită în stepele E. S. S. Ucrainene. Gazdele care trăiesc în aceiași biotopi ai unei stații de colectare prezintă în general aceleași specii de purici. Aceasta se datorește mobilității gazdelor și frecvenței lor în biotopii pe care-i ocupă, ceea ce determină un contact nemijlocit între specii contribuind și la propagarea paraziților. 11 ECOLOGIA SIFONAPTERELOR DIN DOBROGEA DE NORD ȘI DELTA DUNĂRII 183 2.09% Apodemus agrarius 1285% 148,86%| Apodemus flavicollis Spalax leucodon 0,52% Ci te!Ius citel/us 1,30% Crocidura leucodon 1,30% Crocidura suaveolens 1,301 Sorex araneus 0,267° Hattus ndrvegicus Mus musculos spici/egus Mesocricetus newtoni Apodemus flavicollis Șpatax leucodon 0,81% "'Citellus citellus 1,467° Crocidura leucodon 0,97% Crocidura. suaveolens 1,13% X3orex araneus 0,64% Fig. 5. — Situația procentuală a exemplarelor de sifonaptere în raport cu gazdele lor din Dobrogea de nord în anii 1965 — 1967. 1.56% 4.17% Apodemus sylvaticus Datele obținute de noi oglindesc o situație înregistrată într-o anumită perioadă de timp. Particularitățile geografice și climatice, componența specifică a gazdelor și sifonapterelor fac ca rezultatele noastre să nu poată fi comparabile cu cele din alte zone- (1), (2), (3), (4), (6), (8), (9), (10), (12), (14). De exemplu în stepele din regiunea fluviului Volga Nosopsyllus Apodemus. agrariu^ . Rattus norvegicus Mus musculus spicilegus Misocricetus newtoni Microtus arvalis Microtus agrestis 0,26% Apodemus sylvaticus Fig. 4. — Gradul de parazitare cu sifonaptere al mamiferelor mici din Dobrogea de nord. In anii 1965 — 1967. Microtus arvalis' Microtus agrestis 0,32% Ctenophthalmus r. rettigi Ctenophthalmus ruris 0,64 % Ctenophthalmus orientalis Leptopsylla taschenbergi Nosopsullus tondmiensis 0,32% 26,62% Nosopsyllus consimilis Nosopsullus. „ , mokrieckyi 0,81% Nosopsullus fasciatus 1,46% 8.92% Ctenophthalmus congener vicarius Ctenophthalmus a. assimilis Citellophilus simplex 1,467° Ceratophyllus borealis 0,16% Ctenophthalmus fransmiti 1,29% Ctenophthalmus agyrtes peusianus Doratopsylla dasycnema cuspis 0,647. Stenoponia t. tripectinata 'Pu/ex irritans 0,16% Fig. 6. — Frecvența speciilor și subspeciilor de sifonaptere din Dobrogea de nord în anii 1965 — 1967. mokrzeckyi este o specie frecventă, în special în anotimpurile cu umiditate optimă (11), pe cînd celelalte specii sînt absente. în concluzie stepa și silvostepa din Dobrogea asigură condiții favo- rabile dezvoltării sifonapterelor și a gazdelor lor. (Avizat de prof. R. Codreanu.) SOME ECOLOGICAL DATA ABOUT THE PARASITICAL SIPHONAPTERA ON THE ON SMALL MAMMALS (INSECTIVORA, RODENTIA) FROM THE NORTHERN DOBRUDJA AND DANUBE DELTA SUMMARY In Northern Dobrudja we could see that after a number of years when the rodent populations were retrogressing, their effectives were again in progress and the părăsite fauna foliowed the same trend. 184 MARIA SUCIU 12 During the period 1963—1967 we studied some ecological aspects of Siphonaptera parasiting on small mammals (Rodentia and Insectivora) in Northern Dobrudja. The ten collecting stations were located in the most representative vegetation areas within the country : the steppe, sylvo-steppe, leafy forests, top af bank ridges in the Danube Delta (forest of Letea). In Northern Dobrudja, in this period, the intensity and frequency of Siphonaptera varied depending on the little fluctuations recorded in the small mammals populations. The year showing the highest parasitic index in small mammals infested by Siphonaptera was 1967 (30.86%). The highest intensivity was found in Apodemus sylvaticus (61.90%), followed by A. agrarius (10.18%) and ALicrotus arvalis (9.37%). The frequency of Siphonaptera was low in. 1965 (18.83%) increasing în 1966 (31.49%) and reaching the highest level in 1967 (49.67%). The most frequent fleas species are Nosopsyllus consimillis (26.62%) and Ctenophthalmus assimilis assimilis (21.42 %)j Leptopsylla taschenbergi is more frequent in the Letea forest (11.2%), were it represents the domi- nant species. Our' data have a relative character within the investigation period. The results obtained cannot be compârable with those obtained in other geographical areas, because of the climatic and geographical peculiarities and the specific composition dî hosts and parasits in this region. BIBLIOGRAFIE 1. Andrbiko O. F., Vopr. ekol. i hoziaism. zna. faunî, 1961, 2, 19—40. 2. — Parazit! jivotnîh Moldavii i vaprosî kraevoi parazitologhii, 1963, 16—34. 3. Andreiko O. F. i Pinciuk L. M., Parazitî jivotnîh Moldovii i vaprosî kraevoi parazito- loghii, 1963, 57 — 68. 4. Fjsdina O. A. i Siranovici P. I„ Ektoparazitî, 1950, 2, 129 — 138. 5. Hamar M., Șutova M. și Tuta Al., Rozătoarele și combaterea lor, Edit. agrosilvică, Bu- curești, 1968. 6. Holdbkied R. a. Morlan H., J. Infec. Dis., 1955, 96, 133—137. 7. Hopkins G. H. E. a. Rothschild, Miriam, An illustrated Catalogue of the Rothschild Collec- tion of Fleas {Siphonaptera) in the British Museum (Natural History),Trust.of the British Museum, Londra, 1953, 1956, 1962, 1966, 1, 2, 3, 4. 8. Iofp I. G., Ektoparazitî, 1949, 1. 9. KresENBLAT I. D., Zakonomernosti dinamiki parazitofaunt mtșevidnth grîzunov (Disert.), Leningrad, 1938. 10. Kolpakova S. A., Ektoparazitî, 1950, 2, 115 — 128. 11. Af Ektoparazitî, 1956, 3, 149-161. 12. Marikovskii P. I., Ektoparazitî, 1956, 3, 163 — 166. 13. Monografia geografică a Republicii Populare Române, Edit. Acad. R.P.R,, București, 1960, 1. 14. Sosnina E. F., Parazitologhia; 1968, 11, 5, 415 — 420. 15. Svciu M., Folia parazitologica, 1969, 16, 159—163. 16. Taskarva E. Z. i. Hamar M., Naucinîe dokladi vîșei șkolî, 1962, 1, 12—16. Facultatea de biologie, Laboratorul de zoologia nevertebratelor. Primit Ia redacție la 1 noiembrie 1970. OBSERVAȚII PRIVIND RĂSPÎNDIREA GEOGRAFICĂ ’ ȘI ECOLOGIA ȘOPÎRLEI DE IARBĂ (LAGERTA TAURIGA PALLAS) ÎN ROMÂNIA DE MIHAI CRUCE 598.113.6:591.5:591.9(498) On the basis of performed researches between 1967 — 1970, the work completes . the spreading arca of the lizard Lacerta taurica Pallas in Romania, giving reliable infonnations of its presence in Gîmpia Română from Turnd-Severin uptotheWest of Argeș river and its affluents. Is described the favourite biotope of this lizard and are given some characte- ristics in connection with its way of life. Lucrarea completează datele (2), (4), (5), asupra răspîndirii șopîrlei1 de iarbă, Lacerta taurica Pallas, pe teritoriul României, indicînd locurile de colectare, biotopul preferat de această șopîrlă și unele particularități în legătură cu modul ei de viață. Material și metodă. Cercetările au fost efectuate întră anii 1967 și 1970 pe 400 de exemplare, colectate sau observate în Oltenia (județele Mehedinți, Dolj și Olt), Muntenia (județele Teleorman și Ilfov) și Dobrogea (județele Tulcea și Constanța). Pentru aprecierea frecvenței șopîrlelor, în lunile mai și iunie, s-au luat probe din popula- ție, de-a lungul diagonalei care traversează regiunea cercetată, frecvența fiind indicată de dis- tanța în metri liniari, la care se găsește un exemplar. - ' Răspîndire geografică. Pe teritoriul României, primele exemplare de Lacerta taurica an fost colectate de K i r i ț e s c u (1901) la Turnu Severin, Vîrciorova (punctul cel măi vestic în Europa la acea vreme), Brănești, Jurilovca, Tulcea; M e h e 1 y (1903) la Baziaș ; C ă 1 in e s c m (1927 — 1928) la Hîrșova, Corzi și Oiupercenii Vechi; Fuhn (1955) aduce completări asupra arealului cunoscut în Dobrogea și Oltenia. 8T. SI eERG'.țBidA SlbMA- ZOOLOGIE T. 23 ...... 7 - 0. 2069 186 MIHAI CRUCE 2 A 187 Cercetările efectuate de noi ne-au permis sa facem completări și să aducem precizări în legărură cu arealul ocupat de șopîrla de iarbă în România (fig. 1). Astfel între Baziaș și Turnu Severin nu am găsit șopîrla de iarbă. Stațiunea Șimian (1) este punctul cel mai vestic, de unde am colec- tat această specie. Limita nordică a arealului șopîrlei Lacerta tawica în România o constituie stațiunile Gbelmegioaia (2), Corcova, Filiași (II), Murgașu(l^), Balș (23), Găneasa,Brebini(2