UWjMâ&u^	' :
’SS®Ș-f®ft®SWSW®i#tRS®WittlSo®WSS®®®®
isWZ-X s©^ xp&sXșjl, WWaâ»^ <W®w WHI A'ieW^k
Jtfpia âîțpjrHJMU^rt^^	r^Qt siijainiit
WM^Wk^W&WGMeW^ney i$WnÂtbi^
jsbi„o 11} I. QyufV Wi b^3s)^<1 kp?’iuWhrobl t {^aynX'fu Jui'
\V«iL
’ jșMc^r\^	îl U'iaHilnjU
Uuiil! k^'O«>fj •
1<W> K’«k	r t '
1 “f j ?>7â^ W	3110 ty
' -iA\ ;.	- iA
&rw^w ykj s	uH'Mfipi
)f i<o WQ; W j£K ^3®")^
SUS
i1-


< < aWi

^'( H H>n! î:M&VJ\WV\
COMITETUL DE REDACȚIE
Redactor responsabil:
Academician EUGEN FORA
Redactor responsabil adjunct:
R. GODREANU, membru corespondent al Academiei Repu-
blicii Socialiste România
Membri:
M. A. IONESCU, membru corespondent al Academiei Republicii
Socialiste România; MIHAI BĂCESCU, membru corespondent al
Academiei Republicii Socialiste România; OLGA NECRASOV,
membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România;
GR, ELIESCU, membru corespondent al Academici Republicii Socia-
liste România; MARIA CALOIANU — secretar de redacție.
Pentru a vă asigura colecția completă și primirea la timp a
revistei, reînnoiți abonamentele dv. pe anul 1971.
Prețul unui abonament este de 90 de lei.
în țară abonamentele se primesc la oficiile poștale, agențiile
poștale, factorii poștali și difuzorii de presă din întreprinderi și instituții.
Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la
I.C.E. LIBRI, Căsuța poștală 134 —135 (Calea Victoriei 126), Bucu-
rești sau la reprezentanții săi din străinătate.
Manuscrisele, cărțile și revistele pentru
schimb, precum și orice corespondență
se vor trimite pe adresa Comitetului de
redacție al revistei „Studii și cercetări
de biologic — Scria zoologie”.
Studii si cercetări ie
BIOLOGIE
SERIA ZOOLOGIE	%.
TOMUL 23	1971	; Nni 1$.
■ SUMAR
' Piue
V. GH. RADU și RODICA TOMESCU, Specii de protozoare teri-
cole din fauna României..............................  .	3
N. BOTNARIUC și PAULA ALBU, Observații asupra unor anomalii
la cîteva specii de chironomide (Diptera) din Masivul Re-
tezat ............................................... 7
VICTOR CIOCHIA, Gelis cyanurus (Forst.) (Hymenoptera, Icluieu-
monidae) specie nouă pentru România................. 19
M. I. VARO, Histochimia spermatozoidului de Astacus leptodac-
tylus ............... .............................. 23
MARIA CALOIANU-IORDĂCHEL, Contribuții la studiul ultra-
structurii celulelor nodale ale cordului la păsările domestice .	29
EUGEN A. PORA și OCTAVIAN PRECUP, Excreția azotată la
Gobius melonostomus din Marea Neagră în decursul adap-
tării timp de mai multe zile (4 — 7) la variații de salinitate .	35
DITA COTAR IU, Biochimia comparată a unor izoenzime mus-
culare ............................................. 47
N. TOMESCU, V. GH. RADU, P. TUDORAN, I. FĂRCAȘ și
V. BUZ, Influența microclimei asupra macrofaunei din
frunzar............................................  53
IULIANA POPOVICI, Analiza variației anuale a faunei de
nematode din sol...................................  61
T. PERJU, V. ROGOJANU și ALEXANDRINA GRECEA-
TARȚA, Cercetări privind ecologia și combaterea viermilor
sîrmă (Elateridae — Coleoptera)..................... 71
RECENZII................................................ 83
APATIE de G OKI PE AN
ADRESA REDACȚIEI:
SPLAIUL INDEPENDENȚEI Nr. 290
ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 23 NR. 1 P. 1-88 BUCUREȘTI 1971
SPECII DE PROTOZOARE TERICOLE
DIN FAUNA ROMÂNIEI
DE
V. GH. RADU,
MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA,
și RODICA TOMESCU
591.1(498)
The paper presents the protozoa fauna from a leached chernozem soil (Cluj).
The faunistic material was collected in 1969 from two depths : 0—5 and 10—
15 cm. The culture method on nutrient agar was used in laboratory. Nine soil
protozoa species new for the Romanian fauna are presented : Bodo ceier, Bodo
obovaius, Amoeba lacustris, Amoeba albida, Amoeba alveolata, Amoeba gorgonia,
Amoeba berglijera, Colpidium (Tillina) campylum, Ophryoglepa tigrina.
Studiul protozoarelor tericole din țara noastră se găsește într-un
stadiu incipient. A. Chirițescu (2) a dat o listă faunistică, ce
cuprinde un număr de 65 de specii colectate din Banat, Transilvania
și Muntenia. Totodată a încercat să facă o estimare cantitativă folosind
metoda diluțiilor. Cercetări mai amănunțite au fost efectuate de către
I. Lepși (5), (6), (7), (8) și A. Vuxanovici (10), (11), (12), (13)
asupra protozoarelor acvatice.
în lucrarea de față ne-am propus să prezentăm o listă faunistică
a speciilor de protozoare tericole determinate, noi pentru fauna
României.
material și tehnică
Materialul biologic a fost colectat în anul 1969, timp de 5 luni (l.VI—l.XI), dintr-un
sol de tip cernoziom levigat de lingă Stațiunea experimentală hortiviticolă Cluj. Probele au
fost luate de la două adîncimi (0—5 și 10—15 cm). în timpul colectării am făcut și obser-
vații asupra temperaturii, umidității și pH-ul solului. Colectarea s-a făcut în vase sterilizate,
ST. si CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 23 NR. 1 P. 3-5 BUCUREȘTI 1971
4
2
V. GH. RADU și RODICA TOMESCU
3
SPECII DE PROTOZOARE TERICOLE DIN FAUNA ROMÂNIEI
5
iar în laborator am utilizat o metodă de separare, care ne va permite să studiem și aspecte
ecologice cantitative, folosind cultivarea protozoarelor pe medii nutritive cu agar. Probele au
fost puse la incubat timp de 10 zile, Ia temperatura de 20-24°C în termostat. Protozoarele
au fost studiate in picătură liberă și sub lamele. Pentru reducerea mobilității animalelor am
folosit următoarele anestezice : HaO2-3%, cocaină 3%, vapori de acid acetic. Pentru a studia
în detaliu organizația internă a protozoarelor am efectuat frotiuri de protozoare colorate cu
albastru de metilen 1%, roșu neutru 1/10 000, verde de metil acidulat cu 2% acid acetic.
în determinarea speciilor am luat în considerare caracterele utilizate în literatură
(1), (3), (4), (7), (8).
CL FLAGELAȚI (Diesing, 1866)
Ord. PANTOSTOMATINAE
Fam. BODONACEAE (Biitschli)
Bodo celor (Klebs), lungimea 8[i; colectată de la adîncimea de
10—15 cm, la data de 5.IX.1969; pH-ul 6,5—7, umiditatea 29%,
temperatura 17,5°C.
Bodo obovatus (Lemm), lungimea 15țx; colectată în aceleași condiții
ca și specia precedentă.
CL RHÎZOPODA (Siebold, 1848)
Ord. AMOEBINAE (Ebrenbg, 1830)
Fam. A M O E B ! D A E (Doflein, 1916)
Amoeba lacustris (Năegler), lungimea 13g; colectată de la adînci-
mea de 0—5 cm, la data de 8.X.1969 ; pH-ul 6, umiditatea 26,5%, tempe-
ratura 6,3°C. Specie relativ rară în probele colectate de noi.
Amoeba albida (Năegler), lungimea 20—25 g; colectată de la adîn-
cimea de 10—15 cm, la data de 8.X.1969.
Amoeba alveolata (Mereschk., 1879), lungimea 45—55g; colectată
de la adîncimea de 10—15 cm, la data de 5.IX.1969.
Amoeba gorgonia (Penard, 1902), lungimea 58—68g; colectată de la
adîncimea de 10—15 cm, la data de 5.VI.1969; pH-ul solului de 6,5—7,
umiditatea 32,9%, temperatura 16°C.
Amoeba berylifera (Penard, 1902), lungimea 24—26g; colectată de
la adîncimea de 10—15 cm, la data de 8.X.1969, în aceleași condiții ca și
Amoeba albida.
CL CI L I O P H O R A
SubcL CILIATA (Perty, 1852)
Ord. HOLOTRICHA (Stein, 1859)
Subord. HYMENOSTOMATA (Hickson emend. Kahl s. str.)
Fam. FRONTONIIDAE (Kahl, 1926)
Colpidium (Tillina) campylum (Stockes, 1886) Bresslau, 1922, lungi-
mea 38—40g; colectată de la adîncimea de 0—5 cm, la data de 8.X.1969;
pH-ul solului 6, umiditatea 26,5 %, temperatura 6,3°C. Specie rară în pro-
bele cercetate.
Fam. OPHHYOGIENIBAE (Kent, 1882)
Ophryoglena tigrina (Penard, 1922), dimensiune mică (71,5g) față
de cea din ape, care are 200/* (4); colectată de la adîncimea de 10—15 cm,
la data de 7.VII.1969; pH-ul 6,5, umiditatea 28 %, temperatura 28°C.
Specie rară în probele cercetate.
★
Dat fiind că majoritatea celor 9 specii de protozoare tericole, noi
pentru România, au fost colectate de la 10—15 cm, conchidem că această
adîncime întrunește condițiile favorabile vieții acestora.
(Avizat de prof. V. Gh. Radu)
BIBLIOGRAFIE
1.	Chardez D., Rev. Ecol. Biol. Sol., 1967, 4, 2, 289 — 298.
2.	Chirițescu A., Bul. Secț. șt. Acad. Rom., 1931, 14, 1 și 2.
3.	Grandori R. L., Studi sui Protozoi del terreno, Parma, 1934.
4.	Kahl A., Urtiere oder Protozoa, 1931, 2.
5.	Perși I., Bull. Sect. Sci. Acad. Rotim., 1947, 29, 665-672.
6.	— Bul. științ. Acad. R.P.R., Secția de șt. biol., 1951, 3, 515 — 523.
7.	— Protozoa, Rhizopoda, Euamoebidea, Fauna R.P.R., Edit. Acad. R.P.R., București,
1960, 1, 2.
8.	— Protozoologie, Edit. Academiei, București, 1965.
9.	Pochon J., Mantiei technique d’analyse microbiologique du sol, Masson et Cie, Paris, 1954.
10.	Vuxanovici Al., St. și cerc, biol., Seria biol, anim., 1961, 11, 4.
11.	— St. și cerc, biol., Seria biol, anim., 1961, 14, 2 și 3.
12.	— St. și cerc, biol., Seria biol, anim., 1962, 14, 2 și 4.
13.	— St. și cerc, biol., Seria biol, anim., 1963, 15, 1, 63 — 93.
Centrul de cercetări biologice Cluj,
Catedra de zoologie.
Primit în redacție la 29 iulie 1970.
OBSERVAȚII ASUPRA UNOR ANOMALII
LA CÎTEVA SPECII DE CHIRONOMIDE (DIPTERA)
DIN MASIVUL RETEZAT
DE
N. BOTNARIUC și PAULA ALBU
595.771(498): 591.4:591.2
Two categories of anomalies in Chironomids from the glacial lakes Negru and Ge-
menele (the Retezat Massif) are presented. In larvae belonging to the species :
Pșectrocladius octomaculatus, Chironomus alpestris, Calopsectra gregaria and C.
tripunctata lieterochronies (prothethelies) are described. In adults of Calopsectra
gragaria and Paratanytarsus austriacus some sexual anomalies are presented.;.
The sexual anomalies may be considered belonging to the category of forms with
intermediate sexuality (Wfilker) that were not ascribed to parasitism. în our case,
at least in 3 among 12 specimens the presence of the parasites was established.
, The prothethelies have a hormonal cause, the troubles of metabolic balance being
probably due to the lengthened action of a low temperature and it could repre-
sent a tendency, convergent in many species, of reducing the metamorphosis
duration.
într-o lucrare anterioară (2) am prezentat fauna de chironomide
colectată din lacurile glaciare Negru și Gemenele, situate în Masivul Re-
tezat. în aceeași lucrare am dat și caracteristicile morfometrice și hidro-
chimice ale acestor lacuri. Aceste date existînd și în alte lucrări (4), (5)
nu mai revenim asupra lor.
MATERIAL ȘI METODĂ
Materialul care stă la baza acestei lucrări a fost colectat în cursul anului 1969 și cuprin-
de larve, pupe și adulfi. Larvele au fost colectate prin dragaje de fund și prin spălarea pie-
trelor din zona litorală a lacurilor; pupele, exuviile:de pupe și adulții despre care este vorba
ST. ȘI CERC. BIOL, SERIA ZOOLOGIE T. 23 NE. 1 P. 7-17 BUCUREȘTI 1971
s
N. BOTNARIUC și PAULA ALBU
ANOMALII LA CÎTEVA SPECII DE CHIRONOMIDE
9
în lucrarea de față au fost colectați cu fileul de pe suprafața apei lacurilor. Larvele au fost
conservate în formol 4 % , iar pupele și adulții în alcool 70 %. Studiul morfologic al armăturii
genitale a adulților făcîndu-se pe exemplare fierte în KOH 10 % și apoi preparate pe lame,
anatomia organelor genitale nu a putut fi cercetată.
Din lacurile respective au fost determinate 41 de specii de chiro-
nomide, dintre care 23 în Lacul Gemenele și 32 în Lacul Negru (unele
specii sînt comune ambelor lacuri). Dintre acestea, la 5 specii au fost
găsite următoarele anomalii:
Psectrocladius octomaculatus Wiilk.—heterocronie (Lacul Negru);
Cliironomus alpestris Goetgh. — heterocronie (Lacul Gemenele) ;j
Calopsectra gregaria Edw. — heterocronie (Lacul Negru), anomalii sexuale
(Lacul Gemenele);
Calopsectra tripunctata Beiss — heterocronie (Lacul Negru);
Paralanytarsus austriacus (Kieff.) — anomalii sexuale (Lacul Negru).
HETEROCRONH
Heterocroniile constau, după cum se știe, din intervertiri ale succe-
siunii normale în apariția diferitelor organe în cursul dezvoltării indivi-
duale. După clasificarea actuală a heterocroniilor la insecte (1), (3), cazu-
rile de care ne ocupăm fac parte dintre proteteliile progresive. Prin aceas-
ta se înțelege că în timpul stadiilor larvare apar unele caractere de pupă,
de adult sau de amîndouă, fără ca dezvoltarea caracterelor morfologice
larvare să pară a fi afectată.
Numeroase cazuri de protetelii au fost descrise la diferite grupe de
insecte (coleoptere, lepidoptere, megaloptere etc.). După cît se pare, la
diptere nu se cunosc cazuri de protetelii în condiții natuarale. J. Balazuc
((1), p. 84) menționa chiar că protetelia nu poate apărea la grupele la
care numărul de năpîrliri este riguros fixat la trei, ci numai la grupele
la care acest număr este ridicat; aceasta s-ar datora unei mai riguroase
coordonări a proceselor metamorfozei în cazul numărului mic de stadii.
Cazurile pe care le prezentăm ne apar cu atît mai demne de menționat,
cu cît același fenomen s-a putut constata în același timp (3—5.VIII.1969)
și în două lacuri apropiate din același masiv la cîteva specii de chiro-
nomide aparținînd la două subfamilii diferite.
a.	Larve cu caractere de pupă. într-un bogat material de larve, în
Lacul Gemenele au fost găsite 5 exemplare (!) de Calopsectra gregaria(fig. 1)
care prezentau asemenea anomalii. La toate cele 5 larve, pe segmentele
abdominale 2—6 erau prezente grupele de peri dispuși în dungi, epoleți,
pete, caracteristici pupelor acestei specii.
b.	Larve cu caractere de pupă și adult. Din această categorie am găsit
în Lacul Negru o larvă de Calopsectra tripunctata (fig. 2, a) iar în Lacul
Gemenele o larvă de Cliironomus alpestris (fig. 3).
Prima dintre aceste larve prezintă, în afara dungilor, epoleților și
petelor caracteristice pupei speciei respective, și picioare parțial libere. Exa-
minarea acestei larve aflate în curs de năpîrlire arată că perii bifizi și penați,
3
caracteristici de pe segmentele abdominale au rămas pe corpul larvei sub
cuticula de năpîrlire, ceea ce marchează a 3-a năpîrlire larvară (fig; 2, b).
La aceeași larvă se constată și dezvoltarea anormală a unei antene.
1 ,g. 1. — Larvă de Calopsectra gregaria cu epoleți, pete și dungi caracteristice pupei
respective.
Fig. 2. — a, Larvă de Calopsectra tripunctata cu schițe de picioare caracteristice adultului.
b, Segmentele abdominale II, III și IV ale aceleiași larve cu perii penați
caracteristici larvei și epoleții caracteristici pupei.
Fig. 3. — Larvă de Cliironomus alpestris avînd într-o parte cornul toracic al pupei și schițe
de picioare de adult.
Fig. 4.— Larvă de Psectrocladius octomaculatus cu aripi și picioare de adult.
10
N. BOTNARIUC și PAULA ALBU
4
5
11
La larva de Chironomus alpestris, care are toate caracterele dezvol-
tate normal, între segmentele toracice 1 și 2, pe una din părțile larvei
este dezvoltat cornul protoracic al pupei și tot acolo apar la exterior
picioare de adult incomplet dezvoltate.
e.	Larvă cu caractere de adult. Din această categorie face parte o
larvă de Psectrocladius octomaculatus, identificată dintr-un mare număr de
larve aparținînd acestei specii, colectate în zona literală a Lacului. Negru.
Această larvă (fig. 4) prezintă pe al 2-lea segment toracic o pereche de
aripi rudimentare libere, la care nu se pot distinge amănunte morfologice.
Pe partea ventrală a toracelui apar, la exterior, picioarele adultului.
Capul și abdomenul sînt tipice larvare. De menționat de asemenea că pe
partea ventrală a primului segment toracic, alături de schițele picioarelor,
se află pseudopodul anterior larvar normal dezvoltat.
Este un caz tipic de protetelie, descris pînă în prezent doar la alte
ordine de insecte.
ANOMALII SEXUALE LA ADULȚI
Cele 11 exemple de Paratanytarsus austriacus și 1 exemplar de Calop-
sectra gregaria prezintă diferite anomalii la armătura genitală și la antene.
La două dintre aceste exemplare (tabelul nr. 1, c și h) în interiorul cor-
pului exista cîte un vierme parazit. La exemplarul notat cu l viermele a
rămas în exuvia pupei atașată de adult (fig. 22).
în mod sintetic aceste cazuri sînt prezentate în tabelul nr. 1.
Tabelul nr. 1
Anomalii sexuale la adulfi
Specia	Lacul	Armătura genitală	Antene
a. Calopsectra gregaria	Gemenele	vîrf anal ă; un apendice 2a modificat; valve Ș (fig. 5)	1 antenă Ș din 6 articole (panaș și forma articolelor <J) (fig- 17); 1 antenă ruptă
b. Paratanytarsus austriacus	Negru	vîrf anal ă modificat; lamă dorsală modificată; valve Ș (fig. 6)	1 antenă din 8 — 9 articole, dar ca de tj; 1 antenă din 9 articole, dar ca de S
c. Paratanytarsus austriacus	Negru	lama dorsală asimetrică cu schițe de apendici <S; valve $ (fig- 7)	1 antenă din 8 articole; 1 antenă din 10 articole cu panaș tf (fig- 18)
d. Paratanytarsus austriacus	Negru	lama dorsală asimetrică; valve $ (fig- 8)	1 antenă din 6 ar- ticole Ș cu panaș modificat (fig. 19a) ; 1 antenă $ (fig. 19&)
Tabelul nr. 1 (continuare)
Specia	Lacul	Armătura genitală	Antene
e. Paratanytarsus austriacus	Negru	lama dorsală asimetrică cu schițe de apendici <J; valve $ (fig- 9)	1 antenă <J din 14 articole strîmbe; 1 atena din 14 arti- cole cu unele de formă $
f. Paratanytarsus austriacus	Negru	vîrf anal modificat; apendici modificați ă; valve modficate Ș (fig- 10)	1 antenă normală â; 1 antenă	puțin modificată la 2 arti- cole (fig. 20)
g. Paratanytarsus austriacus	Negru	schiță de vîrf anal 4; schițe de apendici â; valve modificate Ș (fig- 11)	1 antenă normală 4; 1 antenă cu vîrf anormal (fig. 21)
h. Paratanytarsus austriacus	Negru	schiță de vîrf anal S; schițe de apendici £; valve modificate Ș (fig- 12)	ambele antene nor- male
i. x Paratanytarsus austriacus	Negru	schiță de vîrf anal <î; schite de apendici <î; valve modificate Ș (fig. 13)	ambele antene nor- male
j. Paratanytarsus austriacus	Negru	schiță de vîrf anal ă; schite de apendici S; ' valve modificate Ș (fig. 14)	ambele antene 3 normale
k. Paratanytarsus austriacus	Negru	armătură genitală 3 completă și modi- ficată ; valve modificate Ș . (fig- 15)	o antenă	nor- mală, o antenă in teacă de pupă; o aripă liberă dar strînsă, o aripă în teacă împreună cu picioarele și exuvia
1. Paratanytarsus austriacus	Negru	armătură genitală aproape comple- tă, modificată, vîrf anal inversat; valve modificate Ș (fig. 16)	ambele antene normale; exuvia cu vierme prinsă de corp (fig. 22)
12
13
c ~ Armătură genitală anormală de Calopsectra gregaria (exemplarul a).
,, Paratanytarsus austriacus (exemplarul b).
”	”	\	(	>>	c).
”	”	)	(	„	d).
Fig. 9. — Armătură genitală anormală de Paratanytarsus austriacus (exemplarul e).
x	V. —	„	99
Fi8- 7. -
Fi& 8- -
Fig. 10.	—
Fig. 11.	-
Fig. 12.	-
(
(
(
n.
O)-
A).
14
15
Fig. 13. — Armătură genitală anormală de
Fig. 14. —	,,	,,	„	,,
Fig. 15. -
Fig. 16. —
Paralanytarsus austriacus (exemplarul i).
Fig. 17. — Antenă modificată de Calopsectra gregaria (exemplarul a).
Fig. 18. —	,,	„ Paralanytarsus austriacus (exemplarul c).
Fig. 19. — a și b, Antene modificate de Paralanytarsus austriacus (exemplarul d).
Fig. 20. — Fragment de antenă modificată de Paralanytarsus austriacus (exemplarul f).
Fig. 21. — Fragment de antenă modificată de Paralanytarsus austriacus (exemplarul g).
Fig. 22. — Fragment dintr-o exuvie de pupă de Paratanytgrsus austriacus; în Interior se
vede viermele parazit (exemplarul l).
(	»	J).
(	„	k).
(	„	0-
16
N. BOTNARIUC și PAULA ALBU
10
ii
ANOMALII LA CITEVA SPECII DE CHIRONOMIDE
17
DISCUȚII
Frecvența relativ ridicată de anomalii atît la larvele, cit și la adulții
din cele două lacuri din Retezat pune problema cauzelor acestui fenomen,
în parte, această situație se datorează metodei de colectare. Materialul de
adulți a fost adunat cu fileul de pe suprafața apei, mai ales în locurile
liniștite unde era adus de vînt.
Exemplarele adulte anormale neputîndu-și lua zborul rămîneau
împreună cu exuviile lor. în felul acesta, metoda de colectare folosită nu
a făcut decît să recupereze exemplarele eliminate prin selecție.
Această explicație nu este însă valabilă pentru frecvența crescută
a anomaliilor la larve. Acestea au fost colectate prin metoda obișnuită
de dragare sau prin spălarea pietrelor din zona literală. Explicația
frecvenței acestor cazuri pune deci problema găsirii cauzelor apariției
anomaliilor.
în această privință cele două categorii de anomalii trebuie analizate
separat. Anomaliile sexuale la adulți sînt cunoscute și studiate de mult
timp la chironomide. Marea majoritate a cercetătorilor sînt de acord că
ele se datoresc parazitismului care determină apariția intersexualității (6),
(7), (8, (9). (10).
Sexul inițial al intersexuaților, considerat de J. G. R e m p e 1 (6)
a fi femei, este mascul, conform lucrărilor mai recente ale lui W. W ii 1-
k e r (9), (10), J. G. R e m p e 1 și colaboratori (7), (8). Deci larvele mas-
cule parazitate de mermitide ar devia spre ceea ce W. W ii 1 k e r nu-
mește „Gonopoden-Intersexe”, în timp ce larvele femele parazitate ar
duce la apariția de „Sternit-Intersexe”.
Din punctul de vedere al morfologiei externe, cazurile prezentate
de noi în tabelul nr. 1 nu se încadrează în intersexualitatea parazitară,
așa cum este ea concepută de W. W ii 1k e r și J. G. R e m p e 1. Ele se
apropie mai mult de ceea ce W. W ii 1 k e r numește forme cu sexualitate
intermediară („zwischengeschlechtliche Formen”). După autorul citat
însă, aceste cazuri nu se datoresc parazitismului.
în materialul nostru, cel puțin în 3 cazuri (exemplarele c, h și l)
viermele parazit era prezent. La exemplarele c și h, parazitul era în
interiorul corpului adulților. Deoarece la exemplarul l viermele a rămas
în exuvia pupei de care adultul nu s-a desprins, nu este exclus, dată
fiind asemănarea anomaliilor morfologice externe, ca și în celelalte cazuri,
la care adulții s-au desprins de exuvii, să fi existat paraziți.
Remarcăm la toate exemplarele noastre amestecul de elemente
mascule și femele, structura asimetrică a armăturilor lor genitale (de multe
ori și a antenelor), deformarea vîrfului anal pînă la schimbarea sensului lui
de creștere (fig. 16). Deosebită este de asemenea structura antenei (fig.
19, b), care la bază este $, iar după o porțiune nedefinită devine, spre
vîrf, Menționăm de asemenea că, spre deosebire de W ii 1 k e r, după
care „la animalele parazitare nu au fost găsite antene pur mascule” ((10),
p. 141), 4 dintre exemplarele noastre, și anume h, i, j și l (ultimul
fiind un exemplar la care s-a găsit un vierme parazit), aveau ambele
antene normale de g.
Dacă toate cazurile de anomalii sexuale la adulții de care ne-am
ocupat se datoresc după părerea noastră parazitismului care determină
tulburări hormonale, proteteliile constatate la larve se datoresc unor
cauze de altă natură L V. J. A. N o v ă k (3) a arătat, pe baza prote-
teliilor obținute experimental, că ele se datoresc modificărilor survenite
în mecanismele hormonale.
După cum rezultă din lucrarea lui J. B a 1 a z u c, factorii care pot
declanșa aceste „tulburări profunde ale metabolismului” ((1), p.86)
sînt foarte diferiți: temperatură scăzută sau ridicată, șocuri termice,
umiditatea sau uscăciunea, intoxicarea cu diferite substanțe. Multitu-
dinea acestor factori este o dovadă a lipsei de specificitate în acțiunea lor.
Balazuc menționează că factorii care prelungesc viața larvară ușu-
rează apariția proteteliilor, acestea apărînd de multe ori la sfîrșitul unei
vieți larvare anormal de lungi (deși această condiție nu este totdeauna
necesară). în acest context se încadrează poate și cazurile descrise de noi,
larvele provenind din lacuri alpine cu temperatura apei scăzută, care în
mod necesar prelungește durata vieții larvare.
Deși factorii menționați nu au acțiune specifică, trebuie remar-
cate totuși următoarele : frecvența proteteliilor în aceste lacuri, apariția
lor la genuri și chiar la subfamilii diferite de chironomide, realizarea lor
prin trăsături morfologice diferite, care au însă toate același sens biologic,
pe care îl putem interpreta ca o tendință de scurtare a metamorfozei.
(Avizat de prof. E. A. Pora.)
BIBLIOGRAFIE
1.	Balazuc J., M6m. Mus. Nat. Hist. Nat., Nouv. Seric, 1948, 25, 1 — 293.
2.	Botnariuc N. a. Albu Paula, Chiroiiomids from the Retezat Massif, in „Canadian Ento-
moldgist”, 1970.
3.	Novăk V. J. A., Insect Hormones, Methuen & Co Ltd., Londra, 1966.
4.	Pișota L, Anal. Univ. Buc., seria șt. nat., geol.-geogr., 1967, 16, 1, 103 — 113.
5.	Prunescu-Arion E. și Toniuc N., Ocrotirea naturii, 1947, 2, 2, 219 — 225.
6.	Rempel J. G., J. exp. Zoo!., 1940, 84, 2, 261-289.
7.	Rempel J. G., Naylor J. M., Rothfels K. a. Ottonen B., Canad. J. Genet. Cytol.,
1962, 4, 92-96.
8.	Wensler J. Rita a. Rempel J. G., Canad. J. Zool., 1962, 40, 199 — 229.
9.	Wulker W., Die Naturwissenscliaften, 1960, 1, 21 — 22.
10.	- Arch. Hydrobiol. Suppl., 1961, 25, (4), 2/3, 127-181.
Institutul de biologie „Traian Săoulescu”,
Laboratorul de morfologie, sistematică și evoluția
animalelor.
Primit în redacție la 25 septembrie 1970.
1	Ne folosim de acest prilej pentru a mulțumi călduros prof. V 1 a d i m i r J. A.
Novăk, care a examinat materialul de larve și a arătat că aceste cazuri se încadrează în
fenomenul proteteliilor și că nu sînt de natură parazitară.
2 - c. 6049
GELIS CYANURUS (FORST.) (HYMENOPTERA,
ICHNEUMONIPAE) SPECIE NOUĂ PENTRU ROMÂNIA
DE
VICTOR CIOCHIA
595.792.13(498)
The species Gelis cyanurus (Forst.) was discovered in Romania as 'well in the Cluj
Botanical Reserye “Fînețele Clujului” (the Cluj hay) (10 on May 2, 1963) and
in the Agigea Reserve of Marine Dunes (10 on August 20, 1967). These speci-
mens are the north-easternmost of Europe. The author presents differentiating
features from those known so far, data on biology and geographical spreading.
într-o lucrare din 1969 E. D i ller (2), ocupîndu-se de sistematica
și răspîndirea geografică a speciei Gelis cyanurus, constată că pînă la
acea dată erau cunoscute doar 24 de exemplare femele, dintre care 17 au
fost cercetate de el. Prin menționarea celor două femele colectate de noi
numărul total al exemplarelor existente se ridică la 26.'
Pentru a întregi cunoștințele asupra acestei specii, vom prezenta
în continuare materialul descoperit la noi în țară, existent în colecția
noastră.
Fam. ICHNEVMONIDAE Haliday, 1838
Subfam. GEL1NAE Viereck, 1918
Trib, gelini G. Ceballos, 1941
Gen. Gelis Thunberg, 1827
Gelis cyanurus (Forster), 1850, Ș
(sin. Pezomachus wesmaeli Fonscolombe, 1852)
2	ȘȘ, colectate astfel :1 Ș la 2. V. 1963 din rezervația botanică
,,Fînețele Clujului”, de pe un teren calearos, la o altitudine de 350 m,
ST. gl CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 23 NB..1 P. 19-21 BUCUREȘTI 1971

t


i?' ? • ... o <
20
VICTOR CIOCHIA
CELIS CYANURUS SPECIE NOUA PENTRU ROMÂNIA
21
și 1 Ș la 20. VIII. 1967 din rezervația de dune marine de la Agigea, pe
o cărare nisipoasă bine bătătorită (altitudinea 9 m)1.
La exemplarele noastre, numai segmentul I abdominal este roșu-
brun, restul fiind de culoare neagră, cu reflexe metalice albăstrui carac-
teristice. Toate femurele au la partea posterioară cîte un șanț de-a lungul
lor, ca o scobitură. Mandibulele sînt prevăzute cu doi dinți, la bază, iar
spre vîrf au o pată neagră. Antenele sînt formate din 20 de articole.
Ovopozitorul este brun-roșcat cu tecile negre.
E. Diller (2) menționează faptul că la formele sudice picioarele
sînt complet roșii (de exemplu la cele din Oartagena, Sardinia, Corint,
Aksehir), pe cînd la cele nordice femurele și tibiile de obicei sînt întunecate
la culoare. La exemplarele noastre, coxele anterioare au partea din față
neagră, iar femurele sînt negru-albăstrui. Tibiile au în treimea bazală
și cea apicală cîte o dungă neagră-albăstruie. Tarsele sînt roșii, spre vîrf
fiind de culoare întunecată.
Lungimea totală a corpului: 6—6,5 mm; lungimea ovipozitorului
măsurat de la baza abdomenului: 1,15—1,30 mm.
Biologie. Pînă în prezent această specie a fost obținută prin culturi,
ca ectoparazit larvar pe larvele de Psilothrix viridicoeruleus Geoffroy
(Col., Dasytidae) din Sardinia de la Sassari. Preferă terenurile cu substrat
calcaros. A fost colectată la diferite latitudini începînd de la 9 m (Agigea
— România) pînă la 1500 m (Aksehir — Turcia).
Băspîndire geografică. Africa de nord (Tanger — Maroc), Spania
(Sevilla, Cartagena), Franța (Aix-en-Provence, Landes), Italia (Sassari,
Arzana, la 850 m alt. — Sardinia), Grecia (Corint — Peloponez), Turcia
(Aksehir, la 1500 m alt.), Austria (Viena, Neusiedl), Ungaria
(Budapesta, Szegedin), Iugoslavia (Fruska Gora, culme muntoasă cu vîrful
de 359 m alt.) și Savina (localitate situată probabil în Iugoslavia) (fig. 1).
Specia fiind răspîndită în zone atît de diferite climatic și la alti-
tudini pînă la 1500 m se explică de ce are o așa de mare variabilitate.
(Avizat de prof. M. I. Constantineanu.)
BIBLIOGRAFIE
1.	Constantineanu M- L, Beitr. Entomol., 1961, 11, 7/8, 702—703.
2.	Diller E., Beitr. Entomol., 1969, 19, 1/2, 137—140.
3.	Forster A., Arclj. Naturg., 1850, 16, 49—232.
4.	Schmiedeknecht O., Opuscula Ichneumonologica, Suppl. II, 1933, 18.
Stațiunea de cercetări biologice-geografice
„Stejarul” Ptngărați,
Laboratorul de protecția naturii.
Primit în redacție la 29 mai 1970.
▲ Localități nou
citate	J
•	Localități citate	i
pînă în prezent
de alți autori	;
Fig. 1. — Răsplndirea speciei Gelis cyanurus (Fiirst.) (după E. Diller cu completări). ;
•---■—— --------------
1 Mulțumim prof. M. I. C o n s t a n t i n e a n u pentru sfaturile date și colegului C. f
Nagy (I.R.G.M. — Constanța) pentru materialul pus la dispoziție.	'
HISTOCHIMIA SPERMATOZOIDULUI DE ASTACUS
LEPTODACTYLUS
DE
M. I. VARO
591.463.11:595.384.16
Characteristic to the mature spermatozoon the of ASTACUS leptodactylus is the
fact that the nuclear D.N.A. is not bound to.the protamines. In exchange a
great richness of basic proteins characterizes the vesicle. The myelinic body and a
series of small cytoplasmatic body take ever the mitochondrial fonctions, because
contain the enzyms of the Krebs cycle.
Datele de histochimie care privesc spermatogeneza crustaceilor
decapozi sînt interesante, deoarece spermatozoidul lor are cu totul altă
structură în comparație cu spermatozoidul celorlalte animale. Deose-
birile constau în faptul că acești spermatozoizi aberanți nu mai au apa-
ratul lui Golgi sau derivate ale acestuia, nici mitocondrii și nici aparat
centriolar cu flagelul respectiv. în schimb, prezintă o serie de expansiuni
laterale denumite spini, care radiază de pe marginile regiunii mediane
sau colier. Spermatozoidul de la racul de rîu are o formă discoidală. El
este constituit dintr-o capsulă sau veziculă acrozomică, acoperită de un
opercul (6). Nucleul se află de partea opusă operculului, învelind capsula
întocmai ca o calotă. El are o compoziție asemănătoare cu nucleul
protocariotelor, pentru că ADN-ul său „fibrilar” nu este combinat cu
proteine bazice de tipul protaminelor. De asemenea membrana lui se
dezagregă (2), (4). Caracteristic pentru acest fel de spermatozoizi este
prezența unor corpi elipsoidali „mielinici” a căror natură a fost mult
controversată. Această formă poliploidă a speciei Astacus astacus a făcut
pînă în prezent obiectul unor observații electronomicroscopice, în cadrul
unor lucrări mai mari în care se analizează alte specii de raci și crabi, mult
mai deosebite de racul de rîu în privința structurii spermatozoidului (8).
în plus, problema compoziției citochimice a acestui spermatozoid rămîne
deschisă (5).
ST. SI CERC. BIOL. SEBIA ZOOLOGIE T. 23 NBJVP. 23-27 BOC CREȘTI 1971
24
M. I. VARO
2
3
HISTOCHIMIA SPERMATOZOIDULUI DE A. LEPTODACTYLUS
25
MATERIAL ȘI METODE
Racii au fost colectați toamna din Dunăre, în plină perioadă de reproducere. Testi-
culul a fost iixat în amestecurile lui Helly, Bouin, Carnoy, tampon fosfat-formol și inclus în
parafină. S-au mai făcut și frotiuri de apoziție, precum și secțiuni la criotom postfixate sau nu.
Mucopolizaharidele s-au evidențiat prin reacția APS obișnuită sau precedată de dife-
rite oxidări (cromică, permanganică), de acetilare simplă sau urmată de saponificare, de mc-
tilare, precum și de îndepărtarea glicogenului cu amilază. Pentru evidențierea mucopolizaha-
ridelor acide s-au folosit metodele : 1) albastru alcian la pH 2,2 simplu sau după oxidare
permanganică; 2) captura fierului; 3) paraldchidfucsină; 4) albastru de toluidină. Aceste
metode au fost precedate în unele cazuri și de metilări simple sau urmate de saponificări.
Proteinele bazice au fost evidențiate cu verde solid FCF, eozină, albastru de bromfenol toate
Ia pH 8,2. Acizii nucleici s-au detectat prin metodele Feulgen, Unna-Brachet precedată sau
nu de digestie cu ribonuclează și prin tricromul Schiff cu tionină-AP S-galben naftol. Lipidele
s-au evidențiat cu negru Sudan B în alcool 70%. Dintre enzime s-au studiat esterazele nespe-
cifice prin metoda cuplajului azoic (acetat de naftol AS-D cu Fast Gârneț GBC), fosfatazele
acide prin metoda cu Pb (glicerofosfat-Pb), fosfatazele alcaline prin metoda Ca-Co (glicerofos-
fat-Co), ATP-aza și 5-nucleotidaza prin metodele lui W a c h s t e i n și M e i s e 1, tiaminpi-
rofosfataza prin metoda lui A 11 e n și S 1 a te r. De asemenea s-au mai detectat glucuroni-
daza, aminopeptidaza și arilsulfateza fără rezultate pozitive. Succinatdehidrogenaza a fost
evidențiată prin metoda lui A c k e r m a n cu Nitro-BT iar diferitele dehidrogenaze ale lan-
țului respirator după componentele mediilor date de L i 11 i e.
REZULTATE
în figura 1 dăm organizarea spermatozoidului de la Astacus
leptodactylus pentru a se putea înțelege semnificația compoziției sale
citochimice și topochimia celulară respectivă. Nucleul apare ca o calotă
Fig. 1. — Schema spermatozoidului de Astacus leptodactylus. C, Citoplasmă; IV, nucleul în
formă de calotă care trimite spini (S) ce conțin ADN ; C C, corpusculi citoplasmatici; CM;
corp mielinic; pV, peretele veziculei; V, veziculă; Op, opercul.
în a cărui concavitate se află vezicula cu peretele extern îngroșat de natură
mucopolizaharidică (pl. I, fig.2). Corpul mielinic este mare și proemi-
nează pe laturile spermatozoidului etalat. în citoplasmă se găsesc o serie
de formațiuni de aceeași natură lipoproteică cu corpul mielinic. Nucleul
înconjură strîns vezicula ca o calotă, de partea opusă operculului, mareînd
astfel polul posterior al spermatozoidului (pl. I, fig. 5). în cursul spermato-
genezei volumul nucleului scade pînă la o treime, în care timp își schimbă
și forma. La început este sferic, apoi devine ovoid și discoidal. în timpul
spermiogenezei discul acesta se încovoaie, devenind concav-convex,
adică un fel de calotă. Prin metoda Schiff cu tionină-APS-galben
naftol, nucleul apare distinct colorat în albastru iar vezicula, care este
mucopolizaharidică, în roșu-vișiniu (pl. I, fig. 6). Nucleul trimite un
material Feulgen pozitiv la baza spinilor, care, prin acest tricrom, apar
foarte bine individualizați. Fapt important de reținut este că la sperma-
tozoizii maturi ADN din nudei nu este legat de protamine. Toate reac-
țiile folosite de noi pentru detectarea acestor proteine bazice nu au dat
nici un rezultat pozitiv în nudei, ci numai în capsulă (pl. I, fig. 4). în-
tr-adevăr ea dă reacții pozitive pentru proteine, proteine bazice și mucopo-
lizaharide (pl. I, fig. 2 și 4). O hidroliză de 15 min la 90°C cu acid triclor
acetic 5%, urmată de una din colorațiile specifice proteinelor bazice,
cum sînt verdele solid FCF, albastru de bromfenol sau eozina în tampon
TBIS pH 8,2 evidențiază foarte bine astfel de compuși în capsulă. Ei
au fost denumiți generic „decapodină”. Caracterul lor bazic este dat de
grupările amino și guanidinică ale lizinei și argininei, deoarece reacția
lui Sakaguchi, precum și toate celelalte reacții pentru grupă-
rile amino sînt pozitive în capsulă. în cazul structurii nucleului
trebuie să remarcăm existența așa-zișilor spini așezați în planul ecua-
torial al spermatozoidului. Ansamblul spinilor formează complexul nucleo-
condriopolimicrotubular sau NCT, deoarece în compoziția sa intră mem-
brana nucleară, cîteva mitocondrii fără criste, precum și microtubuli.
Existența mitocondriilor este foarte îndoielnică în cazul complexului
NCT al racului de rîu. în testicul și în canalul deferent, spermatozoizii
stau înveliți într-o capsulă gelatinoasă, care atunci cînd se fac frotiuri
se sparge și spinii se întind. Ei dau reacții pozitive pentru lipide, fosfataza
alcalină și tiaminpirofosfatază. în privința conținutului lor în ADN, acesta
este detectabil numai în partea proximală a spinilor și lipsește la vîrful lor.
Citoplasmă spermatozoizilor de rac se caracterizează prin prezența
corpuscului mielinic. Datorită conținutului lipidic poate fi impregnat cu
osmiu, fapt care a determinat pe autori mai vechi să-l considere ca o
veziculă acrozomică de natură golgiană spre deosebire de vezicula speci-
fică pe care o credeau de natură mitocondrială. Alți autori au identificat
corpul mielinic cu un idiozom, iar alții cu un nebenkern și discuțiile au
continuat pînă cînd lucrurile au fost lămurite cu ajutorul microscopului
electronic. J. Pochon-Masson (7), (8), (9) descrie corpul mielinic
constituit din lamele concentrice de aspect mielinic. într-adevăr studiul
spermatozoizilor în lumina polarizantă arată natura lipidică lamelară a
acestei formațiuni. Dar ceea ce este mai interesant este intensitatea cu
care răspunde la o serie de reacții histochimice. De pildă reacția APS este
intens pozitivă în acest corp mielinic. De altfel și citoplasmă spermatozoi-
zilor dă o reacție pozitivă dar mult mai slabă. în afară de corpul mieii-
26
M. r. VARO
nic, mucopolizaharidele se mai găsesc și intr-o serie de granule citoplas-
matice mult mai mici, a căror natură este tot lipoproteică. Spunem aceas-
ta deoarece diferite reacții citochimice pozitive în corpul mielinic sînt
pozitive și pentru aceste granule citoplasmatice. Natura lipidică se detec-
tează ușor cu negru Sudan, roșu de ulei, albastru BZL, în toate aceste
colorații corpul mielinic apărînd intens iar granulele citoplasmatice mai
slabe. După oxidare permanganatsulfurică și colorarea cu paraldehid-
fucsină sau tionină, corpul mielinic se colorează selectiv, ca și unele
granulați! citoplasmatice mai mari, care conțin grupări anionice. Fiind
cunoscută proprietatea soluțiilor de paraldehidfucsină de a colora acidul
cisteic rezultat prin oxidarea cisteinei, ne-am gîndit să căutăm și grupă-
rile —SH. într-adevăr reacțiile cu fericianură ferică și cu DDD au fost
pozitive în aceste formațiuni (pl, I, fig. 3). Corpii mielinici dau reacții po-
zitive pentru fosfataza acidă și tiaminpirofosfatază fără ca pentru acest
motiv sa putem fi îndreptățiți să-i considerăm lizozomi, respectiv dic-
tiozomi (pl. II, fig. 8, 9 și 11). Tiaminpirofosfataza mai este prezentă
și în membrana care înconjură expansiunile nucleare din spini. Această
activitate este caracteristică spermatozoizilor prematuri și dispare la cei
din tubii seminiferi. Se remarcă cu totul deosebit intensitatea reacțiilor
pentru esterazele nespecifice (pl. II, fig. 12). Dacă cu acetatul de naftol
AS-LC sau AS-D reacția este pozitivă, cu cloroacetatul de naftol AS-D
cuplat cu grenat solid GBC reacția este precis localizată la nivelul corpului
mielinic și al corpusculilor citoplasmatici. Absența mitocondrilor din sper-
matozoizii decapozilor ridică o problemă interesantă, și anume localizarea
enzimelor respiratorii în acest tip de celulă. într-adevăr enzime ca izoci-
tricodehidrogenaza, cetoglutaricodehidrogenaza, malatdehidrogenaza, suc-
cinicodehidrogenaza din cadrul ciclului Krebs sînt prezente atît în corpul
mielinic, cît și în corpusculii citoplasmatici. Cum am mai găsit și NAD
și NADP-diaforaza putem conchide că avem de-a face eu oxidări respira-
torii producătoare de ATP chiar în aceste formațiuni aberante. Sperma-
tozoidul pierzînd mitocondriile, funcțiile lor trec asupra acestor structuri
mielinice și lipoproteice (pl. II, fig. 13).
Vezicula — element structural caracteristic acestor spermatozoizi —
este foarte eozinofilă, fucsinofilă, APS pozitivă, indicînd astfel o compo-
ziție mucopolizaharidica și proteică. Centrul său este mai clar, fiind aco-
perit de un opercul. Acesta este APS pozitiv. De asemenea vezicula dă
o reacție pozitivă pentru fosfataza acidă și alcalină, în timp ce operculul
conține și el fosfatază alcalină (pl. II, fig. 10), mucopolizaharide acide,
ATP-ază, 5-nucleotidază, cu alte cuvinte seria de enzime caracteristice
membranelor celulare citoplasmatice. Acest fapt este ușor de conceput
dacă este corelat cu observațiile lui J. P o c h o n-M a s s o n, care cons-
tată în opercul un conținut bogat de filamente rectilinii înecate într-o
substanță osmiofilă.
Confecționarea frotiurilor provoacă ruptura sferei mucoide care
înconjură spermatozoidul, astfel că spinii se desfac brusc întinzîndu-se
radiar și în același timp se mărește volumul veziculei. Acest inel mucoid
provine din celulele intercalare, în care am constatat o bogată activitate
de hidrolaze acide (arilsulfataza, 0-glucuronidaza, fosfataza acidă).
(Avizat de prof. E. A. Pora.)
HISTOCHIMIA SPERMATOZOIDULUI DE A. LEPTODACTYLUS	27
L’HISTOCHIMIE DU SPERMATOZOIDE WASTACUS
LEPTODACTYLUS
RfiSUMlS
En utilisant toute une serie de măthodes histochimiques adaptăes
aux frottis d’apposition obtenus du testicule d'Astacus leptodactylus on a
pu d^celer diff&ents compos^s chimiques qui se trouvent dans Ies sper-
matozoides murs.
Le noyau est en forme de disque concave-convexe et presente une
răaction Feulgen positive, măis nulle răaction pour Ies protamines. En
ăchange, par toute la sârie des mdthodes de d^tection des histones (vert
solide FCF, Biebrich scarlet, dosine, bleu de bromephdnol pH 8,2, argent
ammoniacal, Schiff apurinique, etc.) on obtient des r^actions positives
pour la vdsicule. Elle contient en dehors de cette sorte de proteine basi-
que — dâcapodines — des mucopolysaccharides, des phosphatasses acides
et alcalines.
Les mitochondries disparaissent au cours de la spermiogenese et
Ies fonctions respiratoires passent au corps my&inique et aux corpuscules
cytoplasmiques qui contiennent, ă cotă des mucopolysaccharides, des phos-
phatases acides, et des triaminepyro-phosphatases, aussi des enzymes du
cycle Krebs.
C’est ainsi qu’on a pu dâtecter des succino-, malate-, isocitrate- et
hydroxybutyrate d6shydrog6nases aussi bien dans le corps myălique que
dans les corpuscules cytoplasmiques.
A la base des dpines se trouve de l’ADN et au reste la phosphatase
alcaline et la thiaminepyrophosphatase.
BIBLIOGRAFIE
1.	Arvy L„ Ann. Biol., 1969, 8, 9-10, 505-580.
2.	Chevaillier Ph., C. R. Acad. Sci. Paris, 1966, 262, 1546 — 1549.
3.	- C. R. Acad. Sci. Paris, 1969, 268, 559-580.
4.	- C. R. Acad. Sci. Paris, 1969, 269, 2251-2253.
5.	Mosbs M-, J. biophys. biochem. Cytol., 1961, 9, 222 — 228.
6.	— J. biophys. biochem. Cytol., 1961, 10, 301—333.
7.	Pochon-Masson J., C. R. Acad. Sci. Paris, 1965, 260, 5093—5095.
8.	- C. R. Acad. Sci. Paris, 1965, 260, 3762-3764.
9.	— Ann. Sci. Nat. Zool. Paris, 1968, 10, 1 — 100 și 267 — 454.
Facultatea de biologie.
Primit in redacție la 31 iulie 1970.
PLANȘA I
Fig. 2. — Mucopolizaharide evidențiate prin reacția APS foarte intensă în corpul
mielinic și în corpusculii citoplasmatici. Fig. 3. — Corpul mielinic este intens
pozitiv la reacția cu DDD. Fig. 4.— Decapodina veziculei este evidențiată prin
colorația cu verde solid FCF pH 8,2. Fig. 5. — Lipidele din corpul mielinic și
în corpusculii citoplasmatici evidențiate prin negru Sudan. Fig. 6. — în colo-
rația tricromică Schiff cu tionină-APS-galben naftol nucleul apare albastru,
vezicula roșie și citoplasmă galbenă. Fig. 7. — Nucleul evidențiat prin reacția
Feulgen.
PLANȘA II
Fig. 8. ~ Fosfataza acidă în citoplasmă, spini și opercul, evidențiată prin
reacția Gomori cu Pb. Fig. 9. — Fosfataza acidă evidențiată în veziculă prin
aceeași metodă. Fig. 10. — Fosfataza alcalină evidențiată în opercul prin aceeași
metodă. Fig. 11. — Spinii și corpul mielinic conțin tiaminpirofosfatază pusă în
evidență prin metoda Allen. Fig. 12. — Esterazele clin corpul mielinic și corpus-
călii citoplasniatici (metoda cuplajului azoic). Fig. 13. — Succinicdehidrogenaza
clin aceleași formațiuni. Toate microfotografiile au fost executate la un microscop
ele cercetare M.C. — 1 IOR. fiind făcute cu imersia apocromatică 90 și ocular 15.
CONTRIBUȚII LA STUDIUL ULTRASTRUCTURII
CELULELOR NODALE ALE CORDULUI
LA PĂSĂRILE DOMESTICE
DE
MARIA CALOIANU-IORDĂCHEL
591.112: 581.81 : 598.2
Nodal cells of the primary fascicle of the interventricular septuin vrere studied
by electron microscopy in the heart of fowls (goose, turkey). Like in mammals,
nodal fibres of the heart of fowls have a complex system of vesicles and tubular
formations-sarcotubules. The high number of crystal and inclusion-rich mito-
chondria, as well as the presence of electronoptically dense granules, similar to
the ribosomes, is characteristic of fowls.
Studii electronomicroscopice ale fibrelor nodale întreprinse în special
la mamifere (3), (10), (14), (19), (24) etc. și amfibieni (5), (4), (11) au
subliniat că ultrastructural acestea se deosebesc de. fibrele miocardice
contractile normale prin sistemul benzilor de miofibrile cu o structură
mai rudimentară și prin componentele celulare adiționale.
Cercetările întreprinse la păsări au urmărit formarea și dezvoltarea
miofilamentelor în mușchii inimii (11), (12) comparativ cu mușchii sche-
letici (7), (6), (13) la embrioni și pui de găină, precum și apariția striu-
rilor transversale ale fibrelor (7), (8).
în lucrarea de față ne propunem prezentarea cercetărilor efectuate
pe cordul adult la două specii de păsări domestice cu scopul evidențierii
unor caracteristici ale ultrastructurii celulelor nodale și în special a siste-
mului tubular complex, descris pînă în prezent numai la mamifere (pisică)
de E. Page (16), (17).
MATERIAL ȘI METODĂ DE LUCRU
Observațiile descrise în lucrare au fost efectuate pe material recoltat din fasciculul
primar al septumului interventricular, precum și din pereții ventriculari laterali de la păsări
domestice (gîscă și curcan). Pentru studiul electronomicroscopic piesele prelevate au fost fi-
ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 23 NR. 1 P. 29-33 BUCUREȘTI 1971
30	MARJA CALOIANU-IORDACHEL	2
xate la rece in tetraoxid de osiniu 2% în tampon vcronal (P a 1 a d e, 1952) sau pre-
lixate în soluție de glutaraldehidă în tampon fosfat 2 ore, după care au fost trecute în te-
traoxid de osmiu 1% in tampon fosfat (M i 11 o n i n g, 1962). După fixare, materialul a fost
rapid deshidratat și inclus în -vestopal W. Colorarea s-a făcut cu soluție de acetat de uranil
pe piesa întreagă sau pe secțiuni. Examinarea s-a efectuat la microscopul JeM 7.
OBSERVAȚII ȘI DISCUȚII
Cercetările întreprinse asupra fibrelor nodale și asupra celulelor mio-
cardice normale atît la gîscă, cît și la curcan ne-au permis evidențierea
unor caracteristici structurale ale celulelor nodale. Pachetele de fibre sînt
grupate într-o matrice care conține colagen și foarte puține vase san-
guine, în secțiune longitudinală, benzile celulare prezintă o membrană
externă fină, care poate delimita fibra de spațiul interstițial dintre fibrele
musculare și de asemenea poate limita în direcție longitudinală spațiile
dintre cele două celule. în lungime, fibrele celulelor nodale nu pre-
zintă o dispoziție riguros paralelă, orientarea lor în masa citoplasmei
fiind variată. De aceea, în secțiune, miofibrilele apar grupate și orientate
în direcții diferite. Ba mai mult, se pot uni între ele formînd numeroase
plexuri. Acest aspect a fost întîlnit de B. P a g e (16) și în țesutul nodal
al cordului de pisică, dar într-o măsură mult mai redusă decît la păsări.
Tot pe lungimea lor se observă că între miofibrile se află zone înguste—
fante — ,în care sînt structurate o serie de formațiuni membranoase cu
aspect de vacuole sau de canalicule.
Miofibrilele sînt străbătute transversal de discurile intercalare. Ase-
mănător mamiferelor, acestea pot parcurge distanța pînă la limita opusă a
celulei. Ba mai mult, se pot continua eu discul intercalat al unei alte
celule, chiar dacă acesta se află la alt nivel (fig. 1).
Celulele nodale ale cordului speciilor de păsări domestice studiate
prezintă structuri asemănătoare fibrelor musculare normale ale miocar-
dului (15), (19), (21), (22). La nivelul unde membrana plasmatică străbate
banda Z (și în. porțiunile opuse ei), se observă un sistem complex de
vezicule, de formă rotundă sau alungită. Aceste formațiuni fac parte din
sistemul tubular transversal. Evaginările membranei plasmatice orientate
transversal se pot continua cu cele din spațiile intercelulare și chiar cu
cele din spațiul extracelular. Structuri analoge au fost observate și în
celulele miocardului normal (11), (15), (21), (22).
Pentru a putea compara datele mai ușor, folosim în descrierea sis-
temelor tubulare' terminologia propusă de E. A n d e r s s o n-G e d e r-
gren (1), pentru musculatura scheletică, adoptată și de E. Page în
descrierea celulelor Purkinje la cordul de mamifere. în celulele Purkinje
din cordul păsărilor, ca și la mamifere, membrana plasmatică formează
evaginari și invaginări orientate transversal, foarte apropiate ca aspect
de sistemul T din musculatura scheletică.
Sitemul T, descris în miocardul de pui (11), (15), (21), (22) și în
celulele Purkinje la mamifere (19), (20), se întîlnește bine dezvoltat și în
celulele nodale ale cordului adult de gîscă și de curcan.
Al doilea sistem prezent în celulele Purkinje constă în sarcotubuli
cu structură trilaminară. Orientarea acestora este predominant longitu-
3	ULTRASTRUCTURA CELULELOR NODALE ALE CORDULUI LA PĂSĂRI 31
dinala, ca și în mușchii scheletici și în miocard. Aici însă se întîlnesc și
legături transversale între sarcotubuli. Caracteristic este faptul că cele
două sisteme — după cum a fost relevat și în celulele Purkinje de la
mamifere (17) — se află în raporturi de strînsă vecinătate. Membranele
sarcotubulilor se dispun paralel cu membrana plasmatică atît în structurile
orientate transversal, cît și în lungul fibrei. Uneori la nivelul bandei Z
sarcotubulii fac unghi și trec transversal în interiorul celulei. în lumenul
sarcotubulilor, ca și în formațiunile limitate de membrana plasmatică,
se observă prezența unui material amorf. Secțiunile efectuate în mușchiul
ventricular și celulele specifice ale sistemului nodal la păsări arată de ase-
menea prezența unor corpusculi de formă ovală sau eliptică limitați de
membrane și care conțin în interior inclusiuni (fig. 4). Aceste formațiuni
au fost descrise prima dată de E. P a g e (16) în celulele nodale și nor-
male ale cordului la pisică. La păsări, ca și la mamifere, pot fi întîlnite
în citoplasmă de sub sarcolemă, între miofibrile, și în citoplasmă peri-
nucleară. La nivelul discurilor intercalare, formațiunile eliptice se află și
intra- și extracelular.
Sitemul compus din microtubuli citoplasmatici (2), (20), citat ca
prezent în celulele musculare normale ale miocardului și în celulele Purkinje
la mamifere, nu l-am putut observa în citoplasmă perinucleară a celule-
lor Purkinje la păsări.
Structurile canaliculare din citoplasmă celulelor nodale sînt mai nu-
meroase decît în celulele miocardului normal, se unesc se interpătrund,
alcătuind o rețea continuă foarte complexă (fig. 2 și 3). După părerea
celor mai mulți autori, aceste sisteme dețin rolul principal în procesul de
transmitere al excitației. La nivelul bandei Z, acest sistem se propagă
și transversal și trece continuu de la o fibră la alta, fapt care înlesnește
propagarea rapidă a impulsului în toate direcțiile.
La păsări, spre deosebire de mamifere, celulele nodale conțin un
mare număr de mitocondrii. Acestea sînt dispuse atît sub sarcolemă,
între miofibrile, cît și în imediata apropiere a nucleului. Mitocondriile au
dimensiuni mari și conțin numeroase criste, care sînt repartizate în rân-
duri corecte, paralele, mai rar neregulate (fig. 3 și 5). •
în matricea mitocondrială se mai remarcă existența unor inclusiuni
osmiofile (fig. 5). Asemenea inclusiuni au fost observate și de alți cerce-
tători în mitocondriile musculare, fără a li se atribui un rol sau o origine
precisă. La mamifere nu au fost semnalate. La păsări există variații și
în funcție de specie. La curcan numărul granulelor este mai mare decît
în mitocondriile celulelor nodale ale cordului de la gîscă.
Spre deosebire de mamifere, în citoplasmă celulelor Purkinje la
păsări sînt prezente și alte incluziuni, sub formă de mici granule repar-
tizate sub sarcolemă, între miofibrile și în spațiile intracelulare. Asupra
naturii acestor formațiuni încă nu ne putem pronunța. Urmează ca, ulte-
rior, cercetări amănunțite să dovedească dacă avem a face cu granule de
glicogen sau cu ribozomi repartizați liber în citoplasmă ori fixați la nive-
lul diferitelor sisteme de membrane. în acest din urmă caz s-ar semnala
existența unei mari deosebiri între structura celulelor Purkinje de la
păsări și cele de la mamifere, deoarece la acestea din urmă ribozomii nu
sînt considerați frecvenți.
32
MARIA CALOIANU-IORDĂCHEL
4
ULTRASTRUCTURA CELULELOR NODALE ALE CORDULUI LA PASĂRI
33
CONCLUZII
1.	Asemănător mamiferelor, celulele nodale ale cordului adult la
unele specii de păsări domestice prezintă o rețea complexă de vezicule și
formațiuni tubulare apropiate ca aspect sistemului T; sarcotubuli și for-
mațiuni ovalare cu incluziuni la nivelul benzilor Z.
2.	Caracteristice pentru celulele nodale ale cordului la păsări sînt
prezența unui număr mare de mitocondrii bogate în criste și inclusiuni;
raportul intim dintre nucleu, mitocondrii și celelalte formațiuni; existența
unor granule dense comparabile cu ribozomii.
(Avizat de prof. V. Gheție.)
13.	Mayer H. a. Queiroga L.T., J. biophys. biochem. Cytol,, 1959, 6, 169.
14.	Mmn. A. R., Amer. J. Anat., 1957, 91, 251.
15.	Nelson D. A. a. Benson E. S., J. cell. Biol., 1963, 10, 297.
16.	Page E., J. Ultrastr. Res., 1967, 17, 1-2, 63-71.
17.	- J. Ultrastr. Res., 1967, 17, 1-2, 72-83.
18.	Porter K. a. Palade G. E., J. biophys. biochem. Cytol., 1957, 3, 269.
19.	Rhodin J., del Missier a. Reid L. C., Circulation, 1961, 24, 349.
20.	Sandborn E., Koen P. F., McNabb a. Moore G., J. Ultrastr. Res., 1964, 11, 23.
21.	Simpson F. O., Amer. J. Anat., 1963, 1, 117.
22.	Simpson F. O. a. Oertelis S., J. cell. Biol., 1967, 12, 91.
23.	Sjostrand F. S., J. Ultrastr. Res., 1958, .11, 1 — 3, 112.
24.	Viragh S. a. Porte A., Zellforsch. Mikroskop. Anat., 1961, 55, 263.
Institutul de biologie ,,Traian Săvulescu”,
Laboratorul de morfologie animală.
Primit in redacție la 24 ianuarie 1969.
CONTRIBUTION Â L’ETUDE DE L’ULTBASTEUCTURE
DES CELLULES NODALES DU C(EUR CHEZ LES OISEAUX
RESUMfi
L’&tude de l’ultrastructure des cellules excito-conductrices du fas-
cicule His du cceur chez quelques especeș d’oiseaux domestiques (oie,
dindon) a mis en 6vidence certaines caract&ristiques.
—	Tout comme chez Ies mammiferes, Ies celulles nodales du cceur
adulte de l’oiseau pr6sentent un roșeau complexe de vesicules et de for-
mations tubulaires, rapprochees comme aspect du systeme T, ainsi que
des sarcotubules et des formations ovalaires avec des inclusions au niveau
des bandes Z.
—	On constate chez Ies especes etudiees la prdsence dans Ies cellules
nodales d’un grand nombre de mitochondries riches en cristae et inclu-
sions, ainsi que des granules denses, pareils aux ribosomes. On remarque
aussi un rapport intime entre le noyau, Ies mitochondries et Ies autres
formations.
BIBLIOGRAFIE
1.	Andersson-Cedebgren E., J. Ultrastr. Res. Suppl. I, 1959,
2.	Behnke O., j. Ultrastr. Res., 1964, 11, 139.
3.	Bompiani G. D., Rouiller C. et Hatt P., Arch. Mal. Coeur, Vaisseaux, 1959, 52, 1257.
4,	Chen-I-Huang, J. Ultrastr. Res., 1967, 20, 3—4, 211 — 226.
5.	Endo M., Nature., 1964, 202, 1115.
6.	Fbrris W., Anat. Rec., 1959, 133, 275.
7.	Hay E. D., Z. Zellforsch., 1963, 50, 6.
8.	Hibbs G. R., Amer. J. Anat., 1956, 99, 17.
9.	Huxley P. E., Nature, 1964, 202, 1067.
10.	Kawamura K., Jap. Circulat. J., 1961, 25, 594.
11.	Lindnbb E., Zellforsch. Mikroskop. Anat., 1959, 45, 702.
12.	- Anat. Rec., 1960, 13G, 234.
3 - o. 6049

Fig. 1. — Secțiune longitudinală în fasciculul primar din septumul interven-
tricular la gîscă. Aspect de ansamblu.
a. Disc intercalai-, care marchează limita dintre două celule și în același timp se continuă cu
discul intercalai- al altei celule ; b, benzile Z; c, canalicule; d, dezmozomi; l, picături de grăsime;
in, mitocondrii ( x 19 000).
Mg. 2. ~ Sistemul complex de membrane și canalicule format in lungul fibrei
(X 29 000).
—---,------
Formațiune vehiculară cu incluziuni în interior, în apropierea striei transversale (X 45 000).
Secțiune la nivelul septumului interventricular al cordului la curcan. Mitocondriile, mari, sînt străbătute de
criste dispuse regulat. în matricea mitocondriilor se află incluziuni osmiofile (x 32 000).
EXCREȚIA AZOTATĂ LA GOBIUS MELANOSTOMUS
DIN MAREA NEAGRĂ ÎN DECURSUL ADAPTĂRII
TIMP DE MAI MULTE ZILE (4-7) LA VARIAȚII
DE SALINITATE *
DE
Acad. EUGEN A. PORA și OCTAVIAN PRECUP
591.149 : 597.585.1
The authors have determined in GOBIUS MELANOSTOMUS of AGIGEA kept
for some days, under in conditions of medium saline variation, the daily
excretion of total nitrogen and the percent elimination of ammonia und urea
nitrogen.
The saline variations of the medium were realized in two different ways. In the
first case the saline variation of the medium was suddenly performed and in the
second case it was realized gradually. In the above mentioned conditions of
saline variations there were found modifications in the elimination of total nitro-
gen and in the percent elimination of the principal nitrogen products (ammonia
and urea). These modifications might be interpreted on the bases of the adapta-
tive efforts of the fish.
Fiziologia excreției peștilor în condițiile modificării concentrației
saline a mediului exterior este un domeniu încă puțin cercetat. Pînă nu
demult existau în literatură doar date disparate privitoare la modificări
ale fluxului urinar și ale compoziției saline a urinii în funcție de varia-
țiile factorului salin (1), (2), (3), (4), (5), (6), (7), (8), (9), (10), (11).
într-o lucrare anterioară am publicat primele cercetări sistematice
asupra caracteristicilor excreției la pești în primele 24 de ore de acțiune
a factorului salin (16), preocupîndu-ne în special de excreția azotată.
Aceste cercetări au arătat că, urmărind modificările excreției azotate în
funcție de factorul salin, se pot obține date valoroase cu privire la acțiunea
salinității asupra organismului peștilor. în lucrarea de față prezentăm
* Lucrare prezentată la Congresul național de fiziologie din Brașov august 1970.
ST. si CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 23 NR. 1 P. 35 - 46 BUCUREȘTI 1971
36
EUGEN A. FORA, și OCTAVIAN PRECUP
3
EXCREȚIA LA GOBIUS 1N FUNCȚIE DE SALINITATE
37
rezultatele noastre cu privire la modificările excreției azotate a unui
pește din Marea Neagră în condițiile unei adaptări de mai lungă durată
la variațiile saline.
METODA DE LUCRU
Ca obiect de cercetare am ales specia Gobius melanostomus din Marea Neagră, care
suportă destul de bine, timp de cîteva zile, condițiile cerute de experiențele noastre : variații
saline apreciabile și lipsă de hrană.
Au fost montate două tipuri de experiențe. într-un prim caz variația salină a mediului
s-a produs brusc, în sensul că peștii au fost ținuți din prima zi în medii puternic hiper-
sau hiposaline. în următoarele Zile peștii au fost plasați, după fiecare zi de experimentare,
în medii proaspete dar cu aceeași concentrație salină ca și cea inițială. într-un al doilea caz
salinitatea mediului s-a modificat zilnic, lent și progresiv.
Experimentarea s-a făcut în condiții de volum de apă minim neautotoxic (19). Analiza
produșilor de excreție azotați s-a urmărit zilnic pe o durată de 24 de ore, fiind efectuată
din apa în care au fost ținuți peștii. S-a determinat deci valoarea excreției azotate totale
fără separarea excreției branhiale de cea renală. Metodele de analiză au fost aceleași ca și
cele din alte lucrări ale noastre (13), (14), (15), (18). în toate experiențele noastre, tempe-
ratura zilnică a mediului a fost destul de constantă. Diferențele maxime nu au depășit 2°C.
în felul acesta efectele factorului termic asupra excreției zilnice a peștilor de experiență pot
fi considerate neglijabile (15).
Mediile hipersaline au fost create prin adăugarea de sare Allen la apa de mare de con-
centrație normală (18— 2O°/ol)), iar cele hiposaline prin diluarea ei (12). Experimentările au fost
făcute la Stațiunea zoologică marină de la Agigea.
REZULTATELE EXPERIMENTALE ȘI INTERPRETAREA LOR
Datele experiențelor noastre cu privire la valorile excreției azotate
la Gobius melanostomus în funcție de variațiile saline ale mediului exte-
rior sînt centralizate în tabelul nr. 1. Din analiza acestui tabel rezultă
ca, în comparație cu martorul, la Gobius melanostomus, în decursul adap-
tării timp de mai multe zile la variații saline, s-au înregistrat modificări
ale excreției azotate totale zilnice și ale procentului de eliminare zilnică
a produșilor azotați. Natura acestor modificări a depins de felul variației
saline a mediului (hiper-sau hiposalinitate) și de modul cum s-a realizat
această salinitate (brusc sau zilnic progresiv).
La peștele martor, în decursul celor 7 zile de experimentare în co-
diții de salinitate normală (18—19 °/00), s-a constatat o excreție a azotului
total ușor oscilantă în primele 4 zile. în următoarele 3 zile această excre-
ție a scăzut treptat, însă nu prea mult (fig. 1, martorul). în felul acesta,
în ultima zi peștele excretă numai cu 15% mai puțin azot total decît în
ziua a 2-a, cînd eliminarea azotului total a fost maximă. Această ușoară
scădere zilnică a excreției azotului total la peștele martor o putem atri-
bui condițiilor de nehrănire (14). Tot la peștele martor, excreția cantita-
tivă a azotului amoniacal și ureic a fost ușor oscilantă în primele 4 zile
de experimentare, pentru ca în ultimele >3 zile să se constate tot o ușoară
Tabelul nr. 1
Excreția azotată la Gobius melanostomus din Marca Neagră ținut mai mnlte zile in condiții de variație salină
a mediului exterior. Valoarea excreției s-a determinat zilnic pe o dnrată de 24 de orc
	Greu- tatea anima- lului g	Salini- tatea g°/oo	V/G	Tem- pera-	N eliminat (mg/kg/24 de ore)			N eliminat (%)		Natura salină
1 Ziua				tura °C	total	amo- niacal	| ureic	amo- niacal	ureic	a mediului extern
1	32,6	18,8	18	23,5	302	166,7	75,5	55	25	normală,	martor
2	32,4	18,4	18	24	319	207,5	65,5	65,1	20,6	/t	n
3	32,3	19	18	24	298	167	84,4	55,7	28,3	II	//
4	32,1	18,8	18	23,5	304,5	200,5	45,8	67,8	15	tt	tt
5	31,6	18,7	18	22	273	186,2	57,4	68,1	21	//	! t
6	31,3	19,2	18	22	268	182,1	60,1	68	22,4	n	rt
7	31,4	19,9	18	22	270	160	70	60	26	
1	54,8	28	18	23,5	179	116,3	46,5	65	26	hipcrsalină bruscă
2	54,8	29	18	24	186	115,2	62	62	33,3	"	n
3	54,5	28	16	24	178	111,1	44,4	62,5	25	II	/ /
4	54	28	16	23,5	225	153	61,2	67,8	27,1	// //
5	54,2	28	16	22	226	151,7	63	67,1	27,8	II	//
6	53,8	30	16	22	264	176,1	73,4	66,7	27,8	II	II
7	53,6	28	16	22	350	260,1	75,9	74,5	21,7	II	II
1	23,1	21	18	22	260	139,6	95	53,6	36,4	hipcrsalină progresivă
2	22,9	25	20	23	211	144,6	52,5	68,6	24,8	u	n
3	22,6	28	20	24	251	172,8	61,7	68,8	24,6	ii	ri
4	22	30	20	24	263	180	55,3	68,4	21	n	tt
5	22,1	32	20	23	321	224,8	52	70,1	16,2	ii	11
6	21,1	36	21	22	362	261	56	72	15,5	II	!t
1	30,6	20	18	22	198	123,5	61,8	62,5	31,2	hipersalină progresivă
2	30,1	24	16	23	191	117,6	63,8	61,5	33,3	II	tt
3	30	28	17	24	190	125,7	57,5	66	30,1	! / //
4	29,9	30	18	24	262	142,7	48,9	54,5	32,4	tt	II
5	29,4	32	18	23,5	321	198,4	58,8	61,7	18,3	H	II
6	27,9	36	18	23,5	491	363	38,4	74	7,8	! t	t!
1	45,5	5	18	23,5	256	98,5	123	38,5	48,1	hiposalină	bruscă
2	45	5	18	24	270	123	74	45,5	27,3	lt	II
3	44,5	5	18	24	253	162	82	64,2	32,5	II	ti
4	44,3	3	18	23,5	308	218,4	69,4	70,9 68,6	22,5	u	t r
5	42,8	3	18	22	315	216	88,1		28	tt	11
6	43,1	5	18	22	273	175,7	60,3	55,8	19,2	II	!f
7	43	3	18	22	254	168,7	52,6	66,4	20,7	ii	ir
1	67,1	11	16	24	226	140,2	57,2	62	25,3	hiposalină progresivă II	II
2	66	9	16	24	207	99,5	61,2	48	29,5	
3	66	6	16	23,5	157	97,5	39	62	24,8	II	f t
4	65,4	2,5	16	22	170	84,9	58	50,1	34,1	
scădere progresivă zilnică a acestei eliminări (fig. 1, curbele respective,
la martor).
în condițiile unei hipersalinități bruște (28—30°/0(1) peștii au ma-
nifestat în primele 3 zile de experimentare, față de martor, o excreție de
azot total mai scăzută. După aceasta eliminarea zilnică de azot total a
crescut progresiv, ajungîndu-se în a 7-a zi la o depășire evidentă a marto-
EXCREȚIA LA GOBIUS IN FUNCȚIE DE SALINITATE
39
EUGEN A. PURA și OCTAVIAN PRECUP
tuIuî (fig. 1, hipersalinitatea bruscă). Același fenomen l-a manifestat
și excreția cantitativă zilnică a azotului amoniacal și ureic (fig. 1). Un
comportament aproape similar l-au prezentat peștii și în condițiile unei
hipersalinități zilnic progresive care a atins în ultima zi, a 7-a, valoarea
Fig. 1. — Excreția cantitativă a azotului total și a principalilor produși azotați la Gobius
melanostomus în funcție de mediile hipersaline în comparație cu martorul.
de 36°/oo (fig- hipersalinitatea progresivă). Spre deosebire însă de
condițiile hipersalinității create brusc, în condițiile hipersalinității pro-
gresive scăderea excreției de azot total și a celei cantitative a azotului
amoniacal și ureic este de mai mică amploare, înregistrîndu-se numai în
primele două zile de experimentare.
în medii externe cu o hiposalinitate de 5°/00 creată brusc, excreția
zilnică de azot total este de asemenea ușor scăzută la peștele de experiență
în comparație cu martorul, în primele 3 zile de experimentare. în urmă-
toarele 2 zile ea crește progresiv, fără a depăși însă limitele de variație
ale excreției azotului total de la martor. în ultimele 2 zile de experimenta-
re această excreție scade zilnic ușor și treptat. în felul acesta în ultima zi
de experimentare, a 7-a, peștele ajunge să excrete mai puțin azot total
decît martorul (fig. 2). Același fenomen îl întîlnim și în ceea ce privește
excreția cantitativă zilnică de azot amoniacal (fig. 2). Excreția cantita-
tivă zilnică de azot ureic a manifestat însă o tendință generală de scădere
Fig. 2. — Excreția cantitativă a azotului total și a principalilor produși azotați
la Gobius melanostomus în funcție de mediile liiposaline și în comparație cu martorul.
progresivă (fig. 2, curba respectivă privind hiposalinitatea bruscă în
comparație cu martorul).
Dacă hiposalinitatea mediului s-a intensificat zilnic progresiv pînă
la 2,5 °/00, excreția azotului total la peștele de experiență a fost în prima
zi ușor scăzută față de cea a martorului. După aceasta ea a scăzut însă
zilnic progresiv. Valoarea sa ajunge să fie în a 4-a zi de experimentare,
cît a rezistat peștele, la 2,5 °/00 hiposalinitate, cu 25% mai scăzută decît
în prima zi de experimentare, cîndafost numai de ll°/00 (fig. 2, curba res-
pectivă privind hiposalinitatea progresivă în comparație cu martorul).
Același fenomen l-a manifestat excreția zilnică cantitativă a azotului
amoniacal. în ceea ce privește excreția cantitativă zilnică a azo-
tului ureic, ea s-a menținut relativ constantă, cu toată scăderea zilnică
progresivă a eliminării azotului total (fig. 2).

40
EUGEN A. POKA și OCTAVIAN PRECUP
7
EXCREȚIA LA GOBIUS IN FUNCȚIE DE SALINITATE
41
în experiențele noastre excreția de azot total a prezentat, față
de martor și față de excreția din prima zi de experimentare, variații zil-
nice însemnate. Din această cauză, pentru a ne putea da. seama de sensul
modificării zilnice a excreției produșilor azotați analizați, cei amoniacali
și ureiei, a fost necesar să calculăm și valoarea excreției lor zilnice procen-
tuale din excreția de azot total. La peștele martor raportul eliminării pro-
centuale zilnice a azotului amoniacal față de cel ureic a prezentat în de-
Rezultatele obținute de noi cu privire la modificările excreției
azotate la Gobius mclanostomus în funcție de natura salină a mediului
și a modului cum a fost ea realizată ne pot explica o serie de fenomene
legate de adaptarea acestui pește la variațiile saline. Modificările excre-
ției azotate sînt similare în cazul variațiilor hipersaline, bruște sau pro-
gresive. Adică în primele zile excreția de azot total scade, pentru ca după
aceea ea șă crească progresiv. De aici putem trage concluzia că hipersa-
Fig. 4. — Excreția procentuală a principalilor produși azotați la Gobius
melanostomus în funcție de mediile hiposaline și în comparație cu martorul.
pjg. 3. — Exci'eția procentuală a principalilor produși azotați la Gobius mclanostomus
în funcție de mediile liipersaline și în comparație cu martorul.
cursul celor 7 zile de experimentare oscilații neînsemnate, deci nu putem
menționa modificări direcționate ale raportului de eliminare a acestor
doi produși azotați (fig. 3).
în condițiile hipersalinității bruște se poate constata o ușoară ten-
dință de creștere a eliminării procentuale a azotului amoniacal și o scădere
a celui ureic, evidentă în ultimele zile de experimentare (fig. 3).
Un fenomen similar, chiar mai marcant, se poate constata la peștii
experimentați în condițiile unei hipersalinități, care a crescut zilnic pro-
gresiv pînă la 36°/00 (fig. 3).
în condițiile unei hiposalinități de 5°/00 create brusc, peștele a eli-
minat, în primele 2 zile de experimentare, procentual mai mult azot
ureic și mai puțin azot amoniacal decît martorul. După aceasta, în urmă-
toarele zile, s-a remarcat o tendință de creștere progresivă a eliminării
procentuale de azot amoniacal și o scădere a celui ureic. în ultimele zile
de experimentare a scăzut din nou eliminarea procentuală a azotului
amoniacaîși a crescut cea a azotului ureic (fig. 4, hiposalinitatea bruscă).
Dacă hiposalinitatea mediului s-a intensificat zilnic lent și progre-
siv nu mai constatăm în primele zile de experimentare un procent ridicat
de eliminare a azotului ureic și unul scăzut a celui amoniacal. Raportul
procentual de eliminare a acestor produși este foarte asemănător cu cel
al martorului. în ultimele zile de experimentare însă, la hiposalinitățile
maxime tolerate, eliminarea procentuală a azotului ureic crește iar a
celui amoniacal scade ușor (fig. 4).
Unitatea, indiferent de modul cum ajunge să se realizeze, într-un interval
scurt de 7 zile, afectează metabolismul peștelui în mod similar. în primele
zile hipersalinitatea tranchilizează peștele, activitatea sa metabolică și,
deci, excreția totală de azot scade. Această scădere este mai accentuată
dacă în mediu a existat chiar din prima zi o hipersalinitate mai marcantă,
adică în cazul mediilor cu hipersalinitate bruscă. După aceasta însă soli-
citările osmotice permanente ale peștilor declanșează probabil o reacție
puternică din partea organismului lor, o mobilizare a tuturor mecanis-
melor lor adaptative la solicitările osmotice. Solicitarea zilnică la nivel
ridicat a acestor mecanisme adaptative va avea ca efect uzuri proteice
intense, de unde probabil rezultă creșterea zilnic progresivă a eliminării
de azot total. Acțiunea tranchilizantă a hipersalinității din primele zile
de experimentare o putem atribui, după toate probabilitățile, unui efect de
șoc osmotic. Spre sfîrșitul perioadei de adaptarea la hipersalinități rea-
lizate brusc sau progresiv am văzut că a crescut procentul eliminării de
azot amoniacal și a scăzut eliminarea celui ureic. S-a manifestat deci o
ușoară tendință de a se mări proporția din mediul intern a produșilor de
catabolism azotat mai ușor difuzibili, cei amoniacali. Acest fenomen ar
putea avea o dublă cauză. Pe de o parte, el ar putea fi consecința cata-
bolismului azotat intensificat. Această intensificare a catabolismului ar
necesita, printre altele, o eliminare cît mai rapidă la exterior a produșilor
azotați cei mai toxici, or, aceștia sînt cei amoniacali. Pe de altă parte,
9
EXCREȚIA LA GOBIUS ÎN FUNCȚIE DE SALINITATE
43
42	EUGEN A. PORA și OCTAVIAN PRECUP	8
este de așteptat ca, în condiții de hipersalinitate, peștii să sufere un
curent exosmotic constant sau progresiv, în funcție de modul cum s-a
realizat hipersalinitatea. în acest sens experiențe făcute de noi "eu Gobius
cepbalarges ne-au demonstrat că, în primele 24 de ore de la plasarea peș-
tilor în medii hipersaline, ei pierd în greutate față de martor, cu atît mai
mult cu cit mediul a avut o salinitate mai crescută față de normal (16).
Exosmoza are loc la nivelul branhiilor, adică acolo pe unde la Gobius
prin difuziune se elimină la exterior cea mai mare parte a produșilor
azotați (18). Este deci normal să presupunem că o exosmoză intensificată
va antrena spre exterior mai ales produși! amoniacali, care sînt mai
difuzibili.
Deci, cu toate că Gobius melanostomus rezistă bine timp de 7 zile
la o hipersalinitate constantă de circa 28—30 °/00 și la una progresivă de
pînă la 36 °/0(), adaptarea la aceste condiții solicită puternic organismul
său. Această solicitare se intensifică progresiv după 3—4 zile de la pla-
sarea peștelui în mediul hipersalin. Din acest moment, indiferent de modul
cum s-a realizat hipersalinitatea, brusc sau lent, catabolismul azotat se
intensifică puternic și se modifică raportul de eliminare procentuală a
produșilor azotați în favoarea celor amoniacali.	_____
Modificările excreției azotate totale la peștii experimentați de noi
constatate în mediile hiposaline au fost diferite de cele provocate de hiper-
salinitate și au depins de modul cum s-a realizat hiposalinitatea. în con-
dițiile unei hiposalinități bruște, excreția azotată totală, puțin scăzută
față de martor în primele 3 zile de experimentare, crește ușor timp de 2
zile, pentru ca apoi ea să scadă zilnic progresiv. în cazul mediilor hiposa-
line realizate progresiv, excreția azotată a peștelui, ușor scăzută față de
martor în primele 2 zile de experimentare, scade destul de brusc în urmă-
toarele zile. Peștele nu a rezistat decît 4 zile la experimentare în mediul
cu hiposalinitate progresivă, tolerînd doar o scădere a salinității mediului
de pînă la 2,0 0/00.
Pe baza acestor fenomene trebuie să admitem că Gobius melanosto-
mus de la Agigea este mai sensibil la hiposalinități sub 6°/00 decît la hiper-
salinități de pînă la 30—36°/00. O hiposalinitate de 50/00 zilnic constantă
determină, după o ușoară tranchilizare de 1—2 zile, o reacție metabolică
de împotrivire la solicitările osmotice (dovadă creșterea catabolismului
azotat), pentru ca apoi metabolismul peștelui (și evident cel azotat) să
scadă progresiv. Chiar dacă hiposalinitatea s-a realizat lent și progresiv,
depășirea unei valori mai mari a ei (2,5%o) nu mai poate fi suportată de
pește. El sucombă manifestând o excreție azotată totală scăzută față de
martor, deci într-o stare de activitate metabolică diminuată. Acest feno-
men a putut rezulta ca urmare a faptului că, pe de o parte, mecanismele
osmoreglatoare ale peștelui au devenit total ineficiente și tranzitul său
de apă este puternic inhibat, iar pe de altă parte ca urmare a faptului că
eliminarea produșilor de excreție azotați este din ce în ce mai puternic
frînată de endosmoza creată de hiposalinitate. Prin experiențe anterioare
am constatat în acest sens că peștii din Marea Neagră cresc în greutate,
deși sînt nehrăniți, chiar după 24 de ore de la plasarea lor în medii
puternic hiposaline (16). Este știut de asemenea că frînarea eliminării
produșilor azotați la pești duce la autointoxicări care, printre altele, se
manifestă printr-o scădere evidentă a eliminării de azot total (13), (14).
în condițiile unei hiposalinități create brusc am constatat, în pri-
mele zile de adaptare a peștilor la aceste medii, că excreția procentuală a
azotului amoniacal a fost scăzută iar a celui ureic crescută față de martor.
Apoi am remarcat o creștere zilnică a eliminării procentuale a azotului
amoniacal și o scădere a celui ureic, pentru ca în ultimele zile de experi-
mentare să se revină oarecum la situația inițială. Este de remarcat că o
eliminare procentuală crescută de azot ureic și una scăzută de azot amo-
niacal am constatat și la Gobius cephalarges în primele 24 de ore de adap-
tare la hiposalinități de aproximativ 4°/00 (16). Tendința de eliminare în
aceste cazuri a unor produși azotați mai puțin toxici, de tipul ureei, ar
putea fi consecința micșorării tranzitului de apă al peștilor de către endoso-
moza creată ca urmare a hiposalinității accentuate. în acest sens ne
putem baza și pe faptul că micșorarea excreției produșilor amoniacali
și creșterea celor ureici au fost semnalate și la dipnoi, în condiții estivale
de tranzit redus de apă (20).
Creșterea în următoarele zile de adaptare la condiții de hiposalini-
tate bruscă a eliminării procentuale a azotului amoniacal și scăderea
celui ureic le putem atribui unei reglări tranzitorii a debitului hidric rea-
lizată cu ajutorul mecanismelor osmoreglatoare. Reglarea trebuie să o
considerăm tranzitorie, deoarece în ultimele zile de adaptare constatăm
din nou o tendință de creștere a eliminării procentuale a azotului ureic
și o scădere a celui amoniacal. Or, asemenea fenomene am văzut că trebuie
să le atribuim unei noi frînări a debitului de apă din organism, respectiv
unei învingeri a mecanismelor osmoreglatoare de către agresivitatea hipo-
tonică a mediului.
în cazul adaptării la o hiposalinitate progresivă lentă, în primele
zile, cînd hiposalinitatea este încă puțin accentuată, nu mai constatăm
vre-o eliminare crescută de azot ureic sau una scăzută de azot amoni-
acal față de martor. Aceasta, evident, deoarece în asemenea condiții
debitul hidric nu este încă puternic tulburat. Remarcăm însă o asemenea
tendință pe măsură ce hiposalinitatea se intensifică, adică în ultimele
zile de adaptare. De bună seamă nu putem lega aceste fenomene decît
de faptul că, spre sfîrșitul experimentării cînd hiposalinitatea a devenit mar-
cantă, se produce o puternică frînare a tranzitului de apă a peștelui de
către hiposalinitate din cauză că mecanismele osmoreglatoare nu fac față
acestor condiții.
Deci o hiposalinitate constantă de 5°/00 devine, după aproximativ
5—6 zile, greu suportată de Gobius melanostomus. Fenomenul este marcat
printr-o scădere progresivă a excreției azotului total, o reducere ireversi-
bilă a tranzitului de apă și o creștere a eliminării procentuale a azotului
ureic, precum și o scădere a celui amoniacal . O hiposalinitate avansată
de 2,5°/00 nu mai poate fi tolerată de Gobius melanostomus decît o singură
zi, chiar dacă la această situație s-a ajuns după 3 zile de adaptare progre-
sivă. în asemenea condiții excreția azotată a peștelui devine mult scăzută,
în schimb, crescînd eliminarea procentuală a azotului ureic și scăzînd cea
a azotului amoniacal.
44	EUGEN A. PURA și OCTAVIAN PRECUP	10
CONCLUZII
1.	Gobius melanostomus, menținut timp de cîteva zile (4 — 7) în con-
diții de variație salină a mediului exterior, a prezentat modificări ale
excreției azotate totale față de martor. Natura acestor modificări a depins
de felul variației saline a mediului și de modul cum a fost ea realizată.
2.	în condițiile unei hipersalinități de 28—3O°/ot, realizată brusc
sau a uneia care a crescut progresiv pînă la 36%0, excreția azotată totală
a peștelui a fost scăzută în primele zile de adaptare, după aceasta ea a
crescut progresiv, devenind maximă în ultima zi de experimentare. După
cîteva zile (3—4) de adaptare a acestuia la hipersalinități s-a constatat
de asemenea că intensificarea catabolismului său azotat a fost însoțită
de o tendință de creștere a eliminării procentuale a azotului amoniacal
și o scădere a celui ureic.
3.	Hiposalinitatea de 5%« realizată brusc a provocat în primele
zde o ușoară scădere a excreției azotului total. După aceasta excreția de
azot total a crescut progresiv dovedind că peștele începe să reacționeze
intens la solicitările osmotice. în ultimele zile de experimentare excreția
azotată totală a scăzut treptat, probabil din cauză că rezistența pește-
lui la hiposalinitatea constantă a început să fie învinsă. Tot în asemenea
condiții s-au remarcat o serie de modificări în ceea ce privește eliminarea
procentuală de azot amoniacal și ureic. Aceste modificări au putut fi
explicate pe baza solicitărilor osmotice ale animalului și a modului cum
au funcționat mecanismele osmoreglatoare.
4.	Adaptarea la medii cu o hiposalinitate progresivă a fost însoțită
de o scădere treptată a excreției azotului total, începînd cu prima zi de
experimentare. Concentrația salină de 2,5 °/00, atinsă în a 4-a zi de expe-
rimentare, a fost ultima tolerată de pește. Tot în condițiile de hiposalini-
tate progresivă s-a constatat o tendință de creștere a eliminării procen-
tuale a azotului ureic și una de scădere a celui amoniacal, evidentă mai
ales spre sfîrșitul perioadei de experimentare.
(Avizat de prof. E. A. Pora.)
L’EXCRETION AZOTlâE CHEZ GOBIUS MELANOSTOMUS DE
LA MER NOIRE PENDANT UNE ADAPTATION DE PLUSIEURS
JOURS (4-7) AUX VARIATIONS DE LA SALINITE
RESUMlS
Dans un travail anterieur nous avons montră qu’au cours des pre-
mieres 24 heures d’adaptation des poissons aux variations salines du mi-
lieu extărieur, on peut constater des modifications dans l’excretion azotee,
determindes par Ies efforts adaptatifs. Dans ce travail nous avons pour-
suivi Ies modifications de l’excretion azotee chez Gobius melanostomus
11	EXCREȚIA LA GOBIUS ÎN FUNCȚIE DE SALINITATE	45
d’Agigea, un relict pontien, pendant une adaptation de 4 ă 7 jours aux
variations salines du milieu exterieur.
Les variations salines du milieu ont ete realisees de deux fașons
diffărentes. Dans le premier cas les poissons ont ete mis directement dans
des milieux hyper-ou hyposalins. Dans le deuxieme cas la salinite du mi-
lieu a ete modifice lentement et progressivement.
Dans les conditions d’une hypersalinite de 28—3O°/o realiste brus-
quement ou progressivement jusqu’ă 36 %0, l’excretion totale d’azote a
ete d’abord moindre que chez les temoins, puis elle augmente, depassant
la normale le septieme jours d’experimentation (fig. 1).
La diminution de l’excretion de l’azote total constatee pendant les
premiers jours de l’adaptation aux hypersalinites brusques ou progres-
sives est moins evidente dans les adaptations progressives. Nous pouvons
attribuer cette diminution de l’excretion azotăe totale ă un choc osmoti-
que, qui agit au debut comme un inhibiteur metabolique. L’augmenta-
tion de l’excretion de l’azote total, qui suit les jours suivants, a ete pro-
voquee probablement par les sollicitations permanentes des mecanismes
de Fosmorăgulation qui aboutissent ă une certaine usure protdique et
par consăquent â une augmentation pourcentuelle de l’excretion de l’azote
ammoniacal et une diminution de celle ureique. L’augmentation de l’ex-
cretion des produits ammoniacaux peut etre la consequence d’un cata-
bolisme azote intensifie ou d’une hausse du courant osmotique determinee
par l’hypersalinită, qui se fait au niveau des branchies [18] (fig. 2).
Dans les cas de l’adaptation brusque ă une hyposalinite de 5%0
l’excretion d’azote total ne varie pas beaucoup; apres une baisse signi-
ficative le 2e—3e jour, elle continue lentement (fig. 3). Si la hyposali-
nite se răalise progressivement jusqu’ă 2,5 %0, l’elimination de l’azote
total diminue aussi progressivement jusqu’ă la mort du poisson qui arrive
le 5e jour (fig. 3).
L’adaptation du Gobius aux hyposalinităs brusques est accompag-
năe pendant les premiers jours par une augmentation de l’excretion pour-
centuelle de l’azote ureique et une reduction de celui ammoniacal (fig. 4).
La phenomene pourrait etre la consequence d’une diminution du transit
de l’eau. L’augmentation de l’excretion des produits moins toxiques,
tels que l’uree, l’acide urique, etc. dans les conditions d’un transit reduit
de l’eau, a ete signal^e aussi chez d’autres poissons.
Dans les conditions d’une hyposalinite qui s’intensifie, on ne constate
pas pendant les premiers jours une difference osmotique plus elevee par rap-
port ă la normale. En concordance avec cela nous ne constatons pas dans
ces cas des differences significatives en ce qui concerne Fălimination pour-
centuelle des produits azot6s par rapport aux temoins (fig. 4). Mais ă
la fin de la pâriode aux hyposalinites avancees, difficilement tolerees,
apparaît une tendance d’augmentation de l’excretion pourcentuelle de
l’azote ureique (fig. 4).
En conclusion, bien que Gobius melanostomus d’Agigea soit un pois-
son d’origine saumâtre, son adaptation, tant aux hypersalinites qu’aux
hyposalinites, se realise difficilement. Les efforts adaptatifs du poisson
se refletent en grande mesure aussi par les modifications de l’excretion
azotee determinee par l’influence des variations salines du milieu exterieur.
46
EUGEN A. FORA și OCTAVIAN PRECUP
12
BIBLIOGRAFIE
1.	Black V. S., Biol. Bull., 1948, 95, 1, 83.
2.	Bwuhatova A. L., Uci. Zap. MGU, 1939, 33..
3.	Driessche 'van den J. a. Cordieu G., J. Phyșiol., 1958, 50, 2, 552.
4.	Drilhon A. a. Pora E. A-, Ann. Physiol., 1936, 12, 1, 139.
5.	Florkin M., Caractere biochimique des Vertdbris, in P. Grasse, Traiti de Zoologie, Masson,
Paris, 1954, 12, 1064.
6.	Fobstrr N., J. Cell. comp. Physiol., 1953, 42, 487.
7.	Gbaetz E., Zool. Jahrb., Abt. allg. Zoo]., 1939, 53, 1, 1.
8.	Henschel J., Wiss. Meersunters., Abt. Kiel, N. F., 1936, 22, 89.
9.	Kevs A., Proc. Roy. Soc. Lond., Biol, ser., 1933, 112, 184.
10.	Martret G., Bull. Inst. Ocâanogr. Monaco, 1939, 774, 1.
11.	Mbvbr D. K., Science, 1948, 108, 305.
12.	Fora E. A., Bull. Inst. Oc&mogr. Monaco, 1946, 903, 43.
13.	Fora E. A. et Prbcup O., J. Physiol. (Paris), 1958, 50, 2, 459.
14.	Fora E. A. -i Precup O., Vopr. ihtiol., 1960, 14, 119.
15.	- Vopr. ihtiol., 1960, 15, 138.
16.	Pora E. A. și Pbecvp O., St., și cerc. biol. (Cluj), 1962, 13, 1, 113.
17.	Pora E. A., Precup O. și Osos I., Studia Univ. ,,Babeș- Bolyai” Cluj, Seria biologie, 1961,
2, 236.
18.	Precup O-, Studia Univ. ,,Babeș-BoIyai” Cluj, Seria biologie, 1959, 2, 157.
19.	— Studia Univ. „Babeș-Bolyai” Cluj, Seria biologie, 1960, 2, 225.
20.	Smith H. W., J. Biol. Chem., 1930, 88, 1, 97.
Universitatea ,,Babeș-Bolyai” Cluj.
Primit în redacție la 1 octombrie 1970.
BIOCHIMIA COMPARATĂ A UNOR
1ZOENZIME MUSCULARE
DE
DITA COTARIU
591.175.7:577.15
Some peculiarities (viz. hcterogeneity, electrophoretic mobility, activity distri-
bution on different fractions, total activity) of lactate dehydrogenase, aldolase
and malate dehydrogenase isoenzymes in skeletal muscles of several vertebrate
species, placed on different evolutionary steps are described and characterized.
Common and distinctive features, respectively, of the behaviour of these most
important protein-enzymes for muscle metabolism are discussed, during the pro-
cess of biologica! evolution.
Fenomenul de eterogenitate enzimatică constituie o trăsătură co-
mună a organizării celulare, care, fără îndoială, ascunde profunde impli-
cații biologice. Anvergura cercetărilor întreprinse în prezent pentru cla-
rificarea acestui fenomen își găsește explicația însă nu numai în caracterul
său general, ci și în faptul că permite o abordare calitativă a similarității
și diversității structurale (sau chiar funcționale) a ființelor vii. în acest
context, studiul comparativ al fenomenului de eterogenitate enzimatică
la specii situate pe diferite trepte de evoluție are o deosebită semnificație,
deoarece poate contribui atît la înțelegerea procesului de evoluție ca
atare, prin precizări privitoare la relațiile dintre evoluția moleculară a
proteinelor și evoluția biologică, cît și la stabilirea relațiilor dintre diferite
unități sistematice.
Scopul lucrării de față este de a pune în evidență caracterele comune,
respectiv distinctive, ale comportării unor protein-enzime de importanță
majoră pentru metabolismul mușchiului, în cursul procesului de evoluție
biologică. De aceea, în cele ce urmează se prezintă unele rezultate originale
obținute în studiul electroforetic al eterogenității laetatdehidrogenazei,
malatdehidrogenazei și aldolazei din mușchii scheletici1 ai unor reprezen-
tanți ai celor cinci clase de vertebrate (2), (15), (17).
1 S-a lucrat pe mușchi gastrocnemieni șl doar în unele cazuri (șarpe, pește) pe longis-
simus dorsi. Ambele tipuri de mușchi prezintă caracteristici structurale și metabolice comune.
ST. si CERC. BIOL., SERIA ZOOLOGIE. T. 23 NR. 1 P. 47-52 BUCUREȘTI 1971
48	DITA COTARIU	2
LactatdeHdrogenaza (LDH}. întocmai ca în majoritatea țesutu-
rilor, și în țesutul muscular de mamifere există două tipuri de LDH pro-
duse de două gene independente, din combinarea cărora apar hibrizii (12).
Tipul „M” predominant în mușchi pare să aibe funcție biologică dife-
rită de tipul ,,H” (cardiac), care este inhibat de concentrații mari de pi-
ruvat. La diverse specii de vertebrate, situate pe trepte de evoluție deo-
sebite, izoenzimele LDH musculare prezintă caracteristici care intere-
sează gradul de eterogenitate, mobilitatea electroforetică a fracțiunilor
evidențiate, precum și localizarea activității enzimatice pe diferitele
fracțiuni (14), (15), (16). Aceste caracteristici pot fi corelate cu poziția
taxonomică ocupată de diversele specii în scara filogenetică (fig. 1).
Gradul de eterogenitate al izoenzimelor LDH este mai accentuat
la vertebratele superioare (mamifere), unde se individualizează cele cinci
tipuri principale, la care se mai adaugă uneori și unele subfracțiuni. Un
polimorfism destul de asemănător se întîlnește la mușchii scheletici de
pasăre; totuși repartiția tipurilor de izoenzime LDH este total diferită.
Spre deosebire de acestea, peștii prezintă o fracțiune mai mult sau mai
puțin omogenă, cu activitate LDH. Celelalte specii de vertebrate prezintă
grade variabile de eterogenitate; este interesant de remarcat totuși că
la amfibii (anure) și reptile, la care polimorfismul este destul de accentuat,
tabloul distribuției fracțiunilor izoenzimatice este diferit, caracterizînd
specia respectivă. Apare astfel limpede (fig. 1) că, în musculatura schele-
tică a vertebratelor, LDH se prezintă sub forme moleculare multiple,
care, deși catalizează același tip de reacție, posedă unele proprietăți dis-
tincte, exprimate în acest caz prin variația mobilităților electroforetice.
Distribuția fracțiunilor izoenzimatice LDH, în funcție de mobilita-
tea electroforetică, reflectă specificitatea de specie. Astfel, fracțiunea
omogenă întîlnită la pești prezintă o mobilitate electroforetică mare (fig.
1, A). La amfibii (anure), fracțiunile frontale prezintă o mobilitate ano-
dică mare, asemănătoare, cu aceea a fracțiunilor corespunzătoare de la
mamifere; în general, se poate afirma că în aceste două cazuri spectrul
izoenzimatic LDH este etalat pe un front mai larg (fig. 1, C, H, I și J).
Spre deosebire de acestea, izoenzimele LDH din mușchii de pasăre (fig.
F și G) migrează într-un front compact, fracțiunile posedînd mobili-
tăți electroforetice foarte apropiate între ele. O comportare similară o
prezintă, de altfel, și izoenzimele LDH din mușchii de broască țestoasă
deși în acest caz mobilitatea fracțiunilor izoenzimatice este diferită (fig.
1, D). în fine, trebuie subliniat faptul că în mușchii de șobolan și șarpe,
fracțiunea izoenzimatică de tip .,M” prezintă o migrare catodică (fig. 1,
F și H).
Din datele menționate reiese clar că la speciile de vertebrate, mai
puțin evoluate decît mamiferele, este dificilă stabilirea unei corespondențe
de poziție cu cele cinci tipuri de izoenzime LDH întîlnite la mamifere,
apărînd astfel dificultatea precizării apartenenței lor.
Activitatea enzimatică în spectrul izoenzimatic LDH este cu pre-
cădere concentrată pe fracțiunile cele mai lente aparținînd tipului paren-
tal „A” („M”), bineînțeles cu excepția peștilor, la care este localizată
pe fracțiunea LDH unică. Predominanța tipului „A”, care operează în
prezența unor praguri mai ridicate de piruvat, reflectă profilul meta-
bolic mai accentuat anaerob al mușchiului. Acest fapt sugerează că, din
Fig. 1. — Izoenzimele lactatdehidro-
genazel din mușchii scheletici la diferite
vertebrate (electroforeză în gel de ami-
don). A, crap ; B, triton ; C, broască ;
D, broască țestoasă ; E, șarpe ; F, găină ;
G, porumbel; H, șobolan; I, iepure;
J, bou.
Fig. 2. — Izoenzimele aldolazei din
mușchii scheletici la diferite vertebrate
(electroforeză in gel de amidon). A, Bou ;
B, iepure ; C, șobolan ; D, oaie ; E, po-
rumbel ; F, găină; G, șarpe ;H, broască
țestoasă ; I, broască ; J, triton; K, crap.
BIOCHIMIA COMPARATA A UNOR IZOENZIME MUSCULARE
49
acest punct de vedere, aparatul contracții muscular nu a suferit modifi-
cări biochimice profunde în cursul evoluției, indicînd totodată existența
unui grad mare de omologie filogenetică a izoenzimelor LDH.
Valorile activității lactatdehidrogenazei din mușchii striați ai di-
feritelor vertebrate sînt redate în tabelul nr. 1. Examinînd tabelul se con-
Tabelul nr. 1
Valorile activității lactatdehidrogenazei și malatdehidrogenazei din mușchii
scheletici la diferite specii de vertebrate *
Clase	Specii	u LDH per mg proteină	u MDH per mg proteină
Mamifere	șobolan iepure bou porc	11,1 ± 1,20 10,3 ± 1,50 11,2 ± 0,12	790 ± 67 685 ± 79 651 ± 77
Păsări	porumbel găină	5,1 ± 0,70 5,0 ± 0,36	601 ± 96 657 ± 103
Reptile	șarpe broască țestoasă	8,2 ± 1,40 6,4 ± 1,65	567 ± 98 772 ± H6
Amfibii	broască triton	7,5 ± 0,15 7,2 ± 0,67	404 ± 88 399 ± 60
Pești	crap caras	4,2 ± 0,55	282 ± 30
* Fiecare valoare reprezintă media a 5 determinări.
stată că enzima este în general foarte activă, avînd totuși valori maxime
la mamifere și minime la pești; între aceste două extreme valorile prezintă
unele variații în funcție de specie.
Aldolaza. în diverse țesuturi ale aceleiași specii de vertebrate s-au
detectat trei forme moleculare de aldolaze : A (enzima musculară clasică),
B (enzima izolată din ficat) și O (enzima recent izolată din creier). Cele
trei forme sînt prezente în fracțiunea citoplasmatică solubilă și au proprie-
tăți moleculare similare. Aldolaza A pare să fie prezentă în toate țesutu-
rile, pe cînd distribuția celorlalte forme este limitată doar la unele tipuri
de țesuturi, cu alte cuvinte gena aldolazei A poate fi exprimată, în măsură
variabilă, în toate celulele.
Studiul comparativ al modelelor electroforetice ale aldolazelor din
mușchii scheletici ai diferitelor vertebrate (2), (14), (16) a arătat existența
unui grad mai mult sau mai puțin avansat de omogenitate (fig. 2), dacă
raportăm aceste date la cele obținute în creier (15). Aceste rezultate con-
firmă anumite observații anterioare la unele mamifere (13) și broască
(1). Ulterior, s-a semnalat existența a două tipuri de aldolaze A în mușchi
(8), sugerîndu-se posibilitatea ca tipurile multiple A să fie caracteristice
aldolazelor de mamifere. Totuși unele din rezultatele noastre anterioare
sugerează existența tipurilor multiple A și la alte vertebrate (2), (3).
într-adevăr, aldolaza musculară migrează în general într-un bloc aproape
4 — c. 6049
•50
DITA COTARIU
compact dar la care, în unele cazuri, se pot distinge 2—3 subfracțiuni
(fig. 2, A, B, E șiF). Ca o caracteristică generală a aldolazelor A se remarcă
viteza de migrare în general mică, prezentînd o uniformitate marcată
în seria vertebratelor. Proprietățile cinetice și distribuția aldolazelor A
pot fi corelate cu rolul lor în metabolismul celular. Forma musculară A
este mai eficace în scindarea fructozo-l,6-difosfatului, indicînd adaptarea
ei pentru glicoliză.
Activitatea enzimatică a aldolazei este ridicată la toate clasele de
vertebrate, prezentînd variații în funcție de treapta evolutivă ocupată
de specia respectivă (fig. 3). Aceste variații apar ca o creștere a activi-
tății în sensul evoluției biologice.
Aceste particularități ale izoenzimelor aldolazei musculare sugerează
existența unui grad mare de omologie filogenetică a proteinelor respective,
Fig. 3. — Activitatea totală a aldolazei
din mușchii scheletici la diferite ver-
tebrate. Rezultatele sînt exprimate în
p,M fructozo — 1,6 — difosfat (FDP)
Scindat de 1 mg proteină per oră, la
37°C. A, crap ; B, broască ; C, șarpe ;
D, porumbel; E, șobolan.
permițînd totodată presupunerea că
ele și-au păstrat anumite trăsături deter-
minate de un precursor ancestral
comun. Proprietățile comune ale acestor
izoenzime în filogenia vertebratelor par
să indice și în acest caz că, în cursul
evoluției, aparatul contracții muscular
nu a suferit modificări biochimice
profunde.
Malatdehidrogenaza {MDH). Este
prezentă în celule sub două forme
principale (4), (5), (6), (7), cu localizare
intracelulară diferită și cu proprietăți
distincte (10), (19), (20). MDH apar-
ține izoenzimelor conformaționale (7),
(9), (10), care sînt în general repar-
tizate în spații celulare diferite. S-a
postulat că această localizare diferită
ar avea un anumit rol în procesul de
adaptare metabolică. Anumite constan-
te cinetice ale celor două forme par
să indice că enzima mitocondrială este
mai bine adaptată pentru oxidarea
malatului, în timp ce forma solubilă
este un catalizator mai eficient pentru
reacția inversă. Aceste observații pot fi
corelate cu funcțiile lor biologice,
deoarece ambele forme sînt inhibate
de exces de substrat; astfel, în timp ce
forma mitocondrială este sensibilă în
special la oxalilacetat, forma solubilă
Fig. 4. - Izoeiizimcle mala tdeliidrogenazei
din mușchii scheletici la diferite verte-
brate (electroforeză in gel de amidon).
A, Crap; B, broască; C, broască țestoasă;
b, șarpe; B, porumbel; F, șobolan;
G, iepure; II, bou ; I, porc.
este inhibată mai cu seamă de excesul de malat. Aceste proprietăți ar
putea împiedica reducerea oxalilacetatului din mitocondrii și oxidarea
malatului în fracțiunea solubilă.
Studiul comparativ al localizării intracelulare a formelor izoen-
zimatice MDH a dezvăluit existența unor particularități distinctive, care
se corelează cu procesul de evoluție și care indică anumite modificări
.5	B1OCHIMIA COMPARATA A UNOR IZOENZIME MUSCULARE	51
în omologia lor (17). Astfel, spre deosebire de izoenzimele aldolazei din
mușchi, care la diverse vertebrate prezintă un grad mare de omologie
filogenetică, izoenzimele MDH musculare posedă o eterogenitate diferită,
în funcție de poziția taxonomică a speciilor investigate.
în mușchii vertebratelor superioare (mamifere și păsări) sînt pre-
zente două grupe de fracțiuni izoenzimatice (citoplasmatiee și mitocon-
driale) (fig. 4). Fracțiunea cu mobilitate anodică mică (pH 8,5) sau cu
mobilitate catodică (pH 7) corespunde tipului mitocondrial, fracțiu-
nile cu mobilitate anodică mare reprezentînd izoenzima (plus conformerii)
de tip citoplasmatic. Este demn de relevat faptul că enzimogramele obținute
de la vertebratele inferioare (pești, amfibii și reptile) nu prezintă forma
mitocondrială ca o entitate bine distinctă. Absența tipului mitocondrial
la vertebratele inferioare fiind puțin probabilă se poate presupune că s-ar
găsi la acest nivel în concentrații foarte mici, sub limita de sensibilitate
a metodei, sau că ar avea o mobilitate asemănătoare cu a formei citoplas-
matice, neputînd fi astfel discriminate.
Bezultatele menționate au fost confirmate și‘prin studiul cu p-clo-
romercuribenzoat, inhibitor specific al tipului mitocondrial (17). Din punc-
tul de vedere al eterogenității fracțiunii solubile citoplasmatiee se poate
remarca (fig. 4) că la vertebratele superioare (mamifere și păsări) aceasta
include 2—3 componenți, în timp ce la cele inferioare (pești, amfibii,
reptile) 4—5 componenți. Avînd în vedere că MDH este determinată de
un singur tip de genă, această eterogenitate poate fi atribuită diferențelor
de conformație ale moleculei structurale de bază, determinată genetic.
Eterogenitatea electroforetică a formei MDH solubile a fost de altfel
semnalată relativ recent și în cazul mușchiului cardiac de mamifere (11).
Numărul mai mare de conformeri întîlnit la vertebratele inferioare ar
sugera că stabilitatea conformațională a moleculei proteice ar fi mai mică.
Bezultatele semnalate indică faptul că modelul izoenzimatic MDH
prezintă o specificitate de specie mai mult sau mai puțin accentuată în
seria vertebratelor.
Activitatea enzimatică totală variază și ea la diferite vertebrate
(tabelul nr. 1). Astfel, valorile cele mai scăzute se întîlnesc la pești și am-
fibii, la celelalte vertebrate fiind mai mult sau mai puțin apropiate. Ac-
tivitatea enzimatică crescută a MDH din mușchii vertebratelor mai evo-
luate sugerează o accentuare a proceselor de tip oxidativ la acest nivel.
CONCLUZII
Izoenzimele LDH din mușchii scheletici ai unor specii de verte-
brate situate pe trepte de evoluție deosebite prezintă caracteristici care
interesează gradul de eterogenitate, mobilitatea electroforetică a fracțiu-
nilor și localizarea activității enzimatice pe diferite tipuri de fracțiuni.
Aldolazele din mușchii scheletici de la diferite vertebrate prezintă
un grad mare de omogenitate și o mobilitate electroforetică redusă;
aceste proprietăți sugerează existența unui anumit grad de conservare
a unor trăsături moleculare și permite stabilirea unor relații de omologie
filogenetică între protein-enzimele din mușchii speciilor respective.
52
DITA COTARIU
6
Izoenzimele malatdehidrogeuazelor citoplasmatiee și mitocondri-
ale din mușchii scheletici posedă o eterogenitate diferită, în funcție de
poziția taxonomică a speciilor de vertebrate.	\
Modelele izoenzimatice LDH și MDH prezintă în seria vertebra-
telor o specificitate de specie, mai mult sau mai puțin accentuată.
Activitățile enzimatice totale ale LDH, MDH și aldolazei din mus-
culatura scheletică variază la diferite clase de vertebrate; astfel, valorile
minime apar la pești iar cele maxime la mamifere.
(Avizat de prof. E. A. Pora.)
BIBLIOGRAFIE
1.	Anstail H. B., Pafp C. a. Trujilio J. AL, Science, 1966, 154, 657.
2.	Gotariu D. et Șerban M., Rev. rotim. Biochim., 1969, 6, 11.
3.	Cotariu D., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1970, 22, 2, 125.
4.	DelbrVck A., Zebe E. u. BUcher Th., Biochem. Z., 1959, 331, 273.
5.	DelbrOck A., Schimassek H., Bartsch K. u. BVcher Th., Biochem. Z., 1959, 331, 297.
6.	Grimm F. C. a. Doherty D. G., J. biol. Chem., 1961, 236, 1980.
7.	Henderson N. S., Fecl. Proc., 1964, 23, 487.
8.	Kaplan N. O., Ann. N.Y. Acad. Sci., 1968, 151, 382.
9.	KiTro G. B., Wassarman P. M. a. Kaplan N. O., Proc. Nat. Acad. Sci. R.S.A., 1966,
56, 578.
10.	Kițto G. B., Wassarman P. M., Michjeda J. a. Kaplan N. O., Biochim. Biophys.
Res. Comm., 1966, 22, 75.
11.	Kulick R. J. a. Barnes F. W., Biochim. Biophys. Acta, 1968, 167,1.
12.	Markebt C. L., Science, 1963, 140, 1329.
13.	Pietruszko R. a. Baron D. N., Biochim. Biophys. Acta, 1967, 132, 203.
14.	Șerban M. et Cotariu D., Fifth Meet. FEBS, 1968, 262.
15.	Șerban M. și Cotariu D., St. cerc, biochim., 1969, 12, 173.
16.	Șerban M. et Cotariu D., Sixth Meet. FEBS, Madrid, 1969, 1031.
17.	— Rev. roum. biol., Sirie de Zoologie1, 1970, 15, 3, 149.
18.	Thorne C. J. R., Biochim. Biophys. Acta, 1960, 42, 175.
19.	— Biochim. Biophys. Acta, 1962, 59, 624.
20.	Thorne C. J. R. a. Cooper P. M., Biochim. Biophys. Acta, 1963, 81, 397.
Institutul de biochimie,
Sectorul de biochimie animală.
Primit în redacție la 10 iulie 1970.
INFLUENTA MICROCLIMEI
ASUPRA MACROFAUNEI DIN FRUNZAR
DE
N. TOMESCU, V. GH. RADU,
MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA,
P. TUDORAN, I. FĂRCAȘ și V. BUZ
591.54: 591.524.2: 581.526.42
The authors studied the influence of the microclima on the fauna from litter,
on two slopes with north and south direction.
în prezenta lucrare ne-am propus să studiem în ce măsură factorii
microclimatici, determinați de topografia variată a unui biotop, influen-
țează asupra componenței calitative și cantitative a macrofaunei epigee
din frunzarul unei păduri de foioase.
Cercetările au fost făcute într-o pădure de foioase pe doi versanți
caracteristici cu expoziție nordică și sudică, situați de o parte și alta a
văii Plecica, în partea sud-vestică a orașului Cluj. înclinarea pantei pe
versantul cu expoziție nordică este de aproximativ 16°, iar pe versantul
cu expoziție sudică de 30°. Tipul de sole ste diferit, pe versantul cu expoziție
nordică fiind sol podzolic cu pH-ul 5,5, iar pe cel opus este rendzină, cu
pH-ul 7,5.
Microclima. în cursul anului 1969 au fost făcute observații micro-
climatice în patru zile cu vreme caracteristică : senină și calmă, senină cu
vînt, calmă cu cerul acoperit și cu vînt și cer acoperit. Pentru a evidenția
pregnant deosebirile microclimatice dintre cei doi versanți, în prezenta
lucrare dăm rezultatele observațiilor făcute în 24. VII. 1969, zi senină și
calmă, cu nebulozitatea 3 și viteza vîntului de 0,5 m/s.
Cu ajutorul a două stații microclimatice portabile, așezate cîte
una pe fiecare versant aproximativ la aceeași altitudine și la o distanță
de 200 m una de alta, s-au măsurat oscilațiile temperaturii în decurs de
24 de ore, în sol și aer, umiditatea solului și a aerului, precum și viteza și
direcția curenților atmosferici.
Temperatura în sol la adîncimea de 20 cm și oscilațiile pe ambii
versanți au fost mici (fig. 1, a). La adîncimea de 5 cm, oscilațiile au fost
mai accentuate pe versantul cu expoziție sudică (fig. 1,6).
ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 23 NR. 1 P. 53-59 BUCUREȘTI 1971
N, TOMejsco și COLABORATORI
3
INFLUENȚA MICROCLIMEI ASUPRA FAUNEI DIN FRUNZAR
a, 20 cm adlnclme în sol; b, 5 cm adlncime în sol; c, suprafața solului sub litieră Ungă trunchiurile copacilor:
d, sub litieră în spatiile dintre copaci; e, la suprafața litierei; f. Ia înălțimea de 200 cm de la suprafața solului.
La suprafața solului sub litieră, temperatura a fost măsurată lingă
trunchiurile copacilor și în spațiile dintre aceștia. Așa cum reiese din
figura 1, o, lîngă trunchiurile copacilor temperatura a oscilat puțin în
decurs de 24 de ore, pe ambii versanți. în spațiile dintre copaci s-au în-
registrat oscilații mai mari, în special pe versantul cu expoziție sudică
(fig. 1, d). Cele mai mari oscilații și diferențe de temperatură între cei doi
versanți au fost înregistrate la suprafața litierei (fig. 1, e). La înălțimea
de 200 cm, temperatura a suferit de asemenea oscilații mari, însă diferen-
țele au fost mai mici în comparație cu suprafața litierei (fig. 1, J).
55
Umiditatea solului a fost măsurată prin metoda probelor de sol
uscate la etuvă, la temperatura de 105°C timp de 24 de ore. înainte de
luarea probelor a căzut o ploaie torențială, fapt care a influențat rezul-
tatele noastre. Pe versantul cu expoziție nordică, unde copacii au o înche-
gare a coronamentului de 0,9 și stratul de litieră este uniform, umiditatea
a prezentat valori apropiate (32—34%) atît lîngă trunchiurile copacilor,
cît și în spațiile dintre aceștia. Pe versantul cu expoziție sudică, unde co-
Fig. 2. — Oscilația umidității atmosferice la suprafața solului
în decurs de 24 de ore.
păcii au o închegare a coronamentului de 0,7 și stratul de litieră este dis-
continuu, umiditatea solului lîngă trunchiurile copacilor a fost de 33%,
iar în spațiile dintre aceștia de 42%.
Umiditatea atmosferică a fost măsurată cu psihrometru cu aspi-
rație. Așa cum reiese din figura 2, la 0 cm sînt diferențe mai mari între
cei doi versanți. Pe versantul cu expoziție nordică, umiditatea atmosfe-
rică nu a scăzut sub concentrația de 60%. La înălțimea de 200 cm, umidi-
tatea atmosferică a scăzut pe ambii versanți sub 50%.
Gradul de iradiere directă a solului este mult mai mare pe versantul
cu expoziție sudică, datorită atît expoziției, cît și densității mai mici
a copacilor.
Vegetația. Pe versantul cu expoziție nordică, etajul arborilor este
format din Carpenus betulus și Fagus silvatica ca specii predominante,
cu exemplare mai rare de Populus tremula și de Betula pendula. înălțimea
medie a copacilor este de 10 m, avînd o închegare a coronamentului de
.0,9, Etajul arbustiv este format din Corylus avellana, Crataegus monogyna
etc., cu o înălțime medie de 2 m și o acoperire de 20%. Stratul ierbos este
format din floră de mull și are o acoperire de 30 %. Pe versantul cu expo-
ziție sudică, etajul arborilor este format din Quercus robur Și Q. petraea
ca specii predominante, cu exemplare mai rare de Fagus silvatica și de
Carpenus betulus. înălțimea medie a copacilor este de 16 m, cu o înche-
gare a coronamentului de 0,7. Etajul arbustiv este, format din Cornus
N. TOMESCU și COLABORATORI
4
INFLUENȚA MICROCLIMEI ASUPRA FAUNEI DIN FRUNZAR	57
56
mas, Crataegus monogyna, Viburnum lanlana ete., en o înălțime medie
de 5 m și un grad de acoperire de 35%. Stratul ierbos este mai dens, în
special în golurile dintre copaci și este format tot din flotă de mull. Are
un grad de acoperire de 45 %.
ANALIZA PROBELOR DE MACROFAUNÂ
Pentru studiul macrofaunei din frunzar, am folosit metoda releveelor
sub formă de pătrate (1), (3), (6). De pe fiecare versant au fost luate cîte
23 de probe de 50 x 50 cm, în total 46 de probe. Frunzarul a fost transpor-
Fig. 3. — Raportul cantitativ numeric al grupelor de neverte-
brate aparținînd macrofaunei epigee, colectate pe doi versanți.
N, Versant cu expoziție nordică; S, versant cu expoziție sudică ■
1,	gastronode; 2, arahnide, 3, crustacee — izopode; 4. miriapode ;5, insecte.
tat în laborator, unde animalele au fost extrase cu ajutorul aparatelor
Tullgren. Cochiliile de gastropode au fost colectate direct cu penseta,
în figura 3 prezentăm raportul cantitativ al animalelor colectate de pe
fiecare versant, grupate pe clase. Deosebiri cantitative mari se remarcă
la gastropode și crustacee — izopode. Aceste deosebiri reies mai preg-
nant daca analizăm tabelul nr. 1, în care animalele sînt grupate pe ordine.
Pseudoscorpionidele și izopodele se găsesc într-un număr mult mai mare
pe versantul cu expoziție nordică, iar pulmonatele, araneidele și aca-
rienii pe cel cu expoziție sudică. Dintre chilopode, numai geofilomorfele
prezintă deosebiri între cei doi versanți, litobiomorfele fiind reprezen-
tate în proporții aproximativ egale. Dintre insecte, larvele de diptere au
fost găsite într-un număr mare pe versantul cu expoziție sudică.
Deosebirile cantitative și calitative dintre cei doi versanți sînt mult
mai evidente dacă analizăm tabelul nr. 2, în care prezentăm speciile de izo-
pode, diplopode și parțial gastropode.
în afara celor două specii de puhnonate menționate în tabelul nr.
2, mai amintim că pe versantul cu expoziție nordică am găsit un număr
de 5 limacide și 7 clauziliide, iar pe versantul cu expoziție sudică 92 de
clauziliide și cele două specii:
Abida Jrumentum și Orcula doli-	Tabelul	ir. 1	
olum, care aparțin fam. Verti- ginidae.	Numărat total de animale aparținînd macrofaunei, colectate		
	de pe cei doi versanți și grupate pe ordine		
Și speciile de izopode pre-		Versant cu expoziție nordică	Versant cu expoziție sudică
zintă deosebiri importante (ta- belul nr. 2). Patru specii au fost	Ordinul		
colectate numai pe cîte unul			
dintre versanți. Hyloniscus trans- sylvanicus și Porcellium con- spersum, specii iubitoare de urni-	Pulmonala (Gastropoda) Isopoda (Crustacea) Pseudoscorpion.es	41 354 115	417 124 31
ditate ridicată și temperatură	Opiliones	21	16
mai scăzută, deși în număr mic,	Aranea	28	65
au fost găsite numai pe versan-	Acarina Diplopoda Geophilomorpha	4 90	41 135
tul cu expoziție nordică. Bezultă		12	26
că aici condițiile microclimatice	Lithobiomorpha	104	117
se apropie de cele existente în	Coleoptera adulți	22	26
biotopurile lor preferate. Haplo- pbthalmus sp. și Armadillidium	larve Raphidioptera adulți larve	27 27	—
carniolense au fost găsite numai	Diptera	adulți	2	1
pe versantul cu expoziție sudică.	larve	25	106
Se cunoaște faptul că A. carni- olense, deși este o specie de pădure, populează îndeosebi	Homoptera adulți (Cicadina) larve Heteroptera adulți	3	3 15
	larve	—	—
locurile expuse la soare, care au o temperatură mai ridicată	în cursul anului.		
Tabelul nr. 2
Lista speciilor de gastropode, izopode și diplopode colectate de pe cei doi versanți
Ordinul	Speciile	Versant cu expoziție nordică	Versant cu expoziție sudică
Pulmonala	Abida frumentum	—	115
	Orcula doliolum	—	120
Isopoda	Hyloniscus transsylvanicus	2	—
	Haplophthalmus sp.	—	8
	Porcellium conspersum	5	—
	Protracheoniscus polilus	137	111
	Armadillidium carniolense	—	5
Diplopoda	Chromatoiulus projeclus dioritamus	11	88
	Microiulus imbecilus	34	11
	Polyxenus lagurus	15	10
	Microchordeuma brolemanni transsylvanicum	—	10
	Polydesmus complanatus	17	4
	Unciger transsylvanicus	7	1
	Cylindroiulus luridus	4	4
	Romaniulus mammosus	1	1
	Polyzonium germanicum	1	1
	Glomeris sp.	1	5
58	N. TOMESCU și COLABORATORI	6 .
La diplopode, diferențe cantitative există la speciile : Chromatowlus
projectus dioritamus, Microiulus imbecilus și Polidesmus complanatus.
O specie, și anume Microcbordeuma brolemanni transsylvanicum, a fost,
găsită numai pe versantul cu expoziție sudică.	.
Deosebirile constatate de noi în fauna celor doi versanți desigur
sînt determinate de un întreg complex de factori biotici și abiotici. Dintre
aceștia, am studiat mai amănunțit temperatura și umiditatea, care,.
după cum reiese din rezultatele expuse în lucrare, în cadrul aceluiași
biotop și pe o suprafață relativ mică, prezintă mari variații. Or, se știe
că factorii microclimat! ci influențează în mare măsură densitatea, frec-
vența și abundența indivizilor unei populații într-un biotop. în studiile
ecologice cantitative este necesar ca în alegerea locurilor de unde se vor
lua probele de faună să se țină seama de aspectele pedologice, floristice,
topografice și climatice ale biotopului ce urmează să fie cercetat (2)
și, în funcție de aceste caracteristici, să se poată stabili metodele de colec-
tare cele mai potrivite.	;
CONCLUZII
1.	Topografia variată a unui biotop poate determina condiții mi-
croclimatice foarte diferite, chiar pe suprafețe restrînse de areal, influen-
țînd densitatea, frecvența și modul de dispersie al populațiilor de animale.
2.	Din probele colectate de noi, am constatat că pe versantul cu
expoziție nordică sînt mai bine reprezentate numeric ordinele Pseudoscor-
piones și Isopoda, iar pe versantul cu expoziție sudică ordinele Pulmonata,
Aranea, Acarina, Geophilomorpha, Diptera (larve) și ILeteroptera.
3.	Dintre speciile determinate, există specii comune pentru ambii
versanți, dar care au o densitate și o distribuție diferite, ca : Protracheo-
niscus politus, Chromatoiulus projectus dioritamus, Microiulus imbecilus,
Polyxenus lagurus, Polydesmus complanatus, Uncigers transsylvanicus
și Glomeris sp.
Alte specii au fost găsite numai pe versantul cu expoziție nordică,
de exemplu, toate speciile de limacide, Hyloniscus transsylvanicus și Porcel-
lium conspersum, pe versantul cu expoziție sudică fiind întîlnite speciile
Abida jrumentum, Orcula doliolum, Haplophthalmus sp., Armadillidium
carniolense și Mierochordeuma brolemanni transsylvanicum.
(Avizat de prof. Y. Gh. Radu.)
7	INFLUENȚA MICROCLIMEI ASUPRA FAUNEI DIN FRUNZAR	59
perature and humidity have been comparatively registered. Litter sam-
ples has been taken from every slope in order to study the composition of
macrofauna.
The authors point out that there were remarkable quantitatively
and qualitatively differences determined, firstly, by microclima condi-
tions.
BIBLIOGRAFIE
1.	Balogh J., Lebensgemeinschaften der Landtiere, Budapesta, 1958, 560.
2.	Dreux Ph., Recherches ecologique et biogeografique sur Ies orthopteres des Alpes Frangaises,
Theses, Paris, 1962.
3.	Ionescu M-, Contribuții la studiul faunei frunzarului de fag, București, 1963, 99.
4.	Morris G. M., J. appl. EcoL, 1968, 5, 601 — 611.
5.	Phipps M-, Vie et milieu, Serie C, 1968, XIX, 2 — C, 303 — 330.
6.	Vannier G. et Fonseca G., La Terre et la Vie, 1966, 1, 77—104.
Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj,
Catedra de zoologie.
Primit în redacție la 29 iulie 1970.
INFLUENCE OF MICROCLIMATE UPGR LEAF-BAERING FOREST
MACEOFAUNA
SUMMARY
In this paper the authors have presented their observations car-
ried out on the microclima of the two slopes with North and South di-
rection from the leaf bearing forest. The diurnal fluctuations of the tem-
ANALIZA VARIAȚIEI ANUALE
A FAUNEI DE NEMATODE DIN SOL
DE
IULIANA POPOVICI
591.132:591.524.2
The animal variation of the nematode fauna from a leached-chernozem soil was stu-
died. The influence of the wheat, inaize and meadow crops, of the agrotehnical
labours, of the temperature and water content of the soil on the nematode popu-
lations was determined.
The increase of the major soil nematode populations during the growing season
of the vegetation with the autumn maximum was noted.
The water content and temperatura of the soil, between optimum limits, favour
the nematode populations development.
We noted the Tylenchides predominance which populations increase during the
vegetation season,
Ultimele trei decenii au adus în centrul cercetărilor nematologice
aspecte legate de ecologia nematodelor din sol. cu referiri speciale la
cele fitoparazite.
Sînt încă puține informațiile asupra populațiilor de nematode din
sol, a factorilor care influențează largile lor variații. Variațiile sezoniere
în distribuția nematodelor din sol par a fi datorate schimbărilor
considerabile în regimul fizic și chimic al mediului, orientării nema-
todelor spre orizontul cu condiții optime pentru reproducere și
dezvoltare (9).
în lucrarea de față încercăm să prezentăm cîteva din rezultatele
obținute în studiul inițiat acum cîțiva ani asupra nematodelor din sol,
a relațiilor care se stabilesc între ele și factorii de mediu. Pe același tip
de sol, am urmărit influența culturilor vegetale, a lucrărilor agrotehnice,
a temperaturii și a umidității solului asupra populațiilor de nematode,
în decursul unui an.
ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 23 NR. 1 P. 61-69 BUCUREȘTI 1971
63
62	IULIANA POPOVICI	2
MATERIAL ȘI METODE
Rezultatele prezentate au fost obținute în cursul studiului populațiilor de nematode
pi cîmp cultivat cu grîu, porumb și în cîmp sub pășune. Am ales pentru studiu cernozio-
mul levigat din zona estică a orașului Cluj (Borhanci).
Am luat probe lunare din mai 1068 pînă în aprilie 1969. Probele, în volum de 25 cm3
ticcare, au fost luate în trei repetiții cu ajutorul unei sonde metalice, la intervale de circa
2—3 m. Ridicarea probelor s-a lăcut la adîncimile de 0—5; 5 — 10; 10—15 cm.
Nematodele au fost extrase din sol prin intermediul metodei lui M. O o s t e n b r i n k
(5), iar numărarea lor în extractul apos a fost făcută cu ajutorul camerei de numărare sub
stereomicroscop. După fixare în TAF am determinat materialul pe grupe și specii pe pre-
parate în glicerina. Rezultatele cumulează ■ analiza a 108 probe. ■ ■
Paralel cu ridicarea probelor de sol am făcut măsurători ale temperaturii, umidității
și pH-ului acestuia la adîncimea de colectare a probelor.
REZULTATE ȘI DISCUȚII
Figura 1 ilustrează variația în abundența faunei totale de nematode,
în cursul anului, la adîncimea de 0—15 cm, pentru fiecare cultură (grîu,
porumb, pășune). Paralel am dat variația temperaturii și umidității
solului.
Remarcăm abundența maximă a populațiilor de nematode în
perioada septembrie — noiembrie pentru grîu și porumb și august —
noiembrie pentru terenul sub pășune. Minima populațiilor, în toate lo-
turile, am notat-o în perioada iernii. Comparînd distribuția pe loturi,
constatăm o netă diferență între populația nematodelor în terenul cul-
tivat cu porumb, care-și menține nivelul evident mai scăzut față de popu-
lația celorlalte loturi, chiar și în perioada de abundență maximă a ei.
Covorul vegetal, mult mai dens în cazul terenului cu grîu sau cu pășune,
asigură o mai mare stabilitate a condițiilor optime pentru dezvoltarea
nematodelor. In cazul terenului cultivat cu porumb, lucrările agrotehnice
periodice pot produce dereglări în echilibrul dinamic al populațiilor de
nematode. Confirmăm, astfel, rezultatele studiilorluiM. Oostenbrink
(5) asupra populațiilor de nematode și a dinamicii lor, care au evidențiat
variația marcantă a densității și compoziției populațiilor de nematode,
în special fitoparazite, cu culturile.
Principalii factori care par a fi semnificativi pentru ecologia nema-
todelor din sol sînt temperatura și umiditatea solului, tipul de sol și struc-
tura lui, cantitatea și felul substanțelor organice, pH-ul solului — fac-
tori care au fost discutați de H. R. W a 11 a c e (7) și R.D. W i n s 1 o w
(8), O).
Observațiile noastre evidențiază că temperatura și umiditatea so-
lului sînt factori suboptimali în prima și ultima perioadă de investigare
(fig. 2—4). Nivelurile scăzute ale umidității la începutul verii corelate cu
menținerea temperaturii ridicate în această perioadă, precum și nivelurile
ridicate ale umidității în timpul iernii corelate, implicit, cu scăderea tem-
peraturii sub optim sporesc efectul negativ asupra dezvoltării populațiilor
de nematode.
65?
64
MEDIA TEMPERATURI) Ș> UMIDITĂȚI) SOLULUI	NUMĂR OL NEMATODE/25cm3S0L (X)
Fig. 2. — Distribuția Verticală a nematodelor din sol sub cultură de griu.
MEDIA TEMPERATURII Șl UMIDITĂȚII SOLULUI NUMĂR DENEMATODE/25cm3S0L (X)
5 — c. 6049
66
(X) IDS^S?/3D&lVn3N30 OVNON	miftlOSlăvifOim fi
Fig. 4. — Distribuția verticală a nematodelor din sol sub pășune.
r
Distribuția procentuală a nematodelor pe ordine : a, teren cultivat cu grîu; b, teren cultivat cu porumb; c, teren cu pășune.
%
68
IULIANA POPOVICI
8
9
VARIAȚIA ANUALĂ A FAUNEI DE NEMATODE DIN SOL
69
Distribuția nematodelor la cele trei niveluri de ridicare a probelor
este prezentată în figurile 2—4. Abundența maximă la adîncimea de 0—5
cm este mai pronunțată primăvara tîrziu și vara pentru lotul cu grîu
(fig. 2), în septembrie — octombrie pentru lotul eu porumb (fig. 3); în
pășune (fig. 4), populația maximă a nematodelor la acest orizont se men-
ține în lunile iunie, august și octombrie — decembrie. Remarcăm o fluc-
tuație compensatoare pe verticală în toate loturile. Scăderea populațiilor
de nematode în orizontul de suprafață este compensată de creșterea lor
la nivelurile mai joase.
Este caracteristică abundența maximă a populațiilor de nematode
la nivelul 5—15 cm, în perioada iernii și primăverii timpurii. Notăm,
de asemenea, deplasarea maximului populațiilor de nematode spre su-
prafață, în perioada de creștere intensivă a vegetației. Lucrările recente
ale lui A. A. D i Edwardo (3), V. R. Ferris și R. L. Bernard
(4), B. M. Z u c k e r m a n și colaboratori (12) și P.H. Y u e n (11)
confirmă existența unor diferențe în ciclul anual al nematodelor fitopa-
razite și corelează variațiile populațiilor cu perioadele de creștere a plan-
telor, cu temperatura și umiditatea solului.
Distribuția procentuală a nematodelor pe ordine (fig. 5, a—c),
pe o perioadă de șase luni arată că componența faunei nu urmează ace-
lași model al variației. Evidențiem predominanța netă, în toate loturile,
a tilenchidelor, dintre care numeroase au o activitate fitoparazită. Creș-
terea populațiilor de tilenchide este corelată cu dezvoltarea plantelor,
în toate loturile nivelul ridicat al populațiilor de tilenchide se menține la
adîncimea de 5—15 cm (zona cu abundența maximă a rădăcinilor plante-
lor). Al doilea ordin cu largi variații este Rhabditida, grup prin excelență
microfag. Restul ordinelor prezintă foarte slabe variații. Datele noastre
concordă cu observațiile lui J. B. C r a g g (2) și W. G. B a n a g e (1).
Am notat variații slabe ale pH-ului solului, între 6 și 6,8, în tot
cursul anului de observații. Aceasta ne dă dreptul să acceptăm concluzia
lui A. Stdckli (6) că variațiile pH-ului au efect redus direct asupra
nematodelor.
concluzii
Datele prezentate confirmă creșterea, populațiilor majorității ne-
matodelor din sol în cursul sezonului de vegetație al plantelor, eu atin-
gerea maximului toamna.
Dintre culturile vegetale, grîul și pășunea asigură condiții mai bune
decît cultura de porumb pentru dezvoltarea populațiilor de nematode
din sol.
Umiditatea și temperatura solului, în limite optime, favorizează
dezvoltarea populațiilor de nematode din sol.
Notăm predominanța nematodelor din ordinul Tylenchida, a cărui
populație crește în perioada de vegetație a plantelor, menținîndu-și ni-
velul ridicat în toate loturile.
ANAL Y SIS OF THE ANNUAL VARIATION
OF THE SOIL NEMATODE FAUNA
SUMMARY
The annual variation of the nematode fauna was studied. The in-
fluence of the wheat, maize and meadow crops, of the agrotechnical
labours, of the temperature and water content of the soil on the nema-
tode populations from a leached-chernozem soil was investigated.
A maximum abundance of the nematode populations, for all crops
was noted during August-November and a minimum abundance during
winter. On maize crop the soil nematode populations have maintained
the lowest level confronted by the populations from the other crops, du-
ring all the year.
The water content of the soil and the temperature of the soil, bet-
ween optimum limits favour the nematode populations development.
A vertical variation of the nematode populations was noted with
their maximum profundity during winter and early spring.
The nematode distribution, on orders, have shown the predominance
of the Tylenchida whose populations increased during the vegetation
season. The Rhabditida was the second order as concern the populations
abundance.
BIBLIOGRAFIE
1.	Banage W. B., J. Anim. Ecol., 1963, 32, 1, 133-140.
2.	Cbagg J. B., J. Anim. Ecol., 1961, 30, 2, 205-232.
3.	Di Ed-wabdo A. A., Plani Dis. Rep., 1961, 45, 1, 67 — 71.
4.	Febbis V. R. a. Bebnabd R. L., Plant Dis. Rep., 1961, 45, 10, 789-793.
5.	Oostenbbink M-, Nematology, sub ied. Sasseb J. N. a. Jenkins W. R., Chapel Hill Univ.
North Carolina Press, 1960, 85 — 102 și 439 — 442.
6.	Stockli A., Z. Pfl. Ernălir. Diing. Bodenk., 1952, 59, 97—139.
7.	Wallace H. R., The Biology of Plant Parasitic Nematodes, Arnold, Londra, 1963.
8.	Winslow R. D., Nematology, sub red. Sasseb J. N. a. Jenkins W. R., Chapel Hill Univ.
North Carolina Press, 1960, 341 — 415.
9.	- Pedobiologia, 1964, 4, 1, 65-76.
10.	Yeates G. W., N. Z. Jl. Sci., 1967, 10, 4, 927-948.
11.	Yuen P. H., Hematologica, 1966, 12, 195 — 214.
12.	Zuckebman B. M-, Kheba S. a. Piebce A. R., Phytopathology, 1964, 54, 654—659.
Centrul de cercetări biologice Cluj,
Secția de zoologie.
Primit în redacție la 29 iulie 19 70.
(Avizat de prof. V, Gh. Radu.)
CERCETĂRI PRIVIND ECOLOGIA ȘI COMBATEREA
VIERMILOR SÎRMĂ (ELATERIEAE-COLEOPTERA)
DE
T. PERJU, V. ROGOJANU și ALEXANDRINA GRECEA-TARȚA
595.765.4:581.2
This paper deals with some systemations and ecology aspects of 24 species of
Eiateridae inhabiting different soils from Transylvania.
The species belong to Agriotes, Limonius, Selatosomus, Athous and Melanotus.
The abundance and frequency of these wireworms vary according to the type of soil
and vegetation.
"Wireworms combating was carried out by treating the seeds and soil with pes-
ticides.
Larvele de elateride (viermi sîrmă), prin regimul, alimentar poli-
fag, se manifestă ca dăunătoare atît la plantele din vegetația spontană
(pășuni și finețe), cît mai ales la cele cultivate, adesea producînd pagube
considerabile.
Situația dăunătorilor din diferite județe din Transilvania (12) con-
firmă faptul că în unele unități s-au înregistrat pagube produse de viermii
sîrmă, variind între 10 și 30% iar alteori mergînd pînă la compromiterea
culturilor. Astfel de situații s-au înregistrat la Cluj (1961) și Ileanda (1966)
la culturile de cereale, Cluj (1961) și Sînmărghita (1961) la culturile de
porumb, Alba (1957), Brașov (1968, 1969) și Huedin (1961) la culturile
de cartof și Cluj (1964) la culturile floricele.
în literatura străină de specialitate au fost publicate numeroase
lucrări tratînd aspecte de sistematică (1), (2), (3), (4), (9), (20), bioe-
cologie (6), (7), (10) și de combatere a larvelor de elateride (6), (10), (11).
în țara noastră sistematica elateridelor de asemenea a făcut obi-
ectul unor cercetări (8), (17), (18). Combaterea viermilor sîrmă a consti-
tuit însă o preocupare mai veche (5), (19). Lucrări valoroase din acest
punct de vedere a publicat colectivul Florica Manolache, G h.
ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 23 NR. 1 P. 71-82 BUCUREȘTI 1971
72
T. PERJU și COLABORATORI
2
3
ASUPRA ECOLOGIEI ȘI COMBATERII VIERMELUI SlRMA
73
Boguleanu, V. I v aș cu, C. 2KT i c o 1 a e și T a t i a n a Corn an
(13), (14), (15), (16).
Lipsa în literatura noastră de specialitate a unei lucrări cu privire
la componența faunei și ecologia viermilor sîrmă ne-a determinat să
urmărim aceste aspecte apreciind ca oportună și necesară publicarea unui
articol, care să trateze aspecte de ecologie și de combatere a larvelor de
elateride.
(0,6%), Limonius minutus (0,5%), Adrastus limbatus (0,4%), Prosternon
tesselatus (0,4%), Melanotus erassicollis (0,3%), Melanotus rujipes (0,2%),
NP,LAKVE PE Fig. 1. — Raportul numeric al larvelor aparținînd diferitelor specii
ț PECII COLECTATE	de Elateridae colectate din cîteva județe ale țării.
7 COD
A.ustuia tos
MATERIAL ȘI METODĂ DE LUCRU
Colectarea larvelor s-a efectuat prin sondaje în sol, un sondaj fiind executat pe o su-
prafață de 0,5 ma și la o adîncime de pînă la 60 cm. Analiza probelor de sol s-a făcut ime-
diat după săparea acestuia prin separarea și notarea numărului larvelor și a dăunărilor pro-
vocate. S-a determinat totodată și pH-ul solului din care s-au ridicat probele. S-au colectat
larve din diferite tipuri de soluri, înțelenite sau luate în cultură. Cele mai multe probe au fost
colectate din diferite județe ale Transilvaniei; un număr mai mic de probe au fost colectate și
din alte regiuni ale țării1. în cele 25 de localități au fost efectuate 1 500 de sondaje, din care
s-au colectat 2 500 de larve. Materialul a fost determinat în cadrul Laboratorului de faună a
solului de pe lingă Universitatea ,,Babeș-Bolyai”. Experiențele de combatere a larvelor pe
cale chimică au fost efectuate în condiții de seră și laborator. S-a încercat eficacitatea unor
insecticide organoclorurate și organofosforice, prin pudrarca semințelor, precum și prin prăfuirea
și stropirea solului după însămînțare. Experiențele s-ad efectuat în lădițe și ghivece în care
s-au introdus larve de Selatosomus laltts sau Agriotes sp. și apoi au fost însămînțate cu porumb
sau grîu. S-au făcut observații asupra răsăririi și dezvoltării plantelor, s-a stabilit procentul de
boabe și de plante distruse sau mortalitatea larvelor.
REZULTATE
Răspîndirea larvelor de elateride
în urma trierii materialului colectat au fost determinate 24 de spe-
cii aparținînd la 11 genuri: Lacon, Corymbites, Prosternon, Selatosomus,
Hypnoidus, Limonius, Athous, Melanotus, Adrastus, Agriotes și Ectinus.
Cel mai mare număr aparține genului Agriotes (38,0 %); numeroase exem-
plare s-au colectat și din genurile Limonius, Selatosomus, Athous și Mela-
notus. Datele cu privire la frecvența larvelor aparținînd diferitelor specii
sînt prezentate în figura 1. Din datele prezentate rezultă că cea mai mare
frecvență au speciile Agriotes sputator (18,4%), Athous niger (10,7%),
Limonius aeruginosus (10,6 %), Agriotes obseurus (10,4 %), Selatosomus aeneus
(9,1%), Melanotus punetolineatus (9,0%), Limonius pilosus (6,3%), Selato-
somus nigricornis (4,4%), Agriotes lineatus (4,2%), Agriotes starckii (4,1%),
Selatosomus latus (3,5%), A. subjuscus (2,0%), Athous lomnickii (1,9%),
Agriotes ustulatus (1,4%), Lacon murinus (1,2%), Athous haemorrhoidalis
1 La colectarea larvelor și-au adus contribuția studenții din cercul științific A. Bile, I
Boca, M. Bleoca, L. Cîrlig, V. Cristea, V. Crișan, D. Cucui, A. Dițiu, R. Dragoș, M. Fetti, S.
Geleriu, D. Lungu, E. Neagoș, Gh. Nechita, St. Szabo, D. Smîntînă și I. Șerban.
A. starckii
llllllllllllllll
SOO
eoo
700
600
500
boo
300
ZOO
400
3D -i
HO -
Prosternon sp. Adrastussp. Ectinus sp. Corymbites Hypnoidus sp.
sp.
Corymbites sjaelandicus (0,2%), Ectinus aterrimus (0,1%), Hypnoidus
riparius (0,1%).
Din datele prezentate în tabelul nr. 1 rezultă că cea mai mare răs-
pîndire o au speciile comune de Agriotes, Limonius aeruginosus, L. pilosus,
Melanotus punetolineatus, Selatosomus latus și Lacon murinus, întîlnite
74
T. PBRJU și COLABORATORI
4
75
în majoritatea probelor colectate. O răspîndire locală au avut speciile
Corymbites sjaelandicus, Prosternon tessellatus, Hypnoidus riparvus, Li-
monius minutus, Athous subjuscus, Melanotus rufipes și Ectinus ater-
rimus.
Densitatea elateridelor în funcție de tipul, natura, pH-ul solului
și modul de folosință al terenului poate fi urmărită în tabelul nr. 2 ; de aici
rezultă că densitatea cea mai mare este întîlnită în solurile înțelenite,
argiloase și argilo-nisipoase, aluvionare și brun roșcate de pădure cu un
pH cuprins între 6,5 și 7,5.
Raspîndirea larvelor diferitelor specii în funcție de tipul de sol poate
fi urmărită în tabelul nr. 3, de unde rezultă că marea majoritate a speciilor
de elateride au fost întîlnite în solurile brun roșcate de pădure, speciile de
Agriotes au fost găsite în solurile podzolice și brun roșcate de pădure și
într-o oarecare măsură în cele aluvionare, iar speciile de Selatosomus și
Athous mai mult în cele cernoziomice.
Răspîndirea larvelor aparținînd diferitelor specii de elateride în
funcție de modul de folosință al terenului poate fi urmărită în tabelul nr. 4,
din care se vede că ele au fost colectate din terenurile înțelenite, ocupate
de pășuni și finețe naturale. Prezența lor în principal în solurile înțelenite
se explică prin faptul că aceste terenuri nefiind lucrate larvele nu sînt
deranjate, dezvoltîndu-se în condiții favorabile. în terenurile luate în cul-
tură, ocupate de culturi cerealiere sau plante industriale, au fost întîl-
nite mai ales larve aparținînd genurilor Agriotes, Melanotus, Selatosomus,
Athous și Limonius.
Combaterea larvelor de elateride
Rezultatele experiențelor noastre de combatere a larvelor de ela-
terid'e sînt prezentate în tabelele nr. 5, 6, 7 și 8.
Din datele prezentate în tabelele nr. 5 și 6 rezultă că în urma pudră-
rii semințelor cele mai bune rezultate au fost obținute la tratamentul cu
HCH 3%, DDT 10% și aldrin 20%, procentul de plante distruse variind
între 0,0 și 16% în 1960 și între 13,3 și 24% în 1961; la martor, această
proporție a fost de 52 și, respectiv, 36,6%.
Din datele prezentate în tabelul nr. 7 rezultă că, în cazul prăfuirii
solului și încorporării insecticidului prin prașile, proporția de plante sal-
vate de la distrugere a fost de 74,7—78,7%, deci inferioară față de cea
obținută în cazul pudrării semințelor (76,0—86,7%).
Din datele prezentate în tabelul nr. 8 rezultă că în cazul utilizării
aldrinului s-a obținut o mortalitate de 50% a larvelor la încorporarea
unei cantități de 120 kg/ha, în timp ce în cazul utilizării heclotoxului,
la aceeași doză s-a înregistrat doar o mortalitate de 10 %. La încorporarea
unei cantități mai mari de 150 kg/ha aldrin 10 % și peste 180 kg/ha HCH
3% se înregistrează o mortalitate a larvelor de 100%, dar aceste doze
sînt fitotoxice. Eficacitatea celor două produse este relativ apropiată la
utilizarea unei cantități de 150—175 kg/ha aldrin sau HCH.
		smnjjzy) snuipQ				+														
								+		+	+				+				+	
	Vi	snwinjsn		+				+	+	1										
	•2	MjDjnds		+			+	+	+	+	+	l+						4“		
		snjnosqo				+		+	+	+	+	+					+			
		snpmiți		+		+	+	+		+							+			
		siynquni snțsnjpv			4"	+								+						
0)	«0 3	sadipu												* +						
'U	e 3	SlpODlSSUJ^	+								+								+	
05		stijmuiiopund						+	+	+		1					+		+	+
1 a l		snosrgqns						+												
	Vi 3 O	n^iuiuoi		+				+								+				
-o		SJlDpW2l.lJOlUdJ)l[						+												
		jsGni		+				+								+				
O	3	snsojid								+	+				+				+	
cu	3 o £	snjnmui			+															
w		snsoujGnjan		+	+	+		+		+	+	+	+				+			
		snundi.i snpioudRn										+								
	3 g	siu.io3jj6]u			+			+	4~		+					+			+	
	o 8	smiw						+	+	+	+									
		snjvj			+			+	4-	+	+									
		snjDpssa; noîiddjsojj								+	+									
		smipVDJgvfs sajiqiufi.ioo													+					
		smnjmu uoqd’j			+	+		+			+						+			
		Localitatea	întregalde	1	Aiud	!	Dumitra	|	Năsăud	|	I Beclean	|	Cluj	|	Turda — Boian |	Gherla — Panticeu|	Dej — Mihâiești |	Huedin	1	Bolduț	|	Tureni	Chitila	|	Luduș	|	Sărmaș	|	Jibou	|	Dumbrăveni	|	Ormeniș	1
		Județul	Alba		Bistrița-	1	Năsăud				Cluj					Ilfov	Mureș		Sălaj	1	Sibiu	
Din putregai
76
Densitatea numerică a larvelor de Elalervide la funcție de tipa!, natura și pK-ui salutai în diferite localități Sin Transilvania
6
Densitatea larvelor ia m2	co 7 o	1	|	10-24	1	4-10	00 1	I	14-16	|	2-14	co 1 05	O 1 co	1	1	00 1 CM	00 1	i	2-10	1	I	2—20	1	OO 1 C©	[	2—10	00 1 co	2-12 _		1	00 1 CP	00 1 ©5	M 2	Ci 1 00	1
|	i । Modul de lolosință j	i	uuppi । i	!	! cultivat	i	i	BUipț ]		nurpi |	| cultivat	;	1 țelină	euț[a| |	1 cultivat		i țelină	।	1 cultivat	1 țeiină	’	| țeîină	;	| țelină	1	| cultivat	]	1 țelină	1 cultivat	i	| cultivat	i	[ țelină	1	|	Șuipj	țelină	cultivat	|	țelină	|	țelină	cultivat	|	| cultivat	|	țelină	|
1	; | pH-ul 1	i	!	î i 6,8-7,2 1	| S‘i-0‘4 ।	!	8,0	i 1 	'	1	| 6,5-7,0 j	! 6,8-7,0 ;		7 oo- cp	S‘L~L j	j 8,0—9,0	4 -S‘9 1	| 6,7-7	1 6,6-7,0	fi‘2-0‘4 1	CP 7 00 CP		00 CD 1 cD CD		5*4		1	0*4	!	1 6,6-7,6 |	00 cp 1 CP Cp		6,0-7,0 I			|	0‘8	।	;	7,0	|
! k	Natura solului	1	i [ argilos	]	cA O	i humos negru	j	! argilo -nisipos	'	CA ©	[ argilos	argilos	3	j argiio-nisipos	3 £ q •a a	| argilos-nisipos	!	l argilos	«1 o %	1 argiio-nisipos	lutos-argilos	;		! argiio-nisipos	!		i nisipo-argilos	]	। argiio-nisipos	1	CA © A ‘ca ’c © a	argiio-nisipos		[ argilo-sărăturos	argilos		। argiio-nisipos	1	argilo-sărăturos	|
Tipul solului	|	brun, roșcat	'	cernoziom	|	brun roșcat	]	;	i i brun roșcat	।		i cernoziom degradat	i	; aluvionar	]		j brun roșcat	1	1	1 । brun roșcat	|		। brun roșcat	3	i aluvionar	■ podzol	j		[ brun roșcat	1		brun roșcat		brun roșcat	i	brun roșcat		; cernoziom	brun roșcat de pădure			cernoziom	I
Localitatea	.2		Beclean	|	1 Bistrița	1		Bolduț	]	Cluj			Dej		Oumitra	|	Gherla	|	Huedin		Jibou		Nădășel		Năsăud	1	Panticeu		Sărmaș	|	Sîncrai-Almaș 					Turda	|
Tabelul nr. 3 Răspîndirea larvelor aparținind diferitelor speeii de eiateride in funcție de tipul de soi	Tipul de sol	aluvional				+			+			+		+		_L			+	+	+	+			77	j
		cernoziom (degradat-levigat)	+	+		+	+	+			-1-	+	+	+	+							+			
		brun roșcat de pădure	+		+	+	+	+	+	+	+	+	+			+	+		+	+	+	+	+	+	+
		podzol							+			+		+		+				+	+	+	+	+	+
	Specii		smnmui uowifhpnjțj	Corymbites sjaelandicus	Prosternon tesselatus	Selatosomus latus	<A K C* ©			nigricom is	Hypnoides riparius	Liminius pilosus	j	CA S s g	Athous niger	|	,, lomnickii	|	,, subfuscus	|	,, haemorrhoidalis	|	Melanotus punctolineatus	|	,, ’ crassieollis	|	■ ,, rufipes *	|	Adrastus limbatus	|	Agriotes obscurus	|	,, sputator	|	,, lineatus	|	,, ustulatus	|	,, elongatus	j	Ectinus aterrimus	| * Din putregai
79
Tabelul nr. 5
Eficacitatea unor insecticide aplicate prin pudrarca seminfelor (porumb)
în combaterea larvelor de elateride In 1969
Varianta	Nr. boabe semănate	Nr. larve infestante	Răsărirea plantelor	Procentul de plante atacate	
				I.23.VI.1960	11.14.vn.1960
Martor	75	25	f. slabă	40	59
HCH	« a		bună	7	io
HCH 15%				o	IZ
HCH	3%	..			0	/ n
DDT 5%	33	* "	f. bună	12	12
DDT	10 %	• *			7	Q
DDT 5%+	5 f		slabă	16	16
HCH 0,5%					
DDT 5 %	33	33		9	12
HCH 3%					
Diditan 3 %				9	12
CBHO				12	12
Ekatox	9 3	33	t. bună	9	12
Tabelul nr. 6
Eficacitatea unor insecticide aplicate prin pndrarea semințelor (porumb)
in combaterea larvelor de elateride in 1961
Varianta	Nr. boabe	Data semănatului	Procentul de plante la 31.VII	
	semănate		sănătoase	distruse
Martor HCH 3% DDT 5% DDT 5% + HCH 3% Diditan CBHO Aldrin Ekatox	300 3 3 33 33 33 33 33 33	4.VII.1961 3 3 33 3 3 33 33 33 3 3	64,0 84,7 82,0 86,7 80,0 76,7 81,3 76,0	36,6 15,3 18,0 13,3 20,0 23,3 18,7 24,0
Tabelul nr. 7
Eficacitatea unor insecticide aplicate prin priifuirea solului și încorporarea prin prășit Ia culturile de porumb
in combaterea larvelor de elateride In 1964
Varianta	Nr. boabe semănate	Data semănatului	Data aplicării insecticidului	Procentul de plante la 15.VII	
				sănătoase	distruse
Martor	300	4.VII	19.VII	64,0	36,0
HCH 3%	a •			74,7	23,3
DDT 5%	V •			76,0	24,0
DDT 10%	a *			78,7	21,3
Aldrin	>3	33	33	78,7	21,3
T. PERJU și COLABORATORI
10
Tabelul nr. S
Efectul insecticidelor HCH și aldrin in diferite doze asupra larvelor de elateride
in condiții de laborator in 1969
Insecticidul	Experiența	I>oza kg/ha	Procentul de mor- talitate a larvelor
	I	40	0,00 0,00
		60	
	II	80	20,00
		120	50,00
Aldrin 10%	III	130	75,00
		150	85,00
	IV	200	100,00
		300	100,00
	I	50	0,00
		70	0,00
	II	120	10,00
		150	70,00
HCH 3%	III	160	90,00
		180	100,00
	IV	250	100,00
		350	100,00
CONCLUZII
1. Numărul cel mai mare de larve a fost colectat din terenurile în-
țelenite, argilo-nisipoase, bogate în substanțe organice în descompunere,
cu pH-ul cuprins între 6,6 și 7,5, expoziție sudică și umiditate relativă
ridicată.
2. în terenurile înțelenite densitatea numerică a larvelor a variat
între 0 și 24 de larve /m2, în medie revenind 11 larve /m2, respectiv 110 000
de larve /ha; în terenurile cultivate densitatea numerică a larvelor a
variat între 0 și 8 larve/m2 (numai într-un singur caz, într-un teren
foarte infestat, s-au înregistrat pînă la 34 de larve /m2), în medie revenind
3 larve / m2, iar la ha 30 000 de larve.
3. Cele mai frecvente vătămări ale plantelor cultivate s-au înregis-
trat la semănăturile de porumb, de cereale și de plante legumicole, fiind
provocate de larvele speciilor de Agriotes, mai frecvent de A. obscurus
și A. sputator. Dăunătoare s-au manifestat adesea și larvele speciilor
Limonius aerugineus, L. pilosus, Selatosomus latus, S. nigricornis, Athous
niger, A. haemorrhoidalis și Melanotus punetolineatus.
4. în solurile brun roșcate de pădure s-au întîlnit majoritatea spe-
ciilor de Elateridae; în cele podzolice mai ales specii ale genului Agriotes,
iar în cele eernoziomice specii ale genurilor Selatosomus și Athous.
5. Prin pudrarea semințelor cu insecticide s-a redus distrugerea
boabelor și a plantelor mici de porumb cu 11—25 %, cele mai bune rezul-
tate obținîndu-se la tratamentul cu heclotox 3% și duplitox 5-4-3%.
6. La încorporarea în sol a insecticidului se obține o reducere cu
11—15% a plantelor atacate.
11	ASUPRA ECOLOGIEI ȘI COMBATERII VIERMELUI SÎRMA	81
7.	Dozele de 150—175 kg/ha aldrin 10% și HCH 3% încorporate
în sol s-au arătat a fi eficace și nefitotoxice pentru plantele de grîu.
(Avizat de prof. V. Gh. Radu.)
STUDIES ON ECOLOGY AND CONTROL OF WIREWOBMS
(ELATERIDAE COLEOPTERA)
SUMMARY
The paper dealing with the aspects of systematics and ecology
of wireworms has been elaborated during five years.
In several stations, especially in Transylvania, the samples were
collected from soils different as to their type and way of cultivation.
The control aspects of the wireworms were treated during the last
years at the Agricultural Institute and at the Cluj University.
Among the 24 species determined, more harmful are the species
belonging to genus : Agriotes, Limonius, Selatosomus, Athous and Mela-
notus.
In meadow lands the numerical density of the larvae varies bet-
ween 0—22 larvae/sq. m. and in the cultivated lands the density ranges
between 0—8 larvae/sq.m.
The majority of Elateridae species have been recorded in reddish-
brown-wood soils; in podzolic soils more species of the genus Agriotes,
and in the chernozem soils species of the genus Selatosomus and Athous
are found.
The use of insecticides, in the way of powdering seeds, reduces the
distroying percent of the corn grains and seedlings by 11—25%.
Upon soil incorporation of the insecticide a 11—15% decrease of
the attacked planta is obtained. Doses of 150—175 kg/ha Aldrin 10%
and HCH 3% applied through soil incorporation demonstrated to be
efficient and nontoxical for the wheat plants.
BIBLIOGRAFIE
1.	Gerepanova I. A., Ent. obozr., 1965, 44, 1, 166—169.
2.	Gernova N. M., Ent. obozr., 1959, 39, 4, 838 — 849.
3.	Caudeze E., Monographie des Elaterides, Liege, 1857.
4.	D’Aguillar, Ann. Epiphyt., 1963, 4, 1, 73—83.
5.	Diaconița I., Agricultura nouă, 1934, 1, S, 374—376.
6.	Dolin W. G., Zool. Jurn., 1960, 39, 7, 1032-1038.
7.	Ghilearov M. S., Opredeliteli obitaiușcih v pocive lecinok nasekomîh, Akad. Nauk SSSR,
Moscova, 1964.
8.	Grecea-Tarța Alexandrina, Perju T. și Rogojanv V., St. și cerc.biol-, Seria zoologie,
1970, 22, 4, 303-307.
9.	Jageman E., Fauna G.S.R. Elateridae-Coleoptera, Fraga, 1955.
10.	KoSmacevski A. S., Ent. obozr., 1958, 37, 4, 689 — 697.
11.	Lisitina L., Kukuruza, 1960, 4, 33—37.
« - C. 6049
82
T. PERJU și COLABORATORI
12
12.	Manolache C. și colab., Situafia dăunătorilor animali ai plantelor cultivate, Edit. agrosilvică
de stat, București, 1947—1958,
13.	Manolache Florica, Boguleanu Gh. și Ivașcu H., Anal. I.C.C.A. (B), 1961, 29, 4,
429—445.
14.	- Probi, agric., 1962, 15, 4, 22-32.
15,	— Anal, protecț. pl-, 1965, 1, 125—139.
16,	Manolache Florica, Boguleanu Gh., Ivașcu V., Nicolae C. și Coman Tați ana,Probi,
agric., 1965, 18, 3, 24-33.
17.	Radu V. Gh. și Grecea Al., St. și cerc, biol.. Seria biol, anim., 1963, 14, 7, 81 — 89.
18.	— Studia Univ. ,,Babeș-Bolyai” Cluj, Seria biologie, 1965, 10, 1, 41—47,
19.	Rogcwanu V., Agricultura nouă, 1935, 2, 5, 225—226.
20.	Schabrefenberg B., Anz. Schadlingsk., 1940, 16, 6, 61 — 63.
RECENZII
Institutul agronomic ,,Dr. Petru Groza” Cluj
Centrul de cercetări biologice Cluj.
Primit în redacție la 23 iulie 1970.
Biology of Amphlbian Tumors (Biologia tumorilor de la amfibieni), sub red. MERLE.
MIZELL, Springer, Berlin—Heidelberg—New York, 1969, 1 voi., 484 p., 186 fig.
Volumul cuprinde cele 44 de lucrări prezentate la simpozionul cu același titlu ținut la New
Orleans în 1968, la care au participat o serie de specialiști, mai ales din S.U.A., din domenii
diferite, ca genetica populațiilor, imunologie, embriologie, virologie, epidemiologie, biologie mo-
leculară, biochimie, patologie, precum și oncologie propriu-zisă. Majoritatea lucrărilor se re-
feră la rezultatele obținute în legătură cu fenomenele neoplazice la amfibieni, problema fiind
examinată la nivel subcelular, celular, organismic și al populațiilor. Pentru a sublinia importanța
acestei lucrări în oncologia umană, trebuie să notăm faptul că la amfibieni se întîlnesc aceleași
tipuri de neoplasme ca la vertebratele superioare : adenocarcinomul, limfomul, limfocitomul,
plasmocitomul, melanomul etc.
Este discutat pe larg adenocarcinomul renal (tumora Luckâ) la Rana pipiens, unul din-
tre cele mai cunoscute sisteme tumorale de la vertebratele poichiloterme. Articolul introductiv
al lui M. Mizell constituie o sinteză a cunoștințelor existente referitoare la această tumoră'
transmisibilă, care apare spontan la populațiile libere de Rana pipiens din nordul Americii.-
Autorul insistă asupra caracteristicilor citopatice ale tumorii, asociate cu prezența unui virus?
de tip herpes în timpul iernii și lipsite de virus în timpul verii. Este subliniat faptul că cele
două forme distincte ale tumorii Luckă sînt stări ale aceleiași tumori determinate de tempera-
tură, aducîndu-se dovezi experimentale referitoare la prezența genomului viral într-o formă
mascată sau latentă în tumorile estivale.
Din cauza cerințelor naturale de temperatură variabilă, sistemele tumorale poichiloter-
me pot furniza informații prețioase referitoare la interacțiunea celulă tumorală—virus și de
aici perspectiva clarificării presupusei etiologii virale a tumorilor canceroase. Datele oferite de
cercetările experimentale efectuate asupra adenocarcinomului renal la K. pipiens și inducerea
recentă a papilomei infecțioase Shopă în culturi de celule de iepure (care nu conțineau viruși)
prin reducerea temperaturii de incubare oferă o bază presupunerii că și în tumorile umane
există un genom viral într-o formă mascată sau latentă.
Transmiterea adenocarcinomului renal în interiorul aceleiași specii (Rana pipiens) este
amplu studiată în lucrarea lui K. S. Tweedell. Pe baza rezultatelor experimentale, autorul for-
mulează ipoteza transmiterii verticale, adică de la femela gravidă (ieșită din hibernare) — pur-,
tătoare a unei tumori renale cu virus — direct la oocitele în formare. Avînd în, vedere faptul că
virusul tumorii este prezent în sînge și în limfă în această perioadă, trecerea la oocit poate
avea loc direct în ovar. Astfel datele obținute pot susține o ipoteză a transmiterii naturale a
tumorii, admițînd că cei mai mulți embrioni au un agent latent producător de tumori. Rezul-
tatele experimentale resping ipoteza care susținea transmiterea orizontală a. acestor tumori
printr-o sursă externă de infecție.	,
Este amplu studiată transmiterea nespecifică a tumorilor Luckă la R. pipiens, R- palus-
tris, hibrizii lor interspecifici și la R. clamitans (D. J. Mulcare). Dezvoltarea tumorilor a fost
ST. ȘI CEBC, BIOL.SERIA ZOOLOGIE T. 38 NR. 1 P. 83-88 WCUBEȘTI 1071