b
. o,
' ;^F
A	lt V I »
'	( ,
‘ An	X «|®^ U^/’Wjb v^.X
a5W?W‘W	^'VMU ^QțiUoknw
;, <*jj ^4^ ^^iixWkyți^n^.^;^ ^tiî, v "t „
?r UPWAs^xok^iti^
! „	'<■	1 '	< V
'’u '^'t W^V’JiMWib^iVijuVtv^^^	M '
f M-iU/Wî n	'	i
’i
> r .' yM




■O
■kîAmtmswi:® <
■ Wi«

irxiv/ la'
4
Mit
J '-MW
1 frhtii fj kWj	<> 14^ 4; «UhuntihV0wuo {>b ’
U , f.bb i'l»Mf	1	1
& < R'UJiOMu ftj ^(fi,i<$.> HWWi
/WiniOb1) ®<WÎ	Jfp M<ty'?W )«X <^ >ri|¥> ii U>© ib(>
JA> j^(MbsW ‘jpMjo 50 & HkomVtU, uiwk/lt.ij.woh i^
, ► uw^(rbIK.W	1
i^?sW&» ’ftvux MțA ^0«<Ottb ahM-ixu f i,	«\'/pbv
fVHuyixH
••	,\	UWun.Uv/t^v^swn
, WwiwiitlX \M W M <W)bb pwni>
-Mb(ț	,
H ^^-1(00^ I^vuniiț & Uhv!0n^J^r^r^	’^urt
î^wțQgj^jo^	AwyjiWx«M
l«i't.țiRk	VffiiîzWU Hiy A 'itn.itqp
tbiu, tVw\ ^wUy MblV' >W
1	^skW^W i?J	«MMeX.-WțBfl
" >	‘cukbi'i^bl'bt^h^ ,s ’H'b.fqaioio
, C	6111 w»y Mu
',' ' ? < । >
a'X 4	i^, f.J^
’	lUjdk '
l^,jfW u^UW&cM, m'bpM H'Wyi’b, VM >:m»A >*m*
y’/' vj^ iww xw^ vmitw^br.WfW ^i, ^fiv --M M
। 'i.j,	),•>« M	(
Vz M'KAorV’S	ytuiHihi^
îijb^lUoMbliVl'W	bUlb
ktV )B)/W’i^l m;wuxiiJ>Bii$Mik)i^^	iM'W, sîy‘j»v
ttH4r niumwș,
!|!>m 'fcwun - , ' 11	'	/
9< {Wttr MWi H'iSîo^ /^WiWO^H M VHt (dj'X j!i^ i.W1 iW^Matyuh JOiD
jț / Z1 u fw
Voi
Jb\
1'

vV
4?
b
4?
v ।
^1/
> !X
i
Ss#
F


COMITETUL DE REDACȚIE
Redactor responsabil:
ACADEMICIAN EUGEN PORA
Redactor responsabil adjunct:
R. CODREANU, membrii corespondent al Academiei Republicii
Socialiste România
Membri:
M. A. IONESCU, membru corespondent al Academiei Republicii
Socialiste România; MIHAI BĂCESCU, membru corespondent
al Academiei Republicii Socialiste România; OLGA NECRASOV,
membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România;
GR. ELIESCU, membru corespondent ai Academiei Republicii
Socialiste România; MARIA CALOIANU — secretar de redacție.
Pentru a vă asigura colecția completă și primirea la timp a revistei, rein-
noiți abonamentele dv. pe anul 1970.
Prețul unui abonament este de 90 de lei.
în țară abonamentele se primesc la oîiciile poștale, agențiile poștale, fac-
torii poștali și difuzorii de presă din întreprinderi și instituții. Comenzile
de abonamente din străinătate se primesc la CARTIMEX, București,
Căsuța poștală 134 — 135 sau la reprezentanții săi din străinătate.
Manuscrisele, cărțile și revistele pentru
schimb, precum și orice corespondență
se vor trimite pe adresa Comitetului de
redacție al revistei „Studii și cercetări
de biologie — Seria zoologie".
APARE DE 0 ORI PE AN
ADRESA REDACȚIEI:
SPLAIUL INDEPENDENTEI Nr. 206
BUCUREȘTI
Sludii si cercetări de
BIOLOGIE
SERIA ZOOLOGIE
TOMUL 21	1969
• "• > •’ o» *
T /v	■ I /
SUMAR	- uLU'./
7 ’-l	i
■ JȚS.
S. GODEANU, Despre prezența lui Aspidogaster conchicola Baer,
1827 (Trematoda) în România. ......................  403
Z. FEIDER, N. VASILIU și MAGDA CĂLUGĂR, Contribuții la
cunoașterea oribatidelor (Acari) de la Porțile de Fier (Ro-
mânia) . . '.....................................    407
NICOLAE MIHAIL, O tehnică histologică pentru evidențierea țesu-
tului excito-conducător din inima vertebratelor .....	421
M. HAMAR și K. GSÂK, Contribuții la cunoașterea faunei de ver-
tebrate pleistocene din Dealul Burzău (comuna Ripa, jud.
Bihor) ............................................  425
AL.-G. MARINESGU, Contribuții la studiul ratei metabolice a
unor pești dulcicoli sub influența activității specifice â tem-
peraturii ............ ...... ....................... 433
ELEONORA ERHAN, Influența temperaturii asupra consumului
de oxigen la Blaps mortisăga L. (Coleoptera — Tenebrionidae) .	439
CORNELIA NERSESIAN-VASILIU, Contribuții la studiul gli-
cemiei bazale a păsărilor ....................  447
NICULINA VIȘINESGU, G. GHIZELEA și CORNELIA NER-
SESIAN-VASILIU, Cercetări privind influența intoxicației
cronice cu clorură de cadmiu asupra termoreglării și glice- '
miei la șobolanul alb .............................. 453
I. OROS, Modificări ale calciului seric la șobolanii tratați cu hidro-
cortizon....................................     459	,
D. POPOVICI, GALINA JURENCOVA și MARGÂRETA RĂI-
TARU, Studiul imunochimic al proteinelor serice și al hemo-
globinei la miei ............................	.	465
GH. GEORGESGU și D. POPOVICI, Cercetări privind legătura
dintre tipurile de transferine și producția de lapte la tau-
rine ............................... ...............	471
S. MIGLE și MARGARETA DALU, Dimorfismul sexual leucocitar
la Mesocricetus auratus Waterh., în funcție de starea fiziolo-
gică a animalelor..................................  477
MARIA I'ONESGU și SIMONA FESGI, Cercetări preliminare pri-
vind entomofauna unor pășuni alpine din Munții Gibinu-
lui ............................................ 483	\
VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ ..........................................  501
RECENZII .........................................    503
INDEX ALFABETIC . ........................................... 505
ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 21 NR. 6 P. 401-508 BUCUREȘTI 1069
DESPRE PREZENȚA LUI ASPIDOGASTER CONCHICOLA
BAER, 1827 (TREMATODA) ÎN ROMÂNIA
DE
S. GODEANU
'	595.122(498)
In this paper a new trematode for the Fauna of Romania is desciibed. Aspidogas-
ter conchicola can be found in the pericardium and in the kidneys of some lamelli-
branch., while Aspidogaster Antipai Lepși 1931 is considered as being synony-
nious with the formei.
în urma unor disecții efectuate la citeva specii de lamelibranhiate,
am întîlnit în pericardul lor un treinătod, și anume pe Aspidogaster conehi-
cola Baer, necitat pînă acum în fauna României.
Înl9311. L ep și (2)apublicato specie nouă de Aspidogaster, A. anti-
pai, găsită de el la Unio batavus (actualul Unio crassus batgvus Maton et
Rackett) din rîul Mureș. Comparînd descrierea și dimensiunile date de autor
cu exemplarele găsite de noi și cu descrierile din literatură (4) (tabelul nr. 1),
Tabelul nr. 1	.	’ ■
Comparație intre datele din literatură și cele proprii cu privire Ia speciile AsvUlogaster conchicola Baer și A. antipai leps
Caractere	Aspidogaster conchicola.		A. antipai
	date proprii |	din literatură	
Dimensiuni lungime (mm)	2,4-2,7	2,5-3,0	2—3 ’IU-
lățime (mm)	1,0	1,0	. 1,2
grosime (mm) Nr. alveolelor de pe ven-	0,4	—	1/6 din lungime
tuza ventrală (șiruri)	25-30	pînă la 30	25 — 27
Dimensiunile alveolelor (p) Delimitarea ventuzei față	80-150/50	150/50	90/54	,
de corp Conformația uterului	clară aceași la toate	clară	clară	'
Ouă lungime (p)	63-76	128-134	87,4-99
lățime (p)	25-30	48-55	34,2-40,5 ’
ST. ȘI. CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 21 NR. 6 P. 403-406 BUCUREȘTI 1969
406	'	' •	S. GODEANU	4
■ ’ ' ■■	.	'	■ ' - A ■ ■
SUR LA BRESENCE D'ASPIDOGASTER CONCHICOLA
BAER, 1827 (TREM A TOI) A) EN ROHM ANTE
RIÎSUME
; Dans le pâri oarde et les reins de trois especes de Lamellibranchiates
on a trouvâ un Trâmatode nouveau- pom la faune de Roumanie, Aspi-
dogaster conchicola Baer.. qui a âtâ sommairement ddcrit, avec des
figures. A-	.	■ /
En 1931'1. ■ Lepși dâjă dâcrit en Roumanie une nouvelle
eșpeee d’Aspidpgăsterț.Aspidogaster antipai. En comparant la description
et les dimenșioiis dorinâeS' par- cet auteur (qui n’a cependant pas dessinâ
l’animal) avec^ lesx. dpnnâes . trouvâes dans la bibliographie concernant
A; conchicola el avec dos exomplaires (tab. 1), on arrive ă la conclusion
cpp Aspidogaster antipai n’est qubin' synonime d’A. conchicola.
BIBLIOGRAFIE
A - ■ • - ' e-	" .”'A‘	I	-
1.	GrAss^'P. IA,* Trăite de zoologie,. Masson, Paris, 1961, 4, 1. .	■< i
2.	Lefși I., Publ. Șoc. Nat.; Rom., 1932, 10.	■	!
3.	Skriabin K. J., . Tt‘emaioR' jIiidM	Moscova, .1952, 6.
4.	Staefobd J., Zob^	. .	.	,
A'■	Institutul de biologie „Troian Sitvulescu”!
■■ .	>	■	•	. Sectorul de sistematică și evoluție animală.
z	Primit în redacție la 20, iunie 1969.
Fig. 2. — Secțiune longitudinală prin Aspidogaster conchi-
cola Baer.
1, Cuticula; 2, pilnia bucală; 3, faringe; 4, intestin; 3, discul lui Baer cu crestele
transversale; G, orificiul genital hermafrodit; 7, atriul genital hermafrodit:
S, punga cirului; 9, cirul; 10, glanda prostatică; 12, testicul; 13, ovar; 13, uter
eu ouă.
un
Hg. 3. — Secțiune transversală prin Aspidogaster conchicola Baer.
I> Cuticula;'2, perete despărțitor intre corp și discul lui Baer; 3, intestin; 4, glande vite-
logene; 5, ovar; S, oviduct cu ouă; 7, canal deferent; 8, glandă marginală; 9, crestele
longitudinale ale ventuzei ventrale.
CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA ORIBATIDELOR
(ACARI)’DE LA PORȚILE DE FIER (ROMÂNIA)
DE
Z. FEIDER, N.VASILIU și MAGDA CĂLUGĂR :
595.423(498)
The authors have determined 41 species of Oribatidae out of which 21 species are
new for the Romanian fauna and two species are new for Science.
The geographic distribution in Romania and in Europe for each cited species is
pointed out.	. ’ -
în lucrarea de față se studiază o parte din colecția de acarieni de la
Porțile de Fier din perioada 1966—-1969.
Colectările s-au făcut în zonele Gura Văii — Dubova, de-a lungul
Dunării, în insula Ada-Kaleh, pe valea Cernei, valea leșelniței, în zona
satului Ogradena, la Cazanele Mici, pe valea, Mraeoniei și Cazanele Mari,
în 24 de stații (fig. 1), din mai multe bibtopuri, litiera pădurilor, din mușchi,
galerii de ipide sub scoarță, trunchiuri putrede și pășunile umede riverane
pădurilor.
în total au fost examinate 664 de exemplare de oribatide, aparținînd
la 41 de specii, dintre care două noi pentru știință și 21 de specii noi citate în
fauna României.
Subordinul ORIBATEI Dugâs, 1834
Superfămilia PHTHIRACAROIDEA Grandjean, 1954
Familia PHTHIB ACAHIDAE Perly, 1841
Genul P h t h i r a e a r u s Perty, 1841
1.	Phthiracarus globosus (O. L. Koch), 1841
{Hoploderma globosum)
Zece exemplare în frunzar și mușchi la Cazanele Mici (st. 13 și 14) și
pășune umedă pe valea leșelniței (st. 5). A fost citată în litiera pădurilor
ST.- ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 21 NR. 6 P. 407-119 BUCUREȘTI 1969
3	ORIBATIDE DE LA PORȚILE DE FIER	409
de foioase și turbăriile din nordul Moldovei în județele Botoșani, Neamț și
Iași (9).
Răspîndire : Finlanda (17), Olanda (H. F r a n z, 1943), E. F. a
Germaniei (31), Polonia (24), Cehoslovacia (30), Ungaria (J. B a 1 o g h,,
1938), Iugoslavia (13), Italia (A. B e r 1 e s e, 1913).
2.	Phthiraearus lentulus (C. L. Koch), 1841
(Phthiraearus canestrini Michael)
Două exemplare la Cazanele Mari (st. 21). De asemenea specia a fost
colectată frecvent de autori în frunzarul pădurilor de fag de pe valea Cernei
(jud. Mehedinți). A fost citată în frunzarul pădurilor de foioase din jude-
țele Botoșani și Iași (8), (9).
Răspîndire : E. F. a Germaniei(M. 8tr enz ke, 1952), Polonia(24),,
(25), Cehoslovacia (31), Italia (26).
3.	Phthiraearus baloghi Feider et Suciu, 1957
60 de exemplare în mușchi și frunzar de foioase : Orșova (st. 6,8 și;
9), Ogradena (st. 10 și 11), Mraconia (st. 18 și 19). în anul 1966 s-au găsit
un număr mare de exemplare, în schimb în 1967 și 1968 în aceleași stații
și la aceeași dată, specia a fost foarte rară. De asemenea a fost găsită în
județele Tuleea (Babadag), Constanța (Hagieni) și Mehedinți (valea Cer-
nei în amonte de Herculane). A fost citată în frunzarul pădurilor de stejar
din județele Iași și Tuleea (9).
4.	Phthiraearus ligneus Willmann, 1931
Șase exemplare în frunzar la Cazanele Mari (st. 22). A fost citată în
frunzar și mușchi în județele Harghita (Odorhei) și Iași de Z. Feider și
I. Suciu (9).
Răspîndire : Finlanda (17), E. F. a Germaniei (31), Polonia (24), (25),,
Bulgaria (5).
5.	Phthiraearus danubianus Feider et Călugăr n. sp.
Cinci exemplare în mușchi și frunzar la Cazanele Mici (st. 13.
și 14).
Specia se caracterizează prin forma trihobotriei, a prodorsului și a-
perilor rostrali, prin aspectul și numărul perilor de pe partea dorsală a cor-
pului (st. 16), prin aspectul dinților rutelului, al plăcilor ventrale și prin,
chetotaxia picioarelor.
i
!
410	Z, FEIDER- și COLABORATORI	4 l
Genul Steganacarus Ewing, 1917	’
6.	Steganacarus magnum (Nicolet), 1855
(Hoploderma magnum)
50 de exemplare în mușchi și în frunzar de fag și de stejar la Orșova
/(st. 2 și 3), valea leșelniței (st. 7,8 și 9), valea Mraconiei (st. 15, 16 și 20),
Cazanele Mari (st. 21 și 22). Este demn de menționat că în 1967 specia a fost
găsită în cantități mari. De remarcat că aceasta rezistă la uscăciune. A fost
citată în frunzar de stejar în județele Iași, Tuleea (Babadag), Bacău (Tg.-
Ocna) (9), de autori fiind colectată pe valea Cernei în amonte de Herculane.
Răspîndire : Finlanda (17), Olanda (16), Anglia (A. D. M i c h a e 1,
1898), Franța (29), Polonia (24), Cehoslovacia (31), Ungaria (J. B a 1 o g h,
1938), Bulgaria (18), Italia (Ă. B e r 1 e s e, 1913).
7.	Steganacarus phyllophorus Berlese, 1903
(Hoploderma phyllophorum)
Douăsprezece exemplare în mușchi și frunzar la Ogradena (st. 11' și
12) și la leșelnița (st. 8 și 9).
Răspîndire: Italia (A. Berlese, 1903).
Genul Tropaearus Ewing, 1917
8.	Tropaearus carinatus (C. L. Koch), 1841
(Hoploderma curinata)
Zece exemplare în mușchi și frunzar la Cazanele Mici (st. 14), Dubova
țst. 23). A fost citată în frunzar și mușchi în județele Harghita, Prahova,
Suceava, Iași, Tuleea, Bacău (9).
Răspîndire : Finlanda (17), R. F. a Germaniei (31), Polonia (24),
Cehoslovacia (30), Ungaria (1), Bulgaria (5), Spania (F. M i h e 1 c i c, 1957)
Italia (K. S t, r e n z k e, 1952).
9.	Tropaearus puleherrimus (Berlese), 1887
40 de exemplare la Orșova (st. 2, 3 și 4), Ogradena (st. 11 și 12), valea
Mraconiei (st. 17,18 și 19), în mușchi și frunzar de fag. A fost citată în
județele Iași, Suceava, Harghita, Prahova, Constanța, Mehedinți (10).
Răspîndire : R. F. a Germaniei (26), Cehoslovacia (J. S t o r k a n,
1925), Ungaria (1), Italia (A. Berlese, 1913).
Genul H o p 1 o p h t h i r a c a r u s Jacot n. sp.
10.	Hoplophthiraearus cazanicus Feider et Călugăr, 1968
Un exemplar a fost găsit în mușchi la Cazanele Mici (st. 12 și 13).
Specia se caracterizează prin sensillusul rotunjit-spatulat, prin aspectul
5	ORIBATIDE DE LA PORȚILE DE FIER	411
perilor interlamelari, prin poziția și dimensiunile perilor de pe notogaster,
prin forma plăcilor ventrale și amplasarea perilor adanali.
Familia OUIBOTRITIDAE Grandjean, 1954
11.	Oribotritia deeumana (C. L. Koch), 1836
(Phthiracarus berlesei Berlese, 1883)
Șase exemplare pe valea leșelniței (st. 7 și 8), la Cazanele Mici (st.
21)	în mușchi. Specia a fost găsită și în județul Mehedinți (valea Cernei).
A fost citată în Transilvania ca o specie trogloxenă (4).
Răspîndire -.Finlanda (17),R.F. a Germaniei(31),Franța (F. G r a n d-
jma n, 1954), Bulgaria(19).
Familia EEPHTH1 RAC ARID A EJacot 1930
Genul E u p h t h i r a c a r u s Ewing, 1917
12.	Euphthiraearus intermedius (Feider et Suciu), 1957
(Pseudotritia intermedia) ’
44 de exemplare pe valea leșelniței (st. 7 și 8), valea Mraconiei (st.
17), Dubova (st. 23 și 24) în mușchi și frunzar. A fost citată în județele
Keamț, Mehedinți și Dolj (9).
Genul Rhysotritia Mărkel et Mayer, 1959
13.	Rhysotritia lorieata (Bathke), 1799
, (Pseudotritia lorieata)
Treisprezece exemplare la Cazanele Mici (st. 12’ și 13) în mușchi și
frunzar de fag și de stejar. Specia a fost citată în România în grotele din
Bihor (4) și în județele Iași, Harghita, Constanța (11).
Răspîndire: Finlanda (M. Franz, 1951), Olanda (16), R. F. a
Germaniei (31), Cehoslovacia (21), Ungaria (1), Spania (23).
Superfamilia NOTHROJDRA Grandjean, 1954
Familia CA’MISIIDAE Oudemans, 1900
14.	Camisia spinifer (C/L. Koch), 1935
(Nothrus sp.)
Șapte exemplare: valea leșelniței (st. 8), valea Mraconiei st. 20).
- Specia a mai fost găsită în județele Iași și Suceava, în frunzarul pădurilor
de foioase. A fost semnalată la Cluj (27).
412	Z. FEIDER și COLABORATORI	6'
Răspîndire- Norvegia, Suedia (6), Finlanda, Laponia (E. Karp-
p i n e n, 1955), Belgia, Olanda, Danemarca, R. F. a Germaniei (M. S e 1 -
Inick și K. H. Forsslund, 1955),, Polonia, Cehoslovacia (30),.
Austria, Elveția, Ungaria (1), Franța, Spania, Italia (A. B e r 1 e s e, 1913),
Bulgaria (18).
/
15.	Camisia segnis (Herman), 1804
(Camisia bicarinata Willmann, 1931)
Specie nouă pentru fauna României.
Un exemplar : valea Mraconiei (st. 20) în pămînt de sub mușchi.
Răspîndire : Anglia, Norvegia, Finlanda (E. K a r p p i n e n, 1955),.
Belgia, Olanda, Danemarca, B. F. a Germaniei (M. Sellnick și K. H.
Forsslund, 1955), Polonia (24), Cehoslovacia (30), Ungaria (S. M a -
hunka, 1962), Iugoslavia (K. T ar m an, 1955), Italia (A. Berlese,.
1913).
7	ORIBATIDE DE LA PORȚILE DE FIER	413
Autorii au găsit specia în frunzarul pădurilor din județele Iași, Vas-
lui, Tuleea, Constanța, Harghita. A fost citată în Transilvania (27).
Răspîndire : R. F. a Germaniei (26), Ungaria (J. B a 1 o g h, 1938),
Bulgaria (18), Italia (A. Berlese, 1913).
Genul Poroliodes Grandjean, 1934
18.	Poroliodes farinosus (C. L. Koch), 1840
(Nothrus farinosus)
Specie nouă pentru fauna României.
Un exemplar: valea Mraconiei (st, 20) în mușchi.
Răspîndire: Finlanda (17), R. F. a Germaniei (31), Franța (F„
Grandjean, 1954), Italia (A. Berlese, 1913), Bulgaria (18).
16, Camisia horrida (Hermann, 1804)
Specie nouă .pentru fauna României.
Un exemplar adult și 20 de exemplare preadulte: valea leșelniței
(st. 5) sub scoarță de arin.
Răspîndire : Anglia, Norvegia, Suedia (P. D a 1 e n i us , 1962), Fin-
landa (E. K a r p p i ne n, 1955), R. F. a Germaniei (M. S e 11 n i c k și
K. H. Forsslund, 1955), Polonia (24), Cehoslovacia, Ungaria (1),
Austria, Elveția, Franța, Spania, Italia (A. Berlese, 1913), Bulgaria'
(5).
Suprafamilia LIODOIDEA Balogh, 1961*
Genul Platyliodes Berlese, 1917
19.	Platyliodes scaliger (C. L. Koch), 1840
Specie nouă pentru fauna României.
26 de adulți și patru preadulți sub scoarță de copac în galerii de
Ipidae, înfrunzarși mușchi, în insula Ada-Kaleh (st. 1), Orșova (st. 2, 3 și
4), leșelnița (st. 5, 6 și 7), Ogradena (st. 11 și 12), valea Mraconiei (st. 15 și
19), Dubova (st. 23). A fost găsită în județele Iași, Vaslui, Tuleea, Con-
stanța.
Răspîndire: Finlanda (17), R. F. a Germaniei (26), Franța, Cehoslo-
vacia (30), Ungaria (J. Balogh, 1938), Bulgaria (18), Italia (A. Ber-
lese, 1913).
Familia EIODIDAE Grandjean, 1954
Genul Li o de s von Heyden, 1826
17.	Liodes teleproctus (Hermann), 1804
(Notaspis teleproctus)
Nousprezece adulți, șase forme preadulte în galeriile de Ipidae șii
mușchi de la Ada-Kaleh (st. 1), Orșova (st. 2,3 și 4), valea leșelniței (st..
5 și 6), valea Mraconiei (st. 19 și 20), Dubova (st. 23 și 24).
* Mulțumiri ing. Ștefan Negru pentru materialul trimis.
Suprafamilia DAMAEOIDEA Balogh, 1961
Familia DAMAEIDAE Berlese, 1896
Genul D a m a e u s C. L. Koch, 1836
20.	Dameus îirmus Kunst, 1957
Specie nouă pentru fauna României,
Două exemplare: Cazanele Mici (st. 13) în frunzar de stejar.
Răspîndire-. Bulgaria (18).
4U
Z. , FEIDER Și COLABORATORI
8
Genul Epidamaeus Bulanova-Zachvatkina, 1960
21.	Epidamaeus flexispinosus Kunst, 1961
Specie nouă pentru fauna României.
Șase exemplare: Cazanele Mari (st. 21 și 22) în mușchi.
Răspîndire: Bulgaria (18).
Genul B e 1 b p von Heyden, 1826
22.	Belba vertieillipes (Nicolet), 1855
(Bamaeus vertieillipes)
Trei exemplare : Cazanele Mici (st. 13) îji mușchi. în România a fost
semnalată sub numele de IJamaeus vertieillipes, în frunzarul de la intrarea
peșterilor din Hațeg (jud. Hunedoara) (7).
Răspîndire : Finlanda (17), Suedia (P. D a 1 e n i u s, 1950), R. F. a
Germaniei (31), Cehoslovacia(30), Ungaria (J. B alogh, 1938), Bulgaria (5).
Genul A 1 o b e 1 b a Kunst, 1961
23.	Alobelba aeuleata Kunst, 1961
Specie nouă pentru fauna României.
Șapte exemplare : leșelnița (st. 7) în mușchi.
Răspîndire: Bulgaria (21).
Superfamilia L1ACAROIDEA Balogh, 1961
Fami ia METRIOPPIDAE Balogh, 1943
24.	Ceratoppia bipilis (Hermann), 1804
(Eremaeus bipilis (Hermann) — Șellnick (1909))
35 de exemplare : Orșova (st. 4), leșelnița (st. 9 și 10), Mraconia (st.
15 și 16), în mușchi și frunzar. A fost citată de J. C o o r e m a n n (4),
J. T a n a s a c h e (1965) în lapidicol, în platoul Hațeg (jud. Hunedoara).
Răspîndire: în toată Europa (4), (13), (18), (28), (29), (P. Dalenius,
1950; V, K.Bgli tis, 1954 ; M. S e 11 n i c k , 1909 și 1931; E. S e y d,
1962; K. Strenzke, 1952; I. Trăgârdh, 1910).
g	ORIBATIDE DE LA PORȚILE DE FIER	415'
Familia L I A C A R I D A E Șellnick, 1928
Genul L i a e a r u s Michael, 1898
25.	Liacarus nitens (Gervais), 1844
(Oribata nitens)
Specie nouă pentru fauna României.
Șaisprezece exemplare : leșelnița (st. 5, 6 și 9), Mraconia (st. 15,16'
și 18), Cazanele Mari (st. 20 și 21), în frunzar, mușchi și pășune umedă.
Răspîndire : R. F. a Germaniei (31), Italia (3), Ungaria (J. B alogh,.
1938).
26.	Liacarus coracinus (C. L. Koch), 1841
(Leiosoma coracinus)
Specie nouă pentru fauna României.
Un exemplar : valea leșelniței (st. 9), frunzar de fag.
Răspîndire : Suedia, Finlanda (K. Strenzke, 1952 ; N. Tar»
r a s - W ah 1 b e r g, 1961), Franța (29), Spania (23), Italia (3), Iugoslavia
(13), Cehoslovacia (30), Ungaria (J. Balogh, 1938), Bulgaria (18).
27.	Liacarus xillariae (Schrank, 1803)
(Liacarus fuscus (O. L. Koch) = L. cuspidatus Mihelcic)
Specie nouă pentru fauna României.
Nouăsprezece exemplare : leșelnița (st. 8), Cazanele Mari (st. 21 și
22) și Dubova (st. 23), în frunzar.
Răspîndire : R. F. a Germaniei (31), Ungaria (J. Balogh, 1938).
Genul Xenillus Robineau-Desvoidy, 1839
28.	Xenillus splendens Coggi, 1898
Specie nouă pentru fauna României.
Un exemplar : valea Mraconiei (st. 19), în frunzar.
Răspîndire: Ungaria (J. Balogh, 1938), Bulgaria (5).
Suprafamilia' CARABODOIDEA Dubinin, 1957
Familia CARABODIDAE. C. L. Koch, 1837
29.	Carabodes femorales (Nicolet), 1855
(Tegeocranus femoralis)
Specie nouă pentru fauna României.
23 de exemplare: valea leșelniței (st. 7, 8 și 9), în frunzar.
410	Z. FEIDER și COLABORATORI	' 10
Răspîndire : Finlanda (K. Streșzke, 1952), Laponia (6), Polonia
(25), Ungaria (J. B a 1 o g h, 1938), Bulgaria (18), (20), Italia (H. F r a n z,
1951).
11	ORIBATIDE DE LA PORȚILE DE FIER	417
	Suprafamilia ORIBATELLOIDEA Woolley, 1956	
	Familia OBIBATELLIDAE Thor, 1929	
Suprafamilia OPPIOIDEA Balogh, 1961
/ .
Familia OPPtlDAU Grandjean, 1954
30.	Oppia furcata (Willmann), 1928
(Ramaeosoma furcatum)
Specie nouă pentru fauna României.
Cincisprezece exemplare : Orșova (st. 3 și 4), leșelnița (st. 7, 8 și 9),
în frunzar de fag.
Răspîndire: R. F. a Germaniei (31), Polonia (25), Austria (H.
F r a n z, 1954).
31.	Oppia insculpta (Paoli), 1908
Specie nouă pentru fauna României.
21 de exemplare în pășune umedă, valea leșelniței (st. 5 și 6).
Răspîndire: Ungaria (J. Balogh, 1938).
32,	Oppia minus (Paoli), 1908
Specie nouă pentru fauna României.
30 de exemplare: leșelnița (st. 7,8 și 9), Dubova (st. 23 și 24), în
frunzar.	>
Răspîndire : Finlanda (E. K a r p p i n e n, 1955), Anglia (IC S t r en z -
k e, 1952), Danemarca, R. F. a Germaniei (31), Polonia (25), Cehoslo -
vacia (22), Iugoslavia (13), Spania (F. Mihelcic, 1957), Italia (K.
-Strenzke, 1952).	*
33.	Oppia ornata (Oudemans), 1900
(Ramaeosoma ornatum)
Specie nouă pentru fauna României.
30 de exemplare : valea leșelniței (st.7,8 și 9) și Dubova (st. 23 și 24),
în frunzar. ■
Răspîndire : Finlanda, Suedia (K. Strenzke, 1952), Anglia (E.
S e y d, 1962), Franța (29), Polonia (25), Cehoslovacia (30), Iugoslavia
(13), Ungaria (J. B a 1 o g h, 1938), Bulgaria (18), Italia (K. Strenzke,
1952),
34.	Oribatella calcarata (C. L. Koch, 1836)
Trei exemplare : valea leșelniței (st. 7), în frunzar. Specia a fost
citată pentru grotele din Bihor (4).
Răspîndire: toată Europa (K. Strenzke, 1952) (25).
Suprafamilia CERATOZETO IDEA Balogh, 1961
Familia M Y C O B ATI D A E Grandjean, 1954
Genul Myeobates Huli, 1916
35.	Mycobates trydactylus Willmann, 1929
Specie nouă pentru fauna României.
Trei exemplare : Cazanele Mari (st. 21), în frunzar.
Răspîndire: R. F. a Germaniei (31).
Genul Minut ho ze t e s Huli, 1916
36.	Minuthozetes pseudofusiger (Schweizer), 1922
Specie nouă pentru fauna României.
Două exemplare : valea leșelniței (st. 17), în frunzar de fag.
Răspîndire :Finlanda(E. Karppinen, 1958), Olanda (K. Strenz-
ke, 1952), R.F. a Germaniei (31), Franța (29), Spania (F. Mihelcic,
1957), Polonia, Cehoslovacia, Austria (25), Iugoslavia (K. Tarman, 1955).
Suprafamilia GALUMNOIDEA Balogh, 1961
Familia G A L U M NI D A E Grandjean, 1936
37.	Galumna obvius Berlese, 1913
Specie nouă pentru fauna României.
106 exemplare : valea leșelniței (st. 5 și 6), în pășune umedă.
Răspîndire : R. F. a Germaniei (31), Iugoslavia (13).
2 — c. 3871
13
ORIBATIDE DE LA PORȚILE DE FIER	419
418	Z. FEIDER Și COLABORATORI
Suprafamilia ORIBATULLOIDEA Woolley, 1956
Familia OBIBATUUIDAE Jacofc, 1929
Genul Oribatulla Berlese, 1896	;
38.	Oribatulla pannonica Willmann	f
Specie nouă pentru fauna României.	]
Un exemplar: valea leșelniței (st. 9), în frunzar.	ț
Răspîndire : Bulgaria (18).	î
Genul Liebstadi a Oudemans, 1906	*
39.	Liebstadia leontonychia Berlese, 1910	|
Specie nouă pentru fauna României.	ț
Un exemplar : Cazanele Mari (st. 22), în mușchi.	r
Răspîndire : B. B. a Germaniei (31), Italia (A. Berlese, 1910). 1
Genul Scheloribates Berlese, 1908	(
40.	Scheloribates labirintichus Csiszar et Jelova, 1962
Specie nouă pentru fauna României.
Zece exemplare : Cazanele Mici (st. 12,13 și 14 ), în frunzar.
Răspîndire: Bulgaria (5).
41.	Scheloribates pallidus (C. L. Koch), 1840
Unsprezece exemplare: valea leșelniței, în pășune umedă. A fost
semnalată în frunzarul de la intrarea peșterilor din Transilvania (4), (7).
Răspîndire : în toată Europa (K. Strenzke, 1952) (25).
(Avizat de prof. E. A. Pora.)
5.	Csiszar J. a. Jelbva M., Acta zool. Acad. Sci. hung., 1962, VIII, 273 — 301.
6.	Dalenius P., Studies oii the Oribatei (Acari) of the Tcrnetrăsk territory in Swedish Lapland
I. A tist of the habitats and the composition of their oribatid fauna, Oikos, Kaben-
havn, 1960, XI, 80-124.
7.	Dumitrescu M. și colab., Lucr. Inst. speol. „Emil Racoviță”, 1967, VI.
8.	Dumitrescu M. și Orghidan T., Luci'. Inst. speol. „Emil Racoviță”, 1969, VIII, 53 — 71.
9.	Feider Z. și Suciu X., St. și cerc. șt. (Iași), 1957, 8, 23 — 48.
10.	-	Corn. Acad. R.P.R., 1957, VIII, 4, 395-412.
11.	—	St. și cerc, biol., Seria biol, anim., 1958, X, 1, 32 — 44.
12.	Feider Z. și Călugăr M., Corn, zool., 1969.
13.	Frank F, u. Zivkovitch V., Oribatiden (Oribatei, Acarina) einiger Weiden in Jugoslamien,
Cong. intern, Ent. Wien, 1960, I, 271 — 274.
14.	Franz M., Die Ncrdost — Alpen im Spiegel ihrer Landtierivelt, Innsbruck. 1954, IV. 664.
15.	Grandjean F., Ann. ent. France, 1936, 105, 27 — 110.
16.	Hammen L. van der, Zool. Verii. Leyden, 1952, XVII, 1 — 139.
17.	Karppinen E., Ann. ent. Fenn., 1966, 32, 1, 22 — 43.
18.	Kunst M., Acta Univ. Carol., Biol., 1957, 3, 133 — 165.
19.	—	Acta	Univ.	Carol., Biol., 1958, 5, 13 — 31.
20.	-	Acta	Univ.	Carol.,Biol., 1959, 6, 151-183.
21.	—	Acta	Univ.	Carol., Biol., 1961, 8.
22.	Kunst M. u.Halasvkova V., Acta Univ. Carol., Biol., Suppl., 1960, 16 — 58.
23.	Mihelcic F., Zool. Anz., 1956, 150, 9 — 29.
24.	Rajski A., Bull. ent. Pol., 1967, XXXVII, 1, 69-166.
25.	— Fragmenta Faunistica, 1968, XIV, 12, 277 — 405.
26.	Șellnick M., Nachtrag zu Dr. Max Șellnick, Moisdorf Formen Kreis Horn milben, Ori-
batei, in Die Tierivelt Mitteleuropas, Leipzig, Nachtrag, 1960, 3 (4), 45 —136.
27.	Tafneb V., Aadatok Magyarorszag atkafauna jahoz Allatoris K6z., 1905, IV, 3, 140 — 152.
28.	Tarman K., Fragm. bale. Mus. macedon. Sci. nat. Skopje, 1958, 2, 9 — 15.
29.	Trave S., Vie et Milieu, 1963, Supl. 14, 267.
30.	Vanek S„ Acta Soc. ent. Ceh., 1957, LIII (1956).
31.	Willmann C., Moos milben oder Oribatiden (Oribatei), in Tierivelt Deutschlands, Jena, 1931,
XXII, 79-200.
Universitatea ,,Al. I. Cuza” Iași,
Laboratorul de zoologie
și
Institutul de biologie generală și aplicată,
Departamentul de biologie generală Iași.
Primit în redacție la 4 iulie 1969.
BIBLIOGRAFIE
1.	Balogh J., Math. Kozl., 1943, 39, 1-202.
2.	— Acta zool. Acad. Sci. hung., 1965, XI, 1 — 2, 5 — 99.
3.	Berlese A., Ordo Cryptostigmata (Oribatidae). Acari, Myriopoda ci Scorpiones, Firenze, 1896.
4.	Cooremann J., Bull. Inst. Sci. nat. Belg., 1951, XXVII, 42, 1-15.
O TEHNICĂ HISTOLOGICĂ PENTRU EVIDENȚIEREA
ȚESUTULUI EXCITO-CONDUCĂTOR DIN INIMA
VERTEBRATELOR
DE
NICOLAE MIHAIL	' ț
578.6:591.412
The author proposes a specific technique of fixation and dyeing for the impulse
conduction system of the vertebrate heart, The determinant factor is the fixation
in an aqueous solution of ferric chloride to which one adds formaldehyde 'and
glacial acetic acid. This fixation makes the impulse conduction system acidophilic
and easy to stain selectively.
Țesutul excito-conducător alinimii se deosebește puțin din punct
de vedere citologic de miocard. La nivelul fasciculului lui His, deosebirea
este mai pregnantă și constă în diametrul mai mare al fibrelor, miofibrilele
grupate spre periferie, zone întinse ocupate de sarcoplasmă etc. Macrosco-
pic, descoperirea sistemului excito-conducător este posibilă numai pe acele
inimi pe care părți întinse ale acestui țesut sînt învelite într-o teacă conjunc-
tivă. Astfel la inima copitatelor, fasciculul lui His poate fi injectat cu tuș
sau cu alte substanțe colorate. Acestea se răspîndesc în interiorul tecii
Și în cazuri favorabile, mai ales cînd țesutul excito-conducător este puțin
macerat, ajung pînă la fibrele lui Purkinje.
Histologic au fost încercate pînă acum mai multe metode genei ale
care au dat rezultate parțiale, dar numai la cîte o specie (2), (4). Histochimic
s-au găsit deosebiri între țesutul excito-conducător și miocard, însă nici
respectivele metode nu duc la o posibilitate de urmărire topografică a aces-
tei formațiuni (1), (5).
Metoda noastră constă în fixarea inimilor într-o soluție de clorură ferică, la care se
adaugă formol și acid acetic glacial. Soluția de clorură ferică se prepară astfel: se încălzesc
750 cm3 apă distilată pînă aproape la fierbere, cînd se adaugă 12 ml soluție 32% de clorură
ferică anhidră. Nu se fierbe. Rezultă o soluție stabilă roșie închis> transparentă. Soluției i
se adaugă 10% formol și 1% acid acetic glacial. Pentru inimile mai friabile se recomandă
diluarea de 2—5 ori a soluției-mame.
ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 21 NR. 6 P. 421-423 BUCUREȘTI 1969
NICObAE MIHAIL
422
2
5* \
ser fiziologic și lăsate . de obicei
cu fixatorul, se produc contracții
? I
p I
Inimile'se fixează după ce au fost spălate cu
o jumătate de oră pipă la o oră. Altfel; în contact
F <
T

care de formează fibrele musculare. Durata .'fixării depinde de specie și de girosimea
pereților inimii. Inimile de ciclostomi, batracieni și reptile necesită 24 de ore de fixare,
fiind preferabilă fixarea în pericard; cele de pește, pasăre și mamifer pînă îa 48 de ore. Inima
de om poate fi ținută în fixator 3- 4 zile fără să sesuprafixeze! Suprafixarea se manifestă
prin Întunecarea’țesutului și întărirea sa la incluzia în parafină. Asemenea inimi suprafixate
se fărîmițează la secționare cu microtomul.	/
Microscopic, țesutul excito-conducător nu se evidențiază prea mult după fixare,
în urma fixării însă, acesta devine acidofii, putîndu-șe colora deosebit față de miocard
cu ajutorul; unor coloranți, ca eritrozina, eozina, orange G, pohceău’de xilidină etc. Colo-
rațiile cele mai evidente se obțin cu metoda Heriarit pentru ■ hipofiză adaptată; eritrozina
gălbuie A 1 % —10 min, amestecul Mallory-5 min, albastru de alizarină 0,5% în sulfat
de aluminiu 10% —5 min, acid fosfomolibdenie 5% —5 mim Apoi cu metoda Hurduc pentru
hipofiză: acid periodic 1%—10 min, colorantul I (orange G, 0,5 g, ponceau de xilidină
0,5 g,acid,acetic glacial 8 cm3,apă distilată 100 cm3)—5 min; colorantul II .(albastru de
metil 1 % 9 cm3, ponceau de xilidină 1% 18 cm3, acid acetic glacial 1 cm3, apă distilată
72-cm*)^5 min; diferențiere în alcool amoniacal (fig. 1), în ambele cazuri, țesutul ex-
cito-conducățor apare colorat în galben. Albastrul de metil-eozină și bemațoxilina Heiden-
hain dau de-asemenea rezultate bune, în primul caz, țesutul excitp-conducător apare co-
orat în roșu, în al doilea caz în tpnuri mai închise decît miocardul (fig. 2),.



&
-
INTERPRETAREA REZULTATELOR .
Clorura ferică este foarte puțin întrebuințată , în tehnica histopato-
logica și aproape de loc în fixare. Din punctul nostru de vedere, această
substanță poate fi considerată sub trei aspecte.
Primul aspect este cel pe care îl joacă în reacția Hale pentru punerea în
evidență a mucopolizăharideior acide (6). în acest caz clorura ferică este
legată de grupările acide și, prin tratarea cu ferocianură de potasiu, dă
pe locurile respective reacția albăstruiul de Berlin. în cazul nostru, reacția
nu are.loc la nivelul țesutului nodal.	,	.	?
Al doilea aspect ar fi cel de mordant. în acest caz, colorantul ar trebui
să fie legat de țesut prin ionul, metalic, urmînd să rezulte un lac.; Coloranții j
întrebuințați de noi hu au un grup hidroxilic legat direct de un nucleu
aromatic, așa cum este cazul coloranțildr care formează lacuri, deci nici aceas-	J
tă presupunere nu este justificată? Ou toate acestea, problema ipordansării i
în tehnica, histologică este foarte controversată și nedefinită.	>
A treia presupunere,,care pare cea mai apropiată de realitate, este efec-
tul batocromical clorurii ferice (3). Acesta constă în combinarea metalului
cu grupările acide ale țesutului (grupările fosforice ale acizilor nucleici și
grupările carboxilice ale proteinelor), ceea ce are drept urmare o colorare
mai intensă a elementelor acidofile, precum și o colorare mai netă a :
celorlalte părți ale preparatului. Pentru efectul batocromic al clorurii ferice,
aceasta este întrebuințată în unele tehnici de colorare.	I
Ultima presupunere pare cea mai apropiată de adevăr în tehnica
propusă.	'
(Avizăț de conf. M, lonescu-Varo.)
Fig. 1

Fig. 2
Fie 1 si 2 — Secțiune transversală prin ventriculul sting de cîine
(microfotografii ob. 2,5 ; fix. sol. clorură ferică; 1, colorație Her-
lant și 2, colorație cu hematoxilină ferica Heidenhain).

’ ■T?r J».
3
EVIDENȚIEREA ȚESUTULUI EXCITO-CONDUCĂTOR DIN CORD
423
A HISTOLOGICAL TECHNIQUE TO DEMONSTRATE
THE IMPULSE CONDUCTION SYSTEM OF THE VERTEBRATE
HEART
ABSTRACT
Fixation (1—4 days) of whole hearts in an aqueous solution of ferric
chloride (0.5—0.1%) with formalin (10%) and glacial acetic acid (1%)
makes the impulse conduction system acidophyl. It is ștained selectively
in yellow after Herlant or Hurduc’s methods for the hypophysis. The reac-
tion is very likely due to the bathochromic effect of the fixative.
BIBLIOGRAFIE
1.	Doebr W., Verh. dtsch. Gess. Med., 65 Kongrers, Sonderdruck, 1959.
2.	Ghețuș V. et Caloianu-Iordăchel M., Rev. icrm. Biol., Serie de Zoologie, 1968, 13, 3,
187-192.
3.	Gurr E., The Rațional Use of Dyes in Biology,.L. Hill, Londra, 1965.
4.	Romeis T., Mikroskopische Technik, Izd. in. lit., Moscova, 1953'.
5.	Schiebler T. H. u. Doebr W., Ortholcgie dtr Reizleitungssystims, G. Tlucme Verlăg, Stutt-
gart, 1963.
6.	Spannhof L., Einfiihrung in die Praxis der Hisiochemie, VEB Fischer Verlag, Jena, 1967.
Centrul de cercetări biologice Cluj,
Catedra de zoologie.
Primit in redacție la 25 februarie 1969.
CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA
FAUNEI DE VERTEBRATE PLEISTOCENE
DIN DEALUL BURZĂU (COMUNA RÎPA, JUD. BIHOR)'
DE
M. SAMAR și K. CSAK -
5GG.551.791 (498>
The authors give a list of the bird (10), insectivorous (4), rodent (13) and car-
nivores (5) species found dufing the excavations made in the Bui’zău hill (county
Bihor). In the case of rodents, this material being more abundant, several ta-
bles are given in which craniai and dentition measurements are included.,
The stratigraphic localization of this material is not exact, and therefore it is
supposed that it dates from the Upper Pleistocene (Jung-Wurfn) v/ith some
holocene elements.	.
Dealul Burzău este situat la marginea comunei Rîpa (jud. Bihor), pe
malul sting al văii Pustei, la o altitudine de 200—210 m. în cariera de nisip
săpata în acest deal s-au identificat citeva puncte fosilifere din care s-au
colectat resturi de oase, între anii 1957 și 1968.
, Aceste „cuiburi” fosiliere sub formă de umplutură formează strate
remaniate intercalate în depozite pliocene.
Din punct de vedere cantitativ, din grupele de vertebrate identifi-
cate în urma săpăturilor de la Burzău predomină rozătoarele, fapt care
ne-a permis și o caracterizare mai amplă a acestui grup.
Clasa AVES*
1.	Lyrwus tetrix L. 1 humerus, 1 radius, 1 sciapula, 1 metacarpus, 1
coracoideum, 1 ulna; 2. Corvus cf. cornix L. 1 fragment ulna; 3. Anas
querquendula L. 1 fragment humerus ; 4. Anas cf. strepera L. 1 tibio-tarsum,
* Exprimăm mulțumirile noastre dr. D.Jânossy, colaborator la Muzeul de științe na.
turale din Budapesta, pentru determinarea păsărilor ți revizuirea unor determinări făcute de noi.
ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 21 NE. 6 P. 425-432 BVCUBEȘTI 1069
FAUNA DE VERTEBRATE PLEISTOCENE DIN DEALUL BURZĂU
427
426	M. HAMAR și K. CSÂK	2
1 tarso-metatarsus; 5. Anas platyrhynchos L. 1 phalanx I, 1 digiti 3; 6.
Rallus aguaticus L. fragment femur; 7. Tadorna (Casarea) ferruginea L. 1
coracoideum, 1 radius, 1 synsacrum și vertebra; 8. Coturni® coturni® A.
1 coracoideum, 1 tarso-metatarsus ; 9. Falco tinnunculus L. fragment tarso-
metatarsus ; 10. Asio flammeus Pontopp 1 fragment humerus.
Clasa M AMM ALIA
Ord. IN SECTIVORA
1.	Erinaceus europaeus L. 1 mandibula sinistra, fragment; 2. Talpa
ewopaea L. 1 pelvis, 1 scapula; 3. Sore® araneus L. 1 mandibula sinistra,
fragment; 4. Crocidura leucodon L. 1 maxila sinistra, fragment.
Măsurătorile maxilarului la C. leucodon au dat următoarele valori:
lățimea dintre foramina antiorbitalia 3,5 mm, lățimea zigomatică 6,4 mm
și înălțimea procesului angular al mandibulei 4,9 mm. Aceste date se înca-
drează în limitele obținute pe materialul actual (7).
Ord. LAGOMORPHA
1.	Ochotona pusilla Pali. Reprezintă un element rar al complexului
faunistic din Dealul Burzău, dispărut din fauna țării noastre în holocen.
Măsurătorile mandibulei (tabelul nr. 1) ne arată că este vorba de o formă mai
mică a acestei specii, lungimea șirului de dinți și lungimea alveolelor fiind
foarte apropiate de cele prezentate de T. K o r m o s (10) și de M. D u -
mitr es cu și colaboratori (2).
Ord. RODENTIA
1.	Citellus citellus L. Specie caracteristică regiunilor de stepă din
Europa de est. în săpăturile de la Burzău apare destul de rar alături de
celelalte specii de stepă uscată, ca Sicista subtilis Pali., Spalax leucodon
Nordm. Măsurătorile pieselor scheletice și ale craniului (tabelul nr. 2)
prezintă valori care se încadrează în limitele speciei răspîndite în țara
noastră, dar care în general sînt mai reduse decît indică I. M. G r o m o v
(3) pentru exemplarele din Crimeea și cele găsite în Europa centrală.
Tabelul nr. 2
Dimensiunile oaselor și ale dentiției (mm) la Citellus citellus ^
(Dealul Burzău)
Număr de exemplare	1	2
Lungimea humerusului	21,9	
Lungimea îemurului	■ 30,1	29.1
Lungimea alveolară maxilară	9,9	
Lungimea alveolară mandibulară	8,9	8,4
2.	Mar moța sp. 1 incisiv superior.
3.	Glis glis L. Apare destul de masiv în săpăturile de la Burzău, fiind
chiar predominantă printre speciile de pădure, ca Apodemus flavicoltis
Melch. și Clethrionomys glareulus Schreb. Valorile craniometrice sînt ceva
mai scăzute decît cele constatate la specia răspîndită actualmente în țara
noastră (tabelul nr. 3).
4.	Sicista cf. subtilis Pali. A fost găsit un singur fragment de mandi-
bula sinistra fără dinți. De altfel resturile scheletice apar foarte rar și în
Tabelul nr. 1
Dimensiunile mandibulei și ale deutiției (mm) Ia Ochotona pusilla
Pali. (Dealul Burzău)
Număr de exemplare	1
înălțimea procesului angular	14,4
'	Diastema	4,5
Lungimea alveolară mandibulară	7,4
Lungimea M, — M5	6,2
2. Lepus europaeus Pali. A fost găsită o singură mandibulă avînd lun-
gimea alveolară de 20,1 mm, ceea ce indică existența unor animale mari.
Tabelul nr. 3
Dimensiunile craniului și ale dentiției (mm) la Glis glis l. (Dealul Burzău)
Număr de exemplare	|	1 1	2 1	3 1	4 1	5
Lățimea interorbitală	ȘA				
Lungimea alveolară maxilară	7,3	7,4	7,4	7,3	7,4
Lungimea M, — M4	7,5				
Lungimea M2	2,1				
Lățimea M2	1,8				
Lungimea M3	2,1				
Lățimea M3	1,7				1
428
M. HAMAR și K. CSAK
6
FAUNA DE VERTEBRATE PLEISTOCENE DIN DEALUL BURZĂU	429
Tabelul nr. ,5
celelalte stațiuni pleistocene și holocene. Lungimea alveolară a mandibulei
(3,2 mm) este apropiată de valorile prezentate de specia răspîndită actual-
mente în Dobrogea, Bărăgan, Moldova și în regiunile de stepă din
U.R.S.S. (1).
5,	Bpalaas leucodon Nordm. Au fost găsite două fragmente de mandia-
bpla sinistra, doar cu un incisiv inferior. Lungimea alveolară a acestora
este de 7,6 și 8,2 mm, valori foarte apropiate de cele obținute pe materialul
actual și de cele indicate deM. D u m i t r e sc u și colaboratori (2) pentru
Sp. leucodon identificat în Peștera Adam din Dobrogea.
6.	Apodemus sylvaticus L. S-a găsit o mandibula sinistra cu Ma și
M3 aparținînd unui exemplar adult. Lungimea alveolară a mandibulei
(3,6 mm) este mai mică deeît la exemplarele actuale. Totuși pe baza măsu-
rătorilor lui Ma și M3 se apropie mai mult de A. sylvaticus decît de A.
microps.
7.	Apodemus flavicollis Melcii. Cele două fragmente de cranii și cele
două mandibule prezintă unele valori mai ridicate (tabelul nr. 4) decît
la reprezentanții actuali ai acestei specii (6) și decît cele obținute de I. M.
Gr om o v (3) la exemplarele din Crimeea. în acest sens se evidențiază
lungimea diastemei și a șirului de dinți superiori. Se pare deci că aceste ani-
male sînt mai apropiate de exemplarele mai mari descrise în diferite stațiuni
pleistocene din Europa occidentală (8).
Tabelul nr. 4
Dimensiunile craniului și ale dentipel (mm) Ia Apodemus
Us Mclch. (Dealul Burzău)
Număr de exemplare	1 1	1 2
Lățimea interorbitală	4,4 ,	4,3
Nasalia	9,9	—
Diastema	7,6	8,2
Lungimea alveolară maxilară	5,3	—
Lungimea M1 — M3	4,3	—
Lungimea alveolară mandibulară	4,5	4,3
8.	Cricetus cricetus L. Piesele scheletice și craniile găsite la Burzău
ne arata că hîrciogul eră o specie destul de frecventă în perioada respectivă.
Măsurătorile craniului prezintă valori care se încadrează în limitele
observate la populațiile actuale din țara noastră (tabelul nr. 5). Excepție fac
valorile privind lungimea șirurilor de dinți superiori și inferiori, care la
exemplarele de la Burzău sînt mai ridicate. Aceste resturi aparțin fără
îndoială speciei A. cricetus și nu pot fi atribuite nici speciei Cr. c. major și, cu
atît mai puțin, speciei Cr. c. nannus indicate de S. S c h a u b (13) și
M.K r e t z o i (12).
Dimensiunile craniului și ale dentițici (mm) la CricstM cricetus L.
(Dealul BurzAu)
Număr de exemplare	1	2
Lungimea condilobazală	47,1	
Diastema	15,6	
Nasalia	17,0	18,0
Lățimea interorbitală	5,9	5,7
înălțimea craniului	12,1	
Lungimea Mx — Ms	8,6	8,1
Lungimea M,	2,2	
Lungimea Ma	2,7	
Lungimea M3	2,9	
Lă(imea M,	1,9	
Lățimea M2	2.2	
Lățimea M3	2,4	
Lungimea M1 — M3	8,5	8,1
Lungimea M1	3,3	
Lungimea M2	2,6	
Lungimea M3	2,1	
9.	Clethrionomys glareolus Schreb. A fost găsit un singur fragment de
mandibula sinistra cu un MP Lungimea Mj este de 2,4 mm,lățimea de 1,1 mm,
, valori care nu prezintă deosebiri față de cele înregistrate la exempla-
rele actuale. Ca și în celelalte stațiuni din țara noastră (2), (4), se remarcă
însă frecvența foarte scăzută a acestei specii în pleistocenul superior și în
postpleistocen, pentru ca în holocen să devină masivă mai ales în regiunile
deluroase.
10.	Arvicola terrestris L. Este specie dominantă în complexul faunistic
de la Burzău. Numeroasele piese scheletice prezintă valori care se apropie
cel mai mult de ale subspeciei actuale A. t. terrestris (tabelul nr. 6). Această
subspecie este și astăzi larg răspîndită în țara noastră, ocupînd bioto-
purile bogate în vegetație acvatică și tufișurile din regiunile de șes (5). De
altfel această concluzie o confirmă și așezarea incisivilor superiori, care nu
poartă caracteristicile tipului fosorial, cum este cazul la subspecia A. t.
scherman.
11.	Microtus gregalis Pali. S-au găsit resturi de Mn care indică re-
tragerea acestei specii în pleistocenul superior și postglaciar, fapt menționat
și de alți autori (2), (9).
430
M. HAMAR și K. CSAK
7	FAUNA DE VERTEBRATE PLEISTOCENE DIN DEALUL BURZĂU	43);
Tabelul nr. 6
Dimensiunile creolului și ale dcntițiel (mm) la Anicota terrestris L. (Dealul Burzău)
„	,	Număr de Caractere	exemplare		Minimă	Medie	Maximă
Lățimea intcrorbitală	4	4,5	4,5	4,7
Diastema	6	11,8	12,6	13,6
Lungimea humerusului	5	20,4	21,2	22,1
Lungimea femurului	10	21,4	24,3	26,2
Lungimea Mx — M3	3	8,2	, 8,6	9,0
Lungimea Mx — M2	4	6,1	6,5	6,8
Lungimea Mx	17	3,5	3,9	4,2
Lungimea M2	10	2,2	' 2,4	2,9
Lățimea Mx	18	1,4	1,6	1,9
Lățimea M2	8	1,1	1,4	1,5
12.	Microtus oeconomus Pali. Apare mai des decît M. gregalis, avînd
cîteva piese care prezintă valori apropiate de forma actuală (tabelul nr.
7) răspîndită în nordul Europei și chiar în Europa centrală (R. P. Ungară
și B. S. Cehoslovacă).
Tabelul nr. 7
Dimensiunile dcntlției (mm) ia Microtus oeconomus Pali. (Dealul Burzău)
Caractere	Număr de exemplare	Minimă	Medie	Maximă
Lungimea Mx — M3				6,1
Lungimea Mx	3	2,5	2,7	2,1
Lungimea M2				1,5
Lățimea Mx	3	1,1	1,1	1,1
Lățimea M2				1,0
13.	Microtus arvalis Pali. După A. terrestris, această specie este cea
mai frecventă dintre mamifere.
Valorile craniometrice (tabelul nr. 8) sînt ceva mai ridicate decît la
formele existente actualmente pe teritoriul țării noastre. Materialul exa-
minat însă nu este suficient pentru a stabili prezența unei forme deosebite
în complexul faunistic cercetat de noi, precum și în cel provenit de la Băile
Herculane (4).
Tabelul nr. 8
Dimensiunile craniului și aie dentiției (mm) Ia Microtus arralis Pali. (Dealul Burzău)
Caractere	Număr de exemplare	Minimă	Medie	Maximă
Diastemă	1			8,2
Lungimea Mx — Ms	1			5,7
Lungimea Mx	3	2,6	2,9	3,1
Lungimea M2	1			1,6
Lățimea Mx	3	1,1	1,2	1,2
Lățimea M2	1			1,0
Ord. CARNIVORA
1.	Vulpes vulpes L. 2 mandibula dextra, 1 mandibula sinistra; 2^
Mustela erminea L. 1 fragment maxilă; 3. Putorius putorius L. 1 craniu,
fragment; 4. Crocotta spelaea Goldf. D4Cd, P2 , P3, P1, I2, I3, P1, D4 șiD3
sinistra; 5. Meles meles L. 1 scapula, naviculare, atlas și vertebre.
DISCUȚII
Analiza cantitativă și calitativă a resturilor scheletice de la Burzău:
ne arată existența unei faune foarte bogate și variate. Neexistînd p locali-
zare stratigrafică exactă, se poate doar presupune că acest complex fau-
nistic datează din pleistocenul superior („jung-wurm”), ceea ce se confirmă,
prin prezența speciei Crocotta spelaea Goldf., a speciei Ochotona pusilla
Pali, și dominanței cantitative de Arvicola terrestris L. (8), (9), (10).
Se constată de asemenea apariția unor elemente holocene ca Glis glis
L. și Apodemus flavicoltis Melch.
Datele prezentate în această lucrare, chiar sub forma unei liste de spe-
cii, completează cunoștințele noastre privind trecutul faunei de, vertebrate,
pe teritoriul României.
(Avizat de prof. O. Necrasov.)
CONTRIBUTIONS TO THE KNOWLEDGE OF THE PLEISTOCENE.
VERTEBRATE FAUNA OCCURRING IN THE BURZĂU HILL
(COMMUNE OF RÎPA, BIHOR COUNTY)
ABSTRACT
The paper deals with results of the diggings carried out in a stone.
quarry at the Burzău Hill (Bihor County), whereseveralfossiliferous points
intercalated in Pliocene deposits were identified. In these fossiliferous.
432
M. HAMAR și K. CSAK
8
”nests”, 10 bird species and. 21 mammal species were found, among which
4 insectivorous, 15 rodent and 5 carnîvorous species.
Owing tonthe quantitative presence of rodents in this material, the
authors give a mOre detailed char actor ization of this group, as well as data
on the craniometry and dentition.
The stratigraphic localization of this material is not exactly
known and., consequently, on the basis of its qnantitative and qualitative
composition it is supposed that this fannistic complex dates as far back as
the Uppcr Pleistocene (Wiirm). This also is confirmed by the relatively
abundant numbers of Ciocolta spelaea Goldf. anAOchotonapusilla Pali., and
by prevalence of AnicolM terrestris L.
BIBLIOGRAFIE
1,	AusiAndbr D., Hamar M., Hellwing S. u. Șchnapp B., Ztschr. Săugelierk., 1959, 24.
68-77.
2,	Dumitrescu M. și colab., Lucr. Inst . speol. „Emil Racoviță”, 1962, I —II, 231 — 284.
3.	GroMov I. M., Tr. Kom. po izuc. Cetvert. Peii , 1961, XVII, 3 — 186.
4.	- Mamar M., Rev. Biol., 1963, «, 2,195-211.
5.	Hamar M., TuțĂ Al. și Pebju T., Ăn. Seci. prot. plant., 1965, III, 837 — 351.
6.	Hamaii M., Simionlscu V. u. Theiss F., Acta Theiiol., 1966, XI, 1, 1—40.
7.	Hamar M. și Simionescu V., Com. zool., 1967, V, 115 — 124.
8.	Janossy D., Veitebrata Hungarica, 1959, I, 1, 114 — 120.
9.	- Zool. Anz., 1930, 164, 3-4, 114-221.
10.	Kohmos T„ A Magy.’ Kir. FOldt. Int. Evk„ 1915, XXIII, 6, 307-495.
11.	Kowalski K., Folia Quatemaria, 1966, 22, 1 — 14.
12.	Kretzoi M., FOldt. Kozl., 1941, LXXI, 7—12, 308—335.
13.	Scuar» S., Abh. Schweiz. Paleont. Ges., 1930, 2, 1 — 49.
Institutul de cercetări pentru proiecția plantelor,
Laboratorul de mamifere
Ș'
Muzeul de științe naturale Ținea (jud. Bihor).
Primit în redacție la 16 iunie 1969.
CONTRIBUȚII LA STUDIUL RATEI METABOLICE
A UNOR PEȘTI DULCICOLI SUB INFLUENȚA
ACTIVITĂȚII SPECIFICE A TEMPERATURII
DE
AL.-G. MARINESCU
591.05: 591.044: 597
The metabolic rate of two freshwater fish species : Gobio gobio obtusirostris and
Monrnus alburnus was investigated.
The obtained data pointed out a variability of tbe regression coefficient (meta-
bolism — body -weigbt) in relation -with the activity degree, characteristic of the
species. For the first one the value of body weight exponent was 0.916 corres-,
ponding to a less active way of life, as against Alburnus alburnus species (pela-
gic type), which had an exponent value of 0.698.
At a second experimental temperature, lower than the first, the investigate dre-
gression coefficient was 0.964.	.
O constatare făcută anterior (12), potrivit căreia a fost evidențiatăo
•corelație între rata metabolică și gradul de activitate caracteristic speciei,
a stat la baza cercetărilor întreprinse de noi în cazul a două specii de pești
•dulcicoli.
Accepția unei scheme cu valoare universală, exprimată prin caracterul
relativ constant al coeficientului de regresie privind metabolismul energetic
și greutatea corporală pentru întreg regnul animal (9), dispune în general
de puține argumente.	'
După cum reiese și din literatura de specialitate (1), (3), (5), (7), (8),
(13), (14), (15), (16), (17) valoarea variabilă a exponentului de greutate în
funcție de temperatură, alături de variația sezonieră a acestui coeficient de
regresie (10), (11), (18), (19), iar, recent, și de interrelația ratei metabolice
cu gradul de activitate ecologică caracteristic speciei (4), (12) conduc la
necesitatea unei reconsiderări a dependenței activității metabolice de
factorul individiial reprezentat de greutatea corporală.
ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 21 NE. 6 P. 433-438 BUCUREȘTI 1969
3- c, 3871
434
AL.-G. MARINESCU
2
RATA METABOLICĂ A DOUĂ SPECII DE PEȘTI DULCICOLI	435
în scopul verificării ipotezei emise anterior în cazul a patru specii de
pești marini, am ales două specii de pești de tip dulcicol, care se găsesc
în mod obișnuit în lacul Bicaz. Una dintre aceste specii, Alburnus alburnus,
are un mod de viață pelagic (2), în timp ce Gobio gobio obtusirostris este o
specie de fund.
întrucît observația făcută antericr s-a referit la cîteva specii de tip
marin în condițiile unei temperaturi relativ ridicate (21,5— 22,5°C), pre-
zentele experiențe au fost efectuate în sezonul de toamnă, la o tempera-
tură mai scăzută (1OCC), în vederea evidențierii caracterului acestei interre-
lații rată metabolică—grad de activitate (mobilitate) caracteristic speciei, la
temperaturi diferite.
MATERIAL ȘI METQDĂ
îii scopul investigației noastre am ales loturi de pești de o greutate apropiată. Astfel
greutatea medie a fost de 8,58 g'(All>wnus sp.) și 9,01 g pentru Gobio sp., avînd limite de va-
riație intre 3,6 și 14,8 g și, respectiv, între 5,9 și 13,6 g.
Exemplarele utilizate au fost recoltate din lacul Bicaz și apoi trecute timp de 5 zile
în bazine alimentate permanent cu apă de izvor (Stațiunea de cercetări _ biologice „Stejarul”'
a Universității Iași) pentru acomodare (aclimatate, în accepția Iui F. E. J. F r y (6)). Notăm,
de asemenea, corespondența strînsă dintre temperatura apei la recoltare și aceea a bazinelor
de experimentare (10,8°C).
O a doua serie de experiențe au fost efectuate în laboratorul din București, la o tempe-
ratură inferioară (5,6°C), numai in cazul speciei Gobio gobio obtusirostris, cealaltă specie nere-
zistînd condițiilor schimbării calității apei. Această variantă experimentală a fost efectuată după
o prealabilă aclimatare de 20 de zile Ia noua temperatură.
în ambele variante, valorile consumului de oxigen au fost stabilite potrivit principiu-
lui spațiului confinat, iar dozările de O2 s-au făcut prin metoda chimică Winkler.
Exemplarele utilizate au fost selecționate după criterii de integritate morfologică și
comportament anterior experimentului, evitîndu-se eventuala influență a unor factori nefizio-
logici.
Nu au fost luate în considerare decît valorile obținute de la exemplare lipsite pe tot
parcursul experienței de activitate spontană, experimentele efectuîndu-se sub o riguroasă obser-
vație.
REZULTATELE OBȚINUTE
Consumul de oxigen al celor două specii analizate (la temperatura de
10,8QC) s-a situat la valori medii destul de apropiate : 144,95 ml O2/kg/oră
pentru Alburnus sp. și 135,81 ml O2/kg/oră pentru Gobio sp., ceea ce repre-
zintă o diferență procentuală minimă (6,5%) (fig.l).
în urma prelucrării statistice au fost întocmite grafice, în care
sînt reprezentate dreptele de regresie, precum și ecuațiile de regresin »
pentru fiecare specie în parte (fig. 2 și 3).
Analizele efectuate la temperatura de 5,6°C asupra speciei Gobio gobio
obtusirostris au indicat un consum de oxigen de 40,75 ml O2/kg/oră (valoare
medie pentru 10 exemplare).
DISCUȚIA REZULTATELOR
Cele două specii luate în studiu prezintă valori , ale consumului de
oxigen destul de apropiate în condițiile aceleiași temperaturi de experimen-
tare. Exponenții de greutate, însă, sînt net diferențiați: 0,698 (Alburnus
gp.) și, respectiv, 0,916 (Gobio sp.) (fig. 4). Analiza coeficientului de core-
lație indică o distinctă semnificație (p <0,001).
O3/kg/oră) la temperatura de 10,8°C.
A.
Ș
.$>
'°A ; 6 ? $ 9/0	20
Gneutatea(g)
Fig. 2. — Raportul dintre consumul de oxigen
și greutatea corporală la specia Alburnus albur-
nus. Fiecare punct reprezintă estimarea unui
exemplar la temperatura de 10,8°C. ■
Consumul de oxigen ( ml 02 /19- h)
Fig. 4. — Reprezentarea schematică a drepte-
jor de regresie și a exponentului de greutate
pentru cele două specii.
Fig. 3. — Raportul dintre consumul de oxi-
gen și greutatea corporală la specia Gobio
gobio obtusirostris. Fiecare punct reprezintă
estimarea unui exemplar la temperatura de
10,8°C.
RATA METABOLICA A DOUA SPECII DE PEȘTI DULCICOLI	437
436	AD.-G. MARINESCU	4
Este necesar să, evidențiem în cazul ultimei specii (Gobio) o variabili- i
tate a valorii exponentului de greutate la cele două limite ale dreptei de
regresie. Astfel, la extremitatea corespunzătoare greutăților minime,
valoarea acestui exponent este ridicată (0,984), în timp cela extremitatea
opusă (pentru greutățile maxime) ea este sensibil mai scăzută (0,824).
Această evoluție diferită a valorii exponentului de greutate în raport
cu nivelul greutății corporale exprimă o variabilitate datorată, probabil,
influenței vîrstei în cadrul speciei urmărite.
Este semnificativ însă faptul că cea mai scăzută dintre aceste valori
(0,824) este evident superioară aceleia înregistrate pentru specia Alburnus
sp. (0,698), a cărei dreaptă de regresie nu prezintă fluctuații semnificative
la cele doua extremități ale sale.
Valoarea mai ridicată a coeficientului de regresie dintre activitatea
metabolică și greutatea corporală, obținută în cazul speciei Gobio gobio ;
obtusirostris, apare într-o semnificativă interdependență cu caracterul
specific al activității ecologice a acestei specii. Pentru cealaltă specie
(Alburnus alburnus), valoarea exponentului de greutate este situată la un nivel
mai scăzut, ceea ce corespunde modului de viață mai activ al acesteia (tip
pelagic).	.
Comportamentul diferit al activității acestor două specii deosebite din
punct de vedere ecologic își găsește astfel o strînsă corespondență cu indicele
metabolic reprezentat de exponentul de greutate.
Aceste valori obținute în condițiile unei temperaturi de 10,8°C la două
specii dulcicole sînt concordante cu cele înregistrate anterior la tempera-
tura de 21,5 —22,5°C, în cazul a patru specii de pești marini.
Recentele date ale lui I. S. B e 1 o k o p i t i n (4) sînt de natură să
întărească cele expuse mai sus. Acest autor a evidențiat la trei specii de
pești marini o variabilitate a nivelului metabolismului bazai (măsurat prin
narcotizarea exemplarelor utilizate) în raport cu gradul de activitate ce
caracterizează fiecare specie din punct de vedere ecologic. Astfel, pentru
o specie activă (chefal), valoarea metabolismului bazai reprezintă 40 % din
metabolismul lotului-martor (considerat de autor ca metabolism „stan-
dard”, deși ni se pare mai potrivit termenul de „curent” (în limba engleză :
„routine”), în aceste experimente nefiind eliminată activitatea spontană),
în cazul unei specii tipic bentonice (Scorpaena sp.), cele două valori se găsesc
în raport de 100%. Dreptele de regresie notate de autor au exppn'enți de
greutate care manifestă o bună concordanță cu punctul de vedere exprimat
în lucrarea de față.
Deși autorul a urmărit două nivele ale metabolismului diferite față de
acela utilizat de noi, considerăm că aceste date sînt de natură să evidenți-
eze — în totalitate — raportul de dependență dintre nivelul metabolismu-
lui peștilor și activitatea specifică.	।
Pe baza faptelor constatate, înclinăm să atribuim acestei interrelații
dintre activitatea caracteristică unei specii și indicele metabolic reprezen-
tat de exponentul de greutate (coeficientul de regresie a consumului de
oxigen față de greutatea corporală) un caracter mai general decît în cazul
observațiilor menționate.
în ceea ce privește rata metabolică a speciei Gobio gobio .obtusirostris
la temperatura de 5,6°C, constatăm că valoarea exponentului de greutate se
situează la un nivel aproape unitar : 0,964 (fig. 5). Prin compararea acestei
valori cu cea înregistrată la temperatura de 10,8°C, în cazul aceleiași specii
(0,916), remarcăm modifi-
carea raportului metabo-
lism—greutate în funcție de
temperatură. Sensul aces-
tei variabilități (valori su-
perioare ale exponentului
de greutate la temperaturi
mai scăzute) este concor-
dant cu acela semnalat în
literatură pentru diferite
temperaturi (12).
v CONCLUZII
1.	La aceeași tempe-
ratură de experimentare,
nivelul consumului de oxi-
gen pentru două specii de
pești dulcicoli (Alburnus
alburnus și Gobio gobio ob-
tusirostris) s-a ridicat la
valori apropiate : 144,945
ml O2/kg/24h și, respectiv,
135,813 ml O2/kg/24h.
1OO\
90
âa
70-
-x 60
$ 50-
1 ț 5 6 7 $ 9 fo
Greutatea (g)
Fig. 5. — Raportul dintre consumul de oxigen și greutatea
corporală la specia Gobio gobio obtusirostris, la tempera-
tura de 5,6°C. Fiecare punct reprezintă estimarea unui
exemplar.
2.	A fost înregistrată o diferență semnificativă între exponenții de
greutate ai fiecărei specii în parte.	.
3.	Este notabilă corespondența dintre valoarea raportului metabo-
lism — greutate și caracterul activității ecologice a speciei. Astfel, valoarea
mai înaltă în cazul speciei Gobio gobio obtusirostris este corelată invers-
proporțional cu gradul de activitate, relativ mai scăzut, al acestei specii
în raport cu specia Alburnus alburnus, la care valoarea coeficientului de
regresie este inferioară, corespunzător modului de viață mai activ (tip
pelagic).
4.	Dat fiind sensul relativ bine delimitat al variabilității exponentu-
lui de greutate în funcție de o serie de factori (temperatură, sezon și, mai
recent, grad de activitate) considerăm necesară aprecierea acestei valori
exponențiale drept un indice metabolic care poate fi utilizat cu bune posi-
bilități de exprimare în studiul metabolismului energetic al peștilor, precum
și al altor grupe de animale. ■
(Avizat de prof. N. Șanta.)
438
AL.-G. MARINESCU
6
CONTRIBUTIONS TO THE STUDY OF SOME FRESHWATER
FISH METABOLIC RATE AS INFLUENCED BY SPECIFIC
ACTIVITY AND TEMPERATURE
ABSTRACT
The metabolic rate of two freshwater fish species was investigated.
At the same experimental temperature (10.8°C), the constituted groups for
the two species had a similar weight: 8.58 g (Alburnus sp.) and 9.01 g
(Gobio sp.), and presented. a relatively close average oxygen consumption :
144.95 ml O3/kg/h and, respeetively, 135.81 ml O2/kg/h.
In opposition to the little differentiated values of the oxygen consump-
tion, body weight exponente of each species indicated a significant
difference : 0.698 (Alburnus sp.) and 0.916 (Gobio sp.).
The correspondence between the value of the metabolism — body
weight relation (body weight exponent) and the ecological activity charac-
ter of the species is discussed. Thus, the higher value of this exponent (b)
for Gobio gobio obtusirostris species corresponds to a relatively lower activity
level of this species, as against Alburnus alburnus species, whose regression
coefficient value is lower, according to the more active way of life (pelagic
type)-
The experimenta on Alburnus alburnus species, at a lower tempera-
ture (5.6°C) pointed out an average oxygen consumption of 40.75 ml
O8/kg/h. The body weight exponent value, in this case, was situated at a
superior level as against to that from 10.8QC. : 0.964 as against 0.916.
The author considers this exponențial value (b) as a metabolic in-
dex sensible to the variability of some parameters (temperature, season
and ecological activity).
bibliografie
1.	Bablow G. W„ Biol. Bull., 1961, 121, 2, 209.
2.	Bănărescu P., Fauna R.P.R., Pisccs — Osteichthyes, Ec'it. Acid. R.P.R., București, 1964,
13, 372-379 și 430-436.
3.	Beamish F. W. H. a. Mookhebjii P. S., Canad. J. Zool., 1964, 42, 2, 161 — 175.
4.	Belobopitin I. S., Vopr. iht., 1968, 8, 2, 382-385.
5.	Fry F. E. J., in The Physiology of Fislies, M. Brown, Acad. Press, New York, 1957, I, 1—63.
6.	— in Thermobiology, A, H. Rose, Acad, Press, Londra — New York, 1967, 375 — 409.
7.	Job S. V., Univ. Toronto St. Biol. Ser., 1955, 61, 1-39.
8.	Kanunoo M. S. a. Prosser C. L.,J. Cell Comp. Physiol., 1959, 54, 3, 259 — 263.
9,	Kayser Gh. et Heusner A., J. Physiol., 1964, 56, 4, 489 — 524.
10.	Maiunescu Ai,.-G., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1968, 20, 4, 405 — 410.
11.	— St. și cerc biol., Seria zoologie, 1969, 21, 3, 247 —250.
12.	~ Rev. rotim. Biol., Serie de Zoologie, 1969, 14, 5.
13.	Morris R. W., Amer. Nat., 1962, 96, 35-50.
14.	- Trans. Roy. Soc. N.Z. Zoo]., 1965, 16, 15, 141-152.
15.	Munz W. F. a. Morris R. W., Comp. Biochem. Physiol., 1965, 16, 1 — 6.
16.	O’haba J., Ecology 1968, 49, 1, 159 — 161.
17.	Wohlsciii.ag D. E., Ecology, 1963, 44, 3, 557 — 564.
18,	Wohlschi.ao D. E. a. Juliano R. O., Limnol. Oceanogr., 1959, 4, 2, 195 — 209.
19.	Zeisbergeh E., Ztschr. Fisch., 1961, 10, 7-3, 203-219.
Institutul de biologie „Traian Săvulescu”,
Seci ia de fiziologie animală.
Primit în redacție la 2 iulie 1969.
INFLUENȚA TEMPERATURII ASUPRA CONSUMULUI DE
OXIGEN LA BLAPS MOBTISAGA L. (COLEGPTEBA -
TENEBBIONIDAE)*
DE
ELEONORA ERHAN
591.12:595.767.29
The influence of temperature on the energy metabolism was studied în Blaps
mortisaga L. in order to establish the variation of the Qlo coefficient and the me-
tabolic body size at differcnl tempe.ratures between 10 —35°C. The oxygen intakc
was measured with a Warburg apparatus, the results being subjected to stati-
stica! treatment according to the least squares. The experiments showed that Qlo
coefficient has small values, varying between 1.66 — 2.13, the highest value being
recorded at 20—25°C interval when Qlo = 2.13. The metabolic body size is very
much influenced by the temperature, the regression coefficient varying accor-
dingly between 0.71 — 1.92, at 20°C the slope is 1.00.
Cercetările privitoare la determinarea mărimii corporale metabo-
lice sau a raportului dintre consumul de energie și greutatea corporală la
insecte sînt destul de numeroase. Datele referitoare la această problemă
sînt datorate în cea mai mare parte unor cercetări mai vechi făcute de
Buddenbrock și Rohr (1923), B u 111 e r și Innes (1936),
Chadwick și Gilmour (1940), C r o i z i e r și Stier (1925),
Ellemby (1953), Gunn (1936), E d w a r d s (1953), Teissier
(1931) (citați după (8)). Conform rezultatelor acestor autori valoarea mări-
mii corporale metabolice (desemnată de greutatea animalului ridicată
la o putere) este apropiată de unitate la insectele holometabole, în timp
ce la cele heterometabole valoarea exponentului greutății corporale vari-
ază între 0,67 și 0,75.
Cercetări mai noi făcute cu scopul de a generaliza și a pune în evidență
o anumită legitate în ceea ce privește consumul de energie în scara
* Lucrare prezentată în ședința de comunicări științifice ținută cu prilejul Centena-
irului I. Athanasiu, aprilie 1968.
iT. ȘI CISC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 21 NB. 6. P. 439-446 BUCUREȘTI 1969
440	ELEONORA ERHAN	2 ș
î
filogenetică au integrat valorile metabolismului energetic obținute la ।
diferite insecte atît în pante de regresie comune pentru mai multe unități ■
sistematice (Stussi și Heussner, citați după (6)), cît și în panta ț
de regresie comune mai multor viețuitoare (5).	i
. Generalizările s-au dovedit dificile, în multe cazuri, datorită neunifor- Ș
mității condițiilor de experimentare, metabolismul energetic la insecte, ca ș
și la alte poikiloterme, fiind dependent de o serie de factori, printre care și [
temperatura mediului ambiant. Din acest motiv, în majoritatea cazurilor î
generalizările' rezultatelor au fost făcute pe baza unor prezumții, apli- i
cîndu-se corecții de temperatură conform curbelor lui Krogh sau Van’t
Hoff (5).	j
Analizînd rezultatele obținute de diferiți autori la o specie sau alta, '
am constatat că la insecte, deși există destule informații privind valoa-
rea mărimii corporale metabolice, practic nu se cunoaște nimic privitor
la influența temperaturii asupra acestei valori cu toate că metabolismul
energetic este puternic influențat de acest factor (1), (3), (6).
Acest motiv ne-a determinat să cercetăm influența temperaturii
asupra consumului de oxigen la Blaps mortisaga L., o insectă comună,
a cărei existență în condițiile de climă din țara noastră este supusă unor
variații de temperatură destul de mari, cu scopul de a pune în evidență
valoarea metabolismului energetic într-un cadru termic mai larg, variația
coeficientului de temperatură (Q^), precum și de a constata în ce măsură :
relația dintre metabolismul energetic și greutatea corporală este afectată :
de schimbarea temperaturii mediului ambiant.
MATERIAL ȘI METODĂ
Materialul biologic a constat dintr-un lot de 12 exemplare adulte de Blaps mortisaga
L.,	7$ colectate din grădina Facultății de biologie din București. Greutatea animale-
lor a variat intre 668 și 981 mg. Experiențele au constat din determinarea consumului de oxigen
cu ajutorul aparatului Warburg după un procedeu descris anterior (2). Determinările au fost
făcute la temperaturile de 10, 15, 20, 25, 30 și 35°C. Au fost efectuate 2 584 de determinări.
Experiențele au fost realizate In prima jumătate a zilei (orele 8 — 14). Insectele au fost men-
ținute în permanență la temperatura camerii (22 —24°C). Valorile coeficientului de tempera-
10	Q.
tură au fost	calculate	după	formula	Ig Q,o	=	——--. Ig — (Croizier), iar dreptele de re-
-	- Tj	Q2
gresie	după	metoda	sumei	celor	mai	mici	pătrate.	’	1
REZULTATELE OBȚINUTE
Datele obținute în aceste investigații sînt înscrise în tabelul nr. 1
și figurile 1 și 2. în tabelul nr. 1 sînt prezentate valorile medii și abate-
rea standard pentru fiecare animal în parte la toate cele 6 temperaturi
la care au fost efectuate experiențele noastre. Fiecare valoare reprezintă
media pe întreaga perioadă de determinare a consumului de oxigen la
temperatura respectivă.
0
441
Consumul de oxigen la Blaps mortisaga
g/h		■			35°C ~	medie și abatere standard	S010	o O o	o « . m in io cs m in S 2	. oo .	._T uo	o"	rC	<n	r~	M	-	>>	cm	g	£ in	o	no	o	cm	f;	2	Ț,	Ț	n	o -ii _U -H'”'	Jl î	+1 -H. -n Ț; g	[2	J	o	IO	IO	cm	io	O. « g § 15 S 8 5 8 S 	-—
		•țap ’JU	cm^ocoio^^^^^^cm CM i© CM i© LO .	tO CM CM I©	_
	30°G	|	medie și abatere standard	k© ‘o O	O	i©	cm ©,	© cX	©	CO	o"	00	00 rH T-<	© _u	cm m	jj	-ț|	-fl	-H	-H	-H -H jj J «	.* s	3	3	$	S	8
		•'țap '.ni	cm 5 S S S S S n « . 5		Ș
	O 0 i© CM	medie și abatere standard	£ cm	CM CM ct CO O	CM cm"	o	oo	to	o"	cm"	o	co	cm	to	.	co CM - —	OO	CO	CM	CO	Ț	CM	CM	IO	g	CM -H+l+l+l-H-H+l+i+l+l^+11 S	2	2	2	Si?	«	s	§	s m	©	pe	t-î	v	r*	22	3	1S	§	S CMCMCM/rH-r-iCMCMCMCMCMCOCM
		'țap mu	. CM »© CM i© L© l©	CM CM 1O CM 	CM
o 8 . 8	|	OoOE	medie și abatere standard	O OO O, CD	. X.. '05	©0	l>	CD CD	^	22	23 t-4	CM	CM'	co	CM 00	CM	CM	CO	CM	JJCM -H	-H	-H	-H	H H	-H	-H	-H Q	00	CO . 00 O	O	’l iX1	—u"	c©1	c>	r-i	<©	. o lo	i©	o	co	m oo
		•țap uu	rH CM 00 CO 00	00 £O	SS S3 £1	2? CM .	rt<'. CM	■’J4
	|	9»SI	medie și abatere standard	CO	'	• 00	rf4	C?	CO l cT	vh .	o" oo CO '	CM	CO	CM	CM	CM	Ci	<r'*	<55 <7,	+1	îi	-H	41	-H	-H	41	-H	+1	-H	-rt “li	L"'	~n	«D	CO	CO	'O	O	O	v© D. .4 ”	oo" o" oo"	îi fT « >o.-ioooooo<gg®r'csi
		•țap '.iu	13 42 15 40 42 41 40 17 17 41 16 18 1
			 10°C	I	medie și abatere standard	m	©	„	md	j©, o	CM	co	oo	©	o	CM.	COK	I> .	oo	Ci	CM 00	CD	CM	O	© W	CM	CM	JJ’-4	CM	CM	rH	rH	CM	vf -H	-H	-H	5	-H	+1	+1	-H	H4	-H	-H »©	O	C>	co	o	o	©	JC	2	5	o CM	©	©	Ci	<M	CC	T-ț	CQ	co oo	l©	co	o	oo'	©"	co^	i>T	©	v-T" l©i OOCOr-fC^r'©^1^^	.CV
		•țap \iu	1-4 TF	L© L©	co O ©	2 r4 ' cm' CMTf<CMxfT^’^-^<CMT-<'TCMcM
Sui iziAipui ațvțnajg			668 670 687 749 752 756 757 833 847 932 937 981 1
IZlAipUI ’JK			r-( CM CO rJ4 k© ©	°0	©	©	CM
442
ELEONORA ERHAN
4
443
Din analiza acestor valori se constată că metabolismul energetic
(consumul de oxigen exprimat în mm3/g/h) la Blaps mortisaga L. variază
în funcție de temperatură. Tendința acestei variații se exprimă printr-o
funcție exponențială, redata pentru limitele de temperatură de 10—35°C
de ecuația y = 3,5'64 1,075® (fig. 1, A). în figura 1, B am reprezentat
20000^n^^
Fig. 1. — Variația metabolismului energetic la Blaps mortisege L.
A, Curba metabolismului eneigetic în finctie de temperf-tură; B> variația coeficientului de temperatură
în limitele 10 — 35°C.
valorile coeficientului de temperatură (Q10) pentru fiecare interval în
parte, în raport cu o curbă pe care am denumit-o în mod convențional
,,curbă ideală” și pe care am calculat-o pentru Blaps mortisaga L., con-
siderînd că metabolismul energetic s-ar modifica cu o rată constantă între
limitele de temperatură în care am lucrat (10 —35°C). După cum rezultă
■din grafic valorile reale ale lui Q., sînt diferite de cele ideale, fiind foarte
apropiate între ele (1,67 ; 1,72; 1,78), ca și pentru ultimul interval de
temperatură studiat (1,66). Coeficientul lui Q10 depășește aceste valori
numai pentru intervalul de temperatură 25—30°C, cînd este egal cu 2,13 ;
curba reală intersectînd curba ideală în intervalele 20—25 și 30—35°C.
în figura 2 sînt prezentate dreptele de regresie pentru fiecare tempera-
tură în parte. Urmărind constanta de regresie (exponentul greutății cor-
porale) se constată că aceasta variază foarte mult de la o temperatură
la alta, valoarea constantei fiind cuprinsă între 0,71 și 1,92. Variația
pantelor de regresie pare a demonstra existența unor modificări consi-
derabile ale mărimii corporale metabolice în funcție de temperatură.
toooo
2oor
3000
3000
2000-
3000-
2000
2000
2000]
700
1000
1OOO-
33°C
^0.02351.Pf^t0^M
30°C
QmnPOi ) 2faQfl320B™SS9tl™7
r 23°C
Qmfn^ / 240=0,2351.pt99t9±907S6
20'C
QmnPOz! 24O=3.5.Pt°07i-MsaB.
15°C
Qmm’Ot / 23h=15fi7.P^1Bl!i,l‘0Sas
600, , 1000
•10‘C
Qmm30z / 240=2,233.P°'9esst°'0567
DISCUȚIA REZULTATELOR
Comparînd rezultatele noastre cu cele obținute de alți autori pentru
■diferite specii de insecte holo- și heterometabole, constatăm că meta-
bolismul energetic variază în funcție de temperatură în același sens.
Valorile noastre sînt de același ordin de mărime cu datele obținute de alți
autori, curba consumului de oxigen în funcție de temperatură avînd
un aspect similar cu cel de la adulții de Galleria mellonella (Lepidoptera)
700*—
600	1000mg^
Fig. 2. —Raportul dintre metabolismul energetic și greutatea
corporală la diferite temperaturi la Blaps mortisaga L.
444	ELEONORA ERHAN	6
(1)	și de Phormia regina (Diptera) (7), adică continuu. Spre deosebire
de adulți, curbele consumului de oxigen la o serie de larve de insecte holo-
și heterometabole au un aspect discontinuu, apărînd un platou la un inter-
val sau altul de temperatură (1), (2), (7), la nivelul căruia metabolismul
energetic variază foarte puțin. Semnificația acestui platou nu a fost încă
elucidată, unii autori acordîndu-i valoarea unei „zone termice de confort”,
unde procesele metabolice sînt parțial independente de temperatură.
Această zonă este cuprinsă la albine între 20 și 25°C (citat după (7)), la
Phormia regina (7) între 10 și 15°C, la larvele de Blatta orientălis vap£&
15 și 20°C (2). De asemenea la Orthomorpha gracilis (Biplopoda) a fost
remarcat un platou similar și în cazul curbei consumului de oxigen în
funcție de temperatură, în intervalul termic de 22—25°C.
în general se admite că, în ciuda diferențelor cantitative mari dintre
valorile metabolismului energetic la diferite specii de insecte, cît și între
stadiile lor ontogenetice, metabolismul energetic variază în funcție
de temperatură în același sens (7). Rezultatele noastre actuale obținute la
adulții de Blaps mortisaga și cele anterioare la larvele de Blatta orientălis
cofirmă acest lucru (2).
Din analiza curbei valorilor lui Q10 la Blaps mortisaga se poate spune
că aceasta diferă de cele obținute de alți autori pentru alte specii de insecte
în diferite stadii de dezvoltare. încă din 1925 C r o i z i e r și S t i e r au
semnalat acest lucru, considerînd că valorile diferite ale lui Q10 pentru
intervale corespunzătoare de temperatură ar putea fi expresia apariției
unor reacții distincte de control în diferite zone ale cadrului termic în
care au fost făcute investigațiile (9). Întrucît datele de care dispunem în
prezent sînt încă foarte reduse nu putem trage o concluzie general vala-
bilă.
în ceea ce privește mărimea corporală metabolică, la insecte, ca și
la alte animale, metabolismul energetic este proporțional cu exponentul
greutății corporale, care este de fapt un coeficient de alometrie, știut fiind
faptul ca metabolismul energetic se supune legii alometrice, exprimată
matematic printr-o funcție putere g — axb. Valoarea acestui coeficient
de alometrie a fost determinată pentru o serie de insecte holometabole
(5), (6), (9), determinările pentru cele heterometabole fiind mai puțin
numeroase. După datele lui Zeuthen și Edwards (citați după
(9)), Kayser (6) și alți autori, care au încercat să generalizeze rezul-
tatele investigațiilor asupra diferitelor grupe de animale, rezultă că la
insecte în general valoarea metabolismului energetic descrește o dată cu
creșterea greutății corporale, valoarea coeficientului de regresie fiind foarte
diferită. Astfel la adulții de coleoptere și diptere, la larvele unor lepidop-
tere, cum sînt Vanessa io și V. urticae, larvele de Tenebrio molilor, meta-
bolismul energetic este direct proporțional cu greutatea corporală, coefi-
cientul de regresie fiind egal cu unitatea (b — 1).
La heterometabole, Zeuthen și Edwards (citați după (9))
au pus în evidență la Melanoplus sp., Bocusta sp., Blatta șp. valori ale
coeficientului de regresie, care variază între 0,67 și 0,8. Heussner
și 8 t u s s i au determinat la coleoptere un coeficient mai scăzut, și anume
de numai 0,77 (speciile nu sînt menționate), iar la himenoptere de 0,92.
Pe baza datelor din literatură, Hemmingsen (5) calculează prin
omogenizare și aplicarea unei corecții de temperatură o dreaptă de regre-
' 7.	CONSUMUL DE OXIGEN LA BLAPS MORTISAGA	445
sie comună, la care panta este desemnată de un coeficient de alometrie
de 0,75 considerat de acest autor ca o expresie generală pentru tot regnul
animal.
Rezultatele cercetărilor noastre privind influența temperaturii asupra
metabolismului energetic la Blaps mortisaga și la Blatta orientălis, precum
și investigațiile făcute la alte poikiloterme, moluște (4), pești (8),
diplopode (3) arata că mărimea corporală metabolică este puternic afec-
tată de temperatură. Exponentul greutății corporale se modifică la Blaps
mortisaga între 0,71 și 1,92, la Blatta orientălis între 0,64 și 1,41, la Helix
pomatia între 0,6 și 1,03, iar la caras între 0,61 și 1,4. De remarcat însă
că la caras valorile cele mai ridicate ale acestui exponent se obțin la tem-
peraturile cele mai scăzute, adică în sezonul rece. Kayser și colaboratori
obțin valori diferite ale exponentului greutății corporale chiar și la mami-
ferele hibernante în funcție de. sezon (6).
De aici rezultă că, pentru a putea fi utilizată în cercetări compara-
tive, mărimea corporală metabolică la insecte, dar și la alte poikiloterme,
trebuie determinată strict la aceeași temperatură. Cercetările noastre
au arătat că o diferență de 5°C modifică în mod apreciabil coeficientul
de regresie, astfel îneît valorile acestuia nu mai pot fi comparate între
ele printr-o simplă corecție de temperatură. încercările făcute de o serie
de autori prin aplicarea unei corecții de temperatură cu scopul de a se
generaliza datele privitoare la stabilirea unei mărimi corporale metabolice
unice nu ne apar justificate. Corecțiile de temperatură făcute pe bază
curbei lui.Van’t Hoff, ținîndu-se seama de unele valori ale lui Qlo sau de
curba lui Krogh, nu reprezintă o realitate. .Acest lucru devine evident prin
analiza valorilor lui Qw, pe care le-am calculat considerînd variația meta-
■ holismului energetic în intervalul termic studiat ca fiind constantă (curba
ideală) și a valorilor reale ale lui Qlo obținute conform tendinței reale de
creștere a consumului de oxigen în funcție de temperatură. Același lucru
■a fost remarcat și la Blatta orientălis și Helix pomatia.
Prin omogenizarea valorilor metabolismului energetic corectate
pe baza curbei lui Krogh se poate obține un coeficient de regresie în jurul
valonii de 0,75. Acest rezultat este relativ. Omogenizarea datelor are la
bază , un criteriu convențional, un artificiu de calcul și, numai în anumite
cazuri, refletă o realitate. Presupunem că aceasta se întîmplă cînd tem-
peratura de 20°C socotită în general ca optimă pentru poikiloterme este
într-adevăr cea preferată de’o specie dată. în această privință se cunosc
încă prea puține lucruri. Astfel putem menționa faptul că în cazul speciei
Blaps mortisaga la 20°G coeficientul de regresie este 1, iar la Blatta ori-
\ entalis 0,66. Aceste date concordă, cu valorile menționate de Zeuthen
, (citat după (9)) pentru coleoptere și, respectiv, heteroptere, dar nu și cu
coeficientul general admis de Hemmingsen, a cărui valoare a fost
stabilită la 0,75 (5).
* •.	'
CONCLUZII	’’
• Întrucît metabolismul energetic la insecte variază în funcție • de
■ temperatură, iar curba variației are un aspect diferit de la specie la spe-
cie, valorile lui Q10 fiind caracteristice speciei și nu intervalului de tempe-
ratură, considerăm că încercările de a uniformiza datele privitoare la
446
ELEONORA ERHAN
8
metabolismul energetic la diferite specii sînt artificiale. Corecțiile de
temperatură, așa cum au fost aplicate de diverși autori, reprezintă de
fapt o aducere la un numitor comun teoretic, printr-un artificiu de calcul,,
în scopul de a se generaliza și teoretiza, a unor date care reflectă diversi-
tatea relațiilor dintre organism și diferitele condiții de existență, variația
coeficientului de alometrie părînd să indice tocmai acest lucru.
I
(Avizat de prof. N. Șanta.)
THE INFLUENCE OF TEMPERATURE ON THE OXYGEN
INTAKE IN BLAPS MORTISAGA L.
(COLEOPTERA - TENEBRIONIDAE}
CONTRIBUȚII LA STUDIUL GLICEMIEI BAZALE
A PĂSĂRILOR
DE
CORNELIA NERSESIAN-VASILIU
ABSTRACT
The influence of temperature on the energy metabolism was stu-
died in B. mortisaga L. in order to establish the variation of the Q10 coef-
ficient as well the metabolic body size at different temperatures between
10—35°C. The oxygen intake was measured with a Warburg apparatus.
The results were subjeeted to statistical treatment, the Q10 coefficient
was calculated according to Croizier’s formula, the regression lines accor-
ding to the sum of the least squares.
The experiment shows that the energy metabolism in this species
varies with temperature, the adjustment of the oxygen intake values
being done between 10—35°C according to an exponențial function where
g = 3.564 ■ 1.075*.
coefficient has small values, varying between 1.66 and 2.13.
The highest Qlo value was recorded at 25—30°C when Qlo =2.13. The me-
tabolic body size seems to be very much influenced by the temperature
changes of the milieu, as was demonstrated by the regression coefficient
changes, which varies between 0.71 and 1.92 in the 20—35°C limits.
At 20°C the slope is 1.00.
BIBLIOGRAFIE
1.	Bukkbtt B., Ent. Exp. apph, 1962, 5, 3, 305 — 312.
2.	Erhan E. și colab., St. și.cerc, biol., Seria zoologie, 1967, 19, 2, 185 — 191,
3.	Guomysz-kai.kowska K. ct Stojalowska W., Folia Biol., 1966, 14, 4, 379 — 389.
4.	Gnossu D. și colab., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 196.8, 20, 6, 179 — 184.
5.	Hbmmingsen A. M., Rep. Steno Mem. Hosp., 1960, 9, partea a ILa.
6.	Kayser Ch. et al., Jour. Physiol. (Paris), 1964, 64, 489 — 512.
7.	Kbisteb M. et al., J. Ins. Physiol., 1961, 7, 51 — 72.
8.	Maiunescu AL. -G., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1968, 20, 4, 405 — 410.
9.	Roedeu K., Insect Physiologij, John Willey a. sons Inc., New York; Chapman a. Hali Ltd.,
Londra, 1953.
Institutul de biologie „Traian Săvulescu”,
Secția de fiziologie animală.
591.05 : 598.2;
Froni researches undertaken it results that the highest basal glycemic level is
presented by flying birds (cushats and pigeons), followed by terrestrial birds
(turkeys and hens), while the lowest glycemia was recorded in swimming birds
(ducks, geese, wild geese, wild ducks and swans).
The values of total reducing substances (TRS) and glucose are significantlyhigher
in plasma than in blood,
în basal conditions, in hens, the difference between TRS and glucose is of 22.9 %,
într-o lucrare anterioară (15) am arătat care ar trebui să fie' cri—
teriile de definire a glicemiei normale și a glicemiei bazale.
în prezent, există multe date privitoare la glicemia normală a unor
păsări domestice și sălbatice. O evidență destul de completă privind datele,
din literatură pînă în anul 1939 a fost efectuată de R. Rentier (4).,
De atunci au fost aduse noi contribuții. Astfel, la porumbel, mai mulți
autori (1), (6), (7), (8) au întreprins cercetări privind glicemia normală
și mai puțin cea în condiții bazale. Există date privitoare la nivelul glu-
cozei din sînge, la găină (9), (10), (11), (12), (13), (16), (17), dar fără a.
se preciza, în toate cazurile, condițiile fiziologice din momentul recoltării
prizelor de sînge.
Lucrări recente privind valorile glicemiei normale sînt semnalate
în literatură, pentru rață (8), (10), (14), (18), curcă (18), guguștiuc (4).
și prepeliță (4).
Probabil multe dintre valorile neconcordante, existente în literatura,
de specialitate, privind glicemia bazală a păsărilor se datoresc faptului
că la determinarea acesteia nu s-a ținut seama în mod riguros de aceleași,
criterii.
ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 21 NR. 6 P. 447-452 BUCUREȘTI 1969
448
CORNELIA NERSESIAN-VASILIU
2
GLICEMIA BAZALĂ LA PASĂRI
449
în vederea abordării glicoreglării la păsări am efectuat un studiu
comparativ asupra variației substanțelor reducătoare totale și a glucozei
din plasmă și din sîngele total, în condiții bazle, la mai multe specii de
păsări domestice și sălbatice.
MATERIAL ȘI METODE
S-a lucrat pe 52 — 85 de exemplare de guguștiuci (Streptopelia decaocto), porumbei (Colum-
ba domestica), găini Legliorn, gîște (rasa comună), rațe (Peking), la care, în condiții bazate,
.pe toată durata anului, s-a determinat glicemia prin metoda Hagcdorn-Jensen,
în lunile de' toamnă (septembrie și octombrie) a fost dozată glicemia, tot cu ajutorul
metodei Hagedorn-Jensen, la 4 — 12 exemplare de gîște sălbatice (Ansei- anser), rațe sălbatice
.(Anas platyrhynehos) și lebede (Cygntis olor) din grădina Cișmigiu.,
La lin număr de 54 de găini Legliorn (un alt lot decît cel anterior) din aceeași probă
■ de sînge au fost evaluate atît substanțele reducătoare totale (SRT), cît și glucoza.
Pe loturi de cîte șase exemplare de găini Legliorn, curci, gîște și rațe s-au determinat
SRT și glucoza atît din plasmă, cît și din sîngele total.
SRT au fost evaluate după metoda Hagcdorn-Jensen, iar glicemia adevărată cu aju-
torul glucoțsoxidazei Boehringer și Soehne,
Animalele au fost ținute la o temperatură relativ constantă (23—28°C).
REZULTATE ȘI DISCUȚII
Valorile glicemiei bazale reprezintă punctul de referință în orice
variantă experimentală.
în figura 1 este redată repartiția valorilor glicemiei bazale (SET)
la speciile de păsări mai des utilizate în experiențele noastre. Din acest
.grafic rezultă că nivelul glicemic cel mai crescut îl prezintă zburătoarele
(guguștiucii și porumbeii), urmate de păsările terestre (găinile), glicemia
cea mai scăzută fiind înregistrată la păsările înotătoare (rațe și gîște),
-constatare care concordă cu datele lui F. E r 1 e n b a c h .
Valorile medii (în mg glucoză/100 ml sînge) pentru speciile studi-
ate șînt următoarele :
guguștiuci	214	± 2,7
porumbei	199	± 2,8
curci	18,5 ± 4
găini	174	±6
gîște	149	± 2,3
rațe	133	±1,8
în cîteva determinări efectuate la alte trei specii de păsări sălbatice
.am găsit următoarele valori medii ale glicemiei :
gîște sălbatice 164 ± 5,7
{Anser anser) Ș
rațe sălbatice	mari — 150 ± 2,1
{Anas platyrhynchos)^mici — 162 ± 2,7
lebede
{Cygnusolor) $ 115 ± 1,3
Glicemia bazală prezintă valori mari mai ales în ceea ce privește
SET, evoluția glucozei adevărate fiind puțin studiată.	*
Din figura 2 rezultă că la găini Leghorn valorile glucozei, a căror
medie este 134 ± 1,8, ca de altfel și ale SET cu media de 174 ± 6, se
pot înscrie într-o curbă Gauss normală.
Conform datelor din literatură (13), (14) și ale celor obținute de
noi, la păsări există o mare cantitate de substanțe reducătoare negluco-
zice, de a căror valoare trebuie să se țină seama în diferite determinări.
Pentru găini, în condiții bazale, diferența dintre SET și glucoză
este de 22,9%, ceea ce corespunde cu unele date obținute la alte specii
de păsări (16).	■
Un alt aspect tratat se referă la compararea valorilor glucozei și ale
SET din plasmă și din sîngele total la. toate speciile cercetate (fig. 3).
Analizînd datele, se relevă că la toate speciile studiate valorile SET și
ale glucozei sînt semnificativ mult mai mari în plasmă decît în sînge.
Fig.L — Frecvența, valorilor glicemiei bazele (SRT).
| zj
1'70-
100 1'10 120 130 Ao tio ISO fio ISO 130 200 2'10 A20 230
mg glucoza /100mt sîlige
Fig. 2. — Frecvența valorilor glicemiei bazale (glucoză
■ și SRT) la găină.
în general, pentru curci, gîște și rațe cantitatea de substanțe redu-
cătoare neglucozice este mai mică în plasmă comparativ cu cea din sînge.
Excepție fac găinile.
Datele noastre concordă cu cele din literatură în privința variațiilor
glicemiei plasmatice la găină. Pentru celelalte specii nu am găsit indi-
cații bibliografice.
4 — c, 3871
450
CORNELIA NERSESIAN-VASILIU
D.	N\ Tapper și colaboratori (19) au relevat că în plasma de
găină se găsesc 88,5—93,8% din cantitatea totală de zahăr. D. J. Bell
(citat după (18)) a observat tot la găină că 95% din glucoza sanguină se
află în plasmă, ceea ce justifică valorile găsite de noi.
află în plasmă, ceea
sînge plasmă s/nge plasmă s/ngr plasmă
curci g/ște rate
Fig. 3. —Glicemia bazală (glucoza și SRT) din sîngele total și plasmă.
D.	J. B e 11 și colaboratori (3) au stabilit că atît în condiții aerobe,
cjt și cele anaerobe eritrocitele găinilor de rasă Leghorn nu prezintă nici
un consum de glucoză. D. N. Tapper și colaboratori (19) au menționat
că la găini sursa energetică a eritrocitelor (nucleate), în mod sigur, nu este
glucoza, cu toate că nivelul acesteia în plasmă este foarte ridicat (200 —
5	GLICEMIA BAZALA LA PĂSĂRI	451
300 mg/100 ml plasmă). R. M. D a j a n i și colaboratori (5) au arătat că
eritrocitele păsărilor consumă acetat.
Se pune întrebarea care este semnificația acestor- niveluri relativ
înalte ale glicemiei păsărilor.
Prin numeroase cercetări s-a stabilit că, la păsări, conținutul în
glucagon al pancreasului este aproximativ de 10 ori mai mare (într-o
cantitate egală de țesut) decît la mamifere (18).
P.	D. S t u r k i e (citat după (2)) a conchis că insulina, principalul
hormon antihiperglicemic, nu este absolut necesară în controlul glicemiei
păsărilor sau că acest hormon se află în cantitate mai mică decît în glanda
mamiferelor.
La păsări (18), la nivelul ficatului, este bine dezvoltat un sistem de
distrugere a insulinei, deoarece păsările hepatectomizate devin hipersen-
sibile la doze scăzute de insulină, ceea ce nu se întîmplă la martor.
Toate aceste date motivează nivelul înalt al glicemiei păsărilor,
fără să se știe încă de ce acest grup de vertebrate, spre deosebire de
toate celelalte, au nevoie de o cantitate atît de mare de glucoză în sînge.
concluzii
1.	Glicemia plasmatică este semnificativ mai mare decît cea din
sîngele total.
2.	Substanțele reducătoare neglucozice se găsesc în cantitate mare
atît în sîngele total, cît și în plasmă.
3.	Pentru evaluarea fidelă a glicemiei păsărilor este necesară deter-
minarea glucozei adevărate.
4.	Nivelul glicemic bazai cel mai crescut îl prezintă păsările zbu-
rătoare, urmate de cele terestre, glicemia bazală cea mai scăzută fiind
înregistrată la păsările înotătoare. .	:
(Avizat de prof. N. Șanta.)
CONTRIBUTIONS TO THE STUDY OF BAS AL
GLYCEMIA IN BIRD S	;
ABSTRACT
Glycemia in basal conditions was studied by means of Hagedorn-
-Jensen method, the total reducing substances (TRS) being determined
in the following domestic and wildbirds : geese, ducks, turkeys, cus-
hats, pigeons, wild geese, wild ducks and swans.
In domestic fowls in basal conditions, TRS and true glucose—asses-
sed by means of glucosoxidase—were studied both from total blood, as
well as from plasma.
In a ser ies of experiments, a comparative study was undertaken
in the hen, concerning the evolution of TRS and glucose from total blood.
452	CORNELIA NERSESIAN-VASILIU	6
From researches it results that the highest glycemic level (in mg/
100 ml blood) is presented by flying birds (cushats—214 ±2.7 and pige-
ons — 199 ± 2.8), followed by terrestrial ones (turkeys — 185 ± 4, hens
— 174 ± 6), while the lowest glycemia was recorded in swimming birds
(geese — 149 ± 2.3, ducks — 133 ± 1.8, wild geese — 164 ± 5.7, large
wild ducks — 150 ± 2.1, small wild ducks — 162 ± 2.7, and swans 115
± 1-3).
In the studied domestic birds, TRS and glucose values are signifi-
eantly much higher in plasma than in blood. The quantity of nonglucosic
reducing substances is generally smaller in plasma as compared with
that in blood.
In birds, basal glycemia presents high values, particularly as far
as TRS is concerned, real glucose evolution being less studied.
In hens the mean real glucose value (134 ± 1.8) differs from that
of TRS (174 ± 6), the difference being of 22.9%.
For the accurate assessment of birds glycemia, real glucose has
to be defermined.
CERCETĂRI PRIVIND INFLUENȚA INTOXICAȚIEI
CRONICE CU CLORURĂ DE CADMIU ASUPRA TERMO-
REGLĂRII ȘI GLICEMIEI LĂ ȘOBOLANUL ALB
DE
NICULINA VIȘINESCU, G. GHIZELEA
și CORNELIA NERSESIAN-VASILIU
BIBLIOGRAFIE
1.	Algauhabi A. E. J., Ztschr, vergi. Physiol., 1960, 44, 1, 41 — 59.
2.	- Ztschr. vergi, Physiol., 1966, 52, 2, 145-148.
3,	Bell D. J. a. Culbert J., Comp. Biochem. Physiol. (G. B.), 1968, 25, 627 — 637.
4.	Beutlbr Ruth, Erg. Biol., 1939, 1 — 105.
5.	Dajani R. M. a. Orton J. M., J. Biol. Chem., 1958, 231, 913 — 924.
6.	10’arcangelo P., Rendiconti dell’Academia Nazionale dei Lincei, 1958, serie 8, 25,1 — 2,
106-111.
7.	U’arcangelo P. e Cecciii L., Boli. Ital. di Biol. Sper., 1968, 44, 20 bis.
8.	Erlenbach F., Ztschr. vergi. Physiol., 1939, 26, 120—161.
9.	Heald P. J., Mc Lachlan P. M. a. Rooklegge K. A., J. Endocrin., 1965, 33, 83 — 95.
10.	Leipscn A. G., Sahar krovi, Izd. Akad. Nauk SSSR, Moscova, 1962.
11.	Lepkovsky S., Lew E„ Koike T. a. Bouthilet R., Amer. J. Physiol., 1965, 208, 3,589 —
592.
12.	Lepkovsky S., Dimick M. K., Fuiwta F., Snapir N., Park R., Narita N. a. Komatsu K.,
Endocrinology, 1967, 81, 5, 1001 — 1006.
13.	Matei-Vlădescu C. și Apostol Gh., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1966, 18, 3, 255 — 263.
14.	Miaphe P., J. Physiol. (Paris), 1954, 46, l, 470-472.
15.	Nbrsesian-Vasihu C. și Șanta N., St. și cerc, biol., Seria zoologic, 1966, 18, 6,511 — 522.
16.	Nersesian-Vasiliu C., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1968, 20, 2, 193 — 199.
17.	Sautier CL. et Mialhe P.,C.R. Soc. Biol. (Paris), 1951, 145, 3-4, 272-274.
18.	Sturkie P. D., Avian physiology, New York, 1965.
19.	Tapper D. N. a. Kabe R., Proc. Soc. Exp. Biol. Med., 1956, 120.
Institutul de biologie „Traian Săvulescu”,
Secția de fiziologie animală.
Primit în redacție la 14, iulie 1969.
501.128.4.044
In the present paper the authors propose to evidence the physiological elements ,
necessary in assessing toxicological implications of cadmium in daily food. Results
obtained show that small doses of cadmium administered to withe rats in.drinking
water induce disturbances in Chemical and physical thermoregulations which is.
partially correlated to modifications occurring in glicemia. ■	. <
Acțiunea toxică a cadmiului asupra organismului ă fost demonstrată
experimental încă de mult (2). Cu toate acestea, pînă în prezent nu se
cunosc elementele fiziologice necesare, după care s-ar putea aprecia impli-
cațiile toxicologice privind prezența cadmiului în hrana zilnică1 (11).
Majoritatea datelor din literatură se referă la activitatea unor enzime,
la gradul de afectare a capacității de reproducere, a viabilității animalelor
intoxicate cu cadmiu (11), (17), (18).
Dezvoltarea industriei chimice și aportul acestei ramuri în industria
alimentară necesită cunoașterea și înlăturarea riscului la care este expusă
populația în urma consumului unor produse alimentare contaminate chimic.
In literatură (10) se menționează diferențe semnificative în conținutul de
cadmiu ale acelorași produse alimentare în diferite țări, fapt ce se con-
sideră că ar depinde de gradul contaminării solului în legătură cu apli-
carea de îngrășăminte chimice. în același timp conținutul în cadmiu al
alimentelor poate fi influențat atît de prelucrarea lor tehnologică, cît și
de folosirea în industria maselor plastice a coloranților cadmici. S-a con-
1 A. Șporn, Implicațiile toxicologice și de sănătate publică ale contaminării pro-
duselor alimentare cu cadmiu, Viața med. (sub tipar).
ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE ,T. 21 NR. 6 P. 453-458 BUCUREȘTI 1969	'
INFLUENȚA INTOXICAȚIEI CRONICE CU CADMIU ASUPRA TERMOREGLĂRII 455
454	NICULINA VIȘINESCU și COLABORATORI	2
statat de asemenea că gradul de toxicitate a diferitelor doze de cadmiu
(cloruri) variază atît în raport cu specia, cît și cu modul de administrare.
Dintre animale, șobolanul alb prezintă o sensibilitate pronunțată la influ-
ența acestui metal. Avînd în vedere acțiunea cumulativă a cadmiului,
ca și lipsa unui mecanism homeostatic de reglaj al absorbției și excreției
în raport cu ingesta (11), se pune problema dacă în condițiile unei expuneri
cronice la doze mult mai mici decît cele considerate toxice survin modi-
ficări în termoreglare și în glicemie. Date în acest sens lipsesc în literatură,
în baza acestor considerații ne-am propus să studiem în ce măsură dozele
mici de cadmiu cu activitate îndelungată afectează principalele procese
metabolice ale șobolanilor albi, pentru a se putea trage concluzii cît mai
certe și complete privind efectele fiziologice profunde încă necunoscute
ale elementului cadmiu asupra energeticii organismului.
MATERIAL ȘI METODĂ
Experiențele s-au efectuat pe un număr de 40 de șobolani albi adulți Wistar2, femeie și
masculi, împărțiți in două loturi : a) normal și b) intoxicați timp de 235 de zile cu o doză
medie de circa 3 mg cadmiu/animal, pe întreaga perioadă experimentală. Cadmiul s-a admi-
nistrat sub formă de clorură, inclusă în apa de băut. Menționam că aceste animale provin
din părinți care au fost intoxicați timp de 10 luni cu aceleași doze de cadmiu.
Termoreglarea s-a urmărit prin evaluarea consumului de oxigen la temperaturi de 20
și, respectiv, de 30°C,.cu ajutorul unei instalații originale descrise de noi într-o lucrare anteri-
oară. Pentru fiecare animal s-au făcut în medie cite 4 determinări la temperaturile de 20 și,
respectiv, de 30°G, executîndu-se în total 340 de experiențe. După o acomodare de 15 min la
temperatura respectivă, animalul a fost ținut în experiență de la 30 la 60 min.
Temperatura corpului înainte și după experiență s-a urmărit cu ajutorul unui termome-
tru electric cu termistori.
Valorile glicemici s-au determinat prin metoda Hagendorn-Jensen la toate animalele.
Sln^cle s-a recoltat din coadă.
i ( Prelucrarea și analiza statistică s-au efectuat aplicînd testul „t” al lui Student.
' ■	REZULTATELE OBȚINUTE
Analiza comparativă a rezultatelor obținute (fig. 1) asupra consu-
mului de oxigen evidențiază următoarele :
Nivelul consumului de oxigen la temperatura de 20°C reprezintă
pentru lotul normal masculi 1,164 ± 0,15 l/O2/kg/h. Prin ridicarea
temperaturii cu 10°C, deci la temperatura de 30°C, metabolismul descrește
asemănător pentru femele și masculi, înregistrîndu-se valori de 0,708 —
0,743 ±0,08 l/Oa/kg/h. Acest nivel reprezintă zona de neutralitate ter-
mică pentru șobolani. Curba termoreglării realizată este specifică ani-
malelor homeoterme în general.
Spre deosebire de lotul martor, administrarea clorurii de cadmiu
a stimulat consumulde oxigen, care la masculi reprezintă 1,286 ± 0,12
l/O2/kg/h, iar la femele 1,762 ± 0,12.
Ridicarea temperaturii mediului de la 20 la 30°C scade metabolismul
mult, consumul de oxigen rămînînd însă crescut față de martor la ace'astă
2 Animalele proveneau de Ia Institutul de igienă București, intoxicația fiind realizată ’
de către colectivul alcătuit din A. Șporn, A. Cîrstea și G. Ghizelea.
t.BOOl
1,600
l'M
§ 1200
^1,000
0,600
0.600-
Martor
Intoxicat
/Fig. 1. — Influența clorurii de cadmiu
asupra consumului de oxigen la șobola-
nul alb.
| temperatură, și anume 1,100 ± 0,08 la masculi și 1,120 ± 0,10 la femele,
î Diferențele obținute în cadrul ambelor temperaturi pentru cele două
: loturi de animale (normal și intoxicat) sînt semnificative p < 0,05. Este
’ important de semnalat reacția metabolică diferențiată pentru femele și
ș masculi la 20°C.
Temperatura corporală. La animalele normale neintoxicate tempe-
ratura corporală înainte de experiență este „-cuprinsă între 36,6 și 37,2 ±
0,35. Sub influența temperaturii de 20°C,
la masculi se constată o scădere de 0,4°C.
La 30°C reacția se manifestă prin inten-
sificarea temperaturii corporale, care
reprezintă 37,2 ±0,58, la masculi, și 37,6 ±
±0,04, la femele (fig. 2).
La animalele intoxicate se remarcă
deosebiri nete între femele și masculi
(înainte de experiență), semnificația fiind
de 4,32 la un p < 0,02. Sub influența
ambelor temperaturi (de 20 și de 30°C)
acest indice se intensifică în special la
femele. Deosebirile observate în privința
reacției termice pentru femele și masculi
se mențin la ambele temperaturi, semni-
ficația fiind astfel de 6,10 la un p < 0,01
(20°C) și de 5,3 la un p < 0,01 (30°G).
în ceea ce privește raportul dintre
temperatura corporală și consumul de
oxigen, rezultatele (fig. 3) indică o.,
termoreglării fizice la animalele into-
Nivelul glicemiei. La animalele normale, nivelul glicemiei este la
masculi de 108 ±5,1 mg glucoză/100 ml sînge, iar la femele de 103 ± 2,5
t(fig. 4). Acțiunea cadmiului produce o creștere a glicemiei, care
dereglare profundă în procesul
xicate cu clorură de cadmiu.
/Fig. 2. — Evoluția temperaturii
corporale.
T°C
</	$	o* $
Martor	Intoxicat
x = temp. corp, inainte de introducere in experiență

456
NICULINA VIȘINESCU și COLABORATORI
la masculi atinge valoarea de 138 ± 4,1 mg glucoză/100 ml sînge. Deși la.
femelele intoxicate nivelul glicemiei reprezintă 115 ± 2,8 mg glucozăr
diferențele înregistrate față de lotul normal sînt semnificative.
Prin urmare, putem aprecia că dozele mici de cadmiu afectează atît
termoreglarea, cît și nivelul glicemiei.
DISCUȚIA REZULTATELOR
După cum am arătat pînă în prezent nu
există crit'erii fiziologice bine stabilite pentru a
se putea aprecia implicațiile toxicologice ale cad-
miului. Dereglările unor funcții fiziologice, care
survin prin aportul cronic de cadmiu, se deduc
mai mult ipotetic din datele privind intoxica-
țiile profesionale.
în acest scop, rezultatele expuse în prezen-
ta lucrare aduc date noi care stabilesc că admi-
nistrarea cadmiului în doze mici pe perioade
îndelungate produce o intensificare semnifica-
tivă a termoreglării chimice în limita tempera-
turii de 20—30°C. Aceste date se corelează par-
țial cu nivelul glicemiei și modificările care
survin în termoreglarea fizică.
S-ar putea ca intensificarea termoreglării
chimice să fie o reacție a organismului la exci-
tantul toxic, în vederea acumulării de energie
pentru neutralizarea agentului toxic.
Q Lot normat
Lot intoxicat
Fig- 4.— Valorile glicemiei
]a animalele normale și
intoxicate cronic.
5 INFLUENȚA INTOXICAȚIEI CRONICE CU CADMIU ASUPRA TERMOREGLĂRII 457'
Cercetări recente au emis ipoteza acțiunii cadmiului asupra capa-
cității de fixare a iodului de către tiroidă, ceea ce presupune dereglarea
termoreglării. Prin urmare, este cert faptul că acțiunea cadmiului asupra,
organismului se manifestă prin mecanisme hormonale și nervoase. G.
Gabbiani (5), studiind influența dozelor mici de cadmiu (0,5—5,5 mg)
asupra sistemului nervos al șobolanilor albi, a observat leziuni în.
ganglionii spinali. Interpretarea rezultatelor obținute în lumina datelor
existente este deocamdată mai dificilă. Se desprinde însă clar ideea bă.
dozele mici de cadmiu administrate șobolanilor în apa de băut produc
tulburări într-o serie de verigi esențiale ale metabolismului energetic,,
termoreglării și metabolismului glucidic. în sprijinul acestei ipoteze ple-
dează localizarea cadmiului în mitocondriile celulelor, influența sa asupra,
echipamentului enzimatic ce participă în metabolismul energetic celular,
precum și în metabolismul glucidic.
în vederea aprofundării naturii și semnificației proceselor metabo-
lice cercetate, se impune studierea comparativă a mai multor doze de-,
cadmiu.
CONCLUZII
1.	Clorura de cadmiu administrată șobolanilor în apa de băut (pro-
veniți din părinți intoxicați cu doze mici de cadmiu) produce o dereglare*
a termoreglării chimice manifestată prin creșterea consumului de oxigen..
2.	Se constată de asemenea creșterea nivelului glicemic din sînge*
în special la masculi.
3.	La animalele intoxicate, reacția metabolică la agentul termic este*
diferențiată la femele față de masculi.
(Avizat de prof. N. Șanta.)
INVESTIGATIONS CONCERNING THE INFLUENCE OF CHRONIO
INTOXIC^TION WITH CADMIUM CHLORIDE UPON
THERMOREGULATION AND GLYCEMIA IN THE WHITE BAT'
ABSTRACT
♦
The toxic effect of cadmium on organism was studied. At present.
physiological criteria are missing according to which toxicologica! impli-
cations may be assessed concerning the presence of cadmium in daily
food. Disturbances of certain physiological functions occurring by the
chronic supply of cadmium are inferred chiefly hypothetically from data
regarding professional intoxications. Cadmium content of aliments is.
influenced by their toxicological Processing by yields fromequipment and
apparatus, as well as consequent of the use of Chemical dye-stuffs in plas-
tics industry.
• 458	NICULINA VIȘINESCU și COLABORATORI
The present work is intended to study how far small doses of cad-
mium with prolonged activity affect the main metabolic processes of
white rats. From the analyses of the results obtained it was found that
cadmium chiori de administrați on stimulates oxygen consumption within
the 20—30°0 temperature limit. These data are partially correlated with
the level of glycemia and with modifications occurring in physical thermo-
regulation.
It may be that Chemical thermoregulation intensification would
represent a reaction of organism to toxic excitant in view of accumulating
■energy for the neutralization of the toxic agent.
For the time being, the interpretation of the results obtained in the
light of existing data, is not casy. The idea stands, however, out according
to which small doses of cadmium administered in' drinking water ro rats
induce disturbances in thermoregulation and glycemia. Metabolic reac-
tion to the thermic agent is differentiated for males and females.
MODIFICĂRI ALE CALCIULUI SERIC LA ȘOBOLANII
TRATAȚI CU HIDROCORTIZON
■	DE
I. OROS
BIBLIOGRAFIE
1.	Alienson M. a. Dbanesley M., J. Endocrinei., 1962, 24, 453.
J2. Atanasiu I., Dictionnaire de Physiologie, Paris, 1909, 8, 563—623.
3-Baum J., Nature, 1967, 213, 5089, 1040.
4.	Dixit X., Amer. J. Physiol., 1967, 213, 4, 849—856.
5.	Gabbiani G., Exp. neurol., 1967, 18, 2, 154—160.
6.	— Canad. J. Physiol. Pharm., 1967, 45, 3, 443 — 450.
7.	Gobodinski V., Vop. Med. him., 1960, 6, 2.
8.	Hayami Hiroschi, Hizume Yoko, C. A., 1966, 66, 9388 c, 3.
9.	Kappor N. K., Ann. Biochem. Exp. Med., 1961, 21, 2, 51 — 54.
10.	Mallinga D., DAN SSSR, 1941, 31, 2.
11.	Schhoeder A., Amer. J. Physiol., 1968, 214, 3, 469—475.
12.	Vbncikov A. I., Biotoekii, Medghiz, Moscova, 1962.
13.	Voinar A., Biologhiceskaia rol mikroelementov v organizme jivotnîh i celoveka, Izd. Vș. Sk.,
Moscova, 1960.
14.	Vișinescu N., St. și cerc, de biol.,- Seria biol, anim., 1962, 14, 1.
15.	— St. și cerc, de biol., Seria zoologie, 1968, 20, 3.
16.	Vișinevskaia E., Ghig. i Sanit., 1951, 2.
17.	Zlatarov A., Fiziol. jurn. SSSR, 1936, 21, 5.
18.	— Uspehi biol, himii, 1937, 13.	1
Institutul de biologie „Traian Săvulescu",
Secția de fiziologie animală.
Primit în redacție la 14 iulie 1969.
591.05:591.147.6
The modifications of calcemia in normal white rats was followed up after a trea-
tment with increasing doses of hydrocortizone (5,10, 15 mg/animal); a diminution
in the serum calcium was observed the decrease being 31.4 — 33.9% against the
Controls.
Significant modifications occurred olso in the ratio of ionic and bound serum
calcium.	■
These modifications are interpreted as being in dependence of the different levels
at which corticosteroids are acting.
Tratamentul acut sau cronic cu hormoni corticosteroizi afectează
în mare măsură metabolismul calciului mai ales la nivelul țesutului osos
(8). Afecțiunea constă în metabolizarea defectuoasă a calciului, conse-
cutiv tratamentului cu hormoni corticosteroizi sau în condiții de hiper-
funcție a glandelor suprarenale.
Cercetările efectuate cu ajutorul izotopilor radioactivi, și în special
cu ajutorul 45Ca, au evidențiat faptul că dereglările metabolice provocate
de hipeifuncția glandelor suprarenale sau de hipofuncția acestora afec-
' teaza și alte organe, iar consecințele se repercutează în final asupra depu-
nerii și eliberării calciului la nivelul osului.
Modificările produse la nivelul sîngelui în urma tratamentului cu
doze mari de hormoni corticosteroizi, mai ales în ceea ce privește calciul
seric și diversele lui combinații, sînt destul de puțin cunoscute.
în lucrarea de față, ne propunem să aducem unele date experimen-
tale privitoare la perturbările care survin în conținutul calciului seric la
șobolanii albi intacți, supuși unui tratament cu doze mari și creseînde de
hidro cortizon.
ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 21 NR. 6 P. 458-464 BUCUREȘTI 1969

460
I. OROS
3	caLCIUl seric la ȘOBOLANII TRATAȚI cu HIDROCORTIZON	461
Material și metodă. Cercetările s-au efectuat pe loturi de cîte 5 șobolani albi, în greutate
de 140—150 g, de vjrstă egală și menținuți în aceleași condiții.
Loturile experimentale au fost injectate intramuscular cu 5, 10 și, respectiv, 15 mg hi-
drocortizon pe animal. După 24 de orc de la injectarea hormonului, șobolanii au fost sacrificați
prin secționarea arterei carotide drepte. Sîngele recoltat în eprubete a fost lăsat sase coa-
guleze și să retracteze la temperatură scăzută. Serul obținut a fost utilizat pentru determinări,
în caz de hemoliză experiențele au fost repetate, astfel că s-a lucrat întotdeauna pe ser limpede.
Refractometric (refractometrul Abed) s-au determinat indicele de refracție a serului la
temperatura de 18°C, iar din tabelele de corelație proteinele serice. Calciul total s-a determi-
nat prin metoda Kramer—Tisdall (3). Cu ajutorul valorilor calciului total și ale proteinemiei,
am determinat calciul ionic seric, folosind nomograma cartesiană a lui Mc L e e a n și H a s-
t i n g s (citați după (2)). Din valorile obținute am determinat prin diferență calciul legat sub
diverse forme.
Determinările s-au efectuat cu maximum de rapiditate, pentru a se înlătura posibili-
tățile de eroare datorate absorbției de calciu de către hematii.
REZULTATE ȘI DISCUȚII
Datele experimentale cifrice privind modificările calciului seric la
șobolanii martori și tratați cu hidrocortizon șînt cuprinse în tabelul nr. 1.
Cele privitoare la valorile proteinemiei sînt redate în tabelul nr. 2. Analiza
acestor date ne permite să facem o primă remarcă, și anume aceea că
dozele de hidrocortizon administrate determină în ansamblul lor o scădere
a calciului seric total cu 26% la șobolanii tratați cu 5 mg hidrocortizon,
cu 31,4% la cei tratați cu 10 mg și cu 33,9% la șobolanii tratați cu 15 mg
Tabelul nr. 1
Valorile calcemiei la șobolanii tratati cu doze unice de hidrocortizon (mM/kg)
Hidrocortizon
—		Martor			5 mg			10 mg			15 mg		
	Cat.	Ga+ +	Ga 1.	Ga t.	Ca++	Ca 1.	Cat.	Ca+ +	Ca 1.	Ga t.	Ca++	Ca 1.
	3,25	1,49	1,76	2,25	0,8	1,45	2,10	0,8	1,30	2,10	0,8	1,30
	3,00	1,44	1,56	2,80	1,2	1,60	2,40	0,9	1,50	2,05	0,8	1,25
	3,25	1,49	1,76	2,35	0,8	1,50	2,15	1,0	1,15	2,05	0,8	1,25
	3,25	1,49	1,76	2,15	0,8	1,35	2,10	0,8	1,30	2,20	0,8	1,40
Media	3,19 .	1,48	1-,71	2,36	0,9	1,47	2,19	0,9	. 1,31	2,10	0,8	1,30
P				<0,01	<0,01	<0,01	<0,01	<0,01	<0,01	<0,01	<0,01	<0,01
.%	100	45,5	54,5	100	38,3	61,7	100	41,1	59,9	100	38,0	62,0
	——	■—	—	—26	-39,2	-14	-31,4	-39,2	-23,4	-33,9	-45,9	—2’4
Notă. Ca i,, calciu total; Ca++, calciu ionic; Ca 1., calciu legat
hidrocortizon. Proteinemia crește semnificativ la toate loturile tratate
cu hidrocortizon (fig. 1). Atît scăderea calcemiei, cît și creșterea proteine-
miei survin destul de rapid și prezintă diferențieri în raport cu doza admi-
nistrată. Dozele mai mici de hidrocortizon determină un efect mai pronun-
țat decît cele mari, mai ales în ceea ce privește proteinemia.
Tabelul nr. 2
Proteinele serice la șobolanii tratati eu hidrocortizon <k%)
Martor	Hidrocortizon		
	5 mg	10 mg	15 mg
6,98	9,35	8,49	8,71	■
6,98	9,35	8,92	8,71
6,98	9,14	8,49	8,71
6,98 ——- -	9,35	8,49	8,72
Media 6,98	9,29	8,60	8,71
P	<0,01	<0,01	<0,01
±% .	+ 33	+ 23	+ 24,8
Fig. 1. — Conținutul procentual al serului în calciu total, ionic și
legat și în proteine la șobolanii tratați cu diverse doze de hidro-
cortizon, în raport cu martorul.
Modificări semnificative se produc și în ceea ce privește raportul
dintre calciul total, calciul ionic și calciul legat. Dacă la martor calciul
ionic reprezintă 45,5% din calciul total, la șobolanii tratați cu hidrocor-
tizon raportul între cele două fracțiuni se modifică în sensul diminuării
calciului ionic, crescînd în același timp procentul ce revine calciului legat
(fig-2).
lanilor martori (1) și tratați cu hidrocortizon!;
(2-4).
462	I. OROS	.	4 ț
î?
jy
Deși sînt evidente deosebiri între loturile tratate, acestea nu sînt h
statistic semnificative. în raport cu martorul, calciul ionic se reduce con- |
secutiv tratamentului cu hidrocortizon, iar cel legat crește la toate lotu-
rile tratate.	_	_ w
După concepția actuală, compușii corticosteroidici activi acționează |
asupra metabolismului calciului la cel puțin trei nivele diferite. în primul
rînd, hormonii produși de corticala [
suprarenalelor determină la nivelul
tramei osoase proteice o alterare a
structurii acesteia și, consecutiv, di-
minuarea proceselor de depunere a
calciului și fosforului în os (4), (8).
Această dereglare metabolica, cu con--
secințe importante pe plan structu-
ral, se concretizează în așa-numita
osteoporoză de tip cortizonic, mala-
die care apare în urma tratamentu-
lui îndelungat cu cortizon, precum
și în condiții de hipercorticism na-
tural sau provocat (8),
Literatura de specialitate sem-
nalează însă și cazuri cînd tratamen-
tul cronic cu doze mari de cortico-
steroizi au o acțiune de refacere a țesutului osos alterat (1). în urma aces-i-
tor constatări, o serie de autori au emis părerea după care corticosteroizi!^
ar avea o acțiune echilibratoare asupra metabolismului calciului, în sensul,
aducerii la normai a homeostaziei acestuia. Acești hormoni intervin mai ;
ales atunci cînd metabolismul calciului este dereglat prin intervenția!
diverșilor factori stressanți (8).	J
Problema care se pune astăzi în fața cercetătorilor este mai ales aceea!
de a se determina nivelele la care intervin hormonii corticosuprarenali,;
avînd drept consecință asigurarea homestaziei calciului la animalele tra-j
tate cu acești hormoni.	\
Cercetările efectuate mai ales cu ajutorul izotopilor radioactivi an;
demonstrat că acțiunea hormonilor corticosuprarenali se exercită conco-
mitent la mai multe nivele, toate acestea fiind implicate în menținerea;
homeostaziei calciului. Pe de o parte, poate fi afectată trama proteică a;
osului, fapt dovedit atît experimental, cît și clinic. Tratamentul cu hor-;
monii corticosuprarenali este urmat de oprirea creșterii în lungime a base-
lor, la animalele tinere (1), (8). într-o lucrare anterioară am demonstrat;
ou ajutorul izotopului radioactiv 45Ca că metabolismul acestuia la nivelul
zonei de creștere a tibiei șobolanilor tratați cu doze diverse de hidrocor-
tizon se desfășoară defectuos. Această anomalie metabolică a fost eviden-
țiată și prin tehnica autoradiografică (6). în urma tratamentului cu hor-
moni corticosuprarenali survin însă modificări ale metabolismului calciu-
lui atît la nivelul rinichiului, cît și al intestinului. La nivel intestinal crește
eliminarea de calciu prin fecale, iar absorbția intestinală a calciului;
este diminuată (1), (5), (8). Starea organismului și în special starea sis|
ternului nervos vegetativ influențează în largă măsură atît eliminarea L
5	CALCIUL SERIC LA ȘOBOLANII TRATAȚI CU HIDROCORTIZON	463-
calciului la nivel renal și intestinal, cît și absorbția acestuia la animalele
tratate cu hormoni corticosteroizi (7).
Din cele prezentate se desprinde faptul că, prin acțiuni simultane la
nivele foarte diferite, corticosteroizii modifică homeostazia calciului.
Datele experimentale prezentate indică modificări semnificative ale cal-
cemiei la șobolanii tratați cu doze unice de hidrocortizon. Sîngele este un
vehiculant al produșilor rezultați în procesele de absorbție, resorbție și
metabolism, însă constanța acestuia, și mai ales perturbările constanțelor
sanguine, oferă indicii cu privire la fenomenele declanșate de anumiți
agenți la nivel tisular. Tratamentul cu hidrocortizon determină, în esență,,
o reducere substanțială a calciului seric, ionic și, în mai mică măsură, a celui
legat. Aceasta evidențiază fie o creștere a eliminării la nivel renal, fie o
reducere a absorbției intestinale a calciului. în acest caz, se pare că avem
de-a face cu o creștere a eliminării calciului, eliminare care nu poate fi
compensată de aportul de calciu din afara sistemului (6), (7). Indiferent
de nivelul la care acționează, rezultatele obținute indică faptul că hidro-
cortizonul reduce fracțiunea ionică a calciului seric, fracțiune cel mai mult
solicitată atît în procesul de osifieație, cît și în cel de eliminare. Se pune
însă problema dacă acest efect al hormonilor corticosteroizi nu constituie
faza incipientă pentru declanșarea dereglărilor metabolice de la nivelul,
osului. în acest caz, osteoporoza cortizonică nu este altceva decît o demi-
neralizare produsă de reducerea cantitativă a calciului ionic sanguin.
Sîngele devenind deficitar în calciu, consecutiv administrării unor doze
mari de hidrocortizon, atrage pierderea de calciu de la nivelul țesutului
osos, deci determină rarifierea acestuia și scăderea rezistenței la rupere.,
în sprijinul acestei ipoteze pledează și faptul constatat experimental, și.
anume încetarea imediată a pierderilor de calciu din oase după oprirea
tratamentului cu hormoni corticosteroizi sau după încetarea stării de hi-
percorticism (8).
CONCLUZII
1.	Dozele unice de hidrocortizon, în cantități mari, determină la.
șobolanii albi o reducere marcantă a calciului seric.
2.	Hidrocortizonul provoacă perturbări ale raportului normal dintre
calciul seric ionic și calciul seric legat, în sensul creșterii proporționale a
calciului legat și reducerii celui ionic.
3.	Proteinemia are tendință de creștere. Dozele mai mari de 5 mg,,
hidrocortizon nu amplifică această creștere.
4.	Creșterea dozei administrate nu are ca efect o amplificare semni-
ficativă a efectelor declanșate de doza cea mai mică administrată.
(Avizat de prof. E. A. Pora.)
BIBLIOGRAFIE
1.	Baciu C., Rev. fr. d’Endocr., Clin, ct Metab., 1962, 3, 7, 31—41.
2.	B^nezech C., Physico-Chimie BMogique el Midicale, Masson et Cie, Paris, 1958, 511—514..
464	l. OROS	6
3.	Klarke-Collip, J. biol, chem., 1925, 63, 61.
4.	Lichtwitz A., S4:ze S. de, Htoco D., Parlier R., Lanham C. et Sfikokis P., Sem. Hop.,
1961, 37, 11, 682.
5.	Oros I. și Pora E. A., Studia Univ, „Babeș-Bolyai", seria biol., 1965, 1, 134.
■ 6. Oros. I., Studia Univ. ,,Babeș-Bolyai“, seria biol., 1967, 1, 145.
7.	Pora E. A. și Oe.os I., Studia Univ. ,,Babeș-Bolyai“, seiia biol., 1961, 2, 225.
8.	Stoenescu D , St. cercet. endocrinei., 1964, 15, 3, 199.
.9 VI3NOLO W., Holm N. et Brasantini J. C., Ann. de la Fac. de Med. de Montevideo, 1957,
42, 5 — 6, 164.
Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj,
Catedra de fiziologie animală
Primit în redacție Ia 14 iulie 1969.
STUDIUL IMUNOCHIMIC AL PROTEINELOR SERICE ȘI
AL HEMOGLOBINEI LA MIEI
DE
D. POPOVICI, GALINA JURENCOVA ȘI MARGARETA RĂITARU
576.8.097.3: 591.111.2
The electrophoretic and immunoelectrophoretic spectrum of seric proteins has
been studied in nine lambs in the first month of their.life. The results obtained
show that immundglobulinic fractions are absent in newborn lambs. They appear
after the first suckling as a result of their passage from the ingested colostrum
into the blood. Gamma G2 component is lacking both in the colostrum and in
the blood of lambs after suckling. It appears at 30 days of age following the syn-
thesis of the lambs Gamma globulins. At birth, lambs have some foetal-type pro-
teins in the blood which are subsequently replaced by adiilt-type proteins.
The type of hemoglobin of the adult age is established in lambs around the
age of two months.
Stabilirea proprietăților electroforetice și imunochimice ale protei-
nelor din sînge la diferite specii a constituit obiectul de studiu a numeroase
cercetări (1), (3), (8). Prin aceasta se urmărește cunoașterea gradului
de înrudire între specii și stabilirea mutațiilor care au intervenit în pro-
cesul evoluției în structura genelor care controlează sinteza acestor pro-
teine. Totodată, un deosebit interes teoretic și practic îl au cercetările
referitoare la procesul de maturare în cursul dezvoltării ontogenetice a
formațiunilor care participă în sinteza proteinelor din sînge (4), (5), (9).
în esență, modificările care intervin în componența moleculară a
acestor fracțiuni proteice reprezintă o reflectare directă a schimbărilor
calitative care au loc în sistemul reticulo-endotelial, în lucrările noastre
anterioare (6), (7), (8) am prezentat rezultatele privind substituirea unor '
proteine de tip fetal cu proteine de tip adult la viței și particularitățile
procesului de trecere a unor proteine din colostrul inge,rat în sînge, în pri-
mele zile de viață.
ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 21 NR. 6 P. 465-470 BUCUREȘTI 1960
:5 —c. 3871
PROTEINELE SERICE ȘI HEMOGLOBINA LA MIEI
467
466	D. POPOVICI și COLABORATORI	2
Informațiile de care dispunem (2) asupra desfășmării în timp a
acestor procese la miei sînt încă puține, ceea ce impune efectuarea unor
cercetări mai ample.
în lucrarea de față sînt prezentate primele rezultate obținute de noi
privind substituirea proteinelor de tip fetal și maturarea funcțională a
formațiunilor care participă în sinteza hemoglobinei și a y-globulinelor.
Totodată s-a urmărit procesul de transfer al unor proteine din colostrul
ingerat în sînge la miei în prima zi după naștere.
MATERIAL ȘI METODĂ
De la 9 miei, proveniți din oi metise Merinos și Țigaie, s-au recoltat probe de sînge pe
anticoagulant pentru hemoglobina și fără anticoagulant pentru ser, la naștere, la 24 de ore
după naștere și, ulterior, Ia vîrstele de 10, 20, 40 și 50 de zile. De la oile-mame s-au recoltat
probe de sînge și colostru. Probele de ser au fost obținute prin tehnicile cunoscute. Hemoglo-
bina a fost obținută prin hemoliza eritrocitelor, după separarea lor din plasmă și spălarea
de mai multe ori cu soluție de NaCl 10°/00 prin centrifugări succesive,.
Aprecierea cantitativă a proteinelor serice s-a făcut pe baza indicelui de refracție.
Atît proble de ser, cit și cele de hemoglobina au fost supuse analizei electroforetice pe
hirtie și în gel de amidon (12).	'
Din probele de colostru s-a obținut zer colostral prin precipitarea cazeinei la punctul
izoelectric pH = 4,6.
Serul sanguin și serul colostral au fost supuse, de asemenea, analizei imunoelectroforetice
(11) față de serul imun antiovin obținut prin hiperimunizări pe iepuri.
REZULTATE ȘI DISCUȚII
Analizele electroforetice au arătat că la mieii nou născuți, înainte
de primul supt, se constată un nivel relativ scăzut al concentrației protei-
nelor din sînge. Ulterior, în primele 24 de ore de viață, proteina crește
foarte repede, îndeosebi pe seama unor fracțiuni proteice care trec din
colostrul ingerat în sînge. Din datele prezentate în figura 1 se vede că
dintre fracțiunile proteice prezente în sîngele animalului adult la miei lip-
sește sau se află în concentrații foarte mici fracțiunea y-globuline.
Concentrația ei crește însă repede după primul supt, atingînd valorile
maxime în cursul primelor 24 de ore.
în perioada următoare, pînă la vîrsta de 50 de zile, concentrația
acestei fracțiuni este într-un declin continuu, ceea ce demonstrează că
sinteza imunoglobulinelor proprii, chiar dacă are loc, se desfășoară la un
nivel relativ scăzut.
Aceeași scădere pe întreaga perioadă a fost înregistrată și pentru
fracțiunile a- și p-globuline. Paralel cu aceste modificări din cadrul frac-
țiunilor globulinice are loc o creștere accentuată a concentrației fracțiunii
albuminice. Mulțumită acestor modificări inverse între concentrația glo-
bulinelor și albuminelor, nivelul totaîal concentrației proteinelor se păs-
trează relativ constant.
Sub aspect calitativ, așa cum rezultă din electroforeza în gel de ami-
don, la mieii nou născuți se constată prezența în zona din imediata apro-
piere a albuminelor a unor proteine de tip fetal care, cu vîrsta, dispar sau
rămîn în sîngele animalului adult, în concentrații foarte scăzute. Ca du-
rată în timp, acest proces de înlocuire a proteinelor de tip fetal a variat
de la un individ la altul, dar în majoritatea cazurilor el s-a încheiat apro-
. 1. — Variațiile proteinelor serice și ale fracți-
unilor proteice la miei după naștere.
ximativ la vîrsta de 30 de zile (fig. 2).
Analizele imunoelectroforetice (fig. 3) ne-au permis să aducem unele
precizări de detaliu referitoare la componența moleculară a proteinelor,
care, imediat după naștere, trec
din colostru în sînge. Dintr-o 9
serie de lucrări se știe că, la
ovine, fracțiunea yG este subdi- ă
vizată în două fracțiuni — yG,
și yG2 — similare din punct de
vedere antigenic, dar deosebite 7
ca migrare electroforetică. Com-
ponenta yG2 conține molecule
cu o migrare electroforetică în
gel de agar mai accentuată în-
spre catod. în sîngele mieilor, s
imediat după naștere (fig. 3,1),
în zona de migrare a fracțiunii
yGj se constată prezența unui *
arc slab de precipitare, care se
scindează înspre catod. în imu-
noelectroforegrama probei de
sînge, recoltată la 24 de ore de
la naștere, în aceeași zonă con- z
ștatăm prezența unui puternic
arc de precipitare, care, în com-
parație cu cel format de serul !
sanguin de la o oaie adultă față
de același ser imun, este mult
mai scurt, lipsindu-i componenta '
yG2 (fig. 3, 2). Alte modificări Fig
în spectrul imunoelectroforetic
al proteinelor serice la această
vîrstă nu au putut fi bine precizate, deoarece în zonele p- și a-imunoe-
lectroforegramelor se formează un număr mare de arcuri de precipitare,
care îngreuiază analiza exactă a rezultatelor. A fost necesar să, elucidăm
dacă absența componentei yG2 în sîngele mieilor după alăptarea cu colostru
se datorează lipsei acestei proteine în colastru sau faptului că ele tra-
versează bariera intestinală.
Analiza imunoelectroforetică a serului colostral și a serului sanguin
ovin, față de serul imun antiovin (fig. 3, 3), arată că în colostrul oilor lip-
sește componenta yG2 a fracțiunii yG. Arcul de precipitare format de
această fracțiune este mult mai scurt decît cel alcătuit de fracțiunea ana-
468	D. FOPOVICI Și COLABORATORI	4
logă a serului sanguin. înseamnă că toate imunoglobulinele prezente trec
din colostru în sîngele animalului nou născut; în același timp, absența
componentei yG2 în colostru demonstrează că transferul imunoglobuli-
nelor din sîngele mamei în glanda mamară este selectiv, nepermițînd tre-
cerea tuturor moleculelor imunoglobulinice.
Fracțiunea yG cu o astfel de componență moleculară se păstrează
la miei pînă la vîrsta de 30 de zile (fig. 3, 4 și 5), după care arcul de pre-
cipitare al fracțiunii yG2 începe să se formeze, deși el este încă slab ca inten-
sitate. Probabil că apariția componentei yG2 marchează începutul sinte-
zei y-globulinelor proprii și sfîrșitul perioadei de toleranță imunologică.
începînd eu vîrsta de 30 de zile, procesul de maturare a formațiuni-
lor care participă la sinteza imunoglobulinelor se intensifică, astfel că la
vîrsta de 50 de zile arcul de precipitare format de acest component devine
mai intens.	■	.
în lucrările noastre anterioare am semnalat existența unui proces
Similar la viței, la care, de asemenea, după alăptare arcul de precipitare a
fracțiunii yG este mult mai scurt decît arcul de precipitare al fracțiunii
analoge din imunoelectroforegrama serului sanguin provenit de la anima-
lul adult. Se pare că la rumegătoare acest component nu trece din sînge
în glanda mamară sau această trecere are loc în proporții foarte reduse.
în ceea ce privește hemoglobina, se știe că în sîngele oilor adulte au
fost identificate trei variante genetice ale ei, notate în ordinea mobilită-
ții electroforetice cu O, B, A. între tipurile B și A migrează tipul F,
caracteristic perioadei de dezvoltare fetală, care, în unele cazuri, se mai
păstrează și după naștere. în legătură cu aceasta, s-a pus problema vîrstei
în substituirea hemoglobinei fetale cu hemoglobina de tip adult și eluci-
darea perioadei de stabilitate a hemoglobinei adulte la miei după naștere.
în cercetările efectuate de noi, la majoritatea mieilor, la naștere,
nu am constatat prezența hemoglobinei de tip fetal. Menționăm totuși
că hemoglobina provenită de la mieii nou născuți a avut o migrare electro-
foretică puțin mai accentuată decît tipul B adult. Totuși, cînd un amestec
de hemoglobină B și hemoglobină provenită de la un miel imediat după naș-
tere a fost supusă electrofarezei în gel de amidon, nu s-au separat două
fracțiuni de hemoglobină,așa cum era de așteptat, dacă la miei imediat
după naștere ar fi persistat tipul fetal de hemoglobină. Aceasta ne-a de-
terminat să credem că viteza puțin mai accentuată a hemoglobinei pro-
venită de la miei nu s-a datorat unor particularități de structură a aces-
teia, ci altor factori metodici care au scăpat de- sub controlul nostru. „
Analizele electroforetice au arătat însă că la unii miei nu sînt pre-
zente tipurile de hemoglobină care le vor avea la vîrsta adultă. Astfel,
din electroforegrama prezentată în figura 4 un miel provenit de la o oaie
cu tipul de hemoglobină AB la naștere a avut același tip ca și mama sa.
Această situație s-a păstrat pînă la vîrsta de 10 zile cînd, în afara tipurilor
amintite, a apărut sub forma unui spot slab tipul C cu o migrare electro-
foretica mult mai înceată. Ulterior, tipul B scade în concentrație, iar
spotul format de tipul C devine din ce îri ce mai intens. Probabil că acti-
vitatea genelor, care controlează sinteza tipurilor de hemoglobină, se
declanșează independent una de alta în diferite perioade ale dezvoltării
ontogenetice.
5	PROTEINELE SERICE ȘI HEMOGLOBINA LA MIEI	469
O situație similară a fost descrisă de noi în cazul substituirii hemo-
globinei de tip fetal cu hemoglobină de tip adult la viței. Din aceste date
rezultă că stabilirea hemoglobinei de tip adult la miei are loc în jurul
vîrstei de două luni și numai după aceasta se pot efectua studii genetice
privind formele hemoglobinei de tip adult.
Din datele prezentate rezultă următoarele concluzii :
1.	La miei, la naștere, lipsește din sînge fracțiunea imunoglobuli-
nică. Acestea apar după prima alăptare și atinge concentrația maximă
în cursul primelor 24 de ore de viață.	.	,
2.	în colostrul și în sîngele mieilor, după alăptare, lipsește fracți-
unea yG2, care apare ulterior, la vîrsta de 30 de zile, ca urmare a
sintezei y-globulinelor proprii.	•
3.	în prima lună de viață, în sîngele mieilor se constată prezența
unor fracțiuni proteice de tip fetal, care, din punctul de vedere al migrării
electroforetice, sînt situate în zona a-globulinelor.
4.	Stabilirea tipului de hemoglobină, care-1 va avea la vîrsta adultă,
are loc în jurul vîrstei de două luni a mieilor.
(Avizat de prof. E. A. Pora.)
L’fiTUDE immuno-chimique des peotBines seriques
et de la hBmoglobine chez les agneaux
RfiSUMlî
Les echantillons de sărum sanguin et d’hămoglobine recueillis chez
des agneaux lors de leur naissance,' 24 h apres et ensuite apres 10, 20, 40,
.50 jours, ont dte analyses par Mectrophorese et immuno-ălectrophorese.
Les resultats obtenUs indiquent que les fractions immunoglobuli-
niques sont absentes dans le sang des agneaux nouveau-năs. Ces fractions
apparaissent dans le sang en traversant la paroi interstinale, apres le
premier allaitement, c’est-â-dire apres l’ingestion du colostrum. On a
constate aussi que le composant G2 de la fraction gamma G ne se trouve
ni dans le colostrum ni dans le sang des agneaux. La synthese des immuno-
globulines commence â l’âge de 30 jours, ce qui coincide avec l’apparition
du composant gamma G2.
Dans le sang des agneaux, on constate, le premier mois apres la
naissance, la presence des fractions protâiques de type foetal, qui, dans
l’analyse electrophorătique, sont identifiees dans la zone des alpha glo-
bulines.
L’hemoglobine de type adulte apparaît chez les agneaux ă l’âge d’en-
viron 2 mois.
470
D. POPOVICI și COLABORATORI	&
'	BIBLIOGRAFIE
1.	Grimes M. R., Duncan C. W. a. Lassiirr C. A., J. Dairy Sci., 1958, 41, 11, 1927.
2.	Hallidav R., Animal Production., 1968, 10, 2, 177.
'3. Kandrew J. C. a. Peirutz N. F., Frac. Roy. Soc. (Londra), 1948, 194, 375-,
4.	Lacas J. 'A. M., Nutrition of pigs anii poulțry, Londra, 1962, 238.
5.	McCarthy B. F, a. MgDoogall JL L, Biochem. J., 1953, 55, 177.
6.	Popovici D. și Judencova Galina, Lucr. șt. I.C.Z., 1967, XXV, 329.
7.	~ St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1966, 18, 53.	■
8.	~ St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1965, 17, 6, 553.
9.	~ St. și cerc. biol., Seria zoologie, 1963, 15, 1,
10,	Popovici D., St. și cșrc. biol, Seria zoologie, 1969, 21, 5.
11.	Sciibiobosau F. J., Int. Arch.AIlergy., 1950, 7, 105.
12.	Smitubs O., Biochem/J., 1955, 71, 106.
Institutul de cercetări zootehnice,
Secția de fiziologie.
■	Piimit în redacție la 8 august 1969.
/
MM M M O > M M M
Ol 10 z	20z ilOz	10z 20z	OOz
Fig. 2. — Electroforegrama în gel de amidon a proteinelor
serice, provenite de la oaie adultă (O) și de la doi mici (M),
la diferite vîrste-; 0, 10, 20 și 40, vîrsta in zile.
O O;
- ---- —SJtossr-: .
O M MMM M
Oz lOz ■ZOx „ Wz 50z
Fig. 4.— Electroforegrama în gel de ami-
don a hemoglobinei provenită de Ia o
oaie adultă (O) și de la miei (M), la dife-
rite vîrste; 0, 10, 20, 40 și 50 de zile,
vîrsta micilor.
Fig. 3. — Imunoctectioforegramcle serului sanguin provenit de Ia miei (M) și de
la oaie adultă (SO) și a serului colostral ovin (SCO) față de serul imun antiser
sanguin ovin (SAO), O, La naștere ; 24, la 24 de ore; 10 și 20z, număr de zile.
CERCETĂRI PRIVIND LEGĂTURA DINTRE TIPURILE
DE TRANȘEE RINE ȘI PRODUCȚIA DE LAPTE
LA TAURINE
DE
GEORGESCU GH. și D. POPOVICI
591446: 599.735.5
These studies,carried out between 1966 and 1968, on 107 cows Dobrogea Red and
Dobrogea Brown breed, were meant to establish the relation between the trans-
ferine type and dairy production of cows. Starch gel electrbphoresis after Smithies
was used for the transferine assay, Gerber method for the lipids and Schultz
x method for the proteins.
It was proved that the incidence and type of the transferines văry with the breed
' and that the transferine type is related to the milk production of the animal. The
highest record is brought by the D/D transferine type of cows.
Găsirea unor parametrii biochimici pentru aprecierea cît mai tim-
purie a valorii fenotipice și genotipice a taurinelor constituie o problemă
actuală și de perspectivă. în cadrul acestor preocupări, cercetările sînt
îndreptate; îndeosebi spre stabilirea relațiilor existente între polimorfismul
proteinelor din sînge și productivitatea animalelor. Baza teoretică a aces-
tor cercetări constă în aceea că producția principală a taurinelor —- lap-
tele—este Rezultanta unor procese metabolice, care, la rîndul lor, sînt
condiționate de baza ereditară. Printre sistemele biochimice cu eredi-
tate simplă, care pot fi folosite în aprecierea bazei ereditare și, respectiv,
a valorii taurinelor un rol important îl au și tipurile de transferine (p-
globuline). Acestea se transmit după legile lui Mendel și sînt controlate
de trei gene alele pe un locus de cromozom autosomal.
Pînă în prezent, cercetările efectuate au avut mai mult un/caracter
de inventariere, de analiză a polimorfismului proteinelor serice la taurine,
în mai mică măsură studiindu-se legătura acestora cu producția de lapte.
Cercetări privind cunoașterea tipurilor de transferine la taurine au fost
efectuate în diferite țări ale lumii de către G. C. A s h ton (1), H. Bus-
c h m a n n și D. O. 8 c h m i d t (2), I. I. F o m i c e v a (3), I. G a v r i-
SȚ.ȘICERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 21 NR. 6 P. 471-476 BUCUREȘTI 1969
472	GH- GEORGESCU și D. POPOVICI	2
1 e ț, E. M i 1 o v a n și I. Gr an c i u (4), Gh. Georgescu și D. P o-
povici, O. 8 m i t h i e s (5). încercări de a stabili o legătură între ti-
purile de transferine și producția de lapte întîlnim în cercetările efectuate
de către G. O. A s ht o n (1).
Cercetările de față, pe lingă stabilirea tipului de transferine la unele
rase de taurine, au avut drept scop de a evidenția legătura lor cu diferiți
indici ai producției de lapte.
S-a pornit de la cercetările lui G. C. A s h t o n care arată că locul
sau poziția (locus) transferinei de taurine este important în ceea ce pri-
vește controlul genetic al producției de lapte și că locusul transferinelor
influențează producția de lapte la vaci.
MATERIAL ȘI METODĂ
Cercetările au fost efectuate pe un număr de 107 capete de vaci din rasă Brună și Roșii
dobrogene. Sub raportul vlrstei, vacile Roșii dobrogene au fost mai puțin de jumătate pri-
mipare, iar restul multipare, în timp ce cele de rasă Brună au fost în totalitate primipare.
Animalele au fost crescute în condiții corespunzătoare de hrănire și Întreținere.
Probele de sex- sanguin au fost supuse electroforezei în gel de amidon după tehnica des-
crisă de O. S m i t h i e s (5). Datele privind producția de lapte au fost stabilite în cadrul
unei lactații normale, pe baza controlului periodic efectuat lunar, două zile consecutive, recol-
. tîndu-se probe de la trei mulsori pe zi proporțional cu cantitatea de lapte muls. Determina-
rea procentului de grăsime s-a făcut prin metoda Gerber, iar a procentului de proteină după
procedeul Schultz. Datele1 obținute au fost prelucrate și interpretate statistic.
REZULTATELE OBȚINUTE
, Datele privind tipurile și frecvența transferinelor sînt redate în ta-
belul nr. 1; din analiza acestuia rezultă că la materialul cercetat de noi
s-au găsit cinci tipuri de transferine din cele șase stabilite în literatura de
specialitate pentru taurine. Bemarcăm faptul că taurinele Boșii dobro-
gene prezintă un polimoifism proteic mai pronunțat decît vacile din rasa
Brună. Astfel, la vacile Boșii dobrogene am întîlnit cinci tipuri de trans-
ferine’ (A/A, D/D, A/D, A/E și D/E)f în timp ce la cele de rasă Brună
s-au pus în evidență numai trei tipuri (A/A, D/D și A/D). Diferențe între
populații se constată și în privința incidenței tipului de transferine. Pon-
derea cea mai mare (46,1%) la vacile Boșii dobrogene o are tipul de trans-
ferine A/D, în timp ce la rasa Brună tipul D/D (47,7%). De asemenea
frecvența genotipurilor diferă în funcție de rasă. Taurinele Boșii dobrogene
au o frecvență mai mare a transferinelor heterozigote (0,588), iar cele de
rasă Bruna a transferinelor homozigote (0,613).
O latură importantă a cercetărilor de față a fost aceea de a stabili
legătura dintre tipurile de transferine și cantitatea de lapte. Din rezul-
tatele obținute, redate în tabelul nr. 2, se constată că în cazul ambelor
rase studiate cel mai ridicat nivel cantitativ al producției de lapte îl rea-
lizează vacile cu tipul de transferine D/D. în cazul taurinelor Boșii dobro-
gene se realizează o cantitate de lapte mai mare cu peste 17% față de
media populației studiate, iar în cel al rasei Brună cu circa 2%. Diferența
apare și mai pregnantă dacă se raportează la vacile cu tipul de transferine
,474	GH. GEORGESCU și D. FOPOVICI	4
's
A/A, oare au realizat numai 81% și, respectiv, 88% din cantitatea de lapte
iu comparație cu cele cu genotipul D/D. în cazul ambelor rase, cantitatea
cea mai redusă de lapte o realizează vacile cu tipul de transferine A/A.
Vacile cu celelalte tipuri dau o cantitate de lapte intermediară. Datele
noastre concordă cu cele obținute de G. 0. A s h ton (1) în urma cerce-
tărilor efectuate pe rasele Jersey și'Dairy Shorthbrn. Acesta (1) arată
ca cea mai ridicată cantitate de lapte se realizează de vacile cu transferine
D/D și că vacile eu tipul A/D dau o cantitate de lapte mai mare față de
cele cu genotipul A/A.
în cercetările noastre am urmărit de asemenea, legătura dintre ti-
purile de transferine și variația procentului de grăsime și de: proteine.
Rezultatele acestei analize sînt redate în tabelul nr. 3, din care se
poate constata deosebirile înregistrate sub aspect calitativ în funcție de
tipul de'transferine, fără a fi însă suficient de concludente. Cel mai ridi-
cat procent de grăsime îlau vacile cu tipul de transferine A/E și. D/B.
Acestea au realizat un procent de grăsime mediu de peste 4%, fiind cu
aproape 4% mai mare decît media'populației Roșii analizate și cu circa
6.'% față de vacile cu tipul de transferine A/D, la care valoarea medie a
.acestui indice a fost de 3,79%. Procentul de, proteine se prezintă diferit
în comparație cu cel de grăsime. Astfel, procentul cel mai mare de pro-
teine se întîlnește la vacile-cu tipul- de transferine D/D (3,45%) și cel
(mai scăzut la cele cu tipurile A/E și D/E. După cum rezultă din aceste date
nu se poate deduce b concluzie bine conturată, confirmîndu-se astfel afir-
mațiile lui G. 0. A s h t o n ' (1), care precizează că nu există o legătură
,semnificativă între tipul de transferine și aspectul calitativ al producției
de lapte. '
Variația cantității, de grăsime și de proteine în funcție de tipurile
•de transferine este redată în tabelul nr. 4. Cercetările noastre, spre deo-
sebire de cele efectuate, de G. C. A s h t o n (1), demonstrează că între
cantitatea de grăsime și cea de proteine și tipurile de transferine există
o anumită relație. Aceasta rezultă din faptul că vacile cu tipul de trans-
feriiieD/D au realizaț cea mai ridicată cantitate de grăsime sși ,de prote-
ine, fiind cu 17 și, respectiv, 27% mai măre decît la vacile cu tipul de tran-
sferine A/A. Desigur că această relație similară cu a cantității de lapte se
bazează pe corelația foarte strînsă existență între cantitatea de lapte și
cea de grăsime și de proteine (valoarea coeficientului de corelație fiind de
peste 0,90).
Din datele prezentate rezultă următoarele concilii :
1.	Polimorfismul proteic este mai pronunțat la vacile Roșii dobro-
gene în comparație cu cele din rasa Brună. S-au întîlnit cinci tipuri de
transferine (A/A, D/D, A/D,,.A/E și D/E) la taurinele Roșii dobrogene,
ceea ce explică baza ereditară mai complexă la această populație, față de
rasa Brună, la care s-au pus în evidență numai trei tipuri (A/A, D/D și
A/D).
2.	Distribuția fenotipică a tipurilor de transferine demonstrează
că. frecvența acestora diferă în funcție de rasă. Astfel, taurinele Roșii
dobrogene au o frecvență mai mare a transferinelor heterozigote (0,588),
în timp ce vacile de rasă Brună prezintă o frecvență mai mare a p-glo-
bulinelor homozigote (0,613).
Tabelul nr. 3
Variația procentului de grăsime și fie proteine în funcție de tipurile de transferine la vacile Roșii dobrogene
Procentul de grăsime	I	Procentul de proteine
476
GH. GEORGESCU și D. POPOVICI
6
3.	între tipurile de transferine și producția de lapte este o anumită
legătură, dar aceasta se referă la elementele cantitative (cantitatea de lapte,
cantitatea de'grăsime și de proteine). Cea mai strînsă legătură se con-
stată între tipurile de transferine și cantitatea de lapte. Datele privind
relația dintre tipurile de transferine și. procentul de grăsime și de proteine
nu evidențiază existența unei asemenea legături.
4.	Indicii de producție cei mai ridicați au fost realizați sub raport
cantitativ de vacile cu tipul de transferine D/D. Acestea au dat producții
mai mari cu 2—20% față de mediile populațiilor cercetate. Dimpotrivă,
vacile la care s-au întîlnit genotipurile A/A au realizat cei mai reduși indici
cantitativi ai producției de lapte, aceștia reprezentînd 78—88% din va-
loarea celor înregistrați de vacile cu genotipul D/D.
(Avizat de prof. E. A, Pora.)
RECHERCHES CONCERNANT LA RELATION ENTRE LES
TYPES DE TRANSFERRINES ET LA PRODUCTION
DU LAIT DES VACHES
RfiSUMfi
Dans le but d’etablir les relations entre les types de transferrines
et la production de lait, les auteurs ont effectuâ des recherches experimen-
tale» sur 107 vaches des races Brune et Rouge de Dobroudja.
Les rdsultats obtenus montrent que les types et la fr6quence des
transferrines diffhrent en fonction de la race. On a constate aussi l’existence
d’une correlation entre les ei4ments quantitatifs de la production de
lait et les types de transferrines. Les indices quantitatifs (les quantitds
de lait, de graisse et de prot6ines) les plus eleves sont r4alisds chez les
vaches qui ont le type de transferrines D/D. La production de ces vaches
est supârieure de 2—2.0%, par rapport ă la production moyenne des effec-
tifs de l’expdrience. La production la plus faible a ^te constat^e chez les
vaches caractâris^es par lesg^notypes A/A, qui ont fâalis^ seulement 77 —
80% des valeurs des indices obtenus chez les vaches ayant le gdno-
type D/D.
BIBLIOGRAFIE
1.	Ashton G. C., Nature, 1958, 182, 370.
2.	Buschmann H. u. Schmidt D. O., ZbmVetarinenned., 1964, ,A 11, 3, 235.
3.	Fomiceva I. I., Ghenetika, 1968, 4, 7, 152.
4.	Gavrileț I., Milovan E. și Granciu I., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1967, 19, 1, 71.
5.	Smithies O., Biochem. J., 1955, 61, 629.
Institutul de cercetări zootehnice
Secția de fiziologie
Și
Institutul agronomic ,,N. Bălcescu”,
Catedra de zootehnie.
Primit in redacție la 8 august 1969.
DIMORFISMUL SEXUAL LEUCOCITAR LA
MESOCRICETUS- AURATUS WATERH., ÎN FUNCȚIE
DE STAREA FIZIOLOGICĂ A ANIMALELOR
DE
8.	MICLE ȘI MARGARETA DALU
591.111.1: 577.86! 599.323.4
In golden hamstcrs o£ both sexes neutrophil granulocytes present nuclear appen-
dices whose frequency is mucii smaller in males than in females. In the latter,
the frequency of appendices is minimum in winter, when animals do not breed,
increasing during the reproduction period and particularly during gestation. It
is assumed that the inactivation of genetic material surplus, comprised in sexuăl
chromosomes, is not permanent, which proves the complexity of the regulation
of physiological functions of organisms by means of activation — repression pro-
cesses of the different portions of genetic material.
. Dimorfismul sexual al celulelor somatice, exprimat prin existența
unor cromocentri în nucleele interfazice ale celulelor organismelor de sex
femei, a fost semnalat în anul 1949 de M. L. B a r r și E. G. Bertram
(2), Formațiunea citologică descoperită de acești autori, denumită inițial
apendice nuclear, a primit ulterior denumirea de cromatină sexuală sau
corpuscul Barr. în privința originii acestei formațiuni, se acceptă părerea
după care ea ar constitui rezultatul stării de heteropicnoză în care se
află unul dintre cei doi cromozomi X ai celulelor femele. în 1954, W. M.
D a v i d s o n și D. R. Smith (10) au comunicat existența unor apen-
dici nucleari în leucocitele provenite de la organismele de sex femei. For-
mațiunile acestea care pot fi observate în granulocite, în special în neu-
trofile, sînt considerate ca analogele corpusculilor Barr (9), (10), (14).
în momentul de față literatura de specialitate este foarte bogată
în date referitoare la existența cromatinei sexuale la diferite specii de ani-
male — vertebrate’ și nevertebrate — și de plante, la răspîndirea croma-
tinei sexuale în diferite organe și țesuturi, la dinamica cromatinei sexuale
în ontogeneză, precum și la posibilitățile de utilizare practică a cunoștin-
țelor acumulate în această problemă. Prezentarea sistematizată a aces-
ST. ȘI CEBO. BIOL. SERIA ZOOLOGIE I. 21 NR. 6 P. 4 77-482 BUCUREȘTI 196
478
S. MICLE și MARGARETA DALU	!	2
tor date este făcută în numeroase lucrări de sinteză (9), (14), (19), (22).
~ ; Hamsterul auriu (Mesocricetus auratus Waterh.), pe care s-au efec-
tuat experiențele, prezintă anumite particularități, în ceea ce privește
exprimarea cromatinei sexuale. După cum au arătat cercetările compara-
tive efectuate de S. Oh n-o și colaboratori (18) asupra cariotipului unor
specii de mamifere placentare, printre care și hamsterul auriu, deși numă-
rul de cromozomi poate varia foarte mult de la o specie la alta, masa lor
totală, apreciată după suprafața cromozomilor pe imaginile celulelor
aflate în metafază, are valori foarte asemănătoare, variind între 145,14 p2,
la Mus musculus, și 165,73 p2, la Bos taurus. La hamsterulauriu această
suprafață este egală'cu 158,31p2. Deosebit de interesantă este observa-
ția că, în timp ce suprafața cromozomilor X la speciile cercetate variază
în limite destul de largi, raportul fragmentului funcțional, eucromătic,
al cromozomului X față de suprafața totală a setului haploid este relativ
constant. Faptul acesta se realizează prin inactivarca unui fragment cu
atît mai mare al cromozomului X, cu cît dimensiunile totale ale acestui
cromozom sînt mai mari. în cazul hamsterului auriu, la, care suprafața
cromozomilor X constituie 10,44% din suprafața totală a genomului, hete-
rocromatinizarea cuprinderii femele un cromozom X în întregime, pre-
cum și o jumătate din cel de-al doilea, iar la mascul o jumătate a unicu-
lui cromozom X existent. în felul acesta suprafața eucromatică a cromo-
zomilor X reprezintă la ambele sexe numai 5 % din suprafața setului ha-
ploi'd de cromozomi, așa cuni se obseivă și la numeroase alte^pecii.
Ca urmare a acestor particularități la hamsterul auriu aglomerările
de cromatină din nucleele celulelor nu ar trebui să constituie, o caracteris-
tică exclusivă a sexului femei, ele putând fi pbservate și la masculi. într-
adevăr, O. .M i l e s și A. K o o n s (citați după (16)) au putut recunoaște
crdmatina sexuală în culturile de celule din inimă, splină și rinichi'de
hamster auriu, dar nu au putut pune în evidență existența unui dimor-
fism sexual. în același timp însă, existența dimorfismului în ceea ce pri-'
vește cromatina sexuală este descrisă de M. P. W a 1 s h (21) pentru neu-
ronii măduvei spinării de hamster auriu și de K. L. M o o r e (15) și G.
Wolf-He^	M. P. K1i nger (citați după (16)) pentru
celulele hepatice ale aceleiași specii. După cum se vede, tipul duplicat
de cromozom X existent la hamsterul auriu și, legat de aceasta, particula-
ritățile amintite ale exprimării cromatinei sexuale, precum și datele con-
tradictorii din literatură fac din această specie un obiect de studiu inte-
resant pentru studierea anumitor aspecte ale problemei cromatinei
sexuale,	....
Lucrarea de față are drept scop stabilirea gradului de diferențiere
sexuală-în ceea ce privește apendicii nucleari ai granulocitelor sanguine
la hamsterul-auriu, precum și influența re care o pot avea, asupra acestui
caracter modificările fiziologice ale funcțiilor de reproducere.
material și metodă ,
în lucrarea de față s-au folosit hainstefi aurii adulți; masculi și femele, care au fost
cercetați iarna (lunile noiembrie și decembrie)'și primăvara (lunile aprilie și mai), fiind cunos-
cută influență deosebită a anotimpului asupra stării fiziologice a animalelor din această specie
V WW’Sfi/t ‘/Ai

3	DIMORFISMUL SEXUAL LEUCOCITAR LA MESOCRICETUS AURATUS 479*
Îndeosebi influența asupra funcțiilor de reproducție. în perioada de primăvară femelele au fost
cercetate atît înainte, cît și după împerechere, în ultimul caz ținîndu-sc seama șl de stadiul
de gestație în care se aflau în momentul recoltării probelor.	, z
Apendicii nucleari al neutrofilelor au fost cercetați pe froUurl.de sînge periferic obținut
prin amputarea cozilor. Colorarea froțiurilor s-a făcut cu soluție May-Qrunwald-Giemsa,.'iar
examinarea lor la microscop, folosind un obiectiv 90 x, cu imersie. Pentru fiecare animal s-au.
numărat 400 de leucocite, frecvența apendicilor nucleari exprimîndmse în procente față de:
numărul total de neutrofile. .	)
REZULTATE Șl DISCUȚII
Celulele neutro/ile din sîngele hamsterului auriu prezintă apehdici.
nucleari corespunzători tipurilor descrise dejW. M. D a vid s o ,n și D. B>.:
S m i t h (10) și de către alți autori (9), (12), (14), la om. Astfel, se întâl-
nesc apendici nucleari de următoarele‘ trei tipuri (fig. 1) :
Tipul A : formațiuni eromatiniene de formă rotundă sau ovală,,
legate de masa nucleului printr-uh pedunculfoarte subțire. Apendicii
nucleari de acest tip amintesc prin forma lor bețele de tobă („drumsticks”),.
diametrul aceStot formațiuni fiind în medie de 0,75—1,0 p..
V; Tipul, B : noduli seșili și alte proeminențe eromatiniene atașate
direct la nucleu, fără intermediul unui peduncul. Dimensiunile acestor
formațiuni șîiit ceva mai mari decît ale apendicilor de tip A. . /
Tipul .0 : varietăți diferite de excrescențe eromatiniene sub forma,
unor mici bastonașe, cîrlige, filamente etc. Aceste formațiuni pot fi în-
tîlnite cu o frecvență redusă la hamsterii aurii de ambele sexe; în același
timp s^au găsit exemplare, atît masculi cît și femele, la care nu au fost,
puse în evidență formațiuni de acest gen. Acestui tip nu i s-a atribuit,
semnificația cromatinei sexuale, așa ciim nu i se atribuie nici la om.
, în clasificațiile utilizate.în literatura de specialitate sei măi întîlnește-
tipul D,a care, cuprinde așa-numitele „rachete de tenis”, formațiuni ase-.
mănătoare cu „bețele de tobă”, dar cu interiorul necolorat și care nu au
fost întâlnite de noi la hamsterul auriu, specie la care tie că lipsesc, fie.
că au o frecvență cu totul neînsemnată. La unele specii mai apar așa-nu-
miții lobi nucleari mici legați printr-unul sau doua filamente de restul
nucleului. Aceste formațiuni nu au semnificația cromatinei șexuale, dar
sînt menționate întrucît pot fi uneori confundate cu „bețele de tobă”.
La ha'mster această confuzie nu pste posibilă, dată fiind forma specifică a-
nucleelor celulelor neutrofile, cu segmentarea slab exprimată.
Apendicii nucleari ai neutrofilelor pot fi observați atît în celulele*
provenite de la femele, cît și în cele provenite de la masculii de hamster
auriu. Trebuie subliniat însă faptul că incidența acestor formațiuni este
diferită la reprezentanții celor două sexe, masculii prezentând o frecvență
a,'apendicilor nucleari granulocitari de tipurile A și B mai redusă decît
femelele (tabelul nr, 1). Această diferență, mică în perioada de iarnă,
crește, devenind statistic semnificativă, în perioada de înmulțire intensă'
•a animalelor. Variabilitatea exprimării diferențelor dintre cele două sexe
'se realizează prin modificarea frecvenței „drumsticks-urilor” la femelele
aflate în diferite, stări fiziologice. Observațiile au arătat că, în lunile noiem-
brie și decembrie, perioadă cînd hamsterii nu se reproduc, lâ femele apen-
480	, V S. MICRE și MARGARETA DALU	v	4
- . . Tabelul nr. I
Frecvent» apeniicilor nuțleari al neutrotilelor la liaroslerul auriu
Sexul	Nr. de ani- male cerce- , late	, ■ Ano- timpul	‘ Starea fiziologică	Incidența apendicilor nucleari la suta de neutrofile (M±m)			
				tipul A	tipul-B	tipurile A 4 1) '	tipul G
Masculi.	- 5	' j'. iarna	• _	1,11 ±0,30	0,21 ±0,03	l,32±0,37	
Masculi	.7	primăvara	—•	0,85 ±0,22	0,08 -	0,93 ±0,24	0,94 ±0,30
Femele	9	iarna	negestante	l,69±0,35	l,87±O,5O	3,56 ±1,09	0,20 ±0,06
Femele	15	primăvara	■ hegestante	3,29 ±0,46	1,06 ±0,28	4,35±0,64'	0,60 ±0,23
Femele	10	primăvara	gestante	9,12±1,49	l,84±0,28	10,96±l,68	0,66 ±0,31
•dicii nucleari de tip A se întîlnesc cu o frecvență de numai 1,69%. în pe-
rioada de primăvară, cînd reproducerea animalelor decurge în condiții
foarte bțihe, frecvența j,drumsticks7urilor” la femelele negestante crește
la 3,29'%, pentru a atinge la cele aflate în a doua jumătate a gesțației o
frecvență de 9,12'%' (tabelul nr. 1). Diferențele dintre cele trei valori
medii ale frecvenței „drumsticks-urilor” sînt statistic semnificative.
Pentru cromatina sexuală a celulelor provenite din epiteliul mucoa-
sei bucale umane se cunosc date care atestă.modificări de frecvență obser-
vate în ontogenie. Dacă unii autori explibă astfel de modificări prin starea
fiziologică a organismului (17), alții le atribuie particularităților de re-
coltare a probelor, respectiv, unei raclări mai profunde sau mai super-
ficiale a mucoasei bucale (11) sau stării diferite a nucleelor celulelor epi-
. teliale, în cazul comparării adulților cu nou născuții (8). Stadiul ciclului
mitotic în care se află celulele examinate influențează de asemenea expri-
marea cromatinei sexuale, fapt care, în cazul culturilor de celule cu mitoze
.sincronizate, reiese clar din corelația existentă între frecvența ciumat ine i
Sexuale și stadiul ciclului mitotic în care se află cultură (20). Densitatea
celulelor îh culturi infldențează și ea incidența cromatinei sexuale (13).
Aceste explicații nu pot fi tranșpolăte asupra modificărilor frecvenței
apendicilor nucleari ai neutrofilelor observate de noi la femelele de hamster
gestahte, impunîndu-se concluzia (că este vorba de modificări datorate
stării fiziologice; specifice, Fenomenul atestă faptul că inactivarea sur-
, plusului dex material, genetic, inactivare cerută. de necesitatea compen-
.sării genetice a dozei genelor X-linkatc, nu este permanentă. De altfel,
modificările hormonale bine cpnoșcuțe care însoțesc diferitele stări fizio-
logice legate de reproducție, ca și.modificările structurii unor acizi nucleici
în timpul ciclului sexual, modificările ARN din hipotalamus (3), de
■exemplu, dovedesc că aceste stări fiziologice sînt însoțite și condiționate
de modificări îh starea de activitate sau represie a diferitelor porțiuni ale
materialului genetic.	:	>	■.
In același timp, se observă că modificările frecvenței apendicilor
■ nucleari granulocitari în funcție de. anotimp sînt neînsemnate lă masculi
(tabelul nr. 1), Nu’este lipsit de interes faptul că cercetări anterioare ef.ee-
( tuațe pe hamsteri din aceeași crescătorie ău arătat că aSpectul histologic
al glandelor sexuale la masculi nu suferă modificări însemnate în funcție
ide anotimp, (4), caracterul sezonier ăl reproducerii acestei specii fiind de-
terminat, în special, de particularitățile fiziologice ale organismului femei.
5	DIMORFISMUL SEXUAL LEUCOCITAR LA MESOCRICETUS AURATUS	481
Date privind modificările frecvenței apendicilor nucleari ai granu-
locitelor neutrofile la om în legătură cu starea fiziologică determinată
de funcțiile reproductive sînt cuprinse în lucrările lui A. G a r a t z a 1 i
și colaboratori (5), (6). A. Oaratzali (7) privește aceste date ca un
argument posibil în favoarea părerii exprimată de D. J. B. A s h 1 e y și K
C. H. J o n e s (1) și de către alți autori, potrivit căreia „drumșticks-
urile” grahulocitelor sanguine nu ar constitui omologele cromatinei sexuale
descrise de M. R. B a r r și E. G. B e r t r a m (2). Această părere trebuie '
de asemenea avută în vedere.
CONCLUZII
La hamsterul auriu, apendicii nucleari ai granulocitelor neutrofile
pot fi observați la reprezentanții ambelor sexe, frecvența lor fiind semni-
, ficativ mai redusă la masculi, din acest punct de vedere existînd o dife-
rență netă între cele două sexe, în special în cazul determinărilor efectuate
în timpul perioadei de reproducere. La femele, frecvența formațiunilor
. cercetate este variabilă, valorile cele mai mici înregistrîndu-se iarna, pe-
rioadă cînd animalele din această specie nu se reproduc. în perioadă de
reproducție frecvență apendicilor nucleari este ceva mai mare la femelele
negestante, crescînd simțitor în timpul gestației. Datele acestea atestă
faptul că inăctivarea surplusului de material genetic cuprins în cromozo-
mii sexuali nu este permanentă, demonstrînd complexitatea reglării fun-
cțiilor fiziologice ale organismelor prin intermediul proceselor de activare —
represie ale diferitelor porțiuni ale materialului genetic.
v (Avizat de prof. E. A. Pora.)
'	: fi
SEXUAL LEUKOCYTIC DIMORPHISM
IN MESOCRICETUS AURATUS WATERHi DEPENDING
ON THE PHYSIOLOGICAL CONDITION OF ANIMALS
ABSTRACT
The purpose of the present work is to determine the degree of se-
xual differentiatipn as regărds nuclear appendices of blood granulocytes
in the golden hamster, as well as the influence physiological modifications
of reproduction function can have upon this character.
Adult golden hamsters, of both sexes, were investigated in winter
and spring. In spring, when animals breed in optimum conditions, fema-
les were examined both before the beginning of gestation period, as well
as during this period.	,
In representatives of both sexes, neutrophil granulocytes presented
A-type nuclear appendices — „drumsticks” — and B-type ones — sessile
nodules and other chromatinian protuberances afiixed directly to the nu- .
« - 0, 3871
482
. Z ' < ' / 1,1 '
S. MICLE și MARGARETA DALU
6
cleus. Different varieties of the C-type chromatinian protuberances were
niet with very sihall frequency, only in certain male and female specimens.
As regards^ diTimsticks“, it was iecorded that in males their frequency
is fairly constant, and smaller than in females, representing 0.85 —1.11
■per cent neutrophils. In females, minimum, ,drumstick” frequency —
of 1.69% — is recorded in winter, increasipg during the breeding period
to 3,29% in ndn-gestant females, and to 9.12% in the gestation period.
It is assumed that the inactivation of genetic material surplus
comprised in sexual chromosomes is not permanent, which proves the
complexity of the regulation cf physiological functipns of organisms by
■ means of activation—repression processes of the different portions of ge-
netic material.	/
BIBLIOGRAFIE

1.	Ashlby D. J. B. ă. Jones C. H., Lanceț, 1958, 5, 7014, 240—242.
2.	Barr M. Li a. Bertbam E. G., Nature, 1949, 163, 676.	'
3.	Beuabv D. K., Vest. Akad. Nauk SSȘR, 1968, e, 55 — 65.
4.	CaloiAnu-Iobdachel M. și Micle S., St, și cerc. biol., Seria zoologie, 1966, 18, I.
5.	CARATZAi.i A., Phlbps A. et Țubiun R., Bull» Acad. Nat. Măd., 1957, 141, 22, 496.
6.	Cabatzali A., Ghidus-Mabinesco E. et PhiefsĂ., Sess. sci. festive de l'Inst. M6d.-Pharm.
Buc., 28 dbc., 1957.	'	•.	\
7.	Cabatzali A., Acta gen. med. eț gemell., 1959, 8 2, 175 — 178.	'•
8.	Gurtis D. J., Cytogenetics, 1969, 8, 1.
9. Davidson W. M., in Moobe K. L„ The Sex Chromatin, W.B. Saunders Co., Philadelphia —
Londra, 1966, 59—75.	' ;
Davidson W. M. a. Smith D. R., Brit. med. J./1954, 2, 4878, 6 — 7.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
Hsu L. V. F., Kungeb H. P. a. Weiss J., Cytogenetics, 1967, 6, 5.
Kato K., Atlas of Clinteai Hematologia Grune & Stratton, New York—Londra, 1960.
Klinobb H. P., Davis J., Goldhote^ Ph. a. Ditta T., Cytogenetics, 1968, 7, 1, 39 — 57.
Mittwoch U., Nâture, 1964, 204, ; 4963, 1032 — 1034,
Moore K, L., Acta anat. (Basel),ți965, 6, 488.
16.	— The 'Sex Chromatin, W. B. Saunders Co., Philadelphia — Londra, 1966.
17.	Nielsen J., Acta psych, scand., .1968, 44, 2/124 — 140.	. ;
18.	Ohno S., Beqăk W. a. Becak M. p„ Chromosoma, 1964, 15, 1, 14 — 30.
19.	Raicu P. și Nachtical M., Citogenclica, Edit. Academiei, București; 1969.	.
20.	Thebjcelsehn A., J. a. Lamm L. U., Exp. cell res.; 1966, .44; 2—3.	•
21.	Walsh Mi A, Anat. Rec.,'1955, 122; 487.	-	V’ ’
22.	Zîbina E. V. i Uihomibova M. M., Țitologhia, 1965, 7, 5, 585 — 601.
Institutul de biologie i,Troian Săvulescu”,
Secția de genetică animală.
Primită în redacție la îl august 1969,
CERCETĂRI PRELIMINARE PRIVIND ENTOMOFAUNA
UNOR PĂȘUNI ALPINE DIN MUNȚII CIBINULUI
' ''	' '■■■_. W- ;■	:
MĂRIA 1ONESCU ȘI SIMONA FESCI
'	595.7: 59Lâ
The authors studied in 1968,'in different phytocoenoses, the phenology of more
frequent groups. of insects during three seasons in the Alpine meadow areas of
the Cibin Mountains comprised between 1800 —2036 m altitude. The general quanL
titative relations between the different orders and famiiies. of insects collected in
these periodș bn whole area of the lots are presented,	,	*
Besides some, common șpecieș and specific șpecies to the Alpihe-Carpathian
areas, it was found a new species for Romanța--Syrpfms monZiculus Beck. and
another for the Cibin Mountains-Syrphus •venuștus friuliensis Gbtt. '
;	\ Ă' '■ -V' ■
Începînd din anul 1968 ne-am propus să urmărim elementele ihai
frecvente din entomofăuna zonei alpine a Munților Cibinului, cuprinsă
între 1800 și 2036 m altitudine. Lucrarea de față este prezentarea primei
comunicări asupra problemelor respective.	. /	■
-./ ; .	<' .' '	' /' /• .. y ■	.;' ' . .	' I
METODA DE LUCRU ?,.........‘	'
Am făcut observații complexe în trei perioade, rfespectiv 28.V.— 8.VI, 26.VH. — 3.VIII,
22. IX — 2. X; 1968, în zona pajiștilor alpine și subalpinc situate între vîrfurile Bătrîna, Surdul,
Rozdești, Șerbănei și Niculești. în fiecare perioadă am înregistrat temperatura aerului (la 1,50 m)
și ă solului (la adîncinli de 5 cm), la ora 12, am determinat expoziția și înclinarea ver-
sanților, direcția curenților de aer dominanți, pe baza cărora s-au pus în evidență micro-
climate de adăpost. Am făcut observații asupra asociațiilor vegetale predominante din zona
menționată și asupra fenologiei elementelor componente ale acestora. Am colectat material
entomologie prin prinderi, cu fileul, prin culegeri de pe sol sau de pe plante și din pătura
superficială a solului. Toate ăceste observații le-am făcut pe.parcele-probă de 16 m2 în fiecare
din cele 7;Stațiuni cercetate.	. .
ST, ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T,21 NR. 6 P 483-499 BUCUREȘTI 1909
■- ■'	' i	■ y <	' -	\	/ '
484 '
2
T
MARIA IONESCU și SIMONA FESCI
REGIUNEA STUDIATĂ.
. Observațiile noastre se referă la o suprafață de circa 13 km2, situată
pe culmea Munților Cibinului, cuprinsă între vîrfurile Bătrîna (1906 m)
. și Niculești (2036 m) (fig. 1). întreaga suprafață este mărginită de pădurea
de molid, a cărei limită atinge altitudinea de 1800 m în partea de nord
Și cea de nord-est, iar pe versanții sudici 1850—1900.,
Fțg. 1. — Schița reprezentlnd biotopurile cercetate in pășunile alpine din Munții Cibinului.
1 — 1' și 2 — 2’, Stații de cercetare.
Relieful prezintă în general forme domoale datorită unei largi plat-
forme de eroziune de 1800—2000 m, dezvoltată pe roci dure (micașisturi,
ghaisuri, pegmatite, cuarțite).
, Etajul pajiștilor alpine se caracterizează printr-un climat alpin,
umed și răcoros, a cărui temperatură medie anuală nu depășește 2°C. Pre-
3	ENTOMOFAUNA UNOR PĂȘUNI ALPINE DIN MUNȚII CIBINULUI	485
cipitațiile atmosferice au medii anuale cuprinse între 1 200 și 1 400 mm,
iar umiditatea relativă în cele patru anotimpuri variază între 80 și 88%.
Direcția curenților atmosferici este orientată de la SE către NV (13).
Și aici relieful prin expoziția și înclinarea sa modifică aspectul climatic
general, fapt care se reflectă atît în extinderea altitudinală, cît și în compo-
ziția floristico-faunistică a asociațiilor grefate pe un anumit tip de sol.
Rețeaua hidrografică relativ bogată este tributară rîurilor Sadu și
Rîul Mare. în cumpenele de apă în formă de șa se întîlnesc terenuri supra-
saturate cu apă marcate de apariția unor fitocenoze caracteristice.
După cercetările efectuate de N. Stingă, S. Șerbănescu
și V. Blănaru (11) în zona unde am făcut observațiile predomină
solurile montane podzolice cu orizont B ferihumico-iluvial (podzoluri
primare de destrucție) și solurile brune de pajiști alpine, cu sau fără glei-
zare.
Condițiile pedoclimatice au generat o vegetație specifică regiunilor
subalpine și alpine. Astfel, pe suprafețele studiate au fost identificate urmă-
toarele asociații: Junipereto— Vaccinietum, Nardetum strictae, Eriophpretum
vaginati, Bhodoreto— Vaccinietum, Juniperetum sibiricae, Festucetum supi-
nae, Poetummedide (1), (10). De menționat faptul că majoritatea pajiștilor
din zona alpină sîiit de origine secundară, instalate pe terenurile defrișate
de vegetația lemnoasă de Pinus montana și Rhododendron kotschyi.
REZULTATE OBȚINUTE
în pajiștile studiate de noi, complexul de factori considerați a deter-
minat existența unei bogate entomofaune compusă din specii de coleoptere,
himenoptere, lepidoptere, diptere, ortoptere, heteroptere etc.
Prima perioadă cînd s-au efectuat cercetările (28. V—8.VI.1968) a
fost deosebit de secetoasă, fapt care s-a repercutat și asupră componenței
floristice și entomofaunistiee, influențînd apariția insectelor adulte.
Stația 1. Fitocenoza Junipereto—Vaccinietum, din apropierea vîrfului
Bătrîna, lotul explorat este la altitudinea de 1850 m, pe o pantă orien-
tată nordic.
La 28.V.1968, ora 12, temperatura aerului era de 20°0, iar cea din
sol de 17°C pe versantul nordic (fig. 1, 1) și de 18°C, respectiv, de 14°0 în
aceeași asociație situată pe versantul sudic expus curenților de aer mai pu-
ternici (fig. 1,1').
La această dată erau înflorite Vaccinium vitis idaea, V. myrtillus,.
Agrostis rupestriș, Nardus stricta, Festuca supina, Geum montanum, Poten-
tilla iernata, Homogyne alpina, Oxallis acetosella etc. '
Dependent de situația floristică constatată în fitocenoza acestui etaj
subalpin au fost colectate o serie de insecte aparținînd ordinelor ColeopteraT
Hymenoptera, Diptera, Lepidoptera, Orthoptera (tabelele nr. 1—4) etc. frec-
vente mai ales în zona alpină, unele întîlnindu-se și în alte etaje de vegetație.
Menționăm că dintre Ițimenoptere Apis mellifica L. a fost înregistrată în
densitate mare, prezentînd forme sălbăticite. Dintre diptere Syrphus lappo-
nicus Zett. este o specie rar întîlnită, care poate atirige altitudinea de 2500 m.
Specia Tipula (Vestiplex) excisa carpatica Erhah et Theowald, endemică
pentru Carpați, atingea o frecvență remarcabilă. Ținem să .subliniem că
MARIA IONESCU' șl' SIMONA FBSCI :
486	.
/
4
dîțitre lepidopterele mai comune în această perioadă au fost Erebia euryale
syrmia'ViiăstG Și E. pcmdrose robw^^	specii carpatine considerate
ca Telietdpreglaciâre de origine borep-alpină. '	' ;
Cercetările au continuat și în intervalul 26. VII— 3. VIII, dUpăope-
rioadă în care an căzut ^precipitații abundente (ploi și ninsori), cu
. înregistrări de temperaturi scăzute1. ’	: ;	.	.. \
.. La 26.VII.1968în aceeași asociație, ora 12, temperatura aerului
era de 12°C, iar a solului de 6,5‘!C.	‘	;
Spre deosebire de cefeconstatate la prima observație erau în plină
IloAe : Gampanula abielina, G. napuligera, Aconiturn callibotryon, A. tauri-
bum, Eypbrieurh ’ alpinum, Viola declinata, Hierăcium alpinum, Potentilla
tethalAe^e. Speciile de insecte colectate în această perioadă sînt menționate
îndiâbdlele ni. 1—4. Cu această ocazie a fost recoltată și p specie rară, de lepi-
dopterPsodoș((Ilacibs) coracina Esp., care după A. P o p o sc u - & o r j
(8)'este relict boreo-ălpin. .	7	. '	-
’ La 22, IX. 1968 temperatura aerului și cea din sol erau mai scăzute
în raport cu lunile precedente, și anume de 7bC și, respectiv, de 7,2°C.
Fiola asociației Xuniperețo—Vaccinietum era aproape uscată, întîlnindu-se
Țâre exemplare înflorite, de ‘Campanuta nqpuligera și Potentilla ternata.
Asemenea condiții au atras și o reducere ă speciilor de insecte amintite
(tabelele nr. 1—4).	•	' ,
în toate perioadele menționate, în biotopul cercetat, s-a identificat
; ortopterni Chorthippus parallelus 2ett., dăunător caracteristic pășunilor și
fînețelor (tabelul nr. 4).
^Stația 2. Fitocenoza Nardetumstri&lae, situată în șaua Surdul—Bătrîna
(altitudine 1870 m) cu expoziție NE, reprezintă o zonă cevai mai Umedă
datorită prezenței unor izvoare, avînd totodată și un topoclimat de adăpost - ।
comparativ cu stația 1. Temperai urile au variat după cum urmează:	.
temperatura aerului. == H°d,' temperatura solului =10°C la 30.V.1968 ;
'	' ”	”	= 14,3°C	/ • „	”	~ 9°C la 27.VU .1968 ;
'• ”	13°C	...”	=8°C la 22. IX.1968.
Spre deosebire de,asociația precedentă)‘s-a constatat prezența unoi^,
pîlcuri de Bhododendron kotschyi,iâv în lunile iulie,și august s-au găsit tufL
șuri înflorite, de Bruckenthalia spiculifdliap Thymus chamedris, Ligusticum
mutellina etc. Speciile de insebte colectate în stația 2, la fiecare.din cele trei
date menționate sînt trecute în tabelele nr. 1—4. Rezultă că,\ în plus față de (
speciile întîlnite în asociația Juniperetum—Vaccinietum s-aii mai găsit dintre
himenoptere Ealictus quadrihotatus K. și dintre diptere Syrphus luniger !
Meig,, S: nbesii (L., 8. pitnpennis Meig & venustus friidensis Gott.
neuitată în Munții Cibinului.	\	’	■
în apropiere’ de stația 2, la data de30. V. 1968, am făcut o observație
izolată în asociația de Eriophoretum vaginati (fig. 1,2') situată în șaua Surdul
—Rozdești (altitudine 1850 m); ’această fitocenoză'este înconjurată de
) Hardetum strictuA Existența pînzei de apă superficială a determinat pre-
zențaunor turbării. Aici am găsitlepidopterul Hypogimna morio;L., dăunător
extrem de periculos al pășunilor, care nu a fost citat la astfel de altitudini (5).
' StațiapE pi^	este situată la altitudinea de
1950 m, pe o pantă ctf expoziție sudica; aparținînd culmii BoZdești.
' ■■ < ' ■' ■ , / — ' ■. ■ ■,
5	ENTOMOFAUNA 'UNOR PĂȘUNI ALPINE DIN MUNȚII CIBINULUI	487
La 8. VI, pe acest versant expus curenților de aer puternici tempera-
tura aerului era de 18°G . iar cea, din sol de 13,7°C (ora 12). în vegetația
respectivă s-a observat că bujorul dc munte (Bhododendron kotschyi),
înflorit în perioada 28.V—8.VI. 1968, ocupa suprafețe ceva mai mari în
comparație cu pilcurile din Nardetum strictae; De asemenea s-a înregistrat
prezență speciilor Soldanella pusilla și montana, precum și o abundență
dc Viola declinata. ’ -	. ■ 1 ■, I ■ ■
Stația 4. Fitocenoza RhodoreD—Vaccinietum este situată la aceeași
altitudine ca și precedenta, dar pe versantul nordic al Rozdeștilor; la
.adăpost de cuTenți. ’	—	■
La AVI. IPdOempeiătura aerului era de 20°C și cea din sol de 13°C
1 (ora 12). Aici specia Rhododendron kotsch/yi constituia un adevărat /covor
în plină floare, acoperind un hectar. O astfel de componență floristică, de-
osebită de, cele menționate în stațiile 1 și 2, a atras după sine în afară de
insectele găsite acolo și prezența speciilor Bombus hortorum L., B.pubterra-
neus L. (himenoptere); Syrphus montieulus Beck,. specie nouă pentru fauna
României (det. V1. B,r a dese u) (diptere); Catocala puerpera Giorn.,
element sudic de pasaj în zona alpină (lepidoptere); Polysarcus denticau-
dus Charp. (ortoptere) dăunător periculos al pășunilor atunci cînd este în
număr mare.	,	~
în perioada 26.VII-3.VIII.19p8 situația floristică eră schimbată; ele-
mentul principal al, asociației Bhodoreto— Vaccmietum nu mai era în floare.
La 26, VII pe versantul nordic temperatura aerului era de 12°C, iar cea
din sol de 6,4°0. '	>	,	.
Legat de fazele fenologice vegetale s-au observat variații în compo-
nența entomofaunei (tabelele nr. 1—4).
Stațiile 5 Dealul Șerbănei (altitudine 1859 m) și 6 versantul estic al
vidului Niculești (altitudine 1958im). Fitocenoza ‘Festucaetum supinae.
Cele două stații sînt adăpostite de curenți, au pante domoale, fiind în același
timp și însorite.	.	-
La 9. VI.1968, ora 12 (stația 6), temperatura aerului a’fost de 17,8°C,
iar cea din sol de l2,8°C. La acea dată s-âu înregistrat: Festuca supina,F,ru-
bra, Agrostis rupeătris, Nardus stricta, Poa media, Anthoxanthum odoratum,
•Geum montanum, Potentilla ternata, Soldanellapusilla, Primula- minima, Phy-
teuma nanum, Ligusticum mutellina, Vacciniummyrtillus, Bhododendron kot-
schyi etc. Strîns legat de componența floristică s-au constatat o serie de dife-
rite specii de insecte, așa cum rezultă și din datele tabelelor nr.,1 —4. Remar-
căm doar că două grupe 'principale de ortoptere —Acrididae {Chortliip-
puspardllelus) și Tettigoniidae (Polysarcus denticaudiis) — își au reprezen-
tanții în zona alpină. AcrididelC formează masa faunei de ortoptere alpine, în
vreme ce membrii celuilalt' grup sînt în minoritate.. Acest lucru a fost de ,
altfel relevat și în lucrarea lui B. P. U v a r o v (12) referitoarp la ortopte-
rele din munții regiunii palearctice. Existența lor în număr mare prezintă
•o importanță deosebită, întrucît sînt printre cei mai periculoși dăunători
ai regiunilor de pajiști alpine.	’
în următoarea perioadă (26.VII—3,VIII.1968), la 30,VII tempera-’
tura aerului în cadrul fitocenozei era de 11°G, iar cea din sol de 10°C la ora
12 (stația 6). S-au observat Itruckenthalia spiculifolia înflorită și, de ase-
menea, Campanula napuligera, Phyteuma nanum, Hieracium alpinum,
Ligusticum mutellina etc. Ca și în celelalte asociații, flora respectivă a atras
li/■ IE ' 1 B II z'	r :'ț A \ ■ I 488	"<	/a	/ •						
O	- ♦			Tabelul Raportul dintre prezența unor coleoptere șl asociațiile vegetale				
HI B* iîr	Familia	Specia	Junipereto— Vaccinietum stația 1 • A			Nardetum strictae stația 2		
			perioada <1 e-					
o»* Ir			28. V— 8.VI	26.VH— 3.VIH	22.IX- 2.X :	28.V- 8. VI	26.vn- 3.VIH	22. IX — 2.X
| F ’77		Carabus violaceus molfi Dej.	■ +	_•—	4 —			
|l »*	!	C. obsotetus Sturm	A. .			■4	■ A~ • ■ ■	• A	■/’ •
Et	A	\	C. linnei transsyl- , vanicus Panz.	4 A		. - ' ~ 4 ,	. A	—	' —	; A .
gL K	Carabidae	Amara erratica Dft.	4--	' A ,	—-	4:	a44	■7
_ / . II' II Im'	.	Hdrpălus aeneuș F.	■—	A .		' —	A	— .
		Calathus erratus Șhlb,	.. ,,	4'—	, A	: .	—-	/ A ■	/ '
	A "	’•'	Pterostichus findeli Dej.	.	,A ■■	A 1	4+ ■ ■.	A	. A .	> .+ • ■ ■
	Cantharidae	Canthariș. fasca L.	: A .	— ■	r^~' .	4-	■ — ■	. .	4; .
It	. Elitteridae	Corymbites cupreus F.	A	~ ■	~4 *"	A	—	
H	Ehyrridae ■	Byrrhus țașciațus , y Forst.	4 +■'	—.	z — ■	' A 4	4 — ■	
11.	Coccinellidae	Coceinella septem- punctata L.	f	■ ■ A	A	■4	AA-'	44a-'4a
1 1 B T' ' II < z		C. bipunctața L.	A			4-		.■ ' — .
	Meliiidae	Melbe violaceus t	,A	'—	—	4"	( —	' ■ —
1 V		Phylloperta horttco~ ’ la L. / ' ■ / '	' A	A-		A	. 4 — ■	
I’	Scarabeidae	Aphodius depressus ' Kug.	4 A' 4	■ +': ■	>	4-	■' A 4	— .
		A. âlpinus Scopoli	A	■ A	■	. 4- ’	A A	
1 l»‘“ •' 1 1	s /		A. obscurus Fabr.	A	4" A	. —	/ ‘4	■ A .	
1 ,v		Geotrupes stercorosus Scriba	A,	A/'		' A	. \ A -' '	+ ■
1 iK !	Cerambycidae '	Toxotus cursor L.	•' A	■ — ■		4a		■— 4
	Chrysomelidae	Melașoma populi, L.	. A ■			4-	■	4	
ftL		Haltic,a oleracea L.	7 A '		. —	A <		
-SsA; r ®fc	Curculionidae	polydrosus ambenus Germ, ■	,	— ■	— .	■	' /	•7 —■	_ A . . A
■ >	' Scolytidac ■	Ips lypographus L.	A	■d- ,	4-	' — .	'	— :a	“ ■ '; \ '
MBMEglvAr !A . *1 MW/âV i‘	444a'a,/4,aaa,a..-'.. :\y 4^			t'				
- •' v is- 'iz «e	^*.' f^-4ssr'«șsz-ie;'w««ar-<iw	w o-'.it							
489’
nr. 1	'
din zona alpină, altitudinea 1800-2035 m (anul 1968)
Juniperetum sibiricae stația 3	Rhodoreto— Vaccinietum stația 4	Festucetum supinae stațiile 5 și 6	Poetum mediae stația 7
recoltare
28.V — 8.VI	26. VII- 3. VIII	28.V- 8.VI	26.VII - 3.VIII	28.V- ' 8.VI	26.VII- 3.VIII	28. V- 8.VI	26. VII — ! 3.VIII
A	“	4 "	A		'A		/ .1 ■■■'	. •• 1 '
	'		 ' 7	;	4 _ :	■— ■				
A^> .		: A		' . A	. . —		
' A	’		A		A '			
-4 ■'	; A	—■ ■	A		+ .		
■	-.“A ■	4 .4 «	■ —	. A		-1-		
	- —’ ■ -A	—	.. — ■ ■	’ A	4* ■'		
' ' A ' '		A		A. A			• .
A -	, — •	4		■' A :	- —		
A	— :	A	•'“•4	; —/■ .			
4' +,'.4	. ,A 4	A	4 ,	7 7+ '	4 +		
/ A A'.	A' '	. 'A	4r					
4- ,.	A '	A	—	• — ■	—■ -■		
■, A '		A		A	■—		
4; a a'	. A 4 A	. A ■	A	A A7'	4 A		
A '	4 a 4 '	' A ■	' A ’	•r—			
	■ —‘	— .	— '	A —	—		
^AAA ' A\ • •	4 ■ a-a •	A	A A- A	4 A	A ■	f	
? ■ A A	—	A	' —	—	—'		
■. ■' A ■ <	— • .	’ A ;					
A 4- ' .	— ■	' .A-	—■	■ — ■			
■''-—A	... . — •		• 4- —	• .— 4 .	A '		
■ 4 aa 4	4 A A"	A A	4 A 4		z1		■	4	■
4 90
MĂRIA IONESCU și SIMONA FESCI
8
ENTOMOFAUNA UNOR PĂȘUNI ALPINE DIN MUNȚII CIBINULUI
491	■
Tabelul
Raportul dintre prezenta unor liimcnnptcre și asociațiile vegetale
Familia	Specia	Junîpereto~‘ Vaccinietum stația 1			Nardclum striclae stația 2		
	perioada de					
	28. V - 8.VI	26.VII- : 3.viii	22. IX- 2.X	28.V- 8.VI.	26.VII- 3.VIII	22. IX- 2. .X
Mutillidae	Mutilla europaea L.	-I-	—	—	-A.	—	—
Vespidae	Vespa vulgaris L.	4-		4'	+	■ -1-	+
..Halictidae	Halictus qaadrinotatiis K.	—	—	...	—	-1-	-1-
	Apis mellifica L.	4-	—	—	-1-	—	—
	Bolnbus lucorum L.		■1	—	4-	4-	—
	. B. lapidarius L.	4-	+	4-	4-	4-	—
.Apidae	B. hortorum L.	—	—	—		—	—
	B. mastrucatus Gerst.	—	—	—	—	—	•—
	B. sublerraneus'L..		+	—	• —	+'	—
	B. pyraeneus Perez		+	—	—	—	—
majoritatea insectelor menționate. Aici s-au semnalat în plus coleopterul
Polydrosus amoenus Germ., dipterele Bibio mărci L., Thereva brevicornis
Loew., Cyrtopogon maculippenis Mack., ultimele două fiind caracteristic
răpitoare (tabelele nr. 1—4).
Pentru a ilustra legătura apoideelor polenizatoare cu fazele fenolo-
.gice ale plantelor, care le servesc drept hrană, s-au executat analize asupra
sarcinii de polen colectat de specia Bombus lucorum L. în luna ilulie. Cu
ajutorul acestora s-a observat dominanța polenului de Bruckenthalia spicu-
lifolia, față de celelalte specii de plante reprezentate sporadic în asociații
(Doronicum sp.).
Stația 7. PitocenoM Postum mediae este situată pe versantul estic al
vîrfului Niculești (altitudine 2000 m),într-unmicrohabitat adăpostit de stînci.
La 28.VII.1968, ora 12, temperatura aerului era de 12°C, iar cea
din sol de 9°C. înclinarea pantei era foarte redusă, iar intensitatea vîntu-
lui scăzută. Erau înflorite Potentilla ternatâ, Geum montanum, Ligusticum
mutellina, Hieracium alpinum-, s-au colectat exemplare rare de B. mastru-
catus Gerst. (himenoptere); Tipula {Vestiplex) excisa carpatica Erhan et
Theowald, Erlstalis tenax L., Hydrotea irritans Fall., Helina sp. (diptere);
Aglais urticae L., Papilio machaon L., Brebia pandrose roberti Peschke,
Psodos cordeina Esp. (lepidoptere) (tabelele nr. 1—4).
Ca o constatare generală ținem să subliniem că asupra entomofaunei
cercetate a influențat mult și frecvența pășunatului. Astfel, în pășunile
cercetate de noi s-au întîlnit o serie de diptere sinantrope a căror existență
este strîns legată de tîrlire {Hydrotea irritans Fall., Ilelina sp., Galliphora
vomitoria L., Scopeuma stercorarium L., Eristalis tenax L.) (2).
nr. 2
din zona alpină, altitudinea 1800—3935 in (anul 19G8)
Juniperetum sibiricae ■ . stația 3	Rhodoreto — Vacci- nietum stația 4	Beslueetum supinae stațiile 5 și 6	Poetum mediae. stația 7
recoltare
28.V— 8.VI	26. VII — 3.VIII	28. V — 8. VI	26. VII- 2.VIII	28. V- 8. VI	26.VII- 3.VIII	28. V- 8.VI	26. VII- 3.VIII
4-	—	' +	—	—	—	/	—
+	+	+	+	—	—		—
—		—	...		—		—
+	—	+	— .	-1-	—		—
+	-1-	+	4-	4	4-		■ ™
+	+	+	4-	4-	4-		—
■ +	—		—	—	—		—
.—	—	+	—	—	—		—
—		—	—	__	—		4-
—	—	—	—	—	—		4-
APRECIERI ASUPRA ANSAMBLULUI ENTOMOFAUNEI
CERCETATE ÎN CELE 7 STAȚII
în figurile 2—6 sînt prezentate proporțiile generale cantitative
dintre diferitele ordine și familii de insecte colectate de-a lungul celor
trei perioade de observații pe întreaga suprafață a parcelelor, în condițiile
climatice speciale ale anului 1968.	■
Figura 2 arată densitatea relativă a ordinelor Biptera, Orthoptera,
Coleoptera, Hymenoptera, Lepidoptera și Heteroptera, ultimul avînd doar
cîțiva reprezentanți.
Dintre familiile dominante ale ordinului Coleoptera (fig. 3) se remarcă
coccinelidele (126 de exemplare din 7 stații, în trei perioade de colectare),
în proporții aproape egale au fost carabidele,"elateridele, cantaridele și
scarabeidele (20—30 de exemplare); sub 20 de exemplare s-au înregistrat
crisomelidele și scolitidele, iar în jur de 10 exemplare curculionidele, ceram-
bicidele, meloidele, birhidele.
în figura 4 se relevă dominanța netă în probe a reprezentanților
familiei Muscidae, peste 190 de exemplare față de celelalte familii de diptere.
Ea este urmată de Syrphidae (circa 70 de exemplare) și Tipulidae (circa
50 de exemplare), în proporții mai mici apar calif ori dele, asilidele, bibioni-
dele, terevidele, cele mai reduse numeric fiind scatofagidele.
Din figura 5 se desprinde pentru himenoptere dominanța apidelor
(circa 115 exemplare) față de familiile Vespidae și Ichneumonidae (circa
10 exemplare), ca și față de Mutillidae și Halictidae reprezentate în probe
în proporții egale (circa 5 exemplare).
432
493
'	Tabelul
Raportul dintre prezenta unor diptere și asociațiile vegetale
Familia	Specia >	Junipereto—Vaccinietum stația 1			Nardetum strictae stația 2		
		■	perioada					
		28.V- 8.VI	26.VII- 3.VHI	22.IX — / 2.X ■	28. V- 8. VI	26.VII- 3.VIII	22. IX- 2.X
Tipulidae .	Ti puia maxima Pod a.		' ■ 7 '	7	7	7 ■	7
	T. ( Vestiplex) excisa carpatica Eriian et Thw.	: +	7	7 ' .	4*	4-	7
Asilidae	Cyrtopogon maculi- / pennis Macq.	— ■■	■					.	7			;	
Bibionidae	Bibio mărci L.		— '	. —	■ 7 — •	— -	
Therevidde	Thereva brevicornis Loew.			 .	■ '	7		■		 :	_. ■
Syrphidae	Syrphus venusțus friuliensis Gott.	' •—r	:			L ■	. 7	.7’4-	
	S. luniger Meig.	-i-	' 		—	+	■4-	7
	' S.. lapponicus Zett.	7 '	. 7	7'	7 .	' 7 '	. 7
	S.ribesii'L.	■ — .	\ 7 • —v	■ —	'7	7- 7 ..	7 7
	S. vitripenniSț Meig.		—		4~	’7 7	■i
	1 Sr monticulys Beck.	—. ■	—	—			—
	S. lunulatus Meig.		7—	■ ■ +. V			+
	Scaeva selenitica . Meig.		+	' -7- .		'	7; , -|-	■+ 7
	S. pyrasiri L.		,	7 .	• < 77 '	' ■ —	■ ■' 7 y	’ ■ • 4-
	' Erlstalis tenax L.	— 7	■77-	7 •'	—	•7	' • 7
Scatophagidae	Scopeuma stercora- - rium L. '	7			, 4~					
Muscidae	Hydrotea irritans Fall.	■ +	7 2	7 .	7-	4~	-1-
	Helina sp.’	4", .	■	7 ■	7-:	; 7 ,'	7
Calliphoridae	Calliphora vomitoria . L.	" 7 '■	■ +' ;	7 < +		; ■ 7	' 4~
nr. 3
din zona alpină, altitudinea 1800-2035 m (annl 1968)
Juniperetum sibiricae , . stația 3		Rhodoreto— Vaccinie- tum stația 4		Festucetum supinae stațiile 5 și 6		Poetum mediae stația 7	
dc recoltare							
28.V — i 8.VI	26.VII — 3.VIII	28.V- 8.VI	26.VII — / 3.VIII	28.V — 8.VI	26.VH — 3.VIII	28. V- 8.VI	20. VII ; 3.VIII
7	>• \ '■ ■ .4“’	' +	7	'7	'7	1.	4 / ■
7	.+' •'	+.	4’4“	'	7 -	; 7'		7 11
	• ■■■ '	■	■ — ■-	—			7		■ 	
	—	7	■ . -v'	—		.• ■■ 7	'		—.
7 .	+	'7. •	7		7 ;		' 		■
7 7	+ ,	7. ' ■	'■ . . .	7 :	■	■ .				■
■/ 4-	'	+ 7 ■	7-		— -	—- ’ " ■		—
+ ;	+ ■ 7	7	' . . .7 .	7	■ ■'—	. 7 ' ■	—
+ •	+ 7 ?	7;	.7	7 —	■7	.	7$	'	, __ 7
+ /		.7	7 ' ■	' —	■'—		’ • —
—	— ■	— 7'	,7 —		■ —		■ 	
	1	■	' ■■		7^ + 7	— • • •	— 1		—
—				' 						■	- t ■ 	1 •
— '		■■ —	7.	77 	 ’	— "		—
• + / ..		- 7	—	'7	■ '7		7 .
		7	.	47 ■	.	7	—		—
I 7 +		.7 '	/. / .77	7 ■	77,	X.	. .4" .1.
.7	'	/+• 7 '	: 4“ " '	; ' .7 ..	' '7	■ 7	:		. ■ ■ +
■ +, :	; .	' 7 '	•1	4. ' '4".- ■	■7. ;		- ■’ ■■ " ' V'v 74'4".. ' ■
494,
13	ENTOMOFAUNA UNOR PĂȘUNI ALPINE DIN MUNȚII CIBINULUI	495.
MARIA IONESCU și SIMONÂ FESCI	- 12

Tabelul
Raportul dintre prezenta unor lepidoptere șl ortoptere șl asociațiile vegetale
s		Junipereto —Vaccinietum ' stația 1			Nardetum strictae stația 2		
Familia	Specia					perioada, de	
		28.V— 8.VI	26.VII- 3, VIII	22.IX- 2.X	28.V- 8.VI	: 26. VII 3.VIII	22. IX- 2.X
Aegeridae	Aglais urticae L.	4*	4	4 '	■ + '	+	+ .
Carposinidae	Catdcala. puerpera Giorn.	4	— ■	—	—		■— '
. Geometriâae	Psodos (Glacies) coracina Esp.		+	. —■				
Notodontidae	Nymphalis polycjdo- ros L.	■ +	.4-	. — ■	'+■	-+ '	• —
Papiliontdae	Papilio machaon L.	+	'. +	1 ■ — •	+ '	+.	-
Pieridae	Pieris rapae rapae L.	+	; +	4	+	+ ■	■I-
' Nymplmlidae	Vaneșsa cârdul L.	■■ +	+	■ , — .	+ ,	+	— ■ <
	V. atalahta L.	4- ■	-1-		• + ■•	+ ■	" — ■ '
Satyridae	Erebia euryale syr- mia Frhst.	+	+	1 — ■	•1	+	—	X
	E. pandrose roberti Peschke	\+'.	4	•4 ' -	' + ‘	+	• — '■
Acrididde ■	Chorthippus paralle- lus Zett.	4:	■4'	4 ■		' + ; ’	4
Tettigonidae	Polysarcus denticau- dus Charp.	—	•.— •	. — .			—■
. Familiile de lepidoptere (fig. 6) nu au înregistrat deosebiri cantita-
tive atît de bruște ca în cazul coleopterelor și al dipterelor. Astfel, familia
Satyridae (circa 38 de exemplare) depășește. familiile Pieridae (circa ;17
exemplare ) și Aegeridae (circa 10 exemplare). Papilionidele și nimfalidele '
au fost în proporții aproape egale (7 exemplare ), sub 5 exemplare șituîndu-se'
familiile Carposinidae, Notodontidae, Geometridge, Lymantriidae.	■
Din punctul de vedere al distribuției geografice, dintre speciile găsite
unele sînt. elemente de pasaj în zona alpină ca Papilio machaon h., Catocala
puerpera Giorn.,Pier is'rapae L., altele sînt relicte boreo-alpine ca Amara
erratica- Dft-, Erebiaeuryale syrmia Frhst., Ei pandrgse roberti Peschke,
Psodos coracina Bsp. Caracteristice zonelor alpine sînt: Carabus obsoletus
Gerst., Amara erratica Dft., Aphodius depressus Kug., Pterostichus findeli
Dej. (coleoptere); Bambus mastrucatus Gefst., B. pyraeneus Perez (hime-
noptere); Erebia euryale syrmia Frhst; (lepidoptere); altele ubicviste,
ca Coceinella septempunctatah., Melașomapopuli L. (coleoptere), Apis
melUfica L. (himenoptere), Eristalis tenax L. (diptere), Hypogimna mprio
L. (lepidoptere), Chorthippus parallelus Zett. (ortoptere).
nr .4 din zona alpini, altitudinea 1800-2035 ni (anul 1968)							
Juniperetum sibericae stația 3		Rhodoreto— Vacci- nietum stația 4		Festucetum—supihae stațiile 5 și 6	\		Poetum mediae . stația 7	
recoltare			• ;				• ' ■
28. V- 8. VI	26.VII — 3.VIII	28.V— 8,VI	26.VII- 2.VHI y.	28.V— . 8.VI	26. VII 3.VIII ■	28.V— 8.VI	26.VH- 3.VIII
	V ' +	■ +		■	' AA '- j	, .1 „.	+ ’ ■
■''4		'■ +•	'		■ ■ —"	’c	’ ■— : - ’	V	—
—	+	— A	4- j (	■			+ ■- .
+ ■		"■ + '	+ '				—
+.	A	■+ ■	■ + ' '	+	+ ’		-p
' A		'+ ;	- 4-	>		4' _		
'■+	'• ■- ■	. +..	+ . .	i p	' 1		
‘' '4 ■.		1 +■ .	+. ■	—	— .		■ — •
■ i+ ■	4 - <		v ' + 4' '	■ / +	" ' +		
.. '+ ■	t. ■+-..	' ■ +	■+ v'	■ ■ ■'+ .. ■	4 . .		—
/ ? +■' ■ .	: +'	+	■ ,+	■ +. ;'			
. _L. .	' + .			ț 4 - /	<' 4 u	.0	' —4 '.
			CONCLUZII				
1.	In toate perioadele, de colectare, au fost întîlnite o serie de specii':
Coceinella septempunctatah., Geotrupes stercorosus Scriba (coleoptere) 5 Vespa
vulgaris L.,' BombAs lapidarius L., Bi lucorum L. '(himenoptere); Tipula
maxima Poda., T. excisa carpatica Erhan et Theowald,4^ lappohicus
Zett., Hydrotea irritans Pali., Calliphora vomitoria Pi. (diptere); Aglais
urticae Li, Papilio machaon L., Pieris, rapae L., Erebid.eufyale,syrmia Frhst.,
Ei pandrose roberti Peschke (lepidoptere);Chorthippus parallelus Zett.
(ortoptere) comune tuturor sau. majorității asociațiilor.
2.	Specii întîlnite în anumite perioade și în anumite asociații : Cara-
bus obsoletus Sturm. (Junipereto—Vaccinietum, Nardetum stricta^) -, Polydro-
sus amoenus' Ge>rm,( (Eestucetum supin^ Hălietus quadrinotatus K. (Nar-
'detum strictae); BambuspyraeneusPerez (Poetum mediae, Jumipereto—Vap-i
cinietum) •, B. mastrucatus Gerst.-(Junipereto—Vaccinietum, Nardetumstric-
tae, Poetum mediae); Bibio mărci V., Cyrtopogon maculippenis Macq.^.
Thereva brevicornis Loew. '	1 "	; \	:

496
497
Variația densității numerice a aduiiiier
Fig. 2. — Raportul dintre diferitele ordine de insecte colectate, în
funcție de densitatea numerică a adulților.
Fig. 5. — Densitatea relativă
a familiilor de himenoptere.
Fig. 6. — Densitatea relativă a familiilor de
lepidoptere.
-.7 - o. 3871
498	MARIA IONESCU și SIMONA FESCI	16
(Festucetum supinae); Syrphus monticulus Beck. (Rhodoreto—Vaccinietum,
Juniperetum sibiricae); S.lunulatus Meig. (Junipereto—Vaccinietum, Nar-
detum strictae).	■
3.	Caracterizînd sumar fiecare asociație din punctul de vedere al
entomofaunei, în Junipereto—Vaccinietum s-au identificat aproximativ 50
de specii de insecte, din probele colectate în cele trei perioade; cele mai
multe s-au înregistrat în perioada 28. V — 8. VI, numărul lor descrescînd trep-
tat către toamnă. O situație similară s-a întîlnit și în Nardetum strictae, cu
deosebirea că aici s-au înregistrat 54 de specii, cel mai mare număr din toate
fitocenozele. în Juniperetum sibiricae și în Rhodoreto—Vaccinietum s-au
găsit aproximativ 43 de specii, cele mai numeroase fiind în perioada 28. V—
■ 8.VI. în Festucetum supinae s-au colectat circa 35 de specii. Asociația de
Poetum mediae nu poate fi analizată la același nivel, deoarece s-au făcut
observații doar într-o singură perioadă.
4.	A fost colectată o specie nouă pentru fauna României, și anume
dipterul Syrphus monticulus Beck., și de asemenea specia nouă pentru
Munții Cibinului Syrphus venustus friuliensis Gott.
5.	S-au întîlnit dăunători importanți ai pășunilor alpine, printre
care cităm pe : Chorthippusparallelus Zett., Polysarcus denticaudus Charp.,.
Hypogimna morio L. etc.
6.	Pe ansamblul materialului colectat predomină coccinelidele, musci-
dele, apidele, satiridele.
7.	După originea zoogeografică acest ansamblu cuprinde elemente de
pasaj, relicte boreo-alpine, specii caracteristic alpine, specii ubicviste..
(Avizat de prof. Gr. Eliescii).
Unele determinări au fost efectuate de: A. Popesc u-G o r j, M. Weimber g,
V 1. Brădescu, A. Ursu, Șt. Negru, B. K i s, V. Iu ga, A. Bune seu, Cr..
Ș a n t a, cărora le mulțumim pe această cale.
PRELIMINARY RESEARCH ON THE ENTOMOFAUNA OF SOME
ALPINE MEADOWS OF THE CIBIN, MOUNTAINS
ABSTRACT
/
The authors comment the observations about the Alpine meadow
biocoenosis in the Cibin Mountains (Southern Carpathians) concerning some
insect groupș. Depending on the position and the bioclimatic conditions
of the habitat, some qualitative and quantitative differences were reCorded
in the insect composition during the three observation periods.
In tables it is shown the relation between the presence of the insects,
families and the phytocoenosis from the Alpine region. In figures are re-
presented the general quantitative relationship between the various orders
and families of insects collected during the three observation periods on the
whole area of the lots, in the special climatic conditions of the year 1968.
Besides some common species, Alpine specific forms were observed :
Carabus obsoletus Gerst., Aphodius depressus Kug., Amara erratica Dft.,
17	' ENTOMOFAUNA UNOR PĂȘUNI ALPINE DIN MUNȚII CIBINULUI	499
Bombus mastrucatus Gerst., B. pyraeneus Perez, Brebia euryale syrmia
Frhst., some of them being new for Romania — Syrphus monticulus Beck.,
and others for the Cibin massif — Syrphus venustus friuliensis Gott.
BIBLIOGRAFIE
1.	Beldie Al. și Dihcru Gh., Corn, bot., 1968, 1.
2.	Dobreanu Ec., Berieanu A. și Dumitreasa A., Delerminalor al muștelor sinantrope din
R.P.R., Edit. Acad. R.P.R., București, 1962.
3.	Ionescu M. A., Entomologie, Edit. dc stat didactică și pedagogică, București, 1962.
4.	Ionescu M. A. și Bcgcescu C., Bul. Acad. șt. Rom., 1941, 8.
5.	Knechtel W. K., Fauna R.P.R., Insecta, Hymendptera (subfam. Apinae), Edit. Acad. R. P.R.,
București, 1955, IX, 1.
6.	Panin S., Fauna R.P.R., Coleoptera, fam. Scarabeidae, Edit. Acad. R.P.R., București,
1957, X, 4.	’
7.	Podeanu Gh. și Alexandri Al. V., Omida finețelor și pășunilor și combaterea ei, Edit.
agrosilvică, București, 1956.	'
8.	Popescu-Gorj A., Ocrotirea naturii, 1963, 7.	,
9.	— Catalogue de la Collection de Lepidopteris „Prof. A.Ostrogooich” du Museum d’his-
toire naturelle ,,Gr. Antipa”, București, 1964.
10.	Pușcaru-Soroceanu Ev., Pușcaru D. și colab.. Pășunile și finețele din R.P.R., Edit.
Acad. R.P.R., București, 1963.
11.	Stîngă N., Șebbănescu S. și Blănării V., Anal. secț. pedol., 1963, 31.
12.	Uvarov B. P., Contribution ă l’Mude du peuplement des Hautes Montagnes, Paris, 1928.
13.	, * ¥ Atlasul climatologic al Republicii Socialiste România, G. S.A. și Inst. meteorologic,
București, 1966.
Institutul de cercetări agronomice
și
Institutul de geologie-geografie,
Secția de geografie regională.
Primit în redacție la 20 iunie 1969.