LUCRĂRI APĂRUTE ÎN EDITURA ACADEMIEI j REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA ; L. RUDESCU, Fauna R.P.R., Arlhropoda,voi. VI, lase. 7, Tardigrada, 1964,403 p., 30 lei, ! . Z. FE1DER, Fauna R.F.R., Araclinida, voi. V, fasc. 2, Acaromorpha, suprafamilia [ Ixodoidea (Căpușe), 1965, 407 p,, 23 Iei. FILIMON CÂRDEI și RELIGIA BULIMAR, Fauna U.P.R., Insecta, yol. VII, i lase. 5, Odonatu, 1965, 277 p., 21,50 lei. M. I. CONSTANT1NEANU, Fauna R.P.R., Insecta, voi. IX, fasc. 5, fam. lehne- umonidae, suMam. Pliaeogeninae și Alomiynae, 1965, 511 p., 35 lei. EUGEN AL NICULESCU, Fauna R.P.R., Insecta, Lepidoptera, voi. XI, fasc. 7, fam. Nymphalidac, 1965, 364 p., 29 lei. [ I0S1F’ LEPȘI, Frotozoofogia, 1965, 1 000 p., 8 pL, 56 Iei. ! P. BĂNĂRESCU, Fauna Il.P.ÎL, Pisccs, Ostciclilbyes, voi. XII, 1965, 972 p., 4 pl„ 60 lei. G. DINUL,ESCU, Fauna R.S. România, Insecta, voi. XI, fasc. 8, Diptera, fam. Simuliidae (Muștele colmnbaee), 1966, 600 p., 4 pl., 39 lei. ANDR1ANA DAMIAN-GEORGESCU, Fauna IUS. România, Crustaeea, Cope- poda, voi. V, fasc. 8, Calanoida (forme de apă dulce), 1966,131 p., 7 Iei. ZACHIU MATIC, Fauna H.S. România, clasa Chilopodu, subclasa Anamorplta, voi. VI, fasc. 1, 1966, 272 p„ 1 pl., 14,50 lei. L. RUDESCU, Fauna B.S. România, Troclielinthcs, voi. II, fasc. III, Gastrotrieha, 1967, 295 p., 21,50 Iei. | MIRAI BĂCESCU, Fauna H.S. România, Crustacea, voi. IV, fasc. 9, Decapoda, ! 1967, 356 p., 26 lei. FRANCISCA ELENA CARAION, I?auna R.S. România, Crustacea (Ostracoda), ‘ voi. IV, fașc. 10, fam. Cytheridae (ostracode marino și salmastrieole), ; . 1967, 168 p„ '8 lei. I. CĂPUȘE, Fauna R.S. România, Insecta, voi. XI, fasc. 9, Fam. Tineidae, 1968, 9 pl„ 467 p„ 34 lei. ECATERINA DOBREANU și CONSTANTIN MANOLAGHE, Fauna R.S. Ro- ; mânia, Insecta, voi. VIII, fasc. 4, Uomoptcra, Partea generală, 1969, ■ 102 p„ 5,50 lei. i ECATERINA DOBREANU și CONSTANTIN MANOLAGHE, Fauna R.S. Ro- mânia, Insecta, voi. VIII, fasc. 5, Homoptera, Aleyrodoidea, Subfam. ! Aleyrodiime, 1969, 154 p., 3 pl., 8,50 lei. I ALA. IONESCU, Fauna R.S. România, Insecta, voi. IX, fasc. 6, Hymenoptera, Cynipoidea, 1969, 292 p., 13 lei. VASILE IONESCU, Vertebrate din România, 1968, 498 p., 31 lei. ; V. PREDA, Determinarea și diferențierea sexuală la vertebrate, 1968, 260 p., 12 lei. ; V. PREDA, Biochimia dezvoltării embrionare la vertebrale, 1969, 275 p., 19 lei. i ȚUCULESCU I., Biodinamiea lacului Techirgliiol, Biocenozele și geneza uămolu» i lui, 1965, 527 p., 9 pl., 42 lei. ; CIT. DARWIN, Amintiri despre dezvoltarea glndiril și caracterului meu. Autobio- grafie (1809-1882), 1962, 252 p., 1 pl., 14,50 lei. CH. DARWIN, Variația animalelor și plantelor sub influența domesticirii, 1963, 773 p., 64 lei. J CIL DARWIN, Descendența omului și selecția sexuală, 1967, 554 p., 47 lei. CH. DARWIN, Expresia la om și animale și Despre instinct, 1967, 243 p., 26 lei. E. RACOVITĂ, Opere alese, 1964, 815 p., 47 lei. O. VLĂDUȚIU, Patologia chirurgicală a animalelor domestice, 1962, voi. 1,813 p. / ■. +3 pl., 74 Ici; 1966, voi. II, 709 p. + l pl., 63 Ici, ST. Șl CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 21 NR. 4 P. 299 - 370 BUCUREȘTI 1969 I LP.l. - O. 3472 |~438Î7“| Lei. 15 - Studii si cercetări de BIOLOGIE f SERIA ZOOLOGIE , TQMUL 21 1969» Nr’ Ț ROMÂNIA COMITETUL DE REDACȚIE Redactor responsabil: Academician EUGEN PORA Redactor responsabil adjunct: R. CODREANU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România Membri: M. A. IONESCU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; MIHAI BĂCESCU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; OLGA NECRASOV, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; GR. ELIESGU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; MARIA CALOIANU — secretar de redacfie. Prețul unui abonament este de 90 de lei. în țară abonamentele se primesc la oficiile poștale, agențiile poștale, factorii poștali și difuzorii de presă din întreprinderi și instituții. Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la CART1MEX, București, Căsuța poștală 134 — 135 sau la reprezentanții săi din străinătate. Studii si cercetări «"• BIOLOGIE SERIA ZOOLOGIE TOMUL 21 7969 Nr, 4 SUMAR VASILE GH. RADU, FLORICA DAN și ALEXANDRINA GRECEA-TARȚA, Acțiunea insecticidelor asupra larvelor de coleoptere și diptere din sol .... 301 ALEXANDRINA GRECEA-TARȚA, Larve’de coleoptere din sol (fam. Carabidae^ 307 CAROL WITTENBERGER, Evoluția funcției musculare în seria animală . . . . 311 DOINA MOISA-GROSSU, Influența temperaturii asupra eficienței utilizării ener; giei hranei la melcul de livadă (Helix pomatia L.) . ........................ 321 EUGEN A. PORA și ȘTEFANIA MANCIULEA, Acțiunea microdozelor de radiații y asupra unor indici de metabolism în acomodarea la hipotermie a șobolanului alb . . ............................ 327 / M. POP, Modificări homeostazice după stabilirea unui reflex-condiționat de apărare la șobolanii albi....................■...............' . . 333 . D. POPOVICI, GALINA JURENCOVA și EUGENIA VASII, Analiza imunochi- mică â proteinelor din urină la vițeii nou-născuți 337 M. HAMAR și DOMNICA TÎCU, Unele aspecte ale metabolismului energetic al roză- , toarelor în condiții de agosisteme ......... 343 IOAN KORODI GÂL și CQRNELIU TARBA, Studiu comparativ asupra modului de hrănjre și a compoziției hranei puilor sturzului cîntător (Turdus ericetorum philomelos Brehm.) în diferite zone de vegetație.. 351 MIHAIL ȘERBAN, Evoluția filogenetică a protidelor.... 359 .RECENZII . ....................,....... . .................. 367 APARM DE 6 OKI PE AN Manuscrisele, cărțile și revistele pentru schimb, precum și orice corespondență se vor trimite pe adresa Comitetului de redacție al revistei „Studii și cercetări de biologie — Scria zoologie”. ADRESA REDACȚIEI: SPLAIUL INDEPENDENTEI Nr. 290 BUCUREȘTI St. și cerc. biol. Seria zoologie t. 21 nr. 4 p. 299—370 București 1969 / o ACȚIUNEA INSECTICIDELOR ASUPBA LARVELOR DE COLEOPTERE ȘI DIPTERE DIN SOL DE VASILE GH. RADU MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA FLORIOA DAN și ALEXANDRINA GREGEA-TARȚA 632.951 In this paper the authors present some statistica! results concerning the action of insecticides (Detox, Duplitox, Hexatox) on larvae of insects in general and es- pecially on the larvae of Coleoptera and Diptera in soils covered with wheat, al- falfa and pasture. Experiments were made in two periods (1963 — 64 and 1965 — 66) in different soils. în cadrul cercetărilor noastre cantitative și calitative asupra ele- mentelor mezofaunei din sol (4), (5), se înscriu și cercetările care au ca scop precizarea celor mai eficace tratamente cu insecticide, în vederea creării bazelor pentru elaborarea celor mai eficiente metode de combatere a dăunătorilor, prin studierea ciclurilor de dezvoltare a larvelor de coleo- ptere și diptere legate de sol. METODĂ și TEHNICĂ DE LUCRU în cercetările noastre am folosit metoda comparativă, urmărind raporturile cantitativa dintre faună, sol, vegetație și insecticide, în cadrul condițiilor climatice ale terenului. Experiențele au fost făcute pe două perioade: a. Perioada 1963—1964, pe trei loturi de teren cu podzol secundar', un Iot cu pășune, un lot cultivat cu grîu, altul cultivat cu lucerna. Fiecare lot, in suprafață de 100 m2, a fost împărțit în cîte 4 parcele egale : o parcelă- martor, una tratată cu Detox, alta cu Duplitox și o alta cu Hexatox, toate în doză de 200 kg/ha, doză obișnuită în practica agricolă. b. Perioada 1965 —1966, pe două loturi de teren : unul cu brun-roșcat de pădure cultivat cu grtu și altul cu sol podzol acoperit cu pășune. ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 21 NR. 4 P. S01-300 BUCUREȘTI 1909 VAȘILE GH. RADU Și COLABORATORI 2 Fiecare lot, în suprafață de 50 m2, a fost împărțit în cîte două parcele, din care una a fost tratată cu Duplitox în doza de mai sus, cealaltă rămînînd ca martor. Am repetat această experiență numai cu Duplitox, deoarece, în prima experiență, s-a dovedit a fi cel mai eficace. Materialul a fost colectat prin ridicare de probe odată pe lună din fiecare biotop. Se- pararea s-a făcut cu aparatul Tullgren, fiind completată apoi cu trierea sub lupa binoculară. REZULTATE Probele au fost colectate, după cum s-a mai spus, odată pe lună, aproximativ la aceeași dată (între 25 și 30 ale fiecărei luni), începînd din luna aprilie.pînă în luna octombrie, timp de 4 ani. S-au obținut astfel un număr de 2 087 de larve de insecte, din care 274 aparțin ordinului Coleo- ptera, respectiv 13,12%, și 3,71 ordinului Diptera, respectiv 17,77% din totalul larvelor de insecte. Restul de 1 442 de indivizi, deci 69,11%, apar- țin altor ordine de insecte (himenoptere, homoptere, tizanoptere etc.). Referindu-ne la variația, numerică a larvelor de insecte în general și a larvelor de coleoptere și diptere în special, pe loturile experimentate, obținem situația numerică expusă în tabelul nr. 1. în cele ce urmează vom analiza acest tabel, luînd în considerare pe rînd cele două experiențe. în prima experiență (1963—1964), făcînd totalul martorilor numai pentru insecte din cele trei vegetații, pe ,cei doi ani și apoi făcînd, după același procedeu, sumele separate pentru loturile cu insecticide, obținem următoarele date : ’ martor 327 Detox 165 Hexatox 201 Duplitox 438 Se poate vedea tiu claritate că populația larvelor de insecte a scăzut net, cu 40—50%, în loturile tratate cu Detox și Hexatox. în loturile tra- tate cu Duplitox se observă însă un spor mare al populației. Să aibă acest insecticid o acțiune stimulatoare asupra dezvoltării larvelor de insecte ? Dacă analizăm rezultatele parțiale pe cele șase loturi de experiență, constatăm că pentru grupa „insecte”, în,trei .cazuri: lucernă 1963, pășune , și lucernă 1964, efectul insecticid al tuturor celor trei substanțe folosite este net, cu distrugeri între 38 și 87%. Dintre celelalte trei loturi, la lotul pășune 1963, Detoxul și Hexatoxiil arată o acțiune distrugătoare slabă, • numai Duplitoxul indică un spor de. 22%. în lotul grîu 1963, două insec- ticide, Detoxul și Duplitoxul prezintă un spor foarte important de pîhă la 330%, iar în lotul grîu 1964 Duplitoxul arată de asemenea un spor de 338 %. în concluzie, din cele 18 acțiuni (3 loturi X 2 ani X 3 insecticide), 14 au ; * dat rezultate net pozitive, cu distrugerea unui însemnat număr de larve, iar 4 acțiuni au apărut cu rezultate inverse, stimulatoare. Credem că pro- porția de 14 :4 este suficientă pentru a presupune ca destul de verosimilă f posibilitatea ca aceste rezultate negative să fie datorate întîmplării, con- . stituind o indicație mai mult că fauna este neuniform repartizată în sol. Pentru grupa larve de coleoptere, din cele 18 acțiuni, 15 sînt pozitive, cu distrugeri de pînă la 84%, numai 3 rezultate sînt aberante, la lotul Larve de diptere grîu: 236 Larve de coleoptere grîu : 145 lucernă: 76 lucernă: 56 pășune: 59 pășune: 73 . 371 274 304 VASILE GH. RADU Șj COLABORATORI grîu 1963 negăsindu-se nici un martor, iar la loturile pășune 1963 și lu- cerna 1964, Detoxul înscriind cifre mai mari (de 23—26%) decît mar- torul. Considerăm și aceste cazuri ca datorate întîmplării. Sumînd rezultatele celor 6 experiențe, ca la grupa „insecte”, obținem următorul tablou ; v martor 58 Detox 12 Hexatox 32 Duplitox 37 în care erorile dispar și rezultatele pozitive ale insecticidelor se profilează mult mai semnificative, cu distrugeri de 27—43%. Pentru grupa larve de diptere, rezultatele sînt aproape identice cu cele de la grupa coleoptere cu 14 acțiuni pozitive și 4 negative (tabelul nr. 1). Tabloul de ansamblu : martor 65 Detox 46 Hexatox 58 Duplitox 57 este și aici semnificativ, avînd în toate cazurile acțiuni pozitive între 11 și 29%. în a doua experiență (1965—1966), rezultatele obținute sînt mult mai nete decît în prima. Dăm rezultatele sumate după procedeul din prima experiență. Pentru grupa larve de insecte : martor 688 Duplitox 266 deci o acțiune de distrugere a larvelor de 60% Grupa larve de coleoptere : martor 70 Duplitox 36 acțiune pozitivă, distrugere 48% Grupa larve de diptere : martor 135 Duplitox 22 acțiune de distrugere de 83%. în această de-a doua experiență rezultatele pozitive nu se reliefează prin compensație statistică, cum s-a văzut în oarecare măsură în prima experiență, deoarece, dacă analizăm în amănunt tabelul nr. 1, vedem că, din cele 12 acțiuni, 11 sînt categoric pozitive cu rezultate de 42 pînă la 90% și chiar 100%. Singurul caz care face excepție are o diferență de 2 în raport cu 6, ceea ce, în condițiile obiective ale distribuirii faunei, este în mod cert o întîmplare, deci fără semnificație. 5 ACȚIUNEA INSECTICIDELOR ASUPRA ' COLEOPTERELOR ȘI DIPTERELOR 305 Experiența din primii doi ani (1963—1964), în care am folosit mai multe insecticide, ne poate da oarecare indicații și asupra puterii de acțiune a celor trei insecticide folosite. Prin calcule simple, pe care nu le mai redăm aici, dar pe care le poate face oricine, putem spune că nu am găsit deo- sebiri între cele trei feluri de insecticide. Detoxul ne-a dat un procent de distrugere de 30, Duplitoxul de 30,7 și Hexatoxul de 31,7. Diferențele nu sînt de loc semnificative. Altfel ne punem însă problema cînd privim raportul dintre insecte în cadrul grupei asupra căreia acționează. Asupra larvelor de insecte, luate global, am găsit o acțiune de distrugere de 44,3%, pe cînd asupra larvelor de coleoptere o acțiune de 36,6%, iar asupra larvelor de diptere numai de 12,3%. De altfel nu spunem nici o noutate arătînd această dife- rențiere de reacție a insectelor la insecticide, dar o consemnăm încă o dată din experiențele noastre. CONCLUZII S-a experimentat, în două serii de cîte doi ani, acțiunea insectici- delor Detox, Duplitox și Hexatox asupra larvelor de insecte și, în special, asupra larvelor de coleoptere și diptere în soluri acoperite cu trei feluri de culturi: grîu, lucerna, pășune. Toxicitatea insecticidelor a fost în medie de 30—31%, cu maximum de acțiune (44,3%) asupra larvelor de insecte în general, cu o acțiune mai redusă (36,6%) asupra larvelor de coleoptere și mai slabă (12,3%) asupra larvelor de diptere. Nu am constatat o deosebire semnificativă de acțiune între cele trei feluri de insecticide folosite, variația fiind de numai 30 și 31,7%. Rezultatele au fost stabilite pe baze statistice. S-au ivit și unele cazuri care se abat de la rezultatele medii, dar, fiind în evidentă minori- tate, le-am considerat ca simple întîmplări cu largi probabilități de apa- riție în condițiile de repartiție neuniformă a elementelor faunistice din sol. Prin tratarea unui sol cu insecticide, în complexul microfaunei solului, se produc întotdeauna unele schimbări cantitative. Datele obți- nute de noi concordă cu cele din literatură (G. J. S h e a 1 s, 1962), (2), dovedindu-se că, în anumite doze, insecticidele pot fi folosite în tratamen- tul de distrugere a unor specii dăunătoare, mai cu seamă a larvelor de coleoptere (elateride). Trebuie să adăugăm însă că doza folosită de noi (200 kg/ha) este cu mult mai mare decît cea (Hexacloran, 75 kg/ha) la care T. G. G r i g o- r i e v a (2) a constatat scăderea numărului de indivizi și la speciile saprofite folositoare solului și deci culturilor (lumbricide, enchitreide etc.), ceea ce implică prejudicii asupra recoltei. De aceea în cerce- tările noastre viitoare vom căuta să facem analize mai amănunțite asupra acțiunii în doze variate a insecticidelor și asupra reacției specifice pe grupe mai diferențiate ale faunei edafice, mergînd chiar pînă la specii. (Avizat de prof. V. Gh. Radu.) 306 VASELE GH. RADU Și COLABORATORI 6 BIBLIOGRAFIE 1. Ghilarov M. S., Pedobiologhia, 1965, 5, 3, 184 — 204. 2. Grigorbva T. G., Dokl. vsesoiuz. Acad. sel. khoz. Nauk, Lenina, 1952, 17, 12, 16—20. 3. KUhnelt W., Soil Biology, Faber a. Faber, Londra, 1961. 4. Radu V., Rogojanu V., Giiecea A. și Dan F., St. și cerc. biol. (Cluj), 1960, 1. 5. ~ St. Și cerc. biol. (Cluj), 1962, 13, 2, 233-258. 6. — St. și cerc, biol., Seria biol, anim., 1962, 14, 1, 65—78. 7. Sheals G. J., The effects of D.D.T. and B.H.C. on soil Collembola and Acarina. Soil Zo- ology, Londra, 1955, 241—252. Centrul de cercetări biologice, Catedra de zoologie. Primit in redacție la 25 februarie 1969. LARVE DE COLEOPTERE DIN SOL (FAM. CARABIDAE) DE ALEXANDRINA GRECEA-TARȚA 595.76:632.76 The present paper describes larvae of Carabidae, collected from carbonatated chernozem soil treated with organic fertilizers (semifermentated manure in doses of .10 t/ha, 20 t/ha, 40 t/ha) and mineral fertilizers (ammoniuin nitrate and superphosphate in a dosls of 200 kg/ha). The following species were found in the field: Harpalus (Pseudophonus) rufipes, Harpalus (Ophonus) azureus, Harpalus aeneus, Harpalus quadripunctatus, Amara eurynota, Dromius agilis, Pterostichus niger and Broscus cephalotes. Larvele de carabide prezintă importanță atît din punct de vedere, sistematic (în ansamblul inventarierii faunei solului), cît și practic pentru biologia solului. Ele pot fi folosite și în metoda biologică de combatere a dăunătorilor, în special a larvelor de elateride (4). Observații de ordin ecologic mai amănunțit nu pot fi întreprinse fără a se cunoaște sistematica acestui grup în vederea studiului dinamicii pe specii, care va constitui principalul obiectiv al cercetărilor noastre viitoare. în nota de față prezentăm 5 genuri cu 8 specii de larve de carabide obținute prin trierea probelor de sol din cernoziom carbonatat tratat cu îngrășăminte organice (gunoi de grajd semifermentat), în doze de 10, 20 și 40 t/ha, pe loturi de 100 m2 fiecare și cu îngrășăminte chimice : azotat 200 kg/ha, superfosfat 200 kg/ha și azotat în combinație cu superfosfat tot în doză de 200 kg/ha. Terenul experimentat este situat în comuna» Apahida (jud. Cluj), are expoziție sudică, înclinare 20°, este teren de pă- șune avînd o vegetație ierboasă cu predominanța gramineelor. Larvele de. carabide pe care le prezentăm fac parte din materialul faunistic cuprins în probele de sol recoltate la adîncimea deș 0—40 cm. Fiecare probă a con- stat dintr-un dm3 de sol; probele au fost recoltate odată pe lună din fie- care parcelă, timp de 7 luni (1.IV.1963—31.X.1963). ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 21 NR. 4 P. 307-309 BUCUREȘTI 1969 308 ALEXANDRINA GRECEA-TARȚA 2 1. Harpalus (Pseudophonus) rufipes de Geer Dimensiunea larvei 8—10 mm, culoarea galben-brunie. Specia a fost colectată la data de 26.IV.1963, din parcela de sol tratată cu azotat în combinație cu superfosfat, în doză de 200 kg/ha. 2. Harpalus (Ophonus) azureus F. Dimensiunea larvei 7—9 mm, culoarea galben-brunie. Specia a fost colectată la data de 26.IX.1963, din parcela de sol tratată cu îngrășăminte organice (gunoi de grajd), în doză de 20 t/ha. 3. Harpalus aeneus F. Dimensiunea larvei 10—15 mm, culoare brun-gălbuie. Specia a fost colectată la data de 28.VIII.1963, din parcela tratată •cu gunoi de grajd, în doză de 10 t/ha. 4. Harpalus quadripunctatus Dej. Dimensiunea larvei 12—15 mm, culoarea galben-brunie. Specia a fost colectată la data de 26.IX.1963, din parcela tratată •cu azotat în combinație cu superfosfat, în doză de 200 kg/ha. 5. Amara eurynota Panz. Dimensiunea larvei 10—15 mm, culoarea galben-brunie. Specia a fost găsită la dată de 28.VI.1963, în parcela pe care s-a •experimentat cu gunoi de grajd, în doză de 40 t/ha. 6. Dromius agilis Faber. Dimensiunea larvei 5 — 7 mm, culoarea galben-brunie. Specia a fost colectată la data de 26.VII.1963, din parcela tratată cu azotat + superfosfat, în doze de 200 kg/ha. 7. Pterostichus niger Schall. Dimensiunea larvei 20—25 mm, culoarea brunie. Specia a fost colectată din același biotop cu precedenta, la data de 30.V.1963. 3 LARVE DE COLEOPTERE DIN SOL 309 Caracterele speciilor amintite corespund celor din determinatoarele lui F. I. van E m d e n (2), R. J e a n n e 1 (5) și M. S. Ghilarov (3). Din analiza calitativă a larvelor de coleoptere se poate trage concluzia că aplicarea îngrășămintelor atît organice (gunoi de grajd în doze de 10, 20, 40 t/ha, cît și minerale (azotat și superfosfat folosit în doze de 200 kg/ha) stimulează dezvoltarea larvelor de coleoptere. Distribuția și frecvența larvelor variază în funcție de sol, de natura îngrășămîntului aplicat, de doza folosită și de factorii micro climatici. Speciile genului Harpalus sînt cele mai frecvente, fiind găsite aproape în toate biotopurile studiate, cu excepția lotului-martor. Specia genului Broscus a fost reprezentată foarte slab și numai în lotul netratat (martor), lipsind cu desăvîrșire în celelalte parcele. Cercetările noastre vor continua cu experiențe de laborator și obser- vații de ordin ecologic pe teren. (Avizat de prof. V. Gh. Radu.) BIBLIOGRAFIE 1. Boving A. G. a. Craighead, Eiitomol. Amer., 1930—1931, 11. 2. Emden F. I. van, Trans. Roy. Entomol. Soc. London, 1942, 98. 3. Ghilarov M. S., Opredelileli obitaiuscih v pocive licinok nasekomth, Akad. Nauk SSSR, Moscova, 1964. 4. Grecea-Tarța A., Lucr. Simp. șt. sol., Cluj, 1966. 5. Jeannel R., Coleopteres Carabiques. Faune de France, Paris, 1941, 39. 6. Sarova I. H., Zool. jurn., 1960, 39, 5. Centrul de cercetări biologice Cluj, Catedra de zoologie. Primit in redacție la 25 februarie 1969. 8. Broscus cephalotes L. Dimensiunea larvei 10—12 mm, culoarea galben închis. Specia a fost colectată din parcela-martor, la data de 26.VII.1963. 312 CAROL WITTENBERGER 2 Pornim de la faptul existenței incontestabile a filogenezei animale. Admițînd drept criteriu general al evoluției animale creșterea capacității ' de explorare și de exploatare a mediului (37), caracterul evolutiv al filo- genezei este evident. Explicitînd acest criteriu general, se întrevăd trei parametri funcționali ai sistemului viu, a căror creștere este implicată în procesul de evoluție : vitezele funcționale, capacitatea de producție ener- getică utilă și capacitatea homeostatică. Problematica domeniului care ne interesează poate fi formulată astfel: a) există o evoluție a funcției musculare în filogeneza animală? b) care sînt tendințele principale ale acestei evoluții ? are ea un singur drum sau există mai multe linii evolutive ? o) în ce măsură se regăsesc trăsătu- rile acestei evoluții filogenetice în dezvoltarea ontogenetică ? d) care este relația dintre determinismul filogenetic, pe de o parte, cel ecologic și func- țional, pe de altă parte ? Astfel conceput, studiul evoluției funcției mus- culare răspunde atît cerințelor formulate de întemeietorul fiziologiei evo- lutive moderne, L. A. O r b e 1 i (19), și anume de a descoperi legile de dez- voltare a funcției, cît și scopului propus de 0. L. Prosser (26), acela de a contribui la lămurirea raportului dintre genetic și ecologic în deter- minismul însușirilor funcționale. Funcțiile îndeplinite de țesuturile musculare constituie importante repere pentru aprecierea evoluției fiziologice. Ele au fost grupate în dife- rite moduri de diferiți cercetători. Cu toții disting însă cel puțin două funcții: cea de mișcare (contracție) și cea de rezistență la deformare, acea- sta din urmă corespunzînd noțiunii — vag definite — de „tonus muscular”. Orice mușchi este contracții; cei mai mulți au, în grade diferite, și toni- citate. Cu ajutorul acestor două proprietăți, mușchii își realizează funcțiile specifice : de tracțiune (deplasare a părților corpului, prin scurtarea muș- chiului), de fixare (rezistență față de alungirea mușchiului, deci față de deplasarea părților corpului) și de presiune asupra spațiului înconjurat de mușchi. La vertebrate, se admite în general existența a două tipuri funcționale de mușchi striați, corespunzînd în linii mari primelor două funcții: tipul tonic și cel netonic (30); funcția a treia este îndeplinită, în general, de mușchii netezi. Mușchiul, ca orice alt țesut, mai îndeplinește și funcții nespecifice : producere de metaboliți, termogeneză, generare de biopotențiale etc. FILOGENEZĂ FUNCȚIEI MUSCULARE în lumea animală se cunosc mușchi, cu structura parțial modificată, care îndeplinesc funcții diferite de cele specific musculare. Așa sînt organele electrice de la pești derivate dintr-o masă musculară albă, adică dintr-un tip muscular care produce biopotențiale puternice; țesutul s-a specializat aici pentru una din funcțiile nespecifice ale mușchiului: generarea de ener- gie electrică. Tot la pești găsim și singura specializare cunoscută pentru func- ții metabolice : mușchiul lateral roșu, care pare să aibă funcția de a deservi, din punct de vedere metabolic, mușchiul alb (acesta efectuînd la rîndul său efortul mecanic) (1), (40), (41). La vertebratele superioare, aceste func- ții sînt îndeplinite, pentru toate țesuturile organismului; de ficat. Există deci, cel puțin la vertebrate, o progresivă predominare a funcțiilor muscu- 3 EVOLUȚIA FUNCȚIEI MUSCULARE ÎN SERIA ANIMALĂ 313 lare specifice, cu' pierderea capacității de respecializare. Specializarea fiind o lege general acceptată a evoluției biologice, avem aici un aspect net evo- lutiv al filogenezei din punctul de vedere al funcției musculare. Dintre cele trei funcții ale mușchiului, cea de presiune este dominantă la metazoarele inferioare. Aici, musculatura este în general de tip cavi- tar, acționînd fie prin modificarea presiunii hidrostatice în spațiul pe care-1 înconjură, fie prin deformarea acestui spațiu. La animalele superioare, această funcție se păstrează la organele cavitare deservite de mușchi ne- tezi, respectiv de miocard ; ea se regăsește și la musculatura somatică, de exemplu în cazul diafragmei. Dar funcția de tracțiune este categoric do- minantă. Superioritatea acestei funcții reiese din finețea, precizia, gradul de coordonare și varietatea mișcărilor realizate. Există deci o filogeneză a funcțiilor specific musculare, în sensul predominării celei de ordin supe- rior. Majoritatea autorilor consideră că tipul tetanic este, global vorbind, superior cehii tonic. Argumentul principal este faptul că însușirile muș- chilor tetanici apar mai pregnante și cu o generalitate mai mare la anima- lele superioare (insecte și vertebrate). Principalele însușiri din această categorie sînt: viteza mai mare a procesului de excitație, propagarea mai rapidă și nedecrementală a undei și relativa independență a amplitudinii . ei față de intensitatea excitantului (9); capacitatea mai mare de acomo- dare la excitarea electrică și rezistența mai mare la acțiunea unor subs- tanțe toxice (35) •, structura sinapsei motoare adecvată dezvoltării unui potențial de joncțiune mai mare (27). Acceptînd criteriul de evoluție propus la începutul lucrării, supe- rioritatea mușchiului tetanic apare evidentă. Fibrele tetanice sînt în ge- neral albe, adică axate pe o energogeneză bazată pe glicoliză. Aceasta are, ce-i drept, un randament energetic mai mic decît oxidarea aerobă, dar fibrele tetanice au o capacitate de producție energetică mai mare decît cele tonice. De altfel, la organismele superioare, randamentul energetic mai mie al fibrelor albe nu mai implică o pierdere, deoarece, la nivelul organismului, acidul lactic este un metabolit intermediar, care va fi com- plet exploatat din punct de vedere energetic în ficat sau în miocard. Ca- pacitatea de funcționare anaerobă, bazată pe rezerva mare de fosfați ma- croergici și pe resinteza glicolitică a unei părți din rezerva care se consumă, conferă mușchilor tetanici o autonomie mai mare față de condițiile de mediu, în comparație cu mușchii tonici (roșii), care nu pot lucra decît în condiții de foarte bună oxigenare. Viteza de funcționare fiind și ea consi- derabil mai mare (în special viteza de relaxare, deci „promptitudinea” de a relua efortul), toate criteriile evoluției funcționale sînt satisfăcute și fibra tetanică-albă trebuie considerată superioară celei tonice-roșii. Există numeroase date cu privire la accentuarea în cursul filogene- zei a caracteristicilor tipului tetanic. Iată cîteva privind vitezele funcțio- nale : Cronaxia scade în seria animală (vezi tabelele de la (2)). O variație în acest sens există chiar și în cadrul unui grup sistematic mai restrîns, cum s-a arătat la pești (24). Viteza de propagare a undei de depolarizare crește : 18 cm/s la Mytilus, 65 la selacieni, 160 la sartoriusul de broască, 500 la diafragma de șobolan (31). Durata perioadei de contracție scade de la celenterate la mamifere de circa 1 000 de ori (31); măsurînd-o însă în uni- tăți fiziologice de timp (în cronaxii), durata crește în filogeneză (15), ceea 314 CAROL WITTENBERGER 4 ce înseamnă că evoluția contractilității este mai înceată decît a excita- bilității. La teleosteeni, frecvența minimă de tetanizare crește în ordinea filogenetică a grupelor (23). Baza structurală sau biochimică a acestei creșteri de viteze nu se cunoaște. Poate că este implicat modul de așezare a mitocondriilor și struc- tura reticulului sarcoplasmatic (27) sau gradul de dezvoltare a pompei de calciu (J u k o v, citat după (8)). în filogeneză, reactivitatea fibrei musculare față de agenți chimici nespecifici crește pentru concentrații mici și scade pentru cele mari (32), (33), (34). S-ar putea să avem aici de-a face cu manifestarea unei legi care nu a fost încă explicitată la nivel celular : relațiile cu mediul devin din. ce în ce mai fine datorită creșterii reactivității, dar în același timp homeo- stazia devine mai bună și mai sigură prin accentuarea secluziunii față de variațiile nocive. Cu privire la creșterea capacității de producție energetică a muș- chiului în seria animală nu avem decît date indirecte. Capilarizația țesu- tului muscular crește de circa 10 ori de la pești la mamifere (31); capaci- tatea oxidativă a mitocondriilor și cîtul de fosforilare oxidativă cresc de asemenea (29). în același timp, se intensifică activitatea fosforilazică, deci glicogenoliza (18) și activitatea ATP-azică a actomiozinei (13), și cresc rezervele de fosfați macroergici (20). Toate acestea denotă un flux ener- getic din ce în ce mai intens. Comparînd mușchii de la extremele seriei filogenetice, evoluția este evidentă : adductorii lamelibranhiatelor au un consum de oxigen foarte mic și acesta nu se modifică aproape de loc în efort; cantitatea de energie chimică transformată în energie mecanică este foarte mică; consumul de oxigen al mușchilor de mamifere și de insecte este mare și crește de zeci sau chiar de sute de ori în timpul efortului. Așadar, în filogeneză animală cresc vitezele funcționale ale mușchiu- lui, se accentuează capacitatea sa homeostatică și crește capacitatea de producție energetică. Toate criteriile evoluției funcționale sînt deci înde- plinite. Constatîndu-se că, la animalele superioare, trăsăturile tetanice ale mușchilor sînt mai accentuate, unii cercetători au susținut superioritatea categorică a tipului tetanic și evoluția obligatorie către acesta (3), (28). Ipoteza aceasta pare astăzi simplistă. A fost susținută și superioritatea mușchilor roșii (tonici) (11). O altă schemă propusă admite trei tipuri de fibre striate : tonic, tetanic și intermediar, considerînd că evoluția mer- ge spre predominarea acestuia din urmă (12). în prezent știm că există și tipuri tonice evoluate. Această tonicitate de ordin superior este deter- minată, după unii, de natura inervației (13); după alții (42), ea se bazează pe un mecanism de contracție diferit de cel al mușchilor tonici primitivi și apropiat de cel al mușchilor tetanici. Au fost încercate sinteze ale diferitelor date, pentru a se elabora o schemă a evoluției tipurilor funcționale ale mușchiului, cel puțin la ver- tebrate. Ca orice țesut, mușchiul este, la începutul evoluției sale, multi- funcțional; evoluția ar fi o diferențiere divergentă, care accentuează o funcție și le reprimă pe celelalte. De exemplu, de la țesutul muscular pri- mitiv al ciclostomilor pornește o linie evolutivă spre musculatura somatică a vertebratelor superioare (pierderea automatismului, restrîngerea zonei colinoreactive, accentuarea contractilității) și alta spre miocard (pierderea 5 EVOLUȚIA FUNCȚIEI MUSCULARE ÎN SERIA ANIMALĂ 315 capacității de tetanizare, scăderea labilității, inversarea reactivității la acetilcolină, accentuarea automatismului); la rîndul ei, musculatura so- matică se diferențiază într-una tonică și una tetanică (6). Diferențierile au caracter adaptativ, tipurile apărînd în conformitate cu condițiile de lucru ale diferiților mușchi ; dar tipul tonic rămîne mai apropiat de trăsăturile musculaturii primitive (9). După Han s on șiL o wy (citațidupă(25)), .tipul muscular primitiv ar fi cel neted obișnuit; din acesta ar fi derivat alte tipuri de mușchi netezi (la diferite grupe de nevertebrate), precum și — prin ordonarea filamentelor — mușchiul striat. Dacă admitem ipo- teza, rezultă că, în ontogeneza vertebratelor, mușchiul cardiac repetă procesul evolutiv filogenetic. Pe de altă parte, dezvoltarea unei striații pare să fie cea mai eficace dintre modificările suferite de tipul neted pri- mitiv, deoarece permite creșterea vitezei, a forței și a amplitudinii de con- tracție ; deci, nu întîmplător aceasta este calea pe care s-a dezvoltat musculatura somatică a artropodelor și a vertebratelor. în ceea ce privește reglarea funcției musculare, trăsătura esențială este accentuarea, în cursul filogenezei, a subordonării nervoase (19). Ooli- noreactivitatea mușchiului evoluează de la un caracter difuz spre locali- zarea la placa motoare și de la un caracter nespecific la o specificitate pentru acetilcolină, prin dezvoltarea unei structuri mai ordonate a zonelor recep- toare (4), (16), (27), (36). Denervarea readuce mușchiul la stări mai primi- tive („efectul tonomotor” al lui O r b e 1 i) : reapare reactivitatea genera- lizată la acetilcolină, contracția devine mai tonică, cronaxia crește. Fe- nomenul este mai pronunțat (deci subordonarea nervoasă este mai accen- tuată) la mușchii vertebratelor superioare : cronaxia crește de 4—5 ori la batracieni și la reptile, de 40 de ori la păsări, de 100—200 de ori la mami- fere (B o u r g u i g n o n, citat după (2)). S-ar părea că aceste date contrazic regula creșterii filogenetice a reactivității, amintită mai sus. în realitate, reactivitatea la acetilcolină nu scade, ci doar se ordonează, se restrînge la zone speciale, unde rămîne însă la valori înalte. Dezvoltarea secluziunii nu duce la slăbirea legăturii informaționale cu mediul, ci la organizarea pe canale a acestei legături și la un control mai eficace al ei (39). A fost emisă ipoteza după care, la mușchii tonici primitivi, cu activitate miozin-colinesterazică ridicată, miozina însăși ar fi colinoreceptoare, acetilcolină jucînd aici un rol direct în contracție (13); în evoluția musculară ar avea deci loc nu numai o res- trîngere a suprafețelor colinoreceptoare, ci și o îndepărtare a acestora de aparatul contracții propriu-zis, ceea ce duce la posibilitatea unui riguros control nervos la nivelul sinapsei. Evoluția reglării hormonale a funcției musculare este puțin cunos- cută. Se pare că, la nevertebrate, insulina nu influențează în general nici permeabilitatea fibrei față de glucoză, nici sinteza glicogenului (14). La vertebrate, reglarea insulinică apare și se dezvoltă filogenetic : la ciclo- stomi, concentrația glicogenului în mușchi nu este influențată, — la sela- cieni este mărită puțin și pentru timp îndelungat —, la teleosteeni este mărită mult, dar pentru scurt timp (22). 2 - c. 3473 316 CAROL WITTENBERGER 6 PROBLEMA RELAȚIEI DINTRE FILOGENETIC ȘI ECOLOGIC Această problemă a fost mult dezbătută, de obicei însă fără a fi limpede formulată. în linii mari, întrebarea se poate pune astfel: în ce măsură și în ce mod este influențată sau determinată adaptarea funcțiilor unui organism la condițiile mediului și la modul de viață al animalului de către poziția filogenetică a acestuia ? Este o problemă de mare generali- tate a biologiei, la rezolvarea căreia contribuția fiziologiei este încă spora- dică. în domeniul fiziologiei musculare, poziția clasică, probabil exclusivă pînă prin 1930, a fost lamarckistă: însușirile mușchiului sînt determinate de rolul pe care-1 îndeplinește în organism. Cum acest rol depinde la rîndul lui de condițiile și de modul de viață, înseamnă că partizanii acestei po- ziții susțin un determinism ecologico-funcțional. H. F r e u n d șiW. R ii c k e r t au susținut un determinism filo- genetic al însușirilor țesutului muscular (3), (28), interpretînd datele fizio- logiei comparate în sensul existenței unor legi generale ale evoluției, care predetermină adaptabilitatea organismelor la un mediu sau la altul. O atitudine atît de extremistă nu a mai fost adoptată de autorii ulteriori. Adesea a fost însă exprimată convingerea că diferitele regularități obser- vate în variația unor indici ai fiziologiei musculare (în seria animală în general sau în cuprinsul unor grupe taxonomice) exprimă legități filoge- netice. Numeroase observații acumulate atestă însă o netă corelație a anu- mitor însușiri ale țesutului muscular cu factorii ecologici sau cu condițiile de funcționare a mușchiului respectiv. Importanța factorului ecologic a fost relevată adesea chiar de aceiași cercetători care au scos în evidență și corelațiile filogenetice. Unii susțin și astăzi, în mod explicit, un determi- nism exclusiv sau predominant ecologic al trăsăturilor funcționale. în ultimii 20 de ani a fost încercată — în special de școala sovietică de fiziologie comparată — realizarea unei sinteze a celor două puncte de vedere (9), (11), (12), (34), (36), (42) etc. După acești autori, determinis- mul însușirilor fiziologice ar trebui privit ca filogenetic-adaptativ. De-a lungul filogenezei animale, are loc o perfecționare a mecanismelor muscu- lare, care fac mușchiul capabil, pe de o parte, de performanțe superioare, iar pe de altă parte de adaptări ecologice și funcționale mai variate și mai perfecte. Adaptările pe care le impun condițiile ecologico-funcționale se realizează în conformitate cu nivelul filogenetic al organismului respectiv. Astfel, cînd, după ieșirea pe uscat, vertebratele au întîmpinat nevoia unei funcții musculare tonice (nevoie care apare într-un grad mult mai redus la organismele nectonice), această funcție nu s-a mai dezvoltat pe linia de la nevertebrate, ci sub o formă nouă, care a evoluat spre mecanismul net superior al tonusului tetanic. ONTOGENEZA FUNCȚIEI MUSCULARE Vom aminti numai cîteva din numeroasele date ontogenetice, care demonstrează legea biogenetică în domeniul fiziologiei musculare. Uneori, astfel de date pot servi și drept argumente în plus pentru anumite regula- 7 EVOLUȚIA FUNCȚIEI MUSCULARE ÎN SERIA ANIMALĂ 317 rități depistate în filogeneză, care pot fi urmărite mai ușor și mai amănun- țit în dezvoltarea ontogenetică. Cantitatea de proteine contractile crește în cursul ontogenezei (18). Activitatea miozin-colinesterazică scade, cea miozin-ATP-azică crește (13). Trăsăturile tetanice se accentuează (fenomen pus în evidență de numeroși autori) : frecvența de tetanizare, viteza de transmisie sinaptică și viteza de relaxare cresc, zona colinoreactivă se restrînge, perioada de latență scade, tendința la contractură scade sau dispare. Există însă și o „tonici- zare” ontogenetică, probabil secundară : la mamifere, proprietățile tonice ale unor mușchi se cîștigă treptat în cursul ontogenezei (38). Evoluează și reglarea. Ca și în filogeneză, reactivitatea mușchiului neted la excitațiile S și PS este la început aceeași, diferențiindu-se treptat, în cursul dezvoltării, într-una pozitivă și una negativă. La embrion drept mediator funcționează și serotonina, prezentă în mediul intern; treptat, reactivitatea se restrînge la aceea față de acetilcolină, substanță mult mai strict localizată. Reactivitatea metabolismului glucidic muscular la in- sulină apare, de asemenea, numai într-un anumit'stadiu al ontogenezei (17), (21) etc. La diferite grupe de animale a fost observat faptul că dezvoltarea ontogenetică depinde de nivelul filogenetic. Problema este interesantă, dar încă puțin studiată. * Cele expuse îndreptățesc afirmația că există o evoluție filogenetică a funcției musculare, adică o dezvoltare a ei spre forme tot mai perfecte, paralelă în linii mari cu filogeneză lumii animale în ansamblu. Ea satis- face criteriile expuse la începutul prezentei lucrări. Vitezele funcționale cresc : perioada de latență scade, viteza contracției crește, deci executarea comenzii motorii devine mai promptă; durata relaxării scade, deci muș- chiul devine mai repede disponibil pentru o nouă contracție. Capacitatea de producție energetică utilă crește: ponderea funcțiilor musculare nespe- cifice scade; capacitatea de energogeneză rapidă crește prin sporirea sto- cului macroergic și intensificarea glicolizei. Capacitatea homeostatică crește, de asemenea, prin dezvoltarea secluziunii față de excitanți nespecifici și prin accentuarea subordonării nervoase. în legătură cu acest ultim punct se impune o precizare. Vorbim de creșterea homeostaziei prin accentuarea subordonării, deși o homeostazie mai mare implică, de regulă, o autono- mie mai mare a sistemului respectiv față de mediu. în realitate, prin subor- donarea față de comanda nervoasă, fibra musculară își pierde „autonomia” primitivă de a reacționa la orice excitație, în mod haotic și adesea inefi- cace. Aparatul neuromuscular își cîștigă însă o autonomie față de varia- țiile întîmplătoare ale mediului intern și — prin dezvoltarea sistemului tetanic anaerob — chiar față de aprovizionarea cu oxigen. Este o trecere de la o autonomie de tip inferior la una de tip superior. Evoluția funcției musculare duce de la o multifuncționalitate a struc- turilor la specializări diverse, mai mult sau mai puțin îndepărtate de for- ma primitivă, integrate apoi la nivelul organismului, realizînd astfel func- țiile globale de mișcare, de fixare și de presiune. Este o evoluție care-și realizează unitatea prin diversitatea liniilor ei particulare. 9 EVOLUȚIA FUNCȚIEI MUSCULARE IN SERIA ANIMALA , 319 318 CAROL WITTENBERGER 8 Evoluția funcției musculare este unul dintre cele mai pregnante fenomene evolutive ale lumii animale. în 1875, punînd bazele fiziologiei evolutive, Engelmann s-a referit în special la studiul ontogenezei și al filogenezei mușchiului. Prin deceniile 4—5 ale secolului nostru, L. A. O r b e 1 i a elaborat legi generale ale evoluției funcționale în bună parte tot pe baza studiilor asupra mușchiului. Natura adaptativă a evoluției, caracterul ei „elicoidal”, „repetarea” ei în ontogeneză sînt mai evidente aici deeît în cadrul oricărei alte funcții. Procesul de contracție este unul dintre cele mai generale în lumea vie. Dincolo de fibra musculară constituită și chiar dincolo de cea mai simplă celulă mioepitelială există mioneme intracelulare, mitocondriile și vacuo- lele sînt înzestrate cu contractilitâte; astăzi se discută problema izomor- fismului (ca mecanism molecular) cu procesele mișcării protoplasmatice. De la aceste acte elementare a pornit evoluția, care a dus la mușchii ce realizează zborul albinei, modelarea sunetelor articulate și mișcările dege- , < telor violonistului. Este poate cea mai clară cale a progresului biologic. ■ (Avizat de prof. E. A. Pdra.) > , .26. Prosser C. L., in Evolution after Darwin, Univ. oî Chicago Press, Chicago, 1961, I, 569— 594. 27. Reger J. F-, J. Biophys., Biochem., Cytol., 1961, 10, 4, II, supl., 111 — 121. 28. RVckert W., Arch. exp. Path. Pharm., 1930, 150, 221 — 235. 29. Savina M. V., Jurn. evol. bioh. fiziol., 1965, 1, 5, 404 — 412. 30. Sommerkamp H., Arch. exp. Path. Pharm., 1928, 128, 99—115. 31. Spector W. S., Handbook of biologicul data, Salinders, Philadelphia, 1956. 32. Ușakov B. P. i Krolenko S. A., Fiziol. jurn. SSSR, 1954, 40, 2, 208 —215. 33. Ușakov V. B. i Gasteva S. V., Dokl. Akad. Nauk SSSR, 1959, 128, 3, 638 — 640. 34. Ușakov B. P. i Krolenko S. A., Dokl. Akad. Nauk SSSR, 1960, 133, 3, 726 — 729. ,35. Ușakov V. B„ Dokl. Akad. Nauk SSSR, 1961, 138, 2, 485-487. 36. Voskresenskaia A. K., v Problemi evoluții fiziologhiceskih funkții, Izd. Akad. Nauk SSSR, Moscova — Leningrad, 1958, 68 — 86. 37. Wittenberger C., Acta Biotheor., 1959, 13, 2 — 3, 87 — 106. 38. Wittenberger C. și Pora E. A., St. și cerc. biol. (Cluj), 1963, 14, 1, 121 — 128. 39. Wittenberger C., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1966, 18, 6, 523 — 530. " , 40. — Rev. roum. Biol., S6rie de Zoologie, 1967, 12, 2, 139—144. 41. — Marine Biology, 1968, 2, 1, 1 — 4, ' 42. ZiiukoV Ye. K., in Essays on physiological evolution, Pergamon Press, Oxford, 1965, 339-349. Centrul de cercetări biologice Cluj, Secția de fiziologie animală. Primit în redacție la 26 februarie 1969. BIBLIOGRAFIE 1. Brabkkan O. R., Nature, 1956, 178, 747 — 748. , 2. Brucke E. Th., Ergebn. Biol., 1930, 6, 327 — 425. 3. Freund H. u. RUckeht W., Arch. exp. Path. Pharm., 1930, 157, 122 — 124. 4. Ghinbținski A. G., Ob evoliuții funkții-i funkționaliioi evoliuții, Izd. Akad. Nauk SSSR, Moscova — Leningrad, 1961. ~ 5. Hoylb G., Comparative physiology of the nervous control of mustular contractăm, Cam- bridge Univ. Press, Cambridge, 1957. 6. Itina N. A., v Problemt evoliuții fiziologiceskih funkții, Izd. Akad. Nauk SSSR, Mos- cova — Leningrad; 1958, 87—102. 7, — Funkționalnte svoistva nervno-mtșecinth priborov nizșih pozvonocinth, Izd. Akad, Nauk SSSR, Moscova — Leningrad, 1959. 8. Ivanov I. I., Korovkin B. F. i Pinăev G. P., Uspehi sovr. biol., 1967, 64, i, 151 —159. 9. Jukov E. K.', Ucenie zapiski LGU, ser. Biol, nauk., 1957, 43, 86—93. 10. — Jurn. evol. bioh. fiziol., 1967, 3, 5, 472 —481. 11. Kașpur A. M., Jurn. obșc. biol., 1952, 13, 1, 50—64. 12, Koloss E. I., Uspehi sovr. biol., 1963, 56, 1, 98—116. 13, K6v6r A. a. KovÂcs. T., J. Cell comp. Physiol., 1961, 57, 2, 73 — 79. 14. Krahl M. E., The action of inSulin on cells, Acad. Press, New York, 1961. ' 15. Lapicqve L„ C. R. Soc. Biol., 1938, 128, 688-692. . ' * 16. Magazanik L. G. i Mihelson M. I., Fiziol. jurn. SSSR, 1963, 49, 6, 725—735. 17. Manukhin B. N. a. Buznikov G. A., in Essays on physiological evolution, Pergamon Press, » Oxford, 1965, 190-199. 18. Oppel V. V., Uspehi sovr. biol., 1958, 46, 3, 281 — 300. 19. Ohbeli L. A., v Problemi spvețskoi fiziologhii, biohimii i farmakologhii, Izd. Akad. med. nauk, Moscova, 1949, I, 5—13. 20. Partmann W., Biochem. Z., 1955, 326, 260—269. 21. Plisețkaia E. M., v 11. Naucinoe soveșceanie po problemam evoliuționnoi fiziologhii, Te- zist dokladovi Leningrad, 1959, 135 —136. 22. Plisețkaia E. M. i Leibson L. G., v Obmen veșcestv i biohimiiă rib, Izd. Natika, Moscova, 1967, 98 — 107. . 23. Pora E. A. și WitteiQberger C., St. și cerc. biol. (Cluj), 1959, 10, 2, 267 — 283. 24. - St. și cerc? biol. (Cluj), 1960, 11, 2, 319-330. 25. Pringle J. W. S., in Essays on physiological evolution, Pergamon Press, Oxford, 1965, 243-251. INFLUENȚA TEMPERATURII ASUPRA EFICIENȚEI UTILIZĂRII ENER GIEI HRANEI LA MELCUL DE LIVAD(Ă ' (HELIX POMATIA L.) i 47. DE DOINĂ MOISĂ-GEO3SU 591.13:594.382.4 The energy budget in the meadow snails (Helix pomatia L.) fed on garden lettuce was investlgated at the temperațures of 5°C, 15°C and 25° C and was computed per. cal/g living matter/24 hours. > A complete energy budget presents the following aspects with the variations of temper ature: The efficiSncy of food utilization varies with the different temperatures. So, at a low temperatura (5°C—15°C) it has a hlgh value 59.5 per cent and 58.01, and a low value 39.45 per cent at 25°C, the results beihg.reported to a 100 cal. metabolizable energy.. The maintenance energy is only 21.25 (5°G) and 16.75 per cent (15°C), but 41.7 per cent aț 25°C. ■ Our results established the fact that the meadow snails lose a great quantity of energy as specific dyriamic action rariging between 24.2 per cent (15°C) and 18.85 per cent (25°G) of the metabolizable energy. f » Studiul eficienței utilizării energiei hranei la nevertebrate constituie ’k 0 problemă în care cercetările sînt abia la început. Nutriția la neverte- ‘ brațe în general și la moluște în special a fost studiată mai ales sub aspect ; cantitativ, din punctul de vedere al relațiilor dintre creșterea corporală k și cantitatea de hrană ingerată (G. W. M a r t i n, 1928 ; W. R. C o e, 1948 ; H. 0. Davis, 1953; H. 0. Da vis și R. R, Guillar d, 1958; P. R. •, W a 1 n e, 1963, citați după (2)). T. R. Paine (7), K u e n z 1 e r (1961, i ’ citat după (2)), T. H. 0 a r e f o o t (2), în cercetări complexe de ecologie, au inclus și relații energetice la studiul nutriției. Astfel un bilanț energetic s-a efectuat după schema : ingesta =?= respirație + excreție totală + creștere + reproducere (2), (7). ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 21 NR. 4 P. 321-326 BUCUREȘTI 1969 32» 322 DOINA MOISA-GHOSSU 2 Studiul bilanțului energetic după această schemă nu evidențiază și pierderea de energie sub formă de acțiune dinamică specifică (ADS), care, inclusă în schema bilanțului energetic, dă o altă valoare eficienței de utilizare a hranei. Plecînd de la acest considerent am întreprins unele cercetări la gas- teropodele terestre (Helix pomatia L.), cu privire la randamentul utilizării energiei hranei, scoțînd în evidență și valoarea ADS (6). Pe de altă parte, datele din literatură pe care le avem raportează eficiența utilizării ener- giei hranei la densitatea unei populații, la greutatea corporală a indivizilor în diferite stadii de dezvoltare (2), (7), fără a cerceta modul cum aceasta variază cu temperatura. în lucrarea de față ne-am propus să studiem influența temperaturii asupra eficienței utilizării energiei hranei la melcul de livadă (Helix pomatia L.). Problema prezintă cu atît mai mult interes, cu cît gas- teropodele terestre au o activitate motorie Și digestivă aproximativ ’ normală într-un interval mare de temperatură, fiind un grup de never- tebrate cu largi posibilități de supraviețuire în condiții nefavorabile (4), (5), (8). MATERIAL ȘI METODĂ Cercetările au fost efectuate paralel pe două loturi a 22 de melci adulți fiecare, in greutate vie medie de 14,2 ± 0,98 g. Melcilor li s-a administrat salată verde, pe o perioadă cuprinsă între lunile ianuarie și martie 1968. Cercetările s-au efectuat într-o instalație-termostat la temperaturile de 5, 15 și 25°C. S-au efectuat în total 6 bilanțuri energetice a cîte 20 de zile fiecare, la două nivele diferite de hrănire (rație mare și rație mică) pentru a se determina și acțiunea dinamică specifică a hranei (ADS). în cadrul unui bilanț energetic, la rația mare melcilor li s-a administrat o cantitate de hrană de 44 g salată verde în greutate umedă, iar la rația mică de 11—22 g. Zilnic, s-au determinat cantitatea de hrană administrată, resturile neconsumate, excreta (fecale, urină și mucus), precum și schimburile respiratorii. Schimburile respiratorii s-au determinat prin me- toda confinării, iar probele de aer au fost analizate cu ajutorul interferometrului. în paralel, pentru fiecare temperatură s-a determinat și valoarea schimburilor respiratorii ale frunzelor, cu scopul de a se elimina aceasta din valoarea globală a schimburilor respiratorii ale melcilor și frunzelor. Valoarea calorică a frunzelor neconsumate, a frunzelor-martor, precum și a excre- tei pe întreaga perioadă studiată atît pentru rația mare, cît și pentru rația mică a fost determi- nată la bomba calorimetrică, după o prealabilă uscare la 105°C. în cadrul unui bilanț energetic s-au determinat: energia ingesta, energia excreta, ener- gia metabolizabilă și energia digestibilă. Pe baza cunoașterii valorii metabolismului energetic Ia două nivele de hrănire (rație mare și rație mică), s-a determinat ADS. Din energia netă to- tală s-a determinat energia necesară întreținerii vieții și energia-spor (sau, dimpotrivă, pierde- rea de greutate din timpul unui bilanț), după o metodă folosită anterior (6). Rezultatele obținute au fost exprimate în calorii pe gram greutate vie și pe 24 de ore. REZULTATE Rezultatele bilanțului energetic la melcul de livadă (Helix pomatia L.) la temperaturile de 5, 15 și 25°C exprimate pe cal/g/24 de ore sînt pre- zentate în tabelul nr. 1 și figura 1. 3 a. 7. SVse 'AfO'OS ¥•$69 ■/. 9)9 7. 3 ‘ZZ % e'gz X z'gț ____________________ % I ' " ' /. 00) / 00) •/. 00) jod3 sjauddjjui aiBjaug diSjduj v.og'z g % z,s'z L %9Z6'Z E %ZW L-r-rr-v %69‘£> lAA: 324 DOINA MOISA-GROSSU 4 Tabelul nr. 1 bilanțul energetic la melcul te livadă [Helix xomatia L.) in funcție te temperatură (cal/g/24 de ore) Temperatura 1 ' °G Energie ingesta Energie fecale Energie digestibilă | Energie J urină > mucus Energie metabo- lizabilă Energie ADS 1 total Inergie ne! întreține- rea vieții ă spor 5 8,46 100% 1,159 13,69 7,31 0,251 7,05 1,359 5,691 1,4974 4,1936 86,31 2,976 83,334 16,05 ■ 67,284 17,6 49,5 100% 19,25 80,75 21,25 59,50 15 17,51 2,93 14,58- 0,521 14,059 3,40 10,659 2,36 8,299 100% 16,7 . 83,3 2,97 ' 80,33 , 19,35 60,80 13,45 47,35 ■ 100% 24,2 75,8 16,79: 58,01 25 22,55 4,873 17,683 0,66 17,03 3,31 13,78 A ’ 7,12 6,646 _ 100% 21,6 78,4 2,93 75,47 100% _ 14,70 18,85 /' 61,2 31,6 29,6 81,15 41,7 39,45 Cantitatea de energie ingerată de melci variază în funcție de tempe- ratură între 8,46 cal/g/24 de ore la 5’0 și 22,55 cal/g/24 de ore la 25°C, din care melcii au folosit ca energie digestibilă de la 7,31 cal/g/24 de ore ■ la 5°C la 17,683 cal/g/24 de ore la 25°O. Melcii au eliminat sub formă de excreta (fecale + urină -r mucus) de la 1,41 cal/g/24 de ore la 5°C pînă la 5,533 cal/g/24 de ore la 25°C, iar sub formă de ADS o cantitate de energie cuprinsă între 1,359 cal/g/24 de ore la 5°C și 3,40 cal/g/24 de ore la 15°C. Din cantitatea totală de energie netă, melcii au folosit pentru întreținerea funcțiilor 1,4974 cal/g/24 de ore la 5°0 pînă la 7,12 cal/g/24 de ore la 25°C și un spor de 4,1936 și 6,646 cal/g/24 de ore. în figura 1 șînt prezentate valorile procentuale ale bilanțului energetic la Helix pomatia L. raportate la 100 cal energie ingesta, energie netă și energie metabolizabilă. DISCUȚII Analizînd rezultatele, bilanțului energetic la melcul de livadă Helix pomatia Ii. observăm în primul rînd o eficiență de utilizare a energiei hranei diferită în funcție de temperatură. Astfel la temperaturi scăzute (5 —15°C), melcii utilizează energia hranei cu o eficiență mai bună decît la o tempe- ratura ridicată (25°C), respectiv de la. 49,5 și 47,35 la 29,6% raportat la . 100 cal ingerate. Dacă această energie-spor se raportează la energia meta- bolizabilă, fee observă de, asemenea un'randament mai bun de folosire a energiei hranei la temperaturi, joăfee decît lă teniperaturi ridicate, respectiv 59,4, 58,01 și 33,45%. Acest lucru este întrucîtva surprinzător, avînd în vedere faptul că la poikiloterme există un raport direct între metabolismul energetic și temperatura mediului ambiant; creșterea temperaturii mediu- lui determină b creștere a necesarului de întreținere de lă 17,6 la 3i,6%, raportat la energia ingerată, sau 21,2 și 41,7% raportat la 100 cal energie metabolizabilă, dar nu și o creștere sub formă de energie-spor. Eficiența TEMPERATURA Șl BILANȚUL ENERGETIC LA HELIX POMATIA L. 325' HnKitîiizare a hranei mai bună la temperaturi joase rezidă tocmai din fiece- ^^1 energetic de întreținere scăzut la temperaturi joase. Energia meta- iWmbilă este aproximativ asemănătoare indiferent de temperatură ^^3'34, 80,33 și 75,4%), ceea ce variază fiind tocmalmodul în care această gȘ^gie este folosită. De altfel este cunoscut faptul că gasteropodele teres- ^^Biîht foarte bine adaptate la o gamă largă de temperaturi, desfășurînd S^tivitate motorie și una digestivă la temperaturi foarte scăzute, în ju- MRKui 0°C, sub zăpadă (5). Comparând datele noastre cu cele existente în merâtură referitoare la moluște, observăm la diferite specii o.mare varia- Ba valorilor energiei metabolizabile la aceeași temperatură. Astfel, la (Șl®£ energia metabolizabilă Obținută de noi față de energia ingesta este ^80,33 %, mai măre decît la Orchelinum, Litorina (7), Aplysa punctata Buvie) (2), la care s-au înregistrat valori de 35,45 și, respectiv, 67%. Va- ^ațea energiei metabolizabile obținută la alte moluște cu o nutriție car- "®fă, cum sînt Navanax inermis (Coop'er) (7), Achidoris pseudoargus app.) (2) și Dendronotus frondusus (Ascanius) (2), este de 62,52 și, res- îțiv, 67%. în ceea ce privește eficiența utilizării energiei hranei la Helix po- ^tia L., datele obținute de noi nu sînt comparabile cu cele din literatură mțru alte specii de moluște, datorită faptului că în cadrul bilanțului "ergetic noi am luat în considerație și acțiunea dinamică specifică (ADS), ®,are o valoare ridicată (de la 14,70 la 19,35%), și, deci, nu poate fi ^lijată. / Comparând rezultatele obținute la melcul de livadă \Helix pomatia © pcu cele înregistrate la alte poikiloterme, ca insecte (Bombyx mori L.) ^reptile (Emys orbicularis)(l),în cea Ce privește influența variației tem- iraturii asupra eficienței utilizării energiei hranei, observăm că și la ^^ște grupe de animale' se realizează un spor de greutate mai bun la tem- ®aturi scăzute. Dar pe cînd la insecte și chelonieni diferența în energie-spor irigată se datorește în special unei utilizări a energiei hranei cu un ran- ifnent termodinamic mai bun, adică cu o pierdere de energie sub formă ®ADS mai mică la temperaturi joase, la melci diferența în bilanțul ener- Țtic se datorește, pe de o parte, valorilor diferite ale necesarului energetic ehtru întreținerea funcțiilor și, pe de altă parte, ADS. ' . 1 - CONCLUZII 1. Eficiența cu care energia hranei este folosită diferă în funcție de ihperatură. La temperaturi joase (5—15°C) are o valoare de 49,5 și, res- ^tiv, 47,35% față de 100 cal energie ingerată, în timp ce la temperaturi icatc (25°C) de numai 29,6%. % 2. La temperaturi joase (5—15°C, necesarul energetic de întreținere funcțiilor este redus, și anume 17,6 și 13,45%, față de cel de la tempera- ^i ridicate (25°C), care este de 31,6%. . 3. Acțiunea dinamică specifică (ADS) variază în funcție de tempera- tuiă, și anume 14,70% la 25°C și 19,35% la 15°C. * (Avizat de prof. N. Șanta.) 326 DOINA MOISA-GROSSU BIBLIOGRAFIE 1. Burlacu Gh., Marinescu G. și Șbrban Gabribla, St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1966,; 18, 4, 349-352. 2. Carefoot T. H., Comp, Bioch. Physiol.1, 1967, 21, 3, 627—653. 3. Erhan Eleonora, Burlacii Gh. și Grossu Doina, St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1967, 19, 4, 337-341. 4. Fischer P. H., J. Conchyl., 1948, 88, 100-140. , ' 5. Grossu Al. V., Gasteropoda, in Fauna R.P.R., Edit. Acad. R.P.R., București, 1956, 77, 6. Grossu Doina, Burlacu Gh. și Baltac Margareta, St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1968, 20, 2, 179-184. 7. Paine T. R., Ecology, 1965, 46, s, 603 — 619. 8. Wilbvrg Kabl M. a. Yong C., Physiology of Mollusca, Acad. Press, New York — Londra,' 1956, H, 175-203. . , . ■ Institutul de biologie „Troian Săvulescu’ Secjia de fiziologie animală. Primit în redacție la 27 februarie 1969. Acțiunea microdozelor de radiații y asupra *' unor indici de metabolism în acomodarea A v’' c & O LA HIPOȚERMIE A ȘOBOLANULUI ALB DE academician EUGEN A. PORA și ȘTEFANIA MANCIULEA 591.128.4 Very small doses of gamma radiations, applied to the white rat in a state of artificial hypothermy (at 20°C), induce a decrease of muscular and liver glycogen, of the total seric proteins and an increase of transaminase, GPT and GOT acti- vity in the liver and muscles. After recovering the normal temperature, glycogen arid proteins increase to nor- mal values. Iradierea cu doze foarte slabe (72 jxr/zi timp de 8 zile) a provocat creștere â mortalității șobolanilor albi supuși hipotermiei (4). în pre- , zenta lucrare, am încercat să vedem care este cauza acestui fenomen. • Hipotermia animalelor s-a obținut prin asfixie și expunerea lor la —10°C, temperatura corpului măsurîndu-se la un sfert de oră cu un .'dispozitiv special cu termistor. Animalele au fost păstrate la frig pînă /cînd temperatura corpului lor a ajuns la 20°C (în curs de 1—2 ore de A răcire). Iradierea s-a făcut zilnic, după revenirea animalelor la temperatura ?lor normală, cu o sursă de 60 Co, administrîndu-se cîte 656 (ir (=0,656 r). REZULTATE ȘI DISCUȚII t ■ S-a lucrat pe șobolani albi masculi îh greutate de 100—180 g. Uh lot de 32 de animale au fost supuse tratamentului hipotermic timp de 8 zile. Sacrificarea a cîte 8 indivizi s-a făcut astfel: a) în momentul cînd temperatura corpului a ajuns la 20°C; b) după ce temperatura corpului a revenit la normal; S>T. Ș! CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 21 NR. 4 P. 327-332 BUCUREȘTI 1969 328 , . 2 . . Tabelui Modificarea nnor indici fiziologici în timpul adaptării I: Indici fiziologici Organul cercetat Date statistice Lot normal Loturi în stare a b Glicogeh [zg/mg ■ ficat media ES % P 9,6 ± 0,4 9,77 ± 0,8 ± 1,1 > 0,5 7,1 ± 1,9 - 25,3 : > 0,1 mușchi gastrocne- mîan media ES OZ. zo p. 1,3 ± 0,1 4,5 ±' 0,3 ± 242,0 < 0,01 2,0 ± 0,6 ■ + 50,7, > 0,1 Activitatea GPT jzg âc. piruvic/mg țesut proaspăt ficat ' media ES % P 1015 ± 65 ' 306— ± 23 - 69,9 < 0,01' 690.- ' ± 150 - 32 < 0,05 mușchi gastrocne- miăn media 0/ zo ES p 92 ± 23 : ' 40 ± 7 . - 56 < 0,01 85 ±■11 + 7,5 . > 0,5 Activitatea GOT jzg ac. piruvic/mg țesut proaspăt ficat media - ES ’% P 1598 ± 92 521 ± 30 - 69,4 < 0,01 1532 ± 98 - 2,3 > 0,5 mușchi găstrocne* mian media ES % P 1034 ± 105 343 ± . 26 - . 66,8 < 0,05 1305 ± 167 + 26 . < 0,02 Proteine serice g % totale media ES 0/ . /o p . । 6,5 ± 0,1 8,0 ± 1,15 + 22 < 0,01 6,4 ± 0,2 - - 1,7 > 0,05 âlbumine media ES % P 1,3 ± 0,1 1,39 ± 0,05 + 6,0 > 0,05 : 0,99 ± 0,15 - 24,4 !> > 0,1 ' . a ■ globuline media ES % P A/ / 5,2 ; ± . 0,1 1 . 6,6 ± 0,12 + 25,2 < 0,01 5,4 ± 0,12 + 3,7 > 0,05 •ții*- W* ,r'- W my - - K A nr? 1 i Jpqtermlo și sub acțiunea radiațiilor y asociate cu hipotermia f ■ • 329> ■ ț • >: hlpotcrmie . Loturi în stare de hipotermie și iradiate c 1 . d A . B i c 1 ■" " A 1 + W ■ " . • o to o p o.'cr'cooo Ol 8,8 ± 0,9 - 7,4 > 0,5 9,5 ± 2,0 - 0,2 > 0,5 10,7 ± 1,7 ± 11,6 > 0,5 11,1 ± 1,8 ' ± 15,8 . ' . > 0,25 7,9 ±0,2 -’ 17,3 . >0,1 'A 1 H-~ ■ O O b*"*! 3,2 ' ' ± ■ '0,5 + 139,0 < 0,02 2,9 ± 0,5 + 121,3 < 0,02 3,6 ± 0,2 . ± 168,6 < 0,02 2,6 ± 0,43 • ± 94,0 < 0,05 1,9 ± 0,48 ± 455,5 > 0,25 f • 605— 'A ±120 i' - 40,3 V < 0,01 1013.-' ± 89 - 0,1 > 0,5 ■ 1114.- ± 65 + 9,8 > 0,5 841 ± 188 - 17,9 > 0,25 833.— ± 137 - 17,9 > 0,1 1388.— ±161 ± 46,6 < 0,02 f’ 104 i $ \ + 12 ‘ > 0,25 •». V 118 ±11 . ± 27 > 0,1 163.- ±28 + 75,5 < 0,02 112.— ± 12 ± 20,7 >0,5 129.- ±24 ±38,8 > 0,1 100— ± 10 ±7,8 >. 0,5 2136 ± 134 + 33,5 ' < 0,02 v ' .. 2017 ± 159 + 26,0 > 0,05 1756 ±88 ±10 > 0,25 . 2184 ±95 ± 37 < 0,02 1708 ± 101 ± 6 > 0,25 2252 ± 44 , ±. 40 < 0,01 2288 ! ± 246 + 121,3 < 0,01 2608 . ± 310 .. + 152 < 0,02 2179 ±175 ± 110 < 0,01 2344 ± 224 ± 127 < 0,01 a 1519 ± 262 ± 46 > 0,1 ' r 1965 ± 220 v ± 99 < 0,02 ' 6,3 î ± 0,2, > - 3- > 0,05 / ■ 6,4 ± 0,2 - 1,2 „> 0,05 7,4 ± .0,4 ± 13 < 0,05 6,4 ± 0,2 - 1, > 0,05 6,9 ± 0,1 ± 6 > 0,05 7,2. ± 0,3 ±10 > 0,05 a 1)4 ± 0,13 4- + 11,5 : h > 0,25 1,1 ± 0,08 ■ + 14,5 > 0,05 1,0 ± 0,2 - 18 ’> 0,25 0,9 ± 0,08 . - 25 < 0,05 1,3 ±. 0,02 - 0,7 > 0,05 1,2 ± 0,05 - 8 > 0,05 4 ± 0,18 9,5 > 0,05 5,2 ± 0,2 + 0,5 > 0,05 5,9 J; 0,9 . ' ± 13 > 0,25 5,4 ± 0,1 ’ ± 4 , > 0,05 5,3 ± 0,2 - ± 2 . > 0,05 < 6,0 ± 0,3 ■ ± 14 > 0,05 330 EUGEN A. PORA și ȘTEFANIA MANCIULEA 4 o) la 30 min după ce temperatura corpului, a revenit la normal ; d) la două ore după ce temperatura corpului a revenit la normal. Un alt lot de 32 de animale aii fost hipotermiate în aceleași condiții, dar iradiate zilnic cu 82 p,r, după ce își reveneau la temperatura normală. M a b c d M a b c d M a b c d ABC D A B C O A B C D 1 ?? Fig. 1. —Diferențele proteinelor totale, albuminelor și globulinelor, față de lotul-martor. —,—-— loturi hipotermiate față de normal; — - — loturi hipotermiate și iradiate fată de normal. • / Ele au constituit loturile A, B, C și D, care au fost sacrificate' după aceleași norme ca și mai sus. S-ău determinat gligogenul hepatic și muscular (G.f.; G.m.) cu me- toda Montgomery (2), activitatea transaminazelor GPT și GOT din ficat și 4 gp.. Fig. 2. — Diferențele glicogenului hepa- , tic și muscular față de lotul normal. ;--------- loturi hipotermiate fată de norma; — — — loturi hipotermiate și iradiate fată de normal. M D b B M ®1 a A o C C ' d ' C D a b A B ACȚIUNEA MICRODOZELOR DE RADIAȚII y ÎN HIPOTERMIE 331 Setate de oră, după care valoarea glicogenului hepatic revine la nor- ^fig. 2, G.f.).'în timpul hipotermiei, se constată și b creșteri semni- tivă în conținutul de glicogen muscular (fig. 2, G.m.). Aproape în toate cazurile, hipotermiă singură scade semnificativ fixitatea transaminatelor (fig. 3, GPT, f. și m.; fig. 4, GOT, /. s. — lotul I hipotermiate șl normal. și m.) + 1000- ig 3. >— Diferențele activității GPT din nat și mușchi față de lotul-martor. < loturi hipotermiate fată de normal; iradiate fată de 400- 1000- । । । i GPTF. i ,® WO- H- POC 4OG d A ~ B C D b. c M i GPȚm\ A I M , a A I I +-—¥ .I 1\p 4. Pora E. A. și ManciulbA Ștefania, Doze mici de radiații, Edit. Academiei, București, 1966, 156. ; . ' ' ■ . - 5. , PorA. E. A. și PhRSEhX T., Doze mici de radiații, Edit. Academiei, București, 1966, 171/ 6.' Wolfson "W. Q., Amer., J. Clin. Path., 1948, 18, 723. Centrul de cercetări biologice Cluj, ' \ Catedra de fiziologie animală. : Primit în redacție la. 14 aprilie 1969/ I MW ^ ^ODIFIOĂBI HOMEOSTAZICE DUPĂ STABILțBEA p UNUI REFLEX-CONDIȚIONAT DE APĂRARE X LA ȘOBOLANII ALBI i DE M. POP 591.513 U Modifications of some parameters of the homostasis of the internai medium » uwere investigațed in witție; rats, after chronical fixation of a conditioned Savoidance reflex. Setting up of the automâtized reflex is accompanied by P , si^nificant modifications of the investigated parameters, The resultsare ,, discussed in comparison with modifications of the same direction observed gz/ton aii oțher occașion) in experiments on ‘the habituation to electrical sti- r mulal.ion of the anterior hypothalamus of the cat. U. / ■ ' v' v ' . |gb Modificări biochimice în desfășurarea comportamentului adaptativ, Minimalelor la factorit de mediii au fost semnalate îiF general de către mmeroși cercetători. Făcînd abstracție însă de aspectele biochimice Bffl‘diferitelor forme de adaptare avansată (hipoxie, temperatură, sali- aroate etc.) și de cele ale excitației și inhibiției, care s-au bucuraț în , TOma vreme de o. atenție deosebită, alte forme comportamentale au fost ^i^puțin studiate din1 "acești punct de vedere. , v într-o lucrare publicată anterior (9), am semnalat alături de date . personale și o serie de exemple din literatură referitoare la/modificarea Oaboziției mediului intern în timpul reacției de orientare în experiment a^nic. De asemenea, se cunosc numeroase date privind unele, aspecte ।Chimice în desfășurarea reflexului condiționat (6), (13), (14),-(1,5) etc. înalte forme de învățare (1), (2), (3), (4), (5), (6), (9), (10), (11), (12) i&'însă nu am întîlnit date referitoare la modificarea homeostaziei puiului intern după însușirea unui comportament activ. Acest fapt determinat .să întreprindem o serie de experiențe, prin care să ^mărim modificarea unor indici homeostatici (Na+, K+, Ca++, glucoza și ^eS'terolul din sînge) după fixarea unui reflex-condiționat de apărare facțiunea curentului electric. 'b b .< țȘIÎCERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 21 NR. 4 P. 333-336 BUCUREȘTI 1669 O' ' - * f M. POP 2 TEHNICI Șl METODE DE LUCRU Experiențele au fost efectuate pe 20 de șobolani albi, in greutate de 200—250 g. Reflexul i condiționat a fost elaborat înțr-o cușcă din material plastic (35 x 35 cm2) pardosită cu un gră- j tar-electrod de aluminiu, prin care pătrundea curentul electric. înțr-un colț al cuștii se găsea o 1 bucată de carton (13 x 19 cm2), care servea drept loc de refugiu al animalului în timpul aplicării | curentului electric. Experiențele au continuat pînă la fixarea unui comportament stabil la sim- j pla punere a animalului în cușcă fără aplicarea excitantului electric. S-au determinat perioada j Tabelul nr. 1 , Mpdltlcarea conțlnutului de Na+, K+, Ca++, ide glueozi șl de colesterol In slnge la.șobolaniialbi, după • ‘ fixarea nnui retlex-eonditionat de apărare , Martor . Experiență - A- Na mg% K mg% Ca . mg% glucoză mg% colesterol mg% , ' Na mg% k mg% Ca 1 mg% glucoză mg% colesterol mg% 330 22,0 10,0 120 220 290 17,5 14,0 125 157 325 21,5 . 9,0 . 110 235 292 18,0 12,0 140 210 328 . 20,0 10,0 133 225 297 ' 17,0 17,0 160 214. 324 22,5 _ 12,0 127- 188 303 17,0 14,0 167 156 .327 23,0 10,0 92 184 303 17,5 13,0 152 .188 314 . 17,0 ■ 12,0 . 116 172 315 12,4 13,0 161 131 314 19,2 8,0 122 164 303 18,5 12,0 185 156 320 21,2, 11,0. 114 , V 150 310 13,7 13,0 122 > 156 333 16,5 ' 12,0 ' 118 -210 329 18,0 12,0 105 228 z 314 17,5 14,0 : 122 . 180 315 12,7 8,0 122 178 350 22,0 10,0 96 ' 220 314 16,7 13,0 105 ± 210 345 < 19,0 8,6 117 21Q- 310 13,3 , 8,6 114 210 345 25,5 15,0 121 : 178 326 16,3 10,0 120 180 345 20,0 . 12,0 100 188 314 17,3 ■ 15,0 120 192 320 18,5 8,6 . ? 130 188 320 14,5 • 8,6 158 158 ; 314 y 20,5 / 8,0 116 180 333 18,0 8,6 1 123 ■ .148 ’ . 329 21,5 _ 7,4 135 196 : 333 17,5 z 11,0 146 A 154 327 21,2 8,6 / 130 1196 . 315- 16,0 " 10,0 163 ? . 172 ' 338 20,0 . 8,0 110 164 . 327 19,2 10,0 ■ 144 186 333 22,2 ___ 8>6 . 122 ■■ ! 180 . 314 15,9 13,0 150 192 M 328,7 ±2,5 20,5 ±0,4 10,1 ±0,4 117,5 ±2,7 191,4 ±5,1 . 313,1 ±2,8 16,3 ±0,4 11,7 ±0,5 139,1 ±5,1 . . 183,8 ±6,0 ‘ ■ : ■ ■ / P ■ < 0,01 < 0,01 <0,05 > 0,02 . < 0,01 >0,05 WIFICĂRI homeostatice după stabilirea UNUI REFLEX-CONDIȚIONAT 335 numărul total de stimulări necesare pentru fixarea reflexului, diferențieri prin modifi- Wțp.oziției locului de refugiu (cartonul), iar după stabilirea comportamentului automatizat RHficarea conținutului de cationi (Na+, K+, Ca+I) în plasmă'și de glucoză și de colesterol în W^Analiza biochimică a indicilor homeostatici cercetați s-a făcut după tehnici descrise în rări anterioare (7), (8). W REZULTATE ȘI DISCUȚII '' 1 Evoluția comportamentului elaborat se înscrie. în limitele algorit- ului caracteristic unor astfel de comportamente adaptative : de la „încer- fe^și eroare”, prin mișcări dezordonate și întâmplătoare, la un compor- ment orientat spre locul de refugiu și de aici la automatismul stereotip trigid cu sau fără semnificație biologică. E- în momentul în care animalele se deplasau automat înspre locul ^refugiu, chiar în lipsa excitantului electric sau chiar dacă cartonul' ocul de refugiu) era plasat într-un alt colț al cuștii, experiențele erau întrerupte și se proceda la sacrificarea imediată Mor pentru analiza indicilor' urmăriți. K După patru zile consecutive de experiență gsuțomatismul comportamental era evident, B rezultatele obținute considerăm că reflectă uația mediului intern al animalelor din a- ^astă fază avansată a comportamentului cîș- ^at. /, ■ ■ ■ Din tabelul nr. 1 și din figura 1, se poate |wnări valoarea conținutului de Nă+, K+, Ca++, Rm glucoză și de colesterol din sînge după fixa- ta unui astfel de comportament. ? / K > în comparație cu valoarea acelorași indici Bînguini la un număr similar de animale-mar- ^r, constatăm că la animalele experimentate ^.produce o scădere semnificativă a conținu- Kului de Na^, K+ și de colesterol și o creștere ^calciului și a cantității de glucoză în sînge R., Modificările înregistrate ne surprind prin 20; io M-- 10- 20- «8 Na TZZ Glucoză ■- □ Colesterol E3 Ca Expresia procențu- giemănarea ca sens cu cele obținute cu altă |gcazie în faza obișnuinței la stimularea elec- Fig. 1. — Expresia procentu- pică a hipotalamusului. anterior în experiențe aiă ă modificării, conținutului fe pisici (7). Deși nu ^uțem trage concluzii |m aceasta simpla analogie, totuși semnificația sînge fața de martor (M), Statistică a modificărilor înregistrate ar putea după stabilirea reflexului de ^institui, după părerea noastră, o premisă - apărare ia șobolanii albi, pentru sugerarea posibilității de intervenție a hipotalamusului în ambele, tipuri de experiențe, iar rezultatele abținute drept expresie a unei noi stări staționare a sistemelor so- Bbitate. I 336 M. POP • CONCLUZII , 1. Reflex ul-condiționat de apărare la acțiunea curentului electric devine treptat un reflex automatizat, care se desfășoară cîtva timp chiar în lipsa Oricărei semnificații biologice. 2, După fixarea unui astfel de comportament s-au constatat mo- dificări semnificative în conținutul indicilor shomeostatici cercetați, ase- ? mănătoare ca sens cu cele obținute în obișnuința prin stimulare electrică a hipotalamusului anterior în experiențe pe pisici, (Avizat de prof. E,-A.4'Pora.) BIBLIOGRAFIE 1 . Gaițo I. a. Zava^-a Ă., Psichol. Bull., 1964, .81, 45. 2 .' Glow P. H. a. Rose S., Natiire, 1965, 206, 475. .3. HYDiârt H., Biochemical chaiiges in glidl-cells and nerve cells al varyng activily, in Simpi Biochem. of the Central Nerv? System, Londra, 1958, III, 64. 4. Hyd£n H. a. Egyhazi E., Proc. riat. Acad, Sci.,/Wash., 1962, 48, 1366. 5. Hyden H, a. Lange P. W., Proc. nat. Acad, Sci., Wash., 1965, 53, 946. 6, KarAghezian K. S. i Urandjijan M. S., Fiziol. Jurn.' SSSR-, 1962, 48, 137-7. ' 7. Pop M.,: Aspecte homeostatice si interelafii intre nucleii subcorticali in desfășurarea fenome- nunti de obișnuinfă^ Cluj, 1967. , 8. 9. 10. — fiziol.. norin. și patoi., 1968, 14, 29, • • Pora A. E„ Pop M- et Fabian N.,Experientia, 1965, 21, 343, . Rozbnzweio M. R., Krech D. a. Benett E. L., Brain chemistry and adaptation behaviour, ; in Biol. a. Biochem. Basis of Behayibtir, Wissconssin'Press, lp58, 285. ’ 11, Rușsel R. W. a. Watson R. H.. J„ Scarid.. Journ, Psychol., 1961, 2, 21. - 12. Sachs E.:, The role of brain electrolytes in learnihg and retenlion, Dessert. Abstr. USA, 1963, 24, 806. J ■ ' ' ' . \ 13. Vladimirova E.'A., Vopr. med. hiitiii, 1956, 2, 47. 14, ■ Tr. in-.tâ 'Fiziol. im. „I. P. Pavlova”, Moscova — Leningrad, 1956, V, 39. ; 15. Vladimirova G. E., Ivanov T. N,, Rubel L. N., ,Țr. ,in7ta Fiziol. im. „I, P. Pavlova”, ; । Moscova — Leningrad,ș, 1956, V, 409. ' Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj, Catedra de fiziologie animală. Primit în redacție ,1a 15 februarie 1969. O ALIZA IMUNOCHIMICĂ Ă PROTEINELOR DIN URINĂ j LA VIȚEII NOU-NĂSCUȚI ' ' PE ’ ' D. POPOVICI, CALINA JURENCOVA și EUGENIA VASII 591.149:576.8.097.3 " Electrophoretic and antigenicprojierties of the proteins, present in the urine col- ' lected from five calyes in the first day after birth, .were studied. The obtained data showthat chlorine and protein concentration increases parallelly > with the concentration of total nitrogen in successive samples collecțed froiri each miction, From the viewpoint of antigenic and electrophoretic propertieș, these proteins are similar to some protein fractions from the calf blAod and ingested colostrum. Proteins with a, reiatively small molecular weight (albumins, a- and i p-globulins, oc-lactalbumin arid p-îâctoglobulid) are first eliminated in the urine. Latcr there appear immunoglobulinș with a higher molecular weight. In the urine, fragments of immunoglobulinș present in the colostrum were also revealed. . ■ ‘ ’ - • Prezența proteinelor în urină -la vițeii nou-născuți a fost semnalată ima dată de E. L. S m i t h (8), (9), (10). El a arătat că după ăli- &ntarea vițeilor; cu colostru, în cursul primelor 24.de' orș de; viață, ^constată o creștere progresivă a concentrației azotului proteic în urină, ulterior, scade treptat în următoarele 24 de ore. ' Pornind'de la aceste date, E. L. S m i t h a enunțat supoziția după' |re aceste proteine provin din colostru și, în cea mai măre parte, sînt pmate din imunoglobuline. . u ; d < în lucrările noastre anterioare (4), (5), (6) am arătat că clin co- ițru în sînge mai trec și altâ fracțiuni proteice specifice laptelui colostral 'c,ă-atest proces se desfășoară cu o intensitate maxima în primele .12 de viață a vițelului nou-nășcut, în legătură cu transferul acestor ®idipe! din intestin în sînge și din sînge în urină.au mai răptias însă unele poete insuficient, studiate. Afirmînd acestea, avem în vedere .faptul b-hu se cunoaște în ce măsură trecerea prin aceste bariere biologice și'CEBO. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 21 NR-; 4 P. 387 -342 BUCUREȘTI 1069' 338 D- FOPOVICI și COLABORATORI 2 este însoțită de modificări structurale ale moleculelor de proteină, care să schimbe proprietățile lor antigenice. Totodată nu s-a făcut un studiu detaliat pentru a vedea în ce proporție se elimină prin urină și alte fracțiuni proteice provenite din colostru. , în lucrarea de față prezentăm rezultatele noastre privind proprie- tățile electroforetice și antigenice ale proteinelor din urină la vițeii nou-născuți și intensitatea excreției renale a acestor proteine. MATERIAL ȘI METODĂ Experiențele au fost efectuate pe viței din rasa Brună românească, de Ia care s-au recol- tat probe de urină la fiecare micțiune în primele hă de ore de viață și apoi o probă la 48 de ore după naștere. în prima zi de viață au fost alăptați din 4 în 4 ore cu cîte 1 1 de colos- tru de la primă mulsoare. în probele de urină, după ce au fost filtrate, s-au determinat azotul total prin metoda Kjeldahl și indicele de refracție pentru estimarea aproximativă a concentrației proteinelor. Totodată s-au efectuat unele analize calitative pentru a stabili prezența proteinelor (1). O parte din urina, filtrată a fost concentrată în proporție de 10 ml/1 ml și supusă dia- lizei față de tamponul-veronal folosit pentru electroforeza pe hîrtie. După dializă, fiecare probă a fost supusă analizei electroforetice în gel de amidon (11) și analizei imunoelectroforetice în gel de agar (7). Serurile imune pentru analizele imunoelectroforetice au fost obținute pe iepuri , prin hiperimunizare cu ser sanguin bovin adult și ser colostral. în vederea stabilirii unor relații între eliminarea proteinelor și a clorurii de sodiu în probele de urină, filtrate dar neconcentrate, s-a dozat clorura de sodiu prin metoda Volhardt (1) REZULTATELE OBȚINUTE ~ Rezultatele analizelor cantitative prezentate în figura 1 arată că, la majoritatea vițeilor, concentrația azotului total în urină scade de la prima la a doua micțiune, după care sau se păstrează pentru o perioadă relativ scurtă la uri nivel scăzut sau începe să crească treptat, atingînd valorile maxime la aproximativ 20 de ore de la naștere ori la 16—18 ore după prima alăptare. Valoarea indicelui de refracție înregistrează modificări mult mai evidențe, deși urmează de regulă aceeași tendință ca și concentrația azotului. Aceste date demonstrează că variația con- centrației azotului în urină la viței, imediat după naștere, se datorează, . în mare parte, variației concentrației constituienților proteici. De remarcat este faptul că atît analizele cantitative, cît și cele calitative arată că tim- pul care se scurge de la prima alăptare pînă la apariția proteinelor în • urină diferă de la un animal la altul, dar, în majoritatea cazurilor, nede- pășind 10 ore de la naștere sau 6—8 ore de la prima alăptare. Din același grafic rezultă că există,o relație strînsă între eliminarea' proteinelor și a clorurilor la vițeii nou-născuți în deosebi în primele 24 de ore de viață. Astfel curba variației concentrației clorurilor în urină are aproape același caracter ca și curba indicelui de refracție. Analizele calitative arată că în urina de la prima micțiune sînt doar urme de proteine, iar în probele următoare reacțiile devin mult mai intense, fapt ce concordă cu estimarea concentrației proteinelor făcută pe baza indicelui de refracție și ă azotului total. PROTEINELE DIN URINĂ LA VIȚEII NOU-NĂSCUȚI 339 î x ^e urină concentrate și ulterior dializate au fost supuse “id™> '“to” «« » Probă de Jura 4-.de zer colostral; după colorare, apar spoturi evidente numai în probele- a doua’ a treia’ a patra’ a cincea a Șasea mic- ,pune țng. 2). t & "i pr°bă sînt doar urme de proteină. Din punctul de vedere ^;.al proprietăților electroforetice, proteinele prezente în urină formează. f I -? 1.334- 'p'1,330* 1,340, 1,33?- 4 CL .2 - & '■■■f;342- ? ■ , ■ • & 4 ’ 1,338 * 4 1336- 40- 20 1ty tn 4 2 , , 1,336 4 8 12 16 20 24 28 32 36 de ore. 1.346' 4' 2 1.344 < 1,342- 70 50' 30 10. 6- t 1,350 1348 I CL 4 8 12 16 20 24 28 de ore fi CL 4 8 12 16 20 24 Zâdejord 1342 1,340 1,338 1336 1.334 1.332 1,330" 30 8 6 4 2 aiiil£L M N 97° CL ng% R&iiiitifv 4 8 1Z 16 20 24 de ore Fig. 1. - Variația azotului (N g%), clorului (CI mg%) și a indicelui de refracție (1). a urinei la viței după naștere. A. ^poturi caracteristice fracțiunii p-lactoglobulinice din colostru, cu varian- tele genetice respective (A și R). Reține atenția faptul că în urina ob- ^■^ținută la a doua micțiune aceste fracțiuni reprezintă componentul pro- y teic principal, ulterior, la acestea adăugîndu-se și alte fracțiuni proteice , °. migrare electroforetică mai înceată. Astfel în urina de la a patra micțiune, îri afara fracțiunilor amintite, mai pot fi puse în evidență- junele fracțiuni proteice în zona a-globulinelor și în zona transferinelor.. • , Sub forma de urme difuze, începînd de la linia de start spre catod și L migrează moleculele proteice sau fragmente ale acestora, cores- 4, upunzatoare din punct de vedere electroforetic cu fracțiunile imunoglo- ^bnlinice din sînge și colostru. Electroforeza în gel de amidon a permis. i 340 - D. POPOVICI și COLABORATORI 4 de asemenea punerea în evidență a unui fenomen caracteristic desfășu- rării în timp a procesului de eliminare a. unor proteine din sînge și co- lostru prin urină. Din cercetările efectuate pînă acum de către o serie de autori rezultă că fracțiunile p-globulinice din lapte, în comparație cu fracțiunile y-globulinice, sînt formate din molecule cu greutate mole- culară mai mică. Analiza comparativă a electroforegramelor probelor succesive de urină arată că mai întîi se elimină tocmai aceste proteine cu o greutate moleculară mică și apoi cele cu o greutate moleculară mai mare, cum ar fi y-globulinele. Menționăm că acest proces are loc în condițiile cînd concentrația y-globulinelor în colostru ingerat este de aproape 10 ori mai mare decît concentrația p-lactoglobulinelor și a-lactalbuminelor. Eezultă deci Că ■concentrația acestor proteine în laptele colostral nu influențează în mod determinant viteza cu care ele sînt absorbite prin peretele intestinului în sînge, de unde sînt eliminate prin urină. Analizele imunoelectroforetice au confirmat datele relatate mai sus și au permis punerea în evidență și a altor fracțiuni proteice înru- dite sau similare din punctul de vedere al proprietăților electroforetice și antigenice cu proteinele din colostru și sînge. în figura 3 sînt redate imunoelectroforegramele probelor de urină obținute de la un vițel după 8 (II), 12 (III), 16 (IV), 24 (V) și 40 (VI) de ore de la prima alăptare. După 3 ore de la prima alăptare, în urină nu s-au găsit proteine capabile să dea reacții de precipitare cu serul imun antibovin. în proba de urină de la a doua micțiune (II), deci după 8 ore de la prima alăp- tare, urina conține proteine capabile să formeze cu serul imun antibovin (SAB) arcuri de precipitare în zonele y- și a + p-globulinelor și albu- minelor. Arcul format în zona y-globulinelor este specific pentru yG-glo- buline. Aceasta este o fracțiune care se află în cantitate mare în colostru și, după cum rezultă din cercetările noastre anterioare (5), (6), ea atinge cea mai ridicată concentrație în sîngele vițeilor chiar în primele 12 ore ■de viață. în afara acestui arc de precipitare, mai apar două linii speci- fice în zona Ș- și a-globulinelor și o linie difuză în zona albuminelor. Aceste proteine, probabil, nu au origine colostrală, ele fiind prezente în sîngele vițeilor încă înainte de alăptarea cu colostru. în urina de la a treia micțiune (fig. 3, III) serul imun antibovin pune în evidență aceleași fracțiuni proteice, cu singura deosebire că arcurile de precipitare formate sînt mai intense, ceea ce demonstrează o creștere a concentrației lor în urină. La 16 ore după prima alăptare, deci în a patra probă de urină (fig. 3, IV), în afara fracțiunilor amintite s-au mai pus în evidență arcuri de precipitare similare cu cele formate de fracțiunile y A și y M din sîn- ■gele bovin adult. Concentrația acestor fracțiuni în colostru este mai mică și, după cum au arătat cercetările anterioare, ele trec mai greu din intestin în sîngele nou-născutului. Imunoelectroforegrama probei de urină recoltată la 24 de ore după prima alăptare păstrează aceleași caractere generale, cu singura deosebire că arcurile specifice proteinelor y A și y M scad ca intensitate (fig. 3, V). Acest fenomen este caracteristic și pentru proba de urină recoltată la 40 de ore (fig. 3, VI). 5 PROTEINELE DIN URINA LA VIȚEII NOU-NĂSCUȚI 341 în probele de urină recoltate la 72 de ore nu au mai fost găsite proteine în concentrații decelabile electroforetic. Ajung sau nu aceste molecule de proteină din sîngele mamei, prin intermediul colostrului, în urina vițelului nou-născut complet nemodi- ficate? La această întrebare nu se poate da un răspuns categoric, deoarece și fragmentele care ar rezulta din scindarea lor pot avea aceleași proprie- tăți antigenice. Acest punct de vedere este sprijinit și de datele lui A. E. Pir ce și colaboratori (2), (3), care de asemenea admit posibili- tatea fragmentării unor imunoglobuline în timpul absorbției lor prin intestinul vițelului nou-născut. Judecind însă după viteza de migrare electroforetică și după gradul de similaritate antigenică cu imunoglo- bulinele din sînge, se poate afirma că în componența imunoglobulinelor din urina vițeilor nou-născuți sînt și molecule care nu au suferit modi- ficări structurale esențiale. în același timp, putem admite și existența unor fragmente rezultate din scindarea imunoglobulinelor native în deosebi în perioada de acumulare a lor în glanda mamară înaintea fătării. Această afirmație este confir- mată de rezultatele analizelor imunoelectroforetice ale probeloi’ de urină și ale serului colostral față de serul imun antiser colostral. Din imuno- electroforegramele prezentate în figura 4 se vede că aceleași probe de urină cu serul imun antiser colostral, în afara liniilor de precipitare spe- cifice y-globulinelor, formează și unele prelungiri difuze, care indică prezența unor fragmente înrudite antigenic cu globulinele din sînge și colostru. Acestor arcuri difuze, formate ca urmare a reacției proteinelor cu anticorpii față de serul imun antiser colostral, dovedesc în același timp că ele posedă determinanți antigenici apropiați ca structură cu unele fragmente similare din colostru. în același timp imunoelectroforegramele amintite confirmă datele electroforezei în gel de amidon, conform cărora prin urina vițeilor se eli- mină atît a-lactalbuminele, cît și p-lactoglobulinele. Concentrația lor este mai ridicată în urina de la a patra micțiune (fig. 4, IV) și scade foarte mult în proba a șasea (fig. 4, VI). Din cele expuse rezultă următoarele concluzii: 1. în prima zi de viață la vițeii nou-născuți are loc o creștere pro- gresivă a concentrației azotului, a clorurilor și a indicelui de refracție a urinei. 2. Creșterea concentrației azotului în urină este explicată în parte prin eliminarea intensă a proteinelor de origine sanguină și colostrală. Mai întîi se elimină fracțiunile proteice cu o greutate moleculară relativ mică, albuminele, a- și p-globulinele, și mai tîrziu imunoglobulinele. 3. în cadrul imunoglobulinelor, mai întîi se elimină proteinele similare cu fracțiunea y G și apoi cele care din punct de vedere electro- foretic și antigenic sînt analoge cu y A și cu y M din sîngele boyin adult sau din colostru. 4. în urină au fost puse în evidență și unele fragmente ale fracțiu- nilor imunoglobulinice, care dau reacții de precipitare cu serul imun antibovin și antiser colostral. (Avizat de prof. E. A. Pora.) 342 D POPOVICI și COLABORATORI 6 BIBLIOGRAFIE 1. Alteraș și colab., Metodele laboratorului clinic, Edit. Acad. R.P.R., București, 1964. 2. PirceA. E. a. Smith M. W., J. Physiol., 1967, 190, 1, 19. 3. Pirce A. E. a. Feinstein A., Immunology, 1965, 8, 106. 4. Popovici D. et Jurencova Galina, Rev. rouih. Biol., Sărie de Zoologie, 1965, 10, 5, 441. ' ■ ' ' H 5. Popovici D. și Jurencova Galina, Lucr. șt. Inst. cerc, zootehn., 1967, 26, 329. 6. Popovici D., Jurencova Galina et Vermeșan N., Rev. roum. Biol., Sârie de Zoologie, H 1967, 12, i, 39. ’ 1 7; Scheidbgger F. J., Int. Arch. Allergy,1950, 7, 103. S 8. Smith E. L., J. Biol. Chem., 1946; 164, 345. 1 9. - J. Biol. Chem., 1946, 165, 665. . 1 16. Smith E. L. a. Holm A., J. Biol. Chem., 1948, 175, 349. ; 11. SmitheB O., Biochem. J., 1959, 71, 585. » Institutul de cercetări zootehnice, . Secfia de fiziologie animală. Primit în redacție la 13 martie 1969. Fig. 2. — Eleclroforegrama în gel de amidon a proteinelor din urină la viței în primele 48 de ore de Ia naștere. S, Ser sanguin; C, ser colostral; I, urina de la prima micțiune; II, urina de la a doua micțiune; III, urina de la a treia micțiune; IV, urina de Ia a patra micțiune. Fig. 3. — Imunoelectroforegrama probelor de urină recoltate de la vițel după naștere față de serul imun antibovin. I, A doua micțiune; III, a treia micțiune; IV, a patra micțiune; V, a cincea micțiune; VI, a șasea micțiune. SAB, Ser imun antibovin; U, urină; S, ser sanguin bovin adult. Fig. față 4. — Imunoelectroforegrama probelor de urină recoltate de la viței după naștere de serul imun antiser colostral. II, A doua micțiune; IV, a patra micțiune; VI, a șasea micțiune. SAB, Ser imun antibovin; SAC, ser imun antiser colostral; U, urină; SG, ser colostral. NELE ASPECTE ALE METABOLISMULUI ENERGETIC ROZĂTOARELOR ÎN CONDIȚII DE AGROSISTEME L DB ; M. HAMAR ȘI DOMNIOA TÎCU 591.05:599.31! I ' în the four specieș studied, the levels of energetic metabolism yariations vrere recorded, it being hlgher , in Mus musculus spicilegiis Pet; 28.89 cal/g/h), The lowest values were obtained in Apodemus flavicoltis Melch. (23.56 cal/g/h) and • intermediate ones in Microtus arvalis Pali, and Apodemus sylvaticus L. (25.99 and 24.61 cal/g/h). Generally, seasonal differences are reflected Ih higher levels of the energetic ifietaboiism during spring, predominantly in females. . & în țara noastră s-au făcut foarte puține cercetări în, acest domeniu ^6), (17) și nici acestea nu sînt încadrate în studiul ecologic al unei opulații concrete dintr-un ecosistem. & Scopul lucrării de față este determinarea metabolismului energetic ^speciile Mus musculus spicilegus Pet., Apodemus flavicoltis MLeleh., ^sylvaticus L. și Microtus arvalis Pali. în condiții cît mai apropiate Bacele naturale, adică în condiții specifice diferitelor agrosisteme. MATERIAL ȘI METODĂ DE LUCRU Experiențele au fost organizate la I.C.C.P.T.-Fundulea,Secția Lizlca, în perioada apri- «r.noiembrie 1968. Pentru fiecare ciclu de experiențe, animalele au fost capturate din cultu- țj-.de lucernă, de borceag și din pădurea de foioase din parcelele experimentale, în care si- ilțan s-au studiat structura și dinamica populațiilor. Y A ‘ ■ * .Acomodarea animalelor la condițiile de experiență s-a făcut în 1—4 zile de la capturare, foșț' studiată valoarea metabolismului de repaus lâ speciile Mus musculus spicilegus Pet., odemus sylvaticus L., A. flavicoltis Melch. și Microtus arvalis Pali. în total s-au făcut 105 de- SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 21 NE. 4 P. 343 -.350 BUCUREȘTI 1969 M ?! 344 ȚI TT" ", V a# M. HAMAR șl DQMNICA TÎCU 2 345 ( Greutatea corporală a animalelor a variat intre 15 și 36 g Ia Apodemus flavicollis, 18 ' prezentate! de alți autori (3), (9), (12), (16), (1,7). Totodată, în cazul , :speciilor' Mus musculus spicilegus și' Microtus arvalis, datele noastre sînt apropiate de cele prezentate de P. K. 8m i r n o v (13), S u n’Z u- ; J u n (1958, citat după (6)) și N. L Kalabuho v (9). Unele deosebiri . CC I1’ £ 7: ;■■ . cS , 60 n d 0 A' Sg o» CM Ol co 32,52' 24,81 © © ©■ CC © ©r $2 â » e> co - © 0^ | ■ © ©o 2 22 rf Ol • CQ S b 11 1 1 țo o © 0 01 Ol T-» CQ r vH 04 © © © © oî ©’oî © o® Ol 04 CQ t-t O> Ol 00 IO g 0 00 £ s s / —j CO-© © 06 © © 5? 2 ol ' © XC © 04 10 © Ci © © Ol Ol Ol 01 01 Ol Ol Ol ȚH © © r* © t © © ^ ’-j. p 04/ w -© © CC CO Ol 04 ■ 0 © f ^5 tH ' 1 00 I> I> © : S Ol 01 M ® w ■ 1 1 1 1 31 00 O» ■* ' CD ci rH CM rH CM CM «5 00 2 io m co tȚ ț* . rf. cf ® » CM CM CM TM CM Ol LO 3* S ' S © ■> 00 © “5 to' Oi . co co or 01. oi M 0> SO 00 CO 1 W CO W îp 00. CM rH CM CM !> “5 “Ț O CM 1O CM” C» 4 CO W CM CM CM CM th CM tH iS . T-f co 00 © © I 00 T-î l> © • . Ol co 01 Ol 0 rH © o i 0 IO 04 . I L © gT cT o' © s 2 S .Ș I i i 1; l 00 |> 00 © ’ 1 ‘ o* © o* o' 04 © © ob © co © Tt< *-l co © © ■ © 00^ © o" <© © © © 00 0 00.. © 04 © £ O ț£> lO 1O © © © ©o..© , © C0 r4 © © Oi yH ' O Ol l> [> i> cO © 00 © © l> ,© o" ©^ ©^ o'' ©^ ©'^ ©' ©^ © Ol © © . . r- o o © l> © ©''©©© 04 O © 1 of 04 04 Ol 04 01 < °o 1 ' 1 I I ț © © ol 04 04 01 . Ol Ol M O O O o 00 05. CM O? CM . ’ r-i CM CM W . -. I- L- © © cT th of 01 rf 01 01 01 01 01 © © 010105 W © 00. 01 ©" • oî -rî ' ©* ©' ©" of © Ol Ol ol Ol Ol oi 04 04 Ol © H © .© | co ©” oî oî Ol 01 04 Ol 0 g ȚȚ Țh i- 1' 14 '■ 15 15 : 16 C> Ci 0.0 o H n cl CI -CM 10' 10 11 11 ' 15 Ol . © © W 03 03 | Primă- vara Vara , Toamna K ' / * A- 7 METABOLISMUL ENERGETIC AL ROZĂTOARELOR IN AGROSISTEME 349 . aB între rezultatele prezentate de alți autori, și cele ale noastre ar putea IBv să fie, explicate prin metoda de lucru folosită. IK- Astfel, dacă noi am determinat valoarea metabolismului de repaus, W cercetători (3) au determinat media valorii metabolice zilnice,- care, după constatarea unor autori (6), este totdeauna mai scăzută decît va- , loarea metabolismului de repaus, date fiind durata mai lungă a experieh- ^or $ condițiile de activitate și de hrană asigurate. OK ‘ Aceste deosebiri se explică și prin faptul că, pentru fiecare experiență, OK animalele studiate de noi au fost luate direct din cîmp, deci din populațiile fflB ‘sălbatice, în timp ce alți autori, în unele cazuri, au lucrat cu animale K- tiuite în condiții de laborator. ■ , 1E’ nu trebuie neglijate unele’ condiții climatice specifice și mai ales seceta exagerată din vara anului 1968. \ O Valorile medii mai ridicate ale nivelului metabolic la Mus musculus spicilegus față de celelalte specii se datoresc atît legii suprafeței corpo- ra^c cît plasticității ecologice și activității foarte ridicate ale aces^e^ sPec^ Trebuie menționat că această specie a realizat cea IK'. mai mare densitate în toate culturile studiate și cea mai măre mobilitate B- dictată de lucrările agrotehnice (8), fapt care ar putea duce, de asemenea, K la ridicarea valorilor metabolice (1), (2). »' Dintre cele două specii de Apodcmus, valorile cele mai- ridicate B ale metabolismului energetic s-au înregistrat la A. sylvaticus, care, în E condițiile țării noastre, ocupă terenurile deschise, realizînd cea mai mare Bv densitate în culturile agricole (7). Astfel, dacă luăm în considerație afir- Ik Gr o d z i n s k i și A. Gr o r e c k i (6), după care speciile caracteristice terenurilor deschise au metabolismul mai ridicat, atunci 1H. se explică valorile mai reduse ale metabolismului la Apodemus flavicollis B care,, în condițiile țării nostre, este specia caracteristică pădurilor compacte. B- Nivelul în generat iha! ridicat al metabolismului la Microtus' analis H ’ este explicat de diferiți autori printr-o activitate mai intensă și de durată B mai lungă datorită regimului de hrană exclusiv ierbivor (6). K- Datele existente în literatura de specialitate- (3), (6), (12), (13), B (16) arată că, la rozătoare, valorile cele mai ridicate ale metabolismului BK se î^gistrează în anotimpurile cu vegetație. Rezultatele obținute de OK n°i vaGeșc o variație sezonieră destul de accentuată, predominarea aces- ^or val°ri conturîndu-se în special la femele, în timpul primăverii. |hK Exprimăm și pe această cale mulțumirile noastre prof. N. Șanta și dr. Gh. Burlacu Mbi pentru îndrumările și sugestiile prețioase cu care ne-au ajutat în permanență. (Avizat de prof. N. Șanta.) ; Hr BIBLIOGRAFIE BK' ; E| 1. Brown R. Z., Bull. ecol. Soc. Amer., 1963, 44. 129. ML 2. Buckner Ch. H., Canad. J. Zool., 1964, 42, 259-279. 3. Gebzynski M., Acta theriol., 1966, 11, 17, 391 — 398. ’ ■ 350 M. HAMAR șl DOMNICA TÎCU 4. Gou.ey F. B„ Secondary Productivily of Terrestriar Ecosystem, 1967, 1, 99—124. 5. Goiuîcki A. a, Grodzinski W., Small Mammals Newsletters, 1968, 2, 7, 132—137. 6. Grodzinski W. a. GobeckiA., Secondary Productivity of Terrestrial Ecosystem, 1967, 1, 295-314. 7. Hamar M., Simionescu V. u. Theiss F., Acta theriol., 1966, 11, 1, 1—40." 8. Hamar M. și Șutova M., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1968, 20, 6, 593 — 599. 9. Kalabuhov N. I., Symp. theriol. Bmo, 1960, 15'6—174. 10. Kaysek Gh. a. Heusnbr A., J Physiol., 1964, 56, 489—524. $ 11. PearsoN O. P„ Ecology, 1947, 28, 127-145. / 12. RigaudiEre N. a. Dblost P., J. Physiol., 1964, 56, 431 —432. 13. Smirnov P. K., "Vest. Leningr. Univ., s. biol., 1957, 21, 106—114. 14. Șutova M., Anal. I.G.P.P., 1968, 4. 15. Troian P. i Wojciechowska B., Ekol. Polska, 1967, Seria A, 15, 43, 803 — 810. 16. VișiNBSCU N., Rev, roum. Biol., Stric de Zoologie, 1965, 10, 3, 183—189. 17, — St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1969, 21, 1, 95—101. Institutul de cercetări pentru proiecția plantelor. Laboratorul de mamifere. Primit în redacție la 6 martie 1969. STUDIU COMPARATIV ASUPRA MODULUI DE HRĂNIRE ȘI A COMPOZIȚIEI HRANEI PUILOR STURZULUI CÎNTĂTOR (TURDUS ERICETORUM PHILOMELOS BREHM.) ÎN DIFERITE ZONE DE VEGETAȚIE DE IOAN KORODI GĂL și CORNELIU TABBA 591.53; 598.842.7 This paper is a comparative study on the amount and the nature of the food of the young of Turdus ericetorum philomelos Brehm ih two vegetal zones : the beech fo- rest and the spruce forest. ' ■ In the beech forest the food is dominated by caterpillars of Lepidoptera, by Di- ptera and Coleoptera. In the spruce forest the food iș dominated by Coleoptera, Annelida and caterpillars of Lepidoptera. This composition reflects the natural dynamics of the invertcbrates, determined by ecological peculiarities of the two vege- tal zones. In spițe of the differences the economic value of the food is the same, being composed of 59.03°/0 — 60.410/0 pests of the useful plants. Sturzul cîntător {Turdus ericetorum philomelos Brehm.), fiind una dintre păsările cele mai frecvente din pădurile noastre (1), (2) de la șes și pînă la munte, prin hrana sa prezintă un interes deosebit în combaterea biologică a dăunătorilor pădurilor. Pentru acest motiv, în anul 1966 am studiat (3) biologia reproducerii și hrana sa în zona pădurilor de foioase; cu această ocazie Ș-a ridicat problema dacă această specie se comportă la fel în privința preferinței de hrană și în alte zone de vege- tație. Pentru a b lămuri, ne-am hotărît să studiem hrana puilor acestei specii și în zona molidului. Scopul lucrării de față este să facă cunoscut rezultatele noastre privind schimbările caracteristice, cantitative și calitative, survenite în hrana puilor, ca urmare a diferenței de altitudine și compoziției vegetației. ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 21 NR. 4 P. 851-357 BUCUREȘTI 1989 352 IOAN KOBODI GAL .șl CORNELțU TARBA 2 » A , . ■ material și metodă de lucru Cercetările noastre au avut loc în primăvara anului 1966 într-o pădure de tipul Car- pinetum-betaiosum; situată la 450—460 m altitudine, in apropierea Clujului (3) și în primăvara anilor 1067 Și 1968, într-o plantație'de molid, situată între 1000 și 1500 m altitudine, la picio- rul Masivului Gîrhova, în apropierea Stațiunii zoologice Sinaia, în zona pădurilor de foioase au ' fost urmărite'91 de cuiburi, iar în zona molidului un număr de 68 de cuiburi. în prima zonă, hrana analizată a ■ provenit, în urma executării a 178 de ligaturi (3) cu o durată de cîte o oră, prin care au fost ligaturați în total un număr de, 3.06 pui. Astfel, s-a colectat pentru analiză un material compus din 2 821 buc. hrană, cu o greutate totală de 206,788; g. în zona molidului, în urma celor 97 de ligaturi executate la 165 de pui, s-a colectat o hrană compusă din 336 buc., cu o, greutate totală de 94,61 g1. , \ PARTICULARITĂȚILE HRĂNEI PUILOR ÎN C^LE DOUĂ ZONE DE VEGETAȚIE Deoarece lista componenților hranei puilor din zona pădurilor de y foioase am dat-o într-o alta lucrare (3), aici ne mărginim numai la pre- zentarea compoziției .cantitative și calitative a hranei, puilor din zona molidului (tabelul nr. 1). . Din tabelul nr. 1 se poate constata ,că> fața de toana puilor din zona ' pădurilor de foioase, cea a puilor din zona molidului, în primul ’rînd, se caracterizează printrmn număr scăzut al componentilor care o alcă‘ * tuiesc. în timp ce în hrana puilor din zona pădurilor de foioase intră în total un număr de 156 de componenți, în cea a puilor din zona moli- ,. dului, componenții totalizează un număr de 42. Grupa moluștelor și . cea a arahnombrfelor, atît de bogata în număr de specii și în număr de indivizi în. hrana puilor din zona pădurilor de foioase, în hrana puilor din zona'molidului sînt reprezentate printr-un număr reduș de specii și indivizi. Ooleopterele, ,’reprezent'ate prin 23 de specii în hrana puilor din zona pădurilor de foioase, în zona molidului intră în hrana puilor numai cu 15 specii. Dar cea mai pregnantă deosebire între toana puilor din cele, doua zone de vegetație apare în privința lar- velor și adulților de lepidoptere. Astfel, în zona pădurilor 4de foioase acestea sînt reprezentate în hrana puilor cu un număr de 37 de specii, iar în zona molidului ele intră în componența hranei puilor delabia cu 5'specii și cu un număr relătiv scăzut de indivizi. . ) ’'^’/^Ceste date he permit -să conchidem că hrana puilor, în'ceeace priVeș’te: numărul componenților, oglindește fidel dinamica specifică a nevertebratelor din cele două zone studiate. Sensibilitatea , mare, față de temperatură și umiditate a larvelor de lepidoptere și a arahnomorfelor face ca acestea să nu fie atît de frecvente în zona molidului în compa- rație cil zona pădurilor de foioase, din care cauză participarea lor în hrana puilor din zona molidului este atît de scăzută. Analizînd comparativ compoziția calitativă șț cantitativă a hranei puilor provenită din cele două zone de vegetație bine distincte sub as- 1 Pentru ajutorul prețios primit la determinarea materialului colectat aici, ne fiexprimăni mulțumirile noastre prof. Victor Pop, colegilor dr. RGla Kis, Nicolâe Tomoscu și Ne cui ce Dr ago ș. . 353 Tabelul nr, 1 Compoziția cantitativă și calitativă a hranei puilor din zona molidului ■ Denumirea componenților ■- " > Numărul de Greu- tatea Procente din hrana totală după Frec- vența Valoarea economică a hranei & Z indi- vizi cazuri g nr. indi- vizi greu- tate g °/ /o folo- sitor dău- nător indife- rent 1 2 3 4 5 Ph. ANNELIDA Gl. Oligocheta Lumbricus terrestris Eisehia lucens Allolobophora sp. Eiseniella tetraedra Dendrobaena platyura mon. -59 20 29 1 1 42 ■20 22 . .1; 1 23,65 5,15 15,55 0,05 0,10 44 21 ■ 23 1 1 + + + + + 5 Total: 110, 86 44,50 32,73 47,03 90 5 — — 6 7 Ph. MOLLUSCA CI. Gasterdpoda Helicidae . Limacidae 2 2 2 2 0,58 1,70 3 3 4" + 2 Total: » f 4 4. 2,28 1,19 2,40 1 ? — 2 — 8 Ph. ARTHROPODA CI. Crustacea Tracheoniscus affinis 5 3 0,15 - 5 + 1 -Total: 5 3 0,15 1,48 0,15 5 1 9 10 11 12 CI. Arachnomorpha Tarentula,pulverulenta Xysticus viaticus Platybunus bucephalus Trochosa terricola 4. 3 3 3 1 2 1 1 0,09 0,05 0,11 0,04 1 3 1 1 + + + + 1—__ 1 4 Total: 13 5' 0,29 3,68 0,29 6 ’4 ■ — ■' 13 CI. Myriopoda ’ Lithobius forficatus 3 3< 0,30 2 + 1 Total: j 3 . 3 0,30 0,89 _ 0,30 2 • — . 1 14 CI. Insecta Ord. Orthoptera : Tetrix tenuicOrniș z 1 ■ ' 1 0,05 1 1 V 1 Total: 1 1 0,05 0,28 0,05 1 . 15 Ord. Dermatoptera Forficula auricularia 2 - 2 0,10 ■■ ' ■■ 3 1 1 Total :■ ‘ 2 2 0,10 0,56 0,10 3 — - 1 ■ • — 16 17 18 19 20 21 22 23 24 Ord. Coleoptera Cantharis rustica Otiorrhynchus pinastri Pxilldpertha horticola Selatosomus coeruleus Corymbytes virens Oxymirus aursor Șilphaobscura Meligethes exilis Melolonlhdmelolontha 52 18 15 12 , < 3 2 2 ' 2 1 13 12 14 5 3 2 2 2 1 4,05 18,25 11,25 2,05 6,25 0,20 0,08 0,10 0,90 16 13 15 6 3 3 3 3 1 l + + + + +’+ + + + -V 354 10AN KORODI GAL și CORNEL'IU TARBA 4 Tdbelul nr. 1 (continuare) ‘ a Numărul: de Greu- Procente din hrana totală Frec- V Valoarea economică a hranei Nr. crt. Denumirea componenților r tatea după vența indi- vizi cazuri •g nr, indi' vizi greu- tate g % folosi- tor dăună- tor indife- rent 25 26 27 28 29 •30 Âmphimalus solstitialis Heteroihops praevia Cantharis assimilis larve Melanotus rufipeș Selatosomus lateus Carabas violaceus 1 1 1 4 5 3 1 1 ■ 1 2 4 3 0,10 0,10 0,10 0,37 0,25 0,54 . 1 1 1 1 3 4 3 +++ L++ 15 Total: 122 71 38,59 36,30 40,78 76 — 15 ' — 31 32 33 34 35 Ord- Lepidoplera (omizi) Hadena monoglyplia Âgroiis pronuba Hadena basilinea A,grotis fimbria Gonodontis bidentata ' 25 8 5 4 3 20 6 5-' 4 3 4,90 0,28 0,55 0,95 0,40 21 7 5 4 ' 2 . + 4- 5 Total: 45 . 38 7,08 13,39 7,50 39 5 36 37 38 Ord. Diptera ' Panorpa • alpina Pedicia rinosa Bibio Iwrtalanus 3 ' 3 2 3 3 2 0,15 .0,18 0,02 3 3 3 + . ' + 3 Total: 8 8 0,35 2,38 0,35 9 V 3 39 40 41 42 Ord. Hymenoptera Diprion sertifer Diprion oirens Diprion pini Formica sp. 10 , 8 . '3 ! 2 4 6 3 2 0,26 0,48 0,15 0,03 ... r 6 7 . 4 3 + ■1- ■ + ■ 4 Total: 23 15 0,92 6,8.5 0,92 20 1. 3 ' . 4-. 42 Total general: 336 ; 236 94,61 100 100 — 10 30 2 pectul numărului de indivizi și als greutății componenților cu care iau, parte în hrana totală a puilor, ajungem la constatări interesante. Luînd în considerare numărul de indivizi ai componenților, expri- mat în procente în figura 1, la< prima vedere, se poate constata că hrana puilor diferă net în cele două zone de vegetație în această privință, în hrana puilor din zonă molidului predomină componenții din grupa coleopterelor (36,30% din hrana totală), mai ales speciile de Cantharis rustica, Otiorrhynchus pinastri, Phyllopertha horticola și Selatosomus coc- ruleus. Această grupă este urmată de anclide (32,73% din hrana totală), dintre care predomină indivizii de Lumbricus terrestris, Eisenia luccps și Allobophora sp. Ceilalți componenți ăi hranei puilor însumează împreună 30,88% din hrana totală. Ou totul deosebită .este'hrana puilor din zona ‘ pădurilor de foioase, unde predomină larvele de lepidoptere, care alcă- tuiesc mai mult de 40% din hrana totală. Acești componenți, în hrana 5 STUDIU COMPARATIV ASUPRA HRANIRII ȘI HRANEI PUILOR DE STURZ puilor din zona de molid, însumează de-abia 13,39%. Lep^ptwele sînt urmate de diptere, cu 31,93% din hrana totala, care în tonapuilor din zona molidului de-abia ating o valoare de 2,38%. Ooleopberele și anelidele,' dominante în hrana puilor din zona molidului, în hrana puilor din zona pădurilor de foioase sînt reprezentate intr-o proporție de /0, respectiv 4,04%. zone de vegetație după numărul de elemente componente, exprimată în procente. Luînd în considerare raportul de greutate existent între diferiții componenți care intră în hrana puilor (fig. 2), se poate constata căj în zona molidului, predomină componenții din grupa anelidelor, după care urmează coleopterele. și lepidopterele, totalizînd 95,36% dm întreaga greutate a hranei puilor. Cu totul deosebită este compoziția hranei puilor din zona pădurilor de foioase, în; care predomină indivizii de lepidoptere, ănelide, coleoptere și moluște. în privința greutății, larvele de lepidoptere alcătuiesc 43,82% din hrana totală, valoare aproape egală, cu aceea a anelidelor (47,82%) din hrana puilor din zona molidului. ; • Explicația acestor diferențe atît de pregnante în ceea ce privește componența calitativă Și cantitativă a hranei puilor trebuie căutată în primul rînd în natura diferențelor esențiale existente între cele două zone de vegetație. Astfel diferențele de altitudine și de compoziție a pă- turii vegetale ale.,celor două zone studiate determină în mod indiscutabil 356 IOAN KORODI GÂL șl CORNEL1U TAREA compoziția faunei de nevertebrate, din care provine hrana puilor stur- zului cîntător. în zona molidului, în timpul hrănirii puilor [aprilie — mai), pe lingă o temperatură scăzută și o umiditate mai ridicată decît m zona pădurilor de foioase, larvele de lepidoptere și adulții de diptere, negasind încă condiții optime de trai, sînt mai puțin frecvenți, din care cauză și pa- sarea le găsește mai greu. în schimb, adulții de coleoptere, mai puțin pretențioși față de temperatura, sînt mai frecvenți m aceasta zonă și •din această cauză predomină m hrana puilor din zona molidului. Abun- Fig. 2. — Compoziția cantitativă și calitativă a hranei puilor clin cele două zone de vegetație după greutatea clementelor componente, exprimată în procente. dența precipitațiilor și a apelor provenite din topirea zăpezii favori- zează frecvența anelidelor, din care cauză în hrana puilor din zona mo- lidului, acestea urmează coleopterele din punct de vedere cantitativ. Din cele arătate se poate conchide că, în interiorul aceluiași biotop, se poate vorbi de o uniformitate relativă a compoziției hranei unei specii de pasări; în schimb, în biotopuri diferite, hrana acesteia variază evident în ceea ce privește cantitatea și calitatea componenților. Pe lîngă etologia proprie hrănirii unei specii de păsări, în majoritatea cazurilor, biotopul este acela care își imprimă amprentele asupra compoziției cantitative și calitative â hranei păsării. Analizînd sub aspectul valorii sale economice hrana puilor stur- zului cîntător din cele două zone de vegetație diferite, se poate observa 7 STUDIU COMPARATIV ASUPRA HRĂNIRII ȘI HRANEI PUILOR DE , STURZ 357 că aceasta este aproape identică. în zona pădurilor de foioase, 59,03% din hrana puilor este alcătuită din componenți considerați ca dăunători ai plantelor cultivate, iar în zona molidului, 60,41% din hrană totali- zează componenții dăunători ai acestor păduri. Cunoscînd faptul că 4 pui de sturz .cîntător pot consuma în 15 zile o cantitate de hrană com- pusă din circa 14 892 buc., în greutate de 1 400 g, din care 60,41% reprezintă dăunători ai plantelor cultivate, se poate conchide că sturzul cîntător, pe lîngă toate particularitățile pe care le prezintă în compoziția hranei sale după zonele de vegetație, este una dintre speciile de păsări care are un rol important în combaterea biologică a dăunătorilor plan- telor cultivate. CONCLUZII 1. Hrana puilor sturzului cîntător (Tur dus ericetorum philomelos Brehm.) prezintă diferențe evidente în ceea ce privește compoziția sa din punct de vedere cantitativ și calitativ în funcție de zona de vege- tație. în zona pădurilor de foioase hrana puilor este predominată de larve de lepidoptere (41,97%), diptere (31,93%) și coleoptere (8,82%). în zona molidului, hrana puilor este predominată de coleoptere (36,30%), ane- lide (32,73%) și larve de lepidoptere (13,39%). 2. în compoziția cantitativă și calitativă a hranei puilor se re- flectă fidel dinamica naturală a elementelor componente, determinată de particularitățile ecologice ale zonelor vegetale și ale altitudinii. 3. Cu toate schimbările cantitative și calitative survenite în hrana puilor din cele două zone diferite de vegetație, valoarea economică a hranei consumate de către pui rămîne aceeași (59,03 — 60,41% dintre componenți sînt dăunători ai plantelor folositoare). (Avizat de prof. Gr. Eliescu.) BIBLIOGRAFIE 1. Băcescu M., Păsările In nomenclatura poporului român, Edit. Acad. R.P.R., București, 1961. 2. Dombuowșky R. R. și Lințea D., Păsările României, București, 1946, 1. 3. Korodi Găl I., Goni, zool., S.S.B., 1969, 1. 4. — Rev. muz., 1968, i. Universitatea ,,Babeș-Bolyai” Cluj, Catedrele de zoologie și fiziologie animală. Primit în redacție la 31 martie 1969. EVOLUȚIA filo genetică a protidelor \ ■. ; DE. MÎHAIL ȘERBAN 57642:57741 The importance of the investigation of protein phylogeny îs discussed for the un- derstanding and demonstration of the evolution on molecular bases. The main concluslons of some recent investigations of comparative biochemistiy are reported, among which those of the author too, relevant to protein phylogenetic evolution in various species belonging to differeht taxonomic positions. » Conceptul de filogenie a proteinelor poate fi definit ca o tratare istorică, în timp, a schimbărilor suferite de aceste macromolecule în cadrul unor forme biologice ale aceluiași arbore evolutiv. Cu alte cu- vinte, filogenia proteinelor presupune stabilirea relațiilor dintre tipurile omologe ale unor proteine la diferite nivele filetice ale organismelor care sintetizează acește tipuri (5). Subliniem'că acest concept recent adoptat în biochimia comparată a fost menționat de către noi (11) încă din anul 1963 referitor la proteinele cerebrale. Prin biochimia comparată s-a dobîndit o nouă dimensiune pentru înțelegerea și fundamentarea evoluției biologice pe baze moleculare, una dintre căile principale fiind reprezentată de cercetarea filogenetică, sistematică, a macromoleculelor proteice caracteristice. Totodată, lini- ile generale ale filogeniei.pot contribui la definirea cărapterului mai mult sau mai puțin primitiv sau specializat al unui constituent biochimic. Ordonarea proteinelor în funcție de factorul timp se bazează pe postu- latul după care moleculele proteice identice, prezente în diferite clase de vertebrate, au apărut dințr-un precursor coniun și reflectă relații vechi la nivel molecular. Conform concepției lui 0. B. A n fin s e n (1), care a introdus noțiunea de spectru proteic ca rezultat al mutației și; selecției naturale, proteinele, chiar dacă includ în structura lor primară caracteristicile unui prototip ancestral, pot să dobîndească prin modi- ficări în structura lor -- fără pierderea funcției — noi tipuri de însușiri. ST. SI 0EE0. BIOL, SERIA ZOOLOGIE T. 21 NR. 4 A 3:9 - 386 BUCUREȘTI1969 360 MIHAIL ȘERBAN 2 Gradul de modificare permis variază de la specii moleculare la specii moleculare, ceea ce poate explica evoluția eteromorfă, ca și apariția de noi proteine în filogenie. Admițînd că o specie data este caracteri- zată printr-un asamblaj unitar de molecule proteice, se poate presupune, ' cu suficientă certitudine, că evoluția biochimică trebuie corelată cu spe- cificitatea proteică a fiecărei specii. , Cercetări recente de biochimie comparată, efectuate în sensul filo- geniei proteinelor, se extind actualmente pe un front larg. Ele atestă faptul că la nivelul acestor compuși s-au petrecut schimbări evolutive care pot fi corelate și interpretate prin prisma geneticii biochimice; tot- odată, se acreditează ideea după care astfel de cercetări contribuie la precizarea bazelor moleculare ale evoluției, la înțelegerea apariției și dezvoltării funcțiilor biochimice ale moleculelor proteice și pot servi ca bază pentru comparații taxonomice. într-o notă anterioară, am expus conceptele și principiile fundamen- tale ale biochimiei comparate a proteinelor (12).. Prezenta lucrare consti- tuie, de fapt, o continuare a celei menționate și își propune să ilustreze prin cîteva exemple unele aspecte ale filogeniei proteinelor. Astfel, referitor la problema filogeniei proteinelor cerebrale, men- ționăm că primele investigații sistematice în această direcție au fost întreprinse de către noi cu cîțiva ani în urmă (13), (14). Considerăm’ că cercetările efectuate în domeniul proteinelor solubile și în cel al izo- enzimelor în evoluția, filogenetică a creierului contribuie la conturarea unui nou capitol al biochimiei comparate. Din generalizarea datelor obținute s-a desprins ideea fundamentală că' proteinele cerebrale prezintă , în seria vertebratelor o unitate și totodată o diversitate, filogenia acestor proteine reflectînd continuitatea și discontinuitatea lor pe plan evolu- tiv. Diversitatea, se manifestă prin grade variate de eterogenitate,, prin ■ existența unor tipuri de proteine caracteristice speciilor mai evoluate, ■ ceea ce exprimă deosebirile calitative ale acestor proteine, determinate । de evoluția filogenetică. IJnitatea proteinelor cerebrale în filogenie se evidențiază prin existența unui fond comun de tipuri de proteine, a unor proprietăți comune, respectiv, a unor asemănări de comportare. în aceeași ordine de idei, menționăm că unele aspecte ale filoge- niei izoenzimelor cerebrale (15) și musculare (14) au fost abordate de către noi ca un caz particular al filogeniei proteinelor. Am pus astfel în evidență, în seria vertebratelor, forme moleculare multiple (izoenzime) ale lacticodehidrogenazei (LDH) și aldolazei, semnalînd o serie de deo- sebiri marcante în polimorfismul și proprietățile acestora. Astfel, izoenzi- mele LDH din creier. prezintă o eterogenitate mai mică la pești, la anu- mite arnfibii și reptile decît la păsări și mamifere. Ele manifestă Cea mai mare mobilitate electroforetică la mamifere, cea mai mică mobilitate la reptile și păsări, iar la pești și arnfibii o mobilitate intermediară. S-a pus în evidență totodată fenomenul deplasării activității în modelul ' izoenzimatic de pe tipurile „M” spre cele ,,H”, deplasare care se face în sensul evoluției biologice a vertebratelor. Acest fenomen a fost corelat ' cu evoluția metabolismului cerebral spre un profil oxidativ specific ver- tebratelor superioare. S-a postulat că. deși izoenzimele LDH catalizează același tip de reacție, ele au suferit anumite adaptări funcționale în cursul evoluției. Izoenzimele aldolazei (4) dovedesc o eterogenitate mai Fig. 1. — Izoenzimele aldolazei din creier la diferite vertebrate. Mamifere: A, bou; 13, iepure ; C, șobolan ; D, oaie. Păsări: E, po- rumbel ; F, găină. Reptile : G, șarpe ; H, broas- că țestoasă. Arnfibii: I, broască; J, triton. Pești: K, crap și caras.