ir ’
Wf	* MM< lOMf irl’ W
IK-ft î^-
Y
hz/M
. w
;Kg?:7g«g
JCX(
hi
'p
!■ ’’\ !
A ' V ’
wotw»	^ijn'i 1^«b '
■"	W»xBtts> "
f ,(1)^	î;,,nbip'li'))Jtffll ^blHib'Uî," ‘
^•v^gv	/ y\ *? >î,	> 1	„4
Ui l^i & ^Woft-K^ctk	Un^'WHrP
UopJLi1 ip	,. d
’ițpjW'nW'H Moft
>/-''> t (1 ' r
tefe i0>i'^bysîWl	<1	V<!b ^îH?4(
,	b)^)>i «iifi, ^"ț'HWln	iKsfa.^ z/mi-
'	'M, v’Hi^K 'i \\ , s t	,
^0!ll^l'\pf \ |BM\^Wa63I<o|î<^®^^ ptf Illip ^U, y, -l(b)nWlHî'
VUimawi (WîiM'-î	''UfK.^XcyftirtiftlbixflDb'XU'^
-	; e
p 4p?HV "iShWwnkH	i»m<ftti.i
ft)( bițu^hi A^b v< ^‘f ’WJiX )•><! <jt

iG W^^uW rjAluK iî{/©JîbniuVdb)/)Hs^	M>,
^n&AWfcJW s^iiW^	'm "V,
, mwtâl)	*■ iA ; ț< ’
^Vacj(&	V (H^i^Nnat i, Mij t‘i i t v
WbtW'l <’
c^m'% ^WuFJ4^?3Rijii^^	fiu ‘! i">hm
1 itfiwMWW ww^’W ,
„Vt^shpx^f	O1 fvit'W'ftI yM ^fn 5h<‘ A?^W t
sywvuM^ > . u > \ '’ >,	1
- nWQ»i	rS‘Pv<,i «t
^ftx , * ' t,	‘ J, n, ’ V . .,1 l 3 '	?	'	'
i v 58W«& Wy^IftptnțftLilPOi^ki r\ <>ubM
5V iJJiXiHij iiiitiTi ^x^Wfbi^X^it^lijWL IBtiWVMII\
> j vmîx<Wș^y) Hv-’** W
WW^.1	KiVjiluiH^bRwm (^^ilM1
nani 'ptțiiiftnlidihXiW,1	.P-MVa Pil ț ii'l',M V4



r»'■b’jUfi’p	<'i>iviW »;< iMUW” pwftj ^’Vw,
iM U j»,	’
ioAxW’lObi IbW^ft^Ml'oilU'l'ftolftj-s-}! I!p||b M.Htiiul a »W.V/
...............................r.i	.../ . ...
,, \blnL (sbi^Wp^1^^	5s‘)pl{ t	;
<0> VH XWJiniiO^ Hht.ltaifti ^ijiflt(|fMb Ji|	obnioriht t,
■ S'lfife, V^K	:W?>'	'1
^»Hț O ,. i >7 v l ,
o uias i’»W)
f pi	■	K


Studii si cercetări de
COMITETUL DE REDACȚIE
OLOG1E
SERIA ZOOLOGIE
Redactor i responsabil i
Academician EUGEN PORA
Redactor responsabil adjunct::
R. CODREANU, membru.corespondent .al Academiei. Republicii..
Socialiste România
Membri:
M. A, IONESCU, membru corespondent .al Academiei Republicii
Socialiste România; MIHAI BĂCESCU, membru corespondent al
Academiei Republicii Socialiste România; OLGA NECRASOV,
membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România ;
GR. ELIESCU, membru corespondent al Academiei Republicii
Socialiste România; MARIA CALOIANU — secretar de redacție.
Prețul unui abonament este de 90 de lei.
în țara abonamentele se primesc la oficiile poștale, agențiile poștale,
factorii poștali și diîuzorii de presă din întreprinderi și instituții.
Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la CARTIMEX,
București, Căsuța poștală 134—135 sau la reprezentanții săi din
străinătate.
Manuscrisele, cărțile și revistele pentru
schimb, precum și orice corespondență
se vor trimite pe adresa Comitetului de
redacție al revistei „Studii și cercetări
de biologie — Seria zoologie”.
TOMUL 21	1969	A Nr. 3
MATILDA LĂCĂTUȘU și MIHAELA PANU, Noi contribuții la
studiul afidiinelor (Hymenoptera) ............................ 205
S. SZABO și B. MOI.NÂR, Cercetări citofotometrice asupra siste-
mului preoptico-neurohipofizar la teleosteeni................  213
M. HAMAR, Date noi privind variabilitatea și-evoluția structurală
a dentiției la speciile de Spalax Guld. (1770) (Rodentia, Mam-
malia)	................. .	221
DUMBRĂVIȚA SCHMIDT și NISTOR ȘANTA, Influența tempe-
- raturii asupra acțiunii metabolice a adrenalinei .	.	229
ELEONORA ERHAN, Cercetări asupra bilanțului energetic la omida
păroasă a dudului (Hyphantria citnea Drury) (Lepidoptera —
Arctidae)............................. ....................... 239
AL. - G. MARINESCU, Variația sezonieră a relației consum de
oxigen — greutate corporală la caras (Carassius auralas
gibelio Bloch) în condițiile temperaturii constante ....	247
M. ISVORANU, Modificări în concentrația aminoacizilor liberi' în
ficatul șobolanilor iradiați și parțial hepatectomizați . . .	251
V. PREDA, T. VAIDA, MARIA RUSU și M. A. RUSU, Dinamica
formării anticorpilor la puii de găină inoculați cu antigen
proteic în funcție de calea de administrare................... 259
M.	POP și E. A. PORA, Modificări homeostatice (Na+, K+, Ca++,
glucoză șl colesterol) în obișnuință la stimularea electrică a
hipotalamusului anterior...........................................  267
Z. URAY, M. MANIU, M. ONIȘOR, M. FĂRCĂȘANU și T. HO-
LAN, Metodica studierii funcției tiroidiene la animale mici de
laborator (șoareci, șobolani) cu ajutorul iodului radioactiv 273
S. GODEANU, Dinamica rotiferelor din lacurile Herăstrău, Floreasca
și Tel ....................................................... 279
N.	TEODOREANU și Ș. MICLE, Determinismul genetic al nivelului
activității catalazice în sînge la hamsterul auriu (Mesocricetus
auratus Waterh.) ..................................................  289
RECENZII. . . . . ...............................................   293
APARE DE 0 OKI PE AN
ADRESA REDACȚIEI:
gplAJUb INDEPENDENTEI Nr. 890
BUCUREȘTI
ST. 81 CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 21 NB. 3 P. 203 - 298 BUCUBEgTI 1969
NOI CONTRIBUȚII LA STUDIUL AFIDIINELOR
(HYMENOPTERA)
'	DE
MATILDA LĂCĂTUȘU și MIHAELA PANU
595.7»
Ten species of Aphidiinae (Hijmenoptera) belonging to 8 genera are presented.
Three genera and aii the species are reported for the first time in the Romanian
fauna. The data on the structure of genitalia in males and females are new in spe-
cialty literature. In order to understand the economic importance of these para-
sitic insects, the auhors mention also their hosts.
Continuînd studiile noastre’ asupra afidiinelor (Hymenoptera), para-
ziți cu măre importanță din punct de vedere sistematic, biologic, eco-
logie și zoogeografic, am efectuat cercetări pe material colectat din parcul
stațiunii „Arcalia” (jud. Bistrița-Năsăud). ।
Semnalăm pentru prima dată în fauna României 3 genuri: Dyscri-
tulus Hincks, Lipolexis Foerster, Paralipsis Foerster și 10 specii parazite
pe homoptere (Aphididae).
Afidiinele fiind puțin studiate, identificarea lor este destul de difi-
cilă. în acest scop, precizarea anumitor caractere morfologice care nu sînt
identice cu cele din bibliografia folosită, ca și ilustrarea lor prin figuri
originale este absolut necesară. în acest scop prezentăm fotografii după
preparate microscopice originale, completând cu date noi descrierea armă-
turii genitale la mascul și femelă.
Genul Aphidiuș
1.	Aphidiuș rosâe Haliday, 1833
Material: 1 Ș, 21.VI.1967, din colonii de Macrosiphum rosae (L.)
de pe Roșa canina. Lungimea corpului: 2,5 mm; lungimea antenei 2,1
mm; lungimea aripii 2,3 mm.
ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 21 NR. 3 P. 205^211 BUCUREȘTI 1960
206
MATILDA LĂCĂTUȘU șl MIHAELA PANU
2
3
NOI CONTRIBUȚII LA STUDIUL AFIDIINELOR
209
Armătura genitală la Ș : valvele tarierei negricioase, late și scurte,
cu marginea externă oblică, pe care se distinge un rînd de peri scurți și
deși (fig. 4).
Biologie : ca gazde se mai menționează : Macrosiphum dirhodum
(Walker), M. liriodendri (Monell.), M. solanifolli (Ashm.) (4).
Băspîndire geografică: Anglia, Franța, S.U.A.
Genul D y seri t ul u s
2.	Dyscrituluș planieeps (Marshall), 1896
(Fig. n
Material: 1$, 26.VI.1967; colectat cu fileul de pe plante spontane.
Lungimea corpului: 1,9 mm; lungimea antenei: 1,6 mm; lungimea aripii:
1,4 mm.
Biologie : parazit pe Drepanosiphon platanoidis (Schrank) (4).
Băspîndire geografică : Anglia, Cehoslovacia.
Genul Ephedrus
3.	Ephedrus validus Haliday, 1833
Material: 1	23.VI.1967, colectat cu fileul de pe plante spontane.
Lungimea antenei: 1,6 mm; lungimea aripii: 1,9 mm.
Armătura genitală la $: forcepșii externi lungi cît edeagul și foarte
păroși. Edeagul, lat la bază, se îngustează spre yîrf. Forcepșii interni se
termină cu cîte un dinte (fig. 5).
Biologie : parazit pe Anuraphisfarfarae (Koch.), Aphis fabae (Scop.),
A. rumicis (L.), Brachycaudus helichrisi (Kalt.), Myzus cerasi (F.), Sap-
paphis mali (Ferr.), >9. mala:(Nevs.) (8).
Băspîndire geografică : Anglia, Austria, Spania, Cehoslovacia.
Genul Lipolexis
4.	Lipolexis graeilis Foerster, 1862
(Fig. 2)
Material: 1Ș, 29.VI.1967, din colonii de afide de pe Carduus sp.
Lungimea corpului: l,5mm; lungimea aripii: 1,3 mm; lungimea antenei:
1,4 mm.
Armătura genitală la Ș : ovipozitorul distinct curbat în jos. Valvele
tarierei foarte lungi, sub formă de furcă. La capătul lor se disting peri
scurți, iar pe margine o pilozitate dispusă neregulat (fig. 6).
Biologie: parazit pe Brachycaudus cardui (L.) colectat de pe Car-
duus sp. și PergandeidafDoralida)iniybi colectat de pe Cichorium sp.
Băspîndire geografică: E. D. G., E. F. a Germaniei, Cehoslovacia.
Genul P a r a 1 i p s i s
5.	Paralipsis enervis Nees, 1834
(Fig. 3)
Material: 1 Ș, 21.VI.1967, colectată cu fileul de pe plante spontane.
Lungimea corpului: 2,2 mm; lungimea aripii: 2 mm; lungimea antenei:
2,1 mm.
Armătura genitală la $ : valvele mari, ușor rotunjite la capătul distal.
Pe toată suprafața lor se găsesc peri lungi. Tariera la capăt cu 2 zimți
(fig. 7).	. . .	.
208
4
5
NOI CONTRIBUȚII LA STUDIUL AFIDIINELOK
209
*
Fig. 2. — Lipolexis gracilis Foerster, aspect general.
Biologie : trăiește în cuiburi de Lasius niger, unde parazitează afide
crescute de aceste furnici. Ca gazdă este menționată Byrsocripta ulmi
(L.) (10).
Răspîndire geografică : Anglia, Suedia, Franța, Cehoslovacia, B.D.G.,
B. F. a Germaniei.
a, Propodeum; b, primul tergit abdominal.
Fig. 3. — Paralipsis enervis Nees, aspect general.
a, Propodeum; b, primul tergit abdominal.
Genul Praon
6.	Praon absinthii Bignell, 1894
Material: 1 $, 25.VI.1967, din colonii de afide de pe Artemisia sp.
Lungimea corpului: 2,1 mm; lungimea aripii 1,4 mm.
Armătura genitală la $: yalvulele 3 ușor concave, de culoare în-
chisă. Pe marginea externă au peri groși, relativ lungi. Pe partea concavă
prezintă peri rari. Tariera la vîrf în formă de spatulă (fig. 8).
Biologie : parazitează pe Siphonophora absinthii (L.) (2).
Băspînăire geografică: Anglia, B.D.G., B.F. a Germaniei, Austria,
Iugoslavia.
7.	Praon lemantinum Gautier, 1922
Material: 1 Ș, 20.VI.1967, din colonii de afide de pe Lamium album.
Lungimea corpului: 2,4 mm; lungimea aripii: 2 mm; lungimea antenei:
1,7 mm.
Armătura genitală la $ : valvele tarierei negre, puțin curbate în sus,
rotunjite la vîrf.
Biologie: parazit al afidelbr care colonizează pe Galeopsis tetrahit
(L.), Cryptomyzus alboapicalis (Theob.), care trăiesc pe Lamium album
(L.), Cryptomyzus galeopsidis (Kalt.) (2).
Genul Protaphidius
8.	Protaphidius pini Haliday, 1834
Material: 1 21.VI. 1967, din colonii de afide de pe Picea excelsa.
Lungimea corpului: 4 mm; lungimea antenei: 2,8 mm; lungimea aripii:
3,4 mm.
Armătura genitală la : scleritele genitale sînt aproape egale în
lungime. Forcepșii externi cu peri lungi mai ales spre partea apicală. Cei
interni rotunjiți, la capăt cu urme de peri. Edeagul lat, cu vîrful despicat
și ascuțit (fig. 9).
Biologie : parazit pe Cinara laricola Mats., C. pinea Marsw., Lachnus
pini L., L. cembrae Seitner (9), (10).
Răspîndire geografică : Anglia, Elveția, Spania, Austria.
(210	MATILDA LĂCĂTUȘU șl MIHAELA PANU	®
t	Genul Trioxys
.	9. Trioxys (Trioxys) breyicornis-Haliday, 1833
Material: 2 Ș Ș, 21.VI.1967, din colonii de afide de pe Anthriscus
silnaticus. Lungimea corpului: 1,7 mm; lungimea antenei: 0,4 mm;
lungimea aripii: 1,3 mm.
Armătura genitală la Ș : furca abdomenului este de lungime obiș-
nuită și are pe laturi 4 peri. Valvele sînt scurte, păroase (fig. 10).
Biologie', parazit pe Canariella umbellatarum (Koch.), care trăiește
pe Pastinaca satina (L.); pe Myeus cerasi (F.); pe Semiaphis anthrișci
.(Kalt.), care .trăiește pe Tarili's anthriscus (2).	;
Băspîndire geografică^: Europa (Anglia, Irlanda, B.D.G., B. F.‘<a
'Germaniei, Austria, Suedia^ Elveția, Cehoslovacia, Spania).
10. Trioxys (Trioxys) eirsii (Curtis), 1831
Material: 1 Ș, 25.VI.1967, din colonii de afide de pe Cirsium
arnense. Lungimea corbului: 1,8 mm; lungimea antenei: 1,1 mm; lun-
gimea aripii: 1,4 mm.
' ■ Armătura genitală la. Ș : furca abdomenului lungă, cu. 7 —8 peri pe
'margine. Valvele tarierei late la bază, îngustate spre partea anterioară și
rotunjite la vîrf. Pe suprafața lor se găsesc peri rari dispuși neregulat
'(fig.' 11).	'	■	>	'
c Biologier parazit al afidelor care1 colonizează pe Cirșium; arnense
și pe Acer pseudoplatanus ; Aphis baltoțae. Pasș.; A. neoarticulatus TAieob.;
Hgzocallis annulata (Btg.); Macrosiphum granarium (Kltb.) (10). .
Băspîndire geografică: Europa (Anglia, Irlanda, Olanda, E.D.G.,
B. F. a Germaniei, Iugoslavia, Spania, Austria).
(Avizat de prof. M. A. lonescu.)	'
Fig. 4. — Aphidiuș rosăe Haliday, genitalia la £.
Fig. 5. — Ephedrus validus Haliday, genitalia lâ
Fig. 6..— Lipolexis graeilis Foerster, genitalia la 2-
Fig. 7. — Paralipsis enervis Nees, genitalia la $.
Fig,- 8.^- Praon abșjnthiiBignțll, genitalia la £.
Fig. 9.’ — Proiaphidius piui Haliday, genitalia la <J.
Fig. 10. — Trioxys brevicorniș Haliday, genitalia la 2-
Fig. 11. Trioxys eirsii (Curtis) genitalia la 2-
Fig. 4-H

NOI CONTRIBUȚII LA STUDIUL AFIDIINELOR
211
BIBLIOGRAFIE
1.	LăcXtușu M. și Panu M., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1967, 19, 2, 95—119.
2.	Mackauer M., Beitr. Entr., 1959, 9, 7)8, 810—873.
3.	Marshall T. A., Braconides, in E. Andre, SpMes des Hymenoptbres d’Europe et d’Algdrie^
Beaune, 1891, 5, 527-618.
4.	Narayanan E. S., Subba Rao B. R. u. Sharma A. K., Beitr. Ent., 1960, 10, 5/6, 545—
581.
5.	- Beitr. Ent., 1962, 12, 5/6, 662-720.
6.	Stary P., Opuscula entomologica, 1962, 27, 87 — 98.
7.	—	Acta faun. ent. Mus. Nat. Pragae, 1958, 3, 53 — 96; '
8.	, —	Acta Soc. ent. cech., 1959, 56, 1, 93—97.
9.	— Acta Soc. ent. cech., 1959, 56, 3, 237—250.
10.	Takada II., Kontyu, 1965, 33, 2, 223-225.
11.	-	Kotyu, 1966, 34, 2, 154-157.	i
12.	—	Insecta Matsumurana, 1966, 29, 1, 23 — 36.
13.	Watanabe Chihisa a. Takada Hajimu, Insecta Matsumurana, 1964, 27, 7,8 — 11.
■ Facultatea de biologie,
Laboratorul de entomologie.
Primit în redacție la 16 ianuarie 1969.
CERCETĂRI CITOFOTOMETRICE ASUPRA SISTEMULUI
PREOPTICO-NEUROHIPOFIZAR LA TELEOSTEENI
DE
S.	SZABO și B. MOLNĂR
576.3 : 597.5
The authors studied cytopholometrically the relative optical density of the
neuroseeretory product of the neurosecretory preoptico-hypophysial system in
four Teleost species bolh under natural conditions and in hypoxia. In hypoxia,
, an intensified elimination of neurosecretory products and a decrease of the relative
optical density iri species requiring a inedium quantity of oxygen (Barbus bar-
bus, Barbus msridionalis peUnyi, Leuciscus cephălus) were observed'.
Efectuînd cercetări histologice asupra sistemului neurosecretor preop-
tico-hipofizar al teleosteenilor, am constatat, printre altele, că există dife-
rențe mari privind cantitatea și intensitatea de colorare a produsului de
neurosecreție la diferite specii studiate (12). De 'asemenea am observat
diminuarea cantitativă a produsului de neurosecreție la nivelul sistemului
preoptico-neurohipofizar în stările de stress (în stress operatoriu și hipo-
xemic ) (8). Constatările noastre sînt în concordanță cu observațiile lui
T. H. Schiebler și I. H ar t ma nn (11) făcute la alte specii de
teleosteeni, precum și cu constatările luiP. Duchesneși I. K e t e 1-
slegers (2) efectuate la șobolani ținuți în anoxie.
Dat fiind faptul că intensitatea de colorare variază destul de mult
nu numai la diferitele specii ale aceluiași grup de animale, ci și la diferiții
indivizi ai aceleiași specii, am considerat necesară completarea constată-
rilor noastre anterioare prin determinarea densității optice a produsului de
neurosecreție, efectuînd măsurători citofotometrice.
în. lucrarea de față expunem rezultatele cercetărilor noastre cito-
fotometrice obținute la sistemul neurosecretor preoptico-neurohipofizar
de la patru specii de teleosteeni în condiții naturale și în hipoxie.
ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 21 NB. 3 P. 213-219 BUCUREȘTI 1989	'	;
214
S. SZABO și B. MOLNAR
2
3	CITOFOTOMETRIA SISTEMULUI PREOPTICO-HIPOFIZAR LA PEȘTI 215
MATERIAL ȘI METODE
Ca material de studia am folosit creierul de la 116 exemplare, aparținînd la patru specii
după cum urmează : 38 de scobar (Chondrostoma nasus), 27 de clean (Leuciscus cephalus), 30
de mreană (Barbus barbus) și 21 de moioagă (Barbus meridionalis petenyi). O parte dintre aceștia
(52 buc.) i-am obținut de la animale sacrificate în electronarcoză imediat după scoaterea lor din
biotopul natural, iar restul a fost recoltat de la animale pescuite cu plasa, ținute timp de 25—30
min în hipoxie și sacrificate fără narcoză.
Creierul și hipofiza s-au fixat în soluție Bouin-Hollande și s-au inclus în parafină. Secți-
unile seriate transversale au fost colorate cu : paraldehidă-fucsină după M. G a b e, azan
și cu hematoxilină de plumb după metoda lui Mc C o n a i 1. Timpul de colorare, precum și indi-
cele deyefraeție al lamelor și.lamelelor au fost identice la toate exemplarele examinate.
Măsurătorile citofotometrice au fost executate cu ajutorul unui histofotometru de tip
Lison (Electrophysique S. H. Bruxelles). Din fiecare creier și hipofiză am făcut 50 — 100 de
măsurători. Valorile densității optice relative sînt exprimate în logaritmul negativ al trans-
misiei.
REZULTATE
Animale normale sacrificate în electronarcoză
a.	Nucleul preoptic și tradusul preoptico-hipofizar. Din cele patru,
specii examinate, la mreană am observat cantitatea cea mai mare a produ-
sului de neurosecreție. La această specie, produsul se colorează foarte in-
tens cu paraldehidă-fucsină atît la nivelul celulelor din nucleul preoptic,.
cît și de-a lungul fibrelor din tractusul preoptico-neurohipofizar. Numărul,
neuronilor cu un conținut mic de granule de neurosecreție este foarte redus,
(fig. 5).
Măsurătorile citofotometrice ne arată că în majoritatea celulelor
densitatea optică relativă a produsului de neurosecreție variază între,
valorile de 500 și 550 (tabelul nr. 1).. Densitatea optică relativă a pică-
Tabelul nr: 1
Densitatea optici relativă a produsului do neurosecreție in sistemui neurosecretor preoptico-neuroiilpoflzar
Specia	Lotul	Nucleul preoptic	Neurohipofiza
		densitate medie și variații	
Barbus barbus	electronarcotic hipoxemic	547(260-770) 555(222-670)	448(409-509) 387 (319-538)
Barbus meridionalis petenyi	electronarcotic hipoxemic	201 (125-237) 362(232-495)	638 (495-678) 509(367-602)
Leuciscus cephalus	electronarcotic hipoxemic	218(137-398) 437(310-712)	387(284-523) 540(328-638)
Chondrostoma nasus	electronarcotic hipoxemic	309 (122-420) 316 (131-432)	388(268-456) 508 (310-620)
turilor de neurosecreție așezate de-a lungul fibrelor tractusului și care se
colorează foarte intens este mai mare decît a granulelor intracelulăre,
atingînd valorile de 638—750 (fig. 1). Aceste picături au dimensiuni re-
marcabile, cîteodată măsurînd și 2—3 pi în diametru.
narcoză (coloanele albe) și în hipoxie (coloanele hașurate); n, numărul măsurătorilor.
Cantitatea produsului de secreție în celulele nucleului preoptic.. la
Barbus meridionalis petenyi și Leuciscus, cephalus este foarte redusă,, gra-
nulele colorîndu-se mai slab cu paraldehidă-fucsină (fig- 6 și 7). Granulele
lipsesc cu desăvîrșire dintr-uh mare număr de celule. Densitatea optică
relativă a produsului este foarte scăzută, valorile ei variind la Barbus
meridionalis petenyi între 125 și 237, cu o me^ie de 201', i^r la Leuciscus
între 137 și 398, cu media de 218 (tabelul nr. i și fig. 2 și’3).
De-a lungul fibrelor nervoase la amîndouă speciile se găsesc nume-
roase granule, care se colorează mai intens cu paraldehidă-fucsină și care
au o densitate optică mai ridicată.	;
La Ghondrostoma nasus, granulele de neurosecreție în pericarioanele
nucleului preoptic sînt prezente de obicei numai într-o zonă restrîhșă
perinucleară. Densitatea optică a granulelor destul de slab colorate este
cu ceva mai ridicată decît cea a granulelor la Barbus meridionalis și Leu-
ciscus cephalus (tabelul nr. 1 și fig. 4).
Granulele mici din tractusul preoptico-hipofizar se colorează mai
intens. Din cauza dimensiunilor reduse nu am putut stabili densitatea
optică a lor.
b.	Neurohipofiza. La speciile studiate de noi, neurohipofiza este
reprezentată prin fibrele nervoase, mai groase șau mai subțiri, care pă-
trund în adenohipofiză. Cantitatea și densitatea, optică a produsului de
neurosecreție prezent în aceste fibre variază foarte mult deda o Specie la
alta, chiar și de la un individ la altul.
216
4
Fig. 2. — Reprezentarea
variației densității optice
relative (d) a produsului de
neurosecreție în NPO și
tractusul preoptico-neuro-
Iripofizar la indivizii de
Barbus meridionalis petinyi
sacrificați in electronarcoză
(coloanele albe) și în hipoxie
(coloanele hașurate); n, nu*
mărul măsurătorilor.
100-
ePrezenta,’ea variației densității optice relative (d) a produsului de neurosecreție
i	Cactusul preoptico-neurohipofizar la indivizii de Leuciscus cephalus sacrificați în
electronarcoză (coloanele albe) și în hipoxie (coloanele hașurate); n, numărul măsurătorilor.
5	CITOFOTOMETRIA SISTEMULUI PREOPTICO-HIPOFIZAR LA PEȘTI	217'
La Barbus barbus, produsul sau lipsește complet, sau se găsește în
cantitate redusă în ramurile principale ale fibrelor. în schimb, fibrele
nervoase subțiri, care pătrund adînc în adenohipofiză, conțin numeroase,
granule intens colorate. Media densității optice a acestora este mai mică
decît cea măsurată în nucleul preoptic și în tractusul preoptico-hipofizar;.
Cantitatea cea mai mare a produsului de neurosecreție am găsit-o»
în neurohipofiza de Barbus meridionalis petenyi și Leuciseus cephalus. Aici,
de obicei atît fibrele groase, cît și cele subțiri conțin agregate de granule
(fig. 8 și 9). Densitatea optică a acestora arată valori foarte ridicate la
Barbus meridionalis și mult mai scăzute la Leuciscus (tabelul nr. 1).
Cantitatea cea mai mică de granule din neurohipofiză a fost înregis-
trată la Chondrostoma. Ramificațiile groase și cele subțiri hu conțineau
multe granule. Densitatea optică a acestora arată o valoare medie asemă-
nătoare cu cea măsurată în nucleul preoptic.
Animale ținute In hipoxie
a. Nucleul preoptic și tractusul preoptico-hipofizar. La toate speciile*
studiate, celulele de neurosecreție prezintă semnele morfologice ale unei:
i activități de elaborare intensive. La Barbus barbus, o parte dintre aceste
! celule sînt pline cu granule intens colorate cu paraldehidă-fucsină; în
i schimb, restul celulelor, aflate în număr mare în partea parvocelulară a.
i nucleului preoptic, conțin o cantitate mică sau nu conțin de loc granule,
i în ceea ce privește densitatea optică a produsului de neurosecreție, aceasta
i axată o valoare medie apropiată de cea a animalelor sacrificate în electro-
। narcoză.
Prezența numeroaselor granule de-a lungul fibrelor nervoase este
foarte caracteristică pentru tractusul preoptico-hipofizar al mrenei (fig. 10).-
Nu sînt rare nici picăturile de dimensiuni mari, care s-au format în urma
fuziunii mai multor granule.	, /
Elirninarea masivă a produsului de secreție se observă și în cazul
neuronilor de la Barbus meridionalis și Leuciscus cephalus. La aceste specii,.,
numărul celulelor în citoplasmă cărora granulele ,de secreție se găsesc în
abundență este mare (fig. 11). Tractusul preoptico-hipofizar conține de
asemenea numeroase granule de neurosecreție. Densitatea optică a pro-
dusului este mai mare decît cea constatată la indivizii sacrificați în elec-
tronarcoză. La ambele specii, valoarea medie a densității optice aproape
că s-a dublat (tabelul nr. 1).
La Chondrostoma se observă intensificarea activității de eliminare a.
produsului de neurosecreție din per icarioanele neuronilor neurosecretori.
(fig. 12); Nucleul acestor celule are dimensiuni mari și este înconjurat de
o citoplasmă săracă în material de neurosecreție. De-a lungul fibrelor trac-
tușului se găsesc granule, dar în număr mai mic decît la celelalte specii..
Densitatea optică a produsului este aceeași cu cea observată la indivizii
sacrificați în electronarcoză.	, ■ ,
‘ b. Neurohipofiza. Conținutul produsului' de neurosecreție aii
neurohîpofizei arată o variație destul de pronunțată la aceste animale.
■ La Barbus bai'bus și B. meridionalis, cantitatea granulelor este foarte redusă
j atît în ramurile principale, cît și în cele secundare ale neurohipofizei. Den-
218	S. •SZABO șt.B. MOLNAR	6
.sitatea optică ar produsului de neurosecreție arată valori mai scăzute față
de cele observate la indivizii sacrificați în electronarcoză.,	.
. La Chondrostoma și Leuciscus, ramurile principale conțin granule
în cantitate mică; în schimb, în ramurile secundare cantitatea granulelor
este mare. (fig. 13). Densitatea optică a produșului de neurosecreție la
acest din urmă nivel, arată valori mai ridicate decît cele .constatate
la indivizii sacrificați în electronarcoză.	/ r
' ’	' DISCUȚII	- : -	. >
Reacția activă a sistemului neurotecreter hipotălamo-neufohipo-
fizar în sindromul general de adaptare a fost dovedită de numeroase cer-
cetări efectuate atît la mamifete, cît și la celelalte' grupe de vertebrate
(5), (6), (8), (10). Aceasta a constituit obiectul mai multor cercetări (3), (6),
.(11), (12) și la teleosteeni.
Histologic, s-a constatat diminuarea cantitativă a produsului de
neurosecreție la nivelul neuronilor din nucleul preoptic și la nivelul neuro-
hipofizei în reacțiile de alarmă.
( Cercetările noastre-anterioare făcute la mai multe specii de teleo-
.Steeni'âu arătat că afinitatea tihctorială și cantitatea produsului deneuro-
^ecreție decelabilă histologic variază foarte mult de la o specie la alta (12).-
■ Din cele patrii specii de teleosteeni cercetate, trei (Barbus barbus,
jBâi'bu's meridionalii și Leuciscus cephalus) apărțin grupei peștilor „bogăți”
în neurosecreție, iar o specie (Chondrosioma năsus) aparține grupei peștilor
.,,săraci’’ în neurb'secrețib. Liiînd în considerare acest lucru, este evident
■că mbdificărileteohținutului de neurosecreție vor fi diferite în stressul
hipoxemic la speciile aparținînd celor două grupe amintite.
Analiza; ceteețărîlor noastre citofotometrice ne arată că Barbus
■barbus	Șr densitatea optică a produsului rămîn neschimbate'în
stfesâuFhipoxemic:-Reducerea cantității și a densității'Optice se dbservă
la nivelul, neurohipofizei în hipoxie.	'	,
! < 1 La, Barbus Vderidionalis și Leuciscus cephalus cresc în- mod simțitor
■cantitatea și: densitatea optică relativă a produsului de neurosecreție1 în
.stressul hipoxemic la nivelul pericarioanelor din nucleul preoptic; La ni-
velul neurohipofizei, creșterea aceasta nu este evidentă la Barbus meridib-
nalisi ,	;
Choridrostoma se observă numai creșterea moderată a densității
-optice a produsului de neurosecreție la nivelul neurohipofizei;
Din cele arătate reiese că în stress hipoxemic se intensifică elaborarea
.și eliminarea produsului de neurosecreție la cele trei specii „bogate” în
neurosecreție; Acest lucru nu se observă la Chondrostoma, specie „săracă’’
to neurosecreție. în felul acesta se constată un paralelism între modifică-
rile cantitative* și calitative ale produsului de neurosecreție .și nevoia de
•oxigen a1 speciilor studiate^
- Speciile care necesită o cantitate mai redusă de oxigen (Barbus barbus,
B. meridionalis și Leuciscus cephalus) se caracterizează printr-o intensific
■care evidentă-a eliberării materialului de neurosecreție în stress hipoxemic.
în schimb, specia care necesită o cantitate mare de oxigen (Chondrostoma
nasus) se: caracterizează printr-un sistem preoptico-neurohipofizar mai
puțin activ în hipoxie.	;	r ■	,
Fig. 5. — Neuroni neurosecretori din nucleul preoptic de Barbus barbus
sacrificat în electronarcoză. Pericarioanele sînt pline cu granule de neu-
rosecreție intens colorate (col. paraldehidă-fucsină; ob. 40 x).
Fig. 6. —Neuroni neurosecretori din nucleul preoptic de Barbus meridionalis
petenyi sacrificat în electronarcoză (col. paraldehidă-fucsină ; ob. 90 X ).
Fig. 7. — Neuroni neurosecretori din nucleul preoptic de Leuciscus cephalus
sacrificat în electronarcoză fcol. paraldehidă-fucsină ; ob. 90 x ).
Fig. 8. — Substanță de neurosecreție in neurohipofiză de Barbus meri-
dionalis petenyi (col. paraldehidă-fucsină ; ob. 90 x ).
Fig. 9. — Substanță de neurosecreție în neurohipofiza de Leuciscus cephalus
sacrificat în electronarcoză (col. paraldehidă-fucsină; oh. 90 x).
Fig. 13. — Substanță de neurosecreție în neurohipofiză
de Chondrostoma nasus în hipoxie (col. paraldehidă-
fucsină ; ob. 20 x )•
Fig. 10.	— Picături de neurosecreție în tractusul preoptico-hipofizar de
Barbus barbus în hipoxie (col. paraldehidă-fucsină ; ob. 90 x ).
Fig. 11.	— Neuroni ncurosecretori din nucleul preoptic de Leuciscus
cephalus în hipoxie (col. paraldehidă-fucsină; ob. 90 x ).
Fig. 12.	— Neuroni ncurosecretori din nucleul preoptic dc Chondrostoma
nasus în hipoxie (col. paraldehidă-fucsină; ob. 90 x).
7
CITOFOTOMETRIA SISTEMULUI PREOPTICO-HIPOFIZAR LA PEȘTI
219
La teleosteeni se poate presupune că există o legătură funcțională
între activitatea de neurosecreție a celulelor nervoase din nucleul preoptic
și necesitatea de oxigen a organismului, pentru clarificarea căreia sînt
necesare cercetări experimentale ulterioare.
CONCLUZII
1.	Cantitatea și densitatea optică relativă a produsului de neuro-
secreție din sistemul preoptico-neurohipofizar variază de la o specie de
teleosteeni la alta.
2.	La Barbus barbus, B. meridionalis petenyi și Leuciscus cephalus
se observă intensificarea eliminării produsului de neurosecreție din peri-
carioanele nucleului preoptic în hipoxie. Aceste specii necesită o cantitate
mijlocie de oxigen.
3.	La Chondrostoma nasus nu se observă intensificarea evidentă a
eliminării produsului de neurosecreție în hipoxie. Această specie necesită
o cantitate mare de oxigen.
4.	Se presupune că există o legătură funcțională între activitatea de
neurosecreție a neuronilor din nucleul preoptic și necesitatea de oxigen a
organismului la teleosteeni.
(Avizat de acad. E. A. Pora.)
BIBLIOGRAFIE
1.	Bargmann W., Z. Zellforsch., 1953, 38, 275-298.
2.	Duchesne P. et Ketelslegers I., C. R. Soc. Biol. Paris, 1967, 161, 3, 722.
3.	Fridberg G. u. Olsson R., Z. Zellforsch., 1959, 49, 531 — 540.
4.	Gabe M., Neurosecretion, Pergamon Press, New York — Philadelphia — Londra — Paris,
1966.
5.	Hild W., Z. Zellforsch., 1950, 35, 33-46.
6.	Jasinski A., Z. Zellforsch., 1968, 88, 537-548.
7.	Lison L., Histochimie et cytochimie animales. Principes et methodes, Gauthier Villars, Paris,
1960.
8.	MolnAr B. et Szabo Zs., Rev. roum. d’Endocrinol., 1967, 4, S, 121 — 126.
9.	Ochonskaya I. A., Polenov A. L., Selivanova G. V., Histochemie, 1966,7, 327 —329.
10.	Scharrer E. a. Scharrer B., Neuroendocrinology, New York — Londra, 1963.
11.	Schiebler T. H. u. Hartmann I., Z. Zellforsch., 1963, 60, 89—146.
12.	Szab6 Zs. a. MolnAr B., Acta Biol. Hung., 1965, 15, 383—392.
13.	- Zool. Anz„ 1968, 180, 3/4, 279-293.
Universitatea ,,Babeș-Bolyai” Cluj,
Catedra de zoologie.
Primită în redacție la 16 ianuarie 1969.
* — c. 3255
DATE NOI PRIVIND jVARIABILlTATEA ȘI EVOLUȚIA
STRUCTURALĂ A DENTIȚIEI LA SPECIILE DE SPALAX
GULD. (1770) (POLEN TI A, M AM M ALIA)
DE
M. HAMAR
595.18 : 591.526
The examination of 145 skulls of Spalax leucodon Nordm. and Spalax microphthal-
mus Giild., demonstraled the variability and evolution of the trituration areas
of the molar-teeth. The molarteeth are formcd of four enamelled columns and
it is suggested that these are corresponding to the four inițial cusps present in
the juvenilcs at the surface of molar-teeth. A hypothetical design of the evolution
of trituration areas is suggested, using the nomenclature proposed for the Crice-
iidae by Hersbkovitz and Vorontsov.
Reprezentanții genului Spalax Giildenstaedt (1770) au fost mai puțin
studiați din punctul de vedere al variabilității unor elemente structurale
ale dentiției. După lucrările clasice ale autorilor T. T u 11 b e r g (8)
și L. M â h e 1 y (3), unele date fragmentare despre Spalax putem găsi
în lucrările lui H. G. S t e h 1 i n și S. S c h a u b (7), F. P e 11 e r
(6) și N. N. Vor o nț o v (9). Ultimii doi includ genul Spalax în familia
Cricetidae, iar F. P e 11 e r (6) ajunge la concluzia că acest gen prezintă
cele mai multe afinități cu cricetidele mioceniene Anomalomys,
Dintre autorii citați, cel mai mult material a fost examinat de L.
Mdhely (3), care a remarcat variabilitatea 'dentiției în funcție de
vîrstă. Totuși nu a ținut seamă de această variabilitate, astfel încît multe
specii descrise de el împreună cu A. Nehring se bazează pe variabili-
tatea dentiției în cadrul unei singure specii. De asemenea, S. I. O g n e v
(4) acordă o atenție deosebită variabilității dentiției, reducînd considerabil
numărul de specii în cadrul genului. J. R. Eller m an și T.C.S. M o r-
rison-Scott(l) cad în extremă, ignorînd aspecte specifice ale varia-
bilității dentiției și altor caractere morfologice în cadrul genului.
ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 21 NR 3 p. 221-227, BUCUREȘTI 1969
222
M. HAMAR
2
223
în lucrarea de față am urmărit variabilitatea și evoluția unor ele-
mente structurale ale dentiției la Spalax leucodon Nordmann (1840)
și Sp. microphthalmus Giildenstaedt (1770) în funcție atît de vîrstă, cît
și de diferite regiuni din țară.
MATERIAL STUDIAT
în total au fost studiate 145 de cranii aparținînd celor două specii
colectate la Valul lui Traian și Gura Dobrogii (jud. Constanța), Perieni
(jud. Bîrlad), Suceava (jud. Suceava), Aiton, Jucu, Boju (jud. Cluj).
Pentru rezolvarea problemelor legate de taxonomic și de aspectele
de filogenie, modificările structurale ale molarilor prezintă un interes
deosebit. Materialul studiat de noi arată că în stadiul juvenil molarii la
ambele specii prezintă o suprafață multituberculată, iar corpul lor este
crestat (fig. 1—4).
în funcție de vîrstă, la exemplarele subadulte, suprafețele de tritura-
ție se aplatisează, tuberculii dispar, lobii izolați se unesc la exemplarele
adulte și senex, formînd cîmpuri sau insule emailate închise (fig. 1—4).
în acest stadiu, la masticarea hranei participă numai crestele emai-
late, care sînt tari și mai ridicate. Urmărind evoluția molarilor la diferite
specii și populații, vom constata că aceasta are un caracter asemănător.
Astfel, dispariția tuberculilor inițiali și unirea lobilor se fac în toate cazu-
rile în mod similar.
Apariția unor lobi externi la M1, care uneori a fost luată ca o particu-
laritate specifică, se remarcă la fiecare specie și la toate populațiile studiate
(fig. 1 și 3).
De asemenea, urmărind poziția și numărul tuberculilor la exempla-
rele juvenile, se constată că în majoritatea cazurilor se pot evidenția patru
tuberculi inițiali (fig. 5). Există însă cazuri cînd numărul acestor tuberculi
inițiali este mai mare (fig. 5), așa cum de fapt a remarcat și L. M e h e 1 y
(3). Examinînd însă la aceleași exemplare juvenile poziția trunchiurilor
emailate, am constatat că în acest stadiu molarii sînt compuși din patru
trunchiuri (fig. 6). Este greu de stabilit însă dacă aceste trunchiuri cores-
pund întocmai celor patru tuberculi de pe suprafața molarilor. Existența
acestor patru trunchiuri justifică oarecum ipoteza luiL. M 6 h e 1 y (3)
privind numărul inițial al tuberculilor la speciile de Spalax. Pornind de
la această ipoteză și aplicînd cu totul condiționat nomenclatura elabo-
rată de H. F. O s b o r n (5), pentru insectivore și carnivore, dezvol-
tată ulterior de Ph. Hershkovitz (citat după (9)) și N. N. V o-
r o n ț o v (9) pentru Cricetidae, evoluția molarilor la speciile de Spalax
se prezintă ca în figurile 7 și 8.
Menționăm însă că tuberculii paraconus și protoconus (respectiv
paraconid și protoconid), de obicei, chiar după naștere, sînt deja uniți
între ei printr-o creastă care pe urmă se aplatisează.
La M1 nu mai apare hipoconusul izolat, în schimb la M3 și M? poziția
izolată a metaconusului și hipoconusului, respectiv a metaconidului și
hipoconidului, uneori este evidentă (fig. 1—4).
Fig. 1. Variabilitatea molarilor superiori la Spalax leucodon	Fig. 2. — Variabilitatea molarilor inferiori la Spalax leucodon
^rdm,	Nordm.
224
225
Variabilitatea molarilor superiori la Spalax micro-	Fig. 4. — Variabilitatea molarilor inferiori la Spalax microphthal-
phihalmas Giild.	mus Giild.
Suprafața de triturație â molarilor la exemplare juve-	Fig. 6. — Structura trunchiurilor emailate la exemplarele juvenile
nile de Spalax leucodon Nordm.	de Spalax leucodon Nordm.
7 VARIABILITATEA ȘI EVOLUȚIA STRUCTURALĂ A DENTIȚIEI LA SPALAX 227
DISCUȚII
Materialul examinat arată că variațiile structurale ale molarilor la
speciile Spalax leucodon și Sp. microphthalmus Giild. au același caracter.
Evoluția structurală a molarilor în funcție de vîrstă arată de asemenea o
asemănare. De aceea credem că evidențierea taxonomică a speciilor numai
pe baza variațiilor constante pe suprafețele de triturație a molarilor este
destul de hazardată. La asemenea studii trebuie luate în considerare toate
elementele morfologice ale craniului, precum și elementele anatomice și
citogenetice.
în ceea ce privește unele ipoteze și teorii generale referitoare la ori-
ginea și evoluția filogenetică a molarilor la rozătoare, materialul nostru
arată că teoria trituberculară a lui H. F. O s b o r n (5), H. G. S t e h 1 i n
și S. S c h a u b (7) nu poate fi aplicată în cazul speciilor de Spalax.
Acest material arată că inițial molarii sînt compuși din patru trunchiuri
emailate, așa cum a presupus și T. T u 11 b e r g (8). Nu ne putem pro-
nunța deocamdată în privința numărului de tuberculi. Avînd în vedere
însă că trunchiurile sînt în număr de patru, acceptăm ipoteza lui T. T ul-
1 b e r g (8) și L. M e h e 1 y (3) privind numărul de tuberculi în stadiu
inițial la speciile de Spalax.
Nu este exclus însă ea acest număr să reprezinte un caracter secun-
dar, care în stadiul inițial să fie multitubercular, așa cum a presupus
C.J.F. Major (2).
Schema evoluției molarilor în funcție de vîrstă propusă de noi se
bazează pe ipoteza că numărul inițial al tuberculilor la Spalax este de
patru. în funcție de noi descoperiri și de noi date, desigur că această schemă
poate suferi modificări și îmbunătățiri.
(Avizat de prof. O. Necrasov.)
BIBLIOGRAFIE
1.	Ellerman J. R. a. Morrison-Scott T. C. S., Checklist of Palearciic and Indian Mammalsr
Brit. Mus., Londra, 1952.
2.	Major C.J.F., Proc. Zool. Soc. London, 1843, 179-215.
3.	m£hely L., Species Generis Spalax, Budapesta, 1909, 1 — 345.
4.	Ognev S. I., Zverii SSSR i prilejașcih stran, Izd. AN SSSR, Moskva—Leningrad, 1947,.
559-641.
5.	Osborn H. F., Evolution of Mamalian molar Teeth, New York, 1907, 144—151.
6.	Petter F., Mammalia, 1961, 25, 4, 485—489.
7.	Sterlin H. G. u. Schaub S., Die Trigodontie der Simplicidentaien Nager., Siveizerische Paleon-
tolog ische Abhandl., Verlag Birkhauser, AG-Basei, 1951, 67, 96 — 271.
8.	Tullberg T., Ober das System des Nagetiere, Druck der Akad. Buchdr. Edv., Berlin, 1899.
9.	Voronțov N. N., Evoluția pișcevaritelnoi sistemt grtzunov (Mlșeobraznie'), Izd. „Nauka”
Sibirsk. Otdelenie, Novosibirsk, 1967, 1—230.
I.C.C.P.
Primit în redacție la 16 ianuarie 1969.
influența temperaturii asupra acțiunii meta-
bolice A ADRENALINEI
UE
DUMBRĂVIȚA SCHMIDT și NISTOR ȘANTA
577 : 174.5 : 591.1.05
The influence of lemperațure on the metabolic activity of adrenaline was studied
in Rana ridibunda.
It was found that:
— At low temperatures (2° to 4°C) adrenaline induced a considerable intensifica-
tion of respiratory exchanges, at high temperatures (23° to 25° C; 30° to 32*C)
a deTnite diminution.
— Undei' the action of adrenaline the respiratory quotient underwent a clear
deviation towards the uppcr normal limit (1.0) sometimes exceeding it. The
strongest effects were oblained al low temperatures (2° to 4°C).
Pînă în prezent au fost făcute numeroase cercetări privitoare la acți-
unea adrenalinei asupra metabolismului energetic al animalelor homeo-
terme. în anul 1949, L. Lun dh olm (6) a publicat o valoroasă sin-
teză despre această problemă, în care se arată efectul calorigen al adrena-
linei la : cobai (H. Rein, R. Kramer, G. Scbăffer), cîini
(G. L u s k și R. E g g 1 e t o n), om (S. D i e t r i c h), precum și în
cazul țesuturilor izolate (O. Mey erh of f și K. L o h m a n n).
O serie de cercetători (1), (6), (9) au constatat însă o diminuare a
schimburilor respiratorii după administrarea unor doze de adrenalină
relativ crescute.
Rezultatele de pînă acum nu sînt destul de concordante spre a putea
trage o concluzie certă asupra acestei probleme.
Despre acțiunea adrenalinei asupra metabolismului energetic al
animalelor poikiloterme există, de asemenea, o serie de date (2), (3), (8),
(10), din care rezultă că la aceste animale adrenalina provoacă o ridicare,
a metabolismului energetic, prin creșterea consumului de O2.
Lipsind din literatura consultată lucrări privitoare la influența tem-
peraturii asupra acțiunii metabolice a adrenalinei, ne-am propus să între-
prindem unele cercetări în acest scop pe broasca de lac.
Rezultatele, obținute sînt prezentate în lucrarea de față.
ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 21 NR. 3 P. 229-237 BUCUREȘTI 1939
231
230	DUMBRAVIȚA SCHMIDT Și NISTOR ȘANTA	2 ।
MATERIAL Șl METODĂ	'
Experiențele au fost făcute pe mai multe loturi de broaște (liana ridibtincla), in stare de '
inaniție.	ț
S-a lucrat la următoarele cinci nivele termice: I, 2—4°C; 11,9—11°C; III, 17—19°C; |
IV, 23—25°C și V, 30~32°C. Trecerea aceluiași lot de la un nivel termic la altul a fost ur- ;
mată de o perioadă de adaptare a animalelor, timp în care s-a urmărit stabilizarea nivelu- |
lui metabolic. Adrenalina, în doze diferite (400, 300, 200, 100 pg/50 g greutate corporală ;
vie) a fost administrată prin injecții în sacii limfatici dorsali.
Măsurarea schimburilor respiratorii s-a făcut din două în două ore, timp de 8 ore de la ;
administrarea hormonului, cu ajutorul unui interferometru Zeiss.	।
Cercetările au fost efectuate în două serii: prima iarna, în luna februarie; a doua vara, '
in lunile iunie — iulie. în experiențele din cursul iernii, cu caracter preliminar, s-a lucrat numai :
cu o singură doză de adrenalină ( 400 pg) și la trei nivele termice (1, IU și IV).
REZULTATELE OBȚINUTE	j
Valorile metabolismului energetic în condiții normale și după admi-
nistrarea de adrenalină sînt prezentate în tabelele nr. 1 și 2.
I.	Tabelul nr. 1 cuprinde datele obținute în cursul experiențelor
preliminare efectuate în timpul iernii. Din analiza lor rezultă că : schim-
burile respiratorii și metabolismul energetic prezintă diferențe considera-
bile, conforme eu regula generală privind influența temperaturii asupra
acestora. în ceea ce privește acțiunea adrenalinei, de asemenea diferă de
la un nivel termic la altul, efectele cele mai puternice exercitîndu-se asupra
animalelor din lotul de la temperatura joasă (2—4°0), considerabil mai scă-
zute la 17—19rC și chiar unele valori negative la temperatura de 23 —
25°C. Reprezentate grafic (fig. 2), aceste diferențe sînt foarte evidente, i
Comparînd aceste date, se observă că nu este o deplină concordanță
între consumul de Oa și eliminarea de CO2. De exemplu, la temperatura
de 23— 25°C, consumul de O, este mai scăzut cu 21,78 % față de cel bazai,
pe cînd eliminarea de CO2, dimpotrivă, este mai crescută cu 28,00%.
Citurile respiratorii (tabelul nr. 3), înainte de administrarea adrena-
linei, erau aproximativ egale pentru toate cele trei nivele termice, indicînd
o utilizare de lipide (0,7), iar după aceea ele au crescut, ajungînd la valori
supraunitare (1,2), la treptele termice III și IV. Deși QR nu este considerat
un indice sigur pentru metabolismul intermediar, este totuși util să fie
luat în considerare (4). în cazul nostru, trecerea sub acțiunea adrenalinei
de la un QR caracteristic pentru catabolizarea grăsimilor la unul supra-
unitar poate eă, într-adevăr, denotă o acțiune de sinteză de grăsimi pe
seama glucozei rezultate din glicogenoliza provocată de acest hormon,
așa cum susținea L u s k încă din 1917.
în orice caz, din această primă serie de experiențe rezultă în mod
categoric că acțiunea unei doze de 400 pg adrenalină asupra schimburilor
respiratorii este mai puternică atunci cînd animalele se găsesc la o tempera- [
tură scăzută decît la temperaturi normale și la cele ușor crescute. '
II.	în cea de-a doua serie de experiențe efectuate în timpul verii i
și cu doze diferite de adrenalină, s-a constatat că valorile inițiale au pre-
zentat diferențe uneori importante de la un lot la altul, pentru același
Tabelul nr. 1
Efectul calorigen al unor doze de 400 țig aâreaaIina/50 g greutate corporală la trei nivele termice
23»
232
OUMBRAVIȚA SCHMIDT și NISTOR ȘANTA
nivel termic, și variații conforme regulii de la o treaptă la alta, ajungîn-
du-se ca valorile obținute la 30—32°C să fie de aproximativ 7 ori mai
mari decît cele de la 2—4°c (fig. 2).
Ou. doza de 400 gg s-a experimentat numai pe două loturi: unul la
temperatura de 9—11°C (II); celălalt la 30—32°C (V), constatîndu-se că
30-
R terna
□ Vara
I ; 2 -4‘C
V : 3 -11“ C
00 ■ !7-19°C
&: 23-25°C
Y •' 30-32° C
50
0
400/1$
40-
20
40
300jug
20-
ti-
I X XI
?00jug
O
n— t’C
-20
-20
-30-
lODjig
. t’C
Fig. 2. — Variația metabolismului energetic la
liana ridibunda după administrarea unor doze
de adrenalină la diferite temperaturi.
0
a provocat la primul lot o in-
tensificare a consumului de O2
cu 11,42 %, iar la lotul secund o
scădere de 14,15% cu o diferență
între cele două nivele de 25,57 %.
Eliminarea de CO2 a spo-
rit cu 37,25% la temperatura
de 9—H°C și abia cu 19,33% la
cea de 30—32CC, deci cu 17,92%
mai puțin la supraîncălzire decît
la o răcire moderată.
Broaștele fiind în stare de
inaniție, citul respirator inițial
și în acest sezon a fost de apro-
ximativ 0,7, iar după adrena-
lină s-a ridicat la circa 0,9,
fără să devină însă supraunitar.
Cu doza de 300 adrena-
lină s-a lucrat la toate cele 5
trepte termice experimentale,
obținîndu-se rezultatele mențio-
nate în tabelul nr. 2 și în figura 2.
Se constată că la temperaturi
joase (2—4°C) această doză a
provocat o puternică intensifi-
care a schimburilor respiratorii,
consumul de O2 crescînd cu
57,89% și eliminarea de CO2 cu
+ 84,61%, efectul devenind
din ce în ce mai slab, iar la tem-
peraturile crescute ajungîndu-
se la valori negative considera-
bile. QR a variat în același
sens ca și în experiențele pre-
cedente (fig. 1).
Doza de 200 g.g adrenalină
a provocat și ea stimulări meta-
bolice evidente la temperaturile
joase și diminuări atît ale con-
sumului de O2, cît și ale elimi-
nării de CO2 la cele ridicate.
Evoluția acestor variații nu concordă cu ceea ce s-a observat în cazul
dozelor de 400 și 300 gg cînd stimularea maximă a consumului de O2 s-a
234	DUMBRAVIȚA SCHMIDT și NISTOR ȘANTA	6
produs la treapta termică de 17—19°C (cea mai obișnuită), pe cînd la tem-
peratura de 2 —4°C aceasta a fost de numai 27 %. Valorile obținute pentru
eliminarea de CO2 concordă însă cu regula generală și pentru această doză,
la primul nivel termic producîndu-se o creștere de 108%, la 17—19°C
fiind de numai 23%, iar la 23—25° C scăzînd cu aproximativ 64%.
Modificările QR demonstrează și în cazul acestei doze o utilizare
evidentă de glucoză obținută din rezervele de glicogen.
Am folosit și o doză de 100 [ig adrenalină, însă numai la temperaturile
ridicate, constatând că și aceasta a avut un efect depresiv asupra meta-
bolismului.
Prin urmare, din ansamblul acestor rezultate reiese că, la broasca
de lac acțiunea adrenalinei asupra schimburilor respiratorii și metabolis-
mului energetic depinde în mod categoric de temperatura la care se găsesc
animalele, efectul fiind puternic stimulator la temperaturile joase și deve-
nind negativ la cele ridicate.
DISCUȚII
în experiențele noastre am asociat doi factori care au o puternică
influență asupra proceselor metabolice: temperatura și adrenalina. în
aceste condiții experimentale s-a constatat că temperatura își exercită
cunoscuta sa acțiune, provocînd o treptată intensificare a schimburilor
respiratorii și a metabolismului, proporțional cu creșterea sa, de la 2
pînă la 32°C. Aceasta se întâmplă, în mod obișnuit, la broaștele netratate
cu adrenalină; la cele cărora li s-a administrat acest hormon catabolizant,
influența temperaturii a fost însă profund modificată, în sensul că ea a
diminuat atît efectul inhibitor al temperaturilor joase, cît și pe cel stimu-
lator al temperaturilor ridicate. Prin urmare, adrenalina are într-adevăr
o acțiune hipermetabolică și calorigenă, însă numai la temperaturile joase
și moderate, pe cînd la cele ridicate, dimpotrivă, ea produce efecte contrare.
Acest fapt a mai fost semnalat și de M. A v a r g u e s (2), care a arătat
că la amfibii (Discoglossus) efectele adrenalinei sînt în funcție de tempera-
tură. C. A. Picoș (8), experimentând pe crap de cultură, a constatat
că acțiunea adrenalinei asupra metabolismului energetic depinde de
nivelul acestuia : ridicîndu-1 cînd era scăzut și coborîndu-1 pe ce Icrescut.
Mai notăm și faptul că O. Matei (7) a descris efecte hiperglicemice se-
zoniere diferite ale adrenalinei: iarna fiind mai mari decît vara.
Pe lîngă acestea, în privința „acțiunii calorigene” a adrenalinei, dar
fără să se ia în considerare influența temperaturii, au mai fost efectuate
un număr mare de lucrări, însă, din păcate, prea discordante și neconclu-
dente. Mulți autori au constatat că adrenalina, în doze moderate, provoacă
o stimulare a metabolismului, ceea ce i-a determinat pe Boothby și
Sandiford să o definească, la sugestia lui L u s k, ca „acțiune calo-
Tigenă”, fără să i se poată da însă și o explicație mulțumitoare.
Cu doze mari de adrenalină, efectele obținute nu au fost atît de
categorice, întregistrîndu-se chiar efecte negative.
Plecînd de la această situație, A. Spoelstra (9) a întreprins
un studiu complex privitor la acțiunile fiziologice ale adrenalinei și nora-
•drenalinei la pisică, ajungînd la unele concluzii demne de tot interesul,
7	TEMPERATURA ȘI ACȚIUNEA METABOLICA A ADRENALINEI	235
dintre care notăm aici că dozele mici provoacă o intensificare a metabolis-
mului, pe cînd dozele mari exercită o acțiune difazică asupra schimburilor
respiratorii, fără să explice determinismul acestor efecte.
într-o lucrare făcută pe broaște, G. F. Cori și K. W. B u c h-
w a 1 d (3) reiau ipoteza lui O. M ey erh of f, potrivit căreia acțiunea
calorigenă a adrenalinei s-ar datora intensificării respirației tisulare de
către excesul de acid lactic rezultat din glicoliza favorizată de acest hor-
mon. Ca urmare a acestui fapt, o mare parte din acidul lactic este recon-
vertit în glicogen, proces care se realizează cu cheltuială de energie. Lucrînd
la temperatura de 15°C, acești autori au obținut o evidentă creștere
a consumului de O2, cu doze relativ scăzute (0,05 — 0,1 mg), deși ani-
malele aveau sistemul nervos central distrus (cu excepția bulbului).
Întrucît aceste animale suferiseră și o hepatectomie totală, rezultă
că efectul calorigen al adrenalinei nu depinde nici de excluderea con-
trolului nervos și nici de înlăturarea metabolismului hepatic.
în monografia lor privind acțiunea hormonilor asupra proceselor
moleculare, G. L i t w a c k și D. Kr i t ch e w s ky (5) au analizat
ipoteza privitoare la acțiunea calorigenă a adrenalinei prin influența acestui
hormon asupra metabolismului lipidic mobilizînd din grăsimile tisulare
importante cantități de acizi grași liberi. Din datele prezentate de acești
autori apare ca plauzibilă ipoteza privind intervenția adrenalinei și nora-
drenalinei în metabolismul trigliceridelor, însoțită de o intensificare a pro-
ducției de căldură. De aici rezultă că orice factor care alterează într-un
fel oarecare acest metabolism poate modifica și efectul calorigen al cateco-
laminelor. Așa, de exemplu, deficitul de glucoză, și, deci, alunei importante
surse de a-glicerofosfat și de energie, atrage după sine dispariția efectului
calorigen al adrenalinei, iar insulina, favorizînd pătrunderea glucozei în
celule, intensifică acest efect.
în concluzie, se consideră că adrenalina provoacă o creștere a libe-
rării de acizi grași liberi, iar aceștia la rîndul lor, determină o intensifi-
care a consumului de O2, ceea ce duce la creșterea ratei metabolice și
la producerea efectului calorigen. Autorii sînt însă de părere că, în afară
de această cauză, ar mai fi posibile și alte procese calorigene favorizate
de adrenalină.
Ipotezele arătate mai sus, deși sînt judicioase și verosimile, nu ne
ajută la explicarea diferențelor obținute în funcție de temperatură, cu
aceleași doze de adrenalină.
Din experiențele noastre reiese în mod categoric că atît iarna, cît și
vara efectul calorigen al adrenalinei este pozitiv la temperaturile joase
și scade pe măsură ce temperatura crește, devenind negativ la temperatu-
rile mai ridicate de 23°C.
Un alt fapt remarcabil este acela că, sub acțiunea tuturor dozelor de
adrenalină folosite și la toate treptele termice la care s-a lucrat, inclusiv
cele cu efecte negative, s-a produs o creștere a citului respirator de la o
valoare bazală de inaniție de aproximativ 0,6—0,7 la o valoare apropiată
și chiar superioară lui 1 (tabelul nr, 3).
Întrucît cîtul respirator a avut aproximativ aceeași valoare la ani-
malele netratate, indiferent de diferențele metabolice provocate de nive-
lele termice, se poate considera că, dintre cei doi factori metabolic activi
(temperatura și adrenalina), numai adrenalina a avut influențe asupra
:3 - 3255
236	DUMBRAVIȚA SCHMIDT și NISTOR ȘANTA
8
9
TEMPERATURA Șl ACȚIUNEA METABOLICA A ADRENALINEI
237
citului respirator, cel mai puternic efect obținîndu-se la temperatura de
2—4°C, iar cel mai slab la cea de 17— 19°C (care pare a fi temperatura
preferată a acestor animale).
Deci, din ansamblul acestor fapte reiese că efectul calorigen al adre-
nalinei depinde de intensitatea proceselor metabolice care sînt în curs de
Tabelul nr. 3
Variația QR după administrarea a 400 ug adrena)in5/50 g greutate corporală
la dllerUe temperaturi
Tempera- tura °C	Cît respirator	Condiții experimentale
2-4	0,602 0,914 1,020 0,966 0,823	normale 2 h, după administrarea adrenalinei 4 h, după administrarea adrenalinei 6 h, după administrarea adrenalinei 8 h, după administrarea adrenalinei
9-11	0,699 0,958 1,097 0,840	normale 2 h,	după	administrarea	adrenalinei 4 h,	după	administrarea	adrenalinei	' 6 h,	după	administrarea	adrenalinei
17-19	0,625 0,782 0,720 0,684	normale 2 h, după administrarea adrenalinei 4 h, după administrarea adrenalinei 6 h, după administrarea adrenalinei
23-25	0,656 1,210 1.040 0,792	normale 2 h, după administrarea adrenalinei 4 h, după administrarea adrenalinei 6 h, după administrarea adrenalinei
30-32	0,560 0,954 0,763	normale 2 h, după administrarea adrenalinei 4 h, după administrarea adrenalinei
2.	Cîtul respirator al animalelor din toate loturile experimentale
(aflate în stare de inaniție și netratate cu adrenalină) era cuprins între
0,6 și 0,7 la toate cele 5 nivele termice utilizate.
3.	Sub acțiunea adrenalinei cîtul respirator a suferit o deviere cate-
gorică spre limita normală superioară (1,0), uneori depășind-o. Efectele
cele mai puternice și de mai lungă durată au fost obținute la temperaturile
joase (2—4°C).
4.	Adrenalina a provocat o intensificare considerabilă a schimburilor
respiratorii și a termogenezei la animalele aflate la temperaturile joase
și o categorică diminuare la temperaturile ridicate (23—25 și 30—32°C).
5.	Antagonismul dintre acțiunea temperaturii și cea a adrenalinei
se datorește, probabil, intrării în joc a unor mecanisme regulatoare meta-
bolice cu retroacțiune („feedback”), care limitează activitatea și înlătură
epuizarea celulară. Natura unor asemenea mecanisme și modul cum func-
ționează încă nu se cunosc.
? •
(Avizat de acad. E. A. Pora.)
BIBLIOGRAFIE
1.	Abderhalden E. u. Gelhorn E., Pflugers Arch. f. die ges. Physiol., 1923,199, 320.
2.	Avargues M„ C. R. Soc. Biol., 1961, 155, 4, 732 - 735.
3.	Cori C. F. a. Buchwald K. W., Proc. Soc. Exper. Biol. a. Med., 1930, 28,104.
4.	Klbiber M., The fire of life, John Wiley Sons, New York — Londra, 1961.
5.	Litwack G. a. Kritchewsky D., Action of hormones on molecular processes, Londra, 1964.
6.	Lvndholm L., Acta physiologica scandinavica, 1949, 19, suppl. 67.
7.	Matei C., Rev. roum. Biol. — Sărle de Zoologie, 1966, 11, 4, 309—414.
8.	Picoș C.A., Anal. Univ. Buc., seria biol., 1963, 12, 98.
9.	Spoelstra A., Jour de Physiol., 1963, 55, 677.
10.	Watlington Ch. a. Bvrk P. R., J. Cell a. Comp. Physiol., 1965, 65, 3, 337—354.
Facultatea de biologie,
Laboratorul de fiziologie animală.
Primit In redacție la 18 decembrie 1968
desfășurare în momentul administrării hormonului: stimulîndu-le pe cele
lente și inhibîndu-le pe cele care sînt deja la un nivel ridicat. La aceste
efecte s-ar putea ajunge prin intrarea în joc a unor mecanisme regula-
toare fie la nivel celular, fie la nivelul organismului. Pentru descoperirea
și elucidarea unor asemenea mecanisme sînt necesare noi cercetări, dintre
care unele sînt chiar în curs de desfășurare.
CONCLUZII
Cercetîndu-se schimburile respiratorii și metabolismul energetic,,
la Rana ridibunda, la 5 trepte diferite de temperatură și sub acțiunea unor
doze diferite de adrenalină (100—400 pg/50 g greutate corporală) s-au
constatat atît iarna, cît și vara următoarele :
1.	Creșterea temperaturii de la 2 pînă la 32°C a provocat obișnuita-
intensificare a proceselor metabolice.
CERCETĂRI ASUPRA BILANȚULUI ENERGETIC LA
OMIDA PĂROASĂ A DUDULUI (HYPHANTRIA CUNEA
DRURY) (LEPIEOPTEBA-ARCTIEAE)
DE
ELEONORA ERHAN
591.1 : 595.787
The energy balance was investigatei in fall webworm {II. canea Lepidoptere
Actidae), in order to establish the eîficiency of the food energy utilization, in
both larval gencrations, as well as the influence of the quality of the food on the
energy utilization.
The results showed that in both gencrations, the larvae fed with Acer negundo
leaves stored an equal amount of energy, that represcnts 57 per cent of 100 calories
of metabolizable energy, as a mean value for the whole larval stage. The poorer
quality of the leaves in the fall is supplemented by a higher consumption of the
food.
The energy utilization in fall webworm larvae rcared on different host plants,
Morus alba, Acer negundo, Cerassus avium, Juglans regia and Prunus domestica
is very much alike, the mean value of the stored energy averaging up to 60 per
cent of 100 calories of metabolizable energy.
Introdusă relativ recent în fauna europeană (4), (5), omida păroasă
a dudului s-a răspîndit repede și pe teritoriul țării noastre, fiind favori-
zată de polifagie și în general de marea sa plasticitate ecologică. în mo-
mentul de față această specie se înscrie pe lista celor mai temuți dăună-
tori pomicoli și sericicoli.
Din acest motiv s-au întreprins o serie de cercetări pentru a se evi-
denția atît caracteristicile sale morfologice și ecologice, cît mai ales spec-
trul său alimentar, cu scopul de a se elabora cele mai eficiente metode de
combatere (3), (4), (5).
Pe linia acestor preocupări am luat în studiu comparativ bilanțul
energetic al acestei specii, pentru a pune în evidență modul în care larvele
sale polifage utilizează energia hranei (2). Rezultatele fiind interesante,
am continuat acest studiu pentru a vedea în ce măsură energia hranei este
ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 21 NR. 3 P. 239 - 245 BUCUREȘTI 1909
241
240	ELEONORA ERHAN	2
utilizată- la cele două generații anuale, urmărind în același timp influența
calității hranei asupra randamentului energetic.
MATERIAL ȘI METODĂ
Materialul biologic a constat din loturi de larve In virsta a patra colectate din diferite
grădini din apropierea orașului București. Larvele au fost crescute în loturi paralele, fiind ali-
mentate cu frunze de dud, arțar, nuc, prun, vișin.
Investigațiile noastre au constat din cercetarea bilanțului energetic, adică din determi-
narea puterii calorice a ingestei și excretei (fecale 4- urină), din evaluarea pierderii de
energie sub formă de acțiune dinamică specifică a hranei (ADS), ca și a metabolismului
energetic. Metoda de cercetare este cea a confinării, descrisă anterior (1).
Rezultatele noastre sini exprimate în calorii și sînt raportate la un gram substanță
vie, 24 de ore. Astfel au fost puse în evidență cantitatea de energie ingerată, cantitatea de ener-
gie metabolizabilă (energic ingesta — energie excreta) și cantitatea de energie netă (energia meta-
bolizabilă — energia pierdută sub formă de ADS). Din energia netă totală s-au calculat energia
necesară întreținerii funcțiilor și energia-spor realizată zilnic de larve, exprimată prin creș-
terea ponderală. în final am determinat puterea calorică a pupelor nou formate, rezultatul fiind
exprimat în calorii pe gram substanță uscată.
REZULTATE ȘI DISCUȚII
în tabelele nr. 1 și 2 și în figurile 1,2 și 3 prezentăm rezultatele cerce-
tărilor noastre. în tabelele nr. 1 și 2 sînt expuse valorile medii ale bilanțului
energetic pe întreaga perioadă de cercetare, tabelul nr. 1 cuprinde valorile
bilanțului energetic al larvelor crescute pe arțar, în prima și a doua gene-
rație anuală. în tabelul nr. 2 expunem valorile bilanțului energetic al
larvelor crescute pe cinci specii diferite de plante.
Dacă se analizează datele expuse în tabelul nr. 1 și figura 1, se con-
stată că, în ciuda deosebirilor de valori existente, bilanțul energetic al lar-
velor ambelor generații prezintă aceeași tendință. Deosebirile cele mai evi-
dente apar în ceea ce privește valorile ingestei și excretei la generația de
vară, aceste valori fiind mai mari, fapt determinat fără îndoială de modi-
ficarea sezonieră a concentrației de proteine și lipide și mai ales de creș-
terea procentului de celuloză din frunze (3). Aceste deosebiri apar mai
pregnant dacă se compară valorile procentuale ale bilanțului energetic,
astfel dacă la 100 cal ingerate omizile din prima generație pierd 61,52%,
omizile din generația a doua pierd 75,5%. Acest fapt se reflectă în mod
corespunzător asupra valorilor energiei metabolizabile care sînt diferite.
Ceea ce este însă foarte remarcabil în bilanțul energetic la cele două
generații de larve este faptul că atît la larvele de primăvară, cît și la cele
de la sfîrșitul verii pierderile de energie sub formă de acțiune dinamică
specifică sînt aproape aceleași, 1,45% la generația I și 1,68% la generația
a Il-a. Valoarea puțin mai ridicată a ADS la larvele de vară poate fi
pusă pe seama cantităților mai mari de hrană ingerată de aceste larve.
Analizînd în continuare bilanțul energetic, se constată că, în funcție
de valorile energiei metabolizabile de care dispun larvele din cele două
generații, energia-spor realizată zilnic de larve este diferită, 22,29% la
Energia-spor	© 41 O o Ol	191 + 151
Energia de întreținere	co 00 00 co	120 ±16 j
>fi		
£ KU	o	20
fi 3 , ‘6b ©	io	
© fi W	348,	CO
Energia ADS	41 CO ȚH	23±13
©		
Energia metal lizabilă	IO cî 00 41 Ol co co	334±115
fi		
Energia excreî	Ol KO ■ 41 co ©	1030 ±161
fi		
Energia ingesi	co 41 to . 3	i 1364 ±282
fi		
"ce		
fi O	i—<	
p,	i©	Ci	CO	rH	Ci
&	00		t© r>4	Ci	i©
fi	-H	+1	4i	41	4
‘8>	Ol	t"*			
	O	©		CO	1©*
fi	Ol	Ol	Ol	Ol	
	co			Ci	
de ere	00 cm	co	l©*	23,	
fi fi	-H	-H	co	44	41
Șv		00	-H	CM	co
	■M	oo	CO	o	
		co w	o rH	CO Y-i	s
xS		Ci			1©
"5	00				
fi >fi	41	41	41	41	QO
	00	18,5	S8,2	01 co	44
a	co	CO	CO	co	CO
					Ol
c©					
o				l©	00
			co	CO	^■4
	-H	41	41	41	41
fi	i©		Ol	i©	CO
6b	co	cO	Ci	■4	Ci
	y—4		1©	T-4	co
fi					
w					
					
o $ Io >fi	Ci	182,5	265	134	198
sg ■ . fi fi M W-	41 co 1©	362 ±1	97,4 ±	93,5 ±	277±
CU	co		CO	CO	
fi					
M					
fi					
		Ol	Ol	00	O
	©	no		rH	co
	1©	-H	44	44	41
	41		Ol		©
‘Gb	Ci	Ci			
		uO	4	s	©
fi					
w					
fi					
co	CD		00	co	00
fi)	CM	CO	co	4	
.s	44	41	44	41	41
fi	co	1©			
•&	3	5	00	o	CM
	OO	o	oo	o	Ci
c					
W					
a s	ud	rțar	uc	run	ișin
<5 fi?	Q	<		&	
P.					
3
£

242
ELEONORA ERHAN
4
bilanțul energetic la omida păroasă
243
generația I și 12,5% la cea de-a Il-a, deși necesarul energetic de întreți- i
nere la generația de toamnă este cu puțin mai mic decît al generației de ;
primăvară.
Aceste valori ne dau indicații asupra bilanțului energetic global. ;
Daca se analizează însă valorile procentuale ale bilanțului energetic rapor-
tate la 100 cal energie metabolizabilă de care dispun aceste larve, se
poate pune în evidență eficiența cu care este utilizată energia hranei (fig. 1, ;
B). Datorită faptului că valorile procentuale ale acțiunii dinamice specifice (
Fig. 1, — Bilanțul energetic exprimat în procente față de energia ingerată (Ă) și energia meta-
bolizabilă (B) la cele două generații anuale (varianta arțar).
sînt mici și destul de apropiate, ca și faptului că necesarul energetic de
întreținere este aproape același la larvele ambelor generații, energia-spor
acumulată zilnic de către larve este aproape identică, fiind de 57,91% la
larvele din prima generație și de 57,25% la cele din generația a Il-a. Astfel,
deși în urma îmbătrînirii, frunzele își pierd o parte din valoarea lor nutri-
tivă (prin creșterea procentului de celuloză și prin modificarea raportului
dintre proteine și celuloză) larvele din generația a Il-a se dezvoltă normal
(în cazul în care condițiile meteorologice sînt favorabile), acumulînd o
cantitate de energie suficientă pentru a-și asigura metamorfoza. Acest
lucru este posibil datorită ingerării unor cantități sporite de hrană, astfel
îneît calitatea inferioară a hranei este suplinită de cantitatea de frunze
consumată zilnic de larve. De aici putem deduce că la sfârșitul perioadei
larvare, la nimfozare, în cazul ambelor generații rezervele de energie sînt
aceleași.
Rezultatele. investigațiilor noastre sînt în concordanță cu datele
obținute de J. J a s i c și V. M a c k 6, care au determinat numai coeficientul
de utilizare a hranei, fără a face o analiză bilanțieră completă (3). Acești
ta . mierlită pe frunzele
autori au obținut la exemplare de punea pJJ^ei de la 0,402 la larvele
de dud o scădere a coeficientului de uti i o.PT1pratie la 0,282 la larvele
femele și 0,354 la larvele mascule dm prima generație, ,
„..„„„„tp fată de energia metabolizabilă.
Fig. 3. — Bilanțul energetic exprimat în piocenre
femele și 0,275 la larvele mascule din cea de-a Il-a. Scadeiea coeficien-
tului de utilizare a hranei este pusă de acești autori pe seama
valorii nutritive a frunzelor plantei-gazdă. întrucit analizele loi se opiesc
:244
ELEONORA erhan
7
BILANȚUL ENERGETIC LA OMIDA PĂROASĂ
245
la stabilirea coeficientului de uzilizare, care în calculul nostru corespunde
energiei metabolizabile, valorile obținute de noi numai pot fi comparate,
.avînd un caracter inedit.
Rezultatele prezentate în tabelul nr. 2 și figurile 2 și 3 privesc bilanțul
■energetic al larvelor de H. cunea Drury, din generația I, crescute pe cinci
plante-gazdă. Analizînd aceste rezultate se pot constata unele diferențe
în valorile bilanțului energetic. Cum era de altfel și firesc, aceste diferențe
sînt mai evidente în ceea ce privește energia ingerată și energia excretată.
în funcție de calitățile nutritive ale frunzelor plantei-gazdă, cantitatea
de energie ingerată este mai mare și, corespunzător, valoarea energiei
excretate este de asemenea mare. Valorile cele mai mari ale ingestei se
-constată la larvele crescute pe frunzele de arțar și vișin (tabelul nr. 2). Cu
toate aceste variații, în toate variantele experimentale valorile energiei
metabolizabile sînt asemănătoare, cu excepția variantei vișin, la care ener-
Tabelul nr. 3
Valoarea calorici a pupelor de B. cunea eal/g substanță urnii
Planta- gazdă	Calorii	Planta-gazdă	Calorii
Dud	5774,79	prun	6217,44
Arțar	6106,41	vișin	5826,80
Nuc	6245,31		
De aici rezultă că deși această insectă a fost denumită „omida pă-
roasă a dudului” dudul nu poate fi considerat ca plantă „preferată”, lar-
vele sale consumînd și dezvoltîndu-se în aceeași măsură pe multe alte
specii lemnoase. Acest fapt ne îndreptățește să presupunem că, dacă nu
vor fi luate măsuri energice de combatere, spectrul său alimentar se va
lărgi pe seama altor specii de pomi fructiferi și arbori ornamentali.
(Avizat de acad. E. A. Pora.)
BIBLIOGRAFIE
1.	Erhan Eleonora et al., Rev. roum. Biol., Serie de Zoologie, 1965, 10, 2, 117 — 122.
2.	Erhan Eleonora, St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1968, 20, 3, 315 — 320.
3.	JasiC J. a Mack6 V., Biologick6 prâce Bratislava, 1961, 7, 9, 1 — 130.
4.	Manolache C. și colab., Anal. I.C.A.R., seria nouă, 1957, 15, 6, 623 — 658.
5.	Mellis A. et al., Redia, 1958, 43, 451-518.
Institutul de biologie „Traian Săoulescu”,
Secția de fiziologie animală.
Primit In redacție la 4 februarie 1969.
gia metabolizabilă este mai mică. Se remarcă de asemenea că ADS este în
general mică, avînd valori foarte asemănătoare în variantele dud, arțar
și prun. în variantele nuc și vișin acțiunea dinamică specifică este mai
mare, deși și în acest caz nu depășește 6,72% din totalul energiei ingerate
>(fig. 2). întrucît pierderile de energie sub formă de ADS sînt mici și relativ
uniforme, valorile energiei nete în toate cazurile sînt apropiate între ele.
în ceea ce privește energia de întreținere se constată următorul fapt:
în variantele în care ADS este mare, necesarul energetic de întreținere este
mai scăzut, compensînd într-un oarecare fel pierderea de energie sub formă
de căldură, astfel încît în toate cazurile energia-spor realizată de larve este
foarte asemănătoare. Acest lucru este și mai evident dacă valorile energiei-
,spor depusă de larve sînt raportate la 100 cal energie metabolizabilă
(fig. 3), valori care variază între 54,91 și 66,92%.
Raptul acesta este întărit și de datele obținute prin determinarea pute-
rii calorice a pupelor nou formate, astfel valoarea calorică a substanțelor
de rezervă din corpul pupelor variind între 5826,80 și 6245,31 cal/g sub-
stanță uscată (tabelul nr. 3).
în concluzie, în urma acestor investigații se poate afirma că omida
păroasă a dudului, în condiții de laborator, se dezvoltă cu randament
energetic asemănător pe toate cele cinci plante-gazdă studiate, în medie
■60%, față de 100 cal energie metabolizabilă.
Cercetarea modulului de utilizare a energiei hranei la cele două gene-
rații anuale arată că randamentul de utilizare a acestei energii este identic,
,și anume 57% (varianta arțar).


VARIAȚIA SEZONIERA A RELAȚIEI CONSUM DE
OXIGEN - GREUTATE CORPORALĂ LA CARAS (CA-
RASSIUS AURATUS G1BELIO BLOCH) ÎN CONDIȚIILE
TEMPERATURII CONSTANTE
DE
AL.-G. MARINESCU
597.554.3 : 577.462
The relationship between oxygen consumption and body weight. (weight rangc :
10 —60g) in the goldfish (Carassius auralus gibelio Bloch), undei- constant tem-
perature conditions and under the influencc of the season, was investigated. ,
The author found the lowest values of the weight exponent in the period corres-
ponding to the warm season of the natural environment, and the highest ones during
the nionths with gencrally lower natural temperature.
Seasonal variation of the metabolic body size suggests the exislence of an endo-
genous component, that is involved in seasonal rhythmicity of the cncrgy meta-
bolism.
Raportarea valorilor metabolismului la greutatea corporală a cunos-
cut în ultimii ani o diversificare a preocupărilor de acest gen, care au depă-
șit cadrul inițial creat prin renunțarea la legea suprafeței (R u b n e r,
1883).	’
Investigațiile întreprinse la pești au adus unele indicii noi în privința
semnificației acestui raport, care inițial a avut un caracter expozitiv. în
ultima vreme sînt notate în literatură cercetări asupra variației acestei
relații în diferite condiții experimentale.
în ceea ce privește variabilitatea raportului dintre procesele meta-
bolice și greutatea corporală, sub influența sezonului, sînt de menționat
un număr restrîns de lucrări (3), (6), (7).
într-o lucrare anterioară, am urmărit influența sezonului în condi-
țiile temperaturii variabile, naturale, la aceeași specie (3). Cercetările care
fac obiectul lucrării de față le-am întreprins în scopul stabilirii relației
metabolism energetic — greutate, în cursul diferitelor sezoane, în condițiile
temperaturii constante.
ST. ȘI OERO. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 21 NR. 3 P. 247-250 BUCUREȘTI 1989

300i
249“
248	AL.-G. MARINESCU	2
MATERIAL ȘI METODĂ
Cercetările au fost efectuate in perioada septembrie 1966— august 1967, in condiții de
laborator, la o temperatură constantă de 24,75 ± 0,15“C. Au fost utilizate exemplare de caras
(Carassius auratus gibelio Bloch), a căror greutate a fost cuprinsă între 10 și 60 g. Loturile au
fost constituite din 10 — 20 de indivizi, iar analizele au fost efectuate în aceeași perioadă a
zilei (orele 10—14), urmărindu-se evitarea variațiilor nictemerale ale metabolismului energetic.
Peștii au fost aduși în fiecare lună de la heleșteiele Dridu, iar utilizarea lor experimentală
a fost făcută după o prealabilă adaptare la condițiile temperaturii constante, de minimum
4 zile.
în desfășurarea experiențelor a fost utilizată metoda camerelor închise, dozările oxigenului
fiind realizate prin metoda Winkler. Cantitatea de oxigen din apă s-a situat întotdeauna la va-
lorile normale ale apei de robinet, în timp ce consumul de oxigen a fost condus la mai puțin
de 35%,
Experiențele s-au desfășurat sub o continuă observație, nefiind luate in considerare decit
valorile obținute de la exemplare lipsite de activitate spontană pe toată durata analizelor. Cu
toată această precauție, valorile consumului de oxigen înregistrate trebuie considerate în cate-
goria ratei metabolice, curente.
REZULTATE
Pe baza datelor obținute au fost întocmite grafice pentru fiecare lună,
în care sînt reprezentate pe o rețea dublu-logaritmică dreptele de regresie
a raportului dintre consumul de oxigen și greutatea corporală, precum și
ecuațiile de regresie corespunzătoare (fig. 1).
In urma prelucrării statistice, a fost obținută o variație sezonieră a
exponentului de greutate, ale cărui valori au fost cuprinse între 0,791
(august) și 1,021 (februarie).
DISCUȚIA REZULTATELOR
După cum se poate observa din figura 1, intervalul de variație este
în general restrîns, ceea ce exprimă valorile aproximativ apropiate ale
metabolismului energetic înregistrat la această specie.
Bemarcăm însă faptul că exponentul de greutate este caracteristic
mai scăzut în lunile iulie-septembrie, în timp ce valorile cele mai ridicate
sînt înregistrate în perioada decembrie-martie. Aceste date sînt în general
concordante cu valorile semnalate pentru cele două sezoane, în condițiile
temperaturii variabile a mediului natural (2), (3), (6).
După părerea noastră, această corespondență poate aduce unele
informații asupra cauzalității ritmicității sezoniere a metabolismului
energetic al peștilor, ritmicitate obținută în cadrul unei temperaturi anuale
constante1 (1), (5).
1 Al.-G. Mari nes cu, Cercetări asupra consumului sezonier de oxigen la caras
(Carassius auratus gibelio Bloch), Rezumatele Conferinței de fiziologie vegetală și animală,
București, 9—11 octombrie 1967.
40(h
300
200^
100
90
60
70
60‘
200
<S 100'
k 30
® 160]
§ 100
£ 90
5 60
Ș 70‘
2001
100
20
60
7ff
200
90
200
200'
200\
. 100
90
80
70
60
100
90
60
70
60
120
100
300)
100
90
80
70
100
90
60
70
601
200}
100
90
60
70*
2501
200
Martie
log Y=0,644+1,004log X
(±0,056)
Noiembrie
log Y= 1.000+0,822log X
(± 0,041)
Februarie
log Y-0.574 +1,021 log X
(±0,050)
Mai
log Y=0,633+0,946 logX
(±3.025)
Aprilie
logY-0,677 / 0,930log X
(±0,045)
Octombrie
log Y=0,622+0,925logX
(±0,037)
Decembrie
LoqY=0,826+0,959 log X
(i 0,031)
August-
tqgY-1,022+0,791 log X
(i 0,026)
Septembrie
log Y-0,9/7+0,696log X
(±0,012)
Iunie
log Y=0,727+O,98OlogX
(±0,042)
Iulie.
togY-0,941+0,674 log X
(±0,046)
10	30	30 40 50 60708090100 Greutatea (g)
Fig. 1. — Raportul dintre consumul de oxigen și greutatea corporală la caras (Ca-
rassius auratus gibelio Bloch), In condițiile temperaturii constante (24,75±0,15°C),
In perioada septembrie 1966 — august 1967 (exceptînd luna ianuarie). Sînt re-
prezentate dreptele de regresie pentru fiecare lună, precum și ecuațiile de regre-
sie corespunzătoare.
250
AL.-G. MARINESCU
4
înclinăm sa considerăm că la această grupă de animale, temperatura,
factor de mediu principal pentru toate poikilotermele, are o acțiune asupra
nivelului metabolic cu mult mai complexă decît se consideră în general.
Faptul că peștii utilizați de noi păstrează un indice metabolic (în cazul
nostru, raportul metabolism-greutate), care a fost fixat anterior la o anu-
mită temperatură, reprezintă și după schimbarea acestei temperaturi
(consecutiv unei acomodări prealabile de minimum 4 zile) o informație de
mat în considerare în ceea ce privește participarea unei componente de
■ordin endogen la realizarea ritmicității sezoniere a schimburilor energetice,
eel puțin pentru clasa peștilor. Evident însă că la baza elaborării acestei
componente interne au stat condițiile de mediu și în primul rînd tempera-
tura.
în ceea ce privește semnificația valorilor ridicate ale exponentului
de greutate, înregistrate în luna mai și prima jumătate a lunii iunie (0,946
și, respectiv, 0,980), interpretarea este dificil de făcut. Vom menționa
msă faptul că pentru această perioadă a fost înregistrată o scădere a me-
diei consumului de oxigen, ceea ce explică în parte valorile crescute ale
•coeficientului de regresie. Probabil, însă, că la limita dintre principalele
sezoane termice, se pot manifesta oscilații metabolice în ambele sensuri,
în aceste perioade — în condițiile mediului natural — variabilitatea ter-
mică fiind uneori accentuată.
CONCLUZII
1.	Jn condițiile temperaturii constante a fost înregistrată o variație
sezonieră a relației dintre consumul de oxigen și greutatea corporală la
caras (Carassius auratus gibelio Bloch).
2.	Valorile mai scăzute ale exponentului de greutate sînt, în general,
situate în perioada corespunzătoare sezonului cald din mediul natural,
iar cele mai ridicate în lunile cu o temperatură naturală în general mai
coborîtă.
3.	Interpretarea variației sezoniere a exponentului de greutate suge-
rează existența unei componente endogene în ritmicitatea sezonieră a
metabolismului energetic.
(Avizat de prof. N. Santa.)
BIBLIOGRAFIE
1.	Bbamish F. W. H., Canad. J. Zool., 1964, 42, 2, 189-194.
2.	Jos S. V., Univ. Toronto Biol. Ser. No 61, Publ. Ontario Fisheries, Res. Lab., 1955, 73,
1-39.
3.	Marinescu Al.-G., St și cerc, biol., Seria zoologie, 1968, 20, 4, 405 — 410.
4.	Morris R. W., Trans. Roy. Soc. N. Z. Zool., 1965, 6, 15, 141 — 152.
5.	Wells N. A. , Physiol. Zo61„ 1935, «, 318-335.
6.	Womlschlag D. E. a. Juliano R.O., Limnol. Oceanogr., 1959, 4 (2), 195 — 209.
7.	Zeisbergbr E. , Zeitscbr. Fisch. Hilfwissensch., 1961, X, 1—3, 203—219.
Institutul de biologie „Traian Săvulescu”,
Secția de fiziologie animală.
Primit în redacție 18 decembrie 1968.
MODIFICĂRI ÎN CONCENTRAȚIA AMINOACIZILOR
LIBERI ÎN FICATUL ȘOBOLANILOR IRADIAȚI
ȘI PARȚIAL HEPATECTOMIZAȚI
DE
M. ISVOEANU
591.436: 577.15.035
The author discusses the changes of the concentration of some free amino acids
in the liver of rats after the irradiation with 1 000 r and parțial hepatectomy.
The differentiated balance of the amino acids in the experimental lots shows a
close relation between the dose and the mode of Rx administration which influences
the regeneration of the liver after hepatectomy.
Participarea fondului de aminoacizi liberi intracelulari la metabolis-
mul regenerării hepatice al animalelor iradiate și parțial hepatectomizate
este incomplet studiată.
Literatura ne-a oferit un număr restrîns de lucrări care să cuprindă
aceste aspecte (2), (3), (7), (8), (17). Autorii respectivi au urmărit și stabi-
lit locul de sinteză a proteinelor ca fiind structurile subeelulare și modul
de participare a aminoacizilor în sinteza de proteine în unele țesuturi
iradiate și mai puțin modificările metabolice ale acestora în regenerarea
țesutului hepatic iradiat și parțial hepatectomizat.
Plecînd de la aceste considerații și de la ideea că sub acțiunea radia-
țiilor ionizante are loc o inhibare selectivă a proceselor de regenerare (13),
în prezenta lucrare ne-am propus să stabilim modificările cantitative ale
concentrației aminoacizilor liberi la nivelul ficatului parțial hepatecto-
mizat neiradiat sau în condițiile unei iradieri totale a animalelor cu o doză
letală de 1 000 r și hepatectomie parțială.
MATERIAL ȘI METODĂ
S-a lucrat pe un număr de 90 de șobolani albi (Wistar) masculi, adulți, cu o greutate medie
de 150 g, grupați In 3 loturi: lotul 1, format din 30 de animale, neiradiate, cu hepatectomie
parțială; lotul 2, din același număr de animale, iradiate total cu o doză unică de 1 000 r și par-
8T. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 21 NR. 3P. 251-257 BUCUREȘTI 1969
4 - e. 3255
252
M. ISVORANU
2
3
MODIFICAREA AMINOACIZILOR IN FICATUL ȘOBOLANILOR IRADIAȚI 253
țial hepatectomizate la 4 ore de la iradiere; lotul 3, constituit din 30 de animale iradiate total
cu 1 000 r, doză administrată îracționat in trei ședințe succesive a 335 r la interval de 48
de ore și parțial hepatectomizate după 4 ore de la ultima iradiere.
Un număr de 20 de animale neiradiate și nchepatectomizate au constituit lotul pentru
stabilirea nivelului normal al „fondului” de aminoacizi liberi (lot de referință).
Iradierea a fost realizată cu un aparat Roentgen tip Liliput 200 sistem Varga, distanța
focală 30 cm, filtru 0,5 mm Cu, 1 mm Al, frecvența de 43 r/min.
Hepatectomia parțială după metoda lui G. M. Higgins și R. M. An der son
(11) a afectat circa 60% din volumul și greutatea ficatului inițial.
S-au sacrificat cîte 5 animale: la intervale de 24, 48, 72, 96, 120 și 264 de ore după hepa-
tectoinie, recoltlndu-se ficatul in care am determinat aminoacizii liberi, folosind cromatografia
de partiție pe hlrtie după metoda lui I o a n a T ă n a s e (18).
Rezultatele au fost prelucrate statistic.
REZULTATE
Din analiza datelor obținute de noi, se remarcă următoarele :
La lotul 1 (tabelul nr. 1 și fig. 1), din care fac parte animale neira-
diate dar parțial hepatectomizate, se constată că hepatectomia duce la o
scădere a nivelului unor aminoacizi analizați ca : acidul aspartic (—13,0%),
(fig. 1, b), alanina ( — 29%) (fig. 1, c) și treonina (—3%) (fig. 1, /) la
120 de ore, scăderi care la 24 de ore de la operație sînt moderate față
de valoarea normală. După 48, 72 și 96 de ore, găsim o creștere substan-
țială a fondului de aminoacizi, valorile oscilînd între %20 și 4-106% față
de martori, fiind statistic semnificative (p < 0,001).
Tabelul nr. 1
Valorile cantitative și semnificația diferenței raportată la martor a aiulnoatlzllot liberi in ficatul animalelor parțial
hepatectomizate șl nelradiatc (valorile exprimate in mg % tesnt uscat reprezintă media a 5 determinări)
Timp de sacrificare ore	Aminoacizii					
	acidul glutamic	acidul aspartic	alanina	valina	leucina	treonina
24	99,0±4,5 p<0,01		33,1 ±1,1 p<0,01	70,3±l,6 p<0,01	27,6±1,4 P<0,01	36,0±l,5 p>0,7	28,2±1,7 p<0,01
48 72	103,0 ±5,2 p<0,01 104,7±6,7 p<0,01	56,4±2,2 P<0,01 66,8±4,4 P<0,01	92,1 ±2,5 p<0,01	32,6 ±1,3 p<0,01	47,5±l,0 p<0,01	31,5±1,3 p<0,01
			97,0±2,2 p<0,01	37,5 ±1,6 p<0,01	52,5±1,9 p<0,01	35,2±1,1 P<0,01
96 120	106,4±6,3 p<0,01 69,3±4,9 p<0,01	68,1 ±2,0 P<0,01 33,9±1,2 _P~0,02	73,7±1,7 p>0,05	30,3 ±1,1 0<0,01	45,2±,2,1 p<o,oi	26,8±l,0 P<0,01
			56,7±1,8 p<0,01	29,1 ±2,0 p<0,01	40,0±l,4 p>0,05	19,2±0,7 p>0,07
264	76,3 ±4,8 p<0,01	40,0 ±1,4 P>0,7	82,1 ±2,1 p>0,05	27,2±l,0 P<0,01	37,5±1,6 P>0,7	26,8 ±0,9 p<0,01 19,2 ±0,8
Martor	53,7±2,1	38,6±1,5	79,2±1,6	23,4 ±1,1	36,8±1,4	
Tabelul nr.2
Valorile și S.D. aminoacizilor liberi in ficatul Iradiat unic (l 000 r) și parțial hepatoctomizot (valorile in ms »/
țesut uscat reprezintă media a 5 determinări)	°
Timp de sacrificare ore	_		 Aminoacizii					
	acidul glutamic	acidul aspartic	alanina	valina	leucina	treonina
24	108,7±6,3 _p<0,01	29,5±1,3 p<0,01	101,8±2,5 p<0,01	29,1 ±1,2 p<0,01	42,5 ±1,0 p<0,01	28,2±1,2 p<0,01
48	143,3±5,1 _p<0,01„	40,3±l,4 p>0,7	140,6 ±3,8 p<0,01	36,3±1,4 p<0,01	57,5±1,6 p<0,01	31,9±0,9 ' p<0,01
72	94,0 ±3,1 p<0,01	14,l±0,6 p<0,01	72,7 ±2,1 p<0,01	21,8±0,9 p>0,05	25,0±0,9 p<0,01	12,7±0,6 p<0,01
96	107,4 ±2,3 p<0,01	35,2±1,5 p>0,05	82,4±1,9 p>0,05	26,6±0,8 p>0,05	35,0±l,l p>0,7	21,1 ±1,0 p>0,05
120	98,7±2,8 p<0,01	21,1 ±1,1 p<0,01	82,4 ±2,1 p>0,05	26,6 ±1,3 p>0,05	35,0±l,3 P>0,7	16,4±0,7 p<0,01
264	150,7±4,2 p<0,01	47,0±2,0 p<0,01	130,9±3,l p<0,01	38,8 ±1,2 p<0,01	55,0±l,2 p<0,01	35,2±2,0 p<0,01
Martor	53,7±2,1	38,6±1,5	79,2±1,6	23,4±1,1	36,8±1,4	19,2±0,8
Lotul 2 (tabelul nr. 2, fig. 1), animale iradiate cu o doză unică de
1 000 r și hepatectomizate parțial, după 24 de ore de la iradiere și operație,
prezintă crescuți toți aminoacizii luați în studiu,’ cu excepția acidului
aspartic (—5%) (fig. 1,6) ale cărui limite individuale sînt cuprinse între
4-20 și 4- 109%. Un tablou aproape asemănător găsim și la timpii de sacri-
ficare de 48, 96, 120 și 264 de ore, cînd cantitativ aminoacizii sînt crescuți,
cu variații între 4- 54 și 4-185%, diferențiindu-se de primul timp de sa-
crificare (24 de ore) numai prin procentele valorice.
Nu același lucru se întîmplă la 72 de ore de la iradiere și hepatecto-
mie, cînd toată gama de aminoacizi scade sub nivelul valorilor normale,
cu excepția acidului glutamic care deși se găsește în concentrație de 4-
78%, scade față de valorile obținute la ceilalți timpi de sacrificare (fig. 1).
Un tablou apropiat de al lotului 2, dar diferențiat prin valorile pro-
centuale, se observă la lotul 3 (animale iradiate fracționat și parțial hepa-
tectomizate) (tabelul nr. 3 și fig. 1). La aceste animale, la 24 de ore de la
rezecția parțială a ficatului, se remarcă o moderată creștere a aminoaci-
zilor, exceptînd leucina și treonina care au valorile sub normal (scădere
nesemnificativă statistic). La 48 de ore numai alanina și acidul glutamic
cresc la 4-78% și, respectiv, 4-82% (fig. 1, a și c), restul aminoacizilor ră-
mînînd aproximativ la același nivel cu cel de la 24 de ore. După o scădere .
bruscă a aminoacizilor la 72 de ore, scăderi care ajung chiar pînă la — 60 %:
(alanina, acidul aspartic) (fig. 1, b și c), constatăm o creștere progresivă
pînă la 120 de ore, cînd se obține și nivelul valoric maxim al acestora, cu
excepția treoninei. La 264 de ore se constată o modificare cantitativă dife-
rențiată între aminoacizii neesențiali (acidul glutamic, acidul aspartic,
alanină) și esențiali (valina, leucina și treonina), în sensul că aminoacizii
4
5
MODIFICAREA AMINOACIZILOR ÎN FICATUL ȘOBOLANILOR IRADIAȚI 255
2M
T	M. ISVORANU
regenerat.
Acid glutamic; b, ac'd aspartic; c, alanina; d, valina; e, leucina;./. treonlna.
neeșențiali ge mențin crescuți (de exemplu acidul glutamic + 64%) sau
evin gpre normal (acidul aspartic, alanina), pe cînd aminoacizii esențiali
scad sub normal (-5 pînă la -25%) (fig. 1, a-f).
DISCUȚII
Pe baza datelor obținute de noi la cele trei variante experimentale,
putem considera că modificarea ritmului și a nivelului de încorporare a
aminoacizilor în ficatul în regenerare sînt strîns legate de activitatea
metabolică care se desfășoară în acest organ.
Astfel în primele zile care urmează hepatectomiei parțiale (lotul 1)
ăre loc o stimulare a sintezei de proteine sporită de aminoacizi, procese
care se corelează cu activitatea mitotică a ficatului (14) din această peri-
oadă.
Tabelul nr.3
Valorile și 8.». aminoacizilor liberi fn ficatul animalelor Iradiate fractlonat și parțial hepatectomizate (valorile
in mg % tesnt useat reprezinți media a 5 determinări)
Timp de sacrificare ore					Aminoacizii					
	acidul glutamic	acidul aspartic	alanina	valina	leucina	treonina
24	81,6±4,6 p<0,01	40,3±l,7 P>0,7	82,4 ±2,1 p>0,05	29,1 ±1,3 P<0,01	35,0±l,4 p>0,7	16,4±0,6 p<0,01
48	99,0±2,0 p<0,01	44,6±1,4 p<0,01	92,1 ±0,9 P<0,01	29,1 ±0,9 p<0,01	35,0±l,2 . p>0,7	23,5±1,1 p<0,01
72	32,1 ±0,8 p<0,01	23,5 ±1,0 p<0,01	77,6±1,1 P>0,7	21,8±l,0 P>0,05	22,5 ±1,7 p<0,01	16,4±l,0 p>0,05
96	73,7±2,1 p<0,01	37,6±2,0 p>0,7	87,3±1,7 p<0,01	29,1±1,4 p<0,01	35,0±2,l p>0,7	23,5±1,4 p<0,01
120	108,7±5,7 p<0,01	47,0±l,2 p<0,01	111,5±2,4 p<0,01	31,6±1,1 p<0,01	42,5 ±1,1 p<0,01	21,1 ±0,9 p>0,05
264	86,6±4,7 p<0,01	43,3 ±2,1 p<0,01	82,4 ±1,3 p>0,05	22,7±1,5 p>0,7	27,5±1,6 p<0,01	18,4 ±0,9 p>0,7
Martor	53,7 ±2,1	38,6 ±1,5	79,2±1,6	23,4±1,1	36,8 ±1,4	19,2±0,8
Aspecte asemănătoare au fost semnalate și de A. L. G r e e n b a u m
(9), E. A. Sanchez (16), R. D. Harkness (10), V. Va si-
le seu și colaboratori (19), (20), R. D e r a c h e (8), Oh. Rouiller
(15) etc., care consideră că acumularea de aminoacizi în ficat peste limita
normală ar fi reflectarea stimulării sintezei de proteine hepatice, după
o rezecție de circa 60%.
Nu același lucru putem spune în cazul loturilor 2 și 3 cînd animalele
au fost iradiate cu doză unică sau fracționat și parțial hepatectomizate.
La acestea, curbele valorice ale tuturor aminoacizilor analizați eviden-
țiază o scădere tardivă a aminoacizilor după 72 de ore și un prag puțin
crescut după 96 și 120 de ore, arătînd că în condițiile de iradiere procesul
de regenerare a ficatului după rezecția parțială este încetinit.
Concluziile lui J. Becker (2), (3), J. Delarue și D. Friih-
1 i n g (7), dar mai ales cele ale lui L. P. B e 1 a v i n a (1) confirmă rezul-
tatele noastre. Astfel L. P. B e 1 a v i n a, iradiind șobolani cu 850 r,
constată în ficatul acestora o scădere de aproximativ 50 % a aminoacizilor
esențiali (leucina, valina) și de 10—20% a celor neesențiali (alanina etc.),
iar N. Șest an (17) observă o inhibiție de 20—25% în încorporarea
leucinei hepatice, atunci cînd a iradiat șobolanii cu 900 r imediat după o
hepatectomie parțială.
Inversarea valorică a fondului aminat la animalele iradiate față de
cele neiradiate ar putea fi rezultatul unor tulburări în procesul de resorbție,
desorbție, retroresorbție sau determinate de un dezechilibru metabolic
general, fiind consecința directă a acțiunii razelor X administrate în doză
letală. Modificarea proceselor metabolice în general, ca o consecință a dis-
trugerii celulare a țesuturilor organismului iradiat, determină o încetinire
a regenerării tisulare, fapt dovedit de volumul și greutatea bontului de
7	MODIFICAREA AMINOACIZILOR IN FICATUL ȘOBOLANILOR IRADIAȚI 257
'256	M. JSVORANU	6
regenerare a ficatului restant, care este cu aproximativ 10% mai mică
față de aceea a animalelor de control pentru aceeași perioadă, ca și de
nivelul scăzut al cantității de ADN hepatic (3), (13).
în baza datelor obținute, am putea considera că destrucția ar fi mai
moderată cînd doza de 1 000 r se administrează fracționat față de adminis-
trarea unică.
Dar, paralel cu modificarea metabolismului de sinteză a proteinelor
și a acizilor nucleici se presupune intensificarea mecanismelor de interconver-
tibilitate a aminoacizilor în prima perioadă care urmează hepatectomiei
parțiale. Această interconvertibilitate realizată prin reacții de transami-
nare, dezaminare etc., în care aminoacizii se pot converti în a - cetoacizi,
demonstrează participarea activă a acestora la reacțiile energetice ale
ficatului, ca ciclul Krebs (15), sau poate duce la formarea unor substanțe
ca putinele, porfirinele etc.
Asemenea remarci sînt făcute și de A. L. Greenbaum (9), E.
A S a n c li e z (16), S. Bengmark (4), care, căutînd să justifice
njvelul crescut al unor aminoacizi (acidul glutamic, acidul aspartic, alanina
etc.)în ficatul parțial rezecat, au urmărit reacțiile de transaminare în țesutul
hepatic, arătînd că spre ziua a 3-a după hepatectomie activitatea GOT
și GPT crește mult față de normal. Mai mult, J. Becker (3), S. Beng-
maik (4), E. A. Sanchez (16) constată o creștere a GOT între 1
și 6 zile în ficatul șobolanilor iradiați cu o doză unică de 690 r, fapt stabilit
și de noi1 cînd, în condițiile unei iradieri totale cu 1 000 r și hepatectomie
parțială, GOT și GPT prezintă o creștere semnificativă între 2 și 5 zile de
la operație cu un nivel maxim în a 3-a zi.
în concluzie, putem spune că modificările aminoacizilor stabilite
în dinamică caracterizează mbdul de participare a acestora în procesele
de regenerare a organismului iradiat (refacerea radioleziunilor care apar
la nivel molecular) și în regenerare compensatorie a ficatului parțial hepa-
tectomizat.
Acest lucru este justificat de faptul că aminoacizii asigură, pe lîngă
sinteza de proteine în structura cărora intră, menținerea fondului de pre-
cursori necesari sintezei acizilor nucleici și ai componenților energetici
care participă în procesele de sinteză.
în privința diferențelor valorice dintre loturile 2 și 3, acestea demons-
trează o solicitare diferențiată a aminoacizilor în procesele regenerative,
deoarece destrucția tisulară și absorbțiile la nivelul intestinului, ca urmare
a acțiunii BX, sînt strîns legate de modul de administrare a dozei de 1 000,
r, iradiere unică sau fracționată.
Deci putem spune că la doza de 1 000 r observăm tulburări de func-
ționalitate hepatică, surprinse la nivelul aminoacizilor, tulburări care ar
putea fi comparate cu acțiunea toxică cronică a CC14 ce ar acționa asupra
ficatului (5).
BIBLIOGRAFIE
1.	Balavina L. P. i drughie, Radiobiologhia, 1966, 6, 5, 724—727.
2.	Beckbr J., Streffer Ch. et al., Strahlentherapie, 1965,128, 3, 406—418.
3.	- Strahlentherapie, 1966, 129, 2, 282-294.
4.	Bengmark S. et Olson A., Acta hepatosplenomegalia, 1963, 10, 282—293.
5.	Birzle H. et al., Strahlentherapie Dtsch., 1965, 126, 1, 119—131.
6.	Burger L. G., Anal. Biochem., 1967, 20, 3, 373—387.
7.	Delarue J. et FrDhling D., Lesions provoqu7.es par Ies rad. ionisanles, Paris, 1960.
8.	Derache R., Biol. Med., 1964, 53, 4, 357.
9.	Greenbaum A. L. et al., J. Physiol., 1954, 125, 251 — 262.
10.	Harkness R. D., Brit. Med. Bull., 1957, ÎS, 87.
11.	Higgins G. M. et Andebson R. M., Arch. Pathol., 1931, 12, 186.
12.	Holmes E. Barbara, lonizing Radiations and cell metabolism, Londra, 1956, 225—238.
13.	Isvoranu M., St. cerc, biol., Seria zoologie, 1968, 20, 4, 329—332.
14.	— Fiz. norm. și patol., 1968, 6.
15.	Rouiller Ch., The liver, Londra, 1964, II, cap. IV, IX și XIV.
16.	Sanchez E. A. et al., J. Biol. Chem., 1961, 236, 1607-1610.
17.	Sestan Neda, Nature, 1965, 205, 4971, 615.
18.	Tănase Ioana, Tehnica cromatografică, București, 1967.
19.	Vasilescu V. și colab., Fiz. norm. și patol., 1962, 1, 13 — 21.
20.	— Fiz. norm. și patol., 1966, 2, 143—151.
Facultatea de medicină,
Laboratorul de biologie.
Primit in redacție la 26 noiembrie 1968
1	M. Is vor a nu, Variația GOT și GPT in ser și ficat la șobolanii iradiați și parția
hepatectomizați, Corn. Ses. șt. IMF, 1966.
(Avizat de acad. E. Macovschi).
dinamica formării anticorpilor la puii
DE GĂINĂ INOCULAȚI CU ANTIGEN PROTEIC
ÎN FUNCȚIE DE CALEA DE ADMINISTRARE
DE
V. PREDA
MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI
REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA
T. VAIDA, MARIA RUSU și M. A. EUSU
576.8.097
Studying the effecls of the ways of administrației! of bovine serum albumine
(BSA) in 13-week-old chickens, 45 mg BSA (in 4 doses) vrere injected in a saline
solution intravenously (lot 1), with incomplete Freund’s adjuvant intramuscularly
(lot II), intraperitoneally (lot III) and in a mixed way (lot IV). The dynamics
of antibody fonnation was followed during the immunization ; after 5 and 10
days from the last injection the total quantity of antibodies in the four lots (in
(ig N/ml) and their molecular character were studied by immunodiffusion in agar
gel. The intraperitoneal and the mixed inoculation ways gave better results
than the intramuscular one and far better than the intravenous one.
Capacitatea puilor de găină de a forma cantități mari de anticorpi
precipitanți în urma inoculării cu proteine serice heterolqge este cunoscută'
mai de mult și utilizată de numeroși cercetători pentru studiul diferitelor
aspecte ale procesului imunologic la păsări.
Aspectul care constituie însă scopul prezentei lucrări este cel al in-
fluenței căilor de administrare a antigenului asupra formării de anticorpi
la puii de găină. Pînă în prezent, această problemă este puțin cunoscută
la păsări, știindu-se doar din studiile experimentale pe mamifere că, în
general, calea de inoculare determină atît cantitatea de anticorpi formați,,
persistența lor în sînge (8), (9), cît și locul de formare a acestora. Or, marea
majoritate a autorilor utilizează în studiul procesului imunologic la păsări
mai ales calea intravenoasă. Foarte puțini cercetători folosesc calea intra-
musculară sau cea intraperitoneală.
ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 21 NR. 3 P. 250 -205 BUCUREȘTI 1069
260
V. PREDA și COLABORATORI
2
3
ANTICORPI LA PUI ȘI .CALEA DE ADMINISTRARE A ANTIGENULUI 261
MATERIAL ȘI METODE
Puii <le găină Lcghorn alb, în vlrsla de 13 săptămiui, au fost inoculați cu albumină serică
bovină (ASB), (30% ac/ucons solttljon, ~ sterile —, B grade Calbiohem-Los Angeles). S-au alcă-
tuit patru loturi de citc 5 animale, fiecare lot primind clic 45 mg/kg corp ASB, repartizată in
următoarele patru doze : 5, 10, 15 și 15 mg.
Lotul I intravenos, la care inoculările s-au făcut la interval de 4 zile cu ASB în soluție
salină fiziologică (NaCl 0,15 M).
Lotul II intramuscular și iotul III intraperitoncai, la care puii s-au inoculat cu ASB în
emulsie uleioasă (adjuvant Freund incomplet), la interval de 7 zile,
Lolul IV combinat, la care inoculările s-au făcut tot la interval de 7 zile, cu prima și a
doua doză intramuscular, a treia intraperitoncai (cu ASB în emulsie uleioasă), iar a patra intra-
venos cu antingeu lu soluție salină fiziologică. Schema de hiperimunizare de la lotul IV am apli-
cat-o după o schemă recomandată pentru imunizarea iepurilor de G e11 și C o o m b s (citați
după (7)), cu modificările adecvate scopului nostru.
La alegerea intervalului de 4 zile dintre inoculările puilor lotului intravenos, s-a avut în
vedere cantitatea mică de albumină care s-a inoculat deodată, precum și faptul că eliminarea
acesteia se face în timp scurt.
Emulsia uleioasa (adjuvantul Freund incomplet) a fost preparată dintr-o parte lanolină
anhidră plus o picătură emulgator Spân 30 HLB=8,6 cu 9 părți ulei de parafină, la care s-a
adăugat — picătură cu picătură — prin amestecare într-un mojar steril soluția apoasă de ASB
(10 părți). Toate operațiile s-au executat în condiții de sterilitate.
Controlul formării anticorpilor s-a făcut după a doua inoculare, la 4 zile pentru lotul
intravenos și la 7 zile pentru celelalte loturi. Recoltările au fost efectuate prin puncție venoasă
(din vena umerală), iar după separare serurile puilor din același lot au fost amestecate' între ele.
Măsurarea litrului precipitat al antiserurilor, prin metoda inelului, s-a realizat prin adăugarea
în eprubeta de hemoliză (10 x 75 mm) a 0,1 ml antiser nediluat peste un volum de 0,9 ml so-
luție ASB, în CINa 1,5 M, ale cărei concentrații variau de la 1 :1 000 la 1 :300 000. Reacția
antigen — anticorp s-a evidențiat prin formarea unui inel de precipitare, la locul de separare a
antigenului cu antiserul, în interval de 10—30 min.
La 5 și 10 zile de la terminarea imunizărilor, animalele au fost cxsanguinizate, iar serurile,
după amestecare și după stabilirea litrului, au fost înfiolate și păstrate la —30°C pînă la efectu-
area celorlalte determinări.
Determinările cantității totale de anticorpi în serul puilor au fost făcute printr-o preci-
pitare cantitativă cu antigen în diluții crcscînde, de la 200 la 500 pg/ml, în soluție de CINa 8%
(1,5 M). Reacțiile de precipitare au fost făcute cu 0,5 ml ser nediluat, la care s-au adăugat 0,5 ml
din soluția de antigen și, în final, 1 ml CINa 1,5 M. După incubarc la 37°C, timp de 3 ore, tubu-
rile au fost ținute la frigider (aproximativ 2’C) pînă a doua zi și centrifugate la 1°C, în super-
natant căutîndu-se surplusul de antigen și anticorpi. Spălarea s-a făcut cu 2 ml CINa 1,5 M, răcită
la aproximativ 4°C. Dozarea proteinelor în precipitatul imun s-a efectuat prin metoda
Lowry, iar anticorpii s-au calculat cu ajutorul curbei de etalonare a albuminei serice bovine,
obținută prin aceeași metodă.
Imunodifuzia în gel de agar, prin metoda Ouchterlony, s-a efectuat cu agar Difco
Noble 1,5% în tampon veronal, pH 8,6. Soluția de ASB, în concentrații de 100 — 400 pg/ml,
s-a preparat cu NaCl 0,15 M, difuzia făcîndu-se la temperatura camerei.
Pentru imunoelectroforeză am utilizat metoda microimunoelectroforetică a lui S ch e i-
d e g g e r, pe lame de 3 x 10 cm, cu agar Difco Noble 1,5% în tampon veronal sodic — veronal
acid, pH 8,6, forță ionică 0,05, la un curent cu intensitatea de 1 mA/cm lățime. După mi-
grare, 6—7 ore, imunodifuzia pentru identificarea anticorpilor s-a realizat, pe de o parte, cu
albumină serică bovină în concentrație optimă (stabilită prin metoda Ouchterlony), iar pe do
altă parte eu antiser de iepure imunizat cu ser total de pui. înaintea aplicării antigenului și
anliserului în șanțurile pentru difuziune, plăcile au fost imersate într-o soluție de CINa 8%
tamponată la pil 7,6 cu tampon fosfat.
Serul imun de iepure antipui a fost obținut prin imunizarea iepurilor cu serul puilor imu-
nizați anti ASB, după o schemă recomandată de P. G r a b a r (11), cu modificarea că adju-
vantul Freund utilizat de noi era fără microbacterii (adjuvant Freund incomplet).
REZULTATE
Urmărindu-se titrul anticorpilor la cele patru loturi de animale
(fig. 1), se constată diferența mare dintre lotul intravenos și celelalte trei.
Titrul maxim al anticorpilor atinge numai 1 :100 000 la 5 zile după ultima
Titrul
anticorpilor
T.200000-
1:150000-
T.1OOODO-
1:50000'
1:10000-
zile de imunizare
Fig. 1. — Titrul anticorpilor la cele patru loturi de pui. Săgețile mici
indică zilele de inoculare la lotul intravenos, iar cele mari la celelalte
loturi. La punctul 0 este prima inoculare, iu, Intravenos ; im, intramus-
cular ; ip, intraperitoncai; c, combinat.
inoculare, pe cînd la lotul intramuscular acest titru este atins după a doua
inoculare, moment în care titrul lotului intraperitoncai este și mai ridicat.
Se mai constată că persistența anticorpilor la titrul înalt este de foarte
scurtă durată la lotul intravenos, concentrația anticorpilor scăzînd atît
de brusc la 10 zile de la ultima injecție, îneît de-abia se mai pot detecta
la titrul de 1 : 800.
La loturile intramuscular, intraperitoneal și combinat, diferențele
în creșterea titrurilor anticorpilor sînt puțin semnificative, punctul maxim
fiind atins la 7 zile de la ultima inoculare, cînd loturile intramuscular și
intraperitoneal ating același nivel (1 : 200 000), iar cel combinat depășește
acest nivel (1: 220 000). Se remarcă faptul că după 7 zile la lotul intra-
muscular se produce o scădere ușoară a titrului anticorpilor, pe cînd la
celelalte două, nivelul lor este același și la 10 zile de la ultima inoculare.
Prin determinarea cantității totale de anticorpi se obțin date de o
precizie mai mare decît cele oferite de stabilirea titrului și care ne-a servit
doar ca metodă de orientare.	.
262
V. PREDA și COLABORATORI
4
5
ANTICORPI LA PUI ȘI CALEA DE ADMINISTRARE A ANTIGENULUI
263
Concentrația optimă de antigen, la care se produce precipitarea
celei mai mari cantități de anticorpi, s-a dovedit a fi de 200 gg/ml pentru
unele seruri și de 300 gg/ml pentru altele, și cînd în supernatant exista
doar un foarte mic exces de antigen. Diferențele obținute cu cele două
diluții erau foarte mici (pentru același ser) comparativ cu diferențele mari
de la celelalte diluții (400 și 500 jxg/ml), cu care se obțineau cantități mult
scăzute sub nivelul real.
Dozările anticorpilor s-au făcut în serurile colective obținute prin
exsanguinizarea puilor la 5 și la 10 zile de la ultima inoculare, precipitatele
realizîndu-se în mediu puternic sărat de CINa 1,5 M. După cum reiese
din cercetări anterioare (1), (2), (10), (16), cea mai mare cantitate de pre-
cipitat imun se obține la puii de găină, la o concentrație de CINa de 1,5 M.
Conținutul în anticorpi al serurilor a fost exprimat în (ig N/ml. La
calculul acestora am ținut seama de faptul că la punctul optim de preci-
pitare numai o cantitate foarte mică de antigen nu intră în reacție (12),
precum și de posibilitatea existenței în precipitat a unei proteine copre-
cipitante (1), (2), (16). Astfel, am raportat cantitatea totală de precipitat
la 80% N anticorpi, după cum procedează și alți autori (17).
Din tabelul nr. 1 se poate vedea că cea mai mare cantitate de anti-
corpi se formează la loturile intraperitoneal și combinat, primul depășind
semnificativ pe celelalte, la 10 zile de la ultima inoculare.
Tabelul nr. 1
Cantitatea de anticetpl Ia cete patru loturi. In zilele a 5-a și a 10-a de Ia ultima
inoculare
Zile de la ultima ino- culare	Cantitatea de anticorpi (p.g/N/ml)			
	intravenos	intramuscu- lar	intraperito- neal	combinat
5	464	936	1 088	1 024
10	64	896	1 648	1 408
Diferențele mari dintre lotul intravenos și celelalte loturi reies nu
numai din cantitatea de anticorpi, ci și din persistența lor în timp. Figura 2
arată că declinul brusc al nivelului anticorpilor la puii din lotul intravenos,
la numai 10 zile, contrastează puternic cu creșterea accentuată a celor
din loturile intraperitoneal și combinat, pe cînd nivelul anticorpilor lotului
intramuscular se menține, practic, la aceeași înălțime între a 5-a și a 10-a
zi. Dacă numai într-un timp atît de scurt se evidențiază diferențe semni-
ficative, credem că urmărirea fenomenului o perioadă mai îndelungată
va da informații și mai prețioase asupra efectului căilor de inoculare în
formarea anticorpilor.
Prin imunodifuzie în gel de agar cu metoda Ouchtei’lony, s-a demon-
strat prezența anticorpilor la toți puii din cele patru loturi (fig. 3), eu excep-
ția celor din lotul intravenos la care, după 10 zile de la ultima inoculare, nu
se evidențiază nici o linie de precipitare.
Prin această metodă se constată prezența unei singure linii de preci-
pitare în antiserurile loturilor intravenos, intramuscular și intraperito-
neal. în ceea ce privește lotul combinat se pun în evidență, într-un singur
caz (în antiserul recoltat la 5 zile de la ultima inoculare), două linii de preci-
pitare.
La toate loturile, imunoelectroforezele arată existența anticorpilor
de tipul IgG (fig. 4). La animalele din lotul intravenos, nici prin această
metodă nu se mai pot evidenția anticorpii la 10 zile de la ultima inoculare.
Un fapt care se remarcă la puii din lotu-
rile intravenos și combinat este prezența, în
unele antiseruri, a două linii de precipitare față
de albumina serică bovină (fig. 4). Acest fapt
se datorește probabil amestecului de antiser, cu
toate că nu ni se pare a fi exclusă nici posi-
bilitatea existenței a două feluri de anticorpi.
Un argument care ar pleda în favoarea acestei
ultime presupuneri este corespondența dintre
liniile de precipitare față de antigenul mono-
specific (ASB) și cel polispecific, respectiv, anti-
serul de iepure imunizat cu serul total de pui.
Din analiza imunoeleetroforezelor (fig. 5) se vede
de asemenea că poziția celor două linii de pre-
cipitare asemănătoare IgG și IgM este aceeași
cu a celor două linii de precipitare obținute la
loturile intravenos și combinat cu albumina
serică bovină. O serie de cercetări (1), (2), (4),
(13), (14) descriu formarea în unele sisteme
imune atît a anticorpilor IgG, cît și a celor
IgM, după administrarea de antigen proteic.
zile de la Mima inoculare
Fig. 2. — Nivelul anticorpilor
în timp, dependent de calea de
administrare a antigenului.
DISCUȚII
Utilizînd cele patru căi de inoculare pentru hiperimunizarea puilor
de găină cu antigen proteic, rezultatele diferă atît din punctul de vedere al
cantității totale de anticorpi formați, cît și din cel al persistenței lor în
organism. în plus, fenomenele secundare care intervin obișnuit în timpul
hiperimunizării animalelor pe cale intravenoasă, respectiv șocul anafilactic,
au putut fi evitate numai cu mare greutate în experimentul nostru, prin
injectarea prealabilă a unei cantități foarte mici de antigen, iar în două
cazuri, care ni s-au părut extreme, prin utilizarea de romergan (0,1 ml
în injecții subcutanate). Remarcăm ca deosebit de important faptul că
inocularea intraperitoneală cu ASB în emulsie uleioasă nu a dat asemenea
fenomene secundare, ceea ce ne face să revenim asupra schemei de hiper-
imunizare combinată utilizată în prezentul experiment, aducîndu-i anumite
modificări.
Cantitatea de 46 pgN/ml anticorpi, găsită la puii din lotul intravenos
la 5 zile de la ultima inoculare, este apropiată de cea obținută de R. Pa t-
t e r s o n și colaboratori (17) după o singură injecție intravenoasă de
50 mg albumină serică bovină. Dar diferența cantitativă dintre lotul intra-
venos și celelalte loturi obținută în experimentul nostru este prea mare.
Probabil că aceasta se datorește și intervalului mai mic dintre inoculările
264
' V. PREDA și COLABORATORI
6
7 anticorpi la pui și calea de administrare a ANTIGENULUI 265
puilor din lotul intravenos. Căderea atît de bruscă a nivelului anticorpilor
la numai 10 zile de Ia ultima inoculare ne-a surprins, cu toate că fenome-
nul a mai fost descris (9), (17). Este adevărat că unii autori pun în evi-
dență anticorpii pfecipitanți, după inoculările intravenoase, chiar la cîteva
sute de zile, însă numai în cantități foarte- miei (4—10 gg N/ml) (8). în
schimb, calea de inoculare intraperitoneală ne-a furnizat cea mai mare
cantitate de anticorpi (1 648 ggN/ml), depășind valorile obținute la puii
inoculați după schema combinată. De altfel, T. D. Glo ver și D. W.
B i s h o p (9), studiind efectul căilor de administrare asupra formării
anticorpilor la cobai, descriu diferențe izbitoare între răspunsul la adminis-
trarea intraperitoneală și cea intravenoasă.
După cîte știm din datele destul de numeroase publicate în ultimul
timp, caracterul molecular și cinetica formării anticorpilor serici la imu-
nizări cu antigene proteice depinde, printre altele, de doza de antigen
utilizată și de ritmul inoculărilor (14), (21). Astfel, se arată că IgM sînt
formați în faza întîi a răspunsului imun și după imunizarea primară,
pe cînd IgG sînt anticorpi tipici răspunsului secundar (1), (2), dozele mai
mari de antigen inducînd formarea unor imunoglobuline de tipul IgG
în cantitate mai mare decît imunoglobulinele IgM.
în experimentul nostru, deși ne referim la anticorpi existenți într-o
perioadă înaintată de hiperimunizare, doza totală de antigen este relativ
mică (45 mg), iar calea intravenoasă utilizată la ultima inoculare permite
existența, în circulația sanguină, pentru o perioadă scurtă, a unei canti-
tăți de antigen mai mare decît cea ajunsă pe celelalte căi, unde antigenul
se eliberează mai lent datorită, pe lîngă calea de intrare, și înglobării lui
în adjuvantul Freund incomplet.
Posibilitatea ca cele două linii de precipitare apărute în imunoelec-
troforezele antiserurilor din loturile combinat și intravenos să reprezinte
doua clase de imunoglobuline nu este deci exclusă. Dovada ar putea fi
adusă numai studiind serurile individuale și apelînd și la alte metode de
cercetare mai sensibile.
în concluzie, căile de inoculare a albuminei serice bovine la puii de
găină au o mare importanță în formarea cantității de anticorpi precipi-
tanți și a persistenței lor la un nivel ridicat în sînge. Calea de inoculare
intraperitoneală eu antigenul înglobat în adjuvantul Freund incomplet
s-a dovedit a fi cea mai eficace din acest punct de vedere. Calea combinată
a dat de asemenea rezultate foarte apropiate de cele obținute pe cale
intraperitoneală.
(Avizat de acad. E. A. Pora.)
BIBLIOGRAFIE
1.	Benedict A. A., Brown J. R. a. Hersh B. T., J. Immunol., 1963, 90, 6, 399.
2.	Beniîdict A. A„ Hebsii R. T. a. Larson Ch., J. Immunol., 1963, 91, 6, 795.
3.	Blumeb H., Richtbr M., Cva-Lim F. a. Rose B., J. Immunol., 1962, 88, 6, 669.
4.	Cooper D. M., Petbrson D. A. a. Good A. R., Nature (Londra), 1965, 205, 143.
5.	Dabouron F., Nizza P., Hatchikian Cl. et Schmipt J. P., Rapport Coinmissariat âl’Ener-
gie Atomique (CEA—R) France, 1966, 3013,
6.	GbngozianN., Makinodan T. a. Carteb R. R., J. Immunol., 1962,88, 4, 426.
7,	Ghere V. și Micușan V., Analiza imunocăimică, Edit. Academiei, București, 1966.
8.	Gilden R. V. a. Rosenqvist G. L., Nature (Londra), 1963, 199, 4888, 87 .
9.	Glover T. D. a. Bisuop D. W., Nature (Londra), 1963, 198, 4883, 901.
10.	Goodman M., Wolfe H. R. a Norton S., J. Immunol., 1955, 60, 2, 225.	H
11.	Grabar P. et Courcon J., Bull. Soc. Chim. Biol., 1958, 40, 1, 993.	li
12.	Gbaetzeb M. A., Wolfe H. R., Aspinall R. L. a. Meyer R. K., J. Immunol., 1963, 90,	II
6,	878.	I
13.	Ivănyi J; a. Hraba T., Folia Biol. (Praga), 1963, IX, 5, 354.	j
14.	Ivănyi J., Valentovă V. a. Cebny J., Folia Biol. (Praga), 1966, XII, 3, 157.
15.	Ivănyi J., Hraba T. a. Cebny J., Folia Biol. (Praga), 1964, X, 4, 275.
16.	MakinodanT., GbngozianN. a. Canning R. E., J. Immunol., 1960, 85, 3, 439.	ij
17.	Pattebson R., Youngner S. Y., Weigle O. W. a. Dixon J. F., J. Immunol., 1962, 89,	|
2, 272.	'I
18.	Pattebson R., Susko M. J. a. Pbuzansky J. J., J. Immunol., 1963, 90, 6, 829.	(j
19.	Smith T. R., Advances in Immunology, Acad. Press, New York — Londra, 1961,	1.	S
20.	Tempelis G. H. a. Many F. L. , J. Immunol., 1965, 95, 3, 418.	Is
21.	Valentovă V., Cebny J. a. Ivănyi J., Folia Biol. (Praga), 1966, XII, 3, 207.	!lj
22.	Weller M. E., Texas Rep. Biol. Med., 1966, 24, 164.	ț
Centrul de cercetări biologice Cluj.
Primit în redacție la 22 ianuarie 1969.

Fig. 3. — Imundifuzia în gel de agar (după Ouchtei’lony). ASB, al-
bumină serică bovină; ip, c, im și iv, loturile intraperitoneal, com-
binat, intramuscular și intravenos. Cu 1 s-a notat serul recoltat la
5 zile de la ultima inoculare, iar cu 2 serul de la 10 zile.
Fig. 4. — Identificarea anticorpilor din serurile imune de pui antialbumină serică
bovină (ASB), comparativ cu imunoelectroforeza serului de pui față de serul de iepure
antipui (S).
Fig. 5. — Imunoelectroforezele serului imun de pui antialbumină serică bovină
față de serul imun de iepure antipui (S), comparativ cu serul normal de la puii nei-
munizați (N).
MODIFICĂRI HOMEOSTATICE (Na1, K+, Ca++, GLUCOZĂ
ȘI COLESTEROL ) ÎN OBIȘNUINȚĂ LA STIMULAREA
ELECTRICĂ A HIPOTALAMUȘULUI ANTERIOR
1>E	■	.	■ .
M. POP și ACADEMICIAN] E. A. PORA
591.481.1: 578.088.7
Modifications of the content of Na+, K+, and Ca+ in the plasma, and of glucose
and cholesterol in the blood were followed during the habituation to repeated elec-
trical stimulations in the area of the anterior hypothalamus. As the stimulation
had always a vasopressor effect, its gradual reduction and disappearance was
used to estimate the habituation. This effect is discussed in the light of literaturo
data ; the conclusion is drawn that it is due to the influence of the anaesthetic used
(urethan) on the reactivity of the vasomotor centres. Quantitațive modifications
of the investigated values during the developing of the habituation are reported.
There are different modifications for different values. In our meaning, this fact
supports the hypothesis, set forth in previous păpers, that the habituation is â
new steady state of the stressed system.
în cadrul altor lucrări (15), (16), (17) am demonstrat că apariția
fenomenului de obișnuință este însoțită de modificări în homeostazia
mediului intern. Ținînd seama de faptul că hipotalamusul este în general
un important centru de reglare, ne-am propus de data aceasta să urmărim
modificarea cantitativă a unor indici sanguini (Na+, K+, Ca++, glucoza
și colesterolul) în desfășurarea obișnuinței la stimularea electrică repetată
a hipotalamusului anterior.
TEHNICI ȘI METODE DE LUCRU
Experiențele au fost efectuate pe pisici anesteziate cu uretan (1 g/kg) administrat intra-
peritoneal. Drept test al obișnuinței ne-a servit modificarea presiunii arteriale înregistrate mano-
metric din artera carotidă. Pentru stimulare am utilizat electrozi de argint clorurați, dezizolați
la vîrf pe o porțiune de 1 ihm (0240 p), introduși cu aparatul stereotaxic MB—4101, după coor-
ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 21 NR. 3 P. 287-272 BUCUREȘTI 1969
5 - c. 3255
268
M. POP și E. A. POPA
2
269
donatele atlasului lui J a s p e r—A j m o n e-M a r s a n (10) (RPO) A = 14,5, L « 1, P — — 3.
Stimularea s^a făcut în monopolar cu curent rectangular furnizat <1? un cronaximetru TUR —
RS. 3 (1—7,5 ~ 12 mA, 0,1 s, 2/s), la intervale de 30—60 s, timp de 10—15 s.
într-o serie dc experiențe ani încercat și efectul stimulării monopolare in aria hipotala-
musului posterior (Hp) A = 10, L = 1, P = — 5.
S-au făcut prelevări de sînge din artera femurală și vena jugulară în ordinea următoare : 1)
la 20 min de la prepararea animalului pentru experiență (proba martor de comparație), 2) după
Fig. 1. ~ Coordonatele de implantare a electrozilor în aria hipotalamusului anterior
după atlasul stereotaxic al lui Jasper — Ajmon c-M a r s a n (B) și controlul mor-
fologic prin, secțiuni histologice (A). Săgeata indică urma electrodului de stimulare în AHA.
Fig. 2. — Coordonatele de implantare a electrozilor in aria hipotalamusului posterior
după atlasul stereotaxic al Iui Jasper— Ajmon e-Marsan (B) și controlul
morfologic prin secțiuni histologice (A). Săgeata indică urma electrodului de stimulare
în AHP.
primele patru stimulări repetate la intervalele amintite (fază numită de noi convențional — de
excitație) și 3) după dispariția reacției vasopresoare (faza obișnuinței).
S-au urmărit modificarea conținutului de cationi din plasmă (Na+, K+, Ca++), precum și
modificarea conținutului de glucoză și colesterol din sînge în fazele amintite. Cationii au fost
determinați cu ajutorul fotometrului cu flacără, glucoza s-a determinat după metoda Somogyi-
Nelson (13), iar colesterolul după metoda Zlatkis-Munk (citat după (1)).
Secțiunile seriate ale creierelor au fost ulterior examinate morfologic pentru verificarea
locului dc pătrundere a electrozilor (fig. 1 și 2). Uneori, pentru o mai bună verificare s-au făcut
clectrocoagulări cu curent continuu de 30 mA/15 s.
870
M. POP și E. A, POBA
REZULTATE ȘI DISCUȚII
întrucît în condițiile noastre de experiența stimularea electrică a
ariei hipotalamusului anterior ( AHA) provoca întotdeauna efecte presoare,
apariția obișnuinței a fost apreciată după diminuarea și dispariția trep-
tata a acestor efecte la stimulări repetate (fig. 3).
Lipsa efectului depresor (cel așteptat) ne-a determinat sa întreprin-
dem eîteva experiențe de verificare pe animale anesteziate cu pentotal
sodic (35 mg/kg). Spre surprinderea noastră, în asemenea condiții am
reușit să reproducem efectul clasic de scădere a presiunii arteriale la stimu-
larea în aria hipotalamusului anterior (AHA) și de creștere la stimularea
în aria hipotalamusului posterior (AHP) (fig. 4).
Rezultatele noastre confirmă nu numai complexitatea reacțiilor
vasoniotorii la stimularea regiunii anterioare a hipotalamusului (3), (8),
(9), (12), (14), (18), (19), (20), (21), dar se pare că vin și în sprijinul acelor
date din literatură care atestă influența anestezicelor asupra reactivității
sistemului cardio-vascular în general (2), (7), (8). Ținînd seama mai ales
de rezultatele lui J. Gutman și clolaboratori (7), (8) referitoare la
influența pentotalului sodic asupra reactivității centrilor văsomotori din
hipotalamus, ca și de rezultatele noastre obținute prin utilizarea aceluiași
anestezic (fig. 4), considerăm că efectul vasopresor înregistrat de noi la
stimularea electrică a ariei hipotalamusului anterior ar putea fi atribuit în
primul rînd anestezicului utilizat (uretanul).
Fig. 5. — Expresia procentuală a modificării indicilor homeostatici
în timpul desfășurării fenomenului de obișnuință.
5	MODIFICĂRI HOMEOSTATICE IN OBIȘNUINȚA	271
Urmărind în continuare dinamica indicilor sanguini cercetați, con-
statăm următoarele : în prima fază (numită de noi convențional de exci-
tație) (după primele patru stimulări repetate) are loc o creștere semnificativă
ă conținutului de K+, Ca++ și glucoză, în timp ce după instalarea obiș-
nuinței (după dispariția reacției la stimul), potasiul și calciul scad atît
în arteră, cît și în venă (tabelul nr. 1 și fig. 5).
Modificări fazice similare, însă în alte condiții experimentale, au fost
semnalate și de către Iu. N. Bordiușkov și colaboratori (4) pentru
potasiu și calciu. O simplă creștere a potasiului seric la excitarea electrică
a hipotalamusului a fost înregistrată de către F. P. B r o o k s (5), iar
scăderea colesterolului în sînge de către A. F. K o s e n k o și L. K. F i-
naghin (11).
Modificările calitativ diferite ale indicilor homoestatici cercetați
în faza obișnuinței confirmă după părerea noastră ipoteza enunțată cu
altă ocazie (15), (16), și anume că obișnuința apare ca moment de adap-
tare la stimul prin stabilirea unei noi stări staționare a sistemului solicitat.
CONCLUZII
1.	Stimularea electrică a ariei hipotalamusului anterior în condițiile
anesteziei cu uretan provoacă întotdeauna modificări vasopresoare. Acest
rezultat îl interpretăm ca efect al influenței anestezicului utilizat asupra
reactivității centrilor vasomotori.
2.	Obișnuința la stimulări electrice repetate în aria hipotalamusului
anterior se manifestă prin diminuarea treptată și dispariția efectului vaso-
presor la stimul.
3.	în desfășurarea obișnuinței apar modificări cantitative în conți-
nutul indicilor homeostatici analizați (Na+, K+, Ca++, glucoză și coles-
terol).
(Avizat de acad. E. A. Pora.)
BIBLIOGRAFIE
1.	BAlint P., Klinikai Lăboratorium Diagnistika, Budapesta, 1962, 444.
2.	Bablow G. a. Knott D. H., Amer. J. Physiol., 1964, 207, 764.
3.	Bbbby Ch., Kinlby Mc a. Hodes K., Amer. J. Physiol., 1941, 135, 338. ■
4.	Bobdiușkov Iu. N., Gabkavi L. H., Kvakina E. B. i Kulikov D. A., Vlianie elektriceskogo
razdrajenia ghipotalamusa na soderjanie v krovi kalia i kalfia, Mat. XIV Konf.
Fiziologov iuga RSFSR, Krasnodar, 1962, 38.
5.	Bbooks F. P., Ann. Rev. Physiol., 1960, 20, 473.
6.	Cobt J. H., Electrolytes fluids dynamics and the nervous System, Praga, 1965.
7.	Gutman J., Ginath Y., Chaimovitz M. et Bebgman F., Areh. Internat. Physiol. et Bio-
chim., 1962, 70, 583.
8.	— Areh. Internat. Physiol. et Biochim., 1962, 70, 33.
9.	Haiutin M. V., Sosudodvigatelnîe reflext, Moskva, 1964.
10.	Jasper H. H. a. Ajmone-Mabsan C., A stereotaxic atlas of the dieneephalon of the cat.,
Nation. Res. Council, Canada — Ottawa, 1954.
11.	Kosenko A. F. i Finaghin L. K., Biul. Experim. Biol, i Med., 1964, 7, 34.
12.	Lindgheen P., The mesencephalon and the vasomotor system, Stockholm, 1955.
13.	Nelson N., J. Biol. Chem., 1944, 153, 375.
372
M. POP și E. A. PORA
14.	Pjtts R. F., Larrabell Mc a. Bronk D. W., Amer. J. Physiol., 1962,135, 504.
15.	Pop M., Rev. roum. de Biol., Sirie de Zoologie, 1967, 12, 1, 31.
16.	— Fiziol. norm. și patol., 1968, 14, 1, 29. .
17.	Pora E. A., Pop M. et Fabian N., Experlentia, 1965, 21, 343.
18.	Schebbbr H., Acta Neuroveget., 1959, 20, 205.
19.	Stutinsky F. et Gubrne Y., Journ. de Physiol. (Paris), 1965, 57, 704.
20.	Tonkih A. V., Iuna A. I. i Teplov S. I., Fiziol. jurn., 1962, 48, 842.
21.	— Fiziol. jurn., 1962, 48, 848.
Universitatea ,,Babeș-Bolyai” Cluj,
Secția de fiziologie animală.
Primit în redacție la 9 februarie 1969.
METODICA STUDIERII FUNCȚIEI TIROIDIENE LA
ANIMALE MICI DE LABORATOR (ȘOARECI, ȘOBOLANI)
CU AJUTORUL IODULUI RADIOACTIV
DE
Z. URAY, M. MANIU, M. ONIȘOR, M. FĂRCĂȘANU și T. HOLAN
591.147.1 : 591.1
The following working methods for a complex study of the thyroid function are
described : radioiodine uptake by the thyroid gland, conversion ratio of inorganic
radioiodine in protein-bound iodine, radiochromatography analysis of the thyroid
hormones in the thyroid gland and in blood plasma, determination of the thyroid
hormone urinary discharge and their metabolites and autohistoradiographic tech-
nique in the study of iodine metabolism. These methods experimented on small
animals ensure reliable and reproducible results.
în multe cazuri, în experiențele pe animale, se utilizează testele de
explorare funcțională a glandei tiroide, fie ca scop al cercetării, fie ca un
aspect al modificărilor apărute în cadrul experienței date. Nenumăratele
tehnici existente fac ca rezultatele să varieze în funcție de acestea. în lu-
mina experienței noastre în acest domeniu, prezentăm metodica de lucru
pentru studh.il complex al funcției glandei tiroide și al metabolismului
hormonilor tiroidieni la animale mici de laborator (șoarece, șobolan), cu
ajutorul radioioduhu (131I), care ne-a asigurat rezultate reproductibile și
sigure.
TEHNICA DETERMINĂRII RADIOIODOCAPTĂRII (RIC) TIROIDIENE
Se administrează intraperitoneal la șoareci 0,01 jxC, iar la șobolani
0,1 [zC de Na131I în soluție izotonică cu pH 7, într-un volum de 0,1, res-
pectiv, 0,5 ml. Animalele grupate în loturi sînt sacrificate prin nar-
coză cu eter, la 2, 5, 12, 24 și 48 de ore de la injectare; tiroida se prele-
vează operator, împreună cu traheea animalului. După despărțirea atentă
de trahee, lobii tiroidieni sînt cîntăriți la o balanță de torsiune, apoi sînt
ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 21 NR. 3 P. 273 - 278 BUCUREȘTI 1969
274
2, URAY și COLABORATORI
3
STUDIUL FUNCȚIEI T1ROIDIENE LA ANIMALELE MICI DE LABORATOR
275
puși în eprubete-standard, determinîndu-se activitatea lor la un cristal
scobit al unei sonde de scintilație.
Din soluția inițială de radioiod, din care s-a făcut injectarea, se
scoate cu aceeași seringă folosită la administrare un volum egal eu cel in-
jectat (0,1, respectiv, 0,5 ml) și se introduce într-un balon cotat de 10 ml,
care se completează cu apă distilată pînă la semn. După agitare, se scoate
un volum de 0,1 ml, care este introdus într-o eprubetă-standard, măsu-
rîndu-se activitatea acestuia în condiții identice cu cele în care s-a măsurat
activitatea tiroidei. Impulsurile obținute se înmulțesc cu diluția (în cazul
de mai sus, cu 100); calculul se face după formula:
_ Nr. impulsuri/minut obținut la măsurarea tiroidei x 100
Nr. impulsuri/minut al soluției de radioiod injectate
Da animalele normale se obțin rezultatele indicate în tabelul nr. 1.
Tabelul nr. 1
Valorile radioiodocaptării tiroidlenc Ia animale normale
Animalul	Radioiodocaptarea tiroidiană			
	2 ore	5 ore	24 de ore	48 de ore
Șobolan alb Șoarece alb	25,1 ±11,0	36,9± 14,0 52,9 ±2,76	44,5±2,4 31,4±5,48	40,4±12,0
Rezultatele mai pot fi exprimate în număr de impulsuri pe minut,
pe mg de țesut tiroidian.
TEHNICA DETERMINĂRII INDICELUI DE CONVERSIUNE (IC)
AL IODULUI MINERAL ÎN IOD PROTEIC
Pentru determinarea indicelui de conversiune (IC), șoarecii se injec-
tează intraperitoneal cu 0,1 |iC, iar șobolanii cu 1 pC Na 131I. La 5, 24 sau
48 de ore de la injectare, animalele sînt sacrificate în narcoză cu eter,
colectîndu-se pe heparină sîngele din cord. La șoareci, pentru a avea o
cantitate suficientă de sînge, trebuie lucrat pe loturi de animale, colectîn-
du-se sîngele acestora în aceeași eprubetă. Sîngele recoltat (minimum 5 ml)
se centrifughează 5 min la 2 000 turații/min. Apoi, cu ajutorul unei tele-
pipete se transvasează 2,5 ml plasmă într-o eprubetă-standard, determi-
nîndu-se activitatea plasmei la cristalul scobit. După aceasta, plasma se
trece printr-o microcoloană de rășină schimbătoare de ioni (Merck II sau
III, Amberlit IR 400 sau Vionit, aduse în forma 01'). Viteza de curgere prin
coloană este de 4 picături pe minut. După trecerea plasmei, pe coloană
se introduc 0,5 ml apă distilată, lăsîndu-se să curgă cu aceeași viteză.
Colectarea eluatului, care conține numai iod legat proteic, se face în epru-
bete-standard, a căror activitate se măsoară apoi în condiții identice cu
cele în care s-a măsurat activitatea plasmei totale. Indicele de conversiune
se calculează după formula :
IO ~ ^mPu^urVm^nnt radioiod legat proteic x 100
Nr. impulsuri/minut radioiod plasmatic total
Valorile normale înregistrate la șoarecii albi adulți sînt 19—20%
la 5 ore și 65—68% la 24 de ore ; la șobolanii albi adulți, valorile la
24 de ore sînt 75—80%. Cele mai ilustrative sînt valorile obținute la.
24 de ore.
ANALIZA CROMATOGRAFICĂ A HORMONILOR TIROIDIENI DIN
HIDROLIZATUL ENZIMATIC DE TIROIDĂ
Pentru analiza cromatografică a hormonilor tiroidieni, șoarecii se
injectează intraperitoneal cu 1 pC, iar șobolanii cu 10 pC Na131I. Se folo-
sesc loturi de 5 șoareci, respectiv, 2 șobolani. Animalele sînt sacrificate
la 24 de ore după injectare; se prelevează tiroidele, care sînt cîntărite și
apoi omogenizate în 1 ml puf fer amoniacal (0,75 ml NH4C10,2 m +1,7 5 ml
NH4OH 0,2 m) cu un pH de 8,4. După centrifugarea omogenatului Și
transvasarea supernatantului, sedimentul este spălat de două ori cu cîte
0,25 ml puffer amoniacal. Supernatantele sînt colectate într-o eprubetă
Jena în care se pune în prealabil tripsină (20 mg pentru 10 mg țesut tiro-
idian) solvită în 0,50 ml puffer amoniacal. în felul acesta, 1 ml omogenat
conține aproximativ 10 mg țesut tiroidian. Ca reductor, i se adaugă omo-
genatului două picături de Na2S2O3 soluție 0,2%. La sfîrșit se mai adaugă
1—-2 picături de toluol și se pune eprubetă la termostat la 37°C timp de
24 de ore. La o hidroliză de 24 de ore, 75 % din tiroglobulină este hidroli-
zată de tripsină; cu prelungirea hidrolizei, la 48 sau 72 de ore, randamentul,
crește numai cu 2—4%, iar cantitatea de iod liber cu 5—6%, tiroxina cu
2—3%, iar triiodotironina cu aproximativ 1%. Pentru aceste motive,,
este de preferat hidroliză la 24 de ore.
Se utilizează hîrtie Whatman nr. 1 de dimensiuni 25/20 cm, folosind
metoda martorului semisuprapus. Linia de start se împarte în trei porțiuni
de cîte 6 cm; pe cele două linii laterale se pun cîte 0,06 ml din omogenatul
centrifugat (hidrolizat) pe linia de mijloc punîndu-se 0,02 ml soluție
de tirozină 1% + 0,02 ml soluție 1% de diiodtirozină; peste acestea se
pune 0,02 ml Na 131I cu o activitate de circa 2 000—3 000 impulsuri/minut,
măsurată la un contor GM cu fereastră terminală (VAZ 360). Cromatogra:
fierea se execută cu metoda ascendentă, folosind ca solvent de băgare
NH4OH 2 n + n-butanol (1 :1); timp de saturare 2 ore, timp de cromato-
grafiere 12—14 ore. După uscarea cromatogramelor, acestea se pun între,
două filme radiologiee și se închid în casete radiologice pentru expunere.
Timpul expunerii durează aproximativ 20 de zile; după developare, fil-
mele se evaluează cantitativ cu un fotodensimetru (fig. 1, 2 și 3).
în aceste condiții, am obținut următoarele rezultate :
Tabelul nr. 2
Compoziția procentualii a liidrolizalniui cnzimalic de tiroidă
Animalul	Start	Diiodoti- rozină	Monoiod- tirozină	Iod	Tiroxina	Triiodo- tironină	Front
Șobolan alb Șoarece alb	1 — 5 3-5	40—45 40-45	20-22 30-35	QO 40 1 1 IO uo	6-14 11-12	0,8-1,5 0,5 — 0,9	0,2-1 1-2
Z. URAY Și COLABORATORI
4
:276
ANALIZA CROMATOGRAFICĂ A HORMONILOR TIROIDIENI
EXTRAȘI DIN PLASMA SANGHINĂ
Pentru analiza hormonilor circulanți, șoarecii sînt injectați intra-
peritoneal cu 2 gC, iar șobolanii cu 20 pC Na131I, în cazul șoarecilor folo-
igindu-se loturi de 10 animale, iar în cel al șobolanilor loturi de 2 animale.
La 24 de ore după injectare, animalele sînt sacrificate (narcoză cu eter),
colectîndu-se sînge din cord. Acesta se centrifughează. Se extrag apoi cu
o telepipetă 4 ml plasmă, la care se adaugă 0,2 ml HaSO4 10% și 8 ml
:n-butanol, omogenizîndu-se bine. Precipitatul este centrifugat și superna-
tantul este trecut într-o altă eprubetă. Proteinele precipitate sînt spălate
încă de două ori cu cîte 2 ml n-butanol și sînt colectate supernatantele,
care se adaugă primului. Extractele sînt aduse la un pH de 7—8 cu NH4OH
.2 n și sînt uscate într-un exicator cu vid. Substanța uscată este resuspen-
dată în 0,5 ml NH4OH și centrifugată. Cromatografierea se face după me-
toda descrisă mai sus pentru separarea hormonilor tiroidieni din hidro-
lizatul enzimatic de tiroidă.
în scopul înlăturării anumitor artefacte (lipoizi marcați) care apar
pe cromatogramă la linia de front, se poate dizolva extractul uscat în 5 ml
cloroform. Hormonii tiroidieni sînt extrași din soluția cloroformica prin
adăugarea de 10 ml NH40H 2 n. După agitare și după separarea fazelor cu
ajutorul unei telepipete, se colectează faza amoniacală (faza superioară).
Faza cloroformică se mai spală de două ori cu cîte 5 ml NH4OH 2 n.
Extractele amoniacale, strînse într-un singur recipient, sînt apoi puse
într-un curent de aer rece sau la vid, pentru uscare. Substanța uscată
obținută este apoi resuspendată în 0,5 ml NH4OH și cromatografiată.
Folosind extracția descrisă, fără spălare cu cloroform, precum și
extracția cu n-butanol saturat cu o soluție saturată de tiosulfat de sodiu,
adusă la pH 2 cu HC12 n (2 x 8 ml la 4 ml plasmă), am obținut rezultatele
■evaluate fotometric (fig. 4).
La un bolnav hipertiroidian care primise cu 24 de ore înainte o doză
terapeutică de 5 mC radioiod s-au obținut (6) următoarele rezultate (ta-
belul nr. 3), folosindu-se metoda spălării cu cloroform și reextracția cu
NH4OH:
Tabelul nr. 3
Compoziția protontaală a hormonilor tiroidieni circulanți la un hiperliroidlan
	Start	Diiodo'tirozină	Monoiodtirozină	Iod	Tiroxină
Om	1,5	4,8	3,8	14,8	66,3
STUDIUL ELIMINĂRII URINARE A HORMONILOR TIROIDIENI ȘI A META-
BOL1ȚILOR LOR
O probă indirectă pentru studiul funcției tiroidiene este analiza
eliminării globale urinare, în 24 de ore, a radioiodului administrat, precum
și analiza cromatografică a compușilor iodați, hormoni sau metaboliți
ai acestora, extrași din urina animalelor marcate.
5	STUDIUL FUNCȚIEI TIROIDIENE LA ANIMALELE MICI DE LABORATOR 277
Se colectează cu atenție întreaga cantitate de urină din 24 de ore
a animalului; din aceasta se ia o probă de 1 ml urină, a cărei activitate se
măsoară la cristalul scobit. Rezultatul se raportează la volumul total al
urinei emise în 24 de ore. Eliminarea globală urinară se calculează după
formula:
Nr. impulsuri/minut în urina de 24 ore X100
Eliminare urinara % —--------------------------------------------
Nr. impulsuri/minut a radioiodului injectat
Pentru studiul calitativ al compușilor iodați eliminați prin urină
se pot utiliza două metode :
a)	O probă de 20 ml urină din urina totală de 24 de ore este intro-
dusă într-o pîlnie de separare; se execută apoi de două ori extracția cu
cîte 10 ml n-butanol saturat cu o soluție de tiosulfat de sodiu saturată,
adusă la un pH de 2 cu HC1 2 n. Fazele butanolice se colectează și se eva-
poră (la vid, la curent de aer rece); reziduul este resuspendat apoi în NH4OH
2 n, centrifugat și cromatografiat cu metoda descrisă anterior.
b)	O probă de 20—30 ml urină din urina totală de 24 de ore este
adusă la un pH de 2 cu HO1 concentrat; se filtrează și se trece apoi pe o
microcoloană de rășină schimbătoare de ioni, care conține un cationit
(Amberlit IR 120 sub forma H+). După trecerea urinei, coloana este spă-
lată cu 100 ml apă distilată. Hormonii tiroidieni și metaboliții acestora
sînt eluați de pe rășină cu 50 ml NH4OH 1,5 n, viteza de curgere prin co-
loană fiind de 10—15 picături pe minut. Eluatul este evaporat; reziduul
obținut, resuspendat în 0,5 ml NH4OH 2 n, este centrifugat și cromato-
grafiat.
Prezentăm în figura 5 cromatograme obținute cu ambele metode
descrise.
STUDIUL AUTOHISTORADIOGRAFIC AL METABOLISMULUI IODULUI
RADIOACTIV ÎN GLANDA TIROIDĂ
Pentru a obține autoradiografii corespunzătoare, șoarecii se injec-
tează intraperitoneal cu 2 pC, iar șobolanii cu 15—20 gC Na131I. în funcție
de scopul experimentului, sacrificarea animalelor se face la 1, 2, 5, 24
sau 48 de ore de la administrarea radioiodului. Pentru prelucrarea histo-
logică a tiroidei, se folosesc metode obișnuite de histologie; noi recoman-
dăm tehnica ce comportă următorii timpi: fixare în lichid Carnoy 15 —
30 min; deshidratare în două băi de acetonă a cîte 20 min, urmată de
o baie intermediară (xilol-parafină-acetonă în părți egale) timp de 45 min
la 56°C, apoi în două băi de parafină timp de 45—60 min la 56°C, turnare
în bloc, secționare (secțiuni în grosime de 5 —7 g).
Secțiunile se montează pe lame pe care s-a pus un strat subțire de
gelatină și se deparafinează în trei băi de xilol și trei băi de alcool 95 %
a cîte 15 min fiecare. Lamele sînt apoi introduse într-o soluție de gela-
tină 0,1% și, după uscarea acesteia în camera obscură, sînt acope-
rite cu emulsie nucleară IFA ENa, după tehnica cufundării („dipping”).
După ce s-au uscat, lamele sînt puse în cutii de expunere, ferindu-le de
lumină și de umiditate.
278
Z. CRAY și COLABORATORI
6
în cazul administrării activităților de mai sus, timpul de expunere
este de 10—15 zile. După expirarea acestui timp, lamele sînt developate
și postcolorate cu: hematoxilină-eozină (hematoxilină Mayer 8—10 min,
eozină-eritrozină Bomeis 10 min) sau eu coloranți histochimici specifici.
După colorare, lamele se montează obișnuit prin două băi de alcool de
05% cîte 2—5 min și o baie de carboxilol de 5 min, clarifiere în xilol 5—10
min și montare în balsam de Canada la 37°C.
Prin această metodă se obțin autohistoradiografii de bună calitate,
care permit un studiu corespunzător. Prezentăm în figura 6 o imagine
autohistoradiografică obținută dintr-o tiroidă de șobolan, injectat cu lOgO
radioiod.
(Avizat de acad. E. A. Pora.)
BIBLIOGRAFIE
1.	Bawgh I, u, Kostai P., Acta Med. Acad. Sci. Hung., 1963, XIX, 2.
2.	Barke R. u. Gurski S., Rad. Biol., Ther,, 1964, 5, 4.
3.	Beraud Th., litudes biochimiques des hormones Ihyroidiennes en pathologie humaine, Laussane,
1960.
4.	Emrich D., Pfannenstiel P., Keiderling W. u. Hoffmann G., Nuci. Med., 1963, V,
3, 2.
5.	Milcu Șt, - M, Lupulescu A., Sahleanu V. și Holbam R.,. Fiziologia experimentală
a glandei tiroide, Edit. Acad. R.P.R., București, 1963.
6.	Balogh I., Szuchovsky I. es Kertai P., Kisterl. Orvoslud., 1960,12, 655—657.
7.	Reviczky A., Szanto L., Grynaeus T. 6s Magony I., Kiserl. Orvostud., 1966, 75,502 — 506.
S. Szantai I-, Uray Z. și Holan T., St. cerc, biochim., 1965, seria I, 85—88.
9.	Szantai I., Uray Z. și Kovacs V., St. cerc, biochim., 1965, seria I, 81—83,
10.	Uray Z., Morf. norm. patol., 1965, X, 4.
Institutul oncologic Cluj,
Secția de medicină nucleară.
Primit în redacție la 23 decembrie 1968.
și evaluarea ei cantitativă fotodensitometrică și evaluarea ei cantitativă fotodensitometrică și evaluarea ei cantitativă fotodensitoir
(lot de animale martore).	(lot de animale tratate cu A.E.T.).	(lot de animale tratate cu Antidepri:
Fig. 5. — A, Radiocromatogramă obținută prin
autoradiografia cromatogramei hormonilor ti-
roidieni și metaboliților lor din urină extrași cu
n-butanol saturat cu o soluție saturată de tio-
sulfat de sodiu adusă la pH 2 cu HC1 2 n.
B, Radiocromatogramă obținută prin auto-
radiografia cromatogramei hormonilor tiroi-
dieni extrași din urină cu ajutorul rășinilor
schimbătoare de ioni — Amberlit IR 120.
Fig. 4. — A, Rmliociomatogramă obținută prin
autoradiografla cromatogramei hormonilor ti-
roidieni exilași Cin plasma cu n-butanol saturat
cu soluție de tiosulfat și adusă la pH 2 cuHCI
2n.
B, Radiocroinatogramă obținută prin auto-
radiografia cromatogramei hormonilor tiroi-
dieni extrași din plasmă cu n-butanol 8 ml 4-0,2
ml IbSfR 10%, pe liîrtie AVliatman nr. 1.	<
Fig. 6. — Autohistoradi grafie cu 1311 a tiroidei de șobolan (col. hematoxilină-eozină).
DINAMICA ROTIFERELOR DIN LACURILE
HERĂSTRĂU, FLOREASCA ȘI TEI
DE
8.	GODEANU
591.526 : 599.323.4
This paper presents several aspecls from the biology and ecology of the plankton
rotatoria populations from the lakes Herăstrău, Floreasca and Tei. The conclusion
reached was that aii species are forms common to the entrophic lakes, but their
appearance, duration and periods of multiplying are characteristic of every lakc.
The dependente between the phytoplankton rotatoria and the respective phyto-
plankton was established, as well as the effect of temperature, tnrbulence and
organic loading upon these rotatoria.
The influente exercized by the flowing down of the waters from one lakc into
another was underlined, as well as the modificalions undergone by the rotatoria
populations, the iionhomogeneity of their distribution in the lakes, the effect of
some „competitive replacements” between the various specios of rotatoria.
La nordul orașului București se află patru lacuri de baraj — Bă-
neasa, Herăstrău, Floreasca și Tei care reprezintă cele mai căutate
locuri de agrement.
Cercetarea fizico-chimică, biologică și bacteriologică a lacurilor
Herăstrău, Floreasca și Tei s-a făcut în ultimii ani în scopul cunoașterii
gradului lor de curățenie, pentru găsirea mijloacelor de îmbunătățire a
stării lor de salubritate (1).
Aceste lacuri, situate pe cursul văii rîului Colentina, se întind pe
o lungime de 7,8 km și au o suprafață de 222 ha (fig. 1). Adîncimea lor
medie este de 2,5 m, iar debitul curentului de apă care le străbate este de
1—3 m3/s.
Chimismul lor este influențat de deversările de ape reziduale din
amonte (mai ales cele ale unei fabrici de zahăr), de prezența ștrandurilor
și de produsele rezultate din metabolismul organismelor care trăiesc în
lacuri (în special de algele planctonice). Vara valorile substanțelor organice
sînt foarte ridicate (de exemplu în lacul Tei în august era o cantitate de
substanțe organice de 70 mg/1 KMnO4 și un CBO6 de 14,2 mgO2/l), iar
ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 21 NR. 3 P. 270-288 BUCUREȘTI 196»
280
Fig. 1. — Harta lacurilor cercetate și stațiile din care s-au recoltat probele.

•r
280

E
Fig. 2. — Ciclogramele frecvenței principalelor genuri de rotifere din lacurile Herăstrău, Floreasca și Tei.
POLYARTHRA
KERATELLA
HEXARTHRA
FiMA
EPiPHANES
BRACHI0NU3
ASPLANCHRA
UL X Z I X î' I luni

3
DINAMICA ROTIFERELOR DIN LACURILE HERĂSTRĂU, FLOREASCA ȘI TEI 281
ziua, ca urinare a fenomenului de „înflorire”, are loc o suprasaturare a ape»
în oxigen (s-au atins și 18mgO2/l) (1).
Lacurile, de tip eutrof, au o floră și o faună bogate. Biocenozele lor
suferă influența scurgerii apelor — inclusiv a planctonului — dinspre
lacul Herăstrău spre Tei (are loc deci o influență unilaterală).
Fitoplanctonul este dominat în cursul anului succesiv de diatomee,,
alge verzi, flagelate coloniale și cianoficee (1). Zooplanctonul este toL
anul dominat de rotifere, deși alături de ele primăvara se întîlnesc proto-
zoare, vara cladocere și toamna copepode.
METODA DE LUCRU
Din fiecare Iac au fost prelevate în cui sul unui an, lunar (între martie și octombrie), cîte*
4 probe calitative de zooplancton de suprafață (din stratul 0—50 cm). Probele, fixate în formol.
4%, au fost observate după o agitare prealabilă; din fiecare probă au fost numărate la camera
Kolkwitz 200 — 300 de exemplare de rotifere, stabilindu-se apoi raportul frecvenței diferitelor
specii, raport cu care s-a lucrat ulterior,
în cele 73 de probe planctonice analizate au fost întîlnite 63 de specii de rotifere (tabelul!
nr. 1) . S-a utilizat sistemul de clasificare utilizat de M. V o i g t și L. Rodesc» (7), (9)<
REZULTATE OBȚINUTE
în interpretarea rezultatelor s-a plecat de la premisa că asupra fie-
cărui organism acționează un număr mare de factori fizici, chimici, cli-
matici și biologici, factori ale căror interrelații sînt dificil de evidențiat.
Bazați pe observațiile făcute, în cele ce urmează am căutat să explicăm
cîteva din fenomenele constatate, să completăm cunoștințele existente;
asupra interrelațiilor dintre populațiile de rotifere planctonice, încercînd
să aducem noi contribuții la cunoașterea biologiei acestor specii.
Repartiția rotiferelor în lacuri și fluctuațiile lor. în figura 2 am pre-
zentat proporția în care se întîlnesc în fiecare lac, lunar, reprezentanții
diferitelor genuri de rotifere. De la bun început se remarcă prezența ace-
lorași genuri în toate lacurile, precum și faptul că frecvența lor diferă de-
la un lac la altul. Aceasta demonstrează existența unor deosebiri între
ecosistemele lor, faptul că fiecare bazin posedă o integralitate a sa.
Biomasa rotiferelor este dominată de reprezentanții genurilor
Keratella, Brachionus, Polyarthra și Synchaeta. Speciile Keratella coch-
learis (Gosse), K. cochlearis var. tecta (Gosse), Brachionus calycifloru®
var. amphyceros (Ehrb.) și Polyarthra longiremis Carlin sînt cele mai nume-
roase și trăiesc în lacuri un timp mai îndelungat. Euribionte și cosmopolite,
ele sînt tipice planctonului apelor cu o eutrofie avansată (3), (5). Întîlnite;
de asemenea frecvent, dar în număr redus, sînt speciile genurilor Asplan-
clina și Filinia, fapt ce denotă că ele posedă nișe ecologice largi, dar ceva
mai restrînse comparativ cu speciile mai sus-menționate. Celelalte rotifere^
găsite apar sporadic.
Dominanța genurilor (fig. 2) nu se datorește unui număr mare de:
specii, ci de obicei înmulțirii în masă a unei singure specii (de exemplu la
genul Hexarthra — specia H. mira (Hudson), la genul Filinia — specia.
5 DINAMICA ROȚIFERELOR DIN' LACURILE HERĂSTRĂU, FLOREASCA ȘI TEI 2S3
282
Tabelul nr. 1
Rutierele Inlilntte in planctonul lacurilor fferâslrăot Floreasca și Tei
Denumirea roțiferelor	Repartiția pe lacuri		
	Herăstrău	| Floreasca	|	Tei
Anuraeopsis fissa (Gosse)	+	+	4-
Asplanchna brightaielli Gosse	4-	+	+
,,	herricki de Guerne		+	
,,	priodonta Gosse		4-	
„ sieboldi (Leydig)	4-	+	+
Kdelloidca g., sp.	4-	+	4*
Brachionus angularis Gosse	4-	+	4-
„	badapestinensis Daday		4-	
„	„	var. punctatus			
. Hempel			4
„	calyciflorus Pallas	4*	+	4-
„	„ var. amphyceros (Ehrb.)	4*	4-	+
„	„ var. anuraeiformis			
Brehm	4-	4-	4-
„	„ var. dorcas f. spi-			
nosa			
(Wierz.)	4	4-	4
„	diversicornis (Daday)	-1-	+	+
,,	,, var. homoceros			
Wierz.		+	4-
,,	falcatus Zacharias		+	+
,,	leydigi var. tridentatus (Zernov)		4*	4-
„	guadridentatus var. brevispinus			
(Ehrb.)	+	4-	4
„	„ var. cluniorbicularis			
Skorikov	4-		
„	rubens Ehrb.	+	4"	+
Oephalodella catellina (0. F. Miiller)	+ .		
„	gibba (Ehrb.)	+		
Sp»	4- .		
■Collotheca sp.	4		
Colurella adrialica f. a Hauer		4	
„ colurus (Ehrb.)	4*	4	
„ uncinata (0. F. Mttller)		4-	4-
Conochilus sp.			+
Epiphanes macrourus (Barrois et Daday)	4	4-	4-
Euchlanis dilatata Ehrb.	4-	4-	
Filinia brachiata (Rouss.)	4	4- ..	4-
„	limnelica (Zacb.)	4		
,,	longiseta (Ehrb.)	-1-	+	4
Hexarlhra fennica (Lev.)			4
„ mira (Hudson)	+	4-	4
Keratella cochlearis (Gosse)	4-	4-	4
,,	. „ var. leptacantha Lăut.	+	4-	
„	„ var. macracantha Lăut.	+	4	
»	f»	+		
micracanlha Lăut.			
„	„ var. tecta (Gosse)	+	4-	4
„	irregularis f. connectens Lăut.	+		
„	guadrata f. frenzeli (Eckstein)	+	+	
,,	,, f. guadrata Carlin	+	4-	+
„	tropica (Apstein)	4-	4-	4-
„	„ var. reducta (Fadeew)	4-	4-	4-
„	valga t. monospina (Klausener)	4-	4-	4-
„	„ f. heterospina (Klausener)	4-	+	
Fecane acuș (Harring)	4*		
Tabelul nr. 1 (continuare)
Denumirea roțiferelor	Repartiția pe lacuri		
			
	Herăstrău	[ Floreasca	Tei
Lecane arcuata (Bryce)	4	+	+
„	bulla (Gosse)	+		+
„	closterocerca (Schmarda)	+	+	
„	hamata (Stokes)	+	+	+
„	lună (0. F. Miiller)	+		
„	guadridentata (Ehrb.)	+		
Lepadella ovalis (0. F. Mttller) .	4		
„	guinquecostata (Lucks)			+
Lophocharis oxysternon ( Gosse)			+
Notholca acuminato (Ehrb.)	+	+	4
Polyarthra longiremis Carlin	+		4-
,,	dolichoptera Idelson*	4	+	+
„	minor Voigt	• +		
„	remata Skorikov	+	+	+
Pompholyx eomplanala Gosse	+	+	+
Rotaria citrina (Ehrb.)		4	
„	rotatoria (Pallas)	+	4	+
Synchaeta grandis Zach.	+	+	4^
„	oblonga Ehrb.	-1-	+	+
„	pectinata Ehrb.	+		
„	slylata Wierz.	+	-t-	+
„	tremula (0. F. Miiller)	+		4-
„	vorax Rouss.	+	+	4- •
Testudinella patina (Hermann)			4-
„	„ var. trilobata (Barr. et			
Daday)		+	4-
Trichocerca birostris (Minckiewicz)	4	+	
„	brachyura (Gosse)	+	+	
„	dixon-nuttalli (Jennings)	4		
„	graeilis (Tessin)			4-
„	pusilla (Jennings)	4	+	4-
„	stylata (Gosse)	4	+	
„	rattus (O. F. Miiller)	4		
Trichotria pocillum (0. F. Miiller)	+		
* în urma celor menționate de B. Pejler (4) șl A. Rutiner-KoliBko (8) exemplarele Kăsite se încadrează
în forma de vară a acestei specii, denumită anterior P. prcloba Wulfert.
F. longiseta (Ehrb.) etc.). Cînd genul are două maxime, de cele mai
multe ori aceasta este rezultatul înmulțirii unor specii diferite în perioade
diferite (de exemplu în lacurile Herăstrău și Floreasca primăvara domină
Brachionus angularis (Gosse), iar vara Br. calyciflorus var. amphyceros
(Ehrb.), în august Keratella tropica (Apstein)1 și K. tropica var. reducta
(Fadeev), iar în celelalte luni K. cochlearis (Gosse) și K. cochlearis var.
tecta (Gosse)). De la această regulă fac excepție două specii — Polyarthra
longiremis Carlin și Filinia longiseta (Ehrb.), ambele cu cîte două maxime,
în sezoane diferite.
1 Limita nordică a arealului speciei Keratella tropica (Apstein) trece în țara noastră
prin lunca inundabilă a Dunării. Noi am regăsit-o în lacurile Gargalîc, Tașaul, Siutghiol,
Agigea, Tatlageac, Bugeac, iazurile Crevedia, Nucet, Frăsinet și chiar în lacurile montane
Roșu, Bicaz, în tăurile Negru și Gemene din Retezat. Aceste citări permit extinderea li-
mitei nordice a arealului speciei cu circa 300 km, ea fiind acum în Europa de-a lungul
crestei Carpaților.
6 - C. 3255
284
5. GODEANU
&
7
DINAMICA BOTIFERELOR DIN LACURILE HERĂSTRĂU. FLOREASCA ȘI TEI 285
Succesiunea majorității speciilor pornește de la un minim spre un
maxim, apoi din nou spre un minim, totul decurgînd lent, de obicei în
circa 2—6 luni2. Nu același lucru se întîmplă și cu cîteva specii la care a-
ceastă succesiune decurge rapid, aproape exploziv (de exemplu la Epi-
phanes macrourus (Barr. et Daday) și Hexarthro. mira (Hudson)). La altele
apariția este bruscă, dar regresia lentă (de exemplu la reprezentanții genu-
rilor Filinia și Synchaeta). Cauzalitatea acestor fluctuații este complexă
și ține de modul în care variază în timp condițiile de mediu, de interrela-
țiile dintre componentele biocenozelor și mai ales de specificul, de nișa
ecologică a fiecărei specii (fig. 2).
Kotiferele și fitoplanctonul. Majoritatea rotiferelor întîlnite sînt fito-
planctonofage. Cele predatoare, ca de exemplu Synchaeta, Asplanchna,
chiar cînd sînt numeroase, nu par să afecteze numărul celorlalte rotifere,
Fig. 3. — Frecvența diatomeelor, a bdeloideelor și a reprezentanților genu-
lui Synchaeta în lacurile Herăstrău și Floreasca. 1, Bdeloidee în Iacul
Herăstrău; 2, bdeloidee în lacul Floreasca; 3, Synchaeta în lacul Herăs-
trău ; 4, Synchaeta în lacul Floreasca; 5, diatomee în lacul Herăstrău;
6, diatomee în lacul Floreasca.
aceasta datorîndu-se fie hrănirii cu protozoare, fie faptului că prada.s-a
înmulțit atît de abundent, încît efectul predatoarelor a fost foarte slab
resimțit. Revenind la rotiferele fitoplanctonofage, s-a urmărit să se evi-
dențieze vreo corelație între înmulțirea unor alge și cea a rotiferelor. S-a
constatat în lacul Herăstrău o succesiune asemănătoare între alga Scene-
desmus și rotiferul Polyarthra longiremis Carlin. în lacurile Herăstrău și
Floreasca s-a pus în evidență o identitate între dezvoltarea diatomeelor
și bdeloideelor primăvara (fig. 3). Identitatea dintre variația diatomeelor*
2 Ne exprimăm rezerva cu privire la valoarea absolută a maximelor și minimelor
constatate, deoarece nu avem vreo siguranță că acestea au coincis exact cu data recoltării
probelor.
și cea a reprezentanților genului Synchaeta în luna martie nu s-ar putea
explica decît prin existența unor corelații între diatomee și prada genului
Synchaeta, pradă pe care nu am putut-o depista (și care se hrănește cu
diatomee). Imposibilitatea evidențierii și a altor succesiuni paralele ne-am
explicat-o prin polifagia majorității speciilor sau, în caz de monofagie,
prin mascarea acestor succesiuni de către alți factori.
Fig. 4. — Variația valorilor oxidabilității (1) exprimată în KMnO4 și a rotiferelor din
genul Brachionus (2) în lacurile Herăstrău, Floreasca și Tei în cursul lunii august.
Efectul factorilor fizici și chimici asupra rotiferelor. în încercarea de a
găsi unele corelații între succesiunea diferitelor rotifere și modul în care
acționează asupra lor o serie de factori fizici și chimici, am urmărit efectul
temperaturii, turbulenței apei și al încărcării sale cu substanțe organice.
Bdeloideele și sinchetidele au maxime de dezvoltare primăvara și
toamna; opus lor, Epiphanes macrourus (Barr. et Daday) 3. Hesoarthra
mira (Hudson), Brachionus budapestinensis Daday și Keratella tropica
(Apstein) preferă temperaturi ridicate, de peste 25°C.
Se cunoaște că organismele planctonice evită o turbulență ridicată,
dar nu se cunoaște sensibilitatea diferitelor specii față de acțiunea acestui
factor. Din materialul nostru singura specie sensibilă la turbulență s-a
dovedit Polyarthra longiremis Carlin, care era totdeauna în număr mic în
aval de barajele care separă un lac de altul (fig. 5).
Creșterea numărului de indivizi din genurile Keratella și Hexarthra
are loc în perioada în care în apă există o cantitate mare de substanțe
organice. Considerăm această corelație ca indirectă, deoarece ambele form'e
fiind microfage, hrana lor, în special bacteriană, se înmulțește cu precă-
dere atunci cînd găsește un mediu nutritiv mai abundent. La explicarea
corelațiilor de acest fel trebuie să ținem seama și de teoria lui P utt'er
(cu privire la asimilarea directă a substanțelor organice dizolvate în apă-
de către diferite organisme, în cazul nostru de zooplanctonte). Numai
3 M. de R i d d e r (6) a întîlnit această specie în Franța doar iarna.
9 DINAMICA BOTIFERELOR DIN LACURILE HERĂSTRĂU, FLOREASCA ȘI TEI 287
280
s. godeanu
8
țiuînd seama de această teorie ne putem explica paralelismul aproape
perfect dintre valorile oxidabilității (exprimată în KMnO4) din lacuri în
luna august și numărul indivizilor de Brachionus (fig. 4).
Variația roti ferelor planctonice de la un lac la altul. în cazul apelor
cercetate de noi planctonul unui lac, o dată ajuns în lacul următor, suferă
transformări, trebuind sa se integreze în noua biocenoză. Pentru a eviden-
Keratella cochlearis (Gosse) ;4, Polyarthra longiremis Carlin; 5, Synchaeta pectinata Ehrb.
ția acest lucru s-a urmărit variația diferitelor genuri sau specii de rotifere
la aceeași dată, de la un lac la altul, de la o stație la alta. S-a constatat
existența unor fluctuații, adesea ample, care subliniază lipsa de omogeni-
tate în distribuția planctonului din aceste lacuri și totodată interdepen-
dența lor. Încercînd să le explicăm, am constatat următoarele :
în luna iunie cantitatea de substanțe organice dizolvate crește de la
lacul Herăstrău spre Tei. Aceasta credem ca este cauza, cel puțin aparentă,
care a determinat regresia și dispariția speciei Synchaeta pectinata Ehrb.
și concomitent apariția și înmulțirea speciei Filinia longiseta (Ehrb.)
(fig. 5).
în aceeași lună și la aceeași dată, planctonul celor trei lacuri nicio-
dată nu este dominat de o aceeași specie; de obicei sînt specii diferite (de
exemplu în iunie în lacul Herăstrău domină Synchaeta pectinata Ehrb.
și Keratella cochlearis (Gosse), în lacul Floreasca Folyarthra longiremis
Carlin, iar în lacul Tei Filinia longiseta (Ehrb.)) sau sînt, cel mult, comune
pentru două lacuri (bdeloideele în martie, Brachionus calyciflorus var.
amphyceros (Ehrb.) în octombrie etc.).
Maximul unei specii într-un lac este precedat totdeauna de o înmul-
țire treptată a sa încă din lacul precedent, eventual are loc regresia sa în
lacul următor (fig. 5 și 6).
A fost observată, trecîndu-se de la un lac la altul, o „înlocuire com-
petitivă” a două specii ale aceluiași gen {Synchaeta pectinata Ehrb. înlocu-
iește pe £. sțylata Wierz.) sau din genuri diferite (Keratella iropiea (Aps-
tein) înlocuiește pe Brachionus calyciflorus var. amphyceros (Ehrb.)
(fig- 6)).
Fig. 6. — Variația frecvenței unor specii de rotifere în luna august. 1, Brachionus calyciflorus
var. amphyceros (Ehrb.); 2, Keratella iropiea (Apstein).
în toate lacurile este o neomogenitate, o fluctuație a numărului de
specii și de indivizi de la o stație la alta, fluctuație care depinde de toți
factorii enumerați.
CONCLUZII
în lucrare s-au prezentat eîteva aspecte ale biologiei și ecologiei
unor populații de rotifere planctonice din lacurile Herăstrău, Floreasca
și Tei.
Jn planctonul lacurilor s-au întîlnit 63 de specii și 20 de varietăți
și forme de rotifere (tabelul nr. 1). Toate sînt tipice lacurilor eutrofe, puțin
adînci. Apariția, durata și maximele lor de dezvoltare (fig. 2) sînt carac-
teristice fiecărui lac, cu tot aportul însemnat de material alohton venit
din abundență.
A fost constatată o dependență între rotiferele fitoplanctonofage
și unele fitoplanctonte și a fost pus în evidență efectul temperaturii, tur-
bulenței și încărcării în substanțe organice din aceste ape asupra populați-
ilor de rotifere.
S-a relevat influența exercitată de scurgerea apelor unui lac în altul,
modificările pe care le suferă populațiile de organisme antrenate de aceste
ape, neomogenitatea repartiției planctonului chiar în același lac și efectul
„înlocuirii competitive” dintre diferitele specii de rotifere.
(Avizat de prof. N. Botnariuc.)
288
S. GODEANU
10
BIBLIOGRAFIE
1,	Antonio R., Mihail M., Vaicum L., Mubgoci C., Cute E., Hîncu S., Bușnițâ T., Tâlâu V.,
Ardeleanu I., Rusu-PandelescuM. și Paraschivescu A., St, de protecția și epu-
rarea apelor, 1964, V, 263-332.
2.	Brrzins B., Arkiv tor Zoologie, 1955, seria â 2-a, 8, 1, 549—559.
3.	Pbjlbr B., Kungl. Svenska Vet. Handlingar, 1957, 6, 7, 68.
4.	Pejubr B„ Oikos, 1961, 12, 11, 225-248.
5.	Pidoaico M. L., Zooplancton pridunaiskih vodoemov, Kiev, 1957.
6.	Ridder M. de, Biol. Jaarboek, 1961, 29, 161 — 231.
7.	Rudescu L., Fauna R.P.R. Rotatoria, Țrochelminthes, București, 1960, 2, 2, 1192.
8.	Ruttnbb-Kolisko A., Oster. Akad. Wiss., 1959, 1, 4—9.
9.	Voiot M. și Vie Râdertiere Mitteleuropas, Berlin, 1957, 1 (Textband), 508; 1956, 2 (Tafel-
band), 115 pl.
Institutul de biologie „Traian Săoulescu".
Sectorul de sistematică și evoluRonism.
Primit in redacție la 11 februarie 1969.
DETERMINISMUL GENETIC AL NIVELULUI
ACTIVITĂȚII CATALAZICE ÎN SÎNGE LA HAMSTERUL
AURIU (MESOCRICETUS AURATUS WATERH.)
DE
N. TEODOREANU
MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA
și 8. MICLE
577.158.7: 591. 11:599.32
For this work inbred and random-bred adult golden hamsters were used. In the
case of inbred line animals, blood catalase activity was characterized by very
uniform values, while the random-bred population showed a great variability;
there could be found even specimens with a catalase activity reduced to half of
the mean values.
In offsprings of the latter group, beside specimens with normal catalase activity,
there appeared also animals with a reduced enzymatic activity.
The experimental data show that the blood catalase activity level is determined
by autosomic allelic genes, proving a hereditary nature.
Two pairs of allelic genes are supposed to be present. The more widespread one,
being in a homozygotic state, determines the ordinary catalase activity. The
other one, more seldom met, probably a mutant, in a heterozygotic state* determi-
nes the hypocatalasemy.
Nivelul activității catalazice în sînge, precum și nivelul activității
altor enzime pot să varieze de la individ la individ. Unele variații ale acti-
vității enzimatice au un caracter normal, depinzînd de diferite stări fizio-
logice ale organismelor, de sex, vîrstă etc. Alte variații sînt de natură pa-
tologică. în ceea ce privește catalaza, în literatura de specialitate există
unele date care atestă influența eredității asupra nivelului de activitate
al acestei enzime. Cazuri de acatalazie au fost semnalate la oameni de către
8. Takahara în anul 1952 (citat după (5)). Cazuri de hipo-și acata-
lazie au fost semnalate la cobai (6), (7), la păsări (8) și la șoareci (2), (3),
(4). într-o lucrare foarte recentă, R. O. Dickerman, R. N. E e in-
st e i n și D. Gr ahn (1) se ocupă de poziția locusului care determină
acatalazia la șoarece. Este interesant că în multe cazuri acatalazia nu este
ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 21 NR. 3 P.289 -292 BUCUREȘTI 1999
290
N. TEODOREANU și S. MICLE
2
3
DETERMINISMUL GENETIC AL CATALAZEMIEI LA HAMSTERUL AURIU
291
însoțită de efecte patologice, fapt ce s-ar putea explica prin supraactivi-
zarea compensatorie a altor sisteme enzimatice care pot apăra organismul
de efectul nociv al acumulării radicalilor liberi cu acțiune oxidantă.
Studiul cazurilor de hipo-și acatalazie la diferite specii de animale
prezintă interes nu numai din punctul de vedere al patologiei, ci și din
punct de vedere genetic, pentru lămurirea modalităților de transmitere
ereditară a caracterelor biochimice. De asemenea, variabilitatea acestui
caracter în cadrul populațiilor s-ar putea corela cu variabilitatea sensibili-
tății indivizilor la acțiunea radiațiilor ionizante, ceea ce prezintă, mult
interes teoretic și practic.
MATERIAL ȘI METODICĂ
în experiențele al căror rezultat este prezentat In cele ce urinează s-au folosit hamsteri
aurii adulți, de ambele sexe, unii aparținînd unei linii consangvinizate formată în laboratorul de
genetică animală al Institutului de biologie „Traian Săvulescu” (30 de capete dintre care 15
masculi și 15 femele), iar alții (14 masculi și 1'6 femele) proveniți dintr-o populație împere-
cheată la întîmplare cu evitarea consangvinizării („randombreeding”). Activitatea catalazică
a sîngelui a fost determinată după metoda volumetrică. Rezultatele au fost exprimate în ml 02
degajați de cantitatea de 0,01 ml sînge folosită la fiecare determinare (10 ml sînge îndiluție
1 :1 000), după 5 min de interacțiune cu substratul (5 ml HaOa 3%).
REZULTATE ȘI DISCUȚII
Activitatea catalazică în sîngele animalelor din linia consangvinizată
s-a dovedit a avea valori mai uniforme comparativ cu animalele provenite
din populația neconsangvinizată, la care variabilitatea acestor valori a
fost mai mare. Faptul reiese bine din datele tabelului nr. 1, în care se pre-
zintă valorile medii obținute (M), cu eroarea mediei (m), deviația standard
(a) și coeficientul de variabilitate (O %). Se observă de asemenea o dife-
rență mică între valorile pe care indicele cercetat le are la reprezentanții
celor două sexe, valori care sînt ceva mai mari la femele decît la masculi.
Tabelul nr. 1
Activitatea catalazică a sîngelui de bamster auriu
Grupa de animale	Sexul	Nr. de animale	Activitatea catalazică (ml Oa degajat)			
			M	in	o	C%
Animale din linia consangvinizată	masculi	15	11,68	0,51	1,93	16,51
	femele	15	13,24	0,42	1,59	12,00
Animale neconsangvinizate	masculi	12	12,02	0,76	2,52	20,96
	femele	15	13,46	0,60	2,27	16,86
Animale cu hipocatalazemie (neconsang-	mascul	1	4,15	—	—	
vinizate)	mascul	1	7,00 6,65	«—»	—	
	femelă	1				
Deși diferențele sînt statistic nesemnificative, menționăm că diferențe
asemănătoare ca sens și ordin de mărime au fost semnalate de B. N.
Feinsteinși colaboratori (3) între femelele și masculii de șoarece.
în populația neconsangvinizată au fost găsite trei animale — doi
masculi și o femelă — cu activitatea catalazică în sînge redusă la aproxi-
mativ jumătate față de celelalte grupe analizate. Dintre aceste animale
hipocatalazemice, doi masculi au fost împerecheați cu femele normale,
obținîndu-se de la unul 5 pui și de la celălalt 6, în descendența fiecăruia
existînd cîte un pui — un mascul și o femelă — cu hipocatalazemie. Faptul
acesta demonstrează determinismul ereditar al nivelului activității cata-
lazice, deși mecanismul prin care se realizează dirijarea genetică a acestui
caracter nu este încă lămurit. Acatalazemia descrisă în literatură la eîteva'
specii este privită ca un caracter recesiv (5) ș.a. Cazurile de hipocatalazemie
semnalate în lucrarea de față la hamsterii aurii, cazuri în care activitatea
catalazică este redusă la aproximativ jumătate din media valorilor obiș-
nuite, permit însă unele considerații suplimentare. Se poate presupune că
în procesul evoluției a apărut pe calea mutațiilor o alelă afuncțională
a genei normale sau una care determină sinteza unei enzime cu activitate
modificată. în acest caz, animalele cu activitate catalazică normală sînt
homozigote în privința alelei normale a genei care răspunde de acest ca-
racter. Animalele cu activitate catalazică redusă sînt heterozigote, avînd
o genă normală și una modificată, heterozigoția lor fiind confirmată și de
rezultatele încrucișărilor efectuate. Acatalazia, descrisă în literatură la
alte specii, ar putea fi în acest caz expresia homozigoției organismului în
privința alelei modificate, iar modul de ereditare — codominant.
Există și posibilitatea ca gena responsabilă de modificările amintite
și aceea care dirijează direct sinteza enzimei să fie gene nealele, prima di-
rijînd sinteza altei substanțe, cu caracter inhibitor, care maschează pro-
dusul activității celeilalte gene. Aceasta este, bineînțeles, numai indicarea
unei posibilități care urmează a fi verificată experimental. Cu precizie se
poate afirma că gena responsabilă de apariția hipocatalazemiei la hamsteri
este o genă autosomă. Concluzia aceasta decurge din faptul că în descen-
dența masculilor hipocatalazemiei, acest caracter a fost moștenit de re-
prezentanți ai ambelor sexe.
CONCLUZII
1.	La hamsterul auriu s-a pus în evidență existența unor cazuri de
hipocatalazemie de natură ereditară.
2.	Hipocatalazemia descrisă nu este legată de sex, locusul genetic
responsabil de acest caracter fiind localizat în autosomi.
3.	Se presupune că gena normală responsabilă de sinteza catalazei
are o alelă modificată afuncțională sau care determină sinteza unei enzime
inactive. Hipocatalazemia este probabil efectul heterozigoției în privința
acestor alele cu caracter ereditar codominant. Acatalazia, descrisă în. lite-
ratură la alte specii ca fiind un caracter recesiv, ar putea fi expresia homo-
zigoției în privința genei modificate amintite mai sus.
(Avizat de acad. E. A. Pora.)
292
N. TEODOREANU șl S. MICLE
RECENZII
BIBLIOGRAFIE
1.	Dickerman R. C., Feinstein R. N. a. Grahn D., J. Heredity, 1968, 59, 174.
2.	Feinstein R. N., Proc. Nat. Acad. Sci., U.S.A., 1964, 52, 661.
3.	Feinstein R. N., Howerd J. B., Braun J. T. a. Seaholm J. R., Genetics, 1966, 53, 5, 923,
4.	— Arch. Biochem. Biophys., 1967, 120, 165.
5.	Harris H., II uman biochemical genetics, Cambridge University Press, 1959.
<6. Radev T., Genetics, 1960, 57, 2.
7.	Rusev G. K., Radev T., Belokinski I. i Petrov B., Radiobiologbia, 1961, 1, 4, 555.
8.	Sabalina A. T. i Rusev G. K., Ghenetika, 1968, 1, 8L
Institutul de biologie „Traian Săvulescu".
Secfia de genetică animală.
Primit in redacție la 28 noiembrie 1968.
EDWARD F. RICKETTS and JACK CALVIN Betiveen Pacific Tides (Printre mareele Pacificu-
lui), Fourtli edition, revised by J. W. HEDGPETH, Stanford University Press, 1968, 1
voi., 614 p., 302 fig., 22 fig. color.
Prima ediție a acestei cărți a apărut în 1939 și a constituit un manual de bază al ocea-
nografiei coastelor, în care se desfășoară cu o regularitate de ceasornic fluxul și refluxul. în cei
30 de ani scurși de atunci au mai apărut 3 ediții, ultimele trei fiind revizuite și completate de
către marele oceanograf Joel W. Hedgpeth. Ca volum de pagini cartea s-a dublat, iar ca infor-
mare bibliografică și sinteză ea are o valoare de plan mondial.
Una dintre problemele teoretice și practice de mare importanță a oceanografiei este aceea
a vieții din zona cuprinsă între flux (a apelor crescute) și reflux ( a apelor scăzute), numită zonă
tidală. Diferența in metri a zonei tidale variază destul de mult cu locul considerat: puțind ajunge
la 18 m în.regiunile Canadei de nord; 15 m în Țara de foc; 10 m în unele localități ale coastei
Franței; 5 m în unele fiorduri norvegiene ; 1 m în Cuba etc. Diferența de nivel depinde de adln-
cimile din apropierea țărmului, de direcția dinspre care vine mareea, de masele muntoase din
apropiere etc. De două ori pe zi zona tidală este acoperită de apă sau lăsată la aer, după
ritmul mareelor din acel loc. Partea dinspre uscat este expusă mai mult la aer, iar partea dinspre
ocean este acoperită mai mult de ape. Acolo unde țărmul are o mică înclinare și diferența de
nivel dintre flux și reflux este mare, o regiune de țărm de cîțiva km este tot timpul spălată de
ape care vin dinspre larg (flux) sau de ape care se retrag spre larg (reflux). în regiunea tidală
se pot distinge zona superioară (uneori acoperită de ape doar clte o oră la fiecare flux) și zona
inferioară (descoperită doar cîte o oră la fiecare reflux). Dar în cadrul delimitărilor, după autorii
considerați, există și alte diviziuni ale zonei tidale.
In carte se fac o serie de astfel de împărțiri și se critică o divizionare prea accentuată,
care duce la mascarea fenomenului fundamental al zonei tidale, acela al adaptărilor animalelor
marine la viața de uscat sau invers al unor organisme terestre la viața marină.
Se trec în revistă diferitele tipuri de zone tidale de pe coasta de est a Oceanului Pacific,
în funcție de natura geografică a țărmului, de natura lui stîncoasă, apărată de insule în față,
de prezența golfurilor, a estuarelor etc. Se dă o schemă nouă foarte clară a zonării tidale după
formele de organisme care prezintă adaptări înspre viața de uscat sau înspre cea marină.
Se face o sinteză a organismelor caracteristice diferitelor nivele ale zonei tidale și se arată dife-
rențele de viață în variate condiții de flux și reflux. Schema acestei zonări sintetice este rezul-
tatul fenomenului tidal cercetat în 20 de stațiuni oceanografice care se găsesc în lungul coastelor
de vest ale Americii de Nord. Ca urmare, schema are o deosebită valoare fundamentală pentru
biologia adaptării.
Sînt enumerate și prezentate în fotografii sau desene aproape toate formele de animale
sau alge care se găsesc în zona tidală, indiclndu-se pentru fiecare tip de facies care sînt elementele
caracteristice, care este desimea populațiilor, raporturile dintre indivizii speciilor și foarte
adesea care este caracterul respirației organismelor exondate periodic față de cele submerse
ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 21NR. 3 P. 203 -298 BUCUREȘTI 1909