’®uk' ,
^X^> r'
I
ii

SSiWil^O^^
B<W4i®WW®WWWBOWM^WO^W^
®^OO®WW®®®WW®W®$Si®WW^^^
Nj'i.Wt
s®4iM4iJ®jîf^S®WW®WOW£®®^
'i^sfeâisO^WWO^^WiW^WW&W
®W®MW®®SwW®lh®K®>
'WiiS^W^ej^îM^^ȘjW^^
O Wâw wWtt®040
A J	i^îîlpi^
®W<O(®OjJOBj^®W4W4WOW
S;jî^âWWO'OM®fâ®MW^y®iO^
'W4®4W4OwWOâ^OWW44s44®BW®®^^
;ggg|^|g^
a yy a	ffiysi"-Sy OsS. aA^S'W
OiW^i^Ws^îWMiW^jiț^W^'nWM^^
S;o&®®B;:Oi044WSSiBiW®tfOAW®4W®
®OjșV!$eîW®^0W^i^
&
■O

^C:5-
I

;F



tpf a?T4v
Wi

IO®®®#®’
W^s^Kfts®fete


AA ȘAASAAĂ/yAy'yJV^OĂ^^X*^




gsa$W<
\.WS«'-f^-îfe'/Sk'4


t ’, v
4#
^’t^l1 y' , / ;
"j < ,U - A','1 , Ji
w

4Nwi®l^aj*2ifti'jgjljs£££-aij^
Wo, ;t!i:
in i-WM it<M	l:W #«
. . , . .Ș< ) '.A. 04 A......
> ■> ;
7 / v® j 4^
silWOBOSW
COMITETUL DE REDACȚIE
Redactor responsabil:
Academician EUGEN PORA
Redactor responsabil adjunct:
R. CODREANU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste
România
Membri:
M. A. IONESCU, membru corespondent al Academiei Republicii
Socialiste România; MIHAI BĂCESCU, membru corespondent al
Academiei Republicii Socialiste România; OLGA NECRASOV,
membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România;
GR. ELIESCU, membru corespondent al Academiei Republicii
Socialiste România; MAR IA CALOIANU — secretar de redacție.
Prețul unui abonament este de 90 de lei.
în țară abonamentele se primesc la oficiile poștale, agențiile poștale,
factorii poștali și difuzorii de presă din Întreprinderi și instituții.
Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la CARTIMEX,
București, Căsuța poștală 134 — 135 sau la reprezentanții săi din
străinătate.
Manuscrisele, cărțile și revistele pentru
schimb, precum și orice corespondență
se vor trimite pe adresa Comitetului de
redacție al revistei „Studii și cercetări
de biologie — Seria zoologie”.
SUMAR
STOICA GODEANU, Contribuții la studiul rotiferelor din unele
ape ale Munților Bucegi (II)................. .
FR. BOȚEA și ELENA PRUNESCU-ARION, Oligochete limicole
din zona viitorului lac de baraj de la Porțile de Fier . .	1^5
LILIANA VASILIU, Cercetări asupra faunei tizanopterologice de
la Porțile de Fier .............................. 1$*
EUGEN V. NICULESCU, Cîteva aspecte ale studiului armăturii ge-
nitale la lepidoptere .........................    1^
C.	DEGAN și N. POPOVICI, Morfologia comparată a encefalului la
diferite rase de porumbei.............................  1^
O. DRĂGHICI și C. A. PICOȘ, Cercetări asupra consumului de oxi-
gen la moluște (Unio pictorum L.).................. .	1$^
C.	WITTENBERGER și N. FABIAN, Observații asupra unor in-
teracțiuni în reflexele spinale ale broaștei .........
EUGEN A. PORA, ALEXANDRU D. ABRAHAM și IOSIF MA-
DAR, Efectul unui tratament steroid anabolizant asupra func-
ției pancreasului endocrin și suprarenalei la șobolan în func-
ție de sex...........................................
ALEXANDRU D. ABRAHAM și EUGEN A. PORA, Influența hor-
monilor sexuali steroizi asupra încorporării acetatului-l-14C
în lipidele și proteinele unor organe de șobolan alb . . .	167
D.	POPOVICI și LAURA RĂDULESCU, Excreția renală a unor
constituenți ai laptelui la animalele în lactație......  173.
VIRGINIA POPE SCU-MAR INE SCU și VICTOR ZINEVICI,
Componența specifică a zoocenozelor de pe unele macrofite
acvatice dure din Delta Dunării ..................  179
R. M. CONSTANTINEANU, Contribuții la cunoașterea hibernării
ichneumonidelor adulte din arbori căzuți din pădurea Bîr-
nova (jud. Iași) ................................   183
VIAȚA ȘTIINȚIFICA .............................................  191
RECENZII ....................................................... 199
APARE DE 8 ORI PE AN
ADRESA REDACȚIEI:
SPLAIUL INDEPENDENTEI NR. 296
BUCUREȘTI
St. șl cerc. biol, seria zoologie t. 21 nr. 2 p. '117—202 București 1969
CONTRIBUȚII LA STUDIUL ROTIFERELOR DIN UNELE
APE ALE MUNȚILOR BUCEGI (II)
DE	'
STOICA GODEANU	;
595.18(498) g
In continuation of a paper from 1963/the present work analyses the rotifers
collected from three different biotopeș — temporary waters, small. permanent -i
ponds and marshy zones from the plateau of the Bucegi Mountains.	'
The list of the rotifers of .each biotope is given, including some of the ecologica!
data, the number and incidence during a year and from one year to another, their
preference for certain biotopeș, a.s.o.
AII the three biotopeș were also comparativeîy studied.
în literatura de specialitate se întîlnesc puține referiri asupra răs-
pîndirii rotiferelor la altitudini mari (3), (4), (7), (12), (13). într*o publicație
anterioară (5) am arătat că am identificat într-o serie de ape stagnante
de pe platoul Munților Bucegi 89 de specii, varietăți și forme de rotifere.
Cu aceeași ocazie am dat descrierea Stațiilor și am prezentat elemente
de taxonomic a rotiferelor.
Rotiferele au fost recoltate din 12 stații, din care s-ău prelevat
probe de fund, din vegetație și din masa apei. Ele au fost cercetate pe viu,
în cursul lunilor mai—septembrie, la cabana Stațiunii zoologice din Sinaia,
situată în Munții Jepii Mari (fig. 1).
Platoul Munților Bucegi, ușor ondulat și înclinat de la nord spre
sud, este situat la altitudinea de 1 800—2 200 m. Aici se găsesc 10 din
cele 12 stații efectuate (fig. 1). Celelalte două sînt pe Muntele Bătrîna
(stația 5) și în valea lalomiței (stația 6). Din punct de vedere geologic,
platoul este alcătuit din depozitele cretacicului superior, dominante fiind
gresiile micacee subțiri, stratificate (2), (10). Apele studiate de noi se
află pe soluri hidromorfe humifere și turboase și pe soluri de tipul podzOl
de destrucție (2).
Apele stagnante de pe platou, care se caracterizează printr-un
volum și o adîncime mici, prezintă, datorită climatului excesiv, amplitudini
mari de variație a temperaturii și au un pH acid sau neutru (5—7,5). Ele
ST. ȘI CBBC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 21 NBi 2 P. lHr-124 BUCUREȘTI 1^69
120
STOICA GODEANU
2
au mai multă apă în lunile aprilie—iunie, cînd se topesc zăpezile și au loc
cele mai abundente precipitații din timpul anului. Vara și toamna, cînd
precipitațiile sînt mai puține, multe ape seacă.
Fig.; 1'. SCheniă orohidrografică a Masivului BUCegi cu stațiile de> recoltare.
'' Cele 12 stații din bare am făcut recoltările se pot grupă în:
a) ape temporare propriu-zise (stațiile 1, 2 și 9)1;
'	' &);ochiiiri de apă stagnantă'cu regim permanent (stațiile 3, 4, 5
și 6);	'	’
c) zone mlăștinoase (stațiile 7, 8, 10, 11 și 12).
1 Numerotarea stațiilor corespunde celei date în lucrarea din 1963 (5).
3	ROTIFERELE DIN UNELE APE ALE BUCEGILOR (II)	121
a.	Apele temporare au o suprafață medie de 5—6 m2. Apa se acumu-
lează după topirea zăpezii sau în urma precipitațiilor abundente. Durata
lor de existență este redusă, de obicei 1—2 luni. Aceste ochiuri de apă
s-au format prin eroziunea solului și au scurgerea barată de tufe ale pășunii
alpine. Pe fundul lor există mîl gros, brun, care în timpul cît apa lipsește
are condiții optime de mineralizare. Cuvele sînt lipsite de vegetație sau
sînt tapetate parțial cu vegetația ierboasă a pășunii alpine din jur. Fauna
și flora sînt bogate și. variate, caracteristice apelor temporare.
în apele temporare au fost întîlnite următoarele specii și varietăți
de rotifere: Rabrotrocha serpens Donner, H. bidens (Gosse), H. aspera
(Bryce), H. constricta (Dujardin), Mniobia tentans f. A Donner, M: tetraodon
(Ehrb.), Rotaria triseeata (Weber), R. citrina (Ehrb.), R. elongata (Weber),
R. rotatoria (Pallas), Macrotrachela papillosa (Thompson), M. quadricor-
nifera Milne, M. quadricornifera var. quadricorniferoides (Bryce)2, M.
habita (Bryce), Philodina citrina Ehrb., Ph. roseola Ehrb., Ph. erythroph-
thalma Ehrb., Ph. vor ax (Janson), Dissotrocha macrostyla var. tuberculata
(Gosse), Lepadella ovalis (O. F. Miiller), L. patella (O. F. Miiller), Colurella
adriatică RhiA>., C. uncinata (O. F. Miiller), Lecane arcuata (Bryce), Bryceela
stylata (Milne), Proalinopsis montanus Godeanu (6), Cephalodella gobio
Wulfert, O. gibba (Ehrb.), O. tenuior (Gosse), O. sterea (Gosse), C. gracilis
(Ehrb.), C.forficata var. macrura Wiszn., C. dentata Wulfert,, C. ventripes
(Dixon-Nuttall), Resticula gelida Harr. et Myers, Trichocerca bicristata
(Gosse), T. insignis (Herrick), T. rattus (O. F. Miiller), T. brachiura (Gosse),
Encentrum orthodactylum Wulfert, E. mustela (Milne) și Collotheca algicola
(Hudson).
Aceleași specii de rotifere se întîlnesc în fiecare an, dar ele pot varia
de la o lună la alta. Cele mai multe specii trăiesc în vegetația terestra
inundată. în literatură, speciile găsite de noi sînt citate ca existînd în
'mușchi, îh mlaștini și în sol. în total au fost găsite 42 de specii și varietăți
de rotifere (19 reprezentînd ordinul Bdelloidea, 22 ordinul Ploima și 1
ordinul Collothecacea); cele mai numeroase specii sînt ale genurilor Mniobia,
Philodina,, Cephalodella (cave domină și ca număr de indivizi) și Encentrum.
Se constată o dominanță a rotiferelor filtratoare active și a celor răpi-
toare. Aproape 1/3 din speciile întîlnite (13 specii) nu au mai fost găsite
în celelalte ape cercetate.
b.	Ochiurile de apă stagnantă cu regim, permanent, numite de alți
autori „crovuri” (8), (9), au o suprafață liberă mai mare (de obicei 20—
30 m2). Crovurile ies puțin în evidență față de zona înconjurătoare, unde
se întîlnesc sub forma unor ochiuri de apă circulare. Primăvara, în, ele
zăpada se topește mai tîrziu. Alimentarea cu apă se face din precipitații
și infiltrații (într-un singur caz — stația 6 — din izvoare subterane).
Fundul are o vegetație acvatică, semiacvatică sau este lipsit de plante.
La mal este o zonă de trecere de la vegetația pășunii alpine la cea semi-
acvatică. Este singurul tip de ape stagnante din Bucdgji de care s-âu mai
ocupat și alți cercetători (8), (9). în crovurile Jepi și Bătrîna (stațiile
4 și 5) s-a constatat în iulie 1961 o „înflorire” a apei, provocată de o excep-
țională dezvoltare a protococalelor și eianoficeelor.
2 Varietatea aceasta a fost dată în lucrarea din 1963 (5) în mod greșit drept Pleuretra
intermedia BartoS.1
122
STOICA GODEANU
4
în aceste ape au fost întâlnite următoarele rotifere: Habrotrocha
serpens Donner, H. munda Bryce, Mniobia tetraodon (Ehrb.), Rotaria
trisecata (Weber), R. citrina (Ehrb.), R. elongata (Weber), R. tardigrada
(Ehrb.), R- rotatoria (Pallas), Macrotrachela habita (Bryce), Philodina
citrina Ehrb., Ph. roseola Ehrb., Notholca acuminata (Ehrb.), Lepadella
ovalis (O. E. Miiller), L. minuta (Montet), Colurella obtusa f. aperta Hauer,
Lecane luna (O. F. Miiller), L. curvicornis (Murray), L. closteroeerca
(Schmarda), L. arcuata (Bryce), L. acuș (Harring), L. crenata (Harring), L.
lunaris (Ehrb.), Taphrocampa annulosa Gosse, Cephalodella biungulata
Wulfert, C. gibba (Gosse), C. serrata Wulfert, C. pentaplax Wulfert, C.
sterea (Gosse), C. fortificata var. macrura Wiszn., C. ventripes (Dixon-
Nuttall), C. delicata Wulfert, Resticula gelida Harr. et Myers, Trichocerca
tenuior (Gosse), T. rattus (O. F. Miiller), T. brachiura (Gosse), T. cavia
(Gosse), Encentrum orthodactylum Wulfert și Collotheca gracilipes Ed-
mondson.
în fiecare an se întâlnesc aceleași rotifere. Ele trăiesc pe mîlul de pe
fund, printre algele filamentoase, mai rar pe lîngă maluri sau în apa liberă. '
Tnhtefâîuîa," aceste ’roTflnrATînV	în mlaștini, în zona
literală și în planctonul de fund al apelor stagnante de la șes. Au fost
găsite 38 de specii și varietăți de rotifere (11 reprezentând ordinul Bde-
lloidea, 26, ordinul Ploima și 1 ordinul Collothecacea). Reprezentanții
genurilor Rotaria, Lecane, Cephalodella și Trichocerca domină ca număr
de specii, iar cei ai genurilor Resticula, Rotaria și Cephalodella ca număr
de indivizi. în majoritate sînt forme consumatoare de alge, detritivore
și într-o măsură mai mică forme răpitoare. Din totalul rotiferelor găsite,
9 specii au fost întâlnite numai în crovuri. O preferință marcată pentru
aceste ape au Mniobia tetraodon Ehrb. și Rotaria elongata (Weber).
c.	Zonele mlăștinoase sînt situate la capătul superior al unor văi,
pe fundul acestora, pe terenuri plate sau ușor înclinate. Au o vegetație
bogată de mușchi și graminee alpine. Vegetația și solul pe care se dezvoltă
sînt suprasaturate de apa provenită din precipitații și din izvoare helo-
crene. Ici-colo se ivesc mici ochiuri de apă, adînci de 15 cm. în ele se
află un nămol gros, pe care pot crește mușchi. în nici una din zonele cer-
cetate nu am întâlnit Sphagnum. Fauna și flora încep să aibă caracteristicile
turbăriilor, fără însă a se întâlni specii tipice acestora. Nu mai apar orga-
nisme de ape temporare.
în aceste zone au fost întâlnite următoarele rotifere: Habrotrocha
collaris (Ehrb.), H. longula Bryce, H. lata (Bryce), H. flaviformis de Koning,
H. constricta (Dujardin), H. mediocris Donner, H. munda Bryce, H. reclusa
(Milne), Rotaria trisecata (Weber), R. citrina (Ehrb.), R. tardigrada (Ehrb.),
R. macrura (Ehrb.), 5. rotatoria (Pallas), Macrotrachela aculeata (Milne),
M. quadricornifera Milne, M. quadricornifera var. quadricorniferoides
(Bryce), M. nana (Bryce), M. habita (Bryce), Philodina citrina Ehrb.,
Dissotrocha macrostyla (Ehrb.), D. macrostyla var. tuberculata (Gosse),
Cyrtonia tuba (Ehrb.), Trichotria truncata var. aspinosq (Rodewald), T.
pocillum (O. F. Miiller), Squatinella sp., Lepadella ovalis (O. F. Miiller),
L. cryphaea Harring, L. minuta (Montet), L. acuminata (Ehrb.), Colurella
obtusa (Gosse), C. obtusa f. aperta Hauer, C. obtusa f. elausa Hauer, C.
5	ROTIFERELE DIN UNELE APE ALE BUCEGILOR (II)	123
i colurus (Ehrb.), Lecane subtilis Harr. et Myers, L. kluchor Tarnogradski,
L. hamata (Stokes), L. closterocerca (Schmarda), L. arcuata (Bryce), L.
acuș (Harring), L. crenata (Harring), L. lunaris (Ehrb.), Cephalodella
gibba (Ehrb.), C. serrata Wulfert, C. fortificata var. macruraWiszn., Notom-
mata dllantois Wulfert, N. cerberus (Gosse), Trichocerca insignis (Her-
rick), T. rattus (O. F. Miiller), T. brachiura (Gosse), T. cavia (Gosse),
Encentrum orthodactylum Wulfert, E. mustela (Milne), Cephalodella ven-
tripes (Dixon-Nuttall), C. globata (Gosse), C. auriculata (O. F. Miiller).
Cu toată permanența apei, populațiile de rotifere au fluctuații mai
mari decît în celelalte ape cercetate. Astfel, în stația 8, în iulie 1961 au
fost găsite 7 specii, iar în iunie 1962 o singură specie. în stația 10, în iulie
1961 trăiau 3 specii, iar în august 1962, 20 de specii diferite de cele găsite
anterior. Rotiferele trăiesc pe plantele submerșe și pe..de.txitus.l.,Literatura
citează rotifere găsite aici în s617 pe" mușchi, în frunzar, mlaștini și mai
ales în turbării, sfagnete și în zona litorală a apelor stagnante.
Au fost identificate 56 de specii și varietăți de rotifere (22 reprezen-
tând ordinul Bdelloidea și 34 ordinul Ploima). Ca număr de specii predomină
cele din genurile Habrotrocha, Macrotrachela, Lepadella, Colurella, Lecane,
Cephalodella și Trichocerca, iar ca număr de indivizi reprezentanții genuri-
lor Habrotrocha, Macrotrachela și Cephalodella, care sînt forme detritivore
și consumatoare de alge mărunte. Din totalul speciilor întâlnite pe platoul
Munților Bucegi, numai în aceste ape trăiesc 32 de specii și varietăți. O
preferință marcată pentru aceste ape o au Habrotrocha munda Bryce,
Macrotrachela quadricornifera var. quadricorniferoides (Bryce), Lecane
crenata (Harring), Notommata ‘ allantois Wulfert și Trichocerca rattus (O.
F. Miiller).
în cele trei biocenoze cercetate au fost găsite 89 de specii, varietăți
și forme de rotifere. Literatura le menționează ca trăind în biotopuri
foarte.variate, și anume: 18 specii în sol. 5 în frunzar, 26 în mușchi. 12
în, turbătii și sfagnete, 50 în zonâ^^ a apelor stagnante,
teristice planctonului lacustâhî de fund, 5 bentosului, 18 specii sînt citate
ca frecvente în mlaștini și pește 45 de specii în apele’ temporare d.AK
șes (1), (11), (14). Explicația acestei situații este dată de nișele ecologice*
largi ale rotiferelor și de existența în apele cercetate a multora dintre
condițiile de mediu existente în alte biotopuri. Majoritatea speciilor sînt
eurioice si cpmpne„ap,elQy„!cercetațe. Nu am întâlnit specii alpine. Prin
cercetarea de față, pentru multe dintre speciile găsite, lista biotopurilor
s-a îmbogățit.
în aceste ape se constată predominanța formelor detritivore, a fil-
tratorilor activi (cei pasivi, care fac parte din ordinele Elosculariacea și
Collothecacea, sînt foarte slab reprezentați — două specii) și a formelor
care se hrănesc cu alge mărunte. Răpitorii activi au o dezvoltare destul
de redusă.
în lanțurile trofice din aceste ape, rotiferele joacă un rol de inter-
mediari între alge, pe de o parte, și copepode, cladocere și oligochete,
pe de altă parte, deci au un rol de consumatori primari.
Date referitoare la răspîndirea zoogeografică a acestor rotifere au
fost publicate anterior (5).' Parte din specii sînt noi pentru țară sau la
a doua citare. Cunoscut fiind cosmojiolife^	nu putem face
124	_ STOICA GODEANU
afirmații certe cu privire la existența unor endemisme carpatice sau
califica unele specii drept alpine.
Ținem să atragem atenția altor cercetători asupra acestor biotopuri
acvatice atît de interesante, dar și atît de puțin studiate.
(Avizat de dr. L. Rudescu.)
BIBLIOGRAFIE
1.	BabtoS E., Vifnici, in Fauna C.S.R., Naklad Ceskosl. Akad. ved., Praga, 1959, 969.
2.	Beldie A., Flora și vegetația Munților Bucegi, Edit. Academiei, București, 1967.
3.	BerzinS B., Kungl. Fysiogr. Săllsk. lung. Forhandl., 1961, 31, 2, 5.
4.	Donner J., Osterr. Zool. Zeitschr., 1951, 3, 112, 175.
5.	Godeanu S., St. și cerc, biol., Seria biol, anim., 1963, XV, 3, 365.
6.	- Zool. Anz., 1963, 170, SțlO, 374.
7.	Haubr J., Verii. Naturwiss. Vereins. Karlsruhe, 1935, 29 , 47.
8.	Popovici-Bâznoșanu A., Ionescu M. A.et Bogobscu C. D., C. R. Acad. Sci. Roum., 1943,
5, 4/6,'318.
9.	- C. R. Acad. Sci. Roum., 1945, 7, 477.
10.	Pușcaru D., Pușcahu—Sohoceanu F,, Paucă A., Șerbănbscu I., Beldie Â., Ștefureac
T., Cernescu N., Saghin F., Crețu V., Lupan L. și Tașcenco V., Pășunile
alpine din munții Bucegi, Edit. Acad. R.P.R., București, 1956, 511.
11.	Rudescu L., Fauna R.P.R., Trochelminthes, partea a II-a, Rotatoria, Edit. Acad. R.P.R.,
București, 1960, II, 1192.
12.	TAHOrPÂnCKHlî fl. A., Pa6. CeB.-KaBK. rnpo6Hn«Ji. ciaHițMn, 1930, 3, 1/3 111.
13.	— A Pa6. KpaeBott Pnjțpo6Hon. CTaHițMM, 1933, 1, 4,148.
14.	Voigt M., Rotatoria. Die Rădertiere Mitteleuropds, Gebriider Borntrăger, Berlin, 1957,
I, 508, 27 pl.; 1956, II, 115 pl.
Institutul de biologie „Traian" Săvulescit”,
Sectorul de sistematică și evoluție animală.
Primit în redacție la 16 septembrie 1968.
OLIGOCHETE LIMICOLE DIN ZONA VIITORULUI
LAC DE BARAJ DE LA PORȚILE DE EIER
DE
FR. BOȚEA și ELENA PRUNE SCU-ARION
595.142.3(4‘J8>
The authors made faunistical and limnological investigations in some springs
along the Romanian bank of the Danube (Iron Gates regions) and in benthic
biotopes of rivers and brooks tributaries to the Danube. 33 species of Oligochaeta
were identified, belonging to: Naididae, Tubificidae, Enchytracidae, Lumbriculidae,
Haplotaxidae and Lumbricidae. Pristina idrensis (Fam. Naididae) arid Psamorycles
deserticola (Fam. Tubificidae) are new to the fauna of Românie.
Prezenta notă face parte din cadrul cercetărilor complexe care
se efectuează în zona viitorului lac de baraj de la Porțile de Fier. în cele
ce urmează facem unele considerații asupra oligochetelor limicole identifi-
cate din cîteva izvoare, din apele hiporeice, precum și din cele superficiale
ale unor afluenți ai Dunării din zona menționată (tabelul nr. 1).
Cercetări cu privire la sistematica și biologia oligochetelor din zona
viitorului lac de baraj nu s-au efectuat. Se cunosc numai date referi-
toare la speciile de oligochete limicole din sectorul românesc al Du-
nării (2), (3).	■
Materialul din perifitonul izvoarelor cercetate, situate pe șoseaua
care merge paralel cu Dunărea de-a lungul malului românesc, a fost colectat
împreună cu alte organisme: copepode, cladocere, gamaride, gasteropode
etc.
în apele hiporeice s-au colectat probe din prundișul rîurilor Bahna,
Vodița, Eșelnița, Mraconia, Plavișevița, Berzeasca, Dubova, Sirinia,
Tișovița.
Din bentos s-a colectat material de pe suprafața pietrelor acoperite
cu un perifiton bogat, format din numeroase diatomee, alge verzi și alge
- albastre, în care s-au găsit oligochete, alături de numeroase chironomide,
ostracode, nematode, larve de insecte etc.
Speciile de oligochete identificate, în număr de 33, aparțin familiilor:
Naididae, Tubificidae, Enchytracidae, Lubriculidae, Haplotaxidae și Lum-
bricidae (tabelul nr. 1).	'
ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 21 NR. 2 P. 125-130 BUCUREȘTI 1969

1 26
127
Tabelul nr. 1 (continuare)
Tabelul nr. 1
Stațiile și speciile de oligochete colectate în regiunea Porjile de Fier (izvoare, hiporeic, bentos)
Rîurile și izvoarele cercetate	Biotopul explorat	Data	Specia
Bahna	hiporeic 33 33 3, 33	16.VI.1966 16.VI.1966 16.VI.1966 21.VI.1966 10.VII.1967 16.VI.1966 10.VII.1967	Nais communis Pig. Prislina roșea Pig. Pristina aequiseta Bourne Enchytraeus albidus Henle. Fridericia bisetosa Lev.
Vodița	hiporeic 53	25.V.1966 12.VII.1967 12.VII.1967	Nais elinguis Miill. Prislina idrensis Sperber Psammoryctes albicola (Mich.) Nais communis Pig. Nais pardalis Pig. Nais variabilis Pig. Pristina idrensis Sperber Pristina roșea Pig. Pristina sp. Psammoryctes barbatus (Grube) Limnodrilus hoffmeisteri Clap. Enchytraeus albidus Henle, Enchytraeus buchholzi (Vejd.) Fridericia striata (Ratz.) Lumbriculus variegatus Miill. Lumbricus rubellus Hoffm. Dendrobaena octaedra (Sav.)
Eșelnița	hiporeic >3 ,5 3 3 3, 99 33 33 33 33	14.VI.1966 7.VII.1967 21.VI.1966 22.VI.1966 22.VI.1966 8.VII.1966 8.VII.1967 14.VI, 22.VI.1966 6.VII.1967 14.VI.1966 8.VI.1967 6.VI.1966 14.VI.1967 16.VI.1966 14.VI.1966 8.VH.1967 8. VII, 14.VI 1.1966 13.VI.1966 13.VI.1966 13.VI.1966	
Mraconia	bentos 33 33 hiporeic 33 33 33 3 3	23.111,14 X.1966 20.X.1967 20.X.1967 23.III, 14.X.1966 29.VI.1967 19.VI.1966 14.VII.1967 26.VI.1966 20.IX.1967 14.VII.1967 14.VII.1967	Nais bretscheri Mich. Nais pardalis Pig. Nais elinguis Miill. Pristina roșea Pig. Prislina idrensis Sperber Pristina longiseta Ehrb. Fridericia striata (Ratz.) Fridericia perrieri (Vejd.)
Mraconia	hiporeic 33 33	14.VII.1967 6.VII.1966 20.VI.1965	Fridericia bulbosa Roșa Haplotaxix gordioides Hartm. Lumbriculus variegatus Minier
Plavișevița	bentos 33 33	14.X.1966 14.X.1966 14.X.1966 23.HI.1966	Nais communis Pig. Nais pardalis Pig. Nais simplex Pig. Nais elinguis Mull.
Svinița	bentos 33	9.111.1967 23.III.1966 24.V.1966	Nais communis Pig. Fridericia striata (Ratz.) Eiseniella tetraedra (Sav.)
! ■■	'	 j	Rîurile și izvoarele ■	cercetate	Biotopul explorat	Data	Specia
!	-Elișeva ! i i t	bentos 33 33 33 33 33 33	9.111.1967 13.X.19.X.1966 26.V.1966,19.X.1967 26.V.1966 19.X.1967 19.X.1967 19.X.1967	Nais communis Pig. Ndis pardalis Pig.	, Nais elinguis Mull. Nais bretscheri Mich. Pristina longiseta Ehrb. Chaetogaster diaphanus Gruith. Tubifex tubifex Miiller
;	Dubova	hiporeic	23.VI.1965	Pristina jenkinae Sperber	
1	-Cozia j	■ (Sirinia) i	hiporeic 33 33 33 33 33	23.VI.1965 23.VI.1965 23.VI.1965 23.VI.1965 23.VI.1965 23.VI.1965	Nais bretscheri Mich. Nais variabilis Pig.	- I Trichodrilus sp. Dendrobaena byblica (Roșa) Octolasium complanalum Mich. Eiseniella tetraedra (Sav.)	'
Berzeasca	hiporeic 33 33	21.VI.1965 21.VI.1965 21.VI 1965 21.VI.1965	Nais bretscheri Mich. Nais pardalis Pig. Pristina roșea Pig. . Pristina aequiseta, Bourne 	
-Camenița	bentos 33 33 33 33 •3 33	18.X.1967 18.X.1967 28.VI.1967 28.VI.1967 18.X.1967 20.VI.1967 8.III, 28.VI.1967 8. III. 1967	Nais bretscheri Mich. Nais pardalis Pig. Nais elinguis Mull. Pristina roșea Pig. Pristina longiseta Ehrb. Ophidonais serpentina (Miiller) Limnodrilus hoffmeisteri Clap. Enchytraeus albidus Henle.
Crușovița	bentos	8.IH, 28.VI, 18.X.1967 8.HI.1967	Nais communis Pig. Enchytraeus albidus Henle.
■Ogășele	bentos	7.III.1967 27.VI.1967 27.VI.1967 8.IH.1967	Nais elinguis Miiller Tubifex tubifex Miill. Psammoryctes deserticola (Grimm) Enchytraeus albidus Henle.
Vărad	bentos 33 3»	17.X.1967 17.X.1967 17.X.1967	Pristina roșea Pig. Tubifex tubifex Miill. Limnodrilus hoffmeisteri Clap.
Izvor Berzeasca Cozla-șosea ■Cozla-11 km Svinița-Tișovița, Izvorul Fetii Moldova Veche Berzeasca Grebeni 'Cozia Berzeasca Berzeasca-mal Berzeasca Svinița-Tișovița, Izvorul Fetii 33	izvor 33 33 33 33 33 33 33 33 33 33 33 '	33	24.V.1966 8.IH.1967 18.VII.1967 16.IX.1966 13.V.1966 18.VII.1966 24.V.1966 9.III.1967 18.VII.1966 18.111.1966 18.VII.1966 24.V.1966 9.III.1967 13.V.1967	Eiseniella tetraedra (Sav.) Nais communis Pig. Nais bretscheri Mich. Nais bretscheri Mich. Nais pardalis Pig. Nais	elinguis	Miill.	' Nais	elinguis	Miill. Nais	barbata	(Miiller) Tubifex tubifex Miill. Limnodrilus hoffmeisteri Clap. Marionina argentea Mich. Marionina argentea Mich.	/ Fridericia bisetosa Lev.
128
FR. BOȚEA și ELENA PRUNESCU-ARION
OLIGOCHETE LIMICOLE DE LA PORȚILE DE FIER
129
Unele specii de enchitreide și lumbricide, deși forme terestre, repre-
zintă fauna de amestec din zona aeriană a biotopului hiporeic, avînd o
pronunțată tendință limnică.
Cele mai reprezentative dintre naidide sînt speciile aparținînd.
genurilor Nais și Pristina, caracteristice apelor hiporeice și bentâsuluu
în aceste canalicule umplute cu apă subterană și detritus, speciile de
lumbricide menționate își depun coconii, care se dezvoltă în condițiile
fizico-chimice ale apelor hiporeice. De aceea considerăm că aceste specii
de lumbricide sînt forme amfibii.
Fig. 1. — Pristina idrensis Sperber. Habitus și sete aciculâre și ventrale: SA II, setă aciculară
de pe segmentul II; SA VII, setă aciculară de pe segmentul VII; SV II, sete ventrale de
pe segmentul II.
Chetogastrinele, deși forme milimetrice, cu fascicule avînd un număr
foarte mare de sete, nu apar niciodată în apele, subterane, De aici se
poate conchide selectivitatea unor specii de naidide pentru anumite,
biotopuri.	•
Deși tubificidele nu constituie fauna caracteristică apelor hiporeice,.
totuși specii ca Psammoryctes albicola, P. barbatus și Limnodrilus Jioff-
meisteri apar în mod accidental în acest biotop.
Speciile de lumbricide, caracteristice diverselor biotopuri' terestre,,
eu ocazia sondajelor hiporeice au fost găsite însă foarte aproape de pînza-
de apă hiporeică, de unde constatarea că un număr însemnat de asemenea
specii ocupă canaliculele mai mari interstițiale din prundișurile rîurilor.
Fig. 2. — Psammoryctes deserticola (Grimm). A, habitus; B, setă aciculară pectinată de pe
.segmentul II; C, setă aciculară pectinată de pe segmentul VII; D, setă aciculară pectinată de
pe segmentul XIV; E, croșetă bifidă de pe segmentul II; F, croșetă bifidă de pe segmentul
VII; G, croșetă bifidă de pe segmentul XIX.
Beferindu-ne la răspîndirea oligochetelor limicole cercetate în zona
Porților de Fier (tabelul nr. 1) și la ceea ce se cunoaște pînă în prezent
cu privire la fauna de oligochete din șenalul Dunării și brațele deltei
(Bulina și Sf. Gheorghe) (3), se pot conchide următoarele:
dintre cele 38 de specii semnalate în șenal și brațele deltei (2),
(3), majoritatea sînt comune ambelor zone, cu excepția cîtorva specii
care au fost observate fie numai pe șenal, fie numai în brațe-, •
—	din cele 33 de specii găsite de noi, 9 sînt comune șenalului și
brațelor deltei, restul populînd diferite biotopuri cercetate în regiunea
Porțile de Fier;
—	de menționat faptul că, printre speciile găsite de noi, Pristina,
idrensis și Psammoryctes deserticola sînt noi pentru fauna țării1.
Ținînd seamă de importanța ecologică a oligochetelor, studiul
■acestora contribuie la cunoașterea completă a populării biotopurilor
■acvatice.
Prezentăm în cele ce urmează date asupra speciilor noi pentru fauna
Bomâniei.
130	FR. BOȚEA și ELENA PRUNESCU-ARION	®
Pristina idrensis Sperber
(fig. O
Setele capilare cîte una pe fiecare segment, cele aciculare una, rar
două. Setele ventrale cîte 5 de fascicul pînă la segmentul VII. Începînd
cu segmentul VIII, setele ventrale, ca și cele medio-ventrale, sînt în număr
de 2—3 de fascicul. Lobul cefalic aproximativ triunghiular. Numărul de
segmente 24.
Loc: interstițialul rîului Eșelnița.
Psammoryctes deserticola (Grimm)
(fig. 2)
Setele capilare cîte 1—3 pe fiecare segment, avînd la bază sete
pectinate, tot cîte 1—3. în segmentele anterioare, cîte 2—3 croșete bifide.
Posterior apare cîte o singură croșetă bifidă.
Loc: rîul Ogășele.
(Avizat de dr. M. Băcescu.)
BIBLIOGRAFIE
1.	Obghidan T., Bul. științ. Acad. R.P.R., Secția biol, și șt. agric. și Secția de geol. și geogr.,
1955, 7, 3, 657-676.
2.	Popescu Ecaterina și Prunescu-Arion Elena, St. și cerc, biol., Seria biol, anim., 1961,.
13, 2, 237-256.
3	Popescu-Mabinescu Virginia, Boțea F. u. Brezeanu Gh., Hydrobiol., 1966, Suppl. XX,
2,161-179.
Institutul de biologie „Traian Săvulescu",
Sectorul de limnologie.
Primit în redacție la 25 noiembrie 1968.
CERCETĂRI ASUPRA FAUNEI TIZANOPTEROLOGICE
DE LA PORȚILE DE FIER
DE
LILIANA VASILIU
595.731 (498)
The author presents the results of two yearS researches (1966—1967) on the tisano-
pterological fauna from the zone of the accumulation lake at the Iron Gates.
The collected Thysanopterae are represented by 28 species belonging to 13 genuses.
Typically Mediterranean species are used, new spreading areas are given and the
presence of some rare species is indicated.
în lucrarea de față prezentăm rezultatul a doi ani de cercetări
(1966 și 1967) întreprinse asupra faunei tizanopterologice din zona viitoru-
lui lac de acumulare de la Porțile de Fier.
Teritoriul studiat este situat între Gura Văii și Moldova Veche,
cuprinzînd biotopuri diferite atît în ceea ce privește flora, cît și unii factori
ecologici. Aceste biotopuri sînt: văile Eșelnița, Mraconia, Dubova, Plavi-
șevița, Tișovița, împrejurimile localității Svinița, valea Povalinei, Valea
Seacă, Cozla, Berzeasca, Liubcova, Camenița, Crușovița, Liuborazdia,
Sicolovăț, Vărad, Bozneațca, insula Ada-Kaleh și valea Oernei, situată în
afara lacului de acumulare.
Tizanopterele colectate în cursul anilor 1966 și 1967 sînt reprezentate
de un număr de 28 de specii aparținînd la 13 genuri.
METODA
Insectele au fost colectate din inflorescențele plantelor, din cosirile cu fileul, de pe frunzele
arborilor, de sub scoarța sau din galeriile altor insecte sau din mușchi și frunzar prin
tulgrenizare.
S-au urmărit răspîndirea geografică a tizanopterelor, repartiția speciilor termofile și
unele •asociații de insecte.
Prezentăm lista speciilor de tizanoptere găsite în regiunea Porților de Fier (fig. 1) și răs-
pîndirea acestora pe glob.
ST. SI CERC. BIOL. 8EBIA ZOOLOGIE T. 21 NR. 2 p. 131-135 BUCUREȘTI 1969
3	ASUPRA FAUNEI TIZANOPTEROLOGICE DE LA PORȚILE DE FIER	133 .
Subord. TEREBRANTIA
Fam. AEOLOTHB1PIDAE
Melanthrips pallidior Priesner — răspîndit în special în regiunile
călduroase ale Europei, în Israel și în Cipru.
Aeolothrips fasciatus Linne — în regiunile călduroase ale Europei și
în America de Nord.
Aeolothrips intermedius Bagnall — cu largă răspîndire în Europa și
America de Nord.
Aeolothrips ericae Bagnall, 1920 (nobilis Priesner, 1921)— din Europa
pînă în Anatolia.
Fam. THRIPIDAE
Subfam. THRHUAAE
Trib. DENDROTHRIPINI
Dendrothrips ornatus Jablonowski, 1894 (Uzel, 1895) — se găsește
în întreaga Europă.
Dendrothrips degeeri Uzel — în Europa.
Trib. SERICOTHRIPINS
Sericothrips abnormis : Karny, 1910 (bicornis Karny, 1910) — în
Europa.
Trib. THRIPINI
Anaphothrips obscurus Miiller — în Europa și în America de Nord.
FranklinieUa intonsa Trybom— una dintre cele mai răspîndite specii
de tizanoptere.
Frankliniella pdllida Uzel — în Europa.
Taeniothrips atratus Haliday — aproape în întreaga Europă și. în
Asia de vest.
Taeniothrips frici Uzel — în Europa de sud și centrală.
Taeniothrips pallidivesțis Priesner — din Spania pînă la Marea
Neagră.
Taeniothrips hispanicus Bagnall — Spania și Italia.
Thripș physapus Linn6 — din Europa pînă în Asia Mică.
Thrips tabaci Lindeman — îh Europa, America de Nord, Africa,
de nord și Australia. ’
2 — 0. 3050
134	LILIANA VASILIU	4
Thrips validus Uzel, 1895 (adustus Uzel) — în Eurasia.
Trib. CHIROTBIPINI
Chirothrips aculeatus Bagnall, 1927 (angusticornis Bagnall, 1932)
— în multe regiuni ale Europei.
Chirothrips manicatus Haliday ~ în Europa, Asia și America de
Nord.
Limothrips denticornis Haliday — în Eurasia și America de Nord.
Subord. TUBULIFERA
Fam. PHLAB OTHIUPID AE
Subfam. MEGATBIPINAE
Trib. MEGATHRIPINI
Megathrips lativentris Heeger — în Spania, Franța și Italia.
Trib. COMPSOTHBIPINI
Compsothrips uzeli Hood — în Italia și România.
Subfam. PHLAEOTHRIPINAE
Trib. HAPLOTHRIPINI
Haplolhrips reuteri Karny — în Europa.
Haplolhrips distinguendus Uzel — în Europa, Asia Mică și Israel.
Haplolhrips niger Osborn — în Europa, Asia Mică și America de
Nord.
Haplolhrips aculeatus Fabricius — în Eurasia.
Haplolhrips acanthoscelis Karny — în Europa și Siberia.'
Trib. HOPLOTHRIPINI
Subtrib. HOPLOTHRIPIN A
Hoplothrips corticis De Geer — în Europa și America de Nord.
O primă concluzie care rezultă din cercetarea faunei tizanopterologice
de la Porțile de Fier este prezența unor specii rar întîlnite și a unor specii
tipic mediteraneene.
5	ASUPRA FAUNEI TIZANOPTEROLOGICE DE LA PORȚILE DE FIER	135
Astfel cităm masculii de Megathrips lativentris Heeger (km 8 Topleț,
în cosire cu fileul, la 21.IV.1966), necitați pînă acum în țara noastră. ' I
Specia Chirothrips aculeatus Bagnall, găsită de noi doar în București,
pentru prima oară în țară, a fost colectată și la Dubova (în cosire cu
fileul, la 14.IX.1966); deci, aria ei de răspîndire este cu mult mai mare.
Pentru Compsothrips uzeli Hood, regiunea Porților de Fier repre-
zintă a treia citare pe glob.
Speciile termofile mediteraneene: Compsothrips uzeli Hood, Mega-
thrips lativentris Heeger și Taeniothrips hispanicus Bagnall își explică, pre-
zența în această regiune datorită climei ei cu influență mediteraneană.
Aici se găsesc și speciile cosmopolite: Thrips tabaci Lindeman, Frankli-
niella intonsa Trybom și Aeolothrips intermedius Bagnall.
Au fost identificate specii tipic arboricole, ca: Dendrothrips degeeri
Uzel și Dendrothrips ornatus Jablonowski, altele care trăiesc numai în
mușchi: Hoplothrips corticis De Geer, sau cele graminicole: Chirothrips
manicatus Haliday și Limothrips denticornis Haliday.	'	।
Tizanopterele aparținînd subordinului Terebrantia reprezintă 85%
din numărul total de insecte colectate în zona Porților de Fier, pe cînd
cele aparținînd subordinului Tubulifera numai 15%.
O mențiune trebuie făcută asupra faunei tizanopterologice a insulei
Ada-Kaleh, care cuprinde, surprinzător, doar insecte comune, răspîndite
în toată țara.
Regiunea viitorului lac de acumulare de la Porțile de Fier nu a mai
fost studiată din punctul de vedere al faunei tizanopterologice, fapt pe
care îl realizează lucrarea de față.
(Avizat de prof. M. A. lonescu.)
BIBLIOGRAFIE
1.	Knbchtel W. k., Fauna R.P.R., Insecta, Thysanoptera, Edit. Acad. R.P.R., București,
1951, 8, 1.
2.	Priesner H., Die Thysanopteren Europas, F. Wagner, Viena, 1928.
3.	— Ordnung Thysanoptera, Akad. Verlag, Berlin, 1964.
4.	Vasiliu L., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1965, 17, 2.
Institutul de biologie „Traian Săoulescu”,
Laboratorul de ecologie animală.
Primit în redacție la 12 octombrie 1968.
CÎTEVA ASPECTE ALE STUDIULUI ARMĂTURII
GENITALE LA LEPIDOPTERE
\
DE
EUGEN V. NICULESCU .
595.78
In this work the ăuthor presents a few inadmissible practices in the study, prepa-
ration and mounting of genitalia In Lepidoptera. Attention is drawn to the orien-
tation of the valve in the same position in the case of a comparative study, as well
as an adequate mounting, without crushing the piece under the slide. The work
is concluded with a few recommendations concerning the preservation in good
conditions of the holotype genitalia in order to permit the subsequent reexamina- '
tion by another person.
Un studiu aprofundat al armăturii genitale la lepidoptere necesită
p anumită tehnică privind disecția, prepararea și conservarea acesteia.
Eără a prezenta toate detaliile privind metoda de lucru, detalii cunoscute
de toți cercetătorii, ne vom limita în’ cele ce urmează la unele aspecte ale
acestei probleme.
Se vorbește uneori despre studiul armăturii genitale ,,pe uscat”,
adică pe insecta din colecție. Un asemenea studiu nu este posibil de făcut.
Dacă cercetătorul vrea să studieze complet și aprofundat armătura geni-
tală, abdomenul trebuie tratat în prealabil cu KOH sau cel puțin să fie
bine umectat.
în regiunea segmentului 8 se află o masa voluminoasă de grăsime,
țesut conjunctiv, mușchi etc., care învelește o bună parte din armătura
genitală (superuncus, vinculum, saccus, penis) și care trebuie înlăturată,
în armătura genitală, musculatura este externă și scheletul intern, adică
invers de cum se prezintă la cap și torace, (unde musculatura este internă
și scheletul extern. Deoarece mușchii acoperă și maschează complet scle-
ritele din această regiune, ei trebuie să fie îndepărtați pentru a se degaja
scleritele respective și ale pregăti pentru studiu. Aceasta nu se poate rea-
liza „pe uscat”, deoarece mușchii sînt întăriți și, căutînd să-i îndepărtezi,
se strivesc scleritele pe care se fixează. Deci mușchii, trebuie să fie „mu-
ST. Si CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 21 NR. 2 P. 137—140 București 1S69
138	EUGEN V. NICULESCU	2
iați”, și aceasta se obține punînd abdomenul la umectat timp de 24 de ore.
După aceea ei pot fi înlăturați cu ace fine și pense de disecție, operație des-
tul de dificilă. Cu răbdare și oarecare abilitate, armătura genitală poate fi
,.curățată” de mușchi și celelalte substanțe. Această operație reușește
perfect destul de rar și cu multă trudă; în schimb, prin tratarea cu KOH,
mușchii se macerează ușor și rezultatul dorit se obține mai. bine și mai re-
pede. Tratarea cu KOH se poate face în două feluri: la rece și prin
fierbere. în primul caz, abdomenul se ține 10—20 de ore în KOH 15%
la temperatura camerei; în al doilea caz, abdomenul se fierbe 10—15 min
într-o soluție de aceeași concentrare. Dacă prepararea genitaliei nu este
urgentă, se recomandă tratarea la rece, care este mai simplă și nu cere insta-
lația necesară fierberii. Procedeul prin fierbere se folosește pe o scară
largă; totuși, noi preferăm cealaltă metodă, deoarece în lunga noastră
experiență am constatat că uneori fierberea denaturează scleritele, obți-
nîndu-se o imagine care nu este întotdeauna cea reală. Nu este mai puțin
adevărat că și simpla tratare la rece cu KOH schimbă uneori aspectul
general al armăturii prin aglutinarea perilor și încrețirea membranelor.
Uneori, oricît de mult s-ar clăti piesa cu alcool și apă, mai rămîn urme de
KOH, care strică „aspectul estetic” al genitaliei prin aglutinarea sau de-
formarea perilor. De asemenea, agitînd mult timp și prea violent eprubeta,
care conține armătura genitală (pentru a spăla bine de urme de potasă),
scleritele se pot, disloca sau rupe. Din acest punct de vedere, simpla umec-
tare este preferabilă în cazul acelor specii cu o abundentă pilozitate pe
fața internă a valvei. în armătura genitală există unii peri care trebuie
înlăturați și alții care trebuie păstrați ; cazul din urmă se prezintă la Argyn-
nis, Aporia crataegi, Aegeriidae etc. Incomparabil mai reușit este un pre-
parat de Argynnis realizat prin simpla umectare a abdomenului decît prin
tratare cu KOH. Pentru a ne convinge de acest fapt, am comparat două
preparate (prin, umectare și tratare cu KOH) cu armătura genitală a flu-
turelui observată „pe viu” fără nici o disecție. Imaginea căpătată în acest
■ din urmă caz este cea reală, fiind naturală; cu cît preparatul se apropie mai
mult de imaginea naturală, cu atît el este mai reușit. Arta preparatorului
constă în capacitatea sa de a elimina pe cît mai mult posibil, orice arte-
fact ce ar rezulta din tratarea cu substanțe chimice sau din aplicarea la-
■ melei, care uneori deformează scleritele. Dar, pentru că noi nu ne putem
■mulțumi numai cu examinarea parțială a armăturii genitale a fluturelui,
.ci trebuie să avem întreaga armătură pentru a o prepara și conserva, sîntem
nevoiți să recurgem la tehnica obișnuită, chiar dacă uneori prin aceasta
imaginea nu este întru totul naturală. Avînd în vedere cele arătate, noi
. obișnuim/ cînd este posibil, să examinăm atît fluturele viu (sau recent
omorît), cît și abdomenul umectat sau tratat cu KOH. Acest procedeu se
recomandă mai ales cînd este vorba de o specie nouă, a cărei armătură
genitală trebuie să fie examinată cu deosebită atenție și descrisă cu cea
mai mare exactitate. Este unul dintre motivele pentru care credem că
descrierea unei specii noi trebuie făcută după mai multe exemplare.
în anumite cazuri se poate face o examinare superficială a genitaliei
și pe un fluture uscat, din colecție, fără a-1 strica. Este vorba însă de o
simplă examinare, și nu de un studiu complet al genitaliei. De asemenea
trebuie să precizăm ca operația este posibilă numai în cazul cînd caracterul
specific este superficial,, și se află pe partea dorșală a armăturii; numai
3	ASPECTE ALE STUDIULUI ARMATURII GENITALE LA LEPIDOPTERE 139
astfel el poate fi ușor observat după o simplă periere a regiunii respective
cu un penel de acuarelă. După îndepărtarea solzilor, caracterul specific
apare imediat și specia poate fi rapid determinată fără a strica fluturele
din colecție. Necesitatea unei examinări superficiale apare uneori și la
fluturii proaspeți, care trebuie determinați fără a sacrifica abdomenul.
Așa, de exemplu, unele exemplare de Pieris napi din generațiile de vară
nu se pot distinge de P. rapae, avînd habitusul complet identic. O simplă
examinare a uncusului, fără a strica abdomenul, distinge rapid și ușor
această specie de P. rapae. într-adevăr, la baza uncusului, pe partea
sa dorsală, la P. napi se află două umflături, care lipsesc la P. rapae.
La fel, abdomenul de Argynnis paphia se poate ușor recunoaște după
processus superior clavat, ceea ce îl distinge ușor de al speciei A. pan-
dora, unde este lung și subțire. Bineînțeles, dacă caracterul specific se
află mai în profunzime (penis, saccus), el nu poate fi observat după o
simplă periere și disecția este obligatorie.
Cum se studiază armătura genitală? După ce/ea a fost izolată și
curățată, se fixează provizoriu pe o lamă și se examinează dorsal, ven-
tral și lateral. Pentru studiul în poziție laterală, armătura se fixează pe
fața externă a valvei drepte, cea stingă fiind secționată și îndepărtată;
în acest mod, valva dreaptă se examinează pe fața ei internă. Este bine
ca și valva detașată să fie cercetată, deoarece la unele specii cele două
valve sînt dișimetrice, impunînd descrierea ambelor valve. O descriere
bună și completă a armăturii genitale reclamă examinarea ei în toate
cele trei poziții menționate, deoarece unele sclerite se observă mai bine
ventral, altele lateral sau dorsal. Penisul se desenează in situ, dar apoi
^șe extrage și se examinează și dorsal, ventral, și lateral. Cînd se descrie
valva unei specii comparativ cu valva altei specii, este absolut neceSar ca
ele să fie așezate pe o lamă într-o poziție riguros identică. Sînt unele valve
complicate care au un anumit aspect într-o poziție, dar care, la cea mai
mică înclinație a valvei, își schimbă aspectul. La o orientare diferită se
capătă un aspect cu totul diferit, care poate fi luat drept un caracter dis-
tinctiv și poate induce în eroare pe cercetătorul neexperimentat. Se cunosc
cazuri în literatură cînd s-a descris o specie nouă după un exemplar care
aparținea aceleiași specii, dar a cărui valvă a fost greșit orientată pe lamă,
astfel încît diferitele sclerite apăreau ca „net distinctive”. de ale speciei
„vecine”.
Majoritatea lepidopterologilor obișnuiesc să fixeze armătura geni-
tală și să o deseneze ventral. Noi preferăm poziția laterală, desenînd ar-
mătura pe fața internă a valvei drepte. Aceasta corespunde poziției naturale
a genitaliei, așa cum se prezintă pe fluturele viu. Ea dă o imaginemai clară,
și mai reală a tuturor scleritelor, inclusiv a penisului, fiind obligatorie mai
ales cînd uncusul este turtit lateral. Cînd uncusul este turtit dorso-ventral,
desenarea în poziție laterală este de asemenea indicată, dar în acest caz
este necesar un desen suplimentar figurînd uncusul separat, văzut dorsal,
aspect care va completa desenul văzut lateral. De asemenea, în multe
cazuri este utilă figurarea piesei fultura inferior, separat, văzută ventral
spre, a completa desenul lateral. Armătura genitală trebuie să fie desenată,
și nu fotografiată, deoarece fotografiile, în marea majoritate a cazurilor,
sînt nereușite din cauza dispoziției scleritelor în mai multe planuri supra-
puse. Un desen clar, chiar schematic, este preferabil unei fotografii.
140
EUGEN V. NICULESCU
4
Din experiența noastră rezultă că desenele artistic lucrate sînt mult apre-
ciate de lepidopterologi și le recomandăm în locul fotografiilor.
O problemă foarte importantă, mai ales cînd se descriu specii noi,
este aceea a executării preparatului. Unii lepidopterologi neexperimentați,
aplicînd lamela pe armătura genitală, o strivesc complet, nemaiputîndu-se
recunoaște aproape nimic din ea. Holotipul unei specii trebuie pus la dis-
poziția oricărui cercetător care ar dori să-l examineze și deci preparatul
trebuie să fie bine executat și păstrat. în cazul de față, reexaminarea de-
vine foarte dificila, dacă nu imposibilă, deoarece piesa de sub lamelă
este strivită. Imposibilitatea reexaminării speciei noi se datorește și
faptului că autorul nu are decît un singur exemplar! Dacă ar exista mai
multe exemplare, unul din paratipuri ar putea fi pus la dispoziția celui
interesat și. astfel s-ar putea studia și eventual confirma. Iată un alt
motiv pentru care nu opinăm pentru descrierea unei specii noi după un singur
exemplar. Ce se poate face în asemenea situație? Dacă cercetătorul nu
poate obține un preparat fără să strivească piesa de sub lamelă, este mai
bine s-o lase descoperită. Există de ' asemenea lame cu concavitate în
care se plasează piesa și prin aplicarea lamelei aceasta nu se strivește,
în lipsa unei astfel de lame se poate confecționa de către oricine o lamă
care să prezinte o „concavitate” unde se poate plasa piesa. De asemenea
se poate confecționa un preparat utilizînd un cadru pătrat de mărimea
unei lamele, puțin mai înalt decît piesa de montat. Lamela se lipește pe
cadru și astfel piesa poate fi bine păstrată la adăpost de praf și insecte,
în fine, mai adăugăm că armătura genitală poate fi păstrată și în mici
tuburi cu alcool, procedeu foarte practic, care poate permite oricînd
verificarea de către o altă persoană. Prin urmare, există diverse metode
de a păstra armătura genitală nestrivită pentru a putea fi oferită oricărui
cercetător spre a o studia. Un preparat strivit este ca și inexistent, va-
loarea lui pentru știință este nulă și specia nouă nu poate fi admisă ca
nova specios.
(Avizat de prof. E. A. Pora.)
BIBLIOGRAFIE
1.	Boubgogne J„ Alexanor, 1963-1964, III, 61-70, 111-118, 153-164, 195-206.
2.	Niculescu E. V., Rev. Verv. Hist. Nat., 1967, 24, 1—6, 3—11.
Institutul de biologie „Troian Săvulescu”,
Sectorul de sistematică și evoluția animalelor.
Primit în redacție la 5 octombrie'1968.
MORFOLOGIA COMPARATĂ A ENCEFALULUI
LA DIFERITE RASE DE PORUMBEI
DE	.
C. DEGAN și N. POPOVIOI
594.1: 591.121.2
The comparative morphoiogy of the brain pf various dove races was studied. The
masses of the brain, of the hemispheres and of the tuberculi were found to be
in an inverse correlation with the body size; the mass ratios of the different
partș of țhe brain are variable. In the common domestic race and in the turbit
the mass of the brain is determined eșpecially by the size of the hemispheres, mean-
while in the carrier pigeon and in the fantail the mass of the brain stern is domi-
nant. The cerebeilum is particularly developed, both as size and structure, in the
Epglish Powter pigeon.
Tire differences obtained do not give always conclusive data on the behaviour
of the investigated pigeon races.
Creierul diferitelor grupuri de păsări pare a fi omogen din punct de
vedere morfologic. Dacă examinăm însă mai îndeaproape proporțiile
diferitelor sale părți, se constată că acestea sînt foarte variate. Diferențe
mari s-au remarcat îndeosebi în ceea ce privește emisferele cerebrale, care
reprezintă baza structurală a instinctelor păsărilor. Galinaceele ocupă o
poziție bazală, iar corvidele, picidele și papagalii se disting printr-o masă a
emisferelor cerebrale care depășește de zece ori pe cea a trunchiului ce-
rebral, segment cu funcții mai elementare (5).
Se mai întîlnesc grupuri de păsări avînd fiecare un creier foarte dez-
voltat, care se deosebește însă prin proporțiile diferitelor sale segmente:
emisferele cerebrale, creierașul sau tuberculii bigemeni. Astfel, alcidele
(Fratercula arctigrabae) și psitacidele (Ara ararauna) au un creieraș deosebit
de voluminos, iar masa tuberculilor bigemeni se prezintă foarte dezvol-
tată la unele răpitoare (Buteo buteo), concomitent cu a globilor oculari (9).
Ghidîndu-ne după astfel de date din literatură, am întreprins cerce-
tări biometrice intraspeeifice asupra creierului diferitelor rase de porumbei.
Scopul urmărit a fost de a vedea dacă la rasele de porumbei, în afară de
caracterele morfologice externe diferențiale cunoscute, se mai pot întîlni
și diferențe anatomice și dacă acestea sînt sau nu în legătură cu compor-
tamentul păsării.
ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 21 NR. 2 B. 141-149 BUCUREȘTI 1969
142	C. DEGAN și N. POPOVICI	2
Determinări biometrice asupra encefalului columbidelor ău mai fost
întreprinse la Columba palumbus și la C.livia domestica, fără indicarea rasei
cu care s-a lucrat (7).
MATERIAL ȘI METODĂ
Cercetările au fost întreprinse pe șase rase principale de porumbei din specia Columba
libia domestica: comună, pescăruș-moțat, voltat-alb, călător, jucăuș-Roller și gușat-englez.
Din fiecare rasă au fost sacrificați 6—10 indivizi, femele și masculi. Capetele au fost conservate
timp de 10 zile în formol 4%, pentru a obține rigiditatea necesară preparării encefalului.
, S-au făcut determinări ponderale asupra encefalului întreg, ca și asupra segmentelor sale:
emisferele cerebrale, creierașul, tuberculii bigemeni și trunchiul cerebral. S-au mai studiat:
forma encefalului și a creierașului prin măsurători dimensionale, structura creierașului și a tu-
berculilor bigemeni prin secțiuni macroscopice colorate după metoda Sineke (citat după (10)).
REZULTATE
Rezultatele cercetărilor noastre sînt concretizate în figurile 1—13
și în tabelele nr. 1—3.
Eneeîalul. Greutatea encefalului în valoare absolută este mai ri-
dicată la porumbeii de talie mare față de cei de talie mică. Exceptînd po-
rumbelul jucăuș, valorile cele mai ridicate le-am întîlnit la porumbeii
gușat, călător și voltat mascul (tabelul nr. 1). Dacă raportăm însă greu-
tatea encefalului la greutatea păsării, fenomenul se inversează. Valorile
cele mai ridicate le prezintă porumbelul comun cu talie mai mică, iar cele
mai scăzute porumbeii călător și gușat cu talia mai mare (fig. 1). .
Emisferele cerebrale. Greutatea emisferelor cerebrale în valoare ab-
solută este de asemenea variabilă. Valori ponderale mai ridicate au fost
remarcate la rasele gușată și comună (tabelul nr. 1). Raportată la greu-
tatea totală a encefalului, cea mai mare masă emisferică o prezintă rasele
comună, pescăruș, iar cea mai mică rasele călătoare și voltată. Diferen-
țele sînt însă minime (fig. 2).
Forma emisferelor cerebrale, a căror greutate ocupă aproximativ
o jumătate din masa encefalului, este lățită la rasele comună, voltată și
gușată (pl. I, fig. 3) și alungită la porumbeii pescăruși, jucăuși și în spe-
cial călători (pl. I, fig. 4). Aspectul lățit sau alungit al emisferelor, care
nu depinde de lungimea corpului păsării, iese în evidență și dacă facem
raportul dintre lungimea și lățimea maximă; în acest caz, indicii emisferici
cei mai scăzuți se întîlnesc la formele lățite (tabelul nr. 2).
Bulbii olfactivi, rudimentari, nu prezintă variații cantitative însem-
nate după rase.
Creierașul. Greutatea creierașului, exceptînd rasa gușată, prezintă
valori absolute cu oscilații mici (tabelul nr. 1). Raportată la greutatea to-
tală a encefalului, valori maxime am întîlnit la rasele jucăuș-Roller, vol-
tat-alb, pescăruș-moțat, iar minime la rasele comună și călătoare.
Forma creierașului este alungită sau scurtă (tabelul nr. 2). Forma
alungită am întîlnit-o la rasele voltat-alb, pescăruș-moțat și gușat-englez;
ea nu depinde de lungimea corpului.
în ceea ce privește structura, creierașul este subdivizat în general în
10 lame, fiecare lamă cuprinzînd substanță cenușie și albă, lamele a
Vl-a și a IX-a fiind totdeauna cele mai voluminoase, iar I și a X-a, în
mod constant lipsite de substanță albă sau sub o formă rudimentară.
144
145
Fig. 1. — Greutatea encefalului raportată la greutatea corporală, la dife-
rite rase de porumbei.
Tabelul nr. 2
Variația dimensionalii a corpului, a emisferelor cerebrale și a ereierașulni Ia
diferite rase de porumbei (valori medii)
Rasa	Lungimea corpului păsării cm	Lungimea maximă	Lungimea creierașului mm
		Lățimea maximă a emisferelor cerebrale	
Porumbel comun	25,5	1,00	16
Porumbel pescăruș- -moțat	22,9	1,12	19
Porumbel voltat- -alb	24,7	1,00	20
Porumbel călător	25,1	1,13	16
Porumbel jucăuș- -Roller	23,2	1,27	13
Porumbel gușat- -englez ,	26,8	1,07	18
EmisT.cerebrale wACreieraș VA Tu berc, bigemeni VA Trunchicerebral
00^	eajejnaug
Fig. 2. — Greutatea diferitelor segmente ale encefalului, raportată la greutatea totală a encefalului, la diferite rase de porumbei.
PLANȘA I
146	C. DECAN și N. POPOVICI	(J,
S-au mai remarcat caracteristici variabile după rase.
La porumbelul comun, un individ avea creierașul subdivizat în 11
lame. Lama a Vi-a era bi- sau trifurcată, iar a Il-a bifurcată la bază,
cu una din ramuri ușor bifurcată la periferie. La doi indivizi, lamele a
IH-a, a IV-a și a V-a prezentau și ele bifurcații la periferie (pl. I, fig. 5).
La porumbelul pescăruș-moțat, lama, a VT-a în jumătate din cazuri era.
bifurcată, iar în rest trifurcată. Lama a IX-a totdeauna era bifurcată la bază
(fig. 6). La doi indivizi din șase mai erau ușor bifurcate și lamele alll-a și a IV-a.
. La porumbelul volțat-alb, un individ avea creierașul subdivizat'în.
11 lame. Lama a Vl-a, în general trifurcată, la un individ era cu 4 ra-
muri. Lama a IX-a, în general bifurcată la bază, în două cazuri avea 3
ramuri, iar la un individ 4 ramuri. în trei cazuri din șapte, și lama aIV-a
era bifurcată la periferie (pl.I, fig. 7).
La porumbelul călător, într-un caz creierașul prezenta 11 lame, iar
în alt caz numai 9. La toți indivizii, lama a Vl-a era trifurcată, iar a.
IX-a bifurcată la bază (pl. I, fig. 8). în trei cazuri din zece, lama a V-a.
era și ea bifurcată spre periferie, iar într-un caz și lamele a Il-a și a IV-a.
La porumbelul jueăuș-Holler, într-un caz creierașul era împărțit în.
9 lame. Majoritatea lăihelor erau ramificate, însă diferit. Astfel, lama a
Vl-a în patru cazuri din zece, prezenta 4 ramificații, în trei cazuri era tri-
furcată, iar în alte trei bifurcată. Lama a IX-a, în mod constant, era
bifurcată la bază (pl. I, fig. 9).
La porumbelul gușat-englez, în toate cazurile lamele creierașului erau
deosebit de ramificate (pl. I, fig. 10).
. Tuberculii bigemeni. După aspectul exterior, aceștia sînt de mărime
variabilă după rase (pl. I, fig. 11 și 12). Exceptînd porumbelul gușat, greu-
tatea lor oscilează foarte puțin în valoare absolută. Raportată însă la
greutatea întregului encefal, ei prezintă o dezvoltare mai mare la rasele
pescăruș-moțat și voltat-alb.
. ' Structural (macroșcopic), în interiorul fiecărui tubercul se observă
un ventricul de formă semilunară, la exterior „tectum opticum”;de aspect
stratificat, iar sub ventricul nucleul mozencefalic lateral. Nu am remarcat
variații structurale importante după rase (pl. I, fig. 13).
PLANȘA I
Fig. 3—4. — Morfologia externă a encefalului la porumbeii din rasele
. volțat-alb și pescăruș-moțat (vedere dorsală). 3. Rasa-voltat-alb ; 4,
lăsa pescăruș-moțat; a, emisferele cerebrale ;Ă tuberculii,bigemeni;
c, creieraș (circa 3 x )..
Fig. 5—10. — Structura macroscopică a creierașului la diferite rase
de porumbei. Ramificațiile substanței albe din cadrul lamelor. 5, Rasa
comună; 6, rasa pescăruș-moțat;7, rasa voltat-alb; 8, rasa călător;
,	,	'	9,rgsajucăuș-Roller;10,rasagușat-englez.I—X,Ordineadenume-
rotare a lamelor; VI și IX, lamele cele mai voluminoase (secțiuni lon-
■ gitudinale, colorate după metoda Sineke) (circa 7.x ).
■	Fig. 11--12. — Morfologia externă a encefalului la porumbeii rasa
voltat-alb și comună (vedere ventrală). 11,Rasa voltat-alb; 12, rasa
( comună, a, Lobii olfactivi; b, emisferele cerebrale; c, tuberculii bi-
,	gemeni; d, trunchiul cerebral (circa 3 x ).
Fig. 13.—. Structura macroscopică a tuberculilor bigemeni la porum-
belul rgsa pescăruș-moțat. V, Ventricul; T, tectum opticum stra-
tificat ; N, nucleul mezencefalic (secțiuni transversale, colorate după
metoda Sineke.) (circa 8 x ).
7	MORFOLOGIA COMPARATĂ A ENCEFALULUI LA PORUMBEI	147
Trunchiul cerebral. Valorile ponderale absolute ale trunchiului ce-
rebral prezintă diferențe după rase (tabelul nr. 1). Raportat la greutatea
întregului encefal, acesta este deosebit de dezvoltat la rasele călător și
voltat-alb (fig. 2).	’
DISCUȚII
Diminuarea masei encefalului, iar într-o mai mică măsură și a emis-
ferelor cerebrale, paralel cu creșterea taliei la diferitele rase de porumbei,
este în concordanță cu constatările unor autori făcute asupra altor genuri
și specii de păsări (3). Dezvoltarea mai accentuată a emisferelor cerebrale
ale raselor comună, pescăruș, rotitor și gușat poate fi pusă în legătură și
cu dezvoltarea mai mare a unor aptitudini ale acestora legate de func-
țiile de reproducere: clocitul, creșterea puilor, cu sediul în corpii striați.
Masa creierașului, deosebit de dezvoltată la porumbeii gușat și voltat,
avînd în același timp și o structură din cele mai complexe, ne pune între-
barea dacă nu există o relație între forma corpului și necesitatea unor
mișcări mai complexe, pentru realizarea echilibrului la aceste rase, ală-
turi de talia lor mare. Structural, creierașul prezintă în general 10 lame,
fapt care concordă cu vederile lui O. L a r s e 11 asupra organizării
generale a creierașului aviar (1), (4); lamele a Vl-a și a IX-a s-au do-
vedit a fi întotdeauna cele mai voluminoase și cele mai complex organizate,
de altfel ca și la alte specii de păsări (2).
După O. K aii s ch er (6), la păsări, centrii optici iau o dezvol-
tare proporțională cu importanța organului vizual; pe de altă parte, masa
centrilor optici se arată foarte diferită la două grupuri avînd fiecare ochi
foarte mari, răpitoarele diurne și bufnițele (5). în tabelul nr. 3 am concen-
trat datele analizînd această problemă la rasele de porumbei.
Tabelul nr. 3
Date comparative, privind volumul tuberculilor bigemeni, volumul ochiului și ai cristalinului, diametrul ochiului
și ai cristalinului Ia diferite rase de porumbei (valori medii)
Rasa	Volumul tuberculilor bigemeni eni3	Diametrul ochiului cm	Grosimea ochiului an- tero-posterior cm	Volumul ochiului ' cm	Diametrul maxim al cristalinului mm	Volumul cristalinului mm3
Porumbel comun	0,28	1,45	।	1,07	1,03	5,50	60
Porumbel pescăruș- -moțat	0,29	1,56	1,07	1,21	6,10	70
Porumbel voltat-alb	. 0,28	1,51	1,28	1,13	6,40	90
Porumbel r călător	0,32	1,55	1,11	1,27	6^22	50
Porumbel jucăuș- -Roller	0,25	1,52	1,13	1,26	6,55	80
Porumbel gușat- -englez	0,34	1,65	1,28	1,45	6,40	. . 70
9	MORFOLOGIA COMPARATĂ A ENCEFALULUI LA PORUMBEI	149
148	C. DEGAN și N. POPOVICI	8
Volumul tuberculilor bigemeni, al globului ocular și diametrul aces-
tuia din urmă depind în general de talia păsării, iar volumul cristalinului
prezintă valori foarte diferite. Raportul dintre masa tuberculilor bigemeni
și a encefalului nu exprimă deci un paralelism între mărimea acestora
și a globilor oculari; nu ne dă indicii nici asupra comportamentului pă-
sării, deoarece porumbelul călător, de exemplu, cu simț de orientare și o
agerime vizuală foarte dezvoltate (8), (11), prezintă tuberculi bigemeni
relativ mici. Diferențele de comportament este posibil să fie în legătură
cu o diferență în structura fină a acestor organe.
Masa mare a trunchiului cerebral de la porumbeii călător și voltat-
alb denotă o dezvoltare accentuată a funcțiilor lor vegetative, iar aceasta
se află într-un raport invers cu cea a emisferelor cerebrale, baza struc-
turală a instinctelor celor mai complicate de la păsări.
5.	Grasse P. P., Trăite de Zoologie, Masson, Paris, 1950, XV, 193.
6.	Kalischer O., Abhandlung preussische Akademie Wissenschaft, Berlin, 1905, 4, 1.
7.	Lapicque L. et Girard P., C. R. Soc. Biol., 1905, 57, 665.
8.	Linția D., Păsările din R.P.R., Edit. Acad. R.P.R., București, 1955, 3, 217.
9.	Marshall A. J., Riology and Comparațiile Physiology of Birds, Acad. Press, New York
- Londra, 1961, 3, 20.
10.	Papilian V. și Rusu G., Manual practic de disecție, Edit. medicală, București, 1959,
607.
11.	P6terfi Șt., Creșterea porumbeilor, Edit. agro-silvică, București, 1963.
Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj,
Catedra de zoologie.
Primit In redacție la 10 octombrie 1968.
CONCLUZII
Greutatea encefalului, a emisferelor cerebrale și a tuberculilor bi-
gemeni la porumbei diferă după rase, fiind influențată în mare măsură
de talia păsării, atît la masculi, cît și la femele, și stă într-un raport invers
eu aceasta.
Forma emisferelor cerebrale, mai lățită la unele rase sau mai alun-
gită la altele, este un caracter ce nu poate fi luat ca bază de diferențiere
morfologică.	>
Raportul cantitativ dintre segmentele encefalului este foarte di-
ferit : rasele comună, pescăruș-moțat excelează prin dezvoltarea mai mare a
emisferelor cerebrale, pe cînd cea voltată și cea călătoare prin a trun-
chiului cerebral.
Creierașul, ponderal, este mai dezvoltat la rasele gușat-englez și
voltat-alb, iar structura lui mâcroscopică, variabilă după rase, prezintă
maximul de complexitate la rasa gușată, la care acest din urmă caracter
poate fi luat ca bază de diferențiere alături de caracterele morfologice
externe cunoscute.
Se remarcă o diferență de comportament la diferitele rase de porum-
bei după conformația emisferelor cerebrale; nu se constată însă o relație
între volumul tuberculilor bigemeni și mărimea ochiului. Masa mare a
trunchiului cerebral de la porumbeii voltați și călători denotă o accentuare
a funcțiilor vegetative, iar a creierașului de la porumbeii gușați și voltați,
probabil, o importanță mai mare a acestui organ în funcția de echilibru.
(Avizat de prof. Th. Dornescu.)
BIBLIOGRAFIE
1.	Bolk L., Kalius E. u. Lubosch W., Handbuch der vergleichenden Anatomie der Wir-
t beltiere, Berlin — Viena, 1934, II, 2.
2.	DboAn C. și Popovici N., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1967, 19, 2, 151.
3.	FOrbrinoer M., Vntersuchungen zur Morphologie und Systematik der Vbgel, Amsterdam,
1888, 1, 1067.
4.	Gbass£ P. P., Trăite de Zoologie, Masson, Paris, 1954, XII, 276.
3- - 0. 3055
CERCETĂRI ASUPRA CONSUMULUI DE OXIGEN
LA MOLUȘTE (UNIO PICTORUM L.)	.
O. DRĂGHICI și 0 A. PICOȘ	•	/
594.1 :591.121,2
The authors studied the influence of largactyl (given in water) on the oxygen
consumption of the molluscs, in various temperatura, dosage and timing conditions.
The oxygen content in water was ascertained by Winkler’s method.
The following. conelusions are .drawn from the results obțained. 1) At 18°—20°C,
the firsț two-of the three applied doses (0.025, 0.050 and 0.075 gm/1) causcd (after
1 to 10 hours) oscillatory metabolic effects, and the third induced conspicuous.
. and rațher constant decreașes (of about — 50%), which were followed. by ..the
deatji of the animalș, after 5 hours pf subștpnce action. 2) At 4°—5°C, țhe dose
of 0.050 gm/1 resulted in oxygen consumption decrease, after-all the investigated
periods (1 to 10 hours).
Majoritatea datelor existente în literatura științifică referitoare la
metabolismul energetic al lamelibranhiatelor au fost obținute în experiențe
efectuate pe specia Anodonta cygnea L., specie utilizată și de noi într-o
serie de cercetări similare, ale căror rezultate au fost publicate recent
(1), (2), (3).	' \
Din motive inexplicabile, metabolismul energetic al altor specii de
moluște lamelibranhiate a fost foarte puțin studiat, Dintre acestea face
parte și Unio pictorum L., deși utilizarea ei în experiențe nu este legată
de dificultăți deosebite. Dintre puținii cercetători care ne furnizează unele
date privind schimburile respiratorii la această specie, menționăm pe
W. Schăper claus (4), J. S c h w a r t z k o p f f și H. We-
semeier (5).
Pornind de la constatarea faptului menționat, ne-am propus să
efectuăm unele cercetări asupra consumului de oxigen la Unio pictorum
L. în condiții termice diferite și sub acțiunea unei substanțe neurotrope,
lărgactilul,. al căror rezultat îl prezentăm în lucrarea de față.
ST. SI CEBC. BIOL. SEBIA ZOOLOGIE T. 21 NB. 2 P. 151-158 BUCUBESTI 1969
3
ASUPRA CONSUMULUI DE OXIGEN LA MOLUȘTE
153
152	O., DRAGHICI și C. A. PICOȘ	2
MATERIAL ȘI METODĂ
Amexperimentat pe. exemplare de Unio pictorum L., in greutate de 20—60 g, colectate
din zona inundabilă a Dunării (Crapina, jud. Tulcea). înainte de introducerea lor in experiențe,
animalele au fost ținute timp de două săptămlni in laborator, în acvarii cu apă curentă, și
In stare de inaniție. După o perioadă de 24 de ore de adaptare la temperatura de expe-
riență, fiecare exemplar a fost clntărit la o balanță tehnică și 1 s-a stabilit volumul după pro-
cedeul lui W. S c h a p e r c 1 a u s (4), S-a procedat apoi la determinarea consumului de oxigen
al exemplâruluirespectiv, cu ajutorul metodei pe care am descris-o intr-o lucrare anterioară (2).
. fiecare variantă experimentală a fost repetata de cinci ori pe exemplare diferite. *
în. prima serie de experiențe, efectuate la temperatura camerei (18—20°C), am deter-
minat consumul de oxigen al animalelor în condiții standard și apoi după durate diferite
(1 — 10 ore) de acțiune a unor doze crescînde de largactil (0,025, 0,050 și 0,075 g/1).
în a doua serie de experiențe, efectuate la temperaturi scăzute (4-^5°C), pentru reali-
zarea cărora am utilizat un frigider electric, am determinat, de asemenea, consumul de oxigen
al unionidelor în condiții standard și după 1 — 10 ore de tratament cu o singură doză de lar-
gactil (0,050 g/1).	,
în toate cazurile, consumul de oxigen a fost exprimat în ml pe kg și pe oră, iar datele
Obținute au fost supuse prelucrării statistice.

REZULTATE
Consumul de oxigen al exemplarelor de Unio, supuse acțiunii
primei doze de largactil (0,025 g/1), în condițiile temperaturii de 18—20°C,
este prezentat în graficul din figura 1.
Oomparînd între ele valorile medii ale consumului de oxigen în con-
diții Standard, ne putem da seamă de consumul mediu de oxigen aî di-
20-
J înainte de tratament
După tratament F
feritelor grupe de animale,
' 15'
care se exprimă prin valori
apropiate, cuprinse între
M = 8,01 ± 0,53 și' M =
0


13,68 ± 1,03. .
. Dacă comparăm însă
valorile consumului O2 al
animalelor înainte și după
, tratamentul cu largactil
/ (0,025 g/1), constatăm că
acesta a provocat după 1,
2, 4, 7, 9 și 10 ore scăderea,
v iar după 3,5,6 și 8 ore creș-
— terea consumului de oxi-
1 2 3 7 5 6 7 8 9 10 ore ■
Fig.il. — Consumul de O2 la Unio pictorum L„ înainte
și după 1--10 ore de tratament, cu largactil (0,025 g/1)
la 18—20“C.	■
gen. Prin urmare, în aceste
condiții, efectele metabo-
lice ale largactilului sînt
neuniforme și independen-
te de durata lui de acțiune.
nu modifică situația, așa
din figura 2. într-adevăr,
Dublarea dozei delargactil (0,050 g/1)
cum se poate constata din analiza graficului mu ngma	xum-auwai,
și în aceste condiții, largactilul provoacă după unele intervale de timp

(1, 2, 4, 7 și 9 pre) efecte hipometabolice, iar după altele (3, 5, 6, 8 ș
10 ore) efecte hipermetabolice.
Datele experiențelor în care, în aceleași condiții termice, animalele
au fost tratate cu o doză mai mare de largactil (0,075 g/1) sînt prezentate
a _ . _ o • _ i i • ■	x»;_ r»	-	1	■
în graficul ■ din figura 3.
Analiza acestuia ne permi-
te să Constatăm că în doza
menționată largactilul pro-
' voacă, chiar după prima
.oră de acțiune, o scădere
pronunțată (—51,44%) a
consumului de oxigen al
unionidelor. Efecte hipo-
; metabolice pronunțate s-au
înregistrat Și în orele ur-
mătoare (—22,07% după .
2 ore, —58,56% după 3 ore
. și —59,27% după '4 ore).
Experiențele nu au mai
putut fi continuate, deoa-
rece începînd din a 5-a oră
de acțiune a largactilului
(D,075 g/1)'toate animalele
au murit.
□ înainte de tratament
^După tratament
2D
15-
1 2 3 d 5 6 7 8 9 10 ore
Fig. 2. — Consumul de O2 la Unio pictorum L., înainte
și după 1 — 10 ore de tratament cu largactil (0,050 g/1) la
18- 20 C.	•	'
5
$

Rezultatele obținute în a doua serie de experiențe, efectuate la tem-
peraturi joase (4—5°C), și în care am urmărit influența largactilului
(0,050 g/1), după 1—10 ore de la administrare, asupra consumului de
oxigen al unionidelor, sînt prezentate în
20-
O înainte de tratament
0 După, tratament
15-
^10-
tabelul nr. 1.
Din examinarea datelor reunite
în acest tabel rezultă faptul că la mo-
luștele cercetate temperatura scăzută
(4—5°C) determină prin ea însăși o scă-
dere considerabilă a consumului de oxi-
gen, care înregistrează valori cuprinse
între M —1’,03 ± 0,10 și M—2,06±
1,43 ml/kg/oră. Se constată, de ase-
menea, că largactilul (0,050 g/1), deși
administrat pe un fond metabolic de-
presiv, indus prin temperatură,' a pro-
vocat totuși, după toate intervalele de
timp cercetate (1—10 ore), scăderi pro,-
5
Fig.
rum
1.2 J d ore —	,	• •	-
3. - Consumul de o2 la Unio picto- nunțate ale consumului de oxigen, care,
___l„ înainte și după 1—4 ore detra- în majoritatea cazurilor, sînt statistic
tamcnt cu largacții (0,075 g/i) ia 20X3. semnificative. Înfrucît în aceste condiții
toate valorile medii ale consumului de
oxigen al unionidelor sînt mai mici decît unitatea, oscilînd între M=0,29±
, 0,09 și M — 0,94 ± 0,36 ml/kg/oră, se poate considera că, prin ac-
țiunea conjugată a hipotermiei și a largactilului, animalele sînt aduse
aproape în stare de anoxibioză.	’
154
O. DRAGHICI și c. A. PICOȘ
Tabelul nr, 1
AqliiuM largactilului (0,050 g/i) asupra consumului de oxigen Ia moluște (Unio pictorum Ia;, temperaturi scăzute (4-5°Cj						n condiții de
Nr. variantei experimen- tale • 1	Temperatura apei °C	Timpul de acțiune â	Consumul de oxigen (ml/kg/pră)		ț	
		substanței - ore	înainte de tratament ’(M±m)	după tratament ' (M±m)		P
1	4,5 — 5	1	! l,37±0,19	0,68±0,13	2,715	<0,05
2	4,5 — 5	2	,l,03±0,10	0,62 ±0,09	2,925	<0,02
3	4,5 — 5	3	1,27±0,32	0,53±0,13	2,010	<0,1
, . ’ 4	4,5-5	4	l,38±0,28	0,29 ±0,09	3,405	' <0,01
■ 5 '	4,7-5	5 .	l,47±0,30	' 0,65±0,14	2,310	<0,05
; 6 ;	4,0-4,5	6	2,06±l,43	0,59 ±0,34	0,945	<0.5
' 7.	4.0 — 5	7	l,13±0,25	0,64±0,14	1,590 " ’	<0,2
‘	8 '	4,5 — 5	8	l,90±0,21	0,33 ±0,08	6,360	<0,0005
9	4,0-4,5	9 , .	1,58:; 0,41	0,37 ±0,77	2,550	<0,05 Ț
10	4,0-4,5	10	l,56±0,50	0,94 ±0,36	0,945	<0,5
In sfîrșiț, trebuie să atragem atenția asupra unui fapt deosebit de
interesant, Și anume că la temperaturi joase (4—5°C) și în limitele inter-
valului de 1—10 ore nu se semnalează nici o relație între durata de acțiune
a largactilului (0,050 g/1) și amplitudinea efectelor hipometabolice produse
de aceasta.	.	.	. '
:	DISCUȚII
Discutarea datelor din prezența lucrare, privind acțiunea largacti-
lului asupra consumului de oxigen la Unio pictorum U.,va fi axată pe
compararea lor eu datele obținute într-o lucrare anterioară (2), în care am
cercetat acțiunea aceleiași substanțe asupra consumului de oxigen la
Anodonta cygnea L.
Deși această confruntare a datelor corespunzătoare celor două specii
de moluște este limitată de inegalitatea extinderii investigațiilor, ea ne
permite totuși să constatăm cîteva fapte deosebit de interesante.
Un prim fapt indubitabil prin pregnanța manifestării lui este acela
ca în. condiții termice similare (18 -r-209C) unionidele sînt măi rezistente
la acțiunea largactilului decît anodontele. în sprijinul acestei afirmații vin
două argumente: 1) în timp ce la anodonte efectul metabolic depresiv al
largactilului se instalează începînd din a 5-a oră de acțiune a unei doze
de numai 0,025 g/1, la unionide același efect apare începînd din
prima oră de acțiune a unei doze de trei ori mai mare (0,075 g/1); 2) moar-
tea anodontelor survine după 9 ore dez acțiune a dozei de 0,050 g/1, pe
f 5	ASUPRA CONSUMULUI DE OXIGEN LA MOLUȘTE T	155
h-.’
|. cînd moartea unionidelor este provocată de o doză mai mare (0;075 g/1),
i ■' după un timp de acțiune a acesteia de 5 ore.
s	Trebuie să menționăm însă că la ambele specii de moluște instalarea
efectelor hipometabolice stabile, consecutivă administrării dozelor mici de
’ " largactil, este precedată de perioade în care consumul de Oxigen are un
| caracter oscilant, în sensul că în unele cazuri crește, iar în altele scade.
| în ceea ce privește dozele mari (de exemplu 0,075 g/1 pentru Unio pic-
torum), acestea deprimă metabolismul animalelor chiar de la începutul
! acțiunii lor (fig. 3).
j1' Capacitatea unionidelor de a fi mai rezistente la acțiunea largacti-
ș lului decît anodontele ar putea fi explicată prin luarea în considerare a con-
1 dițiilor de mediu diferite în care trăiesc cele două specii.
!, Pornind de la această premisă, nu pare de loc exclusă posibilitatea
i ca Unio pictorum, care trăiește în ape curgătoare, bogate în oxigen, să
i aibă un metabolism mai activ și mecanisme regulatoare mai eficiente
5 decît Anodonta cygnea, care trăiește în ape stătătoare, sărace în oxigen,
f în sprijinul acestei explicații vin și rezultatele experiențelor noastre, în
i care am determinat variațiile în timp (1—10 ore) ale consumului de oxigen
; al unionidelor (Unio pictorum L.), adaptate la temperaturi scăzute (4—
’ 5°C), sub acțiunea tratamentului cu largactil (0,050 g/1).
i	Așa cum rezultă din confruntarea datelor din figura 2 cu cele din
tabelul nr. 1, la aceeași doză de largactil animalele reacționează în mod di-
i	ferit, în funcție de temperatura la care au fost adaptate. Astfel, în timp
'	ce la temperatura de 18—20°C, chiar după 10 ore de acțiune a largac-
tilului, metabolismul animalelor are un caracter bifazic, la temperatura
; de 4—5°G substanța produce rapid (după o oră) un efect hipometabolic
pronunțat, care, cu unele oscilații în amplitudine, se înregistrează și după
toate celelalte perioade de tratament.
Eapiditatea instalării efectului hipometabolic al largactilului la ani-
malele adaptate la temperaturi scăzute (4—5°C) poate fi atribuit faptului
că în aceste condiții mecanismele regulatoare devin ineficiente, ca urmare
a diminuării activității metabolice.	,
CONCLUZII
1.	La 18—20°C, influența largactilului asupra consumului de oxigen
la' Unio pictorum L. depinde de mărimea dozei administrate și de durata
perioadei de tratament. Astfel, animalele tratate timp de 1—10 ore cu
dozele de 0,025 g/1 și 0,050 g/1 au reacționat fie prin creșterea, fie prin
scăderea consumului de oxigen (reacție metabolică bifazică). Adminis-
trat într-o doză mai mare (0,075 g/1), largactilul a produs un efect hipo-
metabolic pronunțat (—51,44%) chiar după prima oră de acțiune, care,
cu unele variații în amplitudine, s-a manifestat și după a 2-a (—22,07%),
d.upă a 3-a (—58,65%) și după a 4-a (—59,27%) oră de tratament,
fiind urmat, la sfîrșitul orei a 5-a, de moartea tuturor animalelor.
2.	La temperaturi scăzute (4—5°C), s-a produs o micșorare a re-
zistențeimoluștelor la acțiunea largactilului, deoarece doza de 0,050 g/1,
156
O. DRÂGHlCl Șl C. A. PICOS
6
ineficientă în cazul temperaturilor mai ridicate (18—20°C), a determinat
scăderi pronunțate ale consumului de oxigen după toate perioadele de timp
cercetate (1—10 ore).
(Avizat de prof. N. Șanta.)
BIBLIOGRAFIE
1,	Picoș C. A. et Cucebzan M., Rev. roum. Biol., Stric de Zoologie, 1967, 13, 3, 195—201.
2.	Picoș C. A. și Drăghici O., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1968, 20, 2, 171 — 177.
3.	Picoș C. A. și Chenzbbaun E., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1968, 20, 5, 493 — 499.
4,	ScdAPERCLAUS W., Z. f. Fischerei, 1925, 23, 167 — 280.
5.	Schwăbtzkopff J.u. Wesemeier H., Naturwissenschaften, 1959, 46, 8, 272—273.
Institutul pedagogic de 3 ani,
Pitești
Facultatea de, biologie, București.
Primit în, redacție la 16 noiembrie 1968.
li. ' observații asupra unor interacțiuni
â ÎN REFLEXELE SPINALE ALE BROAȘTEI
Ăf	'	DE
'	0. WITTENBERGER și N. FABIAN
& ■ '• ■
. 591.182:597.6
vV/ ,	.. ■	.	.	.	•
' Modifications of the reflex time (R. T.) were investigated in the leg flexion reflex ' •
'F’Gf	of the frog. In a previous paper an augmentation of the R. T. was reported,
during repeated application of a Chemical stimulation on the skin. Similar
, A	results were now obtained with electrical stimulation. If the R. T. was augmented
F'V	by application of one kind of stimulation (electricul or Chemical) and then the
Z'’	. otherkindis applied, the R.T. maintains its great value. This supports the hyp.o-
, /i	thesis	of a medullary inhibition mechanistn of the R. T. augmentation. The
,	electrical stimulation of the forebrain leads to an inhibition ora disinhi-
■ : •	bițion	of the medullary reflex, depending on the physiological state of the reflex
%	■ center	at the moment of stimulation. The stimulation of the midbrain leads to
">	a medullary inhibition.	’	■	,
i,	-	-
într-o lucrare mai veche (4), am semnalat faptul că la broască
timpul reflex al flectării piciorului crește în cazul aplicării repetate a
\ urnii excitant chimic. Am interpretat fenomenul ca fiind de natură central-
■ ’ ' nervoasă, și anume drept o inhibiție instalată în anumiți neuroni ai
•• , măduvei.	-
} Am reluat aceste experiențe pentru a verifica dacă fenomenul pb-
' t șervat nu este specific aplicării excitantului chimic pe tegument. De această
dată am folosit și excitantul electric. Pe de altă parte, am căutat să sta-
bilim influența pe care excitarea anumitor părți ale encefalului o are
asupra timpului reflex spinal.
TEHNICA
. Excitarea chimică a fost realizată după tehnica descrisă (4).
' ' Pentru excitarea electrică ahi folosit curent alternativ, obținut de la un transformator
1 , 'reglabil, legat la rețea. La începutul fiecărei experiențe am stabilit pragul, lucrînd apoi lâ o
' ' tensiune puțin superioară valorii acestuia. în cazul excitării piciorului, am considerat drept
valoare de prag tensiunea la care apărea reflexul de flexiune; în cazul excitării encefalului,
' drept criteriu al pragului de.excitație am luat apariția reflexului de clipit.
'W	, A • ' >	'
'Jp> i ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 21 NR. 2 R. 167-160 BUCUREȘTI 1969


C. WITTENBERGER și N. FABIAN	2
Excitarea electrică am efectuat-o cu electrozi de metal, înfășurați în ață îmbibată cu
ser Ringer. în cazul piciorului am lucrat și cu excitarea în lichid, introducînd vîrful degetului
IV îhtr-un păhărel cu ser, în. care erau fixați electrozii. Valoarea absolută a excitabilității ai
fost diferită în cele două cazuri, dar fenomenul urmărit s-a desfășurat la fel..
Experiențele (în total 94) au fost efectuate pe Rana esculenta.
REZULTATE
Excitarea electrică a vîrfului degetului IV de la piciorul posterior
al broaștei duce, în general, la aceleași efecte ca excitarea chimică a
aceleiași regiuni. Astfel, la excitări repetate, timpul reflex (t. r.) crește;
după o pauză de cîteva minute, el revine înspre valori normale, însă
la o reluare a excitărilor crește mult mai repede decît la început; o dată
ce t. r. a crescut mult la unul din picioare, aplicînd excitațiile la piciorul
heterolateral, se obține o creștere foarte rapidă.
Efectul excitărilor electrice asupra t. r. este însă, în general, mai
puțin net decît al celor chimice. Pe cînd cu excitantul chimic se obține
o creștere evidentă a t. r. la o frecvență de aplicare a unei excitații la 1
sau chiar la 2 min, în cazul excitantului electric este nevoie de intervale
de cel mult 20—30 s. Alungirea t. r. este.adesea neregulată, curecăderi
ale valorilor la nivelul inițial. „Transferul” fenomenului de la un picior
la altul nu apare în toate cazurile, pe cînd cu excitantul chimic survine
în mod regulat.	■ '
într-o serie de experiențe, am aplicat excitantul chimic pînă ce
t. r. a atins valori de peste 100 g, trecînd apoi imediat la excitarea
electrică. în aceste cazuri am obținut fie un t. r: ridicat de la prima probă
cu excitare electrică, fie o foarte rapidă creștere a acestuia. Același lucru
se observă și în cazul invers, cînd excitațiile chimice sînt aplicate după
ce t. r. a fost adus la valori mari prin excitări electrice repetate. Iată
cîte un exemplu:
:	.	Experiența 25
’ excitant chimic
nr. probei: 1 2 3 4 5 6	7	/
t. r. (s): sub 18 17 20 15, 165 peste 300
excitant electric
nr. probei: 1 2	,	,
t. r. (s): 200 peste 300
Experiența 19
excitant electric
nr. probei: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
t. r. (s): 2 1 11 2 5 1 1 2 90 105 57 115 135 300
excitant chimic
nr. probei: 12 3	...
t. r. (s):	26 95 peste 300
W3 ASUPRA UNOR- INTERACȚIUNI IN REFLEXELE SPINALE ALE BROAȘTEI 159
K'	Excitarea electrică a teleneefaiului influențează în mod diferit evor
Soluția t. r., în funcție de momentul în care este aplicată. Astfel, cînd t.r.
atins valori mari în urma unei serii de excitări chimice la deget, exci-
(^tarea electrică a telencefalului a dus, în majoritatea/experiențelor, la o
^■'micșorare pronunțată, dar trecătoare a valorii t. r. Iată un exemplu:
$ ț,	Experiența 82	.
' ■ ...
B^xcitant chimic
nr. probei: 1 2 3 4 5 6 7 8 9
g^. r. (s):	7 25 17 18 36 77 136 255 peste 300	•
^repaus 40 s .
U\excitarea electrică a telencefalului timp de 30 s
^repaus 30 s
Sbxcitant chimic: proba 1— t. r. = 2 s; proba 2 — t. r. — peste 300 s
. repaus 100 s
Vexcitant chimic: t. r. peste 300 s
^repaus 60 s
^■excitarea electrică a telencefalului timp de 30 s
Ar’opaus 30 s
^excitant chimic: proba 1 — t. r. — 48 s ; proba 2 — t. r.= peste 300 ș.
' Dacă excitarea electrică a telencefalului precedă aplicarea excitan-
/ptului chimic la deget, acesta din urmă dă de la început un t.r. mare
Ași care crește repede:	. ,
O L- / '	■ ■	. ■ ■' '	' V
'V	Experiența 79	L
< ■ ■ ' ■ ■ ■ ■ ■' ' ' ' ■
'^excitarea electrică a telencefalului timp de 30 s
^repaus 30 s .	.	■	;	s
^excitant chimic: proba 1 — t. r. = 19 s; proba 2 — t. r. = peste 300 s
.repaus 20 min	/
'■'excitant chimic: t. r. peste 300 s.
Exemplul de mai sus arată de asemenea marea stabilitate a inhibiției me-
/■dulare, instalată după excitarea telencefalului.
J J Tot la creșterea t. r. duce și excitarea electrică a mezencefalului
^(electrozii fiind așezați pe fața dorsală a unuia dintre tuberculii bigemeni):
V -	Experiența 88	J
■excitant chimic: t. r. = 3 s
'‘repaus 150 s
’ excitarea electrică a mezencefalului timp de 30 s
repaus 15 s
excitant chimic: t. r. peste 60 s.
în unele cazuri, excitarea de 30—60 s a mezencefalului a dus la o
inhibiție somatică totală. Broasca nu mai reacționa la nici o excitare și
nici chiar la distrugerea măduvei spinării; tegumentul se usca și ani-
nnalul părea mort, dar la disecție se constata că inima continuă să bată.
160	c. WXTTENBEKGER și N. FABIAN	4
DISCUȚII ȘI CONCLUZII
Credem că datele prezentate mai sus confirmă ipoteza noastră
anterioară cu privire la caracterul central-nervos al fenomenului, care stă
la baza creșterii t. r. în cursul unei serii de excitări. într-adevăr, nu poate
fi invocată instalarea unei stări de „obișnuință” specifică a receptorilor
periferici față de excitant, deoarece t. r. crescut sub influența unui
excitant rămîne mare (sau crește foarte repede) și la aplicarea altuia.
Nu poate fi vorba nici de instalarea unei hiporeactivități ■ periferice ne-
specifice (adică a unei stări de oboseală), deoarece cei doi excitanți nu
sînt recepționați de aceiași receptori: excitantul chimic de către celulele
epiteliale cu care vine în contact, cel electric de toate țesuturile degetului,
aflate sub electrozi.
în ceea ce privește efectul excitării diferitelor porțiuni ale ence-
falului asupra reflexelor spinale, există numeroase date în literatură.
Nu știm însă să se fi studiat modificări ale timpului reflex.
Efectul inhibitor al excitării mezencefaiului la broască a fost de-
monstrat încă prin experiența clasică a lui S e c e n o v. Ulterior,
inhibarea reflexelor spinale a fost obținută și prin excitarea altor
regiuni ale encefalului (2). Datele noastre confirmă această constatare
în ceea ce privește telencefalul și mezencefaiul. De asemenea, ele confirmă
pe un test nou (variația t. r.) faptul, cunoscut, că o aceeași excitare a
unei aceleiași regiuni encefalice poate provoca efecte diferite, în funcție
de condiții; în cazul nostru,.excitarea telencefalului provoacă fie o inhi-
bare, fie o dezinhibare a reflexului medular ăl flectării piciorului, în funcție
de nivelul reactivității măduvei în momentul respectiv. Efecte de natură
activatoare sau dezinhibitoare ale unor impulsuri de origine encefalică
au mai fost puse în. evidență, folosindu-se alte teste, fie pentru encefalul
de broască în ansamblu (V. Â. Cerkes, citat după (3)), fie pentru
anumite formațiuni ale acestuia (1).
(Avizat ele proî. E. A. Pora.)
BIBLIOGRAFIE
1.	Bianconi R„ Boli. Soc. ital. Biol, sper., 1953, 89, 2, 235 — 236.
2.	HEPKEC B. A., Omshoji. myp. CCCP, 1952, 38, 1, 33-38.
3.	PO3EHEHAT B. B., npoStieMO. i/mojMewuw, Mewrus, MocKBa. 1961.
4.	VlnTENBEBCEH C. și Fabian N„ St. și cerc. biol. (Cluj), 1957, 8, 3 — 4, 409 — 417.
Centrul de cercetări biologice Cluj,
Sec(ia de fiziologie animală
Universitatea „Babeș'Bolgai” Cluj,
Catedra de fiziologia animalelor.
Primit la redacție la 2 decembrie 1968.
EFECTUL UNUI TRATAMENT STEROID ANABOLIZANT
ASUPRA FUNCȚIEI PANCREASULUI ENDOCRIN
ȘI SUPRARENALEI LA ȘOBOLAN ÎN FUNCȚIE DE SEX
DE
Academician EUGEN A. PORA, ALEXANDRU D. ABRAHAM
și IOSIF MADAR*
591.445 : 591.437 : 599.32
Madiol had no ahabolic effect in the case of a chronic treatment (30 days) in
f emale white rats. It bas induced some disturbances in the function of the pancreas,
adrenals and thyroid glands.
The function of these glands remained at the normal level in the male rats after
' ■ the treatment. In this case an anabolic effect was observed, wliich was manifested
by an intensification of the energetic and proteiri metabolism.
în lucrări anterioare am arătat că administrarea steroizilor anabo-
lizanți are efecte diferite asupra funcției unor glande endocrine (tiroidă,
suprarenale), sistemelor reticulo-endotelial și limfatic în funcție de sexul
.animalelor (1), (2),-(4), (10). Comportamentul deosebit al șobolanilor, mas-
culi și femele, se datorește reacțiilor diferite ale sistemului neuroendocrin,
în general, și ale sistemului hipofizo-suprarenal, în special.
Madiolul (17a-metil-androst-4-en-3p,17(i-diol), . un steroid înrudit
din punct de vedere chimic cu hormoni androgeni naturali, are efect
anabolizant mai puternic la masculi decît la femele (8), (10), provocînd
un bilanț azotat pozitiv și o intensificare a biosintezei proteinelor. Se cu-
noaște însă puțin despre acțiunea acestui steroid anabolizant asupra meta-
bolismului glucidic și asupra factorilor de reglare endocrină ai acestuia
în funcție: de sex.. Pornind de la aceste date, în prezenta lucrare sînt
expuse rezultatele obținute după un tratament cronic cu madiol asupra
unor indiei fiziologici și biochimici ai metabolismului glucidic și ai funcției
pancreasului endocrin și ai suprarenalei în raport cu sexul.
* Experiențele au fost efectuate cu asistența tehnică a lui Șt. Illyâs.
ST. si CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 21 NR. 2 P. 101-160 BUCUREȘTI 1909
2
162
EUGEN A. FORA și COLABORATORI
EFECTE ANABOLIZANTE ÎN FUNCȚIE DE SEX
163
MATERIAL ȘI METODE
în experiențe au fost utilizați 132 de șobolani albi, adulți, de ambele sexe. Madiolul
(Biotarm) a fost administrat în injecții intramusculare timp de 30 de zile în' doze de cîte
0,5 mg pe zi și 100 g greutate vie. Glicemia a fost determinată cu ajutorul metodei lui
A. A sat o or și E. F. Ring (citați după (5)); activitatea insulinică a plasmei (A.I.P.)
cu tehnica lui J. W a 11 a n c e -O w e n (13); glicogenul hepatic cu metoda lui R. M o n t-
g o m e r y (9)concentrația acidului ascorbic cu tehnica lui I. K 1 i m o v (citat după (3)).
încorporarea 3aP in unele organe a fost studiată după injectarea intraperitoneală (cu 4 ore
înainte de sacrificare) a unei doze de 2,5 p.C de NaaH32PO4 în soluție izotonică, raportat la 100 g
greutate corporală. După sacrificare, organele au fost cîntărite, apoi s-a măsurat radioacti-
vitatea organului respectiv la un numărător „Ba” cu un contor cu fereastră' frontală de
3,2 mg/cm2. încorporarea wZn a fost urmărită după injectarea intraperitoneală a unei doze
de 2 p.C de 66ZhSO^ cu 24 de ore înainte de sacrificare. Radioactivitatea probelor- a fost
măsurată cu. un numărător „Orion” cu detector de scintilație, conținînd un cristal de Nal(Tl)
în formă de puț.
REZULTATE	'
Administrarea madiolului provoacă o creștere semnificativă a greu-
tății corporale la șobolanii masculi (+36,5%), în timp ce la femele .nu se
observă asemenea fenomen (tabelul nr. 1). Glicemia nu se modifică la.
nici un lot de animale după administrarea madiolului; se observă însă o.
mărire a A.I.P. în cazul femelelor de șobolani (tabelul nr. 2).
,	Tabelul nr. 1
Efectul unui Icatament cu mudiol asupra greutății corporale la șobolanii albi, iu funcție de sex,
(rezultatele sînt exprimate in g) '
	Greutatea corporală la începutul tratamentului				Greutatea corporală la încheierea tratamentului			
	mascul		femelă		mascul		femelă	
	lot martor	lot de tratat	lot martor	lot de tratat	lot martor	lot tratat	lot martor .	Iot tratat
X	129	128	145	148	139	164,5	163	171 .
ES+	. 4	3	3	2	4	5	2	4 -
n	21	' 38	21	42	20	36	20	39
Pl	—	——	—	—	<0,1	<0,001	<0,001	<0,001
p«	—	—	- ■	—	.	<0,001	—	<0,1
Creșterea greutății corporale (g):								
in decurs de 30 de zile					+ 10	+ 36,5	+18	+23
Holi. p, == valoarea lui se referă la semnifloatia diferentelor la același lot înainte și după tratament,;'
p, = valoarea lui ”p” se referă, la loturile martore și tratate, comparate între ele după tratament..
Tabelul nr. 2
Efectul tratamentului cu madiol asupra glicemiei (mg»/„) și activității insulinlce a plasmei (A.I.P. uE/mh.
in funcție de sex	' '
	:	. Glicemia (mg%)				A.I.P. [xU/ml			
	mascul		femelă		mascul		femelă	
	martor	tratat	martor	tratat	martor	tratat	martor	tratat
X	95	94	95	86	62,8	64,0	62,8	103
ES±	3	2,5	3	3,7	4,7	4,5	4,6	10,7 ,
n	6	8	5	8	5	8	5	8
p	—	>0,05		>0,05	—	>0,05		<0,02.
Se observă deosebiri considerabile, în funcție de sex, în ceea ce
privește variația greutății, ficatului, încorporarea de 32P și 65Zn, în sensul
că valorile sînt mai ridicate la lotul mascul. Cantitatea de glicogen în
ambele cazuri diminuează (tabelul nr. 3).	'
' Tabelul nr. 3
Efectul tratamentului eu madiol asupra unor indici biochimici și fiziologici ai ficatului de șobolan alb,
în funcție de sex .	'
	Greutatea organului (g)				Glicogen (mg%)			
	mascul		femelă		mascul		femelă	
	martor	tratat	martor	| tratat	martor	tratat	martor	tratat
X	6,0	7,6	7,3	7,6	7 362	3 365	9 340	4 701
ES±	0,2	0,5	0,65	0,5	148	665	696	670
n	10	12	8	17	8	8	8	8
p	— .	<0,01	— ;	>0,05	\ —	<0,01	—	<0,01
	încorporarea NagHMPOa (imp./min/g)				încorporarea 65ZnSO4 (imp./min/g)			
	mascul		1 femelă		mascul		femelă	
	martor	tratat	martor	tratat	martor	tratat	martor	tratat
X	1 366	2 526	1 270	1 296	10 400	12 716	9 994	11 Ș60
ES±	71	141	57	34	591	372	740	1 182
n	8	8	8	8	8	8	8	... 8
p	—	<0,001		>0,05	—	<0,01	—	>0,05
Pancreasul prezintă deosebiri în ceea ce privește încorporarea 32P
și 66Zn după administrare de madiol. La masculi se observă o creștere a
înglobării 65Zn, iar la femele o diminuare a înglobării 32P și 65Zn (ta-
belul nr. 4).
La lotul mascul, după administrarea madiolului, nu se modifică
nici unul dintre parametrii studiați ai suprarenalelor. Dimpotrivă, în
cazul suprarenalelor femelelor se constată o scădere a greutății acestora
și diminuarea încorporării 32P, precum și o creștere semnificativă a con-
centrației acidului ascorbic (tabelul nr. 5).
DISCUȚII
în ceea ce privește acțiunea steroizilor anabolizanți asupa metabo-
lismului glucidic la mamifere, datele din literatură sînt destul de contra-
dictorii (8). Acest fapt se datorește probabil deosebirilor care au existat
în privința structurii chimice a substanțelor administrate sau a felului de
tratament.
Majoritatea autorilor susțin că efectul predominant al steroizilor
anabolizanți este intensificarea biosintezei proteinice, fenomen care trebuie
însă să fie condiționat de prezența unor surse de substanțe energetice,
care se pot forma numai în cazul unui metabolism glucidic normal. Dovadă
este faptul că în diabet steroizii anabolizanți nu ameliorează toleranța
față de glucoză, avînd chiar efecte de agravare a bolii (8), (11).
164
5	EFECTE ANABOLIZANTE ÎN FUNCȚIE DE SEX	165
La femelele tratate cu madiol se observă o dereglare a unor structuri
și funcții ale glandelor endocrine. îri literatură se arată că Zn are o im-
portanță deosebită pentru funcția normală a celulelor p. Agenții diabeto-
geni care completează zincul produc diabet; conținutul de Zn al celulelor p
variază în funcție de modificările suferite în activitatea insulinică la di-
feriți stimuli fiziologici (11), (12).
în suprarenale se micșorează încorporarea 33P, iar concentrația
acidului ascorbic se mărește. Toate acestea denotă reducerea capacității
de transformare a precursorilor steroidici în hormoni glicocorticoizi activi
(G. S a y e r s și colaboratori, citați după (6)'). Din datele noastre ante-
rioare (4) au rezultat și o hipofuncție tiroidiană și o utilizare redusă a io-
dului. Creșterea activității insulinice a plasmei, pe care am constatat-o,
ar putea fi explicată prin scăderea factorilor antiinsulinici, care se produc
în urma hipofuncției suprarenale și tiroidiene.
Scăderea glicogenului hepatic, atît la femele, cît și la masculi (con-
statată și de alți autori (8)), nu o putem încă explica.
La masculii tratați cu madiol, funcția suprarenală, tiroidiană nu se
modifică, astfel că acțiunea anabolizantă produce o creștere a greutății
corporale în urma unui bilanț azotat pozitiv și a stimulării funcției pan-
creasului endocrin, care se manifestă printr-o creștere probabilă a activi-
tății periferice insulinice tisulare, și nu prin cea a A.I.P.
CONCLUZII
1.	Madiolul nu are efecte anabolizante la femelele de șobolani în
cazul unui tratament cronic de 30 de zile, din cauza unor tulburări struc-
turale și funcționale pe care le produce în sfera glandelor (pancreas, supra-
renale și tiroidă).
2.	La șobolanii masculi, funcția pancreasului și cea a suprarenalelor
sînt normale; ca urmare, efectul anabolizant se manifestă prin intensifi-
carea metabolismului energetic și proteic.
(Avizat de prof. E. A. Pora).
BIBLIOGRAFIE
1.	Abraham A. D., Rev. roum. Biol., Serie de Zoologie, 1966, 11, 3, 183 — 190.
2.	Abraham A. D., Gabos M., Uray Z. et Pora E. A., L’action du madiol sur le metabolism
du 131J chez le rai blanc en fonction du sexe, Il-^me Conî. Nat. Radiobiol.,
Varna, 25 — 27 mai 1967.
3.	AcATHAHH C. B„ BuoxuMwiecKan ț/iomoMempun, Hrifl. AKajț. nayK CCCP, MocKBa,
1957.
4.	Gabos M., Abraham A. D. și Pora E. A., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1968, 20,
1, 37-41.
5.	King E. F. a. Wooton J. D. P., Miero-analysis in medical bipchemistry, J. A. Chur-
chill, Londra, 1956.
6.	Kovach A., A kiserletes ofvostudomâny vizsgâlo modszerei, Budapesta, 1962, VI, 755 —
759.	,
7.	Krahl M. E., The action of the insulin on the cells, Acad. Press, New York — Londra,
1961.
4
- c. 3055
166	EUGEN A. FORA și' COLABORATORI	6
,8. KrOskempbh H. L., Anabol.e steroide, G. Thieme, Stuttgart, 1963.
9.	Montgomeby R., Arch. Biochem. Biophys., 1957, 67, 378 — 386.
10.	Poba E. A., Abraham A. D., Giubgea-Iacob R. și Șildan-Rusu N., St. și cerc, biol..
Seria zoologie, 1967, 19, 5, 413-419.
11.	Quartebman J., Millis C. F. a. Humphbies W. R., Biochem. Biophys. Res. Comm.
U.S.A., 1966, 25, 3, 354-358.
12.	Rovența E., Pora E. A. și Manciulea St., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1966, 18, 6,
505-510.
13.	Wallance-Owen J. a. Hublock B. A., Lancet, 1954, 6, 68, 983.
Centrul de cercetări biologice Cluj,
Secția de fiziologie animală.
Primit in redacție la 4 noiembrie 1968.
INFLUENȚA HORMONILOR SEXUALI STEROIZI
ASUPRA ÎNCORPORĂRII ACETATULUI-1-14C
ÎN LIPIDELE ȘI PROTEINELE UNOR ORGANE
DE ȘOBOLAN ALB
DE
ALEXANDRU D. ABRAHAM și Academician.EUGEN A. BORA*
591.147.8:599.32
Acetate-l-14C incorporation in the rat liver, kidney, adrenal, thymus and spleen
lipids takes place more rapidly than in proteins of these organs. Maximum values
of radioactivity were measured 2 —4 h after administration of labelled acetate.
The lipid and protein biosynthesis from acetate (by direct way into lipids and by
indirect way into proteins) may be influenced by androgen, estrogen and proges-
togen hormones. The steroid sex hormone action depends on the doses, organs
! and the physiological state of the animals. An antagonism was observed between
testosterone and female sex hormones, on the one hand, and another between
the estradiol and progesterone action, on the other hand.
Dintre substanțele organice simple utilizate de către celulele animale
în reacții de sinteză și de degradare, fără îndoială, acetatul reprezintă
una de bază. Intrarea acestuia în reacții de sinteză se face în urma acțiunii
enzimelor și poate fi influențată de prezența unor hormoni (3), (6), (8).
în lucrarea de față am studiat influența hormonilor sexuali andro-
geni și femeii asupra dinamicii încorporării 14C din acetatul-1- 14C în lipi-
dele și proteinele separate și purificate din ficat, rinichi, suprarenale, timus
și splină de șobolani albi.	U
METODE
în experiențe au fost utilizați șobolani albi, masculi sau femele, cu greutate de circa 100± ■
15 g. Animalele au fost ținute la un regim normal, iar 18 ore înainte de sacrificare nu au
mai fost hrănite. Suprarenalectomia și gonadectomia au fost efectuate în cazul unui lot de
animale (50) simultan și bilateral înainte cu 7 zile de administrarea hormonilor. Aceste animale
au fost ținute la un regim special.
■ Experiențele au fost efectuate cu asistență tehnică a lui Șt. Illyds.
ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T.21 NR. 2 P. 167—172 BUCUREȘTI 1969
3 INCORPORAREA ACETATULUI CU “C lN LIPIDE ȘI PROTEINE LA ȘOBOLAN 169
168
ALEXANDRU D, ABRAHAM și EUGEN A. PORA
2
Testosterona (pro anal., Fluka), 17p-estradiolul (pro anal., Serva) și progesteronul
(pro anal., Syntex) au fost administrate in doze de 7,5 mg pe zi și la 100 g greutate vie,
sub formă de suspensie uleioasă în injecții intramusculare.
Acetatul-l-MC a fost administrat în doză de 3,8 pCi pe 100 g intraperitoneal cu 3 ore
Înainte de sacrificare. Recoltarea organelor, izolarea și purificarea substanțelor lipidice și
proteinice au fost efectuate rapid și după tehnici descrise în literatură (4), (9). Radioactivitatea
specifică a probelor a fost determinată prin utilizarea unui contor cu fereastră frontală ultra-
subțire, de 1,2 mg/ema, adaptat la un numărător „Orion EMG”. Probele au fost uniformizate
într-un strat gros infinit în aceeași geometrie, toți factorii de corecție fiind aceiași pentru
fiecare determinare. Rezultatele au fost exprimate prin activitate specifică, calculată la 1 mg
de substanță pură (impulsuri pe 1 min și 1 mg lipide sau proteine = imp./rnin/mg).
Datele obținute evidențiază faptul că organele studiate sînt capabile de a utiliza acetatul
marcat cu radiocarbon în sinteze lipidice și proteinice, dinamica încorporării acestuia diferind
•după organ. Din figura 1 reiese că în lipidele din ficat, rinichi și timus cantitatea maximă de
acetat marcat se înglobează după 2 ore, iar în splină după 4 ore. în proteinele din rinichi și
splină se înglobează cantități maxime după 2 ore, în timp ce în ficat și timus după 3 și, res-
pectiv, 4 orc de la administrare. Pornind de la aceste rezultate, am ales ca timp optim pentru
studiul încorporării acetatului în medie 3 ore.
REZULTATE
Prin compararea radioactivităților specifice ale lipidelor marcate cu
WO cu valorile obținute în cazul proteinelor reiese că lipidele înglobează
o cantitate mai mare de radiocarbon decît proteinele, ceea ce denotă
că încorporarea acetatului în lipide are loc mai repede (fig. 1). Acest fapt
'^p/min/mg UPÎOE
'mp/min/mg PROTEINE
Fig. 1. — Dinamica încorporării acetatului-l-11C în lipidele 0,2 (mg) și proteinele
diferitelor organe de șobolan, în funcție de timp.
este explicabil, deoarece, înainte de înglobare în proteine, acetatul trebuie
să fie inclus în aminoacizi prin intermediul ciclului acizilor triearboxilici,
unde o parte a atomilor de carbon antrenați se pierde, transformîndu-se
în bioxid de carbon.	.	,
Testosterona, administrată timp de 3 zile înainte de sacrificare,
crește radioactivitatea specifică a lipidelor din rinichi la șobolanii albi
masculi normali și suprarenalectomizați-gonadectomizați. La animale
normale valoarea radioactivității specifice scade în cazul lipidelor obținute
din suprarenale și timus. Se observă scăderea radioactivității lipidelor
hepatice la șobolanii operați și tratați cu 25 mg testosteronă; doza de
7,5 mg nu a avut efect semnificativ. Acest hormon, administrat în doză
totală de 7,5 mg, mărește radioactivitatea proteinelor din ficatul și splina
de șobolan suprarenalectomizat-gonadectomizat, iar în cazul rinichiului
în ambele doze (7,5 și 25 mg) am găsit stimularea încorporării de 14C în
proteine. La nivelul timusului, radioactivitatea proteinelor scade semni-
ficativ (tabelele nr. 1 și 2).
Tabelul nr. 1
Influența hormonilor sexuali steroizi asupra incorporării diu nCjtatuI-l-iîC în lipidele și proteinele
unor organe de șobolani albi normali
Organ		Lipide				Proteine			
		martor	testo- steronă	estradiol	, proge- steron	martor	testo- steronă	estradiol	proge- steron
Ficat	X ES± n P	186 19 (14)	191 20 (6) > 0,05	223 ' 30 (6) >0,05	235 17 (6) > 0,05	46 7 (14)	50 9 (7) > 0,05	45 , 6 (7) > 0,05	24 2 (6) < 0,01
Rinichi	X ES± n P	57 6 (12)	136 14 - (?) < 0,01	87 6 (6) < 0,01	233 16 (7) < 0,01	24 6 (H)	32 2 (6) > 0,05	26 5 (6) > 0,05	19 5 (6) > 0,05
Supra- renale	X ES± n P	155 16 (10)	106 11,5 (6) <0,05	60 21 (6) ■ < 0,01	181 14 (9) > 0,05	56 6 (12)	81 13 (8) < 0,1	51 6 (7) > 0,05	21 3 (6) < 0,01
Timus	X ES± n P	165 6 (16)	125 9 (8) < 0,01	267 21 (6) < 0,01	75. 10 (6) < 0,01	29 3 (12)	16 2 (7) < 0,01	23, 2 (7) > 0,05	23 4 (6) > 0,05
Splină	( ES± n P	164 13 (13)	154 9 (7) > 0,05	116 6,5 (6) < 0,01	273 18,5 (5) < 0,01	24 4 (12)	.19 3 (5) > 0,05	19 2 (5) > 0,05	26 4 (5) > 0,05
X “ media aritmetică.; ES=Oroarea standaid; n = numărul Probelor ;p = valoarea lui rezul-
tatele sînt exprimate în imp./min/mg substanță.
Estradiolul, administrat în doză totală de 25 mg, crește activitatea
lipidelor din rinichi și timus la femelele de șobolani normali, precum și a
acelora din ficat, rinichi și timus la cei operați. Radioactivitatea specifică
a lipidelor obținute din suprarenală și splină la animale normale diminuează.
Radioactivitatea proteinelor scade la administrarea hormonului în cazul
ficatului și al timusului la femelele suprarenalectomizate-gonadectomi-
zate (tabelele nr. 1 și 3).
Progesteronul, administrat în doză totală de 25 mg, mărește radioac-
tivitatea lipidelor din rinichi și splină și o diminuează în cazul timusului
la animalele femele normale. Lipidele din ficatul, timusul și splina anima-
170	ALEXANDRU D. ABRAHAM și EUGEN A. PORA .	4
lelor suprarenalectomizate-gonadectomizate înglobează o cantitate mai
redusă de acetat marcat. în ceea ce privește proteinele, în majoritatea
cazurilor se observă o scădere a radioactivității specifice.
'	Tabelul nr. 2
Influent» testosteronei asupra incorpor&ril i«C din neetaml-l-i’C |n lipidele și proteinele unor organe de
r	șobolani albi masculi suprarenalectomizafi-gonadectoniizati.
Doza mg		Lipide				Proteine			
		ficat	rinichi	timus	splină	ficat	rinichi	timus	splină
	X	212	98	246	359	27	18	46	40
0	ES±	8	7 .	7	22	3	2	3	2,5
	n	(6)	(6)	(7)	(6)	(6)	(5)	(6) .	(6)
	p. _		— •	—	'—	—	—	—.	•— ■
	■ X	245	211	151 .	.144	42	30	35	72 ,
7,5	EȘ i	23	13	13	13	4	5	3	â
	n	(5)	(5)	(6)	(5)	(5)	(5)	(6)	(5)
	p	>0,05	<0,01	<0,01	<0,01	<0,02	~ 0,05	<0,05 '	<0,01
	X	160	183	87	135	20	31	30	42
25	ES±	.6,5	25	6	8	1	6	4,5	3,5
	n	(5)	(5)	(6)	(5)	(5)	(5)	(6)	(6)
	p	<0,01	<0,01	<0,01	<0,01	<0,05	~ 0,05.	<0,02	>0,05
	Tabelul nr. 3
Influența eskndlolulni șl unor	a progesteronului asupra încorporării MC din acefalul-1-mc In lipidele șî proteinele organe de femele de șobolani Buprarcnalectojnizați'gonadectomizațî
Hor- moni		Lipide'				Proteine			
		ficat	- rinichi	timus	splină ■	ficat	rinichi	timus	splină
Mărto r	■ X . •ES± n	232 12 (6)	110 11 (6)	249 13 (6)	297 . 16 (6)	33 5 (Ș)	20 •4 (5)	50 7 (5)	37 5 (6)
Estra- diol	X ES± n P	296 13 (5) < 0,02	156 10. (5) __< 0,01	, 341 17 (5), < 0,01	270 15. (5) > 0,05	22 6 . (5) <0,1	21 3 (5) > 0,05	25 4 (5) <0,02	28 3 (5) >0,05
P rege- ște ron	X ES ± n P	156 9 (5) < 0,01	96 8 (5) > 0,05	199 11 (5) < 0,02	211 12 (5) <0,01	19 3 . (5) <0,05	31 5 (5). >0,05	29 5 (5) <0,05 ■	21 3 (4) <0,05
■ DISCUȚII
Celulele animale pot utiliza acetatul în scopuri foarte variate. Bio-
sinteza acizilor grași și a sterolilor necesită cantități considerabile de
acetat. Administrata această substanță se fixează în formă de acetil-
coenzima A prin mecanismul elucidat de F. L y n e n (6) și R e i c h e r t
5 ÎNCORPORAREA ACETATULUI CU «C ÎN LIPIDE ȘI PROTEINE LA ȘOBOLAN 171
(citați după (3)). După de E. M o s s și H. S w i m m (citați după (4)),
atomii de carbon apar în citrat, a-cetoglutarat, succinat, fumarat, malat
și în aminoacizi, ca acizii glutamic, aspartic, alanina și glicina.
Intermediarii ciclului acizilor tricarboxilici realizează punctele de
joncțiune dintre metabolismul glucidic, lipidic și proteic. La mamifere,
ficatul ocupă un loc important în majoritatea etapelor metabolice ale
lipidelor și proteinelor. Deși acest organ dispune de o serie de modalități
prin care efectuează inactivarea surplusului hormonal, totuși el constituie
un organ terminal al acțiunii unor hormoni steroizi. Astfel, testosterona
inhibă biosinteza colesterolului hepatic și mobilizează acizii grași (8).
Sub acțiunea testosteronei, biosinteza lipidelor diminuează, iar cea a pro-
teinelor se intensifică. După părerea noastră, efectul testosteronei este
direct, deoarece biosinteza proteinelor crește și la șobolanii suprarenalec-
tomizați-gonadectomizați. La rezultate similare au ajuns și O. D. K o -
chakian și D. G, H ar r i s d n (5) în ceea ce privește acțiunea
propionatului de testosteronă, care determină creșterea greutății acestui
organ și formarea acizilor' ribonucleici solubili.
Acțiunea renotrofică a androgenilor a fost dovedită experimental
și de alți autori (5), (8), care au obținut creșterea organului, a concentrației,
acizilor ribonucleici, precum și a unor enzime hidrolitice. Castrarea a
provocat modificări de sens invers. Conversiunea acetatului în aminoacizi
și înglobarea acestora în proteinele din rinichi sînt intensificate prin
administrarea testosteronei. Totodată crește și încorporarea acetatului
în lipide. La nivelul splinei, testosterona are o acțiune de stimulare a bio-
sintezei proteinelor prin conversiunea acetatului în aminoacizi, dar scade
viteza de înglobare a acestuia în lipidele splenice.
Referitor la acțiunea testosteronei la nivelul- timusului s-a găsit o
scădere a utilizării acetatului și a conversiunii acestuia în aminoacizi.
Considerăm că aceste date confirmă pe deplin mecanismul de acțiune a
testosteronei, stabilit anterior, potrivit căruia acest hormon inhibă for-
marea nucleoproteinelor Și, determină o involuție accidentală a glandei
timice (1), (2).	'
După Mc K e r n s și Bell (citați după (8) ), estradiolul la
nivelul ficatului crește biosinteza lipidelor din glucoză-l-MC. Datele
noastre arată că înglobarea acetatului în lipidele hepatice se intensifică
la administrarea acestui hormon. La nivelul timusului se observă o
acțiune lipogenetică, deși se semnalează un proces de involuție a glandei
(1), (2). Acțiunea preponderent catabolică a progesteronului se afirmă și
prin rezultatele obținute în această lucrare.
Hormonii sexuali activi inhibă înglobarea acetatului în lipidele din
glandele suprarenale, determinînd o hipofuncție. Aceasta se realizează
probabil și prin micșorarea secreției de ACTH de către lobul anterior al
hipofizei (7), (8). Acțiunea hormonilor sexuali steroizi in vivo administrați
la nivelul organelor interne și endocrine se manifestă prin efecte complexe,
rezultate ale diferitelor acțiuni directe și indirecte.
CONCLUZII
1.	încorporarea acetatului-l-14O în lipide are loc cu o viteză mai mare
decît în proteinele din ficat, rinichi, suprarenale, timus și splină, cantitatea
maximă înglobată fiind înregistrată după 2—4 ore de la administrare.
172	ALEXANDRU D. ABRAHAM și EUGEN A. PORA
2.	Procesul de biosinteză a lipidelor și proteinelor prin conversiunea
acetatului la nivelul celulelor organelor studiate, obținute de la șobolani
albi normali sau suprarenalectomizați-gonadectomizați, poate fi influențat
prin administrarea hormonilor androgeni, estrogeni sau progestogeni
activi.
3.	Acțiunea hormonilor sexuali steroizi variază în funcție de organ,
doză și starea fiziologică a animalelor.
4.	Se pot observa acțiuni antagoniste între testosteronă și hormonii
feminini, pe de o parte, și între estradiol și progesteron, pe de altă parte.
(Avizat de prof. E. A. Pora.)
BIBLIOGRAFIE
1.	Abraham A., Rev. roum. Biol., S&rie de Zoologie, 1966, 11, 3, 188 — 190.
2.	Abraham A. et Poba E. A., Rev. roum. Biochim., 1965, a, 2, 107—112.
3.	Greenbbrg D. M., Metabolic pathivays, Acad. Press, New York — Londra, 1961.
4.	Ivanov I. I., Modestov V.. K., Stukkenberg I. M., Romanțev E. F. și Vorobibv E. J.,
Izotopii radioactivi în medicină și biologie, Edit. medicală, București, 1957.
5.	Kochakian C. D. a. Haiibison D. G., Endocrinology, 1962, 70, 99—108.
6.	Lynen F., Klin. Wschr., 1957, 6, 213-237.
7.	Milcu I., St. cerc, endocrinol., 1963, 14, 157 — 172.	\
8.	Milcv Șt.'M., Vaisler L. și Costiner E., Ficatul și hormonii, Edit. Academiei, Bu-
curești, 1967.
9.	Sam Aronoff, Radiobiochemistry, lowa State Coli. U.S.A., 1957.
‘Centrul de cercetări biologice Cluj,
■ Secjia de fiziologie animală.
Primit în redacție la 4 noiembrie 1968.
EXCREȚIA RENALĂ A UNOR CONSTITUENTI
AI LAPTELUI LA ANIMALELE ÎN LACTATIE
5
DE
D. POPOVICI și LAUR A RĂDULESCU
591.14: 591.146
From the analysis of cows urine in the last week of pregnancy and in the middle of
lactation, the following aspects were noticed:
1.	Some days prior to parturition intense elimination of lactose by urine takes
place.
2.	The content of lactose decreases and chloride concentration increases in the
first day after parturition.
3.	In mean lactation the highest concentration of lactose and chlorides in urine
is found at the end of the largest interval between milking.
Prezența lactozei în urină la animalele în lactație a fost semnalata
de mai mulți autori (8), (9). într-o lucrare anterioară, am arătat că în
anumite condiții • chiar unele fracțiuni proteice sintetizate în glanda ma-
mară pot fi descoperite în urină (2). Se consideră că, pe măsură ce laptele
secretat se acumulează în glandă datorită creșterii presiunii intramamare,
lactoza și alți constituenți ai laptelui pot trece din lapte în sînge, de unde
sînt eliminați prin urină. Existența acestui fenomen ridică însă problema
posibilității de metabolizare a acestor substanțe și pe cea a raporturilor
existente între ele și unii electroliți care contribuie la păstrarea constantă,
a presiunii osmotice a laptelui acumulat în alveolele mamaie.
în lucrarea de față prezentăm rezultatele noastre privind variația
concentrației lactozei, clorurilor și azotului în urină la vaci înainte și după
parturiție și la mijlocul lactației.
MATERIAL ȘI METODĂ
Srau recoltat probe de urină Ia prima micțiune de dimineață de Ia 8 vaci cu 9 zile înainte
de fătare, la intervale de două zile. Probe similare au fost recoltate și după fătare pînă în a
8 a zi de lactație. în ziua parturiției, la două din animalele avute sub observație s-au recoltat
probe de urină la fiecare micțiune în decurs de 24 de ore.
Pentru studiul variațiilor diurne ale indicilor analizați la animalele în lactație s-au recoltat
probe de urină de la 3 vaci cu'o producție medie de 25 — 30 1 lapte pe zi.
ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T.21 NR. 2 P.173-177 BUCUREȘTI 1069
174
D. POPOVICI și LAURA RADULESCU
EXCREȚIA RENALA A UNOR CONSTITUENȚI AI LAPTELUI
.175.
Tehhici de laborator, Pentru dozarea lactozei în urină s-a folosit metoda Somogy (citat
după (6)). Dozarea clorului s-a făcut cu ajutorul metodei Volhard (citat după (1)). Azotul din
urină a fost dozat cu ajutorul metodei Kjeldahl.
REZULTATELE OBȚINUTE
După cum se vede din figura 1, concentrația lactozei în urină va-
riază în limite foarte apropiate cu o săptămînă înaintea fătării și crește
accentuat cu cîteva zile înaintea parturiției. Acest caracter al curbei
concentrației lactozei a fost prezent la toate animalele studiate.
Fătare
Fig. 1, — Variația concentrației lactozei și clorurilor
în urină la vaci înainte și după tătare.
După parturiție, concentrația lactozei în urină' scade chiar din
prima zi, dar se păstrează ulterior la un nivel mai ridicat decît în perioada
precedentă fătării. Concentrația clorurilor în aceleași probe de urină a
variat foarte mult de la un animal la altul. La patru din animalele studiate,
valoarea acestui indice scade cu o săptămînă înaintea fătării și crește,
la fel ca și concentrația lactozei, cu 1—3 zile înaintea parturiției ț la alte
patru animale, aceste modificări au avut un sens contrar. Curba valorilor
medii la toate animalele studiate (fig. 1.) indică însă o creștere a concen-
trației clorurilor cu cîteva zile înaintea fătării, urmată de o scădere ac-
centuată în prima zi după parturiție.
Analiza variațiilor diurne ale lactozei și clorurilor din urină la două
vaci în prima zi după parturiție (fig. 2) arată că, în timp ce concentrația
lactozei scade imediat după primă mulsoare, concentrația clorurilor
crește. într-o lucrare anterioară (2) am arătat că variația concentrației
acestor două substanțe în laptele colostral imediat după fătare are un
sens invers, adică, pe măsură ce concentrația lactozei crește, concentrația
clorurilor scade.
Existența acestor raporturi între cloruri și lactoză a fost explicată
de noi prin faptul că în produsul acumulat în glanda mamară înaintea
fătării se află o cantitate crescută de proteină, care la pH-ul colostrului
are o sarcină electropozitivă mai pronunțată. Aceasta face ca în colostru să
fie reținută o cantitate mai mare de clor decît în lapte. în același timp,
pentru păstrarea condițiilor izoosmotice la nivelul alveolelor, o parte din
lactoza sintetizată de celulele epiteliale nu se mai acumulează în lumenul
alveolelor, ci trece în sînge. îndată ce după fătare începe eliminarea perio-
dică a laptelui din uger prin muls, o dată cu scăderea concentrației pro-
teinelor, se reduce și concentrația clorului în lapte și crește concentrația
18 18 ^^22	' 2 ' î ' 6 ' 8 ' lO^lFora
■ lactoza
-------cloruri
Fig. 2. — Variația concentrației lactozei și clorurilor în urină
Ia vaci în prima zi după parturiție.
lactozei. Paralel cu aceasta scade concentrația lactozei în urină și crește
concentrația clorului. Această explicație se sprijină și pe datele referitoare
la variațiile substanțelor amintite în urină în primele 24 de ore după
fătare. Desigur, aceste variații sînt determinate și de alți factori, ca inten-
sitatea de reabsorbție a apei la nivelul tubilor renali și regimul hidric al
animalului, care vor determina în ultimă instanță gradul de concentrare
a urinii. Se poate presupune însă că în cazul de față regimul hidric al ani-
malului va influența deopotrivă procesele din glanda mamară și cele din
rinichi. Din aceste date rezultă deci că înaintea fătării, datorită acumulării
exagerate a proteinelor în lumenul alveolelor, căile de eliminare a lac-
tozei și clorurilor sînt specifice acestei stări funcționale. în timpul lactației,
cînd laptele care se acumulează în uger este eliminat periodic, acest raport
invers proporțional între eliminarea lactozei și a clorurilor prin urină
dispare. Din curba variației diurne a indicilor analizați la aceste animale
(fig. 3) ne dăm seama că cele mai ridicate valori ale lactozei și clorurilor
se înregistrează în orele' de dimineață. Fenomenul poate fi produs atît de
concentrarea mai accentuată a urinii la nivelul tubilor renali în timpul
nopții, cît și de faptul că, pe măsură ce laptele se acumulează în uger,
în condițiile intervalului de 12 ore dintre mulsori presiunea intramămară
crește atît de mult, încît trecerea lactozei în sînge se face cu o intensitate
mai mare.
De fapt, și eliminarea azotului prin urină (fig. 4) se accentuează
în această perioadă, probabil ca Urmare a trecerii în sînge și de aici în
urină a unor proteine sintetizate în glanda mamară.	;
Din datele prezentate se impune o analiză mai atentă pentru pro-
cesul de eliminare a lactozei prin urină. în condiții normale, cînd acest
176
D. POPOVICI și lavra radulescu
5
EXCREȚIA RENALĂ A UNOR CONSTITUENTI AI LAPTELUI
177
dizaharid pătrunde în organism pe cale bucală, scindarea lui în galactoză
și glucoza se face la nivelul intestinului sub acțiunea lactazei prezente în
sucul intestinal.
Fig. 3. - Variația diurnă a concentrației lactozei și clorurilor la vaci
/	în mijlocul lactației.
este mai întîi transformată în glucoză. în organismul animal, galactoza
este prezentă în țesutul nervos, însă metabolizarea ei este redusă.
Din această cauză, cînd în organism pătrund cantități mari de lac-
toză, sînt semnalate fenomene de intoxicație.
Pînă acum nu a fost dovedită prezența în țesuturi (cu excepția
intestinului) a unor sisteme enzimatice capabile să scindeze lactoza în
două monozaharide.	'
Rămîne deci să admitem că la animalele în lactație întreaga canti-
tate de lactoză care trece din glanda mamară în sînge se elimină integral
prin Urină.
Din datele prezentate rezultă următoarele concluzii:
1.	Gu cîteva zile înaintea parturiției se constată o intensificare a
procesului de eliminare a lactozei prin urină.
2.	în prima zi după parturiție, între intensitatea de eliminare a
lactozei și cea a clorurilor există un raport invers proporțional.
3.	Concentrația cea mai ridicată a lactozei și clorurilor în urină la
animalele în lactație se constată la sfârșitul intervalelor lungi dintre mulsori.
(Avizat de prof. E. A. Pora.)
BIBLIOGRAFIE
1.	Alteras I., Cajal N. și colab., Metodele laboratorului clinic, Edit. medicală, București
1964, 175.	ț
2.	Jurencova G. și Popovici D., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1968, 80, 6.
3.	Kabckar H. M., Science, 1957, 125, 105.
4.	Kitts W. D., Bailey C. B. a. Wood A. J., Canad. J. Agric., 1956, 36, 35.
5.	Hochler A. E., Rapp Y. a. Hill E., J. Nutrit., 1935, 9, 175.
6.	Loiselbur J., Technique des laborațoires, Paris, 1954, 792.
7.	MitchelH. S. a. Dodge W. M., J. Nutrit., 1935, 9, 37.
8.	Rook J. A. F„ J. Dairy Res., 1967, 34, 273.
9.	- J. Dairy Res., 1966, 33, 37.
Institutul de cercetări zootehnice,
Secția de fiziologie.
Primit în redacție la 29 octombrie 1968.
Fig. 4. - Variația diurnă a concentrației azotului în urină la
vaci în mijlocul lactației.
Dintr-un număr mare de lucrări (4), (5) (?) rezultă că secreția acestei
enzime este maximă la animalele tinere în perioada hrănirii cu lapte și
scade accentuat o data cu trecerea la alimentația de tip adult.
După scindare, glucoza este metabolizată pe căile cunoscute, însă
galactoza, așa cum rezultă din cercetările lui H. M. K a b c k a r (3),
CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA HIBERNĂRII
ICHNEUMONIDELOR ADULTE DIN ARBORI CĂZUȚI
DIN PĂDUREA BÎRNOVA (JUD. IAȘI)
.	DE
R. M. CONSTANTINEANU
595.798.13(498)
This work shows the mode of hibernation of adult Ichneumon flies from rotten
logs. The observations were made in the Bîrnova — Iași — forest. The influence
of ecological factors on the mode of hibernation of Ichneumon flies and their
neighbours of hibernation are presented. It was ascertained that the , rotten
logs harbour three stations of hibernation, each station having characteristic
associations.
The species Orthocentrus petiolaris Thoms., Ichneumon deliratorius L. and the
subspecies I. tuberculipes mediorufus Schm. are referred to for the first time in
Science, as hibernating adults. The species Orthocentrus petiolaris Thoms. is new
for the Romanian fauna.
Pînă în prezent, la noi în țară nu s-au făcut studii speciale asupra
hibernării adulților de ichneumonide. Menționări de găsiri de ichneumonide
hibernante au fost făcute de către M. Oonstahtineanu (1),
(2), (3)1.
în lucrarea de față prezentăm rezultatele observațiilor noastre
asupra hibernării ichneumonidelor efectuate în anii 1964—1967 în pădurea
Bîrnova (jud, Iași). Zona cercetată se întinde de la gara Bîrnova pînă la
circa 7 km spre satul Dobrovăț, de o parte și de alta a șoselei (pînă la 1
km), ultima porțiune, de circa 4 km, fiind în vecinătatea pîrîului Nastia.
Menționăm că acarienii au fost determinați de către N. V a s i 1 i u, cercetător la Cen-
trul de cercetări biologice, Filiala Iași a Academiei. Myxomycetes au fost determinate de către
dr. S. Forstner, de la I.M.F.-București, Bryophyta și Lichenes de către Gheorghe
Mihai, asistent la Universitatea „Al. I. Cuza”-Iași. Tuturor acestor cercetători le aducem
mulțumiri și pe această cale,
ST. ȘI CEEC. BIOL. SBEIA ZOOLOGIE T. 21 NE. 2 P. 183-189 BUOUEESTI 1969
184	R. M. CONSTANTINEANU	2
Masivul păduros Bîrnova este un podiș înalt, care atinge 400 m
înălțime. Pe acest masiv apar uneori mici depresiuni, al căror fund este
fie umed tot timpul, fie ocupat chiar de mici ochiuri de apă. .
Această regiune se caracterizează printr-o climă temperată cu ierni
reci (cu minima absolută — 30°C) și veri calde (cu maxime absolute pînă
la 35°C) și precipitații puține în timpul anului (500—600 mm). Iarna,
podișul se acoperă cu zăpadă.
METODA DE CERCETARE
Am făcut deplasări săptămlnale sau bisăptăminale In pădurea Bîmova-Iași în lunile
de hibernare a ichneumonidelor adulte (din septembrie pînă în mai).
Am cercetat versanții nordic și sudic ai văii pîrîului Nastia, luminișuri, ca și porțiuni
din pădure. Arborii căzuți cercetați au tost de diferite esențe (tei, fag, carpen, stejar, cireș,
plop, pin etc.) și in toate fazele de putrezire.
Am măsurat pH-ul arborilor căzuți, precum și al cioatelor putrede. Am luat temperatura
și umiditatea aerului de trei ori pe zi. De asemenea am înregistrat gradul de umiditate a arborilor
■căzuți.
De fiecare dată am colectat ichneumonide adulte hibernante (2 2). precum și organis-
me vecine de hibernare ale acestora.
INFLUENȚA FACTORILOR ECOLOGICI ASUPRA HIBERNĂRII ICHNEUMONIDELOR
O dată cu venirea timpului rece, toamna, masculii de ichneumonide,
mor, rămînînd să hiberneze numai femelele anumitor specii.
Factorul ecologic determinant al intrării în hibernare pentru aceste
insecte, după observațiile noastre, este temperatura. Astfel, primele intrări
în hibernare ale ichneumonidelor au loc atunci cînd temperatura aerului
are valori cuprinse între 8 și 10°C. în pădurea Bîrnova, acest fenomen are
loc în a doua jumătate a lunii septembrie sau în luna octombrie. Toamna,
la temperatura de 4°C nu am mai semnalat ichneumonide zburînd. Umi-
ditatea relativă a aerului în timpul intrării în hibernare a ichneumoni-
delor este de 65—85%.
Majoritatea ichneumonidelor preferă o umiditate crescută în stațiile.
lor de hibernare (astfel, în mulți arbori căzuți și aflați într-un stadiu avan-
sat de putrezire, apa poate musti).
în stațiile de hibernare, temperatura este mai ridicată decît în
mediul înconjurător, aceasta, probabil datorită invadării trunchiurilor
putrede cu bacterii și ciuperci, care eliberează în urma metabolismului lor
o cantitate de căldură destul de mare.
în asemenea stații de hibernare, ichneumonidele adulte pot supra-
viețui condițiilor nefavorabile ale mediului. Chiar atunci cînd temperatura
aerului atinge valori mai scăzute de — 20°C, aceste insecte rezistă la ger,
în special cînd arborele căzut, folosit ca stație de hibernare, este acoperit
cu un strat gros de zăpadă. Astfel, în iernile anilor 1964—1967 am găsit
doar cîțiva indivizi de Sienichneumon culpator Schrank., Chasmias lugens
Grav., Ichneumon languidus Wesm., I. extensorius L. și Melanichneu-
mon disparis Poda. morți din cauza gerului.
3 ASUPRA HIBERNĂRII ICHNEUMONIDELOR ADULTE DIN ARBORI CĂZUȚI 185
Ieșirea din hibernat are loc o dată cu venirea primăverii, cînd tem-
peratură aerului depășește valoarea de 10°C, iar zilele sînt însorite, cu
începere de la sfârșitul lunii martie (ca în primăvara anului 1967), ulti-
mele ieșiri putînd avea loc chiar la începutul lunii mai (cazul anului 1965).
Primele ichneumonide care ies din perioada de hibernare sînt cele
din stațiile situate în luminișuri, care își pierd mereu din umiditate, uscîn-
du-se. în acest caz, umiditatea foarte redusă este factorul determinant al
părăsirii stațiilor de hibernare. Ultimele sînt părăsite stațiile situate pe
versanții nordici și mai ales cele din văile reci. Umiditatea relativă a
aerului în timpul ieșirii din hibernare a ichneumonidelor este de 55—
70%.
în stațiile de hibernare a ichneumonidelor, pH-ul are valori cuprinse
între 3 și 7.
în urma observațiilor repetate am ajuns la concluzia că niciodată
ichneumonidele nu hibernează în același cuib cu furnicile sau în vecină-
tatea acestora. De asemenea, ichneumonidele își fac cuiburile de hibernare
la o oarecare distanță de locurile unde se găsesc mixomicetele.
STAȚIILE DE HIBERNARE A ICHNEUMONIDELOR SITUATE ÎN ARBORII
CĂZUȚI ȘI MODUL DE HIBERNARE A ACESTOR INSECTE
în arborii căzuți am găsit trei stații de hibernare, pe care le vom
analiza pe rînd.
Stația nr. 1 (sub scoarța arborilor căzuți și putreziți). în această stație
am găsit numai reprezentanți ai subfamiliei Ichneumoninae Ashmead,
1900 (partim), neîntîlnind nici un individ care să aparțină la vreo specie
a subfamiliei Phaeogeninae D.T., 1902.
în pădurea Bîrnova s-au găsit mulți arbori căzuți în care nu s-a
semnalat prezența nici unui ichneumonid. Cele mai multe ichneumonide
se află în arborii căzuți care sînt situați în preajma unui curs de apă, a
unui ochi de apă.
Aglomerări mai mari de ichneumonide se întîlnesc sub scoarța
groasă a arborilor căzuți (stejar, tei).
Speciile semnalate de noi din această stație sînt următoarele: Hop-
lismenus pica Wesm., Chasmias lugens Grav., Sienichneumon culpator
Schrank., Ichneumon subquadratus Thoms., 1. quadrialbatus Grav., I.
languidus Wesm., I. coniger Tischb., I. gracilicornis Grav., I. deliratorius
L., I. languidus nigrccastaneus Tischb., I. molitorius Holmgr., I. confu-
sorius Grav., I. tempestivus Holmgr., I. extensorius L., I. gracilentus Wesm.,
I. longeareolatus Thoms., I. albiger Wesm., I. decurtatus Wesm., I. prb-
letarius Wesm., I. inquinatus Wesm., I. bucculentus Wesm. și Melanich-
neumon disparis Poda.
în această stație de hibernare, pH-ul prezenta valori cuprinse între
5 și 7. Cele mai multe specii preferă pH-ul 6. La pH-ul =7 hibernează
puține specii, și anume: Itoplismenus pica Wesm., Sienichneumon culpator
Schrank., Ichneumon bucculentus Wesm. și I, extensorius L. La pH = 5
hibernează un număr de specii cantitativ intermediar.
în această stație de hibernare, la pH = 7, specia cea mai bine
reprezentată în indivizi este Sienichneumon culpator Schrank. (fig. 1).
186	B. M. CONSTANTINEANU	4
Urmează Ichnettmon extensorius L., I. bucculentus Wesm. (fig. 2) și Ho-
plismenus pica Wesm.	,	}
'Stenichneumon culpator Schrank., specie des întîlnită în arborii căzuți
pe timpul iernii, proferă în mod special pH = 6, deși poate fi prezentă și
în alte limite.
Indivizi aparținînd speciilor Ichneumon albiger Wesm., I. proletarius
Wesm., I. subquadratus Thoms., I. extensorius L., I. bucculentus Wesm.
și I. decurtatus Wesm. se pot asocia mai mulți la un loc, cel mai adesea
lîngă un ciot al trunchiului putred, formînd aglomerări de zeci de indivizi,
în aceste aglomerări, indivizii aparțin unei singure specii sau 6 specie este
dominantă numeric. De altfel, în orice cuib din această stație de hibernare
nu se pot găsi mai mult de 4—5 specii.
, în literatură se citează faptul că Hoplismenus pica Wesm. nu hiber-
nează în același cuib cu alte specii. Totuși, noi amgăsit această-specie în
cuib alături de Ichneumon extensorius L. (fig. 3).
De multe ori se pot găsi cuiburi cu cîte un singur ichneumonid.
Poziția corpului iehneumbhideldr în cuib variază, ele găsindu-se orientate
în toate direcțiile.
Toamna, la o temperatură a aerului de 7°C (sau puțin mai scăzută),
dacă se înlătură scoarța arborelui căzut, ichneumonidele prezente acolo
rămîn nemișcate circa două minute, timp în care pot fi și fotografiate.
Apoi încep să miște antenele și ceva mai tîrziu se deplasează, căutînd
un nou adăpost. Dacă găsesc în apropiere deschiderea vreunei galerii de
insecte xilofage, pătrund încet în interior (am observat acest fenomen la
Melanichneumon disparis Poda., Ichneumon extensorius L. și Hoplis-
menus pica Wesm.).	z
De multe ori am găsit ichneumonide sub scoarța trunchiurilor
putrede pe gheață (Ichneumon albiger Wesm. și I. extensorius Io)t care
prezentau cristale de gheață pe aripi (Melmichneumbn disparis Poda.,
Ohasmias lugens Grav., Hoplismenus pica Wesm. și Ichneumon exten-
sorius D.). Aduse în laborator, aceste ichneumonide își revin la viață la
temperatura camerei, putînd apoi trăi, dacă sînt hrănite cu apă și zahăr,
pînă la ă—6 luni în cuști speciale, al căror fund este tapisat cu mușchi.
în această stație de hibrnare, în preajma cuiburilor de ichneumonide
se pot întîlni următoarele grupe de nevertebrate: araneide, pseuddscor-
pionizi, acarieni aparținînd familiilor Parazitidae Oudms., Tydeidae Kra-
mer, Gunaxidae Thor, Bdelndae Duyes, Labidostomidae Oudms., Eritreidae
Oudms., Smarigdidae Kramer, Calyptostomidae Oudms., Trombidiidae
Leach, Haplotrombidiidae Feider, Belbidae Villm., Buphtiracaridae
Perty, Cryptognatidae Oudms., miriapode. Insectele, vecini de hibernare
ai ichneumonidelor, sînt reprezentate prin ordinele Gollembola, Coleop-
tera cu familiile Garabidae (Carabus intricatus L., G. cancellatus Illig. etc.),
Blateridae (Elater sp.), Silphidae (Phosphuga atrgta L.), Histeridae, Pu-
canidae (Dorcus parallelopipedus L.), Pyrochroidae (larve de Pyrochroa
sp.), Cerambicidae (larve), CrisomeUdge, oridînele Diptera (larve, pupe,
adulți) și Hymenoptera cu familiile Vespidae (Vespa crabro L.) și Apidae
(Bombus sp.).
Foarte rar, în preajma unor cuiburi d.e ichneumonide (de Stenichneu-
mon culpator Schrank.) am găsit Myxomycetes, cum ar fi Hemitrichia
Fig. 1. — Exemplar de Stenichneumon culpator Schrank. sub scoarța unui tei
(Tilta sp.) căzut, cu puțin timp înainte de a părăsi stația de hibernare.
Fig. 2. — Exemplar de Ichneumon bucculentus Wesm.
surprins în timpul hiber-
nării, prin înlăturarea scoarței unui plop căzut.
Fig. 3. — Exemplar de Iloplismenus pica Wesm. (In centru) hibernînd în același
cuib cu două exemplare de Ichneumon extensorius L. sub scoarța unui plop căzut.
Fig. 4. — Două exemplare de Ichneumon extensorius L. hibernînd în galeriile
unei insecte xilofage.
5 ASUPRA HIBERNĂRII ICHNEUMONIDELOR ADULTE DIN ARBORI CĂZUȚI 187
vesparium Machr. (fam. Trichaceae) și Tubifera ferruginosa Gmel. (fam.
Tubulinaceae).
Pe timpul gerurilor, ichneumonidele stau amorțite în cuiburi, însă
o dată cu apropierea ieșirii din hibernare ele încep să se deplaseze sub
scoarța trunchiurilor putrede, fără a părăsi cîtva timp adăpostul.
Stația nr. 2 (în galeriile insectelor xilofage sau în diverse crăpaturi
ale arborilor căzuți). în această stație de hibernare se găsesc majoritatea
speciilor de ichneumonide din stația precedentă. Totuși, speciile Ichneu-
mon subqu'adratus Thoms., I. gracilicornis Grav, și I. quadrialbatus Grav,
nu au fost semnalate în această stație, iar Chasmias lugens Grav, se găsește
mult mai rar. Speciile Amblyteles binotatus Kriechb. și Orthocentrus pe-
tiolaris Thoms. sînt proprii acestei stații.
în galeriile insectelor xilofage sau în crăpăturile arborilor căzuți hiber-
nează mai mulți indivizi, care adeseori aparțin aceleiași specii. în cuiburile
din această stație, aglomerările pot fi de ceh mult 14 indivizi la Melani-
chneumon disparis Poda. și de cîteva zeci sau cîteva sute la Ichneumon
proletarius Wesm. și Orthocentrus petiolaris Thoms.
Indivizii speciei Orthocentrus petiolaris Thoms. au fost găsiți în număr
de cîteva sute într-un trunchi de tei (Tilia sp.) cu scoarța îndepărtată,
fiind într-un stadiu de putrezire avansat (se putea rupe cu mîna), cu
pH-ul = 6 și umiditatea foarte crescută, lemnul mustind de apă. în
acest trunchi de tei putred, lung de circa 4m, indivizii de Orthocentrus
petiolaris Thoms. erau răspîndiți în toată lungimea lui. Același trunchi
mai conținea trei indivizi de Amblyteles binotatus Kriechb. și șapte indivizi
de Stenichneumon culpator Schrank., precum și trei indivizi de Carabus
intricatus L.
în această stație de hibernare (nr. 2), pH-ul găsit are valori cuprinse
între 3 și 7. La pH = 3 (cel mai acid) au fost întîlnite speciile: Ichneumon
tempestivus Holmgr., I. deliratorius L., I. inquinatus Wesm., I. buc-
culentus Wesm., I. extensorius L. (fig. 4), Stenichneumon culpator Schrank.
și Melanichneumon disparis Poda. De obicei, în interiorul unui singur
arbore căzut și putrezit, cu pH-ul = 3, se găsesc puține specii, dar cu
un număr mare de indivizi, o specie fiind predominantă. Astfel, Ichneumon
extensorius L. poate predomina numeric în cuiburi cu I. molitorius Holmgr.
și I. inquinatus Wesm.
Majoritatea speciilor din această stație de hibernare se găsesc la un
pH = 5—6.
Vecinii de hibernare ai ichneumonidelor din această stație sînt:
araneizi, acarieni, miriapode, insecte din ordinele Collembola, Coleoptera
cu familiile Carabidae (Carabus intricatus L., C. cancellatus Illig. etc.),
Elateridae (Elater sp.), Cucujidae, Silphidae (Phosphuga atrata L.), Ce-
rambicidae (larve), din ordinele Diptera (pupe și adulți) și Hymenoptera
cu familiile Vespidae (Vespa crabro L.) și Apidae (Bombus sp.).
în cuibul făcut de un individ de Vespa crabro L. în interiorul trun-
chiurilor putrede de tei am observat de cîteva ori și prezența unui individ
de Stenichneumon culpator Schrank. sau de Ichneumon extensorius L.
Primăvara, ichneumonidele din această stație de hibernare părăsesc
cuiburile mult mai tîrziu decît din celelalte stații. Aceasta deoarece arborii
căzuți și putrezi sînt înghețați, iar prin dezghețarea treptată a lor se men-
ține mult timp o umiditate crescută, factor care reține ichneumonidele
18g	R, W, CONSTANTINEANU '	(J;
în stația lor de hibernare. într-uo astfel de trunchi putred, care era situat
. pe versantul nordic^ am găsit eîteva exemplare dalchneumon entensarius
D, și un exemplar de	Schrank, la data de 27.1 II.
1965, în timp ce în poieni însorite zburau multe ichneumonide, unele apar-
ținînd chiar la aceste specii, ■
. Stația nr. 3 (sub pMa, alcătuită din hepatica Chyloscyphus păllescens
(Bhrh.) I>um, în amestec cu mușchiul Campilm^	(Brid.)
Brihn-i și cu lichenul Peltigera-sp,^ situată pe trunchiurile de iilia
sp. aflate într-un stadiu avansai de putrezire, scoarța acestora fiind îndepăr^
tată). Arborii căzuți care cantonau această stație de hibernare, cu un dia-
metru, de cel puțin 40 cm an fost găsiți în pădurea Bîrnova în imediata
apropiere a pîrîului Nastia (afluent al Bobrovățului), pH-ul acestei stații
de hibernare are valoarea 5,	.
lehneumonidele găsite aparțin la următoarele specii: Melanichneu-
mon disparis Poda-, ^tenichneumon culpator Schrank., ichneumon inqui-
natus Wesm., I, tempestivus Bolmgr., 1, confusorius Qtav.,'I. bucculentus
Wesm., I. decurtatus Wesm-, I- subquadratus Thoms., I. proletarius Wesm-
și I, extensorius L,	'
- în această stație, Melanichneumon disparis Poda. nu se întîlneșțe
ta cuiburi de hibernare alături de alte specii de ichneumonide. Indivizii
speciei Stenichneumon culpatarSchuiuk. pot hiberna singuri (cîte1 sau 2-
indivizi într-un cuib) sau în tovărășia indivizilor altor specii (Ichneumom
inquinatus Wesm., I. tempestivus Bolmgr-, I. confusorius Grav, și I.
bucculentus Wesm,), numărul lor. într-un astfel de cuib putînd varia de
la 3 ia 17.	; 7.. .	4	.
Ichneumon decurtatus Wesm. poate hiberna singur în același cuib
(cel puțin 3—4 indivizi) sau cu indivizi aparținînd altor specii (l. confu-
sarius, Grav.,, 1, inquinatus Wesm, și I. eatensorius L,), în același cuib’
putînd fi în total 4—9 indivizi. .	:
-. ichneumon inquinatus	ppafa hiberna singur în același cuib
(1—4 indivizi) sau în asociație cu I. subquadr^	I. confusorius
Grav,, I, extensorius p„ j, bucculentus Wesm., I- decurtatus Wesm. și,
cu Stenic^neumon culpator Schrank.
Aglomerări mari de indivizi (de eîteva zeci) în această stație pot
forma speciile Ichneumon decurtatus Wesm. și I. subquadratus Thoms,
; în vecinătatea cuiburilor ichneumonidelor din această stație se pot
întîlni adesea acarieni, precum și insecte din ord. Coleoptera, familia?
Carabidae.	< .	; .	•'■7.'
' ' Intrarea în hibernare aichneumonidelof în această stație are loc în
cursul lunii septembrie, iar ieșirea destul de tîrziu (în cursul lunii aprilie
sau la începutul lunii mai), datorită menținerii îndelungate a umezelii
în arborii căzuți.
' '7 ■	- . ' .7 .	7 , ■ . ; .2	' m t '
7 .	. CONCLUZII	V 7 <
Factorii ecologici în general au o mare influență asupra hibernării
ichneumonidelor, determinantă pentru intrarea în hibernare fiind tem-
peratura de 8°C. Toamna, la această temperatură se semnalează primele
ichneumonide (numai Ș$) care intră ta stațiile de hibernare. Pentru ieșirea
7 ASUPRA HIBERNĂRII ICHNEUMONIDELOR ADULTE DIN ARBORI CĂZUȚI 189
din hibernare, factorul principal este de asemenea temperatura, și anume
cea de 10°C. De asemenea un rol important au expoziția versantului,
situarea sau nu a stației de hibernare într-un luminiș, uscarea mai devr,eme
sau mai tîrzie a arborelui căzut.
în cele trei stații de hibernare studiate, ichneumonidele preferă
condiții asemănătoare cu ale altor insecte, cum ar fi unele Carabidae
(Coleoptera) și unele Vespidae (Vespa crabro L.) dintre Hymenoptera.
în aceste stații au fost găsiți numai reprezentanți ai subfamiliilor
Ichneumoninae Ashmead și Orthocentrinae D. Ț., nefiind semnalat nici un
reprezentant al subfamiliei Phaeogeninae D. T.
Speciile Orthocentrus petiolaris Thoms. și Ichneumon deliratorius L.
precum și subspecia I. tuberculipes mediorufus Schm. sînt semnalate
pentru prima dată hibernînd în stare adultă. Specia Orthocentrus peti-
olaris Thoms. este în același timp și nouă pentru fauna României.
Dintre ichneumonidele adulte hibernante găsite în pădurea Bîr-
nova, speciile: Hoplismenus pica Wesm., Ichneumon decurtatus Wesm.
și Amblyteles binotatus Kriechb. au fost semnalate la noi în țară doar din
stațiile lor de hibernare.
(Avizat de prof. Gr. Eliescu.)
BIBLIOGRAFIE
1.	Constantineanu M. I., Ann. Sci. Univ. Jassy, 1928, 15, 3/4, 378 — 642.
2.	— Fauna R.P.R., Insecta, Edit. Acad. R.P.R., București, 1959, 9, 4.
3.	— Fauna R.P.R., Insecta, Edit. Acad. R.P.R., București, 1965, 9, 5.
4.	Dobrescu C. și colab., Anal. șt. Univ. Iași (serie nouă), secția a Il-a (șt. nat.), 1964,
10, 1, 147-158.
5.	Jonson W. F., The Irish Naturalist, Dublin, 1920, 29, 1, 65 — 66.
6.	Meyer Heinrich, Verhandi. Naturhist. Ver. Preusens Rheiniands u. Westfalens, Bonn,
1912,69, 341—390.
7.	PA3HHULIH Â. n„ 9 Km. odosp., JleHMiirpaji, 1959, 38, 3, 546 — 553. ■
8.	Schmiedeknecht Otto, Opuscula Ichneumonologica, Tryphoninae, Blankenburg i. Thur.,
1911-1297, 5, 29-35.
9.	Townes Henry K., Ent. News, Philadelphia, 1938, 49, 219 — 221.
10.	Yasumatsu Keizo, Mushi (Fukuoka), 1948, 18, 12, 77 — 81.
Centrul de cercetări biologice, Iași.
Primit în redacție la 24 iunie 1968.