LUCRĂRI APĂRUTE ÎN EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA I.. RUDESCU, Faima 11. 1*. 11., Arthropodu, voi. IV, fasc. 7, Tar- digrada, 196*1, -103 p., 30 lei. Z, FEIDER, Fauna R. P. II., Arachnida, voi. V, lase. 2, Acaro- morpha, suprafamilia Ixodoidea (Căpușe), 1965, -107 p., 23 lei. FILIMON CÎRDEI și FELICIA BULIMAR, Fauna R. P. R., Insecta, voi. VII, fasc. 5, Odonatn, 1965, 277 p., 21,50 Ici. M. I. CONSTANTINEANU, Fauna R. P. R., Insecta, voi. IX, fasc. 5, fam. Ichncumonidae, subfam. Phaoigenlnac și Alo- miynao, 1965, 511 p., 35 Ici. EUGEN V. NICULESCU, Fauna R. F. R„ Insecta, Lepidoptere, voi. XI, fasc. 7, fam. Nymphalidac, 1965, 36-1 p., 29 lei. IOSIF LEPȘI, Protozoologia, 1965, 1 000 p„ 8 pl., 56 Ici. P. BĂNĂRESCU, Fauna R. I’. R., Pisees, Osteichthyes, voi. XUI, 1965, 972 p., 4 pl., 60 lei. G. DINULESCU, Fauna R. S. Romdnia, Insecta, voi. XI, fasc. 8, Diptera, fam. Simuliidae (Muștele columbacc), 1966, 600 p., 4 pl., 39 lei. L. RUDESCU, Fauna R. S. România, Troehelinintbes, voi. II, fasc. III, Gastrotrieha, 1967, 295 p., 21,50 lei. MIMAI BĂCESGU, Fauna R. S. România, Crustacee, voi. IV, fasc. 9, Decapoda, 1967, 356 p., 26 lei. I. CĂPUȘE, Fauna R. S. România, Insecta, voi. XI, fasc. 9, fam. Tineidae, 1968, 467 p., 1 pl., 34 lei. I. ȚUCULESCU, Biodinamiea lacului Techirghiol, Biocenozele și geneza nămolului, 1965, 527 p,, 9 pl., 42 lei. CH. DARWIN, Amintiri despre dezvoltarea gindirii și caracterului meu. Autobiografie (1809-1882), 1962, 252 p., 1 pl., 14,50 lei. CH. DARWIN, Variația animalelor și plantelor suh influența do- mesticirii, 1963, 773 p., 64 lei. CH. DARWIN, Descendența omului și selecția sexuală, 1967, 554 p., 47 lei. E. RACOVIȚĂ. Opere alese, 1964, 815 p., 47 lei. O. VLĂDUȚIU, Patologia chirurgicală a animalelor domestice, 1962, voi. I, 813 p.+ 3 pl., 74 lei; voi. II, 709 p. + 1 pl., 63 lei. ST. $1 CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 20 NR. 6 P. 525—406 BUCUREȘTI 1968 I. T. I. - o, 6002 Lei 10. | 43817 | COMITETUL DE REDACȚIE Redactor responsabil : ACADEMICIAN EUGEN FORA Redactor responsabil adjunct : R. CODREANU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România SIuJii si cercelări de BIOLOGIE SERIA ZOOLOGIE TOMUL 20 1968 . Nr. 6 Membri : M. A. IONESCU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România ; MIHAI BĂCESCU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România ; OLGA NECRASOV, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România ; GR. ELIESCU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România ; MARIA CALOIANU — secretar de redacție. Pentru a vă asigura colecția completă și primirea la timp a revistei, reînnoiți abonamentele dv. pe anul 1969. Prețul unui abonament este de 90 de lei. în țară abonamentele se primesc la oficiile poștale, agențiile poș- tale, factorii poștali și difuzorii de pix să din întreprinderi șl insti- tuții. Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la CAR- TIMEX, București, Căsuța poștală 134 — 135 sau Ia reprezentanții săi din străinătate. Manuscrisele, cărțile și revistele pentru schimb, precum și orice corespondență se vor trimite pe adresa Comitetului de redacție al revistei „Studii și cercetări de biologie — Seria zoologie”. SUMAR Pag. VALERIA MACK-FIRĂ, Dalyelliidae (Turbellaria, Rhabdocoela) din România......................................... 527' PEPIETA SPĂTARU și ANDRIANA DAMIAN-GEORGESCU, Copepodele In hrana peștilor din complexul de bălți Crapina— Jijila (zona inundabilă a Dunării).................... 535 PAULA ALBU, Chironomide din Carpații românești (IV). . . . 539 M. VOICU și C. STRATON, Contribuții la cunoașterea anoplurelor din România (Anoplura Lucas, 1840) . ................. 547 CONSTANȚA DINCĂ, Aspecte citomorfologice și citochimice la Triturus triturus (II) ............................... 551 DOINA GROSSU, GH. BURLACU și MARGARETA BALTAC, Cercetări asupra ratei metabolice la melcul de livadă (Helix po- matia L.)............................................ 559 NlCULINA VIȘINESCU, Particularitățile termoreglării și meta- bolismului energetic la Erinaceus europaeus L. (ariciul comun) 565 Z. KIS, E. A. PORA și A. OPINCARU, Relații neuro-endocrine în creșterea șobolanilor albi........................... 571 GALINA JURENCOVA și D. POPOVICI, Excreția renală a unor proteine din sînge și lapte la bovine ................ 577 L. REBREANU, Cercetări asupra dinamicii modificărilor cantita- tive ale proteinelor serice la viței produse sub influența admi- nistrării îndelungate a extractului hepatic . .............. 583 D. POPOVICI și GALINA JURENCOVA, Caracterizarea imuno- electroforetică a proteinelor acumulate în glanda mamarâ în perioada precolostrală , ......................... 587 M. HAMAR și MAIA ȘUTOVA, Cercetări privind gradul de sta- bilitate a populațiilor de rozătoare din agrobiocenoze. . . 593 INDEX ALFABETIC . . ........................................ 601 ■ AI’Al.E DE 0 OKI PE AN ADBESA BEDACTIUI : SPLAIUL INDEPENDENTEI NB. 296 BUCUKESTI St. și cerc. biol. Seria zoologie t. 20 nr. 6 p. 525—6Q6 București 1968 DALYELLIIDAE (TURBELE ARI A, RHABDOCOELA) DIN ROMÂNIA* DE . ■ VALERTA MACK-FIRĂ 5 95.123.24 In this paper four species of MicrodalyeUia and Gieysztoria from the fresh-waters of Romania are studied. M. kupelwiesseri, M. breoimann and G. expedita are mentioned for the first time on the Romanian territory. The fourth mentioned species is a new subspecies of M. tennessensis (Ruebush & Hayes, 1939), in which one, is introduced also, the material from Italia on the criterion of the copulatory stylet’s characters. Thus, it is considered that this species consists of the typical form M. tennessensis tennessensis (Ruebush & Hayes) in the North of America, and of M. tennessensis europaea ri. ssp. in palaearctic. Lucrarea cuprinde studiul a 4 specii de rabdoceli din familia Daly- elliidae, dintre care 3 sînt noi pentru fauna României; a patra, semnalata de noi anterior, reprezintă o subspecie nouă pentru știință. Ele aparțin genurilor MicrodalyeUia Gieysztor, 1.938 și Gieysztoria Ruebush et Hayes, 1939 și provin din diferite regiuni ale țării. 1. MicrodalyeUia kirpelwieseri (Meixner, 1915) (Fig. 1 și 2) Material. 2 exemplare colectate dintr-o baltă permanentă bogată în vegetație, șoseaua București — Turnu-Severin (corn. Ghelmejoaia, jud. Mehedinți), 20. XI. 1967 ; temperatura apei 4°C (sub gheață). Pe viu, animalele măsoară circa 1 mm. Corpul, transparent, trun- chiat, rotunjit anterior, se prelungește posterior într-o coadă efilată cu 5 papile adezive. în descrierea originală, J. Meixner (5) indică 7 papile. Al. Lu th er (2) numai 4. Perii tactili, rigizi, sărăcăcioșiși relativ scurți la marginea frontală, sînt lungi și numeroși la extremitatea posterioară. * Material din teza de doctorat. ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 20 NR. 6 P. 527-531 BUCUREȘTI 1068 529 528 VALERIA MACK-FIRĂ 2 Rabdite scurte și groase, grupate cîte 2-4-5 (J. Mei x ne r (5) a numărat 5 — 9), sînt des repartizate în tegument. Distanța dintre cei doi ochi negri reniformi este mai mare decît cea care îi separă de laturile corpului. Intestinul, aproximativ de două ori mai lung decît faringele, nu posedă zooclorele. Aparatul copulator mascul (fig. 2) măsoară 150 g. Organul cuticular singur are 98 g, cu ramura stingă a manubriului de 47 g, cea dreaptă de 34 g, iar jgheabul median de 50 y.. Glandele vitelogene, bine dezvoltate la indivizii studiați de noi, sînt papiloase pe toată întinderea lor (fig. l,,w), iar capătul anterior lățit acoperă parțial porțiunea posterioară a faringelui. Ovarul (ov), cu aspect piriform, este îndreptat cu apexul posterior. Oul (ou) are formă elipsoidală. Repartiție geografică. Se cunoaște pînă în prezent numai din Euro- pa, avînd o răspîndire mai mult nordică Suedia, Finlanda, U. R. S. S. (Leningrad) (2). Către sud, coboară pînă în Austria (5) și Italia (2), dar în ambele țări în regiuni montane (Alpi). în. România, am găsit-o la șes (Cîmpia Română). Observații. La specificarea, făcută de Al. Luther (2), că M. hupelwieseri se întîlnește de 1a sfîrșitul lui aprilie pînă la mijlocul lui sep- tembrie, adăugăm că în ținuturile noastre poate ajunge pînă toamna tîr- ziu (a doua jumătate a lui* noiembrie). Deși, după cum reiese din litera- tură, preferă izvoarele și apele curgătoare, ea poate trăi și în ape stătă- toare (2), condiție în care o semnalăm și noi. 2. MicrodalyeUia brevimana (Beklemișev, 1921) (Fig. 3-7) Material. 8 exemplare capturate din balta Cătușa — Galați (jud. Galați), dintre care 7 la 15.VII.1967 și la 1 la 2.XI.1967,. în vegetația din apropierea malului. Animalele, cu aspect greoi și de culoarea mîlului, brun întunecat- verzuie, măsoară pe viu în extensie maximă circa 2 mm lungime și 300 g lățime. Corpul anterior, trunchiat-rotunjit și mult îngustat, se termină posterior într-o coadă, scurtă, cu numeroase papile adezive (circa 7) și peri tactili rigizi. Rabdite, în grupe de 4—5, acoperă des tot corpul. Faringele, foarte dezvoltat, reprezintă 1/3 din lungimea totală a animalului, valoare care corespunde cu cea dată în descrieri (2). Fig. 1 și 2. — MicrodalyeUia kupelwieseri (Meixner, 1915): 1, organizația pe viu, văzută dorsal ; 2, stiletul copulator (desen pe viu la camera clară). Fig. 3 — 7. — MicrodalyeUia brevimana (Beklemișev, 1921) : 3, organizația pe viu, văzută ventral; 4, rabdite; 5 și 6, stiletul copulator după un preparat In carmin acetic (desen la camera clară); 7, oul (carmin acetic, desen la camera clară). 530 VALERIA MACK-FIRA 4 5 DALYELLIIDAE DIN ROMÂNIA 531 Testiculele saciforme (te) sînt ventrale; încep de la capătul poste- rior al faringelui și merg pînă către mijlocul intestinului. Din extremi- tatea lor caudală pornesc canalele deferente, care, independent unul de altul, pătrund în aparatul copulator, la limita dintre vezicula seminală și cea prostatică. Organul cuticular măsoară pe viu 280 jx: manubriul 180 [x, jgheabul median 78 [x. Ambele ramuri terminale poseda cîte 10 spini robuști și sînt de 101 jx ramura dreaptă și 88 |x cea stîngă, măsu- rate de la baza manubriului pînă în vîrful ultimului spin. Pereții canalului genital sînt extrem de groși. Glandele vitelogene (vi), cu celulele viteline dispuse pe două rînduri, încep posterior față de faringe și se întind pînă la sfîrșitul treimii mijlocii .a corpului. Ovarul (ov) are porțiunea germinativă mare și larg rotunjită, îndreptată median, f ormînd cu jumătatea proximală, în care ovocitele sînt dispuse moniliform, un unghi drept. Capătul rostral al oviductului este mai dilatat decît restul traiectului său, servind drept receptacul seminal (rs), și conține spermatozoizi. Bursa copulatoare (bc), cu un peduncul lung și o veziculă sferică cu pereți groși, este puternic dezvoltată. Uterul este situat înapoia orificiului genital (3), plasat aproximativ la începutul + cincimii posterioare a animalului. Oul (ou), elipsoidul, are 93 x 83 p. Repartiție geografică. Pînă în prezent, specia este citată din Suedia, Finlanda, Kurmark, Polonia, Alpii Italiei, nordul Uniunii Sovietice, Siberia (2). 3. Microdalyellia tennessensis ssp. europaea n. ssp. (Fig. 8-12) .Material. 8 exemplare colectate din lacul Snagov — București (jud. Ilfov),.la 11.XI.1967, în vegetația din apropierea malului; temperatura apei 10°C. Corp zvelt, anterior trunchiat-rotunjit, posterior terminat printr-o coadă cu circa 8 papile adezive de 12 p lungime. Pe viu, 4—5 peri tactili rigizi, lungi de 30 p, împodobesc marginea frontală a animalului (fig. 11). Alți 6—8 peri tactili, de 14—25 p, se găsesc la extremitatea caudală (fig. 12). Rabditele, grupate cîte 2—5, ating la exemplarele vii 5,50—10 p lungime și 0,91 p lățime și au aspectul unor bastonașe rotunjite la capete, uneori efilate la unul dintre ele. Un pigment cafeniu-roșcat din granule fine în parenchim dă culoa- rea animalului. El este mai accentuat în regiunea cefalică, în vecinătatea ochilor. Aceștia sînt reniformi, relativ mari, spațiul dintre ei fiind egal cu cel care-i separă de laturile corpului. Faringele egalează aproape în lungime intestinul. Testiculele voluminoase, piriforme, sînt situate imediat înapoia faringelui și ventral față de glandele vitelogene. Canalele deferente pleacă din capătul lor posterior și se deschid în vezicula seminală. Aparatul cuti- cular are aspect îndesat și greoi. Măsurătorile executate pe preparate com- primate cu carmin acetic ne-au dat următoarele valori: ramurile manu- briului 26—36 p lungime; ramurile terminale: 111 p cea dreaptă, 115 p cea stîngă; primul spin stîng lung de 45—56 p; jgheabul median are apendicele dorsal de 70—73 p, cel ventral (placa ventrală) de 120 p. Sti- letul în întregime măsoară 146 p. Din cifrele de mai sus reiese că raportul lungimilor manubriu — ramuri terminale este de 1 :3. Glandele vitelogene, bine dezvoltate și cu celulele viteline dispuse pe două rînduri, nu depășesc anterior intestinul. Ovarul la exemplarele noastre este relativ mic, oviductul scurt. Oul, de formă elipsoidală, la unul dintre exemplare măsura 160 X 108 p. Fig. 8 — 12. — Microdalyellia tennessensis ssp. europaea n. ssp. : 8 și 9, stiletul copulator de la doi indivizi din lacul Snagov, văzut dorsal (desen la camera clară după prepa- rate comprimate în carmin acetic); 10, rabdite; 11, perii tactili ai marginii frontale; 12, extremitatea caudală cu peri tactili și papile adezive (desene pe viu la camera clară). Apendicele median dorsal; uc, bursa copulatoare; c, creier; cd, canal deferent; corn, canal genital mascul; ci, cili; cop, organul copvlator mascul; i,intestin; jm, jgheabul median; m, mușchii organului copulator; manubriu; o, ochi; ob, orificiul bucal; od, oviduct; ou, ou; ov, ovar; pa, papile adezive; nh, faringe; p/c, peri tactili caudali; ptf. peri tactili frontali; pv, placa ventrală- (apendicele ventral al jgheabului median); răr, ra- mura terminală, dreaptă, a stiletului copulator; rh, rabdite; ers,; receptacul seminal; rst, ramura terminală stîngă a stiletuluicopulator; si,stiletulcopulator; ie,testicul; u, uter; vg» veziculaprostatică; vi, glande vitelogene; vs, vezicula seminală; , orificiul genital. + Discuție. într-o lucrare anterioară (4), semnalînd pentru prima oară pe M. tennessensis în România și a doua oară în Europa, am arătat că după descrierea și figurile date de Al. Luther (2) pentru organul cuticular al exemplarelor din America și Italia, specimenele din lacul Snagov (Cîmpia Română) se dovedesc a fi foarte apropiate de exemplarul italian și deosebite de cele americane. Materialul insuficient avut atunci la dispoziție nu ne-a permis să ajungem la concluzii sistematice sigure. întregind observațiile noastre pe cei 8 indivizi colectați în noiem- brie 1967, am putut stabili că diferențele care privesc aspectul general 532 VALERIA MACK-FIRA 6 al stiletului copulator, numărul, forma și mărimea spinilor, forma și lun- gimea apendicelui median dorsal, forma și lungimea plăcii ventrale, lun- gimea manubriului și a ramurilor terminale și mai ales raportul lungimilor manubriu — ramuri terminale nu sînt variații individuale, așa cum le consideră Al. Luther (2) pentru unicul'exemplar din Italia, ci se dovedesc a fi caractere constante, care îndepărtează forma descrisă de noi de M. tennessensis tipică din America. Pe de altă parte, după cum reiese din figura și diferențele date de Al. Luther (2)1 pentru exemplarul italian față de specia-tip, cele două populații de M. tennessensis din Europa Sînt foarte apropiate prin orga- nul cuticular, deosebirile constînd numai în ceea ce privește raportul lungimilor manubriu — ramuri terminale: la exemplarele, românești acesta este de 1 : 3, iar la cele din Italia de 1 : 2. Asemănările izbitoare privesc robustețea și forma spinilor; forma și lungimea apendicelui median dorsal, forma triunghiular-asimetrică, cu vîrful orientat într-o parte a plăcii ventrale și aspectul general îndesat și greoi al întregului organ copulator. Ținînd seama de toate acestea, considerăm că exemplarele studiate de noi aparțin unei subspecii noi de M. tennessensis, care se opune speciei- tip prin următoarele caractere : 1) lungimea rabditelor : 5,5—10 g la subspecia noastră, 7—8 p. la specia-tip; 2) dimensiunile ovarului și ale glandelor vitelogene, care pot varia desigur după vîrsta și stadiul de matu- ritate sexuală a individului; de aceea le enunțăm numai, fără a le discuta valoarea sistematică; 3) aspectul și raporturile părților constitutive ale organului cuticular: spini robuști la subspecia din România, zvelți și efilați la cea americană; placa ventrală triunghiular-asimetrică, cu vîr- ful îndreptat lateral la exemplarele românești, simetrică la cele din America de Nord; în fine, raportul lungimilor manubriu — ramuri ter- minale 1 : 3 la subspecia din România, aproape 1 :1 la cea americană. în această subspecie includem și exemplarul din Italia, cu, oare- care rezerve dictate de faptul că în afara figurii organului cuticular nu cunoaștem nimic din restul caracterelor sale, și îl denumim M. tennessensis ssp. europaea n. ssp. Cele două forme în discuție, M. tennessensis tennessen- sis (Ruebush et Hayes) și Jf. tennessensis europaea n. ssp., sînt definite și prin arealul lor geografic, prima trăind în.nearctic (America de Nord), ultima în palearctic (Europa). 4. Gieysztoria expedita (Hofsten, 1907) Material. 5 exemplare colectate la Maliuc (Delta Dunării) printre vegetația de Miriophillum, Potamogeton și Salvinia natans, 8.VIII.1967; temperatură apei 25°C. Corp transparent, cu pigment brun-roșcat sărăcăcios în paren- chim. în intestin, zooclorele. 1 .... „dîe Stacheln bedeutend kraftiger und weniger spitz und der letzte Stachel des atîf der Abbildung rechten Endasten ist nicht kieiner als sein Nachbar“... 7 DALYELLIIDAE DIN ROMÂNIA 533 Organul cuticular măsoară pe viu 24 jx, avînd spinii de 15 ;x. Oul, elipsoidal, este de 157 X 107 jx. Repartiție geografică. Specie larg răspîndită în apele dulci și sal- mastre din regiunea de șes, ajungînd pînă la altitudinea de 2 312 m. Se cunoaște din Suedia, ^Finlanda, Austria, Elveția, Openheim pe Rin, Franța, Iugoslavia, Bulgaria (2). Discuție. H. An der Lann (1), enumerînd-o printre turbelaria- tele din Dunăre, subliniază că găsirea ei în acest ținut se dat'orește lui Vornatscher, care o citează din apele stătătoare ale Praterului vienez, dar că în cercetările efectuate de el personal asupra faunei bazi- nului dunărean nu a găsit-o niciodată. Noi am colectat-o în balta de la stăvilar (Maliuc — Delta Dunării), a cărei apă provine direct din Dunăre. Desigur, specia este răspîndită și în alte canale din această regiune. CONCLUZII Din studiul dalieliidelor care fac obiectul prezentei note reies urmă- toarele : 1. MicrodalyeUia kupelwieseri, M. brevimana și Gieysztoria expedita sînt noi pentru fauna României. 2. Se stabilește o subspecie nouă, M. tennessensis europaea n. ssp., în care se include, după caracteristicile stiletului copulator, și forma din Italia. Prin aceasta se ajunge la concluzia că M. .tennessensis (Rue- bush et Hayes, 1939) este reprezentată prin forma tipică, M. tennessensis tennessensis în nearctic (America de Nord) și M. tennessensis europaea n. ssp. în palearctic (Italia și România). Acestei subspecii îi aparține și exemplarul de la Maliuc (canalul Simionca), pe baza căruia am' semnalat cu oarecare rezerve într-o lucrare anterioară (3) prezența ei ca M. tennessensis în bazinul dunărean. Ni se pare cu atît mai demn de subliniat acest fapt, cu cît în Italia specia tră- iește în zona inundabilă a fluviului Arno (2). Prezența ei în lacul Snagov este explicabilă, dată fiind corespondența de faună care există între acest bazin, fost liman fluviatil al lalomiței, afluent al Dunării, și bătrînul flu- viu (3). 3. M. kupelwieseri, care în alte regiuni se întîlnește în lunile aprilie — septembrie, la noi ajunge pînă în a doua jumătate a lui noiembrie. Trebuie totodată amintit că pe M. tennessensis europaea n. ssp. nu am găsit-o în lacul Snagov. și îh Dunăre decît toamna. în probele luate.de noi în timpul verii nu am capturat pînă acum nici un individ. (Avizat de prof. R. Codreanu.) • 534 VALERIA MACK-FIRA BIBLIOGRAFIE 1. An Der Lan H., Arch. Hydrobiol., Suppl. Donauforschung, 1962, 27, 1. 2. Luther Al., Die Dahjelliidae (Turbellaria Neorhabdocoela). Eine Monographie, Acta Zool. fennica, 1955. 3. Mack-Firă V., Rhabdocoeliden aus dem Vberschivemmungsgebiet der Donau, Soc. Intern. Limnol. Colloq. Decenn. Damib., Varna, 1966, 10. 4. — Anal. Univ. Buc., 1967, 38. 5. Meixner .L, Zool. Jb. Abt. Syst., 1915, 38, 459—588. Universitatea București, Facultatea de biologie, Laboratorul de zoologia nevertebratelor. Primit în redacție la 20 iunie 1968. COPEPODELE ÎN HRANA PEȘTILOR DIN COMPLEXUL DE BĂLȚI CRAPINA - JIJILA (ZONA INUNDABILĂ A DUNĂRII) DE PEPIETA SPĂTARU și ANDRIANA DĂMIAN-GEORGESCU 595.34: 591.524.1(28): 597 From the study of the phytophiîous and planktonic Copepoda of the Crapina- Jijila pot’d-complex in comparis'on to the Copepoda found in the food of the fishes living tbere, resulted in following conclusions : — the main consumers of Copepoda are the fishes Qlupeonella cultriventris cultri- ventris, Carassius carassius, Cobitis taenia laenia and Syngnalhus nigrolineatus; — the fact of having identified several Copepoda species which are rare in the ponds but abundaht in the food of the fishes shows that selection of the food is a real process; — concerning the feeding with Copepoda there is no competition between the different species of fishes ; the Ccpopoda are consumed undei’ conditions variabile in time and space. Studiul copepodelor planctonice, fitofile și de fund din complexul de bălți Crapina — Jijila (7) a evidențiat existența a 27 de specii, dintre care 24 au fost găsite în hrana peștilor (10). Cercetarea dinamicii copepodelor paralel cu cea a hranei peștilor a permis să stabilim : 1) dacă între pești sînt relații de concurență în ceea ce privește hrana cu copepode; 2) dacă la pești există fenomenul electivității hrănirii. Observațiile noastre cu privire la relațiile copepode — consumatori (ilustrate în tabelul nr. 1) au arătat că în hrana principală a unor pești intră în cantitate mai mare următoarele specii: Eucydops serrulatus, Paracydops fimbriatus, Acanthocydops vernalis, A. bicuspidatus, Edino- soma abrau, Heterocope caspia, Nilocrdla bibernica și altele, ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 20 NR. 6 P. 635-538 BUCUREȘTI 1968 536 PEPIETA SPĂTARU și ANDR1ANA DAMIAN-GEORGESCU 2 Bucyclops senulatus este consumată de gingirică, babușcă, plătică, crap, zvîrlugă și undrea, însă numai la gingirică întîlnim abundență și frecvență ridicate, deci ea constituie un element important, în hrană. Paracydops fimbriatuș a fost întîlnită în intestinul plăticii, sabiței, crapului și caracudei, prezentând la ultima frecvență și abundență mari. Acanthocydops vernali's, găsită în bolul alimentar la gingirică, vădu- , viță, lin, roșioară, obleț, batcă, plătică, sabiță, crap, caracudă, zvîrlugă și undrea, are abundență și frecvență ridicate numai la zvîrlugă și undrea. Totuși nii sînt relații de concurență între aceste două specii de pești, de- oarece prima se hrănește cu.această specie primăvara, iar a doua toamna. Am putea semnala cel mult o oarecare relație de concurență între plătică și zvîrlugă, amîndouăcoexistând în ghiol. Totuși ținând seamă de faptul că copepodele au rol relativ neînsemnat în li rana plăticii, la care chirono- midele formează hrana de bază, iar zvîrlugă,este o specie rară în complex, aspectul concurenței apare neglijabil. Analiza, bolului alimentar la un număr mare de exemplare de plătică crap și alte specii, la.care au fost identificate copepode, arată că, față de importanța chironomidelor în hrană, formele zooplanctonului sînt neglijabile. Totuși, în. legătură cu: aceasta, M. P a p a d o p o 1 (9) a constatat, pe baza analizei "hranei la 20 de crapi adulți, pescuiți din balta Greaca în anul 1955, că în intestin se găseau numai forme ale, zooplanctonului ’ (Acanthocydops, Mespcydops, Bpsmina și Daptyti^^numeroase resturi vegetale. Probele’ de bențos,, adunate în aceeași perioadă de timp, au arătat o mare sărăcie, a acestuia. Crapul trecuse la consumul elementelor planctonului- din cauza lipsei faunei bentonice; distrusă îh urina Înghețului complet al-bălții în februarie 1954. Edinbtyma abrau, consumată de babușcă^ lin plătică, ‘ sabiță, crap, caracudă, zvîrlugă și undrea, indică frecvență și abundență mari numai la caracudă. /. ■' ' ■ ' ilderocope caspta intră între elementele nutritive ale gingiricii, babuștei, linului, bblețuluî, plăticii, sabiței, crapului și andrelei, dar pre- zintă-frecvență și abundență ridicate numai la undrea. Nitocrdla hibernica este preferată de caracudă primăvara și vara, iar de zvîrlugă vara. 'Nu este totuși concurență, locurile de hrănire ale acestor două specii de pești fiind diferite — caracudă în ja în ghiol. ■ ■ v.- riv- - - - . Rezultă că în hrana peștilor copepodele au un rol destul de însemnat, putîhd constitui chiar hrana de bază. Gingițicajesabița,caracuda, zvîr- luga și andreaua preferă hrana alcătuită din copepode, însă,- după cum rezultă din lucrările noastre, peștii le consumă în perioade diferite, deci hu. există în general relații de concurență. Privitor la electivitate, s-auobținut date int-eresante prin compararea frecvenței unor specii din bazin cu aceea din hrana unor pești. Analiza comparativă a frecvenței speciilor de copepode din bazinul acvatic cer- cetat de noi (tabelul nr, 2)și a acelorași specii în intestinul peștilor (s-au cercetat T6 specii de pești noprădători, numărul total al exemplarelor * analizate ridieîndu-se la 2 625) a arătat că 7 specii de copepode din 27 identificate în’ cele 450 de probe de plancton minuțios analizate, deși rare -în ecosistemul dat, în hrana peștilor sînt abundente- Nr. ort. Specii de copepode din hrana peștilor gingirică babL /sce 1 abund. 7° Frecv. % § 1_ Macrocyclops albidus — 0,41 2 Eucydops serrulatus serrulatus 1,66 3 Eucyclops serrulatus proximus — — — 5 Eucydops macruroides — 6 Eucydops macrurus 19,05 —— — 6 Paracydops F/mbriatus — —— 7 Ectocyclops phaleratus — —— — 8 Cyclops sp. 28^7 - ■ 9 Cyclops Furc/Fer — — 7o Cyclops vicinus —- — 0,83 ► Li Acanthocydops viridis — — ■“ — 12 Acanthocydops vernalis 5714 ► — 13 Acanthocydops bicuspidatus — 0,83 ► 14 Mycrocyclops bicolor — —— — L5 Mesocydops crassus 23,8 1.66 16 Mesocydops oithonoides — — 17 Mesocyclops dubowskii 14,28 0,41 18 Catanipeda apuse dulcis — — — 19 Eudiaptomus gracilis —— — — 20 Eurytemora velox —— — 21 Heterocope caspia 4.76 ~298 22 Edinosoma abrau .— — 0.41 23 Nitocrelta hibernica — 24 Campthocamptus staphylinus — -— — 25 Dnycocamptus mohamed — —— — 26 Limnocletodes behning/ —- Iz Egpepodit/ —— —— —■ [SS Argulussp —- — \f =primăvara E- vara COPEPODELE ÎN HRANA PEȘTILOR - de pest/ consumațorr^cop^ode^ ——- plah'că | sab/fa^ Specii crap batcă_ 0,82 1,65 0.62 '82y 9.09 1497 5.31 ?! 5,31 058 0,46 0,96 3,39 155 1-2 exemplare in intestin puține exemplare imn test/n A = toamna H~ iarna lin roșioară plevușcă oblet. ’xS» O î § 1 abund. 7> ■ Frecv. % xj© ■^5 c: ——— — 2.7 ► — M 1 " — — ■*» — —— —— — — —— —— —— — «ni— ' — — — —— — - 1 "* -— — — — — —— — —— —* — ——•• — —— —— —— — — — 0.74 ► —— — —— —— — ■M- - —— — —— —— ~ — — 2.7 ► — —- 255 — —— 1,41 — —* —— 2,7 P — —- — — —— — —— — — —* — °'77 —— — —— — —— —- — — 2.7 --1— —— —— — — — — —* — — — — — —— ..— .— —— — — — {85 — — — 0,74 L. 165 — — — — «-»-• 185 — — — — — «II » -— —— — — —— — — -—‘ — — — —— — — ——- —— — — 185 — — — — — ■»* —— — —• — . ■■ — 0,30 0.61 ar 256^ 1296 5,55 OEL 1,54 031_ 3J9 030 1,54 0,30 0.61 TABELUL Nn 1 VEaracu^,; zvîrluffa une/cea yjPian soare 2396 8,69 5,97 3,8 13,3. 1,31 F 13,33 0,54 semidominant in hrana dominant in hrana 20 1333 3,38 291 1333 1333 1333 4 3,25 1,31 165 576 495 257 16.3 1,08 7,6 1.08 20 1333 6,57 3,21 1,31 657 % P^ I III I I 15,75 8,15 13.15 193 5,79 3,86 0,96 3,38 058 096 11.59 231 9,21 6,57 6,57 9.21 1457 0,54 .8.69 16,3 0,54 ——• — — — 1 — — —— — « —- — — *— i» 1 — ■» . — — 133_ ► *■ — *— li— — — — —— *— 133_ ,'^'r — — 3 ' • COPEPODELE ÎN HBANA PEȘTILOB 537. Astfel, JSucyclops serrulatus, găsită în hrana gingiricii în proporție de 42,86%, abundența ridicîndu-se pînă la 300 de exemplare într-uh in- testin, în plancton a fost determinată numai în 8 probe, frecvența fiind într-o probă cantitativă de numai 1,77%, iar numărul maxim de 1 exem- plar. în ceea ce privește Paracyclops fimbriatus, cu frecvența de 13,15% și abundența maximă de sute de exemplare în bolul alimentar al caracu- dei, a fost întîlnit un singur exemplar într-o probă de plancton. Tabelul nr. 2 Specii de copepode rare in biotop și abundente in hrana peștilor Nr. Speciile de copepode Speciile de pești Abundența crt. din hrana peștilor consumatori de copepode în hrană în biotop 1 Eucyclops serrulatus Clupeonella cultriventris cultriventris Syngnathus nigrolineatus nigrolinateus ' ++++ + 4“ 4- + 2 Paracyclops fimbriatus Carassius carassius + + + v; + 3 Acanthocydops bicuspi- datus Leucaspius delineatus deli- neatus Abramis brama danubii +++ ‘ + + +,' + 4 Eurytemora velox Pelecus cullratus Syngnathus nigrolinea- tus nigrolineatus + + + + + + + + + 5 Nitocrella hibernica Carassius carassius Cobilis taenia taenia Syngnathus nigrolineatus nigrolineatus +++, + + + ■ + + + + 6 Onycocamptus mohamed Carassius carassius + 4- + 7 Limnocletodes behningi Carassius carassius + + + + Acanthocydops bicuspidatus a fost găsită numai în două exemplare într-o singură probă de plancton, iar în hrana plăticii în mii de exemplare într-un intestin. O situație asemănătoare a putut fi constatată și la celelalte patru specii rare în biotop, dar abundente în hrana peștilor. Desigur că față de această situație se ridică o serie de probleme care se cer elucidate. Este vorba de caracterul întâmplător al nutririi cu anu- mite organisme, de electivitate sau poate de amîndouă? Aceste rezultate contradictorii, raritatea unor specii în ecosistem, pe de o parte, și abundența lor în intestinul peștilor, pe de altă parte, au probabil la bază următoarele două fenomene care se completează : peștii aleg formele preferate, care, fiind dispuse în aglomerații, sînt depistate și consumate (4), (5), (6). Analiza bolului alimentar al peștilor a evidențiat existența a două specii de copepode care nu au fost identificate în cele 450 de probe canti- tative și calitative de plancton. Este vorba despre Mesocyclops dubowshii din hrana undrelei (Syngnathus nigrolineatus nigrolineatus) și Cyclops fur- . 538 PEPIETA SPĂTARU și ANDRIANA DAMIAN-GEORGESCU 4 cifer din hrana plăticii (Abramis brama d&nnbii). Aceasta ne conduce la concluzia că cercetarea paralelă a dinamicii unor specii și a rolului lor în hrana peștilor nu are valoare numai pentru înțelegerea fenomenelor de concurență și electivitate, ci poate aduce o contribuție însemnată la com- pletarea inventarului faunistic al unei biocenoze date. (Avizat de prof. Gr. Eliescu și prof. N. Botnariuc.) BIBLIOGRAFIE 1. Antipa Gr., Publ. Fond. ,,V. Adaniachi”, 1909, 16. 2. Antorescu C. S., Peștii din apele R. P. R., Edit. agrosilvică, București, 1957. 3. Bănărescu P., Pisces — Osteichthyes, în Fauna R. P. R., Edit. Acad. R. P. R., București, 1964, XIII. 4. Botnariuc N., Bul. științ. Acad. R.P.R., Secția de șt. biol., agr., geol. și geogr., 1954, 6,2,739 — 752. 5. Botnariuc N., Anastasiu C. și Damian A., Com. Acad. R. P. R., 1956,'6, 5, 669 — 673. 6. Botnariuc N., Damian A., Anastasiu C. și Spătaru P.. Bul. științ. Acad. R. P. R., Secția de biol, și șt. agr. (Seria zoologie), 1957, 9, 2, 185 — 194. 7. Damian-Georgescu A., Copepodele din complexul de bălți Crapina — Jijila(regiunea inunda- bilă a Dunării), dinamica și rolul lor in economia complexului, București, 1964. 8. Nikolski G. V., Ecologia peștilor, Edit. Acad. R.P.R., București, 1962. 9. Papadopol M., Anal. Univ. Buc., seria șt. nat., 1957, 14, 171 — 178. 10. Spătaru P., Contribuții la studiul nutriției și relațiilor trofice la peștii complexului de bălți Crapina — Jijila (zona inundabilă a Dunării), București, 1967. 11. COPPAMH A. A., numanue u nuuțeevie eaauMOomnouieHUSi pu6 KacnuucKoeo Mopa, MocKBa, 1952. Universitatea București, Facultatea de biologie, Laboratorul de biologie generală și Institutul de biologie „Traian Săvulescu", Sectorul de sistematică și evoluția animalelor. Primit în redacție la 21 iunie 1968. CHIBONOMIDE DIN CABPAȚII ROMÂNEȘTI (IV) DE PAULA ALBU 595.771 Ten species of Chironomidae are recorded for the first time in the Romanian Car- pathians : 2 belong to the subfamily Tanypodinae, 2 to the subfamily Orthoela- diinae and 6 to the subfamily Chironominae. The genera Macropelopia and Pro- smittia are recorded for the first time on the teritory of this country (g. Sticto- chironomus was mentioned before as larvae only). These species were collected at Sinaia (Prahova valley) in a light trap. Descrierea chironomidelor din Carpații românești a format obiectul mai multor lucrări anterioare (2), (3), (4), care au completat lista speciilor cunoscute din țară (1). în lucrarea de față menționăm pentru prima dată pe teritoriul țării noastre 10 specii de chironomide, contribuind în felul acesta la cunoașterea mai completă a ariei lor de răspîndire. Subfam. TANYPODINAE Cele două specii pe care le menționăm corespund descrierii date de E. J. F i 11 k a u (8). Din această cauză vom'prezenta doar cîteva date, răspîndirea și figurile hipopigiilor. \ 1. Macropelopia nebulosa (Mg.) A. E. — 2,11; lungimea aripii 4,28 mm (mai mică decît în descri- erea lui E. J. F i 11 k a u). Hipopigiu (fig. 1). Răspîndire : întreaga Europă, în ape reci și bine oxigenate. Sinaia : 9 3c? în lunile iunie, iulie și august. ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 20 NR. 6 P. 530-546 BUCUREȘTI 1968 540 PAULA ALBU 2 ' 3 CHIBONOMIDE DIN CARPAȚII ROMÂNEȘTI 541 2. Thienemannimyia geijskesi (G.) A. B. = 1,64; lungimea aripii 2,53 mm. Hipopigiu (fig. 2). Răspîndire : în lanțurile montane de înălțime mijlocie din Europa centrală și din regiunea Alpilor, în ape curgătoare reci. Sinaia : 1 $ (2.VIII.1958). Subfam. ORTHOCLADIINAE 3. Brillia longifurea K. Antena brună cu un păr apical rigid; A.E. = 1,72; lungimea arii-, colelor palpului (jx): 100; 200 ; 200 ; 244. Toracele gălbui cu dungile mezo- notale, postnotul și mezosternul brune. Aripa cu peri, în special în vîrf; B2+3 foarte apropiată de B1; C depășește B4+6; lobul anal rotunjit, scvama cu șir complet de peri; lungimea aripii 2,73 mm; V. E. = 1,25. Halterele gălbui. Picioarele brune deschis ; L. E. (P I) = 0,85 ; L. E. (P II) = 0,50 ; L. E. (PUI) =0,52. Abdomenul brun. Hipopigiul (fig. 3) lipsit de vîrf anal; lobul intern al cositului bine dezvoltat; articolul distal bifid, cu ramuri inegale. Răspîndire : specia este cunoscută din toată Europa și Canada (11). Sinaia : foarte frecventă, mai — octombrie 1958. Fig. 3. — Hipopigiu de Brillia longi- furca. Fig. 4. — Hipopigiu de Prosmiltia jemtlandica. 4. Prosmittia jemtlandica (Br.) Ochii glabri. Antena cu ultimul articol ușor umflat distal; A. E. = 1,13. Toracele brun, dungile mezonotale nu sînt distincte; lobii prono- tului îngustați median. Dm = 0 ; Dl = 5—7 ; Pa = 3 ; Sc = ? Nu există proeminență mezonotală. Aripa cu lob anal foarte obtuz; scvama lipsită de peri; B4+5 foarte curbată și relativ lată ; B2+3 în cea măi mare parte a ei la mijlocul distanței dintre Ex și E4+5, dar spre margine se curbează; C depășește puțin E4+5; Cu2 foarte îndoită; An nu ajunge la fCu. Lun- gimea aripii 1,39 mm; V. B. = 1,28. Halterele brune. Picioarele brune, cu pulvile foarte mici. Descrierea originală a spe- ciei nefiind completă, dăm și lungimea articolelor picioarelor (p) : fe t ta, ta2 ta3 ta4 ta5 L.R. p I 433 566 233 155 100 44 49 0,41 p II 500 500 222 133 89 44 49 0,44 p III 522 566 277 166 133 55 55 0,49 : - C. 5902 5 CHIRONOMIDE DIN CARPATII ROMÂNEȘTI 543 542 PAULA ALBU 4 J Hipopigiul (fig. 4) cu vîrf anal destul de lung, cu perișori. Lobul intern al coxitului (posibil din cauza poziției diferite sub lamelă) deosebit de cel figurat de L. B r u n d i n ((5) fig. 71). Articolul distăl cu o formă caracteristică. Observații. Genul Prosmittia a fost creat de L. B r u n d i n în 1956 (6) pentru a cuprinde această specie, descrisă inițial, în 1947 (5), ca făcînd parte din genul Pseudosmittia. P. jemtlandica a fost cunoscută pînă în prezent numai din Suedia. Sinaia : 1 (25.VIII.1958). 5. Pseudosmittia holsata Thien. et Str. Capul brun-negru, palpul gălbui; lungimea articolelor palpului (g) : 24; 73; 73; 107. Vîrful antenei foarte puțin umflat, cu numeroși perișori senzitivi; A. R. = 0,33 — 0,50. Toracele negru cu proeminență mezonotală. Aripa foarte transparentă, cu lobul anal foarte teșit; scvama lipsită de peri; R2+3 mai apropiată de R4+6 mergînd pe o porțiune para- lel cu ea; R4+5 se termină aproximativ în dreptul lui Cu4; Cu2 foarte în- doită; lungimea aripii 1,20 mm; V. R. =1,36. Halterele brune-gălbui. Picioarele în general gălbui; coxa, trocanterul și femurul la P I mai brune. L. R. (P I) =0,41; L. R. (P II) = 0,46; L. R. (P III) = 0,48. Abdomenul brun, cu perii de pe tergite distribuiți neregulat. Hipo- pigiul (fig. 5) cu lob intern larg, puțin proeminent (un altul, superior, este acoperit de lama dorsală); vîrful anal există. Răspîndire: Austria și Suedia. Recent (13) a fost semnalată de F. Reiss în lacul Constanța. Sinaia : puțin răspîndită; total 5 Subfam. CHIRONOMINAE 6. Pentapedilum uneinatum G. Antena brună cu un păr apical; A. R. = 1,53. Lungimea articolelor palpului (p.) : 44 ; 127 ; 127 ; 215. Toracele brun deschis, dungile mezono- tale nu sînt prea1 distincte; umerii, pleurele și scutelul de culoare mai des- chisă. Dm = circa 12 ; Dl =11—15 ; Pa =_4—6 ; Sc =10 dispuși într-un șir. Aripa cu lobul anal rotunjit, scvama cu 7 peri; spațiul dintre Rx și R4+b foarte îngust; peri pe toată aripa, mai mulți spre vîrf și pe nervuri; lungimea aripii 1,73—1,97 mm; V. R. =1,14. Picioarele cu pulvile foarte bine dezvoltate; L.R. (PI) =1,55; L.R.(P II) = 0,56; L.R.(P III) =0,65. Abdomenul brun deschis; lama dorsală a hipopigiului brună. Hipo- pigiul (fig. 6) cu apendicele 1 umflat la bază și digitiform în rest. Răspîndire : Anglia, R. D. G., R. F. a Germaniei, Belgia, Fin- landa, Suedia. Sinaia : 1 $ (24.VII.1958). Poiana Brașov : 1 $ (22.VIII.1965). 7. Polypedilum laelum (Mg.) A. R. =1,41—1,51. Lungimea articolelor palpului (a): 55; 166; 166; 277. Toracele brun-negru. Dm = circa 24 dispuși perechi; Dl = 20—22; Pa = circa 10; Sc = numeroși, dispuși în jumătatea anteri- oară a scutelului. Aripa cu pete dispuse caracteristic ; lobul anal în unghi drept, scvama cu șir complet de peri; R2+3 lipită de R4; lungimea aripii 2,62—2,78 mm. Halterele brune distal. Fig. 5. — Hipopigiu de Pseudo- smillia holsata. Fig. 6. — Hipopigiu de Penla- pedilum uneinatum. Picioarele gălbui, cu femurele brune; pulvilele foarte bine dez- voltate. L. R. (P 1) = 1,42 ; L. R. (P II) = 0,63 ; L. R. (P III) = 0,75. Abdomenul brun-negru, cu numeroși peri pe tergite; tergitele 5—8 cu marginile posterioare galbene. Hipopigiul (fig. 7) cu apendicele 1 foarte lung, subțire și curbat, cu 1 păr lung median. Răspîndire: R. D. G., R. F. a Germaniei, Anglia, Austria, Belgia, Olanda, Albania, Suedia (5). Sinaia : este cea mai frecventă Specie din subfamilia Chironominae găsită în capcana cu lumină. 544 PAULA ALBU CHIRONOMIDE DIN CARPAȚII ROMANEȘTI 9. Stietochironomus pietulus (Mg.) 545 8. Polypedilum pedestre (Mg.) Capul brun deschis ; antena de culoare mai închisă spre bază; A.R. = 1,06. Lungimea articolelor palpului (g) : 78; 222; 200; 366. Toracele brun-negru, pleurele și scutelul de culoare mai deschisă; Dm = circa 20 ; Dl =circa 30 în 1—2 șiruri; Pa =11; Sc =circa 25—30. Aripa cu lobul anal destul de dezvoltat, rotunjit; scvama cu șir complet de peri; lungi- mea aripii 3,18 mm; V. R. = 1,14. Halterele brune în vîrf. Picioarele cu pulvile bine dezvoltate, gălbui, cu excepția femurului și a ultimelor două articole tarsale de la P I, care sînt brune. L. R. (P I) = 1,40 ; L. R. (P II) = 0,53. Fig. 7. — Hipopigiu de Poly- pedilum laetum. Fig. 8. — Hipopigiu de Polypedilum pedestre. Abdomenul gălbui, ultimele trei tergite brune-negre. Hipopigiul (fig. 8) cu apendicele 1 digitiform și 1 păr lung median. Așa cum a arătat șiM. Goetghebuer (10), această specie este foarte asemănătoare cu specii ale genului Microtendipes. Răspîndire: R. D. G., R. F. a Germaniei, Austria, Belgia, Olanda, Anglia, Scandinavia. Sinaia: în total 12 ' Capul brun; antena brună, scapa neagră; A. R. = 2,49. Lungimea articolelor palpului (g) : 100 ; 211; 244; 344. Toracele în întregime negru. Aripa cu lob anal în unghi drept; scvama cu șir complet de peri; o pată foarte întunecată în jurul lui r—m, două pete între R și M, o pată între Cux și Cu2, două pete între Cu2 și An, o pată sub An; R2+3 mai aproape de Rj; R4+5 mult mai aproape de vîrf decît Cux; lungimea aripii 3,38 mm. V. R, =0,91. Picioarele cu pulvile mari; peri lungi pe ta^ (P I); colorația picioa- relor caracteristică : fe negru cu 2 inele galbene, t galben cu 3 inele negre, ta! în general galben, cu un inel lat brun deschis, iar partea distală brună- neagră; ta2 și ta3 distal negre, ta4 și ta5 în întregime negre. L. R. (P I) = 1,11; L. R. (Pil) =0,57; L. R..(PIII) =0,72. Fig. 9. — Hipopigiu de Stietochironomus pietulus. Fig. 10. — Hipopigiu de Tanytarsus chi- nyensis. Abdomenul brun-negru; fiecare tergit tivit anterior și posterior cu galben. Hipopigiul (fig. 9) cu apendicele 1 cu 2 peri; articolul dis- tal mai scurt decît cel bazai. Răspîndire : Anglia, R. D. G. și R.F. a Germaniei, Austria, Suedia, Belgia și Olanda, Alpi (12). Sinaia : 1 3 (26.V.1958). Un roi mare colectat în satul Potcoava, valea Plapcei (afluent al Vedei, jud. Olt). 546 PAULA ALBU 8 10. Tanytarsus chinyensis G. Capul brun deschis ; ochii reniformi; scapa brună, A. R. =1. Pal- pul gălbui; lungimea articolelor palpului (g) : 50 ; 161; 161; 277. Toracele palid în întregime; Dm = circa 13—15; Dl = 9—10 ; Pa =1; Sc= 8 de dimensiuni variate. Aripa cu lob anal foarte obtuz ; peri în special în vîrf; lungimea aripii 2,26 mm. Halterele palide. Picioarele gălbui, fără pulvile; L. R. (P I) = 2,32 ; L. R. (P II) = 0,60; L.R.(PIU) =0,62. Abdomenul gălbui. Hipopigiu (fig. 10); vîrful anal cu circa 8 butoni dispuși în 1—2 șiruri (grupul holochlorus sensu Brundini); apendicele 1 mai lat decît lung; apendicele la lățit; apendicele 2a scurt, îndreptat median, cu un grup de peri puternici, lățiți. Răspîndire : Chiny (Belgia), Suedia, Alpi (12). Sinaia : 1 (8.VI.1958). CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA ANOPLURELOR DIN ROMÂNIA (ANOPLURA LUCAS, 1840) DE M. VOICU și O. STRATON (Avizat de pidf. N. Botnariuc.) BIBLIOGRAFIE 1. Albu P., Gewăsser u. Abwăsser, 1966, 41/42, 145 — 149, 2. — St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1966, 18, 3, 193 — 205. 3. — St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1967, 19, 1, 15 — 25. 4. - — St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1968, 20, 5. 5. Brundin L., Ark. f. Zool., 1947, 39 A, 3, 1—95. 6. — Zur Systematik der Orthocladiinae (Dipt. Chiron.), Inst. of Freshwater Research, Drottningholm, 1956, Report 37, 5 — 185. 7. Edwards F. W., Trans. Ent. Soc. London, 1929, 77, 2, 279-430. 8. Fittkau E. J„ Die Tanypodinen (Dipt. Chiron.), Akademie-Verlag, Berlin, 1962, 1 — 4'53. 9. Fittkau E. J., Schlee D. u. Reiss F., Chironomidae, in ILlies J., Limnofauna Euro- paea, Gustav Fischer Verlag, Stuțtgart, 1967. 10. Goetghebuer M., Tendipedidae (Chironomidae), in Lindner E., Die Fliegen der paleark- tischen Region, E. Schweizerbart’sche Verlagsbuchhandlung, Stuttgart, 1936 — 1939. 11. Oliver D. R„ J. Fish. Res. Bd. Canada, 1960, 17, 5, 607-624. 12. Reiss F., Alin. Zool. Fenn., 1968, 5, 119 — 126. 13. - Arch. Hydrobiol., 1968, 64, 2-3, 176-323. 595.751.2 The authors study 5 species of lice (Anoplura Lucas), out of which Hoplopleura affinis (Burmeister), H. longula Neumann, Polyplax affinis (Burmeister) and P. gracilis (Fahrenholz) are new for Romania’s fauna. Mus musculus spicilegus Petenyi is a new host in the scientific literature for H. longula Neumann. The whole material may be found in Kț, Voicu’s collection. Lucrări referitoare la cunoașterea anoplurelor din țara noastră se cunosc relativ puține. N. L e o n (4) semnalează pentru prima dată în fauna țării cinci specii de anoplure colectate de pe mamiferele domestice din Moldova. După 47 de ani de la apariția acestei lucrări, perioadă în care nu s-a mai scris nimic, Șt. Negru și M. Suciu (6) semnalează în continuare trei specii de anoplure colectate din Oltenia și Muntenia. în nota de față prezentăm cinci specii de anoplure colectate de pe mamifere sălbatice din sudul Moldovei (jud. Galați), precum și de pe Muntele Ceahlău; dintre acestea, patru sînt noi pentru fauna României. Institutul de biologie „Troian Săvulescu”, Sectorul de sistematică și evoluția animalelor. Primit în redacție la 19 iunie 1968. Fam. H O P L O P L E U RI D A E (Ferris, 1951) Gen Hoplopleura (Enderlein, 1904) 1. Hoplopleura aeanthopus (Burmeister, 1839) Material. 3 Ș și 1^ colectați la 21.IX.1965, 2 $ la 21.XII.1965 și 2 $ la 1.XI.1966 de pe Microtus arvalis Pallas Ș, din comuna Rogojeni. Paraziții au fost găsiți în regiunea abd ominală a gazdei. ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 20 NR. 6 P 547-540 BUCUREȘTI 1968 548 M. VOICU și C. STRATON . 2 2 $ și 1 31 colectați de pe Apodemus sylvaticus Linnaeus $ (șoarecele de pădure), la 12.XII.1965, tot din comuna Bogojeni; 10 Ș, 1 și 2 larve, colectați de pe Pitymys subterraneus De S6Iys-Longchamps (șoarecele ! subpămîntean), de pe Muntele Ceahlău, la 15. VII. 1966. Paraziții au ; fost găsiți pe spatele și gîtul mamiferului-gazdă. Gazde : IL acanihopus Burmeister a fost citat de pe Microtus agrestis [ Linnaeus, M. arvalis Pallas, M. nivalis Martins, Mus musculus Linnaeus, Arvicola terrestris Linnaeus, Clethrionomys glareolus Schreber, Crocidura ' leucodon Hermann, Dicrostonyx torguatus Pallas si Pitymys subterraneus De Selys-Longchamps (1), (2), (3), (5), (7), (8)/ (9). Pitymys subterraneus De SMys-Longchamps este gazdă nouă în Bomânia pentru H. acanthopus Burmeister. ; 2. Hoplopleura affinis (Burmeister, 1839) Material. 3 $ colectate de pe Apodemus agrarius Pallas (șoarecele vărgat), la 11.VII.1966, din comuna Bogojeni. Paraziții au fost găsiți la i baza urechii stângi a animalului-gazdă. Ș Gazde : II. affinis Burmeister a fost citat de pe Apodemus agrarius j Pallas și A. sylvaticus Linnaeus (1), (3). j H. affinis Burmeister este specie nouă în fauna Bomâniei. ț i 3. Hoplopleura longula Neumann, 1909 I Material. 4 Ș colectate de pe Mus musculus spicilegus Petenyi | Ș (șoarecele de mișună), la 11.VII.1965, din comuna Bogojeni. I Paraziții au fost găsiți pe gîtul animalului-gazdă. . ! Gazde: H. longula Neumann a fost citat de pe Mieromys minutus | Pallas (1), (3), (7). ! Mus musculus spicilegus Petenyi este gazdă nouă în știință pentru | H. longula Neumann. î Parazitul este specie nouă în fauna Bomâniei. | Fam. POLYPLACIDAE (Ferris, 1951) Gen Polyplax (Enderlein, 1904) 1. Polyplax affinis (Burmeister, 1839) Material. -3 $ colectate la 18.11.1965 de pe Apodemus sylvaticus Linnaeus Ș, din comuna Bogojeni. Paraziții au fost găsiți în regiunea abdo- minală a gazdei. Gazde : P. affinis Burmeister a fost citat de pe Apodemus sylvaticus Linnaeus, A. agrarius Pallas, A. /hmcollis Melchior, Musmusculus Linnae- , us, M. musculus domesticus Butty, Microtus arvalis Pallas și Clethrionomys glareolus Schreber (1), (2), (3), (7), (8), (9). P. affinis Burmeister este specie nouă în fauna Bomâniei. 3 . CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA ANOPLURELOR DIN ROMÂNIA 549 2. Polyplax graeilis (Fahrenholz, 1910) Material. 3 $ colectate la 19.IV.19661 de pe Mieromys minutus Pallas Ș (șoarecele pitic) din comuna Letea. Paraziții au fost găsiți în regiunea inghinală a gazdei. Gazde : P. graeilis Fahrenholz a fost citat de pe Mieromys minutus Pallas și Mus chrysopilus (1), (2), (3), (7). P. graeilis Fahrenholz este specie nouă în fauna Bomâniei. (Avizat de prof. R. Godreanu și Șt. Negru.) BIBLIOGRAFIE 1, BJIArOBEIUEHCKM Tț. H., Onpedejiumejib HaceKo.mx eeponeucKoii nacmu CCCP, 300JI. Mhct, Ana#, nayn CCCP, Mockna—JleHiuirpag, 1964, 1, 324—334. 2. Freund L., Die Tierivelt Mitteleuropas, Leipzig, 1935, 4, 3, 1—26. 3. Keler St. v., Die Tierivelt Mitteleuropas, Leipzig, 1963, 4, 2, 1 — 14. 4. Leon N., Anal. Acad. Rom., Seria aAI-a, Mem- secț. șt., 1912, 34, 14, 157 — 161. 5. MjOberg E., Ark. f. Z00L, 1910, 6, 13, 164. 6. Negbu Șt. și Suciu M., Corn. Acad. R. P. R., 1959, 9, 11, 1151-1153. 7. S6guy E., Insectes ectoparasites, in Faune de France, Paris, 1944, 43, 409 — 459. 8. Stojanovici J. C. a. Pratt D. H., Key to Anoplnra of North America, U. S. Depart. of Health, Education a, Welfare, Atlanta, Georgia, 1965. 9. Tvjiehikob K. P,, Hbb, Ha 9ooji. hhct, Bour. ÂRag, na nayKHTe, Co$Ha, 1957, 6, 183—198. I. M. F., Iași, Laboratorul de biologie medicală și Institutul de igienă, Iași. Primit în redacție la 24 aprilie 1967. 1 Colectarea anoplurelor din lunile aprilie, iulie și septembrie ș-a făcut imediat după sacrificarea gazdelor, în decurs de 24 — 48 de ore de la capturarea acestora, iar a celor din lunile februarie, noiembrie și decembrie după urmărirea variației sezoniere a paraziților pe gazde. ASPECTE CITOMORFOLOGICE ȘI CITOCHIMICE LA TRITURUS TRITURUS (II) DE CONSTANȚA DINCĂ ' 591.11:597.94 i l The author studies the blood picture, cytomorphology and cytochemistry of the * figurative elements in the peripheral blood as well as the young elements from î , the spleen of măle tritons in the May-June period. ) Results show a total number of 0.180 (0.098 — 0.410) erythrocytes, and of 3110 (2110 — 6400) leukocytes per cub mm. The leukocytary formula is as follows : 39 (30 — 55)% neurtrophilous leukocytes, 9 (4 — 29)% eosinophilous leukocytes, 8 (4 — 14) % basophilous leukocytes, 26 (22 — 30) % lymphocytes, 9.5 (5 — 14) % monocytes, 1.70 (1— 2)% reticular cells, 7 (0.5 — 14) % erythroblasts in divisîon. As against carp and frog, an increase in neutrophilous leukocytes and the pre- sence of erythroblasts in division are ascertained. The spleen contains an active hematopoietic tissue, here occurring țhe formation of erythrocytes, granulocytes, lymphocytes, monocytes and trombocytes. g The cytochemistry and cytoenzymology of mature elements and of those in evo- lution show a profusion of neutral lipids, of glycogen, peroxidase, acid phospha- tase, and a scarcity of alkaline phosphatase. ■ Studiul hematologic la triton a fost abordat de un număr restrîns de cercetători. Pe lîngă unele generalități furnizate de tratate de anatoiiiie comparată (1) și zoologie (11), precizări în această problemă au adus he- matologi din secolul trecut și din zilele noastre. Wel ckl er (citat după (13)) găsește 103 000 de eritrocite pe mm3. F r e i d s o h n (citat după (13)) remarcă o neutrofilie. K o r j u e v găsește 110 000 de eritrocite pe mm3. J. J o 11 y (13) descrie în sîngele periferic de triton limfocite mici și mari, leucocite neutrofile cu nucleu polimorf, dar lipsite de granulații specifice, eozinofile cu nucleu bilobat, bazofile mici și eritroplastide. Hematopoeza îh general este discutată sub aspect comparativ de N. D o u a r i n (8), iar eritropoeza de W. Y. G r a s s o și W. Y. W o o d a r d (12) și de B. B.. S c o 11 (19). în privința citochimiei, datele din literatură sînt sporadice. Casasco (citat după (3)) evidențiază unele enzime în eritrocite. T. ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 20 NB. 6 P. 551-557 BUCUREȘTI 1068 1 1 552 CONSTANȚA DINCA 2 Takeuki și colaboratori (21) cercetează glucozo-6-fosfataza și găsesc o sinteză crescută de glicogen în leucocite. J. T o o z e (22) urmărește la microscopul electronic nucleozidfosfataza în eritrocite la o specie înrudită. în ciuda acestor lucrări nu am întîlnit nici o cercetare de ansamblu asupra tabloului sanguin. Ilustrarea elementelor figurate și în evoluție este deficitară, iar stabilirea procentului elementelor tinere din splină inexistentă. Material și metodă. Am cercetat sîngele periferic și splina la 20 de specii de tritoni masculi in perioada mai —iunie, cînd hematopoeza prezintă o stabilitate (12). Sîngele s-a recol- tat din inimă, iar după decapitare s-au executat amprente din splină. Concomitent s-au numărat eritrocitele și leucocitele. Pentru colorarea frotiurilor am folosit următoarele tehnici : May- Griinwald-Giemsa, Sato, reacția PAS, Sudan III-Scharlach R. fosfataza alcalină și acidă după metoda Gomori. REZULTATE ȘI DISCUȚII Eritrocitele, 0,180 000 (0,98 000—0,420 000) pe mm3, sînt elemente mari, atingînd între 19 și 30. p. Hemoglobina este repartizată pe un număr restrîns de globule, compensat însă prin creșterea suprafeței lor. Sînt ele- mente ovalare, alungite, discoidale, discoplasma fiind colorată ușor policro- matofil într-o nuanță roz-cenușie. Frecvent se întîlnesc și eritrocite globu- loase și foarte rar eritroplastide (4°/00), așa cum menționează și W. Y. Gr a- s s o și W. Y. W o o d a r d (12) și J. J o 11 y (13). Leucocitele — 3 110 (2 110—6 400) pe mm3. Am remarcat pe frotiurile de sînge periferic ace- leași categorii de leucocite care există și în sîngele periferic lă om (fig. 1—4). Polimorfonuclearele neutrofile, în proporție de 39 (35—55)%, au diametrul cuprins între 28 și 34 g, sînt rotunde sau ovalare și au citoplasmă slab acidofilă, omogenă, lipsită de granulații, aspect pe care l-am observat și la arici. Nucleul este mai lobulat decît nucleul elementelor corespunză- toare de la broască, atinge între 3 și 6 lobi, amintind foarte mult leucocitul neutrofil de la om. Se colorează intens bazofil, zonele de oxicromatină alternînd net cu cele de bazicromatină. Polimorfonuclearele eozinofile, în proporție de 9 (4—29)%, au dia- metrul aproximativ de 30 g, sînt rotunde sau ovalare, cu citoplasmă slab colorată, în care se disting granule mai mici decît granulele leucocitului eozinofil de broască. Limitele lor sînt imprecis conturate, încît par ușor fărîmițate. Nucleul este bilobat, uneori prezentînd 4 lobi. Firul de cro- matină care-i unește este mai gros și intens colorat. Leucocitul bazofil este în proporție de 8(4—14)%. Majoritatea leu- cocitelor bazofile o formează elemente mici, rotunde, muriforme, cu cito- plasmă încărcată de granule rotunde, colorate în albastru-violet închis, cu nucleu palid fără structură. Pe lîngă aceste aspecte se întîlnesc și leuco- cite bazofile mari, cu citoplasmă golită de granule și nucleu structurat, în genere, la leucocitele bazofile de la animalele inferioare se remarcă o corelație între abundența granulelor și gradul de colorabilitate a nucleu- lui, ceea ce presupune intervenția probabilă a acestuia în elaborarea gra- nulelor. 3 ASPECTE C'ITOMORFOLOGICE ȘI CITOCHIMICE LA TRITURUS TRITURUS (II) 553 , Monocitele, în proporție de 9,3(5—13)%, au diametrul cuprins între 28 și 3'4 g, sînt ovalare și au nucleul mic față de celulă, situat central, ovalar sau reniform, conținînd blocuri inegale de cromatină. Citoplasmă este bogată, ușor cenușie virînd spre roz. Aceste forme amintesc monoci- tele de la mamiferele superioare. Frecvent apar și monocitele de tip histi- ocitar cu nucleul în drapel, precum și forme monocitoide, de tipul monomacrofagelor în citoplasmă cărora se observă vacuole și resturi fagocitate. Variatele aspecte de mononucleare indică o reactivitate cres- cută a acestor organisme. : Limfocitele sînt mici, mijlocii și măriși în proporție de 26 (22—30)%. între aceste forme există numeroase elemente de trecere. Predomină limfocitele mici, rotunde, cu nucleu rotund sau ușor tuberculat, intens colorat, cu citoplasmă puțin bazofilă, prezentînd mici proeminențe. Limfo- citele mijlocii și mari nu au proeminențe, conturul este mai net, citoplasi ma mai bogată și uneori pot prezenta nucleoli. Trombocitele sînt elemente ușor ovalare, de mărimea unei jumătăț- de eritrocit, au citoplasmă puțină, cenușie sau roz grăunțoasă și nucleul rotund, intens colorat în violet. Aceste elemente se găsesc de regulă în cuiburi alcătuite din 3—6 celule, care dau impresie că aderă una de alta. Se deosebesc net de limfocitele mici atît prin forma lor, cît și prin așezarea în grupuri. în cele ce urmează redăm tabloul sanguin obținut la Triturus triturus (tabelul nr. 1). Tabelul nr. 1 Tabloul sanguin Ia Triturus triturus Eritrocite mm3 Leucocite mm3 Polimorfonucleare (%) Limfocite 0/ /o Monocite 0/ /o Celule reticulare 0/ /o Eritro- blaste neutro- file eozino- file bazofile 0,098 — 0,420 2 110- 6 400 30-55 4-29 4-14 22-30 5-13 1-2 0,5-14 0,180 3 110 39 9 8 26 9,3 1,70 7 Spre deosebire de broască, la triton splina este organ esențial în formarea elementelor sanguine (8). Granulocitele se formează atît în submucoasa intestinală, cît și în capsula ficatului (11). Noi am remarcat pe amprente de splină colorate cu tehnica May- Grunwald-Giemsa elemente din seria eritrocitară, granulocitară, trombo- citară, limfocitară și reticulară (fig. 5). Filiația acestor elemente se face pe seama unei celule-sușe, celulă reticulară nediferențiată, caracterizată printr-un diametru mare, prin citoplasmă bogată bazofilă cu nucleu mai mic, situat ușor excentric și avînd cromatina în rețea laxă, în care se dis- ting nucleoli cu membrana bine conturată. De la această celulă se diferen- țiază hemocitoblastul (hemoblast limfoid, (11)), caracterizat printr-un nucleu cu o cromatină mai mult sau mai puțin omogenă, colorată în al- bastru închis, cu nucleoli vizibili. Citoplasmă, redusă la o bandă subțire, este moderat bazofilă. 554 CONSTANȚA DINCĂ 4 5 ASPECTE CITOMORFOLOGICE ȘI CITOCHIMICE LA TRITURUS TRITURUS (II) 555 Seria eritroblastică, așa cum remarcă și W. Y. G r a s s o (12), B. R. S c o 11 (19), parcurge aceleași stadii de dezvoltare evolutive pe care le întîlnim la vertebratele superioare, caracterizate prin descreșterea \bazo- filiei citoplasmei și instalarea treptată a acidofiliei, diminuarea diametrului celulei, însoțită la triton de modificarea formei din rotundă în ovalar- eliptică, descreșterea diametrului nucleului, condensarea cromatinei, mic- șorarea nucleolilor și dispariția lor; însă mai pot fi întîlniți în stadiu de policromatofil și reticulocit. Fără să fie diferențe semnificative, există totuși unele particularități, dintre care semnalăm evoluția spre forma elip- tică, persistența nucleolilor și abundența diviziunilor mai ales în stadiul de eritroblast bazofil. în seria granulocitară remarcăm de asemenea un model comun de diferențiere, reflectat prin modificări ce amintesc evoluția granulocitelor umane, traduse prin fragmentarea nucleului, acidofilia citoplasmei, dis- pariția treptată a nucleolilor, apariția și maturarea granulațiilor specifice. Și aici menționăm aspecte caracteristice, cum este absența granulațiilor în seria neutrofilelor, absență semnalată și la elementele corespunzătoare din sîngele periferic. Limfoblastele, elemente relativ numeroase, sînt de formă rotundă, au citoplasmă puțină, slab bazofilă, nucleul mai puțin colorat față de elementul adult și cu nucleoli. Monoblastul se diferențiază mai greu de celulele reticulare, are nucleul alungit și cromatina ușor striată, cu nucleoli. Citoplasmă se colo- rează în albastru-cenușiu. Seria trombocitară la triton evoluează, ca și la pește și broască, dintr-un element diferit de limfoblast, desprins din celula reticulară — tromboblastul —, caracterizat printr-o formă rotundă sau ușor ova- lară, cu nucleu mare, în care cromatina are o structură dezordonată, iar citoplasmă este bazofilă, neomogenă, pătată. Pe lîngă acest element sînt situate protrombocitele, de talie mai mică, cu citoplasmă și nucleul mai intens colorate, urmate de trombocite, cu aspect asemănător elementelor corespunzătoare din sîngele periferic. Specifică pentru această serie este așezarea în cuiburi, caracter prin care se diferențiază delimfocite. Pe frotiuri de splină apăr și celule pigmentare, mari, ovalare, cu nucleul excentric și citoplasmă încărcată de granule brune-verzui. în afară de aceste elemente, se întîlnesc și celule reticulare mastocitare, alungite și cu citoplasmă fie încărcată de granule metacromatice, fie golită de granule cu aspect alveolar spongios. Aceste două elemente sînt specifice pentru tritoni și nu se întîlnesc la vertebratele superioare. Sta- bilirea procentului elementelor tinere din splină nu am întîlnit-o semnalată în literatură; de aceea ne-am propus să o facem prin numărarea a 300 de elemente. Redăm rezultatele obținute : ' Celulă reticulară nediferențiată 2 ' (0—4)% Celulă reticulară macrofagă 0,75 (0-1)% Celulă reticulară cu pigment 2,5 (0-4)% Hemocitoblast 1,5 (1-2)% Mieloblast 1 (0,2-1,5)% Mielocit neutrofil 3,2 (2—4)% Mielocit acidofil 1,5 (1—2,5)% Mielocit bazofil 3 (2—4)% Metamielocit neutrofil 3,2 (2—5)% Granulocit neutrofil . 7,7 (4-13)% Granulocit eozinofil . 1,2 (1—2)% Granulocit bazofil 2,5 (^-5)% Proeritroblast 1,5 (1-2,5)% Eritroblast bazofil . 5,5 (3-12)% Eritroblast policromatofil 11 (3-25)% Tromboblast 20 (4-31)% Protrombocit 7,5 (6—10)% Trombocit 14 (11-20)% Limfoblast 2 (1,5-3,5)% Limfocit 13,5 (7-16)% Monoblast 1,4 (1-2)% Monocit 3 (2,5-4,5)% Analizînd procentul acestor elemente în sîngele periferic, remarcăm predominanța seriei eritrocitare, numărul scăzut al elementelor din seria i granulocitară și multe limfocite. Se mai remarcă numeroase diviziuni în seria elementelor roșii. t Studiul citochimic adecvat al leucocitelor este în esență sărac la ' triton (15), (16), (21), (22), ceea ce ne-a determinat să reluăm unele tehnici I de citochimie și citoenzimologie și să urmărim comportarea leucocitelor. j în interpretarea și aprecierea rezultatelor ne-am condus după indicațiile j date de diverși autori (3), (4), (9), (14), (17), (18). Rezultatele sînt redate • în figurile 3 și 4 și în tabelul nr. 2. ! Tabelul nr. 2 j Rezultate citochimice în granuloeitelc neutrofile de Triturus Mturus exprimate în cifre medii Reacția folosită + + + + + + 0 Indice FAL Sato 46 48 6 0 PAS 31 49 19 1 Sudan III-Scharlach R. 98 2 . 0 0 Fosfatază acidă 57 35 8 0 Fosfatază alcalină 0 0 23 4 23 Acizi nucleici (metoda Brachet) ARN 1 2 52 45 ■ ADN • 6 59 35 0 1 Reacția Sato pentru peroxidaze arată o reactivitate crescută la ni- | velul polimorf onuclearelor neutrofile, care apar încărcate de o pulbere ) albastră. Polimorfonuclearele eozinofile au granulele peroxidazice situate j în jurul granulelor specifice. Monocitele sînt inconstant pozitive, iar limfo- j citele și trombocitele sînt negative. Rezultatele noastre concordă cu cele î obținute de T el 1 o-O r t i z la Rana esculenta. i Reacția PAS apare în neutrofile sub aspect difuz, care dispare după J proba de control cu diastază salivară. Polimorfonuclearele eozinofile au î granulele PAS-pozitive repartizate în jurul granulelor specifice. Leucoci- & n 556 ' CONSTANȚA DINCĂ , 6 Ș tele bazofile sînt slab PAS-pozitive, iar după proba de control reacția se ; păstrează, ceea ce pune problema prezenței unui material glucidic neglico- ij genic, așa cum a arătat și R. R. Cowden (5). Limfocitele și monocitele ; prezintă frecvent granule de glicogen. în trombocite sînt frecvente granule mari, colțuroase, p’rin care se deosebesc de limfocite, unde granulele sînt i mici și rare. Sinteza glicogenului a fost studiată de T. T a ke u k i și cola- | boratori (21) prin evidențierea glucozo-6-fosfatazei, demonsțrîndu-se o reactivitate crescută a acestei enzime, ceea ce pledează pentru o sinteză crescută de glicogen. Acest rezultat confirmă cele obținute de noi. Lipidele neutre nu le-am găsit menționate în literatură. Cu ajutorul ; metodei Sudan Ili-Scharlach B. am reușit să evidențiem o bogăție de } granule sudanofile în polimorfonuclearele neutrofile și sub aspect de var i cuole în polimorfonuclearele eozinofile. Leucocitele bazofile sînt negative. 1 Monocitele prezintă granule puține, mici, situate în excavația nucleului. ■; în limfocite, granulele sudanofile au aceeași dispoziție ca și condriomul. : Celulele fagocitare au numeroase granule sudanofile sub formă de pică- : turi de diferite mărimi, a căror prezență se explică prin activitatea lor ■ fagocitară. Trombocitele conțin granule sudanofile mari, colțuroase. Frecvent, în jurul eritrocitelor apar picături sudanofile alipite de membra- ; na elementului. Asupra fosfatazei alcaline leucocitare,literatura consultată nu ne-a oferit nici o indicație. Noi am găsit enzimâ situată numai în cito- plasmă leucocitelor neutrofile. Am apreciat un indice PAL de 23. în privința fosfatazei acide, de asemenea literatura de specialitate nu i dă nici o referință. Această enzimă afectează toate leucocitele (fig. 6 și 7). 9 Acizii nucleici au fost studjați cu ajutorul izotopilor radioactivi și ” prin metoda Brachet de către W. Y. Grasso (12). Rezultatele noastre concordă cu ale acestuia. Reactivitatea citochimică și citoenzimatică de pe frotiurile de splină relevă o intensitate inai scăzută decît în sîngele periferic. Reacțiile amin- ț tite aparz moderat în elementele tinere mieloide și cresc paralel cu matu- jî rarea lor. Fosfataza alcalină este scăzută, observîndu-se aceeași situație ca f și în sîngele periferic. Elementele din seria roșie sînt total hegative la reacția t PAS, Sudan Ili-Scharlach R., Sato, fosfataza acidă și fosfataza alcalină, dar pozitive la reacția cu verde metiLpironină, ARN descrescînd în raport f cu gradul de maturare a elementelor și ADN crescînd în același raport, i situație similară la toate vertebratele și la om, ceea ce pune problema unui model comun de dezoltare a acestei serii. ? Observațiile noastre asupra tabloului sanguin la triton ne conduc , spre următoarele concluzii : . . — polimorfonuclearele neutrofile se aseamănă prin nucleu cu ele- mentele corespunzătoare d,e la om și prin absența granulațiilor specifice î cu elementele corespunzătoare de la arici ; ș -—leucocitele bazofile apar granulate și agranulate; ? — formula leucocitară înclină spre neutrofilie; ’ v I atît sîngele periferic, cîtși elementele tinere din splină, cu precă- J dere cele din seria roșie, se caracterizează prin mitoze frecvente și nume- j roase; j Fig. 1. —Triton mascul. Sînge periferic. 1, Polimorfonuclear neutrofil;#. polimorfonuclear eozinofil; 3 leucocit bazofil (col. Giemsa; desen la camera clara: oc. 15, ob. im.). Fig. 2 —Triton mascul. Sînge periferic. 1, Limfocit mic; 2, limfocit mare; 3, monomacrofag (col. Giemsa; dese la cameră clară; oc. 15 ob. im.). Fig. 3. —Triton mascul. Sînge periferic, 1, Monocit; 3, monocit cu nucleu în drapel; 3, trombocit; 4. eritroblast bazofil în diviziune (col. Giemsa; desen la cameră clară; oc. 15, ob, rm.), Fig. 4. —Triton mascul. Sînge periferic. 1, Polimorfonclear neutrofil cu șase lobi; 2; polimorfonuclear eozinofil cu patru lobi; 3, leucocit bazofil degranulat (col. Giemsa; desen la camera clară; oc. 15, ob. im). i 7 ASPECTE CITOMORFOLOGICE ȘI CITOCHIMICE LA TRITURUS TRITURUS (II) 557 I , ■ ■ ț — prezența celulelor pigmentare și mastocitare în sîngele periferic j și splină; i — topocitochimia și topocitoenzimologia sînt asemănătoare omului, ’ dar gradul de intensitate diferă. ț (Avizat de dr.- Al, Ciplea.) > BIBLIOGRAFIE ; 1. Andrew W., Textbook of Comparative Histology, Univ. Press, New York — Oxford, 1959. i 2. Angel F., Petit atlas des amphibiens et reptlles, Bourbce, 1946, ed. a V-a. ; 3. Barka T. a. Anderson P., Histochemistry. Theory, Practice and Bibliography, Haebcr Me- dical Division, Harper Row, 1963. 4. Cline J. M., PhysioL Rev., 1965, 45, 674 — 721. 5. Cowdbn R. R., Acta liaemat., 1964, 32, 250-255. 6. Dincă Constanța, Morf. norm. patol., 1961, 1, 55 — 61. i 7. Dornescu Th., G. R. Soc. Biol., 1931, 57, 672 — 673. 8. Douarin Nicole, Ann. Biol., 1966, 4, 5, 3 — 4, 107. ' 9. Forteza G., Atlas'of blood cytology, Toray U. S. A., Barcelona, 1964. 10. Good A. R. a. Fristad Joane, Ann. N. Y. Acad. Sci., 1966, 120, 1. 11. GrAssb P., Trăite de Zoologie, Masson et Cie, Paris, 1957, 11, 12, 13. 12. Grasso W. Y. a. Woodard W. Y., J. cell. Biol., 1966, 31, 279 — 294. 13. Jolly J., Trăite technique d’Hematologie, Maloine et Fils, Paris, 1923. 14. Kaplow S. L„ Blood, 1955, 10, 1 023. 15. Kato K., Excerpta Med., Sect. I, 1959, 13, 1, 34. 16. Nakamura M., Excerpta Med., Sect. I, 1956, 10, 492. 17. Popescu E., Leucemiile, Edit. medicală, București, 1963. 18. ' — Interpretarea și valoarea clinică a metodelor de laborator In hematologie, Edit. medicală. București, 1966. • , 19. Scott B. R., Blut, 1966, 12, 340-351. 20. Țakeoka O., Matsui S. a. Abahirra T., Acta haemat,, 1966, 6, 35, 344 — 349. 21. Takeuki T., Tadokoro N. a. Hindbmoro I., J. Histochem. Cytochem., 1962,10, 5, 572 — 579. 22. Tooze J., J. cell. Biol., 1965, 26, 1, 209-218. ’ 23. Velican C., St. și cerc. med. int., 1963, 4, 4, 439. Institutul de medicină, Timișoara, Laboratorul de histologie. Primit în redacție Ia 24 iunie 1968. 8 - c. 5902 ii CERCETĂRI ASUPRA RATEI METABOLICE LA MELCUL DE LIVADĂ (HPLIX POMATIA L.) DE DOINA GROSSU, GH. BURLACU și MARGARETA BALTAC 591.05: 594.382.4 The energy metabolism was investigated in the lidded mea do w snail (Helix po- matia L.) during its hibernating period, in order to determine the metabolic rate of this species in these conditions. The investigations were carried out in 37 meadow snails at the environmental temperature of 25°C. The determination of the metabolism lasted from 9 to 10 days for every snail. The values of the energy metabolism were reported to the weight of living body (body and shell), to the dry body weight and the proteic body weight. The results show that in the hibernating meadow snails there are the following relations between the energy metabolism (Q), on the one. hand and the living body weight (G), the dry substanțe amount (Gj) and the proteic substance amount (G2) on the other hand : Qcal/24 hours.= 7.668: G°’703±0'109 Qcal/24 hours = 0.1235.Gx0'79281±°-iai Qcal/24 hours = O.1212.G2°>839â±°-109 Raportarea metabolismului energetic la suprafața corporală, apre- ciată de M. R u b n e r (13) la circa 1 000 kcal/zi/m2 pentru toate speciile de animale, a stîrnit critici justificate, asupra cărora nu ne mai oprim, în 1916 A. K r o g h (citat după (9)) raportează pentru prima oară meta- bolismul energetic în funcție de puterea greutății corporale. Ulterior, alți atitori (A. H eu s s ner, B r e n d e 1 și colaboratori, 8. B r o d y și colaboratori, Ch. Kayser, citați după (7)) au determinat exponenți ai greutății corporale la diferite specii de animale homeoterme, variabili între 0,331 și 0,92. La poikiloterme, C h. Kayser și E. G. B e n e d i c t (citați după (7)) au determinat un exponent de 0,728. La moluște, rata metabolică se caracterizează printr-un exponent al greutății corporale, variabil între 0,34 și 1,02. Astfel, E. Z e u t h e n ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 20 NR. 6 P. 559-564 BUCUREȘTI 1968 560 DOINA GROSSU și COLABORATORI 2Î i' (citat după (7)) indică un exponent de 0,95 la Mytitus, în timp ce F. K r ii- , ger (citat după (7)) găsește un exponent mai mic, cu valori cuprinse între; 0,7 și 0,93. H. J. Horstmann (5) determină exponentul de 0,77 la( I/ymnaea stagnalis, iar K a j B e r g și colaboratori (6) determină la proso- branhiate un coeficient cuprins între 0,73 la Fotamopyrgus jenAinsi șij 0,95 la Theodoxus fluviatilis, iar la pulmonate un exponent cuprins între; 0,67 la Acrolomis palustris, 0,716 ± 0,0034 la Ancy'iw fiumatiUs și 0,100; la Physa fontinalis (16). într-un amplu studiu pe 17 specii de moluște,? H. Wesemeier (15) constată exponenți care variază între 0,75 laj prosobranhiate și 1,02 la lamelibranhiate, iar recent A. Toulmond (-14) determină la 4 gasteropode din genul Littorina exponenți variabilii între 0,34 și 0,79. . i Cercetările anterioare efectuate de E. Zeuthen (citat după (7)),; H. J. Horstmann (5), Kaj Berg și colaboratori (6), A. T o u 1- m o n d (14) și alții se referă la consumul de oxigen al diferitelor specii de moluște în condiții de activitate relativ normală. în lucrarea de față pre- • zentăm rezultatele cercetărilor noastre privitoare la rata metabolică a; melcilor de livadă (Helix pomatia L.) căpăciți, aflați în perioada de amor- țire. Datele sînt comparate cu rezultatele obținute în cercetările noastre f anterioare (4) efectuate pe melci în plină activitate motorie și digestivă, I precum și cu lucrările lui H. W e s e m e i e r (15) (experiențe efectuate pe; 17 specii de moluște în activitate și repaus), Mari a-L ui s a K i e n 1 e; (8), K a j B er g și colaboratori (6) etc. Raportarea metabolismului ener- ț getic s-a făcut la greutatea corporală exprimată în g greutate vie, la mgi substanță uscată corp și la mg substanță proteică corp. [ l MATERIAL ȘI METODĂ j A Cercetările au fost efectuate pe 37 de melci, între 1.XII.1966 și 15.11.1967, utilizînd o instalație specială termostat, care ne-a permis controlul schimburilor respiratorii la fiecare' melc pe o durată de 9 — 10 zile, la o temperatură constantă de 25°C. După cercetarea metabolis- ( mului energetic, melcii au fost sacrificați, determinîndu-li-se substanța uscată și substanța proteică din corp (minus cochilia). Schimburile respiratorii au fost determinate cu ajutorul : interferometrului. j* î ■ i REZULTATE ț Cercetările întreprinse pun în evidență următoarele valori ale greu- tații corporale, ale conținutului în substanță ^.uscată și în substanță pro- ț teică la melci, precum și ale metabolismului energetic, exprimat în cal/g/oră, și cîtul respirator (tabelul nr. 1). ; Dacă se raportează greutatea substanței uscate totale, greutatea i substanței uscate corp și a cochiliei la 100 g greutate vie, melcii conțin, respectiv, 36,87,14,45 și 22,41%. Substanța proteică a melcilor raportată ; la greutatea vie reprezintă 9,56%, iar în funcție de substanța uscată corp i melci 66,25%. Valorile metabolismului energetic calculate pe întregul organism și pe 24 de ore, raportate la greutatea corporală vie, la conținutul în sub- ( stanță uscată corp și la conținutul în substanță proteică, au evidențiat j 3 RATA METABOLICĂ LA HELIX POMATIA L. 56ț relațiile redate în figurile 1, 2 și 3. Analizînd figurile, reiese că valorile raportului dintre metabolismul energetic și greutatea corpului se înscriu pe o pantă de regresie corespunzătoare unui exponent de 0,703 ± 0,109 (fig. 1), în timp ce valorile raportului dintre metabolism și conținutul în Tabelul nr. 1 Greutatea corporală, conținutul in substanță uscată și în substanță proteică, metabolismul energetic și citul respirator la melcul dc livadă (Helix pomatia LJ | Nr. animalelor Nr. determi- nărilor Greutate corporală g'' Greutate substanță uscată totală g ' Greutate substanță uscată corp g Greutate substanță uscată cochilie g' Substanță proteică g Metabo- lism energetic cai/g/oră QR 37 140 9,851 ± 2,78 3,63± 0,525 1,421± 0,347 2,211 ± 0,674 0,9419 ±0,266 0,1685 ±0,039 0,625 ±0,97 substanță uscată corp, pe de o parte, și cele ale raportului dintre metabo- lismul energetic și conținutul în substanță proteică, pe de altă parte, sînt redate de panta de regresie corespunzătoare unor exponenți mai mari, și anume 0,79261 ± 0,121 și, respectiv, 0,8394 ± 0,109 (fig. 2 și 3). DISCUȚII Conținutul în substanță uscată și substanță proteică, raportat la greutatea vie, înregistrat în cercetările noastre întreprinse pe melcul de livadă, este comparabil cu valorile obținute de E. A. Por a (12) într-un amplu studiu asupra fiziologiei moluștelor. De asemenea, rezultatele con- cordă cu cele ale lui H. Wesemeier (15), care la aceeași specie găsise 15% substanță uscată corp și 5—20% substanță uscată cochilie. în ceea ce privește valoarea metabolismului energetic, de 0,1685 cal/g/oră, obținută în cercetările noastre la melci căpăciți aflați în perioada de amorțire, aceasta este midfr mai mică decît cea determinată de H. Wesemeier (15)tot la Helix pomatia L. în stare de repaus, la 20°C, și anume de 0,270 cm3O2/g/oră, ceea ce ar corespunde unei valori calorice de circa 1,3 cal/g/oră. Valoarea obținută de noi la melci în plină activitate motorie și digestivă, la care s-a determinat și cheltuiala calorică, este de 0,462 cal/g/oră. Rezultatele noastre obținute la Helix pomatia L. în peri- oada de amorțire concordă cu cele ale lui P. H. F i c h e r și M. D u v a 1 (citați după (16)) tot la Helix, și anume de 20g lO2/g/oră, ceea ce reprezintă 0,1 cal/g/oră. în comparație cu alte specii de animale, metabolismul melcului de livadă căpăcit în amorțire are o valoare dintre cele mai mici. Astfel, va- loarea metabolismului energetic de 0,1685 cal/g/oră este de cirea 5 ori mai mică decît cea găsită de M.-L. K i e n 1 e și W. Lud wig (citați după (16)) la Helicella candidans (180 g lO2/g/oră) în condiții relativ normale de Fig. 1. — Raportul dintre metabolismul energetic și greutatea corporală vie. ce! /24 de ora, <00. SO 80 70 60- 50- ' q=0. <235. O, 79261 i 121 .Fig. 2. — Raportul dintre metabolismul energetic ( și conținutul în substanță uscată corp. { 300 ooo 500mmooosoonjoo oooo 3000 mg substanță usca ti corp. 300 400 5006007000009001000 • 1000 3000 mg substanță proteică corp. Fig. 3. — Raportul dintre metabolismul energe- tic și substanța proteică corp. DOINA GROSSU și COLABORATORI 563 activitate și la 23°C și la Deroceras agreste (194 g lO2/g/oră) dintre gastero- pode ; este de circa 26 de ori mai mică decît la Bombyx mori (3) (0,067 — 8,073 cal/g/oră) și de 6 ori mai mică decît la Carassius auratus gibelio (11) (220—250 ml/kg/oră), ca să numim numai cîteva specii de poikiloterme. în ceea ce privește raportul în care se găsește metabolismul energetic al melcului de livadă cu animalele homeoterme, acesta este de circa 18 ori mai mic decît cel determinat la păsări (găini Rhode-Island) (1) și de circa 100 de ori mai mic decît la mamifere (șoarece) (10). în același timp, meta- bolismul energetic la Kelix pomatia L. în condiții de repaus, de amorțire și căpăciți este asemănător cu cel determinat la unele bivalve: Mytilms edulis (55 Peeten varius (37—71 țx lO2/g/oră), Peeten jacobeus (12—28 [x lO2/g/oră) (citat după (16)), precum și cu cel determinat la Emys orbicularis (2). Cîtul respirator determinat în perioada de amorțire,, cu o valoare sub 0,7, este asemănător cu cel obținut la vertebrate (mamifere, păsări, pești) în inaniție, indicînd probabil aceleași procese de metabolism inter- mediar, în care predomină conversiunea substanțelor grase în glucide. Rata metabolică calculată de noi prin raportul metabolismului .ener- getic la greutatea corporală vie a melcilor se aseamănă cu cea determinată de H. Wesemeie r (15) la melcul de livadă (0,71 ± 0,03), precum și cu cea găsită de Kaj B erg și colaboratori (6) la Ancylus fluviatilis (0,716 ± 0,034) și de A. Toulmond (14) la genul Littorina (0,62—0,79). Din cele relatate reiese că : 1. Valoarea ratei metabolice de 0,703 ± 0,109, obținută de noi prin raportarea metabolismului energetic la g greutate vie, se încadrează în valorile obținute la moluște (0,34—1,02) și concordă cu valorile găsite la PQikiloterme (0,728).. 2. Raportul dintre metabolismul energetic și substanța proteică și substanța uscată are o valoare de 0,8394 i 0,109 și, respectiv, 0,7926 ± 0,121. Aceste valori, mai mari decît în cazul raportării metabolismului . energetic la greutatea corporală vie, indică o corelație mai strînsă, cu un indice mai apropiat de unitate, între metabolismul energetic și corpul mel- cului fără cochilie. 3. QR are o valoare mai mică de 0,7, indicînd procesele metabolis- mului intermediar în condițiile în care melcii se găsesc în inaniție și repaus. (Avizat de prof. N. Șanta.) BIBLIOGRAFIE 1. Burlacu Gh., St. și cerc, biol., Seria biol, anim., 1962, 14, 4, 485 — 493. 2. Burlacu Gh. și VlXdescu C., Corn, zool., S. S. N. G., 1965, 3, 9 — 15. 3. Erhan Eleonora, Burlacu Gh,, Năstăsescu Gh. et CorcXu M., Rev. roum. Biol., Serie de Zoologie, 1965, 10, 2, 117-122. 4. Grossu Doina, Burlacu Gh. și Baltac Margareta, St. si cerc, biol., Seria zoologie, 1968, 20, 2. 5. Horstmann H. J., Z. vergi. Physiol., 1958, 41, 4, 390 — 404. 6. Kaj Berc, Jorgen Lumbye a. Ockelmann K. W., J. exp. Biol., 1958, 35, 1, 43 — 73. 7. Kaysbr Ch. et Heusner A., J. Physiol., 1964, 50, 498 — 524. 564 RATA METABOLICA LA HELIX POM ATI A L. 8. Kibnle Maria-Luisa, Z. vergi. PhysioL, 1957, <50, 440—450. ; 9. Kleibek M., Energy Metabolism, Acad. Press, Londra — New York, 1964, 427 — 432.' 10. Koștoianț H. S., Fiziologia comparată, Edit. medicală, București, 1954, 1, 389. ' 11. Mahinesgu G. A.j St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1968, 20, 4. 12. PoRA E. A., Meni. Secț. șt., Seria a IlI-a, 1939, XIV, 193-207. 13. Rubneb M., Die Gesetze des Energieverbrauchs bei der Emăhrung, Fr. Deuticke, Leipzig și Viena, 1902» 334. ’ 14. Toulmond A., C. R. Acad. Sci., 1967, 264, 636-638. 15. Wesbmeibr H., Z. vergi. PhysioL, 1960, 43, 1—28. 16, Wilburg K. M. a. Yong C. M., Physiology of Mollusca, Acad. Press, Londra — New York,; 1956, 2, 175-203. Institutul de biologie „Traian Săvulescu”, ' Secția de fiziologie animală. Primit în redacție la 15 aprilie 1968. PARTICULARITĂȚILE TERMOREGLĂRII ȘI METABOLISMULUI ENERGETIC LA ERINACEUS EUROPAEUS L. (ARICIUL COMUN) DE NICULINA VIȘINESCU 501.128.4:599.365 In the period of arousal the energetic metabolism in Erinaceus europaeus has the value of 1.8 ± 0.20 kcal/h. and the diurnăl variations.are not significant. The p Chemical thermoregulation undergoes, at 1°C, a modifications of 7%. The low > temperature (4°C) determines a gradual decrease of the metabolism. The value of j this decrease at 25 days, is, of 33 % as compared to the values recorded in the I first day. The respiratory quotient varies significantly, from 0.590 to 0.289 in ! the 50th day. î It is concluded that the temperature plays the role of an important factor in i. determining the hibernation state with Erinaceus europaeus. [ ■ ■' / i Explicarea mecanismelor prin care se realizează adaptarea „hetero- f termelor” la mediu prezintă interes deosebit. Datele din literatura de spe- ] cialitate sînt relativ puține și în parte contradictorii. Astfel P. Har i J (4), studiind metabolismul la arici, constată lipsa termoreglării chimice ț în perioada de activitate, și anume vara. Nagan (citat după (10)) și t V, Henr i quez (5) semnalează menținerea temperaturii corporale și a ( metabolismului în timpul activității. în perioada de trezire, autorii indică | o creștere a metabolismului aproape de 10 ori și chiar mai mult față de i nivelul înregistrat în timpul somnului hibernal. Cercetările acestor autori, [ ca și cele efectuate ulterior de ■ G r o e b b e 1 s (3), A. 81 o n i m (10) și t L. I s a k i a n (6), au semnalat o reacție pronunțată a metabolismului la ; arici prin modificările temperaturii mediului în perioada activă. Diferen- ( țele semnalate se datoresc probabil particularităților termoreglării speci- j fice, legate de faptul că reacția metabolică nu apare la arici imediat după f răcire, ca la homeoterme sau chiar ca la unele heteroterme (hamster), ci în ■; .decurs de 2—3 ore. Studierea variațiilor sezoniere ale metabolismului ș energetic și a termoreglării, ca și a factorilor de mediu care influențează | ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 20 NR. 6 P. 565-570 BUCUREȘTI 1968 L 'l 566 NICULINA VIȘINESCU 2 3 TERMOREGLAREA ȘI METABOLISMUL IMl'nrTTTr T . „ \ ENERGETIC LA E. EUROPAEUS L. 567 aceste procese, prezintă interes în cercetarea și explicarea mecanismului j fiziologic al hibernării heterotermelor. MATERIAL ȘI METODĂ Animalele de experiență, Erinaceus europaeus (ariciul comun), au fost în număr de 5, ? adulți, masculi cu greutatea variind în jurul a 800 g, prinși Ia sfîrșitul perioadei de iarnă și : ținuți în condiții de laborator. înainte de începerea experienței, timp de 35 de zile, animalele ? au fost supuse la un regim alimentar uniform și la temperatura camerei de 20°C. Parametrii ț fiziologici cercetați au fost temperatura, măsurată rectal, termoreglarea chimică (în limita tem- ț peraturii de 4~35°C), metabolismul energetic Ia animalele menținute la 22°C și, în sfîrșit, meta- ■ holismul energetic la animalele ținute timp de 50 de zile la temperatura de 4°C. în acest scop J ne~am folosit de o instalație termostat, iar probele de aer au fost determinate Ia aparatul Plan- ; tcfole. REZULTATELE OBȚINUTE : în figurile 1—4 prezentăm rezultatele obținute privind termore-j glarea și metabolismul energetic la arici în perioada de -trezire (februarie — j aprilie). Se observă ca în decursul celor trei luni la temperatura de 22°C i nivelul metabolismului mediu este 1,8±0,20 kcal. în luna februarie, valo- f. rile metabolismului sînt cuprinse între 1,4 și 1,5 kcal/kg/oră. Se observă ț apoi o creștere lentă a acestui proces, înregistrîndu-se în aprilie 1,8—2 kcal J /kg/oră (fig. 1). Gîtul respirator înregistrează valori de la 0,600 în luna) Fig. 1. — Evoluția metabolismului energetic Ia Eri- naceus europaeus L. (la 22°C). februarie pînă la 0,699 în aprilie. în timpul zilei, metabolismul prezintă | oscilații mici (3—5%). Aceiași lucru se observă și în privința activității: motorii, care, în orele de zi se rezumă numai la perioadele legate de hră- ( nirea animalelor. i Termoreglarea la arici este prezentă în perioada respectivă, repre- = zentînd o modificare de 7% la 1°C (fig. 2). La temperatura de 15—25°C, > metabolismul rămîne practic constant. Se observă apoi o scădere continuă ■ a parametrului cercetat, care la 30°C atinge valoarea de 1,4 kcal/kg/oră.! Acest nivel minim din cadrul curbei corespunde punctului critic, dupăj atingerea căruia la creșterea temperaturii mediului metabolismul se in- tensifica simțitor (cu aproximativ 30% la i°o metabonsmu se m awîto^GmeH chimice la ariciul urecheat (Hemie- ctwnus aumus urnei.), prins m Kirghizia (U.H S S ) - — ■ - - (9), cu datele obți- kcal/kg/ori S.S 30 zs- za ts- ia- as Termoreglarea la Erinaceus r Fig. nute de noi la ariciul comun, se constată os i„ • < de la 15°C. Modificările metabolismului Xi termoreglarea apare iar temperatura corporală este mult mai acesta numai 4—6%, există deosebiri specifice pronunțate ale ter^^^ 3). Prin urmare, 01*6^13)111 I3 Etl’lCλ 2200- 2100- 2000 1900- 1300- c -^1700- 1600- § ^600- 1400 1300- •35 ■34- 33 32 ; 31 £ q G 29 k 26 12001—^—_____ 10 O an-----------—----— 3» ■27 -Lai în ceea ce privește efectul temno + holismului energetic, se constată în ScazUte (4°O) asupra meta- și anume nivelul metabolismului renrezini-''0 P^ensificare a acestui proces, fete la 22“O (t,g. «LDnps o 1,8, jbegi») 8,1%, pentru ca la 15 zile să se nrodnră . metabolismul scade cu metabolismului atmgmd astfel 6,1 ]£Ca]/_ « ? mtensificare' bruscă, nivelul durată, după care metabolismul scade m' ^ceastă creștere este de scurtă ^de brusc, și anum* cu 33o/o la 25 de 568 NICULINA VIȘINESCU 4 r zile. în continuare se produce o descreștere treptată, nivelul metabolis-J mului rămînînd foarte scăzut. De asemenea, sub influența temperaturii .; scăzute, cîțul respirator se modifică simțitor, ajungînd de la 0,590—0,600 r în prima zi la 0,289 după 50 de zile. La scurt timp după introducerea ani- malelor în camera frigorifică, acestea nu mai consumă hrană, scad în ( 02 5,7' . 5,2- 47 iz 3.7- A 2,7- ¥ - ■ 1.7- 1,2- 0,7- 0.2- 0.700 0,550 0.450 0,300 0.150 ® «■ 20 25 30 35 40 45 50 iile Fig. 4. — Influența temperaturii scăzute (4°C) asu- pra metabolismului' energetic la Erinaceus europaeus. greutate și intră în stare de amorțeală. Dacă timp de trei săptămîni ani- malele (ținute la 4°C) își reveneau ușor și deveneau active prin trecerea lor la temperaturi mai crescute, după această perioadă ele intrau în stare de amorțeală profundă. DISCUȚIA REZULTATELOR Din analiza datelor noastre experimentale se constată prezența ter- moreglării chimice la aricii ținuți în condiții de laborator. Acest proces reprezintă în intervalul de 4—35°C 7% la 1°C de modificare a temperaturii mediului. Oscilațiile nesemnificative ale metabolismului înscrise în limita de 15—27°O indică o zonă optimă largă și bine exprimată. Nivelul meta- . holismului este relativ scăzut în perioada de trezire din somn. Se observă însă o intensificare lentă a acestui proces, care atinge maximul în luna aprilie. De reținut aspectul curbei termoreglării la arici, care este asemă- nător cu al homeotermelor în general; punctul critic se înregistrează în ' limita de 30°C, iar temperatura mai crescută produce o intensificare bruscă a metabolismului. Oscilațiile metabolice însă, înregistrate în perioada cu temperaturi crescute, sînt mai mari la arici în comparație cu homeo- termele. Cercetările efectuate de către N. Veselkin (13) la ariciul urecheat au arătat accelerarea respirației sub influența temperaturii cres- cute și, prin urmare, posibilitatea formării Unor reacții termoreglatoare 5 TERMOREGLAREA ȘI METABOLISMUL ENERGETIC LA E. EUROPAEUS L. reflex-condiționate (reacția de pdlipn.ee). în general, termoreglarea fizi- că la arici este destul de puțin studiată. Compararea ariciului comun cu cel urecheat (specie răspîndită în Asia Centrală) sub aspectul termoreglării chimice indică deosebiri nete ale acestei funcții: termoreglarea este mai / slab exprimată la acesta din urmă, iar temperatura corporală prezintă oscilații mari. în ceea ce privește temperatura scăzută se observă că, spre deosebire de homeoterme, la arici reacțiile metabolice nu apar imediat, adică în ■ intervalul de 30 min, ci treptat după 2—3 ore. Menținerea unui nivel metabolic crescut pe o perioadă însă relativ scurtă de timp, conform datelor obținute de noi asupra termoreglării chimice, arată că acest proces este slab exprimat în perioada de trezire. Scăderea continuă a metabolis- mului, ca și a citului respirator prin menținerea timp mai îndelungat a animalelor la temperaturi joase, justifică presupunerea conform căreia temperatura este un factor semnalizator important în provocarea stării de hibernare. în condiții de laborator, animalele nu hibernează, deși dorm majoritatea timpului, dar consumă hrană, metabolismul menținîndu-se relativ constant. Scăderea cîtului respirator, ca și a oscilațiilor mari sub influența temperaturii joase, s-ar putea să fie legată de capacitatea acestor aninfele de a oxida în mod incomplet proteinele. Cercetări recente efec- tuate pe diferite specii de heteroterme pentru explicarea stării de hiber- nare (8) subliniază rolul vitaminelor C și E în apariția acestei stări. La ani- malele heteroterme s-a constatat nu numai un ciclu sezonier al funcției termoreglatoare și al metabolismului energetic, ci și al altor funcții (7), (11). Cercetări electrofiziologice la arici au semnalat modificări importante în dinamica electrocorticogramei. Treizirea animalelor este însoțită de intensificarea activității electrice a scoarței, care își pierde însă caracterul ondulatoriu la temperatura de 11—13°C. Participarea structurilor adrenergice ale trunchiului cerebral în întreținerea stării active a animalelor heteroterme a fost descrisă de mulți autori. în legătură cu aceasta, un rol important se acordă fenaminei, de- oarece prin structurile adrenergice ale formațiunilor reticulare ale trun- chiului cerebral aceasta influențează fenomenul de trezire a animalelor heteroterme. Rolul coordonator în manifestarea acestui proces revine sis- temului nervos central, care acționează asupra metabolismului general atît .prin modificările stării funcționale a sistemului endocrin, și în primul rînd ale tiroidei, cît și ale sistemului simpatic. Prin urmare, atît apariția, cît și întreruperea somnului sînt rezultatul transformărilor profunde sezo- niere ale stării funcționale a sistemului nervos central. Se presupune că, față de homeoterme, sistemul nervos al heterotermelor este foarte sensibil la oscilațiile temperaturii mediului (2). Din datele electrofiziologice, chimice și histologice obținute la popîndăi de către unii autori (1), reiese că în timpul hibernării are loc o blocare a neurosecreției hipotalamice, care în perioada de trezire se ridică brusc. Scăderea intensă a metabolismului energetic la arici sub influența temperaturii joase și trecerea în stare de ■ somn sînt legate probabil de aceste modificări. 570 NICULINA VIȘINESCU CONCLUZII 1. Nivelul metabolismului la temperatura de 20—22°C reprezintă' 1,8 ±0,20 kcal/kg/oră. 2. Termoreglarea chimică este prezentă, manifestînd în intervalul ■. de 4 —35°C o modificare de 7% la 1°O. 3. întreținerea animalelor la temperatura de 4°C produce o scădere pronunțată a metabolismului energetic și a citului respirator, care atinge valoarea de 0,289 după 50 de zile. 4. Spre deosebire de hbmeoterme, la arici reacțiile metabolice apar treptat, după 2—3 ore. (Avizat de prof. N. Șanta.) J BIBLIOGRAFIE RELAȚII NEURO-ENDOCRINE ÎN CREȘTEREA ȘOBOLANILOR ALBI DE Z. KIS, academician E. A. PORA și A. OPINCARU 1. Benbtato G. și colab., St. și cerc, fiziol., 1965, 10, 4, 307. 2, 9mme A-, ycnexn coBpeM. 6hoji„ 1946, 22, 1- 3. Grobbbels, Pflugers Arch., 1926, 218, 407. 4. Hari P., Pfltigers Arch., 1909, 130, 105. . ® f 5. Hbnriqeuz V., Skand. Arch. f. Physiol., 1911, 25, 15. 6. HCAKLHH JI., Onwn usyieHUSi (fiuauoji. țjyyHKyuii, 1953, 2, lij. 7. KajIABVXoB H-, Teaucu Kowfi. noce. npo6ji, nu6epH- u ucKyccme. eunomepM., Jle- , HMiirpag, 1966, 83. ' i 8. Kayser Ch., J. Physiol., 1967, 59, 1, 6 — 97. 9. OHHHHCKAH II., Kopa gojiom. Mossa h easoo6Men, Han, AH CCCP, Mockbr, 1950. i 10. CJIOHHM A-, ȘKueomH. menji. u ee peeyji. e ope. mack., AH CCCP, MocKBa, 1952, 201. j 11, — OcHoebi oâiqeil okoji. $u3upsi. MjieKon-, AH CCCP, MocKBa, 1961, 339. , 12. SudmAlaine, Nature, 1958, 182. p 13. Becejikhh H., TenjiodăA odtMUKa, JIvHmirpaA, 1946. % 14. BmnUHECKY H., Mamepuamn k III Bcec. coeetq. no okoji. țfiuauoji., HobocmShpck, 1967. [ 15. — St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1968, 20, 3, 305. f Institutul de biologie „Traian Săvulescu”, Secția de fiziologie animalii. Primit în redacție la 17 iulie 1968. 591.147:591.18:591.134.1 The relationship between the action of the parasympathetic nervous system and the anabolic action of methylandrostendiol (madiol) during the growțhof white rats was studied in chronical experiments. The results are related : 1) to the rate of growth; 2) to the intennediary metabolism; 3) to the gas exchânges ; 4)to the histological structure of certain endocrine glands. Descoperirea proprietății anabolizante a metilandrostendiolului (ma- diol, neosteron, protandren, stenadiol etc.) a dat un nou avînt cercetărilor asupra fenomenului creșterii, deschizînd totodată căi noi și în terapeutica numeroaselor boli metabolice. Importanța deosebită a acestui lucru constă în faptul că efectul anabolizant al metilandrostendiolului asupra prote- inelor corespunde în mai multe privințe acțiunii hormonului hipofizar de creștere, care se consideră că este principalul factor hormonal al reglării creșterii somatice. Eăspîndirea hormonului somatotrop în terapeutica umană însă este foarte îngreuiată datorită dificultăților de preparare a hormonului uman. Acțiunea fiziologică a metilandrostendiolului a fost cercetată pe scară largă. Astfel au fost evidențiate o serie de efecte similare cu STH, cum sînt, de exemplu, stimularea anabolismului proteic, retenția de azot, influența asupra osificării cartilajului epifizar ș. a. (2), (4), (11). Cercetînd sub alte aspecte efectele madiolului, în institutul nostru a fost demonstrată influența lui asupra proceselor imunologice, precum și asupra conținutului în acid ascorbic la o serie de organe (3), (10). Avînd în vedere aspectele salutare ale acțiunii metilandrostendiolului, acest preparat se bucură astăzi de o largă aplicație în cele mai diferite ramuri ale medicinii, cum sînt onco- logia, endocrinologia, geriatria, psihiatria ș. a. (6), (7), (8), (12). Studiind efectele metilandrostendioulului, ne-am pus întrebarea: oare sistemul nervos vegetativ colinergic (parasimpatic), care joacă un rol ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 20 NR. 6 P. 571-578 BUCUREȘTI 1968 572 Z. KIS, E. A. FORA și A. OPINCARU 2Î 3 RELAȚII NEURO-ENDOCRINE ÎN CREȘTEREA ȘOBOLANILOR ALBI 573 i! ,1 coordonator suprem în dirijarea proceselor anabolice, are vreo influență^ asupra mecanismului de acțiune a madiolului ? Interferarea acțiunii aceș-^ tui preparat hormonal cu stimularea sistemului nervos parasimpatic) poate să provoace modificări mai profunde în desfășurarea proceselor anabolice? Avînd în vedere importanța teoretică și practică a acestei probleme, am efectuat următoarele experiențe , ț METODELE DE LUCRU Din 40 de șobolani albi femeii, în greutate dc 150 — 200 g, am format patru loturi după, cum urmează : 1. Lotul martor. 2. Lotul tratat cu madiol (0,5 mg/zi/animal, injectat i. p.). 3. Lotul tratat cu pilocarpina (0,1 mg/zi/animal, injectat i. p,). 4. Lotul tratat cu madiol și pilocarpina în dozele arătate mai sus. Tratamentul a durat 80 de zile. Controlul creșterii s-a făcut din 10 în 10 zile, prin cîntă-, nale este mult carențată. rire. După 80 de zile de tratament, animalele au fost sacrificate și am efectuat următoarele probe g In legătură CU modificările de greutate și compoziție ale este urmată de atenuarea acestora (încetinirea creșterii), probabil printr-un efect compensator din partea sistemului nervos vegatativ simpatic. Com- binînd efectul madiolului cu stimularea sistemului nervos vegetativ para- simpatic, am obținut o creștere mai accentuată doar în primele 10 zile. în ceea ce privește greuta- tea relativă a glandelor endo- crine, care joacă rolul principal în metabolismul proteic (hipo- fiza, pancreasul, glandele supra- renale), numai glandele supra- renale prezintă o scădere sem- nificativă față de greutatea cor- porală. Nu este exclusă posibili- tatea ca madiolul și pilocarpina să aibă un efect inhibitor asupra secreției de ACTH, în lipsa cărora troficitatea glandelor . suprare- Determinarea greutății relative a unor glande endocrine, respectiv organe, cum sînt hipofiza, pancreasul, glandele suprarenale, ficatul și mușchiul drept abdominal, față de greutatea j corporală totală. Din ultimele două organe am determinat conținutul de apă, iar din rezi- duul deshidratat conținutul lipidic. Ț Deshidratarea organelor s-a făcut în etuvă la temperatura de 105°C, iar extracția grăsi-ț milor cu ajutorul metodei lui Soxhlet, Conținutul de Na, K și Ca din serul sanguin s-a determinat cu metoda fotometrică cu, flacără (1). ’ f Concentrația acizilor grași liberi din serul sanguin a fost dozată pe cale fotocolorimetrică după descrierea lui M. N o va k (9). ț Evidențierea modificărilor structurale din hipofiză, pancreas și suprarenală a fost făcută ji după metodele liistologice clasice. ' Ț ficatului și mușchiului drept abdominal, am constatat că tratamentele aplicate de noi nu au influențat raportul dintre conținutul de apă și reziduul deshidratat. Sub influența aces- tor substanțe anabolizante, nu- mai lipidele au manifestat o oarecare modificare. După cum se vede, madiolul și pilocarpina au efecte variate asupra conți- nutului lipidic în diferite organe, Fig. 1. —Sporul de greutate al loturilor în cursul tratamentului {MD, lotul tratat cu madiol; MD + P, lotul cu tratament combinat; P, lotul tratat cu pilocarpină; M, lotul martor). ; I i I i j iț; i în cursul tratamentului am urmărit modificările schimburilor gazoase cu ajutorul unui ? _ . procedeu elaborat în institutul nostru (5). K i ceea ce se compensează în urma combinării celor două tratamente. Datele tabelului nr. 2 pun în evidență modificările acizilor grași neesterificați și ale unor ioni cum sînt: sodiul, potasiul și calciul. Astfel, schimbări semnificative au suferit numai acizii grași liberi la toate loturile tratate, în timp ce raporturile concentrațiilor sărurilor au rămas constante. Acizii grași, fiind, elementele cele mai mobile ale me- tabolismului energetic în procesele anabolice, au reacționat cu o sensibili- tate maximă față de tratamentele menționate; cationii însă care repre- zintă un factor principal al homeostaziei, respectiv al rapiei, și-au păs- trat echilibrul și în condițiile create de substanțele anabolizante arătate. în tabelul nf. 3 sînt reprezentate variațiile metabolismului gazos, care în urma tratamentului a prezentat doar modificarea cîtului respira- tor la loturile tratate cu pilocarpină. Acest lucru pledează pentru efectul opuse ale sistemului nervos vegitativ, influențat to acest cat prin admi-1 ** •• piLourpinei, proces to cate, după, cum se țtie o nistrare de pilocarpină; o fază caracterizată prin preponderența proceselor i însemnata a energiei necesare sintezelor este acoperita prm mobili- anabolice (faza de creștere determinată de sistemul nervos parasimpatic) j zarea resurselor lipidice. DISCUȚIA REZULTATELOR După cum reiese din tabelul nr. 1 și figura 1, creșterea este influen- [ țață atît de madiol, cît și prin stimularea cu pilocarpina a sistemului | nervos parasimpatic, madiolul avînd un efect mult mai puternic asupra i proceselor de creștere. Eaptulcă în primele 10 zile efectul stimulator al; pilocarpinei asupra creșterii este asemănător cu cel al madiolului ridică întrebarea dacă printr-o adăugire potrivită a pilocarpinei nu s-ar putea? menține un ritm accentuat al creșterii ? Este de remarcat intermitența | ce caracterizează curba de creștere sub influența pilocarpinei. Acest fapt î denotă oarecum modificarea raportului dinamic dintre cele două acțiuni ( 4 ~ c. 5002 :|g:^pp'^^ ■"■ ■■'"■■a ■■■ ; ■ <■•/' • .•»■■■■’ ■■ ■ -. 4| 574 -’77:.g,;'’/... | ' ' Tabelul rir. 1 ”1 ;•■ /■•■■■ , ., ■ : / . . ' 1 « i Modificările ponderale la loturile do IO șobalani albi tratati ca madiol (Q,(> mg/zi/animal) și pilocarpinii (0,1 mg/zi/aniniajf .«-*i JRMmI P,. ■ • r :; p ’.p p • - \ : 1Z P'rpr, ■ ,, Probele efectuate ' '7 Denumirea loturilor’ -j pp, martor <' r . i<7>' ..4,7; madiol .^..P'șP 'P pilocarpiriă - .4 madiol ps pilocarping ' Sporul total (g) E. S. ' . 227 ■ '57,3 ” 4,8 29,6 7;.;7 ’7,377 52,3 i’*| 4,1 ti f : • 1 ■ / ■ Greutatea relativă ă hipofizei (mg %) ■ S. 4,94 0,22 4,61 0,24 P P-1,05 ' °’327. 1 ’ 0,28 7I ' Greutatea relativă a pancreasului ■ (mg%) ! E. S. ; ': 7 ■ 500 7 144 , 550 P . 53,4 ; . 490 477 7I P .64,9 • 1 'flMflUaHHI 31,4 !jSKg&lH Greutatea relativă a glandei ' suprarenale (mg %) E. SZ ■ ' ■"> . 71 20,6 1,98 îTmP * ; I 0,891 ■7'7 ' -7.7/P® Fig. 2. — Insula lui Langerhans din lotul martor (0 diviziune = 10 p.). jrak • i45 - 69,6 .0,28 7 70,87 .1 .1,14 J Ficat: reziduul uscat (%) ' ■ • •. • ' > 7 . : !• o '7: 7 ‘ P..J ' > ■ h • 7 \ 1 \ . 7 27,5 ‘\7 0,38 25,8 ' - 0,44 ' ■ !26,î: ' 1’05 ; ■ 27,0 ‘ 1 1,09 j / ■ Ficat: conținutul de 'lipide (%) ' 77 ip - ,.7 . : ; , 7; : / P'-JJ7 P'/iP;'; PP:! ■ ' ' 2,8 7h 7.0,3 ■ 3,1 ■'’/ ;, 0,27 .. ■ ■P.! 5,2; 0,19 ’ i? 77 ■r.a 2,2 J 1,26 . .1 Mușchiul drept abdominal: greutatea (g) . ■■ . ■ ,, 1,82 1,76 , 4,70 : 1’83 1 Miișchiui drept abdominal: conținutul de.apă (%) — ' p p£.'p7j7777 .7 69,2 .. .,> ■ 0,27 7 66,0 , , . . 0,98 . O JV ;• | f; .. ’f.’ i f 66,2 ; - °>(’0 ..: 67,3 | 0,58 1 Mușchitil drept abdominal : rezi- duul deshidratat (%) - . ■ 7''74jp5sp7^ ' pp.i.i •JP/Y i i l'P-P PP'PP;.1 P/H >! i f 7p 777777 ''■’'25p 0,63 ‘ J > . P-.pi > C p.'P X 21,9 . ‘ 0,49 29,9 - 0,54 25,8 . 1 ; ■ 0,62 j r wțl.p j'WI Fig. 3. — Insula lui Langerhans din lotul tratat cu madiol. în structura insulei se pot observa fenomene de. degenerescentă. ■ 1 .i 1 J<7; 7'^W;' s.;7:4»7 >777 7 > Mușchiul drept abdominal: > conținutul lipidic ( %) ;7. ■ :77ErSZ747qO:i7777 ,6,0"",' "" 0,'47 12,11: 0,92 71b »7 1 4,3 ■ 0,79 ' 7i.7 7ii| 5,81 . i 0,81 1 ’ RELAȚII NEURO-ENDOCRINE ÎN CREȘTEREA ȘOBOLANILOR ALBI 575 5 ’ Cercetînd structura glandelor endocrine, am constatat modificări remarcabile numai la pancreas. Aici, sub influența madiolului am putut observa o degenerescentă a insulelor lui Langerharis. Acest fenomen se datorește probabil efectului anabolizant al madiolului, care poate să ducă Tabelul nr. 2 bonificările acizilor grași liberi și ale ionilor de Na, K și Ca din serul sanguin la laturile de 10 șobolani sub influ- enta tratamentului cu madiol (0,5 ing/zi/animal) și piiocarpină (0,1 mg/zl/animal) Denumirea probelor Denumirea loturilor 1 martor 2 madiol 3 piiocarpină 4 madiol + piiocarpină AGL (mg%) E. S. 1,40 0,18 : 2,21 * | 0,15 0,91 * 0,09 . 0,49 । * 0,15 , | Na' (me/1) E. S. 145 1,8 150 2,3 156 1,9 154 1,3 K (me/1) , E. S. 6,59 0,26 6,69 0,03 6,22 0,09 6,24 0,02 Ga (me/1) E. S. * p < 0,01. 5,80 0,17 5,74 ■ ■ 0,06 5,76 0,36 5,53 0,01 Tabelul nr. 3 lUodificărilesebimburilor gazoase sub influența tratamentului cu madiol (0,5mg/zi/animai) și piiocarpină (0.1 mg/znanimal) ( la loturile de 10 șobolani Denumirea probelor Denumirea loturilor 1 martor 2 madiol 3 piiocarpină 4 madiol + piiocarpină Consumul de O2 (ml/g oră) E. S. 1,89 0,07 1,88 0,05 2,01 0,09 1,92 0,04 Eliminare de CO2 (ml/g/oră) 1,53 1,59 1,32 1,26 GR = 22? o2 E. S. 0,81 0,02 0,84 0,03 0,67 0,07 0,66 Ă 0,06 P < 0,01. la epuizarea insulelor prin creșterea continuă a nevoilor de insulină la nivelul periferiei (fenomen binecunoscut în legătură cu STH). O astfel de degenerescentă am observat și la lotul cu tratament combinat (fig. 2 și 3). 576 Z. KIS, E. A. PORA și A. OPINCARU CONCLUZII Ritmul de creștere a animalelor poate fi influențat atît de metilanț drostendiol, cît și de piiocarpină, efectul madiolului asupra creșterii fiind) mai pronunțat. t Influențele anabolizante, nervoasă și aceea produsă de metilandro| stendiol, se deosebesc între ele avînd baze metabolice diferite. Aceast^ diferență apare mai mult în conținutul lipidic al ficatului și mușchiului;! drept abdominal, precum și în valoarea metabolismului gazos, mai puțin? în raporturile ponderale ale diferitelor organe sau în microstructura unoiȘ rvrw'ri A l> un vi X a rxum vuryrurvu uitat RTNUi? glande endocrine; ea nu se înregistrează de loc în raporturile dintre Na EXCREȚIA RENALA A UNOR PROTEINE DIN bINGE K și Ca. ? ȘI LAPTE LA BOVINE Prin urmare, în procesele creșterii organismelor animale și starea^ de GALINA JURENCOVA și D. POPOVICI funcțională a sistemului nervos îndeplinește un rol determinant. (Avizat de prof. E. A. Pora.) 591.149:599.735.5 BIBLIOGRAFIE 1. 2. 3. 4. Bălint P., Klinikai laboratăriumi diagnostika, Budapesta, 1963, 136. Eveuse J. W. R., Progrts recents de la tMrapeutique anabolisante, L’Hormohe, Masson — ganon, Hollande, 1959, 12, 1. Or- GAnos M., AbrahAm A. și Pora Ă. E., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1968, 20, 1, 37. ț Geyer G., Vber die Stickstoffbilanz bei Menschen, Medizinisch-Wissenschaflliche Abteilunj. der Schering A. G., Berlin, 1965, 1, 26. ( 5. Kis Z., Cdntribufii la studiul interrelației hormonului hipofirar de creștere (STH) cu sis^ temut nervos, București, 1966, 53. ( 6. Kuamer D. W., Medizinische Mitteilungen, Berlin, 1963,'3, 2. | 7. Lachnit K. S. u. Zwerina R., Medizinische Mitteilungen, Berlin, 1965, 3, 8. \ ( 8. , Necula V., Tratamentul hormonal cu madiol în cancerul de sin, București, 1965, 51. s 9. Novak M., J. Lipid. Res., 1965, 6, 431. | The Chemical and immunochemical analysis of pregnant cows urine shows that in the last days of pregnancy the țG2 compound from the blood and other pro- tein fractions synthesized in the mammary gland (as p-lactoglobulins and a- lactoalbumins) are eliminated by urine. A similar situation was recorded in lactating animals when the period betweenmil- kings was increased from 12 to 24 hours. In these cases the yGj compund from the blood and the [3-lactoglobulin fraction synthesized in the mammary eplthe- lium have been identified in the urine. Cercetările din ultimele două decenii asupra funcțiilor renale au io. Pora e. A., AbrahAm a., Giurgea-Iacob r. și Șildan-Rusu n., st. și cerc, biol., Seria? confirmat părerile lui A. M. Walt er (12) după care și în condiții nor- ,. „ zoologie, 1967, 19, 5, 413. | male în filtratul glomerular pot trece proteinele plasmatice. 11. PRAnEB mflue^ des sur la cro'ssance, I Hormone, Masson-Oj ■ - conto/proxima^ epiteliale reabsorb aceste 12. Teani E., Minerva Medica, 1956, 47, 1. Universitatea „Babeș Bolyai’’, Cluj, Catedra de fiziologie animală. Primit în redacție la-22 iulie 1968. Tproteine (8) și le supun unui proces de digestie intracelulară prin inter- I mediul aparatului enzimatic mitocondrial sau le redau sîngelui. în nume- roase studii (4), (6) se arată că proteinele marcate in vivo cu colbrănt Ț—1824 sau cu izotopi radioactivi pot fi găsite mai tîrziu în celulele tu- bului contdrt proximal. După calculele făcute de A. L. Sellers (11), | aproximativ 33 % din proteinele plasmatice trec în filtratul glomerular | și sînt apoi recuperate prin reabsorbție. După proprietățile lor electro- Iforetice, proteinele din filtrat corespund fracțiunilor a- și p-globulinice (11). Cînd s-au administrat șobolanilor intravenos sau intraperitoneal proteine străine, din punct de vedere antigenic s-a constatat intensificarea proceselor de reabsorbție a acestora în epiteliul tubilor contorți, iar cînd . '.capacitatea de reabsorbție a celulelor a fost depășită, proteinele au apărut în urină. Deoarece glanda mamară ajunge la maturare funcțională după maturarea celorlalte organe și sisteme, am presupus că în anumite condiții t proteinele sintetizate de epiteliul mamar ai? putea trece în sînge și de aici fsă fie eliminate prin urină, la fel ca proteina străină. j Si; si CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 20 NB. 6 P. 577-581 BUCUREȘTI 1968 578 CALINA. JCHENCOVA șl D. rOPOVICI De fapt, excreția prin urină a unor produși de sinteză ai glande® mamare, cum ar fi lactoza, a fost semnalată în numeroase lucrări (3), (9« Aceasta are loc cînd, datorită acumulării și neeliminării produsului se| cretat, presiunea intramamară crește excesiv, ceea ce, după părerea unoraf duce la reabsorbția lacțozei din lapte în sînge, de unde trece în urină! în lucrarea de față prezentăm rezultatele obținute de noi referitoare la excreția renală a unor proteine din lapte și sînge la animalele aflate î|| ultimele zile de gestație și la animalele aflate în lactație în condițiile prel lungirii; excesive a intervalului dintre mulsori.. , v - MATERIAL ȘI METODĂ S-au recoltat probe de urină dimineața la priiha rnicțiune de la cinci vaci aflate în pltiO mele două zile de gestație. De la alte două vaci aflate în prima jumătate a lactației, la care ® ' fost prelungit intervalul dintre mulsori de la 12 la. 24 de ore, s-au recoltat probe de lapte șg urină de la fiecare rnicțiune în decursul întregului interval dintre mulsori. . ' în ambele variante experimentale, probele de urină au fost supuse analizelor chimic® calitative pentru stabilirea prezenței prbteiheldr (2). îh cea de-a Hbila variantă' s-a determina® și azotul total cu ajutorul miCrometbdei Kjeldahl; ' ' ' ! s Pentru' efectuarea analizelor imuhoclectrbforeticej probele de hrină, în câre s-â'consta® tat prezența proteinelor, au fost concentrate sub vacUum'(gfâ'd’ul de cohcentrăre : lj® După concentrare, fiecare probă a fost supusa clializei fâța"de tafhporiîil veronalcupll = 8,6® / care a fost utilizat și pentru pregătirea gelului de ăgar. Dializă s-ă consideta l îhchMâtă tiîh urinai a avut același pH cu tamponul. ‘ ' J' ” ' //‘/z.;./ « Probele de lapte sau colostru de la aniihăle ău fost’ceriti'ifugat'e la 3000 de turații^min» timp de 30 min, pentru separarea și înlăturarea grăsimii. în unele cazuri, laptele sau colostruM degresat,a fost supus unui tratament cu acid acetic 15% pînă la pH = 4,6 pentru precipitare® cazeinei. înlăturarea /precipitatului format s^a făcut :pnn ,centrifugare . la ,8 000 :;de-to Apoi, prin concentrare, serul laptelui sau colostrului a fost adus la volumul inițial șL dializa® . față, de tamponul veronal. % ;/•; 'Ai'/ai a, . /// :: ,; :<•/'i J/rsI Analiza imuhoelectroforetică-a,proteinelor:din urinăm'lapte, șer de lapte sauser colostrajl a fost făcută: cu ajutorul'miciiometodei descrise:de -J/J, S ch e iivgge r (10). înlcazul prin® s-a folosit probă concentrată, In cazul colostiiului. serul cplostral, iar: în analiza proteinelor .piă lăpte'Ssâu utilizat 'atît laptele degresat, 'cît; și.iserul de-lapte.. : ;/. ele > sînt' similarei sad1 identice cu unele/prpteihe' ale1 setuluidsanguin' Sau cu' linele 'proteină sintetizate în glanda mămarăl Astfel, serul imun antibovin pune ’ în ’ievil dență în urina recoltată de la unele animale cu o zi înaintea parturițiea Fig, 1. — Imunoelectroforegrama urinii provenite de la vaci înaintea parturiției (A și B), a urinii și a serului sanguin (C), a urinii provenite de la vaci în lactație (D), a urinii Și a laptelui degresat (E) față de serul imun antibovin (SAB); a, vaca 1; b, vaca 2 ; c, ser precolostral; d, ser sanguin vaca 2 ; e, lapte degresat vaca 2. ’ I Fig. 2. ~ Imunoelectroforegrama urinii (A), a arinii și a serului laptelui (ZI), a urinii și a serului sanguin (C), față de serul imun antiser colostral; a, urină vaca 2 ; b, ser lapte vaca 2; c, ser sanguin vacă 2. D, Imunoelectroforegrama serului urinii provenite de la vaci în condițiile prelungirii intervalului dintre mulsori față de serul imun antilapte; d, urină vaca 4. SAB A Fig. 1. — Imunoelectroforegrama urinii provenite de la vaci înaintea parturiției (A și B), a urinii și a serului sanguin (C), a urinii provenite de la vaci în lactație (D), a urinii și a laptelui degresat (E) față de serul imun antibovin (SAB); a, vaca 1; b, vaca 2 ; c, ser precolostral; d, ser sanguin vaca 2 ; e, lapte degresat vaca 2. >3 EXCREȚIA RENALĂ A UNOR PROTEINE LA BOVINE 579 ; o fracțiune proteică corespunzătoare, din punct de vedere antigenic și ‘ electroforetic, unui component al fracțiunii y G din sînge (fig. 1, A). în urina provenită de la alte animale, același ser imun, în afara com- - ponepțului amintit, mai pune în evidență o fracțiune în zona y G2-globuline ((fig. 1, B). în ambele cazuri, pentru-linia de precipitare a componentului i y G din urină, comparativ cu fracțiunea y G din sînge, este caracteristică ( lipsa moleculelor care în gelul de agar migrează aproape de anod (fig. 1, B). ; în ultimele lucrări analitice referitoare la componența moleculară a fracțiunii y G din sînge se arată că moleculele, care în imunoelectrofore- gramă apar mai aproape de anod, au constanta de sedimentare 19 8, la fel ca fracțiunea y M-globuline, adică au o greutate moleculară de aproxi- . mativ 400 000. Componentul din ■ apropierea catodului are constanta Azot g 7a ; de sedimentare 7 8, ceea ce cores- - punde unei greutăți moleculare de 4^’ - aproximativ 160 000. în lucrările sale, O. A a l und ' și colaboratori (1) au pus în evi- dență în serul sanguin ovin doi | componenți ai fracțiunii y G : y ''U' i Gx și y G2. în lucrările noastre referitoare la spectrul imunoelec- troforetic al serului sanguin bovin (5), (7), de asemenea am găsit că fracțiunea y G este împărțită în doi ' componenți, deosebiți ca migrare Vaca / Vaca 2 electroforetică. ■ ' . ( Pornind de la aceste date, pu- tem admite că la aceste animale O-'—■———.—•—.—.—r—,—,—,— au trecut din sînge în urină în- 15 16171819 20212223201 2 3 0 5 6 deosebi y-globulinele cu constantă Ore . . de sedimentare 7 8, deci compo- Fig-3;-conceiitrației azotului ’ V in condițiile prelungirii intervalului nentul y G2, și o fracțiune a2-gld-' dintre mulsori. bulinică, care au în serul sanguin j Fig. 2. ~ Imunoelectroforegrama urinii (A), a urinii și a serului laptelui (K), a urinii și a serului sanguin (C), față ele serul imun antiser colostral; a, urină vaca 2 ; b, ser lapte vaca 2; c, ser sanguin vacă 2. D, Imunoelectroforegrama serului urinii provenite de la vaci in condițiile prelungirii intervalului dintre mulsori față de serul imun antilapte; d, urină vaca 4. un corespondent similar atît electroforetic, cît și antigenic (fig. 1, C). Urina provenită de la vaci aflate în a 7-a lună de gestație sau în mijlocul lactației, supusă aceluiași, procedeu de concentrare, nu formează nici un arc de precipitare cu serul imun antibovin, iar analizele chimice calitative nu indică prezența proteinelor (fig. 1, U). Cînd probele de urină recoltate ante partum au fost supuse analizei imunoelectrof oretice cu ser imun anticolostral la toți indivizii se constată formarea a două arcuri de precipitare în zona a-globulinelor (fig. 2, B), ,care au un corespondent electroforetic și antigenic cu p-lactoglobulinele din serul laptelui (fig. 2, B). în ceea ce privește zona y, acest ser imun for- mează un arc slab și difuz atît cu proteinele din urină, cît și cu proteinele din lapte. Pentru a ne convinge că absența arcurilor de precipitare în zona y se datorește titrului scăzut în serul imun utilizat al anticorpilor față de această fracțiune, am verificat acest antiser în imunoelectrof or egramă față de proteinele serice. într-adevăr, se constată că acest antiser formează un arc slab de precipitare chiar cu acel component al fracțiunii y G care trece 580 CALINA JURENCOVA și D, POPOVICI 4 5 excreția renală a unor proteine la rovine 581 în urină (fig. 2, C). De fapt, așa cum rezultă din analizele imunoelectro.] foretice efectuate de noi, concentrația acestui component în laptele colos] trai este mult mai mică decît în sînge. Deocamdată este greu să analizăm factorii datorită cărora are loc y-globulinuria ante partum la bovine. Iți ceea ce privește însă p-lactoglobulinuria, se pare că o dată cu intensificarea proceselor de secreție și acumulare a produsului secretat în cavitatea] ugerului presiunea intramamară crește. La aceasta se adaugă creșterea! presiunii coloidosmotice a lichidului din lumenul alveolelor prin acumulai rea fracțiunilor imunoglobulinice din sînge. Trecerea acestor fracțiuni proteice se face într-un singur sens, și anume din sînge în lapte, ceea ce explică de fapt' și acumularea lor în glanda mamară. în aceste condiții, fracțiunile proteice noi sintetizate în celulele epiteliale, în loc să treacă în lapte, trec în sînge, de unde sînt eliminate prin urină. . Din punct de vedere imunochimic este interesant de știut dacă există vreo deosebire în componența moleculară a fracțiunii y-globulinice, care se elimină prin urina ante partum și fracțiunea y-globulinică, care se elimină în mod normal prin lapte la animalele aflate în lactație. Analizele efectuate în acest sens arată că y-globulinele din lapte și urină diferă în ceea ce privește comportamentul electroforetic, adică în perioada dinaintea fătării prin urină' se elimină mpleeule ale fracțiunii; y G cu o migrare mai accentuată spre catod, în timp ce fracțiunea cores-. punzătoare din lapte formează un arc de precipitare mai prelungit spre anod și mai scurt spre catod (fig. 1, E). Această imagine s-a obținut atît' în cazul imunoelectroforezei laptelui degresat, cît și în cazul serului lap- telui. Faptul că factorii coloid osmotici și creșterea presiunii intramamare, pot determina trecerea proteinelor sintetizate din celulele epiteliale ale parenchimului mămar în sînge și de aici în urină a fost confirmat și în cazul prelungirii intervalului dintre mulsori. Curba eliminării azotului prin urină (fig. 3) la două vaci cu o pro- ducție medie de 20 1 lapte pe zi în condițiile prelungirii intervalului dintre mulsori de la 12 la 24 de ore arată o creștere treptată a eliminării azotului în intervalul 12—24 de ore la mulsoarea precedentă. Toate analizele chimice calitative au arătat că în probele de urină recoltate în acest interval se constată prezența proteinelor. Analiza imuno- electroforetieă a urinii concentrate arată că proteinuria s-a datorat, în : principal, fracțiunilor proteice din serul laptelui, a-lactalbumina și 3- lactoglobulina, precum și unor, proteine din fracțiunea y G1-globuline provenite din sînge (fig. 2, D). Rezultă deci că și în condițiile prelungirii intervalului dintre mulsori se creează o situație similară cu cea dinaintea parturiției și unele proteine sintetizate în glanda mamară apar în urină. Mecanismul transferului acestor proțeine din celule epiteliale în' sînge, pe de o parte, și din sînge în urină, pe de altă parte, necesită un studiu mai atent. Pe baza datelor prezentate se trag următoarele concluzii : 1. în ultimele zile de gestație se constată o eliminare prin urină a componentului y G2 din sînge, în afară de care în urina acestor animale apar și unele fracțiuni proteice, sintetizate în glanda mamară, cum ai fi 3 dactogl obulinele. 2. O situație similară are loc în cazul prelungirii intervalului dintre mulsori de la 12 la 24 de ore, cînd în urină au fost identificate componen- tul Gx al fracțiunii y G din sînge și fracțiunea 3-lactoglobulinică. (Avizat de prof. E. A. Pora.) BIBLIOGRAFIE 1. Aalund O., Osbbold J?W. a. Murphy F. A., Arch. Biochem. Biophys., 1965, 109, 142. 2. Alteras I. și colab., Metode de laborator clinic, Edit. medicală, București, 1964. 3, A3HM0B H-, OPJIOB Â- CP. m Betvhhh O. n„ JKhbothobo«ctbo, 1961, 1, 40, 4. Gilson G. B., Prdc. Soc. exp. Biol. Med., 1949, 72, 608. 5. Jurencova Galina și Popovici D., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1966, 18, 4, 359. 6. Nrahara H. T., Everett N. B., Simmons B. S. a. "Williams R. H., Amer. J. PhysioL, 1958', 192, 227. ' 7. Popovici D. et Jurencova Galina, Rev. roum. Biol. Seric de Zoologie, 1965, 10, 6, 442. 8. Rather L. J., Medicine, 1954, 31, 357, 9. Rook J. A. F. a. Wheblock J., J. Dairy Res., 1967, 34, 273. 10. Scheidegger J. J., Int. Arch. Allergy, 1955, 7, 103. 11. Sellers A. L., Griggs N., Marmoston J. a. Goodman H. C., J. exp. Med., 1954, 100, 1. 12. Walker A. M. a. Oliver J., Amer. J. PhysioL, 1941, 134, 562. Institutul de cercetări zootehnice, Secția de fiziologie animală. Primit în redacție la 10 iulie 1968. . CERCETĂRI ASUPRA DINAMICII MODIFICĂRILOR CANTITATIVE ALE PROTEINELOR SERICE LA VIȚEI • PRODUSE SUB INFLUENTA ADMINISTRĂRII ÎNDELUN- ! GATE A EXTRACTULUI HEPATIC I". ■ DE ' ■ î L. REBREANU V 591.111.05 L The quantitative modifications of serum proteins in. the animals under study. f -were investigated in their dynamics under the irfluence of repeated and pro- Jonged administration of hepatic extract. The extract was administered intramus- cuiarly every the 7th day, for 6 months, in a 7 ml/kg live weight. fi The reversibility of serum protein modifications under the'influence of the admi- t ... nistration of hepatic extract was ascertained. | • Este cunoscut faptul că acțiunile mediului extern asupra organis- | mului animal sînt urmate de anumite modificări în proporția fracțiunilor | proteinelor serice, mai mari sau mai mici în raport cu intensitatea de ac- ș țiune a factorului extern. p ■ Așadar, prin cercetarea structurii proteice a sîngelui se pot aprecia i și înțelege mai bine profundele modificări care se produc în organism sub Ț acțiunea celor mai diverși factori, inclusiv ai extractelor tisulare. | ■■ Folosind, metodele de determinare a proteinelor serice și a fracțiu- . nilor lor drept teste care caracterizează capacitatea reactivă a organis- k mului, nu este lipsit de interes să cunoaștem conținutul acestora la viței ț consecutiv administrării extractului hepatic. J : Datorită faptului că literatura de specialitate este lipsită de date cu Ț privire la efectul extractului hepatic asupra proteinelor serice la viței, am j întreprins cercetări în acest sens. L MATERIALUL ȘI METODA DE LUCRU ' .'-.Cercetările s-au efectuat în cadrul unității Lovrin (jud. Timiș). , S-au cercetat 14 capete de viței din rasa Bălțată românească, dintre care 9 capete au con- stituit lotul experimental, iar 5 capete au servit ca lot de control. g Vițeilor li s-a administrat extractul respectiv intramuscular din 7 în 7 zile, în doză de | 0,07 ml/kg greutate vie, timp de 6 luni. i ST. sr CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T.'20 NR. 6 P. 683-588 BUCUREȘTI 1968 584 L. REBREANU 2 3 MODIFICĂRI CANTITATIVE ALE PROTEINELOR SERICE LA VIȚEI 585 Regimul de hrănire și întreținere a fost identic pentru ambele loturi. | Prizele de sînge au fost recoltate lunar, timp de 6 luni, din vena jugulară, dimineața îna-1 intea administrării primului tain. | Proteinele serice totale au fost dozate refractometric, iar fracțiunile proteice cu ajutorul | electroforezei pe hîrtie. Rezultatele obținute au fost prelucrate statistic după G. W. S n e d e c o r (8). hepatic, în special în primele luni de experiență. Acest fapt ar putea fi pus în legătură cu gradul de intensitate al metabolismului protidelor. Referindu-se la concentrația a- și p - globul inelor serice la viței D. Popovici și colaboratori (2) constată că creșterea a-globulinelor se produce atunci cînd la nivelul țesuturilor au loc procese care duc ( la distrugerea proteinelor tisulare și invers. REZULTATE ȘI DISCUȚII | Tabelul nr. 1 | VâbrHe tipice ale varialrilitâții și pragul de semnificație privind proteinele serice totale si fracțiunile lor la vițeii din lotul I do experiența în raport cu ale celor de control Rezultatele prelucrării statistice a datelor obținute sînt prezentate! în tabelul nr. 1. Specificare Daca analizăm datele prezentate în tabel, vom constata că la vițeii | , lotului de experiență proteinele serice totale și fracțiunile lor prezintă of comportare diferită în raport cu aceea a vițeilor lotului de control, in i . sensul ca valorile proteinelor serice .totale, dar mai ales ale y-globulinelor, | se distanțează mult de valorile acelorași componente ale lotului de control! în primele luni de experiență, după care diferența dintre valorile celor g două loturi se micșorează treptat, în timp ce a- și (3-globulinele cunosc o! evoluție inversă spre sfîrșitul experiențelor, ajungînd atît unele, cît și.I altele la valori apropiate de cele ale lotului de control. I- . în tabelul nr. 2 se prezintă raportul A/G al vițeilor lotului de control j comparativ cu al celor din lotul experimental. | i Din acest tabel rezultă că, în general, dinamica raportului A/G al I vițeilor lotului de control manifestă tendința de scădere paralel cu înain- tarea în vîrstă. între datele lotului de experiență și cele ale lotului de control (ta-, ; belul nr. 2) nu există deosebiri esențiale. Esențial este însă faptul că, deși extractul hepatic a exercitat influențe diferite, pozitive și negative, asu- i pra fracțiunilor proteice, totuși schimbările produse asupra acestora con- secutiv administrării lui nu au determinat modificarea raportului A/G, acesta rămînînd în limitele normalului, iar dinamica raportului a fost simi- Iară cu aceea a vițeilor din lotul de control. Dacă analizăm proteinele serice totale și fracțiunile lor la vițeii din lotul de experiență, constatăm că valorile proteinelor serice totale, ale . albuminelor și îndeosebi ale y-globulinelor cresc în primele 2—3 luni, în timp ce a- și p-globulinele scad, distanțîndu-se de valorile lotului de con- troly după care se apropie din nou treptat de ele. A De aici rezultă că modificările proteinelor serice totale și fracțiunile? . L 0 t u r i 1 e c o n t r o 1 c X P e r i m e n t a 1 s p e c i f i c a r e a V a 1 orilor I ±sx I P lor, produse ea urmare a administrării extractului hepatic, sînt reversi- bile, în sensul că înregistrează o creștere sau o scădere pronunțată în primele luni ale experienței, iar apoi încep să se apropie din nou de valo-; rile lotului de control. Datele noastre confirmă constatările lui V. V, K o val s k i și F. B. le vi n (1), din care rezultă că legea generală a dinamicii modificărilor survenite în echipamentul enzimătic și proteinelor serice sub influența extractelor tisulare este tendința spre o revenire treptată a acestor modi- ficări la mărimile lor inițiale. Dacă fracțiunile proteice sînt analizate fiecare în parte, putem con- stata că a-, și p-globulinele sînt influențate negativ de către extractul I ±sx Vîrsta luni Proteine 0 4,84 0,21 4,81 0,07 — 0,50 totale(g %) I 5,83 0,20 6,98 0,08 0,01 II 6,83 0,15 7,41 0,12 0,02 III 6,61 0,16 7,10 0,12 0,05 >■ IV • 6,25 0,20 6,71 0,14 ■ 0,10 V 6,59 0,16 6,87 0,12 0,50 vi 7,21 0,22 7,41 0,16 0,50 Albumine 0 50,10 0,32 50,00 0,18 (% ext.) I 52,10 0,27 51,90 0,08 -0,50 II 53,60 0,19 53,30 0,09 -0,50 III 50,40 0,34 53,40 0,10 0,50 IV 47,10 0,36 48,00 0,19 0,05 V 47,50 0,18 46,40 0,19 -0,05 VI 47,30 0,34 48,00 . 0,20 0,10 a-globuline 0 16,00 0,32 16,00 0,18 (% ext.) I 15,40 ' 0,16 10,60 0,08 -0,10 II 14,50 0,18 11,80 0,10 -0,01 III 14,70 0,34 11,50 0,10 -0,01 IV 14,10 ■ 0,36 14,20 0,19 — V 13,00 0,18 13,80 0,19 0,10 vi 14,00 0,32 13,50 0,18 -0,50 p-globuline ■ 0 11,50 0,20 11,40 0,13 ■ i%.ext.) I 12,00 0,18 10,70 0,09 -0,01 II 12,10 0,19 10,30 0,10 -0,01 III 12,20 0,32 10,40 0,10 -0,01 IV 12,00 0,18 11,80 0,17 -0,50 V 11,90 0,16 12,00 0,18 VI 11,20 0,18 11,50 0,07 — y-globulihe 0 22,40 0,18 22,60 0,18 0,50 (% ext.) I 20,50 0,20 26,80 0,09 0,01 II 19,80 0,19 24,60 0,12 .0,01 III 22,70 0,32 24,70 0,10 0,01 IV 26,80:5 0,18 26,00 0,14 -0,02 V 27,60 . 0,15 27,80 0,15 0,50 VI 27,50 0,20 27,00 0,18 -0.05 în cazul nostru, considerăm valoarea scăzută a a-globulinelor ca fiind, legată de reversul acestui proces, adică de intensificarea proceselor de sinteză ale proteinelor. 586 L. REBREANU Din datele prezentate rezultă că cel mai favorabil efect al extrac- tului hepatic se manifestă în concentrația y-globulinelor. Dn conținut ridicat de y-globuline serice este considerat de L. G. Z a- marin (citat după (4)) ca un indiciu al intensității proceselor metabolice. Importanța creșterii concentrației y-globulinelor mai rezidă și în faptul că ele, fiind purtătoare de anticorpi, condiționează intensitatea imunității organismului. l Rezultă că o concentrație mai ridicată de y-globuline serice este un| ‘indiciu al ținui metabolism mai intens, al unor posibilități de rezistență! sporite împotriva diferiților agenți vătămători. | 4 Lunile Tabelul nr. .2 Dinamica raportului A/C al vițeilor din lotnl de experiență comparativ cu al celor din Iotul de control Loturile 0 ■ , I II III IV V VI Control 1,00 1,08 . 1.15 1,01 .0,89 0,90 0,89 Experimental 1,00 1,07 1,14 1,14 0,92 0,89 0,92 Faptul este cu atît mai important cu cît este vorba de vițeii la care; așa cum a reieșit din datele noastre, concentrația y-globulinelor serice se ( situează la un nivel relativ scăzut în special în primele săptămîni de viață, ■ ceea ce se repercutează de cele mai multe ori negativ asupra rezistenței lor la infecții. în bază rezultatelor obținute conchidem că modificările proteinelor serice produse consecutiv administrării extractului hepatic sînt rever- sibile, în sensul că valorile proteinelor serice, totale, ale albuminelor și în- deosebi ale y-globulinelor cresc în primele luni de experiență în timp ce a- și p-globulinele scad, distanțîndu-se de valorile lotului de control, după care se apropie din nou treptat de ele. (Avizat de prof. E. A. Pora.) BIBLIOGRAFIE O CARACTERIZAREA IMUNOELECTROFORETICĂ A PRO- TEINELOR ACUMULATE ÎN GLANDA MAMARĂ ÎN PERIOADA PRECOLOSTRALĂ DE D. POPOVICI și GALINA JURENCOVA 591.133.33 The immunochemical analysis of the liquid accumulated in the mammary gland, two weeks before parturition showed that the main protein compound of this liquid consists in the proteins derived from circulating plasma proteins. The yG2 compound present in this liquid differs from its sanguine correspondent by the electrophoretic migration rate. , The preparation of the proteins for the analysis (the dialysis against the dis- tilled water or phosphate buffer) did not modify the immunoelectrophoretic spec- trum developed by this liquid in the presence of the immune anțibovine serum and colostrum antiserum. , Short before parturition this transfer process of the proteins from the blood into the mammary gland is more intense ; it runs parallel with the growing of the pro- tein concentration synthesized by the epithelial cells. ■ ■ La bovine, cu cîteva săptămîni înaintea parturiției, deși procesele Secretorii din glanda mamară se desfășoară cu o intensitate scăzută în i cavitatea glandei (sinusul cisternal și canalele galactofore), se acumulează L KOBAJIbCKnfî B. B. n JlEBUH . B., TKaneene npenapamvț e oicueomHoeodcmse ceji. xo3-, Kh6b, 1962, 72—80. 2. Popovici D., Vermeșan N., Jurencova G., Micușan V. și BÎlbîe T., Lucr. șt. I.C.Z., 1964, 21, 301-309. . 3. Snedecor G. W., Statisticul methods, College Press, Iov™ State, 1957. 4. 3aXAP0BA. B. m Caumxob #. P., JKiiBOTHOBOACTno, 1958, 8, 31—33. Facultatea de medicină veterinară, Timișoara, Disciplina de anatomie și fiziologie. Primit în redacție la 18 martie 1968. , un lichid vîscos a cărui compoziție chimică este încă puțin studiată. Din lucrările noastre anterioare (7), (10) și ale altor autori (3), (4), (5), (6), (7)j (8), (9), (12) rezultă că primul colostru, ca și produsul acumulat în . Uger după înțărcare) este bogat în proteine, care au o origine sanguină. 8-auadus numeroase dovezi că în timpul trecerii din sînge în lumenul alveolelor aceste proteine nu suferă modificări structurale esențiale, care să ducă la modificarea proprietăților lor imunochimice. în același timp, în numeroase lucrări s-a subliniat prezența în colostru și lapte a enzimelor proteolotice (13), fapt care nu exclude posibilitatea degradării unor pro- teine pe perioada cît s-au aflat în cavitățile glandei mamare. ; l Totodată, din punct de vedere metodic se poate afirma că rezultatele publicate pînă acum de diferiți autori nu au fost obținute în condiții iden- ST. SI CERC, biol: SERIA ZOOLO0IE T. 20 NR. 6 P. 587-501 BUCUREȘTI 1068 588 D. POFOVICI și CALINA JURENCOVA 23 IMUNOELECTROFOREZA PROTEINELOR IN PERIOADA' PRECOLOSTRALĂ ' 589 •tice pentru a putea fi comparabile. Afirmînd acestea avem în vedeta format arcuri de precipitare specificate fiecărei zone de migrare electro- . faptul- că în unele operații legate de pregătirea probelor pentru analiz^oretică. în zona y se formează arcurile corespunzătoare fracțiunilor yG! (cum ar fi dializa) duc la pierderea unei însemnate cantități de proteinei yG2, yA și yM. Această denumire a fracțiunilor imunoglobulinice este din serul laptelui sau al colostrului, care precipită la m molaritate scăzut^mpfumutată din nomenclatura adoptată pentru proteinele serice umane, a sărurilor. Aceasta se întîmplă, de regulă, atunci cînd dializa este efee-^n ceea ce privește fracțiunea yG, împărțirea în componenții yGj și yG2 tuată față de apa distilată. a fost făcută de O. Aalund și colaboratori (1) pentru serul sanguin în lucrarea de față, ne-am propus să analizăm proprietățile imuno-ibovin; aceeași scindare a arcului fracțiunii yG se constată și în cazul chimice ale proteinelor din serul precolostral (produsul acumulat în gland^serului sanguin bovin, ceea, ce indică o deosebire imunochimică a acestor mamară cu două-trei săptămîni înainte de fătare) comparativ cu serul&bi componenți. Imediat după fracțiunea yG se formează un arc de preci- colostral obținut cu cîteva zile înaintea fătării în condiții diferite de pregă-pitare care a fost identificat în lucrările noastre anterioare ca fiind o hapto- tire a probelor pentru analiză (dializă față de tampon—fosfat șifață de apă'globină. Apoi urmează fracțiunea a-încete și celelalte fracțiuni ale zonei distilată). îîx-globuline și albumine. ( Serul imun antiser colostrâl a dezvoltat cu serul omoldg un spectru blectroforetic similar celui descris în lucrările noastre anterioare (7) atît ’ (în zona globulinelor, cît și în zona albuminelor. MATERIAL ȘI METODĂ Pregătirea primară a probelor. Cu două săptămîni înainte de fătare s-au recoltat probe deiî Analiza imunoelectroforetică a serului precolostral diluat, dar precolostru de la cinci vaci și de colostru cu 1—2 zile înainte de fătare sau în ziua fătării,|nedializât (fig. 1, B) arată că aceasta formează cu serul imun antibovin După separarea și înlăturarea grăsimii prin centrifugare la 3 000 de turații/min, timp de 30 inin;|iimi de precipitare corespunzătoare fracțiunilor yG (yGT și yG2), yA, lichidul obținut a fost diluat cu apă distilată în proporție de 1: i. La acest stadiu s-a adăugat|V^Î §i două arcuri de precipitare m zona albuminelor. Remarcăm prezența treptat acid acetic 15% pînă la un pH — 4,6, pentru precipitarea cazeinei. Precipitatul formaț^CO^Ptmentului y G2 al fracțiunii y G, care este mai puțin prelungit Spre a fost înlăturat prin centrifugare la 8 000 de turații/min, timp de 30 min. Serul supernatantjeatod decît arcul fracțiunii corespunzătoare din serul Sanguin. Cînd S-a obținut a fost împărțit în două părți și supus dializei: o parte față de apă distilată și o altă partetefecțliat imunoelectrofOTeza Serului Colostrâl dializat față de tamponul- față de tampon-fosfat (0,01 m, pH = 6,5), la temperatura de 4—6°c. Dializa s-a considerat^9® . b folosind același ser imun, s-a dezvoltat un spectru imunoelectroforetic terminată cînd serul a avut același pH cu apa și, respectiv, cu tamponul-fosfat. |similar CU al serului precolostral nedializat. Astfel, în figura 1,0 se disting După terminarea dializei, pentru înlăturarea particulelor de precipitat formate în timpulftî^î® precipitare ale fracțiunilor yG (yGx și yG2), yM,yA și cele acesteia, probele au fost centrifugate timp de 30 min la 8 ooo de turații/min. în cazul dializei fațăk^oaa linii de precipitare, din apropierea anodului. Același spectru imuno- de apă distilată, cantitatea de precipitat formată a fost mult mai mare decît în cazul dializei|^lecțroforetic 11 prezintă CU Serul imun antibovin și serul precolostral față de tamponul-fosfat, ca rezultat al precipitării fracțiunilor euglobulinice. La fel s-a procedatp-la™at fața de apă, CU toate că în acest Caz cantitatea de precipitat f OT- și cu probele de colostru Jmata la sfîrșitul dializei a fost mai mare (fig. 1, D). De aici rezultă că m Separarea yG-globulinelor pe DEAE sephadex. Pentru separarea yG-globulinelor, o partefe<^ imunoglobulinică există molecule CU Un comportament din proba dializată față de tamponul-fosfat a fost trecută prin DEAE sephadex, după telmicaM6^ fața d.e condițiile de dializa, unele dintre ele continuind sa ramma preparativă descrisă de J. s. B a u m s t a r k și colaboratori (2). Ca eluent s-a folosit un tam-F solubila și la o concentrație scăzută sau nula a serurilor. Avînd un pon-fosfat (0,01 M, pH = 6,5). Fracțiunea separată a fost identificată prin imunoelectroforezdW 4e ^a’ moleculele de proteina, care Același procedeu s-a folosit pentru separarea yG-globulinelor din sînge. , aa Proprietăți imunochimice Similare CU ale proteinelor care r , , , „ . . , ,.. , . _ .. .. . , . ....,' fprecipita. Dm aceasta cauza nu se constata modificări esențiale m spec- Imunoelectroforeza. Probele de ser obținute după dializa au fost supuse analizei imuno-if . v . , „ ,. T . . . , , , „ ... „ R . . ... . . .. ; . , „ , . .. . . dtrul imunoelectroforetic al serului precolostral după dializa. electroforetice fața de serul imun antibovin și anticolostral. S-a folosit micrometoda descrisa» , • ... . , i . .. % . . . ... .. . . T TO , . , .... _ . \ .. , 4 Cînd serul imun antibovin este absorbit cu serul colostrâl nedializat de J. J. S c h e i d e g g e r-(11). Cu aceeași metoda s-au analizat și proteinele din serul sanguin,i .. , . „ „ - , . ,. .. , . , ... , / t isau dializat (fig. 2), acesta nu mai formează cu serul sanguin limi de preci- Aasorbtia serurilor imune. In unele cazuri, imunoelectroforeza a .fost efectuata cu seruri» ., „ r j - -i ■ „i i. t j x , .ț . . .,. Ipitare corespunzătoare fracțiunilor imunoglobulinice, ceea ce demonstrea- unune adsorbite cu yG-giobuima obținută din precolostru sau dm serul sanguin. Adsorbția s-a|^ înrudire/antigenică a imunoglobulinelor din precolostru cu proteinele efectuat după tehnica descrisa de C. Wadswo rt h (13). Serurile imune au fost obținute pee ° x- x- iepuri hipeiimunizați prin injectarea subcutanată a antigenului la interval de 5 zile, timp de 25 S .... . , , .. , , .. . . . de zile, folosind ca adjuvant hidroxidui de aluminiu. Pentru serul imun antibovin s-a utilizat! Analiza imunoelectroforetică a fracțiunii y-globulimce obținută prin ca antigen un amestec de ser sanguin provenit de la cinci vaci. La fel s-a procedat și în cazulPe Sephadex arata Ca in eluent 8-au aflat numai molecule serului imun antiser colostrâl ’ |dm fracțiunea y Gv Aceasta, dm punct de vedere antigemc, așa cum arata (testul de dublă difuzie în gel, este identică cu fracțiunea corespunzătoare Idin serul sanguin separată prin același procedeu (fig. 3, A). Reacția de identitate a fost obținută și în cazul utilizării serului REZULTATE ȘI DISCUȚII ... , „ _ , «imun antiser colostrâl (fig. 3, B). a 0 înJa’V^ “ SPeotrul+ imunoelectroforețic dezvoltau După adsorbția serului imun antibovin cu fracțiunea precolostrală. de seruri imune utilizate împreuna cu antigenul omolog. Din figura purificată, aceasta nu mai formează cu proteinele serului sanguin liniile se vede că serul imun antibovm utilizat împreuna cu serul sanguin bovini Ib - c. 6902 5&0 D. POPOVICI șl GALINA JURENCOVA 4 de precipitare Specifice .fracțiunilor, y.G (y^ și yG2) și yA; îh schimb, 80 păstrează ateul fracțiunii yM și liniile de precipitare ale (3-globulinelor (fig. 2,#). Âbeste date demonstrează ca, din pUhct de vedere ântigenicj la bovine fracțiunile y& și yA din precolostru și sînge sînt asemănătoare^ deosebihdu-se de fracțiunea yM. Datorită acestui fapt, anticorpii față de această fracțiune rămîh în serul ihlun după ădsorbția cu fracțiunea yGx separată din serul precolostral. Atît în căzui Serului dializat față de tanipohul-fosfat, cît și al celui dializat fața de apă,, analiza imunoelectrOforetică a acelorași probe cii serul inauil antiser colostral prezintă aceleași linii de precipitare specifice fracțiunilor imunoglobulinice ca și în cazul folosirii serului imun anti- bovin (fig. 4, A și B). Menționăm totuși unele particularități ale arcurilor de precipitare, care reflectă probabil modificarea UnOr proprietăți iinuno- chimice în timpul trecerii din sînge îh glanda mamară. Se are îh Ved ere formarea de către componentul yG2 ăl fracțiunii y G a unui arc de preci- pitare distinct, separat de coinponentul yGp Fracțiunile yA' și yM își păstrează aceeași poziție imuhoelectroforetică ca și în cazul reacției cu ser antibovin. Totodată, componentul yG2, deși formează un arc de precipitare separat, își păstrează înrudirea antigenică cu fracțiunea yA și componen- tul yGa. Această rezultă din faptul că, după adsorbția serului imun ăhti- ser colostral cu yGx purificat, aceasta nu mai formează cu serul omolog arcurile specifice fracțiunilor yG și yA, ci doar arcurile de precipitare specifice fracțiunii yM și cele două arcuri din zona albumihică. în afară liniilor de precipitare amintite, serul imun antisercolostral mai formează doua arcuri de precipitare specifice lactalbuminelor. Probabil că deja îh această perioadă unele celule epiteliale încep să sintetizeze proteinele specifice laptelui (fig. 4, A și B): Cu cîteva zile înaintea f ătării, produsul acumulat îh glanda maniată se îmbogățește atît în proteine sintetizate de celulele epiteliale, cît și îh alte fracțiuni proteice de origine săhguină. în acest sens este elocventă iihunoelectroforegfamă din figura A,D de unde rezultă, că serul imun anti- bovin, în afară fracțiunilor imuhoglobuline, pune în evidență în serul ■colostral Și alte fracțiuiii în zoha globulinelor, care își au corespondentul în spectral imunoelectrofbretic al proteinelor serice. Din datele prezentate putem ajunge la cîteva concluzii mai îtnpot- tahte: 1. Cu cîteva săptămîhi înaintea fătării, componentul principal ăl proteinelor din produsul acumulat îh glanda hiamară îl reprezintă pto- teihele care provin din sînge. 2. Componentul yG2 din precolostru prezintă unele modificări în ^proprietățile sale imhnochimice comparativ cu componentul corespun- zător din serul sanguin. 3. Dializa probelor de precolostru sau apă distilată nu modifică esen- țial spectrul imunoetectroforetic al proteinelor. din serul precolostruhii. 4. în preajnaa fătării se conștată un proces de intensificate a trecerii unor proteine din sînge în glanda mamară, paralel cu creșterea concen- trației proteinelor din ser sintetizate de celulele epiteliale. (Avizat ele prot E. A. Pâra.) Fig. 1. — A, Imunoelectroforegrama serului sanguin bovin (SB);u, a serului precolostral nedializat (PCN); C, a serului precolostral dializat față de tamponul- fosfat (PCF); D, a serului precolostral dializat față de apă (FCA); E, a fracțiunii yG-globuline (yPC) fațade serul imun antibovin (SAB). Fig. 2. ~ A, Imunoelectroforegrama serului sanguin bovin (SB) față de serul imun antibovin adsorbit cu ser precolostral (SAB 4- PC); B, a serului sanguin bovin (SB) față de serul imun antibovin adsorbit cu yG precolostral (SAB + yG). SAB Fig. 3. — A și B, Dublă difuzie, după Ouchterlony; <1. t& L | . 1967 Borceag. 1966 60 de zile, iar unele exemplare rămîn pe parcelele experimentale pînă la 180 de zile. în schimb, în culturile unde ritmul lucrărilor agrotehnice este susținut, timpul de ședere a animalului în majoritatea cazurilor este de 10—30 de zile, iar durata maximă nu depășește 60 de zile (fig. 7 și 8), Există deosebiri și între durata șederii diferitelor specii, ceea ce in- dică într-o oarecare măsură și gradul de sedentarism al acestora. Cea mai lungă perioadă de ședere se constată în cazul speciilor Apodemus flavicollis, *0'. 3S- ra ’rtj B & Fig. 6. — Durata șederii rozătoarelor în parcela de lucernă. o1 * & w 0 Capturat prima dată s. sn jqe î^i 0 Total reprim | Reprins din capturări anterioare Fig. 4. - Ritmul de creștere, descreștere numerică și reînnoirea populațiilor din borceag. ao constată că cea mai lungă perioadă de . ședere a animalelor P^urile și în culturile de lucernă, unde măsurile agro- «i ai Moi aPllcâ sau ele nu presupun lucrarea intensivă a solului (fig. 5 * *' jontatea speciilor au o perioadă de ședere cuprinsă între 30 și Pitymys subterrancus și Microtus arvalis. Această constatare este însă valabilă în situația cînd speciile respective se află în bioțopuri preferate, adică în acelea în care se realizează densitatea maximă. în culturile în care se practică frecvent diferite măsuri agrotehnice (discuit,. arat, recol- tat), durata șederii este cea mai lungă la Mm mMcuhs spimlegM, atinge și densitatea cea mai mare în aceste culturi. 598 : M. HAMAR și MAIA ȘUTOVA 6 în toate aceste cazuri însă, durata șederii animalelor este influențată și chiar determinată de diferite lucrări agrotehnice. Astfel, în culturile de borceag, grîu și porumb, unde se aplică o serie de măsuri agrotehnice, durata șederii animalelor este mult mai. redusă Fig. 8. —Durata șederii rozătoarelor în parcela de borceag. 7 STABILITATEA POPULAȚIILOR DE ROZĂTOARE DIN AGROBIOCENOZA 599 făcute în condiții experimentale desigur nu pot fi aplicate în mod automat în cazul populațiilor din agrobiocenoze. Fenomenul este totuși foarte asemănător. Reînnoirea periodică a populațiilor din agrobiocenoze, deter- minată de măsurile agrotehnice ar putea duce la creșterea productivității acestor populații. Ipoteza trebuie însă verificată în viitor prin lucrări experimentale. (Avizat de prof. Gr. Eliescu.) BIBLIOGRAFIE 1. Andbzejewski R. a. 'Wiebzbo'wska T., Acta Theriologica, 1961, 12, 5, 135 — 172. 2, Davis E. D., Manual for A.nalysis of Rodent Populations, The Pennsylvania State University, 1964, 1-78. ' 3. PetruSze-wicz K., Bull. Acad. Pol. Sci., 1960, 8, 301 — 304. 4. — Ekol. Polska, seria A, 1963, 3, 87 — 123. 5. Troian P. a. Wojciechowska B., Ekol. Polska, seria A, 1964, 12, 33 — 50. (fig. 7 și 8) decît în pădure sau în culturile de lucerna, fapt care explică și stabilitatea mai mică a acestor populații. Reînnoirea rapidă a populațiilor se asigură prin migrațiuni neperiodice, caracteristice rozătoarelor din agrobiocenoze. Institutul de cercetări pentru protecția plantelor. ' Primit în redacție la 10 iulie 1968. DISCUȚII Datele prezentate de noi: marchează deosebiri esențiale în ceea ce privește structura populațiilor din agrobiocenoze și din biocenoze na- turale. Astfel s-a constatat că în pădure sau în culturi de ierburi perene reînnoirea populației se datorește în primul rînd natalității și mortalității și într-o măsura măi mică migrațiunilor. Ritmul de reînnoire a populațiilor este mult mai lent decît în culturile în care se execută lucrări intensive ale solului (borceag, grîu, porumb) și care au o perioadă de vegetație mai scurtă a biocenozelor naturale. Stabilitatea acestor populații este redusă, perioada de funcționare nu depășește 30—60 de zile, după care urmează reînnoirea (restabilirea) lor. în aceste culturij populațiile se distrug și se reînnoiresc anual de 2—3 ori. Cu toate acestea, în cei doi ani de cercetare cantitatea de bio- masă de șoareci realizată la hectar a atins valoarea cea mai ridicată în culturile agricole. Se pune deci problema cum se realizează într-o perioadă scurtă de timp: (30—60 de. zile) în aceste populații „efemere” o. densitate atît de ridicată. Se pare că în explicarea acestui fenomen trebuie să pornim de la constatările făcute de K, R etrusz ewicz (3),-(4) privind capaci- tatea ridicată de reproducere a populațiilor perturbate prin introducerea sau evacuarea periodică a uriei părți din componență sa. Aceste constatări STUDII Șl CERCETĂRI DE B I O L O G I E SERIA ZOOLOGIE TOMUL 20 v 1968 INDEX ALFABETIC Nr. Pag. ALBU PAULA și DAMIAN-GEORGESCU ANDRIANA, Contri- buții la studiul ceratopogonidelor (Diptera) din România. . 4 331 ALBU PAULA, Chironomide din Carpații românești (III) ... 5 455 ALBU PAULA, Chironomide din Carpații românești (IV) . . . .' 6 .539 ALMĂȘAN H., OANEA VIORICA și NESTEROV V., Parazito- fauna cocoșului de munte (Tetrao urogallus L.) 5 477 BARBU PROFIRA și SORESCU CONSTANTINA, Observații asupra unei colonii estivale de Plecotus austriacus Fischer', 1829 din Banat ................................................ 2 165 BARBU PROFIRA și SIN GHEORGHE, Observații asupra hiber- nării speciei Nyctalus noctula (Schreber, 1774) în faleza lacului Razelm —Capul Doloșman—Dobrogea . . ...................... 3 291 BĂNĂRESCU PETRU, Date biometrice asupra lui Pelecus cul- tratus (Pisces — Cyprinidae) din Dunărea inferioară ... 2 137 BĂNĂRESCU P., Poziția sistematică a. somnului pitic american aclimatizat în apele României............................ 3 261 BECHET I., Un caz interesant de mozaic sexual la malofage" (Insectă)........................... .......................2 119 BOGOESCU MARIANA, Reproducerea în laborator a păduchelui ro- zător Damalinia ( = Bovicola) bovis L. ........................ 4 351 BOGOESCU MARIANA, Prezența masculilor de Damalinia ( = Bovicola) bovis L. pe teritoriul României ............. 5 481 BURLACU GH., NĂSTĂSESCU GH., MARINESCU G., RĂ- DUCĂ C. și VOICULESCU I., Eficiența utilizării energiei scoi- cilor (Anodonta cygnaea L.) administrate în hrana găinilor 2 185 BURLACU GH., SĂLĂGEANU N., BALTAC MARGARETA, MARINESCU G. AL. și IONILĂ DUMITRA, Eficiența utilizării algelor verzi (Chlamydomonas reinhardi) administrate în hrana șobolanilor albi................................ 4 397 CANTOREANU MARGARETA, Specii de cicadine (Homoptera— Auchenorrhyncha) noi pentru fauna României (IX).. ... 1 7 CANTOREANU MARGARETA, Cicadine (Homoptera - Auche- norrhynchd) din regiunea viitorului lac de acumulare de la Por- țile de Fier (I) . ........................................... 4 341 CĂPUȘE I. și PÎRVESCU D., Asupra dezvoltării postembricnare la Nycteola asiatica Krul, (Lepidoptera, Noctaidae, Nycteolinae) 3 227 602 INDEX -ALFABETIC 2 . ' Nr. Pag. CHIRIAC ELENA și BARBU PROFIRA, Contribuții la cunoaș- , terea helmintofaunei mamiferelor din fam. Mustelidae (ord. Carnivora) din România.................................... 3 273 CIOCHIA V., Geline (Hymenoptera— Ichneumonidae) noi pentru fa- una României .......................................... 1 11 CIOCHIA VICTOR și MUSTAȚĂ GH., Cîteva specii de geline (Hymenoptera—Ichneumonidae) m i pentru fauna României. . 5 445 GEORGESCU-DAMIAN ANDRIANA, Date noi asupra harpactico- idelor Copepoda din România .............................1 3 DIMITRIU C., Metoda evaporărilor succesive în vid pentru obține- rea membranelor-suport în microscopia electronică .... 2 205 DINCĂ CONSTANȚA, Aspecte citomorfologice .și citochimice la Triturus triturus (II) . ............................. 6 551 DOMOCOȘ MARIANA, Acarieni din sol noi pentru fauna României (Parasiliformes) .......................................2 95 DOMOCOȘ MĂRIANA, Acarieni din sol (Parasiliformes) noi pentru fauna României . ... ............................. 4 347 ERHAN ELEONORĂ, Cu privire la bilanțul energetic la unele larve de lepidoptere fitofage .................................3 315 FILIPAȘCU AL.,.Valoarea și efectul presiunii cinegetice asupra păsă- rilor răpitoare folositoare și ocrotite . . . ...........1 69 GÂBOS MARTA, ABRAHAM D. A. și PORA E. A., Variația can- tității de acid ascorbic în suprarenale, timus și glande genitale la șobolanul alb în urma tratamentului cu madiol..... 1 37 GHEȚIE V. și CALOIANU-IORDĂCHEL MARIA, Omologarea musculaturii masticatoare a păsărilor cu cea a mamiferelor . . 5 485 GROSSU DOINA, BURLACU GH. și BALTAC MARGARETA, Cercetări asupra bilanțului energetic.la melcul de livadă (Helix pomatia L.).......................................... • % 179 GROSSU DOINA, BURLACU GH. și BALTAC MARGARETA, Cercetări asupra ratei metabolice la melcul de livadă (Helix pomatia L.) . 6 559 HAIMOVICI S., Răspîndirea unor specii de mamifere în epoca bron- / zului (mii. II î. e. n.) pe teritoriul Republicii Socialiste România .................................................. 3 299 HAMAR M. și ȘUTOVA MAIA, Cercetări privind gradul de stabi- litate a populațiilor de rozătoare din agrobiocenoză .... 6 593 HONDRU N-, Contribuții la cunoașterea faunei de sciaride (Diptera— Nematocera) din pădurile României.........................1 17 IONICĂ MIRCEA, Menținerea in vitro a unor organe și țesuturi ale cicadei Euseelis plebejus Fall................... 2 201 IONILĂ DUMITRA și BURLACU GH., Metabolismul energetic și acțiunea dinamică specifică a hranei preponderent proteice la șobolani; în. repaus și în efort ............. 3 321 ISVORANU M., Variația ADN în ficatul șobolanilor iradiați și parțial hepatectomizați ................................. 4 417 JURENCOVA GALINA și POPOVICI D., Excreția renală a unor proteine din sînge și lapte la bovine ................ . 6 577 INDEX ALFABETIC 603 Nr. Pag. KIS Z., PORA E. A. și OPINCARU A., Relații neuroendocrine în creșterea șobolanilor albi.............................. 6 571 LĂCĂTUȘU MATILDA și BOGULEANU GH., Contribuții la cu- noașterea morfologiei și biologiei speciei Triaspis thoracicus Curt. (Hymenoptera — Braconidae) . . . . .... . . / ■ • 2 121 LĂCĂTUȘU MATILDA, Noi specii de braconide în fauna Ro- mâniei ............................ ...................... 5 435 MADAR I., FRECUȘ GH. și PORA E. A., Dinamica pătrunderii glucozei în țesuturi la Rana esculenta sub acțiunea cortico- steroizilor . . . . . . . . . . ....'.................. . 1 43 MACK-FIRĂ VALERÎA, Macrostomide (Turbellaria macrostomida) din apele interioare ale României.......................... 2 131 MACK-FIRĂ VALERIA și CRISTEA MARIA, Analgeside (Analge- soidea) parazite pe păsările din România . ........ 4 361 MACK-FIRĂ VALERIA, Dalyelliidae (Turbellaria, Rhabdocoela) din România ........................................... . 6 527 MARINESCU G. AL., Cercetări asupra relației dintre greutate? cor- porală și consumul de oxigen la caras (Carassius auratus gibelio Bloch) sub influența temperaturii și a sezrnului. . . 4 405 NEACȘU P., Studiu ecologic cantitativ asupra galelor de Itonididae (Diptera — Nematocera) din stratul erbaceu din Insula Brăilei 3 283 NERSESIAN-VASILIU CORNELIA, Cercetări comparative asupra glicemiei unor păsări. Variații nictemerale, lunare și sezoniere ale glicemiei. ............................................ 2 193 NERSESIAN-VASILIU CORNELIA și ȘANTA N., Cercetări comparative asupra glicemiei adevărate și asupra substanțelor reducătoare neghicozice în diferite stări fiziologice la Gallus, domesticus L. . . . .............................. . . . . 4 389 NERSESIAN-VASILIU CORNELIA, Influența inaniției asupra glicemiei și metabolismului energetic de bază la porumbel (Co- lumba domestica L.) ....................................... 5 507 NICULESCU V. EUGEN, Sistematica lepidopterelor, cu o privire critică asupra clasificațiilor existente.......... . . . . 3 215 NICULESCU-BURLACU FLORIANA, Contribuții la studiul fau- nei de aranee din pădurea Brănești ........... 2 89 PARASCHIVESCU D., Cercetări experimentale privind construcția cuibului și nutriția la specia Camponotuș aethiops Lațr. (Hyme- noptera — Pormicidae) ......................................1 57 PEIU M. șl NEMEȘ I., Torlricidae (Lepidoptera) noi pentru fauna României ............................................. 2 99 PICOȘ C. A. și SCHMIDT DUMBRĂVIȚA, Acțiunea metiltioura- cilului asupra consumului de oxigen al peștilor (Carassius auratus gibelio Bloch) ................................ . . -1 49 PICOȘ C. A. și DRĂGHICI O., Cercetări asupra consumului de oxigen la moluște (Anodonta cygnaea L.). Influența clorpro- mazinei . ,................................................ 2 171 PICOȘ C. A. și CHENZBRAUN EUGENIA, Contribuții la studiul metabolismului la Anodonta cygnaea L........................ 5 493 04 INDEX ALFABETIC 4 Nr. Pag; j PlRVU ECATERINA, | Contribuții la studiul histologic al placen- tei bovinelor în cursul gestației............................1 23 POPESCU ALEXANDRINA, Observații asupra rozătoarelor din nord-vestul Dobrogii..................................... 2 153 POPESCU C. și GURĂU LUCIA, Glandele tiroide și suprarenale la vaci și porci.......................................... 1 29 POPESCU P.-C., Tehnică de microcultură din sînge periferic pentru , studiul cromozomilor la animale domestice . ............... 4 421 POPESCU-MARINESCU VIRGINIA, Variabilitatea intra specifică a encefalului la Proterorhinus marmoratus și Benthophilus stel- latus (Pisces — Gobiidae).............:......................2 143 POPOVICI D. și JURENCOVA GALINA, Caracterizarea imu- noelectroforetică a proteinelor acumulate în glanda mamară în perioada precolostrală 6 587 POPOVICI IULIANA, Nematode din sol noi pentru fauna Româ- niei .................................... . ............ 3 255 PRUNESCU-ARION ELENA și BĂNĂRESCU R, Lampetra planeri (Bloch, 1784) (Cyclostomata, Petromyzonidae), specie nouă pentru fauna României..................................... 5 467 RACOTTĂ R. și NERSESIAN-VASILIU CORNELIA, Influența nembutalului asupra glicemiei la iepure și găină. ...........5 513 REBREANU L., Cercetări asupra dinamicii modificărilor cantitative ale proteinelor serice la viței produse sub influența administrării îndelungate a extractului hepatic.......................... 6 583 ROȘCA AL., Cercetări asupra faunei de aranee din împrejurimile lașilor ................................................... 2 79 SPĂTARU PEPIETA și DAMIAN-GEORGESCU ANDRIANA, Copepodele din hrana peștilor din complexul de bălți Crapina — Jijila (zona inundabilă a Dunării) ........................ 6 535 ’STĂNOIU I. și NEMEȘ I., Cercetări asupra familiei Carpoisinidae (Lepidoptera) în România ....................................2 107 STĂNOIU I. și NEMEȘ I., Schiffermiilleria bruandella Rag., specie nouă de lepidopter pentru fauna României.................... 5 449 SUCIU MARIA, Sifonaptere colectate în peșteri din România... 3 245 TEODORESCU IRINA, Chamaemyiidae din sudul Dobrogii (Diptera~ Chamaemyiidae)................................. 2 113 TRANDABURU t. și PRUNESCU PAULA, Observații autoradiogra- fice asupra metabolizării unor hexoze la tritoni (Triturus vulgaris).................................................. 4 411 TUDOR CONSTANȚA, Specii noi de chalcidoide din România. . 3 235 UDRESCU MARIA și POPESCU-MARINESCU VIRGINIA, Con- tribuții la studiul cariofileidelor (Cestoda) din România ... 3 265 UDRESCU MARIA, Contribuții la studiul cercărilor din lacul Mo- goșoaia ...................................... . . . 5 471 VIȘINESCU NICULINA, Termoreglarea și adaptarea termică la animale .................................................... 3 305 5 INDEX ALFABETIC 605 Nr. Pag. ■ VIȘINESCU NICULINA, Influența temperaturii scăzute asupra metabolismului energetic al unor specii de animale heteroterme și poikiloterme ...................................................... 5 501 VIȘINESCU NICULINA, Particularitățile termoreglării și metabo- lismului energetic la Erinaceus europaeus L. (ariciul comun) 6 565 . VOICU M. și STRATON C., Contribuții la cunoașterea anoplurelor din România (Anoplura Lucas, 1840).................................... 6 547 ZINCENCO DOINA, Asupra variabilității caracterelor morfologice la Niphargus puteanus pannonicus (Keraman) (Amphipoda— Ggmmaridae)................................. '.................... . 4 375 , ,