VXX/XXXM'-^BXX^^	XX;XWșYXvXXXi.X^W
XX>;YW<;WX^XiAX^X^!/PXPO^X2W
-': </;;X'XXXX^XXPy’-' 3îj> ’XX/
XXXXX XW^O^â^
jj X1 Ci / X SX P XX	P
X' C '-'XJXXpiX^XPX'iwXWVWpXXiWșlXXcXXXX^XX^
XX /;' ■^'iXX^XșPi'.;-X \ .'Y'XXXxX'XXXX^C'X '-X'^X
, Xy	■’
■-'ip/X'-	l^XyWW	Wî
i'XXPXW^	:'X'XX.x^x^^
XvXX'X'XWXWX^XXX

XXX	PX X x XXXXx ■--XXXXXX'X.-
X/XXXcXXXXX^Xr;'XXP'PXX^
ciX kXX^	W i ■ - ce । Xțit,®.fe	Pk® jjlU'X'y1 xlP ;lX 01.1^!	^ci ixț Xi; ’ ”lX
;X X a A^k	XXc
Xxx.XWXXXx AXX\!XX.XX'

<XX-?XX i'X*	XX ApKX'XXXvX ■ <XX
!xXv yXXXXWX ■î^XXPWX WJXx $ip ^XXWiX; î-(0XX> LpX (X'Ph£X®X
.< -'.X ? XxP^XX^XXXXX^ XXi^xX>XXXXX:i';^ ' ? i i': •?
■)p^
;,'BX1 (/V^P^
i'M ??’«?Vî^v dXiZX
i?XXXX^XV[X Xfi?
'jțjkfi
i& ^'X.X^XXlțiL
/W^t; pi tfiXxW^''‘X ■.	XX.x
X^XXXXX'XX^ XXxX&Wfe /Xrs


COMITETUL DE REDACȚIE
Redactor responsabil:
Academician EUGEN PORA
Studii si cercetări de
BIOLOGIE
SERIA ZOOLOGIE
TOMUL 20	1968  Nr. 5
Redactor responsabil adjunct:
R. CODREANU, membru corespondent al Academiei Republicii
Socialiste România
Membri:
M. A. IONESCU, membru corespondent al Academiei Republicii
Socialiste România; MIHAI BĂCESCU, membru corespondent al
Academiei Republicii Socialiste România; OLGA NECRASOV,
membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România ;
GR. ELIESCU, membru corespondent al Academiei Republicii
Socialiste România; MARIA GALO IANU — secretar de redacție.
Prețul unui abonament este de 60 de lei.
în țară abonamentele se primesc Ia oficiile poștale, agențiile poștale,
factorii poștali și diîuzorii de presă din întreprinderi și instituții.
Comenzile de abonamente din străinătate se primesc Ia CARTIMEX,
București, Căsuța poștală 134 — 135 sau la reprezentanții săi din
străinătate.
Manuscrisele, cărțile și revistele pentru
schimb, precum și orice corespondență se
vor trimite pe adresa Comitetului de re-
dacție al revistei „Studii șî cercetări
de biologie — Scria zoologie”.
APARE DE 8 ORI PE AN
ADRESA REDACȚIEI:
SPLAIUL INDEPENDENTEI NR.
BUCUREȘTI
SUMAR
Pag.
MATILDA LĂCĂTUȘU, Noi specii de braconide în fauna Româ-
niei ..............................................  435
VICTOR CIOCHIA și GHEORGHE MUSTAȚĂ, Cîteva specii de
geline (Hymenoptera, Ichneumonidae) noi pentru fauna
României...............................................   445
I. STĂNOIU și I. NEMEȘ Schîffermulleria bruandella Rag., specie
nouă de lepidopter pentru fauna României ......	449
PAULA ALBU, Cliironomide din Carpații românești (III) ....	455
ELENA PRUNESCU-ARION și P. BĂNĂRESCU, Lampetra
planeri (Bloch, 1784) (Cyclostomata, Petromyzonîdae),
specie nouă pentru fauna României ......	467
MARIA UDRESCU, Contribuții la studiul cercărilor din lacul Mo-
goșoaia . ..............................................  471
H. ALMĂȘAN, VIORICA OANEA și V. NE STER OV, Parazito-
fauna cocoșului de munte (Tetrao urogallus L.) ...	477
MARIANA BOGOESCU, Prezența masculilor de Damalinia (~Bovi-
cola) bouis L. pe teritoriul României ................... 481
V. GHEȚIE și MARIA CALOIANU-IORDĂGHEL, Omologarea
musculaturii masticatoare a păsărilor cu cea a
mamiferelor ............................................. 485
•C. A. PICOȘ și EUGENIA CHENZBRAUN, Contribuții la studiul
metabolismului la Anodonta cygnea L....................... 493
NICULINA VIȘINESCU, Influența temperaturii scăzute asupra
metabolismului energetic al unor specii de animale
heteroterme și poikiloterme ...........................   501
CORNELIA NERSESIAN-VASILIU și GH. NĂSTĂSESCU,
Influența inaniției asupra glicemiei și metabolismului
energetic de bază la porumbel (Columba domesticuL,.) .	507
R. RACOTTĂ și CORNELIA NERSESIAN-VASILIU, Influența
nembutalului asupra glicemiei la iepure și găină . .	513
RECENZII.........................................................  521
St. și cerc. biol. Seria zoologie t. 20 nr. 5 p. 433—524 București 1968
NOI SPECII DE BRAOONIDE ÎN FAUNA ROMÂNIEI
■ DE
MATILDA LĂCĂTUȘU
595,793.17
The material used in the present work was collected from several biotope of
- the Iron Gates region.	a .
For the Ronianian fauna there are new two genera : Hermina Nees. and Synaldis
Forster. ■
Seventeen species :are new for the fauna of tliis country Hormius moniliatus (Nees.)
Schizoprymnus op acuș Thoms (paleartics);Apanteles triangulator (Wcsm.); Macro-
centras (Amicroplus) collaris Spin: Blacus trivialis Haliday; Calyptus atricornis
Ratzeburg ■ Op fus pallidipes Wesmael; Opius oehrogaster Wesmaeb; Aphaereta
' tenuicornis Nixon ; Aspilota ruficornis Nees.; Aspilota newos«'Haliday ; Aspilota
minata Nees, ; Coelinius elegans Hal. (European); Synaldis distracta Nees. ;
• Bracon maculiger Wesm. (Mediterrahean); Apanteles vestalis (Hal.) (Euro-Asiatîc). - ■
în cadrul studiilor de faună, în decursul anului 1966 am colectat
material braconologic din mai multe biotopuri situate în zona Porțile
de Pier. Aceste biotopuri sînt pajiștile și fînețele înconjurate de păduri
de foioase de la Topleț, valea Eșelnița, valea Mraconiei, precum și covorul
de iarbă cu plopi și sălcii de pe insula Ada-Kaleh.
Pe lîngă cunoașterea componenței și distribuției populațiilor de
braconide, a gazdelor pe care le parazitează, completăm taxonomia specia
ilor cu unele caractere morfologice incomplet sau neclar redate în litera-
tură, ilustrate prin figuri originale. în diagnoza speciilor de braconide este
luată în considerare pentru prima dată morfologia aparatului copulator
la masculi. Speciile studiate aparțin subfamiliilor : Braconinae, SigalphiK
nae, Microgasterinae, Helvoninae, Alysiinae, Dacnusinae.
S ub familia BRAC O NINAE
1.	Bracon maculiger Wesm. 1 și 1 Ș, valea Eșelnița, în iarbă,
13.IX.1966. Lungimea corpului 3,5 mm. Armătura genitala la : placa
vențțală ca un clopot. Forcepșii externi mai scurți decît cei interni, cu
ST. gi CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE I. 20 NR. 5 P. 435-m BUCUREȘTI 1968	’ ’	/ A ', <
437
436	-	MATILDA LĂCĂTU$U	2
peri lungi și rari, situați spre vîrf ul lor. Părțile apicale ale forcepșilor in-
terni cu aspect de secure și un dinte în vîrf. Pe suprafața lor se observă
numeroase papile, așezate neregulat. Aedeagusul puțin mâi lung decît
forcepșii interni, trunchiat la vîrf (pl. I, fig. 7). Parazit al larvelor de Geu-
torrinchus punctiger Gyll. (Coleopteraj.
Răspîndire geografică : Belgia, B.P. Ungară, Italia, partea euro-
peană a U.B.S.S. (Caucaz, Turkmenia).
2.	Hormius moniliatus (Nees.). 1 și 1 Ș, valea Mraconiei, în pajiște,
12.V.1966. Față de diagnoza dată în literatură adăugăm următoarele
caractere : a doua celulă cubitală trapezoidală, nervura recurentă aproape
interstițiala. Sutura dintre tergitele 2 și 3 abdominale neclară. Tariera
egală cu jumătate din abdomen (fig. 1). Armătura genitală la $ : placa
ventrală îngustă, arcuită. Forcepșii externi înguști și scurți, cu 10 peri
lungi în jumătatea lor distală. Forcepșii interni lăți spre bază, înguști
spre vîrf, unde se observă o aglomerare de papile. Aedeagusul are lungimea
forcepșilor interni (pl. I, fig. 8). Lungimea corpului 2,5 mm. Parazit pe
larve de Pandemis corylana F. (Lepidoptera)■.
'Răspîndire geografică: Europa, Asia Centrală, Siberia, Japonia.
Subfamiiia SIGALPHINAE
3.	Schizoprymnus opaeus Thoms. 1 $, valea Eșelnița, în pajiște
4.VI.1966. Caracterele morfologice redate de noi completează descrierea
speciei. Corpul cu sculptură pronunțată. Abdomenul alungit, crestat la
partea posterioară. Suturile dintre tergite lipsesc. Tariera scurtă. Aripile
anterioare cu două celule cubitale. Lungimea corpului 4 mm (fig. 2).
Răspîndire geografică : Europa, Siberia.
Subfemilia MICROGASTERINAE
4.	Apanteles triangulator (Wesm.). 1 Ș, valea Mraconiei, în pajiște,
12.V.1966. Lungimea corpului 3 mm. Coconii galbeni, așezați în grupe
mici. Parazit al larvelor de : ^t^mon w album Knoche, Stauropus fagi
L., Pasychira pudibunda. L., Pseudoterpna ■ pruinata Hufn., Teickobia
■ verhuellella Stt., Boarmia rhomboidaria Schiff., Coleophora glyphipennella
Bouche (Lepidopteraf
Răspîndire geografică : Europa.
5.	Apanteles vestalis (Hal.). 1 Ș, valea Mraconiei, în pajiște,
12.V.1966. Lungimea corpului 2 mm. Coconii sînt albi,'grupați într-o
învelitoare comună, pufoasă ca vata. Parazit al larvelor de: Arctia
villica L., A- aplica Esp., A. fasciata Esp., Pasycampa staudingeri Gr.,
Melitaea alinia Bott., Triphaena fimbria L., Buprepi striata L., Plu-
tella maculipennis Curt. (Lepidopter ă),
Răspîndire geografică: Europa, U.B.S.S. (Leningrad, Crimeea, Turk-
menia), Iran.
438	MATILDA LĂCĂTVȘU	4
' SubfamiUa HELCONINAE
6.	Macroeentrus (Amicroplus) eollaris Spin. 1Ș, valea Mraco-
niei, în pajiști, 12.V.1966. Lungimea corpului 5 mm. Parazit al larvelor
de Agrotis triangulum Hufn., Q-ertyna ochyacea Hb., Calocampa vetusta
Hb., Rioryctria abietella Zk. (Lepidoptera), Anobium pertinax L. (Coleop-
tera).	■
Răspîndire geografică : Europa.
7.	Biacus tuberculatus Wesmael. 1 Ș, valea Mraconiei, în pajiște,
12.V.1966. Lungimea corpului 4 mm. Parazit .al larvelor de : Otiorrliynehus.
ligneus Ol., Barynotus sp. (Coleoptera, Curculionidaef
Răspîndire geografică: Europa. 1	. ' - ■
8.	Biacus trivialis Haliday. 4 AA, 3. ȘȘ, valea Mraconiei, 12.V.1966 ;
1 Ș, valea Eșelnița, în pajiște, 12. V. 1966. Armătura genitală la : placa
ventrală transversală, forcepșii externi relativ lăți, cu numeroși peri lungi
pe toată suprafața lor; Forcepșii interni mai scurți decît cei externi, păr-
țile apicale îndoite mult în afară, cu/5 dinți mici pe marginea apicală.
Aedeagusul lat și bilobat, cu numeroase papile (pl. I, fig. 9). Lungimea
corpului 2,5 mm.
Răspîndire geografică: Europa.
9.	Calyptus atricornis Eatzeburg. A Ș Ș, valea Eșelnița, în finețe.
Abdomenul are trei tergite vizibile, primele două încrețite, al treilea neted.
Celelalte tergite sînt ascunse 'sub acestea. Tariera puțin mai scurtă decît
abdomenul (fig. 3). Lungimea corpului 3,5 min. Parazit al larvelor de Pis-
sodes notatus Fab., P. hercyniae Herbst. (Coleoptera, Curculionidae).
Răspîndire geografică : nordul și centrul Europei.
10.	Opius pallidipes Wesmael. 6 ȘȘ și 2 valea Eșelnița, în iarbă,
13.X.1966 ; 3 ȘȘ, Ada-Kaleh, 21.VI.1966. Antene din 25 de articole, mai
lungi decît corpul, tergitele abdominale 2 și 3. roșcate. Picioarele galbene.
Abdomenul scurt și lat. Tariera scurtă. Lungimea corpului 2 mm (fig. 4).
Armătura genitală la A : forcepșii .externi și cei interni scurți față
de aedeagus (pl. I, fig. 10). Parazit al larvelor de : Phytomiza hendeliana
Her., Ph. periclymeni de Meij., Ph. tanaceti Hend., Liriomiza taraxaci
Her., Rapomi^a lateralis Fall., Pegomyia nigritarsis Zett., P, rumicis
E. D. (Pipteraf	,
Răspîndire geografică : Europa.
11.	Opius oehrogaster Wesmael. 2 ȘȘ, valea Eșelnița, în iarbă,
13.X.1966, și 3 Ada-Kaleh, 2.VI.1966. Abdomenul oval, galben.
Lungimea corpului 1,5 mm. Parazit al larvelor de Agromy^a phragmitidis
Hend., Phytobia flavifrons Mg., Phytbmiza campanulae Hend. (Piptera}.
Răspîndire geografică : Europa.
Subfamflia AEYȘIINAE
12.	Aphaereta tenuicornis Kixon. 1 A, valea Eșelnița, în iarbă,
13.IX.1966. Capul are obrajii. bombați, mandibulele mari, tridentate.
Prima celulă cUbitală a aripii anterioare unită cu prima discoidală. A doua
celulă cubitală mare (fig. 5). Lungimea corpului 2 mm. Armătura genitală
la A ■ placa ventrală îngustă, forcepșii externi lăți și scurți, cu 5 —6 peri
Fig. 2. — Schtzoprymnus opacus Thoms., aspect
general.'
440
MATILDA LĂCĂTUSU
lungi, situați spre vîrf. Forcepșii interni puțin mai scurți decît aedeagusul,
părțile lor apicale cu un dinte în vîrf și papile în jurul lui. Aedeagusul lat
și trunchiat (pl. I, fig. 11).
Răspîndire geografică : Europa.
13.	Aspilota rufieornis Nees. 1 Ș, valea Eșelnița, în iarbă, 21.VI.
1966. Parazit al larvelor de Lithocolletis spinolella Dup. (Lepidoptera),
PHytomiza albiceps Mg. {Riptera).
Răspîndire'geografică : Anglia, B.D.G., B.F. a Germaniei.
Fig. 3. — Calyptus atricornis Ratzebnrg, aspect general.
14.	Aspilota nevrosa Haliday. Numeroase exemplare de od și
ȘȘ, Ada-Kaleh, în iarbă, 21.V.1966, și valea Eșelnița, în iarbă, 13.X.1966.
Lungimea corpului 2 mm.
Armătura genitală la : placa ventrală rotunjită. Forcepșii externi
foarte scurți, cu 5 peri lungi, situați spre vîrful lor. Forcepșii interni mai
lungi decît cei externi, cu părțile apicale îndoite. Acestea au în vîrf un
dinte și cîteva papile pe marginea externă. Aedeagusul întrece cu mult
în lungime forcepșii interni (pl. I, fig. 12). Parazit al larvelor de Homalo-
- Opius pallidipes Wesmael, aspect general.
' 443
442
MATILDA LĂCĂTU8U
myia ca/rtâcularis L. (Diptera) și al larvelor miniere de Stigmella malella
8 tt. (Lepidoptera).
Răspîndire geografică: Europa.
Fig. 5. — Aphaereta tenuicornis'
Nixon, aspect general.
15.	Aspilota minuta Nees. 2 ȘȘ și 1 valea -Eșelnița, 13.X.1966.
Lungimea corpului 2 mm.
' 1 Armătura genitală Ia £: placa ventrală îngustă, ușor bilobată.
Eorcepșii externi lăți, scurți, cu 5 —6 peri spre vîrf. Cei interni mai lungi
decît cei externi, cu părțile apicale îndoite și cu cîte un dinte în vîrf. Aedea-
9
NOI SPECII PE BEACONIDE ÎN FAUNA EOMâNIEI
gusul întrece cu mult în lungime forcepșii, trunchiat la vîrf (pl. I, fig- 13).
Parazit al larvelor de PhiloplbyUa heraclei L. (Diptera').
Răspîndire geografică : Europa.
16.	Synaldis distraeta Nees. 3 ȘȘ și 1 Ada-Kaleh, 12.VI.1966;
1 Ș, valea Eșelnița, în iarbă, 13.X.1966. Lungimea corpului 1,5 mm.
Armătura genitală la : placa ventrală transversală, forcepșii
externi lăți, cu 8 —9 peri lungi spre regiunea distală. Cei interni mai lungi
decît cei externi; părțile apicale sînt alungite, îndoite, cu un. dinte apical
și cîteva papile. Aedeagusul lat, mai lung decît forcepșii interni, trunchiat,
cu papile pe marginile externe (pl. I, fig. 11).
Răspîndire geografică: Austria, B. 8. E. Iugoslavia, Tunis>
Subfamilia DACNUSINAE
17.	Coelinius elegaiis Haliday. 1 2, valea Mraconiei, în pajiște,
12.V.1966. Antene din 32 de articole, capul lat, mandibule cu 2 dinți.
Aripile întunecate, nervura radială arcuită. Lungimea corpului. 4 —5 mm
(fig. 6). ■
Răspîndire geografică : Europa.

I
444 ’	■ , . MATILDA LĂCĂTtf$U • ;	1Q
'	CONCLUZII .
I)in materialul prezentat în lucrare sînt noi pentru fauna României ,
doua genuri: Hormins Nees. și Synaldis Rorster, și 17 specii: Hormius
moniliatus (Nees.) , Bchisoprywbnus opacus Thoms. (palearetice) , Apan-
> țeles triangnlator (Wesm.), Macrocentrus (Amicroplus) collaris Spin., Bla-
cus tnberuculatns Wesmael, Bl. trivialis Haliday, Calyptus atricorriis Ratze-
burg, Opius pallidipes Wesmael, O. ochrogasîer Wesmael, Aphaereia
tenuicornis Nixon, Aspilota rufieornis Nees., A. nevrosa Haliday, A.
minata Nees.,. Coelinins elegans Haliday (europene), ^ynaldis distraota.,
Nees,, Bracon maculiger Wesm. (mediteraneene), Apanteles vesialis (Hal.)
(euro-asiatice).	11
(Avizat de prof. M. A. lonescu și prof. Gr. Eliescu.)	1
BIBLIOGRAFIE
1.	Fahringer J., Opuscula braeonologica, Palaearktische Region, Viena, 1927, 1; 1928,4 ; 1935,
.	4; 1937, 4- '	■
. 2. Fischer M., Mitteilungen aus dem zoologischen Museum in Berlin, 1962, 38:
3.	. ~ Acta entomol. Mus. nat'. Pragae, 1959, 33.
4.	Fulmek L., Parasitinșekten der Blattmihierer Europăs, Dr. W. Junk Den Haag, 1962, .
5,	Hellen W., Zur Kenntnis der Braconideni,(Hym.) Finnlands, Helsinki — Helsingfors, 1958,
' iv’ 2 ■ ■ t
6.	LĂcĂvușu M., Com. Acad. R.P.R., 1951, 1, 7.	,
7.	—	. St. și cerc, biol., Seria biol, anim., 1963, 15; /.
8.	— St. și cerc, biol., Scria biol, anim., 1961, 13, 2.	■"	:
9.	Marshall T. A., Les Braconides, in .Andr^ E. Species des UymeuoptAres d’Europe dd'.M-
. gerie, Beaune, ’Gray-, Paris,, j’888,	1891, .5 ; 1897, 5 bis.
10.	Mocsăry Al., Fauna Regni Hungariae, iHymenoptera, Budapesta, 1918.
11.	Muesebeck C. F. W;, Krombein'K. V? a-ȚoWNWs FI. K., Hymenoptera of America North
of Mexico,. Synoptic.catalogue' U.S. Dep. Agric: Monograph., 1951,2.
12,	Papp' J., Beitrage zur Entomologie, 1965, 15, 1 — 2.
13.	Szepljgeti G. V;, Hymmopterd, Fam. Braeonidae, in Wytsman P., Genera In.seetorum, Bms- -
sel, 1904, 22. î '	• 1 ' .
14.	Telenga ]?*[. A., Fam. Braeonidae, in Faune d'U.R.S S., Moscova — Leningrad,.1936, 5, 2;
1941, 5, 3 ? 1955, 5,' 4.	. '
15.	Tobias V. I., Rev. Entomol. U.R.S.S., 1966, 14, 3.
■ > .	Facultatea de biologie,
’ ■	:	'	Laboratorul de entomologie.
-	■	’	Primit în redacție la 30 ianuarie 1968.
planșă
Fig. 7. — Bracon maculiger Wcsni,, ai matura genitala a
Fig. 8. — Hormius moniliatus (Nees.), armatura genitala y
Fig. 9. — Blacus trivialis Haliday, armătura genitală la d’
Fig. 10. — Opius pallidipes Wesmael, armătura genitală la ă-
PLANȘA II
Fig. 11. — AphaereiafeniziconiisNixon,armăturagenitală la cf-
Fig. 12. - Aspilota nevrosa Haliday, armai ura genitală la 3-
Fig. 13, — Aspilota miiuda Nees., armătura genitală la d-
Fig, 14. — Șynaldis distracla Nees., armătura genitala la
CÎTEVA SPECII DE GELINE (HYMENOPTERA, ICHNEU-
M0N1DAE) NOI PENTRU FAUNA ROMÂNIEI
DE
VICTOR CIOCHIA și GHEORGHE MUSTAȚĂ*
‘	595.792.13
Six species of Gelis, new for Remania, are described : Gelis manevali Seyrig Ș, G.
aitenlus Forster Ș, G. notabilis Fbrtser Ș. G. lalro Forster Ș, G. leucurus Ul-
bricht Ș, G. rufipes Forster 3- These Gelinae were collected in Valea Mraconia
and Dubova (Mehedinți district).
în nota de față se prezintă 6 specii de geline noi pentru fauna Româ-
niei, și anume : Gelis manevali Seyrig Ș, G. aitentus Forster Ș, G. nota-
bilis Forster Ș, G. latro Forster Ș, G, leucurus Ulbricht Ș și G. rufipes
Forster colectate în valea Mraconia (corn. Ogradena) și șesul Dubova
(corn. Plavișevița) din județul Mehedinți.
Familia I C H N E U M O N I D A E Haliday, 1838
Subfarnilia GELINAE Vireck, 1918
Tribul GELINI
Genul Gelis Thunberg, 1827
(sin. Pezomachus Gravenhorst, 1829)
1.	Gelis manevali Seyrig, 1927, $
1 Ș, colectată la 15.VI.1967 de pe graminee spontane din apropi-
erea satului Dubova (corn. Plavișevița). Lungimea corpului = 3,5 mm.
Răspîndire geografică : Franța.
* Mulțumim și pe această cale prof. Mi-hai Io nes cu, membru corespondent al
Academiei Republicii Socialiste România, pentru sprijinul acordat.
ST. SI GEBC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T, 20 NR. 5 P. 445-447 BUCUREȘTI 1968
2
446
VICTOR CIOCHIA și GHEORGHE MUSTATĂ
2.	Gelis attentus Forster, 1851,- $
1	$, colectată la 28.VII.1967 în timp ce se deplasa printre ierburi, în
apropierea satului Dubova. Lungimea corpului = 3,3 mm.
Numai protoracele și liniile laterale pe mezotorace sînt roșii, restul
corpului fiind negru. Primele articole ale flagelului sînt roșii.
Răspîndire geografică : R.D. Germană.
3.	Gelis notabilis Forster, 1851, Ș
1$, colectată la 1.VIIL1967 din lunca de lîngă satul Dubova.'
Răspîndire geografică : R.D.Germana.
4.	Gelis latro Forster, 1851, Ș
1Ș, colectată la 20.X.1967 de lîngă satul Dubova, sub rogoaze uscate
formate din Iris psendacorus L., Carex sp., Gliceria sp., care se aflau pe
fundul unui șanț fără apă.
Această specie am găsit-o asociată cu Gelis melanocephalus Schrank
Ș, Gelis vagans Oliv. Ș și Gelis sp. Credem că se găseau împreună pentru a
ierna. La ridicarea stratului de rogoaze, pe pămîntul umed, descoperit
fugeau căutînd ascunzișuri pentru refugiu.
Răspîndire geografică : R. D. Germană.
5.	Gelis leueurus Dlbricht, 1926, $
1	$, colectată la 21.X.1967 prin pajiștea de pe malul pîrîului Mra-
conia (corn. Ogradena), formată din Poa sp., Belliș perennis L., Leonthodon
sp., Hentha longifolia Huds., Rnmeoe acetosa L. ș.a. Colectarea materialului
s-a făcut în apropierea pădurii de luncă, formată mai ales din Alnus glu-
Unosa Gaertn. și cîteva exemplare de Populns nigra L.
Parazitează coconii de Apanteles.
Răspîndire geografică: R. D. Germană (Dresda).
6.1	Gelis rufipes Forster, 1850,
‘ (sin. Pezolochiis rufipes' Fiirst.)
1	colectat la 21.X.1967 în,timp ce ieșise la soare de sub frunze
de Mentha âquatica L., într-un răchitiș din apropierea pîrîului Mraconia
(corn. Ogradena).
Răspîndire geografica : R.D. Germană.
(Avizat de prof. Gr. Eliescu.)
3	ClTEVA SPECII DE GELINE NOI PENTRU EAUNA ROMÂNIEI	447’
BIBLIOGRAFIE
1.	Constantineanu M, I., Trav. Mus. Hist. Nat. ,,Gr. Antipa”, 1962,3, 173.
2.	Fulmek L,, Parasitinsekten der Blattminierer Europas. Dr. W. Junk Den Haag, 1962, 92,
103 - 104, 126.
3.	Kiss A., Verb. Mitt. Sieb. Ver. Naturwiss. Hermannstadt, 1922, — 1924,72/74,52,77.
4.	— Verb. Mitt. îsieb. Ver. Naturwiss. Hermannstadt, 1925 — 1926, 75/76, 83 — 91.
5.	—	■ Verh. Mitt. Sieb. Ver. Naturwiss. Hermannstadt, 1929 — 1930, 79/80, 105 — 124.
6.	MeHep H. <P., napasumwiecKue nepenomamopbiMie ceM. Icbneumonidae CCCP u
conpedejibHbix cmpaH, Pisa. Auan. nayK CCCP, JleHHHrpan, 1955 Bun. II.
7.	Mocsary Alex., Fauna Regni Hungariae, Ord. Hymenoptera, Budapesta, 1918.
8,	Schmiedeknecht O. ,Opuscula Ichneumonologica, Suppl. Bd., Neubearbeitungen, Bad-BIank.i.
Thur., 1930-1933, 7-17.
9.	Sedivy J., Acta Faun. Mus. Nat. Prague, 1965, 10, 163 — 176.
10.	Strobl G., Verb. Mitt. Sieb. Ver. Naturwiss. Hermannstadt, 1900, 50, 48 — 51.
11.	Townes H., Momoi S. a. Townes M., A catalogue and reclassification of the Eastern Palearctic
Ichnemdnidae, Mem. Amer. Entom. Inst., Michigan, 1965, 5.
Universitatea „AZ. I. Cuza” Iași,
Stațiunea de cercetări marine „Prof. I. Borcea” — Agigea,
Laboratorul de zoologie terestră
și
Facultatea de biologie. Iași,
Catedra de zoologie.
Primit în redacție la 14 mai 1968.
SOHIFFERMULLERIA BRUANDELLA BAG., SPECIE NOUĂ
DE LEPIDOPTER PENTRU FAUNA ROMÂNIEI
DE
I.	STĂNOIU și I. NEMEȘ
595.78
The authors present the species Schiffermiilleria bruandella Rag. (fam. Oecopho-
ridae), captured in Oltenia (Remania). Dethiled descriptions are made for the
habitus and gen,italia of $$ and ȘȘ. The latter have not yet been described in
speciality literaturo.
Schiffermiilleria .bruandella Rag. is a very rare species, little mentione 1 in other
sites. The specimens presented are among the few known in the great collections
of Lepidoptera.
The authors also make a brief review of all species of the genus Schiffermiilleria
reported so far in Romania.
în cursul cercetărilor efectuate de unul dintre autori (I. 81 ă n oiu)
în Oltenia au fost capturate, printre altele, și cîteva exemplare aparținând
speciei Sebiffermulleria bruandella Bag. Această specie este foarte rată,
exemplarele colectate de noi fiind dintre puținele cunoscute în lume.
Prin descoperirea lui Sehiffermulleria bruandella Bag. se mărește
numărul speciilor aparținând genului Sehiffermulleria cunoscute în Bomâ-
nia, ajungîndu-se la 9. în cele ce urmează dăm răspîndirea acestui gen în
țara noastră, într-un tabel sumar care cuprinde: denumirea speciei, loca-
litățile de unde au fost semnalate și autorii, cu referirile bibliografice res-
pective.
1.	Scbiffermulleria grandis Desvignes Brad (Munții Betezat) (8).
2.	^eh. schaefferella L. Grumăzești (1), Bădăuți (10), Sibiu (4),
Gura Zlatei (Betezat) (8), Băile Herculane, Mehadia (13), Cluj (11) și
Burdujeni (12).
3.	8eh. nubilosella H.-S. Zănoage (Betezat) (8),
ST. si CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 20 NR. 5 P. 449-453 BUCUREȘTI 1968
2-o. 5725
3
SCHIFEERMVLLERIA BRUANDELLA RAG. ÎN EAUNA ROMÂNIEI
451
450	I- STĂNOIU și I. NEMEȘ	' 2
4.	$ch. stipeUa L. Munții Oibinului (5), Zlata, Zănoage (Betezat)
(8), Casa Peșterii, Cheile Ursului, valea Horoabei (Munții Bucegi) (11),
Barău, Cîmpulung, To dires cu (12), precum și la Poiana Țapului (leg.
I. Nemeș).
5.	Sch. simMla Hbn. Transilvania (4), Vatra Dornei (10), Azuga
(2), Poiana Țapului (leg. I. N e m e ș).
6.	Sch. gugustella Hbn. 'Grumăzești (1), Transilvania' (7)< Băile
Herculane (13), Mălini (12.).	.	,	.	.
7.	Sch. luctuosella Dup. Bulea (6), Băile Herculane (13).
8.	Sch; stroemdla P. Munții Cibinului (3), Băile Herculane (13).
Importanța deosebită a lui Scliiffermulleria bruandella Bag. ca
element faunistic nou în România ne-a determinat sa prezentăm această
scurta comunicare, cu atît mai necesară cu cît descrierile din literatura
consultată de noi sînt contradictorii și incomplete. Pe de altă parte, din
informațiile pe care le deținem, armăturile genitale și ȘȘ.încă nu au
fost descrise în literatura entomologică, Lucrarea noastră vine să com-
pleteze toate aceste lipsuri prin descrierea insectei adulte și a armăturilor
genitale pentru ambele sexe.	' ' ’
Material studiat : 1 și 1$, Craiova, 23.VH.1965 p 2 Ș Ș, Corabia,
15.VII.1965 și 1 Ș, Turnu-Sever in, 16.VI.1963.
Capul este acoperit cuperi bruni. Solzii din regiunea occipitală au
culoarea alb-gălbuie. Antenele filiforme, brun-roșcâte, sînt inelate cu alb
pe toată lungimea lor. Ele ating aproape lungimea aripii anterioare.,Palpii
labiali, puternic recurbați, sînt subțiri și de trei ori mai lungi decît lățimea
capului. Culoarea lor este brună) prezentînd în jartea anterioara o* dungă
longitudinală albă. Articolul median, o dată și jumătate mai lung
decît cel terminal, atinge de trei ori diametrul ochiului. Articolul ba-
zai este scurf și acoperit eu solzi lungi, de culoarea alb-gălbuie. Tora-
cele este acoperit cu solzi galben-portocalii, tegulele fiind brun-gălbui-
roșcate (fig. 1).	,■	......
Aripa anterioară (fig. 2) are culoarea de fond brun-roșcată. Cîmpul
bazai este portocaliu. O bandă transversală , mai lată spre marginile an-
terioară și posterioara ale aripii, este galben-portocalie mai deschis. Ben-
zile, de culoarea fondului, sînt mărginite cu linii foarte fine negricioase, du-
blate cu cîte o a doua linie fină albicioasă. La marginea celulei se găsesc
doua pete punctiforme negre, aproape contopite. Franjurile sînt de cu-
loare portocalie, spre apex fiind cenușiu-albicioase. Aripile posterioare au
fondul brun-cenușiu, cu franjurile de aceeași culoare.
Armătura genitală $ (fig. 3) are valva alungită, trapezoidală, ușor
rotunjită în partea distală. Sacculus este cu puțin mai lung decît valva și
merge paralel cu-ea de-a lungul întregii margini ventrale. Sacculus este
ondulat spre marginea caudală și se termină printr-un vîrf ușor rotunjit.
ViMulum este lat și bine dezvoltat. Uncus este bine evidențiat și pre-
văzut cu perișori destul de deși. Gnathos este mai dezvoltat decît uncus
Fig. 1. — Schiffermiilleria bruandella Rag.
Imago 3.
Fig. 2. — Schiffermiilleria bruandella Rag»
Nervațiunea.
și văzut lateral, formează cu acesta, un unghi ascuțit. Aedeagus, cît
lungimea valvei, este aproape cilindric și se termină cu o bifurcație
evidentă.
Armătura genitală 2 (fig. 4) are lamella subvaginalis ca un guler
de cămașă. Ostium bursae, cu perișori deși, se prezintă ca două semi-
cercuri. Ductus bursae este mai puternic chitinizat înspre bursă. Bursa,
4
452
I STĂMO IU și I. NEMEȘ
5
sghiffermVlleria bruandella rag. în fauna româniei
453
este alungită, aproape cilindrică. Signwn este alcătuit dintr-o singură
formațiune alungită, puternic dințată dorsal și pe margini.
BIBLIOGRAFIE
1.	Caradja A., Bul. Soc. șt., 1900, 9, 1.
2.	- Bul. Soc. șt., 1903, 12, 5-6.
3.	Czekelius D., Verh.'Mitt. Sieb. Ver. Naturwiss. Hermannstadt, 1897, 47.
4.	—	Verh.	Mitt.	Sieb.	Ver.	Naturwiss.	Hermannstadt,	1898,	48.
5.	—	Verh.	Mitt.	Sieb.	Ver.	Naturwiss.	Hermannstadt,	1900,	59.
6.	—	Verb.	Mitt.	Sieb.	Ver.	Naturwiss.	Hermannstadt,	1908,	58.
7.	—	Verh.	Mitt.	Sieb.	Ver.	Naturwiss.	Hermannstadt,	1917,	67.
8.	Dioszeghy L., Verh. Mitt. Sieb..Ver. Naturwiss. Hermannstadt, 1929 — 1930, 79 — 80.
9.	Gozmâny L., Molylepkek IV {M ic rolep ido pieră IV), in Fauna Hungariae, Budapesta, 1951,
40, 1615.
10.	Hormuzacki C., Verh. Zool. Bot. Gesell., 1907, 57.
11.	Popescu-Gorj A., Catalogue de la collection de Ldpidoptdres ,,Prof. A. Ostrogovich”, București,.
1964.
12.	Popescu-Gorj A. et Nemeș I., Trav. Mus. Nat. ,,Gr. Antipa”, 1965, 5.
13.	Rebel H., Ann. Nathist. Hofmus.., 1911, 25.
14.	Spuler A., Die Schmetterlinge Europas II, Stuttgart, 1910, 2,
15.	Toll S., Motyle-Lepidoptera (Oecophoridae), Klucze de oznaczania owadâw Polski, Varșovia,
1964, 35.
Institutul pedagogic, Craioua.
și
Liceul „Ștefan cel Mare", Suceava,
Primit în redacție la 21 mai 1968.
Specia este cunoscută pînă în prezent numai din Franța și din Un-
garia, cea mai apropiată stațiune fiind Parâdon (Ungaria). Corabia (Ro-
mânia) este cel mai estic punct al răspîndirii sale.
(Avizat de dr. Eug. Niculescu.)
OHIRONOMIDE DIN CABPAȚII ROMÂNEȘTI (III)
DE
PAULA ALBU
595.771
Ten species of Chironomidae belonging to the subfamily Orthocladiinae are recorded
for the first time in the Romanian Carpathians : 5 belong to the genus Cricotopus,
one to the genus Microcricotopus, the others to Paracricotopus and Pheocricotopus,
which are thus recorded for the first time on the territory of our country. AII these
species were collected in Sinaia (Prahova valley) in a light trap.
i Studierea materialului de chironomide colectat la Stațiunea zoolo-
।	gică din Sinaia a Universității București cu ajutorul unei căpcane cu lu-
।	mină a permis o mai bună cunoaștere a speciilor care trăiesc în Carpații
| românești. Parte din speciile determinate au format obiectul unor note
[ anterioare (2), (3), venîhd astfel să completeze lista celor cunoscute din
' țară (1). în lucrarea de față menționăm pentru prima dată pe teritoriul
। , țării noastre alte 10 specii, contribuind în felul acesta la cunoașterea mai
completă ă ariei lor de răspîndire.
;	1. Cricotopus alpicola (Zett.)
I Antena brună. A.B. = 1,06. Lungimea articolelor palpuliii (p) :
( ■ 57; 101; 101207. Toracele brun deschis, umerii mai gălbui, dungi mezo-
j notale mai mult sau mai puțin distincte, brune închis, ca și metanotul și
| mezosternul. Aripa cu lob anal'dezvoltat, mult rotunjit; C depășește
puțin B4+s ; lungimea aripii 2,33 mm. Picioarele lipsite de pulvile; inelele
! pe tibii clar distincte la P I. L.R. (P I) = 0,60; L.R. (P II) — 0,45 ;
(P III) - 0,5T.
Abdomenul în genera brun; tergitele tivite cu galben.
Hipopigiul (fig. 1) cu vîrf anal; lobul intern bine dezvoltat, în-
dreptat posterior, îngroșat pe marginea anterioară.
’l Răspîndire. Scandinavia (4), Pirinei, Alpi (7). La Sinaia este destul
[ de frecventă, în special în lunile mai și iunie.
| ST. SI CEEO. BIOL. SEBIA ZOOLOGIE. T. 2O.J^R. 5.P, 455-465,BUCUREȘTI 1968
CHIKONOMIDE DIN CARP AȚII ROMÂNEȘTI (III)
457
Fig. 1. — Hipopigiu de Cricotopus alpicola (Zett.).
' ' '	; " /'	I
2.	Cricotopus pilitarsis (Zett.)	j
Antena brună. A.B. =1,60. Toracele galben; dungile mezonotale, l
postnotul și mezosternul brune închis; dunga mezonotală mediană’ se j
continuă cu o pată brună, nedelimitată precis. Aripa cu lob anal bine dez- î
voltat, ușor proeminent; lungimea aripii 1,72 mm; scvama cu 10 peri. I
Această specie este singura din genul Cncotopus la care există peri. |
lungi pe articolele tarsale ale P I (perii sînt de 1 ori lățimea articolelor I
respective); pulvile relativ bine devoltate; picioarele în general brunet *
cu inele galbene, distincte pe tibii. L.B. (P I) = 0,55 ; L.B. (P II) = *
0,45; L.B.(PIU) = 0,53.	■	J
Abdomenul cu tergitul 1 galben, iar celelalte tergite brune, cu tiv |
galben, atît anterior, cît și posterior.	.	|
Hipopigiul (fig. 2) lipsit de vîrf anal; lobul intern este foarte aproape 1
de lama dorsală; articolul distal umflat.
Răspîndire. Specia este cunoscută din Scandinavia (4), Anglia
(6), Belgia (8), Alpi (7). în materialul nostru provenit din Sinaia am găsit
doar 1	(23.VI.1958).	j
J-	‘	’!
. ■
3.	Cricotopus pseudosimilis Goetgh.	j
Antena brună. A.B. = 1,02—1,08. Toracele galben; dungile mezo-
notale, postnotul și mezosternul brune închis ; dunga mezonotală mediană
continuă cu o pată brună, nedelimitată precis. Lungimea aripii 1,44 mm;
0 depășește puțin B4+5. Picioarele lipsite de pulvile; tibiile inelate doar
laP II șiP III L.B. (P I) =0,50 ; L.B. (P II) = 0,44 ; L.B. (P III) = 0,55.
Abdomenul în general brun, cu tergitele 1 și 4 galbene în întregime.
Hipopigiul (fig. 3) brun deschis, lipsit de vîrf anal; articolul ter-
minal relativ mic ; lobul intern cu o formă caracteristică, avînd o prelungire
rotunjită îndreptată posterior.
Răspîndire. Branța (8). în Bomânia am găsit pînă în prezent această
specie la Sinaia și lîngă Topleț (valea Cernei).
Fig. 2. — Hipopigiu de Cricotopuspilitarsis (Zett.).
4.	Cricotopus similis Goetgh.
Antena brună. A.B. = 0,90—1,35. Toracele galben; dungile mezo-
notale, postnotul și mezosternul brune închis. Aripa cu nervuri foarte bine
pronunțate ; M umbrită dedesubt; C depășește puțin B4+5; lobul anal în
unghi drept rotunjit; lungimea aripii 1,24—1,65 mm.
Picioarele lipsite de pulvile; tibiile inelațe, în special la PI. L.B.
(PI) = 0,69 ; L.B. (P II) = .0,48 ; L.B. (P III) = 0,58.
Abdomenul în general brun, cu tergitele 1 și 4 galbene în întregime
și cu partea anterioară a tergitelor 2 și 5 de asemenea galbenă.
Hipopigiul (fig. 4) cu lobi interni foarte slab dezvoltați; funcția
celor doi lobi este suplinită probabil de lamela dorsală, care este puternic
dezvoltată.
Răspîndire. Belgia și Anglia (8). La Sinaia am găsit în total 10
CHIRONOMIDE DIN CARPAȚII ROMÂNEȘTI (III)
459
5.	Cricotopus iriannulatus (Macq.)
Fig. 3. — Hipopigiu de Cricotopus
pseudosimilis Goetgh.
Antena brună. A.R. — 1,13. Lungimea articolelor palpului (p.):
44 ; 79; 101; 180. Toracele brun deschis ; dungile mezonotale brune închis.
Aripa cu nervura R4+6 lată și brună; C depășește puțin R4+5; lungimea
aripii 1,64 mm.
Picioarele cu tibii inelate, mai distincte pe PI. L.R. (P I) = 0.62:
L.B. (Pil) = 0,48; L.R. (PIU) = 0,57.
Fig. 4. — Hipopigiu de Cricotopus simi-
tis Goetgh.
Fig. 5. — Hipopigiu de Cricotopus triannulatus (Macq.).
Abdomenul cu dungi foarte caracteristice : tergitul 1 în întregime,
1/2 anterioară a tergitului 2 și 2/3 anterioare ale tergitelor 4 și 5 galbene,
, restul brun. Considerîndu-se că această colorație caracteristică este sufi-
cientă pentru identificarea speciei, hipopigiul nu a fost figurat în litera-
tură pînă în prezent.
Hipopigiul (fig. 5) cu lobi interni bilobați, asemănători celor existenți
la speciile din grupul C. bitnbercnlatus.
Răspîndire. Europa occidentală și centrală (8), Suedia (4). La Sinaia
am găsit un singur (3.VII.1958).
6.	Microcricotopus balticus Palmen
Antena cu articol terminal umflat. A.B. — 0,53—0,56. Ochi cu pe-
rișori, orbita scobită; sub fiecare ochi 1 păr. Toracele brun, pleurele des-
460
PAULA ALBU
CHIRONOMIDE DIN CARPATII ROMÂNEȘTI (III)
461
chise; fosetele umerale mici ; există proeminentă mezonotală. Ac — 2,
Om — 0, Dl — 5 — 6, Pa — 3, Sc — Aripa cu lob foarte teșit; scvama
cu 2 —3 peri; C depășește mult R4+5; V.R. = 1,20 ; R2+3 aproape contiguă
cu R4+fi; lungimea aripii 1,22 ~i,2Ș mm.
Picioarele cu pulvile; trocanterele, jumătatea bazală a’femurelor
la Pil și PIU, precum și ultimele articole tarsale brune/restul picioa-
relor gălbui. L.R. (PI) = 0,62 ; L.R. (P II)'= 0,47; L.R. (P III) 0,53.
Abdomenul brun deschis, cu pete ceva mai închise pe fiecare tergit;
tergitele 1, 2 și 3 palide cu pete brune mediane, tergitele 4 și 5 brune, ter-
gitele 6 și 7 în jumătatea anterioară brune, restulpalid, tergitul 8 brun
cu o pată mediană palida; perii depe tergite, puțini la număr, sînt dispuși
în șir transversal.
Hipopigiul (fig. 6) brun, cu vîrf anal subțire și nud; articolul bazai
cu lob intern digitiform.
Fig. 6. — Hipopigiu de Microcricotopas balticas
Palmari,
Observații. Exemplarele noastre provenite de la Sinaia (frecvente în
special la începutul lunii iulie și la mijlocul lui august) .se deosebesc puțin,
prin unele caractere (forma lobului intern al hipopigiu Iui, proporțiile
dintre articolele tarselor etc.) de P. balticus, descris după exemplare pro-
venite din apa salmastră a Golfului Finic (10). Considerăm.totuși că ase-
mănările sînt mai mari și că deci este vorba de aceeași specie, cu atît mai
mult cu cît ea a fost recent semnalată (11) în unele lacuri din Alpi.
7.	Paraerieotopus niger (K.)
Ochi păroși; Antena brună, ultimul articol umflat și de culoare mai
închisă distal; A.R. = 0,61 —0,73. Toracele brun-negru, cu fosete umerale
mici și rotunde. Dm — mici, încep de la pronot; Dl — 8 —10 ; Pa — 3 —4 ;
Se — 8 —10, dispuși într-un șir transversal. Haltere brune-negre. Aripa
cu lob anal în unghi drept rotunjit; scvama cu 6 peri; C depășește R4+B,
care se termină aproximativ în dreptul lui Cu4; R2+3 la început foarte apro-
piată de R445, apoi se distanțează; Cu2 mai mult sau mai puțin dreaptă;
An depășește forate puțin fCu. Lungimea aripii 1,35—1,56 mm ; V.R. =
1,08 -1,15.
Fig. 7. — Hipopigiu de Paraerieotopus niger (K.).	'
Picioareletbrune închis, cu empodiu și pulvile foarte bine dezvoltate.
L.R. (P I) - 0,59 -0,63 ; L.R. (P II) = 0,44 -0,47 ; L.R. (P III) = 0,54.
Abdomenul brun ; perii de pe tergite dispuși în cîte două șiruri trans-
versale bine ordonate, caracteristice genului.
Hipopigiul (fig. 7) cu vîrf anal ascuțit, cu peri; lobul intern bine dez-
voltat ; articolul distal cu o proeminență înaintea stilului.
Observații. Din acest gen se cunosc două specii: P. niger (K.) și P. uli~
ginosus (Br.) (5), care se deosebesc, printre altele, prin mărime și cu-
loarea halterelor. Ca mărime, specia noastră corespunde cu cea de-a
doua, dar prin culoarea halterelor aparține speciei P. niger. Această
specie este cunoscută din R.D.G., R.F.G., Pirinei, Italia, Alpi și Alge-
ria (7). La Sinaia este frecventă în special la sfîrșitul lunii august și în-
ceputul lui septembrie.
9
CHIRONOMIDE DIN CARPAȚII ROMÂNEȘTI (III)
463
462
PAULA ALBU
8
8.	Rheoericotopus dispar (Goetgh.)
(sin. fuscipes Kieff.)
Ochi cu perișori. -Lungimea articolelor palpului (p) * 57 ; 123 ; 123 ;
207. Antena relativ ascuțită în vîrf; A.R. = 1,08 —1,12. Toracele brun-
negru, cu fosete umerale mici și rotunde. Aripa albicioasă cu lob anal obtuz,
scvama cu 6 —8 peri; B3+3 dispusă la mijlocul distanței dintre 1^ șiR4+5;
aceasta din urmă, depășită puțin de 0, se termină mai aproape de apexul
aripii decît Cuj; lungimea aripii 1,98 —2,04 mm.
Picioarele brune deschis, cu pulvile bine dezvoltate. L.R. (PI) =
0,71; L.R. (PII) = 0,53 ; L.R. (P III) = 0,56.
disting ușor această specie de altele ale aceluiași gen. Dm — mici, încep
de lingă, pronot; Dl —10 —12,, dispuși într-un șir, fiecare păr într-o zonă
rotundă galbenă ; Pa —3 ; Sc — 8 —io, într-un șir transversal. Halterele
brune deschis. Aripa cu lob anal aproape dreptunghiular, scvama cu 7 —8
peri, lungimea aripii 1,88 —2 mm; V.R. = 1,12.
Picioarele brune-gălbui, cu pulvile. L.R. (P I) = 0,72 ; L.R. (P II) —
0,53 ; L.R. (P IU) = 0,57:
Abdomenul brun. Hipopigiul (fig. 9) cu vîrf anal ascuțit, cu peri;
lobul intern cu o proeminență îndreptată posterior; articolul distal mai
lat decît la specia precedentă.
Observații. Din România, și anume din Peștera II de la Tîgla, comuna
Vîrciorog din apropiere de Oradea, M. G o e t gh eb u er a descris în
1939, după un exemplar, specia Trichocladius leruthi (9). Deși în descrierea
Fig. 8. — Hipopigiu de Rheoericotopus dispar'
(Goetgh.).
Abdomenul brun. Hipopigiul (fig. 8) cu vîrf anal ascuțit, cu peri;
lobul intern cu o formă caracteristică, articolul distal mai umflat median
și subțiat spre stil.
Răspîndire^ Belgia și Anglia (8). La Sinaia foarte frecvent.
9.	Rheoericotopus efîusus. (Walt.)
Ochi cu perișori. Antena brună; A.R. = 1,14 —1,16. Lungimea arti-
colelor palpului (p): 70 ; 132 ; 132 ; 216. Toracele brun, fără dungi mezo-
notale distincte; fosetele umerale mari, ovale, situate longitudinal, gălbui,
Fig. 9. — Hipopigiu de Rheoericotopus
effasus (Walk.).
acestei specii nu se menționează forma si mărimea fosetelor umerale, este
foarte posibil ca, întrucît toate celelalte caractere corespund, să'fie în rea-
litate vorbă tot despre ’RHeocricolopus effnsus.
464
PAULA ALBU
10
Răspîndire. Anglia, Alpi, B.D.G., B.F.G., Scandinavia. La Sinaia,
frecventa în special la începutul lunii mai,.	.
i
I
10.	Rheocrieotopus foveatus (Edw.)
Ochi păroși. A.B. — 1,25. Lungimea articolelor palpului (p): 44;
84 ; 128 ; 198. Toracele galben, fosetele umerale mari, aproximativ pătrate,
gălbui; dungile mezonotale distincte, brune închis; cea mediană continuă
cu o pată brună, nedelimitată precis ; Dm — mici, încep de lîngă pronot;
Dl — 9; Pa — 3 ; Sc — 8, într-un șir transversal. Aripa cu lob în unghi
Fig. 10. — Hipopigiu de Rheocrieotopus foveatus
(Edw.).
drept; scvama cu 9 peri; C depășește relativ mult R4+s, care se ter-
mină mai aproape de apexul aripii decît Gux; lungimea aripii 1,55 mm;
V.B. = 1,05.
Picioarele brune, cu pulvile bine dezvoltate. L.B. (PI) = 0,78;
L.B. (P II) = 0,55 ; L.B. (P III) = 0,54.
Abdomenul brun. Hipopigiul (fig. 10) cu lob intern mai puțin pro-
eminent decît la speciile precedente; articolul distal cu o proeminență
înaintea stilului.
Observații. Nu avem certitudinea identității dintre specia descrisă de
noi și R. foveatns; pentru această identitate pledează, pe lîngă alte carac-
i ii	CHIRONOMIDE DIN CAEPATII ROMÂNEȘTI (III)	465
î-	■
■ . .
i	*
r tere, valoarea A.B. și culoarea toracelui, dar există și unele deosebiri mai
§ mult sau mai puțin importante.
| Rheoericotopus foveatus este cunoscuta numai din Anglia (6). La
j Sinaia puține exemplare, în special în cursul lunii august.
X	(Avizat de prof. N. Botnariuc.)
;1	BIBLIOGRAFIE
(	1. Albu P,, Gewăsser u. Abwăsser, 1966, 41^42, 145 — 149.
Jș	2.	— St.	și cerc, biol., Seria zoologie, 1966, 18, 3.
î	3.	— St.	și cerc, biol., Seria zoologie, 1967, 19, 1.
(	4.	Brundin L.,	Ărk. f. Zool,, 1947, 39 A, 3, 1—95.
1	5.	— Zur' Systematik der Orthoeladiinae (Dipt., Chir.),	Inst. of	Fresh.	Res.,	Drottnin-
{	gholm, 1956, Report 37, 5-185.
i	.6.	Edwards F.	W., Trans. Ent.. Soc. London, 1929, 77, 2, 279 — 430.
f	7.	Fittkau E.	J., .Sghlee D. u. Reiss F., Chironomidae, in	IllieS	J.,	Limnofauna	Euro-
paea, Gustav Fischer Verlag, Stuttgart, 1967.
I, 8. Goetghebuer M-, Tendipedidae (Chironomidae), in Lindner.E., Die Fliegen der palaearkti-
|	schen Region, E. Schweizerbart’sche Verlagbuchhandlung, Stuttgart, 1936 — 1939.
ț 9.	—	BuH. Mus. Roy. Hist. nat. de Belgique, 1939, 15, 56, 1 — 2,
|	10. Palmen E„ Ann. Entom. Felin., 1959, 25, 2, 61 — 65.
î 11. Reiss Fr., Ann. Entom. Fcnn., 1968, 5, 119 — 125.
Institutul de biologie „Troian Săi) ui eseu”,
Sectorul de sistematica și evoluția animalelor.
Primit în redacție la 13 martie 1968.
î
L
|	3 — e. 572B
' \ZAMPETRA, PLANURI (BLOCH, 1764) (CTCLOSTOMATA,
• fPEtROMNZQNIDAE), SPECIE NOUĂ PENTRU FAUNA
>■'	■ ROMÂNIEI
;	‘ .	• ■	DE	; 7 ‘
ELENA JPRUNESCU-ARION și P. BĂNĂRESCU
597.313
; .	Lompetra plqneri (Bloch), a West—and Nortli-European lamprey, hitherto recorfled
:	in the Danube drainage only in Bavaria and Austria, was found by the first author
\ in Moldova Riverj East Remania, withih the range of Eudontompzon mariae (Berg.j
The authors suggest that L. planeri may have reached East Remania from the
north and that iț may live in the Dniesțer'drainage teo.
Lampetra planeri este un ciclostom de talie mică, îndeaproape înru-
dit cu specia anadromăL. flumatilis, însă sedentar în apele dulci; el este
bine cunoscut și larg răspîndit în Europa occidentală și de nord (bazinul
Mării Baltice și al Oceanului Atlantic), ajungînd și în sudul Eranței, cen-
trul Italiei și, poate, în vestul Peninsulei Balcanice.: Primii autori care s-au ■
' ocupat cu ciclostomii din bazinul Dunării (1), (7), (8), (12), (13), (1.7) men-
ționează cele două specii cunoscute din vestul Europei: L. fluviatilis și
L. planeri. După ce însă în 1911 O- T. R e g a n (16) a descris din rîul
z/Sebeș (Transilvania) specia endemică. Eudoritomyzon danfordi (a ,cărei
, ‘ biologie a fost ulterior temeinic studiată de către P.A.O h a p p u i s (9),
(10)), iar L. S. Berg (5) o specie înrudită cu precedentă, E. mariae,
din rîurile R.S.S. Ucrainene, ihtiologii au început să aibă serioase dubii
asupra prezenței celor două specii vestice în âpele bazinului Dunării.
' Conform ultimelor revizuiri ale ciclostomilor din Europă (6), din diverse
■ 'sectoare ale bazinului Dunării (14), (15), (.18),“(19), (20), (21) și din România
(3), (11), (22), Lampetra planeri există în bazinul Dunării, dar, numai în
# cursul superior (în Bavaria,și Austria), ca de altminteri și în cursul supe-
rior al rîului Volga. în România se cunosc doar trei specii ale genului
■ ' Eudontomyzon : una răpitoare, E. danfordi, în bazinul Tisei știu cîțpya TÎpri
,, vecine (Bistrița moldovenească, Timiș, Ger na, poate Nera) .șțdpiiă.^
‘pitoare i E. marian (greșit„identificată (3), (4),. (li),. (22), drepți E.^ilady-
"ST. SÎOERC.1 BIOL; SERIA‘ZOOLOGIE T .2O;ȘR-.-5 P.-467-47a.BUCUREȘTI, 1&6S .; (/.. „J.( , _ .
ELENĂ PRVNESCU-ARION »i P. BĂNĂRESCV	2	i:'
kovi) specie răspîndita în bazinele fluviilor tributare Mării Negre din sudul t
U.KS.S., de la Bion pînă la Nistru, iar la noi în Muntenia (bazinul Arge- s
suini),* Oltenia (bazinul Jiului), probabil și în Moldova; Q nladylwvi \
(greșit identificată (3), (11) drept £?. wwrwe), specie endemică în bazinul *
Fig. 2. — Lampetra planeri, partea anterioară.
superior al Dunării, în Austria, Cehoslovacia, Iugoslavia, iar la noi cu J
noscută doar în Bistra Mărului, afluent al Timișului (Banat), și m Cibin,
afluent al Oltului (Transilvania). Lanțul Carpaților reprezintă deci limita |
dintre arealele celor două specii nerăpitoare; remarcăm însă ca nici una j
dintre ele nu trăiește în bazinul Tisei. Singura specie cunoscută din bazinuL
3	,	LAMPETRA PLANERI ÎN ROMÂNIA	469
Șiretului (Moldova) pînă în prezent era deci E. danfordi, semnalată din
Bistrița moldovenească (11); larve de ciclostomi s-au mai semnalat în
rîurile Șiret, Suceava, Moldova (2), (4), iar faptul că în nici unul dintre
aceste rîuri nu se cunosc cazuri de atac al ciclostomilor asupra peștilor
arăta că este vorba de o specie neparazită, mai probabil E. mariae, al
cărei areal general include și Moldova.
La 10.V.1968, unul dintre autori (El. P r unescu-Ar i o n) a avut
surpriza să găsească în rîul Moldova, la Drăgușeni (jud. Suceava), un
exemplar adult de Lampetra planeri (fig. 1), lung de 141 mm, înregistrat în
colecțiile Institutului de. biologie „Traian Săvulescu” sub nr. 2 207. Exem-
plarul a fost prins într-unul din brațele rîului Moldova în plin curent, în
apropierea morii, de la Drăgușeni, pe fund de prundiș amestecat cu nisip,
în apă rapidă și limpede, la o temperatură de 14°C și o adîncime de circa
20 cm (spre mijlocul rîului, adîncimea era mult mai mare). Din informațiile
date de localnici, specia s-ar întîlni în număr mai mare în cîteva izvoare
situate în apropierea rîului (fig. 1 și 2).
Anterior, prof. Z. F e i d e r de la Universitatea din Iași ne-a pus
la dispoziție un alt exemplar de Lampetra planeri, cu indicația ca ar fi
fost colectat tot din rîul Moldova aproape de Roman; proveniența nu
era însă sigură. Găsirea speciei în Moldova confirmă că și exemplarul prof.
Z. Feider provine din acest rîu.
Întrucît specia nu este cunoscută și, probabil, lipsește în bazinul
Dunării în Cehoslovacia, Transilvania, Banat, Oltenia și Muntenia, con-
siderăm puțin probabil ca ea să fi ajuns în rîul Moldova din partea supe-
rioară a Dunării, mai ales pentru că este o specie de pîrîu care lipsește
în rîurile de șes și în fluvii. Este mai verosimil ca ea să fi pătruns dinspre
nord, din bazinul Vistulei, prin captări fluviale (în Dunărea și Volga
superioară, ea a pătruns în același mod). Din bazinul Vistulei, specia nu a
putut ajunge direct în rîul Moldova și de aceea considerăm posibilă pre-
zența sa și în bazinul Nistrului superior, Prutului și Șiretului superior.
Este foarte posibil ca în bazinul Șiretului (rîurile Șiret, Suceava,
Moldova) să trăiască și Eudentomyzon mariae, mai ales pentru că în rîul
Suceava am găsit larve (amoceți) prea mari ca să aparțină speciei Lam-
petra planeri.
(Avizat de prof. N. Bctnariuc.)
BIBLIOGRAFIE
1.	Antipa Gr., Fauna ihtiologieă a României, București, 1909.
2.	Băcescu M., Peștii așa cum îi vede țăranul pescar român, I.C.P., Monografia Nr. 3,
București, 1947.
3.	Bănărescu P„ Ocrotirea naturii, 1965, 9, 1, 5 — 21.
4.	Bănărescu P,, Muller G. si Nalbant T.} Corn. zool. S. S. N. G., 1960 (1957 — 1959),
111-126.
5.	BEPr JI. C., EHțer aooJi. Mys. AKa/ț. nayK, 1931, 32, I, 87 — 116.
6.	— Pbiâbi npecuux sod CCCP u conpedeAbHbix cmpaH, lisa. Anaji. uayh",
JleHMnrpajL 1943, 1.
7.	Bielz E. A., Verii. Mitt. Sieb. Ver. Naturwiss. Herinannstadt, 1853, 4, 172 — 185.
8.	— Verii. Mitt. Sieb. Ver. Naturwiss. Hermannstadt, 1888, 38, 15 — 120.
470
*
ELENA PRWESCVARION'?! P, BĂNÂRESCU
' <4.
9.	CH&PPUIS P. A., Arch. HydrobioL, 1939, 3fh	, ■	.	>	. ,
' 10. . - Carpații (Cluj), 1940,	6.3 - 64. ■	'	\
11.	Grossu AI./Homei yt, BAtmu.pR.et Popescu Al., TraV. Mtfs.. Hist/Nat.' ;,Gr. Antipa”,
1962, 3, 253^279.	<	' ' ■ ‘	.
■ 12; Heckjsl J. urKm-R!; Die SHQivasserfiSche der Ostreichischen Monarchie, Leipzig, 1858;
13.	Herman O., A'mctgyăr halâszat kimgbe, Budapesta,1886. . ’	,	‘	’
14.	Holcuc J,, Vestn. Ceskoslov; Spoi. Zool., .19.63^27,1, 51 — 61.
■ 15, OlivaxO. ZanaNdrea P, ;"G., Anal. Mus. 'Ist; Nat. G. Doria,.1959, 2, 9S, 1 — 5. -'
■ 16. Regăn C. T.,‘Ann..Mag. Nat'. Hist,, 1911,seria a 8-a, 7,G93—204.
17. Reisinger J., Specimen Ichthyologiae sislenș Pisciuih Aquarum dulcium Hungariae, Budapest,
1830.	"	. ■	. ■ '■ .	'''
■ 18..Zanandrea P. G., Bolh Zooț.,,4956; 32, 439-447. , .	.	'	'	.
7 19. v — Boli. Pcsca, Piscie. e Wrobiol., 1956, 32, 264—289. ,
20.	:	< — . ArOhivio Zool: Itak, 1959, 44, 215—-250'. '	-	1 " ' & ■
21.	,U ■ 'Boli. Zool., 1959, 29, 1, 545-554;
22.	- Doriana, 1962,3,128, 1-3.	'	7
. Institutul de biologie. „Traian Șăvulescu’’, /
Sectorul dc limnologie și Sectorul de sistematica
și evolufia animalelor.
Primit-în redacție la 22 mai 1968.
*



CONTRIBUȚII LA STUDIUL CERCĂRILOR
DIN LACUL MOGOȘOAIA
: ■	■ ■	’A.	■ 7	; PE ,f' ■	.'-7" x .■ .	'
MARIAUDRESOU
595.132: 591.341.2
77	■■	■ ■■	7	7 7-7	'■ 7	. '7- ■ ■ \
•Țhe author presents the results; of the parasițological investigations of a series of
prosobranchiate snails belongihg to Viviparus viviparus L.. from Mogoșoaia pound
(Romania).	\
Five Cercaria were sțudied whicli are mentioned for the first time on Viviparus
■viviparus from Mogoșoaia pound. Cercaria /ufpopuncta/a Ercol. is: new’to the
'domanian fauna. Cases of double infestation of Viviparus viviparus with different ' •
species of Cercaria are mentioned, -	>
Nota de față reprezintă o continuare a cercetărilor întreprinse asupra
Wazitofaunei molpștelor din lacul Mogoșoaia, înscriindu-se în problema
I complexăa componenței specifice a paraziților și căilor,Tor de circu-
|ieȚn-cadrul unei biocenoze (1).	"
țnMoluștele sînt prima gazdă în dezvoltarea diferitelor trematode (10).
vmjparws L. reprezintă în lacul Mogoșoaia b componentă prin-
ă faunei de moluște, găsindu-se în număr enorm în locurile puțin
WacL	, v '	\,
într-o publicație anterioară (1) asupra parazit of aunei moluștelor din
^UMogoșoaia, au fost studiate alte specii de gasteropode intens infes-
K-l în cercetările întreprinse de N. V a s i 1 i u (8) asupra cercărilor din
^Mlânia, printre cele 110 exemplare de moluște infestate din lacul Mogo-.
11®»: im figurează Viviparus viviparus'la. .
^^^Țțintr-un lot de 100 de gasteropode examinat de noi în septembrie \
de exemplare au fost de Viviparus viPipărus 'Ia., dintre care 29
infestați cu cercări. La aceștia se adaugă, 10 exemplare exa-
|®^țd în august și septembrie 1967.
ea .invaziei; este destul de puternică (81 %)'. De a semenea,1
r^ca^’ ft^ăre exemplarr gazdă avînd un nu-
SERIA ZOOLOGIE T. 20 NE. 5 P? 471-475 BUCUREȘTI 1968
v . a - v V V: ; . -7 •	' ;
&
473
■f ț ■ ■ '".........■ ' ■ ’.	.	.	' I
ț	■	-ț
H|	472	MOJA UDKESCU	2 £
ț	Determinând materialul colectat, am găsit următorii cercări:	ț
1, Cerearia latieauda (Riech, 1927) a fost descris de G. Dubois	ț
,ii	(3) în Elveția ca specie nouă sub numele de „Cerearia echinostomi specia	[•
fi	din Fuliea atra^, avînd ca gazdă pe Lymnaea palustris. în 1927, Riech	?
i;	găsește același cer car în repetate rînduri în localitatea Fischer Haff și dă	ț
ț	pentru prima oara o descriere amănunțită, denumindud Cerearia latieauda.	Ș
IJ	îl. V a s i 1 i u (8) îl consideră ca pe unul dintre cei mai mari cercări	■
■i.	găsiți la noi,	'	■
i|l	Corespunzînd diagnozelor date de L. S z i d a t (6), G. D u b o i s
!■	(3), C. Wesenberg-lund (9) și N. Vasiliu (8), acest cercar	"
i|	aparține grupului Echinostomata (Liihe, 1909). Dimensiunile cercărilor	>
j	găsiți de noi se încadrează în cele ale cercărilor descriși de N. Vasiliu.
:|	Lungimea corpului este de 0,73 mm, iar lățimea de 0,23 mm. Spinii de pe	*
i	guleraș, în număr de 35, sînt dispuși pe doua rînduri alternative. Spinii	;
4	aborali sînt cu puțin mai mari decît cei orali. Ventuza orală are diametrul	>
il|	de 0,095 mm, iar cea ventrală de 0,14 mm. Coada cercarului, lungă de	|
0,59 mm, este musculoasă și prevăzută cu o membrană fină, lată, foarte	[
t	transparentă, cu cute mari, vizibile în regiunea posterioară, membrană	ț
ț|	care se îngustează spre partea anterioară (fig. 1).
Specia Cerearia latieauda (Riech, 1927) este considerată a fi limitată ■
ț,	’ la o singură gazda, Lymnaea palustris L. Noi am. găsit foarte răspîndit y
acest cercar, alături de redii, la Viviparus viviparus L., pe care îl. citam ca j
'	gazdă nouă pentru Cerearia latieauda (Riech, 1927). în același exemplar- J
gazdă am întâlnit și numeroși sporociști cu xifidiocercari aparținând speciei >
||h	Cerearia elilorotica (Diesing, 1850). Este vorba deci de o dublă infestare a [
i|\	gazdei, și anume cu Cerearia latieauda (Riech, 1927) și C. ehlorotica (Die- f
sing, 1850).	.	J
:L	'	,	- L
fi	2. Cerearia ehoanophila (Szidat, 1936) face parte tot din grupa Echi- ■
fi	nestemata (Luhe, 1909)'.	Ca dimensiuni și organizație, se încadrează în	ț
h	descrierea făcută de N,	Vasiliu(8), care în 1943 l-a găsit în Lymnaea	i
:	stagnalis L. la Obilești	și în 1944 în Radisc aurieularia la Băleni. El.	i
C h ir i a c și M. U dr	e s c u (1) menționează acest cercar la Lymnaea	■
,	stagnalis de lă Mogoșoaia. L. Szidat dă ca gazde pentru acest cercar [
li	pe Elanorbis planorbis, P. septemgyratus și Lymnaea palustris (6). Noi j
cităm pentru primă dată pe Viviparus viviparus ca gazdă .pentru acest ■?
I	cercar.	i
|	3. Cerearia echinatoides (Fillippi, 1855), conform diagnozei date de j
ii	M. Liihe (5), G. Dubois (3) și O. W esenb erg-Lund [
(9), aparține grupei Eehinostomata (Liihe, 1909). Caracteristic pentru ț
|	acest cercar este gulerașul cu spini foarte dezvoltat (fig. 2). în ceea ce )
privește numărul spinilor, C. Wesenber g-L u n d (9) arată că acesta ;
i1	este mai mare de 40. La cercării găsiți de N. Vasiliu (8), numărul j
spinilor variază de la 44 la 51. Cercării găsiți de noi au 45 —47 de spini ț
111	de aceeași mărime și două grupe de cîte 4 spini de două ori mai mari decît |
l|	restul. Lungimea corpului cercărilor studiați de noi este de 0,43 mm, J
b	iar lățimea de 0,16 mm. Ventuza bucală are diametrul de 0,066 mm. Ea j
este mai mică decît cea ventrală, care are diametrul de 0,071 mm. Tubul ț
|l	digestiv este bine vizibil atît la cercării liberi, cît și la cei aflăți în redii. j
11	t ■
i '	■	■	■	!■
■	.	i
Fig. 1. Cerearia lalicaada (Riech, 1927). Fig. 2. — Cerca-	Fig. 4. — Cerearia ehlorotica (Diesing, 1850). Fig, 5, — Spe-
ria echinatoides (Fillippi, 1855). Fig. 3. — Redie lîngiă în care	rocist cu Cerearia ehlorotica (Diesing. 1850). Fig. 6.   Cer-
se formează Cerearia echinatoides (Fillippi, 1855).	caria falvopunctata Ercoi.
5
STUDIUL CERCĂRILOR DIN LACUL MOGOȘOAIA
475
474	MARIA UDRESCU	4
Coada, lungă de 0,35 mm și lata de 0,066 mm, prezintă în treimea ei poște-
rioară o membrană foarte fină. Se dezvolta în redii lungi de 1,3 mm și
late de 0,3 mm, transparente, prezentînd faringe mic, intestin lung, care
ajunge pînă în dreptul apofizelor laterale ale rediei, colorat pe viu în brun
deschis (fig. 3). Gazda specifică a acestui cercar este Viviparus viviparus L.
A fost citat la noi de G h. Dinulescu (2) și apoi clei. Vasiliu
(8), care l-au găsit foarte răspîndit în bălțile de pe lîngă Dunăre (Greaca,
Oltina, Crapina, Rrateș), precum și în Eundeni și Pantelimon. Metacer-
carul acestei specii a fost găsit în aceeași gazdă alături de cercări, precum și
în alți indivizi-gazdă, uneori în număr foarte mare.
La metacercari se evidențiază ușor coroana de spini, fiind bine for-
mați. Adultul acestui cercar este probabil o specie a genului iEuparyphi-
um. Noi cităm acest cercar în lacul Mogoșoaia, fiind foarte comun la
Viviparus viviparus L. Alături de redii, de cercării și metacercarii citați,
s-au găsit adeseori și sporociști cu xifidiocercari, fiind vorba aici de o dubla
infestație, și anume cu Cercaria echinatoides (Fillippi, 1855) și.O. chlorotica
(Diesing, 1850).
4.	Cercaria ehloroiica (Diesing, 1850) aparține xifidio cercărilor,
și anume grupei Microcotyle (Liihe, 1909). Din acest grup fac parte cercări
distomi, foarte mici, cu coada subțire, nebifurcată și cu stilet. Lungimea
corpului este sub 200 p. Ventuza ventrală mult mai mică decît cea orală,
situată înapoia mijlocului corpului. Stiletul, ascuțit la vîrf, prezintă o
îngroșare în treimea lui anterioară. Glandele stiletului, în număr de 4, sînt
situate anterior și lateral ventuzei ventrale, prima pereche avînd granu-
lații protoplasmatice de culoare verde-măslinie (fig. 4). Vezica excretoare
mică, cu o bifurcație mai mult sau mai puțin accentuată, iar la capătul ante-
rior lărgită. Acest cercar se încadrează în descrierile lui M. Luh e (5),
C. W e s e n b e r g-L u n d (9) și N. Vasiliu (8), ultimul găsindu-1
la Viviparus viviparus L. de la Stațiunea experimentală Nucet. Se dez-
voltă în sporociști ovali, de diferite dimensiuni, după numărul cercărilor
conținuți, număr care poate varia de la 1 Ia 16 (fig. 5). Cercării din spo-
rocist sînt ușor evidențiați după cele două pete galben-verzui aflate în
mijlocul corpului și care reprezintă una din cele două perechi de glande ale
stiletului. Acest cercar a fost găsit de noi și în Viviparus viviparus L. din
lacul Mogoșoaia. Nu i se cunoaște adultul și nici gazda definitivă.
5.	Cercaria îulvopunctata Ercol., corespunzînd descrierii lui M. L iihe
(5), G. Dubois (3), se încadrează în grupa Gpmnocephalata, care cu-
prinde cercări distomi, cu coada alungită, cu extremitatea anterioară
a corpului rotunjită, fără guler, fără coroană de spini, fără stilet.
Dezvoltarea în redii. Corpul cercarului, avînd extremitatea ante-
rioară redusă, este lung de 0,19 —0,24 mm și lat de 0,12 mm. Coada atinge
0,22 mm lungime; ea este impregnată cu pigment ocru, ca și corpul.
Ventuza bucală este aproape de aceeași mărime cu cea ventrală, care nu
este totdeauna net observabilă. în mijloc, între cele două ventuze, se
află două pete oculare mari (fig. 6). M. L u h e (5) și G. Dubois (3)
dau ca gazdă intermediară pe Bițhynia tentaculata L. Noi cităm pentru
prima dată acest cercar în România și indicăm ca gazdă nouă pe Vivi-
parus viviparus L.
CONCLUZII
1.	Șe citează cinci cercări găsiți pentru prima dată în lacul Mogo-
șoaia : Cercaria fulvopunctata Ercol. din grupa Gpmnocephalata, C. chloro-
tica (Diesing, 1850) din grupa Xiphidiocercaria și trei cercări din .grupa
Bchinostomata : C. echinatoides (Fillippi, 1855), C. laticauda (Riech, 1927)
și C. choanophila (Szidat, 1936).
2.	S-a stabilit ca gazdă nouă Viviparus viviparus L. pentru Cercaria
laticauda (Riech, 1927), C. choanophila (Szidat, 1936) și C. fulvopunc-
tata Ercol.
3.	Cităm pentru prima dată în țară pe Cercaria fulvopunctata Ercol.
■ 4. Se menționează cazuri de dublă infestație la Viviparus viviparus
L., și anume cu Cercaria echinatoides (Fillippi, 1855) și C. chlorotica (Diesing,
1850) sau cu C. laticauda (Riech, 1927) și O. chlorotica (Diesing, 1850).
5.	După datele lui N. Vasiliu (8), reiese că invazia cu cercai
]&/Viviparus viviparus L., semnalată în diferite lacuri, este foarte slabă,
în’lacul Mogoșoaia, noi am constatat însă că Viviparus viviparus L. pre-
zintă o extensivitate (81%) și o intensivitate foarte ridicate ale invaziei
cu diferite trematode.
(Avizat de prof. R. Codreanv.)
BIBLIOGRAFIE
1.	Chiriac Elena și Udrescu Maria, Com. zool. S.S.N.G., 1967, 5, 67 — 73.
2.	Dinulescu Gh., C. R. Acad. Sci. Roum., 1936, 1.
3.	Dubois G., Bull. de la Soc. Neuch. des Sci. natur., 1929, 2,
4; Grossu Al., Fauna R.P.R., Edit. Acad. R.P.R., București, 1955, 3, 1 ; 1956, 3, 2.
5.	LChe M., Die SuB ivasserfaana Deutschlands, Jena, 1909, 17,
6.	Szidat L., Zool. Anz., 1936, 116, 11, 12,
7.	Vasiliu N„ Notationes Biologicae, 1948, 6, 1 — 2.
8.	■	— Contribuții la cunoașterea cercărilor din România, București, 1949.
9.	Wesenberg-Lund C., MMn. Acad, Roy. Sci. Danemark, 1934, 5, 3.
10.	Wisniewski W. L., Acta Părăsit. Poionica, 1958, 6, 1,
Facultatea de biologie,
Catedra de zoologie.
Primit în redacție la 28 mai 1968.
PARAZITOEAUNA COCOȘULUI DE MUNTE
(TETRÂO UROGALLUS L.)
DE
H.	ALMĂȘAN, VIORICA OANEA și V. NESTEROV
57fi.89:598.G19
After the autopsies cffected on 63 mountain cocks (Tetraourogalliis L. ), collec-
ted from the .North Carpathian mountain-range between 1962 and 1966, the fol-
lowing groups of părăsit es were established.
Eimeria sp. 76,1%, Ascaridia 71.6%, Capillaria 57.1%, Cestoda 49.2%, as com-
pare d ■with the total number of subjects examined.
The follo’wing species were determined : Ascaridia neocordata, Kreis, 1938, Capil-
laria caadinflata Molin, 1858 and Corrigia ulari Gvosdev, 1953.
Parazitofauna cocoșului de munte, extinderea și intensitatea din
fondurile de vînătoare ocupate de această specie formează, alături de alte
aspecte biologice, o preocupare permanentă a Institutului de cercetări
forestiere.
Studii privind parazitofauna cocoșului de munte au fost întreprinse
și în alte țări (2), (3), (4), (5), (6).
în România, literatura de specialitate este limitată la cîteva lu-
crări, dintre care cităm pe aceea a lui H. A1 m ă ș a n (1) referitoare la
aspecte de hrană și biologie și Viorica Oanea (7) privind parazi-
tofauna cocoșului de munte.
în prezenta notă se expune tabloul parazit of aunisțic la un număr
de 63 de cocoși de munte masculi, recoltați în perioada de împerechere,
în anii 1962, 1963, 1964 și 1966. Au fost examinate toate organele interne,
inclusiv gușa și traheea. în urma prelucrării materialului, s-au găsit ur-
mătoarele specii de paraziți: Eirrwria sp., Ascaridia neocordata Kreis, 1938,
Capillaria caudinflata Molin, 1858, Raillietina sp. Stiles et Orlemann,
1926, Carrigia ulari Gvosdev, 1953.
Procentul de infestare pe ani și pe totalul materialului cercetat este
redat în figura 1, de unde rezultă că frecvența cea mai mare o au coccidiile
ST. SI CERC. BIOL. SEBIA ZOOLOGIE T. 20 NR. 5 P. 477-480 BUCUREȘTI 10G8
479
(76,0 %), urmate de ascarizi (71,49 %) și capilarii (57,19 %). Parazitismul
cu trematode nu s-a constatat decît la un cocoș de munte, la care în ficat F
s-au găsit 3 paraziți.	j
Intensitatea parazitării cu ascarizi și capilarii este dată în figurile)
2 și 3. Din aceste două grafice rezultă ca intensitatea parazitării cu asca- ?
rizi este mică, majoritatea cocoșilor fiind parazitați cu 1 —5 ascarizi sau
neparazitați. Astfel la 45 de cocoși de munte parazitați s-au găsit, în total, i
un număr de 649 de ascarizi, în medie 14 ascarizi la un cocoș.	J
Fig. 1. — Rezultatul autopsiilor parazitare la cocoșul de munte (2c-	(.
■trao urogâllLis L.) pe ani și pe totalul materialului.	ț!
■	'	: ' ' î
De asemenea, o intensitate redusă s-a constatat și-la infestațiile cu!
capilarii. La 36 de cocoși de munte parazitați s-au găsit 314 capilarii, înj
medie 8 capilarii la un cocoș de munte.	L
La cestode nu s-a putut efectua un grafic, asemănător, .întrucît înl
urma conservării materiahilui la locul de recoltare mare parte din scolecșij
au fost macerați, rămînînd numai proglote. ■	.	|
Complexul parazitar la cocoșul de munte este .prezentat în figura 4, |
parazitismul cel mai frecvent cuprinzînd trei specii. în cursul celor.patru|
ani de recoltare a materialului, acest complex prezintă un potențial dej
; agravare,, care însă nu.'a variat. Explicația menținerii acestui complex!
constă în faptul că în regiunile de munte solul este acoperit cu zăpadă]
cel puțin 4 luni, iar hrana este, formată din conifere. în .acest interval .se!
480
H. ALMĂSAN șl COLABORATORI
4
&
reduce mult acumularea de noi paraziți, întrucît contactul cil solul este
întrerupt. în plus, hrana formată numai din esențe de conifere este ri-
dicată de pe sol și ea ar putea avea un rol antihelmintic.
Singura perioadă critică este de la apariția puilor din ou și pînă la
începerea zborului. în acest interval, tineretul este legat de sol și de starea
de parazitare a găinii-mamă. în această perioadă nu se folosește în perma-
nență aceeași zonă, găina șipuii fiind în continuă căutare de hrană pe alte
terenuri.
O agravare a parazitismului este posibilă în cazul unei densități
mari de cocoși de munte și al unei concentrări în terenurile cu hrană abun-
dentă. O concentrare mare se poate realiza și în cazul cînd cocoșii de munte
sînt stînjeniți prin exploatări din alte terenuri, găsindu-și refugiul într-o
anumită zonă liniștită.
I.

'î /
. (Avizat de prof. R. Godreanu.)
' PREZENȚA MASCULILOR DE DAMALINIA
I=BOVICOLA) BOVIS L. PE TERITORIUL ROMÂNIEI
DE
MARIANA BOGOBSOU
595.751.3
BIBLIOGRAFIE
1.	AlmĂșan 14., Vînătorul și pescarul sportiv, 1964 (aprilie).
2.	Bezubik B., Acta Părăsit. Polonica, 1960, 8, 1—I.
3.	BblXOBCKAfl-IJABjlOBCKAff y. E., TpeMamodui nmuy ^aynui CCCP, MocKBa —
JleHMHrpajL .1962.
4.	QzudiîK A..,Gtuszee (Tetrao uroggllus urogallus L,), Katowice, 1931.
5.	KaCMMOB r. B., BcenbJUUHmo^aijna oxomnuuue—npoMbicjioebix nmuy ompndaKgpuHbix,
Hajț. AH CCCP, Mockbs, 1956, 30-32; 182-183; 345-346; 465-470.
6.	KyPAniBIWin r. E., BceAbMuumei oxomnuHue—npoMbicjioebix nmuiț. spgauH, Hsjț. AH
CCCP, MocKBa, 1957.'
7.	Oanea V., Com. zool. S. S. N. G., 1967, 4, 33-35.

'Institutul de cercetări pentru economia forestieră
> Institutul pedagogic.	<

Primit în redacție la 1 iunie 1968,



i r-
' Male specimens of țhe species Danialinia(=: Bovicola) bovis. L. have been found
for the first time in Remania.	...
The material was gathered among 2 300 parasites found onnnmerous animal-hosts.
Out of allthe .examined hosts, only 4 caiveș were found to harbour male Damali-
. nia ( = Bovicola) bovis L.	'
A number of 25 individuals have been gathered. examined and dissected for
■the study of their genitalia.
Lucrările de specialitate străine și românești remarcă numărul ex-
trem de, redus al indivizilor masculi din populațiile de Damalinia(~Bovi-
j ț^bla) bovis L. Din această cauză, reproducerea la acești ectoparaziți se
tace parte no genetic, fapt constatat de noi în condiții de laborator.
X k ‘i Indivizii masculi au fost descriși de cercetătorii străini care s-au ocu-
pat- și cu biologia lor (6), (7), (8), (9), (10), (11),. (12), (13), (15), (16)
Iz • ;x' 7T, t ’	a	v '' s ' ' * ' ' '	' f. /. x f / x / / x r / \ f./
(18). In țara noastră, cercetătorii care au studiat malofagele, dintre
i care cităm ne I. B e 0 h e t (1). (2). (3). i4k (5) si S t . N e s r n H4k
care cităm pe I. B e c h e t (1), (2), (3), (4), (5) și Ș t . N e g r u (14),
au semnalat prezența indivizilor masculi de Damalinia( = Bovicola)
‘jbțfyis L., care fac obiectul lucrării de față.	z
■ ' Malofagul Damalinia (—Bovicola) bovis L. este un ectoparazit co-
care se întîlnește frecvent pe animalele cornute mari, gazda caracte-
ristică fiind Bos 'taurus L;	1
■■vîn cadrul observațiilor efectuate au fost cercetate 25 de gazde, de
pe care, s-au recoltat aproximativ 2 300 de insecte ectoparazite. Dintre
h animalele examinate, indivizii masculi aii fost observați numai pe patru
H gazde tinere, (viței), de pe care s-au recoltat 25 de exemplare mature și 18 '
exemplare tinere, dintr-un total de 480 de indivizi masculi și femele.
; Observarea indivizilor masculi de Damalinia ( = Bovicola) bovis L. s-a efec-
■ * . ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 20 NR. 5 P. £81-483 BUCUREȘTI 1968
j b',4 - o 5725
'A 'f -:	'
!IC C	'	■ ■
482
MARIANA BOOOESCU
DAMALINIA ( = BOVICOLA) BOVIS L. ÎN ROMÂNIA
483.
tuat în comparație cu exemplarele femele, urmărindu-se forma și dimen-
siunile. Datele obținute au fost înscrise în tabelul nr. 1, din care se poate
observa că nu există diferențe decît în ceea ce privește mărimea corpului
masculilor și femeleler și în special a abdomenului.
Tabelul nr.l
Dimensiunile cumparative ale regiunilor corpului Ia masculi și Jemele de Famalinia
(=Bovieola) bavis Ii.
. Regiunea corpului	J	Femelă mm ‘	Mascul . ■ mm
/	’ | lungime	— Cap	<	fin partea	superioară [	lățime	țpe linia occipitală	0,380 0,100 0,400	0,300 0,1'00 0,360
I lungime	— Toraceț [ lățime	—	0,220 0,340	0,160 0,240
Antene lungime	—	0,280	0,240
Picioare lungime (Inclusiv	jj coxaJ	perechea III	0,380 0,500 0,520	0,300 0,400 0,440
(lungime	.	— .. Abdomen <	(în partea superioară [lățime	<în partea mijlocie [în partea inferioară	0,980 0,400 0,680 0,320	0,700 0,440 0,500 ’ 0,180
Dimensiunile întregului corp :	1 1,580	1,160
Notă. Măsurătorile s-au efectuat cu microscop K, ZeiSB, obiectiv 8. ocular 10 eu
micrometru. ’■	t. .	. , '	।	..
I . îndoirea aparatului copulatcr se ridică și abdomenul, vîiful sau determi-
jA nînd, împreună cu suprafața plana pe care se găsesc capul și toracele, un
? unghi de 45° (pl. II, fig. 10). Această conformație a aparatului copulator
V determină la acuplare o poziție subfeminală a masculului.
r O observație importantă relativ la animalele-gazdă este găsirea
P. indivizilor masculi numai în sezonul de primăvară, cînd gazdele erau foarte
t intens parazitate. Toamna, iarna sau vara, pe gazdele controlate nu am
} reușit să observăm masculi. Cu toate că au fest colectați în medie 7 masculi.
ț maturi pe un animal-gazdă, parazitarea acestuia era intensă în ceea ce pri-
, vește femelele și stadiile de dezvoltare. Se confirmă astfel existența feno-
) menului de partenogeneză, reprodus de noi în condiții de laborator 1.
(Avizat de prof, R, Codi canu și Șt. Negiu.)
BIBLIOGRAFIE
i 10-
vii.
V 12.
f. 13.
r 14.
c 15.
1.	Bechet I., Natura, 1955, 7, 6.
2.	— St. și cerc, biol., Acad. R.P.R., Filiala Cluj, 1959, 10, 1.
3.	— St. și cerc, biol., Acad. R.P.R., Filiala Cluj, 1961, 12, 1.
4^ — St. și cerc, biol., Acad. R.P.R., Filiala Cluj, 1961, 12, 2,
5.	— Cercetări asupra malofagelor din R.P.B. Morfologie, sistematică, ecologie, Cluj, 1962.
6.	EJiArOBEmEHCKlî fl. H., •Payna CCCP, Han. Ah. CCCP, MocKsa, 1940, hob. cep,, 27.
7.	— <Bayna CCCP, Msfl. Ah. CCCP, Mockbs, 1959, 1, 1.
8.	— napasumoAoeuuecKuu câopHuti, Han. Ah. CCCP, MoCKBa-JIeiiHHrpaH, 1956, 1G, 66,
9,	Cheng Th. C., The Biology of Animal Parasites, Philadelphia, 1964, 574,
ji 16.
•I, fig' î 17-
I, fig/p8:
Capul,- toracele și picioarele sînt de dimensiuni apropiate (pl.
1 și 2). La antene sau picioare nu se observă dimorfism sexual (pl
3, 4, 5 și 6). O deosebire evidentă chiar la 6 examinare maeroscopică pre- f
zintă abdomenul (pl. II, fig. 7, 8 și 9; pl. III, fig. 11), care la .femelă^
are o formă ovală, ce se îngustează treptat și puțin către extremitatea pos- £
terioara, prezentând două expansiuni tari și ascuțite, numite gonapcfize,j
și orificiul genital pe partea ventrală (pl. II, fig. 7). La mascul, abdomenul;
are o formă triunghiulară, cu. ba za .mai lată, .îngustîndu-se foarte multj
spre extremitatea posterioară, unde se termină cu 2 lobi ascuțiți, care au. pe
margini un număr de 6—8 peri (pl. III, fig.. 11)- Intre acești lobi se ga-^
sește orificiul genital mascul, așezat posterior orificiului anal. Armătura 1
genitală, (0,54 mm lungime) complet chitinizată,.este formata din : placa h'
bazală mare (pl. III, fig. 12), bine vizibilă, care se prelungește în abdomeni
pe fața ventrală, două paramere libere, lungi și ascuțite, care uneori,pot r
ieși prin orificiul genital (pl. II, fig. 8 și -9; pl. III,; fig. 13), mezosoma^
(pl. III, fig. 12) și sacul prepuțial. '	.	■ •	■ J
Aparatul copulator evaginat se îndoaie spre fața dorsala, cu vîrful j .
spre cap, deasupra tergitelor posterioare ale abdomenului. O dată cu^ -
Gr'asse P., Trăite de Zoologie, Masson, Paris, 1951, 10, 2, 1 341.
Grass# P., Poisson R. A. et Tuzet O., Zoologie. 7. Invertebres, Masson, Paris, 1961.
Hopkins G. H. E., Bull. Brit. Mus. (Nat. Hist.) Ent., 1960, 10, 2.
Keler St, von, Bull. Acad. Polon., 1934, 2, 5 — 7.
Negru Șt., St. și cerc, biol., Seria biol, anim., 1961, 13, 3.
Neveu-Lemaire M., Trăite d’Entomologie medicale et veterinaire, Vigor Freres, Paris, 1938,
. 600 — 601.
Schull W. E., J. Econ. Ent., 1932, 25.
S&guy E., Insectes ectoparazites, in Faune de France, Paris, 1944.
— Ees Insectes parasites de l’Homme et des Animaux domestiques, P. Lechevalier, Paris,
1924, 45.
Facultatea de medicină veterinară.
Catedra de parazitologie.
Primit în redacție la 5 mai 1968.
1 Lucrare aflată sub tipar (1968).

£
£
Fig. 11. — Abdomen de mascul la care se observă bine parametrele, mezosoma și lobii care înconjură orificiul
genital. Fig. 12. — Paramerele, placa bazală și mezosoma (mărite). Fig. 13 — Aparatul copulator și vezicula semi-
nală extrase din abdomen. în partea inferioară se află extremitatea posterioară a abdomenului cu cei 2 lobi.
j: . ... "'-a'	"	. '
; OMOLOGAREA MUSCULATURII MASTICATOARE
' , A PĂSĂRILOR CU CEA A MAMIFERELOR
By';- \ ■'	' .	DE	. ;■ 7...Ă G. ■ f
. v. gheție	, . , f< •
. •	1 MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA ;
și MABIA CALOIANU-IORDĂCHEL .	- ......
: ■ . . .	■. ■■'■ ■■	■ ■■: ■■■ -	’w-i h
591.473 : 590
.	. The authors describe the gross and microscopic morphology of the masticaLoi-y
jnuscjșs in domestic birds (which raise'and depress'the inan dible): m. niasseter,
< m. țeniporalis, m. quadratomandibularis, m. levător quadrati, m. pte.rygoideus, '
Ă'gB,'. m. biwnler. .	,	: ■ . " '	1	'
. 1:	With the exception of the muscles inserted on the quadrate bone, the nomencla-	‘‘‘ ''z
'' ture ofthe masticatpry muscles in birds is used corn parati vely with that of mani-:	2 i ; '
mâîs, considering their role, inșertion, topography and structure.	-
.. ..Klușcle homenclature will enable natpralhts working only viții mamfhals, to better • 1 '
ijnderstand the morphology of birds.	...
-ă's - <?. . .	•? •'	''' :	i.'	\ ;	' ■ ; ; .><• •	/ j • '
s • J’-	'	r ,	■ - .	' .	.	’ ■ • • ;	l . r:?; .•	ifi
, , ;Dițtre numeroasele cercetări referitoare la morfologia păsărilor și
■ -cțiTe flatează încă din secolul trecut se remarcă lucrarea lui H. G a d o w;
,■ și E.: S e l e n k- ă (3). Datele acestora, ample- și bine sistematizate,tstarl
la baza cercetărilor ulterioare pînă în prezent. Chiar în lucrarea/d& dată'
recentă a lui J. C. ' G e o r g e și A. J. Ber g e r (4) întîlnim nomencla-
.tttia veche, care însănu mai concordă eu ■ cea 'internațională folosită 'pe^
tră mamifere și din aceasta cauză nu este admisă la congrese de anatomiei
■1	Omologarea homCholăturii musculaturii' la păsări este - foarte, dificilă;:
. dfedarece toți' cercetătorii au atribuit denumirile luînd ca- bază nlimCle
. oâȘclor de la inserția fixa și‘mobilă a mușchiului și uneori rolul• mușchiu-r
lui-, hi Anele tratate de anatomie -â animalelor‘domestice'-
etc. se încearcă cu multa rezervă omologarea musculaturii păsărilor cui!eeâ£
< de.la mamifere.- - - "• h ■
■ ■	! '^-GAcfc’ărea ■ de;f ață-.^r ezintă ‘ descrierea unotm	le ds păsării*
■ dtfmestic^ căre mi-au fost citățf jfînăiîn p^ literatură^ precum! șfe
• bmold^ăreă mu&bulatdtfiî	w ceaide Ta mamifere^
-mcGl s -- Aw/rh.l; .îl iiar en.r-::. .x- (G	âltdh;
486	V. GHETIE și MAMA CAWIANU-IOBDĂCHEL	2
MATERIAL ȘI METODĂ
Cercetările s-au efectuat pe specii de galinacee (găină, curcan) și palmipede (gîscă, rață).
Paralel cu studiul topografici mușchilor masticatori și cu întocmirea de desene originale, s-au
recoltat probe și pentru evidențierea structurii acestora.
Descrierea musculaturii masticatoare la păsări se face după nomenclatura acceptată
unanim pentru mamifere, celelalte denumiri fiind citate comparativ.
Pentru comparare am luat drept criterii funcția, inserția și topografia mușchilor, asemă-
nătoare sau chiar identice cu cele de la mamifere.
. . ;	; REZULTATE ' ' ,
1. Mușchiul masseter este cunoscut sub mai multe denumiri : mas-
seter (2), (5), (6), temporalis (2), (3), (7), temporalis et masseter (9).
La curcan, el este format din două porțiuni: pars lateralis și pars
medialis.
— Pars lateralii (fig. 1, a), de formă triunghiulară, este situat ime-
diat sub piele cu o direcție oblică do rso-ventrală și caudo-cranială, încru- ■
cișînd medial osul zigomatic. El se insera aboral pe fața externă a sevamei
temporalului și pe prceessus orbitalis al acestui os, iar oral pe fața laterală ,
a mandibulei.
— Pars medialis (fig,-2, a") a fost denumit de Y. K o 1 da (6) sphe-
nomandibularis. Este un "mușchi fusifmm, Situat Sub precedentul și se j
insera'aboral pe fața antetidară a ălisfenoiduhii, iar oral pe marginea der- |
sală și pe fața medială a osului supraangular al mandibulei. Bolul aces- |
tui mușchi este de ridicător și retroprepuișor ăl mandibulei.	1
Lă g î se a , spre deosebire de galinacee, ’m. masseter este format din 1
trei porțiuni: pars lateralis, pars- intermedius și pars medialis.
— Pars lăteralis (fig. 4 și 5, a) este de ferma piramidală, cu o porțiune j
cărnoasă care formează baza piramidei și un tendon terminal, inserția
aborală a acestei porțiuni se face pe procesul orbital al sevamei tempera- |
lului, iar aboral pe fața laterală a osului dentalis de la mandibulă.	1
. .— Pars intermedius (fig. 4 și 5r a'}ieste un mușchi fusiform? care deli- a
mițează lateral orbita, situat paralel și pe fața medială a precedentului. I
-insera aboral pe processus orbitalis aboralis al sevamei temporalului, I
i^r, oral pe marginea dorsală a osului supraangular al mandibulei.	t
. — Pars medialis-(fig. 5, a") este un mușchi fusiform, situat paralel cu j
precedentul,, concurînd la delimitarea feței latero-ventrale a orbitei. Se |
insera aboral pe alisfenoid cu ajutorul unui tendon lung, iar oral pe margi- g
nile dorsală și medială ale osului supraangular al mandibulei. ,	|
. M. masseter este1 alcătuit din fascicule musculare delimitate de un |
perimisium intern bine conturat. între fascicule, precum și între fibrele |
musculare se dispune o bogată rețea de vase sanguine (pl. I, fig. 9, 10 I
și 12).	|
După cum au subliniat D. A. C h a n d r a -B o s e și J. O. |
G e o r g e (1) pentru mușchii pectorali și cei ai aripii, și în acest mușchi r
se disting două tipuri de fibre : unele subțiri, cu diametrul de 43 p, bo- I
gate în miofibrile și cu sareoplasmă puțină, cunoscute, ca fibre roșii, și |
altele cu diametrul de 59 p, care conțin mai puține miofibrile — fibre albe. 1
Acestea din urmă sînt în număr redus față de cele roșii, care predomină. ।
3.
OMOLOGAREA MUSCULATURII MASTICATOARE A PĂSĂRILOR . . .
487.
"6 •
Prezența celor două tipuri de fibre, care se caracterizează printr-un
sistem metabolic diferit, indică funcții deosebite. Predominarea fibrelor
roșii este privită ca. adaptare la o susținută activitate musculară.
Fig. 3.. — Musculatura profundă
a capului la curcan.
b, M. temporalis; ci, m. levator oua-
drati; e. m,. pterygoideus externus;
f, m. pterygoideus interpus (pars late-
ralia): f, in. pterygoideuâ internus (pars
medialis); 0, m. pterygoideus dorsalîs;
h, m. biventer;;, m. cutanaeus.
Fig. 1. — Musculatura superfi-
ciala a capului la curcan.
a, M. masseter; b, m. temporalis ; Am,,
biventer; j, m, cutaimens.
ț! Fig. 2. — Musculatura pronmc ă
|	a capului la curcan.
M, masseter (pars medialis); L ni-
L	temporalis; b", tendo-iu. temporalis»!.'
ț o, m. quadratomandibularis (pars l^tK 1
ț>. ' ralis); c", m. quadmtomandibularis (pata.
» medialiș); c, m. .pterygoideus'externus;
i Ă in. pterygoideus internus (pars late-
V ralis); f, m. pterygoide^sinternus (pars
। medialis); 0, m. pterygoideus dotezi 0
<	/(, m. biyent'er';'


2/Mușchiul temporalis, cunoscdt sub denumirile : temporalis (2),
adduețof mandibulae posterior (7), (10), pseudotemporalis (3), este
care diferă de la o specie lă alta atît ca formă, cît și ca situație.
Lac u re an șț găină (fig. 1, 2 și 3, b) mușchiul este redus, avînd
o porțiud^căp^ de formă triunghiulară și un tendon lățit, acoperit de
4
■488
V, GHETIE și MAMĂ CALOIANU-IOimlCHEL
m. masseter. El se insera aboral pe fața externă a scvamei temporalului
cu o porțiune cărnoasă de formă triunghiulară, care trece și prin foramen
temporale, de unde se continuă cu un tendon lățit, ce se insera oral pe
procesul supraangular al mandibulei.
La g î s c ă (fig. 4 și 5, &), mușchiul este mai dezvoltat decît la gali-
nacee, fiind acoperit de către masseter doar terminal pe porțiunea tendi-
Fig. .4. — Musculatura superfi-
cială a capului la gîscă.
a, M. masseter (pars lateralib) ; ft', m.
masseter (pareintermedins); &,m. tempo-
ralis; c, m. quadratomdndibularis (pars
lateralis); c', m. auadratomaddltmlaris
(pars intermedius); h, m. biventer;
h', m. biventer (pars oralls); î, m. cu-
tanaeps, . ,
Fig. 5, — Musculatura capului
la gîscă.
c, M- magseter (pars lateralis); a', m.
masseter (pars intermedius); m.
masseter (pars inediaUs) i &. m. tem-
poralls; e, m. auadratomaadibularis
(pars lateralis); c'. m. guadratomandi-
bularie (pars intermedius); ci, m. levator
quadrati (pars medlalls); f, m. ptery-
goideus intemus; g, m. pterygoideus
dorsalis; h, m. biventer; h', m. biventer
(pațs o talie); i, llg. orbitopalatinum;
3, ii», eutanaeus.
. 5.	OMOLOGAREA MUSCULATURII MASTICATOARE A PĂSĂRILOR, ....	480
—	Pars lateralis (c), de formă patrulateră, este situat între osul pă-
trat și mandibulă, inserîndu-se aboral pe fața laterală a osului pătrat, iar
oral pe fața laterală a osului articular al mandibulei. Bolul acestui mușchi
este de a trage osul pătrat.
La g î s c ă (fig. 4, 5 și 6, c, c' șî c"), mușchiul este format din trei
porțiuni: pars lateralis, pars intermedius și pars medialis.
—	Pars lateralis (o), în întregime cărnos și de formă pătrată, se în-
tinde între osul pătrat și mandibulă, înaintea articulației păirato-mandi-
bulare. Se inseră aboral pe linia musculară de pe fața laterală a osului
pătrat, iar oral pe fața laterală a osului articular.
1	— Pars intermedius (o'), de formă triunghiulară, are o porțiune căr-
;noasă orală și alta tendinoasă aborală. Se inseră aboral pe tuberculul de
pe processus orbitalis al osului pătrat, iar oral pe fața laterală a osului supra-
angular.
— Pars medialis (o") este un mușchi alungit, care concură la formarea
planșeului orbitei. Acest mușchi se inseră aboral pe vîrful și pe fața late-
Fig. 6. — Musculatura pro-
fundă a capului la gîscă.
c, M. quadratomandîbularls (pars late-
raliB); c', m. quadratomandibularis (pars
intermedius); c", ni. quadratomandibu-
Jan's (pars medialis); d, m. levator oua-
drati (pars medialis); d', m. levator
quadrati (pars lateralis); e, m. ptery-
goideus externus; f. m. Pterygoideus
internus; ua. pterygoideus dorsalis ;
ht m. biventer; h‘, m. biventer (pars
or alia); L.lig. orbitopalatinum; i, m.
c.utanaeus,
noasă. Se inseră aboral de-a lungul marginii ventrale a procesului orbital
aboral și pe linia musculară a scvamei temporalului, iar oral pe procesul
muscular al osului supraangular al mandibulei. Bolul lui este de ridicător
și retropropulsor al mandibulei.
Spre deosebire de m. masster, în m. temporalis rețeaua de* capilare
sanguine este mult mai redusă (fibrele musculare sînt apropiate între ele,
dînd un aspect compact) (pl. I, fig. 14). Și în acest caz, fibrele musculare
sînt de două tipuri: fibrele roși au diametrul de 30 p, iar cele albe de 49 p.
3. Mușchiul quadratomandibularis este cunoscut sub această denu-
mire sau ca m. protractor quadratus (4). Este un mușchi de formă pătrată,
caracteristic acestor specii din cauza prezenței osului pătrat.
La curcan (fig. 2, c și c") și găină, mușchiul este format din
două porțiuni: una medială (c") și alta laterală (o), despărțite prin tendo-
nul mușchiului temporalis.
— Pars medialis (c") are formă alungită și concură la formarea plan-
șeului orbitei. Se inseră aboral pe procesul orbital al osului pătrat, iar
oral pe fața medială a osului supraangular al mandibulei.
.. Fig.. 7; — Musculatura pro-
t < fundă a capului la gîscă.
4, M. levator auadratî (pars medialis);
d', m. levator quadrati (pars lateralis);
e, m, pterygoîdeus lateralis; L m. ptery-
goideus internus; g, m. pterygoîdeus
dorsalie; h, m. biventer; h', m. biven-
ter (pars oralis); i, lig. orbitopalatinum.
rală a procesului orbital al osului pătrat, iar oral pe fața laterală a osului
supraangular.
Țesutul conjunctiv și rețeaua de vase sanguine șînt foarte puțin
dezvoltate. Eibrele musculare, eu aspect aproape uniform, au diametrul
; de 47 p. Foarte rar se întîlnesc și fibre albe cu diametrul de 63 g.
''	; ; M. Mușchiul levator quadrati (fig. 3, 5, 6 și 7, d și ă'), pe lîngă această
denumire (5), (6), este’cunoscut și ca m. protractor quadrati (7). Uneori
49q;
			
J, y\ GHETIE și MARIA PALOIANU.-IOWĂOHEL '
6
nu este de loc menționat (4). Este.un mușchi specific .păsărilor,, plasat în
partea, dorsală', a osului.pătrat,, pe.peretele posterior al cavității. orbitale.
La c u r C a n ■ și g ă i n ă (d), .mușchiul, este .redus și se Insera dorsal,
pe •orbitosfenoid, iar ventral pe fața medială a procesului orbital al osului
pătrat, Bolul lui este. de., a. trage dorsal osul pătrat, acționînd.antagonist
cu musculatura precedență. t.
..., . La gî s c a ,, acest mușchi este format din două porțiuni apars medialis
(4). și pars/lateralis Jd')* Pars medialis a acestui mușchi' se insera dorsal
pe.sep tumul interoțWal, iar pars lateralis pe orbitosfenoid; în partea verm
trală, ambele.porțiuni se inseră.pe processuș orbi-
talis al osului pătrat. Asemănător .m. masseter,
p '.acesta prezintă o 'foarte bogată .rețea de capilare
și arteriole. Spre deosebire de toți ceilalți mușchi
r masticatori, fasciculele musculare cuprind trei di-
...puri de fibre': roșii, Care, sînt și cele mai numeroase,
f cu .diametrul de 7,5( p, albe,'cu diametrul de 16,5
f și intermediare, cu diametrul de 10 g..
5.	Mușchiul pterygoideus ăorsaiis (fig. 2f 3,.5,
6,	7, g) este un mușchi specific păsărilor, mai re-
Fig,
lui la
dus la curcan și găină,’ mai dezvoltat la gîsca și ;
1 de formă tîiungțiiulăTă-. La ambele specii, mușchiul
concurgîmpretibă cu septumul . interorbital, la ■.
'delimitarea peretelui.'medial al orbitei. El se in- ■
seră dbi^ab'pd.^eptj^	iar ventral ■
pe- marginea /' dorsală- a osului pterygoideus; Bolul
mușchiului*''-•bstăj de ridicător aL osului pterygoL
dens șipihdirecț, 'al osului pătrat prin ihteimeaiul
articulației pățratQTpterygoidea.'	A'--. '
a.	Mușchiul pterygoideuscunoscut
.și sub denumirea de protractor pterygoideus (4)
(fig. 2, 3 și 6, e) este un mușchi lat (turtit), cu- . >'
s. - Musculatura capu- P^s între oasele palatinus, pterygoideus și man- . .■
curcan (fața ventrală), dibuia și apare mai dezvoltat la gîscă decît la ’. i
r, m. pterwideus intere apare ia- curcan și găină. Mușchiul se insera dorsal pe fața î
aborală a osului palatinus, pe j
■ ... ’ ’fața anterioară a osului pterygoideus, iar ventral, j
pe fața medială a osului articular și are rolul de ridicător al mandibulei, j
internus a mai fost denumit și m. protide- ;
tor țnandibulae (7) (fig... 2, 3, 6, 7 șj 8, f șif'). După inserții, este uri mușchi' |
specific, păsărilor, dar din cauza rolului pe care-1 are față de mandibulă :
(ridicător și propulsor) i s-ă dat această denumire în,comparație cu cea de
la mamifere.	1	■	_	,
Atît la galihacee, cît și la palmipede, m. pterygoideus ințernus este <
format din doua porțiuni: pars lateralis și pars medialis.	A
— Pars lateralis (f) se insera oral pe față laterală a extremității roș- :
trale a osuhii palatin, iar aboral se prinde pe procesul muscular al măiidibu- i
lei, pe fața medială a osului'articular și pe marginea.ventrală a osului pțe- |
rigoidian. , . ■	. \. \	>	’	. *
~ Par,s medialis (/') este sitpat medial față de precedentul, i
Se insera oral pe extremitatea rosțrafă a osului palatin printr-un tendon ’
PLANȘA /
PLANȘA II
Fig. 1'2. — Secțiune transver-
sală în porțiunea laterală a
masselei'ului la gîscă (Bouin,
Best. Oc. 10, ob. 6,3).
j?jg. 13. — Secțiune transver-
^lă in mușchiul plcrygoideus
la curcan (Azan. Oc. 8, ob.25).
Fig. 14. — Secțiune transver-
sală în mușchiul temporalis la
gîscă (Bouin, Azan. Oc. 8,
ob. 25).
7	OMOLOGAREA MUSCULATURII MASTICATOARE A PĂSĂRILOR ....	491
evident, iar aboral pe marginea .ventrală a osului pterigoidian. Pe lîngă
rolul de ridicător al mandibulei, acest mușchi mai execută .și o mișcare de
■ propulsie a acesteia.
Toți mușchii descriși au, în primul rînd, rol de ridicători ai mandibu-
lei, o mare parte acționînd și ca balansatori ai osului pătrat, ajutînd astfel
la mărirea cavității bucale. Spre deosebire de ceilalți mușchi masticatorî,
m. pterygoideus prezintă o rețea conjunctivă bine dezvoltată. Vase sanguine
și mai ales capilare între fibrele musculare sînt puține (pl. I, fig. 13). Fi-
brele musculare ce alcătuiesc mușchiul sînt de două feluri și au diametrul
de 19 și 38 p.
6.	Mușchiul biventer (fig. 1 — 8, h), singurul mușchi coborâtor al man-
dibulei, are o poziție topografică asemănătoare celei de la mamifere, dife-
rențiindu-se numai prin faptul că la păsări el prezintă trei porțiuni cărnoase
pars aboralis, pars oralis și pars. ventralis.
■ — Pars aboralis (Ji) este cel mai puternic mușchi dintre cele trei por-
țiuni ale biventerului. Se insei ă dorsal pe creasta occipito-parietală, pe toată
suprafața nucală a occipitalului, iar ventral pe extremitatea liberă a osului
angular. Acest mușchi este bine dezvoltat la toate păsările.
.. — Pars oralis (//), specific palmipedelor și lipsind lagalinacee este
situat înaintea precedentului. Se insera dorsal pe bazisfenoid și pe osul
oticum, iar ventral pe marginea dorsală a osului angular.
— Pars ventralis (h"), prezent la toate păsările, este mușchiul care
căptușește ventral baza craniului. Se inseră aboral pe toată suprafața
bazisfenoidului, iar oral pe fața medială a osului angular și pe procesul
muscular al acestuia. Este singurul mușchi care acționează ca depresor al
mandibulei.
M. biventer are o structură asemănătoare cu a m. quadratomandi-
bularis. Diametrul fibrelor albe este de 30 g și al celor roșii de 19 g.
Datele expuse subliniază faptul că în procesul masticației.acționează
ca ridicători și depresoii ai mandibulei 6 mușchi cu rol bine definit, cu
inserție și topografie precise.
Structura acestor mușchi se caracterizează prin prezența unei rețele
conjunctive și sanguine variabile, și anume o rețea sanguină mai dezvol-
tată la m. masseter și m. Tevator quadrati și o rețea conjunctivă dezvol-
tată la m. pterygoideus. Fibrele musculare care alcătuiesc mușchii sînt
de două feluri și cantitativ diferite : cele albe în număr redus, cele roșii
predominante.
/ 1 •
(Avizat de prof. V. Gheție.)
BIBLIOGRAFIE
1.	Chandra-Bose D. A. a. George J. C., Studies on the structure and physiology of the flight
muscles of birds, Pavo, 1964,2, 111 — 114.
2.	Ellenberger-Baum, Handbuch cler vergleichenden Anatomie der Haustiere, Springer Verlag,
Berlin, 1943, ed. a 18-a.
3,	Gadow H. u. Selenka E,, Aves, in Bronn’s, Klassen und Ordnungen des Tier-Reichs in
Wort und Blid, Leipzig, 1891, 1,
492	V. GHETIE.gj MARIA CALOIAW-IORUĂCHEL
4.	George J. C, a. BergerA. J., Avian Myology, Acad. Press, New Vork- Londra, 19'66.
5.	KJIMMOB A. O. u. AKAEBCKII A., AnamoMun doMaiuHx wueomHbix, Toc. M32L
ceaibCKoxos. mut., Mogkbr, 1951, 2.,
6.	Kolda J. a. Komahek V., Anatomie domăcich praku, Praga, 1958.
7.	1 Lakjer T., Studien liber die trigeminusuersorgte Kaumuskulatar der Sauropsiden, C, A. Rei-
zel, Copenhaga, 1926.
8.	Nikel R., Sghummer A. u. Seiferle E., Lehrbuch der Anatomie der Haustiere, Paul Parey,
Berlin — Hamburg, 1960, 2.
9.	Sghufeu» R. W., J. Comp. Med. Surg;, 1967, 8, 321-344.
10.	Zusi R. L„ Publ. Nuttall. Ornithol. Club, 1962, 3.
Institutul de biologie „Traian Săvulescu”,
Secția de sistematică, morfologie și citologie animală-
Primit în redacție Ja 14 iunie 1968.
CONTRIBUȚII LA STUDIUL METABOLISMULUI
LA ANODONTA CNGNDA L.
DE
0. A. PICOȘ și EUGENIA CHENZBRAUN
591.05:594.1
In tins study, the authors determined the proportions of the main componenta of
the anodonta body, calcium and nitrogen content of the paleai liquid, oxygen con-
sumption and total nitrogen excretion,
. The following average values pf the investigated indexes were found : (1) weighț
. of valves : 17.63 per cent; (2) weight of the fleshy part; 20.26% ; (3) weight of ,
the paleai liquid : 62.11 % ; (4) calcium in the paleai liquid : 40.16% ; (5) nitrogen .
in the paleai liquid 8.60 mg% ; (6) oxygen conșumption by the anpdonts (a)
as against total.weight unit: 9.76 ml/kg/h; (b) as against weight unit of the fle-
shy part: 48.12 ml/kg/h; (c) total nitrogen excretion: 5.62 mg/kg/24 h(a) and
27.70 mg/kg/24-h (b).	'	\ .	1 . ,
■■■■•■' ■ . \ • .
Începînd încă din secolul trecut, cercetările privind diferitele aspecte
ale fiziologiei moluștelor s-au dezvoltat în mod continuu, devenind din ce
în ce mai numeroase, mai multilaterale și mai aprofundate.
Unele dintre cercetările efectuate se referă la schimburile respira-
torii și Ia procesele de excreție ale difer iților reprezentanți ai acestui grup
de nevertebrate.
în ceea ce privește schimburile respiratorii, acestea au fost studiate,
printre alții, de către F. J o 1 i e t și P . R e g n a r d (8) la Octopus
vulgaris și la Mytilus edulis^ H. M. Vernon (19), P. H. F i s c h e r
și M. D u va 1 (6)' la Helix pomatia, E. Wei nl an d (21), St. Ga rt-
kiewicz (6), E. A. Pqra și colaboratori (12) la Anodonta cygnea,
G. G. V i n b e r g și I. 8. B e 1 i a ț k a i a (20) la mai multe specii de
gasteropode de apă dulce etc.
Contribuții deosebit de valoroase la cunoașterea excreției azotate a mo-
luștelor au fost aduse de cercetările mai vechi ale lui St. Y, Przylecki
(14) și de cele mai recente efectuate de S. Bricteux-Gregoire
și M. F1 o r k i n (3), M„ J e z e w s k a , B. G o r z k o w s k i și I. He 1-
ler (7) și W. T. W. Potts (13).
ST. 81 CERC. BIOL SERIA ZOOLOGIE T. 29 NR. 5 P. 493-499 BUCUREȘTI 1968
494
O. A. PICOS șl EUGENIA CHENZBRALN
2
Cu toate că, așa cum am arătat, s-au făcut suficiente cercetări asu-
pra principalilor parametri metabolici ai moluște lor, trebuie să menționăm
însă că aceștia nu au fost încă bine precizați.
Pcrnind.de la această constatare, ne-am propus ca principal scop al
investigațiilor noastre pe anodonte stabilirea mai exactă a unora dintre
cei mai importanți parametri metabolici, și anume consumul de oxigen
și excreția de azot total.
MATERIAL ȘI METODĂ .
Ca material de cercetare am utilizat exemplare de Anodonta cygnea 1,., provenite din balta
Crapina, județul Tulcea, și care au Iest introduse în experiențe după aproximativ o lună de la
scoaterea lor di» mediul natural. în decursul acestei perioade de timp, animalele au fost ținute
în stare de inaniție și au fost adaptate la temperatura de 20 —22°C.
înainte de a proceda la determinarea consumului de oxigen și a excreției de azot total,
o serie de animale au fost sacrificate în scopul stabilirii greutății celor trei componente principale
ale corpului (valvele, lichidul palcalși partea cărnoasă) și al determinării conținutului de calciu
și de azot total din lichidul pale al.
Dozarea calciului s-a făcu t după metoda Clark-Collip (citat după (18)), iar a azotului to-
tal după metoda micro Kjeldahl, varianta Meșkova și Severin (9). '
în etapa următoare a cercetărilor, în care am utilizat 15 loturi de anodonte, alcătuite din
clte 6 exemplare, am determinat, în paralel, consumul-.de oxigen și excreția de azot în condițiile
temperaturii de 20 —22°C.
Determinarea consumului de oxigen s-a făcut prin metoda confinării, avînd însă grijă
ca la sfîrșitul timpului de experiență conținutul în oxigen al volumului limitat ele apă să nu
scadă sub 60%.	' '	'	. -
Dozarea oxigenului din apă s-a făcu t după metoda 'Winkler, variantă' descrisă de O. A.
A 1 e k i n (1).
Pentru determinarea excreției de azot total, am procedat în felul următor : am luat două
vase de sticlă (identice ca formă și dimensiuni), în care am pus cîte 1 1.de apă de robinet, adusă
în prealabil la temperatura laboratorului (20 — 22°C). Unul dintre vase a .servit ca martpr, .iar în
celălalt am ținut lotul de anodonte, timp de,24 de orc. ,La începutul și la sfîrșitul acestei peri-
oade, am determinat .conținutul în azot al apei din ambele vase, cu ajutorul metodei micro-
KjeldahL	...	•	■
Caiculînd diferența dintre concentrația azotului în apă la începutul și la sfîrșitul expe-
rienței, am aflt excreția de azot a lotului respectiv în decurs de 24 de ore.
Consumul de oxigen și excreția de azot găsite în pnitatea de timp (o oră în primul caz și
24 de ore în al doilea caz) au fost raportate atît la unitatea (kg) de greutate, totală, cît.și la uni--;
latea de greutate, a părții cărnoase.	,	-	.
Datele obținute au fost prelucrate statistic, calculîndu-se media aritmetică (M) și eioarea
medie a medici aritmetice (m).
REZULTATE ,
în tabelul nr. 1 sînt reunite datele care exprimă greutățile părțilcr
componente ale corpului anedonteler, determinate la 5 exemplare, de unde
rezultă că, din punct de vedere ponderal, lichidul paleal se situează pe
primul loc (62,11%), partea cărnoasă pe al doilea (20,26%) și valvele pe al
3	METABOLISMUL LA ANODONTA CYGNEÂ ~L.	49 5
treilea (17,63%). Este important de reținut faptul că partea cărnoasă re-
prezintă aproximativ 1/5 din greutatea întregului corp. Aceasta-ne permite
să găsim coeficientul cu carej înmulțind valorile metabolismului anodon-
telor raportate pe unitatea de greutate totală, putem afla pe acelea cores^
■ ' ■	■- ■ ■ ■	— ... ■ . ■ A- ■ ■■	. A ■■	■ ' vb ;
Tabelul nr. 1	,
■	■ 1	■ ■	■	. ;;	■ ■	.■	: V ■. - L;
Greutatea principalelor părți componente ale corpului anodontolor (Anodonta eygnea L.)
Exempla- rul	Greutatea totală g .	Greutăți parțiale ' ‘	' (8) ’					
		lichidul paleal	j partea cărnoasă -	valvele	
1	58,85	37,75	9,35	.11,75	
.2	54,15	30.62	13,75	9,78	
3	43,30	26,86: ■	9,26	7,18	
4	52,75	32.77	11,60	8,38	
5	23,98	15,77	4,24	3,97	
Medii procentuale:		62,11	20,26	17,63	
punzătoare unității de-greutate a părții cornoase. Din datele noastre
rezultă că acest coeficient este de 4,93.
în tabelul nr. 2 sînt prezentate datele privind conținutul în calciu și
în azot total al lichidului paleal al anodontelor.
Tabelul nr. 2
Conținutul in cnlciu și azot al lichidului paleal
al anodontelor (Anodonta cyanea L.)
Exemplarul	Greutatea totală g	Calciu mg %■	•	Azot total mg%
1	120.7	52	7,98
2	142.47	44	6,72 ,
3	200,0	42	8,52
4	110,6	35	8,96
5	112.4	40	10,85
6 ’	105,5	1 28	
M±m : ■ ■ , 40,16 ± 3,33 J 8,60.± 0,67
Comparînd valoarea, medie a conținutului în calciu (40,16 ±3,33)
cu cea a conținutului în azot total (8,60 ±0,67), constatăm că în lichidul
paleal al anodontelor concentrația calciului este aproximativ de 5 oii mai
mare decît a azotului.	. ..... ...	, ...
496
C. A..PICOS Ș1EPGENIA CHENZBRAUN ■
4
- : Valorile consumului de oxigen și ale excreției de azot, găsite la cele
15 loturi de anodpnțe utilizate în experiențe, sînt reunite în tabelul nr. 3.
Aceste valori sînt raportate atît la unitatea de greutate totală (T), cît și
la unitatea de greutate a părții cărnoase (C). în acest din urmă caz, valo- ■
rile care exprimă consumul de oxigen și excreția de azot pe unitatea de greu-
tate totală au fost înmulțite cu coeficientul 4,93. stabilit mai înainte.
■ 1	'	■ ' m	' Tabelul nr. 3
Consumul'4c oxigen și excreția de azot total la Anodonta cyonea L.	,
. isir." lotului	Greutatea lotului " g	Consumul de oxigen (ml/kg/oră) r	 T	| C '' ■		Excreția de azot . (mg/kg/24 de . ore) (	
				'' ■ T • . |	C
.1	80,5	. 7,27	35,84'	7,26. ’ •!	35,79
2	78	'.11,23	55,36	5,14 ' '	25,34
3	115	' 6,81	,	33,57	5,23	25,78
4 :	136	11,02	54,32	8,44	41,60
5	170	10,82 .. .	■ 5.3,34	;	3,78	18,63
6	203	; 10.04'	■ 49,49 "	3,72 " ■	/ 18,33
	< .125-	- . ■ 7,04 ... • ■ • •	. 34,70 ..	4,92	;24,25
'8	100	6,40	' 31,55 . ’■	'	3,64 - ■	' ’v	’ r 17,94
9	99,8	. . 9,85	.... .	5, .61	’	27,65
10	' 134"" ’	11,49'	56,64	,6,68 .	32,93
11	64	12-06 ,	59j45	.7,60	. 37,46. ■
12	... 1?0	’ 9,94 ~	■ 49,0 '.	■ ‘ " 8,23 ■	40,57
. 13	125. ' .	12,32	60,73	- . 3,36	16,56
, ' ■ Î4	150	11,60	57,18	4,82	23,76 ?
15	'	166,5	8,54	.	42,10.'	5,88	-	,	.28,98-
	- Mim:	9,76±0,52	. 48,12±2,59	5,62±0,43	27,70±2,13i

w ■
V
•ț	1 .
<1.

£
> Examinînd datele din tabelul nr. 3, putem constata următoarele :
în primul rînd, ambii parametri,metabolici cercetați înregistrează impor-
tanțe variații individuale, acestea fiind mai pronunțate în cazul excreției
de azof. De asemenea se remarcă lipsa unui paralelism între intensitatea
consumului de oxigen și aceea a excreției de azot. în sfîrșit, notăm faptul
că valorile consumului de oxigen și ale excreției de azot raportate la unita-
tea de greutate a părții cărnoase sînt de aproximativ 5 ori mai mari decît
\ cete raportate la unitatea de greutate totală. ;	.	,
9
6
METABOLISMUL LA ANODONTA CYONDA L.
497
DISCUȚII
O primă problemă care se impune atenției noastre este aceea a rapor-
turilor ponderale dintre cele trei componente principale ale corpului ano-
dontelor : valvele, partea cărnoasă,și lichidul paleai. Datele prezentate în
această lucrare (tabelul nr. 1) ne-au arătat că prima componentă (valvele)
reprezintă 17,,63%, a doua 20,36%, iar a treia 62,11%.
Valorile menționate sînt întrucîtva diferite de cele indicate de
E. Weinland (21), care Ia aceleași animale a' găsit că valvele repre-
zintă 20—25%, dar lichidul păleai pînă la 50% din greutatea corpului,
în ceea ce privește greutatea valvelor, raportată la greutatea cor1
pului, datele lui E, Weinland sînt pe deplin concordante cu acelea
obținute de unul dintre noi (2) cu prilejul unor cercetări anterioare.
Căutînd să găsim explicația neconcordanței semnalate mai înainte
j I'. am ajuns la concluzia că ea se datorește diferențelor pronunțate dintre greu-
. | tățile exemplarelor utilizate de noi în cercetările prezente și acelea ale exem-
plarelor utilizate de E. Weinland (21) și de noi (2) în/cercetări ante-
; I’ rioare. într-adevăr, pe cînd în acestea din urmă au fost utilizate exemplare
:ș în greutate de peste 100 g, în cercetările care fac obiectul acestei note au fost
utilizate exemplare mult mai mici, în greutate de aproximativ 50 g.
Se pare deci că, paralel cu creșterea taliei animalului (și, implicit,
a vîrstei lui), crește și greutatea valvelor, raportată la greutatea întregu-
lui corp. Atunci cînd vom fi pe deplin convinși de acest lucru, vom putea
utiliza acest parametru pentru stabilirea vîrstei anodontelor.
Un alt fapt pus în evidență de cercetările’ noastre (tabelul nr. 2) și
care suscită un anumit interes este concentrația^ crescută a calciului în
lichidul paleai al anodontelor. într-adevăr, în acest lichid, concentrația
calciului (M = 40,16mg%) este de aproximativ 4 ori mai mare decît cea
găsită de o serie de autori (10), (15) în serul sanguin al peștilor (9—13 mg %).
/1 Excesul de calciu din lichidul paleai poate fi pus în legătură cu pre-
i f zența valvelor, care, după cum se știe, sînt bogate în CaCO3. O dovadă în
0;i, cest sens este adusă de cercetările lui L. P. Du gal și L. Irving
(4) făcute pe Venus mercenaria. La acest molusc marin, autorii citați au
J constatat că în anumite condiții se produce o dizolvare a CaCO3 din valve,

acesta trecînd în lichidul cavității paleale, unde îndeplinește rolul de a taim
pona acizii rezultați din metabolism.
în ceea ce privește cantitatea de azot total găsită de noi în lichidul
păleai (M = 8,60. mg%), aceasta este foarte apropiată de cantitățile deter-
minate de E. Weinland (21) la două anodonte (8,2 mg% și, respectiv,
7,9 mg%). Comparativ cu concentrația azotului total din lichidele biolo-
gice de la animalele, superioare, cea din lichidul paleai al anodontelor este
extrem de redusă.
Referitor la intensitatea consumului de oxigen al anodontelor (tabe-
lul nr. 3), pot fi făcute următoarele observații: valoarea medie a acestui
consum (9,76 ml O2/kg,/oră), calculată pe unitatea de greutate totală, este
apropiată de valoarea găsită anterior de noi (11) la aceleași animale (7,64
ml/kg/oră), precum și de aceea găsită de W. S c h ă p e r c l a u.s (16)
la- Unic (12,18 ml/kg/oră). în,ceea ce privește consumul de oxigen raportat
pe unitatea de greutate a părții cărnoase, notăm.că acesta se exprimă prin-
țr-d valoare medie considerabil mai mare (48,12 ml/kg/oră) decît aceea găsi-
- 6 -C. 6726
ap;
498
C. A. PÎC08 și EUGENIA CHENZBRAUN
6
tă de noi în cercetări anterioare (2) (circa 30 ml /kg/oră). Această diferență
de nivel metabolic ar putea fi corelată cu decalajul ponderal considerabil
dintre exemplarele supuse experiențelor în cele două cazuri, ceea ce ne su-
gerează ideea ca la anodonte aplicabilitatea legii taliilor este condițio-
nată de existența unor mari diferențe de greutate. Menționăm ca unii cer-
cetători (17) contestă existența unei dependențe a consumului de O2 al
molușteloi’ de dimensiunile lor corporale. în sfîrșit, ultima problemă care
a rămas a fi discutată este aceea a excreției de azot la anodonte.
Așa cum arata datele noastre (tabelul nr. 3), excreția de azot total
în apă se exprimă prin următoarele valori medii: 5,62 mg pe kg greutate
totală și pe 24 de ore și 27,70 mg pe kg greutate a părții cărnoase și pe 24
de ore. Daca considerăm ultima valoare ca fiind mai apropiată de realitate
și dacă o comparăm cu valorile găsite de S t. J. P r z y 1 e c k i (14), care
variază între 20.și 30 mg K/kg/24 de ore, constatăm o surprinzătoare con-
cordanță.
Așa cum remarcă W. T. W. P o 11 s (13), nivelul excreției .de azot
al moluștelor, ca de altfel al tuturor animalelor acvatice, este foarte scă-
zut.	- ■	-
7	METABOLISMUL Ja ANADOETA OYGHEA L.	'	499 '.'
11.	Picoș G. A. a. Cucerzan M., Rev. roum. Biol., S6rie de Zoologie, 1967, 12, 3, 195 — 201.
12.	Pora E. A. et al., I.C.M.M., Monaco, Rap. et proc.-verb. desreun., 1960, 15, 3, 199-208.
13.	Potts W. T. W., Biol. Rev., 1967, 42, 1, 1-41.
14.	Przyleckî -St, J., Arch, intern. PhysioL, 1922, 20, 7, 45—51.
15.	PiiscHER J., Z. f. vergi. PhysioL, 1928, 7, 4, 606 — 610.
16.	SchX.perclaus W., Z. f. Fischerei, 1925, 23, 167—280.
17,	Sghwartzkopff J. u. Wesemeier H., Die Naturwissenschaften, 1959, 46, 8, 272 — 273.
18.	TĂnĂsescu Gh. și Ivanovici G., Ghid pentru tehnici curente In laboratorul clinic, Edit. medi-
cală, București, 1966.
19.	Vehnon H, M., J. PhysioL, 1897, 21, 6, 442-496.
20.	B1IHBEPP r. R II BemUIIHAH 14. C., 3OOJI. îKypH., 1959, 38, 8, 1146—1151.
21.	Weinlang E., Zeitsch. Biol., 1919, 69, 1.
Facultatea de biologie,
Laboratorul de fiziologie animală.
Primit în icdacpe la 10 mai 1968.
CONCLUZII
1.	La exemplarele tinere de Anodonta cygnea L., proporțiile în care
se găsesc principalele componente ale corpului sînt următoarele : valvele
17,63%, partea cărnoasă 20,26% și lichidul cavității paleale 62,11%.
2.	Lichidul cavității paleale conține o cantitate mare de calciu
(M = 40,16 mg%) și o cantitate redusă de azot total (M = 8,60 mg%).
3.	Consumul de oxigen și excreția de azot se exprimă prin urmațoa-.
rele valori medii': 9,76 ml O3 și 5,62 mgN pe kg de greutate totală și pe
ora sau 48,12 ml O3 și 27,70 mg N pe kg de greutate a părții cărnoase și
pe oră.
(Avizat de prof. N. Șanta.)
BIBLIOGRAFIE
d. ÂHEKHH O. A., XuMuuecKiiu majiua eod cyiu.it, JleHiiurpaj;, 1954.
2.	Botnariuc N,, Negrea A. și Pigos C., St. și cerc, biol., Seria biol, anim., 1961,
93 — 102.
3.	Bricteux-Gregoire S. et FlPrkinM., Arch. intern. PhysioL Biochim., 1962, 70; 4,
496—506.
4,	DUGAL L. P. et Irving L., C. R. Soc. Biol., 1937, 124, Z, 526-528.	. .
5/ Fischbr P. H. et Duval M., Ann. de .PhysioL et dePhysico-chimie biol., 1931, 7, lt 88—93.
6,	Gartkiewicz -St., Arch. intern. PhysioL, 1922, 20, 2, 202—.206; ..
7; Je^ewska Mahia, Gorzkowski B. a. Heller I., Acta- Biochim. Polonica, 1963, 10, 3. . ;
.8? Jomet F. et Regnard P., Arch. PhysioL > norm. patoL, 1877, 4, 584 — 634.	...
9.	MEfflkOBA Hr H. H-CEBErm-I C. E.,■ npaKmuEyM no âimuMWWMpi^^
..	1950.	.	. .	■	. ■ , .	... .........
10,' PieoșiCi A/et Gusrc V. J., Acta hydrobiol.. 1962, .4, 3-jjL 413 —420, .
INFLUENTA TEMPERATURII SCĂZUTE ASUPRA
METABOLISMULUI ENERGETIC AL UNOR SPECII
DE ANIMALE HETEROTERME ȘI POIKILOTERME
DE
NIOULINA VIȘINESCU
591.05:591.138
In poikiloterms, the 4°C temperature requires a marked decrease in energetic
metabolism. Respiratory quotient i;eaches the 0.224 value. In heterotherms, clear
difîerences are recorded : în hamsters metabolism is intensified and remains high
for a long period. The evolution of metabolism at low temperatures is similar in
this species to that of homeotherms in general.
The hedgehog is differentiated by the metabolic reactions gradually occurring at
2 — 3 hours after its introduction in the temperature of 4°C. In this animal, low
temperature induces a certain poikilothermy and stimulates falling asleep. The
possibility of the formation of certain adaptive modifica tions of energetic metabo- -
lism is interesting to observe in all the animala under study,
în general, se consideră că mamiferele, heteroterme se comportă în
perioada de activitate ca și liomeotermele, iar în timpul somnului asemă-
nător cu poikilotermele (8). Starea de liniște îndelungată la ambele grupe
de animale este legată de o scădere pronunțată a proceselor metabolice,
fenomen însoțit de modificări ce se produc în sistemul endocrin și cel vege-
tativ. Apariția somnului, ca și trezirea animalelor, în funcție de acțiunea
condițiilor de mediu, este insuficient studiată, în special pentru poikilo- ■
terme. Pornind de la aceasta, ne-am propus ca în continuarea cercetărilor
noastre să stabilim dacă la poikiloterme și heteroterme există' modificări •
adaptative ale metabolismului energetic, specifice animalelor homeo-
terme.	,
MATERIAL ȘI METODĂ
. ■ J	'	■
Din grupul heterotermelor s-au studiat: ariciul (Erinaceus europasus) —3 exemplare, .
hamsterul (Mesocricetus auratus) — 10 exemplare, iar dintre poikiloterme broasca țestoasă
de uscat (Testudo graeca ibera) — 6 exemplare și broasca țestoasă de apă (Emys orbicularis) de .<
asemenea 6 exemplare, Pe toată perioada experiențelor, animalele au fost ținute într-o cameră
ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 20 NR. 5 P. 501-606 BUCUREȘTI 1968
502
NICULINA VIȘINESCU
2
terwsUt Ia temperatura de 4 - 5°C. în aceste condiții s-a urmărit metabolismul energetic bazai,:
(prin măsurarea schimburilor respiratorii) periodic timp de.50 de. zile. .	;
Aricii au fost ținuți în stare de inaniție timp de 15 ore, iar broaștele aproape 4 luni.
Experiențele s-au efectuat în perioada corespunzătoare timpului dc trezire a animalelor
în condiții naturale, adică inceptnd cu ultimele zile ale lunii februarie, toată luna martie și prima
săptămînă a lunii aprilie.
REZULTATELE OBȚINUTE
în figurile 1, 2 și 3 sînt cuprinse datele privind evoluția metabolis-
mului energetic la animalele studiate în intervalul de 1—50 de zile. Din
analiza datelor obținute se constată următoarele :
La aricii ținuți în condiții de laborator la temperatura de 22—23°C,
metabolismul reprezintă în medie 1,8^0,20 cal/kg/oră în perioada de pri-
măvară. Expunerea animalelor la temperatura de 4°C produce o ușoară
creștere cu 15 % a metabolismului în primele ore. Treptat, după o acomo-
dare de 3 zile, metabolismul revine aproximativ la valorile normale. Se
observă o creștere continuă a metabolismului, care atinge'la 20 de zile 6
cal/kg/oră. Aceasta intensificare este însă de scurtă durată, deoarece
la 25 de zile scade brusc, și anume cu 33%. între 30 și 50 de zile, valorile
metabolismului rămîn scăzute, iar oscilațiile înregistrate sînt neînsemnate.
La scurt timp după trecerea la temperatura de 4°0, animalele nu consumă
hrană, cad într-o stare de amorțeală și scad în greutate. Citul respirator este
mult influențat de temperatura respectivă (fig. 1). Dacă în prima zi
el reprezintă 0,600, după 40 de zile atinge valoarea de 0,280. Prin urmare,
la arici se constată o strînsă relație între temperatura și metabolism. ’
3	TEMPERATURA SCĂZUTĂ ASUPRA METABOLISMULUI LA ANIMALE	503 .
La hamster, sub influența temperaturii Scăzute de 4°C, metabolismul .
reprezintă 5,4 cal/kg/oră în primele 5 zile. în continuare, se observă o in- .
tensificare progresivă, care după două săptămîni ajunge la 14,6 cal/kg/oră,
pentru ca apoi să scadă. La 20 de zile, valorile înregistrate reprezintă
3,8 cal/kg/oră. După această perioadă, metabolismul se intensif ică din nou,
atingînd nivelul înregistrat anterior la 14 zile, și anume 14,8 cal/kg/oră- ■
(fig. 2).
Fig, 2. — Influența temperaturii asupra metabolismului energetic la hamster.
La temperaturi scăzute, evoluția metabolismului la hamsteri pre-
zintă un caracter fazic cu valori crescute. Consumul de hrană este mai mare,
deși se observă o tendință de scădere a greutății corporale. După aproxima-
tiv 21 de zile, unele exemplare cad în somn profund, nu consumă de loc
hrană timp de două și chiar treț săptămîni, iar metabolismul este foarte
scăzut.,- ele se încolăcesc, formî,nd un ghem. Dacă șînt introduse la tempe-
ratura laboratorului, se trezesc, dar nu consumă hrană.
Broaștele țestoase de uscat au un metabolism scăzut la temperatura de
4°C, și anume 0,480 cal/kg/oră. Dacă în primele 10 zile se observă o ușoară
tendință de scădere a metabolismului, la 20 de zile valorile cresc cu 8%
față de nivelul înregistrat inițial. Se constată apoi o scădere lentă continuă
pînă la 40 de zile. Temperatura corporală coincide cu cea a mediului (fig.3).
La broaștele țestoase de apă, spre deosebire de cele de uscat, metabolis-
mul este mult mai scăzut, reprezentând 0,310 cal/kg/oră. în prima săptă-
niînă, metabolismul rămîne practic constant, dar apoi se produce o scă-
dere pronunțată, care la 15 zile reprezintă o valoare de 42% din cel inițiala
504
NICULINA VI8INESUU
4
La 20 de zile, metabolismul revine la valorile sale normale pentru o scurta
perioadă, ca apoi să înregistreze o scădere continuă. Citul respirator este
în general scăzut la ambele specii, atingînd pentru unele exemplare valoa-
rea de 0,244.
Comparîndu-se metabolismul celor două specii, se observă deosebiri
nete exprimate, în primul rînd, printr-un nivel metabolic scăzut și oscilații
Fig. 3. — Metabolismul energetic la broaștele țestoase de apă și de uscat.
relativ mici la broaștele țestoase de apă față de cele de uscat. Evoluția
metabolismului pe perioada studiată este însă asemănătoare pentru ambele
Specii.
DISCUȚIA REZULTATELOR
Cercetările noastre arată că factorul temperatură are o influență
mare asupra metabolismului animalelor heteroterme și poikiloterme. Ari-
ciul, animal tipic heteroterm spre deosebire de hîrciog, se caracterizează
printr-un metabolism scăzut și o mare dependență a acestuia de indicele de
temperatură. Oscilațiile metabolice înregistrate la arici în primele 20 de
zile, ca și scăderea continuă a metabolismului, demonstrează prezența unui
mecanism termoreglator slab dezvoltat. Aceste date arată că ariciul poate
cădea în somn în orice perioadă a anului. La hamster, evoluția metabolis-
mului sub influența temperaturii este asemănătoate cu a homeotermelor în
general (10), avînd un caracter fazic. Așa cum am arătat într-o lucrare ante-
rioară (13) privind particularitățile termoreglării atît la animalele adulte,
cît și la cele în ontogeneză, hamsterul deși doarme majoritatea timpului, are
un aparat termoreglator bine exprimat. în cursul dezvoltării ontogenetice,
condițiile uniforme de întreținere au influențat procesul de adaptare,,
modificînd astfel reacțiile organismului la excitațiile mediului extern.
Oscilațiile metabolice înregistrate atît la arici, cît și la hamsteri sem-
nalează prezența unor modificări adaptative ale acestui indice în perioada
de trezire. La hamsteri, modificările metabolice sînt clare și exprimate
printr-o intensificare a acestui proces. La arici, deși mai slabe, modifică-
5	TEMPERATURA SCĂZUTĂ ASUPRA METABOLISMULUI LA ANIMALE / ' .	. 505
rile adaptative apar prin scăderea metabolismului. Prin urmare, tempera-
tura joasă provoacă la arici o oarecare poikilotermie și stimulează căderea în
somn.
Datele din literatură privind hibernarea heterotermelor sînt contra;
dictorii. Astfel, P. Hari (4), studiind metabolismul la arici, constată
lipsa termoreglării chimice în perioada de activitate, iar V. Henri q u e z
(6) modificări metabolice în timpul trezirii. F.Groebbels (3) și, ul-
terior, alți cercetători (7), (8), (11) semnalează prezența termoreglării
chimice la acest animal.
Din constatările noastre rezultă că, spre deosebire de homeoterme, la
arici reacția metabolismului la temperaturi scăzute apare nu imediaț, ci
în decurs de 2 - 3 ore de la introucerea în condițiile temperaturii res- *
pective.
Broaștele țestoase prezintă deosebiri specifice la influența tempera-
turilor joase, în sensul că nivelul metabolismului este mai scăzut la Cele de
apă. De asemenea, la acestea din urmă oscilațiile metabolice sînt mai pro-
nunțate. Evoluția metabolismului arată însă că și la poikiloterme se observă
unele modificări adaptative, care sînt mai slabe, primitive și exprimate prin
scăderea metabolismului. Deși la unele animale poikiloterme s-au observat
cîteva elemente de termoreglare, ca prezența unor termoreceptori periferici,,
ele nu pot fi comparate în această privință cu homeotermele (12). Țesutul
animalelor poikiloterme reacționează diferit la modificările temperaturii.
După datele unor cercetători (12), în mușchiul striat de broască contracți-
ile apar la temperatura de 47 °C, iar în cel de iepure la 53°G De asemenea,
prin ridicarea temperaturii mediului de la 20 la 35°C, pulsul se intensifică
la homeoterme cu 14—29 de bătăi pe minut, iar la broaștele țestoase numai
cu o bătaie pe minut. Mijloacele eficiente de protecție împotriva stress-
urilor termice constau la poikiloterme, aproape în întregime, din reacții de
comportament.
A. S 1 o n i m , studiind metabolismul la unele reptile^ (11), arată
importanța creierului intermediar, care condiționează nu numai starea de :
somn, dar și menținerea acestei stări. Valorile scăzute ale citului respirator.,
observate atît la arici, cît și la broaște, arată strînsa legătură dintre inten-
sitatea consumului de oxigen și degajarea bioxidului de carbcn în funcție
de temperatură. Diferențele semnalate în privința cîtului respirator se -
datoresc, probabil, modului de obținere a energiei din diferite surse. La
arici este posibil ca aceste valori să fie legate de capacitatea lor de oxidare
a proteinelor în mod incomplet, așa cum a fost demonstrat de către C.
Dodgen și F. B 1 o o d (1). Din analiza celor relatate de noi se observă
că la heteroterme și, parțial, la poikiloterme, atunci cînd temperatură
mediului extern scade și mijloacele de producere a căldurii corporale nu
pot compensa singure acest efect, intră în joc adaptările metabolice.
CONCLUZII
1.	Din analiza rezultatelor obținute reiese că în perioada de trezire
din somn nivelul metabolismului energetic la unele specii de animale hete-
roterme (arici și hamsteri) și poikiloterme (broaște țestoase de apă și de us-
cat) este scăzut.
506	'	■	NICOTUNA VISINESCD '	. g
3.	Hamsterii se deosebesc de ariei prin aceea că, sub influența tem-
peraturii scăzute'. se comportă ca homeotermele, reacționînd printr-o
creștere bruscă a metabolismului.
3.	La heteroterme, spre deosebire de poikiloterme, există modificări
adaptative ale metabolismului energetic bine exprimate.
(Avizat de prof. N. Șanta.) .	. / . •
\	BIBLIOGRAFIE	.	'
1.	Dodgen. C;.a, Bloo» F., Amer. J. PhysioL, 1956, 187, 151.	; .
2.	Coreu P.,. Biol. Rev., 1930, 5, .210.	.	. '	.
3.	Groebbvs F., PfHig. Arch.,. 1926, .218, 407.
'4. Ham P., Pflug- Arch., 1909 b, 130, 112.	.	- • ■
5.	Heibel G. et Kayser Gh., C. R. Soc, BioL, 1949,,543,19 — 20.
6.	-Henriquez V.,. Arcp..PhysioL,,<1911, 25, 15. .	.
7.	MqÂRUAH JL, Pn^m uxynemM '^usuoA. (JjyHKipiu,	1953, 2 47.
8.	Ka^ser Ch., Physiology of, natural hibernation, Perganlon Press, Oxford, 1961..
9?	■ : J. PhysioL, 1967, 59, 1, 6-97.	r
10.	Popovid V.,' Ann." N. Y.'Acad;; ,Set, 1959?80, 320.	■■	-
11.	PJIO HHM - A., ■ .-JIKMomHaa, iPen^oțna, ■ u.< ee pes. e o pe.. jnneK. ,M o ciwa 1952.
12.	.. .	■ ponosi. o&w,. onoii.' ^ubuojO	MocKBa—JleHMHrpafl,. 1961.-
13.	VișiNESCU N.,' ReV. roiim'. de Biol.1, Serie de'Zoologie, 1965, 10, 3. "
14.	1 ' ■ ■ - Rev; rdum. de Biol./ Șbrie de Zoologie, 1968,13,'2i '	V
■ ,,r.	’	Instituțiil de biologie „Țraian Săvulescu”,.
. \	.	Secția de fiziologie animală,:
'	Primit în redacție Ia 15 mai 1968. ■
•INFLUENTA INANITIEI ASUPRA GLICEMIEI
SI METABOLISMULUI ENERGETIC DE BAZĂ
LA PORUMBEL (COLUMBA DOMESTMA L.)
CORNELIA NERSESIAN-VASILIU și GH. NĂSTĂSESCU ■
591.133.1:598.654.4
Glycemia and energetic metabolism were investigated comparatively'in Columba
domestica, in conditions oi prplbnged inanition. .	'
,'It was establishedthat the average duration oi the reșistance of pigebris tb inâni-
tion is of 10 days.	■	' ' '	' z ’
L6ng lastihg inanition (10 dayS) iș generally manifested by hyjperglycemic plieno- •
mena. During a short timeinanition (5 days), glucose variations are not reflected
correcțly enough in those bf the total reducing subștangesL As regards energetic
metabolism, this diminishes slightly during inanition (from 5.665 iț0.471 kcal/
/kg/h in.bașal conditions at. 5.254ZL0.221 at the end of the inanition period).
•Body temperatura was also simultaneoiisly measured (the environmfentâl. tempe-
ratura being constant at 22 — 24°C) and was found to decreas.e gradually, parallelly '
with the increase in the inanFion period,- though within very narrow limits (from .
41.2°G to 39.5°C)	\'
At the end of the inanition period body weight decreases by 29 %. .	<’
A Influența pe care, o exercită inaniția asupra glicemiei a fost studiată
de mai mulți autori la diverse Specii de păsări.'
M. M. M a c o w a n și II. E. M a g e o (4) au stabilit că homeos- ‘
- r iazia glicemică lă animalele care posedă mecanisme glicpreglatorii prompte
1 eșteopracțjc neschimbată pe o perioadă mai lungă de inaniție. :
■ ; . Evoluția glicemiei adevărate și a celorlalte substanțe reducătoara 1
/ îa porumbel a fost relevată de P. D ’ A r c a n g e 1 o (1). Autorul a .
' conchis că există trei faze distincte îh mersul glicemiei în cursul inahiției.
,., K. M.. H e n r y și colaboratori . (3), R. L. H a z e 1 w o o d și
; E. W. L o r e.n.z (2) ăti stabilit că în timpul inaniției ’se produc fenomene
; : hiperglicemice. , . '	'■ '?'■	.. .	:r'-'’
Experiențe privind variația metabolismului în cursul inăniției la
.porumbel au fost efectuate de W o 1 f f șh Gau t i er (citați după (5)).
''	81. ȘI 'CEEO. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 20 NR. 5 P. '.507-512 BUCUREȘTI 1968 . '	! ' ' '
.INANIȚIA. GLICEMIA ȘI METABOLISMUL ENERGETIC LA 'PORUMBEL ■
509 ■
508 '
. CORNELIA NERSESIAN-VASILIU și GH, NĂSTĂSESCU
2
care au stabilit că nu există1 variații semnificative pe perioada studiată, ;	.^Urmărind evoluția glicemiei și a gremații corporale, putem distinge,
iar Bard ier, B a c q și 8 c h a r n k e r (citați după (5)) și G. N i - ■ ® ; c^e faze evidențiate la porumbel de P.D. Arc an g e 1 o. (1); „Pe-
chita (5) relevă o scădere progresivă și variabilă pînă la moarte. . Wv rioada foamei cuprinde intervalul de 14—72 de ore, ,,faza inaniției fiziq-
în vederea verificării și extinderii acestor cercetări, am întreprind W;’ logice se manifestă în experiențele noastre în etapa de maliție। cuprinsa
un studiu comparativ privind variațiile nivelului glicemic concomitent'cu . W) j. între 72 și 144 de ore, iar faza „inaniției patologice după 144 de ore de
ale metabolismului energetic.	? ; B, P08^	.	.	ș	.
MATERIAL SI METODE
.Cercetările aii fost efectuate pe 12 porumbei atlulți, în greutate medie de 0,323 -kg, . ;
împărțiți in trei loturi de cîte'patru exemplare. ’	.	1	\ ®';
. 1	'	_	; '	••	- •	• .	. ? p k:.'
' In perioada de experiență și cu 3—4 zile înainte de aceasta, animalele au fost ținute într-o . (
ambianță cu temperatură relativ constantă (22 — 24°C).	.	' j
Controlul s-a,făcut după 14 și 24 de ore de la ultimul prînz obișnuit, apoi zilnic la aceeași' . 4 p.
oră (8 — 10 dimineața). .	.	,	■ . >	-. g. ■ ~	5 (v:
Glicemia a fost evaluată la unele exemplare după metoda Hagedorn- Jenserv-ku; la. altele ..	%
cu ajutorul glucozdxidazei (după metoda.A. Șt. G. Huggett și D. A. Nixon). Am utilizat glucoz- - ■
oxidază Roehringer. Frizele de sînge au fost-prelevate din venele' gambei.	...
Pentru evaluarea metabolismului energetic, animalele erau introduse în camere respira- |
! toriî avînd o capacitate suficient da mare (150 î), ceea ce .permitea ca la sfîrșitul perioadei., de <■. | }.-
experiență'concentrația CO3 să nu depășească'2,5 %..	'	. ■ A, 1
Pentru analiza gazelor respiratorii ani utilizat aparatul PlantefoL . ,	_	' ,-1
’	, Paralel cu determinarea zilnică a glicemiei și metabolismului energetic; s-au măsurat tem- .,\’J j
peratura rectală și greutatea corporală. .	,	/ .	-	... :	Ie
Toate determinările an fost efectuate primăvara (martie).	....
Datele, obținute. au fpst prelucrate statistic, calculîndu-se media, și eroarea standard'.,7 w'
. a.mediei." '	''	'

y
wo\ \
370\
1
i.
350\ ■;
72^
i. ;
2H.32(h I '
. I ■ I \
310\
30(}\
■ t^orel. 2
...... glicemia
____ metabolism energetic
____temperatura corporală
_ greutatea corporala •
.^220'"^
'^210^’
5	'
t^C I
’■ ■
■ 4. :l.
20W
■
.' | 380^,5-
.	17^35'
' ■ :
1S0\

. ’ÎV 3 :	—7	.3 ' P 70
' . , zile de inaniție .
- Fig. .1. — Influența inaniției asupra glicemiei, metabolismului energetic, temperaturii,
și greutății corporale.
■' ••• REZULTATE ȘI DISCUȚII .
Valorile medii ale glicerniei, metabolismului energetic, temperaturii 3
și greutății corporale sînt prezentate în figura 1.
1.	Glicemia. Confirmînd datele.din literatură cu privire la stabilitatea
nivelului glicemic pe d perioadă mai lungă de inaniție, experiențele noastre :
arată că nivelul glicemic al tuturor substanțelor reducătoare (S.R.T.) în ;
timp de 10 zile de post scade numai cu 46 mg%.	?
, Lă O analiză , mai amănunțită a rezultatelor valorilor glicemice
(S.R.T.) (fig. 2) se observă că nivelul mediu înregistrat după 14 ore de
post (condiții bazale) scade cu 7,5 % în următoarele 24 de ore (față de va-
loarea bazalt pe care am considerat-o 100%), ca apoi să urmezfe o hip'er- g
glicemie medie de 7,5% pînă în ziua a 6-a. în a 7-a și a §-a zi se constată g
din nou o hipoglicemie, dar numai de 3%, pentru ca în a 9-a și a 10-a -
zi să revină, atingînd valori practic egale cu cele bazale. t / z ?
' Ou cîț inaniția este mai de lungă durată, cu ațît valorile) glicemice
sînt mai apropiate. Variațiile mari obținute în condiții bazale scad. ’
. Aceeași tendință hiperglicemică în cursul inaniției a jimigistrat-o și
, glucoza, cu diferențe față de S^.T. de 30—47% >(fig. 3). Maximul atins '
de glucoza a fost semnalat după 72 de ore, iar al S.R.T. la 24rJ2 și -96 de
ii ore., ?	: iii- .. v.%

39
20
tio-
10^—--
3o- ■
&
-—glicemiă
-- metabolism energetic
.	. 1^-dre t 2	~3 i ■ j 6	7	’ <5	9 1Q
; • 7	, •	zile de inaniție
Fig, 2.— Influența inaniției’asupra glicemiei și. metabolismului energetic (exprimate ’
.	procentual).
Nivelul glicemic relativ constant în inaniția de durată se datorește
existenței unor mecanisme eficiente de glicoreglare.	‘
în timpul inaniției are loc o deplețiu a glicogennlui, mai ales la
începutul postului, «dluconeogeneza păre să fie răspunzătoare nu numai de
hipergUcem constatată, ci și de restabilirea glicogennlui dispărut la
începutul postului (2).	/	, , : '	.	\/
510
CORNELIA NERSESIAN-VASILIU și GH, NĂSTĂSESCU
4
K. M. Henr y și colaboratori (3) arata ca la păsările domestice
se produce o hiperglicemie în cazul cînd animalele sînt supuse inaniției,
constatare făcută și de noi la porumbel.
2.	Metabolismul energetic. Rezistența porumbeilor la inaniție a fost
variabilă la cele trei loturi, durata medie fiind de 7 zile (minimă de 6 zile,
iar maximă de 10 zile).
Metabolismul mediu, normal măsurat dimineața pe o perioadă de
două ore (orele 7—9), la temperatura medie .de 25°C și după un post
de 14 ore, este de 5,665 ± 0,471 kcal/kg/oră.
______ glucoza / substreducătoure
___glucoza
...... diferența dintre aceste două valori^
Fig. 3. — Evoluția glucozei și substanțelor reducătoare
totale în inaniția de scurtă durată.
în primele zile de inaniție, la toate loturile s-a constatat o ușoară
scădere a intensității schimburilor respiratorii, după care acestea suferă
oscilații zilnice pe toată perioada (fig. 1).
Metabolismul măsurat dimineața, în prima zi de inaniție, pe o
durată de două ore, la temperatura medie de 25°O, este de 5,070 ±
0,125 kcal/kg/oră, scăzînd ca valoare cu 20 % față de metabolismul normal
de bază (fig. 2).
în ceea ce privește cîtul respirator, acesta scade mereu, pe măsură
ce inaniția se prelungește.,
QK la toate cele trei loturi are valori cuprinse în prima zi de inaniție
între 0,54 și 0,602, care,apoi scad progresiv pînă în ziua, a, 6-a., cînd se
observă o ușoara creștere, dar nu mai mare decît cea din prima zi. Urmează
o scădere continuă (valoarea cea mai scăzută fiind 0,4247).
Considerăm că scăderea QB pînă la valori de 0,4247 se poate explica
prin conversiunea lipidelor în glucide, proces ce are loc în condițiile
5	INANIȚIA. GLICEMIA SI METABOLISMUL ENERGETIC LA PORUMBEL	511
unei inaniții îndelungate, care concordă, credem, și cu valorile crescute ale
glicemiei de-a lungul întregii perioade de inaniție.
Rezultatele noastre sînt asemănătoare celor obținute de G. N i c h i -
ta și G. I f t i m e s c u (5) pe porumbei, care au măsurat schimburile
respiratorii atît dimineața, cît și seara și le-au raportat la valorile ritmului
nictemeral de" bază.
Scharnker (citat după (5)), experimentînd tot pe porumbei
în vederea evidențierii ritmului nictemeral, a observat că acesta se menține
și în condiții de inaniție, dar valoarea sa este mult mai scăzută. De ase-
menea, Bac q, studiind metabolismul la cocoși, a observat aceleași fapte.
După Gautier și Wolff (citați după (6)), metabolismul de
bază nu se modifică în inaniție; dimpotrivă, după, un post prelungit,
acesta chiar crește datorită „arderii proteinelor proprii”. La aceeași con-
cluzie a ajuns și Hari (citat după (6)), care, experimentînd pe gîște,
după 9 zile de post a găsit că energia cheltuită este de 57 kcal/kg/24 de ore.
(ca în prima zi).
T e r r o i n e , Trautmann și Schneider (citați după
(6) ), studiind schimburile respiratorii la găini, porumbei, cobai și iepuri,
au observat că există în inaniție o constanță a producerii de energie ca-
lorică.
3.	Temperatura corporală. Caracteristică este temperatura corporală,
medie (temperatura ambiantă fiind constant de 22—24°C), care scade
treptat, paralel cu creșterea perioadei de inaniție,. dar în limite foarte
restrînse (de la 41,2 la 39,5°C) (fig. 1).
înainte de a sucomba, porumbelul are temperatura corporală de
numai 37,4°C, în timp ce glicemia este foarte crescută (222 mg%).
4.	Greutatea corporală. Aceasta scade cu 29% la sfîrșitul perioadei
de inaniție (fig. 1).	r
G. Nichita și G. Iftimescu (5) și G. Hiebel
(1951) au stabilit, de asemenea, că pierderea greutății corporale zilnice
este în medie de 11,6 g și că pierderea totală la sfîrșitul experienței este
de 30% din greutatea inițială, paralel cu descreșterea metabolismului
energetic.
în general, scăderea greutății se face progresiv și foarte regulat,
abaterile înregistrate datorîndu-se ingestiei neregulate de apă,
CONCLUZII
1.	Inaniția de lungă durată (rezistența medie a porumbeilor este de
10 zile) se manifestă, în primele șase zile, printr-o hiperglicemie moderată.
2.	Hiperglicemia din primele cinci zile de inaniție se realizează mai
puțin prin creșterea concentrației glucozei decît prin cea a altor substanțe
reducătoare.
3.	Păsările posedă mecanisme glicoreglatorii prompte și eficiente.
4.	Metabolismul energetic al porumbeilor descrește ușor în timpul
inaniției (de la 5,665’± 0,471 kcal/kg/pră în condiții bazalela 5,254 ±0,221
kcal/kg/oră la sfîrșitul perioadei de maniție).
(Avizat de prof. N. Șanta.)

512	CORNELIA NERSESIAN-VASILIU Si GH. NĂSTĂSESCU .	. Ș
bibliografie
1.	Ahcangelo P. D., Quaderni deHa nutrizione, ,1958, 18, Z -	62 — 72.
/ 2. Hazelwood R. L. a. Lorenz F. W,, Amer. J. PhysioL, 1959, 197, 1, 47.—51.
3. Henhy K. M., Mg Donald A. .1. a. Mager H. E.‘, J. exp. Biol., 1933, 16, 153.
4; Macowan M. M. a. Magee H. E,, Quart. J. exp. 'PhysioL, 1931, 21, 275-280.
5.	Nichita G. et Iftimesco G., Ann, Inst. nat. zooțechn. de Ronm., 1933, 2, 67—76.
6.	Nichita G. et Mircea I., Ann. Inst. nat. zooțechn. de Roum., 1^33,2,45-66.	.
।	7, । Romijin G. u. Logknorst W., ZbI. vet. Med,, 1964,11, 4, 297 —314.	।	,
- 1	Institutul de biologie „Traian Săvulescu”, ■
j	Secția de fiziologie animală.
Primit în redacție la 12 iunie 1968.
"	7.	. .	.	:■ ..	7	’	‘ '	74	7 ■■ V ' ■
ii
feb?:
INFLUENTA NEMBUTALULUI ASUPRA GLICEMIEI
777/ 'ii.- ?;
7 '■ i ;	A.-'7	7; , 7: «E ' .77..L a.77 ; 7<'777 7 -7 '''7 . a
/ ” R. RACOTTĂ si CORNELIA NEBSESIAN-VASILIU
5911133.1
Eîfect of deep nembutai (N’â-Pentpbarbital) narcosis (mtra-peritoheaiiy adminis-
tered) on. the coiirșe of ghicose (1 g/kg) or epinbphrine.	hyper-
glycemia,, and of insulin (0.5 U7k£)-induced hypoglycemia wasstudiediii Chin-
chîlla rabbits and Leghorn hens. Blood samples were taken at dîf ferent time inter-, 1
vals unlil 3 - 4 hours since the intravenous administration of tlie substances. The
cburse of glyceiniia in control or treated unnarcbtizedrabbits was not significantly ;
modified by nembutai* narcosis. In hens, nembutai abolished epinephrine -hyper-
glycemia and d'el'ayed* the recpvery from insulin-hypoglycemia. The- reșults âre;
discussed.	:	;	y?'-;-.:

7 ¥17?
ILrbituricehy cu acțiune nareotieă rapidă, și în special pentobar-
bit^^ Na (Nembutai), se utilizează curent în operațiile pe animale,
*4^^ toxicității rernaaente rapidei reveniri ă wmalul^ii din
Efectele vegetative $1© acestui de șute^ privesc mai
(&);, $i,.. în funcție de șpeeie, temperatura corporal (&). .
W; influențează în- mod semnificativ gliee-
jd^ 'Uori^	animale: dacele din literatură sînt contradict^
'deșori8; efecte de blocare, a hiperglicemidi prevocate du WA Ie
i^p.ure' (7) sau prin ’sîngerare la uuelepă^ă^i	dw și efectehiperg^^	7
șaut foarte■ marcate la■ iepure (12)y.	.i ■ > -	■ ț. v ■ ■
unele e^periepfe preliminare, pe iepure*, noi rii» am constatat vwU
sub acțiunea veronahilui. Fiind interesați
unor aspecte -ale g^	anamafe	'
pentuȚbafroare^ am efectuat unele eeBetatâ^v privind:
do nembutai la iepuri și1 găini asupra
1^	P® o>fmoate ca gMcozsț sau adrenalină și asupra Mp^lâeemwâ
. 77-'•	-7^
's;*K	SE1iT.A Z©CLOCI® T. 2Q. XJl. 5 ț. 5W-51BUCURAȚI

C; ,5725.






514
.R. RACOTTĂ Si CORNELIA NERȘESIAN-VASILIU ■'
2
.|®î
■ ■
MATERIAL Șî UETODĂ . i
S-a lucrat pe iepuri Chinchilla de ambele șexe, în greutate de 2,5 3,5 kg, și pc găini
Leghorn în.,greiitate m^die de g kg. Loturile au cuprins în general' cîte $ animale. Cauze acci-
. 1 dehțale âu redus uneori loturile; de aceea pe grafice este înscris și numărul animalelor, utilizate
li'fiecare experiență.	-.y." T':
;	între două experiențe succesive, intervalul de timp a fost do minimum 18 de ore. Toate
y determinările, s-au.făcut după o perioada de-17—20 de ore de post. : <
. Acelorași animale, în starea de veghe sau narcotizate, li s-au provocat:	\
îr ’ ' /tiperr/iitemie : •	•' ' ; • ; ■-/.C 7 1 ’r '4 '1'	.	'	;. • ■	'7.'■
- ■ ■■ '	\	' ■ ■ / ■, ■ .i--	■ . ?	■, ■■ , V 1 ।	■ ■■■■	' .■■■ ■■ ■' ■	■'
; «)-prin Injectare de'gludo^ă (Glieihâ]ml) i.;V.,.l {ț/kg/în soluție 20% în serȚiz.iologi'c.;
, b) prin, injectare de adrenalină! (Biofarm) i.v.
fiziologic; .	/ Ț' \	' i-
50 pg/kg, în1 soluție de 0,1 mg/ml 4n.sct
’-■< ./ hipoglicemie:	?■■■■ ■/■;■ .. ■'> .■■■ ■■ \
. ,. ■ e) prin injectare de insulină (BiofăTm) i.v.',' 0,5 UI/kg, in s'oluție de 1 i.UI/ml în ser fiziologic.
Pentru narcoză s-a folosit ponto bărbi Lai de Nâ (Nembutap.Moslekzăv), administrat intra-.
' ; peritoneal în soluție apoasă l.%j în doze inițiale variabile și fracționate în funcție de reacția/ani-
' malului-(5,0—100 mg/l<g la. iepure șiVițcă, 50 mg/kg la" găină, într-d perioadă de 30-r.45 min);
■. în cursul luării probelor a foșt în;gene\ăj necesară suplimentarea cu noi doze de.nembutal (10-
■ - 30 -mg/lig); ,astfel.:î.n.cîț să .se;: inențină b,stare; de narcoză avansată constantă, caracterizata;
y - prin abolirea reflexului de redresare a capului.'	■’	(	. v . .7	tN 'f/ȚN?
y	Sîngele ,a foșt .prelevat din'- venele auriculare la. iepure și din creastă la;găină, ln^iiite>d$ i nj pc)
tarea glucozei șaii/g hormonilor, și. la diferiți'intervale.de timp; după .(pînă la 3 — 4 ore); S-au
■ dpzat substanțele redueătoare (SR) . piin metoda .Hagedorn-Jensen.1 ■. . ■ i . -	\ ? j
. ' ;	< Pentru testarea efectului nenibutalului asupra glicemiei normale s-au luat probe desînge
dinioră în otă deda animale din aceleași loturi (3 iepuri și 6 găini), narcotizate în modul', expus:
£
\șs J»
5
w .j
■ C *-j w
' '3 >Ci.
.r, H '
a ’d <u -/-
« .6 ? ' ■
â'.Ti s ■
.t3' d n. 3
•' 'EV
s
•g |
' - —
w
3
w
g
o
B —
' Pq n-'
.. dyd.
tij)
& ' 0.
2' ■ •'
c
■ fl. ' 1
O. A
ă	3	~	g	s
o	S	S	9	{S	S
+->	u	.2	n	P-,	ca
>«J	h	a	c	« -g
' RȘZqLTATE , ■
1»
g- | &3-
° . § 135 s
:	1. Iepuri. în' figura? 1 este înscrisă evoluția îii timp a SB sahguinp; 7;
în funcție de diferitele tratamente administrate. Din figura
că nembutalul singur nu'a influențat în nidd semmficativ; cdncettțr^
normală a; SR. De; asemenea) curbele' evoluției hipdrgiiâemiei ^r,pvbcȘțe'7 ■
, cu glucoză' (fig. 1, B); Sau - cu adrenalină, • (fig: 1, D), ca și cea .d * h
z. glicemiei ihșulinice (fig; 1) (?). rin .au diferit în mod semnificățiv la aceieaȘ.i
animale nenarcotizate sau .narcotizate cu nembutal; ^7 --^
' • 2. Găini. La găini, situația a fost diferită (fig. 2).PDacă mici îr^
caz nembutalul nu, a. influențat glicemia. normală (fig <2, 4) și nigiu^r^ V; 7/S
/1 ■ hiperglicemiei pro vocate prin administrarea glucozei < (fig;.'- -2joB) y în schiinE7
. a avut un oarecare efecț ășupra reațției glicemice, ia insulină și la'adrenalina; : ’’J
P ( Bevenirea din hipoglicemia insulinică. a fost în oarecare , m
,, întîrziata :(fig. 2,: O). Nu. s-au. găsit' diferențe, statistic senini fica^^^
ciate pe baza testului t, între glicemia animalelor normale și. a celor.narco-
tizate decît la 1'80 min d e la injectarea .insulinei:' ■ (p < 0.,05). Totuși,
; alura generală a celor două curbe arată o tendință de întîrziere a restabilirîi
nivelului glieemiu normal Ia păsările aflate sub influența narcoticului.



/

>y. Ni









..o,WJ^^
5W
516.

C-

5'
, INIMJENTA' NEm	ASUPEA GLICEMIEI,LA IEPURE:ȘI GĂINĂ	517
ti
w
I.
CO
. T
O ' ao
S
<■£■'
t/y
-■.ti'
vcS'
«
hr,‘
1 O C3
£ ’
■
.
Jo c

■	'	H,	■	I-.;
1 >	■	'O'	-.•f-o.îrfi v
•	d
■	ti	.g’	7-riv
■ ' ■. rH r-.M'.faSi.:-
M §
■ ¥”
: :e/.’
. ■ co
. . -u
3 <43 -
-O. n
' E
■ aj "■.
■ e
. § '


d Doza ,.de adrenalină utilizată nu a produs o hiperglicemie importantă
la găinile normale (fig. 2, D); totuși, diferențele dintre glicemia inițială
Și cea existentă după administrarea hormonului. au fost statistic semnifica-
'’tive. Dimpotrivă, la găinile narcotizate adrenalina nu a avut îh mod
practic nici un efect hiperglicemie,. nici chiar în primele 5 min, moment
în care efectul a fost maxim la păsările normale. .
DISCUȚII ,
. K. ,Sa d 1 e r și K. We 1 ch (12),. folosind condiții de narcoză
? similare la iepure (cu diferența administrării intravenbase a nembutalu-r
lui), afirmă că nembutalul provoacă o hiperglicemie notabilă (179%ilb).
Faptul că acești autori.au dozat enzimat ic ^glucoza adevărată nu poate
explica deosebirile de rezultate (la iepure normal, SB. dozate cu metoda , \
■ Hagedorn-Jensen sînt în raport de 105- 120% față de glucoza adevărată
—.experiențe personale). După aceiași autori, efectul hiperglicemie al nem-
? batalului este rezistent la insulină, fapt pe care de asemenea nu l-amputut
% confirma. Nu ne putem explica aceste diferențe de rezultate (decît poate
prin calea diferită de administrare a nembutaluhii sau prin, proveniența
diferită a substanței). .	\
X I a . H o d a s și colaboratori (7), inj cetind •— tot la iepure —
% tibpentăl de Na, găsesc, dimpotrivă, un efect de țip invers, în sensul unei
blocări a secreției medhlosuprarcnalei. Rezuitatele noastre la iepure sînt
compatibile'cu acest punct de vedere ; ,în acest caz însă, capacitatea reve-
nirii normale din hipoglicemia ihsulinică la iepurii narcotizați cu nein-
: butal (fig*. .1, 0} ar demonstra că medulosuprarenala nu participă în mod
obligatoriu la acest proces. Există dovezi că hiper secreția de ^hormon so-
matotrof hipofizar (ȘiTH), sub efectul stressaht al hipoglicemiei msulinice,
nu este blocată de nembutal (9% S-ăr putea astfel considera că mobili-
zareă STH (și eventuala glucagonului) ar fi suficientă pentru o normali-
zare a glicemiei îh condițiile date.	;	;	/
■ț ‘ La	Donoso (4) constată diferențe, în funcție
ț	ce privește reacția medulosuprarenalei la narcoza cu
n^	narcoticul a provocat o parțială blocare a secreției
• de adrenalină ca răspuns la stress (sîngerare). Un astfel de mecanism ar
pUtea explica întirzierca revenirii din hipoglicemia insulinică, observată de
?’ noi, și în acest caz, spre deosebire de iepure, la. găină adrenalina ar apărea
. necesafă pentru normalizarea glicemiei. , /	\	\
Lipsa,-efectului hiperglicemie al adrenalinei injectate la găinile narco-
. tizate este însă mai greu interpretabilă, deoarece sediul acțiunii blocante
este presupus a fi însuși sistemul simpatice-mcdulosuprarenal, și nu
organele ădrenoceptive (4), (7).:	-• e
hp ț A,. Acțiunea ne mbutalului asupra centrilor nervoși vegetativi nu este
, ;pe deplin lămurită. Efectul substanței asupra temperaturii corporale de-
pinde mult de, specie... La iepure, spre deosebire de pisică, temperatura nu .
; scade dacă animalul este culcat pe o pernă de vată (5). în experiențele
■	animalele narcotizate au fost culcate pe o. masă de lemn; fiind ,
astfel-.posibil ca-redusa cădere inițială a glicemiei la o oră după instalarea
^ narcozei (fig. 1, A) să fi fost corelată cu o ușoară hipotermic.	'

,Ă;
a







518	,':R..:RA(EfO3!TA.^	.	6
Nembutalulpare a avea un efect depresiv general asupra funcțiilor
hipo t ala mice (1). Narcoza profundă sub nembutai (80 mg/kg) suprimă .
potențialele evocate în‘ hipotalamusul de pisica prin excitații exțerocep-’
tivcifll). Nu am găsit însă date concludente cu privire la i^
anumite reglări vegetative (altele decît respirația și termoreglarea). Bfcot ul :
depresiv. al nembutalului asupra secreției gastrice determinate ; de inWlină t
este atribuit mai probabil unei acțiuni anticolinergice periferice' decît,.
blocării centrilor vegetativi ai vagului.(10).
H. 0 o r r o d i și colaboratori(3)dovedesc biochimic și histochimic
<pe creier de șobolan că barbituricele nu influențează conținutul îh adrehă-;
, lină și; serdt onină al neuronilor ^cerebrali monOaminergici. Dacă, într -a.de <
. văr,. rețeaua adrehergică - din trunchiul cerebral și hipotalamus cuprinde;
legături nervoase implicate în reglarea neurovegetativă, lipsa ei de reac-
tivitate la harbiturice: ar- putea ^explica rezistența unor; astfel; de circuite la'
efectul depresor al acestor narcotice.
; Se po ate astfel considera ică. la iepure narcoza avansată sub nembutai'
nu afectează capacitatea factorilor reglatori ăi. organismului de a menține
constanta glicemică sau de a o restabili în cazul unor perturbări de origine ;
externă. Nembutaldl pare astfel a fi utilizabil pentru studii asupra reglării :
glicemiei ia iepure atunci cînd este necesar să -se evite influența unor ^sțig
muli exțeroceptivi.	i '
■ La găină, pe de altă parte, apafe necesară confirmarea efectului de
blocareadr energică sub. nembutai și în alte condiții experimentale. Și
în acest caz, narcoticul s-ar dovedi folositor, deoarece blocarea secreției
medulosuprarenâlei poate fi de ,o. deosebită utilitate în unele studii
vindreglarea glicemiei. ;	'	\
INFLUENTA NEMBUTALULUI ASUPRA GLICEMIEI IA IEPURE SI GĂI^Ă	519
"i. ■"	■' BIBLIOGRAFIE '	: \- N y
'1. Benetato Gr., Uluitu M;, BubuiaSiu E.'ct Bonciocat C., Rev. rounL-PhysipI^^
■■ ■■■■■■.■ .k;-
2.	Bost J., Dorleac E. et Guehenneux A., C. R. Soc. Biol., 1966, 100, //, 2113,
3.	Corrodi H., Fuxe K, a. Hokfelt T., J. Pharrn. Phafmacol.', 1966, 18, 8, 556.;
4.	Donoso A. O., C. R. Soc. Biol., 1962, 156, 790. '•	b' . ,
'5. FeldEerg W. a. Lotti-V. J., J. PhysiOl. (Londra), 1967, 190., L 2Q3,	..
6.	Goodman L. S. și Gilman A.., Bazele farmacologice ale. terapeuticii, Edit, medicală, Bucu-
rești, 1960.
V XOflAC M. H., Mbăiioba JI. A. m KPAUEb B, W., Tp. liepsoro Mockob. Me^.1
, ,j V Mhct., 1964, 32, 51.	•	,
8.	'Kumar M. a, Saraf K. L.,. Indian J. Physiol/. PharmacoI., 1964,8, 3, 137.	. ,	'
' 9?Muller E?, Saito T., Arimura A?a. Schally A, y., Endocrinology, 1967, 80, 1, 109,
■IO. PdwELL JD. W. â. Hirsghowitz'B. I., Amer. J. PhysioL, 1967, 212, 5, 1001.
11.'Romaniuk A., Acta 'Biol. exp. (Varșovia) 1965, 25, 2, 133. .	' ■
12.	Sadler K. a. Welch K., Natdre (Londra), 1967/215, 5103, 884,	- u
'	'	.	. Institutul de biologie „Traian Săvuieșcu1’,
X 1	z - Secția de fiziologie animală.
' ; / . :	■	., Primit în redacție la 5 iunie 1968.
CONCLUZII
1	. Narcoza avansata și prelungită cît eva ore sub nembutaida;iepure
Chinchilla nu .influențează înmod semnificativ nici glicemia normală,
nici .mersul hiperglicemici provocate cu glucoza .sau cu adrenalină-și..mei
al hîpoglicemiei insulm^	' :	1 b
- '2‘,:imHuBnța/^ieei^
, împiedică hiperglicemia adrenalihică și prelungește hipoglicemia indulmică.
Ultimul; efect s - ar putea datora unei blocări a secreției, glandei; medulo -
' - 1 suprarenale. .	. ■ ?	■' y .
. 3, Rezultatele obținute la iepuri fac posibilă utilizarea mârcozeiieu
nembutai în studii privind reglarea glicemiei da aceste animale


.Mulțumim .dr. ;S. A. Ku z n ețov, de .la. Institutul de biofizică al Ăcadepii^i de
1 . științe diri țt'S.'S. 'IWXd^^	pentru nembutalul pe care a' avut amabilitatea
\ să ni l trimită. ■	g -	\ p ’"1; 7'-'\
■ ,(Avizat de ;proî. N. Șania.)
RECENZII
* * # Ații del X Congresso internaționale di studi Sardi {Lucrările cehii de-al X.-lea Congres inter-
național de studii sarde), Centrul internațional de studii din Sardinia — Uagliari,'
1968, 275 p.
Se arata că la acest congres, printre invitați, au participat pe lingă numeroși cercetători
geologi, și profesori de geografie, ca proL Pierre Go.urou de Ia Institutul.de geografie din Bruxel-
les. Dintre antropologi, G. Oliviei de la Laboratorul de antropologie din Paris, antropologul
român prof. O. Necrasov de Ia Centrul dc cercetări antropologice din București și alții,
în total s-au ținut trei simpozioane : primul la 31 decembrie 1966, al doilea la 3-ianuarie
1967 și ultimul la 6 ianuarie 1967,
Au participat cu lucrări și comunicări numeroși cercetători din toate ramurile științifice
ce au legătură cu cuaternarul, mai ales geologi, paleontologi și paleobiologi.	..
Astfel, din domeniul geologici și mineralogiei s-au abordat probleșme legate de. cuater-
narul de pe litoralul de coastă al Sardiniei, făcîndu-se observații asupra grotelor din sectorul
Cala di Lupa din Sardinia orientală și asupra dunelor de coastă, precum și cele privind cuater-
narul din golful Oristano, Nu mai puțin interesante sînt contribuțiile aduse asupra manifestă-
rilor vulcanice recente din Sardinia, iar dintre comunicările geopetro grafi ce sînt mult apreciate
cercetările asupra cuaternarului din Capo Testa din Sardinia de sud,
Deosebit de valoroase sînt și lucrările din domeniul zoologiei și botanicii, unde s-au carac-
terizat fauna și flora actuală, permițînd ca, pe baza datelor și analizelor recente, să'se aducă con-
tribuții noi la evoluția cuaternarului din insulă; de asemenea, nu mai puțin însemnate sint și
cercetările paleontologice privind fosilele marine și continentale ale cuaternarului din insulă.
Nu au lipsit la acest congres nici lucrări de paleontologie umană și arheologie, prin cară au fost
scoase în relief cunoștințele actuale asupra celor mai vechi așezăminte din insulă, '	-
Ultimul capitol se încheie cu un necrolog de Giuseppe Peccorini, asupra activității prof.
Silvio Vardabasso, în care se arată activitatea acestuia timp de 35 de ani în domeniul geologiei,
avînd publicate un număr de 116 lucrări.	...
Volumul acesta, publicat în condiții tehnice superioare, sub auspiciile și concursul Regiunii
autonome din Sardinia, este valoros mai ales pentru cercetătorii geologi, geografi și paleobiologi.
Leonid Apostol,... , ,
Muzeul „Grigore Antipa”
LUCIEN LAUBIER, Le coralligene des Alberes — Monographie biocenotiques {Coraligenul de la
Alberes — Monografie biocenotică), Annales de I'Institut Ocăanographique, 1966,
t. XLIII, p. 137 — 316. .
Lucrarea reprezintă teza de doctorat a lui Lucien Laubier, pasionat și fecund cercetător
al vieții marine din împrejurimile stațiunii Banyuls.	'	. v

t,;
■7\
H?1
KW
w?w?
'7 V

522
■ RECENZII

2
Rod al uneMndeluiigate și'atente cercetări, această monografie, bine echilibrată, cuprinde,'.
. după uii cuvțnt înainte și 0. introducere, 11 capitole, concluziile, un rezumat și două hărți (bați-.'
. metrică și bionomică) ale regiunii studiate.	,';l ■	■ ' '	'.X' / < 7
/	.. Autorul întreprinde studiul;bionOmic' și ecologic ăl fiindurilor tari, denumite, destul 4ey7?:ț.
'■■imprqpriUL,,fonds coraligfenes”,: din regiunea Banyuls (coastă ștîncoasă/de.la, Albăres)/ Aeesțbăî..^
sînt formațiuni circalitorale de substrat dur, rezultate din. acumularea talurilor.de alge calcan )
•	roase (Lilhothammiaceqe și Equamariaceae), care s-ău sudat puțernic între ele. .	\ ,. 7
i -	? . ■ ...	? '.X v. " . ;	. ...	:	' 7 ■■ '. ■■ 1 : ■ ■■■ ; . j' ;/ ■ ■ X'
în primul capitol sînt prezentate metodele și tehnica de lucru. Pențru colectarea pro^.-7
.' b'elbr s-a utilizat draga de,tip Charcot. Datele astfel obținute au fost complețate și verificate, prin. 'X-.
/, observație directă, făcută' cm scafandrul autonom; platourile corăligene. studiate ăflîncfe
adlncimi nu mai mari de 40 m.	;	ți-...:.;■■■■■': -
- ( Triajul materialului biologic (mai ales microfauna -erțdogee) din -probele proyenind de pe 1; : ;
fundurile țari ridică probleme dificile.	>	. - /■ X/.y .y
Autorul recurge la uirprocedeu’ folosit curent de' către cercetătorii români'în, studiiil
microbentosului: de piatră, și anume spargerea rapidă' pe Uscat a concrețiunilor; corăligene; apoi,. .1'1
' -spălarea sUcCeȘivă a fi'agmentelbr obținute și filtrarea apei de spălare. Aparent brutală,- 'metodă77 Z
și dat și îrt acest'.c^z-rezultate excelențe. .Materialul'.obținut a foșt/iriat: pe' -viu; Din- p,ăăâțe,,
în lucrare, :cu excepția cîtorva grupe, hu’se abordează studiul' micro faunei. i .	' '
în capitolele IPși III se fac prezentarea și descrierea structurii stațiunilor alese. Tțață de <
:'limitele'batimetrice la care se găsesc situate, fundurile corăligene în Mbdifeana .occidențafe^
, Banyuls ele sînt mai. ridicate :(22 — 29 pentru', stațiunea de le) Cap Abeille, 1828';m’cpeițțru,
stațiunea de la Gap OulleStreil), cauza .fiind turbiditatea crescută a apelor' litprale ^dâțQrițaX ț;
■. aportului sedimentblogic' al Pionului. '	\ ” 1	v''
..Studiind principalii factori ecologici-(cap. IV), autorul. copstată. influența putețmcă'p^A
condițiilor, meteorologice' .teteștre. Structura heterogenă1. a- concrpțiunilor -corăligene Tace, pp'șibiiă'. 7,
existența micfobiotopurilor- cn, iluminare diferită, aceasta varifpd pențrji aceeași adîîicțmsMn;^
limite: destul de. mari, ’v.' '	■	. z '■	1 ? „
u. ■ - ■.' în,«capitolul y privind introducerea in.studiul sinecoiogic se propune, omouăecfeifi^^
7 organismelor care trăiesc pe fundurile tari, în exolite^ ;situate -la «exteriorul îsubstrâtuluijtte^
corespunde epibiozelor), endo/ile și niezolite.	7' '	',J -1
■ ’ ' - ' Termenul de; yxolit, pur' topologic;, ca- și ceilalți; este, subdivizat. îm funcție :de<yariățiă'.7 7
cantității de lumină priihită ■ de- diferitefe ibiotopuri' în hiperiit,. hipo li L și .peri-lit,; . ".''1-A.;' țț.;	j; A'v
■ Din materialul colăctat' în cele două stațiuni' au fbst determinate 530 de ■ specii Mb^n^yer^c.;^
, -tebrate, care sînt prezente, sub form,a: unor-tabele recapitulative -ce. evidențiază- b -.s'erie .’'d^^^
. ecologice și piocenotice.. Multe grupe lipsesc din-aceste- tabele, ca urmare ă?difeulțăț-ilfe^^
tificare a speciilor. y -	.	.• / .'■■ '	'.'A;;1
- .■	"... în capitolele VII, V-III și IX sînt, studiate mai ahiănunțit cîteva grupe .d'e'neyșr^^^
- . bentonice, mai familiare autorului, polichete,. grup'în care L. Laubier este specialist, octbcqrali-'
■- eri, echinoderme, copepode—-harpaclicoide.	,	- ' ,	1	ț77 .'7.
■' -Bogăția fecehozeP corăligene permite autorului bă; studiind rapoiTurile:Țhțraăp^^^^
«' (cap. X), s.ă descrie căzuri noi de epibioze, comensalism, parazitism (de-,exempju.''en^^
.mul primar la Splanehndțr.ophidae).'' "	" /'	■	( -. ■.
Capitolul’ Xlisest&. Gpnsa.craf considerațiilor; biocepotice1 asupra; ftin'dui^dbfcbr^
। caracterizare • bioceno-tiCă Jnu'i.este-. însă posibilă, dăoă'rece extijem.' de '.'puține ' SÎ'iițișpeci^
,era.ctcristi.ee (Caryophyllia, smithi, Ărgyrotheca cordata și alte cinCi) ,șau. ^efer^nțiaie/^
•	dintre care cităm Nemertesia tetrasticha și Campanularia qltq) .acestor;funduri.	'pZ'.'
biocenoză.CQrăiigenă;este.'definită;'.ln!Ultimă.instanță-,jprin'Lexistetțța.iunui’-d^zyplțaț’șubiȚ
strat organic, țezultai; din ;activitatea caloigenă-i a: litotampiabeeior‘	;	' '■, l

J.

' /RECENZII
523 '
^/^ ; vDin foarte puținele-și destul de relative date cantitative, privind biom
‘yoraligene reiese-totuși-extraordinara bogăție aracestuî mediu (aproape 400.;g/m2b.în raport cu
peba-ce este cunoscut și admis pe ansamblul.Mării- Mediterane (1'9 g/m2,-după Zenkevicip .
;. " ' Un studiu’complet al unei astfel de .probleme-socotim că «depășește posibilitățile, unui sih-
: gur om. ■. «Lacunele..lucrării--r- neglijarea- studiului -microfaunei, a, aspectului - cantitativ al
■piocenozei -- se datoresc poale tocmai ace.stui fapt.
77' -Printre lucrările cdhsacrate biocenozelor bentonice' de substrat dur, de altfel-puțin nume-
-roase/!.monografia lui L;. Laubier.se înscrie’ca. o! realizare--remarcabilă, care poate, .fi consultată
k./.cu profit și de oceandlogii români.
Alexandru MarineScu -
Ees biocbnoses^.benlhiques du sislbine pliital:.(Biocenozele- bentonice ale sistemului j ‘
j',..	.Yitdl)., Rec; .Trăv. St. Mar. Eixd., 1967, voi. 42.îasp; 58/113 p. -

,7;:	' Elajareă; biocenozelor behtohîco a ridicat mnneitâse -discuții- șl, evident, păreri con-
tradict-orii. '	•	-; 7.y'7f. <<’■ ■■■ 7''''■ 7' -".-7^	- ■	..,■	■' ■
Ca’Zărnov, Zen.ketfitch/Ekman/Tlibrso.n, P^r^s, âu emis
ipoteze diferițe asupra'acestei' problerițe, amplu dezbătute- în cadrul:tCqlocviului' de la■ Genova ’
^-b(1957),7undq s-a stabilit existența a9ketâje, privind1 pe vertical formațiunile- bentonice.' 7 '7
X'?. /: 7 , ’Continuîn.d- studiul' biocenozelor .bentale, Părăs 'Și ■ Picard (1959) condensează 'numărul -
etaje de la 9 la 7 (4 pentru sistemul fital, 3. pentru sistemul afital)?. -•
tf-M.'./'.7$n 1'9^	! Biocenozele ben-
ț(^il)Aîce~ăie si&lemului fital. ' '	' \	' ’y7>''.■-y" 7-,	•,■ P'-p:-,7,■ii.- ':>'r---. , ■
pXXXA’' Lucrarea'ure cinci părți,‘-dinIrefcare primele patru cuprind analiza^și 'caracterizarea' etâ-
^i/jelorj sistem'ulai'fital; supralitoralul', mediolitorălul,‘infralitorălul; circâlitoralul,' iarliltima-discu-
bentonice- â sistemului; fital. - '	,r?	'
dbar stropit de valuri, este populat de biocenoze caracterizate pe ■ .-
77plfe.m.ondiâl'prm^	uniformitate.	- .
^7' ^	Etajul: medibl'iibr al, unde 'emersiunea și 'imersiunea alternează relativ periodic, în mările <
țX$u>maree; 'sla^	subetaj superior/doar umezit de valuri; și intr-un subetaj ' \
■'inleripr,'umezit'cînd apelei sînt. scăzutei imers cînd apele sînt crescute.	.	>
puternice;-ritmul acestora asigură o permanentă umezire, delimitarea ..
Iii-, । două sabotaje, . devenind cvasinuiă. : ■ ■
; Pe substratul șolid al mărilor cu maree puternice din'regiunile temperate domină vege-: ..
țâle'le/în timp ce în regiunile tropicale domină animalele. AceSt fendmdn se explică prin perfecta
;ă țlapța.te Ia- exondar& â feofi ceelor/ alge de apă rece, și ,pfin slaba adaptare la.exondare a cloro-'
fețelorși rodoficeeloT,'alge de apă caldă	1	/	’	■'1
.'-Recentele .cercetări, ale lui. Lagardere (1967) asupra biocenozelor, substratului mobil, au . ..




feyșț^bilit «în regiunile'cu un hidrodinanlism accentuat, nu există legături 'de interdependență ',
iyțnțre 'speciile cpinpdnehte,..'cohdiție -esențială în■ existența unei- biocenoze. Independența, ydin-
^țre șpecipși-remanierile repetate ale diferitelor biotopuri îl determină pe JRCrfes să eiiiită ipoteza,
''' ■câ.îh--. această regiune nu se poate vorbi despre biocenoze în sensiil strict, ci despre grupări teim
^ț^pbrârdde ariim'ale produse atunci cînd se ivesc condiții.favprab.ile. -	।	’
&i^^>';‘\Eidjiil‘ infraliioral este' delimitat,spațialjîntre zona unde organismele sînt permanent .seu-. -
•^ndate .sau.-rareori-.emersâte și zo.na unde dispar, albele.fotpfile,	. ' ,	- .
.70
X
"-Șl?
'y&fe

O?

, Acest etaj tlfiUar, ca biocenoze bine dehmitatc. prezintă aspecte yșriațe.; Orizontul cel <
wi ȘMpesfipjîU, CH aspect particular, constituie un șnhftțaj aparte, denumii de Stephensen ,,fișia <
infralitoplă”. .	x. •’ '	•■	. , r. -m ■	;	' ...	;<
Bazîndu-se pe influența mișcărilor apei asupra biocenozelor, RiedI (1964) ștabilțțșțe exis- > ,
tenH îp cadrul acestui etaj a trei zone, caracterizate printr-un tip special de hidrodiuaunsm.. Lș
POes consideră căgpcntru etapa actuală a ee^tățildț, delimitarea; în dană subetaje este
■ mai indîțată. ■ •	■ ■ .	'■■■.".<■
în general, pe substratul solid predomină' vegetalele. Pneuri pot predamina insă aiMițiMele i 1 ;
datorită brutajului: sau agitației 'apei.	■. ■ /'d*.-
Populațiile substratului mobil pot fi lipsite de vegetația metâfitică, datorită hidrpdinamisJ ■ 7
mulul, subsțțșțyțuț și condițiilor hidrografice, sau pot fi prevăzute^cu un strat format de
alge său fanerogame.
Părăs consîde fă ca arbitrară această clasificare, ar ățînd că unele populat ii ale. stratului ;>,■
mctafitic nu sînt decît faciesuri ale biocenozelor lipsite de metafite.	:
-	Etajul cîrcdlitoral, cantonat în zona'algelor sciăfile, este populat de biocenoze foarte variate ■
, în funcție de natura substratului și de intensitatea luminii. Comparativ cu.etajul infralitorăh șe \
constată o creșterea numărului animalelor sesjle în, Uetriin.enlăl algelor. Caractmst'icae^^
a circalitoralului este prezență pe unele substraturi & cpn.crețninilo?	< <: l)'
Substratul solid este populat. de biocenoze în care rolul vegetalelor este prinidrdial și de .
, bipeepozț jp Care rolul) vegetalelor e&țb Ș^cundAV sau inexistent. 1	7
■ în ceea ce privește substratul niobil, Păres consideră că nu a fo&l studiat sistețhțțțip,
în încheiere, Peres subliniază lacunele existențe Î;h oiHiqașfcroa biQC$î^
pib.dnd accentul pe casierul încă analitic la ora actuală ă biononiiei. benlonice a- sfe^^
' mnlui fital. '	.. .	'	' J ,; • >;' •; f.*
A^eașță yalQjrugsă; lucra re reprezintă smteza (țunoștipețelor aciuate pe plan, mondial asu- <■ e
pra biocenozelor bentonice,	<	.1	. 1	' r ; 7, . ■ 7;
'trebuie șuhljpi£$& tesă ca. o. lipsă, nemențioparea aproape tutidă a lucrărilor românești. ■ ••
în bibliografie șe dau 176 de titluri, dintre care numai unul se referă la upa cliiiLph QțintldbnU^^
rQpșănpșți găușe la cunpașțcțen Mării. Negiy. Ny. se7 amintește pirnip. despre existența nivelului
Qxtțent de interesant pjjn p^-ticid^ițățiie săie. Sumijaiăjeat a^es.; - f
' tui nivel trebuia prezentată cel mult critic, dar in n.lci un. caz ignorată..	_ ;	A ,
,	.■	’	?	A/p£/ie.44(i:reu.s, ra
Revista „Studii și cercetări de biologie — Seria zoologie”
publică articole originale de nivel științific superior, din toate
domeniile biologiei animale: morfologie, fiziologie, genetică,
ecologie și taxonomic. Sumarele revistei sînt completate cu alte
rubrici ca : 1, Viața științifică, ce cuprinde unele manifestări știin-
țifice din domeniul biologiei ca simpozioane, lucrările unor con-
sfătuiri, schimburi de experiență intre cercetătorii români și cei
străini etc. 2. Recenzii, care cuprind prezentări asupra celor mai
recente lucrări de specialitate apărute în țară și peste hotare.
NO Ti CĂTRE AUTORI
Autorii sînt rugați să înainteze articolele, notele și recenziile
dactilografiate la donă rînduri. Tabelele vor fi dactilografiate pe
pagini separate iar diagramele vor fi executate în tuș pe hîrtie de
calc. Tabelele și ilustrațiile vor îi numerotate cu cifre arabe. Figu-
rile din planșe vor fi numerotate în continuarea celor din text. Se
va evita repetarea acelorași date în text, tabele și grafice. Explicația
figurilor va fi dactilografiată pe pagină separată. Citarea bibliogra-
fiei in text se va face în ordinea numerelor. Numele autorilor va
fi precedat dc inițială. Titlurile revistelor citate în bibliografie vor
fi prescurtate conform uzanțelor internaționale.
Autorii au dreptul la un număr de 50 de extrase, gratuit.
Responsabilitatea asupra conținutului articolelor revine în
exclusivitate autorilor.
Corespondența privind manuscrisele, schimbul de publicații
etc. se va trimite pe adresa comitetului de redacție, Splaiul
Independenței nr. 296, București.
La revue « Studii și cercetări de biologie — Seria zoologie t paraît
6 fois par an.
Le prix d’un abonnement annuel est de $ 4; — FF. 20; —
DM. 16.
Tonte comniande ă Itetranger sera adressăe ă CARTIMEX, Boite
poștale 134—135 Bucarest, Roumanie ou â ses reprăsentants â
Fătrangcr.
En Roumanie, vous pourrez vous abonner par Ies bureaux de
poște ou chez votre facteur.