)U WoW^, )Uu»nn jWJU,, 4>i<ur<a0U WU
«.n.h, W&b «3	,	. /'.t-tM-t
lk<nlbiUUx Wm-jA iBls^, iW jpv 88
EWJiJMowcjfe®^^	IgmM^MiV^wiwHWHțJliu^
xwil Wț, ftesre OtibiieffariKîM W jn»	? ■ '',
>fom IMbiuuuiontni^, WivuippHMw «p ĂSM&^aflț^, .
»5\, (Mlfl )f)„ 3® M
WKGÎ^I W jRD«MQ»U«mOfe i«JWft« HiMWb	■
■ .SJ1>	?/» Ittafts	d®!^, ;ift4Ș j»iv JX& X. . ';
l«SW	■
‘ )Tî,	W.litn )H|i«H	\
W )țj„ 4< |.«w («® W .
JB)1JWJUWM Mmm m, ® ntoiii9ri^jw.xa% v«H x<u; Si,
'^bmiHbXx. (fiMuii-W- wxibmtltjwJX.
& j«il„ S® ikai,	‘ •
)U î^ioiwgmox, i«.iiiij.i m S» iîXniijrtiify, TtadldiuiUfc^ M‘
WUI,, (ruft^Mn, 1®W„ » JÎU ibH	' - •
^UQ8»M(	)WwiFiJ«> <â iTtanXiiIh, w®b Wl W» fei, ■ ■
.. St LiXWiinifu, ■,i®M 8to® ișiv 2fe M, .
Jî, ((ttoofsSB» Wiintn (U r», lUoM/kit^	W>
Wiwbiq, jIW, Wift„ ® lUt
U, 'ipOftXOMjBîSiOi, iWBrttrotto ibwrH.fi	Wtecoaafe sr -
(rpiiwxu uHiffiiiblbift WfyU’W	.	■. ■•'
«M ffimww, WiHiliSWi (ilp.jpo (iteAwMHwr 60itlira.l ^1 ©a®f&Hlltu‘l.’ :•
jmaTb /jinudlib^fte WÎJî)}, iWXSVWjyw îl j<Xlw iiAyi® M,;
(C»i fB)/‘\JRWl^G W (ft.VbrndbipHJbh'^ljiibPX^ yiliWWi^^ -
....	i;. x'\,-
(clBi	Kouuftirt'^iwdtJH|ti<M.>vțpii ®^îno - ■ '
■ - ■! ■••- '^ '
î® iWWWiflfK (OjXTO f-fb-Q, «l, ®&> P>„llait .....	. ;' • . ' •'
© xjIUMiwWjpn^, i!Wffibți|ta ©htoittaiJM p tjrrtmrfbibFC^
Iiw„ xwH.	ih'®îfikîbi„ iiwi, «.A, )< wf) ' )»x 4 .'
>1 )}iu®®it&>	.
%
ti IM WXMCOM^ .,'	-. ■■	■
W 91	W
- o, am
■ ikix
bOCHMlIȘiiiiF i
• C- <":h:-
COMITETUL DE REDACȚIE
Redactor responsabil:
Academician EUGEN PORA
Redactor responsabil adjunct:
R. CODREANU, membru corespondent al Academiei Republicii
Socialiste România
Studii si cercetări de
BIOLOGIE
SERIA ZOOLOGIE
TOMUL 20	1968	Nr. 3
Membri:
M. A. IONESCU, membru corespondent al Academiei Republicii
Socialiste România; MIHAI BĂGESCU, membru corespondent al
Academiei Republicii Socialiste România; OLGA NECRASOV,
membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România;
GR. ELIESCU, membru corespondent al Academiei Republicii
Socialiste România; MARIA CALOIANU — secretar de redacție.
Prețul unui abonament este de 60 de lei.
în țară abonamentele se primesc la oficiile poștale, agențiile poștale,
factorii poștali și difuzorii de presă din întreprinderi și instituții.
Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la CARTIMEX,
București, Căsuța poștală 134 — 135 sau la reprezentanții săi din
străinătate.
Manuscrisele, cărțile și revistele pentru
schimb, precum și orice corespondență se
vor trimite pe adresa comitetului de re-
dacție al revistei „Studii și cercetări
de biologie — Seria zoologie”.
APARE DE 6 ORI PE AN
ADRESA REDACȚIEI;
SPLAIUL INDEPENDENTEI NR. 286
BUCUREȘTI
SUMAR
Pas.
EUGEN V. NICULESCU, Sistematica lepidopterelor, cu o privire
critică asupra clasificațiilor existente................ 215
I. CĂPUȘE și D. PÎRVESCU, Asupra dezvoltării postembrionare
la Nycteola asiatica Krul. (Lepidoptera, Noctuidae, Nycteoli-
nae)......................................................... 227
CONSTANȚA TUDOR, Specii noi de chalcidoide din România. . .	235
MARIA SUCIU, Sifonaptere colectate în peșteri din România. . . .	245
IULIANA POPOVIGI, Nematode din sol noi pentru fauna României 255
P. BĂNĂRESCU, Poziția sistematică a somnului pitic american
aclimatizat în apele României ............................... 261
MARIA UDRESCU și VIRGINIA POPESCU-MARINESCU, Con-
tribuții la studiul cariofileidelor (Cestoda) din România . .	265
ELENA CHIRIAC și PROFIRA BARBU, Contribuții la cunoașterea
helmintofaunei mamiferelor din fam. Mustelidae (ord. Carni-
vora) din România....................................... 273
P. NEAGȘU, Studiu ecologic cantitativ asupra galelor de Itonididae
(Diptera — Nematocera) din stratul erbaceu din Insula Brăilei 283
PROFIRA BARBU și GHEORGHE SIN, Observații asupra hiber-
nării speciei Nyctalus noclula (Schreber, 1774) în faleza lacului
Razelm — Capul Doloșman — Dobrogea...................... 291
S. HAIMOVICI, Răspîndirea unor specii de mamifere în epoca bron-
zului (mii. II î.e.n.) pe teritoriul Republicii Socialiste România 299
NICULINA VIȘINESCU, Termoreglarea și adaptarea termică la
animale ......................................,............  '	305
ELEONORA ERHAN, Cu privire la bilanțul energetic la unele larve
de lepidoptere fitofage................................. 315
DUMITRA IONILĂ și GH. BURLACU, Metabolismul energetic și
acțiunea dinamică specifică a hranei preponderent proteice la
șobolani, în repaus și în efort ......................... 321
RECENZII ...........................................................   327
St. și cerc. biol. Seria zoologie t. 20 nr. 3 p. 213 — 328 București 1968
SISTEMATICA LEPIDOPTERELOR, CU O PRIVIRE
CRITICĂ ASUPRA CLASIFICAȚIILOR EXISTENTE
DE
EUGEN V. NICULESCU .
595.7
In the present paper the author presents the basic pi'inciples of lepidoptera syste-
matics insisting upon the principie of cquivalency of characters, formulated by the
author hiniself. Four of the more recent classifications are analysed critically
(Meyrick, Borner, Kiriakoff and Bourgogne) and the deficiencies of each of thein
are examined. In conchision, the author shows the two directions of evolution
(Prototrichia and Deuterotrichia — new terms proposed by the author), and pre-
sents an original classification table.
Sistematica lepidopterelor se dezvoltă astăzi în două direcții prin-
cipale. Pe de o parte, se continuă cu inventarierea faunei, lucru necesar
deoarece în foarte multe țări de pe glob inventarul este incomplet; în
același timp, sistematicienii care lucrează în această direcție descriu și
specii noi pentru știință. Pe de altă parte, se fac revizuiri de genuri, tri-
buri, subfamilii și familii pentru a se pune la punct sistematica unor grupe
după metodele de cercetare și concepțiile moderne. Ambele preocupări
sînt utile și se completează reciproc, dar atît într-una, cît și în cealaltă
există două tendințe opuse. Unii (splitters) procedează la divizarea cate-
goriilor taxonomice, mărind neîncetat numărul, alții (lumpers) la unifi-
carea acestora prin reducerea lor. într-o altă lucrare (16) am arătat că
tendința de a divide la infinit, ajungîndu-se la genuri monotipice, este
dăunătoare pentru sistematică. în principiu, toți sistematicienii sînt de
acord că divizarea neîncetată a categoriilor taxonomice nu este utilă,
deoarece încarcă sistematica cu nume noi. Unii însă susțin acest lucru nu-
mai cînd este vorba de grupele studiate de alții, dar, cînd este vorba de
grupul din sfera propriilor preocupări, atunci ei devin divizori, găsind în-
totdeauna argumente pentru a susține validitatea noilor taxa.
Cu altă ocazie (16) am expus principiile care trebuie să stea la baza
descrierii noilor specii. Ignorarea acestor principii are ca urmare publica-
ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 20 NR; 3 P. 215-225 BUCUREȘTI 1908
216
EUGEN V. NICULESCU
2
rea de lucrări superficiale fără nici un folos pentru știință, deoarece noile
specii sînt repede infirmate de alții sau chiar de descoperitorul lor. în
ceea ce privește descrierea de genuri noi, pe seama genurilor existente,
aceasta este o operație extrem de simplă. Din orice gen se pot izola cîteva
specii care prezintă așa-zise „caractere generice noi” și care vor fi ridicate
la rang generic.
în descrierea genurilor noi trebuie sa se țină seama de următoarele
două principii: principiul discontinuității și principiul echivalenței carac-
terelor (B. Ni cules cu, 1965).
1.	între genuri există o discontinuitate pregnantă, care poate fi ușor
sesizată dacă se face o discriminare judicioasă a caracterelor. Totul rezidă
în alegerea acelor caractere, în capacitatea autorului de a face un discer-
nămînt în stabilirea lor. Așa de exemplu între genurile Papilio și Iphiclides
există o clară discontinuitate atît în habitus, cît și în genitalia lor, pe cînd
între Pterourus și aceste genuri discontinuitatea lipsește. Pterourus ale-
xanor este o specie intermediară între Papilio și Iphiclides în ceea ce pri-
vește habitusul, armătura genitală fiind net de tip Papilio; apartenența
sa la genul Papilio este indiscutabilă. între genurile Nymphalis, Poly-
gonia, Vanessa și Araschnia există de asemenea această discontinuitate
arătată de armătura genitală, pe cînd între Nymphalis și Euvanessa ea
nu există și Euvanessa nu poate fi considerat ca un gen valabil, armătura
genitală fiind de tip Nymphalis. De asemenea, genurile Boloria și Argyn-
nis sînt separate printr-o discontinuitate, dar, dacă dividem genul Argyn-
nis în alte 20 de genuri, așa cum au propus unii lepidopterologi, între aceste
„genuri” nu mai există nici o urmă de discontinuitate.
2.	Cel de-al doilea principiu, al echivalenței caracterelor, de care tre-
buie să ținem seama la descrierea genurilor (14), a fost formulat de noi
astfel: „Toate categoriile taxonomice subordonate unui anumit taxon tre-
buie să fie echivalente morfologic pentru a fi echivalente și taxonomic”.
Pentru ilustrarea acestui principiu să luăm exemplul următor. Dacă exa-
minăm genurile unui trib constatăm că ele se disting unul de altul prin
mai multe caractere : grafism, nervațiune, armătură genitală (valvă și
penis) și chetotaxia larvei. Pentru ca noul gen să fie valabil, el trebuie să
difere de celelalte prin acest ansamblu de caractere. Dar dacă constatăm
că la acest gen caracterele, menționate sînt asemănătoare cu ale unuia
dintre genurile existente, de care se deosebește totuși prin alte caractere
ca palpi, antene, uncus, atunci el nu este un gen valabil, deoarece în tribul
respectiv palpii, antenele și uncusul nu dau caractere generice bune. De-
sigur că în alte cazuri aceste trei organe din urmă pot avea valoare generică
și trebuie utilizate; dar, în exemplul ales, altele sînt caracterele generice
valabile și pe acestea trebuie să le examinăm și să le constatăm la toate
genurile tribului sau măcar la un grup de genuri, dacă tribul este mare.
Numai atunci genurile sînt echivalente morfologic și deci și taxonomic.
Dacă însă noi separăm un gen după palpi, un al doilea după habitus, al
treilea după armătura genitală etc. atunci ele nu sînt echivalente nici
morfologic, nici taxonomic.
Și acum, un exemplu concret. Cele două genuri învecinate Nymphalis
și Polygonia se deosebesc între ele prin palpi, secțiunea aripilor, regiunea
costală a aripilor anterioare și structura capului la larve. Din genul Nym-
phalis s-a separat specia antiopa într-un gen distinct numit Nuvanessa .
privire critică asupra clasificatiilor lepidopterelor	217
pe baza desenului diferit. Dar aici desenul nu dă caractere generice bune
iar caracterele genului Nymphalis se găsesc în totalitate și la genul Duva-
nessa. Pentru ca acest gen să fie valabil, ar trebui să aibă palpii, secțiunea
aripilor, regiunea costală și conformația capului la larvă altfel alcătuite
decît la Nymphalis și Polygonia. Desenul în cazul de față este un caracter
specific bun, separînd antiopa de polychloros, dar nu este un caracter ge-
neric. Specia antiopa nu poate fi separată într-un gen distinct, care nu
prezintă nici discontinuitate față de Nymphalis și nici nu este echivalent
morfologic cu acesta, fiind stabilit după alte caractere morfologice. Dacă
o specie nu prezintă suficiente caractere distinctive pentru a fi separată
într-un gen independent, este mai bine s-o încadrăm într-unul din genurile
existente decît să creăm un gen nou „intermediar” între alte două genuri;
discontinuitatea pronunțată trebuie să existe întotdeauna între genuri.
Una din cauzele care duc la fragmentarea exagerată a speciilor și
genurilor este și specializarea tot mai înaintată care are loc în timpurile
noastre. Astăzi sînt din ce în ce mai rari lepidopterologii care se ocupă
cu toate familiile de lepidoptere; doar colecționarii amatori mai practică
acest obicei. în toate țările există specialiști pe familii, triburi sau genuri.
Acest fapt are o latură pozitivă, dar și una negativă. Specialistul unui grup
acordă o mare atenție tuturor formelor de existență ale speciei, le studiază
sub toate aspectele și este înclinat să vadă caractere „importante” de va-
loare specifică acolo unde nu sînt decît variații individuale. Ca urmare
logică a celor menționate, caracterele specifice devin generice și astfel
se merge cu fragmentarea tot mai mult pînă la superfamilie. Dacă s-ar
face o discriminare judicioasă a acestor caractere, ar trebui ca, dimpotrivă,
acest studiu adînc să indice mai precis care sînt caracterele specifice și
generice și care sînt simple variații individuale. Unii reușesc să vadă clar,
alții stăpîniți de spiritul extrem divizor comit exagerări care nu numai că
nu ajută la progresul științei, dar sînt dăunătoare. Este bine ca specialis-
tul unui grup să mai vadă și ce se petrece în alt grup pentru a face compa-
rații utile. De ce în familia Papilionidae pot exista genuri ca Papilio cu
206 specii, Graphium cu 83 de specii, Parides cu 76 de specii, iar în familia
Nymphalidae genul Argynnis cu 40 de specii nu a putut rezista și a fost
divizat în alte 20 de genuri! ? Ocupîndu-ne îndeaproape de aceste genuri,
am constatat o mare analogie între ele în ceea ce privește gradul de deose-
bire între specii. Toate speciile acestor' genuri prezintă între ele deosebiri
accentuate, caracterele lor specifice fiind întotdeauna foarte pregnante și
ușor de constatat. Dar, în timp ce la Papilio aceste caractere au fost just
interpretate, la Argynnis aceste bune caractere specifice au fost greșit
înțelese și considerate drept caractere generice, ceea ce a avut ca urmare
crearea celor 20 de genuri unele dintre ele fiind paucispecifice sau chiar
monotipice. Pentru a se evita această situație, ținîndu-se seama de faptul
că genurile monotipice sînt îndeobște inacceptabile, s-au creat imediat
specii noi pe seama subspeciilor sau a unor simple forme ecologice și astfel
unele genuri monotipice au fost „salvate” devenind plurispecifice. Iată
cum înțeleg unii lepidopterologi „noua sistematică” ! Aceeași situație
este și cu genul Zygaena, care a fost împărțit în numeroase subgenuri care
după puțin timp au fost ridicate la rangul de genuri distincte. Viața lor
însă a fost efemeră, deoarece specialiștii de azi (B. A1 b e r t i, J. Da-
br o wski și alții) le-au infirmat și au restabilit vechiul statut taxonomic
218
EUGEN V. NICULESCU
4
al genului Zygaena. Acestea sînt cîteva aspecte ale sistematicii lepidop-
terelor.
în decursul timpurilor, de la L i n n e și pînă astăzi, sistematica
lepidopterelor s-a schimbat neîncetat atît în formă, cît și în conținut.
Linnă nu cunoștea decît 3genuri și 780 de specii; Fabricius a
mărit numărul genurilor la 40 și al speciilor la 1400. De la L i n n â și
pînă astăzi, sistematica a străbătut un drum lung, evoluînd neîncetat
în noi metode de lucru, noi criterii de clasificare, noi concepții. Numărul
mereu crescînd de specii descrise a determinat, pe de o parte, scindarea
repetată a acelor 3 genuri linneene și, pe de altă parte, introducerea de noi
categorii taxonomice ca familia, tribul, subgenul, subfamilia, superfamilia
etc. Dar dacă această operație a fost necesară și utilă pînă la un moment
dat, fragmentarea la infinit a genurilor și introducerea de noi categorii taxo-
nomice intermediare nu sînt necesare, încărcîndu-se inutil sistematica,
în 1911, Poche a întocmit o listă cu 50 de categorii sistematice. în
1945, Simpson a prezentat și el o listă cu mai puține categorii, pe
care S. G. K i r i a k o f f (5) a modificat-o astfel: regn, phylum, sub-
phylum, superclasă, clasă, subclasă, superordin, ordin, subordin, superle-
giune, legiune, sublegiune, supercohortă, cohortă, subcohortă, superfa-
milie, familie, subfamilie, supertrib, trib, subtrib, supergen, gen, subgen,
super secțiune, secțiune, subsecțiune, ultraspecie, specie, semispecie, sub-
specie. S. G. Kiriakoff admite în total 31 de categorii sistematice,
iar pentru ordinul Lepidoptera admite 24. Credem că acest număr încă
este prea mare și sînt suficiente numai următoarele 8 categorii taxonomice :
ordin, subordin, superfamilie, familie, trib, gen, specie și subspecie. Uneori
cînd genul este bogat în specii se pot stabili grupe de specii, dar a le grupa
în subgenuri — cu nume noi —, care în viitor vor fi ridicate la rangul de
genuri, nu este necesar.
Nu numai numărul genurilor și al speciilor a crescut neîncetat, dar
și cel al familiilor și al superfamiliilor. în 1902, D y a r admitea 51 de fa-
milii și 6 superfamilii, în 1928 E. Mey r ic k număra 63 de familii și 12
superfamilii, iar I m m s (1934) mărește numărul familiilor la 80 ; în fine
în ultima clasificație, a lui W. Forster (1954) găsim 88 de familii și
28 de superfamilii. Pînă acum pentru fauna mondială a lepidopterelor s-au
stabilit în total peste 150 de familii prin ridicarea unui număr de sub-
familii la rangul de familii.
Fără să cădem în cealaltă extremă, ca H andlirsch (1926),
care admitea numai 33 de familii și 4 superfamilii, credem totuși că nu-
mărul de 150 de familii este excesiv și poate fi coborît la o cifră sub 100
prin suprimarea unor familii ca Parnasiidae, Apaturidae, Argynnidae,
Agaristidae, Nolidae, Hndrosidae, Thaumetopeidae, Syssphingidae, Phy^
citidae, Crambidae, Pyraustidae, Phyllocnistidae, Plutellidae, Cochylidae,
Carposinidae, Simocidae, Eucosmidae, Sterrhidae, Brephidae etc. ale căror
specii pot fi foarte bine încadrate în familiile existente.
Din numărul mare de clasificații vom analiza numai patru, și anume
cele ale lui E. M e y r i c k (1928), S. G. K i r i a k o f f (1948), O. B o r-
ner (1939) și J. Bourgogne (1951).
Deși E. Meyrick a adus o contribuție uriașă în lepidopterologie
descriind într-un mare număr de lucrări peste 16 000 de specii noi, totuși
opera sa vastă are și lipsuri. Așa, de exemplu, el nu a folosit armătura
5	PRIVIRE CRITICĂ ASUPRA CLASIFIOATIILOR LEPIDOPTERELOR	219
genitală în scopuri sistematice și nu a indicat specia-tip a genului. Clasifi-
cația sa are multe părți pozitive, dar în cele ce urmează vom prezenta nu-
mai cîteva din erorile și particularitățile acestei clasificații.
De la început sîntem frapați de termenul de phylum pe care îl folo-
sește. El nu împarte ordinul în subordine, ci în 12 phyla și fiecare phylum
este divizat în „triburi” care corespund superfamiliilor din alte clasifi-
cații. O altă particularitate a acestei clasificații este plasarea, cu totul
nejustă, în cadrul sistemului a unor familii. Așa de exemplu zigenidele
sînt situate în phylum Psychina, iar geometridele în phylum Notodontina
alături de Hydriomenidae. Apropierile pe care le face E. Meyrick nu
sînt justificate. Zigenidele se disting de Psychidae prin numeroase carac-
tere : palpii și trompa sînt dezvoltate (la Psychidae — rudimentare);
antenele de obicei sînt măciucate (la Psychidae de obicei bipectinate);
armătura genitală mai complicată — mai ales penisul; femela este aripată
și liberă (la Psychidae este apteră și stă într-o căsuță). Larva are coxele
libere, pedes spurii semicoronati și duce viață liberă (la Psychidae coxele.
sînt fuzionate, pedes spurii coronati și trăiește într-o căsuță). Plasarea
geometridelor în phylum Notodontina este contraindicată după cum ne-o
dovedesc următoarele caractere : 1) geometridele au organe timpanice de
tip abdominal (la Notodontidae acestea sînt de tip toraco-abdominal);
2) geometridele au larve cu picioare abdominale numai pe segmentele 6
și 10 și se deplasează „măsurînd” pămîntul, pe cînd notodontidele au
larve cu picioare abdominale pe segmentele 6, 7, 8 și 9, iar pe segmentul 10
ele sînt reduse sau modificate într-o furcă; ele se deplasează normal ca
toate celelalte larve.
în 1939 apare clasificația lui O. B o r n e r bazată pe structura apara-
tului genital Ș, pe organele timpanice, papilele gustative ale trompei,
placa axilară, „aria de aderență” etc. El distinge două subordine : Mono-
trysia (cu un singur orificiu genital) și Ditrysia (cu două orificii genitale),
ultimul fiind divizat în două „serii superioare” (Heterocera și Rhopalocera),
fiecare dintre ele subdivizată în „serii de familii” adică superfamilii.
Sistemul luiC. Bornera adus multe inovații, dar unele dintre
ele sînt cu totul discutabile. Acest sistem este un exemplu de neaplicare
a principiului subordonării caracterelor, avînd ca rezultat o serie de apro-
pieri neașteptate. Iată principalele puncte din clasificația sa cu care noi
nu sîntem de acord.
1.	împărțirea ordinului în două subordine, bazate pe structura
aparatului genital al unui singur sex nu este justă. Dacă am întocmi chei
dichotomice după clasificația lui G. B o r n er și am încerca să determi-
năm familia la care aparține un fluture (J nu am reuși deoarece ne-am
opri chiar de la început (la subordine); nu am putea încadra exemplarul
nostru în nici unul din cele două subordine deoarece acestea se bazează
pe aparatul genital Ș. Este preferabil să alegem acele caractere structu-
rale care se găsesc la ambele sexe : exoscheletul, nervațiunea aripilor etc.
2.	Hepialidele nu pot fi incluse printre Monotrysia, deoarece ele
au două orificii genitale.
3;	împărțirea subordinului Ditrysia in Heterocera și Bhopalocera
pe baza formei antenelor nu mai corespunde actualmente; acesta este
un criteriu desuet și astăzi cele două grupe nu mai au valoare taxonomică.
Pe de o parte, există ropalocere care nu au antene măciucate, ci aproape
220	EUGEN V. NICULESCU	6
filiforme, ca, de exemplu, unele satiride, Caligo etc., iar pe de altă parte
există trei familii de heterocere care au antene măciucate (Castniidae,
Zygaenidae și Aegeriidae) și care ar trebui, după forma antenelor, să fie
incluse printre ropalocere.
4.	Cosidele, în clasificația sa, nu constituie o superfamilie distinctă
de Tineoidea, ci sînt incluse printre acestea din urmă, opinie pe care nu
o acceptăm datorită unor caractere particulare ale cosidelor, care ne arată
că ele sînt mai primitive decît Tineoidea.
5.	în superfamilia Tineoidea, autorul a inclus și familiile Tortricidae,
Psychidae și altele, ceea ce nu constituie o inovație reușită. Tortricidele
și psihidele au fost de mult timp separate în superfamilii distincte, aceste
trei superfamilii constituind trei linii filetice care s-au dezvoltat separat,
în clasificația lui 0. Borne r, psihidele sînt plasate la sfîrșitul seriei
Tineoidea deși ele au o serie de caractere particulare care ne obligă să le
separăm într-o superfamilie distinctă.
6.	Plasarea superfamiliei Anthroceroidea printre Drepanidae și Syn-
tomididae este de asemenea contraindicată, după cum ne-o dovedește
structura adultului.
7.	în fine, autorul plasează din nou hesperiidele printre ropalocere
de unde au fost eliminate de unii lepidopterologi precedenți.
Sistemul lui C. B 6 r n e r nu poate fi reținut deoarece el nu a folosit
just principiul ierarhiei caracterelor, ignorînd sau minimalizînd caractere
importante ca exoscheletul și nervațiunea și, dimpotrivă, acordînd o impor-
tanță deosebită organelor auditive sau papilelor gustative ale trompei.
Așa se explică plasarea nejustă a pteroforidelor alături de Orneodidae, a
zigenidelor alături de Noctuoidea, a tirididelor printre SpMngina, a hespe-
riidelor printre ropalocere etc. G. B 6 r n er nu a ținut seama de faptul
că nu toate caracterele au aceeași valoare taxonomică. Prin aceasta el
s-a apropiat de ,,taxonomia numerică” care acordă tuturor caracterelor
aceeași valoare taxonomică, ceea ce este inadmisibil.
Clasificația lui S.G. Kiriakoff aduce multe inovații, dar este
prea încărcată cu categorii intermediare. Adoptînd punctul de vedere al
lui 0. B b r n e r care acordă o mare importanță organelor timpanice, el
folosește „seriile de familii” introduse de acest autor și consideră aceste
„serii” ca subcohorte. Astfel el distinge următoarele 7 subcohorte: Pneurvari-
iformes, Tineiformes, Geleehiiformes, Pyralidiformes, Papilioniformes,
Sphingiformes și Noetuiformes. în privința organelor timpanice trebuie să
recunoaștem că ele sînt importante și studiul lor este necesar, dar este
prematur a le folosi într-o clasifieație, deoarece ele sînt insuficient cunos-
cute. în al doilea rînd aici sîntem în prezența unui caracter secundar,
organul timpanal lipsește la un mare număr de familii și nu am putea
împărți lepidopterele în două grupe: cu și fără organe timpanice, deoa-
rece în acest caz ropalocerele ar trebui să stea alături de -Monotrysia,
fiind lipsite, și unele și altele, de asemenea organe.
Un alt punct din clasificația lui S.G. Kiriakoff cu care nu sîn-
tem de acord este introducerea în sistem a două categorii taxonomice
7	PRIVIRE CRITICĂ ASUPRA CLASIFICATIILOH LEPIDOPTERELOR	221
(cohorte): Stemmatoncopoda și Harmoneopoda. Desigur că semnalarea celor
două tipuri de structură a picioarelor abdominale de la larvă, de unde au
provenit și cei doi termeni, este interesantă, dar constituirea a două cohorte,
pe baza acestui caracter morfologic, este inoportună.
Mai întîi facem observația că în aceste două tipuri de structură nu
sînt incluse toate lepidopterele, deoarece după clasificația lui S.G. K i r i a-
k o f f numai subordinul Eulepidoptera este divizat în cele două cohorte;
or, alte trei subordine sînt lăsate în afară. Se știe însă că atît hepialidele,
cît și stigmelidele sînt stematoncopode, or ele sînt excluse din această
cohortă nefiind eulepidoptere, ci aparținînd altor subordine. în al doilea
rînd remarcăm faptul că după această clasifieație eriocraniidele și limaco-
didele nu pot fi incluse în sistem, deoarece ele au larve apode. Și în fine
adăugăm că nu toate stematoncopodele au pedes spurii coronati, după
cum nu toate harmoncopodele au pedes spurii semicoronati. Numeroasele
excepții prezentate de Zygaenidae, Hesperiidae etc. ne arată că diviziunea
fundamentală a ordinului, după structura picioarelor abdominale ale
larvelor, nu este posibilă; ea nici nu ține seama de formarea polifiletică
a tălpii în croșet. Existența celor două tipuri de picioare abdominale este
un fenomen pur adaptativ și se știe că la un număr de larve de lepidoptere
factorul adaptativ maschează pe cel filogenetic, iar numeroasele fenomene
de convergență ne pot induce în eroare în ceea ce privește stabilirea justă
a relațiilor filogenetice și a fixării poziției sistematice reale în cadrul siste-
mului. De aceea nu sîntem de acord cu introducerea celor dpi termeni
stematoneopoda și harmoneopoda, printre categoriile taxonomice, deoarece
pedes spurii nu sînt buni indicatori filogenetici. S-ar mai putea stabili
două cohorte (sau două subordine) pe baza unui alt caracter larvar, și
anume prezența numai a perilor primari în toate stadiile (Prototrichia)
și a perilor secundari (Deuterotrichia), care ar corespunde, respectiv, cu
Stemmatoncopoda și Harmoneopoda. Dar și aici există excepții; de aceea
nu propunem acești termeni noi în sens taxonomic, dar, pentru comoditatea
exprimării unui anumit caracter existent la un grup de superfamilii, îi
vom utiliza ca și în cazul termenilor Rhopdlocera și Heterocera, Macrofrenata
și Microfrenata, Stemmatoncopoda și Harmoneopoda etc.
în fine, particularitatea cea mai însemnată a clasificației lui S.G. K i-
r i a k o f f este eliminarea familiei Micropterygidae din ordinul Lepido-
ptera. Considerînd lepidopterele și trihopterele ca subordine el le unește
cu al treilea subordin (Zeugloptera adică micropterigidele) într-un ordin
nou pe care-1 numește Amphiesmenoptera. Nu mai discutăm aici acest
punct de vedere deoarece a fost just criticat de J. B o u r g o g n e (2) și
P. V i e 11 e (22); S.G. Kiriakoff nu a fost urmat de nimeni în clasi-
ficația sa, cu excepția lui W. For st er (1954) care a adoptat-o.
Clasificația lui J. B ourg o g ne este o combinație a mai multor
clasificați!. Folosind termenii lui A.J. Turner și li. J. T i 11 y a r d
(Homoneura și Heteroneura) și ai lui C. Borner (Monotrysia și Ditrysia)
el împarte ordinul în două subordine: 1) Homoneura și 2) Heteroneura,
ultimul fiind divizat la rîndul său în trei grupe : Monotrysia, Ditrysia și
.lihopdlocera. Dintr-o astfel de combinație de termeni a rezultat o clasifi-
cație care nu poate fi adoptată pentru următoarele motive :
222
EUGEN V, NICULESCU
8
1.	Subordinul Homoneura a fost lăsat în afară în ceea ce privește
structura aparatului genital $ ca și cum fluturii din acest grup nu ar avea
un astfel de aparat. în realitate speciile din subordinul Homoneura sînt
monotrisiene, avînd ea și Monotrysia un singur orificiu genital, dar în clasi-
ficația lui J. B o u r g o g n e ele nu pot fi incluse în grupa Monotrysia
deoarece acestea sînt, aici, heteroneure. Deci combinația celor două clasi-
ficații (A.J. Turner și B.J. Tillyard — C. Bornei) nu este
posibilă.
2.	De asemenea diviziunea Rhopalocera a fost lăsată în afară în
ceea ce privește structura aparatului genital Ș. Deoarece ropalocerele sînt
ditrisiene, adică au două orificii genitale (ostium bursae și ostium oviduc-
tus), ele trebuie să fie incluse în diviziunea Ditrysia și nu separate într-o
diviziune aparte pentru motivul că au antene măciucate. în acest caz avem
un exemplu concludent de nerespectare a principiului echivalenței carac-
terelor. Cele trei diviziuni: Monotrysia, Ditrysia și Rhopalocera nu sînt
echivalente morfologic, fiind stabilite după caractere morfologice diferite :
două dintre ele {Monotrysia și Ditrysia) după aparatul genital Ș, a treia
după forma antenelor.
Nefiind echivalente morfologic, ele nu sînt echivalente nici taxo-
nomic.
Pentru aceste motive socotim că este necesară o nouă clasificație
care să țină seama de principiul echivalenței caracterelor; dintre caracte-
rele morfologice, în această clasificație am ales pe cele care constituie cei
mai buni indicatori filogenetici, stabilind pentru unele grupe noi relații
filogenetice și schimbînd locul lor în sistemul de clasificare. Adoptînd un
punct de vedere unificator, am redus numărul superfamiliilor la 17 și am
suprimat categoriile intermediare propuse de S.G. Ki r i a k o f f.
Dintre toate clasificațiile prezentate pînă acum, credem că cea mai
bună este a lui A.J. Turner șiB.J. Tillyard, îh sensul că stabilirea
celor două subordine se bazează pe un caracter care este constant în fiecare
din acestea. De aceea am adoptat și noi cele două subordine (Homoneura
și Heteroneura), dar am dat o altă componență acestora pe baza studiului
exoscheletului.
Iată modificările pe care le-am făcut în cadrul subordinelor. .
1.	în clasificația lui A. J. T u r n e r și B. J. Tillyard Homoneura
are două familii: Micropterygidae și Hepialidae ; în noua clasificație subor-
dinul se împarte în trei superfamilii: Eriocranioidea, Micropterygoidea și
Hepialoiăea. Punînd la baza ordinului Lepidoptera superfamilia Eriocra-
nioidea, clasificația noastră se deosebește de toate celelalte de pînă acum.
2.	Stigmelidele se găsesc la A.J. T u r n e r printre Tineoidea-, noi
le-am detașat și sub numele de Stigmelloidea le-am plasat în capul seriei
Heteroneura,. după care urmează superfamilia Incunarioidea, speciile din
acest grup fiind incluse de A.J. T u r n e r tot printre Tineoidea.
3.	La A.J. Turner și B.J. Tillyard, Psychoidea urmează
după Pyraloidea și cuprinde și familia Zygaenidae. Noi am plasat această
0	PRIVIRE CRITICĂ ASUPRA CLASIFICATIILOR LEPIDOPTERELOR	223
superfamilie după Cossoidea, eliminînd din ea zigenidele ca o superfamilie
distinctă care are raporturi filogenetice cu tortricidele.
4.	Tortricidele la A.J. T u r n e r și B.J. Tillyard sînt plasate
printre Tineoidea; aici ele constituie o superfamilie distinctă intermediară
între Tineoidea și Zygaenoidea.
5.	Geometridele împreună cu alte familii constituie la noi o super-
familie distinctă, pe cînd la A.J. Turner și B.J. Tillyard ele sînt
incluse în superfamilia Notodontoidea, unde se găsesc și sfingidele. Avînd
în vedere că exoscheletul la Sphingidae, Notodontidae și Geometridae diferă,
iar sfingidele nn au organe timpanice ca geometridele, socotim că acest
din urmă grup trebuie separat într-o superfamilie distinctă plasată nu
lîngă Papilionoidea cum crede W. Forster, ci lîngă Pyralidoidea.
6.	Sfingidele în clasificația noastră constituie o superfamilie distinctă,
pe cînd la A.J. Turner și B.J. Tillyardo familie plasată în superfa-
milia Notodontoidea în care intră și geometridele.
7.	Hesperioidea de asemenea constituie la noi o superfamilie distinctă.
Hesperiidele nu mai pot fi clasificate printre Papilionoidea; numeroși
autori le-au detașat și le-au plasat în altă parte (chiar printre Pyralidi-
formes). Pe baza exoscheletului noi le-am desprins dintre Papilionoidea,
dar și dintre Pyralidiformes și le plasăm între Sphingoidea și Papilionoidea,
deoarece exoscheletul lor este intermediar între tipul sfingidoid și tipul
papilionoid.
Dacă aruncăm o privire asupra întregului ordin al lepidopterelor
cu scopul de a întrezări evoluția grupului pornind de la strămoșul ipotetic
eriocranioid, credem că desfășurarea procesului evolutiv în acest ordin
s-a făcut după două linii filetice corespunzătoare celor două tipuri larvare :
Prototrichia și Deuterotrichia. Cel dintîi reprezintă tipul plesiomorf și al
doilea tipul apomorf. Deși acesta din urmă este mai evoluat decît cel
dintîi, totuși tipul plesiomorf nu a precedat pe cel apomorf, ambele tipuri
dezvoltîndu-se independent și paralel. Tipul prototrichia prezintă un
ansamblu de caractere care ne indică starea de primitivitate a componen-
ților săi: un singur orificiu genital Ș (la formele mai primitive), mandibule
sau mandibule asociate cu o trompă scurtă (de asemenea la forme mai
primitive), palpi cvadri- sau pentaarțiculați (Ia unele grupe), o nervațiune
asemănătoare la toate aripile (la Homoneura), numai peri primari (la majo-
ritatea larvelor), pedes spurii coronati (cu unele excepții), scheletul de tip
sfingidoid etc. Tipul deuterotrichia este niai evoluat, majoritatea caracte-
relor de mai sus fiind absente. Nervațiunea este întotdeauna heteroneură,
Ș are două orificii genitale, perii primari există numai în primul stadiu,
în celelalte stadii există (la majoritatea speciilor) peri secundari; pedes
spurii sînt semicoronati (cu unele excepții), exoscheletul de tip sfingidoid
exceptînd ultima superfamilie care prezintă un exoschelet de tip papi-
lionoid.
De la tipul protolepidopter eriocranioid și pînă la grupul cel mai
evoluat — Papilionoidea — drumul a.fost lung. Etapele acestui drum evo-
1
224
EUGEN V. NICOLESCU
lutiv le putem întrezări cu oarecare probabilitate jalonate de grupele
actuale : Eriocranioidea, Hepialoidea, Tineoidea, Pyralidoidea, Noctuoidea,,
Sphingoiăea, Hesperioidea și Papilionoidea.
Clasificațiaordinului L E P I D O P T E R A
Ordin	Subordin	Superfamilie	
		Eriocranioidea	
	Homoneura	Micropterygoidea Hepialoidea	
		Stigmelloidea Incurvarioidea	
Lepidoptera		Cossoidea Psychoidea Tineoidea Tortricoidea	Prototrichia
		Zygaenoidea Pyralidoidea	
			
	Heteroneura	Geometroidea Noctuoidea	
		Bombycoidea Sphingoidea Hesperioidea Papilionoidea	Deuterotrichia
(Avizat de prof. N. B o t n a r i u c.)
10
PRIVIRE CRITICĂ ASUPRA CLASIFICATIILOH LEPIDOPTERELOR	225
15.	Niculescu E„ Rev. Verv. Hist. Nat., 1966, 23, 6 — S, 3 — 15.
16.	-	Rev.	Verv. Hist. Nat., 1967,	24, 1-6, 3-11.
17.	—	Bull.	Soc. Ent. de Mulhouse,	avril—mai,	1967,	25—27.
18.	—	St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1967, 19,	2, 83 — 88.
19.	—	Bull.	Soc. Ent. de Mulhouse,	sept. —oct.,	1967,	71 — 82.
20.	— Mitteilungen der ent. Ges. Basel, 1968, 1.
21.	Turner A.J. a. Tillyard R.J., Insects of Australia and New Zealand, Sydney, 1926.
22.	Viette P., Rev. fran?. Ent., 1949, XVI, 2, 69-73.
Institutul de biologie „Traian Săvulescu”,
Secția de sistematică animală.
Primit în redacție la 6 martie 1968.
BIBLIOGRAFIE
1.	BOrner C., VerhandL des VII. intern. Kongresses fur Entomologie, 1939, II, 1372 —
1424.
2.	Bourgogne J., Rev. franț. Ent., 1949, XVI, 74.
3.	— Ordre des Lepidoptere::, in Grasse P., Trăite de Zoologie, Mâsson, Paris, 1951,
1, 174-448.
4.	Forster W. u. Wohlfahrt Th. A., Die Schmelterlinge Milteleuropas, Biologie der Schmetter-
linge, Franck-Stuttgart, 1954, I, 202, 147 fig.
5.	Kiriakoff S.G., Biol. Jahrb., 1948, 15, 118.
6.	—	Ann. Soc. roy. Zool. de Belgique, 1952, 83, 1, 87—106.
7.	—	Bull. et Ann. Soc. Ent. de Belgique, 1955, 91, 147 — 158.
8.	Meyrick E., A Revised Handbook of British Lepidoptera, Londra, 1928.
9.	Niculescu E., Bull. Soc. Ent. Mulhouse, janvier-fâvrier, 1961, 1 — 13.
10.	—	Bull. Soc. Linn^enne de Lyon, 1963, 32, 1, 22 — 28.
11.	—	Fauna R.P.R., Insecta, Lepidoptera, Fam. Pieridae, Edit. Acad. R.P.R., București,
1963, XI, 6, 202, 66 fig., 13 pl.
12.	—	Linneana Belgica, 1964, partea a III-a, 3, 34—45.
13.	—	Fauna R.P.R., Insecta, Lepidoptera, Fam. Ntjmphalidae, Edit. Academiei,‘Bucu-
rești, 1965, XI, 7, 361, 160 fig., 25 pl.
14.	—	Lanibillionea, 1965, 5—8, 17—32.
ASUPRA DEZVOLTĂRII POSTEMBRIONARE
LA NYCTEOLA ASIATICA KRUL. (LEPIDOPTERĂ,
NOCTDIDAE, NYCTEOLINAE)
' '	DE
I.	CĂPUȘE și D. PÎRVESCU
595.786:591.8
The authors present their findings on the previously little studied morphology,
at different developmental stages, of Nycteola asiatica Krul, which is a harinful
species recently recoi ded’ in Romania. Some biological data and the peculiari-
ties of the attack of the larva, which in this country is a pest of the poplar
(Populiis L.) are also described.
Genul Nycteola Hb. în regiunea palearctică este reprezentat prin
9 specii, dintre care în țara noastră se întîlnesc 5 (2). La majoritatea repre-
zentanților genului Nycteola Hb. se cunosc plantele nutritive ale larvelor,
însă morfologia stadiilor de dezvoltare postembrionară nu a fost studiată
decît la N. revayana Șc. (1). în nota de față, autorii prezintă dezvoltarea
postembrionară a lui N. asiatica Krul. și cîteva aspecte ale biologiei și
atacului produs de larve asupra plopului. Această specie este larg răspîn-
dită în regiunea palearctică.
în culturile și plantațiile de plop din Oltenia, unul dintre noi (D. P î r-
v e s c u) a constatat că N. asiatica Krul. este destul de răspîndită. Larvele
acestei specii au fost găsite atacînd frunzele de plop negru, îndeosebi clonele
de plopi euramericani. Dăunătorul a atacat atît culturile de plopi din pepi-
nierele Zăvolu (jud. Dolj), Mofleni (jud. Dolj), Bobicești (jud. Olt), cît și
toate plantațiile executate în lunca Dunării și luncile rîurilor. Jiu, Olt și
Desnățui. De asemenea au mai fost atacate și plantațiile de plop din lungul
șoselelor. Atacurile au fost observate începînd din luna iunie pînă la sfîr-
șitul lui octombrie, densitatea cea mai mare de larve fiind în septembrie—
octombrie.
DEZVOLTARE
Oul. Culoarea oului este albă, iar forma semisferică puternic turtită.
Femelele depun mai multe ouă la un loc (pînă la 50), în formă de grămezi
ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 20 NR. 3 P. 227-233 BUCUREȘTI 1968
228
I. CĂPUȘE ?i D. PlRVESCU
2
3
DEZVOLTAREA POSTEMBRIONARĂ LA NYCTEOLA ASIATICA KRUL.
229
rotunjite, care acoperă ambele fețe ale vîrfului frunzelor tinere de plop.
Pentru aderarea ouălor între ele și de substrat, servește cleiul secretat de
frunzele tinere. Pe fața superioară a frunzelor, ghemul pontei se prelun-
gește, mai mult sau mai puțin, printr-o porțiune formată dintr-un singur
rînd de ouă (pl. I, B). Alături de ponta astfel alcătuită, pe suprafața frun-
zei se pot găsi rar și ouă izolate.
Larva. Lungimea larvei ajunge pînă la 2 cm. Culoarea larvelor este
verde, verde-gălbuie, fără desen. Vasul dorsal .este marcat printr-o linie
colorată mai închis. Capul este verde pînă la verde-brun (pl. I, C). Stig-
mele sînt marcate printr-o tivitură brună. Scuturile dorsal și anal nu sînt
reliefate. După colorație, larvele acestei specii nu pot fi deosebite de ale
lui -V. revayana Sc.
Capsula cefalică, chitinizată, prezintă un frons mic, iar oeelii sînt
dispuși în semicerc. Seta O, este situată între oeelii 5 și 6, la egală distanță
față de ei și de două ori mai depărtată față de ocelul 4. Distanța dintre
oeelii 5 și 6 este de patru ori mai mică decît cea din oeelii 5 și 4. Seta Pt
este deplasată mult caudal, fiind situată aproape în linie dreaptă cu setele P2
și Fr. 12. Seta Fr. lx este situată aproximativ la aceeași distanță de setele
Fr. 12 și A2, dar mai ventral decît acestea. Seta A3, dispusă foarte caudal,
este de două ori mai aproape de Aa decît de Ax. Distanța dintre setele Ax
și A2 este cu o cincime mai mare decît cea dintre setele A2 și A3. Distanța
dintre setele Fx și 0^ este aproximativ egală cu distanța dintre Ft și Fr. ^,
dar puțin mai mică decît cea dintre Fx și Cl2 (pl. II, A și B).
Labrum (pl. II, E) are cele șase sete caracteristice dezvoltate, iar
crestătura unghiulară larg deschisă și relativ ușor adîncă. Mandibulele
(pl. II, C), cu cele două sete și dinți dezvoltați, prezintă pe stinghia 1 un
dinte triunghiular. Conformația antenei este simplă (pl. II, D).
Pe protoraee, distanța dintre setele I și II este o dată și jumătate
mai mare decît între setele II și IX. între setele III și lila este o distanță
de patru ori mai mare decît între IV și V. Pe mezotorace, setele I și II
sînt dispuse la o depărtare de aproape două ori mai mare decît setele II
și III. Distanța dintre setele IV și V este egală cu două treimi din distanța
dintre setele III și lila. Pe metatorace, setele I și II sînt de două ori
mai depărtate decît setele II și III. Distanța dintre setele IV—VI și
V—VI este egală și aproximativ de trei ori mai mare decît între setele
IV și V (pl. II, I).
Tarsele au peri lățiți în formă de paletă și gheară cu îndoitură bazală
(pl. II, H).
Pe segmentul 1 abdominal, distanța dintre setele I de pe ambele părți
ale corpului este mai mică decît jumătatea distanței dintre setele II și
puțin mai mică decît între setele I și II de pe aceeași parte; grupa a;
Vil-a este formată din două sete mari. Pe segmentul 2 abdominal, distanța
dintre setele I și II este cu o pătrime mai mică decît între setele II și
III; între setele III—IV și IV—V este o distanță egală și cu o treime
mai mică decît între setele III și V; grupa a Vil-a este formată din trei
sete. Pe segmentul 3 abdominal, setele I și II sînt situate la aceeași
distanță ca și setele II și III; distanța dintre setele III și IV este de două
ori mai mică decît cea dintre setele III și V; grupa a Vil-a este formată
din trei sete. Pe segmentul 4 abdominal, distanța dintre setele I și II este
egală cu cea dintre II și III; între setele III—IV și IV—V este o distanță
egală; grupa a Vil-a este formată din trei sete. Pe segmentul 5 abdominal,
setele I și II sînt cu o pătrime mai apropiate decît setele II și III; între
setele IV—V și V—VI este o distanță aproximativ egală și cu o treime
mai mare decît între setele III și IV; grupa a Vil-a este formată din trei
sete. Pe segmentul 6 abdominal, între setele I și II este o distanță pe jumă-
tate mai mică decît între setele II și III; distanța dintre setele III—IV
și IV—V este egală și cu o treime mai mică decît distanța dintre V și VI;
grupa a Vil-a este formată din trei sete. Pe segmentul 7 abdominal, dis-
tanța dintre setele II și III este cu o treime mai mare decît între I și
II; între setele III—IV și III—V este o distanță egală și cu o treime mai
mare decît distanța dintre setele IV—V și V—VI; grupa a Vil-a este
formată din două sete. Pe segmentul 8 abdominal, distanța dintre setele I
și II este egală cu două treimi din distanța dintre setele II—III și III—IV;
între setele IV și V este o distanță puțin mai mică decît între setele V și
VI; grupa a Vil-a este formată dintr-o singură setă (pl. II, K). Pe seg-
mentul 9 abdominal, distanța dintre setele I—II, II—III și III—V este
aproximativ egală. Pe segmentul 10 abdominal, între setele I—I este o
distanță de două ori mai mare decît între setele II—II; între setele II—II,
II—III și III—lila distanța este aproximativ egală (pl. II, J).
Stigmele au o formă ovală; cele de pe protoraee sîrit cu o treime — o
pătrime mai mici decît stigmele, de pe segmentul 8 abdominal (pl. II, F
și G).
Picioarele abdominale, dezvoltate complet, au partea apicală puțin
mai lățită decît cea bazală. Ghearele picioarelor abdominale, în număr
de 14—16, sînt dispuse pe un singur rînd.
Crisalida. Lungimea crisalidei este de pînă la 1,1 cm. Crisalida este
brun-roșcată deschis, cu ochii mai închis colorați; ventral spre apexul
aripilor se observă o pată mare închisă, de la care pornesc dungi spre
baza aripii (pl. I, D); dorsal pe mijlocul crisalidei se observă o bandă lată,
colorată mai închis decît porțiunile laterale (pl. I, E). Începînd de la
segmentul 4 abdominal, pe suprafața crisalidei se observă mici tuberculi
spiniformi, cei mai mari și numeroși fiind pe segmentul 5. Posterior,
înainte de capătul abdomenului se găsește un inel de tuberculi Spiniformi
relativ mari.
Crisalida este adăpostită într-un cocon de mătase, de culoare albă,
construit pe suprafața frunzei. Coconul, alungit, este în formă de barcă
răsturnată, cu un capăt ascuțit, iar celălalt ceva mai truncat (pl. I, F și
G). Pe suprafața frunzei se observă coconi, fie izolați, fie în număr mai
mare sau mai mic la un loc.
Fluturii apar în țara noastră în două generații. Prima generație iese
din crisalidă în luna iulie, iar a doua în octombrie—noiembrie. Fluturii
din a doua generație reapar primăvara după hibernare. Astfel s-a confir-
mat opinia lui C. D u f a y despre existența a două generații anuale la
această specie.
Adultul (pl. I, H — J). Antenele, filiforme, sînt cenușii. Palpii labiali,
capul, toracele cenușiu-albăstrui. Picioarele cenușii deschis; tibiile și
tarsele posterioare alburii. Abdomenul cenușiu-alburiu. Aripile anterioare,
cenușii, au slabe reflexe albăstrui. Desenul este de obicei șters și redus.
Aripile posterioare, alburii, sînt umbrite de cenușiu în vîrf și pe marginea
externă.
2-0. 6446
230
I. CAPDSE și D. PÎRVESCU
4
5
DEZVOLTAREA POSTEMBRIONARĂ LA NYCTEOLA ASIATICA KRUL.
231
Armătura genitală Uncusul este scurt, truncat, în formă de arc
de cerc. Saccusul este lung și puțin sinuos. Valvele pe marginea externă
au un spin foarte dezvoltat, curbat, ascuțit, mai lung decît la celelalte
specii ale genului, și un lob mie, acoperit de peri spiniformi scurți și rari.
Fig. 1. — Armătura genitala la Nycteola asiatica Krul. A, masculă; B, femelă.
Apendicele de la mijlocul marginii superioare a valvelor este aproximativ
de trei ori mai lung decît lat. Fultura inferioară, în formă de lopățică,
este brusc lățită lă extremitatea inferioară. Aedeagusul, scurt și lat,
este de patru ori mai lung decît lat și prezintă doi cornuti în formă despini.
Unul dintre ei este foarte mare, ocupînd două treimi din lungimea totală
a aedeagusului (fig. 1, A).
Armătura genitală Ș. Bursa copulatrix este foarte mare și alungită.
Ductus bursae extrem de scurt și slab chitinizat. Pe o porțiune dorsală,
pereții interni ai bursei sînt acoperiți de denticuli puternici și rari. Papilele
anale, dreptunghiulare, sînt puțin alungite. Apofizele posterioare sînt de
două ori mai lungi decît cele anterioare (fig. 1, B).
Biologie. Atacul larvelor primei generații a fost observat începînd
cu primele zile ale lunii iunie; la 9.VII.1967 au fost găsite primele crisalide,
iar la 20.VII.1967 au apărut fluturii.
Frecvența puieților de plop atacați a ajuns în anul 1967 pînă la 60%,
iar proporția frunzelor atacate pe un puiet pînă la 6—7%. Deci atacul
produs de larvele primei generații a fost destul de redus, puțind trece în
unele cazuri chiar neobservat. Atacul are loc la frunzele tinere, în formare,
atît la vîrful lujerilor terminali, cît și la vîrful ramurilor laterale.
Larvele generației a doua au apărut începînd cu primele zile ale
lunii august și au fost găsite atacînd frunzele de plop pînă la sfîrșitul lui
octombrie.
Densitatea larvelor generației a doua este mult mai mare decît la
prima generație. Totodată s-a constatat că activitatea acestora se întinde
pe o perioadă mai lungă de timp, vătămările produse de ele în culturile
de plop fiind mai evidente decît la prima generație. Frecvența exempla-
relor de plop cu atac la frunze a fost de 95 —100 %, iar proporția frunzelor
atacate, în diferite grade, de 20—30%, producîndu-se astfel o defoliere
efectivă pînă la 16% a aparatului foliaceu.	•
Important este faptul că larvele consumă frunzele tinere, în formare,
atît la lujerii terminali, cît și la ramurile laterale, lăsînd astfel lujerii nelig-
nificați lipsiți de frunze. Acest mod de atac are o influență negativă asupra
creșterii, expunând totodată culturile la o eventuală degerare în timpul
iernii. De asemenea, cu ocazia lucrărilor de scoatere din pepiniere și mani-
pulare în vederea plantării, pueții atacați sînt predispuși ruperii vîrfului
nelignificat.
Caracteristicile vătămării. După atacul produs de larvele primei
generații, precum și de larvele generației a doua în prima parte a dezvol-
tării, cînd creșterea la plop este destul de activă, frunzele atacate rămîn
la un anumit nivel pe puiet, la vîrf apărînd frunze întregi neatacate, prove-
nite din creșterea ulterioară producerii atacului (pl. III, A — C). Spre
toamnă, cînd creșterea la plop este mai puțin activă (după 15.VIII — l.IX),
larvele consumă total sau parțial frunzele lujerului terminal, puietul rămî-
nînd astfel cu vîrful nelignificat și fără frunze pînă la încetarea completă
a vegetației.
La puțin timp după apariția din ou a larvelor, ele încep să se hră-
nească. Astfel se explică faptul că ouăle sînt depuse pe frunze proaspăt
apărute și pe frunze fragede, în formare, negăsindu-se depuneri de ouă
pe frunze complet dezvoltate.
La începutul dezvoltării, și anume în stadiile I—III, larvele stau
grupate cîte 25—30, scheletizînd frunzele. Începînd cu stadiul III, ele
se răspândesc în coroană, perforînd prin roadere limbul frunzei, pe care
îl rod apoi'total sau parțial, lăsînd neatacate nervurile (pl. III, B). în
232
PLA.N$A.,1L.— Chetotaxia omizii de Nycteola asiatica Krul. In ultițnutstadiu.
^. Capsula cefalloă văzută lateral; R, capsula cefallcă văzută , frontal G, mandibula; I>. antena; ^labrum:
Btigma segmentului 8 abdominal; G. atigma protoracelul; ff, ultimul articol si unui picior toraoaljf, toracele ;
Jtsegmentele 9ei 10 abdominala văzute dorsal; St segmentele 1^8 abdominale văzute lateral. ;	A
PLANȘA I. — .Stadii de dezvoltare a Nycteola asiatica Krul
.1 și B, Pontă pe vîrful frunzelor de plop; C, omida în ultimul stadiu; D, crisalida văzută ventral; ^.crisalida
văzută dorsal; F și G, coconi pe suprafața frunzelor de plop; H-J, adult.
7
DEZVOLTAREA POSTEMBBIONARĂ LA NYCTEOLA ASIATICA KRUL.
233
Krul.
PLXNȘA III. - Piese de plop vătămate de larvele de Nycteola asiatica
A-C, Virtuțile lujerilor de plop atacate : D, frunză de plop atacată.
timpul atacului, larvele îndoaie ușor frunzele și le țes, ascunzîndu-se în
interior.
, Trebuie reliefat faptul că, dintre insectele defoliatoare specifice plo-
pului, Nycteola asiatica Krul. a fost dăunătorul care în ultimii doi ani a
> produs cele mai importante pagube culturilor de plopi din pepinierele
; și arboretele existente în județele Dolj și Olt. De asemenea, dăunătorul
i are o mare, amplitudine ecologică, găsindu-se răspîndit peste tot unde
। există plop, din lunca Dunării și pînă în zona dealurilor subcarpatice.
(Avizat de dr. A. Popesc u-G o r j).
BIBLIOGRAFIE
1.	Beck H., Die Larvalsystematik der Eulen (Noctuidae), Berlin, 1960.
2.	Căpușe I. și Kovacs Al., Culegere de studii și cercetări Brașov, 1967, 1, 61 — 71.
3.	Dufay C., Ann. Soc. Ent. France, 1958, 127, 107—132.
Primit în redacție la 23 ianuarie 1968.
SPECII NOI DE CHALCIDOIDE DIN ROMÂNIA
DE
CONSTANȚA TUDOR
595.792.23
In the present paper the author describes nine species of Chalcidoidea from
eight genera and one subgenus. AII these species and the two genera are new
for the Romanian fauna.
The species are : 1. Euchalcidia nigripes (Fonscolombe) ( = Hockeria nigripes
Walk., Haltichella sexdentata Forst.), 2. Torymus (Torymus) cultriventris Rătzb.,
3. Torymus (Torymus) arundinis Gurtis., 4. Liodontomerus terebrator (Masi.), 5. Mono-
dontomerus minor Ratzb., 6. Glyphomerustibialis (Forster), 7. Pseudotorymus verbasci
Erd., 8, Gaslracanthus pulcherrimus Westw. ( = Photismus nubilosus Thoms.),
9. Eupelmus zangherii Ms.
The genera are : Euchalcidia Masi and Gaslracanthus Westw. (= Photismus Thoms).
Continuând studiul insectelor din suprafamilia Chalcidoidea, aducem
unele contribuții la cunoașterea lor prin citarea a 9 specii noi pentru fauna
țării. Ele fac parte din următoarele familii: Chalcididae Sichel, Torymidae
Mayr, Pteromalidae Walker și Eupelmidae Walker. :
Materialul a fost colectat în perioada 1954 —1967 din următoarele
județe ale țării: Constanța, Tulcea, Brașov, Prahova, Ilfov și Teleorman.
Suprafam. CHALCIDOIDEA Ashmead, 1899
Fam. CHALCIDIDAE Sichel, 1865
Gen. Euchalcidia Masi, 1927
1.	Euchalcidia nigripes (Fonscolombe), 1832 ( = Hockeria nigripes
Walk., Haltichella sexdentata Forst.)
' (Fig- 1)
Lungimea corpului Ș este de 3,6 mm.
Biologia: parazitează lepidopterele Acrolepta assectella Zeii, și
Becunaria pistaciicola Danii.
ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 20 NR. 3 P. 235-243 BUCUREȘTI 1068
236
CONSTANTA TDDOR
2
3
SPECII NOI DE OHALCIDOIDE DIN ROMÂNIA
237
Răspîndirea geografică : Europa centrala și de sud, Crimeea, Caucaz,.
nordul Africii, Asia centrala, Asia Mică.
în România: Murfatlar, județul Constanța, la 22.V.1967.
Gen și specie noi pentru fauna țării.
Fig. 1. — Euchalcidia nigripes (Fonsc.), văzută lateral (original).
Fam. TOR YMIDAE Mayr, 1874
Gen. Torymus Dalman, 1820
Biologia : parazitează dipterul producător de gale Giraudiella inclusa
Fr. în tulpina principală a stufului.
Răspîndirea geografică: Europa centrală, de vest și nordică.
în România : comuna Mariuța, județul Ilfov, la 21.V.1967 (leg.
Subgen. Torymus (Dalman), 1820
2,	Torymus (Torymus) eultriventris Batzeburg, 1844
Lungimea corpului Ș este de 2,5 mm, iar ovipozitorul de 1,6 mm.
Biologia: parazitează dipterele producătoare de gale Mikiola fagi
Htg. și Hartigiola annulipes Htg. pe frunzele de Fagus silvatica L.
Răspîndirea geografică: Europa centrală, în pădurile de fag.
în România : Tîmpa — Brașov, județul Brașov, la 2.VII.1961 (leg.
M.O a nt or ea nu).
3.	Torymus (Torymus) arundinis Curtis, 1835
(Fig. 2)
Lungimea corpului $ este cuprinsă între 4 și 4,2 mm; lungimea ovipo-
zitorului între 5 și 5,1 mm.
Fig. 2. — Torymus (Torymus) arundinis Curtis, văzută lateral (original).
A. S ă f t o i u). Femelele acestei specii au fost găsite în momentul depunerii
ouălor în gazda lor Giraudiella inclusa Fr.	«
Gen. Liodontomerus Gahan, 1914 (= Lochites Forst.,
L o e h i t i s c a Ghesqu.)
4.	Liodontomerus terebrator (Masi), 1916
(Fig. 3)
Lungimea corpului $ variază între 1,8 și 1,9 mm; lungimea ovipozi-
torului între 1,2 și 1,3 mm.
Biologia : J. E r d o s menționează că specia s-a obținut prin creșteri
din semințe de trifoi roșu, unde este probabil parazitul viespii de lucernă.
Răspîndirea geografică : insula Giglio (Italia) și R.P. Ungară.
în România: Slănic, județul Prahova, la 13.IX.1962, și Breaza,
județul Prahova, la 4.VII.1961 (leg. M. O a n t o r e a n u).
Gen. Monodon t omor u s Westwood, 1833	,
5.	Monodontomerus minor Ratzeburg (= dentipes Mayr nec Dalm.,
obsoletus Gyorfi nec F. vircns Thoms.)
(Fig. 4 și 5)
238
5
SPECII NOI DE CHALCIDOIDE DIN ROMÂNIA
239
Fig. 3. - Liodontomerus terebrator (Masi), văzută lateral (original).
Lungimea corpului ? este cuprinsă între 2,2 și 2,3 mm; lungimea
ovipozitorului între 0,7 și 0,8 mm.
Lungimea corpului $ este de 2 —2,5 mm.
Biologia : parazit secundar la lepidoptere, primar și secundar la tentre-
dinide. Gazdele sînt următoarele: braconidul Apanteles glomeratus L., în
Fig. 4. Monodontomerus minor Ratzb., văzută lateral (original).
Fig. 5. — Monodontomerus minor Ratzb., văzut lateral (original).
larva de Pieris brassicae L.; ichneumonidul Pimpla varicornis L., în larva
de Euproctis chrysorrhoea L. și un tachinid necunoscut în larva de Thauma-
topoed processionea Li.
A mai fost obținut prin creșteri din larvele și pupele lepidopterelor
Orgyia antigua L. și Hyphantria canea Drury, din tentredinidul Piprion
pini L. și din ichneumonidul Spilocryptus migrator F., care este parazitul
tentredinidului Trichiosoma tibiale Steph.
Răspîndirea geografică: Europa și Asia centrală.
în România: s-a.obținut din coconi de Microplitis sp. (Braconidae
— Microgasterinae), colectați din comuna Beciu, județul Teleorman, la
7.VL1967 (leg. I. T e o d o r e s c u).
Gen. G 1 y p h o m e r u s Forster, 1856
6.	Glyphomerus tibialis (Forster), 1856
(Fig. 6 și 7)|
Lungimea corpului $ este de 2,2 mm, iar a ovipozitorului de 0,8 mm.
Lungimea corpului este de 2,1 mm.
240
7	SPECII NOI DE CHALCIDOIDE DIN ROMÂNIA	241
Biologia: parazitează cinipidele producătoare de gale: Aylax gle-
chomae (L.) pe G-lechoma sp., A. salviae (Gir.) pe flori de Salvia officinalis
L. și JDiaslTophits mayri Reinh. pe tulpina de Potentilla argentea L.
Răspîndirea geografică: din Italia, R.D. Germană și R.F. a Ger-
maniei pînă în sudul părții europene a U.R.S.S.
în România : Babadag, județul Tuleea, la 29.V.1965 (leg. Gr. Măr-
gărit). .
Gen. Pseudotorymus Masi, 1922
7.	Pseudotorymus verbasci Erdos, 1955 ( — salviae Erd. nec Rschk.)
Lungimea corpului Ș este de 2,6 mm, iar a ovipozitorului de 1,2 mm.
Biologia : parazitează dipterul producător de gale Ischnonyx verbasci
Vall. în flori de Verbascum austriacum Schott.
Răspîndirea geografică: R.P. Ungară.
în România : Gîrbova, la 15.VII.1964 (leg. M. C a n t o r e a n u).
Fam. PTEROMALIDAE Walker, 1835
Gen. Gas tr acan thus Westwood, 1833 (= Photismus
Thoms., 1878)
8.	Gastracanthus pulcherrimus Westwood ( = nubilosus Thoms.)
(Fig. 8)
Lungimea corpului $ este de 5 —5,2 mm.
Biologia: J. Erdos menționează că această specie a fost obținută
din Daedalea guercina împreună cu coleopterele Cis hispidus Gyl. și Rhopa-
lodonlus fronticornis Pz.
Răspîndirea geografică: Suedia, Anglia, R.S. Cehoslovacă, B.P. Un-
gară.
în România: Babadag, județul Tuleea, la 16.IX.1965 (leg. G r.
Mărgărit), și Țigănești, județul Ilfov, la 29.IV.1961.
Gen și specie noi pentru fauna țării.
Fam. E U P E L MI D A E‘Walker, 1846
Gen. Eupelmus Dalman, 1820
9.	Eupelmus zangherii Masi, 1916
(Fig. 9)
Lungimea corpului Ș variază între 2,3 și 2,9 mm (împreună cu ovipo-
zitorul).
242
Fig. 8. — Gastracanthus pulchemmus Wcstw. ( — nubilostis 'ihonis.); 9> văzută
lateral (original).
9	SPECII NOI DE CUALCIDOIDE DIN ROMÂNIA	243
Biologia : necunoscută. J. E r d o s arată că specia apare toamna
în roiuri mari în jurul plantei Polygonum persicaria L.
Răspîndirea geografică : Italia și B.P. Ungară.
în România : Mogoșoaia, la 7.VII șil9.IX.1954, Băneasa, la 5.X.1954,
Cernica, la 16.X.1954, județul Ilfov; Moeciu, județul Brașov, la 1.VII.1955,
și Slănic, județul Prahova, la 13.IX.1962.
(Avizat de prof. M. A. I o n e s c u.)
BIBLIOGRAFIE
1.	Boucek Z., Acta Ent. Mus. Nat. Pragae, 1951, 27, suppl. 1.
2.	ErdOs J., Magyarorszdg dllatuilâga (Fauna Hungariae'), Budapesta, 1955, 12, 2, 7 — 31 ;
1960, 12, 3, 1-92, 166-230.
3.	Jaqvet M„ Bull. Soc, Sci. Buc., 1900, IX, 145-146.
4.	MăcsAHY Ac., Fauna llegni Hungariae, Hymenoptera, Budapesta, 1918.
5.	HMKOJIbCKAH M. H., Xajib^dbi (fiaymi CCCP (Chalcidoidea), IUh. Anag. naya
GCCP, Mocnea—Jleunurpan, 1952.
6.	Peck O., BouCbk Z. a. Hoffek A., Mem. Ent. Soc. Canada, 1964, 34, 11-22, 26-58,
60-62.
Facultatea de biologie,
Laboratorul de entomologie.
Primit în redacție la 24 ianuarie 1968.
Fig. 9. -r Eupelmus zangherii Masi, $, văzută lateral (original).
SIFONAPTERE COLECTATE .ÎN PEȘTERI DIN ROMÂNIA
'i:	' ■	:	DE . .	■	■ ।
MARIA SUCIU .	"	' ",
'	595.42
■ Among the epigeal fauna of the underground environment may be included some
Siphonaptera species parasiting the mammals which shelter or take refuge in
L caves. ’ >	. ■ ‘	• ■,	■	.'	.	:
TweJve Siphonapterti species are reported, from.the fam. : Pulicidae, VermipsyP ।
lidae, Hystrichopsyllidae, îschnopsyllidae, and Ceralophyllidae. . .
Except for bat fleas.the. host — părăsite relationships' could not be accurâtely
demonstrated in aii ihstances. For the host recording, their distribution in the
cave environmental area and the skeleton scraps of the living’ mammals which
were foundin caves, are considered.
Fauna peșterilor constituie una dintre problemele interesante ale.
biologiei moderne. Mediul subteran, pe lîngă troglobionți, ..prezintă o serie,
de specii care aparțin faunei epigee. în cazul sifonapterelor nu se poate'
vqrbi de forme cavernicole, deoarece ele nu manifestă modificări adapta-
tive la acest mediu. Veniți în peșteri cu gazdele lor (chiroptere, insectivore,
rozătoare, carnivore), puricii reprezintă elemente de faună epigee.
Pînă în prezent au fost efectuate puține studii asupra sifonapterelor
din peșteri. în lucrările apărute se tratează, în special, despre ishnopsylidele
parazite ale chiropterelor. R. L e r u t h (12) menționează din ordinul Sipho-
naptera cinci specii de îschnopsyllidae parazite pe chiroptere și două specii
caracteristice pentru mamifere : Typhloceras pdppei Wagner și Spilopsyllus
■cuniculi Dale. De dată măi recentă, remarcabile sînt: cercetările privind
ecologia, biologia și zoogeografiă la îschnopsyllidae, inițiate în Cehoslo-
vacia de către K. H u r k a (7), (8), (9).
Din România sînt menționate (5) cîteva specii de îschnopsyllidae
parazite pe lilieci în Dobrogea de nord (Malcoci, Tuleea). Recent C. Pru-
ne s c u (15), I. B ă dul e s c u și L. Lustun (16) citează din peșteri
sifonaptere parazite pe chiroptere. M. D u m i t r e seu și colaboratori (3)
într-o lucrare cu caracter monografic asupra peșterii de la Limanu semna-
lează, ,Aphaniptere”, dar nedeterminate.
ST. si CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 20 NR. 3 P. 245-254 BUCUREȘTI 1968	;
:3 - C. 5446
246	MAMA SUCIU	2:
Materialul care constituie obiectul de studiu al acestei lucrări ne-a
fost pus la dispoziție de către conducerea Institutului de speologie „Emil
Racoviță” din București.
în cele ce urmează prezentăm 11 specii și subspecii de Siphonaptera
aparținînd familiilor: Pulicidae, Vermipsyllidae, Jlystrichopsyllidae (sub-
fam. Ctenophthalminae), Ischnopsyllidae, Ceratophyllidae. Ishnopsilidele au.
fost colectate de pe corpul chiropterelor, celelalte sifonaptere au fost captu-
rate pe planșeul galeriilor, începînd cu 25 —30 m de la intrare pînă în came-
rele din adîncul peșterilor. Deoarece nu la toate speciile s-au putut stabili,
cu precizie, relațiile parazit-gazdă, indicarea gazdelor s-au luat în consta
derație : repartiția speciilor pe mamifere din regiunile în care sînt amplasate
peșterile, precum și resturile scheletice ale mamiferelor actuale semnalate
de speologi. Piesele scheletice se găsesc în număr mare și frecvent în peșteri
și ele aparțin la diferite specii de insectivore, rozătoare și carnivore.
Este cunoscut că multe specii de carnivore (Meles meles, Vulpea
wlpes, Martes sp.) se adăpostesc, adesea, în peșteri, unde îșifac culcușuri
și, ca urmare, ectoparaziții lor se pot găsi cu ușurință pe sol. Mamiferele
mici (insectivore și rozătoare) pot pătrunde pînă în adîncul peșterilor
purtînd cu ele ectoparaziți și populînd cu ei aceste labirinte subterane.
Sifonapterele pe care le avem provin din 15 peșteri, care din punct ;
de vedere geomorfologic aparțin la patru tipuri de calcare: cristaline, tria- ;
sice, jurasic-neocomiene, terțiare (tabelul nr. 1).
Pentru a putea face unele interpretări biogeografice asupra datelor ;
obținute de noi, considerăm necesar să indicăm distribuția peșterilor stu-
diate și formațiunile din care fac parte :
I.	Carpații Orientali: 1. Peștera Jgheabul cu Gaură ( = Toșoroc),. ■
situată în Masivul Hășmaș—-Bicaz.
II.	Carpații Meridionali: 2. Peștera Șura Mare de la Ohaba Pono- ।
rului din Munții Sebeșului; 3. Peștera de la Mănăstirea Tismana, regiunea j
Munților Runcu — Tismana; 4. Peștera din valea Ponorului din Munții |
^Mehedinți; 5. Peștera din valea Lupșei — idem-, 6. Peștera „cu tunel” :
de la Cloșani , — idem', 7. Peștera Vacii (comuna Călugăreni) — idem,',, i
8. peștera Topolnița din Podișul Mehedinți; 9. peștera din Gearițul Inele- j
țului (P. 69) — bazinul văii Oerna ; 10. Peștera din valea Ceucă din Munții
Almajului.
III.	Dobrogea: 11» peștera Consul — Munții Consul, Dobrogea de
nord; 12. Peștera de la Oasian — Dobrogea centrală; 13. Peștera Hoților
— Dobrogea de sud; 14. Peștera de la Limanu — idem; 15. peștera Cana-
raua de pe graniță — idem.
în cele ce urmează dăm eîteva sumare aprecieri ecologice și zoogeo-
grafice asupra sifonapterelor colectate în peșterile enumerate.
1.	Pulex irritans Linne, 1758
Material: 1 $, 3.VII.1961, Peștera de la Limanu (galeria G), (leg..
M. Dumitre seu, Tr. Or ghidau și J. Tanasache).
Formă cosmopolită.	i
Pulex irritans este un parazit al omului; a fost semnalat la unele i
animale domestice (cîine, pisică, porc, cal) și la puține animale sălbatice- I
Tabelul ar.
Repartiția speciile! de aiionaptere In peșterile analizate
247
mus BJațiad ot
țaidud
B9JBA uțp bjmSoj
țniiuouod
BOțBA Uțp BJOțSad ”
no inqnaqSf
BUBUISțJ,
BajțțsțuBjț bj ap Bioțiad
•țjo -.1N
E
d o
Di
vnox	■H	CM	
șpuBJg ad ap BnBjguBO BjațSad			
nuBUițT e[ ap BjațSad	O+		
tonioH BJOțiad $2			
uBțsB3 bi ap BjaiSod S			
țnsuog BjațSad £			
țanag bbiba uțp B.tațiad S			
țnțniațaui țnțuBoț) uțp Bjațâad 05		Oh	
Bpuțodox Bjaiiad oo			
(țuojBSnțBg) țțOBA BjațSad			
iubSoio Bț ap
.jounț na“ BjațSad
	CM 00	•H ‘
		
		
		
		
		
		
		
		
		
ci co
o d

S 50
fă
o
8 3
sg
ÎL
ta
(Wagner), 1898 ______________________ -_____________________ -	__1£___
Cer.atophyllus sp.	ț	"	2ȘȘ
Total	1	32 i 1	6	2	2	1	11.61116

248
MAMA STOIU
4
(Meles meles, Vulpes vulpes, Mustela putorius, Erinaceus europaeus, Mar-
mota marmota).
Exemplarul examinat de noi poate proveni de la om sau de la una
din speciile de carnivore care pătrund în peșteră.
2.	Chaetopsylla trichosa KohaUt, 1903
Material; 1 Ș, 15.X.1960, Peștera din valea Lupșei (nr. 12), (leg.
A. B ur gh el e).
1	Ș, 11.X.1966, peștera din Geanțul Inelețului (P. 69), (leg. I. J u-
v ă r a și D. D a n i e 1 o p o 1).
Chaetopsylla trichosa este un purice frecvent întîlnit în Europa.
Parazitează obișnuit pe Meles meles, de la care credem că provine, deoarece
bursucul se adăpostește des în galeriile peșterilor.
în 1959, C. Prunescu (14) semnalează acest purice la Vulpes
vulpes; B. B o s i c k y (17) îl citează în România fără să indice gazda;
M. Suc iu (26) il indică la bursuc (Meles meles).
3.	Paraceras melis (Walker), 1856
Material: 4	1$, 16.1.1961, Peștera din valea Ponorului (leg.
A. B u r g h e 1 e și V. D e c u).
Exemplarele cercetate au fost găsite pe podeaua Peșterii din valea
Ponorului.
în Europa, gazda principală a acestui purice este Meles meles, îh
România, bursucul are o largă răspîndire și în zonele cu peșteri, adesea
folosind galeriile lor ca adăpost; de aceea considerăm că exemplarele din
colecția noastră aparțin acestuia.
4.	Ctenophthalmus congener viearius Jordan et Rothschild, 1921
Material: 1 $, 16.1.1961, Peștera din valea Ponorului (leg. A. B u r-
g h e 1 e și V. D e c u).
1 $, 30.VII.1961, Peștera de la Limanu (galeria nouă G) (leg. M. D u-
mitrescu, Tr. Or ghid an și J. T a n a s a c h e).
1	<î, 6.V.1963, Peștera Hoților (leg. M. D u m i t r e s c u, T r, O r-
g h i, d a n Și J. T a n a s a c h e).
Este cunoscut din România și Bulgaria. Terra typica a acestei specii
este Dobrogea; holotipul provine din localitatea Malcoci (1912), parazit
pe Talpa europaea; paratipul $ (Malcoci, 1910) de la Mesocricetus newtoni;
alotipul $ de pe Talpa europaea (Dobrogea, 1913); de asemenea a fost
găsit pe Mustella putorius (Malcoci, 1912) (6).
în Bulgaria a fost semnalat pe Talpa ewopaea și Microtus guentheri
hartingi (6). în 1959 B. R o s i c h y (18) descrie o nouă subspecie pentru
fauna Bulgariei: Ctenophthalmus congener bulgaricus, care în 1963 este
5	SIEONAPTERB ÎN PEȘTERILE DIN ROMÂNIA	249
trecută de F.G.A.M. Sm it în sinonimie cu C. congener viearius (24),
astfel că listei gazdelor i se mai adaugă următoarele specii: Dryomys nite-
dula, Mus musculus, Apodemus flavicollis, A. sylvaticus, Arvicola terrestris,
Microtus arvalis, M. arvalis levis.
Se constată că în țara noastră C. congener viearius se găsește și în
altă regiune decît cea indicată anterior (6), ceea ce dovedește plasticitatea
adaptativă a acestei specii la condiții climatice diferite.
Dacă pentru exemplarele de C.c. viearius din Dobrogea se poate
presupune una din gazdele semnalate de K. Jordan și C. Rothschild,
pentru cel de la Peștera din valea Ponorului este mai dificil.
în concluzie, putem spune că această specie este caracteristică regiunii
balcanice.
5.	Ctenophthalmus orientalis (Wagner, 1898)
Material: 1 Ș, 4.IV.1962, peștera Consul (leg. M. Dumitrescu,
Tr. Orghidan și J. T a n a s a c h e).
Specie est- și central-europeană, răspîndită din stepele din nordul
Mării Caspice și pînă în estul R.D. Germane și Austriei (24).
Parazitează la Microtinae și excepțional la Citellus (24); B. R o s i-
cky (17) indică și alte gazde : Talpa europaea, Crocidura suaveolens, Oryc-
tolagus cuniculus, Sciurus vulgaris, Cricetus cricetus. în România a fost
semnalat pe Mustela putorius și Citellus citellus (6), (27).
Sîntem de părere că acest exemplar provine de la Citellus citellus,
care este frecvent în stepa dobrogeană și ale cărui resturi scheletice au
fost găsite în număr mare în peșterile din această regiune.
6.	Ctenophthalmus sp.
Material: 1 Ș, 30.VII.1961, Peștera de la Limanu (galeria nouă G),
(leg. M. Dumitr eseu, T r. Orghidan și J. T a n a s a c h e).
1	$, 8.X.1963, Peștera de la Limanu (complexul I), (leg. M. D u m i-
tre seu, T r. Orghidan și J. Tănasache).
Prin caracterele pe care le prezintă aceste exemplare aparțin grupului
agyrtes, iar datorită dezvoltării exagerate la mascul a membranei, dintre
sternitele VIII și IX se îndepărtează mult de toate celelalte subgrupe
de agyrtes,
în colecția noastră există un material asemănător de pe Apodemus
sylvaticus din nordul Dobrogii. . .
Exemplarele colectate în Peștera de la Limanu vor fi incluse într-o
lucrare în care se va descrie o nouă speciei de Ctenophthalmus.
7.	Isehnopsyllus (I.) octactenus (Kolenati), 1856
Material: 8	24$Ș, 13JII.1963, peștera Șura Mare; gazda:
Pipistrellus pipistrellus (Schreber, 1774), (leg. A. B u r g h e l e)...
Este răspîndit în Europa și Asia de vest (9).	!'■
250
MAMA SUCIU
6
Parazitează în special pe Pipistrellus pipistrellus; se mai întâlnește
și pe: Nyctalus leisleri, Myolis nattereri, M. mystacinus (22), Nyctalus
noetula, Pipistrelluskuidi, P. savii, Pipistrellus sp., Mus musculus (5).
Cu această ocazie contribuim la cunoașterea răspîndirii acestei specii
în Europa, întregind arealul ei în zona balcanică.
8.	IsehnopsyHus (H.) hexactenus (Kolenati), 1856
Material: 1Ș, 8.III.1966, peștera Jghiabul cu Gaură (— Toșoroc);
gazda: lihinolophus hipposideros hipposideros Bechstein, 1800 (leg.
M. V o i c u).
Specie europeană, cunoscută din România (5), (8), (22).
în colecția Bothschild de la British Museum există o femelă de
Plecotus auritus capturată în localitatea Malcoci în anul 1908. C. Pru-
ne s c u (15) îl semnalează pe Barbastella barbastellus, iar I. R ă d u 1 e s-
eu și L. L u s t u n (16) îl citează din nou pe Plecotus auritus de la Gura
Dobrogii.
Dăm pentru prima dată în fauna țarii noastre pe Rhmolophus hippo-
sideros gazdă pentru I. hexactenus și extindem arealul parazitului în Româ-
nia.
9.	Rhinolophopsylla unipectinata unipectinata (Taschenberg), 1880
Material: 1 & 1$, 18.1.1961, Peștera ,,cu tunel” de la Cloșani;
gazda : Rhinolophus blasii Peters, 1860 (leg. A. B u r g h e 1 e și V. D e c u).
1^, 5 ȘȘ, 9.VI.1962, Peștera din valea Ceucă, pe Rhinolophus blasii
(leg. A. Negrea, Șt. Negrea și L. Botoșeneanu).
1	Ș, 11.VI.1962, Peștera de la Mănăstirea Tismana; gazda : lihinolo-
phus ferrum equinum Schreber, 1774 (leg. A. B u r g h e 1 e și V. D e c u).
1	Ș, 2.VIII.1962, peștera Canaraua de pe graniță; gazda: Myotis
emarginatus (Geoffroy, 1806), (leg. M. Dumitrescu, Tr. Orghidan
și J. Tanasache).
1	Ș, 11.XI.1962, Peștera de la Topolnița; gazda : Miniopterus schrei-
bersi Kuhl, 1819 (leg. A. B u r g h e 1 e).
1	Ș, Peștera nr. 12 valea Lupșei, gazda : lihinolophus ferrum equinum
(leg. A. B ur gh el e).
1	Ș, Peștera Vacii (comuna Călugăreni); gazda: Rhinolophus sp.
(leg. A. B u r g h e 1 e).
Este o specie europeană și asiatică, prezentă în: Spania, Franța,
Olanda, Italia, Elveția, Austria, Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia,Albania,
Bulgaria, România, Grecia, U.R.S.S.
Rhinolophopsylla unipectinata unipectinata este cunoscută din țara
noastră de la începutul acestui secol (5).
în colecția Bothschild de la British Museum figurează o femelă de
pe Rhinolophus ferrum equinum, colectată în 1908 la Malcoci — Dobrogea
(5). O. Prunescu (15) semnalează această specie pe Rhinolophus ferrum
equinum din peștera Cioaca Brebeneilor (Baia de Aramă), iar I. Rădu-
lescușiL. Lustun (16) pe R. ferrum equinum din peștera Gura Dobro-
gii. K. H u r k a (8) la descrierea femelei de R.u. unipectinata folosește 4
exemplare din România fără să indice gazda și locul de colectare.
'7	SIFONAPTERE ÎN PEȘTERILE DIN ROMÂNIA	251
R.u. unipectinata este parazit frecvent la Rhinolophus ferrum equinum
și R.h. hipposideros. După E. L eru th (12), chiropterele din genul Rhino-
lophus sînt mai rar parazitate de purici, fiindu-le caracteristice speciile
de Rhinolophopsylla.
Cităm pentru prima dată în fauna țării noastre pe Miniopterus
schreibersi gazdă pentru R.u. unipectinata. în literatură, acest chiropter
.apare rar ca gazdă pentru R.u. unipectinata.
Rhinolophus blasii Peters, 1860 (= R. blasiusi) este dat ca gazdă
pentru R.u. unipectinata numai în palearcticul siberian, fiind menționat
de noi pentru prima dată în subregiunea europeană.
Pe baza materialului ce-1 deținem din peșteri situate în regiuni
■diferite și pe baza semnalărilor anterioare reiese că R.u. unipectinata are
o largă răspîndire în România, găsindu-se frecvent pe chiropterele din
peșteri.
10.	Nosopsyllus consimilis (Wagner), 1898
Material: 1	3.III.1961, Peștera de la Casian (leg. M. Dumi-
trescu, Tr. Or g h i d a n, J. Tanasache șiM. Georgescu).
Este caracteristic pentru Europa răsăriteană și Asia (Ural, Turk-
menia, Kazahstan). E. Z. Taskaeva șiM. Hamar (27) îl remarcă la
Ricista subtilis și Microtus arvalis.
După resturile găsite credem că acest purice provine de la Microtus
■arvalis, cu o largă răspîndire în Dobrogea.
11.	Ceratopliyllus sp.
Material: 1 Ș, 29.VIII.1962, Peștera de la Limanu (galeria G),
(leg. M. Dumitrescu, T r. Orghidan și J. T a n a s a c h e).
1	Ș, 5.V.1963, Peștera de la Limanu (galeria G), (leg. M. Dumi-
trescu, Tr. Orghidan, J. Tanasache șiM. Georgescu).
CONCLUZII
Analizînd comparativ sifonapterele din cele 15 peșteri s-a constatat
că speciile de Pulicidae, Vermipsyllidae, Hystrichopsyllidae și Ceratophyl-
lidae parazitează la mamiferele epigee care își găsesc un adăpost în mediul
subteran.
Mamiferele mici (insectivore și rozătoare) gazde ale acestor purici
pot fi considerate ca forme trogloxene.
Dificultatea de a preciza relațiile lor cu gazda arată că acești purici
■o părăsesc la cea mai mică schimbare a condițiilor de mediu.
Indicarea gazdelor s-a făcut pe baza răspîndirii lor în regiunile în
care sînt amplasate peșterile și a resturilor de schelete găsite.
Se remarcă plasticitatea adaptativă la Ctenophthalmus congener
vicarius căruia îi extindem arealul în țara noastră, precizînd, totdodată
că este o subspecie caracteristică zonei balcanice.
Din datele prezentate (tabelul nr. 2) reiese că Rhinolphopsylla u.
unipectinata (Tasch.), 1880 are o largă răspîndire în România fiind semna-
252
9
SIFONAPTBRE ÎN PEȘTERILE DIN ROMÂNIA
253-
Tabelul nr. 2
IschnGpsyliidae parazite pe c&icaptere dia peșteri
Peșteri cu lilieci	ujiuvag ad ap w vnutBuuo ujațiad țanao o uapiA uip Blocaj		-	X				X
	uțiuiodox w VI ap						X	
	(țuaangnreo) țiaVA					X		
	iuuăoio Bf op „punt na“ Bio^aj			X				
	laSdnT vapiA uip Bia^o^				X			
	WEuisrx EaJU -seuvjft nț ap				X			
	o.rejV ning	ci	X						
	(aoioSox =) bjiibo na inquanSp uraHad		X					
mmyosdiun -n vtiHsdogdoiounin				+	+	+	+	+
snudjoPXdV (7f) 7			4-					
snuapnpo Ci) sniifisdouijvsi		4~						
Parazit i ; Gazdă -		1	. ■■ Pipistrellus pippistrellus (Schre-1 ber, 1774)	'	! Rhinolophus hipposideros hippo-, j sideros Bechsțein, 1800	;	Rhinolophus blasii Peters, 1860	; Rhinolophus ferrum equinum Schreber, 1774	Rhinolophus sp.	MiniopterusschfeibersiK.ukd, 1819	Myotis emarginatus (Geoffroy, a. 1806)
Nr. crt.				co		IO ,	co ■	
lata, cu această ocazie, din 7 peșteri situate în diferite regiuni, care oferă,
condiții ecologice variate atît pentru gazde, cît și pentru paraziții lor.
Semnalăm pentru prima dată în fauna României pe Isehnopsyllus^
(I.) oetactenus.
Cităm două noi gazde pentru sifonapterele din țară : Rhinolophus
hipposideros pentru Isehnopsyllus (II.) hexactenus și Miniopterus schreibersi
pentru Rhinolophopsylla u. unipectinata, acesta din urmă apare rar citat
în literatură drept gazdă pentru puricii din genul Rhinolophopsylla.
Indicăm în palearcticul european pe Rhinolophus blasii gazdă pentru
Rhinolophopsylla u. unipectinata.
Este interesant faptul că sifonapterele pe care le-am prezentat în
această lucrare s-au găsit în peșteri situate în aproape toate regiunile țării,
cu diferite forme de relief (munți, podiș, stepă, formațiune glaciară),
aparținînd din punct de vedere geomorfologic principalelor tipuri de
calcare.
Peștera de la Limanu conține cele mai variate specii de sifonaptere :
: Pulex irritans, Ctenophthalmus congener viearius, Ctenophthalmus sp.,
Ceratophyllus sp., ceea ce arată că în condițiile stepei dobrogene, mamiferele
mici își caută adesea adăpost în grote.
Aducem respectuoase mulțumiri prof. M a r g a r e t a D u m i t r e s c u și T r. O r g h i-
d a n, directorul Institutului de speologie, pentru amabilitatea cu care ne-a pus la dispoziție-
colecția de Siphonaptera a institutului. Mulțumim colegului Șt. Negrea pentru ajutorul acor-
dat în trierea materialului și tuturor cercetătorilor care alcătuiesc echipele de studii ale pește-
rilor din țara noastră.
(Avizat de prof. R. Codrean u.)
BIBLIOGRAFIE
'	1. Costa Lima A. da e Hathaway C.R., Pulgas. Bibliografia, catalogo e animis por elas sugados,.
Brasil, 1946,	.
2.	Dumitrescu M., TanAsache J. si Orghidan Tr., Lucr. Inst. speol. „Emil Racoviță”, 1962 —
1963, 1-2, 509-575.
3.	Dumitrescu M. și colab., Lucr. Inst. speol. „Emil Racoviță”, 1965, 4, 21 — 58.
4.	Franciscolo M.E., Ann. Mus. Stor. nat. Genova, 1955, 67, 36, 160.
5.	Hopkins G.H.E. a. Rothschild M., An illustrated Catalogue of the Rothschild collection of
fleas {Siphonaptera) in the British Museum {Natural Historg), Londra, 1956, 2.
6.	— An illustrated Catalogue fo the Rothschild collection of fleas {Siphonaptera) in the
British Museum {Natural Historg), Londra, 1966, 4.
7.	Hubka K., Ceskoslovenska parasitologie, 1957, 4, 145 — 166.
■,	8.	—	Acta Univ. Carolinae-Biologica, 1963, 1, 1 — 73.
9.	—	Acta faunistica ent. Mus. Nat. Pragae, 1963, 9, 76, 57 — 120.
; 10. Mo®® M. r. ii Ckajioh O. ÎK., Onpedejiumejiu 6mx eocmowoii Cudupu, Jla.ib-
neeo eocmona u npruieotcaupix paitonoe, Toc. Msji. Mejț. JIht., MocKBa, 1954.
11.	Jordan K. u. Rothschild C., Zool. Jahrb., Suppl., 1910, 12, 58 — 62.
12.	Lehuth R„ Mim. Mus. roy. Hist. nat. Belg., 1939, 87, 344 — 348.
’ 13. Orghidan Th. și colab., Lucr. Inst. sepeol. „Emil Racoviță”, 1965, 4.
; 14. Prunescu C., Corn. Acad. R.P.R., 1959, 11, 9, 1155-1157.
■ 15.	— Anal. Univ. Buc., seria șt. nat. biol., 1962, 33.
16.	Râdulescu I. și Lustun L., Soc. șt. nat. gcog. Rom., Corn, de zool., 1967, 4.
17.	Rosicky B., Fauna C.S.R.S., Blechy — Aphaniptera, Praga, 1957, 10.
; 18.	— Prace, Brn. Zăk. Cesk. Akad. Ved., 1959, 31, 7, 321 — 354.
19.	Seguy E., Faune de France, Insectes cctoparasites. Paris, 1944, 43.
20.	Skubatowicz W., Katalog fauny Polski-Czesc XXXI, Pchlg, Aphaniptera, Pan. Wyd. Nauk„
Varșovia, 1964.
254
MARIA SUCIU
10
21.	Smit F.G.A.M., Siphonaptera, Catalogus faunae austriae, 1955, 19.
22.	~	Handbooks for the Identification of British Insects:	Siphonaptera, Roy. Ent.
Soc. df London, Londra, 1957, 1, te.
23.	-	Ent. Gazette, 1957, 8, L
24.	~	Bull. Brit. Mus. (Nat. Hist.) Ent.,	1963, 14, 3.
25.	—	Siphonaptera. 1, Insecta Helvetica,	Catalogus, Lausanne,	1966.
26.	Suciu M., Soc. șt. nat. geog. Rom., Com. de zool., 1967, 5, 75—94.
27.	TACKAEBA E. 3. n Xamap M., HaywMe BMcmeii ihkojim, CCCP, 1962, 1.
28.	Vasiliu G., Sâugetierkundl. Mitteilungen, 1961, 9, 2, 56 — 68.
Facultatea de biologie,
Laboratorul de zoologia nevertebratelor.
Primit în redacție la 8 februarie 1968.
NEMATODE DIN SOL NOI PENTRU FAUNA
ROMÂNIEI
DE
IULIANA POPOVICI
595.132
The author presents some new species of Nematodes in the fauna of this country.
These species were collected from the surroundings of Cluj town and of the Bistritza
Vallcy: Rhabditis longicaudata Bastian, Mesorhabditis monhystera (Biitschli)
Dougherty, Eucephalobus oxyuroides (De Man) Steiner, E. elongatus (De Man)
Thorne, Acrobeles cilialus Linstow, Psilenchus hilărulus De Man, Pratylenchus
penetrans (Cobb) Filipjey-Schuurmans-Stekhoven, Helicotylenchus multicinctus
(Cobb) Golden, Trophurus sculptus Loof, Deladenus sp. Thorne, Aphelenchus avenae
Bastian, Paraphelenchus pseudoparielinus Micoletzky, Eudorylaimus opistodelphus
(Thorne-Swanger) Andrâssy, Aporeelaimus regius (De Man) Thorne-Swangcr,
Mesodorylaimus recuruus Andrâssy, Tylencholaimus stecki Steiner.
Studiul faunei de nematode din sol s-a efectuat asupra materialului
•colectat din două regiuni ale țării, din variate tipuri de sol.
1.	Județul Cluj :
a)	podzol cu pășune (Făgetul Clujului);
b)	sol brun-roșcat de pădure sub cultură de grîu (Dealul Craiului);
c)	sol negru de fîneață umed, coluvional pe aluviune sub cultură
de grîu (Cluj);
d)	sol negru de fîneață umed, coluvional pe aluviune sub pășune
(Cluj);
e)	terenul Institutului de zoologie (Cluj).
2.	Zona văii Bistriței și a afluenților săi (jud. Neamț) :
a)	comuna Capra, mai 1967;
b)	valea Sabasa, sub frunzar de arin, mai 1967.
ST. Șl CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 20 NR. 3 P. 255-259 BUCUREȘTI 1968
256	IUMANA FOPOVICI	2 î
) Ord. RHABDITIDA
Fam. RHABDITIDAE
Rhabditis (Choriorhabditis) longieaudata Bastian, 1865
Răspîndire: 1 c1 (5 femele) la adîncimea de 0 —30 cm.
Specie terestră și acvatică, saprofită, este frecventă în întreaga»:
Europă centrală (6).
Mesorhabditis monhystera (Biitschli, 1873) Dougherty, 1955
L — 0,6—0,72 mm; a — 17—20,1; b = 4,5 —4,8 ; c = 7,6 —9 ;.
V = 72-76%.
Răspîndire : 1 a (2 femele), 1 b (o femelă) de la 0 la 10 cm adîncime..
Specie terestră, saprofită, este frecventă în Europa (6).
£ Fam. CEPHALOBIDAE
Eueephalobus oxyuroides (De Man, 1876) Steiner, 1936
L — 0,48 mm; a = 21; b — 3,8 ; c = 7,7 ; V — 59,4%.	;
Răspîndire : 1 c (15 femele, 6 larve), 1 d (o femelă, 3 larve), 1 e (un.;
mascul, o femelă) de la 0 la 30 cm adîncime.
Specie terestră, mai rar acvatică, este foarte frecventă în Europa
centrală (6).
Eueephâlobus elongatus (De Man, 1880) Thorne, 1937
Răspîndire : 1 • e (o femelă, o larvă).	'
Terestră, mai rar acvatică, specia este cosmopolită și frecventă în
Europa centrală (6),
Acrobeles ciliatus Linstow, 1877	?
D = 0,47 mm; a = 15 ; b = 4; c — 9,2 ; V = 59,9%.	f
Răspîndire : 1 e (2 femele).	'
Specie terestră, saprofită, este întîlnită frecvent în Europa centrală (6).. i
1 Locul recoltării și solul; conform notării lor în lista de la începutul lucrării.	:
3;	NEMATODE DIN SOL NOI PENTRU FAUNA ROMÂNIEI	257
Z Ord. T YLENCHID A
3 Fam. TYiENCHID.AE
Psilenchus hilărulus De Man, 1921
L = 1,22 mm; a = 39,5 ; b = 7,4; c = 8,1; V = 52,1%.
Răspîndire : 1 d (o femelă).
Specia, foarte rară, este semnalată îri Olanda, R.D. Germană,
S.U.A. (6).
Pratylenehus penetrans (Oobb, 1917) Filipjev-Schuurmans Stek-
hoven, 1941
L —0,44—0,52 mm; a = 22,2-24; b = 5 -6,6 ; c = 17-18,9;
V =. 74,5-81%. ......	.
Răspîndire : 1 b (o femelă), 1 c (2 femele, o larvă).
Specia este frecventă în Europa centrală (6).
Helieotylenehus inultieinetus (Oobb, 1893) Golden, 1956
Răspîndire.: ! a (5 femele), 1 b (4 femele, 3 larve),
e— Specie terestră, semnalată în Europa centrală (6).
Trophurus sculptus Loof, 1956
L = 0,75 mm; a = 29; b = 5,7 ; c = 17 ; V = 56,3%.
Răspîndire : 1 a (o femelă) de la 0 la 10 cm adîncime.
Specie rară, semnalată în Olanda și S.U.A. (6).
Fam. NEOTYLENCHIDAE
Deladenus sp. Thorne, 1941
Răspîndire: 1 c (5 femele).
Gen rar, semnalat în S.U.A., Ungaria și R.D, Germană (6).
Fam. APHELENCHIDAE
Aphelenehus avenae Bastian, 1865
Răspîndire : 1 a (6 femele), 1 b ( ,5 femele) de la 0 la 30 cm adîncime.
Specie foarte frecventă, cosmopolită, este întîlnită în întreaga
Europă centrală (6).
258
IULIANA POPOVICI
5
NEMATODE DIN SOL NOI PENTRU FAUNA ROMÂNIEI
25»
Paraphelenchus pseudoparietinus Micoletzky, 1922 (1925)
L = 0,91-1,05 mm; a = 25-30; b = 5,5 — 6 ; c = 21,5 —26 ;,
V = 75,8-79%.
Răspîndire: 1 a și 1 b (5 femele).
Specie semnalată în Europa centrală.
5.	Goodey T., Soil and Freshivater Nematodes, Londra, 1963, 544.
6.	Meyl A.H., Die freilebende Erd- und SUpwassernematoden, Tierwelt Mitteleuropas, Leipzig,
1960, I.
7.	Micoletzky H., Zool. Jahr. Syst., 1917, 40, 441 — 517.
8.	Radu V. Gh. și Popovici I., Studia Univ. „Babeș-Bolyai”, Seria biol., 1967, 1, 97 — 100.
9.	—	Studia Univ. ,,Babeș-Bolyai”, Seria biol., 1967, 2.
10.	—	St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1967, 19, 3.
11.	Stefansky W., Publ. Soc. nat. Rom., 1927, 9, 49 — 99.
Ord. DOKYLAIMIDA
£ Fam. DORYLAIMIDAE
- Eudorylaimus opistodelphus (Thorne-Swanger, 1936) Andrâssy, 1959
L = 1,9 -2,06 mm; a = 37 -38; b = 3,8 -3,9 ; c = 68 —75 ;
V = 49-50,5%.
Răspîndire 11 & (S femele), le (14 femele, 17 larve), 1 d (10 femele,.
40 de larve).
Aporeelaimus regius (De Man, 1876) Thorne et Swanger, 1936
L = 8,22 mm; a = 47 ; b = 6,4; e = 119; V = 48,4%.
Răspîndire: 1 d (o femelă) de la 0 la 10 cm adîncime.
Specie terestră și acvatică, foarte rară, semnalată în întreaga Europă,
centrală (6).
Mesodorylaimus reeurvus Andrâssy, 1964
L =1,33—1,54 mm; a = 24 —29,2 ; b = 4—4,8; c = 31—35^
V = 55-59%.
Răspîndire: 1 c, 1 d (5 femele), 2 a (o femelă).
Specia este semnalată în Ungaria (4).
Tylencholaimus stecki Steiner, 1914
L = 1,15 mm; a = 27 ; b = 4,8; c — 47.
Răspîndire: 2 a și 2 b (2 masculi) de la 0 la 3 cm adîncime.
Specia este semnalată în întreaga Europă centrală (6).
(Avizat de prof. V. G h. Ra,du.)
BIBLIOGRAFIE
1.	Andrăssy I., Ann. Univ. Sci. Budap., 1959, 2, 3—27.
2.	-	Acta Zool. Hung., 1959, 5, 191-240.
3.	—	Acta Zool. Hung., 1960, 6, 1—28.
4.	—	Opuse. Zool. Budap., 1964, V, 1.
Centrul de cercetări biologice, Cluj,
Secția de sistematică, ecologie și morfologie animală.
Primit în redacție la 25 februarie 1968.
POZIȚIA SISTEMATICĂ A SOMNULUI PITIC AMERICAN
’ ACLIMATIZAT ÎN APELE ROMÂNIEI
DE
P. BĂNĂRESCU
597.554.4
The North American Catfish which was introduced in Central Europe and entered
the Romanian waters some forty years ago is not the brown bullhead as believ-
ed up to the present, but the black bullhead (Ictalurus melas).
Familia Ictaluridae ( = Âmeiuridae) este endemică în subregiunea
ihtiologică est-nord-americană —bazinele Atlanticului, fluviului Missis-
sippi și Golfului Mexic, la vest de Munții Stîncoși —, ea fiind singura
familie de siluroidei din acest continent. Se știe că reprezentanți vii ai acestei
familii au fost aduși în Europa prima dată în 1880, cu ocazia expoziției
piscicole de la Berlin; în 1885, M. B or ne a aclimatizat reprezentanți
ai acestei familii în cîteva heleșteie din Germania, de unde apoi s-au răspîn-
dit treptat spre vest pînă la Atlantic, iar spre est pînă în bazinul Dunării
inferioare și în R.S.S. Bielorusă.
Pînă foarte recent, toți autorii au considerat că specia introdusă în
Europa este Ameiurus nebulosus ; sub acest nume apare la.E. Bade (3),
A. 1 hi en e m a nn (19), L. S. B er g (8), O. O 1 i v a (15), (16), F. M i-
h al y i (14) etc. în 1954, genul Ameiurus a fost sinonimizat cu ictalurus
(20), fapt de care nu toți autorii europeni par a fi luat cunoștință, M. G a s-
sowska (11) și P. Bănărescu (6) fiind singurii care semnalează
specia sub numele de Ictalurus nebulosus, pe cînd J. S p i 11 m a n n (17),
W. Ladiges și D.V ogt (13) continuă să folosească numele de Ameiurus
nebulosus.
în România, specia a fost semnalată în 1934 de către C. S. A n t o-
n e seu (1), (2) din rîul Mureș ; M. B ă c e s c u (4) și P. B ă n ă r e s c u (5)
dau noi date asupra răspîndirii ei în țară; după ultimul autor, specia a
apărut în cîmpia Banatului cu ocazia inundațiilor din 1932. Și acești autori
folosesc denumirea de Ameiurus, respectiv Amiurus nebulosus, sub aceeași
denumire apărînd și în ultimele lucrări de ansamblu asupra ihtiofaunei țării
(9), (21) ((6) sub numele generic Ictalurus).
;ST. ȘI OEBC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 20 NR. 3 P. 261-263 BUCUREȘTI 1968
2 62	P. BĂNĂRESCU	2 S
Ș
Recent, J. Spillmann, comparînd exemplare din Franța cn (
descrierea data de autorii americani speciilor înrudite Ictalurus nebulosul :
și I. melas, precum și cu material american, a constatat că specia din apele
franceze este I, melas (18).
Problema prezentînd interes, am studiat mai multe serii de exem- i
plare din țară, și anume din rîul Timiș din Banat, Barcău (= Beretău)'
din Crișana și din heleșteiele de la Inand și Cefa din Crișana. Exemplarele i
din Timiș și Barcău au fost colectate personal și aparțin colecțiilor Insti- l
tutului de biologie „Traian Săvulescu“; cele de la Inand și Cefa ne-au :
fost, puse la dispoziție de T. N a 1 b a n t. De asemenea am avut la dispo- i
ziție material comparativ de Ictalurus melas din două localități din Statele- ‘
Unite : Iroquois River (Illinois) și Potawatomi (Illinois),iar de I. nebulosus ;
din rîul Susquehann (New York). Deosebirile dintre cele două specii sînt ■
indicate și în cîteva lucrări recent apărute asupra ihtiofaunei nord-ameri- i
cane (10), (12), (20).
Studiul exemplarelor din țară, în comparație cu cele nord-ameri-
cane și cu datele din literatură, ne-a arătat că specia de somn pitic american ■
din apele noastre este Ictalurus melas (Rafinesque). Afirmăm aceasta pe
baza următoarelor caractere:
Numărul radiilor înotătoarei anale este la exemplarele din țară >
18 —19, rar 17 sau 20 ; la cele din Illinois am constatat 17 —19 radii; autorii ।
nord-amerieani indică 17 —21 de radii pentru I. melas și 21 —24 pentru i
I. nebulosus.	i
Badiul spinos, al pectoralei este neted sau aproape neted în partea i
posterioară la toate exemplarele din țară și din Illinois, pe cînd la I. nebu- i
losus el este mai zimțat.	-
Fața dorsală și laturile sînt uniform cafenii, nepătate, iar fața ven- •
trală gălbuie; conform datelor celor trei autori citați, acest colorit este '
tipic pentru I. melas; la I. nebulosus, flancurile au pete deschise, iar fața- j
ventrală este albă. Remarcăm însă faptul că între exemplarele de la Rota- i
watomi (Illinois) erau cîteva cu fața ventrală albă, deși prin celelalte
caractere (numărul radiilor în anală, spinul pectoral neted, flancurile nepă- ;
tate) aceste exemplare se încadrau tot la I. melas.	i
Aceste trei caractere indică precis că exemplarele de somn american ■
din țara noastră aparțin speciei Ictalurus melas (Rafinesque). Concluzia i
este valabilă nu numai pentru exemplarele din Banat și bazinul Crișurilor, Ș
ci și pentru toate cele din țară. într-adevăr, specia este răspîndită la noi i
în masă numai în Banat și Crișana (aici și în bazinul Mureșului și Someșului- !
inferior, la vest de Munții Apuseni). în Bazinul Transilvaniei, ea există ;
numai în lacul Sf. Ana, iar în Muntenia în lacurile Bucureștiului și într-o> '
baltă de pe Dealul Grui, lîngă Cîmpulung-Muscel. în ultima stațiune, ■
specia a fost citată de A1. B e r a (7); exemplarele din această baltă provin ;
dintr-un număr redus de indivizi introduși din Banat de către P o t o - |
cean. Exemplarele .din lacul Sf. Ana și lacurile din jurul Bucureștiului !
au fost aduse, evident, tot din Banat sau Crișana. Ținînd seama și de faptul
că toate populațiile din Europa provin dintr-un număr redus de exemplare •
introduse în 1886 în Germania, iar cele din Franța aparțin tot lui I. melas i
(18), este foarte probabil că aceasta reprezintă singura specie a genului ।
care există în Europa.
x 3	ICTALURUS MELAS ÎN ROMÂNIA	263
BIBLIOGRAFIE
1.	Antonescu C.S., Peștii apelor interioare din România, București, 1934.
2.	— Elemente nouă In fauna apelor dulci din România, în Voi. jub. „Gr.Antipa”,
Hommage â son oeuvre, București, 1938, 85 — 91.
3.	Bade E., Die mittelleuropăischen Suflmasserfische, Berlin, 1902.
4.	Bacescu M., Peștii așa cum ti vede țăranul pescar român, Inst. cerc, pisc., Monogr. nr.3,.
București, 1947.
5.	BXnărescu, P., Notationes biologicae, 1946, 4, 135 — 165.
6.	— Fauna R.P.R., Pisces-Osteichthyes, Edit. Acad. H.P.R., București, 1964, 13.
7.	Bera Al., Natura, 1961, 13, 6, 51-52.
8.	BEPr JI. C., Pbi6bi npecHbix eod CCCP u conpedejibHbix cmpait, Mocnea—Jlemiurpafl,
1949. 2.
9.	CXrăușu S., Tratat de ihtiologie, București, 1952.
10.	Cross F.B., Handbook of Fishes of Kansas, Lawrence, Kansas, 1967.
11.	Gassowska M., Kraglouste i Ryby, Varșovia — Cracovia, 1962.
12.	Hubbs C.L. a. Lagler K.F., Fishes of the Great Lakes Region, Bloomfield Hills, Michigan,
1958.
13.	Ladiges W. u. Vogt D., Die Siipivasserfische Europas, Hamburg — Berlin, 1965.
14.	Mihalyi F., Annal. Hist. Nat. Mus. Nat. Hung., series nova, 1954, 5, 433 — 456.
15.	Oliva O., Sbornik C.S.A.Z., 1953, 2G, 1-2, 41-46.
16.	— Casop. Narodn. Muzea, 1962, 1, 1 — 7.
17.	Spillmann J., Faune de France. Poissons d’eau douce, Paris, 1961.
18.	- Bull. Mus. Nat. Hist. Nat., 1967, 39, 2, 288-292.
19.	Thienemann A., Verbreitungsgeschichte der Siif3iuassertierive.lt Europas, Stuttgart, 1950.
20.	Trautman M.B., The Fishes of Ohio, Baltimore, Maryland, 1957.
21.	Vasiliu G.D., Peștii apelor noastre, București, 1959.
Institutul de biologie „Traian Săvulescu”,
Secția de sistematică și evoluția animalelor.
Primit în redacție la 8 martie 1968.
(Avizat de prof. N. Botnariuc.)
CONTRIBUȚII LA STUDIUL CARIOFILEIDELOR
(CE 8 TOBA) DIN ROMÂNIA
DE
MARIA UDRESCU și VIRGINIA POPESCU-MARINESCU
595.121.2
The paper gives data on the occurrence of the larvae of Caryophyllaeus in Remania;
it also records for the first time adult specimens of Archigetes brachyurus Mrazek
1908 in Romania.
The larvae and adult specimens of Caryophyllaeidae were found free living. in the
muddy bottom or in the benthic aquatic Oligochaete from the muddy bottom near
the confluence of the Danube arms Sulina and Sf. Gheorghe and in slightly bra-
chish-water Sakhalin lagune (Black Sea).
Cercetările asupra cariofileidelor din țara noastră efectuate pînă în
prezent se referă la stadiile adulte ale acestor cestode parazite la pești.
Astfel, au fost citate Caryophyllaeus laticeps (Pallaș, 1781) de către
Gr. A n t i p a (1), N. L e o n (5), M. Dumit r iu (2) și E 1. Roman
(10); C. fimbriceps Annenkova, 1919, găsit de El. Roman (10), I. R ă-
d u lescu și N. Vas iii u-S u c e vea nu (9); Caryophyllaeides fennica
(Schneider, 1902), precum și Khavia rossitensiș (Szidat, 1937), citate pentru
prima dată la noi în țară de către El. Roman (10).
în ceea ce privește dezvoltarea la Caryophyllaeidae, se cunosc pînă
în prezent în Europa centrală și în Asia de vest, stadiile larvare de,Ia
speciile: Archigetes appendiculatus Ratzel, 1897, A. sieboldi Leuckart,
1869 (14), Caryophyllaeus laticeps (Pallas, 1781) (6), (11), (13) și (7. bra-
chycollis Janiszewska, 1951 (13).	A
Drept gazde intermediare s-au dovedit a fi pînă acum oligochetele
bentonice, în special cele din familia Tubificidae, din genurile Limnodrilus
și Tubifea). Astfel, la Limnodrilus hoffmeisteri Cl&p. s-au găsit: Archigetes
cryptobothricus, A. sieboldi, A. appendiculatus, . Caryophyllaeus brachycollis;
în Limnodrilus claparedeanus Ratzel s-a găsit: Archigetes appendiculăt^
în Tubifex tubifea (Miiller) s-au găsit: Archigetes appendiculatus, A. siebol-,
di, Caryophyllaeus laticeps', în Tubifetc barbatus Grubesra găsit: Caryo-,
ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 20 NR, 3 P. 265 —272 BUCUREȘTI 1968
266	MAMA UDRESCU și VIRGINIA POPESCU-MAItlNESCU	2 ț
phyllaeus laticeps. 3. d’U dekem (13) a găsit în N ais proboscidea (Naididae) î
o larvă, pe care A. Mrazek (6), pe baza desenelor și descrierilor, ;
n considerat-o ca aparținînd genului CaryophyUaeus. O. N y b e 1 i n este f
de părere că aceasta reprezintă probabil o larvă de Caryophyttaeides.
Nu toți cercetătorii sînt de părere că gazdele intermediare la Caryo- >
phyllaeidae ar fi numai oligochetele. C.W. Hunter (4) consideră mai
probabilă și mai logică presupunerea că gazdele intermediare ar fi nu numai
oligochetele, ci în special crustaceii entomostracei. El își întemeiază presu- >
punerea pe cercetările unor autori americani,' care au arătat că în hrana J
peștilor predomină entomostraceii față de tubificide. în plus, cercetarea
a mai mult de 500 de tubificide din diferitele locuri a dovedit o infestare f
mai mică de 1%.
Întrucît dezvoltarea la Caryophyllaeidae nu a constituit pînă în i
prezent obiectul cercetărilor în țara noastră, prezentăm în nota de față
■cîteva date preliminare asupra infestării oligochetelor cu stadiile larvare
ale acestor cestode. De asemenea semnalăm adultul speciei Archigetes
brachywus Mrazek, 1908.
Materialul cercetat provine de la gurile brațelor Dunării (Sulina ;
și Sfîntul Gheorghe), precum și din meleaua Sahalin (Marea Neagră)
și a fost colectat în anii 1966 și 1967 (tabelul nr. 1). în probele cantitative
de bentos prelevate în special de la maluri, la adîncimi variind între 1 și ;
10 m, de pe faciesul mîlos, predomină oligochetele (133 —16 633 ex./m2). ,
Din totalul de 94 de probe analizate, numai 14 conțineau Caryophyllaeidae, ț
fie libere în mîlul de pe fundul apei, fie parazitînd oligochetele din mîl ■
(tabelul nr. 1).
Oligochetele, gazde intermediare pentru cestodele din familia Caryo- ș
pîhyllaeidae, aparțin speciei Limnodrilus hoffmeisteri Clap.
‘ Prezența larvelor de Caryophyllaeus în oligochetele de pe faciesul •
mîlos din brațele Dunării este explicabilă, deoarece adulții acestor cestode f
Tabelul ,
Date aupra biocenozei de oligochete șl earlotlleldelor
Probă analizată				Numărul total al oligochetelor ex./m2
data colectării .	locul colectării	natura faciesului	adîncimea apei m	
19.111.1966	brațul Sulina	milos	10	5 800	1
19.V. 1967	brațul Sulina	milos	7	6 556	:
•30. VII.1967	brațul Sulina	mîlos-nisipos	10	1 452
17JH.1966	brațul Sf, Gheorghe	milos	2,5	8 583	i
3. VI. 1966	brațul Sf. Gheorghe	milos	2,5	10126	;
’3.VI. 1966	brațul Sf. Gheorghe	milos-nisipos	4	11 467
12. VII.1966	brațul Sf.Gheorghe	mîlos	4	6 667
1.2.VIL.1966	brațul Sf.Gheorghe	mîlos	' 3	6 883
16.IV.1967	brațul Sf. Gheorghe	mîlos	4,5	133
18.V. 1967	brațul Sf.Gheorghe	milos	2	1 367	t
■18.V. 1967	brațul Sf. Gheorghe	milos-nisipos	2	16 633	'
1-7. III. 1966	Brațul Turcului	milos	3,6	4 533	i
VI.1966	Brațul Turcului	mîlos	3	8 583
iti. IV.1967	|	meleaua Sahalin	mîlos-nisipos	1,2	'9 400
fS	STUDIUL CARIOFILEIDELOll DIN ROMÂNIA	267
S-au găsit uneori în număr foarte mare la diferiți pești bentonofagi din
Dunăre.
în urma determinării materialului, rezultă că cele mai numeroase
■exemplare reprezintă stadiile larvare ale genului Caryophyllaeus. Cerce-
tările ulterioare, pe care ni le-am propus, bazate pe urmărirea experimen-
tală a dezvoltării cestodelor vor duce la stabilirea precisă a speciilor de
Caryophyllaeus cărora le aparțin aceste larve.
Larvele de Caryophyllaeus le-am găsit în cavitatea corpului oligo-
chetelor. Localizarea lor nu este stabilă, deoarece în timpul creșterii ele
migrează activ spre partea anterioară a corpului gazdei, în regiunea orga-
nelor genitale. Corpul gazdei parazitate se umflă cu atît mai mult, cu cît
infestarea este mai puternică și locul respectiv devine transparent din
■cauza extensiei tecii musculo-cutanee, ceea ce ușurează recunoașterea
rapidă a oligochetelor parazitate (fig. 1). Cînd parazitul depășește o anumită
talie sparge corpul gazdei, eliberîndu-se în mîl (fig. 2). Deseori, în probele
cercetate, paraziții erau găsiți liberi iar corpurile gazdelor sfîșiate (fig. 3,
a și b).
După J. J an iszewska (3), numărul larvelor într-o gazdă poate
ajunge pînă la 10. în același individ-gazdă, alături de larve mari se găsesc
și larve foarte mici, ceea ce întărește presupunerea că infestarea gazdei
are loc repetat (3).
în majoritatea cazurilor, oligochetele cercetate conțineau o singură
larvă, foarte rar două. Talia larvelor găsite atingea însă dimensiuni destul
de mari, variind între 1,5 și 6 mm lungime, încît lungimea parazitului
•depășea uneori jumătate din lungimea corpului gazdei. După S. S e ku-
t o w i c z (11), ritmul de creștere al larvelor de Caryophyllaeus laticeps
este destul de slab, unei larve de 0,3 —0,4 mm fiindu-i necesare 6 luni
pentru a ajunge la 1,5 sau 2mm. -Rezultă că o larvă care măsoară 18 mm
trebuie să aibă cel puțin 2 ani (11). Materialul cercetat de noi atingînd
.nr. 1
.parazite ale acestora
Numărul oligochetelor parazitate		Numărul paraziților liberi în mîl		Numărul total al paraziților	
ex./m2	%	ex./m2	%	ex./m2	%
	 ’			50	0,86	50	0,86
—		60	0,92	60	0,92
83	5,71	—	—	83	5,71
—	—	16	0,18	16	0,18
—	——	16	0,15	16	0,15
83	0,72	67	0,58	150	1,30
	—	17	0,25	17	0,25
. •—	—	17	0,24	17	0,24
—	—	17	12,79	17	' 12,79
. .—	—	83	6,07	83	6,07
167	1,00	—	—	167	1,00
17	0,375	17	0,375	34	0,75
50	0,58	—	—	50	0,58
16	0,17	16	0,17	32	0,34
269
268	MARIA UDBESCU șl VlRGINIA POPESCU-MARINESCU	4 J
dimensiunile amintite (1,5 —6 mm), după considerațiile lui S. S e ku-
t o w i c z s-ar situa între 6 luni și 1 an.
Din același material analizat semnalăm pentru prima dată în țară:
pe Archigetes brachyw'ns Mrazek, 1908. Archigetes este singurul cestod care ;
Fig. 1. — Oligochet parazitat și iarve de Caryophyllaeus.	)
A, Oligochetul-gazdă și parazitul;
o, porțiunea, oligochetulul dllatat& șl transparentizat& de prezenta larvei de	c
, Canophvllasus; b. larva de Carvophvhaeus In interiorul oligoclietului.	“
B, Porțiunea anterioară a unei larve de Caryophyllaeus.	\
parazitează ea adult un nevertebrat. Asupra acestui animal însă părerile)
sînt împărțite, unii autori (W.L.W i s ni e ws ki, R. L eu ck ar t, O. J a-!
nicki,O. Nybel in) socotesc că Archigetes este o larvă neotenică, ț
care trăiește numai într-o gazdă, considerînd neotenia ca un fenomen j
secundar. Alții, în schimb (F. R o s en, W. N. F. W o o d 1 a n d) sînt de )
părere că Archigetes este o formă primară. Astfel, acest cestod a format
obiectul unei considerabile speculații privind filogenia cestodelor.
Fig. 2. - Larvă de Caryophyllaeus în corpul sfîșiat a) gazdei,
a, Larva de Carvopbvllaeus; b. oligoolietul-gazda.
270	MARIA TOMSSCU și VIRGINIA POPBSCV-MABINESCU	6 Ș
Archigetes brachywus a fost descris de A. M r a z e k (7) ca larvă din
cavitatea corpului de la Limnodilus hoffmeisteri și A. claparedeamis.
Exemplarelegăsite de noi (fig. 4) libere înmii au lungimea de 5 —8 mm,
iar lățimea de 0,3 —0,5 mm. Deși elementele componente ale aparatului
genital sînt bine individualizate, în uter nu se observă ouă.
3
După W.L. Wisniewski (14), oligochetul se infestează cu ouăle f
.acestui parazit din mîl. în intestinul oligochetului, embrionul parazitului [
se eliberează, perforează peretele intestinului și trece în cavitatea generală, (
unde se dezvoltă producînd ouă. Sub presiunea exercitată de parazit, '
peretele corpului gazdei crapă și astfel parazitul este pus în libertate în ț
mediul acvatic, depunîndu-se pe fundul bazinului. Aici paraziții putrezesc Ș
.și ouăle din corpul lor se amestecă cu mîlul, hrana obișnuită a oligochetelor. f
; CONCLUZII
1.	Cestodele determinate aparțin genului Caryophyttaeus (larve) și J
speciei Archigetes brachyurus Mrazek, 1908 (adult).	(
2.	Intensivitatea și extensivitatea invaziei oligochetelor cu stadiile i;
larvare de Caryophyllaeidae sînt destul de slabe.	ț
Fig. 4. — Archigetes
brachyurus — adult.
272	MARIA UDRESCU șț VIRGINIA POPESCU-MAKINESCU	3 s
3.	Datorită faptului că intensivitatea și extensivitatea invaziei cu ț
adulți de Caryophyllaeidae ale peștilor sînt mult mai crescute (35%) (9), f
(10), ar putea fi luată în considerație ca posibilă părerea autorilor care
susțin că nu numai oligochetele, ci și crustaceii entomostracei pot fi gazde
intermediare ale acestor cestode.
(Avizat de prof, R. C o d r e a n u și El. C h i r i a c).
BIBLIOGRAFIE
1.	Antipa Gr., Fauna ihtiologică a României, București, 1909.
2.	DumitbIu Magdalena, Rev. zooteh., 1937, 6 — 7, 10 — 11.
3.	Janiszewska J., Trav. Soc. Sci. et Lett. de Wrodaw., Seria B, 1954, 66.
4.	Hunter C.W., 111. Biol. Monogr., 1930, XI, 4.
5.	Leon N., Ann. g6n. Univ. Jassy, 1911, 222.
6.	Mrazek A., Csek. spol. Nauk Praha, 18&7, XXXII.
7.	— Centralblatt fiir Bakteriologie and Parasitenkunde, Jena, 1908, XLVI.
8.	RXdulescu I. și Vasiliu N., Bul. Inst. cerc, pisc., 1954, 4.
9.	RXdulescu I. și Vasiliu-Sucevbanu N., Anal. Inst. cerc, pisc., 1956, 1.
10.	Roman El., Cercetări asupra parazitofaunei peștilor din Dunăre, Edit. Acad. R.P.R., Bucu-
rești, 1955.
11.	Sekdto'WIcz S., M6m. Acad. Pol. Sci. et Lett. s. B, Sci. Nat., 1934, 6.
12.	Szidat L., Zool. Anzeiger, 1937, 119.
13.	D’Udekem J., Bull. Acad. Roy., Bruxelles, 1855, XXII, 2.
14,	Wisnibwski W.L., Zool, Anzeiger, 1928, 77.
15.	Word H., Science, N.S., 1911, 33.
Facultatea de biologie,
Catedra de zoologie
Institutul de biologie „Troian Săvulescu”,
Secfia de hidrobiologie.
Primit in redacție la 20 martie 1968.
CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA HELMINTOFAUNEI
MAMIFERELOR DIN FAM. MUSTELIDAE
(ORD. CARNIVORA) DIN ROMÂNIA
DE
ELENA CHIRIAC și PROFIRA BARBU
595.1:576.895.1:599.742.4
Tilis paper brings up the results of an investigation in 104 individuals from the
family Mustelidae (belonging to 5 sp.) in which 12 sp. of intestinal worms were
found. Molineus patens (Duj., 1845), Gnathostoma spinigerum (Owen, 1836) and
Physaloptera sibirica Petrow et Gorb, 1931 are recorded here for the first time
in Romanian’s fauna. Mustela nioalis is mcntioned as a new host for Echinochas-
mus perfoliatus (Ratz, 1908), Euparyphium metis (Schrank, 1788) and Alaria alata
(Goeze, 1782). The authors discuss Codonocephalus urnigerus (a frog’s specific
trematod) wich was found in otter’s host. The variation of the infection of
weasel with Molineus patens is recorded. It draws attention to a tumour in the
mink’s stomach which appears because of Gnathostoma spinigerum.
Cercetînd literatura de specialitate, am constatat că mustelidele
din România nu au constituit pînă în prezent obiectul unei cercetări para-
zitologice speciale. O. M a r c u (4), într-o listă de paraziți găsiți la diferite
animale din țara noastră, menționează cestodele Piestocystis martis Dies.
în cavitatea toracelui la Mustela foina Erxl, și Cysticercus cordatus Tsch.
în mezenterul de Putorius putorius L. I. O iur ea (2), (3), studiind para-
ziții omului, mamiferelor și păsărilor infestate prin intermediul peștilor
din Dunăre și Marea Neagră, menționează că a disecat printre alte mami-
fere sălbatice o nurcă și 11 vidre, dintre care doar la o singură vidră s-au
găsit cîteva exemplare tinere de Rossicotrema donicum Skrjabin et Lin-
drop, 1919. De asemenea, I. C i u r e a a reușit să infesteze un singur indi-
vid de Mustela sarmatica (= I ormela peregusna) cu exemplare nemature
și ovigere tot de Rossicotrema donicum. E. Chir iac și V. Nesterov(l)
au semnalat trematodul Euparyphium melis (Schrank, 1788) în intestinul
unui dihor împușcat în apropiere de Craiova.
Cercetări personale. Materialul helmintologic din lucrarea de față
a fost obținut de la 104 exemplare de mustelide, aparținînd următoarelor
ST. §1 CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 20 NE. 3 P. 273-281 BUCUREȘTI 1068
3	HELMINTOFAUNA MUSTELIDELOR	275”
’	Tabelul nr. 2
274	ELENA CHIBIAC și PROFIRA BARBU	2' E
p
5 specii: Mustela erminea h., 1758 (hermelină), M. nivalis L., 1766 (nevăs- g
țuica), M. lutreola L., 1761 (nurcă), M. putorius L., 1758 (dihor) și Lutra ț
lutru L., 1758 (vidră). Trebuie să menționăm aici că toate nevăstuicile, '
și dihorii provin din păduri cu fazanerii, unde aduc unele daune la seriile i,
de pui de fazani: Drăgănești — Prahova, Gherghița, Moara Săracă, Brîn- ș
zeasca, Albele, Manafu, Cioflec, Ghimpați, Surlari, Segareea. Nurcile și
vidrele au fost capturate în deltă la Sf. Gheorghe și Letea, iar hermelină Ș
lîngă comuna Partizanii — Tulcea.
Materialul helmintologic colectat provine exclusiv din tubul diges-
tiv, deși au fost cercetate și alte organe ale gazdelor.	(
REZULTATE
Situația infestării cu diferiți helminți se poate urmări în tabelul nr. 1. ț
Helminții găsiți aparțin la 12 specii, dintre care 5 specii de trematode, 2 j
specii de cestode, 1 specii de nematode și 1 specie de acantocefali (tabe- ■
Iul nr. 2).
Tabelul nr. 1
Situația infestării mustelidelor cu diferiți helminți
Nr. crt.	Denumirea speciei de mustelide	Nr. total exemplare cercetate	Nr. exempla- relor infestate	Exten- sivitatea invaziei %	Intensi- vitatea invaziei min.-max.
1	Mustela nivalis L., 1766 (nevăstuică)	91	66	72,5	1-235
2	Mustela putorius L., 1758 (dihor)	7	6	87,7	1-123
3	Mustela lutreola L., 1761 (nurcă)	3	3	100	1-15
4	Mustela erminea L., 1758 (hermelină)	1	1	—	34
5	Lutra lutra L., 1758 (vidră)	3	2	66,6	1-28
Helminții muslelidelor repartizați pe gazde (extensivitatea invaziei: min.—max.)
Nr crt	Denumirea parazitului	Mustela nivalis	Mustela putorius	Mustela lutreola	Mustela erminea	Lutra lutra
,A	Echinochasmus perfoliatus . (Ratz, 1908)	1				
2	■Euparyphium melis (Schrank, 1788)	1	7-123	3	34	
',3	Echinostomatidae gen. sp.	1	1			1
4	Alaria alata (Goeze, 1782)	1				
5	Codonocephalus urnigerus (Rud., 1819)					17
6	Taenia tenuicollis Rud., 1809	1-7				
7	Ligula intestinalis (L., 1758)					5
;8	Molineus patens (Duj., 1845)	1-232	1-10			
9	Gnathostoma spinigerum Owen, 1836			1-10		
10	Physaloptera sibiriea Petrow et Gorb., 1931	1-13	16			
li	Capillaria putorii (Rud., 1819)	1-8	2			
12	Acanthocephala gen. sp.	1				10
de la diferite carnivore (cîine, pisică, vulpe) și în special de la mustelide,
ca : Lutra lutru, L. cănadensis, Mustela foina, M. sibiriea, Putorius putorius,
P. lutreola, în Europa, America de Nord și Asia. Noi semnalăm nevăstuica,
(Mustela nivalis) drept o nouă gazdă a acestui parazit. a
3.	Echinostomatidae gen. sp. reunește exemplarele tinere, neovigere
găsite izolat la nevăstuica, dihor și vidră.
Fam. D I P L O S T O M A TI D A E Poirier, 1886
CI. TREMATOIDEA
Fam. ECHINOSTOMATIDAE Looss, 1909
1.	Echinochasmus perfoliatus (Eatz, 1908) a fost găsit de noi o
singură dată, la o nevăstuică, pe care o semnalăm ca gazdă nouă pentru
acest parazit. B. perfoliatus nu a mai fost menționat pînă în prezent în
general la mustelide, deși este un parazit cu o largă răspîndire la alte
carnivore (cîine, pisică, vulpe), la porc, păsări (Nycticoraw nycticorax) și
mai rar la om (5), (7).
Această specie este răspîndită în Europa și Asia.
2.	Euparyphium melis (Schrank, 1788) a fost întîlnit de noi la nevăs-
tuică, hermelină, nurcă și mai ales dihor. Această specie este cunoscută
4.	Alaria alata (Goeze, 1782) a fost găsită de noi la nevăstuică, pe
§ care o semnalăm ca gazdă nouă pentru acest parazit. Această specie este
1 cunoscută de la multe carnivore (Caniș vulpes, C. azarae, C. familiaris,
j C. lupus, Pelis sylvestris, Penneeus zerda, Vulpes alopex, Nyetereutes procyo-
( noides) și de la insectivore (Desmana moschata) din Europa, Africa, America,
ș Gazdele intermediare ale acestui trematod sînt gasteropodele (Planor -
| bis vor tex), iar gazdele suplimentare în care se închistează metacer carii
s sînt amfibiile și reptilele (Bana, Natrix).
țț	Fam. STRIGEIDAE Railliet, 1919
I 5. Codonocephalus urnigărus (Rudolphi, 1819) a fost întîlnit de noi
|o singură dată la vidră, în număr de 17 exemplare nemature. Adultul
acestei specii parazitează în intestinul păsărilor de baltă (Botaurus stellaris,.
4
276
ELENA CHIRUC și PROFIRA BARBU
Ixobryoltus minutus), iar metacercarul se închistează în musculatură, sub
piele și în diferite organe interne la broască (Rana ridibunda, R. esculentd)
și accidental la șarpe (Natrix natrix). Specia este cunoscută din multe
țări ale Europei și Asiei.
Resturile de broască (piele și oase din centuri) găsite, alături de para-
ziți, în stomacul și intestinul gazdei arată care a fost sursa de infestare
a acesteia cu C. urnigerus. Starea bună, nemacerată, a pâraziților este un
indiciu că ei nu au fost digerați o dată cu broaștele în care erau închistați,
ci, dimpotrivă, în intestinul vidrei ei au părăsit învelișul chistic și un timp
au continuat să trăiască în noul habitat. Nu putem însă considera vidra
ca o nouă gazdă definitivă, ci credem că mai curînd sîntem în fața unui
caz de infestare accidentală cu un parazit nespecific.
CI. CESTOIDEA
Fam. TAENIIDAE Imdwg, 1886
1	6. Taenia tenuicollis Rudolphi, 1809 a fost găsită de noi la 4 din
cele 91 de exemplare de nevăstuică examinate și în număr care varia de
la 1 la 7 indivizi într-o gazdă.
Specia poate fi considerată ca holarctică, deoarece este larg răspîn-
dită în toată Europa, Asia și America de Nord.
Recent, noi am găsit și cisticercul de T. tenuicollis în ficatul unui
orbete (Spalax monticola) capturat de St. Torcea la obîrșia Lotrului,
19.VI.1967 (fig. 1).
Fig, i/_ Ficat de Spalax monticola inîestat cu cisticerci de Taenia
!	’ tenuicollis Rud., 1809 (leg.' S t. Torcea).
5/.	HELMINTOFAUNA MUSTELIDELOR	277
I :	Fam. DIPHYLLOBOTHRIIDAE Liihe, 1910
! 7. Ligula intestinalis (Linnd, 1758) a fost identificată după fragmen-
tele în curs de macerare găsite la una dintre cele trei vidre infestată. Ca
adult este un parazit obișnuit al păsărilor ihtiofage, iar ca larvă plerocer-
coidă parazitează în cavitatea corpului diferiților pești, în special din fami-
lia Cyprinidae. Resturile de pești găsite în stomacul vidrei ne arată în mod
clari Sursa de infestare a acesteia, iar starea de macerare în care se găsea
parazitul constituie un indiciu că el nu este apt să trăiască în intestinul
vidrei. x
CI. NEMATOIDEA
Fam. TRICHOSTRONGYLIDAE Leiper, 1912
i 8. Molineus patens (Dujardin, 1845) este parazitul cel mai frecvent
lă nevăstuică (tabelul nr. 3) și pe care l-am întîlnit de asemenea și la dihor.
Extensivitatea invaziei la nevăstuică era de aproximativ 80% (58 de
exemplare din totalul de 73 infestate în general cu paraziți), iar intensivi-
tatea de 1 —235 de indivizi într-o gazdă. Cînd parazitul era în număr
foarte mare, forma adevărate gheme în intestinul nevăstuicii, în care uneori
■se găsea asociat cu Capillaria putorii și Physaloptera sibirica.
J Parazit specific pentru carnivorele din familia Mustelidae, este bine
■cunoscut din Europa, Asia și America de Nord. în fauna țării noastre se
semnalează pentru prima dată.
Ix i
Fam. GNATHOSTOMATIDAE Lane, 1923 s
9.	Gnathostoma spinigerum Owen, 1836 a fost găsită în toate cele
trei nurci cercetate. în mod obișnuit, parazitul se află în stomac, fixat
de mucoasa gastrică. Această porțiune a stomacului am găsit-o întotdeauna
îngroșată și avînd aspectul unei tumori (fig. 2).
G. spinigerum este un nematod comun al carnivorelor din Europa,
Așia, America de Nord și Australia. O vastă literatură (8) se ocupă de
descrierea și mai ales de biologia acestui parazit, pentru care sînt indicate
numeroase gazde intermediare, suplimentare și definitive constatate în
infestări naturale sau experimental. în România se semnalează pentru
prima dată.
Fam. PHYSALOPTERIDAE Leiper, 1908
10.	Physaloptera sibirica Petrow et Gorbunow, 1931 este un nematod
de talie mică întîlnit de noi la nevăstuică și la dihor, în număr de 1 —16
indivizi într-o gazdă. Parazitează diferite carnivore (Caniș vulpes, Nycte-
reutes amurensis, Lynx lynx) și în special mustelide (6).
Se menționează prima oară în fauna țării noastre.
-5-C. 5446
HELMINTOFAUNA MUȘTE UDELOR
279>
Fam. TRICHURIDAE Railliet, 1915
11.	Capiilaria putorii (Rudolphi, 1819) a fost găsit lă nevăstuică și
Ia dihor. Specia este-cunoscută în Europa, Asia și America de Nord, de
la toate mustelidele și pisică. în România a mai fost întîlnită la dihor de
V. Nester o v x.
Fig. 2. — Stomac de nurcă (Mustela lutreola) infestat cu nema-
todul Gnathostoma spinigerum Owen, 1836 (în stînga sus, se
poate observa îngroșarea tumorală a peretelui stomacului).
CI. ACANTHOCEPHALA
12.	Aeanthoeephala gen. sp. reunește cele 10 exemplare găsite de noi
în vidra infestată cu CodonocepTialus wnigerus și un exemplar izolat găsit
într-o nevăstuică. Toți acantocefalii erau în stare de macerare. Este foarte
probabil ca exemplarele din vidră să fie de Acanthoceplialus ranae, specifică
pentru broască.
1 Comunicare verbală.
9	HELMINTOFAUNA MUSTELIDELOR	281
2$0	elena chibiao ?i profira barbu	8 !
DISCUȚII ;	I
I
Analizând tabloul helmintofaunei intestinale a mustelidelor cerce- I
tate, se constată că trematodele sînt reprezentate prin 5 specii, dintre |
care Euparyphium melis a fost întîlnit la 4 din cele 5 specii-gazdă cerce- |
tate și în număr care varia de la 1 la 123 de indivizi într-o gazdă. Cel i
mai des și în numărul cel mai mare a fost găsit la dihor. Celelalte trematode îi
au fost întîlnite foarte,rar și în număr foarte mic (adeseori doar exemplare i
izolate); de aceea, importanță lor este secundară. Codonocephalus urnigerus,
liber (neînchistat) în intestinul vidrei și într-o stare bună, arată că nu F
a fost macerat o dată cu broasca din care provenea. Problema viabi- ț
lității acestei specii șt a continuării dezvoltării sale în vidră rămîne ț
deschisă.	|
Oestodele sînt reprezentate prin două specii. Taenia tenuicollis, care, j
deși a fost întîlnită relativ rar și numai la nevăstuică, este o specie carac- i
teristică pentru mustelide. Ligula intestinalis, specifică peștilor, a ajuns
în intestinul vidrei o dată cu peștele și a fost supusă digerării o dată cu *
acesta, așa cum ne-o arată starea de macerare în care se găsea. ?
Nemat odele sînt reprezentate prin 4 specii, toate caracteristice*
pentru mustelide. Cu excepția lui Gnathostoma spinigerum, care a fost j
întîlnită numai la nurcă, celelalte 3 specii au fost găsite la nevăstuică și
dihor. Cel mai frecvent și mai numeros nematod s-a dovedit a fi Molineus |
patens la nevăstuică. El a fost întîlnit aproape în toate localitățile unde
au fost capturate nevăstuici și de asemenea în toate lunile anului (cu excep- \
ția lunii ianuarie), menținîndu-se aproximativ la aceeași intensivitate
a infestării (tabelul nr. 3).	।
Acantocefalii găsiți la vidră provin probabil de la broască, la fel cu |
trematodul Codonocephalus urnigerus, alături de care au fost găsiți, dar, |
spre deosebire de acesta, ei erau în curs de macerare. Acantocefalul găsit |
la nevăstuică nu â putut fi determinat tot din cauza stării proaste în care i
se afla.	j
concluzii	|
Helmintofauna intestinală a mustelidelor în cercetările noastre este |
reprezentată prin 12 specii, dintre care doar 6 (50%) sînt paraziți specifici |
pentru aceste gazde: Euparyphium melis, Taenia tenuicollis, Molineus I
patens, Gnathostoma spinigerum, Physaloptera sibirica și Capillaria putorii, I
Celelalte trematode (Echinochasmus perfoliatus, Echinostomatidae gen. |
sp. și Alaria alata) sînt comune pentru alte carnivore. Eestul helminților
întîlniți sînt paraziți specifici în stare larvară la broască (Codonocephalus
urnigerus, Acanthocephala gen. sp.) sau pești (Ligula intestinalis) și în
stare adultă la păsările de baltă. Codonocephalus urnigerus, dechistat și
«nemacerat, pare să reziste acțiunii sucurilor digestive ale vidrei în care i
a fost găsit, dar nu se poate afiima nimic în privința continuării ciclului
«său de dezvoltare.
BIBLIOGRAFIE
1.	Chiriac E. și Nesterov V., Natura, 1958, X, 6, 90 — 93.
2.	Ciurea L, C. R. Soc. Biol., 1922, 87, 268-269.
3.	— Arch. Rourn. Path. exp. Microbiol., 1933, VI, 1 — 2, 151 — 157.
4.	Marcu O., Ecou de codru, 1929, II, 2, 1 — 10.
5.	CKPHEUH K. H., TpeMamodbi oieusomHbix u nejiosena, MocKBa, 1956, XII, 642—652.
6.	CKPHBMU K. H. h COBOJIEB A. A., Omoebi ueMamodojioeuu, MocKBa, 1964, XII,
nacTb II, 74—76.
7.	Yamaguti S., Systema helminthum, New York — Londra, 1958,1, partea 1,898.
8.	— Systems helminthum, New York — Londra, 1961, III, partea I, 619 — 620.
Facultatea de biologie,
Catedra de zoologie.
Primit în redacție la 24 februarie 1968.
(Avizat de prof. R. Codrean u.)
STUDIU ECOLOGIC CANTITATIV ASUPRA GALELOR
DE ITONIDIDAE (DIPTERA - NEMATOCERA)
din stratul erbaceu din insula brăilei
DE
P. NEACȘU
595.771
This paper reports quantitative investigations on the main gall-living Itonididae
and their galiș, collected during the 1962 — 1966 period in the herbaceous bed of
the Brăila Island.
The galiș induced by these insects are studied as to their distribution on the
host plant and within the biotope, their numerical density, the biomass and fre-
quency. The final part of the paper deals with the ratio between the gali and plant
biomass occurring on the surface unit.
. Date cu privire la condițiile pedoclimatice existente jn Insula Brăilei
și la principalele asociații vegetale din biotopurile care o compun au fost
publicate într-o lucrare anterioară (6). în ceea ce privește asociațiile de
Itonididae din stratul erbaceu al insulei, acestea sînt constituite din urmă-
toarele, specii : Acodiplosis inulae (EL Lw.), Atylodiplosis rumicis (EL Lw.),
Contur ini a nasturtii (Kffr.), CUnorrhync'ha tanaceti Kffr., Dasyneura lupu-
linae(Kffr.), D. schulzei Biibs., D. sisymbrii (Schrank), D. trifolii (F. Lw.),
Neomikiella beckiana (Mik), Jaapiella jaapiana (Biibs.), Wachtliella sta-
ohydis (Br.), Gisonobasis ignorata (Biibs.).
METODA DE LUCRU
■ Metoda folosită a constat In observarea și colectarea materialului galicol de pe plantele
ierboase existente in Insula Brăilei. Pentru determinarea densității și a frecvenței galelor
s-âu făcut deplasări lunare (mai—octombrie 1962 — 1966). Am colectat lunar probele datorită
faptului că speciile galigene menționate prezintă, în marea lor majoritate, mai multe generații
anuale, iar apariția lor in areal se produce eșalonat începînd din mai pînă in septembrie.
«T. SI OEEC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 20 NR. 3 P. 283-289 BUCUREȘTI. 193
284
P. NEACȘU
2
STUDIUL ECOLOGIEI GALELOR DE ITONIDIDAE DIN INSULA BRĂILEI
285.
De asemenea o mare parte a galelor apărute ta primele luni de vegetație se distrug parțial sau
total pînă la apariția galelor ultimelor specii.
Probele au fost luate cu ajutorul unui biocenometru circular, cu diametrul suprafeței
de acoperire de 29,4 cm. în cei cinci ani de cercetare, probele ridicate au totalizat un număr
de 628 (30 pe lună, cu excepția perioadelor de inundație). Ele au fost colectate de pe trei
Fig. 1. — Schița situării ta spațiu a loturilor
I, II și III din Insula Brăilei.
loturi, însumtad o suprafață de 2 m2. Loturile
au fost amplasate (fig. 1) în partea de nord
a insulei. Lotul I a fost situat în apropierea
privalului Chipcru (fig. 1, I) în treimea sa infe-
rioară. Din acest lot, cu o suprafață de 1 ma,
s-aU luat 15 probe. Lotul II (fig. 1; II)'se afla
în apropierea zăvoiului de plopi din spatele
ștrandului Brăila. Din acest lot (= 0,5332 m2)
s-au luat 8 probe. Din lotul III (= 0,4668 m2),
aflat în apropierea canalului Corotișca (fig. 1,
III), s-au colectat 7 probe. Pentru calculele
cantitative s-a comparat lotul I cu loturile II
și III.
REZULTATELE OBȚINUTE
Din punct de vedere pedocli-
matic, lotul I prezintă un relief plan,
cu ușoare denivelări, care nu .depă-
. șese 50 —60 cm. Solul este nisipos, cu
o cantitate mai mare, de. argilă în
partea vestică. Adîncimea la care se
află apa freatică variază în timpul
,	anului între 0 și 1,20 m; inșolația și
curenții aerieni sînt foarte puternici. Vegetația este coiistițmtă. diri urmă-
toarele specii dominante : Rwippa s'ilvestris (L.) BesA, învia britanica L.,
Galega officinalis L. și Trifolium prățense L'. în proporții inulț ihăi " mici
apăr : Hume® maritima li., Me/ifha ăguaticali., Xanllmm ap. Loturile 11
și III se caracterizează prihtr-un sol mult mai consolidat, cu apa freatică
la adîncimi care variază între 0 și 1,60 m. în aceste loturi, umiditatea
este mai crescută decît în lotul l/iar curenții1 aerieni sînt foarte slabi
datorită prezenței în apropierea lor a zăvoaielor de plopi și sălcii. Printre
plantele predominante în aceste loturi menționăm : Duphorbia palustris L.,’
Cirsium arvense (L.) Scop, și Stachys palustris L., la care se adaugă în
număr mai restrîns Mdilotus officinalis L., Medicago lupulina L., Chry-
santhemum vulgare (L.) Bernh. etc.
Distribuția galelor pe planta-gazdă. în cei cinci ani de studiu s-au
colectat din cele trei loturi 3 164 d,e gale (1 898 din lotul î și 1 266 din
loturile II și III). Majoritatea, acestor gale erau repartizate în număr
diferit pe planta-gazdă (fig. 2), cu excepția celor ale speciilor Dasyneura
schulzei Biibs. și Nepryilciellabecldana (Mik), care erau distribuite totdeauna
izolat, eîte un singur exemplar pe plantă. Speciile atacă de obicei un singur
organ, unde formează gala (6), fiind din acest punct de vedere monotope.
.Totuși, galele de Dasyneura sisymbrii (Schrank) și de Acodiplosis inulae
((Hl/Lw.) pot să apară în decursul unei perioade de vegetație pe organe
fsăuldiferite părți ale acestora. Dasyneura sisymbrii (Schrank) își dezvoltă
,dtfiobicei galele în lăstarii florali de Horippa silvestris (L.) Bess., însă ea
■p^ăte- provoca gale și pe frunzele, lăstarii vegetativi și tulpinile plantelor,
hă ț
A - Lotul I
B * LoturileH +]H
O
t# ai na
O'J Uțf u 1:
18
6:
____311815191 53 1 2't 6 8 12162583 2H19 7 5 3 1 2 9-6 81012^9
gale /planta
:Fig. 2. — Frecvența distribuției galelor de Itonididae pe planta-gazdă (loturile I și
Ct’,'	II -Ț III, mai —octombrie, 1962 — 1966).
Aceăștă distribuție a galelor de Dasyneura sisymbrii (Schrank) a fost
urmărită în lotul I pe un număr de 923 de gale (tabelul nr. 1). La Acodi-
plysis, inulae (H. Lw.), cele 304 gale observate în lotul I (1965 și 1966)
s-au (dezvoltat în cea mai mare parte în regiunea coletului tulpinii de Inula
britanica L., iar un procent mult mai mic în partea superioară a tulpinii
său^hiâr în vecinătatea florilor (tabelul nr. 1).
, , Distribuția în biotop. Arealul galelor multor specii întîlnite este mai
multi<sau mai puțin asemănător cu cel al plantelor-gazdă. Așa sînt galele'
Ue Acodiplosis inulae (H. Lw.), Cont ar inia nasturtii (Kffr.), Dasyneura
lupulinae (Kffr.), D. schulzei Biibs. și D. sisymbrii (Schrank), care au o
distribuție aproape uniformă cu a plantelor-gazdă (Inula britanica L.,
( '.<•	Tabelul nr. 1
Frecvența distribuției galelor de Dasvneura sisymbrii și Acodiplosis inulae pe diferite organe ale plantelor
Materialul observat \ •MG *v*> ,-,	Locul de dezvoltare a galei	Frecvența absolută	Frecvența relativă ’	Procentul
mtAțduo 923* Ide gale Diy'sisymbrii .(n i ■ •	tulpină frunze și lăstari vegetativi lăstari florali	70 151 702	0,0719 0,1552 0,7729	7,19 ! 15,52 77,29
Tr 1 ■ r •tdilXul d : 304 gale Ă’?. ih'ul'ae ' (.«dud ।	regiunea coletului partea aeriană a tulpinii	183 121 .	0,6543 0,3457	65,43 34,57
286
P. NEACȘU
> ș STUDIUL ECOLOGIEI GALELOR DE ITONIDIDAE DIN INSULA BRĂILEI
287
Rorippa silvestris (L.) Bess., Medicago lupulina L. și Duphorbiapalustris L.);
Tconppa suvestns (U) Bess., weaieago bupuima ^. și j^pnorowpatust™ B.)( etf Care produc gale în florile de Rumex maritima L. și Mentha aquatica L.
Galele de A.tylodiplosis rurnins H. Lw.), Clmorrhyncha tanaceti Kffr; .Mreî apar numai în perioada de înflorire a plantelor.
u	^X^^Dtensitatea. Aceasta s-a urmăritm aceeași perioada de timp ca și
și neuniforme j g^vență. Estimările sînt prezentate atît sub raport numeric (tabelul
L.. vhrusanthew cît și al greutăților galelor (tabelul nr. 4). Greutatea a fost apreciată
'	Tabelul nr. 3
Densliatea'nunierici anuală a galelor de Itonididde din stratul ierbos al Insulei Brăilei (loturile I și 11+III, 1963-1966)
---------------------------------->——----------------------------------.—_—
^fisonobasis ignorata (Riibs.), Wachtliella stachydis (Br.) sînt distribuite îif
aglomerări izolate, mai mult sau mai puțin numeroase
deoarece și plantele pe care se dezvoltă (Itumex maritima L., Chrysanthe\
mum vulgare (L.) Bernh., Mentha aquatica L. și Stachys palustris L.) sînt
izolate și neuniforme. De la această regulă fac excepție galele de Dasyneura
trifolii (F. Lw.), Jaapiella jaapiana (Riibs.) și Neomikiella beekiana (Mik);
la care, deși gazdele (Trifolium repens L., Medicago lupulina L. și InuU,
britanica L.) sînt distribuite aproximativ uniform, totuși ele sînt răspînditț
izolat întîmplător (Neomikiella beekiana (Mik)) sau în grupe mici, izolate
și neuniforme (Dasyneura trifolii (F. Lw.) și jaapiella jaapiana (Riibs.))*
Cauza distribuției diferite a acestor ultime gale rezidă în mare măsur^
în potențialul biotic scăzut al acestor specii, care nu le permite să acopere
uniform cu gale tot arealul pe care-1 au la dispoziție.
Tabelul nr. 2
Frecvența (In procente) a galelor do Itonididae din stratul ierbos al Insulei Brăilei (loturile I și 11 -b 111,1963—1966)
Lotul	Specia galigenă	Frecvența anuală (%) pe in2				
		1962	1963	1964	1965	1966 i
	A. inulae	33,33	38,86	41,33	40,10	27,76
	A. rumicis	13,33	9,99	6,66	■—	6,66 i
	C. nasturtii	16,66	8,32	11,10	8,32	19,99
	D. lupulinae	—	26,66	33,33	23,33	33,33
I •	D. sisymbrii	50,33	41,33	46,66	63,33	82,23	/;
	D. trifolii	6,66	9,23	9,99	6,66	13,33 J
	G. ignorata	—	—	6,66	—	—
	J. jaapiana	—	—	13,33	6,66	6,66 î
	N. beekiana	13,33	8,32	23,23	9,99	15,55 ț
						
						
	A. inulae	18,88	27,77	34,44	26,66	25,33
	C. nasturtii	11,10	11,10	11,10	—	24,99
	C. tanaceti	6,66	—	6,66	6,66	—■	3
	D. lupulinae	—	6,66	13,33	—	6,66	)
	13. schulzei	21,66	21,33	16,77	13,33	22,21 ii
	I). sisymbrii	28,88	35,55	’ 39,99	40,00	27,99	|
n+ni	D. trifolii	—	—	6,66	—	—
	J. jaapiana	8,32	8,88	6,66	—	. ■	'J
	N. beekiana	6,66	6,66	13,33	20,00	—
	W. stachydis	6,66	6,66	6,66	—	6.66 ș
D,.- t
Lotul
Numărul anual al galelor pe specii și pe m2
:	Opccid gallgvilcl	1962	1963	1964	1965	1966
						
tlWi ■Alltel	A., inulae	16	98	109	31	50
	A. rumicis 1). sisymbrii	30 117	100 135	91 183	360	21 128
	D. trifolii	5	19	6	6	9
	D. lupulinae	—	24	57	27	42
	cC. nasturtii	36	25	41	14	45
ah	>G. ignorata J. jaapiana			—	21 8	8	3
	N: beekiana	3	6	9	4	11
lUtl .Wi						
tF!)	iA. inulae	26	78	53	7	47
	' C. nasturtii	25	23	21	—	94
	tanaceti	8	. —	47	24	' 	
clintii	D. lupulinae	■ —	2	10	—	8
	1). schulzei	10	16	22	5	8
ub. im»1	D. sisymbrii	123	121	151	24	106
	' D. trifolii	—	—	3	—	—
।	J. jaapiana	18	10	8	—	—
mm .	N. beekiana	2	2	5	.	3	.	
	W. stachydis	18	25	56	—	12
Tabelul nr.
4
Densitatea greutății galelor do Ponîdidae din stratul ierbos ai Insulei Brăilei (Ioturile I și H+III, 196%-19Sf>)


Frecvența. Așa
cum s-a arătat mai înainte, probele s-au luat lunar
w, -
1
cu scopul de a exprima cît mai fidel situația existentă pe teren. Aceasta
a arătat că galele speciilor care prezintă mai multe generații pe an sînt
frecvente tot timpul sezonului de vegetație. Așa sînt galele de Acodiplosil
inulae H. Lw., Contarinia nasturtii (Kffr.), Dasyneura sisymbrii (Schrank)/
D. trifolii (F. Lw.) și Neomikiella beekiana (Mik) (lotul I) și de A. inula
(H. Lw.), D. schulzei Riibs. și D. sisymbrii (Schrank) (loturile II și III)
Restul speciilor au avut frecvența mult mai redusă (tabelul nr. 2), deoarece
au o perioadă de dezvoltare mai scurtă, iar plantele-gazdă le oferă posibi
litatea de a se instala numai în anumite faze ale dezvoltării lor. Așa si
comportă Atylodiplosis rumicis (H. Lw.), Gisonobasis ignorata (Riibs.)
î-Mq ir
bihțt'i «
^ir+nr
btehiAi
Greutatea mg/an/m2
upubiU ydUgCllti	1962	1963	1964	1965	1966
A. inulae	1 408,80	6 140,80	7 966,40	1 540	2 563,50
"A. rumicis	224,70	949,60	700	—	210,90
C. nasturtii	306,40	188,80	328	162	329
D. lupulinae	—	629,60	843,70	600	765,80
D. sisymbrii	2 321	1 617,50	2 514,10	3 516,10	2 400
13. trifolii	72	300,90	90,60	159	165
G. ignorata	—	—	152	—	—
J. jaapiana	—■	—	89,60	88	26
N. beekiana	161	261	522,20	189	636
;A. inulae	1 603,62	3 941	3 436	230	1 963,20
C. nasturtii	110,20	183,80	172,50	—	736,50
C. tanaceti	24	—	168	96	—
13. lupulinae	1 332,80	48	262,20	—	126
13. schulzei	1 946,57	3 572	4 427,30	353	1 746,40
'13. sisipnbrii	1 856,50	2 014,60	2 219	317	2 641,70
T>. trifolii	—	—	45,60	—	—
J. jaapiana	246,30	141,20	92,80	—	—
N. beekiana	118	112	199,70	53	—
W. stachydis	138	301,74	554,70	—	84,50
288
P. NEACȘU
•7
6
STUDIUL ECOLOGIEI' GALELOR DE ITONIDIDAE DIN INSULA BRĂILEI
289
după materialul proaspăt adus de pe teren și cîntărit cu ajutorul balanței
de torsiune. Rezultatele au arătat că speciile cu numărul cel mai mare
de gale sînt Dasyneura sisymbrii (Schrank), Acodiplosis inulae (H. Lw.),
Atylodiplosis rumicis (H. Lw.), D. lupulinae (Kffr.) și Contarinia nasturii
(Kffr.). Alte specii {Dasyneura schulzei Riibs. și NeomiMella beckian'i
(Mik)) au prezentat un număr moderat de gale, urmate de Clinorrhyncht
BIBLIOGRAFIE
J'
^5'
o
§4
Lotul 1
□ LotulUt-JH
tanaceti Kffr., Grisonobasis igno§
rata (Riibs.) și Jaapiella jaapi-
ana (Riibs.) cu un număr foarte
redus, iar în unii ani chiar lip-
sind complet. Greutatea galelor
este determinată de mărimea șil
numărul lor. Densitatea este in-1
fluențată de unii factori externii
abiotici, cum sînt revărsările!
'	1962 1963 196b 1965. 1966 anul
Fig. 3.—Histograma revărsărilor Dunării în Insula
Brăilei în lunile de vegetație (mai — octombrie,
1962-1966).
1; Buhr H., Bestimmungstabellen der Gallen (Zoo- und Phytocecidien) an Pflanzen Mittel- and
Nordeuropas, Jena, 1964, 1—2.
■2. Ionescu A. M. și Roman N., An. Univ. Buc., 1961, 28, 117—126.
:3. Lamottb M., Iniliation au® mithodes statistiques en Biologie, Masson, Paris, 1967.
4.	Mani M, S., Ecology of plant galiș, Uitgeveriy Dr. W. Junk, Haga, 1964.
,5. Marinescu I. și colab, Elemente de statistică matematică și aplicațiile ei, Edit. științifică,
București, 1966.
6.	Nbacșu P., Hidrobiologia, 1967, 8, 263—268.
7.	Steimbach M., Prelucrarea statistică in medicină și biologie, Edit. Acad. R.P.R., București,
1961.
anuale ale Dunării, care în unii!
ani au redus populațiile de gale!
la aproape 1/4 față de cele apă|
rute în condiții normale, ia»
numărul speciilor la 1/2 (fig. 3j,|
negativ în reducerea densității!
Tot din grupa factorilor abiotici un rol negativ în reducerea densității!
acestor gale îl au temperatura scăzută și precipitațiile reduse din lunile de!
vară. Dintre factorii biotici, paraziții larvelor (himenoptere — Chalcidoidea
și Proctotrupoidea) și unii dăunători (păsări și insecte) pot reduce de!
asemenea numărul efectivului acestor specii și, indirect, al galelor. în sfîrșitl
la toate acestea se adaugă rolul omului, care prin activitatea sa mult maii
intensă în ultimii ani în Balta Brăilei (îndiguiri, desecări și desțeleniri)!
a dus la reducerea efectivului acestor insecte și a galelor provocate de elq
. :	Tabelul nr. 5
dintre greutatea galelor și cea a plantelor din probe din stratul ierbos al Insulei Brăilei (loturile I si II-L
1963—1966)
Materialul observat	Greutatea absolută g/m2	Greutatea relativă la m2	%/m?
Greutatea galelor + greutatea plantelor în Iotul I (Im2 = 2 138,917 g)	41,170 2 097,747	0,0092 0,9908	0,92 99,08
Greutatea galelor + greutatea plante- lor în loturile II-|-III (1 m2 = 2 865,370 g)	37,90 2 827,470	0,0014 0,9986	0,1 4 99,8 6
Raportul dintre greutatea galelor și a plantelor. Pe unitatea de supra
față cercetată, în cele trei loturi greutatea galelor a reprezentat aproximații
1 % din cea a plantelor (tabelul nr. 5). Pentru plante s-au considerat numai
părțile lor aeriene. Această masă vegetală modificată în gale, precum |
cea transformată în procesul asimilației de către larve, situează itonididelj
printre principalele grupe de nevertebrate care acționează la nivelul produ i
cătorilor în stratul erbaceu din Insula Brăilei.
(Avizat de prof. Gr. Eli eseu.)
Facultatea de biologie,
Laboratorul de ecologie.
Primit in redacție la 26 decembrie 1967.

OBSERVAȚII ASUPRA HIBERNĂRII SPECIEI NYCTALUS'
NOCTULA ’ (SCHREBER, 1774) ÎN FALEZA LACULUI
^RAZELM - CAPUL DOLOSMAN - DOBROGEA
DE
PROFIRA BARBU și GHEORGHE SIN
591.543.42
AJu
During a number of winter trips made in the 1965 — 1967 period to the Doloșman-
cape (Dobrudja), four wintering colonies of Nyctalus nodala, comprising about 1 000
individuals, were identified. These colonies were located in the vertical splits
of the Razelm lake calcareous cliffs, at 4 to 25 m above the water level. The
’ splits vâry from 1 to 2 m in height, 1 to 2 m in depht and 5 to 7 cm in breadth.
The paper reports the ecological data concerning this population, its biometry,
sexratio, the shifts observed during the winter, the teniperatures recorded
in the colony No. 2, the abandonment of the winter shelter, and so on.
.nun-,
, p, ■ Nyctalus noctula este unul dintre cei mai răspîndiți lilieci din România,,
dar pînă în prezent nu a fost elaborată nici o lucrare de ecologie referitoare
lajaceastă specie.
f^V'în cele ce urmează prezentăm o serie de date asupra cîtorva colonii
hibernale de Nyctalus noctula, care au fost identificate de noi în faleza,
la'cului Razelm — Capul Doloșman — Dobrogea.
■ Cu ocazia unei deplasări făcute în iarna anului 1965 la Capul Doloș-
ab G h. Șina auzit țîrîitul unor lilieci, care venea din crăpăturile falezei
^cpase. Nefiind pregătit să escaladeze stîncâ abruptă, nu â putut face
atunci cercetări. în anii următori s-au efectuat mai multe deplasări: la
2p,.I,; 7—13.IV, 14.VIII, 30.XI.1966 și la 7.1, 21.1, 20.11 și 27.lll.1967.
Din cauza falezei îhalte și abrupte, observațiile s-au făcut în condiții destul
^tsgi;ele. în cele ce urmează ne vom referi la rezultatele cercețărilor.
Capul Doloșrhan se încadrează, din punct de vedere geomorfologic,.
^Ppdișul Babadag, fiind constituit din Calcare grezoase cretacice. El
mțră 'ca un pinten în complexul lagunar Bazelm, care comunică cu Marea
Neagră prin Gura Portiței (fig. 1). Versantul sudic coboară lin către o
baltă a lacului Razelm. Versantul nordic se întinde de la est la vest pe o,
4 A i	■■ ■
ST-'SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 20 NR. 3 P. 291-207 BUCUREȘTI, 1968
;292
PROFIRA BARBU șl GHEORGHE SIN
2
3
HIBERNAREA LUI NYCTALUS NOCTULA (SCHREBER, 1774)
293-
lungime de circa 3 km, fiind constituit din stînci prăpăstioase, cu înălțimea
maximă de 60 m. Stîncile prezintă șanțuri orizontale și crăpături verticale
de dimensiuni variabile, formațiuni care constituie locuri prielnice de cuibărit
și de odihna pentru unele specii de păsări, ca Bubo bubo, Delichon urbica,
Hirundo rustica, Coloeus monedula
Fig. 1. — Schița Capului Doloșman.
etc., precum și loc de iernare pentru
sute de indivizi de Nyctalus noctula.
OBSERVAȚII ECOLOGICE
Adăposturi hibernale. în cursul
cercetărilor întreprinse în cele două
ierni, am identificat 4 colonii hiber-
nale de Nyctalus noctula, în 4 crăpături
verticale ale falezei, la 4 — 25 m
deasupra nivelului apei lacului Ba-
zelm. înălțimea falezei în dreptul
coloniilor nr. 1, 2 și 3 este de 60 m,
iar în dreptul coloniei nr. 4 de 20
m. Apa lacului Bazelm are aici circa
1 m adîncime.
Prima colonie formată din
aproximativ 250 de indivizi iernează
într-o fisură înaltă de 2 m, adîncă
de 1 m și largă de 4 —5 cm.
A doua colonie, situată la o distanță de 10 m pe orizontală față
•de prima (în stînga acesteia), cuprinde circa 150 de indivizi. înălțimea
fisurii este de 1,50 m, adîncimea de 1 m, lărgimea de 5 cm.
A treia colonie se află situată la o depărtare de 30 m față de prima
(în dreapta acesteia). Liliecii ocupă aici un grup de fisuri foarte apropiate
între ele. înălțimea și adîncimea maximă a crăpăturilor sînt de 2 m,
iar lărgimea de 5 cm. Aici hibernează circa 500 de indivizi de N. noctula,
fiind colonia cea mai mare identificată de noi pînă în prezent. Numeroase
schelete, găsite în partea inferioară a crăpăturii principale, constituie o
dovadă că acest microbiotop servește de foarte mulți ani ca loc de
hibernare pentru populația respectivă.
în sfîrșit, cea de-a patra colonie descoperită aici se află la o depăr-
tare de peste 1 km spre NV, față de colonia nr. 3. în această parte,
Stînca este mult mai joasă, avînd numai 20 m înălțime, iar fisura care
se afla la 4 m deasupra nivelului apei are înălțimea și adîncimea de circa
2 m, iar lărgimea de 5 -—7 cm. în acest adăpost am reușit să numărăm,
numai 44 de lilieci, deoarece fisura nu poate fi controlată decît în parte,
din cauza formei sale ondulate în interior (fig. 2).
Considerăm totuși că numărul coloniilor de Nyctalus noctula în
aceste stînci este mult mai mare, însă nu le-am putut găsi pe toate din
cauza greutăților de escaladare a falezei. Ne bazăm această afirmație pe
faptul că în zilele însorite de iarnă țîrîitul lor se aude în multe alte puncte
ale falezei.
în afară de coloniile citate, în cîteva crăpături mai mici ale falezei
am mai găsit cîte 2 —5 indivizi morți, fapt care arată că hibernarea în
număr mic într-un astfel de microbiotop are urmări negative pentru aceștia,
•cînd temperatura scade prea mult. în unele crăpături mai mici am găsit
schelete vechi de N. noctula; acestea apar chiar în adăposturile coloniilor
<citate, agățate pe pereți sau căzute la partea inferioară a lor.
Fig. 2. — Fisură lărgită ocupată de liliecii din colonia
nr. 4
Beferitor la temperaturile constatate în colonia nr. 2, care este
cea mai accesibilă din faleză și care are circa 150 de indivizi, menționăm
următoarele:
La 21.1.1967, cînd temperatura medie a regiunii era de —7°C,
între liliecii de la marginea coloniei termometrul înregistra 1°C, în mijlocul
acesteia 2°C, iar în partea profundă a adăpostului tot 1°C. La 20.11.1967,
deși în regiune temperatura crescuse (în fața falezei era de 3°O), totuși
în mijlocul coloniei ea era de 1,3°C, deci mai scăzută decît la 21.1. 1967.
Comportamentul indivizilor din coloniile hibernale. în timpul celor
doi ani cît am urmărit dinamica acestor lilieci, am constatat următoarele :
e. 5446
5
HIBERNAREA LUI NYCTALVS NOCTULA (SCHREBER, 1774)
295
294	PROFIRA. BARBC și GHEORGHE 31N	4
în luna noiembrie, indivizii apar în locurile de hibernare, ocupînd
crăpaturile situate în treimile inferioară și medie ale falezei, care sînt probabil
mai adăpostite.
în timpul hibernării, liliecii agățați pe pereții adăposturilor relativ
strîmte stau alipiți cîte doi spate în spate. Pe marginea fisurilor se grupează
masculii. între indivizi nu există spații libere și nici între aceștia și stîncă.
Cum am arătat mai înainte, pentru hibernare sînt preferate crăpăturile
de 3—7cm lărgime.
în perioada observațiilor efectuate în lunile ianuarie și februarie
1967, am constatat că în zilele mai friguroase, cînd temperatura aerului
era sub —1°C, liliecii stăteau liniștiți în fundul crăpăturilor și nu emiteau
sunete. în zilele mai însorite, cînd temperatura creștea în regiune, liliecii
se mișcau în cadrul adăpostului strîmt, îndeosebi spre marginea acestuia,
țîrîind. De asemenea, în cursul lunilor menționate am mai observat că
în timpul hibernării, indivizii de N. noetula efectuează deplasări pentru
căutarea unor adăposturi mai bune. Astfel, la 7.1.1967, din colonia nr. 2,
am luat 40 de indivizi necesari cercetărilor de laborator. Evident, peretele
respectiv a rămas gol; Revenind la 21.1.1967 pentru a lua temperatura, am
observat că spre marginea fisurii pereții erau liberi, deci colonia nu se
completase cu alți indivizi. La 20.11 am vizitat din nou colonia și am con-
statat ca liliecii erau masați pe pereți pînă la marginea lor. Rezultă că, în
timpul care s-a scurs între vizitele noastre, colonia s-a completat cu alți
indivizi veniți probabil din alte crăpături ale falezei sau, poate, din locuri
mai îndepărtate unde condițiile de hibernare nu erau prea bune.
în bibliografia de specialitate sînt menționate observații în legătură
cu deplasarea liliecilor în timpul iernii pe distanțe mai mici sau mai mari,
într-o lucrare recentă A. B r o s s e t (3) citează cercetările mai multor
autori, ca F. Anciaux, H. Lbhrl, J. Verse hure r etc., referitoare
la întreruperea somnului hibernal și la unele deplasări efectuate de popu-
lațiile respective de lilieci.
în privința părăsirii adăposturilor hibernale de către populația de
JV. noctula de la Capul Doloșman, am constatat următoarele:
în anul 1966, coloniile au părăsit faleza între 7 și 13.IV. în primă-
vara anului 1967, continuînd observațiile, am constatat că plecarea colo-
niilor nu a avut loc la aceeași dată. Astfel.la 27.III, liliecii din coloniile
nr. 1 și 2 plecaseră de acolo, în timp ce indivizii din coloniile nr. 3 și 4
stăteau liniștiți în adăposturile lor. Evident, părăsirea locului de hibernare
este în strînsă legătură cu condițiile microclimatice din regiune și, deci,
poate varia de la un an la altul.
în vara anilor 1965 și 19 66 am controlat cu multă atenție crăpăturile
falezei, dar nu am găsit lilieci. Explicația poate fi următoarea: lipsind
complet vegetația arborescentă, faleza este expusă soarelui și, încălzindu-se
puternic în timpul zilei, nu oferă un adăpost estival prielnic.
Mortalitatea în coloniile de hibernare. în timpul celor două ierni, cît
au durat cercetările, mortalitatea în rîndul indivizilor din coloniile nr. 1
și 2 a fost destul de redusă. Astfel, din ambele colonii cu un efectiv de
circa 400 de indivizi, am ridicat la 7.IV.1966 numai 7 lilieci morți, iar în
1967 în intervalul 7.1 —27.III am găsit numai 9.
Sex ratio. Am studiat comparativ un număr de 228 de lilieci prove-
nind din cele 4 colonii de la Capul Doloșman. Am lucrat cu toată atenția
fiecare lot de indivizi, pentru a nu le produce traumatisme, deoarece
după efectuarea măsurătorilor și a deparazitării au fost puși în libertate.
După ce descriau cîteva viraje, liliecii se îndreptau spre adăposturile
descrise. Studierea comparativă a atestat compoziția monospecifică a
acestei populații. în fiecare colonie au predominat femelele. Printre cei
228 de indivizi controlați, 145 au fost ȘȘ (64%) și (36%).
Fig. 3, — Gradul de uzură a dentiției la 45 de indivizi de Nyctalus noctula.
A, $ $; B, $	; C, numărul indivizilor $ $ și exprimat în procente; 1, dentitie
intactă: 2, dentitie foarte puțin uzată; 3, uzură importantă; 4, uzură puternică.
Vîrstă indivizilor. Pentru stabilirea vîrstei indivizilor am luat în
considerație unele indicații a lui B. L a n z a (9). Controlînd gradul de uzură
a dentiției la 45 de exemplare, am deosebit patru categorii de vîrstă. Am
constatat că aproape jumătate din acești indivizi (46,7%) erau lilieci
tineri, născuți în vara anului 1966. Apoi urmau liliecii în vîrstă de aproape
doi ani (26,8%), la care dentiția era puțin uzată. O altă parte (20%) era
reprezentată de exemplare mai vîrstnice, de peste doi ani, dentiția lor
avînd uzură accentuată. Liliecii bătrîni se aflau în procent destul de redus
(6,6) și erau reprezentati doar de trei femele, cu dentiția puternic uzată
(fig. 3).
Măsurători. Variațiile și mediile principalelor măsurători ale corpu-
lui și craniului, constatate la indivizii cercetați de Nyctalus noctula, sînt
prezentate în tabelul nr. 1.
Dimensiunile antebrațului au fost controlate la 228 de indivizi
provenind din cele 4 colonii, pe cînd restul măsurătorilor s-au efectuat
numai la 45 de exemplare, luate din colonia nr. 2.
Luînd în considerație unele date din literatură, am constatat că în
privința dimensiunilor corpului indivizii cercetați de noi se apropie mai
mult de cei din U.R.S.S. Astfel limitele de variație a lungimii antebrațului,
la indivizii populației de la Capul Doloșman sînt cuprinse între 50 și 57 mm
fiind foarte apropiate de cele menționate de A.P. Kuziakin (8) și
I.M. Gr o mov (6) (51—57 și 49,5 —57,5 mm).
296
PROFIRA BARBU și GHEORGHE SIN
6
Tabelul nr .1
Variațiile șl mediile principalelor miisiirStori ale indivizilor de Nvetalus nodala de la Capul Doloșman (Dobrogea) (mm)
Măsurători	Sexul	Nr.	Min.—Max.	M
Lungimea capului-|-corpu-	99+JJ	45	66-85	75,9
lui	99	27	68-85	76,5
		18	66-83	74,6
Lungimea cozii	m&j	45	41-54	49,5
	9$	27	43-54	50,7
		18	41-53	48,9
Lungimea antebrațului		228	50-57	54,2
	99	145	51-57	54,3
		83	50-57	53,9
Lungimea condilobazalft	99-	45	18-19,5	18,7
	99	27	18-19,4	18,7
	âă	18	18-19,5	18,6
Lățimea zigomatică	99+	45	13-14	13,8
	99	27	13-14	13,9
		18	13-14	13,7
Lungimea C—Ma	99+JJ	45	7- 7,5	7,2
în Italia, B. L a n z a (9) menționează pentru N. noctula o variație
a lungimii antebrațului de 45—57 mm. în Europa centrală F.H. Van
Den Brink(2) indică 45 —55 mm, K. Z i m m er m a n n (10) 47 —55
mm, iar în Belgia S. F r e c h k o p (5) 52 —54 mm. Dacă avem în vedere
și greutatea corporală mai scăzută a indivizilor de A. noctula, pe care o
indică unii dintre autorii citați, s-ar părea că în partea de apus a arealului
specia are dimensiuni mai mici.
în privința greutății indivizilor am constatat următoarele:
La 7.1.1967 am cîntărit 40 de lilieci din colonia nr. 2. Greutatea
acestora oscila între 24 și 31,5 g. La 27.11.1967 am cîntărit un alt lot de
35 de indivizi a căror greutate varia între 21,5 și 27,5 g.
★
Majoritatea specialiștilor au constatat că V. noctula hibernează
mai ales în scorburile copacilor. A. Brosset(3) relatează că reprezentanții
genului Nyctalus sînt ,,esențialmente locuitori ai scorburilor arborilor”,
că, ,adăposturile hibernale și cele de vară sînt în general aceleași’ ’. P.F. van
H e e r d t și J.W. Sluiter (7), care au studiat mulți ani răspîndirea și
comportamentul acestei specii în Olanda, au constatat că această specie
hibernează acolo numai în scorburi, neîntîlnind cazuri de hibernare în
clădiri. în schimb, ei citează cîțiva autori, ca H. L o li r 1, M. E i s e n -
t r a u t, W. M e i s e etc., care au observat că în Europa centrală specia
hibernează în poduri, găuri sau crăpături ale diferitelor construcții.
7	HIBERNAREA LUI NYCTALUS NOCTULA (SCHREBER 1774)	297
în România, cu ocazia tăierii arborilor bătrâni, s-au găsit de multe
ori colonii de Nyctalus noctula hibernînd în scorburile acestora. De aseme-
nea s-au semnalat și cazuri izolate de hibernare a acestora în construcții,
cum ar fi podul Facultății de chimie din București. în afară de biotopurile
citate, M. Dumitrescu și colaboratori (4) menționează că la 13.III.1963
au găsit în peștera Șura Mare (Hunedoara) cîțiva indivizi de N. noctula
pe blocurile din albia rîului subteran, căzuți probabil dintr-o fisură a
pereților grotei. V. Aellen (1) citează ca excepțională găsirea acestei
specii într-o cavernă din Elveția în anul 1945.
în cea mai nouă lucrare referitoare la biologia hibernației acestei
specii, P.F. van Heerdtși J.W. Sluiter (7) nu citează nici un
autor care să fi găsit colonii de N. noctula hibernînd în crăpăturile stîncilor.
Totuși, noi am găsit o scurtă mențiune făcută de A.P. Kuziakin (8),
cum că la 15.1.1937 au fost găsiți 20 de masculi de N. noctula într-o crăpă-
tură adîncă de pe versantul sud-vestic al unui masiv din Caucaz.
în concluzie, descoperirea de către noi a coloniilor de hibernare de
N. noctula din faleza de la Capul Doloșman reprezintă o contribuție la
cunoașterea biologiei hibernării acestei specii și o dovadă că indivizii
populației respective au găsit în crăpăturile adînci și strimte din aceste
stînci un biotop favorabil hibernării, în condițiile unui climat temperat
destul de aspru. Indivizii agățați pe pereții fisurilor stau alipiți cîte doi
spate în spate, rezistînd gerurilor mari, datorită încălzirii colective.
(Avizat de prof. Gr. E 1 i e s c u.)
BIBLIOGRAFIE
1.	Aellen V., Int. J. Speol., 1965, 1, 3, 269 — 278.
2.	Bbink F. H. Van Den, Die Săugetiere Europas, Hamburg —Berlin, 1958, 64.
3.	Bbosset A., La biologie des Chiropteres, Paris, 1966, 183 — 184.
4.	Dumitrescu M. și colab., Lucr. Inst. speol. „Emil Racoviță”, 1967, 6, 37 — 45.
5.	Frechkop S., Faune de Belgique, Mammifbres, Bruxelles, 1958, 147 — 151.
6.	rPOMOB H. M. n flP, MjieKonumawujue ^agnu, CCCP, MocKBa-JIeHHHrpafl, 1963, 1,
180-181.
7.	Hberdt P. F. Van a. Sluiter J. "W., Mammalia, 1965, 29, 4, 463—477.
8.	KySHKHH A. II., Jlemguue mviuiu, MocRBa, 1950, 324-333.
9.	Lamza B., Chiroptera, in Fauna d’Italia, Mammalia, Bologna, 1959, 4, 393 — 401.
10.	Zimmermann K., in Stresemann E., Săugetiere, in Excursionsfauna von Deutschlands
Wierbeltiere, Mammalia, Berlin, 1961, 293, 300.
Facultatea de biologie,
Laboratorul de zoologia vertebratelor
Stațiunea zoologică, Brăila.
Primit în redacție la 2'5 decembrie 1967.
RĂSPÎNDIREA UNOR SPECII DE MAMIFERE ÎN EPOCA
BRONZULUI (mii. II tem.) PE TERITORIUL REPUBLICII
SOCIALISTE ROMÂNIA *
'	DE
S. HAIMOVIOI
568(118)
By determining over 16000 bony finds discovered in 15 sites beionging to diffe-
! rent cultures of the bronze epocii (the 2nd milleniiim B.C.), 16 mammalian species
were revealed.	■	'
Besides species having the same distribution as at present, the author distinguishes
.. others which have completely extinguished, which have disappeared from Europe
or from this country, or such as have limited their ecological peculiarities. The.
factors which have contrihuted to modify the area of distribution and the speci-
fic density of these species are also pointed put.
Cu toate .că, față de alte epoci geologice, holocenul se întinde pe o
perioadă foarte scurtă de timp, totuși de-a lungul său au a^ut loc evidente
schimbări ale caracteristicilor faunelor de mamifere, ca și ample variații
ale ariei de răspîndire a diverselor specii. Aceste modificări pot fi sesizate
pe baza studiului materialelor osoase descoperite în diverse stațiuni arheo-
logice, o dată cu alte vestigii ale culturii materiale a diferitelor populații
vechi; cel puțin,''pentru prima parte a holocenului, resturile osoase repre-
zintă aproape unica sursă care ne poate furniza date în această privință,
informațiile scrise lipsind cu totul.
în lucrarea de față ne vom ocupa de răspîndirea unor specii de mami-
fere. în timpul celui de-al doilea țnileniu î.e.n., care pe teritoriul țării
noastre corespundeau epoca bronzului, luînd drept bază resturile de faună
descoperite prin săpăturile arheologice executate în 15 stațiuni.' Subliniem
că cele 15 stațiuni, apârținînd diferitelor'culturi și etape ale epocii bron-
zului, se găsesc răspîndite pe întreg teritoriul țării (fig. 1). Deși 'situate în
cadrul unor diverse unități fizic,o-geografice, ele se pot împărți totuși
în două categorii destul de distincte: pe;de o parte, așezări din zonele
' * Lucrare prezentată la Sesiunea științifică a Academiei din septembrie 1966.
\ \ST<SI	20:NB. 3-A 299^30^	.
3
SPECII DE MAMIFERE DIN EPOCA BRONZULUI PE TERITORIUL ROMÂNIEI . 301
de cîmpie și colinare, deci situate în regiunile de joasă altitudine, iar pe
de altă parte stațiuni pericarpatice, situate într-o zonă cu altitudini mai
mari.
Din cele 16 778 de resturi faunistice determinate și studiate de noi,,
marea majoritate provine de la animalele domestice. Un număr de 1 052
de fragmente aparțin la 16 specii de mamifere sălbatice de talie mare și
mijlocie, și anume : Castor fiber L., Lepus europaeus L., Vulpes vulpes L.,
Caniș lupus L., Ursus (Ursus) arctos L., Martes martes L., Meles meles L.,
Lutra lutra L., Belis (Lynx) lynxL., Sus scrofa ferus L., Cervus {Cervus)-
elaphus L., Capreolus capreolus L., Alces alces L., Bos primigenius Boj.,
Bison bonasus L., Eguus (Asinus) hemionus L. 1
în tabelul nr. 1 este dată cantitatea de resturi și frecvența speciilor
determinate, iar în tabelul nr. 2 repartiția lor pe stațiuni.
Tabelul nr. 1
Frecvent» mamiferelor sălbatice pe ansamblul epocii bronzului
Specia	Fragmente		Indivizi	
	nr. absolut	0/ /o	nr. absolut	0/ /o
Cervus elaphus	548	52,10	76	30,15
Sus scrofa ferus	219	20,82	55	21,82
Capreolus capreolus	66	6,27	27	10,71
Bos primigenius	58	5,51	24	9,52
Vulpes vulpes	59	5,61	16	6,35
Lepus europaeus	31	2,95	9	3,57
Castor fiber	24	2,28	15	5,95
Ursus arctos	16	1,52	7	2,78
Caniș lupus	12	1,14	8	3,17
Meles meles	6	0,57	4	1,59
Equus hemionus	5	0,48	4	1,59
Alces alces	4	•	0,39	3	1,20
Bison bonasus	1	0,09	1	0,40
Lutra lutra	1	0,09	1	0,40
Martes martes	1	0,09	1	0,40
Fetiș lynx	1	0,09	1	0,40
Total mamifere sălbatice	1 052		252	
Se poate constata că, în epoca bronzului, pe teritoriul României,
fauna mamiferelor de talie mare și mijlocie era mai bogată și mai diversă
decît cea actuală. Pe lîngă specii care se găsesc și astăzi la noi, întîlnim
și unele ce au dispărut cu totul din regiunile țării (castorul, elanul, bizonul),
și chiar de pe continentul european (Equus hemionus), ori s-au stins (bourul).
Mamiferele determinate sînt reprezentate prin două grupări ecologice
bine distincte: pe de o parte, speciile de pădure, cele mai numeroase, cu
o frecvență în general ridicată, dintre care tipice pot fi considerate ursul,
rîsul, jderul, castorul, elanul și cerbul, iar legate în mare măsură de același
biotop căpriorul, zimbrul, bourul și chiar mistrețul, iar pe de altă parte
speciile caracteristice pentru un peisaj de stepă, cu largi spații denudate,
1 S-au găsit și 4 resturi provenind de la micromamifere (Spalax și Cricetus).
•'5
SPECII DE MAMIFERE DIN EPOCA BRONZULUI PE TERITORIUL ROMÂNIEI
303
302
8.	HAIMOVICI
Tabelul nr. 2
Repartiția pe stațiuni a speciilor de mamifere sălbatice
Castor fiber
Repus europaeus
Vulpes vulpes
Caniș lupus
Vrsus arctos
Martes martes
Meles meles
Lutra lulra
Felis lynx
■Sus scrofa ferus
•Cervus elaphus
Capreolus capreolus
Alces alces
Bos primigenius
Bison bonasus
Equus hemionus
* Primele zece stațiuni sînt situate în zona de altitudine mai joasă (de cîmpie și de coline), iar ultimele cincilo
regiunea pericarpatlcit cu altitudini mai mari.
cum ar fi tipic printre speciile determinate doar Equus hemionus, iar într-o
măsură foarte mică și iepurele. O serie de carnivore ca lupul, vulpea, bur-
sucul și chiar vidra nu pot fi trecute în nici una dintre grupările de mai
sus, dată fiind marea lor amplitudine ecologică și deci adaptarea cu ușu-
rință la orice fel de mediu ; repartiția lor în epoca bronzului trebuie soco-
tită asemănătoare cu cea actuală.
Prezența jderului de pădure, dar mai ales a ursului și rîsului, exis-
tența și totodată frecvența relativ ridicată a cerbului în stațiunile situate
în regiunile de joasă altitudine (tabelele nr. 1 și 2) ne arată că aceste
specii prezentau în epoca bronzului o răspîndire mult mai largă decît
cea actuală, restrîngerea arealului lor, printr-o cantonare aproape exclusiv
pericarpatică, ca și repartiția insulară, fiind fenomene de ordin restrictiv,
.secundar și totodată relativ recente. Existența lor în pădurile de,șes ne
demonstrează totodată potențe ecologice în realitate mai mari ale acestor
.specii care găseau în acele zone chiar un mediu optimal de trai; astfel,
ele nu erau legate atunci în mod strict de masive forestiere de un anumit
tip sau cu anumite caracteristici ale reliefului și ale altitudinii. Deci,
trebuie să le considerăm ca pe niște stenobionte tipice pentru un mediu
păduros, indiferent de caracterul esenței lemnoase sau al altitudinii locului,
și nu ca specii montane, așa cum aparent se prezintă ele astăzi în regiunile >
noastre. De asemenea este probabil ca ursul, rîsul, elanul și chiar cerbul,
care erau atunci răspîndiți în regiuni cu condiții de mediu diferite față
de cele în care trăiesc actualmente, să fi prezentat și tipuri ecologice
■distincte, cu unele particularități morfologice deosebite față de reprezen-
tanții actuali ai acestor specii.
O răspîndire mai largă decît cea actuală o prezentau atît căpriorul,
cît și mistrețul.
Cu privire la repartiția cantitativă, deci densitatea specifică (tabelul
nr. 2), se constată că cerbul era cu mult mai frecvent decît căpriorul,
iar bourul decît zimbrul, această din urmă specie fiind extrem de rară
în epoca bronzului din România.
Întrucît elanul a fost găsit doar în două stațiuni din Moldova și
prezintă totodată foarte puține resturi, considerăm că regiunile răsăritene
ale țării trebuie socotite ca una din limitele sud-vestice ale arealului său
european atît în epoca bronzului, cît și pentru holocen în general.
în ceea ce privește cea de-a doua grupă ecologică, se poate constata
frecvența relativ scăzută a iepurelui și prezența sa în numai patru așezări;
acest fapt ar arăta că actualmente, datorită prezenței unui mediu artifi-
cializat de către om, pe teritoriul țării noastre există pentru această specie
condiții cu mult mai bune de trai decît în urmă cu cîteva milenii.
Equus hemionus, judecind atît după resturile puține ce-i aparțin,
cît și după răspîndirea doar în așezări situate aproape de granița estică
a României, credem că trebuie socotit, pentru aceste regiuni, ca un infil-
trat din stepele nord-pontice; astfel, zonele răsăritene ale țării noastre ar
reprezenta și pentru această specie, în holocen, una din limitele sud-ves-
tice ale arealului său european.
Din cele de mai sus se constată că atît numeric, cît și cantitativ
(tabelul nr. 1) elementul preponderent al complexelor faunistice de pe
toată întinderea țării, inclusiv zonele de joasă altitudine, era reprezen-
tat prin speciile de mamifere de pădure. Ca un corolar putem deduce că
în epoca bronzului aproape întreg teritoriul României era ocupat de mari
masive forestiere; stepa și silvostepa nu reprezentau în general un element
caracteristic al peisajului geografic din acea epocă. Abia o dată cu defri-
șarea pădurilor de către om, au loc puternice perturbări în ceea ce privește
aria de răspîndire a speciilor de mamifere considerate de noi.
(Avizat de acad. O. Necrasov.)
BIBLIOGRAFIE
1.	Boessneck J., Zur Entivicklung vor- und friihgeschichlliclier Haus-und Wildtiere Bayerns im
Rahmen der gleichzeitigen Tierive.lt Milteleuropas, Miinchen, 1958.
2.	BokOnyi S., Acta Archaeol. Acad. Sci. Hungaricae, 1959, 11, 39 — 102.
3.	Haimovici S. et Ghiorghiu Gianina, Actes du VIIe Congres International des Sci. Anthrop.
et Ethnolog., Moscova, 1964.
4.	Haimovici S., An. șt. Univ. „A. I. Cuza” Iași, seria a II-a, 1965, 11, 2, 387 — 391.
5.	Necrasov Olga et Bulai-Știrbu Maria, Actes du VIIe Congres International des Sci. An-
throp. et Ethnolog., Moscova, 1964.
Universitatea „Al. I. Cuza” Iași,
Catedra de morfologie animală și antropologie.
Primit în redacție la 9 februarie 1968.
TERMOREGLAREA ȘI ADAPTAREA TERMICĂ
LA ANIMALE
DE
NIOULINA VIȘINESCU
591.128.4
The author deals with the problem of an important branch of ecological physiology :
thermoregulation and thermic adaptation in animals. In the introductive part,
the stages of investigations concerning the development of warmth regulation
in organism are concisely presented. Then, the main aspects of thermoregulation
are discussed : the level of basal thermoregulation (the background on which the
reactions of Chemical thcrmoregulations evolve), the body temperature and the
nervous regulation of metabolism. Further, the papei- deals with aspects of Chemi-
cal thermoregulation, nyctimeral and seasonal variations, biochemical substratum
of thermoregulation, and finally with thermic adaptation.
Taking into account the importance of these investigations from both theoretical
and practicai point of view, the author advocates their development.
Studierea metabolismului și termoreglării a constituit încă de mult
una din problemele complexe ale biologiei și medicinii. în decursul acestor
•cercetări se desprind cîteva etape importante.
Prima cuprinde stabilirea legilor de bază ale chimiei, fizicii și apli-
carea lor atît la organismul animal, cît și la cel uman. Se precizează
astfel principalele căi de transformare a substanțelor în organism și legă-
tura lor cu mediul.
A doua etapă a început cu studierea problemelor de reglare a căldurii
în organism, cu cercetarea legăturilor reciproce complexe dintre multi-
plele izvoare de producere a căldurii. în această direcție s-au inițiat cerce-
tări privind mecanismele nervoase și hormonale de reglare a metabolis-
mului.
Etapa următoare se bazează pe dezvoltarea cunoștințelor biochi-
mice și fizico-chimice în legătură cu metabolismul, avînd în general un
•caracter analitic. Este interesantă de semnalat necesitatea dezvoltării și
a aprofundării în prezent și în perspectivă a acestei căi.
ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 20 NR. 3 P.305-314 BUCUREȘTI 1968
306
niculina visinescu
2;
în a doua jumătate a secolului al XlX-lea și începutul seco-
lului al XX-lea, cercetările de termoreglare erau în plină dezvoltare în
laboratoarele din Europa și America, dar ulterior s-au redus simțitor. în ulti-
mii 10 —15 ani se constată un interes deosebit pentru dezvoltarea proble-
melor de termoreglare și bioenergetică, dată fiind necesitatea cunoașterii
mecanismelor fiziologice prin care se realizează adaptarea termică atît
în regnul animal, cît și la om. Menționăm astfel lucrările simpozioanelor
naționale (din cadrul Programului biologic internațional) de la Deliii (1965),
Varșovia (1965), Londra (1965), precum și cele organizate la Leningrad
(1966, 1967), Novosibirsk (1967), Cracovia (1968).
O analiză asupra datelor obținute pînă în prezent în acest domeniu
subliniază aportul adus prin studierea detaliată a multor laturi privind
reglarea producerii de căldură, ca bază a realizării liomeotermiei, de către
cercetătorii francezi (4), (42), (43), (47); menționăm ca la unele probleme
au colaborat, alături de francezi, și doi români (eminentul fiziolog I. Ata-
n a s i u (3) și elevul său prof. G. N i c h i t a (47)), iugoslavi (12), (13),
(14), (15), (16), sovietici (39), (40), (41), (48), (54), (55), (57), iar în ultimii,
ani cercetători mai tineri din diferite țări.
Latura termoreglării fizice a fost studiată în special de către cerce-
tătorii americani (21), (24), (33), (34).
Nivelul metabolismului bazai- Este cunoscut faptul că, în raport cu
reacția pe care o manifestă față de influențele temperaturilor externe,
organismele se împart în poikiloterme, homeoterme și heteroterme. La
homeoterme și heteroterme, metabolismul este în general mai crescut
decît la poikiloterme. Caracterul acestor diferențe se păstrează dacă tem-
peratura corporală scade în măsură egală pînă la 10 —20°C (2). Prin urmare,,
un indice important în caracterizarea homeotermiei este nivelul metabo-
lismului. De multe ori, acest punct de vedere este contestat pe motivul
că în anumite condiții intensitatea metabolismului la poikiloterme se apro-
pie de a homeotermelor. Spre exemplu, nivelul consumului de oxigen la
broaște și crustacee, pe unitatea de greutate corporală și la temperaturi
crescute, este aproape egal cu nivelul corespunzător pentru om. Mai mult,
la unele insecte nivelul depășește pe cel înregistrat la om (N. K u z n e ț o v,
1953). Trebuie avut în vedere însă faptul că intensitatea metabolismului
la diferite homeoterme nu este aceeași, oscilînd în funcție de greutatea
corporală conform formulei: Q — K . Gn (unde Q = căldura totală for-
mată în organism; K — o anume constantă; G — greutatea animalului;
n ~ 0,756 calculat pentru 26 de specii (44)). Prin urmare, intensitatea
metabolismului crește proporțional cu reducerea greutății corporale a
animalului. Plecînd de la acest fapt, O. Pearson (50) a ajuns la conclu-
zia că greutatea minimă necesară menținerii homeotermiei, chiar în condi-
țiile tropicale, reprezintă 2,5 g.
Printr-o răcire bruscă a organismului, se constată la homeoterme
(păsări și mamifere) o creștere rapidă a metabolismului, așa-numitul meta-
bolism de vîrf („m^tabolisme de sommet”, stabilit de J. Gia j a (15)).
Valorile metabolismului de vîrf, ca și cele ale coeficientului metabolic
(creșterea termogenezei față de metabolismul bazai), demonstrează numai
prezența termoreglării chimice fără a constitui un indice specific.
Neconcordanța multor date din literatură privind atît valorile metabolis-
mului energetic bazai, cît și ale termoreglării chimice (metabolismul
3	TERMOREGLAREA SI ADAPTAREA TERMICĂ LA ANIMALE	307
bazai fiind fondul pe care se desfășoară toate reacțiile termoreglării) se
datorește, după părerea noastră, următoarei cauze:
Metabolismul bazai se determină după majoritatea datelor din
literatură la temperatura de „neutralitate termică”, care pentru unele
animale corespunde în general cu limita termoreglării chimice. Termenul
de metabolism bazai presupune, desigur, un nivel scăzut al acestuia și o
stare de repaus fizic complet, care corespunde cu „zona de confort” a
organismului. După datele noastre, ca și după ale altor cercetători (18),.
(55), (57), pentru micromamifere și păsări, în zona de confort temperatura,
este mult mai scăzută decît în cea a neutralității termice. în condiții
bazale, animalul se află în stare de liniște, iar la temperatura de 30 —33°C
este agitat, deși mișcările sînt limitate prin introducerea lui în experiență
într-un spațiu foarte redus. Depășirea cu 3 — 4°C a așa-zisei temperaturi
de neutralitate termică provoacă starea de hipertermie. Prin urmare,,
determinarea metabolismului bazai trebuie făcută la temperaturi mult mai
scăzute decît cea de neutralitate termică, care corespunde în majoritatea
cazurilor cu temperatura critică superioară. De altfel, schema termoreglării
chimice propusă de S. Gelineo (14) confirmă acest lucru.
Temperatura corporală. în caracterizarea homeotermiei, temperatura,
corporală reprezintă un indice important; ea este strîns legată de nivelul
metabolismului bazai. Pînă în prezent nu există însă o părere unanimă
privind modul de determinare a temperaturii corporale la animale și
asupra părții corpului a cărei temperatură poate fi socotită ca un criteriu
al homeostazei termice (57). în general, se folosește temperatura rectală,
dar și aceasta depinde de unele particularități ale sistemului circulator,
de prezența fecalelor etc. Din ansamblul cercetărilor existente în litera-
tură se desprind unele particularități ale acestui indice pentru homeoterme.
Astfel, între mamifere și păsări se constată o deosebire, în sensul că tempe-
ratura corporală este mai crescută la ultimele. Aproape la toate homeoter-
mele s-au evidențiat variații nictemerale ale acestui indice în funcție de
modul de viață, de perioada de activitate.
Temperatura corporală prezintă astfel valorile maxime la mami-
ferele și păsările cu activitate crepusculară atît în timpul răsăritului, cît
și al apusului soarelui (60). Mai mult chiar, pasărea-muscă, ce trăiește la
ecuator, își păstrează o anumită constanță a temperaturii corporale numai
în stare de zbor (26). Prin urmare, variațiile nictemerale și sezoniere ale
temperaturii corporale depind de nenumărați factori și stări fiziologice (57)..
Oscilații mati ale temperaturii s-au observat în mușchii membrelor infe-
rioare. Aceste oscilații influențează homeostazia termică a sîngelui, a orga-
nelor interne și, în primul rînd, a sistemului nervos central. Se constată
că sistemul nervos central prezintă oscilații foarte mici ale temperaturii,,
dar acestea influențează într-o măsură însemnată procesele termoregla-
toare. Spre exemplu, la om reacțiile termoreglării apar prin modificarea
temperaturii hipotalamusului cu numai 0,01°C (5). Deși la unele animale
poikiloterme s-au observat cîteva elemente de termoreglare, prezența
unor termoreceptori periferici (6), (26), ele nu pot fi comparate în această
privință cu homeotermele. Țesutul animalelor poikiloterme reacționează
diferit la modificările temperaturii. Astfel, după datele unor cercetători (1),
în mușchiul striat de broască contracțiile apar la temperaturi de 47°C,
iar în cel de iepure la 53°C. De asemenea, prin ridicarea temperaturii de
•308	'	NICULINA VIȘINESCU	4
la 20 la 35°C, pulsul se intensifică la homeoterme cu 14 —19 bătăi pe minut,
iar la broaștele țestoase și cele de lac numai cu 0 bătaie pe minut (1).
Prin scăderea temperaturii mediului, poikilotermele își reduc viteza
de producere a căldurii, întrucît reacțiile chimice se încetinesc, iar tempe-
ratura corporală scade. Invers, la temperaturi crescute ale mediului ambiant
metabolismul se intensifică, deoarece corpul cîștigă căldură, iar viteza
reacțiilor metabolice crește. Mijloacele eficiente de protecție împotriva
stressurilor termice constau la poikiloterme aproape în întregime în reacții
de comportament. Spre deosebire de poikiloterme, homeotermele (manii-'
fere și păsări) în timpul expunerii la frig au tendința de creștere a termo-
genezei și o diminuare a vitezei de pierdere a căldurii. La temperaturi
crescute în zona punctului critic, viteza de producere a căldurii este mini-
mă, pe cînd pierderea de căldură accentuată. Prin urmare, o deosebire
calitativă a homeotermelor față de poikiloterme constă în prezența unui
complex de mecanisme morfofiziologice de reglare a metabolismului,
mecanisme care asigură organismului homeoterm o constanță relativă a
echilibrului termic și, prin urmare, și a temperaturii corpului. Prioritatea
biologică a acestui tip metabolic constă în aceea ca temperatura mediului
intern a organismului se menține în limite optime, chiar în cazul unor
oscilații mari ale temperaturii mediului ambiant.
Prezența centrului termoreglator. Cercetările existente în acest sens
au stabilit că toate reacțiile care participă în menținerea echilibrului ter-
mic sînt dirijate de sistemul nervos central. Menținerea constanței tempes
raturii corporale necesită însă participarea diverselor niveluri ale siste-
mului nervos central și integrarea activității lor. S-a constatat astfel că
hipotalamusul funcționează ca un reglator al producerii și pierderii de
căldură prin influența sa asupra neuronilor motori somatici și vegetativi ai
trunchiului cerebral și măduvei spinării (51). Date recente (57), (58) subli-
niază rolul receptorilor periferici în schimbările bruște ale temperaturii
mediului.
în general se atribuie părții anterioare a hipotalamusului o funcție
protectoare împotriva hipertermiei, iar celei caudale de protejare a orga-
nismului împotriva răcirii (21).
Termoreglarea chimică. O contribuție importantă în explicarea unor
laturi ale termoreglării îi revine lui M. Bubner (52), care încă din 1883
a împărțit reacțiile fiziologice cu rol în menținerea temperaturii corporale
la un nivel constant în : procese de termoreglare chimică (reglare a produ-
cerii de căldură) și de termoreglare fizică (reglare a pierderii de căldură).'
Termoreglarea chimică și particularitățile ei principale (intensitatea
temperaturii critice, temperatura optimă, variațiile sezoniere, limitele
superioare) sînt cunoscute (în mare) la un număr însemnat de micromami-'
fere și păsări aparținînd diferitelor ordine și grupuri sistematice. Un cri-
teriu important în termoreglarea chimică îl constituie intensitatea acestui
proces, care se exprimă în valori’procentuale privind modificarea metabo-
lismului bazai prin schimbarea temperaturii cu 1°C. S-a constatat că
intensitatea termoreglării chimice se modifică în funcție de nivelul dezvol-
tării filogenetice (deci are o determinare ereditară), de particularitățile
individuale, ca și de alți factori. în acest sens, s-au observat la microniami-
fere și păsări însemnate variații nictemerale și sezoniere ale termoreglării.
Primele studii în această direcție aparțin cercetătorului japonez K. I s h i-
5	TEEMOHEGlAKEA Șl AdAITAPEA tIEMICA i'a' animaie	ȘOQ
da (36). Ulterior,' A. Slonim și colaboratori-(1940 și 1964) dezvoltă
și aprofundează aceste aspecte în cercetări comparative -pe muipgro&ge^^
specii de animale sălbatice. în ultimul timp* dată fiind necesitatea cuhoaș*
terii mecanismelor complexe ale procesului de termoreglare, în legătura
cu fenomenul de adaptare, cercetările s-au extins și pe animale (iomeș-
tice (23), (33), (46), (57), (65), (66), Concluzia acestor cercetări este .că
intensitatea termoreglării scade în timpul iernii și crește în timpul primăm
verii. Modificări asemănătoare s-au observat și în privința temperaturii
critice (temperatura mediului cu ajutorul căreia se înregistrează lipiita
termoreglării chimice la temperaturi crescute). După părerea unor cejcet;
tători (40), (59), variațiile semnalate se datoresc. modificării sezoniere A ’
conductibilității termice a părului. Interpretarea-? fiziologică a concluziilor
existente în literatură este încă dificilă. Cercetările efectuate de nor pe
micromamifere de laborator, micromamifere sălbatice și pe unele păsări
domestice au pus în evidență o strânsă legătură; între ritmul sezonier al
termoreglării și cel nictemeral. Pe lîngă aceasta, variațiile individuale ale
termoreglării sînt mult mai pronunțate la speciile sălbatice; la fel, primă-
vara; se constată o intensificare a acestui proces’ (62), (63), (64), (67).'
Ritmicitatea nictemerală și cea sezonieră ale metabolismului energetic,
cași mea' a termoreglării, reprezintă un ciclu complex, care se produce
pe -fondul unor modificări de natură endogenă strâns legată de, cele exogene.
Variațiile sezppiere ale termoreglării sînt influențate, probabil, nu numai
de acțiunea unor factori de mediu, ci și de modificările sistemului endocrin; ’
care: au un caracter ereditar specific.	- . - -	z//
' ' Unele cercetări au arătat că organismul posedă; capacitatea de a
măsura destul de exact timpul. S-a constatat astfel existența așa-numitelor
„ceasuri biologice”, mecanisme cu ajutorul cărora se,stabilesc ritmurile
diurne, anuale și sezoniere ale diferitelor procese fiziologice. Se presupune
că aceste-mecanisme sînt localizate în anumite celule (20). Ou ajutorul
pceasurilor biologice” animalele au posibilitatea să măsoare timpul. Aceas-
tă capacitate este în strânsă legătură cu alternanța dintre zi și noapte, .
precum și cu modificările periodice ale temperaturii. Orele biologice s-au
dezvoltat și s-au fixat în ereditatea organismelor, în procesul evoluției
lor, ca o adaptare lă modificările mediului extern legate de trecerea de la
zi la -noâpte și de schimbarea temperaturii în cursul anului. în legătură
eu aceasta s-au' stabilit ritmurile metabolice. Pentru elucidarea dețermi-
nismului endbgeh și exogen al acestora sînt necesare multiple cercetări.
O problemă complexă ale cărei rezultate sînt contradictorii în lite-
ratura de specialitate este intensitatea termoreglării în legătură cu suprafața
corporală. Unii cercetători consideră acest aspect- ca un mijloc de pierdere
a căldurii în,mpdjpl înconjurător (53) (L. Irywg și J. Harț, 1-957'),
fără a‘ține geamă și de particularitățile eaologo-fiziologice privind reanțiilp
organismului-J$tudW efectuate pe diferite spmi.de mipropw’&râ <57)
arată -eă legea suprafeței poate fi aplicată doar la-speciile foarte înrudite,
care trăiese. în pondiții apropiate din punct do ecologie. • ,
> Particularitățile termoreglării la hețerotermfi.^ncă: de țțe vfemșa lui
Ar i s to toi,^animalele heteroterme aufăeut p^leetu'l ,ținpr Interesante
cercetări, însă majoritatea ipotezelor «emise pentțu explicarea diferitelor
țorme de hibernare sînt discutabile ,(11). într-adevăr, .cercețări de fiziolo-
gie e'eologioă efectuate în ultimii ani (4'2'), (57) a^ătă că heterotermia nu
7-0. 5446
' 310	. '	‘ NICOTINĂ VISINESCU	6
poate fi privită ca un mecanism primitiv de întreținere a homeostazei
sau ca o consecință a unei insuficiente dezvoltări a mecanismelor termore-
glatoare. Această stare este reglată de sistemul nervos central și condițio-
nată de mecanisme hormonale și corticale. Temperatura corporală la hetero-
terme prezintă oscilații mari, fiind în general mai scăzută decît la homeo-
terme (57). O oarecare constanță a acestui indice poate fi observată numai
în stare activă, deoarece în timpul somnului temperatura corporală scade,
atingînd uneori nivelul temperaturii mediului (30). Starea de heterotermie
a fost observată și la unele specii de păsări. După datele obținute de
i. Ș i 1 o v (61), această stare are un caracter sezonier și 'este însoțită de
modificarea rezervelor de grăsime.
' în legătură cu apariția și stabilizarea termoreglării în oritogeneză
la heteroterme, datele existente în literatură, destul de puține și numai
la cîteva specii, arată că în primele zile ale ontogeniei acestea sînt complet
poikiîoterme. Hamsterul,- animal socotit heteroterm, după observațiile
noastre de laborator (N. Vișinescuși C.N e r s e s i a n, 1965) este
evasipoikiloterm în primele zile, iar stabilizarea relativă a termoreglării
are loc între 18 și 21 de zile de la naștere, parcurgînd astfel mai multe
faze. Această îndepărtare de caracterul tipic al hibernantelor este expli-
cată probabil de uniformizarea condițiilor de mediu, hamsterul înmulțin-
du-se Și trăind în Aondiții de laborator generație/după generație. Ritmi-
citatea metabolismului energetic bazai și prezența termoreglării chimice
^observate de noi la grivani (Cncefws cricetus L.) ținuți în laborator și care
în condiții naturale hibernează (65) arată că modificările mediului
constituie un semnal specific pentru pregătirea stării de somn. Majori-
tatea dațelor existente în literatură privind fenomenul hibernării ne fac
să socotim că termenul de „heterotermie” nu este cel mai indicat, deoa-
rece animalele heteroterme reprezintă un anumit tip ecologic de animale'
homeoterme, pentru care căderea în somn (hibernarea) constituie o cale
eficace de adaptare în vederea întîmpinării complexului de condiții nefavo-
rabile, printr-o cheltuială minimă a resurselor energetice. '
' Explicarea mecanismului fiziologic prin,care se reglează hibernarea
(în special cea. din timpul iernii) prezintă interes deosebit și pentru faptul
că multe focare de infecții din natură se datoresc existenței acestui feno-
men. Animalele se îmbolnăvesc în perioada activă, dar nu mor, deoarece
urmează starea de somn. în acest timp, procesul infecțios decurge foarte
lent, iar cînd .animalele se trezesc acesta se intensifică, prezentînd astfel
adevărate focare pentru homeoterme în general.
Despre substratul fiziologic și cel biochimie ale termoreglării la homeo-
terme.Cercetările efectuate în ultimii 5 —6 ani aduc contribuții importante
în această direcție. Alături de rolul cunoscut al mușchilor ca izvor al
producerii. de; căldură se subliniază și rolul altor organe, în primul rînd al
ficatului (9), (10), al creierului (48) și al intestinului (7), (10),(18),(Men-
del, 1957). în ce măsură creșterea metabolismului sub influența tempe-
raturii scăzute se datorește organelor interne și ce rol joacă ele în intensi-
ficarea căldurii mușchiulare încă nu se cunoaște.
. După părerea lui K. I v a n o v (37), prin răcire, în procesul de țermo-
reglăre participă în primul rînd mușchii gîtulpi și ai maxilarului inferior,
iar printr-o răcire și mai accentuată mușchii spinali. Pornind de la aceasta,
el considera că termoreglarea chimică este un mecanism (format în filo-
7	TERMOREGLAREA SI ADAPTAREA TERMICĂ LA ANIMALE	311
geneză) de menținere a homeostaziei termice în stare de repaus, de liniște.
De aceea termoreglarea chimică se realizează pe seama mușchilor care
întrețin postura animalului. Tremuratul și tonusul termoreglator, forme
de contracție a mușchilor în procesul de realizare a termoreglării, sînt des
confundate în literatură (25). Cercetări recente arată existența unor
deosebiri între aceste două forme. în culegerea lui A. Hemingway
(25), ca și în lucrările multor cercetători canadieni și americani (D e p o e n s,
1960), (7), iar în ultimul timp și cehi (31), (32), în legătură cu studierea
fenomenului de aclimatizare, se presupune realizarea termoreglării chimice
prin mecanisme care nu implică contracția mușchilor scheletului. Un rol
deosebit în reglarea acestui proces îl au mecanismele hormonale (32). După
părerea unora, termogeneza „nețremurîndă” („nonshivering thermogene-
sis”) reprezintă mecanismul general de adaptare la frig (8 m i t h a. H a-
j er, 1962 ; I a n s k y, 1967). Pentru a se trage concluzii certe sînt nece-
sare însă cercetări care să explice în primul rînd localizarea cu precizie
a procesului.
Fenomenul adaptării termice. Prin adaptare se înțeleg reacțiile și
constantele fiziologice pe baza cărora apare posibilitatea organismului
de a trăi în anumite condiții de mediu. Studiind aceste reacții, J. G i a-
j a (16) le clasifică în reacții de acomodare, adaptare și aclimatizare. Reac-
țiile de acomodare apar ca urmare a acțiunii momentane a temperaturii
mediului; cele de adaptare apar prin acțiunea repetată și mai îndelungată
a temperaturii mediului. Ca urmare a acestei acțiuni îndelungate a tempe-
raturii mediului ce atrage după sine modificări profunde și stabile, apar
reacțiile de aclimatizare. Creșterea metabolismului și intensificarea termo-
reglării chimice prin acțiunea temperaturilor scăzute timp de cîteva săptă-
mîni au fost observate la mai multe specii de păsări și micr ©mamifere
(14), (22), (27), (45). La foarte multe animale, reacțiile care se produc ca
urmare a acțiunii temperaturii scăzute diferă în privința intensității.
Teoretic, homeotermele, și în special mamiferele, preîntîmpină starea de
hipertermie fie prin creșterea termogenezei prin tremur, fie prin reducerea
pierderilor de căldură sau, în sfîrșit, prin perfecționarea capacității de
izolare. în procesul de adaptare individuală, temperatura critică inferioară
scade și apare un nou mecanism termogenetic, care se manifestă prin
intensificarea sensibilității unor țesuturi față de acțiunea calorigenă a
noradrenalinei. Puterea calorigenă a noradrenalinei crește proporțional
cu gradul de adaptare la frig (32). Baza biochimică privind acțiunea calo-
rigenă a noradrenalinei nu este clară. Se pare că în țesutul gras din intero-
moplat au loc oxidări care sînt combinate cu fosforilările. Dacă fenomenul
de termogeneză nețremurîndă poate fi socotit un mecanism general de
adaptare la frig a animalelor mici, problema rămîne în discuție. într-
adevăr, astfel de modificări se produc la animalele mici, după ținerea lor
la temperaturi scăzute. O. H 6 r o u x (27) arată că în condiții experimen-
tale, pentru șobolan, animal tipic de laborator, temperatura de 0 —6°O
constituie un factor neadecvat și în acest caz avem de-a face cu o situație
de stress. Este cunoscut faptul că, în asemenea condiții, la șobolanii albi
se produc o hipertrofie considerabilă a tiroidei și o creștere a greutății
organelor interne, pe cîtă vreme la șobolanii cenușii sălbatici se observă
numai o ușoară creștere a greutății inimii. Adaptarea individuală la tempe-
raturi scăzute prin fenomenul de termogeneză nețremurîndă se poate
9
TERMOREGLAREA ȘI ADAPTAREA TERMICĂ LA ANIMAlE
313
312	.	.	NICVLINA VIȘINESCU	&
produce atît în condiții de laborator, cît și în natură. Scăderea dependenței
organismului animal față de temperatură este înlocuită în cazul acestui
fenomen prin creșterea cerințelor față de factorul alimentar, indispensabil
în realizarea termogenezei netremurînde. Problema adaptării privită sub
aspect fiziologic cuprinde nu numai modificările ce se produc în organism
într-un timp limitat, ci și modificările termoreglării care au loc prin repro-
ducerea îndelungată a animalelor în condiții noi. Prin expunerea anima-
lelor la temperaturi crescute, acestea devin bipotermice și în general mor
dacă excesul de căldură nu se elimină din organism. S-a constatat astfel
că, atunci cînd căldura externă crește mult și mijloacele fizice de eliminare
nu pot compensa căldura înmagazinată, intră în joc adaptările metabolice.
Oa indice în apariția fenomenelor de adaptare la temperaturi crescute s-au
observat o tendință de scădere semnificativă a metabolismului și, o ușoară
creștere a temperaturii corporale. După datele noastre (66), (67), fenome-
nul adaptării la temperaturi crescute se produce într-un timp mai scurt
la heteroterme față de homeoterme. Se pare că aclimatizarea în condi-
țiile de temperatură crescută determină o suprimare a termogenezei prin
influența pe care o exercită asupra sistemului respirator al celulei. Această,
modificare este mediată de hormoni (C a s u t o, 1967).
în legătură cu studierea fenomenelor respective șe pune problema,
cărei adaptări față de acțiunea temperaturii mediului trebuie incluse în
sfera proceselor de termoreglare? în primul rînd, o definiție completă,,
precisă, a termenului de termoreglare lipsește în literatura de specialitate.
Făcîndu-se o oarecare analogie (în mare) cu termenul folosit în tehnică,
se poate afirma că termoreglarea este procesul de modificare a producerii
și pierderii de căldură de către organism, proces realizat sub controlul
sistemului nervos central și care are drept scop menținerea echilibrului
termic cu mediul, asigurîndu-se astfel o constanță relativă a temperaturii
corporale. Astfel, după părerea unor cercetători (58), (61) (81 o n i m, 1967),
în procesele termoreglării se includ modificările termogenezei și emiterii
de căldură produsă prin scăderea sau creșterea temperaturii mediului,
precum și o serie de alte modificări care survin prin tulburarea echilibrului
termic al organismului, ca urmare a unei cauze interne (de exemplu intensi-
ficarea emiterii de căldură prin creșterea activității musculare). Este
necesar ca fenomenele care reprezintă adaptarea organismului la tempe-
ratura mediului, caracteristice pentru o perioadă mai îndelungată, să fie
definite drept adaptări termice ale organismului (spre exemplu modifi-
carea adaptativă privind pragurile termice ale diferitelor procese, opti-
mul termic al diferiților fermenți respiratori și digestivi etc.). Aceste
adaptări sînt specifice tuturor animalelor (poikiloterme, homeoterme și
heteroterme). La homeoterme și heteroterme apar în plus prezența înve-
lișului tegumentar termoizolator și modificările structurii lui, prezența
stratului de grăsime subcutaneu și modificările grosimii lui, variațiile
sezoniere și anuale ale nivelului metabolic, ale temperaturii critice etc,
(56), (57), (61). Prin urmare, adaptarea termică reprezintă un proces stabil
în comparație cu termoreglarea, căreia îi este caracteristică o anumită
labilitate, deoarece asigură o adaptare promptă a organismului față de o
stare concretă termică a mediului ambiant, care se menține o perioadă
relativ scurtă. în acest caz, procesele termoreglării se realizează în mare
măsura sub controlul sistemului nervos, pe cînd în adaptarea termică un
rol important au factorii hormonali, ca, de exemplu, ciclicitatea sezonieră
a sistemului endocrin. în cazul activității musculare, creșterea termoge-
nezei nu reprezintă un proces termoreglator; fac excepție însă formele
speciale de activitate musculară (tremurul), care apar ca urmare a scăderii
temperaturii mediului ambiant, reprezentând o cale de compensație. De
asemenea, în procesele de termoreglare nu trebuie incluse o serie de feno-
mene, ca termotactisme, migrațiunile, particularitățile microclimatului,
întrucît ele fac parte din comportamentele adapțative.
★
Făcînd o sinteză a cunoștințelor actuale în domeniul fiziologiei
termoreglării, se observă că evoluția mecanismelor termoreglării și filoge-
neza acestui proces sînt puțin cunoscute, în special la animalele domes-
tice. în legătură cu problema adaptării, deși mecanismul fiziologic al
termoreglării este, într-o anumită măsură, general pentru toate animalele,
desfășurarea lui se produce diferit la speciile sălbatice față de cele domes-
tice. Dacă animalele sălbatice reacționează la influențele unor factori de
mediu prin modificarea dinamicii populațiilor sau a unor particularități
fiziologice, cele domestice reacționează prin schimbarea productivității.
De aici, marea importanță practică a studierii particularităților termore-
glării și la animalele domestice, a stabilirii legăturii dintre dinamica termo-
reglării și productivitatea animalelor, în vederea influențării producțiilor
obținute.
Din analiza celor relatate se impune deci necesitatea dezvoltării
și aprofundării studiilor de termoreglare ca uh capitol determinant al fizio-
logiei ecologice, cu însemnate implicații teoretice și practice.
(Avizat de prof. N. Ș a n t a.)
BIBLIOGRAFIE
1.	Adolph E., Amer. J. Physiol., 1951, 166, 62.
2.	Andersen B., Acta physiol. scand., 1966, 67, 1, 50.
3.	Atanasiu I., Pflug. Arch., 1900, 79, 400.
4.	Bargeton D., G. R. Soc. Biol., 1954, 148, 3 — 4, 236.
5.	Benzingbr T., Proc. XXII Intern. Congress Union of Physiol., Leiden, 1962, 1, 415.
6.	Bullok T., Fed. Proc. 1953, 12, 666.
7.	Carlson L., Fed. Proc., 1955, 14, 26.
8.	- Fed. Proc. 1960, 19, 4, 25.
9.	Davis T., Fed. Proc. ,1963, 22, 777.
10.	Donhoffer Sz., Pflug. Arch., 1957, 265, 104.
11.	Emme A., Yen.coBpeM. Oiioji. GCCP, 1946, 22,1.
12.	Gelineo S., Ann. Physiol. physicochiin. Biol., 1934, 10, 1083.
13.	- Arch. Sci. Physiol., 1955, 9, 225.
14.	— Handbook of Physiology, Washington, 1964, Sect. 4, cap. 15.
15.	Giaja J., L’homțotermie, Paris, 1938.
16.	- C. R. Soc. Biol., 1956, 150, 1, 9.
17.	PPAMEHnnKUli M., Bcecow3ii. Konțfi. no mennooSM. u mepMopee., Hsjț. AH CCCP,
Jleinnirpan, 1967, 20.
18.	Grayson J., J. Physiol., 1956, 133, 334.
19.	Marcher J., J. exp. Biol., 1956, 33, 224.
20.	- Biol. Rev., 1958, 33, 1.
21.	Hardy J., Physiol. Rev., 1961, 41, 521.
22.	Hart J., Canad. J. Biochcm. Physiol., 1956, 33, 428.
23.	— Proc. XXII Intern. Congress. Union, of Physiol., Leiden, 1962, 1, 398.
314
NICOTINĂ VISInESCU
10
24.	HaIit J,. Canad. J. Biochem. Physiol,, 1963, 41, 629.
25.	ffewow A., Shivering Physiol. Rev., 1963, 43, 397.
26.	Hensel H., Temperatur und Leben, Berlin, 1955, partea a III-a.
27.	HRhoux O., Amer. J. Physiol., 1957, 188, 163.
28.	-	Canad. J. Biochem. Physiol., 1961, 39, 1865.
29,	—	Canad. J. Biochem. Physiol., 1962, 40, 537.
30.	Hoock R., Proc. Sec. Alaska Sci., Cont., 1951, 310.
31.	Iansky J., Proc. of the First Nat. Mammal. Conf., Lynx, 1966, 6, 89.
32,	— Ztschr. f. Săugetierkunde, 1967, 32, 3, 167.
33,	InviNG L„ Canad. J. Zool., 1955, 35, 497.
34.	—	J. Appi. Physiol. 1956, 9, 41.
35.	~	Physiol. Zool., 1957, 30, 93.
36,	Ishida K., Mitt, Med., Akad. Kioto, 1930, 4, 117.
37.	HBAHOB K., Mwwewcw cucmeMa, w xuMuuecKan mepMopeeyMiyun, Mag. AH GCCP,
Mocnea— JleHHHrpajț, 1966.
38.	Johnson R., Ray Soc. Med., 1966, 595, 463.
39.	KaJIABVXOB H., Cnnwa McusomuM, BHOMegrria, Mocnea, 1936.
.40.	— JKypH. o6m. 6non., 1946, 7, 6.
41.	— HI Bcecojoan. koh$. no aKoji. $H3hoji., HoeocnGnpcK, 1967.
42.	Kavser Ch. Arch.Sci. Physiol., 1965, 19, 369.
43.	Kleibhr M., J. Physiol., 1967, 59, 1, 07.
44.	- Physiol. Rev., 1947, 27, 511.
.45. JlyKHHA A., Bcecoioau. kou<^. no menjiooâM. u mepMopez., Hap. AH CCGP, Jle-
: HMiirpag, 1967, 71.
46.	Manșon I., J, Mammal., 1954, 35, 3, 376.
47.	Mayer A. et Nichita G., Ann. Physiol. et physicochim. Biol., 1929, 5.
48.	OJIUUCRAU P., O'iepKU nopeepMi^uu o^Mena eewpcmb, Mag.HayKa. MocitBaJIeuHiirpag.
1964.
49.	— III Bcecojoan. koh$. no skoji. $h3M0Ji., Hoboch6hpck, 1967.
50.	Pearson O., Science, 1948, 108, 44.
51.	Rawson K., J. Cell. Comp. Physiol., 1956, 48, 343.
52.	Rubner M., Ztschr. Biol., 1883, 19, 535.
53,	Scholander P., Biol. BulL, 1950, 99, 259.
54.	CJIOHHM A., Von. coepeM. Shoii., 1941, 14, 52.
55.	— JflueonuKM menaoma u ee peeyjinyun e opeauuaMe MJieKonumamyux, Mag.
AH CCGP, Mocnea—JleHHHrpan, 1952, 177.
56	— Owoebi o6ty, okoji. țfiusuojt. MJieKonum., AH CCGP, Mocnea—JleHHHrpag,
1961, 349.
57.	— i>U3UOJioeun mepMopee. u mepM. adanm. c.x. oicueomnbix, Mau. AH CCGP,
Mocnea—MeHHHrpag, 1966.
58.	—•	III Bcecoroan. koh$. no 3koji. $H3noji., HobocmChpck, 1967.
59.	CVH JKV-KlH, Coseuțanue anoji. (ftuauoji., Tea. rokji. Hsr. AH GCCP, MoCKBa-JIe-
nnnrpan, 1958, 2, 103.
60.	UIEPBAKOBA O., Onaim uayueuua nepuod. ubm. țfjuauojt. ^yunyuu opeanuaMa,
Wag. AH CCGP, Mocnea—JlennnrpaH, 1949.
61.	UIMMOB H., 3oojj. wypn., 1962, 41, 4.
62.	Vișinescu N., St. și cerc, biol., Seria biol, anim., 1962, 14, 1, 7.
63.	—	St. și cerc. biol. Seria zoologie, 1964, 16, 4, 338.
64.	—	Rev. roum. Biol., S6rie de Zoologie, 1965, 10, 3,	184.
65,	—	Rev. roum. Biol., SSrie de Zoologie, 1965, 10, 4,	250.
66.	BHKIIHECKy H., Cymowarc u ceaoman, pumMuna xum. mepM. Henom. eudoe epata,
PyM., Mocnea, 1966.
67.	Vișinescu N. Rev. roum. Biol., Serie de Zoologie, 1967, 12, 2, 377.
Institutul de biologie ,, Traian Săvulescu”,
Secfia de fiziologie animală.
Primit în redacție la 30 ianuarie 1968.
CU PRIVIRE LA BILANȚUL ENERGETIC LA UNELE
LARVE DE LEPIDOPTERE FITOFAGE
DE
ELEONORA ERHAN
591.5: 595.8
The special features of food energy utilization in insects with a single ontogenetic
feeding period were investigated in B. mori, A. pernyi, M. neustria, L. dispar and
H. cunea. The energy balance in these species is characterized by a great loss of
energy as excreta, this being a result of the weak digestibility of a food with high
content of crude fiber. The percentage of metabolizable energy is low, but this
energy is utilized most efficiently, as the specific dynamic action is very small and
maintenance requirements low. These facts explain why these insects dispose
at the end of their larval life of a high energy depot to complete their metamor-
phosis and reproduction.
Informațiile privitoare la utilizarea energiei hranei la insecte sînt
relativ puține, cîteva date asupra ratei ingestei, coeficientului de digestibi-
litate sau eficienței globale a unui anumit tip de nutriție (1), (2), (3), (7),
(8), (9), (11), (12), (13), lipsind cu desăvîrșire analizele bilanțiere complete.
Importanța economică deosebită, diversitatea morfofuncțională și
ecologică a insectelor ne-au determinat să cercetăm modul în care insectele
utilizează energia ingerată.
în lucrarea de față expunem rezultatele investigațiilor noastre
privitoare la bilanțul energetic la cîteva specii de lepidoptere cu larve
fitofage : viermele de mătase (Bombyx mori), fluturele de mătase al steja-
rului (Antheraea pernyi), inelarul (Malacosoma neustria), omida păroasă
a stejarului (Lymantria dispar) și omida dudului {Hyphantria cunea).
MATERIAL ȘI METODĂ
Materialul de tstudiu a constat din viermi de mătase din rasa alb de Băneasa și larve
de A. pernyi provenie de la .Institutul de cercetări apicole și sericicole, omizi de L. dispar.
M. neustria și H. cunea colectate din grădinile și pădurile din împrejurimile Bucureștiului,
ST, SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 20 NR. 8 p. 315-320' BUCUREȘTI 1808
316
ELEONORA ERHAN
2
3
bilanțul energetic la lepidopterele eitoeage
317
Experiențele au fost făcute pe loturi de animale aflate în vîrstă a 3-a larvară, cu excepția
larvelor <le A. pemyi, oare erau neonate, și s-au desfășurat pe o perioadă de 12 zile la B. mori,
25 de zile la A. pernyi și 16 zile la celelalte omizi, adică pînă în momentul apariției în lot
a primelor crisalide.	(
Experiențele au constat din determinarea bilanțului energetic, adică din măsurarea
puterii calorice a ingestei și excretei (formată din fecale și urină), din evaluarea pierderii de
energie sub formă de acțiune dinamică specifică a alimentelor, ca și a metabolismului energetic
de întreținere, după o metodă bilanțieră descrisă anterior (4).
Astfel am calculat pe g substanță vie/24 de ore cantitatea de energie ingerată, cantitatea
de energie, metaholizabilă (energie ingesta — energie excreta) și cantitatea de energie netă
(energie metabblizabilă — energia pierdută sub formă de ADS). Din energia netă s-au calculat
energia necesară întreținerii funcțiilor și energia-spor realizată zilnic de larve, exprimată prin
creșterea greutății corporale.
REZULTATE ȘI DISCUȚII
în tabelul nr. 1 și figurile 1 și 2 expunem rezultatele investigațiilor
noastre. în tabelul nr. 1 sînt figurate valorile medii ale bilanțului energetic
pe întreaga perioadă de cercetare, iar în figurile 1 și 2 bilanțul energetic
este exprimat în procente față de energia ingerată și, respectiv, energia
metabolizabilă.
Tabelul nr. 1
Bilanțul energetic
Specia	Energie ingesta	Energie excreta]	Energie metaboli- zabilă	Energie ADS	Energie netă	Energie întreținere	Energie spor
B. mori	605 ±175	313±100	292±100	36,5±10	255,5±111,5	69,0±13	195,5±105
A. pemyi	1 383 ±480	832 ±400	551 ±220	87 ±40	464 ±240	94 ±52	370 ±177
M. neustria	1405 ±500	892 ±300	513 ±207	51±15	462 ±223	86 ±34,6	372 ±180
L. dispar	818 ±210	505 ±100	312,5±100	32,5±8.3	280,5±90	54 ±9,7	225 ± 30
H. cunea	1 364±282	1030±161	334±U5	23±13	311 ±120	120 ±16	191 ±115
Dacă analizăm valorile bilanțului energetic la cele cinci specii studiate,
se constată, în ciuda deosebirilor în modul lor de viață, aceleași sensuri
în modul de utilizare a energiei hranei, valorile fiind de același ordin de
mărime.
Dacă luam în considerație valorile procentuale raportate la 100 cal
energie ingerată (fig. 1), remarcăm că ceea ce deosebește în primul rînd
din punct de vedere energetic aceste specii fitofage sînt valorile diferite
ale energiei eliminate ca excreta. Astfel, viermele de mătase elimină 51,7 %,
iar omida dudului 75,5%; celelalte larve pierd sub formă de fecale și
urină o cantitate aproape egală de aproximativ 62%.
Explicația acestor pierderi de energie, inegale ca valoare, trebuie
pusă pe seama coeficientului scăzut al digestibilității hranei bogată în
Celuloză. Se admite în general că lepidopterele fitofage sînt lipsite de celu-
lază, astfel îneît în mod practic celuloza este eliminată integral (12).
Cercetările mai vechi ale lui E. H i r a t s u k a la viermele de mătase au
pus în evidență un coeficient de digestibilitate de 0,71 /0 pentru celuloză
(Cltatîntrucît12investigațiile noastre au cuprins doar
frunzelor care au servit ca hrană, dispunem m momențr ț
ceea ce nu ne îngăduie sa apreciem in ce
Valoarea lor energetică globală,
Fig. 1. — Bilanțul energetic exprimat în procente față de energia ingerată.
măsură cantitatea de celuloză din fiecare tip de frunză afectează coefi-
cientul de digestibilitate al speciei studiate. Ne propunem pe viitor să
realizăm și analiza chimică amănunțită a hranei administrate larvelor,
cu convingerea că vom găsi aici explicația valorilor diferite ale excretei.
Totuși, în ciuda deosebirilor procentuale dintre cele cinci specii,
tendința comună este de a pierde prin excreta o cantitate apreciabilă de
energie, fapt care ne apare mai pregnant dacă comparăm datele noastre
cu valorile excretei la alte animale, păsări (gîște 22%), mamifere (bovine
58%), dar mai ales la melcul de livadă (Helixpomatia)1 cu regim de hrană
asemănător, la care excreta atinge numai 27%. Valori ale excretei asemă-
nătoare datelor noastre au fost obținute și de alți cercetători pentru omi-
zile de Prodenia eridania, Aglais urticae și Pierris brassicae (3), (6).
Ca o consecință a pierderilor inegale de energie sub formă de excreta,
bilanțul energetic evidențiază valori diferite ale energiei metabolizabile,
48,3 la B. mori, 39,9% la A. pernyi, 36,6% la M. neustria, 38,2% la L. dis-
par și 24,5 % la H. cunea. După H.H. O r o w e 11 (3), această energie repre-
zintă 48,5% la Prodenia eridania, 25,7 % la Aglais urticae și 36,3% la Pier-
ris brassicae, valori deduse pe baza coeficientului de digestibilitate.
Cu toate că valorile energiei metabolizabile sînt relativ mici, este
remarcabil faptul că toate larvele studiate de noi asimilează într-un mod.
1	,D. G r o s s u și G h. J3 u r 1 a c u, in Uit.
318
ELEONORA ERHAN
4
5
BILANȚUL ENERGETIC LA LEPIDOPTERELE FITOPAGE
319
asemănător această energie, asemănarea constînd în tendința de a folosi
cn randament maxim puțina energie de care dispun.
Astfel, dacă analizăm bilanțul acestor ™P™tat
energie metabolizabilă (fig. 2), se constată ea aceste larve utilizează ener-
gia netă în proporție de 83,52 și 93,15%, din care numai 13,42-35,9% cal
sînt folosite pentru întreținerea funcțiilor, diferența de 57,25 7 ,
Fig. 2. — Bilanțul energetic exprimat în procente față de energia
metabolizabilă.
cal reprezentând energia depusă ca rezervă de substanțe energetice și
plastice.
Întrucît toți cercetătorii care s-au ocupat de problema utilizării
energiei hranei la insecte au calculat numai indicele de digestibilitate și
indicele de utilizare, fără a face o analiză completă bilanțieră a energiei
ingerate, valorile obținute de noi nu pot fi comparate. Pe baza indicelui
de utilizare a hranei, C.M. M c 0 a y (2) obține valori ale sporului de 33,5 %
la Prodenia eridania și 16,2% la Aglais wticae, valori foarte apropiate
de acelea obținute de noi (fig. 2).	.
Un alt fapt demn de relevat, în bilanțul energetic al omizilor studiate
de noi, este valoarea scăzută a energiei dinamice specifice, adică a pierderii
de energie sub formă de căldură. La toate cele cinci specii studiate, valoarea
acțiunii dinamice specifice este mică, Variind între 1,68 și 6,05%. Impor-
tanța acestui fapt este și mai bine pusă în evidență prin compararea cu
valorile ADS ale altor animale. Astfel, păsările au o acțiune dinamică
specifică de 13,45%, bovinele de 17,45%, iar melcul de livadă, un poikilo-
term cu același regim fitofag, pierde sub formă de căldură 15,69% din
bilanțul energetic general.
Semnificația acestui fenomen nu ne apare încă destul de clară.
Sîntem înclinați să presupunem că este o consecință a dezvoltării foarte
rapide a vieții extrem de scurte a larvelor studiate de noi și în general
reflectă economia însemnată de energie metabolizabilă pe care o fac aceste
insecte.
Valorile scăzute ale acțiunii dinamice specifice compensează astfel
în bilanțul energetic general pierderile mari de energie sub formă de excreta
ale acestor insecte.
Se poate presupune că eficiența deosebită cu care este utilizată
energia hranei la omizile studiate este determinată de faptul că în ciclul
lor vital au un singur stadiu activ de nutriție. Larvele sînt singurele care
se hrănesc și acumulează întreaga energie necesară metamorfozei și repro-
ducerii.
Perioada de timp scurtă, în care are loc acumularea energiei pe
seama căreia se va desfășura întreg ciclul vital, presupune o nutriție deose-
bit de activă. în această privință este cunoscută voracitatea atît a vier-
melui de mătase, care ingeră 605 cal/g/24 de ore, cît și a celorlalte omizi
care ingeră între 818 și 1 405 cal/g/24 de ore, făcînd parte din categoria
celor mai temuți defoliatori.
în scurta lor existență larvele se hrănesc și excretă continuu, tranzitul
intestinal extrem de rapid fiind susținut, după părerea unor autori (9),
(10), de viața lor în strînsă apropiere de substratul nutritiv și de faptul
că secreția de enzime digestive este continuă.
în sprijinul acestor afirmații vin și rezultatele cercetărilor noastre
anterioare (5) la viermele demătase, care au pus în evidență lipsa unui ritm
nictemeral al nutriției și metabolismului energetic, ritm care apare de obicei
la acele viețuitoare la care ciclul vital se desfășoară mai lent și pe o perioadă
mai mare de timp.
Deosebirile în modul lor de viață și faptul că utilizează ca hrană
plante diferite nu reușesc să imprime diferențe de sens în bilanțul lor ener-
getic. Putem presupune astfel că valorile procentuale obținute de noi în
bilanțul energetic al celor cinci specii țin de particularitățile specifice ale
hranei și, respectiv, ale larvelor.
în această privință trebuie să semnalăm similitudinea existentă
în modul de utilizare a energiei metabolizabile la B. mori și A. pernyi
(fig. 2), specii îndelung selecționate de om în sensul valorificării cu randa-
ment superior a hranei ingerate.
CONCLUZII
Bilanțul energetic la speciile studiate este caracterizat prin valori
ridicate ale ingestei, dar și prin pierderi apreciabile de energie reprezentată
prin excreta, ca un rezultat al slabei digestibilități a hranei bogate în
celuloză.
Ca o consecință a acestui fapt procentul de energie metabolizabilă
în bilanțul general este relativ scăzut. Cu toate acestea, eficiența utilizării
energiei metabolizabile este remarcabilă, întrucît acțiunea dinamică speci-
fică a hranei este mică, iar necesarul energetic pentru întreținerea funcțiilor
320
ELEONORA ERHAN
6
raportat la cantitatea de energie metaholizabilă pe gram greutate vie
este de asemenea mic. Astfel, aceste insecte dispun la sfîrșitul vieții larvare
de o rezervă energetică apreciabilă pe seama căreia se vor desfășura meta-
morfoza și reproducerea.
(Avizat de prof. N. Ș a n t a.)
BIBLIOGRAFIE
1,	BialaszewicZ K., Acta Biol, exp., 1937, 11, 36.
2.	McCay C. M., Physiol. Zool., 1938, 11, 89-103.
3.	Growell H. H., Ann. Ent. Soc. Amer., 1943, 36, 243—249.
4.	Erhan E. etall.,Rev. roum. Biol., Serie de Zoologie, 1965, 10, £, 117—122.
5.	Erhan E. și colab,, St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1966, 18, 3, 271—280.
6.	Evans A. C., Trans. Roy. Ent. Soc. London, 1939, 89, 13—22.
7.	JaAsiâ J. a Macko V., Biologick6 prace, 1961, 7, 9.
8.	Legay J. M., Physiologie du ver ă sole, Inst. Nat. Res. Agr. Paris, 1960.
9.	Lapon M., Ann. Nutr. et Aliment., 1961, 5, 485—504.
10.	Pradhan S„ Quart. J. Microscop. Sci., 1939, 8, 451 — 478.
11.	Soo Hoo G. F. a. Fraenkel G. J., Insect Physiol., 1966, 12, 6, 711 — 730.
12.	Trager W., Insect Nnlrition, in RoedEb K., Insect Physiology, John Willey a. Sons Inc.,
New York, Chapman a. Hali Ltd., Londra, 1953.
3. 'Waldb&uer G. B., Entomol. exp. appl., 1964, 7, 253 — 269.
Institutul de biologie „Traian Săoulescu’’,
Secția de fiziologie animală.
Primit in redacție la 15 februarie 1968.
METABOLISMUL ENERGETIC SI ACȚIUNEA DINAMICĂ
SPECIFICĂ A HRANEI PREPONDERENT PROTEICE LA
ȘOBOLANI, ÎN REPAUS ȘI ÎN EFORT
Di:
DUMITRA IONILĂ și GH. BURLACU
591.5:599.323.4
Rest and effort energy metabolism as well as the specific dynamic action oi
pfeponderantly proteic food was analysed in white rats. An additional requirement
for 1.511 extrabasal calories per kg body weight was found for a 100 m displace-
ment at the speed of 190 m/h. A 56.5% lower specific dynamic action was found
out of an average effort (i.e. the displacement at a speed of 190 m/h) as compared
to that found at rest.
The results indicate that the energy delivered at rest as animal heat is, at least
partly, converted into mechanical energy during an average intensity travaiL
Cercetările anterioare efectuate de unul dintre noi pe om asupra
metabolismului energetic de repaus și de efort, în inaniție și după adminis-
trarea hranei (1), (2) au pus în evidență o acțiune dinamică specifică (ADS)
a hranei mai redusă în efort față de repaus, avînd ca urmare creșterea
randamentului energetic al travaliului muscular și a coeficientului de
refacere a datoriei de oxigen după alimentare. Aceste rezultate nu concordă
însă cu cele obținute de M. R u b n e r (12), G r. L u s k (8), D.Rapport
(9) la cîine și de M.S. Reynolds și colaboratori (10), Carpen ter și
Fox (citați după (5)), J. Hal di și colaboratori (6), S. Robinson
și B.M. H a r m a n (11), S.M. H o r v a t h și colaboratori (7), K a r p o-
v i c h (citat după (4)) etc. la om, cu privire la valorificarea caloriilor extra-
bazale ADS în procesul travaliului muscular. De aceea ne-am propus
reluarea cercetărilor; de data aceasta am folosit pentru experiență șobolani
albi, cărora li s-a cercetat metabolismul energetic de repaus și de efort,
•de asemenea în inaniție și după administrarea unui prînz cu tm conținut
suficient de protein ca să provoace o ADS evidentă.
ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 20 NR. 3 P. 321-326 BUCUREȘTI 1968
322
POMITBA IONILĂ și GH. BURLACU
2
323
MATERIAL ȘI METODĂ
S-au luat în studiu 6 șobolani albi masculi, adulți, in greutate medie de 244,11 ±24,41 g,
cărora li s-a cercetat metabolismul energetic de inaniție, după o ajunate de 28 de ore, în repaus
și în timpul efectuării unui efort moderat (mers cu viteză de 190 m/oră). Apoi s-a cercetat
metabolismul energetic după administrarea hranei la discreție, de asemenea în repaus și în
timpul efectuării aceluiași efort. Durata controlului metabolismului de repaus atît în inaniție,
cît și după alimentare, a fost de 24 de ore, iar durata controlului metabolismului de efort a
fost de cîte o oră, cu pauze de două ore, pentru ca animalele să se poată repauza și să se
poată hrăni în perioada studiului metabolismului de efort. în zilele cind s-a cercetat meta-
bolismul de efort s-au efectuat cîte trei experiențe pe același animal. S-au efectuat în total
300 de determinări de metabolism energetic.
Hrana administrată șobolanilor a fost constituită dintr-o parte porumb, o parte amestec
furaje (șroturi de floarea-soarelui, tărîțe de grîu, lapte praf, drojdie furajeră și premix) cu
conținut marc de proteine și o parte peptonă din cazeină, caracterizîndu-se printr-un conținut
de 4,38 cal/g și 34,1 % substanțe proteice. Consumul zilnic de hrană al șobolanilor a fost de
13,2 ± 0,48 g în repaus și de 13,01 ± 0,78 g în zilele în care s-a cercetat metabolismul de
efort.
Metabolismul energetic de efort s-a studiat cu ajutorul unei instalații originale, a cărei
descriere și mod de funcționare au constituit obiectul unei lucrări publicate anterior (3). Prin
diferența dintre metabolismul energetic determinat după administrarea hranei și metabolismul
energetic de inaniție s-a calculat acțiunea dinamică specifică a alimentelor în repaus și în timpul
efortului. Totodată s-a determinat și citul respirator în inaniție și după administrarea hranei,,
în repaus și în efort.
REZULTATELE OBȚINUTE
Metabolismul energetic în inaniție determinat pe kilocorp/oră a avut,
o valoare de 5,393 ±0,223 kcal în repaus și o valoare de 8,264 ±0,571 kcal
în efort (tabelul nr. 1), adică cu 53,3% mai mult în efort. Raportat la
efortul efectuat, plusul de calorii extrabazale corespunzătoare efortului,
revine la 1,511 kcal pentru 1 kg șobolan care se deplasează 100 m cu
viteza de 190 m/oră.
După administrarea alimentelor s-au înregistrat valori ale ADS
a hranei mai mari în condiții de repaus decît în efort (tabelul nr. 1). Astfel,
în repaus ADS a alimentelor a avut o valoare de 10,14±l,889 kcal%,
iar în timpul efortului o ADS de 4,41 ±1,141 kcal% din energia ingerată,
deci cu 56,50% mai mică în efort decît în repaus, diferența fiind suficient
de semnificativă (p<0,02) (tabelul nr. 1).
Citul respirator în repaus și în efort, în condiții de inaniție, are
valori asemănătoare (0,660 ±0,014, respectiv 0,690 ±0,017). După admi-
■nistrarea hranei cîtul respirator a crescut în repaus cu 23,53% (p<0,01),
iar în efort cu 25,55% (p <0,01.) Diferența dintre valorile QR după,
administrarea hranei în repaus și în efort este mai mare decît în inaniție
și semnificativă (tabelul nr. 2).
Tabelul nr. 1
Metabolismul energetic și ADS a hranei la șobolani In repaus și in efort
’alori medii	CM 41	00 CM CM O 41 00 © 00^ ©	6,409 ±0,333	1,014	5,774	© OO 00^ 41 ©	8,264 ±0,571	8,671 ±0,544	0,407	2,479	1 4,41 ±1,141	3,294	56,50	p < 0,02
Șobolan 6 J V	CM t© 41 00 © oo 1© CM	5,285±0,278	î© CM^ © 41 © 00 «5*	1,144	|	7,080	11,434	1	6,800 ±0,100 1	© 00 © 41 © o 00	0,509	|	3,149	5,815	'	3,931	55,51	1
Șobolan 5	i© 00 CM 41 i© © © , 00	s CM © 41 © © 00	5,570±0,243	0,680	|	5,691	9,48	6,526 ±0,303^	7,141 ±0,170	ț	0,615	|	ț	5,147	’i	7,54	)	0,544	i	9,56	1
Șobolan 4	00 u4 41 © 00 OO	6,163 ±0,243 i	7,191 ±0,311 j	1,028	5	8,715	© 00 CM O 41 l© © O	00 CM CM © 41 © o © o*	0,046	0,206	0,389	4,365	95,4	1
Șobolan 3	QO^ 41 © CM	■ 4,850 ±0,228	6,351 ±0,298	1,501	9,550	15,886	1	9,007 ±0,263	9,377 ±0,205	0,370	2,357	(	3,896	7,193	' 75,30	1
șobolan 2	© oO 00 41 o ©	00 CM © 41 OO © i©	7,446 ±0,282	00 ©	6,245	00 CM	t© ©" 41 © CM co ©*	i© 41 3 ©	0,785	3,339	s i©^	2,906	46,58	1
• Șobolan 1	1	O OO o" 41 l© © 05	5,191 ±0,189	5,454 ±0,138	0,263	1,505	2,638	l© w O 41 © © ©	8,084 ±0,094	0,118	0,676	41£‘T	! 1		0,829	55,05	1
	animalului 12 erienței	1	a inaniție 'kg/h)	i adm. hranei /kg/h)	1 kcal/kg/h	pe animal și 24 de ore	% din energia ingerată	i inaniție /kg/h)	i adm. hranei /kg/h)	kcal/kg/h	pe animal și 24 de ore	% din energia) ingerată	animal și e ore)	Le valoarea n repaus.	gj o fa 'S § 6
s o &	atea medie a e timpul exp	metab. îi (kcal.	metab. dupi (kcal		1 ADS		metab. îi '	(kcal	metab. după (kcal.		ADS		kcal (pe 24 di	% față <3 ADS î:	•§$
	5 » £ 0	snedaj uț ațțaSwua înmsțioqBiaRl					Uoja uț ațiaSiaua jnuisțțoqBiaRl					UOJO sav	ți ‘dai uț 'țap Tba ajțuțp -jța	
324
DUMITRA IONILĂ șl GH. BURLACU
5
ADS LA ȘOBOLANI ÎN REPAUS ȘI ÎN EFORT
325
Tabelul
QR Ia șobolani în repaus șl în efort, în inanifie
Specificare			Șobolan 1	Șobolan 2	Șobolan 3
	în inaniție		0,693 ±0,017	0,681 ±0,0173	0,641 ±0,014
QR în	după administrarea hranei		0,819±0,0218	0,804 ±0,0185	0,835±0,2075
repaus	diferența	val. abs.	0,126	0,123	0,194
		%	18,2	18,06	30,26
					
	în inaniție		0,691 ±0,014	0,701 ±0,0095 t	0,638±0,0108
QR în	după administrarea hranei		0,880±0,017	0,851 ±0,017	0,848±0,015
efort	diferențe	val. abs.	0,189	0,150	0,210
		%	27,33	21,4	32,92
					
Diferența dintre de inaniție în efort (%)		valorile QR repaus și ■ în	—	—	—
Diferența dintre valorile QR după administrarea hranei în repaus și în efort (%)					—
nr. 2
și după administrarea hranei
Șobolan 4	Șobolan 5	Șobolan 6	Valori medii	Probabilitate
0,672±0,077	0,641 ±0,014	0,635±0,020	0,660±0,014	—
0,789±0,056	0,845±0,0185	0,803±0,05	0,815±0,0086	—
0,117	0,204	0,168	0,155	
17,4	30,85	26,42	23,53	P<0,01
0,668 ±0,0096	0,736 ±0,0083	0,711 ±0,0139	0,690±0,017	—
0,839±0,017 '	1 0,906±0,014	0,856 ±0,024	0,863±0,01	—
0,171	0,170	0,145	0,189	—
25,6	23,06	23	25,55	p<0,01
—		—	4,54	0,1 <p<0,5
	—	—’	5,90	p<0,01
DISCUȚIA REZULTATELOR
Ca și în lucrările publicate anterior (1), (2) de către unul dintre noi,
și în prezentele cercetări am constatat că ADS a alimentelor în timpul
efectuării unui travaliu muscular este mai mică în comparație cu cea deter-
minată în repaus. Aceste rezultate vin să confirme pe cele obținute de către
Krogh și Lindhard (citați după (5)), Prior și Knapp (citați
după (4)), Haagard și Greenberg (citați după (5)), precum și
pe ale lui G r. L u s k (8)1 și D . R a p p o r t (9) care, ca și noi, au constatat
un randament al travaliului muscular mai bun după ingerarea prînzurilor
la om și la cîine. Rezultatele obținute de noi nu corespund însă celor găsite
de autorii citați în introducerea acestei lucrări (4), (5), (6), (7), (8), (9),
(10), (11).
Evoluția QR în inaniție și după administrarea hranei la șobolani în
repaus și în efort confirmă rezultatele obținute de noi anterior (1), (2)
și pe cele ale lui Carpenter, Brand, Krogh și Dill (citați după
(5)) care au constatat valori ale QR în efort, asemănătoare cu cele din
repaus sau chiar mai mici.
1 Gr. Lusk și D. R a p p o r t au găsit o ADS a glucidelor și lipidelor mai mică In
efort decît în repaus, dar au determinat o ADS a proteinelor invariabilă în aceste două stări
fiziologice.
CONCLUZII
1.	Pentru deplasarea pe o distanță de 100 m cu o viteză de 190 m/oră
șobolanii cheltuiesc un plus de calorii extrabazale de 1,511 kcal la 1 kg
greutate.
2.	ADS a alimentelor preponderent proteice este mai mare în repaus
decît în timpul efectuării unui efort mediu (deplasare cu viteză de 190 m/h),
diferența fiind de 56,5% (p <0,02). Se poate conchide că o parte din
cantitatea de energie care în condiții de repaus se pierde sub formă de
căldură (ADS) este folosită ca energie mecanică în timpul efectuării unui
efort de intensitate medie.
(Avizat de prof. N. Șan t a).
BIBLIOGRAFIE
1.	Burlacu Gh., Ciobanu C., NăstĂsescu Gh. și Corcău M., St. și cerc, fizici., 1967, 12,
4, 317-326.
2.	Burlacu Gh., Ciobanu C., Marinescu G. și Voiculescu I., St. și cerc, fiziol., 1967, 12,5,
401-404.
3.	Burlacu Gh. și Făget Gh., Acta Therriologica, 1968, 13, 3.
4.	Causeret J., Bull. Soc. Sci. Hyg. Alim., 1957, 45, 1 — 3, 19.
5.	Gemmiel Ch. L., Physiol. Rev., 1942, 22, 32.
326	DUMITRA IONILĂ 91 GH. BUBLACU	6
6.	Habdi J., Bachmann C., Ensar Ch. a. Wynn W., Amer. J. Physiol., 1938, 121, 123.
7.	Horvath S. M., Knehr C. A. a. Dill D.B., Amer. J. Physiol., 1941, 134, 469.
8.	Lusk Gr., Medicine, 1922, 1, 2, 311.
9.	Rapport D., Amer. J. Physiol., 1929, 91, 238.	i
10,	Rrvnoi.ds M. S,, Sevrinohaus E. L. a. Stark M. E., Amer. J. Physiol., 1927, 80, 355.
11,	Robinson S. a. Harman B. M., Amer. J. Physiol., 1941, 133, 161.
12.	Rubner M., Die Gesetze des Energieverbrauehes bei der Ernăhrung, Leipzig—Viena, 1Q02,
340.
RECENZII
6
Institutul de biologie „Troian S&oulescu”,
Secția de fiziologie animală.
Primit in redacție la 11 noiembrie 1968.
O. BOMSEL-HELMREIGH et GH. THIBAULT, Anomaliei chromosomigues et troubles palholo-
giques ou sexuels chez Ies Mammifbres {Anomaliile cromozomice și tulburările patologice
sau sexuale la mamifere), Ann. biol., 1967, t. VI, fasc. 5 — 6, p. 287—322.
Bazîndu-se pe o informare științifică dată de 230 de referințe bibliografice, autorii
lucrării prezintă în cadrul a trei capitole stadiul actual al cercetărilor privind anomaliile cromo-
zomice care antrenează diferite tulburări grave și analiza cauzelor acestor anomalii. /
în primul capitol se discută modificările numărului de autosomi prin polisomie; modifi-
cările numărului de cromozomi sexuali-și intersexualitatea (elementul de diagnostic : cromatina
sexuală; intersexualitatea nelegată de cromozomii sexuali, intersexualitatea care poate fi
legată de o distribuție anormală a cromozomilor sexuali, intersexualitatea legată de numărul
apormal de cromozomi sexuali; alte anomalii ale cromozomilor sexuali); poliploidia naturală;
mozaicurile și chinierele; anomaliile cromozomice și mortalitatea embrionară. în.capițolul al
doilea se dezbate problema mono- sau polisemiilor, poliploidia artificială, mecanismele de pertur-
bare cromatică. în ultimul capitol se relatează despre fluctuația numărul de cromozomi In celu-
lele somatice și in cele germinale' și cauza acestor variații.
Materialul .faptic acumulat de știință în domeniul pe care-1 tratează, autorii îl prezintă
frecvent sub forma comparațiilor între ceea ce se știe la om și la alte mamifere — fie sălbatice,
fie domestice.	.
La mamifere, exceptînd omul, nici o trisomie atît de caracteristică ca cea a cromozomilor
21 nu a fost încă descrisă. Se citează numai existența unui cline cu un mic autosom suplic
mentar (Shive și colab., 1965), prezența unui cromozom supranumeric la Spermoplțilus beldingi
(Nadler, 1965). Un caz de translocație (4/14) a fost prezentat Ja un vier fertil (Henricson și
Băcstrom, 1964) și un altul Ia un cîine cu malformație cardiacă și o breșă palatină (Shive și
colab., 1965).
Referindu-se Ia. corpusculul Barr, autorii arată că el se prezintă în 4 cazuri diferite, după
specia'la care se referă, astfel': 1) cromatina sexuală este prezentă în 20.—70% în nucleii
diferitelor țesuturi la femele, în timp ce la mascul este foarte rară. Este cazul la pisică, clilje,
om, unele specii de maimuțe ș.a.; 2) cromatina sexuală nu poate fi pusă ușor în evidență decît
în țesuturile nervoase la vacă, capră, Oaie, cal, porc, liliac ș.a.; 3). cromatina sexuală există lâ
ambele sexe, dar corpusculul Barr este mai mare; la femelele de opoșșum; 4) nucleii prezintă
mări mase cromatiniene multiple, care fac foarte dificilă recunoașterea cromatinei’sexuale.
Este cazul rozătoarelor, lagoraoffelor. '
Din lectura materialului expus în lucrare, se remarcă faptul că Ia mamifere — cu excepția
omului — există puține date privind .intersexualitatea legată, de numărul anormal de cromozomi
sexuali ca în sindroamele Klinefelter și Turner; în cazul altor anomalii ale cromozomilor sexuali
cum ar fi formulele XXX; XYY, XXXY, XXYY, XXXXY, dacă la om ele apar cu o anumită
frecvență, la animale autorii nu semnalează Încă nici un studiu. ,
328	RECENZII	2
O problemă care suscită interes este inducerea experimentală a poliploidiei.
Grație tehnicii de fecundație in vitro a ovocitului femelelor de iepure (Dauzier și Thibault,
1959 ; Thibault și Dauzier,1961), este posibil a se acționa cu colchicină pe o durată de timp foarte
0	' precisă în raport cu fecundația și a se obține 97% ovocite triploide fără nici o anomalie (Bomsel-
Helmreich și Thibault, 1962). Cauza mortalității embrionilor triploizi nu a fost însă elucidată,
în momentul de față fiind emise ipoteze fundamentate pe starea triploidă : incompatibilitatea
cu dezvoltarea embrionară completă; incompatibilitatea feto-maternală între un individ 2 n
și un individ 3 n.
în cadrul lucrării sînt prezentate de asemenea o serie de alte date de mare interes știin-
țific pentru toți acei care se ocupă de problemele geneticii și reproducției la animale, date
care nu pot fi prezentate^ succint într-o recenzie.
Lucrarea poartă girul unei mari personalități științifice biologice de renume internațional
~ prof. dr. Ch. Thibault — directorul Departamentului de fiziologie animală de la Jouy-en -
Josas, Franță.
11	Prof. N. Teodoreanu-
■ 1	‘	Și
.	St. Oprescu
Revista „Studii și cercetări de biologie — Seria zoologie” —
publică articole originale de nivel științific superior, din toate dome-
niile biologiei animale : morfologie, fiziologie, genetică, ecologie și
taxonomic. Sumarele revistei sînt completate cu alte rubrici ca :
1. Viața științifică, ce cuprinde unele manifestări științifice din dome-
niid biologiei ca simpozioane, lucrările unor consfătuiri, schimburi
de experiență între cercetătorii români și cei străini etc. 2. Recenzii,
care cuprind prezentări asupra celor mai recente lucrări de speciali-
tate apărute în țară și peste hotare.
NOTĂ CĂTRE AUTORI
Autorii sînt rugați să înainteze, notele și recenziile dactilografiate
la două rinduri. Tabelele vor fi dactilografiate pe pagini separate, iar
diagramele vor fi executate în tuș pe hîrtie de calc. Tabelele și
ilustrațiile vor fi numerotate cu cifre arabe. Figurile din planșe vor fi
numerotate în continuarea celor din text. Se va evita repetarea acelo-
rași date în text, tabele și grafice. Explicația figurilor va fi dactilo-
grafiată pe pagină separată. Citarea bibliografiei în text se va face
în ordinea numerelor. Numele autorilor va fi precedat de inițială.
Titlurile revistelor citate în bibliografie vor fi prescurtate conform
uzanțelor internaționale.
Autorii au dreptul la un număr de 50 de extrase, gratuit.
Responsabilitatea asupra conținutului articolelor revine în exclu-
sivitate autorilor.
Corespondența privind manuscrisele, schimbul de publicații etc.
se va trimite pe adresa comitetului de redacție, Splaiul Independenței
nr. 296, București.
La revue «Studii și cercetări de biologie — Seria zoologie » paraît
6 fois par an.
Le prix d’un abonnement annuel est de $ 4; — FF. 20 ; — DM. 16.
Toute commande ă l’etranger sera adressee â CARTIMEX,
Boite poștale 134 — 135 Bucarest, Roumanie ou â ses representants
ă l’etranger.
En Roumanie, vous pourrez vous abonner par Ies bureaux de poște
ou chez votre facteur.