LUCRĂRI APĂRUTE ÎN EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA L. RUDESCU, Fauna li.l'H, Arthropoda, voi. IV, fasc. 7. Tardi- grada, 1964, 403 p., 30 lei. Z. FEIDER, Faima R.P.R., Aracfanida^ voi. V, fasc. 2, Acaro- morpha, Suprafamilia Ixodoidea (Căpușe), 1965, 407 p., 23 lei. FILIMON CÎRDEI și FEMCIA BULIMAR, Fauna R.P.R., Insecta, voi. VII, fasc. 5, Odonata, 1965, 277 p„ 21,50 lei. M. I. CONSTANTINEANU, Fauna R.P.R., Insecta, voi. IX, fasc. 5, fam. Ichneumoiiidac, subfam. Phaeogeninae și Alo- miynae, 1965, 511 p., 35 Iei. EUGEN V. NICULESCU, Fauna R.P.R., Insecta, Lepidoptera, voi. XI, fasc. 7, fam. Nymphalidac, 1965, 364 p., 29 lei. IOSIF LEPȘI, Protozoologia, 1965, 1 000 p., 8 pi., 56 lei. P. BĂNĂRESCU, Fauna R.P.R., Pisces, Ostcîchthyes, voi. XIII, 1965, 972 p., 4 pl„ 60 Iei. G. DINULESCU, Fauna R. S. România, Insecta, voi. XI, fasc. 8, Diptcra, fam. Simuliidae (Muștele columbace), 1966, 600 p., 4 pl„ 39 lei. L. RUDESCU, Fauna R. S. România, Troehelnrinthcs, voi. II, fasc. III, Gastroticha, 1967, 295 p., 21,50 lei. MIHAI BĂCESCU, Fauna LI. S. România, Crustacoa, voi. IV, fasc. 9, Decapoda, 1967, 356 p„ 26 lei. ȚUCULESCU 1., Biodiuamipa Iacului Teeliirghio], Biocenozele și geneza nămolului, 1965, 527 p., 9 pl., 42 lei. CH. DARWIN, Amintiri despre dezvoltarea gindirii și caracterului m®U. Autobiografie (1809—1882), 1962, 252 p., 1 pl.,14,50 lei. CH. DARWIN, Variația animalelor și plantelor sub influența do- mesticirii, 1963, 773 p.,. 64 Iei. CH. DARWIN, Descendența omului și selecția sexuală, 1967, 554 p., 47 lei. . ; E. RAGOVIȚA, Opere alese, 1964, 815 p„ 47 lei. . O. VLĂDUȚIU, Patologia chirurgicală a animalelor domestice, 1962, voi. I, 813 p. + 3 pl., 74 lei; 1966, voi. II, 709 p. + 1 pl., 63 lei. Studii si cercetări de BIOLOGIE SERIA ZOOLOGIE 1968, Nr.l ST. Șl CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 20 NR. 1 P. 1-76 BUCUREȘTI 1968 IPI. - c. 5043 Î 43 817 | Lei 10.- 1 ' COMITETUL DE REDACȚIE Redactor responsabil: Academician EUGEN PORA Redactor responsabil adjunct: R. CODREANU, membru corespondent al Academiei Repu- blicii Socialiste România Membri: M. A. IONESCU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; MIHAI BĂGESCU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; OLGA NECRASOV, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; GR. ELIESCU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; MARIA CALOIANU — secretar de redacție. Pentru a vă asigura colecția completă și primirea la timp a revistei, reînnoiți abonamentele dv. pe anul 1968, Prețul unui abonament este de 60 de Iei. în țară abonamentele se primesc Ia oficiile poștale, agențiile poștale, factorii poștali și difuzorii de presă din întreprinderi și instituții. Comenzile de abonamente din străinătate, se primesc la CARTIMEX, București, Căsuța poștală 134—135 sau la reprezentanții săi din străinătate. Manuscrisele, cărțile și revistele pentru schimb, precum și orice corespondență se vor trimite pe adresa comitetului de re- dacție al revistei ,,Studii și cercetări de biologie — Seria zoologie”. Studii si cercetări de BIOLOGIE SEIUA ZOOLOGIE TOMUL 20 . 1968 'V Nr/1 SUMAR ' '/ Pag. ANDRIANA DAMIAN-GEORGESCU, Date noi asupra har- pacticoidelor Copepoda din România....... 3 MARGARETA GANTOREANU, Specii de cicadine (Homo- ptera Auchenorrhyncha) noi pentru fauna României (IX) 7 V. CIOCHIA, Geline (Hymenoptera Ichneumonidae) noi pen- tru fauna României....................... 11 N. HONDRU, Contribuții la cunoașterea faunei de sciaride (Diptera-Nematocera) din pădurile României ... 17 |ECATERINA PÎRVU|, Contribuții la studiul histologic al placentei bovinelor în cursul gestației.. 23 C. POPESCU și LUCIA GURĂU, Glandele tiroide și supra- Ă renale la vaci și porci .......... . 29 MARTA GÂBOS, A. D. ABRAHAM și E. A. PORA, Va- riația cantității de acid ascorbic în suprarenale, timus și glande genitale la șobolanul alb in urma tratamen- tului cu madiol................... 37 I. MADAR, GH. FRECUȘ și E. A. PORA, Dinamica pă- trunderii glucozei în țesuturi la Rana esculenta sub acțiunea corticosteroizilor .......... 43 C. A. PICOȘ și DUMBRĂVIȚA SCHMIDT, Acțiunea metil- tiouracilului asupra consumului de oxigen al peștilor (Carassius auratus yibelio Bloch) ....... 49 D. PARASCHIVESCU, Cercetări experimentale privind con- strucția cuibului și nutriția la specia Camponotus aethiops Latr. (Hymenoptera-Formicidae) . 57 AL. FILIPAȘCU, Valoarea și efectul presiunii cinegetice asupra păsărilor răpitoare folositoare și ocrotite ... 69 APABE DE 6 OM PE AN ADRESA REDACȚIEI : SPLAIUL INDEPENDENȚEI NR- 296 BUCUREȘTI St. și cerc. biol. Seria Zoologie t. 20 nr. 1 p. 1-76 București 1968 DATE NOI ASUPRA HARPACTICOIDELOB COPflPODA DIN ROMÂNIA V DE ANDRIANA DAMÎAN-GEORGESCU 595.341.5 A new species of the genuș Hypocamptus is described and the presence of this genus as well as of Phyllognăthopus paludosus is mentioned in Romania. într-un material primit pentru determinare, provenit din rîul Ialo- mița, colectat de G h . Brezeanu de la secția de hidrobiologie a Insti- tutului de biologie, am găsit cinci exemplare Ș'Ș aparținînd genului Hypo- camptus, nou pentru țara noastră. Acest gen a fost creat în anul 1929 de C h a p p u i s (3) și se deose- bește de celelalte genuri de harpacticoiue, prin reducerea articolelor exopo- ditelor, fie la primele două perechi de picioare înotătoare, fie la toate picioarele. Sînt cunoscute pînă în prezent numai două specii, H. brehmi din Alpii bavarezi, în izvoare și mușchi la înălțimea de 1 715 m și H. paradoxul din \ Alpii elvețieni, în același biotop. Cu toate că din prima specie au fost găsite numeroase exemplare și descrierea este făcută incomplet la Pi și P3 la $. în ceea, ce privește H. paraăoxus, descrierea a fost făcută numai pe ăă, femele nefiind încă găsite. Exemplarele găsite la noi se deosebesc net de cele două specii cunoscute, printr-o serie de caractere, ceea ce ne-a determinat să considerăm o spe- cie nouă, dîndu-i numele de H. carpaticus. Ș. Lungimea, fără perii caudali, este de 0,60—0,65 mm; cu aceștia 0,80—0,90 mm. Marginea posterioară a segmentelor corpului este netedă. Toate seg- mentele abdominale sînt înarmate pe marginea posterioară cu cîte un șir de spini întrerupt median, ventral și dorsal. Placa anală este ușor rotun- jită, cu numeroși perișori foarte fini pe marginea liberă. Ramurile furcale (fig. 1 a) sînt scurte, aproape pătrate, marginea internă lipsită de armă- tură ; apical prezintă un păr median foarte lung, iar părul apical extern, care este aproximativ de două ori. și jumătate mâi lung decît cel intern, este evident lățit la bază. La baza celor doi peri ai marginii externe, există cîte un șir de spini Care înaintează și pe partea ventrală. La baza păruitii apical intern sînt de asemenea două șiruri de perișori. Părul dorsal este ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 20 NB. 1 P. 3-0 BUCUREȘTI 1W» andriana damian-gbqkgescu 2 s O SPECIE NOUĂ DE HAEPACTICOirE 1N BOMÂNIA inserat în mijlocul treimii superioare. Antena I (fig-1 b) este formată din 8 articole, iar cilindrul sensorial nu depășește capătul antenei. Apendicele antenei II (fig, 1 c) este uniarticulat, cu patru peri. Exopoditele Px—P2 sînt alcătuite din două articole, P3— P4 din trei articole. Endopoditele Px ~~ au două articole. Endopoditul Px (fig. 1 d) depășește puțin în Fig. 1. — Hypocmiptus carpaticul $ n. sp. a, ramurile furcale ; b, antena i ; c, apendicele antenei -2; d, Px; e, P2; f, Pg; g, P4;ft, pc. lungime exopoditul. Endopoditele P2 —. P4 sînt reduse, primele articole sînt lipsite de armătură. Articolul terminal al endopoditului P2 (fig. 1 e) este înarmat apical cu trei peri inegali. Același articol la P3 (fig. 1/) prezintă doi peri pe marginea internă și trei peri apicalx. La P4 (fig. 1 g) articolul terminal este aproape pătrat, înarmat cu un păr pe marginea externă și patru peri apical. Formula armăturii de spini a ultimelor articole ale exo- poditelor P2 — P4 este : 0,2,2 ; 0,2,2 ; 2,2,2. Lobul intern al articolului bazai al P5 (fig. 1 ă), foarte proeminent, este înarmat cu șase peri; artico- lul terminal oval, înarmat cu trei peri pe marginea externă și doi peri apical. Hypocamptus carpaticus este mai apropiat dc H. brehmi decît de H. paradoocuSjîa) care numărul articolelor exopoditelor este redus la toate picioarele înotătoare. De H. brehmi se deosebește prin armătura segmente- lor abdominale, ramurile furcale, armătura picioarelor înotătoare și a P5. Specia a fost găsită în cursul lunii iulie, în izvorul lalomiței, în Mun- ții Bucegi, la înălțimea de 2 450 m, în mușchi, împreună cu numeroase chironomide, nematode, oligoehete, colembole. Fig. 2. — Phyllognăthopus paludosus Ș a, antena 1 și antena 2; b, ramurile furcale : c, P,; d, Pa; e, P3; f, P4, g, P5. Phyllognăthopus paludosus (Mrazek) (fig. 2) = Viguierella paludosa Materialul a fost colectat de V i r g i n i a M a r i n e s c u de la secția de hidrobiologie a Institutului de biologie, din bălțile Porcu și împuțita din Delta Dunării, în saltele de stuf și papură, în cursul lunilor martie, aprilie, noiembrie. 6 . ANDRIANA DAMIAN-GEORGESCU 4 Sînt citate în literatură trei specii care aparțin genului Phylogna- thopus : viguieri, paludosus și fodinata. > în materialul cercetat am găsit un număr de nouă exemplare ce au fost determinate ca P. paludosus. Această specie a fost găsită împreună cu Eucyclops serruldlus, Paracyclops affinis, Aeanthocyclops sp., Canthocamp- tus staphylinus, Nilocrella hibernica și Atheyella crasa. Specia a fost descrisă în anul 1894 de Mrazek și ulterior a fost considerată de unii autori ca sinonimă cu viguieri (7), (9), (4), (8), (5) sau de alții ca o specie aparte (2), (6), (1). Găsirea unui material bogat și posibilitatea comparării lui cu specia viguieri, pe care am găsit-o anterior, ne fac să tragem concluzia că dato- rită deosebirilor evidente dintre acestea și constanței acestor deosebiri este vorba de două specii distincte. ' Phyllognathopus paludosus se deosebește de P. viguieri prin : rapor- tul dintre lungimea și lățimea ramurilor furcale (paludosus 2 — 2 1/2 vigu- ieri 1 — 11/2); perii apicali ai ramurilor furcale — cel median este normal dezvoltat iar cei interni și externi foarte reduși; părul distal al marginii externe, care este puțin mai dezvoltat decît cel proximal; operculul anal cu cinci — șapte spini; segmentul genital cu mai multe șiruri de spini- șori, armătura exo- și endopoditelor P3.și P4 precum și armătura P5. S'pecia Phyllognathopus paludosus este nouă pentru fauna țării noastre BIBLIOGRAFIE 1. SOpyRKMIÎ B., d>ayaa CCCP, PaKoo6paaHbie, IlBjț. Ak&h. HayK CCCP, MocKna- JleHUHrpaa, 1952, 3, 4, 94, 253. 2. Chappuis P. A., Arch. Zool. Exper. et Generale, 1927, 67, 121. 3. Alchiv f. Hydiob., 1929, 20, 481 4. - BulI. Soc. Sc. Cluj, 1936, 8, 460. 5. Damian-Ghorgescu A., St. și cerc. biol.Seria Zoologie, 1966, 18, 4, 301. 6. Gorney R„ Pritish fresh-ivaler Copepoda, Roy. Soc., London, 1932, 2, 8. 7. Hartwig W., Naturw. Wochenschr., 1896, 11, 320. 8; Lang K., Monograpiue der Harpasticiden, A. R. Nordiska Bokhancleln, Stockholm, 1948, , 1, 267, 2, 1 182, 9. Scourfibld D. J.i Ball. Roy. Bot. Gar'dens, Kew, Additional series, 1906, 5, 20. Institutul de biologie „Troian Săvulesca”, x Sectorul de sistematică și evoluția animalelor Primită în redacție la 20 septembrie 1967. SPECII DE CICADINE (HOMOPTERA AUCHENORRHYNCHA) NOI PENTRU FAUNA ROMÂNIEI (IX) DE MARGARETA CANTOREANU . ■ 595.753.1 The occurrence of some species of leafhoppers is mentiohed for the first time‘ in Romanța, namely: Malenia bosnica Horv., Oliariis major atratus tîlab., Hyste- ropterum discolor Germ., Parqlimnu^ inespectatus Dlab., Paramesus taeniatus Horv., Platymetopius ferrari Hpt., and Psammotettix helvolus Kbm. The place and the date of the collection, as well as the geographic area, are shown for each species. Certain ecological observations are made for some species too. ■ Această notă cuprinde o1 sumară prezentare a unor specii de insecte din ordinul Homoptera Auehenorrhyncha găsite pentru prima dată pe teritoriul țării noastre. Ele aparțin familiilor Derbidae Spin., Cixiidae' Spin., Issidae' Spin, și lassidae Stal. Menționăm că familia Derbidae Spin, este nouă pentru fauna României. Foarte bogată în specii exotice, aceasta este reprezentată în Europa printr-un singur gen cu două specii: Malenia bosnica Horv. și Malenia sciula Hpt., ambele cu un areal re- lativ restrîns. în notă, pe lîngă datele legate de colectarea materialului, se dă și aria de răspîndire a fiecărei specii1. Malenia bosnica Horvath, 1907. Material: 1 colectat cu fileul de pe un puiet de salcîm (Robinia pseudaeacia L.) în localitatea Băneasa—Constanță la 17.VII. 1965. Preci- zăm că neobservînd insecta hrănindu-se, nu. avem certitudinea că salcî- mul ar fi o plantă gazdă pentru'această specie. Malenia bosnica Horv, se deosebește de M. sicula Hpt., prin nervația aripilor superioare, profilul feței și forma pieselor ce compun armătura genitală la mascul. Areal: sudul Austriei, Sicilia, R.S.F. Iugoslavia, R.Ș.S. Turkmenă, R.S.S. Uzbekă, R.S.S. Tadjikă, Afganistan. ' 1 Pentru verificarea unor determinări mulțumim d-lui dr.' J. D 1 a b o 1 a (Praga). ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 20 NR. 1 P. 7-9 BUCUREȘTI 1968 3 SPECII NOI DE CICADINE ÎN ROMÂNIA ■ fi MARGARETA CANTOREANU 2 Oliarus major atratus Dlabola, 1958. Material: 1 Ș, colectată de pe scoarța unei ramuri tinere de piersic (Prunus persica Sieb. et Zucc.) la Băneasa—Constanța, în 17. VII. 1965. Se deosebește de Oliarus major major Kbm. prin aripile anterioare care sînt puternic pătate cu brun, cu excepția celulei costale care este albă și trans- parentă. Avînd posibilitatea să observăm timp mai îndelungat această insectă, am constatat eă se hrănește înțepînd țesutul vegetal la baza pețio- lului. în timpul hrănirii insecta a prezentat o slabă reacție față de factorii externi. Areal: B.S. 8. Gruzină. Hysteropterum dișeolor Germar, 1821. Material: mai multe exemplare ale acestei specii au fost colectate cu fileul de pe vegetație spontană joasă, în locuri calde și uscate din cîteva localități ale județelor Constanța și Tulcea, astfel: 2 3 $$, Valu lui Traian, 10. VII. 1965 ; 8 3 $Ș, Murfatlar, 15. VII. 1965 ; .2 $$ 1 Babadag, la margine de pădure, 17. IX. 1966 ; 13 rezervația naturală de la Murfatlar — Fîntînița, 22. V.. 1967. Areal : U.Ș.S.S. (pen. Crimeea), Turcia. Paralimnns inespectatus Dlabola, 1961. Material: două exemplare ale acestei specii au fost colectate din Delta Dunării astfel: 1 Ș, colectată cu fileul de pe Phragmttes communis Trin. pe malul apei la Crișan, în 24. VI. 1963; 1 prins la cursă lumi- noasă, seara, în localitatea Periprava la 7. VII. 1965 (Ig. Șt. Negru ). Areal: B.S.S. Uzbekă, B.S.S. Tadjikă. Paramesus taeniatus Horvatb, 1897. Material: colectați cu fileul de pe vegetație spontană joasă în- tr-un loc mlăștinos din localitatea Periprava, la 25.VI.1963. 5 $ Ș, capturate seara la cursă luminoasă, în aceeași localitate și la aceeași dată. ‘ Areal: B.P.Ungară, B.S.S. Moldovenească, B.S.S. Ucraineană. Platymetopius ferrari Haupt, 1927. Material: 1'^ colectat cu fileul de pe vegetație spontană joasă pe malul lacului Techirghiol (jud. Constanța), la 13. VIII. 1967. Această spe- cie este foarte asemănătoare cu Platymetopius obsoletus Sign. de care se de- osebește prin forma armăturii genitale la mascul. De asemenea, sternitul pregenital femei este caracteristic. Areal: Sicilia, B.S.F. Iugoslavia (coasta Dalmației). Psammotettix helvolus Kirsehbaum, 1868. Material: 1 colectat cu fileu! de pe vegetație spontană joasă la Vatra Dornei, jud. Suceava, în 9.X.1966 (leg. D. I r i m o i u ). Specialis- tul cicadolog W. W a g n e r (Hamburg), studiind un mare număr de exemplare ale acestei specii, a constatat că există o corelație între lungimea aripilor superioare și distribuția altitudinală a animalelor. De asemenea,, și lățimea părții apicale a aedeagusului prezintă o pronunțată varia- । bilitate. Areal: Norvegia, Suedia, Finlanda, Anglia, Olanda, Franța, Ita- lia, Elveția, Austria, B.D.G., B. F. a Germaniei, B.S. Cehoslovacă,, B.S.F. Iugoslavia, B.P. Albania, B.S.S. Gruzină, Asia centrală, Tunisia. BIBLIOGRAFIE 1. Cobben R. H., Gravestein W. H., Entomologische Berichte, 1958, 18, 122 — 124. 2. Dlabola' J., Acta Musei Nationalis Pragae, 1957, 31, 469, 19 — 68. 3. — Acta Entomologica Musei Nationalis Pragae, 1958, 32, 509, 317 — 352. 4. — Acta Entomologica Musei Nationalis Pragae, 1961, 34, 587, 241 — 358. 5. — Acta Societatis Entomologicae Cechosloveniae, 1961, 58, 4, 310 — 323. 6. Haupt H., Homoptera. Die Tierivelt Mitteleuropas. Leipzig, 1935. 7. JankoviC L., Glasnik Muzeja Sumarstva i Lova, Beograd, 1962, 2, 121 — 142. 8. Ossiannilsson F., Homoptera Auchenorrhyncha. II. Svensk Insekten fauna, Stockholm, 1947. 9. Ribaut H., Homopteres AucMnorrhynques. II. lassidae. Faune de France, Paris, 1952. 10. TAJinumm, B. M., JlorBMHEHKO B.H., Tpyjiu MonjțaBCKoro Hayuno-HecneAOBaTeRh, cnoro MHCTiiTyTa caROBOgcTBa, BMiiorpaRapcTBa n bhhohcumh, 1966, 13, 31 — 269. 11. Vilbaste J., K faune țikadovth Altaia. Tartu, 1965. 12. Wagner W., Entomologische Mitteilungen aus dem Zoologischen Staatsinstitut u. Zoolo- gischen Museum Hamburg, 1958, 14, 435 — 443. 13. — Mitteilungen der Deutsclien Entomologischen Gesellschaît, 1958, 17, 5, 90—92. 14. — Fragmenta Entomologica, Roma, 1959, 3, 4, 67 — 86. Universitatea București, Stațiunea Zoologică Sinaia. Primită în redacție la 18 octombrie 1967 GELINE (H T MENOPTERA ICHNEVMONLDAE) NOI PENTRU FAUNA ROMÂNIEI DE . VICTOR CIOCHIA1 595.79 In vorliegender Arbeit bringen wir zum erstenmal ftir die Fauna der Sozialis- tischen Republik Rumanien . acht nene Gelinenarten, die, der Gattung Gelis Thunb. angeh&ren, und zwar: Gelis protuberans Forster Ș, G. feslinans Fabricius $, G. terebrator Ratzeburg Ș, G. bicolor Gravenhorst Ș, G. pedicularius Fabricius Ș, G. calvus Fdrster Ș, G. tricinctus^ Brischke Ș und G. providus Forster Ș, Bei einiger Artengeben mir Erganzungen zur Beschreibung. 'i în lucrare se citează pentru fauna României opt specii de geline apar- ținînd genului Gelis Thunb. și anume : Gelis protuberans Forster Ș, G. fes- linans Fabricius Ș, G. terebrator Ratzeburg Ș, G. bicolor Gravenhorst Ș, G. pedicularius Fabricius Ș, G. calvus Forster Ș, G. tricinctus Brischke $ și G. providus Forster $. • Prezenta lucrare este prima la noi în țară, care se ocupă numai de geline. Reprezentanții genului Gelis sînt în majoritatea cazurilor apteri. Sînt însă și cazuri cînd la unele specii întîlnim resturi de aripi, aripioare la maximum reduse sau chiar aripi (la masculi). Speciile acestui gen sînt parazite în larvele de lepidoptere, ponte de păianjeni, larve de furnici și adesea sînt chiar hiperparazite. ' ' Familia ICHNEUMdNIDAE Haliday, 1838 - Subfamilia GEE1NAE Viereck, 1918 (Pezomachinae Dalia Torre 1902) Tribul GELINI G. Ceballos, 1941 , Genul Gelis Thunberg, 1827 ' (Pezonachus Gravenhorst, 1829) 1. Gelis protuberans Forster 1851, Ș. 1 Ș, colectată la 23. V. 1967 în pădurea „Canaraua Fetei” (jud. Constanța) în timp ce se deplasa pe sol printre ierburi. (leg. C a r p i 1 Mulțumim colegilor Ionel Andriescu (directorul Stațiunii zoologice „Prof' I. Borcea”-Agigea) și C a r o 1 N a g y pentru materialul pe care ni l-au furnizat. ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 20 NR. 1 P. 11-16 BUCUREȘTI 1968 12 V. CIOCHIA 2 N a g y). L.c. (lungimea corpului) = 2 mm; Lo. (lungimea ovipozitorului) — 0,2 mm. Biologie necunoscută. Răspîndire geografică. R.D. Germană și R.F. a Germaniei. 3 GELINE NOI PENTRU FAUNA .ROMÂNIEI 13 L.c. = 2,75 —3 mm; l.o. = 0,5—0,8 mm. După 8 c h m i e deknecht O. (6) și M e y e r N. F. (5) această specie a fost obținută din culturi de Stilpnotia salicis. Răspîndire geografică. R.D. Germană, R.F. a Germaniei, Elveția, U.R.S.S. (reg. Leningrad). 2. Gelis festinans Fabricius 1798, Ș. 1 $, colectată de pe nisipurile din rezervația naturală de dune mari- ne de lîngă Stațiunea Zoologică „Prof. I. Borcea ” — Agigea (jud. Con- stanța), la 15 —28. VII. 1966. Colectarea materialului s-a făcut în timp ce apunea soarele (leg. O ar ol N a g y ). Baza flagelului este roșiatică. L.c. — 3,5 mm ; l.o. = 0,5 mm. Biologie necunoscută. Răspîndire geografică. R.D. Germană și R.F. a Germaniei. 3. Gelis terebrator Ratzeburg 1852, Ș (fig. 1 și 2). 5 $?, obținute prin culturi din coconi de Apanteles sp., la 5. V. 1956. Coconii au fost colectați la 1. V. 1956 din pădurea Breazu (în apropierea orașului, Iași). Toate exemplarele au abdomenul negru, iar postpețiolul cu o dungă ( '' : r Fig. 1. — Gelis terebrator Ratz. $, văzut lateral (orig.). terminală galben-brunie Ia nivelul de articulație cu segmentul 2 abdomi- nal. Valvele genitale externe sînt brune. Ovipozitorul este gălbui pînă la galben, prevăzut cu 4 creste; pe partea ventrală. Trochanterele sînt bru- nii. între obraz și față există un șanț distinct (fig. 2, a). Fig. 2. — Gelis terebrator Ratz Ș. a, capul, văzut lateral \b, virful ovipozi- torului, văzut lateral (orig:). 4. Gelis bicolor Gravenhorst 1829, $. (sin. G. molestus Fbrster 1851) l 1 $, colectată în împrejurimile Stațiunii biologice-geografice „Ste- jarul” — Pîngărați (jud. Neamț) de pe flori de Euphorbia cyparissias L. (leg. Ionel Andriescu), la 31.V.1957. La segmentul intermediar prezintă o anomalie care va fi descrisă în- tr-o lucrare consacrată anomaliilor. L.c. — 2 mm; l.o. — 0,3 mm. Biologie necunoscută. Răspîndire geografică. Spania (reg. Segovia), R.D. Germană și R.F. a Germaniei. 5. Gelis pedieularius Fabricius 1793, Ș. 1Ș, colectată de pe gramineele spontane ce creșteau pe haturile dintre culturile de legume din apropierea fabricii de zahăr din orașul Roman (jud. Neamț), la 2. VI.1957. L.c. — 3 mm; l.o. == 0,4 mm. După Mey er N. F. (5) această specie s-a obținut din culturi de CanepJiora unicolor, Psyche viciella, Solenobia inconspicuella. Răspîndire geografică. Anglia, R.D. Germană, R.F. a Germaniei, Elveția, Italia, Spania (reg. Santander), U.R.S.S. (reg. Poltavask și Tam- bovsk). 41 V. CIOCHIA . 4 6. Gelis calvus Forster 1851, $ (fig\ 3, 4). 1 $, colectată de pe graminee spontane într-o poiană din împreju- rimile Stațiunii biologice-geografice ,, Stejarul ’ ’ — Pîngărați (jud. Neamț), la 30. V. .1957 (leg. Ionel Andri eseu). Fig. 3. — Gelis calvus FJrst. $, văzut lateral (orig.). Obrajii sînt despărțiți de față printr-un șanț evident (fig-4 « și b). în colțul clipeului, deasupra bazei mandibulelor există o gropiță bine Fig. 4. — Gelis calvus Fiirst. Ș. a, capul, văzut de față; b, capul, văzut lateral; c, vîrful ovipozitorului, văzut lateral (orig.). distinctă. Perii de pe clipeu sînt albicioși și evident mai lungi decît cei de pe restul feței. Mandibulele au mijlocul roșu și sînt prevăzute cu peri. Ovi- pozitorul este de culoare roșu-caramel, pe partea ventrală nu prezintă nici j 5 GELINE NOI PENTRU FAUNA ROMÂNIEI 15> i ■ ' | b creastă vizibilă. Ochii compuși au culoarea ciocolatei. L.c. = 3,3 mm y i l.o. = 0,4 mm. I Biologie necunoscută. i Răspîndire geografică. Elveția, R.D. Germană și R/F. a Germaniei, ț i 7. Gelis trieinctus Brischke 1891 , Ș. 1Ș, colectată la 21. VIII. 1957 din pădurea Lunca Clinicului (jud. Covasna) într-un luminiș și 1Ș colectată la 2. X. 1963 într-o livadă situată pe versantul nord-vestic al muntelui Gorița de lîngă orașul Brașov. Ambele exemplare au la baza coxelor mijlocii și posterioare culoarea neagră. Exemplarul colectat la 2. X. 1963 are jumătatea terminală a ante- nelor de culoare brun-negricioasă. L.c.= 3,5 —4 mm; l.o. = 0,6 — 0,7 mm. Răspîndire geografică. R.D. Germană și.R.F. a Germaniei. 8. Gelis providus Forster 1851, Ș (fig. 5 și 6). (sin. Pezomachus vagans Grav. var. 4) 1 Ș, colectată la 24. VIII. 1956 din Rezervația naturală de dune ma- rine de lîngă Stațiunea Zoologică „Prof. I. Borcea” — Agigea.(jud. Con- stanța) și 2 . ȘȘ de pe graminee spontane din pădurea „Canaraua Fetei”’ (jud. Constanța), la 23. V. 1967. Coxele la vîrf, femurele, vîrful și baza tibiilor sînt negre. La unul din exemplare, segmentul intermediar spre mezonot este brun-cărămiziu. Val- vele genitale externe sînt negre-bi unatice prevăzute cu perișori asemănă- tori cu niște firișoare de sticlă. Coxele și restul picioarelor, fața și ver- 16 V. CIOCHIA 6 texul sînt prevăzute cu peri. Vîrful ovipozitorului este prevăzut cu 3 creste pe partea ventrală (fig. 6). L.c. = 3 — 4,3' mm; l.o. — 0,6 —0,8 mm; 0 e b a 11 o s G. (2) citează că pe o etichetă a unui exemplar din Muzeul din Madrid este notat: ,,din Apanteles vitripennis”. Raspîndire geografică. Franța (Montpellier), Spania (Villanueva), R.F. a Germaniei (Gdttingen, Warmbrunn). BIBLIOGRAFIE 1. Aubbrt J. W, Mitt. Miinchener Ent. Ges. e. V,, 1957, 47, 222—264. 2. Ceballos GijlRevisiăn de los Gelis del Museo de Madrid (Hym. Ichn.) EOS., Madrid, 1925, 1, 2, 133-198. 3. Constantineanu M. I., Beitriige zur Entomologie, 1961, 11, 7/5, 702 —703. 4. Forster, Mănbgraphie'decGaltuhg Pezomachus Grav., Archiv f. Naturgeschichte, Berlin, 1851, 16, 49-232; 17, 26-66. 5. MEhEP H. -I^., napaaumwiecKue nepenoHHamoKptajtbie ceM. Ichneumonidae CCCP u conpedejiMwx cmpaH (Cryptinae), JleHHHrpa#, 1933,2,259—312. 6. Schmiedeknecht O., Opuscula Ichneumonologica. Cryptinae, Blank. i. Thur., 1933; 17f „ Stațiunea de cercetări marine „Prof; I. Boccea", Agigea — Constanța, Labo- ratorul de zoologie terestră. Primită in redacție la 23 septembrie 1967. CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA FAUNEI DE SCIARIDE (DIPTERA-NEMATOCERA) DIN PĂDURILE ROMÂNIEI DE N. HONDRU 595.771 Au cours des ann4es 1963—1965, l’auteur a etudie la faune des sciarides des forets de Călugăreni, Voluntaru, Copăceni, Săbăreni (Riioasa) — dip. d’Ilfov —, Sinaia — d6p. de Prahova —, Babadag — d6p. de Tulcea, et a d6termin6 75 especes, dont 58 sont cit6es pour la premiere fois potir la faune de la Roumanie. Cercetările asupra insectelor sciaride efectuate în anii 1963—1965 îh pădurile Călugăreni, Voluntaru, Copăceni, Săbăreni (Rîioasa) — județul Ilfov, Sinaia — județul Prahova și Babadag — județul Tulcea au permis colectarea unui număr însemnat de specii, dintre care multe întîlnite pentru prima dată pe teritoriul țării noastre. în prezenta lucrare dăm lista speciilor de sciaride din fiecare pădure indicînd lunile în care au fost colectate. Speciile noi citate pentru fauna țării sînt cele notate în tabele cu semnul x. 1. Pădurea Călugăreni, situată la 35 km spre sud de București, este formată dintr-un amestec de specii lemnoase în care predomină carpenul, pe alocuri codominant cu stejarul brumăriu. Solurile sale de tipul luncă mijlociu evoluate au o troficitate în general foarte bună și un pH acid, cu. valori oscilante între 5,14—5,61. Litiera, care acoperă solul în grosimi ce variază între 0,5—1 cm, se caracterizează printr-o descompunere activă. în această pădure sciaridele din tabelul nr. 1 au fost colectate în anii 1963—1965 de pe litieră, plante spontane și arbuști. 2. Pădurea Voluntaru, situată la 14 km spre nord-est de București, ca tip de vegetație este un șleau de cîmpie, cu Car ev pilosa, în care specia dominantă este carpenul codominant pe alocuri cu stejarul brumăriu. Solul, brun roșcat de pădure, are o troficitate foarte bună, cu un pH slab acid pînă la slab bazic spre adîncimi. Litiera, cu descompunerea activă, are o grosime de 0,5—1 cm., Sciaridele colectate din această pădure în anii 1963—1964 în special de pe litiera și mai puțin de pe plantele spontane sînt prezentate în tabelul nr. 2. • ' ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 22 NR. 1 P. 17-22 BUCUREȘTI 1968 2 - e. 6043 . 1Ș N. HONDRU 3 SCIAKIDE DIN PĂDURILE ROMÂNIEI 19 Tabelul nr. 1 Speciile de sciaride prezente în timpul anului in pădurea Căhigăreni Speciile lunile IV V VI VII VIII IX X XI 0 1 2 3 4 5 6 ' 7 8 Seiara Ihomae L. 4 Trichosia elegans Winn. Trichosia (Leptosciarella) pilosa Staeg. + 4 x Scythopochroa guercicola Ldf., 4 X Decembrina latiforceps Buk., Ldf. + '4 -I- '4 ' + X Plastosciara schineri Winn. X Plastosciara (Peyerimhoffia) brachyptera 4 • 4 • Kieff. + 4 4 + X Corynoptera sphaenoptera Tuomik. X Corynoptera luteofusca Buk., Ldf. + + 4 4 + x Corynoptera flavicauda Zett. ‘ +! + + + . + x Corynoptera tetrachaeta Tuomik. + + + X Corynoptera inexpectata Tuomik. + + X Corynoptera bistrispina Buk., Ldf. 4 X Corynoptera trispina Tuomik. + 4 4- ■ + X Corynoptera parvula Winn. .4 X Corynoptera sabparvula Tuomik. X Lycoriella solani Winn. ( + + + + x Lycoriella tvanderivieli Sclimitz. 4 + X -Lycoriella lundstrbmi Frey. X Xylosciara (Protoxylosciara) longiforceps + Biik., Ldf. Epidapus gracilicornis Ldf. + + -i- X Epidapus gracilis Winn. + + 4 ■ + + 4 x Epidapus titan Frey. + ' + + 4- 4 + x Lengersdorfia flabellata Ldf. + ■ Phytosciara (Prosciara) ungulata Winn. + 4 4 Phytosciara (Dolichosciara) flavipes Meig. Bradysia fungicola Winn. 4 _L + Bradysia pralincola Tuomik. +■ + • 4 Bradysia praecox Meig. Bradysia pauperata Winn. 4 4 + 4 4 X Bradysia rufescens Zett. + x Bradysia hilaris Winn. x Bradysia fimbricauda Tuomik. “r 4 ■ X Bradysia giraudi Schin.. + + + . Bradysia confinis Winn. + X Bradysia mutăbilis. Ldf. X Bradysia normalis Frey. + 4'. + ■ _1_ X Bradysia lobulifera Frey. 4 4 + X Bradysia leptoptera Tuomik. X Scaptosciara geophyla Tuomik. | 4 ■_jj • > 3. Pădurea Copăceni, situată tot spre sud de București, este un zăvoi, în cate predomină alternativ aninul și plopul. Pătura erbacee cuprinde specii dominante ca: Glechoma hirsuta, Aegopodium podagraria, Bubus caesius, Polygonum mite, care indică umiditatea crescută a stațiunii. Solul, aluvionar nisipos, are un pH foarte slab acid pînă la foarte slab bazic. Litiera se descompune rapid astfel că în timpul verii este absentă. în pădurea Copăceni șciaridele au fost colectate în anii 1963—1964 de pe plantele spontane și arbuști. Speciile determinate sînt trecute în tabelul nr. 3. Tabelul nr. 2 Speciile de sciaride prezente in timpul auului in pădurea Voluntara Speciile . >; , lunile IV V VI VII VIII IX X XI o 1 2 3 4 5 6 ' 7 8 Seiara ihomae L. 4 x Seiara annalis Egg. Trichosia elegans Winn. + + 4 Trichosia (Leptosciarella) hirtipennis Zett. “T 4 Trichosia (Leptosciarella) pilosa Staeg. 4 ■ Schwenckfeldina carbonaria Meig. 4 Plastosciara (Peyerimhoffia) brachiptera Kieff. + '4 + + Corynoptera sphaenoptera Tuomik. '4 Corynoptera luteofusca Buk., Ldf. + 4 4' Corynoptera flavicauda Zett. + + + + X Corynoptera longicornis Buk., Ldf. -r ■V 4 Corynoptera tetrachaeta Tuomik. Corynoptera bistrispina_ Buk., Ldf. Corynoptera subparvula Tuomik. + + 4 Epidapus (Vimmeria).gracilicornis Ldf. + 4 Epidapus (Epidapus) gracilis Winn. + 4 X Epidapus (Epidapus) titan Frey. , • + X Lengersdorfia flabellata Ldf. 4 4 + + 4 ' Phytosciara (Prosciara) ungulata Winn. Phytosciara (Dolichosciara) flavipes Meig. 4- 4 4 Bradysia hilaris Winn. Bradysia fimbricauda Tuomik. 4 4' x Bradysia betuleti Ldf. -1- X Bradysia bicolor Meig. + 4. Pădurea Săbăreni (Rîioasa) la 20 km nord-vest de București are ca dominante sau codominante cerul, stejarulbrumăriu și stejarul pedun- culat. Solul, brun roșcat de pădure, format pe depozite loessoide are un pH slab acid spre neutru (6,5—6,8). Litiera, groasă, împiedică instalarea ierburilor și favorizează dezvoltarea unei flore vernale bogate. Din această pădure s-au colectat speciile din tabelul nr. 4, numai în anul 1963. -5. Pădurea Sinaia este formată dintr-un amestec de fag, brad și molid, cu solul brun gălbui, sau brun ruginiu podzolic format pe strate de Sinaia, calcare sau gresii apțiene. Solurile sînt în general acide cu un pH de 5,40—6,21. Litiera, formată din frunze parțial descompuse, are o gro- sime de 2— 3 cm. Colectările de insecte s-au efectuat în anul 1963 de pe plantele spontane și litieră. Speciile determinate s-au trecut în tabelul nr. 5. 6. Pădurea Babadag se caracterizează printr-o vegetație de tip șleau de deal cu specific dobrogean. Pădure mezo-xerofilă formată dintr-un ames- tec de carpen, stejar, gorun, stejar brumăriu, gîrniță, frasin. Solul este slab cenușiu, brun pînă la brun cenușiu de pădure, slab podzolit. Are un pH slab acid pînă la neutru (6,13 — 7). Litiera are în general o grosime variind între 0,5—1,5 cm. ■ Speciile determinate s-au trecut în tabelul nr. 6. 20 Tabelul nr. 3 Speciile de sciaride prezente in timpul anului In pădurea Copăceni Speciile lunile IV V VI VII VIII IX X XI_ 0 1 2 3 4 5 6 7 8 Sciara thomae L, + Trichosia elegans Winn. Trichosia (Leptosciarella) viatica Winn. +. + + Plastosciara (Peyerimhoffia) brachyptera Kieff. + + + Corynoptera spliaenoptera Tuomik. X Corynoptera dubitata Tuotnik. Corynoptera flavieauda Zett. + + X Corynoptera longicornis Buk., Ldf. + + ' + + + Corynoptera tetrachaeta Tuomik. 4- + 4- + + 4- 4- >< Corynoptera saccata Tuomik. 4- X Corynoptera trispina Tuomik. + - + Corynoptera parvula Winn. 4- 4- Corynoptera subparoula Tuomik. + 4- + X Lycoriella (Hemineurina) eflagetlata Tuomik. X Lycoriella (Hemineurina) biannata Ldf. + + / 4- X Lycoriella pallidior Tuomik'. • X Lycoriella auripilla Winn. + 4- X Lycoriella fucorum Frey. Xylosciara (Protoxylosciara) longiforceps Buk., 4- Ldf. + + + + 4- Epidapus gracilis Winn. Phytosciara (Prosciara) ungulata Winn. Phytosciara (Dolichosciara) flavipes Meig. + 4- Bradysia fungicola Winn. X Bradysia .affinis Zett. + + + 4- X Bradysia peraffinis Tuomik. X Bradysia pratincola Tuomik. 4- 4- Bradysia pauperata Winn. . Bradysia giraudi Schin. Zygoneura seiarina Meig. + + + 4- Tabelul nr. i Speciile de sciaride prezente in timpul anului in pădurea Săbăreni Speciile lunile IV V VI VII VIII IX X XI 0 1 2 3 4. 5 6 7 8 Trichosia (Leptosciarella) elegans Winn. 4- 4- Scythopochroa quercicola Ldf. 4" Becembrina latiforceps Buk., Ldf. 4- Plastosciara (Peyerimhoffia) brachyptera Kieff. - • • 4- ' 4- Corynoptera sphaenoptera Tuomik. 4- Corynoptera longicornis Buk., Ldf. + 4- 4" Corynoptera bistrispina Buk., Ldf. , 4- Corynoptera trispina Tuomik. 4- . X Corynoptera concinna Winn. 4- Lengersdorfia flabellata Ldf. 4- Bradysia affinis Zett. 4- Bradysia hilaris Winn. 4~ 5 sciaride din pădurile româniei / Tabelul nr. 5. 21 Speciile de sciaride prezente fa timpul anului ta pădurea Sinaia lunile Speciile IV V VI | VII VIII IX x Scaphosciara vivida Winn. x Trichosia caudata Walk. 4- 4- » + 4- . . ■ x Trichosia splendens Winn-. Trichosia elegans Winn. 4- Plastosciara (Peyerimhoffia) brachyptera Kieff. Corynoptera flavieauda Zett. 4* 4- >4" 4- ■ -|- Corynoptera tetrachaeta Tuomik. 4- x Corynoptera concilia Winn. Corynoptera subparvula Tuomik. Corynoptera trispina Tuomik. ■ + 4- 4 '4* X Lycoriella venosa Staeg. Xylosciara longiforceps Buk., Ldf. Epidapus gracilicornis Ldf. 4- 4- 4- 4- 4- Epidapus gracilis Winn. 4- 4- X Phytosciara producta Tuomik. 4- Bradysia fungicola Winn. ; 4- ■■ x Bradysia distincta Staeg. X Bradysia lanicauda Tuomik. ■ 4- 4- X Bradysia picipes Zett. X Bradysia nervosa Meig. X Bradysia callicera Frey. 4- 4- 4- Zygoneura seiarina Meig. 4- 4- Tabelul nr. 6 Speciile de sciaride prezente in timpul anului in pădurea Babadag Speciile lunile VI VII Trichosia hirtipennis Zett. 4- x Trichosia nudinervis Tuomik. + Corynoptera flavieauda Zett. 4- 4- Corynoptera trispina Tuomik. 4- Corynoptera luteofusca Buk., Ldf. 4- Epidapus titan Frey. 4- Phytosciara ungulata Winn. 4- 4- Phytosciara flavipes Meig. 4- Schvenkfeldina carbonar,ia Meig. + Bradysia fungicola Winn. 4* . x Trichosia subpilosa Edw. 4* Sciara flavimana Zett. 4“ 4- Peyerimhoffia brachyptera Kieff. 4 Bradysia confinis Winn. 4- ■ + 4- Bradysia hilaris Winn. 4” 4- Corynoptera tetrachaela Tuomik. 4- CONCLUZII Din analiza faunei sciaridelor din cele 6 păduri s-a determinat un număr de 75 de specii dintre care 58 n-au mai fost citate în literatura de specialitate pentru fauna țării noastre. 22 N. HONDEU 6 BIBLIOGRAFIE 1. Bukowski W. u. Lengersuorf' Fr., NeueLycoriiden-Arten aus der Krim, Konowia, 1936. 2. DecuV., Burghelea Anca, Lucr. Inst. de Speol. „Emil Racoviță”, 1962—1963, 1 — 2, 477. 3. Frey R., Not. Ehtomol., 1948, 27, 33 — 92. 4; Hondru N;, St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1965, 17, 3. • 5. Lengersdorf Fr., Lycoriidae, in Lindner E., Die Fliegen der palaearktischen Region, Stutt- gart, 1928-1930. 6. Lengersdorf Fr. et Leruth R., Bull. Musee Roy. d’Hist. Nat. Belg., 1940, 17, 6. 1. Thalhmmer J., Fauna Regni Hurigarica — Diptera, Budapesta, 1918. 8. Tvomikoski R., Ann. Zool. Soc. Vanamo, 1960, 21, 4. ■9. Ann. Ent. Fennici, 1959, 25, 1. Institutul de biologie „Tr. Săvulescu” ' Secția de sistematică și ecologie animală. Primită în redacție la 31 mai 1967. CONTRIBUȚII LA STUDIUL HISTOLOGIC AL PLACENTEI BOVINELOR ÎN CURSUL GESTAȚIEI DE ECATERINA PÎRVU 591.339: 599.735.5 Different types of histologic relations between tlie components of the bovine placenta are described. The epythelio-chorial relation is outstanding in the surface layer of the placenta up to the ninth month of gestation. The histologic type is incompatible with the structural modifications which take place in the physiologic process of gestation. Problema integrității epiteliului matern al placentei bovinelor în cursul gestației este mult discutată și părerile sînt împărțite. Numeroși cercetători consideră încă placenta tuturor rumegătoare- lor ca fiind de tip sindesmo-corial (12), (9), (4), (13), (1), (14), conform sistemului de clasificare a lui G ro s s er (1927). în același timp D r i e u x șiThiery (5) și D r i e u x (6) înca- drează placenta bovinelor și caprinelor în subdiviziunea histologică epi- telio-corială. Kantorova (11) este de părere că structura placentei de vacă este diferită în raport cu regiunea și vîrsta gestației. Pînă în luna a IV-a este epitelio-corială, apoi devine sindesmo-corială pînă în luna a IX-a, dar în majoritatea placentoamelor este și epitelio-endotelială. Avînd în vedere aceste puncte de vedere diferite am considerat nece- sar să urmăresc evoluția structurii histologice a placentei bovinelor în raport cu lunile de gestație (D/a — 9 luni). MATERIAL ȘI METODĂ Cercetările au fost efectuate pe placentă recoltată de la 22 de vaci aparținînd iraselor Sură de stepă și- Bălțată românească, în vîrstă de 6 — 12 ani. Starea de gestație a variat între o lună și jumătate — nouă luni. Evaluarea vîrstei placentei s-a determinat indirect, prin măsurarea lungimii foetusului, delimitată de protuberanța occipitală și, baza cozii, după Furtu n eseu (7) și S t u - d e n ț o v (15). I ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 20 NR. 1 P. 23-27 BUCUREȘTI 1968 24 |Bi PlHVP | 2 - , 7 . । . • . : ' Materialul de studiu, concretizat prin fragmente de placentoame — margine și convexi- tate ~ de la nivelul cornului uterin gestant și cornului uterin negestant, a fost recoltat imediat- după sacrificarea prin sîngerare a animalelor (I.R.I.C.). Piesele au fost fixate în amestecurile: Helly, Zenker, Camoy,formaldehidă 10%,. alcool absolut, Bouin. Celelalte operații : incluzia la parafină, secționarea etc. s-au efectuat după procedeele clasice cunoscute. Secțiunile de 5—6 microni grosime; au fost colorate prin, metoda tricromică (Hemalaun Mayer-eozină-albastru de metil, hemalaun Mayer-eozină-verde de metil). în cele de mai jos vom prezenta rezultatele obținute cu ajutorul colorației tricromice și ne vom referi la modificările histologice de Ia nivelul epiteliului vilozitar și în special al epi- teliului criptelor uterine. ■ ■■ REZULTATE . Placenta de vacă prezintă structura generală a oricărei bariere pla- centare, rezultată din angrenarea morfofiziologică a vilozităților cu crip- . tde uterine (fig. 1). Țesutul conjunctiv al vilozităților coriale, bogat în fibroblastej este irigat de o evidentă rețea capilară sanguină, care asigură schimburile pla- . centare. în epiteliul vilozitar se diferențiază două tipuri de celule dispuse; neregulat pe membrana bazală. Predominante sînt celulele cu nudei sfe- rici relativ mici, cu citoplasmă slab colorată, majoritatea venind în contact •’ cu membraha bazală. Printre acestea sînt intercalate celule mări binucle- / ate (diplocariocitele), a căror citoplasmă se colorează intens cu coloranți bazici. Deși majorițatea celulelor mari binucleate sînt dispuse superficial, totuși unele vin în contact nemijlocit cii membrana bazală, constituind astfel singurul element reprezentativ al trofoblastului' vilozitar în aceste- locuri. Această dispoziție pluș prezența fazelor de diviziune, Considerăm că sînt un argument morfologic, care justifică originea lor din celulele mici poliedrice' (fig. 2). : \ Pe lîngă aceste două tipuri de celule trofoblastice net diferențiate,, se constată la nivelul celulelor profunde două sau Chiar trei categorii de nudei, diferiți ca formă și mărime, dar care aparțin celulelor cu citoplasmă, la fel dc slab colorată. . ' ' . în prima jumătate a gestației, cu totul izolat, se evidențiază capi- lare intraepiteliale. Îhcepînd însă cu a Vil-a lună de gestație și îndeosebi în luna a VlII-a, se remarcă o adevărată „infiltrație” capilară sanguină a trofoblastului vilozitar cu tendința de a ocupa partea liberă a acestuia. \ (fig. 3). ..... . .. - ■. .• Rezultă că structura histologică a vilozităților coriale se caracteri- zează printr-o relativă ^diversitate de celule trofoblastice, concretizatăatât prin aspect, mărime și afinitate tinbtorială, cît și prin raporturile care se . v stabilesc între elementul celular și membrana bazală, plus contactele directe cu rețeaua capilară sanguină. , : , Epiteliul de acoperire al mucoasei uterine, cît și epiteliul glandular sînt simple; prismatice, ciliatb, la nivelul zonelor intercarunculare, respec- tiv al regiunilor paraplacențare. Acesta șO sprijină pe o membrană bazală căreia i se suprapun fibre colâgene mai evidente în jurul glandelor uterine. PLANȘA. I Fig. 1. — Placenta (a IV-a lună). Microfotografie. Colorație: hematoxilină-cozină- albastru de metil'(X 60). a, Vilozități coriale; b, cripte uterine. Fig. 2. — Vilozitate corială (.a IV-a lună). Microfotografie. Colorație: hematoxilină- eozină-albastru de metil (x 360). a, Țesutul conjunctiv al vilozității conține b, numeroase capilare sanguine; c, celule trofoblastice obișnuite; d, celule trofoblastice mari binucleate (diplocariocitele). Fig. 3. — Vilozități coriale (a VIII-a lună). Microfotografie. Colorație: hematoxilină-eozină- albastru de metil (x360) a, Capilare sanguine intraepiteliale, PLANȘA 11 Fig. 4. — Placentă (a VII-a lună). Microfotografie. Colorație: hematoxilină- eozină-verde de metil (x60). a, Zone reduse de epiteliu turtit, la nivelul criptelor uterine. Fig. 5. — Placentă (a VII-a lună). Microfotografie. Colorație: hematoxilină- eozmă-verde de metil (x 180). a, Celule trofoblastice mari binucleate, atașate epiteliului criptelor uterine. Fig. 6. — Placentă (a IX-a lună). Microfotografie. Colorație: hematoxilină- eozină-albastru de metil (X180). a, Se remarcă absența izolată a celulelor epite- liului criptelor uterine. 3 STUDIUL HISTOLOGIC AL PLACENTEI UNOR BOVINE ÎN CUBSUL GESTATIEI 25 Țesutul conjunctiv matern include numeroase celule conjunctive, dar prezintă și o evidentă rețea de fibre colagene în zona superficială și la originea carunculilor. La nivelul criptelor uterine țesutul conjunctiv devine mai dens, probabil datorită presiunii de contact, constituind adevă- rate septumuri conjunctive foarte ramificate, mulîndu-se pe arborizațiile vilozităților coțiale. Axul conjunctiv al criptelor uterine este tapisat cu un epiteliu simplu cubic continuu și nu prismatic. Paralel cu evoluția proce- sului de gestație, acesta vă suferi unele transformări caracterizate prin turtirea celulelor (fig. 4). Urmărind gradul de întrepătrundere al celor două componente ale placentei și prin urmare și măsura în care se menține integritatea elemente- lor structurale, am constatat că aceasta nu a fost afectată cantitativ. Transformări calitative am semnalat la nivelul celulelor epiteliului criptelor uterine, în ultimele două luni ale gestației. Începînd cu a VUl-a lună celulele epiteliale materne, care sînt uniform cubice, inclusiv pînă Ja sfîrșitul lunii a VII-a (fig. 5), devin izolat turtite dar mențin continuitatea epiteliului în toate zonele placentomului. Procesul de transformare este mai semnificativ în ultima lună și se materializează printr-o aplatizare evi- dentă, dar nu totală (întrucît mai sînt celule cubice intercalate celor pavi- mentoase) și prin absența cu totul izolată a uneia sau cel mult a două celule învecinate — din epiteliul criptelor uterine (fig. 6). Concomitent cu acest proces crește și numărul celulelor mari binu- cleate. Foarte rar s-a observat cum acestea se intercalează celulelor epite- liului criptelor uterine și vin în contact cu membrana bazală a acestuia. De asemenea nu cred lipsit de importanță a semnala faptul ca celulele mari binucleate, acolo unde întîlnesc celule epiteliale pavimentoase, șe aplatizează (fig. 6). Deci la nivelul componentei materne se remarcă numai o sensibilă modificare care afectează îndeosebi aspectul Calitativ al celulelor epiteliale ce acoperă criptele uterine, modificare tradusă prin schimbarea formei (din cubice celulele devin pavimentoase), iar cîtebdată și prin dispariția unor celule. Din materialul prezentat sumar, se poate conchide că în placenta de vacă ambele componente își mențin integritatea structurală. Procesul de eroziune este parțial, afectează în mod izolat una sau cel mult două celule vecine, aparținînd epiteliului criptelor uterine. discuții Se știe că placenta rumegătoarelor, conform sistemului de clasificare a lui Gros ser (8), a fost considerată, din punct de vedere histologic, de tip sindesmo-corial. Aceste raporturi structurale sînt determinate de eroziunea unor zone însemnate ale epiteliului criptelor uterine, zone unde trofoblastul vilozitar vine în contact nemijlocit cu țesutul conjunctiv ute- rin (sindesmul). Contrar acestor încadrări, Drieux și Thiery (5), Drieux (6) diferențiază, în raport cu structura histologică a placentei, animalele • ■ ■ acestui grup, considerînd bovinele și caprinele cu placentă epitelio-corială {similară cu a suinelor și cabalinelor) și numai ovinele de tipul sin- desmo-corial. . Rezultatele noastre Sînt o dovadă în plus și confirmă constatările lui K a n t o r o v a (il), H o 1 pi (10) și B j 6 r k m a n (3), din care re- zultă că placenta bovinelor preziiită o structură histologică heterogenă în timpul evoluției procesului de gestație. Dar în timp ce K an tor o v a face o delimitare de vîrstă — raporturi epitelio-coriale în prima jumătate a gestației și sindesmo-coriale în a doua jumătate și semnalează prezență unor evidente raporturi epitelio-endoteliale, H o 1 m constată diferențe zonale, cu extinderea suprafeței epitelio-coriale. Referitor la măsura în care epiteliul criptelor uterine suferă procese de eroziune în cursul gestației, noi pm observat cîteva aspecte : pînă la sfîr- șitul lunii a Vil-a de gestație, epiteliul își menține integritatea la nivelul tuturor zonelor placentomului și pe tot traiectul vilozităților; începînd cu luna a VlII-a, apar rare celule epiteliale turtite și izolat absente-- la nive- lul observației cu microscopul optic — în toate zonele placentomului și îndeosebi la vîrful vilozităților coriale; procesul de aplatizare continuă dar nu afectează toate celulele, iar pe alocuri, cu totul izolat, am observat ab- sența uneia sau cel mult a două celule vecine, la începutul lunii a IX-a de gestație. CONCLUZII 1. între cele două componente ale placentei bovinelor se stabilesc din punct de vedere histologie, relații de tip. epiteUo-corial, în tot timpul gestației. 2. Raporturi sindesmo-coriale, localizate doar pe suprafețe corespun- zătoare uneia sau cel mult a două celule vecine, am semnalat numai în ultimele două luni de gestație, cii, totul izolat. 3. Datorită extinderii rețelei capilare din stroma conjunctivă și în epiteliul vilozitar, începînd cu' a Vil-a lună, îndeosebi, se stabilesc și rapor- turi epitelio-endoteliale. 4, Dintre rumegătoare, bovinele posedă o placentă epitelio-corială, cu predominență de suprafață și vîrstă, iar pe suprafețe reduse și timp limitat, în gestația tîrzie, aceasta este suplimentată de zone sindesmo- coriale și epitelio-endoteliale. 5 STUDIUL HISTOLOGIC AL PLACENTEI UNOR BOVINE ÎN CUBSUI. GESTATIEI 27 7. Furtunescu Ai.., Zootehnie generală, Ed. Agro-Silvică, București, 1959, 2, 127. 8. Grosser O., In Vergleichende Plazentationslehre: Fruchentivicklung, Eihautbildung und Plazentation, 1927, p. 151. 9. Hertwig O., Precis d’E'mbriologie de t’homme des vertebres, Paris, 1906, 173 — 185. 10. Holm L. W. J., Reprod. Fertil,, 1965, 9, 3, 386-387. li. Kantorova V. I., Dokl. Akad. Nauk SSSR, 1957, 112, 3, 972-975. 12. Koliker A., Embryologie ou trăite complet du developpement de l'Homme et des animaux superieurs. Paris, 1882, p. 345 — 358. 13. Mossman H. W., Contrib. Embryol., 1937, 2G, 129 — 246. 14. Sâlisbury G. W. and Vandemark N. L., Physiology of Reproduction and Artificial Insemi- nalion of cattle. Freeman Compatiy, San Francisco and London, 1961, 35 —130. 15. Studențov A. P., Veterinarnoe Akușerslvo i Ghinekologhia, Ed. IlI-a, Moskva, 1961, 88. Facultalea de medicină veterinară Catedra de Anatomie și Histologie • Primit în redacție la 17 iulie 1967 BIBLIOGRAFIE 1. Amoroso E. C., In Parkes A. S., editor : Marshall’s Physiology of Reproduction. London, 1952, Longmans Green Co. 2, 127 — 297. 2. Bjokkman N., Acta anat. Suisse, 1954, 21, suppl. 22, 1—20. 3. BjQrkman N., Acta anat. Suisse, 1965, 62, 3, 334 — 342. • 4. Chauveau A., Arloing S. et Lesbbe F. X., Pricii d’Anatomie Comparee des animatix do- mestiqnes. Paris, 1923, 2, 146-149, 731-752. 5. Drieux H. et Thiehy G., Recu med. v6t. 1951, 1, 5—29. 6. Drieux H., Gyn6col. et Obstetr., 1957, 56, 4, 365-372. . GLANDELE TIROIDE ȘI SUPRARENALE LA VACI ȘI PORCI1 . DE 0. POPESCU și LUCIA GURĂU 591.147.1:591.147.6 : 599.735.5 : 599.731.1 The histological structure of the thyroid and adrenal glands in 44 Simmental, Grey Steppe and Red Danish x Simmental cows and also in 24 Large White, Mangalitza and Romanian meat types of pigs was ' studied. AII the studied breeds of cows show a hyperfunction of thyroid and adrenal glands more accentuated in Red Danish x Simmental cows, followed by Grey of Steppe and Simmental. The Large White swine is characterised by thyroid and cortico-adrenal hyper- function and medullo-adrenal gland hypofunction; the Romanian meat swine by hyperthyroidism and hyperfunction of adrenals (both cortical and medullar) and the Mangalitza swine by hypothyroidism and hypofunction of cortical and medullar adrenal glands, ‘ în lucrarea de față sînt prezentate. rezultatele privind corelația dintre tipurile constituționale și unele glande endocrine la taurine și porcine. i MATERIALUL ȘI METODA DE LUCRU S-a studiat structura histologică a glandelor tiroide și suprarenale la 44 de vaci adulte din rasele Simmental, Sură 4e stepă și metiși Roșie daneză x Simmental, împărțite în două loturi (îngrășate și martore) și 24 de porci din rasele Marele alb, Mangalița și porcul românesc de carne, îngrășate la greutatea de 100 — 120 kg. Glandele au fost fixate în soluția Bouin, incluse în parafină prin benzoat de metil-celoi- dină, secționate lă 7—8 (i și colorate cu hematoxilină eozină. ---:------- / 1 Lucrare prezentată la Primă Sesiune de Fiziologie animală (Cluj, 25—28 mai 1965) ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T 20 NR. 1 P. 29-35 BUCUREȘTI 1968 PLANȘA I 1, Tiroidă — Vacă Sură de stepă îngrășată; 2, Tiroidă — Porc Mangalița; 3, Tiroidă — Porc Marele alb. 3 GLANDELE TIROIDE SI SUPRARENALE LA VACI SI PORCI 31 REZULTATE ȘI DISCUȚII Glanda tiroidă î S-au determinat diametrul foliculilor tiroidieni, forma și înălțimea celulelor, procentul foliculilor fără coloid și procentul foliculilor cu vacuole de resorbție (tabelul nr. 1). La vaci se constată că diametrul foliculilor tiroidieni este mai mare la animalele martore decît la cele îngrășate, atît la Simmental, cît și la Sură de stepă. Dintre animalele îngrășate, diametrul foliculilor tiroidieni e mai mare la Sura de stepă, iar cel mai mic la Simmental, la metișii Roșie daneză X Simmental fiind intermediar. : N. Te o d o r e a n u și Tăcu (3) au găsit media de 157,3 g 0. P a r h o n și colab., (1) au găsit o medie mai mare a diametrului foli- culilor (280 g). , Rasa Simmental are procentul cel mai mare de foliculi cu coloid,, iar metișii; Roșie daneză x Simmental au cel mai mic procent, Sura de stepă fiind intermediară. La animalele martore, procentul cel mai mare de foliculi cu coloid este tot la rasa Simmental, iar cel mai mic la Sura de stepă. . Dintre foliculii cu coloid, 2,5% prezintă vacuole de resorbție la rasa Simmental, 5,5% la rasa Sură de stepă și 10,5% la metișii Roșie daneză X Simmental. Prezența vacuolelor de resorbție într-un număr mai mic de foliculi la rasa Simmental arată o stagnare a coloidului, o încetinire a ac- tivității tifoidei la aceste animale. Dintre animalele martore, Sura de stepă are cei mai mulți foliculi cu coloid cu vacuole de resorbție (18,25%) iar Simmentalul cei mai puțini (8%). în epiteliul folicular la animalele îngrășate predomină celulele endo- teliforme, iar la animalele martore predomină celulele cubice și cilindrice. După aspectul celulelor epiteliului tiroidian, animalele îngrășate arată, o hipofuncțiune tiroidiană, mai accentuată la Simmental și Sură de stepă, și mai puțin accentuată la metișii Roșie danează X Simmental. Dintre animalele martore, Sura de stepă prezintă un hipertiroidism mai pronunțat decît Simmentalul, avînd un procent mai mare de foliculi cu coloid cu vacuole de resorbție precum și celule cilindrice mai mari. .La porci, rasa Marele alb are diametrul foliculilor tiroidieni cel mai mare, iar rasa Mangalița cel mai mic, porcul românesc fiind intermediar. Diametrul foliculilor tiroidieni la rasa Mangalița studiată de C. P a r- h o n și colab. (2) a fost de asemenea mai mic decît la rasa Marele alb. Toți foliculii tiroidieni la rasa Mangalița sînt plini cu coloid și fără, vacuole de resorbție. La rasa Marele alb, 7 % din numărul foliculilor sînt fără coloid, iar 8,2% din foliculii cu coloid prezintă vacuole de resorbție. Porcul românesc de carne are un procent mai mare de foliculi fără coloid, iar 9,5% dih foliculii cu coloid au vacuole de resorbție. La rasa Marele alb și porcul românesc de carne predomină celulele cubice, urmează celulele endoteliforme, cele mai puține fiind celulele de formă cilindrică. La rasa Mangalița predomină epiteliul endoteliform față de epiteliile cilindric și cubic. Întrucît epiteliul cubic și cel cilindric sînt caracteris- tice fazelor de activitate glandulară intensă, rezultă că tifoida cea mai ac- 32 C. POPBSCt fi LGURĂU 4 5 GLANDELE TIROIDE SI SUPRARENALE LA VACI SI PORCI 33 Tabelul Structura hlstoiogieă a Rasa Gros, subs. certicale (|x) Zona glonierulară Zona fasciculată Zona reticulată Total nr. 2 glandei suprarenale Grosimea subst. medulare Dimensiunile celulelor (x Celule pale Celule hematoxili- nofile Zona glomerulară Zona fasciculată Zona reticulată Subst. medulară Simmental îngrășat martor 359,98 457,11 1439,92 1825,62 548,54 917,09 2348,44 3199,82 Sură de stepă îngrășat martor 339,97 422,33 1705,62 2585,58 639,96 1271,36 2684,55 4285,77 Roșie daneză x Simmental - 464,55 1914,80 899,80 3239,15 Semnificația n.s. P< 0,001 n.s. LA’ Mangalița 83,27 28,57 — 142,85 1016,87 485,69— 1542,78 451,49 285,70 — 885,67 1551,63 799,96 — 2571,30 Marele Alb 182,27 . 85,71 — 399,98 1148,88 542,83 — 1942,76 525,20 257,13 — 971,38 1856,35 885,67 — 3514,12 Porcul românesc de carne 16^,38 ■ 114,28 — 285,70 1363,18 714,25 — 2457,02 558,45 314,27— 914,24 2091,01 1144,80 — 3656,96 Semnificația • P<0,001 P<0,01 n.s. P<0,05 VAGI ■ J"" — 1028,52 1184,22 9,87 9,28 18,50 16,14 12,80 13,47 18,25 • 20,97 10,6 7,6 89,4 92,4 1385,64 1962,78 , 10,77 11,21 13,83 16,31 12,37 13,46 20,73 23,14 9,3 5,6 90,7 94,2 1368,20 11,63 17,28 14,65 22,13 9,33 90,67 P<0,05 n.s. n.s. n.s. n.s. P<0,05 n.s. PORCI 418,11 85,71 — 1028,52 6,58 2,5 — 12,5 15,88 7,5— 22,5 12,12 6,25 — 18,75 20,59 10- 35 25,69 16 — 40 74,31 60 — 84 ' 1048,37 285,70— 1714,20 10,02 3,75— 18,75 15,72 8,75 — 27,5 13,08 7,5- 20 20,70 8,75— 37,5 31,7 24 - 40 68,3 60 — 76 741,10 • 285,70 — 1314,22 . 10,32 3,75— 20 17,42 8,75 — 27,5 13,74 7,5- 20 21,73 12,5 — 35 25,68 11- 38 74,32 62 — 89 n.s. ■ n.s. t n.s. n.s. n.s. P<0,01 P< 0,001 tivă este la porcul românesc de carne, urmează Marele alb, iar la Mangalița ' se constată o activitate funcțională încetinită. Cercetările comparative făcute între cele două rase de porci (Marele • alb și Mangalița) de O. Parhon și colab. (2) arată o proporție aproape egală de celule cubice și cilindrice, precum și o proporție de celule endoteli- forme de asemenea apropiată. înălțimea celulelor tiroidine este de asemenea diferită la cele 3 grupe de porci. Astfel, celulele cilindrice cele mai înalte sînt la porcul românesc de carne, urmează Mangalița și cele mai mici la Marele alb. La vacile studiate, diferențele dintre animalele îngrășate și martore z sînt semnificative statistic în cea ce privește elementele cercetate, în afară de procentul foliculilor cu coloid, înălțimea celulelor endoteliforme și celu- lelor cubice, iar între rasele de porci în ceea ce privește numai înălțimea celu- lelor cubice și cilindrice. Glandele suprarenale Au fost studiate prin determinarea grosimii celor 3 zone ce compun 4 substanța corticală, a grosimii substanței, medulare și a dimensiunilor celu- lelor respective (tabelul nr. 2). Dintre animalele îngrășate, metișii Boșie daneză x Simmental au cea mai mare grosime a substanței corticale, urmînd în ordine descrescîndă Sura de stepă și apoi Simmental. în ceea ce privește grosimea celor 3 zone componente ale substanței porticale la animale îngrășate, se constată aceeași ordine. Zonele fascicu- lată și reticulată sînt mai subțiri la Simmental și Sură de stepă decît la irietișii Boșie daneză x Simmental, Zonă glonierulară este ceva mai subțire la Siiră de Stepă față de Simmental, dar la ambele rase această zonă este mai subțire decît la metiștii Boșie danează x Simmental. 3 - o. 5043 34 , o. POPESCi,’ți I,. GUK Av . jȘ La animalele martore se. constată o'grosime mai mare a substanței corticale cu 25,23 % la rasa Sură de stepă decît la Simmental. Zonele fasciculată și reticulată ale substanței corticale la animalele, martore sînt mai groasei lă rasa. Sură de stepă decît la rasă Șimmental.. Zona glomerulară,; că și la animalele îngrășate, este mai groasă lă rasa Simmental decît' la rasa Sură de stepă, i . v ; ' ; : Grosimea substanței medulare,-în cadrul, rasei;, este cea mai mare la» animalele martore, iar la animalele îngrășate la rasa ‘Șură de stepă, urmînd metișii Roșie daneză x Simmental și apoi rasa Simmental. Dintre animalele martore, rasa Sură de stepă are grosimea substan- țe^ medulare mai mare.decît la rasa Simmental. . ........ r După gradutde dezvoltare al diferitelor;zone ăle substanței corticale ' și ale substanței medulare rezultă o activitate mai intensă a glaudei lă ani- j malele martore decît la cele;- îngrășate; .Dintre animalele mart ore, rasa Sură de stepă are o activitate suprarenală mai accentuată; decît rasa ■ Simmental, iar dintre animalele îngrășate, activitatea suprarenală cea mai. mică o au cele de rțțsă Șimmețal după care urmează icele din rasa Sură de stepă și în cele din urmă metișii Roșie daneză x Sinimental. .. , Din examinarea tabelului nr. 2 se vede că porcul românesc de carne are cea mai mare grosime a substanței corticale, urmînd Marele alb și apoi. Mangalița cu grosimea cea mai mică. . - । Cele două zone (fasciculată și reticulată) urmează aceeași -ordine- - în raport cu rasa, zona glomerulară fiind mai mare la Marele alb, urmează porcul românesc de carne și apoi Mangalița. ? ; ; 4 Zonele fasciculată și reticulată sînt mai groase la porcul românesc. de carne, urmează Marele alb și apoi Mangalița. , ‘ Grosimea substanței mpdulâre hu urmează aceeași ordine, cea mai mare fiind la Marele alb, apoi porcul românesc de carne, cea maț mică fiind tot lă Mangalița. Dupădezvoltareadiferitelor zone ale substanței corticale la' porcii studiați rezultă o; hipof upcțiune cprtico-suprărenălă lă Mangalița și o hiperfunețiune la celelalte două grupe. ; Dimensiunile-Celulelor (tabelulm. 2) zonei glomerulare sînt mai mari. - la porcul românesc de carne și Marele alb decît la Mangalița. Celulele zonei fasciculate nu arată diferențe însemnate, cele mai mari, fiind la porcul românesc de carne, iăr cele mai mici la Marele alb și la Man- ? galița. „:ă \ , 4 \ ; Zonă reticulată are celulele cele mai mâți tot la porcul românesc de carne $ cele mai mici la Mangalița. Media diametrului celulelor medulare la porcul românesc de carne este cea mai mare, iar la Mangalița cea mai mică. ; - i ;.-e C-X ? M ; ' Procentul cel mai mare de celule heinatoxilinofile este la Marele alb» 1 'ț • iar cel mai mic la Porcul românesc de carne.- ‘ 1 1 : - - - Elementele capsulelor suprarenale studiate dau diferențe statistic- j semnificative între rasele de f vaci . numai la grosimea zonei fasciculate a 4 substanței medulare și la procentul celulelor pale, iar între rasele de por'cr ) în ceea ce privește grosimea zonelor glomerulară și fasciculată, grosimea- ( totală av substanței corticale și procentul celulelor pale și hematoxilino- | file. . , . • ț PLANȘA II 4, Suprarenală Vacă Sirnmental martor; 5, Suprare- nală — Porc Mangalița; 6, Suprarenală — Porc Marele alb. 7 GLANDELE TIBOIDE SI SUPBABENALE IA VACI ȘI P0BC1 35 După specificul compușilor steroizi secretați de fiecare din zonele sub- stanței corticale și sub influența hormonului medularei se pot explica în bună măsură constituția și capacitatea de îngrășare a animalelor. stu- diate. Astfel, la rasa de vaci Sură de stepă, la metișii Roșie daneză x Simmental, la rasa de porci Marele alb și la porcul românesc de carne, hormonii elaborați în cantitate mai mare în diferitele zone ale substanței corticale acționează mai mult asupra metabolismului mineral și asupra metabolismului glucidelor și grăsimilor, determinînd o constituție fină, o depunere mică de grăsime și o sinteză mai mare a substanțelor proteice. Producerea hormonului medularei în cantitate de asemenea mai mare la vaca Sură de stepă și porcii menționați mărește descompunerea glicogenului hepatic, producînd hiperglicemie și prin descompunerea și a unei părți a glicogenului muscular se produce și o cantitate mai mare de acid lactic în sînge. La rasa Simmental (în special îngrășată) și la rasa Mangalița dim- potrivă, dezvoltarea mai mică a glandelor suprarenale are ca urmare o hipofuncție coftico și medulo-suprarenală manifestată prin scăderea meta- bolismului bazai, intensificarea proceselor de descompunere a proteinelor și prin tulburări în resorbția glucozei și a grăsimilor din intestin. Hipoactivitatea glandelor suprarenale la Simmental și la Mangalița determină un tip constituțional robust cu tendință la îngrășare. CONCLUZII După aspectul histologie al glandelor tiroide și suprarenale, rasele de vaci și porci studiate se caracterizează astfel: Rasa de vaci Simmental și rasa de porci Mangalița care au tiroida și suprarenala hipofuncționale în îngrășare au constituție robustă și dez- voltarea țesutului adipos intern și subcutanat. Rasa, de vaci Sură de stepă și rasa de porci Marele alb precum și porcul românesc de carne prezintă hipertiroidism și hiperfunție cortico-și medulo-suprarenală, au constituție fină și tendință spre dezvoltarea masei musculare. BIBLIOGRAFIE 1. Pahiion C., Panu A., Pitiș M. și Pascu T., Bull. de la Sect. Scient., București, 1947, 48, 30. 2. Parhon C., Panu A., Pitiș M. și Pascu T., Cons. Nat. de Cercel. St. Comis, de biologie, 1948, III. .. , 3. Tbodoreanu N. și Tăcu A., Comunic. Acad. R.P.R., 1954, 4-9 — 10. Institutul (le cercetări zootehnice — Secția de genetică — VARIAȚIA CANTITĂȚII DE ACID ASCORBIC ÎN SUPRA- RENALE, TIMUS ȘI GLANDE GENITALE LA ȘOBOLANUL ALB ÎN URMA TRATAMENTULUI CU MADIOL ' DE MARTA GĂBOS, A. D. ABRAHAM și Acad. E. A. PORA 577.164.2:591.147 Șome experiments were carried out under the cițcumstarices of an acute treat- ment with a total dose of 15 mg per 100 g body weight for 3 days, and some during a chronic treatment with a total dose of 15 mg per 100 g body weight for 30 days. Male and female white rats were used. The ascorbic acid level did not vary in the organs of the rat after acute' treat- ment with madiol or testosterone. The chronic administration of madiol deter- miried ah increase of ascorbic acid in the gonads of males, high in the adrenals > of females and slight in the ovaries. At the same time, a significant decrease , of adrenal weight was observed ih the female white rats, after chronic treatment With madiol. ' : Steroizii anabolizanți au o largă utilizare în terapeutică. Dintre aceste । substanțe medicamentoase face parte șimadiolul(17 a-metil-androst-5-en- 3p, 17p-diol). în literatură au fost semnalate acțiuni directe sau indirecte ale aces- tor steroizi, asupra funcțiunii corticosuprarenalelor, hipofizei, tiroidei și timusului (1), (9). Acțiunea madiolului depinde și de natura hormonilor sexuali; meta- bolizarea iodului este mai scăzută în prezența estrogenilor decît a androge- nilor (2), (11). Nivelul acidului ascorbic poate fi considerat un indicator al stării funcționale a glandelor suprarenale, precum și al biosintezei hor- monilor corticosuprarenali (8). Rolul acidului ascorbic în activitatea unor organe endocrine și în special a timusului este încă puțin cunoscut. Unele indicații bibliografice arată că timusul ar fi, după glandele corticosuprare- nale, organul cel mai bogat în acid ascorbic (5), (10), (12), (13). Pornind de la aceste considerații în lucrarea prezentă am studiat variația acidului ascorbic în unele glande endocrine (suprarenala, timusul și gonadele) ale șobolanilor albi, după un tratament acut și cronic cu pro- pionat de testosteronă și cu madiol. ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 20, NR. 1 P. 37-41 BUCUREȘTI 1968 3 ACIDUL ASCOBBIC ÎN URMA TRATAMENTULUI CU MADIOL 39 38 M, GĂBOS 2 MATERIAL ȘI METODĂ Am lucrat pe 160 de șobolani albi adulți, de ambele sexe. în experiențele cu tratament acut s-a utilizat o doză de 25 mg de steroid pe 100 g greutate corporală, timp de 3 zile, iar in experiențele cronice o doză totală de 15 mg administrată timp de 30 de zile (cite 0,5 mg pe zi la 100 g). Toate experiențele au fost efectuate în luna martie a anilor 1965, 1966 și 1967, deoarece într-o lucrare anterioară (6) am constatat existența unor variații sezoniere ale cantității de acid ascorbic în suprarenală, timus și splină la șobolanul alb. Steroizii au fost administrați intramuscular. Sacrificarea animalelor a fost efectuată după 24 de ore de la ultima injecție. Organele au fost cîntărite și puse imediat în soluție 5 % de acid metafosforic. Determinările au fost făcute fotocolorimetric după metoda Kliinov (3), iar rezultatele obținute au fost exprimate în mg acid ascorbic pe 100 g țesut proaspăt și prelucrate statistic după criteriul Chauvenet și testul Student. REZULTATE Tratamentul acut efectuat cu propionat de testosteronă, respectiv eu madiol hu influențează concentrația de acid ascorbic din suprarenala sau timusul de șobolan mascul. Acest tratament nu modifică greutatea su- prarenalelor dar scade' semnificativ greutatea timusului (tabelul nr. 1). Tabelul nr. 1 Variația greulății medii a suprarenalei și a timusului, precum și a cantității acidului ascorbic in aceste organe, la șobolanul alb mascul tratat timp de 3 zile cu 35 mg de propionat de testosteronă, respectiv madiol Organ Martor Propionat de testosteronă Madiol greut. corp, g greut. organ 1 i mg acid ascorbic mg/100 g greut. corp. A J | greut. organ mg i— < acid ascorb. mg/100 g greut. corp, g greut. organ mg acid ascorb. mg/100 g Suprarenală X ±ES n P 92 1,7 7 15,5 0,8 7 ■ 464 21 93 6 8 16 1,8 8 >0,05 460 11 8 >0,05 84 3,5 8 15 0,8 8 >0,05 408 19 8 >0,05 Timus X ±ES n P 92 1,7 8 139 14 8 78. 7 8 93 6 8 52 7 ■ 7 <0,001 75 4 8 >0,05 84 3,5 8 73 7 8 <0,01 77 5 7 >0,C5 Tratamentul cronic efectuat cu propionat de testosteronă sau cu madiol are un efect mult mai pronunțat decît tratamentul acut. Propio- natul de testosteronă scade în mod semnificativ greutatea suprarenalei și a timusului, paralel mărește însă concentrația de acid ascorbic. Sub acțiu- nea madiolului scade semnificativ greutatea timusului, dar nu se modifică greutatea suprarenalei și cea a testicolelor. Administrarea acestui steroid mărește concentrația acidului ascorbic în testicol, dar nu o modifică în suprarenale și în timus (tabelul nr. 2). Tabelul nr. 2 Variația greutății medii a suprarenalei, timusului și testiculului, precum șl a cantității acidului ascorbic in aceste organe >|a șobolanul alb mascul tratat timp de 30 de zile cu 0,5 mg/zi/100 g de propionat de testosteronă, respectiv madiol Organ Martor . Propionat de testosteronă Madiol greut. corp, g. greut. organ mg acid, ascorb. mg/100 g greut. corp, g greut. organ mg acid ascorb. mg/100 g 1 greut. corp. 8 greut. organ mg acid ascorb. mg /100 g Suprarenală X ±ES . n P 165 . 14 7 19 1,2 6 432 27 7 173 6,5 8 15,8 0,8 8 <0,02 538 18 7 <0,02 158 . 17 8 17 1 8 >0,05 410 24 8 >0,05 Timus X ±ES n P 165 14 7 198 20 7 ‘ 79 5 7 173 6,5 8 112 16 8 = 0,01 120 11 8 <0,01 158 17 8 114 11 7 <0,01 97 8 8 >0,05. Testicol X ±ES n P 165 14 7 950 46 7 39 1,2 6 — — — 158 17 8 988 72 8 >0,05 48 1 6 <0,001 ■ Tratamentul cronic cu madiol la femele provoacă importante modi- ficări atît în ceea ce privește greutatea organelor studiate, cît și cantitatea acidului ascorbic. în urma administrării madiolului scade semnificativ greutatea suprarenalei și cea a timusului, totodată crește concentrația acidu- lui ascorbic la nivelul suprarenalei și al ovarului (tabelul nr. 3). Tabelul nr. 3 Variația greutății medii a suprarenalei, timusului și ovarului, precum și a cantității acidului ascorbic în aceste organe, Ia șobolanul alb femei tratat timp de 30 de zile cu 0,5 mg/zi/100 g de madiol Organ Martor Madiol Greut. corp. g Greut. organ mg Acid -ascorbic mg/lOOg- Greut. corp, 'g Greut. organ ' mg Acid ascorbic mg/lOOg Suprarenală X 165 25 354 168 16 508 ±ES. ' 8 2,1 15 4 1,2 21 n 7 7 5 13 13 12 P — — — — <0,001 <0,001 Timus X 165 170 79 168 115 90 ±ES 8 12 14 4 9 12 r/ 7 7 6 8 8 8 p — — — — <0,01 >0,05 Ovar X 165 48 95 168 49 155 ±ES 8 9 9 4 3,5 27 n 7 7 7 ■ 7 6 7 p - — . — — >0,05 = 0,05 40 M. GĂBOS 5 ACIDUL ASCORBIC ÎN URMA TRATAMENTULUI CU MADIOL 41 DIȘCUȚII Datele din literatură arată că steroizii în general au un efect cata- bolic la nivelul timusului și glandelor suprarenale, ce se manifestă prin scă- derea greutății acestor organe si prin degradarea substanțelor protidice (1), (7); (9), (10). Majoritatea autorilor susțin că variația acidului ascorbic din supra- renală se poate pune în legătură cu activitatea acesteia în formarea hormo- nilor corticoizi (8), (13). După S a y e r s (cit. d.8) scăderea nivelului de acid ascorbic și a colesterolului reflectă creșterea activității biosintetice a su- prarenalei, iar creșterea concentrației acestora ar indica diminuarea capa- cității de utilizare a acidului ascorbic și a colesterolului în biotransformarea precursorilor steroidici în hormonii activi. Rezultatele obținute arată creșterea concentrației acidului ascorbic în suprarenala femelelor, paralel cu scăderea greutății organelor, ceea ce indică probabil inhibarea funcției endocrine a suprarenalei după administrarea cronică a madiolului (fig. 1). Fig. 1. Variația procentuală a greutății medii a suprarenalei (SR)> timusului (T), testicolului (Ts) și ovarului (Ov), precum și a cantității aci- dului ascorbic în aceste organe sub acțiunea unui tratament acut sau cronic efectuat cu madiol. BIBLIOGRAFIE 1. Abraham A., Structure and thymolytic activity of steroid sexual hormones. Rev. roum. biol, (zool.) 1966, 11, 3, 183-190. 2. Abraham A. D., GAbos Marta, Ubay Z., Fora E. Â., L’effet du Madiol sur le metabolism? du «i/ de la rat blanc en fonction de la sexe. II. Cont, on Radiobiology. Bulgaria, Varna. May 25-27, 1967. 3. ACATnAHnC.B., BuoxuMuuecKaatfomoMempusi' Hbust. Aua^. HayKCCCP,MocKBa,1957. 4. Bonomolo A., Cardi E., Esposito L., II comportamente dell’acido ascorbico tessutale nel- l’ipervitaminosi pantotenica e nel diabeie. Bull. Soc. ital. biol, sperim. 1960, 36, 19, 981-982, 5. Comșa I., Physiolggie et physiopathologie du thymus. Paris. Ed. Doin. 1959. 6. GAbos Marta. Seasonal variations of ascorbic acid content in some organs of the tvhite rat. Rev. roum. biol. (zool). 1967, 12, 2, 87 — 90. 7. Iusfina E. Z., Sleduiet li scitati zobnuiu jelezu organom vnutrennei sekreții? Probi, endokrin. i gormonoter. Moskva, 1961, 5, 110 — 119. 8. Kovăch A., A kisirletes orvostudomăny vizsgălo modszerei. Ed. Akad. Budapest. 1962, VI.. 755-759. 9. Kruskemper H. L., Anabole Steroide. Ed. G. Thieme, Stuttgart, 1963. 10. Pora E. A., Toma V., GAbos M., Madar I., Dinamica acidului ascorbic in involuția timusului la șobolanii albi. Studia Univ. Babeș-Bolyai Se. Biologia. 1966, 2, 113 — 116. 11. Pora E. A., Abraham A. D., Giurgea-Iacob R., Șildan-Rusu N., Influența madiolului asupra capacității imunologice și a sistemului reticuloendotelial de la șobolanii albi în funcție de.sex, Sesiunea C. c. b. Acad. R.S.R., Cluj, 1967. 12. TesseRau H., Physiologie und Patholbgie des Thymus. Ed. J. Ambrosius, Leipzig, 1959, 13. Weltman A. S., Owens H., Sackler M. A., Effect of age and thymectomy on urinary 17- ketosteroid levels in male rats, Nature, 1962, 194, 4 833. Centrul de cercetări biologice Cluj Primit în redacție la 5.X.1967 întrucît madiolul, derivat ăl androstanului, este înrudit din punct de vedere chimic cu hormonii androgeni, avînd o acțiune redusă androgenă, acest steroid poate tulbura homeostazia acidului ascorbic în suprarenala femelelor, fenomen care nu se observă însă la masculi. Aceste rezultate arată că femelele reacționează altfel decît masculii la administrarea madiolului, fapt pe care l-am putut constata și în cazul altor experiențe (2), (11). Aceste deosebiri ș-ar putea explica printr-o ac- țiune diferită a madiolului asupra sistemului endocrin, în general, și asupra sistemului hipofizo-suprarenal, în special, care diferă după sex. Există puține date referitoare la variația acidului ascorbic din gonade. Sub acțiunea unor factori metabolici (administrarea de acid pantotenic sau în diabet), Bonom olo și colab. (4) nu au constatat modificări. Datele noastre prezentate în această lucrare arată modificarea semnificativă a cantității de acid ascorbic din testicol și ovar. . ■ 1 a ■ 1 ipINAMICA PĂTRUNDERII GLUCOZEI ÎN ȚESUTURI LA &ANA ESC ULENTA SUB ACȚIUNEA CORTICOSTEROI- ZILOR b . i>E . ■ I. MADAB, GH. FRECUȘ și Acad. E. A. PORA* i ,591.147.6 : 591.95: 547.455.623 Glycaemia andthc penetration of blood glucose into tissues was followed for 45 minutes after iutravenotis administration Of glucose in normal frogs and in frogs injected with hydrocortisone or DOCA. The data show that 24 hours from the administration of 2.5, rest>ectlvety 5.0 mg hydrocortisone or DOCA/IOO g • body weight, both steroids determine an obvious decrease of the penetration of glucose into tissues. The action of DOCA is Yelatively stronger than the action of the hydrocortisone. . : â fcg Se știe că la mamifere glucocorticoizii determină preșterea glicemiei ',șli inhibarea consumului de glucoză de către țesuturi. Cercetările lui Miller și Wurster (6)-arată că la salamandre, ffiidrocortizonul provoacă o hipergliccmie și degranularea celulelor beta din Snșulele pancreatice. Din cercetările recente ale lui EEa n k e (4) reiese ®ă ACTH-ul, cortizonul, cortic'osteronul și aldosteronul provoacă la broaște ^hiperglicemie evidentă. Experiențele noastre anterioare (i9) au dus la Bpncluzia că DOCA prezintă o acțiune .antiinsulinică puternică asupra metabolismului giucidic la Rana esculenta. Toleranța la glucoză și coeficientul de pătrundere a glucozei în țesu- i®uri fiind indici importanți pentru evaluarea acțiunii hormonilor care par- mcipă la reglarea metabolismului giucidic, ne-am propus să urmărim dina- ®ica pătrunderii glucozei din sînge în țesuturi după administrarea intra- feenoasă rapidă a glucozei pe fondul administrării diferitelor doze de hidro- ®ir;tizon, respectiv DOCA. A * Cu ajutorul tehnic al lui Șt. Ily6s. ; ' fihtev A- CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 20. NB. 1 P. 43-47 BUCUREȘTI, 1968- I. MADAB 2 45 44 MATERIAL ȘI METODĂ Experiențele s-au efectuat pe broaște mascule, în greutate de 60—100 g. Animalele au fost colectate în luna martie 1967 și ținute în acvarii speciale la o temperatură de 10—13°G pînă la efectuarea experiențelor (aprilie—mai 1967). Loturile au fost repartizate astfel: I — Martori; II — Broaște injectate cu 2,5 mg hidrocortizon/100 g greutate corporală; III ~ Broaște injectate cu 5,0 mg hidrocortizon/100 g greutate corporală; IV — Broaște cărora li s-au administrat 2,5 mg DOCA/100 g greutate corporală; V — Broaște injectate cu 5,0 mg DOCA/100 g greutate corporală. HidrOcortizonul și DOCA (ambele p. a. „RICHTER”) au fost administrate intramuscular (în musculatura coapsei) cu 24 de ore înainte de încărcare cu glucoza; Drept mediu de suspensie a microcristalelox’ de hormoni am folosit ulei de măsline sterilizat (1 ml de ulei conținînd 10 mg: de hormon). încărcarea intravenoasă rapidă cu glucoza s-a făcut prin vena abdominală dreaptă (după incizia prealabilă a tegumentului din această regiune), injectîndu-se o soluție 5%glucoză îa ser Ringer, conținînd 25 mg glucoză/100 g greutate corporală. Recoltarea sîngelui pentru determinarea glicemiei a fost efectuată din vena abdominală stingă (tot după incizia pre- alabilă a tegumentului). Glicemia a fost determinată după micro-metoda colorimetrică a luit A. A s a t o o r și E. J. K i n g (1) din 0,05 ml de sînge. , Coeficientul de pătrundere a glucozei din sînge în țesuturi (K) pentru diferite intervale de: timp de la încărcarea cu glucoza (Kj = 0—15 min.; K2 — 15—30 min.; K3 = 30—45 min.)- a fost calculat după formula lui R. B e 11 e n s și V. C o n a r d (2), (3): Ig.Cj-lg.C, K = -2-2—— .103 tj Ig. C — logaritmul natural al valorii glicemiei. t2—tj = diferențe de timp în minute dintre două intervale de recoltare a sîngeluii după administrarea glucozei. REZULTATE în figura 1 este redat mersul glicemiei în mg% după încărcarea in travenoasă rapidă a animalelor cu glucoză, iar figura 2 și tabelul nr. 1 reprezintă valorile coeficienților de pătrundere a glucozei din sînge în țesu- turi pe baza logaritmului natural al valorilor glicemice. . Din aceste date rezultă că valorile inițiale ale glicemiei după adminis= trarea glucozei sînt foarte apropiate la toate loturile. Diferențele dintre aceste valori sînt nesemnificative din punct de vedere statistic (p>0,05). La lotul martor glicemia scade linear între 0—45 minute, de la administra- rea glucozei, ajungînd la valoarea minimă în 45 de minute. La animalele injectate cu doze de 2,5, respectiv 5,0 mg hidro cortizon, scăderea glicemiei în intervalul 0—15 minute este mai accentuată decît la martori. După acest interval glicemia devine semnificativ mai mare decît, la martori. în cazul administrării dozelor de 2,5 sau 5 mg DOCA glicemia, scade foarte lent în toate intervalele de la administrarea glucozei. Valorile.- ?60 Fig. 1. Curbele glicemiei la Rana esculenta după administrarea intra- venoasă rapidă de 25 mg glucoză/100 g greutate corporală. Pe abscisă-timpul în minute; pe ordonată-glicemia în mg%. 46 I. MADAR glicemice rămîn mult ridicate atît față de valorile martorilor cît și față de acelea ale loturilor injectate cu hidrocortizon. Datele din figura 2 și’tabelul nr. 1 arată că viteza de pătrundere a glucozei din șînge în țesuturi (cu excepția intervalului 0—15) la martori Tabelul nr. J Valorile medii ale coeficienților de păirunderc a glucozei din sînge în țesuturi după administrarea inlravenoasă rapidă de 25 mg glueoză/IOO g greutate corporală. (Cifrele in paranteze reprezintă numărul de indivizi pe Iot) peste calculat față de lotul martor LOTUL Coeficientul de pătrundere a glucozei Ki (0 — 15 min.) k2 (15 — 30 min.) (30 — 45 min.) I Martor (19) 5,21 ±0,38 3,70±0,35 ' 3,78 + 0,12 ' II Hidrocortizon 2,5 mg/100 g 24 h (10) 6,80±0,59 P<0,05 ; 1,37 + 0,18 . p<0,01 0,78±0,09 p<0,01 III Hidrocortizon 5,0 mg/100 g 24 h (H) . 6,38 + 0,46 p<0,05 0,67 + 0.53 p<0,02 0,67±0,071 p<0,01 IV DOCA 2,5mg/100 g 25 h (12) 4,70±0,31 p<0,05 0,58 + 0,06 p x Ani experimentat pe cinci loturi de pești (Carassius auratus ffibelio Bloch), alcătuite din clte două exemplare.. Animalele au fost introduse în experiență după o săptăinînă de la aducerea lor în labo- . rator, timp în care au fpst întreținute intr-un bazin comun, cu apă curentă, fără să li se admi- nistreze hrană. Perioada de inaniție s-a prelungit pe toată durată experiențelor. în timpul aces- tora, loturile de pești au fost ținute în vase de sticlă identice ca-formă și dimensiuni și In același volum (2 l)de apă de robinet, care era Schimbată zilnic. 1 ' ' Cu două ?il? înaintea determinărilor, peștii erau obișnuiți cu condițiile în care acestea, urmau a îi efectuate. / ' S-au realizat următoarele trei serii de experiențe. în prima serie, s-a lucrat cu două lotur i de pești (martor și de experiență) în. condițiile unor temperaturi existente-în mod obișnuit în laborator .(20—23°C). După cb mai ’îhtti s-a determinat lâ ambele loturi consumul standard de oxigen, lotul de experiență a fost tratat cu metiltiourapil, care s-a administrat zilnic în apă,, timp de 34 de zile, în doză de 150 mg la 1 litru de apă. în decursul aceștei perioade s-a determinat consumul de oxigen al celor dpuă loturi, la intervale de 1—4 zile. în a doua serie de experiehțe, lucrînd, tot pe două loturi de pești, dar la temperaturi mai joase (7—10‘C), am urmărjt in paralel, tipip de 30 de zile (din 3. în 3 zile), consumul de oxigen, al lotului martor, netratat, și a lotului de experiență, tratat zilnic cu aceeași doză de mettl- y tiourac.il (150 mg/1). ' în a treia serie de experiențe, efectuate tot la temperaturi scăzute (7—10°C), ăm utilizat un singur lot de pești—lotul de experiență — care a. servit și ca martor propriu. După ce în decursul unei perioade de circa o săptămînă am determinat consumul de oxigen al lotului, acesta ă fost tratat, zilnic, timp de 45 de zile, cu metiltiouracil, in doză de 100 mg la i litru, de apă de robinet. în decursul perioadei de tratament am determinat consumul de oxigen la. intervale de 2—4 zile. - . .. ■ în-toate seriile de experiențe, determinările consumului de oxigen al peștilor au fost făcute în aceeași perioadă; a șilei (orele 10—12) și prin aceeași inetodă ( metoda camerei respi- ratorii îțichise). Am avut însă grija ; ca, în conformitate cu cele stabilite de' P r e c y p (9), , valoarea raportului V/G .(V=volumul .de apă în ml și G = greutatea animalelor în g) să fie niai mare decît 10, pentru a evita manifestarea feriomenelor autotdxice. , -Determinarea oxigenului dizolvat în apă s-a făcut după metodă Winkler. , Consumul de oxigen a fost exprimat în ml/kg/oră, valorile obținute fiind prelucrate- statistic. . REZULTATE. .A. 7 A" Ă ■ în tabelul nr. 1 sînt reunite.datele obținute în prima serie de experi- ențe, în care am urmărit, în condițiile temperaturii de 20 — 23°C, consumul de oxigen al peștilor sub acțiunea mețiltiouracilului (150 m \ . / Se poate constata cu ușurință că, în tabelul menționat, valorile con- sultului de oxigen se repartizează la trei grupe și anume ': 1). valorile cpn- ;' suinului de oxigen ăl lotului martor; 2) valorile consumului de oxigen al ■ lotului de experiență, obținute înainte de tratament; 3) valorile (consu- mului de oxigen a!aceluiași lot, obținute în perioada de tratament cu . metiltiouracil. . A- A ' A • .. - ' 7 . ! Analiza datelor din tabelul nr. 1 ne permite să constatăm următoa- rele : în primul rînd) diferența, pronunțată între greutățile celor două loturi' de pești a determinat, îh aceleași condiții, niveluri diferite ale mețabolis- 3 ACȚIUNEA METILTIOUHACILULUI ASUPEA CONSUMULUI DE OXIGEN 51 mului lor, în conformitate cu legea taliilor. Astfel, în timp, ce;la lotul martor, car,e are o greutate măi măre (37,5 g), consumul de oxigen este mai scăzut (M == 145,94 ml/kg/oră) la lotul de experiență, care are o greu- . Tabelul nr. 1 Acțiunea metîItiouracHului (150 ing/l>asupra consumului de oxigen al peștilor, • adaptați la temperatura de 20 - 33°C. Nr,. crt. Tem- pera- tura apei CC) LOTUL MARTOR (37,5‘g) LOTUL DE EXPERIENȚĂ . (22,5 g) < ml : - Oa/kg/oră • condiții de lucru (control sav zile de trata- ment). % ml O2/kg/oră ' ■ 1 ■ ■M±m - 1 -. 20 143,10 control 190,22 ■ c ' 2 20,2 ' 141,04 > J 188,4 4 3 20,3 139,17 ■ 1 189.38 188-0,89 4 20 . 140,42 f > 185,13 '■ 5 20 140,73 ■> > . 187.06 6. 20,3 143,97 J 1 zi 161,33 ■ 7 20,1 141,17 5. zile ■ 169,33 V? S ' 20 . 146,49 8' „ 205,77 .9 20^ 119,04 ■ 11 „ 190,22 io':, .111,73 14 „ • 183,55 'e ii 20,4 140,89 17 „ Î83',il 21,3 155,46 20 „ - 180,0 . 158,80 ±8,21. 13 22,5 154,06 23 „ ' 143,11 :Ț4-v 22,2 ' 155,1.7 27 „ 133,33 15 22,3 152,66 30 ,, 146,22 16 22,8 166,38 32 „ 136,88 - 17 ' ■ 23 158,26 r 33 „ 1.03,11 18 23 . 147,33; 34 „ 128,44 Mj.in 115,9 L:;2,41 ■ ' 1 = 2,14; 0,058 21 p 2^ . 27 30 M E ' 1 ; 1 i I 'e .. ■ p < 0,008. . • 1 ■ ■' ). . ' ' ' ■ /' -1 ■■ Fig. 1. — Ii Consumul de O2 al lotului de experiență (E) (Imia'întreruptă), tra- tat cu metiltiouracil (150 mg/l); comparativ cu acela ăl lotului martor (M) '■ . (linia continuă); II. Media consumului 'de O2 al lotului martor (M) și al lotului de experiență (E). ' , arătat că, după adăugarea substanței, conținutul în O2 al apei rămînea prac- - tic egal cu cel anterior. a ' . /. Datele obținute în a treia serie de experiențe (tabelul nr. 2)- în care un lot de pești adaptat la aceeași temperatură (7 — 10°0) a fost tratat ' cu 6 doză mai mică de metiltiouracil (100 mg/l) pun și mai clar în evidență 5 ACȚIUNEA METILTIOURACILULUI ASUPBA CONSUMULUI DE OXIGEN 53 • \ faptul căi această substanță ântitiroidiană provpacă, la temperaturi mai joase, b pronunțată creștere a consumului de oxigen ai peștilor. .7 , Intrucît valorile b și p (date la sfîrșitul tabelului, nr, 2) ne arată că diferența dintre cele două medii este foarte semnificativă, trebuie să admi- tem ca fiind incontestabil făptui că peștii adaptați la temperaturi mai joase ... , / Tabelul nr. 2 . / Acțiunea metiltiouracilului (100 mg/l) asupra consumului de pxigcn al umil lot de pești (34,52g), adaptat la temperatură de T>-I0°C. Nr. crț. .7 Temperatuia apei pC) v Condiții de lucru (control sau zile dc tratament) j mlb2/kg/oră M ± ni 7717; / ' '7,2 control 60,31 2 7,5 • 19,077 ■■ 49,04 ! 3,87 '' Î: . . 3 7,8 ) ' 7 38,06 -■7 ' 4 - 7,3 ' • A •' 43,74 .'5' " 7,4 54,05 8 7,4 3zile 6'8,42 ’7 7' 7,9 .6 zile 92,23 ?. .. 8 : \ ■ 7,0 ; k ■ 7 9 „ ' 109,89 ; • 9 ' 7,4 12 „ 108,40 . 10 " ' 7,5 . . 7 -3 . 15 ,, - 71,84 .... - 1 ' . . " 7 11 ' 7,4 ' 18 „ 84,64 ■ < 85;36± 5,3.2 '' 12 ' / 7,4 ; 22 „ . . 80,59 . . . . . ( 13 ■ ■ ' 7,4 ' / 24 „ < 71.21 / 14 . ' . ' 7. / 7,5 4 , . . 28 ,, ' 86,96 A 15 8,0 ' 30 „ 110,19 16 , k 7,8 ■ ' 33 „ .. ... 107,82 ; 17 / 8,4 / 36 „ ' 7 107,87 1 <1 .18 : • . 8,3 40 „ 75,95' 19 V 8,0 ; 42 ,, 45,77 20, 10,0 . ■ 7 45 „7 ■*. , < '1 55,67 ’ t — 3,74.; ? 0,002 . încă de atunci noi ne-am format convingerea că sensul și intensitatea acțiunii unuia și aceluiași agerit asupra metabolismului energetic al vertebra- telor poikiloterme depind de temperatura la care acestea sînt menținute. Cercetări ulterioare,'dintre care menționăm pe acelea ale iui M., ' Avarghds (2), ne-au întărit această convingere. Experimentînd ac- țiunea adrenalmei asupra consumului, de oxigen ălamfibienilOr(Disco^Zo- ww pic/ws), A v a r g u 5 s a constatat că ea diferă în funcție de tempera- tură, îiitfueît la temperaturi joase efectele hipermetaboliQe sînt mai pro- , riunțate și mai persistente, decît la temperaturi mai ridicate.', Dacă dependența de temperatură a acțiunii unor substanțe stimula- toare ale metabolismului energetic -a fost îh linii mari demonstrată, nu ace- lași lucru se poate spune despre substanțele cunoscute ca avînd efectehipo- metabolice, din grupul cărora fac payte și substanțele antitifoidiene. Într- adevăr, după cîte știm, dependența de temperatură a acțiunii acestor sub- stanțe asupra metabolismului energetic nu a mai fost cercetată. P asemenea dependență a fost indirect evidențiată numai de către / Fortune (4), care a constatat că sub acțiunea tioureei (0,5 g/1) moti- litatea peștilor (P/io«W8 phoxinus) crește în cazul aclimatizării lor la 1200 și scade în cazul aclimatizării la 20°C. Rezultatele experiențelor noastre fac însă dovada directă și incontes- - tabilă a faptului că, sensul acțiunii unei substanțe antitiroițliene (metil- • tioutacilul) depinde de temperatura la care s'nț adaptate animalele. : într-'adevăr, analizînd datele obținute de noi, am putut constata că în timp ce la temperatura de 20 — 23°G metiltiouracilul provoacă o scă- dere a consumului d,e oxigen al peștilor cercetați, la temperaturi mai joase (7 — 10°C) el provoacă, dimpotrivă, o creștere pronunțată a consumului lor de oxigen. . .-i / ' /7 , în lumina datelor noastre apar ca fiind discutabile rezultatele obți- nute de G.M. Z a k s și, A-M. Z a m k o v a (12), care, experimentînd tot la temperaturi joase (9°—12°C), au constatat hă sub acțiunea tioureei se produce o șcădbfe a consumului de oxigen al larvelor de somon și păs- trugă. 1 v ' 7J - Un alt fapt pe care îl pun în evidență datele noastre, obținute la tem- ( peraturi joase (7~10cG), este acela că amplitudinea efectului hipermeta- . bolic al metiltiouracilului depinde de doza administrată, ea fiind mai mică în cazul dozei mai mari și mai mare în cazul dozei măi miei. Intr-adevăr, ' lă peștii din ă treia serie dp experiențe, care au fost tratați cu o doză mai mică de mstiltiouracil (100 mg/1), am constatat nu numai un consum foarte crescut de oxigen, ei și o pronunțată, exoftalmie, care a apărut spre sfîrșitul perioadei de tratament. \ / . 'înaintea noastră, numai J. L el o ii p și M â d e 1 e i n e. O l i v e-, , r'e’ a u (6) au mai semnalat la pești ,o exoftalmie consecutivă"tratamentului -CU' o' substanță antitiroidiană (tioureeaj. Experimentînd pe teleosteeanul marin Dmtex' wlgaris Ouv., autorii citați au constatat că tioureea, admi- 7'; ACȚIUNE A MîiriI/riOUR AGILULUI ASUPRA CONSUMULUI? DE OXIGEN . 55 - • 7 \ . ' nistrată prin injecții intramusculare, provoacă în numai 48 de ore o pro- nunțată exoftalmie. . ' , Pentru explicarea acestui fenomen, ei nu invocă însă temperatura, mediului, pe care, de altfel, nici nu o menționează și nici nu ău determi- natconsumul de oxigen al peștilor tratați cu tiouree. Explicația pe care J. L e lo u p și M a d e 1 e i n e O 1 i v e r e a u o dau apariției exdftalmiei la Dentex vulgaris C-avt este următoarea : ahtiti- Toidienele blochează sinteza/tiroxinei, atrăgînd scăderea acestui hormon în mediul intern, ceea ce ar determina eliberarea de către hipofiză a unei cantități crescute de tireostimulină, care, în ultimă instanță, âr fi respon- sabilă de apariția exoftalmiei. x. > După cercetătorii români M. A u g u s t in, M. O p r o i u > A. O p r a n Și A. M. F i r u (1) exoftalmia provocată la cobai prin tiroidec- tomie și administrare de metiltiouracil este influențată și de starea func- țională a sistemului nervos. V în ceea ce privește existența unei relații inverse între mărimea dozei de substanță antitiroidiană administrată și amplitudinea efectelor produse, menționăm că ea a'mai fost semnalată și de J. O h e y m o 1 și J. P. L a v e- d a n (3). Experimentînd pe șobolani, ei au constatat că creșterea ponde- rală a tiroidelor, consecutivă administrării substanțelor antitiroidiene, este mâi pronunțată în cazul dozelor mici și mai redusă în Cazul dozelor mari. • Din ansamblul datelor noastre experimentale rezultă deci că în funcție de temperatura lă care au fost adaptate animalele, o substanță antitiro- , " idiană poate provoca fie scăderea, fie creșterea metabolismului lor energe- '< tic. Astfel, diminuarea acestuia se produce în condițiile temperaturilor mai ■/ ridicate, iar intensificarea lui, în condițiile temperaturilor mai scăzute. 7 De fapt, temperatura determină lin anumit nivel al metabolismului, care imprimă un anumit sens acțiunii’ diferiților agenți, în conformitate cu necesitățile fiziologice ale organismului. Aceeași părere este-exprimată și de către H, D. Jankowsky (5), care scrie următoarele: „orice modificare metabolică, că răspuns la o tulburare a sistemului endocrin, nu depinde numai de disfuncția glandelor însăși, ci în mare măsură de poziția de plecare a metabolismului”. La o astfel de concluzie noi am ajuns încă mai de mult) pe baza rezul- tatelor unor cercetări (8), în care am constatat că chiar în aceleași condiții fermice, acțiunea unuia și aceluiași agent chimic (adrenalina) este diferită în funcție, de nivelul inițial al metabolismului peștilor. ' ’ . CONCLUZII ' 1. Lâ pești utilizați în experiențe (Carassius auratus gibelio ’ Blochj tratamentul cu metiltiouracil (150 mg/1), în condițiile temperaturii de 20 —'23°0, provoacă o scădere a consumului de oxigen de 15,54%. 2. La temperatpH scăzute (7 — 10?C), metiltiouracilul provoacă la peștii aceleiași 'Specii o creștere pronunțată a consumului lor de oxigen, în cazul dozei de 150 mg/1, această creștere este-de 45,15 %, iar în cazul dozei de 100 mg/1, de 74,06 %. " , ’ - ' i ■■ ■ \ ' ,':V V 7-' ■ ■ : V 1 . 7 '■ / ' ' 7? ■ " ' - - ■ \ / -• ' - • ■ • ■ ■ ■ , ■ \ .. I : ■ - ' ■ ' v . -i^:' '^>r " ' \jr?k - ■' •' kk'kr 56 ; . . c. A. mcoș '. > ■ . \. g ■ ■ , l ■ ' k BIBLIO GRAFIE:, k' ■ IL Aogustin M., Oproiu A., Opban H. și Fibu A. M-, St. și cepe. de endocrin., 1954/ 5, 31. 2. ÂvarguSs- M., C. R. Soc. Biol., 1961, 155,' 4, 732. 3. ChDymol J. et Lavbdan X P-> Journal de Physioidgie, 1949, 41, 0, 144—Â. 4. Fortune P. Y.> Experientia, 1963, 19, 9, 485. 5. Îankowsky H. D., Zeits. fur vergi. Physiologie, 1960, 43, 392. ,. 6. Leloup X et Madeleine Olivbreau, G. R. Soc. Biol., 1950, 144, 772. .7 , Milcu Șt;; Lupulescu A., Sahleanu V., Ruxandba Holbam, Fiziopgtologia experimentală' ă. glandei tiroide, Edit. Acad. R.P.R., 1963. ■ . 8, Picoș A, C., Anal, Univ.. București, Biologie, 1963, 38, 97., . ' 9. Precup O., Contribuții la' studiul excreției peștilor duieicoli (autoreferat al lucrării .de. disertație), -Cluj, 1959. 10, Roth P„ Bull. Museuin Hist, Nat., 1944, 16, 368. 11. Șanta N, și Picoș C., Comunic. Academiei R.P.Rk 19.54, 4, 7 — 8, 375. / 12. 3AKC r.M. M, 3AMKOBA A.M., AoraagM AuaneMUM Hayu GCCP, 1952 84, 5, i: 7kk; ' k"k' ; " , k k. r' ■ k' - - ;_ k ' k . ' Facultatea de' Biologie, Universitatea București.' > : Primit In redacție la 20 septembrie 1967. CERCETĂRI EXPERIMENTALE CUIBULUI ȘI NUTRIȚIA LA SPECIA CA^IPONOTUS ■ AETRIOPS LATR. (HTMENOPTERA-FOEMICIDAE) ■ , • ■ DE ■ 7 p. PARAȘCHIVESCU. : 595.796: 591.521: 591.512;!» : k , k 7 / 7 < ' • . - k 7 , jExamining țhe nest construction under naturally occurring and experimental cohditions in an original artificial nest, as: well as tlie nutrition in Camponotus '' ‘ ; aethidps Latr., a similarity was observed between the vertical construction plan ; ’ as td the fprm Of the rooms (gâleries and rooms). As for nutrition, it’wasxexperimentally confirmffd that the species is a carnivorous • ■ one (inșectivorotis nutrition). , , . - , k' • '■ k7- 7 ■/' - ? , k Cercetări asupra construcției cuibului și ă nutriției pe cale experi- mentală la specia Camponotus aelhÂops Latr. nu sînt menționate pînă,în prezent în literatura de'specialitate. ' "C " • Recent, G1 Mașne (4) și C 1. T o rb iă n (9). au efectuat stu- dii ptologice la cîteva specii de furnici, printre care și Camponotus aethiops - Latr., cu privire specială la relațiile mirmecofile ale acesteia cu coleopte- rele Brenthidae (Amorphocephalus coronatus Germăr). , în țara noastră au fost făcute unele mențiuni asupra răspîndirii aces- 0 . tei specii (1), (2), (5). . Rezultatele cercetărilor noastre efectuate între anii 1961 și 1967 pri- vind construcția cuibului și nutriția la această specie atît în natură, cit și în condiții de laborator sînt prezentate în lucrarea de față. MATERIAL ȘI METODĂ Pentru cercetările experimentale de laborator, ani colectat din apropierea localității EșeU • nița (Valea Mala, jud. Mehedinți, iunie. 1966) un cuib de Camponotus: aethiops Latr.^cu mușuroi,. . avînd, dimensiuni de 30—35 cm, O dată cu, aceasta am liîat și splul rezultat prin săparea cuibului, precunrși din materialul viu (ouă, larve în diferite.s.țadii, furnici lucrătoare de diferite vîrste,/. precum și indivizi sexuați). întregulmațerial â fost introdus înțr-o pungă de plastic și în aceeași; ST. ȘI CERC. BIOL. SERțA ZOOLOGIE T. 20. JB1 P. 57-OS BUCUREȘTI 1968 D. PARASCHIVESCU ■ , . , , 2 , 2i a fost adus In laborator în vederea montării experienței Intr-un cuib artificial original, după . modelul celui folosit la colonizarea speciilor Messor structor Latr.(8) și Cataglyphis aeneșceiis Nyl. (9). - - ’ ' • / , ' L.-'- • t'/v'' După aceeași metodă de colonizare folosită și lâ experimentarea speciilor mai sus-amin- tite, solul a fost separat de,materialul>iu și a fost turnat în cuibul artificial pipă Ia umplerea completă a^lui. Totodată s-a stabilit numărul indivizilor din cuib (504. indivizi). Așa curmam •constatat și. cu ocazia colonizării altor specii de furnici, perioada de acomodare a indivizilor coloniei la rioile condiții (aproximativ 36 de ore de la începerea colonizării) se soldează cu moartea unui ntrmăr de indivizi, in cazul de față mortalitatea ridiclndu-se la 35% din întreaga populație a coloniei (223 de indivizi). Restul de 281 de indivizi și o matcă au participat la •construcția și organizarea coloniei. Credem că mortalitatea indivizilor din colonie se datorează ’In mare măsură temperaturii ridicate din laborator (circa 10~30oC) în perioada de colonizare. Este știut că temperatura trebuie să fie de 18—2Q°C; iar colonizarea să se efectueze numai în ■cursul primăverii (aprilie), perioadă de altfel indicată colonizării tuturor speciilor de formicide. / • REZULTATELE OBȚINUTE Construcția cuibului ,• în continuare dăm descrierea construcției desfășurate a cuibului la Specia Camponotus aethiqps Latr. Din numărul de 281 de indivizi, la con- strucția cuibului au participat zilnic în medie 50 de furnici lucrătoare. Ini- țial, lucrătoarele au săpat două galerii pe verticală în primele ore, cu lun- gimeade 3.-5 cm și diametrul de 0,8—1 cm, și două camere de formă oyal- alungită. în încăperile proaspăt construite, au pătruns furnicile lucrătoare care au adus ouăle, larvele și coconii. Tot în aceste cariere a pătruns șț matca. Solul rezultat din Săparea camerelor și galeriilor a fost transportat și depus în arenă, fiind împrăștiat în jurul deschiderii buibului. în primele zile împreună cu particulele de sol se aflau și învelișurile coconiale ale indi- vizilor tineri. ' z Solul astfel îțnprășțiat în jurul,deschiderilor cuibului experimental a fost adunat zilnic și cîntărit. Datele obținute sînt prezentate în figura 1 \ ‘ -j . ' ■- 1 ' '' ■ ■' '/'■■■■ ■ ■' ■ Fig. 1. — Cantitatea de sol scoasă zilnic de către furnicile lucrătoare din cuib în arena cuibului experimental pe toată perioada experimentală'. din care se poate vedea că în primele 5 zile (25—20.VI.1966) activitatea de săpare a cuibului a fost mai mare (între 20 și 25 g pe zi) ca apoi treptat ritmul de construcție să scadă. în primele zile, indivizii coloniei au ocu- pa^ cele 9 galerii și camerele proaspăt construite. Celelalte modificări ale încăperilor, mai puțin evidente, au fost făcute ulterior, Într-un interval mai 3' CONSTRUCȚIA CUIBULUI SI NUTRIȚIALA- CAMPONOTVS AETIIIOPS ' i 59 : • - 1 ’• • . ■s • -v • • i lung de timp (aproximativ 88 de zile, 6.LX2.XII. 1966). Pe verticală au fost, săpate 9. galerii cu deschiderile corespunzătoare și 23 de Camere ■ situate de-a lungul acestora. întreaga desfășurare a construcției .cuibului ; a durat aproximativ 5 luni și jumătate. , , ■. ■ i Eitmul de construcție în medie a.fost de 2-^-3 galerii pe zi în primele 4 zile, ca apoi să scadă treptat. Dimensiunile încăperilor : 0,8'—8 cmlum gime/1— l,o cm lățime Și 0,6 cm grosime (grosimea secțiunii cuibului) (tabelul nr. 1). ' : ‘ < ■' ’ ' Tabelul; nr. T . . ■■ 7 ■ Ritmul zilnic de construcție a încăperilor (galerii camere) și dimensiunile acestora a «Ju - ' i lori Dimensiunea medie Dimensiunea mțdie «ș £■' ' '< «5. ioțț ) £ --j O:- . • ' d .3 5 y ■ '■ o • a galeriilor . E a camerelor d.. a!' .■ TJ -2'5' Ti os H • ' 53 - lungime lățime y • o.. lungime lățime ■ . • . ' Q- Q z 'd o Z y cin cm > .zv cm cm 1 25. VI. 1966 5 0,6-1,1 5 •3-6 : 0,6-0,9 "2 ' 0,5 — 2 0,5—0,9 . 2 26.VI.1966 6 : ■ 0,6 — 1,1 6 2-8 0,6 — 1 .5 0,5—2,5 0,5 — 1 3 27.VI.1966 9 ' 0,6-1,1 9 . 4-11 0,6-1,1 9 0,5-2,5 0,5-1 4 29.VI.1966 9 0,6 1,1 9 4-12 0,6—1,1 14' 0,5-2,5 0,5 — 1 . 5 9. VI 1.1966 9 • ;0,6-1,1 9 4 — 13 0,6 —1,1 19 0,5-2,5 0,5-1,1 6 27.VIÎ.1966 9 P,6-l,l ’ 9 : 4 11 0,6-1,1 20 0,5 — 2,5 0,5-1,1 ?7 2.1X.1966. 9 0,6-1,1 .9 4 — 15 0,6 1,2 22 0,5-2,5 0,5-1,1 8 23.IX.1966 ' 9 0,6 1,1 1 ' 9 . ' 4 — 16 0,6 1,2 23 0,5 — 2,5 0,5-1,1 9 2.XH.1966 9’ o,6-i;i 9* 1 -17 0.6 1,2 > 23* 0,5-2,5 0,5-1,5* 10 20.1.1967 \ 9*', 0,6 -1,1 ■ 9* 4-17 . 0,6- 1,2 . 23*’ 0,5 — 2,5 0,5-1)5* , * Considerăm conatrucția cuibului terminată prin n imărul ■ deschiderilor cuiburilor, numărul galeriilor ; construite și numărul, dimensiunea și.'forma încăperilor (2.XII.1966—20.1.1967)/ ‘ / ■ ’ • / : -• ' . * ■. ■ ■,•■.■••• • ' - ' • ■-.• ’• ' / ■ "■ ; "• ț ' •• • ' . V ' ■■ ' ; r ■. / Pentru a urmări activitatea furnicilor lucrătoare în timpul desfă- șurării: construcției cuibului, după 3 zile de la colonizare s-a montat în dreptul casetei cuibului un aparat de filmat, care funcționa «automat din sfert în sfert de oră, luîud cît e o imagine a construcției cuibului, în timp de 8 zile,.deci îp total '768 ăe imagini succesive- Astfel, prin analiza fiecărui cadru hm avut posibilitatea să observăm activitatea furnicilor lucrătoare desfășurata de acestea pentru construcția cuibului în decurs de 24 de ore. .Din această analiză a reieșit că p parte din furnicile lucrătoare aii lucrat contipuii (zi și- noapte) la’ construcția încăperilor Cuibului și că fie- care individ care disloca o particulă de sol o transporta cu multă repeziciune în arena cuibului unde o depunea. în toată perioada, matca cuibului nu a participat la această acțiune, ea fiind hrănită și îngrijită de cîteva furnici lucrătoare. Alte furnici lucrătoare se ocupau de hrănirea atît a indivizilor tineri, cit și a larvelor aflate în cuib; Oîteva aspecte ale unor etape mai importante în desfășurarea construcției cuibului sînt prezentate în /figura 2. în timpul desfășurării construcției cuibului, imaginea unei, camere sau a undi galerii și în general a structurii inițiale a cuibului nu rămîne aceeași pînă la sfîrșit. Prin compararea imaginildr între ele, constatăm că schim- bările formei încăperilor au surveiîit de la o ;zi la alta. De pildă, în cele 10 ; imagini din figura 2, galeria nr. 2 prezintă modificări în primele 8 imagini, pentru ca.în ultimele 1. Nutriția vegetală. Am folosit ca hrană vegetală semințele’Unor- specii de plante de cultură: Zea mays L., TriticUnl'WgdM cereale L., Avena sativa L.. llordeum vulgare L., Heliantliitâ imițjius li. Semințele, puse cîte20 de bucăți în sticle de ceaș/aîl i&sFnî'dft^ - timp de 4 luni în diferite sectoare ale arenei cuibului expterinîehl^ '' ' . în primele zile, furnicile lucrătoare au făcut incursiuni în jurul ș^ țelor, fără să le transjportejn vederea consumului în cuib.., TT11prior, nurnai'' boabele de grîu au fost transportate și împrăștiate în „cimitirul furmcnor’, fără a fi consumate (fig. 5)- Administrînd c,a hrană fragmente^ fructe coapte (cireșe, caise,.- pere și mere) s-a,observat că acestea nu au,^^ sumate. . '' ‘ Din cercetarea întregii hrane vegetale administrate, rezultă că specia Camponotus aethiops Latr., hu este granivoră. în afara acestor materiale de natură vegetală, am administrat și o cantitate de zahăr (1 g la 7 zile), care a fost integral consumată (fig. 6). ' * > - " 2. Nutriția animală: (Ja hrană animală am administrat diferite .spepii; de insecte din natură în sezonul cald, aparțini nd următoarelor > ordine * Orthoptera, Momoptera, Heteropterd, Hymenopteraj Coleoptera.JM început am dat furnicilor insecte moarte, dar ele nu au fost nici transpor- tate în cuib și nici nu au fost consumate; încercările noastre de a dă fur-, nicilor insecte vii au dat rezultate bune; Insectele prinse ușor cu vîrful unei pense, astfel ca să fie încă mobile, erau transportate în cuib de furnicile ' lucrătoare și cbnșumăte. Odată imobilizată prada, furnicile lucrătoare în- cleștau în diferite puncte corpul insectelor, rupîndu-le în majoritatea cazu- rilor aripile și picioarele. Asemenea observații aii putut fi făcute și cînd, din întâmplare, îh apropierea secțiunii cuibului experimental se afla o muscă. Uneori, în jurul unei insecte, se găseau cîte două furnici, care tră- geau prada de aripi sau picioare în sens contrar pînă o rupeau. Jn luna sep- . tembrie insectele colectate cu fileul au fost înlocuite prin adnlți și larve de Musca domestica Ai., care, imobilizate și transportate în cuib, erau apoi consumate. ' . . Depozitarea hranei se făcea în primele încăperi ale cuibului experi- mental. Prin transparența pereților de sticlă se putea observa cum circa .3—4 furnici lucrătoare palpau mai întâi pe toată suprafața corpului insec- tele transportate (adulți și larve) și apoi le sugeau corpul, resturile fiind scoase din cuib, în arenă. în cuibul artificial aceste materiale sînt transpor- tate și depuse într-,un colț al arenei („cimitirul furnicilor”) , (fig. 7 a și b; tabelul nr. 2). De asemenea am mai constatat că hrana transportată în cuib nu este niciodată depozitată în aceleași încăperi cu ouăle, larvele și coconii, ci în camere cu totul separate și îndepărtate de acestea. ■ : CONCLUZII 1. Atât în condiții naturale, cît și în .condiții de laborator (cuib arti- ficial original), construcția cuibului prezintă o asemănare privind planul pe verticală al cuibului și forma încăperilor (galerii și camere). 68 D. PARASCHIVESCU . : ■ . ' ' 12 2; Comjiarînd construcția ‘încăperilor la specia Camponotus aetliiops Latr. cu a altor specii de formicide experimentate anterior (Messor, struc^ tur Latr. ș| Catdghjphis aenescens Nyl.) am, constatat deosebiri esențiale, ' atît în ceea ce privește durata, cit și aspectul general al acesteia; 3. Am putut stabili numărul și forma încăperilor construite prin urmărirea zilnică ^construcțiilor cuibului cu ajutorul imaginilor obținute s pe liîrtie de calc și a aparatului de filmat. 4. Prin studiul imaginilor obținute am constatat că durata construc- ției complete a cuibului este de 5 luni și jumătate. în primele 9 zile se , efectuează 80% din întreaga construcție, după care ritmul de construcție ' șcade./;''': ' 5. Modul de nutriție la această specie (în natură și în condiții experi- . mentale) este carnivor. Hrana de natură vegetală nu a fost consumată. . ; ; ; : v. BIBLIOGRAFIE : ; --y ; - / ■ . ■' / /j/' 1. OtRpjsi R, An. șt. Univ.» AJ. I. Cuza", Iași, seria șt,. nat., 1862, 8, 1. Jaquet M., Bul. Șoc. șt., 1900, 9, 148. : , 3. Ksechtel XV. IC et Pahaschivhsco D., Rcv. de biol., 1962, 7, 2. 4. Lb Masne G. et Torossian C., Insecte» sociaux, 1966, 12, 2, 185—194 . 5. ,MoicsĂRY A., Ord. Ițymenoplera, in Fauna Regni-Hungariae, Budapesta, 1918,,3, 6. .ParAschiVescu D., St- și cerc. biol. Seria, biol, anim., 1961, 13, /, 7. , Rev. roum. de biol., Serie de zoologie, 1967, 12, 4. 8. Insectes sociaux, 1967, 14, 2. ■ ' 9. TorossiaNCu, G. H., S^ances Soc. Biol.., 1965, 159, i, 984. ( ' < ' ■ Institutul de biologie „Trdian Săvulescu” Primită in redacție la 30 septembrie 1967. . ~ VALOABEA ȘI EFECTUL PBESIUNII CINEGETICE , ASUPBA PĂSĂBILOB BĂPITOABE FOLOSITOABE < ȘI OCBOTITE ' ‘' DE ' ? ; . . . . , . , : ■ AL. FILIPAȘCU ? J k ... ■ s<';' Ai \ 598.9 : 591.611:591.526 . A detailed analysis of cyhegetic pression (P) is made. According to the hun- dreds of legs of the prey birds shoOted down by the hunters the rates for prey control were eșfablished. For the Cluj former region these rates were the following : ■ useful species (F) 35 % ; species protected by lă\y (OL) 32 %; harmful species (B) 28% and unimportant species (I) 5 % (Fig. 3). Another piirpose of this study was to establișh the index for cynegetic pression bile - Cfrcuă-sp. Falco sp. Buteo sp.. - .. . Accipiter sp. 1 2 , 3 ; ' 1 " 1 2 i,0 . ! ■ > . .: - 'S, , • ■. ■ 1 . ; , ■ ■ ■i-o.țyn i: total . ' 6 \ : 3 : 3 ■ TOTAL GENERAL: ! 124 100 100 100 100 în aceste cifre medii procentuale surprinde procentul ridicat de răpitoare ocrotite de lege și totuși împușcate, cît și faptul că acele specii care justifică oarecum acțiunile de combatere formează numai o treime din total! Analizînd păsările naturalizate la filiala Cluj (60—80% prezentate de către vînători) în perioada 1963—1965 observăm,că numărul speciilor folositoare și al acelora; ocrotite. ,de lege crește, puternic (tabelul nr. 2). '72 ' ' AL. FII.IPASCU , Tabelul nr. 2 Anallia speeltleă a răpitoarelor eu । pene nătersllzatepentru la atelierul de naturalizare al fillalpLA vinători șl- vînzare cu amănuntul «VPS Cluj Categoria păsări răpitoare (vezi Tab. 1) • Specia 1.11.1963- 20.11.1964 20.11.1964- 1.11.1965 1.II.1965 — 1.11.1966 Media nr. °/ '9 nr. nr. . % 0/ ' D. L Accipiter gentilis 15 Accipiter ni.nis 11 . Palco peregrinus ' 1 8 8 1 9 ■ 5 ; ii pi' < total 27. 18,8 17 23 14 22,7 Palco sub buteo Palco columbarius pirciis cyaneus Miltius migraps 1 1 1 1 1 2,7 i ' total 2' 1,5 3. %'5.: 1 1,7 F. V OL. \ : ■' .■ Butea butea Butea laggpus Palco tinnunculus Palco vespertinus Accipiter badius 29 14 6 11 6 6 . 1 9 3 2 1 30,3 total 49 34,3 24 32 15 •2 1 1 3 9 13 1 /' î ■ 24,6 Aquila chrysăetos Aquila clanga Aquila popunarina Hieradetus pennatus Circdetus gallicuș Bubp buba Strix uralensis Strix dlucb ; Asio olus X Athene noctua Aegolius funereits Tyto alba /■ 2 3 1 4 5 3 21 21 \4 1 1"? 4 3 9 8 - 3 2 45,5 total 65 45,4 3° 40 31' 51,0 TOTAL GENERAL: ' 143 ■ 100 75 100 :61 100 ' 100 Ne dăm astfel seama că răpitoarele ocrotite ajung de la 17% la 40—50% din totalul răpitoarelor naturalizate, menținîndu-șe de la an la an la același nivel. Pentru acest motiv raportul între categoriile cinegetice de păsări răpitoare se modifică astfel: D . . . . . . . . 21,5% • ' I . . . • ......... 2,7% . .. < .. F . . . . . . . • 30,3% ' : -X:' . •■ ' OL , ,, . ; . . 45,5% - . Întrucît îâ acest atelier se naturalizează păsări provenite din toate colțurile fostei regiuni Cluj considerăm că dispunem de material și date suficiente pentru. alcătuirea unei medii generale și a unui raport concludent, între diferitele categorii de răpitoare aripate distruse. Astfel, din tabelele 5 presiunea cinegetică asupra, pășirilor răpitoare ocrotite , 73 nr. 1 și 2 obținem formula procentuală a combaterii păsărilor de pradă care ' pentru regiunea în studiu se prezint D ..... .28% I..........................5% X. X.'- RX, ; F.............. . . 35% ' •' OL . . . . ., . . .32% ' 100% Notăm că printre răpitoarele ocrotite de lege numărul impresionant îl dețin speciile nocturne (Strigidae 70—90 %), iar printre acelea folositoare economiei agro-silvice, șorecarii (Buteo sp. 80%). Fig. 2.— Raportul procentual Fig. 3. — Diagrama formulei între categoriile cinegetice de procentuale a combaterii păsări răpitoare, rezultat din’ păsărilor răpitoare în regiu- analiza materialului naturali- nea Clujului. zaț la filiala'Cluj. z ' \ Pentru a putea aprecia consecințele directe ale combaterii răpitoarelor, în tabelul nr. 3 sînt date' valorile numerice ale presiunii cinegetice în inter- valul 1963—1965, repartizînd numărul total al răpitoarelor aripate com- bătute după formula procentuală stabilită mai sus. i ' ' ' ' < : V" ■ . . X ■■ .. Tabelul nr. 3 Calculai aproximativ, cantitativ, ai răpitoarelor aripate distrase intre limita fostei regiuni Cluj in perioada I9C3 --1965 Diverse răpitoare cu pene (date numerice raportate de filialele de vînătoare) Răpitoare cu pene distruse • ' Obs. Tab. 1 + II . d. ; / . i. X ■ F. OL. , anul buc. bUt- - | buc. . % buc. ■ ?/o I buc. 1963 1964. 1965 : 9 600 5 874 6 378 28 5 600 , 5 1 000 35 -7 000 32 . 6 400 Total: 21 850 : z ■ 100% 20 000 buc. - . .. V .. (restul se consideră gaițe, sfrîncloci etc.) /. PBESIUNEA CINEGETICĂ ASUPBA PĂSĂBILOB BĂTITOABEOCBOTITE ' \ 75 74 ..x .‘/■"X? al filipascu ■■•.-•x-x• , 6. Reiese că din cele aproximativ 20 000 exemplare (diverse răpitoare cu pene) distruse și îmegistrate fin scriptele filialelor în intervalul de timp dat, 13 000 (67%) au fost păsări folositoare economiei omului și specii ocrotite dp lege pentru raritatea lor. între acestea, speciile ocrotite ^ting ciîră de 6 400 dintre care 4 $00 sînt strigide. Cifrele de mai sus nu țin seama de combaterea prin dărîlnarea buiburilof, distrugerea ouălot și a puilor de corvide, unde uri procent de peste 30% îl dețin tocmai pontele și puii răpitoarelor parazite. Cercetînd modul în care se exercită presiunea cinegetică, la unele dintre filialele de vânătoare din regiunea Clujului în, urma ihstrucțipmldț- limitative ale AGVPS (ordihui 6 110/1964 care interzice combaterea altor , specii decît Accipiter gentiUs, A. nisus și Circus aeruginosus), adică îri intervalul 1965—1966, am ales atît filiale apropiate (Gherla și Dej) cît și unele mult îndepărtate. (Bistrița, Turda)'iar'pentru comparație au fost analizate și< păsările răpitoare împăiate la Cluj în anul 1966. Scopul final al acestor'cercetări a fost stabilirea unui indice al presiunii cinegetice (iP) care să permită exprimarea simplă și științific obiectivă a valorii presiunii. Am considerat astfel că iP exprimă raportul între speciile considerate dăunătoare și acelea folositoare și ocrotite de lege (exceptând speciile indi- ferente) după formula de lucru stabilită de către noi, ir^_______?%_ ’ ' ' ' F% + OL% , Această formulă, exprimă cîte păsări folositoare, șj ocrotite jm fost nimicite la un exemplar de adevărat „dăunător” distrus., Din tabelul nr. 4 reiese evident că d presiune'cinegetică minim, admi- ' sibilă are loc numai pentru iP = 1, deci atunci cînd unei păsări dăunătoare nu-i este sacrificat mai mult de un exemplar dintre speciile folositoare sau ocrotite. Presiunea cinegetică scade pe măsură ce iP tinde spre valori mai mari cal, lă valoarea maximă lO indicînd o adevărată;combatere, orientată) științifică șneficiență;,.^ iP tinde Spre: zero, combaterea devinu slabă,.meorientată ștpuțin eficientă)/ iar presiunea, cinegetică asupra celorlalte’ categorii de păsări răpitoare crește inadmisibil. : Astfel, din tabelul nr. 4 rezultă că după 2 ani de la aplicarea ordi- nului limitativ al AGVPS amintit, acesta nu este respectat peste tot..Dacă la Gherla iP — 2,13 este acceptabilși-îmbucurător-,- la Dej? unde; parțial ghearele provin și de la vînători, Șituațiă pasărilor este, precară, iar . indicele presiunii cinegetice la aceste două unități este negativ0,64,, rpșpectiv: 0,47. Se evidențiază cît de dăunătoare este această combatere în egpnomia naturii și cît de inutilă intereselor gospodărești ale filialelor de vinăfoare respective. Un număr foarte ridicat de răpitoare folositoare (aproape 60%) și ridicat pentru speciile ocrotite (peste 13%) se mai menține la Turda situată în jumătatea sudică a regiunii, determinînd un indice deo-, sebit de scăzut al presiunii, iP = 0,36; în mod comparativ, la Cluj păsările naturalizate în cursul anului 1966 mențin procentul obișnuit al speciilor ocrotite (46.%), deși acelea folositoare s-au diminuat (21,96%), ceea: ce duce la o presiune cinegetică ridicată, cu un iP — 0,52, adică, la jumătate valoarea minimă admisibilă. : / Deducem din toate acestea că preocuparea organelor salariate vînă- torești în aplicarea propriilor lor iristfucțiuni' limitative, în educarea vînă- 7'• ,. Tabelulnr.4 ■ ‘ ■■ ','h •>'' fndlwlc presiunii cinegetice țiP) pe filiale de vin&țoare și intre limitele fostei regiuni Cluj, in perioada 1364— 1?8S / Cate- goria de păsări răpit. Determinări după gheare Materia) naturalizat Gherla Deî Bistrița ■Turda cluj Specia 31.1.1965— i.in.1966 1.XL1965-. 28.11.1966 1.IV.1965- 31.XII. 1965 8.II.1964 — 5.III.1966 1.11.1966-^ 1.11.1967 buc, 0/ . /p buc, : 7% . buc. ■. %. ' bUC,; % buc. . % D, Accipiter gentilis Accipiter nișus Circus aeruginosus 12 14 6348 17. 23. 38,85 31 44 31,25 15 38 2 24,28 6 6 ^9,24 I. Circus sp. Falco subbuieo Falco naumanni Falco' columbarius 1 ! 1 . 7,29 10. . 2 10,16 7- '2,91 9 1.0 / ’2'x '9,27 1 . 2,44 F, Accipiter badius Butea buteo Buteo lagopus Falco tiiinunculus Falco vespertinus Pernis apivorus Circăetus gallicus J . 1 P ■[ 1 1 to to 29,53 1 33 12 5 50,99 83 25 29 2 57,93 56 16 41 " 1 6 .. 1 53.12 .1-1-1 CQ hă Ui f 21,96 OL. Aguila ehrgsăetos Aguila hei iaca Aguila poitunarina Hieraăetus pennatus Pandion haliăetus Bubo bubo Strix urdlerisis Strix aluco Asio otus Asio flammeus' Athene noctua ['■ 1; r 1 1 1 1 I I 1 1 .i 0 i i I.4A' I l'i i Li ■ / k. 0 1 7 3 4 4 4 ■ 7,91 3 1 2 1 3 13 . 2 5 13,33 1 2 2 1 1 2 10 46,36 TOTAL 41 100 103 100 240 100 226 100 41 100 D% = F% + OL% 0^64 ■ A47 0,36 6,52 iP mediu (pe regiune) = >'7 V . toților și pentru, ocrotirea avifaunei indiferente scopurilor cinegetice este încă deosebit de slabă. Rezultă de asemenea/o și mai slabă preocupare a organelor de resort silvice și agricole îri păstrarea și ocrotirea speciilor de răpitoare direct folositoareintereselor lor economice, prețioși auxiliari în combaterea biologică selectivă și permanentă a adevăraților dăunători îri economia agro-silvică. Stabilirea valorilor presiunii cinegetice (P) și a indicelui matematic de apreciere a acesteia (iP), în baza materialului analizat mai sus, ne per- miteca în locul concluziilor să propunem .următoarele măsuri menite să ' 7 . . . 7 ■ . ' ' ' . ■ . 7 ( . • V • ‘ ■ 76 : AE.’rt).'n-Ai5Cxî '• J 1 ’ A?’■ O; ■:. ' 8 redreseze situația îngrijorătoare a efectivelor de păsări răpitoare autoh- tone : ’ ;; '1;' Interzicerea ’ cbrilMterii; / ă împușcării și’ ''distrugerii cuiburilor Muțvr speciilor'fa răpitoare-zi sau de noapte (excepție Accipiter gentilis. în [fazanerii); ;il • , : ; 2. interzicerea । campapiei de darhnare a cuiburilor de corvide, altfel decît în prezența unui delegat ăl OMX sau a unui ornitolog specialist. 3. Ștergerea cifrei de’plan de combatere la capitolul „diverse Văpi- toaîe icu pfene” din normele de activitate 'cinegetică.' 4. Predarea ghearelor de corvide să se efectueze nominal, să rămînă ppmai în sarcina paznicilor și arderea ghearelor să aibă loc în prezența unui delegat ornitolog, la nivelul județului. ‘ ‘ i A b. Interzicerea deținerii bufnițelor (Bubo buba) și a vînătorii cu acestea. ■ J ! ■'v 6. Stabilirea 'de sancțiuni gradate -’și Serioase pentru toți cei ce prezintă păsări răpitoare la împăiat, sau care le împușcă ocazional pe teren. 7. Distribuirea da unitățile vînătorești sau silvice, a unor'pliante științific întocmite, clare și explicite, care să contribuie la cunoașterea rpai buna a speciilor de păsări' răpitoare șr la cruțarea lor viitoare. ' ' 8. interzicerea jfblosirii , .substanțelor toxice în combaterea dăună- torilor vînatului. ! : ■ ■ ■ ■■ ' Centrul de ' cercetări biologice Cluj. ; . 1 Primit în redacție la 23. septembrie 1967 Revista „Studii și cercetări de biologie — Seria zoologie” — publică articole originale de nivel științific superior, din toate domeniile biologiei animale : morfologie, fiziologie, genetică, ecolo- gie și taxonomic. Sumarele revistei sînt completate cu alte rubrici ca : 1. Viafa științifică, ce cuprinde unele manifestări științifice din domeniul biologiei ca simpozioane, lucrările unor consfătuiri, schimburi de experiență între cercetătorii români și cei străini etc. 2. Recenzii, care cuprind prezentări asupra celor mai recente lucrări de specialitate apărute în țară și peste hotare. NOTĂ CĂTRE AUTORI Autorii sînt rugați să înainteze articolele, notele și recenziile dactilografiate la două rînduri. Tabelele vor fi dactilografiate pe pagini separate, iar diagramele vor fi executate în tuș pe hîrtie de calc. Tabelele și ilustrațiile vor fi numerotate cu cifre arabe. Figurile din planșe vor fi numerotate în continuarea celor din text. Se va evita repetarea acelorași date în text, tabele și grafice. Explicația figurilor va fi dactilografiată pe pagină separată. Citarea biblio- grafiei în text se va face în ordinea numerelor. Numele autorilor va fi precedat de inițială. Titlurile revistelor citate în bibliografie voi’ fi prescurtate conform uzanțelor internaționale. Autorii au dreptul la un număr de 50 de extrase, gratuit. Responsabilitatea asupra conținutului articolelor revine în exclusivitate autorilor. Corespondența privind manuscrisele, schimbul de publicații etc. se va trimite pe adresa comitetului de redacție, Splaiul Inde- pendenței nr. 296, București. La revue «Etudes et recherches de Biologie — S6rie de Zoologie» paraît 6 fois par an. Le prix d’un abonnement annucl est de M; —FF.20; -DM.16. Toute commande ă l’dtranger sera adressee ă CARTIMEX, Boîte poștale 134—135 Bucarest, Roumanie ou ă ses reprd- sentants ă l’dtranger. En Roumanie, vous pourrez vous abonner par Ies bureaux de poște ou chez votre facteur.