Sg7 -7
77W^W77W®7!777.ț;^
■'■ Ar7?7F^-1^î^^^	'W77 "'■'' -.' /;7<-,-''';77.77:7\77;2777
?W7'77 v&yntțp^	7r^:'7 >7^777?
.- 7' ■-/'' 77^’ 717.7.7^ svatfMttf	■■	7.ii
:.'.'7V7 '■■77. ila 7'L - -■■■■'?v,'777' .. ' ■ . ■ <, "\ j ■'” "--:. ■ ,7.. ?; ■<L‘7-<7/^i'''' 777
(77^(75 77w.iîi<77	w7M7^7wiii7n7 ? i	\.
777 ^s.7 ă7!7.i 7:^7.,7' (Sd}j;H.tU777i°7-'- '7^/ jp7/ib)7<'-7?,J',. ■; 7-.''" ■■■'-'
7wfii B 7177^. im 7^’7 777 si &<■' /■ '
■7:■ ;■;.■'-.■ 7!M777'JL7ți07*i.idft&7	'^V7W<i7#.htlLi7:,;\. ’.
■<?'•’■•-’ t-î ■'■. 7®7'ati	117 iM777,: ''■~t7:7'?<7i’” ’ ’•" ■	■- ■ ^ " • ■’•’ •
/jăȘșjiinîn^' 77. i'.'i.77W77f7,7- Vr^.W-Cfn i.7;-777. OdiirKrfîkiv:•
■■ 7-t- " ''■^7777-7^tJ; 771J&7i..'- 7r;77Pii77i.i777	■ «W211 pi-« 7W >hfl<7:;:7 ■■:
■i',[f(^77^771777s7i7'L7;ru^^^	iWi'lvi & FpiL,'.	■■ 7 '" ■
;.'-'J7' ■■7p.7777 iW IO77 ;' . ■ • d' ,: 7';''' ' ■ ' '	■	. ' '	7
'hijl:! 7tU7r ^^7 .^7; tarife-.- ■77 ■• -7"
i5i$© Ț?77:■ ■ ■■'
7;:7>7/z7	''^.■fc'7 :'-7..;7	77 ; 7 ■■77i’7 . ''	: ■ ■ ; ■'■■'■■'■ ".< 7;.; :;
7,77 £7	■
'.'':[; -;7■ rci7.i77'țw7.-..77țM	'^7''^7: i^i.;;®., ț;;,. <aiydM7 7^h.>dețp 7iJ7-'■ ■
7'-.7 7\7-Vm.^	' ■'.-.■.	7-	■
■'^j7,W777.Wmsy7ț7'77^^^ 7Wițim)in7 ■'
- -7<î v ^djgtsdi X^T^dĂVQifit^vV.^K^	Ar ilFW'oiâkF'W7 ]’»>■■;■, '7ip>L,, :.ui7ă(W - ikț7? ■:
,1777^1’fiDX§^S?&;iți7'-'!'.-tisjst;:■ '1 H-7.'77'7S.kif.OȘiijjnV ■■ -77d(i.ii.dliijimii!iiu;k--	7' ■ 717■::'
7-7	"F?X'.<.1 ■ ■'^	?-	: -	■.
' 7Ji<wi Fiii/..£7 .L0iw.t?a7K.' ^in'rfârmv -'■■?,vii ■ -W7 ; .-:
7t77■ikrȘt.ț ■ ■ ■ '■	;.::■,'■■ • v:t7.<^ ■'.:
i77ț7■)kițf.ii.s।îi ''i„îdtMRHji.i7sd7 1 f;0cddAV7*Ș^7^
i(Și,77'-P7717 M7it77 ifcd'Hi Ujcfi^iȘ	[ iți'iUtîț f>7ît£i (j J '1’7 £.7. (ff rmi'?! fsuWh'h- ■'■ '■'■:■■
-' 7 ;/y. ifljsjțj ;l	J.l jpȘl117777 Mi-
■■<C1sl7 7177177^7177 • WijSțfVili'J&V ■	"fjjjlxtB‘-tlțiii 1 :■■■■ ' ;7
..■.>;■■	7< ■■■ ■:■:'■■ ■ : ■-■ -:: ■■■
;i Q,f.Z.W7X1	iiSi■ W fKțilftAttRiXi*'P--101Ui^ '11 "■ fii î-1 lULt.d'il71	ff7^7 ■ ÎJ\Sjîf/fn	!■ Ipțy■■. 7Y.- ■■ ■ ■
7^.'.-7=:■>■■.>: '	.■ ;.<■;■■ ;■■■'<■ ■	-■-■ ■ 7 v -:7 ■,. :.. . ..:-	■■ r-, t/ț .
î|7î^WWi777/ch^7	■'<■ ■ ; "■■.777
7? >?■ 1. i;^t7	W1- 7^7'jk jJ7.'' ;



5 ■
77,^w®	■■ .'
-7' 7 ':.^ '"
■■■	7' '■	7; ■■-■ ■■-.....■■■/■' '<-7 ■ 7 r .■ ■
;.'7-: ’7 ' ■■''■-■77177	■ '.7' '■ '- ■' ' /. '' 7 '.'
7<;7S7W.WWOto	7<- 7'7 7-7.
7' --^ 7:t'''7^^7'7 7: 77" -.. ■' ' -.
3
,t
7
■r

\ ■ l:y.-<'.</■: :.■■ ■
7.'.•" ■■ '.-77 ,7 7 ''7 .7 ' v ’ ■ ■ .: ■’. ;'
#i	iW‘^

I
■'7; {.^17 ■
COMITETUL DE REDACȚIE
Redactor responsabil:
Academician EUGEN FORA
Redactor responsabil adjunct:
R. CODREANU, membru corespondent al Academiei
Republicii Socialiste România
Studii si cercetări de
BIOLOGIE
SERIA ZOOLOGIE
TOMUL 19	1967	Nr._6
Membri:
M. A. IONESCU, membru corespondent al Academiei
Republicii Socialiste România ;
MI HAI BĂGESGU, membru corespondent al Academiei
Republicii Socialiste România ;
OLGA NEGRASOV, membru corespondent al Academiei
Republicii Socialiste România ;
GR. ELIESCU, membru corespondent al Academiei
Republicii Socialiste România;
MARIA CALOIANU — secretar de redacție.
Pentru a vă asigura colecția completă și primirea la timp a revistei,
reinnoiți abonamentele dv. pe anul 1968.
Prețul unui abonament este de 60 de lei.
în țară abonamentele se primesc Ia oficiile poștale, agențiile poștale,
factorii poștali și difuzorii de presă din întreprinderi și instituții.
Comenzile de abonamente din străinătate, se primesc la CARTIMEX,
București, Căsuța poștală 134 — 135 sau la reprezentanții săi din
străinătate.
Manuscrisele, cărțile și revistele pentru
schimb, precum și orice corespondență,
se vor trimite pe adresa comitetului de
redacție al revistei „Studii și cercetări
de biologie — Seria zoologie”.
s u //. a r ssamKii S
Ă	, /T’VC
EUGEN A. PORA și ȘTEFANIA MANCIULEA;7'^^
'	termiei asupra respirației tisulare și transâmiha'zclor- hepatice
Ia șobolanul alb .......................................... 443
D. I. ROȘCA, ȘTEFANIA MANCIULEA și H. GIURGIU, înglo-
barea PM la șobolanul alb în faza de contrașoc a stressului
prin frig, în funcție-de starea fiziologică a tiroidei........... 447
MARIA GHIRCOIAȘU, E. A. PORA, DELIA RUȘDEA-ȘUTEU,
și ANGUȚA MAXIMINIAN, Variația colesterolului, activi-
tății glutamic-oxalacetico-transaminazei (GOT) și proteine-
lor din ficatul și pielea de Testudo graeca, sub influența sis-
temului nervos..................................................  451
C.	WITTENBERGER, Cercetări asupra transferului de substanțe
între mușchiul roșu și mușchiul alb, la crap.................... 4 57
FL. COCU, AL. LUNGU, L. DINU și V. TEODORU, Corelația dintre
variațiile zilnice ale presiunii atmosferice și modificările eozi-
nofilelor circulante la berbeci............................ 465
D.	SCRIPCARIU, A. BANCU și I. MOTELICĂ, Contribuții la
studiul histologic și histochimic al formațiunilor glandei supra-
renale din rinichiul cefalic de Cyprinus cdrpio (L.)............. 469
ECATERINA PÎRVU, Dinamica repartizării acizilor nucleici în
elementele constitutive ale placentei și paraplacentei. . . .	475
I. GAVRILEȚ și EUGENIA MILOVAN, Tipurile de hemoglobina
și transferine serice la oile Karakul negru..............  481
. MARIA SUCIU, Sifonaplere (Siphonaptera Latreille, 1798) parazite
pe chiroptere {Chiroptera) din România .....................-	. .	487
GR. MĂRGĂRIT, Observații în legătură cu înmulțirea în masă
a gîndacului Byctiscus populi L, (Coteoptera — Curent io-
nidae) . .................................................  493
St. și cerc. biol, seria zoologie t. 19 nr. 6 p- 441—520 București 1967
APARE DE 6 ORI PE AN
ADRESA REDACȚIEI ;
SPLAIUL INDEPENDENTEI Nr. SW
BUCUREȘTI
443	' ’
Pag.
ALEXANDRINA POPESCU, Contribuții la studiul sistematicii
și dinamicii helxnintofaunei populațiilor de rozătoare din
Dobrogea de nord............................................. 501
DAN MANGLELI, Date ecologice asupra polichetelor litoralului
românesc al Mării Negre în dreptul Stațiunii zoologice marine
Agigea ...................................................... 509
RECENZII............................................................ 515
INDEX ALFABETIC................................................  .	517
INFLUENȚA HIPOTERMIEI ASUPRA RESPIRAȚIEI TI-
SULARE ȘI TRANSAMINAZELOR HEPATICE LA
ȘOBOLANUL ALB
DE
academician EUGEN A. PORA și ȘTEFANIA MANCIULEA
On a suivi Finfluence de l'hypothermie sur la respiration tissulaire et Facti-
vite des transaminases hdpatiques, iînmădiatement apres Fexposition des ani-
maux au froid, apres 30 minutes, une heure et deux heures.
L’hypothermie obtenue par I’administration de largactil et exposition â la tem-
perature externe de — 10°C, durait une heure et a 6t6 r^p^tee pendant 8 hours.
On a constata une augmentation tres significative de la consommation d’oxygăne
du tissu Mpatique, immediatement apres- F exposition au froid.
L’activit6 des transaminases du foie (GPT et GOT) des anlmaux sacrifUs plus
de 30 minutes apres l’exposition au froid, est dlxninuâe vis-â-vis de celle des
t^moins.
Viteza reacțiilor metabolice la poikiloțerme este direct legată de tem-
peratura corpului și deci de a mediului ambiant. Activitatea enzimelor
asigură o anumită viteză constantă acestor reacții. Pentru a ști în ce măsură
intervine la mamifere hipotermia în activitatea vitezelor reacțiilor enzi-
matice, constantă la organismul homeoterm, am urmărit respirația tisu-
lară și activitatea transaminazelor în țesutul hepatic de șobolan alb supus
îh mod repetat hipotermiei artificiale.
Hipotermia s-a obținut prin administrarea intraperitoneală de largac-
til în doze de 2,5 mg/animal (a căror greutate a variat între 140 și 170 g
și prin expunere la o temperatură exterioară de —10°C timp de o oră
repetîndu-se tratamentul 8 zile la rînd.
Temperatura corpului s-a măsurat cu o instalație specială cu termis-
tor. Consumul de oxigen al ficatului s-a măsurat prin metoda Warburg
iar activitatea transaminazelor GPT și GOT prin metoda Reitmann-Fran-
kel (citat după (1)).
Animalele de experiență au fost împărțite în 5 loturi a cîte 10 indi-
vizi, după cum urmează :
lotul I: animale-martor (fără expunere la frig);
lotul II: animale sacrificate după o ora de hipotermie;
«T. ȘI OEBC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 19 NR, 6 P, 443-446 BUCUREȘTI 1967
444
EUGEN A, PORA și ȘTEFANIA’MANCIL'LEA
2
3	RESPIRAȚIA TISULARĂ SI TRANSAMINAZELE ÎN HIPOTERMIE	445
lotul III: animale sacrificate la 30 min după scoaterea din1 hipo-
termie;
Iotul IV: animale sacrificate la o oră după scoaterea din hipo-
termie;
lotul V: animale sacrificate la 2 ore după scoaterea din hipo-
termie.
REZULTATE ȘI DISCUȚII
Temperatură corporală . a animalelor-martor, cărora li s-a adminis-
trat numai largactil, fără a fi expuse la frig, a oscilat între 28 și 33,5°G,
constatîndu-se o restrîngere a acestui interval spre sfîrșitul tratamentului
(fig- Ir >)■
La animalele în stare de hipotermie provocată de administrarea
largactilului și apoi de expunerea la frig se constată o variabilitate mai
mare și o scădere mai pronunțată a temperaturii corporale în primele zile
de hipotermie, dar, pe măsură ce starea aceasta se repetă în cursul celor
8 zile, ele experiența, se observă o creștere a temperaturii și, în același timp,
o restrîngere a intervalului ei de variație (fig. 1,- 0A—2ft), ceea ce denotă
o adaptare la starea hipotermică.
Aceste rezultate vin îh sprijinul constatărilor (2) după care substan-
țele neuroplegice nu micșorează producția calorică normală a animalului,
Fig. 1. — Intervalele de variație a temperaturilor, corporale în cursul
celor 8 zile de hipotermie. M, martori; 0h — 2h, loturile experimentale.
care răspunde la scăderea temperaturii ambiante printr-o creștere a pro-
ducției sale calorice, deci limitează acomodarea Ia termogeneză și nu o
suprimă, dar scade nivelul termic general al homeotermului (3).
Scăderea nivelului termic în urma, administrării de substanțe neuro-
plegice este mai slabă la animalele adaptate timp îndelungat la frig (4).
Rezultatele determinărilor. de respirație tisulara și ale activității
transaminazelor sînt cuprinse în tabelul nr. 1.
Consumul de oxigen al țesutului hepatic crește la toate loturile și
este deosebit de mare după ieșirea din starea de hipotermie (valori statis-
tic semnificative). El arată efortul energetic deosebit de important al
ficatului în. recîștigarea temperaturii normale a corpului după răcirea
experimentală. Acest efort scade după o oră, menținîndu-se însă, peste
valoarea inițială chiar la 2 ore după ieșirea din hipotermia artificială.
Tabelul nr. 1
Respirația țesutului hepatic și activitatea transaminazelor hepatice în hipotermia artificialii la șobolanul alb.
Diferențele procentuale sint raportate la lotul I (martor)
Lotul		Consumul de oxigen în mm2/g/oră	Activitatea transaminazelor în y acid piruvic/mg țesut proaspăt	
			GPT	GOT
I (martor)	media	531,4	1'466	2 129
II	media ±%	668,9 + 25,8 '	1 737 + 18,5	1 846 -13,2
III	media	566,7	1 140	2 078
	±%	+ 6,6	-22,2	-2,2 ■
IV	media ±%	558,5 + 5,0	1 333 —9,1	2 004 — 5,6
V	media ' ±%	568,7 + 7,0	1 351 -7,9	1 897 -10,8
Valorile procentuale ale diferențelor de consum de oxigen față de martor
sînt date în figura 2, A.
Activitatea transaminazelor (GET și GOT) este micșorată după hipo-
termie (tabelul nr. 1). Numai GET, imediat după scoaterea din starea
hipotermică, prezintă o activitate crescută față de martor (fig. 2, B).
Fig. 2. — Variația procentuală a consumului de oxigen
(A) și a activității transaminazelor hepatice (B).
Scăderea activității transaminazice după o răcire prealabilă a țesu-
tului hepatic dovedește o întîrziere a fenomenelor de proteoliză și de sin-
teză, deci un fel de blocare a activității proteozelor. Acest lucru a mai fost
pus în evidență (5) pentru țesutul miocardic.
Dar în cazul experiențelor noastre modificările metabolice aberante
ar putea fi datorate în parte și acțiunii nespecifice a largactilului, care prin
blocarea unor ganglioni nervoși ar putea interveni negativ în procesul de
termogeneză și sinteză.
Este sigur însă că scăderea temporară a temperaturii corpului pro-
voacă modificări negative în activitatea metabolică. în lucrări ulterioare
446	EUGEN A. POEA șl STEEANTA MANCIULEA
vom căuta să precizăm care este partea fiecărui factor în fenomenele
abordate.
CONCLUZII
1.	în urma repetării unei stări de ușoară hipotermie se relevă un
fenomen de adaptare la răcire, evidențiat prin îngustarea limitelor de variație
a temperaturii corpului (fig. 1).
2.	Imediat după răcire, consumul de oxigen al țesutului hepatic este
puternic mărit (fig. 2, A) ceea ce arată efortul ficatului în redobîndirea
temperaturii normale a corpului.
3.	Activitatea transaminazelor scade, în general, după hipotermie
(fig. 2, B).
4.	O parte din fenomenele observate se datoresc probabil și acțiunii
neuroplegice a largactilului cu care s-a lucrat.
BIBLIOGRAFIE
1.	Fauvert R., Technique moderne de laboratoire, Masson, Paris, 1961 — 1962, ed. a IlI-a,
171.
2.	Giaja J., Bull. Apad. Sc. mathem. et nat.j ser. B, Sci. nat., 1933, 1.
3.	Giaja J. et Mauro vid- Giaja L., C. R. Soc. Biol., 1954, 148, 842.
4.	Lagerspetz K., Anii. Mdd. exp. Biol. Fenn., 1963, 41, 2, 202—213.
5.	Marinescu V., Păușescu E., Ionescu L. și Uleia C., Circulația extracorpordlă și hipo-
termia profundă, Edit. medicală, București, 1962, 289.
Central de cercetări biologice, Cluj.
Primită în redacție la 26 septembrie 1967.
ÎNGLOBAREA P32 LA ȘOBOLANUL ALB ÎN FAZA DE
OONTBAȘOC A STBESSULUI PRIN FRIG, ÎN FUNCȚIE
DE STAREA FIZIOLOGICĂ A TIROIDEI
DE '
D. I. ROȘOA, ȘTEFANIA MANCIULEA și H. GIURGIU
591 (05)
Incorporation of the organic phosphorus in liver, heart and skeletal muscu-
lature of the adult white rat,in the compensatory phase of stress caused by
cold (—14°C) and in reiation with the physiological state of the thyroid, was
studied using the method of radiophosphorus uptake. The obtained results
show that în the compensatory phase the variation of the phosphorus incor-
poration is not significant in the liver and the heart after 1 to 48 hrs, while
in the skeletal musculature it increases, the maximum level being reached at
‘24 hrs. In the States of experimental Chemical hypothyroidism the uptake of
radiophosphorus 4s significantly decreased in the liver and muscles, while it
remains unchahged in the heart, even in normal animals not exposed to cold,
.	.	. fi	...
înfr-o lucrare anterioară, unul dintre noi în colaborare (5.) a cercetat
înglobarea radiofosforului la șobolanul alb în cursul menținerii acestuia
la o temperatură de —16°C timp de o oră. în lucrarea prezentă dăm rezul-
tatele studiilor noastre asupra încorporării fosfatului marcat cu P32 de
către unele organe ale șobolanului alb, în funcție de mărimea timpului de
repaus după expunerea la frigul intens și în condițiile unei funcționări
normale a tiroidei sau ale unui hipotiroidism experimental chimic.
MATERIAL ȘI TEHNICĂ
Din șobolani albi masculi, avînd greutatea de 230 ±30 g., s-au făcut patru loturi:
I, animale normale martore; II, animale normale care au fost supuse, timp de o oră, la
acțiunea frigului de — 14°C; III, animale cu hipotiroidism experimental chimic (timp de
20 de zile au primit zilnic, în hrană, cîte 0,05 g metiltiouracil/individ) care nu au fost supuse
la frig; IV, animale cu hipotiroidism experimental chimic care au fost supuse timp de o oră
la acțiunea frigului intens de — 14°C. Șobolanii din loturile II și IV au primit, prin injecție
I.P., o cantitate de P32O4H2Na corespunzătoare dozei de 2 pCi pentru 100 g corp, după
un timp de 1, 4, 24 și 48 de ore de repaus de la expunerea la frig. Cei din loturile I și III
ST. ȘI CERCET. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 10 NR. 6 P. 447-450 BUCUREȘTI 1967'
449-
448	D. I. ROSCA și COLABORATORI	2
nu au fost supuși la acțiunea frigului înainte de a primi substanța radioactivă. După 30 min.
de la injectarea radiofosîoruiui, animalele au fost sacrificate prin decapitare. De la fiecare
s-a recoltat cîte un fragment din ficat, din inimă și din musculatura membrelor posterioare
(bicepsul femural), care apoi s-a omogenizat' pe țintă. După uscare, s-a măsurat radioacti-
vitatea probelor la un contor cu fereastră frontală tip VA—Z 520 la 1 800 V, la numără-
torul de impulsuri tip Ba (U.R.S.S.); radioactivitatea s-a exprimat în număr de impulsuri
pe minut și pe 100 mg de țesut proaspăt.
REZULTATE ȘI DISCUȚII
La animalele cu activitatea tiroidiană normală, în faza de contrașoc
al stressului provocat prin acțiunea frigului intens, fosfocaptarea hepatică
are un nivel egal cu acela de la martorii nesupuși Ia frig — diferențele care
rezultă din tabelul nr. 1 nu sînt statistic semnificative. Același lucru se
întîmplă și în musculatura cardiacă. în musculatura scheletică se remarcă
o înglobare de radiofosfor din ce în ce mai intensă cu cît timpul de repaus
după șoc este mai lung, atingîndu-se nivelul maxim la 24 de ore, pentru ca
la 48 de ore să revină la nivelul martorilor.
Așa cum reiese din unele dintre lucrările noastre anterioare (5), fosfo-
captarea în ficat este crescută la sfîrșitul timpului de o oră de expunere la /
frigul de —16°G, pe cînd în musculatura scheletică și în inimă ea este
scăzută (cu 20 și, respectiv, 18%).
Corelînd rezultatele anterioare cu cele prezente, constatăm că în
ficat, în cursul reacției de alarmă după expunerea la frig intens timp de o
oră, apar o acumulare de fosfor radioactiv în faza de șoc și o variație nesem-
nificativă în cea de compensare, de contrașoc. în inimă au loc o scădere
a radiofosfocaptării în prima fază și variații nesemnificative în a doua,
în musculatura scheletică, de asemenea, se constată o scădere în faza de șoc
și o creștere progresivă semnificativă pînă la 24 de ore în faza de com-
pensare.
Este cunoscut faptul că în perioadele de solicitare a organismului —-
cum este cazul în experiențele noastre —, acțiunea nervoasă ergotropă
este predominantă, ceea ce ar corespunde în musculatura scheletică, în
plin proces de frisonare termică, unui consum masiv de legături macroergice,
cu eliberarea de fosfor anorganic ce este imediat metabolizat; în acest caz,
aportul de la exterior este chiar mai mic decît la animalele în repaus și ca
urmare și radiofosfocaptarea este acum mai slabă. S-ar putea incrimina
însă și o acțiune a tiroxinei, de decuplare a catenei de fosforilare de cea
de oxidare, în musculatura scheletică. în perioada de compensare predomină
acțiunea nervoasă histiotropă, de refacere a rezervei de legături macroergice
printr-o pătrundere masivă de fosfor anorganic din sînge, ceea ce face ca
fosfocaptarea să fie acum mai intensă decît în faza precedentă și decît la
animalele în repaus ; intensitatea maximă a fenomenului după stressul prin
frig se atinge la 24 de ore.
în ficat, fosfocaptarea intensă din faza de expunere la frig și variația
nesemnificativă a ei din faza de contrașoc sprijină ipoteza lui H. L a b o-
r i t (2), după care acest organ nu reprezintă un focar termolitic în lupta
împotriva frigului. în faza de acțiune a frigului nu ar avea loc deci un
consum de legături macroergice cu producere de căldură, ci, dimpotrivă,
450	D. I. ROȘCA și COLABORATORI •	4
o acumulare de radiofosfor prin intensificarea fosforilărilor oxidative, sti-
mulată cu siguranță de mecanisme reflexe în care hormonul tiroidian sti-
mulează utilizarea lipidelor pe scară largă. Fosfoacumularea hepatică tin-
de să echilibreze consumul la nivelul muscular. Aceasta concordă și cu
unele din studiile noastre anterioare (6), (7) în cursul cărora am putut sta-
bili că, în timpul expunerii șobolanilor albi la frig intens (— 16°C), respirația
tisulară hepatică este mărită semnificativ.
Hipotiroidismul experimental chimic determină o micșorare a radio-
fosf o captării, statistic semnificativă atît în ficat, cît și în musculatura
scheletică; în aceasta din urmă, fenomenul este mai accentuat la șobolanii
nesupuși acțiunii frigului decît la cei care se găsesc în faza de contrașoc.
Participarea hormonilor tiroidieni la reglarea metabolismului compușilor
fosforați în diferitele organe ale șobolanului alb a fost stabilită de nenumă-
rate lucrări (1), (3), (4), (9). Originea micșorării fosfocaptării ar putea să
rezide în inhibarea mecanisnului de fosforilare oxidativă prin lipsa de hor-
mon tiroidian stimulator, așa cum sugerează constatările lui L. M. S r e-
ebny și colaboratori (8) și anume că la șobolani inhibitorii tiroidieni
micșorează consumul de oxigen în ficat și rinichi.
Faptul că la nivelul miocardului variațiile nu sînt semnificative
presupune că metabolizarea fosforului anorganic în miocard este mai puțin
influențată de nivelul hormonilor tiroidieni,
CONCLUZII
1.	încorporarea fosforului anorganic este diferită în cele două faze
ale reacției de alarmă din cursul stressului provocat prin expunerea la fri-
gul intens: în faza de șoc crește masiv fosfocaptarea hepatică și scad cea
miocardică și cea musculară. în faza de contrașoc, variațiile sînt nesemni-
ficative în ficat și inimă pînă la 48 de ore; în musculatura scheletică, în-
globarea fosforului crește progresiv, atingînd nivelul maxim la 24 de ore.
2.	în stările de hipotiroidism experimental chimic, se micșorează
semnificativ fosfocaptarea hepatică și musculară, fără ca cea miocardică
să fie schimbată și la animalele care nu au fost supuse acțiunii frigului
intens.
BIBLIOGRAFIE
1.	Flechter K., Myant N. B. a. Tyler D. D., J. Physiol, 1962, 162, 345.
2.	Laborit H., Physiologie humaine cellulatre et organique, Masson, Paris, 1961, 556.
3.	Milcu Șt.-M., Potop L, Felix E. și Niculescu-Zinca D., Corn. Acad. R.P.R., 1957, 7, 4, 491.
4.	Milcu Șt.-M., Potop I. și Ciocîrdia C., Com. Acad. R.P.R., 1957, 7, 9, 813.
5.	Pora E. A., Roșca D. I, și Rușdea Delia, St. și cerc. biol. Cluj, 1961, 12, 2, 215.
6.	Roșca D. I., Rusdea-Șuteu D. și Stoicovici Fl., Studia Univ. „Babeș-Bolyai”, seria
biol., 1965, 1, 99.
7.	Roșca D. I., Ghircoiasiu M. și Rovența E., Studia Univ. „Babes-Bolyai”, seria biol.,
1965, 1, 107.'
8,	Sreebny L. M., Kraus B. S., a. Wanamaker B., Endocrinology, 1962, 70, 24.
9.	Takano E., Med. J Shinshu Univ., 1959, 4, 2, 185.
Universitatea „Babeș-Bolyai", Cluj și
Centrul de cercetări biologice, Cluj.
Primită în redacție la 27 septembrie 1967.
VARIAȚIA COLESTEROLULUI, ACTIVITĂȚII GLUTAMIC-
OXALACETICOTRANSAMINAZEI (GOT) ȘI PROTEINELOR
DIN FICATUL ȘI PIELEA DE TESTUDO GRAECA, SUB
INFLUENȚA SISTEMULUI NERVOS
DE
MARIA CHIR COTĂ ȘIU, Academician E. A. PORA,
DELIA RUȘDEA-ȘUTEU și ANCUȚA MAXIMINIAN
591 (05)
On a suivi I’effet de la d£c6r£bration totale et de l'administration de largactil
sur le cholest^rol, l’activit^ transaminasique (GOT), la proteinemie et Ies acides
aminiques libres du s^rum, du foie et de la peau, chez Testudo graeca.
Chez Ies tortues d^cerebrees on a obtenu une baisse du cholest^rol et de l’acti-
vit6 GOT dans tous Ies organes analys6s, la modification des fractions proteiques
et un taux accru d’azote anii ni que.
Le traitement avec du largactil a produit des modifications semblables, ce
qui montre le role extremement important du systeme nerveux central dans le
răglage de certains processus m^taboliques chez Testudo graeca.
Dacă la mamifere se cunosc o serie de relații hepato-tegumentare
(5), (7), (8), în schimb la alte vertebrate datele de acest gen sînt extrem
de puține. Noi am urmărit variația unor indici de corelație metabolică
între ficatul și pielea de broască țestoasă sub anumite influențe nervoase.
MATERIAL ȘI METODĂ
S-a lucrat pe broaște țestoase (Testudo graeca), de sexe diferite și cu greutatea cuprinsă
între 900 și 1 200 g, colectate în luna septembrie și păstrate fără alimentație la 5 —8°C. în
luna noiembrie, broaștele au intrat în amorțirea de iarnă. Experiențele s-au efectuat în luna
decembrie pe indivizi care au fost păstrați 3 — 4 zile în laborator la o temperatură de 18°C,
unde au fost readuși la o viață activă. S-a experimentat pe următoarele loturi:
lotul I: 6 broaște țestoase martore;,
lotul II: 6 broaște țestoase decerebrate;
lotul III: 6 broaște țestoase tratate cu plegomazin.
ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 19. NR. 6. P. 461-456 BUCUREȘTI 1967
3
COLESTEROLUL, GOT SI PROTEINEMIA LA TESTUDO GRAECA
453
452	MARIA GHIRCOIASIU și COLABORATORI	2
•	, X
Animalele au fost decerebrate total, sub narcoză cu eter, prin perforarea calotei cra-
niene cu ajutorul frezei. O dată cu emisferele s-a îndepărtat și diencefalul, care este foarte
mic și practic greu separabil de emisfere. Spațiul cranian rămas gol a fost umplut cu ceară
topită, care a realizat o hemostază perfectă și a apărat țesuturile de infecții. După o lună
de la decerebrare, animalele au fost sacrificate.
Administrarea plegomazinului s-a făcut prin injecții intraperitoneale. Doza s-a stabilit
prin tatonare; în primele 5 zile s-au injectat cîte 12,5 mg plegomazin/kg greutate corporală.
Efectul de somnolență și imobilitate apare la circa o oră și se menține 10 — 12 ore. în ultimele
5 zile ș-au administrat cîte 20 mg/kg greutate, în două prize zilnice. După 10 zile, animalele
au fost sacrificate.
Colesterolul a fost determinat prin metoda Rappaport-Einchorn (10) din probe de
100 mg țesut sau 0,1 ml ser, rezultatele fiind exprimate în mg colesterol la 100 g țesut proaspăt.
Activitatea GOT s-a determinat prin metoda Reitmann-Frankel (citat după (4)) din
probe de 100 mg țesut sau 0,1 ml ser, rezultatele fiind exprimate în pg acid piruvic eliberat
în 30 min la temperatura de 21°C. S-a încercat și determinarea GPT (glutamat-piruvat-
transamînaza), dar, valorile obținute fiind un minim asigurat, s-aJ renunțat la ele. Proteinele
serice au fost determinate prin metoda W. G. Walfson (15), iar N-aminic liber prin metoda
Rac (9).
REZULTATE ȘI DISCUȚII
în tabelul nr. 1 sînt înfățișate rezultatele obținute privind coleste-
rolul, activitatea GPT și azotul aminic. Variația procentuală față de martori
este reprezentată în figura 1. '
Este cunoscut faptul că la mamifere sinteza colesterolului are loc pe
seama acetatului atît în ficat, cît și în piele (14). Valoarea ridicată a coles-
terolului în pielea broaștei țestoase indică și aici un sediu important de
sinteză a lui. Faptul că atît în urma decerebrării, cît și a administrării de
plegomazin cantitatea de colesterol scade în ficat, piele și ser arată că în
biogeneza acestei substanțe, necesară sintezei hormonilor steroizi, inter-
vine sistemul nervos.
Tabelul ni\ 1
Valorile medii ale colesterolului, activității GOT și azotului aminic din ficatul, pielea și serul broastelor țestoase martore,
deeerebrate și tratate cu plegomazin (medii a cîte 6 indivizi)
Indici cei’cetați		Ficat			Piele			Sei	
	martoi	decere- brat	plego- mazin	martoi	decere- brat	plegoma- zin	martor	dece- rebrat	plegoma- zin
Colesterol mg% test t P	304	288 . 0,56 >0,50	275 0,61 >0,50	358	335 0,01 >0,50	244 4,09 . 0,001	175	149 1,36 0,20	125 2,18 0,05
GOT p/mg test t P	150	106 2,74 <0,02	- 181 1,68 <0,10	44	22 2,62 <0,02	63 1,66 <0,10	68	65 0,29 >0,50	175 6,36 0,001
N-aminic liber mg% test t P	1	38,2	120,6 5,10 0,001 |	30,6 1.08 <0,20[	22,7	36,8 1,89 <0,10 |	19,2 0,50 >0,50	1,35	1,49 0,08 0,50 |	0,86 3,50 <0,01
La mamifere, sinteza hormonilor steroizi din colesterol are loc sub
influența hipofizei anterioare și a diencefalului. Se poate presupune că la
țestoasele decerebrate sdăderea colesterolului este o consecință a extir-
pării concomitente și a diencefalului. Plegomazinul de asemenea blochează
activitatea ganglionilor subcorticali, ducînd la același rezultat (1), (6),
50-
%.
30-
+ ■
10-
M-
10-
30-
big. 1. — Variația procentuală a colesterolului, activității GOT și azotului aminic
liber din ficat (f),. piele (p) și sînge (s) la broaștele țestoase decerebrate și Ia cele
tratate cu plegomazin față de martori.
(13)	. Dar faptul că prin scoaterea din funcțiune a centrilor nervoși subcor-
ticali (decerebrare și plegomazin)' colesterolul scade în toate organele,
denotă lipsa unui fenomen de compensare, pus în evidență la mamifere,
unde scăderea colesterolului dintr-un organ poate intensifica acumularea
lui în alt organ (7).'
Se constată de asemenea că scăderea colesterolului este mai preg-
nantă sub acțiunea plegomazinului decît prin decerebrare (fig. lj, fapt ce
se explică prin acțiunea sa de blocare a tuturor căilor nervoase superioare
(3) (substanță ganglioplegică), pe cînd decerebrarea produce doar un blocaj
parțial (2). Demn de remarcat este totuși sinergismul acțiunii de decere-
brare și al plegomazinului la aceste animale asupra conținutului de
colesterol.
Activitatea GOT în cazul decerebrării scade, iar prin tratament cu
plegomazin crește în toate organele cercetate. Stimularea activității GOT
este legată de1 o biogeneza de aminoacizi, iar scăderea ei de o diminuare a
cantității de aminoacizi (11), (12).
454
MAEIA GHIRCOIASIU și COLABOBATOEI
4
5
COLESTEEOML, GOT SI PROTEINEMIA LA TESTUDO GRAEGA
455
Aceste rezultate concordă cu determinările de azot aminic, care crește
în toate organele la broaștele țestoase decerebrate și scade la cele tratate
cu plegomazin.
Decerebrarea la aceste animale este deci însoțită de o creștere a cata-
bolizării aminoacizilor, ca rezultat al diminuării proceselor de transami-
nare din țesuturi. în sînge apar astfel cantități mari de azot aminic (peste
150 %) față de normal. Sediul principal al acestor procese catabolice este
ficatul, în care azotul aminic crește cu peste 200% sub acțiunea plegoma-
zinului (fig. 1). Aceste rezultate atestă faptul că la broaștele țestoase meta-
bolismul azotat este dependent de sistemul nervos. Dar între acțiunea
decerebrării și-cea provocată de plegomazin se constată un antagonism:
decerebrarea produce scăderea activității GOT și creșterea azotului aminic,
iar plegomazinul creșterea activității GOT și scăderea azotului aminic.
Determinarea fracțiunilor proteice din ser arată modificări profunde
ale raportului dintre ele. Atît decerebrarea, cît și plegomazinul favorizează
creșterea albuminelor, fapt ce se evidențiază prin schimbarea raportului
A/G (tabelul nr. 2). Scad, în schimb, a- și p- globulinele și cresc puternic
Tabelul nr. 2
Valorile tabloului proteic sanguin la broaștele țestoase decerebrate și Ia cele tratate cu plegomazin, față de martori (medii a
cîte 6 indivizi)
Indici cercetați	Martor	Decerebrat			Plegomazin		
	media	media	1 test t	| dif. %	media	| test t	dif, %
Proteine totale S°/oo	36,62	42,85	1,15	4-17,1	38,26	0,17	+ 4,47
Albumine	1,24	19,75	6,16	4-1 592	16,20	18,5	+ 1 306,4
Globuline totale	35,38	23,10	7,83	-34,8	22,40	1,06	- 36,69
a P Y	8,31 24,68 1,65	3,27 11,68 8,23	2,09 2,71 14,9	-60,6 -51,8 + 50,8	4,96 10,0 7,77	1,47 2,32 1,93	- 40,2 - 59,5 + 529,1
A/G	0,035 ■	0,872			0,578		
Y-globulinele. Modificările cantitative și calitative ale tabloului proteic
sanguin la animalele decerebrate și la cele tratate cu plegomazin sînt
foarte asemănătoare, ceea ce indică rolul covîrșitor al sistemului nervos
superior în menținerea componentei proteice a sîngelui.
Cromatogramele efectuate din ficatul animalelor normale arată un
număr de 16 spoturi, la cele decerebrate 9 spoturi și la cele tratate cu
plegomazin 10 spoturi. De remarcat este faptul că prin decerebrare dispar
7 aminoacizi, dar nu aceiași care dispar prin tratament cu plegomazin
(fig. 2).
In tegumentul broaștelor țestoase normale se identifică 6 spoturi de
aminoacizi iar în cel provenit de la animalele decerebrate 7 spoturi (dispar
histidina și lizina și apar serina, taurina și un aminoacid neidentificat). în
tegumentul broaștelor țestoase tratate cu plegomazin sînt identificate 7
spoturi, iar față de normal dispare lizina și apar serina și taurina (tabe-
lul nr. 3).
Tabelul nr. 3
Âminoaeizii liberi din fieatnl și pielea de Testudo graeca la Ioturile experimentale și la martori
Nr. crt.	Amino acidul	Ficat			Tegument		
		martor	lecerebrat	plego- mazin	- martor	decerebrat	plego- mazin
1	leucină	+									
2	ienilalanină	+	—	.—	—	■—.	
3 4	metionină valină			1 +	—	. 			
5	triptofan	—	—	—	-—-	—	—
6	iirozină	+	—	—	+	+	+
' 7	prolină	—	—	—	—	—	
8	alanină	+	—	—	■ + .	+	+
9	acid glutamic	+	+	+	+	+	+
10	treonină	+	+ ■	+	+	+	+
11 12	glicină serină	1 +	+					< +
13 14	acid aspartic taurină	+	+	' +		+	%
15	arginină.	+	—	—		—	—
16	asparagină	—’		. —	—	—	
17	histidină	+	+ .		+	—	
- 18	lizină	+	+	+	+	—	—-
19 20	cistină cisteină		{+		1 —		1 —
21	balanină	+	+	+ ■			—
22	neidentificat	+	—	• >——	—'	—	—
23	neidentificat start	+	+	+	—	1 +	—
Notă. + = prcamt; — = absent.
CONCLUZII
1.	Decerebrarea ce include și extirparea diencef aiului, ca și adminis-
trarea de plegomazin la broaștele țestoase, provoacă diminuarea cantității
de colesterol în ficat, piele și ser.
2.	Decerebrarea și administrarea de plegomazin au acțiuni antago-
niste asupra activității GOT și azotului aminic din ficat, piele și sînge;
decerebrarea produce scăderea activității GOT și,creșterea IST-aminic,iar
plegomazinul determină o creștere a activității GOT și o scădere a N-
aminic.
3.	Atît decerebrarea, cît și plegomazinul modifică profund tabloul
proteic sanguin, mărind cantitatea de albumine, astfel încît raportul A/G,
de la 0,03 normal, devine 0,87, respectiv 0,57, la animalele decerebrate
sau tratate cu plegomazin.
4.	Amino acizii liberi hepatici și tegumentari scad, ca urmare a dece-
rebrării sau a tratamentului cu plegomazin.
5.	Variația largă a indicilor metabolici respectivi relevă rolul impor-
tant pe care îl are sistemul nervos central la broaștele țestoase în menți-
nerea homeostaziei proteice.
456
MARIA GHIRCOIAȘIU și COLABORATORI
6
BIBLIOGRAFIE
1.	Anselmo Da Cruz, C. R. Soc. Biol., 1955, 149, 19, 1829.
2.	BAHH^ypOB B. JL, Teo$wiecKan fiyHKtțua sosioenoso Moașa, Me^ras, Mocnea, 1945.
3.	Crighel E., Broșteanu R. și Neștianu V., Com. Acad. R.P.R., 1956, 6, 7.
4.	Fauvert Ren^, Technique moderne de laboraioire, Masson, Paris, 1961, ed. a III-a.
5.	Ghircoiașiu M., Pora E. A., Roventa E. et Hintz I-, Rev. roum. Biol., S^rie de Zoolo*
gie, 1965, 10, 1, 57-62.
6.	Gyorgy L., Acta physiol. Acad. Sci. Hung., 1957, 13, 11, 57.
7.	Pora E. A., Ghircoiașiu M. și Ureche A., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1966, 18,
1, 43 — 47.
8.	Pora E. A., Ghircoiașiu M. și Calugăreanu M. L., Studia Univ. „Babeș-Bolyai", seria
biol., 1966, 2, 87-90.
9.	Rac I, Cas. Lek. ces., 1959, 98, 4, 120-123.
10.	Rappaport-Einchorn, Ann. Biol, clin., 1961, 1 — 2, 199.
11.	Rybak B., Zoophysiologie, Gauthier-Vilard, Paris, 1962, 1,
12.	Sevela M„ Nature, 1958, 181, 4613, 915-916.
13.	Simionescu-Carapancea S., Șuhaciu Gh. și MOller R., St. și cerc, fiziol., 1959, 345.
14.	Soru E., Biochimie medicală, Edit. medicală, București, 1959, ed. a II-a.
15,	Wolfson W. C., Amer. J. clin. Path., 1948, 18, 293.
Universitatea „Babeș-Bolyai”, Catedra de fiziologie animală.
Primită la redacție la 26 septembrie 1967.
CERCETĂRI ASUPRA TRANSFERULUI DE SUBSTANȚE
ÎNTRE MUȘCHIUL ROȘU ȘI MUȘCHIUL ALB, LA CRAP
DE
C. WITTENBERGEE
Distribution experimenta were performed on carps, by means of intramuscu-
larly administered substances having different partide sizes : Nai, N?2HPO4,
ijOdo-serumalbumin, and Indian ink. Two main transport ways seem to func-
tion in the lateral musculature of the carp : by tissue penneability, and through
some channels or lacunar spaces. This latter way is accessible also for relatively
large particles, but only from the red muscle towards the white one. Isolating
the tissues from the organism, the transport spaces become non-functional at
the interface of the two muscles. The data are interpreted as indicating the pri-
mitive character oî the tissular transport System in the fish organism,
în lucrări anterioare referitoare, la metabolismul de efort al muscu-
laturii laterale a peștilor (6), (7), am semnalat unele fapte a căror expli-
care a făcut necesară presupunerea unui intens transport de substanțe
în această regiune. Datele obținute indică schimburi rapide și intense de
material glucidic (5), (6), (8) (substanțe energetice și catabolițij.șifosforat "
(4) între cei doi mușchi laterali ai teleosteenilor : mușchiul alb și mușchiul
roșu. Se puteau presupune trei căi mari de transport: circulația generală,
un sistem circulator local sau un transport bazat numai pe permeabili-
tatea membranelor, fără existența unor căi morfologic individualizate.
Pentru rezolvarea acestei probleme era nevoie de o metodă care să permită
eliminarea succesivă a variantelor. Circulația generală poate fi eliminată
prin sacrificarea și eviscerarea animalului. Pentru a verifica celelalte două
ipoteze este nevoie de introducerea în masa musculară a unor substanțe
care prezintă proprietăți cît mai diferite din punctul de vedere al posibili-
tăților de trecere prin membrane. Experiențele în acest sens constituie
obiectul prezentei lucrări.
* Cu ajutorul tehnic al Iui Șt, IlyGs și al Jeănei Popea.-
ST. 81 CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. Ifl NR, 6 P. 457-463. BUCUREȘTI 1067
458
C. W1TTENBEBGER
2
TRANSEEBUL DE SUBSTANȚE 1NTEE MUȘCHII CRABULUI
459
MATERIAL ȘI TEHNICĂ
Ani lucrat pe crapi de crescătorie, în greutate de 350 — 450 g.
Am folosit patrp materiale, avînd particule de mărimi mult diferite: Nai și NaaHPOa,
substanțe ionizabile, cu particule de dimensiuni de ordinul IO-7 cm; serumalbumină iodată,
cu macromolecule aproximativ globulare, cu diametrul de ordinul 10-8 cm (3); tuș negru de
desen de tip „Pionier”, cu granule de negru de fum, avînd diametre de. ordinul IO-5 cm
(după determinarea micrometrică efectuată, maximum 500 nm). Primele trei substanțe au
fost administrate sub formă de soluții în ser fiziologic, în injecții intramusculare de 0,05 cm 3;
tușul, diluat 1 : 2 cu ser fiziologic, a fost administrat în același fel și în aceeași cantitate.
Drept Nai și serumalbumină iodată (SAI) am utilizat substanțe marcate cu I181; doza a
fost de 2 pCi la un pește. Na2HPO4 a fost marcat cu P8a, doza administrată fiind de 5 [zCi
pe 100 g pește.
Injectarea s-a efectuat în felul următor : s-a făcut o mică incizie în regiunea pedun-
culului codai, în dreptul liniei laterale și perpendicular pe aceasta; printr-o ușoară îndepăr-
tare a marginilor inciziei, devenea vizibil stratul de mușchi roșu și dedesubt masa musculară
albă. Injecția s-a făcut în marginea cefalică a inciziei, fie în mușchiul alb, fie în cel roșu.
Experiențele au fost efectuate în mai multe variante:
—	pe pești normali;
—	pe pești sacrificați prin secționarea măduvei și distrugerea creierului, apoi eviscerați;
— pe piese musculare excizate din corpul animalului și injectate după aceea. '
■	în cazul experiențelor in sila, probele au fost prelevate din partea anterioară a pedun-
culului codai, în dreptul liniei laterale, atît de la locul injecției, cit și de la o distanță de
10 mm; probele au fost luate atît din musculatura heterolaterală, cît și din inimă și din
ficat. în experiențele pe piese excizate, probele s-au luat de la locul injecției, precum și
de la 10 mm, în toate cazurile la 10 min de la injecție. Piesele de țesut au fost tamponate
cu hîrtie de filtru și cîntărite în balanța de torsiune. în cazul experiențelor cu I131, probele
au fost introduse hi cîte 2 cm 3 soluție 20% de KOH; numărarea impulsurilor s-a făcut
la 48 de ore, la o instalație „Gamă” cu cristal cu puț. în cazul experiențelor cu fosfor,
probele de țesut au fost uscate la 100°G.; numărarea s-a făcut după 24 de ore la o insta-
lație. B —2. în unele experiențe cu P32, radioactivitatea a fost determinată separat pentru
fosforul anorganic prin metoda precipitării cu amestec magnezian (2), metodă care a dat
în probele de verificare o recuperare de 90 — 95%.
Au fost efectuate în total 139 de experiențe.
. REZULTATE
1.	Răspîndirea tușului. în toate variantele experimentale, zona de
răspîndire a tușului este net delimitată : între porțiunea mușchiului invada-
tă de tuș și cea rămasa liberă nu se vede nici o zonă intermediară cu tuș
în cantitate mai mică. Răspîndirea tușului depinde însă de natura muș-
chiului injectat, precum și de varianta experimentală. La peștii normali,,
tușul injectat în mușchiul roșu (MB) se răspîndește pe o distanță de 5 —15
mm ; în marea majoritate a cazurilor, el trece masiv în mușchiul alb (MA),
invadînd complet miomerele vecine locului injectării (fig. 1, A). în unele
cazuri, la 10 min de la injectare, în MB se regăsește numai o foarte mică
cantitate de tuș, localizată strict la locul injecției, pe cînd MA este invadat
pe o zonă largă, pe toată profunzimea miomerelor, de o cantitate de tuș
considerabil mai mare.
în cazul pieselor musculare excizate, tușul injectat în MB se răspîn-
dește prin acesta^ și în cazul experiențelor in situ, dar nu trece în MA
i	Fig. 1. — Distribuția tușului în mușchii laterali ai crapului la 10 min de
i	la injectare. A și B, injectare în mușchiul roșu (MR); C și D, injectare
।	în mușchiul, alb (MA); A și C, injectare in mușchiul in sita; B și D,
|	injectare in piesa excizată.
i	•
i (fig. 1, B). Experiențele făcute pe pești eviscerați au dat rezultate va-
riate : uneori, tușul a trecut în MA, alteori nu.
Tușul injectat în MA nu trece în MR, nici în experiențele in situ,
j nici în cele pe piese izolate (fig. 1, C și D).
| Datele referitoare la răspîndirea tușului sînt sistematizate în tabelul
f 'nr. 1.
| Indiferent de locul injectării, tușul nu se regăsește nici în muscula-
j tura heterolaterală, nici în organele interne.
	Tabelai nr. 1 Transferul tușului din MA în MR și invers *			
. Mușchiul injectat	|	Pești normali	Pești eviscerați	Piese musculare izolate	
	+		+	—
■MR MA . * Cifrei	18	2 |	1	|	8 e indică numărul experiențelor: +	9	5	- tușul a trecut; -, tușul nu a trec	. 0 ut.	13 11
5
TEANSEERU1 DE SUBSTANȚE ÎNTEE MUȘCHII CEAPULUI
461
460
C. WITTENBEBGER
La injectarea tușului în MA pe piese excizate, se observă că răspîn-
direa acestuia prin masa mușchiului este foarte rapidă, dînd impresia că
tușul curge prin țesut. Chiar înainte de a se fi terminat injectarea, cea mai
Fig. 2. — Curbele de frecvență ale valorilor radioactivității Ia 10 mm
de la locul injecției cu I131. Pe axa absciselor, radioactivitatea. în
procente față de aceea de la locul injecției (scară logaritmică); pe
axa ordonatelor, frecvența.
mare a cantității introduse apare pe suprafața internă de excizare ă pie-
sei, de unde se poate tampona cu hîrtie de filtru.
2.	Răspîndirea 8AI și. a NAI. Bezultatele au fost foarte variate
chiar la același individ. Exprimînd radioactivitatea piesei măsurate, luată
de la 10 mm distanță fie din mușchiul injectat, fie din celălalt, în procente
față de radioactivitatea găsită Ia locul injecției, rezultatele variază între
0,1 și 85%, uneori depășind chiar 100%. Beprezentînd grafic frecvența
valorilor obținute (fig. 2), se observă gruparea acestora în două zone (no-
tate pe figură cu I și II). De aceea, mediile au fost calculate separat pentru.
aceste două zone (tabelul nr. 2).
Tabelul nr, S
Trasîerul Nai131 șî a! SARsi din MA în MB și invers *
Mușchiul injectat	Valoarea	Nai131	SAP31
. MR	mică mare	2,83±l,09 (10) 33±5,9 (5)	0,72 ±0,42 (9) ■ 53±7,5 (7)
MA	mică mare	l,56±0,52 (8) 26±5,3 (3)	■ 0,37±0,17 (8) 29±6,6 (7)
* Cifrele reprezintă radioactivitatea mușchiului neiniectat, exprimată £n procente fată de cea a locului injec-
ției ; medii ± eroarea standard; în paranteză, numărul de probe.
. Fenomenul este de aceeași natură, indiferent de mușchiul în care s-a
: făcut injectarea. Valorile — atît cele mici, cît și cele mari sînt însă mai
ridicate în cazul administrării în MB.
? Serumalbumina io dată și io dura de sodiu se distribuie în același fel,
; însă valorile „mici” găsite la mușchiul neinjectat sînt cu 75% mai reduse
în cazul SA1 decît $n cazul Nai.
Experiențele în care substanțele marcate au fost asociate cu tuș au
arătat că ele se răspîndesc totdeauna mai mult decît acesta. în zonele cu tuș,
radioactivitatea are totdeauna valori „mari”, pe cînd în zonele fără tuș
apar valori „mici”, cît și „mari” (mai rar).
Cîteva experiențe' făcute pe pești eviscerați, respectiv pe piese
musculare izolate, au dat rezultate similare celor obținute la peștii nor-
mali, eu deosebirea că în zonele fără tuș radioactivitatea este tot-
deauna „mică”.
I131 se regăsește, în cantități mici atît în musculatura heterolaterâlă,
cît și în inimă și ficat. Neobservîndu-se deosebiri în funcție de mușchiul
injectat, mediile au fost calculate global (tabelul nr. 3).
Tabelul nr, 3
Radioactivitatea in viscere și în mușchi! heterolatera!! după administrarea de Ilsl *
	Nai131	SAP31
Inimă	0,4 ±0,1 (4)	0,4±0,l (7)
Ficat	2,0±0,8 (11)	0,2±0,05 (8)
MR heterolateral	0,2±0,05 (12)	0,2±0,05 (11)
MA heterolateral	0,2 ±0,04 (13)	0,3 ±0,1 (12)
* Modul de exprimare același ca. în tabelul nr. 2.
3.	Repartiția P32. Răspîndirea fosfatului marcat se face aproxi-
mativ la fel ca a Nai.
La 10 min de la injectare, 60—80% din fosforul radioactiv se regăse-
ște sub formă de combinații organice în ambii mușchi. Chiar în muscula-
tura heterolaterală, unde radioactivitatea este de ordinul 0,1—0,5%
din valoarea de lă locul injecției, fosforul anorganic nu depășește 40 % din
cantitatea totală a fosforului.
' DISCUȚII
Faptul că substanțele injectate, chiar cele cu moleculă mică, se
distribuie într-o măsură foarte redusă în organele interne și în muscula-
tura heterolaterală față de locul administrării este o indicație de partici-
pare slabă a circulației’ generale în transportul acestor substanțe. Transpor-
tul masiv de la un țesut muscular la altul, observat în unele variante ex-
perimentale, se realizează deci pe alte căi.
Se vede din tabelul nr. 2 că pentru aceeași substanță și în aceleași
condiții se obțin atît valori „mici”, cît și „mari” și că cele „mici” sînt
462	c. WITTENBERGER	6 ‘
de circa 4 ori mai mari pentru Nai decît pentru SAI (raportul Nai/S AI
este de 4,22 în cazul injectării în MA și de 3,93 în cazul injectării în MB).
Particulele mici de Nai trec deci mult mai ușor decît cele mari de SAI.
Putem presupune că aici avem de-a face cu o trecere prin membrane, per-
meabilitatea acestora fiind desigur mai mare pentru particulele mai mici. în :
cazul valorilor „mari”, raportul Nal/SAI nu este însă supraunitar. Deoarece
în zonele invadate de tuș au fost găsite numai valori mari ale radioactivi-
tății, se poate presupune că aici avem de-a face cu răspîndirea substanțelor
marcate pe o cale comună cu a tușului. Dată fiind dimensiunea granulelor
de negru de fum, trecerea acestora prin membrane, prin mecanismele
permeabilității, pare cu totul improbabilă. Trebuie să presupunem deci ।
că în musculatura laterală există căi suficient de largi pentru a permite
trecerea granulelor de cîteva zecimi de microni. Evident, pe aceleași căi
vor trece cu ușurință și particulele mai mici; de aceea în zonele cu tuș
toate substanțele marcate se regăsesc în cantități mari.
Această cale are un sens preferențial. Tușul trece aproape exclusiv
în sensul MR->MA. Substanțele cu particule mai mici pătrund și ele mai
masiv în acest sens, dar trec totuși și în sensul MA->MB, prezentînd chiar
și valori „mari”. Trebuie deci să presupunem că există două tipuri ale :
acestor căi de transport: 1) „canale” cu flux direcțional, care nu permit ;
deci trecerea decît într-un singur sens, dar care au un diametru suficient
pentru a lăsa să treacă particule de O,5jz; 2) căi „libere”, care permit tre- ;
cerea în ambele sensuri, dar prin care granulele mari, de tipul celor din tuș,
nu pot pătrunde.
Datele obținute nu furnizează indicații cu privire la natura acestor '
căi. Cele două tipuri pot fi de naturi diferite : vase limfatice (cu flux di-
recționat), pe de o parte, lacune intratisulare (cu circulație liberă), pe de
altă parte. Nu poate fi incriminată circulația sanguină, deoarece trecerea ș
are loc adesea și la animale eviscerate. Probabil, după încetarea circulației, ?
aceste căi de transport se închid într-un fel la nivelul de delimitare a celor
doi mușchi și astfel transportul intertisular este oprit (tabelul nr. 1, ex- ?
periențele pe piese excizate). Dacă țesutul este lăsat in situ, „închiderea” j
căilor nu are loc imediat; de aceea în experiențele cu animale eviscerate !
s-au obținut rezultate variabile.	(
Datele prezentate confirmă existența transportului masiv de subs- Ș
tanțe dintr-un mușchi lateral în altul, și mai ales în sensul MB->MA, ?
transport pe care l-am presupus în lucrări anterioare pe baza datelor asu-
pra metabolismului de efort al celor doi mușchi (5), (6) și asupra metabo- i
lismului MA după extirparea MB (8).	;
în ceea ce privește transferul de substanțe dintre cei doi mușchi, i
pe piese musculare izolate din organism și excitate electric (6), (8), acesta
s-ăr putea explica prin creșterea permeabilității tisulare în cursul contrac- j
țiilor musculare (1). în timpul activității provocate prin excitare electrică
s-ar putea reactiviza căile de transport devenite nefuncționale prin izola- ?
rea țesuturilor din organism.	;
Interpretările de mai sus sînt ipotetice. Dacă cercetări histologice
ulterioare le vor confirma însă, ele vor permite concluzia că la nivelul ver- i
tebratelor inferioare transportul „nespecific” al substanțelor joacă încă	{
un rol important. Această „nespeeificitate” se referă atît la lipsa de	|
direcționare a unor căi de transport, cît și la lipsa de selectivitate a aces- :
7	TRANSFERUL DE SUBSTANȚE ÎNTRE MUȘCHII CRAPULUI	463
tora după natura substanței transportate. Asemenea căi nespecifice,
cum ar fi lacunele intercelulare sau permeabilitatea membranelor pentru
macromoleculele de SAI, ar reprezenta un caracter de primitivitate al
organismului, continuare a naturii „deschise” a circulației de la neverte-
brate. Ele ar denota un grad mai mic de centralizare a circulației în or-
ganism, existența lor încadrîndu-se astfel în legile generale ale evoluției
funcționale a vertebratelor.
CONCLUZII
1.	între cei doi mușchi laterali ai crapului, mușchiul roșu și cel alb
există două căi principale de transport de substanțe: permeabilitatea
membrelor și anumite canale sau lacune. Prima cale este accesibilă sub-
stanțelor ionice sau moleculare și, într-o măsură mai mică, celor macro-
moleculare. Calea a doua este accesibilă și particulelor în suspensie.
2.	Calea a doua pare să fie formată, la rîndul ei, din două tipuri de
spații de transport, unele avînd un flux unidirecționat (MB->MA), altele
permițînd trecerea în ambele sensuri. Acestea din urmă au probabil lu-
menul mai mic, astfel încît particulele în suspensie nu pot trece decît prin
cele dintîi.
3.	în țesutul scos din organism, spațiile de transport se închid la
nivelul de separare a celor două țesuturi musculare.
4.	Existența unei remarcabile permeabilități de membrană pentru
substanțe macromoleculare, precum și a unor căi de transport difuz și
nespecific, este o notă de primitivitate a organismului peștilor în compa-
rație cu alte vertebrate, în ceea ce privește transportul de substanțe în
organism.
BIBLIOGRAFIE
1.	Holloszy J. O. a. Narahara H. T,, J. gen. Physiol., 1967, 50, 3, 551—562.
2.	COPHH E. <D., Ochosw 6uoxumuu 4tbwuif, Kajț. Kh6BCK. Vhub., Khbb, 1960.
3.	Soru E., Biochimie medicală, Edit. medicală, București, 1959, ed. a Il-a, 1.
4.	Wittenberger C. și Oros L, St. și cerc. biol., 0111^*, 1961, 12, 2, 333 — 341.
5.	Wittenberger C. a. Diaciuc I. V., J. Fish. Res, Board Canada, 1965, 22, d, 1397 —1406.
6.	Wittenberger C. și Vitcă E., Studia Univ. „Babeș-Bolyai”, Cluj, seria biol., 1966, 2,
■ 117-123.
7.	Wittenberger C., Rev. roum. Biol., Serie de Zoologie, 1967, 12, 2, 139 — 144.
8.	— Marine Biology, 1967, l, 2 (sub tipar).
Centrul de cercetări biologice. Cluj,
Secția de fiziologie animală.
Primită în redacție la 27 septembrie 1967.
CORELAȚIA DINTRE VARIAȚIILE ZILNICE
ALE PRESIUNII ATMOSFERICE ȘI MODIFICĂRILE
EOZINOFILELOR CIRCULANTE LA BERBECI
DE
FL. COOU, AL. LUNGIT, I. DINU și V. TEODOBU
591(05)
Confrontation of the circulating eosinophil level in wethers (51 consecutive
estimations) with the average values of atmospheric pressure during the same
daysj demonstrates the existence of proportionally inverse reiati onship between
the two indexes.
The significance of the adrenal cortex function in relation to natural atmospheric
conditions is discussed.
în cercetări clinice privind reactivitatea meteorotropă a cortico-
, suprarenalei, am evidențiat existența deosebit de frecventă a unui raport
de proporționalitate directă între nivelul unor steroizi urinari (17-cetoste-
roizi și dehidroisoandrosteron) și oscilațiile cotidiene ale presiunii atmo-
• sferice. Fenomenul a fost regăsit la majoritatea persoanelor sănătoase cer-
cetate, ca și la bolnavi reumatici sau suferind de endocrinopatii cu profil
r variat (4), (6). La bolnavi cu astm bronșic, paralelismul dintre curbele eli-
minărilor zilnice ale 17-cetosteroizilor și oscilațiile presiunii atmosferice
s-a dovedit a fi prezent în perioadele de remisiune, dispărînd în cursul
crizelor (5). în afara cercetărilor menționate, influența modificărilor
presiunii atmosferice asupra funcției corticosuprarenale nu a fost urmă-
rită decît în condiții artificiale de barocameră sau la altitudini foarte di-
ferite, în ambele împrejurări fiind vorba de variații mari și mai mult sau
mai puțin bruște ale presiunii (1), (2), (3), (7), (8).
în cursul studierii experimentale a reactivității corticosuprarenale
față de variațiile meteorologice, ne-am propus să cercetăm eventuala exis-
tență a unei corelații între oscilațiile spontane ale presiunii atmosferice și
nivelul eozinofilelor circulante la berbeci.
MATERIAL ȘI METODĂ
Cercetările au fost efectuate pe un număr de 3 berbeci castrați la vîrsta de 1 an
avînd în perioada experimentului între 3 și 4 ani și greutatea în jur de 60 kg. Determină-
rile de eozinofile s-au efectuat după cum urmează : dimineața, între orele 8 și 9, pe nemîncate,
ST. SI CERC. BIOL.'SERIA ZOOLOGIE T. 19 NR. 6 P. 4G5-468 BUCUREȘTI 1067
466
EL. COC'U și COLABORATORI
3	VARIAȚIILE PRESIUNII ATMOSFERICE SI EOZINOGRAMA LA BERBECI	467
s-a recoltat sînge din vena jugulară, făcîndu-se numărătoarea de eozinofîle direct pe o ca- l
meră Biirker. Pentru citirea de la fiecare animal s-au folosit dublete, media celor doua
valori fiind cifra exprimată. Rezultatele au fost redate ca număr de eozinofile/mm3 i
■de sînge.
în timpul cercetării, animalele au fost ținute în aer liber într-o Împrejmuire de circa î
25 m2. Cercetarea s-a efectuat după cum urmează : în luna martie 1966 s-au făcut eozino- :
grame zilnic, timp de 11 zile (cu o pauză de 2 zile), reprezentînd 33 de determinări, iar în ;
luna aprilie de două ori cîte 3 zile succesive, alte 18 determinări, totalizînd 51 de deter-
minări.
Cu două săptămîni înainte de începerea investigațiilor propriu-zise, precum și în peri-
oada respectivă, animalele au primit o hrană strict standardizată cantitativ și calitativ, con-
ținînd 1,35 unități nutritive, 149 g proteine digestibile și 48,8 g lipide.
Datele biologice astfel obținute au fost confruntate cu media presiunii atmosferice
zilnice.
REZULTATE
Distribuirea valorilor eozinofiliei în. raport cu mediile zilnice ale
presiunii atmosferice evidențiază existența unei proporționalități in-
verse între cei doi indici (fig. 1). Trebuie subliniat faptul că prin gruparea
Fig. L — Distribuția valorilor eozinofilelor circulante în raport cu pre-
. siunea atmosferică.
valorilor eozinofiliei pe trepte de variație destul de strînse ale presiunii
atmosferice (5 milibari) se obțin diferențe statistic semnificative între
majoritatea treptelor (tabelul nr, 1).
Tabelul nr. 1
Variațiile eozinofilelor circulante in raport eu oscilațiile presiunii atmosferice
	Treptele presiunilor atmosferice zilnice (milibari)			
	990-995	995 — 1 000 | 1 000-1 005 | peste 1005		
Valorile medii ale eozinofilelor cir- culante (pe mm3) și erorile stan- dard	587±13	495±22	451 ±19	383±5
Semnificațiile statistice	>	- 1 1	J 1	1 0,001 <p<0,003	p~0,13	0,001 <p<0,003 1			1 p< 0,001 L			! p <0,001			
Evoluția divergentă a nivelului eozinofilelor circulante față de varia-
țiile presiunii atmosferice este ilustrată suplimentar de considerarea modi-
ficărilor de la o-zi la alta ale celor doi indici, pentru perioada în care s-au
efectuat determinări zilnice ale eozinogramei (fig. 2).
Fig. 2. — Curbele evoluției zilnice a presiunii atmosferice și a eozinofiliei
(valori medii pe 3 animale).
DISCUȚII
Corelația inversă constatată între nivelul eozinofilelor circulante și
variațiile spontane ale presiunii atmosferice reprezintă un argument supli-
mentar pentru existența reactivității corticosuprarenale față de condițiile
atmosferice naturale.
Datele obținute prin studiul eozinofiliei la berbeci converg ca semni-
ficație cu rezultatele înregistrate la oameni, la care am evidențiat în mul-
468	FL. COCU și COLABORATORI	4 î
tipie împrejurări o proporționalitate directă între curbele dozărilor zilnice
de corticoizi urinari și evoluția presiunii atmosferice (1), (2), (3). Se poate
afirma că perioadele cu creșteri barice coincid cu intensificări ale funcției :
corticosuprarenale, în timp ce scăderile presiunii atmosferice corespund ;
cu diminuări ale activității fiziologice corticosuprarenale.
Corelația dintre indicii corticosuprarenali și presiunea atmosferică, ;
deși foarte evidentă, nu poate fi socotită totuși ca argument hotărîtor în
favoarea existenței unei influențe cauzale și directe a variațiilor barice
naturale asupra corticosuprarenalei. Este probabil că variațiile presiunii at-
mosferice oglindesc fidel, cel puțin în anumite perioade, modificările com-
plexului meteorologic și mai ales oscilațiile acelor factori atmosferici biolo-
gic activi (aeroionizare, oscilații electromagnetice etc.) a căror semnificație '
nu este deocamdată precizată și care acționează asupra organismelor su- ;
perioare.
Menționăm că o raportare directă a datelor noastre, obținute în con- .
diții naturale, la concluziile studiilor ce au urmărit diferiți indici cortico-
’suprarenali în condiții artificiale de barocameră nu poate fi făcută, întru-
cît atît intensitatea, cît și complexitatea corelativă a variațiilor presiunii ;
sînt mult deosebite în cele două împrejurări.	j
BIBLIOGRAFIE	5
1.	Borth R. a.' Mach R. S., Acta endocrin., (Kbh.), 1951, 6, 310.	>
2.	Gabl F. u. Halhuber M. J-, Wien. Z. inn. Med., 1962, 43, 217.	. ;
3.	Jovy D., BrUner H., Klein E. K. a. Wegmann H. M., Hormonal Steroids, Acad. Press, S
New York, 1965, 2, 545-553.	'	!
4.	Lungu Al., Cristoveanu A., Bunea M. et Tache A., Arch. Physik. Theiapie, 1966, 18, 29. ‘
5.	Lungu Al., Jelea Al., Tache A. și Bunea M., St. cerc, endocrinol., 1966, 17, 555.	■
6.	Lungu Al., Tache A. și Bunea M., St. cerc, endocrinol., 1966, 17, 49.	\
7.	MEUHKK T. JI., JIOPEHII O. r., BJUHC0HCRMM B. M. H rJiyiHEHKO A. r^npoGu, (
3H^OKp. ropMOHOTep., 1962, 8, 104.	■
8.	Silva- Reano C., An. Fac. Med. Lima, 1958, 41, 251.	|
Institutul de endocrinologie	r
și	i
Institutul central de cercetări agricole.
Primită la redacție la 18 februarie 1967.	i
CONTRIBUȚII LA STUDIUL HISTOLOGIC ȘI
HISTOCHIMIC AL FORMAȚIUNILOR GLANDEI
SUPRARENALE DIN RINICHIUL CEFALIC
DE CP FBINFS CARPIO (L.)
DE
D. SORIPCARIU, A. BANCU și I. MOTELICĂ
591 (05)
The present paper studies some of the cytochemical features of the cephalic
kidney adrenal gland in Cyprinus carpio.
From the microscopic point of view, the Cyprinus adrenal gland appears under
a pod or string form on 3 — 4 cellular rows, disposed along the posterior car-
dinal vein ramifications.
These formati ons are constituted by two inter-renal and chromaffin ceII cate-
gories and cells pod covered by a reticulin network.
The nucleic acids staining shows a small guantity of nuclear DNA; the inter-
renal cell nudei act more intensively. The green-methyl pironine staining, accor-
ding to Brachet, indicates a small quantity of ribonucleic acid in the cytoplasm
and nudei of the inter-renals.
Glycogen and vitamin G appear clearly in the chromaffin and inter-renal cells,
showing a negative result.
La teleosteeni, glanda suprarenală se prezintă ca un țesut dispers,
dispus pe ramurile venei cardinale posterioare.
Un studiu privind glanda suprarenală a fost abordat Ia Balmonidae
de către M. Pountana și J. H a t e y (1959), iar la Cypriniâae de
către-F. E. M a h o n, N. 8. Hoar șiT. Sakiko (21) și M. O li v e-
r e a u (24).
Suprarenala reptilelor și mamiferelor atît sub aspect anatomohis-
tologic, cît și sub aspect histo chimic a constituit obiectul a numeroase lu-
crări efectuate de D. P i c a r d, 0. V i ț r y (28), Saint Gir ons (1961
— 1962), J. Malme j ak și colaboratori (22), O. E r ă n k b (9), (10),
(.11), G. Duj ar d și colaboratori (8), L. V a c e k (27), L. A r v y (2),
(3), (4) etc.
ST. ȘI CERC.BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 9 NR. 6 P. 469- 474 BUCUREȘTI 1967
ș 3	STUDIUL HISTOLOGIC SI HISTOCHIMIC AL SUPRARENALEI DE CRAP	471
r ■
; răspund la diferite reacții ne fac să presupunem că ar aparține interrenalei,
î avînd un rol steroidogen.
i 2. Celule cu dimensiuni mai mari, prezentând o formă veziculoasă,
f uneori aproape sferică, cu nucleu mare, sferic și un singur nucleol. Oro-
• matina acestor nudei este fin granulată, eu o dispoziție perinucleolară și
[ în jurul membranei nucleare. Citoplasmă, de culoare roz pal, are granulații
( fine, unele celule prezentând în citoplasmă lor vacuole. în urma reacțiilor
( de evidențiere a catecolaminelor, aceste celule, prin conținutul lor în adre-
J nalină și noradrenalină, se identifică ca celule glandulare medulo-supra-
; renale (cromafine).
Preparatele colorate după tehnica azan evidențiază mai bine diferen-
ța dintre cele două categorii de celule, datorită faptului că granulațiile d-
toplasmatiee ale celulelor interrenale se colorează în albastru cu albastru
îi de anilină, pe cînd celulele cromafine prezintă o citoplasmă fin granulară
i colorată în galben deschis (pl. I, fig. 2).	.	.
Colorația cu fucsină acidă și verde de metil după Benșley-Cowdry
> pentru punerea în evidență a condriomului indică în citoplasmă celulelor
5 interrenale o mare bogăție de granule fucsinofile sferice (mitocondrii).
h Celulele cromafine prezintă mitocondrii mai puține, de dimensiune mai
; mică, avînd o dispoziție perinucleară, lăsînd în dreptul plasmalemei un
। spațiu dar agranular (pl. I, fig. 3).
j Reticulină. Țesutul conjunctiv de tip reticulat înconjură formațiunea
j glandulară atât înspre vasul de sînge, cît și spre țesutul limfoid. Din teaca
i de reticulină marginală se observă fibre de reticulină care pătrund între ce-
f lulele glandulare, dînd ramificații scurte. De remarcat în acest sens că țe-
j șutul hematopoetic al rinichiului cefalic la crap nu prezintă o rețea de reti-
| culină continuă, așa cum se prezintă la alți pești.
j Acizii nucleici. Reacțiile pentru decelarea acizilor nucleici indică
j prezența unor mici cantități din aceste componente. Reacția Feulgen co-
I lorează ADN existent în cromatină nucleară în măgenta. în nucleii celu-
j lelor interrenale, reacția Feulgen evidențiază granule și filamente fine dis-
। puse în întreaga masă a carioplasmei și într e cantitate mai mare decît
i în nucleii celulelor cromafine, unde reacția pune în evidență granule fine pe
J membrana nucleară și în jurul nucleolului. Același rezultat l-am obținut
| atît după hidroliză clorhidrică, cît și după hidroliză cu brom în tetraclorură
î de carbon. Preparatele tratate cu verde de metil-pironină colorează cito-
j plasma celulelor interrenale în roz pal, citoplasmă celulelor cromafine ră-
I mînînd practic incoloră. O concentrație mai crescută de ARN în citoplasmă
j celulelor interrenale, indicată de afinitatea pentru pironină, evidențiază
î o activitate de proteo-sinteza ceva mai crescută în aceste celule. Nucleii
i prezintă un aspect asemănător cu cel obținut prin colorația Feulgen
| (pl.Țfig. 4).
I	Proteinele bazice. Tehnica de colorare a proteinelor bazice cu verde
I F.O.F. confirmă rezultatele obținute prin tehnicile de evidențiere a aci-
( zilor nucleici. Colorația apare pozitivă numai în citoplasmă celulelor inter-
( renale. Menționăm că această tehnică prezintă o bună specificitate pentru
f protamine și histone legate de acizii nucleici.
|	Glicogenul. Este prezent în cantitate mare în celulele cromafine
! (pl. II, fig. 5). Tehnica PAS, ca și cea cu carmin Best, evidențiază în cito-
l plasma celulelor cromafine granule mici, sferice. neomogen răspîndite.
470	D. SCRIPCARIU ți COLABORATORI	2
în materialul bibliografic consultat nu am găsit un studiu similar
asupra țesutului glandular suprarenal la Oyprinus carpio, ceea ce. ne-a de-
terminat sa întreprindem un studiu histologic și histochimic la această
specie.
• MATERIAL ȘI TEHNICĂ DE LUCRU
Prezentul studiu s-a făcut pe crap de cultură, în greutate de 300 — 600 g și la vîrsta
de două veri, obținut de Ia Stațiunea Nucet, Lucrarea a fost efectuată începînd din toamna
anului 1963 pînă în primăvara anului 1964. Animalele pe care s-a lucrat au fost păstrate
în bazine cu apă curentă. în vederea disecției, ele au fost spinalizate, rinichiul cefalic prelevat
și fixat în fixatorii corespunzători diferitelor tehnici. Pentru studiul histologic am utilizat
secțiuni de 5 — 10 g din material inclus la parafină, colorația făcîndu-se cu hemalaun-eritrozină
* și azan, după fixări în fixatorii Bouin și Susa. Pentru reticulină s-a utilizat tehnica de impreg-
nare argentică, după fixare în Bouin ; condriomul a fost studiat după colorația jBensley-Cowdry
pe secțiuni de 3 gla parafină după fixare în Champy. Sub aspect histochimic s-au studiat
următoarele componente :	■
— acizi nucleici — ADN cu reacția Feulgen după fixare în Carnoy (25);
— ADN și ARN — cu tehnica Brachet cu verde de metil-pironină după fixare în fixa-
torii Helly și Carnoy (20) ;
— proteine bazice — cu tehnica Schneider (verde F.C.F., pH = 9) (25);
—	glicogemd — cu tehnica PAS și carmin Best după fixare în Bouin alcoolic și soluție,
saturată de acid picric în alcool dioxan; controlul s-a făcut cu a amilază Ia pH — 7;
—	mucopolizaharide — cu tehnicile PAS și verde alcian (25), hidroxid de fier coloidal
după Reinhard și Abul Haj (C. V ei ic a n, D. V e I i c a n și N. Carp, 1963), precum
și colorarea metacromatică cu albastru de tohiidină la diferite valori de ph (20);
—	proteinele au fost studiate cii tehnica de colorare cu albastru de bromfenol mercurie
cu și fără hidroliză în soluție de triclor acetic (20); grupările sulfhidrilice au fost eviden-
țiate cu tehnicile Chevremonț-Friederich și tetrazoliu alcalin (25); evidențierea grupărilor
aminice libere s-a făcut cu ninhidrină în soluție de piridină (5), (6);
—	vitamina C — cu tehnica Bacchus (25).
REZULTATELE
Pe secțiuni colorate cu tehnica hemalaun-eritrozină (pl. I fig. 1), for-
mațiunile glandei suprarenale apar ea niște manșoane de celule dispuse în
jurul venei cardinale posterioare și al venelor confluente. între celulele
glandulare se disting capilare sanguine. La periferia cordoanelor glandu-
lare se găsește dispus țesutul hematopoetic al rinichiului cefalic, de care
formațiunea glandulară este despărțită printr-o teacă conjunctivă cu fibre
de reticulină. Prin colorare cu hemalaun-eritrozină, în țesutul glandular
se disting două categorii de celule avînd o distribuție neregulată;
1. Celule cu dimensiune mică, avînd o formă poliedrică, alungită și
un nucleu sferic sau slab oval, care prezintă o cromatină dispersă în toată
masa nucleară sub formă de granule și filamente. în nucleu se disting 1—2
nucleoli. Citoplasmă acestor celule are un aspect granular, de culoare
roșie-violacee, indicînd o slabă bazofilie. Structura celulelor și felul cum
•472	D. SCRIPCARIU și COLABORATORI	4
Hidroliza cu a-amilază face ca reacțiile de evidențiere a glicogenului
să aibă un rezultat negativ.
Mucopolizaharidele. Reacțiile pentru evidențierea mucopolizaha-
ridelor, inclusiv colorația metacromatică la albastru de toluidină, dau
rezultate negative.
Proteinele. Reacția de evidențiere a proteinelor cu albastru de brom-
fenol mercuric prezintă în citoplasmă celulelor eromafine o granulație fină
și omogenă, în timp ce celulele interrenale au un aspect compact. în am-
bele tipuri de celule, nucleii sînt colorați mai intens.
Reacțiile Chdvremont-Friederich și tetrazoliu alcalin pentru eviden-
țierea grupărilor sulfhidrilice evidențiază în citoplasmă celulelor interre-
nale o granulație fină, mai intensă în jurul nucleului și mai slabă în zona
plasmei. După reacția Chbvremont-Friederich, celulele eromafine prezintă
o citoplasmă intens pozitivă cu granule de dimensiuni și forme diferite,.
răspîndite omogen în toată citoplasmă. în acest caz, intensa reducere a
fierului trivalent se datorește prezenței în citoplasmă acestor celule a cate-
colaminelor. Reacția cu tetrazoliu alcalin are în celulele interrenale același
aspect ca și reacția Oh^vremont-Friederich, celulele eromafine prezentând
de această dată foarte puține granule pozitive (pl. II, fig. 6 și 7). Cantitatea
mare de grupări sulfhidrilice în celulele interrenale arată o intensă activi-
tate oxidoreducătoare. Reacția cu ninhidrină pentru grupări amino libere
prezintă o colorație intensă numai în nucleoli, nucleii avînd o colorație di-
fuză și slabă, în cazul acestei reacții nu se face o distincție între cele două
tipuri de celule.
Vitamina C, A fost decelată numai în citoplasmă celulelor eromafine
sub forma unor granule cu aspect semilunar, amintind ca formă dictiozo-
mii din unele structuri, după, impregnare osmică. Nu ar fi exclus ca acești
corpusculi bogați în vitamina C să fie elementele aparatului Golgi.
discuții	(
La crap, suprarenala nu constituie o formațiune bine jndividuali-
zată, ea fiind dispersată sub formă de manșoane și cordoane celulare în
jurul ramificațiilor venei cardinale posterioare, inclusă în țesutul hemato-
poetic al rinichiului cefalic. Celulele eromafine, mai puține la număr, sînt
dispuse printre celulele interrenale, izolate sau în grupuri de cîte 2—3.
Această dispoziție concordă cu descrierea făcută de către F. țD.
M a h o n și colaboratori (21) Ia Carassus -auratus și cu rezultatele obți-
nute deP.R o us q u i n (1951) la Astynax mea)icanus. Același aspect l-am
observat și la alte specii de ciprinide, cum ar fi avatul, plătica, roșioara
(D. Scripcariu și A. B an c u, date nepublicate).
Celulele eromafine sînt mari, cu citoplasmă fin granulară, cu nudei
sferici dispuși central, prezentând unul, mai rar 2 nucleoli. în ceea ce pri-
vește celulele eromafine, colorațiile efectuate de noi duc la concluzia că
există un singur tip de celulă cromafină, care secretă atât adrenalină, cît
și noradrenalină.
Reacțiile pentru evidențierea acizilor nucleici se caracterizează
printr-un conținut scăzut de aceste componente. ARN citoplasmatic fiind
5	STUDIUL HISTOLOGIC ȘI HISTOCHIMIC AL SUPRARENALEI DE CRAP	473
I practic absent. Reacția F.C.F. pentru proteinele bazice urmărește aproape
& identic imaginea dată de colorația Brachet. Celulele eromafine, efeetu-
înd sinteza catecolaminelor, nu au un conținut prea mare de proteine. ARN
legat de sinteza lor fiind într-o cantitate extrem de mică.
Celulele interrenale, mai mici ca talie decît cele eromafine, variază
l ca dimensiuni și formă, prezentând în genere un contur poliedric. Citoplasmă
j celulelor interrenale este mai densă, granulară, neprezentînd vacuolizări.
Ș Conținutul în acizi nucleici ADN, ARN în nucleu și ARN în citoplasmă
£ este mai mare decît în celulele eromafine. Controlul cu ARN anulează
L complet, pironinofilia citoplasmatică și nucleară. Concentrația relativ
crescută în ARN deosebește net celulele interrenale de celulele eromafine.
ț Glicogenul evidențiat în celulele eromafine confirmă datele obținute
î de R. I r a și A. G o s h (19) și de M. G a b e și M. M a r t o j a (14),
c care pun în evidență glicogenul în glanda suprarenală de la reptile și ma-
[ mifere.
■ Vitamina C dă rezultate negative în celulele interrenale la crap, unii
& autori evidențiind-o totuși în celulele interrenale (corticale) la unele reptile
' și mamifere. Din datele obținute de noi, vitamina C a putut fi decelată
numai în celulele eromafine. Din rezultatul reacțiilor pentru evidențierea
ț proteinelor, citoplasmele celulelor eromafine apar mult mai sărace, ele
ș prezentând zone cu aspect vacuolar. Totuși, îh jurul nucleului apare o zonă
| de condensare proteică fin granulară, pozitivă pentru toate reacțiile.
| Reacția cu tetrazoliu alcalin pentru grupări sulfhidrilice este mai intensă
ț în citoplasmă celulelor interrenale decît în cele eromafine, ceea ce ne face
j să presupunem că celulele steroidogene posedă un sistem oxidoreducător
[ mai activ decît al celulelor eromafine.
J în urma reacțiilor obținute se poate conchide că în formațiunile su-
. prarenaliene de crap nu exista decît două categorii de celule, și anume :
f celule interrenale și cele eromafine.
! Din analiza rezultatelor obținute nu avem date care să ne determine
| să împărțim celulele eromafine în celule adrenalinogene și noradrenali-
| nogene, același tip de celule sintetizînd atît adrenalina cît și nor adrenalina.
' De menționat că în perioada în care s-a făcut prezentul studiu nu au fost
i observate variații morfologice și citochimice lunare.
C	BIBLIOGRAFIE
j : ■ .
Ș 1. Allen J. M., J. Histochein. Cytochem., 1966, 4, 341.
|	2.	Arvy	I., C. R.	Acad. Sci., 1960, 251, 2782.
|	3.	-	C. R.	Acad. Sci., 1961, 252, 467.
■	4.	—	Histoenzimologie des glandes endocrin.es,	Gauthier-Villard, Paris, 1963.
|	5. Bongiu G., Bona C. et Petrovici M., Acta histochein.. 1963, 1G, 54.
J	6.	—	Arch.	Roum. Path. exp. Mlcrobiol., 1963,	22,	82-7.
)	7. Brown F. M., Physiology of fishes, Acad. Press, New York, 1957, 1 — 2,
i	8. Dujard C. et Chany F., C. R. Soc. Biol., 1957, 151, 6.
i	9. Erănko O., Acta endocrin., 1955, 18, 180/
ț	10.	—	Acta endocrin., 1955, 18, 174. .
*	11.	—	J. Histochem. Cytochem., 1956,	4, 11.
|	12.	—	Nature (London), 1955, 157, 88.
j 13. Fontaine M. a. Leloup H., J. Physiol., 1959, 51, 468.
.
ii 3 - c. 5118
474	D. SCRIPCARIU și COLABORATORI	6
14.	Gabe M. et Martoja-M., Arch. Anat. micr. Morph, exp., -1962, 51, 107.
15.	— . Arch. Anat. micr. Morph. exp., 1961,. 50, 1.
16.	Hillarp N. A. et Hokfelt B., Acta physiol. scand., 1953, 30, 65.	.
17.	— Endocrinology, 1954, 55, 255.
18.	Hoar W. S., Endocrine organs in. the physiology of fishes, M. E. Brown (sub red.), Acad.
Press, New York, 1957, 1.
19.	Ira R. et Gosh A., Acta histochem., 1961, 11, 68.
20.	Lison L., Histochimie et Cytochimie animale, Gauthier-Viliard, Paris, 1960,
21.	Mahon F. E., Hoar N. S. a. Sakiko Z., Canad. J. Zool., 1962, 40, 449.'
22.	Malmejac J., Haverre G. et Bianchi M., C. R. Soc. Biol., 1957, 151, 3.
23.	Martoja M., Gugui Em. et Saint Girons, Arch. Anat. micr. Morph. exp., 1961, 50, 232.
24.	Olivereanu M., Ann. Endocrin., 1959, 4, 645.
25.	Pearse E. A. G., Hisiochemistry, J. A. Churchill Ltd.,' Londra, 1960.
26.	Șanta N., Contribuțiuni la studiul glandelor suprarenale, Cluj, 1938.
27,	Vacek L., Acta histochem., 1960, 15, 242.
28.	Vitry C., C. R. Soc. Biol., 1957, 151, 2150.
Facultatea de biologie
Laboratorul de histologie
și
Institutul de biologie „ Traian Săvulescu",
Secția de fiziologie animală.
Primită în redacție la 24 mai 1967.
t;
£
r
■ f
ii

DINAMICA REPARTIZĂRII ACIZILOR NUCLEICI
ÎN ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE PLACENTEI
ȘI PARAPLACENTEI
DE
ECATERINA PÎRVU
591 (05)
The topochemical dynamics of RNA and DNA in the constitutive elements
of the placenta and paraplacenta zone has been investigated by the author.
It is stated that:
—	In the large binucleate trophoblasts and glandular epithelium cells, the pyro-
ninophil cytoplasmic and nuclear substance, as well as the Feulgen-positive
substance, are intensely positive;
—	An intense anabolic activity and inability to synthetize protein hormones
is thus proved;
—	Protein synthesis is reduced from the 6th gestation month as shown by the
• pyroninophilia decrease.	'	'	.
/ ■ ■
Prin funcțiile variate pe care le îndeplinesc, acizii nucleici participă
activ la procesul de biosinteză a proteinelor. Există p interdependență
între procesul de biosinteză a proteinelor și metabolismul acizilor nucleici.
J. Brachet, T. Caspersson (citat după (2)) au semnalat
paralelismul foarte strîns care există între bazofilia citoplasmei, deter-
minată de conținutul ARN, și capacitatea de sinteză a proteinelor. Bazo-
filia citoplasmei imprimată de ARN a fost confirmată în placenta umană și
animală de către G-. B. W i s 1 o c k i și E. W. D e m p s e y (14) și 8.
Brody (3).
MATERIAL ȘI METODĂ
Am studiat placenta și paraplacenta la 22 de vaci (rasele Sură de stepă și Bălțată
românească) in diferite luni de gestație. Materialul a fost prelevat din ambele coarne uterinc
și corpul uterin, precum și din endometru la animale negestante.
Pentru detectarea topochimiei ARN, ain folosit metoda de colorare cu verde de metil-
pironină după J. B r a c h e t, modificată de N. B. Kur n i c k (8), sub controlul enzi-
Sî. ȘI CERU. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 19 NR. 8 P. 475 - 479 BUCUREȘTI 1967
REPARTIZAREA ACIZILOR NUCLEICI ÎN PLACENTA DE VACĂ
477
476
ECATERINA PÎRVU
2 .
iriatic cu ribonuclează cristalizată. O apreciere corectă privind conținutul de ADN ne-a permis
reacția nucleară Feulgen. Dovada originii aldehidelor aparținînd ADN am făcut-o cu dezoxi-
rlbonuclează cristalizată și cu secțiuni de control nehidrolizate.
REZULTATE
Din materialul faptic prelucrat după metodele verde de metil-piro-
nină și Feulgen, sistematizat în tabele nr. 1 și 2 și planșa I (fig. 1 și 2),
am desprins următoarele aspecte :
Tabelai nr. 1
Conținutul de acid ribouudeic in placentă și paraplacentă
Elementele structurale	Lunile de gestație								
	I	II	in	IV.	V	VI	, VII	VIII	I IX.
Fibroblșstele stromei vilo- zitare		FF	F	F		F'.	F ■	F ■'	F
Celulele trofoblastice obiș- nuite ■	F F	H—H	F F	FF	FF	■ F	F	■ ;F	■ F;
Celulele trofoblastice mari- binucleate	F F F	F F F	_j	।	p	F + F'	4- FF		F	F.'	■F '
Celulele epiteliului cripte- lor uterine.		p	+ F	4” F-.	■ F-F	F +•	F	' F	4-,	■ F ■,
Celulele epiteliului glan- dular	FFF	4- + F.	FFF	4-4 +	F FF	+ +	F F	F F .	' F '
Celulele țesutului • conjunctiv	±	±	" ±		F ",	F	F' '	F .	. F
NotA: Evaluarea, histochfmică (pe baza observației la microscopul optic) după B. Hadek (5),L.' Li tar și
B . W. R o b i n s o n (9): — negativ; £ urme; + reacție slabă;1 + + reacție intens pozitivă; + + + reacție foarte
intens pozitivă.	,
. Tabelul nr. 2
Conținutul de acid dezoxiribonudeic în placentă și paraplacentă
Nucleii celulelor	Lunile de gestație'								
	I	II	in	IV	1 v	1 VI	■ VII ”	| VIII	’IX
Fibroblastele stromei vilo- zitare	F	F	F :	F		F	. F '	■F	■ ' F. .
Celulele trofoblastice obiș- . nuite	F	■ F ■	F	■ F	F	■ F	F	■ F :	■'F ■'
Celulele trofoblastice mari binucleate	+ d-	FF	FF '	F F	F F		FF	F F'	FF ■ ■
Celulele epiteliului cripte- lor uterine	' F	. 4 ■	F ■	F	F	F ■	F		F
Celulele epiteliului glandu- lar	—j—	4- FF	FFF	FFF		p	FFF	FFF	FFF	FFF
Celulele țesutului conjunc- tiv	■ H—f~	F F	4 4	FF	FF	FF	F F	FF	, F F
‘ Notă. Evâiuarea hîstoehlmieă după R. Hade k (5), L. L i k a i și R.
W. Robinsdn (9).
Din punct de vedere citochimic, ABN apare atît în citoplasmă, cît
și în nucleolii celulelor placentei și paraplacentei bovinelor, în timp ce ADK
este localizat exclusiv la nivelul nucleilor celulari.
stațerialul Feulgen1 pozitiv se prezintă structurat în cruste sau
E&ide cromatină sau în grupuri de cromozomi. Numărul și mărimea
^§tilor de cromatină sînt direct proporționale cu talia nucleului
W d-	.
Intensitatea pironinofiliei este mai evidentă la nivelul citoplasmei
^^Jenucleoli, iar materialul pironinofil citoplasmatic se prezintă sub
Blă de granule. în celulele trofoblastice mari binucleate, distribuirea
ăcelulară a materialului pironinofil este eterogenă, fapt semnalat începînd
^JV-ă lună de gestație. La sfîrșitul gestație!,’ARN nucleolar nu mai apare
Ijent la microscopul optic.
Din punct de vedere histoehi'mie^ ARN și ADN au fost decelați în
ațe tipurile de celule ale placentei și paraplacentei studiate. Reacțiile
țțmai intense în secțiunile aparținînd cornului uterin gestant decît în
^prplevațe din cornul uterin negestant, precum și din corpul uterin.
a mai puternică reacție Feulgen pozitivă am semnalat-o în celulele glan-
gjfe și mai puțin intensă în celulele trofoblastice mari binucleate.
în decursul gestație!, cea mai puternică și relativ constantă afinitate
Bbțbrială pentru pironină au manifestat în special celulele epiteliului .
^ndular la nivelul zonei paraplacentare (pl. I, fig. 2) și cele aparținînd endo-
lotrului negestant în proestru și oestru, precum și celulele trofoblastice
|ri binucleate (pl. I, fig. 3). Celelalte tipuri de celule s-au colorat intens
^pfima parte a gesțației și slab în a doua parte. în majoritatea cazurilor,
^lulele țesutului conjunctiv uterin au prezentat doar urme de acid ribo-
nucleic.	' 1
Încercînd să generalizăm variațiile conținutului de ABN în decursul
estației, putem stabili o curbă a mofidicărilor acestuia (pl. I, fig. 1 și 2).
' iximum apare în primele cinci luni de gestație, după care urmează o
pbădere treptată în luna a VLa și stabilirea minimei în ultima lună a ges-
Jajiei. în același timp, materialul Feulgen pozitiv în toate elementele cons-
țțutive ale placentei și paraplacentei bovinelor indică, o direcție relativ
^^ectilinie în tot cursul procesului de gestație.	a
DISCUȚII
Din literatura de specialitate se cunoaște faptul că acizii nucleici se
ăsesc atît în citoplasmă, cît și în nucleii celulari. J. B r a c țe t și T.
|.a8 per ssonau semnalat raportul strîns și bine determinat care există
.^^^fitre bazofiliă citoplasmei și capacitatea celulei de a sintetiza proteine.
Bazofilia componentelor placentei* și relativa bogăție în ABN a aces-
gora au fost confirmate de către G. J3. Wi s 1 o c k i și E. W. D e m p s e y .
S.	B r o d y (3) în placenta omului șia animalelor, deN. B j o r k m a n
ți) în placenta bovinelor în stadiile timpurii ale gestație!, de W. A. Wim -
s a t t (13), A. P e y r e și E. F o n d a (11) la, chiroptere etc.
• Rezultatele studiului nostru dovedesc în plus bogăția conținutului
ABN în placenta și paraplacenta bovinelor, organ cu o complexă acti-
f^^tate metabolică.	*	.
: Gradul de afinitate pentru pironină a citoplasmei celulelor trofo-
^Whlastice mări binucleate în primele cinci luni de gestație corespunde bazo-
478	ECATEBINA PÎRW	4
filiei intense a sincițiotrofoblastului altor specii. Totodată se constată
diferențe în raport cu specia. în timp ce W. A. W i m s a 11 (13), A. P e y r e
și E. F o n d a (11) la chiroptere, iar H e 1 e n Deane și colaboratori
(4) lâ rozătoare găsesc o acumulare puternică de granule pironinofile în
sincițiotrofoblast și, respectiv, în celulele mari trofoblastice, G. B. W i s 1 o -
cki și E. W. D e m p s e y (14) constată o gradație descrescîndă a can-
tității de ABN în partea a doua a gestației la placenta umană. în celulele
endometrului, în fazele ciclului uterin, ADN rămîne constant, în timp ce
ABN variază (6). în elementele constitutive ale placentei și paraplacentei
am găsit o relativă uniformitate a materialului nuclear Feulgen pozitiv
la toate vîrstele gestației paralel cu o diminuare a conținutului de ABN,
care a foșt foarte evident în prima parte a gestației.
CONCLUZII
1.	Componentele structurale ale placentei manifestă o intensă acti-
vitate anabolică, concretizată prin procese active de sinteză a proteinelor.
Celulele trofoblastice mari binucleate constituie sediul de elaborare și se-
creție a gonadotropinei corionice.
2.	Cantitatea de proteine sintetizată este maximă în primele cinci
luni ale gestației și este folosită probabil nu numai pentru cerințele proprii,
ci și ca rezervă trofică pentru fetus.
3.	Se constată că în primele cinci luni de gestație procesele de sinteză
sînt foarte intense, în luna a VI-a încep să scadă, devenind minime în a
IX-a lună.
4.	Participarea elementelor structurale componente ale cornului
uterin negesțant și corpului uterin este mult mai scăzută decît în cornul
uterin gestant.
5.	.între conținutul ABN. și ADN există un raport de interdepen-
dență.
6.	Placenta reprezintă un organ în ale cărei componente structurale
au loc intense procese de biosinteză a proteinelor sub influența pozitivă
a factorilor hormonali, pentru acoperirea necesităților metabolice pro-
prii și fetale.
BEPABTIZAEEA ACIZILOR NUCLEICI IN PLACENTA DE VACĂ
479
•10. Mayer G. et al., dyn6c. Obstet., 1959, 58, 8, 295—303.
11.	Peyrk A. et Fonda E., C. R. Acad. Set., Paris, 1964, 259, 22, 4138-4140.
12.	IUmnAmiAH H. M., Ycnexu cospeirfeHHoit CnonoraH, 1961, 51, 2, 129 — 152,
13.	Wimsatt AV. A., Acta anat., 1958, 32, 141-186.
14.	Wislocki G. B. a. Dempsey E. W., Amer. J. Anat., 1946, 78, 1—29.
Facultatea.de medicină veterinară.
Catedra de anatomie și histologie.
Primită In redacție la 14 iulie 1967.
BIBLIOGRAFIE
1.	Bjorkma?i N., Acta anat. Suisse, 1954, 21, supli. 22, 60 — 62.
2.	Brachet J., Embriologie Chimique, Masson, Paris, 1944, 194 — 247.
3.	Brody S., Exp. Cell. Res., 1952, 3, 702 - 705.
4.	Deane Helen et al., Endocrinology, 1962, 70. 3, 407 — 420.
5.	Hadek R., Amer. J. Vet. Res., 1958/ 19, 75, 882—886.
6.	Hughes E. C. et al-, Amer. J. Obstet, Gynec., 1963, 85, 5, 594—609.
7.	TKemkoba 3. n., floKJi. ÂKaa. HayK CCCP, 1961, 136, e, 1459-1464.
8.	Kurnick N. B., J. gen. Physiol., 1950, 33, 243—264.
9.	Likar Lydia a. Robinson R. W., Nature (Londra), 1964, 203, 4946, 730—733.
tipurile de HEMOGLOBINA și transferine serice
LA OILE KARAKUL NEGRU
DE
I.	GAVBILEȚ și EUGENIA MILOVAN
591(05)i
On a identific, ă l’aide de I’61ectrophorese en gel d’amidon, dans un systfeme
discontinu de solution tampon (Ashton G. C., 1963), trois phdnotypes d’hfemo-
globine et 15 phenctypes de transferrines.
On remarque que Ia frfequence des deux alleles qui d&terminent Ies. types d’he-
moglobine chez cette race de mouton est tres differente; l’allfele HbB apparait
en proportion de 90%, tandis que l’allfele Hb‘\ seulement en proportion de 10%.
Les 6 alleles se situent â la base des phfenotypes de transferrines identififees et
pr^sentent en meme temps des frfequences diffferentes : TfA (1,7%), TI3 (41,2%),
Tfc (33,7%), Tîm (12,9%), Tî1* (9,8%), TfE (0,7%) et on remarque une
frfequence diminufee chez les types extremes comme vitesse de migration.
Lucrarea de față își propune să prezinte tipurile de hemoglobina
și transferine din sînge, precum și modul lor de ereditare la oile de rasă.
Karakul, care, din cauza ariei de răspîndire circumscrisă Ia anumite zone
mai limitate de pe glob, au fost studiate prea puțin sub aceste aspecte.
Primele cercetări asupra tipurilor , genetice ale hemoglobinei la ovine
datează din anul 1955, cînd R. O a b a n n e s șiGh. Serain (citați
după (5)) în Franța și H. H a r r i s și F. L. W a r r e n (citați după (5)) în
Anglia au pus în evidență cu ajutorul electr of or ezei pe hîrtie polimorfismul,
acestui component al sîngelui și modul lui de ereditare pe baza a două alele
codominante. în 1964, G. Efremov și M. Braend (5) identifică
la unele rase de ovine din Norvegia un nou tip de hemoglobina, denumit
N, cu viteză redusă de migrare în gel de amidon.
în ceea ce privește transferinele, primul studiu la ovine a fost efec-
tuat în 1958 de către G. C. A s h t o n (1), care a găsit 14 fenotipuri deter-
minate de 5 alele codominante (BA BB, Bc, BD și BE). Mai tîrziu, același
autor în colaborare cu K. A. Ferguson (3), pe baza cercetărilor executate
pemerinosul australian, găsește alte 7 tipuri de transferine, astfel că. nu-
mărul alelelor se ridică la 12, primind o nouă nomenclatură (F, G, A,
H, J, B, N, C, K, D, L și E). Alți autori au adoptat m cercetările lor
ST. 81 CERC. EI OL. SERIA. ZOOLOGIE T. 10 NR 6 P. 481-485 BUCUREȘTI 1087
482	I. GAVBILET și EUGENIA MILOVAN	2 £
alte sisteme de nominalizare a tipurilor de transferine identificate, j
incit la un moment dat s-a creat o situație confuză, care trebuia clarificată..
în acest scop, la cel de-al X-Iea Congres european de grupe sanguine, Ș
care a avut loc la Paris în 1966, s-a adoptat o nomenclatură unică, bazată
pe 9 alele care au fost notate în ordinea vitezei de migrare, cu literele I, A, /
G, B, C, M, D, E și P (4). Această nomenclatură a fost folosită și în lucrarea ț
noastră.
( . £
MATERIAL ȘI METODĂ
Probele de sînge au fost recoltate de la un număr de 146 de capete de oi Karakul ț
negru de Ia Stațiunea experimentală Rușețu (reg. Galați). Marea majoritate a oilor analizate ț
reprezintă mame-și fiicele lor provenite de la 5 berbeci. Probele de ser după centrifugarea. $
slngelui au fost conservate- In congelator la — 20°C, cele de eritrocite utilizîndu-se în stare s
proaspătă în diluție de 1/400 cu apă distilată.
Metoda de lucru a fost electroforeza în gel de amidon preparat după tehnica lui Smithies, ?
la care s-au adus o serie de corective descrise mai pe larg anterior într-o lucrare efectuată ?
la taurine (6). Electroforeza s-a executat într-un sistem discontinuu de soluții-tampon pre- “
conizat de G. C. A sh t o n (2) cu prelungirea timpului pînă la 8 — 9 ore pentru a se obține *
o desfășurare optimă a fracțiunilor transferinice. Dimensiunile gelului au fost de 24/15/0,5 cm, f
iar tensiunea curentului de 20 V pe 1 cm lungime și intensitatea curentului de 5,3 mA/cma. ț
Pentru evitarea supraîncălzirii, gelul a fost răcit cu apă curentă.	;
După secționare, preparatele au fost colorate cu benzidină pentru f
punerea în evidență a tipurilor de hemoglobine și cu Amido-Schwarz 10 B !
pentru transferine.	;
REZULTATE ȘI DISCUȚII
Pe baza rezultatelor obținute la citirea preparatelor au fost calculate
frecvențele alelice, genotipice, precum și repartiția feno tipică a descendenți-
lor proveniți de la cei 5 berbeci (fig. 1 și tabelul nr. 1).
Tabelul nr. 1
Frecvența alelelor și repartiția genotipieă a tipurilor de hemoglobină ia oile Karakul negru
Alela	Frecvența	Genotipul	Frecvența estimată	Numărul găsit și estimat
HbA	0,099 ±0,017	AA	0,010	3 (2)
HbB	0,901 ±0,017	AB	0,178	23 (26)
		BB	0,812	120 (118)
				n — 146
în tabelul nr. 1 sînt prezentate frecvențele celor două alele care de-
termină tipurile de hemoglobină identificate la oile Karakul negru, precum
și repartiția genotipieă, atît cea observată, cît și cea estimată. Este evidentă
predominarea tipului B de hemoglobina (90%) față de tipul A (10%).
Ca urmare, și. frecvența genotipieă este ridicată (81,2%) pentru formele
homozigote ale tipului B de hemoglobină, mai scăzută (17,8%) pentru cele
heterozigote și redusă (1%) pentru formele homozigote ale tipului A.
3	T7TUTRTT.T-. de HEMOGLOBINA si transeebtne serice la ovine	483
Bepartițiă fenotipică (observată și estimată) a descendenților ob-
ținuți de la cei 5 berbeci este redată în tabelul nr. 2.
Trebuie menționat că toți cei 5 berbeci care au fundat familiile
analizate au tipul B de hemoglobină, din care cauză printre descendență
predomină fenotipul BB în proporție de 90 %.
Tabelul 2
Repartiția fenotipică a tipurilor de hemoglobina la desceudenții obținuți de la
5 berbeci Karakul negru
Felul de împerechere .	Fenotipurile descendenților	
	AB	BB
BB x AB	6 (7)	8 (7)
BB	—	49 (49)
Sub aspectul frecvenței scăzute a tipului A de hemoglobină, oile
Karakul negru pot fi comparate, fără a exista vreo înrudire apropiată
între cele două rase, cu rasa engleză de oi Oxforddown, la care frecvența
determinată de G. Ef remo v și M. Br a end ‘ (5) în Norvegia este
de 13%. în general, la celelalte rase de oi studiate predomină tipul A de
hemoglobină.
Eață de alte specii de animale (taurine, porcine, caprine și păsări),
numărul tipurilor de transferine la ovine este cel mai ridicat. într-adevăr,
Tabelul nr. 3
Frecvența alelelor și repartiția genotipieă a tipurilor de transferine la oile Karakul negru
Alela	Frecvența	Genotipul	Frecvența estimată	Numărul observat și estimat
		AB	0,014	2 (2)
		AC	0,012	2 (2)
		AM	0,004	1 (1)
TfA	0,017±0,007	BB	0,170	25 (25)
TfB	0,412 ±0,029	BC	0,279	41 (41)
Tfc	0,337±0,027	BM	0,107	15 (16)
ȚfM	0,129±0,024	BD	0,081	12 (12)
TfD	0,098±0,017	BE	. 0,006	1 (1)
TI®	0,007 ±0,005	CC	0,116	15 (17)
		CM	0,087	14 (13)
		CD	0,067	11 (10)
		CE	0,005	1 (1)
		MM	0,017	3 (2)
		MD	0,025	2 (3)
		DD	0,010	2 (1)
				n = 146
pe baza celor 9 alele admise astăzi unanim ca existente, se pot forma 45
de fenotipuri teoretic posibile, care, chiar dacă nu apar cu aceeași frec-
vență, reprezintă totuși un grad înalt de eterogenitate a populației de
ovine.
Cercetările noastre asupra rasei de oi Karakul negru au pus în evi-
dență 6 alele din cele 9 admise ca existente și 15 fenotipuri (fig. 2 și 3).
în/tabelul nr. 3 sînt prezentate frecvențele alelelor, precum și ale
genotipurilor identificate la această rasă de oi.
484
_5 ■
TlPUBIIiE DE HEMOGLOBINA SI TRANSFEBINE SEBICE LA OVINE
485
s
Tabelul nr. 1
BepartițI» îenotipică (găsiți și estimată) a tacendenților proveniți de ta 5 berbeci Karakul negru

O •
«
Q
W
Q
CU O CO N1 £		. CO N		< co co co «			cu cu		4 © r cu		< ta «9
1 (1,00) (1,00)		M M 1 1 < 1				1	1 1 1	1 1 M			r O O TH
											2?
1 1(0,75	o	1 I	1	1 1 1	1	1	1 1 1	1 1 î 1		J	© 'ta*
| 1 1 1 । i		1 1	u? CU O	J 1 1	io' CU O	1	1 1	MM		1	CC o
- - ■ - - —										b	îo
1 1 1 H	1	I 1	1		©	1 1	1 1	MM	1	IC o	CU
। 1 (1,75) | 1 (0,75) 1 11.00)	3 (3,50)	1 1	1	io 1 i '	O	- . 3 (4,25)					
1 M M	|	g ' 1 b I	1	IO I> rH p.	a ©	1 1	I 1	MM	I	(0,50)	(4,50)
				CU TH	kO					th	©
mim r		i i i	(0,25)	1 1 1	© cu o	; 1 (0,25)					
B M M d	(1,00)	i i i	1	(0,75)'	(0,75)	1 1	(1,00)1	o. o m o i 2 i d	(2,50)	1	(4,25)
CM	CM			T-l				■ ■ w			N»
1 (0,25) 1 (1,00) 1 (1,75) (0,75)	3 (3,75)	1	(0,25)	1	2 (0,75)1 ■	- ■ 1	2 (1,00)	■ J 1	(	(2,00)	o cM © O d 1 d i CU	T-l	5 (3,50)	1	10 (8,25)1
3 (1,75) 1 (0,75) 1 (1,00)	5 (3,50)	2 (1,50) j 2 (2,00) 1 (0,50)	(0,25)' 1 (1,50)' (0,75) 1 1 (0,75)'		(SZ‘4) L	4 (3,50)	o I । O	. 1 (1,50) 1 (0,50)	(0S‘9) L	.1	19 (17,25)|
(0,25) 1 (1,00) 2 (1,75)	3 (3,00)	1 (L50) 1 (L00) (0,25)	(0,25)	1 1. ।	2 (3,00)	2 (2,00) 3 (3,50)	© § dd i cu ■	MM	7 (7,50)	1	12 (13,50)1
Cr? W । । ।	। 2,	'	।	(0,25) —	M M 1 M 1				1 1	1 M	mm	1	1	(0,25)1
(0,25)	(0,25) —	1 M M M M				1 1	1 1 1	1 1 M	1	1	5? cu e
® o o £ q X 8 CQ.	Total	moSKusa b O ffl u o y X Q m ■			■ Total	|	X w cq			. Total	1	o u X Q	£
■?
Din acest tabel se vede că cea mai mare frecvență o înregistrează
alela B (41,2%), după care urmează alela Q (33,7 %). O poziție intermedia-
ră ocupa alelele M (12,9%) și D (9,8%), iar cele mai mici frecvențe le au
alelele A (1,7 %) și E (0,7%)'. în mod corespunzător, și repartiția genoti-
purilor este maximă la tipul BO (27,9%), după care urmează tipul BB
(17%). Poziții intermediare ocupă tipurile BM, CC, CM, BD, CD, iar cele
mai scăzute frecvențe se observă la tipurile AB, AC, AM, BE, CE, MM, MD,
DD, care cuprind alele situate la extremități în ceea ce privește viteza de
migrare.
Eepartiția fenotipică a descendenților celor B berbeci este redată în
tabelul nr. 4, din care se poate vedea că, în general, numărul tipurilor iden-
tificate concordă cu cele estimate teoretic și urmează aceeași ordine a frec-
vențelor stabilite pentru genotipuri.
Comparînd rezultatele noastre cu cele obținute de G. Efremov
și M, B r a e n d (5) pe trei rase norvegiene și două englezești (Qheviot și
Oxforddown), se observă că, și sub aspectul frecvențelor alelice ale trans-
ferinelor, oile Karakul negru se aseamănă cu oile Oxforddown, la care însă
se înregistrează o frecvență ceva mai mare a alelei A (13 % față de 1,7,.%).
Numărul mai redus al alelelor și deci alfenotipurilor fațade cel stabi-
lit la alte rase de oi de pe glob s-ar datora fie stadiului avansat de selec-
ție la care se găsește Karakulul, cu care ocazie s^au eliminat complet alelele
extreme (I, G și P), fie faptului că de la început polimorfismul transferinic
la această rasă a fost mai restrîns constituind o caracteristică de rasă.
I Cercetările efectuate pe alte rase înrudite cu Karakulul și mai puțin perfec-
| ționate ar putea elucida această problemă.
BIBLIOGRAFIE
. 1. Ashton G. C., Nature, 1958, 182, 1101-1102,
|	2.	- Nature, 1963, 198, 4884-4887.

3.	Ashton G. C. a Fec.guson K. A.,Gcnet Res., 1963, 4, 240.
4.	Bouw J., Europ. Soc. Anim, Blood Group,, Res.. Inf. letter, 1966, 2, 12 — 14,
5.	Efremov G. a. BrAend M., Proc. 9th Europ. Anim. Blood Group Cont. Prague, 1964.
6.	Gavrilet L, Milo van Eugenia și Granciu I. St. și ccrc. biol,, seria zoologie, 1967, 19,
1, 71-76.
Institutul de cercetări zootehnice,
Laboratorul de genetică.
Primită în redacție la 11 iulie 1967,
SIFONAPTERE (SI PSON APTERA LATREILLE, 1798)
PARAZITE PE CHIROPTERE (CEIROPTERA)
DIN ROMÂNIA

DE
MARIA SUCIU
591(05)
The paper includea ecological and zoogeographical data about five species of
Siphonaptera parasites on the Chiroptera, found in Romania. These Chiroptera
present the principal and characteristic species of ischnopsyllidae ’which are
spread over the palearctic zone. The geographical distribution of the parasites
is similar to that of the hosts.
By the presentation of Siphonoptera parasites on Nyctallus noctala of the litho-
clasic of the Razelm Lake, a new biotope ■ is indicated there, the parasites
proving a large adaptability towards the rather difficult conditions of this bio-
tope. In the period of hibernation the hosts produce with their biotope a micro-
climate which makes possible the presence of Siphonaptera.
Pe baza materialului colectat între anii 1964 și 19671de pe Nyctalus
noctula (Schreiber, 1774), Pipistrellus pipisirellus (Schreiber, 1774), P.
nathusii Keyserling et Blasius, 1839 și Plecotus auritus (Lin ne, 1758), pu-
tem să facem unele considerații ecologice și zoogeografice asupra a 5 specii
de IschnopsyUidae : Nycteridopsylla eusarca Dampf, 1908, Ischnbpsyllus
(7.) elongatus (Curtis), 1832 I. (7.) variabilis (Wagner), 1898 7. (7.) octaclenus
(Kolenati), 1856 și I. (R.) heaactenus (Kolenati), 1856.
1. NYCTERIDOPSYLLA EUSARCA DAMPF, 1908
Material: 1$, 5ȘȘ, februarie 1965, stînci Enisala (lacul Razelm),
paraziți pe Nyctalus noctula (Schreiber, 1774), leg. gazdă Gh. Sin.
Păspîndire geografică : Anglia, Olanda, Danemarca, R.D.G., R.F. G.,
Austria, Franța, Italia, Iugoslavia, Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia,
Polonia, U.R.S.S. — Caucaz.
1 Cu această ocazie exprimăm mulțumiri lectorului Profira B a r b u, care ne-a.
pus la dispoziție o parte din material și a determinat gazdele. De asemenea, mulțumim prof.
Gheorghe Sin de la Liceul teoretic Jurilovca pentru interesul pe care l-a arătat de a
ne sprijini în colectarea gazdelor.
8T. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 19 NR. 8 P. 487-492 BUCUREȘTI 1987
șa#
438
•_ MARJA ■strein
2
Gazde: Nyderidopsylla eusarca este un parazit caracteristic pentru v
Ny dedus nodula. Unii autori consideră și pe Pipistrellus pipistrellus gazdă
principală a acestui purice.
Acest sifonapter, deși caracteristic pentru Nydalus-nodula, a fost
remarcat și pe alte Chiroptere {Vesperiilio murinus, Myotis myotis) și de
asemenea pe Chelidon urbica.
Gazda principală, Nydalus noetula, are o arie largă de răspîndire,
cuprinzînd aproape toată Europa, din sudul Norvegiei și Scoția pînă la
- Marea Mediterană și nordul Africii; în Asia se întinde pînă la est de Munții
Altai, mergînd în nord pînă la Cercul Polar.	' s \
Reiese că aria de răspîndire a parazitului coincide cu aceea a gazdei
. sale principale.
A Materialul nostru a fost colectat de pe Nydalus noetula In perioada
de hibernare. La aceeași dată și pe același lot de gazde s-au mai găsit 2Ș $
de IschnopsyUus (I.) elongatus, un alt sifonapter specific pentru Nyetalus
nodula. Deci, în perioada de hibernare a gazdelor în aceeași colonie și
aceleași condiții de mediu au fost găsite două specii de sifonaptere : Nyderi-
dopsylla eusarca și Ischnopsyllus (/.) elongatus, ambele avînd o Oarecare spe-
cificitate parazitară pentru Nycțalus modula. Indivizii ambelor specii au
’ - fost maturi, sexual.	-	. 4 •
Dimensiuni : 2, .37 mm^ ; 2,47 — 2,77 mmȘȘ. ,	.	.'-'A .
Cităm pentru prima dată în fauna României pe Nyderidopsylla
eusarca Dampf, 1908.	?	,	.
2.	ISCHNOPSYLLUS (I.) ELONGATUS (CURTIS), .1832	f? ■
'Material: 2ȘȘ, februarie 1965, stînci Enisala (lacul Razeliri), pe
■ Nydodus noctula (Schreiber/1774), leg. gazdă Gh. Si n.	■■■£>
' 6^, 185.1. 1967, stînci. Doloșman (lacul Razlem), ye'Nydalus
noctula (Schreiber, 1774), leg. gazdă Gg . Sin.
Răspîndire geografică : Anglia, Olanda, Danemarca, R.D.G., R.F.G.
. Italia,' Elveția, Austria, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Iugoslavia,
Bulgaria, R omânia,. partea europeană a U. R. S. S., Liban, centrul Asiei,
Japonia. ■	■ 1	'
F.G.A.M. S m i t (17), B. R o s i c k y (11) și K. H u r k a (b), în
repartiția? geografică a acestui sifonapter, includ și România, fără ă indica
gazda și proveniența informațiilor. în colecția de la British Museum nu este
menționat materialul din România.	4 4‘T4: '
Gazde: Nydalus noetula, Pipistrellus pipistrellus, Plecoius auritus,
Myotis myotis, Vespertilio murinus, Dptesicus serotinus, Delteho^
„Caniș” (Japonia).	•	.
Dimensiuni: 3,55 mm^; 5mmȘ\ <	. ..
Observații. Intre 1965 și 1967 am avut posibilitatea de a deparazită
- lin număr mare de Nydalus noetula, proveniți de la stîncăriUe j^i^
4 Doloșman, de pe malul lacului Razelm.	>
în ianuarie 1967 s-au colectat 24 de exemplare de purici de pe un , .
număr de 97 de indivizi de Nyddlus nodula (37^ și 60ȘȘ), din care numai. i
- 21 au fost parazitați cu sifonaptere. Raportînd numărul de paraziți colectați •
■ la cel ăl gazdei, avem o proporție de parazitare de 21, 64 %.	’ • j?	.
ăi

^4
44?.. 4 {4
, A 44.4







jW®
■ ■ W
' A;':
......4#4jMK
\	' A-? S;/'-A"
4 ■j '■ 4 ■ y .^1
? .■'" wftAî'	/.■ 4- >4'	dcc444<?^444f4^



SIFONAPTEBE PARAZITE PE, CHIROPTERE DIN ROMÂNIA
491
5. ISCHNOPSYLLLS (H.) HEXACTENUS (KOLENATI), 1856 ,
CONCLUZII .
ÎZ iiSk k jj	i
Bl
o
;	'.B''"■' ’ 1- ■ " ■'■ /r ...
.	3. ISCHNOPSYLLUS ■ (I.) VARIABILIS (WAGNER), 1'898
r/XzDimensiuni t 3,^5	;■' 3 mro$.a
Prin cele expuse contribuimlacunoaș
în; condițiile microclimatului litoclasic și cunoașterea răspîndiriilui
România, precizînd în același timp gazda. ?
Material : 2Ș$, octombrie 1966, IJobrogea,. pe
Keyserling et Blasius, 1839, leg. P. B ă rbu.
Răspîndiregeografică: Franța, Olanda JR.D.G., R.F.G., Danemarca
Italia, Elveția, Austria, Cehoslovacia, Polonia, Ungaria, Iugoslavia, Bpma
nia, Bulgaria, U.R.S.S. ‘	' '	' ” '
■ Gazde: parazitează frecvent pe, Pipistrellus pipistrellus > ,a paai^^^
, semnalat și pe Bdrbdstella barb axteUus, Pipisirellus ■ n<tâh/usii'r^	4
Eptesixms serotinus, Moytis nație M. mystacinus, Ryctalus leisllcrif^vE
Dimensiuni' 2,5 — 2,62 pim. :)
-- Observații. Materialul pe care-1 posedăm, prezintă un
deoarece provine de la un chiropter rar întîlnit pe teritoriul țărȘ;^
și al cărui areal în vestul Europei este foarte discontinuu (V amB^®£
B-r i n k jb Dd ac6ea' P. nathusii este sporadic citat' ca gazdă peiî^^
haptere.Z.variăbiUs este semnalat, ca parazitînd "pe P. nathusUrin^^
(1896) și Elveția. ’ ; ? ' \	,,	' BB 7 5
’ / în România) L variabilis & fost găsît^pdl^iesfccws
lus pipistrellus, ambii capturați în Dobrogea. ;	/ " f
B Cu această ocazie semnalăm pentru prima dată în Româm#^
un chiropter care apare fdarte^aF^b ^
literatură drept gazdă pentru purici.
„	4. ISCHNORSYLLUS (I.) OCTACTENUS (KOLENATI), 1856
....	.	-•' • /	. X ’.u	,(	’
01	?: "v ' ■ <' 1 :■ */ '■ '	/ « '..
: x Material : ’2ȘȘ, 23. VII, 1964, Cernica (reg. Bucirieștij,
pipisirellus (Schreiber, 1774). ' 7/';/-7 ... - 0 ■■ 7. ■ "'"77. . ?■ ■ :
ț Răspîndire geografică : insulele britanice,. Spania, .Franța, .Olandă
Danemarca, Suedia,,. R.D. G-, B.F. G,, Elveția, Italia, Austria, Cehoslovacia,;/
Polonia, tJngaria, Iugoslavia, Bulgaria, Grecia, L7.R. 8. S. 1	.
v jfe	$alearctictdm/;Isc
(Jt.):	în special pe Pipistrellus. îh insuld^^	_
acest purice este semnalat pe Pipistrellus
Myotis myslacinus, M,. natțereri, E. ■ S 6 g u y' (13) îl citează la iPîjM^
pipistfel^	Ryctalus inociula^ VespertiltâOn^^
nMfyMyg^	Mpnățtereri}^
dțergs^ Rpte'sicus -serbtinus/^ 8 ku r â t o w i 6 z , î..77\7.,..7 z ", B2
\&:P^	năthusii, Epțesicus serotinus, Rarbdsi^fț
■ g Myotis ^ngf^elrif; Delichon;' urzicai ' " ‘	"
' în subregiunea mediteraneana parazitează pe " chiropterele carac-
teristice Vespertilio kuhlii, V. savii. în Grecia probabil accidental a fost
găsit un (1908) du Ischonpsyllus oclăcțenuș pe Mus musculus. ?
■ ,z i Considerăm -că Jscbnopsyllus (Z.) octactenus este destul de răspîndit
în țara noastră atît pe chiropterele care se găsesc în poduri, cît și pe cele din
peșteri. într-o lucrare recență am citat această specie, pentru prima dată
îh România, pe Pipistrellus pipistrellus din peștera Șura Mare.

Material: 1$, iunie 1963, Sinaia, pe Plecotus auritus (Liniie, 1758),
Șt. Negru.	- - ;	■ .. ■

) 7 Răspîndire geografică t lschnopsyUus bvoeactenus este caracteristic
pentru Europă : insulele britanice, Franța, Belgia, Olanda, Danemarca,
Șuedia, R. D. G., B. F. Q./Elveția, Austria, Cehoslovacia, Polonia,’ tTn-
gatia, România, Iugoslavia, U. R. S. 8.	'	■ ■
; l i Gazde: principala gazdă a aceștui purice este Plecotus aurițusș
mâi este întîlnit la : Vespertilio murip,usr. Epțesicus seroiinus, Myotis -
rpybti'Sj M. nattereri, M. mystacinus, BarbasteU^ barbastellus, Rhinolophus
Kippdsideros, Rh. ferrUm egu^^	șp. și Homp sapiens.
; r îh România, Iscbnopsyllus (H.\ liexdctenus a fost semnalat de C.
Pr un e s c u (10) pe Barbașiella bărbasiellus, iar Rad ul e seu și
L u s t u n (sub tipar), pe Plecotus auritus de la Gura Dobrogii. în colecția
de la British Museum există, exemplare ale acestui purice de pe Plecotus
aufituș din localitatea Malcoci (Dobrogea).\	•
De curînd, noi 1-am.găsit pe Rhiholopbitș hipposidergs bipposideros.
de la peștera Jgheabul cu Gaură (Toșoroc — Bicaz).	'	> 1
ț Din cele expuse anterior se constată că, în țara noastră, /acest sifo-
napter parazitează frecvent pe Plecotus .auritus. Aria de răspîndire este
aceeași cu a gazdei, găsihd astfel pe E hexacle-nus atît în regiunile de stepă '
Dobrogea). cît și în regiunea montană (Sinaia, 800 m).



Din cele expuse se evidențiază următoarele :
— Chiropterele din România prezintă principalele specii de Ischnop-
syllidae, care, sînt răspîndite în palcarctic.	. , \
ti ;. / ,	T-7 Aria de răspîndire a paraziților coincide cu aceea a-gazdelor atît
•ș; în România, cît și în contextul regiunii palearctice.
;<	r — în timpuț hibernăriî, gazdele determină în mediul respectiv un mi-
croclimat care permite existența unei parazitocenoze, bine reprezentată
A<prin acarieni și sifonaptere.	■	, /	\
—La Nyetalus noctuTa s-a remarcat în timpul iernii un procent de
<7 infestare relativ'mare (24,74%), masculii și femelele fiind îmegală măsură;
ca p consecința a hibernării lor în colonii mixte.
Bîn litoclasicul. de la lacul Razplm^^endo^
manifestă rezistență și adaptare lâ condițiile de hiber-
VBn?	.7
......'	' '	.........,	(	x '■ 1 •	5



492.*
MARJA BUCIU •• ;
BIBLIOGRAFIE
591(05)
Paris,' '1944
H
ST
16.
17..
’ 18: ■
,> 19> ■
; nare ale gazdei. De remarcat plasticitatea	schimbările irnpuse
de gazdă și integrarea lor în: mediu prin intermediul acesteia.
: ?	— Pe Nyctcdus noctula din aceeași colonie se asociază două specii
caracteristice pentru el t NyotefidopsyUfd,	elonga^
> h 1 — Semnalăm pentru prima dată în faiina României pe Ny ci or ido
psylla\ eusarca Dampf, 1908.	_ • hi r .	\
— Extindem aria de raspindire în țara noastră pentru : IseJinopsyUus
(2.) octactenus, I. (I.yelongatus și I. (H.) /mmc^mo. De astmiem
acestuia din urmă pe Plecoțuș duritus atît în regiune de joasă, aititudiție
- (Dobrogea), cit și în regiune de munte (Sinaia, 800 m)
1.	.Costa- Lima A. da e Hathaway G; R.,; Pulgtâ .Bibliografia, Catalogb, e hhupâiș'^
elas siigddâsi Imprensa ’ nacional, Rio de Janeiro, 1946, .160—175, 352'^^
2.	Dumitrescu M., 'Tanasache’P. ȘÎ Orghidan Tr., Lucr. Inst.-, speol.- ^Em.... RacoMiță’?
g. ...	1962-1963, 1 — 2, 509-575.	,
1 3.’. Dumitrescu M. u. Orghidan :Tr,, . .Spelurica, 1964.'4, 188—196; Zool. 'Ahzi (Peipzigj
/.•y.. ••	1964,174,5,325 -332.	/ '/	.
4< HopkiPs. G. H. El ,â.l Rqthschild , M., An iUustrated. Qatglogiie .of the Rothschild cUliecfidri
,	■	... of fleaș. (Siphohâptera) in țhe Brifish Museum (Natural. Hystory), The^4isțee.s
„ of thABTitish,Museqm, Londra, 1956, 2, 188—373.	.
5.	IIuhKA K., Cek. părăsit., 1957, 4,■ 145-166.
6.	Acta IJniv. (iai’olinae, sbria biol., 1963, 1, 2; 1 — 73.'
' .7,: > r-p	Acta fauniștița. Ent. . Mus. Nat. Prâgue, .1963, 9,. 7&,..57—120.
8^. . 7- -'	Vest. Cesk,,sp61. zqql. (Acta Soc. Zool.. Bohe!mq-siovenicae), 1964, 28,'.2,. 155^163
9,	Popescu A. și Sin Gn., Gcrotirfea naturii, 1966, 10, 2,. 217^—222.	!	'
; 10, Prunescu* C., AnaL llniv? Bum Seria șt. nat.j (biol.),' 1.962, 33, 259 —261
îli 'RosickY B/, Fauna C. B. R.^Blecfiy-Aphaniptera, Naki Cesk. Akad. Ved
’	10, 291-318..	. V-'	......
' j12. Sakaguti K., A monograph of the Siphonapterd of Japan, The Nippqn Prin.., a. Publ. Co
■ 1	< Osaka (Japan), 1962, 127-141.	..	■
13'.. S^guy E., Faune de France, JnȘectes 'ecfdparasites; P. 'Lechevalier et Fils
" 43, 525-532. x ' " ' ' '	''
Pragaj > 1957;
■. 14.Skuratowicz Waplaw, ■ Katalog fauny Polsky, Pehly, Aphaniptera, Paust. ’Wvd.^Nâuk
R’	Warszawa, 1964; 31, 3- 59, 1 hartă. ■■	■ v
- 15'. Smît F. G. A. M., Records bf Sipbonoptera from Danemark. Saert.' of Ent. Medd;};-l-95'3
’	'	•. 26, 529- 548.	. ' L /
Catalogaspfaanae Austriae. Ord. Sipkonaptera, Flohe, 1955, 19,. 1 — 10;
fiaiidbooks for the. idenlificațion of British Insects. Siphonaptera, Royv.E.ntRSfac
■> of London, Londra, 1957, 1, 16, 43 -51,	•	1
Entomologist’s g^zctte, 1957, 8, '-2, 53 — 5.5..'
Siphonaptera. 1. fnsecta Helvetica.. Catalogus, Inip. la- Concorde, Lausânne/4'966;
48-55.'	\ 'V ' ■" <■ -v ' /'■ ;	R-'1? '
• Universitatea București, .Facultatea de; biologie
' Laboratorul de zoologie a nevertebratelor
Primită lă redacție la 4 iulie 1967
OBSERVAȚII ÎN LEGĂTURĂ CU ÎNMULȚIREA ÎN MASĂ
A GÎNDACULUI
>UȚCTIȘCU8 POPULI L. (dOLLOPTPPA-CUPOULIONIDAP)
’■	DE
' .	‘A	'i
'GR. MĂRGĂRIT	<
Die Ergebnisse’dreijăbriger Erforschungder'Massenfortpflanzung <4ner B. populi •.
L.Population aus/einer SchwarzpapppLPflanzung (Hybriden P. euramericana x
P. marylândica) werden vorgelegt.	,	< i’ ■
Es iwurden festgeștellt: die Dichte der Insekten (Hochstzahi 1964) ;die Legezeit ;
die Larval-, und Puppen-Perioden ; der Ubervfințerungsort der Imaginea,; die
Zahl der Larvalstadien; die Sex-Ratio; diei Verbreitung im Boden. ,	,
Es wurdfe; der Versuch gemacht die Bfeziehungen zwischen MassenfortpHanzung
und lokaler Klima-Variabili tăt (Temperatul- und Niederschlags-Variațiqn^
festzustellen.'	-	/ •	•	■ . ..
Țigărarii (gîmlaci din fam. Curculionidae') sînt insecte ee atacă arbdrii ; h
de pădure, răsucindu-le frunzele și depunînd în ele ouă, din care apoi se ,
dezvoltă larvele. Dintre aceștia, cel mai studiat a fost țigărarul viței de d
vi& (Byctiscus hekylae L.), celelalte specii, cu o importanță economică redusă,
fiind mult mai puțin cunoscute. O excepție totuși face țigărarul plopului . J
(Byctiscus populi L.), care prezintă uneori înmulțiri în masă. Gîndacul
a fost citat ca atacînd foarte frecvent frunzele lăstarilor de plop tremurător.
E d. R e i 11 e r (8), P. Ku h n ț (6), K. E s c h e r i c h (3) arată
că Bycliscus populi trăiește măi ales pe plopul tremurător,, unde pentru
depunerea ouălor și pentru dezvoltarea larvei folosește o frunză răsucită
în formă de țigară, H e s s — Be c k (5) menționează că, pe.lingă plopul • >
tremurător, atacă și sălciile, pentru formarea țigării utilizînddoar o sin- '
gură frunză. : g '	.	. .â"'./’'.-. ’ ’	.-.'V
• 'Informații asemănătoare asupra lui Byctiscus populi L. se găsesc
și în lucrările lui: V. I. G u s e v, M. N. R i m s k i:K o r s a k o v’ și '
colaboratori (4), A. 8. B a 1 a c h o w s k i și L. Mesnil (1) și P.
Sorauer (9). . . " . ' '	,‘-'o	; ... .. s ■
Singura lucrare mai amplă privind specia B. populi L, este a lui
von L e u g e r k e h (7), care s-a ocupat numai de modul de confec-
. , ,	. < v/'C.m'â ’ ' ;n ■ Râm	• L-- ■<■■■..
Bl OERO. BIOL. SERIA ZOOLOGIE '.Tr 19' NR. 6 1?. 493-500.BUCUREȘTI 1967 '


494
' GR. MĂRGĂRIT.

țmnare a țigării și, parțial, de depunere a ouălor. Autorul constată că bio-
logia reproducerii acestei insecte prezintă încă unele lipsuri. Totuși, obser-b
• vațiile lui II. von L c n g e r k e n, ca și ale celorlalți autori citați, se referă 1
; numai la atacurile insectei pe plopul tremurător ^i pe sălcii. , , > i 7/
în anii 1963 și 1964 am observat o puternică înmulțire în masă a o./
acestei insecte într-o plantație de plop negru hibrid (Populus euramertcana , '
. / cv.	din apropierea comunei Călugăreni, (reg. București). /
: REZULTATELE OBSERVAȚIILOR
1.	A p ar i ț i a i n s e c t e i. în anul 1963, la 16. V se găseau căzute
pe sol foarte multe frunze răsucite (țigări), din care o parte erau de culoăie
p brună, deci desprinse de mai multă vreme, și altele de culoare verde,;
desprinse de curînd. Ulterior, țigările au continuat să cadă. Astfel, au fost
găsite țigări verzi, de curînd căzute, și la 4.VI și 6.VII.1963, după cale,
nu s-au mai întîlnit. în anul respectiv s-au observat gîndaci pe frunze
între 16.V și 23.LX. Existenta țigărilor încă din 16.V demonstrează că
: gîndacii âu apărut înaintea - acestei date, ceea ce corespundă cu apariția J
lor	' •’bt-yț-
în amil 1964, primele țigări au fbst observate la 21. IV, contihuînd
7, să cadă pînă la 22.VI. în ziua de 11,yil nu s-auj mai. întîlnit țigări verzi
căzute.'Gîndacii an fost găsiți pe frunze de la 13. IV pînă la 6.X. îh același
an s-a. constatat o mare abundență de gîndaci, numărul lor ajuhgînd
pînă. la 15* pe o. singura- frunză. La 26.X, o dată cu căderea frunzelor, au
dispărut și gîndacii de pe arbori. .	p
La 11.VI1.-1964 s-au găsit în sol adulți proveniți din ouăle depuse
' în primăvară și care se dezvoltaseră din larvele căzute pe sol o dată cu
. țigările. Cum în amil respectiv primele țigări aii fost observate la 21.IV,
înseamnă, că dezvoltarea insectei pînă.la apariția ădulților necesită circa
■ două luni; și jumătate. în sol, gîndacii au mai fost găsiți pînă la 6.VIII.
, în același an, gîndacii au fost semnalați apoi pe ramuri în număr foarte
mare pînă toamna, în luna: octombrie.	1	7	V'"
p în tot acest timp (după 6.VII) nu au fost observate țigări verzi noi,.
ceea cie demonstrează că gîndacii tineri apăruți în vară și în toamnă nu ,
■/ depun oua. Din cercetările făcute rezultă că insecta iernează în pătura
moartă în stadiul de, gîndac. Așa se explică faptul că în primăvara anului
1964 am găsit primii gîndaci pe frunze la 13.IV, iar primele țigări la 21.1V;
reiese deci că întîi areloc zborul insectei și ulterior împerecherea și depu-
nerea ouălor.	.	, ''-‘V,	; -•	'W v'-- v/b
/ Menționăm că și țigările întîlnite de noi erau formate întotdeauna
, nUpiai dintr-o singură frunză, fapt ce confirmă cele relatate de II e,s s
' B e c k • (5)' și H. von Leng e r k e n (7).' Noi ăm găsit țigări' și pe lăs-
\ tari, dar cele mai multe pe ramurile din coroana arborilor, ceea ce contră-/
1 zice- în parte datele din literatura (3), (7b (8), în care se citează;existența
■■ țigărilor mimai pe lăstari. B ' B'-' ’v/ ■ -1 - , ■ '-■■/.7' •’	: •.
< 2. D e n s i t ăt e a in s e c t o i. S-a urmărit în primul rîn^ deteu
minarea numărului de țigări, apoi acela al gîndacilor.
il
;.v/ a. Densitatea,,țigărilor a fost următoarea: ''
; ■ în anul 1963, la 16.V, pe patru suprafețe a cîte 1 m2 s-au găsit ,312
țigări, adică 78 buc./m2. Trebuie menționat că la această dată mai existau
. țigări încă nedesprinse de pe arbori. *\ /	’
;■ La 4.VI, pe suprafețe cu aceleași dimensiuni, s-au găsit 846 de țigări,
respectiv 212 buc./m2.	;
<; / ■ ' în anul 1964, la 25.IV, pe patru suprafețe a cîte 1 m2 s-au găsit .
;17 1114 țigări, adică 278 buc./m2, iar pe alte două suprafețe de cile 50/50
ț cm, 71 și, respectiv, 81 bucăți (152 de țigări), ceea ce revine la 304 buc./
\ ma. La 21.V au fost înțîlnite pe patru suprafețe de 1 m2 fiecare 801 de țigări
/ee^	la 200 buc./m2.	\	\
V ș :în anul 1965, la 12. VI s-au găsit, tot pe patru suprafețe a cîte
/ . I m2, un număr de 434 de țigări, adică 108 buc./m2. Rezultă că maximum
y de densitate în 1963 a fost de 212 buc./m2, iar în medie, 145 buc./m2;
,' în 1964, maximum de densitate a fost de 304 buc./m^, iar în medie de 247
buc./m2, pentru ea în 1965 densitatea medie să fie de 108 buc./m2.
■ Menționam că probele de densitate ă țigărilor au fost luate de pe
’ . suprafețele din iriteriorul plantației, și amime mai spre colțul de N- E al
'//'■ acesteia." ■	V	-
/; - 3 / Fața- de situația din anii 1963 și 1964, cînd s-a produs o puternică .
z înmulțire în masă a insectei, în anul 1965 se constată o scădere a înmulțirii
j, acestui gîndac, care în mod obișnuit se găsește doar sporadic. ,
/'ț■/Șvb'' ■ b. Densitatea insectei .în funcție de ouăle si larvele găsite în țigări. ■
,TT. von L e n g c r k e n (7), ocupîndmse de numărul de ouă depuse, de
;/ D.popnli li.j arată că fiecare țjgară conține un ou, spre deosebire> de țigă- '
’ < rarul viței de vie (B. betulae L.) la care într o țigară se găsesc numeroase
;■// ouă. ■/./:. ,X ■,	.C,/ X :■"■/'' / /;! 7 ■■///■■	;	-: 'm- ■	" .'-/'/ xV' • ' ■' ■
■' -V Cercetările făcute de noi pe țigările din frunze de plop căzute, de cu-
rînd au avut ca scop precizarea în ce măsură acestea;au îost infestate,
pentru a putea calcula densitatea insectei în această supraînmulțire..
Rezultatele au arătat (tabelul nr. 1) că cele mai multe țigări au unul
sau două ouă sau larve. în /procente,, cazurile eu un ou sau o larvă au. va-
riat între 28,1 și 73, iar cele cu două ouă sau larve între 20 și 50,5. ;
7? în majoritatea cazurilor au predominat țigările cu cîte un nu față
/ de cele cu cîte două ouă; totuși s-au observat și situații inverse, în funcție
7 de perioada mai tîrzie de depunere, adică luna iunie. Curent am mai în-
7 ' tîlnit și cazuri cînd intr-o țigară erau 6 ouă său larve, adică 10—46 %. într-un
-singur caz am găsit o țigară cu 8 ouă. Acest fapt amintește de țigările.din
frunza viței de vie (B: betulae L.), în care se știe că gîndacul poate- depune .
pînă la 13 (K rieg, citat după (2))/ sau chiar 14 ouă (Go t zr citat '
• după (2)). -Numă diferit de ouă depuse în frunzele de viță și cele de
plop se datorește, credem, dimensiunilor celor două feluri de frunze.
.</ - 5 în fiecare lot de țigări colectate am găsit și unele fără ouă sau larve, ,
. după cum se va arăta în cele ce urmează. 1 ;,	7	,	\
7N.7/\? ,c..'Țigări lipsite de ouă sau larve. în tabelul mv 1 am trecut și procen-
7.. 7felg	țigări fără insecte. Acestea au variat între 5 și-. 11,21 %, deci în medie
8%. Loturile Mini care făceau parte aceste țigări:fără,/insecte conțineau :
/7<7țțgăȚț::^ de curînd confecționate, în cea mai mare parte cu ouă;
7 dar și cil larve de stadiul L :	;	‘	; <'■
GR. MĂRGĂRÎT
: 496
în tabelul nr. 2
Tabelai nș.
2
Procentele de țigări lipsite de insecte
stadiul I
stadiul II
fn. “.M /1 -- ''
5

am prezentat de asemenea procentele de țigări fără
insecte, însă provenite din loturi aduse de pe teren, care conțineau, țigan
V .• । '	-' Tabelul nr. 1
- .. ,k;	.	■ ■ ■ ■■ -. .. ./	.... , y. ■■ -,y;.
Numărul de ouă și larve găsite într-o țigară
r. - îNr- 1	' Data luării- : probei . > ■■ ■■■'	Data . analiz.ei . ■J.	'■	' 'Numărul de-exemplăre							
			/ 'nr; • total	;cu 1 ■ex. :	cu; 2 ex. '	cu ’ 3 ex..	cu 4 ex.	cu 5 ex. ■	-cu! 6 ' ex.	fără,- ■; jeiă ■' sau . ■larve ■
										
1	4.VL1963'	v 4.VI. 19^3	89	25.	45-	•A'.y	4	'• , • \		
			IQO.%	28,1%	.50,5%	■5,6%	' 4,6%	■ ■—y		11,^.
2v	25.1V.1964	, 28.IV.1964 pAy.-	100	71 •.	24 y ,		■'	— \	y -,—y ■■	
			100%	71%	24%''	' '	■■ ■ ■		— y'	
3	' '' - V ■" y. y. .. ... V .. :.. . ... . ...... 25.IV.1964 1 . : p.	• • 4-V.1964	100	73;.' ; ,	20	•	■ i —	—* .		: : <—■.'■■	
			lOOVb	73% •	20 %		■■		' —	
;.-4	. .4.VIJ964	6.VL1964 ,		21 y	19	7''' ■'	y—c			;.yfcb
			100%	4Q,4%	36,5%	13,5%		r —■	7— .y,:.	
5	12.VI.1965	14.VI.1965 '/.. .y: -	100	58 \ i	29	? c- '-. 2 1	—t ■		'-.y	bjfiyp
			100 %	58% .	29 % '	2%			. ■ ■ ;	.fe.; fe
Data colectării ț \y. ' .y/fe	Total țigări	Analizate după.... zile • y y. -1 . • ’	Procentul de țigări fără' insecte,- %
	rir. țigărilor din lot		
25.IV.1964	’<■' ,658 . '	'•A m ■:	; A? ■/'■.■ ■'.7 ' ; ■'
/’ ■ \ ■/■ -v.	; '	'	200	, 100 '210 19 '	29 . ' 100	;	20	■ -■■ '27 . .42	' ."V 42. ' ■? •42 , 45	34 64 '■	4'9-	'■■	,	,:- ■	;•	.•	70	,	■■ A	.	50	/	■ ■	67	"
.21 .V. 1964	. 801		' A- A'?' • '•• •■ \ • ’ ' • -
' . • ; ‘A ...	/ r Tț %	, 200 200 100 200 ioi	. tH IO O O	49	■ 54 ■■ '	49	. ' . 51	' 31
bruno., deci căzute,pe sol de mai mult timp. în laborator, țigările: au .fost'
ținute îh'condiții cît mai apropiate celor 'din natură. Aceste proceiițfetle
țigărilor lipsite de insdcte variază între 3.0 și 70%, deci în mediet75(ț%':

ÎNMVTiTIREA ÎN. MÂS.Ă''A AtoAOT^	POPULI i,.

■ Din datele prezentate rezultă că în decursul dezvoltării multe larve
mor. t.-.;	. ;.	. •	.	> \ .
î . d. Producția de insecte din anii 1963 și 1964. Pentru o estimare
aproximativă a producției de insecte trebuie avute în vedere numărul
de ouă și de larve din țigări (tabelul nr. 1), densitatea și mortalitatea în ;
primul stadiu larvar a insectelor pe perioada<1963—1965. Astfel, în 1963,
producția a fost de 217 gîndaci / m2, iar în 1961 de 370 de gîndaci /m2.
Aceste date includ însă și mortalitatea ulterioară , înregistrată de insectă
în decursul dezvoltării larvelor și a pupelor în sol, precum și a adulților
în perioada de zbor, asupra cărora nu am făcut cercetări. De aici deducem
că înmulțirea în masa a fost în creșterej'atingînd maximul în 1964, fapt ce
rezultă și din cele arătate la densitatea țigărilor, y '	'
e. Numărul de gîndaci rezultați din colectări. Din colectările făcut b
cu fileul de 0,60 m diametru, s-au obținut de pe ramurile arborilor accesi-
bile la scuturare, aflați pe marginea plantației, 20 de gîndaci / m2. Colec-
tările s-au făcut la 6. X, 1964.	/
\ . Materialul'colectat ne-a. permis să stabilim raportul sexelor, care,
după cum rezultă din tabelul nr. 4, este în medie de 66,88,%Ș? și 33,12 %&$.
Dezvoltarea larvelor în 1964. Cercetarea țigărilor colectate în anul
d964 ne-a dat posibilitatea să urmărim și dimensiunile capsulelor cefalice '
ale larvelor (tabelul nr. 3) în vederea determinării stadiilor larvare, ne-
cunoscute, încă în literatură. <	।	,
; । Din cercetările noastre rezultă existența doar a larvelor cu trei tipuri ț
de mărime a'capsulei cefalice, deci a trei stadii larvare, cu următoarele
dimensiuni :	.	'	'


’î/W
'
— 0,54 mm
— 0,78 mm
■ ■ ). /. ■' ■ ■■■•■ '■ ■■ ■ ' ■ . , / ■ ■■ ■' . ■ ■ .. ■■■■■.•■ ■■ ■.■
> ; stadiul III — 1,37 mm, ce reprezintă media ponderată a cazu-
■ '	. rilor cercetate.	■
< în tabelul nr. 3 se poate urmări mersul dezvoltării larvelor în anul
Î964. Din punctul de vedere al stadiilor, larvele prezintă un puternic de-
calaj, care concordă cu lunga perioadă de depunere a ouălor. / ;,
1	, g. Repartiția insectelor în sol. Lă 26. X. 1964, arborii plantației fiind
complet desfrunziți^ am făcut cercetări asupra locului de iernare ă gînda-
dului. Au fost cercetate litiera și stratul de 3 cm de soldin jurul a 12
arbori, pe o rază de 0,6 m.
p- în urma cercetărilor, Ia 7 arbori (din cei 12) numărul, de gîndaci la
fiecare arbore a fost de 3, 2, 1, 4, 7, 1, 2. De remarcat este faptul că în
toate cele 7 cazuri, gîndacii se aflău pe partea de N—E, în general foarte
aproape de /trunchiul arborelui. ,<	< y ■
■.!.?	La 4. ÎX, 1965 am ■ făcut observații asupra repartiției larvelor și
pupelor în sol. Am colectat larvele și pupele dintr-o.sută de pătrate, fiecare -
cu latura de .20 cm. în jurul unui arbore sapînd un strat, de 4 cm. / .
Pe întreaga suprafață de 4 m2 (fig.. 1) au fost găsite 10 pupe și 4
larve în stadiul III. Din figura 1 rezultă că insectele Sînt răspîndit.e, m
•marea lor majoritate, pe partea estică a arborelui și în apropierea lui.
fe'y Putem conchide că, în cazul acestei plantații, masa de insecte nu
>depășește distanța de 0,80—1 m. Eepaitiția spre est, observată și în 1964
în legătură cu locul de iernare a gîndacilor, o atribuim pădurii de stejar,





W

7^
498

Tabelul nr. 3
1 Mărimea stadiilor de dezvoltare
'' Nr, Crț:	iData colectării probeH	Lățimea capsulei ' . cefalice mm	Numărul ; exemplarelor	■Stadiul și media ponderată .	'
'9 A, ■	.13. IV. 1964	0,85 0,90 0,95 1,00 . 1,10	1 1 1 1 1	III - 0,96 mm
2	25. IV. 1964	0,35 ■ 0,40	.	, 7 0,50. , 0,60 ■ 0,65	■ ' A? -2 ’ . ■ . ■ 13	' ' 11 \ - 5	■ ,v . A'?- <^7 I - 0,54 mm 1 ■ '77' .7 . 'A ^A^aA'A
		:	....	■	i .",0,70 0,75 ' 1 ■ 1	0,80 . . ■: 0,85 A, v /■. . a	18 . 91 74 ■ 21	'	■ - ■	■ ■	A' A7ă ■ ■? 1 II 0,78 mm . '
3 ■■	' 16. VIN 1964 ■ \ \	0,75 ’. ‘ ' 0,80 0,85 ’	1,30 ■ 1,35 1,40 ' -■	.2 ' ■ ; 7 ■ .2 1 V. ' 1	; A 7. ■	-A f 7 '7 A A II — 0,80 mtn	7 . in - r,37 mm	'A . i ■ : :<■ ■■ ' • L V- A'
' 4 .'y; -				
	22. vi. 1964 A A \ A ' .-a':a J 71	" . 0,70 , 0,75 ; . '. 0,80 '' 0,85 ■	'14 10 . . ii .'■■K	II — 0,78> mm ' "Â ■■ A;^B
■ V . Tabelul nr. 4	' .
Raportul sexelor; la Bvotlscws populi L.
Nr. crt.'	■ Data .. . * colectării	Conținutul probei	Nr. exemplare		vs. \	0/	.	’	
					?■ .	■ A. ' ■
-1- /	' r ' 25JV.1964	30 ■: "	■. 20 '	10	66,6	33,3/
2 ■	6.X.1964 .	■ A. T. ■ U74	121	53 ■	. 69,54	30,46
aja	6.X.1964	119	.79 ,	40	■ 66,38	33,62
	26.X.1964	... 20 ' '	13	7'	.65 ■'	35 . /
:'A\A'1 .■ A<A		Total medie' , <			66,88	33,12 '

ÎA®
ÎNMULȚIREA ÎN MASĂ A GÎNDACULUI .BFOTISCUĂ'POPUL! L.	' ■ ' 499
vecijiă plantației, care presupunem că formează un adăpost împotriva /
curenților de aer destul de puternici, prezeuți ca; urmare a lipsei subarbo-. ,
jetului.	'

■i
,4
	92	93'	âif
8! 7			
7/ - '	72		
JS2.7 •			
J7' ••	/ ' J, '		
			
; • ® ■ 31 '			
?L	■; >4 A . ..	• A	
n ’	A		>. - ■ . : '■
j ■	2'	8 9	7 ■
- Z/77

96
9
			
97	98	99	J09
		® \ 8^',	90.
			80 '
		. ® 69 t.	70
V • :	i0 98	1	60 .
			60
■■ . '	l v -	. ’^i		•w ■
-		■ 7., ...	0 30.
■ ■; ■/' -	.....	fl	20
9:	8	® 9	■ 10
® Pupă

Hg. 1, ^7 Distribuția insectei. Bycliscus ’ populi L. pe o suprafață de 4 m 2.
, A? . h. Climatul: în. perioada de înmulțire a gîndacului. Această supraîm
, mulțire a gîndaculul sedatorește,.cel puțin în parte, și unor condiții f avo -
- . rabik	care a 'contribuit la reducerea mortalității larvelor.
A. pentru a pune în evidență acest lucru, am întocmit climatogramele regiunii
' cuprinse între stațiunile meteorologice București — Băneasa, Budești,
5-; fidele și Giurgiu, ce formează1 un patrulater în’ centrul căruia se găsește
cercetată, Figurile 2 și 3 reprezintă climatogramele pe 10 ani
5'00
GE. MĂRGĂRIT
BIBLIOGRAFIE 1
(.1955—1964), de unde rezult,ă că intr-adevăr în anii 1962 și 1963 climatul
luiîiloy aprilie-noiembrie ^esțe deplasat puternic fața de cel. mediu plur^
nual îh aceleași luni. \	l ;
în lunile mai, iunie, iulie și august, adică tocmai în perioada de Roz
voltâre a insectei, temperai	mai ridicată cil 1—2°0, iar precipi
tațiile mai scăzute cu 20—45 mm. în cei 7 ani precedenți, nu se observă
o asemenea situație. Acest fapt ne îndreptățește să afirmăm că înmulțirea
în masă a gîndacului (Byvtiscus populi L.) este favorizată de un climat
cald și uscat.
' CONCLUZII /
■'L.V ■: ■	; —v ■. '■	■- < ’	\	■ ......	.
înmulțirea în masă a gîndacului Byctiscus populi L.,
în anii 1963 și 1964 înțr-o plantație do plop ne^ru hibrid (Popului 'e^râ
merieuna	de 7 ani, a scăzut în anul 1965. . ’	‘ J
2.	Byctiscus populi L. depune într-o țigară 1—2 Ouă (ros pe Oliv,
73 și 50,5%), rar 6—8 ouă.	f
3.	Perioada de depunere a ouă lor are 10c între 21. IV și 11; VII
4.	: Perioada larvară este Cuprinsă între lunile aprilie și august. In
secta are trei stadii larvare. \	z	,
5;	Perioada pupală se desfășoară din iulie pînă în septembrie. In
secta iernează în stadiul de adult în sol, sub coroana arborilor. .
6.	înmulțirea în masă, observată în anii 1963—.1964, se dătorește
puternicei schimbări a temperaturilor $i precipitațiilor din anii 1962
1963 față ide climatul plurianual al acelorași luni.	;
,i. Bâlacho’wsKi A. S. et Mesnil L„ Lesi insectes nuisibles aux plantes culiivees, ELablisseinents
Busson, Paris, 1963.	.	'	■
2.	Becher , HelmutJ Beitrăg^ zur Entomologie,. 1'954, 4, ,2.	; -
3.	Eschebich K., Die Forstinsekten Milteleuropas/Paul Parey, Berlin, 1923, :
4.	rvOEB B. H., PBMCKMn-HOPCĂKOB M. H. M^p., JlecHan oHmoMOjioBUfî, Tociiecxoa
1	M3,ȚaT, MocKBa-JIoHitHrpaji, 1961. u --
5.	Hess-Beck, ForsfscftuZzpjNeumannjNeudamm, Berlin, 1927, 1.
6.	Kuhnt Paul, Illusțrierțe Bestimniungstabeilen der Kăfer Beuischlands, E, Schweizerbârt’șchț
Verlagsbuchhan,diung. Năgele, Dr, S, Sproesser, Stuttgart, 1912.
7.	Lengerken , H. von, Ztsch, flir angewandte. EntomoL, 1951, 32, 4. ' .	.
8,	Reitțer Ed., Fauna Germanica, Fie Kăfer des beutschen Reiches, Stuttgart, 1908,
9.	. Sorauer Paul, Handbuch (Ier Rflanzenkrankheiten,, Paul 'Parey, Berlin, 1954, 5.
Institutul de biologie ',, Ț.raian Sămilescu
, • Sectorul deb ecologie, animală.
Primită în redacție la 6 iunie! 1967


591(05)
CONTRIBUȚII LA STUDIUL SISTEMATICII ȘI DINAMICII '
^LMINTOEĂUNEI POPULAȚII LOR DE ROZĂTOARE DIN
DOBROGEA DE NORD	\
DE .	’	,	‘	'
ALEXANDRINA POPESCU /
Ce travail comprend Ies răsultats des recherches' parasitologiques effectu^es. par
l’auteur sur 1Ș79 rongeurs qui appartiennent ă un norribre de 13 especes. y: '
Ces/rongeurs ont 6te capturăs avec des pifeges dans la Dobroudjaau cours (ies
ann6es 1963 — 1967.	' V ■'	'z 7	1 '
De țous Ies rongeurs analyses du point de vue parasitoldgique, 690 etaicut
infestăs ayec divers helminthes. Le pourcentage general d’infestatîon etait de 41,09.
. 'Le materiei helminth ologi que qui comprend 13 435 (cestodes, nematodes et acan-,
tbc&phales), appaftient ă 26 especes parasites, pârmf lesquelles, 9 sonț signalees
ici ppur la premiere fois dans la faune de Ia Roumanie. ,	.
Le trayail contienț aussi quelques considerațions ecologiqueS jConcernant la ylyna-
. mique des parasiies au cours des annăes 1963 — 1967 dans la region 6tudiee.
z Prin procedee diferite de capturare a mamiferelor iniei, am colectat
în ^cursu l anilor 1963 — 1967 din. Dobrogea de nord 1 679 de rozătbare, care
aparțin la 13 specii, 11 genuri și 5 familii. Aceste rozătoare provin din bio-
țopuri variate (stepă cultivată, stepă înțelenită, pădure, terenuri inunda-
ș:bȘe,< grinduri, diguri etc.), din următoarele localități; Smîrdan, Macin,
jAijila, Bugeac, grindul,Popina, Luncavița, Babadag, Jurilofca, Iazurile,
MaUuc/grindul, Letca. Din cele 1 679 de animale prinse și controlate
părazitologic, 690 âu fost infestate cu helminți. S-au colectat 13885 de
hejim dintre care 450 de trematode, 1 362 de cestode, 12 022 de nema/
^yțbidc și 51 de acantocefali. -	3 \ \	' i.' % \	■’
" 4 Deoarece^	subiectul unei alte lucrări, ne vom
ocupă aici de ccstode, nemat ode și acantocef aii.
^Materialul nostru helmintologic aparține la 26 de. specii7de helminți,
i;dintre care 9. sînt citate pentru prima pară în fauna țării. '.
7 în tabelul nr. 1 sînt cuprinse toate speciile' .de rozătoare .capturate"
,^<de.noișipr o centul infestăriilorcuparazițL Se constată Că, din cele 1' 679
SMeumiinale controlate, 559 au fost infestate cu nematode, ■ 134 cu cestode, -
•.	' l.V’. g )i ••••' : .'f.g	A"’' •	<
CE T! 19 NR. 6 P. 501-508 BUCUREȘTI 1087



50$
ALEXANDRINA TOPESCU
; v.
;y-Si^:1
Si
502

74 cu trematode și 10 cu acantocefali. Procentul infestării^:41j09j, este foarte
i apropiat de cel menționat de E. C h i r i a c și M. H a m ar. (6).
Tabelul nr. 1	‘	■ C
Speciile de loiâtoare și	*
.PREZENTAREA MATERIALULUI HELMINTOLOGIC
\ Cele 26 de specii de cestode, nematode și acantocefali determinate
de noi sînt cuprinse în ordinea sistematică în tabelele nr. 2, 3 și 4. »
									Tabelul- nr: 2 ' t-^.	€estode ■ '	■ \, \	~ ■				
.X ■Nr.X' . crt.	\ Specia-gazdă .	Nr. ani-t malelor controlate	Animale	infestate .7^	‘ ■										
			trema- tode	ces- ' tode	nema- tode	acan- to- 1 cefali	nr.	.otăl ; 7. i	Specia	Nr.- . gaz- delor infd- . state	Intensivi- tatea in- vaziei min. și max.	Nr. hel- minți colec- tați	,	Gazda
1	Citellus citellus L., 1776	57 ' .		1 -•	1	3	5						
2	Apodemus sylvaticus L., 1758	■'•	. 795 .	56	' 84	312		424	' ,7:' 1					
									Paranoplocephâla omphalodes (Hefrțiann, 1783)	12	1-10	35	Mierotus arvalis , M^ agrestis Apodemus agrarius A. sylvaticus
3	Apodemus flavicollis Melcii (1884)	66 ■ \ •	.■■1	, 27 '	18	—	39	■ 59/09A77:®	■'					
									Aprostatandrya maerocephala (Douthitt, 1915) \ ■ :' '	. ■ ’ 1 V V . ■ ' ■■	7	1-20	39	Mierotus arvalis M. agrestis .' r ■	. ■<	'
4	’ Apodemus agrarius / Pali., 1771	99	4	16	17	. ’ \ \ ■	34	■ ■3b34-^«B^	/■					
									Catenoiaenia pusilla { (Goeze, 1782)	. 44	1 — 22	155 ■\ /	Apodemus sylvaticus A. flavicollis
5	Mus musculus spicilegus , Pet., 1882'	'. .■ / ■'	A' ' ■	' ' 361	2 • ✓ Z. '	19	x93	<1	94- '	|L ' '26;03-)'■					
								‘7-Z-	Catenotaenia lobataf ' .Baer, 1925	2	.4-6 .	10	Apodemus sylvatidus
6 ■	Rattus norvegicus Berkenh., 1882	'^1	—	2	' 7 .	—	" ' 7 :						
									7 ■/ r	'	' A-	/ : Șymenolepis diminuta '(Rudolphi, 1819) <-■ ■	1	'-l. .■	67 7 • •	1-50 ’	; • \ / 455	Apodemus agrarius A. sylvaticus A. flavicollis	■ .- Rattus norvegicus Mus muscuțus spicilegus Mycromys minutes Mesoericetus newtoni. Citlellus. citellus Dyromys nitedpla
7 ■	Micfomys minutuș y ■ Pallas (1771)	3	. (	. .1	1	—..	■ li	33,33 ''	: v'- ■ 27,57	/.					
8\ '	Mierotus arvalis	V Pali., 1779	214	4	19	42 '	■ ~	59						
9	Mierotus agrestis L., 1758	21	■ —	7	8	.■ ■	■ -8' ' t •		Hymenolepis fraterna (Stiles, 1906)	3	3-5	: .12	Apodemus sylvaticus
10 '	Pltymys sublerraneus Sel.-Lonch., 1835	1 • .. \ -			■ ■---	V	A			Hymenolepis muris-sylvaticii (Rudophi, 1819)	2 !	3-5	8	Apodemus sylvaticus .
									L" : .-.•••••	■ •.	. ,1 . • v'	7 . JRbdeixiolepis- straminea '(Goeze, 1782)	;r	3	2r-8	. 15	•' A- ..." Apodemus sylvaticus	y Mesoericetus newtoni ' .	■
' H ■.	Ondatra zibethiea . I... (1766)','	■ 10		—	2	.. . i— ■	■ f7-;	' ■70;00:;7>0«g»^^					
								■ ~ " '■ -	'Hydatigera. taeniaeformis , (Batsch, 1786) (larvă)-, , ■	22	. 1 — 5	'■ ■'' .41	Apodemus agrarius A. sylvdlicus A. flavicollis	/	- Mus musculus spicilegus
12	Mesoericetus newtoni -: Nehring, 1898 1	; ■ .. 25		3	5	, ... V .	, 8	■ .■.? ■, r- ■: ■- '>■	; <					
. .13	Dyroinys nitedula Pallas (1773)	6		. 1'	■■■ 2 ■ l '	. 2	<4?'	•;' ■ •	.■, - -. .,66,66. '7; y	j q ■.	Mesgcestdides !lineatus ' Goeze, 1782 (larvă)	12	2-240	592	Apodemus sylvaticus A. flavicollis . s Mus musculus spicilegus'
	\ Total	v	1 679 .	■	180	508:'.	; 10	690.						
sw-
■}'^


iw
it
8





B - e. 6118
HEMHNIH ROZĂTOARELOR DIN DOBROGEA DE NORD
10
16
218
aluni
2
3^;50
ti
1,^620
3-30
8M91
2'7-, 32
Ml
5102S!
>’?g5sy
iîp'i
ialătits *
ticii'rn

505

*1 li?	.vi ■




-rrelin'
uiieKF








colec



itetlulr.
















Tabelul nr. 4
Acantocefali
Nr. crt.	Specia	. Nr. gazdelor infestate	Intensivi- tatea in- vaziei min. și max.	Nr. ■ helminți colectați	Gazda
1	Moniliformis moniliformis Meyef, 1033	8	1-23	42	' Citellus citellus Apodemus syl&aticus Mus m. spicilegus
2	Acanțocephala gen. sp.	2	2 — 7	9	Dyromijs nitedula
SPECII NOI PENTRU FAUNA ȚĂRII
1. Catenotaenia loboda Baer, 1925 am găsit-o parazitînd pe2 indivizi
de. Apodemus sylvaticus din pădurea Babadag. Specia are o răspîndire
foarte restrînsă în Dobrogea.	’ ' ,
.2. Mesocestoides lineatus Goeze, 1782, larva o semnalăm prima* dată
la următoarele specii de .gazde : Apodemus sylvaticus, A* jlavicollis, Mus
musculus spicilegus. Adultul acestui helmint a fost citat de L. L e o n pe
carnivore, gazde definitive. '	\
3.	Heligmosomum skrjabini (Schulz, 1926) este nematodul cu frec-
vența cea mai mare în Dobrogea, după Syphacia obvelata. Noi l-am întîlnit
la Apodemus sylvaticus, A. flavicollis, A. agrarius, Mus muscuîus spicile-
, gus, în localitățile Bugeac, Jijila, Smîrdan, Jurilofca. Indivizii masculi
determinați de noi corespund descrierii făcute în literatură pentru H. abe- ,
rans. F r. T e n o r a trece această specie în sinonimie cu H. skrjabini.
4.	Longistriața schulzi Shakhnazarova, 1949 parazitează speciile
familiei Gliridae. Noi am întîlnit acest helmint la Dyromysnitedula, în loca-
. litatea Jijila, în perioada de primăvară.
5.	Byphacia stroma (Linstow, 1884) a fost semnalată la speciile
genului Apodemus în mai multe localități: .Jurilofca, Babadag, Jijila,
Smîrdan. Această specie este mai puțin răspîndită în Dobrogea decît
SyplțaCia obvelata.
6.	Agamospirura sp. (larvă), wn găsit-o încapsulată, localizată pe
mezenter la Apodemus sylvaticus, și Dyomys nitedula localitatea Jijila.
7.	Gongylonema neoplasticum (Fibiger et Ditlevsen, 1914) a fost
întîlnită în musculatura-stomacului la următoarele specii-gazdă : Apodemus'
sylvaticus,A, flavumUis, Mus muscuîus spicilegus și Microtus aryalis, la
Jurilofca și Jijila.	/	!	'
8.	Ganguleaierakis	(Schneider, 1866).,a parazitat pe liattus
norvegicus, localitatea Maliuc. ,	,	. ..	. - :
9.	Rictularia-proni Seurat, 1915, am găsit-o parazitînd pe Apodemus
sylvaUcus și A. agrarius, la Letea, Maliuc și Jurilofca. .	/:
■ -506	- -	•	ALEXANDRINA EOPESCU.	’	&
C	ASPECTE ALE DINAMICII HELMlNTILOR	7
Componență specifică" a helmintofaunei unei regiuni și raporturile,
calitative care se stabilesc între diferite specii de helminți depind în maro
măsură de o serie de particularități ecologice ațe speciilor-gazdă^ O anumită
densitate a populațiilor de rozătoare, felul hranei și dinamica lor determina
prezența sau absența anumitor helminți.	,	■ ■ ’
Materialul helmintologic analizat de noi, aparținînd la 26 de : specii
(ccstode, nematode și acantocefăli), provine din mai multe, localități, din
Dobrogea de nord, pe care le-am grupat în trei zone distincte. Hehninto-
fauna acestora nu este identică, iar relațiile cantitative care se stabilesc
între speciile de helminți ce o alcătuiesc sînt evident diferite. ;
I.	Zona inundabilă a Dunării: Smîrdan, Jijila, Macin, Bugeac,
Popina, Luncavița.	' .	-
Din această zonă am capturat 1117 animale aparținînd la 13 specii
, de rozătoare din familiile : Muridae, Microtidae, Cricetidae, Gliridae Și
Sciumdae (tabelul nr. 1). Ele provin din următoarele biotopuri : pădure,
. culturi, terenuri înțelenite, terenuri inundabile, diguri, grinduri, stoguri,
grămezi de porumb. Numărul mare de specii-gazda din biotopuri atît de
. diferite a determinat prezența a 20. de specii de paraziți. Dintre acestea au
' dominat numeric : Hymenolepis' diminuta, Heligmosomum
Syphacia obvelata, avînd în perioada 1963—1967 extensivitatea și inten-
sivitatea cea mai ridicată. Am constatat o infestare puternică cu Jieli-
gmosomum skrjabini în lunile martie, aprilie, mai 1966.	~
/	Mai puțin frecvente au fost speciile: Paranoplocephala omplialodes,
, Aprostatandrya macrocepHala, Catenotaenia pusilla, Eydaiigera taeniae-
formis(lw^ Mesocestoides lineatus (larvă)', Syphacia stroma, Aspicu-
luris tetraptera, HeUgmosbmum polygyrum, Gongytonema neoplasticum- și
Moniliformis moniliformis.
Printre speciile rare se. humă	fraterna, H. muris-.
sylvaticii, Rodentolepis straminea, Meligmosomum costellatum,' Eongisiriata
schulzi, Agamospirurasp. (larvă), J^ysocephaUus quadrialatus.
Menționăm că cel mai puțin infestate au fost rozătoarele capturate
în grămezile de porumb (Smîrdan) în februarie 1967. Acestea, hrănindu-se
din toamnă pînă primăvara exclusiv cu porumb, nu au fost parazitate
decît în puține cazuri de Syphaeia obvelata. .
II.	împrejurimile Iacului Razelm: Jurilofcă, Iazurile,* Babadag.
Din: aceste locuri s-aii prins 476 de rozătoare, aparținînd la 7 specii: Apo-
demus sylvaticus, A. flavicolliș, Mus musculus spicilegus, Rattus norvegi-
cus, Microtus arvalis, Mesocricetus newtoni, Citellus citellus. Acestea au fost,
colectate în pădure, plantații forestiere,..culturi, terenuri înțelenite.
Printre speciile mai frecvente în această zonă cităm : Mymenolepis
- diminuta, Catenotaenia pusilla, Syphaeia obvelata și Trichuris muris.
Dintre acestea, Catenotdenia pusilla ș.i Trichuris muris au parazitat
populațiile de rozătoare din pădurea Babadag. Mai puțin frecvente au fost:
ParanoplocepJiala omphalodes, Aprostatandrya macvocepltal^
taenioeformis (larvă), Mesoeestoides lineatus (larvă), Rodentolepis straminea,
. Heligmgsomum skrjabini, Hi. polygyrum, Syphaeia stroma, Aspiculuris
tetraptera, Gongytonema neoplasticum. . -	—
.7 _	HELMINTH ROZĂTOARELOR DIN DOBROGEA DE NORD '	507
Poarte rar se înțîlnesc nematodul Masțophorus muris și cestodul
Catenotaenia lobata.	; .
III.	Delta Dunării: Letea, Măline.
Din această zonă nu au fost controlate parazitologic decît 86 de
rozătoare provenind din pădurea Letea și. Măline. Ele aparțin speciilor:
Apodemuș sylvaticus, A. dgrârius,. Rattus norvegicus, Mus musculus spiei-
legus și .Microtus aroaiis.
Menționăm că în pădurea Letea, unde terenul este foarte nisipos și
cu multe bălți permanente, elementul dominant al faunei de rozătoare este :
Apodemuș agrarius. Numărul helminților găsiți aici este destul de mic.
Speciile comune sînt: Hymenolepis diminuta A Syphaeia obvelata. Mai rar,
sau foarte rar se înțîlnesc : Paranoplocephala omphalodes, Rietularia proni,
Heligmosomum skrjabini, Ganguleterakis spumosa și Masțophorus , muris.
Urmărind datele tabelului nr. 5 se observă că procentul infestării
șpeciilor-gazdă din cele, trei zone crește treptat în-timpul perioadei cer-
cetate.	.
Tabelul nr, 5 Procentul infestării cu helminți hi cele trei, zone							
Zona	Nr. animalelor controlate	Procentul infestării pe ani..					
		1963	1964	1965	1966	1967	media
I	1 117 .	27,63	42,84-	54,34	46,33	43,00	42,82
II	:	476	25,00	44,43	55,24	64,00	41,65	46,06
III	86	✓ *—■	—	-— ' ■		‘ 34,39	34,39
Total	• 1 679						41,09
Poarte mic în 1963, cînd fauna de rozătoare se găsea în declin nume-
ric, procentul infestării cu helminți atinge valori mari în anii 1965 și 1966,
cînd populațiile speciilor-gazdă ating o_ densitate maximă. Gel mai mare
grad de parazitare se constată în împrejurimile lacului <Bazelm, iar cel mai
scăzut în localitățile Letea și Măline.
Dintre toate rozătoarele stepei dobrogene, muridele sînt cele mai
■numeroase și cu răspîndirea cea mai largă în. cele trei zone. De aceea este
firesc ca paraziții acestora să domine helmintofauna regiunii cercetate.
Din cele 26 de specii de helminți identificați, 21 au fost găsiți pe muride.
Helminții Hymenolepis diminuta, Catenotaenia pusilla, Syphaeia
obvelata și Heliamosomum skrjabini au avut frecvența cea mai mare pe
toată perioada 1963—1967.
Materialul bibliografic necesar acestei lucrări ne-a fost furnizat, in marc parte,
de El en a C h i r i a c, căreia 11 aducem vii mulțumiri.

508	'	-	ALEXANDRINA POPESCU	3
BIBLIOGRAFIE
1.	Bernard	Inst. Agron. Stat. Rech. Gemblaux, 1959, 27.
2.	- Vie et Milieu, 1961, XII, 1.
3.	— Ann. părăsit, hum. et comp., 1961, 36, 5—6.
4.	Chiriac E. și Barbu Pr., St, și Cerc, biol., Seria biol, anim., 1962, 14, 3.
5.	— An. Unîv. Buc., seria șl. nat. (biol.), 1963, 38.
6.	Chiriac E. et Hamar M., Acta parasitol. polon. (V^arszawa);' 1966, XIV, 7.
7.	flMMMTPOBA E., Hexob T. h KAPAnniAHCKM K., ILpupodtiu, oeMwuța' Ha. aapdsa s
nempuncKo u souedejieec/to, B'bjirapcKa Ana^: Ha HayKâTe, Co$bh, 1962, 81-120.
8.	Erhardova B., Zool. listy, 1960, 3.
9,’ Furmaga S., Acta parasitol. polon., 1957, 5.,
10,	Leon L., Bull. S'oc. MM. Mat. Jașsy, 1908, ,22.	’
11.	—	An. Acad. Rom., Meni. Secț., 1911, II, 32.
12.	—	Ann. Sci. Univ. Jassy, 1920, 10.
13.	Pajmanska T., Acta parasitol. polon, 1957, .5;
14.	Rybicka K„ Acta parasitol. polon., 1959, 7..	.	,	■
15.	Suciu M, și■ Popescu Al., Com. Acad. R.P.R., 1962, 12, 5.
16.	Tenor a F„ Zool. listy, 1964, 13.	~	’
17.	< - Zool. listy, 1966, 13,
18.	— Acta sci; nat., Brno, 1967, 1. ;	,
19.	ȚVPKAHBH H., ftoKJi. m coo.Om. Varopojț. Țocyjț. Vhmb., cep. Ohoji., 1959. 3.
20,	Zarnowski E., Acta parasitol. polon., 1956, 3.
Universitatea București, Facultatea cfe biolog ie, .
. .	Laboratorul de zoologie.
.	Primit în redacție la 23 septembrie 1967.
DATE ECOLOGICE ASUPRA POLICHETELOR
LITORALULUI ROMÂNESC AL MĂRII NEGRE
ÎN DREPTUL STAȚIUNII ZOOLOGICE MARINE AGIGEA
• ,	-'	de
DAN MANGLELI
- 591(05)
■1 ■ ' .Z ■. ■
On analyse lâ faune, de Polychetes d’Agigea appartenant â Fâtage mediolittoral
et infralittoral sup6rieur, en fonction de F&at actuel des biotopes qui est com-
pari aux condiționa speciâles' des annMs 1961 — 1962.
On a etudic tout particulierement le biotope pieTreux et les microbiotopes etroi-
tement liăs ă ce substratum dur.
Par suite de TatUnuation de la turbidite de la mer, on a constata leur repeu-
plement avec des especes du type Platynereis dumerilii. En dehors des fonds
pierreux, Nereis zonata et Platynereis dumerilii trouvent des conditions trfes
k favorables de dfiveloppement dans Ies colonies d’eponges.
Cunoștințele actuale asupra sistematicii și ecologiei policnetelor
litoralului românesc al Mării Negre, adîncite prin cercetările făcute de
E le na D u m i t r e s c u, cuprind și date privind polichetele de la
Agigea. M. Bă ces cu și colaboratori (3) consacră un articol aspectelor .
speciale ale faunei din anul 1961^ ap cu masive depuneri de loess în zona
literală de la Agigea.
îh alte lucrări găsim referiri sistematice și, ecologice asupra poliche-
telor din regiunea care ne interesează (8),' (9 j, (11), alături de date ,de
răspîndire privind întregul litoral românesc.
în articolul de față ne-am propus să analizăm faună polichetelor din
• punct de vedere ecologic, în funcție de starea actuală a bioțopurilor, pe
care o comparăm cu condițiile speciale ale anilor 1961 și 1962. în acest
scop ne-am concentrat atenția asupra biotopului pietros și asupra micro-
biotopurilor intim legate de acest substrat dur, de exemplu coloniile de
spongieri.	;	.	>	?
। Materialul pe care îl prezentăm aici a fost colectat consecutiv între
anii 1963 și 1966 în timpul lunilor iulie — august -- septembrie — oc-
tombrie din etajul, mediolit oral inferior și din infralitoralul superior pînă
la adîncimi de 5—6 m, accesibile1 scufundării libere.
ȘT. SI CERC: BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 19 NR.0, P. 500-514 BUCUREȘTI 1967
510	'	DAN MANGLELI	2
în această primă fază a cercetărilor ne-am ales zona menționată
măi sus ca teren de studiu, ținînd seama de concentrația maximă apoli-
chetelor în limitele zonei de alge macrofite, în cazul nostru Gystosirabarbata.
. Intr-adevăr, în sectorul studiat am identificat' 79 % din speciile de
polichete citate la A gigea și 58% din totalul polichetelor cunoscute în
fauna țării (6), (9),.(10), (11).	'	;
Pentru a, reduce la minimum pierderile din timpul colectării, am
întrebuințat ciorpace. cu ochiuri fine și pungi de nylon pentru ambalarea
probelor in situ. Cînd am raclat substratul, am luat toate măsurile de pre-
cauție pentru a intra în posesia întregii faune desprinse. Pentru a curipaște
întreaga faună a pietrelor ridicate, ăm întrebuințat metoda stropirii cu : ~
formol diluat, metodă utilizată curent de către colectivul de biologi marini
al Academiei. Toată această operație permite obținerea în stare desprinsă
a majorității elementelor asociației, inclusiv a polichetelor.
Polichetele din coloniile de spongieri au fost obținute prin colectarea
periodică din vasele de laborator, pe măsură ce părăseau masa spongierilor,
ca urmare a reducerii cantității de oxigen; această operație a durat mai
multe zile.	%
Din probele de vegetație, fauna a fost obținută prin simplă spălare.
Majoritatea determinărilor au fost făcute pe viu și toate polichetele obți-
nute au fost .conservate în soluții de formol 4%.
POLICHETELE DIN ETAJUL MEDIOLITORAL INFERIOR
1.	Substratul dur. Singurele specii găsite în, partea superioară a
acestui etaj pe substratul.ștîncos umezit cu intermitențe sînt Perinereis
eultrifera și Polydora ciliata. De remarcat faptul că blocurile de piatră
izolate, care se găseau la acest nivel pe țărmul de la Agigea la nord de punc-
tul pescăresc, conțineau zeci de specii de nevertebrate, dar nu și polichete.
A 2, Substratul mobil (moale). în nisipul propriu-zis al plajei stațiunii
abundă Nerine cirratylus și cîteva silide.
Blocurile de piatră izolate, aflate pe acest, substrat moale, la o dis-
tanță de'circa 20 cm de apă, ascundeau sub ele numeroși indivizi de Peri-
nereis eultrifera, Grubea clavata, Pygospio elegans și rareori Eteone picta
cînd gradul de înnămoliră era ceva mai ridicat; în ceea ce privește p e Py-
gospio elegans, acesta a fost găsit în crăpăturile pline cu nisipul mîlos de
pe pietre (3^=15 mm, ȘȘ — 13—16 mm), fiind învelit într-un tub foarte
flexibil și rezistent la acul entomologie..
Indivizii de Perinereis eultrifera întîlniți aici prezentau toate fazele -
de dezvoltare. La începutul verii, numărul lor era redus ca urmare a fap-
tului că urcau în plancton pentru reproducere; în iulie s-au întîlnit. forme
epitoce profund modificate, la mică adîncime (0,20 cm), pe suprafața pie-
trelor. în august, frecvența lor creștea prin prezența indivizilor tineri,
adăugați la cei adulți.	'
3	DATE ASUPRA ECOLOGIEI POLICHETELOR DE LA AGIGEA	51 1
POLICHETELE DIN ETAJUL ÎNFRALITORAL SUPERIOR
■' \ ; ■ ' ' ' • '
1.	Substratul dur
a.	Populațiile de polichete din desișurile de alge macrofite tip Cysto-
șira barbata. în acest biotop s-a constatat an după an creșterea număru-f
lui de indivizi de Platynereis dumerilii, care, dominau considerabil prin
biomăsă, dar mai puțin prin număr. Silidele (Grubea,Exogone, Sphaerosyllis),
■care se găseau la baza cistosirei, în stratul subțire de nisip ce acoperea
stînca, dominau numeric. Atît la bază, cît și în desimea tufelor, am mai
întîlnit în număr mare-pe Nereis sonata, Perinereis eultrifera, Phyllodoce
rubiginosaf măi rar, dar invariabil prezente în acest biotop, se întîlneau
speciile Eteone picta, Eulalia macroceros, Harmothoe reticulata, și Pygospio;
elegans. .	z
. Polydora și Eabricia s-au găsit foarte rar în probele de vegetație
smulsă, din cauza preferințelor pentru piatră ale primei specii și, respectiv,
pentru mîlul de. pe pietre la a doua specie.
Speciile de Platynereis, din care am colectat în august forme epi-
toce, iar la sfîrșitul lui septembrie multe exemplare tinere între 7 și 11 mm,
împreună cu adulți de.50—60 mm, și Perinereis eultrifera trăiesc și printre
tufele de Enleromorpha, în cutele cărora își fac tuburi mucoase foarte
flexibile; aceste tuburi includ.materii organice străine, care le servesc
drept apărare, ele atenuînd și culorile vii ale viermilor pe fondul verde
pal al algei.
în sectorul cu Cystosira, Platynereis depășea cu mult numeric pe
Perinereis eultrifera.
Filodociemi, cu foarte puțini -reprezentanți în acest biotop, erau
mereu întîlniți cu ouă în lunile septembrie și octombrie.
b.	Populațiile de polichete de pe pietrele izolate. Materialul, reprezentat
prin bolovani izolați — fragmente din platforma sarmatică — lipsiți
de vegetație macrofit.ă, era populat cu un număr foarte mare de Eabricia
Sabella și Polydora ciliata.
Datele cantitative privitoare la Eabricia, Polydora, Grubea și Exo-
gene sînt aproape identice cu cele din studiul consacrat condițiilor speciale
ale anului 1961 (3).	-
Pe aceste pietre, în număr de 9, de aproximativ 350 cm3 fiecare, s-a'
găsit de asemenea o cantitate mare de pui de Platynereis dumerilii
Nereis zonala, între 3 și 9 mm. în septembrie și-prima jumătate a lunii
octombrie, pe fiecare dintre pietre s-au întîlnit în medie 38 Și, respectiv,
19 indivizi.	-
- Ca urmare a stropirii cu formol 1%, de pe bolovani și din crăpăturile
lor au mai apărut Perinereis eultrifera, Pygospio elegans', Harmothoe reti-
■culata, Gapitomastus,minimus, Exogone gemmifera, Grubea clar ala.
Coroborînd datele succinte furnizate atît de pietrele izolate, cît
;și de tufele de alge, putem conchide că prin depunerea treptată în ultimii
ani a imensei cantități de mîl dislocat,. algele s-au degajat din această
turbiditate, permițînd repopularea lor cu specii de tipul Platynereis dume-
rilii', de subliniat și colonizarea sezonieră a biotopului de “pietre izolate,
tot cu Platynereis, care le populează ca tineri, viața: acestora nemaifiind
amenințată ca în 1961 cînd au pierit în masă.
512	DĂN MANODEU .	4
c.	Populațiile de polichete din coloniile de spongieri. Coloniile de spon-
gieri au fost colectate numai toamna, cînd ele atingeau dimensiuni maxime,
adăpostind totodată la sfîrșitul lunii septembrie și fauna cea mai bogată,
în tabelul nr. 1 este prezentată frecvența speciilor întîlnite în trei probe
de spongieri de aproximativ 250 cm3 fiecare ($i, S2 și S8), luate lă distanțe
i mari una de alta și la 4,5 m adîncime (27.IX.1966).,	-
în compoziția coloniilor colectate de pe fața inferioară a stîncilpr,
de le marginea așa-zisului „sîlîc”, dominau genurile de spongieri Haly-'
chondria și Reniera (determinate de T, G o m o i u).
Tabelul nr. 1
. Proporția speciilor de polichete din spongieri
Specia	Si		s a2		•3S	
	nr. exemplare	■ %	X1T. exemplare	%	nr. exemplare	%
Harmothoe reticulața	7	3,11	9	3,94	6	3,33
Eulalia macroceros	10	4,44	.6	. 2,63	7 •	3,90
Eulalia sanguinea	1	0,40	—		■ • — ■.	■ —
Nercis sonata	120	53,30	121	. .53,07	98	55,30
Platynereis dumerilii	1	0,40	• ~ !-	' ‘ ■	1	0,55
Perinereis cultrifera	3	1,33	3	1,31	4	2,25
Polydora ciliata	,, 83	36,81	85	37,28	60	33,89
Nerinides cantabra	3	1,33	2	0,87	1	0,55 .
Căpitomastus minimus v	i		1	;• 0,43 '	•• — ■■ '	
Total	z	228		227		; 177 ..	
După cum reiese din tabel, în acest microbiotop este dominant
Nereis sonata (pui și adulți), a doua specie ca importanță fiind Polydorat
deși prezența ei . în spongieri se datorează probabil raclării stîncii; ultima
este o specie litofjlă prin excelență. Celelalte specii sînt mai mult sau mai
puțin euritdpice, găsindu-se în mai multe faciesuri i nisipos, mîlos, pietros,
majoritatea comune la Agigea.
d.	Polichetele de pe unsțîlp delemn purtat de valuri. La 28.IX.1966, în
-dreptul pescăriei de la Agigea a fost găsit și tras la ihal un stîlp din lemn :
de salcie acoperit pe toată lungimea (10 m) cu Bălănuț lemnul a fost-
răzuit din loc în loc, astfel incit să se obțină cantități egale de material
de pe întreaga suprafață- ;
y Speciile se prezentau în următoarea proporție (%) :	■ .
Bte6ne-picta	65
.Polydora ciliata *	28	.	..
Phyllodoce rubiginosa ’	3	<
Eulalia macroceros	3	: . .
5	1 DATE ASUPBA ECOLOGIEI POUCBETELOB DE DA AGIGEA	513
Platynereis dumerilii	0,7
: (exclusiv forme epitoce)
Mercierella enigmatica	*	0,3
Eteone are dimensiuni între 10 și 12 mm, cu 70 de segmente ; sînt
indivizi tineri, ca de altfel și cîțiva filodocieni, în afară de cei cu ouă;
mulți sînt înveliți într-un mucilagiu transparent foarte elastic.
2.	Substratul mîlului cu Zostera. La Agigea, acesta constă din
suprafețe insulare de 5—10 m2, printre stînci, la 1—5 m adîncime. Speciile
colectate, din aceste petice de mîl nisipos, în număr de 12, sînt menționate :
în cele ce urmează în ordine sistematică:
Eteone picta—specie tipic iliofilă
Glycera convoluta	>
Nereis diyersicolor—in cantitate foarte mare—este principalul reprezentant
al acestui biotop
, Eereis succinea
Fer ei 8 zonata
Perinereis'cultrifera
Platynereis dumerilii—imediat la baza plantei
Nephtys hombergii
Capitella capițata .
Heteromastus /iU/omis—foarte rar	'
Pectinaria koreni —specie tipică acestui biotop
Fabricia sabella—în cantități destul de mici
CONCLUZII
Cercetarea faunei de polichete de la Agigea în etajele mediolitoral
. șiinfralitoral superior, în intervalul iulie — octombrie, ne oferă următorul
aspect:	..
1.	Fauna de polichete dintre algele de tipul Cystosira barbata șî
Enteromorp'ha intestinalis din sectorul petricol Agigea abundă în Platy-
nereis, specie care a repopulat acest biotop începînd din anul 1963, îh urma
atenuării turbidității mării.
2.	Fauna de polichete de pe bolovanii izolați confirmă cantitativ
recîștigarea acestui biotop de către Fabricia sabella și Polyodora ciliata
începînd din anul 1961.
3.	Platynereis dumerilii și Rereis sonata găsesc condiții foarte favo-
rabile de dezvoltare juvenilă pe pietre, judecind după dominanța lor
la mică adîncime, pe bolovanii^ izolați.
4.	Majoritatea covîrșitoare a speciilor Narcis zonala și Polydora,
ciliata se găsesc în coloniile de spongieri.
/	.	BIBLIOGRAFIE	\
1.	Bagesco M., Dumitresco H, et MĂyer R., Trav. Mus. Hist. Nat. „Gr. Anlipa”, 1960, 1.
. 2. Bacesco M., MCller G. et Gomoiu T., Rev. Biol., 1962, 7.
3.	'Bacesco M., Dumitresco H., Marcus A., Paladxan G. et Mayer R., Trav. Mus. Hist-
Nat. „Gr. Antipa”, 1963, 4, 131 — 155.
4.	Beelan G., Rec. Trav. St. Mar. Endoume, 1963, 33, 49.
514	~	'	DAN MANOLELI	6
5,	BÎsnoșanu P, A., C. R. seances Acad. Sci. Rodiii., 1940, 4, 1;
6.	Borcea I,, Ann. Sci. Univ. Jassy, 1926, 14.	>
7.	Codreanu R. et Mack-Fira V., Rapp. et Proci Verbaux des reun. de la C.I.E.S.M.M.,
1961, 16, 2, 471-494.	'	•	.	;	'
8.	Dumitrescu _Elena, Buh- știint. Acad; R.P.R',, Secția de șt. biol, -și șt.' agric. (Seria zo-
ologie), 1957, 9, 2, 119-130.	" ■ ' .
9.	—	Țrâv.	Mus.	Hist.	Nat.	„Gr.	Antipa”,	1960,	2,	69-85.
10;	-.	Trav.	Mus.	Hist.	Nat.	„Gr.	Antipa”,	1962,	3,	61-68.
11.	-	Trav.	Mus,	Hist.	Nat.	,jGr.	Antipa”,	1963,	4,	182-192.
12.	Fauvel P., Faune de France, 1923, 5, 16.	,
13.	Marinov I., C. R. Acad. Bnlg. Șei., 1959, 4, 2.
14.	Pebes L. M„ Ocianographie biologique et biologie marine. La vie bentigae, Paris, 1961, 1.
15.	BMHOrPAKOB K.j Tp- Kapadar. Bhoji. Ct.- An..HayK PCG VKp., 1949, 8.
Facultatea de biologie .
Primită in redacție la 21 iulie 1967.
RECENZII
H.- II. XțyBMHHH H H. JL rJIEMBOUKHfî, renemu^â nonywittyuu w cejieMțUx
(Genetica populațiilor șiselecția), îzd. Nauka, Moscova, 1967, 592 p.
Genetica populațiilor este una dintre'ramurile noi ale științei despre ereditate, avînd
drept scop studiul bazelor genetice ale evoluției organismelor, examinarea la nivelul populațiilor
a legilor eredității, a dinamicii răspîndirii mutațiilor nou apărute, a caracteristicilor selecției
naturale și artificiale. Elucidarea problemelor abordate de genetica populațiilor duce la o
mai bună înțelegere a căilor și formelor evoluției, fiind de o deosebită importanță pentru
progresul multor ramuri ale biologiei, ca darvinismul, ecologia, sistematica ș.a. Totuși, lite-
ratura în acest domeniu nti este prea bogată, făcîndu-se simțităJn mod deosebit lipsa unor
lucrări ample de sinteză. Cartea semnată de acad. N. P. Dubinin și I. L. Glemboțki, cunos-
cuți genetiști sovietici, vine să completeze o lipsă resimțită în literatura de specialitate, pre-
zentînd într-un mod unitar, detaliat și foarte accesibil probleme teoretice generale ale gene-
ticii populațiilor, ca și aplicațiile principiilor acestei tinere ramuri a geneticii în selecția plan-
- telor și animalelor.	v
Lucrarea, care cuprinde nouă capitole, poate fi divizată în trei părți. Prima, formată
din șapte capitole; reprezintă o reușită introducere în genetica populațiilor. După un succint
istoric al dezvoltării geneticii și al’ apariției geneticii populațiilor, se prezintă problemele
principale ale acestei importante ramuri a științei despre ereditate: distribuirea genotipurilor
în populații ce se. încrucișează liber, abaterile posibile la transmiterea concentrației alelelor
de Ia o generație la alta, mutațiile și rolul. lor în procesul evoluției, rolul selecției în evoluția
structurii genetice a populațiilor și importanța unor fenomene genetice (mecanismele de izolare,
mutațiile structurale ale cromozomilor și poliploidia) în speciăție.
Partea a doua a cărții cuprinde capitolul „Genetica populațiilor și principalele căi ale
selecției plantelor”, examinînd pe larg variatele probleme pe care le ridică aplicarea princi-
piilor geneticii în selecția populațiilor la plante, Autorii fac o incursiune în istoricul problemei
, și o caracterizare generală a bazelor genetice ale selecției, după care trec la. examinarea unor
aspecte legate de selecția plantelor auțogame, alogame și a celor cu înmulți re vegetativă. Unloc
important îl ocupă tratarea aplicațiilor pe care le au în selecția populațiilor de plante unele
domenii noi ale geneticii, cum sînt radiogenetica, genetica chimică, poliploidia experimentală,
heterozisul și reglajul său'genetic ș.a.
' Partea a treia a volumului cuprinde capitolul intitulat „Genetica populațiilor și selec-
ția animalelor”, ale cărui subcapitole tratează despre selecția după exterior, productivitate,
rezistență Ia boli și după alte caractere, selecția reproducătorilor după fenotip, coeficientul
de eritabilitate și eficiența selecției în masă-, aprecierea genetică a reproducătorilor după cali-
tatea descendenței ș.a. Ultimele subcapitole se ocupă de diferite aspecte ale fenomenului
heterozis: bazele genetice ale utilizării; acestuia în creșterea animalelor, heterozisul în încru-
cișarea industrială, și ă liniilor consanguinizate, problemă consanguinizării și a topcrossului
etc. într-un ultim subcapitol se prezintă, noi metode de obținere a efectului heterozis cu aju-
I	s -	|-
516	RECENZII	,	2
■ ' ■ ' ' ' '' ' ■ ■ ■ . ■ ■ ■■ '■ '
torul selecției reciproce periodice și prin folosirea datelor itnunogeneticii pentru crearea unei
eterogenități crescute. Se subliniază posibilitatea existenței unor corelații între anumiți factori
sanguini și unele caractere productive,^ ca urmare a efectului pleiotropic al genelor. Proble-
mele de imunogenetică, ca și problemele geneticii polimorfismului biochimic în general, ar
fi meritat poate o reflectare mai largă, dată fiind importanța studierii lor pentru genetica
populațiilor. < ’
Tratarea întregii cărți se remarcă printr-oîmbinare reușită a expunerii principiilor
teoretice ale geneticii populațiilor cu o bogată și concretă ilustrare a posibilităților de apli-
care a acestora în practica selecției. Se prezintă de asemenea pujictul de vedere al autorilor
în legătură cu sarcinile principale și perspectivele care se deschid cercetării științifice și
activității practice în fiecare domeniu analizat și se aduc unele informații, utile asupra cen-
trelor în care se concentrează cercetarea științifică și aspiira realizărilor diferitelor țări în
anumite direcții. Lucrarea se bazează pe cercetările proprii ale autorilor și pe o bogată și
udicios selecționată literatură, lista bibliografică cuprinzînd peste 800 de titluri.
■ . . ■	S. M iele și T.Lbrintz '
STUDII $1 CERCETĂRI DE
B I O L OG I E
SERIA ZOOLOGIE
TOMUL 19 .	■ ' •	' 1967
INDEX ALFABETIC
Nr. Pag. ■ .
ALBU PAULA, Chironomide din Carpații românești (II) . . . . ■ 1	15
ALBUA PAULA, Chironomide adulte din complexul de bălți'
Grapina — Jijila (IV).......................      2	89
BOȚOC MARGARETA, Noi contribuții la studiul calcidoidelor
din România. - Nota XII. Familia Aplielinidae......... 1	H
BURLACU GH., ERHAN ELEONORA, NĂȘTĂȘESCU GH., .
BALTAG , MARGARETA, NERSESIAN-VASILIU
CORNELIA și CORCĂU M., Variația compoziției chimice
globale și a metabolismului energetic Ia viermele de mătase
(Bombyx mori L.) în cursul metamorfozei. . . . . . .	1	45.
BURLACU GH. șLNĂSTĂSESGU GH., Cercetări -asupra acți-
unii dinamice specifice a cazeinei lâ păsări . . .	. .	2 181
BURLACU GH., NĂSTĂSESCU GH., VLĂDESCU C. și STAN-
CU S., Influența unor glucide- asupra metabolismului a
energetic la iepurii de casă........7	. 3 247
CALOIANU-IORDĂCHEL MARI A, Date în legătură cii dezvol-
tarea gonadelor mascule de cegă (Acipenser ruthertus L.)	2 129
CANTOREANU MARGARETA, Observații asupra comporta-
mentului unor specii de cicadine ținute în condiții de
laborator .....................................   4	345
CANTOREÂNU MARGARETA, O nouă cicadă (Trypetimorpha
fenestrala Costa) în fauna României ..	. . . .	5 375
CARAION FRANCIS.CA-ELENA, Cîteva specii de Cyprididae
din România ...................	4 291
CĂDARIU MARIA, Neurosecreția la Criodrihis lacuum Hoffm. .	2 121
CEUCA TR., Semnalări de noi diplopode îh fauna României.' .	1	3
COCU FL., LUNGU AL„ DINU I. și TEODORU V„ Corelația
dintre variațiile zilnice1 ale presiunii atmosferice și modifi-
cările eozinofilelor circulante la berbeci .......	6 465
CODREANU RADU, Glasificarea evolutivă a bopirienilor,
isopode parazite ale crustaceelor decapode și importanța
lor biologică generală . .........  .	.■ - • • . . '3 203
518	index alfabetic
> ■ -	Xr. Pag.
GONSTANTINEANU’M. 1. și CIOCHIA V., Specii de ichneumo-
„M,	--*-t	»	—	- . -
. __T----. -----	«, vj/uuaA UV ■ lUUll^WU1* ■
nide (Hymenqptera) noi pentru fauna României . .	.	5 357
DECA ANGHEL, Colectarea, perilimfei la iepurire ..... 4 343
DEGAN C. și POPOVICI N., Studiul anatomic comparativ al
creierașului la cîteva specii de păsări •. . . ......	2 151
DERLOGEA VETURIA, POPESCU C. P. și GRANGIU L,
Cercetări asupra cromozomilor lă iac(Bos graumensL.) .	3 , 267 )
ELIESCU GR., HONDRU N. și MĂRGĂRIT GR., Contribuții
la -cunoașterea dezvoltării fluturelui plopului Leucoma
salicis L'. (Orgyidae-Lepidoptera) ‘ . . ...................... 5	377'
ERHAN ELEONORA, BURLACU. GH. și GRUNCA DUMI-
TRA, Influența temperaturii. asupra metabolismului
energetic la libarcă (Blatta orientalis L.) .......	2 185
ERHAN ELEONORA, BURLACU GH; și GROSSU DOINA, .
Cercetări privind influență temperaturii- asupra eficienței
utilizării energiei hranei la viermele de mătase (Bombyx
. mori L.) . .	:	.	4 337
GAV^HLEJT I., MILOVAN EUGENIA și GRANCIU I., Poli-
morfismul transferirieior serice la taurinele din râsele
Roșie letonă și Roșie estoniană ............................. 1.	71
GAVRILEȚ I. și Mit O VAN. EUGENIA, Tipurile de hemoglo-
bină și transferine serice la oile Karakul negru .....	6 481
GHEȚIE V. și CALOIANU-IORDĂCHEL MARIA, Sistemul
nodal la cordul de cal	‘ 3 223
GHIRCOiXșU MARIA; PORA A.E., , RUȘDEA-ȘUTEU .	,
DEL IA și MAXIMTNIAN ANCUȚA, ■ Variația coleste-
rolului, activității glutamic-oxalacetico-transaminazei'
(GOT) și a proteinelor din ficatul și pielea de Testudo graeca,
sub influența sistemului nervos . . . . ........ 6 451
\GOMOIU M.-T^ Cîteva raporturi biometrice lâ moluștele psamo-
bionte din Maîea Neagră ..................................... 5 405
GYURKO ST. $1 NAGY I. Z., Unele aspecte ale relațiilor trofice
la cîteva ciprinide zoofage din cursul mijlociu al Mureșu- ?
Iui .......... . . . .	. ...........  .	1	35
LĂGĂTUȘU MATILDA ,și PÂNU MIHAELA, Studii asupra , -
subfamilîei Aphidiinde din România. ,................... . .	2	95
MANGLELI DAN, Date ecologice asupra polichetelor litoralului
românesc al Mării Negre în dreptul Stațiunii zoologice
-	marine Agigea . . . ........................... 6 509
MATEI-VLĂDESGUXONSTANȚA, APOSTOL GH. și TRAN-
DABURU T.t Influența excitării encefaiului asupra gli-
cemiei la Rana ridibundă .............. 2 171
v ' MĂRGĂRIT GR., Observații .în legătură cu înmulțirea în masă
a gîndaculul Byctiscus populI L. (Coleoptefa-Curculionidae). 6 493
MICLE S., GHEORGHIU ANNA și AVRAM AIDA, Cercetări
asupra proteinelor serului sanguin șl tipurilor de hemo7
globlnă .la hibrizii dintre Ros taur as șl Bos poepfiagus
' grannîenș . . ............................. . . , . . . . .	2 193
INDEX ALFABETIC
-	'	*	' - Nr.
MIHAIL N-, Gț^șecințe.	in urma .pancreatec- -
toinieilâ.porpm^el . ... . . . .. . . . .. .. . *. .	. . 1
MOLNAR B.- șț SZABO S., Caracteristicile sistemului neuro-
secretor la lipitoarea de cal (Haemopis sanguisuga). . . , 4
MOTELICĂ 1, Variațiile glicemiei la Cyprinus carpio L, în func-
. țîe de sezon șî durata inaniției . . , , .... \ . . . 5
MUNTEANU DAN și BARATZ MIMI, Cercetări asupra activită-
ții glandelor tiroide Ja cîteva specii de păsări . , . . ..	4
NICULESCU V. EUGEN, Originea și evoluția lepidopterelor. .	2
OPRESCU ST, și CONSTANTINESCU OL GA, Observații
asupra 'cromozomiloî' meioticila Galius domesticus normal
. 'și iradiat cu?raze X .....	. ... . . ..
PAPADOPOL M.r Despre unde aspecte ale vâri abilității morfo-
logice intra specifice la principalele specii de Cyprinidae
din bazinul inferior al Dunării.......................
PAPADOPOL M. și RUSU C., Cu privire lă variabilitatea mor-
" fologică a babuștei Rutilus rutilus carpathorossicus Vlad.
din bazinul inferior al.Dunării................... ; . ... -
PARASCHIVESCU DINU, Cercetări asupra faunei de formicide
din regiunea Porțile de Fier (I)	. ...........  ...
PERSECĂ T., Efectele castrării asupra aminoacizilor și lipidelor
/ hepatice șî musculare la cocoși și porumbei . . . . .
- PÎRVU ECATERINĂ, Dinamică repartizării acizilor nucleici
în elenientele constitutive ale placentei și paraplacentei. . '
POPESCU ALEXANDRINA, Contribuții la studiul sistematicii
și, dinamicii helmintofaunei populațiilor de rozătoare din
Dobrogea de nord. . ;.......................
POPESCU-MARINESCU VIRGINIA, Variabilitatea interspe-
cifică și intraspecifică a sacului vascular la gobiide . . . .
-’ POPOVICI D; și JURENCOVA GALINA, Studiul imunochimic
al proteinelor serice la unele rumegătoare (ovine, bovine) .
PORA A. EUGEN, ROVEN.ȚA ECATERINA și MANCIULEA
ȘTEFANIA, Influența acetatului de dezoxicorticosteron
(DOCA), suprarenalectomiei și tratamentului cronic cu
\ zinc stabil asupra absorbției, distribuției și excreției Zhe5
la șobolanul alb . . . . . . . . . . ; . . \	.
PORA A. EUGEN, ABRAHAM D. ALEXANDRU și MADAR
' . LOSIF, Acțiunea hormonilor,sexuali asupra încorporării
; .. zh vitro a glucozei în timusul șobolanilor albi . . . . . '.
FORA A. E. și MADAR K, Contribuții la studiul acțiunii anti-,
? ;Ă. Jnșulinice a hidrocortizonului asupra consuțnului periferic
al glucozei la șobolanii albi . .	. . . .J'. . . ; • -
PORA A. E., ABRAHAM D. A., GIURGEA-IACOB RODICA
și ȘILDAN-RUSU MINA, . Influența madiolului (17a- .
' , . metilandrost-5-en 3p, ,T7p-didl) asupra capacității îmu-;
-3 nologice și a sistemului reticuloendotelial la șobolanii albi
hi juncție de sex..................
PORA A. EUGEN și MANCIULEA ȘTEFANIA, Influențajiipo-
. terniiei asupra respirației tisulare și țransaminazelor hepa-
tice la șobolanul alb , . . . . , . . . ,j. . .................
20	INDEX ALFABETIC	4
* Nr.
PRECUPEȚU-ZAMFIRESGU ANA, Contribuții la cunoașterea
dezvoltării șl ecologiei speciilor Cephus pygmaeus L. șl
Pachicephus smyrnensis Steiri (Cephidae, Hymenoplera —
Symphitd)............................................ .	3 273
RADU GH. V. și POPOVICI IULIANA, Nematode din sol,
noi pentru fauna României .........................................  3	213
ROȘCA I. D. și MĂRGINEANU CORNELIA, Variația respira-
ției tesulare in branhii și rlnchi, sub acțiunea factorului
osmotic, la somnul pitic (Ameiurus nebulosus) ....	3 243
ROȘCA I. D.,MANCIULEA ȘTEFANIA și GIURGIU H„ înglo-
barea P32 la șobolanul alb în faza de contrașoc a stressului
prin frig în funcție de starea fiziologică a tiroidei ...	6 447
ROVENȚA ECATERINA, PORA A. E., RQȘCA OCT. și
FRECUȘ I., Acțiunea cobaltului asupra metabolismului gâzos,
funcției tiroidiene și corticosuprarenaiei la șobolanii albi. .	5 421
SCRIPCARIU D„ BANCU A. și MUTELICĂ I-„ Contribuții la
studiul'histologic și histochimic al formațiunilor glandei
suprarenale din rinichiul cefalic de Cyprinus carpio (L.) .	6 469
SPĂTARU PEPIETA, Unele aspecte ale dinamicii nutriției
linului (Ținea linca (Linnaeus), 1758) în complexul de bălți
Crapina — Jijila (zona inundabilă a Dunării)........................ 2	157
SPĂTARU PEPIETA, Dinamica nutriției la caracudă — Cafas-
sius carassius (Linnaeus), 1758 — din complexul de bălți
Crapina — Jijila (zona inundabilă a Dunării) .....	3 231
SPĂTARU PEPIETAj Nutriția văduyiței în complexul de bălți
Crapina — Jijila (zona; inundabilă a Dunării) • • • ■ •	4 311
ȘUCIU MARIA, Sifonaptere (Siphonaptera Latreille, 1798)
parazite pe chiroptere (Chiroptera) din România ....	6 487
' TEODORESCU IRINA, Specii de Proctotrupidae (Hymenoplera —
Proctotrupoidea') noi pentru fauna României .....	5 369
TUDOR CONSTANȚA, Calcidoide (Insecta — Hymenoptera)
noi pentru fauna României . . ....................................  5	361
VA SIL IU LINIANA, Specii de tisanopțere noi pentru fauna
României .......... ..............................................  1	7
VESPREMEANU E., Rolul factorilor abiotici în dinamica popu- ?
lațiilor de lopătat Platalea leucorodia L. (Aves, Ciconiifor-
mes) din lunca Dunării ................................  3	270
VIȘINESCU NICULINA, Ritmicitatea nictermerală și sezonieră
a consumului de oxigen la Clethrionomys glareolus și Apo-
dermus sylvaticus ; ................... . . ..............1	51
VIȘINESCU NICULINA, Cercetări comparative asupra consu-
mului de oxigen, numărului de hematii și cantității de
hemoglobină la Clethrionomys glareolus și Apodemuș syl-
vaiicus .................................................3	257
WITTEMBERGER C„ Cercetări asupra transferului de substan-
țe între mușchiul roșu și mușchiul alb, Ia crap.......... 6	457
Revista „Studii și cercetări de biologie — Seria zoologie” — pu-
blică articole originale de nivel științific superior, din toate domeniile
biologiei animale : morfologie, fiziologie, genetică, ecologie și taxo-
nomic. Sumarele revistei sînt completate cu alte rubrici ca :
1. Viața științifică, ce cuprinde unele manifestări științifice din dome-
niul biologiei ca simpozioane, lucrările unor consfătuiri, schimburi de
experiență Intre cercetătorii români și cei străini etc. 2. Recenzii,
care cuprind prezentări asupra celor mai recente lucrări de speciali-
tate apărute în țară și peste hotare.
NOTĂ CĂTRE AUTORI
Autorii sînt rugați să înainteze articolele, notele și recenziile dac-
tilografiate la două r înduri. Tabelele Vor fi dactilografiate pe pagini
separate, iar diagramele vor fi executate în tuș pe hîrtie de calc.
Tabelele și ilustrațiile vor fi numerotate cu cifre arabe. Figurile din
planșe vor fi numerotate în continuarea celor din text, Se va evita
repetarea acelorași date în text, tabele și grafice. Explicația figurilor
va fi dactilografiată pe pagină separată. Citarea bibliografiei în text
se va face în ordinea numerelor. Numele autorilor Va fi precedat de
inițială. Titlurile revistelor citate în bibliografie vor fi prescurtate
conform uzanțelor internaționale.
Autorii au dreptul la un număr de 50 de extrase, gratuit.
Responsabilitatea asupra conținutului articolelor revine în
exclusivitate autorilor.
Corespondența privind manuscrisele, schimbul de publicații etc.
seva trimite pe adresa comitetului de redacție. Splaiul Independenței
nr. 296, București.