?vJdl /<«Jf!iK HM îdn)!hrUJMl/A
U-KRW^Hk' jih 'XoXak^Uf^lHl IMMB
muițîi ij'l! , /‘\jriiii>inpiiti('i, vftoll, )(\V/z iiHMt, '//, ‘ițfiiiA
ihih'niiiip ii
Xr iUji
Mriimkțnblitj 'itull A ’iRw„ AXts-uvo
IHIhlljH V PM41 V- miM' imiiHuiiU'I	'W 101, V> 1U)I

r ii i iOh(.ui( vj i, i k >
C/i \ Jjț A .iVir'n- ji./v'i'.j,
;«vm?v lhili(i(i.ilSiiO)ilt^iuv •
'1‘SKw brii 11 >ox V.i iun
XI v/ '"Hi-K u j.nmu1,
r A XJUU.hUl'1 IR.„ latinei Ml’ JV.
i.-. W7 ]b!v
j & 111 î 11 n i" < j k j ’ < , J 61 m a ti j • i > w 0i l ■ J t >
■/(ani, V/IIH
imt, J5j
II h it H II' ,b
•sumhiaiitH. iWuiwmiDidnuu ,^l-. AXuiuvvr in va
W„l'-
■itSMV n'lV/iHț 131SuHi
1711 )l If.-Mtvjik, ) l Hțlilih|pț.)rin
'{“k o, l> 7'‘I ]n ir Ikn
1 îl un u/wî hnj p t, 'l'Xt/iav, jliulOW mi-, ,7 jpiU..
l»-hiuh(V.ii<mai
' i [ im	11 11«i s h ic i U • i m- y,
i'< ‘Am 77 il 1 lî HiHifH
'71
iUi? >?
^610' H-ii
IbWitiHl HmHus AiH’Ht-
5 tî |?i , '3) |p))l ( 'IA lisi
Uîț^m^c (.O.kui/VhiuVi 11,-1,

’^Oil
GA) n r
iC. Ha ’t
ixUIA IWifhn-:
ihi.HUmHU. HiiMiWi
■ x ssAim X mnlht.t.n I{ioom 'R du iwH'jț ibnvftjx MtX ‘o^fj
Ar Ak .	■	. ■■	.	.
jȘW; 1
IMXU'Jll IblHG |ltl)llX voii. RA'
ilmlmip, ,1 !»sio H 7îi |pt, i 1
utf w cJ" HtiH numn I°। 7
d(si.v,i *' ।uo।ai/1;niiui > ' ojl '
A’XO' Ik i.
H<î N\t

? Air AX 11 v*,, >, imlmiA uU7|V»
iinvin, j.'AiKKnljtirijiJiiIskt) <n <•
Him l‘\ "k l'w iiisI»l:। (L ni
(I .:i|hi|i<iuilii yii'buun ik, . t,
tsiviOi (IJi \i l| ki^ ix u i h i.
lil'S/Sio,'., ,i'//A ipi ..

jihurnu	cil rtttinwhi'biiihsi
l’ /i i' X ’<	9 n ’ J0> , 11 |p>(l , il J1, W
o, v, ii Ai o it
J'SI'O! 2
, Xi î tiu lib! iiiih i nu i Ui toi' w fiHiiiswk.Mi aiîki i iîiaflln<n»mm «Hhiuw-
Wuj ,7/^ i>"	&11 lltn
â 'Cițivjin înm! (	7 i j> ;t> , 11	1 i
77, ilriiiji/iHiiipit <tlhX!iM|j(niHfi h» fimsHwHikiii' (Ikimv'.-iiAPAi
7 ipjll



li’' ’A'Mvdlil/'
/il1 |l 7 |l

17 in ui c M'H'X
IN ; I J i« 11V
K 1^0
Ă i' IA ।
,1' M'nu


■■

COMITETUL DE REDACȚIE
Redactor responsabil :
Academician EUGEN PORA
Studii si cercetări de
BIOLOGIE
SERIA ZOOLOGIE
TOMUL 19 1967
Redactor responsabil adjunct:
R. CODREANU, membru corespondent al Academiei Republicii
. Socialiste România
Membri:
M. A. IONESGU, membru corespondent al Academiei Republicii
Socialiste România; MIHAI BĂGESGU, membru corespondent al
Academiei Republicii Socialiste România; OLGA NECRASOV,
membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România ;
GR. ELIESGU, membru corespondent al Academiei Republicii
Socialiste România; MARIA GALOIANU — secretar de redacție.
Prețul unui abonament este de 60 de lei.
în țară abonamentele se primesc la oficiile poștale, agențiile poștale,
factorii poștali și difuzorii de presă din întreprinderi și instituții.
Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la CARTIMEX,
București Căsuța poștală 134—135 sau la reprezentanții săi din
străinătate.
Manuscrisele, cărțile și revistele pentru
schimb, precum și orice corespondență
se vor trimite pe adresa comitetului de
redacție al revistei „Studii și cercetări de
biologie — Seria zoologie”.
APAUlC de 6 OKI PE AN
ADRESA REDACȚIEI:
SPLAIUL INDEPENDENȚEI Nr. 296
bucurești
SUMAR
Pag-
EUGEN V. NICULESGU, Originea și evoluția lepidopterelor .	83
PAULA ALBU, Chironomide adulte din complexul de bălți Crapina
- Jijila (IV)........................................... 89
MATILDA LĂCĂTUȘU și MIHAELA PANU, Studii asupra sub-
familiei Aphidiinae din România......................... 95
MARIA CĂDARIU, Neurosecreția la Criodrilus lacuum Hoffm. . .	121
MARIA CALOlANU-IORDĂCHEL, Date în legătură cu dezvol-
tarea gonadelor mascule de cegă (Acipenser ruthenus L.) .	129
VIRGINIA POPJESGU-MARINESCU, Variabilitatea interspeci-
fică și intraspecifică a sacului vascular la gobiide ...	137
C. DEGAN și N. POPOVIGI, Studiul anatomic comparativ al creie-
rașului la cîteva specii de. păsări..................... . .	151
PEPIETA SPĂTARU, Unele aspecte ale dinamicii nutriției linului
(Ținea ținea (Linnaeus), 1758) în complexul de bălți Crapina —
Jijila (zona inundabilă a Dunării)...................... 157
EUGEN A. PORA, EGATERINA ROVENȚA și ȘTEFANIA MAN-
GIULEA, Influența acetatului de dezoxicorticosteron (DOCA),
suprarenalectomiei și tratamentului cronic cu zinc stabil asupra
absorbției, distribuției și excreției Zn65 la șobolanul alb . .	163
CONSTANȚA MATEI-VLĂDESCU, GH. APOSTOL și T. TRAN-
DABURU, Influența excitării encefalului asupra glicemici
la Rana ridibunda................................... 171.
GH- BURLACU și GH. NĂSTĂSESCU, Cercetări asupra acți-
unii dinamice specifice a cazeinei la păsări ........ 181
ELEONORA ERHAN, GH. BURLACU și DUMITRA GRUNCA,
Influența temperaturii asupra metabolismului energetic la
libarcă (Blatta orientalis L.)....................... 185
S. MICLE, ANNA GHEORGHIU și AIDA AVRAM, Cercetări
asupra proteinelor serului sanguin și tipurilor de hemoglobină
la hibrizii dintre Bos taurus și Bos poephagns grunniens . .	193
RECENZII ................................................. 199
St. și cerc. biol. Seria zoologie t. 19 nr. 2 p. 81 — 200 București 1967
ORIGINEA ȘI EVOLUȚIA LEPIDOPTERELOR
DE
EUGEN V. NICULESCU
591 (05)
Autorul emite o nouă ipoteză asupra originii lepidopterelor, admițînd că stră-
moșul lor era de tip eriocranioid, adică prezenta caractere generalizate colective
asemănătoare cu cele ale eriocraniidelor actuale, și anume mandibule nefuncțio-
nale și o trompă redusă. Se arată evoluția lepidopterelor în grupa Ditrysia, stabi-
lindu-se cinci mari linii filetice : Hepialina, Tineina, Pyralina, Bombycina și Papi-
lionina.
Asupra originii lepidopterelor nu avem date precise în literatură
din cauza penuriei documentelor paleontologice; de aceea, relativ la
originea acestui grup de insecte trebuie să facem ape i numai la datele
actuale de lepidopterologie.
Examinînd armătura bucală la lepidopterele actuale, am constatat
următoarele trei tipuri de structură:
1.	Tipul măcinător sau laciniat, reprezentat prin mandibule func-
ționale care lucrează împreună cu un hipofaringe ce posedă mici denticuli
și un aparat triturant. Acest ansamblu servește la triturarea grăunțelor
de polen; îl găsim la familia Micropt&rygidae.
2.	Tipul glosat, adică format dintr-o trompă lungă, mandibulele fiind
rudimentare sau de cele mai multe ori complet atrofiate; trompa servește
la aspirarea nectarului din corola florilor. Tipul glosat este foarte răs-
pîndit; îl găsim la majoritatea lepidopterelor.
3.	Al treilea tip de structură este format din mici mandibule
nefuncționale și o mică trompă. Avînd în vedere coexistența acestor
organe, am denumit tipul ,,mixt” și-l observăm la familia Eriocraniidae.
Lepidopterologii admit, în unanimitate, că micropterigidele sînt
lepidopterele cele mai primitive, iar Glossata sînt specializate și deci mai
evoluate; micropterigidele fiind lepidoptere primitive, firește că strămoșii
lepidopterelor actuale erau de tip micropterigoid.
ST. SI CESC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 19 NU. 2 P. 83-88 BUCUREȘTI 1967
84
EUGEN V. NICULESCU
3
ORIGINEA ȘI EVOLUȚIA LEPIDOPTERELOR
85
După părerea noastră, lepidopterele actuale cele mai primitive nu
sînt micropterigidele, ci eriocraniidele, iar strămoșul lor nu era de tip
micropterigoid, ci de tip eriocranioid. Avînd în vedere structura aparatului
bucal la formele actuale, considerăm că nu numai Glossata, sînt speciali-
zate, ci și micropterigidele — cel puțin prin aparatul lor bucal. Sîntem
deci în prezența a două tipuri de aparat bucal, specializat în două
direcții diferite : unul pentru sugerea nectarului din flori, al doilea pentru
triturarea grăunțelor de polen. Cît despre Eriocraniidae, acestea prezintă
un aparat bucal mai puțin specializat — de tip generalizat, avînd și
mandibule, și trompă. De aceea admitem că strămoșul lepidopterelor
actuale era de tip eriocranioid, adică un tip generalizat cu caractere colec-
tive. Acest strămoș ipotetic considerat deci ca un protolepidopter, a
dat prin evoluție subsecventă cele trei tipuri de armături bucale semnalate
mai sus.
Tipul plesiomorf, adică cel mai primitiv, fiind cel mai apropiat de
strămoșul protolepidopter, este reprezentat prin eriocraniidele actuale;
acești fluturi s-au modificat foarte puțin față de tipul de origine.
Tipul apomorf, adică evoluat, mai îndepărtat de strămoșul protole-
pidopter, este reprezentat prin două grupe specializate (Micropterygidae
și Eulepidopterd).
Evoluția protolepidopterului ipotetic spre cele două grupe specia-
lizate este un fenomen natural, care presupunem că a avut loc în modul
arătat mai sus, prin analogie cu alte grupe de animale. La grupul care
a evoluat spre Micropterygidae, mica trompă s-a redus pînă la dispariție
totală și a apărut aparatul triturant, ca și mușchii mandibulelor ce au
devenit funcționale. La grupul care a evoluat spre Glossata, dimpotrivă,
trompa s-a dezvoltat neîncetat și corelativ aparatul triturant și mandi-
bulele au dispărut. Este o evoluție firească și cu totul posibilă, în sprijinul
căreia avem dovezi numeroase în fauna actuală. Cu cît corola unei
flori vizitate de fluture este mai adîncă, cu atît și lungimea trompei este
mai mare. Se știe că anumite specii de Sphinx au o trompă foarte lungă ;
ele iau nectarul din zbor, fără să se așeze pe flori. în Madagascar
trăiește o plantă orhidee (Angraecum sesquipedale') cu corola adîncă de
25—35 cm. Un sfingid — Macrosilia morgani praedicta — s-a adaptat
la această particularitate a plantei și cu trompa sa de 225 mm poate
suge nectarul din flori. S-a observat că florile care au corola de 35 cm
adîncime rămîn nefecundate, deoarece nici un alt sfingid nu poate ajunge
pînă la fundul corolei. Avem aici un exemplu de specializare, legată,
indiscutabil, de factorii mediului extern. Dacă ne gîndim la evoluția
strămoșului din grupul care a dat micropterigidele actuale, presupunem
că acest strămoș găsindu-se în situația de a nu se putea hrăni cu nectar,
corola florilor fiind prea adîncă, mica sa trompă s-a atrofiat; corelativ
s-au dezvoltat mandibulele și aparatul triturant, necesare sfărîmării
grăunțelor de polen. Este de asemenea o specializare, dar în altă direcție
decît a celuilalt grup, unde s-a dezvoltat trompa.
Dacă am admite că cele mai primitive lepidoptere actuale sînt
micropterigidele și deci la baza grupului s-ar găsi un tip micropterigoid,
ar trebui să admitem că un aparat bucal de tip masticator atît de specia-
lizat s-a transformat ulterior într-un aparat de tip glosat, de asemenea
specializat. Se știe din paleobiologie că un organ specializat nu se poate
transforma urmînd o nouă direcție evolutivă; el merge mai departe pe
linia sa de specializare, fiind incapabil de a mai evolua într-un alt sens
decît cel inițial. Așadar, strămoșul protolepidopter ipotetic trebuie să fi
fost de tip eriocranioid, adică cu caractere colective, deci un tip generalizat
și nespecializat. Grupele la care a dat naștere acest tip generalizat s-au
specializat ulterior în cele două direcții arătate. Această interpretare a
noastră este în concordanță cu o lege din paleobiologie, și anume legea
specializării și nespecializării a lui C o p e, după care evoluția unui grup
începe întotdeauna prin tipuri generalizate cu caractere colective și merge
spre forme specializate treptat în diferite direcții. Am spus că tipul erio-
cranioid este plesiomorf, adică foarte puțin modificat față de tipul primitiv.
Este desigur greu de precizat de ce acest grup a evoluat puțin și nu
s-a specializat ca celelalte două. Dacă ar fi să folosim prin analogie un
termen întrebuințat de paleobiologi pentru Nautilus, Lingula, Hatteria
etc., care nu s-au schimbat aproape de loc din paleozoic și pînă azi,
putem spune și noi că Eriocrania de azi este un tip pancronic.
Caracterele primitive ale micropterigidelor au determinat pe unii
lepidopterologi să le separe într-un ordin aparte (Zeugloptera).
S. G. K i r i a k o f f, reluînd această idee, consideră Zeugloptera
ca un subordin care împreună cu alte două subordine (Lepidoptera și
Trichoptera} ar forma ordinul Amphiesmenoptera. Acest punct de vedere
a fost în mod just criticat de P. V i e 11 e și J. Bourgogne, deci
nu mai insistăm aici. Adăugăm numai constatarea că particularitatea
în structura armăturii bucale nu justifică scoaterea micropterigidelor
din ordinul Lepidoptera. Și în alte ordine de insecte se găsesc mai multe
tipuri de armături bucale. Este de ajuns să comparăm tentredinidele cu
apidele, muscidele cu tabanidele și culicidele, carabidele cu scarabeidele,
ca să admitem teza că într-un ordin pot coexista mai multe tipuri diferite
de armături bucale.
în al doilea rînd, împotriva tezei lui S. G. K i r i a k o f f mai
pledează și faptul că micropterigidele răspund caracterului general al
ordinului Lepidoptera, avînd aripile acoperite cu solzi. Menționăm că
acești solzi sînt scurți și largi, cu numeroase striuri, caracter care ne
indică de asemenea o evoluție înaintată. Ele răspund și caracterului
general al grupului Homoneura prin nervațiune, ca și al grupului Mono-
trysia avînd un singur orificiu genital $.
Evoluția tipului eriocranioid primitiv s-a făcut în două direcții:
una monotrisiană și alta ditrisiană. Grupele Monotrysia și Ditrysia au
evoluat concomitent și independent una față de alta, prima fiind mai
aproape de strămoșul primitiv, și deci mai puțin specializată, a doua
mai îndepărtată, mai evoluată, avînd un potențial evolutiv mai dezvoltat.
Dar nu trebuie să se creadă că Monotrysia, cu un singur orificiu genital* $,
a precedat Ditrysia, cu două orificii genitale (ostium bursae și ostium
oviductus); acestea sînt două grupe care provin din același tip ancestral
generalizat și au evoluat independent.
în evoluția grupului Ditrysia constatăm cinci mari linii filetice de
dezvoltare: Depialina, Tineina, Pyralina, Bombycina și Papilionina.
Examinînd caracterele lor structurale, observăm că unele dintre ele,
existente și la Monotrysia, dispar treptat, iar altele noi, specializate,
apar și caracterizează anumite grupe. Astfel, nervațiunea homoneură
86	.	EUGEN V. NICULESCU	4
se mai păstrează la Hepialidae și este încă primitivă la Cossidae; în schimb
la celelalte grupe, numărul nervurilor se reduce, mai ales la aripile
posterioare, nervurile transverse dispar, media și celula intrusă, ca și
cea accesorie de asemenea tind să dispară. Orificiile genitale pretutindeni
sînt în număr de două, însă la Hepialidae ele se află pe același segment
(tip exoporian), pe cînd la celelalte grupe sînt situate pe două segmente
diferite, cele două părți ale aparatului genital comunicînd între ele prin-
tr-un canal seminal, cu excepția psichidelor, la care acest canal lipsește,
ca la Monotrysia. Microtrichia, perișori frecvenți la Monotrysia, se mai
păstrează la unele grupe de Ditrysia, dar ei sînt mult localizați, formînd
pe fața ventrală a aripilor anterioare, aproape de bază, o mică suprafață
spinoasă, numită arie de aderență (la unele Tineoidea, Zygaenoidea,
Lasiocampidae). Palpii maxilari pentaarticulați sau cvadriarticulați se
mai găsesc la unele Tineidae și Gelechiidae, pe cînd la celelalte familii
ei sînt foarte reduși sau, cel mai adesea, absenți. Ca specializare menționăm
existența organelor timpanice la grupul Pyrdlina, adică la Pyraloidea,
Geometroidea și Noctuoidea (în total 11 familii), pe care le-am unit într-un
singur grup tocmai pe baza acestor organe. La larve constatăm că pedes
spurii sînt constituite după două tipuri principale: tip stemmatoncopod
(cupedes spurii coronati) șitipharmoncopod(cupedes spurii șemicoronati).
La primul tip aparțin Monotrysia, iar dintre Ditrysia—Hepialina, Tineina
și Pyralidoidea, iar la al doilea tip Geometroidea, Noctuoidea, Bombycina
și Papilionina. Numeroasele excepții în această repartiție ne obligă să
. nu acordăm acestui caracter valoare filogenetică, ci mai degrabă să admi-
tem că este vorba de o adaptare la aceleași condiții de mediu, care produc
aceleași modificări grupelor îndepărtate din punct de vedere filogenetic.
Crisalidele sînt și ele constituite după două tipuri principale, legate
de asemenea de particularitățile mediului ambiant: la speciile endofite
ele au adminicula, pe cînd la speciile care trăiesc liber la suprafața plantei
spinii lipsesc.
în interiorul celor cinci grupe filetice, evoluția a avut loc de ase-
menea polifiletic. Putem stabili următoarele direcții de dezvoltare :
1.	Hepidlina. Din acest grup fac parte două superfamilii: Hepialoidea
și Psyclwidea. Hepialidele au un pronotum primitiv, format din 3 benzi
transversale (propraescutum (nomen no vum) proscutum și proscutellum),
antene foarte scurte, piese bucale foarte reduse, penis membranos. Avîncl
cele două orificii genitale pe același segment, aparatul lor genital Ș
constituie o stare primitivă, intermediară între Monotrysia și celelalte
Ditrysia. Psichidele au piese bucale foarte reduse, larvele au procoxele
fuzionate. Lipsa canalului seminal (ca la Monotrysia) constituie și în
acest caz o stare primitivă, intermediară între Monotrysia și celelalte
Ditrysia. Pe baza acestor considerente am reunit psichidele cu hepialidele
în grupa Hepialina, care stă la baza subordinului Ditrysia.
2.	Tineina. în acest grup intră superfamiliile Cossoidea, Tineoidea,
Tortrieoidea și Zygaenoidea. La Cossoidea, nervațiunea încă este primitivă
cu nervuri transverse, celule intruse, media prezentă. Pronotum are un co-
lier dublu. La Tineoidea, nervațiunea este mai evoluată — uneori redusă, —
fără nervuri transverse, Ai fiind de obicei prezentă la cele 4 aripi.
Tortrieoidea și Zygaenoidea sînt înrudite cu Tineoidea,, cu tot aspectul
particular în habitus al celor din urmă. Ca și Tineoidea, aceste două
5	ORIGINEA ȘI EVOLUȚIA LEPIDOPTERELOR	87
grupe au o creastă pe placa axilară și o arie de aderență, iar crisalidele
lor au adminicula. Legătura dintre Zygaeni&ae și Tortricidae o fac pro-
cridinele .Unii lepidopterologi văd raporturi filogenetice între Zygaenoidea
și Noctuoidea, avînd pedes spurii șemicoronati. Așa, de exemplu, C.
JB o r n e r le plasează în apropierea sintomidelor, iar W. F o r s t e r
în vecinătatea notodontidelor. Este adevărat că între Syntomis phegea
și Zygaena ephialtes este o mare asemănare în ceea ce privește habitusul,
dar aceasta nu poate fi decît un simplu fenomen de convergență; structura
sintomidelor și a zigenidelor diferă prea mult pentru a stabili relații
filogenetice directe între aceste două familii. Mai semnalăm prezența la
Zygaenidae a unui pronotum primitiv cu colier dublu.
3.	Pyrdlina. La acest grup aparțin superfamiliile care posedă organe
timpanice : Pyralidoidea, Geometroidea și Noctuoidea. Crestele de pe aripi
și adminicula crisalidelor au dispărut, nervațiunea se reduce, radialele
se concentrează în regiunea costală a aripii.
La Pyralidoidea mai persistă, uneori, unele caractere primitive,
ca prezența palpilor maxilari, iar A1? deși redusă sau nulă la aripile ante-
rioare, este aproape întotdeauna prezentă la aripile posterioare.
La Geometroidea, A2 la aripile anterioare prezintă, de cele mai
adeseori, o furcă bazilară, ocelii în general lipsesc, chetosema este dezvol-
tată, patagiile sînt reduse, organele timpanice de tip abdominal.
La Noctuoidea A2 la aripile anterioare nu are o furcă bazilară netă,
ocelii în general prezenți, chetosema lipsește, palpii maxilari foarte reduși,
patagiile foarte dezvoltate, organele timpanice de tip toracic.
4.	Bombycina. La acest grup aparțin superfamiliile Bombycoiaea și
Bphingoidea. La grupul plesiomorf (Bombycoidea), piesele bucale sînt
de obicei atrofiate și uneori (Lasiocampidae) există resturi ale ariei de
aderență. La unele specii există un pronotum cu colier dublu (Perisomena
caecigena), uneori crisalidele au adminicula (Bndromididae). La grupul
apomorf (Sphingoidea), trompa este aproape întotdeauna bine dezvoltată,
toracele robust, mușchii aliferi foarte puternici.
5.	Papilionina cuprinde două superfamilii: una piesiomorfă (Hes-
perioidea) și alta apomorfă (Papilionoidea). Prima păstrează încă unele
caractere primitive, ca pronotum cu colier dublu, occiputul redus și
înclinat, pedes spurii coronati etc. A doua are un pronotum slab dezvoltat
— rareori el este puternic — cu patagiile veziculoase, dar uneori membra-
noase sau absente, occiputul bombat, pedes spurii șemicoronati (cu unele
excepții) etc. j
Din cele de mai sus se vede că fiecare linie filetică este constituită
dintr-un grup plesiomorf și unul apomorf, acesta din urmă putînd fi,
la rîndul său, subdivizat în alte grupe.
Evoluția ordinului s-a făcut de la forme cu caractere puțin specia-
lizate spre forme tot mai specializate, adică mai evoluate, deoarece adap-
tare înseamnă evoluție. Uneori se observă la un grup organe specializate
alături de altele primitive, ceea ce îngreuiază pe sistematicieni, în clasifi-
carea și în stabilirea relațiilor filogenetice ale grupului respectiv.
Pentru o stabilire justă a relațiilor filogenetice, trebuie să alegem
acele organe care sînt buni indicatori filogenetici și să ne ferim de acele
asemănări superficiale, rezultat al fenomenelor de convergență. Așa, de
88
EUGEN V. NICULESCU
6
te. u
exemplu, egeriidele nu pot sta alături de sfingide, unde au fost odinioară
clasificate, datorită asemănării egeriidelor, în habitus, cu unele specii
de Haemorrhagia cu aripi transparente. Castniidele, deși au antene măciu-
cate, nu pot fi plasate printre ropalocere, ele avînd caractere de tortri-
coidee, iar numeroasele familii de BQmbycina, cu piesele bucale atrofiate,
nu pot fi clasificate alături de Hepialidae, care posedă și ele acest caracter.
De asemenea, pedes spurii de la larve nu sînt buni indicatori filogenetici,
și o diviziune fundamentală a lepidopterelor după acest caracter, cum
au încercat S. G. Kiriakoff, W. Forster și alții, nu este posibilă
deoarece, pe de o parte, se lasă în afară larvele lipsite de picioare abdo-
minale și, pe de altă parte, nu se ține seama de formarea polifiletică a
tălpii cu cîrlige.
în clasificațiile care folosesc termenii de Stemmatoncopoda și Har-
moncopoda zigenidele sînt plasate printre Harmoncopoda, avînd pedes
spurii semicoronati; ținînd seama de ansamblul caracterelor structurale
ale adultului, ele nu pot sta printre Harmoncopoda, alături de Notodon-
toidea, ci trebuie plasate în grupa Tineina, alături de Tortricoidea. De
asemenea, structura pieselor bucale trebuie examinată cu grijă, alături
de alte caractere, deoarece la unele grupe pierderea acestora a avut loe
în mod secundar.
în general, considerăm deci că originea lepidopterelor actuale este
difiletică, iar diferențierea în interiorul ansamblului superfamiliilor s-a
produs polifiletic.
BIBLIOGRAFIE
1.	Borner C., Die Grundlagen meines Lepidopierensystems, Verhandl. des VII Intern. Kongress
fiir Entomologie, 1939, 2, 1 422.
2.	Bourgogne Jean, Ordre des Lepidopteres, in Grasse P., Trăite de Zoologie, Masson, Paris,
1951, 10, 1, 174-448.
â. Boursin Charles, Rev. fr. de Lep., 1947, 11, 65 — 79.
4.	Codreanu Radu, Materia și viața, București, 1944.
5.	Cuenot Lucien. La genbse des esp&ces animales, Felix Alean, Paris, 1932.
6.	— Rev. Sci., 1940, 4.
7.	Dingemans Guy, Formalion el iransformation des especcs, A. Colin, Paris, 1956.
8.	Kiriakoff S. G., Lambillionea, 1946, 40, 2—3, 21—26.
9.	— Lambillionea, 1946, 46, 4—5, 51—63.
10.	—	Lambillionea, 1946, 46, 6 — 10, 111 — 116.
11.	—	Ann.	de	la Soc. Roy. Zool. de Belgique, 1952, 83,	1,	87 — 106.
12.	—	Ann.	de	la Soc. Ent. de Belgique, 1953, 89, 5—6,	147—158.
13.	—	Bull.	et	Ann. de la Soc. Ent. de Belgique, 1955, 91,	5 — 6, 147 — 158.
14.	Le Marchand S., Rev. fr. de Lep., 1944, 10, 6—7.
15.	Niculescu E. V., Linneana Belgica, 1964, partea a III-a, 3, 34 — 35.
16.	~ Lambillionea, 1964, 64, 5-8, 17-32.
Institutul de biologie „Troian Săvulescu”,
Sectorul de sistematică și evoluție animală.
Primită în redacție la 10 decembrie 1966,
CHIRONOMIDE ADULTE DIN COMPLEXUL DE BĂLȚI
CRAPINA-JIJILA (IV)
DE
PAULA ALBU
591 (05>
Autoarea prezintă o listă de 51 de specii de chironomide găsite în complexul de
bălți Crapina — Jijila, care aparține secției a V-a a zonei inundabile a Dunării.
La speciile mai importante sînt dați indicii de abundență și frecvență (global
și pe doi ani consecutivi, însă diferiți din punctul de vedere al condițiilor abiotice
și biotice), precum și unele date referitoare la numărul de generații. Se arată că
între condițiile abiotice (amploarea viiturilor Dunării, durata lor, timpul cînd
survin, transparența apei), gradul de dezvoltare a vegetației acvatice și abundența
anumitor specii de chironomide există o strînsă corelație.
Studiul multilateral al complexului de bălți Crapina—Jijila din zona,
inundabilă a Dunării a început în anul 1956, sub conducerea prof.
N. B o t n a r i u c, și continuă, sub unele aspecte, și în prezent. Cercetările
noastre asupra chironomidelor adulte din acest complex au fost făcute
în special în anii 1956—1958, iar rezultatele lor au format obiectul mai
multor note preliminare (1), (2), (3), (4), (5), (6) și al unei lucrări de docto-
rat susținute în anul 1964 la Universitatea București. în lucrarea de
față ne propunem să prezentăm o scurtă sinteză a principalelor rezultate.
Complexul de bălți Crapina—Jijilaformează așa-numita secție a V-a
a zonei inundabile a Dunării (9). El este situat în cotul pe care îl face
Dunărea înainte de a se îndrepta spre est, limita lui vestică fiind la
Ghecet, iar cea estică în apropiere de Isaccea. Suprafața întregului
bazin (datele noastre se referă la anii în care am efectuat cercetările)
era de 16 930 ha la ape medii, ea variind, în funcție de nivelul viitu-
rilor, între 14 174 și 20 450 ha. Revărsarea Dunării pe o suprafață mare
face ca adîncimea apei în întregul complex să fie mică, de aproximativ
1—4 m.
Un rol extrem de important în viața complexului îl joacă durata,,
mărimea și perioada în care se produc viiturile Dunării. Astfel, în anul
ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 19 NR. 2 P. 89-94 BUCUREȘTI 1967
90
PAULA ALBU
2
3
CHIRONOMIDE ADULTE DIN COMPLEXUL DE BĂLȚI CRAPINA—JIJILA
91
1956, vegetația submersă a fost absentă, iar cea plutitoare a fost slab
-dezvoltată; așa cum au arătat K. Botnariuc și S. Bel d.e seu
(10), aceasta s-a datorat viiturilor timpurii și menținerii apei la un nivel
ridicat o perioadă lungă de timp; apa a rămas tulbure, deoarece a pătruns
devreme în complex și nu a fost filtrată de vegetația dură, care nu
apucase să se dezvolte,
în anul 1957, atît vegetația submersă, cît și cea plutitoare s-au
dezvoltat extrem de mult datorită, pe de o parte, faptului ca viiturile
nu au fost prea mari, iar pe de altă parte faptului că acestea s-au produs
mai tîrziu, atunci cînd vegetația dură era dezvoltată și funcțională în
calitatea ei de filtratoare de apă. Acești factori deosebit de importanți
în viața întregului complex — și în primul rînd a vegetației — au deter-
minat și dezvoltarea diferențiată a chironomidelor bentonice și fitofile
în cei doi ani.
Materialul de chironomide studiat a fost colectat lunar în anii 1956
și 1957 și a fost completat cu probe sporadice în anii 1958 și 1962.
Colectarea s-a făcut cu fileul — prindere de roiuri din aer sau cosit prin
vegetație — și cu capcane acvatice, depuse fie pe fund de nămol, fie
pe diferite asociații vegetale acvatice.
în materialul analizat am determinat următoarele specii1 :
Subfam. TANYPODINAE
*	1. Ablabesmyia longistyla (Fittkau)
*	2. Ablabesmyia phatta (Eggert)
*	3. Labrundinia longipalpis (Goetgh. n. sp. Fittkau?)
*	4. Monopelopia tenuicalcar (Kieff.)
5.	Procladius choreus (Meig.)
*6. Tanypus kraatzi (Kieff.)
*7. Tanypus punctipennis (Meig.)
Subfam. ORTHOCLADIINAE
8.	Corynoneura scutellata (Winn.)
9.	Cricotopus bicinctus (Meig.)
10.	Cricotopus dobrogicus (Albu)
11.	Cricotopus (1) oscillator (Meig.)
12.	Cricotopus silvestris (F.)
13.	Cricotopus tibialis (Meig.)
14.	Microcricotopus bicolor (Zett.)
15.	Psectrocladius gr. sordidellus (Zett.)
16.	Gmittia aterrima (Meig.)
17.	Thienemanniella longicornis (Kieff.)
Subfam.rCHIRONOMINAE
18.	Camptochironomus pallidirittatus (Mall.)
19.	Chironomus cingulatus (Meig.)
.20. Chironomus plumosus (L.)
1 Determinările speciilor notate cu* au fost făcute sau verificate de dr. E. J. Fittkau
'(Pion), căruia îi mulțumim călduros și pe această cale.
21.	Chironornus thummi (Kieff.)
22.	Cladotanytarsus mancus (Walk.)
23.	Cladotanytarsus wexionensis (Brundin)
24.	Cryptochironomus albofasciatus (Staeg.)
25.	Cryptochironomus virescens (Meig.)
26.	Endochironomus tendens (Fabr.)
27.	Glyptotendipes gripekoveni (Kieff.)
28.	Glyptotendipes pallens (Meig.)
29.	Harnischia fittkaui (Albu)
30.	Harnischia pseudosimplex (Goetgh.)
31.	Kiefferulus tendipediformis (Goetgh.)
32.	Lenzia punctipes (Wiedem.)
33.	Limnochironomus nernosus (Staeg.)
34.	Microchironomus tener (Kieff.)
35.	Parachironomus arcuatus (Goetgh.)
36.	Parachironomus longiforceps (Kieff.)
37.	Parachironomus monochromus (V. d. Wulp)
38.	Parachironomus nigronitens (Edw.)
39.	Parachironomus parilis (Walk.)
40.	Paralauterborniella nigrohalteris (Mall.)
41.	Paratanytarsus inopertus (Walk.)
42.	Paratanytarsus laetipes (Zett.)
43.	Paratanytarsus tenellulus (Goetgh.)
44.	Pentapedilum sordens (V. d. Wulp)
45.	Polypedilum intermedium (Albu et Botn.)
46.	Polypedilum nubeculosum (Meig.)
47.	Polypedilum pullum (Zett.)
48.	Tanytarsus excavatus (Edw.)
49.	Tanytarsus glabrescens (Edw.)
50.	Tanytarsus holochlorus (Edw.)
51.	Tanytarsus reflexens (Edw.)
Deși metodele de colectare folosite nu au fost cantitative, materialul
extrem de bogat analizat (circa 20 000 de indivizi) ne-a permis să facem
unele considerații privind frecvența și abundența speciilor de chironomide
din cadrul complexului.
Calculînd pentru fiecare specie indicele de abundență2, am găsit
că acesta este mai mare decît 2% la o serie de specii, pe care le
putem considera dominante (tabelul nr. 1).
în ceea ce privește indicele de frecvență 3 al speciilor găsite, ordinea
în care pot fi dispuse primele 15 specii este diferită de cea din tabelul
nr. 1, unele specii apărînd frecvent, însă în puține exemplare, în timp ce
altele, mai rar întîlnite, erau masiv reprezentate (tabelul nr. 2).
Aceste situații globale ne pot arăta care sînt speciile cele mai
frecvente și mai abundente din complexul de bălți studiat. Pentru a subli-
nia însă legătura dintre ele și condițiile de mediu existente în diferiți ani
în cadrul complexului a fost necesar să efectuăm și un calcul separat pe
2 Prin indice de abundență al unei specii se înțelege procentul reprezentat de indivizii
acestei specii din numărul total de indivizi colectați în perioada respectivă.
3 Prin indice de frecvență al unei specii se înțelege procentul de probe în care este
reprezentată această specie din numărul total de probe din perioada respectivă.
92
PAULA ALBU
4
CHIRONOMIDE ADULTE DIN COMPLEXUL DE BĂLȚI CRAPINA—JIJILA	93
Tabelul nr. 1
Abundcnfa principatelor specii
Nr. crt.	Specia	1 Indicele de abundența 0/ /o
1	Pentapedilum sordens	16,30
2	Corynoneura scutellata	11,65
3	Paratanytarsus inopertus	11,07
4	Microchironomus tener	8,58
D	Polypedilum pullum	8,43
6	Harnischia pttkaui	4,51
7	Glyptotendipes gripekoveni	4,17
8	Tanytarsus holochlorus	4,14
9	Cricotopus silvestris	3,27
10	Cricotopus dobrogicus	3,08
11	Chironomus plumosus	2,86
12	Cricotopus tibialis	2,41
13	Limnochironomus nervosus	2,34
14	A blabesmyia sp.	2,19
15 |	Polypedilum nubeculosum	|	2,13
Tabelul nr. 2
Frecvenfa principalelor specii
Nr. crt.	Specia	Indicele de frec- vență 0/ /o
1	Glyptotendipes gripekoveni	1	53
2	Pentapedilum sordens	47
3	Cricotopus silvestris	45
4	Microchironomus tener	40
5	Paratanytarsus inopertus	38
6	Parachironomus arcualus	1	37
7	Polypedilum pullum	1	36
8	Corynoneura scutellata	36
9	Harnischia fittkaui	35
10	Limnochironomus nervosus	34
11	Polypedilum nubeculosum	34
12	Chironomus plumosus	32
13	Cricotopus tibialis	27
14	Procladius choreus	27
15	Psectrocladius gr. sordidellus	|	23
cei doi ani, 1956 și 1957, ani care, așa cum am arătat anterior, au fost
diferiți: în 1956, viiturile au fost mari și timpurii, împiedicînd în bună
măsură dezvoltarea vegetației acvatice; în 1957, apele nu au fost prea
mari, iar vegetația s-a dezvoltat intens.
Aceasta a făcut ca la speciile dominante de chironomide să existe
un raport invers între formele fitofile și cele bentonice: majoritatea for-
melor fitofile au fost mai abundente în 1957 decît în 1956, în timp ce la
speciile bentonice situația este aproape întotdeauna inversă. în tabelul
nr. 3 se dau cîteva cazuri mai evidente.
Tabelul nr. 3
Abundența unor specii In anii 1956 și 1951
Nr. crt.	Specia	Forma : fitofilă sau bentonică	Indicele de abundență 0/ /o	
			1956	1957
1	Corynoneura scutellata	F	0,52	21,71
2	Tanytarsus holochlorus	F	0,05	8,39
3	Cricotopus silvestris	F	2,54	3,92
4	Cricotopus dobrogicus	F	0,17	5,70
5	Cricotopus tibialis	F	0,34	4,27
6	Polypedilum pullum	B	12,99	4,30
7	Polypedilum nubeculosum	B	2,60	1,71
8	Limnochironomus nervosus	B	3,67	1,14
în ceea ce privește dominanța unor specii în anumite perioade ale
anului, constatăm că ea diferă mult de la lună la lună atît în cursul
aceluiași an, cît și în ani diferiți.
Iată situația cîtorva specii mai importante.
Pentapedilum sordens apare în mai 1956 ca specie net dominantă
— 33,7%, în iunie indicele de abundență scade la 1,6%, pentru ca în
iulie să urce din nou la 47% (este vorba, după părerea noastră, de o a
doua generație); în august 1956, specia respectivă nu a fost găsită de
loc, iar în septembrie-octombrie indicele urcă din nou la 11,2 % (probabil
a treia generație). în anul 1957, situația a fost net nefavorabilă dezvoltării
acestei specii. Dacă în luna mai a acestui an indivizii de Pentapedilum
sordens reprezintă 50,5% din totalul celor colectați, faptul se datorește
dezvoltării acestei prime generații din pontele depuse în anul precedent;
în următoarele luni însă, indicele de abundență al acestei specii este
de 0,1—0,3, atingînd doar la începutul lunii septembrie 2,5%.
Specia Paratanytarsus inopertus are unele trăsături comune cu cea
analizată mai sus. în cursul anului 1956, ea prezintă însă doar două vîrfuri
în dezvoltarea sa: la începutul lunii iulie (41,5%) și în septembrie-
octombrie (19%); aceeași situație, cu o abundență mai mică, se repetă
în anul 1957, la începutul lunii iulie (12,2%) și în octombrie (8,1%);
în celelalte luni, specia este slab reprezentată. Datele ne conduc-deci la
părerea că această specie are două generații pe an.
Unele specii au cunoscut o mare dezvoltare în 1956 și aproape au
dispărut în 1957; altele au avut o evoluție inversă.
Microchironomus tener, de exemplu, a cunoscut în anul 1956 o
dezvoltare uriașă, indicele de abundență ajungînd în august-septembrie
pînă la 68,4%; în anul următor, indicele acestei specii nu a depășit nici-
odată 1 %.
Spre deosebire de aceasta, Corynoneura scutellata, foarte slab repre-
zentată în 1956, ajunge în mai-iunie 1957 să constituie 45,9% din totalul
de indivizi colectați în perioada respectivă.
O situație interesantă o găsim la speciile genului Cricotopus. în
anul 1956, printre speciile bine reprezentate găsim pe C. silvestris și
94
PAULA ALBU
6
(7. bicinctus, celelalte specii mai importante: C. tibialis și O. dobrogicus
avînd indicele de abundență sub 1 %. în anul 1957, C. tibialis și C. do-
brogicus devin specii foarte abundente (respectiv 16,2 și 19,1 %), în timp
ce primele două devin specii rare.
CONCLUZII
Toate acestea ne permit să afirmăm că între condițiile abiotice,
gradul de dezvoltare a vegetației acvatice (natura ei) și abundența anu-
mitor specii de chironomide există o strînsă corelație. în anii în care
viiturile Dunării sînt mari, timpurii, iar apele se mențin mult timp la
nivel ridicat, ca în 1956, dezvoltarea vegetației acvatice este împiedicată
în bună măsură, iar chironomidele fitofile sînt puțin numeroase. în anii
în care viiturile nu sînt atît de mari, iar nivelul apei scade mai repede,
ca în 1957 sau 1962, vegetația și, o dată cu ea> chironomidele fitofile
iau o dezvoltare mare.
Aceasta duce la schimbări însemnate în ciclurile trofice principale
din zona inundabilă a Dunării, inclusiv la schimbarea regimului și modului
de nutriție a peștilor (12), (13).
BIBLIOGRAFIE
1.	Albu P., St. și ccrc. biol., Seria zoologie, 1959, 11, 2.
2.	—	St. și cerc,	biol., Seria zoologie,	1960,	12,	1.
3.	—	St. și cerc,	biol., Seria zoologie,	1960,	12,	3.
4.	-	Corn. Acad.	R.P.R., 1960, 10, 7.
5.	. —	Rev. roum.	de Biol., Serie de Zoologie,	1964, 9, 4.
6.	— Rev. roum. de Biol., Serie de Zoologie, 1964, 9, 5.
7.	Albu P. u. Botnariuc N., Gewăsser und Abwăsser, 1966, 41/42, 48 — 64.
8.	Albu P., Gewăsser und Abwăsser, 1966, 41/42, 145 — 149.
9.	Antipa Gr., Regiunea inundabilă a Dunării, București, 1910.
10.	Botnariuc N. și Beldescu S., Hidrobiologia, 1961, 2.
11.	Botnariuc N., Albu P. și Ignat Gh., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1966, 18, 3.
12.	Botnariuc N. a Spătaru P., Vestnik Ceskoslovcnske Spolecnosti Zoologicke, 1963, 27, 2,
13.	Botnariuc N., Spataru P. și Erhan E., Hidrobiologia, 1964, 5.
14.	Brundin L., Arkiv for Zool. Stockholm, 1947 39 A, 3.
15.	— Zur Sysiematik der Orthocladiinae (Dipt. Chiron.), Institute of Freshwater Research,
Drottninghom, 1956, Report 37.
16.	Edwards F. W., Trans. Ent. Soc. London, 1929, 77, 2.
17.	Goetghebuer M., Tendipedidae, in Lindner, Die Fliegen der palaearktischen Regiort,
Stuttgart, 1936-1950.
18.	Fittkau E. J., Die Tanypodinen (Dipt., Chiron.), Akad. Verlag, Berlin, 1962.
19.	KoHCTAHTHHOB A. C., Euojioeun xupouoMud u ux paseedenue, CapaTOB, 1958,
20.	Strenze K., Arch. f. HydrobioL, 1959, 56, 1/2.
21.	Wulker W., Arch. f. HydrobioL, 1956, 3, 1.
Institutul de biologie „Traian Săvulescu”,
Secția de sistematică și evoluție animală.
Primită în redacție la 8 decembrie 1966.
STDDn ASUPBA SUBFAMILIEI APHIDIINAE
DIN BOMÂNIA
DE
MATILDA LĂCĂTUȘU și MIHAELA PANU
591 (05>
în lucrarea de față se face studiul subfamiliei Aphidiinae, necercetată pînă în
prezent în țara noastră, arătîndu-se importanța sa științifică și practică.
Din punct de vedere științific se pune accent pe utilitatea studierii genitaliilor la
ambele sexe în taxonomia afidiinelor și se fac unele completări în privința biolo-
giei și ecologiei unor specii.
Totdeodată se descrie pentru prima oară în literatura de specialitate masculul
de Monoctonus nervosus, iar pentru fauna țării noastre se descriu 4 genuri și 9
specii noi. Din punct de vedere practic s-a urmărit în laborator și în natură gradul
de infestare a gazdelor cu paraziții respectivi, insistîndu-se asupra speciilor mai
importante.
Reprezentanții subfamiliei Aphidiinae {Hymenoptera — Braconidae)
sînt paraziți exclusivi ai homopterelor afidiide (păduchi de plante).
, Deși acești paraziți sînt de o mare importanță din punct de vedere
economic, totuși pînă în prezent specialiștii nu le-au acordat întreaga
atenție. Acest fapt se datorește dificultăților mari în determinarea gazdelor.
De la descrierile lui T. A. Mar shall (5) nu se mai întîlnesc lucrări
decît cele care aparțin lui G-. V. S z e p 1 i g e t i (10), J. Eahringer
(1), A. N. Telenga (11). în nearctic, remarcabile sînt lucrările lui
S m i t h (1944), iar în Japonia cele care aparțin lui O. W atanabe (12).
După anul 1950, se pune un accent mai mare pe studiul sisțematie
și biologic al acestui grup, exprimat în lucrările lui P. St ar y în B. S.
Cehoslovacă, M. M a k a u e r în B. D. Germană, C. Watanabe
și H. T a k a d a în Japonia. în 1960 apare catalogul speciilor de Aphi-
diinae din toată lumea, revizuit de E. S. Narayanan, B. B. Sub ba
B a o și A. K. S h a r m a.
Autorii menționați nu sînt însă de acord asupra poziției sistematice
a afidiinelor, deoarece unii (2), (3), (4), (7), (8), (9) le consideră ca o-
ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 19 NR. 2 P. 95-119 BUCUREȘTI 1967
©
D6	MATILDA LACĂTUȘU și MIHAELA PANU	2
«ubfamilie care aparține braconidelor, iar alții (11) le delimitează ca o
familie independentă.
Printre caracterele importante folosite în determinarea speciilor
■este utilizat mult coloritul. Desigur că acest caracter trebuie luat în consi-
derare, , atunci cînd se observă constanța lui la numeroase exemplare,
dar nu considerat ca principal. Acest caracter, ca și celelalte folosite pînă
în prezent (numărul articolelor antenale, forma lor, nervațiunea aripii
anterioare, structura propodeului etc.), trebuie completat cu noi date
taxonomice introduse în lucrarea de față, ca : bionimia diferitelor părți
ale corpului și structura genitaliilor la ambele sexe, pentru a avea o mai
mare precizie în determinarea speciilor.
Morfologia genitaliilor clarifică multe aspecte de ordin sistematic,
mai ales variabilitatea individuală pronunțată, ca și probleme de ordin
filogenetic. în lucrările lui M. M a k a u e r și P. Star y, forma și
chetotaxia valvelor 3 sînt introduse în cheile de determinare a speciilor,
neglijîndu-se structura genitaliilor la masculi, ceea ce ne-a determinat
sa completăm această lacună în lucrarea de față.
Afidiinele sînt insecte a căror mărime nu depășește 5 mm. Sînt
zvelte, de culoare întunecată, neagră, castanie, uneori cu diferite nuanțe
de galben. Capul este transversal sau cubic, cu mandibule triunghiulare
bidentate la vîrf. Palpii maxilari sînt formați din 2—4 articole și cei
labiali din 1—3 articole. Antenele sînt filiforme sau moniliforme, cu un
număr variabil de articole: 11—12 la Pphedrus‘, 20 la Pmon;ll—2T
la Aphidius. Protoracele este scurt, mezotoracele bombat, cu șanțuri
parapsidale mai mult sau mai puțin vizibile, metatoracele mic, iar seg-
mentul median (propodeul) convex, declivat și ornamentat cu carine.
Picioarele sînt lungi și subțiri, iar aripile cu nervațiunea redusă, exceptînd
genurile LJphedrus și Toxares. Abdomenul este alungit, lanceolat la
oval la d- Suturile dorsale sînt flexibile, încît abdomenul se poate îndoi
foarte mult, de unde și denumirea de flexiliventre, dată acestor insecte.
Biologia lor este interesantă. Femelele depun cîte un ou în corpul
formelor partenogenetice de afide, care în cîteva zile iau aspectul unui
balon lucios. Larvele paraziților se dezvoltă în corpul gazdelor, consu-
mîndu-le conținutul. Spre deosebire de celelalte braconide, stadiile mature
tapisează interiorul corpului afidului cu o țesătură mătăsoasă, care se
transformă în nimfă. în momentul eclozării, parazitul adult taie un
căpăcel rotund pe partea postero-dorsală a corpului gazdei, formînd un
orificiu circular, prin care iese la exterior (fig. 11). Numai larvele mature
ale genului Praon taie tegumentul afidului pe partea ventrală, ies la
exterior, se prind de plantă și își construiesc un cocon sub gazdă, în
oare nimfează.
Studiul acestor paraziți nu este încă bine elucidat și ridică numeroase
probleme de biologie. Unele specii de Aphidius prezintă fenomenul de
poliembrionie. Astfel, urmărind perioada dezvoltării embrionare la Aphidius
cardui, am observat că dintr-un ou se formează 3—4 larve, din care
iau naștere adulții.
Unele afide sînt forme migratoare. în acest caz este important de
știut dacă paraziții respectivi le urmează sau dacă își schimbă gazda
parazitînd pe alte specii din acel biotop de afide.
3	ASUPRA SUBFAMILIEI APHIDIINAE DIN ROMÂNIA	97
Relațiile ecologice care se stabilesc în coloniile de afide sînt de
asemenea deosebit de interesante. De exemplu, unele afide (Acyrtosiphon
piși) care au corpul acoperit cu ceară manifestă o mare excitație la
apropierea parazitului (Aphidius ervi) și cad de pe plante. Astfel am găsit
în cultura de mazăre de la Băneasa (iunie 1965) numeroase afide căzute
pe sol. Aceeași comportare manifestă și Acyrtosiphon onobrichis din
culturile de lucernă și trifoi. Alte afide au o comportare pasivă față de
parazit. Așa este cazul numeroaselor specii de afide de pe diferite
plante, parazitate de Lysiphlebus ^abarum.
Unii paraziți, cum sînt Menozzia sp. și Mirmecobosca, au fost găsiți
în mușuroaiele de furnici (Lasius și Mirmica). Se pune întrebarea dacă
aceștia au fost transportați o dată cu afidele în stare de ou sau larve
sau dacă nu sînt specii care s-au adaptat la viața subterană, parazitînd
afide radicicole ocrotite de furnici.
Răspunsurile la aceste probleme le va da studiul faunei de afidiine
din țara noastră, al modului lor de viață și al distribuției lor geografice,
ceea ce ne-am propus să facem în lucrările noastre.
Genul A p h i d u s Nees, 1818
Subgenul Lysiphlebus Foerster, 1862
1.	Lysiphlebus îabarum Marshall, 1896. Material: 30 ȘȘ și 20
din culturi de Rhopalosiphum maidis Fitch. (Homoptera — Aphidiidae) de
pe porumb, 10.VI.1964 (leg. I. Teodorescu). Numeroase exemplare
ȘȘ și din culturi de afide de pe Hosta, Dalia, Lilium — 5.IX.1965.
Lungimea corpului Ș 1,5—2 mm; lungimea aripii anterioare 0,9 —
1,3 mm; lungimea corpului A 1,6—2,3 mm; lungimea aripii anterioare
1,2—1,4 mm. Antenele sînt filiforme, din 12 articole la $, și moniliforme,
din 13—14 articole la & Ultimele două sînt sudate. Metacarpul aripii
anterioare tot atît sau puțin mai lung decît stigma (fig. 1).
Armătura genitală Ș. Tariera vizibilă, cu doi zimți la capăt. Valvele
3 sînt scurte și late, îngustîndu-se spre marginea externă. Aceasta are
o bordură de peri foarte scurți, în fața căreia se disting 2 peri lungi. Re
restul suprafeței valvelor se mai găsesc cîțiva peri mari (fig. 12).
Armătura genitală Placa ventrală îngustă, arcuită. Forcepsurile
externe late, puțin mai scurte decît cele interne, prevăzute cu peri situați
spre vîrful lor. Părțile bazale cu doi peri lungi; cele apicale au cîte un
dinte în vîrf și papile rare pe suprafața lor. Se distinge unghiul intern al
acestora, mult prelungit. Edeagul este scurt, cu baza lată și eu mușchi
puternici (fig. 13).
Parazitează numeroase specii de afide: Aphis craccivora Koch de
pe Anthyllis vulneraria L. și Lotus corniculatus L.; Aphis fabae Scop, de
pe Heracleum spondylium L., Rheum palmatum L., specii de Rwmex și
de pe Vicia faba L.; Aphis frangulae Koch; Aphis gossypii Glover de
pe Lilium candidum L. și de pe Origanum vulgare L.; Aphis hederae de
pe Hedera helix L.; Aphis jacobaeae Schrank de pe Senecio jacobaea L.;
Aphis medicaginis de pe Medicago satira L.; Aphis nasturtii Kalt; Aphis
nepetae Kalt. de pe Nepeta cataria L.; Aphis plantaginis Schrank de pe
2 - c. 5090
98
MATILDA LĂCĂTUȘU și MIHAELA PANU
4
5
ASUPRA SUBFAMILIEI APH1DI1NAE DIN ROMÂNIA
99
Plantago major L.; Aphis pomi De Geer; Aphis rumicis L.; Aphis tri-
polii Lamg de pe Aster tripolium L.; Aphis urticata Gmelin de pe TJrtica
dioica^ L.; loxoptera sp.; Rhopalosiphum maidis (Fitch.); Brachycaudus
cardui (L.) de pe Senecio jacobaea; Brachycaudus lychnidis (L.) de pe
Subgenul Aphidius Nees, 1818
2.	Aphidius avenae Haliday, 1835. Material: 6 din culturi de
lucerna și trifoi, 9.VII.1965. Antene lungi cît corpul din 21 de articole.
Fig. 1. — Lysiphlebus fabarum Marshall, aspect general Ș.
Melandryum album Garcke : Brachycaudus prunicola (Kalt.) de pe Prunus
spinosaD.; Appelia schw arizi Boerner; Appelia schwartzi de pe Prunus
persicae L.; Appelia tragopogonis Kalt.; Dactynotus cirsii L. de pe specii
de Cirsium, Dactynotus sonchi (Geofr.).
. : Baspîndire geografică : Europa (Anglia, Franța, Spania, R. S. Ceho-
slovacă); Asia (Japonia, R. P. Mongolă); Africa de nord.
în România: Băneasa, București (reg. București).
Specie nouă pentru țară.
Fig. 2. — Aphidius avenae Haliday, aspect general Ș.
Nervurile aripii anterioare sînt groase și distincte. Lungimea corpului
3,1 mm; lungimea aripii anterioare 2,7 mm (fig. 2).
ASUPRA SUBFAMILIEI APHIDIINAE DIN ROMÂNIA
101
100
MATILDA LĂCĂTUȘU și MIHAELA PANU
(5
Armătura genitală Placa ventrală, triunghiulară, îngustă. For-
cepsurile externe late, cu peri lungi, dispuși pe toată suprafața lor. For-
cepsurile interne mai scurte decît edeagul; părțile bazale cu doi peri
lungi, cele apicale spre vîrf au un grup de papile. Unghiurile interne
ale acestora sînt prelungite spre edeag. Acesta este lat la bază, trunchiat
la vîrf și cu cîte o concavitate pe laturi (fig. 14).
Parazit pe : Aphis scabiosae Kalt.; A. roseus Baker; Macrosiphum
festucae Kby.; AI. granarium Kby.; M. piși Kalt.; M. rubiellwm Thedo.;
AI. solanifolii Ashm.; Jf. ulmariae Walk.; Myzus persicae (Sulz.).
Răspîndire geografică: Europa (Anglia, Spania, R.D.G., R.F.G.,
Belgia, Franța, U.R.S.S.); Asia (R. P. Chineză).
în România: București (Grădina botanică), Șomcuta (reg. Mara-
mureș).
Specie nouă pentru țară.
3.	AphidiuserviHaliday, 1835. Material: 10 $$și 3	9.VII.1965
din culturi de Acyrtosiphon onobrychis (B. d. F.) de pe mazăre, și 3
9.VII.1965, din culturi de trifoi.
Antenele sînt alcătuite din 20 de articole la $ și 23 de articole la &
Lungimea corpului 3,7 mm; lungimea aripii anterioare 3 mm (fig. 3).
Armătura genitală Ș. Tariera evidentă, cu trei zimți la capăt. Val-
vele 3 negre, late, cu bordură de peri așezați pe două rînduri la marginea
externă. Pe restul suprafeței lor se disting 9 peri lungi (fig. 15).
Armătura genitală $. Placa ventrală îngustă, ușor ascuțită. For-
cepsurile externe foarte late și foarte păroase. Părțile bazale ale forcep-
surilor interne prevăzute cu 3 peri lungi. Părțile apicale depășesc în
lungime celelalte sclerite genitale. Capătul apical este prevăzut cu un
dinte înconjurat de un grup de papile. Unghiurile interne ale lor acoperă
suprafața edeagului. Acesta are forma unui trunchi ascuțit la vîrf și
prevăzut în porțiunea centrală cu papile (fig. 16).
Parazit pe : specii de Forda de pe graminee; Aphis scabiosae Kalt.;
Macrosiphum caraganae Chol.; M. piși Kalt.; Jf. picridis Bukt.; M.
cyparisiae Bukt.; M. ulmariae Walk.; M. solanii Kalt.; M. solanifoliî
Ashm.; M. granariae Kalt.
Răspîndirea geografică : Europa (Anglia, Spania, R. S. F. Iugoslavia,.
U.R.S.S.); Asia (Taiwan).
în România : Băneasa (reg. București) și Șomcuta (reg. Maramureș)..
Specie nouă pentru țară.
Genul Diac retuș Foerster, 1862
4.	Diaeretus rapae (Curtis), 1855. Material: numeroase exemplare
$$ și ȘȘ din culturi de Brevicoryne brassicae L., 15.IX.1965 (leg. I.
T eodor eseu și V. C o n s t a n t ine s cu). Antena la $ din 14
articole, la din 17 articole. Lungimea corpului 2 mm; lungimea aripii
anterioare 1,8 mm (fig. 4).
103
102	MATILDA LÂCĂTUȘU și MIHAELA PANU	8
Armătura genitală Ș. Tariera foarte scurtă; valvele 3 negre, scurte
și late. Marginea lor externă cu trei rînduri de peri scurti. Pe restul
suprafeței lor sînt 11 peri lungi (fig. 17).
Armătura genitală Placa ventrală îngustă, arcuită. Forcepsurile
externe relativ late, prevăzute cu peri pe toată suprafața lor. Forcepsurile
interne mai scurte decît edeagul; părțile lor bazale au doi peri lungi;
cele apicale sînt prevăzute cu un dinte la vîrf și cu papile concentrate
tot spre vîrf. Unghiurile lor interne dezvoltate. Edeagul foarte lat, concav
pe laturile externe și cu papile pe marginea apicală (fig. 18).
Parazit pe: Brenicoryne brassicae (L.), Rhopalosiphum pseudobrassi-
cae (Davis), Myzus persicae (Sulz.).
Răspândirea geografică : Europa (Anglia, Spania, U.R.S.S., B. S. F.
Iugoslavia); America de Nord (S.U.A.); Noua Zeelandă.
în România: Băneasa, București (reg. București).
Genul E p h e d r u s Haliday, 1833
Subgenul Ephcdrus s. str.
Gen nou pentru fauna țării.
5.	Ephedrus laeertosus Haliday, 1833. Material: 4 ȘȘ, în livadă de
pruni, 9.VII.1965. Lungimea corpului 2,5 mm; lungimea aripii 1,9 mm;
lungimea antenei 1,2 mm. Antena formată dinii articole foarte scurte;
aripa anterioară cu trei celule cubitale, al doilea segment al nervurii radiale
cu puțin mai lung decît prima nervură transverso-cubitală (fig. 5).
Armătura genitală Ș. Valvele 3 puțin păroase, alungite, trunchiate
la vîrf, marginea externă ornamentată cu un rînd de peri rigizi (fig. 19).
Parazit pe: Aphis fabae Scop.; A. rumicis L.; Cryptomyzus ribis
(L.); Hyalopterus pruni (Geoffr.); Macrosiphum rosae (L.); Macrosi-
phoniella absinthiili.; Medoralis pomi (Deg.); Myzus cerasi (F.); Ovatus
crataegarius(Walk.); Rhopalosiphonpadi (L.); Rh. oxyacanthae (Schrk.);
Sappaphis mala Nevs.
Răspîndirea geografică: Europa (Anglia, Suedia, B. S. F. Iugoslavia).
în România : Șomcută (reg. Maramureș).
Specie nouă pentru țară.
6.	Ephedrus plagiator (Nees), 1811. Material: 5 și 1 & în livadă
de pruni, 9.VII.1965. Lungimea corpului 2,82 mm. Antena din 11 articole.,
primul articol al flagelului antenal puțin mai lung decît al doilea. Lun-
gimea aripii anterioare 2,35 mni (fig1. 6).
Fig. 5. - W™ fa“rteus HalWay’ aSt>CCt 8eMra‘
U	ASUPRA SUBFAMILIEI APHIDIINAE DIN ROMÂNIA	105
Armătura genitală $. Valvele 3 sînt alungite, mai late la bază șl
ușor rotunjite la capătul distal. Acesta este prevăzut cu peri dispuși
aproape pe un rînd (fig. 20).
Armătura genitală Placa ventrală transversală îngustă. Forcep-
surile externe mai scurte decît cele interne, cu peri lungi în jumătatea
lor apicală. Forcepsurile interne aproape de lungimea edeagului. Părțile
lor bazale sînt late și prezintă în unghiurile externe 2 peri lungi. Părțile
apicale cu papile rare. Edeagul îngustat spre vîrf (fig. 21).
Parazitează numeroase specii de afide, ca : Aphis evonymi Fab.
de pe Evonymus europeus; Aphis fabae Scop.; Acyrtosiphon caraganae
Chol.; Acyrthosiphon onobrychis B. d. F., Cavariella archangelicae (Scop.)
Daetynotus cichorii (Koch); Dysaphis devecta (Walk.) de pe Malus corn-
munis\ Hyalopterus pruni (Geoffr.); H/yperomyzus lactucae (L.) de pe
Ribes nigra, Macrosiphoniella absinthii (L.); Medoralis pomi (Dig.), Per-
gandeida medicaginis (Koch), Phoradon humili (Scherk.); Pyrethromyzus-
sanborni (Gill).; Rhopalosiphon nymphaeae (L.) de pe Malus communis^
Rhopalosiphon padi (L.) de pe Padus europeus; Schizoneura ulmi (L.);
Sitobion avenae (F.); Sitobion granarium (Kirby).
Răspîndirea geografică : Europa (R.D.G., R.F.G., Anglia, Belgia,
Olanda, Franța, Italia, Spania, U.B.S.S.).
în România: Șomcuta (reg. Maramureș).	'
Specie nouă pentru țară.
Genul Monoetouus Haliday, 1833
Subgenul Monoețonus s. str.
7.	Monoețonus nervosus (Haliday), 1833. nedescris pînă în pre-
zent în literatura de specialitate. Colectat cu fileul din cultură de trifoi,
9.VII.1965. Asemănător cu femela în privința următoarelor caractere
morfologice: capul aproape cubic, neted, puțin mai lat decît toracele,
clipeul oval, convex, neted. Palpii maxilari din 4 articole, cei labiali din
2 articole. Mandibule bidentate. Antene din 18 articole, striate, lungi
cît corpul 1,2 mm. Mezotoracele bombat neted și strălucitor, foseta pre-
scutelară adîncă și netedă. Mezopleurele și metapleurele netede și stră-
lucitoare. Propodeul are o areolă centrală pentagonală. Aripile anterioare
ample, depășind lungimea corpului 1,4 mm. Stigma triunghiulară^ primul
segment al nervurii radiale drept, perpendicular pe stigmă, celelalte nervuri
distincte. Abdomenul aproape rotunjit, primul tergit mai lung decît lat,
prevăzut cu rugozități fine (fig. 7). Se deosebește de femelă (2 mm) prin
lungimea corpului 1,2 mm. Abdomenul mai scurt și mai rotunjit decît
la femelă. Coloritul corpului mai intens ; capul și toracele aproape negre,
abdomenul castaniu, exceptînd antenele, palpii, mandibulele și tarsele,
care sînt mai deschise.
A rmătura genitală Placa ventrală are forma de baghetă triun-
ghiulară. Forcepsurile externe scurte și late, prevăzute cu peri lungi,
situați în regiunea lor apicală. Forcepsurile interne sînt puțin mai scurte
106
13	ASUPRA SUBFAMILIEI APHIDIINAE DIN ROMÂNIA	107
decît edeagul. Părțile lor bazale sînt late, cu unghiurile externe proemi-
nente. Părțile lor apicale sînt foarte înguste. Pe laturi se observă zimți,
iar în vîrf se găsește un dinte încovoiat ca o gheară. Edeagul, mai lat
la bază, se îngustează treptat spre vîrf. în regiunea mediană, se observă
cîteva papile (fig. 22).
Răspîndire geografică: Europa.
în România : Șomcuta (reg. Maramureș).
Gen și specie noi pentru fauna țării.
Genul Praon Haliday, 1833
Gen nou pentru fauna țării.
8.	Praon dorsale (Haliday), 1833. Material: 4	9.VII.1965, din
culturi de Acyrthosiphon onobrychis (B.d.F.) de pe trifoi șilucernă. Antene
filiforme din 20 de articole, articolul al treilea de două ori mai lung decît
al patrulea. Lungimea corpului 2,1 mm; lungimea aripii anterioare
1,8 mm (fig. 8).
Armătura genitală Ș. Tariera evidentă cu trei zimți la capăt, val-
vele 3 sînt subțiri și cu marginea anterioară ușor concavă (fig. 23).
Parazit pe : Dactynotus tussilaginis (Walk.) de pe Tussilago farfara
L.; Acyrthosiphon onobrychis(B.d.F.); Siphonophora chelidoniiKAteiAooeh.
Răspîndirea geografică : Europa (Anglia, Elveția, B.D.G., R.F.G.,
Austria, Suedia, Spania); Asia (Japonia).
în România : Șomcuta (reg. Maramureș).
Specie nouă pentru țară.
9.	Praon volucre (Haliday, 1833). Material: 3 ȘȘ; 1 din livadă
de pruni, 11.V.1965 (leg. A. Lăcătușu); 2 ȘȘ și 2 din culturi
de mazăre, 9.VI.1965. Lungimea corpului 2,5 mm; lungimea aripii ante-
rioare 2,3 mm. Aripa anterioară cu o singură celiilă cubitală lungă,
separată de celula discoidală printr-o nervură transversală palidă (fig. 9).
Armătura genitală Ș. Valvele 3 scurte, marginea anterioară aproape
dreaptă (fig. 24).
Armătura genitală Placa ventrală transversală îngustată la
mijloc. Forcepsurile externe cu 3 clape ornamentate cu peri lungi. Cele
interne au părțile bazale înguste, cu un păr terminal. Părțile distale
ale forcepsurilor interne alungite. Volsela bine individualizată și rotun-
jită. Edeagul mai scurt decît forcepsurile, cordiform legat de baza for-
cepsurilor externe prin mușchi puternici (fig. 25).
Parazit pe numeroase specii de afide (Homoptera), ca : Acyrthosiphon
pisîim (Harris); A. (Liporrhinus) chelidonii (Kalt.) pe Chelidonium majus
L.; Amphorophora rubi (Kalt.); Aulacarthum solani (Kalt.); Anuraphis
mygdali Buch.; Aphis pomi De Geer. de pe Lactuca satira L.; Brachy-
caudus helichrysi (Kalt.); Brevicoryne brassicae (L.) de pe Brassica oier acea
(L.); Callipterus sp.; Oinara cembrae (Chol.); Gryptomyzus ribis (L.);
Dactynotus picridis (F.); Dactynotus sonchi (Geoffr.) de pe Sonchus oleraceus
L.; Dactynotus jaceae (L.); Dactynotus solidaginis (F.); Drepanosiphon
platanoides (Schrantz.) de pe Acer pseudoplatonus L.; Hyalopterus pruni
(Geoffr.) de pe Prunus domestica L., Phragmites communis Trinius.;
8- Praon dorsale (Haliday)
,J asPect generai $
15	ASUPRA SUBFAMILIEI APHIDIINAE DIN ROMÂNIA	109
^yperomizus lactucae (L.) de pe Sonchus oleraceus L., Liosomapliis abietina
(Walk.); Macrosiphoniella absintMi (L.) de pe Artemisia absinihium L.;
MaGrosiphum daphnidis Boemei; Macrosiphwm euphorbiae (Thomas);
Macrosiphu'm rosae (L.) de pe specii de Roșa', Macrosiphum avenae (L.)
Fig. 9. — Praon volucre (Haliday), aspect general Ș.
de pe Secole cereale L.; Macrosiphum fragariae (Walk.); Rhopalosiplium
padi (L.); Siphonophora sp.; Tuberculoides annulatus (Htg.) de pe Quercus
robur L.
110
MATILDA LĂCĂTUȘU și MIHAELA PANU
16 17
Răspîndirea geografică : Europa (Anglia, Elveția, B.D.G., B.F.G.,
B. P. Ungară, B. 8. F. Iugoslavia, Spania); Asia (B. P. Chineză).
în România : Șomcuta (reg. Maramureș), Băneasa (reg. București).
Specie nouă pentru țară.
Genul T r i o x y s Haliday, 1833
10.	Trioxys heraelei Haliday, 1833. Material: 2 obținute din
afide de pe planta Impatiens nonlitangere 3.VII.1965. Lungimea corpului
Fig. 10. — Trioxys heraelei Haliday, aspect generai o
ASUPRA SUBFAMILIEI APHIDIINAE DIN ROMÂNIA
111
1,6 mm; lungimea aripilor anterioare 1,3 mm. Abdomenul se termină
cu o furcă galbenă la bază, pe care se găsesc 4 peri lungi și unul apical
mai scurt (fig. 10).
Armătura genitală $. Tariera curbată, alungită, valvele 3 în formă
de secure, prevăzute cu peri așezați neuniform (fig. 26).
Parazit pe Aphis (Poralis) evonymi F., A. (Doralis) fabae Scop.;
A. (Roralis) rumicis L.; Cavariella umbellatarum (Koch), Myzella gale-
opsidis (Kalt.); Pterocomma (Clavigerus) salicis (L.), ca și pe afide care
colonizează pe plantele: Heracleum spondylium și Anthillis citisoides.
Răspîndirea geografică : Europa (Anglia, Olanda, B.D.G., B.F.G.,,
Spania, Italia).
în România : Dumbrava-Sibiu (reg. Brașov).
Gen și specie noi pentru țară.
BIBLIOGRAFIE
1.	Fahringer J., Festschr. 6O.Geburts. E. Ștrand., Riga, 1937, 3,240 —245.
2.	Makauer M., Beitrăge zur Entomologie, 1959, 8, 810 — 865.
3.	—	Beitrăge zur Entomologie, 1959, 9, 144 — 179.
4.	—	Beitrăge zur Entomologie, 1960, 10, 582—623.
5	Marshall T. A., Braconides, in Andre, Species des Hymenopteres d’Europe el d’Algerie^
Beaune, 1891, 5.
6.	Narayanan E. S., Subba Rao B. R. u. Sharma A. K., Beitrăge zur Entomologie, 1960,
10, 545-581.
7.	Start P., Acta Faunistica Entomologica Musei Nationalis, 1958, 34, 3, 53 — 96.
8.	—	Acta Societatis Entomologicae Cechosloveniae, 1959, 56, 3, 237 — 250.
9.	—	Acta Societatis Entomologicae Cechosloveniae, 1962, 59, 1, 42 — 58.
10.	Szepligeti G. V., Bracanidae, in Wytsman P., Genera insectorum Hymenoptera, Fam. Bra-
conidae, 1904, 22.
11.	TEJlEHrA A. H., Tpy«. Hhct. 3ooji. AH CCCP, 1948, 1, 154—158.
12.	Watanabe C. a. Takada H., Insecta Matsumurana, Hokkaido, 1964, 27, 1, 8 — 11.
Facultatea.,de biologie,
Catedra de entomologie.
Primită în redacție la 29 octombrie 1966.
Fig. 11. — Corpul de Brevicoryne brassicae L. parazitat.
Fig. 12. — Lysiphlebas fabarum, armătura genitală Ș.
Fig. 13. — Lysiphlebas fabarum, armătura genitală
Fig. 14. ~ Aphidias avenae Haliday, armătura genitală
Fig. 15. — Aphidias ervi Haliday, armătura genitală Ș.
c. 6000
115
Fig. 16. — Aphidius ervi Haliday, armătura genitală
Fig. 17 . — Diaeretus rapae (Curtis), armătura genitală Ș.
Fig. 18.Diaeretus rapae (Curtis), armătura genitală^.
Fig. 19. — Ephedrus lacertosus Haliday, armătura genitală $.
Fig. 20. — Ephedrus plagiator (Nees), armătura genitală Ș.
Fig. 21. — Ephedrus plagiator (Nees), armătura genitală 31.
Fig, 22. — Monoclonus nervosus (Haliday), armătura genitală
Fig. 23. — Praon dorsale (Haliday), armătura genitală 2.
Fig, 24. — Praon. volacre (Haliday), armătura genitală Ș.
Fig. 25. — Praon volacre (Haliday), armătura genitală
Fig. 26. — Trioxys heraclei Haliday, armătura genitală $.
NEUROSECREȚIA LA CRIODRILUS LACUUM HOFFM.
DE
MARIA CĂDARIU
591 (05)
Criodrilus lacuum Hoffm. este un oligochet acvatic. S-a studiat sistemul neuro-
secretor al animalelor normale, proaspăt recoltate din mediul lor de viață, și al
animalelor deshidratate.
S-a constatat că sistemul neurosecretor de la Criodrilus lacuum este asemănător
cu cel de la lumbricidele terestre. Starea funcțională a celulelor neurosecretorii
variază în diferite perioade ale anului. Deshidratarea animalelor provoacă o des-
cărcare masivă a neurosecreției din celule.
Criodrilus lacuum Hoffm., oligochet acvatic, trăiește de preferință-
în nămolul de pe fundul apelor stătătoare, printre rădăcinile plantelor.
V. Pop (12) îl încadrează în familia lumbricide, pe cînd alți autori (7)
îl separă într-o familie deosebită — criodrilide. Sistemul neurosecretor
al acestei specii încă nu a fost studiat. Cele mai multe cercetări asupra
neurosecreției se referă la reprezentanții familiei lumbricide — genurile
Lumbricus, Allolobophora, Octolasium, Eisenia — și doar o singură lucrare
(6) se ocupă cu oligochetele inferioare (enchitreide, tubificide, naidide).
Noi am studiat exemplare de Criodrilus lacuum Hoffm. colectate
din bălțile de la Someșeni (reg. Cluj). Am examinat sistemul neurosecretor
al animalelor normale proaspăt recoltate din mediul lor de viață și al
unor exemplare supuse unei deshidratări treptate. Am urmărit: topografia
sistemului neurosecretor în ganglionii cerebroizi și în lanțul ganglionar
ventral, aspectele morfologice ale celulelor neurosecretorii, variațiile lor
la animale colectate în perioade diferite ale anului și influența deshidra-
tării asupra neurosecreției.
MATERIAL ȘI METODĂ
Indivizii maturi de Criodrilus lacuum Hoffm. colectați între 15.IV și 15.VI.1966 au fost:
sacrificați și fixați imediat. O parte dintre exemplarele din iunie au fost ținute timp de 8 zile în
nămol provenit din baltă, într-un cristalizor deschis, la temperatura camerei. Pe măsură ce
ST. si CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 19 NR. 2 P. 121-127 BUCUREȘTI 1967
122	MARIA CĂDARIU	2
nămolul s-a uscat, indivizii, deși erau vioi, s-au deshidratat și ei treptat și au devenit din ce in
ce mai mici, tegumentul lor fiind lipsit de umiditatea obișnuită.
Am fixat în lichidul Bouin partea anterioară a animalului cuprinzînd primele 10 segmente.
Secțiunile histologice de 6p au fost colorate cu paraldehid-fucsină după Gabe.
REZULTATE
Sistemul nervos central de la Criodrilus lacuum conține numeroase
celule neurosecretorii, care se recunosc ușor după materialul colorat cu
paraldehid-fucsină în violet-roșcat, răspîndit în pericarion și în axon.
Ele se întîlnesc în toate organele sistemului nervos.
Ganglionii cerebroizi cuprind un cortex periferic alcătuit din peri-
carionul neuronilor și un neuropil așezat în centru, format din fibre
nervoase, prelungiri ale celulelor.
Spre partea dorsală și cea posterioară, cortexul ganglionilor cere-
broizi este constituit aproape exclusiv din celule neurosecretorii mici. Celu-
lele neurosecretorii mici sau celulele „a” sînt unipolare și intens colorate
în violet din cauza conținutului bogat în material neurosecretor. Axonii
lor intră în neuropil și formează în partea dorsal-caudală a acestuia o
„zonă de acumulare a neurosecreției”, descrisă prima dată de B. A r o s |
și B. V i g h (1), (2) la Lumbricus, dar bine vizibilă și la alte specii de !
lumbricide studiate.	i
Celulele neurosecretorii mici se prezintă sub aspecte citologice dife- Ș
rite, care trădează stadii deosebite din procesul neurosecretor. Unele sînt
în stadiul de secreție activă, de încărcare cu material neurosecretor. Cito- :
plasma acestora este densă, compactă și pare omogenă, fiind plină cu
neurosecreție (pl. I, 1). Asemenea celule se găsesc în număr foarte mare
la exemplarele colectate în iunie. Altele sînt mai mult sau mai puțin
vacuolizate. Vacuolele conțin cîte o granulă neurosecretorie mare. Celulele
vacuolizate se găsesc într-o perioadă de eliminare, de descărcare a neuro-
secreției. Ele se întîlnesc mai ales la exemplarele colectate în aprilie (pl. I,
2 și 3). Uneori, vacuolizarea merge atît de departe, încît citoplasmă
capătă aspect spongios, cum este cazul la animalele deshidratate (pl. I, 4),
ceea ce denotă o masivă descărcare a materialului neurosecretor din celulă,
în fine, printre celulele vacuolizate se întîlnesc și celule pe cale de deza-
gregare (pl. I, 3).
La partea anterioară și cea posterioară a ganglionilor cerebroizi
se găsesc celule neurosecretorii mari, slab colorate cu paraldehid-fucsină.
Ele sînt reduse ca număr și conțin foarte puțin material neurosecretor.
Mai bogate în neurosecreție sînt celulele mari de pe laturile ganglionilor,
situate în partea profundă a cortexului (pl. II, 5).
Și celulele mari îmbracă aspecte diferite, care reprezintă stadii
deosebite din procesul neurosecretor. în majoritatea cazurilor, granulele
de neurosecreție se întîlnesc numai în vacuole sau pe marginea acestora.
La celulele localizate pe laturile ganglionilor, întreaga citoplasmă este
încărcată cu neurosecreție. Axonii celulelor neurosecretorii mari intră în
partea profundă a neuropilului.
Variația aspectului celulelor neurosecretorii mari este neînsemnată
la cele trei loturi de indivizi.	|
3	NEUROSECREȚIA LA CRIODRILUS LACUUM HOFFM.	123
în ganglionii subeso^agieni, pericarionul celulelor este așezat în
partea ventrală, constituind un cortex, iar neuropilul ocupă partea dorsală
a ganglionilor.
Latero-ventral, în vecinătatea locului de inserție a conectivilor
inelului periesofagian se află cîte un grup de celule cu neurosecreție
abundentă (pl. II, 6). Celulele conțin vacuole ocupate de cîte o granulă
neurosecretorie mare, iar citoplasmă intervacuolară este invadată de
grăunciori mai mărunți. La exemplarele colectate în luna aprilie, în jurul
celulelor se disting granule grosiere de neurosecreție, care par expulzate
direct din pericarion (pl. II, 6). Absorbția acestor granule pare să se facă
de către capilarele care vascularizează ganglionii. în figura 6 (pl. II) se
observă un capilar dilatat, care trece chiar pe lîngă suprafața peri-
carionului.
Ganglionii subesofagieni mai conțin și celule neurosecretorii mari,
cu puține granule de neurosecreție. Ele au aceleași caracteristici citologice
ca și celulele mari din creier și sînt localizate mai ales spre partea ante-
rioară și cea posterioară a ganglionilor.
La următorii ganglioni ai lanțului ventral, pericarionul celulelor
ocupă părțile latero-ventrale ale acestora, iar neuropilul este așezat dorsal,
în locul de ieșire a nervilor laterali există un grup de celule încărcate cu
neurosecreție (pl. II, 7). Spre mijlocul regiunii ventrale a cortexului
acestor ganglioni se găsește o pereche de celule mari neurosecretorii (pl. II,
8). Neurosecreție mai puțină se află în celulele mari din partea ventrală
și de pe părțile laterale ale ganglionilor.
DISCUȚII ȘI CONCLUZII
Observațiile noastre ne conduc la concluzia că sistemul neurosecretor
de la Criodrilus lacuum este organizat în mod asemănător cu cel de la
speciile de lumbricide. Întîlnim aceleași tipuri de celule neurosecretorii,
localizate în aceleași regiuni ale sistemului nervos central, ceea ce ar putea
constitui un caracter în plus pentru încadrarea acestei specii în familia
lumbricide.
Remarcăm și unele mici deosebiri, care privesc în special aspectul
citologic și starea funcțională a celulelor neurosecretorii. Astfel, în decursul
ciclului neurosecretor al celulelor mici din ganglionii cerebroizi, la nici
una din speciile de lumbricide terestre nu apar vacuole precis conturate,
cu granule neurosecretorii în interiorul lor, ca la Criodrilus. La Criodrilus
lacuum, ganglionii lanțului ventral posedă mai multe celule neurosecretorii
și acestea conțin mai multă neurosecreție decît la speciile de lumbricide
terestre.
Aspectele citologice sub care apar celulele mici din ganglionii cere-
broizi au fost interpretate ca stadii deosebite ale procesului neurosecretor.
Apariția diferitelor stadii este variabilă la loturile de indivizi. După pre-
dominanța unora sau altora din aceste stadii, s-ar putea aprecia starea
funcțională generală a sistemului neurosecretor. Astfel, la exemplarele
•colectate în luna iunie, majoritatea celulelor se găsesc în faza de secreție
activă și sînt încărcate cu material neurosecretor. La exemplarele colectate
în aprilie predomină celulele vacuolizate, alături de care se întîlnesc și
124
MARIA CĂDARIU
celule pe cale de dezagregare. Deci sistemul neurosecretor se află într-o;
perioadă de descărcare a neurosecreției. Deosebirile semnalate între cele
două loturi de indivizi ne fac să întrezărim existența unor variații sezoniere-
la Criodrilus lacuwn, așa cum am constatat și la Octolasium lacteum. <
O descărcare masivă de neurosecreție, manifestată printr-o vacuoli-g
zare avansată și printr-o scădere a cantității materialului neurosecretor
din citoplasmă intervacuolară, s-a constatat la indivizii de Criodrilus^
deshidratați. De aici se poate deduce că sistemul neurosecretor de la
Criodrilus lacuum este sensibil și reacționează la schimbarea condițiilor
de mediu, la fel ca și cel al speciilor de lumbricide terestre (2), (5). El
intervine, probabil, în fenomenele de adaptabilitate.
Granulele neurosecretorii sînt eliminate din celulă, în mod obișnuit,
prin axon. Prezența granulelor neurosecretorii în afara celulelor din
ganglionii subesofagieni ne arată posibilitatea expulzării directe a acestora
din pericarion. Eliminarea directă din pericarion nu exclude descărcarea
pe calea axonului, ci reprezintă un mijloc în plus de ajungere a materia-
lului neurosecretor în circuitul sanguin. în cazul nostru, acest fenomen
se produce tocmai la animalele recoltate în luna aprilie, la care și în gan-
glionii cerebroizi au loc fenomene de descărcare intensă a neurosecreției.
în cazul unei descărcări masive a neurosecreției la Criodrilus lacwum
celulele neurosecretorii își pot elimina secreția și pe cale holocrină, deza-
gregîndu-se. Ele se reconstituie pe seama celulelor nediferențiate a>j
neoblastelor, care sînt răspîndite în toate organele sistemului nervos-
central, așa cum s-a constatat și la speciile de lumbricide (3), (5), (8,) (9)..
BIBLIOGRAFIE
1.	Aros B. a. Vigh B., Acta biol. Acad. Sci. hung., 1961, 12, 3.
2.	— Acta biol. Acad. Sci. hung., 1961, 12, 2.
3.	— Acta biol. Acad. Sci. hung., 1962, 13, 2.
4.	Cădariu M., Studia Univ. Babeș-Bolyai, 1965, 1.
5.	— Studia Univ. Babeș-Bolyai, 1966, 1.
6.	Deuse-Zimmermânn R., Z. Zellforsch., 1960, 52.
7.	Ude H., Oligochaeta, Tierivelt Deutschlands, Berlin, 1929, 15.
8.	Herlant-Meewis H., Bull. biol. France et Belg., 1961, 95, 4.
9.	- Z. Zellforsch., 1966, 69.
10.	Oosaki T., Z. Zellforsch., 1966, 72.
11.	Otremba P., Z. Zellforsch., 1961, 54, 4.
12.	Pop V., Anal. Acad. R.P.R., Secția șt. geol., geogr. și biol., 1948, Seria A, I, meni. 9.
Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj,
Catedra de zoologie.
Primită în redacție la 16 noiembrie 1966.
127
date în legătură cu dezvoltarea gonadelor
MASCULE DE CEGĂ (ACIPENSER
RUTRENUS L.)
DE
MARIA CALOIANU-IORDĂCHEL
591(05)
Analiza histologică efectuată asupra gonadelor mascule la cegă în perioada iulie-
noiembrie a permis evidențierea fazelor de dezvoltare a elementelor sexuale în
intervalul de timp studiat, precum și evidențierea unor detalii asupra modificărilor
structurale ale țesutului interstițial, ale tubilor seminiferi și ale celulelor sexuale.
Studiile efectuate de către o serie de cercetători, ca Gr. A n t i p a
(1), (2), 0. S. Antonescu (3), A. Antoniu-Murgoci (4),
(5), (6), I. Borcea (7),Th. Bușniță (9), J. P e 11 e g r i n (16),
I. Pitiș (17), V. Leonte (14), (15) etc., asupra acipenseridelor din
bazinul dunărean aduc date prețioase referitoare la sistematica și biologia
acestui grup, precum și unele date de morfologie. în ceea ce privește sis-
temul reproducător există puține studii (6), (10) etc. Referitor la cegă, un
studiu ecologic mai amănunțit, în care apar și date asupra stării gonadelor
în diferite perioade ale anului, cu cîteva exemplificări histologice, a fost
efectuat în sectorul iugoslav al Dunării de către Draga J a n k o v i c
(12). După această autoare, reproducerea cegii are loc în Dunăre în
perioada aprilie-mai, iar maturarea gonadelor cuprinde cinci perioade.
Dintre acestea, primele două perioade sînt parcurse în stadiile juvenile,
ciclul sexual al exemplarelor mature fiind reluat de la stadiul al doilea.
Perioada de spermatogeneză activă, după autoarea menționată,
este cuprinsă la exemplarele adulte în intervalul de la sfârșitul lunii iulie
pînă în martie. Aceasta se subdivide în felul următor : sfîrșitul lunii iulie
și luna august, cînd sînt parcurse stadiile III—IV; sfîrșitul lunii august,
luna septembrie și prima jumătate a lunii octombrie, stadiul IV; a doua
jumătate a lunii octombrie pînă în luna martie, stadiile IV—V, cînd
intră în faza premergătoare reproducerii.
în cele ce urmează vom prezenta rezultatele cercetărilor histologice
efectuate de noi asupra cegii din sectorul românesc al Dunării, care ridică
ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 19 NR. 2 R. 129-136 BUCUREȘTI 1967
131
130
MARIA CALOIANU-IORDACHEL
probleme deosebite față de cele semnalate de autoarea mai sus citat,
și relevă o serie de caracteristici structurale ale gonadei mascule care pîn|
acum nu au fost cercetate în mod special.	”
MATERIAL ȘI METODĂ
Exemplarele de cegă au fost pescuite în Dunăre, lingă Brăila și în porțiunea cuprins
între Fetești și Făcăieni, zone care sînt semnalate și ca locuri preferate pentru reproduceri
Recoltările s-au făcut în perioada iulie-noiembrie de la circa 10 exemplare mature, a căror dimeii
siune a variat între 40 și 52 cm, iar greutatea între 3 250 și 4 900 g. Paralel cu observații!'
efectuate asupra aspectului exterior al gonadelor au fost recoltate probe pentru o analizi
histologică niai detaliată. Fixatorii folosiți au fost: amestecul lui Bouin, formol neutru 10
amestecul Serra. Colorările de ansamblu s-au obținut cu hematoxilină ferică-eozină și Azai^
după metoda Heidenhein și metoda tricromică Masson. Acizii nucleici au fost evidențiați ci?
ajutorul reacției Feulgen și verde de metil-pironină, iar polizaliaridele cu reacția PAS dupij
Lillie și carminul lui Best.	t
Asupra aspectului macroscopic al gonadelor nu ne vom opri în lucrarea de față, deoaf
rece acesta este asemănător cu al celorlalte specii de acipenseride, dar vom insista asupra ele|
mentelor sexuale și modificărilor pe care le suferă gonadele în decursul spcrmatogenezei active|
■ ■ ■	■ I
EXPUNEREA REZULTATELOR ȘI DISCUȚII	j
Structura gonadelor mascule de cegă în perioada studiată prezintăț
variații însemnate. Astfex, analizînd probele din luna iulie, se observă^
că tubii seminiferi sînt relativ reduși ca dimensiuni, iar la exterior sîntl
înveliți de o membrană de natură conjunctivă, bogată în polizaharide I
(glicogen) (pl. I, 2). în spațiul dintre tubii seminiferi, care au o dispoziției
neregulată și ondulată, se deosebesc elemente conjunctive, vase sanguinei
și din loc în loc celulele lui Leydig. Lumenul canalelor seminifere este?
ocupat de numeroase spermatogonii (pl. I, 1). Nucleii acestora, rotunzi j
sau ușor ovali, se colorează intens cu hematoxilină, dovedind existența t
unui material cromatic abundent. Treptat, pe măsură ce înaintăm în f
timp, tubii seminiferi se lărgesc, iar lumenul lor este ocupat de celule |
sexuale nou formate. Alături de spermatogonii se întîlnesc numeroase ।
spermatocite (pl. I, 3). Pe secțiunile efectuate în gonadele exemplarelor (
pescuite în luna septembrie, tubii seminiferi apar mult mai largi, fapt j
care determină reducerea țesutului interstițial. în interiorul tubilor semi- !
niferi, elementul predominant îl formează spermatidele.	j
Cantitatea de polizaharide din țesutul interstițial scade pînă la |
completa dispariție. Ușoare urme se păstrează numai în membrana exter-
nă a tubilor seminiferi. De data aceasta, glicogenul apare în epiteliul ger-
minativ al tubilor seminiferi.
Spre sfîrșitul lunii septembrie, în țesutul germinativ se observă din
loc în loc, împlîntați, spermatozoizi. Capul acestora este alungit și capătă
o dublă colorație cu reactivii la acizi nucleici. Aceasta dovedește că în por-
țiunea anterioară a capului colorația violacee intensă este dată de ARN,
iar în porțiunea posterioară a capului colorația albastră la Feulgen și
cea verde la verde de metil-pironină sînt date de ADN.
PLANȘA 1. - Caracteristicile structurii testiculului la cegă în stadiul III
și începutul stadiului IV de maturare a elementelor sexua e.
1, Secțiune longitudinală în testiculul de cegă pescuită la începutul
lunii august. în lumenul canalelor se află numeroase spermatogonii. Azan
(oc. 6, ob. 40).
2, Conturul accentuat al canalelor dat de polizaharide prin reacția PAS (oc.
8, ob.40)
3, Secțiune longitudinală în testiculul de cegă pescuită în luna septembrie,
în lumenul tubilor seminiferi se află numeroase spermatocite, spermatide
și chiar spermatozoizi. Colorație tricromică Masson (oc. 6, ob. 15).
4, Aspectul testiculului la sfîrșitul lunii septembrie. Tubii seminiferi
largi cuprind în lumenul lor mulți spermatozoizi. Azan (oc. 6, ob. 65).
133
PLANȘA II. — Aspectul testiculului la cegă în decursul stadiului IV de
maturare (luna octombrie).
5,	Tubii seminiferi de dimensiuni crescute și cu spermatozoizi numeroși.
Azan (oc. 6, ob. 15).
6	și 7, Procesul de spermiogeneză continuă. Se observă spermatide, care
devin din ce în ce mai puțin numeroase (7), și o cantitate creseîndă de
spermatozoizi. Hematoxilină ferică Heidenhein (oc. 8, ob. 65).
8,	Tubii seminiferi sînt complet umpiuți cu spermatozoizi. Azan
(oc. 8, ob. 65).
despre dezvoltarea gonadelor mascule la CEGĂ	135
în luna octombrie, aspectul gonadei este mult deosebit. Tubii
,eminiferi sînt puternic lărgiți, cu un epiteliu germinativ mult redus și
mermatogonii izolate. Spermatidele sînt mai numeroase, dar și acestea
in plin proces de transformare. Împlîntați în sincițiu, dar mai ales eli-
berați în lumenul canalelor, se află numeroși spermatozoizi (pl. I, 4).
Ei sînt dispuși neregulat, dar, pe măsură ce ne apropiem de sfârșitul
lunii octombrie, alcătuiesc o masă compactă care tinde să acopere întreg
lumenul canalelor (pl. II, 5—8). în faza finală, capetele spermatozoizilor
liberi apar colorate total în verde, în timp ce cozile acestora rămîn
aproape incolore sau capătă o colorație de fond generală. La unele exem-
plare ni s-a întîmplat ca în cazul secționării testiculului să se scurgă un
lichid lăptos, fapt care dovedește că spermatozoizii nu alcătuiesc numai
o masă amorfă în lumenul canalelor.
Aspectul gonadelor la exemplarele de cegă studiate în perioada
iulie-noiembrie dovedește că procesul de spermatogeneză, mult mai lent
la sfârșitul lui iulie și începutul lunii august, se intensifică în următorul
interval, așa că în luna octombrie procesul de spermatogeneză, chiar
și cel de spermiogeneză, este aproape terminat. Trebuie menționat însă
și faptul că, printre exemplarele studiate, am întîlnit și indivizi care la
sfârșitul lunii octombrie se aflau cu gonadele în diferite faze ale stadiului
III de maturare a elementelor sexuale.
Faptul că la numeroase exemplare stadiul IV este desăvîrșit chiar
din luna octombrie ne face să privim cu rezerve părerea autoarei citate
mai sus, după care acest stadiu de maturare a elementelor sexuale se
petrece de-a lungul perioadei octombrie-martie la toate exemplarele
de cegă.
Este necesar să se efectueze studii ecologice și histologice suplimen-
tare asupra modului cum iernează masculii și asupra stadiilor în care se
află gonadele la diferite date în perioada noiembrie-martie. După autoarea
iugoslavă, aspectul histologic al testiculului în luna ianuarie nu elucidează
•complet problema. Este necesar de asemenea să se stabilească dacă există
posibilitatea unor deosebiri între ritmul de dezvoltare a populațiilor de
■cegă din cursul inferior al Dunării față de cele care se dezvoltă în amonte
de cataracte.
în funcție de datele prezentate se pot face două presupuneri valabile :
—	Exemplarele adulte iernează cu organele sexuale în ultimul
stadiu de spermiogeneză, iar primăvara temperatura apei determină
numai depunerea lapților.
—	Este posibil ca dintre masculii de cegă unii să atingă stadiile
definitive ale spermatogenezei în toamnă, iar în anii cu condiții de mediu
propice să se și reproducă. Această presupunere este sprijinită și de faptul
-că cercetările extinse și asupra fazelor de creștere a ovocitelor dovedesc
că acestea, la sfârșitul lunii octombrie, au intrat în ultima fază a stadiului IV
de maturare.
Dacă această presupunere este valabilă, ea dovedește o dată în plus
marile posibilități ale acestui grup de pești de a se adapta la condițiile
variabile de mediu, fenomen de mare însemnătate biologică. Trebuie să
;se țină seama în acest caz că nu avem de-a face cu un grup relict în regres,
•ci, dimpotrivă, se afirmă cu tărie teoria progresului biologic al sturionilor
136
MARIA CALOIANU-IORDACHEL
De asemenea se reactualizează problema raselor sau grupelor bi^
logice în cadrul speciilor.
Tot din aceste fapte se desprinde și o concluzie de mare important
practică. Existența exemplarelor în ultima fază de maturare a elementele
sexuale creează posibilitatea obținerii dirijate a unei a doua generați
în același an. Aceasta ar duce la creșterea numărului de indivizi și la posi
bilitatea popularii mai rapide a bazinelor sărace, în special a lacurile
de acumulare de pe lîngă marile hidrocentrale.
BIBLIOGRAFIE
VARIABILITATEA INTERSPECIFICĂ
ȘI INTRASPECIFICĂ A SACULUI VASCULAR
LA GOBIIDE*
1.	Antipa Gr., Fauna ichtiologică a României, Acad. Rom., Public, fond. „V. Adamachi”
1909, 16.
2.	— Les sturions de la mer Noire, leur biologie ei Ies mesures necessaires pour leur protec-
Hon, Acad. Rom., București, 1934, 16.
3.	Antonescu C. S., Peștii apelor din România, Acad. Rom., București, 1934.
4.	Antoniu-Murgoci A., Ann. Sci. Univ. Jassy, 1936, 23, 1 — 4.
5.	—	Ann.	Sci. Univ. Jassy, 1936, 23, 1 — 4.	ș
6.	—	Ann.	Sci. Univ. Jassy, 1942, 23.	•
7.	Borcea I., Arch. de Zool. exp. et gen., 1906, 5, 4.	,	;
8.	—	Ann.	Sci. Univ. Jassy, 1929, 15, 3 — 4.	?
9.	Bușniță Th., Contribuțiuni la studiul organului olfactiv la vertebrate, București, 1932.
10.	Caloianu-Iordăchel M., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1965, 17, 2.
11.	Dimitriu M., Ann. Sci. de l’Inst. Nat. Zoot. de Roum., 1937, 6.	l
12.	Draga JankoviC, Ekologija dunavske kecige (Acip. ruthenus). Stampa, Graficko preduzece;.
„Branko-Donovic”, Beograd, 1958.	:s
13.	r£PBHJIBCKIl0 H. JL, Ocempoeoe xoanucmeo e eodoeMax CCCP, MocKBa, 1963, 5 — 18.. (
14.	Leonte V., Rev. Ind. Alimentare, 1955, 3.
15.	— An. Inst. cerc, pisc., 1956, 1.	|
16.	Pellegrin J., Les esturgeons du Danube, Paris, 1925.	|
17:	Pitiș I., Bul. Inf. Sect. Pisc., 1949, 1, 3.
Institutul de biologie „ Traian Săvulescu”,
Sectorul de morfologie anim,ală.
Primită în redacție la 1 iunie 1966..
DE
VIRGINIA POPESCU-MARINESCU
591(05>
în lucrarea de față, autoarea se ocupă cu studiul sacului vascular la reprezen-
tanți din familia gobiide (specii care duc viață în medii diferite), arătînd că :
—	variabilitatea interspecifică a sacului vascular este în legătură cu condițiile
de mediu în care trăiește animalul, cu filogenia, precum și cu rolul bariestezic al
sacului vascular;
—	variabilitatea intraspecifică a sacului vascular este în legătură cu vîrsta
animalului.
Sacul vascular la teleosteeni a format obiectul de studiu al diferi-
ților autori.
Asupra rolului său, părerile sînt încă împărțite. Afirmația lui
K. W. D a m m e r m a n n (3) referitoare la dezvoltarea mare a sacului
vascular la peștii marini și mică la cei dulcicoli a fost infirmată de O. N e -
crasov și colaboratori (8), (9). De asemenea, a fost infirmată și ideea
lui Ha 11 er v. Hallerstein V. (4) despre dezvoltarea mare a
sacului vascular la. speciile marine bune înotătoare. Nici părerea lui
S e p p (citat după (8)) privitoare la rolul de organ de percepere a
mișcărilor progresive nu mai este admisă. Afirmația lui K. W. D a m -
m e r m a n n și H. Lissner că sacul vascular este un organ bentic,
presoreceptor, este sprijinită de unele date ale lui O. N e c r a s o v
și colaboratori (8).
Morfologia sacului vascular a fost studiată de diferiți autori (3),.
(4), (7), (8) atît la reprezentanți ai speciilor de apă dulce, cît și la cei
de apă marină. Una dintre cele mai complete lucrări este a lui O. N e -
crasov și colaboratori (8). Autorii afirmă că sacul vascular este un
organ extrem de variabil ca formă și grad de dezvoltare atît interspecific,
cît și intraspecific.
în lucrarea de față ne ocupăm de variabilitatea sacului vascular la,
un număr de 14 specii de gobiide din țara noastră.
* Material din teza de doctorat.
ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 19 NR. a P. 187 - 140 BUCUREȘTI 1987
138
VIRGINIA POPESCU-MARINESCU
ASPECTUL MORFOLOGIC ȘI DIMENSIUNILE RELATIVE* ALE SACULUI
VASCULAR LA G ORI IDE	|
Sacul vascular la toate gobiidele prezintă distal o porțiune în form(
de poligon neregulat (corpul) cu vîrful orientat antero-median și cu
ușoară excavație postero-mediană. Proximal prezintă un peduncul cț
se insinuează anterior printre lobii laterali (8).	"	*
1.	Gobius (Apollonia) melanostomus Pallas, 1811
(formă necto-bentonică)
După cercetările noastre, sacul vascular de Gobius melanostomui^
la indivizii adulți depășește posterior lobii laterali. Ind. Ig.s.v./lg. hip;
este 32,26—50,00 %(M = 42,45), iar ind. lăț. 28,00-44,44 %(M = 36,39){
Se observă o variabilitat.e individuală a sacului vascular mai puți^
accentuată ca formă și mai mult ca dimensiuni. Ea privește ind. Ig. s.v./lg.k
hip. și ind. Ig. pedunculului/lg. corpului sacului vascular, care este dej
10,00—85,71% (M = 47,85). De asemenea, valori diferite au ind. lăț./lgl
corpului sacului vascular, care reprezintă^
— &v.
—b.rh.
-----V
-----l.m.
Fig, 1. — Gobius melanostomus, creie-
rul văzut ventral. I.I., Lobi laterali;
l.m., lob median; s.v., sac vascular;
h^., hipofiză; b. rh., bulb rahidian
(prescurtările sînt valabile pen tru toate
figurile).

114,28—157,00 % (M -135,64), și ind. lăț.j
s.v./lăț. b.rh. 38,33—55,55 %(M = 46,94).!
Deci, la unele exemplare, sacul vasculari
are corpul mic și pedunculul lung, pe| '
cînd la altele corpul este înalt, iar pe-1
dunculul foarte scurt (fig. 1). Sacul vas-|
cular se pare a fi mai mare la indivizii! ,,
mai tineri. Figura dată de O. K e c r a s o v'| ..
și colaboratori (8) pentru sacul vascular!
de Gobius melanostomus seamănă cu unele |
forme găsite de*noi.	ț
Semnalăm la unele exemplare de|
Gobius melanostomus corelația dintre mă-1
rimea sacului vascular și a hipofizei: cu |
cît sacul vascular este mai mare, cu atît I
hipofiza este mai mică și invers.	|
2.	Gobius (s. str.) niger Linnaeus,
(formă necto-bentonică)
1758
Sacul vascular de Gobius niger prezintă o mare variabilitate atît ca |
formă, cît și ca dimensiuni:	|
a) la unele exemplare (fig. 2, a) este foarte strîns apropiat de lobii I
laterali; pedunculul este mascat, încît la prima vedere ar părea nepe- I
dunculat, iar corpul se poate înscrie într-un triunghi;	I
* Prescurtările folosite pentru anumiți indici dc lungime, lățime și lățime/lungime, I
stabiliți pe baza măsurătorilor făcute de noi, utilizînd formulele date de O. Necrasov și I
colaboratori (8) : ind. Ig. s.v./lg. hip. = indicele de lungime a sacului vascular/lungimea hipo- i
talamusului;	1
ind. lăț. s.v./lăț. liip. = indicele de lățime a sacului vascular/lățimea hipotalamusului;	I
ind. lăț.dg.s.v. — indicele de lățime/lungimea sacului vascular; ind. lăț.s.v./lăț.b.rh. = indi- |
cele de lățime a sacului vascular/lățimea bulbului rahidian.	I
a _ e. — Gobius niger, creierul
văzut ventral.
140
VIRGINIA POPESCU-MARINESCU
VARIABILITATEA SACULUI VASCULAR LA GOBIIDE
141
b) la alte exemplare de Gobius niger (care formează majoritatâ	i , i ~
celor studiate de noi) sacul vascular prezintă un peduncul și un	1® a Mei venWe a“X S^vâ’X
bine detașate de lobii laterali. Forma sa la acestea vanaza mult, de ț^e detașăt de celelalte formațiuni și depășește mult posterior lobii laterali,
aceea de triunghi înalt la patrulater mult lățit. Astfel, în cazurile pri
zentate în figura 2, b, corpul sacului vascular este ca un triunghi aproajf
echilateral, cu excavația posterioară foarte ștearsă, aproape inexistenți
Pedunculul este mult mai scurt decît corpul. în figura 2, e, corpul sacuh|
vascular se înscrie într-un patrulater neregulat, ușor mai lat decît înalt)
Pedunculul este lung. în figurile 2, d și e', corpul sacului vascular
înscrie tot într-un poligon, dar mult mai lat, iar pedunculul este lungj
La aceste ultime trei figuri (fig. 2, e—e), excavația triunghiulară de p|
linia mediană posterioară este adîncă.	|
Ind. lăț./lg. s.v. variază de la 80,00 la 143,50% (M = 111,75), ia|
ind. lg. s.v./lg. hip. este de 34,08—58,00% (M — 46,53).'	|
Datorită formei și dimensiunilor diferite, în special lățimii, sacu|I
vascular ocupă o suprafață mai mare sau mai mică din lățimea bulbului
rahidian (fig. 2, a—e). Ind. lăț. s.v./lăț. b.rh. variază de la 58,52' hl
94,34% (M - 72,53).	I
După cele arătate, s-ar putea crede că sacul vascular de Gobiwf
niger, deosebindu-se atît de mult la diferitele exemplare, este de la|
specii deosebite,	I
Această variabilitate intraspecifică a sacului vascular nu am putut-of
pune în legătură nici cu vîrstă animalului, nici cu epoca de reproducere!
sau sexul.	I
-—h.rh.
a
— V
—1.1.
-----l.m.
--------1.1.
b
Fig. 3. — Gobius fluviatilis, creierul văzut ventral, a, Exemplare tinere; b, exem-
plare adulte.
—b.rh.
4. Gobius (Zosterisessor) ophiocephalus Pallas, 1811
(formă necto-bentonică)
3. Gobius (Neogobius) fluviatilis Pallas, 1811
(formă necto-bentonică)
La sacul vascular de Gobius ophiocephoblus (fig. 4) nu am observat
| o accentuată variabilitate intraspecifică. Toate exemplarele studiate au
| corpul globulos, ușor mai lat decît înalt, iar excavația posterioară foarte
| slabă. Pedunculul este lung și subțire.
I
fe
I Ind. lăț./lg. s.v. este 58,33—66,66%
Ca și la Gobius niger, sacul vascular de G. fluviatilis prezintă ol ^^mărime, în comparație cu
mare variabilitate ca forma și dimensiuni. După datele noastre, presu-। celelalte părți ale hipotalamusului, sacul
punem că această variabilitate este în legătură cu vîrstă animalului.Astfel, | vascular este mic. Ind. lg. s.v./lg. hip.
la exemplarele mai tinere, forma corpului sacului vascular este rombică | .este 46,15—60,00% (M = 53,08), iar
(fig. 3, a), iar pedunculul lung. La adulți, corpul sacului vascular este | ind. lăț. 35,00—35,72% (M = 35,36).
triunghiular, cu excavația posterioară triunghiulară vizibilă, iar pedun- 1 Dl ocupă numai o mică parte din
cuiul scurt (fig- 3 b).	I	lățimea feței ventrale a bulbului rahi-
w	w .	,	. . . .	. .	| dian. Ind. lăț. s.v./lăț.b.rh. este 43,33 —
Remarcam corelația dintre manmea pedunculului și a corpului sacu- |	0/	43 gg^
i * Sacul vascular este bine detașat
j de celelalte formațiuni hipotalamice,
I fără însă a fi mult îndepărtat de
acestea. El depășește posterior lobii
laterali.
lui vascular, și anume, cu cît pedunculul este mai scurt, cu atît corpul |
este mai mare și invers. Ind. lăț./lg. s.v. este 63,63—100,00 % (M — 81,81). j
în raport cu celelalte părți ale hipotalamusului, sacul vascular este
bine dezvoltat cînd are forma triunghiulară și mai puțin cînd are forma s
rombică. Ind. lg. s.v./lg. hip. este 44,35—56,25% (M — 50,14), iar ind.
--U
Fig- 4. — Gobius ophiocephalus, creierul
văzut ventral.
—l.m.

142
VIRGINIA POPESCU-MARINESCU
VARIABILITATEA SACULUI VASCULAR LA GOBIIDE
143
1 Această largă variabilitate este redată de ind. Ig. s.v./lg. hip. de
^5,00—55,55% (M = 50,27) și de ind. lăț. de 40,90-66,66% (M = 53,78).
1 Figura dată de O. Necrasov și colaboratori (8) pentru sacul
{vascular și lobii laterali de Gobius cephalarges se aseamănă cu ceea ce am
Bgăsit noi la masculii cu talia de peste 10 cm lungime.
Sacul vascular la Gobius syrman (fig. 5), ca și la alte specii, ip
prezintă variații individuale deosebite. El seamănă cu cel de la Gobi^
fluviatilis (fig. 8). La toate exeiu
5. Gobius (Pontieola) syrman Nordman, 1840
(formă necto-bentonică)
---Im.
-l.l.
‘ $
—y
— b.rh.
X
Fig. 5.— Gobius syrman, creierul văzut ventral.
plarele, pedunculul sacului vascular
ca lungime, nu întrece corpul. Ultr
mul se poate înscrie într-un triung]^’
care posterior prezintă o excavați
foarte slabă.
Ca mărime, sacul vascular estS
relativ dezvoltat. Ind.lg.s.v./ Ig. hipț
este 51,43-51,72% (M = 51,57), iar
ind. lăț. 49,23-53,84% (M = 51,63)|
El depășește posterior lobii laterali*
în raport cu bulbul rahidiai
nu ocupă decît o parte din lățime^
acestuia. Ind. lăț s.v./lăț. b.rh. estd
52,00-67,27% (M = 59,63).	?
6. Gobius cephalarges Pallas, 1831
(formă necto-bentonică)

Sacul vascular la Gobius cephalarges prezintă variații în special"'
în ceea ce privește mărimea.	|
Astfel, la femelele tinere de circa 8 cm lungime (fig. 6, a) este&
foarte mare. Corpul, relativ triunghiular, constituie partea cea mai dez-|
voltată atît ca lungime, cît și ca lățime, pe cînd pedunculul este foarte|
redus. în acest caz, sacul vascular are lățimea aproximativ egală cu|
lungimea. El ocupă aproape toată lățimea feței ventrale a bulbului rahi- J
dian și depășește mult posterior lobii laterali.	|
La masculii mai tineri, cu lungimea de circa 8 cm, are aceeași formă |
ca la femelele tinere, cu singura deosebire că este mai puțin lat.	|
La masculii mai mari, care depășesc talia de 10 cm lungime, sacul |
vascular (fig. 6, b) este mic, avînd aspectul tipic de picătură atîrnîndă. 1
Și la aceste exemplare, pedunculul este mai scurt și corpul mai mare. în I
asemenea caz, lungimea sacului vascular depășește puțin lățimea sa. în I
comparație cu bulbul rahidian, nu ocupă decît 52,94% din lățimea feței I
ventrale a acestuia.	î
La toate exemplarele (femele și masculi), sacul vascular este strîns I
apropiat de lobii laterali.	I
— l.m.
	
a
-----S.V.
-----b.rh.
b
-v
-----l.m.
-----l.l.
ț Fig. 6. — Gobius cephalarges, creierul văzut ventral, a, Ș tinără; b, 5 adult.
7. Gobius (Pontieola) kessleri Giinther, 1861
(formă necto-bentonică)
Sacul vascular de Gobius kessleri prezintă o ușoară variabilitate,
în special în ceea ce privește forma (fig. 7). Corpul său, în formă de hexagon
neregulat, este mare, iar pedunculul scurt. La unele exemplare, pedun-
cuiul este atît de scurt, încît pare
inexistent. Corpul sacului vascular
prezintă lateral două concavități,
posterior două convexități formînd
pe linia mediană incizura vizibilă.
Sacul vascular, mult mai lung
decît lat, are ind. lăț./lg. 89,28—
120,69% (M = 104,98). El depășește
mult posterior lobii laterali. Ind.
Ig. s.v./lg. hip. este 50,00—50,90%
(M = 50,45), iar ind. lăț. 38,46 —
53,85% (M — 46,14). în raport cu
bulbul rahidian, sacul vascular ocupă
6 bună parte din fața ventrală a
acestuia.
	
- b.rh.
Fig. 1 ,—Gobiuskessleri, creierul văzut ventral.
—v
------l.m.
---l.l.
144
VIRGINIA POPESCU-MARINESCU
— l.m.
-l.l.
— s.v
— b.rh.
vat
----s.v
8. Gobius (Babka) gymnotrachelus Kessler, ^1857
(formă necto-bentonică)
Fig. 9. — Gobius balrachocephalus, creierul
văzut ventral.
--l.m. î
—«4
Sacul vascular la exemplarele de (robii! potalamusului, sacul vascular este mic, avînd
batrachocephalus disecate de noi are aspectul tril ind. Ig. s.v./lg. hip. 46,66 %, iar ind. lăț.
I
¥ t
La Proterorhinus marmoratus s-a obser-
o variabilitate a sacului vascular în
10. Pomatoschistus microps
leopardinus (Nordman), 1840
(formă necto-bentonică)
Sacul vascular la Pomatos-
-chistus microps leopardinus este
12. Proterorhinus marmoratus (Pallas), 1811
(formă necto-bentonică)
14 5
VARIABILITATEA SACULUI VASCULAR LA GOBIIDE
Forma sacului vascular este exact cea de picătură atîrnîndă, cu
^pedunculul relativ lung și corpul triunghiular, mult înalt, fără excavația
|triunghiulară posterioară.
Sacul vascular la această specie are aspectul triunghiular (fig.
de obicei mai înalt decît lat. Pedunculul este scurt, iar corpul ca ^mult posterior. Fața de bulbul rahidian este
triunghi înalt, totuși ușor mai scurt decît lat. Ind. lăț./lg. este 71,421nric. Ind. lăț. s.v./lăț. b. rh. reprezintă
90,00% (M = 80,71). Sacul vascular, relată57-55,55% (M = 43,02).
Sacul vascular este bine detașat de lobii laterali, pe care îi depășește
mic, are ind. Ig. s. v./lg. hip. egal cu 36,364
50,90% (M — 46,65), iar ind. lăț. 27,70 5	11. Pomatoschistus minutus elongatus
40,00% (M — 33,85).	1 (Canestrini), 1862 (formă necto-bentonică)
Posterior depășește lobii laterali. Ocupi
jumătate din lățimea feței ventrale a bulbul^ Sacul vascular la Pomatoschistus minu-
rahidian, ind. lăț. s.v./lăț.b.rh. fiind 50,00 tas elongatus prezintă pedunculul subțire și
lung, iar corpul triunghiular, puțin mai lat
9.	Gobius (Mesogobius) batrachocephalus | decît înalt ji excavația mediană posterioare
Pallas, 1811 (forma necto-bentomca) ț	comparație cu celelalte părți ale hi-
— l.m.
-----------tf. E
-----b.rh.
Fig. 10. — Pomatoschistus microps
leopardinus, creierul văzut ventral.

Fig. 8. — Gobius gymnolrachelus,
creierul văzut ventral.
unghiular, posterior cu o excavație slabă (fig. 9 b 40,00%. El depășește mult posterior lobii laterali, de care este bine
Ind. lăț./lg. reprezintă 113,33-136,00% (M —124,66). Pedunculul est| detașat. în ceea ce privește raportul dintre sacul vascular și bulbul
foarte mic. Astfel, la prima vedere, sacul vascular pare nepedunculat rahidian, primul ocupa numai 48,00 /0 dm
și foarte strîns apropiat de lobii laterali. Ca mărime, este voluminos avîn| lățimea feței ventrale a ultimului.	-hf
-----------	»	. _/.77Z,
--1.1
ind. Ig. s.v./lg. hip. egal cu 37,03 —
54,54% (M = 45,28), iar ind. lăț.
47,89—56,66% (M=52,27). Ocupă
o mare parte din lățimea feței
ventrale a bulbului rahidian; ind.
lăț. s.v./lăț. b.rh. este 85,00 —
97,14% (M = 91,07). Posterior de-
pășește puțin lobii laterali.
Sacul vascular figurat de
O. N e c r a s o v și colaboratori
(8) este mult mai voluminos decît
cel descris de noi, depășind poste-
rior lobii laterali, iar ca formă
este mai hexagonal, dar tot cu un
peduncul foarte scurt. Diferența
•se datorește variabilității intra-
specifice.
------b.rA.
funcție de vîrstă.
Astfel, în stadiul juvenil, sacul vascular
(fig. 12, a) este lung pedunculat, bine detașat
de lobii laterali, dar strîns apropiat de cutia
craniană, încît foarte ușor se poate smulge la
disecție. Ind. laț./lg. s.v. este 80,00 %. Corpul
său triunghiular, situat cu vîrful anterior
între lobii laterali, prezintă o ușoară exca-
vație pe linia mediană. Ca mărime, sacul
vascular este relativ dezvoltat, cu ind. Ig.
-----b.rh.
Fig. 11. — Pomatoschistus minutus
elongatus, creierul văzut ventral.
relativ mic, în special în ceea ce privește lățimea (fig. 10). Are ind. Ig.
s.v./lg. hip. egal cu 37,15—52,18% (M — 44, 52), iar ind. lăț./lg. s.v. de
53,33-66,66% (M = 58,86).
s.v./lg. hip. reprezentînd 50,00%, iar ind.
lăț. 40,00%. El nu ocupă decît jumătate din fața ventrală a bulbului
rahidian, încît ind. lăț. s.v./lăț.b.rh. este 50,00%. Posterior, sacul vascular
depășește mult lobii laterali.
în stadiul de trecere de la juvenil la adult, sacul vascular se asea-
mănă foarte mult cu cel din stadiul juvenil.
în stadiul adult însă diferă în sensul că la exemplarele disecate de
noi sacul vascular (fig. 12, b) are aspectul de picătură atîrnîndă cu pedun-
culul lung și corpul hexagonal. Corpul este mic, iar posterior prezintă
excavația triunghiulară evidentă. Ind. lăț./lg. reprezintă 86,66%. în
comparație cu hipotalamusul, sacul vascular este lung, constituind
146
VIRGINIA POPESCU-MARINESCU
1»
11
VARIABILITATEA SACULUI VASCULAR LA GOBITDB
147
40,54—41,66% (M=41,10) din lungimea acestuia. Ca lățime însă este mic,
avînd. ind. laț. s.v./lăț. hip. de 30,00—35,13% (M = 32,56). în raport
cu bulbul rahidian, sacul vascular ocupă numai o parte din fața ventrală
a	-/ b .
Fig. 12. ~ Proterorhinus marmoraLus, creierul văzut ventral., a, Stadiul juvenil; b, stadiul
adult.
a acestuia,; indi lăț. s.v./lăț. b. rh. fiind 36,00—46,42 % (M —41,21).
Posterior, el depășește ușor lobii laterali.
Figura data de O. N e c r a s o v și colaboratori (8) pentru sacul
vascular de.. Proterorhinus marmoratus este asemănătoare, atît ca formă,
cît și ca dimensiuni, cu ceea ce am găsit noi la exemplarele adulte.
13.	Benthophilus stellatus (Sauvage), 1874
(formă bentonică)
Ca și la Proterorhinus marmoratus, la Benthophilus stellatus s-a
observat o variabilitate a sacului vascular legată de vîrstă.
Astfel, în stadiul juvenil, sacul vascular (fig. 13, a) este mare,
avînd ind. lg. s.v./lg. hip. egal cu 53,12 %, iar ind. lăț. 90,00 %. Corpul
sau, mult lățit posterior, are o formă alara și ocupă aproape toată lățimea
feței ventrale a bulbului rahidian. Pe linia mediană prezintă posterior
excavația triunghiulară adîncă. Pedunculul este foarte mic, aproape
inexistent. Ind. lăț. s.v./lăț. b.rh. reprezintă 87,59 %. Mult mai lat decît
lung, sacul vascular are ind. lăț./lg. 85,00%. Posterior depășește mult
lobii laterali.
în stadiul de trecere dintre juvenil și adult, ca și la specia pre-
cedentă, sacul vascular se aseamănă mult cu cel din stadiul juvenil.
în stadiul adult, sacul vascular are forma de hexagon neregulat
(fig. 13, b}. Pedunculul este foarte mic, aproape inexistent. Corpul,
mare, are un aspect trunchiat, iar posterior excavația triunghiulară mediană
ștearsă. Extern, laturile sînt ușor concave, opus formei convexe a lobilor
laterali. Ca proporție, sacul vascular are lățimea egală cu lungimea, ind.
lăț./lg. fiind 100,00%. în raport cu celelalte părți ale hipotalamusului
este mare, ind. lg. s.v./lg.hip. reprezentând 48,89—55,00% (M = 51,94),
iar ind. lăț. 48,89 %i Nu ocupă toată fața ventrală a bulbului rahidian,
ci doar 78,93—81,48 % (M = 80,20). Posterior depășește mult lobii laterali.
Desenul dat de O. N e c r a s o v și colaboratori (8) pentru%acul
vascular de Benthophilus stellatus seamănă cu cel figurat de noi la^âdult,
a	. b
Fig. 13. — Benthophilus stellatus, creierul văzut ventral, a, Stadiul juvenil;
b, stadiul adult.
cu singura deosebire că la acela pedunculul lipsește complet. Autorii
chiar situează sacul vascular de Benthophilus stellatus în grupa de sac
vascular puternic dezvoltat, scurt pedunculat sau nepedunculat.
14.	Aphya minuta (Risso), 1810
(formă pelagică)
Sacul vascular de Aphya minuta este exact ca o picătură atîrnîndă
(fig. 14). Mic, reprezintă 40,00—42,86% (M = 41,43) din lungimea hipo-
talamusului și 38,46 — 54,54% (M = 46,50) din
lățime, iar ind. lăț./lg. este 83,33—100,00 %
(M=91,66). Pedunculul sacului vascular este
foarte scurt; corpul, hexagonal, are cele două
laturi antero-laterale ușor excavate iar cele
postero-laterale convexe. Posterior, pe linia
mediană se observă bine excavația în formă de
triunghi cu vîrful în sus.
Sacul vascular ocupă 55,55 — 66,66%
(M = 61,10) din lățimea feței ventrale a bul-
Fig. 14. — Aphya minuta, cre-
ierul.văzut ventral.
bului rahidian. Posterior, el depășește mult
lobii laterali.
148
VIRGINIA POPESCU-MARINESCU
12
DISCUȚII
Pe baza cercetărilor noastre putem afirma că la reprezentanții
familiei gobiide sacul vascular prezintă variabilitate interspecifică și
intrapsecifică atît în ceea ce privește dimensiunile, cît și forma.
Beferindu-rie la variabilitatea interspecifică, remarcăm faptul că,
în comparație cu dezvoltarea sacului vascular de la alți pești, la cei
studiați de noi acesta este mare. în cadrul familiei gobiide, variabilitatea
sacului vascular la diferitele specii se pare a fi în legătură cu condițiile
de mediu și cu rolul bariestezic al acestuia privit ca glandă secretorie.
Astfel, sacul vascular cel mai mare este la Benthophilus stellatus (51,94%
din Ig. hip. și 48,89% din lăț.), specie bentonică (1), (2), la Gobius cepha-
larges (50,27 % din Ig. hip. și 53,78 % din lăț.) și la Gobius batrachocephalus
(45,28% din Ig. hip. și 52,27% din lăț.), specii necto-bentonice (1), (2),
dar mai legate de viața de fund. Totuși, datorită filogeniei, sacul vascular
este relativ mare și la Aphya minuta (41,43% din Ig. hip. și 46,50%
din lăț.), specie pelagică (1), (2). în acest sens, chiar O. Necrasov
((8), p. 23) subliniază : „trebuie să se țină seama că, dacă presiunea are
rol asupra dezvoltării sacului vascular, această relație cu mediul actual
nu este singura determinantă, ci mare importanță are și filogenia. De
asemenea trebuie ținută seama că sacul vascular face parte integrantă
dintr-un organism ale cărui părți se influențează reciproc, formînd core-
lații complicate și mai greu de sesizat”.
în ceea ce privește forma sacului vascular de la diferitele specii de
gobiide, ținînd seama de clasificarea făcută de O. Necrasov și
colaboratori putem încadra toată gama de variații găsite de noi în ultimele
două grupe.
în grupa a 3-a, „cu sacul vascular puternic dezvoltat, scurt pedunculat
sau nepedunculat”, se cuprind Benthophilus stellatus și Gobius hessleri.
în grupa a 4-a, „cu sacul vascular bine dezvoltat, dar foarte lung
pedunculat”, se încadrează Gobius fluviatilis, G. ophiocephalus, G. gym-
notrachelus, Proterorhinus marmor atus, Pomatoschistus minutus elongatus,
P. microps leopardinus, unele exemplare de Gobius melanostomus.
Aphya minuta, Gobius cephalarges și unele exemplare de G. melano-
stomus fac trecerea între cele două grupe.
Pentru a simplifica însă, dat fiind că deosebirile de formă găsite de
noi nu sînt diametral opuse între ele, putem încadra sacul vascular de la
toate gobiidele într-o grupă comună „cu sacul vascular mare, scurt sau
lung pedunculat”.
în ceea ce privește variabilitatea intraspecifică, avînd în vedere
afirmațiile lui J. B. J o h n s t o n (6) și W. H ar der (5) cu privire
la rolul secretor al sacului vascular, precum și părerea lui O. Necrasov
și colaboratori (8) referitoare la variațiile din interiorul speciei, am observat
următoarele:
La toate gobiidele studiate există o ușoară variabilitate individuală
a sacului vascular, însă la anumite specii această variabilitate este mai
accentuată. Astfel, se remarcă variabilitatea de la Proterorhinus marmo-
ratus, Benthophilus stellatus, Gobius Huviatilis și G. cephalarges, care este
în legătură cu vîrsta animalului, în sensul că la exemplarele juvenile
și tinere sacul vascular este mai mare decît la adulți și cu o formă puțin
13	VARIABILITATEA SACULUI VASCULAR LA GOBIIDE	149
diferită. La Gobius niger însă, marea variabilitate de dimensiuni și chiar
de formă a sacului vascular nu este legată nici de vîrstă, nici de sex,
nici de perioada de reproducere. Aceleași forme se găsesc atît la exem-
plarele cu talia mai mică sau mai mare, cît și la masculi și femele. Mențio-
năm faptul că forme juvenile comparativ cu adulte nu am studiat decît
la Proterorhinus marmoratus și Benthophilus stellatus, iar forme tinere
și adulte la Gobius niger, G. fluviatilis și G. cephalarges. La celelalte specii,
exemplarele adulte studiate sînt destul de apropiate ca talie.
Cercetări mai amănunțite, ținîndu-se seama și de structura micros-
copică (9), și în special de funcția secretorie a sacului vascular, ar aduce
date prețioase.
CONCLUZII
Sacul vascular la gobiide prezintă o variabilitate interspecifică și
intraspecifică atît ca dimensiuni, cît și ca formă.
Variabilitatea interspecifică a sacului vascular se pare a fi în legătură
cu condițiile de mediu și cu rolul bariestezic al acestuia, însă trebuie să
se țină seama și de filogenie.
Formele sacului vascular de la gobiide nefiind diametral opuse,
el se încadrează în grupa de sac vascular mare, scurt sau lung pedunculat.
Variabilitatea intraspecifică mai accentuată — la majoritatea spe-
ciilor de gobiide la care am observat-o — este în legătură cu vîrsta (în
stadiile tinere sacul vascular este mai mare decît la adulți), existînd și
unele excepții.
BIBLIOGRAFIE
1.	Bănărescu P., Fauna R.P.R., Pisces, Osleichthges, Edit Acad, R.P.R., București, 1964 13,
814-865.
2.	Cărăușu S., Tratat de ihliologie, Edit. Acad. R.P.R., București, 1952, 567 — 595.
3.	Dammermann K. W., Z. Wiss. Zool., 1910, 96, 654 — 726.
4.	Haller von Hallerstein V., Aussere Gliederung des Zentral-Nervensyslems, in Bolk’s Handb.
Verg. Wirbelt., Jena, 1934, 2.
5,	Harder W., Anatomie der Fische, Schweizerbartsche Verlagsbuchhandlung, Stuttgart,
1964.
6.	Johnston J. B., Anat. Anz., 1912, 40, 531 — 540.
7.	KyPEIinHA M. H. h riABJlOBCKH E. H., Cmpoenue Moșea pu6 e cenau c ycnoeunMU
ux o6umaHun, Mau. AKafl. irayK GCCP, MocRBa-JIemiurpas, 1953, 134—182.
8.	Necrasov O. și Șerban A., St. și cerc. șt. Iași, 1951, 2, 3—4.
9.	Necrasov O., Adăscăliței Ec. și Oniceanu El., Anal. șt. Univ. Iași, secția a 2-a, 1956, 2, 2.
Institutul de biologic „Traian Săvulescu”,
Secția de hidrobiologic.
Primită în redacție la 8 decembrie 1966.
STUDIUL ANATOMIC COMPARATIV AL CREIERAȘULUI
LA CÎTEVA SPECII DE PĂSĂRI
DE
0. DEGAN și N. POPOVICI
591(05)
în lucrarea de față, autorii arată că creierașul păsărilor cuprinde în general 10
lame. Unele specii, ca Streptopelia decaocto, Streptopelia țurțur, Galerida cristata
și Jynx torquilla, prezintă un creieraș cu un număr mai mic de lame (8—9). Struc-
tural, lamele ce ocupă zona de vîrf, precum și cea care precedă ultima lamă a
creierașului, sînt cele mai dezvoltate.
Greutatea creierașului prezintă caractere filogenetice și morfo-ecologice în
cadrul clasei păsărilor.
Creierașul păsărilor este alcătuit din substanță cenușie, situată la
periferie și care constituie scoarța cerebeloasă, și dintr-o masă de sub-
stanță albă, așezată spre centru. Din masa centrală a substanței albe»
descind spre periferie ramuri albe care corespund lamelor ce alcătuiesc
corpul cerebelului. în general, toate lamele creierașului aviar, în afară
de prima (lingula) și de ultima (nodului), cuprind cîte o ramură fundamen-
tală de substanță albă. Expansiunile periferice ale substanței albe centrale
constituie de altfel un criteriu de a defini numărul lamelor care compun
creierașul păsărilor. L ar s ell (1948) (citat după (3)) propune un plan
general de subdiviziune a creierașului aviar în 10 lame sau foi fundamen-
tale, numerotate de la I la X, fiecare lamă cuprinzînd cîte o ramificație
de bază a substanței albe centrale. Numărul lamelor însă poate varia.
Astfel, la găină, numărul lamelor cerebeloase este de 11, iar la Rhea
americana singur lobul median cuprinde vreo 6 lame (1).
Ramurile de bază ale substanței albe a lamelor pot fi și ele divizate
în alte ramuri, subdivizînd astfel lamele creierașului în sublame secundare,
notate cu litere mici (a, b, c), iar acestea, la rîndul lor, în alte ramuri
terțiare. Totalitatea acestor subdiviziuni contribuie la încrețirea suprafeței
creierașului, mărind suprafața cea mai complexă a acestui organ, scoarța
cerebeloasă (3), (4).
ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 19 NR. 2 P. 151-156 BUCUREȘTI 1967
152
C. DEGAN ȘI N. POPOVICI
2
Cercetări mai recente asupra creierașului păsărilor au fost întreprinse
de HajimuTakeda, Nakamura K a z u s li i g e și V a m a-
dori Takashi (4) pe 9 genuri și specii din ordinul paserifonnelor: Zosterops,
Sturnia, Parus varius varius, Corpus, Passer, Padda orygivora, Aidemosyne
modesta, Paroaria cucullata și Pmberyza spondocepliala personata. Autorii
menționați consideră că suprafața cerebeloasă a paserifonnelor poate
fi împărțită tot în 10 lame; mai constată că la toate speciile studiate,
exceptînd genul Corvus, ramificațiile substanței albe din cadrul lamelor
sînt asemănătoare topografic și morfologic, iar în privința ordinii de di-
mensiune a lamelor, exceptînd Aidemosyne modesta și Padda orygivora,
aceasta este următoarea : I < (II) < (III, V sau X) < (IV) < (VII
sau VIII) < (VI) < IX.
în scopul de a completa cu noi date structura macroscopică a creie-
rașulni aviar și de a verifica pe unele din cele cunoscute, am întreprins
cercetări pe alte specii de păsări aparținînd la diferite ordine și familii.
Am analizat la fiecare specie în parte ramificațiile periferice ale lamelor
medulare, precum și ordinea și dimensiunea foilor componente. Concomi-
tent, la aceleași specii am mai urmărit și variația ponderală a creierașului,
cercetînd raportul dintre structura și greutatea acestui organ.
METODA DE LUCRU
Cercetările le-am întreprins pe 10 specii de păsări, masculi și femele, aparținînd urmă-
toarelor ordine și familii: columbidelor — Streptopelia tartar, Streptopelia decaocto; paseri-
formele cu familia turdide — Turdus philomelos, Turdus pilaris, Turdus torquatus, Turdus
viscivorus — și cu familia alaudide — Alauda arvensis, Galerida cristata; piciformele cu familia
picide — Dendrocopus mediaș, Jynx torquilla.
Encefalului, după ce a fost descoperit în prealabil, i s-a extirpat creierașul, care a fost
cîntărit și raportat la greutatea totală a păsării, respectiv la greutatea totală a creierului.
Structura macroscopică a creierașului am studiat-o pe secțiuni longitudinale practicate
în zona mijlocie a organului. Pe astfel de secțiuni se pot vedea atît substanța albă, cît și cea cenu-
șie a creierașului, dar, pentru ca contrastul dintre cele două substanțe, și mai ales aspectul rami-
ficațiilor periferice ale substanței albe, să iasă mai bine în evidență, secțiunile au fost colorate
cu reactiv caracteristic cu bază de clorură ferică și de fericianură de potasiu; secțiunile au fost
studiate cu ajutorul unei lupe 3 x direct pe material și pe bază de fotografii.
Numărul indivizilor cercetați a fost: 13 de Streptopelia decaocto, 10 de Streptopelia tartar,
8 de Dendrocopus mediaș, 10 de Galerida cristata, 8 de Alauda arvensis, 2 de Turdus pilaris,
5 de Turdus viscivorus, 5 de Turdus philomelos, 1 de Turdus torquatus și 4 de Jynx torquilla»
REZULTATE OBȚINUTE
Structura creierașului
Aspectul structural al creierașului este redat în planșa I (1—10),
din examinarea căreia, la diferite specii de păsări studiate, am constatat
următoarele caracteristici morfologice :
Streptopelia țurțur (pl. I, 1). Judecind după modul cum lamele medu-
lare descind din masa centrală a substanței albe, creierașul cuprinde 9
PLANȘA I
Fig. 1-10.
1, Streptopelia tartar; 2, Streptopelia decaocto; 3, Turdus philomelos; 4, Turdus pilaris; 5, Tur-
dus torquatus; 6, Turdus viscivorus; 7, Galerida cristata; 8, Alauda arvensis; 9, Dendrocopus
mediaș; 10, Jynx torquilla.
3	STUDIUL ANATOMIC AL CREIERAȘULUI LA PASABI	153-
lame. Ramurile albe ale lamelor II, III, IV și V sînt simple, neramificate.
Ramura albă a lamei a Vl-a este bifurcată și ca atare cuprinde sublamele :
Via și VIZ>. Sublama Via, la rîndul ei, este din nou bifurcată spre periferie.
Ramura albă a lamei a VlII-a este bifurcată și ca atare se. subîmparte
în sublamele VUIa și VIII&. Lamele I și IX nu au substanță albă. în
ceea ce privește ordinea de dimensiune a lamelor, cele mai voluminoase
sînt lamele VI și VIII.
Streptopelia decaocto (pl. I, 2). Creierașul poate fi divizat în 8 lame.
Ramurile albe ale lamelor II, III și IV sînt simple și neramificate. în 4
cazuri din 13, substanța albă a lamei a IlI-a este bifurcată. Ramura
albă a lamei a V-a este trifurcată, iar porțiunea mijlocie este apoi bifur-
cată la periferie. Ramura albă a lamei a Vil-a este de asemenea bifur-
cată și ca atare se subîmparte în Vila și VII&. Sublama Vila prezintă o
ușoară bifurcație la periferie. Lamele I și VIII nu au substanță albă,
în toate cazurile studiate, cele mai voluminoase lame au fost V și VII.
Turdus pMlomelos (pl.I,3). Creierașul cuprinde 10 lame. Se remarcă,
faptul că substanța albă este puțin ramificată spre periferie, cu ex-
cepția lamelor VI și IX, unde este bifurcată. Cele mai voluminoase sînt
lamele VI și IX. Lamele I și X sînt lipsite de substanță albă.
Turdus pilaris (pl. I, 4). Secțiunea este incompletă, dar foarte pro-
babil creierașul cuprinde tot 10 lame, cea din vîrful creierașului corespun-
zînd lamei a Vl-a. Lama a Vl-a este bifurcată (Via și VI&), iar sublama
Via este ușor bifurcată la periferie. Lama a IX-a este bifurcată la bază-
(IXa și IX&), iar fiecare sublamă este din nou bifurcată la periferie, mai
accentuat la lama a IX-a. Lamele I și X sînt cele mai mici și sînt lipsite
de substanță albă, ca la toate speciile de păsări. în general se constată-
că substanța albă a lamelor este puțin ramificată spre periferie. Lamele
cele mai voluminoase sînt VI și IX.
Turdus torquatus (pl. I, 5). Secțiunea este tot incompletă, dar pro-
babil creierașul cuprinde tot 10 lame, cea din vîrf corespunzînd lamei a
Vl-a. Substanța albă a lamelor nu este ramificată, exceptînd pe cea a
lamelor V, VI și IX. Lama a Vl-a cuprinde trei ramuri periferice. Lama
a IX-a are aceeași organizație ca și cea de la Turdus pilaris.
Turdus viscivorus (pl.I, 6). Secțiunea este incompletă. Substanța
albă este simplă, neramificată, cu excepția lamelor VI și IX. Substanța
albă a lamei a Vl-a cuprinde 4 ramuri periferice, iar cea a lamei a IX-a
tot 4 ramuri, primele două fiind mai lungi. Lamele VI și IX sînt cele mai
voluminoase.
Galerida cristata (pl. I, 7). Creierașul cuprinde 8 lame. Substanța
albă a lamelor III și IV este ușor bifurcată la periferie. Substanța albă
a lamei a V-a prezintă 5 ramuri. Lama a Vil-a cuprinde sublamele Vila
și VII&. Sublama VII b este bifurcată. în privința ordinii de dimensiune
a lamelor, lamele V și VII sînt cele mai voluminoase.
Alauda arvensis (pl. I, 8). Creierașul cuprinde 9 lame. Lama a V-a
cuprinde 4 ramificații. Lama a VlII-a este trifurcată, iar la unii indivizi
cuprinde și 4 ramuri. Lamele I și IX nu cuprind substanța albă. Cele mai
mari lame sînt V și VIII.
Dendrocopus medius (pl. I, 9). Creierașul cuprinde 10 lame. Ca aspect
general, în toate cazurile, creierașul acestei specii este mult alungit dorso-
ventral, iar substanța albă a lamelor este mult ramificată spre periferie.
STUDIUL ANATOMIC AL CREIERAȘULUI LA PĂSĂRI
155
5
154	C. DEGAN și N. FOPOVICI	4
Lama a Vl-a cuprinde sublamele Via, VI& și VIc; sublama VI6 este ușor
bifurcată la periferie. Substanța albă a lamei a IX-a cuprinde 3 ramuri
principale, iar fiecare din aceste ramuri este ușor bifurcată spre peri-
ferie. Lamele I și X sînt cele mai mici și nu au substanță albă. Cele mai
voluminoase sînt lamele VI și IX.
Jynoc torquilla (pl. I, 10). Creierașul cuprinde 8 lame. Substanța
alba a lamelor în general este puțin ramificată spre periferie. Lamele V
și VII sînt cele mai voluminoase. Substanța albă a lamelor III și VII
este bifurcată, iar a lamei a V-a este trifurcată.
DISCUȚIA REZULTATELOR
Din ansamblul observațiilor făcute asupra structurii macroscopice
a creierașului celor 10 specii de păsări reiese o justă împărțire a creiera-
șului unor specii în 10 lame, ținînd seama de originea centrală a ra-
mificațiilor fundamentale care alcătuiesc substanța albă a acestor lame.
La alte specii de păsări însă, cum sînt: Streptopelia decaocto, 8 treptopelia
țurțur, Galerida cristata, Jynx torquilla, Alauda arvensis, nu se disting decît
8 pînă la 9 ramificații albe fundamentale periferice, iar creierașul acestora
poate fi împărțit numai în 8—9 lame.
Luînd în considerare cele 3 ordine de păsări cărora le aparțin speciile,
■studiate, creierașul cu 8 și 9 lame l-am întîlnit la păsările din ordinul colum-
bidelor și la 3 specii din ordinele paseriformelor și piciformelor. Acest din
urmă ordin deci nu cuprinde specii cu un creieraș format numai din 10
lame, așa cum au susținut unii autori, ci și specii cu un creieraș alcătuit
din mai puțin de 10 lame.
Din cercetările noastre, precum și din cele ale altor autori, între-
prinse pe diferite specii, iese în evidență însă un caracter structural con-
stant pentru creierașul păsărilor, și anume dezvoltarea mare pe care o pre-
zintă 2 din lamele ce compun acest organ : una din lame este cea care ocupă
zona de vîrf a creierașului și corespunde lamei a V-a sau a Vl-a, iar a
doua este cea care precedă ultima lamă a creierașului. Aceste lame cu-
prind lame secundare și terțiare. Deosebit de ramificată este substanța
albă a acestor lame la multe specii din ordinele paseriformelor și picifor-
melor, ca : Dendrocopus medius, Tur dus torquatus, Turdus pilaris, Tur dus
viscivorus, Galerida cristata, Alauda arvensis, ceea ce denotă o intensă în-
crețire și o mărire a suprafeței scoarței cerebeioase a acestor păsări. Faptul
poate avea și o semnificație filogenetică, ordinele paseriformelor și picifor-
melor reprezentînd treapta cea mai înaltă din clasa păsărilor.
Greutatea creierașului
Variațiile ponderale ale creierașului sînt concretizate în graficele
11 și 12. Din analiza figurii 11 se poate vedea că greutatea creierașului
este diferită la speciile de păsări cercetate. O greutate mai mică a acestui
organ am constatat-o la Streptopelia decaocto și la Streptopelia țurțur,
aparținînd ordinului columbide. La restul speciilor de păsări dintre paseri-
forme și piciforme, creierașul este simțitor mai mare, iar în cadrul acestor
ordine un loc de frunte îl ocupă familiile picidelor și alaudidelor. O po-
ziție specială are Dentrocopus medius din familia picidelor, la care atît
creierașul, cît și întreg encefalul sînt cele mai mari, iar creierașul prezintă
și structura cea mai complexă. Relații pondero-structurale am mai con-
«tatat d la alte specii de păsări, ca: Galerida cristata, Alauda arvensis,
Mul	... .. ...„
Afetul wmderal al creierașului confirma și el semnificația filo-
genetieă pe care o prezintă acest organ în clasa păsărilor, cerebelul cu
Fig. 11- — Variațiile greutății creierașului la
cîteva specii de păsări.
Fig. 12. — Variațiile ponderale ale creierașului la
cîteva specii de păsări sedentare și migratoare (gru-
pate pe familii).
greutatea cea mai mare fiind întîlnit tot la speciile din ordinele superioare
ale paseriformelor și piciformelor. Aspectul ponderal comparativ al creie-
rașului acestor specii de păsări este de altfel același ca al encefalului luat
în ansamblu.	........... .	, , ,	.	,
Din figura 11 mai rezulta oscilațiile mari prezentate de creierașul
diferitelor specii de păsări înrudite și aparținînd aceleiași familii. Pentru
a explica acest fenomen, am luat în considerare și un aspect morfo-ecologii)
156	C. DEGAN și W. POPOVICI	6
pe care îl poate prezenta acest organ în clasa păsărilor. Este bine cunos-
cut rolul creierașului ca organ al echilibrului, iar dezvoltarea lui în scara
vertebratelor merge paralel cu cea a mișcărilor animalului. Speciile
de păsări studiate de noi aparțin la două moduri de viață, deosebite după
complexitatea mișcărilor pe care le execută : unele sînt migratoare, cu
posibilități de zbor în general mai mari și altele sedentare.
în figura 12 am concentrat date privind raportul cantitativ al
creierașului față de ansamblul encefalului speciilor de păsări studiate.
Din analiza acestui grafic se poate vedea că, exceptînd Turdus torquatus,
speciile migratoare aparținînd aceleiași familii prezintă un creieraș pon-
deral mai dezvoltat față de formele sedentare.
CONCLUZII
Luînd în considerare originea centrală a ramurilor fundamentale
care formează substanța albă a lamelor creierașului, cerebelul păsărilor
structural cuprinde în general 10 lame. Creierașul unor specii de păsări
însă, cum sînt: Streptopelia decaocto, Streptopelia țurțur, Galerida cristata
și Jynx torquilla, pare a fi mai simplu organizat, cuprinzînd numai 8—9 lame.
Din cercetările noastre, precum și din cele ale altor autori, iese în
evidență un caracter structural constant pentru creierașul aviar, și anume
dezvoltarea mare pe care o prezintă două din lamele creierașului: una
care ocupă totdeauna zona de vîrf, iar a doua care precedă totdeauna ultima
lamă a creierașului. Substanța albă a acestor lame cuprinde ramuri secun-
dare, terțiare și este deosebit de ramificată la multe specii din ordinele
piciformelor și paseriformelor.
Greutatea creierașului raportată la greutatea corporală a păsărilor
este mai mică la speciile din ordinul columbidelor și este simțitor mai mare
la speciile din ordinele paseriformelor și piciformelor ; faptul îl considerăm
de o importanță filogenetică în clasa păsărilor.
Creierașul păsărilor prezintă și un aspect morfo-ecologic ; cerebelul
speciilor migratoare, ponderal, este în general mai dezvoltat decît al for-
melor sedentare aparținînd aceleiași familii.
BIBLIOGRAFIE
1.	Bolk L., Kauus E. u. Lubosch \V., Handb. der vergi. Anat, der WirbtU., Berlin-Viena, 1934, 2.
2. Ellenberger-Baum, Handb. der vergi. Anat, der Haust., Springer Verlag, Berlin, 1943, 1 115.
3. Grass£ P. P., Trăite de Zoologie, Masson, Paris, 1954, 12, 276.
4.	Takeda H., Kazushige N. a. Takashi Y., Biol. Abstr., 1961, 13, 36, 7 570.
Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj,
Catedra de zoologie.
Primită în redacție la 3 decembrie 1966.
UNELE ASPECTE ALE DINAMICII NUTRIȚIEI LINULUI
(TINCA TINCA (LINNAEUS), 1758)
ÎN COMPLEXUL DE BĂLȚI CRAPINA - JIJILA
(ZONA INUNDABILĂ A DUNĂRII)
DE
PEPIETA SPĂTARU
531(05)
Analizîndu-se conținutul intestinal la 162 de lini de 5,5—34,7 cm lungime din
toate sezoanele anului, se arată compoziția calitativă și cantitativă a elementelor
hranei. Din cele peste 40 de specii de plante și animale care alcătuiesc spectrul
trofic, un rol important în hrană îl au numai Valvata piscinalis, Dreissena poly-
morpha, Cypridopsis vidna, Gobius gymnotrachelus și macrofitele. Dinamica nutri-
ției pe parcursul unui an evidențiază că, in general, linul se hrănește primăvara
cu moluște, vira cu macrofite, toamna cu ostracode și cu puiet de pește.
Iarna, linul nu se hrănește aproape de loc. Valorile ridicate ale indicilor
de umplere a intestinului și de îngrășare a corpului arată că în complexul
de bălți Crapina — Jijila linul valorifică bine baza trofică, avînd toate ^condițiile
unei normale creșteri și dezvoltări, fapt confirmat și de cantitățile mari pescuite
la vintire și Laliene în cei mai mulți ani.
Linul — Ținea ținea — este o specie întîlnită în apele stătătoare
bogate în vegetație și fund mîlos. Abundent în Delta Dunării, este pes-
cuit în cantități apreciabile și în lunca Dunării și alte regiuni din țară.
Este răspîndit aproape în toată Europa. La noi în țară se pescuiesc circa
14 400 — 863 000 kg anual, cea mai ridicată producție realizîndu-se în
Delta Dunării (3).
în complexul de bălți Crapina — Jijila, linul este pescuit în canti-
tăți destul de mari vara la vintire și taliene. Locuitor al apelor invadate
de vegetație, cade foarte rar la năvod.
Material și metodă. Pentru lucrările noastre am reușit cu destul de multă greutate să
colectăm de la năvod, între anii 1956 și 1964, 162 de lini cu dimensiunile de 5,5—34,7 cm, exem-
plarele capturate cu alte unelte nefiind potrivite pentru analiza hranei (tabelul nr. 1).
ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 19 NR. 2 P, 157-102 BUCUREȘTI 1967
158
PEPIETA SPĂTARU
2
3
159*
Metoda de cercetare, fiind descrisă în lucrările privitoare la nutriția plăticii și babuștei,
nu o mai prezentăm în lucrarea de față (4), (8).
Tabelul nr. 1
Materialul folosit pentru analiza hranei
Nr.
exem-
plare-
lor
Data colectării
9
3
12
27
30
15
18
21
12
15
ianuarie
martie
mai
iunie
iulie
august
septembrie
octoțnbrie
noiembrie
decembrie
Dimensiunile exemplarelor
analizate
cm
19,4-24,7
8,3-12,1
10,4 — 14,8
14,2-28,9
12,1-18
16,2-25,6
5,5-23,2
24,6-28,4
24,0-30,5
11,0-34,7
REZULTATELE OBȚINUTE ȘI DISCUTAREA LOR
La analiza componentelor nutritive ale linului ș-ău găsit 42 de specii
de animale1, iar în unele intestine resturi de macrofite neidentificabile.
Deși cu spectru trofic destul de larg (pe lîngă cele 42 de specii de animale
prezentate în tabelul nr. 2, se mai adaugă o serie care, din cauza stării
înaintate de digerare, nu au putut fi determinate), frecvente și abundente
în același timp, deci cu rol preponderent în nutriție sînt numai 4 specii de
animale, și anume: Vălvata piscinalis (frecvența 14,81% și abundența
exprimată în 1—8 exemplare într-un intestin), Dreissena polymorpha,
(frecvența 9,26% și abundența 7—23 de exemplare), Cypridopsis vidna
(frecvența 20,37%, abundența exprimată în sute de exemplare într-un
singur intestin) și Gobius gymnotrachelus (frecvența 12,96%, abundența
1—6 exemplare). Frecvența și abundența scăzute ale celorlalte specii de
animale ne arată că prezența lor în intestin are un caracter întâmplător,
ele fiind ingerate o dată cu componentele principale ale hranei. Aceasta
ne-o dovedește faptul că nici unul din elementele rare nu apare izolat în
intestin, ci totdeauna întovărășind cel puțin una din cele 4 specii de ani-
male cu rol important în nutriția linului.
în intestinele a 33 de lini capturați vara au fost găsite resturi de
macrofite (frecvența 20,37%), care nu au putut fi determinate din cauza
gradului avansat de digerare. Printre resturile de macrofite care umpleau
intestinele la maximum au mai fost găsite într-un număr extrem de mic :
cladocerele Daphnia hyalina, Acroperus harpae, Graptoleberis testudinaria
(toate forme fitofile), copepodele Acanthoeyclops vernalis, Dctinosoma
1	Ținem să mulțumim și pe această cale specialiștilor A. Negre a , Șt. Negrea,
S. Beldescu, A. D a m i a n-G e o r g e s c u, M. L ă c ă t u ș u, N. Bo t n a r i u c,
P. BănărescușiE. Chiriac pentru determinarea speciilor de animale care intră în
hrana linului, și paraziții intestinali.
Tabelul nr. 2
Lista, frecvența și abundența animalelor și plantelor din hrana linului
Denumirea speciei*	Frecventa**	Abundența*** spe-
	%	ciilor în intestin
Mollusea	27,77	
1. Valvata piscinalis	14,81	+ + + +
2. Dreissena polymorpha	9,26	+ + +
3. Viviparus sp.	5,55	+
Cladoeera	18,51	
1. Diaphanosoma brachyurum	1,85	+
2. Daphnia hyălina	1,85	+
3. Acroperus harpae	1,85	+ +
4. Alona quadrangularis	1,85	
5. Leydigia leydigi	1,85	+
6. Leydigia acanthocercoides	1,85	+
7. Graptoleberis testudinaria .	.	1,85	+
8. Alonella excisa	1,85	+ . .. . ■
9. Chidorus globosus	1,85	. +
10. Chidorus sphaericus	1,85	+ ■
Ostraeoda	20,37	
1. Cypridopsis vidna	20,37	
2. Physocypria kliei	12,96	- 4- + '	'
3. Candona neglecla	5,55	4-
Copcpoda	11,11	
1. Aeanthocyclops vernalis	3,7	+
2. Heterocope cașpia	. '	1,85	+ :
’3. Ectinosoma abrau	' 1,"85		+ 4-
4. Nitocrella hiberniea	.1,85	+
5. Copepodiți	1,85	4- ■.
Decapoda	’	1,85	4-
Aearina (Hidracarina)	1,85	+
Ephemeroptera		
Larve	1,85	4-
Odonata		
Zygopter, larvă	■	-	1,85	4-
Megaloptera		
Sialis sp., larvă	1,85	4-
Himenoptera	1,85	4-
Chironomidae (larve)	25,92	
1. Cryptochironomus conjugens	7,4	+
2. Procladius sp.	5,55	4- 4-
3. Limnochironomus nervosus	5,55	4-
4. Polypedilum nubeculosum	5,55	4-
5. Polypedilum scalaenum	5,55	4-
6. Cryptochironomus pararostratus	3,7	4-
7. Tendipedini macrophthalma	3,7	4-
160
PEPIETA SPÂTARU
Tabelul nr. 2 (continuare)
Denumirea speciei	Frecvența %	Abudența speciilor in intestin
8. Tanytarsus lanterborni	3,7	+
9. Ablabesmya sp.	1,85	4-
10. Pelopia punctipennis	1,85 1,85	4-
11. Cricolopus silvestris		+
12. Chironomus sp.	1,85 1,85	.	4-
13. Pupe		-1-
Pisces	16,66	
1. Gobius gymnolrachelus	12,96	4- + +
2. Gobius sp.	3,7	4- 4-
Maerophyta	20,37	+ + + +
* Animalele și plantele sini trecute în ordinea frecvenței.
** Frecvența pentru fiecare specie este calculată în procente față de numărul peștilor
analizați.
*** 4- — în cantitate mică, neglijabilă; + 4- — umple parțial intestinul; + + + = în
•cantitate mare; + 4-+ 4- — intestinul umplut la maximum.
abrau, Nitocrella hibemica — locuitori de la suprafața fundului —■ și eîteva
specii de chironomide, larve bentonice, Procladius sp., Cryptochirono-
mus conjugens, Polypedilum sca-
Moluște
Fig. 1. —Frecvența principalelor elemente din hrana
linului, a paraziților intestinali și intestinelor goale.
P, Primăvara; V, vara; T, toamna; I, iarna.
laenum.
Urmărind dinamica nutri-
ției pe parcursul unui an (fig. 1),
am remarcat că linul consumă
în general primăvara moluște
(Valvata piscinalis, Dreissenapo-
lymorpha, Viviparus sp.), vara
macrofite, toamna la început
ostracode (Cypridopsis vidna,
Physocypria Pliei, Candona ne-
glecta) și apoi puiet de pește
(Gobius gymnotrachelus). Iarna,
majoritatea intestinelor fiind,
goale (83,33%) (numai în eîteva
s-a găsit puiet de pește), nutri-
ția încetează, perioadă în care
linul se îngroapă în nămolul
moale al zonei cu macrofite.
Gradul de infestare cu
paraziți intestinali este ridicat
(29,63 %), majoritatea fiind tre-
matode (Asymphylodora tincae
20,37%, A. imitans tincae 3,7%,
A.kubanicum 3,7 % șiCrowcrocoe-
cum skrjabini 1,85%), pătrunse
DINAMICA NUTRIȚIEI LINULUI ÎN BĂLȚILE CRAPINA — JIJILA	161
3n intestin cu moluștele și probabil cu puieții de pește. Intensitatea ma-
ximă a invaziei cu Asymphylodora tincae are loc primăvara (40 %), expli-
cabil de altfel prin aceea că în această perioadă se hrănește cu moluște,
•scade vara (17,24%), este nulă toamna și crește din nou iarna (33,33%).
Valorificarea bazei trofice și intensitatea hrănirii, ca și la celelalte
specii de pești analizați, au fost apreciate pe baza calculării indicelui de
îngrășare a corpului și indicelui de umplere a intestinului2. în tabelul nr. 3-
sînt date valorile acestor indici pe sezoane.
Tabelul nr. 3
Variațiile indicelui de umplere a intestinului și ale indicelui de Îngrășate a corpului pe parcursul unui an
" 	Sezoane Indici	Primăvara	Vara	Toamna	Iarna
Indicele de umplere a intestinului Indicele de îngrășare a corpului	220,69 2,47	285,15 2,59	165,71 2,5	9,51 2,76
Valorile ridicate ale indicelui de umplere a intestinului (primăvara
220,69, vara 285,15, toamna 165,71 și iarna 9,51) și ale indicelui de
îngrășare a corpului (de la 2,47 la 2,76) confirmă observațiile noastre la
fața locului privitoare la faptul că linul, în complexul de bălți Crapina —
Jijila, valorifică bine baza trofică, avînd toate condițiile unei creșteri și
dezvoltări normale. De asemenea datele pescuitului industrial arată
că în anii cu ape mici și vegetație abundentă (1954, 1955, 1958,1960,1962
și 1963) s-au obținut producții de zeci de mii de kg lin pescuit la vintire
sau taliene în zona cercetată de noi.
CONCLUZII
în cadrul studiului nutriției și relațiilor trofice la peștii din complexul
de bălți Crapina — Jijila s-au cercetat și elementele hranei linului, consta-
tîndu-se că cel mai important rol în nutriție îl au speciile care prezintă
frecvența și abundența cea mai mare, și anume : Valvata piscinalis și
Dreissena polymorpha (Mollusca), Cypridopsis vidna (Ostracoda), puieții
speciei Gobius gymnotrachelus și macrofitele.
Dinamica nutriției po parcursul unui an arată că linul consumă în
general primăvara moluște, vara macrofite, toamna ostracode și puiet de
pește, iarna nutriția încetînd aproape complet.
Intensitatea hrănirii și valorificarea bazei trofice se realizează în
condiții bune, fapt confirmat de indicii ridicați de umplere a intestinului
și de îngrășare a corpului și de rezultatele pescuitului industrial în bazinul
acvatic cercetat.
2 Indicele de îngrășare reprezintă raportul dintre greutatea și lungimea la cub a corpului
peștelui (in accepția lui F u 11 o n). Indicele de umplere a intestinului reprezintă raportul dintre
greutatea conținutului intestinal și greutatea corpului peștelui exprimat în zecimiimi (în ac-
cepția lui Z e n k e v i c i și S o r î g h i n, citați după (7)).
6 - e> 5090
162
PEPIETA SPĂTARU
BIBLIOGRAFIE
1.	Antu*a Gr., Fauna ichliologică a României, Acad. Rom., București, 1907.
2.	Antonescu C. S., Peștii apelor Republicii Populare Române, Edit. științifică, Bucu-
rești, 1957.
3.	BanĂrescu P., Fauna R.P.R. Pisces, Osteichlhyes, Edit. Acad. R.P.R.,, București, 1964.
4.	Botnariuc N. a SpĂtaru P-, Vestnik Ceskoslovenske Spolecnosti Zoologicke, 1963, 27, 2r
130-146.
5.	CĂRĂușu S., Tratat de ihtiologie, Edit. Acad. R.P.R., București, 1952.
6.	HMKOJHjCKM T. B., yacmHaa uxmuojiosust, Mockbs, 1950.
7.	Nikolski G. AL, Ecologia peștilor, Edit. Acad. R.P.R., București, 1962.
8.	SpĂtaru P. și ȘerbĂnescu Gh., Anal. Univ. Buc., 1962, 33, 289 — 298.
Facultatea de biologie,
Catedra de biologie.
Primită în redacție la 20 decembrie 1966.
INFLUENȚA ACETATULUI DE DEZOXICORTICOSTERON
(DOCA), SUPRARENALECTOMIEI Șl TRATAMENTULUI
CRONIC CU ZINC STABIL ASUPRA ABSORBȚIEI,
DISTRIBUȚIEI ȘI EXCREȚIEI Zn85 LA ȘOBOLANUL ALB
DE
Academician EUGEN A- POEA, ECATEEINA EOVENȚA și ȘTEFANIA
MANCIULEA
591(05)
DOGA mărește încorporarea zincului în ficat, pancreas, mușchi și testicul și eli-
minarea lui prin urină, dar micșorează eliminarea prin fecale.
Suprarenalectomia scade încorporarea zincului în pancreas, mușchi, testicul, dar
o mărește în ficat; eliminarea lui prin urină și fecale este micșorată.
Administrarea de zinc stabil timp de 3 luni a dus la saturația organelor
în acest element, care împiedică o nouă încorporare de Zn65, cu excepția ficatului.
Numeroase studii făcute asupra metabolismului zincului au contribuit
la lămurirea rolului esențial al acestuia în creșterea și dezvoltarea anima-
lelor (2), (3), (4), (9), (35), în mecanismul de acțiune a multor enzime (19),
(36), (37), (39), ca și implicațiile acestuia în patologia animală și umană
(20), (24), (27), (38). Legătura strînsă a zincului cu activitatea unor hor-
moni și enzime (11), (12), (13), (15), (21) explică influența lui în metabo-
lismul’ glucidic, lipidic, protidic și în procesele oxidoreducătoare.
Părerea multor autori este că zincul ia parte la activitatea unor
glande cu secreție internă, iar acestea, la rîndul lor, influențează metabolis-
mul zincului în organism (11), (12), (14), (21), (29), fără a putea însă elu-
cida mecanismul acestei acțiuni. încercările care se fac în direcția cunoaș-
terii complexei probleme de control al metabolismului microelementelor
esențiale în organism ne-au sugerat ideea de a cerceta influența factorilor
hormonali și minerali asupra metabolismului zincului.
într-o lucrare recentă am studiat influența DOC A asupra încorpo-
rării și repartiției în timp a Zn65, administrat intraperitoneal, în unele
organe ale șobolanului alb. Eezultatele experimentale ne-au condus la
ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 19 NR. 2 P. 163-169 BUCUREȘTI 1967
METABOLISMUL LA ȘOBOLANUL ALB
165»
164
EUGEN A. PORA și COLABORATORI
2
concluzia că DOCA influențează încorporarea Zn65 în mușchi, unde con-
centrația acestuia ajunge la aproape de două ori mai mare decît la martor.
în lucrarea prezentă am urmărit influența DOCA, suprarenalecto-
miei și tratamentului cronic cu zinc stabil asupra absorbției, repartiției
și excreției Zn65, administrat oral șobolanului alb.
MATERIAL ȘI METODĂ
S-au folosit un număr de 30 de șobolani albi masculi, în greutate de 130 — 150 g, ținuți
și hrăniți în condiții standard. Animalele au fost împărțite în 4 loturi experimentale : 1) martori,
2) tratați cu DOCA? 3) suprarenalectomizați, 4) tratați cu zinc stabil. Hormonul s-a adminis-
trat sub formă de injecții uleioase intramusculare, zilnic cîte 5 mg de șobolan, timp de 3 zile îna-
intea administrării Zn65. Suprarenalectomia s-a efectuat cu 3 zile înainte de administrarea izo-
topului, iar zincul stabil s-a dat sub formă de injecții zilnice de sulfat de zinc timp de 3 luni.
Zn65 a fost administrat sub formă de soluție de ZnCl2 cu activitate specifică de 543 p. Ci/inl, în
•doză unică de 4 p, Ci pe șobolan, dat prin sondă intragastrică. După 2 zile de la administrarea
izotopului, animalele au fost sacrificate prin decapitare; s-a recoltat sînge, iar organele au fost
•cîntărite și macerate în KOH 20 %, după care s-a măsurat radioactivitatea organului respectiv
la un numărător „Orion’' cu detector cu scintilații de INa (TI) în formă de puț.
Rezultatele s-au exprimat în număr de impulsuri pe minut și 200 mg pentru organe și
ipe 1 ml pentru urină și sînge.
Valorile medii, erorile standard și diferențele procentuale sînt redate în tabelul nr. 1.
REZULTATE ȘI INTERPRETAREA LOR
Din tabelul nr. 1 reiese că la animalele tratate cu DOCA concentra-
ția Zn65 în organele cercetate este mai mare decît la martor. Excreția
Zn85 crește față de martor în urină la 48 de ore și scade prin fecale la
24 și 48 de ore după administrare (tabelul nr. 2). Este, în general, admis
că excreția Zn65 se face pe calea tractului digestiv (6), (7), (8), (26), (29),
și nu renal, prin urină eliminîndu-se doar o cantitate neînsemnată de izotop.
Tabelul nr. 1
Valorile încorporării șl eliminării Zn radioactiv in diferite organe la șobolanul alb aflat in condiții experimentale deosebite
Lotul	Sînge	Ficat	Rinichi	Pancreas	Splină	Mușchi	Testicul
	imp./ml/ min	imp./200 nig/inin					
Martor Media E.S.	345 ± 52	1 796 ±283	685 ±114	615 ±258	594 ±147	61 ±25	166 ± 75
Tratat Media Zn E.S. 0/ /o	113 ± 30 - 67,3 P<0,05	1 919 ±208 ± 6,8	341 ± 29 - 50,3 P <0,005	213 ± 62 - 65,4	208 ± 17 - 65,0 0,05 <P< <0,1	37 ± 6 - 39,4	49 ± 20 - 70,5
Tratat Media DOCA E.S. 0/ /o	413 ± 31 4- 19,7	2 808 ±606 + 56,3	806 ±209 ± 17,6	857 ± 92 ± 39,3	533 ± 71 - 10,3	145 ± 41 ±137,7	240 ± 27 + 44,5
Operat Media E.S. %	213 ± 62 - 40,0	2 957 ±307 + 64,6	996 ±233 ±45,4	376 ±241 - 38,9	512 ± 83 - 13,9	38 ±12 - 54	104 ± 32 - 37,3
P=0,05
M. L. M o n t g o m e r y, B a 1 o w, M. B im sten gel și alții (1),,
(5), (23), (26) afirmă că principala cale, și unica, de excreție a Zn65 este-
intestinul, iar cu rol important se consideră pancreasul și bila, ale căror
Tabelul nr. 2
Valorile incorporării și eliminării Zn radioactiv în urină și fecale la șobolanul alb aflat in condiții
experimentale diferite
Lotul		Urină imp./min/ml |		Fecale imp./min/mg	
		24 de ore j	48 de ore |	24 de ore	48 de ore
Martor	Media E.S.	302 ± 62	227 ± 54	1 306 ±309	1 047 ±118
Tratat Zn	Media E.S. %	271 ± 55 -10,3	154 ± 39 - 32,2	607 ± 43 - 53,6	469 ± 8 DDj O P<0,05
Tratat DOCA	Media E.S. 0/ /o	303 ± 34 + 0,3	347 ± 94 ± 52,8	872 ± 95 - 33,3	997 ±362 - 4,8
Operat	Media E.S. %	214 ± 86 — 29,2	101 ± 14 - 55,5 P<0,05	461 ± 47 . - 64,8	2 140 ±381 ±104,3
sucuri prezintă mari cantități de zinc în primele ore de la administrare..
J. M. H s u (17), aplicînd șobolanilor o dietă deficientă în piridoxină,.
obține creșterea concentrației Zn66 în pancreas, rinichi și testicule. Mat
obține accelerarea excreției acestuia și scăderea activității lacticodehidro-
genazei, malicodehidrogenazei și insulinei (proteine cu zinc). Acesta afirmă-
de asemenea că singura cale de excreție a Zn65 administrat atît intraperito-
neal, cît și oral este prin bilă în intestin. F. S t a n d și colaboratori (32)
administrează la șoareci Zn65 sub formă de ZnCl2 și sub formă de chelați.
(Zn65EDTA și Zn65DTPA) și observă că la animalele astfel tratate are
loc o excreție crescută și rapidă a acestuia pe cale renală, și nu digestivă.,
în experiențele noastre, faptul că la animalele tratate cu DOCA concen-
trația Zn65 în organe și sînge este mai mare decît la martor dovedește că>
hormonul intervine în absorbția Zn65 la nivelul intestinului și la trecerea
acestuia prin membranele intracelulare (fig. 1). Faptul că excreția Zn65*
crește prin urină și scade prin fecale dovedește că hormonul are rol în
legarea zincului de proteine (proteine cnzimatice) și în metabolizarea lui.
Sînt puține informații cu privire la influența hormonilor asupra meta-
bolismului zincului. A. V e r r i 11 i R o cc o și colaboratori (38) afirmă
că prin tratarea cîinilor cu propionat de testosteron nu se modifică absor-
bția zincului radioactiv în prostată. După părerea lui S. A. G u n n și
colaboratori (11), (12), (13), concentrația Zn65 din prostata șobolanilor
este dependentă de nivelul androgenilor. înglobarea Zn6b în prostată scade
după castrare și revine la normal prin administrarea de testosteron. Hipo-
fizectomia duce de asemenea la o stringentă scădere a Zn85 în prostată,
iar revenirea la normal este dată de administrarea de gonadotropi și testo-
166
£
5	METABOLISMUL Zn,r> LA ȘOBOLANUL ALB	167
steron. A. S. P rasad și colaboratori (27) afirmă că în piticism și hipo-
gonadism concentrația zincului stabil este foarte scăzută, iar înglobarea
-Zn65 crește mult și excreția acestuia scade remarcabil, ceea ce denotă, după
părerea autorilor, o tendință de conservare a organismului în deficiență
de zinc. S. Tauri (34), studiind efectul depancreatizării și diabetului
aoxanic la cîini și iepuri asupra metabolismului zincului, constată că
excreția zincului urinar crește foarte mult și se restaurează în timpul ame-
liorării acestor stări. Tratarea șobolanilor cu cortizon (30) duce la dublarea
înglobării Zn65 în suprarenale, iar DOC A (în experiențele noastre) la efecte
negative.
Animalele cu suprarenalectomie bilaterală prezintă o pronunțată
scădere a Zn65 în sînge, pancreas, mușchi și testicule și o creștere a acestuia
în rinichi și ficat, după cum se vede în figura 1 și în tabelul nr. 1. La aceste
animale scade excreția Zn65 prin urină și crește cu 104 % prin fecale la 48
de ore (tabelul nr. 2). Se mai constată și o rezistență scăzută a animalelor
suprarenalectomizate la tratamentul cu aceeași doză de izotop ca și la
martor. Majoritatea mor după 2—3 ore de la injectare. După rezultatele
obținute se constată că lipsa hormonilor suprarenalieni are drept consecință
inhibiția absorbției Zn65 la nivelul intestinului și scăderea excreției aces-
tuia prin urină. Se pare că prin suprarenalectomie organismul este lipsit
de factorul care stimulează combinarea zincului cu proteinele și metaboli-
zarea lui sub formă organică, efecte contrare acelora obținute la exces
de hormoni. După unele păreri (10), (38), acest fapt s-ar datora modifi-
cării conținutului de zinc stabil după suprarenalectomie. S. P. V o r o-
șilovskaia (39) găsește că la pisicile suprarenalectomizate concentra-
ția zincului scade în ficat și crește în sînge. F. A. Gr a i g (10) afirmă că
absorbția și excreția Zn65 sînt dependente de saturația țesuturilor în zinc,
probabil tendința organismului de a-și menține homeostazia. Rezultatele
noastre concordă cu ale lui A. D. R u d z i k (30), care obține scăderea
încorporării Zn65 în prostata și testiculul șobolanilor suprarenalectomizați.
Rezultatele obținute la animalele tratate cu zinc stabil (tabelul nr. 1
și fig. 1) diferă atît de cele de la animalele tratate cu hormon, cît și de cele
de la animalele suprarenalectomizate. Cu excepția ficatului, toate organele
cercetate, ca și sîngele, prezintă concentrații foarte scăzute de zinc ra-
dioactiv ; de asemenea, excreția este scăzută prin urină și prin fecale la 24
de ore de la administrare. Această situație denotă o inhibiție marcată a
absorbției Zn65 la nivelul intestinului.
După expresia lui F. A. Grai g, saturația țesuturilor cu zinc stabil
inhibă absorbția izotopului la nivelul intestinului.
Astfel de efecte s-au obținut în cazul în care s-a urmărit absorbția
intestinală de P32 la Rutilus rutilus și s-a constatat că existența în sînge
a unei cantități apreciabile de fosfat împiedică foarte mult absorbția
intestinală a fosforului radioactiv (22).
Grăbirea excreției Zn65 prin fecale (în experiențele noastre) dove-
dește același lucru, și anume că, în cazul saturației țesuturilor cu zinc,
organismul tinde să se debaraseze de izotopul pătruns în organism grăbind
eliminarea lui în stare minerală prin intestin. G. O. C o t zi a s afirmă
că metabolismul zincului este controlat de două mecanisme homeostatice,
care acționează asupra absorbției și excreției intestinale.
METABOLISMUL ZnK LA ȘOBOLANUL ALB
169’
168	EUGEN A. BORA și COLABORATORI	G
G. 0. C o t zia s, M. E. Rubini și alții (8), (31) au exprimat
postulatul după care absorbția zincului este o funcție a concentrației ele-
mentelor în țesuturi. Autorii au încercat cu diferite elemente și au găsit
că doar zincul și parțial Cd influențează absorbția și eliminarea Zn65,
dar numai cînd acestea se administrează intrapcritoncal, și nu oral.
CONCLUZII
Administrarea zilnică de zinc stabil timp de 3 luni la șobolan a
dus la saturația tuturor organelor în acest element. Din acest motiv r
Zn65 se înglobează foarte puțin peste cel existent (probabil Zn65 scoate
din țesuturi o parte din zinc și astfel îl găsim prezent în cantități mult
mai mici decît la martori).
Numai în ficat se mai înglobează puțin Zn€5, fiindcă acesta are meta-
bolismul cel mai ridicat și varsă Zn în intestin prin bilă.
DOCA mărește metabolismul zincului în ficat, pancreas, mușchi și
testicul. Cantitatea de Zn65 transportat (prin sînge) și eliminat (prin urină}
este de asemenea crescută. în schimb, DOCA micșorează eliminarea
Zn65 prin fecale (la 24 și 48 de ore).
Suprarenalectomia (lipsa hormonilor corticoizi) scade metabolizarea
zincului în pancreas, mușchi, testicul, dar o mărește în ficat, iar ca urmare
transportul (sînge) și eliminarea (urină la 24 și 48 de ore și fecale la 24
de ore) de Zn65 sînt micșorate.
24.	Millar M. J., Elcoate P. A7., Fischer M. I. a. Mawson C. A., Canad. J. Biochem. Physiol.
1960, 38, 1 457.
25.	Molina G., Ribas B. et al., Rev. esp. Fisiol., 1961, 17, 81 — 87.
26.	Montgomery M. L., Sheline FI. G. a. Chaikoif L. I., J. exp. Med., 1943, 78, 151.
27.	Prasad A. S., Miale Jr. A., Farid Z., Sanstead H. H. a. Schulert A. R., J. Lab..
clin. Med., 1963, 61, Wi-bfâ.
28.	Robertson B.	T. a. Burns M. J„ Amer. J. Vel. Rcs., 1963, 24, 102,	997-1	002.
29.	Rosenfeld I.	a. Tobias C. A., J. biol. Chem., 1951, 191, 210.
30.	Rudzik A. D.	a. Riedel B. E., Canad. J. Biochem. Physiol., 1960, 38,	845.
31.	Rubini M. E.,	Montavo G. a. Lockart C. P., Amer. J. Physiol., 1961,	200,	1	345.
32.	Stand F., Rosoff B., Williams G. L. a. Spencer H., J. Phannacol. Exp. Ther., 1962^.
129, 399-404.
33.	Stirn F. E., Elvehjem C. A. a. Hart E. B., J. biol. Chem., 1935, 109, 347.
34.	Tauri S.. Osaka-Endocrin. Jap., 1963, 10, 1 — 8.
35.	Vallee B. L. a. Hoch F. L., J. biol. Chem., 1957, 225, 185.
36.	Vallee B. L. a. Neuraih H. J., J. amer. chem. Soc., 1954, 76, 5 006.
37.	Vallee B. L. a. Wacker W. E. C., J. amer. chem. Soc., 1956, 78, 1 771.
38.	Verbilli Rocco A. et al., J. Eroi., 1962, 88, 664 — 666.
39.	BOPOUIWJIOLCFAH C. II., IlpcGn. SHJțOIs’pHI-IOJI. II IVpMOHCTepari., 1963, 9, 15 — 17»
Universitatea ,,Babeș-Bolyai” Cluj,
Catedra de fiziologie animală
Și
Secția de fiziologie animală comparată a
C.C.B. Cluj.
Primită in redacție la 24 decembrie 1966,
BIBLIOGRAFIE
1. BEPEHHiTEmi <I>. fl. II HlKOJlbHMK M. II., Tp. Mock. BeT. Ana^., 1957, 21,
215—-221.
2. Bertrand G. et Benson B., Bull. Soc. Chim, biol., 1924, 6, 203.
3. Bertrand G. et Bhattacherjee R. C., Ann. Inst. Pasteur, 1935, 55, 265.
4. Bertrand G. et Vladesco R., C. R. Acad. Sci., 1921, 173, 176.
5. Birnstengel M., Stone B. a. Richards V., Amer. J. Physiol., 1957, 186, 377.
6. Cotzias G. C., Borg D.C. a. Selleck B., Amer. J. Physiol., 1961, 201, 63 — 66.
7.	— Amer. J. Physiol., 1962, 201, 359.
8. Cotzias G. C. a. Papavasiliou P. S., Amer. J. Physiol., 1964, 206, 787 — 792.
9. Fujii T., Nature, 1954, 174, 1 108.
10. Graig F. A. a. Siegel Edward, Proc. Soc. exp. Biol. Med., 1960, 104, 391 — 394.
11. Gunn S. A. a. Gould T. C., Endocrinology, 1958, 17, 344.
12. Gunn S. A., Gould T. C. a. Anderson W. A. D., Proc. Soc. exp. Biol. Med., 1960, 104,
348; 105, 433.
13. Gunn S. A. a. Gould T. C., Arch. Path., 1963, 75, 21 — 27.
14. Heath J., Nature, 1949, 164, 1 055.
15. Holterman H. a. Heier A., Lancet, 1952, 262, 1 308.
16. Horval L., Biochem. Z., 1941, 308, 301.
17. Hsu J. M., Proc. Soc. exp. Biol. Med., 1965, 119, 177 — 180.
18. IÎJIHH JI. A., APXAiirEJlbCKAH P. II HOPETC T. A., Pa«iio5iiO4oriiH, 1964, 4,
926—927.
19. Keilin D. a. Mann T., Nature, 1944, 153, 107.
20. Kienholz E. W., Sunde M. L. a. Koekstra W. G., Amer. J. Physiol., 1965, 208, 347 —
352.
21. Kocsis J. J., Walaszek E. J., Graham C. E. a. Geiling E.M.K., Fed. Proc., 1953, 12, 336.
22. Kudriavtzev A. A. et Pora A. E., 2e Conf. inter, utilis. energ. atomique â des fins paciL
Geneve, 1958, 15 (P), 1 291.
23. McKenney J. R., McClean R. O. a. Persing R. L., U. S. Atomic Energy Coimn. Res. and
Develop. Rept. H. W., 1961, 69 500, 46 — 50.
INFLUENȚA EXCITĂRII ENCEFALULUI ASUPRA
GLICEMIEI LA BANA JUDI BUH DA
DE
CONSTANTA MATEI-VLĂDESCU, GH. APOSTOL
și T. TRAND ABURIT
591 (05)
S-a cercetat modificarea glicemiei după excitarea unică și repetată a tclencefalului,
diencefalului, mezencefalului și mielencefalului, precum și mersul hipcrglicemici și
lupergalactozemiei provocate la animalele cu dicncefalul excitat în prealabil.
Experiențele s-au făcut pe Rana ridibunda.
Excitarea tclencefalului, mezencefalului și mielcncefalului a provocat hiperglice-
mie și glicozurie. Excitarea diencefalului a produs hipoglicemie, delerminînd
totodată dispariția mai rapidă a hipcrglicemici și hipergalactozemiei provocate.
Numeroase cercetări efectuate pe mamifere au pus în evidență rolul
important pe care sistemul nervos îl are în reglarea glicemiei (8).
La amfibii, ale căror mecanisme glicoreglatoare ne preocupă de
mai mult timp (9), (10), (11), există însă destul de puține lucrări privind
acest aspect al glicoreglării (1), (2), (3), (4), (5), (6), (7).
Deși cercetarea modificărilor nivelului glicemic sub influența exci-
tării diferitelor segmente ale encefalului poate să dea indicații asupra
rolului glicoreglator al sistemului nervos, pînă în prezent la amfibii nu
s-a întreprins un studiu sistematic în această direcție. De aceea, în lucra-
rea de față ne-am propus să cercetăm modificarea glicemiei după exci-
tarea unică și repetată a tclencefalului, diencefalului, mezencefalului
și mielencefaiului, precum și mersul hipcrglicemici și hipergalactozemiei
provocate la animalele cu dicncefalul excitat în prealabil.
Rezultatele obținute fac obiectul prezentei lucrări.
MATERIAL ȘI METODE
Experiențele au fost efectuate pe un număr de 80 de exemplare, masculi și femele, de
Rana ridibunda, cu greutatea corporală medie de 80 g (50 — 130 g).
După fixarea prealabilă a animalului într-un aparat stercotaxic pentru amfibii (fig. 1),
s-a pus în evidență vena peronea, din care s-a prelevat o probă inițială de sînge. S-a tăiat gpoi
ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 19 NR. 2 P 171-179 BUCUREȘTI 1967
172
CONSTANȚA MATEI-VLADESCU și COLABORATORI
2
3 INFLUENȚA EXCITĂRII ENCEFALULUI ASUPRA GLICEMIEI LA R. RIDIBUNDA 173
pielea capului în formă de V cu vîrful spre partea posterioară ; s-au raclat de periost oasele cutiei
craniene de pe partea dorsală și, în dreptul formațiunilor encefalice în care urma să se intro-
ducă electrozii, s-au forat cu ajutorul unei freze de mînă niște orificii cu diametrul de 500 p,
pînă la duramater.
Prin aceste orificii au fost introduse perechi de electrozi metalici de NiCr, cu un diametru
de 50 p fiecare. Electrozii erau acoperiți, după o tehnică specială, cu lac izolator Viniflex, fiind
intim lipiți unul de altul cu ajutorul unei soluții de cauciuc. Distanța dintre electrozii cuplului
Fig.l. — Aparat stereotaxic pentru amfibii, vedere de ansamblu.
a fost de 80 — 100 p.. Ambii electrozi aveau vîrful ncizo’at pe o porțiune de aproximativ
0,5 mm.
După introducerea electrozilor în profunzimea formațiunilor cercetate (telencefal, dien-
ccfal, mezencefal, mielencefal), capătul lor extern a fost conectat la bornele unui generator’ de
pulsuri rectangulare, tip EMA.
Durata excitărilor a fost de 15 s, la o tensiune de 3 V, o intensitate de 2 mA și o frec-
vență de 100 cicli/s.
Prizele de sînge în cadrul excitațiilor unice s-au prelevat de la fiecare animal la 3, 5 șît
24 de ore după excitare.
Excitările repetate au fost orare, în număr de 5 — 6, iar prelevarea probelor de sînge-
s-a făcut din 2 în 2 ore.
La finele experiențelor, animalele au fost sacrificate, iar creierul acestora a fost supus unul
control histologic în vederea identificării locului vîrfului electrozilor.
Glicemia și glicozuria s-au determinat după metoda Hagedorn-Jensen.
La animalele excitate în diencefal s-au provocat hipergliccmie și hipergalactozemie, injcc-
tîndu-se în sacii limfatici dorsali (la 24 de ore de la excitare) sau intraperitoneal (la 5 ore de la
excitare) o soluție apoasă conținînd cîte 0,4 g glucoza, respectiv 0,4 g galactoză/kg greutate
corporală. Prizele de sînge s-au recoltat înainte și după 3 ore de la administrarea hexozei.
Experiențele s-au efectuat din iunie pînă în decembrie 1965. Temperatura apei din ac va-
riile în care se țineau animalele a variat între 20 și 24°C.
REZULTATELE OBȚINUTE
în cîteva experiențe preliminare, executate cu electrozi de NiCr,
cu un diametru de 400 p.,’ introduși manual prin orificii forate cu ajutorul
unei freze de mină în oasele cutiei craniene, în diferite regiuni ale encefa-
lului, am constatat că la excitarea diencefalului nu apare răspunsul hi-
peTglicemic care se obținea la excitarea celorlalte segmente encefalice.
Pornind de la această constatare, am hotărît să întreprindem un
studiu mai sistematic al acestor fenomene.
Fig. 2. — Modificările glicemiei la Rana ridibunda sub influența excitării
unice, aplicată Ia nivelul diferitelor segmente ale encefalului.
a.	Influența excitării unice a encefalului asupra glicemiei. După cum
se poate vedea din figura 2, excitarea unor puncte situate în telencefal
(fig. 3), mezencefal (fig. 5) și mielencefal (fig. 6) a determinat o creștere
a nivelului zahărului din sînge. Hiperglicemia produsă a avut o amplitu-
dine mai mare (aproape s-a triplat) și a durat mai mult (peste 24 de ore)
în cazul excitării telencefalului.
O dată cu creșterea glicemiei s-a constatat și apariția glicozuriei
(54 — 105 mg glucoză/100 ml urină după excitarea lobilor optici și 13 —
55 mg glucoză/100 ml urină după excitarea bulbului).
Excitările la nivelul diencefalului (fig. 2 și 4) nu au provocat decît
modificări foarte ușoare ale glicemiei în primele ore. După 5 ore s-a ob-
servat o tendință de scădere a glicemiei sub valorile inițiale. Scăderea a
devenit clară după 24 de ore, cînd valoarea glicemiei reprezenta 60 % față
de nivelul glicemic inițial, considerat 100% (P< 0,01).
b.	Influența excitărilor repetate ale encefalului asupra glicemiei.
în scopul de a obține o intensificare a modificărilor caracteristice ale gli-
cemiei observate în prima serie de experiențe după excitarea diferitelor
segmente ale encefalului, am efectuat pe trei loturi de animale excitări
repetate ale acestor segmente (fig. 7).
174
175
Fig. 3. - Reprezentarea schematică a localizării virfului electrozilor la
animale excitate in telencefal.
Fig. 5. —Reprezentarea schematică a localizării^irfului electrozilor la animale
excitate în mezencefal.
Fig. 4. — Reprezentarea schematică a localizării virfului clectroziloi la
animale excitate în diencefal.
Fig. 6. — Reprezentarea schematică a localizării vîrfului electrozilor la animale
excitate în mielencefal.
176
CONSTANȚA MATEI-VLÂDESCU și COLABORATORI
7 INFLUENȚA EXCITĂRII ENCEFALULUI ASUPRA GLICEMIEI LA R- RIDIBUNDA 177
Repetarea excitărilor la nivelul telencefalului a mărit considerabil
răspunsul hiperglicemie în primele ore, dar după 18 ore de la efectuarea
ultimei excitări glicemia a scăzut chiar sub valorile inițiale.
Excitările repetate în diencefal nu au accentuat tendința hipoglice-
miantă observată după excitațiile unice, așa cum era de așteptat, ci ele
nu produs o hiperglicemie de intensitate mijlocie. După 4 — 5 excitări,
animalele au murit.
DISCUȚIA REZULTATELOR
Efectul hiperglicemiant al excitării diferitelor porțiuni ale sistemu-
lui nervos central sau periferic este cunoscut și demonstrat în special la
mamifere (8). Această hiperglicemie reflexă s-ar realiza în cea mai mare
parte pe căi nervoase simpatice, prin participarea medulosuprarenalelor,
care, sub influența impulsurilor nervoase venite de la formațiunile exci-
Fig. 7. — Modificările glicemiei la Rana ridibunda sub influența excitărilor
repetate, aplicate la nivelul diferitelor segmente ale encefahihu.
în urma excitării repetate în mezencefal, creșterea glicemiei a fost
mai mare decît în cazul excitației unice la nivelul acestui segment.
c.	Influența, excitării prealabile a diencefalului asupra încărcării
Jiu glucoza și galactoză. Considerînd că ușoara hipoglicemie care se observă
după excitarea diencefalului ar putea sa se datorească unei intensificări a
■secreției de insulină, ca răspuns la stimularea acestui segment, am între-
prins mai multe experiențe, în care s-a urmărit mersul hiperglicemiei și al
hipergalactozemiei provocate la animale martor și la animale la care se
excitase în prealabil diencefalul.
Rezultatele acestor experiențe (fig. 8) indică o tendință de scădere
mai rapidă a hiperglicemiei și hipergalactozemiei provocate la animalele
•cu diencefalul excitat în prealabil; diferențele acestora față de animalele
martor sînt mai accentuate după administrarea galactozei (P < 0,01)
«decît a glucozei (P = 0,1).
glucoză 0,4g/kg
galactoză O^g/kg
knimale normale	VA Animate excitate
—1	in prealabil
Fig. 8. — Influența excitării prealabile a diencefalului asupra
amplitudinii hiperglicemiei și hipergalactozemiei provocate la
Rana ridibunda. A, După administrarea glucozei în sacii limfatici
dorsali. B, După administrarea glucozei intraperitoncal.
tate ale sistemului nervos central, secretă cantități mai mari de adrena-
lină. Prezența adrenalinei în sînge ar determina intensificarea glicogenoli-
zei și apariția hiperglicemiei și glicozuriei. O dovadă, indirectă, că la am-
fibii intervin aceleași mecanisme, că secreția de adrenalină crește sub
influența excitării diferitelor segmente encefalice la broaștele studiate de
noi au fost strîngerea rapidă a cromatoforilor și decolorarea pielii ime-
diat după excitare. Acest efect a fost de scurtă durată (10 —30 min).
O probă și mai convingătoare este faptul că la broaștele la care am
secționat complet măduva spinării, la nivelul celui de-al doilea spațiu
intervertebral, excitarea mezencefalului nu a mai avut un efect hiper-
glicemiant (fig. 9). Producerea pe cale reflexă a secreției de adrenalină
sub influența hipoglicemiei insulinice a fost observată de M. In oue (5),
(6) la broaștele rîioase. După secționarea nervilor splanchnici sau a ma-
duvei la nivelul celui de-al doilea spațiu intervertebral, această intensi-
ficare nu mai avea loc.
Faptul că excitarea diencefalului la animalele cercetate de noi nu a
produs hiperglicemie, ci a determinat scăderea zahărului sanguin, pare
greu de explicat în lumina celor arătate mai sus.
B.	A. H o u s s a y și colaboratori (2), (3) au constatat de ase-
menea apariția unei hipoglicemii, o diminuare a glicogenului hepatic,
precum și o oarecare accentuare a răspunsului hipoglicemie la insulină,
7 ~ c. 6009
178
CONSTANȚA MATEI-VLĂDESCU și COLABORATORI
la Bufa marinus, la care regiunea infundibulo-tuberiană era lezată,
Cercetînd modificările funcționale ale hipofizei după leziunile infundi-
bulo-tuberiene la broaștele rîioase, B, A. Ho u s s a y și colaboratori (4}
au găsit că în acest caz se produce o blocare a circulației într-o porțiune
a lobului anterior al hipofizei. în astfel de condiții avea loc o diminuare
marcată a acțiunii diabetogene a lobului anterior, care se menținea chiar
după 7 săptămîni, deși glanda era deja regenerată.
Z Har tor ut ne excitai
II Broaște normate excitate în mezencefat
Fig. 9. — Blocarea efectului hiperglicemiant al excitării mezen-
cefalului la animalele cu măduva secționată.
9 INFLUENȚA EXCITĂRII ENCEFALULUI ASUPRA GLICEMIEI LA R. RIDIBUNDA. 179
citat după (13)). La animalele la care s-a excitat diencefalul am constatat
o strîngere a cromatoforilor și o înnegrire a pielii, ceea ce arată că meca-
nismele acestui sistem au fost solicitate.
CONCLUZII
1.	Excitarea telencefaiului, mezencefaiului și mielencefaiului la
Bana ridibunda provoacă hiperglicemie și glicozurie. După aproximativ
24 de ore de la excitare, nivelul glicemic inițial se restabilește.
2.	Excitarea diencefalului produce hipoglicemie, determinînd dis-
pariția mai rapidă a hiperglicemiei și hipergalactozemiei provocate.
BIBLIOGRAFIE
1.	Barlow O. W., Vigor W. M. a. Peck R. J., J. Pharm. Exp. Therap., 1931, 41, 2, 229 — 243.
2.	Houssay B. A., Mazzacco P. et Rietti C. T., C.R. Soc. Biol., 1925, 93, 967.
3.	- C. R. Soc. Biol., 1925, 93, 968.
4.	- C. R. Soc. Biol., 1936, 120, 725-727.
5.	Inoue M., The Tohocu J. exp. Med., 1958, 68, 3-4, 279 - 284.
6.	- The Tohocu J. exp. Med., 1959, 70, 4, 319-323.
7.	Ivanov N„ C. R. Soc. Biol., 1958, 152, 12 (11), 1 541-1 543.
8.	JlEUECOH T. JI., Caxap Kpoeu, MocKBa-JIeHMHrpaji, 1962.
9.	Matei-VlĂdescu C., Rev. Biol., 1963, 8, 4, 447-455.
10.	— Rev. roum. Biol., Serie de Zoologie, 1964, 9, 5, 343 — 354.
11	— Rev. roum. Biol., Serie de Zoologie, 1955, 10, 3, 165 — 169.
12.	Matty A. J. a. Falkmer S., Nature, 1965, 207, 4 996, 533 - 534.
13.	Moore A. J., Physiology of ihe Amphibia, New York-Londra, 1964.
14.	Pora E. A., Rușdea D. și Stoicovici F., St. și cerc. biol. Cluj, 1963, 14, 1, 107 — 112.
Contrar acestui fapt la Myxine glutinosa A. J. AI a 11 y și
S. F a 1 k m e r (12) au găsit valori glicemice crescute la animalele cu
leziuni mecanice ale regiunii hipotalaniice. E. A. Por a și colaboratori
(14), cercetînd efectul secționării axului nervos între telencefal și mezen-
cefal asupra glicemiei la Trachurus trachurus, au înregistrat hipoglicemie
în cazul cînd animalele erau ținute în apă de mare 16°/0() și, dimpo-
trivă, hiperglicemie în cazul unui exces de potasiu.
Astfel de rezultate contradictorii s-au înregistrat și la mamifere
(8). Ele pot avea o explicație în faptul că în diencefal se găsesc atît centri
nervoși superiori simpatici, cît și parasimpatici, iar excitarea ori lezarea
unora sau altora poate provoca efecte diferite.
Valorile ușor hipoglicemice găsite de noi după excitarea diencefa-
lului la Bana ridibunda, ca și tendința de dispariție mai rapidă a hiper-
glicemiei și hipergalactozemiei provocate, ar putea arăta că regiunea ex-
citată determină efecte de tip parasimpatic.
în cazul excitării diencefalului se poate presupune de asemenea și
existența unei influențe prin sistemul hipotalamo-hipofizar. La amfibii
există posibilitatea unui efect local al substanțelor derivate din hipo-
talamus asupra secreției adenohipofizeiprin vasele porthipofizare (Gr een,
Institutul de biologie „Traian Săvulescu”,
Secția de fiziologie animală.
Primită în redacție la 18 noiembrie 1966.

CERCETĂRI ASUPRA ACȚIUNII DINAMICE SPECIFICE
A CAZEINEI LA PĂSĂRI*
DE
GH. BUBLACU și GH. NĂSTĂSESCU
591 (05)
S-a cercetat ADS a cazeinei și a amestecului de aminoacizi din care este com-
pusă aceasta; s-a constatat că atît cazeina, cit și amestecul de aminoacizi cores-
punzător acesteia, au produs o ADS asemănătoare (16,55 %, respectiv 16,15%
kcal). Suma valorilor ADS a aminoacizilor componenți ai cazeinei administrați
separat este însă mult mai mică (0,9 % kcal).
Din cercetările anterioare (2), (3) am constatat că acizii adminis-
trați păsărilor au o acțiune dinamică specifică (ADS) mai intensă cînd
aceștia sînt administrați în amestec decît în mod izolat. în legătură cu
acest fapt ne-am pus problema dacă deosebirea se manifestă și atunci cînd
se compară ADS a unei proteine naturale cu cea a aminoacizilor compo-
nenți, administrați în amestec. Problema aceasta a mai fost cercetată și
de către D. Eapport și H. H. B e a r d (6), (7), (8) la cîine, care aii
ajuns la concluzia că ADS a proteinelor este asemănătoare cu suma ADS
a aminoacizilor rezultați din hidrolizarea acestora. Cum însă noi am cons-
tatat deosebiri importante între valorile ADS ale aminoacizilor cercetați
la păsări față de cele obținute la mamifere, am considerat necesară reluarea
cercetării acestei probleme.
în prezenta lucrare am cercetat ADS a cazeinei și a amestecului
de aminoacizi componenți ai acesteia la găini.
MATERIAL ȘI METODĂ
Am folosit 10 găini de rasă Rhode-Island în greutate medie de 2,200 kg și în vîrstă de
2—3 ani, împărțite pe loturi de cîte 2 găini. Cazeina 1 s-a administrat în cantitate de 15 g pe
găină iar amestecul de aminoacizi constituenți ai acesteia intr-o cantitate corespunzătoare caze-
inei ingerate.
* Lucrare prezentată la prima Sesiune de fiziologie animală. Cluj, 25—28 mai 1965.
1 S-a folosit cazeina pură livrată de firma Serva-Heidelberg.
ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 19 NR. 2 P. 181-184 BUCUREȘTI 1967


182
GH. BURLACU și GH. NASTĂSESCU
2
3	ASUPRA ACȚIUNII DINAMICE SPECIFICE A CAZEINEI LA PĂSĂRI 183
Pentru constituirea amestecului de aminoacizi s-a folosit compoziția procentuală dată
de I. R. Block (1). Aminoacizii întrebuințați au fost în majoritate racemici (cu excepția
argininei, histidinei și leucinci, care au fost levogiri).
Acțiunea dinamică specifică s-a cercetat după aceeași tehnică indicată in lucrările anteri-
oare (2), (3), (4), (5), cu deosebirea că perioada determinării metabolismului energetic după
administrarea substanțelor nutritive a fost de data aceasta de 24 de orc, întruclt digestia și
absorbția cazeinei au durat mai mult decît absorbția aminoacizilor administrați separat.
S-au cercetat cantitatea de cazeină digerată după metoda Stotz și aceea de aminoacizi
absorbți din amestecul administrat, după metoda Sorrensen și s-a determinat cantitatea de
azot urinar provenit din dezaminarea aminoaciziloi’ corespunzători, excretat peste nivelul bazai.
REZULTATE OBȚINUTE
1.	Bilanțul azotului cazeinei și al amestecului de aminoacizi compo-
nenți ai acesteia (fig. 1). Cazeina ingerată s-a digerat în proporție de 95,08 %.
Din cantitatea de azot corespunzător cazeinei ingerate s-au eliminat prin
urină, sub forma de acid uric, peste nivelul azotului bazai, 19,42%. Din
amestecul de aminoacizi componenți
Azot reținut
Azot substanțe ne absorbite
50-
Azot substanțe dezaminate
Fig. 1. — Bilanțul azotului cazeinei și
al aminoacizilor componenți ai acesteia.
ai cazeinei, s-au eliminat nedezami-
nați, prin fecale și urină, 0,39%. Din
cantitatea de azot corespunzătoare
aminoacizilor ingerați, 29,61% s-au
eliminat sub formă de acid uric, peste
nivelul excreției bazale a azotului. Res-
tul cazeinei și al amestecului de ami-
noacizi componenți ai acesteia au aco-
perit, probabil, necesitățile metabolis-
mului azotului bazai sau au fost asimilați
ca atare fără o dezaminare prealabilă.
2.	Metabolismul energetic. Cazeina
și amestecul de aminoacizi componenți
ai săi au produs o creștere asemănă-
toare a metabolismului energetic. Ast-
fel, după administrarea cazeinei s-a
determinat o ADS de 16,55% kcal
raportată la valoarea energetică a sub-
stanței ingerate, iar după ingerarea
amestecului de aminoacizi s-a consta-
tat o ADS de 16,15 % kcal, adică cu
numai 0,4 % mai mică. în ambele
cazuri, creșterea metabolismului ener-
getic a fost suficient de semnificativă,
probabilitatea fiind mai mică de 1%
(fig- 2).
3.	Citul respirator. Acesta a variat foarte puțin după administrarea
respectivelor substanțe nutritive. Astfel, după administrarea cazeinei s-a
Fig. 2. — Metabolismul energetic și ADS după administrarea cazeinei și a
amestecului de aminoacizi componenți ai acesteia.
înregistrat o scădere a QR, în medie cu numai 4,6 %, iar după ingerarea
amestecului de aminoacizi valoarea medie a rămas aceeași (fig. 3).
DISCUȚIA REZULTATELOR
Rezultatele obținute de noi
confirmă concluzia la care au ajuns
și D. R a p p o r t și H. H. B e a r d
(6), (7), (8) în experiențele lor pe
cîine, și anume că ADS a prote-
inelor este practic echivalentă cu
cea a aminoacizilor rezultați din
hidroliza acestor proteine admi-
nistrate în amestec, de unde se
poate deduce că ADS a proteinelor
este reprezentată de valoarea to-
tală a ADS a aminoacizilor com-
ponenți.
Spre deosebire de cele con-
statate de acești autori, din cer-
cetările noastre la găini rezultă
însă că ADS a cazeinei este echi-
valentă numai cu ADS a ameste-
după compoziția
cazeinei
Fig. 3. — QR după administrarea cazeinei și
a amestecului de a minoacizi componenți ai
acesteia.
184	GH. BURLACU Și GH. NĂSTĂSESCU	4
eului de aminoacizi componenți ai acesteia, nu însă și cu suma ADS a
aminoacizilor administrați separat.
Din cercetările efectuate de unul dintre noi asupra ADS a 15 amino-
acizi din cei 17, cît conține cazeina, adică : arginina, histidina, tirozina,
triptofanul, fenilalanina, metionina, treonina, sericina, leucina, izoleu-
cina, valina, acidul glutamic, acidul aspartic, glicina și alanina, s-a cons-
tatat că ADS au numai alanina și fenilalanina cînd sînt administrate
separat. Dacă însumăm ADS a acestor aminoacizi administrați izolat7
constatăm o valoare ADS totală foarte mică (0,9 % kcal) în comparație
cu cea determinată după administrarea acestora în amestec sau a caze-
inei. Probabil că ceilalți doi aminoacizi din componența cazeinei, hidro-
xiprolina și cistina, a căror ADS nu a fost cercetată de noi, nu produc nici
ei ADS la păsări. De altfel, nici la mamifere acești aminoacizi nu au avut
efect ADS (8). Chiar dacă acești aminoacizi ar produce o ADS asemănă-
toare cu cea a alaninei șifenilalaninei, valoarea ADS însumată a aminoaci-
zilor componenți ai cazeinei ar rămîne mult inferioară față de cea determi-
nată pentru amestecul acestor aminoacizi sau pentru cazeină.
Cauza acestei diferențe nu ne este clară. Probabil că aminoacizii
se metabolizează la păsări în mod deosebit după modul lor de adminis-
trare, care ar corespunde unui anume bilanț termodinamic încheiat cu.
valori ADS corespunzătoare.
Credem că cercetările cu aminoacizii marcați vor putea lămuri
această problemă.
CONCLUZII
Cazeina a produs o ADS asemănătoare cu cea a amestecului de amino-
acizi din care aceasta este compusă (16,55 % kcal, respectiv 16,15% kcal).
Suma ADS a aminoacizilor componenți ai cazeinei administrați separat
este însă mult mai mică (0,9 % kcal) în comparație cu ADS a cazeinei
sau a amestecului de aminoacizi componenți ai acesteia.
BIBLIOGRAFIE
1.	Block I. R. a. Bolling D., The aminoacid composition of proteins and Foods, Charles
C. Thomas Publisher Springfield, Illinois, 1951, 420.
2.	Burlacu Gh., Matei-Vlădescu C. et Motelică I., Rev. roum, Biol., Serie de Zoologie, 1964,
9, 3, 171-190.
3.	Burlacu Gh., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1965, 17, 2, 165 — 171.
4.	Burlacu Gh., Corcău M., Schuster R. și Merer E., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1965,
17, 1, 57-64.
5.	Burlacu Gh,, NĂstĂsescu Gh., Marinescu Gh. et Voiculescu I., Rev. roum. Biol., Serie de
Zoologie, 1965, 10, 3, 117-122.
6.	Rapport D. a. Beard H. H., J. biol. Chem., 1927, 73, 285-294.
7.	-	J. biol. Chem., 1927, 73, 299-319.
8.	-	J. biol. Chem., 1928, 80, 413-430.
Institutul de biologie „Traian Săvulescu”,
Secția de fiziologie animală.
INFLUENȚA TEMPERATURII ASUPRA
METABOLISMULUI ENERGETIC LA LIBARCĂ
(BLATTA ORIENTALI® L.)
DE
ELEONORA ERHAN, GH. BURLACU și DUMITRA GRUNCA
591(05)
Variația metabolismului energetic în funcție de temperatură este neuniformă în
limitele de 6,5 — 35°C, existînd o netă tendință de plafonare a valorilor metabo- '
lismului energetic în intervalul cuprins între 15 și 20°C. Ca o consecință, curba
valorilor’ coeficientului de temperatură este discontinuă. Raportul dintre rata
metabolică și greutatea corporală variază în funcție de temperatură. Panta de
regresie a acestui raport are valori cuprinse între 0,64 și 1,41.
Influența temperaturii asupra metabolismului energetic la insecte
a constituit obiectul multor cercetări (1), (2), (3), (4), (5), (7) etc.,făcute
cu diferite scopuri, pe diverse specii aflate într-un stadiu sau altul de dez-
voltare ontogenetică.
Dacă, în general, pentru poikiloterme cercetările referitoare la coe-
ficientul de temperatură (Q10) și la aplicabilitatea în biologie a legii lui
Van’t Hoff sînt destul de numeroase, existînd atît date care pledează
în favoarea acestei legi cît și păreri opuse, la insecte se cunosc relativ
puține informații privitoare la valoarea acestui coeficient, generalizările
fiind încă dificile.
în ceea ce privește influența temperaturii asupra variației mărimii
corporale metabolice la insecte, cercetările sînt încă la început. S-au făcut
unele experiențe cu scopul de a determina și la aceste animale mărimea
corporală metabolică (6), (7), (8), cercetări care au scos la iveală faptul că
și la insecte această mărime corporală metabolică se înscrie în panta de
regresie generală caracteristică tuturor animalelor (6), (8), existînd în ace-
lași timp limite destul de largi de variație inter- și intraspecifice (1), (2),.
(4)’ (6)’ + +
Pornind de la aceste considerații, am cercetat variația metabolis-
mului energetic în funcție de temperatură la libarcă (Blatta orientalis L.),.
cu scopul de a pune în evidență valoarea coeficientului de temperatură,,
în limitele de 6,5 — 35°C, și în același timp de a determina mărimea cor-
porală metabolică la insecta respectivă, în speranța de a aduce unele date
suplimentare în această problemă.
ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T, 19 NR. 2 P. 185-191 BUCUREȘTI 1967
186
ELEONORA ERHAN și COLABORATORI
2
INFLUENTA temperaturii asupra metabolismului la LIBARCĂ 187
MATERIAL ȘI METODĂ
Materialul biologic a constat dintr-un lot de 11 larve de Blatta orientalis L., provenite
din aceeași pontă, a căror greutate individuală a variat între 150 și 350 mg, larvele fiind în
vîrstă de aproximativ 4 luni.
Experiențele au fost făcute cu aparatul Warburg, utilizîndu-se vase de 50 ml. Punctul
zero a fost determinat după uniformizarea temperaturii din sistem, adică la 30 min de la intro-
ducerea animalelor în vase; citirea consumului de oxigen s-a făcut după 60 min de la determi-
narea punctului zero.
Determinarea consumului de oxigen s-a făcut la următoarele temperaturi : 6,5; 10, 15, 20,
25, 30, 35°C, în perioada LII - 31.III.1966.
Durata medie a experiențeloi’ pentru fiecare temperatură a fost de 25—30 de ore, expe-
riențele efectuîndu-se pe perioade variind între 1 și 5 ore la fiecare determinare, în funcție de
temperatura la care s-a lucrat. Astfel, la temperaturile cuprinse între 6,5 și 15°G, durata unei
experiențe a fost de 3 —5 ore, iar la temperaturile cuprinse între 15 și 35°C de 1 —2 ore. în total
au fost efectuate 1 975 de determinări, cîte 275 pentru fiecare temperatură. Experiențele au
fost efectuate în primele ore ale zilei (8 — 14) după o ajunare a insectelor dc 12 ore. Calculul
valorilor lui Q10 s-a făcut după formula :
ig. Qio =	- • lg-
Ta-Ti	Qx
unde : Tj = temperatura minimă, T2 = temperatura maximă, Qx = metabolismul minim,
Q2 = metabolismul maxim (7).
REZULTATELE OBȚINUTE
Rezultatele noastre sînt înscrise în tabelul nr. 1 și figurile 1 și 2.
Tabelul
। Nr. indivizi 1	mm3 O2'g/h					
	6,5°C		10°C		15°C	
	nr. det.	media și abaterea standard	nr. det.	media și abaterea standard	nr. det.	media și abaterea standard
1	5	36,6 ±12,2	5	79,4±16,07	14	H2,l±32,6
2	5	47,6±17,6	5	80,6 ±14,31	16	130,0±24,4
3	4	63,4 ±14,25	6	73,75±12,6	11	122,3±29,3
4	5	51,2 ± 3,5	5	87,76±20	13	156,3±31,4
5	5	66,3± 6,3	5	83,9 ±16,0	10	120±38,9
6	5	78,9 ±19.3	5	119,8 ±15,1	14	246,7±33,7
7	5	67,7±13,6	5	127,0 ±28,78	10	147 ±37,6
8	4	72,3±12,7	5	101,8 ±21,8	10	140 ±40,8
9	5	4d?3 14,8	5	98,2 ±17,6	11	169,1 ±58,1
10	5	__ 66,8±25,1	5	134,7 ±22,5	10	177±77,2
11	4 1	64,5 ±11,2	|	5	78,9 ±27,1	12	141,66±41,0
Din analiza tabelului și a figurii 1 se constată că metabolismul ener-
getic la libarcă variază în funcție de temperatură. Această variație nu se
înscrie într-o ecuație liniară, evoluția generală a metabolismului energetic
în limitele de temperatură în care am lucrat fiind redată, de fapt, prin
două ecuații, prima în care y — 7,332 x + 23,65 pentru intervalul 6,5 —
—20°C și cea de-a doua în care y = 20,358x — 230,77, existînd o netă
tendință de plafonare în intervalul de temperatură 15 — 20°C, cînd valo-
rile metabolismului energetic variază foarte puțin^^z
Aspectul acesta neuniform al curbei valorilor metabolismului ener-
getic ne-a determinat să urmărim îndeaproape valoarea coeficientului
de temperatură pentru fiecare interval în parte. în grafic (fig. 1) am figurat
valorile lui Q10 pentru intervalele de temperatură cuprinse între 6,5 și 35°C
în raport cu o curbă ideală care ar reprezenta valorile lui Q10, în cazul în
care metabolismul energetic la libarcă ar fi o funcție liniară de tempera-
tură. După cum se constată din acest grafic, curba valorilor lui Q10, așa
cum rezultă din calculele noastre, are un aspect discontinuu, intersec-
tînd curba ideală în intervalul cuprins între 15 și 20°C.
Această abatere evidentă ne-a făcut să presupunem existența unei
. modificări și în ceea ce privește raportul dintre metabolismul energetic
și greutatea corporală, determinată de variația de temperatură a mediului
exterior.
în vederea verificării acestei presupuneri am calculat ecuațiile de
regresie ale metabolismului energetic, care exprimă acest raport, pentru
fiecare temperatură în parte (fig. 2).
nr. 1
la diferite temperaturi ale mediului
*S		 mm3 O2/g/h							
	20°C		25°C		30° G		35°C	
£	nr. li det.	nedia și abaterea standard	nr. det.	nedia și abaterea standard	nr. det.	nedia și abaterea standard	nr. det.	nedia și abaterea standard
1	13	135,9 ±37,9	18	178,9±51,8	21	279,3 ± 65,2	22	309,09 ± 73,9
2	13	139,09±46,2	17	315	±74,94	24	551,2 ± 84,2	24	626,68±118,4
3	13	172,5_ ±58,2	17	316,74±53,9	22	396,35±114	26	433,84±100,4
4	13	204	±52,4	20	417,5 ±77,55	25	424,2 ± 74,7	25	659,0 ±188
5	9	175,8 ±54	18	256,5 ±71,6	25	405,6 ±112,3	20	412,5 ± 70,7
6	12	206,6 ±74,4	16	252 ±69,2	22	438,2 ±108	18	424,45±U2
7	11	145 ±37,9	10	158,5 ±55,5	22	300 ± 55,9	12	516,7 ±111
8	11	144,56 ±39,3	16	251,2 ±91,7	12	343,3 ± 59,1	16	370,6 ± 77,5
9	12	175 ±65,9	18	256,9 ±86,8	23	364,13± 85,5	24	420	±128
10	9	198,8 ±78,9	17	246,4 ±63,2	23	455,88 ± 88,6	24	512,5 ± 99,9
11	13	161,38±40,5	14	1 251,42 ±72,4	1 17	663,5 ±112	24	463,9 ± 68,8
188
189
mm^/25-ore
600a
500\
O mm 3O2/25ore -15,35P0'S!,-033to-asg
T-1O°C
Qmm 3D2/25ore =11,21po.7a922to.113e
T-15°C
0mm302 /24ore*23.O^Po■SBS,2 i0-53B
r^20°c
/Qmm 302 /25ore	t0'09B6
•• / T-25°C
Fig. 1. — Variația metabolismului energetic și a coeficientului de temperatură
la libarcă (Blatta orientalis L.).
7000
6000-
5000
5000'
3000-
2000-
1000*
m\
800-
60$
looowo
200 300 ~500500n00900 m,g
600 8001000
Fig. 2. — Raportul dintre rata metabolică și greutatea corporală
la diferite temperaturi la libarcă (Blatia orientalis L.).
7
INFLUENȚA TEMPERATURII ASUPRA METABOLISMULUI LA LIBARCA 191.
190	ELEONORA ERHAN și COLABORATORI	&
După cum se poate vedea din figura 2, valoarea exponentului greu-
tății corporale variază între 0,64 și 1,41. Dacă pentru temperaturile sub
20°C valoarea exponentului greutății corporale se modifică destul de
puțin, fiind relativ uniformă, la temperaturile superioare lui 20°C aceasta
crește puternic cu temperatura, fiind aproape dublă la 35°C. Astfel,
aceste pante de regresie par a fi în concordanță cu ecuațiile noastre ini-
țiale, care reprezintă relația dintre metabolismul energetic și tempera-
tura mediului, demonstrînd existența a două zone termice în care anima-
lele reacționează diferit la aceste modificări.
DISCUȚIA REZULTATELOR
Analizînd rezultatele noastre privitoare la valorile consumului de
oxigen la libarcă, constatăm că acestea sînt de același ordin de mărime
cu valorile citate în literatură (7), (8) etc. pentru albinele lucrătoare,
himenoptere, coleoptere, Callipliora sp., Periplaneta sp. Din păcate, în
literatura consultată de noi nu am găsit nici o lucrare în care să se fi
făcut cercetări de metabolism energetic la insecte la un interval de tem-
peratură atît de larg ca acela Ia care am lucrat. Din acest motiv, datele
noastre sînt numai în parte comparabile cu acelea ale altor autori.
în ceea ce privește valorile coeficientului de temperatură, dacă
comparăm datele obținute de noi cu cele ale lui K r o gh la nimfele de
Tenebrio molitor L., constatăm că valorile noastre nu corespund cu ale
acestuia.
La pupele de Tenebrio molilor L., valorile coeficientului de tem-
peratura descresc continuu de la 10 la 32,5°C, respectiv de la 5,7
la 2,0. Valorile noastre, după cum am mai arătat, descresc în intervalul
de temperatură cuprins între 6,5 și 20°C de la 3,71 la 1,21, după care
prezintă o nouă creștere în intervalul cuprins între 20 și 25°C, cînd Q10
este 3,11, ca apoi să scadă din nou pînă Ia 1,41 (11). Aspectul discontinuu
al curbei valorilor lui Q10 în limitele de temperatură 6,5—35°C pare să
sugereze că la libarcă zona de temperatură optimă este cuprinsă în inter-
valul de 15—20°C. Date similare au fost obținute și de către M. Keister
și J. B u c k (9) pentru larvele de Phormia regina.
Pentru poikiloterme în general, și insecte în special, există foarte
puține date în literatură în legătură cu mărimea corporală metabolică,
desemnată prin GD (greutatea corporală ridicată la puterea p), care prin
înmulțirea cu o constantă k (constanta de nivel) ne permite să determinăm
rata metabolică (Q) a animalului, după formula : Q = k- Gp.
Astfel, pentru insecte, la coleoptere a fost stabilit exponentul greu-
tății corporale ca fiind în medie de 0,77, iar la himenoptere de 0,92 (8).
La larve și chiar la adulți se citează cazuri în care acest exponent variază
foarte mult, avînd valori mult sub 0,64, iar uneori atingînd sau chiar de-
pășind unitatea (1), (2), (3), (4), (5), (8).
Analiza statistică a acestor valori a permis stabilirea unei drepte de
regresie la care panta este exprimată de un exponent al greutății cor-
porale egal cu 0,75. Acest exponent este considerat a fi general pentru tot
regnul animal, de la animalele unicelulare la poikiloterme și homeotermele
gigantice (6), (8), (.10). Cu toate acestea, analizînd limitele de variație ale
exponentului greutății corporale la diferite animale, precum și Ia același
animal aflat în stări fiziologice diferite, se poate observa o variație destul
de însemnată a acestui exponent.
în acest sens cităm lucrările școlii de la Strasbourg, unde, printre
altele, s-a studiat valoarea acestui exponent la 16 specii de homeoterme
hibernante, obținîndu-se valori diferite ale exponentului: vara acesta era
0,62, iar iarna, în timpul somnului profund, 0,92 (8).
Experiențele noastre ne arată că la libarcă exponentul variază, în
funcție de temperatură, între 0,64 și 1,41.
în literatură se citează cazuri în care la insecte exponentul atinge
valoarea 1,4, aceasta petreeîndu-se în timpul zborului, adică atunci cînd
animalul este în condiții de metabolism maxim; se admite că insectele
își pot lua zborul numai după ce musculatura aripilor a fost încălzită prin,
vibrații pînă la o temperatură care trece de 35°C, în acest moment va-
loarea exponentului greutății corporale fiind 1,2—1,3 și chiar 1,4 (6).
concluzii;
1.	Variația metabolismului energetic în funcție de temperatură la
specia Blatta orientalis L. în intervalul de temperatură 6,5 — 35°C este
redată de două ecuații liniare, în limitele de 6,5 —20°C, y = 7,332 x +
23,65, iar între 20 și 35°C cînd y=20,358 x—230,77. în intervalul de tem-
peratură 15 — 20°C, valorile metabolismului energetic manifestă o netă-
tendință de plafonare. Drept urmare, curba valorilor coeficientului de
temperatură (Q10) în intervalul 6,5—35°C este discontinuă.
2.	Raportul dintre rata metabolică și greutatea corporală la libarcă
variază în funcție de temperatură. Panta de regresie a acestui raport
(p) are valori cuprinse între 0,64 și 1,41, tendința de creștere a pantei
fiind, în general, direct proporțională cu temperatura.
BIBLIOGRAFIE
1.	Buddenbrock W. u. Rohr G. von, Z. /Big. PhysioL, 1923, 20, 111—160.
2.	Butler C. G.	a.	Innes J. M., Proc. roy. Soc. B, 1936, 119,	296 — 304.
3.	Chadwick L.	E.	et Gilmour D., PhysioL Zool., 1940,	13,	398 — 410.
4.	Ellenby C.,	J.	exp. Biol., 1953, 30, 475 — 491.
5.	Gunn D. L.,	J.	exp. Biol., 1935, 12, 185-190.
6.	Hemmingsen A. M., Rep. Stcno. Mem. Hosp., 1960, 9, 11.
7.	Heussner A. et Srussi Th., Insectes sociaux, 1964, 11, 3, 239—266.
8.	Kayser Ch. a. Heussner A., J. PhysioL, 1964, 56, 4, 489 — 524.
9.	Keister M. a. Buck J., J. Insect PhysioL, 1961, 7, 57 — 72.
10.	Kleiber M., The Fire of Life, John Wiley and Sons Inc., New York, 1961.
11.	Koștoianț H. S., Fiziologie comparată, Edit. medicală, București, 1954.
Institutul de biologie „Traian Săvulescu”
Secția de fiziologie animală.
Primită în redacție la 8 decembrie 1966 „
CERCETĂRI ASUPRA PROTEINELOR SERULUI SANGUIN
ȘI TIPURILOR DE HEMOGLOBINA LA HIBRIZII
DINTRE BOS TAURUS ȘI BOS POEPHAGUS GRUNNIENS
DE
S. MICLE, ANNA GHEOBGHIU și AIDA IAVBAM
591(05)
S-au cercetat proteinele serului sanguin și tipurile ereditare de hemoglobină la
Bos poephagus grunniens comparativ cu Bos taurus și la hibrizii dintre aceștia. în
privința proteinelor serice, electroforeza pe hîrtie nu pune în evidență diferențe cali-
tative între grupele de animale studiate. Folosindu-se electroforeza în gel de aga-
roză și de amidon, s-au găsit la iaci două fracțiuni hemoglobinice, dintre care una
asemănătoare ca viteză de migrare cu Hb A a taurinelor și alta mai înceată. S-a
constatat că aceste două fracțiuni sînt determinate genetic de factori nealelici,
care se pot transmite simultan. în cazul electroforezei pe hîrtie, hemoglobina de
iac poate fi de asemenea recunoscută. La hibrizi, tipurile de hemoglobină se moș-
tenesc de la ambii părinți în mod Codominant.
Iacul (Bos poephagus grunniens) este un animal rezistent, adaptat
la condițiile de viață din regiunile de altitudine, unde este crescut pentru
producția de carne, lapte, lină și ca animal de povară. Ca animal domestic
este răspîndit în B. P. Mongolă, în vestul B. P. Chineze și în unele regiuni
ale Uniunii Sovietice. în stare sălbatică, iacii se mai întîlnesc și astăzi în
Podișul Tibetului.
Hibrizii dintre iaci și taurine se obțin relativ ușor, ei fiind cunoscuți
de mult timp în regiunile în care aceste animale sînt crescute împreună
(3). Observații sistematice asupra posibilităților de hibridare și asupra
exteriorului și constituției hibrizilor, ca și asupra unor caracteristici fiziolo-
gice, ca frecvența pulsului și a respirației, temperatura corpului etc.,
au efectuat V. Denisov (1), V. V. Ivanova (2), N. A. K a 1 i-
no v sk ai a (4) ș.a.
în lucrarea de față ne-am propus să studiem tipurile ereditare de
hemoglobină și particularitățile proteinogramei serului sanguin la hibrizii
dintre iaci (Bos poephagus grunniens) și taurine (Bos taurus). De acest
ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 19 NR. 2 P. 193-197 BUCUREȘTI 1967
194
S. MICLE și COLABORATORI
2
3
PROTEINELE SERICE ȘI TIPURILE DE Ht> LA HIBRIZII DE IAC
195
scop a fost legată stabilirea diferențelor existente între animalele încruci-
șate din punctul de vedere al tipurilor de hemoglobina și al proteinelor
serice, caractere bine cercetate la taurine, dar asupra cărora nu există
date la iaci.
MATERIAL ȘI METODĂ
Au fost analizați doi iaci adulți proveniți din R. P. Mongolă, 19 vaci de rasă Brună de
Maramureș și metise ale acestei rase, precum și un număr de 19 animale hibride de generația I,
provenite din încrucișarea vacilor analizate cu iaci. Printre acești hibrizi au fost 7 masculi și
12 femele. S-au analizat de asemenea doi hibrizi de generația a II-a, proveniți din două fătări
consecutive ale unei femele hibride Fj încrucișată cu tauri. Toate animalele analizate aparțin
stațiunii experimentale I.C.G.A. „Runcu” din regiunea Ploiești, unde au fost efectuate hibri-
dările de către Institutul de cercetări zootehnice.
Determinările electroforetice ale proteinelor serului sanguin s-au efectuat pe hîrtie cro-
matografică Whatman nr. 1, folosindu-se un tampon de veronal-veronal sodic cu pH 8,6 și forța
ionică de 0,06. Colorarea s-a făcut cu Amidoschwarz 10 B, iar determinările cantitative cu aju-
torul unui densitometru automat.
Determinarea tipurilor de hemoglobină s-a făcut de asemenea pe cale electroforetică.
Pentru comparație s-au folosit substrate diferite, ca hîrtie cromatografică, gelul de agarbză și
gelul de amidon. în primele două cazuri s-a utilizat un tampon de veronal-veronal sodic cu
pH 8,6, iar în cel de-al treilea caz un tampon de TRIS-Titriplex-acid boric, cu același pH.
REZULTATE ȘI DISCUȚII
Cu ajutorul electroforezei pe hîrtie, proteinele serului sanguin al
iacului se separă în patru fracțiuni: albumine, a -, [3- și Ț-globuline, așa
cum se întîmplă și cu proteinele serice ale taurinelor (fig. 1,2). De altfel,
în condiții identice de efectuare a separării electroforetice, și viteza de
migrare a fracțiunilor omologe la taurine și iaci este aceeași, neeviden-
țiindu-se din acest punct de vedere deosebiri calitative între cele două
specii. Faptul nu exclude totuși existența anumitor diferențe, decelabile
cu ajutorul altor metode, de exemplu pe cale imunologică sau imunoelec-
troforetică.
în ceea ce privește concentrația diferitelor fracțiuni, se observă
unele mici diferențe (tabelul nr. 1). Pentru stabilirea precisă a deosebirilor
cantitative este însă nevoie de date prelucrate statistic, obținute pe grupe
mai numeroase de animale perfect analoge.
Tabelul nr. 1
Concentrația proteinei totale și a fracțiunilor proteice in serul sanguin
Felul animalelor	Nr. ex.	Proteină totală g%	Fracțiuni proteice (%)			
			albumine	globuline		
				a	0'	Y
Vaci adulte	19	8,13±0,19	34,16 ±1,01	16,13±0,77	ll,81±0,55	37,90±0,87
Iac adult	1	7,55	31,73	17,24	11,72	39,31
Iac adult	1	8,28	23,47	16,33	13,77	46,43
Hibrizi Fx $ 14 —16 luni	7	6,76±0,32	40,92±l,41	13,48±0,89	12,17±0,78	33,43±1,15
Hibrizi F^ 14 —16 luni	7	6,57 ±0,06	38,69±3,70	16,94±1,14	14,82±1,33	29,55 ±2,11
Hibrizi Fj $ adulte	5	7,92 ±0,25	27,52±7,04	16,48±0,74	14,55 ±0,87	41,45±5,76
Hibrizii Fx posedă și ei în serul sanguin aceleași patru fracțiuni pro-
teice de bază, în concentrațiile indicate în tabelul nr. 1. Concentrația
diferitelor fracțiuni la hibrizii mai tineri, și în special concentrația pro-
teinei totale, se deosebește de a adulților, dar este vorba de deosebiri carac-
teristice pentru evoluția ontogenetică a acestui caracter, deosebiri semna-
late și la tineretul taurin (6), (8).
La fel, caracteristice pentru animalele de vîrstele respective sînt
și proteinogramele celor doi hibrizi F2 analizați, un mascul în vîrstă de
10 luni și o femelă de o lună, cu concentrația în proteine totale de 6,47
și, respectiv, de 6,18%, albumine 36,70 și 30,12%, a-globuline 16,85
și 24,70%, Ș-globuline 9,74 și 23,49% și y-globuline 36,71 și 21,69%. La
hibridul în vîrstă de o lună atrag în mod deosebit atenția concentrația
mai scăzută a proteinei totale și a y-globulinelor și concentrația foarte
ridicată a fracțiunilor a- și p-globulinice, deosebiri semnalate de S. M i c 1 e
(6), (8) și la tineretul taurin de această vîrstă.
Este de remarcat faptul că electroforegrama unora dintre hibrizii
analizați a prezentat în regiunea y-globulinelor două fracțiuni (fig. 1,1).
Cantitativ, acestea reprezintă, în medie pe 6 exemplare, masculi și femele,
la care s-a observat acest lucru, 7,26 ± 0,35 % din proteina totală pentru
fracțiunea mai rapidă și 24,52 ± 2,12 % pentru fracțiunea mai lentă.
La speciile cercetate, la fel ca și la om, y-globulinele se prezintă pe
electroforegrame ca o fracțiune difuză. Cu ajutorul altor metode, ele pot
fi separate în cîteva subfracțiuni, fapt binecunoscut la om (10) și demonstrat
și la animale. Apariția la hibrizii cercetați a două fracțiuni pe locul ocupat
în mod obișnuit de o singură fracțiune difuză s-ar putea explica prin dis-
pariția sau diminuarea concentrației unei subfracțiuni a y-globulinelor, în
locul căreia pe electroforegramă apare un spațiu mai slab colorat și, ca
urmare, spotul y-globulinelor este separat în două.
La rasa de taurine Brună de Maramureș, din care proveneau ma-
mele hibrizilor analizați, se întâlnesc în mod normal animale cu hemoglo-
bină de tip A sau de tip B ori animale cu un amestec din aceste două hemo-
globine (9). Tipurile acestea, bine decelabile pe cale electroforetică, au
fost găsite și la femelele de taurine care au fost împerecheate cu iaci în
scopul obținerii de animale hibride (fig. 2, 2 și 3).
Asupra tipurilor electroforetice de hemoglobină ale iacilor nu am
găsit în literatura de specialitate nici un fel de indicații. La exemplarele
de iac cercetate de noi, hemoglobina a dat pe electroforegrama efectuată
pe hîrtie un spot larg, cu aspect mai difuz decît hemoglobinele taurinelor
(fig. 2, 1). Viteza, de migrare în cîmpul electroforetic se apropie de aceea
a hemoglobinei de taurine de tip A. în condițiile de electroforeză utilizate
de noi, aceasta din urmă a migrat cu aceeași viteză cu partea anterioară
a spotului hemoglobinei de iac.
în gelul de agaroză, ca și în cel de amidon, spotul difuz pe care
hemoglobina de iac îl prezintă pe electroforegrama efectuată pe hîrtie
suferă o separare și se prezintă sub forma a două fracțiuni, dintre care
prima este identică după viteza de migrare cu hemoglobina de tip A a
taurinelor și cea de-a doua este mai înceată (fig. 3). Prima hemoglobină
196	s. micle și colaboratori	4
propunem a fi notată cu litera A (Hb A), fără să punem însă semnul de
egalitate între ea și Hb A a taurinelor atît timp cît nu s-a demonstrat iden-
titatea de structură a lor; cea de-a doua fracțiune, cu viteza de migrare
mai mică, o notăm cu B.
Ca urmare a acestui fapt, hemoglobina hibrizilor Fj proveniți din
vaci cu hemoglobina de tip A se prezintă electroforetic asemănător cu
hemoglobina de iac, întrucît cele două hemoglobine moștenite de la părinți,
Hb A de la taurine și Hb A de la iac, se suprapun (fig. 2,4 și fig. 3,5).
La hibrizii proveniți din mame cu hemoglobină eterogenă A + B
în aproximativ jumătate din cazuri (4 cazuri din 7) a apărut același tablou
ca mai sus. în celelalte cazuri, hibrizii au moștenit de la mame hemoglo-
bină de tip B, care apare pe electroforegramă înaintea spoturilor cores-
punzătoare hemoglobinei de iac (fig. 2,5 și fig. 3,2). Același aspect l-am ob-
servat la un hibrid provenit dintr-o mamă homozigotă cu hemoglobină de
tip B. Faptele acestea arată că și în cazul hibrizilor tipurile ereditare de he-
moglobină se transmit în mod codominant, așa cum s-a descris pentru
taurine (5), (6), (7).
înțr-adevăr, în cazul unei hibridări interspecifice de felul celei pre-
zentate aici se vede deosebit de clar cum în stare hemizigotă fiecare fac-
tor răspunzător de sinteza unei anumite hemoglobine continuă să-și exer-
cite funcția, nemanifestînd față de celălalt nici dominanță, nici rece-
sivitate.
în același timp există toate motivele să presupunem că la iacii din
care provin hibrizii analizați existența a două hemoglobine nu este o dovadă
a heterozigoției lor, așa cum este cazul taurinelor care posedă hemoglobină
eterogenă A H-B. într-adevăr, iacii au transmis hemoglobina lor tuturor celor
19 hibrizi analizați. Pentru hemoglobina B de iac, acest lucru reiese evident
din toate electroforegramele. Pentru hemoglobina de tip A, care din cauza
vitezei de migrare identice poate fi confundată pe electroforegrame cu
Hb A a taurinelor, acest lucru reiese clar în cazul hibrizilor care au moș-
tenit de la mamă hemoglobină de taurine de tip B; la aceștia găsim, pe
lîngă Hb B de taurine, și cele două fracțiuni hemoglobinice ale iacilor.
De aici se poate trage concluzia că cele două hemoglobine găsite la iaci
sînt condiționate genetic de factori nealelici, care se pot transmite si-
multan în cadrul aceleiași garnituri cromozomice haploide a unui gamet.
Cei doi hibrizi F2 cercetați proveneau dintr-o mamă hibridă F1?
care avea hemoglobină de iac în amestec cu hemoglobină de taurine de
tip B, și din doi tauri de rasă Brună de Maramureș, dintre care numai
unul a putut fi analizat, găsindu-se hemoglobină de tip A. Ambii hibrizi,
F2 au moștenit hemoglobină eterogenă: unul hemoglobine de iac
(de la mamă) și hemoglobină de taurine de tip B (probabil de la tată) și
celălalt numai hemoglobină de taurine, de tip A de la tata și de tip B
de la mamă.
Modul acesta de transmitere ereditară a hemoglobinelor la hibrizii
F2 duce la presupunerea că factorii genetici responsabili de sinteza hemo-
globinei sînt localizați la taurine și la iaci în cromozomi omologi. Aceștia
din urmă se separă în procesul diviziunilor de reducere, iar hibrizii Fx —
5	PROTEINELE SERICE ȘI TIPURILE DE Hb LA HIBRIZII DE IAC	197
ne referim la femele, masculii fiind sterili — produc două feluri de zigoți:
unii conținînd factorii genetici ai hemoglobinelor de iac, ceilalți ai unuia
din cele două tipuri de hemoglobină care se întîlnesc la taurine.
CONCLUZII
1.	La iaci și la hibrizii acestora cu taurinele, proteinele serului san-
guin se separă cu ajutorul electroforezei pe hîrtie în patru fracțiuni: albu-
mine, a-, Ș- și y-globuline, la fel ca la taurine.
2.	La unii hibrizi, fracțiunea y-globulinelor se separă în două sub-
fracțiuni, probabil prin micșorarea concentrației unei subfracțiuni inter-
mediare.
3.	Hemoglobina de iac se deosebește electroforetic dehemoglobinele
taurinelor, dînd în cazul electroforezei pe hîrtie un spot mai difuz, a cărui
parte anterioară are viteza de migrare asemănătoare cu hemoglobina
de tip A a taurinelor. Pe gel de agaroză sau amidon, ea se separă în două
fracțiuni: una identică ca viteză de migrare cu Hb A a taurinelor și care
se propune să fie notată de asemenea cu Hb A și o fracțiune mai lentă
(Hb B).
4.	Cele două hemoglobine găsite la iac sînt condiționate genetic de
factori nealelici, care se pot transmite ereditar în mod simultan în cadrul
aceleiași garnituri cromozomice haploide a unui gamet.
5.	La hibrizi, tipurile de hemoglobină se transmit de la ambii pă-
rinți în mod codominant.
BIBLIOGRAFIE
1.	flEHHCoB B., FuSpuduaaițufi mkob e Kupsusuu, (Dpynse-Răsărit, 1939.
2.	WBAhoBA B. B., Meoweudoebie su6pudbi ana c KpynnbiM poeambiM CKomoM, b kh.
Omdajieman suCpudusai^un pacmenuu u otcueomnbix, Mbr. Anan. Hayt
CCCP, MocKBa, 1960.
3.	Hbahoba B.B. m JIlOBHMOB H. M. Fu6pudbi ana, PopHo-AJiTaiîCK, 1949.
4.	RAJIHHOBCKAH H. A., Onbim suâpuduaaițuu una c KpynnbiM posambiM CKomoM na
RaoKase, b kh : Omdajiennan su6pudu3aițusi pacmenuu u oicueomnbix, Ha#.
AKaji. nayK CCCP, MocKBa, 1960.
5,	MWKJIE C., JKhbothobojictbo, 1964, 2.
6.	— HacaedoBaHue u xapanmep usMemueocmu 6ejiKoe Cbieopomnu Kpoeu u munoe
seM0SM6una y Kpynnoso posamoso cnoma npu uucmonopodnoM paseedenuu u
npu CKpeuțueanuu, ABTope$. rhcc., Hsji,. MocKOBCKoro yHHBepcBTeTa,
MocKBa, 1964.
7.	Micle S., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1965, 17, 5.
8.	— Rev. de zootehnie și med. vet., 1966, 12.
9.	Micle S. și Gheorghiu A., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1966, 18, 4.
10.	Schultze H. E. a. Heremans J. F., Molecular Biology of Human Proleins Elsevier
Publishing Comp., Amsterdam, 1966.
Institutul de biologie „Traian Săvulescu”,
Secția de genetică
Și
Institutul de cercetări zootehnice.
Primită în redacție la 29 octombrie 1966.
RECENZII
PH. J. DARLINGTON JR., Biogeography of the Southern End of the World (Biogeografia extre-
mității sudice a lumii), Harvard University Press, Gambridge, Massachusetts, 1965, 236 p.
După cum ne arată subtitlul cărții, aceasta se ocupă cu „răsplndirea și istoria vieții și
a uscaturilor extrem-sudice, cu acceptarea translației continentelor”.
Capitolul introductiv tratează istoricul cercetărilor asupra plantelor și animalelor comune
extremității sudice a Americii de Sud, Australiei sudice (inclusiv Tasmania) și Noii Zeelande.
Autorul s-a ocupat personal cu entomofauna sudului Americii de Sud și Australiei; el arată
că grupele de animale comune acestor două regiuni, în parte și Noii Zeelande, sînt legate de anu-
mite formațiuni vegetale de climă rece și umedă : pădurea de Nothofagus, turbării.
în Australia, și mai ales în America de Sud, are loc a scădere a întregii faune spre sud.
Genul Nothofagus, comun celor trei regiuni sudice reci, se mai întîlnește în Noua Caledonie și
Noua Guinee, în ultima aproape de ecuator; deci acest gen de copaci suportă climatul rece,
fără a fi special adaptat.
Printre grupele de insecte comune celor trei regiuni sudice, unele trăiesc exclusiv în aceste
regiuni, altele se întîlnesc și în zona nordică .temperată, lipsind în cea tropicală, iar altele au
și cîțiva reprezentanți tropicali. în cazul cîtorva grupe, genurile neozeelandeze sînt mai înru-
dite cu cele holarctice decît cu cele australiene și sud-americane. Autorul conchide că toate
grupele de animale caracteristice ținuturilor sudice reci au pătruns aici dinspre nord, unde ulte-
rior au dispărut sau sînt în curs de dispariție. Ținuturile sudice reci se caracterizează deci prin-
tr-o acumulare de relicte; climatul nefavorabil și sărăcia generală a faunei permit supraviețuirea
unor forme arhaice, eliminate în alte regiuni. în schimb, vertebratele nu au forme comune ținu-
turilor reci sudice (cu excepția unor pești secundar-dulcicoli, răspîndiți prin mări); în cazul verte-
bratelor, pătrunderea continuă a formelor de origine tropicală în sudul rece nu permite acumu-
larea de relicte. Răspîndirea mamiferelor și a peștilor primar-dulcicoli — grupele de animale care
nu pot depăși bariere marine — arată că nu au existat legături continentale între cele trei
ținuturi sudice reci.
Scurte capitole tratează despre zoogeografia și paleoclimatologia Americii de Sud,
Australiei, Noii Zeelande, Africii de sud, Indiei, Antarctidei. Noua Zeelandă nu a fost niciodată
legată de vreun continent. Antarctida a fost legată numai de America; ea a avut în trecut
un climat mai favorabil, dar nu tropical, și a putut ușura legăturile biogeografice indirecte dintre
cele trei regiuni sudice reci, fără să fi fost un adevărat centru de evoluție faunistică.
Principalul element biogeografic comun ținuturilor sudice este genul Nothofagus, din
cretacic. Admițînd că strămoșul său ar fi putut veni cîndva din nord, autorul consideră că
evoluția ulterioară și răspîndirea speciilor s-au făcut între cele trei uscaturi sudice, eventual prin
intermediul Antarctidei, semințele și polenul putînd fi transportate de vînt peste brațe marine,
în cretacic și terțiar nu au avut loc mari schimbări geografice pe emisfera sudică și nu
au existat alte legături continentale decît cea dintre Antarctida și America de Sud.

200
RECENZII
2
Ultimele capitole tratează istoria veche a continentelor sudice. O serie de date paleonto-
logice și paleomagnetice pledează pentru o legătură i propiată între continentele sudice și pentru
deplasarea continentelor. Autorul se declară deci de acord cu teoria lui Wegener, dar nu cu toate
detaliile acesteia.
în cunoscuta sa lucrare Zoogeography (1957), Darlington se arată partizan al permanenței
continentelor. în recentul său volum, el adoptă o poziție echivocă : de acord cu ideea translației
continentelor, mai ales pe baza dovezilor paleomagnetice, el explică totuși răspîndirea elemen-
telor comune Australiei, Americii de Sud și Noii Zeelande prin originea nordică a acestor grupe
sau prin răspîndirea pasivă, cu ajutorul vîntului și al curenților marini.
P. Bănărescu
ULRIGH ROESLER, Untersuchungen iiber die Systematik und Chorologie des Homoeosoma
Ephestia-Komplexes {Lepidoptera : Phycitinae'), {Cercetări asupra sistematicii și chorologiei
complexului Homoeosoma-Ephestia {Lepidoptera: Phycitinaey), Saarbriicken, 1965,
265 p., .342 fig.
Lucrarea, apărută în 1965, constituie teza de doctorat susținută de autor la Facultatea
de științe naturale a Universității din Saarland, sub conducerea științifică a prof. dr. Gustav
de Lattin, și editată de această universitate.
Avînd valoarea unei minuțioase monografii, lucrarea prezintă studiul morfologic, siste-
matic și chorologie al complexului de genuri Homoeosoma-Ephestia. în afară de unități siste-
matice noi pentru știință, dintre care 7 genuri, 1 subgen, 16 specii și 13 subspecii, autorul pre-
zintă morfologic și chorologie 107 specii din acest grup. Stabilește în același timp că un număr
de 16 specii, considerate greșit ca aparținînd acestui grup, trebuie atribuite altor genuri. Totodată
sînt menționate sinonimiile cunoscute pentru fiecare specie, precum și 35 de sinonimii noi.
Pentru fiecare specie, în afară de o minuțioasă descriere a caracterelor externe și a armă-
turii genitale a ambelor sexe, este prezentat și un bogat material ilustrativ, cuprinzînd impecabile
fotografii de habitus și desene ale genitaliilor.
Valoarea lucrării crește și prin aceea că autorul a folosit un foarte bogat material din
diverse regiuni ale ariei de răspîndire a grupului.
Datele chorologice care însoțesc descrierea fiecărei specii sînt discutate din punct de vedere
zoogeografic într-un capitol aparte al lucrării, însoțit de 151 de hărți ilustrative.
Felul cum este concepută, datele științifice noi prezentate ne îndreptățesc să considerăm
lucrarea ca extrem de valoroasă în studiul reprezentanților’ complexului de genuri Homoeosoma-
Ephestia din fauna țării noastre, care pînă în prezent sînt în insuficientă măsură studiați.
Revista „Studii și cercetări de biologic — Seria zoologie”
publică articole originale de nivel științific superior, din toate
domeniile biologiei animale : morfologie, fiziologic, genetică, ecologie
și taxonomic. Sumarele revistei sînt completate cu alte rubrici ca:
1. Viața științifică, ce cuprinde unele manifestări științifice din do-
meniul biologiei ca simpozioane, lucrările unor consfătuiri, schim-
buri de experiență între cercetătorii români și cei străini etc. 2.
Recenzii, care cuprind prezentări asupra celor mai recente lucrări
de specialitate apărute în țară și peste hotare.
NOTĂ CĂTRE AUTORI
Autorii sînt rugați să înainteze articolele, notele și recenziile
dactilografiate la două rînduri. Tabelele vor fi dactilografiate pe
pagini separate, iar diagramele vor fi executate în tuș, pe hîrtie
de calc. Tabelele și ilustrațiile vor fi numerotate cu cifre arabe.
Figurile din planșe vor fi numerotate în continuarea celor din
text. Se va evita repetarea acelorași date în text, tabele și gra-
fice. Explicația figurilor va fi dactilografiată pe pagină separată.
Citarea bibliografiei în text se Va face în ordinea numerelor.
Numele autorilor va fi precedat de inițială. Titlurile revistelor
citate în bibliografie vor fi prescurtate conform uzanțelor in-
ternaționale.
Autorii au dreptul la un număr de 50 de extrase, gratuit.
Responsabilitatea asupra conținutului articolelor revine în
exclusivitate autorilor.
Corespondența privind manuscrisele, schimbul de publicații
etc. se va trimite pe adresa comitetului de redacție, Splaiul înde"
pendenței nr. 296, București.
L Căpușe