: '?■. ^oâC lWUȘl^ a^LutiOi^ Wâ.^ M. S; Aîhw^ . C': ■;:’':- ■':-:;-. r' ■■' îpXHij^ iMbibft 1W°î$/^W7 j“)S’>i■ ițiV C■ Z® ". ' <>' '* C? ’& WC® '■.?;:r'' ■ ■ -'Y'' ' Uițv^knPii^'tîV, ■ : . ■/: ;■-' -. ■ i .. ■ dliW^tc^ ^WU’ W< iî?$' . 1. : . ':"<&; WjW'Ww iii ’MI;’■ = îți iț^ij^^ ■ fi,. ■ < tsw țpi.!t ■■' ■■/.: ;< ■.■. ’ ■■ f .<<;;'> ■' ■ '< ’vutfpYClțAr^^cit'i1 ■ lOMftjirRîțij^Pfiy^nfOSMir^ijhr .';.; . / >AhiK'wa ■ ■ ' ‘.Văii, ?«LUjiV ■ / ■. ■'■■ - VeiăUjMl/W'. .■ ■ ' ■ ■(£!&■ ■ ĂO^JÎi& șib^Mllyț i»țțj;? i (iltiii t®-.' ■' ■ ■■. ■ ■ ■ ■. ■'■■i®, - ■-. W ‘.; ai ■ • r. ut iiMUJhv ■ tibi 11 hm ' ■"" ■... !'^ ■■■■ ■': ■.■- \- - -ii. ■ .' '; ■■"■ '\ < ■yi’/iX-'': '. .-..■ ’ \/- ac»» ■ ■ •■■■" - -.y>:-'' .. ■ '■ .:., ■ ■ '-■ ■' ;■ '." ■'. '•/■ ■ ■■:'■■ ■-'•■•'!iw/v/®xoxoy^ ■.- "a.--,.^ . '■-,. a'KOW ■'■■" '/ ■ ,■ ' .'C-. ■■ ■'? . ■'. ■ /■■■■■■"■ ■■■■".'< ./■'; '.y '; . ,. : .a.;" \y :■/.'. :---y. ■ ■’ '■ » ■V aUr'^ifiiUClHI COMITETUL DE REDACȚIE Studii și cercetări de Redactor responsabil: Academician EUGEN PORA Redactor responsabil adjunct: R. GODREANU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România SERIA ZOOLOGIE TOMUL 19 1967 Nr. 1 SUMAR Membri: M.A. IONESGU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; MIHAI BĂGESCU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; OL GA NEGRASOV, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; GR- ELIESGU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; MAR IA GALOIANU — secretar de redacție. Prețul unui abonament este de 60 de lei. în țară abonamentele se primesc la oficiile poștale, agențiile poștale, factorii poștali și difuzorii de presă din întreprinderi și instituții. Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la GARTIMEX, București, Căsuța poștală 134 — 135 sau la reprezen- tanții săi din străinătate. Manuscrisele, cărțile și revistele pentru schimb, precum și orice corespondență, se vor trimite pe adresa comitetului de re- dacție al revistei „Studii și cercetări de biologie — Seria zoologie”. TR. CEUCA, Semnalări de noi diplopode în fauna României . . 3^ £7/^pț LILIANA VASILIU, Specii de tisanoptere noi pentru fauna Ro- A mâniei.............................................................. MARGARETA BOȚOC, Noi contribuții Ia studiul calcidoidelor din X. România. Nota XII. Familia Aphelinidae.............................. 11 PAULA ALBU, Chironomide din Carpații românești (II).................. 15 M. PAPADOPOL, Despre unele aspecte ale variabilității morfologice intraspecifice la principalele specii de Cyprinidae din bazinul inferior al Dunării.................................................. 27 ST. GYURKO și Z. I. NAGY; Unele aspecte ale relațiilor trofice la cîteva ciprinide zoofage din. cursul mijlociu al Mureșului . . 35 GH. BURLACU, ELEONORA ERHAN, GH. NĂSTĂSESCU, MAGDALENA BALTAC, CORNELIA NERSESIAN- VASILIU și M. CORCĂU, Variația compoziției chimice globale și a metabolismului energetic Ia viermele de mătase (Bombyx mori L.) in cursul metamorfozei........., . 45 NICULINA VIȘINESCU, Ritmicitatea nictemerală și sezonieră a consumului de oxigen la Clethrionomys glareolus și Apo- derniis sylvaticiis .................... 51 N. MIHAIL, Consecințe morfofuncționale în urma pancreatecto- miei la porumbel.................................... 57 T. PER SECĂ, Efectele castrării asupra aminoacizilor și lipidelor hepatice și musculare la cocoși și porumbei..... 61 ST. OPRESCU și OL GA CONSTANT INE SC U, Observații asupra cromozomilor meiotici la Gallus domesticus normal și ira- diat cu raze X..................................* • 67 I. GAVRILEȚ, EUGENIA MILOVAN și L GRANCIU, Polimor- fismul transferinelor serice la taurinele din rasele Roșie letonă și Roșie estoniană............; . . . .......... 71 RECENZII ............................................ 77 ■ APARE DE 6 OUI PE AN ADRESA REDACȚIEI SPLAIUL INDEPENDENTEI Nr. 296 BUCUREȘTI St. și cerc. biol. Seria zoologie t. 19 nr. 1 p. 1 —80 București 1967 SEMNALĂRI DE NOI DIPLOPODE ÎN EAUNA ROMÂNIEI DE TR. CEUCA 591(05} în această notă sînt prezentate șapte forme de diplopode noi pentru fauna Ro- mâniei : 1. Brachydesmus (Br.) superus bulgaricus Verii., 1930, recoltat din parcul orașului Botoșani (reg. Suceava), 2. Oxidus gracilis (C. L. Koch), 1847, colectat din serele Grădinii botanice din Cluj. 3. Archiboreoiulus pallidus (Brade-Birks, 1920), colectat de la Bîrnova (reg. Iași). 4. Cylindroiulus (Aneuloboiulus) britannicus Verh., 1891, recoltat din serele Grădi- nii botanice din Cluj. 5. Microiulus (Mesomicroiulus) laeticollis evae Loksa, 1965, colectat din pădurea Lomb de lingă Cluj. 6. Leptoiulus (L.) baconyensis pniticus Jawî., 1931, colectat de la Valea Vinului (r. Năsăud, reg. Cluj). 7. Leptoiulus (Proleptoiulus) roszkowskii Jawl., 1930, recoltat de lingă satul Schitu-Durău (eoni. Ceahlău, r. Ceahlău, reg. Bacău). în cele ce urmează prezentăm cele șapte forme de diplopode noi aparținînd următoarelor două ordine : 1. Ord. P R OTER O SPERM OPH O R A Fam. P O L YD E S M ID A E Brachydesmus (Br.) superus bulgaricus Verii., 1930 Pînă în prezent, această subspecie era cunoscută numai din R. P. Bulgaria. Proveniența ; 25 și 32 $$ de sub niște pietre din parcul orașului Botoșani (reg. Suceava) (leg. T r. C e u c a, 17.V.1964). ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 19 NR. 1 P. 8-5 BUCUREȘTI 1967 TR. CEUCA 2 semnatari de noi diplopode în fauna româniei 5 Această formă, considerată pe bună dreptate sinantropă, pare să fie o subspecie litofilă. Fam. STRONGYLOSOMIDAE Oxidus gracilis (C. L. Koch), 1847 Răspîndită în aproape toată Europa, însă numai în sere. Se mai cunoaște din America de Nord și de Sud, precum și din sudul și estul Asiei. în regiunile tropicale trăiește în afara serelor. Nu se cunoaște de unde a fost importată o dată cu schimbul de flori exotice din sere. Proveniența : 25^, 25 ȘȘ și 15 larve din serele Grădinii botanice din Cluj, de sub ghivecele de flori (leg. T r. C e u c a, 15.V.1960). 2. Ord. OPISTOSPERMOPHORA Fam. BL A N I U L l D A E Archiboreoiulus pallidus (Brade-Birks, 1920) Această specie se cunoaște din : Anglia, Belgia, Danemarca, R.F.G., Suedia, sudul Norvegiei și sud-vestul Finlandei. Proveniența: 1^ și 3ȘȘ din pămîntrd de sub trunchiul unui fag tăiat de lîngă o pădure de la Bîrnova (reg. Iași) (leg. V. Radu și Tr. O eu ca, 15.V.1964). Această specie, care în unele țări se întîlnește numai ca formă sinan- tropă, este un element nord-vest european, ce-și are în țara noastră punctul cel mai sudic al arealului. Fam. IULIDAE Cylindroiulus (Aneuloboiulus) britannicus Verh., 1891 Băspîndit în Portugalia, Anglia, Danemarca, Suedia, Finlanda, R. P. Polonă, U.R.S.S. și India de sud. De obicei este mai frecvent în sere. în multe țări, și această specie este considerată sinantropă. Proveniența : 7^ și 12 $$ de sub ghivecele cu flori situate direct pe pămînt, din serele Grădinii botanice din Cluj (leg. Tr . Ceuca, 16.VI.1957). Microiulus (Mesomicroiulus) laeticollis evae Loksa, 1965 Se cunoaște numai din R. P. Ungară. Proveniența : 9 și. 9 Ș Ș din pădurea Lomb de lîngă Cluj (leg. Tr. Ceuca, 23.X.1960). Se pare că această subspecie este mult mai răspîndită decît se crede. Se impune o revizuire a subspeciei tipice Microiulus (Ms). laeticollis laeti- collis, deoarece deosebirea esențială dintre aceste două forme este prezența sau absența unei formațiuni membranoase hialine, foarte greu de observat, dintre ramurile solenomeritului. Leptoiulus (L.) baconyensis pruticus Jawl., 1931 Se cunoaște numai din U.R.S.S. (valea Prutului din Pocuția). Proveniența : -1 și 1 $ dintr-o pădure de fag de pe valea rîului Vaser (r. Vișeu, reg. Maramureș) (leg. Tr. C e u c a, 16. XI.1956). 2 și 1 Ș de la Valea Vinului (r. Năsăud, reg. Cluj), colectați tot din frun- zarul unei păduri de fag (leg. Tr. C eu ca, 25.V.1960). Această interesantă subspecie pare să fie o formă endemică pentru Carpații Răsăriteni. Leptoiulus (Proleptoiulus) roszkowskii Jawl., 1930 Se cunoaște tot numai din U.R.S.S. (valea Prutului din Cernahora). Proveniența : 2^^ și 2 $$ de lîngă satul Schitu-Durău (corn. Ceah- lău, r. Ceahlău, reg. Bacău) (leg. D. Ne cui ce, 12.V.1965). Ca și subspecia precedentă, și această specie este tot o formă ende- mică în Carpații Răsăriteni. BIBLIOGRAFIE 1. Attems C., Nene Hbhlepolydesmiden aus Rumănien, Polydesmoidea III. Bas Tierreich, Berlin și Leipzig, 1940. ■’ 2. Ceuca Tr., Zool. Anz., 1959, 162, 112. 3. Chamberlin V. R. a. Hoffman R. L., Checklist of the Milhpeds o] Rorlh America, Washington, 1958. 4. Jaweo'aski H., Bemerkungen liber einige Arten der Gattung Leptoiulus Verh., nebsl Be- schreibung einiger neuen Formen aus Sud-Polen, Varșovia, 1930. 5. Loksa I., Opuse. Zool., 1965, 217 — 221. 6. Schubart O., Tausendfussler ader Myriapoda. I. Diplopoda, in Tieriv. Deutschlands, Jena, 1934, partea a 28-a. 7. Stojalowska W., Krocionogi (Diplopoda) Polski, Varșovia, 1961. Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj, Catedra de zoologie. Primită în redacție la 28 septembrie 1966. SPECII DE TISANOPTEEE NOI PENTEU.FAUNA ROMÂNIEI ! DE LILIANA VASILIU 591(05) Autoarea citează trei specii de tisanoptere noi pentru fauna României: Aeolothrips pulcher Oettingen, Taeniothrips meridionălis Priesner și \Phlaeothrips pillichianus Priesncr, Totodată5 se menționează noi localități de răspîndire a speciilor Efeb kethrips calcaratus Knechtel și Chirolhrips aculeatus Bagnall, 1. Aeolothrips pulcher Oettingen, 1943 (Mg. D Genul Aeolothrips cuprinde numeroase specii, dintre care în țara noastră sînt cunoscute doar nouă. Aeolothrips pulcher, specie descrisă pentru prima dată de H. v. Oettingen în 1943 (2), se caracterizează prin: antene scurte, arti- colele antenale 1—3 colorate galben deschis, ultimul dintre acestea în jumătatea distală (și chiar mai mult) fiind negru. Femurele sînt mai deschise decît tibiile. Cel puțin ultimele trei segmente abdominale sînt negre, cele anterioare fiind mult mai deschise. Biotop : în florile diferitelor plante (leg. Gr. Mărgărit), în luna iulie 1965, în pădurea Babadag. Răspîndire : B.D.G., B.F.G. și B.S. Cehoslovacă. 2. Taeniothrips meridionalis Priesner, 1926 (Fig. 2) Culoarea corpului la femele, lungimea perilor, așezarea lor și proporția diferitelor părți ale corpului sînt, asemănătoare cu ale speciei Taeniothrips rulgatissimus Haliday. Aripile însă sînt de culoare deschisă. Antenele sînt subțiri și de culoare închisă. Articolul 3 antenal este de aproape 4 ori mai lung decît lat. ST. 81 CEEO. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 10, NE. 1 P. 7-9 BUCUEESTI 1967 8 LILIANA VASILIU 2 Biotop : în flori de ^ambucus ebulus L. și Bobiniapseudoadacia L., în luna mai 1966, în Canaraua Fetii (leg. B. B r î n d u ș)l Băspîndire: regiunea mediteraneană. 3. Phlaeothrips pillichianus Priesner, 1924 ? (Fig. 3) Această specie face trecerea între genul Hopla/ndrothrips .și Phlaeo- thrips. Este una dintre speciile cu dimensiuni mari, avîndîntre 3 și:3,4 mm. Culoarea generală este neagră. Tegumentul este rețjculat, ca și la Phlaeo- • thrips coriaceus. Articolul 3 antenal cu trei conuri senzoriale, al 4-lea ; cu patru conuri senzoriale. Femurele picioarelor anterioare sînt deosebit ■ de mult îngroșate. Tarsele anterioare sînt prevăzute cu un dinte puternic. > Masculii se recunosc prin prelungirea în formă de coadă de pește a sterni- ; tului 9 abdominal.(3), (4). Biotop: pe frunzele arborilor (leg. Gr. Mărgărit), în luna ililie1 1963, în pădurea Babadag. ; Băspîndîre : B.D.G., K.F.G. și K.P. Ungară. în ceea ce privește rășpîndirea unor genuri și specii în alte localități - decît bele'cunoscute anterior, menționăm următoarele: Ereikethrips ealcaratiis Knechtel, 1960, descrisă , din DobrOgea de ■ către acad. W. K n e c h t e l și socotită totuși, cu rezervă pentru viitor, ! ca specie endemică pentru această regiune, a fost găsită de noi în urma ■ colectării cu fileul prin ierburi, la Căciulați (București), în luna iunie 1964, ț în mai multe exemplare; femele șUm . * Chirothrips aculeatus Bagnall, 1927, specie descrisă anterior (5) și găsită de noi pe Lolium perenne în București, a mai fost identificată în Dobrogea (pădurea STegureni) în luna; iunie 1966 și în Banat (Dubova) în luna septembrie 1966, la colectarea cu fileul prin ierburi. S-au găsit ■ atît femelej cît și masculi. Este o specie tipic graminicolă. \ Speciile citate au fost verificate de acad. Uf. K n e c h t e I, căruia îi rămînem profund recunoscători. ’ ‘ '. ’ " . Fig. 1.— Aeolothrips pulcher Oettingen, $. Fig. 2. — Antenă de Taeniothrips meridio- nalis Priesner, ș. BIBLIOGRAFIE 1. Knechtel W., Fauna R.P.R., Thysanoptera, Edit. Acad. R.P.R., București, 1951, 8, 7. 2. Oettingen H.v., Arh. morphbl. taxon. Ent. 1943, 10, 4, 253 — 255. 3. Priesner H., Die Thysanopteren Europas, Neudruck A. Aslier & Co., Amsterdam, 1963'. 4. — Ordnung Thysanoptera, Akademie Verlag, Berlin, 1964. 5. Vasiliu L., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1965, 17, 2, 163 — 164. Institutul de biologie „ Traian Săvulescu”, Sectorul de ecologie animală. Primită în redacție la 5 noiembrie 1966. . Fig. 3. — Ultimele segmente abdomi- nale la Phlaeothrips pillichianus Priesner, NOI CONTRIBUȚII LA STUDIUL CALCIDOIDELOR DIN ROMÂNIA NOTA XII. FAMILIA APHELINIDAE DE ' MARGARETA BOȚOC 591(05) în lucrarea de față sînt prezentate un număr de șapte calcidoide din familia Aphelînîdae, noi pentru fauna țării noastre, toate parazite pe cocoidee. ' Multe dintre ele au fost obținute direct din gazdele fitbfage, altele colectate cu fileul. Un studiu mai amănunțit s-a făcut asupra lui Coccophagus Igcimnia Wlk., la care s-a analizat ciclul de dezvoltare pe una dintre gazdele sale, și anume pe Coccus hesperldum L. De asemenea s-au dat și două gazde noi pentru acest afelinid : Kermococcțus quercus și Asterodiaspis variolosa. — în nota de față prezentăm șapte specii de calcidoide din familia Aphelinidae. Toate aceste specii sînt noi pentru faună României. 1. Aphytis chrysomphali Mere., 1921 . Am obținut un mare număr de indivizi, femele și masculi, în probe de fileu în Grădina botanică din Cluj. Lungimea corpului la femele : 0,72 mm, la masculi: 0,70 mm. în literatura de specialitate (1), (2), (3), (7), (11) se indică acest calcidoid ca parazit al unor coccide care nu se găsesc la noi în țară decît pe plantele de seră. Este adevărat că nici noi nu am obținut încă mate- rial din culturi de gazde, dar, avînd în vedere locul colectării, am putea presupune ca provin din Aspidiotus hederae sau dintr-un coccid de pe plantele din sera. J. E r d 6 s (3) a obținut acest afelinid în R. P. Ungară, în regiuni foarte apropiate de cele din Transilvania, din coccide nedeter- minate pe Quercus cerris- și Alnus glutinosa. Deci, Aphytis mytilaspidis s-a adaptat și în regiunile noastre la unele gazde, încă necunoscute, dat fiind faptul că noi Lam colectat liber cu fileul. Problema rămîne de studiat. Răspândire geografică : Europa de sud-vest, R. P. Ungară, UR.S.S., Japonia, Africa de nord, America de sud-vest. ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 19 NR. 1 P. 11-14 BUCUREȘTI 1967 12 MARGARETA BOȚOC 2 2. Azotus pinifoliae Mere., 1921 Am obținut indivizi, femele și masculi, din Leucaspis lowi în număr foarte mare și în repetate rînduri, împreună cu Anthemus funicularis (Bakk.) din fam. Bncyrtidae, Prospaltella leucaspidis Mere, și Pteroptrix dimidiata Westw. din fam. Aphelinidae. Lungimea corpului, la ambele sexe, în medie 0,65 mm. Din cele cunoscute din literatură despre această specie și în general despre speciile g. Azotus (2), (5), (6), credem că Azotus pinifoliae obținut de noi în condițiile .arătate este, hiperparazit. . . .... ; • . Materialul ă fost adunat la Cluj (reg. Cluj), Satu-Mare (reg.: Mara- mureș), Bor sec (reg. Mureș- Autonomă Maghiară). Păspîndire. geografică;.: Europa de.. vest, R. P. Ungară, Caucaz, Asia de vest. 3. Physeus testaceus Masi, 1909 Am colectat cu fileul două femele la Vadul-Crișului (reg. Crișana) și altele trei la Negrești (reg. Crișana). Lungimea corpului: 0,94 mm. Parazitează diaspididele (4), (6). .. Păspîndire geografică.: Europa de vest. B. P. Ungară, Caucaz, Asia de mud, America Centrală, și de Nord.,. < ■ ■ ■■ ■■ ... . ' ' L ■ ' \ -• , 4. Coccophagus lyeimnia Wlk., 1893 v Am colectat cu fileul și am obținut din gazde fitofage extrem de numeroase exemplare din ambele sexe. Materialul a fost adunat la Cluj, CeanuLMare, Gîlgău (reg. Cluj), Șomcuța-Mare, Noroidhi, Cărei/Livada (reg. Maramureș), Tușnad, Tîrhăvenij Luduș (reg. Mureș-Autonomă Maghia- ră). Lungimea corpului la femele : 0,86 mm, la masculi : 0,70 mm. Biologia acestei specii este foarte interesantă și noi am studiat-o amănunțit. Coccophagus lycimn-ia Wlk. este cea măi polifagă dintre toate speciile genului. în literatură (1), (2),. (3), (4), (6) este indicata ca parazită ii cel puțin 19 specii de cocoideef. Ne-am bcUpat în mod deosebit de studiul acestei specii la Coccus kesperidum L. pe lămîi și oleandru. Pe plantele atacate de Coccus hesperidum, ținute vara, pe terasă acoperită parțial cu sticlă și iarna în cameră, coccidul se "dezvoltă bine, iar generațiile de Cocco- phagus lyeimnia se succedă, urmându-le pe cele ale gazdelor. ; . Un ciclu de dezvoltare la Coccophagus lyeimnia în condițiile arătate ține 19—25 de zile, gazda fiind infestată ca larvă de vîrsta a doua^ Am disecat numeroase gazde în care am găsit larvele parazitului în diferite faze, putînd observa și lichefierea țesuturilor gazdei, ca urmare ă acțiunii glandelor ileolabiale ale larvei parazite (fig. 1 și 2). Remarcăm faptul că în corpul unor coccide am găsit chiar 3—4 nimfe ale parazitului (3). în unele cazuri, și anume cînd temperatura era foarte ridicată și umidi- tatea scăzută și cînd, o dată cu pierderea unei mari cantități de apă de către plantă, se uscau și mulți indivizi de Coccus Hesperidum, am obținut mai mulți masculi decît femele, în proporție medie de 70%, pe cînd de Fig. 1. — Femelă de Coccus hesperidum L. conținînd o larvă terțiară de Coccophagus lyeimnia Wlk. (microfotografie, original). Fig. 2. — Larvă matură de Coccophagus lyeimnia Wlk., îmbrăcată în învelișul membra- nos (îndepărtat pe o porțiune) (microfotografie, original). Fig. 3. — Pupe de Coccophagus lyeimnia Wlk. (microfotografie, original). : 3 NOI CONTRIBUȚII LA STUDIUL, CALCIDOIDELOR DIN RO MANIA 13 obicei procentul era de 60 în favoarea femelelor. Acest fenomen se explică prin reducerea posibilităților de hrană, condiție nouă pentru femelele de Coccophagus, care în acest caz depun în proporție mai mare ouă haploide. Lăsînd gazda pe plantele aduse iarna în cameră și ținute la fereastră, am reușit de asemenea să obținem și multe pupe în hibernație. Indivizi numeroși din ambele sexe de Coccophagus lycimnia am mai obținut și din următoarele gazde : Pandhenolecanium rufulum, Ker- mococcus guercus^ Asterodiaspis wariolosa, Parthenolecaniwn corni pe Taxus baccata și din lecaniide ne determinate de Quercus palustris. Notăm că adesea am obținut indivizi de Coccophagus lycimnia Wlk. asociați cu encirtide, ca Blastotrix sericea Dalm. și Metaphycus zebratus Mere., sau cu afelinide, ca Marietta zebrata Mere, și Azotus matritensis Mere. Nu am putut urmări raporturile sinecologiee dintre aceste calcidoide, întrucît materialul era adus din diferite localități și pus în borcane, pînă cînd zburau paraziții. Gazde pentru acest afelinid, indicate pentru prima dată de noi, sînt: Kermococcus guerciis L. și Asterodiaspis variolosa Ratz. Băspîndire geografică : Europa de vest, R. P. Ungară, U.R.S.S., India de vest, America, Australia. 6. Pteroptrix maritima Nik., 1952 Am colectat 21 de exemplare femele din probe de Caragana arbo- rescens, cu diaspide ne determinate, și de Quadraspidiotus perniciosus pe măr, lîngă Oradea (reg. Crișana) și la Vîlcele (reg, Cluj). Lungimea corpu- lui : 0,68 mm. Această specie mai este cunoscută și ca parazită pe Aula- caspis mali, Chionaspis syringe (4), (7). Băspîndire geografică : U.R.S.S., R. P. Ungară. 6. Pteroptrix longicornis Nik., 1959 Am obținut 18 femele, împreună cu P. dimidiata Westw., din Sphae- rolecemium prunastri la Cluj (reg. Cluj), Sebeș, Miercurea (reg. Hune- doara), Orașu-Nou, Mănăștur (reg. Maramureș). Lungimea corpului : 0,85 mm. Din aceeași gazdă a obținut-o și J. E r d 6 s (4). Băspîndire geografică : U.R.S.S., B.P. Ungară. 7. Pteroptrix dimidiata Westw., 1833 Am obținut 14 exemplare femele din Chionaspis salicis, Partheno- ' lecanium rufulum, Asterodiaspis variolosa, din Sphaerolecanium prunastri ; împreună cu Pteroptrix longicornis Nik. și din Leucaspis lowi împreună cu Prospaltella leucaspidis Mere, și Azotus pinifoliae Mere. Materialul a fost colectat la Cluj (reg. Cluj), Sebeș, Miercurea (reg. Hunedoara), Bor sec (reg. Mureș-Autonomă Maghiară). Lungimea corpului : 0,78 mm. 11 . MARGARETA BOȚOC 4 Alte gazde pentru acest afelinid sînt specii din g. Quadraspidiotus, Eulecanium, Lepidosaphes (2), (3), (4), (6), (7), (10). Răspîndire geografică : Europa de vest, Europa centrală, Caucaz, Africa de cord, America. BIBLIOGRAFIE 1. Compere H., Hilgardia, 1961, 31, 7, 195 — 196. 2. HYMAKOBA B. M., OOosp., 1961, 39, 318—322. 3. Erdos J., Folia Ent. Hung., 1958, 11 (5), 82, 85, 91. 4. - Folia Ent. Hung., 1953, 6, 3, 165-184. 5. Mercet G., Bol. Soc. Ent. Hist. Nat., 1928, 28, 10, 507. 6. HKKOJICKAH M. H., Xajiutyudbi fiagubi CCCP., JlemiHrpafl, 1952, 306, 323. 7. — 9ht. oGoap., 1959, 38j 467—469. 8. PYBUOB B. A., 3ht. oGcsp., 1951, 31, 3-4, 435. 9. Silvestri F., Boli. Lab. ZooL Porției, 1919, 13, 4, 89. 10. CYrOHHEB E. C., Tpy«LI 3ocn., 1962, 31, 180, 11. Taylor T.H.C., Bull. Ent. Res.» 1953, 26, 22. CHIRONOMIDE DIN CARPAȚII ROMÂNEȘTI (II) DE PAULA ALBU Universitatea „Babeș-Bolyai” Cili/, Catedra de zoologie. Primită în redacție la 22 iulie 1966. Autoarea semnalează, pentru prima dată în Carpații românești 3 specii de Tany- podiriae și 6 specii de Orthociad.iin.ae (5 din tribul Diamesini și 1 din. tribul Grtho- cladiini). Ele au fost colectate la Sinaia (valea Prahovei) cu ajutorul unei capcane cu lumină. Aceste specii sînt stenoterme de apă rece, cunoscute ca avînd o răs- pîndire boreo-alpînă sau alpină. Menționarea lor pe teritoriul României arată că ele au o arie de răsplndire mai largă decît cea cunoscută pînă în prezent. ; Speciile de chironomide pe care le prezentam în lucrarea de față au fost colectate Ia Stațiunea zoologică din Sinaia a Universității București, cu ajutorul unei capcane cu lumină, instalată aici. Probele au fost colectate zilnic în cursul anului 1958. din luna mai ' pînă în octombrie, de către colegul Ștefan Negru, căruia îi mul- țumim călduros și pe această cale, atît pentru materialul pe care ni l-a încredințat, cît și pentru notarea zilnică a stării atmosferice. Studiul ;• integral — calitativ și cantitativ — al acestui bogat material ne va permite : elucidarea unor probleme importante privind biologia chironomidelor din regiunea cercetată și sucesiunea speciilor respective. Pînă atunci consi- ; derăm că este utilă menționarea pentru prima dată pe teritoriul țarii ‘ noastre a unor specii mai interesante. Subfam. TANYPODINAE Trib PENTAXEUKINI Cele 3 specii găsite pînă în prezent în materialul colectat de la ; Sinaia corespund întru totul descrierii date de E. J. Eittkau (7). ■ Din această cauză vom prezenta doar răspîndîrea și figurile hipopigiilor, j ST. 81 CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T 19 NR. 1 P. 16-25 BUCUREȘTI 1967 16 PAULA ALBU 1. Natarsia punctata Fabr. Este cunoscută în Europa de nord și centrală, în sud pînă.în Munții Pirinei, iar în răsărit pînă în Austria și R.P. Ungară. Sinaia : pînă în prezent 2 (19^20.V și 2—3.VI). . Hipopigiu (fig. 1). , Fig. 2. —'Hipopigiu de Thienemannimyia lada. 2. Thienemannimyia laeta Meig. Este cunoscută sigur numai din apele curgătoare reci, montane, din Europa centrală (R.D.G., B.F.G., Austria, Franța), iar în sud pînă în Munții Pirinei. Sinaia: pînă în prezent 2 (17—18.V și 30—31.V). Hipopigiu (fig. 2). - 3. Nilotanypus dubius Meig. Este de asemenea o specie reobiontă cunoscută din R.D.G., R.F.G., Anglia, Belgia, Austria, Suedia, Pirineii centrali. Sinaia : 1 £ (30-31.V). Hipopigiu (fig. 3). Sub fam. O R T H O CL ADIINAE Trib diamesini Speciile pe care le menționăm în continuare sînt insuficient descrise în literatură. Din această cauză socotim util să revenim asupra descrierii lor, folosind materialul nostru. — C. 4217 18 • PAULA ALBU CHIRONOMIDE DIN CARPAȚII ROMANEȘTI (II) 19 4. Diamesa latitarsis (Goetgh.) Edw. Cap brun-negru; ochi glabri, fără prelungire dorsală; peri pe vertex, atît dorsal, pînă în apropierea liniei mediane, cît și sub capătul distal al ochilor. Palp brun, articolul 2 cu un organ inelar bine vizibil; dimensiu- nile articolului palpului (țt) : 84; 147; 147 ; 200. Antena din 14 articole, flagel brun, scapă brună-neagră; panaș bine dezvoltat pînă aproape de vîrf, unde sînt cîțiva peri senzitivi și un păr apical. A.R. = 1,13. Torace în întregime brun-negru; lobii pronotului desfăcuti doar în vîrf. Dm = 0; Dl.= 9—11 într-un sir ; Pa — 5 — 7 ; Sa = 0; Sc — 10 î dispuși în partea anterioara. Aripa punctară /fin; lob anal bine dezvoltat, ușor proeminent; • scvama cu șir complet de peri; peri pe B, Rx și R4+5; m-cu prezentă, situată pe Cux în apropiere cu fCu; Cu^ curbată în partea distală; R2^3 mult mai apropiată de Rj 0 depășește R4+5 și este mai apropiată de vîrful aripii decît Cur Lungimea aripii 3,48 mm. Haltere brune deschis, mai întunecate la bază. Picioare brune-negre; ta4 distal cu umflăturile caracteristice. Lungi- mea articolelor picioarelor (p.): fe t ta. ta2 ta3 ta 4 ta L.R. B.V. p I 1 008 1 270 945 462 252 94 115 0,74 3,48 p II 1 071 1 155 567 294 157 84 105 0,49 p III 1 291 1 375 976 472 241 84 105 0,71 Abdomen brun; perii pe tergite distribuiri neordonat. Hipopigiu (fig. 4) brun-negru; articolul bazai cu 2 lobi interni, de lungime și lățime inegale. Răspândire : Spania (Picos de Europa), Maroc (Munții Atlas), Alpi, Munții Pădurea Neagră, Suedia, Anglia, Belgia (?), Corsica (1). Sinaia : 1 $ (28-29.V). 5. Diamesa bertrami Edw. Cap brun-negru; ochi păroși lipsiți de prelungire dorsală. Palp brun-negru ; lungimea articolelor palpului (g) : 63; 126 ; 126 ; 168. Antena din 14 articole, scapa neagră; flagelul cu articolele de la bază și vîrful ultimului articol brune, restul gălbui; păr apical scurt. A.R. = 1. Torace în întregime brun-negru. Dm = ?; Dl = 10 dispuși într-un șir; Pa = 7 ; Sa = 0 ; Sc = 20-30. Aripa punctată fin, lob anal bine dezvoltat, rotunjit, în unghi drept, ușor proeminent. C depășește R45 cu aproximativ lungimea lui m-cu. R2+3 mult mai apropiată de Rx; peri pe R, Rx și R4+5. Lungimea j aripii 2,85 mm. Haltere gălbui, mai închise la bază. ! Picioare brune-negre; spinul extern de la t3 relativ scurt, jumă- tate din lungimea spinului mare ; ta4 cu umflăturile caracteristice. Lungi- mea articolelor picioarelor (p): fe t tai ta 2 ta3 ta4 ta 5 L.R. B.V. P I 1 102 .1 375 1 092 493 283 94 126 0,79 3,57 P II 1 239 1 239 630 325 189 94 105 - 0,50 P III 1 386 1 533 1 039 , 504 273 105 126 0,67 Fig. 4. — Hipopigiu de Diamesa latitarsis.. Abdomen brun închis ; perii pe tergite dispuși deordonat. Hipopigiu (fig. 5) cu vîrf anal lung și subțire ; articol bazai cu un lob intern trapezoidal prevăzut cu peri; articol terminal de formă carac- teristică cu spin brun-negru. Răspîndire : din Groenlanda și Laponia suedeză, pînă în Pirineii centrali și Spania (Picos de Europa, Munții Cantabrici), Alpii francezi și Alpii austrieci. Sinaia : 1 (19-20.V). PAULA ALBU 6 CHIRONOMIDE DIN CARPAȚII ROMÂNEȘTI (II) 21 Fig. 5. - Hipopigiu de. Diamesa bertrami. 6. Diamesa insignipes Kieff. Cap brun; ochi păroși, lipsiți de prelungire dorsală; peri pe vertex atît dorsal, cit și sub ochi. Palp gălbui cu organ senzitiv rotund pe arti- colul 2; lungimea articolelor palpului (p.): 105; 168; 168; 200. Antena, ca la celelalte specii, ale genului. A.R. = 1,23. Torace în general brun, scutel gălbui. Dm = 0; Dl = 8—9; Pa = 7 ; Sa = 0 ; Sc = circa 18—20. Aripa cu lob anal bine dezvoltat în unghi drept, foarte puțin proe- minent. Lungimea aripii 3,17 mm. Picioare gălbui, cu excepția ultimelor 2 articole tarsale care sînt brune; ta4 distal cu umflăturile caracteristice. Lungimea articolelor picioarelor (^): A t , ta1 taa' ta3 ta4 ‘ L.R. B.V. p I 1 375 ■ 1.690 1123. 546 - 357 126 ■. .157 0,66 3,54 p II 1 417 1 543 735 ' 378 231 126 . 147 ' 0,47 L p III . 1 627 1 659 1 123. . 598 . 325 ’136 . \ 157 . ;0,67 ; Abdomen brun deschis, cu peri dispuși neordonat. Hipopigiu, (fig. 6) cu articol bazai lung; lobul lui intern lung, subțire, cu două grupe de peri; vîrf anal lung; articol terminal cu spin foarte mic. Răspîndire : B.D.G., Anglia, nordul Spaniei. Sinaia: 1 (31.V-1.VI). Fig. 6. — .Hipopigiu de Diamesa;'insignipes. 7. Diamesa bohemani (Goetgh.) Edw. Cap brun, cu două pete mai deschise în partea dorsală; ochi păroși, lipsiți de prelungire dorsală; peri pe vertex și sub ochi. Palp gălbui, cu organul senzitiv de pe articolul 2 bine pronunțat; lungimea articolelor palpului (fi) : 126 ; 200 ; 168 ; 252. Antena cu un păr apical. A.E. — 1,37. 22 PAULA ALBU 9: CHIRONOMIDE DIN CARPAȚII ROMÂNEȘTI (II) 23 Torace brun-negru, cu excepția seu telului, care este gălbui. Dm = 0 ; Dl = 10—13, dispuși într-un șir (cele două șiruri se distanțează anterior); Pa — 9—10;. Sa = 0 ; Sc — circa 30, dispuși neordonat. Aripa ca la celelalte specii ale genului; lobul anal proeminent. Lungi- mea aripii 3,30—3,90 mm. Picioare în general gălbui; ta4 cu umflăturile caracteristice. Lungi- mea articolelor picioarelor (p.) : fe 1 ta. tâ8 , 1^3. ta6 L.R. B.V. p I 1 533 1 974 1 542 714 441 136 157 0,76 3,46 p II 1 648 1 829 987 472 294 136 157 0,54 p III 1 858 2 163 1 522 724 400 147 178 0,70 Abdomen brun-negru ; locurile de inserție a perilor și tivurile galbene ; perii pe tergite distribuiți neordonat. Hipopigiu (fig. 7) cu vîrf anal; articolul bazai foarte lung, iar arti- colul distal relativ scurt (aproximativ jumătate din primul); lobul intern al articolului bazai, prevăzut cu peri, este îndreptat posterior. Fig. 7. — Hipopigiu ele Diamesa bohemani. mai la vîrf. Dm = 0; Sa = 0 ; Sc — circa 30 Dl = 17 — 19, dispuși Răspîndire : Anglia, Islan- da (?), Norvegia, Spitzbergen, Groenlanda, strîmtoarea Hud- son, Laponia, Eon, Munții Pă- durea Neagră. Sinaia : pînă în prezent, în aproape toate probele între 14—15.V și 31.V-1.VI. 8. Diamesa thienemanni Kieff. Cap brun, cu pete mai deschise în partea dorsală ; ochi păroși. Palp gălbui, cu un organ inelar pronunțat pe articolul 2 ; lungimea articolelor palpului (p,): 105; 157; 168 ; 231. Peri pe vertex dorsal și sub ochi. An- tena brună deschis, vîrful mai închis, cu un păr apical. A.R. = 0,62. Torace brun deschis, dun- gile mezonotale puțin mai în- chise, pronot și scutel gălbui. Lobii pronotului desfăcuți nu- într-un șir; Pa = circa 10 ; , în partea anterioară. Aripa cu lob anal bine dezvoltat în unghi drept, sevama brună cu șir complet de peri. Lungimea aripii 3,25 mm. C depășește R4+5, B3+3 vizibilă doar pe aproximativ jumătate din lungimea ei; m-cu prezentă, situată la începutul lui CuL; Cua curbată distal. Haltere palide, mai închise la bază. Picioare, brune-gălbui; lungimea articolelor picioarelor (g): fe t tai taa . ta3 ta 4 ta6 L.R. B.V. P I 1 722 2 310 1 407 682 451 157 157 0,60 3,75 P II 1 680 1 974 871 472 262 147 147 0,44 P III 1 942 2 257 1 470 756 357 157 157 0,65 Abdomen brun deschis; primele 4 tergite cu peri lungi, celelalte cu peri scurți. Fig; 8. — Hipopigiu de Diamesa thienemanni. Hipopigiu (fig. 8) cu vîrf anal; articolul bazai cu doi lobi prevăzuți cu grupe de peri; lobul distal este divizat; articolul terminal îngustat în jumătatea distală și prevăzut cu un spin mic. .24 PAULA AliBU' ■ n CHIRONOMIDE DIN CARPAȚII ROMANEȘTI (ID 25 Răspândire: B.D.G., B.E.G., Elveția, Anglia. ; Sinaia : pînă în prezent, în aproape toate probele între 13 — ll.V și 7-8.VL . ' ■ - x Trib ORȚHOCCADIINI 9. Prodiamesa olivaeea Meig. Cap brun-negru \ ochi glabri, cu prelungiri înguste în partea dorsală. Palp brun-negru. Lungimea articolelor palpului (p.): 84; 284; . 242; 284. Peri pe , vertex pînă în apropierea liniei mediane. Antena brună, cu panaș foarte bine dezvoltat; subapical, cîțiva peri senzitivi palizi. A.B. —2,16. Fig, 9. — Hipopigiu de Prodiamesa olivaeea. Aripa punctată fin; peri pe B, Bt și B4+5; lob anal proeminent, scvama brună cu șir complet de peri. Lungimea aripii 4,02 mm; m-cu prezentă, ajunge pe Cu înainte de bifurcarea acesteia; C depășește puțin mult mai aproape de vîrful aripii decît Cu,; fCu sub r-m; Cua foarte ușor curbată distal. Haltere brune deschis, mai întunecate la bază. Picioare în cea mai mare parte negre, lipsite de pulvile ; t3 cu piep- tene și doi spini de mărime aproape egală, acoperiți pe. mai mult de jumătate din lungimea lor cu solzi as cuțit i. Lungimea articolelor picioa- relor (g) : fe t tai ta 2 ta 3 ta6 L.R. B.V. P I 1 554 1 869 1 627 892 672 441 273 0,87 2,21 p II 1 543 1 648 840 504 378 210 210 0,50 p III 1 732 2 152 1 176 682 504 262 241 0,54 Abdomen brun-negru, tergite tivite cu galben; numeroși peri lungi, dispuși neordonat. Hipopigiu (fig. 9) fără vîrf anal; articolul bazai cu doi lobi, dintre care cel intern lățit mult și cu o proeminență, iar cel dorsal prevăzut cu peri; articolul terminal dublu, una din ramuri cu un singur spin lung. Răspândire : Belgia, R.D.G., B.F.G., U.B.S.S., Suedia, B.P. Ungară. Sinaia : pînă în prezent, în probele dintre 12 și 19. V. BIBLIOGRAFIE 1. Albu P., Gewăsser u. Abwăsser, 1966, 41i42, 145 — 149. 2, — St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1966, 18, 3. 3. Berczik A., Gewăsser u. Abwăsser, 1966, 41142, 136 — 145. - 4. Brundin L., Ark. f. Zool., 1947, 39 A, 3, 1 — 95. 5. — Zur Systematik dei Orthocladiinae (Dipt. Chiron.}, Institute of Freshwater Research, Drottningholm, 1956, Report 37, 5 — 185, 6. Edwards F-W., Trans. Ent. Soc. London, 1929, 77, 2. 279 — 430. 7. Fittkau E. J., Die Tanypodinen (Dipt. Chiron.},.Akademie Verlag, Berlin, 1962, 1 — 453. 8. Goetghebuer M., Tendipedidae (Chironomidae), in Lindner, Die Fliegen der palaearkti- schen Region, E. Schweizerbart’sche Verlagsbuchhandlung, Stuttgart, 1936 — 1939. 9. Laville H., Ann. de Limnol., 1966, 2, 1. 10. Pagast F., Arch. f. HydrobioL, 1947, 41. 11. Serba Tosro B., Gewăsser u. Abwăsser, 1966, 41142, 124 — 129. 12. Wulker W., Arch. f. HydrobioL, 1959, 24, III, 3[4. Institutul de biologie „ Traian Săvulescu”, Sectorul de sistematică și evoluția animalelor. Primită în redacție la 8 noiembrie 1966. Torace brun-negru, mai deschis în regiunea umerilor, a pleurelor * și a scutelului; pronot bine dezvoltat, cu.lobi desfăcuți anterior. Dm = 0 ; • 1)1 = numeroși, dispuși în 2—3giruri ; Pa = numeroși; Sa — 1; Sc—nu- [ meroși, dispuși neordonat. ’ , ; DESPRE UNELE ASPECTE ALE VARIABILITĂȚII ; MORFOLOGICE tntraspecifice la principalele SPECII DE CYPRINIDAE DIN BAZINUL INFERIOR ; AL DUNĂRII DE M. PAPADOPOL 591(05) Pe baza datelor obținute în urma cercetării biometrice a unui număr de 4 571 de exemplare de pești de diferite vîrste și dimensiuni, pescuite în unități piscicole ale | Dunării inferioare și alte ape ale țării, se analizează variabilitatea intraspecifică i Ia indivizii care compun populațiile locale exploatate de pescuit din aceste unități. ; în lucrare se analizează de asemenea variabilitatea valorii înălțimii maxime sau a ș indicelui de profil al corpului în cursul ontogenezei Ia indivizii de cele două î sexe ai celor 8 specii și subspecii cercetate (crap, plătică, văduviță, morunaș, l roșioară, babușcă, obleț și caracudă), caracter somatic pe baza căruia s-a făcut J și analiza vâri abilității indivizilor din diferite populații., ; Problema variabilității intraspecifice, ca și cea a speciei și speciației • în ihtiologie și în zoologie în general, este încă destul de actuală, oferind i ihtiologilcr un cîmp larg de cercetare. Un argument în sprijinul acestei ; afirmații îl constituie și numărul însemnat de lucrări dedicate recent ’ acestei probleme. Cercetarea și cunoașterea detaliată a variabilității intra- < specifice a indivizilor care compun populațiile locale ale diferitelor specii | marine, dar mai ales de apă dulce dintr-un bazin dat, precum și stabilirea = legităților și factorilor care determină această variabilitate prezintă atît ; importanță teoretică, în explicarea caracterului specific al dinamicii popu- ț lăției, în lucrările actuale de revizuire sistematică etc., cît și practică, j în lucrările de piscicultura, selecție, repopulări și aclimatizări. ■ Dintre lucrările ihtiologilor romani care au cercetat variabilitatea ț morfologică a speciilor de ciprinide din bazinul Dunării inferioare ce fac i obiectul acestei lucrări, este necesar să menționăm, printre altele, pe cele ale lui Gr. Ant i pa (1), G. Bussov (21), (22), T h. Bușniță (6), ( l3. Bănărescu (2), (3) E. Pop eseu și colaboratori (20), t [ ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 19 NR. 1 P. 27-33 BUCUREȘTI 1967 & 28 MIHAI PAPADOPOL I: fF‘ DESPRE VÂRI ABILITATEA ‘MORFOLOGICĂ LA UNELE CYPRINIDAK 29. M. P a p a d o p o 1 (16), (16), (17), (18), P. B ă n ă r e s cu, M. P a p a-lndiyizilor de cele două, sexe La crap, caracterul dat relevă o alometrie dopol și G.Miiller (4, M. Papadopol și D. M a f t e i (18),^^^ ^66 “î 'depășesc lungime» de ivr Q -na zi nn n i di nantia /iq\ : 26 —30 cm acest indice manifesta o alometrie negativa m raport cu creș- $ $ $ § \ ^terea corpului în lungime (15), (18), (19). Variația alometrică a înălțimii maxime, ca și a altor caractere, poate, fi pusă pe seama procesului în- MATERIAL ȘI METODĂ DE LUCRU delungat (în tot cursul vieții) al creșterii corpului în lungime, iar sensul în scopul de a contribui la cunoașterea mai îndeaproape a unor aspecte ale variabilității. intraspecifice a indivizilor care formează populațiile locale ale speciilor mai importante ale? familiei ciprinide din bazinul inferior al Dunării, în. cursul anilor 1955 — 1961 au fost cercetate? un număr însemnat de exemplare (4 571), pescuite în diferite unități piscicole (bălți, .ghioluri,'? canale)'ale acestui bazin fluvial și alte ape ale țarii (lacurile literale;;Siutghîol, Tâșaul, Gar-n Ab Vb galic .și complexul lagunar Razelm), aparținînd la 8 specii și subspecii.: crap Cyprinus carp io ț $ g L. (n-643), plătică — Abramis brama danubii Pavlov (n-691), văduviță — Leuciscus idus L. (n-393), morunaș — Vimba vimba carinata Pali as (n-377), babușcă — Rutilus r. carpathoros- sicus Vlad. (n-936), roșioară — Scardinius erythrophthalmus L. (n-507), caracudă — Carassius carassius (L.) (n-427) și obleț — Alburnus alburnus L. (n-598 indivizi). în lucrarea de față vom analiza varjabilitatea morfologică a indivizilor celor .8 specii 10 menționate pe baza valorii indicelui de profil sau înălțimi maxime relative a corpului, caracter ț somatic care determină profilul corpului la pești și variația caracterului dat în cursul vieții indi-: 0 10 12 te te te 20 22 2k 26 28 30 32 ' 3k 36 38 W 4Z H-cn Lungimea (fără C) viduale sau ontogenezei la fiecare specie. în acest scop, la toți cei 4 571 de indivizi de diferite i ' 1 dimensiuni și vîrste a fost calculat raportul procentual dintre lungimea corpului fără caudalăV^- 1. —Variația înălțimii maxime relative în raport cu lungimea corpului indivizilor Iar . . . . . . , , x x . *-..,1.. * • * , iCuprinus carpio (Cp), Leucisciis idus (Lc), Abramis brama danubii. (Ab) și Vimba vimba și înălțimea lui maxima, pe baza datelor obținute în urma cercetării lor biometnce pe teren (pe ’ carinata (Vb) material proaspăt), exceptînd exemplarele de obleț, îă care măsurătorile s-au efectuat pe material’ fixat integral (în formol). Pentru a putea observa existența dimorfismului sekual în ceea ce;1 privește valoarea caracterului somatic dat, o parte din indivizii ciprinidelor cercetate (însumînd. [; 1 261 de exemplare), pescuiți mai cu seamă în perioada prereproductivă (martie —aprilie)) au fost^ diseca ți în scopul stabilirii'precise a sexului (209 es exemplare de crap, 122 de plătică, 44 de ? văduviță, 180 de morunaș, 181 de babușcă, 85 de roșioară, 62 de caracudă și 372 de obleț); carinata (Vb). 60 g 50 REZULTATE ,s W Ce Analiza datelor statistice obținute, atît cele privind variabilitatea ■ înălțimii maxime relative a indivizilor care intră în componența populațiilor ■ locale ale speciilor de ciprinide cercetate din Unitățile piscicole ale Dunării inferioare (bălțile din insulele Borceă și Brăila, ghiolurile deltei), apele de; lă gurile ei —zona brațelor Sulina și Sf. Gheorghe, lacurile litorale amintite f mai sus și alte ape ale bazinului fluvial dat, cît și cele privind variația - valorii acestui indice în cursul Vieții individuale la cele două sexe ale Vig. 2. - variația înălțimii maxime fiecărei specii, ne-a condus la următoarele constatăriAreiațive în. raport cu lungimea corpu- 1. Variabilitatea Înălțimii maxime relative, caracter somatic care reflecta profilul corpului la pești, este proprie atît indivizilor tmeri, |(sc),, .RuttZus r. nematuri sexual, cît și celor sexual adulți cum rezulta din cercetările | șl Alburnus alburnus (Ai). ’ns 30 20 10 A! 'fit ' 8 10 12 fit 16 18 20 22 2^ 26 cm L ungimea (fără C) altor autori1 (7), (8), (9), (10),. (11), (12), (13), (14), (23). .Da toate speciile | și subspeciile, exceptînd crapul, valoarea acestui caracter somatic relevă ei (pozitiv sau negativ) s-ar explica prin intensitatea diferită a creșterii o alometrie pozitivă în raport cu sporirea dimensiunilor liniare și cu Vîrsta în cursul perioadelor vieții, mai intensă în perioada tinereții (fig. 1 și 2). ------;--------- J 2. Indivizii de cele două sexe ai ciprinidelor studiate, exceptînd 1 JI. C. IIbahob, pasMepeH ii eoapacmoe cocmw na ț^apana nexpau Eomappe cei de morunaș, se deosebesc între ei prin valoarea relativă a înălțimii 6pad Ha p. ffynae, Hau. OnMT. cTaniț. caisa. pn6, 1962, 1. J ) 30 MIHAI PAPADOPOL 4^ 5> DESPRE VARIABILITATEA MORFOLOGICA LA UNELE CYPRIN1DAE 31 lor maxime, femelele fiind de regulă puțin mai înalte și mai robuste^ groase decît masculii de aceeași talie. Acest aspect al dimorfismulub sexual s-ar putea explica atît prin intensitatea diferită a ritmului de creștere al indivizilor de sex mascul și femei, mai accelerat, intens la femele, cît și prin dezvoltarea mai puternică a masei gonadelor la cele;; din urmă. J 3. Datele obținute de noi eu privire la variabilitatea formei corpului/, reflectată în indicele de profil, și cele privind variația valorii medii af acestui indice la o serie de specii: văduviță, morunaș, crap, boărță,' obleț etc. (15), (16), (17), (18), (19), similare rezultatelor altor autori,; constituie noi dovezi care demonstrează că, deși înălțimea maximă sau indicele de profil prezintă o amplitudine uneori destul de mare de va- riație (pozitivă sau negativă), pe baza valorii ei, ca și a altor caractere^ somatice, poate fi stabilită apartenența indivizilor unei specii date dintr-o populație sau alta de o formă determinată. ; î 4. Datele de care dispunem privind variabilitatea indicelui de profil la indivizii ce formează populațiile locale ale speciilor de ciprinide cercetatei; ne permit să afirmăm că atît indivizii din apele curgătoare, cît și cei din' apele cii caracter stagnant ai speciilor așa-numite fluvio-lacustre, ca de: pildă, crapul, văduviță, morunașul, plătica, babușcă, oblețul, prezintă o( variabilitate mai mare a formei corpului (între populații) în comparației cu cei ce-și duc viața cu precădere în ape stătătoare (caracuda, roșioara? ș.a.). Din grupul așa-numitelor specii fluvio-lacustre, crapul și văduviță/ prezintă forme — morphe, ai căror indivizi constituie populații relativ’ omogene. Astfel, indivizii de crap care intră în componența diferitelor’: populații locale din unitățile piscicole ale Dunării inferioare (Greaca,^ Călărași, Mostiștea, Crapina — Jijila, ghiolurile deltei), cei care sînt? pescuiți la gurile fluviului — Sulina —, în canalul Dunavăț și în corn-' plexul lagunar Bazelm aparțin formei tipice a speciei. La indivizii formeă date (cu talia cuprinsă între 22 și 35 cm fără caudală), înălțimea maximă* reprezintă în medie între 31 și 33 % din lungimea lor fără caudală. i Indivizii care populează lacurile literale — Siutghiol, Tașaul, Gargalîe aparțin formei înalte de crap — m. aeuminata, la care indicele de profil, (pentru indivizii de talie identică) are o valoare medie cuprinsă între 36,41 și 37,5% din lungimea lor (fără C) (19). ‘ Forme asemănătoare, constituind populații destul de omogene, aii^ fost întîlnite și la văduviță —- Leuciscus idus, menționate și în literatură^ (5) sub numele de m. elata și elongata. Astfel, indivizii care formează/ populațiile locale din unitățile piscicole ale insulei Boccea de Jos (canalul’ Saltava), după valoarea medie a înălțimii maxime relative, aparțin formei înalte — m. elata de văduviță, la care ea realizează (la adulții cu talia? între 24 și 36 cm) de la 32,2 la 37,7% din lungimea lor (fără C). ExenG plarele care populează bălțile insulei Brăila (Corotișca, Crapina - Jijila)ij și ghiolul Roșu din Delta Dunării aparțin formei alungite—m. elongata,\ la care valoarea indicelui de profil (pentru indivizii de talie identică)^ reprezintă în medie doar 30,8—34,3% din lungimea lor. 4 La această specie este interesantă și totodată inexplicabilă la primai vedere cantonarea unor populații cu indivizi de forme diferite în unități? piscicole apropiate și cu caracter fiziografic asemănător. în cazul speciei^ date se poate considera că populațiile alcătuite din indivizii formei înalte] sînt mai sedentare, de tip lacustru, iar cele constituite din indivizii m. elongata sînt semimigratoare de tip fluvio-lacustru, cu trăsături mai reofile. De altfel, cum rezultă din cercetările noastre (16), cele două forme se deosebesc între ele și prin indicii lor biologici (prolificitate, creștere etc.). în ceea ce privește morunașul — Vimba v. cărinata — din bazinul inferior al Dunării, se constată că el este reprezentat prin două forme : înaltă și alungită, care coexistă în unele porțiuni ale bazinului dat, dar în proporții diferite. Astfel, în complexul lagunar Bazelm predomină indivizii formei înalte, cu botul scurt și cu un ritm de creștere mai bun, în proporție de circa 70%, al căror indice de profil mediu este de 31,2% din lungime (fără C), alături de indivizii formei alungite, cu botul lung (circa 30% în pescuit), la care valoarea medie a indicelui dat este de 28ș8%. în timp ce în apele de la gurile Dunării, zona milelor brațului Sf. Gheorghe, predomină în pescuit (circa 80%) indivizii formei alungite, alături de care se întîlnește forma înaltă (circa 17%), identică cu cea alungită din Bazelm. După cercetările lui N. P. Tarnavski (24), la gurile brațului Chilia (din nordul deltei) forma alungită, cu botul lung, iar în Marea de Azov (5) forma înaltă, cu botul scurt, constituie populații independente și relativ omogene. . ; La celelalte specii fluvio-lacustre : babușcă, plătica, exceptînd într-o măsură oarecare oblețul, similar speciilor lacustre cercetate : caracuda și ro- șioara, se constată o variabilitate mult mai slabă a valorii medii a înălțim i maxime a corpului la indivizii de aceeași talie ce intră în componența populațiilor din unitățile piscicole ale Dunării inferioare și alte ape din cuprinsul bazinului dat. La aceste specii, și mai cu seamă la obleț, se constată că exemplarele care populează apele cu caracter stagnant (lacu- rile Siutghiol, complexul Bazelm ș.a. ) au un indice de profil puțin, mai mare (de pilda, oblețul are 32,2^33,5% din lungimea fără C) în comparație cu al celor din apele curgătoare (rîul Timiș, canalul Filipoiu — indice mediii de, profil 30,4—31,0%). . La speciile fluvio-lacustre, mai cu seamă semiinigrgtoare, cum sînt crapul, văduviță și morunașul, prezență indivizilor cu corpul înalt (m. elata) în populațiile din apele cu caracter stagnant (lacurile și lagunele literale) și a celor cu corpul relativ alungit ' (m, elongata sau forma tipieă) în bălțile din zona inundabilă a fluviului (albia majoră) apare destul de firească dacă avem în vedere condițiile ecologice diferite pe care le oferă cele două mari biotopuri — lacustru și fluvio-lacustru. Crapul, văduviță, morunașul, similar altor specii fluvio-lacustre, care își petrec parte din ciclul lor vital în fluviu (albia minoră), iar parte din el în bălți, ghioluri și alte unități piscicole cu caracter stagnant (albia majoră a fluviului), sînt reprezentați în lacurile și lagunele litorale dulci și sal- mastre, ca și în unele porțiuni ale Dunării inferioare (văduviță din unită- țile piscicole ale insulei Borcea de Jos), prin indivizi cu un profil al corpului înalt, cu trăsături mai evident lacustre. Forma corpului indivizilor aparținînd formelor înalte (m. elata, aeuminata) este rezultatul unei vieți mai sedentare în condițiile ecologice (abiotice și biotice), trofice mai ales, oferite de apele cu caracter stagnant. Indivizii acestor forme, care compun populațiile locale lacustre, nu efectuează în cursul ciclului lor vital anual deplasări însemnate de la locurile de iernare spre cele de reproducere și hrănire și de la acestea din urmă spre cele de iernare. Dimpotrivă 7 • ' ' DESPRE VARIABILITATEA MORFOLOGICA LA .UNELE CYPRINIDAE 33 32 . MIHAI PAPADOPOL ' • , 6 indivizii celor trei specii, amintite, și mai. cu seamă, cei de crap, careîși. duc viața în mediul fiu vio-lacustru (albia majoră și minoră a Dunării), după, cum este binecunoscut, săvîrșes.c deplasări relativ însemnate în cursul unui an de la locurile de iernare (albia minoră) spre cele de reproducere și hranire (diferite zone și porțiuni din albia majoră — lunca inundabilă, bălțile ei etc.) și invers. Datorită acestui fapt, ei prezintă, în comparație cu cei din mediul lacustru, trăsături mai mult sau mai puțin evidente de reofilie (mi profil mai puțin înalt în primul rînd, uneori chiar un bot mai scurt, Ia morunaș, un ritm de creștere mai puțin accelerat, probabil și altele). . Considerăm că cercetarea atît ă indivizilor acestor specii, cît și a altora,, ce populează diferite unități ale bazinului Dunării inferioare și alte ape, ale țării noastre, pe baza analizei mai multor caractere morfo- logice și indici biologiei, ne va permite să aprofundam studiul variabi- lității intraspecifice a acestui grup important de pești din fauna noastră. concluzii Rezultatele statistice obținute ne-au condus la următoarele concluzii: 1. Existența unei variabilitâți însemnate a formei corpului la indi- vizii care compun diferite populații locale ale speciilor fiu vio-lacustre cercetate (crap, văduvită, morunaș, obleț) și, dimpotrivă, absența unei astfel de variabilități la cei ai speciilor lacustre (caracudă, roșioară). La crap, văduviță și morunaș se întîlnesc de regulă două forme —tipică sau alungită și înaltă — care alcătuiesc populații relativ omogene la primele două specii și mixte, dar cu o formă predominantă (alungită sau înaltă}, la cea din urmă (4), (16), (18), (19). 2. înălțimea maximă relativă sau indicele de profil al corpului, pe baza valorii căreia s-a apreciat variabilitatea formei lui la indivizii din diferite populații, relevă o alometrie pozitivă în cursul ontOgenezei la toate speciile cercetate, exceptînd crapul. La acesta, caracterul somatic dat relevă o alometrie pozitivă la indivizii tineri și negativă la cei sexual- adulți (fig. 1 și 2). 16. Papadopol M., St. și cerc, biol.. Seria biol, anim., 1961, 13, 4. 17. -- Contribuții la studiul biologiei și morfologiei crapului, caracudei și babuștei din bazinul inferior al Dunării, București, 1964. 1'8; Papadopol M. și Maftei D., Anal. Univ. Buc., seria biol., 1963, 38. 19. Papadopol M. și Cautiș L, Corn. Zbol. S.S.N.G., 1963, 3. 20. Popescu E. și colab., St. și cerc. I.G.P., 1960, 2. 21. Rușsov G., Ann. Inst. Zootehn. roum., 1932, 1. 22. — Ann. Inst. Zootehn. roum., 1933, 2. 23. Skora.S., Acta Hidrobiol., 1964, 3, 3. 24. TAPHABCKHH H. n., Bonp. hxthojl, 1962, 2, 23. Facultatea de biologie. Catedra de zoologie. Primită în redacție la 14 octombrie 1966. BIBLIOGRAFIE 1. Antipa Gr., Fauna ichtiofogică a României, Acad. Rom., București, 1909. 2. BXnXrescu P., Not. biol., 1946, 4, 1 — 3. 3. — Pisces, 1n Fauna R.P.R., Edit. Acad. R.P.R., București, 1964, 13. 4. BXnXrescu P., Papadopol M. și Muller G., Trav. Mus. Hist. Nat. Gr. Antipa, 1963, 4. 5. BEPr JI. G., Pbiâbi npecttbix eod CCCP u conpedejibnbix cmpau, MocKBa-JIeHHHrpafl,. 1949. 6. BușnițX Th., in Gr. Antipa, Hommage â son ceuvre, București, 1938. 7. JKVKOB II. H., Pbi6bt 6aeceuua HeMOua, II33. Ana^. nayK GCGP, Muhck, 1958. 8. . 7KVK0B 11. M., Pbi6bi BeMpyccuu, Hsd. Hayka u mexuuka, Muhck, 1965. 9. Libosvasky J., Zeit. Fisch., 1964, 12, 1—2. 10. Misik V., Biol, pra^e, 1957, 4, 6. ț 11. _ Polnohosp., S.A.B., 1958, 4, 6. 12. — Acta Soc. Z00L, 1959, 22, 2. 13. HnKOJiFCKHn T. B., Tp. Ap ax CTaniț., 1934, 3. 14. Paar E. A., Bul. Amer. Mus., 1956, 60, 5, ' 15. Papadopol M., Bul. I.C.P., 1959, 3. 3 - C. 4217 UNELE ASPECTE ALE RELAȚIILOR TROFICE LA CÎTEVA CIPRINIDE ZOOFAGE DIN CURSUL MIJLOCIU AL MUREȘULUI . \ . de ST. GYUEKO și Z. L NAGY 591(05) Autorii au studiat relațiile trofice la’cîteva specii de pești din Mureș intr-un anu- mit timp și anumit loc. Gomparîrid compoziția cantitativă a hranei șl a bazei trofice, au urmărit selectivitatea speciilor, stabilind indicele de preferință separat pentru fiecare component al hranei, indicînd totodată locurile de hrănire ale peș- tilor. Anali zîrid relațiile trofice inter specifice prin stabilirea suprapunerii spec- trului nutritiv, luînd în considerație locurile de hrănire, hrana preferată, precum și repartiția procentuală a peștilor, au găsit că nu există o concurență prea ac- centuată nici măcar între speciile bentofage. Eîul Mureș este destul de temeinic studiat din punct de vedere fau- nistic (2), (3), (4), (9), cunoscîndu-se totodată date și asupra nutriției cîtorva pești mai importanți (5), (6), (7), (8). Baza trofică a rîului, rela- țiile peștilor cu baza trofică, precum și relațiile trofice inter specifice ale peștilor nu sînt însă de loc cunoscute sau doar în linii generale. Fără cunoașterea exactă a acestor probleme, crearea unei pisciculturi raționale este de neconceput nu numai în apele curgătoare, ci în orice bazin piscicol. Cînd ne-am propus studiul nutriției și al relațiilor trofice ale peștilor din Mureș, am urmărit latura practică a problemei : furnizarea de date pentru crearea unei pisciculturi raționale la început în cel mai mare rîu din Transilvania, iar ulterior-și în alte rîuri din țară. , Lucrarea de față constituie prima încercare în acest sens. Ne-am străduit să prezentăm unele aspecte importante ale relațiilor trofice la cîteva ciprinide zoofage din Mureș într-un anumit timp și într-un anumit loc. MATERIAL ȘI METODĂ Peștii studiați au fost colectați din rîu JMureș la Tîrgu-Mureș în luna mai 1963. Tubul digestiv al peștilor a fost fixat în formol 4%, înregistrîndu-se pe loc măsurătorile necesare. Probele can- ST, ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 19. NR. 1 P. 36-43 BUCUREȘTI 1967 37 36 ST. GYURKO și Z. I. NAGV 2 ? . ' ' ' . . I-'V. '' ■ ■ ; k.' . titative din baza trofică au fost luate in parte cu un bentometru (cadru) dreptunghiular și în ț parte cu un bentometru cilindric, după sistemul lui Neill, modificat (10), Ia diferite viteze și adîncimi ale apei, la diferite distanțe de la mal, concomitent cu pescuitul experimental efectuat. Ț . La determinarea bazei trofice și a compoziției hranei am utilizat metoda cantitativă. Greutatea | reală a componenților hranei peștilor s-a recalculat după greutatea componenților găsiți în probe, > La stabilirea relațiilor trofice nu am luat în considerație materiile vegetale (alege, plante supe- & rioare, detritus vegetal), care se găsesc în cantități destul de mari în tubul digestiv al tuturor Și ■ speciilor studiate, socotind că acești componenți sînt neconsumabili, și ne-am referit doar la ș organismele animale a căror proporție este mult mai mică. REZULTATE ’ " ' ' ' ' ' ' ' ' ' ' îi- ' Gradul de asigurare cu hrană a peștilor depinde în primul rînd de J' compoziția și volumul bazei trofice. în cazul nostru, bentosul conținea în j medie 1 262 de organisme animale pe ma în greutate de 5198,4 mg ? (tabelul nr. 1). Din punct de vedere cantitativ, aceste date, în compa- | rație cu cele din literatură (1), se consideră mediocre, iar din punct de 4 vedere calitativ (10 componenți) reduse. J confirmată de date extrase din cercetări ulterioare, conform cărora supra- ț punerea spectrului nutritiv în dreptul comunei Ideciul-de-Sus este în | proporție de 80%, din care 60% se datorește consumului în comun al ? larvelor de efemeroptere. ? Suprapunerea spectrului nutritiv la mreană (B. barbus) și morunaș | (K vimba carinata) (fig. 2) este în proporție de 43,95% ; aceasta se referă [ în primul rînd la larve de efemeroptere (30,40 %) și în al doilea rînd la larve j , de diptere (11,48%). și larve de trihoptere (2,07%). Hrana de bază diferă L și în cazul acestor doi pești, deoarece mreana, așa cum am mai amin- s tit, preferă larve de efemeroptere, iar morunașul larve de diptere. j Suprapunerea spectrului nutritiv la moioagă (B. meridionalis petânyi) j ași morunaș (V. vimba carinata) (fig. 3) este mai accentuată (48%). Hrana f lor se Suprapune la următorii componenți: larve de efemeroptere (23,50%). larve de diptere (16,32%) și larve de trihoptere (8,2%). Hrana de bază RELAȚII trofice la ciprinide 41 40 ST. GYURKO și Z. I. NAGY, însă și în acest caz diferă, întrucît hrana preferată a morunașului este deoarece, pe de o parte, se hrănește din bentos cu hirudinee consumata de moioaga numai în proporție de, /0, ai ir a pre eia a care nu sînt consumate de aceste specii, iar pe de altă parte consumă mai a moioagei (larvele de plecoptere) nu se mtilnește in spectrul alimentar . de origine animaiă aîohtonă. Complexitatea relațiilor trofice și a studiului acestora se accentuează prin faptul că hrana preferată a uneia și aceleiași specii se schimbă în funcție, de sezon și pe regiuni. Acest fenomen poate fi exemplificat la moioagă.Primăvara, hrana preferată a moioagei în porțiunea Stînceni—Deda este alcătuită din larve de plecoptere, efemeroptere și trihoptere, văra din larve de trihoptere, iar toamna din larve de efemeroptere. însă în aceeași perioadă (vara), la Deda, hrana preferată este alcătuită din larve de tri- hoptere, la Ideciul-de-Sus din larve de efemeroptere, iar la Tîrgu-Mureș din larve de plecoptere. Analizînd influența particularităților fizice ale apei, în primul rînd aceea a vitezei asupra repartiției componenților din baza trofică, se pot stabili locurile principale de hrănire ale diferitelor specii. Din tabelul nr. 1 : reiese că larvele de efemeroptere se întîlnesc în probele cu viteza apei de 0j6—0,8 m/s, ceea ce ne arată că în aceste locuri se hrănesc mrenele aici găsind din abundență hrana preferată. Larvele de trihoptere se întîlnesc în probe la orice viteză a apei’; totuși, ele predomină, atît numeric, cît și gravimetric, tot Ia viteza de 0,6—0,8 m/s a apei. Larvele de plecoptere au fost găsite doar la viteza de 0,60 m/s. Analizînd acest tabel și compa- rîndu-1 cu compoziția hranei peștilor, putem constata că locul principal de hrănire al mrenei și moioagei este aproape identic. Morunașul își caută lifana preferată (larve de diptere) în locuri cu viteza apei sub 0,5 m/s. în aceste locuri, larvele de diptere se întîlnesc în număr relativ mai mare și în greutate mai apreciabilă decît în locurile cu viteze mai mari. Prezentînd relațiile trofice ale speciilor studiate pe același tablou (fig, 4), la prima vedere se pare că între aceste specii, cel puțin între cele bentofage, există o concurență trofică apreciabilă. Pentru a ne forma însă o imagine reala și pentru o cunoaștere mai profundă a acestor relații trebuie să luam în considerație, printre altele, și repartiția procentuală a diferitelor specii în fauna rîului. în cazul nostru, repartiția speciilor se al morunașului. % 80 70- 60 59 40 30J 29 10 C qincidența= 4-3,95% Pește Larve de Larve de Larve de Larve de Coconi Alte animale', efemeraptere plecoptere trihoptere diptere Hirudinee, Himenoptere Hjdracârine . Morunaș Mreana Fig, 2. — Suprapunerea spectrului nutritiv Ia morunaș și mreănă (%). % M 73 > 60 30 Moioaga •W 30 . 20 10 Odonate Rinchote Larve de 'Larve de diptere Morunaș Coincidenta *48% Alte animate-. Coconi Larve de Larve de Hirudinee trihoptere efemeroptere Himenoptere Hidracarine plecoptere prezintă în felul următor : . Scobar (Cbondrostoma nasus) . . . . Clean (Leuciscus cepkalus) . . . . . Mreană (Barbus barbus) ...... Morunaș (Vimba vimba, carinata) . . Moioagă (Barbus meridionalis petenyi) Alți pești ...................... ■ 28% Fig. 3. — Suprapunerea spectrului nutritiv la moioagă și morunaș (%), Suprapunerea spectrului alimentar al cleanului (Beuciscus cephalus) ț cu al celorlalte specii de pești studiate este foarte redusă și arată cea mai ț ridicată valoare cu compoziția hranei mrenei (8,95%), deoarece ambele ( specii consumă pești. Suprapunerea cu celelalte două specii (morunaș și j moioagă) este neglijabilă: 1,22% cu moioaga și 0,79% cu morunașul. J Astfel, cleanul nu este aproape de loc concurent pentru celelalte specii j în urma unei analize multilaterale, avînd în vedere toate aspectele studiate, ajungem la următoarele constatări: specia predominantă a ilitiofaunei, scobarul, nu concurează cu nici una dintre speciile cercetate în consumul de organisme animale, deoarece folosește hrană de origine animală numai accidental, fiind aproape exclusiv fitofag. Nici cleanul nu concurează cu speciile bentofage pentru larve de insecte, consumînd mai mult hirudinee și hrană de origine animală alohtonă. în ceea ce privește moioaga, locul ei de hrănire este identic cu cel al mrenei; totuși, între ele nu are loc o concurență prea accentuată, deoarece, pe de o parte, moioaga este reprezentată într-un procentaj redus, iar pe de alta parte hrana sa RELAȚII TROFICE LA CIPRINIDE 42 ' J preferată diferă de aceea a mrenei. Aceeași relație există între moioagă | și morunaș. O concurență oarecare se observă între mreană și morunaș, deși locurile lor de hrănire sînt numai parțial identice, iar hrana preferată diferă. Motivul este că ambele specii sînt bine reprezentate în populație, iar la cercetarea componenților principali ai hranei lor se constată o iden- * ti ta te considerabilă (43,95%). < . Dacă analiza relațiilor trofice se lărgește pe o porțiune mai mare a și se ia în considerație dinamica nutriției în funcție de vîrstă, ano- | timp, sex, deci dinamica anuală a acesteia, tabloul se complică foarte mult, f Dinaniica nutriției speciilor dominante din Mureș este temeinic studiată, ? dar o analiză mai aprofundată a relațiilor lor trofice va fi posibilă numai într-o lucrare mai amplă. | J CONCLUZII '■â g J Hrana preferată a speciilor studiate (dintr-o populație de pești din « s Mureș) diferă în funcție de sezon și pe regiuni. Ele prezintă indici de pre- ț - terință mai ridicați la, diferiți componenți: mreana la larve de efemero- 5 I ptere (11,42), moioaga la larve de plecoptere (39,0), morunașul la larve de ^diptere (7,84). % $ Suprapunerea spectrului nutritiv arată următoarele valori: între 4 mreană și moioagă 38,38 %, între mreană și morunaș 43,95 %, între moioagă s { și morunaș 48 %. a | Hrana preferată a diferitelor specii se găsește la locuri cu alte viteze ț ale apei. Mreana și moioaga se hrănesc la locuri cu viteza apei de 0,6 — | j 0,8 m/s, iar morunașul la viteza sub 0,5 m/s. % Luînd în considerație, în afară de cele de mai sus, și repartiția peș- 2 tilor în populația rîului, se constată că între scobar, clean, mreană și ” moioagă nu există o concurență alimentară evidentă, o concurență oare- c I care fiind între mreană și morunaș. | j ! BIBLIOGRAFIE * 1. Albrecht M. L., Zeitschr. f. Fisch., 1959, 8, 7 — S, 481—550. 5 ț 2; Bănaresgu P., St. și ccrc. biol., 1954, 4, 3 — 4, 153 — 187. « 3. BXnărescu P. și Muller G., St. și cerc, biol., 1960, 10, 2, 336 — 366. w 4, Bănărescu P., MUeler G, și Nalbant Th., Corn. zool. st. nat. geogr., 1960 (1957—1959), P 111-126. 1 5. GyurkO S. și KAszoni Z., Bul. I.C.P., 1964, 6, 3, 169-180. 4 6, Gyurk6 S. u. Nagy Z,, Arch. f. HydrobioL, 1965, Suppl. Donauforschung, II, 30, 1, 47 — th 64. £ ț 7. Gyurk6 S,, Kăszoni Z., Popovici N. și Nagy Z., Bul. I.C.P., 1965, 24, 2, 26 — 35. , k 8. Gyurko S. u. Nagy Z., Acta Zool., 1965, 11, 1 — 2, 123 — 136. I 9. Jâszfalusi L., Not. Biol., 1947, 5, 1 — 3, 287 — 322. 10. Neill R, M., Trans. Roy. Soc. Edin., 1937, 38, 59, II, 481-520. 11. Nikolski G. V., Ecologia peștilor, București, 1962. . ț ■ ■ i 1; ' Universitalea „Babeș-Bolyai” Cluj, Catedra de zoologie. î ■ Ț Primită în redacție la 25 septembrie 1966. VARIAȚIA COMPOZIȚIEI CHIMICE GLOBALE ȘI A METABOLISMULUI ENERGETIC LA VIERMELE DE MĂTASE (BOMBTX MOBI L.) ÎN CURSUL METAMORFOZEI * DE GH. BURLACII, ELEONORA ERHAN, GH. NĂSTĂSESCU, MAGDALENA BALTAC, CORNELIA NERSESIAN-VASILIU și M. CORCĂU 591(05) S-au studiat compoziția chimică globală și metabolismul energetic în cursul meta- morfozei la viermele de mătase, cu scopul de a pune în evidență variația con- ' centrației proteinelor, lipidelor, glucidelor și a sărurilor în legătură cu evoluția metabolism ului energetic și a QR. . Rezultatele indică existența unui raport direct intre valorile procentuale ale pro- teinelor și metabolismul energetic în tot cursul metamorfozei și o relație indirectă între lipide și metabolismul energetic în primele zile ale metamorfozei. Referitor la glucide, se poate afirma că există o relație strînsă între catabolismul glucidelor , și creșterea QR în ultima perioadă a metamorfozei. Mulți cercetători (3), (4), (5), (10) au constatat la insectele holo- mețabole în cursul metamorfozei o evoluție caracteristică a metabolis- mului energetic, după o curbă în formă de „U”, cu valori maxime la începutul și la sfârșitul metamorfozei și minime la mijlocul acesteia. Calizele acestei evoluții nu se cunosc încă. , Considerînd că o cercetare în paralel a metabolismului energetic și a metabolismului substanțelor poate aduce lămuriri în această pro- , blemă, ne-am propus determinarea variației compoziției chimice globale și a metabolismului energetic la pupele de lepidoptere. în lucrarea de față expunem rezultatele cercetărilor noastre asupra viermelui de mătase (Bombyx mori L.). * Lucrare prezentată la prima Sesiune de fiziologie animală, Cluj, 25 — 28 mai 1965. ST. si CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 19 NR.1P. 45-50 BUCUREȘTI 1967 ^5 ^(9) corp^ 9 0 47 46 GH. BURLACU și COLABORATORI MATERIAL ȘI METODĂ S-au luat în studiu 23 de loturi de viermi de mătase în ultima zi a stadiului larvar, adicfc In momentul începerii filajului coconului. Două dintre aceste loturi, constituite fiecare din 100| ... de larve, au servit la determinarea evoluției metabolismului energetic din ziua începerii filajuluV pînă la ecloziunea adultului. Determinarea metabolismului energetic s-a făcut prin măsurarea! schimburilor respiratorii cu ajutorul aparatului Plantefol, la temperatura mediului de 23 — 24°Ct ■ Celelalte loturi de larve, constituite fiecare din 70—75 de indivizi, în greutate totală de 195—205 gl'! . ' ' •' fi’' : au fost sacrificate, cîte un lot zilnic, pe toată perioada metamorfozei. Larvele au fost uscate^ , la 105°C. t ' Din substanța uscată s-au determinat: proteinele totale prin metoda KjeldahI, lipidele-: prin metoda Soxhlet, acidul uric prin metoda Heilmeyer și Krebs, cenușa prin ardere la 600°cJ Glucidele și alte substanțe organice neextractive au fost estimate prin diferența dintre cantitate^ totală de substanță uscată și celelalte substanțe. Determirarca substanței proteice a coconului! . s~a făcut tot prin metoda KjeldahI, folosindu-se factorul azot proteic de 5,45 (calculat pe bazaif compoziției chimice a celor două proteine fundamentale : fibroina și sericina), dat de P. N e n țț ț e s c u (9) și, respectiv, H. R. Mâner s her ger (8). . t2& iQO SG 60 7G REZULTATELE OBȚINUTE S-au constatat următoarele (fig. 1) : 1. Metabolismul energetic fâO l ip 50 40 (20 0?' foo fj a //- sa 60 40 IO io a 20 0* 7 6 sc. uric (9) a) Evoluția metabolismului energetic - se înscrie într-o curbă înl formă de „U”, a cărei latură descendentă corespunde funcției hiper-r i E bolice : x — 1,156 + 23,7 —, cu punctul decliv în ziua a 9-a; latura| t ■■ ■ ■ , î ' 1 4. ascendenta este redată tot de o funcție hiperbolică: x=4,24 +157,1 —--j ț I Se remarcă astfel o scădere a metabolismului energetic la pupe de pestei' 10 ori la mijlocul stadiului față de nivelul inițial (larva, în ultima zi aj stadiului) și final (adult). f b) Cîtul respirator (QB) scade în primele 7 zile după o pantă cores-J punzătoare funcției liniare : x — 0,7586 — 0,0174 t, ca apoi să crească! cu oscilații mari pînă la sfîrșitul metamorfozei. Panta creșterii este. redatăȘ de funcția liniară : x — 0,698 + 0,0025 t. | 4 J- 2 (r 2. Greutatea corporală și compoziția chimică globală a) Greutatea corporală a evoluat după o 1 funcției hiperbolice : x = 34,55 + 71,3 — t curbă corespunzătoarei La ecloziune, greutatea corp o u raia a adultului a fost cu aproximativ 50'% mai mică decît greutatea pupeii , în ultima zi a stadiului. I 04- op- 0,2 oj- Mctndofism energetic Greutate corpi ^=254.7+2.6ta f,4t‘ x*209,4+t3,t6t+4,32t2 *•6,73-604£ Proteină gogoașă Proteină corp ^ec. uric ^P^t9lucide,săruri ($} 2 \*cewpă ------,—.—,—,—,—,—,—,—,—,—_,—,—r—,___ ^glucide I / 2 3 4 5 s 7 O 9 fO 1/ f2 iâ Uf l^e pupa *=2,30-0,04571 ^/ipide - ■ 48 r'Â.’.'s' x = 6,73 — 6,04 —• t st st fg gr 1 GH. BURLACU șl COLABORATORI 4 i "5 COMPOZIȚIA CHIMICA ȘI METABOLISMUL ENERGETIC LA FUFE DE BOMBYX MORI 49 &) Evoluția conținutului în proteină totală a urmat o curbă asemă; |. > : Evoluția ulterioară a metabolismului energetic caracterizată printr-o natoare curbei greutății corporale, corespunzînd tot unei furicții hiper-1.scădere continuă pînă în ziua a 9-a, însă cu o intensitate mai mică, cores- . . oo . 1 m , , - . puhde unei creșteri a catabolismului protidic marcat de acumularea bohce : x - 4,22 + 10,34 Trecerea de la pupa la adult s-a făcut cu ^Aului metabolici moderate a glucidelor și lipidelor. Soă- o scădere sensibilă a conținutului în proteină. 3 * derea QR la valori sub 0,7, în această perioadă, se datorește metabolizării a’ 1 f protidelor pînă la nivelul acidului uric (2) și, probabil, conversiunii lipi- Protema secretata m matase a urmat o curba care s-a putut ajusta* 4 . . \ « u > h (cu excepția unei inflexiuni în zilele 4—8) după funcția hiperbolică:!; delor în glucide. Evoluția QR, așa cum rezultă din cercetările noastre, nu cores- f pjmde; ipotezei susținute de H. S. K o ș t o i a n ț (6), V. B. Wiggles- | yw. o r tt h (12) și alții, după care valorile reduse ale metabolismului energetic c) Conținutul în acid uric a înregistrat o scădere inițială pînă în^ la mijlocul metamorfozei la holometabole s-ar datora anoxibiozei. în acest ziua a 4-a (cînd are loc nimfozarea), apoi o creștere pînă în ziua a 10-a,<| caz s-ar fi obținut valori ale QR mai mari decît unitatea, și nu sub 0,7, urmată de o plafonare cu o ușoară tendință de urcare în ultima parte| așa cum reiese din cercetările noastre, ca și din datele lui J. M. Lega y a stadiului pupai, ca după aceea să scadă puternic în momentul ecloziunii] <7j, tot la Bombyx mori, sau ale luî K. S Ia m a (11), G. A. E d w a t d s adultului. Curba conținutului în acid uric poate astfel fi redată de func-f (3),. V. J a n d a (4) etc. la alte insecte holometabole. țiile parabolice : x — 209,4 + 13,16 t -f- 4,32 t2 pentru prima Jumătate] v Este mai dificilă explicarea creșterii metabolismului energetic după a stadiului și x = 264,7 + 2,6 t d-1,4 t2 pentru jumătatea a doua. ' ziua a 9-a, creștere, care continuă pînă la apariția adultului. Plafonarea d) Lipidele scad treptat pe întreaga perioadă a metamorfozei.! conținutului în proteină și stagnarea acumulării de acid uric, în special Panta scăderii corespunde funcției liniare: x = 2,38—0,0457 t. ] pînă în ziua a 16-a, în condițiile unei scăderi continue a conținutului «) Glucidele scad intens în primele trei zile, apoi mai puțin intensț de lipide și glucide în această perioadă, corespund probabil intensificării pînă în ultima zi a stadiului. Apariția adultului corespunde unei scăderi i proceselor de hiștogeneză, mai ales ale gonadelor. Este de presupus că puternice a substanțelor glucidice. Evoluția conținutului în glucide se*' în procesele de hiștogeneză sint utilizate proteinele provenite dm histoliza înscrie pe o curbă ajustată după funcția exponențială : x = 2,155.0,994 t.i glandelor sericigene (7), precum și parte dm lipidele și glucidele convertite A „ v a ' t x a . J m proteina prm transaminare. Toate aceste procese an loc, credem, cu Conținutul m cenușa ramme constant aproape pe întreaga pe-j :.pjer^erj mari de energie sub formă de căldură, fenomenul fiind similar noada a metamorfozei (cu excepția primei și ultimei zi e). j. țp^strind proporția) cu cel constatat și la păsări în perioada de ovogeneză j intensă (1). Aceasta ar putea fi probabil explicația creșterii metabolis- j mului energetic în cea de-a doua jumătate a metamorfozei. I z în sfîrșit, creșterea puternică a metabolismului energetic la adult „ A n 5 ... . 1 se explică prin activitatea motorie intensă a acestora, manifestată prin Comparmd evoluția metabolismului energetic cu dinamica compo- j mișcarea continuă a aripilor zitiei chimice globale în cursul metamorfozei la viermele de mătase, puteml ■ ~ ,. , , . । .. * . , , , f face următoarele considerații: Conținutul aproape constant al cenușii m tot cursul metamorfozei . w , t ; a -ioi-iI nu ne poate da nici un indiciu asupra modificărilor m ansamblu ale meta- Scaderea intensa a metabolismului energetic in primele 3 —4 zde| holismului sărurilor în timpul metamorfozei. de metamorfoză corespunde perioadei de secreție a matasu. Credem cad această scădere a metabolismului se datorește atît reducerii treptate al mișcărilor de țesere a coconului, cît mai ales diminuării procesului dej secreție a mătăsii (considerat ca o intensă activitate metabolică) (7),4 urmată de histoliza glandelor sericigene. Nivelul scăzut al acidului uricj DISCUȚIA REZULTATELOR CONCLUZII în aceasta perioadă ar sugera o catabdlizare redusă a proteinelor. Cumi însă, începînd cu ziua a 3-a, larvele năpîrlesc și se împupează, prin exuviil se elimină o mare cantitate de acid uric (7). Aceasta explică faptul căi pupele abia formate au un conținut în acid uric asemănător sau chiar j mai mic decît larvele din care au provenit. Metabolizarea mai intensă] a glucidelor în comparație cu cea a lipidelor, în aceste prime zile, explică! valoarea QR mai mare decît 0,7. Scăderea sensibilă a conținutului îni glucide se mai explică și prin secreția sericinei din mătase, ceea ce atragei 1. Metabolismul energetic la pupele de Bombyx mori L. evoluează după o curbă în formă de „U”, asemănătoare cu cea înregistrată și la alte insecte holometabole. 2. Variațiile compoziției chimice globale a pupelor indică un consum dnetabolic mai intens al protidelor și glucidelor în raport cu cel al lipidelor în prima parte a metamorfozei; în cea de-a doua parte, catabolismul protidelor este mai redus, întreținerea funcțiilor făcîndu-se pe seama glucidelor. Conținutul în cenușă a rămas practic neschimbat de-a lungul metamorfozei. , „ . . . ... i x- ? 3, Evoluția QR nu concordă ipotezei privitoare la existența unei după sine epuizarea rezervelor de glucide (prm hidroliza sencmei se obțnn faze anoxibioză în metamorfoza viermelui de mătase. cantități însemnate de glucoza) (7). 1 < • C. 4217 1 i Ăt'1 B 50 GH. BURLACU și COLABORATORI BIBLIOGRAFIE ■ ■ -.b. 1. Burlacu Gh., St, și cerc, biol., Seria biol, anim., 1962, 14, i. . 2. Burlacu Gh., Matei C. și Motelică I., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1964, 16, 3. Edwards G. A., in Roeder Insect Physiology, cap. Respiratory metabolism, John Willeyf . & Sons Inc., New York; Cliapman & Hali., Ltd,, Londra, 1953. 4. Janda V. a Marek M-, Vestnik Cesk. Zool. SpoL, 1960, 24, 3, 271. 5. Kltmova H., Vestnik Cesk. Zool. Spol., 1959, 23, 3, 254. 6. Koștoianț H. S., Fiziologia comparată, Edit. medicală, București, 1954. 7. Legav J. ĂL, Physiologie du ver ă soie, Inst. Nat. Rech. Agron., Paris, 1960. 8. 9. 10. 11. 12. Manersherger H. R-, Matteiv’s Textile Fibers, John Willey & Sons Inc., New York; Chap| . man & Hali., Londra, 1954, ed. a 6-a. jț Nenițescu P., Tratat elementar de chimie organică, Edit. tehnică, București, 1958, ed. ... IV-a. • Novotnv J., Vestnik Cesk. Zool. Spol.,. 1955, 19, 3, 249. Seama K., Vestnik Cesk. Zool. Spol., 1957, 21. 4, 289. ț Wigglesworth V. B,, laseet Physiology, Methucn et Co., Londra; John Willey & SonsJ Inc., New YorL, 1954, ed. a 4-a. Institutul de biologie „Troian Săvtilescu' Secfia de fiziologie animală. RITMICITATEA NICTEMERALĂ ȘI SEZONIERĂ CONSUMULUI DE OXIGEN LA CLETHRIOXOMYS GLAREOLUS ȘI APODEMUS SYLVATICUS * DE NICULINA VIȘINESCU 591(05) Consumul de oxigen in decursul nictemerahilui prezintă un pronunțat ritm, care se diferențiază la cele două specii : la Glelhrionomys glareolus ritmul are un carac- ter polifazic exprimat prin valori mai crescute, iar la Apodemus syluaticus ritmul este monofazic. în privința variațiilor sezoniere se constată o intensificare a consumului de oxigen la ambele specii primăvara. Fazele maxime nu se suprapun pe sezoane, depla- sîndu-se pentru Clethrionomys glareolus primăvara și vara, către prima jumătate a zilei, iar la Apodemus sylvaticus vara și toamna, la ore mai tîrzii față de restul anotimpurilor. f Din experiențele efectuate pînă în prezent în legătură cu ritmurile | metabolismului energetic și al activității motorii la diferite animale de F laborator s-au observat deosebiri în ceea ce privește desfășurarea și inten- | sitatea acestor ritmuri (1), (4), (6), (14), (15). Pentru micromamiferele f sălbatice, cercetările existente, deși puține la număr, au semnalat de J \asemenea însemnate variații ale metabolismului energetic (5), (8), (11), | (12), (16). J Observații ecologice și fiziologice în acest sens arată rolul important i al factorilor de mediu extern în formarea și întreținerea variațiilor | privind metabolismul energetic (5), (7) (10), (11), (12). | \ Scopul cercetărilor, ale căror rezultate le prezentăm în lucrarea de $ ^ață, a fost acela de a studia ritmul consumului de oxigen în decursul nictemeralului, ca și în diferite anotimpuri ale anului, la cîteva specii de I micromamifere. Lucrare prezentată la prima Sesiune de fiziologie animală, Cluj, 25 — 28 mai 1965. ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 10 NR. 1 P. 51-56 BUCUREȘTI 1967 52 NICULINA VIȘINESCU MATERIAL ȘI METODĂ ii F M? T B ' ' 3 ■ . RITMICITATEA NICTEMERALULUI LA CÎTEVA SPECII DE MICROMAMIFERE 53 62cm3/g/h. în timpul nopții se observă o creștere a consumului de oxigen, p valorile obținute fiind mai scăzute în acest interval, nedepășind media Experiențele s-au executat pe 63 de exemplare de Clethrionomys glareolus și pe 78 de Apo- fdiurnă țfig. 1). . a < Ț demus sylvaticus capturate în Munții Bucegi, pe teritoriul localității Sinaia în intervalul 1963 - ) / Comparînd valorile medii jde Consumului .de OXlgep, înregistrate 1965. După capturare, animalele au fost tinute în laborator două zile. Pentru ambele specii I P© perioade egale de ZÎ Șl noapte, S6 constata ca în tot timpul anului s-au folosit numai animale adulte (masculi) a căror greutate a fost mai mare de 18 g, avînd .în ? acestea sînt ceva mai crescute ziua decît noaptea, reprezentmd astfel medie 22 g 109,5% fata de media nictemeralului (fig. 1). Consumul de oxigen s-a determinat cu aparatul Plantefol. Probele de aer s-au luat din E' ^ZOane, ritmul consumului de Oxigen Se diferențiază Primăvara oră în oră. Consumul de oxigen în decursul nictemeralului s-a efectuat de două ori pe lună, vara prin înregistrarea valorilor maxime (fig. 1) intre orele 10 și 12 fața în următoarele perioade,:, aprilie—mai, iunie -iulie,, septembrie -octombrie și decembrie—ia-j ’ de orele 16 toamna Șl iarna. w - î / t . * .. . ț , ,x ^„.+,4 I Deși variațiile consumului de O2 se desfașoara asemanator m cursul nuane. In cursul experiențelor, animalele au fost tinute într-o caniera-termostat cu un volum s v . 7. . . „ , ( /anotimpurilor, ele prezintă și alte caracteristici sezoniere. Se observa k ' astfel că diferența dintre valoarea minimă și cea maximă este mai mare de 2.5 1 la temperatura de 22°C. S-a lucrat cu loturi de-cîte patru indivizi, ținuți în cuști din plasă de sîrmă. REZULTATE OBȚINUTE ȘI DISCUȚIA LOR 1. La Clethrionomys decursul nictemeralului figurile 1 și 2. Qz™3/glh și glareolus, mersul consumului de oxigen este reprezentat în graficele pe sezoane primăvara, iar cele două vîrfuri ale curbei depășesc valorile înregistrate | în celelalte anotimpuri. Mai notăm și faptul că se observă o suprapunere | ,â valorilor Ia orele 8 (cu excepția sezonului de iarnă), 24 și 2, cînd efectiv | nu există variații. Se constată, de asemenea, o intensificare de 23% a L consumului de oxigen primăvara față ..de restul anotimpurilor (fig. 2). în l \ 2. La Apodemus sylvaticus, valorile consumului de oxigen în decursul din | nictemeralului sînt prezentate în graficul din figura 3. Se observă că la I această specie curba care reprezintă consumul de oxigen are un caracter | monofazic. în timpul zilei, în toate anotimpurile se observă valori mai 6,0 SĂ 36 3,0 A oQ ’ 8 10 IZ 74 16 < 18 20 2Z 20 2 £ 6 8ore Fig, 1. — Ritmul nictemeral privind metabolismul energetic la Clethrionomys glareolus, A, Primăvara; BȚvara; G, toamna: D, iarna. | scăzute decît noaptea; valorile minime au fost înregistrate între orele 14 I și 16, și anume 2,400 O2 cm3/g/h. Noaptea, curba prezintă un platou Consumul înregistrat reprezintă în | începând de la orele 18 pînă la 24. 02 cm3/g1h Fig. 2. — Evoluția metabolismului energetic sezonier la Clethrionomys glareolus. acest interval 6,000 O2cm3/g/h. Comparînd pe perioada de zi și noapte Din analiza datelor obținute se desprind următoarele^: consumul de oxigen, se observă o creștere cu 15% noaptea. Curba consumului nictemeral de oxigen are un aspect pohfazic| \ Pe sezoane, consumul nictemeral de oxigen prezintă diferențe sem- în toate anotimpurile (M, B, C, D). în orele de dimineață se constata uni nificative ca intensitate și evoluție începînd cu orele 16 și accentuîndmse consum crescut de oxigen, valorile maxime fiind obținute între orele 101 special noaptea. Se observă, astfel, o diferențiere a orelor de înregis- și 16, și anume 6,120 O2cm3/g/h. După aceasta, curba coboară mereu pmar trare privind consumul maxim de oxigen-vara și toamna, cînd se produce la. orele 19—20, cînd se înscriu valorile minime, reprezentînd 2,880I 54 NICULINA VIȘINESCU 4 | ’ I -3 RITMICITATEA NICTEMERALULUI LA CÎTEVA SPECII DE MICROMAMIFERE Variațiile nictemerale și sezoniere ale consumului de oxigen, sem zătoare începutului perioadei de reproducere, consumul de oxigen mai mare fața de restp? anotimpurilor. o deplasare a acestor valori către orele 22—24 fața de orele 20 ‘primăvara și iarna (fig. 4). De remarcat faptul că în lunile de primăvara, corespun- | Variațiile nictemerale și sezoniere ale consumului de oxigen, sem este | palate în literatură la unele animale sălbatice (Rattus norvegicus, Rattus l, , raiius (8), Meriones meridianus Pali. (9)), au arătat că fiecărei specii îi es t® î iiamcteristică o anumită periodicitate, care se diferențiază atît în timpul | nictemeralului, cît și al sezonului. în acest sens, Rattus rattus și Ratt us t norvegicus, capturate în același biotop (Murmansk), au un ritm metabo lic | diferit. La primul, consumul de oxigen atinge valorile maxime în timpul Fig. 3. — Ritmul metabolismului nictemeral la Apodemus sylvaticus. A, Primăvara; B, vara; C, toamna; D, iarna. I hopții, iar la al doilea ziua. Diferențierea ritmurilor metabolice la cele două specii studiate de noi. în ceea ce privește intensitatea și desfășurarea sa (repartiția ora ră) în decursul nictemeralului se datorește particularităților lor biologice I diferite legate de activitatea motorie, de procurarea hranei etc. Activitatea I motorie înregistrată de noi în condiții de laborator (16) arată că Apodemus f sylvaticus este un animal tipic nocturn, iar Clethrionomys glareolus cu (precădere diurn. Se constată de asemenea o creștere a activității primă- | vară. Ca urmare, există o strînsă dependență între activitate și consumul 1 de oxigen. Fazele maxime ale consumului de oxigen corespund perioadelor | de activitate intensă. I Existența variațiilor sezoniere ale consumului de oxigen la animalele (studiate arată influența pe care o an factorii naturali de mediu atît în ceea ce privește întreținerea ritmurilor, cît și în parte la formarea lor. 1 Din ansamblul celor arătate reiese necesitatea aprofundării proble- melor privind ritmicitatea și reglarea metabolismului energetic la animale. CONCLUZII Comparînd valorile medii ale consumului de oxigen în decursul | nictemeralului și pe sezoane la cele două specii de animale luate în studiu, se constată prezența unui pronunțat ritm, care se diferențiază prin înre- gistrarea fazelor maxime la Clethrionomys glareolus ziua, iar la Apodemus sylvaticus noaptea. J 1. Consumul de oxigen la speciile studiate prezintă un pronunțat f ritm, care se diferențiază atît în decursul nictemeralului, cit și pe sezoane. I.La Clethrionomys glareolus, ritmul are un caracter polifazic, iar la Apodemus sylvaticus monofazic. Valorile maxime ale consumului de oxigen se înscriu Oz cm^/g/h 1 la ore diferite în decursul nictemeralului și pe sezoane. I , 2. Nivelul consumului de oxigen este mai crescut la Clethrionomys 1 glareolus, reprezentînd 4,40 O2em3/g/h față de 3,5 O2cm3/g/h la Apodemus l’ sylvaticus. | 3. Primăvara se constată un nivel mai crescut al consumului de î oxigen la ambele specii. BIBLIOGRAFIE Fig. 4. — Evoluția metabolismu- lui energetic sezonier la Apode- mus sylvaticus. Ca intensitate, valorile medii ale consumului de oxigen sînt mai crescute la Clethrionomys glareolus (4,4 O2cm3/g/h) față de Apodemus sylvaticus (3,5 O2cm3/g/h). Variații sezoniere se constată la ambele specii prin deplasarea în timp a valorilor maxime privind consumul de oxigen, ca și prin intensificarea acestui indice primăvara. 1 L F 2 T 3. î 4, Asghoff J., Naturwiss., 1951, 38, 506 — 507. — Naturwiss., 1954, 41, 49 — 56. Brown F. A., Am. Natural, 1957, 91, 129-133. Buning E., Physiological mechanism and biological importance of the endogenous diurna l iperiodicity in plants and animals, Washington, 1959. 5, HehuoBA H. H., Tesucbi KOH^epenuuu, noceftuțsHHoă npo6/te.Me suoepiMvptu u ucKyccm- eeHHOu eunomepMuu, JleHBiirpajț, 1966, 219. 6, -Heusner A., Journ. physiol., 1957, 49, 15, 205 — 211. ^■7. KaJIABVXOB H. H., SooJioruMeCKHii JKypHan, 1965, 44, 7. J 8. MAH3EJIMVG M. II. ii PyTEHBYPr II. O., C6. On^im uay^enun nepuoduHecKux usMe- - HeHuil, Wsfl. AH CCCP, Jleiimirpa^, 1949, IM. WlțfȘCKj* 56 NICULINA VIȘINESCU 9, Mokpmebiîh: H. A., 3oo.n.ormecKMft RțypHaji, 1965, 44, g. » 10. Rauson K., Biclogical Clocks, Cold Spring Harbour, L. I., New York, 1961, 25, 182. 11. CJIOHI-IM A. fl., OcHoebi o6uțeti oKo&oswiecKou ^uauojioeuu MtieKonumawuțux, Haji. £ AH CCCP., MocuBa-JIemiiirpap;, 1961, 280—349. |- 6 12. Teancbi KOiifiepeHtyuu, .nocemtțemoii .npoGneMe -euGepnayuu u ucKyccmeewo^.1 eunomepMuu, JleniuirpaR, 1966. \ £ 13. Vișinescu N., St. și cerc, biol., Seria biol, anim., 1962, 14, 1, 8. 14. St. și cerc, biol., Seria biol, anim., 1965, 17, 3, 254. 15, Vișinescu N. și Nersesian C., .St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1966, 18, 3, ,265. 16. BlimHHECKy H., Cymo^Ha^ u cesoHHaa pumMUKa xiiMmecKou mepMopezyAaiatu HSKcn Komopbix eudoe epbieyww PyMbmuu, Mockbr, 1966. Institutul de biologie „ Troian Săviilescu”. Secția de fiziologie animală. CONSECINȚE MORFOFUNOȚIONALE ÎN URMA PANCREATECTOMIEI LA PORUMBEL DE N. MIHAIL 591(05) Intestinul .de porumbel hipertrofiat la dublu în urma pancreatectomiei totale prezintă următoarele proprietăți : histochimic, reacțiile pentru fosfataza alcalină și pentru evidențierea proteinelor cu grupe — SH sînt mai puternice în mucoasă decit la martor; reacția Mazia pentru proteinele ciclice și aromatice este mai scăzută decît la martor. Fiziologic, un omogenat de intestin hipertrofiat în ser fiziologic administrat intraperitoneal este puternic hipoglicemiant. Omogenatul de la martor nu are acest efect. Este posibil ca intestinul hipertrofiat să elaboreze în mod compensator un hormon hipoglicemiant. I ■ Urmărind fenomenele extrapancreatice ale pancreatectomiei la i porumbel (6), am căutat să decelăm integrarea endocrină compensatorie | care permite supraviețuirea postoperatorie îndelungată în condiții de I glicemic normală. Glandele endocrine la porumbelul complet pancreatectomizat au - o acțiune de integrare splanhnomegală, hiperglicemiantă, gonadodepre- sivă ’și activatoare a metabolismului (1). Simptomul principal care urma ,1 să fie examinat funcțional este intestinul hipertrofiat la dublu față de I martor. Pancreateetomia totală are drept simptome obligatorii, pe lîngă j\ intestinul hipertrofiat și glandele endocrine hiperfuncționale și epuizate, i slăbire puternică, steatoree, diminuarea totală a gonadelor, leziuni în I , ehcefal etc. METODA DE LUCRU Pentru completarea și rigoarea datelor anterioare au fost examinate histochimic supra- | " renala și intestinul. în ceea ce privește suprarenala s-au făcut reacții specifice pentru adre- I ’ halină și noradrenalină după Hillarp și.Hockfeld și pentru hormonii corticoizi după !' Kanolkar (citat după (8)). Intestinul a fost examinat cu metode mai generale, deoarece < ST.- 31 CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 10 NB. 1 P. 57-60 BUCUREȘTI 1087 nmwBWiwiwi N. MIHAIL 58 .CONSECINȚE MORFOFUNCȚIONALE ÎN URMA PANC.REATE’CTOMIEI LA PORUMBEI 59 pînă acum nu este cunoscut substratul secretor endocrin. în acest scop s-auf,făcut reacții \ - Tabelul nr. 1 pentru fosfataza alcalină după G o m o ri-D a n i e 11 i, reacția PAS pentru evidențierea glL | Valori, ale glicemiei (mg %) măsurate după metoda Hagedorn-Jensen la loturi de chc cinci animale , . i . .. „ , . * -.i <• I ' ; tratate cu omogenat de intestin de porumbel cogenuhu, a mucopolizaharidelor și a mucusului, reacția Brachet pentru evidențierea acizilor.U - _________________-__________;_____________:______:__;______________ nucleici, apoi reacția Mazia pentru evidențierea proteinelor și reacția DDD cu 2-2-dihidroxi-6-dL fenii nafton pentru evidențierea proteinelor cu grupe — SH (8). Specia tratată . i■?A.’x'.".-- j ■’ i'"' Șobolani Porumbei ? X, , Omogenat de intestin hipertrofiat de intestin normal de intestin hipertrofiat Doza ' ^X omogenat integral doză simplă omogenat depr. doză simplă doză simplă doză dublă doză simplă Valoarea : ... inițială lot dublu 90±1.213 80±2,028 90±2,O31 88±2,648 90±l,441 150±4,690 ' După 1 oră 69±2,18 t = 8,011 P< 0,001 — — 80±2,878 t = 2,597 9,05 >P >0,02 — — După 2 ore 64 ±0,726 L= 15,996 P <0,001 — 96±l,510 t = 2,030 P>0,05 88± 1,51 88 ±1,84 t = 0,466 P>0,05 178±11,2 t = 2,333 0,05>P>0,02 Diipă 6 ore — 49 ±2,331 1 = 9,500 P <0,001 — — — INTERPRETAREA REZULTATELOR Notă, t a fost calculat fată de valoarea inițială. în vederea examenului funcțional al acțiunii fiziologice a extraselor de intestin au fost | ■ sacrificați doi porumbei : unul pancreatectomizat total de 30 de zile și un martor. Intestinele K au fost imediat scoase în întregime, spintecate și spălate cu ser fiziologic rece, uscate cu tifon | și hîrtie de filtru, cîntărite și apoi omogenizate separat cu ser fiziologic în cantitate de șase i ' ori greutatea proprie. Omogenatele au fost centrifugate și lichidul rezultat — clar-gălbui, Ș opalescent, aproape inodor —decantat și păstrat la racilor la circa —5°G. T Acest omogenat a fost injectat în zilele următoare intraperitoneal la 30 de șobolani | albi (șase loturi de cîte cinci animale) și la cinci porumbei (un lot) după o inaniție prealabilă | de 24 de ore. Șobolanii aveau o greutate medie de 138 g, iar porumbeii de 210 g.( | Doza a fost de 2 cm3 de omogenat, corespunzînd la 0,3 g de țesut proaspăt pentru 100 g | greutate corporală. Am măsurat glicemia la diferite răstimpuri, deoarece substanța hipoglice- miantă nu era pură și efectul maxim putea să aibă loc mai tîrziu. Glicemia a fost măsurată | după metoda Hagedorn-Jensen (9). A Deproteinizarea omogenatului din intestinul porumbelului pancreatectomizat ș-a făcut | cu un amestec de părți egale de soluție 5%SO4Zn și o soluție 0,3 N de Ba(OH)2. După centri- | fugare s-a luat suprana Lanțul. X REZULTATE Reacțiile histochimice executate pe suprarenalele unui porumbel mascul și ale unui porumbel femei pancreatectomizați total de 45 de zile au fost foarte intens pozitive pentru hormonii corticoizi, pozitive pentru Reacțiile șupiart na Ici întregesc datele anterioare asupra hipofizei , și tiroidei (6). Medulara mai activă este gonado depresivă, hiperglicemiantă > și activează metabolismul prin arderea grăsimilor (1). Hormonii corticoizi adrenalină și egale cu martorii pentru noradrenalină. |jncanțitate mărit& Spianhnomegali la păsări (1), (2) șl în legătură eu Densitatea optică la histofotometru după reducerea valorilor martor j.reacția mai intensă a fosfatazei alcaline la intestin (1). Splanhnomegalia a la unitate este d.e 9,38 pentru adrenalină, 1 pentru noradrenalină și 28,81 Ifost obținută artificial la păsări prin tratament cu hormoni corticoizi, pentru hormonii corticoizi. 1 peolactină și tiroxină de către Riddle și Evans (citați după (1)). Reacțiile pe intestin au fost puternic pozitive la animalul operat Cazul nostru, toți aceștia sînt prezent! în cantitate mărită, fața de martor la nivelul mucoasei pentru fosfataza alcalină și tot așa 1 - Reacțiile histochimice ale intestinului hipertrofiat arată că acesta pentru evidențierea proteinelor eu grupe — SH (reacția DDD) în toată | este în unele privințe mai activ decît la martor. Remarcabilă este reacția grosimea peretelui intestinal. I pozitivă pentru grupele — SH asemănătoare cu a insulelor Langerhans. Reacția PAS pune în evidentă mai multe celule mucoase la intestinul j ■ Reacțiile de scădere a glicemiei în urma injecțiilor cu omogenate de hipertrofiat și o reacție mai intensă la nivelul musculoasei decît la martor, {intestin de porumbel pancreatectomizat arată că acestea conțin o substanță Reacția Mazia, folosită pentru evidențierea mai ales a proteinelor ciclice 1 hipoglicemiantă. Omogenatul deproteimzat este inactiv ca și martorul, și aromatice, este mai slabă la animalul pancreatectomizat decît la martor j aplicat chiar m doza dubla. Lipsa unei reacții hipoglicemice sau chiar la nivelul mucoasei | contrare la porumbel se explica prin posibilitățile mari de ghcoreglare a Reacția Brachet pentru evidențierea ADN și ARN este ceva mai l Substanța hipoglicemiantă este de natură proteică, fiindcă omoge- intensa la animalul operat fața de martor. Unele celule glandulare co orate |-natul deproteinizat este inactiv și, ca atare, este probabil un hormon în verde (ADN) existente la martor nu se găsesc m intestinul animalului Ijjițestinal, fiindcă toți hormonii gastrointestinali sînt proteine (2). Deoarece pancreatectomizat. Iprepăratele impure de secretină sînt și ele hipoglicemiante (2), această Probele fiziologice de măsurare a glicemiei sînt date în tabelul nr. 1. 1 substanță preexistentă este secretată mai intens o dată cu dezvoltarea Intestinul porumbelului pancreatectomizat avea 14 g, al martorului 7 g isplanhnomegaliei porumbelului pancreatectomizat. Folosind o doză zilnică greutate. '/ z ■ fel fe ȘH g O 2U fe; O 60 N) MIHAIL de 30 mg/kg/corp de incretină, o fracțiune a secretinei, a putut fi menținut!, în viață luni de zile un cîine complet lipsit de pancreas (3), " ’ Hip o glicemia descrisă de P. M i a l h e (4), (5) la păsările panereatec-| tomizate de 2 -3 luni s-ar putea atribui secreției excesive a factorului|: hipoglicemiant descris, în lipsa antagonistului său eventual, pancreasull endocrin. în cazul pancreatectomiei subtotale, reacția hiperglicemică estet ■ echilibrată de resturile nediferențiate de pancreas (6). Este remarcabil căi ' ‘ L secreția lor internă, fără nici o legătură cu intestinul, face posibilă și oi '' digestie normală. Animalele complet panereatectomizate suferă mereu de| . ' r steatoree. | Porumbelul pancreatectomizat constituie o schemă patologică-expe-| rimentală valoroasă pentru teritoriile extrapancreatice, pînă acum puțini cunoscute, ale diabetului (7), ca și în localizarea histologică a secrețiilor! endocrine ale intestinului și .stomacului. | EFECTELE OASTBÂBII ASUPRA. AM 1X0ACIZILOR ȘI LIPIDELOR HEPATICE ȘI MUSCULARE LA COCOȘI SI PORUMBEI 5 5 de T. PBRSECĂ BIBLIOGRAFIE 1. Gorbman A., Comparative Endocrinologii, John Wiley & Sons, New York, 1959. g' ■ 2. KVPIIHH II. T., ropMdnu nuujeeapumejiwiou cucmeMt, Toc. Hsfț, Mejț. JIht,, & rpap;, 1962. ; 3. Kukenthal W., Handbuch der Zoologie, W. de, Gruyter Co., Berlin, 1956 7, 8. 4. Mialhe P., C. R. Acad, Sci., 1955, 241, 1 621. 5. Journ. Physiol., 1956, 48, 647. 6. Mihail N., St. și cerc, endocr., 1964, 15, 5, 427 — 436. 7. Milgu Șt.-M., Terapeutica bolilor endocrine, Edit. Acad. R.P.R., București, 1964. 8. Pearse E., Histochemislry, ChurchilI Ltd., Londra, 1960. | 9. Predtecenski V. E., Borovskaia V. M. și Margolina L. T., Metode de laborator climc;|' Edit. de stat, București, 1953. T , 10. Weber E., Grundriss der biologischen Statistik, VEB Gustăv Fischer Verlag, Jena, 1964| - Universitatea .„Babeș Bolyai” Cluj. Catedra de zoologie. Primită In redacție la 13 iulie 1966. ■ 591(05) Analiza cromatografică a lipidelor totale și a aminoacizildr din ficat și’mușchi la 1 ; 'cocoși și porumbei castrați evidențiază apariția unor modificări ale acestor com- ' puși, că efect al castrării. Pe lingă creșterea cantității de lipide totale, la anima- ' lele castrate se produc și modificări ale fracțiunilor lipidice care compun lipidele totale. Aceste modificări depind.de organ, de timpul scurs după castrare și de spe- , cie. Dintre aminoacizii liberi, cei care se modifică mai evident sînt cistinâ, fenil- alanina, leucina, arginina și histidina. Aminoacizii proteici în general se modifică . , • puțin, o ușoară creștere fiind semnalată pentru acidul aspartic, glicină și serină în toate organele cercetate și de asemenea o ușoară creștere a acelorași aminoacizi ' r iii totalitate în mușchii pectorali Ia cocoșii castrați. J ■ în unele dintre lucrările noastre anterioare (6), (7) am arătat că | valoarea lipidelor și a aminoacizilor liberi și proteici din ficat și mușchi I la găini depinde de vîrstă și de organ. îngrășarea animalelor castrate este I țin fenomen binecunoscut. Mai puțin se, cunosc însă modificările diverselor I fracțiuni lipidice și ale aminoacizilor în diferitele țesuturi din organismul I păsărilor în urma castrării. < Unele din efectele castrării asupra fracțiunilor azotate din mușchi I la cocoși au fost cercetate de V. I. V o r o n i a n s k i (13), care a constatat I. că aceste modificări nu sînt identice în mușchii albi și mușchii roșii. Cunos- . cînd aceste fapte, ne-am propus să cercetăm modificările fracțiunilor lipi- , dicO, ale aminoacizilor liberi și proteici din ficat și mușchi la cocoșii castrați Și.;la martori. Aceste modificări încercăm să le comparăm cu cele de la । pbiAmbeii castrați. \ : MATERIAL ȘI TEHNICĂ EXPERIMENTALĂ : .-S . 1 ' Experiențele au fost efectuate pe cocoși din rasa B.hode-Islahd și pe porumbei din rasa ZbuMtori albaștri. Au fost constituite două loturi de cocoși și un lot de porumbei, toate ani- malele avînd aceeași vîrstă. Cele trei loturi au fost alimentate după indicațiile din literatură (12); ȘT. SI OKRC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. -19 NE. 1 P. 01 - 65 BUCUREȘTI 1967 " :.A. 3 EFECTELE CASTRĂRII ASUPRA LIPIDELOR ȘI PROTIDELOR 63 62 T. PERSECA 2 Castrarea s-a efectuat prin intervenții pe partea laterală a corpului, in regiunea ultimelor coaste, unde s-au făcut incizii bilaterale, care au permis explorarea și extirparea testiculelor. La sacrificare s-a controlat ca la fiecare individ în parte extirparea testiculelor să fie totală, indi- vizii la care nu s-a constatat o extirpare totală fiind eliminați din experiență. Animalele castrate și martorii au fost ținuți în condiții identice. Extracția și separarea aminoacizilor liberi și proteici și a lipidelor s-au făcut folosindu-se metodele indicate de noi în lucrări anterioare (7), (8). Aprecierea valorii diferiților aminoacizi s~a efectuat prin compararea spoturilor de pe cromatograme cu spoturi standard și prin înre- gistrări efectuate la aparatul atașat dispozitivului pentru electroforeză. S-au cercetat amino- acizii liberi și proteici, lipidele totale, fracțiunile lipi di ce și conținutul de apă din ficat, din marele pectoral și din mușchii coapsei. Concomitent, la cele două loturi de cocoși s-a urmărit și creșterea ponderii corporale. REZULTATE ȘI DISCUȚII 1. Creșterea ponderii corporale a fost urmărită la două loturi de cocoși. La primul lot, format din 6 cocoși castrați la vîrsta de 4 luni și din 5 cocoși martori de aceeași virată, s-a stabilit creșterea în greutate săptă- mînal timp de 2 luni după castrare și cocoșii au fost cîntăriți după 6 luni de la castrare, la sacrificare. După 2 luni de la castrare, sporul în greu- tate al cocoșilor castrați în raport cu martorii este statistic nesemnificativ (t = 1,29), iar după 6 luni este statistic semnificativ (t — 3,79). La lotul al doilea, format din 11 cocoși castrați la vîrsta de 3 luni și din 10 cocoși martori, s-a stabilit săptămînal creșterea în greutate timp de 2 luni după castrare și s-au cîntărit animalele la 4 luni după castrare, cînd au fost sacrificate. După 2 luni de la castrare, și în acest caz dife- rențele de greutate corporală dintre cocoșii castrați și martori sînt sta- tistic nesemnificative (t = 0,696). După 4 luni de la castrare, între mediile greutății cocoșilor castrați și martorilor apar deosebiri statistic semnifi- cative (t = 4,2). Comparîndu-se valorile sporului mediu de greutate de la cele două loturi, se constată că diferențele față de martori sînt mai mari în cazul cocoșilor castrați la vîrsta de 4 luni. După observațiile noastre, această constatare nu este valabilă pentru rasele precoce, cum este rasa Legliorn barat. Observațiile noastre concordă cu ale altor autori (13), care constată o mai mare eficiență asupra modificării fracțiunilor proteice din mușchi a castrării la cocoși în vîrstă de 6 luni comparativ cu castrarea la cei în vîrstă de 2 luni. 2. Conținutul de apă și lipide a fost determinat la cocoșii castrați după 4 luni de la castrare, cînd aveau vîrsta de 7 luni. Mediile valorilor obținute sînt reprezentate grafic în figura 1. Din analiza acestui grafic se constată că, în condițiile noastre, conținutul de apă din ficat (F), din mușchii pectorali (mp) și din acei ai coapsei (ml) nu comportă modificări semnificative la cocoșii castrați în comparație cu martorii. Valoarea lipi- delor totale este însă crescută în toate cele trei organe la cocoșii castrați, cu diferențe mai mari pentru mușchii coapsei, dar mai semnificative pentru mușchii pectorali (F — t = 3,238 ; mp — t = 4,918; ml — t = 3,665). Analiza cromatografică a unor cantități egale de extracte ale lipi- delor totale din cele trei organe evidențiază unele deosebiri în componența acestora, care depind de organ și de durata de timp de la castrare (fig. 2—5). Aceste deosebiri depind însă și de specie, așa cum rezultă din com- pararea cromatogramelor lipidelor totale de la cocoșii castrați cu cele de la porumbeii castrați (fig. 6). în urma castrării, în componența lipidelor totale de la cocoși au loc o scădere a fosfolipidelor în cazul ficatului și al mușchilor coapsei și o creștere a fosfolipidelor în mușchii pectorali. Creș- terea sau scăderea fosfolipidelor este corelată cu modificarea în sens opus Fig. 1. — Conținutul in apă și lipide totale (% din țesut uscat) la cocoșii castrați și martori. a colesterolului, și mai ales a steridelor. îngrășarea accentuată la intervale mai mari de timp după castrare mărește diferențele în componența lipi- delor totale din cele trei organe (fig. 4 și 5), dar aceste diferențe sînt, după constatările noastre (7), și un efect al vîrstei mai înaintate. La porumbei (fig. 6.), ca efect al castrării, se evidențiază o creștere a fosfolipidelor hepatice și o scădere a fosfolipidelor din mușchii pectorali, deci modificări exact opuse celor din cazul cocoșilor castrați. Creșterea valorii lipidelor totale în organele cercetate și modifi- cările în raportul fracțiunilor lipidice care compun lipidele totale arată că prin castrare se produc schimbări în metabolismul lipidic, reflectate nu numai în cantitatea, dar și în calitatea acestor compuși. Cauzele acestor modificări ar putea fi multiple. Experiențe efectuate de alți autori la păsări (2) și la mamifere (9) au arătat că administrarea de testosteron are ca efect scăderea lipidelor hepatice. Mecanismul prin care lipsa hormonilor sexuali influențează metabolismul lipidic este încă insuficient cunoscut, în acest proces intervine și hipofiza, a cărei interrelație cu testiculele este parțial cunoscută (1), (2), (4). în cercetările noastre (6) am constatat că aspectul histochimic al hipofizei la cocoșii castrați este modificat. Aceasta este o dovadă în sprijinul părerii că ablația testiculelor poate acționa direct sau indirect (prin intermediul hipofizei) asupra metabolismului lipidic. Lipsa hormonilor sexuali ar putea să acționeze și prin influențe vegetative asupra sistemului nervos, care, la rîndul său, influențează glandele cu secreție internă și prin acestea metabolismul. Modificările cantitative și calitative ale lipidelor hepatice și muscu- lare la animalele castrate pot să aibă originea la nivele diferite ale meta- bolismului lipidic. Este posibil să fie afectate în primul rînd procesele de 64 T. PERSECĂ ' ' V ' . - « ' 4 metabolizare și transfer, dar în aceeași măsura pot fi ăfectate procesele de oxîdare sau chiar anumite: verigi ale lipogenezei. Din compararea efec- telor castrării asupra, fracțiunilor lipidice de lâ cocoși și porumbei rezultă că modificările acestora nu sînt unice la păsări și depind de Specie, depen- dență care, probabil, stă în raport, cu activitatea mult mai intensă a muș- chilor pectorali la porumbei comparativ cu ceâ: de la cocoși. *' 1 3. Aminoacizii liberi și cei proteici au fost cercetați în ficat, mușchii pectorali, mușchii coapsei și în ser la cocoși castrați în vîrstă de 3 luni, sacrificați cînd aveau 7 luni, comparativ cu martorii. Analizele cromato- grafice ale acestor compuși (fig. 7—9) arată calitativ prezența acelorași aminoacizi în toate’ țesuturile cercetate lă cocoșii castrați și la martori. Se constată însă apariția unor modificări cantitative,, mai ales, ale unora dintre aminoacizii liberi. Astfel,’ în ficat la cocoșii castrați crește cantitatea cistinei, fenilalaninei și leucinei. Cea mâi evidentă creștere: o comportă cistina. O foarte ușoară creștete se observa și în căzui ornitinei, histidinei și argininei. Analizele polarografice au arătat că cisteina nu este crescută la cocoșii castrați față de martori. V \ în mușchii pectorali,, singurul aminoacid liber cârd Crește la animalele castrate comparativ cu martorii este argihîna. în mușchii .coapsei, la cocoșii castrați crește evident cantitatea ciștinei. în serul, sanguin la animalele castrate cresc ușor leiicinele. Analizele cfomatografice ale hidrolizatelor proteice nu au arătat deosebiri evidente între animalele Castrate și martori. Singurele deosebiri semnalate de noi prin crornatografia unidimensională a acestor hidrolizate constau într-o ușoară creștere ă acidului aspartic,. glicinei și serinei la toate cele trei organe de la cocoșii castrați și într-p ușoară creștere a tuturor aminoacizilor proteici în mușchii pectorali la cocoșii castrați. ' Aceste modificări ale aminoacizilor liberi și proteici; deși în general mici, arată influența castrării și asupra metabolismului azotat. Obser- vațiile noastre sînt în. concordanță și: completează pe cele ale lui V. I.. V o-- r o ni a h s k i (13) și ale altor -autori' (10), (11). Este posibil, așa cum presupune autorul citat,- ea prezența hormonilor testiculari să favorizeze trecerea proteinelor solubile în proteine insolubile, procese însoțite și de modificări ale aminoacizilor liberi și chiar ale celor proteici. concluzii r. 1 / • ' 1. La cocoșii castrați, creșterea în greutate în primele 2 luni după castrare nu prezintă diferențe statistic semnificative față de martori. La 4 luni de la castrare apar în plus1 diferențe semnificative față de martori. 2. Lipidele totale cresc în ficat și în mușchi la cocoșii castrați, com- parativ cu martorii, cu valori mai semnificative pentru mușchii pectorali. De asemenea, după castrare se produc modificări cantitative în valoarea componentelor lipidice cuprinse în lipidele totale din cele trei organe cer- cetate. ‘ " ■■ 3. Modificările componentelor lipidice din lipidele totale depind nu numai de organ, ci și de specie. 4. Modificările aminoacizilor liberi ca efect al castrării sînt mai evidente pentru ficat și mușchii coapsei, iar ale aminoacizilor proteici în general sînt puțin semnificative. ... Fig 2.— Cromatogramele lipide- lor totale de la un cocoș castrat (CC) la vîrsta de trei luni, sacri- ficat după patru luni de la casr tfare, și de la martor (CM). I. Fosfolirdde; 3, f; 3, colesterol, ste" ride și gliceride (?). Fig. 3. — Cromatogramele spo- tului 3 din figura 2, eluat și sepa- rat în sistemul II de solvenți. I. Colesterol: 2, gliceride. (acizi grașiî); 3, steri de. Fig. 4. — Gromatogra- mele lipidelor totale de la un cocoș castrat la vîrsta de trei luni, sacri- ficat după șapte luni de la castrare. 7, Fosfolipide: S. Colesterol, steride, gliceride( î). Fig. 5. — Cromato- gra mele spotului 2 din figura 4, eluat și separat în siste- mul II de solyenți. I * Colesterol: 2, slice- rîde (acizi grași ?) ; 3. ste- r'de. Fig. 6. — Cromatogramele lipidelor totale de Ia un porumbel castrat (PC) la vîrstă de trei luni, scrificat după .patru luni de la castrare, și de la un martor (PM), I, Primul sistem de solvenți; II, al doilea sistem de solvenți* o. fosfolipidc : ș. colesterol, stgride, glicerîde ; J, coles- terol; 3, glicertde (acizi grași?): 3, steride. Fig. 8. — Cromatogramele aminoaci- zilor liberi din mușchii coapsei de la aceleași animale ca în figura 7. Ace- eași legendă ca la figura 7. CC^ CM Fig; 7. — Gronia- togramele amino- acizilor liberi din ficatul unui cocoș castrat (CG) și al unui martor (CM). 1, Cistinîi+ cisteină; .2, Uzină; 3, histidinâF Ornitină; 4, arginină; -5, acid aspartic+glicină +serinâ: 6, acid gluta- mic+treonină; 7 alanină; 3, prolină ; 9, tirozină: 10, metionină + valină; 11, fenilalanlnă; 12, leu- cină. Fig- 9. — Cromatogra- mele aminoacizilor li- beri din serul sanguin de la un cocoș castrat (CC) și de la un mar- tor (CM). Aceeași le- gendă ca la figura 7. 5 EFECTELE CASTRĂRII ASUPRA LIPIDELOR ȘI PROTIDELOR 65 BIBLIOGRAFIE 1. Benetato G., Elemente de fiziologie normală și patologică, Edit. medicală, București, 1962, 2. 2. Galet C., Ann. Nutr. Alim., 1959, 13, 1, A, 163. 3. Evans R. J. a. Bandemer S. L., Poultry Sc., 1961, 40, 3, 597. 4. Leites S, M., Anal, rom.-sov., med. gen., 1959, 10, 1, 30. 5. March B. E. a. Biely J., Poultry Sc., 1957, 3G, 6, 1 270. 6. Persecă T., Cercetări auspra evoluției lipidelor și aminoacizilor in ontogenie la găini, Cluj, 1965. 7. — Studia Univ. „Babeș-Bolyai”, Biol., 1966, 1, 105. 8. Persecă T. și Roșca M. A., Studia Univ. „Babeș-Bolyai”, Biol., 1966, 1, 137. 9. Roche M., Ann. Nutr, Alim., 1957, 11, 3 — 4, A, 99. 10. Rușdea D. și Pora E. A., St. și cerc. biol. Cluj, 1962, 13, 2, 371. 11. — St. și cerc, biol.. Seria zoologie, 1966, 18, 4, 343. 12. Ștefănescu G. A., Bălășescu M. și Severin V., Agricultura, Edit. agrosilvică, Bucu- rești, 1960, 1 ; 1961, 2. 13. BOPoHHHCKII B. H., Ykp. Bhoxmm. ml, 1956, 28, 3, 255. Universitatea „Babeș Bolyai” Cluj, Catedra de fiziologie animală. Primită în redacție la 9 septembrie 1966. OBSERVAȚII ASUPRA CROMOZOMILOR MEIOTICI LA G ALDUS DOMESTICUL NORMAL ȘI IRADIAT CU RAZE X DE ST. OPRESCU și OLGA CONSTANTINESCU 591(05) Lucrarea tratează despre creșterea numărului de celule gonadale la specia Gallus do- mesticus iradiată cu raze X în doză de 200 r, scăderea densității acestora la doze de 400 și 800 r concomitent creșterii gradului de necrozare a populației de celule, ca și schimbul cromatidic redus la doza de 800 r, care sînt îh legătură cu influența iradierii. Comparativ cu cromozomii altor animale vertebrate, cromozomii păsărilor sînt în general puțin studiați. Dacă ne referim în special asupra meiozei la Gallus domesticus, din literatura consultată coristatăm că sînt doar cîteva cercetări efectuate pînă în prezent, iar acestea au ca obiect de studiu mai ales indivizi normali (2), (4), (7), (11) ș.a. Se pare că această stare de lucruri se datorește dificultății eviden- țierii unor figuri cariologice clare, constituind dintotdeauna piedici evi- dente în studiul cariotipului lâ această specie, piedici care au apărut o dată cu primele informații privind morfologia cromozomilor, deși fuseseră evidențiate numai 6 perechi (L o y e z, 1906, citat după (11))> în lucrarea de față ne-am propus să facem unele observații compara- tive asupra cromozomilor meiotici la indivizi normali și la cei iradiați diferențiat cu raze X, încercînd să evidențiem pentru aceștia din urmă și modul de acțiune a iradierii asupra unora dintre stadiile diviziunii reduc- țîonale. ' MATERIAL ȘI METODĂ Au fost cercetați cromozomii de la 20 de cocoși din rasa Rhode-Island de aceeași vîrstă (1 1/2 an), din care 5 au constituit lotul de control, iar 15 au fost supuși’ iradierii totale cu raze X în doze de 200, 400 și 800 r. Iradierea s-a efectuat Ia Institutul oncologic din Bucu- rești, la o instalație ai cărei indici tehnici au fost utilizați și în cadrul altor cercetări (9). ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 19 NR. 1 P. 67-70 BUCUREȘTI 1967 68 ST. OPRESCU și OLGA CONSTANTINESCU 2 Procedeul de lucru a constat clin administrarea intraperitoneal, cu 2 1/2 ore înainte de , sacrificarea păsărilor, ce a avut loc obișnuit la 24 de ore după iradiere, a 1 ml soluție 0,02% colchicină, calculat la 50 g greutate corporală. Utilizarea de citostatice pentru obținerea prepa- ratelor cu cromozomi testiculari, metodă preconizată și de al ți autori (3), s-a făcut în scopul evidențierii mai facile a unor figuri proîazice clare. Preparatele au fost alcătuite din testicule extirpate totdeauna la aceeași oră a zilei (10 î.a.). Dispersia cromozomilor s-a obținut prin imersia fragmentelor mici de testicul într-o soluție hipotonă de citrat trisodic 0,8 % și incu- barea la 37°C timp de 30 min. După efectuarea a patru fixări într-un amestec de metanol și de acid acetic glacial (3 : 1) fiecare fixare fiind urmată de centrifugare la 800 — 1 000 tura- ții/min, materialul obținut a fost pus pe lame reci și uscat la flacără. Lamele au fost colorate cu Giemsa și examinate la microscopul I.O.R. de cercetare. încercarea obținerii preparatelor cariologice prin modificări ale tehnicii descrise, cum ar fi : plasarea testiculelor în contact direct cu colchicină, utilizarea lamelor ținute la temperatura laboratorului în locul celor de la gheață ș.a., nu a arătat diferențieri marcante privind calitatea acestora. Pentru cercetări au fost analizate de la fiecare animal pînă la 100 de celule aflate în diferite stadii ale meiozei. ■ REZULTATE ȘI DISCUȚII Analiza preparatelor obținute de la indivizii normali în cadrul cerce- tărilor noastre a arătat că în stadiul de leptoten al profazei meiotice cromo- zomii sînt foarte lungi, dînd impresia unui șir neîntrerupt. în stadiul de zigoten, individualizarea unora dintre perechi este dificilă, iar în pachiten evidențierea bivalenților începe să devină clara (fig. 1). în stadiul de diploten și în diachineza spermatotitelor primare (fig.2 și 3), se disting bine chiasmele macrocromozomilor și ale microcromozomilor celor mai mari, aceste chiasme încadrîndu-se în forme inelare. Primii macro- bivalenți ca dimensiune posedă un număr mai ridicat de chiasme față de cei mai mici, și aceasta des eres cînd de la 5 inele găsite la primul macro - bivalent. La al 5-lea macrobivalent se remarcă prezența unei structuri în forma de 8, care a fost identificată cu complexul ZZ, ce reprezintă cro- mozomii sexului (11). în diachineză și în prima metafază meiotica a fost vizibil setul de 39 de bivalenți, ceea ce corespunde și cu rezultatele publicate în 1961 de E. S. Ș c e r b a k o y (11), ce prezintă și cariograma, deși imaginile obți- nute nu sînt suficient de clare. Dintre acești bivalenți se disting cu multă claritate în special primii 6 macrobivalenți, restul microbivalenților fiind dificil de numărat datorită dimensiunii lor reduse și alipirii între ei înșiși, iar uneori chiar plasării în contact cu macrobivalenții. Analiza bivalenților dispuși în cariogramă indică micșorarea treptată a dimensi- unilor acestora. La macrobivalenți și microbi valenții cei mai mari se remarcă raioanele centromerice. Analizînd preparatele obținute, se observă și dispunerea în metafaza meiotica a macrobivalenților la marginile plăcilor ecuatoriale, iar a micro- bivalenților în centrul acestora (fig. 4). Astfel, în această fază sînt prezente toate elementele complexului cromoz ornic, fiind condiționate unele de altele. Analiza preparatelor cariologice obținute de la păsările supuse ira- dierii nu a evidențiat diferențieri în ceea ce privește numărul haploid specific Fig. 1. — PachiLen timpuriu la un individ, normal. Se observă structura cromomeră a cromozomilor (oc. ob. 10x100). Fig 2 — Diploten la un individ normal (oc. ob. 10X100). Fig. 3. — Diachineza la un individ normal (oc. ob. 10x100). Fig, Două metafaze meiotice alătu- rate la un individ normal (oc.oh. 10x100). Fig. 5. — Bivalenți în profaza meiotică la un individ iradiat cu 800 r (oc. ob. 10 x 100). 3 CROMOZOMII METOTICI LA PĂSĂRI . 69 metafazelor meiotice comparativ cu lotul de control. Totuși, efectul ira- dierii a fost evident din alte puncte de vedere. Astfel, în cîmpul microscopic al preparatelor cariologice efectuate în același timp, s-a putut constata, pe de o parte, un număr diferit de celule în diviziune, iar pe de altă parte o anumita frecvență a celulelor aflate în diferite stadii ale meiozei, aceasta deoarece ele proveneau de la animale iradiate diferențiat. La doza de 200 r am constatat un număr foarte mare de celule în diviziune, cu o predominare a stadiilor profazide timpurii. ’ La doza de 400 r am remarcat prezența uiiei populații rare de celule în /diviziune și apariția de celule necrozate.; Aceasta corespunde și cu rezultatele obținute de Qu an g T e - Y i o și colaboratori (10) în celulele sexuăle mascule de șoarece alb expțise iradierii cu raze X lă doza de 400, r. Este interesant de remarcat faptul că în cercet ările efectuate asupra cromozomilor mitotici la păsări (9) nu am constatat efectul parțial necro- zant al acestei doze asupra celulelor medulare, ca în cazul studiului meiozei. Acesthicru probabil că trebuie pus ib legătură cu un anumit grad de sensi- bilitate la radiații a testiculului’,‘ organ cu o intensă activitate de înmulțire și reînnoire (1). La doza de 800 r, majoritatea celulelor erau necrozate, iar la foarte puținele celule în diviziune, referindu-ne în special la cele din stadiul de diploten, s-a observat o micșorare a numărului de chiasme, mai ales a primului macrobivalent (pînă la 3 inele) (fig. 5). Considerăm acest fapt ca fiind legat de schimbul cromatidic redus între segmentele cromozomiale apropiate sub influența iradierii cu raze X. în cadrul cercetărilor efectuate nu au putut fi detectate mici deleții posibile sau inversiuni produse sub influența razelor X. Acest lucru, de altfel, corespunde și cu observațiile lui E. H. N e w c o m er (5), care a evidențiat o transloeație reciprocă între primul și al doilea cromozom la cocoșii la care testiculul a fost expus la doza de 1 000 raze X. CONCLUZII 1. în cercetările efectuate de către noi la Gallus domesticus, numărul cromozomilor formați în diachineză corespunde la 39 de bivalenți, din care la 6 macrobivalenți și la microbivalenții cei mai mari am putut eviden- ția o structură cromomeră, prezența centromerilor localizați și chiasmo- tipia. 2. Iradierea indivizilor masculi cu raze X produce la nivel citogene- tic modificări variabile și specifice, care cresc în intensitate în dependență de dozele utilizate. 3. Frecvența ridicată a numărului de celule gonadale.în diferite stadii ale diviziunii meiotice la doza de 200 r, efectul inhibitor asupra densi- tății acestora la doza de 400 r și în special de 800 r, ca o expresie a creșterii gradului de necrozare a populației de celule, precum și schimbul cromatidic redus la doza de 800 r sînt în legătură cu influența iradierii. 70 ST. OPRESCU și OLGÂ CONSTANTINESCU BIBLIOGRAFIE 1. Garatzali A., Pricăjan S. și Pineles S., FizioL norm. și patol., 1964, 10, 2, 153. 2. Ford E.FLR. a. Wqollam Chromosoma, 1964, 15, 568 — 578. 3. Matthey R., Chromosoma, 1965, 16, 351 — 364. 4< Newcombr E.H. a. Brant J.W.A., J. Hered., 1954, 45, 79—87. 5. Newcomer E. H., Science, 1959, 130, 3 372, 390 — 391. 6. - Cytologia, J. of Cytol., 1959, 24, 3, 403-410. 7. — Proceedings of the XI Ih International Congress of Genetics,Pergamon Press, Oxford, Londra, New York, Paris, 1963, 1, 103. 8. Ohno S., Chromosoma, 1961, 11, 484—498. 9, Opbescu St.^1 Lonstantinescu O. și Voiculescu I., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1966, 18, 3, 281-284. 10. Quang Te-Yio, Huang Hua-Liang et Cm a no Yio-Chiang, Acta. zool. sinica, 1965, 17, 3, 246-260 (Bul. Signal.', Biol, et Phys. An., 1966, 27, 4). 11. HțEPEAKOB E. C., IÎmtoJiornh, 1964, 6, 1, 24—30. Institutul de biologie „Traian Săvulescu”t Sectorul de genetică animală. Primită în redacție la 27 Octombrie 1966. POLIMORFISMUL transferinelor SERICE . LA TAURINELE DIN RASELE ROȘIE LETONĂ ȘI ROȘIE ESTONIANĂ DE I. GAVBILEȚ, EUGENIA MILOVAN și I. GBANCIU 591(05> Efectuîndu-se cercetări asupra polimorfismului transferinelor serice pe un număr de 303 capete de taurine din rasa Roșie letonă și 171 de capete din rasa Roșie estoniană s-au identificat cinci fenotipuri din șase posibile de obținut din com- binarea celor trei alele care le determină din punct de vedere genetic, cu o frec- vență ridicată a fenotipurilor AA și AD la ambele rase studiate. In ceea ce privește frecvența alelelor s-au stabilit diferențe la cele două rase; astfel, la rasa Roșie letonă frecvența alelei TfA este mai mare (0,688 ±0,059) față de aceea a rasei Roșie estoniană (0,456 ±0,027), frecvență alelei TfD este inai scăzută la prima rasă (0,277±0,058) față de cea a rasei estoniene; (0,482± 0,027), iar frecvența alelei TfE, deși foarte redusă la ambele rase, este mai ridi- cată la rasa Roșie estoniană (0,062±0,004 față de 0,035±0,07). Frecvența alelelor este influențată de lucrările de selecție și ameliorare la care sînt supuse taurinele, în condițiile ecologice specifice fiecărei rase în parte. Se consideră în general că, în cadrul unei specii animale, polimorfismul unei însușiri sau al unui caracter este rezultatul diferențelor selective dintre genotipuri. De exemplu, la om este cunoscut faptul că indivizii heterozigoți pentru gena sicklemiei, fiind rezistenți atît la anemie, cît și la malarie, contribuie la menținerea acestei gene la o frecvență ridicată în cadrul unei populații, în ciuda eliminării din ea a formelor homozi- gote, care sînt foarte receptive lă ambele maladii; prin urmare, forma heterozigotă prezintă un avantaj selectiv față de cea homozigotă (4). Cu ajutorul unei metode perfecționate de cercetare s-a putut de- monstra că și proteinele din umorile și secrețiile organismului (plasma sanguină, laptele, lichidul seminal etc.) prezintă un polimorfism care este determinat genetic. ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 19 NR. 1 P. 71-76 BUCUREȘTI 1967 72 I. GAVRILEȚ Și COLABORATORÎ ' 2 O contribuție importantă la elucidarea aspectelor genetice ale dife- ritelor fracțiuni proteice, precum și la separarea acestora, a adus-o electron foreza în gel de amidon, preconizată în 1955 de către O. S mitliie s (8). Gelul de amidon constituie un substrat electroforetic care permite separarea complexă a diferitelor fracțiuni proteice atît pe baza diferen- țelor de sarcini electrice ale acestora, cît și a rolului de filtru pe care-1 îndeplinește, lășînd să treacă moleculele mai mici și reținînd sau, mai bine- zis, frînînd migrarea celor mari. Datorită acestor însușiri, proteinele, care la electroforeza obișnuită pe hîrtie apar ca benzi simple, la electro- foreza în gel de amidon se separă în benzi multiple, a căror succesiune este legată direct de greutatea inolecuiară a diferitelor fracțiuni proteice. Cu această; metodă și variind;forța ionică a .diferitelor soluții-tampon folosite, s-a reușit să se separe,,de exemplu.,1a om, un număr de peste 20 de componenți serici (7).: ‘ ■ Unul dintre acești componenți, care a făcut obiectul a numeroase cercetări, atît la om, cît și la animale, îl constituie p-globulinele, care, datorită proprietății de a fixati a țranspp^ta ionii de fier în organism, se mai numesc trănsferîhe'sau siderofiline. ' - Polimorfismul p-globulinic din serul de taurine a fost pentru prima oară descris concomitent de O. Smithies și C. G. H i c k m a n (9precum și de G . O. A s h t o n (1) în 1957, sub forma a cinci benzi notate cu literele A—E. Studiile făcute pe familii de animale au demonstrat că aceste -benzi sînt determinate genetic: de - trei alele , autosomale, fără dominanță : ;(3®-și. pE-, care mai tîrziu șțau .notat cu TfA, Tf® și TfE, din care prima face să apară benzile A, B și3 O, a; doua benzile. B,. C și D, iar a- treia 0, D și Formele homozigote prezintă trei benzi, principale și una mai ștearsă, care se dispun în ordinea yitezei de migrare, iar formele heterozigote sînt asemănătoare cu cele qbțiuuțe prin amestecarea a două seruri, homozigote. ...... La rasele de. taurine din Europa ș-au identificat toate fenotipurile posibile de obținut din combinarea celor trei alele : AAj AD, Xe, DD, DE și.EE, . ■ ' ” k MATERIAL ȘI METODĂ ' Ga material de studiu au servit nucleele de taurine de rasă Roșie letonă de la Stațiunea experimentală Rușețu (reg. Galați) (303 capete) și de rasă Roșie estoniană (171 de capete) provenind de la Baza experimentală Săftica (reg. București) și- de la stațiunile experimentale Dobrogea și Rușețu. La ambele rase, cercetările s-au efectuat și pe familii (tață-mamă-des- dendenți), totalizînd 134 de cupluri mame-descendenți provenind de la trei tauri de rasă-Roșie, letdnă și 16 cupluri de la un singur taur de rasă Roșie, estoniană. ' ■ - : Metoda de lucru folosită a. fost electroforeza. în gel de amidon a serului, sanguin după tehnica descrisă de-O. S in i t h i e s (8) și îmbunătățită de către alți autori (1), (3), la pare ș-ău adus o serie de corective pentru a o adapta, la condițiile noastre de lucru. Amidonul a fost cel de cartof, provenit de la fabrica- „Amilon” de la Sibiu. Pentru a se obține un gel corespunzător, .amidonul a fost parțial hidrolizat în acetonă, 100 g amidon l a. 200'ml acetonă, cu adaos: de 3% HC1 concentrat (D = 1,19), la temperatura de 38,5“G timp de 50 min, prin agitare continuă.. Neutralizarea s-a făcut, pe lîngă acetațul de sodiu,, soluție saturată, cum prevede tehnica, și cu soluție de 2°/0 CO3 N?2 pînă la o valoare a pH-ului Fig 1. — Tipurile de transferine serice determinate la tau- rinele studiate. 3 POLIMORFISMUL TRANSFERINELOR SERICE LA TAURINE' 73' în jur de 7. Amidonul astfel hidrolizat s-a folosit la prepararea gelului în proporție de 14 g la 100 ml soluție-tampon de,fosfați cu pH-ul de 7,6, prin încălzire pînă la 90°G. Gelul cald a fost turnat în cuve de material plastic cu dimensiunile de 22/10,5/0,6 cm. Ca electrolit a {servit soluția; de 53,47 g/1 fosfat disodic (PO4HNa2 • 2HaO), care a fost adusă,1a valoarea pH-ului de' 7,6 cu ajutorul soluției saturate de fosfat monopotasic (P04HaK), iar soluția-tampon pentru pregătirea gelului a, fost preparată prin diluarea electrolitului; de 50 de ori. Probele de ..ser au fost introduse în gel prin secționarea acestuia aproximativ la 6 — 7 cm de la un capăt1 al cuvei și inserarea bucățelelor de hîrtie Whatmani groasă, saturate cu aceste seruri. După 15 — 30 min de trecere a curentului electric prin gel,'-bucățelele de hîrtie au fost îndepărtate. Legătura geluhii cu electrolitul s-a făcut cu ajutorul a patru straturi de hîrtie de filtru obișnuită. । 1 . Pentru a avea o intensitate ți un voltaj optim al curentului electric (1Q. V/cm lungime a cuvei cu,gel și 4 mA/cm lățime),jelectrolitul a fost diluat de 5 — 6 ori. Electroforeza s-a efec- tuat în cuve pentru electroforeză pe; hîrtie, prevăzute Cu electrozi de platină, timp de 6 — 7 ore. în scopul evitării supraîncălzirii gelului, acesta a fost răcit cu curent de apă rece. Gelul a fost secționat și colorat cu Amido Schwarz 10 B timp de 5 min și decolorat cu soluție de alcool metilic, apă distilată și acid acetic glacial în;proporție de 5 : 5 :1. Preparatclc.au fost citite ca atare și după fotografiere (fig. 1). : ■ - ■ , • ■ ■ { REZULTATE ȘI DISCUȚII ' ■ Distribuția fenotipică a tipurilor de transferine identificate la des- cendenții celor patru tauri, cu valorile așteptate și cu cele găsite, este redată în tabelul nr. 1. Analizîndu-se datele acestui tabel,, se constată că din împerecherile celor patru tauri se obțin în generai la descendenți tipurile ășteptate și în proporții apropiate de cele scontate teoretic. Din cele șase tipuri descrise la rasele de taurine din Europa (2), (5), aii ^ost identificate cinci tipuri, și anume : A A, AD, AE, DD și DE,; dintre care primele două apar foarte frecvent. Predominanța acestor două tipuri de transferine la cele două rase analizate este evidentă și la tauri, dovadă că diii 1 capete 3 au fost de tipul AD și unul AA, ceea ce a limitat posibi- litățile de corn b inabili tale și, ca atare, distribuția feno tipică unilaterală la descendenți, precum și lipsa totală atipurilor DE și EE. ? Pentru a se vedea modul cum se distribuie la rasele analizate cele trei alele, s-a determinat frecvența genică la tot efectivul, indiferent de gradul de înrudire, folosindu-se următoarele formule : , ....A 2 nAA I ■ ii AD + n AE q ~ --------------------—---------------t 2 N D n AD + n DE + 2 n DD Q ' 2^ * B n AE + n DE + 2 n EE Deviația standard =-----------------, 2N în care q este frecvența genică, n — numărul animalelor cu fenotipurile respective; N — numărul total de animale. 74 I. GAVRILEȚ și COLABORATORI 4 Tabelul nr. 1 Distribuția valorilor găsite și așteptate a fenotipurilor tic transferine Fenotipurile Părinții AA AD AE DD DE . ■ Nr. de' indivizi La rasa Roșie letonă AA 29 (23). 17 (23) —, —, 46 , AD X AD 6 (10,25) 25 (20,5) — 10 (10,25) — 41 ’ AE 1 (h5) 4 (1,5) 1 (1,5) — -(1,5) 6 DD —■ 1 (2) ■ — 3 (2) — 4 Total 36 47 . 1 13 — 97 AA 15 (15) — ’ 15 AD 8 (8,5) 9 (8,5) — — ' 17 AA X AE “(1) — 2(1) • ™ — • 2 DD ■— 2 (2) — 2 DE — .■ -(1) 1 (1) — — . — Total 23 11 3 37 La rasa Roșie estoniană AA - (0,5) .1 (0,5) • 1 AD X AD 2 (2,25) 7 (4,5) ,— — (2,25) 9 AE -(0,25) 1 (0,25) - (b;25) — ■ -(0,25) 1 DD 2 (2,5); ' .A--. . 3 (2,5) — ■ • 5 Total 2 11 — • 3 16 Notă. Cifrele din paranteze reprezintă fe no tipuri le așteptate. Rezultatele sînt concretizate în tabelul nr. 2. Trebuie menționat că această frecvență este, într-o oarecare măsură, afectată de faptul că în fermele de selecție utilizarea reproducătorilor nu se face la întâmplare, ci în mod dirijat, în funcție de scopul urmărit în acțiunea de ameliorare a nucleului respectiv, ceea ce nu permite obținerea unei probe reprezentative pentru astfel de cercetări. Cu toate acestea se observă diferențe în ceea ce privește frecvența genică la cele două rase. Astfel, la rasa Roșie letonă predomină alela A (0,688), pe cînd la rasa Roșie estoniană se remarcă o frecvență mai mare a alelei D (0,482),apropiată totuși de cea a alelei A (0,456). Alela E are o frecvență foarte scăzută la ambele rase (0,035 și, respectiv, 0,062). Tabelul nr, 2 Frecvența alelelor la rasele roșie letonă și roșie estoniană _ Alele Rasa qA sA qD qE sE Roșie letonă (N = 303) 0,688 ±0,059 0,277 ±0,058 0,035 ±0,007 Roșie estoniană (N — 171) 0,456 ±0,027 0,482 ±0,027 0,062 ±0,004 5 POLIMORFISMUL TRANSFERINELOR SERICE’ LA TAURINE 75 Comparînd rezultatele obținute cu datele din literatură (6), sinte- tizate în tabelul nr. 3 se confirmă diferențele dintre rase. Din acest punct de vedere, frecvența alelelor A și D la rasa Roșie letonă se apropie mai mult ,de rasa Jersey, specializată pentru producția de grăsime, deși la formarea celei dintâi a participat rasa Roșie daneză, care are o frecvență mai ridicată pentru alela A (0,470) și mai scăzută pentru alela D (0,400). La rasa Roșie estoniană, frecvența alelelor A și D este apropiată de cea a alelelor Roșiei daneze, care a participat și ea la formarea acestei rase. Tabelul nr. 3 Frecvența alelelor la diferite rase din Europa (după D. R. Osterhoff și J. A. H. van Heerden (6)> Nr. crt. Rasa A D E Autorul Țara 1 Aberdeen Angus 0,628 0,260 0,113 Ashton, 1958 Anglia 2 Ayrshire 0,272 0,641 0,088 Ashton, 1958 Anglia 3 Friză 0,518 0,463 0,522 0,485 0,459 0,474 0,447 0,500 0,023 0,062 0,031 0,015 Moustgaard, 1960 Ashton, 1958 Ashton, 1962 Gahne, 1961 Danemarca Anglia Anglia Suedia 4 Guernsey 0,494 0,507 — Ashton, 1958 Anglia 5 Hereford 0,387 0,606 0,008 Ashton, 1958 Anglia 6 Isker 0,404 0,448 0,146 Makaveev (5), 1965 R. P. Bulgaria 7 Jersey 0,737 0,706 0,264 0,291 0,003 Ashton, 1958 Moustgaard, 1960 Anglia Danemarca 8 Roșie bălțată 0,273 0,675 0,052 SehrOffel și Matou- Sek (5), 1962 R. S. Cehoslovacă 9 Roșie daneză 0,470 0,400 . 0,130 Hessehollt et al., 1964 ■ Danemarca 10 Schwyz 0,229 0,705 0,066 Buschmann u. Schmid, 1961 R.F.G. 11 Shorthorn 0,629 0,358 0,014 Ashton, 1958 Anglia 12 1 Roșie letonă 0,688 0,277 0,035 I.C.Z., 1966 România 13 Roșie estoniană 0,456 0,482 0,062 I.C.Z., 1966 România Din aceste date se mai constată că la majoritatea raselor frecvența alelei E este cu mult mai scăzută, putând lipsi complet la unele rase, cum este, de exemplu, cazul la rasele Jersey și Guernsey. în legătură cu frecvența alelei E, G. O. A s h t o n (2) arată că aceasta este mai mare la rasele din regiunile nordice față de cele sudice. Astfel, alela E lipsește la rasele Jersey, Guernsey, Devon și South Devon, care sînt răspîndite în sudul și sud-vestul Angliei, și este mai frecventă la râ- sele de origine scoțiană. în continuare, autorul arată că frecvența acestei alele variază chiar în cadrul aceleiași rase, în funcție de zonele climatice în care se găsesc animalele respective; astfel, la o turmă de rasă Ayrshire 76 y. 'I. GAVRILEȚ și COLABORATORI 6 din Essex, frecvența alelei E a fost de 0,118 i 0,025, pe cînd la o turma de aceeași rasă în Aberdeenshire aceasta a fost de 0,261 ± 0,037. C. G. ilickman (citat de G. C. A s h t’ o n și O. S m i t h i e s) a găsit ; la o turmă din aceeași rasă' din Ontario frecvența de 0,271 ± 0,041. Pe baza acestor date, autorulconchide că frecvența acestei alele s-ar găsi într-o strînsă legătură cu condițiile climatice ale ariei de răspîndire a raselor de taurine. ■ G, V , / ./ D. R. O s t er.h of f și A. H. van Heerdeh (6), efec- fuînd cercetări în sudul și estul Africii pe 17, rase diferite, locale și impor- tate din Europa, demonstrează că frecvența mai mare a alelei E este speci- fică raselor, cu o adaptabilitate ecologică mai ridicată, adică mai mult sau mai puțin primitive, cu uhele ! excepții” citate biliar de autor, ca de exemplu, rasa Red Poli, care, deși este .perfecționată,are frecvența alelei E destul de ridicată (0,273). ; . ■ Pe de altă parte, unele rase primitive din Europa au frecvența alelei E apropiată de cea ă raselor’ perfecționate, ca, de exemplu, rasa Sură de Isker dîn R.P. Bulgaria (5)., care, deși este primitivă, are frec- vența alelei E : foarte apropiată (0,146) de cea a rasei Roșie daneză (0,130), o rasa perfecționată. ' ;; : - De asemenea, este stabilit că aproape la toate rasele primitive din Europa, Africă #i Asia apar și alte tipuri de alele, inexistente lă rasele perfecționate din Europa. . L . • Luînd. în considerare aceste date, se1; pare că selecția artificială și împerecherile/dirijate înf scopul, ridicării productivității taurinelor /au. contribuit în măsură mai mare ! decît alți factori la dispariția unor alele care, probabil, au existat inițial și ia rasele perfecționate de astăzi și tot ele determină și lă ora actuală frecvența mai mare sau mai mică ă alelelor care controlează din punct de vedere genetic tipurile cunoscute de trăhs- feline 'oii o tendință vădită: de reducere a numărului acestora. Desigur că este greu de precizat dacă reducerea sau chiar eliminarea unor alele a avut “ loc ca urmare ă faptului că ele se asociau cu unele însușiri nedorite sau, pur și simplu, se datoresc hazardului.' Sub acest aspect, problema nece- sită continuarea cercetărilor și pe viitor. :■ BIBLIOGRAFIE , . .. . 1. Ashton G. C., Măture, 1957, 180, 917. . , 2. — Mature, 1958, 182, 370. . 3. - J. Agric. Sci., 1960, 54, 321. 4. Blumberg S. B., Bull. New York Acad. Med., 1964, 40, 377. 1 5. Makabeeb IțB., TKHBOTHOBtUHM HayKit, 1965, 2, 595. 6. OsterhGff D. R, a. van HeerBen. J. A. H., Proc. Europ. Animal Blond Group. Conf. । . < - , Prague, 1964. 7, Pauijng Ljnus, Bull. New York Acad. Med-, 1964, 40, 334. 8. Smithies O., J. Biochem. Chemistry, 1955, 61, 629.; 9. Smithies . O. 'a. Hickman 'C. G., Genetics, 1958, 43, 374.'; ■ ; - , ~ ; Institutul de cercetări zootehniceJ ' ■ Secția de genetică și selecție. ; Primită in redacție Ia 30 iunie 1966. RECENZII The Thymus (Timusul), sub redacția Vittorio Defendi și Donald Metcalf, Editura Institutului Wistar, Philadelphia, 1964, 145 p. La numai doi ani de la prima conferință internațională asupra timusului, ținută sub auspiciile Universității din Minneapolis, cercetările-asupra acestei glande s-au dezvoltat așa de mult, incit se impunea un nou schimb de păreri. Cartea pe care o prezentăm conține lucră- rile celui de^al doilea simpozion, din 29 aprilie 1964, ținut de data aceasta la institutul de anatomie și biologie'Wistar din Filadelfia (S.U.A.). Comitetul de organizare a fost alcătuit din dr. Vittorio Defendi, dr. Donald Metcalf și dr. Hilary Koprowski, cunoscuți tuturor celor care au contingențe cu imunologia sau cu. timusul. Tema principală a simpozionului a fost rolul imunobiologic al timusului. După cuvîntul de introducere al dr. V. Defendi, urmează 11 refe- rate, cuprinse pe 136 de pagini. Cartea se încheie cu concluziile dr. D. Metcalf. Amintim titlurile unora dintre aceste referate : Funcția timusului embrionar (R. Auer- bach); Pătrunderea proteinelor1 și a coloizilor sanguini in timus (S. L. Clark jr.); Competența imunolbgică și . sensibilitatea timusului (G. J. Thorbecke și M. W. Cohen); Unele diferențe biologice dintre timocite și celulele limfatice (R. E. Billingham și W, K._ Silvers); Interacțiunile funcționale dțntre timus și alte.organe (D. Metcalf); Dezvoltarea celulelor plasmatice și a-imuno- globulinelor: la șobolanii etimizați neonatal (H. A. Azar, J. Williams și K. Takatsuki); Studii asupra timusului la șoarecii axeriici (R. Wilson, K, S] o din și M. Belamar); Reacții de sensi- bilizare la animalele etimizate (B. H. Waksman); Recîștigarea capacității imunoloț/ice la animalele etimizate prin grefe timice (J. F. A. P. Miller); Cercetări asupra funcției timusului (L. W. Law, T. B. Dunn, N. Trainin și R. H. Levey); Rolul timusului în carcinogeneză (V. Defendi și R. Roosa). Fiecare referat este însoțit de bibliografie și stenograma discuțiilor purtate de parti- cipanții Ia simpozion. Gele 68 de figuri, dintre care foarte multe de microscopie electronică, fiind prezentate în condiții grafice bune, permit distingerea celor mai fine elemente de struc- tură celulară. Citirea cu atenție a cărții vădește gradul înalt al cercetărilor în acest domeniu și noua concepție din biologie privind această glandă. Pînă în 1969 timusul a constituit 0 problemă extrem de încurcată pentru biologi; tehnica, dar mai ales orientarea teoretică a cercetărilor, a generat rezultate și interpretări paradoxale. Abia după renumitele experiențe ale lui J. Miller, Macfarlane, Burnet șl Metcalf, ca să amintim mimai cîțiva, se poate vorbi despre o interpretare funcțională imunologică a timusului, care a permis lărgirea tărîmului investigațiilor. Descoperirea rolului acizilor nucleici în transmiterea informației genetice, și în general perspectiva pe care o dau principiile cibernetice în biologie au lămurit unele dintre contradicțiile trecutului, constituind o etapă nouă în cunoașterea timusului. Lucrările simpozionului au evidențiat mai mult aspecte de finețe a mecanismelor imuno- biologice a timusului. S-au ridicat următoarele probleme : diferențele morfofuncționaie dintre timus și restul sistemului limfatic, coordonarea sistemului limfatic printr-un factor timic umoral 78 . . RECENZII 2 . sau celular. De asemenea atenția s-a îndreptat și asupra efectelor timectomiei neonatale, a răspun- sului organismului în aceste situații* a naturii reacției de devastare („Wasing disease”). Experiențele efectuate pe șoareci crescuți și întreținuți în condițiile celei mai severe asepsii („Germfree-axenic-mice”) au arătat că sindromul de devastare se manifestă ca urmare ă capacității reduse sau chiar pierdute de apărare imunologică a animalelor timectomizate la naștere. Deci ipotezele lansate anterior cîștigă o bază mai sigură prin aceste ingenioase cercetări, evidențiind o serie .de diferențe dintre sistemul limfatic al animalelor normale și cele private de timus. . Se discută mai ales capacitatea țesutului limfatic de .a lega an,țipenii, deviația de la normal a macrofagelor sau transferul de antigeni spre foliculii limfatici. Cele mai multe date vorbesc despre impermeabilitatea timusului față de antigeni și.pun sub semnul întrebării. d emigrare masivă de timocite din organ spre celelalte segmente limfoide. Totuși,, dacă timd- citul nu posedă reactivitate față de antigeni, nu se contestă faptul că el ar avea o funcție de reglare a troficității organelor producătoare de anticorpi, dezintegrarea timocitelor. mici furnizînd importante resurse .de material nuclear și, ca atăre, de informație genetică. Probleiha existenței unui factor 'umoral timic-indispensabil declanșării reactivității imunologice a țesutului limfatic este considerată ca dovedită prin experiențele efectuate în1 camerele de difuziune „Millipore” de către Miller, Law sau echipa de la Universitatea. Stăn- ford. Este de remarcat ca mulți autori stăruie, asupra sistemelor diferite de celule care popu- lează1 -timusul: limfatice, reticulare' și epiteliale, și ,o astfel de simbioză ridică probleme .de tehnicitate înaltă în depistarea funcției, atît de complexe pe care trebuie s-o aibă - glandă. Se, mai poLdiscuta ștmomentele ontogenetice In care predomină,activitatea unora dintre elemente față de celelalte., După Metcalf, celulele reticuloepiteliâle reglementează-producția de . celule limfoide din corticala timică,. iar factorul lui umoral permite celulelor limfatice din splină și ganglionii limfatici, diviziunea și intrarea în. competență la prezența antigenilor. Contrar unor ■ .opinii mai vechi, roiul timusului la adult atrage atenția tot mai mult, cel puțin în cazurile de iradieri ionizante. ' , ’ ■ . ■ • Simpozionul â reliefat elemente .noi în privința funcției timusului, în procesele de .carci- / nogeneză. Din acest punct de. vedere merită să fie reținute observațiile după care timusul‘.ă.r avea capacitatea de a bloca celulele tumorale provocate prin iradiații sau substanțe chimice cancerigene (Sticli Și colaboratori). Pe marginea acestui fenomen se conturează ideea că orga- nismul ar avea prin intermediul timusului posibilitatea imunologică să împiedice' proliferarea , tumorală. De asemenea, în unele caZuri etimizarea în fiincție-de libia genetidă a animalelor,- a agenților carcțnogeni, favorizează dezvoltarea și creșterea potențialității celulelor canceroase; în acest sens, în lipsa timusului este probabil ca organismul să-și piardă din capacitatea, de. ă ' reacționa față de antigenii celulari ai tumorii. 1 , ■■ - ; Privind în ansamblu lucrările simpozionului de la Institutul Wistar,’ ne putem da' seama de importanța care fee acordă pe plan mondial cercetării timusului și'a mijloacelor experi- mentale. Pe lîngă precizările legate direct de rolul acestei glande, se desprinde tot mai evident că ele depășesc cadrul acesta restrîns, timusul comportîhdu-se ca o adevărată „glandă-salivară pavloviană” în depistarea unora dintre cele măi importante funcții ale organismului. ; • P . 1 \, ' < ' ; ■ V:' ■ .. u ‘ ' ' V;'- . ■ Academician Eugen A. PorA ■! ■ ■ ■ ' ■ ’ . .-■■■ J-'.j ■ ■ ' -1 Șî ' V , . ’ . - . • dr. Virgil Tom* ■ . . 3 . " RECENZII 79 JERZY S. DABROWSKL The variâbility of iile specios of ihe Genus Zygaena F. (Lepidoptera : Zygaenid.de) in Polarid (Variabilitatea Speciilor genuini Zygaena F. (Lepidoptera’. Zygaenidăe) în Polonia), Acta Zoologică Gracovierisia, Krakdw, tom. X, nr. 2, 30.1965, p. 91—196, ,141 fig. pl. yni -XI. în această lucrare, autorul face o revizuire a speciilor genului Zygaena F. din Republica Populară Polonă. Ea cuprinde următoarele șase capitole. , în capitolul I autorul face un scurt istoric, arătînd că în Polonia genul Zygaena a fost prezentat în circă 60 de lucrări. în străinătate genul'a fost mult studiat și divizat în numeroase subgenuri de Burgeff și de alții, ridicate ulterior la rangul de genuri'distincte. în lucrare autorul folosește că termeni infraspecifici subspecia, forma locală, forma tempestatis și aberația. Capitolul'se încheie cu descrierea armăturii și Ș’și metoda de lucru folosită. ■' în capitolul II se tratează „Partea sistematică”, unde se prezintă cele 14 specii exis- tente în- Polonia : Z. carniolica, Z. osterodensis ( — scabiosae auct.), Z. loii ( = aehilleae), Z: viciae( = meliloti), Z. ephialtes, Z. angelicae, Z. filipendtilae, Z. trifolii, Z. lonicerae,Z. cynarae, Z. laeta, Z. punctam, Z. bi-izae, Z. purpuralis. ' ' Fiecare- specie este amplu descrisă, arătînd variabilitatea' individuală atît în habitus, cît și. în 1 genitalia. Cea mai mare variabilitate în armătura genitală prezintă speciile Z. toii, Z. trifolii și mai ales Z. purpuralis, unde lobii1 uncusului pot fi scurți și rotunjiți sau lungi, ăscuțiți și divergenți. Dă‘asemenea sînt variabile lamina dorsalis, cornuti, anellus, saccus și 'valvele’, iar la femelă variază ductus bursae, signum, apbfizele anterioare și posterioare. La fiecare specie autorul prezintă considerații ecologice și zoogeografice. Al treilea capitol este intitulat „Discuții”! Aici autorul expune concepția care a stat la baza lucrării, și anume punctul său de vedere unificator. El arată că genul Zygaena este foarte compact, și omogen, atît în habitus, cit și în genitalia. Largă variabilitate individuală a - speciilor nu trebuie să ne inducă1 în eroare, deoarece sub această mască se ascunde întotdeauna „chipul” speciei : adevăratele caractere specifice, clar vizibile în armătura (genitală. Autorul arătă ca genurile descrise de Hiibner (Mesembrynus, Agrumenia, Hesychia), de Burgeff (Hyala, Silvicola, Lycastes, Peucedanophila, Lietoria, Thermophila, Polymorpha) sau de O. Holik (Cirsi- phaga, Huebneriana) nu sînt valabile și le trece în sinonimie. După ce prezintă o serie de consi- derații privind încrucișările interspecifi.ee la acest gen, autorul încheie capitolul cu interesante date ecologice, etologice'și zoogeografice. în "capitolul IV se prezintă cheia de determinare ă speciilor după habitus, în capitolul V, cheia de determinare a speciilor după armătura genitală