COMITETUL DE REDACȚIE Redactor responsabil; Academician EUGEN PORA Studii si cercetări de SERIA ZOOLOGIE Redactor responsabil adjunct; R. GODREANU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România TOMUL 18 1966 Nr. 5 SUMAR Membri; M. A. IONESCU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; MIHAI BĂGESGU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; OL GA NEGRASOV, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România ; GR. ELIESGU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România ; MARIA GALOIANU — secretar de redacție. E. R. A. PORA, Editorial................................................... GH. RADU, Aspecte ale dezvoltării cercetărilor de zoologie în România ..................................................... CODREANU, Dezvoltarea cercetărilor de morfologie animală în România.............................................. N. BOTNARIUC, „Fauna Republicii Socialiste România” . . . BĂCESCU, Cercetări românești privind microbentosul Mării M. L. V. Negre.......................................................... RUDE SGU, Dezvoltarea cercetărilor hidrobiologice în Republica Socialistă România...........................;............... . ROGOJANU, Specii noi de coccide pentru fauna Republicii Socialiste România......................................... . . Pșe; 393 397 403 409 415 425 Prețul unui abonament este de 60 de lei. în țară abonamentele se primesc la oficiile poștale, agențiile poștale, factorii poștali și difuzorii de presă din întreprinderi și instituții. Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la CARTIMEX, București, Căsuța poștală 134—135, sau la reprezentanții săi din străinătate. I. BEGHET, Specii de hipoboscide (Diptera) din fauna României G. GIURDĂRESGU, Asupra a două cazuri de anomalii la Hyme- nopterae' (Apidae)............................ PROFIRA BARBU, Dinamica mamiferelor mici din pădurile Somoș și Socodor-Sălișteanca, reg. Crișana, din iarna anilor 1962—1966 ...................................... .................... I. MOTELICĂ și T. TRANDABURU, Influența fructozei, a galac- tozei și a glicocolului asupra. hiperglicemiei provocate la caras (Carassius auratus gibelio Bloch) ......... N. TEODOREANU și S. MICLE, Variabilitatea concentrației fracțiunilor proteice ale serului sanguin la hamsterul auriu (Mesocricetus auratus Waterh.)....................................... 431 433 437 439 451 457 APARE DE 6 ORI PE AN 1 Manuscrisele, cărțile și revistele pentru schimb, precum și orice corespondență, se vor trimite pe adresa comitetului de redacție al revistei „Studii și cercetări de biologie — Seria zoologie”. ADRESA REDACȚIEI : SPLAIUL INDEPENDENTEI NR. 296 BUCUREȘTI St. și cerc. biol. Seria zoologie t. 18, nr. 5 p. 391—460 București 1966 CU PRILEJUL CENTENARULUI ACADEMIEI O sută de uni este o mășiiră a istoriei prin care sepoate lega prezen- tul de trecut. f ‘ ' Cu un veac în urnia, mișcarea culturală și științifică din țara noastră era aureolată de întemeierea'Acade- miei Române, moment de 6 însemnă- tate deosebită în istoria culturii româ- nești. Se înfăptuia astfel visul unor generații de cărturari și de învățați care în deceniile premergătoare marelui eveniment; în condițiile social- istorice date, luptau prin cuvînt și faptă pentru emanciparea culturală, pentru progres general și pentru afirmarea creației spirituale românești în circuitul marilor valori universale. a Prin înființarea Academiei Române în 1866, știința românescă își contura orizonturi noi, continuitate și coordonate, care, pe parcursul unui secol plin de mari frămîntări sociale, a reliefat marea capacitate de creație' și de gîndire a poporului nostru, a savanților români și a tuturor intelectuali lor patrioți în cele mai diverse domenii ale științelor. > - în contextul mișcării științifice de acum un veac, biologia a ocupat un sector mai restrîns, în conformitate cu dezvoltarea ei istorică, și a fost1 reprezentată, în prima Academie Română doar prin persoana doctorului P a v e 1 V a s i c i. După erupția furtunoasă a ideilor lui Darwin de la mijlocul secolului trecut se simte și în România o afirmare tot mai accentuată a biologiei și a filozofiei materialiste. învățătura darvinistă a entuziasmat pe mulți tineri români ce se găseau pentru studii în țările din Apus, iar la întoar- cerea lor în țară s-a cristalizat un curent puternic de propagare a, concep- ției lui Darwin în rîndurile intelectualilor români. Din această pleiadă de propagandiști este demn să amintim numele lui Ș t e f a n C. Mihăi- lescu,GrrigoreȘtefănescu,DimitrieBrândză,Grri- 'gore Cobălcescu, Florian Porcius. Prin deceniul al optulea al veaculului trecut se pun bazele unor dis- cipline morfologice în învățămîntul, superior, centre în jurul, cărora se po- larizează în anii următori avîntul biologiei românești. Morfologia aduce dovezi materiale ale evoluției organismelor și datorită evidenței acestora și succesului de convingere pe care ele le aveau, cercetările de zoologie, de anatomie, de histologie, de citologie etc. s-au intensificat, ajungînd să se formuleze importante idei originale asupra filogenezei lumii vii, vegetale sau animale. > Din seva acestor idei de evoluție bazate pe morfologie s-au dezvol- tat mai tîrziu o serie de alte discipline experimentale, cum sînt fiziologia, biochimia, genetica, ecologia, biofizica etc., care privesc mai profund feno- menele de viață și mecanismele lor de realizare, explicînd evoluții- Au apă- rut o serie de figuri de valoare universală în galeria savanților români: I o n Athanasiu, QeorgeMarinescu, D i m i t r ie y o ino v, ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 18, NR. 6 P. 898-395 BUCUREȘTI, 1966 394 E. A. PORA Gri g ore An tip a, Emil E a c o v i ț ă, VictorBabeș, Ion Simionescu, Ion 0 a n t a c u z i n o, C o n s t a n t i n P arh o n, etc. Ceea ce a caracterizat dezvoltarea cercetărilor științifice în această epocă de început de secol al XX-lea a fost entuziasmul și sacrificiul material al oamenilor de știință. Aceste cercetări denotă o capacitate evidentă a spiritului românesc de a putea fi creator de bunuri științifice de valoare universală. Dar ajutorul material de care ar fi avut nevoie acești mari oameni de știință pentru a promova rezultatele obținute de ei pe plan mondial a fost extrem de modest și lăsat mai adesea la înțelegerea sau la neînțelegerea personală a unor conducători de guverne. Știința nu era o piatră de bază în dezvoltarea societății din acea vreme și era considerată adesea ca un obiect de lux care trebuie mai ales importat. Cu atît mai meritorii trebuie considerate deci rezultatele obținute de cercetătorii români din acest timp în diferitele sectoare ale biologiei. Acești mari saVanți care au trăit în secolele XIX—XX pot fi considerați ca pi- onieri, ca deschizători de drumuri în ogorul științei românești. După eliberarea fării noastre în 1944, știința a fost pusă la baza dezvoltării mijloacelor de producție și a societății în care trăim. Ea a primit un larg sprijin material pe toate fronturile și însăși structura actuală a Aca- demiei noastre este o ilustrație strălucită a acestei dezvoltări calitativ noi a științei românești. în acest ansamblu, biologia a avut o parte însemnată la contribuția afirmării noastre pe plan mondial și în ajutorul pe care l-a dat la dezvoltarea biologiei aplicate în medicină, în agricultură, în zootehnie etc. Existența a trei centre puternice de cercetări biologice la București, Oluj și Iași, în care își desfășoară activitatea academicieni, membri cores- pondenți, șefi de secții sau de sector, cercetători principali etc. ca și un număr însemnat de cadre ajutătoare, față de o situație care înainte de 1944 număra în total abia vreo 20 de oameni ce se ocupau cu cercetarea biologică, arată dezvoltarea cantitativ puternică a forțelor care activează în domeniul biologiei.- , Din datele cuprinse în tabelul nr. 1 se poate vedea mai clar situația actuală a forțelor omenești angajate în cadrul Academiei în diferitele sec- 3 EDITORIAL 395 Dar nu numai cantitativ se constată o creștere puternică a forțelor de cercetare în biologie; se poate observa și o dezvoltare calitativă de mare valoare. A apărut aproape complet Flora țării în 12 volume; au apărut 49 de volume din Fauna țării; apare al 11-lea volum din „Eevue rouipaine de biologie” (cu două serii: una de botanică și alta de zoologie); apare al 18-lea volum din revista, „Studii și cercetări de biologie” (de asemenea eu două serii); au apărut marile monografii asupra uredinalelor și ustilagi- nalelor ; au apărut operele complete ale lui E m i 1 Eacoviță,Con- stantin Parhon,Victor Babeș etc.; apar încontinuu tratate, monografii etc. ' în conținutul acestui număr se găsesc cîteva articole de sinteză istorică în care se expune pe larg dezvoltarea diferitelor sectoare ale bio- logiei românești în acest interval de 100 de ani pe care îl comemorăm acum. Se cuvine să legăm trecutul biologiei românești de prezentul ei măreț și cu această ocazie să înălțăm un imn de admirație înaintașilor noștri biologi, care au desțelenit ogorul greu al rezistenței și lipsei de sprijin oficial și au croit drum modest, dar sigur, biologiei românești încă de acum o sută de ani. Pe acest drumeag început cu un veac în urmă, noi am deschis azi un adevărat șantier pe care ne dezvoltăm cu exuberanță, atacînd pro- bleme de biologie fundamentală și aplicativă de cea mai mare importanță pentru viața în care trăim. Acad. Eugen A. Fora 1 redactor responsabil Tabelul nr. 1 Numărul institutelor și personalului de cercetare In domeniul biologici din cadrul Academiei Republicii Socialiste România Localitatea Unități de cercetare (institute, centre) Secții Sectoare Academicieni și membri corespondenți Personal de cercetare București 4 15 32 10 126 Cluj 1 5 10 ' 5 46 Iași 1 3 6 2 20 Tota 1 6 23 48 17 192 toare ale biologiei. în afară de acești cercetători, diferitele departamente ministeriale au biologi de valoare, cum sînt cei din învățămîritul superior, din Ministerul Sănătății, din Ministerul Alimentației etc. ASPECTE ALE DEZVOLTĂRII CERCETĂRILOR DE ZOOLOGIE ÎN ROMÂNIA DE V. GH. RADU MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA După strălucitele începuturi din antichitate și după o lungă perioadă de totală stagnare timp de peste cinsprezece secole, cercetările zoologice reînvie o dată cu Renașterea, cînd sînt reluate cu mare amploare și de un mare număr de cercetători. După o documentație a lui J e a n Leclercq (1959), pleiada de cercetători care au apărut în secolele XVI—XVII, a aparținut mai ales Europei de Apus : Italiei, Peninsulei Iberice Elveției, Franței, Belgiei, Olandei, Angliei, Germaniei occidentale, Danemarcei și Suediei. Autorul nu caută să stabilească determinismul social al localizării acestui fenomen în timp și spațiu. Față, de această situație pe plan general mondial, se înțelege că în țara noastră, datorită împrejurărilor sale istorice ca țară relativ tînără și supusă vicisitudinilor istorice binecunoscute, condițiile mai favorabile unor preocupări de cercetare științifică — descompunerea feudală o dată cu apariția capitalismului și apoi cucerirea independenței naționale prin eli- berarea de sub stăpînirea otomană — au început mult mai tîrziu, abia după primul pătrar al secolului al XlX-lea. , înainte de această dată nu se pot menționa în istoria cercetărilor zo- ologice în țara noastră decît nume izolate de personalități cu preocupări științifice multilaterale care au atins și domeniul zoologiei prin contin- gențe social-economice, ca, de exemplu, Ni c o 1 a e Milescu sau Dimitrie Cantemir. Acesta din urmă, în renumita sa lucrare Descripția Moldaviae, consacră ,cîteva pagini și pentru înfățișarea unor animale domestice sau fiare sălbatice. „Este interesant de notat că în concepția lui Canăemir despre lumea animalelor licărește ideea influenței mediului asupra conformației acestora. Astfel, el remarcă faptul că oile, boii și caii sînt mici la munte, iar la șes sînt mult mai mari. Deosebit de aceasta, el arată că oile din ținutul Sorocei au cîte o coastă mai mult decît celelalte și cît trăiesc acolo nu o pierd. Dacă sînt trecute însă în alt ținut, în a treia generație pierd această coastă și devin ca oile obișnuite. Dacă în schimb se aduc în acest ținut și oi din alte regiuni, ele dau generații care au o coastă în plus. Același lucru se întîmplă și cu porcii, fie ei și sălbatici, care în ținutul Orheiului au o ST. 81 CERC. BIOL. SEBIA ZOOLOGIE T. 18 NR. 5 P. 397-402 BUCUREȘTI, 1988 V. gh: RADU 398 * * V ! ■u1 & 2 (P ■d 8 w i«! ^7* 2 ASPECTE ALE 3 AX; DEZVOLTĂRII CERCETĂRILOR DE ZOOLOGIE IN ROMÂNIA 399 singură copită (ned.espicâtă). Este adevărat că el nu comentează aceste fapte, dar se vede clar că în mintea sa a'germinat ideea variației organisme- ( lor în raport cu condițiile de mediu geografic, ceea ce constituie un prim' v pas contra ideii fixiste,, creaționiste. Și să nu uităm că la acea dată ne găsim cu 100 de ani înaintea lui L a m a r c k Și cu 150 de ani înaintea lui D a r w i n1 ‘ i După primul sfert al secolului al XIX-lea încep să apară la supra- ' . față preocupări serioase de mare amploare statistică pentru științele naturii. î Astfel, în 1833 se înființează la Iași Societatea medicilor și naturaliștilor, ai ■ ; cărei animatori fruntași au foșt M i h a i 1 Z o 11 a, primul președinte al societății,jși I a c o b G i h a c, vicepreședinte. în 1844 societatea înfb ințează un Mutseu de istorie naturală care-și continuă și astăzi dezvoltarea : pe baza cercetărilor științifice propriii Cercetările originale constituiau, pe lîngă alte 9ercetări de natură practică, unul dintre scopurile principale ale societății. C i h a c scrie un ipanual de istorie naturală, în care tratează : și despre animale. Se faci comunicări originale despre faună, în special despre păsări (C i h a c, Szabo, Bell etc.). \ O mișcare științifică similară și aproape simultană s-a dezvoltat și , în Muntenia, unde ia ființă un muzeu, care avea și o colecție zoologică. în ambele ținuturi se duce o acțiune din ce în ce mai insistentă pentru introducerea și dezvoltarea cunoștințelor de zoologie, ca și a celor- lalte științe ale naturii, în învățămînt, însă nu se petrece nimic de seamă în direcția cercetării științifice pînă în.al treilea pătrar al secolului. ■ ' , în Transilvania, științelor naturii li s-a dat oarecare atenție, începînd ceva mai devreme decît îh celelalte provincii românești, fiind'introduse în școli încă din-secolui al XVUI-lea. Totuși, numai în 1841 se înființează la Sibiu societatea „Verein fur siebenBurgische Landesckunde”, a cărei secție de științe naturale, implicit 'de zoologie, devine în 1849 „Siebenbufgischer Verein fiii Naturwisșenschaften” și abia în 1859 ia naștere Societatea muze- ului ardelean, cu înființarea și a unui muzeu, comportînd o bogată colecție zoologică. în acest timp se fac importante cercetări fâunistice și se publică numeroase lucrări despre grupe de nevertebrate și vertebrate, în special despre păsări și mamifere, 1 ' , / 1 în cele două pătrare mijlocii ale Secolului âl XIX4eâ condițiile social- politice nu sînt favorabile dezvoltării mar departe a cercetărilor științifice, dar se dezvoltă și se acumulează pe nesimțite fermentul viitoarei activități de acest fel, datorită îndeosebi următorilor fâctori;: se dezvoltă proletaria- tul și sporește spiritul combativ, Revoluționar, al clasei muncitoare și al țărănimii exploatate; în legătură cu aceasta se dezvoltă puternic spiritul și mișcarea de unitate și de independență naționalăse creează; 'la scurte intervale, trei universități: Ia Iași; la București și la Cluj, precum și Acade- mia Română; o dată cu alte idei,revoluționare pătrunde'repede și în ți- nuturile românești concepția dârvimstă despre evoluția' lumii viețuitoare, a lumii și a societății în general, care găsește la noi aprigi susținători, cei mai entuziaști și mai activi fiind Gr. O o b ă.l c e s c u și Q r . Ș t e- f ă n eseu. ' ' ' ' Paul B u j o r, D im i t r i e Voi nov, Ni colae Le o n, A r i s- ■t i d e Ca,ragea, Constantin Hurmuzache, Victor B a b e ș, A n d r ei P o p o v i ci-Bâzn o șa nu, E u 'g e n B o t e - z a t ș.a., care au făcut epocă în dezvoltarea cercetărilor zoologice și în general biologice din țara noastră. Ei, sau elevii lor, I o n Borc ea, 0. N. .lonescu, I. Scriban, I. Ciurea, George Zotța ș.a., . în ciuda greutăților de tot felul, a inerției și în mare parte chiar a rezisten- ței și opoziției regimului burghezo-moșieresc de atunci, au creat laboratoare la universități, instituții de cercetare științifică, de exemplu Institutul de,speologie din Cluj, creat de Emil B a c o v i ț.ă, primul și multă vre- me unicul de acest fel pe plan,mondial, Muzeul de istorie naturală din Bu- curești, cu renume internațional, creat de Gr r i g o r e A n t i p a, Stațiunea zoologică de la Sinaia înființată de A. P o p o v i c i -B â z n o ș a nu, , Stațiunea zoologică de. la, Agigea înființată de I. B o r c e a. Au înființat reviste de specialitate, ea ,,Buletinul societății de științe din București”, Buletinul Societății de științe din Cluj”, „Annales Scientifiques de l’Uhiver- sitâ de lasșy” ,)Memoriile” și „Buletinul științific al Academiei Romane”, „Revista Âdamachi”, „Buletinul societății de medici și naturaliști din Iași”, precum și alte publicații în Transilvania, în special la Sibiu. Se crează bi- : L- U- । ! î 1 De aceea nu este de mirare că în ultimul sfert al veacului trecut apare deodată o splendidă generație de tineri națtîraliști ca E mii E a c o vi ț ă, i 1 Citat din V. R a d:u 'și: V. jVi R a d u, Zoologia Nevertebratelor, voi. I, București, Litografia și tipografia invățămintului) 1958, p. 38. ' ' , , \ 7 i* blioteci de specialitate la Academie și la universități. ■ / ■ Fără sa intrăm în detalii, rezultă clar că la sfîrșitul secolului al XTX-lea și îbceputul secolului al XX-lea, în dezvoltarea zoologiei și a științelor în general din țara noastră a existat un avînt, o dorință puternică de creație științifică, izvbrîtă din adîncul oprimat al trecutului nostru, o zbucnire spre ' libertate' și lumină a forței vitale a poporului nostru viguros ,< dar prea multă .vreme încătușat de împrejurări istorice nefavorabile. Generații de tineri naturaliști, mulți zoologi, s-au formaț în această perioadă și mulți dintre ei • își continuă și astăzi îii mod fecund activitatea /lor de creație Științifică. 1 Mulți dintre ei, ca și străluciții lor maeștri, erau cunoscuți în străinătate nu numai prin publicațiile lor originale, dar și prin participări la congrese. A internaționale de zoologie, prin conferințe ținute în marile centre științifice ale Europei'sau ale Americii,sau ca membri ai unor asociații internaționale de specialitate etc. Rezultatele muncii de cercetare științifică a zoologilor români erau bine apreciate, și acceptate pe plan interhațiohal. Nu'întîm- ; plător E m i 1 Baco v i ț ă a fost unul dintre puținii exploratori și sin- v gurul biolog al expediției antarcticele pe vasul Belgica. Dar climatul politic-administrativ din acea vreme n-a corespuns în măsura cuvenită acestui avînt. Baza materială, spațiul și condițiile de muncă acordate nu reprezentau decît o extrem de redusă proporție față de cerințe sau nu exista de loc, afară de ’ unele excepții; neprinci- pial favorizate. în cele riiai dese cazuri și în eca mai mare măsură, cercetă- rile științifice au fost făcute cu sacrificii materiale personale; Cu atît mai puțin putea fi vorba de o orientare a cercetărilor sau de o reglementare tematică prin planuri periodice. Nici nu exista vreo idee în acest sens. , După 1944, o dată cu răsturnarea regimului burghezo-moșieresc și cu preluarea puterii de stat de către clasa muncitoare, în tînărâ Republică ■Populară Română lucrurile se schimbă radical. Valorificînd tezaurul ști- ințific acumulat în trecut și sprijinindu-se pe oamenii de știință progre- - siști, (regimul de democrație populară a creat științelor, implicit zoologiei, 'cele mai bune condiții de dezvoltare, condiții care, începîndîndeosebi 400 V. GH. RADU 4 din 1948, cînd a fost înființată Academia Repubilicii Populare Române, sînt într-o continuă ascensiune. în cadrul Academiei R.P.B. a fost creat colectivul de faună a R.P.R., cu un mare număr de cercetători proprii și cu cercetători din afară (cadre didactice specializate), care avea ca scop studiul faunei din țara noastră și publicarea lui într-o colecție de mare amploare, Fauna R.P.R. Concomitent au fost organizate și alte colective de cercetători, mai mici conduse de zo- ologii cei mai marcanți, membri ai Academiei, unde tematica de cercetare putea să abordeze și alte probleme ale studiului zoologic, ca anatomie com- parată, citologie embriologie, ecologie, cenologie etc. După cîțiva ani de experiență, toate aceste unități de cercetare, apar- ținînd Secției de biologie a Academei au fost transformate în unități mai mari, ca Centrul de biologie din București, Centrul de cercetări biologice din Cluj, Centrul de cercetări biologice și medicale din Iași, unde latura de cercetări zoologice constituie secții cu mai multe sectoare sau labora- toare. Centrul din București, ridicat la rangul de institut, Institutul de biologie „Traian Săvulescu” a fost instalat nu demult într-o vastă și mo- dernă clădire, unde a fost dotat cu cele mai moderne mijloace de cercetare științifcă. Centrul de biologie din Cluj, care cuprinde de asemenea o secție de sistematică, morfologie și ecologie animală, merge pe aceeași linie ascen- dentă. Amintim aici și de Institutul de speologie care a trecut de cîțiva ani tot sub egida Academei și care are laboratoare în< București și în Cluj, cu mai multe zeci de cercetători științifici, majoritatea lucrînd la teme de zoologie. în universități și alte institute de învățămînt superior, numărul ca- drelor didactice a fost incomparabil sporit față de trecut încă de la reforma din 1948, prin înmulțirea numărului de discipline și prin normarea activi- tății didactice. Aportul științific al zoologilor, cadre didactice din aceste instituții, este considerabil, cu atît mai mult că ele au putut folosi de la bun început laboratoarele existente, pe care le-au îmbunătățit, ampli- ficat și dotat cu aparatura cea mai modernă. Amintim că universitățile au creat și noi stațiuni de cercetări biologice pe lîngă cele existente mai demult, în care munca de cercetare a zoologilor se duce intens și bine orien- tat prin planuri tematice. în marile muzee de istorie naturală din țară sau chiar în muzeele re- gionale, există personal de înaltă calificare științifică, destul de important ca număr, care lucrează după o tematică bine stabilită. între acestea, desigur, proeminează Muzeul de istorie naturală „Qrigore Antipa” din București, unde tematica de cercetare este aproape exclusiv zoologică. Comisia Monumentelor Naturii, a cărei acțiune, prin filiale și comi- tete regionale, își exercită activitatea pe tot cuprinsul țării, are și personal de cercetare științifică, a cărui activitate completează o latură importantă a preocupărilor zoologice din țara noastră. Roadele acestei politici a statului nostru socialist față de cercetarea științifică sînt remarcabile în domeniul zoologiei, ca și în toate celelalte ramuri. îmi voi îngădui să dau unele exemple. ' Sute și sute de lucrări de zoologie apar’ anual în publicațiile Academiei și ale universităților, multe apar de asemenea în revistele străine. Acade- 5 ASPECTE ALE DEZVOLTĂRII CERCETĂRILOR DE ZOOLOGIE ÎN ROMÂNIA 401 mia a înființat cîte o serie specială pentru zoologie atît în „Studii și cercetări* * cît și în „Revue de biologie”. O mare parte din conținutul periodicului „Hidrobiologia”, care apare începînd din 1959, este de natură zoologică. Multe institute au publicațiile lor proprii. Astfel apar „Travaux du Museum d'histoire naturelle «Gr. Antipa »” ale Stațiunii zoologice „Ion Borcea” — Agigea, ale Institutului de speologie „Emil Racoviță” etc. Dar opera culminantă de mare actualitate a zoologilor noștri, operă de extremă va- loare, am putea spune monumentală, o constituie Fauna Republicii Socia- liste România. începută după 1948, ea cuprinde pînă acum 49 de fascicule, însumînd un total de peste 14 000 de pagini. Alte fascicule așteaptă tiparul, altele sînt angajate și în plin proces de redactare, altele, în fine, în perspec- tivă. Nu este deloc o laudă în a afirma că cercurile științifice străine au rămas surprinse de apariția „impetuoasă** a acestei opere, pe care o apre- ciază la b înaltă valoare științifică, și a fost o adevărată revelație pentru ele existența în țara noastră a unui astfel de „fond” de zoologi formați, care au putut să dea într-un timp relativ scurt o astfel de operă, cu atît mai mult cu cît ea se bazează nu atît pe prelucrarea unor cercetări realizate în trecut, cît în cea mai mare parte pe cercetări care s-au efectuat în ca- drul noii noastre organizații științifice. O privire ceva mai atentă asupra Faunei Republicii Socialiste Ro- mânia ne arată că dintre cele 49 de fascicule apărute, 45, cu 12 621 de pagini, se referă la nevertebrate și numai 4 fascicule cu 1597 de pagini, se referă la vertebrate. Aceasta se datorește faptului că în trecut au existat cercetări mai numeroase asupra vertebratelor și prea puține asupra never- tebratelor, în special asupra insectelor, a căror cunoaștere este totuși de cea mai mare urgență dată fiind importanța lor în producția agricolă, silvică, hortiviticolă, piscicolă. ' Am face o mare greșeală dacă am uita cu această ocazie rolul acce- soriu, dar important, pe care l-a jucat și-l duce cu succes în continuare Societatea de științe naturale-geografie în dezvoltarea cercetărilor zoologice din țara noastră. în secția de zoologie a fiecărei filiale, în special a celor din centrele universitare, s-au ținut periodic și cu regularitate ședințe de comunicări științifice, unde erau discutate și analizate critic rezultatele originale obținute de zoologi. Numai după o astfel de analiză în colectiv lucrările puteau fi trimise spre publicare. Același rol l-au jucat, cu periodi- citate mai rară, sesiunile de specialitate din cadrul Academei și al universi- tăților, precum și participările la diferite simpozioane, conferințe sau congrese pe plan național și internațional. în cadrul Societății de științe naturale-geografie s-au ținut și vor continua și în viitor cicluri de discuții pe temele fundamentale cele mai actuale ale biologiei, în special ale zoolo- giei, discuții care contribuie în mare măsură la orientarea metodologică a cercetărilor și la formarea tinerelor cadre de zoologi. Este o datorie să menționez cu această ocazie și rolul important pe care-1 are activitatea cercurilor științifice de zoologie din universități în formarea tinerilor cadre de zoologi. în privința conținutului lucrărilor de zoologie, vorbind în mod strict de partea sistematică a zoologiei, putem afirma că lucrările de inventariere faunistică sînt predominante. Nici nu se putea altfel, căci orice fel de alte cercetări trebuie să aibă la bază cunoașterea exactă a materialului biologic cu care se lucrează. Cea mai bună dovadă a acestei afirmații o constituie faptul 402 V. GH. RADU 6 că în tematica actuală există și teme care1 privesc studiul unor biocenoze, unele dulcicole, altele marine sau terestre, edafice etc. Dar cercetările în aceste teme întîmpină mari dificultăți nu numai din cauza complexi- tății lor, dar și din cauza unei insuficiente cunoașteri a materialului zoologic din punct de vedere sistematic. Aștfel de teme privind biologia și ecologia unor specii sau a unui com- plex faunistic nu sînt rare în tematica zoologică actuală din țara noastră. Pe măsură ce latura sistematică se va desăvîrși, astfel de probleme își vor lărgi treptat sfera și vor domina în planurile tematice ale cercetărilor zoologice. Aceste probleme ca și o serie întreagă de altele de aceeași natură vor da rezultate care vor putea fi preluate de laboratoarele altor institute departamentale, unde va fi posibilă stabilirea de metode pentru aplicarea lor în practică, în producție. Programul unitar al cercetării științifice, întocmit de Consiliul Națio- nal al Cercetării Științifice din țara noastră, trasează cu multă claritate îmbinarea normală logică a acestui complex și a acestei succesiuni de cer- cetări și nu ne îndoim că sub directivele sale cercetările zoologice vor putea urca noi culmi și vor avea de repurtat noi și importante succese atît pe latura cercetării fundamentale cît și în, ceea ce privește latura aplicativă. DEZVOLTAREA CERCETĂRILOR DE MORFOLOGIE ANIMALĂ ÎN ROMÂNIA * DE R. CODREANU MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA ( I / Activitatea științifică originală în domeniul biologiei animale a înce- put la noi abia către 1880, datorită împrejurărilor sociale și politice. După curentul dominant al epocii, ea se îndrepta spre variate aspecte ale morfolo- giei, care, prin interesul problemelor ce dezbătea, atrăgea mai mult decît K sistematica. De asemenea, se adaugă remarcabile cercetări morfologice cu caracter fundamental întreprinse în mediile medicale unde, ca și în biologia comparată, cunoașterea structurilor este indispensabilă pentru înțelegerea dinamicii fenomenelor vieții. Morfologia își ia avîntul la catedrele, universi- tăților noastre, constituind totodată nucleul dezvoltării celorlalte discipline biologice și determinînd legături multiple cu Academia prin personalită- țile eminente care au reprezentat această știință la noi. Cele dinții rezultate originale românești în morfologie' au făcut o- biectul tezelor de doctorat ale lui L e o n C. Cosmovici (1857 — 1921) și Al e x andr u N. V i t z u (1853 —1902), care au lucrat în laboratoarele ' de la Sorbona și Roscoff (Franța) ale renumitului șef de școală H. de Lacaze — Duthiers, publicîndu-le în reputata revistă a acestuia, „Archives de Zoologie experimentale et generale”. Ocupîndu-se de Clan- ■ dele genitale și organele segmentare ale Anelidelor Polychete (1879), C o s m o - viei distinge două componente fundamentale, nefridia excretoare în- chisă și pîlnia genitală, concluzie care, după furtunoase polemici, a fbst V definitiv confirmată de lucrările clasice ale lui E. Goodrich (1895) și ale continuatorilor săi (L. F a g e, 1906). A. V i t z u studiază Structura și formarea tegumentelor la crustaceele decapode (1882), subiect, redevenit de deosebită actualitate de la descoperirea determinării endocrine a năpîrlirii artropodelor. După reîntoarcerea lor în țară, ei se vor ilustra însă ca înte- meietori ai fiziologiei animale, fiind aleși și membri corespondenți al Aca- demiei : Cosmovici în 1893 și V i t z u în 1897. Din învățămîntul lor multilateral s-au desprins la București (1893) - și apoi la Iași (1894) catedrele de morfologie animală, în laboratoarele cărora - * Lucrare publicată și în „Revue roumaine de biologie — Scrie de zoologie”, 1966, XI, 5, p 329 — 334 (în limba franceză). , ST. si CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 18 NR. 5 P. 403-408 BUCUREȘTI, 11)00 404 R. CODREANU 2 se vor dezvolta școlile fecunde inițiate de profesorii D. Voi nov și Paul Bujor, care prin vederile lor înaintate au contribuit și la Orientarea pro- gresistă a opiniei publice românești; de aceea, ca o recunoaștere a complexei lor activități, au fost membri ai Academiei Republicii noastre, chiar de la înființarea ei. Desfășurarea lucrărilor proprii, ale lui D i m i t r i e N. V o i n o v (1867 — 1951) este un luminos exemplu de permanentă depășire științifică; părăsind o dată cu licența laboratoarele lui Lacaze — Duthiers, el se introduce singur în histofiziologie, descoperind cu ajutorul metodici injecțiilor fiziologice, promovate de A. K o v a 1 e v s k i, organul cilio- fagocitar la Branchiobdella (1896), oligocheț ectoparazit al racilor, și anali- zînd fazele funcționale ale intestinului și țesutului gras la larvele de odonate (1898). în legătură cu problema determinării hormonale a caracterelor sexu- ale secundare, V o i n o v stabilește experimental rolul antitoxic al glandei interstițiale (1905), abia descoperită de B o u in și Ancei, apoi se con- sacră, cu o perseverentă continuitate de peste 30 de ani, cercetărilor de ga- metogeneză și de citologie cromozomială și citoplasmică, înscriind valoroase rezultate pe plan mondial și împămîntenind această disciplină la noi, iar drept imbold publică încă din 1900 primul tratat românesc de microscopie. Principalele sale contribuții privesc semnificația centrozomului (1903), spermatogeneza la Gryllotalpa, unde arată variabilitatea numărului cromozomilor în funcție de rasa geografică (1914, 1929), fiind primul caz de aneuploidie descris la animale; de asemenea pune în evidență impor- tanța citogehetică a perechilor de cromozomi heteromorfi cu polaritate variabilă, precum și o condriodiereză activă paralel cu meioza, ceea ce-1 conduce la problema eredității citoplasmice. în marea dispută asupra naturii aparatului reticular al lui Golgi, V o i n o v susține că elementele sale constitutive fundamentale sînt dictiosomii, independenți de chondriom și vacuom (1927), prezenți în toate celulele, fără deosebire între vertebrate și nevertebrate, unde ei îndeplinesc o intensă activitate secretoare, și de aceea îi numește ,,ergastoblaști” (1934). xJustețea concepției sale, genera- lizată prin lucrările unei serii de elevi, a găsit o confirmare definitivă în urma investigațiilor de microscopie electronică. Din laboratorul profesorului Voino v au pornit cercetările, devenite clasice, despre alcătuirea inimii și circulației la artropode, ale actualului profesor emerit Andrei Popovici-Bâznoșanu care le-a folosit pentru teza sa de doctorat (1905), susținută la Miinchen cu R. Hertwig. Dar școala profesorului V o i n o v s-a manifestat mai ales prin lucrări de citolo- gie : astfel Gh. Zotta (1886—1942) studiazăparasomiilahemiptere (1915) șifilopode(1921) /Victoria Juga arată rolul chondriomuluiînpigmen- togeneza din țesutul gras și excretor de acumulare al larvelor de Simulium (1928), participarea vacuomului și dictiosomilor în degradarea hemoglo- binei la Glossosiphonia (1929) și Chironomus (1932), fagocitoza țesutului adipos ca sistem trofocitar complex în metamorfoză la Chironomus (1935). I. Steopoe se ocupă de ciclul cromozomic și constituenții citoplasmici în spermatogeneza hemipterelor acvatice și terestre (1929,1932), de activi- tatea incluziunilor citoplasmice în ovogeneză la Lygia, Leptoplana etc. (1931), reia gametogeneza la Gryllotalpa (1939, 1942), confirmînd rezul- tatele lui Voino v. Margareta Dumitre seu dovedește prezența dictio- somilor în celulele ganglionilor cerebroizi la Helix (1928) și aprofundează 5 DEZVOLTAREA CERCETĂRILOR DE MORFOLOGIE ANIMALA 1N ROMÂNIA 405 anatomia și citologia aparatului sericigen al araneidelor (1941, 1942). Florica lonescu-Mezincescu urmărește dictiosomii în ovogeneză la Rana (1934) și evoluția constituenților citoplasmici în vitelogeneza araneidelor (1941). în afară de Gin Zotta , toți cei citați mai înainte au promovat doctoratul sub conducerea prof. Voinov, în laboratorul căruia și-au pre- gătit de asemenea tezele Th, Bușniță, transferat de la Cluj și lucrînd asupra organului olfactiv la pești (1932), ca Și Gh. Th. D ornescu, venit de la Iași și desfășurînd cercetări variate după un stagiu de specializare în Franța. Subliniem pe cele asupra dictiosomilor din celulele nervoase ale diferitelor animale (broască, araneide, insecte, rac), din glanda verde etc., în colaborare cu Th. Bușniță, MargaretaDumitrescu, I. Steopoe, Maria Dornescuși V. Juga (1934—1941), precum și asupra histologiei ciripedelor și a branhiilor la crustaceele decapode, antrenînd doctoratul lui V. Homei (1940) în legătură cu ultimul subiect. La Universitatea din Iași, Paul Bujor (1862—1952), după doctoratul său elaborat cuK. Vogt la Geneva (1891) asupra modificărilor histologice ale metamorfozei ciclostomilor ^Petromyzon planeri), are marele merit, de a fi însuflețit timp de patru decenii o școală durabilă de morfologie animală. Ei îi aparțin : loan Borcea (1879—1936), renumit prin lucra- rea sa fundamentală despre Sistemul urogenital la elasmobranchi (1905), teză de doctorat la Sorbona, sub președinția lui Yves Delage, îna- inte ,de a-și îndrepta activitatea în domeniul zoologiei propriu-zise; loan A. Scriban (1879—1937), care după stagii de specializare în labora- torul lui O. Biitschli la Heidelberg (1909) și Stațiunea marină de la Roscoff (Franța), se face cunoscut prin cercetări temeinice asupra histolo- giei hirudineelor, cu care susține primul doctorat în științele biologice din țara noastră (1910). El a reprezentat histologia animală la Iași, pînă ce va fi chemat să ia succesiunea lui St. Apathy la Universitatea din Cluj, unde va fonda școala românească de^morfologie ;ConstantinN. I o n e s cu (1878—1935), autorul unei lucrări clasice despre structura creierului la diferite caste de la albină (1909), prezentată ca teză de doctorat la Jena, sub conducerea lui E. Haeckel, care va continua tradiția histologiei la Facultatea din Iași după plecarea prof. Scriban; VasileZaharescu (1889—1958), care face studii de osteologie comparată; Ion Gh. Botez (1892—1953), care după un valoros doctorat asupra morfologiei brațului primatelor (1926), promovat cuR. Anthony la Paris și distins cu premiul Broca, ocupă prima catedră de antropologie din țară (1930) și urmează profesorului Paul Bu j or la pensionarea acestuia (1937); V. Gh. Radu, specializat în laboratoarele profesorilor Voinov, Chr. Champy și M. Parat (Paris), care tratează spermatogeneza izopodelor terestre în teza sa de doctorat (1931), urmată de lucrări despre citologia canalului lor de- ferent (1934) și glandelor tegumentare (cu Margareta Cihodaru, 1942), structura celulelor traheale la oestride (1932) și citofiziologia glandelor suprarenale la amfibieni, selacieni și reptile (1931—1940). De pe atunci semnalează extruziuni nucleare și prezența intracelulară a traheolelor spiralate, dar el va da precădere cercetărilor de zoologie pură după transfe- rarea sa la Universitatea din Cluj (1939). Este membru corespondent al Academiei (1948), ca și Olga Necrasov (1963), care, dela doctoratul său 406 R. CODREANU 6 (1940), s-a specializat în variate probleme de antropologie contemporană și preistorică. ' Al treilea centru de preocupări morfologice s-a dezvoltat la Cluj, sub impulsul profesorului I. A. Scrib an, care, începînd din 1919, continuă lucrările sale asupra hirudineelor, fiind solicitat să redacteze împreună cu H. Autrum o sinteză asupra organizației acestui grup (1932) în marele tratat de zoologie al lui W. Kiikenthal. Studiază de asemenea structurile branhiale ale peștilor și, în colaborare cuC. Bacaloglu, miopatiile primi- tive, stimulînd activitatea elevilor săi Eugen Epure (1897—1957), Th. Bușniță, V. Pop șiCrustalo Acrivo în domenii înrudite. La catedra de biologie generală a profesorului E. G. R aco viță, Radu Codreanu, venit din laboratorul profesorului Voino v și lucrînd la Stațiunea zoologică de la Sinaia și în laboratorul de Evoluție din Paris, se ocupă de reacțiile tisulare ale efemerelor față de diferiți paraziți, aprofundînd un capitol nou în patologia insectelor prin descoperirea unui proces neoplazic malign, distinct de reacțiile inflamatoare (1930—1939). Cu Margareta Co- dreanu, studiază stările intersexuale la efemere. în afara celor trei centre mari universitare, merită subliniate alte eminente contribuții românești în morfologie. Astfel, Eugen N. Botezat (1871—1964), elev al lui R. Lendenf eld și C. Zelinka, începînd cu doc- toratul său (1897), redeschide în primul deceniu al secolului nostru noi pers- pective în histologia organelor de simț, descoperind terminațiile nervoase în corpusculii tactili ai mamiferelor, organele gustative ale păsărilor (1904) și arătînd structura lor neurofibrilară. Rezultatele sale, care au suscitat interesul Congresului internațional de zoologie de la Boston (1907) și al lui R amon y Cahal, sînt menținute în tratatele cele mai recente, aducînd autorului titlul de membru corespondent al Academiei (1913) și de profesor emerit (1964). Pe de altă parte, cercetările lui E. G- Racoviță(1868—1947)în laboratoarele marine de la Banyuls și Roscoff ale lui Lacaze-Duthiers despre structura hectocotilului și spermatoforului cefalopodelor (1894) și valoarea morfologică a lobului cefalic și encefalului polichetelor (1896) îl conduc la o memorabilă enunțare a concepției istorice în morfologie. „A înțelege un țesut, un organ, un animal înseamnă a-1 reduce la o unitate de ordin mai primitiv, ceea ce permite să se compare acest țesut, organ sau animal cu alte țesuturi, organe sau animale analoge, reduse la aceeași unitate. Pentru a înțelege un organ nu ajunge să-i cunoaștem anatomia și chiar dezvoltarea, ci trebuie să-l reducem la un organ mai primitiv, care să ne poată da cheia acelui cum al organizării sale”. în ultimele două decenii, cercetările morfologice s-au dezvoltat considerabil, atît la facultățile de biologie, cît și în institutele Academiei. La Eacultatea de biologie din București, adăugîndu-se catedra de histologie și embriologie la cea existentă de anatomie comparată sub con- ducerea profesorilor G. T h. D o r n e s c u și I. S t e o p o e, s-au publicat impor- tante lucrări în următoarele direcții: descrierea organelor limfopoetice, citologia amibocitelor și a diferitelor tipuri de glande tegumentare la crustaceele filopode (1945, 1958), structura comparată a craniului la pinipede și cervide (cu G.V. Mar coci, 1958,1961), studiul rinichiului, aparatului digestiv, inimii și branhiilor la crap (cu V a 1 er i a Ș a nt a, Maria Pollinger, D. Mișcalencu, 1962,1964), dispoziția conductelor hepatice 7 DEZVOLTAREA CERCETĂRILOR DE MORFOLOGIE ANIMALA 1N ROMĂNIA 407 la amfibieni (1965), ovogeneza și segmentarea la crap, sistemul reticulo- endotelialla pești (cu Consta nț aDragotoiu șiMariaNedelea, 1955, 1962), citologia ginogenezei naturale la peștele Carassius auratus gibelio (cu Th. Bușniță, A. Cristian etc., 1958), modificările nucleare în polie- droza insectelor (cu A1 i c e S ă v u 1 e s cu șiP. P1 o a i e, 1961). Mai menționăm și cercetările de citologie, histochimie și neurosecreție ale lui M. I o n e s c u - Varo șiMariaTeodorescula diferite vertebrate și nevertebrate. în cadrul institutului de biologie „Traian Săvulescu” al Academiei Republicii Socialiste România, Laboratorul de morfologie animală a fost condus de la înființarea lui (1957) de prof. V. Gheție, membru corespon- dent (1955), laureat al Premiului de stat, doctor honoris causa al Universită- ții din Leipzig (1964), autor’ a numeroase lucrări fundamentale : mecano- structura fasciilor de la membrele mamiferelor și păsărilor sălbatice; structura craniului, limbei, faringelui și laringelui la elefantul indian (1939), Atlas de anatomie comparativă, în 2 volume (1954, 1957), anatomia topografică a calului (1955), anatomia sistemului nervos central și neuro- vegetativ la animalele domestice (1956), sistemul neurovegetativ la mami- ferele și păsările domestice (1962) etc. Colectivul de cercetare a realizat publicații originale despre osteogeneză, sistemul arterial și venos la păsări și mamifere, dezvoltarea gonadelor și aparatul digestiv la’ acipenseride (Maria Caloianu, AncaRaianu, ElenaHîrlea) aparatul reproducă- tor la chilopode (C. Prun eseu). în prezent, cercetările s-au extins la pro- bleme privind sistemul autonom al inimii, ciclul anual al glandei suprarenale și epididimului la păsări, morfogeneza sexuală la artropode etc., efectuate de către un colectiv mărit sub conducerea prof. R. Codreanu. La Universitatea din Iași, prof. O.Necrasov,membru corespondent al Academiei (1963), paralel cu preocupările sale antropologice, a orientat cercetările de morfologie în domenii multiple : osteologie comparată la diferite grupuri de mamifere actuale și fosile, felide, equide, primate etc. (cu S. Haimovici, P. Samson, O. Rădulescu 1949—1961) variabilita- tea sistemului nervos și structura sacului vascular la peștii teleosteeni și elasmobranchi (cu S. Haimovici, M. Cristescu, A. Șerban, E. Adăs- căliței,E. Oniceanu 1951—1960), creșterea diferențială a crapului în natură și în captivitate (cu Gh. Hasan etc. din 1957), morfologia ecologică și funcțională a coloanei vertebrale la teleosteeni (Gh. Hasan, 1951 — 1960) etc. La Universitatea din Cluj, lucrările de morfologie animală privesc : regenerarea amfibienilor (O. Degan), ciclul gonadic și neurosecreția la pești (B. Mo In ar, S. Szabo ), caracterele histologice ale lumbricidelor (V. Pop, Maria Cadariu, Maria Drago ș). Se adaugă activitatea labora- torului de morfologie și citologie experimentală al Centrului de cercetări biologice Cluj, dependent de Academie și avînd drept principal obiectiv cercetarea țesuturilor proliferative, sub îndrumarea prof. V. Preda, mem- bru corespondent (1963), cunoscut prin variatele sale lucrări despre diferen- țierea sexuală, embriologia experimentală, factorii biochimici și nervoși în regenerare etc. în mișcarea generală a științelor biologice la noi, realizările morfo- logiei animale apar cu o pondere semnificativă în aspectele lor multilaterale. Cu sprijinul nelimitat de care se bucură dezvoltarea științelor în statul 2 — c. 3850 408 ' ' R. CODREANU , . ; 6 - , ' ■ ’ I socialist, cercetarea morfologică se va putea îndrepta tot mai hotărît către cunoașterea cauzală a dinamicii structurilor vii și a nivelelor elementare care le condiționează. Mai mult decît pînă acum, înzestrarea tehnică și. informarea bibliografică trebuie șă însoțească originalitatea de gîndire pentru asigurarea progreselor viitoare, necesare înțelegerii teoretice și rezolvării cerințelor practice legate de acest domeniu, fundamental al biologiei. „FAUNA REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA» * DE N. BOTNABIUC înființarea celor trei universități (Iași, București și Cluj) în a doua umătate a secolului trecut, legată de necesitățile dezvoltării economice și ulturale ale țării, a însemnat o cotitură în evoluția cercetării științifice, in aceste centre universitare, la finele secolului al XlX-lea și începutul ț ecolului nostru, se pun și bazele zoologiei românești. O pleiadă întreagă ' p eminenți zoologi și biologi nu numai că pun temelii solide ale preocu- . )ărilor în diferite domenii ale zoologiei, dar prin studiile lor se impun pe ■ lan internațional, arătînd maturitatea gîndirii noastre științifice. Astfel, ; .pnieniul sistematicii zoologice și al zoogeografiei este ilustrat prin lucrările ui : E.. B a c o v i ț ă, Gr. Antipa, N. L e o n, I. B o r c e a, 0. ; T u r muzache, A. Oara d j a; domeniul hidrobiologiei și al ecolo- giei bste întemeiat și reprezentat în mod strălucit prin lucrările lui Gr. Ant ip a asupra luncii și deltei Dunării; domeniul parazitologiei prin icrările lui N. L e o n; morfologia animală este reprezentată prin școlile । Cercetările lui P. B u j O r, D. Voino v, I. S c r i b a n, I. Bor - ■! e a; în sfîrșit, studiul mecanismelor evoluției și al adaptării este reprezen- ’,at prin gîndirea remarcabilă a lui E„ B ă c o v i ț ă, întemeietor al liospeologiei. Savanții amintiți, prin activitatea lor științifică și orga- 1 lizatorică, au pus bazele unor însemnate tradiții în dezvoltarea domeniilor ieșpective. întemeietorii acestor tradiții se remarcă nu numai prin serio- iitațea cercetărilor întreprinse și a rezultatelor obținute, ci și'printr-o jîndire și concepție materialistă, evoluționistă. Această gîndire a orientat nuiica lor de cercetare și a stat la' baza interpretării faptelor. Adesea această concepție se concretizează la unii dintre savanții amintiți și în atitudinea militantă activă pentru evoluționism și materialism în biologie, sprijinită pe elemente originale de gîndire și cercetare. , .Trebuie însă menționat că posibilitățile largi deschise dezvoltării ■ îoologiei noastre de către înaintașii ei au fost limitate prin cadrul organiza- ioric existent pînă în 1944. Cercetarea biologică se desfășura doar în cîteva aborătoare ale universităților și la-Muzeul de istorie naturală „Gr. Antipa”., kcademia nu era pe atunci un for de cercetare, astfel încît nu există o: h *• Lucrare publicată și în „Reyue roumaine de biologie — S6rie de' zoologie”, 1966, SI, 5 p. 335— 340 (în limba franceză). ' ■ ; Ș ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 18 NR. 6 P. 409-418 BUCUREȘTI. 1966 ^■v l 410 ' FAUNA REPUBLICII" SOCIALISTE ROMÂNIA . N. BOTNARIUC 411 cp ar fi întîrziat mult apariția lucrărilor și deci rezolvarea problemelor lare» Stăteau în fața zoologilor noștri. Condițiile istorice ale dezvoltării \ anume lipsa unei literaturi zoologice de diferite nivele coordonare a’cercetării, după cum nu exista nici un sprijin organizat couruenarc a uerceLani, aupa cum nu exispa nici un sprijin orgamzaț stăteau în fața zoologilor noștri. Condițiile istorice ale dezvoltării sistematic, din partea ^statului. Numai pasiunea și sacrificiile personal Siogiei noastre, și anume lipsa unei literaturi zoologice de diferite nivele impuse de cercetare au făcut ca în această epocă să se înregistreze însemnat ^.e,largă circulație; a impus renunțarea și îa prima soluție, aceea a publică- progrese în studiul a o serie, de grupe de nevertebrate (riiai ales protozpard ' . . - - . . -■ - - - - - - l ese in sruaiui a o sene, ae grupe ae neveneorare (mai axes prorozoare doar a unor chei de determinare. Limbajul laconic, foarte tehnic al i, crustacee, arachnide, insecte,, moluște) și vertebrate (pești, păsări) |nor asemenea lucrări, adresat mai ales specialiștilor, ar fi limitat mult ATnAnAA. sA nnn UazaIa nArhA^rii fauna Mării TVan-rA ' ^țrcul celor ce ar putea utiliza lucrările și ele ar fi fost greu accesibile tocmai pentru cei ce erau chemați să le folosească : profesori, studenți, agronomi» Monitori, piscicultori, amatori. . “bpp Aceste motive au determinat în bună măsură profilul fasciculelor din ^î^ina B.P.B.”. Astfel, fiecare fasciculă cuprinde o. parte generală, twțul de amplă, menită să intrpducă pe cititor în studiul grupului respectiv.' Ktaceastă parte; care d.e obicei'nu depășește l/4 din volumul fasciculei, SK^pune un scurt istoric al cercetării grupplui pe planmQndialși înțara noastră; apoi cititorul este introdus în cunoașterea organizării animalelor W^ective, a biologiei și ecologiei, a reproducerii și dezvoltării, a răspîndirii geografice pe glob și în țara noastră, a paleontologiei și filogemei. Tot în a^eăstă parte se dau cîteva informații generale asupra importanței practice ăggrhpului, precum și cunoștințe necesare asupra specificului metodelor dejcdlectare, preparare și,conservare. Această parte face fasciculele acceSi- rale'' unui public mai larg, prezentând tOtbdată uh interes sporit pentru Kq; Partea sistematică a fiecărei fascicule, Cuprinzînd tpate speciile g^ppului respectiv cunoscute din țară și eventual unele specii a căror bxistență este considerată probabilă (din motive zoogeografice), nu se licitează doar la chei, ci cuprinde descrieri destul de complete ale speciilor, viermi, De asemenea se pun bazele cercetării faunei Mării Negre. Datorită deficiențelor organizatorice, ă lipsei unui sprijin» organiza din partea statului, numărul cadrelor de cercetare atrase în domeniu i zoologiei era restrîns. Aceasta a făcut ca numeroase grupe de animale, atîl nevertebrate, cît și vertebrate să nu fie cuprinse în cercetare. , . . . 1 • Cotitura radicalăîh dezvoltarea cercetărilor zoologice, ca și în genera . îm dezvoltarea științei, se produce o dată cu reorganizarea vechii Academi în Academia B.P.B. (1948), care devine forul superior de cercetare șțiihți fică și totodată de coordonare a cercetărilor pe plan național. Un impulj însemnat al cercetării a constituit și. reforma învățămîntului din acelaș z an, deschizind largi posibilități atât pentru dezvoltarea cercetării, cît Ș / pentru creșterea de cadre tinere de cercetători. ‘ (?. . Aceste reforme au creat premisele organizatorice noi în cercetare! , științifică. Dezvoltarea/ economiei socialiste presupune cunoașterea, și exploatarea intensivă, multilaterală și totodată rațională, științifică J , bogățiilor naturale ale țării, Fauna țării reprezintă una dintre aceste bbgălB^ și din străinătate. ' ții. Cunoașterea ei se, impunea atît din punct de vedere pur teoretic, îi^* - " • .. .... -■ . cadrul- progresului general al științei, al adîncirii problemelor de sistematică ecologie, zoogeografie, evoluție, cît Și practic, dat fiind că atît utilizare! rațională a acestei bogății, cît și combaterea elementelor , dăunătoare dii fi____________________________________________________________ faună implică în primul rînd. cunoașterea exactă a componenței faunei, ! aîe răspîndirii lor, ale ecologiei și deseori și alte aspecte considerate impor răspîndirii geqgrafiee ale speciilor și a biologiei lor. 5. începutul organizat al acestei acțiuni a fost făcut în 1949, cînd dii inițiativa Academiei și sub auspiciile ei s-a înființat „Colectivul de studii al Faunei E.P.B;”, colectiv în jurul căruia, treptat, s-au.grupat cele ma ' însemnate forțe ale zoologilor din întreaga țară, îhfimțarea acestui colecti' a. însemnat de fapt o nouă etapă, în dezvoltarea cercetării faunei țării $e>baza unor materiale existente, colectate mai de mult,- cu timpul colec- SCopuLprincipal al colectivului a fost de la bun început elaborarea fascicule țările de material s-au intehsificat, arealele au fost mai bine acoperite de lor din, seria „Fauna B.P.E”.'Aceste fascicule, în esență, reprezintă dețer®ețcetări, studiul grupelor a devenit mai adîncit, ceea ce a permis și a minatoare ale speciilor , din diferite șrupe jde animale și o prezentăre mai dezvoltată și maj completă ^ grupelor, fără a noastră. Elaborarea acestor lucrări urmă să se facă pe baza matenahilulppt& epuiza cunoștințele referitoare la fiecare grup,, așa cum ar pretinde , zoologic original adunat de pe teritoriul țării, iar fasciculele urmau să iMjun^țudiu monografic. ' redactate pexbaza unui plan unitar, întocmit în urma studiului atent a®W^ ?~ — unor publicații similare din alte țări (de'altfel puține la număr) și adaptai la specificul condițiilor istorice și’actuale din țara noastră. v , Acest specific s-a reflectat atît în planul și conținutul volumelor cît și în ordinea de elaborare a lor. Astfel, conținutul fasciculelor și âmploa țantei(unele considerații filogenetice, importanța practică și unele metode de^combatere dacă este cazul). Această parte este abundent ilustrată, c^ea ce ușurează considerabil determinarea speciilor. Kfz Trebuie spus că,;pe măsura trecerii timpului, conținutul fasciculelor făunei a evoluat. Dacă la început primele fascicule erau alcătuite mai ales tarile de material s-au intensificat, arealele ău fost mai bine acoperite de în privința conținutului științific al volumelor apărute, trebuie spus mj§l corespunde concepțiilor biologice actuale ale zoologiei pe plan mbndial. tâR_Da baza acestei opere stă concepția evoluționistă. Base reflectă atît ^partea generală, cît și în cea sistematică. De fiecare dată cînd materialul ■ t ae eiaoorare a lor. ostiei, conțmmui lasuwpiewr și ampioa j gradul lui de cunoaștere o permite) speciile sînt considerate prin a trațarii diferitelor grupe reprezintă o soluție_ intermediara intre simph va^ahilității lor ; se dau însemnate elemente asupra biologiei, determmatoare, limitate doar la chei de determinare și cîteva figuri strici k^3gjei răspîndirii longeogrăfice. Acestea reprezintă însemnate elemente necesare diagnozelor, și tratarea monografica a grupelor, care presupunea -®.' 5 i tratăm amnlă. nraot c o enuizare a cunoștințelor desnre diferitele X™ dB^aplicare a noii sistematici, care nu se poate limita la monotipișmul unor rea tratare amplă, practic o epuizare a cunoștințelor despre diferitele grupe eh animale din țară. La această din urmă soluție s-a renunțat de la început deoarece ea presupunea îndelungate cercetări de teren în vederea acoperirii detaliate a teritoriului țății, și această practic aproape la toate grupele de animale. O asemenea cercetare ar fi necesitat o. lungă perioadă de. timpj V CO nun DAOUVlUaiVAVlj ywiu nu UVJJVWUV x-mnuu ACV U.U.VJ. ^riniple-chei de determinare. Prin-aceste elemente, lucrările faunei se ridică paloarea unor lucrări cu interes biologic generai, căre depășește pe aceea a îi mii simplu determinator. , ; \ > Ir > ' ' \ ? • ■ ■ ■ ■ ' ; ■ ; r i i. 412 N. BOTNARIUC ; g 1 .1 Se înțelege că în această privință nu toate fasciculele faunei sîis egale între ele. Eeflectînd în mod necesar concepțiile personale ale autorilor gradul de cunoaștere al grupurilor, metodele personale de cercetară fiecare lucrare poate prezenta aspecte de mare valoare, ca și unele scădeț De pildă, în privința tratării diferitelor unități sistematice, deși f- sistematica actuală se tinde la eliminarea noțiunii de „varietate”, aceasi este totuși utilizată de unii autori. Uneori aceasta se face poate dintr-" anumită pripă în descrierea unor forme a căror valoare sistematică est încă neclară, iar alteori pe baza unei concepții personale a autorul^ în privința criteriilor care au stat la baza alegerii diferitelor gruț de animale prelucrate și publicate în cadrul „Faunei”, trebuie spus că a la început ele au fost determinate, pe de o parte, de necesitățile practice ș’ pe de altă parte, de condițiile istorice ale dezvoltării cercetărilor biologi^' din țara noastră. Astfel, de la început s-a dat prioritate grupelor important} din punct de vedere economic. Desigur că a trebuit să se țină seama și specialiștii existenți. Cu timpul însă au intrat în lucru și alte grupe, $ măsura ridicării cadrelor de zoologi și a extinderii cercetărilor zoologici Activitatea zoologilor grupați în jurul publicației „Faunei” a ev^ luat și din punct de vedere organizatoric. Colectivul inițial a devenit ulterit Laboratorul de sistematică a animalelor din cadrul Centrului de cercetă)- biologice al Academiei, iar o dată cu înființarea Institutului de biolog^ „Traian Săvulescu” al Academiei Republicii Socialiste România, a deveni; Sectorul de sistematică și evoluție a animalelor. Schimbarea denumii» reflectă de fapt și schimbarea intervenită în cercetările noastre zoologici Dacă în prima etapă unica problemă a laboratorului era studiul faunei elaborarea fasciculelor în seria „Fauna Republicii Socialiste România’j adîncirea studiului diferitelor grupe a permis și chiar a impus abordarea î a altor probleme, mai largi, depășind cadrul strict al studiului faunistic Astfel au fost abordate probleme legate de structura speciei și a subunități lor ei, a procesului speciației, revizuirii sistematicii unor grupuri pj plan mondial etc. Aceasta nu înseamnă că a slăbit intensitatea munci consacrate elaborării fasciculelor de faună. La această muncă colaborează numeroși zoologi din afara laboratorului, din diferite centre universitai! din țară, angajîndu-se în cercetarea diverselor grupuri de animale în4 : puțin studiate. | Ca rezultat al muncii depuse de zoologii noștri, au apărut pînă îț prezent 49 de fascicule, totalizînd peste 14 000 de pagini de tipar. ; VOLUMELE DIN SERIA „FAUNA REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA” APĂRUT^ PÎNĂ ÎN PREZENT | ș ț 1. ÎNDRUMĂTOR, partea I, PROTOZOA, VERMES, ARTROPODA, 1951 (252 p„ 141 fig.ț 2. PROTOZA Hypermastigina 1951, 1, 1 (35 p., 12 fig.), A. Murgoci. ( 3. INSECTA Protura 1951, 7, 1 (38 p., 130 fig.), M. A. Ionescu. | 4. INSECTA Thysanpptera, 1951, 8, 1, (259 p., 130 fig.), W. Kneehtel. j 5. INSECTA Isoptera, 1951, 8, 2 (22 p., 10 fig.), M. A. lonescu. . j 6. INSECTA Cicindelidae, 1952, 10, 1 (54 p., 3 fig., 4 pi-), S- Panin. , 5 FAUNA REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA 413 7. CRUSTACEA Cumacea, 1951, 4, 1 (95 p., 194 fig-), M. Băcescu. 8. CRUSTACEA Phyllopoda, 1953, 4, 2, (95 p„ 35 fig-), N. Botnariuc și Tr. Orghidan. 9. CRUSTACEA Mysidacea, 1954, 4, 2 (126 p„ 47 fig.), M. Băcescu. 10. INSECTA Diplura, 1-955, 7, 2 (50 p., 21 fig.), M. A. Ionescu. 11. ARACHNIDA T^ombidoidea, 1955, ,5, 1 (187 p., U° £ig-)> z- F®111®1-- 12. INSECTA Carabidae, 1955, 10, 2 (192 p., 34 fig-, 19 pt), S. Panin. 13. CRUSTACEA Amphipoda, 1955, 7, 4 (410 p., 368 figj, E. Dobreanu, C. Manolaclie, Ș. Carauștl. 14. INSECTA Melolonthinae și Rutelinae. 1955, 10, 3 (124 p., 2 fig. 3 pl.), S. Panin. 15. INSECTA Bombinae, 1955, 9, 1 (114 p., 16 fig-), w- Kneehtel. 16. MOLLUSCA Gastropoda pulmonata, 1955, 3, 1 (520 p., 282 fig.), A. Grossu. 17. MOLLUSCA Gastropoda Prosobranchia și Opistobranchia, 1956, 3, 2 (220 p„ 101 fig.), Ă. Grossu. 18. INSECTA Cynipinae, 1957, 9, 2 (246 p., 151 fig-), A- Ion®8®11- 19. INSECTA Coleoptera, fam. Scarabeidae, 1957, 10, 4 £316 P-, 1 fig-, 36 P1-), s- pai“n- 20. INSECTA Lepidoptera, fam. Aegeriidae, 1958, 11,. 1, (195 P > 59 hg-’ 5 PL> A- P°P®SCU' 21. 22. 23. 24. 25. 26. Gorj, E. Nlculescu, AI. Alexlnselii. INSECTA Diptera, fam. Tabanidae, 1958, 11, 2 (276 p., 108 fig.), Gh. Dinuleseu. INSECTA Ephemeroptera, 1958, 7, 3 (187 p., 1U C- «ogocscu. INSECTA Hymenoptera Apoidea, fam. Apidae, subfam. Anthophonne, 1958, 9, 3 (21 p., 102 fig.), Victoria Juga Raica. CRUSTACEA Bathynellacea, 9. 5 (37 p., 8 fig.) E. Botoșaneanu. INSECTA Orthoptera, 1959, 7, 4 (337 p„ 134 fig.), " Kneehtel ?£ A- Popovtci-Bâznoșanu. INSECTA Ichneumoninae, 1959, 9, 4 (1 248 p., 582 fig.), M. Constantincanu. 27. INSECTA Syrphidae, 1959, 11, 3 (287 p., 158 fig-), p- Sustcr- 28. PROTOZOA Euamoebidea, 1960, 1, 2 (435 p., fig-- 51 Pb>’ b 29. PLATHELMINTHES . Monogenoidea, 1960, 2, 1 (l49 P” 89 flS-)> El. Clnriae. 30. TROCHELMINTHES Rotatoria, 1960, 2, 2 (1195 P-, 899 £1g-) L- «seu. 31. NEMATODA Mermithidae, 1960, 2, 3 (64 p., 87 fig-)> D- Coman- 32. AMPHIBIA Amphibia, 1960, 14, 1 (288 p., 206 fig-)» 1 Fulln. INSECTA Cerambycidae, 1961, 10, 5 (532 p„ 69 fig- 29 pl-) S. Panin și N. Săvulescu. INSECTA Oestridae, 1961, 11, 4 (169 p., 82 fig-), $h- Dinu,escu' INSECTA Papilionidae, 1961,11, 5 (103 p., 75 fig.), E. Nlculescu. REPTILIA Beptilia, 1961, 14, 2 (352 p., 244 fig.), E Fuhn aneca- MOLLUSCA Bivalvia, 1962, 3, 3 (426 p., 221 fig-)> AL G1'ossu- „„„ „ . Dobreanu și C. Manolaehe. INSECTA Psyllodea, 1963, 8, 3 (276 p., 270 fig.), E- INSECTA Pieridae, 1963, 11, S (205 p., 118 fig.) E. Nicu eseu. CRUSTACEA Gyclopidae, 1963, 4, 6 (205 p„ 105 fig-)- A; Da^n Georgeseu. TARDIGRADA Tardigrada, 1964, 4, 7 (400 p-, 219 lg,)’ ' “ CSLU’ 33. 34. 35. 36. 37. 38 39. 40. 41. 42. 43. PISCES Pisces, 1964, 13 (964 p., 402 fig.), P. Bănăr®s®«- INSECTA Nymphalidae, 1965, 11, 7 (360 p., 160 fig-)» • ‘j“JSCU’ 44. ARACHNIDA Ixodoidea, 1965, 5, 2 (404 p., 190 £ig-h • . ' n « 1508 p., 421 fig.), M. Constantincanu. 45. INSECTA Rdmeumonidae, partea a Il-a, 1965, 9,5 1 , i? Cîrdci și F. Bulnnar. 46. INSECTA Odonata, 1965, 7, 5 (274 p., 243 fig.), F. . „ t A. Damian-Georgeseu. 47. CRUSTACEA Calanoida, 1966, 4, 8 (138 p., 45 fig.) " „ .ni fis.l. Z. Matic. 48. CHILOPODA Anamorpha, 1966, 7, 1 (268 p., 101 ut, h 1 Gh. Dinulescu. 49. INSECTA Sinmliidae, 1966, 11, 8 (600 p., 466 fig-f» i CERCETĂRI ROMÂNEȘTI PRIVIND MICROBENTOSUL j MĂRII NEGRE r de ' M. BĂCESCU MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA ț . « Trăsăturile caracteristice ale cercetărilor românești la Marea Neagră, mai ales cele ale sectorului de biologie marină al Academiei Republicii ; Socialiste România și cele ale laboratorului de biologie marină al Muzeului [ de istorie naturală „Gr. Antipa”, le formează studiul dinamicii populațiilor, ? și studiul cantitativ al macrobentosului și al microbentosului. Cercetări > cantitative asupra macrobentosului au mai fost încercate în Marea Neagră, i mai puțin în sectorul românesc, ducînd la stabilirea precisă a biocenozelor ) și la estimarea productivității fiecăreia (2), (3), (26); în schimb, cercetările ■ de microbentos au fost, practic vorbind, inițiate de cercetătorii । noștri și i au dus la cunoașterea unei lumi aparte, în mare măsură necunoscută : chiar pentru știință, și mai ales la evidențierea importantului rol pe care ■ îl joacă această lume măruntă a substratului în economia generală a ! । mărilor. , î Este de la sine înțeles că înainte de a ataca studiul microbentosului ; în ansamblul său, au trebuit să fie formate cadre de specialiști în principalele < grupe de microbentonte : diatomee, nematode, harpacticide, ostracode, J foraminifere, kinorhinchi și altele. Dacă triajul probelor cantitative de ’ macrobentos este un lucru relativ ușor, care cere rar mai mult de o zi de ș lucru unui cercetător avizat — și aceasta fără tehnici speciale —, triajul ; stațiilor cantitative complete, deci și a microbentosului din ele, reclamă j un timp considerabil mai mare, mai mult efort și tehnici speciale de lucru, j Vom spune din capul locului că sub numele de microbentos sau meio- i bentos înțelegen totalitatea plantelor și animalelor care trec prin sita de i 0,2 mm, așa cum s-a hotărît la colocviul de la Marsilia din 1965 (4). Ca î atare, este vorba nu numai de grupele menționate mai sus, ci chiar de ( formele tinere sau de speciile mici de felul lor, ale altor clase de animale : j polichete, cumacee, izopode, tanaide, amfipode, nemerțieni și altele. 5 O primă problemă pusă de acest studiu a fost metoda de preluare ț cît mai precisă a probelor; după multe încercări s-a ajuns la folosirea ș „sondei-apucător model dr. Băcescu” (100 cm2) pentru substraturile măi î puțin consistente (mîluri nisipoase) și Van-Been-ul mic (225 cm2) la fun- ] durile taxi, de nisip sau de scrădiș. Pentru adîncimile de sub 20 m, în ultima 1 . ' ' | ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 18 NR. 5 P. 415 - 423 BUCUREȘTI, 1060 416 M. BĂCESCU 2 vreme s-au luat probe direct, cu o sondă de 100 cm2, de către scufundători prevăzuți cu scafandru autonom (4). în ceea ce privește microfitobentosul, s-a ajuns la un aparat nou, ,,sonda de microfitobentos Bodeanu & Mercan”, sondă cu multe tuburi, cu diametrul de 1 cm fiecare, care iau probe de pe suprafețele reduse, ușor de studiat. Ca tehnici care înlesnesc prelucrarea bentosului, s-a folosit adesea colorarea întregii probe cu roșu-bengal (l°/00), care face mai vizibile micile nematode, copepode etc., înlesnind separarea lor rapidă din detritus; s-a folosit metoda renfluării pentru micile gastropode, foraminifere și ostra- code. Pentru determinarea procentului de foraminifere vii s-au'folosit unele colorări, printre care și cea cu roșu-neutru, a întregului stoc separat dintr-o probă cantitativă (25). Orientîndu-se după o primă serie de experiențe de acest fel, din totalul foraminiferelor numărate din anumite medii, numă- rul formelor vii s-a apreciat la 10%. S-a căutat o metodă mai precisă și mai rapidă de estimare a granulometriei nisipurilor, preconizîndu-se cernerea lor directă (11). în mod sistematic s-a urmărit, lunar și apoi sezonier, variația micro- bentosului animal și vegetal mai ales pe fîșia de nisip fin, cuarțos, ce se întinde între 0 și 20 m la nord de Constanța pînă la gurile Dunării, fîșie care măsoară aproximativ 1 000 km2. Este vorba de biocenoza lui Aloidis maeotica, cu biomase ce pot depăși 1 kg/m2 pe funduri de 6—16 m. Prin studiile noastre, această cenoză s-a evidențiat nu numai ca o princi- pală bază trofică pentru sectorul românesc (9), (12), ci și pentru întregul sector nord-vestic, al Mării Negre. Pînă în 1954 nu s-au pus la noi deloc nici problema cercetării ecologice a marilor holocenoze care sînt planctonul sau bentosul, nici problema cercetării microbentosului. Aflăm în literatura românească doar cîteva note de sistematică asupra unor grupe de microbentos : infuzori (28) și harpacticide (27). Chiar pentru restul Mării Negre, cu excepția lucrării de pionierat în ecologia microbentală a lui Arnoldi (1941), inițiativă părăsită apoi mulți ani, nu aflăm studii de ansamblu asupra acestui impor- tant constituent al ecosistemului bental. După 1961 s-au publicat la noi tot mai des lucrări atît asupra sistematicii, răspîndirii geografice și biolo- giei diverselor grupe microbentale (6) — (11), cît și asupra ecologiei întregu- lui sistem de asociații complexe, macro- și microbentonice, culminînd cu unele lucrări de sinteză foarte cuprinzătoare (9), (10), (13). Cercetătorii noștri au căutat să prindă în studiile lor toate aspectele acestei vaste și importante părți constituente a bentosului, care este microbentosul, și anume zoobentosul, fitobentosul și bacteriile. MICROZOOBENTOS în holocenoză cu Aloidis s-au identificat peste 100 de specii de animale : dintre acestea, mai mult de 40 sînt psamotalasobionte tipice (restul sînt ± psamoxene), majoritatea cu adaptări speciale pentru viața în mediul nisipos fin : Ectinosoma intermcdium Marcus, Cytlwhidea bacescui Car., Canuclla perplexa și C. furcigera, spionidele, arhianelidele etc. Unele specii de microzoobentos sînt atît de numeroase și de tipice, încît ele definesc tot atît de bine unități subcenotice ca și moluștele : de exemplu 3 CERCETĂRI ROMANEȘTI PRIVIND MICROBENTOSUL M. NEGRE 417 cenoza Aloidis-Venus— Harpacticus flexus, Aloidis-Canuella, Aloidis- Rotalia ș.a. La fundul pietros, autorii au identificat 105 zoobentonte (10), din- tre care 73 ele microbentonte, printre ele unele noi pentru știință (Tegastes elenae, Mesochra pontica, Desmoscolex bacescui, Trichoma agigensis etc., numeroase noi pentru Marea Neagră : Ampliiascella subdebilis, Psylocam- ptus minutus, Trichoma nematoides etc.). Indexul de difuziune cel mai mare la nisip după dominanta cenozei Aloidis îl ating: Streblus (Rotalia), Discorbis (100%), Canuella perplexa (92,85%), Dctinosoma,Microarthridion littorale, Harpacticus flexus (71,43%), Ameira, Acartia, Paratheltris (64,28%), Leptinogaster histrio, Citerideea, Asellopsis etc. (aproape 60%). Dacă analizăm succint pe grupe aceste microbentonte. vedem următoarele. Ciliatele bentale petricole sau din lacurile paramarine au făcut recent obiectul unor studii susținute ale lui 1. Ț u c u 1 e s c u (46). El nu numai că a descris zeci de specii noi pentru știință, dar a fost primul care le-a supus unui studiu comparativ ecodinamic (47). Ciliatele psamobionte, menționate doar sporadic de Ț u c u 1 e s c u sau, L e p ș i, au făcut între timp obiectul unui studiu comparativ atît ca distribuție în lungul plajelor româuești, cît și ca desime, adaptări, ecologie (40). A. Petran citează astfel 48 de specii tipic psamotalasobionte, multe noi pentru Marea Neagră. Poraminiferele constituie un element important nu numai al holo- cenozei Aloidis, ci și al întregii platforme continentale românești pînă- la peste 100 m adîncime. Ca forme mai stenohaline, este firesc ca compoziția lor specifică să crească pe măsură ce coborîm către sudul Mării Negre : 13 specii în lungul țărmului românesc, 16 în lungul celui bulgăresc și 37 în preajma Bosforului (14). Cantitativ însă, pe primul loc se situează Streblus beccarii (L.) și Discorbis vilardeboana karadagica Dolg. et. Pauli la fundurile de nisip, Lagena spre limita vieții și miliolidele la fundurile pietroase. La fundurile nisipoase, foraminiferele pot da densități de pește 10 000 000 la m2: chiar dacă socotim numai 10% vii, încă obținem o biomasă de peste 100 — 200 g/m2. Sînt stațiuni însă în care numărul foraminiferelor întrece orice închipuire : 76 000 000 la m2, în compoziția cărora domină formele tinere de Streblus și Discorbis (sub 200 a); socotind la 0,04 mg greutate un astfel de individ, obținem o biomasă care trece de 300 g/m2, cifră record pentru un grup de microbentos. Or, se știe că aceste foraminifere sînt absorbite o dată cu granulele de nisip de toți bentofagii, dar și de unele moluște, cum sînt retusele, cu dinți puternici faringieni (8). Din acest singur exemplu reiese clar importanța formelor mici bentale în hrana așa-zișilor „limivori” sau „psamofagi”. Desigur că valoarea nutri- tivă a foraminiferelor nu are aceeași importanță ca cea a copepodelor sau a altor crustacei ori a nematodelor și polichetelor mici în hrana peștilor, dar ea este cel puțin egală, păstrînd proporția, cu cea a moluștelor față de Crangon sau de miside în hrana peștilor mari. Pe malurile nisipoase predel- taice abundă Protohydra leukarti (30). Nematodele psamobionte, deși mici (sub 1 mm cea mai mare parte) și cîntărind abia 0,003 — 0,0047 mg bucata, rolul lor în economia funduri- lor marine respective trebuie să fie deosebit de însemnat, aceasta și pentru faptul că nu lipsesc de nicăieri (coeficientul de difuziune : 100%) și pentru 418 M. BĂCESCU 4 ' \ CERCETĂRI ROMANEȘTI PRIVIND MICROBENTOSUL M. IșTEGRE 419 faptul că depășesc ușor 1/4 milion/m2, ca o biomasă ,de pește ,1 g/m2, șl chiar un. milion/m2, cu biomasă de peste 5 glm2 (1), (9), (13), (38). Printre speciile psamo.talasobionte principale se numără ’ȚEnoplns litțpralis, Saba- , iiem sp. ș.a. 5 \ z : mai puțin, abundente, dar ating și ele, la nisip, cifre,de,peste 2 obo/m2, Kinoricii sînt abundenți, mai ales în mîzga de alge a ,, fundului pietros și în mîlurile nisipoase dimfața gurilor Dunării; îh primul . : loc abundă Eetiinoderes dujardini, în al doilea Pycnopbyes^ ponticus și kudmsis. în cele 60.0 de stațiuni cantitativele, microbentos analizate, densitatea.cea mai ma^ atinsă de aceste microbentonte a fost de 7 980 expl./m2 (7), (13). 16), (17), majoritatea forme mici de numai 2—10 p,. Aceste forme g* /bentale reflectă mai bine caracterul salmastru al sectorului nordic al \ \ litoralului românesc de cît o fâce fitoplanctonul, mai mobil, dominat de forme'larg rășpîndite. De altfel și mîcrofitobentosul ia pârte activă la ;^.pformarea fitoplanctonului litoral: după furtuni găsim pînă la 50% forme ■irbentale ridicate chiar de la 10 m adîncime. , z «'<. Microfitele bentale joacă un rol de frunte în hrana multor animale li- Horale „bentofage’’, dar mai'cu seamă în hrana moluștelor,mum au dovedit-b d e a n u și M. T. G o m o i u (18). Ei găsesc 92 de specii de alge, 'majoritatea formă mici, care nu trbc de 10 (j. (între carp 75 de diatomee) 'C în hrana a 10 specii: Aloidis, Venus, Ângulus, Mesodesma, Irus, Bydrobia O '' ș.a.; majoritatea?hranei lor o formau 78 de specii de diatomee (84,77%), M'A’ 10 specii de dinoflagelate(10,87%),restul Chlorophyceae,Cocc.olitbopiioridae / și sillicoflagelate. Hrana acestor moluște reflectă foarte bine microfloră de ,1/% sezon, cu toate că în jurul lor abundă specii, uneori dominante, care nu pV"' apar de loc în stomacul lor. Astfel, în timpul iernii domină îh; hrana lor ’Melosira distona, element pnncipal de?,mîbrofitobentos, și Thalăssiosira tx-'-'il'subsalina sau Bxuviella cprdâta, dominante în planctonul din toată grosi- mea\ apei; lipsesc'însă forme comune care' dau; „înfloriri” fSc'eletpne'rna -poytdtum, Detonula confer^aced etc. sau speciile de Chaetoceros, BMsoso- 420 M. BĂCESCU 6 lenia, Ceratium și chiar Nitschia, destul de comun). Deși posibilitățile de deplasare ale lamelibranhiatelor sînt mici și, în consecință, hrana ingerată este cea dimprejur filtrată pasiv, se constată totuși o clară selectivitate a algelor ; operația are loc, desigur, la nivelul filtrului branhia!, care oprește trecerea formelor aciculare șan cu asperități. La moluștele petricole ori loessicole (Mytilus, Irus, Bamea), tot microflora bentală abundentă le formează hrana. Deosebit de important este faptul că în hrana lui Aloidis, formă de bază dominantă în nisipul fin, abundă masiv microfitele bentale (75%); la Angulus exiguus 85%, la Cardium edule 100%, la Mytilus 85%, la Bamea candida peste 90%. Hydrobia, care „paște” activ pe nisip, are exclusiv numai diatomee centrice în hrană (mai ales Coceoneis sculellum și Amphora. coffeaeformis, ca și Cardium și Angulus). Unele specii de pești, cum sînt micii guvizi de nisip (Pomatoscbistus microps, Callionymus belenus, tinerii de Pleuronectes flexus}, au hrana de bază formată din harpacticizii și ostracodele de nisip ; alte specii, cum e Blennius sanguinolentus, pasc pe pietre centimetri cubi de alge pe zi (Băcescu). CONSIDERAȚII GENERALE în studiile lor asupra vieții mărunte de fund, autorii români au căutat să urmărească cît mai precis dinamica proceselor biologice mai ales în zona de 0-30 m, cea mâi activă producătoare de viață și zona principală de pescuit românesc. S-au stabilit pentru multe specii interdependențele dintre ele și mediul biotic și abiotic; s-au stabilit, de pildă, migrațiuni nu numai pentru moluște, ci și pentru harpacticizi (Canuella, Ectinosoma); reproducerea, creșterea, aceasta prin urmărirea sistematică, periodică a principalelor ecosisteme marine plancto-bentos, uneori chiar pînă la scara bacteriilor (48), (49). S-a stabilit astfel acțiunea fertilizantă exercitată în lungul litoralului românesc nu numai de apele Dunării, ci și de lacurile literale, de exemplu, cînd curentul de nord este mai slab, apele Tăbăcăriei și lacului Siutghiol sporesc cu elemente dulcicole planctonul și bentosul sectorului nisipos veșnic în frămîntare, în care procesele de distrugere- refacere a vieții se succed într-un ritm rapid și aparte tocmai înperioada cînd el este sărăcit de furtuni. S-au întrevăzut deja schemele unor ciclici- tăți (condiții hidrologice, migrațiuni chiar pînă la scara microbentontelor (9), (13), apariția larvelor meroplanctonice, ponta și ieșirea larvelor și puilor multor pești, toate elemente ce permit bune corelații cu pescuitul). Tot pe baza microbentontelor .s-a stabilit o cenoză nouă pentru Marea Neagră, cenoză periazoică (3), (15), cu dominanța foraminiferelor Lagena, hidrozoarelor Bougamrillea, nematodelor Spirina para^sitifera etc. (3). Nu numai viața produsă activ pe substrat, datorită sărurilor biologice ale Dunării, ci și elementele căzute de sus — fitoplanctonte ce-și petrec acolo ultimele ceasuri de viață, detritusul, planctonul larvar de origine bențonică, revenit ca pui de fund etc. — asigură permanent asocia- țiilor bentale psamice, abundente materii organice ușor asimilabile. Sînt ani cu densități excepționale în bentos (de exemplu 1962), densități asigurate direct de exuberanta dezvoltare ă microbentosului. Nisipurile cu Aloidis formează în apele românești un ecosistem complex autohetero- 7 CERCETĂRI ROMÂNEȘTI PRIVIND MICROBENTOSUL M. NEGRE 421 trof după clasificația lui Skadowski (1955), datorită și bunei sale aerisiri și luminări pe lîngă considerentele văzute mai sus. Această unitate poate dezvolta o respectabilă cantitate de energie, reprezentată prin, bogăția de organisme și rapida succesiune a generațiilor de microfloră și microfaună, ca să nu mai vorbim de microorganisme, formînd astfel o hrană căutată nu numai de peștii adulți, pelagici și bentali (sturioni,, clupeide, pleuronectide, gobiide, blenide etc.), ci mai ales de larvele și de formele tinere (chefali, sturioni), care „pasc” sau absorb literalmente acest nisip în care foiesc cu milioanele/m2 diatomeele, nematodele, copepo- dele, formele tinere de bivalve (pînă la 145 000 de tineri Aloidis Im2 în sub- cenoza Aloidis rbotalia). în Marea Neagră, și în mări în general, planctonul și bentosul nu reprezintă unități izolate ermetic, separate mai ales în zonele puțin adinei, unde cenozele fundului sînt influențate de valuri și de curenți; între ele există un schimb permanent între microfauna și microflora de fund și microfauna și microflora apei de deasupra : un procent care merge pînă la 30 din diatomeele bentale apare și în fitoplanctonul întregii zone literale pînă la 2—30 m adîncime; un număr mare de diatomee planctonice apar amestecate printre cele de fund direct sau în hrana peștilor bentali. Micro- fitele planctonice se amestecă într-un procent variabil cu cele bentonice prin jocul valurilor și curenților, factor pe cît de activ, pe atît de capricios în sectorul marin influențat de apele Dunării. Bentontele principale de aici (Aloidis, Mytilus și alte bivalve, apoi policheții Bal anus etc.) au progenitură planctonică, care uneori dublează sau chiar triplează biomasa planctonului în anumite sezoane (41), (44); formele larvare care au scăpat de consumul peștilor vin apoi să înlocuiască sau să sporească fauna bentală. Multe harpacticide chiar .îngroașă deseori planctonul cu numărul lor mare (31). Dacă facem acum un bilanț sistematic, constatăm că în cursul studiilor recente s-au stabilit pentru apele românești ale Mării Negre 160 de specii de microzoobentos și 150 de microfitobentos, care nu figurau în nici una dintre listele faunistice anterioare. Printre acestea, multe, sînt specii noi nu numai pentru Marea Neagră, ci și pentru știință. Astfel, din 20 de nematode aflate 3 sînt noi pentru știință. Din 35 de ostracode 8 sînt specii noi (19) —(22). Din 6 oligochete 2 sînt noi, din 40 harpacticide (42) 12 au fost descrise acum pentrri prima oară etc. Toate aceste specii au.fost studiate din punct de vedere calitativ, cantitativ și ca dinamică sezonieră. Studiul microbentosului a fost extins de oceanologii români și în estu7 are (34), (43) sau în lagune, ca și în sectorul prebosforic (.14); în ultimul loc s-au găsit peste 30 de animale mărunte necunoscute pentru Marea Neagră, între care și specii noi (Pontotanais boreeai Băc.). Se continuă urmă- rirea dinamicii sezoniere a microfitobentosului alături de microbentosul, care este foarte căutat de puii tuturor peștilor cu importanță comercială de la noi. Dovadă că acolo unde e mai abundent microbentosul (zona Aloidis, zona petricolă cu mîzgă de diatomee) abundă și puii peștilor planctonici sau bentonici. Acest studiu nu numai că este important din punct de vedere practic — microbentosul ridică troficitatea sectoarelor unde abundă— ci și din punct de vedere teoretic, ridicînd o sumă de probleme de bio- logie generală, încă prea puțin elucidată: migrațiunea sezonieră pe o scară impresionantă pentru talia lor, constatată la moluște, copepode, 9 CERCETĂRI ROMANEȘTI PRIVIND MICROBENTOSUL M. NEGRE 423 422 M. băcescu 8 etc.; adaptările variate Ia mediu forma lanceolată și purtarea progeniturii sau un buchet de larve în jurul abdomenului la Ectinosoma intermedium Marcus, bizara formă a apendicelui la Tegastes elenae ce-i permite nu numai să se mențină pe filamentele de sub pietre, ca un om pe stîlpii de telefon, ci să execute și salturi gigantice de pe un filament pe altul; adaptarea dia- tomeelor și protozoarelor ciliate la viața endopsamică. Iată deci o sumă de rezultate și de probleme noi pe care le-a oferit cercetarea vieții mărunte de pe fundurile Mării Negre; pentru toate acestea noi socotim foarte important studiul microfitobentosului, lucru care a fost arătat, de altfel, de noi într-un referat susținut la al doilea Congres interna- țional de oceanologie de la Moscova (iunie 1966); microbentontele nu mai trebuie deci neglijate, mai ales de către acei ce determină troficitatea diver- selor bazine marine. 37. Paladian Gabriela, Rapp. Proces-Verb. C.I.E.S.M.M., 1963, 17, 2, 207 — 270. 38. Trav. Mus. „Gr. Antipa”, 1965, 5, 17 — 24. 39. Paladian G. et Andheiescu I., Trav. Mus. „Gr. Antipa”, 1963, 4, 167 — 173. 40. Petran Adriana, St. și cerc. biol. Seria biol, animală, 1963, 15, 2, 187 — 197. 43. 44. 41. Petran A. et Gomoiu M. T., Rapp. Proces-Verb. C.I.E.S.M.M., 1965, 18, 2, 467-9. 42. Por Fr., St. și cerc, de biol. Seria biol, animală, 1959, 11, 4, 347 — 368. - Trav. Mus. „Gr. Antipa”, 1960, 2, 97-143. Porumb Florica et Porumb I., Revue roumaine de biol. Serie de Zoologie, 1965, 10, 5, 45. 46. 47. 48. 49. 361-372. Șerban M., Lucr. Staț. Zool. Marine Agigea (volum festiv), 1959, 259 — 302. țuculbscu I., Arch,Protistenk., 1962, 106, 1 — 36. — Biodinamica Lacului Techirghiol. Edit. Acad. R.S.R., 1965, 525 p. Zabma M„ Rapp. Proces-Verb. C.I.E.S.M.M., 1963, 18, 3, 675-678. - Rapp. Proces-Verb. C.I.E.S.M.Kl., 1963, 18, 3, 679-686. BIBLIOGRAFIE 1. Băcescu M., Bul. I.G.P., 1957, 16, 2, 69-82. 2. 3. 4. 6. 7. Băcescu 8., Băcescu 9. Bacesco 10. 11. Hidrobiologia, 1961, 3, 17 — 46. Rapp. Proces-Verb. G.I.E.S.M.M., 1963, 17, 2, 107-122. Colloque Goni. Benthos, C.I.E.S.M.M., Marseille, 1963, Monaco, 1965, 49 — 62, St, de hidraulică, 1965, 9, 137 — 149. Bibliographie roumaine de la Mer Noire, Ed. Comis. Nat. UNESCO, București. 122 p. M. și Băcescu Eliza, Corn. Acad. R.P.R., 1956, 6, 4, 543 — 549. M. și Caraion Francisca-Elena, Com. Acad. R.P.R., 1956, 6, 4, 551 — 553, M. et collab., Trav. Mus. „Gr. Antipa”, 1957, 1, 305 — 374/ Trav. Mus. „Gr. Antipa”, 1963, 4, 123 — 147. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29. Bacesco M. et Gomoiu M. T?, Colloque Com. Benthos, C.I.E.S.M.M., Marseille, 1963,Monaco, J 1965, 35-37. j Bacesco et collab., Trav. Mus. „Gr. Antipa”, 1965, 5, 33 — 82. f Băcescu și colab., Ecologie marină, Edit. Acad. R.S.R., București, 1965, 1, 344 p. 4 Bacesco et collab., Archives Oceanogr. Limnol., Venezia, 1959, 11 (supplemento), 63 — 74. I . — Rapp. Proces-Verb. G.I.E.S.M.M., 1960, 15, 2, 55 — 64. ' ( Bodeanu N., Rapp. Proces-Verb. C.I.E.S.M.M., 1961, 16, 2. | — St. și cerc. biol. Seria, zoologie, 1964, 16, 6, 553 — 563. j Bodeanu N. et Gomoiu M. T., Revue roumaine de biol. Sărie de Zoologie, 1964, 9, 3, I 212-222. . ' ■ 'I Caraion Francisca-Elena, Com. Acad. R.P.R., 1958, 9, 3, 265 — 273. Ș - Hidrobiologia, 1958, 1, 89-101. : ' 1 — Revue de biologie, 1962, 7, 3, 437 — 449. « — St. și cerc. biol. Seria biol, animală, 1963, 15, 1, 45 — 63. b Dumitresco HelLne, Trav. Mus. „Gr. Aritipa”, 1961, 3. j Gomoiu M. T., Rapp. Proces-Verb. G.I.E.S.M.M., 1963, 17, 2, 123. — Colloque Com. Benthos, Marseille, 1963, Monaco, 1965, 45 — 48. i Gomoiu M. T. and Muller G. I., Revue de biologie, 1962, 7, 2, 255—271. ? Jakubisiak St., Ann. Sc. Univ. Jassy, 1931, 24, 387 — 402. Lepși I., Mem. Șt. Ăcad. Rom., 1930, 12, 176 p. , MAcarovici N. și Cehan-Ionesei Bica, St. și cerc. biol. Seria biol, anim., 1961, 13, 4, . 517-533. 30. Marcoci G., Bul. Inst. Cerc. Pisc., 1956, 15, 2, 95 — 98. 31. Marcus Amelie, Trav. Mus. „Gr. Antipa”, 1960, 2, 165 — 175. 32. - Vie et Milieu, 1963, 14, 4, 33. — Trav. Mus. „Gr. Antipa”, 1965, 5, 83 — 98. 34. Marcus A. und Por Fr., Acta Musei Maced,Scient. Nat., Skopje, 1961, 7, 6 (66), 105 — 125. 35. Mărgineanu Carmen, Hidrobiologia, 1959, 1, 55 — 60. 36. Muller G. I., Rapp. Proces-Verb. C.I.E.S.M.M., 1965, 18, 2, 139-142. 8 — e. 3850 VWezvoltarea cercetărilor hidrobiologice !£ - ,ÎN REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA * . Ân , L. RUDELOR membru corespondent al ACADEMIEI REPUBLICII ;s‘OCIALISTE'ROMÂNIA/ ; < O U.U- ? Hidrobiologia. este o Știință relativ tînără. ■ Ea' s-a •dezvoltat abia ■Wipă ce s-au cunoscut în marp parte animalele Și plantele de apă și după ^1,'s-a văzut că și în apă viața eSte orînduită după legi naturale, așa cum Teste drînduită pe uscat. ' ' ' T Â Â " ' O ' După mediul în care se desfășoară cercetările,■ hidr bliiblbgia âe împarte j [IK'două ramuri principale : bOeanol ogia (știință despre viața în mări și ocea- Ln'ej'.și limnologia (știința despre viața în apele dulci). . / I 1?^? Deși hidrobiologia este o știință relativ tînără, ea are în țara noastră r^bogată tradiție, grație activității prodigioase ă uiior oameni de știință r. Antipa, Emil R a c o v i ț ă,-P . B u j o r. lonB'Orcea '• Și'a discipolilor lor. \ '■ - : ?' , . : > Primul explqratbr biolog al Oceanului Antarctic a fostE m i 1 R ac o- J*Y.i ț ă, care a luat parte la expediția navei „Belgica” între'anii 1897 Și SU899. Lucrările sale asupra biologiei balenelor, focelor și faunei Mării ATediterane sînt studii de bază, valabile și azi. • - ? ? WĂ‘\'în țara noastră, G r i g o r e A n t i p a a pus bazele cercetării &mtabbiologice, fiind un deschizător de dramuri nu numai pentru știmțâ ^^mănească, ci și pentru știința universală. Grigore Antipa și-ă dirijat .Muar'de la început activitatoa către două țeluri r studiul Dunării'și al ^^rii Negre, cuprinzînd astfel tot domeniul hidrobiologiei. Călătoria sa Miînțifică în jurul Mării Negre (1893) s-a soldat pentru prima dată cu un Tinatorial prețios zde dragaj,- depus la 'Muzeul de istorie naturală ,, Gr. Am Acest învățat a studiat pentru prima dată biologiajclupejdelor șva r^urionilor din Marea Neagră și a pus 'babele studierii mecanismului pro- Tdțucției biologice a Mării Negre. Aceste studii de brientare:asupra întregii scorni românesc ăl filării Negre s-au intensificat după înființarea I$în l926. a stațiunii de cercetări marine de la Agigea (fondator prof. I: B o r^i f>^a) și a Institutului biooceăno^rafic iConstânl a (fondator prof,; G r. Antipa) în 1932. • 7--------- ‘ Lucrare publicată ?i în ,,RevUe'. rbuinăinft ,:de2biologie P 351 — 357 (în limba germană). ...„i; B ST?ȘI CERC. BIOL, SERIA ZOOLOGIE T. 18. NR. 5 P. 425-480, BUCUREȘTI, 1964 426 L. RUDESCU 2 DEZVOLTAREA CERCETĂRILOR HIDROBIOLOGICE 1N ROMÂNIA 427 Cercetările efectuate în această perioadă se încheie cu lucrările prof. B o r c ea, care studiază migrațiunea peștilor litorali, faciesurile și bio- j cenozele din Marea Neagră și stabilește răspîndirea faunei relicte, mai ales a ] guvizilor (1926—1936) și cu lucrarea monografică asupra Mării Negre (1941)) alui G r i g o.r e A n t i p a, precum și aceea a lui S. C ăr ă u ș u asupra, amfipodelor ponto-caspiee (1943). Au urmat pîteva lucrări asupra? peștilor și curenților la litoralul/ nostru (Z. Popovici și N. Gavrilescu), iar Cercetări românești mai complexe în Marea Neagră au fost începute abia în 1954, prin studiile, cooțdonațe .de ? M., Bace seu - asupra stabilirii cantității de organisme/ -repartizate pe.îi^ platformă continentală românească. ' - Studiilâ dihM^eâstă perioada (19M-^ efectuate întîi în cadrul Comisiei de hidrologie a Academiei, apoi în cadrul Laboratorului . de oceanologie al Institutului de biologie „Tr. Săvulescu”, îh colaborare, cu I.C.P.P. și cu Stațiunea de cercetări marine a acestui institut, precum și cu colectivul;de .biologie..marină, a, Mnzeului,. de istorie naturală „Gr. Antipa”. Ele au îmbrăcat studiile și cercetările asupra variațiilor anuale și chiar lunare ale vieții din sectorul nisipos al Mării de la Nord de Constanța. Dezvoltarea științelor bceanografice din. țara noastră se poate vedea wj^3in numărul publicațiilor apărute/cu conținut oceanografie. în ultimii B^20',de ani s-au publicat mai multe lucrări decît în toată perioada dinainte., E Aline apreciate și la nivel mondial. Patru, specialiști din țara noastră au B^fCsfr solicitați să colaboreze la determinatorul faunistic al Mării Negre ■p2editat de Academia U^ 1 1 Științele oceanografice se prezintă deci în țara noastră ca o ramură științifică în plina dezvoltare. Același lucru se poate:constata și la dezvoltarea științelor limno- (\10gice din țara noastră. Primul ei precursor, G r i g o r e Antipa, a ^ifs'bazele studierii mecanismului producției biologice a apelor-Dunării 5/Și^Deltei Dunării, relevînd rolul important pe care-1 joacă lunca ipunda- Oilă a Dunării în producția piscicolă, și a fost primul român care a studiat ^M^niod profund biologia peștilor din țara noastră. Stațiunea de cercetări , ȘffiiȘrobiologice de la Tulcea, înființată. de el, a fost prima stațiune cu W^emenea profil din țara noastră. . F. ț Cercetările sale au constituit baza dezvoltării limnologiei românești. 7 Și Emil Bac o v i ț ă are meritele sale pentru știința limno* //logică. Studiind fauna apelor subterane și a peșterilor, acest mare învățat a //creat e știință nouă, „speologia”, în care cercetările limnologice joacă un liiidacurilor salmastre Bazelm, redînd mai ales situația piscicolă a acestuia ,(1930-1936). ' ’ . ' /•M ’ Limnologii care au urmat acestor ■ mari învățați, discipoli ai lor, ca : Jțucrareai cțer^ vieții acestui sector din 1957 a fost distinsă pu -premmi ,,J3mil„Bacoviță” al. Academiei și prin ,aceasta s-a stabilit pentru/prifnă,dața la,noi în țară, (Iar și pe plah inohdial, troficitatea excep- țională a sectorului nisipos marin de la Nord de Constanța și a rolului său important în producția de pește, a Mării Negre.. ' ' ' . Lucrările .publicate ;în acest timp,: ca- șLcele dimperioada 1960—1966 asupra dinamicii fițQȚi.și;ZQopțalngțopuW maCrobentbsului ■Apvățat. ipicr.ofito- și microzoobentosuiui,,,au furnizat .elemente pentru prognoza ' P* pescuitului:în>acest.sector akMării,Negre, pentru determinarea cantități- . îr6. - A. . ..... lor de materiale trofice și a bazei de tirană pentru pești. Concluziile în ț-sărat, iar I on B or cea a cuprins m studiile sale și biologia complexu- aceasta privința smt foarte optim1 ste, astfel incit sectorul romanesc și, alături.de acesta,;Cel al:sectorului'Q.deșa. se ;preziptă ca cele mai bogate din Marea Neagră. : - v. / , . Cartarea . principalelor , grupe de animale, a asociațiilor .de viață animală și vegetală din sectorul românesc al Mării Negre, evaluarea potențialului: fiecărei: asociații (de viață ca. verigă îii lanțul trofic (fitoplânc- .ton, zpoplancton, ;cenozele de fund cu Phyltț)pli,ora, cu midii, cu școicuțele de lAloiâift-pși Sarnea în zona litorală) este prima, dp, acest fel și permite, /prin calcularea suprafețelor marilor asociații de fund, să se tragă concluzii asupra capacității, de producție a întregului sector.5 Unele dintre aceste rezultate vor, sta la baza pentru crearea mior noi industrii în țara noastră, ca valorificarea algei Phylldphora (prin agaroizi) șira midiilor (conserve, făină de pește etc.). Din pubet/de; vedere științific,: studiul. calitativ, și cantitativ/ăl. bpntosului ne^a. plasat în actualitatea cbrcetârilor mondiale, de acest gen,: iar ^celelalte cercetări efectuate și în curș1de efectuare, între care, trebuie ■ relevătei în speciaL cercetările fiziologice asupra peștilor și nevertebratelor din Marea Neagră efectuate de acad. E. P o r a -și colectivul săii de lucru,' se încadrează în indicațiile Congresului al IX-lea al P.C.B. de a se valorifica apele și resursele acestora în vederea sporirii bazei de hrană a .populației, găsirea de noi obiective industriale Și ridicarea științei românești la nivel mondial. deosebit, ducînd la descoperirea unui număr mare de specii noi și a ^țulbr- fenomene biologice deosebite. Actualmente toate țările civilizate -^o’sedă institute de speologie/ în care se continuă tradiția marelui nostru py, Paul Bujor, în lucrarea sa asupra lacului Techirghiol,, a determinat K pentru prima dată lâ noi îri țară viața și fenomenele ei într-un mediu w z. h'Xiir» 4-, înv T n n TJ rx v» n r» r» mvnY'Tnci in o+ndiiln onin o-î T\i r*I o novn-nlA-cm -/O. Motaș, Th. Bușniță, M. B ă c e s c u, S. ■ O ă r ă u șu, N. h^Gjavrilescu, O. S. A n t o n e s c u, I. L e,p ș i, L. Budescu, $. Leonte, V. Enăceanu, V. Leopte, N. Botnariuc, '"Tr. Or ghid an, L. B o t o ș ă n e a n u etc., și întreaga școală de 1 dimnologi s-au dezvoltat pe făgașul lăsat de marii noștri antecesori. fffy Actualmente științele limnologice au luat un avînt deosebit în țara bîoaștră. ' ''Dacă ne gîndim că acum 20 de ani numai, Institutul de cercetări /pjscicole și Stațiunea sa de la Tulcea aveau preocupări în domeniul limno- ^î^giei, iar astăzi există 15 institute, laboratoare și stațiuni care se ocupă Wu studii limnologice în țara noastră, ne dăm seama de ritmul de dezvoL ?^re a acestei ramuri de știință a hidrobiologiei în regimul socialist. Dacă primele cercetări limnologice se îndreptau spre inventarierea ‘animalelor și a plantelor apelor noastre, fără care mi se pot determina și constitui biocenozele respective, îmbrățișînd mai tîrziu și studiul ecologic \ Și'răspîndirea geografică a viețuitoarelor apei, studiile limnologice actuale z folosesc o serie de discipline, ca: geomorfologia, litologia-, pedologia, ^shidrogeologia, hidro-' și geochimia, climatologia, fiziologia ețC., în vederea *■’explicării fenomenelor vitalezale șapelor noastre, fie ele naturale, fie create i-„ de mîna omului. ‘ . 428 L.' RUDESCU' 4 W'-v'7 . ‘ i V . DEZVOLTAREA CERCETĂRILOR HIDROBIOLOGICE ÎN ROMÂNIA 429 Astfel, rîurile țării au fost puțin Studiate în trecut din punct de 1 ’ținei seama de eventualele modificări ce vor surveni în urma construirii VenerA limnnlnaip nerintele narfÂrii Inr hinlncine în vn/Iovon. Honisfării ! /' j.___ta____x__ , vedere limnologic. Cerințele cartării lor biologice în vederea depistării zonelor infestate cu ape reziduale și construirea viitoarelor baraje hidro- energetice au creat necesitatea studierii limnologice a unei serii derîuri, ca Bistrița cu afluenții săi, Cibinul, Jiul, Valea Draganului, Valea Iadului, Sîmbăta, Argeșul, Izvorul Argeșului, Oltul, Călmățuiul, Șiretul, Someșul, Cerna. Dezvoltarea industriilor și, ca urmare, poluarea apelor prin reziduuri industriale au pus problema cercetării rîurilor sub aspectul lor natural și Cel determinat de influența deversărilor. I.O.O.P., C.S.A. — Ciurel, Institu- tele de igienă și secția de hidrobiologie a Institutului de biologie „Tr. Săvulescu’’ au întreprins studii adîncite'asupra unei serii de rîuri poluate (Ar d el e a n u, S t. G o d e a nu, Măîăcea, Vaicum, Buș- niț ă, E n ă o e anu, Z amf ir, Br e z e ânu, Marin es eu, P r u- n e s c u - A r i o n, Elian etc.), stabilind influența deversărilor asupra. ipra ecologiei diferitelor grupe de organisme și asupra: ^unca sa muridabi a și în de ta. o. 'o™ Cercetările în domeniul ihtioloeii biologiei rîurilor, asupra ecologiei diferitelor grupe de organisme și asupra productivității biologice a. acestor 'ape. ' Studiile asupra organismelor din biofiltre și asupra nămolului activ (V ai cum și G ode a nu) completează aceste studii, ducînd la aplica- rea unor metode moderne în cercetarea apelor poluate. < Astfel s-a ajuns în scurt timp la depistarea zonelor poluate și ia înlăturarea în mare parte a urmărilor produse de efectul deversărilor prin luarea măsurilor pentru epurarea apelor reziduale prin instalații speciale’ la fiecare fabrică. , . O deosebită atenție s-a acordat studiului Jimnologip al Dunării, pentru studiul căreia există o: convenție internațională încă , din 1956, respectată de toate țările riverane. - în cadrul acestei convenții^ toate țările riverane au început intense stndii asupra limnologiei Dunării, concretizate în publicarea a peste 100' de lucrări, privind atît sectorul, românesc al Dunării, cît și celelalte sectoare de la izvor pînă la sectorul românesc. Trebuie să menționăm aici lucrările E c. Pop e s c u, E 1. A r i o n, Șt. Drăgășanu asupra;planctonului Dunării din zona Porților de Fier și cele ale E c. P o p e s c u,' E 1. P r u n e s c u - A r i o.n și Ș t. Drăgășanu asupra bentosului,; care completează în mod fericit' lucrările începute de M. Băcescu asupra faunei bentosului din această , regiune (reg. Cazanelor). z / : Lucrările care se ocupă cu sectorul mijlociu al Dunării, efectuate de’ Th. Bușniță, V. Enăceanu, Gh. Brezeanu, V. Mari- hescu, M. Olt ean, au arătat influența deosebită pe care o exercită zona inundabilă a Dunării și rîurile afluente asupra caracterului hidro- biologic al fluviului. Influența fluviului asupra lacurilor din zona inunda- • bilă au ^arătat-o lucrările lui A. P o p e s c uG o r j și E. Costea,' cele ale lui G h. Breze a nu, El. Ar io n, V. Mar i n e s c u și V. Tă l ă u și cele efectuate de colectivul condus de prof. N. B o t n a r i u c. Pebaza acestor caractere hidrobiologice bine d eterminate și pe bazalu- crărilor lui T h. B u ș n i ț ă, R. Le o n t e, V. Leon te, N. B o t n ar i ne, V, Z i em i a nk o v s kN i c Ui e ș c u - Du y ă z șl Gh, M.irică, Th. Bușniță și V. Zinevici au stabilit o zonare ihtioecologică, care reflectă repartiția speciilor de pești în funcție de ecologia lor și care .baiajelor de pe Dunăre. Paralel cu studiile hidrobiologice complexe s-au efectuat și cercetări âsupra ecologiei unor grupe de organisme. ' Astfel, studiul algelor Dunării, a bălților din zona inundabilă și a Deltei’ Dunării (M. Oltean, M o r u z i, V a s i 1 i u) a contribuit la cu- ) țfipașterea fitoplanctonului calitativ și cantitativ • cel al rotif erilor din lunca ^liiundabilă (Dorolianțu) la cunoașterea unei părți a zooplanctohului f^eșțgi zone; studiul ecologic al oligocheților (T r. B o t e ar V. M a r i - ^pW'ou, Gh. B r ez e a nii), ' al policheților (V. M ar i n e s cu, V. eseu), al moluștelor (Grossu, P a1 a d i a n), al amfipodelor (E;î‘ A r i o n - P r U n e s c u și L. Elian) și al larvelor de chirono- B o t n a r i u c și colab.) a adus o contribuție importantă în ^cunoașterea bentosului și a caracterului biocenozelor acestuia fie în Dunăre, ^4 <•«<■» 4TI zi ZI V» T 1 ... H Cercetările în domeniul ihtiologiei și pisciculturii au cuprins în acest ^W^rvâl de timp variate aspecte, ca : reproducerea Și creșterea artificială a ■'/jqrapului, a cegii și a altor pești, mai ales a peștilor chinezești (T h. B u ș - ftfnILțt'ă, A. Nicolau, El. C o s t e a, N i c ul e s' c u - Du v ă z, G h. ^Mirică, E c. P op eseu, R. L eonte, V. Leonțe, Vl. Zie- ^lancovski etc.), studiul dezvoltării larvelor de Cyprinus, Leucas- Lucioperca, Pered (R. T e o d o r e s c u - L e o n t e și, recent, B r e z e a n u), studiul anghilei și gingiricei în Dunăre (V. Zine- ' Mei), studiul productivității biologice și piscicole a heleșteielor alimentate • x;cp apă de rîu (T h. B u ș n i ț ă și colab.), studiul faunei piscicole (P. i5B;ă'nărescu, C. 8. . Ant on e s c u). IjM;, De importanță științifică și, practică au fost studiile executate în ,f?,de)tă pentru cunoașterea hidrobiologiei complexe a acestei regiuni, impor- Mapte din punct de vedere științific și practic. pînă în 1945 am avut puține studii hidrobiologipe, pe care le Mdutorăm lui Gr. An tip a, V. Gr i m a 1 s c h i, I. L e p ș i, L. j^\odewald, R. Leonte și V. Leonte, VI, Hohor, după I. ^9(45 cercetările hidrobiologice âu luat un mare avînt în deltă, impulsionate ' în scopul valorificării resurselor acestor ape, al sporirii bazei de hrană a ? populației, al procurării de noi materii prime pentru industrie și al ridicării i științei noastre hidrobiologice. SPECII NOI DE COCCIDE PENTRU FAUNA REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA DE V. ROGOJANU 591(05) în lucrare sînt prezentate patru specii de coccide (Coccoidea-Homoptera) noi pentru fauna Republicii Socialiste România : Eriopeltis agropyri Borchs. și Leca- nopsis porifera Borchs. din familia Coccidae (Lecanidae), Planchonia arabidis Sign. din familia Asterolecaniidae și Rhizococcus agropyri Borchs. din familia Pseudo- coccidae. Unele dintre aceste coccide trăiesc pe graminee spontane, altele pe plante lemnoase ; ele sînt răspîndite în diferite localități și regiuni din țară. Din cercetările noastre asupra identificării și răspîndirii coccidelor pe teritoriul Republicii Socialiste România, prezentăm patru specii de păduchi țestoși {Coccoidea-Homoptera) : Hriopeltis agropyri Borchs., Leca- nopsis porifera Borchs. din familia Coccidae fLecaniidae), Planchonia ara- bidis Sign., familia Asterolecaniidae, și Rhizococcus agropyri Borchs., familia Pseudococcidae. Aceste specii sînt noi pentru fauna Republicii Socialiste România. 1. Hriopeltis agropyri Borchs. Femela matură este învelită într-un ovisacpîslos de culoare albă, lung de 9—14 mm. Corpul este oval-alungit, de culoare roșie-gălbuie, de aproximativ 7 mm lungime și 3,5 mm lățime. Trăiește pe partea superioară a frunzelor de pir {Agropyrum repens), în finețe naturale cu expoziție sudică. Am găsit 1—3 ovisaci pe cîte o frunză (fig. 1). în împrejurimile Stațiunii Dobrovițî din regiunea Cer- nigov, R. S.S. Ucraineană, s-au găsit pînă la 636 de ovisaci pe ma, iar pe o tulpină de pir 18—20 de exemplare (2). Această specie este cunoscută în Cehoslovacia și U.R.Ș.S., iar la noi am găsit-o pe pir într-o fîneață degradată din dealul Hatiș, comuna Apahida, la 29.IX.1962 și 14.V.1963, în dealul Vecaș G.A.S., comuna Valea Chintău, la 10.XI.1964, reg. Cluj, și la G.A.S. din comuna Vîrlez, raionul Tîrgu-Bujor, reg. Galați, la 8.VII.1963. 2. Lecanopsis porifera Borchs. Corpul este de culoare brună-gălbuie, lung de 2,5 mm, lat de 1,2 mm, ușor convex dorsal. Trăiește în regiunea coletului pe pir {Agropyrum intermedium), unde au fost găsite cîte 6—8 exemplare pe o plantă. ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 18 NR. 5 P. 431-432, BUCUREȘTI, 1966 432 V. ROGOJANU 2 < Fig. 2. — Planchonia arabidis Sign. Carapace Ș pe Hedera helix. Această specie este cunoscută în U.B.S.S., iar la noi am găsit-o g pe pir într-un sol luto-nisipos însorit la marginea pădurii Comarova de | lîngă Mangalia la 10.V.1963, pe Elymus sp. la Agigea la 6.V.1963 (leg. | I. Andriescu), reg. Dobrogea, de asemenea pe pir în dealul Vecaș | (G.A.S.), comuna Valea Chintău, la 10.XI.1964 și 11.IV.1965, reg. Cluj. | 3. Planchonia arabidis Sign. Are corpul piriform mai îngust la partea f posterioară și se găsește într-o carapace sticloasă și transparentă acoperită j cu peri mai deși în regiunea mediană de pe suprafața dorsală, precum și | pe margini. . I Este o specie polifagă, trăiește pe Centaurea, Teucrium, Thymus, | Verbascum etc. Noi am găsit-o pe tulpini, pețioluri, uneori și la baza frun- 1 zelor de iederă {Hedera helix); Țesuturile plantei din jurul insectei se hi- -J pertrofiază, formîndu-se în acel loc o umflătură circulară proeminentă, | cu o cavitate superficială în mijloc. Organele vătămate se îngroașă, se I deformează, apoi se înnegresc și se usucă (fig. 2). j Specia respectivă este cunoscută în Anglia, Cehoslovacia, Franța, I Italia, Turcia, U.B.S.S., iar în țara noastră am găsit-o pe iederă În : 1 Pitești, reg. Argeș, la 5.VI.1962; cimitirul din Timișoara, 20.IX.1963, | reg. Banat; cimitirul din Bistrița, reg. Cluj, 6.VII.1961; Constanța, VII. 1961, 1962 și 1963; Eforie-Sud, VII.1961, 1962 și 1963 ; Babadag, 10.V. 1963, reg. Dobrogea. 4. Rhizococcus agropyri Borchs. Femela matură este învelită într-un ovisac pîslos de culoare brună-roșcată spălăcită. Corpul este oval-alungit, și are lungimea de 2—2,5 mm și lățimea de 1,5 mm. Trăiește pe fața superioară a frunzelor de pir {Agropyrum repens) din fînețele naturale de pe terenuri în pantă cu expoziție sudică. Ovisacii sînt așezați unul lîngă altul. S-au găsit pe o plantă 30—60 de ovisaci | (fig. 3). Uneori această specie a fost găsită pe aceeași plantă în asociație i cu Eriopeltis agropyri Borchs. I Este r'ăspîndită în Austria, Cehoslovacia, Franța, Germania, U.B.S.S. 1 Noi am găsit-o pe pir într-o pășune degradată din dealul Hatiș, comuna 1 Apahida IV, VI. și IX.1962 și 1963 ; dealul Vecaș (G.A.S.), comuna Valea | Chintău, 10.XI.1964 și 14.V.1965, reg. Cluj; comuna Viilor, 8.VII. i 1963, și pădurea din comuna Hanu Conachi, r. Galați, reg. Galați, 10.VII. | 1963; comuna Lunca Banului, r. Huși, reg. Iași, 7.VII.1963. I BIBLIOGRAFIE 1. BOPKCEHHVC H. C., g>aywt CCCP nodomp. uepeeybi u uțumoenu (Coccqidea) ceMeucmco > | Mywucmbie uepee^i (Pseudococcidae), MocKBa-JieHMHrpajț, 1949, 7. 2. — ^>ayna CCCP, nodomp. Hepceghiu vj/umoenu (Coccoidea) cejueucmeo nodywew* . j Hugbi u jiooKHOuțumoeKu (Coccidae), MocKBa-JIehHHrpajț, 1957, 9. ; I 3. Rehacek I., Fauna puklic (Coccidae), Slovenska Academie, Bratislava, 1960. ( Centrul de cercetări biologice, 1 Cluj, Secția de sistematică, 1 ecologie și morfologie animală. S Primită în redacție la 24 noiembrie 1965. Fig. 1. — Eriopeltis agropyri Borchs. Ovisaci pe frunze de Agropyrum repens. Fig. 3. — Rhizococus agropyri Borchs. Ovisaci pe frunze de Agropyrum repens. SPECII DE HIPOBOSCIDE (DIPTERA) DIN FAUNA ROMÂNIEI DE I. BECHET 591(05) Autorul semnalează șase specii de hipoboscide, dintre care una, Omithophila melallica, este nouă pentru fauna României. La fiecare specie este arătată gazda, locul și data colectării, precum și răspîndirea geografică. Insectele hipoboscide, ectoparazite hematofage, sînt puțin cercetate în fauna României, deși unele specii comune sînt amintite în lucrări cu caracter parazitologic general. Noi avem în colecție și prezentăm în această notă șase specii, colectate de pe mamifere și păsări. Una dintre acestea, Omithophila metallica, este semnalată acum pentru prima dată pe terito- riul României. Cu excepția lucrărilor lui A. Z. L e h r e r (3) , (4), în nici o altă lucrare despre hipoboscidele din România nu sînt arătate locurile și datele de colectare a materialului. 1. Hippobosca longipennis Fabricius 1805 Parazitează pe cîine (Caniș familiaris L.). Acest parazit este răspîn« dit în sudul și estul Europei pînă în China, mai rar în Europa centrală (9). în România, H. longipennis a fost menționat ca existînd de către N. L e o n [6 ; H. canina]. Este o specie foarte asemănătoare cu Hippo- bosca eguina, care parazitează pe cai și boi. în colecția noastră avem 1 $ și 1 Ș, material colectat de pe cîine la Someșul Rece (reg. Cluj), 30.X.1965. 2. Lipoptena cervi Linn£ 1758 Această specie, răspîndită în toată regiunea palearctică, parazitează pe cerbi și căprioare. Există exemplare cu aripile foarte scurte, rupte, și exemplare cu aripile lungi, putînd zbura, care pot fi întîlnite libere în afara gazdelor amintite. ST. ȘI CERC. BIOL., SERIA ZOOLOGIE T. 18 NR. 5 P. 433-435, BUCUREȘTI, 1966 434 I. BECHET 2 I ' ' • . f ' Noi am colectat indivizi aripați, cu fileul entomologie, de pe tufe de 1 plante lemnoase din pădure. Probabil că în aceste păduri se găsea cel puțin | una dintre gazdele obișnuite amintite. în România, această specie a mai fost semnalată și descrisă amă- î nunțit de A. Z. L ehr er (4). . în colecția noastră avem 4 și 1 $, material colectat în pădurea ( din apropierea stațiunii Sovata (reg. Mureș-Autonomă Maghiară), 17.X. 1965, și 4 fâ, 1 Ș, colectat din parcul stațiunii Arcalia (reg. Cluj), 6.XI. ( 1965. ’ s jj 3. Melophagus ovinus Linnâ 1758 jț Este un hipoboscid complet apter, parazit obișnuit și frecvent pe | oi, unde se întîlnește împreună cu unele căpușe hematofage. în răspîndirea j. sa geografică, acest parazit nu urmează peste tot răspîndirea oilor. în regiu- | nile calde și umede sau în regiuni reci nu poate rezista în lîna oilor și ț moare. L în România, N. Leon (5), (6) semnalează această specie, descriin- | du-i cu amănunte aparatul bucal. De asemenea această specie este amintită j frecvent în lucrările generale de parazitologie veterinară. ( Noi am colectat 7 și 6 $Ș de pe oaie (Ovis aries L.) la Cluj, j 12.X.1955. p 4. Stenepteryx hirundinis Linne 1758 ( Parazitează- obișnuit'pe rândunica de oraș (Delichon urbica L.), dar se mai întîlnește pe Hirundo rustica L. și pe Apus apus, (L.). Prin acțiu- ( nea sa hematofagă, acest parazit epuizează în așa măsură pasărea-gazdă, j îneît uneori nu mai poate zbura. De cîteva ori am putut observa rîndunele f de oraș, invadate de 8. hirundinis, căzînd din zbor ca o consecință a ac- | țiunii hematofage a acestui parazit. J Această specie este răspîndită în Europa și în Asia de vest. în România, acest parazit a mai fost semnalat pe puii de vrabie i (Passer domesticus) de O. M a r c u (7). și pe Hirundo rustica L. de A. Z. tehrer (3). Noi am colectat de pe Delichon urbica (L.) 1 și 3 ȘȘ la, Agigea (Dobrogea), 1.VIII.1958, iar de la Cluj, de pe aceeași specie-gazdă ( 1/la 9.IV.1959 și 2$Ș la 22.VII.1964. L : ' L 5. Ornithomyia avicularia Linne 1758 Specie cu largă răspândire geografică. Aceasta se datorește și faptu- 5 lui că parazitează numeroase specii de păsări din grupe sistematice .dife- | rite. Uneori transmit de la o gazdă la alta alți paraziți mai mici (malofage, acarieni). | în România, N. Leon (6) amintește genul Ornithomyia, iar O. I Mar cu (7) specia O. avicularia, colectată de pe Demis apivorus (L.). | Noi avem în colecție următorul material: 1 $ de pe Milvus migrans I (Bodd.), colectat de la Reghin (reg. Mureș-Autonomă Maghiară), la 13.IX. | 3 SPECII DE HIPOBOSCIDE DIN FAUNA ROMÂNIEI 435 1956 ; 1 Ș, de pe Streptopelia țurțur (L.), Cluj, 6.VIII.1962 ; 1 5, 1 $ de pe Dendrocopos medius (L.), Cluj, 27.VI.1963; 1 3 ȘȘ de pe Picus viridis L., Cluj, 27.VI.1963; 10 Ș? de pe Bubo bubo (L.), Reghin, 14.IX.1964, și 1 Ș de pe Corvus cornix L., pădurea Hagieni (comuna Limanu, Dobro- gea), 22.VII.1965. 6. Ornithophila metallica Schiner 1864 Parazitează pe diferite specii de păsări și se întîlnește relativ rar. După O. Theodor (9), aria de răspândire a acestui parazit cuprinde părțile sudice ale regiunii palearctice, regiunea etiopiană și regiunea orientală. Noi avem in colecție 1 Ș, colectată de pe Pulica atra L., la Jurilovca (Dobrogea), 17.VIII.1962, și 1 $ de pe Qenanthe oenanthe (L.), la Topolpg (Dobrogea), 7.V.1964.1 ' Specie nouă pentru fauna României. BIBLIOGRAFIE 1. Falcoz L., Dipteres Pupipares, Faime de France, 1926, 14, 1 — 64. 2. Leclercq M., Hippt boscidae (Diptera) de Belgigue. Revision des Ornithomyia Eatreille, Bull. Inst. agron. Stat. Recii. Gembloux, 1962, 30 (3/4), 286--292. 3. Lehber A. Z., Stenepteryx hirundinis (Linni, 1761) (fam. Hippoboscidae), un dipter pupipar nou pentru fauna R.P.R., parazit pe rindunici, Comunic. Acad. R.P.R., 1959, 9 (8), 801-804. 4. Lehber A. Z., O specie nouă pentru fauna R.P.R., din fam. Hippoboscidae (Diptera), St. și cerc. biol. Șt. agric., 1960, 11 (1), 69 — 72. 5. Leon N., Insectele vătămătoare din România, Analele Acad. Române (Mem. Secț. St.), 1912, 34, 169-363 (Pupiparele, p. 305-307). 6. Leon N., Entomologia medicala, St. și cerc., Acad. Română, 1925, 9, 1 — 248 (Hippobos- cidae, p. 38 — 39). 7. Marcu O., Contributiuni la cunoașterea faunei parazitologice din România, Ecou de Codru, 1928, 2(8), 1-10 (Diptera, p. 10). 8. Soos A., Bâbtojâ legyek Muscidae Pupipare, Magyarorszâg Âllatvilâga, Akademiai Kiado, Budapest, 1955. Diptera, II, 15 (17), 1-20. 9. Theodor O. et Oldroyd H., 65-Hippoboscidae,\in E. Lindner, Die Fliegen der Palaearktischen Region, 1964, 8 (247, 250, 211), 1-70. 10. Wilson N., Records of Hippoboscidae (Diptera) from Indiana, J. Med. Ent., 1964, 1 (2), 128-130. Universitatea „Babeș Bolyai", Cluj Catedra de zoologie Primit în redacție la 24 mai 1966, ASUPRA A DOUĂ CAZURI DE ANOMALII LA HYMENOPTERAE (APIDAE) / : . DE ■ ' ■ G. OTURDĂRESOU ; 591(05) P|(U4ucrarca de față prezintă două cazuri de anomalii la insecte, găsite de noi la Ș? Eucera clypeata Er. (Hynienopterae Apiăae). Mai întîi, dăm descrierea acestor 8lAcazuri și apoi, pe baza lucrării monografice asupra anomaliilor la Hyrtienopțeroid,ea ,J. Balazuc (1), facem taxarea ambelor cazuri la categorii de anomalii sdăja cunoscute în lucrările de specialitate. , > : " ' ■- '• . ' ? ' .x,. ' \ /l, La 1 $ E. clypeata Er., prinsă de noi în plin cîmp la flori de lucerna saliva L.), în raza comunei Crîngu-Fundulea (r.Lehliu, reg. ofilești) Ja ai.yiiiseg, am găsit o anomalie ,1a antena dreaptă. Lâ aceasș , ,c«^s-ul șipeiZweZZîts-ul sînt, nor- ; J^oa și restul antenei, de la articol. ; ®Ț,«și 3 (inel.) și de la 5 la 10 (inel.) ■Wf^^Zw-ului. între articolele 3 ^WÎ6ă): la partea superioară a am enefeiexistă un neg (fig. 1), care îm- janăsm baza articolului 4, intră făbhizătura de articulație apicală fiului 3. Articolul 4 este și el IgM^modificat. Negul prezintă o ^^cațenă semiinelară, transver- jiar pe fața posterioară are un Sc Fig. 1. — Antena dreaptă cu anomalie la 6 0,5 îmm Eucera clypeata Er, : Sc — scapus (original). a'scuțitpîn dreptul negului, an- aȘeste frîntă de un unghi obtuz. 'După lucrarea de specialitate igiplțiță (1), anomalia ar fi o schisto- M,;.(sin. schizomelie) simplă, asi- ^ib.ă; (unilaterală), heterodinamă, ocupînd în această categorie de ^rialii locul de trecere spre schistomelia binară. La un alt exemplar $ E. clypeata Er., prinsă tot de noi în aceleași ^diții, tot atunci și în același loc, am găsit o anomalie la aripa anteri- |ji&aș.tî^ La aceasta, restul nervației alare este normal j în interiorul ȘJlȘJȘțțO. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 18. NR. 5 P. 437-438 BUCUREȘTI, 196# M 438 G. CIUKDĂRESCU 23 celulei cubitale 2 (fig. 2) există două nervuri transversale ca 2 pinteni, 1 care nu se întîlnesc unul cu altul, spre a da o transversală adevărată. Cele I ■ două spații ale celulei, despărțite prin pintenii transversali, sînt subegale. J 0 0,5 t mm , j Fig. 2. — Aripa anterioară stingă de Eucera clypeata Et. cu ' | anomalie de neryalis : C, — celula cubitală 1; C2 — celula 1 , . cubitală ‘2 (original). ’ . ' 1 Cazul acesta ar fi q anomalie de nervație alără, unilaterală, prini exces............... . ( \ ~ | , Anomalii de nervație asemănătoare, dar la Andrena, Halictus, | Bombus, Tenthredinidae, Branconidae, furnici ș.a.’ și mai ales la Apisl mellifica L. au mai fost semnalate de către : E. A d o 1 p h (1880 și 1884), 1 V. R. Perkins (1885), E. Saunders (1886), T.D.A. Oo cke-1 rell (1901), I. T ar nani (1906), F. D. Mori c e- (1915), (1927), H. Haupt (1931), G- Gbtze (1936), W. F y g (1946), R. A/| G r o u t (1946), H. S e h n e i d e r și A. B r ii g g e r (1946), F. R u t - I tner (1951) și G. Altmann (1954). - * BIBLIOGRAFIE J 1. Balazuc J., Ânn. de la Soc. entom. de France, 1959, 167—203. i 2. Iuga V.. G., Fauna R.P.R., Ed. Acad. R.P.R., București, 1958, 9, 3, 170 —174, 180—182, | 3. Schmiedeknecht O., Die Hymenopteren Nord- und Mitteleuropas, mit Einschluss von 1 / England, Siidschtveiz, Sudtirol und Ungam, Ed. II, Jena, 1930, 714-^720, 792—794.' | I.C.C.P.T, Laboratorul de Plătite furajere. Primită in redacție la 30 iunie 1966. ir < ■ ’ - 1 ’ ' ■ Kg.-.’ i ■ 1 ÎNĂMIGA MAMIFERELOR MICI DIN PĂDURILE SOMOȘ SOOODOR-SĂLIȘȚEANCA, reg: CRIȘAFTA, & H' DIN IARNA ANILOR 1962-1966 DE PROFIRA BARBU 591(05) Mgg^Urniăimd dinamica mamiferelor mici din pădurile Somoș și SocQdor-Sălișteanca ■Bw’'®?. baza pieselor scheletice, din ingliiyiile de Asio otus din iarna anilor ^^11,19(12—1966, s-a constatat că au avut loc în acest timp oscilații numerice foarte ®^Aiînportante, care au afectat în primul rînd speciile care formează fondul faunistic Mj^Jduminant (Apodemus sylvaticus, Mus musculus și Microtus arvalis). fiS^.'iyiolonule de Asio otus, care există de mulți ani în aceste păduri, reprezintă un biologic foarte important în combaterea rozătoarelor, care aduc daUne BgjSImît sectorului agricol, cît și silvic. > K' • g&^rBGologia micilor mamifere din regiunile, din vestul țării/noastre ^^sebnstituit pînă acum pbiectul de cercetare pentru mamalogii din H^Eoăstră; De aceea, încă din iarna anilor 1962/1963, he-am propus să pentru început dinamica mamiferelor mici din pădurile Somoș siI|^Qdor^8ălisteanca, reg. Orișană, pe baza prelucrării pieselpr scheletice ^^^^luyiile de Asio otus, recoltate din aceste păduri. Brr'; > <_ ^ 'MATERIALUL DE LUCRU ȘI LOCUL DE CERCETARE ■MȘmaterialul a fost constituit din 925 de ingluviț, care au fost colectate ^^^11^250 de ingluvii au fost strînse la 10 martie 1963 din pădurea Somoș șjgMOVeneau din iarna anului 1962/1963; al doilea stoc, cuprinzînd 445 magluvii din iarna anuîuiA964/1965, a fost colectat din pădurea Socodor HaHnaltie' 1965. iar ultimul, constituit din 230 de ingluvii, ă fost recoltat tfflKGm-iarnă, în ianuarie 1966, din pădurea Socodor-Sălișteahcă. Prelu- ^^W?materialului din pădurile menționate ne-a permis să urmărim com- Hagajiv 'oscilațiile numerice ale micilor mamifere, în special a rozătoarelor,- mmbrnile 1962-1966. H^BFădurile Somoș șLSocodor-SăliȘteanca fac parte din Ocolul silvic BBfleu-Cris. fiind situate în partea de sud a regiunii Crișana, în raionul Iwiy t , . SMLQEKC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 18 NB. 6 P. 439-449. BUCUBESTI. 1986 440 / PROFIRA BARBU ZERIND REZULTATELE CERCETĂRILOR SOCODOR Pădurea Somos NĂDAB / .T. 56JM@ M) 1® 2 1 , Regimul hidrologic se caracterizează prin viituri pluvionivale îl timpul iernii și prin ape mari primăvara. Scurgerea medie anuală este șuo 30 mm (11/s/m2), cu variații foarte mici de la an la an. . 1 Temperatura/medie a aerului în iulie în regiune este 21,4° G, iar ampli] ufur® iolhlțț 11 .'0® ¥ ’J tudinea medie termică anuală este de 22,5°C. Precipitațiile cele mai abun] dente sînt în mai-iulie. Fazele de îngheț alternează cu dezghețul, regiunii fiindu-i Specifice moina, burnița și umezeala. Regimul eolian se caractel rizează prin predominarea Fig. 1. — Schița de plan a pădurilor Somoș șr Socodor- duica Zăbrani m stingij Sălișteanca din r. Chișineu-Griș, reg. Grișana. Crișului Alb, Socodor îi , i dreapta acestuia, iar Săliș- teanca este porțiunea de pădure perpendiculară pe Orișul Alb în direcții! comunei Socodor-Zerind (fig. 1). , i Speciile de arbori mai importanți care formează aceste păduri sînt stejarul, cerul, ulmul, frasinul, salcîmul, jugastrul, plopul etc. j Chișineu-Oriș. Teritoriul ocupat de aceste păduri se încadrează în Cjmpi| Orișurilor, care reprezintă treapta cea mai de joș a Oîmpiei Panonice, denul mită Cîmpia Tisei de est. Altitudinea acestei, cîmpii este cuprinsă între 90 și 105 m. Bîurile care o străbat sînt lipsite de terase, au albii meandratci nestabile și puțin adînci (2 — 4 m), cu lunci largi, mlăștinoase și turbării] Există apoi diferite canale de hidroameliorații, care irigă terenurile agri] cole, mai ales în jurul pădurii Socodor-Sălișteanca. Unul dintre canale străbate și această-pădure. I CRIȘ perioadelor de calm. i Am insistai asupra aspectului hidrologic alrel giunii, deoarece condițiile de umiditate pronunțate din aceste păduri explici prezența?unor specii de rol zătoare și înșeqtivore exil gente la umezeală. | Suprafața pădurilor sus-menționate de unde provine materialul, studiai și unde am efectuat obl servațiile este destul de mare: unitatea Socodor! Sălișteanca are 845 ha, ian ; pădurea Somoș 675 hal Distanța de la o pădure 1| alta este de aproximativ 8 km. Pădurea Somoș pste situată In dreapta CrișuM Alb, iar unitatea Socodor! Sălișteanca este diferenl țiătă toponimic astfel: păi fb'ÂțMAMIFERELOR MICI DIN PĂDURILE SOMOȘ ȘI ȘOCODOR-SALIȘTEANCA 441 Ijinipunct de vedere faunistic, pădurile menționate prezintă o deo- ®pbrtanță cinegetică,, întrucît în ele'se dezvoltă efective mari de ^a^patin (Cervus elaphys Mppelaphus Erxleben), cerb lopățar (Dama ^.ama, căprior (Capreolus capreolus capreolus (L.)), iar dintrb «fazanul (Phașeanus colchicus L.). în afară de acestea există dihori ^^^putoriush.j, viezuri (Meles melps (L.)), nevăstuici (Mustela nivaUs J^iîlpi (Vulpes vulpes L.), precum și o faună variată de păsări. în ^S^codor se află o colonie de stîrci cenușii (Ardedcinerea einereâ li.) Btofegrete albe (Pgretta alba alba L.) în număr redus. Mai există în Op^duri cîteva colonii de ciufi de pădure (Asio otus otus L.), ocrotite înmulți ani pentru foloasele pe care le aduc. Hrana de bază a acestor ^re o constituie, după cum se știe, mamiferele mici, pe care le cap- “^ățdin pădure și de pe Ogoarele din jur, procentul de păsări consumate rn^rte mic. Este cunoscut faptul că spre sfîrșitul toamnei, cînd pe dej din jurul pădurilor nu mai găsesc hrană și adăpost convenabil, _ I’>de mamifere mici se îndreaptă către acest biotop. La numărul |floT; mici existente în păduri se adaugă în sezonul friguros și acești' de aceea procentul de capturare; a acestora de către ciufi crește ator'.'' , ! i:fw jfn'urma prelucrării celor 925 de ingluvii, am identificat 1 765 de ule (păsări și mamifere). După cum era de așteptat, mamiferele se ^ază pe primul loc, fiind reprezentate prin impresionantul număr de ^&rde indivizi, în procent de 99,3 din totalul animalelor identificate, săiileț reprezentate numai prin 13 indivizi, dețin 0,7 % (tabelul nr. 1). Tabelul nr. 1 Numărul animalelor Identificate In Ingluviile de Asio'otus oturs L. in iarna anilor 1962-1966 fe / ©Anul Nr. , inghiviilor . ; Nr. animalelor identifi- cate Păsări Mamifere x Total Mamifere insectivore rozătoare nr. % . nr. . % nr. ■ %. nr. % l('63 250 ' 390 7 1,8 383 98,2 8 2,1 .375 97,9 445 830 1 0,1 829 99,9 —■ . — 829 100 1<)66 230 ‘545 5 f 0,9 540 99A 15 ■ 2,7 . 525 ; 97,3 !<)2— 1966 925 1 765 13 0,7 1 752, 99,3 23 1,3 1 729 98,7 „_țeferindu-ne la mamiferele identificate, se constată că numărul w^felor este de 1 729, reprezentând uh procent de 97,9 din totalul ©lelonconsumate. Față de insectivore, care sînt reprezentate printr-un it^Eoarte mic (1,3), rozătoarele dețin'98,7 % din totalul inamiferelor. ling'cele ce urmează vom prezenta comparativ datele obținute în determinării mamiferelor din ingluviile recoltate din cele trei ierni Ridurile menționate. '442 PROFIRA BARBU !»> îpJJ Jll MCA MAMIFERELOR MICI DIN PĂDURILE-SOMOȘ ȘISOCODOR-SALIȘTEANCA 443 Din cele 250 de ingluvii din iarna anului 1963 strînse din pădurea Somoș, am determinat 390 de animale. După cum rezultă din tabelul nr. 1,- mamiferele dețin procentul de 98,2, în timp ce păsările consumate de ciufi reprezintă numai 1,8 %. Aceasta demonstrează că mamiferele mici se aflau în număr mare în pădurea Somoș și împrejurimi, ele asigurînd aproape în întregime cantitatea de hrană necesară ciufilor. Cum era de așteptat^ densitatea rozătoarelor marchează și în această regiune im procent foarte ridicat (97,9) în comparație cu cel al insectivorelor, care este foarte scăzut (2,1) (tabelul nr. 2). ' , /■ , ' j ■ • Tabelul nr. 2 , . - ... - < /• ' : . j • ’ ' » Numărul și procentul speciilor de mamifere identificate in ingiuviile Ae Asio otus (L.) din pădurea Somoș în iarm • .- 1962-1963 ' •. ' , Familia O/ -• /o Genul — specia Nr. Muridae 65,5 Apodemus sylvalicus 178 46,5 ,. Apodemus agrariub / 7 1,8 3 ' Mus musculus , ’ . . 66 , 17,2 ■ ' 'Microlidae 32,‘4 Microtus arvalis . 123 32,1 ■ Microtus agrestis ' , i' ' 0,3 ' V Soricidae 2,1 / ■ Sorex araneus' :.; u ■' ? ./. i 0,3 Sorex minutus 2j 0,5 Crocidura sudveolens 5 1,3 ' Total ' 100 f 383'. . 100 în iarna anului 1963, muridele dețin priinul loC între rozătoare. Spel ciă dominanta a fost șoarecele deipădure {Apodemus sylvațicus) cu 46,5.^ din totaluh mamiferelor identificate. Pe. locul al doilea se situează .Micro-l ius aryalis cu 32,1 %, iar pe locul al -treilea Mus musculus cu 17,2 Apodemus agrarius marchează numai 1,8 %. Pe ultimul loc între rozătoa-1 rele din această iarnă se situează Microtus agrestis (0,3 %), fiind identificai! numai un singur exemplar. Referitor la insectivore, acestea au fost re-1 prezentate prin trei specii: Sorex araneus, Sorex minutus, ambele în pro-| cent foarte redus (0,2 și 0,5), și Cyocidura suaveolens (1,3). A - ■ 1 în ceea ce privește vîrsta speciilor dominante, am constatat că ceai mai mare parte ă indivizilor de Apodemus sylyaticus, Microtus aryalis ș| Mus musculus au fost subadulți și adulți. Opt indivizi de Apodemus sylA vaticus și patru ,de Mus musculus aparțineau grupei senex. Dintre speciile] subdominante,. Microțus agrestis și cinci indivizi de Apodemus agrarius] ' erau exemplare subadulte. Ceilalți indivizi de Apodemus agrarius pro. fost] adulți. Olt despre insectivore, în afară de un individ de Crocidurasuavetâ lens care era subadult, ceilalți au fost adulți. , - , : 1 Hnțiarna anului 1964—1965,-în pădurea Somoș nu s-a mai observat Wlbnie de ciufi. în schimb a fost identificată una în pădurea Socodor, p^tăre ide aproximativ 8 km de pădurea Somoș. Avînd în vedere că ^fa-măduri se află relativ aproape una de -alta, oscilațiile numerice l^în, cadrul populațiilor de mamifere mici trebuie.să. fie asemănătoare, ttiv cele ce urmează vom prezenta datele obținute .în urmă determi- iiBanîmalelor din cele 445 de ingluvii recoltate din pădurea SocodOr t^nă 1964—1965 (tabelul nr. 3). Au fost identificate în total 830 de T^îe," păsările fiind reprezentate doar printr-un singur individ, apar- Igenului P.asser. Gele 829 demamifere sînt numai rozătoare. în aceas- na,’ pe primul loc se situează .microtinele, specia dominantă «fiind ^8 arvalis, care se află în procent foarte ridicat (87,8) în comparație SOft mamiferelor identificate. Condițiile favorabile; dih vara anului contribuit-la înmulțirea excesivă a speciei, la creșterea masivă a Tatiei de Microtus arvalis din regiune. Chiar Microtus agrestis, care Wa'șpîndire restrînsă în Republica Socialistă România și, o distribuție ®a în cadrul unui biotop, înregistrează o densitate mărită în acest tic â 3 9AÎ! ©si i] 1W4 ÎBai aud 45I;.%) comparativ cip situația din 1963. ' • ; Tabelul nr. 3 • ’ -'.H , si ptocentul speciilor de mamifere identificate în ingiuviile de Xsio olus (L.) din pădurea' Socodor în iarna ». ' 1964-1965 . . ^BlAmllia «Tu ' . 0/ , •, Zo Genul — specia ■ Nt;. ■ B'. .10,8« Apodemul sylvalicus ■ ' 54 ' . ■ 0,5 J,: Apodemus agrarius 6 0,7 Mus musculus 30 3,6 . fMîiSRiidae .. ■EA 88,9 Microtus arvalis ' 728 87,8 ' ' Microtus agrestis .. 9 . 1,1 0,3 . „Mușcardinius avellanarius : ' rM .. 0,3 MntiriEr. .• .100<7 829 ioo ^Concomitent cu creșterea microtidelor are loc o scădere simțitoare emptătii populațiilor d§ muride. Astfel, A,poAemus șylvgticus marchează %,uar Plus musculus doar 3,6 % din totalul rozătoarelor. Proceiîtul Erai paie îl deține; Apodemus agrarius : 0,7. în afară de reprezentanții HMAnă familii âu mai fost identificare și două exemplare aparținînd Este vorba de pîrșul de alun (Muscardinius avellanarius^, Spre] somn hibernal. Presupunem că cei doi indivizi și-au părăsit adă- ®M-f'ie siliți de o împrejurare neprevăzută, fie datorită temperaturii Sate-din unele zile ale iernii. ^Raptul' că n-au ■''existat resturi scheletice de insectivore în ingiuviile J7i • ăsta - iarnă. îl interpretăm, astfelcolonia de Asw otus a ? avut la ^1 PROFIRA BARBU 444 . dispoziție în această iarnă o hrană abundentă, reprezentată prin populația de Microtus arvalis și în proporție mai mică prin muridele de care s-a vorbiți Ciufii au preferat această hrană, care era mai accesibilă și de dimensiuni mai mari comparativ cu insectivorele. în același mod explicăm și faptul ca la cele 830 de animale identificate am găsit doar o singură pasăre, cu toat că în pădure existau numeroși reprezentanți ai multor familii de păsări] Nu: este exclus însă ca și densitatea numerică a insectivorelor să fi înregișl trat unele oscilații în acest timp. ' ■ ] Referitor la vîrsta indivizilor am constatat următoarele : majoritai tea indivizilor de M. arvalis, Ap. sylvaticus și M. musculus sînt subadulții o bună parte sînt exemplare adulte, cîțiva indivizi aparțin grupei seneisj îar 3 exemplare de 47. musculus sînt juvenile. Indivizii de Apodemus. agrarius și M. agrestis sînt subadulți, iar cei de Muscardinius avellanariiil adulți. I y | în deplasarea făcută în noiembrie 1965 la Chișineu-Criș, la pădurile Somoș și Socodor, am constatat că fauna de rozătoare era în declin. Cu greu am reușit să găsim o parcelă perforată de mai multe galerii unde ăm instalat capcane. Cu ajutorul personalului silvie am căutat colonia de ciufi în parcela unde fusese văzută ultima dată, dar ri-am mai găsit-b nicăieri] Desigur, împuținîndu-se hrana în raza lor de activitate (atît în pădure] i cît și pe ogoarele din jur), ciufii au plecat în căutarea ei în alte părți. Abia în ianuarie 1966 au fost găsite două colonii de ciufi în porțiunea de pădure denumită Sălișteanca (face parte tot din Socodor, fig. 1). De aici au fost colectate 230 de ingluvii. Am determinat din acestea 545 de animalei dintre care numai 5 sînt păsări. ■ ] Referitor la mamiferele determinate, am constatat că în 1965 asi ' pectul dinamicii specifice s-a schimbat mult comparativ cu anul 19641 Microtidele, care se situaseră pe primul loc, sînt în declin, marcînd numai 27,1 %, Microtus arvalis înregistrînd doar 26,4 %, iar Microtus agrestiș 0,7 % (tabelul nr. 4). Concomitent cu scăderea densității populației de Microtus arvalis are loc o creștere puternică a populațiilor de muride, care ating procentul de 70,1. Apodemus sylvaticus, care se afla în ingluviile din 1964 în procent de 6,5) marchează în 1965 39,8 %, apropiindu-se astfel de procentul deținut în 1962—1963 (tabelul nr. 5). Situația este similară im pentru populația de Mus musculus, care în 1964 se afla abia în procent de 3,6, în timp ce în 1965 densitatea sa ajunge la 28,8 %. Din punct de vedere numeric, Apodemus agrarius se menține aproape la un nivel cons] tant. Referitor la Micromys minutus, acesta-a fost identificat- doar după un singur exemplar. Cît despre insectivore, care în stocul de ingluvii din iarnă precedentă nu figurau de loc, sînt acum relativ bine reprezentate] marcînd uri procent de 2,7 din totalul mamiferelor din acest an'(tabeliu ițe; 1). Determinînd speciile, am avut surpriza să constatăm că cele 7 exeml plare de Sorea) aparțineau toate speciei S. minutus. în ingluviile din iarnl anului 1962—1963 am găsit numai două exemplare de Sorea; minutus » unul de Sorea) araneus. Acest fapt arată că în cursul anului 1965 au exista] condiții naturale optime. îndeosebi în ceea ce privește umiditatea pentru Sorea; minutus. A crescut de asemenea ușor și densitatea genului- Ororii dura, dacă se are în vedere faptul că la 230 de inglriyii s-au determinat ffl exemplare de Crocidura suaveolens și un exemplar de Crocidura leiicodom Tabelul nr. 4 ti \( i 445 iî^rbeentul speciilor de mamifere identificate In ingluviile de Asio otus (L.) din pădurea Socodor-Săiișteanea ‘■""JjffiW&l. i in iarna 1965-1966 Mi» idae " ' Genul — specia Nr. 70,1 27,1 2,8 % 'y_2 A*; vs &o>tbith Apodemus sylvaticus /Apodemus agrarius' Mus musculus Micromys minutus Microtus arvalis Microtus agrestis Sorex minutus Crocidura leucodon Crocidura suaveolens 7 1 4 7 1 , 100 215 155 143 7 540- 39,8 1,3 28,8 0,2 26,4 0,7 1,3 0,2 1,3 100 >' Tabelul nr. 5 «iile-de mamifere identificare in ingluviile de Asio otus ,(L.). din pădurile Somoș și Socodor-Sălișteanca, ' in iarna anilor 1962 - 1966 ' sk ' Specia B Anul Total 1962 - 1963 1964- 1965 1965- 19661 1962 - 1966 nr. indiv. ' % nr. indiv. 0/ /o nr. indiv. % nr. indiv. O/ /o 1 ^Apodemus sylvaticus ' 178 46,5 54 6,5 215 39,8 447 25,5 ^Apodemus agrarius 7 1,8 6 0,7 7 1,3 20 1,1 ^^usmitsculus 66 17,2 30 3,6 155 28,8 251 14,3 ^^icromi/s minutus — ’ — / — — 1 0,2 1 0,1 ^^jcrotus. arvalis •I 123 32,1 728 87,8 143 26,5 994 56,7 ^Microtus agrestis 1‘ 0,3 9 : 1,1 4 0,7 . 14 0,8 ^Muscardinius avellanarius. — — '. 2 . 0,3 — 2 0,1 ■ "" x ' araneus . 1 0,3 — — — — .1 0,1 ^orex minutus 2 0,5 ■ — —. 7 1,3 9 0,5 '-Crocidura leucodon — — — — 1 ) 0,2 1 0,1 ^Crocidura suaveolens 5 1,3 ■ — 7 ■ 1,3 12 0,7 Total 383 21,8 829 47,3 540 30,9 1752 100 446 PROFIRA BARBU Cît despre vîrstă indivizilor din această iarnă, s-a constatat de ase menea că majoritatea exemplarelor, de Apodemvis sylvaticus, Apodemi agrarius, Mus musculus și Microtus arvalis sînt subadulte și adulte, ^ indivizi de Apodemus sylvaticus, 3 de Mus musculus și unul de Ap. agrari^ aparțin grupei senex, 4 indivizi de Apodemus sylvaticus, 3 de Microti arvalis și 2 de Mus musculus sînt juvenili. Cele 4 exemplare && Microtii agrestis sînt subadulte. Insectivorele sînt adulte, exceptînd un individ d] Crocidura suaveolens, care ^este subaduit., . J & înainte de a încheia această lucrare, mai menționăm următoarele! 1. Printre craniile care aparțin genului Apodemus, unele au șirul rile dentare mai mari, cu suprafața de triturare a molarilor foarte largă! probabil că acestea aparțin speciei Apodemus flavicollis. Alte cîteva cranii au șirurile dentare mai scurte (3,5 mm lung.), cu suprafața de triturare’l molarilor, îndeosebi a lui M3, foarte îngustă. 1 Presupunem că acestea aparțin speciei Apodemus microps. Cum dentil ția singură nu poate constitui un criteriu sigur de deosebire a speciilol în cazul de față, dimensiunile suprapunîndii-se la un moment dat cu al| . speciei Apodemus sylvaticus, am evitat să trecem cele două specii în tabelei considerînd că este mai just să le însumăm la specia Apodemus sylvaticuA 2. Analizînd un număr mare de cranii de Miorotus din pădure! Socodor, am remarcat la aproximativ 25 dintre ele că dentiția lor prezint! unele caractere comune speciei, M. arvalis și M. agrestis. De exemplu, la același individ, M2 de pe maxilarul stîng are caractere de M. arvalis, ia| M2 de pe maxilarul drept caractere de Jf. agrestis. Acest lucru ne deterl mină să credem, că într-un biotop dat unde cele două specii coabiteăz! este totuși posibilă încrucișarea între ele. în sprijinul acestei presupuneri există observațiile noastre făcute asupra dentiției populației de Microtus arvalis de la pădurea Comaroya, reg. Dobrogea (1), unde n-am semnalai nici un exemplar de Microtusagrestis. La toate exemplarele de Microțu® arvalis, M2 este tipic acestei specii; noi n-am sesizat vreun caracter car! să amintească de M. agrestis. • | 3. Cu toate că nota de față tratează dinamica mamiferelor din pădu| rile arătate, considerăm că va interesa pe unii specialiști și lista păsărilor determinate în ingluviile de la Somoș și Socodor-Sălișteanca, deși acestea! s-au aflat în procent destul de scăzut (tabelul nr. 1). De aceea prezentăm! (în această parte a lucrării) tabelul acestora, cu mențiunea că toate pasă| rile identificate aparțin familiei Fringillidae. , 1 4. Condițiile de umiditate accentuată din aceste păduri (îndeosebi din pădurea Socodor-Sălișteanca) sînt favorabile unor specii exigente 1J umezeală, ca Microtus agrestis, Sorex minutus și chiar Apodemus agrarius* în reg. Grișana, M. agrestis a fost semnalat în 1957 de către M a r c h e Șj (6) în apropiere de Beiuș, într-un biotop de asemenea cu umiditate ridi| . cată. / 1 Cît despre Sorex minutus, acesta este citat în cataloagele mai vechil șirecente: Mi 11 e r (7), C ă 1 i n e seu (2), Va s i 1 i u (9) și S c h n a ppl (8), ca fiind răspîndit în România peste tot de ja șes la munte. Dar celei cîteva localități din România citate în catalogul lui M i 11 e r și G ă 1 i 1 'l Bl C8 CÂ' MAMIFERELOR MICI DIN PĂDURILE SOMOȘ ȘI SQCODOR-ȘĂLIȘTEANCA 447 IQX&J se află situate numai la munte sau în podișul Transilvaniei. pgjemenea.' si în lucrările de ecologie mai recente de la noi, specia este “^toî în pădurile de munte. El 1 e r m a n n (3), Q h e p ț n e r (4), , Ko y (5) etc. citează specia ca fiind răspîndită în pădurile umede ^iți și silvostepă; ultimii autori subliniază că specia preferă porțiunile ^urtJ mlăștinoase, puternic inundate, evitînd locurile uscate deschise. y Ac w Tabelul nr. li Pusîrllc determinate din ingluviile de Asio otus (L.) (iernile I9S2-1966) H^thilia: Genul-specia 1962-1963 1964-1965 1965-1966, Total 1962-1966 . nr. indiv. nr. indiv. nr. indiv. sEau • Coccothraustes coccothraustes ■' 1 . — 1 2 ^n6illidae ■ Passer sp. 3 i 2 : 6 Carduelis ' 1 ■ — 1 2 Emberiza eitrinella 1 i— • — ■ 1 Nedctcrminat 1 . — 1 2 . 1 7 1 -5 . 13 tn lucrarea de față, Sorex minutus ieste citat pentru prima dată la ^iYin^țară în regiunea de cîmpie, în pădurile Somoș și Socodor-Săliș- l^hcaîțcare sînt păduri umede și supuse de multe ori inundațiilor), unde m,lost'găsite 9 exemplare. CONCLUZII ^7, Urmărind dinamica mamiferelor mici din pădurile Somoș și Soco- , gprkSălisteanca pe baza pieselor scheletice din ingluviile ,de Asio otus ilim iernile 196^^ constatat următoarele : ^^wlv'Eondul faunistic dominant al mamiferelor mici este format din ariile,Auodm'as sylvaticus, Mus musculus și Microtus arvalis. Ca elemente mnwpgice subdominante se află în aceste păduri — unele specii și în jmî^îurimi ■—i Apodemus aararius. Microtus agrestis, Micromys minutus ^^wuș'cardinius avellanarius dintre rozătoare, iar dintre insectivore ^^^M&^aneus. Sorex minutus, Crocidura suaveolens ■ și Crocidura leucodon ffiSMOr. 5). în cursul celor trei ani cît am urmărit dinamica acestor animale ^u«etrecut oscilații numerice foarte importante, care au afectat în ^wubrînd speciile care foțmează fondul dominant, astfel : Apodemus sylvaticus, ă cărui densitate marca în iarna din 1962 — W3 unprocent de 46,5, scade pînă la 6)5%‘îh iarna 1964—1965. în cursul 448 . PROFIRA BARBU jlil gh 1 MAMIFERELOR mici din pădurile somoș și socodor-sălișteanca 449 , ' 10 anului 1965 populația se reface vertiginos, atingînd în timpul iernii pro-'; centul de 39,8. . i b) Populația de Mus musculus se afla în descreștere în iarna 1962 — 1963 și continuă să scadă în cursul anului 1961 pînă la 3,6%. în 1965 are loc refacerea populației, care marchează către sfîrșitul anului un procent i > de 28,8. ■ ■ ? i c) Cît despre Microtus arvalis, care se afla în procent de 32,1 în 1963, favorizat de condițiile optime din 1964 se înmulțește excesiv, densitatea ] populației sale marcînd către sfîrșitul anului procentul foarte ridicat de 87,8. în 1965, începe declinul vertiginos al populației, astfel că la sfîrșitul anului procentul scade la 26,4. ; Dintre elementele subdominante, Apodemus agrarius se menține la ; un nivel relativ constant în cursul celor trei ani. Microtus argrestis în,.; schimb, suferă aproximativ aceleași oscilații numerice că și Microtus arvalis. Elementele Secundare cu ponderea cea mai mică între rozătoare, o au îh ’ cazul de față Micromys minutus și Muscardinius avellenarius. Referitor la insectivore, în 1962—1963 s-a situat pe primul loc, Crocidura sauveolens, pe locul al doilea Sorex minutus, iar pe ultimele , Sorex araneus și Crocidura leucodon. în ingiuviile din iarna anului 1964— 1965, insectivorele au lipsit complet. Considerăm însă că ciufii nu le-au ; preferat, avînd hrana abundentă de dimensiuni mai mari, reprezentată prin populația de Microtus arvalis. în 1965 Sorex minutus și Crocidura suaveolens sînt destul de bine reprezentate, ambele specii marcînd un procent de 1,3. Pe ultimul loc între insectivore se situează în acest an Crocidura leucodon. 3. în ceea ce privește vîrsta indivizilor speciilor menționate, am ; constatat că majoritatea indivizilor acestora erau subadulți și adulți,. foarte puțini aparțineau grupei șenex și numai cîteva exemplare de Apo- demus sylvaticus, Mus musculus, Microtus arvalis și Crocidura suaveolens au fost juvenile. ; 4. Condițiile de umiditate accentuată din aceste păduri (îndeosebi din pădurea' Socodor-Sălișteahca) sînt favorabile unor specii exigente la umezeală, ca Microtus agrestis, Sorex. minutus și Apodemus agrarius. ; 5. Deși atît în cataloagele mai vechi, cît și în cele recente referitoare la fauna României Sorex minutus este citat ca fiind răspîndit ,,de la șes ; la munte”, totuși în nici unul dintre acestea nu este menționată vreo localitate unde specia să fi fost găsită la șes. în lucrarea de față, Sorex minutus este citat pentru prima dată lă noi în țară în regiunea de cîmpie, : în pădurile Somoș și Socodor-Sălișteanca, unde au fost identificate 9 exemplare. > , 6. Coloniile de Asio otus (L.), existente de mulți ani în aceste păduri, j reprezintă un factor biologic foarte important în, combaterea rozătoarelor, ■ care aduc daune atît sectorului agricol, cît și silvic. . ! 9), BIBLIOGRAFIE m^P. și Popescu Al., St. și cerc, biol., seria zoologii, 1965, 17, 2, 188 — 195. R.,. Mamiferele României, București, 1931. miANN and Morrison-Scott., Checklist of rPalaearctic and Indian Mammals, Londra, nrfuBP :B.C. h corp., Bpednbie u nojiesnbie eeepu pauowe nojieaqufumHbix nacaoicde- & huu, MocKBa 1950. « rȘoV' G., Nasecomoeadmte bozainifi v Balgarid, B.A.N., Sofia, 1957. Bul. st., secția biol., seria zoologie, 1957, 9, 349 — 360. KSG;' S., Catalogue of the Mammals of Western Europe, Londra, 1912. Travaux de Museum d’Hist. Nat. „Gr. Antipa” 1963, 4. (6. 'li. Wț s. «aii ptunG. D., Saugetierk, Mitt., 1961, 3, 2, 57. Facultatea de biologie Laboratorul de zoologia vertebratelor Primită în redacție la 5 aprilie 1966 & țp!. &' ■ i fn jpn® ^FLUENȚA FEUCTOZEI, A GALACTOZEI ȘI A ^ȘOLULIJI ASUPLA HIPERGLICEMIEI PROVOCATE ^RAS (CA TiASSIUS A URA TU8 GIBELIO BLOCH) L, > DE . I. MOTELIOĂ și T. TRANDABUEU 591(05) ancercetat glicemia carasului (Carassius auratus gibelio Bloch) după adminis- 'i^sconcomitcnlă de glucoza și fructoză, glucoza și galactoză, glucoza și glicocol. S^fâlosit ca trasor glucoza marcată cu C1*. ; j^i’cpnstalat că prezenta friictozei, galactozei sau glicocolului poate modifica curba Hp^rglicemiei provocate prin administrare de glucoza. îițfeo lucrare anterioară (11) am arătat că la crap hiperglicemia, j^^afe-prin administrare de glucoza poate fi influențată de prezență ^^^oze. . p vederea unei mai temeinice cunoașteri a acestor relații am între- gVrcetările ale căror fezulțate sînt expuse în prezenta lucratei MATERIAL ȘI METODĂ inwajtfel (‘kjhmX? .^aceste cercetări am folosit 300 de exemplare de Carassius auratus gibelio (Bloch) septembrie 1965 dni balta Strachina, reg.;București. Greutatea lor era. de 50—80 g. S^oralor, peștii au fost ținuți în acvarii cu apă, curentă, la 12 — 18°C, fără hrană. Experiențele s-au efectuat în lunile octombrie și noiembrie. / ; ^tauprovocarea hiperglicemiei am utilizat ,d (+) glucoză, (Fluca A. G.). S-a încercat ffițgțacesteia cu : îrucțoză (Serva, Heidelberg), d( +) -galactoză (Merck) și glicocol gțfeuțnls-a controlat cu glucoză marcată (d-glucoză-l-G14, V/O „IZOTOP”. U.R.S.S. Amersham, Anglia.; d-glucoză-Gi4 (U), „UWVR”, R.S.G.). wMOn < UMdiWtafc tu a# $ /substanță a fost utilizată în. stare, de soluție, cu o concentrație de 5%. Glucoza s".a .adăugat la soluțiile experimentale în proporție de 1 țțc, 4 sau 6 pc/ml. Diluțiile ..AAPJealizat cu o soluție de GINa 6,50/00. Administrarea substanțelor s-a făcut cu ajutorul ^^i^irecț în intestin, in raport de 1 ml/100 g greutate corporală- «MU !U> ^S^Wl-pe loturi a cîte. 4.exemplare, de. aproximativ aceeași greutate.. ^Q.Ș.t,efectuate trei .serii de experiențe, diferind între ele prin : > ^PP/iția carbonului marcat din glucoza folosită Ca trasor ; \ ; ' ' ' - ” r t ■ ' : - ' ■ ' ' " BI0L- seria zoologie t, îs nr. s p. 451--456, bucurești, iese I. MOTELICĂ și T. TRÂNDABURU 452 Y Rezultate Scria I S-au efectuat trei serii de experiențe, iar în cadrul fiecăreia cîte; patru variante experimentale. | Astfel sta urmărit hiperglicemia provocată prin determinarea radio-) activității glucozei după administrare de glucoză, glucoză și fructoză,j glucoză și glactoză, glucoză și glicocol. țj i — radioactivitatea soluției administrate; ! , . i — intervalele de timp la care au fost luate probele; , 1 — temperatura apei. 1 Sacrificarea animalelor și prizele de sînge s-au făcut la intervale de timp diferițe| Variind între 15 min și 96 de ore după administrarea soluțiilor respective. 1 De lâ fiecare animal s-au luat 3—4 probe de sînge de 0,2 ml, care s-au introdus în epru-1 bete de centrifugă peste 1 ml metanol 80 %. După triturare și omogenizare, probele ș-ăul centrifugat 10 min la 4 000 t/min. Supernatantiil a fost trecut pe ținte de alumiii cu 01 de 20 mm și evaporat. | Pentru măsurarea radioactivității glucozei S-a folosit o instalație compusă dintr-unj numărător de impulsuri tip B-2 (U.R.S.S.), un castel de «plumb tip NZ-102 (RPU) și coptoril tip B-34-M2 (Institutul de fizică atomică, București) cii fereastra de rilică, cu grosimea del 1,9 mg.'ciA ' J Pe baza valorilor medii obținute exprimate în imp./min/ml sînge proaspăt, s-a calculat’ procentul de glucoză radioactivă aflat în sîtige la diferite intervale de timp după adminis| trare față de radioactivitatea glucozei introduse. ' , S-a folosit ca trasor glucOză-l-C14 în proporție de 6 pc/100 g gre- utate corporală. Radioactivitatea soluțiilor a fost de 78255 imp./min/ml: în cazul variantei cu glucoză, 46 540 pentru varianta cu fructoză, 58 09,01 pentru varianta cu galactoză și 35 010 pentru varianta cu glicocol. ț Intervalele de timp la care s-a controlat glicemia au fost de 2, 6, 24,1 48, 72 și 96 de ore după administrarea soluțiilor experimentale. Tempera- tura apei a oscilat între 12 și.16° C. ; . ' / Rezultatele obținute sînt expuse în figura 1. Din analiză datelor prezentate rezultă că la două ore după adminis-ș trare procentul de glucoză radioactivă aflat în sînge diferă în funcție de variantă, valoarea cea mai mică fiind în cazul variantei cu glucoză, iar cea mai mare pentru aceea cu glicocol. Ordinea concentrațiilor ar fi : glucoză < galactoză < fructoză < glicocol. j La 6 ore se constată o scădere foarte accentuată a'nivelului glucozei' radioactive în cazul variantelor cu glicocol și fructoză; Pentru varianta cu; glucoză această este neînsemnată, iar îil cazul variantei cu galactoză nivelul se menține constant. Ordinea concentrațiilor ar fi: glucoză fructoză < galactoză < glicocol. a In continuare, la 24; 48 și 72 de ore se constată o dispariție treptată a’ glucozei radioactive din sînge în cazul tuturor variantelor experimentale^ nivelul cel mai scăzut fiind în cazul variantei cu glticpză. . (Wi HIPERGLICEMIA PROVOCATĂEA CARAS 453 ^1/96 de ore după administrare, glucoza radioactivă a dispărut i^-lsînge în cazul variantei cti glucoză; în schimb, prezența ei a fost ^evidență în cazul celorlalte variante. constatate pot fi explicate prin aceea că glucoza administrată absoarbe și se utilizează mult mai rapid, în timp ce în prezența galactbzei sau glicocolulur aceste procese sînt mult încetinite. • » Glucoza o o Fructoză □—< Galactoză o—-o Glicocol ore Fig. 1.— Curbele valorilor medii ale glucozei-l-C14. Ratele pledează în favoarea existenței unei oarecare „competiții” ^bție și la utilizare între glucoză și Celelalte nutrimente experimen- ^oi. ! ■fete vmobiy mitei (MiIR) wi i.aa îaWsmi ^a-n (W/tlăl*' vte jt-n- »'M (ojic dk® li (te i.ofcy? •—- Glucoza o----o Fructoză o—o Galactoză o—o Glicocol fyoHfja (ți •tef^țpț^hî (ati -te:) • li •/î X - Z i 1 '• 11 l > i bl; menținîndu-se ațivla același ni- u'variănta cu ga- ^pă ■ 24 de ore de mștrare, nivelul ‘ Seria a III-a ' , J J în acest caz s-a folosit ca trasor glucoză-6-C 14 în proporție de^ 4 jic/100 g greutate corporală. Radioactivitatea soluțiilor folosite pentruj 0\ . ■ , ______i- 15304560, Z 6 I .454 I. WTELICĂ și T. TRANDABURU Rezultatele obținute sînt expuse în figura 2.. I v Se observă că glucoza radioactivă este prezentă în sînge într-unl procent de aproximativ 5—7 % chiar în primele 15 min după administrare. 1 Dppă/aceasta concentrația ei scade în cazul tuturor variantelor, | âjungîndu-se după două ore la aproximativ 1,5—3%, ordinea concentrați-1 ilor fiind următoarea : fructoză < galactoză < glucoză < glicocol. / 1 X? 3 8? . ■■J 7 I.W! 3 minute '■ Fig. 2. — Curbele valorilor medii ale gîucozei-C1* (U). ; La șase ore după administrare, glucoza radioactivă scade cu ăproxi-j . mativ 1% în cazul variantei cu glucoză, menținîndu-se în schimb la ace- leași nivele pentru celelalte trei variante. în. continuare, la 24, 48 și 72 de ore are loc o scădere treptată a radioactivității, La 72 de ore glucoza radioactivă dispare complet în cazul) yariăntei cu glucoză, .în timp ce în celelalte variante aceasta se menține; la un nivel aproape constant pentru orele 48 și 72. hiperglicemia provocata la caras 455 .uu variante experimentale a fost de 82 470 imp./min/ml. Interva- %jp la. care s-a controlat glicemia au fost de 15 min și 1, 6 și 24 de ^administrarea soluțiilor experimentale. ^neratura apei a oscilat între 12 si 14° O. ^^mtătele obținute sînt expuse în figura 3/ ^^iîe 'expuse ne indică prezența glucozei radioactive în procent ""“^tiv 3— 4,5 % după 15 min de la administrare, ordinea concen- ffimd fructoză < galactoză < glucoză < glicocol. De asemenea galactoza ar l't^a de absorb- > . .. % H^^bpbf ă de la admi- iP'1 înregistrat o ^concentrație a ^’biUul variante- 4 w^pre, -scăderea mea'ză' în special ^jiantei cu glu- j^eai concentra- Wineglucoză g^glicocol , > Este foarte posibil ca și la pești să intervină, în anumite condiții^ oarecare „competiție” la absorbție și la utilizare între glucoză,1 pe de parte, și alte hexoze sau aminoacizi, pe de altă parte. O astfel de „competiție” la absorbție a fost stabilită la mamifer, între unele hexoze și între unii aminoacizi (2), (4), (7). , ț; Faptul că în afară de glucoză, fructoza și galactoza pot fi și ele înco: porate în glicogen și lipide ar explica oarecum unele aspecte ale acest probleme (1), (6), (6), (14). ' CONCLUZII ' 1. După administrarea de glucoză, glicemia carasului crește și dureai! proporțional cp doza folosită. 2. Hiperglicemia provocată este influențată în mod considerai) । prin, administrarea de fructoză, galactoză, sau glie,ocol, realizîndu-se i nivel mai crescut și menținîndu-se timp mai îndelungat. : 3. Se înfățișează posibilitatea existenței unor „competiții” atît privința absorbției, cît și a metabolizării acestor substanțe. BIBLIOGRAFIE 1. Brown D; W., J. Cell. Gomp. Physiol., 1960,. 55, 81 — 85. 2. Gori G, F., Proc. Soc. Exp. Biol. Med., 1926, 23, 290-291. 3. Falkmer S., Acta Endocrinologica, 1961, suppl. 59, 37, 1 — 122. 4. Fisher R. B., Parșons D. S., J. Physiol,. (London), 1953, 119, 224 — 232. 5. Hochachka W. P.,' Gan. J. Biochem. Physiol., 1961, 39, 1938 — 1941. 6. Hochachka W. P., Hayes R. F., Gan. J. Zool., 1962, 40, 262-270. i,7.< Matthews M. D., Laster L., Am. J. Physiol., 1965, 208, 4, 601 — 606. 8. Motelică I., St, și, cerc, biol., seria biol, anim., 1961, 13, 2, 257 —265. '9. 1;_. Com. Acad. R.P.R., 1962, 12, 5, 551-557. 16. Contribuia la: studiul reglării glicemiei lupești, disertație, Cluj, 1965. 11. Șanta N.,- Motelică I., Rev. Roum. Biol., Zool., 1967, 12,, 2 (sub tipar). - / 12. Nasilescu E.,; Anal. Univ. ,;G. I. Parhon”, ser. șt. nat. biol., 1960, an. IX,. 24, 169—î 113; ' Anal. Univ. „G. I. Parhon”, ser. șt. nat., biol., 1961, an. X, 28, 241—2 Î4. Yanni M., Zeit. f. vergi. Physiol., 1964, 49, 2, 130—137. FIABILITATEA CONCENTRAȚIEI ERACȚIUNILOR Iteioe ALE SERULUI SANGUIN LA HAMSTERUL l^TRIU (MESOCRICETUS A URATUS WATERH.) fe ; ' . DE , ■ > - ' r TEODOREANU și S. MIOLE i ; EMBRIT CORESPONDENT AL ACADEMIEI . . - , REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA 591(05) ' ' ' ' ' ■ ; ' — ■ ■ ■ ' ‘ ' ■ Rulstudiat cu ajutorul electroforezei pe hîrtie proteinele serului sanguin la ' austerul auriu. Se remarcă variabilitatea ridicată a concentrației diferitelor . Șjsțiuni proteice și unele modificări sezoniere în tabloul electroforetic al serului sanguin; Gonsangvinizarea a deteiminat o scădere simțitoare a concentrației tracțiunii y-globulinice, fapt care poate oferi o explicație rezistenței scăzute Kțasde bolile infecțioase, semnalată adeseori la animalele consangvinizate. Haînsterul auriu (Mesocricetus auratus Waterh.) este un rozător "Me curînd introdus ca animal de laborator și de cercetare. Dată tinderea utilizării lui în această calitate, cunoașterea constantelor 'wlogice, a caracteristicilor genetice și în general a biologiei sale deosebită importanță. , . m^acest punct de vedere, stabilirea valorilor medii ale concentrației ^îbr) proteice ale serului sanguin, a variabilității. concentrațiilor îiWde anotimp, de starea fiziologică și de diferiți alți factori prezintă res practic deosebit. în plus, cercetarea acestor probleme, însufi- imprite pînă în prezent, pe un obiect ușor accesibil și cu maro Îq de înmulțire cum este hamsterul auriu poate contribui la, vmultor probleme mai generale legate de rolul fiziologic al diferi- fțiuni, de influența factorilor ereditari asupraproteinelor serice eiț., liberarea de față prezentăm date privitoare la variabilitatea; ftiei fracțiunilor proteice în serul sanguin al hamsterilor aurii MATERIAL ȘI METODĂ > Institutul de biologie „Tr. Săvulescu", Secția de fiziologie animală. ' ^sț cercetați masculi adulți de hamster auriu cu greutatea corporală variind între j ^Animalele au fost Crescute în laborator, la o temperatură de 18—25°G? în condiții/ PBIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 18, NR. 6, P. 457-459, BUCUREȘTI, 1906 458 N. TEODOREANU și S. MICLE bune de hrană și de întreținere. în afara animalelor neconsangvinizate, pentru comparații s-a utilizat și un grup de animale obținute nrin împerecheri de tip frate x soră timp de trei generații. Sîngele pentru determinări s-a obținut din vena jugulară, sacrificînd animalele. Conții nutul de proteină totală din ser s-a determinat refractometric, iar separarea fracțiunilor proteice s-a realizat cu ajutorul electroforezei pe hîrtie. Pentru electroforeză s-a utilizat hîrtia Schleicher