COMITETUL DE REDACȚIE Redactor responsabil; Academician EUGEN PORA Redactor responsabil adjunct: R. CODREANU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România Membri: M. A. IONESCU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialise România; MIHAI BĂCESGU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; OLGA NECRASOV, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România ; GR. ELIESGU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; MAR1A CALOIANU— secretar de redacție. Prețul unui abonament este de 60 de lei. în țară abonamentele se primesc la oficiile poștale, agențiile poștale, factorii poștali și difuzorii de presă din întreprinderi și instituții. Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la CARTI- MEX, București, Căsuța poștală 134 — 135 sau la reprezentanții săi din străinătate. Manuscrisele, cărțile și revistele pentru schimb, precum și orice corespondență, se vor trimite pe adresa comitetului de redacție al revistei „Studii și cercetări de biologic — Seria zoologie”. 1 4 ./ SUMAR ' Pag. P. BĂNĂRESCU și T. T. NALBANT, Revizuirea genului Pseudogo- bio (Pisces, Cyprinidae) cu note asupra genurilor înrudite 493 C. PRUNESCU, Sistemul genital și cel trahean la Craterostigmus (Craterostigmomorpha, Chilopoda)......................... 501 ALEXANDRA BÎiOLOMEY, Contribuție la cunoașterea morfologiei lui Pliotragus ardeus............................... 507 MARIA CALOIANU-IORDĂCHEL și ELENA HÎRLEA, Con- tribuții la studiul crestei la galinacee............ 517 PEPIETA SPĂTARU și GH. ȘERBĂNESCU, Hrana roșioarei în complexul de bălți Crapina — Jijila.............. 523 M. MĂTIEȘ și ȘT. KOHL, Date noi (pentru sud-estul Europei) cu privire la iernarea în Transilvania și Crișana a unor păsări care de obicei migrează în regiuni mai calde........ 533 E. A. PORA, V. TOMA, MARIA S. ROȘCULEȚ și H. ROMAN, Încorporarea P32 în timusul șobolanilor albi în funcție de do- zele de hidrocortizon și supraviețuire după suprarenalectomie bilaterală .............................................. 541 V. TOMA, N. FABIAN și E. A. PORA, Grupările SH în invo- luția și regenerarea timusului șobolanilor albi după admi- nistrare de hidrocortizon ............................... 545 D. POPOVICI și GALINA JURENCOVA, Contribuții la studiul proteinelor serice la viței ............................. 553 N. TEODOREANU, ST. OPRESCU, I. VOICULESCU și DESPINA TURCU, însușirile morfoproductive și fracțiunile proteice ale serului sanguin la păsările „crisscross” F4 în legătură cu fenomenul heterozis...................................... 561 ADRIANA IORGULESCU, M. ONCESCU, O. ȘERBĂNESCU și FLORIGA PORUMB, Produși de fisiune y activi identi- ficați în planctonul marin............................... 571 RECENZII ................................... 579 INDEX ALFABETIC............................. 583 ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 17 NR. 6 P. 401-590 BUCUREȘTI 1065 APARE DE 0 OUI PE AN ADRESA REDACȚIEI: SPLAIUL INDEPENDENTEI Nr. 296 BUCUREȘTI REVIZUIREA GENULUI PSEUDOGOBIO (PISCES, CYPRINIDAE) CU NOTE ASUPRA GENURILOR ÎNRUDITE* DE P. BĂNĂRESCU și T. T. NALBANT 591 (05) Majoritatea speciilor chinezești, actualmente atribuite genului Pseudogobio, aparțin lui Microphysogobio ; Ps. filifer este un sinonim al lui Gobiobotia pappen- heimi, Ps. chaoi sinonimul lui Hemibarbus labeo. Genul Pseudogobio, așa cum îl restringem aici, cuprinde o singură specie, esocinus, cu două subspecii : esocinus și vaillanti. Abbottina are o singură specie, A. rivularis, in cadrul căreia nu se pot recunoaște subspecii. Bitvia tama ar putea fi doar o subspecie de B. zezera. Foarte multe specii au fost atribuite genului est-asiatic Pseudo- gobio Bleeker, 1859 (tip Gobio esocinus Temminck et Schlegel, 1846); actualmente, dintre acestea unele, descrise de autori mai vechi (produc- tus Peters, 1880 ; maculatus Gunther, 1888 ; styani Giinther, 1889 ; va- riegatus (Temminck et Schlegel, 1846); drakei Abbot, 1901; zezera Ishi- kawa, 1895), sînt încadrate, de comun acord, în alte genuri : Sarcochei- lichthys, Saurogobio, Coreius, Biwia. Aproape toți autorii japonezi și americani consideră pe Abbottina Jordan et Fowler, 1903 (tip. Abbot- tina psegma Jordan et Fowler) ca gen distinct, pe cînd majoritatea ih- tiologilor chinezi și toți specialiștii sovietici îl sinonimează cu Pseudo- gobio. Caracterele distinctive ale lui Abbottina față de Pseudogobio sînt : dinți pe un rînd, dorsala puternic convexă, buzele netede (deși cărnoase și lățite), bot scurt și obtuz, tuberculi nupțiali bine dezvoltați pe cap și pe prima radie a pectoralei. Cu toate aceste diferențe, cele două genuri sînt neîndoielnic îndeaproape înrudite (ele prezintă asemănări, din punct de vedere osteologic (15)) și separarea lor este oarecum o problemă de con- * Lucrare publicată și in „Revue roumaine de biologie Serie de zoologie”, 19B5, 10,5, p. 301, (in limba engleză). ST. SI CEBC. BIOL. SEPIA ZOOLOGIE T. 17 SE 6 P. 493 600 BUCUKBST1 1966 494 P. BĂNĂRESCU și T. T. NALBANT 2 3 REVIZUIREA GENULUI PSEUDOGOBIO 495 venție. Cel mai puternic argument în favoarea separării genului Abbot- tina îl constituie existența unui grup de specii chinezești și coreene, care au buzele ondulate și papiloase (ca la Pseudogobio), dar dorsala în majoritatea cazurilor concavă (ca la Pseudogobio, însă convexă la una din speciile acestui grup : tafangensis), dinții pe 1 rînd și botul obtuz (ca la Abbottina); toate aceste specii diferă puternic, atît de Pseudogobio, cît și de Abbottina, avînd vezica cu aer redusă, cu camera anterioară închisă într-o capsulă fibroasă. încapsularea vezicii cu aer fiind un caracter de înaltă specializare justifică separarea unui gen distinct. Numele generic valabil pentru acest grup de specii este Microphyso gobio Mori, 1934. De- oarece, prin unele caractere acest gen este mai apropiat de Pseudogobio, iar prin altele de Abbottina, ultimul gen trebuie recunoscut ca distinct. Genul Pseudogobio trebuie deci restrîns la speciile cu dinții pe două rînduri, marginea dorsalei concavă, buze cărnoase, ondulate și papiloase, botul alungit, mai lung decît spațiul postorbitar și concav în partea supe- rioară, 40—41 de solzi, vezica cu aer bine dezvoltată și liberă, tuberculii nupțiali absenți. Numai 3 din cele 16 specii și subspecii din partea con- tinentală a R. P. Chineze și din insula Hainan menționate în lista lui J. T. Nichols (12) drept Pseudogobio aparțin realmente acestui gen, așa cum îl restrîngem aici : longirostris, papillabrus și anderssoni, pe lîngă specia japoneză-coreeană esocinus. Dintre speciile și subspeciile semna- late de J. T. Nichols, 11 aparțin realmente genului Microphysogobio : kachekensis, fukiensis, bicolor, chinssuentis, shangtungensis, hsinglun- shanensis, obtusirostris, suifuensis, tungtingensis,labeoides și probabil exi- guus, pe lîngă brevirostris din Taiwan, Ps. tafangensis Wang (atribuit de J. T. Nichols genului Abbottina), mai multe specii coreene, Rostro- gobio amurensis și Huigobio chenhsienensis. Printre speciile citate de J. T. Nichols sînt două : Ps. filifer Garman, 1912 și Ps. chaoi Evermann et Shaw, 1927. Ambele sînt cunos- cute numai din descrierea originală (mai degrabă scurtă și incompletă) și nu au mai fost regăsite, dar continuau să fie citate în toate listele ih- tiofaunei R. P. Chineze. Nu s-au publicat figuri ale acestor două specii. Prin amabilitatea doamnei M. M. D i c k (Muzeul de zoologie comparată, Colegiul Ilarvard) și a dr. W. I. F o 11 e 11 (Academia de științe a Ca- liforniei) am obținut fotografii ale exemplarelor-tip aparținînd ambelor specii și am constatat că Ps. filifer este un sinonim al lui Gobiobotia pap- penheimi Kreyenberg, 1911, iar Ps. chaoi un sinonim al lui Hemibarbus labeo (Pallas, 1776). Fotografia holotipului lui Ps. filifer (M. C. Z. 29 834) va fi publicată într-o lucrare asupra genului Gobiobotia; publicăm aici fotografiile holotipului lui Ps. chaoi (C. A. S. 501) (pl. I, fig. 1 și 2). în descrierea originală a lui Ps. chaoi, B. W. E v e r m a n n și T. H. S h a w (2) indică 38 de solzi, ceea ce este desigur o greșeală, numărul veritabil fiind de 48, după cum se poate observa pe fotografie. Autorii nu indică numărul dinților faringieni; dr. W. I. F o 11 e 11 a avut amabilitatea să examineze dinții și ne-a scris (in litt. 7.VI.1962) că unii dinți au că- zut, dar urma lor poate fi recunoscută; dinții sînt pe 3 rînduri, numărul Iot fiind 5. 2. 1, pe singurul os faringian rămas. Genul Pseudogobio Bleecker, 1859 Sîntem de părere că singurele 4 specii nominale aparținînd lui Pse- udogobio, în sensul în care îl restrîngem aici, sînt conspecifice; S. Y. L i n (8) și-a dat seama deja că speciile Ps. anderssoni Rendahl, 1928 și Ps. papillabrus Nichols, 1930 din sud-estul R. P. Chineze sînt sinonime, iar P. W. Fang (4) a arătat că ambele sînt sinonimele lui Rhinogobio vail- lanti Sauvage, 1878, dar nimeni nu a remarcat pînă acum că această specie sud-chinezească este conspecifică cu Ps. longirostris și cu Ps. eso- cinus. Genul este deci mono tipic. Pseudogobio esocinus (Temminck et Schlegel) Sinonime : Gobio esocinus Teimninck et Schlegel, 1846 : 196, pl. 99, fig. 1 (lingă Naga- saki); Pseudogobio esocinus, Giinther, 1868 : 173 (ref.); Jordan et Fowler, 1903 : 831 (Japonia); Uchida, 1939: 220, pl. 20, fig. 1 — 3 (vestul și sudul Peninsulei Coreea); Okada, 1960: 439, fig. 77 (Japonia); Nakamura, 1963 : 123, fig. 47 (Japonia); Pseudogobio longirostris Mori, 1934 : 17, pl. VI, fig. 1 (Te-lin-he, la Lin-Ian, Jehol); Nichols, 1943 : 185 (ref.). Subspecii: Rhinogobio vaillanti Sauvage, 1878: 87 (Țziansi-estic); Pseudogobio anders- soni Rendahl, 1928: 89 (Fuțzian); Lin, 1934: 9 (ref.); Herre et Lin, 1936: 9, fig. 3 (rîul Țzien-Tan, Cijețzian); Nichols, 1943 :184 (ref.); Pseudogobio papillabrus Nichols, 1930 : 2, fig. 2 Kienning, Fuțzian); Nichols, 1943 : 185, fig. 95; Gobio vaillanti, Nichols, 1943 : 173 (ref.). Exemplare examinate : Ps. esocinus esocinus - U.S.N.M. 50 798, rîul Iwai, Ichinoseki, Japonia, 3 ex., 68,8-83,0 mm lungimea stan- dard și I.B.T.S. 212, aceeași localitate, 1 ex., 86,0 mm (pl. II, fig. 4). — C.N.H.M. 57 456, lacul Biwa, Japonia, 2 ex., 116 și 118,5 mm. — H.Z.SmI. 11 501, lacul Biwa, Japonia, 5 ex., 82,2 — 120,0 mm. — C.N.H.M. 58 713, Himeji, Japonia, 1 ex., 97,5 mm. — B.M.N.H. 1905. 5,24. 108 — 109, rîul Kikani, Japonia, 2 ex., 87,0 și 114,0 mm. — B.M.N.H. 1907. 12. 23. 51, insula Goto, Japonia, 1 ex., 84 mm. - B.M.N.H. 1846. 2. 16. 89, Japonia, 1 ex., 78 mm. - C.A.S. 23 341, lingă Tokyo, Japonia, 2 ex., 112,0 și 122,5 mm. — I.B.T.S. 612, Okazaki, prefect. Aiti, Japonia, 1 ex., 86,5 mm. — A.N.S.P. 29 442 — 6, rîul Chikugo la Kurume, Japonia, 5 ex., 31,5 — 72,0 mm șj A.N.S.P. 29 448, idem, 1 ex., 39,0 mm. — A.N.S.P. 28 469, Kawatana, Japonia, 1 ex., 69,2 mm. - B.M.N.H. 1901. 7. 15.40, Seul, Coreea de sud, 1 ex., 107,0 mm. Ps. esocinus vaillanti: — S.U. 32 485, rîul Țzien-Tan, Cijețzian, 3 ex., 96,2 — 159,0 mm și B.M,N.H. 1938. 12. 1. 76, idem, 1 ex., 153,5 mm. 496 F. BANĂRESCU și T. T. NALBANT 4 REVIZUIREA GENULUI PSEUDOGOBIO 497 — H. Z. Sini. 11 127, Fuțzian (bazinul rlului Min-Țzian), 2 ex., 89,0 și 106,2 mm-; H.Z. Sml. 11 128, 5 ex., 109 — 156 mm și H.Z. Sini. 11 130, 1 ex., 95,5 mm. — Cursul superior al fluviului Min-Țzian, 1 ex., 109 mm (primit de la dr. H. W. W u) ., nmuybi sanadHbix o6jiacmeu VCCP, JIbbob, 1963. , * , Silvia, 1935-1939, 1-15. Taczanowski L., Omis, 1888. » * ¥ Vin. și pese, sp., 1949 — 1965. Wetmore A., Amit. miscel col., 1960, 11. Filiala Cluj a Academiei Republicii Socialiste România Subcomisia Monumentelor Naturii. Primită In redacție la 29 mai 1965. Lucrarea de față aduce noi date pentru sud-estul Europei cu privire la iernarea în Transilvania și Crișana a unor păsări care de obicei migrează în regiuni mai calde. Aceste date arată : 1. Lărgirea epocilor de migrație cunoscute, cu sosiri de primăvară mai timpurii, la Anas guerquedula, Lymnocryptes minimus, Cuculus canorus, și cu unele pasaje de toamnă mult întîrziate la Ciconia ciconia, Turdus eri- cetorum, Lymnocryptes minimus. 2. Iernarea pentru prima dată în jumătatea de nord a țării noastre la Fulica atra, Lymnocryptes minimus, Vanellus vanellus, Tringa ochropus, Gallinula chloropus, Turdus musicus, Charadrius apricarius, Casmerodius albuș (specii găsite iarna spre nord, excepțional pînă în R. P. Ungară sau Slovacia), apoi la Grus grus și Tringa totanus (găsite numai pînă în R. S. F. Iugoslavia). 3. Iernarea în interiorul țării a două specii migratoare în Africa: Streptopelia țurțur (primul caz) și Ciconia ciconia. 4. Toate cele zece semnalări, provenite din iernile călduroase ale anii lor 1954—1962, au fost determinate ca urmare a unor puternice modificări ciclonale calde. Această schimbare a caracterului iernării păsărilor s-a men- ținut și în iernile excesiv de friguroase (1962—1963 și 1963—1964), cînd numărul întîrzierilor a rămas ridicat (de 4 în prima iarnă și de 3 în cea de-a doua). BIBLIOGRAFIE 1. ¥ * , Aquila, 1894-1964, 1-70. 2. , * ¥ Cărpații, 1933-1947, 1-15. 3. HEMEHTMEB r. II., Hmuiibi CosemcKozo Coiosa, MocKBa, 1951 — 1954, 1—4. 4. Dombrowski R. și Linția D., Păsările României, București, 1946. 5. Frivaldsky I., Aves hungariae, Budapesta, 1891, 6. Geroudet P., Nos oiseaux, 1964, 2, 209 — 226. 7. Hbrmann O., Az. erd. Muz.-Eg. Evk., 1871 — 1873, 6. C. 3867 ÎNCORPORAREA P32 ÎN TIMUSUL ȘOBOLANILOR ALBI ÎN FUNCȚIE DE DOZELE DE HIDROCORTIZON ȘI SUPRAVIEȚUIRE DUPĂ SUPRARENALECTOMIE BILATERALĂ * DE Academician E. A. PORA, V. TOMA, MARIA S. ROȘCULEȚ și H. ROMAN 591(05) Efectul involutiv al hidrocortizonului asupra timusului șobolanilor albi este direct proporțional cu doza, în ceea ce privește greutatea glandei și încorporarea P32. La 24 de ore după suprarenalectomia bilaterală, timusul reacționează involu- tiv, dar apoi se remarcă semnele unei bipertrofii nete. Relația dintre glandele corticosuprarenale și timus intră în cadrul cunoștințelor clasice de endocrinologie. Numeroși autori ca K. 8 h i- b a t a (7), J. Co m ș a (1), T. F. Do u gher ty (3), R. J. D o r f m a n (2) etc. au arătat că după suprarenalectomia bilaterală a animalelor de experiență, timusul prezintă hipertrofie netă. Dimpotrivă, tratamentul cu hormoni corticosteroizi, în special hidrocortizon, produce într-un timp scurt involuția glandei. Cercetările noastre anterioare ne-au arătat că aceste fenomene nu se rezumă numai la un aspect ponderal, ele fiind însoțite de modificări biochimice și metabolice ale timusului (4), (5), (9). Este cunoscută teoria lui J. 8 e 1 y e (6) după care în stările de stress organismul reacționează printr-o hipersecreție corticosuprarenală, fapt care induce involuția timusului. Deoarece glanda este deosebit de bogată în produși nucleinici, acid ascorbic, zinc, aminoacizi (5), (8), se pare că aceste substanțe ca atare sau în componența unui principiu hormonal ar putea contribui la refacerea homeostaziei organismului stressat. * Lucrare publicată și în „Revue roumaine de biologie — Serie de zoologie”, 1965, 10, 5, p. 325 (în limba engleză). ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 17 NR. 6 P. 541-544 BUCUREȘTI 1965 542 E. A. FORA și COLABORATORI 2 3 ÎNCORPORAREA P32 ÎN TIMUS 543 Scopul prezentei lucrări a fost de a stabili dacă între dozele de hi-I drocortizon și gradul de involuție thnică există o relație de proporționa- litate. De asemenea s-a căutat să se observe în ce măsură hipertrofia timică este influențată de durata de supraviețuire postoperatorie a ani- malelor suprarenalectomizate. Ca test s-a utilizat greutatea glandei și nivelul de incorporare a fosforului radioactiv. MATERIALE ȘI METODA DE LUCRU Au fost luate în experiență loturi de 7 — 14 șobolani albi de sex femei în greutate de 100 g ± 5, ținuți în condiții identice de viață, în lunile iunie și iulie 1964. Hidro- cortizonul CIF a fost administrat prin injecții intramusculare timp de 3 zile, în doze totale de 3, 15, 25 și 45 mg pe 100 g greutate corporală. Suprarenalectomia bilaterală a fost practicată într-un singur timp, animalele fiind menținute în viață cu un regim hipersodat, 24 de ore, 3 și 9 zile. Cu 24 de ore înainte de sacrificare, șobolanii au fost injectați cu 4,5 p.C de P32O4H2Na pe 100 g. După cloroformizare țimusul era ridicat și cîntărit la balanța de tor-1 siune, triturat și repartizat uniform în ținte speciale. După 24 de ore de uscare la 100°C, radio- activitatea probelor s-a citit la o instalație B2 cu un contor CTC6. Rezultatele au fost expri-1 mate pe minut și 100 mg țesut proaspăt. REZULTATE ȘI DISCUȚIA LOR ■ Datele prezentate în tabelul nr. 1 și în graficul din figura 1 demon- strează că greutatea și înglobarea P32 în timus scade în mod proporțional cu doza de hidrocortizon administrată. Chiar în cazul injectării a 3 mg de hormon/100 g, scăderea greutății cu 26% și reducerea radioactivității cu 15% față de media martorilor este statistic semnificativă (P< 0,01). La doza de 45 mg hidrocortizon glanda este involuată cu 70%, iar în- globarea P32 atinge o scădere de 52%. După cercetările recente ale lui D o u g h e r t y (3) mecanismul de acțiune al corticoizilor asupra timusului se traduce prin distrugerea timocitelor mici, prin inhibarea mitozelor și sintezei de DNA. în acest sens se poate interpreta și scăderea înglobării P32. De asemenea noi am mai arătat că în involuția timusului scad gru- pările SH, aminoacizii liberi, respirația tisulară sau încorporarea in vitro a glucozei, fapte care indică modificările metabolice survenite în organ (4), (5), (9). Este interesant faptul că în primele ore după suprarenalectomie, timusul reacționează involutiv. Se pare că fenomenul ar putea fi cauzat de preparativele și șocul operator, care au putut să provoace o hiper-1 secreție corticosuprarenaliană manifestă pînă în momentul extirpării. După 3 zile, timusul prezintă însă semnele hipertrofie! care, după supra-1 viețuirea limită de 9 zile, este caracterizată prin creșterea greutății cu 48%, iar încorporarea fosforului radioactiv cu 16%. Ca o remarcă finală putem menționa că în procesele involutive sau hipertrofice ale timusului Tabelul nr. 1 Modificările de greutate și de încorporare a P32 în timusul șobolanilor albi in funcție de doza de hidrocortizon și supraviețuire după suprarenalectomie Lotul Nr. animale Greutate mg Nr. impulsuri pe minut și 100 mg țesut proaspăt Martor E.S. ± % 14 157 ± 3,8 727 ± 9,1 Hidrocortizon 3 mg 10 116 ± 3,2 620 ± 9,1 15 mg 10 95 ± 2,7 548 ± 6,0 25 mg 12 77 ± 2,6 469 ± 10,5 45 mg 12 49 ± 3,5 363 ± U,3 Suprarenalectomie 24 de ore 7 131 ± 5,3 645 ± 6,5 3 zile 7 210 ± 6,2 809 ± 3,2 9 zile 7 233 ± 2,2 847 ± 3,8 sub influența corticosuprarenale- lor, efectul ponderal este mai ma- nifest decît captarea P32, așa cum iese în evidență în graficul figurii 1. în concluzie, acțiunea invo- luantă a hidrocortizonului asupra timusului este direct proporțio- nală cu doza de hormon injec- tată. După 24 de ore de la su- prarenalectomie, timusul prezintă o involuție clară dar trecătoare, iar la 3 zile, respectiv 9 zile, o hipertrofie manifestată prin creș- terea greutății organului cu 48% și o înglobare a fosforului radio- activ cu 16%. Diferențele între mediile obținute la lotul martor și cele experimentate sînt întot- deauna statistic semnificative. Fig. 1. — Diferențele procentuale ale greutății și înglobării P32 in timusul șobolanilor albi, in funcție de dozele de hidrocortizon și timpul trecut de Ia suprarenalectomie, față de lotul martor (M). 544 E. A. PORA și COLABORATORI 4 BIBLIOGRAFIE 1. Comșa J., Physiologie et Physiopathologie du Thymus, Doin, Paris, 1959. 2. Dorfman R. J„ Methods in Hormone Research, Acad. Press, New York, Londra, 1962, 2. 3. Dougherty T. F., Berliner M. L., Schneebeli G. L. a. Berliner D. L., Ann. N. Y. Acad. Sci., 1964, 133, 2, 825. 4. Pora E. A., Toma V. et Fabian N„ C. R. Acad. Sci., 1962, 255, 2 010. 5. Pora E. A., Toma V., Oros I. et Abraham A., Revue de biologie, 1962, 7, 1, 129. 6. Selve J. a. Bajusz E., Orv. Het., 1960, 101, 1, 1. 7. Shibata K„ Gunma J. Med., 1954, 3, 2, 89. 8. Tesseraux LI., Physiologie und Pathologie des Thymus, J. A. Barth, Leipzig, 1959. 9. Toma V., Pora E. A. și Madar J„ St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1965,17, 1, 53. Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj, Catedra de fiziologie animală. Primită în redacție la 25 iunie 1965. GRUPĂRILE SH ÎN INVOLUȚIA ȘI REGENERAREA TIMUSULUI ȘOBOLANILOR ALBI DUPĂ ADMINISTRARE DE HIDROCORTIZON* DE V. TOMA, N. FABIAN Și Academician E. A. PORA 591(05) Grupările SH libere loiale, proteice și neproteice au fost urmărite prin metoda argento-amperometrică, în timus și în sînge integral, la șobolani albi de sex femei, injectați cu 7,5 mg/100 g hidrocortizon. în timus în primele ore după injectare se produce o creștere semnificativă a grupărilor libere totale și nepro- teice. După 6 zile, loate grupările SH scad față de martori, revenirea lor la normal realizîndu-se în curs de 14 zile. In sînge, cu excepția grupărilor SH nepro- teice care scad, celelalte cresc atingind valoarea maximă în ziua a 3-a; după 31 de zile de la injectare toate grupările SH din sînge revin la normal. în cercetările sale asupra stressului J. S e 1 y e (22), (23) arată marea sensibilitate a timusului față de acțiunea involuantă a corticoste- roizilor. T. F. Dougherty și colaboratori (7) au adus însemnate precizări cu privire la mecanismul timolitic al hormonilor corticoizi. Asupra involuției timusului au fost efectuate numeroase cercetări privind aspec- tele ponderale (2), (6), structurale (3), (11), (27) sau biochimice metabolice (1), (5), (14), (15), (16), (17), (18), (19), (20), (25), (28). Din datele noastre, ca și din cele existente în literatură ar reieși că involuția accidentală a timu- sului ar putea avea o deosebită importanță biologică, produșii timici eliberați cu această ocazie putînd fi utilizați la refacerea homeostaziei dereglate a organismului. Dacă procesul de involuție accidentală este destul de bine cunoscut, datele privind regenerarea timusului sînt încă lacunare. După G. Fek e t e * Lucrare publicată și iu „Revue roumaine de biologie — Serie de zoologic”, 1965, 10, 5, p. 329 (în limba engleză). ST. 81 CERC. Bl lL- SIRIA ZOOLOGIE T. 17 NR. 6 P. 345 551 BUCUREȘTI 1965 546 ■ ■ • ■ ' " A■ V. TOMA și COLABORATORI 2: (8), greutatea timusului se reface mai rapid în cazul involuției lui prin hidrocortizon decît în cazul administrării de ACTH. Recent și T. 11 o și T. Hoshino (11) demonstrează refacerea structurală și ponderală a timusului în 7 faze distincte, în urma involuției determinate de injectarea acută a hidrocortizonului, fenomenul fiind mai rapid și mai intens la femele. Noi am urmărit modificările cantitative ale grupărilor SH libere totale, proteice și nepfoteice din timusul și sîngele integral al șobolanilor albi în involuția cauzată de hidrocortizon și regenerarea consecutivă, a glandei. MATERIALE ȘI METODA DE LUCRU S-a lucrat pe 100 de șobolani albi de sex femei, în greutate de 100 g ± 5, injectați intramuscular cu o doză unică de 7,5 mg/100 g de hidrocortizon, fabricație GIF. După 8 și 24 de ore, respectiv 3, 6, 9, 14, 21, 31 și 45 de zile animalele au fost sacrificate prin decapi- tare, recoltîndu-se timusul și sîngele integral. Determinarea grupărilor SH libere totale (lt.), proteice (p.) și neproteice (np.) a fost făcută după metoda ampero-argentometrică (21). în cazurile de involuție puternică, pentru o dozare au fost utilizate timusurile de la 2 — 3 ani- male. Determinările la lotul martor s-au făcut în prima și ultima zi de experimentare, fără a se constata deosebiri semnificative între cele două perioade. Rezultatele au fost exprimate în cazul' timusului în p.M/g de țesut proaspăt, iar în cel al sîngelui în p.M/ml. REZULTATE ȘI DISCUȚII Rezultatele noastre arată modificări specifice ale grupărilor SH în timus și sînge, după administrarea acută de hidrocortizon (tabelul nr. 1). Un fenomen deosebit de important apare în primele faze ale invo- luției timusului, cînd grupele totale libere și mai ales cele neproteice pre- zintă modificări bifazice : cantitatea lor, inițial, crește față de martori, iar după 3, respectiv 6 zile, scade sub valorile normale. Grupările proteice neafectate în primele ore, după 3 zile sînt și ele mult reduse. Aceste modificări caracterizează faza de involuție a timusului, obținută în urma injectării hidrocortizonului (tabelul nr. 2 și fig. 1). în regenerarea timusului, care urmează în continuare, la 3—6 zile după administrarea hormonului se observă revenirea spre normal a can- tității de grupări SH libere totale, proteice și neproteice. Raportul grupărilor SH proteice și neproteice din timus, care la martor are o valoare de 7,55, scade la animalele injectate, astfel că la 8 ore este de 4,70. Această scădere se datorește creșterii grupărilor SH neproteice. Valorile raportului se apropie de normal la 9 zile cînd este de 7,65, dar această valoare rezultă la un nivel scăzut atît a canti- tății de grupări SH proteice, cît și neproteice, ele refăcîndu-se numai în cursul zilelor 14—21. în sîngele integral, hormonul provoacă o creștere constantă a gru- părilor libere totale și proteice, cantitatea lor maximă fiind observată în 547 Tabelul nr. 1 Cantitatea grupărilor SH libere totale (lt.), proteice (p.) și ncproteice (np.) din timus (u M/g tesut proaspăt ± E.S.b și din sînge (|xM/ml± E.S.) In urma administrării unice a T,5 mg bidrocortizon/100 g la șobolanii albi ’ Lotul (nr. analizelor) Sînge integral Timus lt. P- np. P- (%) np. lt. P- np. P- (%) np. Martor (8) 28,95 24,68 4,29 ±0,07 85,19 , 10,62 ±0,14 9,38 ±0,11 1,24 ±0,04 88,30 _ Kr ±0,23 ±0,17 14,81 ±0,05 = 7,55 11,70 ±0,15 După 8 ore (5) 29,68 26,32 3,36 88,68 — = 7,85 11,40 ±0,13 9,40 ±0,09 2,00 ±0,04 82,46 A 7G. ±0,23 ±0,15 ±0,09 11,32 ±0,19 11,54 ±0,04 După 24 de ore (5) 35,04 32,14 2,90 91,73 11,00 9,16 ±0,20 83,22 1,84 ±0,03 ±0,37 ±0,30 ±0,07 8,27 ±0,16 ±0,23 16,78 ±0 04 După 3 zile (5) 37,60 35,12 2,48 93,41 = 14,26 6,59 ±0,54 8,20 6,89 ±0,14 1,31 84,03 * k 97 ±0,28 ±0,18 ±0,11 ±0,17 15,97 După 6 zile (5) 37,04 34,80 2,24 93,96 8,27 87,19 6,04 ±0,57 7,21 1,06 — ±0,27 ±0,18 ±0,09 ±0,19 12,81 După 9 zile (5) 34,08 31,52 2,56 92,53 9,93 ±U,11 88,43 7,47 ±0,28 8,78 1,15 — ±0,34 ±0,28 ±0,08 ±0,11 ±0,09 11,57 După 14 zile (5) 31,68 28,44 3,24 89,78 10,00 ±0,17 88,32 10,22 ±0,16 8,84 1,17 — ±0,26 ±0,18 ±0,08 ±0,15 + 0 13 11,68 După 21 de zile (5) 30,00 26,64 3,36 88,80 10,19 ±0,10 88,53 11,20 ±0,06 9,02 1,17 — ±0,29 ±0,23 _±0,05 ±0,15 ~— /, i z 11,47 După 31 de zile (3) 29,07 25,03 4,03 86,14 10,22 ±0,03 ±0,09 88,59 13,86 ±0,10 9,06 1,17 — ±0,24 ±0,16 _±0,09 ±0,11 -— /,/u 11,41 După 45 de zile (3) 29,20 25,10 4,10 85,62 10,33 ±0,02 ±0,10 88,87 14,38 ±0,18 9,18 1,15 ±0,03 ±0,16 ±0,20 ±0,06 ±0,20 ±0,16 -— /,99 11,13 ±0,06 .548 V. TOMA și COLABORATORI Tabelul nr. 2 Difercn|ele statistic semnificative (P < 0,01) față de Iotul martor al cantității de grupări SH dintimus și singe, in cazul injectării de hidrocortizon 8 ore 24 de ore 3 zile 6 zile 9 zile 14 zile 21 de zile 31 de zile 45 de zile Total sînge It. 0 "T + + + + + 0 0 P- + 4- + + + + + 0 0 np. — \ — — — — — 0 0 P- np. _1_ + + + — + + . + 0 Timus It. + 0 — — — — 0 0 0 P- 0 0 — — — — 0 0 0 np. + + 0 — 0 0 0 0 0 P- np. — — — — 0 0 0 0 0 Notă. + ,= creștere • — scădere; 0 = nesemnificativ statistic. sun.. 549 ziua a 3-a, iar după 21 de zile ele revin la normal. Dimpotrivă, grupările SH neproteice scad continuu timp de 6 zile, refăcîndu-se în același interval de timp. Raportul dintre grupările SH , care la martor era de UpJ 5,75, crește după 6 zile de la administrarea hidrocortizonului la 15,63, fenomen provocat de creșterea cantității grupărilor proteice și scăderea celor neproteice. Revenirea la normal a raportului de grupări SH din sînge se face cu mult mai tîrziu decît în timus, și anume după 31 de zile de la începutul experienței. După J. Comșa (4), T. Ito și T. Hosliino (11), T. F. Dou- gherty și colaboratori (7), hidrocortizonul provoacă o rapidă scădere a numărului de limfocite din zona corticală a timusului, produsă prin dis- trugerea lor, inhibarea mitozelor în metafază, a sintezei de DNA și de- naturarea substanțelor proteice. K. Shibata (24), ca și noi (14), (17), a observa,! și o reducere puternică a încorporării P 32 în timus. Este cunos- I cut faptul că grupările SH au un rol important în sinteza proteinelor și menținerea structurii lor tridimensionale sau în activitatea mitotică și enzimatică (1), (9), (26), astfel că între aceste fenomene pot fi sesizate relații de cauzalitate. X Greutate timus 550 V. TOMA și COLABORATORI 6. 7 GRUPĂRILE SH IN INVOLUȚIA ȘI REGENERAREA TIMUSULUI 551 Trebuie să remarcăm acțiunea rapidă a hidrocortizonului asupra, grupărilor SH din timus, pe care noi am găsit-o la 8 ore după adminis- trare. în acest sens datele concordă cu o serie de observații similare. T. F. Dougherty (7), urmărind încorporarea hidrocortizonului cu C14 în ti- mus, constată că radioactivitatea maximă a organului apare în primele. 10—20 de minute de la injectare, după cîteva ore hormonul fiind elimi- nat din glandă. După G. Wolff (28) cantitatea de ADN din timus sca- de înaintea greutății, iar T. Ito și T. Hoshino (11), în condițiile lor de lucru, observă alterările structurale ale timusului după 16 ore de la admi- nistrarea acută a hidrocortizonului. Toate aceste rezultate permit să se presupună că efectul primar al hormonilor corticosuprarenali, în cazul de față hidrocortizonul, se produce asupra biochimismului din timus, involuția ponderală și cea structurală fiind mai tardive. în sprijinul acestei obser- vații poate fi pusă și constatarea că hormonul mărește considerabil activitatea desoxiribonucleazei, a arilsulfatazei, a (3-glucoronidazei și a. catepsinei prin care se declanșează limfocitoliza și alterarea substanțe- lor proteice din timusul involuat (5), (20). în sînge evoluția cantității grupărilor SH, cel puțin a celor libere totale și proteice, este de sens contrar celeia din timus. Desigur, feno- menul nu poate fi pus exclusiv pe seama modificărilor biochimice din timus, hidrocortizonul avînd o acțiune generală asupra tuturor elemente- lor limfatice din organism, iar sîngele ca organ vehiculator reflectă tota- litatea acestor fenomene. în această direcție ar fi interesant de urmărit gradul de participare a timusului în comparație cu splina sau ganglionii limfatici, deoarece fenomenul de limfoclazie este diferit în aceste organe (10). După acad. Șt.-M. M i 1 c u și colaboratori (12), (13) o parte din modificările biochimice sanguine produse de hidrocortizon se realizează- prin intermediul timusului. Autorii își bazează ipoteza pe constatarea că hidrocortizonul determină creșterea nucleoproteinelor sanguine la animalele normale, pe cînd la cele etimizate fenomenul nu se mani- festă sau are un sens opus. în concluzie putem afirma că în involuția și regenerarea timusului, grupările SH libere totale, proteice și neproteice, prin modificările lor can- titative și a raportului dintre ele, denotă schimbări biochimice și con- firmă pe cele structurale care au loc în acest proces. BIBLIOGRAFIE 1. AJIOB >K. A., Oiepuu fusuojioeuu MumomuuecKoeo dejienua KJiemoK, MeflHițnna, MocKBa, 1964. 2. AngervallL. a. Lundin P. M., Endocrinology, 1964, 74, 6, 986. 3. Bâlboni G. C., Boli. Soc. Ital. Biol. Sp., 1960, 36, 24/b, 1600. 4. Comșa J., Physiologie et Physiopathologie du Thymus, Doin, Paris, 1959. 5. Cseh G., Marosvări J. et Hahmath A., Acta Physiol. Hung., 1958, 14, 2, 115. 6. Dorfman R. J., Methods in Hormone Research, Acad. Press, New York, Londra, 1962,2. 7. Dougherty T. F., Berliner M. L., Schneebeli G. L. a. Berliner D. L., Ann. New York Acad. Sci., 1964, 113, 2, 825. 8. Fekete G., Internat. Congr. of Endocrinology, Copenhaga, 1960. 9. roJIHniTEHH B, >K., Yen. CoBpeM. 6iioji., 1954, 38, 3, 6. 10. Holban R., Stngele si glandele endocrine, Edit. Acad. R.P.R., B,ucurești, 1962. 11. Ito T. u. Hoshino T., Z. Zellforsch., 1962, 56, 4, 445. 12. Milcu Șt.-M., Stănescu V., Florea I., JuvinăE. și Ionescu V., St. și cerc, endocr., 1960, 11, 2, 203. 13. Milcu Șt.-M., Stănescu V., Florea I. și Dinulescu E., Com. Acad. R.P.R., 1960, 10, 911. 14. Pora E. A., Toma V., Oros I. et Abraham A., Revue de biologie, 1962, 7, 1, 129. 15. Pora E. A., Toma V. et FabianN., C. R. Acad. Sci. Paris, 1962, 255, 2 207. 16. Pora E. A. și Toma V., Studia Univ. „Babeș-Bolyai”, ser. biol., 1964, 2, 130. 17. Pora E. A., Toma V., Mureșan I. et Baban L., Revue roumaine de biologie, Serie de zoologie, 1964, 9, 2, 109. 18. Pora E. A., Toma V. și Stoicovici Fl., Voi. omagial „C. I. Parhon”, 1965. 19. Pora E. A., Toma V., Găbos M. și Madar I., Studia Univ. „Babeș-Bolyai”, ser. biol., 1965, 2. 20. Sachs G., Duve D., Dvorkin B. S. a. White A., Exptl. Cell. Res.. 1962, 28,3, 597. 21. Schwartz A., Pora E. A., Kis Z., Madar I. și Fabian N., Com. Acad. R.P.R., 1961, 11, 1,45. 22. Selve J., The Stress of Life, Mc. Grow —Hill B'ook, New York, 1956. 23. Selve J. a. Bkjusz E., Orv. Het., 1960, 101, 1, 1. 24. Shibata K., Gunma J. Med., 1954, 3, 2, 90. 25. Toma V., Pora E. A. și Madar I., St. și cerc, biol., Seria zoologie, 1965, 17, 1, 53. 26. TOPRMHCKH H. M., Yen. coBpeM. Ohoji., 1961, 45, 3, 261. 27. Tesseraux H., Physiologie und Pathologie des Thymus, J. A. Barili., Leipzig, 1959. 28. Wolff G., Acta Biol. Med. Germ., 1962, 8, 447. Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj, Catedra de fiziologie animală. Primită în redacție la 6 iulie 1965. CONTRIBUȚII LA STUDIUL PROTEINELOR SERICE LA VITEI* 5 DE D. POPOVICI și GALINA JURENCOVA 591 (05> Pe un grup de 9 viței de rasă Brună s-a studiat variația proteinelor serice in primele 10 luni după naștere. Se disting trei perioade in variația concentrației proteinelor serice : I — de la naștere la 24 de ore după naștere, caracterizată prin creșterea concentrației y- și p-globulinelor, datorită trecerii, în primele 12 ore de viață, a imunoglobulinelor din colostrul ingerat, în sînge; II — de la 24 de ore la 2 luni, perioadă deosebită de prima prin scăderea treptată a concentrației fi- și y-globulinelor și creșterea continuă a concentrației fracțiunii albuminice; III — de la 2 la 10 luni, caracterizată prin creșterea concentrației fracțiunii y-globuline, care atinge valoarea maximă la 7 luni, în timp ce a- și Ș- globulinele se păstrează la un nivel relativ constant. Albuminele înregistrează o modificare de sens contrar a variațiilor fracțiunilor globulinice. Proteinele serului sanguin la viței au fost puțin studiate (3), (15)r deși variația concentrației lor în sînge ne poate da informații asupra dife- ritelor laturi ale metabolismului și ale funcțiilor de apărare în anumite perioade ale dezvoltării ontogenetice. Toate acestea ne-au determinat să întreprindem un studiu sistematic al variației concentrației proteinelor serice la viței de rasă Brună de la naștere și pînă la vîrsta de 10 luni. METODA DE LUCRU Probele de sînge au fost recoltate de la un număr de 9 viței, imediat după naștere, înainte de a primi colostru, apoi la 2, 12, 24 de ore și 10 zile după fătare, iar ulterior lunar . * pucrare publicată și în „Revue roumaine de biologie — Serie de zoologie”, 1965, 10, 5, p. 335 (în limba engleză). ST. si CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 17 NR. 6 P. 553 -660 BUCUREȘTI, 1965 555 554 D. POPOVICI și GALINA JURENCOVA 2 pînă la vîrsta de 10 luni. Proteinele totale serice au fost dozate refractometric, iar fracțiunile proteice cu ajutorul electroforezei pe hîrtie (5). Rezultatele au fost prelucrate statistic, folo. sind analiza variației și testul semnificației Tukey (13). REZULTATELE OBȚINUTE Pentru a ușura expunerea și înțelegerea rezultatelor noastre am împărțit variația fracțiunilor proteice în 3 perioade, în funcție de vîrstă, în tabelul nr. 1 sînt redate rezultatele în funcție de vîrstă, iar în tabelul nr. 2 în funcție de sex și vîrstă. Din analiza acestor date rezultă trăsăturile principale, caracteristice pentru fiecare perioadă în parte. Perioada I, de la naștere la 24 d,e ore, se caracterizează prin lipsa Y-globulinelor în sîngele noului-născut și apariția lor la scurt timp după alimentarea cu colostru. Ulterior, concentrația acestor fracțiuni proteice, împreună cu fracțiunea p-globulinică continuă să crească, atingînd va- loarea maximă la 12 ore după fătare, iar în intervalul 12—24 de ore se păstrează la un nivel relativ constant. Creșterea concentrației proteinelor serice totale în această perioadă se datorește, îndeosebi, creșterii concen- trației fracțiunii y-globulinice. Perioada a Il-a, de la 24 de ore la 2 luni, se deosebește de perioada precedentă prin creșterea concentrației albuminelor serice simultan cu scăderea concentrației fracțiunilor globulinice și, îndeosebi, a Y-globu- linelor. Concentrația acestei fracțiuni scade foarte repede în prima lună, continuînd să scadă pînă la vîrsta de 2 luni. Perioada a IH-a, de la 2 la 10 luni, în care la început se constată o creștere accentuată a concentrației fracțiunii y-globulinice, însoțită de o scădere a nivelului albuminelor serice. La vîrsta de 7 luni, concen- trația y- și P-globulinelor atinge un nivel relativ constant. Diferențele între valorile medii înregistrate în lunile ulterioare nu sînt statistic semni- ficative. Se remarcă de asemenea faptul că în acest interval de timp fiel care variație a concentrației fracțiunilor globulinice este însoțită de o modificare de sens contrar a concentrației albuminelor. în ceea ce privește variația fracțiunilor proteice în funcție de sex, din tabelul nr. 2 se poate vedea că în primele 10 zile de viață concentrația proteinelor totale le femele față de masculi crește mai intens, deși la naș- tere era aproximativ aceeași, diferența între sexe fiind semnificativă (P<0,05). în cadrul fracțiunilor proteice numai pentru a- și Ș-globuline s-au constatat diferențe statistic semnificative între sexe, a-globulinele fiind în concentrație mai ridicată la masculi, iar p-globulinele la femele. Nivelul mai ridicat al proteinelor serice totale la femele față de masculi se păstrează și în perioada următoare pînă la 9 luni. Calculul statistic al proteinelor totale (valori medii lunare) în funcție de sexe pentru perioada 0—10 luni indică o diferență distinct semnificativă (P<0,01). în aceeași perioadă se înregistrează o diferență semnificativă între masculi și femele și în ceea ce privește concentrația albuminelor. în probele recol- Fiecare cifră reprezintă media a 9 indivizi. 8 - o. 3867 556 557 k 8 7 STUDIUL PROTEINELOR SERICE LA VIȚEI 559 558 D. POPOVICI și GALINA JURENCOVA tate de la viței în vîrstă de 1, 2, 4, 7, 8, 9 și 10 luni, concentrația albț mai sus ne permit sa conchidem ca trecerea imuno- minelor a fost mai ridicată la femele decît la masculi. Diferențele găsi^8^0^ldiae^°Ar colostrale prm Peretele intestinului noului-nascut are loc pentru a- și Ș-globuline în intervalul de timp arătat nu au fost semniț îndeosebi în primele 12 ore după naștere. Ulterior, intensitatea acestui cative, ceea ce înseamnă că după 10 zile dispar deosebirile între sexe priviiproces scade foarte repede și nu duce la modificări esențiale in conținutul aceste fracțiuni proteice. y-globulinelor dm sînge. De asemenea, reține atenția transformările care au loc în perioada ulterioară. De mult se cunoaște faptul că animalele tinere în primele luni de viață nu sînt capabile să producă anticorpi față de diferiți antigeni (4), totuși durata acestei perioade la diferite specii și factorii care o determi- DISCUȚII Creșterea concentrației proteinelor serice la rumegătoarele not na sînt puțin studiate. Din datele prezentate de noi s-a putut vedea că, născute, imediat după prima alimentare cu colostru, a fost cunosci|în intervalul de la 24 de ore pînă la o lună, concentrația y-globulinelor de mult (8), (11), (12), stabilindu-șe că acest fenomen se datorește trecidin sîngele vițeilor scade foarte repede, ceea ce demonstrează că sinteza din intestin în sînge a unor fracțiuni proteice aflate în colosțrul ingera acestei fracțiuni proteice în organismul vițeilor este foarte redusă și că Mai sînt însă unele aspecte discutabile în această problemă privind durat formațiunile răspunzătoare de sinteza anticorpilor nu au ajuns încă la perioadei de trecere a imunoglobulinelor prm peretele intestinului, caii maturitatea funcțională necesară. Probabil că în această perioadă are prin care acestea ajung in sînge și selectivitatea peretelui intestinului faj joc ■ metabolizarea intensă a y-globulinelor primite prin colostru. Nivelul de fracțiunile proteice ale serului colostral. D. R. B angh am și co abori gc^zu^ aj concentrației fracțiunii y-globulinice se păstrează și în luna urmă- tori (4) considera că intestinul la vițeii nou-nascuți nu manifesta o select Această ioadă fi congiderată ca fiind critică în dezvoitarea vitate ridicata fața de proteinele serice ale colostru ui și ca acesta absoa R nivelJ concentrației Y-globulinelor primite de la mamă be in cantități egale atita albummele, cit și globuhnele. , j , A .. - . Rezultatele analizelor electroforetice, prezentate de noi, nu co|aatln! pion minime și procesele de neogammaglobulmogeneza se des- firmă acest punct de vedere, întrucît în perioada 0—12 ore nu se constat fa$oaia lnca a 11)1 nne oai e scăzu . o creștere a concentrației fracțiunii albuminice în sînge, ci, dimpotrivl . Intr-o lucrare anterioară (10) am arătat că iezii în vîrstă de o lună, imu- o scădere a valorii acestui indice, y- și p-globulinele sînt singurele fracțiui nizați cu ser de om, nu formează anticorpi față de toate fracțiunile proteice proteice a căror concentrație în sîngele noului-născut crește simțitor i din acest ser. Prin urmare, capacitatea de apărare a organismului față primele 12 ore de viață. Perioada permeabilității maxime a intestinul! do agenții patogeni ai mediului se dezvoltă progresiv. Acest fenomen după cum rezultă din datele noastre, probabil este limitată la interval se observă și în cazul de față. Analiza variației y-globulinelor în perioada 0—12 ore, după care intensitatea acestui proces este foarte scăzută 12—10 luni arată că concentrația acestei fracțiuni proteice crește treptat nu duce la creșterea în continuare a concentrației y-globulinelor în sîn| pînă la vîrsta de 7 luni. La aceeași concluzie a ajuns și G. Kaeckenbeek (6), care a ai jn intervalul 2—10 luni, a- și Ș-globulinele se păstrează la un nivel mentat vițeii cu o soluție conținînd anticorpi și a titrat ulterior concei constant, cu excepția perioadei 6—7 luni cînd concentrația lor în sînge trația lor în sînge în intervalul 0—24 de ore. înregistrează o creștere mai pronunțată. 7JuIn^a aeest°r date, punctul de vedere enunțat de diferi, Creșterea concentrației albuminelor de la 24 de ore după naștere autori (7), după care permeabilitatea intestinului fața de imunoglobulme ja vîrsta de 2 luni, este legată probabil, de sinteza intensă a acestei colostrale se pastreaza timp de 36 de ore după naștere trebuie revizui fracțjuni proteice. în această perioadă și sporul mediu zilnic în greutate 1 robabil, numai m condiții experimentale, cînd noul-nascut nu ea a affng valoarea cea mai ridicată (1 200 g pe zi). Schimbarea regimului alimentat imediat cu colostru, trecerea imunoglobulinelor in cantita ajjmerdar după vîrsta de 2 luni, prin substituirea în rație a laptelui inte- masive prm peretele intestinului poate avea hic și după, 12 ore de la fatal graj cu furaje micșorarea cantității de lapte tras, s-a reflectat negativ O astfel de experiența a fost făcută de H. P.Deutsch și V. R.. S eh mit a^>ra gjnfezej albuminelor serice. Concentrația acestora în perioada (2) care, nealimentmd vieții timp de 48 de ore după naștere și menținindii o _4 juuî înregistrează o scădere progresivă. Probabil că în această peri- m codițn fizio ogice pun trans uzii de sînge, au constatat ca y-g obuhn oadă procesele fermentative din rumen nu sînt sufucient dezvoltate pentru dm serul sanguin de om ingerat de viței traversează bariera intestina a asigura cantitatea de aminoacizi esențiali, necesari sintezei albuminelor. numai in primele 24 de ore după fatare. L. O. Payne și C. L. MarSpe ee acesfe procese capătă o dezvoltare corespunzătoare, curba (.)) constata ca la purceii nou-nascuți, care^au primit numai apa, y-glotconcentrației albuminelor marchează o nouă creștere. Scăderea valorii linele au fost absorbite m sînge și după 106 ore de la naștere. în condij acestui indice în perioada 6 — 7 luni pare a fi determinată tot de modifi- normale insa, așa cum reiese dm lucrările lui A . C. S p e e r și H. B r o iv c^rde care intervin în regimul alimentar prin excluderea totală a laptelui (14), la purcei absorbția anticorpilor dm colostru după trei ore de la prin din rațij. alimentație reprezintă 1/3 din valoarea inițială a acestui proces. 560 D. POPOVICI și GALINA JURENCOVA Problemele legate de polimorfismul proteinelor serice în funcți, de sex rămîn în studiu pentru viitor. Am semnalat numai aceste fapte urmînd a adînci analiza lor în lucrările experimentale ulterioare. CONCLUZII La viței concentrația proteinelor serice totale se modifică în funcții de vîrstă, după cum urmează : a) în primele 24 de ore după naștere are loc o creștere pronunțat a concentrației proteinelor serice (de la 4,73 g%la naștere, pînă la 7,03 g’ la 24 de ore după naștere). Acest fenomen se datorește creșterii conceii trației y- și Ș-globulinelor, în urma trecerii lor, în primele 12 ore dup naștere, din colostrul ingerat prin peretele intestinului în sînge. b) în perioada 24 de ore—2 luni, concentrația globulinelor și, în deosebi, a y-globulinelor scade de la 4,83 g% globuline și 2,30 g% y-gk buline pînă la 2,94 g% și, respectiv, 1,04 g % ; în același timp concentrați; albuminelor serice crește cu 56,3% față de nivelul înregistrat la începutn perioadei. c) După 2 luni, nivelul y-globulinelor crește treptat de la 1,04 g? la 2 luni, pînă la 1,97 g% la 7 luni. în același interval de timp concentrați a-globulinelor se păstrează la nivel relativ constant, iar variațiile globn linelor totale sînt însoțite de modificări de sens contrar ale concentrație fracțiunii albuminice. BIBLIOGRAFIE 1. Bangham D. R„ Ingram P. L., Roy J. H. B„ Shillan K. W. G. a. Terry R. J., Pro rog. Soc. Ser. B., 1958, 149, 184-191. 2. Dbutsch H. P. a. Schmith V. R., Am. J. Physiol., 1957, 191, 271. 3. Florescu St., Constantinescu A. a. Tăcu A., Revue roumaine de biologie — Serie 0 zoologie, 1964,9, 2, 115-122. 4. XACEK M,., Yen. cob. Siionor., 1959, 48, 4, 80 — 88. 5. Idu S. M. și Cîmpeanu S„ Electroforeza, Edit. medicală, București, 1957, 35 —65, 99 —12 6. Kaeckenbeek G., Golinet G. et Schonhors F., Annales de Med. Vet., 1961, 4, 19 7. Lucas I. A. M., Nutrition of pigs and pultarij, J. T. Morgan a. D. Zewis, Londra, 196 8. Mason J. H., Dalling T. a. Gordon W. S„ J. Pathol. Bacteriei., 1930, 33, 783. 9. Payne L. C. a. Marsh C. L., Federation Proc., 1962, 21, 109. 10. Popovici D. Gh. și Micușan V. V., St. și cerc, biochim., 1963, 6, 1, 40 — 48. 11. Smith L. E. a. Holm A., J. Biol. Chem., 1948, 175, 349. 12. Smith T. a. Zittle R. B., T. Exper. Med., 1924, 39, 303 — 312. 13. Snedecor W. G„ Statistical Methods, lowa State College Press, Amer., 1957. 14. Speer V. C. a. Brown H., J. Immunol., 1959, 83, 632 — 634. I 15. Vintilă I. și Gîndea A., St. și cerc. biol, și șt. agric., Baza Timișoara, 1963, 10, 109-121. Institutul de cercetări zootehnice, Laboratorul de fiziologie animală. ÎNSUȘIRILE MORFOPRODUCTIVE ȘI FRACȚIUNILE PROTEICE ALE SERULUI SANGUIN LA PĂSĂRILE „CRISSCROSS” F4 ÎN LEGĂTURĂ CU FENOMENUL HETEROZIS * DE N. TEODOREANU, MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA ST. OPRESCU, I. VOICULESCU și DESPINA TURCU 591 (05) In cercetările Întreprinse, autorii constată și la hibrizii F4 proveniți din în- crucișarea raselor de găini Leghorn și Rhode-Island menținerea fenomenului hete- rozis in special la indicii: greutate corporală, procent de ecloziune, producție de ouă și pentru valorile P- și y-globulinelor din fracțiunile proteice ale serului sanguin. Hibrizii F4 moștenesc asemănător hibrizilor F3 însușirile părinților sub influența rasei paterne cu ereditate mai stabilă. Conceptul heterozis propus la început de către S e h u 11 (1914) ca o exprimare a vigorii hibrizilor în cazul încrucișării organismelor comparativ cu liniile consagvine sau cu organismele pure, fiind aplicat cu succes la cultura porumbului hibrid a stimulat crescătorii de păsări în utilizarea aceleiași tehnici, în special după ce W r i g h t (1922) a arătat aplicabilitatea lui generală la creșterea animalelor. în cercetările noastre, începute încă din anul 1960, în cadrul pro- blemei „Studiul fenomenului heterozis la păsări”, am căutat să punem în evidență cum se manifestă acest fenomen, cu ce intensitate și la care din indicii studiați la produșii F4, F2 și F3 obținuți prin intermediul metodei de încrucișare alternantă a raselor de găini Rhode-Island și Leghorn. * Lucrare publicată și în „Revue roumaine de biologie — Serie de zoologie”, 1965, 10, 5, p. 343 (în limba germană). Primită în redacție la 20 iulie 1965. ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 17 NR. 6 P. 561-570 BUCUREȘTI 1965 563 562 N. TEODOREANU și COLABORATORI 2 Menționăm că, deși diferiți autori (1), (3), (4), (8) aduc contribuții | la studiul acestei probleme, cercetările lor se referă, în special, la prima gel nerație de hibrizi la care heterozisul se manifestă cu cea mai mare intensi-1 tate; studii privind menținerea acestui fenomen în generațiile următoare, inclusiv la F4 sînt puține (7), efectuate pe păsări aparținînd altor rasei și lipsite de referiri asupra fracțiunilor proteice ale serului sanguin. în lucrarea de față prezentăm rezultatele cercetărilor noastre asupra hibrizilor din generația a patra alternantă („crisscross”) cu 2 rasei comparativ cu congenerii clin rasele parentale, relevînd modul în care fenomenul heterozis se menține și la nivelul acestei generații, la care din indicii studiați și cu ce intensitate. MATERIAL ȘI METODE Materialul inițial de cercetare l-a constituit în anul 1960 o populație de Leghorn alb și alta de Rhode-Island, care au fost încrucișate la Crescătoria de animale de experiență „Tunari” a Academiei Republicii Socialiste România. După ce am obținut generația întîia de hibrizi simpli am efectuat încrucișarea de întoarcere cu una din rasele genitoare, și am obținut produși F2 „crisscross”. Aceștia, încrucișați mai departe în același sens, au dat produși F3 „crisscross” iar apoi produși F4 „crisscross” (fig. 1), și anume variantele: a) Hibrizi F4 — (Ș F3 x Leghorn). b) Hibrizi F4 - (Ș F3 X Rhode-Island). Asupra acestora din urmă și a congenerilor lor din rasele parentale prezentăm cercetă- rile noastre cu privire la dinamica creșterii greutății corporale la femele, indicii de ecloziune, producția de ouă, greutatea ouălor și a componentelor lor, intensitatea fenomenului heterozis și fracțiunile proteice ale serului sanguin. Rezultatele privind intensitatea fenomenului heterozis sînt redate pe baza calculului comparativ al valorilor indicilor la hibrizi față de cei ai raselor genitoare considerați egalii cu 100%. Pentru cercetări morfoproductive am folosit un număr de 293 de păsări, iar pentru cercetări biochimice, 25 de păsări, avînd aceleași condiții de întreținere. Determinarea fracțiu- nilor proteice s-a efectuat la găini în vîrstă de 1 an aparținînd raselor genitoare și hibrizilor lor F4. Sîngele s-a recoltat de sub aripă, cu ajutorul seringei, dimineața, determinarea fiind făcută prin metoda electroforetică pe hîrtie suspendată vertical, folosindu-se un tampon borat cu adaos de fosfat disodic (2) șl hîrtie de filtru Whatmann nr. 1. Diferența de potențial a fost de 150 v și timpul de migrare 24 de ore. Colorarea s-a făcut cu amidoschwartz 10B, iar evalua- rea cantitativă a fracțiunilor cu densitometrul automat. Prin planimetrie s-a exprimat conți- nutul procentual. în prealabil benzile au fost diofanizate cu ulei de parafină. în condițiile expe- rimentale arătate, noi am obținut separat fracțiunile proteice albumine și a-globuline, iar, global, P- și y-globulinele. REZULTATE OBȚINUTE ȘI DISCUȚII Analizînd dinamica creșterii greutății corporale medii de la vîrsta de 1 zipînă la 61uni (tabelul nr. 1) se observă că hibrizii F4 — (ȘF3 x c? Leghorn) sînt superiori rasei Leghorn la toate vîrstele studiate, ca și rasei Rhode- Island pînă la vîrsta de 4 luni, în timp ce hibrizii F4 — (Ș F3x<^ Bhode- ± 43,33(1 770,00 ± 35,00 565 564 N. TEODOREANU și COLABORATORI 4 I Island) întrec numai rasa Leghorn și numai de la vîrsta de 3 luni în sus. I Comparînd media greutății raselor genitoare la un loc cu media variantelor de hibrizi la un loc, observăm superioritatea mediei hibrizilor față de cea a raselor genitoare de la ecloziune pînă la vîrsta de 6 luni, ceea ce I constituie o manifestare a fenomenului heterozis. Compararea variantelor făcute de noi prin testul F (6) privind greutatea corporală la păsări la I vîrsta de 6 luni indică diferențe distinct semnificative între variante [ (F = 5,18 xx ;P<0,01). Superioritatea constatată de noi la cele 2 variante de hibrizi față I de rasa Leghorn confirmă, referitor la produșii F4 „crisscross”, afirmațiile lui H. K u ș n e r (5) privitoare la faptul că metișii din încrucișări alter- I nante depășesc în greutate martorul din rasa pură Alba rusească (în cazul nostru rasa Leghorn) ca una din rasele participante la încrucișare. Procentele de ecloziune (tabelul nr. 2) sînt reprezentate prin valori net superioare la variantele hibride față de genitori, atît pentru redarea I în procente a ecloziunii față de numărul de ouă incubate, cît și față de numărul de ouă fecundate, ceea ce reprezintă, evident, o manifestare de heterozis. în cazul producției de ouă anuale se constată însă că aceasta are o valoare intermediară la hibrizi față de valorile raselor genitoare, totuși evident superioare rasei Rhode-Island. Fenomenul heterozis se mani- festă și în cazul comparării mediei producției de ouă care la hibrizi la un loc depășește pe a genitorilor la un loc. Tabelul nr. 2 Procentele de ecloziune și producția medie anuală de ouă Varianta Eclozionat din numărul total de ouă incubate °/ /o Eclozionat din numărul total de ouă fecundate /o Producția de ouă anuală M ± m Leghorn 61,39 76,54 163,40 ± 7,92 Rhode-Island 70,00 77,78 139,60 ± 8,06 Hibrizi F4 — (ȘF3 x Au fost colectate probe de zooplancton din stratul superficial al Mării Negre în apropierea litoralului românesc. Radioactivitatea (3 a acestor probe corelată cu aceea a depunerilor atmosferice a demonstrat o strînsă legătură. Analiza spectrometrică a arătat prezența radio- nuclizilor artificiali Sb125 + Te125, Ru106, Ce144 + Pr144, Cs13’ aceștia fiind produși de fisiune. Se accentuează efectul prezentei radionuclidului Cs137 datorită radiotoxicității sale mai mari. Studiul radioactivității mediului acvatic și al organismelor acvatice a căpătat în ultimul timp o mare importanță și dezvoltare. Aceasta se datorește mai ales faptului că, pe lîngă radioactivitatea naturală, începînd din anul 1954, experiențele cu arma nucleară au făcut să crească continuu concentrația radionuclizilor în hidrosferă și biosferă. Această creștere a nivelului general de activitate a fost și este unul din subiectele care sus- cită un interes mondial. în multe țări s-au făcut numeroase și variate studii pentru stabilirea unor niveluri neprimejdioase de radioactivitate pentru om a diferitelor resurse alimentare extrase din mări. în aceste studii s-a dat o deosebită atenție transportului și acumulării de produse de fisiune de viață lungă și de mare toxicitate ca Sr90—Y90 și Cs137 de către organismele acvatice. * Lucrare publicată și in „Revue roumaine de biologie — Serie de zoologie”, 1965, 10, 5, p. 373 (în limba engleză). ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 17 NR. 6 P. 571 577 BUCUREȘTI 1965 6 - c. 3867 572 ADRIANA IORGULESCU și COLABORATORI 2 3 PRODUȘI DE FISIUNE Y ÎN PLANCTONUL MARIN 573 Paralel cu aceste studii, mulți cercetători și-au îndreptat tot mai mult atenția asupra marilor cantități de deșeuri radioactive care sînt aruncate în mări și constituie surse importante de contaminare. Marea Neagră nu a constituit pînă acum un loc de aruncare a unor deșeuri radioactive, deși asemenea preocupări au existat. Cu toate acestea, cercetările anterioare au demonstrat în mod con- vingător că radioactivitatea artificială a organismelor acvatice din Marea Neagră este semnificativă și ajunsă la un procent destul de ridicat. Așa de exemplu, A. D. A k a m s i n, B. P. Parcevski și G. G. P oii k ar p o v, analizînd cenușa unor organisme din Marea Neagră, constată că 84% din activitatea totală a zooplanctonului și 50—78% din a algelor macrofite este datorită prezenței unor radionuclizi artificiali. Cercetările noastre anterioare au pus în evidență o activitate a zoo- planctonului cuprinsă între 31,5 și 1 575 pOi/g cenușă. Aceste rezultate concordă cu datele literaturii mondiale referitoare la bazine situate la mare distanță de locurile unde au avut loc (experien- țele) exidozii nucleare. Cercetările întreprinse în anul 1963—1964, care fac obiectul pre- zentei comunicări au avut ca scop nu numai măsurarea radioactivității p globale, ci și identificarea radionuclizilor care produc această radio- activitate. în felul acesta, ne-am propus să facem analiza y spectrometrică a unor probe de zooplancton marin colectat în zona Capul Midia — Man- galia între 2 și 7 Mm larg. TEHNICA ȘI METODA DE LUCRU Probele de zooplancton au losl colectate cu ajutorul unui fileu planclonic cu ochiurile de 0,12 mm. în laborator s-a determinat compoziția pe specii în procente a fiecărei probe, după care zooplanctonul s-a calcinat la flacăra unui bec de gaz timp de 4 — 5 ore. Apoi, s-a măsurat radioactivitatea 3 la o cantitate mică de cenușă cu un contor cu fereastră, pus în legătură cu o instalație de numărare, în prealabil etalonată cu ajutorul unei surse etalon de Sr90 cu activitate de 100 pCi. Pentru stabilirea componenței nuclizilor y activi piezenți în probe s-a utilizat un analizor monocanal SAIP, tip SPE-3 cu numărător. Sonda dc scintilație era compusă dintr-un cristat de INa de 25 X 25 mm, cuplat optic la un fotomultiplicător AVP-153 cu ajutorul unei peli- cule de ulei de silicon, a cărui viscozitate era de 60 000 st. REZULTATELE OBȚINUTE ȘI DISCUȚIA LOR Activitatea p măsurată pe un număr de 18 probe zooplanctonice colectate în 1963—1964 a arătat valori cuprinse între 30 și 1 731 pOi/g cenușă (tabelul nr. 1). Cu prilejul acestor măsurări s-a desprins constatarea că, între acti- vitatea planctonului din stratul superficial al mării (0 —30 cm) și activi- tatea depunerilor atmosferice există o strînsă legătură. Astfel probele Tabelul nr. 1 Radioactivitatea P a unor probe zooplanctonice Nr. probei Locul colectării Data colectării Data măsurării Activitatea specifică pCi/g cenușă 1 Eforie-Sud — Constanța 30.V-1.VI.1963 2.VI.1963 1 138,5 2 est Constanța 27.IX.1963 29.IX.1963 1 523,7 3 Capul Midia — Constanța 30.IX.1963 2.X.1963 946,2 4 est Constanța 10.VII.1964 12.VII.1964 1 130,1 5 Agigea — Eforie-Sud 24.IX.1964 26.IX.1964 1 731,0 6 est Mamaia 4.V.1963 5.V.1963 943,6 7 est Constanța 12.VI.1963 13.VI.1963 1 356,8 8 Capul Midia — Constanța 5.IX.1963 6.IX.1963 743,5 9 est Eforie-Sud 13.IX.1963 14.IX.1963 546,4 10 est Constanța 30.IX.1963 2.X.1963 739,2 11 est Eforie-Sud 14-15.11.1964 17.11.1964 1 728,2 12 est Mangalia 11.IV.1964 12.IV.1964 249,5 13 est Constanța 17.VI.1964 18.VI.1964 574,6 14 nord Capul Midia 10.VII.1964 11.VII.1964 682,4 15 nord Capul Midia 15.VII.1964 17.VII.1964 1 217,2 16 est Mamaia 29.VII.1964 30.VII.1964 30,0 17 est Agigea 9.IX.1964 10.IX.1964 842,7 18 est Tuzla 4. XII. 1964 7.XII.1964 731,9 planctonice cele mai active au fost colectate după ploi a căror activitate este, după cum se știe, mult mai mare decît a depunerilor uscate. La rîndul său, răspîndirea produșilor rezultați din exploziile nucleare în atmosferă se face după anumite legi, în funcție de particularitățile cir- culației maselor de aer pe verticală și orizontală. Faptul că noi am colectat probe pe mare în apropierea uscatului, ne permite să considerăm nivelul de activitate al depunerilor foarte apropiat de cel înregistrat zilnic la țărm la Agigea. Așa de exemplu, la proba nr. 5 (a se vedea anexa) colectată la data de 24.IX.1964 între Agigea și Eforie-Sud, la distanța de 5 —7 km larg s-a înregistrat o activitate maximă de 1 731 pCi/g cenușă. Această activi- tate se explică prin faptul că în zilele precedente și în timpul colectării au căzut ploi abundente care au „spălat” atmosfera și au adus la supra- fața mării produșii radioactivi existenți în acel moment în atmosferă. Cu această ocazie la țărm s-au semnalat activități sporite ale depunerilor, ajungînd pînă la 500 pCi/m2 d. Analiza prin metoda spectrometrică la cîteva din aceste probe (1 -|-2) (fig. 1) și (3-Ț 4) (fig. 2) a arătat că, alături de radionuclizi p activi, există și emițători y . Dacă într-o lucrare anterioară semnalam prezența în can- tități mici, abia perceptibile, a Co60 și Fe69 , în aceste probe s-au putut identifica următorii izotopi artificiali : Sb12B + Te125 , Ru106 , Ce144 -ț- Pr144, Cs137 așa cum rezultă din spectrogramele alăturate. Dintre toți izotopii radioactivi artificiali identificați în biosfera marină, cel mai mare pericol îl prezintă Cs137 . Fiind emițător p 100 %, Sr90 nu a făcut obiectul cercetă- rilor noastre. 5 PRODUȘI DE FISIUNE Y IN PLANCTONUL MARIN 575 674 Fig- 1- — Speotrograma probelor 1 și 2 de zooplancton. Dacă Sb125 + Te125, Rn106 4- Rh106, Ce144 4- Pr144 au timpi de înju- mătățire mici, Cs137 are timpul de înjumătățite de 30 de ani. Fiind un emi- țător p și y, prezenței Cs137 în orice mediu i se acordă o atenție deo- sebită, datorită radiotoxicității lui. Lucrări relativ recente (2) referindu-se la prezența Cs137 în apa marină, deși constată prezența lui în cantități mici, atrag totuși atenția asupra faptului că acest izotop este acumulat relativ ușor de către organismele marine, coeficientul de acumulare putînd depăși valoarea de 25. Acest fapt este cu atît mai important cu cît toate datele concordă între ele, deși au fost obținute de autori diferiți, în oceane și mări diferite, inclusiv Marea Neagră. CONCLUZII Identificîndu-se în planctonul marin asemenea produși de fisiune de mare toxicitate biologică, considerăm necesar ca în viitor să continuăm aceste cercetări și să le extindem și asupra altor grupe de hidrobionți marini. Fig. 2. — Spectrograma probelor 3 și 4 de zooplancton. ANEXĂ Compoziția procentuală pe specii a diferitelor probe Proba nr. 1 colectată la 30.V și LVI. 1963 20 % — nauplii de Balanus 2 % — Podon polyphemoides Leuck 3 % — Podon leuckarti G. O. Sars 2 % — Evadne spinifera P. E. Mflll. 56 % — Acartia clausi Giesbr. 3 % — Centropages kroyeri Giesbr. 3 % — Anomalocera patersoni Templ. 1 % — Labodocera brunescens Czern. 5 % — Mysis de decapode 5 % — ouă și larve de pești Proba nr. 2 colectată la 27. IX. 1963 25 % — Acartia clausi Giesbr. 5 % — Centropages kroyeri Giesbr. 3 % — Pseudocalanus elongatus Boeck. 10 % — nauplii de Balanus 5 % — Evadne spinifera P. E. Miill. 3 % — Evadne tergistina Claus. 3 % — Penilia avirostris Dana. 2 % — Podon leuckarti Sars 30 % — Mysis și Zde de decapode 576 ADRIANA IORGULESCU și COLABORATORI 6 7 PRODUȘI DE FISIUNE Y 1N PLANCTONUL MARIN 577 1 % — veligere de lamelibranhiate 10 % — Sagitta setosa var. euxinica 1 % — Anomalocera patersoni Templ. 2 % — larve de pești Proba nr. 3 colectată la 30.IX.1963. 17 % — Acartia clausi Giesbr. 10 % — Centropages kroyeri Giesbr. 5 % — Pseudocalanus elongatus Boeck. 5 % — Evadne tergistina Glaus. 5 % — Penilia aviroslris Dana. 3 % — Evadne spinifera P. E. Miill. 1 % — Podon leukarti Sars 20 % — Mysis și Zoe de decapode 25 % — Sagitla setosa var. euxinica 5 % — nauplii de Balanus 1 % — Oikopleura dioica Fol. 3 % — larve de pești BIBLIOGRAFIE 1. Akamsin A. D., Parcevski B. P. i Polikarpov G. G., Trudi Sevast. Biol. Stanții, 1960,13. 2. Bryan G. W., J. mar. biol. Ass. U.K., 1961, 41, 551 — 575. 3. Bryan G. W. a. Ward Eileen, J. mar. biol. Ass. U.K., 1962, 42, 199 — 241. 4. Fukai R., Suzuki H. et Watanabe K., Bull. Inst. Oceanogr. Monaco, 1962, 1251. 5. Krumholz A. L., Goldberg E. D. a. Boroughs H., Scuipps Inst. of Oceanography, Con- tributions, 1957 . 6. Oncescu M. și Șerbănescu O., St. și cerc, de fizică, 1963, 2. 1. POJIHKAPIIOB T. r., PaduooKojioeun Mopcnux opsanusMoe, ATOMHsaaT, MocKBa, 1964. Institutul de fizică atomică și Stațiunea de oceanologie, Laboratorul din Constanța. Primită în redacție la 6 iunie 1965. Proba nr. 4 colectată la 10.VII.1964 69 % — Acartia clausi Giesbr. 15 % — Mysis de decapode 5 % — Evadne spinifera P. E. Miill. 4 % — Zoe de decapode 1 % — Noctiluca miliaris Sur. — Anomalocera patersoni — copepod rătăcit 1 % — Centropages kroyeri Giesbr. 1 % — Podon polyphemoides Leuck. 2 % — Sagitta setosa var. euxinica 2 % — larve de pești Proba nr. 5 colectată la 24.IX.1964 75 % — nauplii de Balanus 10 % — Podon polyphemoides Leuck. 3 % — Acartia clausi Giesbr. 2 % — Centropages kroyeri Giesbr. 3 % — Mysis de decapode 2 % — Zoe de decapode 2 % — Sagitta setosa var. euxinica 1 % — Pseudocalanus elongatus Boeck. 1 % — veligere de lamelibranhiate 1 % — veligere de gastropode RECENZII The Thymus in immunology (Timusul in imunologie) sub redacția lui Robert A. Good și Ann E. Gabrielsen, Hoeber Medical Division, New York, Evaston, Londra, 1964, 780 pag., 429 fig. Cercetarea timusului a cunoscut etape deosebit de contradictorii. La un moment dat, fiind considerat ca un organ de importanță minoră a fost omis din sfera de preocupare a cer- cetătorilor. Aproximativ din 1960, cînd a început să se contureze ipoteza rolului său imuno- logic, cercetările s-au intensificat în așa măsură încît se simțea nevoia unei sinteze și prelu- crări a materialului acumulat. Această inițiativă a luat-o Universitatea din Minneapolis care, la sfîrșitul anului 1962, a organizat „Prima conferință internațională asupra timusului”, reușind să întrunească un număr impresionant de timologi, printre care și deținători ai premiului Nobel ca Sir Macfarlane Burnet și prof. A. Szentgyorgyi. Materialele conferinței au fost reunite de către doctorii R. A. Good și A. E. Gabrielsen intr-un volum de 780 de pagini. La fiecare comunicare au fost anexate discuțiile și bibliografia, aceasta din urmă, în totalitate, însumînd circa 2 000 de titluri. Tematica de bază a conferinței a fost axată pe rolul imunobiologic al timusului, acesta fiind abordat sub aspecte atît de ample, încît am putea spune că sînt atinse toate proble- mele majore privind glanda, bursa lui Fabricius, precum și cele ale imunologiei mo- derne, Este imposibil ca sub forma unei recenzii să cuprindem toate aspectele discutate la această conferință; de aceea ne vom mărgini doar la unele concluzii de ordin general. Credem că nu ar fi lipsit de interes să enumerăm inițial concepțiile și tehnicile de lucru. Un volum considerabil de lucrări au fost executate pe animale etimizate sau burescto- mizate chirurgical, iradiate la vîrsta adultă, sau pe păsări buresctomizate hormonal în cursul dezvoltării embrionare. Animalele au fost selectate pe linii genetice pure, adecvate scopului experimental propus. Cercetările in viiro, pe culturi de țesuturi, analize biochimice sau gene- tice, își găsesc locul corespunzător. Pe aceste animale s-au urmărit reacții imunologice, hema- tologice, transplante, manifestările complexe ale sindroamelor atimice (sindromul de devastare „wasting disease”), studii privind dinamica cantitativă și calitativă a elementelor sanguine. Ca mijloace tehnice remarcăm atît utilizarea metodelor histologice clasice, cît și acelea ale microscopiei cu contrast de fază, de fluorescentă sau electronice. Curent se urmărește migrația timocitelor marcate cromozomial sau cu elemente radioactive. De asemenea sînt utilizate cercetări in vitro, culturi de țesuturi, analize biochimice și genetice etc. în concluzie datele obținute cu cele mai vaste metode biologice, biochimice, biofizice sau biomatematice au permis o coroborare de date din care se pot desprinde noi și remarca- bile precizări teoretice și aplicative asupra timusului. Monografia demonstrează în ansamblu o concepție biologică largă, în sensul că obser- vația clinică și experiența de laborator se verifică reciproc. Dacă intr-o vreme fazele ontogene- 3 RECENZII 58Î 580 RECENZII 2 tice ale imunității erau neglijate, acum ele sînt cercetate profund și sînt dublate chiar de studii de imunologie filogenetică. în acest mod se pot găsi cele mai bune soluții cerute de- practica medicală. Ion Cantacuzino, căruia îi datorăm una dintre primele lucrări asupra imunologiei la nevertebrate, este amintit și în acest volum ca un fondator al acestei direcții filogenetice. în bună parte, studiile filogenetice au demonstrat existența unui țesut limfatic central în care este cuprins timusul, apendicele de la iepure, bursa la păsări sau timusul secundar al marsupialelor. Se consideră că țesutul limfatic central elaborează un principiu hormonal sau celule care migrează la organele limfatice periferice, transformînd limfocitele acestora în celule imunologie competente. în acest sens Papermaster sugerează utilizarea termenului de imuno- logie adaptativă pentru a denumi modificările celulare care duc la capacitatea specifică de recunoaștere, răspuns și memorie imunitară. Pe plan filogenetic această funcțiune evoluează paralel cu dezvoltarea țesutului și a celu- lelor limfatice ca și cu organizarea definitivă a timusului, atingînd formele cele mai evoluate la vertebratele superioare. Rolul timusului în lanțul reacțiilor imunobiologice a fost analizat sub diferite aspecte normale, patologice sau genetice. Punctul de plecare l-a constituit observația lui Burnet,. Miller și a altor cercetători, după care etimizarea în primele ore de viață induce pierderea capacității de apărare imunologică a organismului. Ca urmare, se consideră că timusul ar fi sediul unei inițieri superioare sau locul de distribuire al informației imunologice la organele efectoare din organism. S-au purtat multe discuții asupra problemei transmiterii informației imunologice din timus printr-un mecanism umoral sau celular. Experiențele extrem de ingenioase au adus argu- mente la fel de convingătoare pentru ambele presupuneri, așa că nu s-a putut ajunge Ia o concluzie definitivă. Considerăm, pe de altă parte, că tratarea problemei s-a făcut oarecum exclusivist, fapt remarcat tangențial și de unii raportori, omițîndu-se aspectele endocrine ale timusului, a corelării proceselor imunobiologice cu reacțiile de apărare nespecifică (stress).; însăși structura limforeticuloepitelială a timusului sugerează o multitudine de funcțiuni și. reacții în activitatea normală sau patologică a organismului. în asemenea cazuri tocmai core- larea aspectelor disparate (de altfel studiate destul de amănunțit) ar putea să dea o imagine mai apropiată asupra realității funcției timice. O problemă remarcabilă o constituie persistența funcțiunii timusului în viața adultă, cel puțin pe plan imunologie, în sensul că el joacă un rol primordial în restaurarea potenția- lului imunologie, după ce acesta a fost dezorganizat prin radiațiile ionizante. Corelată cu problema centrală a timusului, monografia aduce multe și interesante date privitoare la formarea limfocitelor, mecanismelor de sintetizare a anticorpilor, a dinamicii acizilor nucleici în procesele de sinteză proteică. Toate materialele sînt ilustrate cu fotografii, scheme sugestive, tabele cu date și descrieri amănunțite de tehnici. Pe plan patologic refera- tele abordează aspecte de oncologie, boli autoimune cu referiri speciale la miastenia gravă sau bolile imune congenitale etc. Discuțiile și interpretările sînt făcute cu mult discernămlnt și sobrietate, sub semnul unei analize critice obiective. Lucrările conferinței de la Minneapolis marchează, prin problemele ridicate și perspec- tivele care le oferă, o etapă importantă in cercetarea timusului. în același timp evidențiază greutățile și incertitudinile multiple care mai există, deși tehnicitatea, diversitatea specialită- ților biologice sau numărul cercetătorilor de prestigiu mondial, angrenați în aceste investigații, nu poate fi pus la îndoială. Dr. HANS JOACHIM HANNEMANN, Rleinschmetterlinge oder Microlepidoptera. II. Die Wickler (s.l.) (Cochylidae und Carposinidae), Die Ziinslerartigen (Pyraloidea). Die Tierivell Deutschlands 50. Teii, Gustav Fischer, Jena, 401 pp., 296 fig., 22 pl. alb-negru. Lucrarea cuprinde două părți inegale ca volum. în prima parte, de 12 pagini, intitulată Partea generală, se face un scurt istoric al familiilor respective și se discută poziția sistema- tică a acestora. Partea a doua, de 362 de pagini, este intitulată Partea specială și cuprinde descrierea genurilor și speciilor. Familia Cochylidae cuprinde 20 de genuri și 68 de specii, fa- milia Carposinidae are un gen și o singură specie, iar superfamilia Pyraloidea numără 112 genuri și 296 de specii. La fiecare familie se dă mai întîi o caracterizare morfologică, după care urmează cheia de determinare a genurilor, care sînt tratate în același mod, adică după o scurtă caracterizare a genului urmează cheia de determinare a speciilor. La fiecare specie se dă descrierea ei morfologică, inclusiv armătura genitală la și $ , scurte indicații morfo- logice și biologice asupra larvei și răsplndirea geografică. După bibliografia care cuprinde 160 de lucrări, urmează 22 de planșe în alb-negru, în care sînt figurați 416 fluturi. Aceste planșe, foarte reușite, ca și cele 296 de figuri din text reprezcntînd armăturile genitale (uneori sînt figurate și capul, nervațiunea) ușurează determinarea speciilor. Ca o remarcă de ordin general constatăm că autorul a adoptat punctul de vedere divizor exprimat în 1954 de II. Marion, care a dat o clasificație generală a superfamiliei Pyraloidea. Ca de obicei subfamiliile au fost ridicate la rang de familie, iar familia Pyralidae a devenit superfamilia Pyraloidea. în această superfamilie, vechile subfamilii Crambinae, Pyralinae, Pyraustinae etc. au devenit familii (Crambidae, Pyralidae, Pyruastidae etc.), unitățile taxonomice subordonate fiind și ele ridicate în rang. în noua clasificație, familia Galleriidae are numai 7 genuri cu 8 specii, Cram- bidae 14 genuri cu 69 de specii, Phycitidae 46 de genuri cu 83 de specii, Pyralidae 7 genuri cu 14 specii, Pyraustidae 37 de genuri cu 121 de specii și Acentropidae 1 gen cu o singură specie. Unele subfamilii ca Anerastiinae, Endotrichinae au cîte un singur gen, altele două sau trei genuri. Autorul a adoptat de asemenea punctul de vedere divizor al lui S. Bleszynski,, care a separat unele specii, creînd două genuri noi (Chrysocrambus și Xanthocrambus), fiecare cu cîte două specii (în lucrarea de față). Noi credem că divizarea la infinit a categoriilor taxo- nomice nu esțe justificată, fiind inutilă. Rezolvarea diferitelor probleme de sistematică și de filogenic poate fi realizată nu adoptînd un punct de vedere divizor care încarcă sistematica cu nume noi, ci printr-un studiu aprofundat al morfologiei și biologiei tuturor stadiilor de dezvoltare. Cu această rezervă considerăm că lucrarea de față, foarte interesantă, scrisă de un cunoscut specialist și avind un bogat material de date morfologice și biologice, va aduce reale servicii tuturor acelora care studiază aceste lepidoptere. Dr. Eugen V. Niculescu Institutul de biologie „Traian Săvulescu” București Academician E. A. Pora și V. Toma STUDII Șl CERCETĂRI DE BIOLOGIE SERIA ZOOLOGIE TOMUL 17 1965 INDEX ALFABETIC Nr. Pag. ABRAHAM A., PORA E. A. și TOMA V., Influența hormoni- lor sexuali asupra înglobării meteoninei S36 în proteinele din timus ........................................................ i 65 APOSTOL GH., Contribuții la analiza electroencefalografică a reacției arousal în scoarța emisferelor cerebrale de iepure la excitarea acustică............................................. 3 233 APOSTOL GH. și KOTLEAR B. L, Localizarea diferitelor forme ale activității electroencefalografice în scoarța emisferelor cerebrale la iepure în reacția de orientare....................... 5 451 BARBU PROFIRA și POPESCU ALEXANDRA, Variația hranei la Asio otus otus (L.) din pădurea Comorova (reg. Dobrogea) stabilită cu ajutorul ingluviilor........................... 2 187 BĂNĂRESCU P. și NALBANT T. T., Studii asupra sistematicii gobioinelor (Pisces, Cyprinidae) ............................. 5 397 BĂNĂRESCU P. și NALBANT T. T., Revizuirea genului Pseu- dogobio (Pisces, Cyprinidae) cu note asupra genurilor înrudite 6 493 BOGULEANU GH., Observații asupra comportării crisalidelor de Hyphantria cunea Drury iradiate cu radiații gamma... 4 387 BOLOMEY ALEXANDRA, Contribuție la cunoașterea morfologiei lui Pliotragus ardeus............................................. 6 507 BRĂDESCU VL., Date noi pentru cunoașterea silfidelor (Diplera — Syrphidae) din R. P. Română..................................... 1 7 BURLACU GH., CORCĂU M„ SCHUSTER R. și MERER E., Cercetări asupra acțiunii dinamice specifice' a norvalinei, leucinei, norleucinei, asparaginei, serinei, lizinei, triptofanului și fenilalaninei la păsări................................... 1 57 BURLACU GH., Cercetări asupra acțiunii dinamice specifice a unor aminoacizi administrați în amestec, la păsări .... 2 165 BURLACU GH., NĂSTĂSESCU GH., CORCĂU M„ SCHUSTER R. și MERER E., Cercetări așuprq acțiunii dinamice specifice a unoi- alimente la iepurii de casă........................ 3 243 584 INDEX ALFABETIC 2 Nr. Pag. BURLACU GH., NĂSTĂSESCU GH., MARINESCU G. și VOICU- LESCU I., Cercetări asupra acțiunii dinamice specifice a unor aminoacizi la păsări (acidul aspartic, arginina, histidina și treonina) ............................................. 5 439 CALOIANU-IORDĂCHEL MARIA și HÎRLEA ELENA, Date asupra eficienței metodelor de fixare a țesutului mușchiular striat ................................................... 1 11 CALOIANU-IORDĂCHEL MARIA, Structura gonadelor la mas- culii de morun în timpul migrării de primăvară............ 2 129 CALOIANU-IORDĂCHEL MARIA, Contribuții la studiul struc- turii sistemului arterial la păsări....................... 3 217 CALOIANU-IORDĂCHEL MARIA și HÎRLEA ELENA, Con- tribuții la studiul crestei la galinacee.................. 6 517 CANTOREANU MARGARETA, Specii de citadine (Homoptera Auchenorrhynohă) noi pentru fauna R.P.R. (VII)............ 4 325 CHIRIAC ELENA și PEPIETA SPĂTARU, Paraziții intestinali ai cîtorva specii de pește din complexul de bălți Crapina și Jijila ................................................ 4 377 ERHAN ELEONORA, BURLACU GH., NĂSTĂSESCU GH. și CORCÂU M., Cercetări asupra evoluției metabolismului energetic in cursul dezvoltării ontogenetice la viermele de mătase (Bombyx mori L.) .......................... 2 173 FLORESCU ST. și TĂCU A., Contribuții la studiul glicemiei la vaci ................................................... 3 267 FLORESCU ST. și TĂCU A., Cloremia la vaci în raport cu rasa, alimentația, producția de lapte și starea fiziologică. ... 5 431 GEORGESCU MARIA, Contribuții la studiul microlepidopterelor (Lep. Oecophoridae — gen. Agonopteryx) din peșterile R. P. Române ................................................... 2 157 GHEȚIE V., BICA-POPII O. și CALOIANU-IORDĂCHEL MARIA, Mecanostructura membrului pelvin la păsări. . . 2 113 GHEȚIE V., CALOIANU-IORDĂCHEL MARIA, RAIANU-PE- TRESCU ANCA și HÎRLEA ELENA, Circulația arterială a membrului pelvin și a viscerelor abdominale la palmipede 4 301 GHIRGOIAȘIU MARIA, PORA E. A., ROVENȚA ECATERINA și HINTZ ILDIKO, Influența suprarenalectomiei asupra acizilor nucleici, activității transaminazice și a glicogenului hepatic și tegumentar..................................... 1 79 GRUIA MAGDALENA, Specii noi de colembole din peșterile R. P. Române................................................. 2 149 HONDRU N., Specii noi de sciaride (Diptera — Sciaridae) din R.P.R................................................... 3 211 IONESCU MARIA, Cercetări biologice la buha verzei Mamestra brassicae L. (Lepidoptera — Noctuidae) ................... 2 197 IONESCU M. A., Suprafamilia Cynipoidea (Hymenoptera) în Repu- blica Populară Română .................................... 1 3 3 INDEX ALFABETIC 585 Nr. Pag. IONESCU M. A., Specii noi de cynipoidee în fauna Republicii Populare Române ....................................... 4 317 IORGULESCU ADRIANA, ONCESCU M., ȘERBĂNESCU O. și PORUMB FLORICA, Produși de fisiune y activi iden- tificați în planctonul marin .......................... 6 571 ISVORANUM. și CILIEVICI OLGA, Cercetări biochimice și histo- chimice ale fosfatazci alcaline la batracieni și reptile și va- riația ei sezonieră ................................. 5 425 IȘFAN TR., Contribuții la studiul parazițiior intestinali la Natrix tesselatus ....................... 5 415 JITARIU P„ LAȘCU N., TOPALĂ N. și LAZĂR M., Acțiunea cîmpurilor magnetice asupra imunității antitoxice antite- tanice la cobai ..................................... 1 47 KNECHTEL W.K., Două specii noi de Thysanoptere............... 4 355 KOLASSOVITS H. și WITTENBERGER C., Observații cu privire la orientarea idoteilor spre mare ..................... 1 101 KOVÂCS VIRGINIA VIORICA, Prezența stomacului la specia Gobius melanostomus din Marea Neagră . ................ 3 227 LĂCĂTUȘU MATILDA, Noi contribuții la studiul armăturii geni- tale la masculii de braconide (Hymenoptera)............ 1 23 MATEI-VLĂDESCU CONSTANȚA, Cercetări asupra reglării me- tabolismului glucidic la amfibieni: acțiunea insulinei și adrenalinei la Triturus vulgaris....................... 3 247 MĂTIEȘ M. și KOHL ȘT., Date noi (pentru sud-estul Europei) cu privire la iernarca în Transilvania și Crișana a unor păsări care de obicei migrează în regiuni mai calde .......... 6 533 MICLE S., Fracțiunile proteice ale serului sanguin la taurinele adulte ............................................... 3 285 MICLE S., Despre polimorfismul hemoglobinei la taurine .... 5 463 MORDUHAI-BOLTOVSKOI F. D. și NEGREA ȘT., Date noi asupra polyphemidelor caspice din bazinele Dunării și Ni- prului................................................. 1 29 MOTELICĂ L, Observații privind influența temperaturii asupra glicemiei „normale” a crapului (Cyprinus carpio L.) ... 3 261 NECRASOV OLGA ȘI GHEORGHIU GIANINA, Asupra unui caz de hermafroditism la crap (Cyprinus carpio L.).......... 2 125 PETRESCU-RAIANU ANCA, Contribuții la studiul histologic al glandelor suprarenale la păsări . . . . ,............... 3 223 POPOVICI D. și JURENCOVA GALINA, Contribuții la studiul proteinelor serice la viței ............................ 6 553 PORA E. A. și DIACIUC I. V., Influența modificărilor rapice asupra consumului de oxigen și acetilării acidului p-amino- benzoic in vitro........................................ 1 39 PORA E. A., RUȘDEA-ȘUTEU DELIA și ȘILDAN NINA, Con- tribuții la studiul unor compuși azotați la crapul în ina- niție................................................... 3 229 586 INDEX ALFABETIC 4 5 INDEX ALFABETIC 587 Nr. Pag. PORA E. A., RUȘDEA-ȘUTEU DELIA, OROS I. și STOICOVICI FLORICA, Cercetări asupra încorporării și eliminării P32 la unele organisme salmastre din lacul Agigea și Eforie. . PORA E. A., TOMA V., ROȘCULEȚ S. MARIA și ROMAN H„ încorporarea P32 în timusul șobolanilor albi în funcție de dozele de hidrocortizon și supraviețuire după suprarenalec- tomie bilaterală .................................... PORUMB I. I., Contribuții la cunoașterea rolului lui Odontogadus merlangus euxinus (Nordmann), 1840 în lanțul trofic al Mării Negre (zona litoralului românesc).................... PREDA V., CHIRICUȚĂ I., TODORUȚIU-PAPILIAN CORNE- LIA, SIMU G„ GROSS I. K., MIRCIOIU ANCA și RUSU MARIA, Cercetări privind unele aspecte histo- și biochimice în dinamica regenerării ficatului de șobolan.......... PRUNESCU scopic PRUNESCU PRUNESCU C., Contribuții la studiul anatomic și anatomomicro- al sistemului genital femei la Lithobiomorpha . . . C., Contribuții la studiul evoluției chilopodelor. . . C., Sistemul genital femei la genul Cryptops (Sco- lopendromorpha, Chilopoda)...................................... PRUNESCU C., Sistemul genital și cel trahean la Craterostigmus (Craterostigmomorphora, Chilopoda) . . . ....................... SPĂTARU PEPIETA și ȘERBĂNESCU GH., Hrana roșioarei în complexul de bălți Crapina — Jijila............................. TEODOREANU N., VOICULESCU I. și BURLACU GH., Cerce- tări asupra metabolismului energetic embrionar la rasele de găini Comisii, Plymouth-Rock și metișii lor (Fx)................ TEODOREANU N. și OPRESCU ST., Contribuții la studiul unor particularități biologice și al intensității fenomenului heterozis în procesul încrucișării la păsări.............................. TEODORESCU N., OPRESCU ST., VOICULESCU I. și TURCU DESPINA, însușirile morfoproductive și fracțiunile proteice ale serului sanguin la păsările „crisscross” F4 în legătură cu fenomenul heterozis ......................................... TEODORESCU E. MARIA și ZAHARIA I. FLORICA, Embrio- geneza medulosuprarenalei și a corpusculilor Stannius de la Cyprinus carpio L............................................... TOMA V., PORA E. A. și MADAR I., Influențe hormonale asupra încorporării in vilro a glucozei in timusul șobolanilor albi TOMA V., KIS Z. și PORA E. A., Acțiunea hormonului somato- trop (STH) asupra încorporării P32 în timusul șobolanilor albi............................................................ TOMA V., FABIAN N. și PORA E. A., Grupările SH în involuția și regenerarea timusului șobolanilor albi după administrare de hidrocortizon................................................ VASILIU LILIANA, O nouă specie de tisanoptere pentru fauna R. P. Române.................................................... VIȘINESCU NICULINA, Influența temperaturii asupra apariției și evoluției ritmului nictemeral energetic la puii de găină Nr. Pag. 4 6 5 4 1 2 5 6 6 3 4 6 4 1 1 6 2 1 329 541 471 339 17 135 409 501 523 275 365 561 313 53 75 545 163 93 VIȘINESCU NICULINA, Cercetări privind variațiile nictemerale și sezoniere ale metabolismului energetic la Clethrionomys glareolus și Apodemus sylvaticus........................... 3 253 VIȘINESCU NICULINA, NERSESIAN-VASILIU CORNELIA și RADU DOMNICA, Observații asupra termoreglării în ontogeneză la Mesocricetus auratus W....................... 4 347 VLĂDESCU C., Glicemia la Vipera berus...................... 1 71 VLĂDESCU C., Influența hormonului adrenocorticotrop asupra glicemiei broaștei țestoase Emys orbicularis L............. 2 1.81 VLĂDESCU C., Cercetări asupra glicemiei normale și a hipergli- cemiei provocate la Lacerta agilis chersoncnsis............ 4 359 VLĂDESCU C., Glicemia broaștei ^țestoase Testudo graeca ibera 5 445 WITTENBERGER C. și GÂBOS MARTA, Cercetări asupra nu- cleotidelor adenilice musculare în ontogeneză șobolanului 1 85 7 - c. 3867