T COMITETUL DE REDACȚIE Redactor responsabil: Academician EUGEN PORA Redactor responsabil adjunct: GR. ELIESGU, membru corespondent al Academiei R.P.R. Membri: M.'A. IONESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R.; V. GHEȚIE, membru corespondent al Academiei R.P.R. ; MIHAI BĂCESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R. R. GODREANU, membru corespondent al Academiei RPR ; OLGA NECRASOV, membru corespondent al Academiei R.P.R. VIRG1L GLIGOR, membru corespondent al Academiei R.P.R.; MARIA GALOIANU — secretar de redacție. Prețul unui abonament este de 60 de lei. în țară abonamentele se primesc, la oficiile poștale, agențiile poștale, factorii și difuzorii de presă din întreprinderi și instituții. Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la CARTIMEX, București, Căsuța poștală 134 — 135 sau la reprezen- tanții săi din străinătate. Manuscrisele, cărțile și revistele pentru schimb, precum și orice cores- pondență, se vor trimite pe adresa Comitetului de redacție al revistei „Studii și Cercetări de biologie — Seria zoologie". Studii si cercetări de BIOLOGIE SERIA ZOOLOGIE TOMUL 17 1965 ? ? z Nr. 4 SUMAR Pag. V. GHEȚIE, MARIA CALOIANU-IORDĂCHEL, ANCA RA- IANU-PETRESCU și ELENA HÎRLEA, Circulația arte- rială a membrului pelvin și a viscerelor abdominale la palmipede........................................... 301 MARIA E. TEODORESCU și FLORICA I. ZAHARIA, Embrioge- neza medulosuprarenalei și a corpusculilor Stannius de la Cyprinus carpio 1................................. 313 M. A. IONESCU, Specii noi de cynipoidee în fauna Republicii Populare Române.................................. 317 MARGARETA CANTOREANU, Specii de cicadine (Homoptera Auchenorrhyncha) noi pentru fauna R.P.R. (VII) . 325 E. A. PORA, DELIA RUȘDEA-ȘUTEU, I. OROS și FLORICA STOICOVICI, Cercetări asupra încorporării și eliminării P32 la uncie organisme salmastre din Iacul Agigea și Eforie 329 V. PREDA, 1. CHIRICUȚĂ, CORNELIA TODORUȚIU-PAPI- LIAN, G. SIMU, 1. K. GROSS, ANCA M1RCI0IU și MA- RIA RUSU, Cercetări privind unele aspecte histo- și biochi- mice în dinamica regenerării ficatului de șobolan. 339 NICULINA VIȘINESCU, CORNELIA NERSESIAN-VASILIU și DOMNICA RADU, Observații asupra termoreglării în ontogeneza la Mesocricetus auratus W............. 347 W. K. KNECHTEL, Două specii noi de Thysanoptere......... 355 C. VLĂDESCU, Cercetări asupra glicemici normale și a hiperglice- miei provocate Ia Lacerta agilis chersonensis....... 359 N. TEODOREANU și ST. OPRESCU, Contribuții la studiul unor particularități biologice și al intensității fenomenului hetero- zis în procesul încrucișării la păsări........... 365 ELENA CHIRIAC și PEPIETA SPĂTARU, Paraziții intestinali ai cîtorva specii de pești din complexul de bălți Crapina și Jijila ....................................... 377 GH. BOGULEANU, Observații asupra comportării crisalidelor de Hyphantria canea Drury iradiate cu radiații gamma .... 387 RECENZII ........................ 393 APARH PIU $ ORI UE AN ADRESA REDACȚIEI: SPLAIUL INDEPENDENTEI Nr. 296 BUCUREȘTI St. și cerc. biol. Seria zoologie t. 17 nr. 4 p. 299—394 București 1965 CIRCULAȚIA ARTERIALĂ A MEMBRULUI PELVIN ȘI A VISCERELOR ABDOMINALE LA PALMIPEDE* DE V. GHEȚIE, MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI R.P.R., MARIA CALOIANU-IORDĂCHEL, ANCA RAIANU-PETRESCU și ELENA HÎRLEA 591(05)) Studiindu-se sistemul circular arterial la palmipede cu ajutorul metodelor radio- grafică, coroziune și congelare, au putut fi relevate macroscopic o serie de carac- teristici ale vaselor arteriale, ca : existența arterelor femurale profunde duble sau chiar triple, calibrul mai mare al arterelor digitale la palmipede, absența arterei mezenterice caudale, anastomozele colateralelor viscerale ale aortei abdominale etc. A mai fost evidențiată structura asemănătoare a arterelor viscerale și trecerea de la caracterul elastic la cel muscular al arterelor membrului pelvin. Dintre puținii cercetători care au făcut studii speciale asupra circu- lației arteriale la păsări, cităm pe B. G r z im e k (1) și în mod deosebit pe T a k a o N i s h i d a (2), care a publicat un studiu mai recent asupra întregului sistem vascular al galinaceelor. Totuși, pînă în prezent, nimeni nu a extins asemenea cercetări și asupra palmipedelor, fapt care ne-a determinat să urmărim distribuția rețelei arteriale la acest ordin și cu; precădere la Anas domestica. în lucrarea de față este prezentat un studiu macroscopic și mi- croscopic asupra arterelor membrului pelvin și a cavității abdominale și pelvine la rață, în urma folosirii mai multor metode de punere în evidență a rețelei arteriale, printre care amintim pe cele care au dat mai bune rezultate : a) metoda radiografică, ce constă din injectarea vaselor cu o substanță opacă (soluție de miniu); b) metoda coroziunii, devenită * Lucrare publicată și în „Revue roumaine de biologie — Serie de zoologie”, 10; 3- (în limba germană). ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 17 NR. 4 P. 301-312 BUCUREȘTI 1905 302 V. GHEȚIE și COLABORATORI 2 30S curentă în asemenea cercetări, și c) metoda congelării, aplicată cu scopul de a se urmări atît traiectul, cît și raporturile vaselor cu mușchii și mai ales cu nervii regiunii studiate. în afară de studiul macroscopic, care cuprinde descrierea vaselor cu traiectul și colateralele lor pînă la ultimele ramificații, s-au utilizat și metode histologice pentru descrierea structurii arterelor de diferite calibre. Tehnicile folosite pentru studiul microscopic au fost amintite într-o lucrare anterioară. Toate arterele care irigă membrul pelvin provin din aorta abdomi- nală. Cel mai mare vas al acestui membru este artera sciatică (A. ischia- dica), din care se ramifică vasele care ajung pînă la vîrful degetelor. Al doilea vas, ca importanță, este artera iliacă externă (A. ilica externa), destinată regiunii anterioare a coapsei. Alte vase, arterele bazinului, ser- vesc pentru irigarea diafragmului pelvin și a originii musculaturii posterioare a coapsei. Artera ilica externa (fig. 1 c) este în ordinea ramificării primul vas care se desprinde de la aorta abdominală pentru a ajunge la membrul pelvin. Această arteră trece pe sub lobul mijlociu al rinichiului, pe dede- subtul venei iliace comune și apoi iese afară din cavitatea pelvină prin scizura precotiloidiană. De aici trece în jos, angajîndu-se sub mușchiul sartorius, pînă în vecinătatea articulației femuro-tibio-patelare, unde ia numele de artera circumflexa femoris. Imediat după părăsirea cavității pelvine, artera iliacă externă dă mai multe colaterale : ramuri craniale pentru mușchii glutaeus sUperficialis și sartorius ; ramuri profunde caudale (A. pelvica — fig. 1, i) pentru irigarea mușchilor obturator internus și iliacus; de aici vasul merge paralel cu marginea ventrală a osului pubis, terminîndu-se cu mușchiul semimembranos. Colaterala cea mai volumi- noasă a arterei iliace externe este însă A. femoralis (fig. 1, d), care ajunge la fața internă a coapsei, avîhd o direcție verticală, împreună cu vena satelită; în spațiul cuprins între mușchii pubio-ischio-femoralis (caput mediale) și femuro-tibialis-internus trece în profunzime și înapoia articu- lației femuro-tibio-patelare se anastomozează în plin canal cu artera sciatică (A. ischiadica). Este de reținut că acest vas dă foarte multe cola- terale în traiectul său, ramificațiile fiind destinate musculaturii de la fața internă a coapsei. înainte însă de a face anastomoza cu artera sciatică, artera femurală dă o ramură care merge cranial pe fața internă a articulației amintite, vas care corespunde arterei genudescendens de la mamifere. Se mai constată că artera iliacă externă la palmipede este mai mică, compa- rativ, decît cea de la galinacee, însă ramificațiile colaterale sînt în schimb mai numeroase la palmipede. Artera ischiadica (fig. 1, b, e; fig. 2, d; p. I, A) își trage numele de la foramen ischiadicum (gaura sciatică), întrucît acest vas iese din cavitatea pelvină prin acest orificiu larg. în traiectul ei pelvin, artera sciatică trece prin lobul posterior renal și canalul deferent, cu ureterul. în traiectul extrapelvin, artera se angajează împreună cu vena satelită și cu nervul satelit, sub mușchiul ilio-tibialis posterior (M. biceps Fig. 1. — Schema irigării arteriale a membrulu* pelvin la rață. a, Aorta abdominalis; b, e, artera ischiadica; c, artera iliaca externa; d, artera femoralis; /, artera nutricia ossis femoris; 0, artera sacralis media; h, râmi musculares; », artera pelvica; i, /, arterele femurale profunde; l, artera tibialis anterior; m, artera tibialis med.; n, artera femoralis caudalis; o. artera tibialis posterior; V. artera tibialis lateralis; r, artera dorsalis pedis; s, u, artera digitalis pedis quarti; t, artera digitalis pedis secund!; v, rețeaua arteriali interdigitală; z, artera tibială mediani. 304 ARTERELE MEMBRULUI PELVIN ȘI ALE VISCERELOR LA PALMIPEDE 305 Fig. 2. — Cordonul vasculo-nervos al coapsei la rață. a, M. sartorius; b, m. illo-tibialis medius (m. tensor fasciae latae); c, m. ilio-tibialis posterior (m. biceps femoris); d, A. V. N. ischiadicae ; c, m. ilio- fibularis (m. semitendinosus); f, m. caud. ilio-flexorii-caput gastrocnemiale (m. semimembranosus); m. caud. ilio-flexorii-caput femorale ; o. m. flexor perforatus digiti III; h, m. flexor perforatus digiti IV; i, m. flexor perforaus perforatus digiti III; i, in. flexor perforans perforatus digiti II; 1, m. peronaeus superficialis; m, in. gastrocnemii lateralis. femoris — fig. 2, c, e) și mușchiul ilio-fibularis (M. semitendinosus), apoi trece pe sub acesta din urmă, ajungînd sub mușchii profunzi gambieri posteriori; trece mai departe pe fața anterioară a gambei, traversînd fața externă a oaselor gambiere (tibia și fibula), pentru a se continua ca artera tibialis anterior (fig. 1, l). în tot parcursul ei, artera sciatică dă numeroase colaterale,printre «are artera nutricia ossis femoris (fig. 1, f), care irigă măduva osoasă a femurului. Oaudal se mai ramifică la palmipede două sau trei vase (fig. 1, j, j') — aa. femoralis profundae — destinate irigării regiunii posterioare a coapsei, respectiv musculaturii flexoare a gambei. în dreptul regiunii posterioare a articulației femuro-tibio-patelare, artera sciatică mai dă numeroase colaterale pentru regiunea posterioară a gambei, și anume : — Artera femoralis caudalis (fig. 1, n), care este un vas de calibru mai redus, neamintit în lucrările japoneze, dar denumit a. femoris caudalis în literatura germană. Numele și-l trage de la originea și situația ei: ieșind din artera sciatică, urmează un traiect între mușchii semitendinos și semimembranos, fiind acoperită în regiunea gambieră de cele două „burți” ale mușchiului gastroenemius ; apoi dă ramuri pentru acești mușchi, precum și pentru irigarea musculaturii profunde flexoare a degetelor, pierzîndu-se pînă la urmă în treimea distală a gambei. — Artera tibialis posterior (fig. 1, o), care este un vas cu traiect paralel .cu fața caudală a tibiei, cu artera femoralis caudalis, cu deosebirea că artera tibială posterioară are un traiect profund, între mușchii flexor .digitalis profundus și flexor perforatus digiti quarti. Ulterior trece prin teaca posttarsiană printr-un inel superficial și ajunge în regiunea post- tarsiană, cu un traiect paralel cu tendoanele flexoare. La nivelul degetului I, se anastomozează cu artera digitală a acestui deget. în traiectul ei gambier, această arteră dă numeroase colaterale, irigînd toți mușchii regiunii respective. — Artera fibularis (fig. 1, a; pl. I, A, g), care ia naștere în dreptul articulației femuro-tibiale, trecînd paralel cu fibula și fiind, cuprinsă între mușchii flexori ai degetelor. Este un vas de calibru mic la palmipede, avînd traiectul pe fața laterală a articulației tibio-metatarsiene, apoi ventral pe fețele laterale ale metatarsului, cu situație mai mult caudală, conti- nuîndu-se apoi cu artera digitalis pedis quarti, la care contribuie și artera dorsalis pedis, cu care artera fibulară se anastomozează. Este interesant de remarcat că în regiunea gambieră la palmipede, pe fața laterală și mediană a gambei, se găsesc două artere tibiale, una laterală și alta mediană ; cea laterală poartă numele de fibularis, provenită din artera sciatică și alta provenită din artera tibială anterioară. Ambele artere se anastomozează în regiunea feței mediale a articulației tibio- tarso-metatarsiene ; din această anastomoză își ia originea artera digitalis pedis secundi (fig. 1, s, u; pl. I, A, h), care merge paralel cu celelalte artere metatarsiene, anastomozate între ele, continuîndu-se cu artera digitală a degetului II. —Artera tibialis anterior (fig. 1, l", pl. I, A, o) este vasul cel mai dez- voltat de pe fața anterioară a gambei, fiind situat în profunzime, paralel .cu mușchiul extensor communis. Această arteră trece pe sub inelul tibial 306 V. GHEȚIE și COLABORATORI împreună cu tendonul mușchiului amintit, iar pe fața anterioară a articu- lației se anastomozează cu arterele tibiale laterală și posterioară, pentru ca , la urmă să se continue ca artera dorsalis pedis (fig. 1, r; pl. I, A, c; pl. I, B, a). Această arteră merge pe fața anterioară a metatarsului, iar la extremitatea distală a acestui os dă ramificații care se anastomozează cu arterele digitale ale degetelor II și IV. Totuși, artera dorsalis pedis, după anastomoze, își continuă traiectul dînd arterele digitale pentru degetul III și laterala pentru degetul II. Se remarcă apoi că fiecare deget posedă cîte doua artere digitale, atît pe fața laterală, cît și pe fața medială. Din aceste artere se ramifică colaterale, care în plini membranei interdi- gitale ajung să formeze un plex arterial abundent (fig. 1, ®; pl. I, A, /; pl. I, B, d). Acest plex prezintă la porțiunea liberă a membranei interdi- gitale o arcadă arterială, în care vin să se anastomozeze ramificațiile fine ale plexului arterial inter digital. ★ Studiul, microscopic. Histologic s-au cercetat în special două artere : a. sciatică și a. dorsalis. Artera ischiadica (pl. II, A), fiind cel mai mare vas al membrului pelvin, atinge la rață 32 iz în grosimea pereților. în intimă, elastica internă este puternic ondulată, circulară și discontinuă, avînd o grosime de 2 jz. Tunica media, alternativ cu fibrele musculare netede, conține fibre elastice numeroase, circulare. Același caracter pronunțat elastic se menține și în adventice, fapt care contribuie să imprime arterei sciatice caracterul unui vas sanguin de tip elastic. Artera dorsalis pedis (pl. II, B), spre deosebire de precedenta, pre- zintă în tunica internă o elastică, de data aceasta continuă și care nu depășește grosimea de 1 [z. în tunica media, elementul elastic este slab reprezentat și înlocuit de fibrele musculare netede, care formează un strat gros de 16 [z. Adventicea, mult mai redusă (7 jz), conține cantitativ numeroase fibre elastice circulare în porțiunea sa internă și rare fibre longitudinale în porțiunea ei externă. Artera dorsalis pedis se termină cu arterele digitale (pl. II, C), care au fără excepție același caracter structural, și anume : intima elastică subțire și continuă, media musculară și adven- ticea cu foarte puține elemente elastice. Deosebirile se referă numai la grosimea pereților. Din cele expuse, se poate conchide că arterele membrului pelvin prezintă în structura lor, proporțional cu calibrul pe care-1 au, un caracter tranzitoriu. Astfel, de la caracterul elastic al arterei sciatice se trece la cel predominant muscular al arterelor gambei, metatarsiene și digitale. Vasele arteriale din cavitatea abdominală iau naștere din aorta abdominală (sau descendentă), care este situată sub corpul vertebrelor toraco-abdomino-pelvine. Imediat după traversarea celor două diafragme — fibroasă și musculară — aorta dă colaterale viscerale pentru irigarea organelor și colaterale parietale destinate pereților viscerelor (fig. 3, «). Truncus coeliacus (fig. 3,6) este prima arteră colaterală a aortei., în ceea ce privește originea acestui trunchi arterial, din studiul a 26' planșa i A, Radiografia arterelor membrului pelvin la rață. a Artera hypogastrica; b, artera ischiadica; c, artera tibialis anterior; ci, artera dorsalis pedis ; d', artera digiti pedis secundi; e artera digiti pedis quarti; /, rețeaua arterială interdigitală; g, artera tibialis lateralis ; //.artera digitalis pedis secundi. B, Radiografia arterelor acropodiului pelvin la rață. a, Artera dorsalis pedis; b, artera digitalis conununis; c, artera digitalis pedis quarti; d, rețeaua arterială interdigitală. 307 PLANȘA II Structura arterelor membrului pelvin la rață. Secțiune transversală (Col. orccină ; microfoto.). A, Artera ischiadica (oc. 8 ; ob. 15); artera dorsalis pedis (oc. 8, pb. 40) ; C, arteriola. 308 V. GHEȚIE și COLABORATORI 8 9 ARTERELE MEMBRULUI PELVIN ȘI ALE VISCERELOR LA PALMIPEDE 309 cazuri — piese injectate provenind de la aceeași specie — s-a ajuns la concluzia că mai puțin frecvent (30 % din cazuri) trunchiul celiac ia naștere în comun cu artera mezenterică cranială și mult mai des (70% din cazurile cercetate) se desprinde separat, artera mezenterică desfăcîndu-se la o distanță de 1—2 cm de trunchiul celiac. Ca primă colaterală viscerală, truncus coeliacus este și cea mai dezvoltată din colateralele ieșite din aorta abdominală. Această arteră irigă stomacul glandular, stomacul musculos, splina, ficatul, pancreasul, cele două anse ale duodenului și cele două coecumuri cu ileonul. După un traiect de 8—9 mm, din trunchiul celiac iese prima colaterală denumită artera gastrică cranială, destinată irigării stomacului glandular, porțiuni terminale a esofagului și feței drepte a stomacului musculos. La o distanță de 4—5 mm mai departe, din trunchiul celiac se mai desprinde artera splenică (lienalis) (fig. 3, c), care abordează polul cranial al splinei. La 25% din cazuri, splina poate fi ajunsă la polul caudal de un vas de calibru mai mic denumit artera splenică accesorie. Dintre colateralele emise de trunchiul celiac, un vas de mare calibru și dezvoltare este artera hepatică (fig. 3, e), vasul de nutriție al ficatului. Acest vas pătrunde în ficat prin scizura portă împreună cu vena portă, vasul funcțional. Opus vasului precedent, din trunchiul celiac se desprinde un alt vas de calibru mai redus,. care irigă porțiunile terminale ale celor două coecumuri — artera cecală accesorie (fig. 3, j), care la rîndul ei dă ramuri pentru aceste porțiuni cecale, ramuri care se anastomozează cu ramificațiile arterei cecale, provenită din artera mezenterică cranială. Trunchiul celiac se continuă cu artera gastro-duodeno-pancreatică (fig. 3, g), care este considerată ca terminala trunchiului. Acest vas, înainte de a aborda fața stingă a stomacului musculos, emite artera duo- deno-pancreatică. Această arteră trece pe sub prima ansă a duodenului, ajungîndu-se apoi în grosimea pancreasului, unde dă ramuri pentru această glandă. Din acest vas ies colaterale care trec prin grosimea pancreasului, ajungând la mica curbură a celor două anse duodenale. La jumătatea traiectului ei, artera mai dă o ramură puternică pentru porțiunile termi- nale ale celor două cecuri și ileonului, ajungîndu-se între cele două foițe ale ligamentului ileo-cecal (artera cecală duodenală). Artera mezenterică cranială (fig. 3, l) este a doua colaterală viscerală a aortei abdominale. Originea ei este variabilă la palmipede, putînd lua naștere în comun cu trunchiul celiac sau separat. Vasul pătrunde între cele două foițe ale mezenterului, trece prin vecinătatea micii curburi a anselor jejunale la o distanță de 2—3 cm de aceasta, sub numele de artera jejunală; apoi emite colaterale care ajung pînă la mica curbură a jeju- nului formînd arcade arteriale, din care irigă ansele jejunale. Ultima ramură a arterei jejunale se anastomozează cu artera cecală ieșită din artera pancreatică. în traiectul ei, artera mezenterică cranială, în vecinătatea porțiunilor terminale ale celor două cecuri, emite artera cecală jejunală, care pătrunde între cele două foițe ale ligamentului ileo-cecal și irigă apoi jumătatea terminală a celor două cecuri și a ileonului, dînd ramuri colaterale de o parte și de alta a traiectului ei, ramuri destinate organelor sus-amintite. Este de remarcat că la palmipede, în 75 % din cazuri, lipsește artera mezenterică caudală. în aceste cazuri artera destinată rectului ia naștere direct din artera mezenterică cranială. înapoia arterei mezenterice caudale ia naștere artera testiculară sau respectiv ovariană, destinate acestor glande genitale. Continuîndu-și drumul spre cavitatea pelvină, aorta abdominală trece pe sub corpul vertebrelor lombo-sacrale și emite aici numai colaterale parietale destinate organelor care vin în contact intim cu pereții acestei cavități. în traiectul ei subsacral, aorta abdominală dă două colaterale, de o parte și de alta a trunchiului său; acestea sînt arterele renalis cranialis, destinate lobului anterior și mijlociu al rinichilor. La o distanță de aproape 1 cm, iese artera iliacă externă, destinată regiunii coapsei (fig. 4, e). La 3 —4 cm mai departe ia naștere cea mai voluminoasă colaterală parietală —artera ischiadica—, din care se desprind arterele renalis caudalis. Artera ischiadică este cel mai mare vas, fiind destinat irigării membrului pelvin. Artera hipogastrică este un vas destinat irigării pereților cloacei și porțiunii terminale a tractusului genital femei. Terminala aortei abdominale este artera sacralis media (fig. 1, g), care ajunge la fața ventrală a sacrului și a regiunii caudale, dînd ramuri pentru aceste regiuni. O caracteristică a colateralelor viscerale ale aortei abdominale o constituie anastomozele acestor vase între ele, această dispoziție anatomică ajutînd la restabilirea circulației sanguine, în eventualitatea cînd lumenul vreunui vas ar fi fost astupat dintr-o cauză oarecare. Principalele anasto- moze sînt: — anastomoza dintre cele două artere gastrice; — anastomoza dintre artera cecală accesorie emisă de trunchiul celiac și artera cecală ieșită din artera mezenterică cranială. — anastomoza dintre artera duodeno-pancreatică și artera jejunală. — anastomoza formată prin arcade, între colateralele arterei jejunale, în vecinătatea micii curburi a jejunului. ★ Studiul microscopic. Arterele de calibru mijlociu, care irigă organele interne ale cavității abdominale, prezintă o gamă relativ variată în ceea ce privește aspectul structural al pereților vasculari. Arterele gastrice (pl. III, A). în secțiune transversală prin pereții vasului se pot urmări ușor cele trei pături constitutive. Se observă un strat fin endotelial, după care se realizează intima cu o membrană elastică (în grosime de 2 ;x), puternic ondulată și neîntreruptă. Zona imediat următoare, care alcătuiește tunica medie, este bine dezvoltată, atingînd 18 [i grosime, și este formată din fibre musculare netede, orientate circular. Printre acestea, la colorarea selectivă cu orceină Duval, apar și fibre elastice subțiri, discontinue și orientate de asemenea circular. 310 PLANȘA III Fig. 4.—Vasele din cavitatea pelvină la rață. a. Aorta abdominală ; b, trunchiul coeliac ; c, artera mezenterică cranială, d, artera mezenterică caudală ; e, artera iliacă externă ; f, vena iliacă comună ; o, venailiacă externă; h, vena venalis nevehens ; i, vena coccygica mezente- rică ; j, artera ischiadică; l, vena venalis advehens ; m, vena coccygica ; n, artera saprajis medialis; o, testiculele; p, rinichiul (lob ant.); r, rinichiul (lob. med.); s, mușchiul obturator intern ; t, canal deferens ; u, rectum ; cloaca; z, penis. Structura arterelor viscerale la rață. Secțiuni transversale (microfoto.) A, artera gastrică (Col. Azan ; oc. 6 ; ob. 40) ;B, artera gastrică detaliu (Col. Azan. oc. 6 ; ob. 65); C, artera mezenterică (Col. Azan ; oc. 6 ; ob.15): D. artera șl vena duodenală (Col. orceină; oc. C; ob. 40). U ARTERELE MEMBRULUI PELVIN ȘI ALE VISCERELOR LA PALMIPEDE 311 Trecerea tunicii medii spre adventice este marcată de o zonă puternic elastică, în care se disting fibre groase continue, dispuse în 4—5 rînduri circulare concentrice. în porțiunea externă a adventicei predomină însă fibrele musculare netede, care alternează cu un țesut conjunctiv mai bogat în această zonă decît în toate celelalte. Artera mezenterică cranială (pl. III, C). Ca și în cazul arterelor gas- trice, tunica internă este puțin dezvoltată (4—5 jx), cu o dungă elastică continuă, după care pe o distanță de aproximativ 13 p. urmează un perete muscular format din fibre netede circulare, care alcătuiesc tunica medie. La colorarea selectivă se observă că, în mod discontinuu și în număr foarte redus, se întîlnesc și fibre elastice. Limita tunicii externe, spre deosebire de artera gastrică, este marcată ■de un strat de fibre elastice, care apar în secțiune sub formă de dungi relativ groase, circulare și ondulate. în porțiunea externă a adventicei, compoziția elementelor structurale ale peretelui arterial este diferit. Elementul predominant este țesutul conjunctiv ,dispus printre fasciculele ■de fibre musculare orientate de data aceasta longitudinal. Fibrele elastice .sînt rare și în majoritate longitudinale. în această tunică externă, care atinge în grosime 8 p., se întâlnește de asemenea o rețea dezvoltată de vasa vasorum. CONCLUZII 1. Deși arterele membrului pelvin la palmipede prezintă în linii mari același mod de distribuție ca și la gabnacee, se remarcă totuși că arterele femurale profunde sînt duble sau chiar triple. 2. Arterele tibialis lateralis și tibialis medialis sînt prezente la pal- mipede, fără a avea particularități deosebite. 3. Arterele digitale din regiunea anterioară a metatarsului, precum și cele din regiunea digitală sînt comparativ mai voluminoase, dînd cola- terale care formează apoi rețeaua inter digitală. 4. Din punct de vedere structural, arterele membrului pelvin al palmipedelor sînt în general de tip muscular, cu excepția arterei sciatice, care este de tip elastic. 5. Porțiunea abdominală a tubului digestiv este irigată de două artere provenite din aorta abdominală : trunchiul celiac și artera mezen- terică cranială. 6. Artera mezenterică caudală lipsește la palmipede la 75% din ■cazuri. în lipsa acestei artere, partea terminală a intestinului este irigată de artera mezenterică cranială. 7. Se remarcă anastomoza în plin canal între trunchiul celiac și artera mezenterică cranială, prin intermediul arterelor cecale provenite din aceste vase. Artera gastro-duodeno-pancreatică emite un vas anas- tomotic la artera jejunală, această dispoziție deservind cele două cecuri. 8. Arterele gastrice, mezenterică și duodeno-pancreatică, indiferent de calibrul lor, au structura pereților asemănătoare. 312 V. GHEȚIE și COLABORATORI f £ 9. Caracteristicile structurale ale acestor artere sînt: intima elastică continuă, media musculară, iar adventicea elastică în porțiunea sa internă și muscular-conjunctivă în cea externă. BIBLIOGRAFIE 1. Grzimek B., Arleriensystem des Halses und Kopfes der Vorder-und Hintergliedmasse von Gallus domesticus, Diss., Berlin, 1933. 2. Takao N., Japanese Journal of Veterinary Science, Tokio, 1963, 25, 2. Institutul de biologie „Traian Săvulescu", Laboratorul de morfologie animală. Primită in redacție la 11 februarie 1965. EMBRIOGENEZA MEDULOSUPRARENALEI ȘI A CORPUSCULILOR STANNIUS DE LA CYPRINUS CARPIO L. DE MARIA E. TEODORESCU și FLORICA I. ZAHARIA 591(05) S-a urmărit la crap dezvoltarea glandei suprarenale și a corpusculilor Stannius, începînd din stadiul de embrion neeclozat și pînă în stadiul de puiet. Primordia suprarenalei apare în regiunea rinichiului cefalic, sub forma unui masiv, situat în urma pronefrosului; primordia corpusculilor Stannius apare în regiunea rini- chiului troncal și provine din proliferarea peretelui dorsal și medial al canalului Wolff. Ambele formațiuni se dezvoltă la sfîrșitul vieții embrionare și intră în raporturi topografice cu rinichiul abia mai tîrziu, după diferențierea acestuia. Problema omologării corpusculilor Stannius (organ interrenal pos- terior) de la teleosteeni cu organul interrenal al selacienilor sau cu partea corticală a suprarenalei mamiferelor a fost prilej de discuție pentru nume- roase cercetări. R. Giacomini (6), A. R a m a 1 h o (7), II. B e r k e 1 b a c h (2), Da Costa (3) consideră corpusculii Stannius ca un or^an inde- pendent de suprarenală. V. D i a m a r e (4) omologhează acești cor- pusculi cu cortexul suprarenalei. R. B ăcker (1), la Cotus, semnalează în acești corpusculi două tipuri de celule, unele aparținînd țesutului cromafin și altele țesutului cortical. în ultimul timp, corpusculii Stannius sînt apreciați ca un organ deosebit de glanda suprarenalăatît ca origine, cît și ca funcție (9). La peștii osoși, medulosuprarenala este descrisă sub forma unor celule cromafine dispersate sau grupate în jurul venelor cardinale din rinichiul cefalic. ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 17 NR. < P. 313-316 BUCUREȘTI 1605 PLANȘA I 314 MARIA E. TEODORESCU șl FLORICA I. ZAHARIA 2 MATERIAL ȘI METODĂ în această lucrare studiem modul de dezvoltare embrionară a suprarenalei și a corpus- culilor Stannius de la crap în perioada embrionară, larvară, în stadiul de alevin și de puiet. Observațiile s-au făcut pe secțiuni seriale de 6—8 p.. S-au utilizat fixări și colorații histologice obișnuite. REZULTATE Celulele țesutului medular sau cromafin de la crap provin din pri- mordiile simpatogoniale, din crestele ganglionare situate de o parte și de alta a carenei nervoase a embrionului. La embrionul de crap neeclozat, țesutul medular își face apariția sub forma unui masiv de celule în urma glomerulului pronefrotic. Acest masiv este așezat pe linia mediană și către partea posterioară, între cele două camere pronefrotice (pl. I, fig. 1 și 2, A). în această primordie am observat un singur tip de celule asemănătoare din punct de vedere morfologic. La sfîrșitul perioadei larvare și în stadiul de alevin, aceste celule încep să se deosebească ca poziție față de endoteliul capilarelor, ca dimensiune, ca aspect al citoplasmei și nucleului (pl. I, fig. 3 și 4). Aceasta este desigur o consecință a faptului că cele două tipuri de celule capătă treptat funcții diferite, unele elaborînd adrenalina, altele nor adrenalina. La larvă și mai tîrziu la alevin, masivul de celule glandu- lare este străbătut de o bogată rețea de capilare sanguine cu lumen larg. Celulele grupate în jurul endoteliului capilarelor au citoplasmă puternic colorată cu eozina, nucleii sferici bogați în cromatină, uneori aproape picnotici. Aceste celule sînt mai mici decît cele situate în profunzimea cordoanelor glandulare. Ultimele au citoplasmă mai bogată, mai palid colorată cu eozina; nucleii lor au forme foarte variate, sînt săraci în cro- matină și conțin nucleoli mari. Deseori, membrana nucleului acestor celule prezintă incizuri adînci. Polimorfismul nucleilor dovedește o intensă activitate funcțională a celulelor (pl. I, fig. 4). Corpusculii Stannius la teleosteeni provin din peretele dorsal sau ventral al canalului lui Wolff (5), (6), (8). Cercetătorii au găsit la teleosteni cîte o pereche de corpusculi Stannius. Noi am constatat că, în timpul dezvoltării embrionare de la crap, apar în dreptul viitorului rinichi troncal trei corpusculi Stannius : doi PLANȘA I. Primordia suprarenalei (fixări Helly, colorare hematoxilină-eozină). Desene camera clară (oc. 15 x ; ob. 45 x); fig. 1. Secțiune longitudinală prin larvă de 6 mm. A, Primordia suprarenalei; G, glomerulul pronefrotic ; fig. 2. Secțiune transversală prin larvă de 6 mm.A, Primordia suprarenalei; fig. 3 și 4. Medulo- suprarenala la alevin (fixări Bouin,colorare hemalaun-eozină); a. Cordoane de celule glandulare ; b, capilare sanguine ; fig. 3. — Sec- țiune transversală prin alevin de 1,5 cm; fig. 4. — Secțiune trans- versală prin alevin de 5 cm. PLANȘA 11. Proliferarea peretelui dorsal al canalului lui Wolff (fixări Slieve, colorare hemalaun-eozină); fig. 5. Secțiune longitudinală prin embrion neeclozat. C. IV., canalul lui Wolff, I, intestinul; fig. 6. și 7. Secțiune transversală prin larvă de 8 mm. C. TV., canalul lui Wolff; fig. 8. Corpuscul Stannius. Ale- vin de 1,5 cm (Fixare Bouin, colorare hemalaun-eozină). a,cor- doane de celule glandulare; b, capilare sanguine. PLANȘA II ;3 FORMAREA MEDULOSUPRARENALEI ȘI A CORPUSCULILOR STANNIUS LA CRAP 315 iau naștere din peretele dorsal al celor două canale ale lui Wolff, iar al treilea apare din peretele medial al canalului Wolff, din partea dreaptă. Originea corpusculilor Stannius este deci deosebită de a medulosuprare- nalei. Acești corpusculi se dezvoltă aproape simultan și la mică distanță unul față de altul. Primordiile corpusculilor care provin din peretele dorsal al ureterelor primare se dezvoltă la același nivel. Apariția corpusculilor Stannius se produce aproape concomitent cu a primordiei medulosupra- renalei. Dimensiunile celor trei corpusculi variază abia în stadiul de alevin. în regiunea dorsală sau medială în care începe proliferarea peretelui ureterelor primare, peretele se îngroașă, celulele devin mai înalte, mai dese și se observă numeroase mitoze. (pl. II, fig. 5, 6 și 7). Dacă procesul de proliferare începe în regiunea dorsală a ureterelor la același nivel, el nu se realizează și în același timp. Astfel, în planșa II, figura 7, se poate -observa că la canalul Wolff stîng procesul de proliferare s-a sfîrșit, peretele dorsal s-a refăcut complet, pe cînd la canalul Wolff drept îngroșarea peretelui dorsal este în plină desfășurare. Citoplasmă celulelor proliferate •este mai slab eozinofilă decît a celulelor canalului Wolff. Ca și medulosu- prarenala, corpusculii Stannius se formează înainte de diferențierea rinichiului. După ce s-au desprins din peretele canalului lui Wolff, corpusculii iau forma unor masive globuloase sau ovoide, înconjurate de o teacă fină de țesut conjunctiv și de capilare sanguine. Celulele glandulare la început sînt mici și în citoplasmă lor apar granule fine de secreție. în cursul dez- voltării larvare și în stadiul de alevin, celulele se dispun în cordoane și în -corpusculi pătrund vase de sînge însoțite de țesut conjunctiv. Cordoanele de celule se orientează în jurul capilarelor sanguine (pl. II, fig. 8). După diferențierea completă a mezonefrosului, corpusculii Stannius intră în raporturi topografice cu acesta. în majoritatea cazurilor prezența lor se constată mai ales în zona periferică a mezonefrosului, dar uneori proemi- nează la suprafața acestuia. CONCLUZII 1. între medulosuprarenală și corpusculii Stannius de la crap, nu există raporturi topografice. Ele sînt formațiuni aparte, cu origine diferită. 2. La embrionul de crap, medulosuprarenala se dezvoltă în urma glo- merulului pronefrosului și de acolo se va întinde în regiunea în care se va diferenția ulterior rinichiul cefalic. 3. La sfîrșitnl vieții embrionare iau naștere 3 corpusculi Stannius din peretele dorsal și medial al canalelor lui Wolff, pe care îi găsim în partea dorsală a rinichiului troncal. 4. Medulosuprarenala și corpusculii Stannius își fac apariția aproape în același timp, la sfîrșitnl vieții embrionare sau la începutul perioadei larvare. 5. Țesutul medular al glandei suprarenale și corpusculii Stannius nu pre- zintă decît un raport topografic cu rinichiul; ambele formațiuni apar înainte de diferențierea rinichiului cefalic și troncal. .2 - c. 1713 316 MARIA E. TEODORESCU și FLORICA I. ZAHARIA 4* BIBLIOGRAFIE 1. Bâcker R., Zeit. f. Mikr. Anat. Forsch., 1928, 6, 15, 204 — 273. 2. Berkelbach H., Bolk., 1934, 2, 776. 3. Celestino Da Costa A., Le cortex surrinal, Masson, Paris, 1952, 13. 4. Diamare V., Anat. Anz., 1934, 78, 90 — 99. 5. Garrett F. D., J. of Morph., 1942, 70, 41 — 60. 6. Giacomini E., Rendi R. Acad. Sci. Inst. Bologna, 1934, 38. 7. Ramalho A., C. R. Assoc. d’Anat. Lyon, 1923 (in Bolk. 1934). 8. Swaen A., Brachet A., Arch. de Biol., 1900, 16, 206 (in Bolk. 1934). 9. Vivien J., Trăite de Zoologie in Grassă P., Glandes endocrines, Paris, 1958, 13, 2, 1 484 — 1 502- Facullatea de biologie, Laboratorul de anatomie-histologie. Primită in redacție la 23 februarie 1965. SPECII NOI DE CYNIPOIDEE ÎN FAUNA REPUBLICII POPULARE ROMÂNE DE M. A. IONESCU MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI R.P.R. 591(05) Cercetări din ultimii 10 ani, cu privire la cynipoideele zoofagc de pe teritoriul R.P.R., au completat substanțial cunoștințele asupra acestei suprafamilii de himenoptere. Cercetările recente au dus la identificarea de noi genuri și specii în fauna țării noastre, în prezenta lucrare fiind citate 3 genuri și 23 de specii pînă acum necunoscute în R.P.R. Ele aparțin la cinci subfamilii. Cynipoideele sînt printre insectele cele mai puțin cunoscute. Etapa actuală în studiul acestor hymenoptere este cunoașterea genurilor și speciilor care populează diferite regiuni zoogeografice, în scopul de a se putea preciza răspîndirea lor și în măsura posibilităților și frecvența. Aceste date vor face posibile apoi cercetările asupra biologiei speciilor, cele mai multe dintre ele fiind total necunoscute din acest punct de vedere. Din cercetările noastre de pînă acum asupra acestor hymeno- ptere din România, rezultă că fauna de cynipoidee parazite este relativ bine reprezentată la noi în raport cu ceea ce se cunoaște pînă în prezent în Europa. Astfel, din cele 60 de genuri din Europa, 33 se găsesc și la noi, numărul lor putînd fi și mai mare. Aceasta rezultă și din cercetările noastre recente, în urma cărora prezentăm în lucrarea de față 3 genuri și 23 de specii noi pentru fauna R.P.R. Subf. ASPICEHINAE 1. Aspicera seutellata ruficollis Kieffer, 1907 Un exemplar femei, cu lungimea de 5 mm, la Valea lui David (Iași), la 29. V. 1957 ; leg. I. A n d r i e s cu. Răspîndirea geografică: Europa de vest. Biologia necunoscută. ST. Bl CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 17 NR. 4 P. 317-323 BUCUREȘTI 1066 318 M. A. IONESCU 2 3 SPECII NOI DE CYNIPOIDEE IN FAUNA R.P.R. 319 Subf. ANACHABITINAE 2. Aegilips dalmani H. Beinhard, 1860 Un exemplar femei, cu lungimea de 2,7 mm, pe Muntele Barau la altitudinea de 1 950 m, pe plante ierboase, la 26. VII. 1956 ; leg. I. A n - d r i e s c u. Băspîndirea geografică: Europa centrală. Biologia necunoscută. Gen nou pentru R.P.R. Subf. F1GITINAE 3. Figites anthomyiarium [Bouche, 1834 Un exemplar femei, cu lungimea de 3,7 mm, la Agigea (pepinieră), la 12. VI. 1956 ; leg. I. A n d r i e s c u.j Acest exemplar se deosebește de diagnoza din literatură prin urmă- toarele particularități: picioarele sînt negre, cu tibiile, tarsele și toate articulațiile roșii, iar în literatură se arată culoarea picioarelor galbenă- roșie, cu tibiile posterioare proximal brune, ca și ultimul articol tarsal de la toate picioarele. De asemenea în literatură se dă lungimea de 2,7 mm. Băspîndirea geografică: Europa centrală. 4. Figites reinhardi Kieffer, 1842 Un exemplar femei, cu lungimea de 3,2 mm, la Lacul Boșu, la 14. VI. 1957 ; un exemplar femei, cu lungimea de 3,35 mm, la „Sadoveanu” (Iași), la 11. VI. 1956 ; leg. I. A n d r i e s c u. La acest exemplar celula radială este încă o dată mai lungă decît lată (raport 32/16), pe cînd la primul exemplar celula radială are forma dată în literatură, fiind mai mult de 2 ori mai lungă decît lată (raport 46/20). Băspîndirea geografică : Europa centrală și nordică. 5. Melanips kmgitarsus H. Reinhard, 1842 Un exemplar femei, cu lungimea de 2,16 mm, în pădurea Comarova (Dobrogea), la 16. VI. 1962; leg. I. A n d r i e s cu. Băspîndire geografică : Europa apuseană și centrală citat ca parazit pe larve de diptere răpitoare la afide. Subf. EUCOILINAE 6. Disorygma divulgatum Forster, 1869 Un exemplar femei, cu lungimea de 1,6 mm, la Bepedea (Iași), la 2. VI. 1957 ; leg. I. A n d r i e s c u. Acest exemplar are celula radială dublu de lungă față de lățimea sa (J. J. Kieffer arată celula radială numai cu ceva mai lungă decît lată). Băspîndirea geografică : B. F. Germană (Aachen). Biologia necu- noscută. Gen nou pentru R.P.R. 7. Eutrias tritoma C. G. Thomson, 1862 Un exemplar femei, cu lungimea de 1,7 mm, la Iași (Grădina bota- nică), colectat la 8. X. 1956 pe Poligonum", leg. I. Andriescu. La acest exemplar coroana de peri de la baza tergitului II abdominal este lată și întreruptă dorsal (în monografia lui K. W. v. Dalia T o r- r e și J. J. K i e f f e r se arată o coroană îngustă). Băspîndirea geografică : Suedia. în S.U.A. a fost obținut din puparii de Diptera-Sepsidae colectate în bălegar de vaci. Gen nou pentru R.P.R. 8. Kleidotoma (Kleidotoma) brevicornis 0. G. Thomson, 1962 Un exemplar mascul, cu lungimea de 1,21 mm, la pădurea Andronache (reg. București), la 31. V. 1961; 6 masculi, cu lungimea de 1,12 mm, la Măcin (reg. Dobrogea), la 15. V. .1962 ; o femelă, cu lungimea de 1,4 mm,la ghiolul Uzlina (Delta Dunării), la 25. IX. 1956 ; o femelă, cu lungimea de 1,35 mm, la „Sadoveanu” (Iași), la 19. VII. 1956; o femelă, cu lungimea de 2,25 mm, la Iași, la 24. V. 1957. Băspîndirea geografică: nordul Europei. 9. Kleidotoma (Kleidotoma) bicolor (Giraud), 1860 Un exemplar femei, cu) lungimea de 1,35 mm, la Oiric (Iași), la 5. VIII. 1956; leg. I. Andriescu. Băspîndirea geografică : Austria. Biologia necunoscută. 10. Pseudeucoila floralis Dahlbom, 1846 Un exemplar femei, cu lungimea de 2,1 mm în pădurea Greci (Do- brogea), la 5. VII. 1961; leg. M. L ă c ă t u ș u ; 1 exemplar femei, la Oiric (Iași), cu lungimea de 2,08 mm, la 3. IX. 1956, pe Mentha ; leg. L Andriescu. 4 320 M. A. lONE'SCU SPECII NOI DE CYNIPOIDEE IN FAUNA R.P.R. 321 Aceste exemplare au nervurile aripilor galbene (în lucrările lui J. J. Kieffer sînt arătate brune). Răspîndirea geografică: Suedia, Austria. Biologia necunoscută. Subf. CHABIPINAE 11. Charips brevicornis (Kieffer), 1902 Un exemplar mascul, cu lungimea de 1 mm, la Pîngărați, la 31. V. 1957 ; leg. I. A n d r i e s cu. Acest exemplar se deosebește de caracterele date în literatură prin următoarele particularități: corpul este negru lucitor (autorii îl arată brun-castaniu), picioarele sînt în întregime galbene (autorii le arată brune). Răspîndirea geografică : Europa de vest. 12. Charips brevis (0. G. Thomson), 1862 Un exemplar femei, cu lungimea de 1 mm, la Bicaz-Bicăjel, la 18. VI. 1957 ; un exemplar femei, cu lungimea de 0,75 mm, la Bicaz- Chei, la 16. X. 1956 ; un exemplar femei, cu lungimea de 0,9 mm, la „Sa- doveanu” (Iași), la 30. V. 1957; leg. I. Andriescu.' Răspîndirea geografică : Europa de nord. 13. Charips fraeticornis (O. G. Thomson), 1862 Două exemplare masculi, lungimea 1,5 mm și 1,6 mm, la 15. V. 1956, la „Sadoveanu” (Iași); 1 mascul, cu lungimea de 1,35 mm, la 17. V. 1956, la Iași (Școala normală), pe ierburi; 1 mascul, cu lungimea de 1,6 mm, la Bicaz (Chei), la 19. X. 1956 ; 1 mascul, cu lungimea de 1,35 mm, la 19. VI. 1957, la Lacul Roșu (Suhard); leg. I. Andriescu. La aceste exemplare se observă următoarele caractere ce se deosebesc de diagnoza din literatură : celula radială este încă o dată mai lungă decît lată (raport 13/7); Dalia Torre și J. J. Kieffer o descriu ca foarte scurtă. Picioarele sînt în întregime galbene; Dalia Torre și J. J. Kieffer le descriu brune. Răspîndirea geografică : nordul Europei. 14. Charips longieornis (Hartig), 1840 Două exemplare masculi, cu lungimea de 1,26 mm, la 19. X. 1963, la Stațiunea Țigănești (reg. București), obținuți de Viorica M a n o - 1 a c h e din afidul Brevicoryne brassicae L. (gazdă nouă pentru această specie de Charips). Aceste exemplare au următoarele caractere particulare față de ■diagnoza speciei dată în literatură : antenele au culoare brună, cu primele 4 articole gălbui la femelă (T. Hartig arată la femelă primele două articole negre, iar J. J. Kieffer arată antenele de culoare brună- închis). Picioarele sînt în întregime galbene (Dalia Torre și J. J. Kieffer arată culoarea galben-brună, cu coxele și femurele mai închise). Răspîndirea geografică : Anglia, Germania. 15. Charips pusillus pusillus Kieffer, 1902 Două exemplare femele, cu lungimea de 0,8 mm, la 3. VIII. 1956, la Mangalia; o femelă, cu lungimea de 0,85 mm, la 14 VI. 1957, la Lacul Roșu; 2 femele, cu lungimea de 0,77 mm, la Pîngărați (Neamț), la 31. V. 1957 ; 2 femele, cu lungimile de 0,8 și 0,9 mm, la 18. VI. 1957, la Bicăjel- Dormitoare; 1 femelă, cu lungimea de 0,75 mm, la 14. VI. 1957, la Lacul Roșu; 1 mascul, cu lungimea de 0,85 mm, la „Stejarul”, la 31. V. 1957 ; 1 mascul, cu lungimea de 0,9 mm, la 2. V. 1957, la Valea lui David (Iași); leg. I. Andriescu. La exemplarele femele se observă o particularitate, și anume : celula radială este încă o dată mai lungă decît lată (raport 34/17), pe cînd Dalia Torre și J. J. Kieffer arată că această celulă a aripii este numai eu 0,5 mai lungă decît lată. Răspîndirea geografică : Europa de Vest. 16. Charips reetieornis recticornis Kieffer,] 1902 Un exemplar mascul, cu lungimea de 1,12 mm, la 19. VI. 1957, la Lacul Roșu (Suhard); leg. I. Andriescu. Răspîndirea geografică : Europa de vest. 17. Charips testaceus Hartig, 1841 O femelă, cu lungimea de 1 mm, la 5. VII. 1956, la Lacul Roșu «(Suhard); o femelă, cu lungimea de 0,7 mm, la 31. V. 1957, la „Stejarul” (Piatra -Neamț); o femelă, cu lungimea de 1,03 mm, la 2. V. 1957, la Valea lui David (Iași); o femelă, cu lungimea de 1 mm, la 30. V. 1957, la Pîngărați; o femelă, cu lungimea de 1 mm, la 3. V. 1957, la Iași (Grădina botanică); o femelă, cu lungimea de 0,8 mm, la Băneasa (Dobrogea), la 21. VII. 1958; leg. I. Andriescu. Răspîndirea geografică : Europa centrală. 18. Charips tricolor (Kieffer), 1902 Un exemplar mascul, cu lungimea de 1,12 mm, la 28. VII. 1961, la Mica — Coriile (reg. Brașov); leg. M a t i 1 d a L ă c ă t u ș u. Răspîndirea geografică : Franța. 322 M. A. IONESCU 6» SPECII NOI DE CYNIPOIDEE IN FAUNA R.P.R. 323 19. Charips tschecki (Girând), 1860 Un exemplar mascul, cn lungimea de 1,26 mm, la 19. X. 1960, din afidul Brevicoryne brassicae L., de pe varză, la Stațiunea Țigănești (reg.. București), obținut de Viorica Manolache. Gazdă nouă pentru această specie de Charips. Acest exemplar prezintă unele particularități deosebite față de caracterele speciei date în literatură. Astfel antenele sînt filiforme și au culoarea brună, cn primele patru articole galbene, primul avînd o nuanță fumurie; D alia Torre și J. J. Kieffer descriu antena îngroșată distal și cu articolele 4—6 galbene. Răspîndirea geografică : Europa centrală, Anglia. 20. Alloxista subaperta Kieffer, 1904 Un exemplar femei, cu lungimea de 1,6 mm, la Grădina botanică din Iași, la 4. X. 1956; un exemplar femei, cu lungimea de 1,5 mm,. Pîngărați, la 30. V. 1957; leg. I. Andriescu. Față de caracterele date în literatură, exemplarele noastre prezintă următoarele particularități: antena este mai lungă decît corpul (diagnoza din literatură o dă mai scurtă ); antena are primele patru articole galbene, iar restul brune (diagnoza din literatură arată primele 5 articole galbene, iar restul brune). Masculul la această specie nu se cunoaște. Răspîndirea geografică : Europa de vest. Biologia necunoscută. 21. Alloxista eampyla [Kieffer, 1904 Un exemplar mascul, cu lungimea de 1,2 mm, la „Sadoveanu” (Iași), la 17. V. 1956; leg. I. Andriescu. Femela la această specie nu se cunoaște. Răspîndirea geografică: Europa de vest. Biologia necunoscută. 22. Alloxista ullriehi homotoma Kieffer, 1904 Un exemplar femei, cu lungimea de 1,1 mm, la Pîngărați, la 11.. VI. 1957 ; leg. I. A n d r i e s cu Răspîndirea geografică : Europa de vest. Biologia necunoscută.. 23. Phacnoglyphis carpen (ieri Kieffer, 1904 Un exemplar femei, cu lungimea de 1,32 mm, la „Stejarul” (reg. Bacău), la 31. V. 1957; leg. I. Andriescu. Acest exemplar prezintă mai multe particularități în morfologia sa față de diagnoza speciei, și anume : culoarea antenei este brună, cu articolele 2 și 3 galbene (în lucrările lui J. J. Kieffer antenele sînt brune-negre cu articolele 1 — 5 galbene); articolul 2 al antenei este aproape încă o dată mai lung decît gros (în lucrările lui K i e f f e r articolul 2 este numai cu puțin mai lung decît gros). Răspîndirea geografică : Europa apuseană. Biologia necunoscută. Institutul de. biologie „Traian Săvulescu”, Secția de morfologie, sistematică și ecologie animală Primita în redacție la 16 martie 1965. SPECII DE CICADINE (HOMOPTERA AUCHENORRHYNCHA) NOI PENTRU FAUNA R.P.R. (VII) DE MARGARETA CANTOREANU 591(05) în lucrare se prezintă 7 specii și o subspecie de cicadine (ord. Homoptera Auche- norrhynclia) noi pentru R.P.R. în această notă se semnalează pentru prima oară prezența pe teritoriul țării noastre a unor insecte din ordinul Homoptera Auchenor- rhyneha. La fiecare specie se dau numărul de exemplare pe care s-a lucrat, locul și data colectării lor, precum și aria de răspîndire. Din materialul cicadologic prezentat, un număr de patru specii se află în colecția științifică a Muzeului de istorie naturală „Brukenthal” din Sibiu x. Kelisia monoceros Ribaut, 1934 Material: numeroase exemplare ȘȘ colectate de pe vegetația spontană a mlaștinii turboase de la marginea dealului Lempeș Hărman (reg. Brașov), la datele de 13. VIII. 1958, la 17. IX. 1959, 30. VI. 1960 și 15. VII. 1962. Menționăm că, din aceste probe, cea mai bogată a fost cea colectată în luna august. Această specie se dezvoltă de preferință în locuri umede, ajungînd pînă la 1 700 m altitudine (14). Răspîndire : Suedia, Finlanda (11), R. D. Germană, R. F. Germană, R. P. Polonă, R. S. Cehoslovacă (7), Franța, R.S.F. Iugoslavia, R.S. S. Ucraineană (6). 1 Mulțumim personalului științific al muzeului, care, pe iîngă materialul entomologie pus Ia dispoziție, ne-a oferit și cele mai bune condiții dc lucru. ST, SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE, T. 17 NR. 4 P. 325-327 BUCUREȘTI 1965. 326 MARGARETA CANTOREANU 2 3 CICADINE (HOM. AUCHENORRHYNCHA) NOI PENTRU FAUNA R.P.R. 327 Călii gypona imitans Bibaut, 1953 Material: 16 exemplare $Ș colectate, ca și specia precedentă de pe plante joase, în partea vestică a mlaștinii de turbă de la Hărmanr la data de 13. VIII. 1958. Prin găsirea noastră, arealul acestei specii înaintează către răsăritul Europei. Băspîndire: Olanda (1), Franța, Italia, Austria (15). Chanitlius pannonicus (Germar, 1830) Material: 4 exemplare ȘȘ din această specie se află în colecția muzeului „Brukenthal”. Ele au fost colectate de către E. Worell pe o colină din împrejurimile orașului Sibiu (reg. Brașov), la data de 10. VI. 1951. De asemenea un exemplar Ș a fost colectat de A. Popescu-Gorj în pădurea Letea (reg. Dobrogea), la 15. VII. 1962. Băspîndire : B. S. Cehoslovacă (2), Italia, B. P. Ungară, Turcia, B. S .S. Gruzină (16). Chanitlius pannonicus var. roseus (Fieber, 1876) Material: 1 exemplar și 2 ȘȘ colectate de către A. Popescu-Gorj din pădurea Letea, la 15. VII. 1962. Băspîndire : B. S. Cehoslovacă (3). Fagoeyba douglasi (Edwards, 1878) Material: 2 exemplare $$ colectate prin scuturarea crengilor de anin, la Sinaia (reg. Ploiești), la data de 5. X. 1963. Băspîndh’e: Norvegia, Suedia, Finlanda, Danemarca, (11), An- glia, Franța, B. D. Germană, B. F. Germană (12), B. S. Cehoslovacă (2), B. P. Ungară (4), B.S.F. Iugoslavia (6), B.P. Bulgaria (8), U.B.S.S.— Carpații sovietici (17) și Transcaucaziă (5). Erythroneura velatn Bibaut, 1952 Material: 10 exemplare ȘȘ din această specie, se află în colecția muzeului „Brukenthal”. Ele au fost colectate de E. Worell, din împreju- rimile orașului Sibiu, la 31. X. 1948. După autor (13), această specie trăiește exclusiv pe stejar. Băspîndire : Franța, B. D. Germană, B. F. Germană, Elveția, B. P. Polonă (13), B. S. Cehoslovacă. (2), U.B.S.S. — regiunea transcarpatică (9). Zygina rorida (Mulsant Bey, 1855) Material: 1 exemplar care se află în colecția muzeului „Bru- kenthal”, a fost colectat de E. Worell din Dumbravă-Sibiu, la 10. XI. 1951. Această specie trăiește pe stejar, iernînd ca adult pe plante verzi. Băspîndire : Franța, Italia, Austria, B. P. Ungară (12), B. S. F. Iugoslavia (6), U.B.S.S. — Carpații ucrainieni (10). Allygus maculatus Bibaut, 1952 Material: 1 exemplar care se află în colecția muzeului „Bru- kental”, a fost colectat de E. Worell din Dumbravă-Sibiu, la 14. VII. 1952. Băspîndire : Franța, Italia, B. D. Germană, E. F. Germană (13). BIBLIOGRAFIE 1. Gobben R. H., Gravestein W. H., Entomologische Berichten, 1958, 18, 122—124. 2. Dlabola J., Fauna CSR, svazek 1, Krisi-Homoptera, CSAV, Fraga, 1954. 3. — Acta Faunistica Entomologica Musei Nationalis Pragae, 1956, 1, 31 — 38. 4. — Folia entomologica Hungarica, 1956, 9, 17, 395 — 401. 5. — Acta Entomologica Musei Nationalis Pragae, 1958, 32, 509, 317 — 356. 6. Jankovic L., Glasnik Muzeja Sumarstva i Lova, Beograd, 1962, 11, 121 — 142. 7. Lauteber P., Acta Musei Moraviae, 1958, 43, 125—136. 8. Lindberg H., Notulae Entomologicae, 1949, 39, 32 — 40. 9. JIorBMHEHKO B. M., flonoBiijțn AKag. nayK Vap. CCP, 1959, 6, 686—689. 10. ■— Ana», iiayn ynp. CCP, lipanii IIncTiiTyTy 3oojiofmm, 1961, 17, 30—50. 11. Ossiannilsson F., Homoptera Auchenorrhyncha, Svensk Insektcn-faiina, Stockholm, 1946, 1, 12. Ribaut H., Homoptires Auchenorrhynques I. Typhlocybidae. Faune de France, Paris, 1936. 13. — Homoptbres Auchenorrhynques II. lassidae. Faune de France, Paris, 1952. 14. — Bulletin de la Societe d’Hisloire Naturelle de Toulouse, 1934, 66, 281 — 301. 15. — Bulletin de la Societe d’Histoire Naturelle de Toulouse, 1953, 88, 3 — 4, 240-248. 16. JlțEHrEJiH E.C.,Tpy«M HHCTMTyra 3oojiorim AKajț. nayK Ppya. CCP, 1956,15,35—49. 17. Biijibacte 7K., ymropogcRiiii Pccy^apcTneHUMii yniiBepciiTeT, Hayuiuie sanncKM, 1959, 40, 173—J79. Stațiunea Zoologică Sinaia. Primită in redacție la 8 februarie 1965. CERCETĂRI ASUPRA ÎNCORPORĂRII ȘI ELIMINĂRII P82 LA UNELE ORGANISME SALMASTRE DIN LACUL AGIGEA ȘI EFORIE DE ACADEMICIAN E. A. PORA, DELTA RUȘDEA-ȘUTEU, I. OROS și FLORICA STOICOVICI 591(05) Cele mai potrivite alge pentru decontaminarea radioactivă din lacurile Agigea și Eforie sint speciile de Cladophora. Animalele salmastre înglobează P32 mult mai încet decît plantele. Variația raporturilor ionice ale apei, adică provocarea unui dezechilibru ionic, duce la o înglobare și eliminare mult mai rapidă a P32. Schimbarea raporturilor ionice poate deci produce ușurarea decontaminării unui bazin salmastru. în ultimul timp problema detectorilor biologici este tot mai mult dezbătută în literatura de specialitate, datorită importanței ei teoretice și practice. într"° lucrare anterioară (7) am prezentat datele asupra înglobării și eliminării P32 O4HNa2 la cîteva organisme din Marea Neagră. în prezenta notă urmărim același proces la cîteva organisme (animale și vegetale) salmastre și la unul marin pus în medii cu raporturi ionice schimbate fată de normal. MATERIAL ȘI METODĂ Cercetările s-au făcut în vara anului 1961 la Stațiunea marină de la Agigea (reg. Dobrogea), pe următorul material: —Organisme din lacul Agigea (salinitatea apei 1—3 %0) : larve de Chironomus; larve stadiul I de odonate; adulți de Corixa geofroy ; ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 17 NB. 4 P. 329-337 BUCUREȘTI 1963 330 E. A. PORA și COLABORATORI 2 3 INCORPORAREA PS! LA ORGANISME SALMASTRE 331 larve dc Micronecta. minutissima; Gladopliora sp.; Myriophyllum sp.; Potamogeton sp. —Organisme din lacul Eforie (salinitatea apei 18,O8°/oo) : Cardium edule; Ceramium rubrum. — Mytilus galloprovincialis din Marea Neagră (salinitatea 16%0). — Gladopliora sp. din lacul Techirghiol (salinitatea 8O°/oo). Materialul proaspăt era păstrat în vase cu apă adusă din locul recoltării probelor. P32 O4HNa2 se introduce în apa în care erau păstrate organismele în așa fel încît să revină cîte 10 000 imp/min/1 ml. După o oră, organismele erau spălate la un curent de apă de mare, luîndu-se probe după a căror cîntărire și uscare activitatea era măsurată la o instalație Tiss. Valoarea găsită se raporta la 0,1 g de țesut proaspăt și 1 min. Alte amănunte tehnice, specifice fiecărui grup în parte, vor fi date la capitolul rezultate. REZULTATE a. Experiențe cu material din lacul Agigea. Materialul grupat pe specii era pus în cîte 200 cm3 de apă de lac filtrată, la care se adăuga substanța radioactivă. Probele erau luate după 30 min., 3, 6 și 24 de ore de menținere în mediul marcat. în general, plantele, comparativ cu animalele, fixează o cantitate foarte mare de P32. Puterea de înglobare diferă de la o specie la alta, iar în cadrul aceleiași specii după organul cercetat. Cel mai mult P32 fixează alga Gladopliora, urmată de Myriophyllum și Potamogeton. La aceasta din urmă, tulpina și frunzele (cu rol asimilator și activitate metabolică mai intensă) înglobează aproximativ de 3 ori mai mult P32 decît rădăcina. Fauna lacului Agigea are o putere de acumulare a P32 redusă. Curbele acumulării în timp a P32 a larvelor de odonate, a celor de chironomide și a celor de Micronecta sînt foarte apropiate. Valorile cele mai scăzute se constată la adulții de Corixa geofroy. Cele menționate rezultă de altfel și din valoarea coeficienților de înglobare 1 (la 24 de ore de imersie) : Gladopliora........................................................ 110 Myriophyllum cu fructificați!....................................... 20 Potamogeton (tulpină-frunze)........................................ 18,2 Potamogeton (rădăcină)............................................... 5,8 Chironomus (larve) .................................................. 7,1 Micronecta (larve)................................................... 7,0 Odonate (larve)...................................................... 6,9 Corixa geofroy (adulți) ............................................. 2,9 Rezultatele noastre detaliate sînt cuprinse în tabelul nr. 1. 1 Coeficientul dc înglobare se calculează făcînd raportul dintre activitatea mediului în care se pun organismele (i/m și ml) și activitatea înglobată (i/m și g) într-un timp determinat. Tabelul nr. 1 Nuihlriil EEBA-PE30BCKAH E. A., Bioji. mock. o6ih. mciimt. npnp., 1958, 63, 5. 123. Centrul de cercetări biologice al Academiei R.P.R. Cluj. Catedra de fiziologie animală. Primită în redacție la 11 iunie 1964. CONCLUZII 1. Dintre organismele cercetate, cele mai potrivite ca detectori ai radioactivității apelor salmastre ar fi : Cladophora sp. din lacul Techir- ghiol ; Myriophyllum sp. din lacul Agigea, mai puțin Cardium edule din lacul Eforie. Larvele de insecte nu sînt indicatori biologici potriviți. 2. Algele prezintă o viteză de acumulare a P32 foarte mare com- parativ cu animalele studiate. La plantele superioare (Potamogeton) acu- mularea diferă după organ, cea mai intensă fiind în organele asimilatoare, tulpină și frunze și cea mai scăzută în rizom. 3. Factorul rapic determină modificări ale vitezei de înglobare și ■eliminare a P32 la Mytilus galloprovincialis. Mediile hipercalcice și hipermagnezice favorizează înglobarea și menținerea P32, iar cele lipsite de aceste elemente o micșorează. în mediile îmbogățite în K înglobarea P32 este redusă, iar în cele lipsite de K este favorizată. Sol. Allen 16°/00, deși prezintă o compoziție asemănătoare cu aceea a apei de mare, constituie totuși un mediu de viață diferit de cel normal, fapt ce rezultă din gradul diferit de înglobare și eliminare a P32. Mediile dezechilibrate măresc de obicei înglobarea P32 în toate organele, favorizînd totodată și eliminarea lui. Factorul rapic, prin modificarea permeabilității membranelor orga- nismelor animale și vegetale, intervine în modificarea vitezei de înglobare și reținere a P32, dovedind încă o dată importanța sa deosebită în desfă- șurarea proceselor vitale. CERCETĂRI PRIVIND UNELE ASPECTE HISTO- ȘI BIOCHIMICE ÎN DINAMICA REGENERĂRII PICATULUI DE ȘOBOLAN* DE V. PREDA, MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI R.P.R., I. CHIRICUȚĂ, CORNELIA TODORUȚIU-PAEILIAN, G. SIMU, I. K. GROSS, ANCA MIRCIOIU și MARIA RUSU 591(05) Lucrarea urmărește modificările histo- și biochimice (glicogen, mucopolizaharide, acizi nucleici, grupări -SH, fosfataza alcalină, catalaza, oxidoreductaza, coles- terina și substanțele minerale) în regenerarea ficatului de șobolan la care s-au amputat fie 20%, fie 60% din masa organului. Se constată că procesul regenera- tiv este însoțit de modificări biochimice mai evidente, dar de același sens, în cazul că se extirpă o cantitate mai mare de ficat decît în cazul că se extirpă o cantitate mai mică, modificări care relevă unele din mecanismele ce stau la baza succesiunii celor două faze ale regenerării: cea de proliferare și cea de hipertrofiere. Lucrarea de față face parte dintr-o cercetare mai amplă (13), a- vînd drept obiect studiul comparativ al modificărilor metabolice pe care le prezintă procesele proliferative în cursul formării tumorii can- ceroase, al regenerării și dezvoltării embrionare. In vederea realizării acestui scop, s-a ales drept model experimental studiul acestor procese proliferative pe un același organ al unei aceleiași specii de mamifere (ficatul de șobolan). Cercetările actuale se ocupă doar de procesul regenerativ. * Lucrare publicată și în „Revue roumaine de biologic — Serie de zoologie”, 10, 3 (în limba franceză). ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 17 NR. 4 P. 339-346 BUCUREȘTI 1905 340 V. PREDA și COLABORATORI 2 3 ASPECTE HISTO- ȘI BIOCHIMICE ÎN REGENERAREA FICATULUI LA ȘOBOLAN 341 MATERIA!. ȘI METODĂ S-a lucrat pe șobolani albi in greutate medie de 150 g. Aceste animale au fost Împărțite in 3 loturi : lotul I, format din 10 animale care au servit drept martori. Animalele din lotul II <50 de exemplare) au fost supuse unei hepatectomii parțiale, extirpîndu-li-se o cincime din ficat. Animalele din lotul III (50 de exemplare) au fost supuse unei operații identice, extirpîndu- li-se aproximativ 60% din masa organului. Materialul destinat studiului a fost recoltat din lobul drept al ficatului animalelor sacrificate Ia 5, 7, 14, 24, 35 de zile de la hepatectomia parțială. Această recoltare a fost făcută întotdeauna la ora 10 a.m., avîndu-se în vedere ritmul nictemeral al mitozelor și al constituenților chimici ai ficatului. Pe piesele de ficat recoltate s-au studiat histochimic — după fixarea adecvată și includere la parafină — glicogenul (metoda Best) mucopolizaharidele (metoda PAS), ADN (metoda Feulgen), ARN (metoda verde de metil-pironină), grupările — SH (metoda Ghevremont-Fre- deric), fosfataza alcalină (metoda Gomori modificată de Dorfman-Epstein) oxidoreductazelc .(metoda Roskin) și substanța fundamentală argirofilă (metoda Gomori). Interpretarea rezul- tatelor s-a făcut la microscopul optic combinat, în unele cazuri, cu histofotometria. Din piesele de ficat prelevate de la lotul I și II s-au făcut determinări cantitative (cîte trei determinări pentru fiecare substanță cercetată, la fiecare dată a recoltării) privind reziduul uscat, cantitatea de apă, substanțele minerale totale (cenușa), proteina totală (metoda Edsall), gli- .cogenul (metoda Good-Kramer-Somogyi), colesterina (metodă colorimetrică bazată pe reacția Liebermann-Burchard), acidul ribonucleic (metodă colorimetrică bazală pe reacția Bial), acidul dezoxiribonucleic (metodă colorimetrică bazată pe reacția Dische), catalaza (metoda Euler- Josephson) și fosfataza alcalină (metoda Bodnarsky). REZULTATE Rezultatele biochimice cantitative (tabelul nr. I) ne demonstrează că substanțele cercetate la șobolanii martori și cele cercetate în cursul regene- rării ficatului la animalele la care s-a extirpat doar o cincime din ficat prezintă ațiroximativ aceleași valori. Animalele hepatectomizate parțial nu prezintă valori care să iasă din limitele găsite pentru martori, iar media generală la toate substanțele cercetate este apropiată de cea a martorilor pentru întreaga desfășurare a procesului regenerativ. Rezultatele histochimice au fost obținute prin metoda combinată a observației la microscopul optic și histofotometrie. Secțiunile colorate cu hematoxilină-eozină ne arată — ceea ce se știa mai de mult (10), (11) — că regenerarea hepatică la șobolan este de tip hipertrofie. Rezultatele histochimice obținute sînt mult mai sensibile decît cele biochimice cantitative și ne demonstrează că : 1) Procesul regenerativ este însoțit de modificări biochimice mai evidente atunci cînd se extirpă o cantitate mai mare de ficat (63%) decît o cantitate mai mică (20%), în ultimul caz imaginile histochimice decelînd chiar unele modificări nedepistabile prin metodele cantitative biochimice. 2) Cu toată deosebirea în intensitatea modificării, schimbările provocate în urma extirpării unei cantități mai mici din ficat au — în Tabelul nr. 1 Rezultatele biochimice cantitative ., Bk>m. oncnep. Oiioji. ii mor., 1959, 8, 99. 18. Sulkin H. S. Anat. Bec., 1948, 100, 143. 19. Taleisnik S., Rev. Soc. Argent. Biol., 1953, 29, 190. 20. Thomson J. F„ Straube K. L. a. Smith D. E., Comp. Biochem. Physiol., 1962, 5, 297, 21. Vasilescu V., Cupșa V. și Zaharescu S., Med. Int., 1964, 16, 8, 917. Centrul de cercetări biologice, Cluj, Laboratorul de morfologie și citologie experimentală Institutul oncologic, Cluj. Primită In redacție la 29 martie 1965. OBSERVAȚII ASUPRA TERMOREGLĂRII ÎN ONTOGENEZĂ LA ME80CHICETU8 AU HAT U 8 W. DE NICULINA VIȘINESCU, CORNELIA NEBSESIAN-VASILIU și DOMNICA RADU * 591(05) Din cercetările efectuate s-a constatat că în primele zile de viață Mesocricetus auratus W. sînt caracterizați ca animale cvasipoikiloterme. Trecerea spre tipul homeoterm se face treptat, stabilindu-se aproximativ la vîrsta de trei săptămîni. Se observă de asemenea că procesul apariției termoreglării nu corespunde cu perioada de deschidere a ochilor. în legătură cu problema apariției și dezvoltării funcției de termo- reglare în ontogeneză la mamiferele hibernante, există foarte puține date. Kalabuhov (1933) (citat după (19)) constată astfel la puii de mar- motă, crescuți în condiții de laborator, o poikilotermie totală, iar S. Gelineo (9) și I. Sokik (1953) la Citelus menționează absența termoreglării în primele zile după naștere. Starea de poikilotermie la animalele tinere hibernante este explicată de A. D. S 1 o n i m (19) ca fiind rezultatul unei dezvoltări incomplete a sistemului nervos și în parte a creierului intermediar. în privința termoreglării la Mesocricetus aura- tus W., în literatura de specialitate sînt citate numai lucrările lui Gh. Kayser și G. Heibel (12) pe animale adulte. Continuînd cerce- tările efectuate de noi privind metabolismul bazai la Mesocricetus au- ratus W., ne-am propus să studiem în lucrarea de față particularitățile apariției funcției de termoreglare la aceste animale. * Lucrare publicată și în „Revue roumaine de biologie — Serie de zoologic”, 10, 3 (în 1. rusă). •ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 17 NR. 4 P. 347-354 BUCUREȘTI 19155 4 — c. 1713 348 NICULINA VIȘINESCU și COLABORATORI 2; I 3 TERMOREGLAREA ÎN ONTOGENEZĂ LA MESOCRICETUS AURATUS W. 349 MATERIAL ȘI METODĂ Cercetările au fost efectuate pe 22 de pui de Mesocricetus auratus W. masculi de la 1 lai 30 de zile, proveniți de la trei femele în perioada octombrie-noiembrie 1964. Determinarea consumului de oxigen s-a făcut pentru temperaturi atît ridicate, cît și scăzute, cu ajutorul unei instalații termostat. Temperaturile la care s-au făcut cercetările au fost de : 10, 15, 20, 25,. 30, 35, 38°C. Consumul de oxigen s-a exprimat în cm3/g/min. Durata medie a fiecărei deter-1 minări a fost de 30 min. Temperatura de 10°C am socotit-o scăzută, întrucît ea reprezintă limita superioară la care animalele întreținute în condiții de laborator reacționează la frig. Experiențele s-au făcut cu animalele ținute în stare de inaniție din ajun (cu excepția primelor 4 zile). Avînd în vedere faptul că experiențele dese și repetate cu aceleași animale au repercusiuni nefavorabile asupra dezvoltării lor normale, am folosit la anumite vîrste și pui de la alte femele, pentru a> avea un număr cît mai mare de date la diferitele vîrste cercetate. S-au făcut în total 320 de; experiențe. REZULTATE OBȚINUTE Se constată că în prima zi de viață puii de Mesocricetus auratus W.. ținuți timp de 30 min la temperatura de 10° C amorțesc complet, nu șei mișcă, iar consumul de oxigen este foarte scăzut (fig. 1). Temperatura corporală scade de la 33,9 la 10,ll°C (fig. 1). Consumul de oxigen este mic reprezentînd la această temperatură 0,003 cm3/g/min. Considerând valoarea metabolismului energetic la 10°C egală cu 1, se observă o ușoară intensi- | ficare a metabolismului în limita temperaturii de 15—25°C, respectiv de 6 %, iar prin creșterea temperaturii pînă la 38°C o modificare a meta- bolismului de 35%. Acest fapt ne face să credem că puii de Mesocricetus auratus W. în prima zi după naștere nu se comportă exact ca poikilotermele sub influența temperaturilor scăzute. Analizînd în continuare datele privi- toare la apariția termoreglării, se constată la vîrsta de 3 zile o creștere a metabolismului de 1,2% între 15 și 25°C față de 10°C, iar tem- peratura corporală rămîne scăzută. Se remarcă de asemenea o depășire a valorilor metabolice la 38°C în comparație cu prima zi (fig. 1). La 5 zile consumul de oxigen reprezintă 0,020 cm3/g/min la 10°C, iar la 20°C sa observă o creștere de 1,5 față de această valoare. Începînd cu vîrsta de o săptămînă, se constată pe lîngă intensificarea metabolismului sub influ- ența temperaturilor de 10— 25°C (fig. 2) o ușoară tendință de descreșteri a acestui proces la temperatura de 25—38°G, cînd valoarea metabolismului reprezintă 3,9%, iar la 10 zile 1,8% față de 10°C (fig. 1 și 2). Modificările semnalate arată că funcția de termoreglare la puii de Mesocricetus auratus W. se instalează treptat, iar la vîrsta de 13 zile metabolismul înregistrează valorile maxime la temperatura de 10°C. Prin ridicarea temperaturii, mediului, metabolismul descrește simțitor înregistrîndu-se punctul tem-;, peraturii critice la 28°C. In privința temperaturii corporale se constată o creștere care atinge 14°C la 10°C temperatura mediului și 37,1°G la 30°C (graficele 1 și 2). Comparînd valorile metabolismului înregistrate la 13 zile cu restul perioadelor studiate, se constată că în intervalul temperaturii de 10—30°C metabolismul se menține la același nivel, scăzînd numai în limitele de 35—38°C pentru ca la 15 zile să se observe un consum de oxigen mai mic cu 65% față de perioada anterioară (fig. 1 și 2). Cele două minime din cadrul curbei se stabilesc în limitele temperaturii de 20 —35°C. Dacă pînă la această vîrstă temperatura de 38°C reprezenta punctul 0% g /min. 0,140- 0,130- 0.120- 0.110- 0,100- 0.090' 0,080- 0,070- 0.060- 0.050- O.O4O- 0.030- 0.020- 0,010- O^ Fig. 1. — Evoluția metabolismului între vîrsta de 1—10 zile. Pe abscisă este indicată temperatura camerei respiratorii, iar pe ordonată consumul de oxigen expiimat în cm3/g/min. critic, pe măsură ce animalele cresc această temperatură se transformă în subletală și chiar letală. Se constată în continuare că variațiile procen- tuale ale metabolismului obținute prin creșterea temperaturii de la 10 la 25°C capătă o oarecare stabilitate după 21 de zile, cînd curba termore- glării are aproape un caracter uniform. în limita temperaturilor crescute,, consumul de oxigen scade reprezentînd astfel cea mai mică valoare la 28 de zile la temperatura de 33°C (fig. 3). Deschiderea ochilor la 17 zile nu coincide cu apariția funcției de termoreglare, care, așa cum s-a observat,, apare mai timpuriu. Din analiza datelor noastre se observă că puii de 350 NICULINA VIȘINESCU și COLABORATORI 4 Mesocricetus auratus W. sînt foarte sensibili la modificările temperaturii mediului și reacționează atît prin scăderea sau creșterea temperaturii corporale, cît și prin modificarea proceselor oxidative. 5 termoreglarea 1n ontogeneză la mesocricetus auratus w. 351 El împarte astfel animalele tinere în legătură cu gradul de dezvoltare al termoreglării în două grupe. Animale cu tip poikiloterm de termoreglare, la care printr-o scădere neînsemnată a temperaturii mediului extern consumul de oxigen scade, 0.140' 0.130' 0.120- 0.110- 0,100 0,090- 0.080' 0,070' 0,060' 0.050 0.040' 0.030' 0,020' 0,010- /min. 10 15 20 25 30 35 38 40 T°C Fig. 2. — Evoluția metabolismului între vîrsta de 13 și 21 de zile. DISCUȚIA REZULTATELOR Cercetările noastre arată că puii de Mesocricetus auratus W. în prima zi după naștere sînt cvasipoikilotermi. Metabolismul este foarte scăzut, modificîndu-se lent sub influența temperaturii scăzute, iar tem- peratura corporală descrește o dată cu temperatura mediului. Curba ce ■exprimă consumul de oxigen la 5 zile (fig. 4) are sens invers în comparație cu aceea a animalului adult, ceea ce demonstrează apariția treptată a funcției de termoreglare la aceste animale. Cercetând apariția termoreglării la șobolani, S. Gelineo (9) arată că mamiferele se nasc în general cu un anumit grad de termoreglare, care, deși insuficient dezvoltată, apare într-o zonă de temperatură îngustă. și animale cu tip homeoterm; aici intră speciile la care printr-o scădere a temperaturii mediului animalele pot reacționa prin creșterea metabolismului. în cercetările noastre intensificarea metabolismului în limita temperaturilor scăzute de 6% la vîrsta de o zi arată că puii de Mesocricetus auratus W. ocupă un loc intermediar între aceste două grupe, funcția de termoreglare prezentând în dezvoltarea sa anumite particula- rități specifice. Starea de cvasipoikilotermie se continuă pînă la aproxi- mativ 5 zile, după care se instalează treptat homeotermia. Din cercetările' efectuate de I. S o k i c și S. Gelineo (1963), pe Citelus de la vîrsta de o zi pînă la 20 de zile, se constată o oarecare asemănare cu Mesocricetus auratus W. în privința evoluției termoreglării în limita temperaturii de 25—30°C, cînd se produce o ușoară creștere a metabolismului la aceste animale, deși Citelus la naștere sînt poikilotermi. C a r e k în cercetările 352 NICULINA VIȘINESCU și COLABORATORI TERMOREGLAREA ÎN ONTOGENEZA LA MESOCRICETUS AURATUS W. 353 sale (1956) arată că homeotermele prezintă deosebiri specifice ale termo- reglării legate de dezvoltarea sistemului nervos, în special a nervilor vasomotori și a centrului special termoregulator. S-a constatat că atît lezarea integrității sistemului nervos pe cale chirurgicală, cît și narcoza Oz g /min. 0.140 0.130 0,120 0.110 0,100 0,030' 0.030- 0,070- 0.060- 0,050- O.040- 0.030 0.020- 0,010- U*— - ।-------->---—---r—-------1--------1-------■-----r- 10 15 20 z 25 30 35 36 T°C Fig. 4. —'Caracterul curbei de termoreglare la vîrsta dc 5 și 30 de zile. provoacă o gravă tulburare a termoreglării, homeotermia fiind înlocuită prin poikilotermie. Evoluția temperaturii corporale din datele noastre (puține la număr) nu poate fi un indice ce caracterizează gradul de dez- voltare a mecanismelor termoregulatoare, întrucît temperatura atinge nivelul pe care-1 are animalul adult mult mai tîrziu decît metabolismul, și anume după aproximativ 4 săptămîni. Instabilitatea temperaturii corporale la puii de mamifere în general credem că nu poate fi socotită ca o stare de hipotermie sau hipertermie, ci este o stare normală a organismului în decursul primelor zile de viață, constituind așa cum arată S. Gelineo (9) o adaptare a organismelor tinere față de condițiile mediului. în privința valorilor maxime ale termoreglării înscrise la puii de Jfesocncetos auratus W. la aproximativ două săptămîni, credem că se datoresc masei mari a organelor : creier, inimă, ficat, care au un consum de oxigen intens în această perioadă. După datele lui D o n a 1 d s o n (1923), greutatea relativă a organelor la șobolani scade proporțional cu creșterea greutății absolut corporale. Oscilațiile metabolismului înregistrate la vîrsta de 21 de zile arată că în această perioadă se stabilește funcția de termoreglare. Cele două minime din cadrul curbei reprezintă zonele de temperatură optimă și critică. Deplasarea temperaturii critice spre35°C demonstrează că în decursul perioadei postembrionare, prin dezvoltarea termoreglării, temperatura de 38°C se transformă în subletală, iar pentru unii indivizi chiar letală. în general, se constată că termoreglarea la Mesocricetus auratus W. în vîrstă de o lună este slab exprimată. în medie, prin trecerea de la temperatura de 10 la 25°C se produce o scădere a metabolismului de 2,7 % la 1°C modi- ficare a temperaturii mediului. Scăderea metabolismului începînd cu vîrsta de 25 de zile în limita temperaturii de 10°C arată că procesele ter- moreglării sînt tulburate și ca atare această limită inferioară crește. Unii cercetători consideră că termoreglarea se dezvoltă paralel cu deschiderea ochilor și corespunde acestui moment (Kaganțeva, 1952). Există și părerea că deosebirile specifice privind evoluția termoreglării apar mai tîrziu, și anume după dezvoltarea completă a mecanismelor neuroregula- toare, la aproximativ 1 lună (S 1 o n i m, 1959). Din experiențele noastre reiese că termoreglarea la Mesocricetus auratus W. nu corespunde cu perioada de deschidere a ochilor și nu depinde în special de dezvoltarea părului, momente care apar ceva mai tîrziu, atunci cînd termoreglarea se stabilește deja. Mar tine k și Gelineo, în cercetările efectuate pe șobolani, arată că întreținerea periodică a puilor la temperaturi scăzute grăbește formarea termoreglării. Astfel, temperaturile scăzute și în special oscilările dese reprezintă un factor important ce stimulează dezvoltarea termoreglării în ontogeneză. Cercetările efectuate de Freund (1914), K e s t er (1924), G e p f er t (1953) (citat după (9)) în legătură cu meca- nismul formării termoreglării în ontogeneză la mamifere demonstrează strînsa corelație dintre perioadele de apariție a termoreglării și activitatea bioelectrică a mușchilor prin răcire. Din analiza datelor noastre experimen- tale se constată că apariția și dezvoltarea funcției de termoreglare la Mesocri- cetus auratus W. se fac treptat, stabilindu-se la vîrsta de 21 de zile. CONCLUZII 1. Puii de Mesocricetus auratus W. la naștere sînt cvasipoikilotermi. 2. Funcția de termoreglare se dezvoltă treptat, iar la o săptămînă se observă trecerea spre tipul homeoterm de termoreglare. 3. Stabilirea homeotermiei și dezvoltarea completă a termoreglării chimice se fac către vîrsta de 21 de zile. BIBLIOGRAFIE 1. Adler L., Physiol., 1926, 17, 3, 105. 2. Adolph E., Lawkowj M., Amer. J. Physiol., 1951, 166, 75, 366. 3. AlITOIIIHHA E. !(., Omshoji. mypH. CCCP, 1939, 26, 1, 16. 4. Bahic I. Arc. biol, nauka Beograd, 1954, 6, 2, 219 — 226. 354 NICULINA VIȘINESCU și COLABORATORI 5. Baihehmha H. B., C>ayHa h bkojiohih rptiBynoB, 1960, 6, 1 060, III—152. 6. Eizentraut M., Biol. Zbl.» 1934, 55, 45, 319. v 7. Freund H., Arch. f. exper. Pathol. und Pharmakol., 1912, 3 570, 135. 8. Gelineo S., Bull. Acad. Serbe sci., 1953, 12, 147, 138. 9. — Vcn. coBpeM, 6moji., 1959, 7, 1, 109. 10. Ginglinger Abb., Ann. Physiol., 1929, 1, 5, 710 — 758. 11. Hensel H., Pflbgers Arch., 1952, 10, 256, 195. 12. Kayser Gh. et Heibel, La prcsse medicale, 1952, 60, 80, 1699 — 1702. 13. Mislivecec J., Universitas Carolina Medica, 1956, 2, 1, 95. 14. — Physiol. Bohemosl., 1956, 5, 47, 50. 15. Naumov N.P., Ecol. anim., I.S.R.S., 1961, 299. 16. Nichita și Haimovici Nic., St. și cerc, biol., 1962, 14, 1, 7 — 16. 17. Haimovici-vișinescu Niculina, Revue de biol. 1965, 10, 3. 18. Chohmm A. fl., ÎKmbot. Tenii. ee per. b opr. mjick. Auan. nayK CCCP, MocKBa JleiiHiirpaji, 1952, 139—141. 19. — 4>m3. aiypn. CCCP, 1940, 25, 7, 823. Institutul de biologie „Traian Săvulescu”, Secția de fiziologie animală. DOUĂ specii noi de thysanoptere* DE Academician W. K. KNECHTEL Primită în redacție ia 13 martie 1965. 591(05) Lucrarea prezintă descrierea a două specii noi de Thysanoptere : Taeniothrips cibiniensis și Thrjps ponticus. Prima specie provine din material recoltat din Transilvania, iar specia a doua din material recoltat din Dobrogea. Taeniothrips cibiniensis nov. spec. Ș$ Lungimea corpului 1 mm. Culoarea corpului brun-închis; femu- rele de culoarea corpului; tibiile de mijloc și posterioare brun-închise, cu vîrful mai deschis colorat; tibiile anterioare pe fața internă gălbui, în exterior închis colorat; tarsele gălbui. Colorația articolelor antenale: articolul 1 și 2 brune; 3 brun-gălbui; 4 brun-deschis, la vîrf întunecat; 5 și 6 brune, cu baza mai deschis colorată; 7 și 8 brune. Capul 96p lung, 132 p lat. Lungimea perilor interocelari 36 p și sînt așezați înaintea ocelelor posterioare. Lungimea articolelor antenale : 3 = 44 p; 4 = 40 p; 5 = 32 p; 6 = 44 p; 7=8 p; 8 = 12 p. Protoracele 128 p lung și 180 p lat; părul postero-unghiular extern 48 p lung, cel extern intern 56 p; pe marginea posterioară cîte 4 peri în fiecare parte, dintre care cei din mijloc 28 p lungi, iar ceilalți 16 p. Aripile puțin întunecate; nervura costală cu 22 peri, cea principală distal cu 3 peri, iar cea secundară cu 9. Sternitele abdominale fără peri accesorii. Segmentul al 8-lea fără peri marginali. Pe segmentul al 9-lea abdominal lungimea perilor dorsali este de 56 p; dintre perii marginali cei din mijloc sînt de 108 p lungi, iar cei laterali de 120 p. Perii de pe segmentul al 10-lea sînt de 100 p lungi. Fisura ajunge pînă la bază. * Lucrare publicată și în „Revue roumaine dc biologie — Serie de zoologie”, 10, 3 (în limba germană). ST. Șt CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 17 NR. 4 P. 355-367 BUCUREȘTI 1905 356 W. K. KNECHTEL 3 SPECII NOI DE THYSANOPTERE 357 3$. Culoarea corpului gălbuie, capul mai închis colorat. Sternitele abdominale fără peri accesorii. Ariile poroase de pe segmentele 3—7 late și lungi (40/20 [i). Dintre perii marginali ai segmentului 9 abdominal, cei din mijloc sînt de 40 p lungi, iar cei laterali de 24 p; pe marginea segmen- tului cîte un păr de 44 p lungime. Articolele antenale mai deschis colorate, iar articolul 6 în jumătatea distală, cît și stylul închis colorați. Răspîndirea : Tilișca (r. Sibiu) — 19 august 1964 ; în inflorescențe 9 $$ și 4 Leg. B. B r î n d u ș. Taeniothrips cibiniensis se deosebește de specia înrudită Taenio- thrips discolor Karny prin perii posțero-unghiulari ai protoracelui mai lungi, prin culoarea corpului și a antenelor, precum și prin lungimea articolelor antenale. Thrips ponticus nov. spec. — Lungimea corpului 1 mm. Culoarea corpului brună pînă la brună-închis ; picioarele brune; tibiile anterioare galbene; farsele deschis Capul de 108 p lung și lat. Perii interocelari scurți, 20 p. Lungimea articolelor antenale : 1 = 20 p ; 2 = 24 p ; 3 = 40 p ; 4 = 36 p ; 5 = 32 p■; 6 = 40 p; 7 = 12 p. Articolul 6 antenal cu conul sensorial lung. Protoracele de 108 p lung; perii postero-unghiulari de 48 p lungi; pe marginea posterioară cîte 3 peri în fiecare parte. Aripile ușor întunecate ; nervura costală cu 22 de peri, cea principală de 4 + 4 -ț- 1 1 + 1, iar cea secundară cu 11. Sternitele abdominale fără peri accesorii; segmentul 2 cu 3 peri marginali. Lungimea perilor de pe segmentul 9 abdominal : cei dorsali 32 p; cei marginali de mijloc 108—112 p; cei laterali de aceeași lungime. Perii de pe segmentul al 10-lea abdominal 84—88 p lungi; fisura ajunge pînă la baza segmentului (fig. 1). — De culoarea femelelor. Ariile poroase de pe sternitele 3—7 ■ovale (20/40 p); pe segmentul al 9-lea abdominal cu 4 peri marginali, cei din mijloc 28 p lungi, cei laterali 32—36 p; perii dorsali 20 p lungi, iar cei laterali ai segmentului 60 p. Răspîndirea : Gura Dobrogii (r. Medgidia), 23 iunie 1964, în inflo- rescențe de Clirysantliemum millefolium Wild., 1 Ș ; Achillea setacea W & K, 1 Ș ; Marrubium peregrinum L., 1 $ ; Brassica rapa L., 4 ȘȘ și 1 o 1 Conium maculatum L, 1$; Xeranthemum annuum L., 1 Ș; Matri- cavia chamomiUa L., 1 Ș; prins cu fileu 6 ȘȘ și 2 — Leg. B. B r î n - duș. Casian (r. Medgidia), 25 iunie 1964 și în inflorescențe de Carduus leiophylus Petr., 1 Ș. Leg. B. B r î n d u ș. BIBLIOGRAFIE 1. Priesner H., Die Thysanopteren Europas, Viena, 1928. 2. — Ordnung Thysanoptera, Akademie Verlag, Berlin, 1964. 3. Schliephake G., Deutsche entomologische Zeitschrift, Berlin, 1964, 11, 3, 215 — 316. Institutul de biologie „Traian Săvulescu", Laboratorul de Ecologie animală. Primită în redacție la 12 aprilie 1965. Fig. 1. — Thrips ponticus nov. spec. a, 2$ Capul și protoracele ; b, $$ ultimele trei segmente abdominale ; c, ȘȘ articolele 6 și 7 antenale: d, sternitul 6 abdominal cu ariile poroase; e. ultimele segmente abdominale. colorate. Articolele antenale brune, exceptînd articolul 2, care spre vîrf devine mai deschis colorat și articolul 3 galben. CERCETĂRI ASUPRA GLICEMIEI NORMALE ȘI A HIPERGLICEMIEI PROVOCATE LA LACERTA AGILIS GHERSONENSIS* DE 0. VLĂDESCU 591(05) S-a studiat glicemia în funcție de inaniție și hiperglicemia provocată la șopîrla Lacerta agilis chersonensis. Glicemia după 1 — 7 zile de inaniție este dc 122 ± 3,6 (82 — 150); după 7—15 zile este de 109 ± 4,8 (80 — 145). Administrarea de glucoză (1 g/kg) produce o hiperglicemie evidentă și durabilă. Revenirea la normal se face în decurs de 24 de ore. Dalele pledează pentru existența unor mecanisme eficiente de autoreglare glicemică. Studiul reglării glicemiei la reptile prezintă un interes cu totul deosebit, deoarece din puținele cercetări efectuate pînă în prezent rezultă ■că în această clasă de vertebrate există unii reprezentanți (chelonieni) a căror concentrație a glucozei din sînge este asemănătoare cu cea pe care o găsim la amfibii, iar alții prezintă valori apropiate de cele ale păsărilor (Lacerțilieni) (3), (4), (5), (6). După unii autori (7) faptul s-ar datora deosebirilor morfofiziologice ale pancreasului endocrin, în sensul că la șopîrle și la păsări există în mod normal un nivel glicemic crescut, provocat de predominența glucagonului — hormon secretat de celulele insulare de tip a, pe cînd la broaștele țestoase predomină celule de tip [3 care secretă insulină. Dorind să contribuim la elucidarea acestei probleme, am întreprins cercetările expuse mai jos pe șopîrla Lacerta agilis chersonensis, specie care nu a fost studiată de alți cercetători. Lucrare publicată și în „Revue roumaine de biologie — Serie de zoologic", 10, 3 4 în limba engleză). ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 17 NR. 4 P. 359-363 BUCUREȘTI 1965 3 CERCETĂRI ASUPRA GLICEMIEI LA LACERTA AGILIS CHERSONENSIS 361 360 C. VLĂDESCU 2 MATERIAL ȘI METODĂ Am lucrat cu șoph’le dc ambele sexe. Greutatea lor medie era de aproximativ 15 gr. Animalele au fost capturate în lunile aprilie și mai în diferite locuri din împrejurimile orașului București. în timpul experimentării — care a durat 7 — 15 zile — ele au fost păstrate în vivariul laboratorului, în inaniție și la temperatura de +20° — ±22°C. Sîngele a fost recoltat, peste NaF, după decapitarea animalelor. Glicemia a fost evaluată prin dozarea substanțelor reducătoare după metoda Hagedorn- Jensen. Am efectuat trei serii de experiențe : în prima serie am cercetat glicemia animalelor proaspăt recoltate pe 30 exemplare. în seria doua s-a evaluat glicemia în condiții de inaniție după o perioadă de captivitate de 7 — 14 zile, lucrindu-se pe un număr de 20 exemplare. în cea de a treia seric de experiențe s-a cercetat hiperglicemia provocată prin administrarea unei doze de 1 g/kg greutate corporală. în acest caz glicemia a fost evaluată după 1, 3, 5, 12, 24 și 48 dc orc. Întrucît nu era posibil să se recolteze prize de sînge de la același exemplar la mai multe intervale de timp, s-a procedat la sacrificarea din respectivul lot a cîte 4 indivizi, succesiv, la intervalele arătate mai sus. REZULTATELE OBȚINUTE 2. Glicemia animalelor m inaniție Analizînd glicemia șopîrlelor păstrate în captivitate timp de 1—2 săptămîni fără să li se administreze hrană, am obținut datele expuse în tabelul nr. 2. Din analiza acestor date rezultă că același nivel pe care l-am găsit la exemplarele proaspăt capturate, ceea ce denotă că în acest scurt interval de timp nu s-a produs o scădere semnifi- cativă. Considerăm că acest fapt pre- zintă un interes real, deoarece la alte specii de reptile (ex : la Testudo gr. ib.) se observă în cursul unei inaniții de același ordin o însemnată scădere a nivelului glicemic. Menținerea glicemiei la un nivel aproximativ constant constituie un in- diciu valoros despre existența unei auto- reglări. valorile se mențin la aproximativ Tabelul nr. 2 Glicemia de inaniție la Lacerta agilis chersonensis mg glucoză/100 ml sînge 80 95 109 129 81 96 113 135 82 96 115 138 88 103 118 142 94 107 118 145 M = 109 ± 4,8 (80 —145)n mg glucoza/ 100 ml sînge n=20 3. Hiperglicemia provocată 1. Glicemia animalele)' proaspăt recoltate Rezultatele obținute sînt prezentate în tabelul nr. 1. Din analiza acestor date rezultă că la această șopîrlă glicemia pre zintă mari variații, cuprinse între 82 și 150 mg/100 ml sînge. Se mai con- stată că distribuția valorilor între Tabelul nr. i aceste limite este aproximativ uni Glicemia normală la Lacerta agilis chersonensis formă. îll Olice CAZ UU SC ObSCl Vc mg glucoză/100 ml sînge VI CV UUllUUllllllTU ocllllxxxxv Autorii prezintă rezultatele obținute in anii 1960 — 1962 asupra unor particularități biologice și asupra intensității fenomenului heterozis la găini din rasele Leghorn, Rhode-Island și metișii lor Fx și F2 de încrucișare alternativă. Variantele din Fx pre- zintă o greutate corporală intermediară și un procent de viabilitate superior ge- nitorilor, iar variantele din F2 au producția de ouă și greutatea oului superioară și un procent de ecloziune și viabilitate intermediară față de genitori. Continuînd seria unor cercetări anterioare (6), prezentăm în lucrarea de față noi contribuții la studiul fenomenului heterozis, care are o deosebită importanță teoretică și practică. în această problemă sînt demne de relevat unele contribuții directe sau indirecte pe care le găsim în diverse cercetări (4 și altele). MATERIAL Șl METODE DE LUCRU Materialul avicol cercetat aparține Crescătoriei de animale de experiență „Tunari” a Academiei R.P.R. și a fost format din variantele : Leghorn, Rhode-Island, Fx Ș Rhode-Island X 73,01 O io 04 CO fi co Ol io co lO P’1°.L 62,50 83,72 84,44 L1‘14 73,01 62,50 fi 1O 0-1 co 00 co 8 Mirajul II ipîuoizop -oau ind n | % 1 lO 2,32 6,66 1 11,11 22,22 04 05 1 1- co ij.IOUl luouquid \p 6,97 4,44 8,88 4,76_ 9,72 fl C'l 00 04 CO O Mirajul I 0|BU11UI[0 uno [U]o; O'" 1O 04 6,97 4,44 13,33 v-4 T—< 5,55 fi CO 04 cd ll-ioui luouqmo IO Ol 1 1 11,11 CO 2,77 fi 1 1 * 04 o. 0]npuna -0J0U uno o- 1 6,97 4,44 2,22 7,93 2,77 fi 1 co 04 to -nouț uno \ix o >O >o 3 04. Varianta Leghorn Rhode-Island Ș Rhode-Island X 3 Leghorn ? Leghorn x Rhode-Island Ș (9 Rhode-Island cJ Leghorn) X $ Rhode-Island Ș ($ Leghorn i6 VCCP, Han. Ai In lucrare se prezintă rezultatele iradierii crisalidelor de Hyphantria canea Drury, din prima generație (în vîrsta de 1 — 8 zile). S-a constatat că radiosensibilitatea crisalidelor variază în raport cu vîrsta lor. Astfel, la iradierea cu doza de 30 000 rem, crisalidele în vîrsta de 5 — 8 zile s-au comportat aproape normal (apariția adulților, longevitatea lor și ponta), iar cele in vîrsta de 1 — 4 zile au fost afectate nefavorabil de acest tratament. Succesele obținute în ultimii ani în combaterea unor insecte daună toare cu ajutorul metodei de lansare a masculilor sterilizați prin expunere la radiații ionizante a stimulat interesul cercetătorilor din domeniul entomologiei pentru extinderea acestui procedeu de luptă și împotriva altor dăunători. Cercetările preliminare întreprinse în diferite țări, avînd ca obiect- îndeosebi unele specii de lepidoptere dăunătoare, ca : Laspeyresia pomo- nella L. (3), (4), Diatraea saceharalis Fab. (2), Ostrinia nubilalis Hiîbn. (2), Pectinophora malvella Saund. (5), Laphygma frugiperda J. E. Smith (2) și Anagasta Icuhniella Zeii. (1), (2), au arătat că dozele sterilizante care trebuie aplicate acestor dăunători sînt în general mai ridicate decît cele care sterilizează coleopterele și dipterele, iar stadiul cel mai adecvat pentru iradiere este acela de crisalidă (2), (4). Importanța economică pe care o prezintă pentru țara noastră omida păroasă a dudului (Hyphantria cunea Drury), căre este un dăunător peri- culos de carantină, ne-a determinat să începem un studiu privind eventuala utilizare a acestui procedeu în combaterea acestei insecte. Experimentările preliminare efectuate au avut ca obiective : ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 17 NR. I P. 387 - 391 BUCUREȘTI 1905 388 GH. BOGULEANU 2 3 IRADIEREA CRISALIDELOR DE HYPHANTRIA CUNEA DRURY 389 a) Stabilirea celei mai adecvate vîrste a crisalidelor pentru iradiere. b) Determinarea nivelului de doză de iradiere a crisalidelor care are ca efect obținerea sterilității viitorilor adulți, fără a afecta comportamentul sexual al acestora. METODA DE LUCRU In prima experiență efectuată au fost tratate crisalide în vîrstă de 1 — 8 zile, cu o doză unică de iradiere, de 30 000 rem. în experiența a doua au fost iradiate crisalide cu 6 nivele de doză, cuprinse între 10 000 și 60 000 rem, în vîrstă de 3 și 6 zile. Crisalidele iradiate au fost obținute din larve aparținînd generației I din anul 1964, crescute pe arțar, în condiții naturale. Fiecare variantă a constat dintr-un lot de 50 de crisalide. După iradiere, în cadrul fiecărei experiențe s-a urmărit apariția adulților, apoi copulația, depunerea pontelor și ecloziunea, în combinația cu masculi iradiați și femele normale. REZULTATELE OBȚINUTE Experiența I. La iradierea crisalidelor de diferite vîrste cu doza de 30 000 rem s-au înregistrat comportări foarte variate, în raport cu vîrsta. Din crisalidele iradiate în vîrstă de 1 sau 2 zile nu au apărut adulți; ele s-au înnegrit după 24 de ore de la iradiere. Din crisalidele în vîrstă de 3 zile au apărut adulți în proporție redusă (18,7%), care au murit după o zi de la apariție, fără a depune ouă; la martor adulții au apărut în proporție de 96,8%. Tabelul nr. 1 Efectul iradierii cu doza de 30 000 rem asupra crisalidelor de Hvnhantria cunea Drury de diferite vîrste Vîrsta crisa- lidelor în zile Nr. cri- salide Adulți apăruți Longe- vitatea adulților în zile Reproducerea Observații nr. 0/ /o iradiați x Ș normale Martor 50 48 96.8 6-7 — 98,2% ouă eclo- 1 zi 50 — zate s-au înnegrit după 2 zile 50 24 de ore de la iradiere 3 zile 50 9 18,7 1 adulții apăruți au murit nu au depus 4 zile 5 zile 50 50 21 41 41,9 81,2 2 ouă neeclozate ouă 6 zi.e 50 46 92,7 3-5 larvele apărute au murit ,, >, ,, larvele au murit 7 zile 50 34 68,7 3-4 în primul stadiu de dezvoltare 8 zile 50 38 75,0 4 ,, ,, >> Din crisalidele iradiate în vîrstă de 4 zile au apărut adulți în proporție de asemenea redusă (41,9%), care au trăit două zile și au depus un număr redus de ouă. Crisalidele iradiate după 5 zile au dat o proporție mai ridicată de adulți (81,2%), care au avut o longevitate aproape normală (5 zile față de 6—7 zile la martor). Cea mai mare proporție de adulți apăruți (92,7%) s-a obținut la varianta cu crisalide în vîrstă de 6 zile, la care longevitatea a fost de asemenea de 5 zile, deci aproape normală. La crisalidele iradiate în vîrstă de 7 și 8 zile, proporția apariției adulților începe să scadă (fiind de respectiv 68,7 și 75,0%),de asemenea și longevitatea (4 zile în ambele cazuri). La iradierea crisalidelor în vîrstă de 4—8 zile adulții apăruți au depus ouă, însă unele din ele nu au eclozat (la crisalidele de 4—5 zile), iar la altele (la 6,7 și 8 zile) larvele apărute au murit în primul stadiu de dezvoltare. Experiența II. Eezultatele obținute în urma iradierii crisalidelor în vîrstă de 3 zile, cu doze cuprinse între 10 000 și 60 000 rem, sînt foarte diferite. La toate nivelele de doză folosite, apariția adulților a avut loc în proporție foarte redusă, și anume : între 3,3% la doza de 60 000 rem și 26,6% la 20 000 rem; la martor adulții au apărut în proporție de 98,2%. Tăbelul nr. 2 Efectul iradierii cu diferite doze (10 000—60 000 reni) a crisalidelor de Hvvhantria cunea Drury în vîrstă de 3 zile Doza în rem Nr. crisalide Adulți apăruți Longevitatea adulților în zile Reproducerea Observații nr. % iradiați X Ș normale Martor 50 49 98,2 5-6 — 96,8 % ouă eclozate 10000 50 7 13,3 2 ouă neeclozate 20000 50 13 26,6 3 99 «« 30000 50 10 20,0 2 nu au depus ouă 40000 50 3 6,6 1 a • 9 9 50000 50 5 16,0 1 ff ,, 60000 50 2 3,3 1 Longevitatea adulților rezultați din crisalidele iradiate la aceeași vîrstă a fost afectată în mod substanțial, fiind cuprinsă între 1 și 3 zile, față de 5—6 zile la martor. La primele doze folosite de 10 000 și 20 000 rem, au avut loc copu- lația și ponta, însă ouăle depuse au rămas sterile. în celelalte variante, cu doze cuprinse între 30 000 și 60 000 rem, nu s-au obținut ponte. Experiența III. Din această experiență se constată că, din crisalidele iradiate în vîrstă de 6 zile, apariția adulților’ are loc în proporție ridicată, indiferent de doza de iradiere aplicată, fluctuațiile înregistrate în ceea ce pri- vește proporția apariției adulților la diferite nivele de doză fiind cuprinse între 390 GH. BOGULEANU 4 5 IRADIEREA CRISALIDELOR DE HYPHANTRIA CUNEA DRURY 391 80,0% (la dozele de 20 000 și 60 000 rem) și 96,6% (la doza de 50 000 rem), față de 98,2% la martor, nefiind corelate cu variația dozei. De asemenea, variația longevității adulților (între 3 și 6 zile) este independentă de doza de iradiere. 4. Sînt necesare cercetări ulterioare pentru stabilirea precisă a nivelului de doză cel mai economic și care să permită comportarea normală a adulților rezultați din crisalidele iradiate. Tabelul nr. Efectul iradierii cu diferite doze (10 000-00 000 rem) a crisalidelor de Hvphantria cunea Orury iu vîrstă de 0 zile Doza in rem Nr. crisa- lide Adulți apăruți Longevi- tatea adulților în zile Reproducerea Observații iradiați x 9 normale nr. °/ /o Martor 50 49 98.2 5-6 — 96,8% ouă eclozate 10 000 50 43 86,6 4-5 au apărut larve și au murit 20 000 50 40 80,0 5-6 30 000 50 45 90,0 3-4 40 000 50 44 88,6 5-6 ouă neeclozate 50 000 50 48 96,6 3 ,, ,, 60 000 50 40 80,0 3-4 ,, ,, BIBLIOGRAFIE 1. Crook 1.. .1., Bull .1. O. a. Gornwell P. B., AERE R. 3297, Atomic Energy Research Establishment, Harwell, Berks, England, 1960. 2. Lindquist A. W., IAEA, Technical Reports Series, 1963, 21, 1 — 59. 3. Proverbs M. D., IAEA Report, 1962, 1 — 38. 4. Proverbs M. D. a. Newton J. R., Canad. J. Zool., 1962, 40, 401-420. 5. BaCHJIMAH B. B., BirroMOJiorii'iecKoe OOoapenue, 1960, 39, 3, 599—604. Institutul agronomic, „Nicolae Bălcescu” Catedra de protecția plantelor. Primită în redacție la 28 ianuarie 1965. Comportamentul adulților apăruți a fost aproape normal în ceea ce privește longevitatea, copulația și ponta, însă ecloziunea a fost diferită. Astfel, la dozele cuprinse între 10 000 și 30 000 rem, din ouăle depuse au apărut larve care au murit însă în primele stadii, iar la dozele cuprinse între 40 000 și 60 000 rem ouăle depuse nu au eclozat. CONCLUZII Din experiențele relatate se desprind următoarele : 1. Radiosensibilitatea crisalidelor de Hyphantria cunea Drury va- riază în limite foarte largi, în raport cu Vîrsta. Astfel, la iradierea cu raze gamma cu doza de 30 000 rem, crisalidele în vîrstă de 5 —8 zile s-au com- portat aproape normal în ceea ce privește apariția adulților, longevitatea lor și aptitudinile de copulație, în timp ce acelea mai tinere (în vîrstă de 1 —4 zile) au fost afectate nefavorabil de acest tratament. 2. Iradierea crisalidelor în vîrstă de 3 zile, cu doze cuprinse între 10 000 și 60 000 rem, modifică profund comportarea acestei specii în ce privește apariția adulților, longevitatea și depunerea ouălor, acestea fiind necorespunzătoare iradierii în vederea sterilizării. 3. în urma iradierii crisalidelor în vîrstă de 6 zile cu aceleași doze (10 000—60 000 rem), comportamentul adulților este aproape normal, în ceea ce privește longevitatea, copulația și ponta, însă ecloziunea larvelor este diferită. La dozele cuprinse între 10 000 și 30 000 rem au apărut larve din ouăle depuse, însă care au murit în primele stadii de dezvoltare, iar la celelalte nivele de doze (40 000—60 000 rem) pontele au rămas sterile. RECENZII CORNELIU PLEȘA, Elude sur la faune interstilielle littorale de la Mer Noire. III. Resultals preliminaires des recherches sur la cote roumaine avec aperțu special sur Ies Cyclopoîdes gnathostomes (Crustacea Copepoda) (Studii asupra faunei interstițiale litorale a Mării Negre. III. Rezultate preliminare ale cercetărilor efectuate pe litoralul românesc in special cu privire la ciclopoidele gnaloslome (Crustacea Copepoda), „Vie el Milieu”, 1963, t. XIV, fasc., 4, p. 775-814, 12 fig., I tabl. în lucrarea de față autorul prezintă o sinteză a cercetărilor întreprinse pînă în prezent asupra biopsamonului prelitoral al Mării Negre de către diferiți cercetători. După un sumar istoric al acestor cercetări, autorul descrie caracterele geografice ale litoralului românesc, arată că metoda de lucru folosită de el este ceea ce noi am numit „procedeul K a r a m a n- C h a p p u i s”, care a dat pînă acum pretutindeni rezultate strălucite, mai ales în urma aplicării lui de către Chappuis însuși și de către D el a m ar e B eb ou tt e- viile, dă un tablou sinoptic amănunțit asupra sondajelor efectuate în regiunea explorată și analizează condițiile ecologice în care trăiește fauna interstițială litorală (granulometrie, tem- peratură, salinitate, pil, Oa). în lucrare sînt citate speciile de animale găsite pînă în prezent în apele interstițiale litorale. Autorul insistă în special asupra ciclopoidelor gnatostome. în decurs de patru ani a capturat un bogat material copepodologic (2 500 de specii, dintre care 1 205 adulți și 1 295 forme tinere). Dintre cele opt specii de ciclopoide gnatostome găsite, trei sînt noi pentru psamonul prelitoral al Mării Negre : Cyclopina steueri Fruchtl, Eurycijclops remanei vicinus (Herbst) și Halycyclops brevispinus meridionalis Herbst, ultimul probabil „freatobiont” (psamobiont). După părerea noastră capitolul referitor la condițiile ecologice este bazat pe o analiză insuficientă a acestora. Ilustrația lucrării este foarte reușită. Bibliografia cuprinde 62 de referințe. Rezultatele cercetărilor biopsainologice obținute pînă astăzi fiind împrăștiate în numeroase lucrări și periodice, lucrarea autorului va aduce servicii reale celor care vor informații asupra acestor cercetări. C. Motaș „Annales des Epiphylies”, Premier colloque internațional sur la culture de tissus des inverte- bres (Primul colocviu internațional despre cultura țesuturilor de nevertebrate), 1963, voi. 14, nr. liors serie III, p. 222. Institutul național de cercetări agronomice al Franței a organizat la sfîrșitul anului 1962 un colocviu internațional privind cultura de țesuturi de nevertebrate. Publicarea a 25 dintre materialele prezentate la colocviu este binevenită.