COMITETUL DE REDACȚIE Redactor responsabil: Academician EUGEN PORA Redactor responsabil adjunct: GR. ELIESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R. Membri: M. A. IONESCU, menibru corespondent al Academiei R.P.R; V. GHEȚIE, membru corespondent al Academiei R.P.R.; MIHAI BĂGESGU, membru corespondent al Academiei R.P.R.; R. GODREANU, membru corespondent al Academiei R.P.R.; OLGA NECRASOV, membru corespondent al Academiei R.P.R.; VIRGIL GLIGOR, membru corespondent al Academiei R.P.R.; MARIA GALOIANU — secretar de redacție. Prețul unui abonament este de 60 de Iei. în țară abonamentele se fac la oficiile poștale, agențiile poștale, factorii și difuzorii voluntari din întreprinderi și instituții. Orice comandă din străinătate (numere izolate sau abo- namente) se face prin : G A R T I M E X, Căsuța poștală 134 — 135, București, R. P. Română sau prin reprezentanții săi din străinătate. Manuscrisele, cărțile și revistele pentru scliimb, precum și orice corespondență se vor trimite pe adresa Comitetului de redacție al revistei „Studii și cercetări de biologie — Seria zoologie”. APARE DE 6 ORI PE AN ADRESA REDACȚIEI: SPLAIUL INDEPENDENTEI NR. 296, BUCUREȘTI HOTĂRÎREA Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romîn, a Consiliului de Stat și a Consiliului de Miniștri ale Republicii Populare Romîne Pentru eternizarea memoriei tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej, Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Romîn, Consiliul de Stat și Consiliul de Miniștri ale Republicii Populare Romîne HOTĂRĂSC: 1. Se vot edita lucrările tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej. 2. Se va edita biografia tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej. 3. Statuia tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej va li ridicată în orașele București și Cluj. 4. Bustul tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej va fi așezat la Comi- tetul Central al Partidului Muncitoresc Romîn, Marea Adunare Națională a Republicii Populare Romîne, clubul C.F.R „Grivița Roșie” din orașul București și la Casa de cultură din orașul Galați. 5. Pe clădirile legate de activitatea tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej în perioada ilegalității vor fi așezate plăci comemorative. 6. La Muzeul de Istorie a Partidului din orașul București se va organiza o sală memorială, consacrată vieții și activității tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej. 7. Se va institui bursa republicană „Gheorghe Gheorghiu-Dej”, ■care va fi acordată celor mai merituoși studenți. 8. Se va atribui numele „Gheorghe Gheorghiu-Dej”: a) Orașului Onești b) Combinatului siderurgic Galați c) Hidrocentralei ,.16 Februarie” de pe Argeș d) Combinatului chimico-metahirgic din Baia Mare e) Institutului Politehnic din București f) Casei de cultură a studenților din Cluj g) Unei școli medii de cultură generală din orașul Bîrlad h) Unui bulevard și unei piețe din orașul București, precum și unor piețe și străzi din alte orașe importante din țară. 9. Se va emite un timbru memorial cu efigia tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej. COMITETUL CENTRAL CONSILIUL DE STAT AL PARTIDULUI MUNCITORESC ROMÎN AL REPUBLICII POPULARE ROMÎNE CONSILIUL DE MINIȘTRI AL REPUBLICII POPULARE ROMÎNE Studii si cercetări de BIOLOGIE SERIA ZOOLOGIE TOMUL 17 1965 Nr. 2 SUMAR Pag. llotărlrca Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romîn, a Consiliului de Stat și a Consiliului dc Miniștri ale Republicii Populare Române'.......................... III V. GHEȚIE, O. BICA-POPII și MARIA CALOIANU- IORDĂCHEL, Mecanostructura membrului pelvin la păsări 113 OLGA NECRASOV și GIANINA GHEORGHIU, Asupra unui caz de hermafroditism la crap (Cyprinus carpio L.) . . . 125 MARIA CALOIANU-IORDĂCHEL, Structura gonadelor la mas- culii de morun în timpul migrării de primăvară....... 129 C. PRUNESCU, Contribuții la studiul evoluției chilopodelor . . 135 MAGDALENA GRUIA, Specii noi de colembole din peșterile R.P. Române.......................................... 149 MARIA GEORGESCU, Contribuții la studiul microlepidopterc-- lor (Lep. Oecophoridae — gen. Agonopteryx) din peșterile R. P. Române......................................... 157 LILIANA VASILIU, O nouă specie de tisanoptere pentru fauna R.P. Române............................................... 163 GH. BURLACU, Cercetări asupra acțiunii dinamice specifice a unor aminoacizi administrați în amestec, la păsări........ 165 ELEONORA ERHAN, GH. BURLACU, GH. NĂSTĂSESCU și M. CORCĂU, Cercetări asupra evoluției metabolismului energetic în cursul dezvoltării ontogeneticc la viermele de mătase (Bombyx mori L.)................................... 173 C. VLĂDESCU, Influența hormonului adrenocorticolrop asupra glicemiei broaștei țestoase Emys orbicularis L............ 181 Pag. PROFIRA BARBU și ALEXANDRA POPESCU, Variația hranei la Asie otus otus (L.) din pădurea Comorova (reg. Dobrogea), stabilită cu ajutorul ingluviilor.............. 187 MARIA IONESGU, Cercetări biologice la buha verzei Mamestra brassicae L. (Lepidoptera — Noctuidac.)........ 197 Prof. JAROSLAV KRIZENECKY| .............................. 203 RECENZII................................................. 205 MECANO STRUCTURA MEMBRULUI PELVIN LA PĂSĂRI * DE V. GHEȚIE MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI R.P.R. O. BICA-POPII Și MARIA CALOIANU-IORDĂCHEL 591 (05) v i • {’ ’ :' ■ \ • Descriindu-se o serie dc formațiuni caracteristice membrului pelvin la păsări ca rezultat al specializării acestuia la modul particular de locomoție, se subliniază că fascia membrului pelvin este slab dezvoltată, cu aspectul dc inele in regiunile, în care se exercită asupra ei presiuni dinăuntru în afară, iar în regiunea gambieră formează împreună cu mușchii peroneus și gastrocncmn ni o teacă în jurul muscu- laturii gambicre. în regiunea articulațiilor metatarso-falangiană și intcrfalan- giană fascia dă naștere la formațiuni pasive, sub formă de bride. Secolele al XVIII-lea și al XlX-lea abundă în lucrări de morfologie animală, printre acestea nelipsind cercetările efectuate asupra păsărilor sălbatice și domestice. în anul 1894 G a d o w și Selenka grupează cele mai importante lucrări într-un volum publicat la Leipzig \ care con- stituie un fel de sinteză a cercetărilor anterioare. Mai tîrziu apar numeroase alte lucrări în același domeniu, iar în ultimii ani, autori ca J. K o 1 d a (3) H. Grâu (2), E. Nielsen (4), T. Fujioka (1), T. Nishida (5), J. B h a d u r i, B. Bis w a s ș. a. continuă să publice rezultatele cercetă- rilor lor, completînd cu date noi tratatele clasice. Caracteristic tuturor lucrărilor publicate și în parte citate mai sus este faptul că ele nu depășesc prea mult stadiul descriptiv, deși cercetările s-au făcut adesea pe baze ontogenetice. Nu lipsesc interpretările embrio- genetice cu privire la originile unor structuri (1), (4), însă aspectul lor funcțional nu este în general luat în considerare. întrucât forma este strict dependentă de funcțiune, stadiul descriptiv al anatomiei trebuia neapărat depășit și, lăsînd la o parte unele scopuri așa-zise didactice, el a fost St. și cerc. biol. Seria zoologie t. 17 nr. 2 p. 111—208 București 1965 * Lucrare publicată și în „Revue roumaine dc biologie”, — Serie dc zoologie, 10, 2 (în limba germană). 1 H.G. V o g c 1, Braun’s Klassen und Ordnungen des Tierreichs. , ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 17 NR. 2 P. 113-123, BUCUREȘTI 1965 114 V. GHEȚIE și COLABORATORI 2 3 MECANOSTRUCTURĂ MEMBRULUI PELVIN LA PĂSĂRI 115 într-adevăr depășit de cei mai mulți cercetători moderni. Spre deosebire de vechile tratate, noile manuale și opere de sinteză îmbracă acest aspect nou, legînd tot mai mult partea descriptivă de cea explicativă, forma „statică” de aspectul ei dinamic, funcțional, așa încît se pare că viața însăși a pătruns în studiul morfologiei. în ceea ce privește morfologia păsărilor și în special studiul aparatului locomotor, se poate spune că nu s-a făcut prea mult în această direcție nouă. Lucrările de mecanostructură sînt sporadice și incomplete, deși, după părerea noastră, deosebit de importante. Lpcrarea de față înfățișează în mod succint mecanostructură mem- brului pelvin al păsărilor, capitol interesant dacă ne referim la modul particular de locomoție al acestor vertebrate și-l comparăm cu cel de la mamifere. Urmărind etapele filogenetice și trecerea de la formele de rep- tile zburătoare la păsări, se constată că specializarea treptată a membrului toracic pentru Jocbmoția aeriană a avut drept rezultat crearea unui organ nou — aripa —, care morfologic și funcțional nu mai seamănă cu membrul anterior al celorlalte vertebrate pur terestre. în același timp, pasărea, din ■ animal patruped, a devenit un biped adevărat, membrul pelvin servindu-i în locomoția pe sol (mers sau alergare) ca organ de sprijin, sau ca organ de sprijin și agățare pe arbori. Lipsa membrului anterior ca organ de prehen- siune a determinat la păsări transformarea membrului pelvin și într-un organ de apucare și sfîșiere (mai ales la păsările rapace). Funcții atît de multiple au determinat transformări profunde, inte- resînd structurile cele mai intime ale membrului pelvin al păsărilor. în comparație cu mamiferele, razele osoase ale membrului pelvin de la păsări se găsesc în număr mai redus. Astfel, oasele tarsiene în stadiu inițial sînt alcă- tuite din două piese cartilaginoase, una proximală — „piesa crurală” și alta distală — „piesa metatarsiană”. Chiar în stadiul cartilaginos însă aceste ;ipiese șpfsudează, cea proximală cu tibia, iar cea distală cu metatarsul. : Această sudură se face chiar în primele stadii embrionare și este completă . la 13, zile, moment în care apare și osificarea. Ca rezultat al acestui proces, extremitatea distală a tibiei prezintă o troclee caudală și doi condili crani- ali, ia Consum hrână — Evoluția metabolismului energetic și QR Ia Bombyx mori L. în timpul dezvoltării ontogenetice. 176 ELEONORA ERHAN și COLABORATORI 4 5 METABOLISMUL ENERGETIC LA BOMBYX MORI L. 177 al oua lor în incubație, adică de 6,79 cal/g/oră. Pe măsura dezvoltării lar- velor, metabolismul energetic a variat în funcție de cantitatea de hrană ingerată, minimele metabolice înregistrîndu-se în perioadele de năpîrlire (fig- D- De-a lungul perioadei de dezvoltare larvară s-a constatat o tendință generală de scădere a metabolismului energetic, pe măsura înaintării în vîrstă a larvelor. Panta scăderii metabolismului este reprezentată de funcția liniară x = 4,658 — 0,0435. t. Această tendință de scădere a metabolismului larvar, pe măsura înaintării în vîrstă a larvelor (exprimată pe gram greutate), poate fi pusă, după părerea noastră, atît pe seama intensității creșterii, cît și a consumului de hrană din ce în ce mai mic (determinat pe gram greutate), exprimat prin funcția liniară x = 0,1412 — 0,0037. t (fig. 1). La sfîrșitul perioadei larvare (în experiențele noastre în a 37-a zi), cînd larvele au încetat să se hrănească, pregătindu-se pentru nimfozare, metabolismul energetic a scăzut brusc, cu aproximativ 30% din valoarea înregistrată în ultima zi a stadiului larvar (de la 3,425 la 2,305 cal). Metabolismul energetic continuă să scadă și în prima jumătate' a stadiului de crisalidă (adică în primele 9—10 zile), avînd valori din ce în ce mai mici, după o curbă corespunzătoare funcției exponențiale x = 0,9542.1,184‘ (fig. 1). Minimul metabolic în această, perioadă se înre- gistrează în cea de-a 10 zi a vieții de crisalidă, după care schimburile res- piratorii cresc din nou după o curbă, corespunzătoare funcției exponenți- ale x = 0,7948.1,1011. La sfîrșitul perioadei de crisalidă, metabolismul energetic are o valoare de aproximativ 50% din valoarea metabolismului primei zile de viață pupală, fiind însă de patru ori mai mare față de minimul metabolic de la jumătatea perioadei (fig. 1). La adulți (3 și Ș), în primele 12—24 de ore de la ecloziune, s-a con- statat cea mai mare valoare a metabolismului energetic în comparație cu întreaga dezvoltare ontogenetică, și anume 8,073 cal/g/oră. Cîtul respirator (QR) înregistrat în toată perioada de dezvoltare onto- genetică a viermelui de mătase a variat între 0,7 și 0,89. în stadiul de ou, la ambele categorii de ouă (la începutul diapauzei și la sfîrșitul acesteia) QR a avut valori superioare lui 0,75 (fig. 1). în perioada larvară QR a variat între 0,7 și 0,98, în funcție de fazele de năpîrlire sau hrănite intensă. De-a lungul întregii perioade se remarcă însă o tendință de creștere a QR, aceasta fiind exprimată de funcția lini- ară x — 0,836 + 0,0039. t. Cele mai mici valori ale QR s-au înregistrat către mijlocul perioadei de crisalidă (în ziua a 8-a), cînd QR = 0,6 și la adult cînd QR — 0,673. Comparînd valorile metabolismului energetic înregistrate în fie- care perioadă de dezvoltare preimaginală cu valoarea metabolismului energetic de la adult (fig. 2), se remarcă la ouăle abia intrate7în diapauză o valoare relativă, a metabolismului de 0,83%, iar la ouăle ce și-au încheiat diapauza 18,45%, față de valoarea metabolismului energetic imaginai. Fig. 2. — Valorile procentuale ale metabolismului energetic în diferitele perioade de dezvoltare raportate la metabolis- mul energetic al adultului la Bombyx mori L. La larvă metabolismul energetic reprezintă 53,8%, iar la crisalidă 12,1% din metabolismul adultului. DISCUȚIA REZULTATELOR Valorile metabolismului energetic obținute în cercetările noastre atît pentru stadiul de ou în diapauză, cît și la sfîrșitul perioadei de incu- bație sînt compatibile cu cele obținute de Luciani și Pi utti (citați după, (3)), care au determinat o degajare de 0,18 g CO2/kg de ouă în curs de 24 de ore, ceea ce corespunde unui metabolism de 0,025 cal/g/oră, 178 -ELEONORA ERHAN șl COLABORATORI 6 7 METABOLISMUL ENERGETIC LA BOMBYX MORI L. 179 și cu datele lui F a r k a s (citat după (3)), care indică o degajare de 0,059 g CO2 la începutul incubației și de 0,845 g CO2 la sfîrșitul acesteia, calculată la 100 g de ouă. Aceste valori corespund unui metabolism egal cu 0,083 cal/g/oră în diapauză și 1,165 cal/g/oră pentru outle în incubație avansată. La alte insecte, cum sînt Crioceras asparagi, Leptinotarsa decemili- neata, Popilia japonica dintre coleoptere, metabolismul oui lor este cu mult mai intens, ajungînd în ultimele zile de incubație la o valoare de 7 ori mai mare decît la Bombyx mori, adică de 10,17 cal/g/oră, corespunzător unei degajări de 0,003 g CO2/oră (4). QR superior valorii de 0,7 obținută de noi la ouăle în diapauză, ca și la cele aflate la sfîrșitul incubației, arată că la Bombyx mori are loc o metabolizare a rezervelor de lipide și probabil și a protidelor și glucidelor și nu o metabolizare exclusivă a lipidelor cu conversiunea lor în glucide, așa cum reiese din valorile QR cuprinse între 0,4 și 0,7 date de D. E. F i n k (4) pentru coleopterele citate mai sus. în perioada larvară, valorile metabolismului energetic, raportate la gram greutate, obținute de noi, superioare în primele stadii și din ce în ce mai mici în ultimele zile de viață larvară, concordă în evoluția lor cu valorile date de J. M. Legay (10) pentru Bombyx mori, 3 cm:02 în sta- diul 1 și 0,3 cm3 O2 în stadiul V, calculat pe gram substanță vie, cît și cu cele obținute de K. S 1 a m a (14) la Athalia colibri, de V. J a n d a la Croesus septentrionalis (6) și Neodiprion sertifer (7). V. Janda constată că la Neodiprion sertifer metabolismul energetic al larvelor este direct proporțional cu cantitatea de hrană ingerată în fiecare stadiu larvar, lucru observat și de noi la Bombyx mori. Rezultatele noastre cu privire la evoluția QR în cursul vieții larvare, care prezintă o netă tendință de creștere, nu corespund celor publicate de H s u e h și T a n g (citați după (10)), care au obținut valori mai mari ale QR în primele stadii larvare, după care QR scade că tre sfîrșitul acestei perioade. Din datele lui L e g a y (10) privitoare la evoluția compoziției chimice a corpului larvelor de Bombyx mori, rezultă că în ultimele două stadii larvare (IV și V) are loc o sinteză intensă de substanțe protidice, însoțită de o scădere a rezervelor de glucide. Dacă se ține seama de faptul că în toată, perioada larvară alimentația este aceeași, consider; m că dina- mica compoziției chimice așa cum ne apare în datele lui L e g a y cores- punde în măsură mai mare unei măriri și nu unei micșori ri progresive a citului respirator. La alte specii de insecte, QR în perioada larvară este puțin variabil, fiind în medie 0,81 la Athalia colibri (14) și 0,8 la Croesus septentrionalis (6). în stadiul de crisalidă evoluția metabolismului se faee după o curbă în formă, de ,,U”, lucru remarcat și de alți cercet; tori la diferite holome- tabole, Musca domestica (11), Leucoma salicis (8), Tenebrio molitor (9) etc. V. B. W i g g 1 e s w o r t h (15) consideră, că această evoluție a meta- bolismului energetic poate fi pusă pe seama faptului c; în momentul rema- nierii sistemului traheal metabolismul devine anaerob, timp în care cri- salida acumulează o datorie temporară de oxigen. Unul din argumentele acestei ipoteze este acela al set derii QR din mijlocul perioadei de crisalid , fapt care ar indica o ardere incompletă a grăsimilor. Acest lucru a fost constatat și în cercetările noastre. La alte insecte însă evoluția metabolis- mului în perioada pupală nu are acest caracter. Astfel V. Janda (8) constată la Leucoma salicis un QR puțin variabil, în medie de 0,77, iar J. V. N o v o t n y (11) la Musca domestica un QR de 0,75, de asemenea puțin variabil. Valoarea ridicată a metabolismului energetic la adult obținută dc noi se explică prin permanenta activitate musculară a fluturelui, care imediat după ecloziune începe să se agite energic, executînd un fel de mișei ri cu caracter vibratorii! cu o frecvență mare. Din acest motiv valo- rile obținute în cercetările noastre pentru metabolismul energetic imagi- nai sînt mai mari decît în cazul adulților altor specii de insecte, de pildă Apis mellifica la care metabolismul are o valoare de 1,2 cal/g/oră. BIBLIOGRAFIE 1. Aron H. u. Gralka R., in Oppenheimer’s Handb. d. Biochem. d. Mensh. u.d. Tierre, 1926, ed. 2 și 6. 2. Chiriac A., Cercetări privind determinarea valorii nutritive a frunzei de dud in alimentația viermelui de mătase, Teză de disertație, București, 1963. 3. Faur^-Fremier E., La cimltique du developpement, Paris, 1925, 210. 4. Fink D.E., The Journal of general Physiology, 1925, 7, 4. 5. Hiratsuka E., Bull. Imp. Sericicult. Explt. Sta. Japan, 1920, 1. 6. Janda V., Vest. Cesk. Zool. Spol., 1961, 25, 2, 207. 7. — Vest. Cesk. Zool. Spol., 1961, 25, 4, 306. 8. - Vest. Cesk. Zool. Spol., 1960, 24, 3, 271. 9. Klimova H., Vest. Cesk. Zool. Spol., 1959, 23, 3, 254. 10. Legay J.M., Physiologie du ver ă soie, Inst. Nat. Reeh. Agr., Paris, 1960. 11. Novotny J.V., Vest. Cesk. Zool. Spol., 1955, 11), 3, 249. 12. P^ligot E., Ann. Chem, et Phys., Ser. 4, 1867, 354. 13. Roeder K.D., Insect Physiology, John Willey et Sons, New York, Chapman et Hali Ltd., Londra, 1953. 14. Seama K., Vest. Cesk. Zool. Spol., 1957, 21, 4, 289. 15. Wigglesworth V.B., Insect Physiology, Methuen et Co. Ltd., Londra, John Willey et Sons Inc., New York, 1950. Institutul de biologie „Traian Săvulescu”, Laboratorul de fiziologie animală. Primită în redacție la 30 ianuarie 1964. INFLUENȚA HORMONULUI ADRENOCORTICOTROP ASUPRA GLICEMIEI BROAȘTEI ȚESTOASE EMYS ORBICULARIS L? DE C. VLĂDESCU 591 (05) în această lucrare sînt prezentate rezultatele noastre privind influența hormo- nului adrenocorticotrop asupra glicemiei broaștei țestoase Emys orbicularis. Am lucrat pe 40 de exemplare adulte din această specie, atît în timpul iernii, cît și vara. ACTH a fost administrat în perfuzii lente de lungă durată. Glicemia s-a determinat prin metoda Hagedorn-Jensen. Administrarea ACTH la inter- vale mari de timp nu provoacă hiperglicemia — faptul se datorește, probabil, inactivării hormonului în sîngele acestor animale. Administrînd hormonul prin perfuzie continuă timp de cîteva zile (5), se obține un efect hiperglicemic foarte puternic, care nu este contrabalansat prin hipersecreția de insulină provocată prin administrarea de glucoză. Efectele hiperglicemice ale ACTH și ale glucozei se însumează. Influența adenohipofizei asupra glicemiei a fost demonstrată prin numeroase experiențe (5). Extractele integrale din această glandă pro- voacă hiperglicemie. Faptul a fost demonstrat pe diferite specii din toate clasele de vertebrate (4), (5). Mecanismul acestei acțiuni „diabetogene” încă nu este deplin elu- cidat. S-a crezut că influența hiperglicemiantă a adenohipofizei se exercită în mod indirect, prin intermediul corticosuprarenalei, stimulată fiind de hormonul adrenocorticotrop (ACTH), însă încercările făcute pe cîteva specii de crocodilieni (2), (3) și ofidieni (6) n-au confirmat această ipoteză. Cauza insuccesului ar putea fi datorită fie slabei eficiențe a glicocor- ticoizilor la aceste animale, fie unei eventuale inactivări a dozelor prea mult distanțate de ACTH. Încercînd să lămurim această problemă, am efectuat experiențele expuse în prezenta lucrare. în acest scop am administrat hormonul adreno- corticotrop prin perfuzii lente de lungă durată. * Lucrare publicată și în „Revue roumaine de biologie — Seric de zoologie”, 10, 2 (în limba engleză). ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 17 NR. 2 P. 181-185 BUCUREȘTI 1906 182 C. VLĂDESCU 2 3 INFLUENȚA ACTH ASUPRA GLICEMIEI LA ȚESTOASE 183 Tabelul nr. 1 MATERIAL ȘI METODĂ Am lucrat pe 40 dc exemplare adulte de Emys orbicularis în greutate de 0,5 — 1 kg. Iarna temperatura a variat între 18 și 20°C, iar vara între 22 și 26°C. Animalele au fost cap- turate din jurul orașului București. în cursul captivității au fost menținute în stare de inaniție. Sîngele s-a recoltat prin puncție cardiacă, cîte 0,2 —0,3 ml într-o priză, astfel îneît puteau fi luate de la același exemplar mai multe prize Ia diferite intervale dc timp. Recoltarea sîngelui s-a făcut pe NaF, iar glicemia s-a determinat după metoda Hagedorn-Jensen. S-a experimentat cu ACHT „Biofarm”, administrat prin perfuzie foarte lentă în muscu- latura membrelor posterioare. Durata obișnuită a unei perfuzii a fost de 5 zile, folosindu-se dozele de 10 și 50 Ul/kg, cu un debit orar de 0,4, respectiv 2,0 UI. Controlul glicemici s-a făcut în a treia și după a cincea zi de perfuzie, precum și după 3, 5, 8 zile de la întreruperea administrării de ACTH. Perfuziile s-au făcut cu ajutorul unui aparat Braun. Animalele martore au fost perfuzate cu ser fiziologic în aceleași condiții. Testarea hormonului adrenocorticotrop s-a făcut după metoda lui H. M. B r u c e și colaboratori (1). S-au folosit 4 loturi a cîte 8 șobolani imaturi (14 — 21 g). Primul lot a servit ca martor, primind numai gelatină ; al doilea ACTH în gelatină ; al treilea ACTH în ser Tyrode, iar al patrulea ACTH în ser de broască țestoasă. La animalele cu hiperglicemie pro- vocată (1 g/kg dc glucoză), probele de sînge s-au luat înainte de perfuzie, la sfîrșitul acesteia și apoi după 1, 3, 6, 12, 24 dc ore de la administrarea de glucoză. REZULTATE OBȚINUTE 1. Verificarea activității hormonului. Testarea activității ACTH s-a făcut pe șobolani imaturi. Rezultatele obținute sînt prezentate în graficul din figura 1. Din analiza acestor date rezultă că ACTH este activ în toate cele trei variante experimentale încercate, efectul maxim obținîndu-se atunci !OO jreiMee Hmusn/u/ 00 A loturile Fig- 1. — Involuția timusului la șobolanii imaturi sub acțiunea ACTH. Lotul I a primit gelatină ; lotul II ACTH în gelatină; lotul III ACTH în ser Tyrode ; lotul IV ACTH în ser de broască țestoasă. cînd a fost administrat împreună cu gela- tina — provo cînd involuția timusului pînă la 47% din greutatea sa normală. Activitatea ACTH s-a manifestat cu aproximativ aceeași intensitate și atunci cînd a fost dizolvat în soluție Tyrode. în schimb,-contactul lui cu serul de broască țestoasă 6 ore s-a soldat cu o notabilă scădere a activității, involuția timusului fiind de abia 22%. Aceste rezultate explică, prin urmare, măcar în parte ineficacitatea dozelor de ACTH administrate la intervale mari de timp, chiar dacă tratamentul a fost de lungă durată. 2. Influența perfuziilor lente cu ACTH asupra glicemiei normale. Rezultatele obținute sînt prezentate în tabelul nr. 1 și în graficul din figura 2. Acțiunea ACTH asupra glicemiei normale la Emvs orbicularis (valori medii) Ul/kg ACTH Nr. perfuzii (zile) Durata efectului (zile) 0 | 3 | 5 3 | 5 8 mg de glucoză/100 ml de sînge Ser fiziologic 39 45 40 38 28 28 10 36 84 118 91 55 50 50 29 113 183 155 122 37 Din analiza acestor rezultate reiese că perfuzia cu ser fiziologic n-a avut nici o influență asupra glicemiei normale, pe cîtă vreme perfuziile cu 10 Ul/kg ACTH au provocat o hiperglicemie considerabilă, concentrația Fig. 2. — Acțiunea ACTH asupra glicemiei normale la Emys orbicularis. glucozei dublîndu-se în ziua a 3-a și ajungînd de trei ori mai mare după 5 zile. Efectul produs a mai continuat și după încetarea perfuziei, reve- nindu-se la normal abia după o săptămînă. Cu doza de 50 Ul/kg ACTH, hiperglicemia obținută a fost de pro- porții și mai mari, 380% în ziua a 3-a și 630% în ziua a 5-a. 3. Influența perfuziilor lente de ACTH asupra hiper glicemiei provo- cate. Hiperglicemia a fost provocată prin administrarea unei doze de glucoză de 1 g/kg. Perfuzia de ACTH a durat 5 zile, utilizîndu-se 10 UI. 184 C. VLĂDESCU 4 Rezultatele obținute sînt expuse în tabelul nr. 2 și graficul din figura 3. Tabelat nr. 2 Ae|iunca ACTH asuprii hlperglkemlel provocate (valori medii) (10 W/kg) Nr. perfuzii Timpul de administrare (ore) N ! o 1 1 3 6 1 12 1 24 mg de glucoză/ 100 ml de sînge Ser fiziologic 52 58 96 131 109 92 69 2 47 48 58 76 72 74 72 5 44 152 246 340 409 359 300 Se constată că la martor hiperglicemia atinge punctul culminant după 3 ore de la administrarea glucozei, se menține la un nivel crescut după 6 și chiar 12 ore, dar revine la normal după 24 de ore. .5 INFLUENȚA ACTH ASUPRA GLICEMIEI LA ȚESTOASE 185 După 5 zile de perfuzie cu ACTH se constată o hiperglicemie foarte ridicată chiar și în momentul administrării glucozei, care ulterior crește tot mai mult și se menține ridicată chiar și după 24 de ore (fig. 3). în aceste condiții are loc, prin urmare, o însumare a efectelor hiper- glicemice. DISCUȚIA REZULTATELOR După cum s-a putut vedea din rezultatele expuse și analizate în prezenta lucrare, în condițiile noastre experimentale hormonul adrenocor- ticotrop a provocat o hiperglicemie considerabilă . Lipsa de efect constatată de diferiți autori (2), (3), (6), (5) și de noi înșine în cazul cînd hormonul n-a fost administrat în mod continuu, ci la intervale relativ mari de timp (24 de ore), poate fi atribuită unei grabnice inactivări sub acțiunea pepti- dazelor din serul sanguin al acestor animale. în sprijinul acestei interpretări pot fi considerate și rezultatele lui A. Schwartz și colaboratori (8) pe iepuri, care nu au obținut efecte hiperglicemiante cînd ACTH a fost administrat la intervale de 24 de ore, ci numai la intervale mai scurte (12 ore). Fig. 3. — Mersul hiperglicemiei provocate la animalele perfuzate 2 și 5 zile cu 10 Ul/kg ACTH și la animalele martor. CONCLUZII 1. La broaștele țestoase Emys orbicularis, hormonul adrenocorti- •cotrop administrat discontinuu și la intervale mari de timp (24 de ore) nu provoacă hiperglicemia. Faptul se datorește probabil inactivării hormo- nului în sîngele acestor animale. 2. în urma unei perfuzii continue, de cîteva zile, se obține un efect hiperglicemie notabil, care nu poate fi contrabalansat prin hipersecreția de insulina provocată prin administrarea de glucoză. în acest caz efectele se însumează. BIBLIOGRAFIE 1. Bruce H.M., Parkes A.S. a. Perry W.L.N., Lancet, 1952, 262, 6 712, 790-793. 2. Coulson R.A. a. Hernandez Th., Endocrinology, 1953, 53, 3, 311 — 320. 3. — XVth Inter., Cong. Zool., Sect. VI, Paper 12. 4. Hernandez Th. a. Coulson R.A., Proc. Soc. Exp. Biol. a. Med., 1952, 79, 145 — 159. 5. Houssay B.A. et Biasotti A., C.R. Soc. Biol., 1933, 113, 469. 6. Houssay B.A. et Penhos C.I., Acta End., 1960, 35, 650. 7. Stevenson O.R., Coulson R.A. a. Hernandez Th., Amer. J. Physiol., 1957, 91, 1, 95 — 102. 8. Schwartz A., Madar I. și Kis Z., St. și cerc. med. (Cluj), 1957, 8, 3 — 4, 291—304. 9. Vlădescu C., Revue roumaine de biologie, Serie de zoologie, 1964, 9, 6, 413—420. Institutul de biologie „Traian Săvulescu”, Laboratorul de fiziologie animală. Primită in redacție la 4 februarie 1965. La animalele tratate cu ACTH timp de 2 zile, efectul hiperglicemio este relativ slab, dar semnificativ. VARIAȚIA HRANEI LA ASIO OTUS OTUS (L.) DIN PĂDUREA COMOROVA (REG. DOBROGEA), STABILITĂ CU AJUTORUL INGLUVIILOR DE PROFIRA BARBU și ALEXANDRA POPESCU 591 (05) Analizlnd resturile scheletice provenite din ingluviile de Asio olus otus L. din pădurea Comorova (reg. Dobrogea), din iarna anilor 1962 — 1963 și 1963 — 1964, autorii au stabilit că hrana dc bază a fost constituită in acest timp din mamifere mici, in proporție de 84,6% în timp ce păsările au reprezentat numai 15,4%. Menționăm că, deși în anii cînd s-au efectuat observațiile, mamiferele mici erau în declin, iar densitatea acestora în hrana ciufilor a fost scăzută, lotuși numărul păsărilor consumate nu a crescut procentual (dacă se iau în considerație datele relatate de autorii citați în lucrare privind anii 1958 — 1959, cînd au existat condiții bune dc hrănire pentru aceste păsări). Asio otus este una dintre cele mai răspîndite păsări răpitoare de noapte din țara noastră. Deși aduce foloase simțitoare agriculturii și silviculturii, totuși în literatura de specialitate există puține date referi- toare la biologia ei. Remarcăm cu toate acestea contribuția substanțială a lui D. L i n ț i a în această privință. Dintre ornitologii actuali, T. Că t u- neanu și Ă. Papadopol s-au preocupat în oarecare măsură și de această problemă. într-o notă din 1961, B. S c h n a p p și S. H e 1 1- w i n g (4) prezintă date asupra dinamicii populațiilor de mamifere mici de la Valul-lui-Traian (Dobrogea), obținute pb baza determinării pieselor scheletice conținute în ingluviile de Asio otus. Tot în această notă sînt menționate speciile de mamifere mici și proporția în care acestea intră în hrana ciufilor, precum și foloasele aduse de aceste păsări agriculturii și silviculturii. Luînd în considerație faptul că Asio otus este o pasăre atît de folosi- toare și că piesele scheletice conținute în ingluvii pot oferi date prețioase referitoare la densitatea și oscilațiile numerice ale populațiilor diferitelor ST. Șl CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 17 NIL 2 P. 187-105 BUCUREȘTI 1065 188 PROFIRA BARBU și ALEXANDRA POPESCU 2- 3 VARIAȚIA HRANEI LA ASIO OTUS OTUS (L.) 189 specii dintr-o regiune dată, ne-am propus să studiem variația hranei din iernile 1962—1963 și 1963—1964 la indivizii coloniei de Asio otus din pădurea Comorova (reg. Dobrogea), cu ajutorul ingluviilor. Menționăm că pînă în prezent fauna de mamifere mici din această parte a Dobrogii n-a constituit obiectul vreunei preocupări. Pădurea Comorova, care se întinde pe o suprafață de 820 ha, este situată pe malul Mării Negre, în stepa dobrogeană la altitudinea de 0 —3 m, fiind unica în partea de sud-est a regiunii. Precipitațiile atmosferice sînt scăzute, în medie 358 mm anual, fapt care o încadrează în regim hidro- logic de stepă. Cea mai scăzută umiditate este primăvara, cînd totalul precipitațiilor însumează 79 mm. Referitor la temperatură, media anuală este de 11°C, minima anuală de —25°C, iar maxima de 36°C. Datorită vecinătății mării, briza acesteia are efect pozitiv asupra microclimatului, prin faptul că solul nu îngheață profund, iar zăpada se topește ușor. Pădurea oferă adăpost multor specii de mamifere mici și păsări, a căror existență prezintă interes deosebit în economia naturală a acestui biotop. Numărul variat de păsări și de mici mamifere din această pădure și împrejurimi atrage multe răpitoare cu pene. Se întîlnesc aici, uliul găinilor — Accipiter gentilis gentilis (L.), vinderelul roșu — Falco tinnun- culus tinnunculus L., gaia brună — Milvus migrans migrans (Bodd.), șoricarul comun—Buteo buteo buteo (L.), codalbul—Haliaetus albicilla (L.). In timpul iernii vin în număr mare ulii păsărari—Accipiter nisus nisus (L.) și șoricarii încălțați — Buteo lagopus lagopus (Briinn.). Dintre răpitoarele de noapte se află aici bufnița—Bubo bubo bubo (L.) și ciuful de pădure — Asio otus otus (L.). Acesta din urmă formează o colonie mică de aproximativ 10—14 indivizi. MATERIALUL DE LUCRU Materialul a fost alcătuit clin 442 de ingluvii provenite de la o colonie dc 10 — 14 indivizi de Asio otus. Ingluviile au fost colectate în mai multe etape : 20'1 ingluvii au fost strînse la data de 3. III. 1963, acestea provenind din iarna 1962 — 1963, iar restul de 240 au fost colec- tate în două reprize, lă 15. II și la 10. III. 1964, conținînd resturi de hrană din iarna 1963 — 1964. Colectarea materialului în etape succesive ne-a dat posibilitatea să urmărim comparativ variația hranei în cele două ierni. Aceste variații au pus în evidență oscilațiile numerice ale micilor mamifere, în special ale rozătoarelor, în decursul anilor sus-menționați. REZULTATELE CERCETĂRILOR EFECTUATE Prelucrînd cele 442 de ingluvii, am constatat că numai patru dintre ele erau goale (constituite din păr și pene) și aparțineau stocului din iarna 1962—1963. Deci, din cele 438 de ingluvii pline, am separat piese scheletice aparținînd la 566 de indivizi de mamifere și păsări. Mamife- rele, în număr de 479 de exemplare, ocupă primul loc în hrana ciufilor, constituind 84,6% din totalul animalelor consumate, în timp ce păsările dețin numai 15,4% (tabelul nr. 1). Tabelul nr. 1 Componenta hranei la Asio otus (L.) în iarna anilor 1962—1963 șl 1963 — 1964 Anul Nr. ingluviilor Nr. animalelor identificate Păsări Mamifere nr. O/ /o nr. 0/ /o 1962-1963 202 200 38 19,0 162 81 1963-1964 240 366 49 13,4 317 86,6 Total 442 566 87 15,4’ 479 84,6 Dintre mamifere, rozătoarele sînt cele mai numeroase în ingluvii, reprezentînd 79,7% din totalul animalelor identificate și 94,2% față de restul mamiferelor, procent foarte ridicat comparativ cu insectivorele, care se găsesc în proporție de 5,8% (tabelul nr. 2). Tabelul nr. 2 Proporția insectlvorelor și rozătoarelor din Ingluviile de Asio otus (L.) din iarna anilor 196.2—1963 șl 1963—1964 Mamifere Anul Total 1962-1963 1963-1964 nr. 1 % nr. 0/ /o nr % Insectivore 20 12,4 8 2,6 28 5,8 Rozătoare 142 87,6 309 97,4 451 94,2 Total 162 33,8 317 66,2 479 100 în cele ce urmează, vom prezenta comparativ datele obținute în urma determinării animalelor, din ingluviile colectate din cele două ierni. Cum s-a arătat mai sus, din cele 202 ingluvii colectate în martie 1963, numai patru au fost goale. Din 198 de ingluvii pline, am determinat 200 de animale. Raportat la numărul ingluviilor revine aproximativ un animal de fiecare ingluvie (101 %), număr extrem de redus în comparație cu datele relatate pentru anii 1958—1959 de B. 8 c h n a p p și S. H e 1 1- w i n g, cu ocazia prelucrării materialului din ingluviile de Asio otus de la Valul-lui-Traian (Dobrogea), cînd au fost identificate între 3 și 5 ani- male de fiecare ingluvie. Hrana destul de săracă în animale a ciufilor, din iarna 1962—1963, se explică în primul rînd prin reducerea numărului de rozătoare în regiune. La sci derea densității acestora a contribuit în mare măsură și agrotehnica avansată, bazată pe prelucrarea mecanică și chimică a solului. Au fost 190 PROFIRA BARBU șl ALEXANDRA POPESCU 4 VARIAȚIA HRANEI LA ASIO OTUS OTUS (L.) 191 desființate haturile dintre ogoare și au fost distruse galerii nenumărate care altădată perforau solul și adăposteau mii de rozătoare. Evident că la această acțiune a omului s-au adăugat condițiile hidrometeorologice nefavorabile pentru mamiferele mici, poate și unele epizootii, care acțio- nînd simultan au grăbit declinul mamiferelor mici. Din cele 200 de animale determinate de noi, 162 sînt mamifere (81%) și 38 păsări (19%). Rozătoarele reprezintă 87,6% din totalul mamiferelor din acea iarnă, în timp ce insectivorele numai 12,4%. în tabelul nr. 3 este prezentată variația hranei la Asio otus în iarna 1962—1963. După cum am prevăzut, dintre rozătoare, muridele au ocupat locul întîi în hrana ciufilor. Tabelul nr. 3 Variația hranei la Asio otus (L.) îu iarna 1962-1903 Păsări Mamifere familia % genul-specia nr. familia % specia nr. % Fringillidae 84,0 Coccothraustes coccothraustes Pyrrhula pyrrhula Fringilla coelebs Passer sp. Carduelis carduelis Emberiza ci- trinella Fringillidae nedeterminate 2 8 4 3 2 4 9 Muridae 74,6 Apodemus sylvaticus 69 42,6 Mus muscu- lus 51 31,5 Rattus norvegicus 1 0,5 Microtidae 12,3 Microtus arvalis 20 12,3 Cricetidae 0,5 Mesocricetus netvloni 1 0,5 0,5 6,0 6,1 Paridae 5,4 Parus sp. 2 Soricidae 12,6 Sorex araneus Crocidura leucodon Crocidura suaveolens 1 9 10 Picidae 10,6 Dryobates 4 Total 19,0 38 162 81,0 Specia dominantă a fost șoarecele de pădure — Apodemus sylva- ticus, cu 34% din totalul animalelor identificate și cu 42,6 % între mamifere. Locul al doilea în hrană îl deține șoarecele de mișună — Mus musculus spicilegus, cu 25,50% din totalul animalelor și cu 31,5% între mamifere. Urmează apoi Microtus arvalis levis cu 13,4% între rozătoare și cu 12,3% între mamifere. Rattus norvegicus și Mesocricetus newtoni au fost consumați în proporția cea mai redusă (0,5%). Insectivorele sînt reprezentate în același procent ca Microtus arvalis, prin speciile Crocidura suaveolens, Cr. leucodon și de asemenea printr-un exemplar de Sorex araneus. Acesta din urmă a fost identificat după un maxilar inferior. Găsirea acestei piese scheletice într-o ingluvie colectată o dată cu altele la Comorova nu poate constitui un indiciu sigur că Sorex araneus s-ar număra printre speciile de insectivore ale Dobrogii. S-ar putea ca ciufii să-l fi prins într-o regiune de peste Dunăre și după un timp să fi eliminat resturile în pădurea sus- menționată. De aceea, în viitorii ani, se impune să se intensifice studiul, mamiferelor mici considerînd că Dobrogea mai poate oferi unele surprize în acest domeniu. Referitor la păsări, acestea dețin 19% din totalul animalelor consu- mate în iarna 1962—1963. Fringilidele sînt reprezentate în proporție de 84%. Printre speciile determinate de noi, menționăm Coccothraustes coccothraustes, Pyrrhula pyrrhula, Carduelis carduelis, Emberiza citrinella. Au mai fost identificate patru ciocănitori din genul Dryobates. Determinarea resturilor scheletice de păsări s-a făcut după materialul comparativ de care dispune laboratorul. Au fost dificil de identificat fringilidele, unde deosebirile osteologice, mai ales între specii apropiate, sînt greu de observat. De aceea, unde nu s-a putut determina cu toată precizia specia, am trecut-o la forme nedeterminate. Variația hranei ciufilor din iarna 1963—1964 a fost urmărită de noi în două etape. Ingluviile din prima etapă provin din lunile decembrie, ianuarie și din prima jumătate a lunii februarie, iar cele din etapa a doua, din perioada 15.11—10.III. Din cele 240 de ingluvii pline, colectate în cele două reprize, am identificat 366 de mamifere și păsări, deci densitatea animalelor în hrana ciufilor a crescut cu aproximativ 51 % față de iarna precedentă (tabelul nr. 1). Se constată apoi că proporția de păsări consumate scade de la 19% cît era în iarna precedentă la 13,4%, în timp ce numărul mamiferelor care constituie hrana de bază a ciufilor crește de la 81 la 86,6%. Prin urmare, în cursul anului 1963 a avut loc o ușoară redresare a faunei de rozătoare din pădurea Comorova și împrejurimi. însă în timp ce proporția de rozătoare a crescut de la 87,6 (1962—1963) la 97,4% (1963—1964), cea a insectivorelor a scăzut de la 12,4 la 2,6% (tabelul nr. 2). Referindu-ne la hrana ciufilor din prima etapă a iernii 1963—1964, putem spune că speciile Apodemus sylvaticus și Mus musculus au fost consumate cel mai mult, constituind fiecare peste 36% din totalul mami- ferelor (tabelul nr. 4). Această proporție ridicată confirmă pe de o parte că aceste două specii sînt cele mai rezistente la condițiile nefavorabile de mediu, iar pe de altă, parte marea mobilitate a muridelor, care le expune mai mult răpitorilor. Microtus arvalis deține 18,6%. Analiza atentă a pieselor scheletice a dus la identificarea speciei Micromys minutus în număr de 7 indivizi. Pe ultimele locuri se situează tot Mesocricetus newtoni și Rattus norvegicus. în ceea ce privește insec- tivorele, proporția lor în hrană marchează numai 2,4%. în această etapă a cercetărilor, păsările au fost reprezentate tot prin cele trei familii din iarna precedentă, dar în procent foarte scăzut, de 9,3%. « - e. 1001) ao2 •PROFIRA BARBU și ALEXANDRA POPESCU 6 7 VARIAȚIA HRANEI LA ASIO OTUS OTUS (L.) 193 Tabelul nr. 4 Variația hranei Ia Asio otus (E), în Iarna 1963 — 1964 (1. XII.-15. II) Păsări Mamifere familia 0/ zo | genul-specia | nr. familia | genul-specia i nr. 0/ /o Fringillidae 88,2 Pyrrhula pyrrhula 1 14 Muridae. 77,7 Apodemus sylvaticus 61 36,8 Fringillidae nedetermi- nate Mus musculus 60 36,1 l Picidae 5,9 Dryobates 1 Micromys minutus 7 4,2 ! Rattus nor- vegicus 1 0,6 Familie ne- determinată 5,9 1 Microtidae 18,6 Microtus arvalis 31 18,6 Cricetidae 1,3 Mesocricetus newtoni 2 1,3 Soricidae 2,4 Crocidura leucodon Cr. suaveo- lens 1 3 0,6 ’ 1,8 ! Total 9,3 17 166 90,7 Tabelul nr. 5 Variația hranei la Asio otus otus (L.) de la 15.II la 10.III. 1964 Păsări Mamifere familia 0/ /o genul-specia nr. familia % | genul-specia nr. % Sturnidae 6,3 Slurnus vulgaris 2 Muridae 83,0 Apodemus sylvaticus 53 35,1 Fringillidae 78,1 Pyrrhula pyrrhula 2 Apodemus agrarius 2 1,3 Carduelis carduelis 1 Mus musculus 65 43,3 Passer sp. 4 Micromys minutus 5 3,3 Fringillidae nedetermi- nate 18 Microtidae 11,1 Microtus arvalis 17 11,1 Paridae 6,3 Parus sp. 2 Cricetidae 3,3 Mesocricetus newtoni 5 3,3 Turdidae 3,0 Turdus 1 Soricidae 2,6 Crocidura leucodon 2 1;3 Picidae 6,3 Dryobates 2 Cr. suaveo- lens 2 1,3 Total 17,4 32 151 82,6 în ultima parte a iernii (15.11—10.III) specia dominantă în hrană a fost Mus musculus, cu 43,3% din totalul mamiferelor consumate (tabelul nr. 5). Apodemus sylvaticus deține 35,1%. Se remarcă în această etapă o scădere a densității lui Microtus arvalis la 11,1 față de 18,6%, cît marcase în celelalte luniale iernii. Micromys minutus este reprezentat tot în proporție redusă. în schimb, crește ușor procentul lui Mesocricetus newtoni, la 3,3, fapt explicat prin ieșirea speciei din hibernație, o dată cu creșterea tempe- raturii mediului ambiant. Acest procent (3,3), deși mai ridicat decît cel dm~iarna anului 1962—1963, este totuși foarte mic în comparație cu acela citat de B. S c h n a p p și S. H e 11 w i n g pentru Valul-lui- Traian (Dobrogea) în iernile din 1957—1958 și 1958—1959. Din lucrarea autorilor mai sus citați, reiese că densitatea lui Mesocricetus newtoni era ridicată chiar în prima iarnă a cercetărilor întreprinse de aceștia, cînd fauna de rozătoare era în declin (au fost găsite resturi aparținînd la 37 de indivizi, respectiv, 7,5%). în iarna 1958—1959, deși procentul speciei între mamiferele consumate este mai mic (6,2), totuși densitatea ei crește în regiune, deoarece la 526 de ingluvii, autorii au identificat resturile a 167 de indivizi. Noi presupunem că și în împrejurimile pădurii Comorova densi- tatea acestei specii trebuie să fi fost mai ridicată în anii care au precedat observațiilor noastre, dar treptat aceasta s-a redus din cauza comple- xului de factori menționați mai înainte. în ingluviile din această perioadă au mai fost identificate și două cranii de Apodemus agrarius (tabelul nr. 6). Soricidele se mențin aproxi- mativ în același procent (2,6). în această etapă a cercetărilor, crește numărul păsărilor în hrana ciufilor în proporție de 17,4%. Alături de fringilide — care dețin procentul cel mai ridicat între păsări (78,1) — noi am determinat și reprezentanți din familiile Paridae, Turdidae, Picidae, precum și doi indivizi de Sturnus vulgaris (fam. Sturnidae), ale căror cranii și penaj erau foarte bine păstrate, dovadă că au căzut pradă ciufilor la scurt timp după venirea lor în regiune. 194 PROFIRA BARBU și ALEXANDRA POPESCU 8 9 VARIAȚIA HRANEI LA ASIO OTUS OTUS (L.) 195 Tabelul nr. 6 Speciile ie mamifere identificate In nrma prelucrării Ingluviilor de Asio otus (L.) In iarna anilor 1962—1961 șl 1963—1964 Nr. crt. Specia Anul Total 1962-1963 1963-1964 1962-1964 nr. indiv. % nr. indiv. % nr. indiv. % 1 Apodemus sylvaticus 69 43 115 36 184 38,4 2 Apodemus agrarius — — 2 0,6 2 0,4 3 Mus musculus 51 32 125 39,5 176 37,0 4 Micromys minutus — — 12 4 12 2,5 5 Rattus norvegicus 1 0,5 1 0,3 2 0,4 6 Microtus arvalis 21 12 48 15 68 14,2 7 Mesocricetus newtoni 1 0,5 7 2,3 8 1,6 8 Sorex araneus I 0,5 — — 1 0,2 9 Crocidura leucodon 9 5,5 3 1 12 2,4 10 Cr. suaveolens 10 6 4 1,3 14 2,9 Total 162 34 317 66 479 100 CONCLUZII în urma determinării pieselor scheletice de păsări și mamifere conți- nute în ingluviile de Asio otus care provin din iarna anilor 1962—1963 și 1963—1964 (pădurea Comorova, reg. Dobrogea), s-au constatat urmă- toarele : 1. Hrana de bază a acestei specii a fost constituită în acest timp din mamifere mici în proporție de 84,6%, în timp ce păsările au reprezentat abia 15,4%. între micile mamifere consumate, 94,2 % au fost rozătoare dăunătoare, insectivorele constituind doar 5,8%. 2. Comparînd proporția dintre mamiferele și păsările consumate în cele două ierni, se constată că în prima iarnă, numărul de mamifere care au intrat în hrana ciufilor a fost în proporție de 81%. în cea de-a doua iarnă procentul mamiferelor consumate s-a ridicat la 87, arătînd o creștere a densității rozătoarelor. Corelativ cu aceasta scade consumul de păsări de la 19 (în prima iarnă) la 13,4% (în a doua iarnă). Consi- derăm că variația numerică a păsărilor în componența hranei ciufilor decurge nu din fluctuațiile acestora, ci ale rozătoarelor. 3. Din cercetările noastre rezultă că în cele două ierni cît au durat observațiile, deși fauna de mici mamifere era săracă în această regiune, totuși procentul de păsări din hrana lui Asio otus n-a atins nici proporția de 20 % citată aproximativ ca maximă pînă în prezent în literatura noastră de specialitate. 4. Frecvența scăzută a animaleloi’ din hrana lui Asio otus în această perioadă este oglindită de tabelele prezentate în lucrare, din care reiese că din 438 de ingluvii pline s-au determinat numai 566 de animale, reve- nind aproximativ 1—2 animale de fiecare ingluvie. 5. Specia dominantă în hrana lui Asio otus a fost Apodemus sylva- ticus (38,4%), urmată imediat de Mus musculus (37%). Pe locul al treilea s-a situat Microtus arvalis cu 14,2%, apoi Crocidura suaveolens, Cr. leuco- don și Micromys minutus. Mesocricetus newtoni deține numai 1,6%. Densi- tatea cea mai mică în hrană au avut-o Apodemus agrarius, Rattus norve- gicus și Sorex araneus. Găsirea unui maxilar inferior de Sorex araneus într-o ingluvie de Asio otus de la Comorova nu constituie un indiciu sigur că acest insectivor ar face parte din fauna dobrogeană. Totuși nu este exclusă posibilitatea ca specia să existe în Dobrogea. De aceea se impune să se intensifice studiul mamiferelor mici din această regiune. 6. A sio otus este o pasăre foarte folositoare chiar în condițiile agricul- turii intensive (cînd densitatea rozătoarelor se reduce), deoarece hrana de bază o constituie tot rozătoarele, în timp ce procentul de păsări este redus. BIBLIOGRAFIE 1. Gatuneanii I., Păsări folositoare in agricultură, Edit. de stat, București, 1952, 24. 2. Linția D., Păsările din R.P.R., Edit. Acad. R.P.R., București, 1955, 2. 3. Papadopol A., St. și cerc, biol., Seria biol, anim., 1961, 13, 2. 4. Schnapp B. și Hellwing S., Natura, Seria biologie, 1961, 1. Facultatea de biologie, Laboratorul de zoologia vertebratelor. Primită in redacție la 24 octombrie 1964. CERCETĂRI BIOLOGICE LA BUHA VERZEI MAMESTRA BRASSICAE L. (LEPIDOPTERA - NOCTVIDAE) DE MARIA IONESCU 591 (05) în lucrare se prezintă o seric dc aspecte în legătură cu importanța economică și biologia insectei Mamestra brassicae L. în condițiile țării noastre, precum și rezultatele experiențelor dc combatere. Buh a verzei este cunoscută ca unul dintre principalii dăunători ai culturilor de varză, conopidă, ridichi, gulii etc., producînd anual mari pagube atît în R.P.R. (8), cît și în alte țări ca U.R.S.S., R.P. Chineză) Japonia, R.P. Bulgaria, Italia, Finlanda etc. Asupra speciei Mamestra brassicae L. au fost întreprinse o serie de cercetări (1), (2), (3), (4), (5), (6), (7), (9), (10). în țara noastră observațiile asupra acestei insecte au început din anul 1958, la Secția legumicolă Țigănești a Stațiunii experimentale legu- micole Țigănești (reg. București), la Stațiunea experimentală agricolă Măgurele (reg. Brașov) și la G.A.S. Bragadiru (reg. București), cu scopul de a se cunoaște unele aspecte biologice și ecologice în condițiile din R.P. Română, ca și măsurile de combatere. METODA DE LUCRU Cercetările biologice au fost efectuate prin observații direct în cîmp în culturi dc varză infestate de buha verzei, în cuști de creștere și în laborator la temperaturi variabile între 17,1 și 310C, precum și în termostat la 22 —23°C ; 29 —30°C. în combaterea pe cale chimică s-au executat experiențe la culturile de varză timpurie, semitimpurie și tîrzie. Insecticidele folosite au fost cele indigene pe bază de DDT, Lindan și DDT în amestec cu Lindan. Cantitatea de Insecticid aplicată a fost de 0,5 —1,5 g de produs la plantă (20 — 60 kg/ha). ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 17 NR. 2 P. 197-202 BUCUREȘTI 1905 198 MARIA IONESCU 3 CERCETĂRI biologice la buba verzei 199 REZULTATE OBȚINUTE Observații biologice. Primele apariții ale fluturilor din crisalidele hibernante au avut loe în primăvară, cînd temperaturile medii zilnice au fost de 11°C, ceea ce a corespuns pentru țara noastră cu începutul cîmp variabili !ab. Fig. 1. — Perioada preovipozitară. lunii mai, continuînd pînă în luna iunie. Primăverile lipsite de precipitații și cu temperaturi mai ridicate, favorizează apariția lor în masă. Precipitațiile de peste 17 mm în prima decadă a lunii mai și temperatura sub 11°C întîrzie apariția adulți- lor. Durata perioadei preo- vipozitare este arătată în figura 1. Copulația a avut loc după 1—6 zile de la apa- riția adulților și a coincis în mare măsură cu perioada preovipozitară, deoarece ponta a început imediat după copulație (de la 7—12 ore). în cîmp, depuneri de ouă în primăvară au fost observate chiar din prima decadă a lunii mai (reg. București) și a doua decadă a acestei luni (reg. Brașov). în urma observațiilor noastre făcute asupra pontei la 178 de perechi supuse la diferite tmperaturi (fig. 2), a rezultat că numărul de ouă depuse a fost în strînsă legătură cu temperatura. Numărul cel mai mare de ouă a fost depus la temperaturile de 19—26°C. Durata perioadei de depunere a ouălor este și ea influențată în mare măsură de temperatură (fig. 3). După perioada de pontă, atît femelele, cît și masculii mai trăiesc, încă. în tabelul nr. 1 se dau re- zultatele obținute cu privire la longevitatea adulților menținuți în condiții diferite de tempe- ratură, umiditate etc. Durata incubației este arătată în figura 4. La tempe- ratura ridicată de 29,5°C, s-au dezvoltat 50—60% din ouă și numai acelea care au fost de- puse de adulții menținuți de la apariția lor la o astfel de tempe- ratură. La temperaturile men- ționate, ecloziunea s-a făcut între 20 și 45 min. în cîmp, larvele din prima generație au apărut atunci cînd temperaturile Fig. 2. — Numărul de ouă depus de o femelă Ia< diferite temperaturi. medii zilnice au fost de 15—17°C; frecvent ele apar din prima decadă a lunii mai pînă în luna iulie. Din experimentările efectuate, a rezultat că durata fiecărui stadiu larvar depinde în mare măsură de temperatură. Astfel în cîmp, la temperaturile medii zilnice de 17—21,9°C, primul stadiu larvar a fost de 4—6 zile, al doilea de 5—6 zile, al treilea de 5—7 zile,. Tabelul nr. 1 Influența temperaturii asupra longevității adulților de Mamestra brassicae L. Temperaturi medii (°C) Nr. zile cîmp termostat laborator, temp. variabilă maximă minimă medie femele masculi femele masculi femele masculi 19,5 22 19 15 12 17,4 15,6 — 22-23 — 18 15 4 4 11 9,5. — — 25,5 13 13 10 8 12 11 — — 27,6 14 12 8 8 11 10 — 29-30 — 4 5 3 3 3,4 3,4 al patrulea de 5—9 zile, al cincilea de 5—8 zile, iar ultimul de 5 —7 zile., în laborator, la temperaturi care au oscilat între 21,2 și 26,9°C, primul stadiu larvar a durat 2—6 zile, al doilea 3—5 zile, al treilea! —7 zile, al patrulea 3—7 zile, al cincilea 3 — 6 zile, iar al șaselea 4—8 zile. La termo- stat(23 —24°C), cu mici variații ale me- diilor de temperatură, de 23,4—23,8°C primul stadiu larvar a fost de 3 —4 zile, al doilea a durat 2—4 zile, al treilea 2—5 zile, al patrulea 3—8 zile, al cincilea 3 — 7 zile, iar ultimul stadiu a fost de 4—9 zile. La tempera- turi ridicate de 29—30°C (termostat), Fig. 4. — Dezvoltarea embrionară a oului. durata stadiilor larvare s-a redus la 200 MARIA IONESCU 4 5 CERCETĂRI BIOLOGICE 'LA BUHA VERZEI 201 2—3 zile în primul stadiu, al doilea stadiu a fost de 2—5 zile, al treilea de 2—4 zile, al patrulea de 3—5 zile, al cincilea de 3—6 zile, iar ultimul de 3—5 zile. Influența temperaturii asupra întregii dezvoltări larvare este arătată în figura 5. Datele obținute în experimentările noastre au dovedit că tempera- turile optime pentru dezvoltarea larvelor sînt de 17 —27°C. La asemenea cimp termostat variabilă tab. termostat la diferite Fig. 5. — Durata perioadei larvare temperaturi. temperaturi s-a înregistrat o morta- litate redusă de 3—9%, aceasta atingînd 50—60% la temperaturi de 29—30°C, deși acestea grăbesc perioada de dezvoltare. în cîmp, crisalidele provenite din larvele primei generații au fost observate do la începutul lunii iunie. Rezultatele obținute în expe- riențele noastre (efectuate la tem- peraturi variabile și constante) cu privire la stadiul de crisalidă sînt prezentate în figura 6. Crisalidele de Mamestra brassicae L. prezintă și unele particularități biologice și fiziologice care depind în mare măsură de temperatură. Astfel, la 29—30°C, 75—80% din crisalide au intrat în diapauză, iar la 23—24°O, doar 12—15%, și numai la primele trei generații succesive, pe cînd în următoarele generații (4—10), de asemenea succesive, proporția crisalidelor intrate în diapauză s-a ridicat pînă la 50—60%. Dintre aceste crisalide, la o parte (care au fost luate de la 23—24°C și supuse la temperaturi scăzute de 14—16°C, după un interval de 28—36 dejzile) au apărut adulți în proporție de 35%, care au avut o longevitate de 8—12 zile. Noii adulți au apărut în regiunile București și Dobrogea, de la sfîrșitul lunii iunie și înce- putul lunii iulie pînă în lunile septembrie-octombrie. în regiunea Brașov, apariția adulților a avut loc începînd din a doua decadă a lunii iulie pînă la mijlocul lunii octombrie. Maximumul de zbor al fluturilor s-a înregistrat^ frecvent pe la sfîrșitul lunii iulie. în condi- cimp termostat variabilălab termostat Fig. 6. — Dezvoltarea crisalidei. țiile țării noastre (reg. București, Dobrogea, Ploiești, Brașov, Oltenia, Su- ceava), Mamestra brassicae L. a prezentat două generații pe an (fig. 7). Prima generație se dezvoltă începînd din luna mai pînă în luna iunie, iar a doua din luna iulie pînă în anul viitor în luna mai. Stadiile de dezvoltare ale acestor două generații se succedă și se suprapun. în experiențele ouâ — larve Fig. 7. — Numărul șl durata generațiilor la Mamestra brassicae L. în R.P.R. 1960, am obținut trei generații la temperaturi variabile de 20,3—30°C, 7 generații în termostat la temperaturi de 22 — 25°C și numai o singură generație parțială la temperaturi ridicate de 29—30°C, în termostat (tabelul nr. 2). Tabelul nr. 2 Intluen(a temperaturii asupra numărului de generații la Mamestra brassicae L. Locul Temperatura (°C) Gene- rația Data și stadiile insectei Durata medie a unei generații zile m? nima ma- xima media Laborator 25 27,7 26,7 I 23.VI larve 11.VII adult 1958 temperaturi 25,5 30 27,6 if 13.VII ouă, 23.VIII f f 1958 41 variabile 20,3 28,5 22,8 III 25.VIII ff 28. IX crisal. 1958 — Termostat 22 23 20,6 III 27.VIII ouă, 16.X adult 1958 50 ff 23 24 23,2 IV 19.IX f > 3.XII f f 1958 45 ff 23 24 23,5 V 6.XII ff 31.1 ff 1959 56 ff 23 24 23,5 VI 3.II ff LIV fi 1959 57 ff 23 24 23,7 VII 3. IV ff 28.V ff 1959 55 f> 23,5 25 24,3 VIII 30.V ff 10.VII ff 1959 41 ff 23,5 25 24,5 IX 12.VII ff 25.VIII ff 1959 44 fi 23,5 25 24 X 28.VIII ff 21.X i f 1959 54 ff 23 24 23,6 XI 24.X f f 14.XII f f 1959 51 ff 23 24 23,5 XII 17.XII f 4.II f f 1960 49 ff 29 30 29,5 III 29.VIII ff 5.X ff 1958 37 în unii ani, la această specie s-a identificat ca parazit la larve Meteo- rus rubriceps Ratz. {Hym. — Braconidae)1. Procentul de parazitare a variat de la an la an între 4 și 6. 1 Specia a fost determinată de Mat ilda L ă c ă t u ș u, șef de lucrări la Facultatea de biologie, Rucurești. 202 MARIA IONESCU Experiențe de combatere. Dintre măsurile de combatere chimică experimentate, cele mai bune rezultate s-au obținut cu preparatele indi- gene Detox 5, Lindatox 1,5, Duplitox 3,5 + 1,5, în prăfuiți. Rezultate bune la varza timpurie și tîrzie s-au obținut prin efectuarea a două tratamente. în experiențele făcute, procentul plantelor atacate a fost de 5—13, iar producția de 32 050—46 873 kg/ha, față de variantele martor cu un atac de 72 și 83%, iar producția numai de 23 809 și 26 625 kg/ha. La varza semitimpurie, variantele cu trei tratamente au dat cele mai bune rezultate. Procentul plantelor atacate s-a redus la 2 —7 de la 71 și 87 iar producția s-a ridicat la 43 505—59 565 kg/ha de la 19 154 și 35 806 kg/ha. CONCLUZII 1. Adulții de Mamestra brassicae L. apar primăvara, cînd tempera- turile medii zilnice ajung la 11°C. Frecvent ei apar de la începutul lunii mai. Perioada preovipozitară este de 1—6 zile. Ponta începe de obicei în prima decadă a lunii mai și durează pînă în luna iulie. Temperatura optimă pentru depunerea ouălor a fost de 19—26°C, iar maxima nu depă- șește 30°C. 2. Durata de dezvoltare a oului la temperatura de 17—30°C în cîmp și laborator a variat între 2 și 7 zile. Temperatura ridicată de 29—30 30°C a redus această perioadă la 2—3 zile, fără a fi însă favorabilă dez- voltării. 3. în cîmp, larvele din generația hibernantă apar din prima decadă a lunii mai pînă în iulie. La temperaturile din cîmp și laborator (variabile și constante) de 17—30°C, perioada larvară a fost de 19—36 de zile. Condi- țiile optime de dezvoltare a larvelor au fost la temperaturi medii zilnice de 19—27°C. în cîmp, primele crisalide s-au constatat de la începutul lunii iunie, iar noii adulți au apărut la sfîrșitul acestei luni și începutul lunii iulie și s-au observat pînă la mijlocul lunii octombrie. 4. Mamestra brassicae L. are două generații pe an. în laborator, la temperaturi de 22—24°C, s-au obținut de către noi 7 generații anuale. 5. în combaterea insectei, cele mai bune rezultate au fost obținute prin mijloace chimice, cu preparatele pe bază de DDT și lindan. BIBLIOGRAFIE 1. Bongiovanni G., Boli. dell. Inst. di Entomol., 1959, 23. 87 — 92. 2. Bonnemaison L., Bull. Ent. de France, 1959, 64, 7-8, 142-151 ; 1960, 65, 3-4, 73-78; 1960, 65, 7 — 8, 196-205; 1961, 66. 3-4, 62-70. 3. 30JIM3E B., Tp. Hhct. 3ac. PacT., Tmțnnc, 1957, 12, 79 — 100. 4. Masaki S., J. Fac. Agr. Hokkaido, Univ. Sapporo, 1957, 197 — 200. 5. - J. Appl. Zool. Tokio, 1956, 21, 3, 97-107. 6. — Bull. Fac. Agric. Mie. Univ. Tsu, 1956, 29 — 46. 7. Melis A., Redia, Florența, 1936, 22, 1-31. 8. Manolache C. și colab., Situația dăunătorilor animali ai plantelor cultivate in anii 1957 — 1959, I.C.A.R., București. 9. HMKMTMHA ., BiojijI. IIJlaHT. IIpoT., JIoHHHrpan, 1940. 3, 83 — 84. 10. Nikolova V., Agric. Sci. I. Plani. Industr., Sofia, 1945, 1, 123 — 156. Institutul central de cercetări agricole. Primită in redacție la 9 noiembrie 1964. PROF, JAROSLAV KRIZENECKY (1896-1964)" în ziua de 21 decembrie 1964 a încetat din viață după o grea suferință profesorul Jaroslav KHîenecky, doctor în științe, directorul departamentului de genetică „Gregor Mendel” al Muzeului morav din Brno, personalitate științifică remarcabilă. Atras din fragedă tinerețe de științele biologice, publică la vîrsta de numai 14 ani prima sa comunicare din dome- niul entomologiei. Absolvind cu distincție Colegiul de agricultură, își dezvoltă apoi aptitu- dinile de cercetător sub conducerea profesorului RuMfika, la Institutul de biologie al Facultății de medicină din Praga. Obține titlul de doctor în științe și ajunge docent, apoi profesor de biologie la Universitatea din Brno. Aici a dovedit un deosebit talent organizatoric și pedagogic, formînd generații largi de biologi, agronomi și cercetători. După eliberarea Cehoslovaciei de sub ocupația nazistă, a depus eforturi titanice pentru reorganizarea Colegiului de agricultură și a Universității din Brno. Din 1962, ca o recunoaș- tere a meritelor sale, este chemat să conducă noul departament de genetică al Muzeului morav, ducînd o activitate multilaterală, îndrumător al cercetărilor în domeniul istoriei geneticii, ai geneticii populațiilor sau în cariogenetică. Profesor venerat, Jaroslav KHîenecky a fost un savant pasionat, în adevăratul sens al cuvîntului. A urmărit poblemc dc metabolism și nutriția animalelor domestice, de endo- crinologie, de vitaminologie, sau privind bazele genetice ale transmiterii caracterelor ereditare. Lucrările sale se caracterizcză prin abordarea unor probleme fundamentale teoretice și prac- tice și prin spiritul critic și concis în care le găsește rezolvarea. Variantele experimentale le alegea în mod ingenios, dovedind o înaltă cultură științifică, căulînd să surprindă mecanismele și conexiunile proceselor biologice. Am dori să subliniem aportul profesorului KfDenccky în cercetarea timusului, ade- vărat pionier al investigației moderne a acestei glande. în acest domeniu a lămurit unele mecanisme dc interacțiune dintre timus și tiroidă la păsări, a subliniat rolul bursei lui Fabri- cius ca un adevărat timus cloacal. Lucrările sale au devenit cunoscute pe plan internațional, fiind publicate în reviste de prestigiu ca „ZeitschriftfUrVergleichcnden Physiologie", „American Journal of Physiology", „Biologickă Listy” etc. Dc asemenea operele sale sînt des citate și apreciate în tratatul clasic al lui Grassă. însuflețit de nobila pasiune a cercetătorului, care o viață întreagă a fost un integru slujitor al științei, L Kfiîienecky nu a părăsit laboratorul pînă în ultima clipă a vieții deși era 204 NECROLOG sufcrina, în acest timp a pregătit manifestările legate de centenarul Mendel, din august 1965 la Brno și Praga. Pentru această ocazie a redactat două cărți : Fundamenta genetica ce urmează să apară In Editura Academiei de Științe din R. S. Cehoslovacă, și Gregar Mendel, sein Werk, Leben und Ursprung care va fi publicată de către Academia Leopoldină din Hallc. Moartea l-a surprins cînd lucra la o sinteză a operei sale științifice, care cuprinde peste 400 de lucrări. Memoria celui ce a fost prof. Jaroslav Kfiienecky, va fi păstrată de toți aceia care i-au cunoscut opera și personalitatea sa profund umană. RECENZII Academician EUGEN A. PORA Și VIRGIL TOMA ROGER HUSSON, Glossaire de biologie animale (Glosar de. biologie animală), Gauthiers-Villars, Paris, 1964, 1 voi., 280 p. Fără îndoială, biologia a înregistrat în ultimele două secole progrese considerabile, al căror ecou l-au resimțit științele medicale și agricole, care, la rîndul lor, și-au adus contri- buția la dezvoltarea biologiei. Acest avînt al biologiei teoretice și aplicate a necesitat folosirea unei bogate terminologii speciale, ce descurajează adesea pe majoritatea celor care doresc să se inițieze în marile pro- bleme ale biologiei. Necesitatea unei definiții clare și a unei explicații precise a nenumăraților termeni spe- ciali, precum și arătarea derivării lor și a ortografierii lor corecte era simțită de toată lumea. Autorul acestui glosar, profesor de biologie generală la Facultatea de științe din Dijon, a făcut o operă utilă nu numai studenților în biologic, medicină, agronomie și chiar specia- liștilor în aceste domenii, ci și tuturor oamenilor de cultură pe care îi interesează problemele biologice. Glosarul profesorului R. Husson cuprinde 1 569 de termeni. într-o scurtă introducere se arată scopul urmărit și cum s-a procedat la alegerea acestor termeni. La^urmă sînt date 39 de referințe bibliografice, fiind citat și un autor român. Pentru fiecare termen zoologic, și nu sînt neglijați nici cei botanici, se dă între paranteze rădăcina etimologică, și mai jos definiția. De exemplu : 1. Addueteur (adduet — : qui rapproche). Se dit d’un masele qui fait se rapprocher l’un de l’autre Ies deux pieces squelettiques ou Ies valves d’une coquille sur lesquelles il est insere. 2. Auxines (aux-croissance). Substances tres complexes produites par Ies plantes et qui ă dose convenable favorisent diverses fonctions, en particulier la croissance en longueur. în acest glosar autorul n-a inclus decît termenii biologiei, lăsînd pe cei care indică numai o pură descriere zoologică. Astfel că termeni ca : amibă, celenterat, hidrozoar, sifonofor etc. lipsesc complet. Grija de. condensare a textului și de ușurare merge pînă acolo încît, de exemplu, termenii gemr.ili ca euryapte în sensullui Racoviță sau euryplastique în sensul lui Thienemann, care s-au încetățenit de mult în literatură, au fost neglijați. La prefixul eury (p. 108) sînt dați împreună toți termenii cunoscuți : Eurybalhe, Euryhalin, Euryhygre, Eurytherme. Tot astfel, și la pre- fixul steno (p. 247) sînt neglijați termenii stenapte Racoviță și sUnoplaslique Thienemann, dîndu-se. împreună, într-un mod și mai condensat, cei de stâno — batho — haliri — hygre — therme. Lipsesc termenul eurychron în sensul Iui Lundblad (prin care se înțeleg organismele ce se găsesc în orice anotimp) și stănoehron (cele întîlnite într-un singur anotimp). Autorul a suprimat uneori și adjectivele. Astfel, la termenul de C.hroinosomo (p. 61) nu figurează adjectivele ehromosomique și ehromosomien. 206 RECENZII 2 3 RECKN2TI 207 Termenii englezești încetățeniți în limba franceză au fost dați așa cum se scriu în limba •engleză. De exemplu Free-Martln (p. 113), nume prin care americanii înțeleg sterilizarea geme- nului de sex femei de către cel mascul dintr-o pereche de gemeni biovulari, ceea ce duce la nașterea unei vițelușe sau a unei căprițe sterile, în timp ce gemenul mascul este fecund. Tot astfel este citat termenul stress (p. 249), cuvînt pe care autorii de limba engleză. ÎI utilizează de cîteva decenii și prin care înțeleg un ansamblu de reacții nespecifice ale unui organism la acțiunea unui agent vătămător numit „stressant”. Termenul de „stress" exprimă adaptarea organismului la condițiile noi și menținerea în acesta a echilibrului de bază. Volumul este prezentat în condiții tehnice remarcabile. Gu un cuvînt, trebuie să fim recunoscători profesorului Husson pentru această frumoasă realizare atît de folositoare biologilor, medicilor, agronomilor și tuturor celor care vor să se familiarizeze cu terminologia biologică. O adaptare românească a acestei frumoase lucrări, îmbogățită cu noi termeni, mai ales de hidrobiologie, ar fi foarte bine venită. C. Motaș KIM BONG HAN, On t/ie Kyungrak System (Despre sistemul Kyungrak), Pyongyang (Coreea de nord), 1964, 41 p., 38 fig., din care 24 color. Din practica medicală este știut că acopunctura constă dintr-o serie de înțepături făcute în anumite puncte ale corpului situate dc-a lungul unor linii longitudinale (numite meridiane). Fiecare din cele peste 250 de puncte își are numirea sa și determină anumite schimbări în bine sau în rău asupra unor organe interne. Autorul cărții dă un substrat anatomic meridianelor longitudinale și punctelor din lungul acestora, descriind niște „corpusculi Bonghan” care pot avea pînă la 3 mm lungime și 1 mm lărgime, situați în punctele „țen-țiu” — terapiei. în interiorul corpusculilor se găsește o cavitate care se prelungește în josul dermei și prin canalicule cu pereți speciali, situate în lungul meridianelor, se realizează o legătură între acești corpusculi Bonghan. Canaliculele. Bonghan se îndreaptă și spre interiorul corpului, punîndu-se în legătură cu corpusculii care se găsesc în jurul organelor sau chiar în interiorul acestora. Canaliculele au o structură cu totul diferită de a vaselor sanguine sau limfatice. De multe ori ele urmează chiar traiectul vaselor de sînge, cu care în general au putut fi confundate. Studiile cu microscopul electronic arată însă că este vorba de un alt sistem de legătură între piele și organele interne, care nu poate fi confundat cu sistemul circulator sanguin sau limfatic și nici cu legăturile nervoase metamerice. Corpusculii și canaliculii Bonghan constituie sistemul Kyungrak, pe care s-a bazat empiric medicina tradiționalistă coroană și chineză. El poate fi considerat ca ccl de-al 3-lea sistem de legături humorale ale organismului. Această parte a cărții este ilustrată cu o documentație iconografică color foarte fru- moasă și convingătoare. în partea a doua se dau rezultatele unor încercări experimentale asupra sistemului Kyungrak. Injcctînd P32 într-unul din corpusculii Bonghan, se pot urmări distribuția radio- activității în lungul meridianului respectiv și apariția ci în corpusculii situați mai sus sau mai jos, ca și în unele părți interne ale corpului. Cu ajutorul oscilografelor catodice s-au măsurat biocurenții ce se produc normal în corpusculii Bonghan sub acțiunea diferiților excitanți chimici (acetilcolină, pilocarpină) injectați. Modificările bioelectrice se produc și în corpusculii vecini, de jos sau de sus, dar după un timp de cîteva minute, ceea ce arată că excitația unui corpuscul se poate transmite unui alt corpuscul vecin sau din profunzimea organismului. S-au obținut modificări bioelectrice ale corpuscu- lilor tegumentari și în urma excitării unor corpusculi profunzi (intestinali). Viteza de transmitere a undei de excitație este de circa 3 mm/s, adică mult diferită și mai mică decît aceea a trans- miterii excitației prin nervii simpatici, parasimpatici sau somatici. Analizele biochimice ale sistemului Kyungrak arată că lichidul care circulă prin cana- liculcle Bonghan are un conținut foarte ridicat în acizi dezoxiribonucleici (ADN). Or, acizii nucleici joacă un rol important în proteosinteze. Toate datele pe care le aduce Kim Bong Han sînt izbitor de noi. Este cu totul de mirare că anatomiștii și histologii europeni, care de atîtea secole au lucrat pc piele și pe organele interne, nu au putut identifica pînă acum existența sistemului Kyungrak și a corpusculilor Bonghan, care sînt destul de mari. Și nu este surprinzător că acest sistem a fost descoperit de un savant corean, căci acolo medicina tradiționalistă se bazează pe ceva, care nu a prea fost accep- tat în Europa : acopunctura. Nu este nici un motiv să se pună la îndoială descoperirea siste- mului Kyungrak, ca un sistem nou care — alături de ccl circulator, limfatic și nervos — con- tribuie Ia coordonarea și reglarea funcțională a organismului întreg. Alături de fenomenele de excitație și inhibiție, sistemul Kyungrak contribuie efectiv la înțelegerea mai profundă a medi- cinii tradiționaliste orientale, privită în general cu destulă neîncredere. în tot cazul, în fața biologilor și medicilor se deschide un nou și larg teren de cercetări fiziologice privind reglajul și coordonarea funcțională, ca și relațiile cortico-tegumentare și corlico-viscerale prin sistemul Kyungrak. Academician Eugen A. Pora NAOYOSHI II, Mysidae (Crustacea) din „Fauna Japonica” Biogeographical Society of Japan, Nat. Science Museiun, Tokyo, 1964, 610 p., 154 fig. Prof. dr. Naoyoshi Ii, cunoscut cercetător al misidelor Pacificului de vest, a reunit în acest volum din seria „Fauna Japonica” t.ot ce-au scris el sau alți autori despre acest grup fau- nistic din apele japoneze, adăugind încă 5 genuri, 45 de specii și 5 varietăți noi, a căror descriere o dă pentru prima dată. în total autorul prezintă în lucrare 156 de specii, amplu descrise (1—3 p. fiecare) și bine ilustrate1; se dau caracteristicile tuturor unităților, de la familie Ia gen, și chei dicotomice pentru genurile și speciile aflate în apele japoneze sau învecinate. Se face istoricul fiecărei specii, se dau sinonimele, locurile exacte ale tuturoi capturilor. Autorul se folosește de materialul propriu, de cel adunat în universități și mai cu seamă de ccl capturat de stațiunile pescărești experimentale (Imperial Fisheries Experimental Sta- tion) indieîndu-se metoda capturării, timpul și adîncimea locului pentru fiecare. Datele plivind răspîndirea și „Notele ecologice” încheie descrierea fiecărei specii, indi- cîndu-se asociațiile, tipul ecologic la care aparține (neritic, oceanic) etc. 1 Fiecare figură conține reprezentarea a cel puțin 8—14 piese la fiecare specie, notate A, B, G etc. 7 — c. 1009 208 RECENZII 4 Capturile de miside considerate se întind în lungul coastelor Asiei pînă la Aleutine în nord și pînă la Marea Javei în sud. Misidele reprezintă o faună extrem de variată și bogată în apele japoneze ; ele servesc ca hrană de bază peștilor crescuți după metoda intensivă Tanaka ; parte din speciile noi des- crise din apele dulci provin chiar din capturile pescarilor ce adunau acești crustacei pentru nutriția peștilor din heleșteie sau pentru hrana directă a omului. Este o faună influențată atît de regimul boreal, cît și de cel tropical. Istoricul cercetătorilor, analizele critice, datele de zoogeografie, folosința misidelor etc. alcătuiesc părți foarte interesante ale acestei cărți. Este nu numai cel mai vast studiu regional asupra misidelor, dar și cel mai mare volum — al patrulea ca importanță mondială — scris pînă în prezent asupra acestui grup foarte important în economia apelor, volum apărut în con- diții tehnice excelente. Dr. M, Băcescu Revista Studii și cercetări de biologic — Scria zoologie — publică articole originale de nivel științific superior, din toate dome- niile biologiei animale : morfologie, fiziologic, genetică, ecologie și taxonomic. Sumarele revistei sînt completate cu alte rubrici ca : 1. Viața științifică, ce cuprinde unele manifestări științifice din domeniul biologiei ca simpozioane, lucrările unor consfătuiri, schimburi de experiență între cercetătorii români și străini etc. 2. Recenzii, care cuprind prezentări asupra celoi' mai recente lucrări de specialitate apărute în țară și peste hotare. NOTĂ CĂTRE AUTORI Autorii sînt rugați să înainteze articolele, notele și recenziile dactilografiate la două rînduri. Tabelele voi’ fi dactilografiate pe pagini separate, iar diagramele vor fi executate în tuș, pe hîrtie de calc. Tabelele și ilustrațiile vor fi numerotate cu cifre arabe. Figu- rile din planșe voi fi numerotate în continuarea celor din text. Se va evita repetarea acelorași date în text, tabele și grafice. Expli- cația figurilor va fi dactilografiată pe pagină separată. Citarea bi- bliografiei în text se va face în ordinea numerelor. Numele autorilor va fi precedat de inițială. Titlurile revistelor citate în bibliografie vor fi prescurtate conform uzanțelor internaționale. Autorii au dreptul la un număr de 50 de extrase, gratuit. Responsabilitatea asupra conținutului articolelor revine în exclusivitate autorilor. Corespondența privind manuscrisele, schimbul de publica- ții etc. se va trimite pe adresa comitetului de redacție, Splaiul Independenței nr. 296 București. —