COMITETUL DE REDACȚIE
Redactor responsabil;
Academician EUGEN PORA
Redactor responsabil adjunct:
GR. ELIESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R.
\
Membri:
M. A. IONESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R.;
V. GHEȚIE, membru corespondent al Academiei R.P.R.;
MIHAI BĂCESCU, membru corespondent al Academiei
R.P.R.;
R. CODREANU, membru corespondent al Academiei R.P.R.;
OLGA NECRASOV, membru corespondent al Academiei
R.P.R.;
VIRGIL GLIGOR, membru corespondent al Academiei
R.P.R.;
MARIA CALOIANU — secretar de redacție.
TOMUL 17	1965
------------------------
SUMAR
Nr. 1
Pag.
Prețul unui abonament este de 60 de lei.
în țară abonamentele se primesc la oficiile poștale, agen-
țiile poștale, factorii poștali și difuzorii de presă din întreprin-
deri și instituții.
Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la
CARTIMEX, București, Căsuța poștală 134 —135 sau la repre-
zentanții săi din străinătate.
Manuscrisele, cărțile și revistele pentru
schimb, precum și orice corespondență,
se vor trimite pe adresa Comitetului de
redacție al revistei „Studii și cercetări
de biologie — Seria zoologie”.
APARE DE 0 ORI PE AN
ADRESA REDACȚIEI:
SPLAIUL INDEPENDENTEI Nr. 296, BUCUREȘTI
M. A. IONESCU, Suprafamilia Cynipoidea (Himenoptera) in Repu-
blicii Populară Romînă................................ 3
VL. BRĂDESCU, Date noi pentru cunoașterea silfidelor (Diptera—
Syrphidae) din R. P. Romînă...........................  7
MARIA CALOIANU-IORDĂCHEL și ELENA H1RLEA, Dale
asupra eficienței metodelor de fixare a țesutului muscular
striat................................................ 11
C.	PRUNESCU, Contribuții la studiul anatomic și anatomo-micro-
scopic al sistemului genital femei la Lithobiomorpha ...	17
MATILDA LĂCĂTUȘU, Noi contribuții Ia studiul armăturii genitale
la masculii de braconide (Hymenoptera)................ 23
F.	D. MORDUHAI-BOLTOVSKOI și ȘT. NEGREA, Date noi
asupra polyphemidelor caspice din bazinele Dunării și Ni-
prului....................................................  29
E.	A. PORA și I. V. DIAGIUC, Influența modificărilor rapice asupra
consumului de oxigen și acetilării acidului p-aminobenzoic
in vitro................................................... 39
P. JITARIU, N. LAȘCU, N. TOPALĂ și M. LAZĂR, Acțiunea
cîmpurilor magnetice asupra imunității antitoxice, antitetanice
la cobai.............................................. 47
V.	TOMA, E.-A. PORA și I. MADAR, Influențe hormonale asupra
încorporării in vitro a glucozei în timusul șobolanilor albi 53
GH. BURLACU, M. CORCĂU, R. SCHUSTER și E. MERER,
Cercetări asupra acțiunii dinamice specifice a norvalinei, leu-
cinei, norleucinei, asparaginei, serinei, lizinei, triptofanului
și fenilalaninei la păsări................................. 57
A.	ABRAHAM, E. A. PORA și V. TOMA, Influenta hormonilor
sexuali asupra înglobării metioninei- S35 în proteinele din
timus ..................................................... 65
C.	VLĂDESCU, Glicemia Ia Vipera berus ..................... 71
V.	TOMA, Z. KIS și E. A. PORA, Acțiunea hormonului somatotrop
(STH) asupra încorporării P32 în timusul șobolanilor albi	. .	75
2
p>g.
MARIA GHIRGOIAȘIU, E. A. PORA, EGATERINA ROVENȚA
și ILDIKO HINTZ, Influența suprarenalectomici asupra acizi-
lor nucleici, activității transaminazice și a glicogenului hepatic
și tegumentar......................................   79>
C. WITTENBERGER și MARTA GÂBOS, Cercetări asupra nucleo-
tidelor adenilice musculare în ontogeneza șobolanului ...	85.
NICULINA VIȘINESCU, Influența temperaturii asupra apariției
și evoluției ritmului nictemeral energetic la puii de găină. . .	93.
H. KOLASSOVITS și C. WITTENBERGER, Observații cu privire
la orientarea idoteilor spre mare............................... 101
RECENZII ............................................ IOT
SUPRAFAMILIA CYNIPOIDEA (HYMENOPTERA)
IN REPUBLICA POPULARA ROMINĂ
DE
M.A. IONESCU
MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI R.P.R.
591(05>
Suprafamilia Cynipoidea este reprezentată în R. P. Romînă prin 7 subfa-
milii, din cele 11 subfamilii care există în toată lumea. Cele 7 subfamilii numără
în R. P. Romînă 61 de genuri, cele galicole reprezentînd 79% din numărul
total de genuri cunoscute în Europa, iar cele parazite 57 %. în țara noastră au
fost menționate pînă în prezent 118 specii galicole și 99 de specii parazite, printre
care 21 de genuri și specii endemice.
St. ;i cerc. biol. Seria zooloS
ie t. 17 nr. 1 p. 1	110 București 1965
Clasificațiile mai recente, care tratează suprafamilia Cynipoidea,
sînt aproape de acord în considerarea familiilor și subfamiliilor care o
compun. Astfel L. H. W e 1 d (1952) consideră 4 familii cu 11 subfa-
milii, iar V. I. B e 1 i z i n (1961) adoptînd clasificația lui H. H e -
d i c k e și K e r r i c h (1940), cu modificări introduse de G. Geballos
(1943), propune și el modificări, transformînd subfamilia Eiicoilinae în
familia Eucoilidae cu 2 subfamilii, Eucoilinae și Cothonaspinae.
în lucrarea de față nu ne vom ocupa cu discutarea acestor sisteme,
întrucît numărul subfamiliilor cuprinse în suprafamilie rămîne aproape
același, de 11 sau 12, iar scopul lucrării noastre este de a prezenta o
vedere de ansamblu asupra componenței suprafamiliei Cynipoidea în
R. P. Romînă.
Din cele 11 sau 12 subfamilii cuprinse în suprafamilia Cynipoidea,
la noi se cunosc 7 subfamilii, și anume : Ibaliinae, Eucoilinae, Aspicerinae,
Anacharitinae, Figitinae, Charipinae, Cynipinae. Lipsesc din fauna
țării noastre subfamiliile: Oberthuerellinae, Liopterinae, Mesocyni-
pinae și Pycnostigmatinae.
Dintre acestea, cea mai bine reprezentată este subfamilia Cyni-
pinae, care, în țara noastră, cuprinde 27 de genuri, cu 118 specii, dintre
care galigene 103 specii, iar comensale 15, cele mai multe fiind întîlnite pe
diferite specii de Quercus. Genurile cele mai bogate în specii sînt An-
ST. gl CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 17 NR. 1 P 3-0 BUCUREȘTI 1066
4
M. A. IONESCU
2
dricus cu 31 de specii, Adleria cu 22 de specii, Neuroterus cu 11 specii și
Cynips cu 5 specii.
în ceea ce privește afinitățile lor zoogeografice, examinînd răspîn-
direa cynipidelor galicole în Europa și R. P. Romînă constatăm că 50%
sînt specii cu afinități central-europene și meridionale, pe cînd speciile
caracteristice Europei Centrale și Occidentale sînt reprezentate prin
puține forme.
în R. P. Romînă cynipoideele parazite sînt în număr de 99 de specii
cunoscute pînă în prezent, aparținînd la 34 de genuri și 6 subfamilii. Com-
ponența generală a acestor subfamilii este următoarea : subfamilia Ibali-
inae este reprezentată prin singurul gen cunoscut Ibalia, cu o singură
specie; subfamilia Eucoilinae prin 17 genuri cu 49 de specii; subfamilia
Aspicerinae prin 3 genuri cu 3 specii; subfamilia Anacharitinae prin 2
genuri cu 3 specii; subfamilia Figitinae prin 6 genuri cu 12 specii și sub-
familia Charipinae prin 5 genuri cu 31 de specii.
Dacă apreciem că în momentul de față se cunosc în lumea întreagă
aproximativ 120 de genuri de cynipoidee zoofage, dintre care în Europa
se găsesc aproximativ 60, iar în R. P. Romînă 34 de genuri, rezultă că
50% din genurile cunoscute pînă în prezent se găsesc și în Europa, iar 57%
din genurile europene se găsesc și în țara noastră. Reiese de asemenea
că 28% din numărul genurilor cunoscute în toată lumea se găsesc și la
noi în țară.
Dintre subfamiliile de cynipoidee zoofage, în R. P. Romînă sînt
cel mai bine reprezentate EucoilinaeAe, cu 50% din numărul total al spe-
ciilor de cynipoidee parazite cunoscute la noi, după care urmează Chari-
pinaeAc, cu aproape 30%.
Răspîndirea cynipoideelor zoofage în R.P.R. cuprinde diferite re-
giuni ale țării, cu condiții geografice, morfologice, climatice și de vege-
tație destul de variate. Astfel, în regiuni muntoase se găsesc 23 de specii
din 13 genuri; în nordul țării 19 specii din 12 genuri; în sudul țării 24
de specii din 15 genuri; cu areal în regiuni muntoase și în același timp
și în șesul din sudul țării, 4 specii din 4 genuri; cu largă răspîndire în
țară, 9 specii din 7 genuri; în Dobrogea 9 specii din 7 genuri. Rezultă de
aici că cele mai multe genuri și specii sînt răspîndite în sudul țării, unde
este un climat mai cald, media anuală a temperaturii fiind cuprinsă între
izotermele de 12 și 10°G, după care urmează o a doua categorie de genuri
și specii, tot atît de mare, în regiunile muntoase ale lanțului Carpatic, un-
de media anuală de temperatură este cuprinsă între izotermele de 6 și 9°C.
Cel mai mic număr de specii îl dau cele al căror areal ocupă regiuni cu cli-
mat mult diferit, locuri de munte, dar și în cîmpia cu climă mai caldă din
sudul țării. Numărul acestora este foarte mic (4 genuri cu 4 specii), și anu-
me Sarothrus tibialis (Zett.), care se găsește atît în Munții Bucegi, cît și la
Lacul Sărat (Brăila); Melanips opacus (Hartig), care se găsește atît la
Cumpătul — Sinaia (Masivul Gîrbova), cît și la Comana (reg. București);
Anacharis gracilipes lonescu, pe Muntele Rarău (1950 m) și la Greci — Mă-
cin pe malul Dunării; Kleidotoma (Pentdkleidota) truncata (Cameron), la
Timișul-de- Jos (Bucegi) și la Chitila (reg. București). Observăm că această
răspîndire în climate variate corespunde și cu larga răspîndire geografică
3	SUPRAFAMILIA CYNIPOIDEA ÎN R.P.R.	5
a unora dintre aceste specii, cum sînt Sarothrus tibialis și Melanips opa-
cus răspîndite în toată subregiunea palearctică.
Unele genuri au o răspîndire mai largă, cum este Charips cu 21 de
specii, răspîndite de la nord la sud și de la munte la șes; urmează genul
Kleidotoma, cu 13 specii, întîlnit de asemenea pe tot cuprinsul țării.
Componența generală în specii a celor 34 de genuri de cynipoidee
zoofage cunoscute pînă în prezent în R. P. Romînă este următoarea : genul
Charips singurul cu peste 20 de specii; genul Kleidotoma este singurul care
are pește 10 specii; restul genurilor au fiecare mai puțin de 10 specii;
printre aceste genuri 11 dintre ele au cîte 2 specii, iar 14 cîte o singură
specie.
După datele cunoscute pînă în prezent, rezultă că fauna de cynipo-
idee zoofage de la noi se poate considera ca fiind bogată în genuri și foarte
săracă în specii. Cercetările sînt în curs și este posibil ca unele genuri și
specii considerate ca probabile în fauna noastră să fie găsite. Aceasta reiese
într-o măsură oarecare și din anumite observații asupra acestei faune de
pînă în prezent. Astfel au fost găsite în Dobrogea, regiune cu caractere
zoogeografice și faunistice mai deosebite de celelalte părți ale R. P. Ro-
mîne, cîteva genuri și specii care pînă în prezent nu se cunosc din alte părți
ale țării. Acestea sînt: Hypolethria bicolor lonescu, Melanips longi-
tarsusH.. Reinhard, Microstilba heterogena (Girând), Xyalophora clavata
(Girând).
Afinitățile zoogeografice ale cynipoideelor de la noi, considerate
după răspîndirea geografică generală a genurilor, ne arată această faună
ca avînd un caracter european. Din cele 34 de genuri din R.P.R., 10
dintre ele sînt răspîndite numai în Europa, deci 1/3 din ele; acestea
sînt : Diglyphosema, Glauraspidia, Gronotoma, Homorus, Microstilba,
Nephycta, Pezophycta, Piezobria, Psichacra, Rhynchacis. Cinci genuri
sînt răspîndite în Europa și America de Nord : Cothonaspis, Eu-
trias, Hexacola, Hypolethria, Melanips. Un singur gen este palearc-
tic : Eisorygma ; 12 genuri sînt holarctice : Ibalia, Aegilips, Aspicera,
Anacharis, Eigites, Omalaspis, Phaenoglyphis, Rhoptromeris, Saro-
thrus, Trischiza, Trybliographa, Xyalophora. Dintre genurile cosmo-
polite, în R. P. Romînă sînt reprezentate : Alloxysta, Eucoila, Kleido-
toma și Pseudeucoila. Dintre alte genuri cu o mare arie geografică, în
țara noastră mai sînt reprezentate : Callaspidia, răspîndit în regiunea
holarctică și în Africa, și Charips, cu răspîndirea geografică în regiunea
holarctică și Australia.
Componența în specii a cynipoideelor zoofage din R. P. Romînă,
analizată din punctul de vedere al legăturilor lor zoogeografice, pune în
evidență relații multilaterale cu regiuni mai apropiate sau mai îndepăr-
tate, iar datele statistice precizează caracterul zoogeografic al acestui grup
de insecte din țara noastră.
Cele 99 de specii din R. P. Romînă au următoarea răspîndire geo-
grafică generală : 1 specie este răspîndită în toată Europa; 30 de specii
în Europa Centrală și de vest; 4 specii în Europa Centrală și de est; 16
specii în Europa Centrală ; 10 specii în Europa de vest; 18 specii în nordul
Europei; 3 specii sînt palearctice. Endemice în R.P.R. sînt 21 de specii.
6
M. A. IONESCU
4
în fauna noastră de cynipoidee zoofage nu se găsește nici o specie
care să aibă arealul său geografic numai în sudul Europei. în schimb, după
cum se observă, avem 18 specii al căror areal în Europa este nordic. Printre
acestea cităm : Charips brevis C. G. Thomson, Ch. fracticornis C. G.
Thomson, Ch. xanthocerus C. G. Thomson, Eutrias tritoma O. G. Thomson,
Kleidotoma (K.) gryphus C. G. Thomson, Microstilba tibialis J. J. Kieffer
și altele.
Dacă unele dintre aceste specii nordice se întîlnesc în țara noastră
în regiuni nordice sau în regiuni muntoase, care au un climat mai rece, în
schimb altele au la noi o răspîndire destul de largă, atît în munți, cît și
în regiuni mai calde, sudice, cum sînt: Charips xanthocerus, Kleido-
toma {Pentahleidota) albipennis C. G. Thomson sau Kleidotoma (K.)
gryphus, aceasta din urmă fiind una dintre speciile de cynipoidee zoofage
cele mai răspîndite la noi, atît la munte, cît și la șes, în sud, ca și în Do-
brogea.
în consecință, se poate considera că fauna de cynipoidee zoofage
din R. P. Romînă este de tip central-european și vest-european, cu
numeroase elemente nordice, la acest caracter adăugîndu-se și acela care
se oglindește în numărul mare de endemisme (21 de specii din totalul de
99) de pe teritoriul țării noastre. Amintim aici că la noi și în fauna de
cynipoidee galicole există endemisme, între care și două genuri noi (Endo-
acaulonia lonescu et Roman și Weldiella lonescu et Roman).
Institutul de biologie „Traian Săvulescu”,
Laboratorul de sistematică animală.
Primită în redacție Ia 6 august 1964.
DATE NOI PENTRU CUNOAȘTEREA SIRFIDELOR
(DIPTERA — SYRPH1DAE) DIN R.P. ROMÎNĂ
DE
VL. BRĂDESCU
în nota de față se citează patru specii de sil fide (Diptera — Syrphidae) noi pentru
fauna Republicii Populare Romîne : Neoascia aenea (Meig.), 1822, Sphaerophoria
rueppelli (Wied.), 1830, Ferdinandea aurea (Rond.), 1844 și Ferdinandea nigrifrons
(Egg.), 1860.
Se remarcă frecvența speciei Sphaerophoria rueppelli (Wied.), 1830, formă
afidofagă, și prezența în Cîmpia Romînă a speciei mediteraneene Ferdinandea
aurea (Rond.), 1844.
în continuarea cercetărilor noastre, comunicăm prezența a patru
specii de sirfide nesemnalate încă pe teritoriul R.P.R.
1.	Neoascia aenea (Meig.), 1822
2	și 2 ȘȘ, Brănești (pădurea Pasărea, reg. București), 29.IV.1963
(leg. X. S c o b i o 1 a și M. Weinberg).
Lungimea corpului: Ș 5,5 mm.
Răspîndirea geografică : Europa, Asia de vest.
Specie nouă pentru fauna țării.
2.	Sphaerophoria rueppelli (Wied.), 1830
1 Ș, Mihăilești (lunca Argeșului, reg. București), 16.VII.1961;
1 Ș, Mogoșoaia (lunca Colentinei, reg. București), 29.VIII.1961; 2 <$<$,
Pantelimon (pădurea Pantelimon, reg. București), 31.VIII.1961; 6^
ST. ȘI. CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 17 NR. 1 P. 7-9 BUCUREȘTI 1905
8
VL. BRĂDESCU
2
3	DATE NOI PENTRU CUNOAȘTEREA SIRFIDELOR ÎN R.P.R.	9
și 4 $$, Mozăceni (reg. Argeș), 6.IX.1961; 1(5 și 1Ș, București (teren
viran), 29.IV.1962; 1 București (lunca Colentinei), 26.VIII.1962;
1Ș, Brănești (pădurea Pustnicul, reg. București), 10.VII.1963; 1 Ș, Co-
mana (reg. București), 23.VII.1963.
Lungimea corpului:	5,5 — 7,0 mm; $ 5,5—6,5 mm.
Răspîndirea geografică : Europa, Asia, Africa de nord.
Specie nouă pentru fauna țării.
3.	Ferdinandea aurea (Rond.), 1844
1 (5, Brănești (pădurea Pustnicul, reg. București), 2.X.1963.
Lungimea corpului : 13 mm.
Răspîndirea geografică : Europa meridională.
Menționăm că exemplarul nostru este identic cu exemplarele descrise
de S. G1 u m a c în R.S.F. Iugoslavia, capturate pe țărmul Mării Adria-
tice. După- afirmațiile acestui autor, forma este asemănătoare cu aceea
descrisă de P. D r e n s k i (1934), în R. P. Bulgaria, sub numele de Fer-
dinandea szyladi. 8. G1 u m a c consideră că deosebirea este neînsem-
nată (colorația picioarelor) și rămîne la determinarea Ferdinandea aurea
(Rond.).
Specie nouă pentru fauna țării.
4.	Ferdinandea nițpiîrons (Egg.), 1860
1 București (pădurea Băneasa), 13.V.1962; 1$, București (pă-
durea Băneasa), 6.V.1962.
Lungimea corpului :	10 mm; $ 8,5 mm.
Răspîndirea geografică : Europa Centrală.
Specie nouă pentru fauna țării.
Exemplarele de Neoascia aenea (Mcig.) se află în păstrarea Muzeului de istoric naturală
„Gr. Antipa” din București ; celălalt material, prezentat in nota dc față, în colec-
ția noastră.
BIBLIOGRAFIE
1.	Ba&kowska R., Syrphidae, in Klucze do oznaczania owaditv Polski, Panstwowe Wyda-
wnictwo Naukowe, Varșovia, 1963, 211, 34.
2.	Brădescu Vl., St. și cerc, biol., Scria biol, anim., 1963, 15, 4. 477 — 484.
3.	— St. și cerc, dc biol., Seria zoologic, 1964, 16, 3, 193 — 195.
4.	Cepelăk J., Prlspevok k poznaniu pestric (Syrphidae) Slovenska, Biologicke prâce, edicia
sekcie biologickych a lekărskych vied slovenskej Akademie Vied, Vydavate Istvo
Slovenskej Akademie Vied, Bratislava, 1959, V, 9, 1—43.
5.	Glumac S., Bullctin du Musdum d’Histoire Naturelle du Pavs Scrbe (Bcograd), 1956,
11. 3, 173-251.
6.	Sack P., Syrphidae, in Lindneb, Die Fliegen der Palăarktischen Reg ion, E. Schwei-
zerbart'sche Verlagsbuchhandlung, Stuttgart, 1932.
7.	Schiner R., Die Fliegen (Diptera), in Fauna Austriaca, Cari Gerald’s Sohn, Viena, 1862.
8.	S£guy E., DipUres Syrphides de l’Europe occidentale, Memoires du Museum National
d’Histoire Naturelle, S<5ric A, Zoologie, Editions du Museum, Paris, 1961, 22,
1-248.
9.	IIlTAitEJibBEPr A.A., Tpyytbi sooJioriiuecKoro MncTHTyTa AKajțeMHH Hayit CCCP,
AKane^HH nayK CCCP, Mocna — Jleininrpan, 1955, 21, 342—351.
10.	Șuster P. M., Syrphidae, în Fauna R.P.R., Edit. Acad. R.P.R., București, 1959, 11, 3.
Comitetul geologic.
Primită în redacție la 25 mai 1964.
date asupra eficienței metodelor de fixare
A ȚESUTULUI MUSCULAR STRIAT*
DE
MAR IA CALOIANU-IORDĂCHEL și ELENA HÎRLEA
591(05)
Căutîndu-se stabilirea substanțelor- cu cele mai bune proprietăți fixatoare
în prelucrarea țesutului muscular striat, s-a urmărit modul de acțiune a acidului
tricloracetic 5%, serului și acidului tricloracetic 5°/0, formolului, amestecului lui
Bouin și sublimatului.
în ordinea rezultatelor obținute, pe primul loc se situează acidul tricloracetic
(după prealabilă tratare a pieselor cu ser fiziologic); urmează apoi formolul
recomandat mai ales în cercetările histochimice; pe ultimul loc se situează acidul
picric, sublimatul și combinațiile acestora.
Țesutul muscular, datorită proprietăților sale structurale și funcțio-
nale, suferă importante modificări în decursul procesului de fixare. Necesi-
tatea găsirii unei metode optime de prelucrare și obținere a preparatelor,
cu structurile țesutului muscular intacte, a dus la numeroase propuneri
de substanțe și combinații ale acestora în calitate de fixatori (1), (3),
(4), (5) etc. Printre ele se numără formolul, acidul tricloracetic, subli-
matul, acidul picric, amestecurile lui Meves, Flemming, Shaffer, Sussa
etc. Dar, după cum arată L. L i s o n (4), „este întotdeauna necesar ca
dintre toți fixatorii posibili să fie aleși cei mai buni. Această condiție este
importantă cu atît mai mult, cu cît se cere mai multă finețe. Pentru
o simplă localizare topografică, un fixator mediocru poate da rezultate
îndoielnice; chiar și pentru cercetările histochimice este necesară o fixare
histologică corectă”.
Pornind de la aceste considerente, noi ne-am propus stabilirea fixa-
torului cu calitățile cele mai bune și care în același timp nu necesită o teh-
nică complicată și costisitoare.
* Lucrare publicată și în „Revue roumaine de biologie — Seric de zoologie”, 1965,
10, 1, p. 3 (în limba franceză).
ST. ȘI CERC. BIJL. SERIA ZJJLOalB T. 17 NE. 1 P. 11-16 BUCUREȘTI 1965
12
MARIA CALOIANU-IORDĂCHEL și ELENA HÎRLEA
3
EFICIENȚA METODELOR DE FIXARE A ȚESUTULUI MUSCULAR STRIAT
13
MATERIAL ȘI METODĂ
Țesutul muscular cercetat a fost recoltat de la porc (mușchiul psoas, mușchiul ileospinal}
și vacă (mușchiul ileospinal).
în calitate de fixatori au fost folosiți acidul tricloracetic 5 %, ser și acid tricloracetic 5 %,
sublimat în amestecul : subliniat, acid tricloracetic și formol, formol 10%, ser și formol, ames-
tecul lui Bouin.
în timpul preparării s-a lucrat cu cea mai mare atenție pentru a nu se provoca contracția
porțiunii de mușchi recoltate. Poziția naturală s-a păstrai prin fixarea pe plută cu ajutorul spi-
nilor de arici.
în cazul acidului tricloracetic 5%, imediat după recoltare piesele au fost introduse direct
în fixator și ținute 3 zile, apoi au fost trecute direct în cîleva băi de alcool 96°.
A doua serie de fixări cu acid tricloracetic a fost executată în două variante : a) înainte
de fixare, porțiunile de mușchi au fost păstrate o perioadă de timp variind între 10 și 60 mii»
direct în ser fiziologic și apoi au fost introduse în fixatorul proaspăt pregătit; b) s-a ținut porți-
unea de mușchi înfășurată în tifon umezii cu soluție fiziologică într-un vas închis, timp de o oră,
după care a urmat fixarea propriu-zisă.
Tot în două variante s-a fixat materialul și în soluția de formol 10 %. în primul caz piesele
recoltate s-au introdus în formol 10%, unde s-au ținut de la 48 de orc pînă la o lună. în ai
doilea caz, porțiunea de mușchi a fost în prealabil tratată cu soluție fiziologică în cele două
variante.
în cazul amestecului lui Bouin și al sublimatului, prelucrarea a decurs după normele obiș-
nuite. După fixare, întregul material a fost prelucrat identic. în cursul deshidratării, ca substanță
clarificatoare s-a folosit alcoolul amilic, care nu întărește atît de puternic piesele.
După includerea pieselor în parafină s-au executat secțiuni de la 7 — 8 pi pînă la 3—2 p.
Colorările generale au fost executate cu hemalaun-eozină, albastru de metil sau verde-hunină,
„Azan” și hematoxilină ferică după metoda Heidenhăin și cu orceină azotică (metoda R. Duval).
în cursul prelucrării materialului s-au făcut observații asupra calității și fineții secțiunilor
în timpul tăierii la microtom, modului de colorare a secțiunilor longitudinale și transversale
după metodele generale, precum și asupra structurii țesutului în funcție de fixatorul utilizat.
EXPUNEREA REZULTATELOR OBȚINUTE
Preparatele cu secțiuni ale țesutului muscular striat, obținute prin
folosirea mai multor fixatori, prezintă aspecte variate.
în cazul serului și acidului tricloracetic s-au obținut secțiuni pînă
la grosimea de 2 p. Fibra musculară în secțiune longitudinală apare bine
conturată, cu un endomisiu evident între sarcolema fibrelor musculare
(pl. I, fig. 1, >1). Sarcoplasma, destul de transparentă, conține în lungul
fibrei musculare numeroși nudei de formă oval-rotundă, bogați în substanță
cromatică. Miofibrilele permit observarea structurii lor caracteristice
(discurile Q și I, precum și membrana Z și stria lui Hensen). Miofibrilele,
atît în cazul mușchiului psoas, cît și al mușchiului ileospinal șînt dispuse
regulat și omogen în sarcoplasma, fapt pus în evidență de secțiunile
transversale (pl. 1, fig. 1, B). Dispoziția regulată a fibrelor, integritatea
sarcolemei, a endomisiului și chiar evidențierea perimisiuhii intern și a
elementelor sanguine, duc la concluzia că fixatorul nu a provocat asupra
țesutului nici o influență negativă.
Trebuie subliniat faptul că fixarea materialului în acid tricloracetic
prin tratamentul prealabil cu soluție fiziologică dă cele mai bune rezul-
tate. în timpul păstrării piesei, înainte de fixare în tifon umezit cu soluție
fiziologică (în vas închis), timp de 1—2 ore, structura țesutului muscular
se păstrează intactă. Normală se prezintă structura fibrei musculare
chiar și cînd în prealabil, piesa este ținută în contact direct cu soluția
fiziologică timp de 15—30 min. Dacă contactul porțiunii de mușchi cu
soluția fiziologică durează mai mult de 60 min, fibrele prezintă o tendință
de îmbibare cu lichid și, în consecință, se produce o denaturare a structurii
normale a țesutului.
Preparatele obținute prin introducerea piesei direct în fixator pre-
zintă puternice modificări ale structurii fibrelor musculare.
Deși piesa se taie la microtom foarte bine, fibrele apar grupate cîte
2—5, între acestea rămînînd spații mari. Prin contractarea sarcoplasmei,
se formează spații goale chiar între miofibrile (pl. I, fig. 2, A), sarcolema
pe alocuri se rupe, iar nucleii sînt deplasați puternic și nu prezintă o
structură clară. Miofibrilele prezintă o dispoziție puțin regulată, iar
structura lor se poate pune cu greu în evidență, și numai parțial, deoarece
striurile nu se mai păstrează pe toată lungimea acesteia.
în secțiune transversală, fasciculele de fibre musculare apar con-
tractate și despărțite între ele prin spații libere. Fibrele par brăzdate din
loc în loc, iar sarcolema, la cele mai multe fibre, este ruptă. Nucleii, deși
păstrează poziția, la periferia sarcolemei își pierd forma oval-rotundă,
luînd un aspect neregulat (pl. I, fig. 2, B).
Individualizarea fibrelor, apariția de fisuri între ele și chiar în inte-
riorul lor, ruperea sarcolemei duc la ideea că fixatorul este dur și produce
o contractare bruscă a întregului țesut.
în sprijinul acestei păreri stă faptul că elementele sanguine care
pătrund la nivelul perimisiului intern apar, în urma acestei fixări, foarte
contractate.
Țesutul muscular obținut prin fixare în formol prezintă și el unele
caracteristici. De remarcat faptul că piesa, indiferent de timpul cît a fost
ținută în fixator, permite o secționare bună la microtom (2 p). Longitu-
dinal fibrele musculare apar strîns unite unele de altele și ușor contractate
(pl. I, fig. 3, A), cu sarcolema întreagă și bine pusă în evidență prin colo-
ranții generali folosiți. Striurile fibrei apar de asemenea bine distincte,
cu excepția membranei Z și a striei Hensen care, din loc în loc, dispar.
Sarcolema fibrelor musculare, în secțiune transversală, apare ușor ondu-
lată, iar miofibrilele, deși repartizate omogen, nu sînt atît de regulate (pl. I,
fig. 3, B).
Folosind serul fiziologic înainte de fixare, în ambele variante, țesutul
muscular striat secționat prezintă aceleași caracteristici: fibrele, păstrîn-
du-și în jurul lor sarcolema intactă, apar separate mult unele de altele, cu
striurile miofibrilelor neregulat evidențiate (pl. II, fig. 4, A). în secțiune
transversală se observă o puternică deplasare a sarcolemei și apariția unui
spațiu mare între aceasta și masa de miofibrile strînsă neregulat în centru.
PLANȘA I
14
MARIA CALOIANU-IORDĂCHEL și ELENA HIRLEA
4
Nucleii, a căror structură nu este clară, au o dispoziție dispersată (pi. II?
fig. 4, B).
Colorațiile cu Azan, metoda tricromică, prind bine și dau preparate
frumoase. Singurele deficiențe le constituie, pe de o parte, acțiunea
puternică a fixatorului asupra fibrelor musculare (în cazul fixării cu formol
iar pe de altă parte tendința de îmbibare cu lichid în cazul folosirii serului
fiziologic ca mediator, care duc la denaturarea în parte a structurii.
Amestecul lui Bouin folosit ca fixator dă, ca și sublimatul, rezultate
mai puțin bune (pl. II, fig. 5). Piesa apare dură, se taie relativ greu, iar pe
preparatele colorate fibrele musculare, deși aranjate aparent normal,
au sarcolema ruptă, nucleii deplasați în afara acesteia și îngrămădiți în
mănunchiuri fie deasupra fibrelor, fie în spațiile libere dintre ele. Miofi-
brilele prezintă aceeași dispersare, desprinzîndu-se din fibră și evadînd
neregulat în afara ei.
DISCUȚII
încercări de găsire a unei substanțe care să întrunească însușirile
unui bun fixator al țesutului muscular striat s-au făcut de multă vreme.
Astfel, încă din 1918 M. Heidenhăin (1), pornind de la ideea
justă că în timpul preparării mușchiul trebuie ferit de atingeri, propune
ca introducerea mușchilor în fixator să nu se facă imediat după recoltare,
ci, înfășurat într-o bucată de tifon umezit cu soluție fiziologică, să fie lăsat
cîteva ore într-un vas închis. După aceea mușchii se întind pe plută în
poziția naturală cu ajutorul spinilor de arici și se fixează în acid triclor-
acetic 5 % timp de 24 de ore, după care bucățile se trec direct în alcool de 96°.
După părerea aceluiași autor, rezultate bune dau de asemenea ames-
tecurile cu acid tricloracetic ca Sussa, sau soluția apoasă saturată de
sublimat, acid tricloracetic și acid acetic glacial (cunoscută și sub denu-
mirea de subtrue) și alcool-formol.
PLANȘA I
Fig. 1. - Mușchiul psoas fixai în acid tricloracetic 5% prin prelucrarea prealabilă în ser fizio-
logic.
A, Secțiune longitudinală; B, secțiune transversală (oc. 10 x ; ob. 65 X).
Fig. 2. — Mușchiul psoas prelucrat după fixare în acid tricloracetic 5%.
A, Secțiune longitudinală; Bt secțiune transversală (oc. 10 x ; ob. 65 x).
Fig. 3. — Aspectul țesutului muscular striat (mușchiul psoas) obținut în urma fixării în formol
10%.
A. Secțiune longitudinală ; B, secțiune transversală.
5
EFICIENȚA METODELOR DE FIXARE A ȚESUTULUI MUSCULAR STRIAT
15
PLANȘA II
Fig. 4. — Aspectul țesutului muscular striat (mușchiul psoas) obținut în urma fixării în formol 10%
prin prelucrarea prealabilă cu ser fiziologic.
A, Secțiune longitudinală; Ii, secțiune tansversală.
Fig. 5. — Țesutul muscular striat în urma fixării în sublimat, acid tricloracetic și formol. Secțiune
longitudinală.
în urma studierii materialului prelucrat de noi, rezultatele cele mai
bune par a fi cele obținute prin menținerea pieselor în tifon umezit nu mai
mult de o oră sau menținerea pieselor în ser fiziologic direct timp de 15 —
30 min. Depășirea timpului de păstrare a mușchiului în ser fiziologic
provoacă un început de îmbibare și umflare a fibrei cu lichid. Timpul de
păstrare a materialului în fixator se poate prelungi însă pînă la o săptămînă.
în cazul folosirii altor fixatori (de exemplu formolul), prepararea cu
ser fiziologic premergător fixației — propusă de acest autor — nu dă rezul-
tatele cele mai bune.
B.	R o m e i s (5) în același an încearcă și consideră ca foarte bun
amestecul de sublimat, acid tricloracetic și formol.
Structura țesutului muscular pe preparatele obținute de noi apare
puternic denaturată, fapt care dovedește că acest amestec nu este indicat
a fi folosit.
După R. K r a u s e (citat după (5)), structura mușchilor striați
se păstrează cel mai bine în formol 10% sau în clorură de platină 1%,
cu condiția esențială ca porțiunile de mușchi să fie foarte mici.
Formolul folosit ca fixator, după cum am văzut în experiențele de
mai sus, nu duce la obținerea celor mai bune preparate. La un timp de
fixare scurt, țesutul apare contractat, sarcolema ușor ondulată, iar stria-
țiile estompate. în cazul fixării lui mai îndelungate are o tendință de hidra-
tare a fibrei. Cu toate acestea fixatorul poate fi considerat bun, folosit
pentru secțiunile de ansamblu și mai ales în cazurile cînd se urmărește
un studiu histochimic al țesutului respectiv (datorită proprietății formal-
dehidei de a se combina cu o serie de grupe de substanțe).
Folosirea serului fiziologic înainte de fixare nu este recomandabil
el provocînd umflarea piesei. Cea mai bună metodă pare a fi fixarea mai
îndelungată (pînă la o lună) în formol 10%. Spre deosebire de K r a u s e,
s-au putut obține piese bine fixate de dimensiuni relativ mari (2—3 cm).
Un element nou, care este propus de H. S t i e v e (7) ca bun fixator
al mușchilor, este acidul picric. Formula recomandată de autor este cunos-
cută sub denumirea de „tripiformă” și conține acid picric soluție saturată,
acid tricloracetic și formol.
Amestecul lui Bouin în fixarea mușchilor, deși poate fi folosit, nu
dă rezultate deosebit de pozitive. Bun s-a dovedit acest amestec numai în
fixarea mușchilor embrionari (probabil concentrația și puterea mare de
penetrație a fixatorului este diminuată de țesutul embrionar, care este
mai lax și conține mai mult lichid). în cazul animalului matur, provoacă
modificări bruște ale țesutului, care se reflectă apoi în structura intimă a
fibrelor musculare striate.
în tehnicile de microscopie mai noi sînt propuși alți fixatori. G. I.
Roskin (6) recomandă ca fixatori buni ai mușchilor amestecurile
lui Flemming, Meves, Schaffer, Sussa, iar G. Kiszely (3) acid triclor-
acetic și amestecul Sanomiya.
Aceste amestecuri de substanțe am considerat că nu sînt absolut
necesare de folosit în experiența noastră, în primul rînd pentru faptul că ele
16
MARIA CALOIANU-IORDACHEL șl ELENA HIRLEA
6
conțin o parte clin substanțele cercetate (formol, acid tricloracetic, acid
picric etc.), iar în al doilea rînd ele nu corespundeau scopului urmărit de
noi — găsirea celui mai simplu fixator.
CONCLUZII
Obținerea unei structuri complete și de ansamblu a țesutului muscular
striat este condiționată de o fixare potrivită.
Rezultate optime dau piesele introduse imediat după recoltare în
ser fiziologic direct (30 min) sau umezit (1—3 ore) și apoi fixate în acid
tricloracetic 5%. Durata fixării — pînă la o săptămînă.
Cînd în cercetarea țesutului muscular se urmărește și analiza histo-
chimică a acestuia, fixatorul optim este formolul 10%. Durata fixării —
pînă la o lună.
Acidul picric, sublimatul și combinații ale acestora, acționînd
puternic asupra țesutului muscular, provoacă denaturări ale structurii nor-
male și, în consecință, nu sînt recomandabile.
BIBLIOGRAFIE
I.Heidenhăin M., Zcitschrift wissensch. Mikr., 1916, 33, 235 — 237.
2.	— Uber Progressive Verănderungen der Muskulatur bei Myblonia atrophica, Ziegt.,
1918, 64 198-225.
3.	KUCEJIH I'., II paKmmecKaa MUvpomexHUKa u eucmoxuMun, Budapesta, 1962, 129.
4.	Lison L., Cytochimie et hislochimie animale, Masson, Paris, 1960, 1, 14.
5.	POMEHC B., MuKpocKonuvecKan mexHUKa, Han. UnoCTp. JIht. MocKBa, 1954, 401.
6.	POCKHII r. II. h JlEBllHCOH JI. B., MuKpocKonunecKan mexnuKa, Hon. ConeTCRan
Hay«a, MocKBa, 1957, 352—3 55.
7.	Stieve H.,Zeitschiift Mikroskopie und Anatomie, 1929, 17, 371 — 518.
Institutul de biologie „Traian Săvulescu”,
Laboratorul de morfologie, citologie și histologie.
Primită în redacție la 5 august 1961.
CONTRIBUȚII LA STUDIUL ANATOMIC
ȘI ANATOMO-MICROSCOPIC AL SISTEMULUI
GENITAL FEMEL LA LITHOBIOMORPHA*
DE
O. PRUNESCU
591(05)
Lucrarea prezintă descrierea amănunțită a raporturilor glandelor anexe (2
perechi), a ovarului (impar), a celor două oviductc bine dezvoltate, a recepta-
culelor seminale (o pereche) și a formațiunii glandulare periatriale cu atriumul
genital.
Compararea sistemelor genitale studiate aici indică pentru tribul Lithobiini
o oarecare primitivitate.
Asemănător scutigeroinorphelor, sistemul genital femei al lithobiomor-
phelor este foarte primitiv față de chilopodele epimorfe, Primitivitatea sa se exprimă
prin numărul mai mare al glandelor anexe și prin cele două oviducte bine dezvoltate.
Sistemul genital femei a fost studiat pînă acum numai la specia Li-
thobius forficatus și numai prin disecții. Sînt de remarcat lucrările lui
J. H. Fabre (1) și B. Schaufler (5), care au descris sumar
anatomia acestui sistem. K. F a h 1 a n d e r (2), într-o amplă lucrare
asupra morfologiei și sistematicii chilopodelor, nu a reluat studiul siste-
mului genital femei la Lithobiomorpha, așa că ultimele cercetări asupra
acestui sistem sînt cele citate mai sus.
Lucrarea de față reprezintă primul studiu anatomo-microscopic și
de asemenea primul studiu comparat al sistemului genital femei din
acest ordin.
MATERIAL ȘI METODĂ
Au fost prelucrați mai mulți indivizi femeii din următoarele specii : Lithobius forficatus,
L. bulgaricus, L. muticus, L. (Monotarsobius) burzenlandicus, L. (Dacolithobius) domogledicus,
Ilarpolithobius banaticus, Eupolybothrus transsylvanicus și E. leptopus.
* Lucrare publicată și în „Revue roumaine de biologie — Serie de zoologie”, 1965,
10, 1, p. 11 (în limba franceză).
ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 17 NR. 1 P. 17-22 BUCUREȘTI 1965
2-0. 4007
1
3
SISTEMUL GENITAL FEMEL LA ORD. LITHOBIOMORPHA
19
18	C. PRUNESCU	2
Indivizii, recoltați și determinați de noi, provin de la Băile-Hcrculane (reg. Banat),
din comunele Cernica și Comana (reg. București) și Babadag (reg. Dobrogea). Sacrificarea s-a
făcut în lunile mai, septembrie, octombrie 1963 și aprilie 1964. O parte din indivizi au fost
studiați prin disecție. O altă parte au fost fixați în lichidele lui Duboscq — Brasil și Bouin și
incluși în parafină. Secțiunile seriatc au fost colorate cu hemalaun-eritrozină și Azan.
Organele sistemului genital femei sînt reprezentate printr-un ovar
alungit, o perche de oviducte, un atrium genital femei, două receptacule
seminale, o pereche de glande anexe dorsale, o pereche de glande anexe
ventrale, o masă glandulară periatrială.
în cele ce urmează vom da descrierea anatomiei sistemului geni-
tal femei.
Speciile cercetate de noi aparțin familiei Lithobiidae și fac parte din
triburile Lithobiini și Polybothriini.
Vom descrie mai amănunțit sistemul genital la tribul Lithobiini
(fig. 1; pl. I, fig. 4 — 9 ; pl. II, fig. 10). La tribul Polybothriini (fig. 2 și 3 ;
pl. II, fig. 11 —15) ne vom opri numai asupra diferențelor pe care
acesta le prezintă în comparație cu tribul Lithobiini.
1.	Tribul LITHOBIINI
Ovarul lung, bine dezvoltat, este așezat dorsal față de tubul diges-
tiv. La extremitatea caudală pornesc din ovar două oviducte care se unesc
ceva mai caudal, dînd naștere atriumului genital femei. Prin inelul for-
mat de oviducte trece intestinul posterior, care va avea o poziție dorsală
față de sistemul genital.
Receptaculele seminale, în număr de două, au forma cilindrică sau
ovoidă. Ele au în general o poziție apropiată de verticală și se găsesc în
spațiul demarcat de cele două oviducte. Fiecare receptacul seminal este
legat de atrium prin cîte un canal subțire și drept, care se spiralizează de
2—3 ori în extremitatea sa caudală și pătrunde apoi în zona craniană a
peretelui dorsal al atriumului genital.
Glandele dorsale, în număr de două, sînt bine dezvoltate și alungite,
de forma unor pene. Ele se deschid într-un diverticul dorsal al atriumului
prin cîte un canal lung. Diverticulul atrial este puternic turtit dorso-
ventral și primește canalele glandelor dorsale în extremitățile sale laterale.
Glandele ventrale, în număr de două, sînt bine dezvoltate și au ace-
lași aspect. Canalele lor, de asemenea lungi, se deschid în extremitățile
later o-ventrale ale atriumului genital.
Masa glandulară periatrială este o formațiune glandulară cu o zonă
dorsală și una ventrală, care înconjură atriumul. Această formațiune nu
a fost descrisă pînă acum, probabil fiindcă la disecții este confundată cu
pereții atriumului. Ea se deschide în atrium treptat prin mai multe canale
care își mențin peretele exterior, modificînd prin aceasta forma atriumului.
Atriumul genital este o formațiune turtită dorso-ventral care debu-
tează prin unirea oviductelor. Extremitățile atriale sînt arcuite spre partea
dorsală. Așa cum am arătat mai sus, atriumul este învelit în porțiunea sa
anterioară de pătura glandulară periatrială. Din atriumul genital, pe partea
dorsală, în limita treimii craniale, se formează un diverticul puternic turtit
dorso-ventral în ale cărui extremități late-
rale se deschid canalele glandelor dorsale.
Canalele receptaculelor seminale pătrund
în zona cuprinsă între atrium și diverti-
culul său dorsal. Aceste canale se deschid
în atrium o dată cu contopirea diverticu-
lului cu atriumul sau imediat după aceasta
prin cîte o dilatare asemenea unei pîlnii,
al cărei scop este de a capta spermato-
zoizii eliberați din spermatofor. Canalele
glandelor ventrale se deschid în atrium
mai caudal, în zona extremităților latero-
ventrale ale acestuia. Median și dorsal
găsim o formațiune chitinoasă constituită
dintr-o placă chitinoasă subțire, care se
inserează pe peretele dorsal al atriumului
și se continuă cu o tijă terminată la capăt
cu o dilatare de asemenea chitinoasă. Tija
face cu atriumul un unghi de aproximativ
45° și este perfect mediană. Atît ea, cît și
dilatarea terminală sînt deci orientate
medio-dorsal spre extremitatea cranială a
atriumului. Pe partea dilatată, pe tijă și
pe placa aderentă sînt inserate fascicule
de mușchi striați. Aceasta arată că rolul
formațiunii chitinoase este de a permite
mișcările atriumului prin intermediul unui
aparat muscular special dedicat acestui Fig.
scop. Zona caudală a atriumului este pre- temui genital femei (văzut dorsal),
văzută și pe partea ventrală cu un înveliș
chitinos, pe care se inserează de asemenea mușchi striați. De altfel în pereții
atriumului orice musculatură este inexistentă, așa că mișcările și modifi-
carea volumului acestui organ sînt asigurate de musculatura exterioară lui.
Atriumul comunică cu exteriorul printr-o deschidere egală cu diametrele
sale, fapt care permite intrarea spermatoforuhii și eliminarea ouălelor.
1. — Lithobius nmticus — sis-
2.	Tribul POLYBOTHRIINI
Sistemul genital femei este asemănător cu cel de la tribul Lithobiini.
Mai deosebit este atriumul genital. Acesta este format dintr-un spațiu cu
pereți subțiri înconjurat de masa glandulară periatrială. Atriumul apare
din această cauză cel puțin în zona sa cranială ca un canal foarte volumi-
nos și turtit dorso-ventral al acestei formațiuni glandulare. Cele două ovi-
ducte se deschid la limita treimii craniale, în extremitățile laterale ale
PLANȘA I
Lithobius forficatus
Fig. 4.	— Aspect general; se văd oviductele, receptaculele seminale, canalele glandelor anexe.
Fig. 5.	— Formarea atriumului genital : oviductele se unesc traversînd masa glandulară periatrială.
Fig. 6 — 8. — Atriumul genital și formațiunea chitinoasă prin care aparatul muscular extraatrial dorsal
se inserează la atrium.
Fig. 9. — Diverticulul dorsal al atriumului.
«o. Ovar; ag, atrium genital: rs, receptacul seminal; gd, glande anexe dorsale ; ov. glande anexe ventrale ; ga, glandă periatrială :
od, oviduct; og, orificiu genital; dd, diverticul dorsal: cd. canalul glandei dorsale; cv, canalul glandei ventrale ; r, rectum; Ic,
formațiune chitinoasă; cs, canalul receptaculului seminal. Prescurtările sînt valabile pentru toate figurile.
5
SISTEMUL GENITAL FEMEL LA ORD. IATHOBIOMORPHA
21
PLANȘA
Lithobius forficatus
Fig. 10. — Canalele glandelor dorsale se deschid în diverticulul dorsal al atriumului.
Eupolybothrus leptopus
Fig. 11. — Oviductele se deschid în canalul central al glandei periatriale.
Eupolybothrus transsylvanicus
Fig. 12. — Aspect general, se văd oviductele, receptaculele seminale și canalul central al gland
periatriale.
Fig. 13 și 14. — Canalele ventrale, etajate, ale glandei periatriale, înainte și după deschiderea lor în atriun
Fig. 15- — Atrium, secțiune caudală : canalele receptaculelor seminale cu extremitățile lor cauda
puternic dilatate.
atriumului. O altă deosebire față de tribul Lithobiini este dată de canalele
prin care masa glandulară periatrială își elimină secreția în atrium. Aceste
canale, puternic turtite dorso-ventral, se formează atît în partea dorsală,
cît și în cea ventrală a atriumului. Ele sînt suprapuse și întotdeauna mediane.
Mai multe canale (3—4) suprapuse își pierd pereții din zona mediană și
își mențin structura pereților din extremitățile laterale. Acest fenomen
este mai evident în zona ventrală a atriumului din cauza mai marii dezvol-
tări a masei glandulare ventrale și, implicit,a numărului sporit de canale.
Acest fapt duce la modificarea considerabilă a atriumului, care prezintă o
mărire a diametrului dorso-ventral și un planșeu cu trepte care coboară
simetric spre linia mediană. O altă deosebire față de tribul Lithobiini este
dată de faptul că aici se realizează o comunicare pe linia mediană a diver-
ticulului dorsal cu atriumul, anterior punctului unde are loc contopirea to-
tală a diverticulului cu atriumul.
CONCLUZII
Reprezentând prima încercare de studiu comparativ și anatomo-
microscopic al sistemului genital femei la lÂthobiomorpha, lucrarea
de față aduce unele contribuții în acest domeniu. Pe scurt, ele constau în :
1.	Descrierea unei formațiuni glandulare periatriale, comună ambelor
triburi și mai dezvoltată la tribul Polybothriini.
2.	Descrierea a două variante deosebite privind raporturile oviducte
-atriumul genital la cele două triburi studiate :
— La tribul Lithobiini, atriumul apare prin contopirea oviductelor.
— La tribul Polybothriini, oviductele se deschid într-un atrium
care, existent anterior zonei de deschidere a oviductelor, se prezintă în
partea sa cranială ca un canal dilatat al masei glandulare periatriale.
3.	Descrierea aparatului muscular extraatrial și a formațiunilor
chitinoase prin care acest aparat se inserează la pereții atriumului.
4.	Descrierea amănunțită a raporturilor glandelor anexe, ovarului
și receptaculelor seminale cu atriumul genital.
5.	Raportînd rezultatele acestei lucrări la cele privind sistemul
genital mascul de la Lithobiidae (3), (4), înclinăm în continuare să atribuim
tribului Lithobiini un anumit grad de primitivitate. Mai trebuie să re-
marcăm faptul că, în comparație cu sistemul genital mascul, sistemul
genital femei se prezintă mai constant la tipurile studiate, furnizînd
prin aceasta mai puține date privind liniile evolutive ale lithobiidelor.
BIBLIOGRAFIE
1.	Fabrb J. FI., Ann. Sci. Nat., seria a 4-a, 1855, 3, 257 — 316.
2.	Fahlandeb K., Zool. Bidr. Fr. Uppsala, 1938, 17, 81 — 99.
3.	Prunescu C., Revue de biologie, 1963, 8, 3, 357 — 366.
4.	— Revue roumaine de biologie, Serie de zoologie, 1964, 9, 2.
5.	Schaufler B., Verh. Zool. Bot. Ges., 1889, 39, 465 — 478.
Institutul de biologie „Traian Săi’ulescu”,
Laboratorul de morfologie animală.
Primită în redacție la 5 august 1964.
NOI CONTRIBUȚII LA STUDIUL ARMATURII GENITALE
LA MASCULII DE BRACONIDE ( HYMENOPTERA)*
DE
MATILDA LĂCĂTUȘU
591(05)
Autorul prezintă rezultatele cercetărilor armăturii genitale la masculii de
braconide.
Conformația scleritelor care compun armătura genitală la masculii de braco-
nide poate servi drept criteriu principal în stabilirea relațiilor filogenetice între dife-
ritele genuri ale acestei familii. Acest criteriu trebuie considerat alături de ce-
lelalte caractere taxonomice. în afară de forma scleritelor trebuie acordată o im-
portanță deosebită și următoarelor caractere : raporturilor de dimensiuni între
sclerite, chetotaxiei tuturor scleritelor, ornamentației părții apicale a forcepsurilor
interne, prezenței și distribuției papilelor pe sclerite, prezenței volselei.
Studiul armăturii genitale oferă un criteriu sigur pentru înțelegerea
locului pe care trebuie să-l ocupe braconidele între celelalte familii de
hymenoptere și a relațiilor filogenetice care există între diferitele genuri
și specii ale acestei familii.
Cercetătorul sovietic N. A. T e 1 e n g a (8) prezintă o schiță filo-
genetică a genurilor și speciilor, bazată pe caracterele nervațiunii aripilor
și pe conformația scleritelor genitale, ținînd seama în același timp de de-
pendența braconidelor, ca insecte parazite, de gazdele lor. Acest autor
pune un accent deosebit pe forma scleritelor genitale, pe prezența sau
absența volselei, arătînd că nu au fost luate în considerație celelalte parti-
cularități, deși ele oglindesc pe deplin mersul evoluției familiei. Mai de-
parte, el arată că organele genitale caracterizează bine subdiviziunile
taxonomice superioare : triburi, supratriburi. Deși le-am cunoscut destul
de tîrziu (după ce luasem în considerare criteriul armăturii genitale în sis-
tematica braconidelor), datele lui T e 1 e n g a sînt foarte importante și
ne folosesc în cercetările noastre.
Spre deosebire de T e 1 e n g a, noi am pus accentul asupra diferen-
țelor constatate între genuri și chiar între specii. în acest scop am cer-
* Lucrare publicată și în „Revue roumaine de biologic — Seric de zoologie”, 1965, 10,
1, p. 17 (în limba franceză).
ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 17 NR. 1 P. 23-28 BUCUREȘTI 1965
PLANȘA 1
24
MATILDA LĂCĂTUȘU
2
cetat armătura genitală la următoarele genuri : Vipio, Glyptomorpha
Atanycolus, Habrobracon, Bracon, Heterospilus, Bcphylus, Hecabolus,
Dendrosoter, Doryctes, Rhogas, Phanerotoma, PhanerotomeUa, Glie tonus,
Triaspis, Apanteles, Microplitis, Microgaster, Gardiochiles, Disophrys,
Agathis, Microdus, Gaenocoelius, Galyptus; observațiile noastre le-am
conturat în lucrările anterioare (2), (3).
în ceea ce privește forma pieselor componente, datele noastre con-
cordă cu acelea ale lui T e 1 e n g a.
După cum am arătat și în lucrările noastre anterioare, se constată
că scleritele genitale caracterizează foarte bine genurile de braconide.
în ceea ce privește volsela, prezența sau absența acesteia este de mare
importanță în intepretarea filogeniei lor. La diferitele specii ale aceluiași
gen, deosebirile în structura scleritelor genitale sînt mai subtile, mai greu
de sesizat.
în lucrarea de față prezentăm rezultatele cercetărilor noastre efec-
tuate la alte 16 genuri de braconide, și anume : Coeloides scolyticida Wesm.
(subf. Braconinae), Ghelonella microphtalma (Wesm.) (subf. Sigalphinae},
Gremnops dezertor (L.) (subf. Agathinae), Macrocentrus collaris Spin.,
Meteorus rubens Nees, Perilitus cerealium Haliday, Euphorus pallidipes
Curtis, Biospilus oleraceus Haliday, Opius irregularis Wesmael (subf.
Helconinae), Alysia fuscipennis Haliday, Aphaereta cephalotes Haliday,
Phaenocarpa ruficeps Nees, Aspilota fuscicornis Haliday (subf. Alisiinae),
Bacnusa egregia Marshall, Ghaenon anceps Curtis, Polemon liparae
Girând (subf. Bacnusinae).
Subfamilia BRACONINAE
1.	Coeloides scolyticida Wesm. Placa ventrală înaltă, cu marginea,
externă rotunjită. Forcepsurile externe înguste, de lungimea celor interne,
cu peri foarte lungi și deși în jumătatea lor apicală. Forcepsurile interne
au părțile bazale masive, cu peri scurți și deși spre baza lor. Părțile apicale
au formă de talpă, terminate cu doi dinți. Aedeagus mult mai lung decît
forcepsul extern, cu papile dese la vîrf (pl. I, fig. 1).
planșa i
Fig. 1. — Armătura genitală la Coeloides scolyticida Wesm. —
aspect general.
Fig. 2. — Armătura genitală la Chelonella microphtalma (Wesm.);
a, amănuntele scleritelor genitale ; b, aspect general.
Fig. 3. — Armătura genitală la Cremnops desertor (L.);
a, aspect general; b, amănuntele scleritelor genitale.
Fig. 4. — Armătura genitală Ia Macrocentrus collaris Spin. — amă-
nuntele scleritelor genitale.
Fig. 5. — Armătura genitală la Meteorus rubens Nees — amănuntele
scleritelor genitale.
Fig. 6. — Armătura genitală la Perilitus cerealium Haliday ;
a, aspect general; b, amănuntele scleritelor genitale.
PLANȘA II
PLANȘA II
Fig. 7.	— Armătura genitală la Euphorus pallidipes Curtis —
amănuntele scleritelor genitale.
Fig. 8.	— Armătura genitală la Diospilus oleraceus Haliday —
amănuntele scleritelor genitale.
Fig. 9.	— Armătura genitală la Opius irregularis Wesmael;
a, aspect general; b, amănuntele scleritelor genitale.
Fig. 10.	— Armătura genitală la Alysia fuscipennis Haliday;
a, aspect general; b, amănuntele scleritelor genitale.
Fig. 11.	— Armătura genitală la Aphaereta cephalotes Haliday;
a, aspect general; b, amănuntele scleritelor genitale.
PLANȘA 111
PLANȘA IU
Fig. 12.	— Armătura genitală la Phaenocarpa ruficeps Nees ;
a, aspect general; b, amănuntele scleritelor genitale.
Fig. 13.	— Armătura genitală la Aspilota fuscicornis Haliday;
a, aspect general; b, amănuntele scleritelor genitale.
Fig. 14.	— Armătura genitală la Dacnusa egregia Marshall;
a, aspect general; b, amănuntele scleritelor genitale.
Fig. 15.	— Armătura genitală la Chaenon anceps Curtis — aspect
general.
Fig. 16.	— Armătura genitală la Polemon liparae Giraud — amă-
nuntele scleritelor genitale.
3
STUDIUL ARMĂTURII GENITALE LA MASCULII DE BRACONIDE
25
Sufamilia SIGALPHINAE
2.	Chelonella microphtalma (Wesm.). Placa ventrală transversală/
de lățime mijlocie. Forcepsurile externe înguste, foliacee, foarte lungi,
mult mai lungi decît aedeagusul. Pe marginea lor externă se găsesc peri
scurți Și rari. Forcepsurile interne foarte scurte, părțile bazale late și cu
peri.’ Părțile apicale sînt mici, cu papile pe suprafața lor și terminate cu
doi dinți. Aedeagus relativ lat, cu papile așezate spre vîrf (pl. I, fig. 2,
a și b).
Subfamilia AGATHINAE
3.	Cremnops desertor (L.). Placa ventrală transversală, forcepsurile
externe late, cu peri numeroși în jumătatea lor apicală; acestea sînt mai
puțin scurte decît forcepsurile interne. Părțile bazale ale forcepsurilor
interne bine dezvoltate, cu trei peri lungi. Părțile apicale terminate cu
șase dinți, prezentînd numeroase papile pe toată suprafața lor. Se observă
volsela individualizată, legată cu un capăt de partea bazală a forcepsului
intern și cu celălalt capăt de partea apicală a acestuia. Volsela prezintă
papile senzitive. Aedeagus foarte lat, mai lung decît forcepsul intern,cu
papile numeroase pe margine și mai rare în treimea lui apicaltă (pl. I,
fig. 3, a și b).
Subfamilia HELCONINAE
4.	Maerocentrus eollaris Spin. Placa ventrală lată, transversală.
Forcepsurile externe de lungimea celor interne, foarte late, cu peri deși
așezați pe toată suprafața lor. Forcepsurile interne aproape de lungimea
celor externe, cu părțile bazale triunghiulare și prevăzute cu peri. Părțile
terminale mici, de asemenea triunghiulare, cu papile rare pe marginea lor,
sînt terminate cu 3 dinți. Aedeagus îngust, mai ales spre vîrf, și cu papile
rare pe laturile sale externe (pl. I, fig. 4).
5.	Meteorus rubens Nees. Placa ventrală transversală, scobită pe
latura externă. Forcepsurile externe, late și de lungimea aedeagusului,
prezintă în jumătatea lor apicală peri rari. Forcepsurile interne puțin
mai scurte decît cele externe, late, cu peri numai spre latura apicală. Păr-
țile lor terminale triunghiulare, ușor scobite pe latura externă, terminate
cu doi dinți, pe suprafața cărora se observă numeroase papile. Volsela
puțin dezvoltată, legată numai de partea apicală a forcepsului intern,
ornată cu papile și perișori. Aedeagusul extrem de lat, romboidal îngustat
spre vîrf, cu papile concentrate spre vîrf (pl. I, fig. 5).
6.	Perilitus eerealium Haliday. Placa ventrală transversală, relativ
îngustă. Forcepsurile externe foarte late, mai scurte decît aedeagusul,
ornate cu perii rari în jumătatea lor apicală. Forcepsurile interne puțin
mai scurte decît cele externe, părțile bazale late și prevăzute cu doi peri.
Părțile lor apicale trapezoidale, terminate cu 3 dinți. Volsela clar vizibilă,
legată numai de partea terminală a forcepsului intern. Aedeagusul îngust
spre vîrf, cu papile pînă aproape de jumătatea lui (pl. I, fig. 6, a și b).
26
MATILDA LĂCĂTUȘU
4
5
STUDIUL ARMĂTURII GENITALE LA MASCULII DE BRACONIDE
27
7.	Euphorus pallidipes Curtis. Placa ventrală rotundă, forcepsurile
externe masive, lungi cît aedeagusul, ornate cu peri lungi, așezați ca o
bordură pe marginea distală. Forcepsurile interne drepte, mai scurte
decît cele externe. Părțile lor bazale prevăzute cu un păr foarte lung și
terminate cu 3 dinți puternici. Volsela rudimentară, clar vizibilă, legată
de partea apicală a forcespsului intern, ornată cu papile. Aedeagusul lat,
cu foarte numeroase papile în treimea apicală (pl. II, fig. 7).
8.	Diospilus oleraceus Haliday. Placa ventrală înaltă, ușor curbată
pe latura externă. Forcepsurile externe masive, aproape de lungimea ae-
deagusului, au numeroși peri așezați pe toată întinderea lor. Forcepsurile
interne puțin mai scurte decît cele externe. Părțile lor bazale late, lipsite
de peri. Părțile lor apicale trapezoidale, terminate cu 4 dinți. Pe întinderea
acestora se găsesc papile foarte numeroase. Aedeagusul lat, puțin mai lung
decît forcepsurile externe, cu foarte numeroase papile în jumătatea apicală
(pl. II, fig. 8).
9.	Opius irregularis Wesmael. Placa ventrală înaltă, cu marginea
externă rotunjită. Forcepsurile externe de lățime mijlocie, lungi cît partea
bazală a forcepsului intern. în partea apicală a lor se găsesc peri lungi
și rari. Forcepsurile interne mai scurte decît aedeagusul, cu părțile bazale
masive și ornate cu perișori rari și scurți. Se observă o ușoară excrescență
în unghiul lor bazai. Părțile apicale ale forcepsului intern aproape triun-
ghiulare, terminate cu un dinte. Pe suprafața lor se găsesc papile rare.
Aedeagusul lat spre bază, foarte îngust la vîrf, cu papile rare (pl. II,
fig. 9, a și b).
Subfamilia ALYSIINAE
10.	Alysia fuscipennis Haliday. Placa ventrală transversală, ușor
arcuită în mijloc. Forcepsurile externe, late la bază și scurte, sînt orna-
mentate cu peri foarte lungi. Părțile lor bazale au formă dreaptă, lipsite
de peri; părțile apicale sînt în formă de talpă, terminate la vîrf cu un (linte
puternic. Spre vîrf sînt concentrate papile senzitive. Se observă o proe-
minență sclerificată în unghiul bazai al forcepsului intern, ceea ce repre-
zintă urmele volselei. Aedeagusul, foarte lat, întrece în lungime forcepsurile
interne, cu numeroase papile situate spre vîrf (pl. II, fig. 10, a și b).
11.	Aphaereta cephalotes Haliday. Placa ventrală transversală,
extrem de îngustă, ușor arcuită la mijloc. Forcepsurile, externe scurte,
late la bază, prevăzute cu peri foarte lungi, situați numai la vîrf și rari.
Părțile bazale ale forcepsurilor interne drepte, numai cu un singur păr,
iar părțile lor apicale terminate cu un dinte. Pe marginea lor externă se
observă papile rare. Aedeagusul lat, întrecînd ca lungime forcepsurile
interne și prezentînd papile rare spre vîrf. în unghiul bazai al forcepsului
intern se observă urmele volselei (pl. II, fig. 11, a și b).
12.	Phaenocarpa ruficeps Nees. Placa ventrală transversală, puțin
mai lată decît la Alysia. Forcepsurile interne late la bază, înguste spre
vîrf, cu perii rari și lungi, distribuiți spre vîrful lor. Părțile bazale ale for-
cepsurilor interne, drepte cu trei peri. Părțile apicale, în formă de talpă,
terminate cu un dintre și prevăzute cu papile rare. în unghiul bazai al
forcepsului intern se observă o proeminență dezvoltată. Aedeagusul, lat,
cu numeroase papile la vîrf, este mai lung decît forcepsul intern (pl. III,
fig. 12, a și b).
13.	Aspilota fuscicornis Haliday. Placa ventrală transversală, cu
marginea externă arcuită. Forcepsurile externe, de lățime mijlocie, ornate
cu peri rari și foarte lungi, sînt mult mai scurte decît forcepsurile interne.
Acestea sînt drepte cu doi peri scurți. Părțile apicale alungite, înguste,
terminate cu un dinte, avînd pe toată suprafața lor papile rare. Aedeagusul
lat, mai lung decît forcepsul intern, cu papile numai pe marginea externă
(pl. III, fig. 13, a și b).
Subfamilia BACNUSINAE
14.	Dacnusa egregia Marshall. Placa ventrală transversală, lată,
cu marginea externă arcuită. Forcepsurile externe late la bază, ușor îngus-
tate la vîrf, scurte, cu peri numeroși în jumătatea apicală. Forcepsurile
interne cu părțile bazale paralele, scurte, prevăzute cu patru peri. Părțile
apicale înguste, terminate cu un dinte; spre vîrful lor se găsesc papile,
în unghiul bazai al forcepsului intern se observă o excrescență. Aedeagusul
îngust, cu papile pe laturile externe (pl. III, fig. 14, a și b).
15.	Chaenon anceps Curtis. Placa ventrală transversală, lată, sco-
bită pe latura externă. Forcepsurile externe, foarte late pe toată întin-
derea, sînt de lungimea celor interne, extrem de păroase mai ales în jumă-
tatea apicală. Forcepsurile interne aproape de lungimea aedeagusului, cu
părțile bazale înguste prevăzute cu perișori. Părțile apicale ale acestora
ascuțite, terminate cu doi dinți. Aedeagusul, îngust, depășește în lungime
forcepsul extern ; e prevăzut cu papile dese la vîrf (pl. III, fig. 15).
16.	Polemon liparae Girând. Placa ventrală transversală, lată, cu
marginea externă buclată. Forcepsurile externe late, cu peri foarte deși
în jumătatea lor apicală ; ele sînt mai lungi decît cele interne. Forcepsu-
rile interne drepte, aproape paralele, cu cîțiva peri (3—4). Părțile apicale
ale acestora în formă de opincă, terminate cu cîte un dinte și ușor zimțate
pe latura lor internă. Aedeagusul lat la bază, foarte îngust spre vîrf, cu
zimțuiri fine pe laturile externe și cu papile rare (pl. III, fig. 16).
CONCLUZII
Din cercetarea materialului avut la dispoziție se pot desprinde urmă-
toarele :
1.	Armătura genitală la braconide oferă criterii sigure de diferen-
țiere pentru genuri și chiar pentru specii și nu numai pentru unitățile
taxonomice superioare.
2.	Pe lîngă forma scleritelor (singurul caracter luat în considerație
de către cercetătorul T e 1 e n g a) trebuie acordată o deosebită importanță
și altor caractere :
28
MATILDA LĂCĂTUȘU
8
a)	Raporturile dimensionale dintre diferitele părți componente ale
aparatului copulator.
b)	Chetotaxia tuturor scleritelor și în special a forcepsurilor.
c)	Ornamentația părții apicale a forcepsului intern.
d)	Prezența și distribuția papilelor pe diferitele sclerite.
3.	Volsela este bine dezvoltată la unele genuri și suferă o reducere
progresivă la altele, astfel:
a)	La genul Cremnops, ca și la celelalte genuri ale subfamiliei
Agathinae, volsela este individualizată, unită cu un capăt de partea bazală-
a forcepsului intern și cu celălalt capăt de partea lui distală.
b)	La genurile Euphorus, Perilitus, Meteorus din subfamilia Hel-
coninae, volsela este mai puțin dezvoltată, legată numai de partea distală
a forcepsului intern.
c)	La genurile Alysia, Aphaereta, Phaenocarpa, Aspilota din sub-
familia Alysiinae, Dacnusa din subfamilia Dacnusinae se mai observă
numai urmele volselei sub forma unei proeminențe a unghiului extern
aparținînd părții bazale a forcepsului intern.
4.	Genurile aparținînd submiliei Helconinae se caracterizează
prin placa ventrală transversală de lățime mijlocie și forcepsurile externe
masive.
5.	Genurile aparținînd subfamiliei Alysiinae au placa ventrală
transversală îngustă, forcepsurile externe late și scurte.
6.	Aspectul scleritelor genitale de la genul Chelonella este foarte
asemănător cu cel de la genul Chelonus, cu diferențe extrem de mici, care
dovedesc că existența acestui gen nu este pe deplin justificată.
7.	Criteriul armăturii genitale, deși de mare importanță, trebuie
considerat alături de celelalte caractere taxonomice, deoarece exagerarea
importanței lui poate duce la concluzii eronate.
8.	Conformația scleritelor, care alcătuiesc armătura genitală la mas-
culii de braconide, poate servi drept criteriu principal în stabilirea rela-
țiilor filogenetice dintre diferitele genuri ale acestei familii.
BIBLIOGRAFIE
1.	Konigsman E , Beitiăge zur Entomologie, 1962, 10, 5 — 6.
2.	Lăcătușu M., Anal. Univ. Buc., seria șt. nat., 1957, 14.
3.	— Studiul Branconidelor din R.P.R (morfologic, sistematic, biologic, zoogeografic), Aulo-
referatul tezei de disertație, București, 1963.
4.	Micheneu D. C., Hymenoptera, in Tuxen S. L. Taxonomist’ s Glossary of Genitalia in Insecls,
Copenliagen, 1956.
5.	Pebez J., Ann. Soc. Entom. France, 1893, 62.
6.	Snodgbass E. R., Smithson Mise. Coli., Washington, 1941, 103.
7.	— Smithson Mise. Coli., Washington, 1957, 135, 6'.
8.	Tejiehpa H.A., Hpoucxooicdenue u seowoifun napaaumusMa y uaceKOMbix-Haeadnuh-os-
u țfiopMuposaHue ux cfiayiiM s CCCP, Kiien, 1952.
9.	Tobhac H.B., 3ooJiorn'iecKnft >Kypnan, 1961, 40, 4.
10.	Tuxen L. S., Taxonomist’s Glossary of Genitalia in Insecls, Copenhagen, 1956.
Facultatea de biologie,
Laboratorul de entomologie.
Primită în redacție la 8 octombrie 1964.
DATE NOI ASUPRA POLIPHEMIDELOR CASPICE
DIN BAZINELE DUNĂRII ȘI NIPRULUI
DE
F.D. MORDUHAI-BOLTOVSKOI și ȘT. NEGREA
591 (05)
în această lucrare autorii prezintă o serie de date zoogeografice, ecologice
și taxonomice inedite asupra unor populații aparținînd la 4 specii de polyphemide
caspice din bazinele Dunării și Niprului : Cercopagis pengoi (specie nouă pentru
bazinul Dunării și pentru R.P.R.), Corniger maeoticus, Evadne anonyx și Podo-
nevadne trigona ssp. ovum (cu prima descriere a masculului).
Fără îndoială, studierea biologiei polyphemidelor caspice autohtone
(mai ales a speciilor de Corniger, Apagis și Cercopagis) prezintă un interes
teoretic și practic deosebit. Dar mai înainte de a studia temeinic biologia
acestor cladoceri (care prezintă un grad extrem de adaptare morfologică
la viața planctonică), este necesar să cunoaștem mai bine arealul, prin-
cipalele date ecologice și poziția taxonomică a tuturor populațiilor exis-
tente pe întinderea acestui areal. Lucrarea de față completează în acest
sens datele existente privind următoarele specii : Cereopagis pengoi (Ostr.)
(specie nouă pentru bazinul Dunării și pentru R.P.R.), Corniger maeoticus
Pengo, Evadne anonyx Sars și Podonevadne trigona Sars.
POLYPHEMIDELE CASPICE DIN BAZINUL DUNĂRII
Cercopagis pengoi (Ostroumov, 1898)
Cercopagis pengoi se întîlnește atît în Marea Caspică, cît și în Marea
de Azov și Arai. în bazinul Mării Negre specia este cunoscută pînă în
prezent din limanul Nipru — Bug (4) și din canalul Toronciuk care apar-
ține sistemului limanului Nistrului (1) (U.R.S.S.), din lacurile Gebedje și
Beloslavskoe (19) (R.P. Bulgaria), precum și din noile localități pe care
le adăugăm acum, lacurile Dranov și Razelm (R. P. Romînă).
ST. si CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 17 NR. 1 P. 29-38 BUCUREȘTI 1965
3
POLYPHEMIDE CASPICE DIN BAZINELE DUNĂRII ȘI NIPRULUI
31
30	F. D. MORDUHAI-BOLTOVSKOI și ȘT. NEGREA	2
C. pengoi (Ostr.), găsit și descris în 1879 de N e o n i 1 a P engo
sub numele de Bythotrephes sp. în Marea de Azov (9), este probabil identic
cu C. tenera Sars, descoperită de G. O. Sars în 1897 în Marea Caspică.
Cîțiva ani mai tîrziu G. O. Sars (13) a descris încă două specii înrudite
cu prima, și anume G. neonilae și C. gracillima; s-ar putea ca și acestea
să nu fie „specii bune”, ci numai forme de G. tenera.
Indivizii proveniți din lacul Dranov (12.VIII.1950, leg. Rodi ca1
L e o n t e) și din lacul Razelm la Sarinasuf (15.VII.1950, leg. Sanda
O i o r ă n e s c u) au fost colectați de la adîncimi sub 1,50 m. Proba cu
alge luată din partea centrală a lacului Dranov (salinitatea 0,15 °/00, tem-
peratura 20,5°C) conține — alături de Bosmina longirostris și Ghydorus
sphaericus — aglomerări mari de Cercopagis pengoi formate prin înlănțuirea
a numeroși indivizi cu ajutorul dublei-curburi, prevăzută cu dinți, a!
apendicelui caudal al postabdomenului. Materialul din lacul Razelm,
colectat nu departe de mal (salinitatea 3,6 °/00, temperatura 21°C), conține,
dintre cladoceri, cîteva ȘȘ de Diaphanosoma braoliyurum și de Bosmina
longirostris var. similis, cîteva zeci de ȘȘ de Gorniger maeoticus și numai
o singură femelă de Cercopagis pengoi.
Exemplarul studiat din lacul Dranov corespunde diagnozei speciei considerate, avînd
camera incubatoare cu vîrful ascuțit, terminat cu un spin și apendicele caudal dispus în unghi
obtuz față de abdomen. Lungimea corpului : 1,10 mm fără apendicele caudal ; lungimea acestui
apendice este de 5,40 mm, adică depășește lungimea corpului dc 4,9 ori. Exemplarul din lacul
Razelm se deosebește de precedentul prin talia mai mică (0,7 mm lungime) și prin unghiul ascuțit
format de apendicele caudal cu abdomenul. După părerea noastră însă, ultimul caracter nu are
importanță taxonomică, dat fiind articulația mobilă a acestor părți.
Corniger maeoticus Pengo, 1879
Gorniger maeoticus este singurul polyphemid ponto-caspic semnalat
pînă în prezent din apele romînești; el figurează în conspectul cladocerilor
din R.P.R. pentru lacul Siutghiol și Marea Neagră la Portița (8). Dacă
ne referim la întregul bazin dunărean, trebuie să precizăm că a fost deja
citat de M. L. Pidgaiko (10), (11) pentru lacul lalpug (U.R.S.S.) și
alte lacuri și de I. I. Ț e eb (16) pentru gurile Prutului (U.R.S.S.).
Genul Gorniger Pengo, 1879 este un reprezentant tipic al faunei
caspiene și cuprinde patru specii : C. maeoticus Pengo, G. bicornis Zern.,
G. arvidi M.-Bolt. și G. lacustris Spandl (7). Cu excepția speciei G. lacustris,
care s-a găsit în lacul Ghioldjik, bazinul Eufratului (15), celelalte specii
trăiesc exclusiv în bazinul ponto-caspic. G. maeoticus este reprezentat
prin 2 subspecii, și anume : G. m. maeoticus Pengo în bazinele Mării Negre
și Mării de Azov și G. m. hircus (Sars) în Marea Caspică.
Pentru bazinul Mării Negre Gorniger maeoticus a fost semnalat din
limanul Nipru — Bug, din lacul Siutghiol și Marea Neagră la Portița
(mai — iunie, salinitate 3 —7°/00), din lacul lalpug și de la gurile Prutului;
în catalogul lui A. V a 1 k a n o v (20), această specie nu figurează pentru
apele bulgărești.
Materialul de care dispunem provine din lacul Brateș (17.VII.1956,
leg. Șt. Negrea) și din lacul Razelm la Sarinasuf (15.VII.1960, leg.
Sanda Ciorănescu). Lacul Brateș comunică cu Prutul și Dunărea
prin canalele Ghimia și Pietrosu. Proba de plancton din acest lac a fost
Fig. 1. — Corniger maeoticus Pengo, 2 adultă din lacul Brateș (120 x).
colectată din larg, la cîteva sute de metri de punctul pescăresc Vadu-
Ungurului, filtrînd apa verzuie și transparentă de la suprafață. Iată
conținutul ei: cyanophicee, diatomee, dinoflagellate, volvocale, rotiferi,
copepode (în special nauplii) și cladoceri {Bosmina longirostris var. cornuta
și Gorniger maeoticus, zeci de exemplare). Elena O n e a de la Insti-
32
F. D. MORDUHAI-BOLTOVSKOI și ȘT. NEGREA
tutui tehnic Galați ne-a pus la dispoziție mai multe probe colectate în
iulie 1956 din 13 puncte diferite ale lacului Brateș (salinitatea sub O,5°/oo,
temperatura 22—25°C). C. maeoticus este prezent numai în probele colec-
tate de la 4 din cele 13 puncte. Aceste probe au o culoare verde intens din
Fig. 2. — Corniger maeoticus Pengo : a, vedere ventrală schematică
(80 x); b, cornul cefalic sting (400 x).
cauza conținutului bogat în fitoplancton; zooplanctonul este compus din
rotiferi, nauplii și adulți de copepode, iar dintre cladoceri, mai ales Bosmina
longirostris var. cornuta. Exemplarele de C. maeoticus sînt bine conservate,
cu coarnele cefalice foarte bogat pigmentate.
Populațiile de C. maeoticus din bazinul Dunării (Brateș — R.P.R.
și lalpug — U.R.S.S.) trăiesc în condiții normale de salinitate pentru apele
dulci (sub O,5°/oo),'.în timp ce cele din Razelm la Sarinasuf și Marea Neagră
la Portița trăiesc în condiții de ape salmastre (mezohaline, 3 — 8°/00).
Exemplarele din lacul Brateș studiate de noi, comparativ cu alte populații, au armătura
ccfalică mai bine dezvoltată (fig. 1 și 2), compusă din 2 coarne pornind dintr-o bază comună
și avînd viiturile prevăzute cu tuberculi fini (fig. 2, b). Ghearele caudale, de asemenea mai dez-
5	POLYPHEMIDE CASPICE DIN BAZINELE DUNĂRII ȘI NIPRULUI	33
voltate, sînt larg desfăcute lateral și recurbate la capăt spre partea dorsală, ca și coarnele cefa-
lice, fonnîndun desen simetric cu acestea (fig. 2, a). Este posibil ca atît coarnele, cît și ghearele
caudale să servească la mărirea suprafeții de plutire în ape cu salinitate mai redusă.
POLYPHEMIDELE CASPICE DIN BAZINUL NIPRULUI.
Cercopagis pengoi și Corniger maeoticus au fost întîlnite de asemenea
în lacul de baraj Kahovscoie. Această interesantă descoperire o datorăm
lui I. I. Țeeb (17), care a găsit în acest lac, în anul 1959, pe lingă spe-
ciile menționate, încă un polyphemid caspic, și anume Podon ovum Zernov.
Această specie fusese deja semnalată de I u. M. M a r k o v s k i (4)
pentru Umanele Nipru — Bug și Nistru.
Podon ovum a fost descrisă ca specie nouă de S. A. Zernov
(21). Mai tîrziu, W. Meissner (5) a demonstrat că, atît P. ovum,
cît și altă specie a lui Zernov — P. triangulum —, trebuie incluse în
specia Evadne trigona Sars, cunoscută deja din Marea Caspică.
După ce am studiat exemplarele provenite din lacul de baraj Kahovs-
koie (care ne-au fost puse la dispoziție cu amabilitate de către prof. I.
I. Țee b), precum și exemplarele pe care le-a colectat unul dintre noi din
Marea de Azov în august 1963, am ajuns la concluzia că în realitate Podon
ovum aparține speciei Podonevadne trigona (Sars) (= Evadne trigona), și
pentru că nu coincide cu formele cunoscute ale acesteia, poate fi considerată
ca o subspecie azovo-pontică de P. trigona. Descrierea acestui polyphemid
a fost făcută foarte incomplet de către S. A. Zernov (21) și privește
numai femela partenogenetică din Marea de Azov. De aceea dăm în
continuare descrierea mai completă a femelei, precum și descrierea pentru
prima dată a măsculului, pe baza indivizilor proveniți de asemenea din
Marea de Azov.
Podonevadne trigona ssp. ovum (Zernov, 1901)
Syn: Podon ovum, Zernov, 1901; Markovski, 1928; Țeeb 1962
Evadne trigona, Meisner, 1908
Femela. Ș partenogenetică are capul marc, delimitat de restul corpului printr-o gîtuire
bine marcată, dar nu profundă. Ghearele caudale de mărime mijlocie. Camera incubatoare mare,
alungit-ovoidală, avînd înălțimea mai mare decît lungimea bazei1; marginea sa anterioară este
mai convexă decît marginea posterioară, care este aproape dreaptă în partea proximală (fig. 3, a).
Lungimea Ș: 0,40 — 0,50 mm; înălțimea: 0,50 — 0,65 mm1.
Femela gamogenetică are aceeași formă a corpului, deosebindu-se de precedenta prin pre-
zența unui ou de rezistență (durabil, latent), mare.
Masculul. Ca la toate polyphemidele, se distinge de $ prin prezența cîrligelor pe ul-
timul segment al primei perechi de picioare și printr-o pereche dc organe copulatoare (penis),
situate între picioarele celei de-a IV-a perechi și postabdomen. Camera incubatoare (care este
bineînțeles nefuncțională) nu conține decît o pereche dc testicule eliptice în unghiul postero-in-
1 în figura 3 indivizii sînt reprezentați în poziție morfologică de studiu, cu axul longi-
tudinal al corpului pe verticală (așa cum se reprezintă de obicei Podoninae-le — adică polyphe-
midele lipsite de apendicele caudal), și nu în poziție fiziologică.
34
F. D. MORDUHAI-BOLTOVSKOI șl ȘT. NEGREA
7	POLYPHEMIDE CASPICE DIN BAZINELE DUNĂRII ȘI NIPRULUI	35
ferior al acestei camere care se îngustează spre vîrf (rămînînd totuși rotunjită); marginea sa pos-
terioară este practic dreaptă (fig. 3, i). 4 este mai mic decît Ș, înălțimea nedepășind 0,45-,
0,50 mm.
P. trigona ssp. ovum se deosebește de celelalte forme ale acestei specii, descrise de
Răspîndirea. Bazinul azovo-pontic : Marea de Azov, limanul Nipru — Bug, lacul de
baraj Kahovskoie.
Cele trei specii de polyphemide descoperite în lacul Kahovskoie au
pătruns aici (poate în stare de ouă de rezistență) probabil o dată cu vasele
care transportau pentru aclimatizare diferiți crustacei de la gura Niprului
(18). Răspîndirea rapidă a polyphemidelor caspice în acest lac cu apă
complet dulce demonstrează capacitatea lor (ca și a altor specii caspice
din bazinul azovo-pontic) de a suporta o îndulcire completă a apei2.
Evadne anonyx Sars
Evadne anonyx a fost semnalată pînă astăzi numai din Marea Cas-
pică și din Marea Arai. Ea a mai fost semnalată și din Marea de Azov în
1931 de către M. Dolgopolskaia și V. Pauli, dar această
indicație n-a fost confirmată pînă în prezent.
Recent am descoperit această specie în probele colectate din limanul
Nipru — Bug de către prof. I. I. Ț e e b. Cele cîteva exemplare de femele
partenogenetice găsite în acest material corespund în toate caracterele
principale celor care trăiesc în Marea Caspică.
CONCLUZII
Fig 3 - Podonevadne trigona ssp. ovum (Zernov) : a, $ adultă din lacul de
baraj Kahovskoie (100 x); b, ă adult din Marea de Azov (100 x).
G. O. Sars (12), (13) și de A. L. Bening (2), prin camera incubatoare alungită și asi-
metrică. Formele de P. t. rotundata și P. t. pusilla din Marea Caspică au dc asemenea camera
incubatoare rotunjită, dar mai scurtă și de aceea ele nu depășesc 0,35-0,50 mm înălțime.
1.	Găsirea unor populații de polyphemide caspice în localități noi
ne-a permis completarea și delimitarea spre vest a arealului următoarelor
specii : Cercopagis pengoi (Ostr.) (specie nouă pentru bazinul Dunării și
pentru R.P.R.), Corniger maeoticus Pengo și Evadne anonyx Sars.
2.	în lumina acestor descoperiri, bazinul inferior al Dunării (res-
pectiv lacul Brateș) constituie limita vestică a arealului polyphemidelor
caspice.
3.	Numărul speciilor crește de la vest spre est : în bazinul Dunării
trăiesc 2 specii, în bazinul Niprului 4 specii, iar în Marea de Azov probabil
5 specii (tabelul nr. 1).
4.	în bazinele Mării Negre și Mării de Azov trăiesc în total 5 specii
de polyphemide caspice : cele 4 specii, menționate în lucrarea de față și
Corniger bicornis Zernov, descoperit de S. A. Zernov (21) în Marea
de Azov și regăsită recent în Marea Caspică (7) (tabelul nr. 1).
5.	Găsirea unor populații de polyphemide caspice în anumite
lacuri cu apă dulce (Brateș din bazinul Dunării (R.P.R.) și Kahov-
skoie din bazinul Niprului (U.R.S.S.) confirmă părerea mai veche a unuia
dintre noi că absența acestor animale din apele dulci este legată de viața
lor planctonică, fapt care le împiedică să pătrundă în fluvii.
2 Umil dintre autori (0) presupunea că absența polyphemidelor caspice în apele dulci
nu poate fi explicată decît prin adaptarea lor la viața planctonică, fapt care le împiedică să
pătrundă în fluvii. Această părere se confirmă prin apariția lor în lacurile de baraj.
Astfel, specia Corniger maeoticus (găsită și în lacul Kahovskoie) a fost semnalată recent de
M. S. S e i n i n (14) pentru lacul de. baraj Zimlanskoie de pe Don.
9
F. D. MORDUHAI-BOLTOVSKOI și ȘT. NEGREA
3.

POLYPHEMIDE CASPICE DIN BAZINELE DUNĂRII ȘI NIPRULUI
37
6. Polyphemidele caspice pot suporta variații mari de salinitate
pînă la îndulcirea totală a apei, cu condiția ca aceasta să fie stagnantă,
Astfel, populațiile de Corniger maeoticus din bazinul Dunării trăiesc în
14.	CeHhhH M.C., 3ooJior. HtypHan, 1964, XLIII.
15.	Spandl H., Verhande Intern. Vereinig. LimnoL Innsbruck, 1924, I, 249 — 251.
16.	IțEEB H.H., TpyAM Hhct. rHRpoOnoJi. AitaR. nayK YCCP, 1961, 36, 1—30.
17.	■—	Bonpocti oRojlormi, 1962, V.
18.	Heeb H.H. h Ojihbaph r., flonOB. AnaR. nayK. YCCP, 1958, 3.
19.	Bajikahob A., TpyR, MopcK. 6hoji. ct. Bapna, 1951, 16, 65—83.
20. —
Tpyn. MopcK. 6hojI. ct. Bapna, 1957, 19, 1—62.
Tabelul nr. 1
Distribuția polj’pbcniidelor caspice iu bazinele Mării Negre și Mării dc Azov
Nr.	Specia	Bazinul			Marea de Azov
		Dunării	Nistrului	Nipru — Bug	
1	Cercopagis pengoi (Ostr.)	+	+	+	+
2	Corniger maeoticus Pengo	+	—	+	+
3	Cornig r bicornis Zern.		—	—	4"
4	Evadne anonyx Sars	—	—		+ ?
5	Podonevadne trigona Sars	—	+	+	+
21. 3EPHO C.Â., EtKeroR. 3ooji. Mya. AkaR. HayK, HeTpec6ypr, 1901, 6, 559
Institutul de biologie al apelor continentale al
Academiei de Științe a U.R.S.S., Borok și Institutul de
speologie „Emil Racoviță" București.
Primită în redacție la 1 iulie 1964.
■583.
condiții normale de salinitate pentru apele dulci, în timp ce populațiile
din Razelm și- Marea Neagră trăiesc în condiții de ape salmastre (mezo-
haline, 3—8°/Oo)-
7.	Din punct de vedere taxonomic, populațiile de Cercopagis
pengoi și Corniger maeoticus din bazinul Dunării se deosebesc puțin de cele
din restul arealului.
8.	Podon ovum Zern. este în realitate sinonim cu Podonevadnl
trigona Sars, putînd fi considerat ca o subspecie a acesteia. Avînd în vederi
descrierea foarte sumară a Ș făcută de S. A. Z e r n o v, completau
această descriere și dăm pentru prima dată descrierea masculului.
BIBLIOGRAFIE
1.	Băcescu M., Ann. Sci. Univ. Jassy, 1940, 26, 454 — 804.
2.	BEHHiir A.JI., Tpyjțbi no KOMnneKC. nsyncHino Kacn. Mopn, 1938, V, 7—97.
Kjiadoi^epa KasKaaa, BMcoitoropiiaH Bnon. CTaurț. HapnoMnpoca rpysHHCKOț
CCP, rpysMejirMS. TGhjIhch, 1941, 1—384.
4.	MlAPKOBCKH IO.M., 36upn. npaau ^Hunpoe, Bhoji. CTaim., 1928, IV, 4.
5.	Meissner W., Mitt. d. Russ. Gcogr. Ges., Abt. Turkestan, 1908, IV.
6.	MOPHyXAH-BOJITOBCKOll iP.H., KacnuucKaa cpayHa a Aaoso-UepuoMopcKOM GacceuHei
AnaR. nayK CCCP, Hhct. Bhoji. BoRoxpaiiHJinm, Hbr. A«aR. nayK CCCP;
MocKBa — JlenHHrpaR, 1960, 1—288.
7.	Mordukhai-Boltovskoi PH. D., Grustaceana, 1965, 8.
8.	Negrea Șt., Conspectul faunistic și chorologic al cladocerilor {Crustacea, Gladoceră) din R.P.R.
în Probleme de biologie, Edit. Acad. R.P.R., București, 1962, 403 — 511.
9.	HehPO H., TpyRti oOmecTBa HCnMTaT. npupoRM XapbKOB. Yiihb., 1879, XIII, 47—68
10.	HnArAl'lKO M.JI., Soon.'iauKmon. npudyuaucKux eodoeMoe, Hbr. AnaR. nayit VitpamicHoi
CCP, Khcb, 1957, 1—97.
11.	— TpyRM Hhct. ruRpoSnon., Akhr. nayK YCCP, 1961, 36, 231—241.
12.	Capc P.O., Ehîcfor. 3ooji. wya. Akhr. nayK, HeTpecSypr, 1897, 2, 1, 1—73.
13.	— Emerofl. 3ooji. Mys. Anafl. nayK, Hei’epcOypr, 1902, VII.
INFLUENȚA MODIFICĂRILOR RAPICE ASUPRA
CONSUMULUI DE OXIGEN ȘI ACETILĂRII ACIDULUI
P-AMINOBENZOIC IN VITRO*
DE
academician E.A. PORA și I.V. DIACIUC
591(05)
S-a urmărit influența diferitelor valori ale raportului K/Ca și Na/K, precum
și a concentrației fosfatului anorganic din mediul de incubație, asupra consumului
de oxigen și acetilării PAB în secțiuni de ficat de porumbel, incubate la o instalație
Warburg. Modificarea valorii raportului K/Ca provoacă variații ale acetilării
PAB și QOa numai dacă se face pe seama concentrației Ca. Micșorarea raportului
Na/K — pe seama creșterii concentrației K — provoacă în absența
Ca și Mg scăderea acetilării PAB, însă în prezența celor doi cationi acetilarea este
stimulată. Rezultatele pun în evidență și dependența intensității acetilării PAB
de concentrația fosfatului anorganic din mediu.
în unele lucrări ale noastre (7), (8), (9), (10), (11), (12), am arătat
că valoarea raportului dintre concentrațiile unor cationi, mai ales Na+,
K+, Ca++și Mg++, este un factor important pentru desfășurarea unor
funcțiuni fiziologice.
Date ale altor autori, în general puține de acest fel (2), (3) ș.a., arată
influența acestui factor asupra dinamicii unor reacții enzimatice, sugerînd
caracterul complex, dar încă puțin elucidat, al problemei. Pe această
linie se înscrie prezenta lucrare în care ne-am propus să studiem efectul
diferitelor valori ale raportului K/Ca și Na/K din mediul de incubație
asupra consumului de oxigen (QO2) și acetilării acidului p-aminobenzoic
(PAB) în secțiuni de ficat.
MATERIAL ȘI TEHNICĂ DE LUCRU
Experiențele au fost făcute pe un număr de 57 de porumbei de ambele sexe, cu o greu-
tate de 250 — 350 g. Am ales pentru experiențe ficatul de porumbel, deoarece după unele
date din literatură (5), confirmate și de rezultatele noastre, are o capacitate de acetilare in vitro
* Lucrare publicată și în „Rcvue roumaine de biologie — Serie dc zoologie”, 1965, 10,
1, p. 25 (în limba engleză).
ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 17 NR. 1 P. 39-40 BUCUREȘTI 1965
41
40	E. A. FORA și I. V. DIACIUC	3 I
mult mai mare decît ficatul de șobolan. Se știe de asemenea (4) că ficatul de porumbel conține
o mare cantitate din enzimele care catalizează acetilarea PAB. Ca substrat de acetilare am uti-
lizat PAB (preparat p.a.) deoarece, potrivit unor cercetări făcute cu enzime purificate (1),
(6), viteza acetilării este mai mare pentru acesta decît pentru alte arilamine (de exemplu sulf,
anilamida).
După o inaniție de 14 — 16 ore, porumbeii erau sacrificați prin decapitare și din același
lob al ficatului, care era repede excizat, se făceau secțiuni la rece. în fiecare cupă Warburg,
care conținea 3 ml de ser și 50 (zg PAB, se introduceau — la un interval cuprins între 5 și 10 min
de la sacrificare — 200 — 220 mg de secțiuni de țesut cîntărite la balanța analitică. în anexa
centrală a cupei se puneau pe hîrtie de filtru 0,30 ml KOH 30%. După 10 min de echilibrare
termică în baia aparatului Warburg la 37°C, manometrele se închideau și se făceau citirile la in-
tervale de 15 min. După 60 min de incubare, în cupe se adăuga pentru suprimarea reacțiilor 0,50
ml de acid tricloracetic 43 % (concentrația finală în probă = 6%), apoi conținutul fiecărei cupe
era omogenizat cu ajutorul dispozitivului Potter, centrifugat și într-un ml de supernatant se
doza PAB liber, după tehnica spectrofotometrică a lui N. O. S î t i n s k a i a (14), utilizînd ca
reactiv de culoare acidul l-amino,8-naftol-3,6-disulfonic, preconizat și de alți autori (13). Din
diferența dintre cantitatea de PAB liber determinat în supernatantul tricloracetic și cantitatea I
inițială din mediul de incubație, se calcula cantitatea de PAB acetilat. Din cupele termobaro-
mettelor și din cele în care țesutul era inactivat inițial cu acid tricloracetic, PAB era recuperat
în proporție de 97,5 — 100%.
Pentru fiecare variantă de ser cercetat se făceau din ficatul aceluiași animal două probe pa-1
ralele. Rezultatele sînt exprimate în p. moli PAB acetilat de 1 g de țesut proaspăt în timp de 1 oră. i
QO2, care pentru perioada de incubație era funcție liniară de timp, a fost calculat pe baza
citirii de la manometre la 30 min după închiderea lor. Rezultatele sînt exprimate în iz moli de
oxigen, consumat de 1 g de țesut proaspăt într-o oră.
Mediul de incubație : am utilizat cele două variante ale serului Krebs-Ringer ; cu tampon I
bicarbonat (0,15 M, pH = 7,4) și tampon fosfat, disodic (0,10 M, pH = 7,4). Pornind de la |
compoziția acestor seruri, am preparat pe baza unor calcule un număr de 14 variante de seruri I
(I —XIV), în care raporturile K/Ca și Na/K erau modificate față de serul inițial, așa cum se vede I
din tabelele nr. 1 a și b, dar cu menținerea constantă a presiunii osmotice și pH-ului.
în tabelul nr. 2 dăm pentru serul original concentrația fosfatului anorganic (PO4 ) și I
valoarea absolută a acelor raporturi dintre cationi, care au fost modificate în serurile preparate
de noi și care servesc drept criterii la caracterizarea acestora.
Cifrele din tabelele nr. 1 a și b reprezintă coeficientul de modificare a raportului respectiv
față de valoarea absolută din serul inițial. De exemplu : K/Ca x 2 (coloana serului I) arată că I
acest raport a crescut de două ori față de valoarea sa din serul inițial (respectiv de la 2,33 cît
era normal la 4,66). Al doilea raport din coloană, acolo unde există, cu mențiunea de constant f
(k), arată pe seama căruia dintre cei doi cationi s-a modificat primul raport. De exemplu : în I
coloana serului I : Na/K = k arată că creșterea de două ori a raportului K/Ca s-a făcut pe seama I
scăderii concentrației Ca. în tabelele nr. 1 a și b, dăm și concentrația PO4 , deoarece rezul-
țațele noastre sugerează o corelație între acțiunea acestuia și cea a valorii raportului dintre cationi.
în sfîrșit, menționăm că experiențele au fost făcute în 5 serii și rezultatele se raportează la s
martorul fiecărei serii în parte.
REZULTATE ȘI DISCUȚII
în tabelele nr. 3 — 7 sînt redate rezultatele prelucrate statistic,
care reprezintă media valorilor obținute pentru fiecare ser în parte de la I
numărul respectiv de animale.
j	Ca și Mgprezenți	1	fără Ca și Mg
Notă. Am dat cu litere cursive cationul pe seama căruia se modifică raportul
42
E. A. PORA și I. V. DIACIUC
FACTORUL RAPIC ȘI ACETILAREA
43
Dat fiind faptul că presiunea osmotică și valoarea pH-ului s-au
păstrat neschimbate în toate variantele experimentale, considerăm că
efectele obținute se datoresc numai modificării raportului dintre cationi
și nu factorului osmotic sau pH-ului.
Atenția este atrasă în primul rînd de faptul că, independent de modi-
ficările raportului dintre cationi, intensitatea acetilării este de 3—4 ori
mai mare în serurile cu tampon fosfat (VII—XIV) decît în cele cu tampon
bicarbonat (I—VI), QO2 fiind aproximativ același. Presupunem că efectul
se datorește diferenței dintre cele două categorii de seruri în concentrația'
Tabelul nr. 2
PO4-----, care poate fi esterificat în reacțiile de fosforilare oxidativă;
acestea pun la dispoziție ATP necesar pentru activarea acetatului.
Scăderea intensității acetilării în serul IV și creșterea sa în serul III (a se
Intensitatea	Concentrația fosfatului anorganic șl valoarea absolută acltorva raporturi din serurile inițiale						. diferite seruri
	Raportul		Ser Krebs-Ringer				
			cu tampon bicarbonat		cu tampon fosfat		
	K/Ca Na/Ca Na/K		2,33 56.40 24,19		2,33 53,94 23,12		
	(Amoli PO4	pe ml Tc acetilării PAB și a respirației tisula de incu		1,00 ibelul nr. 3 re In secțiuni <1 bație (ser I-IV		111,90 ficat de porumbel puse in		
	p. moli PAB acetilat/g de țesut proaspăt și oră						
	ser inițial	I		II		III	IV
n MȚE.S,	20	12		12		8	8
	0,291 + 0,014	0,295 + 0,010		0,321 + 0,012		0,317 + 0,004	0,241 + 0,010
1’	■■ —	>0,10		<0,01		<0,01	<0,01
V %	—	—		+ 10,3		+ 8,9	-17,2
p. moli Oa/g țesut proaspăt și otă							
n	20	12		12		8	8
M+E.S.	50,2 + 2,1	57,9 + 2,6		53,2+1,9		62,3 + 2,8	47,8+3,0 '
P T % Notă	—	0,05> p>0,02		>0,10		0,02>p>0,01	>0,10
	n = numărul de	+ 15,3 mimale ; M = media		4-5,9 aritmetică ; E. S. =		+ 24,1 eroarea-standard ; P	-4,8 = probabilitatea*
Tabelul nr. 4 Intensitatea acetilării PAB șl a respirației tisulare in secțiuni dc ficat de porumbel puse in diferite seruri dc incubație (ser V și VI)			
	pmoli PAB acctilat/g de țesut proaspăt și oră		
	ser inițial	V	VI
n	9	9	8
M+E.S.	0,274 + 0,018	0,277 + 0,013	0,281 + 0,014
P	—	>0,10	>0,10
+ %	—	—	—
p. moli Oa/g de țesut proaspăt și oră			
11	8	8	9
M+E.S. P	41,8 + 0,9	46,1 + 1,8	45,8 + 2,8
	—	‘	>0,10	>0,10
+ %	—	+ 9	+ 9
Tabelul nr. S
Intensitatea acetilării PAB și a respirației tisulare în secțiuni de ficat de porumbel puse în diferite seruri de incubație (ser VII și VIII)			
	p moli PAB a	cetilat/g de țesut proaspăt și oră	
	ser inițial	VII	VIII
n	9	9	8
M+E.S.	0,864 + 0,077	0,854 + 0,086	0,799+0,091
P	—	>0,10	>0,10
+ %	—	-1,2	-7,6
p moli Os/g dc țesut proaspăt și oră			
n	9	9	9
M+E.S.	41,9 + 2,7	46,9+3,3	46,6+2,9
P	—	>0,10	>0,10
IC 0/ 1 /O	—	+ 11,9	+ 11,9
44
7
FACTORUL RAPIC ȘI ACETILAREA
45
Tabelul nr. 6
Intensitatea acetilării PAB și a respirației tisulare iu secțiuni do ficat de porumbel puse
in diferite seruri de incubație (ser IX—XI)
p. moli PAB acetilat/g de țesut proaspăt și oră
	ser inițial	IX	X	XI
n	9	10	10	10
MTE.S.	0,797 + 0,037	0,889 + 0,043	0,910+0,070	0,963 + 0,059
P	—	>0,10	>0,10	0,05>p>0,02
T%	—	+ 11,5	+ 14,1	+ 20,8
p. moli O2/g de țesut proaspăt și oră
n	9	10	10	6
M+E.S.	36,3 + 1,7	39,9 + 2,0	45,0 + 2,5	40,6+0,70
P	—	>0,10	0,02>p>0,01	>0,05
+ %	—	+ 9,9	+ 23,9	+ 11,8
Tabelul nr. 7
Intensitatea acetilării PAB și a respirației tisulare in secțiuni de ficat de 'porumbel puse
in diferite seruri de incubație (ser XII- XIV)
pmoli PAB acetilat/g de țesut proaspăt și oră
	ser inițial	XII	XIII	XIV
n	9	9	9	9
M + E.S.	1,191 + 0,070	0,917 + 0,103	1,023 + 0,050	0,960 + 0,042
P	—	<0,01	>0,05	0,02>p>0,01
+ %	—	-23	-14,2	-19,4
p. moli O2/g de țesut proaspăt și oră				
n	8	8	9	8
M + E.S.	49,8+1,4	53,0+1,8	54,7 + 2,7	56,8 + 2,1
p	—	>0,10	>0,10	= 0,01
+ %	—	+ 6,4	+ 9,8	+ 14,0
vedea concentrația PO4 în acestea față de serul inițial) pare să
fie datorită aceluiași factor.
Mărirea raportului K/Ca de două ori (serul I) determină numai o
creștere a QO2 (cu 15%); micșorarea valorii acestui raport de două ori
(serul II) provoacă numai o creștere cu 10% a intensității acetilării. De
notat că ambele raporturi se modifică pe seama concentrației Ca.
Creșterea intensității acetilării în serul III nu poate fi interpretată
ca o consecință a modificării raportului K/Ca, din două motive : a) în
acest ser concentrația PO4 este mult crescută față de martor, și
b) în serul V, care se caracterizează prin aceeași valoare a raportului K/Ca,
dar are o concentrație de PO4 ’ ca și serul martor, efectul de stimulare
a acetilării este absent. Nici creșterea QO2 în serul III nu poate fi pusă
pe seama concentrației de PO4 ; ea nu apare în serul V care are aceeași
concentrație de PO4 ca și serul martor, dar nici în serul VII în care ra-
portul K/Ca este modificat în același sens și aceeași măsură, dar pe fondul
unei concentrații crescute de PO4 .
Dacă admitem că modificările de acetilare din serurile III și IV sînt
o consecință a variațiilor în concentrația PO4 , se poate spune că mărirea
sau micșorarea de 4 ori a raportului K/Ca — pe seama modificării concen-
trației K—nu afectează nici unul din indicii cercetați (serurile III-VIII).
Potrivit unor date din literatură (3), ionii Na+și K+sînt antagoniști
în reacțiile de transfer al grupărilor acetil implicate în biosinteza acetil-
colinei. Rezultatele noastre par să arate existența unui efect similar în
reacțiile de transfer al acetatului pe substrate de natură arilaminică. Astfel
scăderea marcantă a raportului Na/K, pe seama creșterii concentrației
K, determină o scădere a intensității acetilării (serul XII), iar la o concen-
trație aproape egală a celor doi cationi (serul XIV) se observă și o creștere
a QO2. Creșterea QO? în serurile X și XIV, care conțin o mare cantitate de
K, este în concordanții cu datele obținute de alți autori (15) pe țesuturi
de mamifere.
Sensul modificărilor provocate în intensitatea acetilării depinde
-așa cum reiese din compararea efectelor obținute în serurile XI și XIV—
de prezența Ca și Mg în mediul de incubație. Suprimarea K din mediul
de incubație pe fondul absenței Ca și Mg (serul XIII) sau prezenței acestora
(serul IX) nu provoacă modificări ale acetilării sau ale QO2, ceea ce într-un
anumit sens este în concordanță cu ineficacitatea modificării valorii ra-
portului K/Ca din serurile III—VII.
CONCLUZII
Din rezultatele noastre se desprind următoarele :
Creșterea sau scăderea de 4 ori a valorii raportului K/Ca din mediul
de incubație, prin modificarea corespunzătoare a concentrației K, nu in-
fluențează QO2 și acetilarea PAB in vitro, în secțiunile de ficat de porumbel,
dar modificarea acestui raport pe seama Ca este un factor care provoacă
variații ale intensității celor doi indici.
46
E. A. PORA și I. V. DIACIUC
8
într-o măsură mai mare acetilarea FAB și QO2 sînt influențate de
modificarea raportului Na/K. Acțiunea acestui raport depinde însă de
prezența în mediu a Ca și Mg.
Concentrația de fosfat anorganic din mediul de incubație este un
factor important al reglării intensității reacției de acetilare a FAB.
BIBLIOGRAFIE
1.	Bonomi U., Acta vitamino!., 1961, 15, 2, 151.
2.	Gahill G. F„ Ashmorb J., Zottu S. a. Hastings A. B., J. biol. Chem., 1957, 224, 7,237,
3.	rvitOT A., Tpy«M V M B K, Hs«. Ak. HayK CCCP, MocKBa, 1962, Pe$epaTM ceKifmii
coo6m., 1—13, 329.
4.	Kaplan N. O. a. Lipman F., J. biol. Chem., 1948, 174, 1, 37.
5.	Le Van Hung, C. R. Soc. Biol. Fr., 1959, 153, 6, 1 007.
6.	Novelei G. D., in Methods of biochemical anahjsis, New York —Londra, 1955, 11, 189.
7.	Pora E. A., Journ. Physiol., 1958, 50, 2, 464.
8.	—	Proceed. XV-th Congr. internat. Zoology, Londra, 1958, 1 061.
9.	—	Cercetări privind posibilitatea animalelor de a păstra in interiorul corpului lor un raport
constant intre ionii cu acțiuni antagoniste. Rapia fi homorapia, în Omagiu lui
Tr. Săvulescu, Edit. Acad. R.P.R., București, 1959, 633.
10.	- Rapp. Proc. Verb., CIESMM, 1960, 15, 3, 171.
11.	Pora E. A., Rușdea D., Stoicovici Fl., Wittenberger C., Kolassovits H. u. Roșca D. I.,
Rapp. Proc. Verb., CIESMM, 1960, 15, 3, 199.
12.	Pora E. A., Stoicovici Fl., Rușdea D., ■Wittenberger C. u. Kolassovits H. Rapp. Proc.
Verb., CIESMM, 1960, 15, 3, 189.
13.	Pomahreb E.O. MÎKYJIAHOBA 3.H., Bhoxiimiih, 1956, 21, 6, 663.
14.	Cmtmhckah H.O., Bonp. Me«. xhm., 1956, 2, 3, 214.
15.	Tagakaki G. a. Tsukad T., J. Neuroclin. (G. B.), 1957, 2, 21.
Filiala Cluj a Academiei R.P.R.
Secția de fiziologie animală comparată.
Primită în redacție la 14 iulie 1964.
ACȚIUNEA CÎMPURILOR MAGNETICE ASUPRA
IMUNITĂȚII ANTITOXICE, ANTITETANICE LA COBAI*
DE
F. JITARIU, N. LAȘCU, N. TOPALĂ și M. LAZĂR
591(05)
S-a urmărit influența cîmpurilor magnetice pulsante de intensitate slabă
aplicate cu întreruperi (3 s excitare și 1 min pauză), timp de 3 min zilnic, 15 zile
consecutiv, asupra formării de antitoxină antitetanică la cobai.
Se constată că în aceste condiții experimentale titrul antitoxinei antitetanice
crește cu 83 — 160% față de martori, în funcție de anotimp.
în cazul imunizării animalelor cu anatoxină tetanică în asociere cu CI2Ca
cîmpurile magnetice determină o creștere a titrului antitoxinei cu250% fațade
animalele vaccinate în aceleași condiții dar nesupuse influenței cîmpurilor magne-
tice și cu 375 % față de animalele-martor vaccinate numai cu anatoxină tetanică.
Studiul acțiunii cîmpurilor magnetice asupra organismelor ani-
male n-a constituit o preocupare a fiziologilor timp de secole, deși bio-
curenții descoperiți de Galvani au fost studiați de numeroși fiziologi
din întreaga lume. Este deci greu de înțeles pentru ce microcîmpurile
electrice care apar în organismele animale au suscitat interesul fiziolo-
gilor, pe cînd microcîmpurile magnetice care se dovedesc a avea o im-
portanță deosebită au fost neglijate. Dacă, cîmpurile electriceîși manifestă
efectele prin modificări de sarcini electrice, atunci cîmpurile magnetice
care influențează viteza de deplasare a particulelor ionizate trebuie să
exercite o influență tot atît de importantă. în ultimii ani, efectul bio-
logic al cîmpurilor magnetice a constituit o preocupare din ce în ce mai
intensă a biologilor. Din aceste considerente și rezultatele obținute au
fost suficiente pentru a permite Universității din Illinois să organizeze
două simpozioane de biomagnetism în interval de numai trei ani.
Astfel J. M. B a r n o t h y, M. F. Barnothy, I. Boszor-
m e n y și I. N a g y (1) în 1956 au constatat că, după expune-
* Lucrare publicată și în „Revue roumaine de biologic — Seric de zoologie”, 1965,
10, 1, p. 33 (în limba engleză).
ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 17 NIL 1 P. 47- 52 BUCUREȘTI 1005
3
ClMPURILE MAGNETICE ȘI IMUNITATEA ANTITOXICA
49
48	P- JITARIU și COLABORATORI	2
rea animalelor de laborator la cîmpuri magnetice, apare un proces
de leucocitoză.
în 1960, L e o G r o s s (2) a studiat creșterea tumorilor la șoarece
sub acțiunea cîmpurilor magnetice relativ uniforme, de 4 000 de gauși,
produse de electromagneți și a constatat un efect de inhibare în dezvol-
tarea tumorii.
Un an mai tîrziu, a urmărit durata de cicatrizare a rănilor în
cîmp magnetic, constatînd o întîrziere a cicatrizării.
în 1962 a stabilit că șoarecii capătă o rezistență evidentă la in-
fecții, dacă sînt infectați cu celule tumorale Erlich, cărora li se adaugă
celule tumorale Erlich atenuate prin raze X.
Astfel de animale ținute în cîmp magnetic de 4 000 de gauși supra-
viețuiesc mai puțină vreme, iar tumorile se dezvoltă mai rapid. Apare
astfel clar, spune L e o Gr o s s, că mecanismul de protecție contra
tumorii cu ascita Erlich este alterat de acțiunea cîmpului magnetic.
El constată în același timp o scădere a anticorpilor la șoarecii ținuți în
astfel de cîmpuri.
Amintim de asemenea de C. Solo m o n și M. K a p r i care,
prin aplicarea cîmpurilor magnetice de frecvență joasă, au obținut
rezultate asupra excitabilității centrilor medulari și a aparatului neuro-
motor periferic. Aceste modificări sînt exprimate prin scăderea reo-
bazei și a cronaxiei și intensificarea capacității contractile a aparatului
motor, Care apare mai evident în cursul oboselii.
în cercetările noastre, începute în anul 1959, am folosit cîmpuri
magnetice pulsatile cu sau fără pauze, de intensitate mică (100 de gauși)
generate de curenți redresați de 50 și 100 de herzi.
Cu astfel de cîmpuri am studiat, între altele, dinamica formării
aglutininelor antiproteus OX19 la iepuri vaccinați cu antigen Proteus
OX19 (5) și am obținut un răspuns imunologic care depășea cu mult
titrul aglutininelor de la animalele-martor.
Plecînd de la aceste rezultate, am urmărit influența cîmpurilor
magnetice asupra imunității antitoxice, antitetanice la cobai.
Capacitatea antitoxiuei tetanice de a determina o imunitate anti-
toxică durabilă a fost verificată încă din primele încercări de vaccinare
a animalelor și a oamenilor prin administrarea acestui antigen, în două
sau trei doze, la intervale variate și prin titrarea antitoxiuei specifice
în sîngele subiecților vaccinați.
Prin obținerea unor rezultate mai bune, cercetările efectuate în
special de către G. Roman (6) au stabilit importanța unor sub-
stanțe adjuvante, care, lipsite de specificitate imunologică, măresc pu-
terea antigenică a anatoxinei tetanice.
Substanțe nespecifice ca Cl2Ca sau pulberea de tapioca, inoculate
la animale împreună cu anatoxina tetanică, provoacă titruri antitoxice
superioare celor obținute prin metodele obișnuite de vaccinare cu
aceeași cantitate de anatoxina. Potențializarea printr-un adjuvant
poate mări de cîteva ori capacitatea antigenului tetanic original. Este
de remarcat în special efectul bun obținut prin administrarea antigenului
tetanic absorbit pe diverse suporturi minerale : fosfat de aluminiu,
hidroxid de aluminiu, alaun etc.
în lucrarea prezentă am studiat influența unui factor adjuvant fizic,
a cîmpului magnetic, asupra răspunsului imunologic al cobailor vaccinați
cu anatoxina nativă.
METODA DE LUCRU
într-o primă serie de experiențe, din toamna anului 1963, au fost selecționați 18 cobai
în greutate de 350-450 g. Cobaii au primit pe cale subcutanată 2 injecții a cîte 2 ml de
anatoxina tetanică nativă scria 579/1963 cu interval între injecții dc 30 de zile.
Cei 18 cobai au fost repartizați în două loturi, un lot de 9 cobai vaccinați constituia lotul
martor, iar al doilea lot de 9 cobai vaccinați a fost supus acțiunii cîmpurilor magnetice.
Prima inoculare cu anatoxina tetanică — 2ml — a fost considerată ca doză, preparantă
și sensibilizantă, comună pentru ambele loturi. Cu 7 zile înainte de a doua inoculare, al doilea
lot de 9 cobai a fost supus acțiunii cîmpurilor magnetice de circa 100 de gauși, produși de un
curent electric redresat de 10-14 amperi aplicați sub forma unor impulsuri rectangulare,
timp de 3 s, urmate de o pauză de 1 s, în ședințe de 3 min la interval de 24 de ore, 15 zile
consecutiv. Acest lot a fost supus influenței cîmpurilor magnetice 7 zile înainte dc inocularea
a doua zi și 8 zile după efectuarea ei.
După 30 de zile de la a doua inoculare cu anatoxină tetanică, cobaii din ambele
loturi au fost sîngerați și s-a determinat titrul antitoxinei tetanice, prin metoda Haliepina,
descrisă de S. V. S u m a k o v a (7). Titrarea antitoxinei tetanice s-a efectuat pe un amestec
în părți egale de două sau trei seruri.
în a doua serie de experiențe, din martie-iunie 1964, s-a lucrat pe 4 loturi de cobai.
Un număr de 24 de cobai de 350 — 450 g au fost vaccinați prin două inoculări a cîte 2 ml
dc anatoxină tetanică nativă tot din seria 579/1963, cu același interval de 30 de zile între ino-
culări. Acești cobai au fost repartizați în 4 loturi :
Lotul 1 de 9 cobai martor, vaccinați după metoda mai sus descrisă.
Lotul 2 de 7 cobai vaccinați după aceeași metodă a fost supus influenței cîmpurilor mag-
netice în condițiile identice cu lotul 2 din prima serie de experiențe.
Lotul 3 de 4 cobai vaccinați cu anatoxină tetanică, la care s-a asociat ca adjuvant ClaCa
soluție 1 %.
Lotul 4 de 4 cobai la care asocierea dintre anatoxina tetanică și ClaCa a fost însoțită de
supunerea animalelor la influența cîmpurilor magnetice, în condiții experimentale identice lo-
turilor 2 din prima și a doua serie de experiențe.
Sîngerarea animalelor și titrarea antitoxinei tetanice s-au făcut la fel ca și în prima serie
dc experiențe.
REZULTATE
Datele obținute în prima serie de experiențe ne arată că la cobaii
din lotul martor, după 30 de zile de la a doua inoculare de anatoxină
tetanică, titrul antitoxinic este de 2,5 UA/ml de ser. Cobaii din lotul 2
supuși influenței cîmpurilor magnetice, după același interval de timp,
prezintă un titru al antitoxinei tetanice care variază între 4 și 8 UA/ml
de ser, în medie de 6,5 UA/ml, adică de 2,6 ori mai mare decît titrul
obținut la cobaii martor (tabelul nr. 1).
Rezistența activă a tuturor celei* 18 cobai față de doze de toxină
tetanică a fost în general paralelă cu titrul antitoxic obținut. Efectul
4 - c. 4097
50
P. JITARIU și COLABORATORI
4
5
ClMPURILE MAGNETICE ȘI IMUNITATEA ANTITOXICA
51
favorabil al influenței cîmpurilor magnetice asupra dezvoltării imuni-
tății antitoxice, antitetanice, este confirmat de rezultatele obținute în a
doua serie de experiențe pe 24 de cobai repartizați în cele 4 loturi amintite
(tabelul nr. 2).
Tabelul nr. 1
Titrul antitoxinei antitetanice la cobaii vaccinați cu anatoxină tetanică și supuși influenței
cîmpurilor magnetice în comparație cu cobaii martor
Amestec de	Titrul antitoxinei UA/ml de ser	Amestec de	Titrul antitoxi- nei UA/ml de ser
10 + 11+12	2,5	1+2 + 3	4,0
13 + 14 + 15	2,5	4 + 5 + 6	7,5
16 + 17 + 18	2,5	7 + 8 + 9	8,0
Media	2,5	media	6,5
Din datele prezentate în tabelul nr. 2 reiese faptul că răspunsul
imunologic al cobailor în seria a doua de experiențe, efectuate în perioada
martie-iunie, a fost ceva mai slab, probabil din cauza regimului alimentar
Tabelul nr. 2
Titrul uutitoxiuei antitetanice la cobaii vaccinați cu anatoxină tetanică In asociație cu Cl2Ca și supuși
intluenței cîmpurilor magnetice
Lot 1 martor vaccinat		Lot 2 vaccinat și supus influenței cîmpurilor magnetice		Lot 3 vaccinat în asociație cu ClgGa		Lot 4 vaccinat în asociație cu CI2Ca supus influenței cîmpurilor magnetice	
amestec de seruri	titrul UA/ml	amestec de seruri	titrul UA/ml	amestec dc seruri	titrul UA/ml	amestec de seruri	titrul UA/ml
1+2 + 3	2	10 + 11+12	4	17 + 18	3	22 + 21	8
4 + 5 + 6	3	13 + 14	3	19 + 20	3	23 + 24	7
7 + 8 + 9	1	15 + 16	4	—	—	—	' —
Media	2	media	3,66	media	3	media	7,50
carențat în vitamine. Media titrului antitoxinei la lotul supus influenței
cîmpurilor magnetice n-a depășit în acest caz cifra dublă în comparație
cu lotul martor, dar este totuși cu 83% mai mare.
în literatura de specialitate există extrem de puține date referi-
toare la influența cîmpurilor magnetice asupra imunității.
în afară de lucrările lui Leo Gross (4) amintite și cercetările
unora dintre noi n-am găsit nici o altă lucrare în această direcție.
în condițiile noastre de lucru, spre deosebire de rezultatele la care
a ajuns Leo Gross, noi am obținut la iepurii vaccinați cu Proteus
OX19 și supuși acțiunii cîmpurilor magnetice pulsant cu și fără întreru-
peri o creștere a răspunsului imunologic de peste 100% față de iepurii
Vaccinați, dar nesupuși influenței cîmpurilor magnetice.
Creșterea titrului anticorpilor antimicrobieni este mai pronunțată
la animalele supuse influenței cîmpurilor magnetice aplicate sub formă
de impulsuri cu pauze între ele decît cu impulsuri continui.
Influența net favorabilă a cîmpurilor magnetice asupra imunității
antimicrobiene se reproduce și în cazul imunității antitoxice. Din datele
celor 2 serii de experiențe efectuate pe 42 de cobai, prezentate în tabe-
lele nr. 1 și 2, rezultă că titrul antitoxinei tetanice la cobaii vaccinați
cu anatoxină tetanică nativă și supuși influenței cîmpurilor magnetice
este cu 83 — 160% mai mare decît la cobaii vaccinați martor.
Folosind soluție 1% Cl2Ca ca adjuvant în vaccinarea cu anatoxina
antitetanică a unui lot de 4 cobai, am obținut o creștere a titrului anti-
toxinei de 50%. în același timp, un alt lot de 4 cobai vaccinați cu anato-
xină în asociere cu Cl2Ca, dar supus influenței cîmpurilor magnetice cu
impulsuri rectangulare, prezintă titrul antitoxinei cu 250% mai mare
în comparație cu lotul de cobai vaccinați cu anatoxină cu Cl2Ca și cu
375% mai mare față de titrul lotului martor vaccinat cu anatoxină neaso-
ciată cu Cl2Ca.
Aceste rezultate confirmă influența net stimulatoare a cîmpurilor
magnetice de mică intensitate asupra capacității organismului de a forma
anticorpi specifici și deschide perspective folosirii acestui procedeu singur
sau asociat cu un adjuvant chimic în vederea obținerii unor seruri cu
titru crescut.
CONCLUZII
1.	Cîmpurile magnetice de circa 100 oerstezi produși de curenți
electrici redresați de formă rectangulară aplicate 3 s cu pauze de 1 s timp
de 3 min zilnic în decurs de 15 zile au un efect de stimulare asupra
imunității antitoxice antitetanice.
2.	Răspunsul imunologic al cobailor în perioada de primăvară este
mai slab decît cel din lunile de toamnă, probabil din cauza regimului
alimentar sărac în vitamine.
3.	Efectul cîmpurilor magnetice la cobaii vaccinați cu anatoxină
tetanică în asociație cu Cl2Ca dă cele mai bune rezultate, titrul anticor-
pilor depășind valorile martorului cu 375%.
BIBLIOGRAFII':
1.	Barnotiiy J. M., Barnothy M. F., Boszormeny I. a. Nagy L, Nature, 1956, 177, 577.
2.	Gross Leo, Biopbys. soc. paper, L. S., 1960.
3.	Gross Leo a. Smith L. XV., Fed. Proc., 1961, 20, 146.
4.	Gross Leo, Nature, 1962, 195, 4842, 662.
5.	Jitariu P., Topală N. et Ailiesei O., Revue roumaine de biologic, S^rie de zoologie, 1964,
9, 3, 196.
6.	Ramon G., C. R. Acad. Sci., 1925, 181, 157.
7.	CYMAKOBA C.B., Bonpocu un(J>eKișuouHoii namojioeuu u t/jMtî/KOJtogtzu, Meaftim, Mocima,
1954, 2, 125.
Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași,
Catedra de fiziologie animală
Și
Institutul Cantacuzino, Iași.
Primită în redacție la 16 octombrie 1964.
INFLUENȚE HORMONALE ASUPRA
INCORPORĂRII IN VITRO A GLUCOZEI
IN TIMUSUL ȘOBOLANILOR ALBI *
DE
V. TOMA, Academician A. PORA ȘÎ I. MADAR
591(05)
Timusul șobolanilor albi incubat in vitro este capabil să incorporeze glucoza
din mediu. Dintre hormoni, insulina mărește cu 63 %, iar hidrocortizonul micșorează
cu 45 % captarea glucozei, în comparație cu valorile medii ale martorilor. AGTH-ul,
STH-ul, precum și suprărenalectomia bilaterală nu produc modificări statistic
semnificative în acest sens.
în cadrul unor cercetări anterioare am demonstrat că involuția
timusului provocată prin hormonii corticosuprarenali este însoțită de
modificări metabolice care se concretizează prin reducerea numărului
de aminoacizi liberi, a grupărilor -SH, a respirației tisulare sau a înglo-
bării fosforului radioactiv (8), (10). Rezultînd că timusul este un organ
sensibil din punct de vedere metabolic la acțiuni hormonale, am extins
experiențele urmărind încorporarea in vitro a glucozei în această glandă
sub acțiunea unor hormoni.
MATERIALE ȘI METODA DE LUCRU
a)	Șobolani albi masculi, în greutate, de 25 ± 3 g, au fost sacrificați prin cloroformizare
după care se recolta 50 mg de timus. Țesutul era incubat 90 min în 2 ml de soluție-tampon
bicarbonat Krebs-Henseleit, care conținea 3 mg de glucoză Ia 1 ml. Mediul de incubare era bar-
botat la începutul experienței cu un amestec de 95 % oxigen și 5 % bioxid de carbon și menținut
la temperatura de 37,6°C. Vasele speciale de incubare erau agitate cu o frecvență de 90 de
oscilații pe minut cu ajutorul unei instalații Warburg. După incubare cantitatea de glucoză a
* Lucrare publicată și în „Revue roumaine de biologie — Sărie de zoologic”, 1965, 10, 1,
p. 39 (în limba engleză).
ST. 61 CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 17 NR 1 P. 53 —56 BUCUREȘTI 1005
54
V. TOMA și COLABORATORI
2
3
INCORPORAREA GLUCOZEI ÎN TIMUS
55
mediului a fost determinată din nou prin metoda Somogyi-Nclson, iar diferența a dat posibili-
tatea calculării cantității dc glucoza încorporată de timus, exprimată în mg% /100 mg de țesut
umed.
Pentru urmărirea acțiunii hormonilor asupra fenomenului, s-au utilizat următoarele
substanțe :
1.	Hidrocortizon GIBA în doză de 50	de gamma la 1	ml
2.	ACTH CIF „	„	1	U. I.
3.	Insulina (NOVO-LENTE) în doză de	1	U.I. la 1	ml.
4.	Hormon de creștere-STH (SPOFA)	în	doză de	1 U.E. (unități Evans) la 1 ml.
b)	Pentru urmărirea influenței suprarenalectomiei bilaterale asupra capacității timusului de
a încorpora glucoza, s-a utilizat un lot de șobolani masculi în greutate de 120 g. Determinările au
fost făcute după 9 zile dc la intervenție, animalele fiind menținute în această perioadă cu un regim
hipersodic. Un lot de 5 șobolani supus unui traumatism operatoriu identic, exceptînd ridicarea
glandelor suprarenale, a servit ca martor în această variantă de lucru.
REZULTATE ȘI DISCUȚIA LOR
Datele experimentale prezentate în tabelul nr. 1 ne permit să afir-
măm că timusul este un organ capabil să încorporeze in vitro glucoza,
în mod similar ca diafragmul sau epididimul izolat de șobolan, care sînt
utilizate cu predilecție în astfel de scopuri (2), (7), (13). Se mai remarcă
faptul că vîrsta nu influențează fenomenul, deoarece nivelul de încorpo-
rare a glucozei este aproape același în timusul șobolanilor de 25 g, cît
și în al acelora de 120 g. De asemenea, în timusul hipertrofiat ca urmare
a suprarenalectomiei bilaterale, încorporarea glucozei se intensifică numai
cu 6% față de valorile medii obținute la martori, diferența nefiind sem-
nificativă ’ din punct de vedere statistic (P > 0,05). Acest comportament
pare interesant, deoarece în cursul ontogeniei timusului se produc o
serie de modificări biochimice ale glandei, care se traduc prin variația
aminoacizilor liberi (9) sau a captării radiofosforului (11).
Dintre hormonii utilizați, insulina stimulează înglobarea glucozei
în mod evident cu 63% față de valorile observate în timusurile de con-
trol (P < 0,01). în literatura de specialitate timusului i se atribuie o
acțiune antiinsulinică (3), (6), acțiune care în condițiile noastre de lucru
nu s-a manifestat. Este posibil ca acest efect al timusului să fie dependent
de o serie de mecanisme neuroumorale, care la un organ izolat nu pot să
intre în acțiune. Se mai poate presupune că fenomenul este dependent
de anumite doze de insulină, precum și de o durată de acțiune a hormo-
nului asupra țesutului timic, pe care noi nu am putut-o surprinde.
Sub acțiunea hidrocortizonului captarea glucozei de către timus
scade cu 45%. Această observație concordă cu acele date care menți-
onează acțiunea inhibitoare a hidrocortizonului asupra înglobării glu-
cozei în alte organe izolate, ca diafragmul de șobolan. în același timp rezul-
tatul confirmă și pe această cale acțiunea timolitică a acestui hormon
(3), (4), (5), (9). într-o lucrare recentă D. B artle 11 și colaboratori (1)
descriu frînarea rapidă a încorporării a C14D-glucozei și in vivo, sub acți-
unea hidrocortizonului. După acest autor, blocarea metabolizării glu-
cozei ar constitui o alterare funcțională primară în cadrul involuției timice
provocate de hormonii glucocorticoizi.
în fine, cele două trofine hipofizare cercetate de noi, ACTH și STH,
s-au dovedit inactive în condițiile timusului izolat, diferențele de încor-
porare a glucozei față de organele martore fiind nesemnificative (P > 0,05).
în concluzie, putem spune că timusul este un organ capabil să
înglobeze glucoza din mediul de incubare. Dintre hormonii cercetați,
insulina stimulează fenomenul cu 63 % față de valorile normale, iar hidro-
cortizonul inhibează procesul cu 45%. în condițiile de lucru specificate
ACTH-ul, STH-ul sau suprarenalectomia bilaterală nu prezintă acțiuni
semnificative.
Tabelul nr. 1
Valorile medii ale incorporării glucozei in timusul șobolanilor albi in vitro și sub influența insulinei, hidrocortizonului, ACTII-ului, STH-ului și a suprarenalectomiei bilaterale							
Lotul	Martor 25 g	Insulina	Hidro- cortizon	ACTH	STH	Martor 120 g	Suprare- nalecto- mizat
Nr. dc animale	8	8	8	8	8	5	11
încorporarea dc. glu- coza în mg % pe 100 mg țesut proaspăt	44,2 ±0,84	72,1 ±2,03	24,3 ±0,84	40,1 ±4,63	43,9 ±2,23	47 ±1,81	50 ±1,36
Diferența % față de martor	—	±63	-45	-9	-1	—	±6
P	—	<0,01	< 0,01	>0,05	>0,05	—	>0,05
BIBLIOGRAFIE
1. Bartlett D., Morito Y. a. Munck A., Nature (G. B.), 1962, 4857, 897.
2. Buckle R. M. a. Beck J. C., Metabolism, 1962, 11, 235.
3. Comșa I., Physiologie el physiopathologie du thymus, Doin, Paris, 1959.
4. Doreman R. a. Doreman A., Endocrinology, 1961, 69, 2, 283.
5. Ito T. u. Hoshino T., Z. Zellforsch., 1962, 5G, 4, 445.
6. Milcu Șt.-M. și Apostol N., Bul. științ. Acad. R.P.R., Seria șt. med., 1950, 2, 23.
7. Munck A., Biochem. Biophys. Acta, 1962, 57, 318.
8. Pora E. A., Toma V. ct Fabian N., C. R. Soc. Biol., 1962, 255, 2 207.
9. Pora E. A., Toma V., Oros I. et Abraham A., Revue de biologie, 1962, 7, 1, 129.
10. Pora E. A., Toma V., Mureșan I. et Baban L., Revue roumaine de biologie, Serie de
zoologie, 1964, 9, 2, 109.
11. Shibata K., Gunma J. Med., 1953, 2, 7,93.
12. Szab6 Herman M., Endocrinology, 1960, 67, 650.
13. Tessereaux H., Physiologie u. Palhologie des Thymus, Ambrosius Verlag, Leipzig, 1959
Universitatea ,,Babeș-Bolyai“, Cluj,
Catedra de fiziologie animală.
Primită în redacție la 11 iunie 1964.
CERCETĂRI ASUPRA ACȚIUNII DINAMICE SPECIFICE
A NORVALINEI, LEUCINEI, NORLEUCINEI,
ASPARAGINEI, SERINEI, LIZINEI, TRIPTOFANULUI
ȘI FENILALANINEI LA PĂSĂRI
DE
GH. BURLACU, M. CORCĂU, R. SCHUSTER și E. MERER
591(05)
S-a constatat că aminoacizii : norvalina, leucina, norleucina, sorina, lizina
și triptofanul cînd sînt administrați în mod izolat nu produc ADS păsărilor (găini și
cocoși Rhode-Island). Asparagina și fenilalanina au provocat însă o creștere a
ADS care, raportată la 100 cal de substanță ingerată este de 21 cal% și la
100 cal de substanță dezaminată de 54,7 cal% la asparagina și de 6,22 cal %,
respectiv de 10,78 cal% la fenilalanină. Toți acești aminoacizi administrați în
amestec au o ADS mai mare decît media ADS a aminoacizilor ingerați fiecare
în parte.
într-o lucrare anterioară am cercetat acțiunea dinamică speci-
fică a cîtorva aminoacizi la păsări (2) și am constatat deosebiri esențiale
între păsări și mamifere în ceea ce privește modul de metabolizare a
acestora, sub aspect energetic. De aceea, am considerat necesar extin-
derea studiului acțiunii dinamice specifice și asupra altor aminoacizi
cu importanță similară în nutriția animalelor. în cele ce urmează pre-
zentăm rezultatele obținute cu privire la ADS a norvalinei, leucinei și
norleucinei, asparaginei, serinei, lizinei, triptofanului și fenilalaninei.
MATERIAL ȘI METODE DE LUCRU
Cercetările au fost efectuate pe 6 găini și 6 cocoși din rasa Rhode-Island, în greutate medie
de 2,122 kg, respectiv de 3,078 kg, în vîrstă de 2 — 3 ani. Aminoacizii au fost administrați după
același procedeu și dietă de ajunare indicate în lucrarea precedentă (2). în ceea ce privește canti-
tatea administrată, aceasta a variat de la 5 g d.l. lizina dihidraclorică 1 pînă la 7,5 g (d.l.
leucina și d. 1. serina) și 10 g (d. 1. norvalina, d. 1. norleucina, d.l. asparagina, d.l. triptofanul
1 Lizina dihidraclorică a fost administrată după neutralizare cu NaOH.
ST, si CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 17 NR. 1 P. 57-04 BUCUREȘTI 1066
i
58
GH. BURLACU și COLABORATORI
2
CERCETĂRI ASUPRA ADS A UNOR AMINOACIZI LA PĂSĂRI
59
și d.l. fenilalanina) pe individ (găini și cocoși). La aceste cantități s-a mai adăugat cile un gram
de celuloză, administrate în scopul încetinirii tranzitului gastrointestinal care să favorizeze o
mai bună absorbție a aminoacizilor.
Acțiunea dinamică specifică a aminoacizilor s-a determinat după aceeași tehnică indicată
în lucrarea anterioară, cu singura deosebire că pentru azotul urinar corespunzător metabolizării
acestor aminoacizi s-au folosit echivalenții calorici specifici, calculați după metoda indicată de
D. R a p p o r t (3), cu modificarea solicitată de modul de excreție a azotului la păsări (sub
formă de acid uric). Acești echivalenți calorici sînt prezentați în tabelul nr. 1.
Tabelul nr. 1
Coeficientul tcrmochlmle al oxigenului, valorile volumetrice ale CO> și O, șl valorile calorice calculate
la I g de azot provenit din dezaiuinarea aminoacizilor studiaji
Aminoacizii	Coeficientul termochimic kcal/1 IO,	La 1 g de azot rezultai din dezaminarea aminoacizilor revin :			
		1 COa degajat	1 oa consumat	QR	kcal degajate
Norvalină	4,639	5,970	8,990	0,665	41,72
Leucină și izolcucină	4,542	7,480	11,300	0,6625	V 51,32
Asparagină	4,98	1,195	1,803	0,6632	8,98
Serină	4,85	2,791	3,398	0,821	16,43
Lizină	2,672	2,785	4,993	0,558	13,34
Triptofan	4,966	6,780	8,080	0,840	40,11
Fenilalanină	4,740	12,35	15,360	0,804	70,80
Acțiunea dinamică specifică astfel calculată a fost raportată la
valoarea calorică brută a aminoacizilor ingerați și la valoarea calorică
a părții dezaminate din cantitatea aminoacizilor ingerați. Valorile amino-
acizilor metabolizați și dezaminați au fost determinate după aceeași
metodă indicată în lucrarea precedentă (2).
REZULTATELE OBȚINUTE
1	. Bilanțul azotului aminoacizilor ingerați. Studiul bilanțului azo-
tului aminoacizilor ingerați separat și în amestec pune în evidență urmă-
toarele (fig. 1) :
—	Din cantitatea totală ingerată s-au eliminat prin urină și fecale,
aminoacizi dezaminați, în procente mici, variind de la 0,65 (fenilalanină)
pînă la 4,09 (norleucină), cu excepția Uzinei, care a fost eliminată în pro-
porție mai mare, și anume 16,82%.
—	Aminoacizii au fost dezaminați în proporție variabilă. Astfel,
procentul cel mai mare de dezaminare se înregistrează la norleucină
(43,01%) și la fenilalanină (42,10%), urmate de asparagină (38,34%),
leucină (28,39%), triptofan (20,98%), serină (15,5%) și norvalină (14,58%).
Lizina a fost dezaminată într-un procent foarte mic (0,28%).
Azot aminoacizi reținuți din caniiiatea ingerată
Azot aminoacizi dezaminați, eliminați prin urină
Fig.l. — Bilanțul azotului aminoacizilor ingerați.
—	Deci, din cantitatea ingerată, aminoacizii au fost reținuți în
organism sub formă nedezaminată în proporție variabilă, de la 52,90%
în cazul norleucinei pînă la 83,24% în cazul serinei.
—	Comparînd media bilanțului azotului celor 8 aminoacizi admi-
nistrați separat cu valorile bilanțului acelorași aminoacizi administrați
împreună, se constată că aminoacizii cînd sînt administrați împreună
se elimină sub formă nedezaminată într-un procent mai mic (1,18% față
de 4,32%), se dezaminează de asemenea într-un procent mult mai mic
(3,83% față de 25,38%) și, drept consecință, sînt reținuți de organism
în mai mare măsură (94,99% față de 70,30%).
61
60
GH. BURLACU și COLABORATORI
4
—	Nu se constată deosebiri semnificative între găini și cocoși în
ceea ce privește bilanțul azotului aminoacizilor ingerați.
2.	Metabolismul energetic după administrarea aminoacizilor. Acți-
unea dinamică specifică a aminoacizilor. Se constată că, din cei 8 amino-
acizi studiați administrați separat, numai asparagina și fenilalanina au
Fig. 2. — Valorile metabolismului energetic după administrarea aminoacizilor (% din
metabolismul bazai).
avut ADS. Aceiași aminoacizi însă, administrați împreună, au o ADS>
mai mare decît media ADS a fiecărui aminoacid administrat separat
(tabelul nr. 2 și fig. 2).
Asparagina a avut o ADS care, raportată la valoarea metabolis-
mului energetic, a fost de 11,86%, la valoarea calorică brută ingerată
— de 21 cal% și la valoarea calorică a părții dezaminate din cantitatea
ingerată de 54,7 cal%. Fenilalanina a avut o ADS de 5,93% raportată
la valoarea metabolismului energetic bazai. De remarcat însă că, în pri-
mele 4 ore după administrarea acestui aminoacid, ADS a fost de 12,6%
față de metabolismul bazai (fig. 2), procent care reprezintă mai net acți-
unea dinamică specifică a acestui aminoacid cu efect dinamic de mai
scurtă durată. Raportată la valoarea calorică ingerată, fenilalanina a
Tabelul nr. 2
Valorile metabolismului energetic și QR după administrarea aminoacizilor la păsări
Aininoacidul	Sexul și nr. indivi- dului	Greu- tatea medie a indi- vidului	Metabolismul energetic				QR			
			bazai kcal	după admi- nistra- rea amino- acidu- lui kcal	ADS		bazai	după admi- nistra- rea amino- acidu- lui	diferență QR	
					kcal	% din bazai			valoare absolută	% din bazai
Norvalină	¥ 6	2,225	3,160	3,070	—	—	0,633	0,628	—	—
	4 3	3,270	2,409	2,357	—	—	0,639	0,659	—	—
	medie	—	2,784	2,713	—	—	0,635	0,638	0,003	100,47
Leucina	¥ 6	2,236	3,043	3,082	0,039	1,28	0,655	0,639	—	—
	4 6	3,202	2,570	2,540	—	—	0,676	0,656	—	—
	M	—	2,807	2,814	0,007	—	0,666	0,647	-0,019	97,15
Norleucina	9 6	1,856	2,906	2,916	0,010	0,34	0,618	0,617	—	—
	4 6	2,779	2,267	2,202	—	—	0,636	0,630	—	—
	M	—	2,587	2,559	—	—	0,627	0,623	-0,004	99,36
Asparagină	9 3	1,906	3,021	3,254	0,233	7,72	0,651	0,612	—	—
	4 6	2,791	2,183	2,503	0,320	14,65	0,646	0,649	—	—
	M	—	2,462	2,754	0,292	11,86	0,647	0,636	-0,011	98,33
Serină	¥ 6	2,187	3,160	2,974	—	—	0,633	0,688	—	—
	4 3	3,270	2,573	2,606	—	—	0,671	0,675	—	—
	M	—	2,967	2,852	—	—	0,646	0,684	0,038	105,88
Lizină	¥ -	—	—	—	—	—	—	—	—	—
	4 6	3,280	2,491	2,440	—	—	0,655	0,657	—	—
	M	—	2,491	2,440	—	—	0,655	0,657	0,002	100,3
Ti iptofan	¥ 6	2,180	3,201	3,123	—	—	0,649	0,633	—	—
	4 6	3,230	2,680	2,691	0,011	0,34	0,686	0,680	—	—
	M	—	2,941	2,907	—	—	0,667	0,657	-0,010	98,50
Fenilalanina	¥ 2	1,972	2,921	3,075	0,154	5,27	0,657	0,657	—	—
	4 2	2,725	2,274	2,427	0,153	6,73	0,666	0,675	—	—
	M	—	2,597	2,751	0,154	5,93	0,661	0,675	0,014	102,12
Amestec aminoacizi	¥ 3	2,414	2,552	2,717	0,165	6,46	0,674	0,646	—	—
	4 3	3,156	’ 2,401	2,618	0,217	9,04	0,659	0,626	—	—
	M	—	2,477	2,668	0,191	7,75	0,667	0,636	-0,031	95,35
Medie aminoacizi	¥	2,122	—	—	—	—	—	—	—	—
	4	3,078	—	—	—	—	—	—	—				
	M	2,600	2,704	2,724	0,020	0,74	—	—	—	100,25
62
GH. BURLACU și COLABORATORI
CERCETĂRI ASUPRA ADS A UNOR AMINOACIZI LA PĂSĂRI
63
avut o ADS de 6,22 cal%, iar la valoarea calorică a părții dezaminate
din cantitatea ingerată de 10,78 cal%. Amestecul de aminoacizi a produs
o ADS de 7,75 cal% raportată la metabolismul energetic bazai, de
11,81 cal% raportată la valoarea calorică ingerată și de 308,5 cal% la
valoarea calorică a părții dezaminate. ADS medie a aminoacizilor admi-
nistrați separat este nesemnificativă.
3.	Citul respirator după administrarea aminoacizilor. S-a constatat
că valoarea medie a QR după administrarea acestor 8 aminoacizi, atît
separat, cît și în amestec, variază foarte puțin în comparație cu nivelul
bazai. Astfel, s-au înregistrat ușoare creșteri ale QR numai după admi-
nistrarea serinei (105,88%) și fenilalaninei (102,12%), valori echivalente
cu cele bazale după ingerarea norvalinei (100,47%), norleucinei (99,36%)
și lizinei (100,3%) și valuri ale QR sub nivelul bazai după administrarea
leucinei (97,15%), asparaginei (98,33%), triptofanului (98,5%) și ames-
tecului de aminoacizi (95,35%) (tabelul nr. 2 și fig. 3).
DISCUȚIA REZULTATELOR
Rezultatele obținute asupra bilanțului azotului, metabolismului
energetic și citului respirator după administrarea acestor 8 aminoacizi sînt,
în ansamblu, asemănătoare cu cele obținute după administrarea primei
serii de aminoacizi cercetați anterior, compusă din glicină, alanină, acid
glutamic, valină, metionină și tirozină. Se evidențiază astfel același pro-
cent restrîns de dezaminate a aminoacizilor și un procent ridicat de reți-
nere a acestora în organism. De asemenea nu se constată un raport de
proporționalitate categoric între dezaminarea aminoacizilor și apariția
ADS. Apoi administrarea aminoacizilor în amestec produce de aseme-
nea o ADS mai mare decît media ADS a acestora administrați separat,
în sfîrșit, în ceea ce privește QR, se constată, ca și la prima serie de amino-
acizi cercetați, o corespondență a valorilor QR obținute experimental
(cu excepția triptofanului) cu valorile obținute la calcularea echivalen-
ților termochimici pentru aminoacizii respectivi (tabelul nr. 1).
Cercetări asemănătoare asupra acțiunii dinamice specifice a unora
dintre acești aminoacizi la alte specii, efectuate de L u s k (citat după
(1)), D. R ap port (3), C h. M. Wilhelmy și I. L. Bol-
im a n n (6) la mamifere și E. F. T e r r o i n e și R. B o n n e t (5)
la batracieni, au pus în evidență rezultate diferite de cele obținute de
noi la păsări. Astfel, L u s k (citat după (1)) constată că asparagina nu are
acțiune dinamică specifică la cîine, iar leucina produce o ADS mică,
și anume de 7,5% din valoarea calorică brută ingerată. D. Rapport
și H. H. B e a r d (3) constată că leucina produce o ADS de 10% (față
de metabolismul energetic bazai) la cîine, considerată de autor ca fiind
mică, deși dezaminarea acesteia este considerabilă. Tot el constată că
fenilalanina produce o ADS puternică, și anume de 37% (față de meta-
bolismul energetic bazai) în urma unei dezaminări de asemenea accen-
tuate. C h. M. Wilhelmy și J. L. B o 11 m a n n (6) au con-
statat de asemenea o ADS a fenilalaninei foarte ridicată după adminis-
trarea acestui aminoacid intravenos la cîine. Ei au constatat că, din
cantitatea totală administrată, fenilalanina a fost dezaminată în pro-
porție de 84%, avînd ca urmare producerea unei ADS de 67,5% din
caloriile substanței dezaminate. La mamifere, R. H. W i 1 s o n și
H. B. L e wi s (7) mai constată o slabă absorbție a leucinei în compa-
rație cu glicina, alanina și acidul glutamic, iar T. N. S e t h și J. M.
L u c k (4) pun în evidență o cantitate de, uree provenită din dezami-
narea aminoacizilor mai mică după ingerarea leucinei și triptofanilului
decît după administrarea glicinei, alaninei și acidului glutamic. Acest
raport nu l-am constatat la păsări (cu excepția alaninei). Alte studii
asupra ADS a celorlalți aminoacizi (în afară de leucină, asparagină și
fenilalanină) nu am mai constatat la mamifere în literatura consultată.
La batracieni, E. F. T err oine și R. B o n n e t (5) au constatat
o ADS care raportată la 100 cal ingerate reprezintă 15 cal% la leucină,
31 cal% la lizină, 12 cal% la fenilalanină și 11 cal% la triptofan. Prin
urmare, păsările se aseamănă cu batracienii numai în ceea ce privește
ADS a fenilalaninei.
CONCLUZII
1.	Din cercetările efectuate pe păsări (găini și cocoși Rhode-Island)
asupra acțiunii dinamice specifice a aminoacizilor s-a constatat că nor-
valina, leucina și norleucina, serina, lizina și triptofanul nu au ADS cînd
sînt administrați în mod izolat. Numai asparagina și fenilalanina, admi-
nistrate astfel, au o ADS care, raportată la 100 kcal de substanță inge-
rată și 100 kcal de substanță dezaminată, este de 21 kcal%, respectiv
de 54,7 kcal% la asparagină și de 6,22 kcal%, respectiv de 10,78 kcal%
la fenilalanină.
2.	Acești aminoacizi administrați în amestec au o ADS mai mare
decît media ADS a aminoacizilor ingerați fiecare în parte. Astfel, după
64
GH. BURLACU și COLABORATORI
8
administrarea amestecului de aminoacizi s-a înregistrat o ADS care,
raportată la 100 kcal de substanță ingerată, este de 11,81 kcal%, iar
raportată la 100 kcal de substanță dezaminată de 308,5 kcal%.
BIBLIOGRAFIE
1.	Aubel E. et Schaeffer G., Ann. de Physiol. et de Physicochim. Biol., 1932, 8, 262 — 327.
2.	Burlacu Gh., Matei-Vlădescu C. et Motelică I., Revue dc biologie, 1964, 9, 2.
3.	Rapport D. a. Beahd H. H., J. Biol. Chem., 1927, 73, 299 — 319.
4.	Seth T. N. a.LucK J. M., Biochemical J., 1925, 19, 366.
5.	Terroine E. F. et Bonnet R., Ann. de Physiol. et de Physicochim. Biol., 1929, 5, 488.
6.	Wilhelmv Cn. M. a. Bollmann .1. I.., J. Biol. Chem., 1928, 77, 127.
7.	Wilson R. H. a. Le-wis H. B., J. Biol. Chem., 1929, 84, 511-531.
Institutul de biologie „Troian Săvulescu",
Laboratorul de morfologie animală.
Primită în redacție la 27 august 1964.
INFLUENȚA HORMONILOR SEXUALI
ASUPRA ÎNGLOBĂRII METIONINEI-S35
ÎN PROTEINELE DIN TIMUS*
DB
A. ABRAHAM, Academician R. A. PORA și V. TOM A
591 (05)
Autorii au urmărit acțiunea timolitică a testosteronului, 17P-estradiolului și
a progesteronului, administrate în doza de 25 mg/100 g șobolanilor albi. Dintre
aceste steroide, testosteronul s-a dovedit a fi cel mai activ, provocînd o scădere
de 51,3 % a greutății relative a timusului și o inhibare de 59,6 % a înglobării melio-
ninei-S 35 în proteinele timice. 17 P-estradioIul produce o scădere a greutății timu-
sului cu 8,9% și a înglobării metioninei-S35 cu 34,7 % ; progesteronul cu 16,0 %,
respectiv 23,0 %. Cantitatea proteinelor totale scade ușor în timus după tratament
cu hormoni sexuali, ceea ce arată împreună cu datele menționate mai sus că acești
hormoni determină o proteoliză în timus. Modificările obținute în splină nu sînt
semnificative din punct de vedere statistic.
Hormonii sexuali determină declanșarea involuției timusului (1),
(10). C. Kochakian și D. H ar r ison, în 1962, au arătat că
în urma administrării hormonilor androgeni la șoareci se produce scăde-
rea greutății timusului, însoțită de o diminuare proporțională a canti-
tății acizilor nucleici ai glandei (3).
în ultimii ani s-au făcut multe experiențe în scopul lămuririi meca-
nismului de acțiune a hormonilor sexuali, totuși pînă în prezent nu se
cunosc cu precizie fenomenele biochimice care au loc în timus, splină
și suprarenale, organe ce reacționează specific la acești hormoni.
în prezenta lucrare noi am studiat variația cantității proteinelor
și capacitatea lor de înglobare a metioninei -S86 în timus, splină și supra-
renale la șobolani albi, după administrarea unor hormoni sexuali de
înaltă potențialitate ca : testosteronul, lîp-estradiolul și progesteronul.
* Lucrare publicată și în „Revue roumaine dc biologie — Serie de zoologie”. 1965, 10, 1
p. 47 (în limba engleză).
ST. ȘI CERC. BIOL. SB1UA ZOOLOGIE T. 17 NR. 1 P. 65-70 BUCUREȘTI 1905
S-o. 4997
66
A. ABRAHAM și COLABORATORI
2
67
MATERIAL ȘI METODE
Experiențele s-au făcut pe șobolani albi de 100±10 g, cărora li s-a administrat testosteron
(C.I.F.), IV^-estradiol (pur., FLUKA) și progesteron (pro anal., SYNTEX), în suspensii uleioase,
subcutanat în doză totală de 25 mg/100 g din fiecare, timp de 3 zile. Martorii au primit un volum
egal de ulei vegetal solvent. înainte cu 18 ore de sacrificarea animalelor, am administrat
metionină-S3B în doză de 3,5 p.C/100 g. Separarea și purificarea proteinelor tisulare am efec-
tuat-o după o metodă descrisă de I. I. I v a n o v și colaboratori (4), iar radioactivitatea probelor
am măsurat-o cu un contor nuclear „TESLA” (G. M. — 1364), cu excepția lotului tratat cu
progesteron și martorii respectivi, cînd măsurarea am făcut-o cu un contor „VAKUTRONIK”,
UA-Z (320/2,8g/cm2). Dozarea proteinelor s-a efectuat după metoda biuretului (după
A. K o v â c h).
REZULTATE OBȚINUTE ȘI DISCUȚII
Din tabelul nr. 1 se poate vedea că testosteronul și 17p-estradiolul
au acțiune timolitică netă. Acțiunea involuantă a hormonilor menți-
onați se manifestă în primul rînd prin reducerea greutății relative a orga-
nului. în acest sens testosteronul are acțiunea cea mai puternică, timu-
sul scăzînd cu 51,3% față de martori, urmat de progesteron cu 16,0%
și de 17p-estradiol cu 8,9%. O dată cu acest fenomen și radiocaptarea
metioninei-S35 în proteinele timice se reduce în mod semnificativ în cazul
celor trei hormoni (P < 0,05). Se remarcă însă că ordinea înglobării
aminoacidului marcat nu urmează strict valorile ponderale determinate
de tratamentul hormonal. Astfel și în acest caz testosteronul este cel
mai activ, cauzînd o inhibare de 59,6% a înglobării metioninei-S35, ur-
mează 173-estradiolul cu 31,7% și apoi progesteronul cu 23,0% față
de valorile medii ale martorilor.
Reducerea cantității proteinelor totale din timus (tabelul nr. 2),
coroborată cu datele de mai sus, arată că sub acțiunea hormonilor sexuali
se provoacă o accentuare a catabolizării proteinelor timice.
Datele acestea ne fac să credem să utilizarea testului de greutate
a timusului, privind acțiunea involutivă a hormonilor sexuali, nu are
decît o valoare relativă. Transformările metabolice din glandă par să
reflecte cu o mai mare sensibilitate și precizie potențialitatea lor timo-
litică. Astfel noi am arătat că, sub acțiunea progesteronului, între dozele
administrate și modificarea cantității acizilor nucleici sau viteza de
înglobare a fosfatului-P32 anorganic există o relație bine determi-
nată (6), (7).
în legătură cu modul de acțiune a hormonilor sexuali asupra timu-
sului, datele din literatură sînt destul de controversate. încă nu s-a putut
demonstra dacă acești hormoni acționează direct sau prin intermediul
altor relee neuroendocrine. După L C o m ș a (2), estradiolul ar avea
un efect direct. în același timp s-a observat că administrarea acestui
hormon provoacă o hipertrofie suprarenală, fapt care ar putea fi îndreptat
ca o cauză a involuției timice (5). De fapt, și prin experiențele noastre
Tabelul nr. 1
Variația greutății relative și a înglobării metioninei-S35 in proteinele timusului, splinei și suprarenalei
in urma tratamentului cu hormoni sexuali
Organul		 Lot I 				Lot II		Lot III	
	testosteron (3)			17 (3-estradiol (Ș)		progesteron (Ș)	
	martori		tratați	martori	tratați	martori	| tratați
Timus	nr. ind.	10	10	10	10	8	8
	greut. org. mg%±E.S	91,1 ±7,6	44,4 	±4,4	105,3 ±9,2	96,7 ±8,3	132,2 ±10,2	111,8 ±8,0
	P	—	<0,01	—	>0,05		>0,05
	D±%	—	-51,3	—	-8,9		-16,0
	nr. ind.	9		9	9	9	9	9
	imp./min/0,l ±E.S.	279,7 ±28,8	120,2 	±8,7	303,7 ±25,8	198,1 ±31,0	196,0 ±14,3	151,0 ±10,2
	P	r-	<0,01	—	-—		 <0,02	10	<0,02 -23,0 10
	D± %	—	-59,6	—	-34,7 			 10		
Splină	nr. ind.	10 —	10	10			
	greut. org. mg%±E,S.	272,5 ±30,3	280,3 ±47,6	305,7 ±34,3	289,7 ±46,3	433,7 ±37,5	425,8 ±52,1
	P	—	>0,05	— '	>0,05	9 172,5 ±17,9	>0,05 -1,9 	9 146,5 ±15,0 >0,05 -16,4
	D ± %		±3,3	—■	— 5,3		
	rir. ind.	9	9	9	9		
	imp./min/0,l ±E.S.	230,6 ± 35,6	372,2 ±69,3	243,0 ±31,8	219,2 ±30 7		
	P	. —	> 0,05	—	>0 05		
	D±%	■—	±61,7		-9,0		
Suprarenală	nr. ind.	10	10	10	10		
	greul, org. mg%±E.S.	18,5 ±0,8	18,7 ±1,2	21,8 ±1,8	23,7 __±3,] >0 05		
	P	— \	>0,05	—			
	D± %	—	±1,0	—	—4A7 9		
	ir. ind.	9	9	9			
A	mp./min/0,l ±E.S.	424,5	384,0	467,5	’aT' + 52,3		:		—
	D±% Iotă. E.S. = eroa D± % = di imp./min/O.l	1	-9,3 re-standard. ferenta procentuală fată de = impulsuri pe 1 min pe 0,1		martor. g de proteine.			
68
A. ABRAHAM și COLABORATORI
4
5
ÎNGLOBAREA METIONINEI -S» IN TIMUS
69
au fost demonstrate hipertrofia și intensificarea înglobării suprarena-
liene a metioninei-S35.
Despre acțiunea testosteronului și progesteronului I. C o m ș a (2)
și K. S h i b a t a (8) presupun că s-ar realiza prin intermediul glandei
relative a timusului cu 16,0% și o inhibare a înglobării metioninei-S38
cu 23,0% .
4.	Modificările găsite în splină nu sînt semnificative din punct de
vedere statistic.
Tabelul nr. 2
BIBLIOGRAFIE
Variația concentrației proteinelor totale din timus și splină după tratament cu hormoni sexuali
Hormoni sexuali administrați	Ani- male	Nr. ind.	Timus			Splină		
			conc. prot. mg/g±E.S.	P	D±%	conc. prot. mg/g±E.S.	P	D±%
Lot I testosteron sex : (J	M.	6	146,5±25,6	—	—	188,0^40,0	—	—
	T.	6	131,5^27,5	>0,05	— 10,3	155,5±16,2	>0,05	-17,5
Lot II 17p-estradiol sex : Ș	M.	6	158,3±34,0	—	—	213,3±71,6	—	—
	T.	6	127,5±21,2	>0,05	-19,7	170,8^50,2	>0,05	-20,2
Lot III progesteron sex : Ș	M.	6	158,3±34,0	—	— •	213,3±71,6	—	—
	T.	6	154,0±14,5	>0,05	-2,5	181,2±36,2	>0,05	— 15,4
Nută. E.S. = eroare-standard.
D ± %= diferența procentuală fată de martor.
T. = animale tratate.
M- = animale martore.
1.	Gomșa L, Physiologie et Physiopathologie du Thymus, Doin, Paris, 1959.
2.	— Ann. Univ. Saaraviensis Med., 1956, II, 3, 213.
3.	Kochakian G. a Harrison D., Endocrinology, 1962, 70, 99.
4.	Ivanov I. I., Modestov V. K., Stukkenberg I. M., Romanțev E. F. și Vorodiev E. J.,
Izotopii radioactivi tu medicină și biologie, Edit. medicală, București, 1957,
171.
5.	Milcu I., St. și cerc, endocr., 1963, XIV, 2, 157.
6.	Pora E. A., Abraham A. et Toma V., Revue roumaine de biologic, Serie de zoologie, 1964,
9, 1, 3.
7.	Pora E. A., Abraham A., Toma V. și Șildan N., Corn. Acad. R.P.R., 1963, XIII, 11,
977.
8.	Shibata K., Gunma J. Med. Sci., 1953, II, 1, 93.
9.	Telegdy Gy., Huszâr L., Endroczy E. es K. Lissâk, Acta Physiol. Acad. Sci. Hung.,
1962, 22, 2, 171.
10.	Tessereaux H., Physiologie und Pathologie des Thymus, Barili, Leipzig, 1959.
Centrul de cercetări biologice al Academiei R.P.R. Cluj,
Secfia de fiziologie animală.
Primită în redacție la 19 iunie 1964.
tiroide. Din datele obținute de noi rezultă că testosteronul nu are influ-
ență asupra greutății suprarenalelor, dar încorporarea metioninei-S35
în proteinele acestora scade cu 9,3%. După G y. T el e g d y și colabo-
ratori (9), administrarea progesteronului nu influențează greutatea supra-
renalei, cu toate că secreția corticosteronului crește ușor.
Datele găsite la splină, atît variațiile ponderale, cit și cele privind
înglobarea metioninei-S38 sau concentrația totală a proteinelor, nu sînt
semnificative din cauza marilor variații individuale. După cum am mai
arătat (6), acest fapt poate denota diferențele funcționale existente între
timus și organele limfatice.
în concluzie putem spune că :
1.	Testosteronul, 17 p-estradiolul și progesteronul au acțiune timo-
litică. Dintre steroidele cercetate, testosteronul a avut acțiunea cea mai
puternică producînd o scădere de 51,3% a greutății relative a timusului
de șobolan, și o inhibare de 59,6% a înglobării metioninei-S36 în proteinele
timice.
2.	După administrarea 17p-estradiolului, greutatea timusului s-a
diminuat cu 8,9%, iar fixarea metioninei-S35 cu 34,7%.
3.	Activitatea timolitieă a progesteronului era mai redusă decît
cea a testosteronului. în acest caz s-au observat micșorarea greutății
GLICEMIA LA VIPERA BERUS*
DE
C. VLĂDESCU
591 (05)
Lucrarea aduce noi date cu privire la glicemia reptilelor. Glucoza sanguină
s-a dozat prin metoda Hagedorn-Jensen. Valoarea medie a glicemiei la vipera
studiată de noi este de 59±3,8 (27 — 82). Aceasta s-a determinat în cursul lunilor
octombrie-decembrie pe animale ținute în inaniție în laborator la o temperatură
de 16 —18°C. Se constată un început de homeostazie glicemică la aceste reptile,
astfel că în octombrie media glicemiei este de 60	4,8, în noiembrie de 60 ± 1,1,
în decembrie de 55 ± 5,1.
Fiziologia comparată dispune de foarte puține date despre gli-
cemia șerpilor. Pînă în prezent aceasta s-a cercetat numai la cîteva specii:
Bothrops jararaca (11), (12), Xenodon merremi (5), Lampropeltis, Colu-
ber, Natrix, Aglcistrodon (6) și Vipera aspis (1), (2).
Dir aceste cercetări rezultă că glicemia speciilor mai sus-menți-
nate este, în general, apropiată de cea a reptilelor inferioare (chelonieni),
prezentînd variații individuale mari. în ceea ce privește reglarea meta-
bolismului lor glucidic, aceasta încă nu a fost studiată.
Așa stînd lucrurile, considerăm că prezentarea observațiilor noastre
asupra glicemiei la vipera comună de la noi (Vipera berus) nu ar fi lip-
sită de interes.
MATERIAL ȘI METODĂ
Am determinat glicemia la un număr de 20 de exemplare de Vipera berus L., capturate în
regiunea Hunedoara spre sfîrșitul lunii septembrie (1963). Aduse după cîteva zile în labora-
torul nostru, au fost păstrate într-un terariu la temperatura de 16 —18°G.
Probele de sînge au fost luate peste NaF, imediat după sacrificarea animalelor prin deca-
pitare.
Dozarea glicemiei s-a făcut după metoda Hagedorn-Jensen.
* Lucrare publicată și în „Revue roumaine de biologie — Serie de zoologie”, 1965, 10,
1, p. 43 (în limba engleză).
Sil. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 17 NR. 1 P.71-74 BUCUREȘTI 1965
72
C. VLĂDESCU
2
3
GLICEMIA LA VIPERA BERUS
73
Au fost sacrificate : 4 exemplare în luna octombrie, 8 exemplare în noiembrie și alte 8
exemplare în luna decembrie.
REZULTATELE OBȚINUTE
Valorile medii individuale exprimate în mg/100 ml de sînge, obți-
nute cu ocazia acestor dozări sînt prezentate în tabelul nr. 1.
Tabelul nr. 1
Valorile glicemiei normale la 7. berus
Octombrie	Noiembrie	Decembrie
48	34	27
57	42	46
67	57	49
70	58	54
	62	56
	70	69
	81	69
	82	72
M = 60 ±4,8	60±l,l	55±5,1
M = 59±3,8 (27-82)
Din analiza acestor date rezultă că valorile medii individuale sînt
cuprinse între 27 și 82 mg/100 ml de sînge, majoritatea lor fiind însă apro-
piate de valoarea medie generală, reprezentată prin 59 ± 3,8 mg/100 ml.
Luînd în considerare repartiția valorilor glicemice în cursul celor
3 luni, cît au durat cercetările, se constată că nu există diferențe semni-
ficative, deși durata stării de inaniție a fost de 3 ori mai lungă la cele
sacrificate în decembrie.
DISCUȚIA REZULTATELOR
Confruntînd rezultatele noastre cu datele din literatură, constatăm
că glicemia acestei specii de vipere este asemănătoare cu cea a altor specii
de șerpi. în această privință datele tabelului nr. 2 sînt concludente.
Prin urmare, deși aceste specii de șerpi sînt adaptate la condiții
de viață foarte diferite, glicemia lor are valori destul de asemănătoare,
în același timp se mai constată că limitele între care variază aceasta
sînt foarte largi. Aceleași fenomene au fost observate și la alte specii de
reptile, precum și la diferiți reprezentanți ai celor două clase inferioare
(amfibii și pești) de vertebrate. O excepție de la această regulă s-a con-
statat numai la șopîrle (3), (8), (9) a căror glicemic normală este aproxi-
mativ de trei ori mai crescută, comparativ cu cea a păsărilor.
Alt fapt important care se desprinde din cercetările noastre este
acela că în cursul unei îndelungate inaniții (de 3 luni) nivelul glicemic al
viperei rămîne aproape neschimbat. Același fenomen a fost constatat și
de cătreE. A gid și colaboratori la Vipera aspis. Acest fapt nu s-a
observat la vertebratele inferioare (7), (10), însă pentru cele superioare
este — după cum se știe — foarte caracteristic. Așa stînd lucrurile, se
poate considera că homeostazia glicemică a viperelor, deși limitele varia-
țiilor normale sînt încă destul de îndepărtate constituie un indiciu despre
un început de trecere spre o treaptă superioară de reglare.
Tabelul nr. 2
Valorile normale alo glicemici la diferite specii dc șerpi
Nr. cri.	Specia	Glucoză mg %	Autorul
1	Bothrops jararaca	54-58	Prado (1946)
2	Coluber viridiflavus	65	Saviano și Dc Francisis (1948)
3	Xenodon merremi	48-61	Houssay și Biasotti
4	Crotalus atrox Crotalus oregonus	48-68	Luck și Keeler
5	Natrix natrix	30-85 60 (37-75) ă 57,1 (36-95) $	Saviano și De Francisis (1948) Apostol (1962)
6	Natrix sipedon	48	Hutton (1958)
7	Lampropeltis getulus	91 (55-128) 60,4	Rhaney (1948) Hutton (1958)
8	Coluber constrictor	77 .	Hutton (1958)
9	Agkistrodon piscivorus	49	
10	Vipera aspis	25 20-55 40-72	Dastuguc (1943) Agid și colab. (1962) Izard (1961)
11	Vipera berus	59±3,8 (27-82)	Vlădescu (1964)
La Vipera aspis, E. A g i d și colaboratori (1), (2) au semnalat
existența unor însemnate variații sezoniere ale glicemiei: 7 mg/100 ml
în decembrie, 20 mg în ianuarie, 27 mg în martie-aprilie, 29 mg în iunie,
40 mg în august-septembrie și 32 mg în octombrie. Noi n-am putut stu-
dia acest aspect al problemei, totuși menționăm faptul că la viperele
cercetate de noi n-am constatat o deosebire semnificativă între valorile

74
C. VLĂDESCU
4
glicemice din octombrie și cele din decembrie. Poate că variațiile înre-
gistrate de A g i d și colaboratori nu se datoresc unui ritm sezonier
propriu-zis, ci altor cauze.
CONCLUZII
1.	Valorile glicemice la Vipera berus în lunile octombrie-decembrie
sînt cuprinse între 27 și 82 mg/100 ml de sînge, media fiind 59 ± 3,8.
2.	în cursul inaniției glicemia nu se modifică în mod semnificativ.
Acest fapt indică existența unui început de reglare glicemică cu efecte
homeostazice.
BIBLIOGRAFIE
1.	Agit R., Duguy R. et Saint Girons, H. J. Physiol., 1961, 53, 807 — 824.
2.	Agid R., Duguy R., Martoja H. et Hubert S. G., C. R. Acad. Sci., 1961, 252 13, 2 007 —
2 009.
3.	Apostol Gh., St. și cerc, de biol., Scria biol, anim., 1962, 14, 253 — 265.
4.	Houssay B. A. a. Penhos C. L, Acta End.,1960, 35, 650.
5.	Hutton K. E., J. Cell Corn. Physiol., 1958, 52, 2, 319.
6.	Izard V., Detrait J. ct Boquet P., Ann. Inst. Pasteur, 1961, 100, 4, 539 — 545.
7.	Matei-Vlădescu C., Revue de biologie, 1961, 6, 2, 170 — 175.
8.	Miller M. R., Como. Physiol. of Carb. Metab. in Heterotermic Animals, Washington,
1961, 125-147.
9.	Miller M. R. a. Wurster D. M., End., 1958, 03, 191 — 200.
10.	Motelică L, St. și cerc, de biol., Seria biol, anim., 1961, 13, 2, 257 — 265.
11.	Prado I. L., Rev. Canad. Biol., 1946, 5, 564.
12.	- Rev. Canad. Biol., 1947, 2, 225.
Institutul de biologie ,, Troian Săvulescu”,
Laboratorul de fiziologie animală.
Primită în redacție la 27 mai 1964.
ACȚIUNEA HORMONULUI SOMATOTROP (STH)
ASUPRA INCORPORĂRII P32 IN TIMUSUL
ȘOBOLANILOR ALBI*
DE
V. TOMA, Z. KIS și Academician E. A. POEA
591 (05)
în urma unui tratament cronic de 6 luni cu o doză zilnică de 2 U.I. STH, la
șobolanii albi se constată o creștere ponderală cu 34 % față dc martori; timusul
acestor animale se hipertrofiază cu 36%, avînd o fosfocaptare cu 44% mai mare
față de martori.
Cercetările lui K. S h i b a t a (8) au demonstrat că încorporarea
radiofosforului reflectă în mod semnificativ schimbările metabolice ce
se petrec în timus în perioada de ontogenie. Experiențele noastre cu
fosfat cuP32 și cu metionină cu S35 ne-au arătat că metoda radioizotopilor
este foarte sensibilă la decelarea particularităților diferitelor tipuri
de involuție a timusului (4), (5), (6), (7).
Pornind de la aceste considerații am urmărit și influența hor-
monului somatotrop hipofizar asupra încorporării fosfatului cu P32 în
timus. Bibliografia referitoare la raportul dintre STH și timus este
încă destul de controversată (2).
MATERIALE ȘI METODA DE LUCRU
Am folosit șobolani albi dc sex femei care în momentul începerii experiențelor cîntățeau
35 — 40 g. Un lot alcătuit din 10 indivizi a fost tratat, timp de 6 luni, cu o doză zilnică
de 2 U.I. Somathormon „BYLA” (scria 03 621), pe 100 g de greutate vie. Un lot similar, con-
siderat ca martor, a fost injectat cu un volum identic de solvent al hormonului. Ambele loturi
au fost ținute în aceleași condiții de întreținere. La sfîrșitul tratamentului ambelor loturi li s-au
administrat subcutanat cîte 4 pE de P32O4HNa pe 100 g dc greutate vie; după 24 de ore ani-
* Lucrare publicată și în „Revue roumaine dc biologie — Seric de zoologie”, 1965, 10, 1,
p. 53 (in limba engleză).
ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 17 NR. 1 P. 75- 78 BUCUREȘTI 1965
77
76
V. TOMA și COLABORATORI
2
malele au fost sacrificate prin cloroformizare. Timusul și splina au fost cîntărite la balanța de
torsiune. Din trituratul lor s-au luat pe ținte 50 mg și, după o uscare de 24 de ore la 100°C,
radioactivitatea probelor s-a citit la o instalație B —2, cu un contor cu fereastră frontală. Valorile
obținute au fost raportate la 100 mg de țesut proaspăt și minut. Din rezultatele medii s-au
calculat E.S., diferența procentuală față de martori și valoarea P, după testul de semnificație
Sudent.
REZULTATELE OBȚINUTE ȘI DISCUȚIA LOR
Din rezultatele noastre, cuprinse în tabelul nr. 1, se constată că.
animalele tratate timp de 6 luni cu STH cresc în greutate cu 34% mai
mult decît martorii.
Timusul acestor animale cîntărește în medie de asemenea cu 36 %
mai mult decît acela al martorilor.
între valorile ponderale și valorile radiocaptării P32 se constată
o identitate, deoarece tratamentul cu STH mărește încorporarea P32
în timus cu 44%.
Variația greutății splinei, ca și a fosfocaptării nu sînt direcționale
și nici semnificative. Splina nu prezintă o legătură de dependență cu
hormonul somatotrop, ceea ce arată că nu avea o acțiune directă în sfera
endocrină.
Rezultatele noastre relevă și pe această cale interacțiunile hormo-
nale ale timusului. S m i t h (citat după (2), (3)) a arătat că la animalele
tinere hipofizectomizate timusul intră în involuție. Cercetările lui K. B o m-
sko v (1) par să demonstreze că STH ar fi un hormon timotrop, acți-
unea lui de stimulare a creșterii realizîndu-se prin intermediul direct
al timusului. Acestei opinii i se opun însă experiențele mai recente ale
lui I. C o m ș a (2), care atribuie timusului numai un rol adjuvant al
hormonului somatotrop, deoarece la animalele timo-hipofizectomizate
STH-ul are un efect substitutiv destul de evident, spre deosebire de ex-
tractele timice.
Experiențele noastre, precum și datele din literatura de speciali-
tate, ne fac să credem că administrarea de STH poate menține timusul
în stare funcțională chiar și după pubertate, împiedicînd involuția lui
de vîrstă. Avînd în vedere că secreția de STH este maximă tot în peri-
oada de pui, atunci cînd și timusul este în plină activitate, ideea lui
B o m s k o v (1) referitoare la acțiunea timotropă a STH-ului ar merita
să fie revăzută. în tot cazul este cert că timusul are relații complexe cu
hipofiza, fiind foarte sensibil calitativ la stimulinele acesteia : ACTH-ul
și gonadotropii produc involuția lui, iar STH-ul stimularea lui.
în concluzie putem spune că tratamentul cronic timp de 6 luni cu
cîte 2 U.I. STH/100 g zilnic la șobolanii albi determină o mărire a creș-
terii ponderale cu 34% față de martori; timusul acestor animale se hiper-
trofiază cu 36%, avînd și o fosfocaptare cu 44% mai mare față de martori.
Datele obținute referitoare la splină nu sînt semnificative, ceea ce
confirmă deosebirile funcționale și de relație dintre timus și organele
limfatice.
78	V. TOMA și COLABORATORI	4
BIBLIOGRAFIE
1.	Bomskov K., Holscher B. u. Kaulla K., Klin. Wchschr., 1942, 46, 1 009.
2.	Comșa I., Physiologie et Physiopathologie du Thymus, Doin, Paris, 1959.
3.	JKVCdJHHA E. 3., IIpo6jL 9nRpoKpnnoji. ropMOHOJi., 1961, 5 110.
4	Pora E A , Toma V , Oros I. et Abraham A , Revue de biologie, 1962, 7, 129.
5.	Pora E. A., Abraham A., Toma V. și Șildan N., Com. Acad. R.P.R., 1963, 13, 11, 997,
6.	Pora E. A., Toma V.. Mureșan I. el Băban L., Revue roumaine de biologie—Serie de
zoologie, 1964, 9, 2, 109.
7.	Poba E. A., Abraham A., et Toma V., Revue roumaine de biologie, Serie de zoologie,
1964, 9, 1, 3.
8.	Shibata K.. Gunma J. Med., 1953, 2, 1, 93.
Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj, Catedra de-
fiziologie animală.
Primită în redacție la 11 iunie 1964.
INFLUENȚA SUPRARENALECTOMIEI ASUPRA
ACIZILOR NUCLEICI, ACTIVITĂȚII TRANSAMINAZICE
ȘI A GLICOGENULUI HEPATIC Șl TEGUMENTAR*
DE
MARIA GHIRCOIAȘIU, Academician E. A. PORA, ECATERINA
ROVENȚA si ILDIKO HINȚZ
591(05)
S-a urmărit efectul suprarenalectomiei asupra acizilor nucleici, activitatea
transaminazică (GPT) și glicogenul hepatic și tcgumentar la șobolani. Acizii
nucleici au crescut în ficat și tegument, iar raportul ARN/ADN a scăzut în ambele
organe prin creșterea ADN. Activitatea GPT a scăzut în ambele organe și, în
consecință, posibilitățile de interconversiune a reacțiilor metabolice au diminuat,
dovadă că gliconeogeneza din proteine a fost împiedicată și astfel glicogenul hepatic
a scăzut semnificativ. în piele s-a acumulat o cantitate sporită dc glicogen. Modi-
ficările din ficat și tegument sînt paralele, ceea ce confirmă legătura funcțională
dintre cele două organe.
Șobolanii sUprarenalectomizați nu-și pot menține glicemia sanguină
și glicogenul hepatic la nivel normal. Gliconeogeneza din proteine este
întîrziată. Proporția eliminării de aminoacizi este semnificativ redusă în
lipsa steroizilor corticali. Aceste deficiențe pot fi datorite cel puțin în
parte stării hemodinamice precare, deoarece la animalul suprarenalecto-
mizat, chiar dacă este menținut cu clorură de sodiu, circulația sîngelui și
limfei prin viscere nu se face normal (7), (9).
Administrînd glicocorticoizi în cantități mari, se produce o pierdere,
marcată de substanță corporală. Țesutul limfoid manifestă efectele cele
mai pregnante ; la fel pielea, mușchii și multe organe interne (14), (23).
Ficatul prezintă în mod obișnuit modificări ponderale destul de neîn-
semnate pentru că aminoacizii ce provin din țesuturile periferice sînt an-
trenați și catabolizați în ficat.
* Lucrare publicată și în „Revue roumaine de biologie — Sdrie de zoologie”, 1965, 10.
1,	p. 57 (în limba franceză).
ST. SI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 17 NR. 1 P. 79 - 84 BUCUREȘTI 1905
3
INFLUENȚA SUPRARENALECTOMIEI ASUPRA FICATULUI ȘI PIELII
81
80	MARIA GHIRCOIAȘIU și COLABORATORI	2
Pierderea proteinelor tisulare la animalele suprarenalectomizate
este însoțită de osteoporoză, pielea devine fragilă și apare o slabă vindecare
a rănilor.
Dată fiind influența hormonilor corticoizi asupra metabolismului
proteic și glucidic și legătura funcțională ce există între ficat și tegument,
am încercat a surprinde unele aspecte ale modificărilor biochimice surve-
nite în aceste organe la șobolanii suprarenoprivi.
Pentru aceasta am luat ca indici de comparație acizii nucleici, activi-
tatea transaminazică și glicogenul din ficat și tegument.
Prezența mărită a acizilor nucleici într-un țesut dat indică o intensă
sinteză proteică sau un proces de multiplicare celular (1), (3), (5), (6), (8).
Este cunoscut fătul că acțiunea transaminazică are ca urmare con-
struirea de substanță corporală, ea arată nivelul schimbului, al reînnoirii
proteinelor, respectiv sinteza și degradarea aminoacizilor implicați în acest
proces. Datorită mecanismului de transaminare, organismul are posibi-
litate să-și modifice concentrația diferiților aminoacizi și a acizilor ceto-
nici, corespunzător cu nevoile specifice fiecărui țesut (9), (12), (19).
Glicogenul ne poate indica rezerva energetică pentru reacțiile de
sinteză și degradare dintr-un țesut dat.
Modificările produse la nivelul ficatului în urma suprarenalectomiei
sînt cunoscute, dar în privința modului în care ele se reflectă asupra tegu -
mentului sînt încă nenumărate probleme nelămurite pe deplin.
MATERIAL ȘI METODĂ
Experiențele au fost efectuate pe șobolani tineri masculi de 120 — 150 g greutate medie,
care au fost suprarenalectomizați într-un singur timp. Zilnic au primit, în afara dc hrana nor-
mală, pîine, lapte, cereale și o soluție de cloruri de sodiu 1 %. După 5 zile au fost sacrificați
prin decapitare și s-au luat probe de ficat din regiunea marginală a lobului și piele din regiunea
dorsală. Pielea a fost curățată de păr prin smulgere și dc stratul adipos subiacent. Determinările
de acizi nucleici, precum și activitatea glutamat-piruvat-transaminazei (GPT) s-au făcut din
omogenat de țesut în ser Ringer.
Acizii nucleici au fost dozați prin metoda spectrofotometrică a lui W. C. S c h n c i d e r
(22) din 200 mg de țesut (cîte două probe paralele). Acizii nucleici au fost extrași cu acid tri-
cloracetic 5% timp de 15 min la temperatura de 90°C. Soluției clare obținute i s-a determinat
densitate optică la spectrofotometru de tip VSU-1 Wasserstoffc lampe H2 —0,3 cu cuvc de
cuarț de 0,498 cm VEE, în lungimea de undă 270-290 pm. Probele au fost comparate cu solu-
ție-etalon dc ARN și ADN pur „Chinoin”. Rezultatele au fost exprimate în mg/100 g de țesut
proaspăt.
Glutamat-piruvat-transaminaza (GPT) s-a determinat prin metoda Reithmann-Frankel
(citat după (5)) din 35 mg de ficat omogenizat cu 15 ml de ser Ringer și din 100 mg dc piele
omogenizată cu 10 ml de ser. în probă s-au luat 0,1 ml, omogenizat care a fost incubat la 37’C
timp dc 30 min în substratul adus la pIT = 7,4 cu tampon fosfat. Probele s-au fotometrat în
vizibil la lungimea de undă 435 — 480 pm. Extincțiile s-au raportat la o curba-etalon obținută
în aceleași condiții cu piruvat de sodiu. Activitatea transaminazică este exprimată în y acid
piruvic eliberat de 1 mg de țesut proaspăt timp de 30 min la temperatura dc 37°C.
Glicogenul a fost dozat din ficat și tegument prin metoda fotocolorimetrică a lui M o n t-
g o m e r y (18). Rezultatele sînt exprimate în mg/100 g de țesut proaspăt.
REZULTATE. ȘI DISCUȚII
Rezultatele noastre prelucrate statistic sînt prezentate în tabelul
nr. 1. După cum rezultă din aceste date, în urma suprarenalectomiei
s-a obținut o creștere a acizilor nucleici totali care în cazul ficatului nu este
semnificativă, dar în cazul pielii unde s-a produs o creștere de peste 26%,
este semnificativă.
Tabelul nr. 1
Valorile medii ale acizilor nucleici totali (AN),acidului dezoxlrlbonucleic (ADN) in mg/100 g, activității trans-
aniinazice (OPT) și a glicogenuiui in mg/100 g de țesut din ficatul și tegumentul șobolanilor suprarenalecto-
mizați, față de martori
	Ficat				Piele			
	nr. ind.	AN totali mg/100 g			nr. ind.	AN totali mg/100 g		
		mart.	nr. ind.	exp.		mart.	nr. ind.	exp.
AN mg/100 g Test t P Dif. ± %	10	923	8	1009 1,72 < 0,01 + 9,64	10	288	8	363 5,30 < 0,001 + 26,0
ADN mg/100 g						ADN	mg/100 g	
ADN mg/100 g Test t P Dif.±%	10	186	8	269 4,57 < 0,001 + 40,31	10	97	8	141 5,54 < 0,001 + 45,25
GPT							GPT	
y ac. piruvic/mg Test t P Dif. ± %	9	583	8	361 6,80 < 0,001 -38,10	8	56	7	45 1,70 < 0,01 -17,80
Glie.							Glie.	
Glicogen mg/100 g Test t P Dif. ± %	10	1 659	8	1186 5,02 < 0,001 -22,50	10	111	8	153 5,66 < 0,001 +37,80
Datele din literatură în privința efectului suprarenalectomiei asupra
metabolismului proteic sînt destul de contradictorii. Diferiți autori au
constatat o acțiune anabolizantă concomitent cu una catabolizantă. în
cercetări paralele în care am urmărit încorporarea metioninei marcate cu
4-c. 4997
82
MARIA GHIRCOIAȘIU și COLABORATORI
4
S35 în proteinele hepatice și tegumentare, noi am constatat o scădere a
înglobării în ficat și o creștere în tegument. în prezentele cercetări am
găsit o creștere ușoară a acizilor nucleici în ficat, ceea ce ar denota un efect
anabolizant care nu ar fi în concordanță cu rezultatele noastre obținute cu
ajutorul metioninei S35. Acest fapt poate fi datorit raportării rezultatelor
obținute la substanța umedă. Or, se știe că suprarenalectomia duce la o
hemoconcentrare, deci se modifică hidremia țesutului hepatic față de mar-
tori, fapt ce ar putea duce la modificări de acest sens.
Oalculînd raportul ARN/ADN constatăm scăderea lui cu 26% la
ficat și cu 20% la piele. ADN se găsește în nudei, iar ARN în citoplasmă
(P a 1 a d e și P o r t e r citați de (17)). Scăderea raportului după supra-
renalectomie este datorită probabil scăderii de ARN. A. R einb er g
și colaboratori (21) susțin o relație între ARN și potasiu pe baza experien-
țelor efectuate prin administrare de hidrocortizon, cînd găsesc o scădere
paralelă a ARN și a potasiului, ca și o slabă creștere a ADN-ului.
în cazul nostru, prin lipsa glandei suprarenale, deci a hormonilor
corticoizi, s-a produs o creștere marcată de ADN, care ar putea fi corelată
cu creșterea potasiului.
Modificările paralele ale cantității de ADN și ARN din ficat și piele
arată o legătură funcțională între aceste două organe.
Activitatea glutamat-piruvat-transaminazei a scăzut în ambele țe-
suturi studiate, fiind semnificativă numai în ficat. Ea s-ar putea datori
modificărilor de permeabilitate ce apar în urma suprarenalectomiei, astfel
transaminazele putînd trece ușor în circuitul sanguin, unde are loc o creș-
tere a lor (11).
Gofermentul transaminazelor este piridoxal-5-fosfatul ce se formează
în organism din piridoxină (vitamina B6) care are o acțiune preponderentă
asupra pielii. Carența în vitamină B6 este dovedită cel mai deseori prin
tulburări caracteristice care apar la nivelul pielii. în urma suprarenalecto-
miei sinteza vitaminei B6 poate să fie deficitară sau absorbția ei la nivelul
intestinului să fie scăzută și activitatea transaminazei diminuează.
Glicogenul scade în ficat în mod semnificativ. Această scădere nu
se datorește consumului excesiv de glicogen, deoarece animalele prezintă
adinamie, ci mai degrabă faptului că gliconeogeneza din proteine este îm-
piedicată (16). Se știe că hormonii steroizi exercită o acțiune la nivelul
enzimelor ciclului tricarbodilic a lui Krebs, or, dacă activitatea enzimatică
este tulburată, sinteza glicogenului hepatic nu se mai poate face.
Datorită slabei activități transaminazice, proteinele nu se reînnoiesc,
dovadă că și acizii nucleici totali din ficat nu au crescut semnificativ. Este
dovedit faptul că transaminazele asigură, o rapidă interconversiune a
cetoacizilor a-cetoglutaric, oxalil-acetic și piruvic necesari oxidării pe
calea ciclului tricarboxilic a metaboliților, și prin aceasta participă la
catena respirației celulare.Ele asigură calea comună de degradare oxidativă
a glucidelor, lipidelor și proteinelor (13).
Scăderea activității GPT în ficatul șobolanilor suprarenalectomizați
indică o diminuare a posibilității de interconversiune a relațiilor meta-
bolice ; în consecință, gliconeogeneza este împiedicată. J. R. P u c h o 1
5	INFLUENȚA SUPRARENALECTOMIEI ASUPRA FICATULUI ȘI PIELII	83
(20)	obține la șobolani după 8 zile de suprarenalectomie de asemenea o
scădere a transaminazei hepatice, care duce la o diminuare de 50—80%
a gliconeogenezei din proteine și paralel la scăderea aminoacizilor.
Nu posedăm date suficiente ca să putem interpreta complet modi-
ficările apărute în tegument. Activitatea transaminazică scade ușor.
Conform datelor lui J. A. T r o i ț k i (25), pielea are un rol foarte impor-
tant în depozitarea produșilor metabolismului azotat rămași încă nede-
gradați complet. Pielea este cel mai bogat țesut în azot.
în urma suprarenalectomiei, crește mult ADN în piele, ceea ce indică
o multiplicare celulară. Fapt demn de remarcat este și creșterea semnifica-
tivă a glicogenului tegumentar paralel cu scăderea celui hepatic.
în piele are loc un foarte important metabolism glucidic (15),
dovadă că aici sînt importante cantități de diastaze glicolitice (2). Con-
ținutul în glucide în piele crește prin administrarea unui regim bogat în
glucide și scade printr-un regim sărac în glucide. Glicodermia suferă modi-
ficări paralele cu glicemia (24).
Sinteza și degradarea glicogenului în piele constituie un proces di-
namic și mai rapid decît în ficat (10). Glicogenul se poate acumula în
piele și constituie o rezervă de energie pentru diferite procese metabolice
din piele (10). Dezechilibrul în metabolismul glucidic în stările de diabet
se reflectă foarte rapid în piele, apar mîncărimi, dermatite, furunculoză
și o mai dificilă vindecare a rănilor. în insuficiență corticosuprarenală de
asemenea se constată o slabă vindecare a rănilor, fapt ce poate fi corelat
eu creșterea glicogenului cutanat, știut fiind că, în toate afecțiunile tegu-
mentare în care au loc proliferări celulare, ele sînt precedate de creșterea
glicogenului (2), (16).
Acumularea glicogenului în piele poate fi atribuită unei dificile mo-
bilizări a lui, datorită tulburării sistemelor enzimatice și modificărilor de
permeabilitate consecutive suprarenalectomiei.
CONCLUZII
1.	Suprarenalectomia la șobolani produce o creștere nesemnificativă
a acizilor nucleici în ficat și netă în tegument. Raportul ARN/ADN a
scăzut în ambele organe cercetate de noi, mai ales prin creșterea ADN-ului.
2.	Activitatea glutamat-piruvat-transaminazei (GPT) a scăzut în
ambele organe explorate și, în consecință, posibilitățile de interconver-
siune a reacțiilor metabolice au diminuat, dovadă că gliconeogeneza din
proteine a fost împiedicată și, ca urmare, glicogenul hepatic a scăzut mult.
3.	Paralel cu scăderea glicogenului hepatic, în piele s-a acumulat
o cantitate sporită de glicogen.
4.	Datele prezentate ne îndreptățesc să considerăm că sub acțiunea
suprarenalectomiei modificările din ficat sînt paralele cu cele din piele,
ceea ce confirmă legătura funcțională strînsă dintre cele două organe.
84
MARIA GHIRCOIAȘIU și COLABORATORI
6
BIBLIOGRAFIE
1.	Ajiob M.A. ii ÎKmphoba A.A., flAH CGCP, 1957, 114, 192—194.
2.	Băluș N., Dermat. vencrol., 1960, 3, 249 — 256.
3.	Bvxohoba A. H., Yen. conp. GhojI., 1960, 1, 4 101—118.
4.	Dragoncea C., Cilievici C. și Zeleanu, Morfol. norm. și patol., 1963, 4, 309 — 313.
5.	Fauvert R., Tichnique moderne de laboratoire, Paris, 1961, ed. a IlI-a, 171.
6.	Ghircoiașiu M. și Pora E. A., Studia Univ. Babeș-Bolyai, 1963^ 1, 117 — 120.
7.	Goodmann L. și Gilman A., Bazele farmacologice ale terapeuticii, Edil, medicală, București,
1960, ed. a Il-a.
8.	Greisemer R. D., J. Biophys. biochim. cytol. U.S.A., 1956, 2, 5, 523 — 529.
9.	Iean Patricia, Nature, 1961, 191, i 795, 1 302 — 1 303.
10.	KeRMCH AhAKH M.h,., ÎKypn. mhbgct. «epsiaTon., 1961, 37, 5, 382.
11.	Knapp A., Maune R., Fischer K., Fleischmann K. u. Rothmann M., Dermat.
Wochenschrift., 1963, 147, 25.
12.	Lin E. C. a. Knox W. E., J. bio). chem. U.S.A., 1958, 237, 5, 1 186-1 189.
13.	Lowy R., Deroghe R. et Tremoliere J., C. R. Soc. biol., 1956, 150, 2, 424 — 427.
14.	Mandel L., Raber A. et Mandel P., G. R. Soc. biol., 1956, 150, 2, 24.
15.	Meireles Pinto M. J., Falcao L., Cruz F . et Morato M.. J. Ann. de dermatol. et syphil.
Paris, 1963, 90, 5, 497-508.
16.	Montagna W., The structure and function of skin, Acad. Press, New York — Londra,
1962, ed. a Il-a.
17.	Montes I,. F., Curtis A. C. et Block W. D., Dermatologica, 1961, 123, 129 — 144.
18.	Montgomery, Arch. Biochem. biophys., 1957, 67, 378 — 386.
19.	Moțoc Fl. și Gonstantinescu S., St. și cerc, biochim., 1962, 1, 91 — 94.
20.	Puchol J. R. et Carbalido A., Med. cxpl., 1959,1, 305 — 310.
21.	PEHHBEPr A., Ehbhit CHHH M.fl. m Cjiojikobckh 7K.,7KypH. miBecT. jțepMaTOJi.,
1961, 36, 6, 417.
22.	Sciineider W. C., J. biol, chem., 1945, 161, 293.
23.	Silber R. H. a. Porter L. G., Endocrinology, 1953, 52, 518.
24.	Soru E., Biochimie medicală, Edit. medicală, București, 1963, II.
25.	TPOHRKHfî /K.A., (BuauoJioeun u eueuena kooku ceJibcKoxoanucmeeHHbix oicueomHbtx,
MocKBa, 1948.
Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj,
Catedra de fiziologia animalelor.
Primită in redacție la 19 iunie 1964.
CERCETĂRI ASUPRA NUCLEOTIDELOR ADENILICE
MUSCULARE IN ONTOGENEZA ȘOBOLANULUI*
DE
C. WITTENBERGER și MARTA GÂBOS
591(05)
S-au făcut determinări ale nucleotidelor adenilice din mușchiul gastrocne-
mian al șobolanului alb. S-a folosit o metodă de separare pe schimbător de ioni. Can-
titatea totală a nucleotidelor separate atinge maximul (18,7 p. moli/g)la animalele
de aproximativ o lună, apoi scade. Cantitatea de ATP are un prim maxim la aceeași
vîrstă (aproximativ 9 pmoli/g), un minim în jurul vîrstei de 5 luni (5,0 pmoli/g)
și o nouă creștere la animalele mai bătrîne (ontogeneza a fost urmărită pînă la
vîrsta de aproape doi ani). Cantitatea dc ADP variază aproximativ în sens invers,
oscilînd între 1,8 și 7,4 pmoli/g. Cantitatea de AMP (+ alte nucleotide și bazele
libere) prezintă o creștere în primele săptămîni de viață, apoi scade. Se fac
considerații asupra corelațiilor ontogeneticc ale unora din aceste variații.
Datele existente cu privire la ontogeneza funcțională a mușchiului
striat la mamifere au permis elaborarea unei concepții — în special de
către școala lui O r b e 1 i — cu privire la maturizarea funcției contractile :
în linii mari, dezvoltarea ontogenetică se face de la un tip muscular tonic,
încet, cu un grad mare de autonomie funcțională, spre un tip tetanic
rapid, bine integrat prin controlul nervos în ansamblul funcțional al orga-
nismului (6). Cu privire la ontogeneza metabolismului muscular, datele
sînt însă destul de sporadice. în privința substanțelor macroergice au fost
puse în evidență modificări ontogenetice, însă cunoștințele referitoare la
dezvoltarea sistemului macroergic al țesutului muscular sînt încă lacunare.
Se știe că, în cursul vieții embrionare, cantitatea de adenozintrifosfat
(ATP) și cea de creatinfosfat (CP) cresc în mușchi; de asemenea, că această
creștere continuă în cursul vieții postembrionare, atingînd un maximum
la adult, ca apoi, la bătrînețe, cantitatea de substanțe macroergice să
scadă (3), (4), (10). Cercetările făcute pe șobolani par să indice că maximul
* Lucrare publicată și în „Revue roumaine de biologic — Săric dc zoologic”, 1965, 10,
1, p. 63 (în limba engleză).
ST. ȘI CBRC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 17 NR.l P.86-B2 BUCUREȘTI 1065
86
C. WITTENBERGER și MARTA GABOS
2
3
ADENIN-NUCLEOTIDE ■ musculare in ontogeneză
87-
este atins la vîrsta de un an (4), (10). Experiențele au fost însă făcute
prin compararea șobolanilor adulți (de un an) cu cei de cîteva zile sau de
o lună; astfel, perioade lungi ale dezvoltării ontogenetice, perioade care
cuprind asemenea momente importante ca apariția mersului, trecerea
de la hrana lactată la cea mixtă, maturizarea sexuală etc., au rămas ne-
cercetate. Pe de altă parte, în majoritatea cercetărilor, determinările au
fost făcute prin metode care nu permit separarea ATP-ului de ADP, astfel
că nu a fost posibilă evaluarea procentului de substanță macroergică
propriu-zisă.
în prezenta lucrare, noi încercăm să aducem unele precizări în
sensul determinării separate a âdenozindi- și trifosfatului pe de o parte,
iar pe de altă parte în sensul reducerii intervalelor dintre grupele de
vîrstă.
MATERIAL ȘI TEHNICĂ
Am lucrat pe gastrocnemianul șobolanului alb. Vîrsta animalelor a fost cuprinsă între o
zi și aproximativ doi ani. Nu în toate cazurile am avut posibilitatea să cunoaștem exact vîrsta
.animalelor, de aceea rezultatele le-am exprimat în funcție de greutatea acestora. La animalele
mici, mușchiul a fost luat în întregime (pînă la vîrsta de 10 zile a fost chiar nevoie de 2 — 4
■șobolani pentru a obține cantitatea necesară dc mușchi); la animalele mai mari, la care gastroc-
■nemianul se diferențiază vizibil într-o porțiune albă, și una roșie, numai porțiunea albă a fost
folosită pentru determinare. S-a lucrat pe 25 — 50 mg de țesut.
După sacrificarea prin decapitare, piciorul era tăiat imediat, pentru a evita contracțiile
puternice ale musculaturii ; se izola repede porțiunea dc mușchi, se cintărca la balanța de torsiune
Tabelul nr. 1
Limitele corespunzătoare grupelor de greutale
Nr. grupei	Greutatea (g)		Vîrsta aproximativă
	minimă	fnaximă	
I	6	7,8	1-2 zile
II	8	10,8	3—5 zile
HI	11	14,8	6-10 zile
IV	15	20	2 săptămini
V	20,5	26,5	
VI	27	37	3 săptămîni
VII	38	50	
VIII	51	67	1 lună
IX	68	93	
X.	94	125	2 luni
XI	126	170	4—6 luni
XII	171	230	
XIII	231	310	18 — 22 de luni
și se introducea în 1 ml de soluție 6% de acid tricloracetic răcită la gheață. Toată această
operație dura 4 — 8 min. Menționăm că am făcut cîteva încercări cu înghețarea imediată a picio-
rului după amputare în amestec de zăpadă carbonică și alcool metilic (t = — 75°C); rezultatele
au fost aceleași, însă separarea mușchiului devenea mult mai dificilă.
După mojarare, țesutul cu acidul tricloracetic era pus pe amestec răcitor de gheață cu
saretimp dc o oră. După aceea,, extractul era diluat cu apă distilată, socotind 1 g de țesut la
500 ml. Extractul era adus la pH=9,5 cu o soluție de NH40H, filtrat și turnat pe o coloană de
schimbător dc ioni. Determinarea s-a făcut prin cromatografie pe coloană, după metoda lui E. 'W.
Colin și E. C. Carter (2). Am folosit rășina bowexl, cu granulația 30 —100 niesh, clo-
rurată înaintea fiecărei determinări; coloanele aveau diametrul dc 1 cm și înălțimea de 6 — 8 cm.
Evaluarea s-a făcut prin determinarea extincției fracțiunilor eluate, la un spectrofotometru
Zeiss, la 260 nm.
Rezultatele le-am exprimat în micromoli de nucleotid pe gram de țesut proaspăt. Am
folosit trei eluenți (I: C1H 0,003 N ; II : C1H 0,01 N + CINa 0,02 N; III : C1H 0,01 N +
CINa 0,2 N); astfel, primul cinat conținea, pe lîngă adenozinmonofosfat, și adenozina, adenina
liberă și inozinmonofosfatul (1), (2).
Am efectuat 87 de experiențe. Animalele le-am grupat după greutate în felul următor :
am reprezentat greutățile pe o scară logaritmică, apoi scara am împărțit-o în 13 segmente egale ;
am obținut astfel 13 grupe de greutate, avînd limite din ce în ce mai largi, pe măsură ce
greutatea animalelor este mai mare. în tabelul nr. 1 sînt redate limitele de greutate corespunză-
toare fiecărei grupe. Rezultatele date în această lucrare sînt medii obținute pe baza unui număr
dc 3 — 10 experiențe pentru fiecare grupă de greutate. Pe grafice sînt redate și crorile-standard
ale mediilor (liniile verticale). Variațiile ontogenetice
au fost luate în seamă numai dacă diferența dintre
valorile medii ale grupelor situate la extremele,
respectiv la punctele de inflexiune ale curbelor sînt
■statistic semnificative (P < 0,05).
REZULTATE
Am găsit următoarele cantități ale
fracțiunilor determinate:
ATP 5,0 — 8,9[xmoli/g(2,5 — 4,o°/00)
ADP 1,8 - 7,4	„	(0,8 - 3,l°/00)
AMP 2,4 — 6,0 „	(0,8 - 2,lUo)
(inclusiv IMP, adenozina și adenină).
Cantitatea totală a acestor substanțe
a fost cuprinsă între 13,0 și 18,7 [x moli/g de
mușchi proaspăt.
Cantitatea totală de nucleotide se
modifică în cursul ontogenezei. După o
serie de oscilații neregulate și statistic
nesemnificative la șobolanii cuprinși între
6 și 50 g, cantitatea scade.
între grupa VII de greutate (animale
de 35 — 50 g) și grupa XIII (peste 230 g),
diferența este net semnificativă, cu
P < 0.61 (fig. 1).
Variații ontogenetice prezintă și
cantitatea celor trei fracțiuni determinate
Fig. 1. — Variația ontogenetică a can-
tității totale de nucleotide adenilice
în gastrocnemianul șobolanului alb.
Abscisa : grupele de greutate ; ordo-
nata : micromoli de nucleotid pe gram
de țesut proaspăt. Liniile verticale :
crorile-standard ale mediilor.
89
88
C. WITTENBERGER și MARTA GABOS
4
5
ADENIN-NUCLEOTIDE MUSCULARE ÎN ONTOGENEZA
de noi. Cantitatea ATP-ului crește pînă la grupa VII, apoi scade
net pînă la grupa XI (125 —170 g). La animalele mai bătrîne se observă.
Fig. 3. — Variația ontogenetică a canti-
tății de ADP (aceeași explicație ca la
fig. 2).
Fig. 2. — Variația ontogenetică a canti-
tății dc ATP în gastrocncmianul șobola-
nului alb. Curba de jos : micromoli ATP
pe gram de țesut; curba de sus : procente
de ATP față de cantitatea totală
dc adenină.
o nouă creștere, valoarea apropiindu-se mult de maximul de la grupa^
VII (fig. 2).
Cantitatea de ADP scade o dată cu vîrsta, atingînd un minim la
grupa IX (67—93 g). După aceea, cantitatea crește, pentru a scădea din
nou la ultima grupă (animale peste 230 g) (fig. 3).
Fracțiunea a treia (AMP, IMP, adenozină, adenină) c1,?^petele de
pînă la grupa V (20—27 g), apoi scade pînă la bătrînețe (i
vîrstă cercetate de noi) (fig. 4).	■	• la cantitatea
Raportînd valorile găsite pentru cele trei fracțium ^or_ pentru
totală de adenină (+inozină), se obține un tablou a®em^+e foarte apro-
ATP, curba obținută pe baza acestor variații procentuale nsla grupa VIII
piața de-aceea a valorilor absolute : primul maxim este atm ja grupa
(50—67 g), minimul la grupa XI (125—170 g), al doilea ni mupjC
XIII (peste 230 g) (fig. 2). în cazul ADP, curba Prezincurbă aproape
maxime și minime (fig. 3). Pentru AMP, se obține o
identică cu aceea trasată pe baza valo-
rilor absolute (fig. 4).	amp ■
DISCUȚII
Datele noastre arată că în cursul
ontogenezei au loc atît modificări ale
cantității totale de nucleotide adenilice
din mușchi, cît și variații ale raportului
dintre diferitele nucleotide. Unele modi-
ficări ale fracțiunilor determinate de noi
pot fi puse în legătură cu anumite
momente cruciale ale dezvoltării șobo-
lanului. Astfel, cantitatea de nucleotide
totale și cantitatea fracțiunii cu mono-
fosfați și baze libere scad de la vîrsta
de 2—3 săptămîni înainte; aceasta este
vîrsta trecerii de la hrana lactată la
cea mixtă. ATP-ul atinge valoarea mi-
nimă la șobolanii de 125—170 g (în
vîrstă de aproximativ 5—6 luni), ceea
ce corespunde aproximativ perioadei de
maturare sexuală.
Se știe că mușchii tetanici au o
cantitate mai mare de ATP decît cei
tonici (7). Nu cunoaștem date cu privire
la vîrsta la care gastrocncmianul șobo-
lanului atinge maturitatea funcțională
din punctul de vedere al gradului de
tonicitate. S-a semnalat în literatură că
gradul de polarizare electrică a mușchiu-
lui atinge valoarea maximă în perioada
maturării sexuale (9). în experiențele
noastre, maximul curbei pentru ATP
l-am găsit cu mult înaintea maturității
sexuale a șobolanilor. De altfel, este
probabil că nu există un paralelism
60
90
C. WITTENBERGER și MARTA GABOS
6
7
ADENIN-NUCLEOTIDE MUSCULARE ÎN ONTOGENEZA
91
riguros între variația cantității de ATP și gradul de tonicitate : noi am
găsit un minim al curbei ATP-ului la adulți tineri, la care nu se poate
presupune o revenire la o tonicitate crescută. Dar al doilea maxim
l-am găsit la o vîrstă la care, din punctul de vedere al vitezei
schimbului de fosfor cu mediul, gastrocnemianul șobolanului se comportă
ca unul dintre mușchii cu cel mai pronunțat caracter tetanic (11).
în ceea ce privește animalele bătrîne, lucrările citate semnalează
scăderea cantității de substanțe macroergice musculare. Cele mai bătrîne
dintre animalele pe care am lucrat noi au avut vîrsta de aproape doi ani.
Pînă la această vîrstă, noi nu am observat scăderea, ci, dimpotrivă — la
greutăți de peste 200 g —, o evidentă creștere a cantității de ATP și a
raportului ATP/ADP. Probabil că concluziile trase de alți autori pe baza
experiențelor făcute pe șobolani de peste doi ani nu sînt valabile pentru
vîrstele la care am lucrat noi.
în literatură este semnalat faptul că substanțele macroergice apar
în cantitate mare în mușchi după apariția mișcărilor spontane la embrion
(8), respectiv după apariția unei cantități mari de actomiozină (5). Noi
am observat o foarte netă creștere a cantității de ATP muscular începînd
de la grupa IV de greutate, adică la șobolanii de peste 15—20 g. Or,
forma matură a funcției locomotorii la șobolan se pare că se stabilește
pe la vîrsta de 10 zile, adică la animale de 10—15 g. Rezultatul nostru
Fig. 5. — Variația ontogenetică a
raportului ATP/ADP. Abscisa : gru-
pele de greutate ; ordonata : raportul
Intre valorile exprimate în micromoli
pe gram.
privitor la creșterea cantității de ATP la
șobolanii care au depășit acest stadiu
completează deci datele citate mai sus,
referitoare la viața embrionară.
Variația ADP-ului este aproximativ
inversă față de aceea a ATP-ului. Aceasta
denotă că variațiile observate reprezintă
mai ales deplasări ale echilibrului ADP-ț-
P ATP. Aceasta reiese și din variația
raportului ATP/ADP (fig. 5) : valoarea
maximă a acestui raport este de aproape
5 ori mai mare decît valoarea minimă, pe
cînd la ADP nivelul maxim al curbei este
de numai 3,5 ori . mai ridicat decît cel
minim, iar la ATP nu atinge nici dublul
minimei.
Nu putem da nici o interpretare
variațiilor fracțiunii care cuprinde mono-
fosfații și bazele libere. Remarcăm totuși,
că, spre bătrînețe, toate fracțiunile sînt
scăzute, cu excepția ATP-ului. Faptul
acesta poate fi interpretat ca o micșorare
a rezervelor de substanțe pe seama cărora
poate fi construit materialul macroergic.
CONCLUZII
1.	Gastrocnemianul șobolanului alb conține 2,5—4,5°/00 ATP, 1 -
3°/00 ADP și 1—2°/00 AMP, IMP, adenozină și adenină.
2.	în cursul dezvoltării ontogenetice postnatale, cantitatea de ATP
are un maxim la șobolanii de aproximativ o lună (50 g), un minim la cei
în jur de 5 —6 luni (150 g), crescînd din nou la animalele mai bătrîne.
Cantitatea de ADP variază aproximativ în sens invers. Cantitatea de
nucleotide monofosforate și de adenină liberă crește în primele săptămîni
de viață, apoi scade.
BIBLIOGRAFIE
1.	Bir6 E., in KovÂcs A., A kiserleti orvostudomăny vizsqălo modszerei, Akad. kiado, Budapesta,
1958, IV, 109-196.
2.	Gohn E. W. a. Carter E. C., J. Amer. Chem. Soc., 1950, 72, S, 4 273.
3.	3iiiiiteî1h B. E., b Mexauu3Mbicmapenun, PocMeffHanaT, Vitp. CCP, Knen, 1963, J 01—
104.
4.	— b Marnep. 6-it Hayw. KoH(f>. no eonp. eoapacm. Mopțpoji., rf>U3U0Ji. u 6uoxum.,
113)1. AKaji. nenar. nayK PC<PCP, MocKBa, 1963, 512-—513.
5.	Hermann H. a. Cox M. W., Amer. J. Physiol., 1951, 165, 711 — 715.
6.	XVH0P01KEBA T.A., Hau. Anafl. nayK CCCP, Cep. 6hojI., 1949, 5, 617—636.
7.	Hkobjieb H.H., TKypii. o6m. Omoji., 1958, 19, 6, 417—-427.
8.	Koschtojanz Ch. u. Rjabinowskaja A.. Pfluger's Archiv fur die ges. Physiol., 1935,
235, 416-421.
9.	Mapthhehko O.A., b MexanusMbi cmapenun, PocMeuMajiaT. YKp. CCP, Khbb, 1963,
290—293.
10.	Hmkhthh H.B. h HbahehKO B.T., Tpynn Hhct. 6hoji. h Bhoji. $aK. XapbROBCK.
Yhhb., 1962, 33—34, 141—146.
11.	Wittenberger C. și Stoicovici F. , St. și cerc. biol. Acad. R.P.R., Filiala Cluj, 1962,
13, 1, 143-149.
Filiala Cluj a Academiei R.P.R.,
Centrul de cercetări biologice,
Secția de fiziologie animală
Și
Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj,
Facultatea de științe naturale-geografie,
Catedra de fiziologia animalelor.
Primită in redacție la 27 octombrie, 1964.
INFLUENȚA TEMPERATURII ASUPRA APARIȚIEI
ȘI EVOLUȚIEI RITMULUI NICTEMERAL ENERGETIC
LA PUII DE GĂINĂ
DE
NICULINA VIȘINESCU
591(05)
Cercetările efectuate în legătură cu influența temperaturii asupra apariției
și evoluției ritmului nictemeral energetic la pui, arată că in prima zi după ecloziune
nu este stabilit ritmul energetic. Prin inversarea condițiilor de temperatură se
observă o scădere a valorilor metabolismului energetic față de lotul martor. De
asemenea ritmul are un caracter complex, fiind descompus în mai multe maxime
și minime în decursul nictemeralului față de martor. Curba ce indică evoluția
metabolismului arată că la 35 de zile ritmul energetic devine asemănător la ambele
loturi, diferențiindu-se numai valorile medii ale metabolismului nictemeral.
Cercetări efectuate pe păsări (2), (17), (1), (6) în legătură cu varia-
țiile metabolismului energetic au scos în evidență existența unui pronunțat
ritm nictemeral și sezonier al metabolismului energetic. S-a constatat
astfel că la păsări ritmul nictemeral al metabolismului energetic este pre-
zent în toate anotimpurile. Acesta se caracterizează prin valori mai
scăzute în timpul nopții decît în cursul zilei.
în ceea ce privește natura ritmicității metabolice în general există
păreri diferite. Astfel, unii susțin că aceasta are un caracter strict endogen,
independent de influențele externe, apreciind-o ca fiind de tip înnăscut
(14), alții afirmă că ritmicitatea metabolismului energetic este determinată
prin acțiunea globală a factorilor mediului extern (S t e n b a c h, citat
după (9)). Desigur că atît în formarea, cît și în evoluția ritmicității multor
procese fiziologice un rol important îl au interrelațiile dintre organism
și mediu.
Cercetările în legătură cu ritmurile nictemerale ale activității la dife-
rite specii de animale au arătat că acestea depind într-o măsură destul
de mare de schimbarea temperaturii mediului. Astfel, scăderea tempera-
turii mediului este un excitant puternic care produce o reacție motorie
la unele animale pentru întreținerea temperaturii corporale la un nivel
ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 17 NR. 1 P. 93-100 BUCUREȘTI 1965
94
NICULINA VIȘINESCU
2.'
95
constant (9). R. H i 1 d e n și Stenbach (citați după (9)), studiind
ritmul activității la diferite păsări, au constatat că temperatura corporală
este mai crescută ziua decît noaptea.
Pornind de la aceste fapte, s-a ajuns la concluzia că ridicarea tempera-
turii corporale ziua se produce datorită intensificării tonusului muscular
condiționat de lumină și de acțiunea excitanților sonori. Cercetările între-
prinse pe animale sălbatice, ca și de laborator de către M a i g n o n și
G u i 1 h o n (1931), precum și de I s a c h i a n, 1951 (citați după (12))
au arătat că modificările metabolismului energetic se produc nu numai
datorită influenței directe a unor factori fizici care acționează asupra orga-
nismului, ci și datorită îmbinării complexe atît a factorilor mediului ex-
tern care acționează în momentul respectiv, cît și a celor consolidați sub
formă de legături temporare.
în lucrările lui O h. R i c h e t (citat după (12)) variațiile nicte-
merale se datoresc modificărilor periodice ale excitabilității sistemului
nervos care stimulează sau inhibează metabolismul, condiționînd în ace-
lași timp variațiile temperaturii corporale. Concluziile cercetărilor efectuate
de S o n d e n, ca și de J o h a n s o n (citați după (12)), l-au determinat
pe T i g e r s t e d t (citat după (12)) să emită ipoteza că variațiile nicte-
merale sînt reflectări ale activității musculare a organismului. Totuși meca-
nismul fiziologic al acestei acțiuni,,reflectoare” nu este cunoscut.
Pornind de la aceste fapte, ne-am propus ca în lucrarea de față să
studiem influența pe care o exercită temperatura asupra ritmului energetic
la pui.
MATERIAL ȘI METODĂ
Cercetările s-au efectuat pe două loturi de cîte. 50 de pui de găină din rasa Rhode-Island,
dc la ecloziune pînă la vîrsta dc 35 de zile (experiențele au fost începute în aprilie-mai 1962,
apoi repetate și în anul 1963 în aceeași perioadă). Puii din lotul experimental au fost întreținuți
într-o cameră termostat în care temperatura s-a inversat față de lotul martor, ridicîndu-sc în
cursul nopții începind cu ora 19,30 treptat pînă la 30°C. Dimineața de la ora 6 se proceda la cobo-
rîrea treptată a temperaturii în camera termostat pînă la 22 —21°C. Metabolismul energetic
s-a evaluat prin măsurarea schimburilor respiratorii. Tehnica utilizată a fost descrisă într-o
lucrare anterioară (6). Determinările au fost efectuate din oră în oră pe grup în condiții bazale
la o zi, 3, 7, 14, 21 și 35 de zile. Lotul martor a fost întreținut în condiții de mediu normale
(la -temperatura mediului de 28-30°C ziua și de 21-22°C noaptea). Determinările metabolis-
mului energetic bazai s-au făcut pentru ambele loturi în condiții de temperatură cît mai apro-
piate față de cele în care animalele au fost întreținute.
REZULTATE OBȚINUTE
Se constată că în prima zi după ecloziuni? metabolismul energetic
este mai scăzut la lotul experimental față de martor (fig. 3).
în ceea ce privește variația metabolismului energetic între zi și
noapte, s-au înregistrat la ambele loturi valori ale metabolismului ener-
getic în timpul zilei mai crescute decît în timpul nopții (fig. 2).
cai/Kj/orar
big. 1. — Evoluția metabolismului energetic nictemeral la pui.
Pe. ordonată se indică valorile metabolismului energetic
exprimat în cal/kg/oră. Tot pe ordonată (partea dreaptă)
sînt arătate valorile medii ale metabolismului nictemeral.
Pe abcisă sînt exprimate orele de înregistiare a metabolis-
mului energetic nictemeral.
97
96
NICULINA VIȘINESCU
4
La 48 de ore diferența metabolismului dintre cele două loturi a
scăzut față de cea înregistrată în prima zi, de la 9,4 la 2,4% (fig. 1 și 2).
Se observă că în această perioadă diferența dintre metabolismul de zi
față de cel de noapte a crescut la lotul experimental la 10,5%, iar la
lotul martor la 7,4% (fig. 3). Curba ce înregistrează variațiile metabolis-
mului energetic înscrie la lotul experimental un ritm nictemeral pronunțat
cu valori maxime înregistrate în orele de dimineață și minime noaptea,
iar la lotul martor oscilațiile sînt neînsemnate (fig. 1).
La 7 zile metabolismul energetic se menține de asemenea mai crescut
la lotul martor, media pe zi întrecînd cu 9% media lotului experimental
(fig. 2 și 3). Variațiile metabolismului energetic între zi și noapte înscriu
valori mai crescute în timpul zilei la lotul martor decît la cel experimental
(fig. 3). Astfel, diferența între metabolismul de zi comparativ cu cel de
noapte a crescut la lotul martor cu 12% (fig. 1 și 2). Se diferențiază de
asemenea valorile metabo-
Fig. 2. — Evoluția metabolismului energetic nictemeral
(media pe zi exprimată în procente).
Pe ordonată sînt indicate valorile procentuale ale meta-
bolismului energetic mediu pe zi exprimate în cal/kg/oră.
Pe abcisă se arată vîrsta puilor (zile).
Metabolismul energ
media pe zi martor
Metabolismul energetic
media pe zi experim
lismului obținute în peri-
oadele de noapte, acestea
fiind mai scăzute la lotul
martor față de cel experi-
mental (fig. 3). De remar-
cat că la această vîrstă
(fig. 1) curba care repre-
zintă metabolismul energe-
tic indică la lotul martor
apariția unui ritm nicte-
meral cu valori minime,
înregistrate de asemenea
în a doua jumătate a
nopții. Analizînd valorile
metabolismului energetic
înregistrate la 14 zile, se
constată că diferența meta-
bolismului energetic dintre
cele două loturi a scăzut
la 4,7 (fig. 3). Valorile
medii care exprimă dife-
rența dintre zi și noapte a
metabolismului energetic
arată că aceasta este mai
semnificativă la lotul mar-,
tor și reprezintă 40,2 %
față de cel experimental
(14 %) la aceeași vîrstă
(fig- 3).
La 21 de zile metabo-
lismul energetic este mai
crescut la lotul experi-
mental, media reprezen-
E
a>
V.OOI
y.9S
V/////////7////////////^^^
yg'901

V//////////////////^^^
^77777777777777777777/77777777777
y.6 6t
V////////////////////////77A
y.sg
yjbV77/////
V////////////////////////7777^
7///////////////^
ygg
y.dn
E
%g'^6
77/////////^
cn/ag/crar
y.rsoiY//////////////^
f _ o. 4W7
E
E
98
NICULINA VIȘINESCU
6
tînd 107,3% față de martor (fig. 1 și 2). Diferența dintre metabo-
lismul de zi comparativ cu cel de noapte se micșorează pentru
lotul martor la 13,6%, pentru lotul experimental rămîne aproxi-
mativ în aceleași limite (fig. 3). Eitmul nictemeral are la lotul experimen-
tal în acest interval un caracter complex, înregistrîndu-se în perioada de
noapte mai multe maxime ale căror valori oscilează între 8,7 și 6,6 cal
(fig. 1). La lotul martor curba are un caracter uniform, iar oscilațiile între
perioada de zi și noapte sînt mai mici. Metabolismul energetic înregistrat
la 35 de zile (fig. 1) se deosebește de celelalte perioade atît prin valorile
înregistrate, cît și prin caracterul curbei care formează la ambele loturi
un platou în cursul orelor de zi, pentru ca apoi să descrească treptat,
atingînd minimul între orele 23 și 24. Media pe 24 de ore a metabolismului
energetic la lotul experimental reprezintă 88,8% față de martor. Se
remarcă de asemenea o creștere a diferenței dintre zi și noapte la lotul expe-
rimental (20%) mult mai mare decît aceea înregistrată în prima zi (4%).
La lotul martor de asemenea se constată o diferență a metabolismului
între zi și noapte la aceeași vîrstă (25,6%) mai mare decît în prima zi
(10,4 %).
DISCUȚIA REZULTATELOR
Problema originii și a naturii bioritmurilor în general este un
domeniu în care se confruntă multiple și variate păreri.
Astfel, unii cercetători explică existența bioritmurilor prin adaptarea
organismului la factorii din natură (Hilden, citat după (9)). în acest
sens se pune problema apariției ritmurilor metabolice nu sub acțiunea unui
singur factor izolat, ci sub acțiunea unor complexe înlănțuite și unitare
de excitanți care se transformă permanent, din punctul de vedere al
organismului, din excitanți indiferenți în excitanți reflex-condiționați și
necondiționați.
Strîns legat de aceasta o serie de cercetători au subliniat rolul tim-
pului ca excitant condiționat care intervine în calitate de factor obiectiv
în apariția, desfășurarea și menținerea bioritmurilor (3), (4). Astfel,
E. B u n n i n g (4) acordă un rol important factorului durata zilei asupra
ritmurilor metabolice. Dacă studiul analitic motivează considerarea sepa
rată a diferiților factori externi, în realitate aceștia nu acționează niciodată
în mod izolat, în condiții normale ei se înlănțuie complex. Totuși fiecare
organism răspunde în virtutea unei reactivități mai mult sau mai puțin
individuale la acțiunea unor elemente periodice din mediu.
Din cercetările noastre se constată că factorul temperatură influen-
țează desfășurarea metabolismului energetic nictemeral în primele 21 de
zile după ecloziune. Inversarea condițiilor de temperatură modifică carac-
terul ritmului energetic prin aceea că în perioada de noapte minimele
se înscriu în ore mai tîrzii față de lotul martor. De asemenea valorile medii
(raportate în procente pe zi) ale metabolismului energetic mai crescute
la lotul martor se pot datora unor oscilări mai frecvente ale condițiilor
de mediu. înregistrarea unui metabolism scăzut la cele două grupe de
7	INFLUENȚA TEMPERATURII ASUPRA METABOLISMULUI ENERGETIC	99
pui după ecloziune și creșterea intensă în următoarele 6 ore se datoresc
diferenței care există între temperatura corporală a puiului după eclo-
ziune și cea a mediului înconjurător, ca și necesității amplificării combus-
tiilor pentru menținerea temperaturii interne la un nivel din ce în ce mai
crescut. în general, mecanismul termoreglării la păsări este slab dezvoltat
în primele zile după ecloziune, cînd pierderile calorice de obicei întrec pro-
ducerea de căldură. Acest fenomen poate fi înțeles ca o manifestare a legii
biogenetice : păsările tinere au moștenit această însușire de la reptile.
Analizînd evoluția ritmului nictemeral energetic la cele două grupe
de păsări, se observă că după ecloziune pînă la 35 de zile temperatura,
influențează ritmul energetic atît prin caracterul, cît și prin valorile medii
înregistrate. Inversarea factorului temperatură ne redă imaginea unui
ritm descompus cu valori în general mai scăzute față de martor. Aprofun-
darea problemei respective în complexitatea altor factori ca : lumină -
temperatură, temperatură-umiditate va contribui desigur la explicarea
acestor mecanisme fiziologice.
CONCLUZII
Din analiza datelor obținute în cadrul cercetărilor efectuate privind
influența temperaturii asupra evoluției ritmului nictemeral energetic
reies următoarele :
1.	La puii de găină în primele ore după ecloziune nu este stabilit
ritmul nictemeral energetic.
2.	Inversarea condițiilor de temperatură influențează în primele 2.1
de zile apariția și evoluția ritmului energetic. Astfel, valorile medii ale meta-
bolismului diurn și nocturn sînt în general mai scăzute la lotul experi-
mental decît la martor, iar caracterul ritmului nictemeral apare mult mai
complex în primele 21 de zile. La 35 de zile însă ritmul nictemeral al meta-
bolismului energetic devine asemănător la ambele loturi.
BIBLIOGRAFIE
1.	Bacq Z. M., Ann. <le Physiol. el de Physicochimie Biologique, 1929, V, 3, 497 — 511.
2.	BMKOB K.M., Upeducjioeue k onumy uayueHtin nepuodwrecnux uaMeiieiiuu țfiuauo.wcu-
uecKux c/hjH^uil e opeanuaMe, Mb/L AH CCCP, MocKBa, 1949.
3.	Bublacu Gh., St. și cerc, biol., Seria biol, anim , 1962, XIV, 4, 485.
4.	ByHHHar E., PumMbi <f>uauojioamecKux npopeccoa, Mocnea, 1961, 43-—58.
5.	Fbaps R. M., Proc. Nat. Acad. Sci. Wach., 1954, 40, 348-356.
6.	Haimovici N., St. și cerc, biol., Seria biol, anim., 1962, XIV, 4, 485.
7.	JIapmohob TpyAH ann. MoptțoreneBa Mry, 1940, 7.
8.	Lungu Al., St. și cerc, endocr., 1961, XII, 4, 419 — 435.
9.	JIOBABIEB M.E. h CABATEEB, H.B.B., (PuauoJiozun cymowoeo pumMa oteueomHbix,
MocKBa, 1959, 16—-62.
10.	Naumov A. P., Ecologia animalelor, București, 1961, 268 — 275.
11.	CJIOHMM A. H., }KueonnuM menjioma u ce pezy.wi[un, Mocnna, 1952.
100	NICULINA VIȘINESCU	8
12.	CJIOHHM A. /ț. —• Ocnosu o6u[eii aKojioemecKoii dtuauojiozuu MzieKonumawuiux, Mocuna,
1961 , 22—343.
13.	Scmabnke H., Ann. dc Physiol. ct dc Physicochimie Biologique, 1932, 8, 5, 110-115.
14.	Stephens G. B., Nature, 1957, 91, 2, 135.
15.	Ctpejibhhkob H.H., Mau. Hayin. hhct. mm. n. JlecraițTa, 1940, 23.
16.	IlțErjiOBA A.IL, C6. Onbim usy^euun pezyji. țfiuauoji. țfiyHKyuu, Mocima—JleiiMiirpan,
17.	Terroine E., Ann. de Physiol. et de Physicochimie Biologique, 1929, V, 842-844.
18.	BEHHBEPr II.C., Pojio HepBHou cucmeMbi o mepMopeeyMițuu, Mocnim, 1946.
Institutul de biologie. „Traian Săoulescu”,
Laboratorul de fiziologie animală.
Primită în redacție la 24 martie 1964.
OBSERVAȚII CU PRIVIRE LA ORIENTAREA
IDOTEILOR SPRE MARE
PE
H.	KOLASSOVITS și C. WITTENBERGER
591(05)
Idotea baltica, scoasă din mare, se îndreaptă către aceasta, chiar și la o distanță
de cîteva sute de metri de mal. Această capacitate de orientare dispare după o
ședere de 30 — 60 min în acvariu. Idotea are și o orientare fototropă, care se
menține timp îndelungat după scoaterea din mare. Se parc că factorul principal
care determină orientarea spre mare este un excitant chimic (probabil gradientul de
salinitate a atmosferei), pe lîngă care joacă un rol și excitanții luminoși.
Este un fenomen cunoscut că diferite animale marine, printre care
și numeroși crustacei, după scoaterea lor din apă, se îndreaptă, atît cît
pot, înapoi spre mare. Acest „tropism al mării” este interpretat deosebit
de către diferiți cercetători: drept un geotropism pozitiv, animalul tin-
zînd să coboare pantele spre malul apei (2), (3); drept o orientare pe
baza excitațiilor sonore venite de la valuri (10), pe baza planului de polari-
zare a luminii difuzate de cer (1) sau pe baza unor repere cerești (8), (9).
Ne-am propus să urmărim acest fenomen la izopodul Idotea bal-
tica Pali, din Marea Neagră, căutînd să lămurim factorii care determină
orientarea. Observațiile le-am făcut la Stațiunea zoologică marină „I.
Borcea” de la Agigea. Aici, țărmul are direcția N—S, marea E, uscatul V.
Observațiile au decurs astfel: idoteile scoase din mare (cu grămăjoarele de
alge purtate de valuri, în care ele se găsesc de obicei în număr foarte
mare) erau așezate pe mal, într-un cerc cu diametrul de 10 cm, tăiat de o
dreaptă aproximativ paralelă cu linia țărmului; după 5 min, se nota
numărul idoteilor care ieșiseră din cerc și se găseau de o parte, respectiv
de cealaltă a dreptei. Alteori, idoteile erau așezate în vase cu apă de mare,
situate pe mal.
în toate experiențele s-a observat o orientare masivă a idoteilor spre
mare. La cîteva zeci de secunde după așezarea lor pe mal (într-un vas cu
apă chiar mai repede), cea mai mare parte a idoteilor se deplasa de-a
dreptul spre mare (tabelul nr. 1). După cum se vede din datele prezentate,
ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA ZOOLOGIE T. 17 NR. 1 P. 101 -106 BUCUREȘTI 1965
102
H. KOLASSOVITS și C. WITTENBERGER
3
ORIENTAREA IDOTEILOR SPRE MARE
103
orientarea are Ioc indiferent de suportul pe care sînt așezate idoteile, de
umiditatea acestuia și de distanța pînă la mal (cel puțin pînă la 250 m).
în experiențele de mai sus am lucrat cu idotei proaspăt scoase din
Tabelul nr. 1
			Orientarea idoteilor spre mare,			în diferite condiții
Nr.' exper.	Nr. de idotei	Idotei ce se deplasează (%)			Distanța de la mal m	Observații
		+		-		
1 2 3 5 22 23 32 38 34 35 36	70 47 100 130 125 94 92 130 86 60 50	86 100 100 77 100 96 76 100 93 100 100		14 0 0 23 0 4 24 0 7 0 0	4 7 6 5 5 5 5 8 25 200 250	pe nisip uscat idem pe nisip umed idem pc o pînză întinsă pe nisip ; senin idem idem', înnorat într-o tavă cu apă; senin pc sol umed ; înnorat idem; senin idem; senin
Notă. + =		idotei ce se deplasează spre mare ;				— = în sens contrar.
mare (de cel mult 5—10 min). Dacă trece un timp mai îndelungat de la
recoltarea animalelor — timp în care ele stau într-un vas cu apă de mare — ,
ele își pierd capacitatea de orientare spre mare (tabelul nr. 2).
Pentru a lămuri natura factorului care determină orientarea, am
făcut o serie de experiențe în care idoteile erau puse în diferite raporturi
Tabelul nr. 2
Distribuția idoteilor la 5 iu de mal, după o ședere intr-un vas cu apă de maro
(notația ca la tabelul nr. 1)
Nr. exper.	Nr. de idotei	-—	Deplasarea (%)		Timpul trecut de la scoaterea din mare min
			+	—	
14	86		48	52	30
19	122		48	52	60
63	61		54	46	75
cu factorii ce puteau fi presupuși : lumina, umiditatea (tabelul nr. 3) și
excitantul chimic (tabelul nr. 4). Rezultatele prezentate arată că atît
lumina, cît și excitantul chimic influențează orientarea idoteilor.
Lumina directă are o influență netă : într-un acvariu în care
lumina cade lateral, idoteile se adună în partea opusă celeia din care vine
lumina. Această orientare fototropă se menține și după un timp îndelungat
de la scoaterea idoteilor din mare (mai multe ore), cînd capacitatea
de orientare spre mare a dispărut de mult. Dar intensitatea luminii difuze
nu are nici o influență (a se vedea tabelul nr. 3, exp. 24 și 25). într-un
vas de metal cu capac tot de metal, idoteile nu se orientează de loc, ci se
Tabelul nr. 3
Orientarea idoteilor in funcție de iluminare, de umiditatea solului șl de apropierea apei dulci
(uotația ca la tabelele nr. 1 șl
Nr. exper.	Nr. de idotei	Deplasarea (%)		Observații
		+ |	—	
24	76	100	0	umbrit spre uscat, lumină spre mare
25	84	96	4	umbrit spre mare, lumină spre uscat
48	68	dezordonat		într-o tavă dc metal acoperită
48	68	90	10	idem, la 2 min după ridicarea capacului
26	41	95	5	in fundul unei lăzi fără capac
52	40	100	0	într-un vas dc metal fără capac
70	45	100	0	într-un vas de sticlă cu capac de sticlă închis etanș
65	55	dezordonat		idem, vasul plin, idoteile în masa apei
6	37	100	0	pe sol; solul udat spre uscat, uscat spre mare
7	80	100	0	idem
8	56	89	11	
31	80	87	13	| la 200 in de mal, la 50 cm de marginea unui bazin cu apă dulce
35	60	100	0	
mișcă dezordonat (tabelul nr. 3, exp. 48); ele se orientează însă imediat
spre mare, dacă se ridică capacul. într-un vas descoperit sau cu capac de
sticlă, orientarea este desăvîrșită dacă idoteile se găsesc în foarte puțină
Tabelul nr. 4
Orientarea idoteilor spre apa de mare (notația ca în tabelele nr. 1 —3)
Nr. exper.	Nr. de idotei	Deplasarea (%)		Relația dintre direcția orientării fototrope și direcția în care se află apa de mare
		+	—	
58	54	81	19	cele două direcții coincid
59	42	79	21	idem
60	47	30	70	cele două direcții sînt opuse
61	46	78	22	cele două direcții sînt perpendiculare
62	50	62	38	idem
67	19	74	26	la întuneric
apă (sau chiar pe uscat) (tabelul nr. 3, exp. 26, 52, 70); cînd însă vasul
este umplut cu apă, astfel că idoteile sînt silite să înoate în masa apei,
orientarea spre mare dispare complet (tabelul nr. 3, exp. 65). Apropierea
104
H. KOLASSOVITS și C. WITTENBERGER
4
5
ORIENTAREA IDOTEILOR SPRE MARE
105
apei dulci nu influențează orientarea (tabelul nr. 3, exp. 8, 31, 35). De
asemenea, nici diferențele de umiditate ale solului în direcția mării și a
uscatului (tabelul nr. 3, exp. 6 și 7). Apropierea unei mase de apă de
mare (experiențe făcute în cameră închisă) determină orientarea către
aceasta, dacă nu intervine influența perturbatoare a direcției luminii
(tabelul nr. 4, exp. 58—62, 67).
Orientarea spre mare nu este influențată nici de ora zilei (deci de
direcția soarelui), nici de gradul de nebulozitate și nici de direcția vîn-
tului. Se pare că ea este mai slabă în zilele cînd marea este deosebit de
liniștită.
Idoteile își mențin capacitatea de orientare spre mare și dacă li se
taie antenele sau scutul abdominal pînă la ultima pereche de picioare
ambulatoare.
DISCUȚIA REZULTATELOR
Este fără îndoială că orientarea idoteilor spre mare este determi-
nată de un excitant la distanță; ipoteza geotropismului este infirmată
de experiențele cu idotei așezate în vase și de acelea efectuate la distanță
mare de mal.
Ipoteza unui excitant de natură vibratorie — sonoră sau infra-
sonoră — nu ni se pare plauzibilă. Deși se pare (10) că asemenea vibrații
(așa-numitul „glas al mării”) provocate de mișcarea valurilor pot fi
percepute de unele animale acvatice, ipoteza nu poate fi extinsă la crus-
tacei, la care, după datele de azi (4), (7), este îndoielnică existența unui
simț auditiv.
Lucrările moderne acordă o deosebită importanță luminii pola-
rizate de către cerul senin, ca factor de orientare a animalelor atît pe
uscat, cît și în apă (1), (8), (9). S-ar putea ca astfel să se explice și orien-
tarea idoteilor spre mare (pe baza diferenței de polarizare a luminii deasupra
apei și a uscatului). Totuși, unele Observații nu pot fi explicate în acest
fel: animalele se orientează și cînd cerul este complet înnorat, spre deose-
bire de amfipodele studiate de L. P a r d i (9); ele nu se orientează de
loc dacă se găsesc în masa apei, spre deosebire de mizidele studiate de
R. Bainbridge (1); în sfîrșit, la adăpost de lumină, apropierea apei
de mare determină o netă orientare.
Pe baza acestor date, noi credem că pe lîngă rolul pe care-1 are orien-
tarea după lumină, în comportamentul idoteilor mai intervine un factor
care determină deplasarea lor spre mare. Experiențele au arătat că gradien-
tul de umiditate al solului sau al atmosferei nu poate fi incriminat.
Rămîne ipoteza unui gradient de salinitate al atmosferei. Aceasta ar
explica și orientarea idoteilor spre apa de mare în camera întunecată.
Faptul că orientarea spre mare se pierde cu mult înainte de aceea foto-
tropă pare să fie de asemenea un indiciu care arată că deplasarea spre mare
nu este determinată numai de lumină. Datele din literatură arată că simțul
chimic este destul de dezvoltat la crustacei (5), (6); la unii dintre aceștia
a fost pusă în evidență chiar existența unei sensibilități olfactive față
de clorura de sodiu (4). Pe baza acestor date, considerăm plauzibilă ipo-
teza capacității de orientare după gradientul crescînd al salinității atmo-
sferei în direcția mării.
CONCLUZII
1.	Idoteile scoase din mare se deplasează în direcția acesteia; această
orientare se observă chiar și la o distanță de 250 m de țărm.
2.	Orientarea idoteilor este influențată de direcția iluminării și se
pare că și de alte aspecte ale excitantului luminos, dar ea nu este determi-
nată numai de acestea.
3.	Idoteile păstrate în acvariu își pierd în scurt timp capacitatea de
orientare spre mare, menținîndu-și orientarea după direcția iluminării.
4.	Se pare că orientarea idoteilor spre mare este determinată în
parte de gradientul de salinitate al atmosferei.
BIBLIOGRAFIE
1.	Bainbridge R. a. Waterman H. T., .1 exper. Biol., 1957, 34, 3, 342—364.
2.	Barnes C. T., Biol. Bull., 1934, 60, 124-132.
3.	- Biol. Bull., 1935, 69, 259-268.
4.	Buddenbrock W. v., Verleichende Physiologie, Sinnesplujsiologie, Birkhăuser-Verlag,
Basel, 1952, I.
5.	Hodgson S. E., Biol. Bull., 1958, 115, 114-125.
6.	— Anii. Rev. Entomol., 1958, 3, 19 — 36.
7.	KUkenthal W. u. Krumbach Th., Handbuch der Zoologie, W. de Gruytei-Verlag,
Berlin — Leipzig, 1926—1927, III, I.
8.	Papi F. u. Pardi L., Z. vergi. Physiol., 1959, 41, 583 — 596.
9.	Pardi L., Boli. Zool., 1957, 24, 473-523.
10.	UlyJlEBKMH B.B., BecTiniK Anan. nayK CCCP, 1950, 3.
Centrul de cercetări biologice
al Filialei Cluj a Academiei R.P.R.,
Secția de fiziologie animală.
Primită tn redacție la 22 iunie 1964.
RECENZII
CH. BOURSIN, Die ,,Nocțuinae”-Arten (Agrotinae vulgo sensu) aus Dr. h.c. Hone’s
China Ausbeuten (Beitrag zur Fauna Sinica) (Speciile de Noctuinae din explorările
in China a Dr. h.c. H. Hone. Contribuție la fauna chineză), Westdeutscher Verlag Koln
und Opladen, 1963, 107 p., 22 pl., 1 hartă, 65 ref.
în această lucrare autorul prezintă o parte din materialul colectat dc dr. Hone din China,
•șl anume 7 genuri și 65 de specii, dintre care 1 gen și 26 de specii sînt noi pentru știință. Din
•cele 7 genuri, Amathes Hb. cuprinde 43 de specii, Ochropleura Hb. 9, Perissandria Warren 4,
Raddea Alph. 3, iar Estimata Kozh., Erebophasma Bresn. și Spinipalpa Alph. fiecare cu
cîte 2 specii. La toate genurile și speciile se descriu armăturile genitale și la unele din ele se dau
date, relativ la biologia, răspîndirea și filogenia fiecăreia în parte. Speciile noi pentru știință sînt
amplu descrise și în ceea ce privește habitusul lor, ca și relațiile filogenetice cu speciile vecine.
Lucrarea se încheie cu o listă a celor 42 de genuri palearcticc din subfamilia Noctuinae, cu toate
sinonimiile stabilite pînă acum. în 6 planșe fotografice sînt prezentate 133 de exemplare de
fluturi, iar în alte 16 planșe sînt redate armăturile genitale ale tuturor speciilor menționate
în lucrare; aceste planșe, împreună cu textul precis și foarte clar expus, permit o identificare
■sigură a speciilor.
Autorul este cunoscut ca cel mai mare specialist contemporan al noctuidelor — Trifinae.
în numeroasele lucrări publicate pînă acum a pus ordine în grupul dificil al noctuidelor, sta-
bilind, pe baza studiului armăturilor genitale, o clasificație rațională și relații filogenetice juste.
A infirmat numeroase specii și genuri și, dimpotrivă, a dovedit validitatea specifică pentru multe
specii considerate greșit ca forme intraspecifice de către lepidopterologii nespecialiști care n-au
ținut seama de armătura genitală sau au interpretat-o greșit.
Lucrarea de față, scrisă în același spirit ca și cele precedente, aduce o contribuție valo-
roasă la cunoașterea faunei de Noctuidae palearctice, fiind utilă nu numai lepidopterologilor
chinezi, ci și tututor acelora care se interesează de acest grup de lepidoptere.
Eugen V. Niculescu
CHRISTIAN JUBERTHIE, Recherches sur la biologie des Opilions (Cercetări asupra bio-
logiei opilionidelor), în Annales de Spelăologic, 1964, t. XIX, fasc. 1, 238 p.
Marea majoritate a studiilor efectuate asupra opilionidelor se referă la sistematica for-
melor epigee. Studii comparative aprofundate dc biologie care să cuprindă atît formele epigee,
cît și cele endogee și cavernicole nu s-au făcut. Lucrarea lui Christian Juberthie îndepărtează
această lacună oferind specialiștilor date originale asupra biologiei comparative a opilionidelor.

3
RECENZII
109
108
RECENZII
2'
în introducere, autorul descrie tehnica dc lucru folosită în studierea a 20 de specii euro-
pene de opilioni, adaptate la diferite medii de viață : epigeu, muscicol, endogen și cavernicol;
recoltarea și transportul, metodele de creștere specifice, tehnica histologică și de studiu a dezvol-
tării embrionare etc.
în cele 6 părți ale lucrării, subîmpărțite pe capitole, autorul prezintă contribuții originale
extrem de importante privind : I, ecologia și hrana opilionilor ; II, ciclurile vitale la Ciphophtal-
mes, Laniatores și Palpatores ; III, caracterele morfologice ale adulților în legătură cu filogenia și
modul de viață, principalele regresiuni ale aparatului vizual la diferite unități sistematice, studiul
histologic al etapelor de regresiune și dezvoltare a ochilor, alungirea apendicilor, depigmentarea
tegumentelor, relațiile dintre regresiunea aparatului vizual — alungirea apendicilor și depig-
mentarea ; IV, influența factorilor de mediu asupra dezvoltării și reproducerii; V, temperatura
și teratologia experimentală, studiul teratologic la embrioni, larve și nimfe și al diferiților apen-
dici; VI, studiul neurosecreției pe baze anatomice și histologice, formațiile „glandulare” în sis-
temul nervos al opilionidelor.
Studiile complexe întreprinse de autor în Laboratorul de zoologie al Facultății de științe
din Toulouse și apoi în Laboratorul subteran de la Moulis (Aricgc) i-au permis să obțină date
originale asupra biologiei comparate a opilionidelor în funcție de mediul lor de viață, poziția
filetică și caracterele morfologice.
De asemenea pentru cercetătorii acestui grup sînt extrem de prețioase rezultatele obținute
de autor în domeniul cunoașterii dezvoltării ciclurilor vitale, reproducerii și neurosecreției,
teratologici, rezultate care pun în evidență influența factorilor filetici și ecologici, care condițio-
nează biologia speciilor epigee, endogec și cavernicole și a modificărilor prezentate de animalele
cavernicale.
Ștefania Avram
Methods in Mormone Research (Metodele de cercetare a hormonilor) edited by Ralph I. Dorfman
Academic Press New York —London, 1962, 2 voi.
Realizările științei moderne sînt în mare măsură condiționate de nivelul tehnic al meto-
dologiei. în ultimul timp s-au acumulat și în domeniul endocrinologiei numeroase metode
biologice, biochimice și biofizice, publicate însă disparat în revistele de specialitate. A încerca
centralizarea și sistematizarea unui astfel de material este o operă pe cît de dificilă, pe atît
de necesară.
Methods in Mormone Research constituie un important ghid în selecționarea celor mai
adecvate metode de investigație a problemelor de laborator clinic și endocrinologie expe-
rimentală.
Redactorul lucrării, dr. R. I. Dorfman, personalitate științifică binecunoscută, a fost
asistat în această muncă de un valoros colectiv, în care putem cita personalități ca C. W. Em-
mens, C.H.Li, A. Segaloff, C. W. Turner, H. Waring sau .1. Zander. O astfel de colaborare
a imprimat metodicii o notă de înalt nivel științific cu o centralizare critică a procedurilor,
deosebit de utilă cercetătorului.
Lucrarea este organizată în 2 volume, primul volum fiind consacrat metodelor fizico-
chimice ale hormonologiei. Expunerile nu se limitează însă numai la aspectele tehnice, ci fiecare
capitol face și o trecere în revistă a cunoștințelor teoretice privitoare la rolul și proprietățile
hormonilor. Cititorul poate găsi descrierea minuțioasă a metodelor dc cromatografie în toate
variantele, fotocolorimetrie, spcctrofolometrie ele. sande extracție a hormonilor. De asemenea
sînt prezentate metode de investigare a structurilor chimice și a căilor de metabolizarc a hormo-
nilor, chiar și în cazul unor cantități minime de substrat. Ca un exemplu putem cita metoda cro-
matografică pe coloană de oxid de aluminiu prin eluție dc gradient a lui Lakshmanan și Liberman
(1952) și a lui Kellie și Woode (1957), prin care se pot separa androgenii cu structuri chimice foarte
apropiate. Din expunerile diferitelor capitole sc remarcă concluzia că în rezolvarea complexelor
probleme dc endocrinologie se impune o coroborare a metodelor biochimice, biofizice cu acelea
biologice.
în acest sens, volumul al 2-lea care se ocupă cu procedee biologice poate fi considerat ca
esențial, am putea spune de bază a lucrării. în fond, determinările fizico-chimice contribuie la
descifrarea mecanismelor fiziologice sau patologice de tip endocrin, care se desfășoară în or-
ganism, dar evaluarea lor definitivă nu se poate realiza decît rccurgînd la procedeul biologic de
investigație.
într-o concepție modernă, la începutul volumului sînt prezentate metodele uzuale de sta-
tistică matematică, avînd scopul de a familiariza cercetătorul cu materialul faptic al capitolelor
următoare. în afară dc acest considerent, însușirea statisticii matematice este indispensabilă
pentru evitarea greșelilor formaliste și probabiliste într-o disciplină de observație și experiment
cum este endocrinologia.
La baza sistematizării procedurilor biologice, stau cele 2 mari grupe de hormoni steroizi
și proteici. După specificul fiecărei probleme sînt indicate metode in vivo sau pc organe izolate,
durata de experimentare, specia cea mai adecvată sau preparatele necesare. De exemplu, în
cazul metodelor chirurgicale indicațiile pornesc de la alegerea și întreținerea animalelor pîna
la caracterele simptomatologiei postoperatorii. Acești indici prelucrați statistic sînt centralizați
în tabele și grafice reprezentative. Volumul este axat îndeosebi pc metodele cele mai moderne
(de exemplu realizarea animalelor simbionte), metodele clasice ocupînd locul necesar. Considerăm
ca foarte utile indicațiile privitoare la cercetarea activităților antihormonale și legarea lor de
necesitățile laboratorului clinic.
Ultima parte, care întregește lucrarea în mod organic, sc ocupă de metodele biologice
de standardizare a hormonilor. Acest material este sistematizat pe puncte foarte precise sub
forma de protocoale. Fiecare capitol al celor 2 volume are anexată o bibliografie la zi, precum
și un index de autori și probleme.
Adresată biologilor, chimiștilor sau farmaciștilor, lucrarea constituie o contribuție remar-
cabilă pe tărîmul dezvoltării și desăvîrșirii cercetărilor endocrinologice.
Virgil Toma și Alexandru Abraham