BL -y; LL : 1 Studii sicercetări de BIOLOGIE ' X 1 0 A SERIA ZOOLOGIE $ 21 COMITETUL DE REDACȚIE Redactor responsabil: Academician EUGEN PORA Redactor responsabil adjunct: GR. ELIESCU, membru corespondent aii Academiei R.P.R. Membri: M. A. IONESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R.; V. GHEȚIE, membru corespondent al Academiei R.P.R.; MIIIA1 BĂCESCU, membru corespondent al Academiei R.P.R.; R. CODREANU, membru corespondent al Academiei R.P.R.; OLGA NECRASOV, membru corespondent al Academiei R.P.R.; VIRGIL GLIGOR, membru corespondent al Academiei R.P.R.; MARIA CAL01ANU — secretar de redacție. fe Lomul xvi 1964 Nr. 1 I I II 8 tw K W- O SUMAR Pag. li Manuscrisele, cărțile și revistele pentru schimb, precum și orice corespondență, se trimit la Comitetul de redacție pe adresa: Str. Lt. Lemnea nr. 16, București. ' EUGEN A. PORA, ALEXANDRU ABRAHAM și VIRGIL TOMA, < ■' Acțiunea progesteronului \âsupra încorporării fosfatului anor- • >( . ganic -P32, a metioninei -S35 și asupra, metabolismului pro- ' teic din timus și splină .............................>■ . .STELIAN OPRESCU, ȚIBERIU 'lORENTZ șijOLGA POPESCU, i Cercetări asupra unor indici osteologici'la păsări în încruci- șarea directă și reciprocă' . . c : . . .... . . AURELIANxPOPESCU-GORJ, și ION DRĂGHIA, Noi cercetări privind fauna de lepidoptere z din nordul și sudul Dobrogei ;M^R,IAN-TRAIAN GOMOIU, Studiul biologic al speciilor Nassareti- .. culata L. -și Cyclonassa rieritea (L.) din Ma,rea Neagră (lito- ralul romînesc)........................................ . . . •ȘTEFAN NEGRU ^i ION L FLORESCU, Gelechia hippophaella ",, SchrankÂLepidoptera, .Gelechiidae), un. dăunător al cătinel i 'albe de rîu, nou pentru fauna R.P.R. . . . . . . L; \. .. x ' RECENZII w........................:............. . . 3 11 • 39 51 67" a- <4 STUDII SI CERCETĂRI DE BIOLOGIE SERIA ZOOLOGIE ' ' , APARE DE 6 ORI PE AN , ACȚIUNEA PROGESTERONULUI ASUPRA INCORPORĂRII FOSFATULUI ANORGANIC-P32, A METIONINEI-S35 ȘI ASUPRA METABOLISMULUI PROTEIC DIN TIMUS ȘI SPLINĂ* DE Academician EUGEN A. FORA, ALEXANDRU ABRAHAM și VIRGIL TOMA _. Involuția timusului a constituit obiectul a numeroase cercetări? aspectele morfbhiștologice ale acestui proces fiind azi mai binecunoscute; Cu toate acestea, semnificația biologică a acestui fenomen precum și cam zele care o produc mai constituie obiectul a numeroase incertitudini. Faptul că cercetarea biochimică a glandei, mai ales în diferitele stări involutive, a fost aproape • complet neglijată ne poate explica* într-d oarecare măsură cauzele acestei situații. ' Ț în lucrări anterioare noi am putut arăta că, atît în involuția de vîrștă cît și în aceea provocată de hormonii corticosteroizi, metabolismul protcie și mineral al timusului suferă modificări paralele cu gradul de reducere a glandei (1), (10). • ' ' '' Ț în lucrarea prezentă comunicăm datele pe care le-am obținut asupra timusului și splinei de-șobolan tratat în mod cronic cu doze diferite de pro- gesteron. Am folosit acest hormon cunoscînd faptul că la femei gravide timusul se atrofiază;' iar administrarea urinei acestor femei la animalele de experiență determină involuția timusului. După unii autori, progeste- ronul nu ar avea o acțiune puternic timOlitică, numai în doze conside- rabile, fapt care ne-â determinat să folosim' o scară mai largă de doze de progesteron la loturile experimentale de șobolani (4). - * Lucrare publicată și în „Revue roumaine debiologie — Serie zoologie”, 1964, IX/L p. 3 (în limba rusa). 4 EUGEN A. PORA și COLABORATORI 2 % MATERIALE ȘI METODA DE LUCRU Experiențele au fost efectuate pe un lot de 110 șobolani tineri, în greutate de 70—90 g’ de sex feminin, care au fost tratați cu progesteron crist. p.a. dizolvat în soluție alcoolică izo- tonică. Această soluție a fost administrată sub forma de injecții subcutanate în timp de 3 zile, în doze de 25, 50 și 100 mg/100 g greutate corporală. Animalele, martore au fost injectate cu un volum egal de solvent. După 24 de ore de la terminarea tratamentului, animalele au fost sacrificate, iar timusul și splina au fost cîntărite la balanța analitică. Fosfatul radioactiv a fost administrat în soluție izotonică de Na2HP04 în doză de 6,2 p. <0/100 g. Radioactivitatea organelor a fost determinată cu ajutorul unei instalații B2—1959. Metionina-S3'1 a fost administrată în doză de 3,5 p C/100 g, activitatea globală a timusului și splinei fiind determinată de data aceasta cu un contor UA-Z 320/2,8 mg/cm2. Proteinele acestor organe au fost precipitate și degresate în eter și acetonă, apoi uscate la 55°. După o tratare cu alcool absolut și evaporarea acestuia, radioactivitatea proteinelor a fost măsurată ca și în cazul metioninei-S35 determinat la organe întregi. Aminoacizii liberi: organele au fost omogenizate cu aparatul E. Biihler cu 20 000—30 000 RPM. Acest omogenizat a fost deproteinizat după metoda P. Boulanger și G.Biserte (3). Deter- minările au fost făcute pe hîrtie Whatman nr. 1, iar pentru cromatografia cantitativă ne-am fo- losit de o metodă ascendentă descrisă într-o lucrare publicată anterior (5). Transaminazele GOT și GPT au fost determinate după metoda K.G. Kapetanaki (9). Rezultatele sînt date în p M de acid piruvic format într-o oră de 1 g țesut proaspăt la 40°C. Fig. 1. — Acțiunea progesteronului asupra greutății relative a timusului Și splinei șobolanilor tratați cu progesteron (O/C = greutatea organului în mg raportată la 1 g greutate corporală). REZULTATE EXPERIMENTALE Din datele noastre rezultă că în urma administrării progesteronului în dozele menționate, timusul și splina suferă un proces involutiv. Este de remarcat că doza de 100 mg/100 g este extrem de toxică, mortalitatea animalelor tratate fiind de 69,4%, dar în acest caz involuția timică este cea mai evidentă (—46,7%, P < 0,01). în cazul timusului gradul de invo- luție arată o dependență pronunțată față de doză, în schimb la splină se observă o deviere de la acest mers al fenomenului (de exemplu la doza de 50 mg/100 g). Totuși reducerea în greutate a splinei se pare că se intensi- fică la doze crescînde de progesteron. Întriicît splina este un important rezervor sanguin este greu să afirmăm că reducerea în greutate a țesutului splenic sub influența progesteronului ar fi absolută, astfel că aceste date nu pot fi privite decît ca orientative (fig. 1). Reducerea ponderală a acestor organe are repercusiuni evidente și în desfășurarea metabolismului lor. Din tabelele nr. 1 și 2 se poate con- stata că ambele glande pierd în mod evident capacitatea de încorporare a radiofosfatului și a metioninei marcate. în cazul splinei, efectul de pro- porționalitate față de doză apare mai evident pentru P32, iar la timus pentru metionina-S35. încorporare a metioninei-S35 scade și în proteinele acestor glande (fig. 2). . în continuare, am urmărit tabloul calitativ și cantitativ al amino- acizilor liberi din timus și splină. în general se constată o creștere a concen- trației aminoacizilor liberi din timus, fenomen care iese în evidență mai 6 EUGEN A. PORA și COLABORATORI 4 7 Tabelul nr. 1 incorporarea Na2HP32O4 in timusul și splina șobolanilor tratați cu progesteron (impuls pe minut raporta Ia 100 mg țesut proaspăt) Doza totală mg/100 g Nr. indiv. Greutate organ. Impulsuri P Nr. indiv. Greutate organ. | Impulsuri P timus splină mg/100 g | I/m/100 mg mg/100 g I/m/100 mg 25 tratat 8 206,0 ±20,8 1288,0 ±360,0 0,04 8 660,7 ±12,8 780,0 ±56,0 <0,01 martor 8 240,8 ±29,2 1577,0 ±220,1 — 8 742,6 ±39,7 881,4 ±42,3 — 50 incorpor tratat 16 206,9 ±18,1 1251,8 ±140,7 <0,01 16 890,0 ±70,2 562,7 ±45,5 ' 0,05 martor arca me 8 tioninei - ( 247,8 ±16,3 S35 în tinuisi 1503,8 ±100,8 Tabeh ii și splina șobc la 1( il nr. 2 (anilor tra 0 mg) 8 tați cu 675,4 ±56,8 progesteron i 798,6 ±106,0 impuls pe minut raportat Doza totală mg/100 g Nr. indiv. Greutate organ. Impulsuri P Nr. indiv. Greutate organ. Impulsuri P timus splină mg/100 g I/m/100 mg mg/100 g I/m/100 mg 25 tratat 16 151,6 ±19,6 159,1 ±22,1 0,05 14 700,0 ±38,0 115,2 ±17,0 0,02 martor 12 172,9 ±20,4 186,1 ±51,2 — ■ 12 665,1 ±80,2 130,4 ±14,6 — 50 tratat 12 160,7 ±22,8, 132,5 ±16,8 <0,01 12 735,0 ±91,6 107,7 ±17,3 0,02 martor 12 196,0 ±27,8 184,3 ' ±17,4 —( 12 707,4 - ±44,2 ± 132,8 ±30,0 — ales la dozele mari de progesteron (100 mg); fac excepție însă trei amino- acizi: tirozina, serina și fenilalanina, a căror concentrație scade (tabelul nr. 3). Prin croinatografie bidimensională am putut observa că la doza de 50 mg de progesteron suprafața spoturilor unor aminoacizi ca aspara- gina, histidina, valina și triptofanul se mărește. Rezultatele privind splina nu sînt în acest caz prea concludente. După cum se poate vedea din tabelul nr. 4, activitatea transamina- zică crește la doza de 25 și 50 mg de progesteron. în schimb, la doza niaximă de 100 mg, activitatea GOT scade cu 33% față de martor, iar activitatea GPT cu 97%. în acest sens, modificările din splină nu sînt evidente decît numai în cazul dozei maxime. Tabelul nr. 3 Conținutul de aminoacizi liberi al timusului și splinei șobolanilor albi tratați cu progesteron (izM/g organi E.M.P-*) Aminoacizi liberi Organ , Doza totală mg/100 g 0 | 25 | 50 | 100 Arginină T 0,66±0,03 l,33±0,12 ■ l,01±0,01 l,52±0,09 S 0,82±0,04 0,44 ±0,06 0,49±0,08 0,39±0,10 Lizină T 0,40±0,01 0,28±0,02 0,50±0,09 l,ll±0,08 8 0,58±0,03 0,33±0,06 0,38±0,02 0,52±0,04 Leucină T l,ll±0,02 0,64±0,02 0,59±0,03 2,30±0,13 8 l,00±0,04 0,87±0,03 0,67±0,02 2,00±0,ll Fenilalanină T . 0,89±0,02 0,80±0,02 0,45±0,07 0,32±0,01 8 0,43±0,01 0,49±0,09 0,39±0,08 0,33±0,06 Tirozină T . 0,51 ±0,02 0,67±0,03 0,62±0,04 0,16±0,05 8 0,74±0,03 0,89 ±0,09 0,59±0,04 0,33±0,02 Acid aspartic . T 2,37±0,01 2,08±0,07 2,37±0,05 ' 3,20±0,10 8 4,96±0,03 4,75±0,06 3,85±0,07 5,09±0,12 Acid glutamic T 5,18±0,08 5,43±0,13 5,83±0,17 6,01±0,18 s 5,55±0,07 5,55±0,10 5,70±0,16 5,01 ±0,12 Glicină T 2,34±0,01 2,50±0,09 2,03±0,01 2,55±0,ll 8 2/35 ±0,03 2,48±0,ll 2,63±0,09 3,10±0,ll Alanină T 3,18±0,01 3,21±0,12 3,ll±0,ll 4,44±0,09 S 4,63±0,03 4,ll±0,21 3,81±0,12 4,70±0,13 Perină T 0,42 ±0,01 0,60±0,04 0,50±0,06 0,20±0,02 ' .8 0,57±0,07 0,99±0,ll 0,89±0,09. 0,90±0,04 * E.M.P. — eroarea medie pătratică. ■ ' Tabelul nr. 4 Activitatea transaminăzică a timusului și ■splinei la șobolanii tratați cu pirogesteron Doza totală mg/100 g Timus Splină GOT | GPT . GOT GPT p.M acid piruvic/g țesut proaspăt/oră 25 tratat 3,01±0,36 2,86±0,09 2,07±0,24 l,60±0,30 martor 2,96±0,05 2,46±0,02 l,92±0,04 l,51±0,22 50 tratat 3,22±1,48 3,18±0,96 l,87±0,88 l,43±0,17 martor 2,89±0,22 2,37 ±0,67 l,98±0,55 l,42±0,14 100 tratat 2,27±0,02 0,U±0,02 0,76±0,09 l,14±0,09 martor 2,91±0,31 2,54±0,3 6 l,67±0,17 l,46±0,16 8 EUGEN A. PORA și COLABORATORI G 7 ACȚIUNEA PROGESTERONULUI ÎN METABOLISMUL PROTEIC DIN TIMUS 9 DISCUȚII ȘI CONCLUZII Procesul de involuție a timusului sub acțiunea progesteronului se caracterizează prin scăderea rapidă a greutății relative a glandei. Acest proces nu se manifestă numai prin modificarea aspectului anatomic și histologic dar are repercusiuni și asupra proceselor biochimice. Astfel sub acțiunea progesteronului, capacitatea de încorporare a. fosfatului anorganic radioactiv din timus scade în mod evident. Un rezul- tat similar am putut obține și în cazul involuției timice cu ACTH și cor- tizon (1). K. S hiba ta. (11) regăsește acest fenomen în involuția normală, de vîrstă. Din aceste date, se poate presupune că în involuția timusului metabolismul oxidătiv se resimte în mod deosebit. Dar această deviere, metabolică nu pare să fie singură, deoarece în mod similar se reduce și captarea de metionină-S35, atît din organul ca atare, cît și din proteinele acestora. Este interesant că modificările biochimice din timusul involuat prin, progesteron depind în mare măsură de doza administrată hormonului. Astfel, la doza de 25 și 50 mg, activitatea transaminazelor GOT și GPT crește, pentru ca la doza de 100 mg să scadă în mod brusc. Cantitatea aminoacizilor liberi din timus suferă modificări, care variază la fiecare aminoacid în parte și cu doza de progesteron. Cu excepția fenilalaninei, a tirozinei și a serinei, cantitatea aminoacizilor liberi din timus crește în cazul dozei maxime de 100 mg. Se pare deci că la doze mari de progesteron în timus se produce un puternic proces de proteoliză și de inhibare a încorporării aminoacizilor. De fapt hormonii sexuali acționează și în tumorile maligne printr-un proces de inhibare (2), (6). Din datele noastre se constată că, spre deosebire de timus, procesele > biochimice urmărite în splină nu suferă modificări atît de semnificative^ După cum se știe, timusul este un organ care reacționează mult mai rapid și intens la acțiunea factorilor nocivi decît splina sau ganglionii limfatici (7), (8). Credem că și din experiențele noastre rezultă că timusul nu poate fi identificat ca un simplu organ limfatic, reacțiunea lui și la progesteron fiirid diferită de a splinei; Acest lucru este cu atît mai evident cu cît școala acad. , I. Tbrb (12) a demonstrat că timusul realizează de fapt o legătură între sistemul reticulo-endotelial și cel endocrin. în concluzie, putem spune că involuția timusului prin progesteron depinde de doza administrată și se manifestă prin reducerea greutății relative a organului, prin scăderea încorporării fosfatului anorganic radio- activ și a metioninei marcate; prin creșterea concentrației aminoacizilor liberi cu excepția a 3 aminoacizi și prin modificarea activității unor enzime transaminazice. BIBLIOGRAFIE 1. Abraham A., Pora E. A. et Toma V., Journ. Physiol., 1961, 2, 241. 2. BoUAKOBA E. H. M CEPZțlOKOBA, MexaHUăM deucmeun eopMonoe, Ws/i;. Ana#. HayK VAp. CCP; Khbb, 1959, 181. 3. Boulanger P. et BisErte G., Bull. Soc. Chim. Biol., 1949, 31, 696. 4. Doreman R. I. a. Dorfman A. S., Endocrinology, 1961, 2, 283. 5. Felszeghy E. și Abraham A., Studia Univ. Babeș-Bolyai Cluj, 1962, 1. 6. FEHEHI B. C., MexaHuaM deucmeun eopMoHoe, Hap;. AKap;. HayK VKp. GCP, Khob, 1959, 184. x 1. IOcohha E. 3., MexaHusM deucmeuti eopMonoe, Hsjț. Ana#. HayK VKp. CGP, Khob, 1959, 202. 8. — HpoOJieMW aHROKp. ropMOHOTep., 1961, 5, no. 9. Kahetahakh K. r., JIadop. «eno, 1962,1,19. 10. Pora E. A., Toma V., ORos I. et Abraham A., Revue de biologie, 1962, 1, 129. 11. Shibata K., The Gunma J. Med. Sci., 1953, 1, 93. 12. TORO I. 6s ÂROS B., ActaMorph. Hung., 1958, 8, 2, 151. Catedra de fiziologie animală și Catedra de biochimie, Universitatea „Babeș-Bolyai'’, Cluj. Primita în redacție la 8 iulie 1963. CERCETĂRI ASUPRA UNOR INDICI OSTEOLOGICI LA PĂSĂRI IN ÎNCRUCIȘAREA DIRECTA ȘI RECIPROCA* DE STELIAN OPRESCU, TIBERIU LORENTZ și OLGA POPESCU în lucrarea de față prezentăm cercetările efectuate asupra unor indici osteologici la rasele Leghorn, Rhode-Island și metișii lor produși heterozigoți din Fr Din literatura consultată cu privire la acest gen de cercetări reiese că creșterea sporită a scheletului este condiționată de un stadiu al creșterii celei mai intensive a organelor digestive în cazul confirmării existenței unei dezvoltări stadiale a găinilor. Acest lucru a fost relevat de către I. P. Cepulis (1) în urma efectuării unor experiențe de încrucișare industrială cu rasele Ș Leghorn X 1 Mai și Ș Leghorn x $ Rhode- Island. De asemenea a fost demonstrat faptul că creșterea în greutate a oaselor este în legătură cu rasa și cu activitatea funcțională a organis- mului. Astfel, E. S. K u t i k o v (4), cercetînd deosebirile de rasă ale modi- ficării metabolismului mineral în oasele : clavicula, femur și stern la găini, a constatat că greutatea absolută a acestora a fost mai ridicată la rasa New-Hampshire comparativ cu rasa Albă rusă, greutatea relativă a oase- lor prezentînd un tablou invers și fiind în legătură cu activitatea organis- mului din perioada începerii ouatului. ’ încercările făcute de unii autori de a găsi corelații între măsurătorile unor indici osteologici și productivitatea păsărilor domestice, se pare că nu sînt încă concludente. Astfel, W. M. M i 11 e r și J. S. Carver (5), cercetînd unele corelații între măsurătorile anatomice și producția de ouă la păsări, constată că între caracterele anatomice ale capului și măsurăto- rile corpului, pe de o parte, și producția de ouă, pe de altă parte, nu a fost * Lucrare publicată și în „Revue roumaine de biologie — Sârie zoologie”, 1964, IX, 1, p. 11 (în limba engleză). 13 12 STELIAN OPRESC.U și COLABORATORI 2 găsită o corelație la găinile din rasa Leghorn, iar corelația obținută între măsurătorile capului și producția de ouă la găinile din rasa Rhode-Island a fost negativă, mică și puțin semnificativă. Unele date interesante cu privire la aprecierea calităților de sacri- ficare a păsărilor de diferite clase de greutate și rase se găsesc în lucrarea lui G. P e t e r s (7). ’ Rezultate asupra modificărilor creșterii liniare a osului femur în funcție de vîrstă au fost publicate de Z. A. J i d k i h (3) în urma cercetă- rilor efectuate asupra particularităților de creștere a unor părți ale schele- tului la curcile bronzate de Moscova. : Prezenta lucrare are drept scop să scoată în evidență particularitățile ■ de creștere ponderală și dimensională a scheletului la păsări în dependență de vîrstă și rasă vizînd totodată și modul cum Se transmit indicii studiați de la rasele parentale la metiși. Cunoașterea modului de creștere a scheletului este utilă și din punct de vedere practic, pentru caracterizarea calităților de producție de carne ale păsărilor studiate. ; MATERIALUL STUDIAT ȘI METODA DE LUCRU j Ca obiect de studiu au servit, în anul 1961, scheletele obținute de la păsările în vîrstă- i de 3 și 6 luni de sex femei din rasele Leghorn, Rhode-Island și metișii lor (FJ, respectiv ! variantele Ș Rhode-Island X la Tulcea și de A. Caradja (12) la Eforie-Sud, însă exemplarele nu există în nici una din colecțiile din țară. Element europeano-endemic, care deși foarte localizat se găsește în mai multe țări din Europa pînă în R. S. S. Armeană. Epimecia ustula Frr. (pl. I, fig. 3) — frecventă la Agigea, de la 3.V la 4. VI. 1962. Aripile anterioare brune-cenușii-închis avînd parte din nervuri acoperite cu solzi bruni-negri; o dungă alburie se profilează în * porțiunea centrală a jumătății bazale a celulei mediane. în porțiunea api- J cală o dungă clară oblică pornește spre capătul superior al celulei discale. ; Maculele abia indicate prin cîte o pată alburie. Aripile posterioare alburii. Ca dimensiuni măsoară 30—34 mm anvergură. Element mediteranean J foarte localizat, răspîndit mai ales în sudul Europei (Spania, Franța meri- * dională, Italia, Dalmația, Tirol, R. P. Ungară, R. P. Bulgaria și Sarepta — > £ U.R.S.S.). Gen și specie noi pentru fauna țării. 4 Archanara geminipuneta Haw. — 1 Sulina, 19.VII.1962, la lu- f mină. Specie cu colorit1 variabil, de la cenușiu-ocru la brun-roșcat și chiar i brun-negricios; caracteristic prezintă un punct alb care acoperă partea * inferioară a petei reniforme. Exemplarul nostru fiind mai mult brun-roșcat ? corespunde parțial f. rufa Tutt. Specie foarte rară, în țară fiind semnalată ; numai în pădurea Comana (A. M o n t a n d o n) și din Banat (Timișoara, i Vinga, Bărăteaz și Satchinez) de unde F r. K onig (21) a cules larve și j pupe pe care le-a crescut. Element europeano-endemic, rar, răspîndit din j sudul Scandinavici pînă în regiunile septentrionale ale Italiei. Larva trăiește f în tulpinile de P'hragmites communis Trin. ? Eublema suava Hbn. — 2^^ și 1 Ș, Agigea, 8—10.VIII.1962. în ' țară a fost semnalată de H. Rebel (26) la Mehadia, Băile-Herculane și Orșova iar de A. Caradja (15) la Eforie-Sud. Element mediteranean ? rar, cunoscut din Spania, Franța meridională, Italia, Carinthia, Croația, ; R. P. Ungară și Peninsula Balcanică. ; Clytie syriaea Bugn. — 5 Agigea, 27.V și 8.VIII.1962. A fost J semnalată de noi (23) în 1959 ca nouă pentru fauna țării pe baza unei perechi colectate la Eforie-Sud. Specie rară, ponto-mediteraneană, care la Agigea . 5 FAUNA DE LEPIDOPTERE DIN N ȘI S DOBROGEI 31 î atinge cel mai nordic punct al răspîndirii ei în sud-estul Europei. Apare în două generații, prima mai rară în luna mai iar a doua mai frecventă în , luna august. j Syneda cailino Lef. — 1 la lumină, la C.A. Rosetti (pădurea Letea)» 24.VI.1962 (leg. N. Săvulescu). în țară a fost semnalată o singură dată î de A. Caradja (13) de la Eforie-Sud. Specie rară, ponto-mediteraneană, răspîndită din Spania și nordul Africii pînă în Asia Mică, R.A. Siria și regiunile transcaspiene. ARCTIIDAE Rhyparioides metelkana Led. (pl. I, fig. 4) — 1 la lumină, la ' C. A. Rosetti (pădurea Letea), 24.VI.1962 (leg. N. Săvulescu); 1^, Sulina, 6.VI.1954 (leg. E. Nicules cu). Specie foarte rară semna- lată în 1952 ca nouă pentru fauna țării de Al. A1 e x i n s c h i (2) pe baza unui exemplar £ colectat la Agigea la 15.VI.1950. Cu certitudine această specie este cunoscută numai din R. P. Ungară, Franța și R. P. Romînă. în Extremul Orient în Bazinul Amur, Peninsula Coreea, Japonia, Riu- Kiu etc. apare o altă subspecie. Exemplarul de la C.A. Rosetti este cel de-al treilea cunoscut în țara noastră. Callimorpha quadripunctaria Poda — 2ȘȘ proaspete au fost colectate ziua în pădurea Babadag la 21.VII.1962 în tufișurile din locurile stîncoase ale unei văi. Specia a fost găsită și de J. M a n n pe văile stîncoase de la Tulcea. Specie mai mult colinară în nordul Dobrogei constituind un ele- ment relict. A M A T I D A E Dysauxes famula pontica Friese — 2 și 3$$, pădurea Ciufîtu (comuna Oltina din sud-vestul Dobrogei), 28.VÎ.1956; 2 Valul-lui- Traian, 19.VI.1958; 2 pădurea Hagieni, 19.VI.1962. Zboară ziua în fînețele din păduri și a fost semnalată la noi în mai multe rînduri sub nu- mele de Dysauxes punctata ab. (et var.) hyalina Frr. în 1959 G. F r i e se (19), revizuind rasele lui Dysauxes punctata (F.) și D. famula (Frr.), a con- statat că majoritatea exemplarelor semnalate în unele țări sub numele de D. punctata (F.) aparțin în realitate lui D. famula (Frr.), specie cu totul deosebită. în aceeași lucrare, el menționează că exemplarele capturate la Orșova și Mehadia, aflate în colecția Oldenberg, ca și cele capturate de el personal la Varna, aparțin unei subspecii noi de D. famula (Frr.), caracteris- tică regiunilor pontice, pe care a denumit-o ssp. pontica Friese. în 1961, G. F r i e s e, revizuind și materialul colectat de noi în Dobrogea, a consta- tat că acesta aparține integral aceleiași subspecii. Ca urmare toate exem- plarele colectate la noi în țară și semnalate de diverși autori sub numele de D. punctata ab. hyalina Frr. trebuie considerate ca aparținînd lui D. famula z pontica (Friese) prima urmînd a fi ștearsă din lista elementelor faunistice ale țării noastre. AURELJAN POPESCU-GORJ, și\ ION DRÂGHI\ 32 CR AMBID AE te GEOMETRIDAE ‘ 1 '?■'■' - ■ A 7;'‘ A . • ' , ’ .'.7/ ■■ ' 7/ 7 7.7 . ;■ " ;. 7? .7 .7 7 7, '. ;7 | 7 7/ .,77 A 7.7| Dasycorsa (= Dasyeephala, nomen praeocupăndum) modesta Stgr.' 1 (pl? 1, fig. 5 §i 6) — 4 și 1 Ș, Agigea, 22—27.IV.1962. Mai frecventă:! în luna mai. Aripile anterioare sînt btune-cenușii sau brune-ro'șcate, stro- 1 pite cu punctișoare sân durigulițe fine'negricioase. Aripile posterioare șr j partea de dedesubt cu un colorit mai deschis decît cel al aripilor anterioare; -/1 Pe aripile anterioare și posterioare cîte un mare punct discalnegru, bine> J vizibil și pe fața inferioară.,Ca dimensiuni exemplarele variază între 36 ' și 39 mm iar Ș măsoară 30 mm anvergură^ Specie rară, de origine pontică^ 1 eunoscută de pe coastă Dalmației, Herțegovina, R. P. Bulgaria (Varn^ j Burgas, Slivno etc.), Așiă Mică și B. A. Siria. Gen. și specie no\ ■pentru ./I fauna țării. ' _ ' J Eupilheeia breviculatâ Donzel — foarte frecventă la Agigea și, Mate 1 galia, la lumină 26. V—3:VI.1962 7, 7.77 '7 7/ ---------------i----- ' 1 J *** Pentru suprafamilia Pyraloidea^ am adoptat clasificarea propusă de H. M în: Revision des Pyrausiidae de la Faune franțaise (Rev. Franș. de Lâpidopteroîogie, 1954, nr. 7.4 13—14, p. 188), pe care o considerăm mai corespunzătoare. ’ i tetephis galleriellus Ragonot (pl. II, fig. 10) — -2 Splina, 19.VII. »'îuipină (det. S te B l e s z y n s k i). Specie considerată rară, .exem- avînd aripile anterioare cenușii, iar marginea costală mai des- B^l^culoare. O dungă submarginală clară, limitată, de o parte și de alta ffincte?brune-ne oblic din apropierea regiunii apicale e^nghipl intern. La capătul celulei discale se găsesc două pete orbicu- ^făracteristice. Aripile posterioare brune-cehușiLuniform. Ca dimensiuni jmplarele noastre măsoară 38—39 mm anvergură: în trecut adesea ||^cpnfundată cu alte specii și descrisă sub nume diferite, B .1 e s z y n s k i i n s (6) stabilind toate sinonimiile. Este cunoscută din sudul Euro- ^î^ranța), nordul Africei, Orientul apropiat, Asia centrală, India și .fiind b, specie caracteristică regiunilor stepice psamofile. Este ^it^pentru prima dată în răsăritul Europei., Gen și specie noi pentru țării. ‘ . z < z luteellus (Motscliuisky) (pl. II, fig.’ 11) — 2 la lumină la RȘ;S, Mangalia, 6.VI.1962 (det. S t. Blpszynski). Specie asemănă- la^pu Chilo phragmitellus (Hbn.). Culoarea aripilor anterioare este gal- ^pă-brună uniform iar apexul aripilor anterioare ușor ascuțit îhșă nu -fde prelungit ca la phragmitellus^ Aripile posterioare alburii. Ca dimen- pinî exemplarele noastre măsoară 36—37 mm anvergură. Specie rară - &/după B l eszynski și Coli ins (6) în Europa este cunoscută din ^iâtul Africii, Orientul apropiat, Asia centrală, estul Siberiei, Peninsula ^reea, R. P. Chineză și Japonia: Nou pentru fauna țării. x x P II Y C I TĂI D A E Ephestia modestellâ Led. (pl. II, fig. 12) — 1Ș,. Agigea, 31.V.1962. ^țară a. fost semnalată o singură dată de Ă- C a r a d j a (12) la Eforie- Pînă în prezent la Agigea atinge cel mai nord-estic punct al răspîn- ■irii ei în țjuropa.' ' , ’ Salebria amtfenella Zeii. — 1 $, Sulina, 19.VII.1962, pe Tamarioc\ și 2- ȘȘ, Agigea, 7.VIII.1962 la lumină. Specie rară,.ponto-medite- |neană;,; semnalată de noi (23) ca,nouă pentrji fauna țării in 1959. La,Sulina |inge cel mai nord-vestic punct al’ răspîndirii sale în,Europa.' Myelois cribrâtella Zeii. (j)l. II, fig. 13) —1 Agigea, 22.VI. 1962. Spe- ie’mai robustă; care se deosebește de M. cribrella Wow. prin coloritul crem- ^lid al; aripilor anterioare și punctele negre de pe aripile anterioare care mt mai mari. Ca dimensiuni ajunge pînă la 31 mm. Specie rară, ponto- oe'diteraneană, cunoscută din Sicilia, Peninsula Balcanică, Uralsk etc. ÂteO a r a d j a (11) a semnalat-o în „Romîhia” fără ,a indica vreo lo- . &itatO. * • ' 7 ■ PYR A L ID A E Aglossa signicostalis Stgr. (pl. II, fig. 14) — 1 Babadag, 21.VII. MQ2 la lumină. Regăsită după aproape 60 de ani, prima, dată fiind semna- lată de A. Car adj a, (10) pe baza a două exemplare colectate de A. M o n- 7,. r ■ ’s- ' ' >77^-te'- " ■■ 1 - ■C7//777;,77/ ■ \ 7- 7 " 7^ 7X7'. 3:- 0.399 O 34 ' AURELIAN POPESCU-GORJ și ION DRĂGHIA « ' > \ • t a nd o nla Comana în 1903. Specie rară, mirmecofilă, trăind în, cuiburile’/ , ' de furnicii cunoscuta în puține exemplare, după I. Ș z e n t ,1 v âju y, (30) numai din Liban, Grecia și R. P. Ungară (Urgonya,Tihany și Isaszeg; \ — aici, atingînd limita de nord-vest a răspîndirii ei în Europa). Recent a < fost semnalată de K lim e s eh (1956) și din Macedonia (ja lumină, Matka, j; sfîrșitul lui iunie). în colecția Worell (Sibiu) există 1 colectat/de'D zeghy la Ineu (Arad), la 18.VII.1935 (nepublicat). Herculia fulvocilialis Dup. — 1 și 1 Ș, pădurea Cbmorova (Man^V galia), 15.VIII.1962. în. colecția A. Caradja există un exemplar\colectai ‘ la Amara de F r. S al a y la 31.VII.1903. în țară a fost semnalată număr de I. S z e n t Iv â n y (30) la Ineu (Arad) și Băile-Herculane. Element / ponto-mediteranean cunoscut din sudul Franței, R.P. Ungară, Dalmația;/'^ R. P. Albania,1 R. P. Bulgaria, Asia Mică, R. Ă. Siria și R. S. S. Armeană. \ Stenia stigmosalis ÎL S. r- numeroase exemplare și au fost colec- tate seara în fîneața dintre salcîmi (Bobinia pseudacacia L.), la Agigea,./ ' 29.V—2.VI.1962 sau ziua în fînețe în pădurea Comorova(Mangalia) îhțre b 2 și 6.VI.1962. A fost semnalată'de A. Carad ja (9) sub numele de \ Amaurophanes stigmosalis H. S. după un exemplar colectat la Tulcea1 de J. M a n n (1865), fiind regăsită de 'Al. A1 e x i n s c hî (nepublicață)' t și de noi după aproape 100 de ani. Element pontic cunoscut numai din sudul' ‘ U.R.S.S.,/Asia Mică și R. P. Bulgaria’ (H. Rebel), Budapesta, și Zagreb'// (I. Szxent Ivâny) și Macedonia (Ohrida, Stări Dojran) (KKÎ*-^ m e s ch). । ' 1 ' \ / 1 a.Va.a ■■ aa A A ‘ A.aA- a/Aa-? , Aa( a.a AA A •-, ' \ > - ■ ■.: A/ Aa. A'.aa Aa- "aA/.AAa'aAAaAaa^ , . / Schoenobius gigantellus f. spurcatellus Wlk. -1^, Oltiria, 22.VII-/( 19571 Ș, Medgidia, 12.IX.1931; 1$, Eforie-Sud, 30.VI.1932 ; 1 & Agigeă/4 31.V.1962'și 2t$Ș, G.A.S. Mangalia, 1.VI.1962. Formă prezentă în tbațb ] locurile de zbor ale tipului, caracterizată prin numeroase puncte brune/ închis dispuse pe fața superioară a aripilor anterioare.' Apare la ambele// generații. Nouă pentru fauna, țării." ' t Euclasta splendidalis H. S. (pl. II, fig. 15) — 2 Peripraya, ziuă'^D 12.VII.1962, pe dunele^ de nisip fixat din marginea fîșiilor nordice pădurii Letea. Ca dimensiuni măsoară 31—32 mm anvergură. Specie psa-//. mobilă rară, care după A. C a r a d j a (15) poate fi considerată ca un re^'cț// preglaciâr al faunei subtropicale euro-asiaticel Este cunoscută din Tunis/x Gafsa, Brussa, Amasia și Kwanhsien (Szetschwah). în Europa a fost sem- nalată o1 singură dată de A. Caradja (15) la Balcic iar G. F r iA s e/ă capturat* 2 exemplare la Vărna (informație verbală). Specie caracteristică/' stepelor tropicale psamofile, în Delta Dunării atingînd cel'mai nordic7punct-; al răspîndirii în Europa. Gen și specie noi pentru fauna tării. / Ephelis pustulalis orientalis Car. (pl. III, fig. 16 și 17) — 16 și 8 ȘȘ, la O. A. Rosetti, ziua, în fînețele pădurii Letea, de la 14—17. VIL/ 1 '1962. Exemplarele noastre aparțin ssp. orientalis descrisă de A. Car a djji/ (11) în 1916. Ea se deosebește de rasa nominată prin punctele albe-gălbțd// de pe'fața superioară a aripilor anterioare care sînt mai reduse și uneori/^ chiar mai puține la număr, precum și prmtr-o mărime uniformă, exemplâ^4 41 FAUNA de lepidoptere din n și S 1DOBROGEI 35 a ' 1 1 \ \ / âdastre. măsurînd 16—18 mm'anvergură (majoritatea T7 mm). Exa- idarmătura genitală și $ comparativ cu exemplarele rasei nbminate Caradja),; am constatat că nu ^există nici o deosebire. Rasa K^ă est.e caracteristică Europei Centrale, pe cînd forma descrisă de 8¥’,a d j a aparține regiunilor psamofile pontice (R. S. S. Armeană, ffipă, R. A. Siria,’R. P. Bulgaria și Macedonia) la care afectăm și exem- h^oastre din deltă. Rasa nominată a fost semnălătă de A. Caradja Ooiîh țară laz Grumăzești. Nouă pentru fauna țării. ^ybalbmia dulcinalis Tr. (pl. III, fig. 18) — 8 $$ și 5 $$, Agigea, j^V* — 5.VI.1962. Element pontic caracteristic regiunilor psamofile, cu- SRt din R.S.S. Armeană, Amasia, Konia, Peninsula Balcanică și R. P. s^ra,’ loc unde atinge limita nord-vestică a răspîndirii ei în Europa. ^Ș^specie noi pentru fauna țării. 1 > _' IțNășcia eilialis simplalis Cxar. (pl. III, fig. 19) — 2 G.A.S. Mah/ și 4.VI.1962, la lumină. Ca dimensiuni exemplarele noastre variază ^3 și 24 mm anvergură. Această subspecie a fost descrisă de A. Ca a‘ (11) în 1916, ca o aberație fără desen distinct, după cîteva exem- provenind din R. P. Ungară (Izsâk, leg. S c h m i d t). în realitate Instituie rasa caracteristică Europei răsăritene,s rasa nominată zburînd nai în Europa Centrală; Nouă pentru fauna țării. te TORTRICIDAE Cnephasia orientana Alph. (pl. III, fig. 20) — 1 Ș, Agigea, 23.VI. și 1 Ș, Valul-lui’-Traian,' 22.VI.1962 (leg. Palade); 'lo, ^/21.VI.1962. Ca dimensiuni exemplarele noastre, măsoară,17 —19 mm l^rgură. în țară a fost semnalată o singură dată de A. Caradja- (16), ®aza unui exemplar colectat de A. P o p e s c u - Gr o r j la Eforie-Sud *T^VI.1932. Element stepic cunoscut din regiunile meridionale ale '\Ș.S. (Van, Ereyan, Kasșikoparan, Sarepta etc.)t , . GE LE CHIIDAE . z tep /'A': A^Ava-Aaa'aa a/. A/t'A ;AA:-'-Aa,,^ ; ;a;a.7 ■ a'aâa aA a,JA A 'A. aa . A'< a 'A-a .:Aa , Atremaea (=Limnaecla) lonchoptera Stgr. (pl. III, fig. 21) —32 ^exemplare $$, Sulina, 12—19.VII.1962, la lumină (det. L. G'o z m ă n y). ^emplarele ȘȘ sînt foarte comune și în pădurea,Letea (la Periprăva și/( Kjl?Rpsetti) între 1 și 12.VII; exemplarele mai' rare. Ca dimehsiuni ^mplarele noastre ,ȘȘ variază'foarte mult, de la 23 la 30 mm anvergură; |ecie caracteristică regiunilor palustre și' psamofile/ considerată rară,, mnalată numai în sudul Franței,și R.P. Ungară. Gen și specie noi pentru upa tării. ’ E T H MI ID A E & Ethmia aurifluella Hbn. (pl. III, fig. 22) — ,2' și 2 ȘȘ'pădurea ^ieni (Mangalia), 5—7.VI. 1962, ziua în fîneața din partea dreaptă a' mmului'cunoscut, sub numele de .„drumul roșu”. Ca dimensiuni AaA''' '.Aa ' A A< A:- :'-]A ’A ; 'A1 A ,A v A „ A <■ ;A /aAAAa: -a; /■ A A? a-A.-: '.a ■ ■ : aJa.A ■ .. AaXa'>' 36 Z ' -AURELIAN POPESCU-GORJ și ION DRĂGHIA 10/ măsoară 22 mm anvergură iar 2&mm. Exemplarele noastre sînț ușor deose- bite de cele provenind din Orientul apropiat, existente în colecția A. Caradja. Specie ponto-mediteraneană, considerată rară, cunoscută din sudul Franței, Spania, Sardinia, Italia, R.P. Albania, R.P. Bulgaria, Asia Mică, . R. S. Ș. Armeana etc. La noi în țară atinge cel mai nordic punct al răspîndirii sale în Europa. Nouă pentru fauna țării. ' ' '• TIXEID AE ■' ’ ' ” Trichophaga abruptella Woll. — frecventă la Agigea, 31.y.l962; 4 ^Mangalia, 2 ^4.VI și 7;VIII.1962; 2 C.A. Rosetti (pădurea Letea), 14.VII.1962 și frecventă în pădurea Letea la Periprava între 26 și 30. VII.1962. Se deosebește ușor de Ir. tapetzella L. prin timpul bazai întunecat a cărui margine externă este tăiată drept, precum și prin pre- zența unui mic punct discal negru situat pe aripile anterioare. Element ponto-mediteranean care ajunge spre vest pînă în insulele Canare și Madeira jar spre est pînă în India. D^uterotinea easanella Ev. (pl. III, fig. 23) — 10 Agigea^ 17.X. 1962, și 14.XL1961; 6 pădurea Comorova (Map^ăliă), 29.X.1962 la lumină; 2 pădurea Hagieni, 30.X.1962. Ca dimensiuni exemplarele noaștre variază între 20 și 24 mm anvergură; de asemenea desenul este ușor variabil. Specie considerată foarte rară și, de obicei absentă din toate, colecțiile europene, probabil datorită faptului că zboară țoamna foarte tîrziu. A fost semnalată o singură dată de către J. M a n n în 1866 la Tulcea (22) pe baza unui singur exemplar, fiind regăsită după aproape .100 de ani. Este cunoscută din Sarepta, Amasia și R.P.Bulgaria (A. Car,a? d j a a semnalat up exemplar la Baltic). * în concluzie, ca rezultat al Cercetărilor efectuate în ultimii ani în Delta Dunării (pădurea Letea la Periprava și C.A. Rosetti) și împrejuri- mile orașului Sulina, la Babadăg și pe' dunele de nisip de: la Agigea precum iși în pădurile din sud-estul Dobrogei (Comorova și Hagieni din apropiere deMangalia) am. descoperit 6 genuri noi pentru fauna țarii:Epimpcia, Dasycorsa, CepbÂs, Euclasia, Cybalomia și Atremaea,, precum și 15 specii și o, formă noi pentru fauna țării, și anume : Euchloe belia gigantea Car., CrypEiă'rectUined Warr., Epimecia ustula Err., Dasycorsa modesta Stgr., ■ Euchromius ocelleus (Haw;), Cephis galleriellus Ragonot, Chilo luteellus '(Motsch), cribratella Zeii., Schoenobius gigantellus f. spurcatellus Wk,, Eucldsța splendidalis H.S., Ephelis pustulalis orientalis Car., •Cybalomia dulcinalis Ti*;, Nascia cilialis simplalis Car., Atremaea loncho- । ptera Stgr. ^i Ethmia aurifluella Hbn. De asemenea unele specii considerate mari rarități au fost redesco- perite după mai bine de 30—60 de ani sau chiar 100 de ani de la semnalarea lor ca : Eremobia ochroleucaEsp., Syneda cailino Lef., Epbesția modestella Led., Aglossa signicOstalis Stgr., Stenia sțigmosalis H.S., Cnephasia arientana AApb.. și Deuterotineacasanella Ev. Planșa I. Fig. 1. — Euchloe belia gigantea Car. — $, pădurea Hagieni (Mangalia), 5.VI.1962. Fi?. 2. ' Euchloe belia gigantea Car. — pe fața inferioară. Fig. 3. — Epimecia usiula Frr. — 3, Agigea', 8.V.1962. Fig. 4. — Rhyparioides metelkana Led. — C. A. Rosetti, 24.V1.1962. Fi& 5.’— Dasycorsa (=Dasycephala) modesta Stgr. —& Agigea, 22.IV.1962. Fig. 6. — Dasycorsa modesta Stgr. — 2, Agigea, 22.IV.1962. Fig. 7. — Metaerambus carectellus (Zeii.). —J, Agigea, 7. VIII.1962. Figurile au fost executate de colegul nostru N. Săvulescu căruia îi mulțumim și pe această cale. Ele nu corespund mărimii naturale. Planșa II. Fig. 8.—Euchromius ocelleus (Haw.).— Ș, Agigea, 8.VIII.1962. Fig. 9. — Euchro- mius ocelleus (Hăw.) — Agigea, 7.VIIL1962. Fig. 10. — Cephis galleriellus Ragonot — Ș, Sulina, 19.VII.1962. Fig. 11. — Chilo luteellus (Motschulski) — $, G.A.S. Mangalia, 6.VI.1962. Fig. 12. — Ephestia modestella Led. — 2, Agigea, 31.V.1962. Fig. 13. — Myelois cribratella ZelL^—<$, Agigea, 22.VL1962. Fig. 14. — Aglossa signicostalis Stgr.—S1, Babadag, 21.VII.1962. Fig. 15. — Euclasia spendidalis H. S. — C, Periprava (pădurea Letea), 12.VII.1962. Planșa III. Fig. 16. — Ephelis pustulalis oriemalis Car. — C. A. Rosetti, 15.VIL1962. Fig. 17. — Ephelis pustulalis orientalis Car. — Ș, C. A. Rosetti, 16.VI1.1962. Fig. 18. — Cybalomia dulcinalis Tr. — <3, Agigea, 3. V.1962. Fig. 19.—Nascia cilialis simplalis Car. — 3, G.A.S. Mangalia, 4.VI.1962. Fig. 20. — Cnephasia orientana Alph. — Valul-Iui-Traian, 22.VI.1962. Fig. 21. — Atremaea (=Limnaecia) lonchoptera Stgr. — $, Sulina, 19.VII.1962. Fig. 22. — Ethmia aurifluella Hbn. — Ș, pădurea Hagieni (Mangalia), 5.VI.1962. Fig. 23. — Deuterotinea casanella Ev. — pădurea Comorova (Mangalia), 29.X.1962. FAUNA DE LEPIDOPTERE DIN N ȘI S .DOBROGEI 37 W A 1 ' / K^fiind că biotopurile din Delta Dunării (părerea Letea la Peri- A. Bosetti); și de la Agigea au un. caracter intens psamofil și S^lpstru, iar cele de la Sulina aproape exclusiv palustra, justifică Ibuildență a elementelor stepice psamofile în primele două locuri de fe- șf marea abundență a celor net palustre la Sulina. Biotopurile Regiuni fiind extrem de interesante, studierea lor mai îndeaproape „ru?,aîte grupe de insecte și în anotimpuri diferite, va oferi desigur surprize. BIBLIOGRAFIE nE'siNSGHi. A., Neue beitrăgezur Lepidopterenfauna...■., Acad. Roum. Bull. de la. Sect. Sci.,. 1933,^ - - ..... , . . - \ . fer';;.'!) jContribuțiuni la cunoașterea Macrolepidopterelor noi sau rare pentru- fauna R.P.R.] Bul. științ.; Acad. R.P.R., Secțiunea, de științe biologice, agronomice, '* f geologice și geografice, 1952, IV, 1, 15—22. i lexinschi A. și (Pliu M„ Contnhuțiuni la cunoașterea faunei Lepidopterelor regiunii Iași ’’ (.partea: 'a III-a),. St.'și cerc. st. Acad. ,R.P.R„ Filiala Iași, 1955, 6, 3—4, \ f' 245—259. 7 ' libert^ F.zL ef Ch. Bo.ursin, . Les Phalenides (Noctuelles) du Jurat (Revision^. de la, ' ‘ii - : nomenclature et introduction â la faune des MacroUpidopteres .du 'Jura), Bull. Mens. r 'Soc. Linnâenne de -Lyon, 1953,22,5,115—126. , 1 &eszynski'St., Studies onthe Crambidae. Part. XXXVI. OnSome Species of the Genus Chilo ; Zinck, Polska7 Akad.-Nauk, Acta Zool. Cracoviensia, 1962, 7, 7. Oșz^nski St. a. Collins Reg. J., A Short 'Catalogue of the worid species of the Family Crambidae (Lepidopteră\, Polska Akad. Nauk., Acta Zobl. Cracoviensia, 1962,- | 7, 12, '197—389. - > QțȚNARiuc N.,:Viața Ddtfd, Edit. tineretului, București, 1960. . - ^^șchi.Jv, u. Tuleschkow. Kr., Die horizontale-Verbreitung des Șchmetterlinge (Lepidop- fe, "i tera) in Bulgarien,, Mitteil. Konigl. Naturwiss. Ins. Sofia^ 1929—1943. &RADJA A.,, Die Microlepidopteren,Rumăniens,- Bul. Soc. Șt., 1901, 2—2, 110—168. Die Microlepidopteren1 Rumăniens (Nachtrag J'L Bul. Soc. St., 1903,11,5—6, 612—619. ' ’ ■ Beitrag :zur Kenntnis iiber' die 'geographische Verbreitung der Pyraliden des' . eurppăischer Faunengebietes nebst Beschreibung einiger neuer Fomen, Deutsch. & , Ent. Zeit. „Iris”, '1910, 24, 105—147; 1916, 30, 1—44. 8 'Badereise eines N aj-urfreundes nach Tekir,ghiol (Carmen-Silva). .Ein.beitrag zur ' Lepidopterenfauna des Dobrogean Deutsch. Ent. Zeit.„Iris”, 1929; 43, 41-1-65. ; Beitrag zur Lepidopterenfauna der- Sudlich'en Dobrogea insbesondere , der^lsoge- nannten }iCoasta de Argint”, Acad. Roum.,:Bull.s Sect. Sci., 1930; 13, 3, l'—17.- Beitrăge, zur ^Lepidopterenfauna . j. „Acad. Rom., Mem.. Sect. St., 1931, .7, . 293—344. . , ' , ' ' ’Beitrdge zur. Lepidopterenfauna ... , Acad-. Roum., Bull.' Sect. Sci., 1932, 15, BLOT. 1—2, 35—46. i Neuer- Beitrag zur Kenntnis des. Lepidopteren-Fauna Rumăniens,1 Deut. Ent. Zeit. „Iris”, 1934, 48, 185—191. m .... J., Noctuelles et.GeometresFEurope, Geneva, 1909—1919; 1—4. . . ! ‘Faune terrestre etd’eau douce des Pyr&nees-Orientales. Lepidopteres^I. Mașrolâ- pidopt&'es, Hermann, Paris, 1961, 6. *Ieșe. Gebkit, Dysauxes punctata (F.) und famula (Frr.) und'ihre Rassenkreise (Lep. Syn- tonidae), ÎDeutsch. Entom. „Zeit. Berlin. Neue'Folge, 1959, 6, 1—3, 251—259.' L., 14 rnagyarorszâgi molylepkek/rendszertani jegizeke, Rovartani Kozlem^nyek, 1 1952,'5, 8, 161—193.; ' > ; ' ■ ' SiNiQs-F®., .Studiu asupra Lepidopterelor caracteristice pentru mlaștinile și terenurile inun- dabila depeșesul Banatului, St. și cerc. biol, și șt. agr., Acad. R.P.R., Baza Timi- șoara, 1961, 8, 3—4, 267—285. 12' AURELIAN POPESCU-GORJ și ION DRĂGHIA 38, 29. 30. 22. . Mann J„ Aufzăhlung der in Jahre 1865 in der Dobrudscha gesammelten. Schmetterlingei 4 ' Verh.'Zool. Bot. Gesel. Wien, 1866, 16, 1—40. 23. Popescu-Gorj Aurelian, Neue Angaben uber die Schmetterlinge der Dobrudscha. ReVueAe^J biologie, 1959; IV, 2, 333—353. - ' ' ; J 24. — L^pidopieres noyveaux ou rares pour .la faune de la Râpublique Populaire Rou- ' A mâine, Trav. du Musuem d’Hist. Nat. „Gr. Antipa”, 1960, 2, 267—278. u j 25. Rebel H., Catalog der Lepidopteren des \ Palaearctischen faunengebietes. II Theil: .Famti-^ 1 \ Pyralidae-Micropterygidae, Berlin, 1201. ' - 26. ■'— Die Lepidopterenfauna, von Herkulesbad und Orșova, Ann. Naturhist. Hofmu- seums, 1911, 25, 253—430. ' x - ? Rebel H; u. Zerny H., Die Lepidopterenfauna Albaniens, Viena, 1931. ; Salay FR.,Katalog der Makrolepidopteren Rumăniens, Bul. Soc. St., 1910,19,1—4, 77—^206, J , 453—616. ' , ' 7 ’ Seitz Adalbert, DieGrossschmetterlinge der Erde, Stuttgart, 1909—1942,1—4; und Supple- 7 ment 1—4. ' * ' ' Szent Ivăny L u. Uhbik MEszăros ,T.i Die Verbreitung der Pyralididen (Lepidopt.) im- Karpâtenbecken,Ann. Hist. Nat. MuseU National. Hungaricij 1942, 35, 105—196l j Muzeul de istorie naturală „Gr. Antipa”,. z \ ’■ i ’ ' > ' Secția de entomologie. :'I 7 Primită în redacție la 3 august 1963. ■n • ...G.' .........................z. ...........................'A. ' ... A < ■STUDIUL BIOLOGIC AL SPECIILOR tyASSA ETICULATA L. ȘI CYCLONASSA NERITEA (L.) MN'MAREA NEAGRA (LITORALUL ROMÎNESC) DE i MARIAN-TRAIAN GOMOIU *1^ oi® 5 t^assalretieulata L. și Cyclonassa neritea (L.) sînt specii eurihaline, ^nțico-mediteraneene, comune în infralitoralul cu substrat mobil. lK|Bensitătile atinse de aceste gasteropode sînt în unele locuri din Marea Wgră;-destul de ridicate; Ca neritea, de' exemplu, în zona nisipurilor fine ^^litorâlul romînesc; alături de Aloidis r^aeotica Mii., caracterizează o ^Wnoză foarte importantă că zbnă trofogenă1 (1). K;Abordarea cercetării năsselor din mai'.multe puncte de vedere (3), 8^țl8) a fost j posibilă prin faptul că ele reprezintă o populație abundentă, "colectat .în imediata, apropiere a țărmului, au1 talia relativ mare l^sînt prea pretențioase față de'condițiile de viață, putînd fi urmărite jferîn acvariu. , ' KjJDeși se pare ca 'taxonomia acestor specii este pe deplin lămurită, Oărea^sistematică a varietăților date de diferiți autori pentru Marea Oferă 62). (9), (15^ înclină, după cum.vom vedeaj a fi totuși îndoielnică^ lucrarea de față; expunem cîțeva;date asupra biologiei speciilor T^Șa-reticulata L. și Cyclonassd neritea (L.) \de la litoralul’ romînesc, pe |®nor rezultate ale experiențelor de acvariu și a urmăririi periodice a ezenței lor la puncte fixe în cenozai Aloidis. v/& \^i ’ 1 x EXPUNEREA MATERIALULUI < j ^înainte de a trece la expunerea rezultatelor, ținem să mulțumim Bă c e s c u pentru îndrumarea permanentă și sprijinul multiplu, ^găborarea prezentului' studiu. fe vLucrafe' publicată și în)},Revue roumaine de biologie — Serie zoologie”, 1964, IX, 1, ^(în limba germană). B’ , M; B ă c e s .c u și colab oratori, Studii asupra variației marine îp, zona litorală nisipoasă v^Constanța (manuscris). ' । ' 41. 40 MARIAN-TRAIAN GOMOIU 2 Nassa reticulata este reprezentată în Marea Neagră, după diferiți antori, prin trei varietăți : var. mediterranea Mii., var. modesta Mii. și var. pontica Monterosato. Se pare însă că numai primele două au valoare ; sistematică, ultima fiind îndoielnică. Deși K. O. Milașevici (15) indică drept biotop al var. pontica \ adîncimea de 13—18 m, M. I. Bekman însă, în studiul său asupra faunei moluștelor din Marea Neagră de lîngă Karadag (2), arată că N. reticulata > var. pontica populează toate zonele pînă la faciesul faseolinoid. Ea este forma cea mai răspîndită și atinge densitatea maximă între izobatele de > 10 și 40 m. ț Pentru litoralul romînesc, listele recente de moluște (5), (10) nu ? semnalează decît prezența var; mediterranea și modesta; la coasta bulgă- ' rească K an e v a-A b a d j i e v ă (11) găsește de asemenea numai aces- i te varietății ș După observațiile noastre, N. reticulata var. mediterranea populează f adîncimile mai mici și se cantonează în zona nisipurilor cu Aloidis și în ‘ cea a cenozelor de trecere spre faciesul milos mitiloid, acolo unde procentul ■ de nisip este destul de ridicat. ■ Var. modesta își are zona de maximă densitate în regiunea midiilor ; de fund, cu mîl negru, alături de alte cocenonte ca Venerupis, Cardium etc. Reflectînd situația din infralitoral, supra- și mediolitoralul conțin ; în tanatocenoza lor numeroase cochilii din var. mediterranea; numai în ' urma marilor furtuni, pe plajă apare și var. modesta. j • Dimensiunile atinse de N. reticulata care trăiește la litoralul romînesc ș au fost măsurate pe populațibde 100 de exemplare pentru fiecare varietate,, înscriindu-se într-un grafic (fig. 1) numai valorile caracteristice. : Din analiza * măsurătorilor, putem desprinde clar faptul că var. modesta este mult mai mică (10—24 mm I și 6—12 mm L) decît var. ; mediterranea (22—29 mm I și 14—18 mm L). Din reprezentările grafice. । se poate urmări și tendința creșterii acestei specii, care la ambele varie- ? tăți este alometrică. ’ J O deosebită importanță pentru biologia speciei o prezintă și epibioza. [ Var. modesta Servește ca suport, cîtă vreme melcul este viu, pentru Podocoryne carnea Sars, care poate acoperi complet scoica, apoi Cyliste 4 viduata Wright, hidroizi și unele microfite bentale. £ Var. mediterranea are scoica în general curată, numai rareori suportă £ cîte un exemplar de Balanus improvisus Darwin. . . .. Cochiliile de V. reticulata var. modesta servesc de adăpost crusta- ceului Diogenes pugilator (Roux). Acesta le aduce din zona de larg în regiunea [ talienelor (8 m), de unde apoi, în urma acțiunii valurilor, curenților și ; furtunilor, intră în tanatocenoza supralitoralului. Nu am întîlnit niciodată. ș paguri adăpostiți în cochilii de var. mediterranea. De altfel R. și E M. Codreanu (7) arată că Diogenes sig adăpostește în cea mai mare parte în cochiliile de N. reticulata cu lungimi de 10—25 mm, ceea ce indică ■. dimensiunile var. modesta. Cochiliile moarte adăpostind paguri consti- tuie un substrat ideal pentru Balanus improvisus; acesta se depune în < număr atît de mare (30—50 de exemplare pe un exemplar de N. reti- ș 42 MARIAN-TRAIAN GOMOIU !5 STUDIUL BIOLOGIC AL SPECIILOR N. RETICULATA L. ȘI C. NERITEA (L.) 43 culata), încît formează pînă la 50% din greutatea totală (scoică, crustaceu, cirripede). Reproducerea la N. reticulata a fost studiată în diverse regiuni (3), (12), (17), (18), autorii ajungînd în general la concluzii similare. în ceea ce privește litoralul romînesc, perioada reproducerii este din aprilie pînă în septembrie, cu maximum de dezvoltare în iunie—august. Datele noastre corespund în linii generale celor din literatură, cu di- ferența că depunerea ouălor se pre- lungește cu o lună față de Karadag (3) și începe mai devreme cu două luni față de apele daneze (17). Pontele au 2,5—3,5 mm înăl- țime și sînt cornoase, transpa- rente, turtite și în formă de pungă rombică, cu capac (fig. 2). Capsulele conțin în medie 65 de ouă cu un diametru de 0,13 mm. Perioada dezvoltării embri- onare a fost de 18 zile, la tem- peratura medie zilnică de 20°C. Eclozarea s-a făcut în 72 de ore: în prima zi au părăsit capsula aproape jumătate din larve; în următoarea, circa 2/3 din cele ră- mase, iar în a treia zi, ultimele. Se pare că această eclozare trep- Fig. 2. — Pontă de Nassa reticulata L. (original), tată este O adaptare în plus, pe lîngă cele menționate de M.I. B e k- man (3), în vederea asigurării supraviețuirii progeniturii. N\ reticulata are larvă veligeră înotătoare, care posedă, ca și exem- plarele atlantice ale acestei specii, un pigment violet bine dezvoltat pe velum (12), (17). Sub acest aspect datele noastre sînt identice cu cele obținute de Z.A. Vinogradova (18) și V.D. Ciuhcin (6), dar nu confirmă concluziile lui M.I. B e k m a n (3). Ultimul neagă prezența pigmentului violet de la larva de N. reticulata din Marea Neagră și vede în aceasta profunde deosebiri fiziologice față de specia din Oceanul Atlantic. Trebuie remarcat faptul că, deși M.I. B e k m a n (3) și Z.A. Vinogra- dova (18) au lucrat cu var. pontica, datele lor asupra reproducerii speciei V. reticulata concordă, în linii generale, cu acelea privitoare la populațiile altor mări, fiind destul de apropiate de cele obținute de noi. Se constată deci din cele expuse că valoarea sistematică de varietate se referă numai la caracterele morfologice, nu și la cele fiziologice. Pînă în prezent, pentru Marea Neagră au fost citate 3 specii ale genu- lui Cyclonassa: C. neritea (L.), C. kamyschiensis Chenu și C. brusinai (Andrussov) Mii. (9), (15). Se pare însă că numai prima și ultima specie citată au o valoare sistematică deplină, adică sînt specii bune. în materialul numeros pe care l-am analizat nu am putut identifica încă pe C. kamyschiensis. Menționăm totuși că o superficială observare a exemplarelor tinere de C. neritea poate duce la confundarea speciei bune cu C. kamyschiensis. Urmărind dezvoltarea acestor gasteropode, Z.A. Vinogradova țl8) nu găsește deosebiri esențiale între speciile C. neritea și C. kamyschien- sis pontele, ouăle, perioada embrionară etc. fiind aproape identice. La litoralul romînesc C. kamyschiensis nu trăiește; unii autori au citat totuși existența ei (4), (9), dar aceasta după scoici goale aduse de curenți. Acest gasteropod nu este menționat însă în noile liste ale moluș- telor de la litoralul romînesc (11). Deci se poate spune că la litoralul romînesc nu se întîlnește decît o singură specie de Cyclonassa — C. neritea asupra căreia s-au orientat și cercetările noastre de față. Tabelul nr. 1 Calculul tendinței centrale a densității speciei Cyclonassa neritea (L.) in 1962 la un punct fix (8 m adincime) Lunile Nr. de ordine al lunilor (4) Mărimi reale în ex./m2 (yd Calculul tendinței centrale Tendința centrală (Y = a + Tendința parabolică (Y^ = a + bt^ + + c^) Observații timp produs (W I 1 90 —5 — 450 25 131 201 formule utilizate în: II 2 220 —4 — 880 16 133 162 — calcularea ten- III 3 120 —3 — 360 9 135 131 dinței centrale * IV 4 150 2 — 300 4 138 110 V 5 140 —1 — 140 1 142 99 VI 6 80 0 0 0 143 96 VII 7 190 +1 + 190 1 146 103 — calcularea ten- VIII 8 130 + 2 + 260 4 ' 148 121 dinței parabolice* * IX 9 85 +3 + 255 9 151 145 X 10 150 +4 + 600 16 153 181 XI 11 220 +5 +1100 25 155 225 — 1 575 0 + 275 110 1 575 1 575 * i ^yi . b . n ’ zi-2 • Zyi - • ^yt nZ^-^2 nm^yi Z^Ui"^^2 "W’ nztt~^02 Notă. înscrierea grafică a datelor din tabel este făcută în figura 7. C. neritea populează în special micile adîncimi din zona nisipurilor cu Aloidis. Arealul densității maxime cuprinde fîșia dintre 4 și 8 m adîncime. în anul 1962, în procesul urmăririi bilunare a dinamicii diferitelor populații de animale la puncte fixe situate pe izobatele de 4, 8,12 și 16 m. 6 45 44 180 260 240 160- 100\ ,80 60 ' 40 20 ^20 220 203 180 y*”|țV’ ' <^‘’5 -j-AT* MARIAN-TRAIAN GOMOIU ' f; v 1 BIOLOGIC AL SPECIILOR N. RETICULATA L. ȘI C. NERITEA (L.) am constatat că în zonele mai adînci de 8 m, cyclonassele se întîlnesc extrem de rar și în număr foarte mic de exemplare. ' Studiind dinamica generală a populației de C. neritea se remarcă ^ în primul rînd (din datele a 3, ani de studiu) că densitățile medii lunare cele/; exl/m? - z '' ■. 300> . ^®ațre prima jumătate a anului, din 1960 pîbă în 1962, a majorității MBKtor’ prezente în cenoză; în timp ce în 1960 media frecvențelor B^^SKțădică 50% din populația analizată în întregul an) se înregis- MM^j^eptembrie, în 1961 ea este în aprilie, iar în 1962 în luna martie. — -o frecventi c/ens/titu reale fendmti cen/ra/s 1360 1361 1362 smt / // tu. iv.vyi viivi/nx x x/xn . / ji m iv v // vu vmixxxi xu tu m tv v M^viivmix x xixu lunile . Fig. 3. — Graficul privind, variația densităților medii lunare și a tendinței centrale a densi-/ tații speciei Cyclonassa neritea (L.) în anii 1960—1962 (original); ; . ' ? mai\ scăzute se înregistrează dej regulă în luna iulie (fig. 3). Dey asemenea; x cîrid la adîncimile de 5 m specia lipsește sau se află în număr mic de exem- ? plare, în apele mai adînci densitatea lor crește. Se evidențiază astfel o;' migrație tipică de vară a speciei/provocată probabil de scăderea temperatul, rii apei cu. 1 — 2°C, care are loc în luna respectivă. Această migrație; mai< 1 restrînsă este desigur de altă natură decît aceea studiată de A. Gipr;/ d a n i - S o i k a (8)., ' , / ' în al doilea rînd, înțr-un interval de 3 ani, din tendința generală V C a densității (tabelul nr. 1),'(14), (16), (fig. 3), remarcăm o perioadă lungă' , de doi ani, august 1960 — august 1962, cu'valori ridicate și două perioade ' z .cu densități scăzute. ' ' 1 ' > r“ ’ După curbele cumulative ale frecvențelor, relative ale densității ț medii lunare în cei 3 ani (fig.1 4) se poate urmări o deplasare către ;stîngaț’ ; N ■A fa ■ -----*f360 ■ \ * -,36t ■ ' •--—1962 • R < _ ■ : .1 ______ >v v vi vu vm tx x xrxu luni .Curbele cumulative a- < pj^le frecvențelor relative ale' Scatii' speciei Cyclonassa ne- Hfc) pentru anii 1960—1962 Bagi (original).. ... .1.43 130 1;20 1.10 1,00 Q90 0.80 0.70 060 0,50 ■ 0.40 .0.30 0.20 0J0 J w , -fi Lățimea , \ . 10 20 30 40 50 60 70 80 ex Fig. 5. — Graficul privind variația Qimerisiiini lor speciei Cyclonassa neritea (L.) (original). ^^eastă constatare^ evidențiază încă o dată atît valorile de densitate Mfiie idin mima jumătate a anului 1960 și din a doua jumătate, a anului reLcft și cele ridicate care se mențin doi ani între aceste două perioade. H^liefează astfel în 3 ani un ciclu complet al densității maxime, înca- BKde două, perioade de minimă. ■feBpibioza la O. neritea este mult mai săracă decît la N, reticulata Monstă în special în Balanus, microfloră bentală și mai rar Gon- 1». ■ /, ' B^D^rnensiunile exemplarelor.de O. neritea dintr-o populație de 100 de muplare au fost înscrise în graficul din figura 5. Observăm că cifrele Wfe corespund în linii generale datelor din literatură; în plus se poate Wciiția creșterea, care și în cazul acestei specii este tot ălometrică. Vf 3 * A i 46 MARIAN-TRAIAN G0M01U 8' STUDIUL BIOLOGIC AL SPECIILOR N. RETICULATA L. ȘI C. NERITEA (L.)47 Reproducerea speciei ă fost studiată în Marea Neagră de M. I. B e k m a n (3) și Z. A. V i n o g r a d o v a (18), cu datele cărora concordă în linii generale și observațiile noastre. , Ouăle de C. neritea sînt depuse sub formă de ponte transparente,, care au o formă elipsoidal-turtită, asemănătoare unei cești rotunjite, cu capac, fixată pe un suport lat (fig. 6). Capacul este prevăzut cu două mici excrescențe perpendiculare, în fiecare pontă se află de obicei un ou, de culoare £’^)u'e palid ; am întîlnit însă și cîteva ponte cu două ouă. este acoperită cu o membrană solidă, pieloasă. C. neritea face parte dintre moluștele a căror întreagă dezvoltare are loc în interiorul capsulei, stadiul pelagial lipsind. Din; ouă, care sînt bogate 1 / mm în substanțe nutritive și apărate de capsulă, se dez- Fig 6 — Pontă de Cyclo- voltă direct melcii tineri, melci ce încep să ducă. nassa neritea (L.) (original), imediat același mod de viață ca și moluștele mature. Dimensiunile pontei variază și sînt ușor mai mici față de cele găsite deZ. A. Vinogradova (18) (tabelul nr. 2). Ponta este fixată pe obiecte tari. în zona nisipurilor cu Aloidis, cyclonassele depun ouăle aproape exclusiv pe exemplarele de Aloidis. Nu- mărînd capsulele, am separat „substratul” pe clase de mărimi, remar- cînd că în general la 8 m adîncime cele mai solicitate sînt exemplarele de Aloidis de 6 mm, iar la 4 m cele de 3—4 mm. Tabelul nr. 2 Dimensiunile pontei de C. neritea (L.) (mm) (Ia 10 exemplare, caracteristici și media) Elementele pontei Exemplarele măsurate și media (mm) După Vinogra- dova 1 2 3 4 5 6 7 '8 9 10 media L. 1,09 1,08 1,07 1,07 1,07 1,06 0,99 0,99 0,96 0,96 1,03 1,1 Capsula î. 0,96 0,94 0,90 0,86 0,82 0,90 0,85 0,88 0,80 0,80 0,87 0,8 1. 0,85 0,86 0,80 0,86 0,74 0,73 0,75 0,64 0,75 0,66 0,76 :— : Oul 0 0,50 0,44 0,47 0,43 0,48 0,48 0,53 0,48 0,43 0,56 0,48 0,6 Notă. L. = lungimea pontei; î. = înălțimea pontei; 1. = lungimea capacului; 0 = diametrul. Numărul de ouă depuse de o femelă de C. neritea a fost urmărit în laborator (3), (18). Noi l-am calculat după situația din natură, rapor- tînd numărul de capsule la numărul global de cyclonasse existente în probă. Cu toate că nu am ținut seama de indivizi masculi, numărul mediu de ouă obținut astfel este mult mai mare (tabelul nr. 3) față de datele din lite- ratură (18). La litoralul romînesc ponta începe cu o lună mai tîrziu decît la cel sovietic, adică în aprilie, cînd temperatura apei atinge 10— 11°C. Tabelul nr. 3 Numărul mediu de ouă (capsule) depuse lunar de O. neritea (L-) cu înregistrarea mediilor de temperatură și salinltatea in 1961 Lunile IV V VI VII VIII IX X 4—6 m 10 17 24 9 8—10 m 11 18 35 15 28 2 + T°C 11,2° 14,7° 21,4° 20,9° 22,6° 18,6° 14,4° S g°/00 16,77 14,84 12,58 15,21 15,62 17,37 15,66 Datele anului 1961 arată că numărul ouălor depuse crește pînă în iunie, cînd se înregistrează maximum (tabelul nr. 3). în iulie, asistăm la- o scădere, apoi în august din nou la o depunere masivă, care se reduce foarte mult în septembrie și octombrie. Se pare că depunerea redusă de ouă din iulie se datorește scăderii temperaturii apei, care provoacă și o migrație a speciei. La C. neritea perioada embrionară durează aproximativ 5 săptămîni, în condiții normale de temperatură (tabelul nr. 3). în acvariu s-au putut observa, după două zile de la depunerea ouă- lor, mișcări bine vizibile ale embrionului în interiorul capsulei. După încă 3 zile, se formează velumul bilobat, cu cilii, datorită vibrației cărora embrionul se mișcă. Treptat pe marginile velumului apar borduri violete. Micul gasteropod, pe deplin format, ridică capacul capsulei pe care o părăsește și apoi se tîrăște pe fundul vasului, fiind capabil să se hră- nească singur. Puii, după eclozare, au înălțimile mai mari decît lungimile. ' în timpul experiențelor de laborator, holotrichi din genul Nuplotes- invadează aproape toate pontele, pe care le distrug apoi, întrerupînd dez- voltarea. CONCLUZII La litoralul romînesc am găsit următoarele Nassidae : 1. Nassa reticulata L. var. modesta Mii. populează adîncimile mai mari de 20 m, avînd preferință pentru cenoza midiilor. 2. Nassa reticulata L. var. mediterranea Mii. are un areal de răspîn- dire limitat la zona infralitorală și circalitorală superioară, cu substrat mobil nisipos (0—25 m). . 3. Cyclonassa neritea (L.), specie comună în infralitoralul nisipos^ caracteristică cenozei Aloidis. Pe baza analizelor noastre și a literaturii comparate, considerăm că Nassa reticulata L. var. pontica Mii. și Cyclonassa Icamyschiensis Chemi Citate de diferiți autori (2), (15) nu au o valoare sistematică reală. Rezultatele observațiilor noastre asupra reproducerii și dezvoltării populațiilor de Nassidae la litoralul romînesc confirmă datele cunoscute pentru populațiile din alte mări sau alte puncte ale Mării Negre, deci mi este vorba de o adaptare ecologică specială pentru bazinul pontic. 11- STUDIUL BIOLOGIC AL SPECIILOR N. RETICULATA L. ȘI 'C. NERITEA (L.) 49 48 MARIAN-TRAIAN gomoiu 10 în zona nisipurilor cu Aloidis, masiva depunere de ouă din sezonul •cald duce la o ridicare evidentă a producției de materie organică a bento- suini și mai ales a planctonului, prin larvele veligere (Nassa). Fig. 7. — Graficul privind variația densităților medii lunare și a tendinței centrale a densității speciei Cyclonassa neritea (L.) la un punct fix (P3) în anul 1962, după datele din tabelul nr. 1 (original). 9. Grossv Al., Gasteropoda. Prosobranchia și Opisthobranchia, în Fauna R.P.R., Edit. Acad. R.P.R., București, 1956, 3, 2. 10. Grossu Al. et CArăuse A., Conlribution ă la connaissance des mollusques de la câte occi- dentale de la Mer Noire, Lucr. Ses. St. a St. Zool. Mar. Agigea, Voi. festiv, Univ. „Al. I. Cuza”, Iași, 1959. 11. KaHEBA-ABAH^KUEBA, IlpuHoc kom usyuuaeaHemo Ha Menomeimama (Jjayua Ha Gepno Mope nped 6ojieapcKuua 6peae, Tpyft. Hayanonscjies. Hhct. Pm6. Bapiia, 1960, 2. 12. Lebour M., Eggs and larvae of the British prosobranchs, J. Mar. Biol. Ass., 1937, 22, 1. 13. Lupu D„ Date comparative asupra anatomiei la Nassa (Cyclope) brusinai și Nassa (Cyclope) neritea, gasteropode din Marea Neagră, St. și cerc, biol., Seria biol, anim., 1959, XI, 3. 14. Mihoc Gh. și Urseanu V., Matematici aplicate în statistică, Edit. Acad. R.P.R., București, 1962. 15. MUJIAniEBUU K. O., MoMiocKuGepHoeo u Asogckoso Mopeu. ayHa Poceau u conpe- deabHbix empan, 1916. , . 16. Steinbach M., Prelucrarea statistică în medicină și biologie, Edit. Acad. R.P.R., București, 1961. x , 17. Thorson G., Reproduction and larval development of Danish marine bottom invertebrales, with special reference to the planktonic larvae in the Sound, Med. f. Kommiss., for Danmarks Fiskeriog Havundersgelser, Ser. Plankton, 1946, 4. 18. BHHOrPAHOBA 3. A., MamepuaJibi no 6uojiosuu mojimockos ^epuoeo Mopn, Tp. Ka- panar. Bkoji. Ct., 1950, 9. ■ ayua MojuiiocKoe Gepuoso Mopn y Kapadaza, TpynM Hapa#. Bko.h. Gt., 1940, 6. 3. — K 6uojioeuw mopckux Gasteropoda — Nassa reticulata var. pontica Monter. i Nassa (Cyclonassa)neritea (L.), Hsb. AH GCCP, cep. 6non., 1941,3. 4. Borcea L, Nouvelles contributions ă Vetude de la faune benthonique dans la Mer Noir preș du littoral roumain, Ann. Sci. Univ. Jassy, 1926, 14. 5. Cărăușu A., Conlribution ă l'etude des mollusques de la Mer Noire. Liste des mollusques marins habitant les eaux roumaines, An. St. Univ. „Al. L Cuza" Iași, 8. N„ 1957, 3, 1—2. ' 6. MyXHHH B. IlejiaeuuecKue auuuhku 6pwxonosux mo.miockog Gepuoeo Mopa, Tpyg. CesacTonou. Bnonor. Ct., 1960, 13. 7. Cjbreanu R. et M., Donnees biologiques ei staiistiques sur un pagure, Diogenes pugilator (Roux) de la Mer Noire et ses crustaces parasites. Essai d'analyse de ses caracieres sexuels, Lucr. Ses. Șt. a St. Zool. Mar. Agigea, Voi. festiv, Univ. „Al. I. Cuza”, Iași, 1959. 8. Gcordani-S A., Migrazioni di Cyclonassa nerVea (L.) nella zona intercotidale di spiage marine (Moli., Gasterop.), Atti d. Soc. Ital. Scienz. Natur. e del Muz. Civic. Stor. Natur. Milano, 1959, 98, 2—3. 4 - c. 399 -'(O ROM) M ^lA.HIPPOPHAELLA. SCHRANK (LEPIDOPTERA ^CUILDAE),'UN DĂUNĂTOR AL CATINEI ALBE DE RIU, NOU PENTRU FAUNA R.P.R. \ , ȘTEFAN ÎNEGRU și ION I. FLORESCU ' /'' W /w ce urm cîteva date și, observații în legătură cu Rtela unuia, dintre dăunătorii cunoscuti ai cătinei albe de rîu, și fâjeohia Mppophaella Schrank, culese de noi de pe teren în vara f962: ' • k ătmâ-'albă de rîu (Hippophae.rhamnoides L., Elaeagnaceae)1 este un arbust de 1,5—3 m H^^m) înălțime și pînă la 15 cm 0 la baza tulpinii. ®ejcie-\euro-asiatică, este răspîndită de la țărmul european al Oceanului Atlantic, spre fa^cel asiatic al Oceanului Pacific, pe o zonă întinsă pe aproximativ 180° longitudine ^itudine. Altitudinal, ea se întîlnește spontan pînă pe la 2000 m în Europa și pînă laz ~ î& Munții Himalaia și în Tibet, unde de altfel devine repentă. ^npi,1’ cătina albă de rîu este răspîndită natural, într-o zonă cuprinsă între Olt și Șiret valea Bistriței Moldovene (ajungînd în aceste locuri pînă la 1100 m altitudine), g^^^^nsular în Delta Dunării. Pe valea Prahovei, ea se dezvoltă în cele mai bune condiții, |jiprafețe, între Cîmpina și Posada (reg. Ploiești), în susul văii devenind ceva mai rară, ina albă,de rîu este o spfecie forestieră foarte importantă. Excelent și neegalabil pio- ^nizarqr, este unul dintre arbuștii cei mai dotați cu însușiri de fixare și ameliorare, il^cel mai dificil de'împădurit (situate pe flișuri, marne, argile, calcare, porfire, tra- șâri). De' asemenea, ea fixează și consolidează terenurile degradate situate în ^ate^ superficial de ape', rupturile, alunecările, malurile și conurile de dejecție ale ^terisamentele, grohotișurile, nisipurile nestabile și chiar terenurile’ cu un' oarecare ^răt’urare, aflate,în cele înai aspre condiții staționale. ^^ă^albă de rîu rezistă bine la geruri mari, la uscăciunea aerului și la sărăcia solurilor gpuneri torențiale, pe nisipuri de rîu și marine, putîndu-se prinde pe orice sol, cîț de ^ndșcută și sub numele de : cătină albă, cătină de rîu, cătină ghimpoasă, cătină albas- awpșie și dracilă. ■ ' ' ' * ' , ' : â 52 ȘTEFAN NEGRU și ION I. FLORESCU ^21 GELECHIA HIPPOPHAELLA SCHRANK ÎN R P R. 53 rău, chiar pe grohotișurile, cu început de solificare, pe care de altfel nu se prinde nici o altă 1 specie forestieră. Mar,cotează bine, drajonea^ă foarte bine, în sus sau în jos, pe pantă la distanță | de cîțiva metri, dar și butășește din tulpină și rădăcină. ,( 1 Cătina albă de rîu îmbogățește activ solul prin, resturile ei vegetale (frunze, rămurele Și -| rădăcini rupte) care se descompun, dar mai ales,prin azotul, atmosferic asimilat prin nodozir | tățile de pe rădăcini. îmbogățirea solului pe care ea crește face posibilă substituirea ulterioara J a cătinei albe de rîu, prin alte specii forestiere, mai pretențioase fa'ță de sol. > - ' | ( Specie de lumină, de locuri deschise și călduroase, ea nu suportă acoperirea, dar lă-l adăpostii? ei luminos se pot instala și- dezvolta foarte bine, diferite ierburi sau<, alte sp'ecii I forestiere. -' .' ' - ’ 1 Cultivată în parcuri și grădini, datorită portocaliului fructelor și argintiului frunzișuri lui, cătina albă de rîu creează un efect ornamental plăcut, mai ales toamnă. ' 1 ' . 1 Pe lîngă acestea, cătina albă de rîu mai are și alte calități. Astfel, fructele pot seîyMJ ■ drept hrană fazanilor sau din ele, se, sept, prin prelucrare, provitamina A, vitamina C, carotipa 1 ș.a., iar din frunze și lemn, se scoate substanța colorantă cvercitina. Lemnul cătinei albe ,de J rîu, cu duramen și alburn evidente,'în.general de mici dimensiuni, poate servi la confecționarea J anumitor obiecte de artizanat, deoarece se strujește bine și se lustruiește plăcut și destul de ușor/1 ' în sfîrșitvcătina albă de rîu poate fi utilizată ca gard viu, la împrejmuiri -de locuri;li folosindu-se sub formă de uscătură, precum și\ca material de foc. ' ’ Cătina albă de rîu are numeroși dăunători animali. Astfel^ dintre nevertebrate, A.; N a-: | 4 e p a (9) citează la'această importantă specie forestieră acarianul Eriophyeș ^ippophaenusw Nai. (Arachnomorpha — Acarina, Eriophyidae)-; V. I. G u s e v și M. N. R i m s k i-K-o 1 sakov (3) citează ca dăunători ^tlt ăfidul Capitophorus hippophaeae Koch {Homoptera.-^k Aphidoidea, Aphididae), cît și omizile fluturilor (Lepidoptera) Synopsia-sociaria dae) și Deilephila hippophaeae, Esp. (Sphingidae); L. V.. Ar noi di și colaboratori (1) mail adaugă’: Psylla hippophaes Forst. și Ps. phaeoptera Low(Homoptera — Psylloidea\,Pșyllidae);$ afidele Capitophorus hippophaes WaIk.,C.elaeagni. Guerc. și similis Goot./oipizile fluturilor^! Peronea hippophaeana Heyd. (Olethreutidae), Gelechia- hippopha'ella Schrank (Gelechiidae), Poly^l ■ gonia l-albumEsp. (Nymphalidae) și ca probabilă.și Stigmella pygmaeella Haw.' (StigmeUidgetfM precum și următoarele specii de gîhdaci (Coleoptera): Phyllopertha horticola: L. (Scafdbbeidaffî Pachybrachys hippophaeae, Suffr. și Baltica taniaricis Schrank (Chrysomelidae). în ^fîrșitȘi A. M e e s s (8) mai adaugă încă o specie din genul Gelechia Zeii., și anume G. acupediella Frey:,2X1 Dintre vertebratele dăunătoare la cătina albă de rîu, L; V. Ar noi di și colaboratori (1) semnalează mamiferele rozătoare (Mammalia, Rodentia): Lepus tolaiPsXl.(Levoridae):^ Dyromys nitedula Pali. (Muscardinidae) ia< K/Mansf eld (7) adaugă cărăbașurcenușiude^l furtună Larus c. canusL. (Aves, Lari; Laridae). z z \ 1 1 1 Continuînd studiul dăunătorilor cătinei albe de rîu, /am găsit la 1962, larve de Gelechia hippopha'ella Schrank3, de diferite vîrste, atacînd j frunzele tufelor de cătină albă de rîu, sp'ontană dar și cultivată, ’^fInteri '2 1870, Mitth. d. schweiz. ent. Ges., IIR p. 250; Cat. H. Rebel, nr. 2 546. K. S a tt l^ '(1.04 pi 24)/nu ^bre nici o îndoială că Gelechia acupediella Frey.ar fi sinonim cu G. hippophaellâ^ Schrank. ' ’ ' . 3 1802,' Fauna Boica, II, 2,. p. 115 (sub Ținea). Cunoscut 'dăunător al cătinei albe de rîu^ dar rar întîlnit (2) și (5). 1 ^klui Bogdan (Sinaia,- r. Cîmpina, reg. Ploiești), pe aproximativ fântre 1150 m și 1250 nraltitudine, în locuri eu expoziție în general g|i cu pante pînă la 35°. în aceste locuri, în 6 suprafețe de, probă 'Ramură, de cătină albă'de rîu cu numeroase cui- ip.frunze Fig. 2. ---Cuiburi făcute pe o rămurică de cătină albă , de rîu, de larve ''de Gelechia hippopha'ella Schrank (ori- făcute de larve de Gelechia hippophaella Schrank (original).. . ginal). ajuns atunci la 96,7%, a V ' wa?diferite altitudini, frecvența vătămării ^Bensitătea ei pînă la 100% (fig. I)4. ^Este' demn de remarcat faptul că, la acea dată, vătămarea era mai ^nică în partea superioară și la exteriorul coronamentelor tufelor, slabă 'în interiorul lor și foarte slabă: la partea inferioară a BK (fig» 2). . KS^zona în care am cules măterialul de cătină albă de. rîu atacat de larvele acestui Spfdopter, se mai găsesc, în amestec, următoarele specii forestiere'Spontane: măcieș ^mna 'L.), păducel (Crataegus monogyna' Jacq.),. salcie căprească (Salix capraea, L.). și w^țuniperus communis L.),, precum și următoarele specii introduse;: anin alb (Alnus in^ ^Kfonch), paltin de munte .{Acer pseudoplatanus.L.), molid (Picea excelsa (Lam.) Link..), viziunile de pe marginile figurilor reprezintă milimetri. , ■ . ■ \ 54 ȘTEFAN NEGRU și ION I. FLORESCU 4 pin silvestru (Pinus silvestris L.), larice (Larix decidua Mill.), pin negru (Pinus nigra Arn.) și jneapăn (Pinus montana Mill.), Atacuri de Gelechia hippophaella Schrank, ceva mai slabe, am mai întîlnit, tot în vara lui 1962, în cătinișurile de pe valea Prahovei, între Cîmpina și Sinaia, precum și în cele de pe valea Doftanei, pînă la Rîul Negru. Specie central- și nordic-europeană, Gelechia hippophaella Schrank nu a fost pînă acum găsită în R.P.R. decît de către A. Popesc u- G o r j, seara la lumină, chiar la Stațiunea zoologică din Sinaia (1^, 24.VIII. 1947, aflat în colecția A. Popescn-Gorj), dar aceste date nu au fost pînă acum publicate. Larvele de Gelechia hippophaella Schrank stau în general liniștite, adăpostite în cuiburile pe care și le fac, răsucind, apropiindu-le în lungul lor și țesînd cu mătase albicioasă, moale, 2—6 frunze sănătoase (mai rar o frunză făcută uluc, sau mai mult de 6) roase parțial, aflate mai ales la vîrful lujerilor; deranjate, ele devin foarte vioaie și se deplasează înainte și înapoi, prin mișcări serpentiforme, sau prin încolăciri și svîrcoliri, părăsind astfel cuiburile pe la unul din capetele acestora și putîndu-și da drumul jos din frunziș, la sol, pe un fir de mătase (fig. 3,4,5 și 6). în linie dreaptă, larvele pot merge repede. Frunzele roase și țesute se răsucesc împreună cu lujerii și pot căpăta aspectul caracteristic de mîner de cîrjă (fig. 7, 8 și 9). Pot exista 1,2 sau chiar 3 cuiburi alăturate) fiecare cu cîte o larvă. Forma cuiburilor, orientarea și mărimea lor sînt destul de variabile. Ele sînt fusiforme drepte, dar mai ales curbate, orientate în sus, lateral sau în jos pe ramură sau lujer. La început, larvele rod, mai mult sau mai puțin adînc, frunzele mici, încă nedesprinse una de alta, mugurele terminal și scoarța subțire și fragedă a vîrfului lujerilor, iar mai t'îrziu, ele rod marginea frunzelor adunate si tesute, în mod neregulat, le scheletizează și le perforează (fig. 10 ș’i 11). Pe o ramură pot exista mai multe cuiburi, de cele mai multe ori dispuse terminal pe rămurele și pe lujeri. în cuiburi, o dată cu dezvolta- rea larvelor, se adună excremente cenușii-închis sau negre ale acestora, care se scutură la lovirea ramurii. Larva de Gelechia hippophaella Schrank dezvoltată este verde- deschis sau gălbuie, avînd pe tot corpul peri lungi și rari și negi negri, mici și rari. Capul este verde-deschis sau gălbui-brun. în lungul corpului, larva prezintă 3 dungi mai deschise la culoare, alternînd cu 2 dungi, mai închise (fig. 12). în materialul colectat de noi la 15.VI.1962 de pe teren și observat în continuare în cutii de creștere în laborator, primele împupări s-au produs în coconi, în jurul datei de 30.VI.1962, atît în cuiburile vechi ale larvelor, cît mai ales în pătura de 2—3 cm grosime, alcătuită din frunze roase, uscate și căzute de pe ramuri la fundul cutiilor de sticlă (fig. 13). Fig. 3. — Lujeri tineri.de cătină albă de rin cu cuiburi din frunze făcute de larve de Gelechia hippophaella Schrank (original) (lujerii au fost curățați de frunzele de la bază, spre a se putea vedea mai bine forma și mărimea cuiburilor). Fig. 5. — Larvă de Gelechia hippophaella Schrank în cuibul său din frunze desfăcut (indicată de săgeată) (original). Fig. 4. —; Cuiburi de larve de Ge- 'lechia hippophaella Schrank, rezul- tate prin rularea longitudinală a cîte unei frunze de cătină albă de rîu (original) (pe cel din dreapta figurii, larva (x) se pregătea să-l părăsească). Imediat după împupare, pupa este verde-deschis, dar în- scurt tinîp devine brună-castanie-deschis (fig. 14).' Fig. 6. — Larvă de Gelechia hippophaella Schrank părăsind cuibul său din frunze de cătină albă de rîu (indicată de săgeată) > (original). ■ Fig. 7. — Cuiburi apropiate între ele făcute de larve-/ de Gelechia hippophaella Schrank, pe o ramură de- < cătină albă de rîu (original). Primii fluturi obținuți din acest material au apărut în jurul datei de 21.VII.1962 și ieșirea lor din pupe a continuat puternic mai ales seara, dar și noaptea, pînă la l.VIII. 1962 (fig. 15, 16 și 17). Ultimii - adulți vii au foSt culeși din cutiile de creșteri la 18.VIII. 1962. ' ; > 57 -w s Ip'Fig. 9. — Cuib din frunze de cătină albă de rîu, curbat, făcut de o larvă de Gelechia 1 hippophaella W Schrank și aflat pe o rămurică de asemenea curbată By' - (original). Vig.: 8. — Lujeri de cătină albă de. rîu cu cuiburi ■acute de larvei de Gelechia hippophaella Schrank ^original) (lujerii au fost curățați de frunzele de la ^bază, spre a șe. putea vedea mai bine răsucirile produse acestora). Fig. 12.— Larvă de Gelechia hippophaella W? r'VSyă xm K i'i KW -A lUIUHHHHmHlinm.ilHIHin! : : , . . ■ ' .' i , ' ■ Fig. 10. — Partea termina1 ă a unor lujeri de cătină albă de rîu, prezențînd roaderi (locurile indicate de săgeți) produse de larve de Gelechia hippophailla Schrank. Locurile roase se. înnegresc și elimină sevă (original). Fig. 11. — Cuibul din frunze roase de cătină albă de rîu, al unei larve de Gelpchia hvpopphaclla Schrank (original). ' । ‘ - , */ n w l / Schrank' (după £ J terial conservat în alcool) (original) (12,6 mm lungimea corpului)^1 • Stânga — dorsal; dreapta-—"profil. ... ‘'"i ^ig. >13. — Cocon fă- cut' de o larvă ' de Gelechia hippophaella Schrank, din țesătu- ră și părți roase dintr-o: frunză, aflat pe o ramură' de că- tină albă de rîu X9 mm/3,5mm)s (ori- . r ^ginal). Fig. 15. — Imago de Gelechia. hippophaella Schrank ieșind din exu- via pupală (original) (mă- rit de aproximativ 6 ori). , Fig. 14. — Pupă de Gelechia Twp- pophaella Schrank (original) (mărit de aproximativ 6 ori). : Stânga—ventral; dreapta^profil. r Fig. 17. — Imago de Gelechia hippophaella Schrank la cîteva' minute după ieșirea 'din exuvia pupală (original) (mărit de aproximativ I 6 ori). ' Fig.,16.—Exuvie pu- pală ,de Gelechia hip- pophaella Schrank, ^ventral (original) ' K(mărit de aproxima- ' ( / tiv 6 ori). z hi • GELECHIA HIPPOPHAELLA SCHRANK ÎN R P R 61 x «0 ȘTEFAN NEGRU și ION I. FLORESCU W aripilor în i te -1 Apariția fluturilor din pupe se face foarte repede ^i, din;primul moment al ieșirii lor, ei sînt foarte vioi și își definitivează forma șnmărimea — 'aproximativ 20 de minute. 1 <( / , Gelebh'ia'Htppophaella Schrank, imago* (inărit de aproximativ/5,6 ori) J ‘ (original). Sus -ț- dorsal; jos — ventral. ■' ' Ei£ .r .ii. 18. m/j ■ wi Mi 4i Exdvia pupală este transparentă,, brună-gălbuie, coriacee.' x s Adulții de Gelechia hippophaella Schrank sînt cenuș|i-gălbui. .Dorsal^/,^ aripile'anterioare sînt acoperite cu solzi,foarte fini și prezintă-micEpundt^ negre, alcătuite‘din solzi izolați, amestecați, destul de Variabile ca formâ>'£ ’ ' și mărime/pe fondul general .cenușiu, precum și c/pată humerâlă îneâgrăy^4 ' ' z -1 A ' V fe® <<*£■/ ; xw* V" destul de mare și bine delimitată. Desfăcute și întinse, aripile anterioare măsoară 17 —20 mm. Aripile posterioare sînt âsemănătoare cu cele ante- f ■' zrioare, însă mai mici, lucitoare și cu franjuri foarte fine și lungi. ' Ventral, ambele perechi de aripi sînt> asemănătoare, cenușii-închis, 1 lucitoare (fig. 18 și 19). ' • ?y /Fluturii sînt atrași de lumină; ei pot merge repede, zbură scurt > ^și luneca ușor, pe partea dorsală a corpului lor, pe planul format de aripile/ 5 strînse și suprapuse de-a lungul corpului. Ziua stau mult timp nemișcați i și cu aripile strînse și își iau zborul scurt numai dacă sînt deranjați. în ;' general, manifestă tendința de a se ascunde. Seara1 și noaptea sînt foarte ?activi. * J K , Din măterialul de cătină albă de rîuțatacat de Gelechia hippophaella ' Schrank, colectat de noi de pe Valea lui' Bogdan, la 15.VI.1962, dar și , măi tîrziu,. am obtinut în laborator foarte numeroase viespi paradite / {Hymenppteraplchneumonidae}'. După determinările prof/ M. I. Constan- . t irn e a nu (Universitatea ,, Al. I. Cuza” — Iași) făcute pe materialul nostru, x cu< toată amabilitatea și competența, pentru care și pe această cale îi exprimăm mulțumirile și recunoștința noastră, aceste viespi parazite sînt: ^pEpjiurus n^cum/ (Ratzeburg) euphrantae Sclimiodcknecht ,Ș (sub- k fâm.> Pintplinae), f Lissonota sp. $ (subfam. Lissonotinae), Angitia * parWțv&rayenhorst $ (subfam. Campopleginae) și Mesochorus orbitalis \ Hblmgreri ('subfam. Mesochorinae). Adulții din aceste specii au ieșit, /îhcepîhd de\la 28.VI.1962 pînă la 21.VIL1962, din'coconi, membranoși, V cenușii-deschis sau bruni,, ăflățif în cuiburile din frunze'de cătină albă ? de rîu (fig. 20 și 21)/ > Bl în vara! 1962, între 15.VI și 21.VII, am mai colectat5 de pe tufele de cătină albă de *. rju, pe'Valea lui Bogdan, cliiar în locurile de unde am ridicat, materialul atacat de Gelechia hippo- ^'^aella Schrank șLalte specii.de insecte'®, care se găsesc împreună cu celălalt material în colecția jȘț. ^egru.. Acestea s>nt: ' ' < ' , >4 A. Ord. Homoptera (s-au găsit ntynai cicade și păduchi de plante). . 1. Fam. Cercopidae\ Cercopis sanguinolenta Scop. (21.VI.1962), Aphropbora alni FalL (21CVII.1962) (I). . ' ' - s )2. 'Fam. lassidaec Oncopsis alni Schrank (30.VI.1962) (I). ' . ' , 3. Fam. Aphididae: Capitophorus sp. (21.VI.1962) (III). ' B. 6~y& Heter dptera (ploșnițe de plante) (II). • x \ +1. Fam? Miridțae: Calocoris-biclavatus H. Ș. (#?VII.1962). \ ,4-2. Fam. Anthocoridae : Anthbcoris 'nemoruw^ (L.) (21.VI. 1962). , 1 ?'3. Fam. Pentatomidae ‘^Palomena prasina L.(întte 21 și»30.VI.1962). y , +0. Ord. Panorpata..................'.......................... . ............ ' .. 1 . 1. Fam. Panorpidae („muște-scorpioni”): Panorpa communis L.\ (21.VI.1962). 5 La strîngerea de material și.date am mai fost ajutați și de către tehn. silv. Șt. Oara- 5 1 t « * ' < 1 ' r 1 • . ^GELECHIA, HIPPOPHAELLA SCHRANK ÎN R P.R x ’J \ Fig. 22.)—yFuparium de Xanthandrus comtus Harf. (Diptera,'Syrphidae~) fixat pe o frunză de cătină albă de rîu, și părăsit de adult z>/ de larve de Gelechia hip-] cu« \ \ i +11.' Fam/ Staphylinidae : Amphichroum canaliculatum Er. (21.VI.1962). \ 2?i Fam. Ecarabaeidae: Phyllopertha horticola L. (forma nominată, împreună a.' ustulatipehnis Villa) (15.VI.1962). +3. Fam. Coccinellidae: Coccinplla septempunctata L. (30.VI.1962), C. bipunctata „-Fig.' 23. Ramuri de'cătină albă de rîu cu cuîburLfăcute 2 JL .'„7 J (,(pophaella Șchranlr (x), prezențînd însă, și defolieri (indicate de săgeți), produse de . .i> . către cărăbuși de grădină (Phyllopertha horticola L.) (original). <>0 » w (ZA 4 A A'W ' ™ MIA O 4. 5. L. , (21.VI.1962) (forma geminată, împreună cu a. sexpustulata L.) și Halyzia' 14-gutiata L. (30.VI.1962). ' Fam.. E}atericlae: Brachylacon murinus L.a. kokeili Kiist. (21.VI.1962), Selâtosoy mus aeneus L. a. ui “ — '— — ■" ’ . cyaneus Marsh. (217VII.1962), Adrastus montanus ..momus pilosus Leske (21.VI. 1962). , , Cantharis livida L. a. rufi^es Herbst (21.yi.l962)^^/?/.7 ' a"' v ’) / t(21.VII.1962) ^lâmo'dius pilosus Leske (21.VI. 1962). Făm. Cantharididâe: C " ’ ’’ T "1 ’ 4a» ,■ ■ 64 ȘTEFAN NEGRU și ION L FLORESCU 14 15 GELECHIA HIPPOPHAELLA SCHRANK ÎN R.P.R. gonycha limbuta Thoms. (21.VI.1962), Rh. atra L. a. rhaetica Stierl. (21.VIL 1962) și Dasytes plwmbeus MiilI. a. nigrofemoralis Schildsky (21.VII.1962). 6. Fam. Cerambycidae: Strangalia maculata Poda a. nyilasi Roubal (21.VII.1962). 7. Fam. Chrysomelidae: Clytra quadripunctata L. (21.VI. 1962), Cryptocephalus sig- naius Laicii. (21.VI.1962), Cr. labiatus L. (21.VI.1962) și Luperus pinicola Duft. - a. silvestris' Wse (30.VI.1962). 8. Fam. Curculionidae: Phyllobius maculicornis Germ. (21.VI.1962),, Ph. piri L. (30.VI.1962), Ph. oblongus L. a. floricola Gyll. (30.VI.1962) și Ph. viridicollis F. (30.VI.1962). G. Ord. Diptera (muște). +1. Fam. Syrphidae : Xanlhandrus comtus Harr. (15.VI.1962), (IV) (fig. 22). După cum se poate vedea din lista dată, parte din forme sînt folo- sitoare ca răpitori entomofagi (însemnate cu 4-)? parte din ele însă sînt dăunătoare, mai mult sau mai puțin importante. Dintre formele dăunătoare, am găsit în număr deștul de mare, în mai multe locuri de pe Valea lui Bogdan, cărăbușul de-grădină (PhyUopertha horticola L., forma nominată împreună cu a. ustulatipennis Villa), care defolia puternic tufele de cătină albă de rîu (fig. 23). • Exprimăm și pe această cale mulțumirile noastre lepidopterologului A. P o p e s c u- Goi j (Muzeul de istorie naturală „Gr. Antipa” — București), atît pentru verificarea mate- rialului lepidopterologic și confirmarea speciei Gelechia hippopha'etlaSchr&nk, cit și pentru datele și lucrările de specialitate pe care a avut amabilitatea să ni le pună la dispoziție. Mulțumim de asemenea și lui N. S ă v u 1 e s c u pentru fotografiile executate cu deose- bită amabilitate și competență. BIBLIOGRAFIE 1. Aphojiluu JI. B. n coTpy«., BpedumeJiu JJeca (cnpaeonHUK), MocKBa^JIeHHHrpaa, 1955, I h II. ~2 . Eckstein K., Die Kleinschmetterlinge Deutschlands, in Die Schmetterlinge Deutschlands mit besonderer Beriicksichtigung ihrer Biologie und wirtschaftlichen Bedeutung, Stuttgart, 1933, V. 3. ryCEB B. H. H PBMCKKH-KOPCAKOB M. H., Onpedenumenb noepeofedenuu jtecHMX u deKopamuBHbix depeetee u KycmapHUKoe eeponeucnou uacmu CCCP, MdCKB.a- JlenHHrpaft, 1951. 4. Hakalamb At.> Răspîndirea naturală a călinei albe, in R.P.R. și folosirea ei la împădu- rirea terenurilor degradate, lucrări științifice, Min. înv. și Cult., Inst. politehnic Brașov, Seria silvicultură, București 1960, IV. 5. Hsring M., Die Schmetterlinge, in Brohmer P., Ehrmann P. u. Ulmer G., Die Tierwelt • Milteleuropas, Leipzig, 1932, I. 6. Kuhnt P„ Illustrierte Bestimmungs-Tabellen der Kâfer Deutschlands, Stuttgart, 1913. 7. Mansfew K., Aves, in Sjrauer P., Handbuch der Pflanzenkrankheiten, Tierische Sehăd- linge an Nutzpflanzen, Vertebrata, Berlin-Hamburg, 1958, 5, partea a 2-a. 8. Meess A., Fam. Gelechiidae, in Spbler A., Die Schmetterlinge Europas, Stuttgart, 1910, II. 9. Nalepa A., Fam. Eriophyidae (Phytoptidae), in Das Tierreich, Acarina, Berlin, 1898, 4. 10. Panin S. și Săvulescu N., Coleopterâ Cerambycidae, în Fauna R.P.R., Edit. Acad. R.P.R., București, 1961, X, 5. , 11. Rebel H., Fam. Pyralidae — Micropterygidae, in Catalog der Lepidopteren des palaearktis- chen Faunengebites, Berlin, 1901, partea a Il-a. 12. 13. 14. 15. 65 Reitter Ed., Fauna Germanica {Die Kăfer des Deutschen Reiches), Stuttgart, 1909, II; 1911, III; 1912, IV; 1916, V. Sattl^r K., Generische Gruppierung der europăischen Arten der Sammelgattung Gelechia (Lepidoptera, Gelechiidae) auf Grund der Untersuchungen der mănnlichen und weihli- chen Genitalarmaturen, Deutsche entom. Zeitschr., Nene Folge, 1960, VII, Ijll. . Scuz H., Ord. Planipennia, in S^hulze P., Biologie der Tiere Deutschlands, Berlin, 1931, 33, partea a 35-a. — Ord. Planipennia u. Ord. Mecoptera, in Brohmer P., Ehrmann p, u. Ulmer G., - Die Tierwelt Milteleuropas, Insekten, Leipzig, 1927, VI, 1, partea a 3-a. Stațiunea zoologică Sinaia și Punctul INCEF—Sinaia. Primită în redacție la 8 iunie 1963. RECENZII K). A. ABJțyPAXMAHOB, Pwdw npecHbix eod AsepSaud^tcaua (Pești de apă dulce ai Azerbaidjanului), Hb«. Arma. HayK AsepGaftumaHCKoîî CCP, BaKy, 1962, 406 p. După o scurtă introducere și un istoric privind cercetările ihtiologice din R. S. S. Azer- ^aidjană, autorul trece la tratarea în ordinea clasificării zoologice a peștilor de apă dulce ai •acestei republici. Sînt tratate 58 de specii (7 dintre ele reprezentate prin 2—3 subspecii sau arase), aparținînd unui număr de 39 de genuri și 15 faniilii. Familia cea mai bine reprezentată este a cyprinidelor (20 de genuri, 31 de specii). Două din specii sînt introduse în apele Azerbaid- janului : Gambusia aff. holbroecki și Mugii auratus. Se descrie o subspecie nouă: Noemacheilus ■angorae lenkoranensis. Pentru fiecare specie se indică: numele științific, cel rusesc și azerbaidjan dista sinonimiilor, descriere amănunțită însoțită de tabele biometrice (la o serie de specii datele biometrice sînt prezentate separat pentru exemplarele diverselor bazine fluviatile), date bio- logice (migrații, ritm de creștere, reproducere, hrană), importanță economică. Aceste date amă- nunțite sînt cu atît mai valoroase cu cît unele din speciile de pești tratate (Gobio ciscaucasicus, Rutilus atropatenae) erau foarte slab cunoscute, atît din punct de vedere sistematic cît și biologic Remarcăm faptul că autorul trece pe Chondrostoma schmidti în sinonimia lui Ch. cyri. Tratîndu-se ihtiofauna R.S.S. Azerbaidjene, autorul include, alături de peștii din bazinul Kurei, și specii care trăiesc în rîurile situate la nord de lanțul principal al Caucazului (exemplu Chondrostoma oxyrhynchum, Barbus ciscaucasicus ș.a.) și, dimpotrivă, nu tratează specule care trăiesc în bazinul Kurei în afara R. S. S. Azerbaidjene (exemplu genul endemic Leucalburnus). Volumul se încheie cii trei capitole de sinteză referitoare la răspîndirea peștilor în bazinele fluviatile ale Azerbaidjanului (p. 346—359), la originea ihtiofaunei acestei republici (p. 362—376) și la biologia reproducerii peștilor (p. 377—392). Considerăm justă părerea autorului că majoritatea peștilor din Azerbaidjan, și în general din subregiunea euro-mediteraneană, provine din fauna terțiară a Siberiei, iar că genurile Barbus și Varicorhinus au o origine sudică. Este o lucrare fundamentală asupra peștilor R. S.S. Azerbaidjane și cu atît mai valo- roasă, cu cît peștii de apă dulce ai Caucazului nordic și Transcaucaziei erau mult mai puțin stu- diați decît cei ai celorlalte părți ale U.R.S.S. Petru Bănărescu ' 68 RECENZII 2' 3 RECENZII /69* International Code of Zoologicul Nomenclature adopted by the XV International Congress of Zoology (Codul internațional al nomenclaturii zoologice adoptat de cel de-al XV-lea Congres Internațional de Zoologie), Published for the International Commission on Zoologica!! Nomenclature by the International Trust for Zoological Nomenclature, Londra, 1961- p. I—XVIII+1— 176. Lucrarea este redactată, paralel, în limbile engleză și franceză; se specifică faptul! că cele, două texte paralele « sînt echivalente ca forță, semnificație și autoritate». Publicarea acestui volum, care înlocuiește toate publicațiile similare mai vechi, repre- zintă un eveniment foarte important în istoria zoologiei, marcînd o etapă hotărîtoare în rezol- varea spinoasei probleme a nomenclaturii zoologice. Codul reprezintă rezultatul strădaniilor Comitetului editorial al celui de-al XV-lea Congres Internațional de Zoologie (Londra, 1958)5- Comisiei internaționale pentru nomenclatura zoologică și unei serii de comitete și subcomitete care.au avut drept sarcină punerea la punct a diverselor aspecte ale. problemei; el oferă, pentru prima dată un instrument complet, riguros și în același timp suficient. de elastic, tuturor celor care folosesc în activitatea lor denumiri zoologice. Din prefața și introducerea Codului, vom extrage cîteva pasaje care pot lămuri scopurile- propuse și metodele folosite : , ' « ..< Codul are drept scop fundămehtarstabilirea în nomenclatura zoologică a gradului maximum de universalitate și continuitate compatibil cu libertatea în practica taxonomică».- El tinde să stabilească numele care trebuie aplicat fiecărui taxon în parte de către price zoolog, acum sau în viitor, indiferent de circumstanțele care ar putea fi impuse de concepția sa personală în. taxonomie. Codul caută în special să stabilească, faptul că acest nume trebuie* să rămînă în permanență același, dacă rămîn neschimbate împrejurările ». « Codul se abține de a impieta asupra judecății taxonomice, care nu trebuie supusă unor reglementări sau restrîngeri». , « Făptulcă Codul nu se ocupă cu numele de rang superior superfamiliei sau inferior sub- speciei, nu înseamnă că nu se recunoaște necesitatea'unor asemenea nume. Această atitudine- se explică prin faptul că în practica zoologilor cu privire la asemenea nume nu există sufi- cientă uniformitate pentru a permite în prezent formularea de reguli valabile pentru ele». ' « Concepîndu-se 'regulile de nomenclatură drept unelte folositoare doar în măsura în; care ele permit să se obțină maximum de stabilitate compatibil cu libertatea în taxonomie,. s-au adoptat unele măsuri care le interzic să devină tiranice». «.. .Codul va pune la îndemîna zoologilor mijloace sporite pentru a trece la denumirea. • celor cîteva milioane de specii animale care trăiesc pe planeta, noastră și care se vor adăuga la. cele aproximativ 1 250 000 cu care taxonomiștii lucrează în.prezent». Volumul cuprinde Codul propriu-zis, Apendicele și Glosarul. Codul propriu-zis se compune dintr-un preambul urmat de 87 de articole, grupate după\ subiect în 18 «Titluri». Titlurile sînt următoarele: I. Despre nomenclatura zoologică; II. Despre numărul de cuvinte în numele zoologice; III. Despre criteriile de publicare; IV. Despre- numele utilizabile; V. Despre data publicării; VI. Despre numele valide ; VIL Despre formarea, și emendarea numelor; VIII. Despre taxonii din grupul — familie și numele lor; IX. Despre taxonii din grupul — gen și numele lor ; X. Despre taxonii din grupul — specie și numele- lor; XI. Despre autor; XII. Despre homonimie; XIII. Despre conceptul de tip ; XIV. Despre- tipurile din grupul — familie; XV. Despre tipurile din grupul — gen; XVI. Despre tipurile- din grupul — specie; XVII. Despre Comisia Internațională pentru nomenclatura zoologică;. XVIII. Reglementări după care se conduce Codul. Cele 87 de articole constă în reguli obli- gatorii; un articol se poate compune dintr-un singur paragraf sau poate să cuprindă secțiuni; și subsecțiuni subordonate. Articolelor le sînt anexate recomandări; acestea indică procedeul^ cel mai potrivit care trebuie folosit în cazurile care nu sînt acoperite de stricta aplicare a ■ regulelor. Apendicele sînt următoarele : A. Etică; B. Transcrierea și latinizarea cuvintelor eline; C. Latinizarea numelor geografice și proprii; D. Recomandări asupra formării numelor;. E«- Recomandări generale. Volumul , este completat cu un glosar și un index. Insistăm asupra faptului că nu este suficient să se răsfoiască în mod superficial Codul;, el trebuie studiat serios și în toate amănuntele de către orice zoolog (nedntolog sau paleontolog) ' care folosește în activitatea sa denumiri zoologice. O lectură deosebit de atentă o cer titlu- rile VII, VIII, IX, X, XII, XIII, XIV, XV, XVI, ca și Apendicele D și E. în unele cazuri,, în ciuda stilului său sobru și elegant, Codul se citește cu greutate. Mai semnalăm faptul că, dacă este comparat cu încercările similare mai vechi, Codul se caracterizează prin nivelul- superior al soluțiilor găsite pentru problemele cheie, cum sînt cele ale priorității, homonimiei,. emendării numelor, tipurilor în cele 3 «grupe» cu care se lucrează (grupul — familie care cuprinde tribul, subfamilia, familia și superfamdia; grupul — gen cuprinzînd genul și subgenul;. grupul — specie cuprinzînd specia și subspecia). Se poate spera că prin aplicarea conștiincioasă a Codului se va obține în fine unitatea-. în nomenclatura zoologică, evitîndu-se nenumăratele greșeli de tot felul pe care le comit.în« lucrările lor unii zoologi. L. Botoșăneanu H. cD. HBAHOB w n. A. KOBAMbCKHlî, Maumux Mcueomiiwx {Histologia cu bazele 1963, 659 p. rucmojioeun c ochogomu cMSpuoMjeuu do- embriologiei animalelor domestice), MocKBa,. Lucrările Obșciaia ghistologhia s osnovami embriologhii domașnîh jivotnîh de prof. I.F.- Ivanov și Ciastnaia ghistologhia domașnîh jivotnîh s osnovami embriologhii de prof. P. A. Kovalskii au apărut, în a doua ediție, contopite într-un tratat complex de specialitate, a cărui prezentare o' facem în recenzia de față. Autorii, ținînd seama de succesele obținute în perfecționarea metodelor de cercetare au modificat conținutul multor capitole îmbunătățindu-le cu cele mai noi date ale microscopiei electronice, cu rezultatele aplicării izotopilor radioactivi etc. . S-a urmărit de asemenea și s-a reușit redarea, într-o formă bine sistematizată, a multi- tudinii de probleme pe care le ridică studiul histologiei și embriologiei. Lucrarea cuprinde două părți: una intitulată « Histologia generală cu bazele embriologiei» (360 p.) și alta « His- tologiă specială cu bazele embriologiei» (220 p.). 0 în prima parte, după introducere, sînt cuprinse problemele destinate citologiei generale (cu capitole referitoare la proprietățile fizico-chimice ale materiei vii, structura și fiziologia celulei), .embriologiei generale (celule sexuale și fecundare, etapele dezvoltării embrionare) și studiului țesuturilor, căruia îi sînt consacrate 4 capitole (noțiuni generale despre țesuturi, țesuturi trofice și de susținere, țesutul muscular, țesutul nervos). în a doua parte a tratatului sînt cuprinse opt capitole consacrate problemelor speciale legate de sistemul nervos, organe de simț, sistemul circulator, organe, cu secreție internă etc.. 70 ' * RECENZII' 4 _____" •' ~' ' • - - -' '___________ întreg materialul este însoțit de 467 de figuri, alcătuite din scheme sugestive, .precum și microfotografii în parte originale. Trebuie subliniat că materialul ilustrativ este foarte bine ales și prezentat. ... Desigur că o mai largă dezvoltare a capitolelor de specialitate ar fi fost binevenită și ar fi constituit un îndreptar prețios pentru cadrele de cercetare. Probabil însă, că autorii nu și-au propus acest țel, ci au urmărit redarea succintă a problemelor de bază pe care trebuise să și le însușească tineretul studios și fără de care nu se poate trece mai departe la munca de cercetare științifică.- . - Sub acest aspect, lucrarea corespunde total reprezentând un pas înainte în dezvoltarea histologiei. . ’ - ' E. HMea LUCRĂRI APĂRUTE ÎN EDITURA ACADEMIEI R.P.R. CHARLES DARWIN, Variația animalelor și plantelor sub influența domesticirii, 773 p/, 64 lei.« CHARLES DARWIN, Amintiri despre dezvoltarea gîndirii și caracterului meu (Autobiografie 1809—1882), 252 p. +1 pl., 14,50 lei. . ' 4 Probleme de biologic, 575 p. + 10 pl., 29,70 lei. / ♦ * « ~ Hidrobiologia, voi. IV, Lucrările Comisiei de hidrologie, hidrobiologie și ihtiologie,' ,1 * ¥ (Simpozionul „Problemele'biologice ale Deltei Dunării), 569 ți. + 12 pl., 27,60 lei? A. M. COMȘIAj Biologia și principiile culturii vînatului, 588, p. 58 lei* V IVANCA DONCIU, Cercetări asupra coccidiilor la animalele domestice în R.P.R.,92 p.+18 pl. ‘ x 7,20 lei. ' • ' AL. V. GROSSU, Fauna R.P.R* Mollusca, voi. III, fasc. 3 Bivalvia (Scoici), 524 p., 30,60 lei. f ANDRIANA DAMIAN-GEORGESCUi Fauna. R.P.R., Crustacea, voi. IV. fasc. 6, Copepoda» _ -z fam. Cyelopidae, 207 p., 12 lei/ x EUGEN V. NICULESCU, Fauna R.P.R., Insecta, voi. XI, fasc. 6 Lepidoptera, fam. Pieridae ' ' (Fluturi), 203 p. + 13 pl., 13 lei. . • . C. MOTAȘ, I. BOTOȘĂNEANU și ȘT. NEGREA, Cercetărfasupra biologiei izvoarelor și ape- . / lor freatice din partea centrală a' Cîmpie* Romîne, .367 p. -|- 5 pl., 19,50 lei. x t>. VLĂDUȚIU, Patologia chirurgicală a animalelor domestice, voi. I, 813 p. + 3 pl., 74 leiy