COMITETUL DE REDACȚIE Redactor responsabil: Academician EM. POP Redactor responsabil adjunct: ' Academician N. SĂLĂGEANU Membri: Academician șt. PlSTERFI; I. POPESCU-ZELETIN, membru corespondent al Academiei Repu- blicii Socialiste România; prof. dr, I. T. TARNAVSCHI; prof. TR. L ȘTEFUREAC; dr. VERA BONTEA; dr. ALEXANDRU IONESGU; dr. GEORGETA FABIAN- GALAN — secretar de redacție. Studii și cercetări de BIOLOGIE SERIA BOTANICA TOMUL 25 1973 Nr. 1 Prețul unui abonament este de 90 de lei. în țară, abonamentele se primesc la oficiile poștale, agențiile poș- tale, factorii poștali și difuzorii de presă din întreprinderi și instituții. Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la întreprin- derea ROMPRESFILATELIA, Căsuța poștală 2001, telex 011631, București, România, sau la reprezentanții săi din străinătate. Manuscrisele, cărțile și revistele pentru schimb, precum și orice corespondență se vor trimite pe adresa Comitetului de redacție al revistei „Studii și cercetări de biologie—.Seria botanică”. APARE DE «,OBI PE AN ADRESA REDACȚIEI SPLAIUL INDEPENDENTEI NR. 200 BUCUREȘTI SUMAR Pag. VALERIA BARBU, Contribuții la studiul uredinalelor din masivul Piatra Mare .................................................. 3 L. GRUIA, Contribuții la cunoașterea algelor acvatice din Ostrovul Moldova......................................... . . 23 ATT. KOVÂCS, Contribuții fitocenologice din Masivul Rez (jud. Harghita), I. Asociații forestiere............................ 33 TR. I. ȘTEFUREAC și I. M. PEICEA, Contribuții la cunoașterea briofitelor din defileul Oltului.............................. 43 V. OLIMID, Cunoașterea nevoii de elemente minerale a plantelor prin determinarea fotosintezei la fragmente de frunze ținute pe soluții nutritive. . . .,.............-................... 55^f' < N. PRISTAVU, Cercetări asupra reacției II de lumină în fotosin- teză ..................................................... . 61 LIUBOV ȚIPĂ, Influența diferitelor concentrații de microelemente asupra acumulării biomasei la Oscillatoria agardhii .... 69 AL. MARTON, Acțiunea unor substanțe bactericide și fungicide asupra algei verzi Stichococcus bacillaris.............. 79 N. ZINCA și P. IONESCU, Influența atacului produs de Agro- bacterium tumefaciens asupra unor procese fiziologice și biochi- mice din vița de vie.......................................... 87 I. GAVRILĂ și E. PAȘCU, Modificarea concentrației de amidon la cartofi sub acțiunea cîmpului ultrasonic . ................ ' ^5^ RECENZII ..................................................... 103 ) St. șl cerc, biol., Seria botanică, t. 25, nr. 1, p. 1—104, București, 1973 CONTRIBUȚII LA STUDIUL UREDINALELOR DIN MASIVUL PIATRA MARE DE VALERIA BARBU 582.285.2(498) La prfeente 6tude comprend Ies resultats des recherches sur Ies champignons appartenant ă I’ordre Uredinales dans le massif Piatra Mare. On cite 136 espcccs parasites sur 152 plantes hotes. Sur la base du materiei collecte et des observations effectudes chaque mois, au cours des annees 1965 — 1970, on fait l’analyse des Uredinales șous Taspect il © CO 1> 00 l> [> O CD I> 1> l> > 1> l> l> » l> L^- Formele de spori găsite I i+o i+o III :ii+ii+i+o iii + ii iii + ii ii i+o m+o iii+ii i+o iii+ii 11 II i+o iii+ii iii+ii 1 II iii+ii Formele de spori găsite iii+ii III i+o i+o iii+ii i+o iii+ii iii i+o iii+ii III III III III III i+o iii+ii iii+ii+i+o iii+ii i III i+o iii+ii iii+ii l iii+ii i+o I Perioada în care s-a recoltat VII-VIII VII-VIII VII VIII V-VIII VII-IX VII V-VIII VII-IX iv VII-VIII IV-VI IV-VI ■ V-IX IX-X VI-VIII V-IX V VII-IX VII X Perioada în care s-a recoltat III VIII-IX IV-V VI-VIII IV-V VII-VIII V VII-IX V-VIII 1 IX VII 1 VII VII-X IV-VIII VII-IX VII-IX VII-IX V-IX i VI-IX VII-IX V i VII-VIII VII i VIII i VII-IX VIII-X Planta-gazdă — . a O a? CQ J C5 5 •e m -E ill t^ds y £ . ^ S ■Si « o o S+- . g ° S . SJ g §• 2 ^§5 k.j+ Sg | a d Sa t S K •o ■« ? p ® 4 - ~' 1 ~ c i-i -s o e ’e ■ = Jh 1 O M s S o *5 £ 2 3 3 3 73 -2 v e? -S e c E £-5 3 5 ’E S EjS« 3^Sfe 73 > e „ 3 S o § si O w « O 3 c S E 2 E -S >e E 34 O- —— E O •*** CO O E ■h + - S E «e-S S s 1+ ■ = 4 ? i s « +§£ E E’Ș-S.S t s §■•« § K K g g « S g §• H fe g g g g g> E 0 5 -E « ■§ >2 ș. O E J g 3 3 a ■’< a 0 .a 05 + + + + a ou a o o au a 5 Forme de spori pe care le prezintă 111=1+0 111 = 1 + 0 III = 1 +o III III + ll +i +o iii+ii+i+o iii+ii+i+o iii+ii+i+o III +11=1+0 iii+o iii + ii = 6 l + i 0 iii+ii=i+o iii+ii=i+o III +ii = 1 + o III+II iii+ii= 1+o iii+ii=i+o IIl+lI = 6 l + i 0 III=I IIl + lI iii+ii=1+0 Forme de spori pe care le prezintă iii+ii ni 111+11=1+0 m+i+o iii+ii+o 111+11=1+0 111+11=1+0 III 111+11=1+0 iii+ii III III III III 111+11=1+0 111+11=1+0 1111+11=1+0 Ill + ll + l + iO iii+ii+i m+i+o 111+11=1+0 iii+ii+i+o iii+ii iii+ii=1+0 iii+i+o Speciile de uredinale Hyalopsora aspidiolus (Peck) Magnus Hyalopsora polypodii (Pers.) Magnus Calyptospora goeppertiana Kuhn J. Thekopsora galii (Lk.) De Toni Melampsorella symphyti (DC.) Bubak Melampsorella cerasiii (Pers.) Winter Pucciniastrum pirolae (Pers.) Schroter Chrysomyxa pyrolae (DC.) Rostrup Coleosporium campanulae (Pers.) Le- veille Coleosporium senecioniș (Pers.) Fries Melampsora euphorbiae-amijgdaloides W. Miiller Tranzschelia fusca Dietei Tranzschelia pruni-spinosae (Pers.) Dietei Kuehneola uredinis (Lk.) Arthur Phragmidium rubi (Pers.) Winter Phragmidium fusiforme Schriiter Phragmidium disciflorum (Tode) J.F. James Triphragmiopsis isopyri (Moug. et Nestl.) Tranzschei Gymnosporangium aurantiacum Chev. Gymnosporangium clavariaeforme (Jacq) DC. Gymnosporangium juniperinum (L.) Mart. - Speciile de uredinale 0 z Pfc E p 5.5 .£ z s ’C 4 -S W 0 a g G-SiS 2c g 5 - . • 5 u • g i>Q. g g s £ 3 S «■§!«§ ’S> E g§ §§Ă5-SE. fe 3 tt g, S. g s § Ă ’sS § 8| 333888GGd GGGGGGGG G G G G G G G 6 G 8 M U O U O O O 4J '"*J ,"'1 *’*J *•** aaGGG a» e k ,e ,e e e ,g e ,s e ,g g ,g ,g ,g s ,e s ,e e E E E E E E £ d + UWQcloGWG 8 Q OO OOWQOQOJ OSOGOO^GI< UUO-OUU O U O W O t £ £22 s SBsaHsss .a s sa ssbgss aaaaaaaa aaaaaaaa a a aa aaaaaa 9 Tabelul nr. 2 (continuare) Uredinale de pe plante din păduri Ti § «j £ ci 8 a s e 3 -S 'o O H § § a inter Linâr het i £< £ s o £ u O c« & S c> .S • fes « C-1® « V icț P 8 a Z i§ S “ a> fa h h r; ’H 5 2 fa fa fa .fa 5 .fa 5 o .3 .fa 5 .fa. .fa S i5 G M o o b M b o u o w u w o u o M u c+ Altitudinea 1000-1800 1200-1800 1600-1800 800-1750 Altitudinea 700-1000 700-1300 650- 800 650- 800 Altitudinea O o o o o o o o o o o o o o o ko © © © © © © O © O O © O O O O O © © O © o O © >O o o IO 00 00 O CM 00 1O © 00 1O 00 CO CO 00 r-< 00 lO CO O O © 7 i 17 7 i 7 7 17 ii ii ::7 i 7777 । o O O O O O O O O O O o © © ©o © © © © © o © m © © © © © © © io © © © i> © © o £ o . [+ (+ țp [+ i+ oo o» r** t'' © !>• r** t"' Formele de spori găsite + + Formele de spori găsite IIl + lI IIl + lI IIl+lI II Formele de spori găsite I iii+ii IIl+lI i+o II iii+ii iii t i ' iii+ii iii+ii III iii+ii III iii+ii iii+ii xn+n iii+ii iii+ii i+o i+o iii+ii iii+ii Perioada în care s-a recoltat VIII VIII . VI-VIII VI-VIII ădurc Perioada în care s-a recoltat VIII-IX VII-IX VII-X VII-IX Perioada în care s-a recoltat xB 7 x xx x m Mx > = li 777^77 7777 77 77 >>>>>>> i Planta-gazdă Vaccinium vitis-idaea L. V. myrtillus L. Rhododendron kotschyi Simk Roșa pendulina L. Tabelul nr. 7 de pe plante specifice tăieturilor de p Planta-gazdă Betula verrucosa Ehrh. Chamenerion angustifolium (L.) Scop. Rubus idaeus L. R. idaeus var. inermis Hayne Centaurea pseudophrygia C. A. Mey. Tabelul nr. 8 Uredinale de pe plante ruderale Planta-gazdă tr o • • r> . ~ oi o . S -E 7 u e £ .j + + J -2. .2 ~ j JjS ’ c ;a -3 <2+~ 41 a -S^-sr s g, £ g-g « « +3 a g a g ~ « s t a tea. HîssO Jislsrg|h Vi K| Os tte as ■< OJ to -3 U Vi u U to E-h O tel &q Formele de spor pe care le prezintă 0+1=11+1X1 0 + 1=11 + 111 0+I+II+III Uredinale Formele de spori pe care le prezintă m+ii+o m+ii+i+o 111+11=1+0 IIl + lI = l4 0 Formele de spori pe care le prezintă ++++T-+ g s ±5 7+77+7 BBi ± +7 : +77±i +•+++++ ii+s +s ++ k7-++-++ ©©©©©© >-<»—<©>—1 ©1—1 ©© H o © © © ° H Speciile de uredinale Thekopsora myrtilli (Schum.) Tranzsch. Chrysomyxa rhododendri (DC.) de Bary Phragmidium fusiforme Schroter Speciile de uredinale Melampsoridium beiulinum (Pers.) Klebahn Pucciniastrum abieli-chamaenerii Kleb. Phragmidium rubi-idaei (Pers.) Karsten Pțiccțnia centgureae DC. Speciile de uredinale 1 g | * jt s > O Oft ® to z-s e o p § UaJ 0^3 S “î S »■£ 2 52 2- e $2.® '“z 8 «E g «>zM »ci- s fe |(2 c .2 «• • « .2 8 a Sg - § 5 e g I -3 « â ” S S < § fe s •§ 1 5 ’S s -2 ’E -s fe, g § § E §• «5 §g g'gg.-s3S'“ a C 53 C 3 Q E Q. O, Q_ es o țj W •»*> '*4 •"* *2 3 § § § e c r o -E -S -S -E .£ -E •S ss 1 § § g o! 8 8 8 8 8 88 888888's 3=i 33 333,g,P,g.8 a+fte &+ a+ a+a+a+'d 13 STUDIUL UREDINALELOR DIN MASIVUL PIATRA MARE 15 14 VALERTA BARBU 12 faza cu uredo și teleutospori la unele uredinale ca : Tranzschelia fusca, Triphragmiopsis isopyri, Uromyces ficariae, Puccinia chrysosplenii, P. thlaspeos etc. La înălțimi mai mari în etajul molidului și mai ales în etajul subalpin și alpin, uredinalele își reiau activitatea în luna mai, cînd se întîlnesc Fig. 1.— Proporția uredinalelor de pe plante din diferite grupuri ecologice: 1) păduri, 2) pășuni și finețe, 3) stațiuni umede, umede-mlăștinoase, 4) stîncării si grohotișuri, 5) tăieturi de pădure, 6) arbuști si sutarbuțtî din etajul subalpiu, 7) de pe plante ruderale. Fig. 2. — Spectrul elementelor filo- geografice. A. Specii care trăiesc în emisferul boreal: îi european, 2) eurasiatice, 3) eurosibirice, 4) eircnmpolure. B. Specii care trăiesc în emisferei austral (2,4'. C. Specii cosmopolite (5). Fig. 3. — Dinamica sezonieră a uredinalelor în masivul Piatra Mare. Fig. 4.— Variația uredinalelor, pe familii și genuri mai importante, în decursul anului. atît forme ecidiene, cît și unele specii în stadiul de uredospori și teleuto- spori (Uromyces caricis-sempervirejriis etc.). Numărul uredinalelor crește treptat din martie pînă în iulie, cînd atinge un maxim. în august procentul uredinalelor este apropiat de cel din iulie, apoi scade treptat pe măsură ce se încheie perioada ,de vegetație a plantelor-gazdă. O primă explozie a uredinalelor se observă în luna mai, cînd predomină formele ecidiene, și a doua explozie la începutul verii, odată cu formarea uredosporilor la majoritatea uredinalelor, atingînd un maxim în lunile iulie și august, cînd se formează teleutosporii la o mare parte dintre ele. VARIAȚIA AMPLITUDINII PE VERTICALĂ Regiunea în care s-au făcut cercetările noastre fiind situată între 630 și 1844 m altitudine cuprinde etajul nemoral, etajul molidului, etajul subalpin și alpin inferior, astfel că materialul recoltat și observațiile efec- tuate ne dau posibilitatea să facem comparație numai în cadrul acestor formațiuni. Din figurile <5 și 6 se constată că procentul cel mai mare de uredi- nale se întîlnește în etajul nemoral (85,4% între 630—800 m și 49,6% între 800—1 400 m), unde predomină Uredinalele de pe plante din păduri (ierboase și lemnoase) urmate de cele din pășuni și finețe și din stațiuni umede. Un procent destul de ridicat este deținut la acest etaj de uredina- lele de pe plante ruderale. Procentul cel mai mic este pe plantele de stîn- cării și grohotișuri. Dintre speciile recoltate între 630— 1 400 m, o mare parte sînt specifice pentru acest etaj : Tekopsora galii, Coleosporium telekiae, Tra- chyspora alchemilae Phragmidium fusiforme, Gymnosporangium auran- tiacum, Uromyces minor (pe Trifolium montanum), U. veratri, U. anthyl- 17 16 VALERIA BARBU 14 lidis, Schroeteriaster alpinus, Puccinia petasites-pulchellae, P. asperulae- odoratae, P. festucae, P. thlaspeos, P. chrysosplenii, P. cari-bistortae, P doronicella. în partea superioară a etajului nemoral se întîlnesc unele specii comune cu etajul molidului sau cu cel subalpin : Thekopsora myrthyțli, Pucciniostrum pyrolae, Chrysomyxa pyrolae etc. Aceasta se datorește și faptului că în Piatra Mare nu este o strictă delimitare între cele două etaje și adesea etajul molidului coboară mult mai jos de 1 400 m. O altă categorie cu uredinale recoltate din etajul normal sînt cele comune și pentru altitudini mai joase de 600 m, de exemplu : Tranzschelia fusca, T. pruni-spinosae, Puccinia opizii, P. lapsanae etc. Un mare număr de specii din acest etaj au o largă răspîndire, în- cepînd de la șes pînă la peste 1 400 m : Coleosporium campanulae, C. tussiloginis, Melampsora larici-capraearum, Phragmidium disciflorum, Puc- cinia taraxaci etc. ’ ■ Pentru numeroase specii (așa ,cum reiese din tăbelele 2—8, aducem noi precizări față de ceea ce se cunoaștea pînă în prezent cu privire la variația amplitudinii pe verticală a speciilor de uredinale de la noi din ’ țară. Astfel o parte dintre speciile pentru care se indică în literatură (9) altitudini maxime de 700—800 m le-am găsit pînă la 1000 și chiar ; 1 400 — 1 500 m; Melampsoridium betulinum pe Betula verrucosa la 1000 m i într-o tăietură de pădure, Tranzschelia fusca și T. pruni-spinosae la i 1 350 m și, respectiv, la 1 400 m în pădure de fag, Kuehneola uredinis pe j Rubus hirtus la 1 040 m în margine de pădure, Uromyces ficariae, U. piși, Puccinia lapsonae, P. galii-silvatici, P. aegopodii la 1 000 m în Poiana Bolnoc, P. acteae-elymi pe Actaea spicata la 1 200 m, Aecidium ranunculacearum pe Ranunculus oreophilus (pe stîncării) și R. carpaticus la 1 500 m în Poiana Baciului aproape de cabana Piatra Mare etc. în etajul molidului uredinalele sînt reprezentate prin 31 de specii (23,6 %), procentul cel mai mare fiind deținut de uredinalele de pe plantele din păduri. Raportul dintre uredinalele de pe plantele din pășuni și fînețe și cel de pe plantele din stațiuni umede se schimbă față de etajul normal (fig. 6). Dintre speciile caracteristice pentru acest etaj menționăm Puccini- astrum pyrolae, Chrysomyxa pyrolae, Puccinia soldanellae etc. O altă categorie o constituie speciile comune și pentru etajul ne- moral : Phragmidium fusiforme, Uromyces veratri, Schroeteriaster alpinus, Puccinia cari-bistortae etc. ' în acest etaj se întîlnesc și specii care ajung pînă în etajul subalpin sau alpin inferior : Puccinia atragenes, P. polygoni-vivipari, Thekopsora myrthylli. Unele specii au o amplitudine largă întîlnindu-se de la șes pînă la altitudini foarte înalte, peste tot unde cresc gazdele lor : Puccinia malvaceamim, P. taraxaci etc. în etajul subalpin și alpin inferior uredinalele sînt reprezentate printr-un procent de 10,5%. Repartizate pe grupe ecologice în raport cu numărul total de uredinale de la acest etaj, procentul cel mai mare îl ocupă speciile de pe arbuștii subalpini (30,7%), urmează uredinalele de pe plantele ruderale cu un procent de 23% și cele din pășuni și fînețe, stațiuni umede și stîncării 14% (fig. 6). Dacă însă procentul este calculat Fig. 5- - Repartiția altitudinală a uredinalelor de pe plante din diferite grupe ecologice : 1) 2) paulii ei ftueto, 3) stațiuni umede, umede-ml&stinoase. 4 stîncării și grohotișuri. 5) de pe plante ruderale. ■ ■ Fig. 6. - Raportul între speciile de uredinale de pe plante din: 1) poduri, 2) pieuni el finețe. 3) stațiuni umede.. umede-ml&stlnoase. 4) stîncării ei grohotișuri 6) arbuști și subarbuști, 6) uredinale de pe plante ruderale. ’ 2—c. 2095 17 STUDIUL UREDINALELOR DIN MASIVUL PIATRA MARE 19 18 VALERIA BARBU ig în raport cu numărul total de uredinale din grupa ecologică respectivă, valoarea cea mai mare o prezintă speciile pe plante de stîncării și groho- tișuri (fig. 5). Specii caracteristice pentru acest etaj sînt Thehopsora myrtili Chry- somyxa rhdodendri și Uromyces caricis-sempervirentis. Alte specii caracteristice pentru etajele inferioare care ajung pînă aici sînt întîlnite în mod sporadic doar în cîteva stațiuni. Analizînd raportul dintre diferitele forme de uredinale, constatăm că cel mai mare procent îl prezintă speciile euferme cu. 57,3%, (heteroice 35,3%, autoice 22%), apoi în ordine descrescîndă : microforme 11,7%, hemiforme 8,8%, brachyforme 8,1%, opsisforme 5,8%, katopsisforme 2,2%, kataforme 1,4%, hipoforme și endoforme 0,73%. Referindu-ne la variația diferitelor forme de uredinale în raport cu altitudinea, remarcăm că procentul microformelor crește la etajele supe- rioare. în timp ce în etajul nemoral ele reprezintă 11,3% din totalul spe- ciilor de la acest etaj, în etajul molidului procentul este de 16,1%, iar în cel subalpin și alpin inferior 21,4% (fig. 7). O parte din uredinalele euforme heteroice își pot desfășura cele Rouă faze din ciclu în mod independent. Astfel, Melampsorella cerastii, parazită în faza ecidiană pe Abies și în faza cu uredo și teleutospori pe Stellaria, a fost găsită în Piatra Mare numai pe gazda ecidiană pe care iernează sub formă de haplomiceliu, primăvara formîndu-se pe acesta picnidii și ecidii. Un alt exemplu îl constituie Coleosporium campanulae întîlnit foarte frecvent pe mai multe specii de Campanula pînă la etajul molidului, deși faza ecidiană care se dezvoltă pe Pinus nu a fost găsită încă la noi în țară. Melampsoridium betulinum adesea a fost observat de noi pe Betula verrucosa, mai ales pe puieții tineri din tăieturile de pădure, deși faza ecidiană de pe Larix nu am găsit-o deloc în tot masivul. De asemenea, specia Uromyces piși, care are stadiul ecidian pe Euphorbia și stadiul cu uredo și teleutospori pe specii de Pisum și Lathyrus a fost întîlnită în Piatra Mare numai în stadiul ecidian pe Euphorbia cyparissias. Ciuperca poate ierna sub formă de haplomiceliu în rizomii de E. cyparissias și primăvara devreme se formează picnidii și ecidii pe frunzele tinere. Dintre speciile rare pe care le-am întîlnit în Piatra Mare, mențio- năm următoarele : Uromyces caricis-sempervirentis care este o specie rară în general, la noi în țară a fost citată o singură dată pe Carex sempervirens, din Bucegi-Piatra Arsă (9). Noi am recoltat mai multe exemplare de Carex sempervirens atacate, din cîteva stațiuni situate între cabana Piatra Mare și Vîrful Piatra Mare. Raritatea acestei specii se consideră că se datorește heteroicismului obligatoriu, fapt pentru care nu-și poate des- fășura ciclul decît dacă cele două gazde sînt în apropiere. Totuși, noi am găsit faza de uredo și teleutospori pe Carex sempervirens fără a întîlni faza ecidiană pe Phyteuma deși am cercetat în mod special exemplarele din regiunile învecinate. Puccinia acteae-elymi pe Actaea spicata a mai fost citată doar din Ceahlău și de la’Bușteni (9), iar Puccinia albiscens o singură dată din Munții Qiucaș. Puccinia chrysosplenii se întîlnește în Piatra Mare cu o frecvență foarte mică, deși planta-gazdă este foarte răspîndită în numeroase sta- țiuni umede și de-a lungul pîraielor. Frecvența mică a acestei specii consi- derăm că este legată de condițiile ecologice în care trăiește. Deoarece ■' Katopsisforme Fig. 7. — Spectrul formelor de uredinale la diferite etaje. Hemiforme Microforme Eu forme Uliii Opsisforme [%îî;7| Hipoforme | , |.Kataforme Chrysosplenium alternifolium L. crește mai ales de-a lungul pîraielor, o mare parte din teleutospori! ciupercii ajunși pe pămînt sînt transportați odată cu apa și numai o foarte ihică parte ajung în condiții microclimatice favorabile, pentru ca primăvara să germineze și să producă noi infecții, desigur la uh mic număr de plante-gazde. Am: remarcat adesea o neconcordanță între amplitudinea pe verti- cală a unor uredinale și a plantelor care le servesc drept gazde. Astfel, am întîlnit specia Puccinia thlaspeos pe Thlaspi kovalsii în cîteva stațiuni. 19 STUDIUL UREDINALELOR DIN MASIVUL PIATRA MARE 21 20 VALERIA BARBU 18 situate între 900 — 1 000 de m altitudine deși planta-gazdă trăiește în tot etajul montan și subalpin. Puccinia thlaspeos poate parazita diferite specii ale genurilor Thlaspi. și Arabic. La noi în țară cresc cinci specii de thlaspi, dintre care trei specii (Th. perfoliatum, Th. alliaceum și Th. arvense) în regiunile de cîmpie. Pe aceste specii nu a fost observată Puccinia thlaspeos, ci numai pe Thlaspi dacicum și Th. hovatsii care trăiesc în regi- unea de munte. Cu privire la cea de-a doua gazdă, ciuperca a fost găsită numai pe Arabis turrita (din cele șapte specii de Arabis existente la noi) în Poiana Negrii din depresiunea Dornei (2), cu toate că planta-gazdă are o ampli- tudine foarte largă, întîlnindu-se din cîmpie pînă în etajul montan. Ciuperca este deci adaptată la anumite condiții climatice, condiții care îi sînt necesare mai ales pentru conservarea teleutosporilor și germi- narea lor. Desigur, numai în condițiile respective, perioada de maturare a basidiosporilor coincide cu perioada în care planta-gazdă manifestă maximum de susceptibilitate la infecție. De asemenea, Asperula odorata trăiește în tot etajul nemoral, dar Puccinia asperulae-odoratae, parazită pe această specie, este întîlnită pînă la 800 m altitudine. Această neconcordauță între arealul parazitului și a plantei-gazdă poate fi, observată și în cazuri cînd pe aceeași plantă-gazdă parazitează 2 specii de uredinale. Un exemplu foarte elocvent l-am observat la Melam/p- sorella symphyti și Puccinia bromina, ambele parazite pe Symphytum cor- datum. Frecvența atacului la amîndouă specii a fost destul de mare, dar în timp ce prima specie am recoltat-o între 700 — 1 300 de m altitudine, pe a doua numai pînă la 850 de m. în general se consideră că uredinalele, ca parazite obligate, sînt în strînsă dependență de planta-gazdă și deci aria de răspîndire a para- zitului este identică cu cea a plantei-gazde. în adevăr, prezența plantei- gazdă reprezintă factorul important, dar nu unicul. Uneori, acțiunea factorilor climatici are un-rol preponderent favori- zînd sau înpiedicînd formarea sau maturarea fructificațiilor, germinarea sporilor, parcurgerea diferitelor stadii de dezvoltare a parazitului, astfel încît să fie apt pentru producerea infecției în momentul cînd planta- gazdă prezintă cea mai mare susceptibilitate; Așa se explică de ce nu întotdeauna arealul unui parazit este identic cu al plantei-gazde, cum s-a văzut în exemplele citate (Puccinia thlaspeos P. bromina, P. asperulae- odoratae etc.), precum și raritatea altor specii în cadrul aceluiași areal. CONCLUZII în masivul Piatra Mare s-au identificat un număr de 136 de specii de uredinale de pe 152 specii de plante-gazde. Urmărindu-se prezența uredinalelor pe plante din diferite grupe ecologice s-a constatat că cel mai mare număr se întîlnesc pe plante din păduri (ierboase și lemnoase), precum și pe plante din pășuni și fînețe. Referitor la repartiția uredinalelor în Piatra Mare în raport cu întregul lor areal, cel mai mare procent este deținut de speciile circum- polafe. Cu privire la dinamica sezonieră un număr relativ mare de specii își reiau activitatea parazitară în luna aprilie, iar la altitudini de peste 1 000 de m în luna mai. Numai în unii ani cu primăveri timpurii un număr mic de specii pot să apară în luna martie. Numărul maxim de uredinale în faza ecidiană l-am întîlnit în luna mai, iar în faza cu uredo și teleutospori în iulie-august. în luna octombrie și mai ales în noiembrie se întîlnesc foarte puține specii în stare activă. Referindu-ne la variația amplitudinii pe verticală, la diferite etaje (nemoral, al molidului, subalpin și alpin inferior), întîlnim specii carac- teristice pentru etajul respectiv, alte specii care se întîlnesc de la șes pînă la cele mai mari înălțimi iar alte specii au o variație altitudinală foarte restrînsă, întîlnindu-se numai între anumite limite altitudinale, deși plantele care le servesc drept gazde cresc și la alte etaje. Se constată deci, uneori, o neconcordanță între arealul unor specii de uredinale și al plantelor-gazde respective. Pentru toate speciile se indică altitudinea la care au fost recoltate, precizîndu-se pentru o parte din ele noi limite altitudinale față de cele cunoscute în literatură. Din totalul uredinalelor întîlnite, cel mai mare procent este deținut, de speciile euforme, urmat de microforme, hemiforme, brachyforme etc. Analizînd diferitele forme de uredinale în raport cu numărul lor total de la fiecare etaj, remarcăm creșterea procentului de miproforme la etajul molidului și mai ales la cel subalpin și alpin inferior, față de etajul nemoral. BIBLIOGRAFIE 1. Durrieu G., Etude ecologique de quclques groupes de champignons parasit.es des planlcs spontanees dans Ies Pyrenees, Toulouse, 1966. 2. Eliade E., O nouă contribuție la cunoașterea micromicetclor din România, Acta botanica, 1969. 3. Flora R.P.R., voi. I —X, Edit. Acad. R.P.R., București, 1952 — 1965. 4. Flora R. S. România, voi. XI, Edit. Academiei, București, 1967. 5. Găumann, E., Die Rostpilze Mittclcuropas, Berna, 1959. 6. Micalevich-Velcea Valeria, Munții Birsei. Observații gcomorfologice preliminare, Pro- bleme de geografie, voi. VIII, 1961. 7. Moesz V. G., Budapest âs kornyekânek gombai. Botanikai kozleminyak. Budapesta, 1942. 8. Neamu Gh., Cîteva eoiisiderații asupra carstului din masivul Piatra Mare, Probleme de geo- grafie, voi. VII, 1960. 9. Săvulescu Tr., Monografia Uredinalelor din R.P.R., voi. I—II, Edit. Acad. R.P.R., Bucu- rești, 1953. 10. Săvulescu Tr., Herbarium Mgcologicum Romanicum, I —XXXVII, București, 1928, 1967. 11. Tomilin A. B„ Gribî nekotorih tipicinth fitoțenozov Amurskoi podlaighi., Botaniceski jurnal, 8, 1962. 12. Viennot-Bourgin G., Mildious, oidiums, caries, charbons, rouilles des plantes de France. Encyclopedie mycologique, 26 & 27, Paris, 1956. Facultatea de biologie București Primit la redacție la 19 iunie 1971 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA ALGELOR ACVATICE DIN OSTROVUL MOLDOVA DE L. GRUIA 582,gG(498) L’auteur mentionne 131 taxons d’algues, determinees dans une sdrie d’echantil- lons collectes en 9 stations situees en Ostrovul Moldova. L’ouvrage contient un tableau avec la prâsence des algues dcterminfies dans Ies stations et un tableau avec le nombre des taxons determine dans cbaque sta- tion. . L’auteur presente quelques considerations sur Ies algues, ainsi que le nombre des taxons des algues ddterminees dans Ies stations de collection. în această notă prezentăm rezultatele determinării algelor acvatice dintr-o serie de probe colectate, în luna iunie 1970,jdin Ostrovul Moldova. Probele au fost colectate din 8 stațiuni cu apă stagnantă, iar o probă, considerată ca stațiune aparte, este reprezentată de conținutul stomacal al mormolocilor de broască care trăiau în balta stațiunii 3. Prin menționarea algelor determinate în conținutul stomacal al mormo- locilor de broască, nota de față cîștigă în importanță, constituind prima semnalare de alge din intestinul stadiilor larvare de broască. Descrierea succintă a stațiunilor de colectare este următoarea : Stațiunea 1— băltoacă cu apă ± tulbure; temperatura = + 26°C; Stațiunea 2 — baltă care la ape foarte scăzute sau la secetă dis- pare ; formată prin scurgerea apei de precipitații într-o adîncitură a tere- nului acoperită cu vegetație de Agropyron repens ; Stațiunea 3 — baltă alăturată celei de la stațiunea 2, dar cu persistență mai mare decît aceasta. Plancton. Stațiunea 4 — intestine de mormoloci de broască ; Stațiunea 5 — canalul de comunicație dintre brațul drept și stîng ST. ȘI CERC. BIOL., SERIA BOTANICĂ, T. 25, NR. 1. P. 23-31, BUCUREȘTI, 1973 24 L, GRUIA 25- al Diluării, cu bălți rămase după scăderea nivelului apei sub nivelul fun- dului bălților; pH — 7 ; temperatura apei = + 21,2°C; Stațiunea 6 — băltoacă cu fund milos, temporară. Alge inițial fixate pe fund, apoi plutitoare; Stațiunea 7 — mici băltoace situate la baza copacilor (sălcii și plopi) rămase după retragerea apelor de inundație. Apă umbrită, mai rece decît în alte stațiuni (temperatura apei = + 14°C); Stațiunea 8 — baltă pe suprafața căreia algele erau în mare canti- tate, producînd o pseudoînflorire a apei; Stațiunea 9 — golf al Dunării, cu comunicație permanentă cu apele fluviului, cu temperatura apei de 19,4°C. Alge în masa apei și plutitoare. Din probele colectate în aceste stațiuni, algele au fost determinate prin .microscopie directă și în preparate fixe — pentru diatomee — folo- sind ca mediu de includere amestecul sulf-seleniu (16), în care caz algele^ au fost determinate folosind un obiectiv cu imersie. în probele analizate au fost identificați 131 de taxoni de alge a căror listă, cil prezența în stațiunile de colectare, este dată în tabelul nr. 1. Din datele cuprinse în tabelul nr. 1 se observă că domină, ca număr de taxoni, diatomeele, urmate de algele albastre și verzi. Numărul taxonilor identificați de Euglenoplvyceae și Chrysophyceae este destul de redus. Remarcăm numărul mare de taxoni determinați din genurile Oscil- latoria (Cyanophyta); Anhistrodesmus, Pediastrum și Scenedesmus dintre Chlorophyceae și Nitzschia dintre diatomee. Observăm faptul că unele alge au fost identificate în multe din. stațiunile de colectare. Printre acestea menționăm algele: Merismopedia- tenuissima Lemm., Oscillatoria tenuis Ag., Euglena sp. sp. și Phacus sp. sp., Ankistrodesmus pseudomirabilis Korschik., Closterium sp. și Coșma- rium sp. sp., Scenedesmus guadricauda (Turp.) Br6b., Coeconeis placen- tula Ehr., Cyclotella sp., Cymatoplewa solea (Breb.) W. Sm., Navicula, sp. sp., Nitzschia acicularis W. Sm. și Nitzsehia sp. sp., Surirella ovata Kiitz. ji Synedra ulna (Nitzsch.) Ehr. în general, în toate stațiunile de colectare, diatomeele au cea mai mare frecvență. Acest grup de alge are, totodată, și cel mai mare procent de specii comune în diferitele stațiuni, fiind urmațe, în acest sens, de algele verzi și albastre. Concretizînd numeric datele tabelului nr. 1 a rezultat tabelul nr. 2,. din care reiese că cei mai mulți taxoni de alge au fost determinați din stațiunea 1, iar cei mai puțini din stațiunea 2; din stațiunea 3 au fost- identificați 13 taxoni, în timp ce din intestinele mormolocilor de broască, (stațiunea 4) au fost identificați 18 taxoni de alge. Acest fapt demons- trează că studiul conținuturilor stomacale ale animalelor acvatice ne- prădătoare. are importanță și în cunoașterea florei algelor din respectivul.. bazin hidrografic; din același tabel remarcăm dominarea taxonilor de. Cyanophyeeae și diatomee în stațiunea 1, numai de diatomee în stațiu- nile 5, 6, 7, 8 și 9 și de alte alge (Chlorophyceae, Euglenophyeeae) în sta- țiunile 3 și 5. ★ » Această notă constituie prima contribuție la cunoașterea algelor acvatice din Ostrovul Moldova. Cu tot numărul relativ mare de taxonî Tabelul nr. 1 Prezența algelor determinate In stațiunile de colectare (original) Nr. crt. Alge Stațiunea 1 2 3 4 5 6 7 8 9 CYANOPHYTA 1 Anabaena contorta Bachm. + 2 A. solitaria Kleb. f. tenuissima (Ussatsch.) Elenk. + Anabaena sp. + + 3 Chamaesiphon incrustans Grun., ■ + 4 Coelosphaerium kuetzingianum Năg. + + 5 Cyanarciis hamiformis Pasch. + 6 Daclylococcopsis irregularis G. M. Smith + 7 D. rhaphidioid.es Hansg. f. pannonica (Hort.) Hollerb. + 8 Gloeocapsa minima (Keissl.) Hollerb. ampl. + 9 G. minor (Kiitz.) Hollerb. ampl. + 10 G. punctata Năg. ampl. Hollerb. + 11 Gomphosphaeria aponina Kiitz. f. multiplex (Nyg.) Elenk. + 12 G. lacuslris Chod. + + 13 Hapalosiphon fontinalis (Ag.) Born. emend. Elenk. + 14 Lyngbya bipunctata Lemm. + 15 L. cryptovaginata Schkorb. + + + 16 L. lagerheimii (Mob.) Gom. + 17 L.- limnetiea Lemm. + + + Lyngbya sp. + 18 Merismopedia glauca (Ehr.) Năg. + +■ 19 M. minima G. Beck . +■ 20 M. punctata Mexen + + + 21 M. tenuissima Lemm. + + + 22 Oscillatoria curviceps Ag. + 23 0. deflexoides Elenk. et Kossinsk. 4- + 24 0. gracilis Bocher +- 25 0. granulata Gardner + 26 0. limosa Ag. + + 4- 27 26 Tabelul nr. 1 — continuare Nr. crt. Alge Stațiunea 1 2 3 4 5 6 7 8 9 27 0. nigra Vauch. + 28 0. planctonica Wolosz. + 29 0. setigera Aptek. + 30 0. tambi Woronich. + + 31 0. tenuis Ag. + + + + + 4- 32 — f. tergestina (Kiitz.) Elenk. + + + 4- 33 0. terebriformis (Ag.) Elenk. emiend. f. grund- iviana (Goni.) Elenk. + + 34 0. woronichinii Anissini. 4- Oscillatoria sp. + + + 35 Phormidium ambiguum Gom. + 36 Phormidium foveolarum (Mont.) Gom. f. majus Elenk. + 37 Ph. molie (Kiitz.) Gom. + + 38 —f. tenue (Woronich.) Elenk. + + 39 Ph. tenue (Menegh.) Gom. + EUGLENOPHYTA 40 Euglena spiroides Lemm. + 41 E. viridis Ehr. + + + Euglena sp. sp. + + + + + + 42 Phacus caudatus Hiibner + + 4- Phacus sp. sp. + + + 4- 4- 43 Strombomonas acuminato (Schmarda) Defl. f. ovalis Popova 4" Trachelomonas sp. 4“ chrysophyta 44 Dinobryon sertularia Ehr. + + CHLOROPHYTA 45 Actinastrum hantzschii Lagerh. + 4~ 4" 46 Ankistrodesmus angustus Bern. 4- 4- 47 A. arcuatus Korschik. 4" Tabelul nr. 1 — continuare Nr. crt. Alge Stațiunea 1 2 3 4 5 6 7 8 9 48 A. longissimus (Lemm.) Wille var. acicularis (Chod.) Brunnth. + + 49 A. minutissimus Korschik. + + 50 A. pseudomirabilis Korschik. + + + + + 51 — var. spiralis Korschik. + + + 52 Chlorella vulgaris Beyerinck + Chlamydomonas sp. + + + Gladophora sp. + 4- + Closterium sp. sp. + + + + 4- 53 Cosmarium granaium Brâb. + + + Cosmarium sp. sp. + + + + + + + 54 Crucigenia quadrata Morren + + 55 Eudorina elegans Ehr. + 56 Gonium pectorale 0. F. Miill. + + Hormidium sp. + Moug'eotia sp. + + Oedogonium sp. + Oocystis sp. + + 57 Pandorina morum Bory + 58 Pediastrum angulosum (Ehr.) Menegh. + 59 Pediastrum boryanum (Turp.) Menegh. + + 4- 60 — var. granulatum (Kiitz.) A. Br. + + 4- 61 P. duplex Meyen + + + 62 — f. convergens Racib. + 4^ + 63 — var. cornulum Racib. + 64 P. telras (Ehr.) Ralfs 4. 65 Scenedesmus acuminatus (Lagerh.) Chod. + + + + 66 — var. biseriatus Reinch. 4- + + + 67 — var. clongatus Sinith + 68 Sc. arcuatus Lemm. var. platydiscus Smith + 69 Sc. bijugatus (Turp.) Kiitz. + + + 70 Sc. obliguus (Turp.) Kiitz. + + + + 28 29 Tabelul nr. 1 — continuare Nr. crt. Alge Stațiunea 1 2 3 4 5 6 7 8 9 71 Sc. opoliensis Richt. + i 72 Sc. quadricauda (Turp.) Breb. + + + + 4- + + 73 — var. armalus (Chod.) Deduss. + + 74 — var. dentatus Deduss. + 75 — var. seiosus Kirchn. + Scenedesmus sp. + 76 Scotiella levicostata Hollerb. + 77 Tetrastrum punctatam (Schmidle) Ahlstr. et Tiff. + 78 T. staurogeniaeforme (Schroeder) Lemm. + 79 Vlothrix tenerrima Kiitz. + + BACILLARIOPHYTA ; 80 Achnanthes minutissima Kiitz. ’ + + + 81 Amphora ovalis Kiitz. + 82 Asterionella formosa Hass. + + 83 A. gracillima (Hantzsch) Heib. 4- 84 Caloneis amphisbaena (Bory) CI. ' + '+ 85 C. bacillum (Grun.) Mer. + + 86 Cocconeis pediculus Ehr. + + 87 / C. placentula Ehr. ' + + + + 4- 88 — var. euglypta,(Ehr.) CI. ' . + 89 Cycloiella meneghiniana Kiitz. + 90 C. operculata (Ag.) Kiitz. Cyclotella sp. sp. + + + '■ + + + + ■ 4- 91 Cymatopleura elliptica (Br6b.) "W. Sm. var. I constricia Grun. + 92 C. solea (Br6b.) W. Sm. + + + + + ■ 4- 93 — var. regula (Ehr.) Grun. + + 94 — var. vulgaris Meist. + 95 Cymbella affinis Kiitz. + 96 C. amphicephala Năg. ' + 97 C. parva (W. Sm.) CI. + Tabelul nr. 1. — continuare Nr. crt. Alge Stațiunea 1 2 3 4 5 6 7 8 9 98 C. ventricosa Kiitz. + Cymbella sp. sp. 4- 4- 4- 99 Diatoma vulgare Bory 4- 100 Fragilaria bicapitata A. Mayer 4- Fragilaria sp. 4- 4- 4- 4- 101 Gomphonema conslriclum Ehr. var. capitatum (Ehr.) CI. + 102 G. lanceolatum Ehr. 4- 103 G. parvulum (Kiitz.) Grun. 4 Gomphonema sp. 4- 104 Gyrosigma acuminatum (Kiitz.) Rabenh. 4- 4 + 105 — var. lacustre Meist. 4- 4- 4- 106 Hantzschia amphioxys (Ehr.) Grun. var. clon- gata Grun. 4- 107 Melosira varians Ag. 4- 4- 4- + ■ i Melosira sp. 4- + 4- 4- 108 Navicula cuspidata Kiitz. var. ambigua (Ehr.) Grun. 4- 109 N. hungarica Grun. var. capitala Ci. 4 4- 4- 4- 110 N. pupula Kiitz. var. rostrata Hust. 4- 111 N. rhynchocephala Kiitz. 4- Navicula sp. sp. . + 4- 4- 4- 4- 4- 4- + 4- 112 Nitzschia acicularis W. Sm. 4- 4- 4- 4- 113 N. capilellata Hust. 4- 114 N. palea (Kiitz.) W. Sm. 4- 115 N. paleacea Grun. 4- 116 N. sigmoidea (Ehr.) W. Sm. 4- 4- '4- 4- 117 N. tryblionella Hantzsch var. levidensis (W. Sm.) Grun. 4- 4- 118 N. vermicularis (Kiitz.) Grun. 4- 4- , 4- 4- Nitzschia sp. sp. 4- 4- 4- 4- 4- 4" 119 Pinnularia viridis (Nitzsch.) Ehr. 4- 4- 4- 4- 30 Tabelul nr. 1 — continuare Nr. . crt. Alge Stațiunea 1 2 3 4 5 6 7 8 120 Stauroneis anceps Ehr. + 121 Slephanodiscus hantzschii Grun. + 122 Surirella didyma Kiitz. cf. var. minor Skv. + 123 S. ovata Kiitz. + + + + + 4- 124 S. robusta Ehr. var. splendida Ehr. + Surirella sp. + 125 Synedra acuș Kiitz. + ■ + + + 126 — var. radians (Kiitz.) Ilust. + +' +■ 127 Synedra tabulala (Ag.) Kiitz. + + 128 S. ulna (Nitzsch.) Ehr. + + + + 4- 129 — var. danica (Kiitz.) Grun. + 130 — var. impressa Huși + + +- 131 S. vaucheriae Kiitz. + + Synedra sp. + + Tabelul nr. 2 Numărul (a.xouilor determinat! din fiecare stațiune (original) Stațiunea nr. Cyanophyta Euglenopluyla, Chrysophyta, Chlorophyta Bacillariophyta Total 1 19 12 17 48 2 3 7 1 11 3 1 11 1 13 4 3 12 3 18 5 5 19 16 40 6 12 6 27 45 7 6 6 12 . 24 8 13 14 19 46 9 6 — 13 19 TOTAL \ ■ 39 40 52 131 9 ALGE ACVATICE DIN OSTROVUL MOLDOVA 31 enumerați (131 de taxoni), menționăm că cercetarea mai aprofundată a algelor acvatice în acest ostrov va duce indiscutabil la mărirea listei ta- xonilor determinați. BIBLIOGRAFIE 1. Bușniță Th., Brezeanu Gh., Olteanu M., Popescu-Marinescu V. și Prunescu-Arion El.. Studiul hidrobiologic al Dunării și al afluenților săi, 1970, București. 2. Dedusenko-Șcegoleva N. T., Matvienko A. M. i Șkorbatov L. A., Zelenie vodorosli, in Opredelitel presnovodnih vodoroslei SSSR, 1959, Moscova-Leningrad, II. 3. Elenkin A. A., Monographia algarum Cyanophycearum aquidulcium et lerrestrium in finibus U.R.S.S. inventarum, pars spec. II, 1949, Moscova-Leningrad. 4. Hollerbah M. M., Kosinskaia E. K. i Polianskh V. I., Sinezelenîe vodorosli, in Opredelitel presnovodnih vodoroslei S.S.S.R., 1953, Moscova, 2. 5. Korșikov O. A., Viznacinik prisnovodnih vodoroslei Ukrainskoi TIS Ii, 1953, Kiev, V. 6. Lemmermann E., Brunnthaler J. u. Pascher A., Chlorophyceae II, in Pascher A., Die Sussivasser-Flora, 1915, Jena, 5. 7. Matvienko A. M., 1954, Zolotistîe vodorosli, in Opredelitel presnovodnih vodoroslei SSSR, Moscova, 3. 8. Prescott G. W., Algae of the Western GrectiLakes Area, 1962, Dubuquc, lowa. r9. Peterei L. Șt., Alge noi pentru algoflora R.P.R. din lacurile de la Șaeș, Hendorf și Movile, ' 1962, Studia Univ. „Baheș-Bolyai”, Seria biol. , fasc. 2, Cluj, 25 — 40. 10. Peterei L. Șt., Genul Seenetlesmus în unele lacuri din podișul Hirtibaciului, 1963, Stud. și cercet. de biol., Seria biol, veget., XV, 1, 19 — 38. — 11. Peterfi L. Șt., Cercetări asupra fitoplanctonului din pescăria Ccfa, 1964, Contribuții bo- ț tanice, Cluj, 41—52. 1 [12. PATEREI Șt., Robert A. es. Nagy-Toth Fr., Flora algglogică a unor lacuri din Cimpia ■ Transilvaniei, 1960 Studia Univ. ,,Babeș-Bolyai”, Ser. II , Biologia fasc. 2, Cluj, '------ 23-46. 13. Uherkovich G., Beitrâge zur kennlnis iiber das vorkommen dcr Scenedesmus-Arten in Un- - garn. II., Acta Bot. Acad. Scient. Hungaricae, 1960, Budapesta, VI, 3 — 4, 405-426. 14. Uherkovich G., Beilrăge zur Kenntnis der Chlorococcaleen — 'Flora des Schivarzen Meeres, Botanica Marina, 1962, Hamburg, III, 3/4, 123-128. 15. Uherkovich G., Beilrăge zur Kenntnis der Algenvegetalion der Natron — BZW. SODA, (SZIK-) Geivăsser Ungarns. I., 1965, Acta Bot. Acad, Scient. Hungaricae, Buda- pesta, XI, 26^—279. 16. Zabelina M. M„ Kiselev I. A., Proșkina-Lavrenko A. I. i Șeșukova V. S., Diatomovîe vodorosli, in Opredelitel presnovodnih vodoroslei SSSR, 1951, Moscova, 4. Laboratorul de algologie, Stațiunea zoologică Sinaia Primit la redacție la 14 aprilie 1971 CONTRIBUȚII FITOCENOLOGICE DIN MASIVUL REZ (JUD. HARGHITA), I. ASOCIAȚII FORESTIERE DE . , ATT. KOVÂCS 581.324(498) Bs wurden analysiert die Pfianzengesellschaften : Aegopodio-Alnetum Kârpâti et Jko 1961, Melampyro bihariensi-Carpinetum Soo 1964, Carpino-Fagetum Paucă 1941 und Symphyto-cordato Fagetum Vida 1959, durcli welche bringt man . Ergănzungen und Bestimmungen iiber der Vegetation dieses Massivs. Um einen syntetischer Blick iiber die Wâldern zu geben, die strukturellen, biologischen Und floristischen Spektren sind in synoptischen Tabellen dargeștelit. (Tabelle Nr. 1). Masivul Bez *), situat la vest de Munții Harghita și Depresiunea Odorheiului Secuiesc, face parte din zona de trecere (de dealuri înalte) dintre Carpații Orientali și Podișul Tîrnavelor. El cuprinde interfluviul Tîrnava Mare-Nico Alba, care aparține subcarpaților interni ai Transil- vaniei (7), (8). Din punct de vedere geologic este constituit din conglo- merate sarmațiene și sedimente nisipoase; sub aspect climatic este dominat de clima dealurilor înalte cu influență pregnantă a climei montane dinspre Munții Harghita. Solurile frecvente sînt cele brune de pădure podzolite și podzoluri secundare. Considerații fizico-geografice mai ample asupra masivului se găsesc într-o lucrare anterioară (6). Acest masiv, pînă în prezent, nu a constituit obiectul unor cercetări botanice. în urma investigațiilor floristice și cenologice efectuate de noi, între anii 1967—1970, am constatat ca flora și vegetația acestei regiuni prezintă o mare bogăție și diversitate de specii (1 091 de taxoni), relie- îîndu-se, totodată, și principalele categorii de vegetație existente în țara *) A nu se confunda cu Cuhnea Rez-Cădișen (Odorhei) și cu Munceii (Munții) Rezului din Carpații Apuseni. ST. SI CEEC. BIOL., SEBIA BOTANICĂ, T. 25, NE. 1, P. 33-42, BVOUEESTI, 1973 34 ATT. KOVACS 2 35 noastră : de la cea acvatică (cu grad de coeziune redus) pînă la cea lem- noasă, cu stabilitate chiai' de climax. în lucrarea de față se voi’ expune numai fitocenozele lemnoase stu- diate. Spectrele structural, biologic și floristic ale asociațiilor analizate,, redate în tabele sinoptice (tabelul nr. 1), sugerează o privire mai sintetică asupra pădurilor din acest masiv. Tabelul nr. 1 Spectrul structural (%; K = I II HI IV V Aeg. — Aln. 26 40 20 10 4 Melamp. b. — Carp. 19,4 49,6 23,7 2,4 4,9 Carp. — Fag. 15,2 49 25 4,3 6,5 Symph. c. — Fag. 15,3 45,4 11 22,9 5,4 Spectrul biologic (%) MM M N Ch Ch—N H G HH TH Th E Aeg. —Aln. Melamp. b.— 11,5 13,4 1,9 1,9 1,9 44,4 11,5 3,8 . 1,9 9,1 — Carp. 9,5 5,9 10,8 1,1 3,5 —. 61,2 8,3 — 1,1 8,3 1,1 Carp.—Fag. Symph. c. — 5,4 3,2 3,2 •.— 56,7 14,3 — — 6,4 — Fag. 2,8 — — 2 — ■ 78 17,2 — — — — Spectrul floristic (%) Cp Eua E Ec C p Mp M B D Cosm End Aeg. — Aln. 7,6 50,3 11,5 19,2' . 1,9 1,9 __t' 1,9 5,7 Melamp. b. Carp. 4,7 41,2 19,1 14,2 1,1 2,3 1,1 3,5 3,5 3,6 2,2 3,5 Carp. — Fag. 9,7 39 16 22,8 — 1 — 3 3,2 3,2 2,1 — Symph. c.—Fag. 14,4 46,5 11,4 14,9 — — — — 5,7 11,4 5,7 — • Clasificarea și descrierea asociațiilor forestiere Querco-Fagelea Br. — Bl. Vlieger 37 em< Fagetalia Pawl. 26 Alno-Padion Knapp 42 1. Aegopodio-Alnelum Kărpâti et Jko 61 Fagion dacicum Soo 62 subal. Carpinion dacicum Soo 62 2. Melampyro bihariensi-Carpinetum Soo 64 3. Carpino-Fagetum Paucă 41 Fagion dacicum Soo 62 subal. Symphyto—Fagion (Vida 59) Soo 64 4. Symphyto cordato-Fagetum. Vida 59 ined. 63 1. Aegopodio-AInetum Kărpâti et Jko. 61 (tabelul nr. 2). Arinișu- rile cele mai întinse se găsesc la Betești, în pădurea de luncă' „Hora”,, apoi, diseminat, apar și în etajul fagului prin depresiuni la Cobătești^ Tabelul nr. 2 ACgopodio — Aluetum Kărpâti et Jurko 61 ■ F.b. E.f. Numărul ridicării Consistența Acoperirea strat, ierbos în % Suprafața analizată îh mp 1 0,7 30 400 2 0,5 60 400 ■ 3, 0,5 60 400 4 0,7 40- .400 5 0,5 30 200 K MM Eua REC. AS. - ALNO-PADION Alnus gluiinosa 4 3 2-3 2 3 V MM Eua Alnus incana ■ + + II M- Eua Alnus gluiinosa (juv.) 1 1 1 . + + V MM E Ulmus laevis .+ .4“ ■ .. + 3 IV H Eua Aegopodium podagraria + 1 .+ 1 1 V N Eua Rubus caesius 2 1 2 IV H Eua Filipendula ulmaria + ’ 1 1 1 : a i IV Ch—N Eua Solanum dulcamara + 4- •k 111 Th Eua Impatiens noli-tangere + + .4 ■ 'iii M Eua Viburiium opulus . ■ ■ + ■ ■ 4 + ir H Eua Carex remotă +■ 11 H Eua Viola Elatior + 1 MM E FAGETALIA, QUERCO-FAGETEA Fraxinus angustifolia + .+ n MM E ■Acer compestre —I— 1 M M Staphyllea pinnata + + . n M E Sambucus nigra + 1 » 11 H Eua Brachypodium silvalicum + + + 4- IV H Ec Pulmonaria officinalis + +' + 4* IV H Ec Chaerophyllum aromaticum + ' + ' + III H Cp Circea lutetiana + ■ 2 II H Eua Fesluca giganiea + II ,G Ec Polygonatum verieillatum 4- II H Cp Geum urbanum + ■ 4" II G Cp Equiselum hiemale + + II H Ec Geranium phacum + + II G Eua Paris quadrifolia 4- + II H(Ch) Ec Galeobdolon luteum + 1 II Tli Eua Myosotis sparsiflora . + + II H Ec (ALNETA GLUTINOSAE l) Caltha laeta 1 .+ ■ + III HH Eua Lycopus europaeus + + + III H Eua Lysimachia vulgaris + + ■ II G(HH) Cosm însoțitoare : Scirpus sylvaticus + ■ 1-2 2 III H Eua Eupatorium cannabinum + + + ■ III H Cosm Calystegia sepium ’ + + . + III HH Cosm Phragmites communis 1 2 1-2 III H Eua Heracleum sphondyllium + + II G Eua Epipactis palusiris + + II H E Rumex sanguineus + ' 4- II Ch Eua Lysimachia nummullaria +• + III Th Eua Galium aparine + + ' II Specii notaie într-un singur releveu : GP Cirsium canum + (4); H Eua Stellaria aquaiica + (3); H Ec Cerastium silvalicum + (3); H Ec Mentha longifolia + (3); TH Eua Carduus crispus 4- (3); Th Cp Polygonum dumetorum 4- (2); G Eua Cirsium arvense 4- (2); H Eua Epilobium hirsutum + (1); H Eua Uriica dioica 4- (1); Th Eua Lapsanna communis 4 (1); H D Helleborus purpurascens 4 (5); MM Ec Carpinus betuluș 4 (5): MM E Quercus robur 4 (3). . ■ Locul și data ridicărilor : Rel. 1,2,3,4 pădurea „Hora”, com. Betești, alt. 400 m, teren plan, 0 arborilor 18—40 cm, h = 20 m (24.IX.1969); rel. 5 pădurea „Rez”, com. Cobătești, alt. 700 m, exp. NV, inel. 5 — 10°, 0 arborilor în medie 24 cm, h = 15 m (17.VII.1969). 36 ATT. KOVACS ' 4 Porumbenii Mari, Mihăileni. Noi am analizat mai amănunțit numai pe cea din Betești (nr. 1—4), fiind și cea mai complexă, iar pentru comparație am adăugat și o ridicare din pădurea Rez-Cobătești (nr? 5). Din informa- țiile verbale obținute de la bătrînii satului Betești, actualele arinișuri ar reprezenta doar niște rămășițe ale unei păduri de luncă în care predo- mina stejarul ( Quercus robur) și velneșul (Ulmuș laevis) (prezente și în relevurile noastre); ea a fost defrișată, transformată în pășune și parțial în teren agricol. în jurul acestei păduri se observă încă părțile bazale ale tulpinilor de stejar tăiate. Deci, din punct de vedere singenetic actu- alele arinișuri derivă, probabil, dintr-un Querco-Ulmetum mult mai răs- pîndit în trecut. 2. Melampyro bihariensi-Carpinetum Soo 64 (tabelul nr. 3) (Quer- ceto-Carpinetum Soo 44, 47, 51, 57 et auct. roman). Pe versanții sud- estici, vestici (pădurea Bonta) și nord-vestici (D. Cerului) se întîlnesc cenoze edificate de carpen, bogate în specii de recunoaștere pentru aș. Fagion dacicum (14), (15), (16), (17), (11). Speciile lemnoase care apar, în afara edificatoarei dominante, sînt Quercus petraea, Q. robur și mai rar Tilia cordata, Cerasus avium, Acer campestre. Stratul arbustiv, cu acoperire pînă la 20%, este alcătuit din: Crataegus monogyna, Viburnum lantana, Cornus sanquinea, Evonymus europaeus. în stratul ierbos (cu acoperire 15—40%) predomină o serie de elemente dacice : Melampyrum bihariense, Helleborus purpurascens, Dentaria glandulosa și balcanice; Hieracium xpraecurrens, H. x pseudobifidum, Walsteinia geoides, amestecate cu elemente nordice, dintre care unele (Poa nemoralis) ajung la dominanță mai mare. Consistența arboretelor este relativ mică (0,6—0,7). 3. Carpino-Fagetum Paucă 41 (tabelul nr. 4). Pădurile cu cea mai mare extindere, care acoperă dealurile Coporțului, Cetății, ca și versanții pîraielor Tăcerii, Tăietura, Valea Strimtă, cu expoziții generale nordice și nord-vestce, sînt edificate de carpen ,și fag. între aceste două specii principale, adesea se observă raporturi competitive de- terminate de condițiile staționale locale. Astfel, dacă analizăm un profil de vegetație (tabelul nr. 4) prin pădurea Coleș-Șaroldal (D. Cetății) Șimonești, exp. N, observăm că, la altitudinea de 600 m, carpenul este dominant (A — D = 4), iar fagul apare în proporție redusă (A—D=l); la 700 m ambele specii au cam aceeași acoperire (A—D=3), iar la 800 m (și peste 800 m) predomină fagul; carpenul devenind cu totul sporadic. Pe lîngă speciile principale, în compoziția stratului arborescent, mai apar : Quercus petrea, Acer platanoides, A. campestre, Sorbus tormi- nalis ș.a. Stratul arbustiv (cu acoperire între 10—20%) este alcătuit din Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Coryllus avellana, Viburnum lantana, Staphyllea pinnata, Daphne mezereum. ’ Acoperirea stratului ierbos variază între 5—40%, iar în compoziția lui mai frecvent apar speciile Erythronium dens-canis, Dentaria glandu- losa, Potentilla thuringiaca, Telekia speci'osa (mai ales în văile umede), Asperula odorata, Epipactis latifolia, Carex pilosa etc. ' în general, această asociație formează păduri bine închegate, cu consistența coronamentului între 0,8—0,9. înălțimea medie a arborilor este de 25 m, iar diametrul mediu de 35 cm. Menționăm că aceste păduri sînt foarte îngrijite de brigăzile Ocolului silvic Odorhei. 3 7. 1. \ . Tabelul nr. 3 lUelainpyro biharionsi - Carplnetum Soo 64 i, Numărul ridicării 1 2 3 4 5 ! Consistența ■ : 0,7 0,7 0,6 0,7 0,6 Acoperirea stratului ierbos % 20 15 40 20 25 ? F.b. E.f. Suprafața analizată în mp - 400 - K REC.AS. - CARPINION t DACICUM i MM i ' Ec Carpinus betulus 2 1 4- 3 1 V : Th D Melampyrum bihariense + 1 3 2 4--1 V H D Helleborus p urpurascens + + 4-, 4- IV î G ; Eua Erytronium dens-canis -1- 4- 4- III . H ! End Silene dubia 4- I FAGION DACICUM H End Aconilum moldavicum + - + ■■ II G Mp Melica picta + 4- II S II . Ec Potentilla thuringiaca ■ + + II II D Dentaria glandulosa 4“ 4- 0 II i H B Hieracium x pseudobifidum 4- 4- II ț H B Hieracium x praecurrens + 4- II i H End Hepatica transsilvanica ' + 4- II H B Waldsteinia geoides + -1 I FĂGET ALIA SILVATICAE ' G Eua Anemone nemorosa 4- 4- III . H Eua Campanula trachelium + 4- , 4- ' III i H ' Eua Stachys siloatica 4- 4- • 4- III ! H Eua Ranunculus auricomus resp. cassubicus + 4~ 4- III Eua Asarum europaeum + + II ș ■ ■ H Ec Carex silvatica ' 4-'1 II CH Ec Euphorbia amygdaloides 4- + II H Eua Viola mirabilis 4- 4- II i H Eua Festuca gigantea + + II f G Eua Lilium marlagon 4- 4- II ) N ' E Luzula albida . . + 1 II > G CP Majanlhemum bifolium ■ 4- 4- ■ II r Ch M Vinca minor 1 II i' H ■ Eua Luzula pilosa ■ 4- 1-2 II ; Th Cosm Geranium roberlianum ... , 4- II i Th Ec Galeopsis .speciosa + I (CARPINION !) J MM E Tilia cordata + II MM- Eua Cerasus avium ; ; + ■ 4- 11 QUERCO - FAGETEA ; MM E Quercus petraea 1-2 2 3 4--1 2-3 v MM E Quercus robur 2 2 + 4- IV ( M E Crataegus monogyna + 4? . 4* III M M - Viburnum lantana + 4-, 4- ' III i M E Evonymus europaeus ' ‘ + 4-’ II ■ M E ' Ligustrum vulgare + 4- ■ II- ' . H Cp Poa nemoralis 2-3 2-3 ■ , 2, - 1 +.-1 -V H, Eua Campanula persicifolia + . 4- ■ + III H Eua Dacfylis glomerata 1 4- 4- III H ' Eua Galium scllullesii ■' + + . 4- III H Eua Hypericum hirsutum ■ + .4- 4- III Th Eua Lapsanna communis 4- 4- . 4- III ? H Eua Astfagalus glycyphyllos + 4- ■' " + III 33 ' ATT. KOVACS Tabelul nr. 3 (continuare) Numărul ridicării Consistența Acoperirea stratului ierbos % T 0,7 20 2 0;7 15 3 0,6 40 4 0,7 •' 20 5 0,6 25 F.b. E.f. Suprafață analizată în mp - 400 - K II Eua Scrophularia nbdosa Polygonatum 'lalifolium + + + III G P d-, . , d- + III II Ec Viola silveslris + + III H Eua Glechoma hederacea + + II II E Mycclis murdlis + II G Eua Neottia nidus-avis + -F ' II II Eua Carex pairaei + ' + . II H Eua Braclujpodium silvaticum + + II H Eua Fragaria vesca + + ‘ II H Ec Hieracium sabaudum +■ II H Ec Chrysanthemum corymbosum ■ + ' + II H Eua Melica nutans + ■ - + II M-Ep Ec Hedera helix ; + + ' ' II H Eua Hieracium mțirorum însa/iloare + + II II Gosm Pruneila vulgaris + + . . ■ + III II Eua Planlăgo media + • + III II Eua Cynanchum vinceloxicum + +. III H Eua Euphorbia cyparissias + + ■■ + III N-M Ec Cytisus nigricans + + . • II Ch E Lysimachia nummullaria ■ + • + - II Thj, Eua Cenlaurium umbellatum + i + II H ! E Viola canina + .+ II Th Ec Dianihus armeria .4- + II TH E . Crepis biennis + + II M M Cornus mas + II Specii notate tnir-un singur releveu : H Cp. Hieracium umbellatujn + (3); Th E Trifo- lium campeslră + (1); H P Centaurea indurata + (4); H Cp Veronica officinalis + (4); H Eua Origanum vulgare +(3) ; H C Hieracium bauhini + (5); HE Galium cruciata 4- (3); H Eua Hypericum perforatum + (2); H E Betonica officinalis + (5); H Ec Genistasagit- talis :+ (5);H,(—G) E Sedum maximum + (5); H Eua Leontodon hispidus + (5). Ciuperci: Boletus scaber, B. edulis, B. satanas, Bussdla cyanoxanta, Lycoperdon echinatum, L. perla- tum. Locul și data ridicărilor : Rel. 1,2 pădurea „Bonta”, com. Mugeni, exp. SE, alt. 500 m, încl. 0 — 15°, 0 arborilor 18 — 28 cm (27.VII.1969); rel. 3,4 pădurea „Bonta” către comuna Beta, exp. V, alt. 600 m, 0 arborilor 25—30 cm (27.VII.69); rel. 5 pădurea „Cerului”, exp. NV, alt. 500 m, încl. 15 , E arborilor’ 18 — 24 cm (1.IX.69). î 4. Symphyto eordato-Fagetum Vida 59 ined. 63 (tabelul nr. 5); Deși mai puțin răspîndite decît carpino-făgetele, fizionomie fitocenozele acestei asociații sînt cele mai reprezentative din masivul Bez. Fie au fost idem tificate pe versanți cu expoziții nordice și nord-estice (alt. 900 m) în pădurea Dosul Eezului (Cireșeni), pădurea Făget (Tăietura, Beta). Sînt păduri pure de fag de tip montan, stabilizat. Stratul arborilor (de 20—24m înălțime, cu diametrul’trunchiurilor la înălțimea pieptului de 25 cm în medie) este format exclusiv din fag (păduri unistratificate). Stratul Tabelul nr. 4 Carpino - Fagelum Paucă 41 Numărul ridicării 1 2 3 4 5 Consistența 0,8 0,8 0,9 0,9 0,9 Acoperirea stratului ierbos în % 40 25 20 15 5 K F.b. E.f. • Suprafața analizată în mp -400- REC. AS. — CARPINION DACICUM MM;: Ec Carpinus betulus 4 3 3 2 + V M Ec Carpinus betulus (juv.) + -1 + + + + V MM Ec Fagus silvatica 1 2 3 3 4 V M Ec Fagus silvatica (juv.) + + + ' + • + -1 V ' H D Helleborus purpurascens + ' + + ' IV Th D Melampyrutn biharense + II G Eua Erythronium dens-canis + + II H D FAGION DACICUM + III H Ec Dentaria glandulosia + + + + . III H B Potentilla ihuringiaca + + III H B Hieracium x pseudobifidum + + + II H B Hieracium x praecurrens\ Telekia speciosa + + ■ + II FĂGET ALIA N Eua Daphne mezereum + -1- II H Ec Pulmonaria officinalis, + ‘ + + V H Ec Galeobdolon luteum 1 + -i- + V H Eua Asperula adorata + -1 + -1 2 + 1-2 V H Eua Lathyrus vernus + .+ . III G Cp Hepatica nobilis + -1 + -1 + III G Cp Anemone nemorosa + + +' III H E Sanicula europaea + + + III H Ec Viola silvestris + -1- + . III G Eua Paris quadrifolia + + + III H Eua Festuca gigantea + + ■ + III H Eua Actaea spicata + + + III G Ec Polygonatum verticillatum + + + III H Eua Stachys silvatica + + II H Ec Gentiana asclepiadea .+ + II G Cosm Dryopteris filix-mas + ■■ +' II H Ec Carex silvatica + + II H E Dentaria bulbifera .+ + II Ch Ec Euphorbia amygdaloides + 1 II H-G Eua Mercurialis perennis + + II H E Carex digitală + II H Ec Geranium phaeum + + II 11 Eua Aegopodium podagraria + -1 + II Ch Cp Veronica officinalis +' ■ + II H Cp Circaea lutetiana + II H Eua Ranunculus auricomus + + II h ; Eua Salvia glutinosa + ■+ II H Ec Galeopsis speciosa I H Cp Oxalis acetosella + I (CARPINION 1) H Eua Corex pilosa 2-3 1 1 1 + V H Eua Stellaria holosiea + . ■ + II G ' Ec ' Lairaea aquamaria + II1 40 Tabelul nr. 4 (continuare) Numărul ridicării Consistența Acoperirea stratului ierbos în% 1 0,8 40 2 °,8 25 3 0,9 20 4 0,9 15 5 0,9 5 K F.b. E.f. Suprafață analizată în mp -400- QUERCO-FAGETEA MM E Quercus petraea + 4~ 4- III MM . E Acer campestre + + II MM Eua Populus tremula + + II MM E Acer platanoides + + II MM E Sorbus torminalis + 4" II V M E Crataegus monogyna + 4" 4“ + IV M E Ligustrum vulgare + + 4~- ... + IV M E Evonymus europaeus + + + . -. 4- IV M Ec Corylus avellana + + + III M M Viburnum lantana + + II M M Staphyllea pinnata + + II N-Ep Ec Clematis vitalba 4- + II M E Sambucus nigra i + ■+ II M Eua Lonicera xylosteum, - - ■ ■+ ■ - 4" II N-Ep Ec Hedera helix ! 4- 4~ n H Ec Ajuga reptans + + 4* III G P Polygonatum latifolium 4" + 4~ III Th Eua Lapsanna communis + + + III H Eua Astragalus glycyphyllos + + -1- III H Eua Hypericum hirsutum + + ■ + III H Eua Vicia dumetorum । + + ■ + III H Eua Brachypodium silvaticum 4- + . 4- 111 H E Luzula luzuloides + + ni H Ec Galium schuliesii + ii H Eua Galium vernum •4“ + ' + n H—Ch E Veronica chamaedrys 4" + ii H Eua Scrophularia nodosa + ii H Cp Poa nemoralis + + n G Eua Epipadis latifolia + ii G Eua Neottia nidus-avis • + + ii însoțitoare : H . Eua Eupatorium cannabinum 4- + + iii Th M Torilis arvensis 4- + ii H Eua Ajuga genevensis + + ii Th Cp Bidens cernua + 4“ ii H Eua Rubus caesius 4~ 4* ii H Eua Heracleum sphondyllium 4" + ii H Eua Epilobium roseum + 4- ii Ciuperci: Boletus edulis, B. luridus, Russula cyanoxantha. Specii notate intr-un singur releveu : H Eua Chelidonum majus + (3); G Eua Tussilago farfara + (3) ; Th Eua Impatiens nolitangere + (3); Th Cosm Poa annua + (2); H; Eiia Myosotis palustris + (3); HM Viola odorata + (1); H Cp Solidago virga-aurea + (1); H Ec Pulmomaria montana + (1); Ch Eua Lysimachia nummularia + (1); H Ec Chrysanthemum corymbosum + (2); G Cp Convallaria majalis + (1); G. Cp Monotropa hypophthys + (3); H Cp Milium effusum + (3). Locul și daia ridicărilor : rel. 1,2 com. Șimonești, păd. „Șaroldal-Coleș”, exp. NV, alb 500 m, cu H — 15 — 35 cm (—43 la fag); rel. 3,4 com. Șimonești, păd. „Coleș", exp.' NV, alt- 650—700 m, E = 23 — 56 cm ; rel. 5 com. Șimonești, păd. „Coleș-Rez”, exp. N, alt. 750 m, încl. 30°, 0 = 25-62 cm 1 sept. 69). Tabelul nr. 5 . Symphyto cordato-: Fagetum Vida 59 ined. 63 Numărul ridicării 2 3 . 4 ■,5 6 . F.b. E.f. Consistența 0,8 0,8 .1,0 0,9 0,9 0,8 K Acoperirea strat, ierb. în % 30 35 —. 10 10 15 Suprafața analizată în mp - 400 - REC. AS. - SYM- PHYTO - FAGION MM M Ec Ec Fagus silvatica Fagus silvatica (juv.) 5 -1- ' " 4 ■ + 5 4~ 5 4^ 5 + ' 4-5 + V V; v H D Symphytum cordatum ■ + ■ • 4- 4~ *r t,. IV H D Dentaria glandulosa 4* - + 4^ J- II H D Campanula abietina FAGION DACICUM • -T 4^ H B Hieracium X pseudobifidum 4- 4~ • JT H B Hieracium x praecurrens • • 4^ 4- • II H Ec Potentilla thuringiaca 4-. 4". FAGETALIA H Cp Oxalis acetosella 2-3 3 + IV H Eua Asperula odorata 2 ' 3 + 1—2 IV H Cp Circaea lutetiana + + + + G Eua Anemone nemorosa + 4- + 4- IV G Cp Majanthemum bifolium + ■■ 4- + 4~ TTT H Eua Stachys silvatica + ■ + . 4- • G Cosm Dryopteris filix-mas + + 4- • II H H E E Dentaria bulbifera Sanicula europea 4- . +. . + + II II II H-G H Eua Eua Mercurialis perennis Aciaea spicata » 4~ + N Eua Daphne mezereum • + + II QUERCO-FAGETEA H H Eua Ec Lapsanna communis Viola silvestris + + + + , 4- 4~ 4- IV IV III III II H H H Eua Eua Cosm Scrophularia nodosa Hypericum hirsutum Cytopteris fragilis + + . +■ + . + + , - 4^ 4- H Ec Astrantia major + 4- G Eua Epipadis latifolia + 4- II însoțitoare : H Ec Atropa belladona + + II H Eua6 Epilobium hirsutum + + II H E Luzula albida 4-1 4- II H Eua Rubus caesius + + II Ch E Lysimachia nummularia + + II Specii notate intr-un singur releveu : H Eua Galeobdolon luteum + (2); G Cp Hepatica nobilis + (5); H Eua Aegopodium podagraria + (2); H D Helleborus purpurascens + (6); Locul și data ridicărilor : rel. 1,2, păd. „Dosul Rezului”, com. Cireșeni, exp. NV, alt. 900 m, încl. 10—15°, 0 = 29 cm în medie (28. VII. 69); rel. 3 păd. „Făget”, com. Mugeni, exp. N, către com. Tăietura, alt. 750 m, încl. 15 , 30.VII.69; rel. 4,5,6 păd. „Făget”, com. Tăietura, exp. N-NE, alt. 700-800 m, încl. 15 (29.VI.69). 42 ATT.. KOVACS 10 arbustiv lipsește, iar în cel ierbos cu frecvență mai mare sînt Symphytum cordatum, Dentaria glandulosa, Oxalis acetosella, Asperula adorata. în unele păduri (de exemplu, Făget din Beta-Tăietura) pătura vie lipsește complet. Fitocenozele componente ale acestei păduri sînt sinte- tizate în releveul nr. 3 (pe baza a patru ridicări) alcătuind un facies „nudum”. CONCLUZII Repartiția fitocenozelor lemnoase din acest masiv corespunde nu- mai în parte cu cea consemnată în harta geobotanică întocmită de D O; n i ț ă N. și colab. (4). De aceea, în urma cercetărilor noastre cenologice, aducem următoarele completări și precizări: — suprafața pădurilor edificate de Carpinus betulus, Quercus pe- traea, Q. robur (fără participarea fagului!) e mult mai întinsă decît cea menționată în hartă (pădurile Bonta, Beta, Cerului) .;. — în masiv este reprezentat și etajul făgetelor montane, localizat pe versanții nordici la 800—930 m (pădurile Rez, Dosul Rezului-Cireșeni). ; , ; BIBLIOGRAFIE . 1. Borza Al., Bul. Grăd.. bot. Cluj, 1941, 21. 2. — Flora și vegetația văii Sebeșului, Edit. Acad. R.P.R;, București, 1959. 3. Boșcaiu N., Gergely J., CodobeanuV., Rațiu O. și Micle F., Contribuții botanice, Cluj, 1966, I. 4. Doniță N. și colab., Harta geobotanică a R.P.R., Edit. Acad. R.P.R., București, 1961. 1 5. Kâptalan-CsOhos M„ Contribuții botanice. Cluj, 1962. 6. KovĂcs At., „Studii și materiale”..., Jud. Harghita-(sub tipar). 7. Mac Șt. I., Subcarpații Transilvaniei între Mureș și Olt (autoreferat), Cluj, 1969: 8. Martiniuc C., Rev. geogr. I.C.G.R., 4, 1946. 9. Oberdorfer E., Siiddeutsche Pflanzcngesellschaftcn. Planzcnsociologie, Jena, ed. G. Fischer, 1957. . 10. Păll Șt., Contribuții botanice, Cluj, 1960. 11. Pop L, Studia Univ. „Babeș-Bolyai” Cluj, 1970. 12. Scamoni A., Einfuhrung in die Praklische Vcgetationskunde, Jena, 1963. 13. Soo R., Mâzeumi Fuzetek, 2—4, 1944. • 14. — Ann. Hist. — Nat., Mus. Nat. Hung., 1, 1951. 15. — Studia biologica Hung., 1, 1964. 16. — Rev. Rouin. Biol., Ser. bot,, 1, 1969. 17. Vida G., Acta Bot. Acad. Sc. Hung., 9, 1963. 18. , * , Monografia geografică d R.P.R., I, Geografia fizică, București, Edit. Academiei, 1960. Universitatea ,,Al. 1; Cuza”, Iași Primit la redacție la 20 aprilie 1971 CONTBIBUȚII LĂ CUNOAȘTEBEA WOEITELOB DIN DEFILEUL OLTULUI V oi: TR. I. ȘTEFUREAC și I. M. PEICEA 1 , 582.32(498) A bryological research was carried out in the Olt gorges along 40 km. of thefores- try-formatipns wițh Fagus silvatica, Quercus pelraea : Carpinus betulus, etc., as iveli as âlong the rocky slopes and the narrow path. 77 taxa (8 Hepaticae, 69 Musci)' (table 1) wei-e identified• the frcquency and variability of severa! taxa is pointed put. , Various considerations are drawn on the ccology, biology and phytogcography (table 2) of the sțudied bryophyt.es, emphasizing the following prevailing forms : saxicolous (3L1 %), terricolous (29. 8%), indifferent to the reaction of the sub- stratum (50.5%), mesophilous (54.5%), sciaphilous (63.7%), Bryoreptantia (61.1 %) and circumpolar (73.3 %). Among the rare species for the region we mention : Solenostoma triste, Dichodon- iium pellucidum, Dicranum undulatum, Fissidens osmundoides, Mnium seligeri, Eurhynchium stokesii, etc. ' . . ' The analysis carried out succeeds not only țo show the bryofloristic character of the studied area, but as far aspossible to report and place the bryophytes in the forestry-associations, to whose general formations they belong. . I. CONSIDERAȚII GENERALE . . ) Prezenta lucrare este;.întocmită pe baza observațiilor de teren și a identificării de către autori a. materialului brioflorisțic, recoltat de pe •o porțiune de aproximativ 40 de km lungime din defileul Oltului, începînd în amonte de Robești și Proeni și continuînd pînă ia Călimănești și Olănești. Au fost cercetate, sub. aspect briologic, fitogenozele de cormofite •de pe ambele maluri ale Oltului cu condiții ecologice dintre cele mai va- riate, mergînd de la acelea caracteristice pădurii încheiate de fag cu gorun sau de carpen (Proeni, Valea Băița și Valea Văroasei) pînă la acelea spe- ' ST. SI CERC. BIOL,, SERIA BOTANICĂ, T. 25, NR. 1, P. 43-53, BUCUREȘTI, 1»73 44 TR. I. ȘTEFUREAC și I. M. PEICEA 2 cifice pajiștilor de luncă, mai mult sau mai puțin înțelenite (Căciulata, Păușa) , ca și de la vegetația stîncăriilor din locurile permanent umede și umbrite ale Cheilor Lotrișorului la aceea a versanților supuși uscăciunii și insolației îndelungate a stîncăriilor de la Robești. Altitudinea stațiunilor cercetate variază între 250—500 m s.m. solurile sînt brune de pădure, slab sau mediu podzolite, formate pe șisturi cristaline sau conglomerate din gresii, marne și argile, uneori soluri alu- vionare de luncă. Alături de materialul colectat de nqi (M. I. Peicea), în octombrie 1969, s-a mai analizat și inclus în această lucrare și briofitele colectate în septembrie 1968 de către Gh. Vasiliu, din preajma localităților Călimă- nești, Căciulata, Cozia, Păușa și Olănești *). Indicații asupra briofitelor din Valea Oltului le aflăm date, între alții, și de către K. L o i 11 e s b e r g e r care în lucrarea sa (I, 1898) menționează de la Boia-Grăblești (circa 800 m s.m.) un număr de 10 Hepaticae, între care și unele specii mai rare cum sînt Plectocolea hyalina, (sub. Nardia), Scapania verrucosa ș.a., iar dintre Musai (II, 1900), din aceeași regiune, este notat Dichodontium pellucidum. Cercetări floristice și de vegetație mai recente asupra briofitelor din această zonă au fost efectuate de către Tr. I. Ștefureac, As. Popescu și L. Lungu în bazinul Văii.Lotrului (1954—1957, 1959, 1962), Tr. Ște- fureac (1957, 1962) **), iar asupra cormofitelor de E. J. N y a r â d y (Cozia,'1955), Tr . Ș t e f u r e a c, L. Lungu, V. Țe cui eseu, As. Popescu (Valea Lotrului, 1962), M. Ciurchea (teritoriul din dreapta Oltului, 1962, 1966), V. Sanda, A. Popescu, Gh. Șerbanescu, N. Roman, N. Doniță (defileul Oltului, 1970) ș.a. Dintre principalele stațiuni cercetate și însoțite de o succintă carac- terizare briofloristică menționăm următoarele: 1. Pădurea de fag cu gorun de pe malul drept al Oltului la nord de Proeni, altitudine 400—450 m s.m., expoziție NE, înclinație 15—45°, sol podzol puternic erodat, cu sinuzii muscinale tericole, relativ bine reprezentate, alcătuite fiind atît de specii de talie mare (macrobriofițe) ca: Dicranum undulatum, Thuidium delicatulum, Pleurozium schreberi, Rhytidium rugosum, Hylocomium splendens ș.a., cît și de specii de talie mică (microbriofite) ca : Brachythecwin populeum, Br. glareosum, Eurhyn- chium swartzii etc. Pe stîncile și pietrișurile ravenelor, croite de șuvoaiele temporare de apă, întîlnim între altele Bartnda rigidulap Dichodontium pellucidum, Rhynchostegium murale, Braehythecium populeum f. Encinata (infrătaxon descris de pe Valea Lotrului de Tr. I. Ștefureac, As. Popescu și L. Lungu, 1955). Dintre speciile corticole, sînt cantitativ frecvente Frullania dilatata, ^Leucodon sciuroides, Pterigynandrum filiforme și Hypnum cupressiforme. ♦) Mulțumim și pe această cale prof. Gh. Vasiliu pentru recoltarea materialului brio- logic din stațiunile mai sus menționate. *♦) Vezi și bibliografia briologică citată în lucrările publicate de autori. Ș CUNOAȘTEREA BRIOFITELOR DIN DEFILEUL OLTULUI 45 2 ., Pădurea de fag (As. Pagus silvatică cu Luzula luzuloides) de pe malul stîng al Oltului, Valea Văroasei, altitudine 300—400 m s.m; expo- ziție N, înclinație 20—40°, sol brun acid; deși numărul speciilor de briofite nu este prea mare, totuși cele existente constituie populații în'tinșe. , ; •. f. . Dintre speciile acidofile pe sol cresc Dicranum scoparium, Leuco* bryum, glaucum și:Pleurozium schreberi', pe lemn putred semnalăm lipsa speciilor obligatoriu saprolignicole caracteristice (Georgia pellucida, Doli- chotheca seligeri ș.a.), dar prezența, în schimb, în oarecare proporție pe acest substrat al speciilor humicole ca : Eurhynchium striatum, Rhytir diadelphus triquetrus și corticole : Isothecium viviparum, ca și unele indife- ' rente față de substrat, între care atît tericol, cît și corticol se întîlnește frecvent Plagiochila asplenioides. 3 . Valea Băița, pădure de fag cu carpen (As. Carpineto-Fagetum) de pe malul stîng al Oltului, altitudinea 300—350 m s.m., expoziție N, sol bruh de pădure mediu podzolit, constituind una dintre stațiunile cele mai bogate în briofite. între formele tericole au fost identificate : Metzgeria conjugata, Chi- IdscyphUs polyanthus, FissidenS taxifolius, Mnium stellare, M.punctatum, j Eurhynchium s toclcesii, Pblytrichum attenuatum, P. juniperinum; între > cele saxicole : Schistidium apocarpum, Braehythecium populeum, Cteni- , diurn molluscum, iar ca forme, în general, corticole : Leskeela nervosa, i Anomodon attenuatus, Amblystegiella subtilis, Hypnum cupressiforme var. [ * subjulaceum. > 4. Ștîncăria de la Robești, de pe malul drept al Oltului, altitudinea ■ 350 m s.m., expoziție 8, înclinație 50—65°, rocă micașist cu exemplare sporadice de Cytisus nigricans, se caracterizează în flora briofitelor prin ' prezența cîtorva specii saxicole xero-fotbfile : Rhacomitrium caneseens, ( Grimmia cf. orbicufaris, Barbuta sp., Polytrichum piliferum, Hypnum cu- ; pressiforme var. lacunosum. 5. Cheile Lotrișorului, malul drept al Oltului, altitudinea 300 — ■ —500 m s.m., stînci în locuri umede și umbroase, înclinație 30—90°, ‘ cu predominarea, dintre briofite, a speciilor saxicole higro-mezofile: j Solenostoma triste, Conocephalum-conicum, Thamnium alopecurum, Drepano- • cladus revolvens, Ctenidium molluscum. § .. " II. CONSPECTUL BRIOFITELOR ; ; i CI. HEPATICAE .■ r ' l Fam. Marchantiaceae : Conocephalum conicum (L.) Dum. (—c^j1) ? Brr 2, 1/13; higro-mezofil, sciafil, saxicol, pe stîncă în loc umed la Ch. 4 ț Lotrișoarei, circumpolar. ( 1 — c = fără capsule ; + c = cu capsule. j 2 Abreviațiile pentru briofite la Bryophyta sînt : Brr = Bryoreptantia; Brch = Bryo- ■ chamephyta; Brchc = Bryochamephyta caespitosae; Brchp — Bryochamephyta pulvinata. !. 3 Cifra de la numărător indică frecvența după numărul de stațiuni de la 1, minimum, j pînă Ia 5, maximum, iar aceea de ia numitor reprezintă abundența după numărul de ridicări cu J note tot între 1, minimum, și 5, maximum (1 =1—2 ridicări, 2 = 3 ; 3 = 4 — 5 ; 4 = 6 ; i 5 = 7 și mai multe ridicări). ! 4 Ch. = Cheile; V = Valea. 46 TR. I. ȘTEFUREAC șl I. M. PEICEA . 4 Fam. Metzgeriaceae: Metzgeria conjugală Lindb. (—c), Brr, 2/3r mezofil, sciafil, tericol, pe pămînt umed la Băița în Cărpineto-Făget și Căciulata, montan, circumpolar. Fam. Lophocoleaceae : Chiloscyphus polyanthus (L.) Corda ( —ejr Brr 3/3, higro-helofil, sciafil, saxi-tericol, pe sol umed în Cărpineto-Făget V. Băița, Călimănești și Căciulata, circumpolar și var. rivuiaris (Schrad.} Nees ( —c), Brr, 2/1, higro-helofil, sciafil, corticol, pe scoarță umedă în Ch. Lotrișorului; Lophocoiea cuspidata (Nees). Limpr. (—c), Brr, 1/1, higro-mezofil, sciafil, tericol — la baza trunchiului, Ch. Lotrișoarei,. circumpolar. Fam. Jungermaniaceae : Solenostoma triste (Nees.) K. M. (—c),. Brr. 1/1, higro-mezofil, sciafil, saxicol, pe stîncă în loc umed, la Ch. Lo- trișorului, montan, european-atlantic. Fam. Plagiochilaceae : Plagioch/ila asplenioides (L.) Bum. inclusiv f. major Ness. (—c), Brr, 2/3, mezofil, sciafil, teri-corticol, pe sol și scoarță, în Cărpineto-Făget, V. Băița și V. Văroasei, circumpolar. Fam. Jubulaceae: Frullania dilatata (L.) Dum. (—c), Brr, 3/4 xero-mezofil, sciafil, corti-saprolignicol-tericol, pe scoarță, sol și putregai în Cărpineto-Făget și Goruneto-Făget, Proeni, V. Băița și Olănești,. eurasiatic. - ’ ■ CI. MUSCI Fam. Polytrichaceae : Atrichum undulatum (L.) P. Beauv. (+c)r Brch, 2/4, mezofil, sciafil, tericol,, pe sol, în Cărpineto-Făget și făgete cu Luzula luzuloides V. Băița și Rodești, circumpolar; Pogonatum aloides (Hedw.) B. Beauv. (+c), Brch, 2/1, mezofil, sciafil, tericol, pe sol nisipos,, la Stînișoara, eurasiatic, subatlantic ; Polytrichum attenuatum Menz. (—c)r Brch, 2/3, mezofil, sciafil, tericol, pe sol în pădure, V. Băița și Călimănești,, circumpolar disjunct; P. juniperinum (—c),. Brch, 2/3, mezo-xerofil,. fotofil, tericol, pe sol, V. Băița și Călimănești, sub atlantic; P. piliferum Schreb. ( —c), Brch. 1/1, xerofil, fotofil, saxicol pe stîncării îpsorite, ,1a Rodești, cosmopolit. . Fam. Dicranaceae : Dichodontium pellucidum ( L.) Schimp. ( -J-c.),. Brchc., 1/1, mezo-hogrofil, saxicol, pe stînci în locuri umede, montan,, circumpolar; Dicranella secunda (S,w.) Lindb. (+c), Brch, 1/1, mezofil,. sciafil, tericol, pe sol la Stînișoara, circumpolar; Dicranum scoparium (L.) Hedw. (+c), Brchc, 2/4, mezofil, sciafil, tericol, pe sol în Cărpineto- Făget și Goruneto-Făget și în făgete cu Luzula luzuloides, la Proeni,. V. Băița și V. Văroasei, circumpolar, cosmopolit; D. undulatum Ehrh. (—c), Brchc, 1/1, mezofil, sciafil, tericol, pe sol în Goruneto-Făget la. Proeni, circumpolar. Fam. Ljeucobryaceae : Leucobryum giaucum (L.) Schimp. (—c), Brchp,. 1/1, mezo-higrofil, sciafil, tericol, pe sol în făgete cu Luzula luzuloides,. în V. Băița și V. Văroasei, circumpolar, subatlantic. Fam. Fissidentaceae : Fissidens osmundoides (Sw.) Hedw. (—c),. Brchc, 1/1, mezo-higrofil, fitofil, teri-saxicol, pe stînci în locuri umbrite-, la Ch. Lotrișorului; F. taxifolius (L.) Hedw. (—c), Brch, 2/1, mezofil„ sciafil, tericol, pe sol, în Cărpineto-Făget la Căciulata și V. Băița. 5; CUNOAȘTEREA BRIOFITELOR DIN DEFILEUL OLTULUI 47 Fam. Pottiaceae : Barbula unguiculata (Huds). Hedw. (+c), Brch. 1/1, xerofil, fotofil, tericol, pe sol uscat la Căciulata, circumpolar; B. lurida (Hornsch.) Lindb. (—c), Brchc, 1/2, xero-mezofil, fotofil, saxicol, pe stînci însorite la Stînișoara, circumpolar ; B. rigidula (Hedw.) Mitt. (+d), Brchc, 2/1, mezofil, sciafil, teri-saxicol, pe sol la Proeni, saxicol în Goruneto-Făget,..circumpolar, disjunct; B. spadicea Mitt. (+c), Brchc, 1/1, mezofil, foto-sciafil, saxicol, pe piatră la Căciulata, circumpolar; B. vinealis Brid. (-|-c),. Brchc, 2/1, xerofil, fotofil, arenicol, pe nisip lă Stînișoara, circumpolar ; Tortula muralis (L.) Hedw. (+c), Brchc, 1/1, xerofil, fotofil, saxicol, pe nisip la Călimănești și rîul Păușa, circumpolar. Fam. Grimmidceae: Grimmia cf. orbiculdris Bruch. (+c), Brchp., 1/1, xerofil, fotofil, saxicol, la Rodești pe stîncării însorite, circumpolar, atlantic-mediteraneOan; Rhacomitrium canescens (Timm) Brid. (—c) Brchc, 2/2, xerofil, fotofil, saxi-arenicol, pe nisip la Proeni și pe stînci la Rodești, circumpolar ; Schistidium apocarpum (L.) B.S.G. em. Poelt. ( + c), Brch, 1/1, xerofil, fotofil, saxicol, V. Băița, pe stînci, cosmopolit. Fam. Bryaceae : Bryum argenteum h. (+c), Brchc, 1/1, xero-mezofil, foto-sciafil, pe stîncă Păușa, cosmopolit și var. lanatum (Paliș) B.S.G. (—c), Brchc, 1/1, xerofil, fotofil, saxicol, pe stînci la Păușa, cosmopolit,; B. capillare L. var. flaccidum B.S.G. ( —c), Brchc. 1/1, mezofil, sciafil, tericol, pe sol lă Căciulata, circumpolar, ± cosmopolit. > Fam. Mniaceae : Mnium seligeri Jur. (+c), Brchc, 1/1, mezofil, sciafil, teri-humicol, pe sol la Olănești, circumpolar; M. marginatum (Dicks). P. Beauv. (—c), Brchc, 1/1, mezofil, sciafil, teri-humicol, pe sol la Olănești, circumpolar ; M. punctatum(L.) Hedw. (-f-c), Brchc, 2/1, higrofil, sciafil, sapro-tericol, pe lemn și sol, V. Băița și Ch. Lotrișorului, circumpolar; M. spinosum (Voit.) Schwaegr. (— c), Brchc. 1/1, mezofil, sciafil, teri-humicol, la Olănești pe sol circumpolar; M. stellare Reich. (+c). Brchc, 1/1, mezofil, sciafil, teri-humicol, V. Băița pe sol, circumpolar; M. undulatum (L.) Weiss. (—c), Brchc, 4/4 mezo-higrofil, sciafil, teri- humicol-saxicol, pe sol în V. Băița, în Cărpineto-Făget, la Proeni în Go- runeto-Făget, la Olănești și Păușa și pe stîncă, ca și pe putregai în CIL Lotrișorului, circumpolar, atlantic-mediteraneean. Fam. Leucodontaceae : Leucodon sciuroides (Li) Schwaegr. (—c), Brr, 3/3, xerofil, foto-sciafil, corti-saprolignicol, pe scoarță în Carpineto-Făget la Băița și în Goruneto-Făget la Proeni, pe trunchiuri doborîte la Olă- nești, circumpolar, disjunct. Fam. Neckeraceae; Neckera crispa (L.) Hedw. ( —-c), Brr, 1/1, mezofil, sciafil, saprolignicol, pe trunchiuri doborîte în Ch. Lotrișorului, european, mediteraneean : Thamnium alopecurum (L.) B.S.G. (—c), Brr, 1/1, mezo-higrofil, sciafil, saxicol, pe stîncă umedă în Ch. Lotrișorului, eurasiătic, subatlantic. ' Fam . Lembophyîlaceae : Isothecium viviparum (Neck.) Lindb. f. ro- busta B.S.G. ( —c), Brr, 2/2, mezofil, sciafil, corti-tericol, la baza trunchiu- rilor și pe sol în Cărpineto-Făget la V. Văroasei și Goruneto-Făget la Proeni, eurasiatic și cf. var. Vallis-Ilsae Loeske ( — c), higrofil, sciafil, saxicol, pe stîncă îh locuri umede la Ch. Lotrișorului, eurasiatic. Fam. Leslceaceae : Anomodon attermatus (Schreb). Hiiben. (—c), Brr, 3/3, mezofil, sciafil, corti-saxicol, pe scoarță Cărpineto-Făget la Băița și Călimănești și pe stînci la Rodești, circumpolar ; Leskea polycarpa 48 TR. I. ȘTEFUREAC șl 1. M. PEICEA 6 Ehrh. var. exilis (Starke) Milde (4-c), Bit, 1/1, mezofil, scia-fotofil, saxi- col, la Căciulata pe piatră, element de cîmpie, circumpolăr; Leskeella nervosa (Schwaegr.) Loeske (—c), Brr'2/1, mezofil, sciafil,eorticol, pe scoarță în Cărpiheto-Făget la Băița și în Goruneto-Făget la: Proeni, cir - cumpolar. ' Fam. Thuidiaceae : Thuidium ddicatulum (L.) Mitt. (—c), Brr, 1/1. mezofil, foto-sciafil, tericol, la Proeni pe sol, circumpolăr. Fam. Amblystegiaceae : Amlbystegiella subtilis (Hedw.) Loeske (—c), Brr, 1/1, mezofil, sciafil, eorticol, pe scoarță la Băița în Cărpineto-Făget, circumpolăr; Amblystegium serpens (L.) B.S.G. (+c), Brr, 1/1, mezofil, sciafil, saxicol, pe piatră la Căciulata,. circumpolăr, cosmopolit; Crato- neurum filicinum (Hedw.) Roth. (—c), Brchc, 1/1, helofil, fotofil, are- nicol, pe nisip umed la Stînișoara, circumpolăr disjunct; Drepanodadus revolvens (Sw.) Warnst. (—c), Brr, 1/1, helofil, fotofil, saxicol, pe stînci umede la Ch. Lotrișorului, circumpolăr. Fam. Brachytheciaceae: Brachytecium glareosum (Bruch.) B.S.G-, (—c), Brr, 1/1, xero-mezofil, fotofil, tericol, pe sol la Proeni, în Goruneto- Făget, circumpolăr; B. populeum (Hedw.),B.S.G. (4- c), Brr, 4/5, mezofil, sciafil, teri-saxi-corticol, pe sol, piatră și scoarță la Olănești, Călimănești, Proeni și Băița, circumpolăr. și f. uncinata Ștefureac, Popescu, Lungu (—c), Brr, 1/1, mezofil, sciafil, saxicol, la N de Proeni, pe piatră în Goru- neto-Făget, circumpolăr; B. rutabulum (L.) B.S.G., (—c), Brr, 1/1, mezo- higrofil, sciafil, saxi-tericol, pe. sol și piatră la Stînișoara, circumpolăr disjunct; B. salebrosum (Hoffm) B.S;G. (4^c), Brr, 2/1, mezofil, sciafil, teri-saxicol, pe șol la Rodești și pe, piatră la Stînișoara, circumpolăr, disjunct și var. robustum Warnst. (4-c), Brr,’2/2, mezofil, sciafil, saxicol, pe piatră la Proeni și Ch. Lotrișorului, circumpolăr; B. veluiinum (L.) B.S.G., (4-c), Brr, 2/4, mezofil, sciafil, tericol, pe sol la Căciulata, Căli- mănești și Stînișoara, cosmopolit și var. praelongum B.S.G. (—c), Brr, 1/4, mezofil, sciafil, teri-corticol, pe sol și scoarță în Cărpineto-Făget la Băița, circumpolăr; B, campestre (Bruch) B.S.G., Brr, 1/1, xerofil, fo- tofil, saxicol, pe piatră la Păușa, circumpolăr; Eurhynchium stockesii (Turn.) B.S.G. ( —c), Brr, 1/2, mezofil, sciafil, tericol, pe sol la Băița în Cărpineto-Făget, circumpolăr, atlantic; E. striatum (Schreb.) Schimp. (4-c), Brr, 3/3, mezofil, sciafil, teri-humicol, pe sol în V. Băița, V. Vă- roasei și la Rodești, atlantic-mediteraneean; E. swartzii (Turn.) Hobk. (—c), Brr, 2/1 mezofil, sciafil, tericol, pe sol în Goruneto-Făget la Proeni și în Cărpineto-Făget la Băița, circumpolăr și var. atrovirens (Swartz) B.S.G., (—c) Brr, 2/3, mezofil, sciafil, tericol, pe sol în Cărpineto-Făget la Băița și la Olănești, circumpolăr ; Homalothecium sericeum (L.) B.S.G., ( —c), Brr, 1/1, mezo-xerofil, fotofil, eorticol în V, Lotrișorului pe scoarță, circumpolăr, atlantic-mediteraneean; Rhynchostegium murale (Neck.) B.S.G. (4- c), Brr, 3/5, mezofil, sciafil, saxicol, pe stîncă la Proeni și Călimănești, sud-european, mediteraneean. Fam. Entodontaceae : Pleurozium schreberi (Willd.) Mitt. (—c), Brr, 2/3, mezofil, sciafil, tericol, pe sol în Goruneto-Făget lă Proeni și pe 7 CUNOAȘTEREA BRIOFITELOR DIN DEFILEUL OLTULUI 49 V. Văroasei în as. Fagus silvatica cu Luzula luzuloides, circumpolăr; Pterigynandrum filiforme (Timm.) Hedw. (—c), Brr, mezofil, sciafil, eorticol, pe scoarță la Proeni, circumpolăr. Fam. ILypnaceae : Ctenidium molluscum (Hedw.) Mitt. (4-c), Brr, 3/3, mezofil, scia-fotofil, saxicol, pe piatră la Băița, Călimănești și Ch. Lotrișorului, circumpolăr, montan și var. condensatum (Schimp.) Braith. (—c), Brr, 1/1, mezofil, scia-fotofil, saxicol, la Călimănești pe stîncă, circumpolăr; Hypnum cupressiforme L. ( —c), Brr, 2/3, mezoxerofil, scia- fotofil, eorticol, pe scoarță în Cărpineto-Făget la Băița și Proeni, cosmo- polit, inclusiv var. lacumosum Brid. (—c), Brr, 1/1, xerofil, fotofil, saxicol, pe stîncării însorite la Rodești, cosmopolit și var. subjulaccum Mol. ( — c), Brr, 1/2, mezofil, fotofil, teri-corticol, pe scoarță la Băița și Rodești, cos- mopolit; Pylaisia-polyantha (Schreb). B.S.G. (4-c),Brr, 1/1, mezo-xerofil, foto-sciafil, eorticol, pe scoarță la Olănești, circumpolăr. Fam. Ithytidiaceae : Rhytidium rugosum (Ehrh.) Kindb. (—c), Brr, xerofil, fotofil, tericol, pe sol la Proeni, circumpolăr; Rhytidiadelphus triquetrus (L.) Warnst. (—c), Brr, 3/3, mezofil, sciafil, tericol, pe sol la Băița, Proeni și V. Văroasei, circumpolăr. Fam. Hylocomiaceae: Hylocomium splendens (Hedw.) B.S.G. (—c), Brr, 2/1, mezofil, scia-fotofil, tericol pe sol la Proeni și Călimănești, circumpolăr. III. ANALIZA UNITĂȚILOR TAXONOMICE Din prezentarea conspectului de briofite rezultă că au fost identi- ficați în total, din stațiunile menționate, un număr de 77 de taxoni (63 de specii, 11 varietăți, 3 forme) aparținînd la 46 de genuri și 25 de familii. Numărul hepaticelor este incomparabil mai mic (8 taxoni din 6 familii) față de acel al mușchilor frunzoși (69 de taxoni din 20 de familii) (tabelul nr. 1). Dintre familiile și genurile din clasa Musci reprezentate cu mai mult de două specii, menționăm următoarele: Polytrichaceae cu 3 genuri și 5 specii (= 3 :5), Bicranaceae (3 :4), Pottiaceae (2 :6), Grimmiaceae (3 :3), Mniaceae (1 :6), Leskeaceae (3:2), Amblystegiaceae (4:4), Brachythecia- ceae (4 : 11), ILypnaceae (3 :3) ș.a., iar dintre familiile și genurile reprezen- tate numai cu o singură specie sînt Marchantiaceae, Metzgeriaceae, Junger- minaceae, Jubulaceae, Leucobryaceae, Leucodontaceae, Thuidiaceae, Hylo- comiaceae ș.a. Cu frecvență mare sînt de relevat dintre briofite următorii taxoni: Frullania dilatata, Plagiochila asplenioides (inclusiv f. major), Polytrichum juniperium, Dicranum scoparium, Alnium undulatum, Brachythecium populeum; cu o frecvență medie : Leucobryum glaucum, Barbuta lurida. B. rigidula, Brachythecium glareosum ș.a. Cu frecvență mică, ca taxoni rari și alții cu semnificație fitocenotică în vegetația localităților cercetate, sînt de menționat: Solenostoma triste, 4 — c. 2005 50 TR. I. ȘTEFUREAC și I. M. PEICEA 8 CUNOAȘTEREA BRIOFITELOR., DIN DEFILEUL OLTULUI 51 Tabelul nr. 1 Încadrarea taxonomică a briofitelor analizate din defileul Oltului Clasa Familia Numărul de taxoni Taxoni total genuri specii varie- tăți forme Hepaticae 1. Marchantiaceae 1 1 1 2. Metzgeriaceae 1 1 — — 1 3. Lophocoleaceae - 2 2 1 — 3 4. J iingertnaniaceae 1 1 — ■— 1 5. Plagiochilaceae 1 — ■ — .1 1 6. Jubulaceae 1 1 — — 1 Total 6 7 6 1 1 8 1. Polylrichaceac 3 5 — — 5 2. Dicranaceae 3 4 — — 4 <3. Leucobryaceae ! ’' 1 1 — — rl 4. Fissidentaceac 1 2 — .— 2 5. Pottiaceae 2 6 ■— — 6 6. Grimmiaceae 3 3 .— .— 3 7. Bryaceae 1 1 2 — 3 8. Mniaceac 1 6 — — 6 Musci 9. Leucodontaceae 1 1 — — 1 10. Neckeraceae 2 2 — — 2 11. Lembophyllaceae 1 — ■ 1 1 2 12. Leskeaceae 3 2 1 — 3 13. Thuidiaceae 1 1 . •— — 1 14. Amblystegiaceae 4 4 . — — 4 15. Brachyteciaceae 4 11 3 1 15 16. Entodontaceae 2 2 — •- — 2 17. Hypnaceae 3 3 3 6 18. Rhytidiaceae 2 2 ; — — 2 19. Hylocomiaccae 1 1 — — 1 Total 19 39 57 . 10 2 69 Total Bryophyta 25 16 63 11 '' 3 77 Tabelul nr. 2 încadrarea ecologica și fitogcografică a briofitelor analizate din defileul Oltului CI. Hepaticae CI. Musci Fii. Bryophyta nr. taxoni % nr. taxoni o/ /o nr. taxoni 0/ /o ^tericole 2 25,0 21 30,2 23 29,8 saxicole 2 25,0 22 31,7 24 31,1 arenicole — — 2 2,9 2 2,6 ■Q corticole 2 25,0 7 10,1 9 11,7 saprolignicole — — 1 1,4 1 1,3 poliedafice 2 25,0 16 23,3 18 23,3 0) bazifile 1 12,5 14 20,2 15 19,7 o X acidofile 3 37,5 20 28,8 23 29,8 Cd indiferente 4 50,0 35 51,0 39 50,5 © o xerofile — — 12 17,5 12 15,6 o xcro-mezofile 1 12,5 3 4,3 4 5,2 © mezofile 2 25,0 40 57,9 42 54,5 © o mezo-xerofile ■ — .— 4 5,8 4 5,2 w mezo-higrofile — ■— 4 5,8 4 . 5,2 Q higrofile — — 4 5,8 4 5,2 g higro-mezofile 3 37,5 — — 3 3,8 helo-higrofile 2 25,0 — — 2 2,6 helofile — 2 2,9 2 2,6 © fotofile — — 18 26,1 18 23,3 foto-sciafile — — 5 ■ 7,2 5 6,5 a .ti 5 N sciafile 8 100,0 41 59,5 49 63,7 2 scia-fotofile — — 5 7,2 5 6,5 a P Brr 8 100,0 39 56,6 47 61,1 Brchc — — 17 24-, 6 17 22,1 © Brchp — — 3 4,3 3 3,8 s Brch — — 10 14,5 10 13,0 circumpolare 6 75,0 52 58 75,3 © © 2’ eurasiatice 2 25,0 3 4,3 5 6,5 ■ ș europene — — ■ 4- 5,8 4 5,2 M ti 00 atlantic-mediteraneenc — . — 1 1,4 1 1,3 H-i cosmopolite —- — 9 13,0 9 11,7 • Conocephalum conicum, Dichodontium pellucidum, Dicranum undulatum, J^issidens osmundoides, Barbuta spadicea, Schistidium apocarpum, Mnium stellare, M. seligeri, Hurhynchium stokesii, Bhynschostegium murale, Pțe- rigynandrum filiforme ș.a. Variabilitatea infrataxonomică în cadrul unor specii ca și caracterul polimorf al unora, îl remarcăm, în parte, la Chyloscyphus polyanthus și Plagiochila asplenioides dintre Hepaticae, cît și mai ales la următoarele specii din clasa Musti : Bryum argenteum, Br. capillare, Isothecium vivi- parum, Braehythecium populeum, Br. salebrosum, Br. velutinum, Cteni- dium molluscum, Hypnum cupressiforme ș.a. Unele forme critice, avînd material incomplet dezvoltat, nu au fost încadrate în lucrarea de față (ca, de exemplu, Orthotrichum sp. ș.a.). IV. CONSIDERAȚII ASUPRA ECOLOGIEI, BIOLOGIEI ȘI A ELEMENTELOR FITOGEOGRAFICE Din analiza datelor ecologice, centralizate tabelaric (tabelul nr. 2) rezultă constatarea că în stațiunile cercetate majoritatea briofitelor iden- tificate reprezintă în ceea ce privește substratul forme saxicole (24 taxoni = 31,1%), urmate îndeaproape de cele tericole (23 taxoni = 29,8%); formele poliedafice (indiferente față de substrat) sînt și ele relativ frec- 11 CUNOAȘTEREA BRIOFITELOR DIN DEFILEUL OLTULUI ’ 53 52 TR. I. ȘTEFUREAC șl I. M. PEICEA 10 vente (18 taxoni = 23,3%). Mai puțin reprezentate sînt formele corticole (9 taxoni = 11,7%), arenicole (2 taxoni = 2,6%) și saprolignicole (1 ta- xon — 2,6 %). De remarcat este faptul că taxonii din clasa Hepaticae sînt uniform repartizați, cîte 2 taxoni aparținînd următoarelor categorii: tericoli, corti- coli, saxicoli și poliedafici. ‘ Din punct de vedere al reacției substratului, cele mai numeroase briofite, între care primul loc îl ocupă formele poliedafice, sînt indiferente (39 taxoni = 50,5%), urmate de cele acidofile (23 taxoni = 29,8%), iar cele bazifile sînt mai puțin reprezentate (15 taxoni = 19,7 %). Referitor la factorul umiditate se constată faptul că din totalitatea briofitelor analizate, predomină net formele mezofile (42 taxoni = 54,5%), urmate cu un procent relativ scăzut de cele xerofile (12 taxoni = 15,6 %), iar restul formelor (higrofile, higro-mezofile, helofile) fiind reprezentate în număr mic (2 — 4 taxoni = 2,6 — 5,2 %). în ce privește factorul lumină, se remarcă constatarea că hepaticele sînt în totalitatea lor forme sciafile (8 taxoni = 100 %). Din totalul brio- fitelor din clasa Musci predomină de asemenea formele sciafile (18 taxoni = 23,3%). Mai puțin frecvente sînt speciile foto-sciafile (5 taxoni = 6,5%) și scia-fotofile (5 taxoni = 6,5%). Analiza bioformelor arată predominarea taxonilor aparținînd gru- pului Brr = Bryoreptantia (47 taxoni = 61,1 %) în care încadrăm și to- talitatea hepaticelor. Urmează grupul Brchc = Bryochamephyta caes- pitosa (17 taxoni=22,l%) și Brch—Bryochamephyta (10 taxoni=13,0%), iar pe ultimul loc Brchp = Bryochamephyta pulvinate (3 taxoni = = 3,8 %). Ca elemente fitogeografice remarcăm predominarea netă a celor circumpolare (58 taxoni = 75,3%), cărora le urmează, cu un număr și procent redus, cele cosmopolite (9 taxoni = 11,7 %). Elementul eurasiatic și european propriu-zis este mai puțin reprezentat (5 taxoni = 6,5%; 4 taxoni = 5,2%), iar elementul atlantic-mediteraneean este prezent nu- mai cu un singur taxon (=1,3%). Din analiza taxonomică (tabelul nr. 1), inclusiv a considerațiilor asupra ecologiei a bioformelor și a elementelor fitogeografice (tabelul nr. 2) a briofitelor din stațiunile și formațiile de vegetație în care au fost cerce- tate, rezultă, în măsura posibilă, nu numai caracterul briofloristic (izolat), ci și raportarea și încadrarea acestuia la asociațiile forestiere din ansam- blul formațiilor cărora le aparțin. BIBLIOGRAFIE 1. Boros Â., Bryogeographie tind Bryoflora Ungarns, Akad. Kiado, Budapesta, 1968. 2. Ciurchea M., Contribuții botanice, Cluj, 1962, 161 — 170. 3. Ciurchea M., Contribuții botanice, Cluj, 1966, II, 127 — 140. 4. Gams H., Kleine Kryplogamenflora von Mitteleuropa, Stuttgart, 1957, ed. a 4-a. 5. Monkemeyer IV., Die Laubmoose Europas;in Rabenhorsl’s Kryplogamenflora, Leipzig, 1)27, IV. 6. Loitlesberger K., Verzeichnis der gelegentlich einer Reise im .Iahre 1897 in den rumă- nischen Karpathen gesammelten Kryptogamen. Annal. des k.k. naturhist. Hofmuseums Wien, Hepaticae — 13, 1898 ; Musci — 15. 1900. 7. Muller K., Die Lebermoose Europas, Leipzig, 1951—1957. 8. Nyărâdy E. I., Bul. St. Sect. de St. Biol. Agron. Geol. și Geogr., 1955,7, 2, 209—246. 9. Pap C., Briofitele din Republica Socialistă România (determinator), in Anal. Sț. ale Univ. Iași, Secț. II, Biol., 3, 1967. 10. Popescu A., Sanda V., Roman N., Șerbănescu Gh. și Doniță N., Rev. Roum. Biol., Serie de Botanique, 1970, 15, 4, 259—269. 11. Sanda V., Popescu A., Șerbănescu Gh., Doniță N. și Roman N., Rev. Roum. Biol., Serie de Botanique, 1970, 15, 3, 159—172. 12. Șerbănescu Gh., Roman N., Doniță N., Popescu A. și Sanda V., St. cerc, biol., Ser. biol, veg., 1970, 22, 5, 413-418. 13. Ștefureac Tr. I., An. Acad. Rom. Mem. Secț. șt. seria III, t. XVI, mem. 27, 1941. 14. Ștefureac Tr. I., Studii briologice tn unele formațiuni de vegetație din România, Edit. Academiei, București, 1969. 15; Ștefureac Tr. L, Popescu A. și Lungu L., Rev. Univ. ,,C. I. Parhon”, 1954, 4 —5 16. Ștefureac Tr. I., Popescu A. și Lungu L., Bul. St. Secț. de Șt. Biol. Agron. Geol. și Geogr., 1955, 7, 3, 525-588. 17 Ștefureac Tr. L, Popescu A. și Lungu L., Bul. St. Secț. de Biol, si St. Agric., 1956, 8, 3, 509-518. Facultatea de biologie București Și Institutul de biologie „Traian Săvulescu”. Primit la redacție la 18 aprilie 1972 CUNOAȘTEREA NEVOII DE ELEMENTE MINERALE A PLANTELOR PRIN DETERMINAREA FOTOSINTEZEI LA FRAGMENTE DE FRUNZE ȚINUTE PE SOLUȚII NUTRITIVE DE VIRGIL OLIMID 581.133.8:581.132 In the present paper are preșented the results obtained in the photosynthesis intensity determination in leaf țragments proceeding from the test plants and froin those to which separated or mixed fertilizers pf N, P and K, kept on mineral salt Solutions, were applied. It is ascertained that the photosynthesis intensity can serve as physiological indi- cator of the degree of plant supply with mineral salts. Intensitatea cu care se < desfășoară diferite procese fiziologice în corpul plantelor poate. servi ca indiciu al stării de aprovizionare cu ele- mente^ minerale. în experiențele efectuate cu plante de orz și ovăz cultivate în vase ■de vegetație cu și fără îngrășăminte am încercat să stabilim dacă intensi- tatea procesului de fotosinteză nu ne poate da o indicație asupra gradului de aprovizionare cu elemente minerale. MATERIAL ȘI METODE Ca material de experiență am folosit fragmente de frunze de orz și ovăz cu suprafața de 4,5 cm2, provehite de la variantele cu și fără îngrășăminte. Plantele de la care au fost luate fragmentele au fost cultivate în vase de vegetație pe sol brun-roșcat de pădure, în amestec cu nisip de rîu în proporție de 2 :1. Dozele de îngrășăminte folosite au fost: pentru N, o doză egală cu 0,1035 g N, pentru P 0,0812 gP2O6, pentru K 0,0720 g 2 O Ia Ikg amestec de sol cu nisip. Pentru ovăz Cenad 309 s-a experimentat cu următoarele variante : M, Nx, Pv K1( r\ Kt și Nj PxKx, iaf pentru orz Cenad 396 cu variantele': M,N1; Na, P,, KpNjPj, NjKpPjK! și N^Kj. ST. si CERC; BIOL., SERIA BOTANICĂ, T. 25, NR. 1. P, 65-60, BUCUREȘTI, 1973 56 V. OLIMID 2 57 La fragmentele de frunză s-a determinat imediat după detașare intensitatea fotosintezei prin metoda manometrică Warburg modificată de Sălăgeanu. Fragmentele au fost ținute la lumină timp de 12 ore pe soluții de NI^NO^.l’/oo, KH2PO4 O,l°/oo K2SO4 °4o/oo>. după care li s-a determinat din nou intensitatea fotosintezei. REZULTATE OBȚINUTE ȘI DISCUȚII La ovăz Cenad 309 (fig. 1) se constată că la început intensitatea foto- sintezei prezintă valori mai ridicate ca ale variantei-martor la variantele Ni și NîPiKp în celelalte variante valorile sînt apropiate de ale plantelor martor. După ce fragmentele au stat timp de 12 ore pe soluție de NH4NO3 0,1°/00 se constată o creștere a intensității fotosintezei la plantele de con- trol și la cele din variantele Pi,Kx și P^. Fragmentele de frunză din variantele și N1P1K1 nu și-au modificat simțitor intensitatea fotosintezei. Pe o soluție de KH2PO4 O,l°/oo (fig-2) se constată după 12 ore. o creștere a intensității fotosintezei la fragmentele de frunză de ovăz din variantele Ni și NjPjKj și o creștere mai scăzută la fragmentele prove- nite de la plantele de control. Fragmentele din variantele P^Ki și PjKi nu și-au modificat intensitatea fotosintezei. Fragmentele de frunză de ovăz ținute pe soluție de K2SO4 O,l°/oo. (fig. 3) nit și-au modificat evident intensitatea fotosintezei după 12 ore. La orz Cenad 396, după cum se constată din analiza datelor repre- zentate grafic din fig. 4, intensitatea fotosintezei la fragmentele ținute 12 ore pe soluție NH4NO3 O,l°/oo a crescut la frunzele plantelor de control și de la variantele Pj, Kj și P^ față de valorile găsite inițial. La vari- antele N^NiPi, N4Kx și NjPjKx intensitatea fotosintezei nu s-a modificat. La fragmentele de frunză din varianta N2, intensitatea fotosintezei a scăzut mult după 12 ore și mai puțin la variantele , NxPr și NjKx. Pe soluția de KH2PO4 O,l°/oo (fig. 5) după 12 ore se constată Q creștere a intensității fotosintezei la fragmentele de frunză din variantele Ni, N2 și NxKx, în celelalte variante intensitatea fotosintezei a prezen- tat variații mici. Pe soluția de K2SO4 O,l°/oo (fig. 6) după 12 ore se constată o .creș- tere a intensității fotosintezei la fragmentele de frunză din varianta N2. Intensitatea fotosintezei înregistrează o scădere la variantele N^Kx Și și NxPxKp în celelalte variante intensitatea fotosintezei nu s-a modificat mult după 12 ore. Din rezultatele expuse se constată o creștere a fotosintezei la frag- mentele de frunză de ovăz și orz ținute pe soluție de NH4NO3 O,l°/oo care provin de la varianta de control și de la variantele cu îngrășăminte de fosfor și potasiu separat sau în amestec, deci la acele variante la care există, o carență a nutriției azotate. La fragmentele de frunză din variantele care au primit îngrășăminte cu azot, intensitatea fotosintezei rămîne neschimbată sau scade puțin. Pe soluția de KH2PO4 O,l°/oo intensitatea fotosintezei înregistrează, o creștere numai la variantele care au primit azot sau azot împreună cu potasiu. Fig. 1. — Intensitatea fotosintezei la fragmente de frunză de ovăz Cenad 309, ținute pe soluție de NH4NO3 O,l°/oo. pig- 2. — Intensitatea fotosintezei Ia fragmente de frunză de °Văz Cenad 309, ținute pe soluție de KHaPO4 O,!0^. fig- 3. — Intensitatea fotosintezei la fragmente de frunză de ovăz Cenad 309, ținute pe soluție de K2SO4 O,l°/oo. 58 V. OLIMID 4 CUNOAȘTEREA NEVOII DE ELEMENTE MINERALE ALE PLANTELOR. 59 Pe soluția de K2SO4 O,l°/oo la ovăz nu s-a observat o schimbare a intensității fotosintezei după 12 ore. La orz s-a constatat 0 creștere la variantele care au . primit azot și o oarecare scădere la varianta cu NK și NPK. Fig- 4. — Intensitatea fotosintezei la fragmente de frunză de orz Cenad 396, ținute Fig. 5. — Intensitatea fotosintezei la fragmente de frunză de orz Cenad 396, ținute pe soluție de KH2PO4 O,l°/oo. Se constată că lipsa unui element duce la o micșorare a intensității fotosintezei și prin aprovizionarea cu elementul deficitar se înregistrează o creștere a intensității fotosintezei. Și alți cercetători constată o creștere a intensității fotosintezei prin administrarea extraradiculară a unor soluții de săruri. O creștere accentuată și relativ rapidă a intensității fotosintezei la frunzele de sfeclă, sub influența sărurilor minerale conținînd N, P și K administrate prin stropire cu soluții diluate, a fost obținută de D o r o h o v, Poc i n o k și Okanenko (2). Rezultate asemănătoare au fost obținute și de S e r b i n (7). Fig. 6. — Intensitatea fotosintezei la fragmente de frunză de orz Cenad 396, ținute pe soluție de K2SO4 O,l°/oo. După cum se constată și din experiențele noastre, intensitatea foto- sintezei se modifică mult sub influența ionului NH4. Sensibilitatea mare a fotosintezei față de ionul NH4 a fost semnalată de mai mulți autori. Astfel Greenfield (3) stabilește că sărurile de amoniu reduc intensitatea fotosintezei atît la lumină slabă, cît și intensă, iar B e n e c k e (1) găsește la Helodea că sărurile de amoniu pot provoca o scădere de la o concentrație de O,Ol»/oo. Sălăgeanu (4) constată că atunci cînd frunzele de floarea- soarelui sînt puse cu pețiolul în soluții de săruri minerale intensitatea fotosintezei crește. Fragmentele de frunză așezate cu fața inferioară pe soluții minerale de Na2HPO4 și K2SO4 au intensitatea maximă a fotosin- tezei cînd concentrația este O,12°/oo și la Ca (NO3)2 l°/00. NH4NO3 are o acțiune inhibitoare a fotosintezei la concentrații scăzute și aceasta are loc după un timp mai scurt decît la alte săruri minerale cu N, KNO3 și Ca (NO3)2. Sălăgeanu și Pristavu (6), la rondele de frunze de floarea- soarelui ținute pe soluție de NH4NO3 O,l°/oo, după 20 de ore, constată o creștere a fotosintezei în cazul în care acestea au provenit de la plantele crescute pe sol fără îngrășăminte cu azot, deci la plantele care au dus lipsă de azot asimilabil. 60 V. OLIMID & CONCLUZII Din experiențele efectuate se pot trage următoarele concluzii: 1. Intensitatea fotosintezei poate servi ca indicator fiziologic al gradului de aprovizionare al plantelor cu săruri minerale. 2. în cazul unei bune aprovizionări a plantelor cu elemente minerale,, intensitatea fotosintezei rămîne neschimbată sau scade ușor. 3. Se constată că la plantele cu care s-a experimentat pe solul brun- roșcat de pădure intensitatea fotosintezei arată o carență de N și P. BIBLIOGRAFIE ' 1. Benegke W., Z. Bot., 1951, 13, 417. 2. Dorohov. L. M., Pocinok A. S. i Okanenko H., Tr. Inst. Fiziol. Rast. Ucr., A. N., 16, 33,. 3. Grebnfield S. S., Science, 1941, 93, 550. 4. Sălăgeanu N., Rev. roum. Biol., Sirie ele Botanique, 1966, 41, i, 315-326. 5. Sălâgeanu N., Rev. roum. Biol., S6rie de Botanique, 1962, 37, 2, 181 — 192. 6. Sălăgeanu N., Pristavu N., St. șl cerc, de biol., Seria bot., 1968, 20, 4, 351—359. 7. Serbin S. S., DAN SSSR, 1954, 96, 1. Universitatea Craiova Primit la redacție la 11 mai 1971 CERCETĂRI ASUPRA REACȚIEI II DE LUMINĂ ÎN FOTOSINTEZĂ DE N. PRISTAVU 581.132 Durch Pliotosynthesebestimmungen in Gegenwart von Parabenzochinon (2 — — 0,0006 mg/3 ml Algensuspension) wurde die zweite Lichtreaktion des Primârprozesses der Photosynthese bei Chlorella vulgaris tintersuclit. în urma fixării CO2 de către difosforibuloză în procesul secundar ■al fotosintezei, după cum reiese din ciclul lui Calvin, rezultă o substanță intermediară cu 60, încă necunoscută, care dă naștere la două molecule de acid fosfogliceric, care sînt reduse cu ajutorul NADPH și ATP la alde- hidă fosfoglicerică. După ce aldehida fosfoglicerică trece cu ajutorul enzimei trios-fosfat-izomerazei în izomerul acesteia di-hidroxi-acetonă- fosforilată, cele două trioze participă la sinteza fructozei -1-6-difosfat. Urmează apoi celelalte sinteze de substanțe organice, caracteristice ciclu- lui lui Calvin, pînă se ajunge din nou la difosforibuloză. în absența NADPH și a ATP nu este posibilă reducerea acidului fosfogliceric în ciclul lui Calvin. NADPH se- formează în urma reducerii NADP+ cu ajutorul electronului și al protonului de H, ce rezultă în urma fotolizei H2O. Pentru a ajunge la NADP+, electronii trec prin cele două reacții de lumină — reacția II și reacția I. Electronii care apar în urma fotolizei H2O sînt luați de către un acceptor de electroni Xo, probabil plastochinonă, care se transformă astfel în X* — la acest proces partici- pînd și energia primită de la clorofila reacției II de lumină. De la X* (donator de electron și energie) electronul este cedat mai departe la ac- ceptorul Ao, ce apare în cadrul reacției I de lumină. în reacția II de lumină, electronul, după ce trece la mai mulți accep- tori de electroni, ajunge la clorofila reacției I de lumină, care cedase ini- țial un electron și care se reduce acum cu ajutorul acestui electron, elec- tron ce este cedat mai departe altor acceptori de electroni pînă ce se ajunge la NADP+ — pe care-1 reduce cu ajutorul H+ la NADPH. ATP-ul apare în urma fosforilărilor ciclice în reacția II și I de lumină. ST. SI CERC. BIOL.. SERIA BOTANICĂ, T. 25. NR. 1. P. 01-68, BUCUREȘTI. 1973 3 REACȚIA II DE LUMINA IN FOTOSINTEZĂ 63 62 N. PRISTAVU 2 în experimentările noastre, efectuate la Institut fiir Chemische Pflanzenphysiologie der Universităt Tiibingen — E. F. a Germaniei, sub îndruniarea prof. dr. Helmut Metzner, în 1971, ne-am propus să punem în evidență reacția II de lumină în fotosinteză prin tratamentul algelor cu substanțe toxice (p-benzochinonă), la întuneric. în urma acestui tra- tament este probabil să fie blocat transferul de electroni de la X* la Ao ori să fie intoxicate algele și să nu mai aibă loc sinteza lui Ao în reacția I de lumină și să fie stagnată chiar și fotoliza apei. După cum arăta K aut sky (citat de 2), prin intermediul curbei de pierdere a intensității fluorescenței clorofilei, se poate pune în evidență reacția II de lumină. Experimentările referitoare la reacția II de lumină, efectuate pînă în prezent (2), au urmărit modificările ce le suferă curba pierderii intensității fluorescenței clorofilei în prezența diferiților inhi- bitori. S-a constatat că în urma centrifugărilor, operație prin care are loc înlăturarea inhibitorului, aspectul curbei fluorescenței se apropie de cel al plantelor ce nu au primit inhibitori. Pornind de la unele experimentări mai vechi (4), în care s-a constatat că la concentrații mai mici ale chinonei (1 și 2 mg în 3 ml suspensie Chlo- rella) se eliberează oxigen mai mult ca în cazul a 4 mg în 3 ml suspensie alge, am efectuat unele experiențe referitoare la intensitatea fotosintezei în prezența diferitelor concentrații ale parabenzochinonei [de la 2 mg în 3 ml alge (1,8 -10-BM) pînă la 0,0006 mg în 3 ml alge=(5,5 T0~9 M)]. Tratamentul cu p-benzochinonă s-a făcut la întuneric, iar fotosinteză s-a determinat în urma centrifugărilor repetate, efectuîndu-se maximum patru centrifugări. Prin centrifugări am căutat să scoatem toxina, care a blocat transferul de electroni în cadrul reacției II de lumină, sau care a intoxicat algele, și să obținem fotosinteză cu intensitatea apropiată de a controlului ce nu a fost tratat cu p-benzochinonă. în cercetările viitoare șe va urmări și aspectul ce-1 va căpăta curba pierderii intensității fluores- cenței clorofilei la Chlorella în prezența p-benzochinonei, spre a avea astfel posibilitatea unei interpretări mai detailate asupra reacției II de lumină în fotosinteză. Oxigenul pus în libertate în fotosinteză s-a măsurat cu ajutorul electrozilor pentru oxigen (YSI Clark Oxigen Probe). Aparatul constă din doi electrozi din platină și argint; drept electrolit servind KOI, iar separarea lor de mediul de experiență cu alge fiind realizată de o mem- brană de teflon, cu mare permeabilitate pentru oxigen. Oxigenul produs în fotosinteză trece prin membrana de teflon și ajunge la suprafața catodului, unde are loc eleetroreducția apei. Catodul, polarizat înainte de începerea experienței la 0,8 V, este depolarizat de oxigenul ce ajunge la el și astfel se produce curent electric, a cărui intensi- tate este proporțională cu oxigenul ce vine la catod. Curentul produs este mai departe amplificat cu amplificator convenabil al milivolților, ampli- ficator ce este racordat cu un înregistrator cu bandă de hîrtie. REZULTATE Dacă s-au ținut algele la întuneric în prezența diferitelor concentrații ale p-benzochinonei (fig. 1), s-a constatat că în cadrul concentrației mari (2 mg în 3 ml suspensie alge = l,8-10“5M), timp de 60', intensi- tatea fotosintezei este cu mult inferioară fotosintezei algelor de control, alge ce nu au fost ținute la întuneric în p-benzochinonă. în această situ- ație fotosinteză își micșorează intensitatea pe măsură ce se înaintează numărul de centrifugări, ca la a patra centrifugare să se ajungă chiar la respirație. Algele ținute o perioadă mai mare de timp (100') la întuneric într-o concentrație de 10 ori mai mică a p-benzochinonei (0,2 mg în 3 ml sus- pensie alge =1,8 TO"6 M) au, de asemenea, o fotosinteză foarte scăzută față de control în cazul primei centrifugări, ca în a doua și a treia centri- fugare diferența față de fotosinteză controlului să fie mai mică decît la prima centrifugare, iar la a patra centrifugare fotosinteză să se micșo- reze și să aibă valoarea apropiată de a primei centrifugări. Ținute trei ore la întuneric, într-o concentrație a p-bezochinonei de 100 ori mai mică decît cea inițială (0,02 mg în 3 ml suspensie alge = =l,8-10“7M), algele au avut o intensitate a fotosintezei cu mult superioa- ră celor obținute în cazul concentrațiilor anterioare de p-benzochinonă, chiar în cazul primei centrifugări, ca apoi pe măsură ce am înlăturat p-ben- zochinona în urma spălării prin centrifugări, fotosinteză să scadă din ce în ce mai puțin fața de fotosinteză algelor de control. Chiai’ dacă avem o intensitate a fotosintezei mai ridicată în cazul concentrațiilor scăzute ale p-benzochinonei, aceasta este însă inferioară celei â controlului. €4 N. PRISTAVU 4 Atunci cînd Chlorella vulgaris (fig. 2) a fost ținută în diferite concen- trații ale p-benzochinonei (0,18 mg în 3 ml suspensie alge — 1,6.10 flM), de 10 ori mai mică (0,018 mg în 3 ml suspensie alge = 1,6 -10~7M) și de 100 ori mai mică (0,0018 mg în 3 ml suspensie alge = 1,6 • “8M) timp 300- 280 260 25 martie 1971 41 Fig. 2.— Influența dife- ritelor concentrații ale p -benzochinonei asupra fotosintezei și respira- ției la Chlorella vulgaris, (X — numărul centrifu- gărilor). IU! co * 240 220- — 200 t 180 ? 160 >o »o 140* *5 * 120 c ” «ioo ■ -g 80 60 40 20 4> 0 Ș 20 8 a: 60' 1,6-10'^= 0,18 mg în 3ml alge |w £’o )w e'o « ]W l 60' 1,6-10"7M = 0,018mg în 3ml alge 60'--------► Perioada de întuneric ' -o 0,0018 mg în •— Concentra!,a _ 3ml alge parabenzochinonei de 60' la întuneric, se constată că la concentrația mare a p-benzochinonei nu avem fotosinteză, în schimb, intensitatea respirației crește pe măsură ce înaintează numărul centrifugărilor. Prin micșorarea de 10 ori a concen- trației jj-benzochinonei are loc fotosinteză, însă intensitatea acesteia este inferioară controlului, indiferent de numărul de centrifugări. Față de control, cea mai mică scădere a intensității fotosintezei este la cea de-a doua centrifugare, după cum urmează scăderea în intensitate a fotosin- tezei la cea de-a treia centrifugare. Dacă se micșorează de 100 ori concen- trația ^-benzochinonei, 1,6-10“8 M, cea mai mică scădere a intensității fotosintezei față de control este la a doua centrifugare, accentuîndu-se la a treia centrifugare, unde intensitatea fotosintezei este chiar sub va- loarea primei centrifugări. în cadrul altor experimente (fig. 3), ținînd algele în concentrații ridicate ale ^-benzochinonei (0,6 mg în 3 ml suspensie alge = ' 5,5 -10-6M), 9 aprilie 1971 S-c. 2095 co Fig. 3. — Influența diferitelor concentrații ale p-benzochinonei și a adăugării suplimentare a K3Fe(CN)6 0,02M în diferite fotosintezei și respirației la Chlorella vulgaris (x = numărul centrifugărilor). țz«)uiso|oj ’hDJidsaM M ( q + d ) Dțuojop 6uj ?o 1°W tC ' 66 N. PRISTAVU timp de 60', în cazul primei centrifugări avem fotosinteza foarte scăzută în intensitate față de control, iar în cazul celei de-a treiâ centrifugări se ajunge la respirație. Prin adăugarea de K3Fe(CN)6 0,02 M, fotosinteza' crește puțin în intensitate, însă este tot inferioară controlului. Prin mic- șorarea concentrației p-benzochinonei de 10 ori față de cea anterioară (0,06 mg în 3 ml suspensie alge = 5,5 -10-7M), pe măsură ce se înaintează în numărul centrifugărilor — la a treia centrifugare — scăderea intensi- , tății față de control este mai mică în comparație cu prima centrifugare. Numai în cazul primei centrifugări adăugarea de K3Fe(CN)6 are o mică influență pozitivă asupra fotosintezei — față de varianta cu p-benzo- chinonă — valoarea'sa fiind însă cu mult inferioară controlului. Micșorarea concentrației p-benzochinonei de 100 ori față de cea ini- țială (0,006 mg în 3 ml suspensie alge — 5,5-lO^M),' timp de 60' la întuneric, determină o intensificare a fotosintezei față de control la prima și a doua centrifugare, că apoi la a treia și la a patra centrifugare intensi- tatea fotosintezei să se micșoreze față de cea a controlului. în toate cazu- rile, indiferent de numărul centrifugărilor prin adăugarea de K3Fe(CN)6 în cantitate mică, la algele cărora li s-a adăugat inițial p-benzochinonă, s-a constatat că valoarea fotosintezei este superioară controlului. Adău- garea în continuare de K3 Fe(CN)6, în cantitate mai mare, în unele cazuri, la prima și a patra centrifugare, micșorează fotosinteza față de valorile obținute în cazurile anterioare K3Fe(CN)6, la a doua și a treia centrifugare neobservîndu-se acest lucru. Prin micșorarea și mai pronunțată-a concentrației p-benzochinonei, 1 000 de ori , față de cea inițială (5,5 -10~9M) timp de 60' la întuneric, se intensifică numai cu puțin fotosinteza în cazul primelor trei centrifu- gări—între care nu există mari diferențe — și determină o scădere a foto- sintezei numai în cazul celei de-a patra centrifugări. Prin adăugarea de K3Fe(CN)6, se constată o creștere a intensității fotosintezei pe măsură ce crește concentrația sa. O excepție s-a constatat după cea de-a treia cen- trifugare, cînd fotosinteza este slab influențată de prezența p-benzochi- nonei; prin adăugarea de K3Fe(CN)6 fotosinteza scade în intensitate. DISCUȚII Experimentând pe alga Chlorella, Clendenning și E hr- mantraut au constatat în 1951 ( citat de 4) că, în prezența chinonei, intensitatea fotosintezei este inferioară față de a algelor netratate cu această substanță, valoarea cea mai mare, în timpul celor 120' de experi- ență, fiind obținută la concentrațiile mai mici ale chinonei (1 mg și 2 mg la 3 ml suspensie alge) și cea mai mică la concentrația mare a chinonei (4 mg în 3 ml suspensie alge). în cazul ținerii algelor într-o concentrație ridicată a chinonei (0,080%), timp de o oră la întuneric, după cum a arătat Rabino- witch (4), este stagnată capacitatea lor pentru fotosinteză; în ace- leași condiții respirația este puternică, dar nu complet inhibată la suspen- siile de Chlorella. Cercetări asupra oxigenului produs de către alga Chlorella pyrenoi- dosa în prezența chinonei și a fericianidului au fost efectuate de către Hoit și French (3). a 7 REACȚIA II DE LUMINA ÎN FOTOSINTEZĂ $7 Spre deosebire de experimentările altor cercetări, în experiențele noastre, oxigenul pus în libertate în fotosinteză s-a măsurat cu ajutorul metodei electrozilor pentru oxigen, nu manometric, iar determinarea oxi- genului s-a făcut după fiecare centrifugare, nu după un număr mai mare de centrifugări (opt), cum au făcut Warb u r g și Krippahl (5). în cazul concentrațiilor ridicate ale p-behzochinonei, ca și îh cazul experiențelor noastre, s-a constatat o puternică inhibare a fotosintezei, ajungîndu-se chiar la respirație după un număr mare de centrifugări. Se crede că în cazul concentrațiilor ridicate ale p-benzochinonei să fie otră- vite ireversibil celulele, ca urmare fie a distrugerii organitelor celulare, fie a opririi curenților citoplasmatici. La concentrațiile scăzute ale p-benzochinonei, intensitatea fotosin- tezei este superioară celei constatate în cazul, concentrațiilor mari ale acestora, dar inferioară controlului; pe măsură însă ce este înlăturată p-benzochinona, prin centrifugări, fotosinteza se apropie mai mult de control. în această situație este probabil ca p-benzochinona să fi inhibat numai în parte fotosinteza și în urma înlăturării prin centrifugare a p-ben- zochinonei, algele să-și capete posibilitatea de revenire la fotosinteza inițială. Faptul că în prezența p-benzochinonei este inhibată eliberarea de oxigen se explică prin aceea că această otravă a blocat transferul de elec- tron de la donatorul Xj la acceptorul Ao sau a inhibat sinteza acestui acceptor în cadrul reacției I de lumină. Obținerea în cazul centrifugării algelor tratate cu p-benzochinonă, în concentrații mai mici, a unei foto- sinteze apropiate de control, înseamnă că este înlăturată substanța care a blocat transferul de electroni de Ia la Ao în reacția II de lumină. în cazul experiențelor noastre s-a obținut o intensificare a foto- sintezei față de control numai în urma folosirii unor concentrații foarte scăzute de p-benzochinonă (5,5 -10-8M) după prima și a doua centrifu- gare. Este probabil ca în această situație p-benzochinona să aibă un rol stimulator în fotosinteză prin aceea că ar fi un acceptor suplimentar de electroni în reacția II de lumină. Numărul mare de centrifugări determină și în cazul concentrațiilor scăzute ale p-benzochinonei, ca și la cele ridicate, o inhibare a fotosintezei. Ca urmare a faptului că are loc intensificarea fotosintezei în urma adăugării de oxidant Hill—K3Fe(CN)6 — suspensiilor de alge tratate ini- țial cu p-benzochinonă este posibil ca acest oxidant să intervină ca un acceptor suplimentar de electroni, trecîndu-se astfel peste blocajul cu p-benzochinonă la altă verigă a lanțului de acceptori de electroni din reacția II de lumină. CONCLUZII La întuneric în prezența p-benzochinonei în concentrații ridicate [2 mg în 3 ml suspensie alge =(1,8 -10-5M); 0,6 mg în 3 ml suspensie alge = (5,5 -10“6M); 0,2 mg in 3 ml suspensie alge = (1,8 -10~8M)], intensitatea fotosintezei este pronunțat micșorată în comparație cu cea a controlului. Această scădere se constată încă de la prima spălare a p-benzochinonei 68 N. PRISTAVU 8 prin centrifugare,- accentuîndu-se pe măsură ce se înaintează în numărul de centrifugări, ajungîndu-se chiar la respirație. La concentrații mai mici ale p-benzochinonei [0,06 mg în 3 ml suspensie alge = 5,5 -10~7M ; 0,02 mg în 3 ml suspensie alge =1,8 -lO^M)], intensitatea fotosintezei este tot inferioară controlului, însă cu valori mai mari decît cele obținute în cazul concentrațiilor mari ale substanței, iar odată cu mărirea numărului de centrifugări, fotosinteză tinde să se apropie ca valoare de a controlului. în cazul concentrațiilor și mai mici ale p-benzochinonei (0,018 mg în 3 ml suspensie alge = 1,6 -10^7M; 0,0018 mg în 3 ml alge = 1,6 ■ •10~8M), intensitatea fotosintezei este apropiată de a controlului. Concentrațiile foarte scăzute ale p-benzochinonei (0,0006 mg în 3 ml suspensie alge = 5,5-10~9M) nu au influențat vizibil intensitatea fotosintezei după trei centrifugări; în schimb, după a patra centrifu- gare s-a obținut o intensitate a fotosintezei ceva mai scăzută ca la control. BIBLIOGRAFIE 1. Estabrook W. R. and Pullman E M., Methods in Enzymology, Academic Press, New York- London, 1967, p. 40-47. 2. Franck F. U., Hoffmann N., AbemiH. und Schhbiber U., Chlorophyllfluoreszenz als Indi- kalor der pholochemischen Primărprozesse der Photosynlhese (lucrare sub tipar în R. F. a Germaniei). 3. Holt S. A. and Frbngh S. C., Photosynthesis in Plants, lowa Collcge Press-Ames lowa, 1949, p. 277 — 285. . 4. Rabinowitch I. E., Photosynthesis and Relatcd Processes, Volume II, Part 2, 1956, Inter- sciencc Pubiishers, INC, New York, p. 1562 — 1564, 1616 — 1625. 5. Warburg O., Krippahl G., Z. Naturforsch. 15 b., 1960, p. 367 — 369. Institutul de biologie ,, Troian Săvulescu” Primit la redacție la 28 ianuarie 1972 INFLUENTA DIFERITELOR CONCENTRAȚII DE MICROELEMENTE ASUPRA ACUMULĂRII BIOMASEI LA OSCILLATORIA AGARDHII DE LIUBOV ȚIPA 577.17.049: 582.26 After ccrtain preliminary cxperimcnts, a favourable influcncc of micronutrienls added in mixture upon alga growtîi is noticed; it is of much intefest to foliow its effect.upon Oscillatoria agardlui 'cultivation on media containing various amounts of Mn, Mo, B, Zn and Cu, as well. Morc often than not, when one of the micronutrients concentration is changed, cer- tain differcnces as regards the biomass accumulation result. în urma unor experiențe preliminare s-a constatat influența favo- rabilă asupra creșterii algelor albastre a microelementelor adăugate, în amestec, la mediul nutritiv (26). Lucrarea de față și-a propus determinarea cantității de substanță uscată obținută în urma cultivării speciei Oscillatoria agardliii pe medii cu doze variate de microelemente (Mn, B, Mo, Zn și.Gu). MATERIAL ȘI METODĂ Alga Oscillatoria agardhiia fost cultivată în cutii Petri (0 9 cm) care conțineau 50 cm3 mediu nutritiv. Recoltarea s-a făcut după patru zile de cultivare la iluminări de 2 500 și 5 000 de lucși, în mediile Sălăgeanu și Moyse. . , Dozele folosite la fiecare microelement au fost: 0 (absența microelementului), 1/8, 1/2, 1 (concentrația normală), 3. Concentrația celorlalte microdiementb din amestec a rămas ne- schimbată (concentrația 1). . ■ REZULTATE EXPERIMENTALE Manganuls-a administrat sub formă de Mn Cl2.4 H2O. Valorile cele mai mari ale acumulării biomasei„s-au obținut în cazul adăugării unei doze (1 Mn) și a Unei jumătăți de doză (1/2 Mn) în mediul Sălăgeanu și Moyse (tabelele nr. 1 și 2). ST. SI CERC. BIOL., SERIA BOTANICĂ, T. 25, NR. 1, P. 09-77, ^BUCUREȘTI, 1973 70 '3 INFLUENȚA MICROELEMENTELOR ASUPRA ACUMULĂRII DE BIOMASĂ Tabelul nr. 1 Influenta diferitelor concentrațiiMc Mn in mediul Sălăgeanu asupra acumulării de biomasă "la Osdllatoria agardhU Durata cultivării i ■ Ilumi- narea : (iux) Varianta Doza MnCL-4H„O mg/1 pH T°C Cant, subst. uscată mg/m2/zi 4 zile 2 500 0 fără Mn — 6-6,5 28 : . 722 1 1/8 Mn 0,042 720 2 l/2Mn 0,181 850 3 1 Mn 0,362 840 4 3 Mn 1,086 580 4 zile j 5 000 0 fără Mn — 6-6,5 30 704 1 1/8 Mn 0,042 700 2 1/2 Mn 0,181 823 3 1 Mn 0,362 . 811 4 3 Mn 1,086 514 Tabelul nr. 2 Borul adăugat în amestecul de microelemente ca H3BO3 a influențat pozitiv acumularea de biomasă în cazul unei doze (1 B) atît la mediul Sălăgeanu, cît și la mediul Moyse (tabelele nr. 3 și 4). Tabelul nr. 3 Influenta diferitelor concentrații de B în mediul Sălăgeanu asupra acumulării de biomasă la Oscillatoria agardhii Durata culti- vării Ilumi- narea (lux) Varianta Doza H3BO3 mg/1 PH DoJ, Cant, subst. uscată mg/m2/zi 4 zile 2 500 0 fără B " — 6-6,5 00 CM 609 1 1/8 B O',O71 692 2 1/2 B 0,286 970 3 1 B 0,572 1 170 4 3B 1,716 850 4 zile 5 000 0 fără B — 6 — 6,5 O 00 600 1 1/8 B 0,071 641 2 1/2 B 0,286 890 3 1 B 0,572 1 100 4 3 B 1,716 811 Tabelul nr. 4 Influenta diferitelor concentratii do Sin în mediul Sloyse asupra acumulării de biomasă ia Oseillatoria agardhii Durata cultivării Ilumi- narea ! (lux) Varianta Doza Mn Clr4HgO mg/1 pH T°C Cant, subst. uscată mg/m2/zi 4 zile 2 500 0 fără Mn — 6,5-7 28 682 1 1/8 Mn 0,169 700 2 1/2 Mn 0,678 846 . 3 1 Mn 1,357 821 4 3 Mn 4,071 517 1 4 zile - j 30 000 s- 0 fără Mn — 6,5 — 7 640 1 2 1/8 Mn 1/2 Mn 0,169 653 0,678' 801 3 1 Mn 1,357 789 4 3 Mn 4,071 486 Influenfa diferitelor concentrații de B in mediul Moyse asupra acumulării de biomasă la Oscillatoria agardhii Durata culti- vării Ilumi- narea (lux) . Vari- anta Doza H3BO3 mg/1 PH . DoJL Cant, subst. uscată mg/m2/zi 4 zile 2500 0 fără B 6,5 — 7 00 CM 610 1 1/8 B 0,268 614 2 1/2 B 1,072 887 3 1 B 2,145 1 042 4 3 B 6,435 831 4 zile 5000 0 fără B — 6,5-7 O CO 573 1 1/8 B 0,268 580 2 1/2B 1,072 800 . 3 1 B 2,145 986 4 3 B 6,435 797 72 LIUBOV ȚIPA Molibdenul, sub formă de MoO3, a determinat o creștere a canti- tății de substanță în cazul unei doze (1 Mo) și a 3 doze (3 Mo) la mediul Sălăgeanu și a unei doze (1 Mo) și jumătăți de doză (1/2 Mo) la mediul Moyse (tabelele 5 și 6). Tabelul nr. 5 Influența diferitelor concentrații de Mo In mediul Sălăgeanu asupra acumulării de biomasă la Oscillatoria agardliii Durata cultivării Ilumi- narea (lux) Va- rianta Doza Mo O3 mg/1 pH T° C Cant, subst. uscată mg/m2/zi 4 zile 2 500 0 fără Mo — 6-6,5 28 700 1 1/8 Mo 0,00037 710 880 2 1/2 Mo 0,0015 3 1 Mo 0,003 1 120 4 3 Mo 0,009 1 050 4 zile i ■i 5 000 0 fără Mo — 6-6,5 30 692 , 1 1/8 Mo 0,00037 680 2 1/2 Mo 0,0015 787 3 1 Mo 0,003 1 027 4 3 Mo 0,009 998 Tabelul nr. 6 Influența diferitelor concentrații de Mo în mediul Moyse asupra acumulării de biomasă la Oscillatoria așarMi Durata cultivării Ilumi- narea mixl Va- rianta Doza Mo O3 mg/1 PH T°C mane. sunst. uscată mg/m2/zi 4 zile 2 500 ' 0 fără Mo — 6,5-7 28 700 1 2 1/8 Mo 0,0014 780 1/2 Mo 0,0056 981 3 4 1 Mo 0,0113 997 3 Mo 0,0339_ 940 4 zile 5 000 0 1 2 3 fără Mo — 6,5-7 30 640 1/8 Mo 0,0014 650 1/2 Mo 0,0056 723 990 1 Mo 0,0113 810 4 3 Mo 0,0339 5 INFLUENȚA MICROELEMENTELOR ASUPRA ACUMULĂRII DE BIOMASĂ 73 Cuprul și zincul conținuți sub formă de sulfați în amestecul de micro- elemente au influențat favorabil acumularea de biomasă la următoarele doze : pentru cupru — 1 doză și 3 doze, în cazul mediului Sălăgeanu, iar în cazul mediului Moyse— 1/2 doză și 1 doză; pentru zinc — 1/2 doză și 1 doză, în cazul mediului Sălăgeanu, iar în cazul mediului Moyse — 1/8 doză și 1/2 doză. După cum am putut constata și într-o serie de experiențe anteri- oare, folosirea mediului Sălăgeanu a favorizat acumularea unei cantități mai mari de biomasă, comparativ cu mediul Moyse. Alga Oscillatoria agardhii, în cazul ambelor medii folosite, s-a dez- voltat mai bine la o iluminare mai scăzută (2500 lucși). DISCUȚII Rolul fiziologic al Mn în viața plantelor este studiat considerabil mai puțin decît al altor microelemente. Ipoteza emisă de I. I. S o m e r s și W. I. S h i v e (23) și apoi de F. C. Gerretsen (5), potrivit căreia Mn acționează împreună cu Fe asigurînd activitatea unui sistem oxido- reducător determinat, este bazată pe date insuficient de convingătoare după părerea mai multor autori (2), (19). în prezent, majoritatea cerce- tătorilor sînt de părere că Mn ia parte activă în procesul de bază al activi- tății vitale a plantelor verzi, în fotosinteză. Acest lucru a fost dovedit cel mai elocvent la alge verzi (18), (20). Sensibilitatea față de Mn variază de la organism la organism (27). Potrivit cercetărilor lui K. A. Guseva (7,8) cantitățile de Mn care produc o intensificare a creșterii culturilor de alge albastre sînt de ordinul miimilor și sutimilor de mg/1. G. R i c h t e r (21) a constatat că în lipsa Mn din mediu la Ana- cyslis nidulans încetează diviziunea celulelor, acestea modificîndu-și în același timp conturul și culoarea. în experiențele noastre s-au constatat valori mai ridicate ale bio- masei în cazul administrării Mn (în mediile de cultură folosite) în concen- trații de 0,079 — 0,3 mg/1. în privința borului, potrivit datelor din literatură (6), acesta, spre deosebire de multe alte elemente care sînt necesare tuturor organismelor, este de neînlocuit numai pentru plante superioare și alge. După C. E y s t e r (3,4) cantitatea minimă de B necesară creșterii algei Nostoc muscorum se sitpează în limita de 0,9 x 10^5 M. în cazul algei Oscillatoria agardhii cultivată de noi, s-a observat o creștere a acumulării biomasei prin adăugarea în soluția nutritivă a 0,10 — — 6,39 mg/1 B. Molibdenul, după cum se știe, este absolut necesar mai multor sis- teme de fermenți (14), (15), (22). Pînă în prezent nu s-a putut stabili dacă în celule se găsește un singur ferment care conține Mo sau sînt cîțiva. O serie de autori au afirmat că Mo este necesar în special acelor organisme care folosesc ca sursă de azot, N nitric sau K molecular pentru creșterea și dezvoltarea lor (11), (12), (16), (17), (29). M. W o 1 f e (28) cultivînd alga Anabaena cilindrica a adăugat în mediul nutritiv Mo în cantitate de 20 mg/1, aceasta determipînd o creștere 74 Tabelul nr. 9 Tabelul nr. 7 Influența diferitelor concentrații de Ca în medial Sălăgeanu asupra acumulării de biomasă la Oscillatoria agardkii . . Durată cultivării Ilumi- narea (1UX)_ _ Varianta Doza Cu SO4.5H2Omg/l pH T°C Cant, subst. uscată mg/m2/zi 4 zile 2 500 0 fără Cu ■ — 6,5-7 28 700 1 1/8 Cu 0,0019 795 2 1/2 Cu 0,0079 870 3 1 Cu 0,0158 1 250 4 3 Cu 0,0474 1 380 4 zile 5 000 0 fără Cu — 6,5-7 30 '710 - 1 . 1/8 Cu 0,0019 ' 780 2 1/2' Cu 0,0079 836 : 3 1 Cu 0,0158 . > 1 100 4 3 Cu 0,0474 1 290 Tabelul nr. 8 Influența diferitelor concentrații de Cu in mediul Moyse asupra acumulării de biomasă ■ ' ' la Oscillatoria agardhii | Durata l cultivării Ilumi- narea (lux) Varianta Doza Cu SO4.5 HaO mg/1 PH T°C Cant., subst. uscată mg/m3/zi 4 zile 2 500 0 fără Cu ’ — 6,5 — 7 28 600 1 1/8 Cu 0,0074 768 2 1/2 Cu 0,0296 1 024 3 1 ,Cu 0,0593 1 108 4 3 Cu 0,178 823 4 zile 5 000 0 fără Cu 6,5 — 7 30 666 1 1/8 Cu 0,0074- 804 2 1/2 Cu 0,0296 1 002 3 1 Cu , 0,0593 1047 4 • 3 Cu 0,178 804 Influența diferitelor concentrații de Zn în mediul Sălăgeanu asupra acumulării do biomasă la Oscillatoria agardhii Durata culti- vării Ilumina- rea (lux) Doza Zn ȘO4-7HaO mg/1 Ol O O Cant, subst. uscată mg/m2/zi 4 zile 2 500 0 fără Zn — 6-6,5 00 CM 709 _1 1/8 Zn 0,0055 790 2 1/2 Zn 0,022 1 420 3 1 Zn 0,044 1 105 4 3 Zn , 0,132 820 4 zile 5000 0 fără Zn — 6 — 6,5 CQ 710 740 1 300 991 1 1/8 Zn 0,0055 2 1/2 Zn 0,022 3 1 Zn 0,044 4 3 Zn 0,132 800 Tabelul nr. 10 Influența diferitelor concentrații de Zn în mediul Moysc asupra acumulării de biomasă la Oscillatoria agardhii Durata culti- vării *zî w —■< £ g HH fi O Doza ZnS4O-7H,O mg/1 ■ E Pi □ ol Cant, subst. uscată mg/m2/zt 4 zile 2 500 0 fără Zn — 6,5-7 1 . 00 CM 860 1 1/8 Zn 0,020 1100 2 1/2 Zn 0,082 903 3 1 Zn 0,165 790 4 3 Zn 0,495 722 4 zile ■■ ! 5 000 0 fără Zn — 6,5-7 700 988 1 1/8 Zn 0,020 2 1/2 Zn 0,082 896 3 1 Zn 0,165 746 4 3 Zn . 0,495 | 704 9 INFLUENȚA MICROELEMENTELOR ASUPRA ACUMULĂRII DE , BIOMASA 77 ■7.6 LIUBOV ȚIPA 8 a productivității mai mare în cazul fixării N atmosferic decît a nutriției cu N. Totuși, cerința crescută-în Mo, la unele alge albastre fixatoare de N, nu îndreptățește încă șă se presupună că la formele fixatoare de N, Mo ar avea un rol special. în experiențele efectuate de noi, Mo a produs o creștere a acumulării biomasei administrat în cantități de 0,002 — 0,006 mg/1 în mediul nutritiv. E. E. M. T a h a și A. E. M. El Rafei (24) au arătat că pentru Nostoc commune cantitatea minimă de Mo necesară în mediul nutritiv reprezintă 0,04 mg/1. — Cuprul și zipcul sînt părți componente indispensabile unor fer- menți (17). Cercetări speciale la alge albastre, în vederea elucidării rolului Zn și Cu în creșterea acestor organisme, nu au fost efectuate, însă ambele elemente sînt folosite la pregătirea soluției Arnon (1) ce intră în compo- ziția diferitelor medii nutritive. Cuprul, în experiențele noastre, a exercitat o ușoară creștere a can- tității de biomasă în concentrații de 0,004 — 0,012 mg/1,। iar zincul — în concentrații de 0,005 — 0,01 mg/1. Influența pozitivă a luminii mai scăzute (2 500 lucși) asupra acu- mulării biomasei constatată în cazul cultivării speciei Oscillatoria agardhii a fost observată si în cazul cultivării altor specii de alge albastre (9), (10), (13), (25). 8. Guseva K. A. Trudi Vses. ghidrobiol. 1952, Ob-va, 4,3. 9. Hali.daL P., French T., Plant Physiol., 1958, 33,4. 10. Hughes E., O. Canad. J. Microbiol., 1958, 4, 3. 11. Ilina T. K., Mikrobiologhiia, 1966, 35, 1, 155. 12. Ilina T. G., Mikrobiologhiia, 1966, 35, 3, 422. 13. Ionescu A., St. cerc, bot., Seria bot., 1968, 20, 2, 143 — 151. 14. Nason A., Enzymatic Steps in the Assimilation of Nitrate and Nitrite in Fungi and Green Plants. Symp. on Inorg. Nitrogen Metabolism, Baltimore, 1956, 109. 15. Nicholas D.J.D., Nature, 1957, 179, 4564, 800. 16. Peive I. V., Vestnik ANSSSR, 1965, 1, 42. 17. Peive I. V., 1967, Izv. ANSSSR, seriia biol., 1,11. 18. Pirson A., Z. Bot., 1937, 31, 3 — 4, 193. 19. Pirson A., Sb. „Mikroelementi”, 1962 U.L. 20. Pirson A., Tichy G., Wilhelmi G.. Planta, 1952, 40, 3, 199. 21. Richter G., Planta, 1961, 57, 2, 202. 22. Shug A. L., Wilson, P. W., Bbeen D. H., Mahler, H. R., J. Amer. Chem. Soc., 1954, 76, 12, 3 355. 23. Somers I. Ii, Shive, W. L, Plant. Physiol., 1942, 17, 4, 582. 24. Taha E. E. M., El Rafei A. E. M., Arch. Mikrobiol., 1962, 43, 1,:&T„ 25. Țipa L., Rev. rotim. Biol., Serie bot., 1969, 14, 3, 159 — 164. 26. Țipa L„ St. cerc, bot., Seria bot., 1972, 24, 4, 349-356. 27. Uspenski E. E., Jurn. Mosk. Otd. russk. botan. ob-va, 1922, 1,65. 28. Wolfe M., Ann. Bot., 1954, 8, 11, 299. 29. Zaițeva G. I., Sb. Ekologhiia i fiziologhiia sinezel. vodoroslei. Izd.-va ..Nauka”, 1965. Institutul de biologie ,, Troian Săvulescu” Primit la redacție la 7 decembrie 1971 CONCLUZII 1) Adăugarea unui amestec de microelemente la soluția nutritivă favorizează dezvoltarea algei Oscillatoria agardhii. 2) Variația concentrației unui microelement din soluția de microe- lemente a determinat obținerea unor ușoare diferențe în acumularea de bipmasă. Se observă efectul pozitiv al microelementelor și în cazul folo- sirii numai a jumătăților de doză (la Mn — în ambele medii folosite, la Mo — în mediul Moyse, la Cu — în mediul Moyse, la Zn — în ambele medii folosite). i 3) Aplicarea' a 3 doze de microelement a dus în general la o acu- mulare mai redusă de biomasă cu excepția Mo și Cu (adăugate la mediul Sălăgeanu). 4) Se constată o creștere mai bună a algei experimentate — la o iluminare7 de 2 500 lucși atît în cazul mediului Sălăgeanu, cît și a mediului Moyse. - BIBLIOGRAFIE 1. Arnon D. J., Amer. J. Bot . 1938, 25, 5, 322. 2. Burghabdt, H. Flora (lena) 1956, 143, 1, 1. 3. Eyster, C. Nature, 1952,170, 4 331, 755. 4. Eyster. C. Proc. Intern. Botan. Congr. Montrcal, 1959, 2, Abstracts 109. 5. Gerretsen F. C. , Plani and soil, 1950, 2, 2, 159; 2, 3, 323. 6. Goriunova S. V., Rjanova G. N., Orlbanski V. K., Sinezelenîie vodbrosli, Izd „Nauka”, Moscova, 1969, cap. 5. 7. Guseva K. A. ,. Mikrobiologhiia, 1937, 6, 4, 449. ACȚIUNEA UNOR SUBSTANȚE BACTEBICIDE ȘI FUNGICIDE ASUPRA ALGEI VERZI STICHOCOCCUS BACILLARlS .de . ' AL. MARTON 58.04:582.26 In vorlicgender Arbeit werden die Ergebnisse uber die Wirkung einiger Bakteri- zide und Fungizide auf die Griinalge Stichococcus b.acillaris m Laboratoriums- kulturen, die Bakterien und Pilze enthalten; vorgeftihrt. Untersucht wurde die Wirkung dieser Stoffe auf Wachstuin und Zellteilung der Alge, sowie die Mog- lichkeit einer Hemmwirkung auf die Ențwicklung der begleitenden Mikroflora. Die in den Abbildungen 1 — 5 dargestellten Ergebnisse zeigen, daB einige der . untersuchten Stoffe in bestimmten Konzcntrationen wenigstens teilweise zur. Forderung des Wachstums und der Zellteilung der Alge und zur Hemmung der ■ begleitenden Mikroflora benutzt werden konnen. So iibt der antiseptische Stoff.., Natriumbenzoat meiner Konzentration von 0,001 — 0,01 g/1 eine Stimulation auf die Alge und eine Hemmwirkurig auf Bakterien und Pilze aus,‘ Penicillin und Țetrapyclin haben in der Konzentration von 0,001 — 0,01 g/1 eine hemmende Wirkung auf die Bakterien, ohne die Ențwicklung der Griinalge Stichococcus ba- cillaris bedeutend zu. beeinflusșen. ; , Die untersuchten Fungizide Captan und Dithan-M ,45 schâdigten die. Alge in Konzentrazionen in denen sie fungizid wirkten. ; Una dintre dificultățile care apar în timpul cultivării intensive, masive a algelor, în laborator sau în condițiile mediului extern, este aceea a infectării culturilor cu diferite microorganisme, bacterii, ciuperci etc. Pentru distrugerea sau inhibarea dezvoltării lor s-au propus nume- roase procedee fizico-chimice sau biologice. Un procedeu des folosit este și acela al administrării unor ’ substanțe antibiotice, pentru distrugerea1 unor bacterii sau ciuperci; în concentrații care nu afectează dezvoltarea algelor din culturi. ST. SI CERC. BIOL.. SERIA BiOTANICĂ, T. 25, NE. l. P. 79-85, BUCUREȘTI. 1973 80 al. marton 2 L. F e 1 f 6 1 d y (1) propune un procedeu de obținere a culturilor pure de Stichococcus bacillaris, Hormidium flaccidum etc. prin tratarea algelor cu un amestec de penicilină G, streptomicină și aureomicină. I. V. Maximo va și M. N. Pimeno va (4) studiază efectul antibioticelor asupra algelor Chlorella vulgaris, Scenedesmus obliquus și Anhistrodesmus falcatus. Autorii constată că sensibilitatea la antibio- tice, care variază în funcție de specie și de natura antibioticului, este afectată de compoziția mediului nutritiv. Aceiași autori (5).găsesc că concentrațiile de antibiotice care nu afectează creșterea algelor, nu afec- tează nici rata fotosintezei. L. G r u i a (2) cercetează acțiunea penici- linei asupra algei Chlorella pyrenoidosa găsind o puternică stimulare la concentrația de 952 U.I./ml. La temperatura de 25—28°C numărul celu- lelor a crescut cu 452 %, iar la temperatura de 15—18°C cu 1572% față de martor. Efectul inhibitor al penicilinei se instalează la concentrații mai mari de 2 500—3 000 U.I./ml. Acțiunea unor antibiotice fungicide a fost cercetată de I. V. M a x i - mo va și M. N. Pimeno va (4) care au folosit nistatinul, candi- cidina și trixocecinul. Numai nistatinul, în concentrația de 15 y/ml s-a dovedit eficace asupra ciupercii Penicillium chloroleucon fără să dăuneze algei Chlorella vulgaris. Antisepticele, ca acidul salicilic și acidul benzoic, își exercită efectul în mod egal asupra oricărei specii sau tulpini bacteriene. E. O. Teo- dor e s c u (8) a constatat că algele reacționează diferit față de sulfa- mida eleudron. La algele Cladophora sp. și Conferva bombycina, sulfamida stimulează creșterea, iar la Oscillatoria proboscidea și Spirogyra sp. creș- terea este inhibată. La alte alge, Phormidium sp. și Dunaliella salina, sulfamida nu exercită acțiune antiseptică. Acidul benzoic și derivații săi, pe lîngă efectul antiseptic, au și un efect stimulator. F. P â 1 f y și G. 111 y d s (6) citează acidul benzoic printre substanțele stimula- toare, menționînd că atomii de hidrogen pot fi substituiți cu atomi cores- punzători sau radicali și aceasta determină o creștere a'efectului stimulator. în această lucrare studiem acțiunea unor antibiotice (penicilina și tetraciclină), a unei substanțe antiseptice (benzoatul de sodiu) și a unor fungicide (captanul și dithane-M 45) asupra algei filamentoase verzi Stichococcus bacillaris în culturi de laborator care conțin bacterii și ciuperci. Se urmărește acțiunea acestor substanțe asupra creșterii și diviziunii algei, precum și posibilitatea inhibării dezvoltării microflorei însoțitoare. MATERIALE ȘI METODE Experiențele s-au desfășurat in două serii, fiecare dintre ele cuprinzînd cite cinci probe paralele la fiecare concentrație de substanță folosită. în prima serie de experiențe alga Stichococcus bacillaris a fost cultivată în tuburi de cultură conținînd fiecare cite 10 ml mediu nutritiv Knop-Pringsheiin. S-a cercetat efectul tetraciclinei, benzoatului de sodiu, captanului și dithane —M 45 în concentrații de 0,001 ; 0,01; 0,1 și 1 g/1. Paralel alga a fost cultivată în vase Erlenmeyer de 100 ml, conținînd fiecare cîte 25 ml mediu nutritiv solid, Knop-Pringsheim cu 15 g agar-agar/1. în acest caz s-au folosit urmă- toarele concentrații ale substanțelor de mai sus :0,0004 ; 0,004; 0,04; 0,4 g/1. Culturile în medie 3 ACȚIUNEA UNOR SUBSTANȚE ASUPRA ALGEI STICHOCOCCUS BACILLARIS 81 nutritiv lichid au fost iluminate bilateral cu tuburi fluorescente de tip LFA 40/2, avînd o inten- sitate totală, lă nivelul culturilor, de lOOOOlx, la un regim de 13 ore lumină/11 ore întuneric și la o temperatură de 24 —26°C. Culturile pe mediu nutritiv solid au fost păstrate la lumină .naturală, difuză. Perioada de cultivare a durat în ambele cazuri 30 de zile. în cea de-a doua serie de experiențe s-a cercetat efectul penicilinei în concentrații de 500; 1 000; 2 000; 3 000 și 4 000 U.I./ml (respectiv Pn P2, P3, P4 și P5 în fig. 3, 4 și 5) și a benzoatului de sodiu în concen- trații de 0,0001; 0,001; 0,01; 0,1; 1; 2 ; 3; 4; 5 și 6 g/1 (Bj, B2, B3, B4, Bs, B6, B7, B8, B9 și Blo în fig. 3, 4 și 5). S-a cercetat și acțiunea unui amestec de 1 000 U.I./ml penicilină și 0,001 g/1 benzoat de sodiu (P + B, în aceleași figuri). Alga crescută în tuburi de cultură, conținînd 10 ml lichid nutritiv, a fost iluminată de sus cu tuburi fluorescente de tip LFA 20/2 și PF 20W/EE, avînd o intensitate la nivelul culturilor de 6 000 Ix, la același regim de lumină/întuneric. Temperatura de cultivare a variat între 22—28°C, iar durata cultivării a fost de 15 zile. S-au făcut observații macroscopice și microscopice asupra creșterii algei și a gradului de infecție cu ciuperci și bacterii, s-a determinat densi- tatea optică inițială și finală a culturilor cu ajutorul fotocolorimetrului FEKN-54, iar densitatea celulară inițială și finală a fost determinată cu ajutorul camerei Biirker. De asemenea, s-a apreciat și pH-ul inițial și final pentru fiecare concentrație de substanță folosită cu ajutorul unei soluții de indicator universal Merck. REZULTATE Tetraciclină, antibiotic cu spectru larg de acțiune, în concentrațiile de 0,01 și 0,001 g/1 nu afectează creșterea și diviziunea algei Stichococcus bacillaris, dar are o acțiune inhibitoare asupra bacteriilor. în concentrații de 1 g/1 și 0,1 g/1, tetraciclină este nocivă pentru algă, dar stimulează puternic dezvoltarea unor ciuperci. S-a constatat, de asemenea, o rapidă degradare a tetraciclinei, evidențiată prin brunificarea, în primele cinci zile de cultivare, a mediului de cultură; degradare ce se datorește probabil acțiunii luminii. Tetraciclină are o puternică acțiune de acidifiere a mediului (de la pH = 7,5 la pH = 5), acțiune ce se accentuează pe' parcursul experienței. Benzoatul de sodiu în concentrația de 1 g/1 a stimulat cu 190 % diviziunea celulară (fig. 1) în prima serie de experiențe și cu 680 % (fig. 3) în cazul celei de-a doua serie de experiențe. La aceeași concentrație s-a obținut o densitate optică cu 300% mai mare ca la martor (fig. 2). S-a evidențiat, de asemenea, o creștere a dimensiunilor celulare și o inten- sificare a culorii cromatoforilor cu mărirea concentrației de benzoat de sodiu. La concentrații de peste 1 g/1, celulele se rotunjesc, se vacuoli- zează, cromațoforul devine din ce în ce mai palid, apar granulații, ceea ce indică un declin în dezvoltarea algei. în concentrații de 0,001 și 0,01 §7b, benzoatul de sodiu are un efect bacteriostatic și stimulator față de algă. în concentrații mai mari stimulează evident dezvoltarea unor ascomicete. Benzoatul de sodiu nu modifică pH-ul inițial al mediului de O - o. 2096 5 acțiuKea Unor SUBSTANȚE ASUPRA ALGEI STICHOCOCCUS BACILLARIS 83 Vr.cdlmm3 Fig. 1 — Variația numărului de celule în funcție de substanțele și concentrațiile folosite ,M = martor': T, - 18/1- tetraciclină; Ts - 0,lg./l.; T3 - 0,01 g./l.: Tj = 0,001 g/1.: idem pentru B = benzoat de sodiu': C = captau; D = dithane M — 45; Mm -[mixtura in proporții egale a celor patru substanțe). cultură, dar în alcaliniza culturi se observă mai bine tendința algei de a Captanul • fig' 5)' substanțe (fig ’ ..^hane M-45 și mixtura în proporții egale a celor patru plicarea algei • h%aU *^ovedit a fi inhibitoare pentru creșterea și multi- lor în medin ’ 2n nfJare care se accentuează cu creșterea concentrației Captanul și dithane M-45 sînt folosite în agricultură cu Extincții' Fig. 2. — Variația densității optice în funcție de substanțele și concentrațiile folosite. Ns.cN/inn> 25.000 2,0000 fj.000 ioooo 5000 Conc. subst. PENICILINA M B. R R a 2 Z?-------t -r-‘- BENZOAT 2 3 4 5 B7 Bg Bs B/o qe SODIU £ 1,00 ■ 0,90 - 0,80 • 0,70 - 0,60 0,50 0,40 0,30 0,20 0,10 0,00 Conc. subst. PENICILINA «—।—i—r—t—«—।—i—»—।—।— BENZOAT M Bj Ba Bș B* Bs Be Br Bs B9 B10 0£ sogm densității celulare la Sli- 'a c,iferite concentrații de penicilina și benzoat de sodiu. PH 10 Fig. 4. — Variația densității optice la di- ferite concentrații de penicilină și benzoat de sodiu. f' Variația pH-ului în funcție de di- e e e concentrații de penicilină și benzoat de sodiu. C , I > ■ < 1 M P, p2 p} P* ps P*B I---1-1-1-->--1--<--1—1— 1" -r—' M B, B2 B3 B^ Bs Be i, Bg Bg B,o Conc. subst PENICILINA BENZOAT DE SODIU efect fungicid la concentrația de 2 g/1. în culturile algale ele și-au mani- festat această proprietate la concentrații mai mici, de 0,4—1 g/1. Valo- rile densității optice (fig. 2) pentru captan, dithane M-45, tetraciclină și mixtura acestora nu pot fi luate în considerare pentru aprecierea creș- terii algei, ele fiind mai degrabă expresia degradării tetraciclinei sau dato- rite incompletei dizolvări a substanțelor folosite. Fungicidele determină și ele o acidifiere a mediului nutritiv. Penicilina a avut un efect stimulator asupra creșterii și diviziunii algei. La concentrația de 4 000 U.L/ml s-a obținut o creștere de 300% a numărului de celule față de martor (fig. 3). La concentrații de 7 ACȚIUNEA UNOR SUBSTANȚE ASUPRA ALGEI STICHOCOCCUS BACILLARIS 85 84 AL. MARTON 6 500—1 000 U.I./ml, penicilina are un efect inhibitor asupra bacteriilor fără să influențeze prea mult dezvoltarea algei. în concentrații mai mari stimulează creșterea unor ascomicete, în special a ciupercii Penicillium sp. Cu creșterea concentrației de penicilină, alga are tendința de a forma aglomerări sferice din ce în ce mai mari, iar cromatoforul devine de un verde tot mai intens. Se observă și o creștere a dimensiunilor celulare. Penicilina are tendința de acidifiere a mediului nutritiv (fig. 5). Mixtura penicilinei și a benzoatului de sodiu, în proporția mai sus menționată, a stimulat mai puternic creșterea și diviziunea algei compa- rativ cu aceleași concentrații ale substanțelor luate separat. Paralel însă s-a constatat și o dezvoltare a ciupercilor. 6. Pălfy F., Illyes, G„ Serkento anyagok es gyomirtă vegyszerek a novenytermeszles szolgăla~ tâban, București, 1956. ' x 7. Peterfi St., Contrib. bot. , Cluj, 1967, 281-286. 8. Teodorescu Em. C., în Acad. R.P.R., Lucr. Ses. gener știinl. din 2 — 12 iunie 1950 Bucu- rești, 1950. 9. Wai N., Physiol, Plantarum, 1955, 8, 71 — 73. 10. Wayne W. Umbreit, Modern Microbiology, 1962. Centrul de cercetări biologice Cluj Laboratorul de algologie Primit la redacție la 26 mai 1972 CONCLUZII Dintre substanțele cercetate penicilina și tetraciclină au un efect inhibitor asupra bacteriilor în concentrația de 0,001—0,01 g/1, fără să afecteze dezvoltarea algei Stichococcus bacillaris. . Captanul și dithane M-45 își manifestă efectul fungicid la concen- trații care sînt nocive pentru algă. . Benzoatul de sodiu își manifestă efectul antiseptic la concentrații de 0,0001 — 0,1 g/1, producînd în același timp și o stimulare a creșterii și diviziunii algei. Probabil că, într-un mod asemănător eu cel al bacte- riilor și ciupercilor care mețabolizează acidul benzoic reducîndu-1 pînă la bioxid de carbon și apă (10), benzoatul de sodiu este metabolizat de alga Stichococcus bacillaris, stimulînd astfel creșterea și biosinteza pig- menților asimilatori. Cu excepția benzoatului de sodiu, substanțele folosite modifică simțitor reacția mediului nutritiv, în special în sensul acidifierii sale. Alga Stichococcus bacillaris are o evidentă tendință de alcalinizare a mediului nutritiv. Prezența și gradul de infecție cu ciuperci determină o deplasare a reacției mediului spre zone acide. Menționînd, în încheiere, că rezultatele prezentate mai sus repre- zintă doar rodul unor prime experiențe dintr-o serie ce se cere adîncită și generalizată și la alte alge filamentoase verzi, considerăm că dintre substanțele experimentate, penicilina, tetraciclină și benzoatul de sodiu pot fi folosite în concentrațiile mai sus amintite pentru stimularea creș- terii și diviziunii algei verzi Stichococcus bacillaris în culturi de laborator și pentru inhibarea dezvoltării bacteriilor și ciupercilor. BIBLIOGRAFIE 1. Felfoldy J. M,, Kalko Z. F., Acta biol. Acad. Scient. hung., 1959, 10, fasc. 1. 2. Gruia L., Biol. Plant. (Praha), 1966, 8, 4, 273 — 276. 3. Harder R. Oppermann A., Arch. Mikrobiol., 1953, 10,. 398 — 401. 4. Maximova I. V., Pimenova M. N., Mikrobiol., 1962, 31, 646 — 653. 5. — Mikrobiol., 1962, 31, 904 — 909. INFLUENȚA ATACULUI PRODUS DE AGROBACTEBIUM TUMEFACIENB ASUPRA UNOR PROCESE |FIZIOLOGICE ȘI BIOCHIMICE DIN VIȚA DE VIE DE N. ZINCA și P. IONESCU G32.2: 581.19: 582.783 On met en evidence rintensite de la photosynthese, la quantit6 des sucres totaux, l’intensite de Ia respiration et de la transpiration, l’activit^ de la catalase, de la polyphânoloxydase, de la peroxydase et de la ascorbinoxydase. Les proeessus physiologiques et biochimiques analyscs prouvent Ie comportament diferent des plantes malades en ce qui concerne la r6duction de la taille, de la fructification, de Ia longevite et aussi de leur r^sistance au froid. în procesul de patogenitate la plante, alături de unele modificări morfologice, se înregistrează și importante schimbări de ordin fiziologic și biochimic, ca urmare a raporturilor noi create între plante-gazdă și parazit. Referitor la influența atacului de cancer asupra principalelor procese fiziologice și biochimice din vița de vie, nu ne sînt cunoscute referiri în literatura de specialitate. în schimb, foarte multe lucrări au avut ea obiectiv studierea comparativă a acestor procese în țesuturile tumorale și normale de la diferite plante (3), (5), (8)—(13), (15), (17)—(20) printre care și vița de vie (4). în lucrarea de față se prezintă rezultatele unui studiu comparativ privind desfășurarea principalelor procese fiziologice și biochimice din vițele cancerate și necancerate, cu scopul de a contribui la explicarea comportamentului diferit al acestora în ce privește creșterea, fructifi- carea, rezistența la ger și longevitatea. ST. ȘI CERC. BIOL., SERIA BOTANICĂ. T. 25. NR. 1. P. 87-93, BUCUREȘTI, 1973 88 N. ZINCA Și P. IONESCU 3 ATACUL PRODUS DE AGROBACTERIUM TUMEFACIENS LA VIȚA DE VIE 39 METODA DE LUCRU S-a experimentat pe frunze, lăstari și coarde de la soiul Pans d’Espagne altoit pe Kober 5 BB, plantat în 1942, în colecția de studii a Stațiunii experimentale viticole Drăgășani. Experimentarea s-a efectuat în perioada 1966 — 1967, pe 15 butuci cancerați, cu proli- ferări tumorale pe brațele de schelet și 15 butuci sănătoși, aleși și marcați la începutul experi- mentării. La alegere s-a avut în vedere ca butucii să fie cît mai uniformi în cadrul celor două categorii. S-a determinat din frunze : conținutul în carbon organic (a), intensitatea respirației (b), transpirației (c), activitatea unor enzime — catalaza (d), polifenoloxidaza, peroxidaza și ascorbinoxidaza (e) — și conținutul în zaharuri totale și direct reducătoare (f). La lăstari și coarde s-a determinat numai conținutul în zaharuri totale și direct reducătoare. Metodele de determinare au fost : pentru (a), B o r ,o d u 1 i n a-K o 1 o b a e v a(l); (b), B o y s e n-J e n s e n (2); (c), balanța de torsiune(7); (d), I. F. Ra du (16); (e), M i h 1 i n-B r o n o v i ț k a i a (14); (f), H a g e d o r n-J e n s e n (6), iar exprimarea rezul- tatelor s-a făcut corespunzător metodelor folosite. Determinările s-au efectuat pe fenofaze, și anume înainte de înflorit, în timpul înflori- tului, faza de creștere a boabelor, la pîrgă, maturarea strugurilor și a lemnului. Rezultatele reprezintă media a două determinări paralele. REZULTATELE OBȚINUTE ȘI DISCUȚII 1. Conținutul în carbon organic și hidrați de carbon. Intensitatea fotosintezei, apreciată după conținutul în carbon organic din frunze (fig. 1), este mai mare în primele fenofaze la butucii sănătoși, cu 1,8—4,2 % față de cei cancerați ; în fenofazele următoare de creștere a boabelor, de maturare a strugurilor și a lemnului, ea crește progresiv la butucii cancerați, cu 10,9; 16,7 și 26,8 % față de cei sănătoși. Se constată deci că în prima parte a perioadei de vegetație, cînd tumorile sînt în faze inci- piente de formare sau au dimensiuni reduse, diferența cu privire la intensi- tatea fotosintezei între cele două categorii de butuci este foarte mică, în a doua jumătate a perioadei de vegetație, cînd tumorile cresc în dimensiuni, intensitatea fotosintezei este mai mare la vițele cancerate.. Această comportare s-ar putea datori și faptului că pe măsura înaintării în vegetație, butucii cancerați, cu un aparat foliar mai redus, își inten- sifică procesul de fotosinteză pentru asigurarea asimilatelor necesare creșterii și fructificării. Din datele prezentate în figura 2, se constată că, în general, canti- tatea de zaharuri totale și direct reducătoare din frunzele vițelor cance- rate este mai mare decît la cele sănătoase. Diferențele variază între 5,5 și 42,4% pentru zaharurile totale și 2,2—28,2% pentru zaharurile reducătoare, în funcție de fenofaza considerată. La lăstari-coarde se constată o situație inversă, conținutul în zaharuri totale și direct redu- cătoare fiind mai mare la vițele sănătoase, în medie cu 23,9% pentru zaharurile totale și 20,3% pentru zaharurile direct reducătoare, ceea ce poate indica o mai slabă maturare a lemnului butucilor cancerați. 2. Intensitatea respirației și activitatea unor enzime. Respirația exprimată în mg CO2 eliminat de 100 g frunză în timp de o oră (fig. 3) a fost în toate fenofazele mai intensă la vițele cancerate comparativ cu cele sănătoase. Se constată că, în general vițele cancerate au o intensitate respiratorie în medie cu 36,2% mai mare decît vițele sănătoase, cu inten- sificări mai pronunțate în fazele de înflorire (50,4%) și maturarea lem- nului (61,3%). Acest fapt arată că nu numai intensitatea proceselor anabolice, dar și a celor catabolice se modifică ca urmare a incitării țesuturilor la nivelele de formare a tumorilor. fa dn1 dt fawa. Eig- 1- — Dinamica conținutului de carbon organic din frunzele vițelor cancerate și sănătoase (soiul Pans d’Espagne). Fig. 2. — Dinamica hidraților de carbon din frunze, și lăstari la vițele cancerate și sănătoase (soiul Pans d’Espagne). Unii autori, urmărind respirația în țesuturile tumorale și normale de la diferite plante, cum ar fi L i n k și G o d d a r d (10) la tomate, L i o r e t (11—13) la Scorsonera, W e i r (19) la topinambur și O z o s - n o w s.k i (4) la vița de vie, găsesc o intensitate respiratorie mai mare Ia țesuturile tumorale. Alți autori, printre care W h i t e (20) la floarea- 5 ATACUL PRODUS DE AGROBACTERiUM TUMEFACIENS LA VIȚA DE VIE 91 90 N. ZINCA și P. IONESCU 4 soarelui și tutun, Klein (8) și Craigie și colab. (3) la Partheno- cissus, au ajuns dimpotrivă la concluzia că intensitatea respirației a fost sensibil redusă în țesuturile cancerate. unde, asemănător celor de origine animală, se manifestă tendința instalării unui catabolism anaerob. Figj 3. — Respirația la frunzele vițelor cancerate și sănătoase (soiul Pans d’Espagne). Neish și Hibbert (15) Scott și colab. (17) au găsit în cele două tipuri de țesut (normal și tumoral). la sfecla roșie, Viteze respi- ratorii egale atunci cînd consumul de oxigen s-a raportat la unitatea de proteine. Eaportînd consumul de oxigen la unitatea de suprafață proaspătă (15), intensitatea respirației la țesutul tumoral a fost de trei ori mai mare. Activitatea enzimelor studiate, din frunze, este diferită în funcție de felul enzimei, fenofază și prezența sau absența tumorilor, pe plantă. Din datele prezentate în fig. 4 se constată că activitatea'catalazei este destul de redusă la vițele cancerate, aspect constatat și de Czos- n o w s k i (4) în țesuturile tumorale de viță de vie. Activitatea polife- noloxidazei este mai ridicată la vițele cancerate în fenofaza înfloritului, pentru ca în fenofazele următoare să scadă cu mult sub nivelul celei din vițele sănătoase. Un aspect asemănător, dar cu limite de variație mai reduse, se observă și în activitatea ascorbinoxidazei. Peroxidaza are un mers al activității invers decît cel al polifenoloxidazei și ascorbino- xidazei. Czosnowski (4) găsește o activitate peroxidazică mai mare în țesutul cancerat decît în cel normal, iar L a n c e (9) arată că activitatea peroxidazei și polifenoloxidazei este mai mare în țesutul tumoral atunci cînd comparările sînt făcute prin raportare la greutatea proaspătă, și invers, cînd exprimarea s-a făcut în mg azot proteic. S p u r r și colab. (18) găsesc în țesuturile tumorale de tomate o activitate mai mare a ascorbin- oxidazei. c. f £ fiQ K t D A z A /I^COKBINOXIDaZA Fig. 4. — Activitatea enzimatică din frunze la vițele cancerate și sănătoase (soiul Pans d’Espagne). Pe fenofaze, intensitatea transpirației cea mai ridicată se înregistrează la înflorit și la creșterea boabelor, cînd și temperatura atinge valori ma- xime. Din aceste date rezultă că vițele cancerate necesită, pentru par- curgerea fazelor de vegetație, un consum mai mare de apă, ceea ce face 92 N. ZINCA și P. IONESCU 6 7 ATACUL PRODUS DE AGROBACTERIUM TUMEFACIENS LA VIȚA DE VIE 93 ca în perioadele de secetă prelungită, efectul nefavorabil să fie mai evident la acestea. Ca urmare acestui fapt, creșterile vegetative se desfășoară foarte încet sau stagnează, acumulările sînt slabe, plantele se debilitează, iar rezistența la anumite condiții nefavorabile se reduce treptat. BIBLIOGRAFIE 1. Borodulina F. Z. i Kolobaeva L. T., Dokl. Akad. Nauk. SSSR, 1953, 90, 5, 915. 2. Boysen-Jensen P., Die Elemente der Pflanzenphysiologie, Jena, 1939. 3. Craigie J., Krotkov G. and Wetmohe R. H., Amer. Jour. Bot., 1958, 45, 373. 4. Czosnowski J., Poznănskie towarzystwo przyjaciol nauk, Prace Kom. Biol., 1952, 13, 189. 5. Galston A. W., C. R. Ac. Sc., 1951, 23.2, 1505. 6. Hagedobn-Jensen, Biochem. Ztschr., 1923, 137, 92. 7. Ivanov L. A., Bot. Jurn., 1950, 35, 171. 8. Klein R. M., Princeton Univ. Press, ed., 1957, 31. 9. Lance C., Bull. Soc. Fr. Physiol. Veg., 1956, 2, 76. 10. Link G. K. a. Goddard D. R., Botan. Gaz., 1951, 113, 185. 11. Lioret C., C. R. Ac. Sc., 1952, 234, 237. 12. Lioret C., C. R. Ac. Sc., 1952, 234, 648. 13. Lioret C., Ann. Biol., 1955, 31, 185. 14. Mihun D. M. i Bronovițkaia Z. S., Biochimia, 1949, 14, 14, 379. 15. Neish A. C. a. Hibbert, H., Arch. Biochem., 1943, 3, 141. 16. Radu F. I., Bul. Științ. Biol. Științe Agric., Seria Bot. voi. IX, 1957, 2, 205. 17. Scott K. J., Smillie R. M. and Krotkov, G., Canad. Jour. of Bot., 1962, 40, 1 251. 18. Spurr H. W. Hildebrandt A. C. and Riker A. J., Phytopathology, 1962, 52, 10, 1079. 19. Weir G. M. Mycopathologia, 1962, 18, 3, 184. 20. White P. R., Cancer Res., 1745, 5, 302. Stațiunea experimentală viticolă Drăgășani Primit la redacție la 10 martie 1971 CONCLUZII 1. Principalele procese fiziologice și biochimice din frunzele, lăstarii și coardele vițelor cancerate se' desfășoară, comparativ cu vițele sănă- toase, cu intensități diferite, în funcție de fenofazele de vegetație. 2. Intensitatea fotosintezei este relativ asemănătoare la vițele can- cerate și sănătoase în primele fenofaze de vegetație și superioară la vițele cancerate în fenofazele următoare. Conținutul în zaharuri totale și direct reducătoare este în general mai mare în frunze și mai mic în lăstarii și coardele vițelor cancerate, comparativ cu vițele sănătoase la care se în- registrează o situație inversă. 3. Intensitatea respirației și transpirației este mai mare la vițele cancerate în toate fazele de creștere și dezvoltare. 4. Activitatea catalazei este mai redusă la vițele cancerate în toate fenofazele. Polifenoloxidaza și ascorbinoxidaza au activitate mai ridicată în frunzele vițelor cancerate în fenofaza înfloritului și mai redusă decît la vițele sănătoase în fenofazele următoare. Activitatea peroxidazei prezintă un mers invers decît cel al polifenoloxidazei și ascorbinoxidazei. 5. Procesele fiziologice și biochimice analizate explică în parte comportamentul vițelor cancerate referitor la reducerea creșterilor, fructi- ficării, rezistenței la ger și longevității acestora. MODIFICAREA CONCENTRAȚIEI DE AMIDON LA CARTOFI SUB ACȚIUNEA CÎMPULUI ULTRASONIC DE I. GAVRILĂ și E. PASCU 58.03.: 581.192: 582.951.4 In this paper, on the basis of some Chemical and electrochemical analyses, the effect on potatoes of an ultrasonic field with a frequency of 1 M Hz is studied. The increase of the quantity of starch extracted from potatoes under the action of ultrasonic waves is obvious, as compared viții the witness plant point, depend- ing on the duration of the treatment with ultrasonics. The experimental results point to the conclusion that one of the causes of the increase of the potatoes output, treated with ultrasonics, is the ultrasonics action of starch degradation and its transformation into soluble macromolecular frag- ments that permit a more marked feeding of the plant. 1. INTRODUCERE Cercetările privind efectele biologice ale ultrasunetului au scos în evi- dență accelerarea unor procese de creștere a plantelor (2) ceea ce are ca rezultat sporirea producției la plante ca : mazăre, fasole (8), orzoaică, grîu (1), (2), (9). De asemenea s-a constatat o accelerare a creșterii și o mărire a producției de cartofi tratați cu ultrasunete (11). Pe de altă parte, unii cercetători (7) au stabilit că efectul ultrasonic, produs asupra unor substanțe cu mase moleculare mari ca : glicogenul, amidonul și derivatele sale etc., se manifestă prin micșorarea masei moleculare în urma scindării lanțului, întocmai ca la polimerii înalți sin- tetici supuși acțiunii ultrasunetului. Ținând cont că la cartof cantitatea de amidon atinge valori pînă la 25%, și că tratamentul cu ultrasunete al tuberculilor produce o stimulare a creșterii plantelor respective (11), ne-am propus să evidențiem unele din cauzele care produc aceste efecte stimulative, prin metode de cercetare în laborator (analiza chimică și electrochimieă). ST, ȘI CERC, BIOL., SERIA BOTANICĂ, T. 25. NR. 1. P. 95-101, BUCUREȘTI. 1973 96 I. GAVRILA și E. PASCU 3 CONCENTRAȚIA DE AMIDON LA CARTOFII EXPUȘI CÎMPULUI ULTRASONIC 97 2. PROCEDEU EXPERIMENTAL Pentru cercetarea acestor cauze s-au efectuat măsurători de conduc- tibilitatea electrică a apei în care au fost introduse bucățile de cartof și măsurători ale concentrației de amidon. în acest sens au fost utilizate, ca probe, bucăți de cartof cu masa de Ig, scufundate în apă distilată în eprubete de sticlă și supuse acțiunii cîmpului ultrasonic, creat de un generator piezoelectric eu frecvența de 1 M .Hz și puterea maximă de 250 W. S-a determinat apoi cantitatea de amidon extrasă din aceste probe, în funcție de timpul de expunere în cîmpul ultrasonic și în funcție de intensitatea cîmpului. Soiurile de car- tofi cercetate au fost Giilbaba și Colina. Determinarea concentrației de amidon în cartofi a fost făcută după metoda volumetrică Bertrand, după o prealabilă zaharificare a amido- nului în glucoză, conform reacției (C8H10O6)n • H2O + (n - 1) H2O -> n C6H12O6. Măsurătorile de conductibilitate au fost realizate cu ajutorul unei punți BLC, la temperatura de 22°C, temperatură constantă realizată cu un ultratermostat tip U1() cu precizia de ±0,1%. 3. REZULTATELE EXPERIMENTALE a) Creșterea concentrației de amidon extras Din măsurătorile efectuate se constată o creștere a concentrației de amidon extras din cartofi iradiați în comparație cu martorul. Această cantitate de amidon extrasă depinde de timpul de tratare și de intensitatea cîmpului ultrasonic. Variația concentrației de amidon extras din cartoful ultrasonicat trece printr-un maxim. în figura 1 sînt prezentate variațiile relative ale concen- trației de amidon extras, în funcție de timpul de expunere a unui calup de cartof Colina în cîmpul ultrasonic. în figura 2 se prezintă aceleași variații, folosind cartof care a fost însă mărunțit înainte de a fi supus acțiunii ultrasunetului, la aceeași intensitate ca mai sus. în ambele cazuri se observă un maxim de concen- trație suficient de pronunțat de 52 %, respectiv, 60%, în comparație cu proba de refeiință. La efectuarea unor experimentări asemănătoare în februarie și aprilie cu același soi de cartof se obțin maxime de concentrație cuprinse între 15-20 %. în figurile 3 și 4, curba 1 reprezintă variația relativă a concentrației de amidon extras din cartof iradiat la o intensitate corespunzătoare cu- rentului de placă de 130 mA și 1 300 V și curba 2 pentru un curent de 120 mA și 1 200 V. De asemenea pentru cartofi de soiul Giilbaba se obțin valori mai diferite : două valori mari la extremitățile punctului de ultra- sonicare (60—180 s) cu valori apropiate (fig. 4). Din rezultatele acestor măsurători se ajunge la concluzia că acțiunea ultrasunetului asupra tuberculilor de cartofi creează posibilitatea sepa- rării unei cantități mai mari de amidon. Fig- 1. — Variațiile concentrației de amidon extras din calupi de carto! expuși în cîmpul ultrasonic. Fig. 2. — Variația concentrației de amidon din tri furatul de car- tof expus în cîmpul ultrasonic. Fig. 3, 4. Variațiile concentrației de amidon extras din cartofii iradiați la intensitate diferită de curent. b) Creșterea conductibilității apei de imersie La iradierea cu ultrasunete a bucăților de cartof se observă o creș- tere a conductibilității electrice a apei în care a stat cartoful în cîmpul ultrasonic. Variația conductibilității depinde de intensitatea cîmpului și trece de asemenea printr-un maxim în funcție de timpul de ultrasonicare. Digurile 5 și 6 reprezintă variațiile relative ale conductibilității electrice a apei în care au fost tratați cartofii (curba a pentru intensități corespunzătoare curentului ele placă de 140 mA și tensiunii de 1 400 V, iar curba b corespunzătoare pentru I = 150 mA și U = 1500 volți și curba c pentru I = 160 mA și U = 1 600 V). 98 I. GAVR1LA și E, PASCU Interesant de remarcat este faptul că există o legătură între variațiile relative ale conductibilității electrice și variațiile relative ale concentrați- i de amidon extras din cartofi în funcție de timpul de ultrasonicare (fig. 7 — 9). _ U-- ® MomA ho- 20- 10- O u* /iooA ihOfrfA 5,6. Variațiile relative ale coiuluclibililății electrice in care au fost tratați cartofii. Dacă notăm aceste variații sub forma . 100 % și • 100 %, Yo co Fig. 7,8,9.- Legătura dintre variațiile relative ale conductibilității electrice și variațiile relative ale concentrației de amidon extras din cartofi, în func- ție de timpul de ultrasonicare. unde y și y0 sînt conductibilitățile apei în care s-a iradiat cărțoiul și apei în care s-a păstrat proba-martor, iar C și Co concentrațiile de amidon corespunzătoare, și reprezentăm aceste variații în funcție de timpul de 5 concentrația de amidon la cartofii expuși CIMPULUI ULTRASONIC 99 I ultrasonicare vom obține variații asemănătoare. Se observă că atunci cînd crește concentrația de amidon extras, crește și conductibilitatea electrică, și invers. Din cercetările experimentale am constatat că apa în care s-a ultrasonicat cartoful este slab acidă. Creșterea conductibilității apei se poate datori următoarelor cauze cunoscute (5) : a) acțiunea ultrasunetului asupra moleculelor apei și disocierea lor în ioni H+ și radicali liberi OH, conform reacțiilor : II2O A H2O+ care se descompune în H2o+-»H"+OH Aceasta contribuie la mărirea numărului de ioni din soluție și totodată la mărirea posibilității de reacție a lor ; b) considerăm de asemenea că poate avea loc și desprinderea unor ioni de hidrogen din legăturile lor de la grupările polare, din lanțul macro- molcculci de amidon, ceea ce contribuie la mărirea numărului de ioni de hidrogen, respectiv la creșterea conductibilității apei. 4. DISCUȚII în problema acțiunii ultrasunetelor asupra amidonului există păreri foarte diferite. în timp ce S c h m i d (5) consideră că scindarea macro- moleculelor este determinată de forțele de frecare rezultate din mișcarea macromoleculelor și solventului, Prudhomme (10) atribuie aceasta efec- tului de cavitație. Graber (7) consideră de asemenea cavitația ca principala cauză a depolarizării amidonului, considerând că acțiunea hidrolizantă dată de acidifierea soluțiilor prin acizi nitriei și nitroși se datorește efectului ultrasonic, în cazul cînd se iradicază în prezența acrului și aceasta este cauza degradării macromoleculelor. Din cercetările efectuate asupra semințelor și a plantelor s-a con- statat o asemănare a efectelor produse de ultrasunete <. u cele ale radiației gamma (9). A fost dovedit (1.1) că radiațiile gamma provoacă degradarea lanțului molecular, prin ruperea legăturilor a-glicozidice, cu formarea unor fragmente macromoleculare cu greutate moleculară mai mică (chiar și moleculele de maltoză, glucoză etc.). Considerăm că acțiunea cîmpului ultrasonic produce același efect ca și acțiunea radiației gamma, adică o scindare a legăturilor chimice datorită conținutului bogat în energie care depășește energia legăturilor chimice. Pe lingă procesul de degradare, ultrasunetul produce probabil și o transformare a funcțiilor chimice din structura macromoleculei de amidon, 100 I. GAVRILA și E. PASCU 6 7 CONCENTRAȚIA DE AMIDON LA CARTOFII EXPUȘI CÎMPULUI ULTRASONIC prin oxidarea grupelor alcoolice de la O6, grupări carboxilice, conform reacției : Aceasta poate fi cauza creșterii conductibilității electrice a apei în care s-au iradiat cartofii și a apariției unei soluții ușor acide, pusă în evidență în cercetările noastre. Din rezultatele experimentale se constată că acțiunea ultrasune- telor asupra amidonului din cartofi este de natură distructivă, de depoli- merizare, pentru anumiți timpi de ultrasonicare. Aceasta explică și cauza creșterii procentului de amidon extras. Este știut faptul că amidonul servește la alimentarea și creșterea plantei (4). Cum amidonul nu poate parcurge celulele plantei el este trans- format în zaharuri — într-o formă solubilă, de tranziție care permite ali- mentarea plantei. Considerăm că, ultrasunetul degradează amidonul tra'nsformîndu-1 în fragmente macromoleculare (glucoza etc.) solubile;. acestea permit o alimentare mai accentuată a plantei și, deci, o dezvoltare mai rapidă, mai viguroasă. în felul acesta se poate explica creșterea rapidă a plantelor de cartof supuse tratamentului ultrasonic. 1. Chihilei N., Bahbat, I., Pușcaș N., Cojeneanu N., Fiziologia plantelor, Ed. pol. ped., București, 1964. 5. Elpiner E. I., Ultrazivuk, fiziko-himiceskoe i biologiccskoe ddsluie, 1963. 6. Furnica Gh. ș.a. Radiațiile r'.dio'dive în chimia macromolecuUlor. Ed. Bibi. Anal. Rom. Sov., seria tehnică, nr. 7 — 8, 1962. 7. Graber P.,Alli dd corwegno inhm zion le de altraaamlica, Roma, 1951, 487. 8. Istomina O., Ostrovski F., Jurn. Anad. Nauk SSSR, XXIX, 1960, 7. 9. Parpală, V., Bălășoiu, A., Gavrii.a (., Viseroiu R., Ionașcu N., Jurn, Akad. Nauk SSSR, T. XXIX, 1960, 7, Lucrări științ. nr. 1 Institutul pedagogic Brașov, 1969. 10. Pruphomme O. R., Alli dd convegno ihlernazionalc de ullrae custica, Roma, 1951. 11. Romanovici A. ș.a. Lucrări științifice nr. 1 Institutul pedagogic Brașov, 1969. Insliluliil pedagogic Rrașov Primit la redacție la 30 martie 1970 CONCLUZII în lucrarea de față se pun în evidență consecințe ale efectului ultra- sonic privind unele modificări în structura compoziției cartofului supus acțiunii ultrasunetului. a) Sub acțiunea cîmpului ultrasonic cantitatea de amidon care se extrage din cartof este mai mare în comparație cu cea extrasă de la martor. Aceasta se datorește acțiunii ultrasunetului de degradare a molecu- lelor de amidon și transformarea lor în componente solubile. b) Una din cauzele dezvoltării mai rapide și mai viguroase a carto- filor tratați cu ultrasunete considerăm că este transformarea amidonului în fragmente macromoleculare solubile care permit o alimentare mai in- tensă a plantelor respective în comparație cu martorul. c) Presupunem că sporurile de producție în cazul semințelor tratate cu ultrasunete ( grîu, orzoaica) se datoresc de asemenea acțiunii de degra- dare produse de ultrasunet asupra moleculelor de amidon conținute în aceste semințe. BIBLIOGRAFIE 1. Auslander, D., Veress E., Albu N., Studia Univ. „Babeș-Bolyai”, Mat. Phys. fasc. 2. : „ 1963, 94. . 2. Badarau, E., Giurgea G., Bul. Acad. R.S.R. Mat. fiz. I. II., 8 (450), 663. 3; Boiiea G. Tratat de biochimie vegetală, Edit. Academiei, voi. L. 1964. RECE NZII „Studii și comunicări”, 1971, Muzeul de științele naturii, Bacău, (105 p.) Apărut recent, noul volum de „Studii și comunicări”, editat de Muzeul de științele na- turii din Bacău, își continuă cu succes apariția seriei, fiind cel dc-al cincilea volum (1971). El îmbrățișează un bogat material de creație științifică originală, fundamentală și aplicativă, apar- ținind variatelor discipline ale celor două ramuri de biologie : vegetală și animală. Pentru această fericită realizare, pornită din inițiativa, conducerea și concursul întregului colectiv al muzeului, cu sprijinul oamenilor de știință din centrele universitare Iași și București și cu sprijinul nelimitat al autorităților locale, sînt deopotrivă de apreciat în mod deosebit de către botaniști. । Ne vom referi mai întîi în cele ce urmează Ia partea de biologie vegetală a acestui pres- t igios și impunător volum. în sumarul acestuia sînt cuprinse un număr de 35 de lucrări (arti- cole), care totalizează 405 pagini. Ele reprezintă străduințele din ultima vreme ale unui număr de 37 de autori, lucrările fiind publicate fie de către un singur autor (17 articole), fie a doi sau mai multor autori (20 de lucrări). Sînt prezentate din domeniul biologiei vegetale o serie de rezultate remarcabile ale cercetărilor, referitoare nu numai asupra diferitelor ținuturi ale județului Bacău și ale împrejurimilor sale, ci și ale altor regiuni din țară, mai ales din Mol- dova. Ele arată în primul rînd explorarea metodică a teritoriului băcăuan de către numeroși colaboratori și cercetători consacrați, care asigură totodată inițierea și formarea unei entuziaste și promițătoare pleiade de tineri cercetători biologi și naturaliști ai Municipiului Bacău. Lucrările publicate cunosc o tematică deosebii, de variată, îmbrățișînd domenii noi de actualitate, care atestă, fără tăgadă, prestigiul biologiei contemporane din țara noastră. Cele 37 de lucrări, înmănunchiate în acest volum, Ie putem grupa în următoarea prezen- tare, cu sublinierea principalelor direcții de cercetare : Floră și taxonomic, referitor atît asupra talofitelor, cît și asupra cormofitelor. Dintre talofite, domeniu în care remarcăm și cu acest prilej o intensificare binevenită, sînt prezentate atît lucrări asupra algelor, ca acelea din rîul Moldova și afluenților săi, a unor grupe de alge edafice (III, Chlorophyceae) noi pentru România, a repartiției algelor în solurile din Munții Bucegi și a compoziției fitoplanctonului din Lacul Roșu (Carpații Orientali), cît și lucrări asupra unor grupe de ciuperci (macromicete) din bazinul Crasnei și al Bistriței Aurii, a lichenilor din împrejurimile orașului Adjud (II), ca și a bazinului Uz, Munții Nemirei și Ciucului (II), iar a brio- fitelor asupra Dealului Măgura de lîngă Tg. Ocna. între lucrările asupra florei cormofitelor, remarcăm unele contribuții și completări noi asupra Moldovei, în general, ca și asupra Văii Tazlăului Sărat, în special; se semnalează stațiuni noi cu gîrniță de pe colinele Tutovei, se subliniază valoarea taxonomică a unor caractere și diagrame de diagnosticare a speciilor de Ranunculus, este semnalată prezența unei noi plante adventive pentru țară (Salvia reflexa) și se prezintă sintetic pe baza unei analize detaliate carac- terul general al florei cormofitelor din bazinul Bașeului (jud. Botoșani). ST; si CEBC. BIOL.. SERIA BOTANICĂ, T. 25, NR. 1 P. 103-104, BUCUREȘTI, 1073 104 RECENZII 2 între studiile asupra florei și vegetalei sînt de relevat, îmbucurător, acelea asupra rezer- ! vației „Stîncă Ștefănești” (jud. Botoșani), ca și acelea referitoare la Dealul Perchiu (jud. Bacău). Lucrările asupra vegetației (dc geobotanică), numeroase și variate, se referă la aceea lem- noasă dih bazinul Bașeului (jud. Botoșani), fie, în ansamblul ei, la aceea din lunca Șiretului, a Văii Trotușului (Urechești-Tg. Trotuș), se analizează vegetația acvatică și palustră a depresi- unii Elanului și a luncilor limitrofe (Vaslui), vegetația ruderală și segetală (Mirccști), modificări survenite, In ultimul deceniu în dinamica vegetației zăvoaielor din bazinul Șiretului (Lespezi- Mircești), ca și studiul biochoriilor particulare ale trunchiul ilor de conifere pietrificate din Lacul Roșu cu identificarea unor biocenoze fragmentare microstructurale. Cercetările de morfologie se referă la anatomia organelor vegetative ale unor taxoni (Ono-, brychis transsilvanica), diferențierea anatomică la speciile genului Lychnis din țară, structura histo-anatomică la frunzele de Urticaceae, anatomia comparată la Ficaria verna. Studiile de genetică (citologie, cariologic) se referă la acțiunea unor stimulatori asupra , sexului la Zea mays, ca și rezultatele cercetărilor asupra endomitozei și a mitozei in procesul diferențierii celulare la Dahlia variabilis. Cu caracter practic, economic, sînt de asemenea de relevat cercetările asupra unor plante lemnoase decorative cultivate în bazinul Crasnei, valoarea plantelor medicinale din bazinul pîrîului Cîrlibaba (Bucovina), studiul statistic al unor populații de porumb de la Pîngărați (jud. Neamț), comportarea unor specii forestiere la inundații în bazinul Șiretului, plantajele — metodă de ameliorare și de producere în masă a semințelor unor esențe forestiere selecțio- nate ș. a. , Lucrările de biologie vegetală, cuprinse în volum, sînt îngrijit redactate, succint și clar prezentate, argumentate cu grafice, figuri, tabele, scheme, microfotografii, fotografii etc. și sînt însoțite de rezumate în limbile de largă circulație, ca și de bibliografia de specialitate. Volumul cuprinde, de asemenea, recenzii ale unor lucrări recent publicate în țară, ca și lista instituțiilor de specialitate din 31 de țări cu care s-au stabilit schimburi de publicații. Din punct de vedere tehnoredacțional, tiparul, calitatea hîrtiei, ilustrația, aranjarea materialului etc. Oglindesc atenția și grija deosebită a conducerii, ca și a tuturor muncitorilor tipografi de Ia „întreprinderea poligrafică’' Bacău. Menționăm că cel de-al șaselea volum, care va apărea în cursul acestui an cu noi valo- roase materiale, se găsește sub tipar. Prof. dr. doc. Trăiau I. Ștefureac Universitatea București . Revista „Studii și cercetări de biologie—Scria botanică” publică articole originale din toate domeniile biologiei vegetale: morfologie, sistematică, geobotanică, ecologie și fiziologie, genetică, micro- biolcgie-fitopatolcgie. Sumai ele revistei sînt completate cu alte rubrici, ca; 1. Viața științifică, ce cuprinde unele manifestări științifice din domeniul biologiei vegetale, ca simpozioane, con- sfătuiri, schimburi de experiență între cercetatei ii români și cei străini etc. 2. Recenzii ale unor lucrări de specialitate apărute în țară și peste hotare. ! NOTĂ CĂTRE AUTORI Autorii sînt rugați să înainteze articolele, notele și recenziile dactilografiate la două rînduri. Tabelele vor fi dactilografiate pe pagini separate, iar diagramele vor fi executate în tuș, pe hîrtie de calc. Tabelele și ilustrațiile vor fi numerotate cu cifre arabe. Figurile din planșe voi fi numerotate în continuarea celor din text. Sc va evita repetarea acelorași date în text, tabele și grafice. Explicația, figurilor va fi dactilografiată pe pagini separate. Citarea bibliografici în text se va face în ordinea numerelor. Numele autorilor va fi precedat de inițială. Titlurile revistelor citate în bibliografie vor fi prescurtate conform uzanțele? internaționale. Autorii au dreptul la un număr de 50 de extrase, gi'atuit. Responsabilitatea' asupra conținutului articolelor revine în exclusivitate autorilor. ' ■ Corespondența ’ privind, manuscrisele, schimbul de publi- cații etc. se va trimite pe adresa Comitetului de redacție, Splaiul Independenței nr. 296, București. La revue „Studii și cercetări dc biologic —Seria botanică” paraît 6 fois par an. Toute commande â l’ctranger sera adrcsscc ă ROMPRESFILATE- LIA, Boîte poștale 2001, telex 011631, Bucarest, Roumanie, ou ă ses reprăsentants ă l’ătranger. En Roumanie, vous pourrez vous abonner par Ies bureaux de poște ou chez votre facteur.