COMITETUL DE REDACȚIE Redactor responsabil: Academician EM. POP Redactor responsabil adjunct: Academician N. SĂLĂGEANU Membri: Academician ȘT. PEȚERFI ; I. POPESCU-ZELeTIN, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; prof. dr. I. T. TARNAVSCHI; prof. TR. I. ȘTEFU- REAC ; dr. VERA BONTEA; dr. ALEXANDRU IONESCU ; GEORGETA FABIAN, secretar de redacție. Slujii si cercehri Je BIOLOGIE SERIA. BOTANICA TOMUL 24 1972 Pentru a vă asigura colecția completă, vă rugăm să vă reînnoiți abonamentele dv. pe anul 1973. Prețul unui abonament este de 90 de lei. în țară, abonamentele se primesc la oficiile poștale, agențiile poștale, factorii poștali și difuzorii de presă din întreprinderi și instituții. Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la întreprin- derea ROMPRESFILATELIA, Căsuța poștală 2001, telex 011631, București, România, sau la reprezentanții săi din străinătate. SUMAR u Pag. AURELIA BREZEANU, înfrățirea la Zerna inermis (Leyss) Lindm. în funcție de desimea de semănare........... 467 VERA BONTEA și ÂL. MANOLIU, Contribuții la cunoaș- terea micromicetelor din Masivul Ceahlău (Nota V) . 477 ILEANA BUICULESCU, Asociațiile de tufărișuri sub- alpine din Masivul Piatra Mare .................... 483 MARILENA IOAGHIMESCU, Contribuții la cunoașterea micoflorei de pe lemnul din mine.................... 507 V. SANDA, A. POPESCU, GH. DIHORU și N. ROMAN, Răspîndirea speciei Quercus peduneuliflora C. Koch în România........................................ 511 AURELIA CIOBANU, Influența mustinului asupra unor pro- cese fiziologice și ultrastructurii celulare.. 525 MARIA NICOLAESCU, Cercetări privind mozaicul mărului în România. I. Caracterizarea unui virus sferic, izolat din meri din soiul lonathan....................... 533 VIORICA LUPȘA, Cercetări palinologice în tinovul de la Dealul Negru (Munții Apuseni).................... 537 VIAȚA ȘTIINȚIFICA.................................. 541 INDEX ALFABETIC.................................. 543 APARE DE 6 ORI PE AN Manuscrisele, cărțile și revistele pentru schimb, precum și orice corespondență, se vor trimite pe adresa Comitetului de redacție al revistei „Studii și cercetări de biologie, Seria botanică”. St. și cerc, biol., Seria botanică, t. 24, nr. 6, p. 465 — 546, București, 1972 ADRESA REDACȚIEI: SPLAIUL INDEPENDENTEI NB. M8 BUCUREȘTI ÎNFRĂȚIREA LA ZERNA ENERMIS (LEYSS) LINDM. ÎN FUNCȚIE DE DESIMEA DE SEMĂNARE DE AURELIA BREZEANU 583.548.1: 581.165 The results of some experimental morphological researches regarding the influence of the density of sowing upon the tillering of Zerna inermis (Leyss) Llndm., species with extravaginal orthotrope and plagiotrope tillers, are presented. The rare sowing stimulated the tillering in the sense of larger number and seizes of rhizomes, increase of the rate of frequency of the bushes with rhizomes, their radial spațial arrangement. It is concluded that the inhibitive effect of the dense sowing is the result of the double competition between the plants for food supply and sunlight simultaneously. Desimea de semănare joacă un rol deosebit de însemnat în des- fășurarea procesului de organogeneză al plantelor superioare. Prin inter- mediul său se asigură în primul rînd un anumit spațiu de nutrire și, prin aceasta, anumite condiții de aprovizionare cu apă și substanțe minerale și de desfășurare a fotosintezei, ceea ce influențează sinteza și acumularea hidraților de carbon și, implicit, creșterea vegetativă și formarea organelor generatoare. La graminee, din literatură se cunosc unele date privind influența pe care desimea de semănare o exercită asupra proceselor de creștere și de organogeneză îndeosebi a cerealelor. Astfel, încă din secolul trecut, T a 1 a n o v (citat după (9)) a arătat că dezvoltarea soiurilor cultivate de cereale depinde în mare măsură de suprafața de nutrire, corelată cu umiditatea solului și cu condițiile climatice. S o v e t k i (1956, citat după (9)), în experimente efectuate pe grîu, a semnalat efectul stimu- lator exercitat asupra înfrățirii, în special asupra formării fraților cu rod, de către desimea mai mică de semănare (la un număr de 200 de indivizi pe metru pătrat, numărul mediu de frați cu rod este egal cu 2,51—5,34, iar la o desime de 700 de indivizi pe metru pătrat de numai 0,9—1,02). La noi în țară, Gh. Valuță și colaboratori (5) au evidențiat la porumb condițiile cele mai bune de desfășurare a organo- ST. SI CERC. BIOL., SERIA BOTANICĂ, T. 24, NR. 6, P. 467-475, BUCUREȘTI, 1072 469 468 AURELIA BREZEANU 2 genezei în funcție de desimea de semănare, corelată cu tipul de sol. La gramineele spontane însă, cercetări de acest fel sînt relativ puține. Din această cauză, ținînd cont de rolul pe care acestea îl joacă în instalarea și dezvoltarea covorului vegetal, precum și de valoarea furajeră deosebită a numeroase dintre ele, s-a ivit necesitatea studierii procesului de înfrățire al gramineelor spontane și în legătură cu acest factor. MATERIAL ȘI METODĂ Efectul desimii de semănare asupra desfășurării ramificării axelor tulpinale la graminee se manifestă mai evident la speciile perene cu lăstari extravaginali plagiotropi (rizomi). La aceste specii, caracterizate printr-o mare capacitate de propagare în suprafață a lăstarilor, se înregistrează, în funcție de desimea de semănare, modificări în aspectul general al tufelor, determinate de numărul, de dimensiunile și de orientarea spațială a mugurilor și a lăstarilor. Din această cauză, în cercetările noastre am ales ca material de studiu pe Zerna inermis, care, prin modul de formare al tufelor, se caracterizează ca o specie cu rizomi și tufe laxe născute din lăstari extravaginali (2). Experimentarea s-a efectuat în cîmp paralel pe plante crescute în ghivece și în brazdă. Semănătura în brazdă a oferit posibilități mai largi de experimentare, permițîndu-ne efec- tuarea de cercetări și în condiții de semănătură foarte rară, distanța dintre plante fiind 10—15 cm. La scurt interval după răsărire (5 zile), plantulele s-au rărit, lăsîndu-se între ele distanțe precis stabilite. La plantele crescute în ghivece s-a lucrat cu un număr mai mare de variante, după cum urmează : Vj — cu semănătură foarte deasă ; Vj-,. — cu semănătură deasă, 0,5 —1,0 cm; VIIi: — distanța dintre plante dc 2,0 cm; VIV — distanța dintre plante de 3,0 cm; Vv — distanța dintre plante de 5,0 cm. îri experiențele efectuate în brazdă s-a lucrat numai cu trei variante : ' Vt — semănătură foarte deasă; V2 — distanța dintre plante de 10 cm;' V3 — distanța dintre plante de 15 cm ; Cercetările s-au efectuat în decursul a două sezoane de vegetație. în discutarea datelor ne-am oprit însă în mod special asupra tufelor de doi ani, aflate în plină epocă de înspicare. । " ' | REZULTATE ȘI DISCUȚII / ; Analiza morfologică a materialului vegetal obținut din culturi expe- i rhnentale a evidențiat faptul că desimea de semănare nu a influențat : tipul de înfrățire caracteristic speciei, el rămînînd neschimbat în toate cazurile. Modificări se manifestă însă în ceea ce privește numărul și ' dimensiunile rizomilor, raporturile dintre lăstarii plagiotropi și cei extra- vaginali ortotropi, orientarea spațială a acestora. Măsurătorile biometrice (tabelul nr. 1), precum și desenele schema- tice efectuate asupra tufelor (fig. 1—3), au evidențiat faptul că desi- mea prea mare de semănare a frînat desfășurarea procesului de înfră- țire. Astfel, numărul total de frați la plantele din semănătură foarte , Frecvența plantelor cu rizomi (%) co © © © © CO W O) o o © © © © © © î Nr. de rizomi pe o plantă (valori extreme) 1O lO Tf CO rH II II CO CM CM io © 777 CM LO nilor (cm) valori extreme © 00 1O 00 © rH © 1O CD 777 O N i-l medii oocoooo CO CM* CO* CO* CO* © CM © CO* © o o valori extreme O CM CM CM CM CO IO © MMI CO 1O CM io YH cm 5-17 22-87 50-72 | Nr. f: medii © rH © © CM CM CM 1O YH © O TH Tf © înălțimea medie a plantelor (cm) © © IO © 1O © CO* CM* CM* CO CM CO CO © © © lo'r^'o' co co Fenologie faza vegetativă faza vegetativă faza vegetativă și înflorire înflorire înflorire faza vegetativă înflorire înflorire Condițiile de semănare ghivece >> 99 99 ' ” brazdă 99 Distanțele dintre plante (cm) > > > > > > u H M «» > > Fig. 1. —A, Tufă de doi ani de Zerna inermis (Leyss) Lindm. din semănătură foarte deasă (0,5 —1,0 cm); B, reprezentarea grafică spațială a unei tufe de doi ani de Zerna inermis (Leyss) Lindm. din semănătură foarte deasă : 14 — lăstar de ordinul 1 (ax principal); la_4—lăstari laterali extravaginall ortotropi de ordinul 2 — 4 ; Rz — lăstari laterali extravaginali plagiotropi (rizomi) de ordinul 1—3. 3 Fig. 2. — A, Tufă de doi ani Zerna inermis (Leyss) Lindm. din semănătură deasă (2 cm dis- tanță între plante); B, reprezentarea grafică spațială a unei tufe de doi ani de Zerna inermis (Leyss) Lindm. din semănătură deasă (2 cm distanță între plante). Legenda cala figura 1B. 473 Fig. 3. — A, Tufă de doi ani de Zerna inermis (Leyss) Lindm. din semănătură rară (10 —15 cm distanță între plante); B, reprezentarea grafică spațială a unei tufe de doi ani de Zerna inermis (Leyss) Lindm. din semă- nătură rară (15 cm distanță între plante), Legenda ca la figura 1 B, 474 AURELIA brezeanu 8 deasă este de peste șase ori mai mic față de cel al plantelor din semă- nătură rară (9 față de 60 și chiar peste 80 de frați). în ce privește raportul dintre diferitele categorii de lăstari din cadrul tufei, s-a semnalat că, în condițiile unei semănături dese, dife- rențierea și creșterea mugurilor rizomali au fost puternic inhibate. In medie, o plantă din aceste condiții poate avea numai trei rizomi cu lungimi cuprinse între 1 și 8 cm, în timp ce în semănătură rară numărul lor este de cinci ori mai mare (15), cu lungimi de pînă la 16 cm. Dimen- siunile mai mari ale acestor rizomi sînt determinate, pe de o parte, de numărul sporit de internodis și, pe de altă parte, de lungimea mai mare a acestora. De remarcat este și faptul că nu toate tufele din semă- nătură deasă posedă rizomi. Frecvența lor a crescut proporțional cu mărirea spațiului dintre tufe. Astfel s-a constatat la plantele din Vx că doar 33% dintre tufe și la Vn 50% au lăstari rizomali, restul fiind alcătuite numai din lăstari extravaginali ortotropi. Pe măsura măririi distanței dintre plante, frecvența plantelor .cn rizomi a crescut pînă la 90% la 2,0 cm distanță între tufe și la 100% în cazul desimilor mai mici. înfrățirea intensă și dezvoltarea mai puternică a rizomilor la plan- tele din semănătură rară au făcut ca tufele să capete un aspect viguros și să se întindă pe o suprafață mai mare. Astfel, din figura 3B, spre exemplu, în care se redă reprezentarea grafică spațială a unei tufe din aceste condiții, se remarcă dezvoltarea puternică a lăstarilor (atît a celor ortotropi, cît și a celor plagiotropi) nu numai de ordinul doi și trei, ci și a celor de ordin superior, cinci și chiar șase. în zona de curbură a lăstarilor extravaginali ortotropi de diferite ordine s-au for- mat noduri de înfrățire cu o mare rezervă de muguri, o parte deja dezvoltați în lăstari, o altă parte în stare latentă. Datorită distanțelor mari dintre tufe, orientarea în spațiu a lăstarilor s-a făcut aproximativ radial. Spre deosebire de acestea, tufele din semănătură foarte deasă sînt mult mai mici, cu puțini lăstari ortotropi cu un număr redus de rizomi, în general de dimensiuni mici și orientați spațial numai într-una sau două direcții. Lăstarii dezvoltați sînt de ordin inferior : 2—3, rareori patru (fig. 1 A, B). Desimea de semănare a influențat și procesul creșterii lăstarilor, atît a celui principal, cît și a celor laterali de diferite ordine. După cum reiese și din tabelul nr. 1, în condițiile unei semănături dese, tufele sînt mai scunde, înălțimea medie a lor nedepășind 30 cm în ghivece și 35 cm în brazdă. Pe măsura măririi spațiului dintre plante, înălțimea medie a acestora a crescut, valorile cele mai mari înregistrîndu-se la plantele din Vv, respectiv V2 și V3. Modificări s-au semnalat și sub aspect fenologic. în condițiile unei semănături dese și foarte dese, trecerea plantelor din faza vegetativă în cea generatoare este mult întârziată. în condiții normale, în perioada în care s-au efectuat observațiile noastre, plantele se aflau în faza de înspicare. La tufele din semănătură deasă însă, atît lăstarul principal, cît și cei laterali de ordin superior se aflau în faza vegetativă, pentru ca în semănătură mai rară (distanța dintre plante de 2 cm) să se întâl- nească la unele tufe atît lăstari vegetativi, cît și floriferi, iar în condi- 9 Înfrățirea la zerna inermis 475 țiile unei semănături rare toate tufele să prezinte lăstari floriferi, de obicei de ordinul unu, uneori și de ordinul doi. Datele experimentale obținute ne-au condus la ideea că în cazul lui Zerna inermis desimea de semănare prea mare reprezintă un factor negativ atît pentru creșterea și dezvoltarea plantelor, cît și pentru des- fășurarea procesului de diferențiere și de creștere a mugurilor și a lăsta- rilor axilari de ramificare. Aceasta este rezultatul interacțiunii unui complex de factori, printre care cea mai mare pondere trebuie acordată concurenței create între plante, pe de o parte, pentru spațiul de nutrire și, pe de altă parte, pentru lumină. Rezultatele obținute de noi privind influența unora dintre factorii interni care intervin în general în procesul ramificării axelor tulpinale de la graminee, și anume auxinele cu radicali indohci (8), ne conduc la ideea că în acest caz poate fi vorba nu numai de influența factorului nutriție, ci în mod indirect este posibilă și acțiunea asupra mecanis- melor care răspund de sinteza fitohormonilor, atît a celor care deter- mină ramificarea axelor, cît și a celor florigeni, a raporturilor dintre aceste două categorii de substanțe și a concentrației lor. Rezultatele experimentale obținute ne permit să conchidem că desi- mea de semănare reprezintă un factor care influențează deosebit de puternic ramificația axilară de la graminee, îndeosebi a celor cu rizomi. în cazul acestora, reprezentate în cercetările noastre prin Zerna inermis, s-a constatat că semănătura rară oferă condiții optime de desfășurare a înfrățirii și deci de sporire a masei de lăstari vegetativi, reprezentând prin aceasta un element pozitiv pentru producția de masă vegetală. BIBLIOGRAFIE 1. Anghel Gh. și colab., Cultura pajiștilor, București, Edit. agrosilvică, 1967. 2. Georgescu G. G. și Aurelia Brezeanu, Rev. roum. Biol., S6rie de Botanique, 1968, 13, 4, 243-249. 3. Manualul inginerului agronom, Cluj, Edit. tehnică, 1954, 4. 4. Manualul inginerului agronom, București, Edit. Agrosilvică, 1967, 1, 457. 5. Porumbul. Studiu monografic, București, Edit. Acad. R.P.R., 1957. 6. Serebriakova T. I., Botan. J., 49, 1, 1964, 39 — 51. 7. Morfoghenez pobegov i evoliufia jiznenîh form zlakov, Moskva, 1971. 8. Tarnavschi I. T., A. Brezeanu și I. Hurghisiu, Rev. roum. Biol., S6rie de Botanique, 1970, 15, 5, 351-355. 9. Zamfirescu A., V. Velican și N. Sâulescu, Fitotehnia, București, Edit. agrosilvică, voi. 1, 1964, p. 140-150. Institutul de biologie „Traian Săvulescu" Primit In redacție la 3 iunie 1972 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA MICROMICETELOR DIN MASIVUL CEAHLĂU (NOTA V) DE VERA BONTEA și AL. MANOLIU 583.28:581.9(498) The papei deals with 68 species of Micromycetes, parasitic or saprophytic on 43 species of host plants. Eleven of these are new for the mlcroflora of Romania, and 22 species are reported on 26 host plants unrecorded in this country. în. această notă sînt prezentate 68 specii de micromicete, parazite sau saprofite pe 43 de specii de plante-gazdă. Dintre acestea 11 specii sînt noi pentru micoflora R. S. România, iar 22 specii le indicăm pe 26 specii de plante-gazdă noi pentru țară. 1. SPECII NOI PENTRU ȚARĂ Massariella bufonia (Berk. eț Br.) Speg. Peritecii cu diametru de 500 turtite la bază, cu papilă de tip masaroid. Peridia de 20—30 ;x grosime, brună. Ascele de 150—220 x 8 — 14 jx, aproape cilindrice, scurt stipitate; parafize prezente. Ascosporii uniseriați, de 18—24 x 7—lOjx, bicelulari, strangulați puțin în dreptul septei, celula superioară ceva mai mare decît cea inferioară, bruni-deschis, cu o teacă gelati- noasă, subțire. Habitat-, pe-ramuri de Viburnum opulus L., Izvorul Muntelui, 4. IX. 1969. Laestadia polystigma Eli. et Ev. Peritecii risipite, acoperind întreaga suprafață a frunzei, sferice, cu diametru de 80—125 [x, brune-negre, cu un osteol mic pe papilă. Ascele de 30—40 x 8 jx, oblonge, sesile; parafizele lipsesc. Ascosporii ovali, eliptici, subhialini, unicelulari, de 10—13 X 3 - 4 [x. Habitat: pe frunze moarte de Quercus robur L., Durau, 15. VII. 1971. ST. SI CHEC. BIOL., SEEIA BOTANICĂ, T. 24, NE. 6. P. 477-482, BITCUEEȘTI. 1972 478 VERA BONTEA și AL. MANOLIU 2 Mycosphaerella prominula Speg. Peritecii risipite, epifile, scufun- date, sferice, de 130—150 (J.. Ascele de 60—67 x 10 — 13 p,, cilindrie- clavate, paralele sau puțin convergente. Ascosporii de 12—16 X 4—6[z, bicelulari, celula distală puțin mai scurtă decît cea proximală, stran- gulați. Habitat: pe frunze moarte de Pteridium aquilinum (L.) Kiihn, Durau, 30.VII.1969. în asociație cu Ascochyta pteridis Bres. La noi în țară, pe frunzele de Pteridium aquilinum, mai sînt citate speciile : Sphae- rella dquilina (Fr.) Auersw., cu ascospori de 8—9x2p, și pteridis Desm., cu ascospori de 25—27x3—4p.. Specia descrisă de noi nu se încadrează la nici una din aceste specii. Didymosphaeria equiseti-hiemalis Lars. et Munk. Peritecii de 300pi, scufundate, sferice, turtite. Peridia de 20—30 p. grosime, uniformă, cu celule mici și nedistincte, brună-olivaceu, spre exterior acoperită de hife fine, brune. Ascele de 50—80 x 6 — 9 p,, divergente în partea infe- rioară și convergente în cea superioară, cilindrice, sesile, îngrămădite. Parafize numeroase, foarte subțiri, ramificate și anastomozate, mai lungi decît ascele. Ascosporii uniseriați, de 10—15 x 4 — 7 p,, bicelulari, strangulați în dreptul septei, verzui în stadiul tînăr și brun-măslinii la maturitate. Habitat: pe tulpini de Equisetum arvense L., Durău, 30.VIII.1969, în asociație cu Phoma equiseti Desm. Leptosphaeria rousseliana (Desm.) Ces. et De Not. Peritecii imerse, cu diametrul de 200—250 p, sferice, fără papilă. Peridia de culoare brun-deschisă, cu celule nedistincte și cu pereții foarte subțiri. Ascele convergente, de 60—85 x 6 — 10p,, cilindrice-clavate, subsesile. Parafize foarte abundente. Ascosporii biseriați în partea superioară a ascelor și uniseriați în cea inferioară, de 18—24 x 3 - S^, din 6 celule, celula a doua mai groasă decît celelalte, strangulați în dreptul septelor. Habitat: pe frunze moarte de Typha schuttleworthii Koch et Sonder, Durău, 15.VII.1971. L. rostrupii Lind. Peritecii de 300—400 p., sferice, turtite, cu o papilă mică, conică.Peridiade40—60pigrosime. Ascelede 60—90 x8—lip., cilindrice, scurt stipitate; parafize distincte, destul de nume- roase. Ascosporii, în general uniseriați, de 18—26 x 6 — 8 p., cu 4 celule, puțin strangulați, celulele terminale rotunjite, galben-verzui. Habitat: pe tulpini moarte de Cichorium intybus L., Durău, 15.VII. 1971. Hendersonia equiseti Trail. Picnidii cu diametru pînă la 200p,, sferice, risipite, scufundate, cu peretele pseudoparenchimatic gros, tare, brun, cu un por mic. Picnosporii de 18 — 22 x 3,5 — 4,5 p., cilindrici, drepți sau ușor curbați, galbeni, cu 3 septe (în diagnoză sînt indicați spori și cu 5 septe). Habitat: tulpini de Equisetum arvense L., Durău, 30.VIII.1969. Septoria solanicola EH. et Ev. Picnidiile risipite, scufundate, brune cu diametrul de 100—120 p.; peretele pseudoparenchimatic brun-măsliniu, cu celulele din jurul porului mai închise la culoare. Picnosporii filiformi, uneori ușor curbați, de cele mai multe ori drepți, incolori, iar în masă galbeni, fără septe sau foarte rar uniseptați, de 20—26 x 1,5 — 2p., cu picături uleioase. 3 CUNOAȘTEREA MICROMICETELOR DIN MASIVUL CEAHLĂU 479 Habitat: pe frunze de Hyoscyamus niger L., Izvorul Muntelui, 23.VII.1971. în literatură, pe frunzele aceleiași gazde mai este citată Septoria hyoscyami Hollos, cu picnospori 1-3-septați și mai groși (16— 30 X 5 - 7 jx). S. trolii Sacc. et Wint. Petele răspîndite neregulat pe ambele fețe ale frunzelor, fiind mai frecvente însă pe partea superioară; după uscare capătă o culoare roșcată, de cele mai multe ori fără o margine bine distinctă. Picnidiile în grupuri foarte mici, castanii, de 40—80p. în dia- metru. Picnosporii filiformi, de 35—50xl — 1,5 p., unicelulari, rareori uniseptați, hialini. Habitat: pe frunze de Trolius europaeus L., Durău, 15.VII.1971. Leptostroma laricinum Fuck. Picnidii alungite, uneori ovale, proe- minente sau turtite, de 100—190 X170 — 300p,, izolate sau unite, cu peretele gros, negru. Conidiofori scurți, cilindrici, simpli. Sporii ovali sau cilindrici de 2—4x1— 1,5 p,, puțin mai mici decît în diagnoză. Habitat: pe ramuri de Larix decidua Mill., Polița cu Crini, 21. VII. 1971. Ramularia cichorii Dearn. Petele risipite pe ambele fețe ale frunzelor, neregulate, clar diferențiate, cîteodată confluente, cenușii sau brun-cenușii, adesea cu zone concentrice. Conidiofori de asemenea pe ambele fețe ale frunzelor, în smocuri, drepți sau puțin curbați, de 20 — 30 x 3 — 4jx, în partea superioară denticulați. Conidiile izolate sau în lanțuri, elipso- idale, fusiforme sau cilindrice, la un capăt ascuțite, la celălalt rotunjite de 10—24 x 2 — 3 p,. Habitat: pe frunze de Cichorium intybus L., 15.VII.1971. 2. GAZDE NOI PENTRU ȚARĂ Plasmopara angelieae (Casp.) Trott., pe frunze de Angelica silves- tris L. var. elatior Wahlb., Durău, 16.VII.1971. Leptosphaeria lycopodina (Mont.) Sacc., pe tulpini moarte de Equisetum arvense L., Durău, 30.VIII.1969. L. culmifraqa (Fr.) Ces. et De Not., pe tulpini de Dactylis glome- rata L,, Durău, 4.VII.1968. L. doliolum (Pers) Ces. et de Not., pe tulpini de Campanula carpatica Jacq. spre Polița cu Crini, 22.VÎI.1971; Sambucus nigra L., Izvorul Muntelui, 4.IX.1971. L. eustoma (Fr.) Sacc., pe tulpini de Deschampsia caespitosa (L.) P. Beauv., Durău, 30.VIII.1969. L. medicaginis (Fuck.) Sacc., pe tulpini de Medicago lupulina L., Durău, 15.VII.1971. L. modesta (Desm.) Awd., pe tulpini de Campanula carpatica Jacq. L. ogilviensis (Berk. et Br.) Ces. et De Not., pe tulpini de Cicho- rium intybus L., Durău, 15.VII.1971. L. purpurea Rohm, pe tulpini de Chrysa/nthemum leucantemum L., Durău, 4.VII.1968. Pleospora herbarum (Pers.) Rabenh., pe tulpini de Medicago lupu- lina L., Durău, 15.VII.1971. .480 VERA BONTEA și AL. MANOLIU 4 Ascochyta majalis Massal., pe frunze de Colchicum autumnale L., Durau, 15.VII.1971. Coniothyrium fuckeli Sacc., pe tulpini de Rubus caesius L., Durau, 31.VIII.1969. Phoma equiseti Desm., pe tulpini de Equisetum arvense L., Durau, 30.VIII.1969. Ph. traehelii Allesch., pe tulpini de Campanula carpatica Jaco., spre Polița cu Crini, 22.VII.1971. Septoria veronieae Desm., pe frunze de Veronica beccabunqa L., Durau, 4.VII.1968. Diploeeras hyperieinum (Ces. (Died.)) pe tulpini de Lythrum salicaria D., Durau, 30.VIII.1969. Libertella faginea Desm., pe ramuri de Betula verrucosa Ehrh., Izvorul Muntelui, 3.IX.1969. Alternaria tenuis auct., pe frunze și tulpini de Centaurea austriaca Willd., Durău, 4.VIII.1968; Chrysanthemum leucanthemum L., Durau, 15.VII.1971; Medicago lupuUna.h., Durau, 15.VII.1971. A. tenuissima (Fr.) Wilt., pe tulpini de Cicliorium intybus L., Durau, 15.VII.1971. Cladosporium herbarum ('Pers.) Link, pe samare de Acer pseudopla- tanus L., Izvorul Muntelui, 23.VII.1971; pe tulpini de Juncus effusus L., Durau, 31.VIII.1969; Hyoscyamus niger L., Izvorul Muntelui, 23. VII.1971. Epieoeeum diversisporum Preuss., pe frunze de Typha sehuttle- worthii Koch et Sonder, Durau, 15.VII.1971. E. purpuraseens Ehrb., pe tulpini de Equisetum arvense L., Durău, 15.VII.1971. 3. SPECII CITATE DIN ALTE LOCALITĂȚI Peronospora verbasei Găum., pe frunze de Verbascum nigrum L., Durău, 15.VII.1971. Fabraea astrantiae (Ces.) Belim, pe frunze de Astrantia major L., Durău, 5.VII.1968. Stictis radiata Pers, ex S. F. Gray, pe tulpini de Sambucus ebulus D.} Izvorul Muntelui, 3.IX.1969. Claviceps purpurea (Fr.) Tul., în inflorescențe de Festuca rubra L., Ocolașul Mare, 2. IX.1969. Epichloe typhina (Pers, ex Fr.) Tul., pe tulpini de Festuca rubra L., Ocolașul Mare, 2.IX.1969. Erysiphe asperifoliorum Grev., pe frunze de Cynoglosuum offici- nale L., Izvorul Muntelui, 23.VII.1971. E. cichoraeearum DO. ex Mârat, pe frunze de Hyoscyamus niger L., Izvorul Muntelui, 23.VII.1971. E. galeopsidis DC. ex Mdrat, pe frunze de Leonurus quinquelobatus Gilib., Izvorul Muntelui, 23.VII.1971. Parazitat de Cicinnobolus cesatii De Bary. Botryosphaeria quereum (Schw.) Sacc., pe ramuri de Quercus robur Ij., Izvorul Muntelui, 3.IX.1969. 5 CUNOAȘTEREA MICROMICETELOR DIN MASIVUL CEAHLĂU 434 Lejosphaerella tosta (Berk. et Br.) Miiller, pe tulpini de Chamae- nerion angustifolium (L.) Scop., Durău, 13.VII.1971. Leptosphaeria culmorum Auersw., pe frunze și tulpini de Dactylis glomerata L., Durău, 15.VII.1971. L. juncina (Auersw.) Sacc., pe tulpini de Juncus effusus L., Durău, 15.VII.1971. Pleospora microșpora Niessl, pe frunze și tulpini de Dactylis glo- merata L., Durău, 15.VII.1971. P. vulgaris Niessl var. disticha Niessl, pe tulpini de Artemisia absint- hium, Durău, 5.VII.1968. Puccinia airae (Lagh.) Cruchet et Mayor, pe frunze de Deschamp- sia caespitosa (L.) P. Beauv., Durău, 30.VIII.1969. P. centaureae Mart., pe frunze de Centaurea austriaca Willd., Durău, 5.VII.1968. P. menthae Pers., pe frunze de Mentha verticillata L., Izvorul Mun- telui, 23.VII.1971. P. polygoni (Pers.) Schrot., pe frunze de Fagopyrum convolvulus (L.) H. Gross., Izvorul Muntelui, 23.VII.1971. Ascochyta ptcridis Bres., pe frunze de Pteridium aquilinum (L.) Kiihn, Cabana „7 Noiembrie”, 17.VII.1971. Cytospora curreyi Sacc., pe ramuri de Larix decidua Mill., Polița cu Crini, 21.VII.1971. C. decorticans Sacc., pe ramuri de Carpinus betulus L., spre Polița de Crini, 23.VII.1971. C. îuekeli Sacc., pe ramuri de Corylus avellana L., Izvorul Muntelui, 3.IX.1969. C. rodophila Sacc., pe tulpini de Roșa canina L., Durău, 14.VII.1971. Diplodia atratâ (Desm.) Sacc., pe ramuri de Acer pseudoplatanus L., Durău, 14.VII.1971. D. carpini Sacc., pe ramuri de Carpinus betulus L., Cabana „ 7 Noiembrie”, 7.VII.1968. D. tiliae Fuck., pe ramuri de Tilia cordata Mill., Durău, 14.VII.1971 Phoma verbascicola (Scw.) Cke, pe frunze de Verbascum niqrum L., Durău, 15.VII.1971. Septoria antirrhini Rob. et Desm., pe frunze de Rinanthus minor L., Durău, 14.VII.1971. S. brissaceana Sacc. et Let., pe frunze de Lythrum salicaria L., Durău, 30.VIII.1969. S. endivae Thiim., pe frunze de Cichorium intybus L., Durău, 15.VII.1971. S. junei Desm., pe tulpini de Juncus effusus L., Durău, 17.VII. 1971. Vermieularia dematium (Pers.) Fr., pe frunze și tulpini de Trifo- lium montanum L., Durău, 27.VIII.1969. Alternaria tenuis auct., pe frunze și tulpini de Hyoscyamus niger L., Izvorul Muntelui, 23.VII.1971. Ovularia deeipiens Sacc., pe frunze de Ranunculus acer L., Durău, 6.VII.1968. 2-c. 1857 482 VERA BONTEA și AL. MANOLIU 6 Ramularia coceinea (Puck.) Vestergr., pe frunze de Veronica cha- maedrgs L., Cabana „7 Noiembrie”, 18.VII.1971. R. lysimachiarum Lindr., pe frunze de Lysimachia vulgaris L., Durau, 30.VIII.1969. Materialul se află depus In herbarul Filialei Iași a Academiei Republicii Socialiste România. BIBLIOGRAFIE 1. Bizova Z. M., Nesoverșennîie gribî. Sferopsidnîie, Alma-Ata, 1971. 2, Blumbr S., Echte Mehîtaupilze (Erysiphaceae), Jena, 1967. 3. Bontea Vera, Ciuperci parazite și saprofite din R.P.R., București, 1953. 4. Bontea Veha și Al. Manoliu, St. și cerc, biol., Seria botanică, 1971, 23, 3. 5. — St. și cerc, biol., Seria botanică, 1971, 23, 4. 6. — St. și cerc, biol., Seria botanică, 1972, 24, 3. 7. Dennis R. W.G., British Ascomycetes, Londra, 1968. 8. Joli P., Le genre Alternaria, Paris, 1964. 9. Manoliu Al., Ocrotirea naturii, 1970, 14, 1. 10. Marland A. G., Kriticeskii obzor roda Septoria primenitelno k flore Estonii, tom. 4, Tartu, 1948. 11. Munk A., Danish Pyrenomyceten, Copenhaga, 1957. 12, Sandu-Ville C., Ciupercile Erysiphaceae din România, București, 1967. 13. — Ciuperci Pyrenomycetes-Sphaeriales din România, București, 1971. 14. Săvulescu Tr. și Olga Săvulescu, Acta Bot. Horti Bucurestensis, 1963. 15. Wehmeyer Lewis, A world monograph of the genus Pleospora and its segregates, The Univ. of Michigan Press, 1961. Institutul de cercetări pentru protecția plantelor și Centrul de cercetări biologice ale Academiei, Filiala Iași Primit în redacție la 26 aprilie 1972 ASOCIAȚIILE DE TUFĂRIȘURI SUBALPINE DIN MASIVUL PIATRA MARE DE ILEANA BUICULESCU 581.524:581.524.3(498) The subalpine level of the Piatra Mare mountain is represented by several shrub associations specific to high massifs, influenced by the climate and espe- cially by the temperature which accounts for the altitudinal succession of the vege- tation levels. The subalpine vegetation is best developed especially on the northern, north-western, and western slopes, between 1700 and 1844 m, where the follow- ing distribution from the base to the top occurs : phytocenoses of Alnus viridis — Pinus mugo — Vaccinium myrtillus — Juniperus communis ssp. nana Rhododendron kotschyi. On the Southern slope, the subalpine level is lower (1600—1650 m) and formed only of phytocenoses with Juniperus communis ssp. nana. Masivul Piatra Mare, avînd o înălțime de 1 844 m, este inclus în categoria munților mijlocii ai Carpaților românești. Datorită altitudinii relativ moderate și îngustimii regiunii de creastă, zona platoului alpin este mult redusă comparativ cu cea forestieră, fiind reprezentată incomplet numai sub aspectul etajului alpin inferior. Trecerea de la pădurile încheiate la pajiștea alpină nu se realizează brusc, ci prin intermediul unor grupări vegetale de tranziție formate din rariștile de limită,’ dar mai ales dintr-o serie de cenoze lemnoase caracteristice pentru succesiunea normală în altitudine a vegetației, determinate climatic, și neinfluențate de inter- venția omului sau de relieful abrupt, care conturează astfel conținutul etajului subalpin. în Piatra Mare, limita superioară a molidișurilor și, implicit, insta- larea etajului subalpin se mențin pe versanții nordici la o altitudine evident mai mare (1 700—1 780 m) față de cei sudici (1 650—1 700 m), datorită condițiilor climatice mai favorabile ce se realizează aici, în special umiditatea sporită a atmosferei, precum și configurației orografice deose- bite cu pereți abrupți și stîncoși care nu au permis intervenția omului, încît aceste limite pot fi considerate naturale climatice sau orografice. Pe expozițiile sudice, cu pante mai domoale, pădurea încheiată de molid este în mod artificial mai coborîtă, ca urmare a pășunatului intens practicat pe aceste locuri. Rariștile de limită naturale formate din ST. ȘI CERC. BIOL., SERIA BOTANICĂ. T. 24, NR, 6, P. 483-506, BUCUREȘTI, 1972 3 TUFĂRIȘURI SUBALPINE DIN MASIVUL PIATRA MARE 485 484 ILEANA BUICULESCU 2 pilcuri de molizi sau de arbori izolați slab dezvoltați și piperniciți sînt opriți în expansiunea lor spre vîrf de tufărișurile de ienupăr, cu care ajung în contact direct. Comparativ cu alte masive muntoase din Carpați, etajul subalpin din Piatra Mare este mai redus ca întindere pe verticală, însă reprezentat prin principalele formațiuni vegetale, caracteristice îndeosebi munților înalți. Astfel, pe versanții nordic, nord-vestic și vestic, tufărișurile subalpine cunosc cea mai mare dezvoltare ca suprafață și limite altitudinale, alcătuind o vegetație neîntreruptă între 1 700 și 1 800 m, pe culmea vestică urcînd chiar pînă la vîrful masivului, situat la 1 844 m. în această zonă se remarcă o anumită succesiune în dispunerea pe verticală a grupărilor vegetale. Astfel, urmînd direcția de jos în sus, se observă mai întîi cenozele cu Alnus viridis, apoi cele cu Pinus mugo, Vaccinium myrtillus, Juniperus communis ssp. nana și Bhododendron kotschyi. Pe celelalte expoziții apar doar pilcuri mai mult sau mai puțin compacte cu Juniperus communis ssp. nana, între care se intercalează, doar pe clina sud-vestică, și colonii de Bruckenthalia spiculi folia. CI. VACCINIO-PICEETEA Br.-Bl. 1939 Ord. JUNIPERO-PINETALIA MUGI Boșcaiu 1971 Al. Pinion mugi PawL-Sokol.-Wallisch 1928 As. Pinetum mugi carpaticum Pawl. 1927 (Sin. Pinetum montanae frutieosum Szafer, Pawl. et Kulcz. 1923; Pinetum montanae Sob 1928; Mugetum altherbosum Sili. 1933; Mughetum. myrtilletosum Sili. 1933; Mughetum Domin 1933; Pinetum mughi Săv. 1939: Mugheto-Rhodoretum Csurbs 1956) Cenozele cu Pinus mugo ocupă arii întinse în marile masive mun- toase, ca Bucegii, Făgăraș, Retezat, Țarcu-Godeanu etc. în Piatra Mare, cu o înălțime și o suprafață totală relativ moderată, jnepenișul este destul de bine reprezentat pe versantul nordic spre nord-vestic, unde se află localizat deasupra molidișurilor încheiate, pe o suprafață cuprinsă altitu- dinal între 1 700 și 1 740 m. Prezența jneapănului se mai remarcă și sub formă de pilcuri restrînse refugiate pe vîrful stîneilor calcaroase, care apar frecvent în etajul subalpin (fig. 1). Cantonarea și menținerea cenozelor cu Pinus mugo numai pe culmea nordică a masivului sînt strîns determinate de factorii climatici și stați- onali, deosebit de favorabili exigențelor sale ecologice, care se întîlnesc numai aici, și anume umiditate sporită a atmosferei în tot cursul anului, precum și o acoperire completă cu zăpadă pe timpul iernii, cu, rol de apă- rare împotriva înghețurilor și vînturilor puternice. Realizarea unor ase- menea condiții se datorește, în parte, și adăpostului creat de pădurea de molid cu care jnepenișul vine în contact direct la limita sa inferioară, iar în partea superioară de înaltul' perete stîncos care îl mărginește. Jnepenișul din acest masiv este aproape pur; din loc în loc se află exemplare izolate de Alnus viridis, Salix silesiaca și Picea abies. în cadrul as. Pinetum mugi carpaticum Pawl. 1927 din munții Tatra, autorii polonezi (21) disting, după natura substratului pe care aceasta poate evolua, două subasociații: Pinetum mugi carpaticum calcicolum și Pinetum mugi carpaticum silicolum, pe baza unor evidente diferen- țieri existente sub aspectul compoziției și al structurii floristice. Fig. 1.—Tufe cu Pinus mugo, instalate peostîncă calcaroasă din etajul subalpin al masivului. Substratul de calcar titonic pe care este instalat jnepenișul în Piatra Mare favorizează includerea în compoziția sa floristică a nume- roase specii calcifile, specifice în parte buruienișurilor montane, și anume Chrysanthemum rotundifolium, Geranium sylvaticum și Viola biflora, sau altele caracteristice vegetației de stîncării și grohotișuri calcaroase, ca Gymnocarpium robertianum, Arabis alpina și Senecio rupester, prezentînd evidente asemănări cu subasociația calcicolă din munții Tatra. Aciditarea pronunțată a solului de tip podzolic determină însă o participare generală destul de redusă a speciilor la conturarea structurii întregii cenoze, stratul ierbos fiind definit îndeosebi prin elementele acidifile și oligotrofe, provenite din molidișurile învecinate, dintre care Vaccinium myrtillus, Homogyne alpina, Soldanella major și Luzula silva- tica au o pondere însemnată sub aspectul dominanței și al frecvenței (tabelul nr. 1). 487 486 W >-< W hH HM W ►“< 1 2 3 4 5 1730 1725 1720 1740 1745 tO © © © 100 100 100 100 100 IO iO lO IO IO + ++°’++ •••+•• 1 + + + + w • • ■ + • + CQ ++WT + • • ++ + +++ • ++ • + • •++ • ; ++ • + • • +++ +++ + + + + + ’H + + + CM cm + + + + • • + + + • + • + + • + • + + • . + + + + +++ + + + + • + + • • • + • + + + + + + + • + • • + N N N 30 25 30 © © © © rH © © + • •+ + + •+ • tH 01 H«+ . , + . + + «++ ■ '+ • •b+ H + • + • + • + £ Pinetam mugi carpaticum Pawl. 1972 Numărul ridicării Altitudinea (m) Expoziția înclinarea (grade) Suprafața (m2) Acoperirea (%) Caracteristica asociației Pinus mugo Junipero-Pinetalia mugi (inel. Vaceinio- Piceetea) Vaccinium myrtillus Luzula silvatica Homogyne alpina Soldanella major Clematis alpina Rhododendron kotschyi Vaccinium vitis-idaea Juniperus communis ssp. nana Moneses uniflora Picea abies Campanula abietina Sorbus aucuparia Adenostylion (inel. Adenostyletalia) Alnus viridis Chrysanthemum rotundifolium Cortusa matthioli Dryopteris dilatata Rumex arifolius Doronicum columnae Stellaria nemorum Salix silesiaca , 1 Betulo-Adenostyletea i Viola biflora Valeriana tripteris Geranium sylvaticum Myosotis sylvatica Fagetalia s.l. Saxifraga cuneifolia Astrantia major Oxalis acetosella Cardamine glanduligera Helleborus purpurascens Luzula luzuloides Abies alba Euphorbia amygdaloides Potentillo-Nardion Ligusticum mutellina Hypericum maculatum Pedicularis verticillata Thlaspietalia rotundifolii 1 Gymnocarpium robertianum Arabis alpina Polystichum lonchytis Senecio rupester Seslerietalia Ranunculus oreophilus Hypericum alpigenum Achillea schurii Asplenietatia Saxifraga paniculata Cystopteris fragilis Asplenium viride însoțitoare Rubus idaeus Hesperis oblongifolia Polygonum bistorta Ranunculus nemorosus Heracleum sphondilium pre Piatra Scrisă, 27. VII. 1971. Elementul fitogeografic Alp(Ec) a U § © M S-S-*? A W 'o* CL H Q< ' Alp-Carp-B Carp Eua Cp Eua(mont) Alp-B-Carp 1 E B-Carp ț • Cp Alp(Ec) Alp-Bor(Eua) Eua O g Sf o a 8- o o" Alp(Ec) Eua Alp-Arct-Cp Cp(Alp-Md) Alp(Arct) Cp-Alp Alp-Carp Alp(Ec) Apl-B-Carp D O £ a < o u os Q, Q. 3 uOuWW OQ uî H I 2 >5 B w cs rt •w Bioforma MM g O 1 S 45 O oKK Locul și TUFĂRIȘURI SUBALPINE DIN MASIVUL PIATRA MARE 489 488 ILEANA BUICULESCU 6 Jnepenișurile actuale din Piatra Mare trebuie considerate ca expre- sia unei asociații climatogene specifice etajului subalpin, care a cunoscut odinioară o dezvoltare mult mai mare pe aceste locuri, dar care ulte- rior s-a restrîns sub influența factorilor antropogeni.Activitatea pastorală desfășurată de-a lungul vremurilor, de care se leagă defrișările, exploa- tările și incendiile, a înlesnit înlocuirea treptată a cenozelor de Pinus mugo cu molidișuri care posedă capacitate competitivă mai mare. O dovadă în sensul acestei evoluții regresive impusă artificial o constituie faptul că grupările cu Pinus mugo au rezistat și s-au menținut aici tocmai în locurile cele mai ferite sau practic inaccesibile omului. sia caespitosa, Rumea) arifolius, Adenostyles alliariae etc. Participare însemnată o au și unele specii din Fagetalia, remarcîndu-se mai ales Senecio nemorensis ssp. fuchsii și Oxalis acetosella. în afara cazurilor cînd juniperetele constituie asociații pioniere cu rol în fixarea și consolidarea grohotișurile!’ mobile și în procesul de solificare, atunci cînd invadează suprafețe întinse de pajiști, cum s-a remarcat și în Piatra Mare, trebuie întreprinse măsuri pentru redu- cerea și limitarea lor. In ultimii ani, în cuprinsul masivului s-au efec- tuat o serie de lucrări de degajare a unor însemnate suprafețe ocupate de tufărișurile de ienupăr, redîndu-le astfel circuitului pastoral. Al. Junipero-Bruckcnthalion (Horv. 1949) Boșcaiu 1971 As. Campanulo» Juniperetum nanae Simon 1966] (Sin. Juniperetum nanae Soo 1928 p. p.; Junipereto-Vaccinietum Pușcaru et al. 1956 p.p.; Juniperetum sibirieae Buia et al. 1962) Tufe compacte cu Juniperus communis ssp. nana bordează cu un brîu mai mult sau mai puțin continuu creasta întregului masiv, fără să manifeste preferință pentru expoziție sau înclinație. Pe versanții sudici se întîlnesc de obicei la o altitudine în jur de 1 650—1 700 m, iar pe cei nordici urcă pînă la 1 760—1 800 m. Pîlcuri compacte de ienupăr presărate cu molizi pitici ajung pe culmea vestică pînă în vîrful masivului (1 844 m). Juniperetele de pe clinele estice, instalate pe grohotișuri și bolovănișuri caîcaroase destul de abrupta, cu sol brun alpin de pantă, subțire și în curs de formare, au un caracter primar și prezintă un rol important în fixarea și în consolidarea lor. în restul masivului, aceste cenoze au o origine secundară, deoarece s-au format pe locul fostelor păduri de molid defrișate sau au invadat suprafețele ocupate de pajiștea alpină. O dovadă în acest sens este oferită de natura solurilor pe care se dezvoltă astfel de tufărișuri, și anume podzoluri humifere, brune-acide podzolice sau gălbui podzolice, specifice grupărilor vegetale pe care le-au substituit. Asociația prezintă sub aspect floristic o structură stabilă, cu puține elemente proprii, care reține însă un număr mare de specii provenite din cenotaxonii diferiți cu care se interferează sau ating aici limita altitudinală superioară arăspîndirii lor, migrînd la adăpostul pădurilor (tabelul nr. 2). Sînt prezente constant specii acidifile din Junipero-Pine- talia mugi și Vaccinio-Pic.eetea, dintre care Rhododendron kotschyi și mai ales Vaccinium myrtillus au abundența și frecvența cea mai mare. Foarte numeroase sînt și elementele provenite din pajiștea alpină, cu care juniperetele realizează un contact intim. Din gruparea nardete- lor alpine aparținînd la Potentillo-Nardion se remarcă Deschampsia fle- xuosa și Potentilla ternata, iar din cenozele cuprinse în Molinio-Arrhe- natheretea îndeosebi Festuca rubra, Anthoxanthum odoratum etc. La adăpostul tufelor de Juniperus communis ssp. nana se dezvoltă frecvent o serie de specii din buruienișurile montane: Adenostylion, Betulo-Adenostyletea, dintre care cele mai importante sînt Deschamp- As. Junipero-Bruekenthalietum Horv. 1936 (Sin. as. de Bruekenthalia spieulifolia Ghișa 1940 p.p.; Brucken- thalietum spiculifoliae Buia, Păun et Pavel 1962 p.p.) Această asociație cu caracter termofil, specifică Balcanilor și catenei sudice a Carpaților, se întîlnește în Piatra Mare pe o suprafață res- trînsă doar pe versantul sud-vestic, la o altitudine cuprinsă între 1 740 și 1 700 m, situată la limita rariștilor de molid. Integrarea într-o astfel de cenoză a celor două principale specii edificatoare se realizează în conformitate cu exigențele biologice și ecolo- gice proprii fiecăreia. Bruekenthalia spieulifolia, specie cu deosebire heliofilă, bordează cu colonii compacte numai latura sudică a tufelor de ienupăr, precum și spațiul prezent între ele, lipsind de pe fațadele nordice, umbrite. Alături de speciile dominante, la conturarea acestei asociații parti- cipă un număr relativ redus de specii, majoritatea fiind elemente acidi- file din Vaccinio-Piceetea, dar mai ales din nardetele alpine, remarcîn- du-se îndeosebi Festuca ovina ssp. sudetica, Potentilla ternata etc. Din pajiștile aparținînd la Molinio-Arrhenatheretea apare Festuca rubra, Antho- xanthum odoratum, Lotus corniculatus etc. La adăpostul tufelor de ienupăr se dezvoltă foarte puține specii de buruienișuri alpine din Betulo-Adenostyletea s.l., datorită expoziției sud-vestice a stațiunii, care determină o mai scăzută umiditate a solului și a atmosferei și o insolație puternică, factori improprii existenței lor. în schimb, pătrund numeroase elemente caracteristice vegetației stîncă- riilor caîcaroase însorite incluse la Seslerietalia, ca Cerastium transsilva- nicum, Calamintha alpina etc. (tabelul nr. 3). Cenozele de Juniperus communis ssp. nana și Bruckenthalia spieu- lifolia pot avea caracter secundar cînd se instalează pe locul molidișu- rilor defrișate sau invadează pajiștile alpine. în Piatra Mare, datorită măsurilor întreprinse în vederea eliberării unor suprafețe de teren pășu- nabile de tufele de ienupăr, această grupare vegetală a fost mult res- trînsă, existînd posibilitatea chiar a dispariției sale complete dacă dis- pozițiile luate în acest sens vor fi radicale. 490 491 Potentillo-Nardion (inel. Narde- talia) EEKEE i K K B km e e e k k k e m s m k k w k e EESJEE EEEOE 11 TUFĂRIȘURI SUBALPINE DIN MASIVUL PIATRA MARE 493 492 Vaceinietum myrtilli Szaf.-Pawl.-Kulcz. 1923 (Sin. Vaceinietum myrtilli subalpinum Sili. 1933; Vaceinietum myrtilli tatricum Szaf.-Pawl.-Kulcz. 1927; as.Vaccinium myrtillus- alpinum Pușearu et al. 1956; Campanulo-Vaccinietum myrtilli Boșcaiu 1971; Cladonio-Vaecinietum myttilli I. Pop 1971) Deși se consideră că afinișurile ating optimul ecologic de dezvoltare pe un substrat silicios, în masivul Piatra Mare ele vegetează la fel de bine și pe conglomerate caîcaroase, unde formează un covor compact, în continuarea molidișurilor de limită, numai pe versanții nord-vestic și vestic, extinzîndu-se treptat spre vîrful masivului (fig. 2). Fig. 2. — Versantul vestic al masivului Piatra Mare, cu molidișurile de limită și vaccinietele din zona platoului. ! Instalarea vaccinietelor este înlesnită de solurile deosebit de acide j de tip brun acid podzolic sau podzoluri alpin inferioare prezente pe j aceste povîrnișuri, unde are loc o acumulare de humus brut acid, con- ; comitent cu o creștere a umidității lor. 494 495 X 1 2 3 4 5 6 1740 1740 1730 1720 1720 1700 SV SV SV SV SV SV 20 30 15 40 30 20 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 ^7 . . . ++++• ^+++++ • •++ «■#++• ++••+ !+ + + + +•••• + COM+ + + + + ^ + • ^+ + •+ + + • ■ • • • _J_ + + + + +ti+ • ^7+++ ++ • •+ 1+ • + •+++++ CM ' N + • • + + + + ' ’ ’ + Tabelul nr. 3 As. Jnnipero-Bruckenthalietum Horv. 1936 Numărul ridicării Altitudinea (m) Expoziția înclinarea (grade) Suprafața (m2) Acoperirea (%) 5? ci 9 3 u 2 A § E k a « d.s e “ a “ E » «S £ e g S § 5 •§ S w g S | |.sh§ f |«â| t Pșt|p.s§s i HI 1 siitl 5 Elementul fitogeografic o •p 2i d ?5 'tis-x o o ax 4 < a £ ș ■£qcqx& & 3§Ssp.S*S >>>> ++ + •++ • ■ • + j + + + + + + • • • >£xhxxw ^xxxM + + + + + • ■ + • • ++ • • +++ + + • • + + + • • • +I++++ • + • • + + + + • + • + • • . . + • • • • 1 + + + • + •+ + 4~ • • + •++ + + ’-' + + + + + • + ■ + CM + . . . . a 8 SSs§ P < ■■ S^gasS ăg§ M I !++••+••• •++ tH Tt< n -|- 4- 4- + • + 7 H + 4-4- + • • ■ • + + + « !++•+++•• +++ 4- t-। 4- 4- 4- . 4- . 4- • + ’ Tabelul nr. 5 As. Rhodoretmn kotschyi Soâ 1 Numărul ridicării Altitudine (m) Expoziție înclinarea (grade) Suprafața (m2) Acoperirea (%) Caracteristica asociației Rhododendron kotschyi Junipero-Pinetalia mugi (inel. Vaceinio- Piceetalia) Vaccinium myrtillus Homogyne alpina Soldanella major Vaccinium vitis — idaea Vaccinium gaultherioides Lycopodium selago Juniperus communis ssp. nana Melampyrum sylvaticum Luzula silvatica PotentiUo-Nardion (inel. Narentalia) Potentilla iernata Ligusticum mutellina Deschampsia flexuosa Elementul fitogeografic Q. fi _ O <”i o <□ Q U < < u < u 3 ' ' -v' ' Bioforma MMM + + ' ' ' + + • • • + 4- 4- • 4* 4- * • + • + • a •E E « H £ §! cS E 3 5 5 B ,B to § 60 §3 B « >a CA © fi © *© ■? © 1 • “F 4- + • 4“ + * + "H + + + • + • + + + • • • + + 4 + • + 4' ' 4- 4- • 4- B E 3 CJ 1 s cs s 7} £ « .&S I fe e a fi h B 2 2 fi JS B B ,co T» 53 3 E 3 •2 « fi B © ~ 2 £ s 3 E « E 3 "B B B E 3 •2 o E ^B B 3- e fi K 3" © “ Ml §> - O £ > o 0, <5 w » S« S B «o © 3 ©j B © An^ As S I 4 *9 B B H B 3 B B H B «O B B B s 3 B B B £ B © s E 3 © § B B •2 B J4 B 3 ,E £ £ fi § H 3 B © B 1 B 3 *s © B B B B 3 5 g 3 § B <3 «o B 3 B B E 3 u B H g 3 Im *5 § fi fi w CP X w 8 W fi fi «5 m 1 < M Q ◄ Q C3 â o « M o K 0 SK uMM K M M S 3 X K 503 502 ■ ■ Tabelul nr. 6 ' As* Alnetum viridis Br.-Bl. 1918 a 1 2 3 4 5 6 1740 1720 1730 1720 1700 1710 NV NV NV NV NV V 50 35 40 30 30 40 200 200 200 200 200 200 70 70 70 75 65 60 65 70 40 60 50 70 4 4 4 4 4 3-4 3-4 4 2 . 2-3 1-2 + . . •+ + + ... + • + • + + • + . . • + + + + + + + + . 1+12 + + • • + + . + + + + + • + + + • + + + . ' + + + + + +•++• + • • + + + ■■ + ' . + + - + + + + 1 • . . + + . + . ■ ' + + + ■ + - + Numărul ridicării Altitudinea(m) Expoziția înclinarea (grade) Suprafața analizată (m2) Acoperirea strat arborescent (%) Acoperirea strat ierbos (%) E 5 ■E a S s £ £ E -5 . s S •g -S &« g H fi « E” IsgEâ 2 E 5 ~ g S v § ” £ 1 -E f 8 « & | 3 “ ă.» a~ e -2 §£ g c E ’S. e « ® E a 3 «S l’2 «e 3 8 “ g .2 9 E § «-S^s -O g S -E f S gs U Ș g a B § ~ a „a - 1 h g B.s 1 §£ B 8 s ■? £s - a i S & 8 £ 5 8 h 1 § s S S 0 e 3 K § I1 5 h' £ $ § § § § '2 ~ ’E §• •§ |°S'S3d 2 5 b e S f gl 1 ! I iii§£l u < < u A < Q PS ^0^0^ M h1- O Q Elementul fitogeografic 'S'a •? y.1? & â ș L ? t a^^S lâllă <&^aS Bioforma g g. KKMKKK hSkMKK KiWX KW ^Hh w IV IV IV III II II I I III III + • • • + + + . . + . . . 4- + ^™++ • + • • + + • • + + + + + + + • + + + 4“ 4" • • * . -I~ ++ • + • •+++++++ ci 4.4-01 .... ++ + + + • • + + + + •+ • • + • 4* ■ • 4- • • + • • ■ ■+ • . + + • ' + + •++ • • +•+■•++• • +••••+• • • C-l 8 î§ V s 8 « 3 f © ©5 a b< 8 I? a ! w t» i r H A h g w H £ 3 o o ■g h. Cm Slt pratense 1 « — si 8 g + 1 8 . ci tu & •« e 2 e + g 5 g <8 e £ CO CI 'S s 01 § s« - i ° § w | e 5 I a A 3 0 8 8 © ■ a 3 3 3 . ’O M P .S a G B 3 § 3 i s u 3 A M ” 9. 8 « A 8 £ S § o» Q g W ■O 4- s ’S CA a 8 3 3 g» 3 3 2 3 *3 «î a? £ + aa 3 *3 3 3 3 > a o a< a, § •s -* §3 i 3 s S = M s ce s M § H « m M 8 .* 'S « g 1 g H M s S i, oi « % *8 I 8 £ * S £ g « i £ M â S W 504 ILEANA BUICULESCU 22 Tufărișurile cu Alnus viridis, caracteristice pentru etajul subalpih, sînt semnalate în acest masiv în jgheaburi și în depresiuni delimi- tate de pereți verticali de la limita superioară a pădurii de molid (1 700 m) de pe versantul nord-vestic și vestic (fig. 3). La adăpostul acestor văi longitudinale abrupte, favorabile avalanșelor de zăpadă, aninișurile de Fig. 3. — Tufărișuri cu Alnus viridis. munte coboară ca formațiune azonală pînă la nivelul molidișurilor mon- tane, iar exemplare izolate ajung jos în valea Timișului, la Dîmbul Morii, unde s-au integrat în grupările cu Alnus incana care mărginesc rîul. Altitudinea de 700 m a acestei stațiuni a lui Alnus viridis este una dintre cele mai joase cunoscută din țara noastră. 23 TUFĂRIȘURI SUBALPINE DIN MASIVUL PIATRA MARE 505 Solurile de sub aninișurile montane sînt superficiale, formate pe conglomerate de Bucegi, care alternează cu calcare titonice; ele sînt de tip brun acid podzolic, cu acumulări de humus brut și pH net acid, ceea ce înlesnește participarea unui număr însemnat de specii acidifile din molidișuri sau din pajiștea cu Nardus stricta. în suprafețele cu schelet calcaros, unde solul prezintă un strat subțire de humus de calcar, iar reacția este slab acidă spre neutră, se dezvoltă abundent speciile din buruienișurile montane, în special Stellaria nemorum și Poa annua, care dau în ansamblu nota caracteristică acestei asociații și justifică astfel încadrarea ei la formațiunea buruienișurilor montane cuprinse în cl. Betuo-Adenosyletea (tabelul nr. 6). în privința poziției cenozelor cu Alnus viridis în seria succesio- nală în altitudine a vegetației, N. Boșcaiu (4), pe baza analizelor sporopolinice, emite ipoteza interpunerii încă din preboreal a unei zone de aninișuri de munte între molidișuri și jnepenișuri, care, în condițiile climatului umed din subatlantic, au putut cunoaște o mare dezvoltare. Pe măsura expansiunii molidișurilor pe versanții înclinați în defavoarea jnepenișurilor, Alnus viridis a fost împins de molid spre altitudini tot mai ridicate, unde se află în prezent doar pe suprafețe reduse care au scăpat de defrișările provocate de activitatea pastorală. Aninul de munte, datorită caracteristicilor sale biologice, tulpini foarte elastice culcate la sol și înrădăcinare puternică, rezistă avalan- șelor de zăpadă ce au loc frecvent în aceste jgheaburi, unde molizii nu ar putea rezista. De aceea el prezintă o importantă funcție în protec- ția absolută la limita altitudinală superioară a pădurilor de molid, precum și de împiedicare a erodării stratului subțire de sol. în privința procentului de participare a bioformelor la edificarea celor cinci asociații din cl. Vaccinio-Piceetea și a celei din cl. Betulo- Adenostyletea (tabelul nr. 7) există mari asemănări, deoarece o mare parte din fondul floristic este comun tuturor acestor grupări vegetale, întrucît condițiile ecologice severe determinate de altitudinea ridicată la care se întîlnesc acționează selectiv asupra integrării cenotice a speciilor. Ca urmare, ponderea cea mai însemnată (peste 70%) revine hemicripto- f ițelor și în mai mică măsură nanofaner of ițelor (între 6 și 9 %) și celor- lalte bioforme. Tabelul Spectrul biologic și arealogratic Clasa Asociația Bioforme T G H Ch N M-MM Vaccinio-Piceetea Pinelum mugi carpalicum 2 2 68,8 5,8 7,8 13,6 Campanulo-Juniperetum nanae 6,3 5,1 74,8 3,8 7,5 2,5 Junipero-Bruckenthalietum 2,1 — 81 4,2 8,5 Vaceinietum myrtilli 4,4 2,2 75,8 — 8,8 8,8 Rhodoretum kotschyi 4,8 4,8 71,4 7 9,5 2,2 Betulo-Adenostyletea Alnetum viridis 3,1 3,1 75,2 6,2 6,2 6,2 nr. 7 al asociațiilor analizate Elemente fitogeografice Cm Cp Eua E Ec Md Alp- Bor Alp (Arct- Cp) Alp (Ec) Alp- Carp- B B B-D l Anat D-B D & OS O 2 21,6 9,8 9,8 7,8 — 2 11,7 11,7 7,8 2 9,8 4 6,4 16 18 11,9 6,4 2,5 1,2 9,1 9,1 2,5 1,2 1,2 3,8 6,4 5 8,6 15 25,6 6,3 2,1 — 2,1 10,7 10,7 2,1 2,1 2,1 4,2 4,2 4,2 — 13,3 17,9 11,1 2,2 — — 22,2 11,1 6,8 2,2 2,2 4,4 2,2 4,4 2,4 15,4 16,4 4,8 4,8 — 4,8 13,8 11,6 4,8 2,4 — ■ 4,8 7 7 12,7 12,7 17,4 10 10 — 1,6 8,2 9,6 8,2 1,6 — 1,6 3,2 3,2 ©06 ILEANA BUICULESCU 24 în spectrul areolografic al tuturor cenozelor vegetale cercetate se evidențiază existența unui fond circumpolar alpigen pregnant, alături de unele elemente carpatice și dacice. Frecvența mare a speciilor cu origine alpină și a celor alpin-endemice trebuie interpretată în contextul condițiilor de mediu, și în special în legătură cu altitudinea ridicată, unde temperatura scăzută se manifestă ca factorul determinant cel mai puternic. BIBLIOGRAFIE 1. Beldie Al., Flora și vegetația munților Bucegi, București, Edit. Academiei, 1967. 2. Borhidi A., Acta Bot. Acad. Sc. Hung., 1958, 1 — 2. 3. Borza Al., Flora și vegetația văii Sebeșului, București, Edit. Academiei, 1959. 4. Boșcaiu N., Flora și vegetația munților Țarcu, Godeanu și Cernei, București, Edit. Acade- miei 1971. 5. Bbaun-Blanquet J., G. Sissingh U. J. Vlieger, Prodromus der Pflanzengesellschafien, 1939. 6. Buia Al., M. Păun și G. Pavbl, Pajiștile din masivul Parîng și îmbunătățirea lor, București, Edit. Agrosilvică, 1962. 7. Burduja C., Ocrotirea naturii, 1962, 6. 8. GsCros Șt., Stud. și cerc. Acad. R.P.R., Cluj, 1951, 11, 1 — 2. 9. GsObos Șt., M. Gsuros-Kaptalan și S. Pap, Stud. și cerc, biol., Cluj, 1956, VII, 1 — 1. 10. Cs0r6s Șt., M. Gsuros-Kaptalan și F. Nagy, Stud. și cerc, biol., Cluj, 1956, VII, 1 — 4. 11. CsOros Șt., Stud. și cerc, biol., Seria biol, veg., 1963, XV, 1. 12. GsCnos Șt., A. KovĂcs și I. Moldovan, Contrib. bot., Cluj, 1964. 13. Favarger Cl., Flore et vegetation des Alpes, Neuchâtel, 1958—1962, 1—11. 14. Oberdorfer E., Suddeutsche Pflanzengesellschaften, Jena, 1957. 15. Pawlowski B. et K. Stecki, Bull. Int. Acad. Pol., Sci. Let., Seria B, Sci. Nat., SuppI. 11, 1927. 16. Pop I., Contrib. bot., Cluj, 1971. 17. Puscaru D. și colab., Pășunile alpine din munții Bucegi, București, Edit. Acad. R.P.R., 1956. 18. Pușcaru-Soroceanu E. și colaboratori, Pășunile și finețele din Republica Populară Română, București, Edit. Academiei, 1962. 19. Pușcaru-Soroceanu E. și D. Pușcaru D., Corn, de botanică, 1969, XI. '20. Resmemță I., Flora, vegetația și potențialul productiv pe masivul Vlădeasa, București, Edit, Academiei, 1970. '21. Szafbr W., B. Pawlowski et S. Kulczynski, Bull. Int. Acad. Pol., Sci. Let., Seria B, Sci. Nat., SuppI. 11, 1927. .22. Stănescu V., Studiul tipologic al pădurilor din masivul Postăvaru și Piatra: Mare (teză de doctorat), Brașov, 1957. Institutul de biologie „Traian Săvulescu” Primit in redacție la 19 aprilie 1972 CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA MICOFLOREI DE PE LEMNUL DIN MINE * DE MARILENA IOACHIMESCU 582.28: 581.5 There are presented the fungus species isolated from the wood of the Deva overheated mine zones, from whlch those belonging to the Aspergillus, Penicil- lium and Trichoderma genera are known as wood biodeterioration agents. These species were found only in a previous stage of the throughout carboni- zation of the wood. The most frequent species — Aspergillus fumigalus, Paecilomyces varioti — might be implied in the self-firing phenomena of the mining "'ood owing to some of țheir biological characteristics. în țara noastră, ciupercile saprofite implicate în biodeteriorarea lemnului din mine au fost puțin studiate, lucrările existente referindu-se la unele Basidiomycetes (O. O. Georgescu și colaboratori (2); E. Vintilă (9)). în Franța, Versiune (7)șiVersm6e și Durând (8) au studiat microorganismele de pe lemnul din mine și au stabilit rolul lor în fenomenele de autoaprindere. în această lucrare sînt prezentate rezultatele primelor cercetări efectuate în cursul anului 1970, la Institutul de biologie din București, pe material lemnos recoltat din zonele supraîncălzite ale minei cuprifere din bazinul Deva. MATERIAL ȘI METODĂ Izolările ciupercilor pe mediul de cartof-dextroză-agar, Czapek și malț-agar 40 g/1 s-au făcut atît din lemnul folosit la armarea galeriilor și abatajelor (pl. I a, b, c, d, e) din diverse puncte ale zonei de surpare din focarele abatajului, zone situate la 4 m de fostul foc, cit și din depozitele de la suprafață. Incubarea s-a făcut la o temperatură de 24 —26PC, * Aducem călduroase mulțumiri dr. doc. ing. D. Becerescu pentru sprijinul și Îndrumarea acordată în elaborarea acestei lucrări. ST. si CERC. BIOL.. SERIA BOTANICĂ, T. 24, NR. 6, P. 507-510, BUCUREȘTI. 1972 MICROFLORA DE PE LEMNUL DIN MINE 509 PLANȘA II Fig. 1. - Aspergillus fumigatus : a - conidiofori; b - conidiofori cu comdn. Fig. 2. - Aspergillus niger : a - conidiofori; b - conidiofori cu comdn. Tabelai nr. 1 Ciuperci izolate de pe lemnul din mina Deva Nr. crt. Ciuperca Numărul tulpinilor izolate lemn din depozit de la suprafață lemn din galerii lemn din abataje total 1 Cunninghamella elegans 1 2 8 11 2 Rhizopus nigricans 1 2 6 9 3 Aspergillus fumigatus — 2 28 30 4 A. niger — — 4 4 5 A. flavus — — 2 2 6 Paecilomyees uerioti — 1 26 27 7 Penicillium chrysogenum — — 4 4 8 P. nigricans — 1 11 12 9 P. frequentans 1 1 2 4 10 Trichoderma viride 1 1 3 5 11 T. lignorum — 1 3 4 12 Cladosporium herbarum — — 2 2 13 Stysanus stemonites — — 4 4 14 Fusarium oxysporum — 1 3 4 Total 4 12 106 122 abatajelor. Așa este cazul unor specii de Rhizopus, Penicillium și Tri- choderma, fapt dovedit și de Levy (4). în interiorul minei, acestea găsesc condiții favorabile : întuneric, temperatură și umiditate ridicate, precum și lipsa unei bune ventilații (3), (7). Trebuie remarcat faptul că prezența ciupercilor s-a constatat numai pe lemnul din mină aflat într-o fază anterioară carbonizării complete (pl. I, 3). în mod special ne-a interesat prezența ciupercilor pe materialul lemnos din zonele supraîncălzite, din cele de surpare și de foc, unde am constatat frecvența mai mare a speciilor de Aspergillus fumigatus, Paecilomyees varioti, Penicillium nigricans, Cunninghamella elegans și Rhizopus nigricans. Dintre acestea, Aspergillus fumigatus prezintă un interes deosebit, datorită adaptării sale la temperaturi ridicate (45—55°O), și e considerat predominant pe materialele vegetale supuse descompunerii rapide cu degajare de căldură. Termotolerantă este și specia Paecilomyees varioti, care, împreună cu precedenta, poate juca un rol mare în declan- șarea fenomenelor de autoaprindere din mină prin creșterea temperaturii în urma degajărilor de căldură rezultate din activitatea lor metabolică. Fiind șaprofite, ciupercile semnalate de noi pe lemnul din mina Deva dispun de un echipament enzimatic complex și labil, putînd des- compune diferiți constituenți ai lemnului. Celulaza descompune celuloza pînă la glucoză, care furnizează energia necesară proceselor vitale ale ciupercilor. După Versmâe și Durant (8), în interiorul minei este posibilă o încălzire locală de origine biologică, datorită faptului că microorganis- mele utilizează pentru creștere, dezvoltare și reproducere o parte din energia rezultată din reacțiile intracelulare, iar restul este eliberată sub formă de căldură, care se degajează în mediu. Această degajare de căi- O 510 MARILENA IOACHIMESCU 4 dură determină ridicarea temperaturii mediului ambiant și deci favori- zează dezvoltarea microorganismelor termofile. Creșterea temperaturii pînă la 40—50°C este produsă inițial de saprofiți banali. Aceștia creează condiții optime de viață pentru micro- organismele termotolerante și termofile, care pot ridica teperatura pînă la 70—80°C (10). Peste 80°C, autoîncălzirea rezultă din procese pur chimice, prin formare de compuși instabili. CONCLUZII Prin cercetările întreprinse. în cursul anului 1970 s-a pus în evidență o bogată micofloră pentru lemnul din zonele supraîncălzite ale minei Deva. Speciile de ciuperci semnalate sînt cunoscute ca agenți de biodete- riorare ai lemnului, prezența lor fiind constatată numai într-o fază ante- rioară carbonizării complete a lemnului. Frecvența mare a speciilor Aspergillus fumigatus și Paecilomyces varioti pe lemnul din zonele supraîncălzite ale minei se explică prin termotoleranța lor. Degajările de căldură care apar ca urmare a metabolismului ciuper- cilor ar putea să explice, în parte, rolul microorganismelor în fenomenele de autoaprindere a lemnului din mină. BIBLIOGRAFIE 1. Duncan Catherine a. W. Eslyn, Mycologia, 1966, 58, 4, 642—645. 2. Georgescu C. C., M. Petrescu și M. Ene, Bolile și dăunătorii pădurilor, București, Edit. Agrosilvică, 1957. 3. Ioniță I., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1972, 24, 1, 29—33. 4. Lbvy J. E., Rev. of appl. Mycol., 1963, 42, 6, 351. 5. Merrill XV. a. D. W. Frbnch, Phytopathology, 1963, 53, 8, 882. 6. - Phytopathology, 1964, 54, 7, 867-868. 7. Versmee P„ Rev. de l’Ind. Minăral., 1967, 49, 3, 195-222. 8. Versmee P. et J. M. Durând, Rev. de l’Ind. Min., 1969, 51, 9, 744—763. 9. Vintilă E., Protecția lemnului, București, Edit. tehnică, 1969. 10. Zarnea Gh., Microbiologic, București, Edit. didactică și pedagogică, 1970, p. 662—663. Institutul de biologie „Traian Săvulescu” Primit in redacție la 15 februarie 1972 RĂSPÎNDIREA SPECIEI QUEBCUS PEDUNCULIFLORA C. KOCH ÎN ROMÂNIA DE V. SANDA, A. POPESGU, GH. DIHORU și N. ROMAN 582.G32.2 (498) In the first part of the work data are given reporting the presence of Quercus pedunculiflora C. Koch species on the Romanian teritory. The geological structure, the relief, climate and the soils on wich this species is developing at present in our country are summarily indicated. On the basis of the data from literature, the examination of the materials of different botanica! collections and researches on the field, two maps regarding the general spreading of the Quercus pedunculiflora C. Koch species and its area in România have been drawn up, completing the chorological map made in 1943 by C. C. Georgescu and co-workers. Existența stejarului brumăriu în flora țării noastre a fost intuită de P . E n c u 1 e s c u (23) cu mult înainte de a fi semnalat ca atare, care remarcă un habitus aparte al speciei Quercus robur L. atunci cînd crește în antestepă. Concomitent cu observațiile lui P. E n c u 1 eseu, se individuali- zează cercetările taxonomice ale lui G. G r i n ț e s c u , începute încă din 1911 și publicate în 1930 (24). El semnalează stejarul brumăriu sub numele de Quercus haas Kotschy din cîteva păduri din jurul Bucureștiu- lui, Urziceni și din Delta Dunării, fiind primul botanist care-1 mențio- nează în România ca taxon deosebit de Quercus robur L. Al. Borza (3) îl lansează în literatura noastră sub numele valid de Quercus pedunculiflora C. Koch în 1937 și indică totodată principalele diagneme cu ajutorul cărora se poate deosebi de Quercus robur L. El îl menționează de la Lehliu și din comuna Poiana Mare. în 1938 Tr . Săvulescu (48) indică din pădurea Letea (Delta Dunării) atît pe Quercus robur L., cît și pe Quercus pedunculiflora C. Koch, ceea ce 'dovedește că deja se formase obișnuința separării celor doi taxoni. Toate aceste semnalări au determinat declanșarea unei adevărate avalanșe a cercetărilor, în care majoritatea botaniștilor au trecut la ȘT. SI CERC. BIOL., SEBIA BOTANICĂ, T. 24, NB. 6f P. 511-524, BUCUBESTI, 1972 512 V. SANDA, A. POPESCU, GH. DIHORU și N. ROMAN 2 studierea atentă și la identificarea lui în pădurile din partea sudică a Cîmpiei Române. Astfel, în decurs de numai cinci ani, se identifică foarte multe stațiuni, pe baza cărora 0. C. Georgescu și cola- boratorii (27) alcătuiesc în 1943 harta corologică a stejarului brumă- riu în România (fig. 1). Cercetările ulterioare întreprinse de V. Leandru (31) și V. Oiocîrlan (11) în Dobrogea, C . Dobrescu (18), I. Dumitriu- Tătăranu (21, 22) și N. Doniță (19) în Moldova, la care se . adaugă cele găsite de noi, au dus la completarea în mare măsură a cunoștințelor despre arealul acestei specii în țara noastră. Teritoriul pe care se află răspîndit Quercus peduncuUflora C. Koch în România este situat în partea de sud și est a țării. Această regiune constituie de fapt partea nord-vestică a arealului său, circumscris în ■ regiunea estică a Peninsulei Balcanice, partea de sud și est a României, sudul R.S.8. Moldovenești, partea sudică a Peninsulei Crimeea, Caucazul ‘ și jumătatea nordică a Asiei Mici (fig. 2). Structura geologică a reliefului pe care se găsește Q. pedunculi- jlora C. Koch în țara noastră este variată. Astfel, cele mai vechi structuri sînt șisturile verzi siluriene din Dobrogea (regiunea Camena-Peceneaga), care adesea aflorează de-a lungul văilor faliate. Tot în podișul dobro- gean se găsesc și formațiuni ale triasicului (nordul Dobrogii), calcarele jurasice (Dobrogea Centrală) și formațiunile cretacicului din jumătatea sud-vestică a acestui teritoriu. în Podișul Central Moldovenesc se eviden- țiază formațiunile miocene și pliocene. în cîmpie, formațiunile reprezen- tative sînt cele cuaternare (Muntenia și Oltenia), pe care se găsesc cele mai multe stațiuni cu stejar brumăriu. Izolat, pădurile de stejar brumăriu se întîlnesc și pe formațiuni recente (nisipuri, aluviuni), de exemplu lunca Dunării, lunca lalomiței și Delta Dunării. Din cele relatate rezultă că structura geologică generală a relie- fului nu a determinat constituirea și păstrarea acestor arborete în arealul lor actual, dar trebuie remarcat caracterul alcalin-neutru al rocilor din bazinul pontic și egeic, care concordă în mare parte cu actualul areal al stejarului brumăriu. în Dobrogea, regiunea cu structura geomorfologică cea mai stabilă, arealul stejarului brumăriu cuprinde în partea nordică forme montane de mică înălțime, peneplenizate, cu creste ascuțite, ale căror pante sînt adesea îngropate în grohotișuri și depozite loessoide. îndeosebi pe pan- tele de pe rama estică a masivului se realizează altitudinal stațiunile cele mai înalte cu stejar brumăriu din Dobrogea. O răspîndire mai mare a acestei specii se întîlnește în regiunea de dealuri și de podișuri de pe platformă (Podișul Babadag și platformele Casimcea și Medgidia), unde specia întocmește fitocenize specifice regiunii. Insular și în condiții particulare apare și în Delta Dunării. în Moldova, teritoriile afectate arealului stejarului brumăriu revin în cea mai mare parte interfluviului Siret-Prut, unde se pare că răspîn- direa cea mai mare a speciei concordă cu sistemul de cueste din partea estică a acestei unități morfologice. La nord-est de cîmpia Jijiei, cu toată fizionomia campestră a regiunii, stejarul brumăriu este foarte puțin! răspîndit. în regiunea colinară a Tuto vei și în Cîmpia Moldovei din' sud (Cîmpia Covurluiului), formată din interfluvii largi acoperite cu depo- 4 0. 1857 Arealul speciei Quercus pedunculiflora C. Koch. reni; idiu; Eni- ova; anu; iere; Lun- 211. 217. iele; ieni; Ver- 243. ești; 255. 260. 265. 3rlo- 276. 281. efan 291. ești; ești; uca; 315. ipri- 329. 76 65 16-66 *328\ 127 ® \-326 6-305 298' .302 301 251 '-253 '255 275- 275- 272-, ,277 -276 ■ 271 ,267 286^89- 1 P 87286 26^ 6-300 ^-^250-6 Tocșani^l^ \ 283-^ T^-281 282 j 280 27^}Â27t 30V 303 ^273^ 266263\ ^269-t 4 *>271? ?^!>a^2\ ,252^^^ J ^243 2^8^39 325 i ^321 t jap 3. 323J , $ L 78m <79 87^ COROLOGIA SPECIEI QUERCUS PEDUNCULIFLORA C.KOCH ÎN ROMÂNIA Limita arealului cunoscut pînâ în anul 1943 '^-285 f \ 6-285 311 310 3099-^^ \ V 296^^295^ 6-293 6-292 291 s 259'~\X 9L7 2‘t^6/\ 257 256^ 255-y ^242 > / ^-251 r- U> 255 213 2/4 191 6-218 217 162 161- .160^ ,215 ■216 168 222 6-220 ^223 -* 223 I '— 233 j" 232^”~% f 1^- 183 122 ' 121 6-159 Dunărea fin 156 125 &■ 6 4 ® r157 123 6-167 166 165 165 168 \208. > 209^2,° \211^ (212 181-6 *179 20.1 Q239 / 236 237 6-238 . I •J,229 Ploiești -^155 o, / 228 1 âfc® / 225’ .152 150y^9^ 221 ^156 \^L:155 1327,1^139 33^1^ M M 6® 126 •\§ucupesti x ^89\97^^lO9^ysL 6-116 K73S!9^^^ 63i02< / & 69 72 ■71 70 & k 160 *172 i 6-173 171^175 Ă *-175 ■ \p-178 la identificarea luLîn pădurile din partea sudică j Astfel. în decurs de. numaa studierea atentă și Gîmpiei Române. Fig. 1. — Corologia stejarului brumăriu în România: Jud. Mehedinți : 1. Jupalnic; 2. Crivina; 3. Burila Mare; 4. Ostrovul Mare ; 5. Devesel; G. Vînjulețul; 7. Jiana Mare; 8. Punghina; 9. Gura Metrului; Jud. Dolj: 10. Verbicioara; 11. Poiana-Plenița; 12. Ciuperceni; 13. Poiana Mare; 14. Nebuna; 15. Ghidiciu; 16. Băilești; 17. Bistreț; 18. Tencăneu; 19. Perișor ; 20. Târnova;21. Lipovu; 22. Malaica ; 23. Segarcea; 24. Bucovăț; 25. Podari; 26. Calopăi’; 27. Țuglui; 28. Georocu ; 29. Zănoaga; 30. Rojiște; 31. Horczu-Poienari; 32. Grecești; 33. Locusteni; 34. Sadova; 35. Apele Vii; 36. Ghizdăvești; 37. Zvorsca; 38. Prapor; 39. Dobrești; 40. Dăduleni. Jud. Olt: 41. lanca; 42. Urzica; 43. Vlădăstrița ; 44. Obîrșia Nouă; 45. Studina; 46. Vlădila; 47. Deveselu; 48. Comanca; 49. Redea; 50. Dobrosloveni; 51. Bobu; 52. Cîrlogani; 53. Brebeni; 54. Coteana; 55. Drăgănești-Olt; 56. Stoi- cănești. Jud. Teleorman: 57. Comoara Mică; 58. Băsești; 59. Crîngeni; 60. Nicolae Bălcescu ; 61. Islaz; 62. Turnu Măgurele; 63. Putineiu; 64. Băduleasa; 65. Ologi; 66. Bogdana; 67. Mavrodin; 68. Roșiori de Vede; 69. Țigănești; 70. Frumoasa; 71. Cervenia; 72. Ștorobăneasa; 73. Pielea; 74. Vitănești; 75. Guruieni; 76. Bivolița; 77. Udupu; 78. Preajba; 79. Purani; 80. Flămînda; 81. Drăgănești-Vlașca; 82. Toporu. Jud. Dîmbovița: 83. Cornățele; 84. Ghergani. Jud. Ilfov: 85. Gulia; 86. Ciocănești; 87. Golășei; 88. Vadu Lat; 89. Rușii lui Asan; 90. Ghimpați; 91. Letca Veche; 92. Naipu; 93. Petru Rareș; 94. Dimitric Cantemir; 95. Vlașin; 96. Pingălești; 97. Călugăreni; 98. Mihai Bravu ; 99. Băneasa (Giurgiu); 100. Dăița ; 101. Turbatu; 102. Giurgiu; 103. Puicni-Balta; 104. Pnmdu ; 105. Puieni-deal; 106. Țepeș; 107. Comana; 108. Mironești; 109. Izvoarele; 110. Herești; 111. Crivăț; 112. Tufele Grecului- Căscioarele; 113. Greaca (Pădurea Măgura); 114. Oltenița; 115. Mitreni; 116. Luica; 117. Negoiești; 118. Frumușani; 119. Plătărești; 120. Brătășani; 121. Frăsinet; 122. Obilești; 123. Sărulești; 124. Preasna; 125. Tămădău ; 126. Fundulea; 127. Brănești; 128. Pantelimon; 129. Afumați; 130. Fundeni; 131. Andronachc; 132. Băneasa (București); 133. Chitila și Mogoșoaia; 134. Săft ica; 135. Periș; 136. Tîncăbești; 137. Ciofliccni; 138. Snagov; 139. Mănă- stirea Căldărușani; 140. Sinești; 141. Movilița; 142. Fierbinți; 143. Greci; 144. Dridu; 145. Urziceni; 146. Broșteni; 147. Horia; 148. Ciocîriia. Jud. Prahova: 149. Seci; 150. Fulga; 151. Baba Ana; 152. Pucheni; 153. Crîngul lui Bot; 154. Valea Călugărească. Jud. Ialomița: 155. Malu; 156. Sălcioara; 157. Lehliu; 158. Buzoieni; 159. Vărăști;160. Jegălia;161. Fetești; 162. Țăndărei; 163. Mărculești; 164. Ghim- bășani; 165. Cosîmbești; 166. Slobozia; 167. Valea Ciorii. Jud. Constanța: 168. Răzoarele; 169. Băneasa; 170. Rariștea; 171. Cetatea; 172. Adincata; 173. Urluia; 174. Șipote; 175. Petroșani; 176. Dumbrăveni; 177. Hagieni; 178. Comoara; 179. Basarabi; 180. Izvorul Mare; 181. Ovidiu; 182. M. Kogălniceanu. Jud. Tulcea: 183. Casimcea; 184. Ceamurlia de Sus; 185. Camena; 186. Eni- sala; 187. Babadag; 188. Slava Cercheză; 189. Slava Rusă; 190. Ciucurova; 191. Cîrjelari; 192. Atmagea; 193. Horia; 194. Turda; 195. M. Kogălniceanu; 196. Caraorman ; 197. Letea; 198. Periprava; 199. Somova; 200. Cilic-Dere; 201. Valea Teilor; 202. Nicnlițel; 203. Mănăstirea Cocoș ; 204. Isaccea; 205. Lun- cavița; 206. Pricopan; 207. Jijila; 208. Macin; 209. Greci; 210. Nifon; 211. Cerna; 212. Mircea Vodă. Jud. Brăila: 213. Corbu; 214. lanca; 215. Bordei Verde; 216. Icnești; 217. Lacul Rezii; 218. Colțea ; 219. Făurei. Jud. Buzău: 220. Padina; 221. Căldărești; 222. Rușețu; 223. Pogoanele; 224-. Brădeanu; 225.Smeeni; 226. Găvănești; 227. Maxenu; 228. Gherăseni; 229; Buzău; 230. Lipia; 231. Spătaru; 232. Fintești; 233. Năieni; 234. Ver- nești; 235. Policiori; 236. Blăjani; 237. Putreda; 238. Sălcioara; Jud. Vrancea : 239. Voietinu; 240. Sihlea; 241. Bogza; 242. Răstoaca; 243. Suraia; 244. Spătăreasa; 245. Budești; 246. Cotești; 247. Măgura Odobești; 248. Mîndrești; 249. Vînători; 250. între Mărășești și Panciu. Jud. Galați: 251. Furceni; 252. Tecuci; 253. Drăgănești; 254. Barcea; 255. Hanu Conachi; 256. Tulucești; 257. Oasele; 258. Cuca; 259. Foltești; 260. Fîrțănești; 261. Tîrgu-Bujor; 262. Rășcani; 263. Suceveni; 264. Lunca; 265. Drăgușeni; 266. Jorăști; 267. Berești; 268. Adam; 269. Fundeanu; 270. Cîrlo- mănești; 271. Bălăbănești. Jud. Vaslui: 272. Pochidia; 273. Tutova; 274. Pogoneșli; 275. Ivești; 276. Bursucam; 277. Grăjdeni; 278. Ciocani; 279. Coroiești; 280. Perieni; 281. Puiești; 282. Lălcști; 283. Bogdănești; 284. Miceșli; 285. Obîrșeni; 286. Ștefan cel Mare; 287. Crețești; 288. Ivănești; 289. Stănilești; 290. Epureni; 291. Valea Teiului; 292. Zăpodcni; 293. Gugești; 294. Miclești; 295. Chircești; 296. Codăești; 297. Todirești. Jud. Bacău; 298. Colonești; 299. Răchitoasa; 300. Muncelu; 301. Onești; 302. Dofteana. Jud. Neamț: 303. Dragomirești; 304. Bodești; 305. Grumăzești. Jud. Iași: 306. Dobrovăț; 307. Cozmești; 308. Coropceni; 309. Schitu-Duca; 310. Poiana; 311. Grajduri; 312. Mogoșești; 313. Țuțora; 314. Tomești; 315. Holboaca; 316. Miroslava; 317. Iași; 318. Aroneanu; 319. Golăești; 320. Popri- cani; 321. Focuri; 322. Munteni; 323. Cotnari; 324. Ceplenița. Jud. Botoșani: 325. Albești; 326. Trușești; 327. Hănești; 328. Zahoreni; 329. Avrămeni; 330. Liveni. 513 0. 1857 Arealul speciei Quercus pedunculiflora C. Koch. emuvii largi acoperite cu depo-W? 514 . V. SANDA, A. POPESCU, GH. DIHORU și N. ROMAN 4 n zite loessoide, stejarul brumăriu are o largă răspîndire. în Muntenia și Oltenia se disting următoarele forme de relief: dealurile subcarpatice de curbură (tip Istrița), dealuri și muscele piemontane slab cutate, dea- lurile submontane de tip banato-crișan (împrejurimile Orșovei Noi), cîmpii submontane și subcolinare și cîmpii propriu-zise, formate pe relief holocenic. Tot aici trebuie să menționăm relieful de dune și văile largi evoluate, care constituie adesea stațiuni prielnice pentru arboretele de stejar brumăriu. Răspîndirea stejarului brumăriu în țara noastră arată o strînsă legătură cu teritoriile sudice afectate de climatul continental, în cadrul căruia se disting două mari ținuturi climatice: 1) ținutul climatului con- tinental de dealuri, unde Q. pedunculiflora O. Koch se găsește în gene- ral diseminat, și 2) ținutul climatului continental de cîmpie, sub influ- ența căruia s-a constituit cele mai frumoase și mai reprezentative păduri de stejar brumăriu. Din punct de vedere genetic aproape toate solurile pădurilor de stejar brumăriu fac parte din seria solurilor de înțelenire, cu degradare texturală datorită acțiunii pădurii. O privire generală asupra relațiilor care pot fi făcute între soluri și distribuția stejarului brumăriu duce la constatarea unei largi amplitudini față de factorii staționali. Drept urmare, această specie, prin caracterele ei politopice, poate fi luată mai mult în cultură, valorificîndu-se astfel suprafețe mult mai mari și mai variate și substituindu-se astfel plantarea lui Q. robur L., esență mult mai pretențioasă la factorii locali. _ ' ................................................. ' 91H '" ’ RĂSPÎNDIRE Jud. Mehedinți: Burila, corn. Burila Mare (2); Crivina, com. Buri- la Mare (2); Devesel, com. Devesel (43); Gura Motrului, com. Gura Motrului (Hb. INCEF, Morariu et Georgescu, 1943); Jiana Mare ”La Cioflea“, com. Jiana (Hb. IBTS. Țopa, 1948); Jupalnic (Hb. INCEF, 1957); Ostrovul Mare, com. Gogoșu (2), (43); Punghina (2), (42), (43), (47), (Hb. INCEF, Tache Elorica, 1948); Păd. Recea, sat Recea, com. Punghina (Hb. INCEF 1957); Vînjulețul (2); Vrancea, com. Burila Mare (2), (43). F Jud. Dolj: Apele vii (Dragu 1958!); Păd. Băilești, oraș Băilești (Hb. INCEF, Lupe); Bistreț, com. Bistreț (2), (43); Păd. Bîrza, com. Valea Stanciului (N. Roman 1953 !); Braniștea-Dobrotești, com. Amărăștii de Sus N. Roman et Dragu, 1958!); Păd. Bucovăț (Hb. IBTS, Georgescu et Sanda, 1961); Ciuperceni (2), (43); Cerăt, în Păd. Dărvești (2), (29); Păd. Cobia-Calopăr, com. Calopăr (N. Roman, 1951 !); Dăbuleni, com. Dăbuleni (33); Dobrești, pe valea Predești-Toceni, com. Dobrești (Roman et Dragu 1958 !); Fîntînele, com. Radovan (2), (43); Ghidiciu, com. Piscu Vechi (2), (43); Georocu Mare, în Păd. Dumbrava, com. Bratovoiești (2); Grecești în Păd. Rebegi, satul Horezu-Poienari, com. Valea Stanciului (2), (27), (29), (42), (43), (Hb. INCEF, Georgescu, 1943; Petcuț și Cretzoiu, Pașcovschi, 1949); Ghizdăvești, com. Celaru (Dragu, 1958 !); Păd. Jilava, Com. Armășeștii de Sus (Roman et Dragu, 1958); Locusteni, com. Daneți (2), (43); Lipovu în Păd. Radulea (2), (43); 5 QUERCUS PEDUNCULIFLORA 1N ROMÂNIA 515 Malaica, com. Cerăt (2), (29), (43); Nebuna, com. Piscu Vechi (2), (43); Poiana-Plenița, Păd. Plenița, com. Plenița (2), (43); Păd. Piscu Tunari, sat Smîrdan, com. Ciupercenii Noi (43); Perișor (2), (29), (43); Prapor, com. Amărăștii de Sus (2), (29), (43), (Roman et Dragu 1958 !); Piscu Vechi (42), (Hb. INCEF, Clonaru, 1951); Rudari, com. Plenița (2), (43); Radoveanu (2), (29), (43), (Hb. INCEF, Georgescu, 1943); Rojiște, com. Bratovoiești (2), (43); Sadova, com, Sadova (33), (Roman, 1953 ! (Sadova-Damian)); Segarcea (Hb. IBTS, Sanda, 1961); Tencănău, com. Sălcuța (2), (43); Târnava, Com. Radovan (2), (43); Tîmburești, com. Bratovoiești (33); Țuglui, Com. Țuglui (Roman, 1951 !); Păd. Vărar (Hb. INCEF, Georgescu, 1943); Verbicioara, com. Verbița (2), (43); Valea Bisericii-Podari, com. Podari (Roman, 1951!); Zănoaga, com. Leu (Dragu, 1958 !); Păd. Zvorsca, com. Armășeștii de Sus (Roman et Dragu, 1958 !). Jud. Olt: Păd. Brebeni (Puturoasa), com. Brebeni (35), (Hb. INCEF, Petcuț et Cretzoiu, 1934); Bobu, în Păd. Bobului, com. Osica de Jos (2), (29), (43); Coteana, com. Coteana (34); Păd. Cîrlogani, com. Cîrlogani (Hb. INCEF, Grapini, 1961); Comanca, com. Deveselu (2), (28), (29), (43), (Hb. INCEF, Georgescu 1943, Pașcovschi 1949); Băneasa, Com. Stoicănești (2), (35); Drăgănești-Olt, Păd. Stăneasca (2), (28), (42), (Hb. INCEF, Petcuț et Cretzoiu; Roman, 1958 !); Deveselu, com. Deve- selu (Roman et Dragu, 1958 !); com. lanca (Roman et Dragu 1958 !); Obîrșia Nouă; com. Obîrșia, în Păd. Braniștea Catîrilor (2), (29 , (43), (Roman 1953; Hb. INCEF, Georgescu 1943); Redea, com. Redea (Șt. Roman 1958 !; Hb. INCEF, Pașcovschi, 1949); Păd. Reșca, com. Do- brosloveni (Hb. INCEF, M. Ciucă, 1948); Stoicănești, în Păd. Moș- teanca (2); Studina, com. Studina (Hb. IBTS, Prodan, 1950; Hb. INCEF, Lupe, 1953); Urzica (2), (29), (43); Vlădila în Păd. Frăsinet (2), (43), (Hb. INCEF, Grapini, 1961) și Păd. Vlădila (29), (Roman et Dragu 1958 !); Vădăstrița (2); (29), (43). Jud. Teleorman : Bujoreni-Drăgănești (Hb. INCEF, 1938); Păd. Bivolița, com. Călinești (Hb. INCEF, Grapini 1957); Păd. Bogdana, com. Bogdana (2), (42), (Hb. INCEF, Pașcovschi, 1949); Băduleasa, com. Putineiu (2), (35); Băsești, com. Călmățuiu de Sus (2); Crîngeni, Păd. Balta-Lungă, com. Crîngeni (2), (Hb. INCEF, Pașcovschi, 1949); Cervenia, Păd. Lamba (2), (Hb. IBTS, I. Ciobanu, 1961); Comoara, com. Drăgănești-Vlașca (2), (26), (27), (Hb. INCEF, Morariu 1944; Lupe 1938 și 1939; Grapini, 1958; Georgescu 1943); Călugărul în Păd. Comoara Mică (2), (42); Păd. Caraghiosu, sat. Guruieni, com. Măgura (42); Păd. Comoara Mare, com. Drăgănești-Vlașca (42); Drăgănești în Păd. Corneanca (2), (42) și Păd. Dandara (42), (Hb. INCEF, Lupe 1939; Pașcovschi, 1949 și 1951); Păd. Darvași, com. Drăgănești-Vlașca (42); Dorobanțu, com. Crîngeni (34), (35); Păd. Frumoasa, com. Frumoasa (Hb. INCEF, Grapini, 1959); Flămînda, Păd. Ciolpani, com. Moșteni (2), (42), (Hb. INCEF, Pașcovschi, 1949 și 1951); Păd. Fanea, com. Drăgănești-Vlașca (42); Păd. Lacul lui Stroe, com. Drăgănești-Vlașca (42), (Hb. INCEF, Pașcovschi, 1949); Islaz, Com. Islaz (Roman 1953 !); Păd. Grosu, loc. Grosu (HB. IBTS, Ciobanu, 1961); Mavrodin, com. Mavrodin (34); Nicolae Bălcescu, com. Călmățuiu (2), (42), (Hb. INCEF, Pașcovschi 1949); Ologi, com. Crîngu (2); Putineiu (2); Păd. Preajba 516 V. SANDA, A. POPESCU, GH. DIHORU șl N. ROMAN 6 sat Preajba de Sus, com. Poieni (Hb. ÎNCEP, Grapini, 1958); Păd. Purani, com. Purani (Hb. ÎNCEP, Grapini, 1959); Păd. Pielea, com. Mîrzănești (2); Hb. IBTSZ, I. Ciobanu, 1961; Hb. ÎNCEP, Constantinescu, 1949); Roșiorii de. Vede (Hb. ÎNCEP, Grapini, 1960); Păd. Ștorobăneasa, com. Ștorobăneasa (Hb. ÎNCEP, Grapini 1959 și 1960); Toporu, Păd. Brănila (2); Păd. Tufanii Grozei, com. Drăgănești-Vlașca (42), (Hb. ÎNCEP, Pașcovschi, 1949); Turnu-Măgurele (N. Roman 1963); Păd. Țigănești (Hb. IBTS, Ciobanu, 1961); Udupu, com. Tătăreștii de Sus (34); Păd. Vitănești, com. Purani (Hb. IBTS, Ciobanu, 1961). Jud. Dîmbovița : Păd. Cornățele, com. Cornățelu (40), (Hb. ÎNCEP, M. Rădulescu, 1949); Ghergani, com. Răcari (2), (27); Păd. Iuda Mică (Hb. ÎNCEP, Purcelean, 1954); Păd. Negrași (Hb. ÎNCEP, Purcelean, 1954).. Jud. Ilfov: Afumați, Păd. Vonta (2), (40); Păd. Z. Atanasovici, sat Horia, com. Axintele (42), (Hb. ÎNCEP, Leandru, 1949); București, Păd. Andronache (2); (Hb. ÎNCEP, Grapini, 1958 ; Georgescu et Cretzoiu, 1942); Păd. Băneasa (2), (36), (Hb. ÎNCEP, Morariu 1942; Pașcovschi 1951; Grapini 1958; Hb. I. Morariu, Morariu, 1938 cf. (27); Hb. IBTS, V. Sanda, 1961; Pașcovschi, 1954); Păd. Chitila (2), (27), (Hb. ÎNCEP, Georgescu et Morariu 1961); Păd. Rîioasa (Hb. I. Morariu, I. Morariu, 1938 cf. (27); Hb. IBTS, Clonaru, 1956; V. Strutinschi, 1952); Băneasa, com. Băneasa, Păd. Frasinul (2), (42), (Hb. INCEF, Georgescu, Morariu et Cretzoiu 1942; Pașcovschi, 1949); Băneasa, Păd.. Băneasa (6), (42), (Hb. IBTS, Ciobanu, 1961; Hb. INCEF, Pașcovschi 1949); Buturugarii Noi, Păd. Pietrele, com. Călugăreni (2); Brănești (2), în Păd. Radu- Vodă (Hb. GBC, G. P. Grințescu 1923 cf. (27) et Hb. IAB; Hb. IBTS, Grințescu 1922; FRE, nr. 2192, Grințescu 1923); Brănești în Păd. Zoicaru (42) și Păd. Vadul Anei (36), (40), (Hb. INCEF, Pașcovschi 1949; Georgescu, Morariu et Teodora 1942; Hb. FSB, Georgescu, 1927 cf. (27); Hb. IAB, Georgescu, Morariu et Teodora 1942; Hb. INCEF, Georgescu 1937); Brătășani, com. Tămădăul Mare, în Păd. Brătășanca (2), (27), (Hb. INCEF, Petcuț, 1934; Grapini 1960) și în Păd. Tămădăul Mic (40), (42); Păd. Brănești (Hb. FSB, leg. Georgescu, 1935 cf. (27), (6) (Păd. Cozieni); Băduleasa (2); Boteni, com. Sinești (40); Păd. Baba Ana, Brănești (Hb. INCEF, Grapini 1958); Păd. Butucoasa (40); Păd. Belciugu (4); Păd. Căscioarele (Hb. INCEF, Grapini 1956 și 1958 și la Păd. Mărunta (5), (6); Orevedia (Hb. INCEF, Grapini 1957); Comana (2), (36), (42), (Hb. INCEF, Georgescu 1935 și 1937 ; Hb. GBB, Grecescu, 1897 cf. (27)); Ciolanu (2); Ciocănești ((2), (Hb. GBB, Grecescu, 1881 cf. (27)); Ciofliceni (2) (27), (Hb. INCEF, Petcuț); Canela, în Păd. Moara Săracă, com. Moara Vlăsiei (2) și în Păd. Brînzeasca (Hb. GBB, Pantzu, 1902 cf. (27), (40)); Călăreți, com. Tămădău Mare (2), (42), (Hb. INCEF, Pașcovschi, 1950); Păd. Ciornuleasa-Vîrfu, com. Mitreni (5), (6), (40), (42), (Hb. INCEF, Petcuț și Cretzoiu 1938; Hb. IBTS, Pașcovschi, 1954) ; Ciornuleasa-Jiana, com. Mitreni (Hb. INCEF, Petcuț et Cretzoiu 1938); Călugăreni (Hb. IBTS, Doniță 1956); Păd. Cereanca (Hb. INCEF, I. Vlad 1942 și 1952); Cioflecu-Copaciu, com. Ghimpați (36); Păd. Daia, com. Daia (Hb. IBTS, Georgescu 1961); Ciocîrlia, Păd. Arion (Hb. IBTS, Gh. Grințescu, 1914); Crivăț la Păd. Cucova, com. Budești (5), (6); Păd. Ciorușelu, sat Ciorușelu, com. Frăsinet (6); Cucuieți, com. Plătărești (6); Păd. Cocioc (Hb. INCEF,. Leandru 1949); Păd. Comă- 7 QUERCUS PEDUNCULIFLORA ÎN ROMÂNIA 517 neasca (Hb. INCEF, Lupe 1939); Păd. Dumbrava (Hb. INCEF, Lupe 1938); Dimitrie Cantemir în Păd. Ruica-Buciumeni (2), (27), (36), (42), (Hb. INCEF, Georgescu, Morariu et Cretzoiu 1942 ; Pașcovschi 1949); Dridu (2), (42); Fundulea (2), (42), (Hb. INCEF, Petcuț et Cretzoiu 1934; Hb. IBTS, Grințescu, 1922), în Păd. Baba Chira (40) și în Păd. Rălești (Hb. INCEF, Pașcovschi 1950); Păd. Groasa, com. Axintele (Hb. Pașcovschi 1954); Păd. Golășei, com. Crevedia Mare (40); Ghimpați (36), (Hb. INCEF, Grapini 1961); Păd. Fierbinți (Hb. INCEF, Grapini 1959); Giurgiu în Păd. Guțu (2), (36), (42), (Hb. INCEF, Georgescu et Morariu 1941; Hb. GBB, Georgescu et Morariu 1941); Gulia, în Păd. Cereanca, com. Tărtărești (2) ; Păd. Gruiu, com. Snagov (Hb. INCEF, Grapini 1960, Pașcovschi 1951); Greci în Păd. Brînzeasca, com. Fier- binți-Tîrg (2), (42), (47), (Hb. INCEF, Pașcovschi 1950; Roman, 1959 !); Păd. lepureni-Afumați (Hb. INCEF, Grapini 1959 și 1960); Greaca la Păd. Măgura (2), (5), (6), (44); Horia, com. Axintele în Păd. Groasa (2), (40), (42), (Hb. INCEF, Pașcovschi 1945 et Leandru 1949) și la Păd. Brătia (2), (40); Herești, com. Hotarele (5), (6); Letca Veche, com. Letca Nouă (2), (36), (Hb. INCEF, Morariu 1944); Păd. Liliecii Mari, com. Sinești (42); Păd. Liliecii Mici, com. Sinești (42); Goștilele în Păd. Ileana, com. Fundulea (2), (42) și Păd. Goștilele (40), (42), (Hb. INCEF, Petcuț 1932, Pașcovschi 1950); Mănăstirea Căldărușani, com. Moara Vlăsiei (2), (Hb. GBB, Panțu 1905 cf. (27)); Mihai Bravu (2), (Hb. IBTS, Georgescu et Sanda 1961); Mitreni (2); Mănciulescu, com. Fundulea (2), (Hb. INCEF, Pașcovschi 1950); Mănăstirea Cernica (5), (6), (Hb. GBC, Pantzu 1908, cf. (27) et Hb. GBB; Hb. INCEF, Grapini 1959 et 1961); Mănăstirea Cernica pe Valea Tînganului (Hb. INCEF, Pașcovschi 1951); Păd. Mărcuța-Fundeni (Hb. GBB, Grecescu 1882 cf. (27)); Păd. Măcărău (Hb. IBTS, Georgescu et Ciobanu, 1961); Movilița, com. Movilița (2), (Hb. IBTS, Gh. Grințescu; Hb. ,INCEF, Pașcovschi 1949); Mogoșoaia (Hb. INCEF, Grapini 1958); Mironești la Padina Mare, com. Gostinari (6); Naipu, com. Ghimpați (2), (Hb. INCEF, Lupe 1939 (Naipu-Drăgănești)); Negoiești, com. Șoldanu (2), (27), (40), (Hb. INCEF, Petcuț și Cretzoiu 1934); Periș (2), (Hb. GBB, Grecescu 1881, cf. (27)); Pîngălești, com. Schitu (2); Petru Rareș, Păd. Albele (2), (36), (Hb. INCEF, Morariu 1944) și Păd. Manafu, com. Izvoarele (2); (36), (42); Puieni-Deal, com. Prundu (2), (Hb. INCEF, Pașcovschi, 1949); Pasărea, Păd. Pustnicul, com. Brănești (40), (Hb. INCEF, Grapini, 1960); Gologanu, com. Fundulea (2), (40), (42), (Hb. INCEF, Pașcovschi 1950); Pîrlita-Sărulești în Păd. Brîncoveanca, com. Sărulești (2); Puieni-Balta, com. Prundu (42); Preasna, com. Gurbănești (5), (40); Păd. Pasărea (Hb. GBB, Pantzu, 1901 cf. (27); Hb. IBTS, Grapini et Beldie 1958 ; Hb. IAB, Grapini et Beldie 1958 ; Hb. INCEF, Grapini 1958, Pașcovschi 1949 și 1951, Leandru 1949); Oltenița (27), (Hb. INCEF, Petcuț et Cretzoiu 1933); Păd. Podul Pitarului, com. Plătărești (5), (Hb. IBTS, Georgescu et Sanda 1961); Păd. Piteasca- Pasărea (Hb. IAB, Morariu 1942 ; Hb. IBTS, Ciobanu 1962 ; Hb. INCEF. Pașcovschi 1950, Morariu 1942; Georgescu 1943); Izvoarele, la Păd. Tei’și, com. Hotarele (5), (6); Pițigaia Mare, com. Frumușani (5), (6); Păroaia, com. Fundeni (5); Pantelimon (5); Prundu-Belu, com. Prundu (5); Rușii lui Asan în Păd. Bălășicuța (2), (36), (51), (Hb. INCEF, Morariu 9 QUERCUS PEDUNCULIFLORA ÎN ROMÂNIA 519 518 V. SANDA, A. POPESCU, GH. DIHORU și N. ROMAN 8 1944); Săbăreni, com. Joița, Păd. Râioasa (2), (Hb. ÎNCEP, Morariu 1943); Sinești ((2), (40), (42), (Hb. INCEF, Pașcovschi 1949); Păd. Snagov (42), (Hb. INCEF, Pașcovschi 1949 (Snagov-Oiocanu)); Slătioarele, com. Jilavele (36); Păd. Șeinoiu, com. Tămădău (42); Păd. Robești, loc. Manciu (42); Păd. Odaia Mânerului, loc. Manciu (42); Săftica, com. Balotești (Hb. IBTS, Grapini et Beldie 1959; Hb. IAB, Grapini 1959; Hb. INCEF, Purcelean 1952) ; Păd. Stroiasca, com. Fierbinți-Tîrg (Hb. INCEF, Morariu 1946); Turbatu, com. Frățești (2), (42), (Hb. INCEF, Pașcovschi 1949); Păd. Tufele Grecului, com. Căscioarele (2), (5), (40), (A. Popescu!); Păd. Tămădău, com. Tămădăul Mare (39); Obilești, Păd. Vlădiceasca (2), (6), (27, (40), (42), (Hb. INCEF, Georgescu 1943 et Pașcovschi 1950); Păd. Tufele Serdaru, com, Fierbinți-Tîrg (38); Tîncă- bești, com. Snagov (Hb. INCEF, Grapini 1957 și 1961); Păd. Voini- ceasca-Snagov (Hb. INCEF, Grapini 1960); Vlașin, com. Schitu în Păd. Ogarca (2); (42), (Hb. IBTS, Georgescu 1943 et Ciobanu 1961; Hb. INCEF, Lupe 1938 și 1939); și în Păd. Teșila (27), (36), (42), (Hb. IBTS, Ciobanu 1961; Hb. INCEF, Lupe 1938 et 1939, Morariu 1944) ; Vlad Tepeș, com. Oomana (2), (6); Valea Roșie, com. Mitreni (2), (5), (6), (27), (40), (42), (Hb. INCEF, Petcuț și Cretzoiu, 1938; Hb. IBTS, Pașcovschi 1954); Urziceni, Păd. Redea (2), (38), (42); Păd. Viespeasca, loc. Goștilele, com. Fundulea (42); Păd. Mazîleanca, loc. Goștilele, com. Fundulea (42), (Hb. INCEF, Petcuț 1932); Valea Gurbanului, Păd. Oomana (Hb. GBB, Grecescu, 1882 cf. (27)); Păd. Zapa, sat Broșteni, com. Ion Roată (Hb. IBTS, Grințescu 1912); Valea Stînii, com. Luica (6); Păd. Vadu Lat, com. Bucșani (Hb. INCEF, Grapini, 1958); Păd. Zevestreni-Ghimpați (36), (51). Jud. Prahova : Păd. Baba Ana, com. Baba Ana (40), (Hb. INCEF, Grapini 1958 și 1961); Păd. Crîngul lui Bot (Dihoru 1971 !); Fulga, com. Fulga (38); Dealul Gîlmeia, sat Seci, com. Boldești-Grădiștea (Hb. IBTS, Gh. Grințescu, 1947), Păd. Pucheni, com. Pucheni (Hb. INCEF, Grapini 1961); Valea Călugărească (2), (27), (42), (Hb. INCEF, Petcuț și Cretzoiu 1934, Georgescu 1943). Jud. Ialomița: Buzoieni, în Păd. Obilești, com. Lehliu-Gară (2), (40); Păd. Brîncoveanca, sat Măgureni (42), (Hb. INCEF, Pașcovschi 1950); Păd. Cioara, com. Valea Ciorii (38); Păd. Ciunga, loc. Fetești (40), (42), (Hb. INCEF, Tătăranu 1955); Păd. Oorbu, com. Cosîmbești (42); Ghimbășani, Păd. Oornățele, com. Cosîmbești (2), (42), (Hb. INCEF, M. Rădulescu 1949, Pașcovschi 1956, Grapini 1959); Lehliu (2), (26), (27), (40), (42), (Hb. IAB, Georgescu 1936 et Hb. INCEF; Hb. IBTS, Georgescu 1936; Hb. INCEF, Petcuț 1932, Pașcovschi 1949, Georgescu 1939); Păd. Hățiș, Fetești (42); Malu, Păd. Malu, com. Sfîntu Gheorghe (2), (40), (Hb. INCEF, Pașcovschi 1950); Mărculești, com. Cosîmbești (2), (38), (42), (Hb. IBTS, Pașcovschi 1954, Zahariadi 1949; Hb. INCEF, Pașcovschi 1949); Păd. Jegălia, com. Jegălia (9); Păd. Moș Toma, Slobozia (Hb. IBTS, Grințescu et Al. Dinu 1953); Sălcioara, Păd. Odaia Călugărului (2), (42), (Hb. INCEF, Pașcovschi 1949); Păd. Suraia, loc. Ghimbășani, com. Cosîmbești (42); Păd. Slobozia, oraș Slobozia (Hb. INCEF, Grapini 1960); Țăndărei, în Păd. Chirana (2), (40), (42), (Hb. INCEF, Pașcovschi 1949); Păd. Vărăști, loc. Vărăști, com. Dorobanțu (40), (42), (Hb. INCEF, Petcuț et Cretzoiu 1934); Păd. Viișoara, sat Viișoara, com. Cosîmbești (38). . Jud. Constanța: Basarabi (2); Agigea (Hb. GBB, V. Diaconescu 1963, plantat); Păd. Canaraua Fetii, com. Băneasa (Dihoru 1971 !); Păd. Oaramat, loc. Urluia, com. Adamclisi (11); Păd. Dumbrăveni, com. Independența (11), (31); Păd. Decebal, loc. Adîncata, com. Aliman (31); Oelea Mare la S. de Hîrșova (10); Păd. Comarova, la N de Mangalia (33); Hagilar- Hagieni, com. Limanu (2), (14), (27), (Hb. INCEF, Geor- gescu et Lupe 1940 și 1942; Hb. IBTS, Georgescu 1960); Izvorul Mare, în Păd. Chituclia, com. Peștera (2), (42); Păd. Ion Creangă, sat Valea Rea (Cetatea), com. Dobromir (Hb. IBTS, Burduja, 1948); Murfatlar (27), (42); Ovidiu, com. Ovidiu (42); Păd. Petroșani, com. Deleni (Hb. IBTS, S. lana, 1956); Păd. Seid-Orman, com. M. Kogălniceanu (42); Șipote, com. Deleni (10); Păd. Taulia, loc. Rariștea, com. Ion Oorvin (31); Păd. Ierbosu, loc. Șipotele, com. Deleni (11); Păd. Moara Pașei, sat Răzoarele, com. Oltina (Hb. IBTS, Vițălariu 1963). Jud. Tulcea: Atmagea, com. Oiucurova (2), (Hb. INCEF, Grapini 1961; Hb. IBTS, Georgescu 1961); Păd. Babadag (26), (27), (39), (42), (Hb. INCEF, Al. și V. Borza, Pteancu et Todor 1938; Hb. IBTS, Pro- dan 1912; Hb. IAB, Al. Borza, V. Borza, Pteancu et Todor 1938); între Oaugagia și Oamena, com. Baia (Hb. IBTS, Prodan 1912); Păd. Oîrjelari, com. Dorobanțu (Hb. INCEF, Grapini 1960); Oerna, com. Oerna (Hb. IBTS, Prodan 1910/1911; Hb. INCEF, V. Grapini 1960) ; Păd. Ciamurlia de Sus, com. Baia (Hb. IOEF, Grapini 1961); Păd. Oarada, Babadag (Hb. INCEF, Grapini 1961); Oiucurova (2), (Hb. INCEF, M. Pandrea 1945); Casimcea (2), (27), (42) și în Păd. V. Alecsandri (26), (Hb. INCEF, Grapini 1961 la Păd. Eschibaba); Oaraorman, com. Orișan (2), (42), (Hb. IBTS, Grințescu, 1911 et Georgescu și Ciobanu 1964); Enisala, com. Sarichioi (Hb. IBTS, Georgescu 1964); Păd. Horia, com. Horia (Hb. INCEF, Grapini 1960); Isaccea-Rachelu (Hb. INCEF, Pașcovschi 1950); Păd. Jijila, com. Jijila (Hb. INCEF, Grapini 1960); Letea, com. O. A. Rosetti (2), (42), (Hb. IBTS, Tutunaru 1961; Hb. IBTS, Prodan 1909, Gh. Șerbănescu 1964, Grințescu 1911; Hb. GBO, Borza 1923, cf. (27); Hb. GBB, Pantzu 1920, cf. (27)); Letea, laHasma- cul Mare (Hb. INCEF, Haralamb et Cretzoiu 1936); Letea, la Hăsmăcica cu Bursuci (30); Letea, la Hasmacul lui Ivancenco (30), (Hb. IAB, Georgescu et Badea 1936 et Hb. INCEF); Letea, la Hasmacul lui Ber cea (30); Letea, la Hasmacul tije (26); Letea, la Hasmacul Omer (Hb. INCEF Haralamb 1936); Letea, la Hasmacul Rahău (Hb. INCEF, Haralamb 1936); Măcin, Valea Sulucului (2), (27), (Hb. INCEF, Georgescu 1927; Hb. FSB, Georgescu 1927, cf. (27)); Mircea Vodă, com. Oerna (2), (42); Niculițel (2), (4), (39), (42), (Hb. IBTS, Grințescu 1927 ; Hb. INCEF, M. Pandrea, 1945); Niculițel-Isaccea (42); Mănăstirea Cocoș (Hb. IBTS, Prodan 1911); Muntele Pricopan (1), (Hb. IBTS, Gh. Grințescu 1949); Mihail Kogălniceanu (2); Păd. Morfa (Babadag) (15), (42), (Hb. INCEF, Pașcovschi 1958); Mănăstirea Oilic-Dere, Valea Morii, com. Frecăței (Hb.. INCEF, Tătăranu 1955); Periprava, com. O.A. Rosetti (2), (26), (27), (Hb. INCEF, Georgescu 1938); Poclodgea, Valea Ciric, com. Nicu- lițel (4); Sarica, com. Niculițel (2); (42), (Hb. INCEF, Pașcovschi 1950); Slava Rusă, com. Slava Oercheză (15), (Hb. INCEF, Grapini 1961 (Păd. ii QUERCUS PEDUNCULIFLORA ÎN ROMÂNIA 521 520 V. SANDA, A. POPESCU, GH. DIHORU și N. ROMAN 10 Bașpunar)) și Dealul Horleanca (10); Slava Oercheză (15); Păd. Somova, com. Somova (Hb. INOEF, Grapini 1960); Valea Teilor, com. Izvoarele (Hb. INOEF, Grapini 1960); Păd. Turda, sat Turda, com. Nalbant (Hb. INOEF, Grapini 1961); Visterna, com. Sarichioi (Hb. Pașcovschi 1958); Valea Fagilor, com. Luncavița (4), (Hb. IBTS,Georgescu et Sanda 1961); Păd. Țiganca, loc. Nifon, com. Hamcearca (4), (Hb. IBTS, Prodan, 1911; Hb. INOEF Grapini 1960). Jud. Brăila : Oorbu, com. Măxineni (2), (Hb. INOEF, Lupe 1950); Păd. Oolțea, com. Roșiori (38); Păd. Berlești-Popești, com. lanca (4); Păd. lonești com. Oireșu (38); Păd. Lișcoteanca, com. Bordei Verde (38); Făurei (6); Lacul Rezii, în Păd. Viișoara, com. însurăței (2), (42), (Hb. INOEF, M. Rădulescu 1949). Jud. Buzău : Brădeanu (2), (38), (42), (Hb. FSB, Georgescu et Badea 1937, cf. (27); Hb. IAB, Georgescu et Badea 1937 et Hb. INOEF; Hb. INOEF, Pașcovschi 1950 et Rubțov 1961); Păd. Oăldărești, com. Pogoanele (38); Buzău, în Păd. Orîngul Buzău (2), (42), (49); Oălțuna, com. Smeeni (2), (26), (38), (39), (42), (Hb. IAB, Georgescu et Badea 1938 et Hb. INOEF; Hb. INOEF, Rubțov 1951); Păd. Flămînda, com. Blăjani (42); Păd. Florica, com. Brădeanu (38); Păd. Filoti (38); Păd. Frasinul, com. Oostești (2), (42), (49), (Hb. IBTS, Tutunaru 1961; Hb. Georgescu et Badea 1937, cf. (27)); Gomoiești, com. Oostești (49); Păd. Gherăseni, com. Gherăseni (38); Păd. Găvănești, com. Săgeata (Hb. INOEF, Rubțov 1933); Păd. Lipia com. Merei (38); Maxenu, com. Țin- tești (2), (38), (42), (Hb. IAB, Georgescu et Badea 1937 et Hb. INOEF, Hb. FSB Georgescu et Badea 1937, cf. (27)); Policiori, com. Scorțoasa (2); Păd. Proca Mică și Proca Mare (49); Păd. Putreda, com.. Greabănu (40); Padina, com. Padina (plantații) (33); Pogoanele, Păd. Dumbrava- Meteleu (2), (38), (42), (Hb. FSB, Georgescu et Badea 1937, cf. (27); Hb. IBTS, Georgescu et Badea 1937 și 1943 ; Hb. IAB et Hb. INOEF, Georgescu et Badea 1937, Hb. INOEF, Pașcovschi 1950); Pogoanele, Păd. Văleanca (2), (27), (38), (42), (Hb. INOEF, Georgescu 1936 et Geor- gescu-Badea 1937); Rușețu, în Păd. Rușețu (2), (38), (42); Rușețu, în Păd. Macoveanca (2), (38), (42), (Hb. INOEF, M. Rădulescu, 1949; Al. Beldie 1954; Pașcovschi 1950 et Sîrbu); Păd. Sălcioara, com. Gher- gheasa (38); Păd. Suligatu, com. Năieni (38); Șopîrliga-Brebu (2), (38), (Hb. INOEF, Pașcovschi 1949); Păd. Spătaru, com. Oostești (2), (42), (49), (Hb. INOEF, Pașcovschi 1949); Păd. Valea Nucului, com. Blăjani (42), Păd. Vernescu, com. Vernești (49); Păd. Tufele, com. Năieni, sat Fințești (38). Jud. Vrancea : Bogza, com. Sihlea (2); și în Păd. Orîngul Meilor (42); Budești, com. Ootești (49); Păd. Orîngul, lîngă Focșani (21); Păd. Ootești, com. Oiorăști (49); Păd. Orîngul, loc. Voetinu, com. Sihlea (42); Păd. Dumbrăvița, sat Răstoaca, com. Milcovul (Hb. INOEF, Tătă- ranu 1956), între Mărășești și Panciu (38); Păd. Măgura Odobești, com. Mera (Hb. INOEF, Leandru 1953); Mîndrești, oraș Focșani (42); Păd. Roata, com. Sihlea (42), (Hb. INOEF, Pașcovschi, 1949); Păd. Vasianu, com. Sihlea (2), (38), (42); Suraia (2), (22), (38); Păd. Spătăreasa, com. Oiorăști (2), (38), (42); Păd. Șerparu, com. Sihlea (38); Vînători, com. Vînători (42), (Hb. INOEF, Pașcovschi 1951); Voetin, com. Sihlea (2); Păd. Movila Flocoasă, sat Voetin, com. Sihlea (38), (42), (Hb. INOEF, Pașcovschi 1953); Păd. Călugăreasca, com. Sihlea (38). Jud. Galați : Păd. Adam, com. Drăgușeni (42); Păd. Cincu, loc. Adam, com. Drăgușeni (4), (42); Păd. Bălțatu (4), (42); Barcea, com. Barcea (42); Păd. Butura, com. Cuca (42); Păd. Banciu, sat Zimbru, com. Bălăbănești (4), (42); Păd. Oărpcești, loc. Fundeanu, com. Drăgu- șeni (4), (42); Oîrlomănești, com. Cerțești (42); Păd. Căligaru, com. Cuca (42), (Hb. IBTS, Oiobanu, 1961); Păd. Călugăreasca Mică, loc. Fîrță- nești (4), (42); Păd. Călugăreasca Mare, punctul Valea Șerpilor, com. Foltești (42); Păd. Drăgănești, com. Drăgănești (4), (42); 30 Decembrie (42), (Hb. IBTS, Oiobanu, 1961); Drăgușeni (42); Păd. Dealu Filii, loc. Berești (42); Păd. Dorasca (Hb. IBTS, Răvăruț 1948); Păd. Ezătura, com. Ouca (42), (Hb. IBTS, Oiobanu 1961); Furceni, com. Oosmești (42); Fîrțănești (2), (22), (42), (Hb. INOEF, Lupe 1949); Jorăști (4), (42); Păd. Găvozi, loc. Lunca, com. Jorăști (4), (42); Hanu Conachi, com. Fundeni (2), (4), (25), (42), (Hb. IAB, Georgescu 1936 ; Hb. INOEF Grapini 1960, Georgescu 1939 ; Hb. IBTS, Beldie 1954 et Grințescu 1930 ; Georgescu 1931); Păd. Mavromonti, com. Ouca (42); Păd. Neagră la Fîntîna din Vale, loc. Fundeanu, com. Drăgușeni (4); Lunca, com. Jorăști (4); Lacul Sărat pe Valea Șerpilor, com. Foltești (4); Păd. Mare, punctul Rîpa Bujor și Punctul Budăi, com. Zărnești (4); Păd. Moteș, sat Nicopol, com. Drăgușeni (A. Popescu et V. Sanda 1971 !); (Păd. Plena, com. Cuca (4); Păd. Oasele, com. Rediu (2), (4), (7), (22), (42); Pietrosu, loc. Tîrgu Bujor (4), (42), (Păd. Rotunda, loc. Tecuci (4), (42); Păd. Rediul lui Vasilache, loc. Zărnești, com. Jorăști (4), (42); Păd. Roșie loc. Berești (4), (42); Păd. Roșcani, com. Băneasa (A. Popescu, V. Sanda 1971); Păd. Suceveni, com. Suceveni (HB. IBTS, Oiobanu 1961); Tulucești (2); în Păd. Gîrboavele (4), (Hb. IBTS, Oiobanu 1961; Hb. INOEF, Oostin 1951); Păd. Valea Paielor (42) și Păd. Miloși (42); Tecuci (42); Tg. Bujor, punctul Valea Oovurluiului (4), (42); Păd. Talpai (luncă), com. Jorăști (42); Păd. Tălășman, oraș Berești (4), (13), (42); Tulucești, în Păd. Piscu Pădurarului (4) și Păd. Valea Mare (4); Tîrgu Bujor (42); plantații și Păd. Geamăna (42); Păd. Zărnești, com. Jorăști (42); Păd. Vlaicu, loc. Berești (4), (42); Valea Ohinejii, loc. Bujor plan- tații (50); Păd. Valea Bisericii, com. Ouca (4). Jud. Vaslui : Păd. Bărboși, Coasta Lohanului, com. Orețești (19); Păd. Buda (42); Păd. Bulboasa, loc. Tălpigeni, com. Boțești (42); Botești (Beldie, manuscris FI. R.P.R.); Păd. Bursucam, com. Grivița (42); Păd. Balaur, loc. Orîng, com. Perieni (Beldie, manuscris FI. R.P.R.); Păd. Orîng, com. Perieni (42); Chircești, com. Miclești (42); Codăești, com. Codăești (42); Păd. Orețești, com. Orețești (Hb. INOEF, Tătăranu 1954); Ooroiești, com. Ooroiești (42); Ciocani, în Păd. Seaca-Movileni, com. Perieni (Beldie, manuscris FI. R.P.R.); Corodești în Păd. Oorodești, com. Gherghești (Beldie, manuscris FI. R.P.R., (52)); Păd. Bădeana, sat. Bădeana, com. Tutova (Sanda și Popescu, 19711); Păd. Dolțu, loc. Gugești, com. Boțești (42); Păd. Dobrina, com. Orețești (19), (42), (Hb. INOEF, Purcelean, 1954); Păd. Epureni, loc. Epureni, com. Duda-Epureni (22), (42), (Hb. INOEF, Tătăranu 1954); Păd. Dealul Podiș, loc. Viișoara, com. Boțești (42); Gănești, com. Boțești (42); Grăjdeni, com. Grivița (4); (42), (Beldie, manuscris FI. R.P.R.); Huși (22); Huși, Păd. Bunești 522 V. SANDA, A. POPESCU, GH. DIHORU și N. ROMAN 12 (HB. INOEF, Purcelean 1955); Huși, Păd. Valea Oînepii (Hb. INOEF, Purcelean 1955); Huși, Păd. Bărboși (Hb. INOEF, Purcelean 1955); Păd. Hîrboanca (16), (Hb. IBTS, Georgescu, Dobrescu et Burduja 1961); Păd. Hîrboanca-Brăhășoaia, com. Ștefan cel Mare (18); com. lana (52); Păd. Isaia, loc. Isaia (42); Iezer și Oociuba, com. Puiești (Beldie, manuscris FI. E.P.R.); Fîntînele, com. Puiești (Beldie, manuscris FI. R.P.R.); Ivești, în Păd. Rediul Focșei, Păd. Bădeanca și Păd. Valea lui Țarcu, com. Ivești (Beldie, manuscris FI. R.P.R.); Micești, com. Gherghești (Beldie, manuscris FI. R.P.E.), Păd. Măgura și Păd. Bulbuci, Drăcșeni, în Păd. lazului și Păd. Ootîrlaci, com. Gherghești (Beldie, manuscris FI. E.P.E.); Porcișeni, com. Boțești (Beldie, manuscris FI. E.P.E.); Păd. Marmora, loc. Isaia (42); Morăreni, com. Alexandru Vla- huță (52); Pochidia, com. Tutova (42); Pogonești, com. Ivești (42); Pogonești, în Păd. Țaga (Beldie, manuscris FI. E.P.E.); Păd. Păscă- loaia, loc. Gugești com. Boțești (42); Popești, com. Miclești (42); Miclești, com. Miclești (42); Păd. Pribești, com. Oodăești (42), (Hb. INOEF, Lean- dru 1954); Păd. Mărășeni, loc. Zăpodeni, com. Zăpodeni (16), (42); Lălești, com. Puiești (Beldie, manuscris FI. E.P.E.); Stîncășeni, Păd. Vidrașcu, com. Gherghești (Beldie, manuscris FI. E.P.E.); Păd. Scrînghița, com. Perieni (Beldie, manuscris FI. E.P.E.); Păd. Seaca, loc. Oiocani, com. Perieni (42), (52); Păd. Tabăra Băștii, loc. Ivănești, com. Pădureni (19), (22), (42), (Hb. INOEF, Tătăranu 1954); Obîrșeni, în Păd. Lingurari și pe Dealul Ghințu, com. Voinești (Beldie, manuscris FI. E.P.E.); Siliș- tea, com. lana (52); Todirești, com. Todirești (Hb. INOEF, Georgescu 1935); Tomești, în Păd. Bălănești (Beldie, manuscris FI. E.P.E.); Tun- sești, com. Bogdănița (52); Bogdănești (42); Păd. Voloșeni, sat Bogdana- Voloșeni, com. Stănilești (22), (42), (Hb. INOEF, Purcelean 1954); Păd. Valea Teiului, Coasta Lohanului Ungă Huși (12). Jud. Bacău: Onești pe Oulmea Perchiului (Beldie, manuscris FI. E.P.E.); Muncelu, com. Glăvănești (Beldie, manuscris FI. E.P.E.); Putini, com. Eăchitoasa (Beldie, manuscris FI. E.P.E.); com. Eăehi- toasa, Valea Zeletinului (Hb. IBTS, Lupe 1961); Saca, com. Dofteana (Beldie, manuscris FI. E.P.E.); Salahoru, com. Oolonești (Beldie, manus- cris FI. E.P.E.). Jud. Neamț: Boldești-Precista, Dealul Bîrlești, com. Bodești (7), (16); Borniș, Păd. „Pe Coastă”, com. Dragomirești (7); Dragomirești (7); Grumăzești, în Păd. „la Bălan”, com. Grumăzești (Hb. IAB, Oiocîrlan 1957). Jud. Iași : Păd. Aroneanu, loc. Aroneanu, com. Aroneanu (42), (Hb. IBTS, Mititelu, 1956; Hb. INOEF, Pașcovschi 1957); Păd. Eediul Aldei, com. Aroneanu (42); Păd. Buhlea, com. Dobrovăț (Hb. INOEF, Pușcariu 1954); Păd. Oobuza, loc. Poiana, com. Schitu-Duca (42), (Hb. INOEF, Purcelean, 1954); Păd. Bunești, com. Oozmești (42); Păd. Oilibiu, loc. Golăești, com. Golăești (42); Oîrlig (Hb. IBTS, Mititelu, 1956); Bucium-Iași (Hb. INOEF, O. Bîrcă et Eaclaru 1954); Păd. Curmătura, com. Oomarna (Hb. INOEF, Eaclaru et Bîrcă 1954); Ohipe- rești, com. Țuțora (Beldie, manuscris FI. E.P.E.); Păd. Dumbrava Eoșie, com. Oeplenița (42); Dealul Cătălina, com. Cotnari (8); Păd. Focuri, com. Focuri (42); Păd. Grajduri, com. Grajduri (16); Mîrzești- lași (17); Munteni, com. Belcești (42); Mogoșești, com. Mogoșești (42); 13 QUERCUS PEDUNCULIFLORA IN ROMÂNIA 523 Miroslava, com. Miroslava (42); Poieni, com. Schitu-Duca (Beldie, manu- scris FI. E.P.E.); Păd. Popricani, com. Popricani (42); Păd. Euseni, loc. Eusenii Noi, com. Holboaca (42); Păd. Trestiana-Orețu, loc. Tres- tiana, com. Schitu-Duca (42), (Hb. INOEF, Georgescu 1942); Păd. Teișor, loc. Coropceni com. Oiortești (42); Păd. Uricani, sat Uricani, com. Miro- slava (16), (Hb. INOEF, Dobrescu 1963); Păd. Unsu, com. Oozmești (19), (22), (42), (Hb. INOEF, Purcelean, 1955); Păd. Valea Oînejii, com. Oozmești (22), (42); Păd. Voloaca,-com. Oozmești (19), (22), (42), (Hb. INOEF, Tătăranu, 1954). . Jud. Botoșani : Păd. Avrămeni, com. Avrămeni (42); Păd. Boul Eoșu, com. Albești (42); Păd. Oiritei, loc. Oiritei, com. Trufești, pt. Quercus x speciosa (16); Păd. Hănești, com. Hănești (42); Păd. Liveni, com. Manoleasa (42); Păd. Volovăț, loc. Zahoreni, com. Manoleasa (42). BIBLIOGRAFIE 1. Andrei M. și A. Popescu, St. și cerc, biol., Seria botanică, -1967, 19, 1, 33 — 40. 2. Beldie Al., Genul Quercus L., în Flora R.P.R., București, Edit. Academiei, 1952, 1, 241-243. 3. Borza Al., Bul. Grăd. bot. și al Muz. bot. Univ. Cluj (1936), 1937, 26, 1 — 4, 55 — 62. 4. - Contrib. bot. Cluj, 1958, 127-158. 5. - Contrib. bot., Cluj, 1966, I, 141-162. 6. — Contrib. bot., Cluj, 1968, 149 — 187. 7. Burduja C., St. și cerc. șt. Iași, 1957, 8, 1, 87 — 109. 8. Burduja C., C. Toma și Maria Lazăr, St. și cerc. șt. biol, și agr., Fii. Iași, 1963, 14, 1, 23-43. 9. Catrina I. și Gh. Moisiuc, Rev. păd., 1956, 71, 9. 10. Călinescu R., Rev. păd., 1962, 67, 2. 11. Ciocîrlan V., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1970, 22, 5, 371 — 381. 1'2. Constantinescu N., Rev. păd., 1944, 56, 7 — 9. 13. Costin E., Rev. păd., 1955, 70, 12. 14. Cristurean I. și V. Ionescu-Țeculescu, Acta Bot. Horti Buc. (1968), 1970, 245 — 279. 15. Dihoru Gh. și N. Doniță, Flora si vegetația podișului Babadag, București, Edit. Academiei, 1970. 16. Dobrescu C. și Al. Beldie, St. și cerc, biol., Seria biol, veget., 1960, 12 3, 341 — 352. 17. Dobrescu C., El. Eftimie, D. Mititelu și P. Pascal, Analele șt. Univ. „Al. I. Cuza”, Iași, Serie nouă, Secț. II, Șt. nat. - biol., 1969, 15, 1, 165 — 179. 18. Dobrbscu C., Ocrotirea naturii, 1969, 13, 1, 19 — 30. 19. Doniță N., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1970, 22, 5, 383—388. 20. Dragu I., Dări de seamă Com. Geol., 1959. 42 (1954 — 1955), 561 — 578. 21. Dumitru-Tătăranu I., Rev. păd., 1953, 68, 12, 44. 22. - Rev. păd., 1954, 69, 12, 534-539. 23. Enculescu P., Zonele de vegetație lemnoasă din România în raport cu condițiile orohidro- grafice, climaterice de sol și subsol, Mem. Inst. geol. al Rom., București, 1924. 24. Grințescu P. G,, întiiul Congres al nat. din România, 1930, p. 174 — 175. 25. Georgescu C. C. și P. Cretzoiu, Analele I.C.E.F., Seria I (1941), 1942, 7, 3 — 37. 26. Georgescu C. C., P. Cretzoiu și I. Lupe, Mitteilungen der technischen Hochschule, Buka- rest, 1942, 8, 1-2. 27. Georgescu C. C., I. Lupe și P. Cretzoiu, Analele I.C.E.F., Seria I (1942), 1943, 8. 28. Georgescu C. C., I. Morariu și P. Cretzoiu, Rev. păd., 1943, 55, 7 — 8, 293—300. 29. Georgescu G. C. și A. N. Constantinescu, Rev. păd., 1945, 57, 12, 277—293. 30. Leandru V., E. Pîrvu și L. Petrescu, Vegetația naturală și tipurile de pădure, în Cer- cetări forestiere si cinegetice în Delta Dunării, București, Edit. agrosilvică, 1960, p. 56-70. :31. Leandru V., Com. de botanică, 1963, 2, partea 2, 151 — 155. 32. — St. și com. de șt. nat., Tulcea (1969), 1971, 185 — 201. .33. Lupe L, Rev. păd., 1954, 69, 9, 385-389. 524 v. SANDA, A. POPESCU, GH. DIHORU șl N. ROMAN 14 34. Mabcu Gh., St. și cerc, biol., Seria biol, veget., 1962, 14, 4, 467 — 483. 35. — Studiul ecologic și silvicultural al glrnițetelor dintre OU și Teleorman, București, Edit. Agrosilvică, 1965. 36. Morariu I., Rev. păd., 1944, 56, 10 — 12, 257 — 267. 37. — Bul. Grăd. bot. și al muz. bot. Univ. Cluj, 1945, 35, 3 — 4. 38. Pașcovschi S., G. Ceucă, A. Clonaru și V. Leandru, Bul. șt. Secț. șt. biol., agron., geol. și geogr., 1954, 6, 2, 639 — 656. 39. Pașcovschi S., Rev. păd., 1955, 70, 2, 50 — 52. 40. Pașcovschi S., V. Leandru și A. Rădulescu, Bul. șt. Secț. biol, și șt. agricole, 1956, 8, 1, 179-197. 41. Pașcovschi S. și V. Leandru, Tipuri de pădure din R.P.R., București, Edit. agrosilvică, 1958. 42. Pașcovschi S. și N. Doniță, Vegetația lemnoasă din silvostepa României, București, 1967. 43. Petcuț M., Rev. păd., 1937, 49, 2. 44. Popescu A., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1971, 23, 3, 231 — 242. 45. Popescu C. I., Lesorastilelnîe ușlovia, lipi polezascitvîh nasojdenii i ih agrotehnika dlea stepnoi i lesostepnoi ceaslei Oltenii (autoreferat), 1952. 46. — Condițiile de instalare a perdelelor forestiere, București, Edit. Academiei, 1954. 47. Roman N., Dări de seamă Com. Geol. 1959, 42 (1954 — 1955), 539 — 559. 48. Săvulescu Tr., Călăuza pentru excursiuni în Delta Dunării, București, 1938. 49. Șerbănescu I., Studii tehnice și economice, Inst. geol., 1971, Seria C, pedologie, 19, 87 — 106. 50. Traci C. și Fl. Voinea, Rev. păd., 1953, 8, 23 — 29. 51. Tuhcu Gh. L., Dări de seamă Com. Geol., 1959, 42 (1954 — 1955), 519 — 537. 52. Turenschi E., Flora și vegetația din colinele Tutovei, Iași, 1966. Institutul de biologie „Traian Săvulescu” Primit în redacție la 18 aprilie 1972 INFLUENȚA MUSTINULUI ASUPRA UNOR PROCESE FIZIOLOGICE ȘI ULTRASTRUCTURII CELULARE DE AURELIA CIOBANU 581.2.9:581.1 Dans Ie present travail l’auteur met en evidence l’influence des differentes con- centrations du mustin sur Ies mouvements du protoplasme, de la germination, de la croissance, de la respiration et de l’ultrastructure cellulaire. On a constată que le mustin a un effect inhibiteur sur Ies processus physiolo- giques. En ce qui concerne l’ultrastructure, il determine la ditalation des cretes des mitochondries, l’appauvrissement en ribosomes du cytoplasme, ainsi que la vacuolisation de celui-ci; la vesicularisation des thylacoi’des des chloroplastes, ainsi que la structure du noyau et du nucleole sont fort affectees. Mustinul este un citostatic alchilant, utilizat actual ca medica- ment în tratamentul antitumoral. Este cunoscut sub denumirea gene- rică de mecloretamină, cea oficială de Mustargen (6), iar din punct de vedere chimic de bischloraethyl-methylaminum. Prezintă în moleculă gruparea azotiperitică zOH2 - OH2 - CI oh3— n< \ \CH2 - oh2 - CI al cărui efect mutagen a fost studiat de Gilman și Philips (1946) și de lacobsen și colab. (1946). MATERIAL ȘI METODE DE CERCETARE Determinarea vitezei curenților protoplasmatici s-a făcut după metoda microscopică Str ugger (16). Ca material experimental am folosit frunze de Elodea canadensis, care au fost ținute timp de trei ore în soluții apoase de mustin, în următoarele concentrații: 0,000075, 0,00015, 0,0003, 0,0165, 0,033 și 0,33%. Observațiile s-au efectuat în lumină verde, reali- ST. SI CERC. BIOL., SERIA BOTANICĂ, T. 24. NR. 6, P. 525-531, BUCUREȘTI, 1972 526 AURELIA CIOBANU 2 zată cu ajutorul unui filtru de lumină corespunzătoare. Temperatura apei de robinet folosită la variantă de control și a soluțiilor de experimentat a fost de 21—24°C. Experiențele privind germinația au fost efectuate cu cariopse de grîu (Triticum aesti- vum), care au fost tratate cu mustin timp de 24, 48 și 72 de ore. Intensitatea creșterii a fost evaluată prin măsurarea părților aeriene și rădăcinilor de grîu (Triticum aestivum), tratate în prealabil cu mustin 72 de ore, după care au fost introduse în apă. Determinările s-au efectuat la fiecare 24 de ore, iar fenomenul de creștere a fost observat 140 de ore. Respirația a fost determinată la plantulele de grîu (Triticum aestivum) după metoda manometrică Warburg. Pentru studiul fenomenelor de germinație, creștere și respirație am utilizat soluții apoase de mustin (preparate în momentul utilizării), în concentrație de 0,0003 și 0,03%. La cercetările de microscopie electronică am folosit meristeme radiculare și foliare provenite de Ia plantulele de grîu (Triticum aestivum). Unele plantule au fost supuse unui tratament de 3 ore cu o soluție apoasă de mustin, 0,0003 %, iar altele, fără nici un tratament, au folosit ca probă de control. Fixarea meristemelor a fost făcută într-o soluție de glutaral- dehidă 4 % în tampon cacodilat la pH = 7,4 o oră și la temperatura de 4°C. După fixare, materialul a fost spălat în tampon cacodilat timp de 3 ore și apoi postfixat într-o soluție de acid osmic 2% în tampon veronal la pH = 7,4 (după Palade (14)). După postfixare cu acid osmic, eșantioanele au fost spălate în apă distilată și deshidratate în seria de alcooli, apoi tratate cu oxid de propilen și incluse în araldită (tehnica Davis (4)). Colorarea secțiunilor s-a făcut cu acetat de uranil (după Wattson (18)), iar observațiile au fost făcute la micros- copul electronic JEM-7. REZULTATE 1. Influența diferitelor concentrații de mustin asupra vitezei curen- ților protoplasmatici la Elodea canadensis este redată în graficul 1. S-a constatat că cea mai mică concentrație, de 0,000075%, determină un slab efect stimulator. La concentrații mai mari, efectul stimulator dis- pare, mișcarea protoplasmei fiind inhibată ireversibil la concentrațiile de 0,0165, 0,033 și 0,33%, după 60, 50 și 30' de acțiune. Graficul 2 reprezintă evoluția vitezei curenților protoplasmatici la Elodea canadensis, sub acțiunea mustinului în amestec cu KNO3. Ca rezultat al asocierii acestor substanțe s-au constatat o accentuare a efec- tului stimulator pentru cea mai mică concentrație folosită și o atenuare a efectului inhibitor pentru concentrațiile următoare. Inhibarea ireversi- bilă a fenomenului survine în acest caz mai tîrziu decît în experiențele fără adaos de KN03, respectiv după 90, 70 și 50' de acțiune. 2. Rezultatele experimentale privind influența mustinului asupra germinației sînt redate în graficul 3. S-au urmărit atît influența diferitelor concentrații de mustin asupra acestui proces, cît și acțiunea mustinului asociată cu KN03. Mărirea concentrației a determinat o creștere a efec- tului inhibitor, fapt care s-a constatat și în cazul asocierii mustinului cu kno3. 3. Efectul mustinului asupra intensității creșterii părților aeriene și rădăcinilor de grîu (Triticum, aestivum) este redat în graficul 4. S-au constatat o inhibare a fenomenului de creștere la concentrația de 0,0003%, care s-a accentuat la varianta cu cafeină, și o inhibare puternică 3 INFLUENȚA MUSTINULUI ASUPRA UNOR PROCESE CELULARE 527 la concentrația de 0,03% atît în prezența, cît și în absența cafeinei. Pentru rădăcină în general se constată același lucru, numai că efectul inhibitor este mai puternic în acest caz, ceea ce dovedește sensibilitatea, mai mare a acestui organ comparativ cu părțile aeriene la acțiunea cito- staticului cercetat. IO 20 30~40~lă 60 70 30 90 100.11Q' 120 130 140 150 160 T7O Timpul (minute) Graficul 1. Acțiunea diferitelor concentrații de mustin asupra curenților proto- plasmatici la Elodes canadensis. Graficul 2. — Acțiunea diferitelor concentrații de mustin în amestec cu KN03 asupra curenților protoplasmatici la Elodea canadensis. 4. Mersul procesului respirator a fost cercetat în funcție de concen- trație șt d.e durata de acțiune. S-a constatat că atît mărirea concen- trației, cit și durata de acțiune măresc efectul inhibitor (graficul 5). 5. . Din examinarea fotografiilor electronomicroscopice ale secțiunilor provenite de la proba de control, reiese că citoplasmă este bogată în germinației la Triticum aestivum. intensitatea creșterii (cm PLANȘA I Fig. 1 și 2. — Aspectul ultrastructural al unei celule de griu netratate (zona meristema- tică radiculară) : IVu-nucleol; A'-nucleu ; Cr-cromatină; A.N.-anvelopă nucleară; Pr. proplastidă ; M-mitocondrii; Z)-dictiosom ; P.C. -perete celular; P.i.-plasmalemă ; R.E.- retlcul endoplasmic. (X 4200). Graficul 4. — Acțiunea mustinuiui în prezența și absența cafeinei asupra intensității creșterii părților aeriene (a) și rădăcinilor (b) la Triticum aestivum. PLANȘA 111 PLANȘA H Aspectul ultrastructural al unei celule de grîu netratate (meristem .foliar): iVu-nucleol; N. nucleu; M-mitocondrii; CZ.-cloroplâst cu grana normale, iar stroma prevăzută cu multe granule (x 10400). Fig. 1. — Aspectul ultrastructural al unei celule tratate cu mustin 0,0003% (zona meristematică radiculară) : N—nucleu; Nu — nuclecl; Cr—cromatină ; A.N.— anve- lopa nucleară ( x 10220). Fig. 2. — Aspectul ultrastructural al unei celule de grîu tratate cu mustin 0,0003 %; IV—nucleu; Cr. —cromatină; Z> — dictiozom; R.E.— recitul endoplasmatic; C— — citoplasmă cu structura puternic atentată; M— mitocondrii; P.C. — perete celular; PI. — plasmalemă ; V—vacuolă (X4200). 5 INFLUENȚA MUSTINULUI ASUPRA UNOR PROCESE CELULARE 529 PLANȘA. IV Fig. 1. — Aspectul ultrastnjctural al unei celule de grîu tratate cu mustin 0,0003 % : Cl. — cloroplast (se observă vezicularizarea tilacoidelor și reducerea granulelor stromei) (X 30000). Fig. 2. — IDEM: Cl. — cloroplast puternic vacuolizat; M — mitocondrii afectate (x 18000). ribozomi dispuși fie în stare liberă,, fie aderînd la membrana reticulului endoplasmic (p. I, fig. 1, 2). Mitocondriile prezintă crestele mitocondriale sub forma unor cana- licule nedilatate, iar matrixul mitocondrial conține particule granulare. Dictiozomii sînt alcătuiți din 4—6 cisterne, la capătul cărora se găsesc veziculele dictiozomice, iar nucleul și nucleolul au structura granular- fibrilară (pl. II, fig. 1, 2). Graficul 5. —Acțiunea mustinului asupra intensității respirației la Triticum aestivum. Sub acțiunea mustinului se constată o alterare a structurii celulare : astfel plasmalema prezintă numeroase dezlipiri de peretele pectocelulozic, formînd unele invaginații (pl. III, fig. 2), iar citoplasmă este sărăcită în ribozomi. De asemenea se constată un proces de liză al citoplasmei fundamentale, localizat în special în jurul nucleului (pl. III, fig. 1, 2), Microtubulii citoplasmatici sînt puternic afectați, fiind aproape complet distruși. Crestele mitocondriale capătă forma unor vezicule și matrixul mitocondrial este alterat. Dictiozomii sînt afectați de asemenea (pl. III, fig. 2), prezentînd o reducere a numărului de cisterne și uneori chiar o fragmentare a lor. Asupra cloroplastelor, acțiunea mustinului se mani- festă printr-un proces de vezicularizare a tilacoidelor (pl. IV, fig. 1, 2), stroma fiind sărăcită în particule granulare. în privința ultrastructurii nucleului și nucleolului se constată o distrugere a structurii granular-fibrilare (pl. III, fig. 1, 2), substanța nucleolară și cromatina nucleului prezentînd o structură alterată. 6-O. 1857 7 INFLUENȚA MUSTINULUI ASUPRA UNOR PROCESE CELULARE 531 530 AURELIA CIOBANU 6 DISCUTAREA REZULTATELOR Cercetări referitoare la problema acțiunii substanțelor citostatice asupra mișcării protoplasmei nu am găsit în literatură, existînd numai indicații cu privire la acțiunea inhibitoare exercitată de alte substanțe (1). Efectul inhibitor exercitat de mustin asupra mișcării protoplasmei, constatat de altfel și în cazul Endoxanului (3), s-ar putea atribui inhibării procesului respirator-substratul energetic al mișcării protoplasmei (10) — ca rezultat al reacțiilor de alchilare (17). în privința acțiunii substanțelor citostatice asupra creșterii, Nickell (12), cercetînd acțiunea colchicinei — substanță citostatică antifuzorială—, constată o inhibare a acestui proces, iar la concentrații mari de citostatic oprirea aproape completă a creșterii. Efecte similare au fost semnalate de Ni tron și Lang (13) în urma experimentării cu metopterină și mito- micină O. Acțiunea unor agenți alchilanți (Ihiotepa, Sarcolysina) asupra sensibilității poliploizilor {Triticum durum și T. aestivum) a constituit obiectul de studiu al cercetărilor întreprinse de Bădilescu și colab. (1). Creșterea în poliploidie, după acești autori, este corelată cu o creștere a rezistenței față de acțiunea citostatică. în privința acțiunii substanțelor citostatice asupra procesului respi- rator, Green și colab. (7) au constatat o inhibare a procesului respi- rator la Chlorella pyrenoidosa în prezența diethyldithiocarbamatului, inhi- bare confirmată ulterior și de alți autori. Dintre cercetările electronomicroscopice efectuate cu substanțe citostatice asupra celulei vegetale, cităm pe cele întreprinse de Pickett-Heaps (15). Cercetînd acțiunea colchicinei asupra celulelor meristematice de grîu, el constată absența practic totală a microtubuli- lor citoplasmatici din celule în repaus și diviziune. Rezultate asemănătoare au fost obținute de H a r r i s și B a y e r (8), G o n a t u s și colaboratori (5). Cercetări recente efectuate cu 7'-propenil- teofilină de A. Ionică (9) asupra celulelor meristematice de grîu relevă că substanța citostatică cercetată afectează mitocondriile și reticulul endoplasmic, determinînd vacuolizarea citoplasmei perinucleare. Din cercetările noastre rezultă că acțiunea mustinului este mult mai puternică comparativ cu a acestor substanțe citostatice. CONCLUZII 1. Efectul inhibitor exercitat de mustin asupra mișcării proto- plasmei s-ar putea atribui inhibării sistemelor enzimatice respiratorii ca rezultat al reacțiilor de alchilare. 2. Inhibarea proceselor de germinație, creștere și respirație relevă faptul că acțiunea acestei substanțe afectează metabolismul celular. 3. Rezultatele electrono microscopice obținute dovedesc că meca- nismul de acțiune al mustinului este complex, implicînd, probabil, urmă- toarele procesele: a) biogeneza proteică, prin vacuolizarea citoplasmei și dispariția ribozomilor; b) fosforilarea oxidativă, prin vacuolizarea mitocondr iilor; c) sinteza substanțelor pectice, prin fragmentarea dictiozomilor. BIBLIOGRAFIE 1. Bădilescu I., I. Botis-Simon et Z. Simon, Rev. roum. Biochem., 1967, i, 279 — 285. 2. Brueske C. H. and H. G. Applegate, New. Phytol., 1966, 65, 44. 3. Ciobanu Aurelia, Stud. și cerc, biol., Seria botanică, 1971, 3, 255. 4. Davis J. M., Nature, 1959, 183, 4655, 200. 5. Gonatus H. K. a. E. Robbins, J., Histoche. Cytoche, 1964, 12, 704. 6. Goodman L. S., și A. Gilman, Bazele farmacologice ale terapeuticei, ed. 2, 1960, p. 1 175. 7. Green I., F. Lowell a. F. James J. Biol. Chem., 1939, 128, 447. 8. Harris P. și A. Bayer, Buk. chromosoma, 1965, 16, 624—636. 9. Ionică A., Teză de doctorat, Facultatea de farmacie, 1970. 10. Kamya N., în W. Ruhlands, Encyclop. of Plant Physiol., Berlin, Springer-Verlag, Gottin- gen, voi. 17, 1962, p. 979. 11. Mapson I,. W. a. E. M., Moustafa, Biochem. Journ., 1956, 62, 248. 12. Nickell L. G., Amer. J. Bot., 1950, 37, 829. 13. Nitron J. a. A. Lang, Plant Physiol. USA, 1965, 40 suppl., XLVIII—XLIX. 14. Palade G. E„ J. Exp. Med., 1952 95, 285. 15. Pickett-Hbaps J. D., Develop. Biol., 1967, 15, 206. 16. Strugger S., Praktikum der Zellen-und Gewebephysiologie der Pflanze, 1949. 17. Truhant R. et G. Deysson C. R. Acad. Sci. Paris, 1960, 251, 468. 18. Wattson M. L,., J. Biophys. Biochem. Cytol., 1958, 4, 475. Institutul de biologie „Traian Săvulescu" Primit în redacție la 21 martie 1972 CERCETĂRI PRIVIND MOZAICUL MĂRULUI ÎN ROMÂNIA 1. Caracterizarea unui virus sferic, izolat din meri din soiul lonathan DE MARIA NICOLAESCU 581.2.388:582.734.3 Data about isolation on herbaceous test plants of a virus from apple (lonathan variety), infected with mosaic, are presented. Some antioxidant Chemicals were tested in connection ■with its ability to inhi- bit the oxidative processes which occur in apple leaves and petals sap. The virus, purified by different methods, showed spherical particles of 32 mp.. Simptome de mozaic la măr au fost observate pentru prima dată de N o i s e 11 e prin 1826 (B r a d f o r d și J o ley , 1933), însă dovada naturii virotice a acestora a fost făcută mult mai tîrziu, în 1924, de către Orton și W o o d . Cercetările mai aprofundate întreprinse asupra mozaicului mărului în ultimii ani au lămurit numai parțial identitatea virusurilor implicate în producerea acestor simptome. Astfel, după cercetările lui Sequeira (1967), mozaicul mărului este produs de un virus din grupa pătărilor inelare, avînd proprietăți puțin diferențiate față de virusurile de același tip care afectează sîmburoasele. în S.U.A. a fost identificat la unele soiuri de meri din districtul Tulare un virus ale cărui caracteristici diferă total de virusurile de tip ring spot și care a primit denumirea de Tulare apple mosaic (Mink și colaboratori, 1962, 1963). în cercetările întreprinse de noi, am izolat de la meri cu simptome de mozaic o tulpină de virus, pe care am numit-o /S (N i c o 1 a e s cu , 1971); ulterior am inițiat asupra acesteia un studiu complex, în legătură cu cercul de plante-gazdă și cu morfologia particulelor; o parte dintre rezultatele obținute le prezentăm în lucrarea de față. ST. ȘI CERC. BIOL., SERIA BOTANICĂ, T. 24, NR. 6, P. 533-536, BUCUREȘTI, 1072 534 MABIA NICOLAESCU 3 MOZAICUL MĂRULUI IN ROMÂNIA 535 MATERIAL ȘI METODĂ Ca sursă de infecție s-au folosit muguri (forțați în seră în februarie) din soiul de măr lonathan infectat cu tulpina S (pl. I, fig. 1). Cu inoculumul obținut prin majorarea mugurilor în tampon fosfat 0,065 M, pH=7,2, cu 2-mercaptoetanol 0,06 M și DIECA 0,015 M, s-au infectat pe cale mecanică 21 de specii de plante-test, aparținînd la 5 familii. Plantele inoculate au fost menținute la temperatură de 18—19 C și umiditate de 75—80%. Pentru stabilirea morfologiei particulelor s-a efectuat purificarea virusului din plante de Chenopodium murale L. infectate sistemic, atît prin precipitarea chimică cu polietilen glicol (carbowax 6000), folosind metoda lui H e r b e r t (1963), cît și prin centrifugare dife- rențiată. în cazul purificării prin centrifugare diferențiată, sucul extras din plantele bolnave s-a clarefiat prin tratare cu cloroform-butanol v/v; amestecul a fost ținut la 4°C timp de 20 mîn, după care s-a deproteinizat prin centrifugare la 5 000 t/m timp de 20 min. Supernatantul a fost supus unei ultracentrifugărl la 34 000 t/m timp de două ore; sedimentul a fost dizol- vat în soluție de acetat de amoniu 1 % și, după o recentrifugare la o turație joasă de 20 min, supernatantul a fost înfiolat și păstrat la 4°C. Pentru studiile de microscopie electronică, o picătură din suspensia virală a fost depusă pe grile 300 mesh, acoperite cu peliculă de formwar, colorate cu acid fosfowolframic 2 %, pH = 7, și examinate la microscopul electronic JEM-7. REZULTATE ȘI DISCUȚII Numeroasele încercări de a transmite pe plante-test ierboase virusul din tulpina de mozaic, izolată de noi în anii anteriori au dat rezultate negative. Astfel am considerat că problema esențială la transmiterea acestui virus de la măr pe plante-test ierboase, rezidă, probabil, în inacti- varea lui rapidă ca urmare a puternicelor procese oxidative care se petrec la extragerea sucului din frunze sau chiar din petalele de măr. Pentru evitarea acestor inconveniente am adăugat în inoeulum diferite substanțe antioxidante, pe care le prezentăm în tabelul nr. 1. Tabelul nr. 1 Eficacitatea diferitelor substanțe antioxidante utilizate in transmiterile mecanice Nr. crt. Substanțe chimice Plantă-test Eficacitatea în transmiteri 1 Clorhidratde cisteină 0,01 M C. foetidum + 2 DIECA 0,015 M • • — 3 DIECA 0,015 M + 2-mercaptoetanol 0,06 M •« + + + 4 DIECA 0,015 M + nicotină 0,01 M • • — 5 2-mercaptoetanol 0,06 M • • ++ 6 Polivinilpirolidonă 1,5 % ++ 7 Tioglicolat de sodiu 0,01 M + Notă. Toate substanțele au fost dizolvate in tampon fosfat 0,005 M, pH==7,2. Celelalte semne au următoarele semnificatii: — ~ soluție neeficace; + = soluție cu eficacitate mică; + + — soluție cu eficacitate bună; + + 4- = soluție cu eficacitate foarte bună. Cea mai eficientă combinație dintre variantele menționate în tabel s-a dovedit aceea dintre fosfat tampon pH=7,2+2-mercaptoetanol 0,06 M+DIECA 0,015 M, în care 2-mercaptoetanolul prezervă infecțio- zitatea, iar DIECA previne brunificarea sucului; aceasta din urmă s-a folosit cu succes la transmiterea pe plante-test ierboase și a altor virusuri de la Rosaceae (F u 11 o n , 1967 ; Paulsen și F u 11 o n , 1968). în experiențele efectuate de noi pe plante de Vigna cylindrica (Skeels) infectate inițial cu extractul din măr, au prezentat simptome pe frunze sub forma unor pete clorotice difuze (pl. I, fig. 2). La inoculă- rile de la această specie pe Chenopodium murale a apărut o infecție sistemică deosebit de puternică, manifestată prin mozaic și deformarea frunzelor (pl. I, fig. 3); ulterior virusul izolat de noi a produs infecții și pe alte specii de plante din familia Chenopodiaceae (pl. I, fig. 4, 5, 6 și 7), cum se vede în tabelul nr. 2. Tabelul nr. 2 Reacția unor plante-test ierboase la transmiterile pe cale mecanică Specia inoculată Perioada de incubație Simptome AMARANTHACEAE Amaranthus gangeticus L. Celosia plumosa Hort. —• — . Gomphrena globosa L. — — CHENOPODIACEAE Chenopodium foetidum Schrad. 7-10 zile leziuni locale necrotice, infecție sistemică - C. murale L. 5-7 „ infecție sistemică, mozaic, deformare C. quinoa Willd. 7-10 „ leziuni locale clorotice, infecție sistemică C. capitatum L. 10-15 „ leziuni necrotice, infecție sistemică C. amaranticolor Coste et Reyn. 5-8 „ leziuni clorotice, infecție sistemică Beta vulgaris L. — — COMPOSITAE Zinnia elegans Jack. CUCURBITACEAE / Cuciimis sativus — LABIATAE Ocimum basilicum L. LEGUMINOSAE Phaseolus vulgaris L. — Vigna cylindrica (Skeels) 10-12 zile infecție sistemică, colaps la o parte din V. sinensis (Torn) Savi 10-12 „ plante infecție sistemică, cloroză pe frunze SOLANACEAE Datura stramonium L. Nicoliana clevelandii Gray. — — N. longiflora Cav. — — N. tabacum L. — — N. glutinosa L. — — Solanum sysimbriifolium L. — — Lycopersicum esculentum Mill. — — Petunia hibrida L. — — Așa cum reiese din tabelul prezentat, virusul, izolat de la sursa £ de mozaic, infectează majoritatea speciilor din familia Chenopodiaceae și numai două specii din familia Leguminosae. PLANȘA I 536 MARIA NICOLAESCU 4' Examinarea la microscopul electronic a preparatelor de virus purificat a evidențiat numeroase particule sferice, izodiametrice de 32 mg. (pl. II). Preparatele obținute prin metoda centrifugării diferențiate au fost pure și mult mai bogate în particule virale decît cele obținute pe calea precipitării cu polietilen-glicol, metodă care, în cazul altor virusuri de la pomi, s-a dovedit a fi foarte eficientă (Macovei și N i c o - 1 a e s c u , 1968). Datorită faptului că virusul izolat de noi nu se transmite la Cucu- mis sativus și nici la diferite specii de Nicotiana, asemănarea lui cu viru- sul pătării inelare a prunului, identificat de Sequeira la o tulpină de mozaic în Anglia, și, respectiv, cu virusul mozaicului Tulare, izolat în S.U.A. (Mink și colab., 1962), este puțin probabilă. Pentru aceasta pledează și dimensiunile particulelor virale, care, în cazul izolatului lui Sequeira, sînt de 25,4—28,7 mg, iar al celui izolat de Mink și colaboratori de 34 mg. Cercetările de serologie pe care le vom aborda în viitor vor lămuri mai exact relațiile dintre virusul izolat de noi și alte virusuri izolate din meri cu simptome de mozaic din Europa și din America. BIBLIOGRAFIE 1. Bradford J. C. a. L. Jolby, Infectious variegation in the apple, J. Agricult. Res., 1933, 46, 901-908. 2. Fulton R. W., Purification and serology of Rose Mosaic virus, Phytopath., 1967, 57, 11, 1197-1201. 3. Herbert T. T., Precipitation of plant viruses by polyethilene glycol, Phytopath., 1963, 53, 3, 362. 4. Macovei Al. șl Maria Nicolaescu, Electronomicroscopia virusului plum-pox izolai din dife- rite plante-gazdă, St. și cerc, biol.. Seria botanică, 1968, 20, 2, 179 — 182. 5. Mink G. I. a. J. B. Bancroft, Purification and Serology of Tulare Apple Mosaic virus, Nature, 1962, 194, 214-215. 6. Mink G. I., J. B. Bancroft, a. M. J. Nadakavukaren, Properties of Tulare Apple Mosaic virus, Phytopath., 1963, 53, 8, 973. 7. Nicolaescu Maria, Donies experimentales concernant la mosaique et la chloroiic leaf spot du pommier en Roumanie, Rev. roum. de Biol., Serie de botanique, 1971, 16, 1, 77-80. 8. Orton G. R. a. J. I. Wood, Diseases of fruit and nut crops in the United States in 1923, Plant dis. reptr., 1924, 3, 1, 147. 9. Paulsen Avelina a. R. W. Fulton, Hosts and properties of a Plum Line Pattern virus, Phytopath., 1968, 58, 6, 766-772. 10. Sequeira O. A., Purification and Serology of an Apple Mosaic virus, Virology, 1967, 31, 314-322. Institutul de cercetări pentru protecția plantelor Primit în redacție la 12 aprilie 1972 Fig. 1. — Simptome de mozaic la măr, sursa S, pe soiul lonatiian (infecție experi- mentală). Fig. 2. — Simptome pe Vigna cylindrica. Fig. 3. — Simptome pe Chenopodium murale. Fig. 4. — Simptome pe Chenopodium foelidum (infecție experimentală). Fig. 5. — Simptome pe Chenopodium amaranticolor. Fig. 6. — Simptome pe Chenopodium quinoa. Fig- 1- ~ Simptome pe Chenopodium capitatum. PLANȘA II I ’.n 11< uli Miale șliiin izolați- din plante de Gl.imm'idinm mtuidi 1 . infectai ex- perimental cu sursa S. CEECETĂEI PALINOLOGICE ÎN TINOVUL DE LA DEALUL NEGBU (MUNȚII APUSENI) DE VIORICA LUPȘA 581.331.2:581.526.35 Das Moor von Dealul Negru liegt auf einem Plateau im nord- westlichen Ab- schnitt des Gilău-Gebirges (Westkarpaten), bei einer Hohenlage von 1020 m ii. d.M., neben der Gemeinde Dealul Negru, auf der linken Seite der LandstraBe Huedin-Beliș. An diesem typischen Moor wurden an zwei entnommenen Querschnitten Sporen- Pollen Analysen durchgefuhrt: Dealul Negru I (Abb. 1), aus dem mittleren Gebietsteil, und Dealul Negru II (Abb. 2) aus dem nord-westlichen Abschnitt. Die erzielten Sporen-Pollen-Diagramme widerspiegeln folgende nacheiszeitliche Waldphasen : die Fichten-Phase mit Hasel- und Eichenmischwald; die Fichten- Phase mit der Hainbuche; und die Rotbuchen-Phase. Tinovul de la Dealul Negru, cunoscut în toponimia autohtonă sub denumirea de „Molhașul de la Rîșca”, este situat pe un platou în sectorul nord-vestic al Munților Gilăului, lîngă satul Dealul Negru, în stînga șoselei Huedin-Beliș, la altitudinea de 1 020 m s.m. Este primul tinov cunoscut și studiat din această regiune (M. F u s s, 1866 ; G. P r i - m i c s, 1894 ; M. S t a u b, 1894 ; G. L â s z 1 6, 1915 ; M. P 6 t e r f i și I. Gybrffi, 1915-1919; E. Pop, 1932, 1937), format pe sub- strat cristalin (Șt. Mateescu, 1925) într-un climat specific, care a favorizat evoluția formațiunilor oligotrofe ombrogene. Atît configurația geomorfologică, cît și analizele microstratigrafice nu pledează pentru ipoteza unei origini lacustre a acestui tinov. Continua înmlăștinire a pajiștilor din jurul său ne indică procesul care a dus la geneza tinovului. Suprafața sa totală, de circa 8 ha, cuprinde un zăcămînt turbos, cu gro- simea maximă a turbei de 280 cm, evaluat la aproximativ 120 000 m3 (E. Pop, 1960). Flora, tipic oligotrofă, este alcătuită din numeroase specii de Sphag- num (8. recurvum, 8. compactam, 8. nemoreum, 8. palustre, 8. magella- ST. SI CERC. BIOL., SERIA BOTANICĂ, T. 24, NR. 6. P. 537-540. BUCUREȘTI, 1072 538 VIORICA LUPȘA 2 nicum, S. imbricatum etc.), iar dintre cormofite amintim pe cele mai reprezentative: Andromeda polifolia, Eriophorum vaginatum, Empetrum nigrum, Vaccinium oxycoccos ssp. mierocarpum, V. vitisidaea, Drosera rotundifolia, Care® pauciflora, Calluna vulgaris etc. în șanțurile transversale efectuate pentru drenarea tinovului se dezvoltă cenoze compacte de Eriophorum vaginatum, intercalate de băl- tiri de apă. întreaga suprafață este invadată de molizi piperniciți, mes- teceni, plopi și exemplare sporadice de Piwas silvestris. Pilcurile de molizi de pe suprafața tinovului și diseminațiile sale pe întreg platoul ne indică extinderea acestuia odinioară în teritoriul studiat. Vegetația actuală este reprezentată prin asociații proprii regimului oligotrof (Eriophoro-Sphagnetum recurvi Hueck 25) în cazul cînd grosimea stratului de turbă de Sphagnum, intens acidă, a izolat cenozele vegetale de substratul mineral, devenind tributare apei de precipitații. Spre exterior întîlnim asociațiile Cariei rostratae — Sphagnetum recurvi Zoly. 31, Cariei eehinatae — Sphagnetum (recurvi-palustris) Soo (34)54, cu subas. nardetosum strictae. Pajiștile din jurul tinovului prezintă un carac- ter acidofil intens. Tipul fundamental este reprezentat prin asociațiile Festuco — Genistelletum Issler 27 și Nardo — Callunetum Osiiros 64. Aceste pajiști au o origine antropogenă, fiind instalate pe locul unor vechi defrișări. în vederea reconstituirii istoricului vegetației silvestre postglaciare din această regiune, am analizat sporo-polinic două profiluri de turbă extrase din sectoare diferite ale acestui tinov reprezentativ. Acad. Emil Pop (1932) descrie din turba acestui tinov faza fagului desfășurată în perioada subatlantică, pe baza analizelor efectuate în profilurile Bîșca I, cu grosimea de 140 cm, și Bîșca II, cu grosimea de 220 cm. Probele pentru analize le-am extras cu ajutorul sfredelului-sondă Hiller la intervale de 10 cm. Preparatele polinice s-au efectuat după metoda Erdtman, bazată pe fierberea materialului în soluție de KOH 10%, urmată de spălări succesive prin centrifugare și includere în gelatină glicerinată. Eșantioanele minerogene de la baza profilurilor au necesitat flotarea cu soluție de 012Zn (d —1,85), în scopul îndepărtării fracțiunilor minerale și al concentrării polenului în preparate. Dealul Negru I am numit profilul extras din zona centrală cu convexitatea maximă a tinovului, unde sondajul nostru, efectuat pînă la roca-mamă, a atins adîncimea maximă de 300 cm. Sedimentul de la baza acestuia (300—285 cm) este alcătuit dintr-un mîl fin de culoare cenușie, depus pe substratul cristalin. între 285 și 265 cm s-a depus un mîl necrotic cu resturi de Cyparaceae, care se continuă cu turba eutrofă de Care® (265—255 cm). La adîncimea de 255 cm apare turba de Erio- phorum și Sphagnum, iar între 150 și 10 cm turba este alcătuită din resturi de Sphagnum. Rezultatele analizelor sporo-polinice ne-au permis reconstituirea unei diagrame (fig. 1), din interpretarea căreia am reușit să stabilim vîrsta turbei și succesiunea următoarelor faze silvestre în regiunea studiată: a) faza molidului cu alun și stejăriș amestecat, care se 'afirmă în sedimentul depus între orizonturile 300 și 260 cm. Ultimul orizont ana- lizat (300 cm) surprinde chiar sfârșitul pinetelor în regiune, curba polenului ? ■ 4? . 2.° 30 , 40 . 50 80 ■ 70 80 90 10# 110 120 130 POACEAE 0 10 20 30 40 50 60 Fig. 1. — Dealul Negru I. Iu < UJ m < Ld kJ .SPHAGNUM 0 '10 20 ' 30 40 50 60 . 70 80 90 100 110 420' <30 . O <0 20 30 40 50 60 ri l 1 । m I r—i r •: । ■ i । —r ■ f i ।—।—j—i—I—'—i i i । r 1 "I—r~T" i ț " i - 7—r-1 • 1—1 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 U0 1 1 l 'ri 1 । it rr ■ T i । i 1 r"ț-t—1 -1 । 0 10‘ 20 30 40 50 60 70 jQ POACEAE Fig. 1. — Dealul Negru I. .SPHAGNUM LEGENDĂ o Pinus △ Pic ea ▲ Fagus X Abies cn LD o uZ 1^1 Sphagnum nedescompus ESI Turbă de Sphagnum cu Eripphorum E3 Turba de Carex Sediment necroHc/fGyifya’/ ES1MÎI Fig. 2 — Dealul Negru II. Fig. 2 — Dealul Negru IJ. I CHENOPODIACEAE INCL. CARyOPHyLLACEAE DIPSACACEAE 3 CERCETĂRI PALINOLOGICE ÎN TINOVUL DEALUL NEGRU 539 de Pinus înregistrând valoarea de 12%. Evoluția climatului spre un maxim hipsoterm a favorizat în decursul acestei faze, desfășurată în boreal-atlantic, instalarea molidișurilor cu alun și stejăriș amestecat. Spectrul polenului de Picea înscrie frecvența maximă (46—60 %), simul- tan cu maximul polenului de Corylus (135 %) și stejăriș amestecat (Quercetum mixtum), care însumează 24%. Preponderența o deține polenul de Tilia (20%). Afirmarea în spectre cu valori semnificative a polenului de Betula (15%) și Alnus (10%) atestă existența acestor specii în preajma locului de sedimentare polinică. Sporii de Sphagnum înscriu frecvența maximă în sedimentul depus în boreal (112% la orizontul 280 cm). Frec- vența sporilor de Filicinae (144 %) indică prezența pădurilor în apro- pierea stațiunii de sedimentare polinică în decursul acestei faze postgla- ciare călduroase. La orizontul 260 cm, spectrele foioaselor termofile des- cresc abrupt, concomitent cu o ușoară ascensiune a curbei polenului de Carpinus; b) faza molidului cu carpen, pe care am delimitat-o în diagrama polinică între nivelurile 260 și 220 cm, cu valori ale polenului de Carpinus sub 14 %. Delimitarea intervalului corespunzător acestei faze, desfă- șurată în subboreal, rămîne dificilă, deoarece apare în spectre și fagul ca un component cenologic al pădurii, diagrama nepermițînd stabilirea unei limite certe între faza carpenului și faza fagului care îi urmează; c) faza fagului, pe care am considerat-o începînd cu orizontul 220cm prin afirmarea polenului de Fagus în spectre cu valori semnificative (25—42%), datorită optimului său climatic din perioada subatlantică. Se prezintă ca o fază de competiție între fag și molid, valorile polenului de Abies fiind mult mai reduse. Orizonturile superioare (70—30 cm) pun în evidență regresul făgetelor simultan cu revertența molidișurilor. Atri- buim acest fenomen atît factorului antropogen, cît și continentalizării climatului. Pe întreaga extindere a diagramei se remarcă continuitatea curbei polenului de Quercus, ceea ce atestă vechimea stejărișelor în această regiune. Creșterea explozivă a valorilor polenului de Ericaceae (62% la orizontul 30 cm) se datorește invaziei calunetelor pe tinov și în pajiș- tile din jurul acestuia. Dealul Negru II. Acest profil, în care forajul a atins adîncimea de 290 cm, a fost extras din sectorul nord-estic al tinovului. Ca și în profilul precedent, sedimentul de la bază este un mîl de culoare cenușie (290—265 cm). Peste acesta s-a sedimentat turba eutrofă cu resturi de Care® (265—235 cm). Turba de Eriophorum cu resturi de Sphagnum, cuprinsă între orizonturile 235 și 135 cm, este acoperită de turbă de Sphagnum (135—10 cm). Rezultatele analizelor sporo-polinice efectuate în turba din acest sector al tinovului sînt redate grafic în diagramă (fig. 2), surprinzînd următoarele faze silvestre postglaciare: a) faza molidului cu alun și stejăriș amestecat, care se reflectă sugestiv între orizonturile 290 și 250 cm, surprinzînd sfîrșitul acestei faze desfășurată în perioada atlantică. Polenul de Picea se afirmă în spectre prin valori maxime (83 % la orizontul 280 cm). De asemenea 540 VIORICA LUPȘA 4 curba polenului de Corglus înscrie maximul său de 124 %, care coincide cu apogeul valorilor însumate ale stejărișului amestecat, totalizînd 17%. Dintre acestea, polenul de Tilia contribuie cu 10%; b) faza molidului cu carpen, desfășurată în subboreal, care se oglin- dește cu o expresivitate foarte atenuată între orizonturile 250 și 220 cm, unde, concomitent cu creșterea valorilor polenului de fag și brad, polenul de Carpinus înregistrează cel mult 11 %; c) faza fagului, în care diagrama polinică reflectă sugestiv evoluția vegetației din această fază în turba oligotrofă, cuprinsă între orizonturile 220 și 20 cm. Datorită optimului său climatic din perioada subatlantică, curba polenului de Fagus este ascendentă. Pe întreaga extindere a> acestei faze se remarcă o competiție între molid, fag și brad. Orizonturile de la suprafață reflectă, cu amplitudini mai reduse decît în profilul precedent (fig. 1), tendința de revertență a molidișurilor concomitent cu scăderea valorilor polenului de Fagus și mai cu seamă a celui de Abies. Oa o consecință a defrișărilor, remarcăm în orizonturile superioare ale diagramei creșterea valorilor curbei polenului de Poaceae ca rezultat al extinderii pajiștilor pe teritoriile defrișate. De asemenea polenul de Ericaceae păstrează același caracter exploziv (98 %), care reflectă invazia cabinetelor în regiune în perioada subatlantică. Frecvențele mai ridicate ale sporilor de Sphagnum (60—70 %) și de Filicimae (30—60 %) le-am înregistrat în sedimentul de la baza profilului (290—260 cm), depus în perioada caldă postglaciară, cores- punzătoare atlanticului după schema lui Blytt-Sernander. în concluzie, rezultatele analizelor sporo-polinice, reprezentate grafic în cele două diagrame discutate, se înscriu în „varianta est-carpatică a succesiunii fundamentale a pădurilor din Europa Centrală” și se înca- drează în schema evoluției silvestre preconizată de E. Pop (1932) pentru Munții Apuseni. în profilurile analizate am surprins următoarele faze silvestre post- glaciare: faza molidului cu alun și stejăriș amestecat, faza molidului cu carpen și faza fagului. ' BIBLIOGRAFIE 1. Ciobanu I., Contrib. bot., Cluj, 1958, 239—255. 2. - Contrib. bot., Cluj, 1968, 385-392. 3. Pop E., Bul. Grad. bot. și al Muz. bot. Cluj, 1932, 12, 1-4, 29-102. 4. - Bul. Grad. bot. Cluj, 1937, 17, 169-181. 5. - Bul. Grad. bot. Cluj, 1942, 22, 1-4, 101-177. 6. — Mlaștinile de turbă din Republica Populară Română, București, Edit. Academiei, 1960. Centrul de cercetări biologice Cluj Primit în redacție la 26 mai 1972 A VIII-A CONSFĂTUIRE C.A.E.R. ÎN PROBLEMA FOTOSINTEZEI Szeged, 22 — 28 mai 1972 în cadrul C.A.E.R. se organizează în fiecare an, în cîte una din țările membre, con- ferințe pe tema „Produșii primari și secundari ai fotosintezei și metabolizarea lor în plante”. Țara-gazdă a celei de-a VUI-a Consfătuiri pe această temă a fost anul acesta R.P.U., care a organizat între 22 și 28 mai desfășurarea primei părți a conferinței la Casa Comitetului Academiei Maghiare din Szeged și a celei de-a doua părți la Institutul de cercetări agricole al Academiei Maghiare de Științe din Martonvăsăr. Din partea țării noastre au participat trei cercetători științifici de la Institutul de biologie „Traian Săvulescu” : dr. Georgeta Fabian, dr. Viorica Tănase și dr. Gheorghe Popovici. în discursul inaugural, dr. Imre Horvath, profesor la catedra de botanică a Universi- tății „Jozsef Attila” din Szeged, a arătat importanța și actualitatea cercetărilor în domeniul fotosintezei și necesitatea aprofundării lor. Conferința a fost apoi salutată de către acad, prof. dr. Ferenc Marta, rectorul Universității din Szeged. N. G. Doman, candidat în științe chimice de la Institutul de biochimie „Bach” al Academiei de Științe a U.R.S.S., a fost desem- nat să conducă lucrările conferinței. După citirea de către delegații diferitelor țări participante a informărilor asupra îndepli- nirii planurilor pe anul 1971 s-a prezentat lista lucrărilor terminate și publicate în decursul anului 1971 și 1972 la temă și s-au stabilit planul de lucru pe anul 1972 și planul preliminar pe anul 1973. Reprezentanții R. P. Bulgaria, dr. S. Vaklinova și dr. L. Popova, au început să pre- zinte comunicările științifice; cercetările lor s-au axat asupra studiului influenței feredoxinei asupra activității ribulozo-difosfat-carboxilazei la mazăre și porumb și asupra studiului foto- respirației induse de către nitrați Ia alga Scenedesmus. Deși nu participă la această temă în cadrul C.A.E.R., R. D. Germană a delegat totuși un reprezentant, în persoana dr. S. Sembdner, pentru a asista la lucrările conferinței și a prezenta o comunicare științifică asupra metabolismului giberelinelor și acidului abscizic. Din partea țării-gazde au prezentat comunicări științifice : dr. Daniel A. F., dr. Nagy A., dr. Gyurian P., dr. Horvath I. și dr. Devay M. Cercetările delegației ungare au avut în vedere studiul pigmenților în cloroplastele normale și mutante, studiul capacității de carbo- xilare a enzimelor, influența luminii asupra fixării fotosintetice a 14CO2 în frunzele normale și mutante, precum și studiul influenței luminii monocromatice asupra creșterii plantelor. Delegația polonă, reprezentată prin dr. Z. Kaspsik, dr. A. Kasperski-Palacz și dr. St. Lewak, a prezentat lucrări științifice în problema terpenoizilor cloroplastici și necloroplastici, ST. ȘI CERC. BIOL., SERIA BOTANICĂ, T. 24, NR. 0, P. 541-542, BUCUREȘTI, 1972 542 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 2 a proteinelor solubile din frunze la temperatura de creștere a plantelor, precum și în pro- blema factorilor care influențează germenii de măr. •Din partea R. S. România au prezentat comunicări dr. G. Fabian, dr. V. Tănase și dr. Gh. Popovici în direcția cercetării influenței P și K asupra carotenoizilor la floarea-soarelui, a influenței diferitelor surse de azot asupra acumulării unor substanțe organice la plantele de floarea-soarelui și a influenței luminii monocromatice. asupra sintezei unor aminoacizi. U.R.S.S., prin reprezentanții dr. T. F. Andreeva, dr. M. G. Nikolaeva și dr. I. I. Cer- niadev, a prezentat trei comunicări științifice, privind influența nutriției cu azot asupra foto- sintezei, metabolismul acidului abscizic în procesul maturării semințelor și asimilarea formia- tului de către bacteriile fototrope. Reuniunea unui mare număr de specialiști consacrați la această consfătuire a dat ocazie ca prin discuțiile purtate aproape după fiecare comunicare științifică, precum și prin sugestiile făcute, să se aducă contribuții esențiale la aprofundarea și la elucidarea unor aspecte ale cercetării în domeniul fotosintezei. GEORGETA VIORICA TĂNASE Studii si cercetări de BIOLOGIE SERIA BOTANICĂ INDEX ALFABETIC Nr. Pa?. BAVARU ADRIAN, Evaluări cantitative în populațiile de Cystoseira la țărmul românesc al Mării Negre............................................................2 95 BONTEA VERA și AL. MANOLIU, Contribuții la cunoașterea micromicetelor din Masivul Ceahlău (Nota IV) ........................................................3 181 BONTEA VERA și ELVIRA GROU, Compoziția în aminoacizi și caracteristicile electroforetice, criterii de separare a speciilor de Helminthosporium ... 4 357 BONTEA VERA și CRISTINA POPESCU, Cîteva specii de micromicete și de plante-gazdă noi pentru micoflora României........................................ 5 423 BONTEA VERA și AL. MANOLIU, Contribuții la cunoașterea micromicetelor din Masivul Ceahlău (Nota V)...........................................................6 477 BREZEANU AURELIA, înfrățirea la Zerna inermis (Leyss) Lindm. în funcție de desimea de semănare................................. . . ....................... 6 467 BUICULESCU ILEANA, Nardeto-festueetum tenuifoliae (Klika et Smarda 43) com. nov., o nouă asociație în vegetația țării noastre................................. 4 261 BUICULESCU ILEANA, Asociațiile de tufărișuri subalpine din Masivul Piatra Mare 6 483 CIOBANU AURELIA, Acțiunea criogeninei asupra unor procese fiziologice și asupra structurii nucleului . ........................................................... 5 395 CIOBANU AURELIA, Influența mustinului asupra unor procese fiziologice și ultra- structurii celulare ....................;......................................... 6 525 CONSTANTINESCU O., Conservarea și citarea materialelor micologice............... 5 455 DANCIU M., Asociațiile de rogoz din mlaștina de la Ozunca.........................2 83 DUMITRESCU MARGARETA, BARBU VLĂDESCU și ELVIRA GROU, Activi- tatea ATP-azică a microorganismelor din mine...................................... 5 449 DUMITRU LUCIA și I. LAZĂR, Acțiunea diferitelor substanțe chimice asupra bacteriilor implicate în deteriorarea unor materiale industriale, opere de artă și bunuri culturale............................................................... 5 433 GAGIU F., T. SUCIU, O. HENEGARIU și GH. CSAVASSY. Cercetări fitofarmaco- dinamice asupra unor noi compuși citostatici din seria 2-alilamino-4-acetil- 1 59 tiazolului GAVRILĂ LUCIAN, ION CHIOSILĂ și ADRIAN SCHNEIDER, Relația producție primară-fitoplancton în complexul Crapina-Jijila în condițiile inundațiilor din 1970 ........................................................................ 2 141 544 INDEX ALFABETIC 2 GIURGIU GHEORGHIEȘ MARIA, Absorbția fosforului de către plante de floarea- soarelui și ovăz în funcție de concentrația acestuia în mediul nutritiv ... 5 401 GRUIA LUCIAN, Cercetări asupra posibilităților nutritive ale erubaziomului. I. . . 2 159 GRUIA LUCIAN și DANIELA LAZĂR, Cyanophgceae din bazinele cu apă stagnantă din jurul lașului. I ............................................. '......... 4 273 IOACHIMESCU MARILENA, Contribuții la cunoașterea micoflorei de pe lemnul din mine....................................................................... 6 507 IONESCU AL. și L. GAVRILĂ, Contribuții la studiul influenței unor substanțe stimulatoare și inhibitoare asupra creșterii și fotosintezei la alge.........1 9 ION IȚĂ I., Specii de ciuperci izolate de pe lemnul din mină....................1 29 LAZĂR I., LUCIA DUMITRU, și GH. GALANI, Cercetări privind prezența bacteriilor pe lemnul din zonele supraîncălzite din mină....................................1 35 LAZĂR I. și ANCA GRIGORIU, Contribuții la studiul speciilor de Pseudomonas patogene pe sîmburoase în România.............................................. 3 237 LAZĂR VIORICA și MARILENA IOACHIMESCU, Contribuții la studiul biodeterio- rării cauciucului. I. Cercetări privind rezistența cauciucului la atacul ciupercilor ....................................................................1 43 LUNGESCU ELENA, Specii de Cytospora de pe plante lemnoase din Munții Perșani.........................................................................2 77 LUPȘA VIORICA, Analiza sporo-polinică a mlaștinii de la Zagra (jud. Bistrița- Năsăud) .......................................... . . . ................... 4 363 LUPȘA VIORICA, Cercetări palinologice în tinovul de la Dealul Negru (Munții Apuseni) .................................................................... 6 537 MALOȘ C., Cercetări asupra fitocenozelor cu liliac (Syringa vulgaris L.) din Oltenia 3 189 MÂRKI A., CONSTANȚA OCHEȘANU și MARIA BIANU-MOREA, Efectul doze- lor de raze X asupra creșterii plantulelor de grîu Triticum aestivum L. ssp. vulgare (I) . . ....................................................... 3 227 MĂRKI A., CONSTANȚA OCHEȘANU și MARIA BIANU-MOREA, Efectul dozelor de raze X asupra creșterii plantulelor de grîu Triticum aestivum L. ssp. vulgare (Nota II).......................................................5 411 NEDELCU G. A., A. POPESCU și V. SANDA, Cercetări cenologice asupra helo- fitelor din împrejurimile Bucureștiului.........................................1 3 NEGREAN G. și G. DIHORU, Cleistogamie subterană la Vicia amphicarpa (L. nomen) Dorthes................................................................. 5 377 NICOLAESCU MARIA, Cercetări privind mozaicul mărului în România. I. Caracteri- zarea unui virus sferic, izolat din meri din soiul lonathan.............. 6 533 PERJU T., D. MUSTEA și C. GRECU, Cercetări privind rezistența unui sortiment de linii consangvinizate de porumb la atacul sfredelitorului, desfășurate în cadrul „Proiectului internațional de cooperare pentru Ostrinia nubilalis Hbn.” 1 47 PETERFI ȘT. LEONTIN, Contribuții la cunoașterea algelor (excl. Bacillariophyceae) din apele stagnante de la Porțile de Fier.......................................3 19Q PLOAIE P. G. și ZOE PETRE, Necroza bobului, o boală nouă de natură virotică în România.................................................................... 5 427 POPESCU A. și V. SANDA, Răspîndirea speciilor Geum montanum L. și Geam reptans L. în România...................................................................2 103 PREDESCU ELENA, Modificări histoenzimatice constatate în celulele rădăcinii sfeclei de zahăr Bod 165 iradiate cu raze X.....................................2 123 RADU-SĂLĂGEANU VIORICA, Conținutul frunzelor în substanțe proteice solu- bile la unele plante spontane și cultivate......................................5 419 3 INDEX ALFABETIC 545 RESMERIȚĂ I., E. C. VICOL, N. BOȘCAIU, GH. COLDEA și F. TÂUBER, Cartarea vegetației din sectorul valea Eșelnița-Trei Cule (Defileul Dunării) 3 213 RESMERIȚĂ I., Vegetația lemnoasă din valea Țesnei (jud. Mehedinți) .... 4 277 SANDA V., A. POPESCU și I. PEICEA, Contribuții la cunoașterea vegetației din județul Hunedoara................................................................ 4 295. SANDA V. și A. POPESCU, Contribuții la cunoașterea vegetației lemnoase din Cîmpia Română.....................................................................5 381 SANDA V., A. POPESCU, GH. DIHORU și N. ROMAN, Răspîndirea speciei Quercus pedunculiflora C. Koch în România ........................................6 511 SĂLĂGEANU GH. șiTR. I. ȘTEFUREAC, Cercetări asupra macromicetelor găsite în unele mlaștini turboase din România......................................... 5 391 STOICOVICI LUCIA, Influența administrării substanțelor nutritive minerale și organice asupra vegetației turbicole..............................................4 3191 ȘTEFUREAC TR. I. și GH. MIHAI, Cercetări briocenologice în unele sectoare de la Porțile de Fier................................................................2 117 ȘTEFUREAC TR. I. și I. PEICEA, Corologia speciei Primula minima L. în România 4 339' ȘTIRBAN M., GH. ȚÂRA și GR. VOICU, Influența sistemului de îngrășare a solului asupra fotosintezei și pigmenților la vița de vie portaltoi................1 17 ȘTIRBAN M. și IOAN VLĂDUȚU, Dinamica pigmenților asimilatori la soia în urma tratamentelor cu erbicide ........................................................2 129’ ȚIPA LIUBOV, Influența Na, Ca, Fe asupra acumulării de biomasă la specii de alge albastre (Oscillatoria agardhii și Oscillatoria terebriformis).................... 4 349’ VÂCZY C., Tipizarea nomenclaturală în botanică.................................... 3 243 VLĂDESCU B. și I. BORȘAN, Studiul efectului supresivității asupra creșterii zigoți- lor sincroni de Saccharomyces cerevisiae...........................................1 55 ZANOSCHI VALERIU, Asociația Dryadetum octopetalae Csfiros et all. 1956 în Masivul Ceahlău.................................................................. 3 221 Revista „Studii și cercetări de biologie, Seria botanică” publică articole originale din toate domeniile biologiei vegetale: morfologie, sistematică, geobotanică, ecologie și fiziologie, micro- biologie-fitopatologie. Sumarele revistelor stnt completate cu alte rubrici, ca: 1. Viața științifică, ce cuprinde unele manifestări științifice din domeniul biologiei vegetale, ca simpozioane, consfă- tuiri, schimburi de experiență între cercetătorii români și cei străini etc.; 2. Recenzii ale unor lucrări de specialitate apărute în țară și peste hotare. NOTĂ CĂTRE AUTORI Autorii sînt rugați să înainteze articolele, notele și recenziile dactilografiate la două rînduri. Tabelele vor fi dactilografiate pe pagini separate, iar diagramele vor fi executate în tuș pe hîrtie de calc. Tabelele și ilustrațiile vor fi numerotate cu cifre arabe. Figurile din planșe vor fi numerotate în continuarea celor din text. Se va evita repetarea acelorași date în text, tabele și grafice. Explicația figurilor va fi dactilografiată pe pagini separate. Citarea bibliografiei în text se va face în ordinea numerelor. Numele auto- rilor va fi precedat de inițială. Titlurile revistelor citate în biblio- grafie vor fi prescurtate conform uzanțelor internaționale. Autorii au dreptul la un număr de 50 de extrase, gratuit. Responsabilitatea asupra conținutului articolelor revine în exclusivitate autorilor. Corespondența privind manuscrisele, schimbul de publicații etc. se va trimite pe adresa Comitetului de redacție, Splaiul Inde- pendenței nr. 296, București. La revuc „Studii și cercetări de biologie, Seria botanică" paraît 6 fois par an. Toute commande ă l’ătranger sera adressăe ă ROM- PRESFILATELIA, Boite poștale 2001, telex 011631, Bucarest, Roumanie, oii ă ses reprăsentants â l’ătranger. En Roumanie, vous pourrez vous abonner par Ies bureaux de poște ou chez votre facteur.