COMITETUL DE REDACȚIE Redactor responsabil: . Academician em POP Redactor responsabil adjunct: Aqâdemician N. SĂLĂGEANU Membri: Academician șt. pEteRFI I. POPESCU-ZELETIN, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; prof. dr. I. T. TARNAV- SCIH; prof. TR. I. ȘTEFUREAC; dr. VERA BONTEA; . dr. ALEXANDRU IONESCU; dr. GEORGETA FABIAN - GALAN secretar de redacție. Studii si cercetări de BIOLOGIE TOMUL 24 SERIA BOTANICĂ 1972 SUMAR Pag. ILEANA BUIGULESCU, Nardeto-festucetum tenuifoliae (Klika et Smarda 43) com. nov., o nouă asociație în vegetația țării noastre.......................................................... LUCIAN GRUIA și DANIELA LAZĂR, Cyanophyceae din bazinele cu apă stagnantă din jurul lașului. I.....................! . . . I. RESMERIȚĂ, Vegetația lemnoasă din valea Țesnei(jud. Mehedinți) 277 V. SANDA, A. POPESCU și I. PEICEA, Contribuții la cunoașterea 261 Prețul unui abonament este de 90 de lei. în țară, abonamentele se primesc la oficiile poștale, agențiile poștale, factorii poștali și difuzorii de presă din întreprinderi și instituții. Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la întreprinderea ROMPRESFILATELIA, Căsuța poștală 2001, telex 011631, Bucu- rești, România sau la reprezentanții săi din străinătate. Manuscrisele, cărțile și revistele pentru schimb, precum și orice corespondență se vor trimite pe adresa Comitetului de redacție al revistei „Studii și cercetări de biologie — Seria botanică’’. vegetației din județul Hunedoara................................ 295 LUCIA STOICOVICI, Influența administrării substanțelor nutritive minerale și organice asupra vegetației turbicole......... 319 TR. I. ȘTEFUREAC și I. PEICEA, Corologia speciei Primula mini- ma L. în România . . . ................................. 339 LIUBOV ȚIPA, Influența Na, Ca, Fe asupra acumulării de biomașă la specii de alge albastre (Oscillatoria agardhii și Oscillatoria ierebriformis).......................................... 349 VERA BONTEA șiELVIRA GROU, Compoziția în aminoacizi și ca- racteristicile electroforetice, criterii de separare a speciilor de Helminthosporium. .............................................. 357 VIORICA LUPȘA, Analiza sporo-polinică a mlaștinii de la Zagra (jud. Bistrița-Năsăud)......................................... 363 VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ.............................................. 367 RECENZII ...................................................... 371 APARE DE 6 ORI PE AN ADRESA REDACȚIEI SPLAIUL INDEPENDENTEI NB. 200 BUCUREȘTI St. și cerc. biol. Seria botanică t. 24 nr. 4 p. 259—374 București 1972 ’i -XL NARDETO-FESTIJCETUM TENUIFOLIAE (KLIKA ET SMARDA 43) COM. NOV., O NOUĂ ASOCIAȚIE ÎN VEGETAȚIA ȚĂRII NOASTRE de ILEANA BUICULESCU 581.524.1(498) Festuca ternii folia, an Atlantic-Mediterranean element, recently recorded in the Piatra Mare massif, occurs here as a well individualized phytocenosis, which, according to its floristic composition, may be ascribed to ass. Nardeto-Festucetum tenuifoliae (Klika et Smarda 43) com. nov., new cenotaxon for Romania. We ascribe this association to al. Nardion slrictae montanum Domin 33, ord. Nar- detalia Preisg. 49, cl. Nardo-Callunetea Preisg 49 and not to the ord. Calluno- Ulicetalia Tx. 37, where it was initially introduced. The principal argument in favour of this new ascribing is the greater affinity of the association with those beionging to ord. Nardetalia and the absehce from the phytocenosis of Calluna vulgaris, a characteristic element of the ord. Calluno-Ulicetalia, which is replaced here by the Bruckenthalia spiculifolia. The arealographic spectrum points out the Boreal-Subatlantic-Submediterra- nean character of the ass. Nardeto-Festucetum tenuifoliae, which represents an enclave of thermophilous vegetation in the Piatra Mare range. Festuca tenuifolia Sibth., element atlantic-mediteranean, atinge în Masivul Piatra Mare din țara noastră avanpostul extrem sud-estic al arealului european (3). în cadrul arealului său specia este integrată în numeroase grupări vegetale de pajiști și păduri cu caracter submediteranean — subătlantic din Europa de vest și sud și subcontinental spre continental în estul Euro- pei, preferind substrate sărace în' substanțe nutritive, de obicei nisipoase sau nisipo-lutoase, uscate, dar și locuri umede cu moder turbos. în R. D. Germană E. Ober dor fer (7), H. Passarge și G. Hof mann (8) o întîlnesc cu constanță redusă în compoziția cîtorva asociații din ord. Nardetalia: Polygalacto-Nardehm, Galio-Fes- tucetum, N ardo-J uncetum, Genistetum anglicae, fiind considerată chiar diferențială pentru al. Nardo-Galion (saxatilis). ST. si CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 24 NR. 4 P. 261-271 BUCUREȘTI 1972 262 ILEANA BUICULESCU 2 Aceiași autori semnalează prezența speciei și în stratul ierbos al asociațiilor de pădure : Violo-Quercetum roboris, Agrostio-Quercetum roboris, Molinio-Quercetum roboris din ord. Quercetalia robori-petraeae, precum și în asociația pionieră de uscăciune Filagini-Vulpietum din al. Thero-Airion, ord. Festuco-Sedetalia, unde crește abundent. în Ungaria, Festuca tenuifolia este citată de T. P 6 c s și colabora- tori (9) în cîteva asociații de pajiște, ca Cynosureto-Festucetum rubrae, Agrostidetum tenuis din ord. Arrhenatheretalia, dar în special în asociații de pădure cu caracter xeroterm — continental din ord. Quercetalia pu- bescenti-petraeae, unde se dezvoltă adesea abundent, alcătuind subas. Potentillo albae-Quercetum praenoricum festucetosum capillatae, apoi in asociații din ord. Pino-Quercetalia, cum ar fi Pineto-Quercetum roboris, Betulo-Callunetum, Luzulo-Quercetum, în care formează faciesuri distincte, precum și în as. Dicrano-Pinetum din ord. Vaccinio-Piceetalia. B. S o 6 (11) consideră această specie caracteristică pentru al. Thero-Airion și Dicrano-Pinion. Festuca tenuifolia, pe lîngă faptul că este integrată în compoziția floristică a multor cenotaxoni, poate forma și asociații proprii atunci cînd condițiile mediului permit acest lucru. As. Festuca capillata — Galium litorale Br.-Bl. et Leeuw 36 (5) din ord. Goryneforetalia se întîlnește în vestul și nordul Europei centrale, pe terenuri nisipoase, sărace și aride, în partea sudică și cea estică ale arealului său sînt semnalate asociațiile Festucetum capillatae Horvat 31, Festucetum capillatae stadium Pocs 58 (9), Nardeto-Festucetum capillatae Klika et Smarda 43 (4), Agrostis tenuis- Festuca capillata Komelidar 63 (6). Cunoașterea preferințelor cenologice și apartenența fitogeografică a speciei ne îndreptățesc să considerăm că în țară Festuca tenuifolia își leagă prezența' în zona Masivului Piatra Mare tot de existența unoi’ gru- pări vegetale cu caracter mai termofil. Cantonarea acestei specii doar pe versantul nord-vestic al masivului, în etajul montan inferior (între 700 și 800 m), pe Cele două culmi paralele despărțite de valea Șipoaia, și anume pe culmea Constandin și culmea deasupra ștrandului, situate în spatele Dîmbului Morii, nu este întâmplătoare, ci este strîns legată de existența anterioară a gorunetelor în aceste locuri, instalate din atlantic și boreal o dată cu expansiunea elementelor de climat cald, cînd ajung în contact direct cu molidișurile. Ulterior, arealul gorunului, împins de sus în jos sub influența speci- ilor invadatoare, bradul și fagul, și restrîns în sens invers de către om, s-a micșorat și fragmentat prezentând numeroase discontinuități, care su- praviețuiesc ca enclave azonale, favorizate de factori edafici-orografici. în decursul timpului omul a influențat puternic procesul de substi- tuire și chiar înlăturarea definitivă a pădurilor de QuercuspetraeașiinPiatxa Mare, atât prin exploatări neraționale, cît și indirect prin bătătorirea solu- lui cu ocazia pășunatului intensiv, recoltarea fructelor, turism, ceea ce s-a resimțit negativ în special asupra regenerării din sămînță a gorunului. Dovezi despre existența acestor gorunete vechi se desprind și din analiza caracterelor edafice ale zonelor învecinate. Astfel podzolurile gal- bene cu orizont A2 foarte gros (50 —60 cm) și B argilos, precum și solurile brune ruginii cu moder de pe calcare s-au format în condiții specifice gorune- telor (12). 3 NARDETUM-FESTUCETUM TENUIFOLIA.E, O NOUA ASOCIAȚIE ÎN ROMÂNIA 263 Diseminat se mai păstrează indivizi de Quercus patraea pe culmea Constandin și de-a lungul văilor din apropiere, în special pe valea Șipoaia pînă la 1100 —1200 m altitudine. Datorită înrăutățirii condițiilor de viață, în special accentuarea acidi- ficării solului și a posibilităților de regenerare naturală foarte reduse, pădu- rea de gorun ce a supraviețuit în această parte a masivului se degradează și se rărește evident. Amplificarea procesului de podzolire a substratului se poate explica prin faptul că solul cu textură luto-nisipoasă pe care erau instalate goru- netele aici, format pe conurile de dejecție de la baza masivului a fost supus unei acțiuni de erodare, pe măsură ce aiboiii cu rol de fixare a solului devin tot mai rari. Festuca tenuifolia care era prezentă printre speciile ce alcătuiau pătura ierboasă a gorunetelor din această stațiune, beneficiind de un sur- plus de lumină datorat răriri stratului arborescent, precum și de reacția acidă ă solului, se dezvoltă deosebit de abundent, eliminînd celelalte specii ierboase. ' în vestul și centrul Europei este cunosciit faptul că prezența masivă a acestei specii în stratul ierbos al cvercetelor indică existența unor păduri rărite în stare de degradare avansată în legătură cu acidifierea substratului. Deși aflată la extremitatea estică a arealului european stațiunea din Piatra Mare oferă speciei condiții ecologice (edafice, orografice, climatice) satisfăcătoare pentru dezvoltarea ei abundentă, încît cu timpul alcătuiește b pajiște secundară pe locul pădurii de gorun. Acest lucru este înlesnit și de faptul că specia produce o îhțelenire continuă a substratului. , Ca urmare a. interferenței la limita altitudinâlă inferioară a cenozei de Festuca tenuifolia cu pajiști de Festuca rubra, larg răspîndite la baza masivului,, precum și a practicării unui pășunat intensiv în aceste locuri, în interiorul ei pătrunde mn cortegiu de specii din pajiștea vecină, printre care și Nardus stricta. Acesta întâlnind condiții deosebit de favorabile pentru dezvoltarea sa, în special un sol acid, începe să participe în proporție însem- nată alături de Festuca tenuifolia la definirea structurii noii fitocenoze. Beleveele efectuate în masiv au permis identificarea unei cenoze Bine individualizate cu Festuca tenuifolia ca specie edificatoare principală, avînd cbdominantă sau subdominantă pe Nardus stricta, care din punct de vedere cenotaxoriomic, după compoziția floristică și caracteristicile ecologice, prezintă ~ afinități evidente cu asociația Nardeto-Festucetum capillatae Klika et Smarda 43 din Cehoslovacia și la care trebuie raliată. Deși există o identitate a fondului principal de specii cu rol cenotic important apar și unele deosebiri inerente între grupările vegetale din cele două stațiuni datorate unor factori strict locali. Astfel cea mai pregnantă deosebire constă în înlocuirea speciei Galluna vulgaris, care participă cu frecvență și abundență relativ însemnate în structura asociației descrise de autorii cehoslovaci, cu Bruckenthalia spiculifolia în stațiunea din Piatra Mare. Aceasta se datorește faptului că arealul lui' Galluna vulgaris în Bomâ- nia cuprinde mai ales nordul și vestul țării, zona Carpaților de sud, în care este inclus și Masivul Piatra Mare, fiind ocupată îndeosebi de Brucken- thalia spiculifolia, element sudic balcano-dacic-anatolic. Alte specii mai semnificative care apar numai în asociația descrisă inițial sînt: Scorzonera humilis, Pedicularis silvatica, Centaurea jacea. 264 ILEANA BUICULESCU 4 Galium asperum, Oarece pilulifera, precum și cîteva specii cu constanță și valoare cenotică foarte redusă, a căror prezență se datorește îndeosebi unui substrat mult mai umed decît în stațiunea din România. Dar și în asociația din țara noastră există o serie de elemente locale, provenite în parte din gruparea vegetală pe care au succedat-o, și anume Quercetalia 8.1., din care au rămas Pteridium aquilinum, Genista tinctoria, Orataegus monogyna, Chamaecytisus hirsutus, sau din cele cu care au venit cîndva în contact, îndeosebi specii din Vaccinio-Piceetea: Picea abies, Juniperus communis, Blechnum spicant, Lycopodium clavatum, Vaceinium vitis-idaea, Campanula napuligera, 0. abietina. J. K1 i k a și J. Smarda încadrează as. Nardeto-Festucetum tenuifoliae, în ord. Galluno- Ulicetalia Tx. 37, al. Ulicion Malcuit 29. Mai tîrziu R. S o 6 (11) include această asociație împreună cu Fes- tucetum capillatae Horvat 31, F. stadium P6cs 58 în sinonimiile subasociației Agrostetum tenuis pannonicum festucetosum tenuifoliae So6 57. Considerarea cenotaxonului Nardeto-Festucetum tenuifoliae ca aso- ciație de sine stătătoare, așa cum a fost concepută inițial, este mult mai indicată, deoarece este bine motivată (conturată) din punct de vedere cenologic, iar subordonarea lui la alte asociații vegetale devine discu- tabilă. în acest caz ralierea ca subâsociație la Agrostetum tenuis panno- nieum este improprie, întrucît atît în Cehoslovacia, cît și în România cenozele cu Festuca tenuifbliâ apar la altitudini de peste 600 m și, respec- tiv, peste 700 m ca enclave în zona pajiștilor de Festuca rubra și nu în cele de Agrostis tenuis aflate în regiuni mai joase, așa cum este în Ungaria. Demn de semnalat la R. S o 6 este încadrarea mai justă a lui Nardeto- Festucetum tenuifoliae la nivelul formațiunilor vegetale superioare, și anume în al. Nardo-Agrostion tenuis Sili. 33 (sin. Nardion Pawl. 27 p.p., Violo-Nardion Oberd. 50 p.p., Festuca ovina-Nardion Klika 58), ord; Nardetalia Preisg. 49, cu care prezintă mai multe afinități decît cu gru- pările vegetale aparținând ord. Galluno- Ulicetalia în care' a fost introdusă inițial. , Al. Nardion strictae montanum Domin 33, prin sublinierea repartiției altitudinale a cenotaxonilor ce sînt cuprinși în cadrul ei, posedă un con- ținut mult mai larg, putînd include situații mai diverse, determinate de condițiile strict locale, dar care nu afectează proprietățile generale ale acestor grupări vegetale. Din acest motiv este mai indicat ca as. Nardeto-Festueetum tenui- foliae să fie inclusă în această alianță. Nardeto-Festucetum tenuifoliae din Piatra Mare se caracterizează printr-o compoziție floristică moderat de bogată, înregistrîndu-se în cele 12 ridicări un număr de 93 de specii (tabelul nr. 1) din care 17 sînt întîlnite într-o singură ridicare. Din celelalte specii, 17 au constanță maximă (K = V), iar 24 constanță mare (K = III —IV), ceea ce dove- dește că această asociație este destul de stabilă. Din punct de vedere cenotaxonomic aspectul caracteristic al asocia- ției este dat de elementele din Nardetalia și Nardo-Gallunetea, care parti- cipă cu o mare abundență și constanță. Alături de aceste specii se întâl- nește și un număr restrîns de elemente specifice din Quercetalia s. I., ca nn indiciu cert al existenței anterioare a gorunetelor pe aceste locuri. 5 NARDETUM-FESTUCETVM TENUIFOLIAE, O NOUĂ ASOCIAȚIE ÎN ROMÂNIA 265 / Prezența elementelor acidofile din Junipero-Bruckent'halion și Vaccinio-Piceetea este favorizată îndeosebi de reacția acidă a substratu- lui din asociație. Oeva mai restrîns sînt reprezentate speciile din cl. Fes- tuco-Brometea. La completarea compoziției floristice a asociației participă și un număr însemnat de specii provenite din pajiștea de Festuca rubra cu care se învecinează direct. Acestea aparțin la cenotaxoni de diferite grade ai cl. AIolinio-Arrhenatheretea. Compoziția floristică a unei asociații furnizează, date despre geneza și evoluția sa, dar și despre condițiile ecologice în care se dezvoltă. Astfel conținutul scăzut de substanțe minerale și reacția acidă a solului din această stațiune (pH — 4,8) sînt indicate de edificatorii prin- cipali ai asociației, Festuca tenuifolia și Nardus stricta, dar și de numeroase specii extrem pînă la moderat acidofile, ca Bruclcenthalia spiculifolia, Lycopodium clavatum, Vaceinium vitis-idaea, Chamaespartium sagittalis, Potentilla erecta, Sieglingia decumbens etc. O mare parte din specii și îndeosebi cele din Molinio-Arrhenatheretea sînt mai mult sau mai puțin indiferente față de aciditatea solului, ceea ce explică prezența lor în această fitocenoză. Din punctul de vedere al regimului de apă al substratului se remarcă existența unei variații în cursul sezonului de vegetație. Primăvara, datorită topirii zăpezilor și ploilor mai abundente, solul este reavăn pînă la jilav, favorizînd în unele mici depresiuni, unde stagnează un timp apa, dezvol- tarea speciilor mezohigrofile și chiar higrofile : Juncus effusus, J. articula- tus, Parnasia palustris, Car eon pallescens, 0. flava, Lycnis flos-cuculi, dar care suportă o uscăciune temporară mai accentuată. Vara și toamna solul este practic uscat peste tot și din această cauză marea majoritate a speciilor din asociație indică preferința pentru un substrat cu umiditate moderată, pînă la arid, evidențiat și de prezența elementelor mezoxerofile din Festuco-Brometea. Festuca tenuifolia și Nardus stricta, specii cu abundența cea mai mare din asociație, sînt eurifite, pu- tînd vegeta pe soluri cu umiditate diferită și deci foarte indicate pentru terenuri unde există o alternanță sezonieră a regimului de umiditate. Pe baza compoziției floristice actuale a asociației Nardeto-Festuce- tum tenuifoliae și în corelație cu cenozele vecine se poate stabili direcția de evoluție a vegetației din stațiunea situată la baza Masivului Piatra Mare. Schematic aceasta se prezintă, astfel: Quercetalia s.l. (gorunete) -> pajiște cu Festuca tenuifolia + Nardus stricta -> pajiște cu Festuca rubra V Nardus stricta-*- pajiște de Festuca rubra. Deși succesiunea diferitelor stadii din dinamica vegetației are loc în condiții impuse de factori locali, corespunde în linii generale cu situații similare din alte stațiuni. Astfel T. P 6 c s și colaboratori (9) evidențiază în Ungaria o evoluție regresivă asemănătoare, cînd pornindu-se de la cvercete și trecînd prin stadiul de grupări cu Festuca tenuifolia se ajunge în final tot la o asoci- ație de pajiște în acest caz cu Agrostis tenuis, avînd posibilitatea să înre- gistreze tocmai aspectul care în stațiunea cercetată de noi este presupus că a existat anterior, și anume stadiul de pădure de cvercete în curs de degradare avansată cu Festuca tenuifolia dominantă în stratul ierbos, adică Potentillo-albae—Quercetumfestucetosum capillatae. 266 267 Tabelul nr. 1 Nardo-Callunetea Preisg.' 49 Nardetalia Preisg. 49 Nardion strietae montanum Domin 33 Nardeto-Festucetum tenuifoliae (Klika et gmarda 43) com. nov. S4 fa fa > S B fa fa £ > 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 750 755 790 740 750 760 800 740 730 760 750 780 NV NV N NV NV NV NV NV SV SV NV N 20 15 20 15 35 20 45 20 25 40 20 25 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 95 100 100 90 100 100 100 100 100 1-2 4—5 4 4 5 4 2-3 1-2 4-5 1-2 2 1-2 + + + + + ++ + + + + + + —1.+ + + + + + + • + + + - + + + + : + + + + 3—4 1-2 2 1-2 1 - 2 2-3 3-4 +-1 3-4 3-4 3-4 + ■ + + + + + + +’ + + + + ' + + + + + + ■ + + + + + + + + + Numărul ridicării Altitudinea (m) Expoziția înclinarea (grade) Suprafața (m2) Acoperirea- (%) ’q ii g . co & £ .2 to c -2 -â a • p, L ' « 5 -2 1 •1. « 3 2 » § 8 w S. S 8 8 g c 3 g 8 H S E. •3 5 S § £2 § ? § I o.. s fa g Qs fi fa u fa u iq ■ d © - . © X § « S .2 - g V « o 2 ® O © CQ § t g t i « b 52 ci o d 3 cl 3 u fa fa HHHH a W o O W Elementul fitogeografic Bio- forma 43 . g M KM 1 w K K 1-4 Iii in AI A IV III II I I l V IV II I HKwww fafafafa^fafa fa fa + + + + + + + + 7 4-4-4-4-4-4- 4- + + + + + + + + + + + + + 4- 4- 4“ + + 7 ++++++ + • «+++++ ++ 7 + + + + + + + r-l -|~ + + +++++ + + + + + + + + + 4“ 1-1 4-4- 4- 4- .1 ++++++++ + +++++++++ + + + + + + + + - + + + + + + + + + + 4- + + ^+ + + + + +++++++++ + + ’"’+ + ++ +++ + 1++++++++ + ■ + + 4- 4" 4- + + + + + ++++++ + F 4" ++ + + + .+ + + + + + + + + + + + + 1 + + + + + + + iAtcnemiua gLaucescens \Alchemilla_xanthochlora j d © Potentilla erecta Sieglingia decumbens Veronica officinalis Luzula eampestris >—< Pteridium aquilinum Genista tinctoria Grataegus monogyna Chamaecytisus hirsutus | Trifolium montanum 1 ekenthalion | Bruckenthalia spiculifolia Juniperus communis Campanula qbietina Campanula napuligera d © © I Vaccinium myriillus \Picea abies (puieți) Vaccinium vitis-idaea \Blechnum spicant [Lycopodium clavatum aiia și Molînio-Arrhenatheretea Festuca rubra Anthoxanihum odoratum Chrysanthemum leucanthemum Lotus corniculatus Linum catharticum Trifolium repens Plantago lanceolata Trifolium pratense Cerastium fontanum ssp. triviale [Cynosurus cristatus Eua j Ec(Subatl) Nardo-Callum HSuu Quercetalia s 'O sS. OH E(Md) Ec(Md) Eua (Md) Junipero-Brui B-D-Anat Cp D-B Vaccinio-Pice ©< Ci< o a o o 8 Arrhenatherei ’S' '3' -5' -o g g 's m a a as s = 2 a g ufaHWHHoao [ E(Md) 1 m s M £ A 'k «* Tabelul nr. 1 (continuare) g ; co i X R- I I I II III AI A I I I I I I I II II II II III III III III III III III III III 269 Q ■• co O, X >-< w _ S + -2 H l—l ►—1 HH hH >țH |—| w 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 750 755 790 740 750 760 800 740 730 760 750 780 NV NV N NV NV NV NV NV SV SV NV N 21 15 20 15 35 20 45 20 25 40 20 25 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 95 100 100 90 100 100 100 100 160 + + + + + ++ + + ++ + ++ X .2 g + + + ++ - + + + + + + + .... + + + + . ^^E + + ++ + ++ u c <3*5 •-U U s . + + + a a a ■ S 0 g ' + + + + + ■20^2 § - ' § ++ + + + ++ ++ . © E. - 3 + ++ + ++ + + + ++ ++ £ i ” V § w . - o 5$ S + + + + + + + + + +' + w~|X i _J_ J_ . + + + + + + + +++ 4-&g_|_ " z^-E " . +++ + + ++ + + 2 fe « g § ° î o , i i ^ + + + + + + + + + ++ + ++++ + ~ 2 H ® * Q X I- £ c s « w -2 « s 3 ‘E i 4- 4-+ 21 , te jo +++ +++ + ++ ++ + + + co t, 5 rt O . 5 ST* -+++++ + ++ + + + + + ' ^§3 Îs; : z^ te o t3 o g< 1 Numărul ridicării Altitudinea (m) Expoziția înclinarea (grade) ! Suprafața (m2) Acoperirea (%) E ’ ’ . siâw 5^3 3 S « » O® M >-• a S> o W o a S a « 1 « g . - S 3 K 1 § .2 X c E «as *1 w £ .2 « z^’g'« + 2 e E ș|.3. 1 g y So.y „ 1 . ș. ] . | s „ 4 । s®âi -Bfas 3J -șsș=si^8E i i s s 4 4 g. 8 S i 1 i -Jî» E&.a».=:s^g.5g g5-ga&«82 « g E s _ o « E £bo^«Eo §. E§.g. ««««„. — 1 111 ■2 5 I K 5 § S.S g i ș. g S I £ § § § § i c gS.S'Sg’a.S C. 8 ~ g S 2 o 5 E 8 g 'C “ E g cq K « a as rH - fio n, s< te wm <3 > « h 3 te tar? rS£ cute *5 3—= —-—-— ——- ST . 2 • >s Elementul fito- geo grafic z. z. - *5° 3 *" ’S 5 S S g o a + gc E 1 'S' u a Se-cs =« « « X “ ~ 3 Cl S & 8 2 3 3 HWoOHH OuHKuoWiawBHg- ? S « 5 E S a-o sH § o — " s 8 2 o A z-s Z-S ffl z-s x! _ z-s ST3g O Z-S O’O âs5 fs gg, 5oi5!c!d|!5«rtc5 as ce ** ir* « M«J 5 ftS 5333 S 3 CLif 3 O aaHHHfcHHaWMHuaHWMKHH * wSwuoMH Bio- forma 1 ^5:2 S x XXXXX 1 | uxXXXOhXXXXX X'hXXXI x x x p 5 5 \ E 5 s a e + § XXX | | h X iSXX' X X P X . XX §XcoX 270 ILEANA BUICULESCU 10 Caracterizarea asociației trebuie completată cu reprezentarea for- melor biologice. Dintre acestea hemicriptofitele au ponderea cea mai mare (68,8%), fiind urmate de terofite (12%), chamefite (6,8%) megafanerofite (5,3%) nanofanerofite (4,3%)și geofite (2,2%). Spectrul arealografic al asociației sub aspect calitativ este dominat de elemente eurasiatice (36,5% din care 17,2% submediteraneene), apoi de europene (19,3% cu 10,8% submediteraneene), central-europene (10,8% cu 7,6% submediteraneene) și circumpolare (12,8?/0). Participare mai redusă au Cm 10,8% D-B 2,2%, iar Eua-Bor, Ct, P-Md, Atl-Md, D doar 1,1% (fig. 1). Prin însumarea procentelor diferitelor elemente cu nuanță medite- 11 NARDETUM-FESTUCETUM TENUIFOLIAE, O NOUĂ ASOCIAȚIE ÎN ROMÂNIA 271 După gradul de acoperire, ponderea cea mai mare revine elementului atlantic-mediteranean, reprezentat de Festuca tenuifolia, și eurasiatic- boreal, cu Nardus stricta, principalele edificatoare ale asociației, celelalte avînd un rol cenotic redus. Deci se poate consideră că asociația Nardeto-Festucetum tenuifoliae din Piatra Mare constituie o insulă de vegetație boreal-subatlantic-subme- diteraneană cu caracter relictar comparativ cu vegetația generală a masi- vului, inclus de A1. Borza, sub apect floristic-geobotanic, în provin- cia central-europeană est-carpatică. BIBLIOGRAFIE 1. Beldie Al. și Chibiță G., Flora indicatoare din pădurile noastre, Edit. agrosilvică, Bucu- rești, 1968. 2. Boșcaiu N., Flora și vegetația Munților Țarcu, Godeanu și Cernei, Edit. Academiei, Bucu- rești, 1971. 3. Buiculescu I., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1971, 33, 6. 4. Klika J., Smarda J., Vestnik krălovske Ceskd Spolecnosti Nauk, Tfida mateinaticko — prirodovidecka, Rocknik, 1944. 5. Knapp R., Pflanzengesellschaflen Lebensvaume, Halle (Saale), 1944, partea 1. 6. Komendar I. V., Ukr. bot. jurn., 1968, XXV, 6. 7. Oberdorfer E., Suddeutsche Pflanzengesellschaflen, Jena, 1957. 8. Passarge H. u. Hofmann G., Pflanzengesellschaflen des nordstdeutschen Flachlandes, Jena, 1964-1968, I-II. 9. Pocs T., Domokos-Nagy E., Pocs-Gelenes6r I. u. Vida G., Vegetaiion sludien in Orseg, Budapesta, 1958. 10. Resmeriță I., Flora, vegetația și potențialul productiv pe Masivul Vlădeasa, Edit. Academiei, București, 1970. 11. Soo R., Sgnopsis systematico-geobotanica florae vegetationisque Hungariae, Budapesta, 1964 — 1968, I—III. 12. Stănescu V., Studiul tipologic al pădurilor din Masivul Postăvarul și Piatra Mare (teză de doctorat), Brașov, 1957. Institutul de biologie „Traian Săvulescu”. Primit în redacție la 21 martie 1972. raneană se ajunge la circa 40%, ceea ce evidențiază caracterul termofil al as. Nardeto-Festucetum tenuifoliae din țara noastră. CYANOPHYCEAE DIN BAZINELE CU APĂ STAGNANTĂ DIN JURUL LAȘULUI. I DE LUCIAN GRUIA și DANIELA LAZĂR 582.232(498) In vorliegender Arbeit „Die Gyanophyceaen der Becken mit ștehenden Gewăs- sern aus der Umgebung von Iași. I”, bringen die Autoren die ersten diesbeziigli- chen Ergebnisse ihrer Untersuchungen. In der Arbeit werden in einer Tabeile 48 Blaualgen aufgezăhit, die 15 Gattungen angehoren. în nota de față comunicăm rezultatele primelor cercetări întreprinse pentru cunoașterea florei algelor albastre din cîteva bazine cu apă stag- nantă aflate în jurul lașului. Cîteva din unitățile hidrologice cercetate de noi au constituit și obiectul altor studii (hidrobiologice, geobotanice) efectuate în anii precedenți de către alți autori. Algele citate în lucrare au fost determinate în probe de plancton, bentos sau biodermă, colectate lunar în perioada aprilie — octombrie 1967, fixate în formol 3%. Bazinele cercetate aparțin zonei depresionare Jijia-Bahlui și sînt situate pe cursul pîrîului Ciric. Alimentarea cu apă a bazinelor este pluvio- nivală și subterană. Torenții de pe versanții bazinelor contribuie, prin materialul transportat, la colmatarea treptată a iazurilor cercetate. Cli- matul general al regiunii este silvostepic, cu o medie anuală de 525 mm pre- cipitații și o temperatură medie anuală de 9,5°C, dar cu maxime și minime cuprinse între — 32 și 40°C. La datele colectărilor, apa iazurilor avea o temperatură conformă cu temperatura aerului și un pH cuprins între 6,4 și 6,8. Pe versanții iazurilor au fost menționate petice de săraturi, care influențează chimismul apelor din iazuri. Menționăm afluența în iazul Ciric III a Unei conducte cu apă poluată. în cele 32 de probe colectate și analizate au fost identificate 48 de Cyanophyceae (tabelul nr. 1). De remarcat prezența în mare număr a taxo- nilor genului Oscillatoria, precum și marea diversitate a algelor albastre ST. SI CERC. BIOL. SEBIA BOTANICĂ T. 24 NR. 4P.273-276 BUCUREȘTI 1972 274 3 CYANOPHYCEAE DIN BAZINELE CU APĂ STAGNANTA. I 275 Tabelul nr. 1 Prezenfa CvmoDhvceae-ioT determinate in bazinele cercetate Nr. crt. Denumirea algei / Bazinul I II III IV V 1 Anabaena contorta Bachm. + 2 A.flos-aquae (Lyngb.) Br6b. 4- 4- 3 A. sigmoidea Nyg. 4- 4 A. spiroides Kleb. 4- 4" 5 — f. minima (Nyg.) Kossinsk. + 6 Anabaenopsis elenkinii V. Miller + 7 Aphanizomenon flos-aquae (L.) Ralfs + + 8 Chamaesiphon incrustans Grun. + + 9 Coelosphaerium dubium Grun. + 10 C. kuelzingianum Năg. + + 11 Dactylococcopsis acicularis Lemn. + 12 D. irregularis G.M.Smith + 13 D. rhaphidioides Hansg. f. falciformis Printz. + 14 — f. pannonica (Hortob.) Hollerb. 4- 15 Gloeocapsa minuta (Kiitz.) Hollerb. atnpl. + 16 Gl. punctata Năg. ampl. Hollerb. 4- 4- 17 Gomphosphaeria lacustris Chod. + + 18 19 20 Lyngbya hieronymusii Lemm. + — L. major Menegh. + Lyngbya sp. + 21 Merismopedia minima G. Beck _ 22 M. punctata Meyen + _23 M. tenuissima Lemm. + 24 Microcystis aeruginosa Kiitz. emend. Elenk. + 25 M. salina (Woronich.) Elenk. . + ■ 26 Oscillatoria acutissima Kuff. + 27_ 28 0. amphibia Ag. + 4- 0. bornetii (Zukal) Forti f. tenuis Skuja 1 Tabelul nr. 1 (continuare) Nr. crt. Denumirea algei / Bazinul I II III IV V 29 O. geminata (Menegh.) Gom. + 30 O. gracilis Bocher 4- - 31 O. granulata Gardner + 32 O. lauterbornii Schmidle + 33 O. limosa Ag. ■ + 34 O. terebriformis (Ag. )Elenk. + 35 O. tenuis Ag. + 36 — f. tergestina (Kiitz.) Elenk. + 4- 37 — f. woronichiniana Elenk. 4- 38 Oscillatoria sp. + + 4- 39 Phormidium favosum (Bory) Gom. 40 Ph. molie (Kiitz.) Gom. + 41 Ph. mucicola Hub.-Pestalozzi et Naum. + 42 Ph. tenuissimum Woronich. + 43 Phormidium sp. + + 44 Spirulina subtilissima Kiitz. + 45 Sp. major Kiitz. + + 46 Sp. tenerrima Kiitz. + 47 Stratonosloc linckia (Roth) Elenk. 48 — f. ellipsosporum (Desmaz.) Elenk. 4- NM. Bazinele acvatice: I, iazul Chirița; II, Iazul Ciric I; III, iazul Ciric II; IV, canalul dintre iazurile Ciric II și Ciric III; V, iazul Ciric III. determinate din cele 32 de probe analizate (15 genuri cu 45 de specii și forme). ' Din analiza tabelului nr. 1 se mai observă că iazul Chirița este cel mai sărac în Cyanophyceae, cele mai multe alge albastre fiind determinate în probele colectate din iazurile Ciric II și Ciric III (18 și, respectiv, 14 taxoni), precum și din canalul dintre iazurile Ciric II și Ciric III (18 taxoni). W Nota de față constituie prima contribuție de acest fel referitoare la bazinele de apă stătătoare din jurul lașului; se impune continuarea cercetărilor în acest sens, rezultatele de pînă acum presupunînd posibili- - c. 1460 276 LUCIAN GRUIA și DANIELA LAZĂR tatea găsirii unor noi forme de alge, precum și a extinderii arealului sau biotopurilor celor deja cunoscute în flora țării noastre. BIBLIOGRAFIE 1. Elbnkin A. A., Monographia algaruin Cyanophycearum aquidulcium et terrestrium in finibus VRSS inventarum, Moscova —Leningrad, 1949, pars specialis, II. 2. Fott B., Algenkunde, Jena, 1959. 3. Geitler L., Gyanophyceae, in Rabenhobst’s, Krypiogamen-Flora, Leipzig, 1932, 4. 4. Gruia L., Hidrobiologia, 1965, G, 207 — 225. 5. Hollerbaii M. M., Kossinskaia E. K. i Polianski V. I., Sinezelenîe vodorosli, in Opredelitel presnovodnîh vodoroslei SSSR, Moscova, 1953, 2. Stațiunea zoologică Sinaia, Laboratorul de algologie Și Centrul de cercetări biologice Iași. Primit în redacție la 19 iunie 1969. VEGETAȚIA LEMNOASĂ DIN VALEA ȚESNEI (JUD. MEHEDINȚI) DE I. RESMERIȚĂ 581.9(498) L’auteur a 6tudiă pendant deux annăes (1967 — 1968) Ia vfigâtation de la vallăe de Țesna, situ6e dans Ies montagnes de Mehedinți (dipartement de Mehedinți). Dans ce travail sont prăscntes ies groupeinents ligneux interprdtâs en corrălation avec l’aspect găomorphologique de cette valide. Les unitds ddcouvertes dans la valide de Țesna sont Ies suivantes : Epipacteto— — Fagetum ass. nov. prov., Galio (rotundi folii) — Fagelum Boșcaiu 1971, Aremo- nio — Fagetum banato-oltenicum Boșcaiu 1971, Cytisantho-Pinelum pallasianae ass. nov., Syringeto — Cotinetum coggygriae (Borza 1931 n.n.) em. Resmeriță, ; Syringeto-Fraxinetum orni Borza 1958 em,. Resmeriță. Diversitatea arealografică și fitoistorică de pe Valea Țesnei a deter- minat perpetuarea unor fitocenoze lemnoase, care atestă interferențe străvechi și cu variate obîrșii florogenetice în structura cenozelor, ceea ce ne îndreptățește să presupunem chiat supraviețuirea preglaciară a unor fragmente termofile din biotopurile stîhcăriilbr calcarpaSe ale cheilor,,care au putut dăinui în apogeul climatului wiirmian. Vegetația identificată poate fi împărțită în două mari grupe de fito- cenoze, în funcție de lito-orografîa teritoriului studiat și, desigur, sub influ- ența procesului singenetic generat de schimbări climatice milenare. Făge- tele, în aval și în amonte de chei, au cucerit teren începînd de la sfîrșitul atlanticului și pînă în subatlantic, ocupînd biotopuri de la 500 pînă la 900 ms.m. în cadrul abruptului stîncos din chei, vegetația xerotermă arbustivă a putut găsi refugii adăpostite la extremele climatului perigla- * ciar, desigur într-o susținută competiție cu neospitalitatea stîncăriilor pu- ternic fragmentate (fig. 1). Asociațiile identificate constituie un echilibru dinamic, găsindu-se într-o relativă stabilitate și păstrîndu-și o remarcabilă vigurozitate în di- namica potențială, care conferă acestui teritoriu un caracter de climax și ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 24 NR. 4 P. 277-293 BUCUREȘTI 1972 VEGETAȚIA LEMNOASĂ DIN VALEA ȚESNEI 279 278 paraclimax, cu vădite aspecte zonale și extrazonale și cu un deosebit interes fitocenotic. în special cenozele extrazonale înfiripate în cele mai inaccesibile edafotopuri ale abruptului calcaros din chei, prezintă cel mai mare interes fitoistoric (fig. 2). CONSPECTUL CENOTAXONILOR CI. querco-fagetea Br.—Bl. et Vlieg. 36 Ord. fagetalia (Pawl. 28) Tx. et Diem 36 Al. F a g i o n dacicum Soo 62 As. Epipacteto-Fagetum ass. nov. prov. I Al. F a g i o n banaticum Borza 31 As. Galio (rotundifoIii)-Fa£etum Boșcaiu 71 As. Aremonio-Fagetum banato-oltenicum Boșcaiu 71 CI. quercetea purescenti-petraEae Jakucs 61 Ord. orno-cotinetalia Jakucs 61 Al. S y r i n g o - C a r p i n i o n Jakucs 60 As. Cytisantho(radiati)-Pinetum pallasianae ass.nov. As. Syringo-Cotinetum coggygriae (Borza 31 n.n.) emend. Resmeriță As. Syringo-Fraxinetum orni Borza 58 emend. Resmeriță As. Epipacteto-Fagetum ass. nov. prov. Geneza și ecologia. Fitocenozele se înfiripează în biotopuri cu nume- j roase și variate fragmente ale calcarelor jurasice la suprafața solului. în unele stațiuni, aceste fragmente se întîlnesc la tot pasul, ceea ce conferă i solului un caracter eubazic. Optimul ecologic este în stațiuni cu solul bine ! aprovizionat cu cationi de calciu. Ocupă terenuri înclinate, expoziții înso- i rite, litieră discontinuă. 5 VEGETAȚIA LEMNOASA DIN VALEA ȚESNEI 281 380 Tabelul nr. 1 .As. Eplpacteto Fagetum ass. nov. prov. For- ma biolo- Elementul floristic Valoa- rea fitoce- Nr. ridicărilor Expoziția Panta (grade) Consistența înălțimea arborilor (m) 1 2 3 4 5 S NV SV V V 30 35 25 30 30 0,9 0,9 1,0 0,9 0,9 25 25 20 20 25 K gică notică Acoperirea stratului ierbos (%) Acoperirea litierii (%) Suprafața analizată (ma) 10 5 2 2 2 50 10 10 100 80 400 400 400 400 400 MM Ec C ord. Fagus silvatica 5,5 5,5 5,5 5,5 5,5 V Ch Ec C ord. Euphorbia amygdaloides - + + + + IV N Ec C cl. Corglus avellana + + — + — III G Eua D as. Epipactis helleborine + + + — — III G Ec D as. Epipactis microphylla + - + + - III H Eua C cl. Brachypodium silvaticum + - - + + III H Eua C ord. Lithyrus vernus + - - + + III G Eua D as Epipactis atrorubens + — “ — + II H Bd C al Achnatherum calamagrostis + - - - + II H Cp C cl. Poa nemoralis - + - - + II G Eua C ord. Asperula odorata — — — 4- -4 II H Ec C Cl. Galium schultesii — 4- — + II H Eua C ord. Salvia glutinisa 1,4 - - + - II N Eua C.C1. Lonicera xylosieum “ — I N M C cl. Cornus mas - - - - + I M (Eua)Ec C cl. Viola siloestris - - - + - I N Ec C Cl. Clemalis oitalba - - + _■ - I H Eua C Cl. Fragaria viridis - - - + - I H Eua C cl. Galium erectum + - - - - I Th U C ord. Geranium robertianum + - - - - I H Eua C ord. Epilobium montanum - - - + - I H Adv(M) C cl. Melissa officinalis - - - - + I H M C al. Aremonia agrimonioides , - - - - + I MM M In Fraxinus ornus + 1,5 + + + V H U In Asplenium trichomanes + - - + • + III G Ec In Cephalanthera rubra - + + 4- - ■ III G E In Cephalanthera longifolia + - - + + III Th-H Cp In Arabis hirsuta +-■-++ III G Cp In Hepatica nobilis + + - ~ + III MM E In Acer platanoides —. — — 4- + II H A In Ceterach officinarum + - - - + II N E In Soi bus aria — — — 4- 4- II H Bd In Galium kitaibelianum - - - + + II Carp End In Campanula kladniana - •+ - - - II H E In Campanula rapunculoides — + — + — TI MM Ec In Carpinus betulus - - - + - I MM Bb In Junglans regia - - + - - I MM E In Sorbus aucuparia I MM E In Sorbus torminalis - + + - - I N Mp In Cotinus coggygria - - - ■ - + I H Bni In Festuca xanthina - + - - - I H M In Festuca drymeia ’ - - ■ I H E In Carex pairaei + . - - - - ■ I ■ H ' App In ’ Atragene alpina + - ~ - I Th Eua In Moehringia muscosa - - + ■- . I H M • In Asperula ciliata I H (M)Ec . In Galium silvaticum I H A med In Epilobium lanceolâlum - - - + - I H (E) c In Veronica teucrium - + - - - I Tabelul nr- 1 (continuare) Nr. ridicărilor 1 2 3 4 5 Expoziția S NV SV V V For- Valoa- Panta (grade) 30 35 25 30 30 ma Elementul rea Consistența 0,9 0,9 1,0 0,9 0,9 K biolo- floristic fitoce- înălțimea arborilor (m) 25 25 20 20 25 gică notică Acoperirea stratului ierbos (%) 10 5 2 2 2 Acoperirea litierii (%) 50 10 10 100 80 Suprafața analizată (m2) 400 400 400 400 400 H E In Hieracium murorum - - - - + I N E In Mycelis muralis — + + “ ■— II H 4pcc In Solidago alpestris - - - - + I G Cp In Phegopteris dryopteris - - - + - I G Eua In Neottia nidus-avis -■- - + - I G U In Pteridium aquilinum _ _ — -f- I G Ec In Aram maculatum — — 4- ~ I Arealul. Am identificat aceste fitocenoze la ieșirea din chei și în .amonte pe muntele Cîrlige. Structura și compoziția floristică. Asociația este un echivalent geogra- fic și ecologic al lui Cephalanthero-Fagetum Oberd. 57 = Cărici-Fagetum Moor 52, din centrul Europei, al al. Fagion-medio-eurqpaeum. în alcătuirea asociației intră specii cu areale diferențiate, dar convergente ecologic, în pătura ierbacee se evidențiază speciile de Epipactis, iar în cea fores- tieră Fraxinus ornus, care diferențiază asociația de fitocenoz61e central- europene. Cenozele au o geneză climatogenică conturată într-un proces singenetic nu prea îndepărtat. Probabil că unele elemente floristice au fost preluate de la fitocenozele ce-au înfruntat glaciația, iar altele au imi- grat o dată cu specia edificatoare, fagul (tabelul nr. 1). Sindinamica. Asociația constituie un climax, cu evoluție determi- nată de procesul pedoclimatic. Fitocenozele s-au înfiripat istoricește prin pătrunderea de elemente vest-balcanice. Valoarea economică. Fitocenozele au un mare potențial biologic, determinat de consistența și vitalitatea ridicată ale fagului, ca specie ■exclusiv edificatoare. As. Aremonio-Fagetum banato-oltenicum Boșcaiu 71 Geneza și ecologia. Fitocenozele ocupă biotopurile însorite, înclinație moderată, substrat litologic calcaros, sol brun montan cu caracter mezo- bazic. Are singeneză. de ordin microtermic din stațiuni vest-balcanice atestată de prezența lui Aremonia agrimonioides, printre altele. Arealul. Se întîlnește mai mult în amonte de chei, de exemplu pe muntele Prăgușul Mare, și mai puțin în avalul cheilor. Structura și compoziția floristică. După cum remarcă N. Boșcaiu (4), care descrie această asociație provizorie, fitocenozele se caracterizează prin prezența speciilor ilirice și moesiace și prin lipsa elementelor dacice în mare parte. Atît coronamentul arborilor, cît și stratul ierbos se prezintă descheiate (tabelul nr. 2). VEGETAȚIA LEMNOASĂ DIN VALEA ȚESNEI 283 282 Tabelul nr. 2 Forma biolo- gică Elementul floristic Valoarea fitocc- notică Nr, ridicărilor Expoziția Panta (grade) Consistența înălțimea arborilor(m) Acoperirea stratului ierbos (%) 1 SV 15 0,9 25 45 2 E 10 0,6 15 30 3 V 15 0,8. 20 35 4 V 12 0,7 12 70 Acoperirea litierii( %) 100 50 60 60 Suprafața analizată (m2) 400 400 400 400 H M D as. Aremonia agrimonioides + .2 + + .4 + M E C cl. Crataegus monogyna — 4- + —• H Cp C cl. Poa nemoralis + .3 + .2 4- —■ H Ec C cl. Luzula silvatica + —• + ■ + H Eua C cl. Brachypodium silvaticum — + +. — MH (Eua)Ec C cl. Viola silvestris + .5 —■ — —• H Ec C cl. Galium schultesii + — — — H-Ch Mp C cl. Glechoma hirsuta — 4* + — H Eua C cl. Saluta glutinosa + + 4- — MM Ec C ord. Fagus silvatica 5,5 4,5 5,5 5,5 MM E C ord. Sorbus aucuparia — —• — + G U C ord. Polypodium vulgare + —■ 4* —• H E C ord. Dentaria bulbifera 2,5 —• 2,3 — H Eua C ord. Luzula pilosa + — — — Ch Ec C ord. Euphorbia amygdaloides + 1,5 — + G Eua C ord. Asperula adorata + —• 4- — H(G) H Cp C ord. Oxalis acetosella + .5 — 4* — Eua C ord. Epilobium montanum ■— 4" 4- H Ec C ord. Pulrnonaria officinalis 4- — — H Eua C ord. Lathyrus vernus 4* + .2 4- + H E C ord. Myeelis muralis + .3 + 4- — Apec C ord. Gentiana asclepiadea — — — + pr M C al. Festuca drymeia •— 4- 4- — M C al. Potentilla micranlhos + 4- + — H Ec C al. Saxifraga rotundifolia 4- — + 4- MM Ec In Acer platanoides — 4- 4- — MM . M M In Fraxinus ornus — 4" 4- — Cp In Juniperus communis — 4- — .— MM Mp Pinus pallasiana + 4- + U In Polystichum setiferum 4- — + — U In Asplenium trichomanes + .2 — 4- 4- Eua In Polystichum lobatum + —• — ■ — U In Cystopteris fragilis . + —' + — H Th-Th Bb Ec In In Arabis procurrens Cardaminopsis arenosa 1.5 4- — 1.4 1.2 + A In Ceterach officinarum — + 4- — ti G Eua Bm In In Plantanthera bifolia Festuca xanthina +•3 + — 1.2 4.5 XI H pr E Ap(M) In In Carex digitala Achnatherum calamagrostis 4- — + + Ch P-Carp. In Draba lasiocarpa + ~• — — Ec In Moehringia muscosa — . 4- — — FT (Mp)Ec In . Coronilla varia — + + — Eua In Fragaria vesca + + —■ + ti Ec In Laserpitium latifolium — •—■ — 4- ti (E)M Cp In Sambucus ebulus — 4- ■—. —- H In Hepatica nobilis + 4- + 4—'• (Mp)G In Asperula glauca — — — 4- H Moes In Asperula ciliata — — — 4- H H (Eu) M Eua In Galium erectum — 2.5 + + Tabelul nr. 2 (continuare) Forma bio- logică Elementul floristic Valoarea fitoce- notică Nr. ridicărilor Expoziția Panta (grade) Consistența înălțimea arborilor (m) Acoperirea stratului ierbos(%) Acoperirea litierii(%) Suprafața analizată (m2) i SV 15 0,9 25 45 100 400 2 E 10 0,6 15 30 50 400 3 V 15 0,8 20 35 60 400 4 V 12 ■ 0,7 12 70 60 400 H Bd In Galium flayescens . 4- ' H Md In Primula columnae 4- — + TH-H Eua In Teucrium chamae'drys ■— 4- — H M In Callamlntha silvatica •— 4- 4- — H Bd In Lathyrus hallersteinii 4- — 4- — N Ec In Clematis vitalba -— 4- —. .— H E în Scabiosa columbaria ■— —. — 4- H Apec In Solidago alpestris — — — 4- H Eua In Campanula persicifolia 4- — 4- 4- H End-Carp In Campanula napuligera •— 1.2 4- — H Apb In Doronicum columnae 4- — 4- 4- H Bd In Achillea chrithmifolia — 4- 4- — H Bb In Taraxacum hoppeanum — 4- 4- H E In Hieracium pilosella 4- — — — H E In Hieracium bifidutn — — — + H Ec In Cirsium rivulare — — — 4- G Eua In Epipactis atrorubens — — — 4- M B In Spiraea ulmifolia — — — 4- Ch Cp In Selaginella selaginoides — — — 4- Sindinamica. Cenozele avînd un fond zonal se prezintă CU 0 iute- gritate îndelungată, cu potențial de refacere în urma exploatărilor silvice, dependent de fiecare biotop în parte. Valoare economică. sud-vestul țării. Formează păduri valoroase în economia dm As. Galio (rotiindifolii)-Fagetum Boșcaiu 71 Geneza și ecologia. Ocupă biotopuri cu sol acidifiat, pante moderate, cu litieră practic încheiată. Arealul. Fitocenozele au fost identificate pe Prăgușul Mare și pe muntele Cîrlige, unde ocupă suprafețe relativ restrînse. Structura și compoziția floristică. Fitocenozele sînt sărace în specii, cu stratul superior bine încheiat, dar cel ierbos descheiat. O caracteristică a structurii cenotice este lipsa altor esențe lemnoase în afară de fag, ca în asociația prezentată de N. Boșcaiu din Munții Țarcu—Godeanu— Cernei (tabelul nr. 3). Sindinamica. Asociația formează un paraclimax în cadrul vegetației climax a Munților Mehedinți din care face parte valea Țesnei. Valoarea economică. Vitalitatea arborilor indică un potențial biologic ridicat, cu o biomasă valoroasă. As. Cytisantho (radiati)— Pinetum pallasianae ass. nov. (Caricetum humilis-Pinetum nigrae cytisanthetosum radiati (domu- glețicum) Fekete 59 p.p.) 284 9 VEGETAȚIA LEMNOASĂ DIN VALEA ȚESNEI 285 Tabelul nr. 3 As Gali» (rotundifoIli)-Fagetum Boșcaiu 71 Nr. ridicărilor 1 2 3 Expoziția V V SV Panta (grade) 10 15 15 Forma Elementul Valoarea Consistența 0,9 0,8 0,9 biologică floristic fitocenotică înălțimea arborilor (m) 25 22 25 Acoperirea stratului ierbos (%) 20 25 5 Acoperirea litierei (%) 90 8U 100 Suprafața analizată (m2) 400 400 400 H Ec D as Galium rotundif olium + + + H Eua C cl. Myosotis silvatica + — H Cp 0 cl. Poa nemoralis + 1.2 + H (Eua)EcM C cl. Viola silvestris — + H Eua C cl. Saluia glutinosa *— — + G Ec G cl. Arum maculatum — — 4* MM Ec C ord. Fagus silvatica 5.5 5.5 5.5 G Eua C ord. Asperula adorata 1.5 + .4 1.5 H E G ord. Dentaria bulbifera 2.5 1.5 H Eua G ord. Epilobium monlanum + + + H(G) Cp C ord. Oxalts aceiosella + + 4- N E C ord. Mycells muralis + + . + N E C ord. Rubus hirtus . — — + G Cp C ord. Anemone nemorosa — — + H ,M G al. Aremonia agrimonioides — — +. G Eua In Plaianthera bifolia + 4* — H Ec în Dentaria enneaphyllos — 1.3 — H Cp In Gnaphalium silvaticum .+ + 1.3 Ch (Eu)Cp In Veronica officinalis “b + — H U In Prunella vulgaris + — — H Bb In Arabis procurrens — ■ • — + Fig. 3. — Biotopuri cu fitocenoze ale asociației Cytisantho-Pinetum pallasianae. Geneza și ecologia. Este o asociație primară reliefară din biotopuri cu versanți abrupți ale calcarelor jurasice, cu solul fragmentat în minuscule ochiuri depresionare (fig 3). Caracterul relictar al fitocenozelor îl imprimă 'însăși specia edificatoare Pinus nigră ssp. pallasiana, care probabil a supraviețuit climatului wiirmian, alături de alte numeroase specii, așa cum am subliniat în partea introductivă. Ocupă atît versanții însoriți, cît și cei umbriți, dar prăpăstioși. Arealul. S-a extins în cea mai mare parte din chei, fiind asociația de bază a acestui teritoriu. Structura și compoziția floristică. Este o asociație cu vegetație desche- iată, cu numeroase elemente balcanogene, ce imprimă un caracter moesiac fitocenozelor, care sînt într-o permanentă competiție cu neospitalitatea pereților stîncoși. Morfologic se caracterizează prin prezența în straturile superior’ al speciei Pinus pallasiana, mijlociu cu Praxinus ornus și inferior cu Cytisanthus radiatus. Compoziția floristică imprimă o structură ecolo- gică xerotermă-termofilă, cum reiese dealtfel din tabelul nr. 4. Sinecologia. Fitocenozele își mențin integritatea timp foarte înde- lungat cu modificări practic imperceptibile. Valoare economică. Prezentînd importanță peisagistică, asociația trebuie păstrată nealterată de factorul antropogen. As. Syringo-Cotinetum eoggygriae (Borza 31 n.n.) emend. Resmeriță Geneza și ecologia. Fitocenozele au singeneză primară, supravie- țuind glaciației și conturîndu-și definitiv structura în boreal. Coloni- zează în special biotopuri de grohotiș calcaros fixat, ocupînd stațiuni va- riate orografic, cu preferință cele însorite. Arealul. în cheile Țesna ocupă teren în pîlcuri pe versantul drept al apei cu același nume. Structura și compoziția floristică. Este o asociație unitară floristico- ecologic și morfobiologic. Actuala înfățișare fitocenotică trebuie conside- rată ca finalul unei serii evolutive chasmofile, care a permis înfiriparea de cenoze cu participarea fanerofitelor. Prezența elementului balcanogen imprimă asociației un caracter moesiac (tabelul nr. 5). Sindinamica. Fiind cenoze climax, evoluează o dată cu clima. Valoarea economică. Au rol de fixare a grohotișurilor. As. Syringo-Fraxinetum orni Borza 58 emend. Resmeriță Geneza și ecologia. Asociația ocupă ecotopuri variate orografic, ■de la plane și pînă la abrupturi, grohotișuri fixate etc. Trebuie să admi- tem că fitocenozele sînt o rezultantă a unor serii cenotice ierbacee, care au pregătit condițiile ecologice. Arealul. în biotopurile din chei ocupă, teren mult, atît pe versanții însoriți, cît și pe cei umbriți (fig. 4). Structura și compoziția floristică. Este o asociație descheiată, ca și toate celelalte de aici din chei, dar cea mai bogată în specii, cu un total de 94 de taxoni. în interiora j fitocenozelor și-au găsit ambianța ecologică un mare număr de specii, ca urmare a diversității de microstațiuni ocupate de asociație. VEGETAȚIA LEMNOASĂ DIN VALEA ȚESNEI 287 P. Jakucs (8) asimilează această asociație la Syringo-Carpine- tum orientalis, ceea ce nu corespunde realităților fitocenotice. într-adevăr, Syringo-Fraxinetum orni este o asociație cu o structură morfologică, biologică și floristică proprie, ce o deosebește de prima unitate (tabelul nr. 6). Calitativ și cantitativ, compoziția acestor două asociații are caracter divergent, ceea ce pledează pentru menținerea acesteia din urmă în accep- ția lui A1 . B dr z a . însăși lipsa lui Carpinus orientalis din asociația prezentată întărește menținerea ei ca unitate independentă în fitocenologie. Fig. 4. — Biotopuri cu fitocenoze ale asociației Syringo-Fraxinetum orni. Sindinamica. Vegetația are caracter de paraclimax cu un echi- libru dinamic generat de condițiile oro-pedoclimatice. Valoarea economică. Are rol în conservarea și fixarea definitivă a unor grohotișuri, precum și în desfășurarea procesului pedogenetic. BIBLIOGRAFIE 1. Beldie Al., Flora și vegetația Munților Bucegi, Edit. Academiei București, 1967. 2. Bouza Al., Flora și vegetația văii Sebeșului, Edit. Academiei R.P.R., București, 1959. 3. Borza Al. și Boșcaiu N., Introducere in studiul covorului vegetal, Edit. Academiei, Bucu- rești, 1965. 4. Boșcaiu N., Flora și vegetația Munților Țarcu, Godeanu și Gernei, Edit. Academiei, Bucu- rești, 1971. 5. Boșcaiu N., Lupsa V., Resmeriță I., Goldea Gh. și Schneider E., Ocrotirea naturii, 1971, 15, 1. ■6. GsOrOs Șt., Pop I., Hodișan I. și C(5r6s-Kaptalan M., Contribuții botanice, Cluj, 1968. 7. Fekete G., Acta Bot. Acad. Sci. Hung. 1959, 5, 1 — 2. 289 288 w KsiMKKBMK^KKMWKKSHKMoMMMMMffiMWîiiWâSM^KuS^^ 291 290 Tabelul nr. 6 As. Syringo-Fraxinetum orni Borza 58 emend. Resmeriță g o S o td — h Sj £ 1 ș< o ; . O r} 15 | (j IM u o < < S M o S S 2 S Bffl Q PQ 2 W W W â o W QMH& ' ~S M 'MffiWW^MWwyW|^aKKSKEMK^^ o P* u -3 - 0. 1460 17 VEGETAȚIA LEMNOASĂ DIN VALEA ȚESNEI 293 292 Tabelul nr. 6 (continuare) 8. Jakucs P., Acta Bot. Acad. Sci. Hung, 1959, 5. , 9. Pop E., Rev. șt. ,,V. Adamache”, 1942, 22, 1 — 4. 10. Resmeriță I., Flora, vegetația și potențialul productiv pe Masivul Vlădeasa, Edit. Academiei, București, 1970. 11. Resmeriță I., CsiinOS Șt. și SpÎrchez Z., Vegetația, ecologia și potențialul productiv pe ver- sanții din Podișul Transilvaniei, Edit. Academiei, București, 1969. 12. Ștefureac Tr., Studii briologice în unele formațiuni briologice din România, Edit. Academiei, București, 1969. Centrul de cercetări biologice Cluj Primit în redacție la 29 octombrie 1971. CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA VE GETAȚIEI DIN JUDEȚUL HUNEDOARA ■ ■ < ■' de ' ' ■ V. SANDA, A. POPESCU și I. PEICEA ' U: V 581.9(589) In der Unigebung der Stădt,e Huljedoara und Deva werden 13 Assoziationen ana» , lysiert, von denen 9 Wiesen-und 4 Waldassoziâtibnen sind. Ini Rahmen der Assoziation Andropogonetum ’ischaemi Krist. 1937 wird ein neues . Facies mit Arlemisia campeștfis bescHrieben. Die Assoziation Syringo-Fivxinittiiivdrnl Borza 1958, die selten vorkommt und. i.jbisher ungenugend erforscht war, -wurde von uns, alș dritter Fundort in .Huma» nien auf dem HUgel Șînpetru (Hunedoara) idențifiziert. Teritoriul luat în studiu este situat între catena Carpaților Meridio- nali și Munții Apuseni. Ca urmare a multiplelor interferențe ale diferiților factori pedoclimatici, în structura fitpcenozelor identificate de noi se observă unele modificări, ceea ce imprimă o notă aparte vegetației din această regiune. Pitocenozele lemnoase din împrejurimile Hunedoarei (Dealul Șînpetru) și Devei (Șoimuș și Certejul de Sus), șe află la limita inferioară a etajului forestier, limita de contact cu zona depresionară, fapt reflectat prin prezența multor elemente componente ale pajiștilor, precum și prin absență altora tipice pentru asociațiile respective, în ceea ce privește fitocenozele ierboase se observă unele modificări chiar în structura aceleiași asociații, astfel pajiștile de Andropogon iscliaemum de pe stîncăriile Dealului Șînpetru (Hunedoara) sînt caracteri- zate prin prezența speciei Arlemisia campestriș, pe cînd cele, de la Șoimuș (Dealul Ribițeasca) au ca specie codominantă Festuca valesiaca. Regiunea la care ne referim este în general puțin studiață din punct de vedere fitocenotic. în literatură se găsesc însă multe date asupra unor zone învecinate, cum ar fi valea Sebeșului (2), unele masive muntoase din Munții Apuseni: Trascău (9), Vulcan—Abrud (10) și Zarandului (11), (12), precum și studiile întreprinse de I. Pop și I. H o d i ș a n asupra unor chei, ca Mada (17), Ardeu (18), Băcîia și cheile Cibului (19), cheile Ampoiței (20) etc. ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 24 NR. 4 P. 205 —317 BUCUREȘTI 1072 296 SANDA și COLABORATORI 2 Cercetările efectuate Sînpetru) (fig. 1) și Deva în împrejurimile orașelor Hunedoara (dealurile din jurul Devei, comunele (Dealul Șoimuș Fig. 1. Aspect al vegetației lemnoase de pe Dealul Sînpetru spre Teliuc. și Certejul de Sus) ne-au permis să identificăm un număr de 13 asociații încadrate în 6 clase, 8 ordine și 9 alianțe. CONSPECTUL ASOCIAȚIILOR IDENTIFICATE CL festuco-brometea Br.-Bl. et Tx. 43 Ord. FESTUCETALIA VALESIACAE Br.-Bl. et Tx. 43 Al. Festueion v a 1 e s i a e a e - s u 1 e a t e Eggler 42 1. Festucetum valesiacae Burduja et colab. 56 2. Andropogonetum isehaemi Krist. 37 Cl. ARRHENATHERETEA Br.-Bl. 47, 51 Ord. ARRHENATHERETALIA Pawl. 28 Al. Arrhenatherion elatioris Br.-Bl. 25, Pawl. 28 3 CUNOAȘTEREA VEGETAȚIEI DIN JUDEȚUL HUNEDOARA 29 7 3. Arrhenatheretum elatioris (Br.-Bl. 19) Scherrer 25 Ord. AGROSTIDETO-FESTUCETALIA RUBRAE Pușcaru 56 Al. Agrostideto-Festueion r u b r a e Pușcaru 56 4. Festueeto-Agrostidetum tennuis montanum Csuros et Resmeriță 60 5. Agrostetum tennuis montanum Issler 41 Cl. MOLINIO-JUNCETEA Br.-Bl. 49 Ord. molinietalia W. Koch 26 Al. Agrostion albae Soo 33, emend. 40 6. Festucetum pratensis So6 38 7. Lolietum perennis Bafta 43 Al. C a 11 h i o n palustris Tx. 37 * 8. Seirpetum silvatiei Schwik. 44 Cl. PLANTAGINETEA MAJORIS Tx. et Prsg. 50 Ord. PLANTAGINETALIA MAJORIS Tx. (47) 50 Al. Agropyro-Rumieion crispi Nordb. 40 9. Juncetum eîîusi Soo 33 Cl. QUERCETEA PUBESCENTI-PETRAEAE JakuCS 60 Ord. orno-cotinetalia Jakucs 61 Al. Syringo-Oarpinion orientalis Jakucs 59 10. Syringo-Fraxinetum orni Borza 58 Ord. QUERCEtalia petraeae-pubescentis Jakucs 60 Al. Quereion petraeae Zolyomi et Jakucs 57 298 V. SANDA și COLABORATORI ' , : 4 11. Quereetum petraeae-eerris Soo 57 01. querco-fagetea Br.-Bl. et Vlieger 37 Ord. fagetalia Pawl. 26 Al. F a g i o n d a ei e u m Soo 62 Subal. Carpinion dacicum Soo 64 12. Carpino-Quereetum petraeae transsilvanicum. Borza 41 13. Carpino-Fagetum Paucă 41 DESCRIEREA ASOCIAȚIILOR ANALIZATE , . 1. Festucetum valesiaeae Burduja et colab. 56 Festuca valesiaca formează pajiști destul de întinse pe dealurile calcaroase din jurul orașului Deva. Este o asociație bogată în elemente xeroterme de stepă (8), dar săracă în specii sudice. Specia dominantă Festuca valesiaca (AD = 4 — 5) preferă locurile plane sau puțin înclinate, crescînd împreună cu o serie de elemente xerof ile, ca A ndropogon iscliaemum, Xeranthemum annum, Asperula cynanchyca, Centaurea micranthos, Hiera- cium auricula, Daucus carota, Crepis foetida etc. 2. Andropogonetum isclîaemi Krish 37 Asociația (tabelul nr. 1) a fost întîlnită pe stîncăriile Dealului Sîn- petru cu expoziții sud, sud-vestice și înclinații cuprinse între 10 și 40° formînd un facies nou cu Artemisia campestris. în pajiștile de la Șoimuș (Dealul Ribițeasca) specia codominantă este Festuca valesiaca constituind o asociație bogată în elemente mediteraneene (20,2%), cantonate pe ver- sanții sudici, puternic însoriți. Andropogonetum isehaemi se dezvoltă pe locul asociațiilor de stepă, unde, prin degrădare, datorită în special pășu- natului intens, speciile valoroase din punct de vedere furajer pier, ajun- gînd dominantă Andropogon. Dintre briofitele întîlnite în faciesul cu Artemisia campestris menționăm: Fncalypta contorta, Tortula muralis, Bryum argenteum etc. Spectrul biologic: M = 2,2%; N = l,l%; Ch = 10,0%; H = 62,3%; G=4,4% ; TH—10,0% ; Th = 10,0%. Spectrul floristic : Eua = 37,8%; E = 7,8%; Ec = 3,3%; Ct = 8,8%; Pn = 1,1 %; Pt — M = 7,8 %; M = 20,2 %; Cp = 5,5 %; ' Tabelul nr, 1 Andropogonetum isehaemi Krist. 37 Numărul releveuhii 1 2 3 4 5 6 Ele- Suprafața (m2) 50 100 100 200 100 100 ' Forma biolo- gică înălțimea vegetației (cm) 70 men- 50 70 60 70 75 K tul flo- ristic Acoperirea (%) 60 80 80 70 100 100 Expoziția S S S SV — SV înclinația (grade) 10 35 25 40 — 15 i Eua Andropogon iscliaemum 3 3 4 3 5 4 V ' Festucion + Festucctalia ! H ■ Ct Silene oiites ' + + + 4- IV H Ct Fesluca valesiaca + 1 1-2 III H Eua Stipa capillata + 4- II H Eua Chondrilla juncea 4- 4- 4- III H Pn Seseli devenyense 4- + + 1 4- IV H Eua Festuca sulcata 4- I TH Pt-M Tragopogon dubius 4- I Ch Ct Thymus marschallianus 4-1 4" 4-' 4- IV Th M Orlaya grandiflora 4- 4- II 1 H Ct Potentilla arenaria 4- 4-, 4- ' 4- IV i H M Melica ciliata + ■ 4- III TH Eua Centaurea micranthos + + 4- 4- 4- V H M Dorycnium herbaceum 4-1 4-- II H Ec Veronica orchidea 4- 4- II < H E Knautia arvensis 4- 4- II H iM Asperula cynanchica 4- 4- 4- III H Eua Acliillea setacea + 4" II H Pt-M Stachys reda 1 4- 4- III i G M Allium flavum +1 4-1 4- III H Ec Festuca dalmatica : 2 4- 4-1 III Festuco — Broinetea ■ Ch Eua Artemisia campestris 1 1—2 1-2 2 IV H Eua Euphorbiâ cyparissias 4- 4- II H Ct Potentilla canescens + I H Cp Poa pratensis . + 4- 4- III H Cp Potentilla argentea 4- 4-1 I < H Eua Plantago media 4- II î H Pt-M Eryngium campestre ' 'ii 4" 4- ; 4* III H Eua Agrimonia eupatoria 4- 4- II H Eua Galium verum 4- 4- 4" III ; H Eua Medicago falcata ' ’ 4- 4- II £ H Pt-M Salvia pratensis 4- 4~ :■ ii ( Ch Eua Sedum acre +1 + 4- 1 IV H M-Pt ■ Koeleria splendens '4- 4- 4- - iii ; Ch !Atl-M Helianthemum canum i 4- 4- ii însoțitoare ' H Ec Salvia verticillata 4- 4- ii H Eua Senecio jacobea 4- 4- n . Th M Bromus commutatus +1 4- ni ‘ Ch Encl Thymus comosus 4- '4- 4- in £ TH Eua Daucus carota 1 4-1 ii ■ H IE Genista tinctoria 4- 4- ii f TH M Picris hierâcioides 4- 4- ii ( ' H E Centaurea atropurpurea 4- 4" 4- Cp Minuartia verna 4- 4- iii j- 300 V. SANDA și COLABORATORI 6 301 Tabelul nr. 1 (continuare) ■ Numărul releveului 1 2 3 4 5 6 Ele- mentul Suprafața (ma) 50 100 100 200 100 100 Forma biolo- gică înălțimea vegetației (cm) 50 70 60 70 75 70 K floris- tic Acoperirea (%) 60 80 80 70 100 100 Expoziția S S S SV SV înclinația (grade) 10 35 25 40 — 15 H H M Eua Calamintha alpina Trifolium pratense + +' + + II II Specii îutr-un singur rclcvcu: Arrhenalherum elalius (1), Crepis setosa (1), Asperula humi- fusa (1), Festuca arundinacea (1), Echium vulgare(l), Nonea pulla (6), Ligustrum vulgare (5), Ulmus minor (5), Carduus achantoides (6), Ononis hircina (5), Hypericum perforatum (5), Fes- tuca rubra (5), Brachypodium pinnatum (5), Cirsium lanceolalum (5), Linum hirsutum (5), Seseli annuum (5), Pimpinella saxifraga (5), Cytisus albuș (5= +1), Lotus comiculalus (6), Trifolium repens (6), Xeranthemum annuum (6), Cichorium inlybus (6), Fragaria viridis (6), Odontites sero- tina (6), Potentilla reda (6), Linaria vulgaris (6), Teucrium chamaedrys (6), Or/ganum vulgare (6), Stachys annua (6), Cynodon dactylon (2), Sideritis montana (2), Verbascum chaixii (2), Agro- pyron intermedium (2), Sedum hispanicum (2), Allium cyrrhosum (2), Setaria glauca (2), Asple- nium ruta-muraria (2), Ballota nigra (4), Sedum spurium (4), Tunica saxifraga (4), Teucrium montanum (4), Melilotus officinalis (4), Hieracium echioides (4), Echinops sphaerocephalus (4). Atl — M = 1,1%; End= 1,1%; Blc— Cauc=l,l%; Pt = 1,1 %; Pt Pn = 1,1%; Cs = 1,1%; Blc - Pn = 1,1%. 3. Arrhenatheretum elatioris (Br.-Bl 19) Scherrer 25 Fitocenozele mezoxerofile ale acestei asociații (tabelul nr. 2) întîl- nite de noi pe pantele sudice și estice de la poalele Dealului Sînpetru (Hunedoara), se deosebesc de cele higromezofile, descrise din lunca Cri- șului Repede (3), în alcătuirea cărora Trisetum flavescens ocupă un loc important. Spectrul biologic: M = l,4%; N = 2,8%; H=67,6%; TH = 12,7%; Th = 15,5%. Spectrul floristic : Eua = 50,8 %; E — 4,2 %; Ec = 5,6 %; Pt — M = 5,6%; M = 9,9%; Cs = 2,8%; Cp = 4,2%; Ct = 9,9%;Pt- Blc = 1,4%; Pt = 1,4%; Adv= 1,4%; End = 1,4%. 4. Festueeto-Agrostidetum tennuis montanum Csuros et Resmeriță 60 Asociație dintre cele mai răspîndite în Carpații Orientali, Meridionali și Munții Apuseni (5) (tabelul nr. 3), vegetează în stațiuni mezofitice și uneori chiar xeromezofitice. Am întîlnit-o pe Dealul Pîrîul Piscului de la Certejul de Sus, formînd pajiști cu un strat muscinal în care domină Rhitidiaddphus squarrosus, Thuidium delicatulum, T. abidinum și Sde- ropodium purum. Spectrul biologic : M = 9,3 %; N = 2,3 %; Ch= 4,7 %; H— 74,4 %; G= 2,3%; TH = 4,7%; Th = 2,3 %. Tabelul nr. 2 Arrhenatheretum elatioris (Br.-Bl. 19) Scherrer 25 O Numărul releveului 1 2 3 4 5 6 o o Suprafața (m2) 1 100 100 100 150 100 200 o - - înălțimea vegetației (cm) 75 103 60 60 40 70 K X) Acoperirea (%) 95 80 100 100 90 100 Expoziția E S - . - E E fi s înclinația (grade) 25 45 - - 15 20 Arrhenatheretum și Arrhe- natherion H Ec Arrhenatherum elalius 444 4—5 4 4 V Th Eua Medicago lupulina + 1 +1 + + +1 V H Eua Galium mollugo + + + III H Ec Coronilla varia ' + + + 4- : IV Arrhenatheretalia și Arrhenatheretea H Pt-M Salvia pratensis + + + + IV H Eua Trifolium repens 1 +1 + +1 IV H Eua Dadylis glomerala + + + III H Eua Trifolium pratense + 1+1 + IV H Eua Plantago media + + + + + V Th Eua Bromus hordeaceus 4- I H Cs Achillea millefolium + 1 ■ + +1 +1 IV H Eua Plantago lanceolata + + + III H Eua Filipendula hexapetala + I TH Eua Daucus carota + + II H Eua Taraxacum officinale + + II H Eua Lotus corniculatus + + + III H Cp Poa pratensis + + + III H Eua Ranunculus acer 4- I Brometalia și Festuco-Brometea H Eua Medicago falcata + + + III H M Asperula cynanchica + + + + IV H Ec Dianthus carthusianorum + I H Eua Hypericum perforatum + I H Eua Pimpinella saxifraga 4- 4-1 4-1 4- 4- V H Eua Euphorbia cyparissias 4- I H Ct Festuca valesiaca + 1 . + +1 IV Th Eua Vicia angustifolia + + II însoțitoare H Ct I Thalidrum minus + 1 + + III H Pt-M Stachys reda + + II TH Eua Melilotus officinalis + +1 II H Cs Convolvulus arvensis + + + III Th Eua Lapsana communis + + II TH Eua Centaurea micranthos 4- 4- 4- III H E Peucedanum austriacum 1 + ' + II H Ct Serratula radiata ; + + II H Ec Salvia verticillata 1 +1 + II H M Ballota nigra 1 + + II TH E \Carduus achanthoides 1 + + + III 302 V, SANDA și COLABORATORI 8 303 Tabelul nr. 2 (continuare) O Numărul releveului 1 2 3 4 5 6 o ■ Suprafața (m2) 100 100 100 150 100 200 o înălțimea vegetației (cm) 75 100 60 60 40 70 K 43 Acoperirea (%) 95 80 100 100 90 100 s Expoziția E S - - E E £ M înclinația (grade) 25 45 - - 15 . 20 H Cp Artemisia vulgaris + -1- II H M Medicago saliva + + II TH M Picris hieracioides + + II TH Eua Berteroa incana + + ' + III H Ct Salvia nemorosa + + II Th M Crepis seiosa + + + . III H Ct Scabiosa ochroleuca + + II Specii într-un singur relevcu: Serralula tincloria (1), Vicia hirsuta (1), Rhamnus catliar- tica (1), Silene otites (1), Ferulago silvatica (1), Veronica jaquinii (1), Anthemis linctoria (2), Verbascum chaixii (2), Echium vulgare (2), Cichorium intybus (2), Torilis arvensis (2), Chclidonium majus (2), Campanula bononiensis (4), Glecoma hederacea (3), Vinca herbaced (4), Vicia sepium (4), Geum urbanum (5), Roșa dumetorum (5), Clematis vitalba (5), Erysimum pannonicum (5), Chondrilla juncea (5), Echinops sphaerocephalus (5), Crepis foetida (5), Erigeron canadensis (6), Melandrium album (6), Artemisia annua (6), Tragopogon pratensis (6). > Spectrul floristic : Eua = 53,5%; E = 20,9% ; Ec = 4,7%; Cp = 7,0 %; Cs = 4,7 %; End = 2,3 %; Blc - Cauc = 2,3 %; M = 2,3 % ; Atl —M = 2,3%. 5. Agrostetum tennuis montanum îssler 41 Pajiștile mezoxerofile dominate de Agrostis tennuis (AD = 5) âu fost analizate pe Dealul Ribițeasca (comuna Șoimuș), caracterizînd locu- rile plane sau slab înclinate, cu expoziție estică sau sud-estică, împreună cu foătțe multe specii xeroterme, ca Chrysopogon gry'llus, Andropogon ischae- mum, Festuca valesiaca, Xeranthemum foetidum, StenacUs ramosa, Trinia Tcitaibelii, Centaurea micranthos, Forycnium herbaceum, Scabiosa ochroleuca etc. Stratul muscinal este bine reprezentat prin specii xerofile sau xero- mezofile în majoritate fotofile și calcicole : Blvytiăium rugosdm, THyidium abietinum, Th. delicatulum, Camptothecium lutescens.în habitate cu micro- climat mai umed găsim dintre mușchi speciile Fissidens âdiantoides și Chrysohypnum chrysophyllum. 6. Festucetum pratensis Soo 38 Fitocenozele acestei asociații mezofile se întîlnesc pe Dealul Sîn- petru în locuri de obicei plane. în componența acestor pajiști sînt notate o serie de antofite mezofile, ca Trifolium repens, Achillea millefolium, Dactylis glomerata, Medicago lupulina, Arrhenatherum elatius etc., iar dintre briofite Bryum argenteum și Astomum crispum. Tabelul nr. 3 Festueeto-Agrostidetum tennuis montanum Csliros et Resmerltâ 60 Numărul releveului 1 2 3 Suprafața (m2) 200 100 100 Forma biolo- Elemen- înălțimea vegetației (cm) 40 60 50 floristic Acoperirea (%) K gică 100 100 100 Expoziția V SV — înclinația (grade) 10 5 — Caracteristice asociației H Cp Festuca rubra 4 4 3 V H Cp Agrostis tennuis 1 +1 1-2 V Agrostideto-Festucctalia rubrae și Agrostideto-Festueion rubrae H Eua Anthoxanthum odoratum + 1 1-2 + 1 V H Eua Trifolium repens + 1 + 1 +1 V H E Hypochoeris radicata + + + V H Eua Plantago lanceotala + + + V H Eua Lotus corniculatus + 4- + 1 V H E Sieglingia decumbens + + + V H Cp Poa pratensis + I H E Genista linctoria + + 4- V H E Cynosurus cristatus +1 +1 IV H Eua Chrysanthemum leucanthemum + + IV H Eua Achillea millefolium + + IV H Eua Galium verum , 4- I H Eua Briza media . + I Arrhenathoretea H Eua Holcus lanalus + 4- IV H Eua Trifolium pratense + + + V H E Polygala vulgaris + + IV H Eua Potentilla erecta + 1 +1 +1 V H Cs Luzula campestris + +• . + V însoțitoare Ch End Thymus comosus + 1 +1 +1 V H Eua Euphorbia cypărissias 4* + + V H Cp Carex pallescens + + IV H Eua Pirhpinella saxifraga 4- + V Th Ec Euphorbia stricta + + IV H E Hieracium pilosella + + IV TH Eua Carlina vulgaris + + IV H Eua Prunella vulgaris + + IV ’■ TH Eua Daucus corola + + : IV Mușchi Pleurozium schreberi .+ +1 + V Rhitidiadelphus squarrosuș 2 1 IV Scleropodium purum 1 ■ +1 +1 V Thuidium delicatulum 1-2 2 2 V Thuidium abietinum + •4- + ' V . 1 Acrocladium cuspidatum + 1 ; H- + V . Hylocomium splendens + IV Specii într-un singur relevcu: Leontodon aulumnalis (1), Achillea setacea (1), Ranunculus oxyspermus (1), Filipenyula hexapetala (1), Juncus conglomeratus (1), Crataegus monogyna (pl. 2), Prunus spinosa (pi. 2), Populus tremula (pl. 1), Quercus petraea (pl. 1), Rubus tomeniosus (1), Veronica officinalis (2), Pteridium aquilinum (2), Planlagq media (2), Viola silvestris (3), Andropogon ischaemum (3), Genista săgittalis (3 = + 1), Mniiim affihe (2), Dicranumscoparium (1), Polytrichum juniperinum (T). : 304 V. SANDA și COLABORATORI 10 305 7. Lolietum perennis Safta 43 Se întîlnește pe versantul estic al Dealului Sînpetru ; în componența asociației cresc frecvent Poa pratensis, Arrhenatherum elatius, Trifolium repens, Medicago lupulina, Dactylis glomerata, Achillea millefolium. 8. Scirpetum silva tici Schwik. 44 Am notat-o pe Dealul Pîrîul Piscului (Certejul de Sus) în locuri mlăștinoase rezultate din acumularea apei unui pîrîiaș dintre doi versanți ai dealului. în fitocenozele acestei asociații, întîlnite pe o suprafață de circa 300 m2 domina Scirpus silvaticus (AD =4 — 5) cii dezvoltare optimă, atingînd înălțimea de pînă la 80 cm. Alături de aceasta au fost identifi- cate o serie de specii mezohigrofile, ca Juncus effusus, Eupatorium canna- biiium, Lycopus europaeus, Eguisetum arvense, Solanum dulcamara, Care® hirta, Lythrum salicaria, Stachys silvatica, Poa trivialis, Glyceria plicata, iar dintre mușchi Acrocladium cuspidatum și Brachytecium mildeanum. 9. Juneetum eîfusi Soo 33 Asociația este întîlnită, ca și precedenta, la Certejul de Sus pe Dea- lul Pîrîul Piscului pe locuri plane sau puțin înclinate, slab înmlăștinite prin acumularea apei din micile izvoare ce ies la suprafață. Se dezvoltă pe terenurile populate de Agrostis, tennuis și Festuca rubra împreună cu unele specii mezohigrofile, ca Lysimachia nummularia, Care® pallescens, Symphytum officindle, Galium palustre etc. Vegetația muscinală este repre- zentată prin speciile Acrocladium cuspidatum, Climacium dendroides, Dre- panocladus uncinatus, Mnium affine etc. 10. Syringo-Fraxinetum orni Borza 58 Această asociație (tabelul nr. 4) a fost descrisă de A1. Borza (1) din rezervația Beușnița, aflată în sudul Banatului, pe baza analizei unor pîlcuri în componenta cărora, alături de liliac și mojdrean, participă cu o remarcabilă constanță și alunul turcesc, fapt ce l-a determinat pe autor s-o denumească „Syringeto-Fraxinetum orni coryletosum colurnae”. Recent, Ele n a M ă g ă 1 i e (14) descrie arboretele de la Ponoare în alcătuirea cărora nu participă Corylus colurna, foarte mult asemănătoare cu cele pe care le prezentăm noi pe Dealul Sînpetru (Hunedoara). La Hunedoara, această asociație ocupă de preferință pantele abrupte cu expoziție sudică sau sud-estică (fig. 2) întîlnindu-se însă și pe versanții nordici. în alcătui- rea asociației participă o serie de elemente floristice, caracteristice stîncă- riilor, ca Allium cirrhosum, Koeleria splendens, Asplenium trichomanes, Allium flavescens, Sedum acre, Centaur ea atropurpurea etc., iar dintre brio- fite Tortula muralis și Encalypta contorta. Considerăm această asociație ca un cenotaxon bine delimitat față de Asplenio-Syringetum Jakucs et Tabelul nr.4 Syringo-Fraxinetum orni Borza 58 Forma biolo- gică Elemen- tul floristic Numărul releveului 1 2 3 4 5 6 7 K Suprafața (m2) | 250 500 500 300 500 300 250 înălțimea f arbuști (m) vegetației | ierburi (cm) 3 3 4 3 4 4 3 40 50 50 20 30 60 60 Acoperirea J arbuști % [ ierburi 70 60 60 80 90 80 75 30 70 95 10. 5 30 50 SE S Expoziția .. S. . S S Ni ■ ' N înclinația (grade) 40 45 45 35 30 30 45 - Caracteristice pentru asociație M M Fraxinus ornus 3 3 4 1-2 1-2 2-3 2 V M Dc-Blc Syringa vulgaris 1—2 +1 + 4 3 2 3 V Orno-Cotinetali a N Garp-Pn Cgtisus cilialus + I III III M M Quercus cerris + 4" + H Pt-M Stachys reda + + + H Ct Silene otites + III H M Calamintha alpina + + + H Eua Hypericum perforatum 4- Quercetea pubescenti-petraeae (Querco-Fagetea p.p.) M M Cornus mas + 4*1 + III M M Viburnum lantana + 4- + + M E Cralaegus monogyna + 1 + + + + +1 III M E Acer campestre .+ + 1 — 2 I M E Pyrus pyraster + III M E Berberis vulgaris + + + III N. M Eu Ma Roșa dumetorum Quercus pubescens 4" + + + ■. + II I G Cp Polygonaium multiflorum + III H G Eua Ec Galium vernum Anthericum ramosum + + + + II II H Eua Galium mollugo + +1 IV H Eua Brachypodium silvaticum + + + + 4- I H Eua Campanula trachelium + III H Eua Vincetoxicum officinale + ■ + + I ' M E Sorbus torminalis + II M ' E Quercus petraea + 4- II M E Ligustrum vulgare + + I N Eua Roșa canina + II H E Sedum maximum + + țț H Cp Geum urbanum 4“ + II M M Cornus sanguinea + + II N M Clematis vitalba + + II M Ec Corylus avellana + + I M Blc Evonymus verrucosa + 4- II Ch M Teucrium chamaedrys I H Eua Medicago falcata 4- 306 13 CUNOAȘTEREA VEGETAȚIEI DIN JUDEȚUL HUNEDOARA 307 Tabelul nr. 4 (continuare) Numărul releveului 1 2 3 4 5 6 7 Suprafața (m2) | 250 500 500 300 500 300 250 înălțimea 1 arbuști (m) 3 3 4 3 4 4 3 Forma Elemen- vegetației j ierburi (cm) 40 50 50 20 30 60 60 biolo- gică tul floristic Acoperirea 1 arbuști 70 60 60 80 90 80 75 (%) | ierburi 30 70 95 10 5 30 50 Expoziția S S S N N SE S înclinația (grade) 40 45 45 35 30 30 45 Quereetalia petraeae pubescentis H Ec Coronilla varia + I H Ct Fragaria viridis 4- 4- + HI H Eua Anthemis linctoria + I N Ec Cytisus nigricans 4- +1 + HI H Eua Valeriana officinalis 4- + II H Eua Viola hirta 4- I H Ct Aster amellus + I i; Quereion farnelto-)-Q.petraeae4-Carpinion daeieum4-Aeeri-Quereion M M Quercus farneilo 4-1 I ș M Ct Cotoneasler integerrima 4- i ; M Ec Carpinus betulus 4- i j N Pt-Pn Cytisus albuș 4-14- 4- iii M Ct Acer tataricum 4- i ? însoțitoare Th Adv Stenactis annua 4- 4- 4- HI 4 TH Eua Meliloius officinalis + 4- "F III 1 N Blc Rhamnus linctoria 4-4- 4- 4- 4- 4- 4- V < H Pn Seseli devenyense 4-4- 4- 4- 4- 4- V 3 Th Pt-M Silene dichotoma 4- I Ch M Teucrium montanum 4-4- 4-4- III i Ch , Atl-M Helianthemum canum 4- 4- 4-1 .4- 4- IV 4 H E Centaurea atropurpurea 4- 4- 4- 4- 4-4- v 4 H Cp Koeleria gracilis 4-4- ii H Eua Andropogon ischaemum 2 2 2 3—4 iii i H Eua Festuca sulcata - 1 . -4- li J H M Melica ciliata in ? G Eua Agropyron intermedium ■1- 4- n H Ct Potentilla arenaria IV f Ch Eua Sedum acre ii 3 Th M Orlaya grandiflora 4- 4-1 4- ■ 4- iii ț G E Allium cirrhosum 4- -4- ■' 4- iii ? Th Eua Medicago minima . 4- ■ + . ii 3 TH E Crepis biennis 4- 4- ii j H Ct Campanula sibirica + 4- 4“ 4- III 4 H Pt-M Eryngium campeslre 4- 4- 4- III î H Blc-Pn Verbascum chaixii II 3 TH Eua Echium vulgare ; 4- 4-. - II 4 H End Erysimum pannonicum 4- 4- ■ '4- ■ 111 H E Leontodon asper 4- 4- II 5 H Eua Euphorbia cyparissias 4- ‘4- 4- 4- III îi Ch End Thymus comosus ■ 4- ■ 4- ■.' .4- III 3 G Eua Allium flavescens 4- ’ 4- ' 4- III ■ G M Diplachne serotina '4- 4-1 4- III * Specii într-unul sau două rclevee: Senecio jacobea (1), Artemisia campestris (2), Cala- mintha acynos (2), Sedum hispanicum (2), Festuca valesiaca (2, 6), Asplenium ruta-muraria (2, 4), Calamagroslis epigeios (2), Phleum phleoides (2, 6), Ranunculus oxyspermum (2), Veronica officinalis (4), Centaurea micranthos (3), Geranium dissectum (3), Veronica teucrium (7), Scor- zonera hispanica (3), Torilis arvensis (4, 5), Pinus nigra (plantat, 4), Robinia pseudacacia (4), Pimpinella saxifraga (4), Galium verum (4, 7), Lychnis flos-cuculi (4), Ballota nigra (4), Asple- nium trichomanes (4), Koeleria spelendens (4, 6), Thuja orientalis (4, 6), Polygonatum latifolium (4), Festuca dalmalica (4), Polypodium vulgare (4), Vlmus minor (4), Geranium robertianum (4), Acer plalanoides (4, 5) Thymus marschallianus (6), Trifolium strepens (6), Echium vulgare (6), Scabiosa ochroleuca (&)^Onosma arenaria (7), Allium flavum (7), Stipa capillata (7=4- 1), Artemisia campestris (7), Taraxacum officinale (7), Lactuca saligna (7), Asperula humifusa (7), Tortula muralis (2,7), Bryum argenteum (2, 6), Encalypta conlorta (1,3), Astomum cris- pum (1), Amblystegium serpens (4, 5), Rhynchostegium rotundifolium (5), Chrysohypnum hygro- phyllum (5), Hymenostomum iortile (7). Vida 59(13) în componența căreia intră multe elemente floristice de stîn- cărie și cu totul diferite față de bele întîlnite de noi. Remarcăm în cadrul asociației prezența unui procent ridicat de elemente mediteraneene (17,0 %), ceea ce indică termofilia accentuată a acesteia. Fig. 2. — Asociația Syringo-Fraxtnelum orni Borza 58.de pe Dealul Sînpetru. 4-C. 1460 308 V. SANDA și COLABORATORI 15 CUNOAȘTEREA VEGETAȚIEI DIN JUDEȚUL HUNEDOARA 309 Spectrul biologic: MM = 1,7%; M=19,8%; N = 5,9%; 7,7%; H = 43,6%; G= 7,7%; TH = 5,9%; Th = 7,7%. Spectrul floristic : Eua = 29,0 %; E = 11,8 %; Ec = 5,1 % 17,0%; Pt-M = 4,3%; Ct = 9,3%; Blc-Pn=0,9%; Fig. 3. — Asociația Quereetum petraeae-cerrtis Soo 57 de pe Dealul Pîrîul Piscului de la Certejul de Sus. 4,3 %; Blc = 1,7 %; Blc - Cauc = 1,7 %; Pt = 0,9 %; Pn = Atl — M = 0,9 %; Dc — Blc = 0,9%; Carp—Pn= 0,9 %; Pt - 1,7 %; Cs = 2,6 %; Adv= 0,9 %; End = 2,6 %; Cult = 2,6 %. 11. Quereetum petraeae-eerris Soo 57 Se dezvoltă pe versanții puternic însoriți,‘cu expoziție sud, sud-estică, trecînd uneori și pe cei nordici (Dealul Pîrîul Piscului), (tabelul nr. 5) pe pante cu înclinație de regulă mijlocie (fig. 3). în majoritatea cazurilor ea constituie vegetația de contact fiind instalată la 'limita dintre versanți, unde formează vegetația de trecere dintre asociația Quereetum farnetto- cerris Georgescu 45, ocupînd de regulă versanții sudici, și Carpino-Quer- cetum petraeae transsilvanicum Borza 41, de pe cei nordici. în stratul arborescent alături de Quercus petraea și Q. eerris se mai întîlnesc Carpinus betulus și uneori exemplare rare de Fagus silvatica, iar în stratul arbustiv, cu o acoperire de pînă la 40%, se găsesc Ligustrum vulgare, Fraxinus ornus, Cerasus avium, Pyrus pyraster, Cytisus austriacus, C. albuș și Fra- xinus excelsior. în stratul ierbos participă următoarele specii, cu o acope- rire mai ridicată, ca Festuca heterophylla, F. drymeia, Luaula luzuloides, Poa nemoralis, Galium vernum. Briofitele sînt reprezentate prin Poly- trichum atenuatum, P. juniperinum, Hypnum cupressiforme, Dicranella heteromalla și D. secunda etc. Spectrul biologic : MM = 4,1 %; M = 9,6 %; N = 8,2 %; H = 61,6%; Ch = 8,2%; G = 2,8%; Th = 8,2%. ' Spectrul floristic : Eua = 32,8 %; E = 24,6%; Ec = 8,2%; M = 9,5%; Cp = 10,9%; Atl - M = 1,4%; Pt = 1,4%; Pt - Pn = 1,4%; Cs = 2,8 %; Ct = 2,8%; Blc - Pn= 1,4%; Adv = 1,4%; End = 1,4%. 12. Carpino-Quereetum petraeae transsilvanicum Borza 41 Se instalează de preferință pe versanții nord, nord-estici, umbriți (Dealurile Pîrîul Piscului și Șînpetru), cu înclinații de pînă la. 30° (tabelul nr. 6). Se dezvoltă pe soluri brune de pădure, profunde și bogate în humus, cu un c,onținut ridicat de apă, .prielnic dezvoltării stratului ierbos. Stra- tul arborescent este dominat aproape exclusiv de Quercus petraea și Carpi- nus betulus, iar cel arbustiv cu acoperire uneori de 60%, este format ade- sea din următoarele specii: Fraxinus ornus, Cornus mas, C. sanguinea, Cerasus avium, Roșa canina, Corylus avellana, Cytisus hirsutus, Sorbus torminalis, Acer platanoides, Fvonymus verrucosa, Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare; dintre briofite mai frecvent apar Braehythecium ,ve- lutinum, Camptothecium sericeum, Amblystegium serpens și Hypnum cupressiforme. Speciile stratului ierbos, cu o dominanță mai mare, sînt Melica uniflora, Festuca heterophylla și Poa nemoralis. Spectrul biologic : MM = 4,4%; M = 16,7%; N = 10,0%; Ch = 1,1%; H = 48,9%; G = 4,4%; E = l,l%; Th = 13,4%. Spectrul floristic : Eua = 30,0 %; E = 20,0 %; Ec = 15,6 %; M = 15,6 %; Cp = 5,6 %; Atl — M =' 1,1 %; Pt = 3,3 %; Ct = 2,2 %; Blc = 1,1 %; Dac - Blc = 1,1 %; Alp - Carp = 1,1 %; Cs = 3,3 %. 310 3'11 Tabelul nr. 5 Quercetum petraeae-cerris So6 57 Ele- Numărul releveului 1 2 3 4 5 200 Suprafața (m2) 500 500 200 500 înălțimea vegetației arbori (ni) arbuști (m) 15 13 12 12 12 3 3' 2,5 2,5 2 Forma men- ierburi(cm) 20 40 40 50 40 biolo- tul gică floris- Acoperirea (%) arbori 90 70 90 70 80 ~ K tic arbuști 20 20 25 15 40 ~~~ ierburi 15 20 15 30. 20 Expoziția — N S E E înclinația (grade) — 25 10 30 45 Caracteristice pentru asociație MM E Quercus petraea 2 4 3 3 3-4 V MM M Quercus cerris 3 + 2 2 1 V Quercion petraeae și Quercetalia petraeae-pubescentis Ch M Teucrium chamaedrys + + H N Pt Cytisus austriacus + I H M Potenlilla micrantha + + ■ 4* 4- IV H E Laihyrus niger + 4- + + 4- . V H Eua Dactylis glomerata + I Quereetea pubescenti-petraeae M E Ligustrum vulgare + + 4- + ■ + V M E Pyrus pyraster + I N Eua Roșa canina + + II N Eua Roșa dumetorum I H Cp Calamintha vulgaris + 4- 4- III H Cp Poa pratensis var. anguslifolia +1 + II H Eua Trifolium medium 4- 4-1 II H E Genista tincloria +■ 1 II Carpinion M Ec Carpinus betulus + 4- 4- III M Eua Cerasus avium ■ + 4- + 4- IV Fagetalia și Quorco-Fagetea H Eua Luzula pilosa + I MM Ec Fagus silvatica + +1 II M E Cratacgus monogyna + • 4- II M E Fraxinus excelsior 4- I H Cp Poa nemoralis + 1 +1 + 4- 4- V H E Luzula luzuloidcs + +1 II H Ec Festuca heterophylla + +1 1-2 1-2 IV Ch Cp Verontca officinalis + 4- II H Eua Fragaria vesca + I H E Veronica chamaedrys 4- + .4- 4" IV H E Mycelis muralis + I H Eua Galium vernum 1 + II Ch Ec Euphorbia amygdaloides + I Tabelul nr. 5 (continuare) Forma biolo- Ele- men- tul Numărul releveului 1 2 3 4 5 I< Suprafața (m2) 500 500 200 500 200 înălțimea vegetației arbori (m) 15 13 12 12 12 arbuști (m) 3 3 2,5 2,5 2 ierburi (cm) 20 40 40 50 40 gică floris- tic Acoperirea (%) arbori 90 70 90 70 80 arbuști 20 20 25 15 40 ierburi 15 20 15 30 20 Expoziția — N S E E înclinația (grade) — 25 10 30 45 H Cp Hieracium laevigatum 4- 4- II G Eua Plătanthera bifolia . 4- . .4- .4- III H M Festuca drymea 1-2 4- II H Cs Dryopteris filix-mas 4- I H Eua Epilobium montanum 4- ii H E Dentaria bulbifera 4- 1 H Eua Prunella vulgaris 4- ' 1 H E Melica uniflora 4-.. 4- 11 H Eua Galium verum 4- 1 însoțitoare H Cs Rumex acelosella 4- 4- ii ■ M M Fraxinus ornus 4- 4- 4- 4- IV N E Rubus serpens 4- 4- 11 N Pt-Pn Cytisus albuș 4- 4- îi H Eua Silene viridiflora 4- 4- 4" 4- ' IV H E Hypochoeris radicala 4* 4- 11 H Atl-M Genista sagittalis 4- - + 11 H Eua Lychnis flos-cuculi 4- 4- 11 H M Dorycnium herbaceum 4- 4-1 11 H Ec Dianthus carlhusianorum 4" 4- 11 Th A'dv Slcnaciis annua . 4- 4- 11 G Eua Carex caryophylUa 4-1 4-1 11 H Blc-Pn Verbascum chaixii • 4- . 4- n Mușchi Polytrichum allenuatum 4- 4- + IV Polytrichum juniperinum 4- 4-1 II Hypnum cupressiforme 4- 1 4- .4-1 ■ 4- V Dicranella heteromalla 4- 4- II Dicranclla secunda 1 4- 4- II Specii intr-un singur releveu : Rubus tomenlosus (1), Sicglingia decumbens (1), C alama- grostis epigeios (1), Fagopyrum convolvulus (1), Hieracium pilosella (2), Trifolium campestre(3), Ajuga genevensis (3), Potenlilla argentea (3), Euphorbia cyparissias (4), Plantago lanceolala (4), Poa compressa (4), Thlaspi arvense (4), Bromus squarrosus (4), Hypericum perforatum (4), Festuca valesiaca (4), Thymus comosus (4), Galium mollugo (4), Scleranthus perennis (4), Hieracium bau- hini (4), Festuca rubra (5), Galium aparine (5), Mnium undulatum (1), Dicranum scoparium (2), Isothecium viviparum (2), Amblystegium serpens (3), Leucodon sciurdides (3). 312 313 Tabelul nr. 6 Carpino-Quercetum petraeae transsilvanicum Borza 41 Numărul releveului 1 2 3 4 5 6 7 Suprafața (m2) 500 500 300 250 300 500 500 înălțimea vegetației arbori (m) 18 16 16 18 10 15 16 Ele- men- arbuști (m) 4 5 5 6 2 5 5 Forma biolo- ierburi (cm) 80 60 45 40 30 30 40 tul arbori 70 70 70 70 90 70 75 K gicâ flo- ristic Acoperirea 0/ /o arbuști 20 30 50 5' 10 60 30 ierburi 90 90 70 . 30 10 10 40 Expoziția — — N N ENE - N înclinația (grade) — — 5 20 25 — 30 Caracteristice pentru asociație MM MM E Ec Quercus petraea Carpinus betulus 4 1 4 + 4 2 4 2 1-2 4 3 3 2 1 -4 — 2 V V Carpinion și Fagion dacieunț M Eua Cerasus avium + + + ■+ + + + V Fagetalia M M H H H H H H H H H , G G Th E Ec Alp- Carp M M Eua E Cp E M Ec Cs Cp Eua Acer platanoides Fagus silvatica Aposeris foetida Potentilla micranțha Festuca drymeia Asarum europaeum Dentaria bulbifera Athyrium filix-femina Mycelius muralis Symphytum tuberosum Pulmonaria officinalis Polypodium vulgare Hepatica nobilis Geranium robertianum + + + + + + + + + + + + + + 1 + + + + + + + ' + + + + + + + + + + IV I II I I I I I IV in in iu m i Querco-Fagetea :m m M M M M H H H H E H H H H E E Ec M Blc E Cp Ec Ec Eua Ațl-M Eua Eua E Cp Acer campestre Ligustrum vulgare ' Corylus avellana Cornus sanguinea Evonymus verrucosa Crataegus monogyna Poa nemoralis Festuca heterophylla Primula officinalis Ranunculus auricomus Hedera helix Stellaria holostea Fragaria vesca Veronica chamaedrys Geum urbanum + 2 2 + 1 + + + + + + 2-3 2 + + + + + 2 + + 1 + + + + 1 + 2 + + + 1 + + + + 1 + 1 + + + + 1 +1 + + + n ii in iii IV IV V II I I II II III I IV Tabelul nr. 6 (continuare) Numărul releveului 1 2 3 4 5 6 7 Suprafața (m2) 500 500 300 250 300 500 500 arbori (m) 18 16 16 18 10 15 16 Ele- înălțimea. arbuști (m) 4 5 5 6 2 5 5 Forma men- vegetației ierburi (m) 80 60 45 40 30 30 40 gică floris- arbori 70 70 70 70 90 70 75 k tic Acoperirea arbuști 20 30 50 5 10 60 30 % ierburi 90 90 70 30 10 10 40 Expoziția J. _ N N ENE - N înclinația (grade) - - 5 20 25 - 30 H Eua Galium vernum + + + + + IV N M Clematis vitalba + - + + iii H Eua Brachypodium silvaticum + + + iii H Eua Scrophularia nodosa + + + ■ iii H E Melica uniflora + + 3-4 3 . +1 1-2 2-3 V H Ec Galium schullesii + + + +11 IV H Ec Ajuga reptans + I H Eua Prunella vulgaris + I H Eua Campanula trachelium • + I Th Eua Moehringia trinervia + I Quercetalia petraeae-pubescontis șl Quarcetea pubeseenti-pctraeae M M Cornus mas + • + + + + IV N Eua Roșa canina + + II N Ec Cytisus' hirsutus + + II N Ec Cytisus nigricans + I N M Rubus tomentosus + I M E Sorbus torminalis . + + + + + IV M M Quercus eerris + + II H Eua Trifolium medium + + + III H Eua Dactylis glomerata + + + III H E Sedum maximum + I H Ec Chrysanthemum eorymbosum + + II însoțitoare M Ct Acer iataricum + + + III Th Eua Galeopsis tetrahit + +1 + 1 III Th M Torilis arvensis + + + III Th Eua Galium aparine + . + + III Th Eua Bromus japonicus + + II H Cp Hieracium levigatum + + II M M Fraxinus ornus 1 1 + + + + V Specii într-unui sau două relevce: Rubus sulcatus (2, 6), Malus silvestris (2), Quercus polycarpa (3), Rubus hirlus (3, 5), Eupatorium cannabinum (1), Campanula patula (1), Euphorbia cyparissias (1), Achillea millefolium (1), Cherophyllum aromaticum (1), Poa trivialis (2), Arctium lappa (2), Genista tincioria (2), Lapsana communis (2), Physocaults nodosus (2), Lathyrus vene- tus (4, 5)s Valeriana officinalis (4,7), Stellaria graminea (4), Gladiolus imbricatus (4), Viburnum lantana (5), Carex pilosa (5 — 1), Vinca herbacea (5 = 3), Carex silvatica (5), Lysimachia nummu- laria (5), Melampyrum bihariense (5), Torilis rubella (5), Anthriscus trichosperma (6), Solanum dulcamara (6), Dactylis polygama (6, 7), Lathyrus niger (6), Campanula rapunculoides (7), Mnium affine (1), M. cuspidațum (3), M. undulatum (5), Amblystegium serpens (4, 5), Camptothecium sericeum (7), Braehythecium rutabulum (7), B. velutinum (6), Rhynchostegiella pallidirostra (4), Hypnum cupressiforme var. filiforme (5). 314 Tabelul nr.? Carpino-Fagetnm Pauca 41 Numărul releveului 1 2 3 4 5 Suprafața (m2) 250 250 250 500 200 arbori (m) 10 12 12 8 18 Ele- înălțimea vegetației arbuști (m) 1 4 2 3 4 Forma biolo- gică men- tul flori- ierburi (cm) 30 30 50 40 40 arbori 90 90 80 80 70 K Stic Acoperirea (%) arbuști 5 10 20 10 40 ierburi 5 30 25 10 30 Expoziția V NV N ENE N înclinația (grade) 30 30 50 25 25 Caraeteristice pentru asociație ■ MM Ec Carpinus betulus 5 5 4 3 2 V MM Ec Fagus silvatica + + +1 2 3 V Carpinion și Fag ion dacicum MM E Tilia cordata + I M Eua Cerasus avium + + + III Fag e tal ia Ch Ec Gateobdolon luteum + 4-1 4- + IV H E Dentaria bulbifera + 4- II H Cs Dryopteris filix-mas + 1 + , II H Ec Pulmonaria officinalis ssp. maculosa + +1 + . + 1 IV H E Sanicula europaea + 1 2-3 II H M Festuca drymea + 1 0 + III H M Potentilla micrantha 4- I H Eua Luzula pilosa 4- I H Eua Lathyrus vernus 4- + II H Eua Asarum europaeum 4- . 4-4- III G Blc Mercurialis perennis 4- + II Ch Ec Euphorbia amygdaloides 4- ' I H Eua Aegopodium podagraria + I H AIp- Carp Aposeris foetida + + TI G Eua Lilium martagon + j[ N Eua Daphne mezereum I MM E Acer platanoides ' 4- I H E Mycelis muralis + 4- II G Cp Hepatica nobilis + ’ + II Th Eua Cardamine impaiiens I H Cp Milium effusum 4- I Querco-Fagetea H Ec Primula officinalis ” + + II MM E Quercus petraeae + ■ 4-1 II MM Eua Populus tremula + I MM E Fraxinus excelsior 4- I M E Cralaegus monogyna + 4- II MM E Sorbus torminalis 4- I H Eua Brachypodium silvaticum 1 I N M Clematis vitalba 4- 4- II M E Lygustrum vulare I M Ec Corylus avellana + +. 24- IV M M Cornus mas + 4- 4-14- IV M E Acer campeslre + + 4- + IV 315 Tabelul nr. 7 (continuare) Numărul releveului 1 2 3 4 5 Suprafața (m2) 250 250 250 500 200 arbori (m) 10 12 12 8 18 Ele- men- înălțimea vegetației arbuști (in 1 4 2 3 4 Forma biolo- gică ierburi (cm^ 30 30 50 40 40 K tul flori- arbori 90 90 80 80 70 stic Acoperirea .(%) arbuști 5 10 20 10 40 ierburi 5 30 25 10 30 Expoziția V NV N ENE N înclinația (grade) 30 30 50 25 25 M Blc Evonymus verrucosa 4- 4- 4- III H Eua Hypericum hirsutum 4- 4- II H Eua Campanula trachelium 4- I H Ec Chrysanthemum corymbosum 4- 4- II M M Cornus sanguinea 4- I H M Symphytum tuberosum • 4- 4- II H E Veronica chamaedrys 4- 4- II H Eua Prunella vulgaris 4- I H Eua Ranunculus auricomus 4- 4- 4- III H Eua Galium vernum 4-' 4- II G Cp Polygonatum multiflorum 4- I H Eua Heracleum sphondylium 4- I E Atl-M Hedera helix 4- 4- 4- 1 IV H E Meltca uniflora 4- + II H Eua Campanula persicifolia 4- 4- 4- III H Cp Poa nemoralis 1-2 I H Ec Galium schultesii 4-1 4-1 II H E Sedum maximum 4- 4- II H , E Luzula luzuloides 4- I însoțitoare M M Fraxinus ornus 4- 4- 4- III N E Rubus hirius I G Carp- Blc Crocus heuffelianus 4- 4- II H Eua Euphorbia villosa 4- 4-1 II H Eua Salvia glutinosa 4- I G Eua Polygonatum officinale 4- 4- 4- III Mușchi Radula linderbergiana 4- I Catharinaea undulata 4- 4- II Hypnum cupressiforme 4- 1 4-1 4- 4- V Fissldens taxifolius 4- + 4- III Plagioehila asplenioides 4- 4- 4- III Frullania dilatata 4- 4- 4- III Metzgeria furcata 4- 4- 1 II Leucodon sciuroides 4- ■ + 4- 4- IV Specii într-un singur relevcu: Ajuga genevensis (2), Phylliiis scolopendrium (3), Valeriana officinalis (3), Vicia sepium (3), Quercus cerris (4), Acer tataricum (4), Daclylis polygama (4), Calamintha vulgaris (4), Hieracium bauhini (4), Viburnum lantana (4), Melampyrum bihariense (4), Picris hieracioides (4), Erysimum pannonicum (4), Calamintha officinalis (4), Meliltis melis- sophyllum (4), Carduus acanthoides (4), Taraxacum officinale (4), Lapsana communis (4), Tori- lis arvensis (4), Alliaria officinalis (4), Solanum dulcamara (4), Cardamine hirsuta (4), Lathyrus venetus (5), Euphorbia carniolica (5). 316 V. SANDA șl COLABORATORI 22 13. Carpino-Fagetum Pancă 41 Această asociație (tabelul nr. 7), descrisă pentru prima dată de A. P a- u c ă în 1941 din Munții Codru și Muma (15), este foarte frecventă în Munții Apuseni, substituind în parte făgetele pure de mică altitudine. Se dezvoltă de preferință pe versanții nordici, nord-estici și nord-vestici, puternic înclinați, pe soluri brune de pădure bogate în humus. Stratul arborescent, avînd acoperirea de pînă la 90%, este format din Carpinus betulus, Fagus silvatica, Tilia cordata, Acer platanoides, Quercus petraea, Populus tremula și Fraxinus excelsior. în stratul arbustiv se întîlnesc mai des Crataegus monogyna, Corylus avellana, Ligustrum vulgare, Evonymus verrucosa etc. Stratul ierbos este dominat de obicei de Poa nemoralis, Mercurialis perennis și Galium schultesii. Dintre elementele mai deosebite, menționăm prezența speciei Aposeris foetida pe versanții nordici ai Dealului Sînpetru. Asociația a fost analizată pe dealurile de la Șoimuș, pe valea Făeragului și Pîrîul Piscului (Certejul de Sus) și la Hunedoara pe Dealul Sînpetru. Spectrul biologic : MM = 10,5 %; M = 12,8 %; N = 3,5 %; H = 52,4 %; Ch = 3,5%; E = 1,2 %; G = 6,9 %; TH = 2,3 %; Th = 6,9%. Spectrul floristic : Eua = 31,4 %; E = 22,1 %; Ec = 11,6 %; M = 15,1 %; Atl-M = 1,2 %; Pt — M = 1,2 %; Cs = 2,3 %; Blc = 2,3 %; Carp—Blc=l,2% ; Ct=2,3% : Alp—Carp=l,2% ; Cp=6,9% ; End=l,2%. 23 CUNOAȘTEREA VEGETAȚIEI DIN JUDEȚUL HUNEDOARA 317 16. Pușcaru D. și colab., Pășunile alpine din Munții Bucegi, București, 1956. 17. Pop I. și Hodișan I., St. și cerc, biol., Cluj, 1957, 8, 1 — 2, 133 — 157. 18. — St. și cerc. biol. Cluj, 1958, 9, 2, 183—208. 19. — St. și cerc. biol. Cluj, 1959, 10, 2, 217 — 239. 20. — St. și cerc. biol. Cluj, 1960, 11, 2, 239 — 254. 21. — Contribuții botanice Cluj, 1962, 233 — 239. 22. Resmeriță I., Flora, vegetația și potențialul productiv pe Masivul Vlădeasa, București, 1970, 318. 23. ȘTEFUREAC Tr., Bul. științ. Acad. R..P.R., Secția biol, și șt. agr., 1956, 8, 2, 237—271. Institutul de biologie „Traian Săvulescu", Primit în redacție la 20 noiembrie 1971. BIBLIOGRAFIE 1. Borza Al., Ocrotirea naturii, 1958, 3, 117 — 127. 2. — Flora și vegetația văii Sebeșului, București, 1959. 3. Boșcaiu N., Gbrgely I., Codoreanu V., Rațiu O. și Miclea F., Contribuții botanice, Cluj, 1966, 1, 270. 4. Boșcaiu N., Lupșa V., Resmeriță I., Coldba Gh. și Schneider E., Ocrotirea naturii, 1971, 15, 1, 49-55. 5. CsurSs Șt. și Resmeriță I., Contribuții botanice, Cluj, 1960, 149 — 173. 6. CsOros Șt., Moldovan I., CsurOs-Raptalan M., Contribuții botanice, Cluj, 1962, 241 — 248. 7. Csuros Șt., St. și cerc. biol. Seria biol, veget., 1963, 15, 1, 71 — 90. 8. Csuros Șt. și Pop I., Contribuții botanice, Cluj, 1965, 113 — 131. 9. Gbrgely I., Contribuții botanice, Cluj, 1962, 263 — 298. 10. Ghișa E., Pop I., Hodișan I. și Ciurchea M., St. și cerc. biol. Cluj, 1960, 11, 2, 255 — 267. 11. Ghișa E. și KovĂcs A., Acta Bot. Horti Buc., (1961 —1962), 1963, 2, 785 — 796. 12. Ghisa E., Tudoran P. și Coldea Gh., Studia Univ. „Babeș-Bolyai”, Biologia, 1971, 1, 3-15. 13. Jakucs P., Die phytozonologischen Verhăltnisse der Flaumeneichen Buscluvălder Sildost- miiteleuropas, Budapesta, 1961. 14. Măgălie E., Ocrotirea naturii, 1970, 14, 2, 181 — 186. 15. Paucă A., Etude phylosociologique dans Ies Monts Codru et Muma, București, 1941. INFLUENȚA ADMINISTRĂRII SUBSTANȚELOR NUTRITIVE MINERALE ȘI ORGANICE ASUPRA VEGETAȚIEI TURBICOLE DE LUCIA STOICOVICI 581.131581.526 After two and a half years of observations, the vegetation of a raised bog with a deep layer of peat was qualitatively uninfluenced when mineral and organic nutrients were directly added to intact vegetation. In another experimental plot with the surface vegetation removed and the fer- tilizer added to bare peat, changes were noticed. New plant populations have been râpidly patched up from seeds carried by wind and partially by organic fertilizer. The number of 69 higher plants set up within the treated variants fluctuates during the years due to the heterogeneous floristic components, the specific beha- viour of lifeforms, the competition between species, the parțial changes of the physico-chemical edaphic factors. The internai structure of plant populations reflects, through the dynamical variations of each species, the interference of new factors in the treated variants as compared with the control, and other cha- racteristics like : density, abundance —. predominance, phenology, perpetuation of inițial cojonists. In the present paper, without making a special account, it is supposed that besides the’succession of higher plants, a succession of algae and mosses affected by nutrients addition takes place as well. ii Rezultatele experiențelor de laborator sau în cîmp ale ecofizio- logilor W. H. P e a r s a 11 și E. M. Wray (4), A. J. P. G o r e (3), I. H. R or ison (5), G. T. Goodman (2) au condus la concluzii care evidențiază importanța sărurilor nutritive din solurile organice, în special din turbă, asupra creșterii, abundenței speciilor de mlaștină, precum și asupra instalării și răspîndirii grupărilor în stațiuni eutrofe, oligotrofe bine conturate ecologic. în lucrarea de față repercusiunile adaosului de săruri sînt urmărite în corelație cu geneza și succesiunea grupărilor de plante pioniere. ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 24, NR. 4, P. 319-337 BUCUREȘTI 1972 i 320 LUCIA STOICOVICI 2 AMPLASAREA PARCELELOR DE EXPERIENȚĂ între 21 și 25. V. 1968 au fost montate două parcele experimentale în tinovul cel mare de la Coșna (bazinul Vatra Dornei) la altitudinea de 850 m și în vecinătatea văii Vinului, la aproximativ 150 — 200 m distanță de vale. Una dintre aceste parcele (parcela 1) cu o suprafață de 100 m3, a fost instalată în sfagnetul din partea centrală a mlaștinii cu o vegetație oligotrofă dominată de Eriophorum vaginatum. Această specie crește luxuriant avînd colete lungi și foarte viguroase care, alături de Vaceinium myrtillus, V. vitis-idaea, Andromeda polifolia, străbat și dau consistență pernițelor de Spliagnum cu o țesătură laxă, înalte de 30 pînăla 60 cm. Turbă- ria în aceastazonă este complet degajată de stratul arborilor (Pinus silvestris f. turfosa) fiind astfel permanent iluminată. Parcela a fost îngră- dită, iar vegetația a rămas intactă (neîndepărtată). La baza alegerii mlaștinii pentru observații a stat criteriul unifor- mității vegetației, fiind de dorit ca acest criteriu să stea la baza reducerii variabilității experimentale și în același timp a obținerii de rezultate valide pe subparcele mici de 1 ma (2). Mărimea de 1 m2 a fost preferată și pentru motivul că înregistrările periodice privind frec- vența, densitatea, înălțimea vegetației sau alte măsurători cantitative să poată fi efectuate de către o singură persoană într-o perioadă suficient de scurtă, de cel mult 7 pînă la 10 zile. Repetițiile au fost randomizate la ambele suprafețe. ' • A doua parcelă (parcela 2) de experiență a fost instalată la aproxi- mativ 70 m distanță de prima, spre exteriorul tinovului, de asemenea pe un orizont de turbă gros (peste 70 cm). Aici vegetația s-a îndepărtat integral, eventualele rădăcini de Eriophorum, Vaceinium, de pin au fost complet extrase, iar stratul superficial de turbă săpat pe o adîncime de 25 — 30 cm, mărunțit (greblat), nivelat și ușor tasat. Schema de adminis- trare a substanțelor este redată în tabelul nr. 1. Notăm speciile oligotrofe- acidofile care au existat inițial în această parcelă : Eriophorum vagina- tum (frecventă, abundentă), Vaceinium vitis-idaea, V. myrtillus, V. oxy- coccos, Andromeda polifolia (rar), specii de Polytrichum și Sphagmim, plantule de Pinus silvestris. ...." ........ Datorită inexistenței după doi ani și jumătate a unor modificări calitative clare prin aplicarea directă a sărurilor asupra vegetației autohtone in parcela 1, nu prezentăm analitic această suprafață, totuși menționăm substanțele nutritive folosite : calcar calcinat de Chișcău, în aceleași doze ca și la parcela cu turbă nudă; gunoi crud și gunoi vechi de 2 ani (mraniță); azotat de amoniu, sulfat de magneziu, azotat de sodiu, clorură de potasiu (reactivi pentru ana- liză) ; superfosfat. După cum se vede, pe lingă îngrășămintele clasice am introdus citeva săruri care furnizează microelemente. Ne-am fi așteptat să surprindem modificări calitative, ca mărirea sau micșorarea abun- denței unor specii, dispariția parțială (mușchiul Sphagnum a dispărut pentru scurt timp de pe variantele cu calcar) sau totală a speciilor calcifuge, Andromeda polifolia, Vaceinium oxycoccos, Eriophorum vaginatum etc., precum și simptome de exces la nivelul organelor foliare. Toate acestea nu au putut fi încă remarcate. Iul nr. 1 ă cu vegetația autohtonă îndepărtată Doză 1200 g corespunzînd la: 110,10 g CaO/m2 (1101,0 kg/ha) p00 g •„ ,, 165,15 g CaO/m2 (1651,5 kg/ha)j 1.500 g „ „ . 275,25 g CaO/m3 (2 752,5 kg/ha)] (2kg/m3 „ „ 20 000 kg/ha (5kg/m2 ,, ,, 50 000 kg/ha (2kg/m2 ,, ,, 20000 kg/ha • (4kg/m2 ,, ,, 40 000 kg/ha 300 g'm3 - _ Tabe Alcătuirea parcelei de experienț Tratament fără tratament, martor calcar calcinat de Chișcău (var) gunoi crud gunoi de 2 ani, mraniță azotat de amoniu os co co co eo co co co m M m m ic Gî CC CC O O U O O o O 321 I1 ■ 323 322 LUCIA STOICOVICI 4 PARCELA CU VEGETAȚIA AUTOHTONĂ ÎNDEPĂRTATĂ, REZULTATELE ȘI INTERPRETAREA LOR Observațiile noastre din experiență se referă în primul rînd la modifi- cările, structura interioară și succesiunea populațiilor alcătuite din plante superioare. Fluctuația numărului de specii. Parcela montată în 23.V. 1968 a fost vizitată pentru prima dată, în vederea observațiilor, în 16.VIII. 1968, deci la un interval de aproape trei luni, cînd am putut constata deja instalarea unui număr variabil de specii în funcție de tratament (fig. 1, tabelul nr. 2 și fig. 2). Din 9 repetiții ale martorului numai în 2 repetiții erau instalate 3 plante superioare, pe cînd în oricare din variantele tra- tate cu calcar, numărul mediu de plante superioare (media a 3 repetiții) era cuprins între 3 și 7 specii. Această diferență se menține permanent pînă la ultima dată de înregistrare din 23. VII. 1970. Observăm însă fluctuații în timp în privința numărului de ierburi la fiecare tratament, mai puțin la martor, ceea ce ne face sa credem că procesul de colonizare este în plină desfășurare și că există o mișcare con- tinuă în sînul populațiilor, care se înfiripă. Perioada de tranziție toamnă (1968) —primăvară (1969), prin parcurgerea iernii, este se pare semnifi- cativă, deoarece numărul de specii fie că rămîne staționar, fie că descrește, mai rar găsindu-se în creștere (varianta Oa2). Unele specii apar altele dispar. Ne atrag atenția în mod deosebit varianta cu doza mare de gunoi (5 kg/ma) și varianta cu doza mijlocie de calcar (300 g/m2), la care are loc o scădere destul de pronunțată a numărului mediu de specii în primăvara și vara anului 1969. La această situație credem că intervine fenomenul competiției, întrucît, după cum vom vedea, densitatea indivizilor îndeosebi a unor plante creează condiții de netolerat pentru alte specii iubitoare de lumină. La un interval de un an, adică în iulie 1970, numărul speciilor con- tinuă să descrească, indiferent de tratament, chiar și la martor. Pe lîngă fenomenul competiției semnalat la variantele cu tratament, ploile abun- dente din primăvară au antrenat probabil în adâncime în măsură mai mare sărurile administrate înainte cu doi ani și jumătate. Presupunem că starea de umiditate excesivă a produs o reactivare a acidității la suprafața turbei, stare care a favorizat revenirea la condițiile inițiale specifice'turbăriei și în același timp neprielnice creșterii sau perpetuării plantelor de fînaț. Aciditatea apei din turbă a fost măsurată pe teren, cu ajutorul hîrtiei indicatoare la începutul șl pe parcursul experimentării. Reacția turbei la adîncimile de 3 — 4, 6 — 7 și 10 cm la repetițiile martorului se prezenta constant între 4,5 și 5. Mici schimbări se petrec la ace- leași, adîncimi în variantele Ca2 și Ca3. pH-ul de 4,5 (1 caz), dar frecvent de 5. Variantele Ca5 și Gc6 au un pH cuprins între 5 și 5,5, care se menține timp îndelungat. Reacția turbei în vari- anta cu azotat de amoniu și în G2 este de 4,5. Din valorile de pH relativ constante, precum și din valorile de umiditate momentană putem deduce că nu există curenți de apă puternici ascendenți —descendenți care să influențeze esențial stratul superficial al turbei în afară de situația deosebită creată de ploile din primăvara anului 1970. Tabelul nr. 2 Frecventa speciilor în variante Specii ierboase Vari- anta 1968 1969 1970 Nr. de repetiții în care apare specia 16. VIII 30. IX 15.V 25.VII 23.VH Gramineae Festuca pratensis JCa3 + 1 IGc6 + + ' + 3 Daclylis glomerata Gc6 + + + 3 Holcus lanatus JGCg • + + 1 l gc6 + + + 1 /Ca3 + + 2 Poa pratensis Ca5 Gc5 * + ' + 1 1 G2 + 4- 2 W4 4- + 2 Alopecurus geniculatus fCa6 + + + 1 l G4 + • 1 Leguminoase ma2 + 1 Trifolium pralense Ca5 Gc5 • 4" + 4“ + 1 2 G2 • + 1 \G4 • + 2 ^Ca, + 1 Gc2 + Medicago lupulina Gc5 + + 1 G2 + 1 \G4 .+. o 1 Trifolium spadiceum G4 • + 3 Alte specii Eriophorum vaginatum J G2 l G4 + • + 1 1 (M + + + + 2 Carex nigra rGc2 G2 + + + 1 2 \g4 + + 3 Carex pallescens ^2 • + 1 1^4 + + 1 Juncus lenuis (Ca, 4- 1 lCa5 • + 1 Juncus bufonius fCa, Gc5 + + + 2 1 l G2 + • 1 fCa2 + 2 Juncus conglomerdtus 1 ba3 [£a5 • 4- 4- 1 1 \gc6 • .+ 1 5 - c. 1460 324 7 1 INFLUENȚA SUBSTANȚELOR NUTRITIVE ASUPRA VEGETAȚIEI TURBICOLE 325 Tabelul nr. 2 (continuare} Specii ierboase Vari- anta 1968 1969 1970 Nr. de repetiții în care apare specia 16. vin S0. IX 15. V J5.VII 23. VII Juncus articulatus Ca5 /C&2 + + . + + + 1 ] 1 Ranunculus repens Ca5 g2 (G4 + + + + + + 2 3 Ranunculus acer Stellaria graminea Ca2 'Ca2 Ca3 Gc6 ;g2 + + + + , + + + + 1 1 1 2 1 Stellaria media (Ca, Ca5 (G4 + 4- 4- + 4- ■ 1 1 1 Cerastium caespitosum (M (Ca2 ' + + + + + 2 1 Alchemilla vulgaris (Ca5 IG4 + + + 1 1 Prunella vulgaris Euphrasia stricta fGC, 4" • 2 O e 4~ + 4" 1 1 Gnaphalium uliginosum g4 [Ca2 + 4* + + 4" 1 1 Sagina procumbens 1 Ga5 (g4 4~ 1 /M + + 4~ 4» t 2 Veronica serpylifolia Ca3 'g4 + + + + + 1 2 Rumex acetosella (Gc2 1g2 + 4" + + + 1 1 + + + 2 Ca3 + Fragaria vesca )Gc5 \G4 + + + + 1 Urtica dioica g4 + ■ + + 1 Galium uliginosum Gc5 + » • *1" 1 /Ca2 + 1 Rorippa pyrenaica Ca3 Ca6 + -1- + + + + 4- 4- 4- 1 2 1 Arabis hirsuta ^g4 Ca3 + + +' + • 1 1 JCa2 + 4’* 1 Polygonum persicaria (g4 + 1 Plantago major CU? ■a* to + + ! î 1 1 Tabelul nr. 2 (continuare) Speci' ierboase Vari- anta 1968 1969 1970 Nr. de repetiții în care apare specia 16. VIII 30. IX 15. V 25. VII 23. VII Plantago media G„ + 1 Campanula patula Ca2 • + 1 Sonchus arvensis Ca2 + 2 Senecio jacobaea Ga + 1 Erigeron acer Ca2 • 4* + ■ + 2 Matricaria chamomilla 44 0 0 + + + 2 2 Hieracium auricula Ca3 + 1 Hieracium pillosela Ca3 + + 1 Plante lemnoase Arbuști pitici, arbuști, arbori Vaccinium myrtillus JM lGa . . + + + + ' 8 1 Salix aurita Ca5 + + • 1 Salix alba Ca2 + 1 Salix pentandra Ca2 + 2 IM + 1 Salix einerea (Ca, + 1 lCa5 + 1 Salix einerea x S. aurita Ca2 + 2 Rhamnus frangula Gc2 + 1 Populus iremula JM lCa2 + + 1 2 (M + + 3 Pinus silvestris , (Ca, + + 1 (Gc2 + 1 Umiditatea momentană a turbei a variat între 359,07 și 605,09% în funcție de precipi- tații. Dinamica și natura instalării speciilor (chiar dacă este vorba de trata-' mente) le putem înțelege mult mai ușor dacă ținem seama de formele bio- logice, care prin comportamentul lor pot explica viteza schimbărilor. Astfel se constată un regres parțial al speciilor anuale (intervenția iernii 1968 —1969), menținerea în continuare a speciilor bienale și progresul formelor perene în al doilea și al treilea an. L. G u y o t (1942 ; citat după (1)) observă în terenurile necultivate din Picardia (nu este cazul turbei) o deplasare asemănătoare a formelor biologice. în experiența noastră 326 LUCIA STOICOVICI 8 9 327 . domină hemicriptofitele (44 de specii), urmate de terofite anuale (8 specii), microfanerofite (4 specii), mega- și mezofanerofite (3 specii), hemiterofite bianuale (2 specii) și cîte un reprezentant din următoarele forme : terofit anual-hemiterofit bianual, hemicriptofit-geofit, nanofanerofit, chamefit. Prezența sau absența speciilor în diferite variante este notată în figură 2 și tabelul nr. 2, din care se constată și frecvența ridicată a unor specii Fig. 1. — Variația în timp a numărului mediu de specii din 3 m2 (3 repetiții) corespunzînd fiecărui tratament și a numărului mediu de specii din varianta martor care cuprinde 9 m2 (9 repetiții); 1, martor ; 2, Ca2; 3, Ca3 ; 4, Ca5 ; 5, Gc2 ; o, Gc5 ; 7, G2; 8, G4. în comparație cu a altora. Deși mușchiul Polytrichum strictum este o specie calcofo- bă, are frecvență variabilă în toate tratamentele, cu excep- ția variantelor cu calcar și gunoi în cantitate mare. în ordine descrescătoare după Polytrichum (cu 109 apariții), în figura 2 sînt grupate plan- tele superioare cu un număr de apariții cuprins între 102 (Carex leporina) și 14 (Rumex acetosa). Speciile cu o frec- vență și mai redusă sînt no- tate în tabelul nr. 2. în total se- remarcă un număr de 69 de plante su- perioare (ierboase și lemnoa- se) care s-au instalat din primăvara anului 1968 pînă în vara anului 1970, pe lingă alge, mușchi și chiar ciuperci (discomicete). Momentul apariției prin diseminare naturală (prin hazard) a fiecărei specii, precum și momentul dispari- ției prezintă interes (tabelul nr. 2 și fig. 2). Observăm că unele plante superioare, în special hemicriptofite și te- de la administrarea îngrășămin- rofite anuale, apar la foarte scurt timp telor (prima înregistrare), dar numărul coloniștilor se diminuează treptat în decursul anilor. în luna iulie 1970 în afară de Juncus conglomeratus, J. articulatus și Ranunculus acer nici o altă specie ierboasă nu se mai înregistrează ca nou-venită, dar este semnalată prezența plantelor lem- noase micro-, mega- și mezofanerofite, putem spune că toate speciile de sălcii care vegetează în vecinătate în lagg-ul tinovului, precum și nanofane- rofitul Vaccinium myrtillus cu frecvență foarte ridicată în repetițiile mar- - torului. Așa cum rezultă din figura 1, în toamna anului 1968 s-a produs inva- zia cea mai puternică de plante ierboase care suferă apoi un declin continuu (cu excepția variantelor Ca2 și Oa3), succedat de apariția plantelor lemnoase. ii hiiih duh anin omn oho , M M M Ca^ Ca^ Caș Gc^ Gcș G^ - G^ * 123 123 123 123 123 1 23 123 123 123 1,2,3 a an» tu rara t» tzu czu km czu rat czu bras im »ni eek o rara O rari h»zi c»»» arai nara ma » na» ani na ram na Js» hs raea arai m—i rac ara» czu rara ew ^ra ht~j ec rara czu rara Polytrichum strictum a czu ru czzc n rac rara ura rara aza fio ri czm b» aras crai rara rara rara cczza rz r~n rara rara «rai rara rara rara d i b » i i । mra rara rara rara izbo rasa e lH o cz~i bsm rara i^ czu oraș a a Carex ieporina a czu c~l i ~i czu i 11 i cm O r~u bac® czu c—i ara ras rara rara ras rara c i—ai teu F—i rara rara rara rara rara rara d M jd rara ara rara rara rara rara e ras ®ze ura rara ra» sera arai ara rara Charmenerion angustifotium a czzi i i czu acu a i rara r i rara i i icu mu i—i azu rara ara rara rara sos c c zi i_____11 । hi i rara razi razi, ara rara d cza cm mm aza 0^ rara ^ra ara az» e czu h i—m rara rara rara rara ara az» Agrostis alba a ।—■» i—i i-------11—■ h~bb nan i----1 [ i nr b i m | i b i rra hzjh rara o i raa c i—■ i—i i—11—a nea ora era rara rara > Țarcu-Godeanu și Cernei Țarcu-Godeanu și Cernei Bucegi Retezat Parîng (10) (10), (41) (6) (9), (18), (40) (12) 342 TR. I. ȘTEFUREAC și I. PEICEA Tabelul nr. 1 (continuare) Fitocenoza Poziția speciei Masivul Literatura consultată caracteristică cls. ■ Potenlillo (lernalae)-Feslucelum Juncetea trifidi Țarcu-Godeanu (10) supinae Trifido suptnelum Călimani (15) Nardelum strictae însoțitoare Parîng (12) Feslucetum ovinae însoțitoare Parîng (12) ' nată dințr-un sf ignet (suspendat) de altitudine (2300 m s.m.) de pe Creasta Mohorului din Munții Parîng (50) sau din asociația cu Aulacomnium tur- gidum de pe vîrful Pietrosul (la 2280 — 2290 m s.m.) din Munții Rodnei (48), după cum nu lipsește, avînd o largă amplitudine ecologică edafică, și din asociațiile unor briofite fimicole dintre Splachnaceas, ca, de exemplu aceea cu Tetraplodon angustatus de pe spinarea dintre Munții Gaura și Mălăiești (2390 m s.m.) din Masivul Bucegi. în această ultimă stațiune Primula minima are un aspect etiolat (49). Corologia speciei în România. Primele atestări ale speciei Primula minima pe teritoriul României le găsim în lucrările botaniștilor J. Baum- g a r t e n (2), A. R o c h e 1 (45), T. K o t s c h y (28), F. Schur (46) și M. Fuss (20), care au efectuat cercetări în Transilvania și Banat. Dintre botaniștii români FI. P o r c i u s (42), D. Brândză (11) și D. Greces cu (22) se numără printre primii care au menționat-o în diferite masive din Carpații sud-estici. De la prezentarea unor liste floristice cu enumerarea localităților, efectuate la început, s-a trecut treptat la studii tot mai complexe de fito- geografie și fitocenologie, semnalîndu-șe, între altele, prezența speciei Primula minima într-o serie de cenotaxoni din etajele subalpin și alpin din Carpații românești (6), (9), (10), (12), (15), (18), (43), (44), redate în tabelul nr. 1, contribuindu-se astfel mai îndeaproape la cunoașterea coro- logiei și ecologiei ei în diferite masive de mare altitudine. După cum rezultă din harta corologică (fig. 1) specia este foarte frecventă în etajele alpin și subalpin ale masivelor din Carpații Meridio- nali, lipsește din partea sudică a Carpaților Orientali și se întîlnește din nou, dar cu o frecvență mai mică, în partea nordică a acestora în mai multe stațiuni din Munții Rodnei. Specia lipsește din Carpații Occidentali (Mun- ții Apuseni). Dat fiind faptul că în masivele din Carpații Meridionali Primula minima are o mare frecvență, acolo unde stațiunile sînt mai apropiate s-a procedat la o grupare a lor pe harta corologică (fig. 1); astfel, localitățile prezentate (în lista ce urmează) care nu sînt precedate de un număr ce indică poziția de pe hartă vor putea fi socotite ca aparținînd celui mai apropiat punct numerotat anterior. în afara țării noastre Primula minima a mai fost semnalată din U.R.S.S. (zona carpatică), Polonia, Cehoslovacia, R.F. a Germaniei, Austria, Italia, Iugoslavia, Albania și Bulgaria1. 1 D.H. Valen tine a. A. Kress, Primulaceae, in Flora Europaea (manuscris). 5 COROLOGIA SPECIEI PRIMUL A MINIMA ÎN ROMANIA 343 în Flora R.P.R. (voi. VII, 1960) Primula minima este menționată din 12 masive muntoase cu un total de 58 de localități (29). în lucrarea de față, completăm corologia acestei specii cu 6 masive noi și un număr de 169 de stațiuni de asemenea noi, fiind astfel reprezentată, pînă acum, în Carpații românești, într-un număr de 18 masive cu un total de 227 de localități. Acest fapt ne-a permis prezentarea unei succinte priviri sintetice asupra, acestui taxon, sub aspect ecologic, fitogeografic și fitosociologic. Datele corologice asupra speciei Primula minima L. din România cu indicarea următoarelor stațiuni2: Munții Maramureșului : l3 Pop Ivan (54), (38), (36), (L. Wagner, HUO), (A. Margittai, 1938, HUO), (14), (Tr. I. Ștefureac, 1952, HCBB), (29); 2 Farcău (54), (19), (29); Groapa Jurii (54), (14), (29); Munții Rod- nei : f. loc. (FI. Porcius, HUO), (46), (47), (25); (17); 3 Pietrosu Mare (Fr. Hazslinszky, 1865, HUC), (54), (38), (E. I. Nyârâdy, 1907, HUC), (36), (25), (Al. Borza, 1921, 1925, HUC), (A. Coman, 1937, HIF), (14), (Tr. I. Ștefureac, 1952, HCBB), (29); Iezerul Pietrosului la Borșa (14); Obîrșia Rebrii (42), (29); Piatra Albă (54); Izvorul Repede (54), (A. Nyârâdy și E. Vicol, 1957, 1959, HIAC), (29); 4 Cormaia (A. Nyâ- râdy și E. I. Nyârâdy, 1948, HIBB), (29); 5 Puzdrele (54), (14), (29); Fața Meselor (54); 6 Galați (2), (20), (29); creasta dintre vf. Galați și Puz-' drele (A. Nyârâdy, 1955, HIAC); creasta dintre yf. Galați și v. Laptelui (A. Nyârâdy, ,1950, HIAC); Piatra Rea (38), (29); 7 Stiolu (2), (20); 8 Corongiș (FI. Porcius, HPor.), (20), (38), (E. I. Nyârâdy, 1918, HN), (Al. Buia, HIACr), (Herzog, 1958, HU, HF), (29); 9 laculLala (20), (E.I.Nyâ- râdy, 1918, HN); 10 Ineu (J. Baumgarten, 1792, 1816, HB), (M. Fuss, 1842, HF), (FI. Porcius, HPor.), (G. Cretz, 1851, HUC), (20), (42), (L. Walz, 1900, HUC), (38), (P. Alexis, HIBB), (D. Ungar, 1907, HU), (E. I. Nyâ- râdy, 1907, HN ; 1923, HUC), (25), (C. C. Georgescu, 1935, HIBB), (A.Nyâ- râdy, Z. Hargittai, L. Sztics, 1941, HUC), (R. Soo, 1941, HSoo), (G. Schmidt și Ubriszy, 1942, HIAC), (Riegler si Ubriszy, 1942, HIAC), (Tr. I. Ștefureac, 1952, HCBB), (29), (I. Coste, 1967, HC); vf. Ineuțu (2), (20); Gemenea (2), (ih. Porcius, HPor.), (g0), (42), (P. Alexis, HIBB), (29); Gîrbova în leud (14); Hoverla (36); Munții Călimani : f. loc. (Csdrcs,. 1948, HIBB), (15), (29); 11 între vf. Pietrosu și Rătitișu, (B. Zolyomi, 1942, HSoo); Muntele Ceahlău: 12 vf. Ceahlău (Gh. Grințescu, 1907, HIBB); Munții Bîrsei : 13 Piatra Mare (2), (2)), (47), (29); Munții Bucegi f. loc. (2), (Fronius, 1855, HF), (20), (46), (27), (11), (47), (38), (I. Pro- dan, 1906, HIBB), (J. Romer, HFSBr), (49), (25), (4), (6); 14 Vîrful cu 2 Aii fost utilizate următoarele abreviații: f. loc. = fără localitate; FOE = Flora Olteniae Exsiccata; FRE = Flora Românie Exsiccata; H = herbar sau colecție; HB = H. J. Baumgarten, Cluj; HC = H. I. Coste, Timișoara; HCBB = H. Catedrei de bota- nică sistematică a Universității București; HCBC = H. Centrului de cercetări biologice, Cluj; HF = H. M. Fuss, Muzeul Bruckenthal Sibiu; HFSBr = H. Facultății de silvicultură, Brașov; HGN = H. Gh. Negreau, București; HIAB — H. Institutului agronomic, București; HIAC = H. Institutului agronomic, Cluj; HIACr. = H. Institutului agronomic, Craiova; HIAI = H. Institutului agronomic, Iași ;HIAT=H. Institutului agronomic, Timișoara; HIBB = =H. Institutului de biologie „Traian Săvulescu“, București; HIF- H. Institutului de cercetări forestiere, București; HK=H. Kayser, Muzeul Bruckenthal Sibiu, HN=H. E. I. Nyârâdy, Cluj; HPop. = H. Gh. Popescu, Craiova; HPor. = H. FI. Porcius, Cluj; mt = muntele; v. = valea; vf. = vîrful. 3 Cifrele din afara parantezelor indică poziția localităților de pe hartă (fig. 1). Fig. 1 344 TR. I. ȘTEFUREAC șl I. PEICEA 6 Dor (nr. 30801, 1876, HUO), (11), (22), (33), (M. Haret, 1919, HIF), (9), (44), (29), (5); Furnica (11), (22), (O. C. Georgescu, 1927, HIBB), (44), (29), (5), (M. Ruemmele, 1963, HCBB) ; 15 Piatra Arsă (33), (M. Haret, 1919, HIF), (24), (9), (44), (29), (Gr. Stere, 1960, HIAT), (5); Jepii Mari (Gh. Grințescu, 1927, HIBB), (O. C. Georgescu, 1929, HIBB), (44),(5); Jepii Mici (24), (44), (29), (5); 16 v. Jepilor (6), (Gh. Negreau, 1970, HGN); Brîul Mare al Jepilor (Al. Beldie, 1942, HIF), (5); Claia Mare (5); 17 Caraiman (23), (23), (Gh. Grințescu, 1927, HIBB), (24), (9), (44), (V. Cio- cîrlan, M. Stegaru, 1953, HFSBr), (29), (6); 18 Babele (11), (24), (9), (I. Șerbănescu, 1948, HIBB), (44), (29), (5) : Baba Mare (44), (5); platoul dintre Caraiman și Coștila (44) ; 19 Coștila (M. Haret, 1906, HIF), (C. Pe- trescu, 1912, HUI), (9), (44), (29), (5); Brîna Mare a Coștilei (M. Haret, 1906, HIF), (5); Brîna de Mijloc a Coștilei (5); Brîna Caprelor (Gh. Ne- greau, 1967, HGN); 20 Obîrșia (11), (M. Haret, 1906, HIF), (24), (44), (29), (6); Colții Obîrșiei (5); șaua dintre Colții Obîrșiei (44); Cascada Obîrșiei (24), (19), (5); v. Cerbului (Al. Popovici, 1898, HUI), (9), (H. Fors- tner herbar, apud 5); șaua dintre v. Cerbului și v. Obîrșiei (5); 21 vf. Bu- cura Dumbravă (44), (5); Moraru (44), (6); Creasta Morarului (44); Colții Morarului sub vf. Omu (A. Nyârâdy, 1954, HIAC); 22 vf. Omu (1), (M. Fuss, 1860, HF), (27), (11), (33), (G. Moesz, 1906, HUC, HCBC), (C. Petrescu, 1912, HUI), (M. Haret, 1915, HIF), (Al. Borza, 1925, FRE 988; 1927, HUC), (E. I. Nyârâdy, 1929, HUO), (19), (C. C. Georgescu, 1938, HIF), (43), (44), (Tr. I. Ștefureac, 1955, HCBB), (29), (M. Danciu, 1965, HFSBr), (6); creasta Omu-Bucșoiu (5); Bucșoiu(Tr. I. Ștefureac, 1955, HCBB), (44), (D. Parascan și H. Furnică, 1962, HFSBr), (6); v.Mălăiești(T. Wolff, 1886,HIF),(44),(29), (6); Mălăiești-Gaura(Tr. I. Ște- fureac, 1955, HCBB); creasta Omu-Scara (5); 23 Scara (44), (I. Morariu, D. Parascan, E. Toth și H. Heltmann, 1956, HFSBr), (D. Parascan și H. Heltmann, 1958, HFSBr), (6); Scara-Țigănești (Tr. I. Ștefureac, 1955, HCBB); Țigănești (44); Podul Spintecătorilor (5); 24 Gaura (5); 25 Doamnele (M. Haret, 1915, HIF), (24), (9), (44), (29), (5); Guțanul (44), (5); Bătrîna (24), (44), (5); Strungele Mari (5); șaua Strunga (C. C. Geor- gescu, P. Cretzoiu, 1933, HIF), (5); Grohotișul (44); 26 Tătaru (44), 75) ; 27 Nucet (I. Morariu, 1946, HIF), (44), (29), (5); Blana (44), (5); Lăptici (44), (5); 28 Pietrosul (44), (5); Cocora (44), (I. Morariu, 1954, HFSBr), (5); 29 Piciorul Babelor (M. Ciucă, 1945, HIF), (29), (5); v. lalomiței (M. Haret, 1918, HIF), (E. I. Nyârâdy, 1929, HUC), (29); Munții Leaota : 30 piscul Leaota (F. Schur, 1851, HF), (20); Munții Piatra Craiului: 31 vf. Piatra Craiului (46), (47), (Leo Dergane, 1901, HUC), (38), (25), (29); Munții lezer-Păpușa: f. loc. (3); 32 Colții lui Andrei (N. Golescu, 1906, HIF), (29); curmătura Groapele (3); Munții Făgăraș : f. loc. (Kay- ser, 1850, HK), (47), (25), (16), (17); 33 piscul Zîrna (21), (29); 34 vf. Moșului (E. I. Nyârâdy, 1930, HUC), (E. Vicol, 1961, HCBC); vf. Moașei (2), (20), (29) ; Bîrcaciu(D. Ungar, 1924, HU), (29) ;35Urlea (29); 36 Breaza (29); 37 Bîndea (29); 38 Tărîța (D. Ungar, 1905, HU), (29); 39 Arpașu (Kayser, 1850, HK), (Pâpai, 1914, HUC), (20), (46), (29); Oăprăreasa (46); 40 Albota (20); 41 Buteanu (20); 42 lacul Bîlea (E. I. Nyârâdy, 1912, HN); v. Bîlii (M. Fuss, 1857, HF), (20), (29); 43 lacul Doamnei (25); v. Doamnei (M. Fuss, 1857, HF), (20), (29); Cîrțișoara (A. Richter, 1908, HUC), (46); 44 Laița (2), (20), (29); 45 Negoiu (M. Fuss, 1856 HF), (Reissenberger, 7 COROLOGIA SPECIEI PRIMULA MINIMA IN ROMANIA 345 . 1859, HF), (20), (38), (23), (35), (29); 46 Ciortea (20), (38), (29); 47 Budis- lavu (M. Fuss, 1857, HF), (20), (29); 48 Suru (2), (M. Fuss, 1850, HF, HUO; 1857, HS), (20), (38), (23), (29); Rakovitzan (20); Plaiul Țării (M. Fuss, 1865, HU, HF), (29); 49 Muntele Cozia : (29); Munții Lotrului : 50 v. Lotrioarei (Reissenberger, 1858, HF), (20), (47), (29); 51 mt. Nedei pe apa Lotrului (Gh. Grințescu, 1930, HIBB); Munții Căpățînei: 52 v. Bistriței între vf. Govora și vf. Smeurătu (Gh. Popescu, 1969, HPop.); Munții Cibinului : 53 Beșineu (20), (47), (52), (29); 54 Căldarea Iezerului Mare (30); Iezerul Cibinului (Sigerus, HU), (29); 55 Cindrelul (38), (52), (29); 56 Frumoasa (M. Fuss, 1850, HF), (20), (47), (29); Munții Parîng : f. loc. (J. Gyorffy, 1900, HUO), (17); 57 Fratoșteanul (12); 58 Turcinul Mare (12); 59 Petrimanul (12); 60 Purul (12); 61 coasta Bengăi (12); 62 Bora spre Miru (12); Muntinul Mic pe culme (12), (13); Cărbunele (12), (13); 63 coasta Petrești (12); Piatra Tăiată (30); 64 Igoiu (12); Dosul Micăi (12); între Mușătoiul și Dosul Micăi (12); culmea Mușătoiu (12); șaua dintre Nanes și Mușătoiu (12); Tidvele (12), (13); 65 Cracul Tidvelor (12); izvorul de sub Păpușa la Cracul Tidvelor (12); între vf. Păpușa și Tidvele (M.Pă- ' un, 1957, HIACr); Galbenul (12); sub Clanțurile din Tidvele (12); 66 vf. Bălescu (12), (13); sub vf. Păpușa (12), (39), (13); Cioara (12), (13); între vf. Păpușa și Urdele (Al. Buia și M. Păun, 1955, HIACr); 67 Denghe- rul (12), (13), (M. Păun, A. Maloș și O. Maloș, 1962, HIACr); șaua dintre Dengherul și Păpușa (12); între Dengherul Coasta Cucii și Gaura Moho- rului (12); Paltinul aproape de Dîlbanul (12); 68 Lespezi spre Coasta Cucii (12), (13); Urdele (M. Păun, 1957, HIACr), (13), (Al. Buia, M. Păun, M. Olaru, Gh. Fulga și L. Casanova, 1963, HIACr); între Gaura Mohorului și Urdele (12); 69 Gaura Mohorului (12); Gaura la Căldare (23), (29), (39); Mohorul sub circul glaciar (12); Mohorul (Al. Buia, M. Păun, 1958, HIACr), (12), (39"), (13); creasta Mohorului (Tr. I. Ștefureac, 1969, HCBB); Pleșcoaia (12), (13); Cîlcescu (12), (13); 70 Setea Mare (12), (39), (13); între Setea Mare și Setea Mică (Al. Popovici, 1900, HUI), (12) ;Șetea Mică (13); Iezerul partea dinspre Setea (12); Coasta Pietroasă (13); 71 Pîcleșa ' (12); leșul (12); 7-2 Coasta lui Rusu (39); Gruiul (12), (13); 73 vf. Parîng (Reissenberger, 1859, HU, HF), (20), (47), (C. C. Georgescu, 1931, HIBB), (S. Pașcovschi, P. Cretzoiu, 1937, HIF), (Al. Buia, M. Păun, 1954, HIACr), (M. Păun, A. Maloș, O. Maloș, 1962, FOE 247), (39); între Parîng și Cîrja (E. Vicol, 1961, HCBC), (39); 74 Mîndra (I. Prodan, 1909, HIBB), (35), (12), (39); Groapa Mîndrii (39); culmea dintre Mîndra și Cîrja (12), (39); Căldarea Roșiile (39); 75 Cîrja (I. Gorffy, 1900, HUO), (12), (39); Munții Retezat: f. loc. (47), (25), (31), (17); 76 Custura (E. I. Nyârâdy, 1909, HN ; 1929, HUC), (35), (32), (18); 77 Păpușa (22), (Al. Popovici, 1899, HUI), (29); vf. Peleaga (35), (32); v. Rea la Lacul III (32); 78 urcușul Pietrelor (32); 79 lacul Bucura (E. I. Nyârâdy, 1925, HUC), (31), (32), (29) ; căl- darea Bucurii (9); rîul Bucura în pinet (32); între Iacul Bucura și Pietrele (E. I. Nyârâdy, 1928, HUC), (32); 80 vf. Bucura (35), (32), (18); platoul Slăveiu (9); 81 vf. Slăveiu (32); 82 căldarea Judele (18); creasta dintre vf. Bucura și Judele (32); 83 vf. Retezat (I. Gyorffy, 1900, HSo6), (32), (40); Fața Retezatului (32); Lunca Șesele (32); 84 vf. Șeselor (M. Pâterfi, 1914, HUO), (E. I. Nyârâdy, 1950, HN), (32), (29), (18); căldarea Tăului Negru (9), (18); 85 Tăul Negru (32); culmea dintre căldarea Zănoaga și Șesele (9); creasta mt. Zănoaga spre Tăul Negru și Șesele (9); 86 căldarea COROLOGIA SPECIEI PRIMULA MINIMA ÎN ROMÂNIA 347 346 TR. I. ȘTEFUREAC și I. PEICEA 8 Zănoaga (9), (32); căldarea Zănoguța (9), (32); platforma Pîrgu (32); Pirgua Badeșului (9); 87 platoul Radeș (9); Munții Banatului: f. loc. (26); Munții Țareu-Godeanu : f. loc. (29); 88 vf. Petrei (10); vf. Bloju (41), (10);’89 vf. Piga (10); 90 Baicu (36), (10); 91 vf. Căleanu (10); 92 mt. Țarcu (Al. Borza și I. Todor, 1942, HUO), (Al. Buia, 1943, HIACr), (41), (St. Grigore și I. Coste, 1966, HIAT), (10); vf. Babei (10); Șesul Curii (10); platoul dintre vf. Țarcu și vf. Vulturul (10); 93 Prislopul Negru (10); Kustur (45); Piatra Lubut (45); culmea Moraru-Gogu (41); 94 vf. Paltina (10); platoul Gîrdomanului (10); mt. Stîna Mare (10); 95 vf. Gal- bena (10); coama dintre Borăscul Mare și Galbena (A. Nyârâdy, 1961, HIAC); 96 Borăscul Mare (A. Nyârâdy, 1961, HIAO), (10); 97 vf. Branu (10); 98 vf. Gugu (41), (10); mt. Gugu la Crâcni Peșterii (10); Bisericile din Bulz (10); 99 Moraru (41), (10); Scărișoara (45); 100 Godeanul (22), (10); Tucila (45); Munții Cernei: 101 Olanu lingă vf. Dobrii (10). Importanța științifică și economică. Primula minima L. poate fi considerată ca avînd o importanță economică „indirectă” datorită rolului pe care-1 are în componența și edificarea unor cenotaxoni din pășunile alpine și subalpine, fiind o plantă pionieră fixatoare a solurilor existente sau chiar contribuind la formarea lor pe grohotișuri. Deși este o plantă de talie redusă, are totuși, datorită aspectului ei plăcut, și o importanță deco- rativă. încercările de a o cultiva (grădinile botanice din București și Cluj, . terenul experimental al Institutului de biologie „Traian Săvulescu” din București și altele) au fost încununate de succes pentru un oarecare număr de ani, cu toată diferența de altitudine față de Cadrul ei natural de viață. BIBLIOGRAFIE 1. Andrae K., Bot. Z., 1855, XII, 282.' 2. Baumgarten J., Enumeraiio stirptum rncgno Transsilvaniae Principalul, Vindobonae, 1816, 135. 3. Băbbulescu C., Rev. nat., 1961, 3, 16 — 23. 4. Beldie Al., Ocrotirea naturii, 1956, XIII, 2, 53. 5. — Plante din Munții Bucegi. Determinator, Edit. Academiei, București, 1972. 6. — Flora si vegetația Munților Bucegi, Edit. Academiei, 1967, 209,470,504, 509, 515-527. 7. Beldie Al. și Pbidvornic C., Flori din munții noștrii, București, 1959, 21. 8. Borza Al., Bul. Grăd. bot. și al Muz. bot. Cluj, 1934, XIV, 1—2, 1 — 82. 9. — Rev. Carpați, 1944, XII, 3. 10. Boscaiu N., Flora si vegetația Munților Țarcu, Godcanu și Cernei, Edit. Academiei, Bucu- rești, .1971, 140, '338-356. 11. Brândză D., Prodromul florei României, București, 1883, 411. 12. Buia Al., Păun M. și Pavel C., Pajiștile din masivul Parîng și îmbunătățirea lor, Bucu- rești, 1962, 172 — 264. 13. Buia Al., Păun M., Malcs C. și Olaru M., Lupr. Grăd. bot. Buc., (1961 — 1962), 1963, I, 267-297. 14. Coman A., Bul. Grăd. bot. și al Muz. bot. Cluj, 1946, XXVI, 3 — 4, 111. 15. CsOros Șt., St. și cerc. șt. Cluj, 1951,11,1-2, 127. 16. — Bul. stiint. Acad. R.P.R., Secția deșt, biol., agr., geol., geogr., 1953 , V, 2, 219 — 237. 17 - Lucr.’ Grăd. bot. Buc., (1961-1962), 1963, II, 845. 18. CsObos Șt., Kovacs A. și Moi eovan I., Contribuții botanice Cluj, 1964,167. 19. Domin K., Veroff. Geobot. Inst. Riibel in Zurich, Berna, 1933, 10. 0. Fuss M., Flora Transsilvaniae cxcursoria. Sibiu, 1866, 536. 21. Ghișa E., Bul. Grăd. bot. și al Muz. bot. Cluj, 1940, 20. 22. Grecescu D., Conspectul florei României, București, 1898, 49 p. 23. — Suplement la Conspectul florei României, București, 1909, 139. 24. Haret M., La rigion alpine du Massif des Bucegi, în Guide de la sixibme excursion phyio- geographique internaționale Roumanie, sub red. Al. Borza, Cluj, 1931, 108. 25. Hayek A., Die Pflanzendecke Osterreich-Ungarns, Leipzig, 1916,1, 419 — 444, Leipzig —Viena, 1919,11,117-220. 26. Heuffel J., Enumeraiio plantarum Banalus Temesicnsis spanie creseenlium et frequenlis cul- tarum, Viena, 1858, 184. 27. Kănitz A., Plantas Romanice hucusque cognilas, Claudiopoli, 1879 — 1881, 101. 28. Kotschy T., Zool.-Bot. Ges. Wien, 1853, III, 158. 29. Morariu I., Familia Primulaccae în Flora R.P.R., Edit. Acad. R.P.R., București, 1960, VII, 97-98. 30. Niedermaier K., Ocrotirea naturii, 1965, 9, 1, 41. 31. Nyărădy E. I., Acta geobot. hung., 1941, IV, 1, 74 — 84. 32. — Flora și vegetația Munților Retezat, Edit. Acad. R.P.R., București, 1958, 179. 33. Panțu Z., Anai. Acad. Rom., 1904, XXIX, 23. 34. Panțu Z. și Procopianu P., Bul. Inst. bot. Buc., 1901. 35. Pa'wlowski B., Bul. Grăd. bot. și al Muz. bot. Cluj, 1939, XIX, 1 — 2, 1 — 20. 36. Pax F., Grundziige der Pflanzcnvcrbrciiung in den Carpathcn, Leipzig, 1908, II, 216. 37. — Pflanzcngeographie von Rumănien, Halle, 1919, 181 — 187. 38. Pax F. u. Knuth R., Primulaccae. in Das Pflanzcnreich, sub red. A. Engleb, Leipzig, 1905, IV, 22, 146. 39. Pocs T., Fragm. Bot., Mus. Hist. Nat. Hung., 1962, II, 115. 40. Pop Em., Boscaiu N., Ratiu Flavia și Diaconeasa B., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1965, 17, 1, 12. 41. Popescu P. C. și Bujorean G., St. și cerc, șt., Seria șt. agr. Timișoara, 1957, IV, 3 — 4, 9. 42. Porcius Fl., Flora phancrogama din fostulu disiricțu alu N case udului, Sibiu, 1881, 71. 43. Prodan I., Flora pentru determinarea și descrierea plantelor ce cresc în România, Cluj, 1939, ed. a H-a, 78. 44. Pușcariu D., Pușcabu-Sorocbanu Ev., Paucă A., Șbbbănescu I., Beldie Al., Ștefubeac Tb., Gebnescu N., Saghin F., Cbbțu V., Lupan L. și Tașcbnco V., Pășunile alpine din Munții Bucegi, Edit. Acad. R.P.R., București, 1956, 57 — 148. 45. Rochel A., Planiae Banalus rariores, iconibus el deseriptionibus illuslralae, Pestini, 1828,6 — 7. 46. Schur R., Enumeraiio plantarum Transsilvaniae, Vindobonae, 1866, 555. 47. Simonkai L., Enumeraiio florae Transsilvanicae vesculosae critica, Budapesta, 1886, 460. 48. Ștefureac Tr., Bul. științ. Acad. R.P.R., Secția de șt. biol., agr., geol., geogr., 1952, IV, 2. 49. — Bul. științ Acad. R.P.R., Secția de șt. biol., agr., geol., geogr., 1955, VII, 3. 50. — Studii brioloflce in unele formațiuni de vegetație din România, Edit. Academiei, București, 1969. 51. Ștefurbac Tr., Zahabiadi C. și Dihoru Gh., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1971, 23, 1. 52. Ungar K., Die Alpcnflora der Sudkarpathcn, Hermanstadt, 1913, 62. 53. — Die Flora Sicbcnbilrgens, Hermanstadt, 1925, 356. 54. Zapalowicz H., Roslinna szcdagor Pokucko-Marmaroskich, Cracovia, 1889, 280. Universitatea București, Catedra de botanică sistematică Și Institutul de biologie „Tratau Săvulescu”. Primit în redacție la 21 martie 1972. INFLUENȚA Na, Ca, Fe ASUPRA ACUMULĂRII DE BIO- MASĂ LA SPECII DE ALGE ALBASTRE (OSCILLATORIA AGARDHII ȘI OSCILLATORIA TEREBRIFORMIS) DE LIUBOV ȚIPA 581.143:582.233 Following up the growth of the alga Oscillatoria agardhii supplied with different concentrations of Na, Ca, Fe (in various forms), their favourable effect is noticed. The effect of Fe upon the growth of the alga Oscillatoria agardhii is positive when using it under the forms of C6O7H6NH4Fe, Fe (C3 H6 O3)2, FeSO4 + Na EDTA and K3 Fe (CN)S. Au fost efectuate o serie de experiențe în cursul cărora s-a urmărit creșterea algelor albastre în condițiile diferitelor concentrații de Na și Ca și a diferitelor surse de Fe. Experiențele au prezentat interes și pentru faptul că atît Na, cît și Ca ocupă un rol deosebit în viața algelor albastre ■comparativ cu rolul pe care îl joacă în viața plantelor superioare. Cerința în Na ca element absolut necesar în nutriția plantelor verzi superioare deocamdată nu a fost formulată de nimeni. în același timp pentru creșterea și dezvoltarea algelor albastre, după cum au stabilit mai mulți autori, este necesar tocmai Na (1), (4), (8), (12). în privința Ca, acesta este necesar în cantități mari pentru plantele superioare, în timp ce pentru creșterea și dezvoltarea multor microorga- nisme sînt suficiente numai „urme” din acest element. După unii autori, creșterea algelor albastre este posibilă într-o oarecare măsură și în lipsa Ca (17), dar adăugarea lui în mediu favorizează de obicei creșterea algelor. Sensibilitatea algelor față de Fe este considerabil mai pronunțată decît față de alte elemente chimice. De aceea ne-am propus experimentarea diferitelor forme de Fe (combinații organice și anorganice ale Fe2+ și Fe3+) adăugate în mediile de cultură. ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ!. 24 NR 4 P. 349 - 366 BUCUREȘTI 1972 350 LIUBOV ȚIPA 2 MATERIAL ȘI METODĂ Am folosit în experiență algele Oscillatoria agardhii și 0. terebriformis. Ele au fost culti- vate In cutii Petri (0 9cm) fără agitare, cu un strat de soluție de aproximativ 1 cm grosime (50 cm3 soluție). Acumularea de biomasă a fost exprimată în mg s.u./m2 /zi. Mediile de cultură folosite au fost mediul Sălăgeanu1 și Moyse2. S-au utilizat iluminări de 2 500 și 5 000 lucși și temperaturi de 26, 28 și 30° C. Evaluarea recoltei s-a făcut după 4 zile de lă Insămînțarc. REZULTATE EXPERIMENTALE Sodiu. în urma cultivării algelor Oscillatoria agardhii și 0. terebri- formis în mediul Sălăgeanu modificat, în diferite variante (tabelul nr. 1) se constată față de martor o creștere a acumulării de biomasă în varian- tele 5 și 6, în care s-a adăugat Na sub formă de NaNO3. Tabelul nr. 1 Cultivarea algelor Oscillatoria agardhii^ și O. terebriformis in mediul Sălăgeanu modificat (pentru Fe, Na și microelemente), iudiferitevurianto Nr. vari- antei Fericianură de K 1% cm!/l Microelemente cm3/l NaNO3 g/1 Alga mg s.u./ma/zi 1 (M) 0,1 0,2 — O. terebriformis 526 O. agardhii 510 2 — — — O. terebriformis 210 O. agardhii 127 3 — 0,2 — O. terebriformis 450 O. agardhii 418 4 0,1 — — O. terebriformis 497 O. agardhii 403 5 0,1 0,2 0,25 O. terebriformis 577 O. agardhii 902 597 6 0,1 0,2 0,125 O. terebriformis O. agardhii 710 1 NH4NO3 : 0,2 g/l; kh2PO4 : 0,02 s/l . ir on A microelemente (soluție) ; o,2 cm’ll ' ’ K2SO« : 0>°4 8/1; K3Fe (CN)6, sol. 1 % : 0,1 Cm3/1 • 2 KN03 : 0,25 g/i; NaNO3: 0,25 gn. R a (NO )2.4H2O : 0,025 g/1. p (So\:0,005 ’ MgSO4.7H2O : 0,125 ,g/l; Ca luție): 1 cm3/l. 8/1, EDI A de Na ; 0,032 g/1; microelemente (so- 3 Na, Ca ȘI Fe ȘI ACUMULAREA DE BIOMASA LA ALGELE ALBASTRE 351 Oultivînd alga Oscillatoria agardhii în mediul Moyse (tabelul nr. 2) se constată valori mai scăzute ale biomasei tot în variantele fără Na. Totodată constatăm efectul favorabil al microelementelor (tabelele nr. 1 Și 2). Comparînd variantele martor ale mediilor Sălăgeanu și Moyse con- statăm că algele se dezvoltă mai slab în mediul Moyse. Dintre speciile de alge cultivate în mediul Sălăgeanu, acumularea de substanță uscată a fost mai mare la Oscillatoria terebriformis. Pe lîngă Tabelul nr. 2 Cultivarea algei Oscillatoria agardhii In mediul Moyse modificat (pentru Na și microelemente) în diferite variante Nr. va- riantei Microele- mente cm3/l NaNO3 g/1 mg s.u./m2/zi 1 (M) 0,75 0,25 540 2 • 0,25 0,25 500 3 0,75 0,125 518 4 0,75 — 280 5 — 0,25 380 6 — — 200 productivitatea ei crescută, această algă are și un conținut ridicat în pro- teină (tabelul nr. 3), nu însă mai mare decît O. agardhii. Temperatura la care a fost cultivată alga a fost de 26°C. Calciul. Acesta a fost administrat sub formă de CaSo4 în cazul mediu- lui Sălăgeanu și sub formă de Ca (NO3)2în cazul mediului Moyse în doze de 1/8, 1/2, 1 și 3 Ca. Algele cultivate în mediul Sălăgeanu (tabelul nr. 3) au prezentat valori mai ridicate ale acumulării de biomasă în cazul dozelor Tabeiul nr. 3 Conținutul in proteină brută și azot total la specii de alge albastre cultivate in mediul Sălăgeanu Alga N % Proteină brută % Oscillatoria agardhii 7,306 45,62 Oscillatoria terebriformis 7,07 44,18 de 1/2 și 1/8 Ca atît la 2 500, cît și la 5 000 lucși (tabelul nr. 4). Algele cultivate pe mediul Moyse s-au dezvoltat mai intens în cazul adăugării a 3 doze de Ca (tabelul nr. 5). Fierul. în mediile Sălăgeanu și Moyse fierul a fost adăugat sub mai multe forme : fericianură de K, clorură ferică, lactat feros, sulfat feros, 352 LIUBOV ȚIPA 4 5 Na, Ca ȘI Fe ȘI ACUMULAREA DE BIOMASA LA ALGELE ALBASTRE 353 Tabelul nr. 4 ■ Influenfa diferitelor concentrații de Ca din mediul Sălăgeanu asupra acumulării de bkmaeă In Oscmaloria amrihii Durata cultivării zile Iluminarea | lucși Varianta Doza CaSO4 g/1 pH T°C Cantitatea de substanță uscată mg/m2/zi 4 2 500 1 1/8 Ca 0,0016 6 — 6,5 i oo 04 1 586 2 1/2 Ca 0,007 1 624 3 1 Ca 0,013 1 302 4 3 Ca 0,039 1 405 4 5 000 1 1/8 Ca 0,0016 6-6,5 s 828 2 1/2 Ca 0,007 885 3 1 Ca 0,013 850 4 3 Ca 0,039 790 sulfat feric, citrat de fier și amoniu, ferocianură de K, sulfat feros 4- + EDTA de Na. O cantitate mai mare de substanță uscată s-a obținut atît în cazul mediului Sălăgeanu cît și al mediului Moyse, prin administrarea fierului, Tabelul nr. 5 Influenta diferitelor concentrații do Ca din mediul Mojse asupra acumulării de biomasă la Oscillatoria aoarâhii Durata cultivării 1 zile Iluminarea lucși Varianta Doza Ca(NO3)2. ,4H2O ' g/1 CaSO4 g/1 .. pH T°C Cantitatea de substanță uscată mg/m2/zi 4 I 2 500 1 fără Ca — — 7 IO co 00 Ol 791 2 1/8 Ca 0,003 — 811 3 1/2 Ca 0,012 — 1 060 4 1 Ca 0,025 — 1 085 5 3 Ca 0,025 0,026 1 453 4 8 000 j 1 fără Ca — — 6,5-7 o co 789 2 1/8 Ca 0,003 — 972 3 1/2 Ca 0,012 — 1 170 4 1 Ca 0,025 — 1 131 5 | 3 Ca 0,025 0,026 1 227 mai ales sub formă de citrat de Ne și amoniu, lactat feros, sulfat feros + EDTA de Na, iluminarea fiind de 2 500 lucși. La 5 000 lucși acumularea de substanță a fost mai redusă (tabelele hr. 6 și 7). Tabelul nr. 6 Influenta diferitelor săruri cu Fe din mediul Sălăgeanu asupra acumulării de biomasă la OsciUaloria asmrdMi Durata cultivării zile Iluminarea lucși Varianta Săruri cu Fe folosite g/1 PH T°C Cantitatea de substanță uscată mg/m2/zi 4 2 500 1 K3Fe (CN)g 0,00017 6-6,5 ș 920 2 FeCl3-6H2O 0,0008 553 3 Fe (C3H5O3)2 0,0008 1 084 4 Fe SO4-7H2O 0,0008 925 5 Fe2(SO4)3 } ■ 0,00057 708 6 CeO7HsNH4Fe 0,0008 1 242 7 K4Fe (CN-)0-3H2O 0,001 559 8 FeSO4+Na-EDT 0,004 + 0,0008 1 523 4 5000 1 K3Fe(CN)6 0,00017 6-6,5 . 00 CM 630 2 FeCl3-6H2O 0,0008 580 - 3 Fe (C3H5O3)2 0,0008 720 4 Fe SO4-7H2O 0,0008 696 5 Fe2 (SO4)3 0,00057 390 6 CgOîHgNH^F e 0,0008 525 7 K4Fe (CN)6 • 3H2O 0,001 530 8 FeSO4 + Na-EDTA 0,004 + 0,0008 698 Determinînd intensitatea fotosintezei la o iluminare de 3 500 lucși prin metoda manometrică Warburg, s-au înregistrat valori ridicate în cazul variantelor cu fericianură de K, lactat feros, citrat de fier și amoniu (fig- 1). DISCUȚII Printre autorii care au studiat rolul Na în dezvoltarea algelor albas- tre, M. B. A11 e n și D. S. A r n o n au acordat o atenție deosebită acestei probleme (3). 354 LIUBOV ȚIPA 6 Na, Ca ȘI Fe ȘI ACUMULAREA DE BIOMASA LA ALGELE ALBASTRE 355 în vederea aprecierii obiective a imposibilității de a înlocui elementul studiat cu altul, ei au stabilit mai multe criterii, pe baza cărora au putut afirma că Na este un element obligatoriu pentru Anabaena cylindrica. Concentrația optimă de Na la această algă a fost de 5 mg/1 și chiar mai mult. în experiențele noastre Na a exercitat o influență pozitivă la concen- Fig. 1. — Intensitatea fotosintezei la Oscillatoria agardhii cultivată în me- diul Sălăgeanu cu diferite surse de Fe. 1, Fericianură de K (M); ", sulfat feric; 3, sulfat feros ; 4, clo- rură ferică ; 5, citrat de Fe și amoniu ; 6, ferocianură de K; 7, sulfat feros + + Na — EDTA; 8, lactat feros; .9, fără Fe. trații mai mari, respectiv 67 și 33 mg/1 asupra cultivării algelor Oscillatoria agardhii și 0. terebriformis. Potrivit cercetărilor lui E. E. M. T a h a și A. E. M. H. El R a f e i (14), concentrația optimă a Ca pentru Nostoc communae este de 1,8 g/1. Totuși, pentru diferitele genuri și specii de alge albastre, concentrațiile optime, găsite în literatură, ale elementelor minerale din mediul nutri- tiv variază. Astfel M. B. A11 e n (2) pe baza experiențelor sale ajunge la con- cluzia că pentru algele albastre Ca este necesar ca microelement. Pentru alga Oscillatoria agardhii cultivată de noi, cantitatea de Ca cu efect pozitiv asupra creșterii a fost sub 0,004 g/1, în cazul mediului Sălăgeanu, și peste 0,004 g/1 în cazul mediului Moyse. Asupra rolului favorabil al Ca în cultivarea unei tulpini de Anabae- na variabilis se pronunță și V. A. K o r d i u m și M. N. Smirnova (11). Cu elucidarea rolului Fe în dezvoltarea algelor s-a ocupat deosebit de mult în deceniul al 3-lea al secolului nostru E.E. Us p ens k i (15), (16). El considera că algele sînt capabile să folosească Fe numai sub formă ionică. în decursul anilor concepția lui E. E. U s p e n s k i a fost supusă criticii de către E. G. Pringsheim (13) și alți autori (6), (7), (9), (10). Studiul acțiunii Fe asupra dezvoltării algelor este foarte complicat datorită mobilității deosebit de mari a acestui element care trece ușor din combinații feroase în ferice și invers. Tabelul nr. 7 Influenta diferitelor săruri en Fe din mediul Moyse asupra acumulării debiomasă la Oscillatoria agarOhii Durate cultivării zile i Iluminarea lucși Varianta Săruri cu Fe folosite g/1 pH T°C Cantitatea de substanță uscată mg/m3/zi 4 4 2 500 1 fără Fe — | 6,5 —6,8 O co 318 2 Fc3 (SO4)3 0,005 390 3 Fe Cl3 • 6 H2O 0,0062 447 4 Fc (C3 H6 O3)2 0,0063 780 741 5 Fe SO4 • 7 II2O 0,007 6 C8O,H5 NII4 Fe 0,0065 850 7 K3Fe (CN)„ -3 H2O 0,008 590 8 I<4 Fe (CN)6 0,01 385 9 1 Fe SO4 + Na - EDTA fără Fe 0,032 0,007 802 5 000 — 6,5-6,8 co CM 290 2 3 l*c2 (SO4)3 0,005 481 Fe Cl3.6 II2O 0,0062 657 4 Fc (C3 II5O3)2 0,0063 0,007 530 5' Fe SO4 . 7 I I2O 520 6 CB O, H5 NH4Fe 0,0065 0,008 590 7 K3Fe (CN)„ 3 H2O 640 8 I<4 Fe (CN)c 0,01 395 9 Fe SO4 + Na-EDTA 0,032 + 0,007 620 Experimentând influența diferitelor forme de fier, asupra creșterii algei Oscillatoria agardhii s-a constatat acțiunea favorabilă a compușilor organici cu Fe și a combinațiilor ferice în special, fapt observat și la plan- tele superioare (5). în general părerea autorilor cu privire la concentrațiile optime ale acestui element în mediile nutritive pentru diferite specii de alge este contradictorie. Cantitatea de Fe folosită în experiențele noastre a fost de 0,0015 g/1, în cazul mediului Moyse, și de 0,00003 g/1, în cazul mediului Sălăgeanu. 7 - C.146O LIUBOV ȚIPA 8 356 CONCLUZII 1. Se constată influența favorabilă a adăugării Na administrat sub formă de NaNO3 în soluțiile nutritive folosite la cultivarea algelor Oscil- latoria agardhii și 0. terebriformis. 2. Calciul, exercită o influență favorabilă asupra creșterii algei Oscillatoria agardhii în doze mai reduse în cazul mediului Sălăgeanu și în doze mai crescute în cazul mediului Moyse. Aceasta se explică și prin faptul că mediul Sălăgeanu este pregătit cu apă de robinet care conține numeroase elemente minerale. 3. Fierul are un efect pozitiv asupra creșterii algei Oscillatoria agard- hii, administrat mai ales sub formă de citrat de fier și amoniu, lactat feros, sulfat feros + EDTA de Na și fericianură de K. BIBLIOGRAFIE 1. Allen M. B., Arch. Microbiol., 1952, 17, 34. 2. — Sci. Monthly, 1956, 83, 2, 100. 3. Allen M. B., a. Abnon D. S., Physiol. plant., 1955, 8, 3, 653. 4. Benecke W., Bot. Zeitung, 1898, 56, 83. 5. Djendov C., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1969, 21, 6, 429 — 435. 6. Foca G. E., Proc. roy. Soc. Biol. (Lond.), 1952, 139, 896, 372. 7. — Mar Biol. Ann. Rev., 1966, 4, 195. 8. Gebloff G. C„ Fitzgebald G. P. a. Skoog F., Amer. J. Bot., 1952, 39, 1, 26. 9. Guseva K.A., Pervicinaia produkfiia morei i vnutrennih vod, Minsk, 1961. 10. Harvey H. W., Recent Advances in the Chemislry and Biologi/ of Sca Waler, Gambridge Univ. Press, 1945. 11. Kordium V. A. 1 Smirnova M. N., Ukr. mikrobiol. jurn., 1966, 28, 4, 19. 12. Kbatz W. A. a. Mybrs J., Amer. J. Bot., 1955, 42, 3, 2 82. 13. Pringsheim E. G., Pure culture of algae, their preparationand inainlenancc, Gambridge Univ. Press, 1946. 14. Taha E. E. M. a. El Rafei A. E. M. H., Arch. Microbiol., 1962, 43, 1, 67. 15. Uspenski E. E., Tr. Naucin, in-ta po udobreniiam, 1924, 23. 16. - Tr. Bot. in-ta MGU, 1925. 17. Venkataramen G. S., Lightf. Proc. Nat. Inst. Sci India, 1962, 28, 1, 77. Institutul de biologie „Troian Săvulescu”. COMPOZIȚIA ÎN AMINOACIZI ȘI CARACTERISTICILE ELECTROFORETICE, CRITERII DE SEPARARE A SPECIILOR DE HELMINTHOSPORIUM DE VERA BONTEA și ELVIRA GROU 581.288.43 A study of the free amino acids in conidia of different species of lielminthospor- ium was performed, as well as of the electrophoretic characteristic on poly- acrylamide gel of soluble proteins of the respective conidia. The following species, isolated onvarioushostplantswereanalysed: II. gramineum, H.sativum, H. siccans, H. avenae-salivae, H. turcicum, H. dematoideum, II. macrocarpum, II. papaveris and II. allii. At the level of free amino acids, no essential differences were recorded, which would contribuie to a differentiation of the respective species. The electropho- retic patterns of soluble proteins, though characteristic of some species by the number of fractions and the migration distances, did not permit, nevertheless, a precise separation of the analysed species. We consider that these characterizations by the free amino acid spectrum, and by the proteinic patterns of the analysed Helminthosporium conidia cannot consti- tuie basic criteria for the separation of these species. Primit în redacție la 7 decembrie 1971. Eterogenitatea genului Helminthosporium fiind bine cunoscută, mai există confuzii în ceea ce privește taxonomia acestuia. Principalele criterii taxonomice, bazate pe detaliile morfologice ale organelor de reproducere, utilizate în taxonomia ciupercilor nu sînt tot- deauna suficiente pentru separarea diferitelor specii între ele, iar în cazul cînd este prezent numai stadiul imperfect identificarea este și mai dificilă. Prin studiul reacțiilor enzimatice fie la nivelul celulei, fie la nive- lul diferitelor componente celulare s-a căutat să se completeze posibilită- țile de identificare a speciilor acestui gen. Au fost elaborate numeroase lucrări în care se atribuie o reală valoare taxonomică modelelor proteice ale enzimelor sau ale altor proteine solubile care sînt considerate ca cele mai directe manifestări ale constituției genetice celulare, ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 24 NR. 4 P. 357-361 BUCUREȘTI 1972 358 VERA BONTEA șl ELVIRA GROU 2 După L. C. C h a n g și colaboratori (2) variațiile interspecifice ale spectrelor electroforetice ale proteinelor de Neurospora sînt mai mari decît cele intraspecifice. B. G. 0 1 a r e și G. A. Z en t my er (5) cerce- tează din acest punct de vedere speciile de Pythium și Phytophthora și consideră necesar studiul sub acest aspect și al altor specii. De asemenea în clasificarea plantelor superioare s-a acordat valoare taxonomică deose- birilor la nivelul aminoacizilor liberi (7), considerîndu-se că variația lor se datorește unor sisteme specifice de enzimc, capabile să genereze bio- sintezele respective; diferențele observate în distribuirea aminoacizilor sînt atribuite unor variații cu adevărat genetice. în lucrarea de față ne-am propus să analizăm electroforetic proteinele solubile și spectrul de aminoacizi liberi în cadrul mai multor specii de Hel- minthosporium izolate de pe diferite plante-gazdă. MATERIALE ȘI METODĂ Au fost analizate proteinele solubile și aminoacizii liberi de Ia speciile Helminlho- sporium dematoideum, H. sativum, H. turcicum, H. alții, H.avenae salivae, H. macrocarpum, H. siccans, H. papaveris și H. gramineum, izolate de pe diferite plante-gazdă. Ciupercile au fost cultivate pe mediu de secară, Conidiile au fost recoltate prin radare, urmată de spălare cu apă sterilă și centrifugare. După precipitare cu acetonă clorhidrică și evaporare, aminoacizii liberi din extractele apoase au fost determinați prin cromatografie pe hîrtie; migrarea s-a efectuat cu butanol — acid acetic — apă 4 :1 :1 iar developarea cu ninhidrină 0,2% în butanol. Extractele pentru proteine au fost obținute din conidii (4g) moj arate cu nisip într-un mojar răcit, omogenizate cu 10 ml tampon fosfat O,1M, pH 7, și lăsate peste noapte la —10° C, iar apoi centrifugate la 4° C la 4 000 și 17 000 t/min. Supernatantul dializat și concentrat în exicator sub vid, a fost păstrat la rece 24 — 48 de ore și apoi folosit pentru analiză. Electrofo- reza s-a făcut pe gel de poliacrilamidă, în tampon veronal, pH 8,6 și tris-borat, pH 8,3. REZULTATE ȘI DISCUȚII La analizele efectuate asupra conținutului în aminoacizi și a spectre- lor electroforetice ale proteinelor solubile de la diferite specii de Helmin- thosporium s-au înregistrat următoarele rezultate: Tulpinile de Helminthosporium dematoideum izolate de pe Cynodon dactylon și de pe o piatră funerară din grădina Muzeului de arheologie de la Mangalia, morfologic identice, prezintă asemănare și în ceea ce privește spectrul de aminoacizi și cel electroforetic, fiecare avînd cîte o bandă comună. Se pare că schimbarea modului de viață de la parazit la saprofit nu ar antrena după sine modificări metabolice. Tulpinile de Helminthosporium sativum, izolate de pe diferite graminee, se deosebesc din punctul de vedere al spectrelor de aminoacizi și electroforetic în cazul unor gazde și prezintă asemănări în cazul altora. Astfel, tulpinile de pe Agropyron repens, Festuca pratensis și Hordeum murinum prezintă asemănare totală în ceea ce privește spectrul de amino- acizi. Cele de pe Bromus japonicus sînt lipsite deprohnă, cele de pe Festuea 3 CRITERII DE SEPARARE A SPECIILOR DE HELMINTHOSPORIUM 359 pratensis de arginină. Electroforetic tulpinile izolate de pe Festuca și Hordeum sînt asemănătoare prin prezența a două benzi comune. Helminthosporium turcicum izolat de pe sorg, morfologic bine dife- rențiat de restul speciilor cercetate avînd conidii mai mari (66 — 161 x 15 — 24), fusiforme, brune deschis, cu 2 — 8 septe, are și spectrul de aminoacizi diferențiat prin absența histidinei; prezintă două benzi de proteină asemănătoare cu cele de Helminthosporium siccans izolate de pe Lolium perenne. Helminthosporium allii de pe usturoi, diferit din punct de vedere morfologic, se deosebește de restul speciilor și prin echipamentul de amino- acizi, fiind lipsit de histidină, metionină și fenilalanină. Helminthosporium avenae-sativae de pe ovăz, cu conidii fusiforme, rotunjite la extremități și cu 5 — 7 septe, are un număr redus de amino- acizi, deosebindu-se de celelalte specii și din punct de vedere morfologic. Helminthosporium macrocarpum de pe nuc și H. papaveris de pe mac, diferențiate morfologic, prezintă asemănare în ceea ce privește echipa- mentul de aminoacizi și spectrul proteic. Identitatea acestor specii a fost pusă în evidență de V. B o n t e a și E. G r o u (1), cu ocazia determi- nării absorbției în ultraviolet a extractelor cloroformice din conidiile respective. Helminthosporium siccans de pe Lollium perenne se deosebește de restul speciilor studiate atît morfologic (conidii cilindrice, subțiate la vîrf 33 — 93 x 12 — 20 [x, 2 — 5 septe), cît și prin lipsa proteinei și fenil- alaninei. Se aseamănă cu Helminthosporium gramineum în ceea ce privește spectrul electroforetic. Toate tulpinile de Helminthosporium gramineum izolate de pe grîu și de pe orz de diferite proveniențe au conidii cilindrice, de dimensiuni diferite (60— 144 x 18 — 24 și cu 1 — 8 septe). Ele prezintă asemănări în ceea ce privește spectrele electroforetice. Se deosebesc prin absența prolinei la tulpina izolată de pe grîu și a metioninei la tulpinile izolate de pe orz. Din cele expuse rezultă că, în general, conidiile speciilor de Helmin- thosporium analizate prezintă un spectru de aminoacizi destul de larg (fig. 2 și 3). Astfel, din cei 20 de aminoacizi cunoscuți au fost identificați la dife- rite specii de Helminthosporium între 7 și 14. Deosebiri de la o specie la alta s-au constatat la nivelul aminoacizilor cu sulf (metionină), al prolinei, aminoacizilor bazici (lizină, histidină, arginină), al tirozinei și fenilalani- nei. în același timp s-au găsit asemănări evidențiate prin prezența unor benzi comune în spectrele electroforetice ale proteinelor solubile atît la tulpinile aceleiași specii (de exemplu H. gramineum) de pe diferite gazde (orz,.grîu), cît și la specii deosebite (de exemplu H. macrocarpum și H. papa- veris) (fig. 1). Din analiza deosebirilor și asemănărilor evidențiate atît la nivelul aminoacizilor, cît și al proteinelor solubile, constatate între diferite specii, comparativ cu caracteristicile lor morfologice, rezultă că acestea nu pot să constituie singurele criterii taxonomice. Conținutul în aminoacizi dife- rențiază foarte puțin speciile analizate; modelele electroforetice ale protei- nelor solubile arată însă o diversificare mai mare, apropiată de cea sta- bilită pe baza criteriilor morfologice. Rezultatele noastre confirmă pe cele ale lui L. C. O h a n g și cola- boratori (2) referitoare la Neurospora, ale lui B. G. Clare și colabo- 360 VERA BONTEA și ELVIRA GROU 4 5 CRITERII DE SEPARARE A SPECIILOR DE HELMINTHOSPORIUM 361 ratori (3), (4), (5) privind Pliytoplitliora ale lui R. J. Stipes și C. L. M c C o m b s (8) care au experimentat cu Fusarium și Glomerella. După acești autori valoarea taxonomică a modelelor proteice este uneori limitată, ele neputînd constitui un criteriu major de separare. R. E m- merson și J. No w e r (6), care au cercetat modelele proteice în 4. Clare B. G., Flentje N. T. a. Atkinson M. R., Austr. J. Biol. Sci., 1963, 291, 275 — 295. 5. Clare B. G. a. Zentmyer G. A., Phytopathology, 1966, 56, 1334 — 1335. 6. Emmerson R. a. Nower Janice, Abstr. Symp. papers lEt Intern. Mycological Congress, En- gland, 1971. 7. Leone Cil A., Taxonomic biochcmisiry and scrology, Ronald Press Comp., New York, 1964, 203-225. 8. Stipes R. J. a. McCombs C. L., Phytopathology, 1966, 55, 1078. Institutul de cercetări pentru protecția plantelor și Institutul de biologie „Traian Săvulescu”. start H. dematoideum 3 H. macro - carpum 4 H. papa- veris H. slccans 6 H. 7 H. avenae- turcicum sativae Primit în redacție la 16 februarie 1972. start 3 9 10 11 H.sativum 12 13 14- 13 ÎS H. gramineum 1 2 Fig. 1. — Schema electroforetică izolate a speciiloi' de Ilelminthosporium de pe: 1, Cynodon dadvlon; 2, piatră, funerară, Mangalia; 3, luglans regia; 4, Papaver somniferun; 5, Lollium perenne; 6, Avena saliva; 7, Sorghum vulgare; 8, Promus Japonicus; 9, Agropyron repens; 10, Festuca pratensis; 11, Hordeum murinum; 12, 13, 14 și 15, Hordeum'vulgare'. 16, Triticum vulgare, studiul taxonomic al genurilor din familia Blastocladiaceae, arată că au avut succes în cazul unor izolate aparținînd subgenurilor Fuallomyces și Cysto- genes din genul AUomyces; pentru alte genuri ale acestei familii nu au obținut rezultate satisfăcătoare. Fără să ajungem la stabilirea unor criterii precise de separare a spe- ciilor de Edminthosporium, considerăm că prin cercetările întreprinse se aduc contribuții la cunoașterea unor aspecte biochimice ale speciilor studiate. BIBLIOGRAFIE 1. Bontea V. și Grou E., Microbiologia, 1970, 1. 2. Chang L. G., SRB A. N., Steward F. C., Natura, 1962, 195, 756-759. 3. Clare B. G., Nature, 1963, 200, 803-804. Fig. 2. — Aminoacizi liberi Ia specii de Helminthosporium izolate .de pe: Festuca pratensis; 2 si 11, Sortim 'mirare; 3, Sordtum murinum: 4, Ar,ropyron repens; 5, piatră funerară Mangalia: 6,7 și O, Bordcum mlsare;J, Avena satina- 10, Triticum vulgare. ■ * • * țțt*'•- 4? 13 14 15 16 f7 r f6 12 = H. al Iii w | ■ Leu cină • Fenitdtanmă Valina • Metiomnă <».i|| ■ Pi roz mă - Profana ;■ d - A[3n/ng - ^i' Ac.glutamic ' c Semnă * ■•■r Arg/nină 1?'^! ‘ Ciste/na 19 1^ = H. dematoideum 15 ~ H grammeum f6 = H. svenae -sativae 17 =H macrocarpum 19 ~H. papavums 15 -aminoacizi martor g. 3. Aminoacizi libeii la specii de Hetafn/hosporium izolate de pe: 72, Allium sp., 13, Aeffilops cylindiicar 1$, Cynodon daclylon; 15, Bromus iaponicus; 16, Avena salica. 17, Juglans regia; 1S) PapaVer smnniferwni ANALIZA SPOBO-POLINICĂ A MLAȘTINII DE LA ZAGRA (JUD. BISTRIȚA-NĂSĂUD) DE VIORICA LUPȘA ' 581.526(498> Das Sporen-Pollen-Diagramm, das an Hand von Pollenanalysen wiedergegeben wird, die im Torf eines meso-oligotrophen Moores neben der Gemeinde Zagra, Kreis Bistrița-Năsăud, in einer Hohenlage von 420 m ii. d.M.— dtirchgefiihrt wurden, hebt die Sukzession folgender Waldphasen aus dem erforschten Gebiet hervor : 1. das Ende der Kiefer-Phase; 2. die Phase des Eichenmischwaldes mit der Hasel; 3. die Phase der WeiBbuche aus dem Subboreal; 4. die subatlantische Rotbuchen-Phase, welche die grOBte . Ausbreitung im Diagramm einnimmt. La aproximativ 2 km sud de comuna Zagra (jud. Bistrița-Năsăud), în dreptul podului care trece peste valea Dracului, pe panta frămîntată de alunecări de teren din dreapta șoselei, se găsește mlaștina cunoscută în toponimia populară sub denumirea de „Tăul la Alac”. Situată în etajul colinar la altitudinea de 420 m s.m., această Inmlăștinire mezotrofă repre- zintă un stadiu de colmatare al unui lac de baraj format în depresiunea rezultată între pantă și terenul alunecat. Suprafața sa de formă aproape semicirculară nu depășește 2 ha. în partea centrală se mai păstrează două ochiuri relativ adînci de apă, în care vegetează luxuriant Potamo- geton natans. înmlăștinirea din jurul acestora, invadată de sfagnet, atinge o lățime de aproximativ 20 m în partea inferioară, continuîndu-se spre deal printr-o tivitură mai îngustă, mărginită de culturi și terenuri erodate. Mlaștina a fost semnalată și studiată floristic de E. P o p (4), (5), fiind încadrată în categoria „mlaștinilor de pe terenuri de alunecare”, cu un zăcămînt turbos evaluat la aproximativ 30 000 m3 (5). în vederea efectuării analizelor sporo-polinice, am cercetat mlaștina în octombrie 1970 și am extras un profil care a atins adîncimea de 500 cm. Cu această ocazie am colectat și material floristic, briofite și plante vas- culare. STrSI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 21 NR. 4 P. 363 —366 BUCUREȘTI 1672 364 VIORICA LUPȘA 2 Dintre briofite au fost determinate următoarele specii1: Sphagnum centrale, Sph. teres, Sph. riparium, Ricciocarpus natans, Polytrichum commune, Acrocladium cuspidatum, Climacium dendroides, Campylium stellatum, Brachythecium mildeanum, Mnium undulatum. Flora vasculară după cercetările lui E. P o p (3=), (5) și ale noastre este alcătuită din următoarele specii: Potamogeton natans, Sparganium minimum, 8. simplex, Alisma plantago-aquatiea, Menyanthes trifoliata, Carex pseudocyperus, C. flaVa, C. elongata, Schoenoplectus tabernaemontani, Juncus glaucus, J. articulatus, Phragmites communis, Typha angusti- folia, Eriophorum angustifolium, DroSera rotundifolia, Galtha palustris, Dryopteris șpinulosa, D. thelypteris, Equisetum palustre, V cronica anagallis- âquatiCa, Epipactis palustris, > Scutellaria galericulata, Lythrum saliearia, Lycopus europaeus, Potentilla. erecta, Stellaria aquatica, Polygonatum multiflorum, Majanthemum bifolium, Lysimachia thyrsiflora, L. vulgaris,, L. nummularia, Galium palustre, Succisa pratensis, Eupatorium canna- binum, Mentha aquatica, Prunella vulgaris, Solanum dulcamara, Molinia coerulea, Lathyrus silvester, ' RubusJ caesius etc. în porțiunea nord-vestică mlaștina este invadată de un tufăriș con- stituit din Betula verrucosa, B. pubesoens, Alnus glutinosa, Salix, aurita, 8. mulținervis (8. aurita x /Ș, cinerea),. 8. capreola (S, aurita x 8. caprea), Rhamn,us"frangula. La margine găsim Grataegus monogyna, Roșa Canina și Priinus spinosa. ‘ Vegetația actuală este alcătuită dintr-un mozaic de, cenoze eu- și mezoțrofe, cu pernițe intercalare de Sphagnum, care indică procesul de evoluție șpre oligotrofism. , . , X Din zona nord-vestică a mlaștinii unde zăcămîntul turbos. prezenta indiciile celei mai vechi colmatări, am extras un profil cu o ădîricime de 500 cm, în vederea efectuării analizelor sporo-polinice. Probele au fost extrase la intervale echidistante de 10 cm, servindu-ne de sfredelul-sondă Hiller. La a (linei mea de 150 cm am. înțîlnit un strat de apă. Astfel stratul de turbă de Sphagnum (10 — 150 cm) constituie un plaur care'se găsește pe pînza de apă captivă, cu o grosime de 130 cm (între 150 și 280 cm). Sub 280 cm întîlnim uh strat de turbă de Gyperaceae cu o grosime de 30 cm, apoi un sediment necrotic sub care se găsește un sedilnent pelitic. între 490 și 500 cm adîpcime, sedimentul devine, nisipos: f Preparatele polinice ș--au efectuat după metoda Erdtman. în cazul .probelor cu un conținut ridicat de particule minerale, ș-a efectuat flotareâ cu soluție de Cl2Zn (d = 1,85), în vederea îndepărtării fracțiunilor.minerale și a, concentrării, polenului în preparate. Cu toat e acestea, în sedimentul nisipos, de la adîncimea de 490. — 500 cm, am înregistrat numai spori rar; de Eilicinae și granule sporadice de polen de Alnus, fapt ce nu ne-a permis obținerea de spectre din aceste orizonturi, iar din probele recoltate de la adîncimea de 440— 480 cm â fost necesară exaininareă unui mare număr ‘de preparate (15 — 30) în cazul fiecărui orizont, pentru ă obține 150 de granule de polen de arbori (ĂP), suma utilizată curent pehțru interpre- 'țărea statistică a spectrelor polinice. ' Pe lîngă polenpl de copaci (AP) am înregistrat și polenul plantelor ierboase (NAP), precum și sporii de Eilicinae și Sphagnum. De asemenea 1 1 Speciile au fost determinate deE. Plămadă, căruia îi mulțumim și pe această cale. 3 ANALIZA SPORO-POLINICA A MLAȘTINII DE LA ZAGRA 365 resturile de rotifere și rizopode sfagnicole (Callidina angusticollis, Ditrema flavum), care indică condițiile ecologice ale. mlaștinii. Rezultatele analizelor sporo-polinice ne-au permis reconstituirea unei diagrame sugestive care reflectă evoluția vegetației silvestre din zona cercetată, punînd în evidență următoarele faze (fig. 1) : Sfârșitul fazei pinului se reflectă în sedimentul depus între 480 și .440 cm, alcătuit dintr-un mîl lacustru cu viteză de sedimentare mult redusă față de cea a turbei subatlantice. în aceste orizonturi polenul de Pinus înregistrează valoarea sa maximă de 33%, iar polenulde Betula este prezent în proporții de 8 — 11%. Evoluția''anatermă a climatului postglaciar de la sfîrșitul preborealului, în care își făceau apariția în masă foioasele termofile, este atestată de creșterea continuă a valorii curbei elementelor stejerișului amestecat (Quereetum ^ixturn), concomitent cu descreșterea abruptă ă curbei pinului. . Faza stejărișului amestecat și alun a fost surprinsă în sedimentul depus între 460 și 370 cm. Evoluția anatermă a climatului postglaciar a declan- ^at expansiunea foioaselor termofile în etajul colinar, concomitent cu expansiunea molidișurilor în etajul montan. Climatul hipsoterm din boreal și atlantic a favorizat instalarea în masă în regiunea studiată a elementelor stej ărișului amestecat care la orizontul 410 cm înregistrează valoarea maximă de 45 %. Predominanța o deținea polenul de Ulmus (36 %), urmat de Quer- cus (13 %), în timp ce polenul de Tilia atinge abia 3 %. în această fază polenul de Corylus înregistrează valoarea sa maximă de 15 %', ceea ce con- cordă cu caracteristicile termice ale perioadei calde și uscate corespunză- toare borealului. Caracterul hipsoterm al climatului este atestat și de abun- dența sporilor de Sphagnum (30 % la orizontul 450 cm) în această fază (2). . . Valorii^ foarte ndicate înregistrate de sporii de Filicinae (160% la orizontul 4oO cm), . concomitent cu frecvența ridicată a polenului de Alnus (35 — 42 %), ne determină să presupunem existența unor asociații de tipul Dryopteridi-Alnetum Klika 40, în atlanticul umed și cald. Datorită altitudinii reduse a stațiunii de sedimentare, polenul de Picea este slab reprezentat în spectre (2 — 6%). La sfîrșitul atlanticului elementele termofile încep să se retragă, în spectre apărînd carpenul și-fagul cu valori reduse, neavînd încă o sem- nificație cenologică.. : Apariția timpurie a polenului de Fagus în diagramă, cu valori nesem- nificative (2—3%), nu exclude posibilitatea unei contaminări din straturile superioare ale profilului. Faza carpenului se oglindește foarte expresiv în sedimentul depus între 370 și 310 cm. Polenul de Carpinus apărut în diagramă în faza pre- cedentă, înregistrează o creștere vertiginoasă și atinge maximul său de 33 % îh orizonturile 350 și 330 cm. Apogeul curbei polenului de Carpinus indică perioada subboreală în care arinișurile și-au restrîns extinderea datorită unui regim mai xeric. Totodată elementele stejărișului amestecat, după maximul lor din boreal și atlantic, în această fază însumează valori între 4 și 9%. De asemenea existența unui climat cald și uscat este atestată de scăderea abruptă a curbei sporilor de Filicinae, care înregistrează valori nesemnificative. i 480 50- 100 230- 300- 350- 400- 450 156 % -166% cm 10-\ 0 10 0 1020 30 40 0 ,10 20 30 40 0 10 0 10 20 30 0 10 0 ,10 20 ^30 40 50 60 70 0^ 0 t 10 20 30 40 0 5 0 5 0 10 20 30 40 50 60 70 80,30 ,100HO , 12Q, 130 Fig. 1. — Diagrama sporo-polinică de la Zagra (jud. Bistrița-Năsăud). ci 1^??] Turbă de Sphafnu/n im t , - , descompuși I 1 1 I Turba de Cyperaceae Sediment necrofic [?a2] Sediment petitic 150-^ STRAT DE APĂ L EGE.NDA 366 VIORICA LUPȘA 4 La sfîrșitul subborealului făgetele se dezvoltă vertiginos, partici- pînd la alcătuirea pădurilor. Tot în această perioadă, în regiunea studiată apare și bradul, cu valori reduse. Faza fagului a fost pusă în evidență pe cea mai mare parte a diagra- mei (310 — 280 și 150 — 10 cm). Particularitățile climatului subatlantic — umed și rece — au favorizat extinderea vertiginoasă a făgetelor care devin stăpînitoare în regiune, în detrimentul cărpinișurilor și al elementelor termofile. Abundența precipitațiilor din această perioadă au determinat o revertență a pînzei de apă a lacului pe care ulterior s-a amorsat formarea unui nou strat de turbă. Frecvența ridicată a curbei polenului de Fagus se remarcă sub stratul de apă, începînd de la orizontul 310 cm (53%), pentru ca în turba de Sphagnum din plaur (150— 10 cm), integral depusă în subatlantic, să înregistreze valorile sale maxime (65 — 70%). Valorile reduse ale1 curbei polenului de Abies confirmă prezența acestuia în regiune. Ca o consecință a defrișărilor antropogene din timpurile subrecente, orizonturile superioare (30 — 10 cm), reflectă retragerea făgetelor (17%) concomitent cu o ușoară reafirmare a elementelor stejărișului amestecat, care în diagrama polinică înregistrează în aceste orizonturi pînă la 22 %. Mai viguros se afirmă Quercus (16 %) urmat de Ulrnus (8 %). De asemenea remarcăm valorile mai ridicate ale curbei polenului de Betula (19%) și (jorylus (9%), ca o consecință a extinderii alunului și mesteacănului după defrișări. Corelativ, în aceste orizonturi ale profilului se înregistrează cele mai ridicate valori ale polenului de Poaceae (43%), fapt ce indică instalarea pajiștilor secundare pe teritoriile defrișate. Din diagrama sporo-polinică rezultă că, în această perioadă, se remarcă prezența cu valori semnificative a rotiferului Callidina angusticollis (10 ■— 30%) și a rizopodului sfagnicol Ditrema flavum (11 — 77%), care atestă procesul de evoluție spre oligotrofism a mlaștinii cercetate. BIBLIOGRAFIE 1. Ciobanu I., Diaconeasa B., Șuteu Șt., Studia Univ. „Babeș-Bolyai”, Biologia, Cluj, 1965, 2, 41-46. 2. Pop E., Bul. Grăd. bot. și al Muz. bot. Cluj, 1932, 12, 1-4, 29-102. 3. - Bul. Grăd. bot. și al Muz. bot. Cluj, 1942, 22, 1—4, 101-177. 4. — Bul. științ. Acad. R.P.R., Secția de șt. biol., agr., geol., geogr., 1954, 6,7,347 — 406. 5. — Mlaștinile de turbă din Republica Populară Română, Edit. Acad. R.P.R., Bucu- rești, 1960. Centrul de cercetări biologice Cluj, Primit in redacție la 5 februarie 1972. VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ COLABORAREA ȘTIINȚIFICĂ DINTRE UNIVERSITATEA DIN PARIS ȘI INSTITUTUL DE BIOLOGIE „TRAIAN SĂVULESCU” DIN BUCUREȘTI în ultimii ani, din inițiativa prof. Robert Gorenflot de la Universitatea din Paris, Cen- trul Orsay, s-a început și s-a aprofundat treptat o colaborare științifică între Laboratorul de biologie „C” al Centrului universitar Orsay și Institutul de biologie „Traian Săvulescu” din București. începutul acestei colaborări a fost în vara anului 1969 cînd prof. Gorenflot cu ocazia unei vizite oficiale la Institutul de biologie din București, a constatat existența unor preocupări de interes comun al celor două centre științifice din Franța și România, privitoare la unele probleme de sistematică vegetală și enzimologie. Ca urmare, d-sa a inițiat un șir de schimburi de experiență între cercetătorii români și francezi, efectuate în Franța de către dr I. Ciobanu și Margareta Dumitrescu și în România de către dr. Delphine Cartier și Monique Guern. însuși prof. R. Gorenflot a venit în misiune oficială de două ori în țara noastră, și anume în vara anului 1969 și în toamna anului 1970, de fiecare dată vizitlnd Institutul de biologie din București, în scopul discutării unor probleme științifice de interes comun. în acest fel, d-sa apreciind studiile asupra izoenzimelor unor plante de cultură poliploide efectuate la Institutul de biologie „Traian Săvulescu” și-a manifestat dorința de a iniția astfel de studii asupra enzimelor unor plante din flora spontană în scopul clasificării lor taxo- nomice pe baze biochimice. în cadrul acestei preocupări în anul 1970 d-sa a trimis la Insti- tutul de biologie două lectore de la Universitatea din Paris, și anume pe M. Guern și D. Cartier pentru a-și însuși sub îndrumarea cercetătoarei Margareta Dumitrescu metodele de studiu bio- chimic ale poliploizilor vegetali. Ca urmare, în vara anului 1970, cele două cercetătoare franceze au efectuat, cu aprobarea Ministerului Învățămîntului din România, un stagiu de specializare la Institutul de biologie „Traian Săvulescu” ca bursiere ale statului român. în urma lucrărilor efectuate pe baza datelor obținute în comun la Institutul de biologie din București, s-au publi- cat două lucrări, și anume 1. Elude electrophoretique des isoperoxydases chez quelques especes du genre Plantago (Tourn). de M. Dumitrescu și D. Cartier (C. R. Acad. Sci. Paris, 1971, 272) și 2. Qualiti des enzymes chez Hippocrepis comasa, de M. Dumitrescu și M. Guern (C.R.Acad. Sci. Paris, 1971, 273). Dat diind interesul studiilor de acest fel pentru sistematica vegetală, prof. R. Goren- flot a hotărît să continue cercetările asupra enzimelor plantelor poliploide la Facultatea de științe din Orsay, înființînd un laborator de electroforeză în secția pe care o conduce. în scopul începerii în acest laborator a unor cercetări de enzimologie similare cu cele efectuate în Institutul de biologie „Traian Săvulescu” din București, Margareta Dumitrescu, cercetătoare la acest insti- tut, a fost invitată în Franța de către Ministerul de Afaceri Externe al Franței în cadrul acordu- lui cultural româno-francez. în timpul stagiului în Franța, M. Dumitrescu, la cererea prof. ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 24 NR. 4 P. 367-369 BUCUREȘTI 1972 368 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 3 VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ 369 R. Gorenflot, a făcut într-una din ședințele de lucru ale Laboratorului de biologie „C” o expu- nere privind Aportul electroforezei la studiul poliploizilor plantelor superioare, constînd dintr-un comentariu al datelor publicate, obținute prin metoda electroforetică la poliploizii vegetali, precum și al unor probleme de ordin tehnic, care rezultau din aceste studii. Expunerea a trezit un viu interes, manifestat prin cuvîntul luat de prof. R. Gorenflot, prof. Guinochet, prof. J. Mous- seau și prof. P. Raicu din București. S-a subliniat interesul biologic și biochimic al materialului prezentat, oamenii de știință francezi manifestîndu-și dorința prelungirii și pe viitor a cola- borării dintre Facultatea de biologie de la Orsay și Institutul de biologie „Traian Săvulescu”' din București. Margareta Dumitrescu nut, sub influența radiațiilor roentgen, modificarea grosimii membranelor cloroplastelor de care depinde în mare măsură capacitatea de sinteză a substanțelor organice. în același scop dr. Paschke a reușit să obțină modificarea dirijată a conținutului în pigmenți din părțile verzi ale plantelor de cultură. Problema efectului radiobiologic în acest domeniu este însoțită de cercetări de biochimie, citogenetică și citologie. Aceste cîteva aspecte ale aplicării energiei nucleare în botanică și microbiologie ilustrează perspectivele de viitor ce se deschid diverselor ramuri de cercetare, care se profilează tot mai concret și în cercetările din țara noastră. Georgeta Curlicăpeanu DIN ACTIVITATEA INSTITUTULUI DE BOTANICĂ ȘI MICROBIOLOGIE AL CENTRULUI DE CERCETĂRI DIN JULICH (R.F. A GERMANIEI) Cu ocazia efectuării unui stagiu de specializare, în anul 1971, la Centrul de cercetări din Julich (R. F. a Germaniei), am avut ocazia să cunosc activitatea și preocupările Institutului de botanică și microbiologie, în care am efectuat o serie de experiențe. Principala preocupare a întregului Centru de cercetări este de a folosi energia nucle- ară în diverse ramuri ale științei și tehnicii, activitatea de cercetare desfășurîndu-se în nume- roase institute cu profil diferit. Programul de lucru al Centrului de cercetări este foarte vast. Aici sînt concentrate lucrări care au drept scop aplicarea metodelor moderne de cercetare, precum și perfecționarea permanentă a aparaturii existente. Rezultatele parțiale ale cer- cetărilor sînt discutate în colocvii săptămînale, la care participă și invitați specialiști,, iar în afara institutului sînt prezentate prin conferințe ținute la alte centre sau universități din țară și străinătate. Rezultatele mai importante sînt publicate în volume de rapoarte anuale. Prin abundența de publicații științifice, prin numeroase comunicări, articole, reviste de specialitate, periodice de circuit larg, precum și prin intermediul vizitatorilor activitatea Cen- trului de cercetări din Jiilich este astăzi cunoscută în toată lumea. în Institutul de botanică și microbiologie pe prim plan slut problemele de cercetare apli- cată. Se urmărește ca prin folosirea izotopilor radioactivi și a radiațiilor ionizante să se obțină modificări structurale sau funcționale ale celulei care să favorizeze desfășurarea cu intensitate crescîndă a unor procese metabolice de bază, să se obțină schimbarea eredității la plante și bac- terii, precum și la celulele canceroase. Printre concluziile mai importante la care au ajuns cercetările în acest domeniu este și aceea că plantele și animalele dispun de anumiți produși chimici endogeni care ajută organismului să învingă influența negativă a iradierii. De o aten- ție deosebită se bucură și cercetările asupra bazei fizico-chimice a proceselor biologice, a mecanismului de transport al substanțelor organice, a compoziției și rolului membranelor celu- lare. Se prevede că membranele celulare vor juca un rol important în procesul de dezalinizare a apei. în scopul măririi capacității de sinteză a plantelor, prof. dr. Franz Schwanitz aplică un tratament continuu cu radiații violete diferitelor plante de cultură. Dr. Benno Sprey a obți- RECENZII H. ELLENBERG, Integratei! Experimental Ecologi/. Methods and Results of Ecosystcm Research in the German Solling Project {Ecologia experimentală integrată. Metodele și rezultatele cercetărilor de ecosisteme ale Proiectului german Solling), Springer-Verlag, Berlin, Heidelberg, New York, 1971, XVIII + 214 p„ 53 fig. în proiectele lansate de Programul biologic internațional (IBP) se prevăd studiul și posibilitățile practice de analiză a ecosistemelor. Proiectul Solling al asociației germane de cercetări îndeplinește în întregime aceste deziderate, atît prin materialele conținute în această publicație, cît și prin modul reușit de a organiza într-o echipă de lucru 50 de oameni de știință cu experiență vastă, din 20 de institute diferite. Un material surprinzător de bogat de analiză și sinteză a ecosistemelor (două tipuri de pădure, o formațiune de pajiște și un teren arabil din centrul R.F. a Germaniei) este înmănun- chiat în acest volum, al doilea dintr-o suită de studii ecologice. Cu toate că se prezintă numai rezultatele preliminare, cercetările fiind inițiate din 1966 și în desfășurare, ele furnizează, ca și metode de lucru moderne utilizate, excelente linii conducătoare asupra conceptelor de bază în modul de funcționare a ecosistemelor. De cunoaș- terea lor depind în mare măsură evaluarea exactă a mediului în care trăim și resursele pe care le pot oferi. Capitolele lucrării contribuie la înțelegerea amplă a bazelor biologice, climatice, edafice ale productivității biologice. Volumul este divizat în patru părți precedate de o privire generală introductivă semnată de H. Ellenberg, coordonatorul lucrării. în prima parte a lucrării, elaborată de geobotaniști, silvicultori, se examinează productivitatea primară în stațiunile forestiere (de fag, de molid), în asociațiile de pajiști sau la plantele de cultură. în cea de-a doua parte a volumului sînt tratate de către zoologi și microbiologi, aspecte ale productivității secundare, partea a treia, cea mai voluminoasă (70 p.), referindu-se la condițiile mediului ambiant, determinarea și caracterizarea unm’ factori climatici, edafici din stațiuni. Articolele sînt redactate de meteorologi pedologi, hidrobiologi etc. Domeniul de valabilitate și aplicabilitate a rezultatelor este discutat în partea a patra, prin comparație cu stațiuni simi- lare (comparații fenologice, cartarea pajiștilor). O notă editorială atrage atenția asupra unor contribuții care se găsesc în studiu ; ea este urmată de lista colaboratorilor la acest voluni. Lectura este facilitată în oricare din secțiunile lucrării de o încadrare riguros metodolo- gică a informațiilor de la introducere pînă la referirile bibliografice. Volumul poate fi considerat fără ezitare un manual instructiv practic cu metode cantitative bine evidențiate fără să se re- curgă la detalii rigide. Maniera de a întreprinde cercetări de ecologie experimentală într-un anumit teritoriu, cu un număr mare de specialiști, precum și reușita în scopurile propuse stimulează inițierea unor ST. si CERC. BIOL, SERIA BOTANICĂ T. 24 NR. 4 P. 371-373 BUCUREȘTI 1972 8-0. 1460 372 RECENZII 3 astfel de cercetări care duc la rezultate extrem de fructuoase, niciodată egalate de eforturile unui singur individ. Culegerea de articole se adresează tuturor celor interesați în cercetarea experimentală a mediului înconjurător și a ecosistemelor. Lucia StoicOvici 3 RECENZII 373 tufărilă și cea închisă. Se pune astfel în evidență o întirziere a modificărilor cantitative ale solu- rilor în raport cu cele ale climatului. Lucrarea conține și un capitol interesant asupra policromiei, fenomen în genere puțin studiat pînă acum, dar foarte important în condiții grele de vegetație. Autorul reușește să aducă multe elemente noi de cunoaștere asupra policromiei și să arate rolul fenomenului în dinamica vegetației. Volumul prezentat constituie o expresie a tendinței actuale de aprofundare a cunoștin- țelor privind vegetația pe bază de cercetări ecologice complexe și de folosire a statisticii mate- miatice. Rezultatele ilustrează progresul ce se poate înregistra in stabilirea cauzalității proceselor fitocenotice prin folosirea acestei metode. P. JAKUCS, Dgnamische Verbindung der Wâlder und Rasen (Quantitative und qualilative Unter- suchungen liber die synăkologischen, phytozonologischen und struklurellen Verhăltnisse der Waldsăume), (Legătura dinamică între păduri și pajiști (Cercetări cantitative și calitative asupra condițiilor sinecologice, fitocenologice și structurale ale lizierelor de pădure)). Akad. Kiado, Budapesta, 1972, 228 p., 77 tab., 40 fig., 16 foto. Autorul cunoscutei monografii asupra pădurilor de stejar pufos din Ungaria și din unele regiuni limitrofe și al sistemului nou de clasificare al pădurilor termofile de stejari analizează In lucrarea recent apărută, sub titlul de mai sus, una dintre problemele dificile ale studiului vegetației — problema așa-numitelor „liziere de pădure”. După cum se știe, școala geobotanică vest-europeană a mers pînă acum pe linia separării lizierelor de pădure, ca și a tufărișurilor derivate și secundare, în unități superioare proprii, deosebite de cele de pădure, deși speciile ce compun aceste formațiuni se întîlnesc curent și provin de fapt în majoritate din pădure. Unitățile merg pînă la clasă inclusiv. P. Jakucs, își exprimase deja în monografia din 1961 îndoiala asupra justeței unui ase- menea mod de clasificare iar în lucrarea pe care o recenzăm dezvoltă și susține acest punct de vedere, pe baza unui material de cercetare propriu și a unei literaturi vaste. După părerea sa, folosirea criteriului fizionomie — deoarece în fond pe acest criteriu se bazează în special sepa- rarea și clasificarea lizierelor și tufărișurilor — nu poate decît să afecteze unitatea sistemului bazat pe fidelitatea speciilor. Chiar dacă în anumite părți ale Europei de vest separarea de asociații locale de lizieră poate avea o justificare, acestea trebuie încadrate împreună cu unită- țile de pădure cu care sînt floristic înrudite. Poate fi admisă cel mult încadrarea în subalianțe proprii. P. Jakucs pornește aici de la ideea că fidelitatea speciilor nu poate fi judecată numai pe baza comportamentului cenologic dintr-o anumită parte a arealului lor așa cum au procedat de fapt sociologii vest-europeni cînd au clasificat lizierele și tufărișurile. Este foarte important să se ia în considerare comportamentul din cadrul întregului areal și în special din partea sa centrală. Principiul este incontestabil just. Dar nici cel ce-1 enunță nu l-a aplicat consecvent în clasificarea, dealtfel meritorie și utilă, a pădurilor xeroterme de stejar. Lucrarea lui P. Jakucs este interesantă nu numai prin această importantă precizare sistematică. Autorul prezintă de fapt un studiu foarte complex ecologic al micromozaicului silvostepic extrazonal compus din pajiști, tufărișuri, păduri tufărite și păduri, ce ia naștere în condițiile stațiunilor extreme xeroterme din Europa centrală. Pe un profil tipie ce cuprinde toate aceste unități s-a făcut studiul foarte amănunțit al solului, microclimei, compoziției floristice și structurii unităților. Datele sînt prelucrate prin metodele statisticii matematice pentru a stabili semnificația diferențelor. Se pun în evidență gradientele de la trecerea între diversele biounități și locul în care se înregistrează discontinuitatea cea mai pronunțată a condițiilor de mediu. Pentru elementele climatice acest prag apare între pajiște și tufăriș, pentru sol, însă, între pădurea N. Doniță Revista „Studii și cercetări de biologie — Seria botanică” publică articole originale din toate domeniile biologiei vegetale: morfologie, sistematică, geobotanică, ecologie și fiziologie, genetică, microbiologie — fitopatologie. Sumarele revistei sînt completate cu alte rubrici, ca: 1. Viața științifică, ce cuprinde unele manifestări științifice din domeniul biologiei vegetale, ca simpozioane, consfă- tuiri, schimburi de experiență între cercetătorii români și cei străini etc. 2. Recenzii ale unor lucrări de specialitate apărute în țară și peste hotare. NOTĂ CĂTRE AVTORI Autorii sînt rugați să înainteze articolele; notele și recenziile dactilografiate la două rînduri. Tabelele vor fi dactilografiate pe pagini separate, iar diagramele vor fi executate în tuș, pe hîrtie de calc. Tabelele și ilustrațiile vor fi numerotate cu cifre arabe. Figurile din planșe vor fi numerotate în continuarea celor din text. Se va evita repetarea acelorași date în text, tabele și grafice. Explicația figurilor va fi dactilografiată pe pagini separate. Citarea bibliografiei în text se va face în ordinea numerelor. Numele autorilor va fi precedat de inițială. Titlurile revistelor citate în bibliografie vor fi prescurtate conform uzanțelor- internaționale. Autorii au dreptul la un număr de 50 de extrase, gratuit. Responsabilitatea asupra conținutului articolelor revine în exclusivitate autorilor. Corespondența privind manuscrisele, schimbul de publicații etc. se va trimite pe adresa Comitetului de redacție, Splaiul Indepen- denței nr. 296, București. La revue « Studii și cercetări de biologie — Seria botanică » paraît 6 fois par an. Toute commande ă ITtranger sera adressâe ă ROMPRESF1- LATELIA, Boîte poștale 2001, telex 011631, Bucarest, Roumanie, ou â ses reprăsentants â l’ătranger. En Roumanie, vous pourrez vous abonner par ies bureaux de poște ou chez votre facteur.