COMITETUL DE KEDACȚIE Redactor responsabil: Academician EM. POP Redactor responsabil adjunct; Academician N. SĂLĂGEANU Membri «■ Academician ȘT. PfiTERFI; I. POPESCU-ZELETIN, membru corespondent al Acade- miei Republicii Socialiste România; prot. dr. I. T. TARNAVSGHl; proî. TR. I. ȘTEFUREAC; dr. VERA BONTEA; dr. ALEXANDRU IONESCU; GEORGETA FABIAN — secretar de redacție. Pentru a vă asigura colecția completă și primirea la timp a re- vistei, reînnoiți abonamentele dv. pe amil 1972. Prețul unui abonament este de 90 de lei. în țară, abonamentele se primesc la oficiile poștale, agențiile poștale, factorii poștali și difuzorii de presă din întreprinderi și instituții. Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la I.C.E. LIBRI, Căsuța poștală 134 — 135 (Calea Victoriei 126), București, România sau la reprezentații săi din străinătate. Manuscrisele, cărțile și revistele pentru schimb, precum și orice corespondență se vor trimite pe adresa Comitetului de redacție al revistei „Studii și cercetări de'biologie — Seria botanică”. Studii si cercetări ie BIOLOGIE SERIA BOTANICĂ SUMAR - j % ' ',>' 5 ‘ \ ILEANA BUICULESCU, Taxoni noi din flora Masivului Piatra Mare 469 J N. ROMAN, Elemente noi pentru caracterizarea fitogeografică a '< Porților de Fier.......................................... 477 GH. ȘERB ĂNE SCU, Corologia speciei Soldanella pusilla Baumg. în Carpații românești......................................... 485 I. RESMERIȚĂ, Stațiuni noi cu plante rare din România .... 491 AURELIA BREZEANU, înfrățirea la Zer na inermis (Leyss.) Lindm, sub influența iradierii semințelor cu radiații y . . . 495 CONSTANȚA OCHEȘANU, I. BĂRBAT și O. HENEGARIU, Intensitatea fotosintezei în raport cu durata tratamentului fotoperiodic la Perilla ocymoides L................... 505 jALICE SĂVULESCU|, MARIA ISTRATI, VIORICA LAZĂR și EU GENIA SORU, Contribuții la studiul activității enzimatice a unor ciuperci saprofite care atacă masele plasticei Studiul activității catalazei................................. 511 D. MUSTEA, V. TĂTARU și T. PERJU, Determinarea indicelui de reacție al plantelor în studierea rezistenței porumbului față de atacul sfredelitorului (Ostrinia nubilalis Hbn.)......... 519 INDEX ALFABETIC............................................ 527 APARE DE a ORI PE AN ADRESA REDACȚIEI: SPLAIUL INDEPENDENȚEI NB» 263 BUCUREȘTI St. și cerc. biol. Seria bofonicâ t. 23 nr. 6 p. 467 — 530 București jl&L- TAXONI NOI DIN FLORA MASIVULUI PIATRA MARE DE ILEANA BUICULESCU Several interesting species of Flora of Piatra Mare mountain which are new for the region are recorded. Some of these species are very rare in the Flora of Romania f. i. Ru&us phoenicolasius, Sesleria filifolia, Arenaria rotandifolia, or other are endemical species to the Romanian Carpathians f. i. Centaurea pinna- tifida, Onobrychis iranssilvanica, Thymus pulcherrimus, Genliana phlogifolia. Festuca tenuifolia Sibth., found at the base of the mountain, represents a new taxon for the Flora of Romania. Therefore a description is given, combining the informati ons published în the literature with the statistical interpretation by the author of the new material. Some stationary observations and data about the distribution of Festuca tenui- folia are also presented. Masivul Piatra Mare, situat în partea de curbură a Carpaților Orien- tali, alcătuiește împreună cu Postăvaru și Piatra Craiului unitatea geo- morfologică cunoscută sub denumirea de Munții Bîrsei. Apropierea geografică, asemănarea structurii și compoziției geolo- gice, precum și a condițiilor de climă determină existența în aceste masive a unei flore asemănătoare din punct de vedere taxonomic, ceea ce nu exclude însă existența unor elemente deosebite, determinate de particulari- tățile specifice fiecărui masiv în parte. în urma studiului întreprins asupra florei din Masivul Piatra Mare între anii 1968 și 1971, s-au identificat o serie de specii interesante, care nu au fost citate pînă acum din flora masivului, a Munților Bîrsei și chiar a țării. Astfel Festuca filifolia Sibth. constituie un nou taxon pentru flora României. Unele dintre speciile prezentate au o răspîndire foarte restrînsă în țara noastră (Bubus phoenicolasius, /Sesleria filifolia, Arenaria rotundifolia) sau constituie endemisme pentru Carpații din România (Centaurea pinnatifida, Onobrychis transsilvanica, Thymus pulcherrimus, Gentiana phlogifolia). Prezentarea materialului se va face în ordinea importanței speciilor respective pentru flora țării, a Munților Bîrsei și în cele din urmă numai pentru flora Masivului Piatra Mare. ST, SI CERC. BIOL, SERIA BOTANICĂ T. 23 NR. 6 P. 460-475 BUCUREȘTI 1971 470 ILEANA BUICULESCU 2 3 TAXONI NOI DIN FLORA MASIVULUI- PIATRA MARE 471 în denumirea taxonilor s-a luat în considerație Flora R.P.R. și Flora Republicii Socialiste Romamia, incluzînd în paranteză (acolo unde a fost cazul) și noua denumire după Flora Europaea. 1. Festuca tenuifolia. însoțită de o succintă descriere, este sem- nalată pentru prima dată în țara noastră de J. Baumgarten (2), apoi de F. S c h u r (31) (acesta include printre sinonimele speciei și pe Festuca tenuifolia citată de J. Baumgarten). F. P o r c i u s (21) indică pentru Festuca ovina L. sub varietatea p sinonimă cu F. tenuifolia Sibth. și subvarietatea y sinonimă cu F. capillata Lam. Ceva mai tîrziu L. Simonkai (32) consideră în mod greșit pe Festuca tenuifolia citată de J. Baumgarten și F. 8 c h u r, precum și pe F. capillata din lucrarea lui F. P o r c i u s ca sinonime ale speciei F. pseudovina Hakel, datorită faptului că nu s-a bazat pe o cercetare pro- fundă și atentă a acestor taxoni deosebiți. Ca urmare a confuziei create, care va fi apoi preluată de ceilalți botaniști, se ajunge în situația ca prezența speciei Festuca tenuifolia pe teritoriul țării noastre să fie ignorată și contestată, nefiind semnalată sub nici un fel în principalele conspecte privind flora Bomămei (5), (8), (23), (28) și chiar recent în lucrarea lui E. I. N y ă r ă d y și A. N y ă- r â dy (18), (19) asupra secției Ovinae a genului Festuca din Bomânia. Cercetările întreprinse în ultimii ani asupra florei din Piatra Mare au permis identificarea prezenței speciei Festuca tenuifolia Sibth. în acest masiv, în urma unui studiu amănunțit al structurii morfologice și ana- tomice, corelat cu măsurători statistice pe un număr mare de indivizi din populație, a comparării materialului propriu cu cel existent în colecția Institutului de biologie, dar mai ales cu un bogat material provenit de la herbarul Universității din Viena. în continuare prezentăm descrierea speciei pe baza datelor exis- tente în literatura de specialitate, precum și unele aspecte rezultate din cercetarea materialului propriu. Festuca tenuifolia Sibth., FI. Oxon, 44 (1794); Festuca capillata Lam., FI. Fr., III, 597, excl. var. (1778); Poa capillata Mârat, FI. Paris, ed. ÎI, 38, t. 2 (1821); Festuca paludosa Gaud., Agrost. Helv., 1, 229 (1811); Festuca ovina L. var. paludosa Gaud., FI. Helv., 1, 276 (1828); Festuca mutica Wulf., FI. Nor. phan., ed. Fenzlet et Graf., 145 (1858); Festuca euovina L. var. capillata Hack,, Fest., 85 (1882); Festuca ovina var. tenuifolia M. et KD., EL, 1, 642. 4- Plantă îndesuit cespitoasă, cu toți lăstarii intravaginali, prezintă tulpini delicate, de 10 —40 cm, cel mai adesea de 25 cm înălțime, sub panicul 4 —5 unghiulare, seabre sau slab păroase, cu două noduri și două frunze tulpinale. Vaginele netede, scaberule sau glabre, apropiate de tul- pină, numai la bază întregi; ligula foarte scurtă, biauriculată. Lamina frunzelor este capilară, fdiformă sau subsetaeee, cu diametrul de 0,2 — 0,4—0,6 mm, compreso-cilindrică, slab carenată, cinci-nervată, cu trei coaste pe fața superioară, în întregime seabre sau cel puțin spre vîrf, de obicei de un verde viu; stratul de sclerenchim subepidermal continuu sau puțin întrerupt. Panicul oblong, erect, de 2 —5 —7 cm lungime, destul de îngust, adesea datorită ramurilor paniculului așezate adpres inflorescența pare simplu spiciformă; rahisul și ramurile secundare pe unghiuri seabre. Spiculețele sînt eliptice, mici de 4,5 —6 mm lungime, cu 3 —8 flori. Glum inferioră de obicei subulată, cea superioară lanceolată ± acută. Paleea inferioară la vîrf și spre margini colorată, de 2,5 —3 mm lungime, ascuțită, nearistată sau scurt mucronată (lungimea mucronului pînă la 0,25 mm), neevident nervată, către vîrf scabră, verde sau galbenă, pînă la verde- brună. Anterele sînt lungi de 1,5—1,75 mm, galbene sau violacee (fig. 1). în urma studierii a 50 de indivizi recoltați în faza de înflorire (sau aproape de înflorire), se constată că aceștia co- respund din punct de vedere morfologic și anatomic cu specia tipică Festuca tenui- folia Sibth., iar unele deosebiri de dimen- siuni ale diferitelor organe ale plantelor, în comparație cu datele cunoscute în lite- ratură, se includ în limitele de variabili- tate ale speciei în cadrul populației res- pective. în secțiunile efectuate la nivelul laminei frunzelor se constată că prezin- tă trei coaste pe fața superioară, iar stratul de sclerenchim formează un inel continuu sau ușor întrerupt (fig. 2). Paleele sînt nearistate, uneori scurt mucrouate (fig. 3). în Piatra Mare, Festuca tenuifolia crește abundent alături de Nirdus stricta, în pășunea de pe culmea Constând,in (750m), si- tuată pe versantul nord-vestic al masivului. E. Oberdorfer menționează pe Festuca tenuifolia în asociațiile G-alio-Festu- cetum, Polygaleto^Nardetum, Nardo—Jun- cetum din ord. Nardetalia, cl. Rardo — Ca- llunetea, caracterizate de un substrat aci- dificat, uneori mlăștinos, sărac în substan- țe nutritive. W. Bothmaler mai in- dică specia și în Festuco — Sedetalia, Quer- cionrobori-petreae, iar V. I. Komendar în asociația Agrostis tenuis — Festuca Fig. 1. — Festuca tenuifolia Sibth. capillata. în privința răspîndirii speciei Festuca tenuifolia în țara noastră se poate presupune că îndeosebi localitățile indicate de F. 8 c h u r — Poiana Brașov și Prejmer, situate în vecinătatea Pietrei Mari —, pot fi considerate ca stațiuni posibile ale acestei specii. Prezența ei în aceste localități, precum și în cele indicate de J. Baumgarten — Deva și Vaidei de lîngă Hunedoara — și de F. P o r c i u s—fostul district Năsăud—trebuie însă verificată pe teren. în ceea ce privește răspîndirea generala a speciei, se constată că se întîlnește mai ales în partea de vest a Europei într-un areal continuu ce cuprinde Marea Britanic, Franța, nordul Spaniei, B. D. Germană, B. F. a Germaniei, nordul Italiei, Elveția, Belgia, Austria, iar la limita 472 ILEANA BUICULESCU 4 Tabelul nr. 1 Rezultatele măsurătorilor efectuate asupra materialului de Jesfeca tenuifolia Sibth. recoltat din Masivul Piatra Mare Organul măsurat Limita minimă Limita maximă Valorea medie înălțimea plantelor (cm) 24 57 38,8 Grosimea laminei (mm) 0,15 0,35 0,26 Lungimea panicului (cm) 2,7 6,7 4,62 Lungimea spiculețelor(mm) 3,7 7,5 4,54 Lungimea paîeei (mm) 2,1 3,2 2,75 prin lamina frunzei tenuifolia Sibth. Fig. 2. — Secțiune de Festuca Fig. 3. — Paleea inferioară la Festuca tenuifolia Sibth. a, Palee nearistată; b, palee mucronată. nordică și cea estică ale arealului sub forma unor areale disjuncte în Finlanda, Danemarca, Polonia, Cehoslovacia, U.R.S.S. (R.S.S. Ucraineană), România (în ultimele patru țări doar în zona Carpaților), Ungaria, Iugoslavia. Mai este cunoscută din Japonia (26), America de Kord (15). Din punct de vedere fitogeografic,' Festuca tenuifolia este consi- derată un element atlantic-mediteranean. 2. Sesleria filifolia Hoppe, element balcano-carpatic, este cunoscut în România doar în cîteva localități din Banat, situate în etajul montan inferior. Recent specia a fost întîlnită și în Piatra Mare, pe stîncile cal- caroase de la Șura de Piatră (1630 m), ceea ce dovedește că ea are o amplitudine ecologică mult mai largă. Deși arealul speciei în țara noastră prezintă o disjuneție destul de mare între cele două zone, se poate presu- pune că Sesleria filifolia există și în restul catenei sudice a Carpaților, deoarece se întîlnesc condiții favorabile dezvoltării ei, fapt ce ar explica în parte prezența speciei în Masivul Piatra Mare. 5 TAXONI NOI DIN FLORA MASIVULUI PIATRA MARE 473 3. Rubus phoenicolasius Maxim, specie adventivă, care provine din Asia de est, este introdusă în Europa ca plantă ornamentală. în țara noastră este semnalată doar într-o singură localitate, și anume în peri- metrul orașului Brașov (16). Această specie a fost găsită în stare sălbă- ticită (subspontană) în tăietura de pădure de pe valea Chiba, într-o stațiune însorită, cu sol bogat în substanțe nutritive și cu conținut sporit de umiditate, alături de speciile înrudite: Rubus idaeus, R. Mrutus, R. plicatus etc. 4. Blechnum spicant (L.) Sm., element circumpolar, care vegetează de obicei prin păduri și turbării umbroase din regiunea montană nesem- nalat din Munții Bîrsei, crește în Piatra Mare în pășunea invadată de Rardus stricta, cu solul puternic acidificat de pe valea Chiba. 5. Betula pubescens Ehrh., element eurasiatic, specific pentru sta- țiuni cu soluri sărace, acide, din turbării și mlaștini, a fost identificat în semințișul pădurii de molid de pe valea Chiba, precum și în pășunea degradată de nardet de pe culmea Constandin, în ambele cazuri fiind situat pe soluri podzolice, dar cu umiditate moderată. 6. Dianthus giganteus D’Urv., specie balcano-ilyrică, se întâlnește sporadic în Piatra Mare, pe valea Chiba, la marginea drumului. 7. Geranium pyrenaieum Bubm., element vest-meditarenean (în restul Europei adventiv), cunoscut în țară într-un număr redus de loca- lități, situate mai ales în sud-vest, a fost recoltat de pe prundișul văii Timiș, în dreptul localității Timișul de Jos. 8. Plantago altissima L., element mediteranean, rar în zona Carpaților, este prezent în fîneața de pe muntele Bunloc, precum și la marginea drumului care duce de la Dîmbul Morii spre această pajiște, în locuri însorite și substrat luto-nisipos. 9. Galium kitaibelianum Boem, et Schult., specie balcano-dacică» răspîndită mai ales în regiunea colinară din sud-vestul țării pînă în valea Argeșului, se întâlnește sporadic în masiv, cu deosebire pe versantul vestic al acestuia, în pădurile de amestec de fag cu rășinoase, alături de Asperula odorata, Galium schultesi. 10. Galium boreale L., element circumpolar, semnalat din regiunile învecinate doar de la Brașov, se găsește sporadic în fîneața mezofilă de pe muntele Bunloc. 11. Phyteuma spiciforme Roch., endemism carpatic, se întîlnește în zona masivului destul de rar prin pajiștile din etajul montan mijlociu, pînă în etajul subalpin, dar mai ales în juniperete, jnepenișuri și tufări- șuri cu Alnus viridis. 12. Arenaria rotundifolia M.B., element carpato-balcano-anatolic, cunoscut în țară numai din Munții Bucegi, Ciucaș, Piatra Craiului și Postăvaru, este prezent și în Piatra Mare pe versantul estic din etajul subalpin, pe stînci ceva mai umede și umbrite, întregindu-se astfel arealul deosebit de restrîns și compact al acestei specii în România. 13. Onobrychis transsilvanica Simk., considerat endemism al Oar- paților românești, vegetează sub forma unor colonii (pîlcuri) compacte, pe cîteva stînci calcaroase cu expoziție nord-estică din etajul subalpin. 474 ILEANA BUICULESCU g 14. Thymus pulcherrimus Schur, endemism pentru Carpații din România, crește frecvent în Piatra Mare, pe stînci calcaroase și pajiști instalate pe soluri scheletice din etajul subalpin. 15. Gentiana phlogiîolia Schott et Ky. {Gentiana cruciata ssp. pldo- gifolia (Schott et Kotschy) Tutin), endemism pentru Carpații de est și de sud din etajul alpin, a fost identificat în pajiștea de pe muntele Bunloc, instalată pe un substrat format din calcare titonice. 16. Gentiana orbieularis Schur {Gentiana braGhyphylla Vell. ssp. favratii (Rittener) Tutin), specie alpin europeană, se întîlnește rar în Piatra Mare, pe stîncile calcaroase din etajul subalpin. 17. Centaurea pinnatifida Schur, specie endemică pentru flora Carpaților românești, crește pe stîncile calcaroase de la Șura de Piatră, de pe versantul estic al masivului. ț TAXONI NOI DIN VLORA MASIVULUI PIATRA MARE 475. 29. Sqhube Th., Botanische Ergebnisse einer Reise im Siebenbiirgen, 1894. 30. Schur F., Verh. Mitteil. Siebenb. Ver. Nat. Hermannstadt, 1859. 31. — Enumeratio plantarum Transsilvaniae, Vindobonae, 1866. 32. Simonkai L,, Flora Transsilvanicae vesculosae critica. Budapesta, 1886. 33. S06 R., Synopsis systematico-geobotanica florae vegeGtionisque Hungariae, Budapesta, 1966,. n. 34. Ungar K., Die Alpenflora der Slidkarpathen, Hermannstadt, 1913. 35 • * * * Flora R. P. R. și Flora Republicii Socialiste România, Edit. Academiei, Bucu- rești, 1952-1966, l-X. 36. * * * Flora Polska, Cracovia, 1919, I. 37- * * ♦ Flora Europaea, Cambridge, 1964, I; 1968, II. Institutul de biologie „Traian Săvulescu”, Primit în redacție la 5 mai 1971. BIBLIOGRAFIE 1. Ascherson P. u. Graebner P., Synopsis der Mitteleuropăischen Flora, Leipzig,1898 —1902. 2. Baumgarten J., Enumeratio stirpium magno-Transsilvaniae principatul, Vindobonae , 1816-1848. 3. Beldie Al., Flora și vegetația Munților Bucegi, Edit. Academiei, București, 1967. 4. Borza Al., Conspectus florae Romaniae regionumque affinium, Cluj, 1947. 5. Bbandza u., Prodromul florei României, București, 1879—1883. 6. Konstantinova A. G., Ukr. bot. jurn., 1968, XXV, 1. 7. Fuss M., Flora Transsilvaniae excursoria, Gibinii, 1866. 8. Grecescu D., Conspectul florei României, București, 1898. 9. Hackel E., Monographia Festucorum europaearum, Berlin, 1882. 10. Hayek A., Prodromus florae peninsulae Balcanicae, Berlin, 1933. 11. Hegi G-, Illustrierte Flora von Mitteleuropa, Viena, 1906 — 1908. 12. Javorka S., A Termeszetețs novenyrendzzer attekintdse, Budapesta, 1924. 13. Javorka S. ăs Sod R., A Magyar novenyvilăg kdzikdnyue, Budapesta, 1951. 14. Komendar I. V., Ukr. bot. jurn., 1968, XXV, 6. 15. MeOsel H., Jâger E. u. Weinert E., Vergleichende Chorologie der Zentraleuropâischen Flora, Jena, 1965. 16. Morariu I. și Schipor V., Rev. păd., 1956, LXXI, 8. 17. Morariu I., Lucr. șt., Fac. silvicultură, Inst. politehnic, Brașov, 1957, III. 18. NyArâdy E. I. și Nyârâdy A., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1964, XVI, 2. 19. — St. și cerc, biol., Seria botanică, 1964, XVI, 3. 20. Oberdorfer E., Siiddeutsche Pflanzengesellschaften, Jena, 1957. 21. Porcius F., Flora phanerogama din fostulu districtu alu Naseudului, Sibiu, 1881. 22. — Diagnozele planteloru fanerogame și criptogame vasculare, București, 1893. 23. Prodan I., Flora pentru determinarea și descrierea plantelor ce cresc tn România, Cluj, 1939. 24. Rothmaler W., Excursionsflora von Deutschland, Berlin, 1963. 25. Romer L, Aus der Pflanzenwelt der Burzenlănder Berge in Siebenbilrgen, Viena, 1898. 26. Saint-Ives a., Les Fesiuca de la Seciion Eu-Fes Iaca et leurs variations dans Ies Alpes mari- times, Geneva, 1913. 27. — Conlributionyt l’^tude des Festuca (subgen Eu-Festucd) de VOrient, Geneva, 1928* 28. SĂvulescu Tr., Graminaceae, București, 1933. ELEMENTE NOI PENTRU CARACTERIZAREA FITOGEO- GRAFICĂ A PORTILOR DE EIER* DE N. ROMAN Es wurde festgestellt, daB die meisten floristischen Elemente des Eisernen Tores und der umliegenden Gebiete europăischkontinentalen Charakters und quar- tărer bzw. postquartarer Herkunft sind. Zahlreîche, hier ebenfalls anzutreffende terțiare Relikte, deren Vorkcmmen als Folge eines Vordringens durch die prădanubiane Talenge verschiedener ponto-caspischer Pflanzenarten zum pannoni- schen Becken hin anzusehen ist, verleihen der Flora dieser Gegend ein recbt heterogenes Geprăge. Es werden auch zwei Taxonen beschrieben : Cephalaria uralensis (J. Murr) Roemer et Schultes var. multifida nova var., und Tulipa hungarica Borbâs var. unduia- tifolia nova var. Porțile de Fier aparțin unui cadru geografic de o rara frumusețe și cu o indiscutabilă însemnătate științifică pentru pămîntul românesc. Dintre principalele .componente ale acestui cadru geografic, un loc impor- tant îl dețin faunJwși flora, ultima categorie constituind tema pe care dorim s-o tratăm. Este știut că defileul Dunării beneficiază de influența climatului submediteranean (temperatura medie anuală 11,7°C). Drept urmare aici se dezvoltă o abundentă și variată floră termofilă, care a atras mulți botaniști încă de la începutul secolului trecut. Pentru explicarea acestui fapt s-a recurs mai totdeauna la argumentul influențelor climatului sub- mediteranean, în ultima vreme adăugîndu-se și cel al topoclimatului local, ce amplifică pe alocuri xerofitismul regiunii. Toate acestea ar putea ajuta la explicarea structurii actuale a florei și mai puțin la cauzele istorice ale dezvoltării ei atunci eînd se analizează problema relictelor terțiare sau a speciilor endemice. * Teritoriul dintre Tr. Severin — Orșova — rîul Topolnița. ST. ȘI CERC. BIOL, SERIA BOTANICĂ I. 23 NR. 6 P. 477-484 BUCUREȘTI 1971 3 CARACTERIZAREA FITOGEOGRAFICA A PORȚILOR DE FIEB . 479 478 N. ROMAN 2 Primele încercări de a caracteriza din punct de vedere biogeografic această regiune le datorăm biogeografului austriac A. B e n c k (41), care încearcă să explice prezența sturionilor în apele Porților de Fier drept unul dintre argumentele „teoriei antecedenței cursului Dunării”, pe lîngă argumentele.de ordin geomorfologim și tectonic, formulate cu numai un an mai înainte, de către J. C v i j i 6 (15). Ambii au demonstrat existența unui culoar predanubian care a funcționat încă din epoca neogenă ca spațiu de intense legături între bazinul ponto-caspic și cel panonic. Treptat, cercetările întreprinse asupra faunei apelor zonei Porților de Fier de către 0. M o t a ș și M. Băcescu (34), C. M o t a ș și J. Ș o a- r e c-T a n a s a c h i (35), M. Băcescu (1), (2) și B. Codreanu (14) contribuie substanțial la conturarea caracterului biogeografic al acestui teritoriu, prin aflarea unor relicte ponto-caspice. Pentru lumea plantelor, observații sporadice sînt inițiate de A. Schott (49), V. Janka (27), (28), J. Heuf f el (26) și M. Win- k 1 e r (52). Contribuțiile cele mai de seamă le datorăm însă botaniștilor V. Borbâs (4), (5), (6), L. Simonkai (50), D. Grece seu (20), (21), (22), (23), A. Kanitz (30) și D. Brandza (1883), ultimii doi realizînd frumoase sinteze ale cunoștințelor despre flora țării, la acea vreme. Remarcabile sînt, de asemenea, cercetările întreprinse de A. D e g e n (17), (18), F. P a x (38), (39), Tr. Săvulescu (47), (48), I. P r o d an (43), E. Ț o p a (51) etc. în ultima vreme, K. Roman (45) și G h. D i- horn și N. Roman (19) au identificat aici numeroase fitoelemente pontice și unele neoendemisme ce au corespondenți direcți în flora ponto- caspică și care aruncă totodată o nouă lumină asupra caracterului florei din zona Porților de Fier. Variatele condiții de rocă, sol, expoziție etc. au permis dezvoltarea în acest teritoriu a unui număr de 1 662 de taxoni ce aparțin la 106 familii, 516 genuri, 1289 de specii, precum și numeroase subspecii și varietăți, ceea ce reprezintă aproape o treime din numărul total al speciilor de cor- mofite din flora țării noastre. Analizate critic materialele ce prezentau deosebiri evidente față de speciile tipice cunoscute au dus la stabilirea a trei^axoni noi: 1. Stipa danubialis Dihoru et Roman. 2. Cephalaria uralensis (J. Murr) Boemer et Schultes var. mul- tifida nova var. boc loco. „Planta 50—150 cm alta. Folia pilosa, omnia pinnatifida, laciniis linearibus vel lineari- lanceplatis, subinde 5—6jlobatis, decurentibus. Achenium tetragonum subsulcatum, minutis- sime dentîculatum” (fig. 1). Stationes: detritis conglomeratis tortonienses silico-calcareis. Locus classicus: în saxosis et lapidosis ad ripas Danubii inter pagos Dudașul Schelii et Gura Văii dictos, prope opp. Turnu Severin (distr. Mehedinți), Romaniae (leg. ad 14. VIII. 1964) (fig. 2). Typus: in herbario Instituti Biologici „Traian Săvulescu” Bucurestiensis conser- vator (BUCA). 3. Tulpina hungarica Borbâs var. undulatifolia nova var. boc loco. „Folia glauco-pruinosa, oblongo-Ianceolata, margine undulata”. Stationes: detritis silico-calcareis. Locus classicus : in saxosis et lapidosis ad vallem Oglănic prope pagum Gura Văii (distr. Mehedinți), Romaniae (leg. ad 24. IV. 1966). Typus; in herbario Instituti Biologici „Traian Săvulescu” Bucurestiensis conservatur (BUCA) (fig. 3). a, Fruct; b, frunze. Au fost semnalate de asemenea șapte specii și două subspecii, noi pentru flora țării: Minuartia capillacea (AII.) Graebner; Gag ea bohemica (Zanschn.) Boemer et Schultes; GladiolusiUyricus Koch, Iris pallida Lam., 480 Fig. 2. — Cephalaria ura- lensis (J. Murr) Roemer et Schultes var. multifida nova var. pe povîrnișurile dintre Dudașul Schelii și Gura Văii (jud. Mehedinți). Fig. 3. — Tulipa hunga- rica Borbâs var. unduia- tifolia nova var. 5 CARACTERIZAREA FITOGEOGRAFICA A PORȚILOR DE l'TER 48$ situate aici la limitele estică și nord-estică ale arealului lor; Minuartia hamata (Hausskn) Mattf., la limita nordică a arealului ei; Scorzonera lanata (L.) Hoffm., la limita vestică a arealului ei; Thlaspi jankae Kerner, reprezintă, prin stațiunea de la Porțile de Fier, o punte de legătură între stațiunile din Balcani și cele din Depresiunea Panonică; Minuartia verna (D.) Hiern ssp. cortina (Keilr.) Halliday, situată la limita estică a arealului ei; M. hirsuta (Bieb.) Hand.-Mazz. ssp. falcata (G-riseb.) Mattf., proprie Peninsulei Balcanice. în afara speciilor citate în literatura botanică, au mai fost găsite încă 221 de specii, care, prin prezența lor, completează caracterul fito- geografic al regiunii. Dintre acestea menționăm: Ephedra distachya L., Fagus orientălis Lipsky, Rumex confertus Willd., Paronychia cephalotes (Bieb.) Besser var. simonkaiana Borhidi, Herniaria hirsuta L., Pelphinium fissum Waldst. et Kit. var. dinaricum (Beck et Szysz) Hayek și var. pubescens Heuffel, Hepatica nobilis Miller, Pulsatilla vulgaris Miller ssp., grandis (Wenderoth) Zamels, Papaver laevigatum Bieb., Thlaspi allia- ceum L-, Heliantkemum canum (L.) Baumg., Sempervivum zeleborii. Schott, Trifolium subterraneum L., Althaea hirsuta L., Daucus guttatus: Sibth. et Sm. ssp. zahariadii Heywood, Trima ramosissima (Fischer ex Trev.) Koch, Vcronica dillenii Crantz, V. peregrina L., Orobanche aegyp- tiaca Pers., Lamium bifidum Cirillo ssp. balcanicum Velen., Valerianella coronata (L.), DC., V. dentata Pollisch, V. pumila (Willd.) DC., Bomby- cilaena erecta (L.) Smoljan, Alliurn moschatum L., Hyacinthella leucophaea (O. Koch) Link., Carex liparocarpos Goud., Vulpia ciliata (Danth.) Link.. Aegilops triaristata Willd. etc. Ținînd seama de adaptările plantelor față de regimul de umiditate, se constată că cel mai mare număr îl dețin mezofitele (745 ; 57%), urmate de xerofite (454; 43%), higrofite (82; 6%), hidrofite (35; 3%). Aceasta reflectă complexitatea condițiilor staționate ale teritoriului a cărui diver- sitate pornește de la terenuri mlăștinoase pînă la versanți puternic înso- riți, supuși uneori unei uscăciuni excesive. în funcție de condițiile staționale, de dinamica substratului, precum și de caracterele adaptative specifice, dobîndite de specii în decursul vre- murilor, formele de viață (bioformele) se prezintă în următoarele proporții: hemicriptofite (523; 40%), terofite (376; 28%), geofite (118; 9%), tero- hemicriptofite (89; 7%), hidatofite (45 •, 3,6%), camefite (52; 4%), mega- fanerofite' (42; 3%), mez ofanerofite (37, 3%), nanofanerofite (31; 2,4%) și epifite (5; 0,4%). Rezultă deci că hemicriptofitele sînt cele mai nume- roase, urmate apoi de terofite, ca o consecință a intenselor procese ero- zionale ce se desfășoară pe suprafețe întinse și oferă astfel condiții optime speciilor pioniere. Cu toată structura complexă a tipurilor ecologice și a bioformelor menționate, particularitatea cea mai frapantă a florei de aici o constituie caracterul ei fitogeografic, foarte eterogen. Componentele florei cormo- fițelor aparțin la 27 de categorii de elemente fitogeografice de nuanțe și origini foarte diferite, care evidențiază aici puternice interferențe floris- tice. Ca pretutindeni, structura fitogeografică a acestui teritoriu constituie de fapt rezultanta istorică a tuturor schimbărilor de ordin calitativ care au avut loc aici și în împrejurimi. Ea diferă mult de structura fitogeogra- 482 N. HOMAN 6 Jica a vegetației, determinată de raporturile cantitative în care participă diferitele elemente fitogeografice la alcătuirea diverselor grupări vegetale. Exprimarea numerică sau procentuală a elementelor fitogeografice reflectă deci numai raporturi calitative ale florei. Iată care sînt aceste raporturi: eurasiatice (336; 26%), europene (112; 9%), submediteraneene (112; 9%), central-europene (91; 7%), mediteraneene (s. I.) (91; 7%), cosmopolite (89 ; 7%), balcanice (77 ; 5,2%), mediteranean^ (75 ; 5,1%), circum- polare (70; 5%), continentale (56; 4,3%), adventive (43; 3,3%), ponto- balcanice (21; 1,6%), endemice (17; 1,4%), est-mediteraneene (13; 1%), daco-balcanice (13; 1%), sarmatice (6; 0,5%), ponto-panonice (5; 0,3%), balcan-pamonice (4; 0,3%), ilirice (4; 0,3%), dacice (3; 0,2%), alpin- balcanice (3; 0,2%), atlantice (2; 0,1%), panonice (2; 0,1%), panonic- balcanice (2; 0,1%), mediteramea/n-continentale (1; 0,1%), alpim-meditera- neene (1; 0,1%), alpin-carpatice (1; 0,1%). Dacă se ia în considerare participarea principalelor grupe de ele- mente fitogeografice la alcătuirea florei, se constată că fondul principal îl dețin cele europeam-continemtale, eurasiatice, europene, central-europene .^. continentale (595; 46,3%), urmate de cele sudice (submeditera/neene, mediteraneene, mediteranean-continentale, mediteranean-pontice, est-medi- terăneene, alpin-mediteraneene, atlanti-mediteraneene, 322; 24%). Aceasta •evidențiază interferența floristică a diferitelor elemente pe teritoriul cercetat, ce s-au suprapus unui fond local, alcătuit din elemente balcanice, .balcan-panonice, daco-balcanice, dacice și endemice (169 ; 12,1%). Cu excep- ția elementelor circumpolare (70; 5%), reprezentate aici mai mult prin cele cu o largă răspîndire, restul speciilor este completat cu elemente de proveniență relativ recentă, adventivele (43; 3,3%) și cosmopolitele (89; 7%), a căror răspîndire a fost realizată în special o dată cu constituirea comunităților umane. Rezultă deci că flora Porților de Pier și împrejurimi este de tip ewopean-eontinentală, în cea mai mare parte de proveniență cuaternară și postcuaternară. Ea cuprinde însă importante relicte terțiare [Ephedra distachga L., Fagus orientalis Lipsky, Syringa vulgaris L., Celtis australis L., Juglams regia L., Corylus colurna L., Coronilla emerus L. ssp. emero- ides (Boiss. et Spruner) Hayek etc.), precum și neoendemismele Stipa da/nubialis Dihoru et Roman și Cephalaria uralensis (J. Murr) Roemer et Schultes var. multifida nova var., ce par a constitui perechile vicariante ale speciilor Stipa paradoxa (Junge) P. Smirnov și Cephalaria media Litvinov, din stepele ponto-caspice. Adăugind la acestea numeroasele elemente submediteraneene, ponto-mediteraneene etc. reiese mult mai ușor caracterul eterogen al florei Porților de Fier, precum și rolul defileului predanubian și cel actual în circulația elementelor floristice între bazinul ponto-caspic și cel panonic. BIBLIOGRAFIE 1. Băgesgu M., Rev. șt. „V. Adamschi” (Iași), 1944, 30. 2. — Ann. Sci. Univ. Jassy, 1948, 31. -3. Bănăresgu P., în L imn olog ia sectorului românesc al Dunării. Studiu monografic, București, 1967. 7 CARACTERIZAREA FITOGEOGRAFICA A PORȚILOR DE FIER 483 4. Borbăs V., Kiadja â Magy. Tud. Akad. math. es termăszettud, âllando bizotts., 1873, IX, 213 — 291. 5. — Osterr. bot. Ztschr., 1875, 25. 6. — Ertek. a tremeszttud. kov. kiadja a Magy. Tud. Akad., 1879, IX 15. 7. Bușniță Th. și colab., Studiul hidrobiologic al Dunării și al afluenților săi, în Monografia zonei Porților de Fier, Edit. Academiei, București, 1970. 8. Călinescu R., Introducere tn biogeografia României, București, 1946. 9. — Natura, 1950, 2, 3. 10. —• Anal. Univ. Buc., Seria șt. nat., geol.-geogr., 1967, 14, 2. 11. Călinescu R. și Bunescu A., Lucr. Inst. cerc, geogr., 1950. 12. Călinescu R. și Ian a S., Anal. Univ. Buc., Seria șt. nat., geol.-geogr., 1964, 13, 1. 13. Călinescu R. și colab., Biogeografia României, București, 1969. 14. Codreanu R., Bull. Biol. Fr. et Belg. (Paris), 1949, 83, 3. 15. CvijiC J., Entwicklungsgeschichte des Eisernen Tores, Gotha, 1908. 16. Degen A., Osterr. Bot. Ztschr., 1887, 37. 17. — Term^sz. Kfizl., 1896, 36, 36. 18. — Osterr. Bot. Ztschr., 1921, 70, 204. 19. Dihoru Gh. et Roman N., Rev. roum. Biol., Serie de Botanique, 1969, 14, 1. 20. Gbecescu D., Enumerația plantelor din România ce cresc spontaneu și cele ce stnt frecvent in cultură, București, 1880. 21. — Raport către Ministerul Instrucției Publice, București, 1895. 22. — Conspectul florei României, București, 1898. 23. — Plantele indigene din România, București, 1900. 24. Griselini F., Versuch einer poliiischen und naturlichen Geschichte des Temeswarer Banat in Briefen an Standespersonen u. Gelehrte, Viena, 1870, 1 — 2. 25. Hayek A., Osterr. Bot. Ztschr., 1923, 72, 6—8. 26. Heuffel J., Enumeratio planiarum in Banatu Temesiensis sponle crescentium et frequentis culturam, Vindobonae, 1858. 27. Janka V., Osterr. Bot. Ztschr., 1872, 22. 28. — Osterr. Bot. Ztschr., 1873, 23. 29. — Termesz. fdz., 1877, 1 — 4. 30. Kanitz A., Plantas romaniae hucusque cognitas, Claudiopoli, 1879 — 1881. 31. Kerner A., Das Pflanzenleben von Donaulăndern, Insbruck, 1863. 32. Marsigli L. F., Danubius Pannonico-mysicus observationibus [geographicis, astronomicis hydrographycis, physicis perlusiratus et in VI tomos digestus cum tabulis aeri inci- sis, Hagae, Comitum et Amstelodami, 1726. 33. Morduhai-Boltovskoi F. A., Kaspiskaia fauna v Azovo-Cernomorskom bazeine, Izd. Akad nauk SSSR, Moscova — Leningrad, 1960. 34. Motaș C. et Băcescu M., Ann. Sci. Univ. Jassy, 1938, 24, 2. 35. Motaș C. et Șoarec-Tanasachi J., Bull. Soc. Nat. Roum., 1943, 16. 36. Orghidan N., St. și cerc, geol., geofiz., geogr., Seria geografie, 1966, 13, 3. 37. Pașcovschi S., Ocrotirea naturii, 1956, 2. 38. Pax F., Grundziige der Pflanzenverbreiiung in den Karpaten, Leipzig, 1898, 1. 39. — Grundziige der Pflanzenverbreiiung in den Karpaten, Leipzig, 1908, 2. 40. Pax F. u. Winkler H., Vegetationsbilder, 1924, 15, 8, 19. 41. Penck A., Die Donau, Viena, 1909. 42. Posea Gr., Natura, Seria geogr.-geol., 1964, 16, 1. 43. Prodan L, Flora pentru determinarea și descrierea plantelor ce cresc tn România, Cluj, 1923,1* 44. Roghel A., Plantae Banatus rariores etc., Pestini, 1828. 45. Roman N., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1966, 18, 3. 2 - c, 2824 484 N. ROMAN 46. Roman N. St și cerc, biol., Seria botanică, 1967, 19, 4. 47. Săvulescu Tr., Convorbiri literare, București, 1919. 48. — Bull. Soc. Sci. Acad., Roum., 1924, 7, 9. 49. Schott A., Ritt in die Walachei, Ausland, 1850, 23. 50. Simonkai L., Kiadja a Magy. Tud. Akad, math. es tennăszettud. âllando bizotts., 1878, XV. 51. Țopa E., Bul. politehnicii ,,Gh. Asachi” Iași, 1946, 1. 52. Winkler M., Osterr. Bot. Ztschr., 1866, 16. Institutul de biologie „Traian Săvulescu”. Primit în redacție la 5 mai 1971. COROLOGIA SPECIEI SOLDANELLA PVSILLA BAUMG. ÎN CARPAȚII ROMÂNEȘTI DE GH. ȘERBĂNESCU Bas6 sur Fetude du matdriel d’herbier, sur des donndes de la litt^rature et sur Ies r&ultats des propres recherches sur le terrain, l’auteur fait des remarques comparatives originales sur l'ăcologie, la phytosociologie et la chorologie de Soldanella pusilla Baumg. dans la fiore de la Roumanie. Din punct de vedere fitogeografic, Soldanella pusilla este conside- rată element alpin-european (1). Ecologic, specia respectivă se înscrie în rîndul plantelor chiono- higrofite de tip oligoterm (1). în limitele Carpaților românești Soldanella pusilla este cantonată în catena meridională a acestora, avînd un areal cuprins între Munții Ciucaș și Munții Țarcu — Godeanu. Taxonul în discuție își are stațiunile în porțiunile de teren accidentate, umede și reci, în care zăpezile se topesc greu în timpul verii, cum ar fi: zăcat orile de apă provenite din zăpezi, depresiunile mici, polițele și brînele de pe stîncile umede, hornurile cu grohotiș puternic umezit etc. Soldanella pusilla participă în cadrul unor asociații destul de variate, avînd rol important sau numai în calitate de plantă însoțitoare. în ceea ce privește răspîndirea, maturitatea și rangul grupărilor vegetale există o diversitate apreciabilă. Din seria acestor grupări vegetale enumerăm : Caricetum curvulae (1), (3), (10), Agrostidetum rupestris și Festucetum ovinae în Parîng (3), Festucetum supinae în Parîng și Bucegi (1), (3), Festucetum pictae în Betezat (2) și Loiseleurietum procumbentis în Retezat și Parîng (2), (3), subasociațiile Nardetum festucetosum rubrae și Nardetum strictae lypicum din asociațiile Nardetum strictae montanum și Far detuni strictae alpinum din Parîng (3); fitocenoze slab conturate cum este gruparea de Fudula spadicea în faza de trecere spre asociația de Festuca violacea și Festuca picta din Munții Cibinului (7) sau asociații tipic chionohigrofite, cum ar fi Salieetum herbaceae în Bucegi (1) sau gru- BT« Bl CERC» Bl Ol» BERIA BOTANICĂ T. S8 NB. 6 P. 485-489 BUCUREȘTI 1971 486 GH. ȘERBANESCU 2 pări de Salicion herbaceae de genul „Geetum montani” din Betezat (5) și Ranunculus crenatus — Soldanella pusilla și Banuneulus glaciali# — Soldanella pusilla din Făgăraș (4), (10) sau asociații sciofite, chionofite ca Poronicum carpaticum — Boa tr emula în Bucegi (1) și Seslerietum coerulentis alpinum în Betezat (5). Arealul și principalele stațiuni ale speciei Soldanella pusilla în Oar- pații românești sînt redate într-o hartă corologică (fig. 1). Munții în care este răspîndită Soldanella pusilla Baumg.: 1. Munții Giucașului : Oiucaș; Piroșca (6), 1. 2. Munții Bîrsei: Piatra Mare (6), 2; Țara Bîrsei HbMISN1, colecția Ungar, inv. 40 684, leg. B 6 m e r, mai, 1882. 3. Munții Bucegi'. Babele (6), 3, FEE, inv. 1295, leg. I. Șer- b ă n e s c u; Bucegi (1), Bucegi, HbMISN, colecția Barth, leg. B a r t h, 12. VIII. 1884, 2508 m, HbMISN, colecția Ungar, inv. 40 684; Bucșoiu (6), 4, Bucșoiu 1800 m, FEE, inv. 42 895, leg. P. Oretzoiu, 27. V. 1940; Jepii Mari, HbMISN, colecția G. Grințescu, inv. 1 293, leg. 20.VI. 1929, Jepii Mari pe Bîrne, HbMISN, colecția G. Grințescu, leg. 20.VI. 1929, 5; Brîul Obîrșiei (6), 6; valea Cerbului (6), 7; Oiubotea (6), 3; Cocora (6), P, Valea Cocorei (6), 9; Doamnele (6), 10; Furnica (6), 11; Obîrșia (6), 6; Omu (6), 12; Piatra Arsă (6), 12. 4. Munții Iezer-Păpușa : Colții lui Andrei (6), 14. 5. Munții Băgăraș: Arpașul Mare (6), 15; Arpaș, HbMISN, inv. 31187—89, Arpaș, HbMISN, inv. 46 205, leg. S c h o g e r, 15; Arpășel, HbMISN, colecția Fuss, inv. 19 771, 15', lacul Bîlea 2000—2200 m, FB, leg. E. I. Nyârâdy, 3.VHI. 1927, 16; lacul Bîlea și o parte din Piscul Bîlii (4), 16; Fundu Bîlii, HbMISN, colecția Fuss, inv. 19 775, 16; Bîndea (6), 17; Bîrcaciu (6), 18, Brîcaciu, HbMÎSN, colecția Fuss, inv. 19 773, 18, Bîrcaciu, HbMISN, colecția Ungar, inv. 40 682; Breaza 2100 m (6); Buteanu (6), 19, Buteanu, HbMISN, colecția Fuss, inv. 19 774, 19; căl- dare sub Arpașu Mare, 15, HbMlSN, colecția Fuss, inv. 19 780; Ciortea (6), 20; Munții Cîrțișoarei (6), 21; Kegoiu (12), 22, Kegoiu, HbMISN, colecția Ungar, inv. 40 686, 22, Negoiu, HbMISN, colecția Fuss, inv. 19781, Negoiu pe Podeanu (6), 22, Muntele Negoiu, HbMISN, colecția Fuss, inv. 19 777, 22; Piscu Laiții (6), 23; Piscul Urlea (6), 24; Plaiul Hoțului (6); Plaiul Jerii, HbMlSN, colecția Fuss, inv. 19 772; Plaiul Țării (6); rîul Zîrna, HbMISN, inv. 46 203, leg. Kladni; Scări- șoara (6), 25; Dealul Stîrpu (6), (11), muntele Stîrpu, HbMISK, colecția Fuss, inv. 19 779, Munții Stîrpu, HbMlSK, colecția Ungar, inv. 40 683, Munții Stîrpu, HbMISN, colecția Fuss, inv. 19 778; Suru (6), (12), 26, Suru, HbMlSK, colecția Fuss, inv. 19 779, 26; Ucea Mare (6), 27, HbGBC, inv. 15 598 și 96 270, leg. P â p a i, 15.VII.1914, 27; lacul Urlea 2000 m, HbFBPB, leg. V i c o 1, 9.VIII.1961, 28; valea Doamnei, 1 Numele colecțiilor consultate sînt abreviate după cum urmează : FR — Flora Romaniae ; EFR = Flora Romaniae Exsiccata ; HbFRPR = Herbarul Florei Republicii Populare Române ; HbGBC = Herbarul Grădinii botanice din Cluj ; HbIBTS = Her- barul Institutului de biologie „Traian Săvulescu" ; HbMISN = Herbarul Muzeului de istorie și științe naturale din Sibiu. Principalele stațiuni din Carpațli românești in care este răspîndită SoldaneHa pusilla Baumg. 488 GH. ȘERBANESCU 4 5 SOLDANELLA PUSILLA tN CARPAȚII ROMANEȘTI 489 HbMISN, colecția Fuss, inv. 19 776; vîrful Galbenele (11), 29 ; vîrful Lațului (6); vîrful Moașei (6), 30; deasupra satului Breaza, BRE, inv. 429 560, leg. E. I. Ny âr â dy, 16.VII.1930 ; Vîrtopul (6), 31, Vîrtopul, HbMISN, 14.VIII.1861, 32; valea Sîmbetei sub Fereastra Mare (11), 33. 6. Munții Cibin : Munții Cibin (7), 34, Cibin HbMISN, colecția Barth, leg. L i n d n e r, 34; Cindrel (11), 34, vîrful Oindrel, HbMISN, leg. D o 11 u, 25.V.1965, 34; Iezerul Mare, HbMISN, leg. D o It u, 25.VI.1965,35 ; Iezerul Mic, HbMISN, leg. D o 11 u, 25.VI.1965, 36; Sterpu (11), Muntele Sterpu, HbMISN, inv. 46 205, leg. Fuss, lîngă Sadu, HbMISN, colecția Kayser, inv. 31190, leg. K a y s e r, iunie 1845, 37; Dealul Negru (6). 7. Munții Parîng :Bora în Șa (3), 38, Bora spre Miru (3), 38; Bălescu sub vîrf (3), 39; Cărbunele (3), 40; Cioara (3), 39; Câlcescu (3); Coasta Bengăi (3), 38, Coasta Bengăi pe culme (3), 38; Coasta Crainicului (3), 41; Coasta Cucii (3), 42; Coasta Petresii (3), 43; Cracul Tidvelor pe culme (3), 44; Dosul Micăii (3), 45; Dîmbul în dreptul Fîntînii lui Papuc (3) ; Florile Albe-Cărpiniș (3), 41; Fratoșteanu (3), 46; Galbenu (3), 47; Gruia (3), 48, Gruiu spre Mîndra (3), 48; leșul (3), 48; Iezerul (3), 43, Iezerul partea dinspre Setea (3); între Dengheru, Coasta Cucii și Gaura Mohorului (3), 42; Igoiu (3), 45; între Miru, Bora și Coasta Bengăi (3), 38; între Mirăuțu și Ștefanu (3), 40; Lespezi spre Coasta Cucii (3), 42; Micaia (3), 45; între Mîndra și Cîrja (3), 49; Mierăuțu (3), 40; Miru sub vîrf (3), 50; Mohorul (3), 50, Mohorul în vîrf (3), 50; Molidiș, deasupra plaiului spre Coasta Crainicului (3), 41; Muntihul Mic pe culme (3), 51; Mușătoiu (3), 52, Mușătoiu deasupra Jepilor (3), 52, Mușătoiu spre Galbena (3), 52; Nameș pe vîrf (3); Nopteasa (3), 46; Parîng, HbGBC, inv. 32 831, colecția Bichter, leg. G y o r f f y, 24.VI.1901, rev. V i ® r- h ap per, 49; Cîrja (3), 49; Pietrele (3); Pîcleșa — Plaiul spre leșul (3), 45; Plescoaia (3), 50; Purul (3), 53; Bînca deasupra cabanei (3), 54; Setea Mare (3), 50; Ștefanu (3), 40; Stîna Mohorul spre vîrf (3), 50; Stînișoara din Față (3), 52; sub vîrful Mîndra (6); Tătara Aniniș (3); Tidvele (3), 44; vîrfa Bălescu (3), 39; vîrful Parîngul (6), 49; Zănoguța (3), 55. 8. Munții Retezai: Bucura (6), (8), 56, lacul Bucura Mare (8), 57, vîrful Bucura (8), 56, Căldarea superioară a Bucurii (2), 57; Căldarea Zănoguța (2), (8), 58; creasta dintre vîrful Bucura și Judele (8), 59; Custură (8), Custura 1800 m (6), Custura deasupra văii Lăpușnicul Mare, 1800 - 2100 m, HbGBC, inv. 448 332, leg. E. I. Ny âr âdy, 27.VII. 1929; Drăgșanu (6.), 60, Drăgșanu 1800 — 2000 m, HbGBC, colecția Bichter, inv. 436 825, leg. I. G y 6 r f f y, 25.VI.1901, rev. Vierhapper, 60; Frumoasa (6); Șesele (platou) (2), lunca Șesele (8), vîrful Șesele (6), vîrful Șeselor, HbGBC, inv. 126 481, leg. M. PSterfi, 22.VII.1914; Tăul Peleaga (8), 61; vîrful Peleaga (8), 61; Pișeturile (8); Platforma Pîrgu (8); Badeș (2), (8), 62; muntele Slăveiu (2), Vîrful Slăveiu (8), 63; Stîna din Bîu (8), 64; Tăul Negru, căldarea alpină a Tăului Negru {2), (8), 65; Tăul Gemenea de Sus (8), 66; Valea Bea la Sadu III (8), 67; Zănoaga (8), 68, lacul Zănoaga (6), 68, vîrful Zănoagei (8), 68; Zănoagele Galeșului (8), 69. BIBLIOGRAFIE 1. Beldie Al,, Flora și vegetația Munților Bucegi, București, 1967. 2. Borza Al., Bul. grad. bot. și al Muz. bot. de la Univ. din Gluj, 1934, 14, 1—2, 1 — 84. 3. Buia Al., PXun M. și Pavel C., Pajiștile din Parîng și îmbunătățirea lor, Edit. agrosilvică. București, 1962, 143—274. 4. CsOros Șt., Bul. științ. Acad. R. P. R., Secțiunea de șt. biol, agron., geol. și geogr., 1953, 5, 2, 219-235. 5. CsCros Șt., Csuhos-Kaptalan M. și Nagy Francisc, St. și cerc, biol., Cluj, 1956, 7, 1 — 4, 57-76. 6. MoRARitr I., Nyărâdy E. L și Gușuleac M., Flora R. P. R„ Edit. Acad. R.P.R., Bucu- rești, 1960, 7, 63 — 68. 7. Niedermaier K., Ocrotirea naturii, 1965, 9, 1, 41 — 50. 8. NyârXdy E. I., ^lora și vegetația Munților Retezat, București, 1958. 9. Patvlowska Stanislava, Fragm. Fior. Geobot., Paris, 1963, 9, 1, 3—30. 10. Pușgaru-Soroceanu Ev. și Pușcaru D., Comunicări de botanică, București, 1969, 11, 147 — 166. 11. RSsler R., Comunicări de botanică. București, 1968, 7, 57—64. 12. Ungar K., Dic Flora Siebenbiirgens, Hermannstadt, 1925. Institutul de biologie „Traian Săvulesca”. Primit în redacție la 5 mai 1971. STAȚIUNI NOI OU PLANTE BABE DIN ROMÂNIA DE I. RESMERIȚĂ Dans cet article Fauteur prdsente quelques donn^es floristiques relatives & ccr- taines plantes rares de Roumanie, ă savoir: Rumes tuberasus, Rumex scutatus, Silene otites var. volgensis, Galium verum var. prostratum, Hippocrepis comasa, Senecio glaberimus var. schur ii, Barbarea lepuznica, Listera cordata, Carex firma, C. eappilaris, Diplachne bulgarica et Quercus pseudodaleschampii. în deplasările din ultimul timp am identificat cîteva stațiuni noi pentru unele plante de mare importanță fitogeografică pentru flora țării noastre, pe care le prezentăm în lucrarea de față. l.rRumex tuberosus L. în vara anului 1969, împreună cu N. Roman și IST. Doniță,, am identificat pe o fîneață din comuna Calanfitești (jud. Suceava) specia, Rumex tuberosus, semnalată pentru prima dată în flora României din Dobrogea și mai tîrziu și din județul Iași. Acest element mediteranean este întîlnit în cea mai nordică stațiune din țara noastră; menționăm că în U.R.S.S. el pătrunde și mai spre nord. Stațiunea identificată este o pajiște însorită folosită ca fîneață. 2. Rumex scutatus^L. în vara anului 1970 am identificat stațiuni cu Rumex scutatus pe muntele Stănuleț, din sudul Munților Retezat, unde specia reușește să ocupe suprafețe relativ întinse la „Scocul Albelor”. Specia este codomi- nantă în fitocenoze edificate de Poa nemoralis și P. alpina. Specia nu a fost semnalată pînă acum în acest munte și nici nu for- mează faciesuri în alte stațiuni ca la „Scocul Albelor”. 3. Silene otites (L.) Wib. var. volgensis (Oth.) Planta este cunoscută relativ din puține stațiuni de pe cuprinsul României, arealul oprindu-se în județul Iași pentru Moldova. Stațiunea BT. ȘI CERC. BIOL, SERIA BOTANICI T. 28 NE. 6 P, 491-493 BUCUREȘTI 1971 492 I- RESMERIȚĂ 2 identificată este în comuna Viișoara (jud. Neamț), în fîneață dominată de Festuca sule aia, cu expoziție sudică și pantă de 20°. într-o stațiune asemănătoare a fost semnalată și de la Gherla (jud. ‘Cluj), unicul loc pentru Transilvania. 4. Galium verum L. var. prostratum Uechtr. et Sint. într-o pășune xerofilă de la marginea unei păduri, dominată masiv de Festuca valesiaca, de pe hotarul comunei Ciur ea (jud. Iași), am iden- tificat pe G. verum var. prostratum, plantă cunoscută pînă acum numai din Dobrogea, într-o singură stațiune. întreaga plantă are ramuri proștrate, dispuse radiant, lungi de 15 — 20 cm. 5. Hippocrepis comosa L. Genul Hippocrepis este prezent în flora țării noastre prin specia H. comosa, care a fost semnalată numai, din 5 stațiuni cu altitudine relativ joasă. Am recoltat planta de pe muntele Drăgășanu, din sudul Munților Retezat, 1680 m altitudine, pantă 10—40°, expoziție V, acoperire 100 % de vegetație ierbacee, cu fragmente de rocă Ia suprafață. Edificatoare în fitocenoze sînt speciile Festuca rubra și Poa alpina. 6. Senecio glaberrimus Rchb. var. schurii Nyăr. emend. Resmeriță Plantă cu 3 antodii, a fost determinată de E. I. N y â r â d y din herbarul lui Schur, ea fiind colectată din Munții Rodnei. Din Parcul național Retezat, de pe muntele Șesele am identificat numeroase exem- plare bicapitate și nici una tricapitată. Spre deosebire de planta lui F. Schur, cele recoltate . de noi sînt identice cu specia tipică, cu excepția că sînt bicapitate. 7. Barbarea lepuznica Nyăr. E. I. Nyârâdya descris planta de la rîpa rîului Lăpușnicul Mare, la 1700 m altitudine în Munții Retezat. împreună cu L. Stoicovici în vara anului 1970 am identificat pe versantul nord-vestic al muntelui Păpușa mai multe biotopuri dominate de această plantă. Aici B. lepuznica urmează firul apelor din apropierea vîrfului de munte și pînă în treimea inferioară a versantului, dîndu-i un colorit galben ce se poate distinge pînă la o mare depărtare. Așadar, acest endemism relict terțiar, identifi- cat de N. B o ș c a i u și în Munții Godeanu, are o frecvență foarte mare pe muntele Păpușa, aspect necunoscut pînă acum, care poate fi considerat spațiul genetic al speciei. 8. Listera cordata (L.) R. Br. Specia, cu un areal restrîns în țară, este semnalată acum și de pe valea Judelui, într-o stațiune umbrită de Abies picea. L. cordata crește pe mușuroaie de Polylrichum sp. Din aceste stațiuni, împreună cu L.Stoicovici, am recoltat circa 7 0 de exemplare de pe un singur mușuroi. 3 STAȚIUNI NOI CU PLANTE RARE DIN ROMĂNIA 493 9. Carex firma Host. Pe calcarele de pe muntele Rotunda din Munții Rodnei, am recoltat planta în vara 1966, din biotopuri dominate de Carex sempervirens. Noua stațiune prezintă o importanță cu atît mai mare, cu cît, pe de o parte, specia este cunoscută numai din Munții Parîngului și Munții Oiucașului, iar pe de altă parte /fiindcă este un element alpin european central cu mare valoare fitogeografică. 10. Carex eappilaris L. în vara anului 1970 am identificat acest element tipic alpin pe stîn= cariile de pe muntele Drăgășanu. Planta nu a fost încă cunoscută din această parte muntoasă, în general fiind menționată din puține stațiuni ale Carpaților noștri. 11. Diplaehne bulgarica Bornm. Cu ocazia unei excursii în Moldova în vara anului 1969, împreună cu N. D o n i ță și N. Roman, am identificat două stațiuni noi pentru această specie sudică, semnalată de curînd pe teritoriul țării noastre de către G h. D i h o r u (1969). Noile stațiuni și primele pentru Moldova sînt Putna Seacă (jud. Vrancea) și pășunea satului Dobroslovești (comuna Zapodini, jud. Bacău). 12. Quercus pseudodaleschampii Cretz. Arealul acestui hibrid este foarte restrîns, O. pseudodaleschampii fiind citat numai din două stațiuni, și anume de la Făurești (jud. Argeș) și Tomești „Dealul Doamnei” (jud. Iași). La acestea adăugăm o nouă sta- țiune în satul Răzoare (comuna Miheșul de Cîmpia, jud. Mureș), care este prima pentru Transilvania și a treia pentru țară. BIBLIOGRAFIE 1. Borza Al., Conspectus florae Romaniae, Cluj, 1947—1949. 2. Dihoru Gh. și Negrean P., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1969, 21, 3. 3. Gergely I., Studia Univ. „Babeș-Bolyai”, Biologia, 1970, 3. 4. Kojuharov St., Diplaehne, in Flora na Bălgaria, Sofia, 1963, I. 5. Roshevitz R., Diplaehne, in Flora SSSR, Leningrad, 1934, II. 6. * * * Flora R. P. R. și Flora Republicii Socialiste România, Edit. Academiei, Bucu- rești, 1952-1966, II —XI. Centrul de cercetări biologice Cluj. Primit în redacție Ia 26 februarie 1971. ÎNFRĂȚIREA LA ZERNA INERMIS (LEYSS.) lindm. SUBlNFLUENȚA IRADIERII SEMINȚELOR OU RADIAȚII y DE AURELIA BREZEANU Researches carried out showed that gamma radiations applied in small and mo- derate quantities (5.000 r, 10.000 r, 15,000 r), caused quantitative modifications of morphogenesis, growth and tillering of Zerna inermis (Leyss.) Lindm. It is established that the tillering type has not been affected, but gamma radiations produced in these doses an inhibition of growth on the plagiotropes tillers (rhi- zomes). The gamma radiation applied to the seeds of this species even in small doses does not stimulate the tillering process. în etapa actuală, datorită progreselor înregistrate în domeniul radiobiologiei, dispunem de numeroase lucrări referitoare la influența izotopilor radioactivi asupra desfășurării proceselor de morfo- și organo- geneză. D. Johnson, încă din 1926, lucrînd pe plante de floarea-soarelui obținute din semințe iradiate și apoi în 1931 pe plante de roșii obținute din plantule iradiate, a observat modificări asupra fasciației tulpinilor, iar prin iradierea plantelor înainte de înflorire a înregistrat modificări și în forma florilor. Numeroase cercetări referitoare la modificările morfologice produse de radiații, s-au efectuat pe Tradeseantia (Gunkel, M o r r o w, S p a r- sow, Christensen, 1953). La cereale, K o m u r a (1929), R a s s e 1 (1937), Johnson (1937), T1 i ș e v și Moghilevkin (1957) și alții au semnalat un mare dez- echilibru în organogeneza plantelor de porumb obținute din plantule iradiate. Dozele mari de 160 000 și 100 000 r au produs perturbări în creș- tere și o evidentă clorozare a frunzelor în primele etape ale diferențierii lor. La noi în țară Al. Priadcencu și colaboratori (8), (9), (10) au descris modificările produse prin iradierea semințelor de grîu, orz și fasole cu raze X, insistînd mai ales asupra acelor cariologice și genetice. Nume- roase sînt lucrările care încearcă să evidențieze mecanismul de acțiune ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 23 NR. 6 P. 495-503 BUCUREȘTI 1971 496 AURELIA BREZEANU 2 al radiațiilor. B o wen (1962), O s b or ne, B a c o n (1960), Hamidf 8 ah eh (1966), O’Hara (1969), Beov, Manselise și Kahan (1969) și alții au evidențiat că iradierea semințelor și plantulelor de graminee cu radiații y produc dereglări metabolice puternice, exprimate prin modi- ficări în compoziția aminoacizilor, acizilor nucleici, a activității enzima- tice a auxinelor cu radicali indolici. în ceea ce privește însă influența exercitată de radiațiile ionizante asupra procesului de înfrățire și a mecanismelor ce intervin în desfășu- rarea sa, în literatura de specialitate sînt relativ puține indicații (V. A. S a v i n și D. A. 8 h u t o v, 1966 ; 8. O. Grrebinski, 1961; I. M. V a s i 1 i e v (13) și alții) și acestea se referă în general la cereale. De aceea în cadrul cercetărilor întreprinse de noi privind ramificația bazală a culmului de la gramineele spontane ne-am oprit și asupra acestui aspect MATERIAL ȘI METODĂ Ga material de cercetare s-a ales Zerna inermis (Leyss.) Lindm., specie frecventată și cu calități furajere, bune, din flora noastră spontană. Cercetările s-au efectuat în decursul anului 1970 în condițiile lotului experimental al Institutului de biologie din București. S-a lucrat pe plante provenite din semințe iradiate cu raze y emise de o sursă de Co80, ■ în următoarele doze : Vi - 5 000 r; V2 - 10 000 r; V8 - 15 ooo r. Semănarea s-a făcut după 3 zile de la iradierea semințelor uscate. S-au urmărit în spe- cial diferențierea mugurilor axilari de înfrățire și formarea tufelor în primul sezon de vege- : tație, corelate cu observații morfologice asupra pocesului de organogeneză în general. De aceea, periodic, la interval de 5 —10 zile s-au recoltat probe la care s-au urmărit intensitatea creșteri plantulelor, ritmul de formare a frunzelor, dezvoltarea sistemului de rădicini adventive creșterea axelor tulpinale de ordinul I, diferențierea și creșterea axelor laterale de diferite ordine. în acest scop pe un număr de 25 — 30 de indivizi, în fiecare etapă s-au executat disecții, desene și măsurători biometrice. Observațiile s-au efectuat pe material viu și fixat într-un amestec de alcool — glicerina — hidroxid de sodiu, în părți egale. REZULTATE ȘI DISCUȚII i Observațiile morfologice efectuate au arătat că radiațiile y aplicate ' în doze mici și moderate asupra semințelor au exercitat o influență canti- f tativă evidentă în special în primele etape ale ontogeniei fără însă să pro- •. ducă anomalii morfologice. Puternic inhibată a fost germinarea, atît ca timp de producere cît j și ca putere de germinare. în ceea ce privește timpul de producere, s-a ■ constatat că pe măsură ce doza crește germinarea are loc mai tîrziu. Astfel, > primele au germinat semințele martor (după 7 zile), urmate în ordinea : 3 EFECTUL RADIAȚIILOR y ASUPRA ÎNFRĂȚIRII LA ZERNA INERMIS 497 crescătoare a dozelor de semințele variantelor 1 (5 000 r) și 2 (10 000 r). Ultimele au germinat semințele iradiate cu doza de 15 000 r (V3), și anume după circa 10—15 zile. în ceea ce privește puterea de germinare, după cum reiese și din tabelul nr. 1 procentual s-a produs o scădere a acesteia în cazul dozelor de 5 000 și de 15 000 r. Tabelai nr, 1 Date plivind variația puterii de germinare a semințelor iradiate ca raze r Specia 1 Vîrsta zile Parametrii luați în considerație Martor Variante Vx (5 000 r) v2 (10 000 r) V (15 000 r) Zerna inermis j 10 putere de germinare (%) 10 2 15 6 lungime plantule medii (cm) 4,3 1,5 2,5 0,8 amplitudine de vari- ație (cm) 3-6 1 — 1,5 1,0-4,0 0,7-1,0 în cazul dozei de 10 000 r, puterea de germinare a prezentat o ușoară creștere (15 față de 10% —- martorul). Ba este însă de scurtă durată, deoa- rece, la numeroase dintre semințele care germinaseră, creșterea plantulelor a încetat, iar după scurt timp au dispărut. în pămînt aceste semințe deși germinează nu răsar, avînd o putere de străbatere a solului mult slăbită- în acest fel, plantulele martor în stadiul de 10 zile prezintă o radiculă bine dezvoltată, cu numeroase rădăcini secundare, iar prima frunză străpunge deja coleoptilul. La variante însă (îndeosebi la V3), plantulele prezintă numai radicula și coleoptilul de dimensiuni foarte mici. Numeroși autori corelează aceste variații cu modificări asupra bio- sintezei unor compuși cu rol preponderent în procesul creșterii. Astfel, K u t a c e k M i 1 a n și M a s ey N i k o I a (7), lucrînd pe plante de orz din semințe iradiate, au evidențiat o descreștere cu 50% a conținutului în triptofan în cazul folosirii razelor y în dozele 5—40 kr și cu 60% a conținutului în auxine cu radicali indolici. în cazul folosirii dozelor mai mici de 1 000 r asemenea degradări radiobiochimice nu au avut loc. El a evidențiat că aceste dereglări se datoresc faptului că radiațiile y au prejudiciat sistemele enzimatice sintetizatoare ale substanțelor de creștere. Măsurătorile biometrice efectuate asupra plantelor în întregime, precum și a unor organe luate separat (muguri, lăstari) în diferitele stadii ale creșterii, prezentate în tabelul nr. 2, au evidențiat că iradierea semin- țelor cu raze y a exercitat o influență inhibitivă asupra primelor etape ale creșterii. Efectul negativ se manifestă prin scăderea considerabilă a viabilității plantelor în primul sezon de vegetație. Multe plante au pierit în primele zile după răsărire sau înaintea apariției frunzelor primare > EFECTUL RADIAȚIILOR y asupra înfrățirii la zerna inermis 499 Tabelat nr. 2 InHnențafiadiafiilor 7 asupra creșterii și înfrățirii la Zertia inermis 35,0 în stadiul de 15 zile, de exemplu, valorile înălțimii plantelor au scăzut proporțional cu doza de iradiere, diferențe semnificative înregistrîndu-se în special între plantele martor și cele din V3. După 30 de zile de la semănare (tabelul nr. 2 și fig, 1 și 2), moment ce coincide și cu începutul formării primordiilor mugurilor axilari de înfră- țire, iradierea semințelor cu raze y, cu excepția dozei de 10 000 r, a inhibat în continuare creșterea în lungime și în grosime a culmului. Valorile înre- gistrate sînt inferioare martorului, mai ales în cazul dozelor mai mari. în privința numărului de muguri, cu excepția V3 (15 000 r), între variante nu sînt diferențe semnificative. Dozele mari au inhibat formarea mugurilor de înfrățire. Asupra creșterii lor însă diferențele sînt mai puțin pronunțate. Mai viguroși sînt mugurii plantelor martor. La 90 de zile, moment cînd plantele sînt în plină epocă de ramificare (tabelul nr. 2 și fig. 3 și 4), diferențele între variante se accentuează. Astfel, plantele din semințe tratate cu dozele 5 000 și 10 000 r sînt mai viguroase. Valorile înălțimii și grosimii medii a culmului sînt mai mari față de martor (44 și 42 cm față de 38 cm, respectiv 2,0 mm față de 1,6 mm cît au plantele martor). De asemenea și numărul frunzelor este mai mare la aceste variante (7,8 față de 6). Dozele mai mari însă (15 000 r) au inhibat creșterea culmului și formarea frunzelor. în ceea ce privește numărul mediu de muguri formați în zona de ; înfrățire a plantelor din acest stadiu, în general nu s-au observat diferențe față de martor. Excepție fac plantele din Va (10 000 r), care prezentau un număr mai mare de muguri. în privința intensității de creștere a lor însă s-a constatat o inhibare direct proporțională cu doza de iradiere. : Astfel, cu dimensiuni mai mici sînt mugurii plantelor din V3 (2,5—0,2 mm față de 5,0—0,2 mm). Deosebiri și mai pronunțate sînt însă în ceea ce privește creșterea acestora, transformarea lor în lăstari vegetativi de ordinul II. Astfel, proporția cea mai mare de plante cu lăstari este întîlnită la Vi (5 000 r) — : 65%, urmată de plantele din V2 (10 000 r) — 56%, față de 44% cît au plantele martor. Deși la martor numai 44% dintre plante au mugurii j transformați în lăstari, aceștia sînt foarte bine dezvoltați, de dimensiuni ; apropiate de cele ale axului principal și cu un bogat sistem de rădăcini adventive, în regiunea de curbură a lor în momentul trecerii de la creș- terea plagiotropă la cea ortotropă (fig. 4). De asemenea, încă din acest stadiu au o zona de înfrățire bine individualizată, cu cîte unul — două ; primordii de muguri axilari de ordinul trei. Sînt deopotrivă dezvoltați , atît lăstarii extravaginali ortotropi, cît și cei plagiotropi. La plantele din Vj, lăstarii deși mai numeroși au dimensiuni mici; ei sînt în general orto- tropi extravaginali nu și rizomali. Lăstarii plantelor din celelalte variante £ au dimensiuni apropiate de cele ale plantelor martor, însă sînt mai puțin ; viguroși, nu și-au individualizat un nod de înfrățire propriu și nu prezintă i încă niei un sistem de rădăcini adventive în zona de curbură a lor. în ț general tufele plantelor din semințe iradiate sînt alcătuite din lăstari * extravaginal ortotropi, lăstarii rizomali sînt mai mici în număr redus, iar î la. plantele din V2 lipsesc aproape complet. ; 3 - c. 2824 500 îf. 501 Fig. 1. — Aspectul general al plantelor de Zema inermis de 30 de zile, obținute din semințe iradiate cu raze y în diferite doze. M, Plante martor; Vv plante din semințe iradiate cu doza de 5 000 r; Va> plante din semințe iradiate cu doza de 10 000 r; V3S plante din semințe iradiate cu doza de 15 000 r. Fig. 3. — Aspectul general al plantelor de Zema inermis de 90 de zile, obținute din semințe iradiate cu raze y în diferite doze. M, Plante martor; V„ plante din semințe iradiate cu doza de 5 000 r; Va, plante din semințe iradiate cu doza de 10 000 r; V3 plante din semințe iradiate cu doza de 15 000 r. Fig. 2. — Prezentarea schematică a unor plante de Zema inermis de 30 de zile, obținute din semințe iradiate cu raze y în diferite doze. I, Axul principal (lăstari de ordinul I); m, muguri de înfrățire fmz, mezocotil; r, radicula; ra, rădăcini adventive. jig. 4. — Prezentarea schematică a unor tufe [de Zema inermis de 9u 'de zile, obținute din | semințe iradiate cu raze y în diferite doze. I I, Axul principal (lăstari de ordinul I); II, lăstari laterali de ordinul II. 502 aurelia brezeanu e Observațiile efectuate de noi asupra plantelor obținute din semințej iradiate în timpul perioadei lor de vegetație ne-au evidențiat că radiațiile^ y aplicate semințelor în doze mici și moderate au inhibat formarea și creș4 terea frunzelor primare* în stadii mai avansate, însă, s-a remarcat o 8pu| rire a ritmului de formare a lor, s-a stimulat formarea frunzelor de ordini superior și s-a produs o ușoară creștere a procentului de plante cu lăstarii laterali. j Datele din literatură, precum și unele cercetări întreprinse de noi^ (6), (12) ne permit să considerăm că modificările produse în desfășurareaj proceselor de organogeneză sub influența radiațiilor ionizante y sînt rezul- tatul unor perturbări metabolice mai mult sau mai puțin pronunțate (înj funcție de doză) la nivelul unor substanțe cu rol preponderent în desfășu-J rarea creșterii și înfrățirii (îndeosebi a substanțelor de creștere și a amino^ acizilor liberi). Aceste modificări produse în sămînța iradiată se transmit! apoi embrionului și tinerei plantule. | Din această cauză, efectul radiațiilor este mai evident în primele etape ale ontogeniei. Pe măsură ce plantele cresc și sînt capabile să-și sin- tetizeze singure substanțele plastice de care au nevoie, efectul radiațiilor}' se diminuează mai ales în cazul dozelor mici. ? Efectul stimulator manifestat în stadii mai tîrzii ale dezvoltării^ ontogenetice în cazul dozelor mici poate fi datorat faptului că la anumite^ doze fitohormonii pot atinge concentrații care să favorizeze creșterea cul-j mului și a lăstarilor de ordinul II, dar poate fi produs și sub influența unou factori de altă natură. S-a arătat, de exemplu, că la aceste doze putereaj de germinare a fost inhibată. înseamnă că pe o aceeași unitate de suprafață au rămas mai puține plante, care pot beneficia în acest fel de o cantitate mai mare de substanțe nutritive. I Rezultatele obținute ne permit să tragem următoarele concluzii] 1. Iradierea semințelor de Zerna inermis cu radiații ionizante y nu a produs modificări asupra tipului de ramificare bazală a culmului, eț rămînînd constant și neschimbat în cazul tuturor dozelor folosite. ModifU cările înregistrate sînt pur cantitative și se refera îndeosebi la ritmul ș| intensitatea ramificării, la dimensiunile lăstarilor laterali, la proporția^ dintre lăstarii orto- și plagiotropi din alcătuirea unei tufe. f 2. Radiațiile y au inhibat diferențierea și creșterea lăstarilor plagio^ tropi (rizomali), din care cauză tufele plantelor din semințe iradiate sinii mai mici, alcătuite din lăstari extravaginali ortotropi și nu pot ocupai un spațiu de nutrire mai mare. j 3. Deși, comparativ cu martorul, în cazul dozelor mici s-a produs o| creștere a procentului de plante cu lăstari, totuși în ansamblu radiațiile^ y au exercitat o influență inhibitivă asupra procesului de înfrățire lai această specie. [ BIBLIOGRAFIE î 9 EFECTUL RADIAȚIILOR y ASUPRA ÎNFRĂȚIRII LA ZERNA INERMIS 503 4. Gunkel J. E. a. Sparsow A. H., Encyclopedia of Plani Physiology, Springer Verlag, Berlin, 1961, 1G, 555-611. 5. Hamidi El., Sahell M. u. Hamidi H., Abhandl. dent. Akad. ’Wiss. Berlin, 1966, 3, 563— 566. 6. Hurghișiu Ileana, Brezeanu Aurelia et Tițu H., Rev. roum. Biol., S6rie de Botanîque, 1971, 16, 5, 119 — 123. 7. Kutacek Milan et Masey Nikola, Biol. Plant. Acad. Sci. Bohemoslov., 1966, 8, 2, 152 — 163. 8. Priadcencu Al., Avramoaie P., Moisescu Lucia și Gernescu Lidia, Anal. I.C.A.R., 1960, 27, 97-115. 9. - Anal. I.C.A.R., 1961, 28. 10. — Comunicări de botanică, București, 1965, 3, 7—25. 11. Sax K., Amer. J. Bot., 1955, 42, 360—364. 12. Tițu H.f Brezeanu Aurelia et Hurghișiu Ileana, Rev. roum. Biol., Sărie de Bota- nique, 1971, 16, 6. 13. Vasiliev I. M., Deistvie wniziuiuscih izlucenii na rasteniia, Izd. Acad, nauk SSSR, Mos- cova — Leningrad, 1962. Institutul de biologie „Traian Săouleseu”. Primit tn redacție la 5 mai 1971. 1. Evans H. J., Rad. Bot., 1965, 5, 171-182. 2. Foard D. E. a. Haber A. H., Amer. J. Bot., 1961, 48, 438 — 446. 3. Grebinski S. O., Usp. Sovrem. Biol., 1969, 5, 90—98. intensitatea fotosintezei în bapobt cu dubata , teatamentului fotopebiodic la perilla OOYMOIDES L. TfE CONSTANȚA OCHEȘANU, I. BĂRBAT și O. HENEGARIU L’objet de cette 6tude est rintensite de la photosynthese par rapport & la duree du traitement photopâriodique induetif et avec la phase ontogânetique chez Perilla ocymoides, plante qualitativement de jour court. On a constata que rintensite de ce processus se modifie sous Finfluence des photo- pâriodes optimales : la photosynthese chez Ies plantes soumises ă Finduction se ; dâroule avec une plus grande intensite que chez celles vegâtatives de mânie âge. Cette influence s’observe mcme depuis le debut du traitement induetif et elle se i; maintiendra jusqu’â l’apparition des boutons. De meme, Ies plantes qui ont des boutons photosynthâtisent plus intensivement que celles vegetatives. La modification de l’intensite de la photosynthese depuis Ies premiers Jours de , , ; traitement induetif denote que ce processus se trouve â la base de la restructura- tion physiologique des feuilles (ou il l’accompagne), restructuration qui fait possible la synthese des hormones de l’anthese. Problema dependenței fotosintezei de factorii interni, în special de faza ontogenetică, a preocupat pe cercetători încă de la începutul seco- lului. Cu toate acestea, datorită interdependenței complexe a acestor factori Cu cei externi, datele obținute au fost contradictorii (1), (13), (17). Abia în 1935, B. S i n g și K. L a 1(14) au reușit să clarifice în oare- care măsură această dependență. Ei au studiat intensitatea fotosintezei la in, grîu și sfeclă de zahăr, la exemplare tinere, mature și bătrîne și au constatat că aceasta se modifică în raport cu stadiul de dezvoltare: are o anumită valoare în stadiul de plantulă, crește treptat atingînd maximum în perioada de înflorire și apoi scade mai mult sau mai puțin brusc o dată cu accentuarea proceselor de îmbătrînire. Ulterior, V.M.Katunskii (6), (7) a perfecționat metoda de studiu prin utilizarea iarovizării și inducției fotoperiodice ca metode auxiliare. STi 81 CERC» BIOL, SERIA BOTANICĂ T, 23 NR, 6 P, 505-510 BUCUREȘTI 1971. 506 CONSTANȚA OCHEȘANU și COLABORATORI g INTENSITATEA FOTOSINTEZEI LA PERILLA OCYMOIDKS 507 în acest mod, autorul a reușit să determine intensitatea fotosintezei în| condiții externe identice Ia plante de aceeași vîrstă calendaristică, dar dife- rite din punct de vedere ontogenetic. Rezultatele celor 3 ani de cercetări cu plante anuale și bianuale au confirmat în general pe cele ale lui B. 8 i n g' și K. La 1. Totuși, literatura de specialitate a rămas plină de contradicții.? Dacă aceste rezultate sînt confirmate mai tîrziu de V. O. Kazarian- (8) și V. A. M u h i n a (10), sînt infirmate de G. 8. Gorbunova (5),; V. K. Makarov (9) și M. Spaning (16). [ După cum rezultă din literatura citată, majoritatea cercetătorilor ; s-au ocupat de studiul intensității fotosintezei în raport cu faza de dezvol- > tare. Foarte puțini (5), (6), (10) au acordat atenție evoluției acestui proces J în etapa de trecere de la faza vegetativă la cea generativă, fază în care în J organismul vegetal au loc profunde modificări biochimice, fiziologice și f anatomice. i; în lucrarea de față prezentăm rezultatele privind intensitatea foto- ; sintezei în etapa de trecere de la faza vegetativă la cea generativă, în ? raport cu durata tratamentului fotoperiodic inductiv, la Perilla oeymoidesf ; plantă de zi scurtă. MATERIAL ȘI METODĂ Plantele au crescut în condiții de seră, la lumină continuă pînă la faza cu 7 perechi de frunze. în acest moment s-au ales 360 de exemplare de aceeași talie, s-au îndepărtat frunzele < primelor două etaje (numărînd de jos in sus) și mugurele terminal (de deasupra perechii p a VII-a de frunze) și s-au despărțit în două părți egale: jumătate din plante au fost supuse trata-* f meatului fotoperiodic inductiv (zi de 9—10 ore), iar cealaltă jumătate a rămas la lumină- continuă, servind ca martor. « Durata tratamentului fotoperiodic a fost de 12 sau 13 zile, pînă la apariția bobocilor . la etajul VII. Intensitatea fotosintezei (aparentă și reală) s-a determinat prin metoda rondelelor £ (19), la 5, 10 și 15 zile de la începerea tratamentului fotoperiodic inductiv, separat pe etaje- 2 Pentru fiecare determinare s-au folosit clte 30 de plante. Suprafața foliară recoltată pentru o $ determinare a oscilat între 5,60 și 9,24 dm2, depinzînd de etaj și de vîrsta frunzelor. Rezultatele ? obținute sînt exprimate în mg substanță uscată /dma/6 ore, precum și în procente față de £ martor. ( Intensitatea luminii a oscilat între 6 000 și 16 000 lucși. Aceste valori scăzute se explică | prin faptul că determinările s-au efectuat în lunile februarie și martie, cînd intensitatea lumini j ■ naturale este foarte scăzută. « l REZULTATE ȘI DI SCUȚII j Datele obținute sînt înscrise în tabelele nr. 1 și 2 și | figurile 1 și 2. j Analizînd datele din tabelul nr. 1, se constată faptul că intensitatea | fotosintezei aparente depinde de condițiile externe, condiții fotoperiodice | proprii sau improprii antezei. Astfel, plantele care au primit numai 5 zile J scurte au acumulat în medie 16,77 mg substanță uscată/dm2/6 ore, în timp j Tabelul nr. 3 Intensitatea fotosintezei în raport cn durata tratamentului fotoperiodic induci v Etajul Tratat Martor 5 zile 10 zile 15 zile 5 zile 10 zile 15 zile IV 10,80 9,00 8,00 1,10 3,90 1,70 V 14,90 16,40 15,10 8,00 4,40 5,50 VI 21,10 19,80 19,00 16,60 7,70 11,20 VII 20,30 18,00 24,90 9,60 9,80 20,70 Media pe plantă 16,77 15,80 16,75 8,82 6,45 9,77 ce plantele martor au acumulat numai 8,82 mg substanță uscată în aceeași unitate de timp. Influența fotoperioadei optime este și mai clar exprimată la a doua serie de determinări, cînd plantele de la zi scurtă au fotosintetizat aproape de 3 ori mai intens decît cele de la lumină continuă. Dacă luăm în considerație fotosinteza reală (tabelul nr. 2 și fig. 1), constatăm că se menține mai intensă în condiții inductive, numai la primele Fig. 1. — Intensitatea fotosintezei în raport cu durata tratamentului fotoperiodic la Perilla ocymoides L. (valori reale). Tabelul nr. 2 Intensitatea fotosintezei reale în raport ea datata tratamentului fotoperiodic Inductiv Etajul Tratat Martor 5 zile 10 zile 15 zile 5 zile 10 zile 15 zile IV 13,10 12,00 11,00 5,60 6,60 8,40 V 21,10 21,60 19,80 19,30 12,60 10,20 16,90 VI 21,90 19,20 16,20 12,20 18,80 31,30 vn Media 26,50 33,60 31,90 11,00 13,20 pe plantă 20,60 21,75 20,35 11,35 10,55 18,85 5 INTENSITATEA FOTOSINTEZEI LA PERILLA OCYMOIDES 509 508 CONSTANȚA OCHEȘANU și COLABORATORI 4 două serii de determinări; la cea de-a treia serie, eînd plantele au prezentat boboci vizibili cu ochiul liber, aceste diferențe aproape au dispărut. Deci consumul și transportul asimilatelor de la frunze la alte organe este intens la plantele tratate cu zi scurtă numai la primele două serii de determinări. Datele noastre concordă cu rezultatele obținute de V. A. M u h i n a (10). Valoarea maximă se atinge la ultimul etaj luat în considerație (VII), iar cea minimă se constată la etajul imediat următor (VI), unde consumul și transportul nici nu pot fi puse în evidență prin metoda utilizată de noi. La a treia serie de determinări, transportul este de 2,2 ori mai intens la martor decît la plantele tratate cu zi scurtă (plante îmbobocite). Aceste date vin în contradicție cu cele observate de V. O. K az ar i an (8), care a ajuns la concluzia că plantele îmbobocite sau în- florite au transportul mai intens decît cele vegetative și de aceea intensi- tatea transportului poate servi drept indice în studiul fazei ontogenetice la diferite plante. Probabil, în condiții naturale de cîmp, concluzia lui V. O. K a z a r i a n este aplicabilă. în condițiile noastre de laborator, însă, nu corespunde cu realitatea. La lumină continuă, plantele cresc mult mai intens decît la zi scurtă. Transportul asimilatelor este în strînsă legătură cu procesele de creștere, așa cum a arătat V. V. Sapojnikov încă din 1890 (citat după (5)). Deci, în cazul de față, intensitatea transportului a depins mai mult de intensitatea proceselor de creștere decît de faza onto- genetică a plantelor. Din analiza datelor înscrise în cele două tabele se constată de ase- menea că intensitatea fotosintezei diferă de la un etaj la altul. Pentru plantele vegetative, acest lucru a fost pus în evidență de o serie de cer- cetători (1), (3), (4), (5), (8), (14), (15), care au demonstrat că frunzele etajelor inferioare fotosintetizează mai slab decît cele de la etajele supe- rioare, iar intensitatea maximă se atinge la frunzele mature de la etajele medii. R. M. 8 m i 11 i e (15) consideră că aceste modificări sînt o urmare a activității enzimatice. Autorul a studiat o serie de enzime care participă în procesele de fotosinteză și a constatat un paralelism perfect între intensitatea activității lor și cea a fotosintezei. Datele noastre concordă întru totul cu cele existente în literatură. Diferența aparentă —• maximum este atins la etajul ultim luat în studiu — se explică prin faptul că la începutul experiențelor s-au îndepărtat frunzele tinere împreună cu vîrful plantei (vezi material și metodă). Frunzele etajului VII au crescut și au atins suprafața foliară maximă în timpul tratamentului și de aceea au fotosintetizat mai intens. în plus, s-a evidențiat faptul că aceste modificări cu caracter legic în raport cu etajul și vîrsta frunzelor se mențin și în peri- oada inducției fotoperiodice, precum și în timpul îmbobocirii. în figura 2 prezentăm creșterea intensității fotosintezei în procente (martorul egal cu 100). Se constată că în etapa de trecere de la faza vege- tativă la cea generativă, plantele au fotosintetizat cel puțin cu 77% mai intens decît plantele vegetative (s-au exprimat numai valorile medii pe planta) de aceeași vîrstă. în cercetările sale V. A.Brilliant(2)a constatat că atît plantele inferioare, cît și cele superioare fotosintetizează mai intens după 12 ore de întuneric. Deoarece în experiențele de față s-a lucrat cu zi scurtă și lumină continuă, deci cu durate diferite de fotosinteză și posibilități diferite de acumulare a asimilatelor în frunze, am efectuat o experiență suplimentară, în care, după inducție, plantele au rămas la lumină continuă 5 zile și 5 nopți (exact în aceleași condiții ca și martorul vegetativ). Datele Fig. 2. — Intensitatea fotosintezei în raport cu durata tratamentului fotoperiodic la Perilla ocymoides L. (valori procentuale). //c zilelor de tralămeni obținute sînt înscrise în tabelul nr. 3, în care apar valori și pentru etajul VIII. Deoarece vîrful plantelor nu a fost îndepărtat la începutul trata- mentului, aceste frunze au apărut și au crescut în timpul experienței, în momentul analizei, acestea atinseseră aproximativ 1/2 din dimensiunile Tabelul nr. 3 Intensitatea fotosintezei aparente la plantele Îmbobocite in raport cu martorul vegetativ Etajul Plante îmbobocite | Plante martor Procente față de martor mg/substanță uscată/dm2/6 ore IV 4,40 6,50 65,18 V 10,70 5,70 187,72 VI 11,20 7,40 151,35 VII 7,70 8,00 96,25 vin 3,30 1,70 194,11 Media pe plantă 7,46 5,86 127,30 finale, ceea ce explică intensitatea relativ scăzută a fotosintezei lor. Inte- resant este însă faptul că se mențin diferențe între plantele induse și cele vegetative atît în ceea ce privește media pe plantă, cît și pe etaje în parte, deși la Perilla ocymoides procesele de reversie (reversia vegetativă) sînt foarte intense. Aceste rezultate subliniază faptul că intensitatea fotosintezei depinde în primul rînd de faza ontogenetică. Ele confirmă de asemenea concluzia principală la care au ajuns V. M. K a t uns kii (6) și V. A. Muhina (10), și anume că plantele fotosintetizează mai intens cînd se găsesc în condiții adecvate dezvoltării lor. 510 CONSTANȚA OCHEȘANU șl COLABORATORI 6 După cum am notat deja, intensitatea fotosintezei se modifică chiar din primele zile de tratament inductiv. Astfel, la prima serie de deter- minări, plantele supuse inducției au fotosintetizat aproape de două ori mai intens deeît cele vegetative. Durata de 5 zile tratament inductiv este însă insuficientă pentru anteză (18). Aceasta denotă că fotosinteza, ea. și respirația (11), este unul dintre procesele ce stau la baza restructurării fiziologice a frunzelor sau care întovărășesc această restructurare, făcînd posibilă sinteza substanțelor proprii pentru anteză (12). CONCLUZII 1. Intensitatea fotosintezei depinde de faza ontogenetică. Plantele îmbobocite fotosintetizează mai intens deeît cele vegetative de aceeași vîrstă și menținute în aceleași condiții externe. 2. Intensitatea fotosintezei se modifică sub influența fotoperioadelor optime. Această modificare se observă chiar de la începutul influenței fotoperioadei. 3. Intensitatea transportului asimilatelor este mai mare la plantele supuse inducției fotoperiodice, ea menținîndu-se însă numai cînd procesele de creștere de la plantele vegetative nu sînt prea intense, cum este cazul plantelor menținute în lumină continuă. BIBLIOGRAFIE 1. Alexandrov V. G., Zap. Naucino-prikl. Otd. Tiflissk. Bot. Sada, 1924, 3, 45—54. 2. Brilliant V. A., Exp. Bot., 1951, 8 (IV), 5—34. 3. Chapman H. W. a. Loomis W. E., Plant. Physiol,, 1953, 28 (4), 703—716. 4. Filipova V. V., Exp. Bot., 1959, 13 (IV), 64-90. 5. Gorbunova G. S., Exp. Bot., 1956, 11 (IV), 165—207. 6. Katunskh V. Al., Jubîi, sb. pocvîașci. Akad. V. L. Komarovu, Moscova—Lenigrad, 1939, 331-371. 7. — Sb. rab. po Fiziol. Rast. pomiati K. A. Timiriazeva, Moscova — Leningrad, 1941, 61-68. 8. Kazarian V. O., Stadiinoe razvitie i starenie odnoletnth rastenii, Izd. AN Arm. SSR, Ere- van, 1952, 1-348. 9. Makarov V. N., Dokl. Akad. nauk SSSR, 1951, 77 (3), 503 — 505. 10. Muhina V. A., Exp. Bot,, 1960, 14 (IV), 161 — 187. 11. Ocheșanu C. et Bărbat L, Notulae Botanicae, Cluj, 1971 11, (sub tipar). 12. — Physiologia Plantarăm Romaniae, 1970, 113—120. 13. Richards F. J-, Ann. Bot., 1934, 48, 497—504. 14. Sing B. a. Lal K., Ann. Bot., 1935, 49 (194), 291 — 307. 15. Smillie R. M., Plant. Physiol., 1962, 37 (6), 716 — 721. 16. Spaning M., Jahrb. wiss. Bot., 1941, 89, 575 — 614. 17. Tagheeva S. V., Tr, po Prikl. Bot. Gen. i Sel., 1931, 27 (5), 197—247. 18. Zeevaart J. A. D., Floiver formation as studied by graf ting, Wageningen, 1958, 1 — 88. 19 * * * Lucrări de fiziologia plantelor, Edit. didactică și pedagogică, București, 1965, 152-153 Centrul de cercetări biologice Cluj. Primit in redacție la 17 iunie, 1971. contribuții la studiul activității enzimatioe A UNOR CIUPERCI SAPROFITE CARE ATACĂ MASELE PLASTICE. STUDIUL ACTIVITĂȚII CATALAZEI DE Academician )ALICE SĂVULESCU|, MARIA ISTRATI, VIORICA LAZĂR ȘI EUGENIA SORU The researches carried out belong to the study concerning the implication of enzymcs in the action mechanism of fungi which attack plastics. The results showed the relation between catalase activity value and fungus species, growth phase of each separate species, the contact time between enzyme and substrate, and the attack intensity of the studied species, to complete our earlier researches. Cercetările asupra catalazei, prezentate în eele.ee urmează, se înca- drează într-un studiu mai general care urmărește implicarea enzimelor în procesul de acțiune a ciupercilor care atacă masele plastice. într-o lucrare anterioară (7) s-a pus în evidență rolul important al unor enzime hidrolitice: celulaza, lipaza, proteaza și pirofosfataza, în acest proces și s-a găsit o anumită relație între activitatea enzimatică și intensitatea de atac a diferitor specii de ciuperci. Se prezintă rezultatele unui studiu asupra catalazei, enzimă de oxidoredueție interesantă pentru procesul de atac al materialelor plastice prin acțiunea sa catalitică de eliberare de oxigen, eliberare care ar putea ușura acest atac mai intens sau mai puțin intens în funcție de compoziția materialelor. Acest prim atac ar face posibilă pătrunderea mai profundă a unor microorganisme și a unor componente chimice cu acțiune corosivă, ceea ce ar duce la distrugerea integrității structurale a materialelor respective. Prezența catalazei la una dintre speciile studiate de noi, Asper- gillus niger, a fost semnalată de unii autori (1), (5), (6), care au studiat în detaliu această enzimă în raport cu localizarea sa în spori și care au constatat existența unei catalaze intracelulare, greu accesibilă, legată de structurile intracelulare, și a unei catalaze extracelulare ușor difuzabilă prin membranele celulare. 8T. ȘI CERC. BIOL. SEBIA BOTANICĂ T. 23 NE- 6 P. 511-517 BUCUREȘTI 1971 512 | ALICE SĂVULESCU Și COLABORATORI 2. 3 ACTIVITATEA CATALIZEI LA UNELE CIUPERCI SAPROFITE 513 MATERIAL ȘI METODĂ Activitatea catalazei a fost studiată la șase specii de ciuperci saprofite care atacă materialele plastice, specii din sortimentul standard francez și cehoslovac : Aspergillus amslelo- dami,A. niger, Neurospora sitophila, Chaetomium globosum, Penicillium cyclopium și Paecilomyces varioti, Speciile de ciuperci au fost cultivate pe mediu de malț-agar 40 g/1 și ținute la tempe- ratura de 29±1°C și la o umiditate relativă de 90 — 95%. Determinările enzimatice s-au efectuat, în funcție de fazele de dezvoltare, la diferite- vîrste ale speciilor cercetate, și anume 4, 7,14 și 21 de zile, precum și la diferite intervale de contact între enzimă și substrat: 0, 3, 6, 10, 20, 30, 45 și 60 min. Pentru determinări s-au folosit suspensii de ciupercă obținute din recoltarea a două tuburi de cultură în cîte 10 ml apă sterilă și omogenizate cu omogenizatorul Potter. Activitatea catalazei a fost determinată după metoda Jolles-Josephson (2). Pentru fiecare probă s-a preparat următorul sistem: 30 cm3 apă distilată, 10 cm3 suspensie fungică* corespunzînd Ia 10 mg reziduu sec, 1 cm3 HaOa în tampon fosfat, pH = 6,8. Rezultatele sînt exprimate în mg HaOa descompuse de 100 mg germeni. REZULTATE Studiul comparativ al activității catalazice pentru diferitele specii de ciuperci cercetate de noi, urmărit în funcție de vîrsta culturii și de durata de contact între enzimă și substrat, a dus la următoarele rezultate: , Culturi de 4 zile (tabelul nr, 1), La această vîrstă, care corespunde fazei de miceliu, se constată că la timpul 0 activitatea catalazei este de Tabelul nr. 1 Activitatea catalazei la culturi da 4 zile Speciile de ciuperci Timpul de determinare (min) 0 3 6 10 20 | 30 | 45 60 Neurospora sitophila 4,15 2,75 2,1 1,4 0,75 0,4 0,2 • — Chaetomium globosum 4,25 2,45 1,95 0,65 0,3 0,2 0,1 — Aspergillus niger 4,5 4,15 4 3,6 3 2,85 2,5 13 A. amstelodami 4,35 3,25 3 2,7 2,05 1,74 1,35 1 Penicillium cyclopium 4,25 4,3 3,95 3,75 3,65 3,4 3,25 3,15 3,8 Paecilomyces varioti 4,15 4,25 4,20 4,1 3,9 4 3,85 același ordin de mărime pentru toate speciile, cu foarte puțin mai ridicată pentru specia Aspergillus niger. La timpii următori se constată o scădere a valorilor care ajung chiar la 0 la 60 min pentru speciile Neurospora sito- phila și Chaetomium globosum. Culturi de 7 zile (tabelul nr. 2). în această fază de creștere, de miceliu cu conidii puține, s-au obținut cele mai mari valori pentru determinările enzimatice la timpul 0, speciile Aspergillus niger și A. amstelodami avînd valorile cele mai ridicate. Și în acest caz valorile descresc cu intervalul de reacție, în afară de specia Aspergillus niger la care se mențin destul de ridicate la toate intervalele de reacție. Tabelul nr. 2 Activitatea catalazei Ia culturi de I zile Speciile de ciuperci Timpul de determinare (min) 0 3 6 10 20 30 45 | 60 Neurospora sitophila 4,75 3,25 3 2,7 2,3 1,8 1,5 1,2 Chaetomium globosum 4,3 3,6 3,1 2,75 2 1,70 1,6 1,4 Aspergillus niger 5,35 4,65 4,45 4,3 4,1 4 3,9 3,7 A. amstelodami 5,25 4,2 3,95 3,8 4,15 3,3 3,15 2,6 1,9 Penicillium cyclopium 4,75 4,7 4,5 ,4 3,85 3,75 3,65. Paecilomyces varioti 4,6 4,4 4,15 4 3,65 3,2 2,6 2,2 Culturi de 14 zile (tabelul nr. 3). Această faza de creștere, care cores-. punde fazei de miceliu cu conidii abundente, s-a caracterizat de asemenea, prin valori ridicate și apropiate ale activității catalazei la timpul 0 pentru toate speciile cercetate, ca și pentru intervalul de 3 min, după care s-a, constatat aceeași scădere a lor cu mărimea timpului de reacție. Specia. Tabelul nr. 3 Activitatea catalazei Iu culturi de 14 zîle Speciile de ciuperci Timpul de determinare (min) 0 3 6 10 20 | 30 | 45 60 Neurospora sitophila 4,5 3,85 3,7 3,5 3,1 2,85 2,5 2,a Chaetomium globosum 4,2 3,8 2,75 2,45 1,85 1,35 3,8 0,85 0,6 Aspergillus niger 4,25 4,18 4,1 4 3,9 3,75 3,65 A. amstelodami 4,25 4 2,5 2 1,70 0,9 0,45 3,75 0,1 Penicillium cyclopium 4,2 4,1 4 3,9 3,85 3,8 3,7 Paecilomyces varioti 4,6 4,4 4,1 4 3,6 3,5 3,45 3,35 Aspergillus niger a avut și de această dată cele mai ridicate valori la fel ca și speciile A. amstelodami, Paecilomyces varioti și Penicillium cyclopium. La primele trei specii valorile au descrescut foarte puțin cu intervalul de reacție. Culturi de 21 de zile (tabelul nr. 4). în faza de cultură îmbătrînită valorile activității catalazei sînt mult mai scăzute decît la celelalte vîrste, dar aproape egale la timpul 0 pentru 4 dintre speciile analizate, activitatea lipsind complet la această vîrstă la speciile Penicillium cyclopium și Pae- Tabelul nr. 4 Activitatea catalazei Ja culturi de 31 do zile Timpul de determinare (min) Speciile de ciuperci 0 1 3 1 6 1 10 20 30 45 60 Neurospora sitophila 4,65 4 3,75 3,25 2,9 2,15 1,8 1 Chaetomium globosum 4,5 3,8 3,65 2,1 1,7 1,2 0,8 0,4 Aspergillus niger 4,85 4,5 4,4 4,35 3,8 3,7 2,95 2,6 A. amstelodami Penicillium cyclopium Paecilomyces varioti 4,1 3,8 2,9 2,65 i n a c i n a c 2,1 t i v ă t i v ă 1,55 1,1 0,6, 514 n 3 6 ÎO 20 30 05 60 min Fig. 1. — Activitatea catalazei la speciile Aspergillus niger (A); Neurospora sitophila (B); Chaetomiam globosum (C). Fig. 1. (continuare) — Activitatea catalazei la speciile Aspergillus amstelodami (D); Jpenicillium cy cl opium (E) î Pecilomyces varioti (F). 4 - C. 2824 516 ALICE SĂVULESCU și COLABORATORI 6 eilomyces varioti. Specia care înregistrează cele mai mici scăderi ale valo- rilor la toți timpii cercetați este Aspergillus niger; la timpul 0 cele mai scă- zute valori le prezintă speciile Chaelomium globosum și Aspergillus amsle- lodami. Dacă se ia drept criteriu comparativ activitatea catalazei pentru fiecare specie de ciupercă (toate vîrstele și toate intervalele de reacție, fig. 1, A—F), constatăm o modificare mai mică a activității catalazei în funcție de vîrstă pentru specia Aspergillus niger (fig. 1, A). Pentru speciile Neurospora sitophila, Chuetomium globosum și Aspergillus amstelodami apare o netă scădere a activității catalazei la culturile îmbătrînite (fig. 1, C și D), la speciile Penicillium cyelopium și Paccilompces varioti cul- turile îmbătrînite fiind lipsite de activitate catalazică (fig. 1, E și F). DISCUȚII ȘI CONCLUZII Din rezultatele obținute am constatat următoarele: 1. La speciile de ciuperci cercetate, valorile activității catalazice scad cu vîrsta culturii, lipsind complet la culturile de 21 de zile ale speciilor Paeeilomyees varioti și Penicillium cyclopiwm. Scăderea activității enzi- matice cu vîrsta culturii ar putea explica puterea de atac mai redusă a speciilor de ciuperci în această fază de creștere legată de enzimele implicate în acest mecanism. 2. Valorile activității catalazei scad și cu intervalul de reacție, fiind maxime pentru timpul 0. Este probabil ca această scădere care apare la prelungirea contactului dintre enzimă și substrat să fie datorată inhibării acestei activități de către produsele de reacție. 3. Cele mai mari valori ale activității catalazei le prezintă culturile de 7 și de 14 zile pentru majoritatea speciilor și pentru toate intervalele de reacție. Aceasta ne explică de ce la prepararea inoculului pentru tes- tarea rezistenței diferitor materiale se recomandă culturi de 14 zile ca vîrsta la care speciile de ciuperci prezintă maximum de activitate. 4. Cea mai mare activitate a catalazei a prezentat-o specia Asper- gillus niger care are valorile cele mai ridicate pentru toate fazele de creștere și la toate intervalele de reacție. Acest fapt ne confirmă rezultatele noastre anterioare pentru alte grupe de activități enzimatice cercetate (7) și ar putea explica intensitatea de atac ridicată a acestei specii față de masele plastice, intensitate constatată și de noi în cercetările efectuate în studiul biodeteriorării acestor materiale (3), (4). 5. în ceea ce privește valorile activității catalazice ale fiecărei specii în parte se constată că numai la specia Aspergillus niger intensitatea acti- vității catalazei nu se modifică în mod pregnant pentru diferitele faze de creștere. Pentru speciile Neurospora sitophila^ Chaetomium globosum și Aspergillus amstelodami relația cu vîrsta apare mult mai evidentă. La speciile Penicillium cyclopium și Paeeilomyees varioti activitatea catalazei dispare complet la 21 de zile. Din toate aceste date experimentale reiese semnificația activității enzimatice ca factor important în mecanismul de atac al maselor plastice de către microorganisme. 7 ACTIVITATEA CATALIZEI LA UNELE CIUPERCI SAFROFITE 517 BIBLIOGRAFIE 1. Bhatnagar G. M. a. Krishnan P. S., Arch. Mikrobiol., 1960, 36, 2, 131 — 138. 2. Colowick S. P. a. Kaplan N. O., Methods in Enzymology, Acad. Press Inc. Publ., New York, 1955, II, 779-780. 3. Săvulescu A., Lazăr V. et Becerescu D., Rev. Biol., 1960, 5, 1 — 2, §7 —75. 4. Săvulescu A., Lazăr V.," Polymery-tworzyna wielkoczasteczkowe, 1963, 8, 5, 196—197. 5. Sharma O. K. a. Krishnan P. S., Arch. Mikrobiol., 1963, 46, 4, 409 — 413. 6. — Arch. Mikrobiol., 1964, 49, 2, 183 — 192, 7. Soru Eug., Săvulescu A., Istrati M. et Lazăr V., Rev. roum. Biol., S6ric de Botanique, 1965, 10, 5, 419-427. Institutul de biologie ” Traian Săvulescu”. Primit In redacție la 8 februarie 1971. DETERMINAREA INDICELUI DE REACȚIE AL PLAN TELOR ÎN STUDIEREA REZISTENȚEI PORUMBULUI FAȚĂ DE ATACUL SFREDELITORULUI (08TBINIA NUBIL AII 3 HBN.) DE D. MUSTEA, V. TĂTARU și T. PEBJU Calculation method of variation range of corn to the European Corn Boier (Ostrinia nubilalis) is presented. This range contains : aii attack elements (damage) of the leaves, general damage, the number of bores per plant, the number of tunnel per plant. According to change of inițial data from the putting down system 1—5, this variation range may be calculated; it represents the average ranking of all attacking elements. According to value of variation range the material studied may be divided into : high resistant (0.01 — 1.01); resistant (1.01 —2.00); mtermediary (2.01 — 3.00); susceptîble (3.01—4.00); high susceptible (4.01—5.00). Aprecierea corectă a urnii bogat sortiment de soiuri, linii sau hibrizi de porumb asupra însușirii de rezistență a lor se impune cu atît mai mult, cu cît realizarea hibrizilor avînd calități superioare este o necesitate de prim ordin, iar timpul de apreciere a lor printr-o metodă adecvată trebuie foarte mult scurtat. Pentru determinarea rezistenței porumbului la atacul sfredelitorului este necesar a lua în considerare toate elementele posibile, care sînt capa- bile să oglindească însușirea de toleranță sau de antibioză a plantei față de acest dăunător. Pentru aprecierea unui bogat material din acest punct de vedere lucrările apărute pînă în prezent au ținut seama numai de unul sau două elemente. La început s-au făcut aprecieri asupra frecvenței atacului (1), (4), apoi asupra intensității acestuia (2), (5), (6), asupra numărului de larve, orificii sau de galerii per plantă. Mai tîrziu s-au luat în considerare ST. ȘI CERC. BIOL, SERIA BOTANICĂ T. 28 NR, 6 519-525 BUCUREȘTI 19T1 3 INDICELE DE REACȚIE LA OSTRINIA NUBILALIS 521 520 D- MUSTEA și COLABORATORI 2 două sau trei elemente, ca, de exemplu, frecvența atacului și numărul de larve (3), frecvența și intensitatea atacului sau numărul de larve și scăderea producției etc. Nici o lucrare din cele apărute pînă acum nu s-a referit la toate ele- mentele de atac atît în cazul aprecierii materialului în condiții de infestare naturală, cit și la infestarea naturală completată cu cea artificială (eu un număr aproximativ egal de ouă). în prezenta lucrare ne propunem să luăm în considerare toate aceste elemente (mai puțin frecvența plantelor atacate în cazul de față, deoarece toate plantele au fost infestate artificial) și să determinăm indicele de reacție pentru fiecare linie în parte. CERCETĂRI PROPRII Pentru realizarea dezideratului propus, s-au folosit datele înregis- trate în experiența din cadrul „Proiectului internațional de cooperare pentru Ostrinia nubilalis Hbn.”, date care au fost obținute în 1969 și 1970 atît în condițiile ecologice de experimentare de la Stațiunea experi- mentala agricolă Turda, cît și în condițiile de experimentare din țările colaboratoare (1). Metoda de lucru. în stabilirea indicelui de reacție au fost luate în considerare urmă- toarele elemente de atac, înregistrate după metoda unitară a lui G.A.F i c h t (1) : a) notarea intensității atacului la frunze în timpul perioadei de vegetație în scara 1-9; b) notarea dăunării generale a plantei la recoltare în scara 1 — 5; c) numărul de larve per plantă; d) numărul de galerii per plantă. Considerăm că pentru obținerea unui indice de reacție și mai cuprinzător, la elementele enumerate trebuie să se adauge și numărul de orificii, numărul de galerii, numărul de larve în timpul perioadei de vegetație și scăderea producției plantelor atacate, comparativ cu a plan- telor neatacate. Transformarea tuturor acestor elemente (adică notarea intensității atacului la frunze în scara 1—9, numărul de larve per plantă, numărul de galerii per plantă în scara 1—5) apost necesară pentru a putea să însumăm elementele de aceeași categorie. Transformarea notării atacului la frunze în scara 1—9, într-o scară de note de 1—5 s-a făcut pe baza unui coeficient rezultat din cîtul dintre notarea 1 — 5 și notarea 1 — 9, respectiv cîtul raportului 5/9; cu acest coeficient, de 0,55, a fost înmulțită fiecare notă a atacului la frunze în scara 1—9, pentru toate variantele. Dacă numărul absolut din cele două elemente (numărul de larve sau numărul de galerii) a fost mai mare sau mai mic de 5, s-a făcut transformarea în sistemul 1—5;în cazul de față, din numărul cel mai mare de galerii, care a fost de 6,0, s-a aflat coeficientul de 0,83 (din 5/6), cu care s-a înmulțit elementul respectiv de la toate liniile din sortiment. în tabelul nr. 1 se prezintă transformarea elementelor de atac în note, în sistemul de notare 1—5. Materialul studiat pe baza valorii indicelui de reacție (I.R.) se clasifică după modelul prezentat în tabelul nr. 2. Tabelul nr. 1 Echivalarea datelor primare prin sistemnl de notare 1-5 Elementele de atac Notarea atacului în sistemul de notare 1 — 9 (situația datelor inițiale) în sistemul de notare 1 — 5 a datelor primare valoarea valoarea minimă medie maximă minimă | medie maximă 0,01 0,90 1,80 0,01 0,50 1,00 1,81 2,70 3,60 1,01 1,50 2,00 3,00 Media atacului la frunze 3,61 4,50 5,40 2,01 2,50 pe plantă 5,41 6,30 7,20 3,01 3,50 . 4,00 7,21 8,10 9,00 4,01 4,50 5,00 0,01 0,60 1,20 0,01 0,50 1,00 Intensitatea atacului la 1,21 1,80 3,00 2,40 1,01 1,50 2,00 tulpini: Numărul 2,41 3,60 2,01 2,50 3,00 mediu de galerii/plantă 3,61 4,20 4,80 3,01 3,50 4,00 4,81 5,40 6,00 4,01 4,50 5,00 0,01 0,50 1,00 0,01 0,50 1,00 Supraviețuirea sfredeli- 1,01 1,50 2,00 1,01 1,50 2,00 torului; Numărul 2,01 2,50 3,00 2,01 2,50 3,00 mediu de larve/plantă 3,01 3,50 4,00 3,01 3,50 4,00 4,01 4,50 5,00 4,01 4,50 5,00 Tabelul nr. 2 Clasificare Clasa Valoarea indicelui de reacție minimă maximă Foarte rezistentă 0,01 1,00 Rezistentă 1,01 2,00 Intermediară 2,01 3,00 Sensibilă 3,01 4,00 Foarte sensibilă 4,01 5,00 REZULTATE Introducerea în calcul a elementelor inițiale n-a fost posibilă, deoa- rece erau elemente diferite și erau exprimate în note de diferite sisteme, iar altele erau în cifre absolute, ca acelea prezentate în tabelul nr. 3. Pe baza tabelului nr. 1 valorile din tabelul nr. 3 au fost astfel trans- formate, încît au rezultat date calculabile, prezentate în tabelul nr. 4. 522 D. MUSTEA Și COLABORATORI Tabelul nr. 3 Date Inițiale medii ea privite Ia elementele de ntae Elementele de atac de plantă Denumirea liniilor intensitatea la frunze scara 1—9 intensitatea medie gene- rală a ata- cului scara 1 — 5 nr. mediu de larve /plantă nr. mediu de galerii /plantă Româ- nia * T.C.** Româ- nia T.C. Româ- nia T.C. Româ- nia T.C. LP 1289 2,18 3,22 1,20 0,81 0,55 1,11 1,40 1,92 CI 31 A 3,10 2,62 1,10 1,10 0,80 1,75 0,76 1,99 LP 1433 2,46 2,74 1,53 1,28 1,00 1,16 2,36 2,61 Oh 43 1,63 2,90 2,50 1,83 0,70 1,71 1,66 2,59 F 522 4,55 5,52 1,92 1,78 0,80 2,47 1,90 3,55 758 4,21 3,42 2,10 1,98 1,40 2,03 2,76 2,88 T 144 2,83 2,77 2,10 2,07 1,40 2,80 4,03 4,26 Ky 27 TB 4,13 3,67 3,43 2,71 0,80 2,52 2,93 3,30 72-75-6-1 1,48 3,08 4,12 3,13 1,03 3,62 3,22 4,94 M 14 3,57 5,01 3,10 2,81 1,90 3,57 3,20 5,85 PL S14 2,36 3,05 4,66 4,78 2,00 3,88 4,36 5,01 T 142 6,56 5,04 3,04 2,98 2,03 3,15 4,36 5,90 * Stațiunea experimentală agricolă Turda, date din 1909 și 1970. *• T.C. Țările cooperatoare la „Proiectul International pentru Ostrlnia nubUaUs Hbn”, Calculul mediei gradului de dăunare rezultă din însumarea tuturor elementelor de atac, după următoarea formulă: Eal -j” Ea2 4- Ea3 4- Ea4 4“ Ea5 ... Ean T ■-------------------------------------- = l.JS n.Ea în care: Eal ~ elementul de atac, de exemplu frecvența atacului j Ea2 = elementul de atac, de exemplu intensitatea atacului; Ea3 = elementul de atac, de exemplu numărul de larve per plantă; Ea4, Ea5 = alte elemente de atac; Ean = elementul de atac, de exemplu numărul altor elemente de atac; n.Ea — numărul de elemente de atac; I.B. = indicele de reacție. Pentru a vedea în ce măsură acest material se verifică din punct de vedere statistic, toate elementele de atac, uniformizate în sistemul 1—5 (tabelul nr. 4), au fost considerate ca repetiții în cadrul variantelor și intro- duse în analiza variantei monofactoriale. Semnificațiile, determinate față de indicele de reacție 5 al clasei foarte sensibile, sînt prezentate în tabelul nr. 5. Tabelul nr. 4 Uniformizarea datelor inițiale medii ale elementelor de atac plin sistemul de notare 1 — 7 INDICELE DE REACȚIE LA OSTRINIA NUB1LALJS 525 524 D. MUSTEA și COLABORATORI 6 Tabelul nr. 5 Sinteza rezultatelor asupra indicelui de reacție Varianta Indicele de reacție Procente față de clasa f. sensibil D t P% Semnifi- cația EP 1289 1,17 23,4 3,83 7,8 0,10 CI 31 A 1,07 21,4 3,93 7,9 0,10 *** LP 1433 1,43 28,6 3,57 7,3 0,10 *** •Oh 43 1,59 31,8 3,41 6,9 0,10 *** F 522 2,13 42,6 2,87 5,8 0,10 758 2,04 40,8 2,96 5,9 0,10 **♦ T 144 2,21 44,2 2,19 5,6 0,10 *** Ky 27 TB 72-75-6 2,36 47,2 2,64 5,4 0,10 *** -1 2,62 52,4 2,38 4,8 0,10 *** M 14 2,94 58,8 2,06 4,2 0,10 *** PL S14 3,25 65,0 1,75 3,4 0,10 T 142, 3,25 65,0 1,75 3,4 0,10 * ** Martor 5,00 100 — — — — Pe baza indicelui de reacție materialul se clasifică în rezistent, inter- mediar și sensibil, ceea ce este arătat în tabelul nr. 6. Din analiza datelor prezentate în acest tabel rezultă ca unele linii, apreciate în condițiile de origine ca fiind rezistente sau sensibile, s-au com- portat ca atare și în condițiile ecologice din țara noastră (LP 1289, Tabelul nr. 6 Clasificarea liniilor experimentate față de atacul sfredelitorului (Ostrima nuMîaîis Hbn.) Clasa Denumirea liniei Indice de reacție Media inidicelui de reacție pe clase Rezistentă CI 31 A LP 1289 LP 1433 Oh 43 1,07 1,17 1,43 1,59 1,31 Intermediară 758 F 522 T 144 Ky 27 TB 72-75-6-1 M 14 2,04 2,13 2,21 2,36 2,62 2,94 2,38 Sensibilă PL S14 T 142 3,25 3,25 3,25 explică fie prin influența condițiilor ecologice diferite în care s-au dezvol- tat, fie prin neomogenitatea materialului sub aspectul stabilizării însuși- rilor de rezistență sau sensibilitate, fie prin insuficienta testare în țările de origine, respectiv cunoașterea însușirilor care au fost atribuite acestor linii. CONCLUZII 1. Considerăm că prin calculul indicelui de reacție, ca medie a tuturor elementelor de atac, putem exprima mai bine poziția pe care o are un ma- terial analizat față de însușirea de rezistență sau sensibilitate la atacul dăunătorului. 2. Acest model poate fi adaptat și pentru alte teste de insecte și plante-gazdă, bineînțeles cu modificările necesare găsirii indicelui de reacție, în cazul cînd se studiază rezistența plantei-gazdă sau chiar în cadrul experiențelor în care se determină eficacitatea diferitelor preparate fito- farmaceutice sau în oricare alt gen de cercetare în acest domeniu. 3. Apreciem că sub această formă indicele de reacție ca expresie a gradului de rezistență a liniilor consangvinizate de porumb poate fi mai bine utilizat în practica ameliorării plantelor, ceea ce nu exclude posibi- litatea îmbunătățirii lui în continuare. BIBLIOGRAFIE 1. Ficht G. A., J. Econ. Entomol., 1936, 29, 687. 2. Guthrie W. D., Dicke F. F. a. Netsswander C. R., Ohio Agr. Exp. Stat. Res. Bull., 1960, 860. 3. Huber L. L., Ohio Agr. Exp. Stat. Res. Bull., 1937, 579, 45. 4. Marston a. Dibble, Michig. Exp. Stat. Spec. Bull., 1933, 264. 5. Mustea D., Anal. Inst. cerc. prot. pL, 1967, 4, 213. 6. Penny L. H. a. Dicke F. F., Agr. J., 1959, 6, 15. Stațiunea experimentală agricolă Turda Institutul agronomic ,,Dr. Petru Groza” Cluj. Primit în redacție la 19 mai 1971. LP 1433, Oh 43, F 574, A 619, 754, 758,1337,1102, T 142, T 144, 278), în timp ce altele au avut o comportare diferită (1065, YU—ZP-L 119, F 522, F 564, F 562, 142 A, Be O3b, LP 1190, 156, T 393 ș. a.); aceasta se Studii si cercetări de BIOLOGIE SERIA BOTANICĂ TOMUL 23 1971 INDEX ALFABETIC Nr. Pw, Ban Attila și Alexandru Madeleine, Spectrele sporo-polinice corespon- dente actualelor condiții fizico-geografice din partea de sud-est a României....................................................................... 5 419 Bianu-Morea Maria, Chimiosensibilitatea la Linum usitatissimam L. I. Acțiunea 1-alkil-l-nitrosourei asupra generației Mx....................... 2 159 BIndiu C. și Bîndiu Victoria, Influența luminii și a altor factori ecologici asupra regenerării naturale a bradului (Abies alba Mill.).............. 2 143 Bontea Vera și Manoliu Al., Contribuții la cunoașterea micromicetelor din Masivul Ceahlău (Nota II).................................................. 3 215 Bontea Vera și Manoliu Al., Contribuții la cunoașterea micromicetelor din Masivul Ceahlău (Nota III)................................................. 4 295 Boșcaiu Nigolae, Indicii de diploidie ai unor asociații vegetale din Munții Țarcu-Godeanu și Cernei........................................................ 2 151 Boșcaiu Nicolae, Lupșa Viorica și BoroneanȚ Vasile, Analiza sporo- polinică a sedimentelor din Peștera lui Climente (defileul Dunării) 5 401 Boșcaiu Nicolae și Măgălie Elena, Cercetări aeropalinologice în sudul Olteniei.............................................................. 5 409 Brezeanu Aurelia, înfrățirea la Zerna inermis (Leyss.) Lindm. sub influența iradierii semințelor cu radiații y..................................... 6 495 Buiculescu Ileana, Taxoni noi din flora Masivului Piatra Mare .... 6 469 Cachița-Cosma Dorina, Ionică A. și Popovici Gh., Efectul procainei asupra celulelor epidermale ale petalelor de Althaea roșea (L.) Cav. 3 251 Capetti Elena și Fișteag Gabriela, Contribuții la studiul micromicetelor (Basidiomyceles) parazite pe plantele medicinale (Stațiunea experi- mentală Domnești).............................................................. 2 173 Ciobanu Aurelia, Acțiunea endoxanului asupra unor procese fiziologice și a structurii nucleului la plante............................................ 3 255 Cîrciumaru Marin și Nițu Georgeta, Studii palinologice în solurile din Munții Paring (II) ............................................................ 5 395 Coldea Gh., Cercetări fitocenologice asupra pădurilor din Munții Plopiș (II) 4 337 Coldea Gheorge, Diagrama sporo-polinică a mlaștinii de la Băile Iaz (Munții Plopiș)............................................................ 5 405 Diaconeasa B. și Ștefureac, Tr. I. Analiza sporo-polinică și unele consi- derații fitoistorice asupra tinovului Valea Stînii (jud. Suceava)... 5 381 2 3 INDEX ALFABETIC 529 528 INDEX ALFABETIC Nr. Pag. Dihoru Gh. și Dihoru Alexandrina, Completări Ia taxonomia genurilor Carpinusși Lapsana . ................................................. 3 221 Dihoru Gh., Taxonomia speciilor de Șelar ia din România................. 4 309 Dumitraș Lucreția, Cîteva aspecte biologice necesare în practica de pre- venire și combatere a unor paraziți ai cerealelor. ................... 1 97 Eliade Eugenia, Două specii de Peronospora Corda noi pentru România 4 301 Gavrilă L., Componența asociațiilor de alge din fitoplacton, perifiton și microfitobentos tn perioada de toamna, in complexul Crapina — Jijila, zona inundabilă a Dunării..................................... 1 3 Giurgiu-Gheorghieș Maria, Influența cianurii de potasiu asupra absorbției fosforului de către plante de floarea-soarelui și ovăz................ 1 65 Grigore S., Vegetația acvatică și palustră din zona de interfluviu Timiș— Bega.................................................................. 1 13 Grou Elvira și Bărbulescu Al., Conținutul de aminoacizi ai unor soiuri și hibrizi de sorg cu comportare deosebită față de atacul păduchelui verde al cerealelor (Schizaphis graminum Rond.)....................... 3 281 Iliescu Viorica, Asociații palinologice devoniene (forajul Smirna — Plat- forma moesică)...................... ............... 5 367 Ionescu Alexandru și Gavrilă Lucian, Comportarea unor specii de alge în culturi pure și în culturi combinate................................. 2 167 Lupșa Viorica și MĂgălie Elena, Cercetări palinologice tn Podișul Mehe - dinți (I)............................................................. 5 415 Macovei Al., Stadiul actual al cunoștințelor privitoare la virusul vărsatului prunului (plum pox) cu referire specială Ia cercetările efectuate în România............................................................... 1 71 Mihai Gh., Cosei nodon cribrosas (Hedw.) Spruce în brioîlora Moldovei și răspîndirea ei în România............................................. 4 319 Mocanu V. G., Relații între creșterea în înălțime și în grosime (radială) la îarice ............................................................. 3 265 Mustea D., Tătaru V. și Perju T., Determinarea indicelui de reacție al plantelor în studierea rezistenței porumbului față de atacul sfre- delitorului (Ostrinia nubilalis Hbn.)................................. 6 519 Nemeș Marian, Lupșa Viorica și RĂdulescu Daniela, Analiza sporo-poli- nică a unor soluri din Munții Bucegi . ......................... 5 389 Ocheșanu Constanța, Bărbat I. și Henegariu O., Intensitatea fotosintezei în raport cu durata tratamentului fotoperiodic la Perilla ocymoides L, 6 505 Petre Zoe, Date privind transmiterea virusului poliedrozei nucleare de la Lymantria dispar L.................................................. 1 81 Petre Zoe, Unele aspecte privind relațiile dintre virusuri și insecte.... 2 181 Petrescu Iustini an, Date palinologice asupra florei fosile de la Tihău — Sălaj............................................................... 5 375 Ploaie P. G., Micoplasma în bolile plantelor. Progrese și perspective. . . 1 87 Ploaie P. G., Cîteva probleme actuale privind particularitățile și etiologia unor boli proliferative de la plante izolate în România............. 2 189 Popescu A., Sanda V. și Ionescu Al., Cercetări asupra vegetației ierboase din jurul Bucureștiului ...................................... 1 47 Popescu A., Crucifere nou-semnalate în flora României: Rorippa lippizen- sis (Wulf.) Rchb. și Lobularia maritima (L.) Desv..................... 2 119 Nr. Pag- Popescu A., Analiza cormofitelor de la Greaca și împrejurimi.............. 3 231 Popescu A., Răspîndirea speciilor Barischia alpina L. și Gentiana frigida Haenke în Carpații românești....................................... 4 325' Resmeriță L, Dinamica masei vegetale și a componentelor chimice în as. Arrhenatheretum elatioris......................................... 1 57 Resmeriță I., Stațiuni noi cu plante rare din România..................... 6 491 Roman N., Elemente noi pentru caracterizarea fitogeografică a Porților de Fier...................................................................... 6 477 Sanda V. și Popescu A., Cercetări fitocenologice în pădurile din jurul Bucu- reștiului ................. . . ....................................... 2 125' Sanda V. și Popescu A., Răspîndirea speciilor Primula farinosa L., P. hal- ; Ieri J. F. Gmel., P. auricula L. și P. intricata Gren. et Godr. în flora României..................................................... 4 331 I'săvulescu” Alice ț, Istrati Maria, LazĂr Viorica și Soru Eugenia, Contribuții la studiul activității enzimatice a unor ciuperci sapro- fite care atacă masele plastice. Studiul activității catalazei. ... 6 511 Șerbănescu Gh., Despre corologia taxonilor Poa granitica Br.-Bl., P. ce- nisia AII. și P. caesia Sm. în Carpații românești........................ 3 243 Șerbănescu Gh., Corologia speciei Soldanella pusilla Baumg. în Carpații românești ............................................................... 6 485 Șteeureac Tr. I., Zahariadi C. și Dihoru Gh„ îndrumător privind cartarea, florei din Carpați.................................................... 1 101 ' Șteeureac Traian I. și Peicea Ilie M., Corologia speciei Saxifraga bryoides L. în Carpații românești................................................ 3 205 Știrb an Mircea, Acumularea pigmenților și randamentul fotosîntetic la plantele de orz în lumina artificială și naturală....................... 3 271 Tabnavschi I. T. și Mitroiu Natalia, Cercetări morfopalinologice asupra i familiei Rosaceae-Primo ideae........................................... 5 429 Tarnavschi I. T. și Ciobanu I. R., Ultrastructura grăuncioarelor de polen la Caspicum annuum L. c, var. Uriaș de California......................... 5 455 . Vicol E. C.j Un alergen periculos pe cale de răspîndire, Ambrosia artemisi- ifolia L.................................................................. 5 461 Zanoschi V., Contribuții la cunoașterea vegetației Masivului Ceahlău. . 4 347 Revista „Studii și cercetări de biologie — Seria botanică'7 publică articole originale din toate domeniile biologiei vegetale : morfologie, sistematică, geobotanică, ecologie și fiziologie, genetică, microbiologic — fitopatologie. Sumarele revistei sînt completate cu alte rubrici, ca : 1. Viața științifică, ce cuprinde unele, manifestări științifice din domeniul biologiei vegetale, ca simpozioane, consfătuiri, schimburi de experiență între cercetătorii români și cei străini etc. 2. Recenzii ale unor lucrări de specialitate apărute în țară și peste hotare. NOTĂ CĂTRE AUTORI Autorii sînt rugați să înainteze articolele, notele și recenziile dactilografiate la două rînduri. Tabelele vor fi dactilografiate pe pagini separate, iar diagramele vor fi executate în tuș, pe hîrtie de calc. Tabelele și ilustrațiile vor fi numerotate cu cifre arabe. Figurile din planșe vor fi numerotate în continuarea celor din text. Se va evita repetarea acelorași date în text, tabele și grafice. Expli- cația figurilor va fi dactilografiată pe pagini separate. Citarea bibliografiei în text se va face în ordinea numerelor. Numele autorilor va fi precedat de inițială. Titlurile revistelor citate în bi- bliografie vor fi prescurtate conform uzanțelor internaționale. Autorii au dreptul la un număr de 50 de extrase, gratuit. Responsabilitatea asupra conținutului articolelor revine în ex- clusivitate autorilor. Corespondența privind manuscrisele, schimbul de publicații etc. se va trimite pe adresa Comitetului de redacție, Splaiul Independen- ței nr. 296, București. La revue « Studii și cercetări de biologie ■— Seria botanică » paraît 6 fois par an. Tonte comniande â l’etranger sera adressăe ă I.C.E. LIBRI, Boîte poștale 134 — 135 (Calea Victoriei 126), Bucarest, Roumanie, ou â ses reprăsentants ă l’dtranger. En Roumanie, vous pourres vous abonner par Ies bureaux de poște ou chez votre facteur.