COMITETUL DE R EDACȚIE Redactor responsabil: Academician em. POP Redactor responsabil adjunct: Academician 'N. SĂLĂGEANU Membri: Academician șt. PfîTERFl I. POPESGU-ZELETIN, membru corespondent al Acade- miei Republicii Socialiste România; prof. dr. I. T. TARNAVSGHI; prof. TR. ȘTEFUREAC; dr. AERA BONTEA ; dr. ALEXANDRU IONESGU; GEORGETA FABIAN — secretar de redacție. Prețul unui abonament este de 90 de lei. în țară, abonamentele se primesc la oficiile poștale, agențiile poș- tale, factorii poștali și difuzorii dc presă din întreprinderi și instituții. Comenzile dc abonamente din străinătate se primesc la I.G.E. LIBRI, Căsuța poștală 134 — 135 (Calea Victoriei 126), București, România sau la reprezentanții săi din străinătate. Manuscrisele, cărțile și revistele pentru schimb, precum și orice corespondență se vor trimite pe adresa Comitetului de redacție al revistei „Studii și cer- cetări de biologie — Seria botanică”. Studii si cercetări le BIOLOGIE SERIA BOTANICĂ TOMUL 23 1971 Nr. 3 SUMAR ' . 7 < „ P^ ■ ,‘Ț TRAIAN I. ȘTEFUREAC și ILIE M. PEICEA, Corologra speciei^A Saxifraga bryoides L. în Carpații românești. 205 VERA BONTEA și AL. MANOLIU, Contribuții la cunoașterea micromicetelor din Masivul Ceahlău (Nota II)..... 215 GH. și ALEXANDRINA DIHORU, Completări la taxonomia genu- rilor Carpinus și Lapsana........................ 221 / A. POPESCU, Analiza cormofitelor de la Greaca și împrejurimi . . 231" GH. ȘERBĂNESGU, Despre corologia taxonilor Poa granitica Br.- Bl., P. cenisia AII. și P. caesia Sm. în Carpații românești . . 243 DORINA CACHIȚĂ-COSMA, A. IONICĂ și GH. POPOVICI, Efec- tul procainei asupra celulelor epidermale ale petalelor de Althaea roșea (L.) Cav............................. , 251 AURELIA CIOBANU, Acțiunea endoxanului asupra unor procese fiziologice și a structurii nucleului la plante ....... 255 V. G. MOCANU, Relații între creșterea în înălțime și în grosime (radială) la larice ........................... 265 MIRCEA ȘTIRB AN, Acumularea pigmenților și randamentul foto- sintetic la plantele de orz în lumina artificială și naturală . . 271 ELVIRA GROU și AL. BĂRBULESCU, Conținutul de amino- acizi al unor soiuri și hibrizi de sorg cu comportare deosebită față de atacul păduchelui verde al cerealelor (Schizaplus graminum Rond.)....................................... 281 VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ ............................... 285 RECENZII ..................................... 291 APARE DE 0 OM PIC AN ADRESA REDACȚIEI: SPLAIUL INDEPENDENTEI Nr. 290 BUCUREȘTI St. și cerc. biol. Seria botanică t. 23 nr. 3 p. 203—292 București 1971 COROLOGIA SPECIEI SAXIFRAGA BRXOIDES L. ÎN CARPAȚII ROMÂNEȘTI DE TRAIAN I. ȘTEFUREAC și ILIE M. PEICEA 58.717 (498) Basc sur include du materiei d’herbier, sur des donnees de la littcrature et sur les resultats des propres recherches sur le terrain, l’auteur s’occupe de la choro- logie de Saxifraga bryoides L. des Garpates roumaines en faisant quelques con- siderations sur Ideologie, la phytosociologie et l’arâalographie de cette cspece. Singura specie din cadrul secției (a VlII-a) TrachypbyUum Gaud. a genului Saxifraga L. care crește în Carpații sud-estici este Saxifraga bryoides L. înrudită cu Saxifraga aspera L. emend. DC. prin unele particularități ale aparatului vegetativ (lăstari, frunze), ecologie, precum și prin altitudini mai mari, Saxifraga bryoides L. reprezintă un element alpin european dizonal, mai strict calcifug și de altitudini mai mari decît cealaltă specie1, care nu crește în România. în ultimul timp S. Pignatti (35), descriind specia nouă Saxi- fraga etrusca Pignatti din partea de nord a Munților Apenini, menționează în lucrarea sa și unele considerații asupra înrudirilor dintre Saxifraga aspera și S.bryoides, acordînd importanță numărului de flori, lungimii pedunculului floral, zigomorfiei etc. Saxifraga bryoides L. are un aspect muscinal (bryoides), constituind un element pionier, hasmofit, calcifug, saxicol (stînci și bolovănișuri de roci cristaline sau conglomeratice calcaroase bogate în material silicios), caracteristic formațiunilor de pajiști scunde și de locuri ștîncoase din etajele alpin și subalpin ale principalelor masive, în special din cristalinul Carpaților Meridionali. Crește în general la altitudini de peste 1600 m s.m. pe substraturi în curs de solificare, sărace în humus,' cu un pH relativ mare, apropiat de cel al rocii-mame, preferind versanții nordici în general cu înzăpezire îndelungată. 1 „Typus polimorphus” (vezi S. Pignatti (35), p. 169). ST. ȘI CBEC. BIOL. SEEIA BOTANICĂ T. 23 NE. 3, P. 205-213 BUCUREȘTI 1971 206 TRAIAN I. ȘTEFUREAC șl ILIE M. PEICEA 2 în locul de creștere, Saxifraga bryoides este deseori însoțită de numeroase specii de mușchi și licheni, iar dintre Angiospermae de unele specii de talie scundă, cum sînt Primula minima, Potentilla ternata, Arenaria biflora, Carex curvula, Festuca supina, F.glacialis, Sedum alpestre, Salix herbacea, Silene acaulis, Minuartia sedoides, sau chiar cu alte specii ale genului Saxifraga cu aspect muscinal, ca Saxifraga moschata, S.baumgar- teni, S. oppositifolia. Din punct de vedere cariologic, Saxifraga bryoides este considerată în bună parte ca o specie diploidă (2 n = 26) în arealul ei (la noi nefiind însă cercetată sub acest aspect). în literatura de specialitate, Saxifraga bryoides L. este trecută cu următoarele sinonimii: Saxifraga aspera L. ssp. bryoides (L.) Engler et IrmschJ; S.aspera L. ssp. bryoides (L.) Gaud.; S. squarrosa Woloszczak; Ciliaria bryoides Haw.; 8.bryoides L. var.tatrica Raciborski ex Sagorski et Schneider. Sub aceste denumiri a fost publicată din munții Europei centrale, sudice și vestice, în care se găsește relativ omogen răspîndită, . și anume din Pirinei, Alpi (care pot fi considerați ca centrul genetic al acestei specii), Podișul central francez, Carpați și Balcani2. Ca element dizonal crește la altitudini variind între minimum 1600 m s.m. (Alpii centrali) și maximum 3650 m s.m. (Munții Penini). Nu este cunoscută din nordul și estul Europei și nici de pe alte continente. Ea reprezintă astfel un element alpin european cu limita estică a arealului în Carpații Orientali, la care se mai adaugă cîteva localități din Carpații Ucrainei. Primele date din literatură, atestînd prezența acestei specii în flora țării noastre, le găsim în lucrările publicate de J. Baumgarten (1), V. B orb as (3), M. Fuss (19), D. Grecescu (20), W. Heuffel (23), El. Porcius (37), F. Schur (42). în colecția Muzeului Bruckenthal din Sibiu se păstrează cele mai vechi exemplare de herbar, recoltate de J. Baumgarten, E. A. Bieltz (1847), Fronius (1855), M. Fuss (1840), datînd din prima jumătate a secolului al XlX-lea. în Carpații românești este menționată din toate masivele muntoase ale căror piscuri depășesc altitudinea de 2000 m s.m., fiind găsită și la altitudini mai mici, pe pantele de sub vîrfuri și creste în condiții ecologice adecvate. în unele masive însă, ca, de exemplu, în Munții Căpățînei și Lotrului, cu piscuri de 2138 și, respectiv, 2240 m s.m., deși atît așezarea geografică și caracterul geomorfologic al acestora, cît și condițiile pedo- climatice și ecologice par a-i fi favorabile, ea nu a fost încă găsită. Specia nu este cunoscută nici din Carpații Occidentali (Munții Apuseni) și nici din zona de curbură a Carpaților Orientali cu altitudini relativ mai mici. La datele corologice asupra speciei Saxifraga bryoides din Carpații României, sintetizate în lucrarea de față după literatura de specialitate (veche și recentă), după colecțiile de herbar ale principalelor centre bota- nice din țară și ale unora din străinătate (Berlin, Lwow ș.a.), precum și după unele studii personale de teren, adăugăm încă 6 masive și 48 de localități din Carpații românești, față de cele 9 masive carpatice cu 37 de localități citate in. Flora R.P.R. (voi. IV, p. 110—111). 2 Genul Saxifraga, prelucrat de B. Kuzmanov, va apărea în curînd în Flora na Bălgaria. ' 3 SAXIFRAGA BRYOIDES IN CARPAȚII ROMANEȘTI 207 Din analiza corologică a speciei Saxifraga bryoides L. în Carpații sud-estici (fig. 1) rezultă astfel un total de 15 masive și 85 de localități. Datorită substratului geologic (cristalin, conglomerate) și altitudinilor mai mari, majoritatea acestora le găsim în Carpații Meridionali, totalizînd 39 de localități (fiecare adesea cu mai multe stațiuni), grupate în 4 centre (masive): Bucegi — 8, Făgăraș — 12, Parîng — 10, Retezat — 9. Stațiuni izolate se mai întîlnesc în Munții Leaota, Iezer—Păpușa, Căldarea Iezeru- lui Mic, Munții Cibin. în Carpații Orientali, datorită considerațiilor geo- logice, altitudinale și limitei de areal, numărul localităților’ este de numai 8, majoritatea lor, și anume 5, aparținînd Munților Rodnei și ai Maramureșu- lui, numai sporadic găsindu-se- în Munții Bîrgăului și pe vîrful Hașmașul Mare, lipsind de pe Ceahlău, Giumalău, Pietrosul Dornei, Munții Vulcanici3. Exemplare de Saxifraga bryoides L. aflate în herbarul Institutului de cercetări și experimentare forestieră din București (leg. V. G r a p i n ir 1959) se referă (datorită unor inversiuni de etichete) nu la Munții Almaju- lui (Svinecea și Jnamen, 1226 m s.m.), ci la vîrful Oslea din Munții Mehe- dinți (circa 1900; m s.m.). O localitate incertă este Gaura Mohorului încadrată în Flora B.P.R. (voi. IV, p. 111) în Munții Mehedinți4. Aceeași localitate este însă citată cu certitudine în Munții Parîng de Al. Buia (9); material de herbar, fără autor, recoltat în 1900 din același masiv se găsește și în herbarul Universi- tății „Al. I. Cuza” din Iași. Este de relevat faptul rezultat pe baza analizei materialului herba- ristic și a observațiilor de teren că Saxifraga bryoides nu prezintă în Carpații românești variații sesizabile decît doar în parte, și anume unele mici modificări (adaptațiuni), ca, de exemplu tipul de ramificare și lăstărire, > creșteri laxe sau mai strînse, cespitoase, mărimea și forma uneori variate ale frunzelor, fără ca acestea să determine o oarecare variabilitate con- cretizată în unii infrataxoni. Cu privire la variabilitatea acestei specii, există totuși, după unii autori, un caracter diagnematic diferențial între doi infrataxoni, stabiliți recent (1969) de către S. Pignatti (35). La tipul vax.bryoides, el consideră două forme, și anume : — i.bryoides „florum pedunculi glandulosi”, syn.Saxifraga aspera. ssp. 2 bryoides Engl. et Irmsch. (Pflanzenreich, 69, 455 (1919)), cu peduncu- lii florali pilos-glanduloși; — î.glabra Pignatti „florum pedunculi neglandulosi” (Giorn. Bot. Ital., 133, 177 (1969)) cu pedunculii florali glabri și neglanduloși ((35)9 p. 171), care se găsește de obicei împreună cu forma tipică. Acest caracter se poate remarca în parte și la materialul de Saxi- fraga bryoides din Carpații românești, fără însă a-1 prezenta sub cele ' două forme corologic, diferențiale. Aceasta cu atît mai mult, cu cît însuși 3 Pentru unele informații aducem și pe această cale mulțumirile noastre tuturor acelora care prin materiale și date au contribuit la completarea stațiunilor privind corologiai Saxifragaceae-\or în Carpații românești. 4 Din corespondența avută cu prof. M. Răvăruț (Iași), care a prelucrat genul Saxifraga în Flora R. P. R., rezultă că în condica B nu are inserată această stațiune pentru Saxifraga bryoides. 208 Răspîndirea speciei Saxifraga bryoides L. în Carpații românești. 5 SAXIFRAGA BRYOIDES IN CARPAȚII ROMÂNEȘTI 209 autorul menționează că î.glabra nu ar avea o valoare taxonomică prea mare și că ar putea reprezenta chiar o tranziție cu apartenență la cercul de variabilitate a speciei Saxifraga aspera var. hugueninii (Briigg.) Engl. et Irmsch. (1919). \ Un caz teratologic (sau hibridogenetic) este de menționat din herbarul E. I. Nyârâdy. Pe eticheta unui material de herbar din Munții Făgăraș (aproape de lacul Capra, sub Vînătoare, alt. 2200 m, leg. E.I. et A. Nyârâdy, 13.VIII.1936), E. I. Nyârâdy notează — „Saxifraga bryoides anomalis”. Planta, văzută și analizată și de noi (Tr. I. Ștefureac, Cluj, 18.V.1970) are frunzele anormale, 2—3 terminal lobate, plate, neciliate, cu oarecari asemănări cu unele forme de Saxifraga moschata Wulf, specie care și la noi are o mare variabilitate (Flora R.P.R„ voi. IV, p. 103, cu 2 ssp. și numeroase forme), încît ar putea reprezenta o formă hibridă între Saxifraga bryoides L. și S.moschata Semnificația fitogeografică a speciei Saxifraga bryoides, ca element european alpino-carpato-balcanic al florei sistemelor de munți, îndeosebi din centrul și sud-estul Europei, interesează atît sub aspect ecologic, cît și corologic și geografic. Din punct de vedere fitosociologie apartenența cenotaxonomică a acestui element hasmofitic dizonal nu este bine precizată, dată fiind în general răspîndirea sa sporadică în masivele Carpaților românești. Astfel pentru Munții Bucegi, datorită substratului geologic (Al. Beldie, T r. I. Ștefureac), ea este considerată ca un element greu de încadrat sub acest aspect („Gesellschaftswaag”) în vreo asociație a formațiunilor scunde, caracteristice marilor altitudini aparținînd A.Androsacion aplinae Br.-BI. 1926. în Munții Țarcu—Godeanu, Saxifraga bryoides este pre- zentă numai pe 6 din cele 22 de piscuri de peste 2000 m altitudine (N. Boșcaiu), încadrîndu-se astfel în as. Poeto (contractae) — Oxyrietum digynae Naw, Pawl. et Wal. 1937 a aceleiași alianțe; în Munții Făgăraș este notată (Ev. P u ș c a r u-S o r o c e a n u) în as. de Silene acaulis — Minuartia sedoides (Capra Budei pe Rîiosu), Salicetum herbaceae (Muntele Paltinu, Arpaș) și în Juncetum trifidi (Negoi, Vînătoarea lui Buteanu, Moldoveanu). Frecvența mai mare a speciei Saxifragabryoides în Munții Retezat și Făgăraș datorită rocilor silicioase ar putea aduce noi precizări în studiile geobotanice, prin clarificarea semnificației ei fitosociologice și încadrarea cenotaxonomică actuală referitoare la vegetația etajelor alpin și sub- alpin. în lucrarea arealistică de sinteză a lui H. M e u s e 1, E. J ă g e r și E. W e i n e r t, Saxifraga bryoides nu este trecută corologic, iar în alte lucrări această specie este rar menționată din Carpații românești. Cartografierea speciilor carpatice (în primul rînd) din țara noastră constituie o necesitate impetuoasă în cercetările corologice de actualitate, efectuate pe diferite teritorii geografice. Astfel prin rezultatele cercetărilor de acest gen intensificate în țara noastră, sintezele corologice în curs de elaborare asupra florei Europei nu vor fi lipsite de elementele valoroase, caracteristice florei cormofitelor din Carpații românești. 210 TRAIAN I. ȘTEFUREAC și ILIE M. PEICEA 6, SAXIFRAGA BRYOIDES ÎN CARPAȚII ROMÂNEȘTI 211 RĂSPÎNDIRE Transilvania [(M. Fuss) HS5], (42); Carpații Meridionali [(33), (46)]; Munții Maramureșului-, fără localitate (15), Groapa Jurii sub, muntele Tarcău (l)6 ,[(11), (39)], f. Pop Ivan (2) [(48), (Tr. I. Ștefureac, 1948, HȘtef.)]; Munții Rodnei : fără localitate [(A. Fuss, 1842, HF), (E. A. Bielz, 1847, HF), (38), (33), (46)], vf. Pietrosul (3) [(15), (48), (17), (A. P. Alexi, HIBB), (I. Prodan, HIBB), (Al. Borza, 1925, HUO), (Ă. Boros, 1942, HBBud), (11), (Tr. I. Ștefureac, 1948, HȘtef.) (39)], Piatra Albă (48), Borșa Pietrei deasupra Iezerului (A. Coman, 1938, HIF), Corongiș (4) [(19), (43), (31), (B. Baclaru, 1952, HIPB), (39)], Ineu (5) [(Czetz, 1851, HUO), (G. Preta, 1851, HIF), (19), (43), (37), (A. P. Alexi, HIBB), (T. Wolff, 1894, HIF), (E. I. Nyârâdy, 1918, HN), (Al. Borza, 1923, HUO), (Al. Borza, G. Giirtler și E. I. Nyârâdy, 1923, FBE, 1258), (I. Scheffer, 1932, HB Bud), (Al. Buia, 1934, 1936, HIACr), (Tr. I. Ștefu- reac, 1937, HȘtef.), (A. Nyârâdy și L. Szucz, 1941, HUC), (Ă. Boroș, 1942, HBBDud) (A. Nyârâdy, 1948, HIBB), (39)], lacul Lala (6), (E. I. Nyârâdy, 1907, HN), Gemenea [(1), (19), (37), (39)], Preluci (V. Grapini, 1961, HIF); Munții Bîrgăului : Lopdana (7), (V. Grapini, 1961, HIF); Munții Hăsmas : vf. Hășmașul Mare (8), (E. A. Bielz, 1847, HU); Munții Ciucaș : vf.’ Ciucaș (9), [(19), (43), (39), Piroșca (10), (1), (19), (43) (39)]; Munții Bucegi : fără localitate [(1), (Fronius, 1855, HU), (19), (43), (Andrae Herb.apud. 17), (15), (J. Bomer, HFSBr), (Zsâkz, 1904, HUO)], Bucșoiu (11), [(Haret Herb.apud 2), (E. I. Nyârâdy, 1938, HUC), (C. C. Georgescu, 1938, HIAB), (37), (2)], valea Mălăiești [(41)» (D. Parascan, E. Lungescu, P. Ularu și M. Danciu, 1963, HFSBr)], Creasta Omul — Bucșoiu (2), vf. Omul (12), [(18), (26), (8), (J. Bomer, 1894, HFSBr), (20), (W. Gugler, 1904, HUC), (Maesz, 1905, HUC), (21), (Al. Borza, 1927, HUC), (E. I. Nyârâdy, 1929, 1930, HUC), (13), (Al. Beldie, 1943, HIF), (4), (Tr. I. Ștefureac, 1948, 1950, HȘtef.), (P. Baclaru, 1955, HIPB), (H. Heltman, 1966, HFSBr)], Creasta Moraru (2), Creasta Omul-Scara (2), Scara (Al. Beldie, 1946, HIF), Scara-Țigănești (Tr. I. Ștefureac, 1950, HȘtef.), vf. Bucura Dumbravă [(13), (2)], valea Cerbului (13), (2), Colții Obîrșiei (14), [(M. Haret, 1906, HIF), (Haret Herb.apud 2)], Podul Spintecătorilor (15), (2); Munții Leaota : Piscu Leaota (16), (19); Munții Iezer—Păpușa (17) : fără localitate (V. Ciocârlan, 1957, HIAB), Iezerul Mare (10), Iezerul Mic 6 Prescurtările denumirilor herbarelor citate : HB Bud = Herbarul A. Boros, Budapesta; HCBB = Herbarul Catedrei de botanică sistematică a Universității București; HCBC = Herbarul Centrului de cercetări biologice. Cluj; HF = Herbarul M. Fuss din Muzeul Bruckenthal, Sibiu; HFSBr = Herbarul Facul- tății de silvicultură, Brașov; HGBB = Herbarul Grădinii botanice a Universității București; H Cucu P. = Herbarul A. Cucu-Popova; HIAB = Herbarul Institutului agronomic. București; HIAC = Herbarul Institutului agronomic, Cluj; HIACr = Herbarul Institutului agronomic, Craiova; HIAI = Herbarul Institutului agronomic, Iași; HIBB = Herbarul Institutului de biologie „Traian Săvulescu”, București; HIF = Herbarul Institutului de cercetări forestiere, București; HIPB = Herbarul Institutului pedagogic, București; HK = Herbarul Kayser din Muzeul Bruckenthal, Sibiu; HMI = Herbarul Muzeului din Iași; HN = Herbarul E, I. Nyârâdy; HR = Herbarul I. Resmeriță; HS = Herbarul Societății transilvănene de botanică din Muzeul Bruckenthal, Sibiu ; HSoo = Herbarul R. Soâ, Cluj ; HȘtef. = Herbarul Tr. I. Ștefureac, București; HU = Herbarul K. Ungar din Muzeul Bruckenthal, Sibiu; HUI = Herbarul Universității „Al. Cuza”, Iași. 6 Aceste numere indică poziția localităților pe hartă (fig. 1). (10), vf. Păpușa (Gh. Mohan, 1970, HCBB); Munții Făgăraș : fără locali- tate [(G. A. Kayser, 1850, HK), (Kladni, HS), (19), (12)], vf’.Brătilei (18), (Golescu, 1907, HIAB, HIF), muntele Zîrna [(A. Nyârâdy, 1939, HN), (29)], vf. Moșului (19), [(E. I. Nyârâdy, 1930, HUC), (29), (39)], vf. Urlea [(E. Vicol, 1961, HCBC), (I. Petredean și A. Nyârâdy, 1961, HIAC)], Breaza (20), [(42), (43), (29), (39), (J. Bomer, HFSBr)], Drăguși [(J. Baumgarten, HU), (19),. (39)], vf. Lespezile (21), [(1893, HUI), (21)1, valea Moldoveanu (22), (39), Tărîța (K. Ungar, 1906, HU), valea Podragu [(I. Mihăilescu, 1957, HGBB), (M. Toma, 1963, HIAI)], Podrăgel [(19), (39)], Arpaș (23), [(A. Fuss, 1840, HF), (G. A. Kayser, 1850, HK), (19), (43), (39)], Albota (24), [(19), (43), (39)], Vînătoarea lui Buteanu[ (E. I. Nyârâdy, 1927, HUC), (Tr. I. Ștefureac, 1946, HȘtef.), (39), (Al. Buia, 1956, HIACr)], lacul Capra (E. I. Nyârâdy, 1936, HN), Șaua Caprei (39), Capra Budei (39), lacul și valea Bilei (25), [(A. Fuss, 1857, HF), (19), (43), (K. Ungar, 1906, HU), (E. I. Nyârâdy, 1912, HN), (L. Thaisz, 1914, HSoo), (E. I. Nyârâdy, 1927, HUC), (M. Băvăruț, 1950, HMI), (39), (H. Heltman, 1962, HFSBr), (M. Danciu, 1967, HFSBr)], Bîiosu (26), [(Tr.I. Ștefureac,' 1946, HȘtef.), (39)], Laița (39), valea Doamnei [(19), (43), (39)], vf. Negoiu (27) [(M. Fuss, 1856,țHF), (21), (P. Baclaru, 1952, HIPB), (I. Pop, 1953, HUC), (39)], Ciortea [(19), (43), (Tr. I. Ștefureac, 1946, HȘtef.), (39)], Prislop (21), Gaura de Lotri (1), vf. Suru (28), [(21), (39)]; Munții Cibin : Căldarea lujbiței (29), (28), Căldarea Iezerului Mic (30), [(Tr. I, Ștefureac, 1961, HȘtef.), (28)]; Munții Parîng : fără localitate [(1], (19), (43), (36), (Barth. Herb. Berlin apud (17)], Turcinu (31), (V. Grapini, 1960, HIF), între vf. Bînca și valea Urda (32), (D. Pâzmâny, 1961, HIAC), vf. Iezer la Obîrșia Lotrului (33), [(39), (M. Păun, 1956, HIACr), (9), (36)], Culmea Cîlcescu (34), [(39), (Tr. I. Ștefureac, 1950, 1958, HȘtef.), (9), (36)], vf. Mîndra (35), [(I. Prodan, 1909, HIBB), (32), (Al. Buia, 1941, HIAC, HIACr), (G. Silaghi și E. Ghișa, 1951, HUC), (39), (Tr. I. Ștefureac, 1961, HȘtef.), (9), (36)], Groapa Mîndri (36), vf. Cîrja [(Al. Buia, 1941, HIACr, HIAC), (39), (9), (36), (E. Vicol, 1961, HCBC)], Creasta vf. Mohorului (Tr. I. Ștefureac, 1955, HȘtef.), Cracul Tidvele [(M. Păun și C. Maloș, 1930, HIACr) (9)], Setea Mică și Setea Mare [(M. Păun, 1956, HIACr), (9)], Căldarea Boșiile (36), Secu (36),Mohoru (36), [(M. Păun, 1956, HIACr), (Al. Buia, 1958, HIACr), (9), (36)], Gaura Mohorului [(1900, HUI), (9)], muntele Cerbu (1900, HUI), vf. Parîng (37), [(L. Beissenberger, 1859, HU, HF), (A. Haralamb și J. Neuwirth, 1933, HIF), (E. Vicol, 1961, HCBC)], vf. Găuri la Piatra Tăiată [(21), (39), (9), (36)], Coasta Crucii (1900, HUI), Coasta lui Busu (38), (36); Munții Retezat: fără localitate [(19), (43),(Borbâs,Herb. Berlin (apud 17)], Custura (39), [(E. I. Nyârâdy, 1909, 1929, HUC), (32), (P. Baclaru, 1954, HIPB), (39), (30)], Peleaga (40), [(32), (H. Hăltman, 1953, HFSBr), (P. Baclaru, 1954, HIPB), (39), < (30)], Creasta Albele — Drăgășanu (41), (A. Nyârâdy și S. Munteanu, 1961, HIAC), vf. Bucura (42), [(E. I. Nyârâdy, 1925, HUC), (P. Baclaru, 1954, HIPB), (V. Ciochia și M. Danciu, 1964, HFSBr)], creasta dintre vf. Bucurași Judele (30), valea Stănișoarei (43), (A. Ginzberger, 1921 HU), vf. Judele (44), (Z. Carpati, 1938. H Soo), vf. Paltina (45) [(E. I. Nyâ- râdy, 1924, HUC), (A. Nyârâdy, 1961, HIAC), (39)]; Munții Țarcu- Godeanu : fără localitate [(15), (17), (Al. Buia, 1940, HIACr), (AÎ. Buia, 1942, HIAC)], Morariu (46), [(20), (39)], vf. Țarcu (47), [(40), (Al. Buia, 1942, HIAC)], Țarcu la Groapa Bistrei [(E. I. Nyârâdy, 1930, SAXIFRAGA BRYOIDES IN CARPAȚII ROMÂNEȘTI 213 212 TRAIAN I. ȘTEFUREAC și ILIE M. PEICEA 8 HUO), (39), (6)], Șopot (6), Pietrele Dracilor (6), vf. Bodea (6), vf. Galbena (6), vf. Paltina (6); Munții Vulcan : vf. Oslea (48),[ (V. Grapini, 1954, HIF), (A. Cucu-Popova, 1956 HCucu P.)]; Munții Mehedinți: Gaura Mohorului (39). BIBLIOGRAFIE 1. Ba.umga.rten J., Enumeratio stirpium magno Transilvaniae Principatul, Vindobonae, 1816, I, 375. 2. Beldie Al., Flora și vegetala munților Bucegi, Edit. Academiei, București, 1967, 155. 3. Borbăs V., Math. Term. Kdzl., 1874, 11, 213 — 290. 4. Borza Al., Rev. Carpații, 1944, XII, 3, 10. 5. — Conspectus florae Romaniae regionumque affinium, Cluj, 1947, 129. 6. Boșcaiu N., Flora și vegetația Munților Țarcu, Godeanu și Cernei, Teză, Cluj, 1970. 7. Bhaun-Blanquet J., in Hegi G., lllustrierte Flora von Milteleuropa, Miinchen, 1962» ed. a IV-a, 1, 597-599. 8. Brandza D., Prodromul Florei României, București, 1883, 150. 9. Buia Al., Păun M., Maloș C. și Olaru M., Lucr. Grăd. bot. Buc., 1963, 1, 278. 10. Ciocârlan V., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1970, 22, 5, 379. 11. Coman A., Bul. Grad. bot. și al Muz. bot. din Cluj, 1946, XXVI, 1—2, 81. 12. CsOros Șt., Bul. științ. Acad. R.P.R., Secția șt. biol., agr., geol., geogr., 1953, V, 2, 219. 13. Domin K., Veroff. Geogot. Inst. Riibel in Ziirich (Berna), 1933, 10, 127. 14. Du Rietz E., Acta phyto-geogr. Suec., 1940, 13. 15. Engler A., Monographie der Gattung Saxifraga L., Breslau, 1872, 125. 16. — Saxifragaceae. Pflanzenfamilien, Leipzig, 1930, 18 a. 17. Engler A. u. Irmscher E., Saxifragaceae — Saxifraga, das Pflanzenreich, Leipzig, 1919, IV, 69, 117, 455. 18. Frbyn I., Math. Term. Ert., 1876, XIII, 65. 19. Fuss M., Flora Transilvanica excursoria, Sibiu, 1866, 239. 20. Grecescu D., Conspectul florei României, București, 1898, 235. 21. — Supliment la Conspectul florei României, București, 1909, 65. 22. Hegi G., lllustrierte Flora von Milteleuropa, Viena, 1921 — 1923, IV, 2, 598. 23. Heuffel W., Enumeratio plantarum in Banatu Temesiensi spont crescentum et frequentius cultorum, Viena, 1858. 24. HuBERH.,inHEGi G., lllustrierte Flora von Milteleuropa, Miinchen, 1963, ed. a 2-a» IV, 2, 158-159. 25. Hutchinson J., Families of flolvering plants, 1. Dicotiledons, Oxford, 1959. 26. Kănitz A., Plantas Romaniae hucusque cognitas, Vindobonae, 1879 — 1881. 27. Meusel H., Jâger E. u. Weinert E., Vergleichende Chorologie der Zentraleuropâischen Flora, Veb Gustav Fischer-Verlag, Jena, 1965, 347. 28. Niedermaier K., Ocrotirea naturii, 1965, IX, 1, 41. 29. Nyărâdy A., Acta geobot. Hung., 1942, IV, 254. 30. Nyărădy E. I., Flora și vegetația Munților Retezat, Edit. Acad. R.P.R., București, 1958, 182. 31. Paucă A. și Roman Șt., Flora alpină și montană, Edit. Acad. R.P.R., București, 1959 32. Pawlowski B., Ffotulae floristicae ad Carpatos Austro-Orientales pertinentes, B.G.B., 1939, XIX, 1—2, .16, 17, 18. 33. Pax F., Grundziige der Pflanzenverbreitung in den Karpathen, Verlag von Wilhelm Engel- mann, Leipzig, 1898, I, 181, 197, 218; 1908, II, 215, 243, 247. 34. Păun M. și Popescu Gh., Bul. șt. Univ. Craiova, 1968, X. 35. Pignatti S., Giorn. Bot. Ital., 1969, 103, 3, 169-181. 36. Pocs T., Fragm. Bot., Mus. Hist. Nat. Hung., 1961, I, 81. 37. PoRCius Fl., Enumeratio plantarum phaneroganicarum districtus quondam Naszădiensis Claudiopoli, 1878, 23. 38. — Floraphanerogama din fostului Districtuala Naseudului, Sibiu, 1881,185. 39. RăvăruțM., GenulSaxifraga L., in Flora R.P.R., Edit. Acad. R.P.R., București, 1956, IV, 110. -40. Rochel A., Botanische Reise im Banat im Jahre 1835, Pesth, 1839. 41. Romer J., Jahrb. Siebenb. Karpathver (Sibiu), 1885, V, 24. ■42. Schur F., Enumeratio plantarum Transilvaniae, Vindobonae, 1866. 43. SimonkaI L., Enumeratio florae Transsilvanicae vesculosae critica, Budapesta, 1886, 244. 44. Ștefureac Tr. I., Bul. științ. Acad. R.P.R., Secția biol, și șt. agr. și Secția geol. și geogr. 1955, VII, 3. 45. Ștefureac Tr. I., Zahariadi C. și .Dihoru Gh., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1971, 23, 1. 46. Ungar K., Die Flora Siebenbiirgens, Hermanstadt, 1925, .245. 47. Webb A. D., Genul Saxifraga L., în Flora Europaea, Cambridge, 1964, I, 369. 48. Zapalowicz H., Roslinna szatagor Pocucko-Marmaroskich, Krakdw, 1889, 172. Universitatea București, Catedra de botanică sistematică și Institutul de biologie' ,, Traian Săvulescu”. Primțt în redacție la 2 februarie 1971. CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA MICROMICETELOR DIN MASIVUL CEAHLĂU (Nota II) DE VERA BONTEA și AL. MANOLIU 583.38 (498) La premidre note concernant les micromycfetes du massif Ceahlău ă 6 te publice dans la reyue «Ocrotirea Naturii » (3). Le present travail comprend un nombre de 34 esptccs de micromycetes appartenant aux classes Phycomycetes et Asco- mycetes. Six de ces especes sont citees pour la premiere fois en Rouinanie sur des plantes hdtes, ă savoir: Peronospora conglomerata Fuck. Sur Geranium pra- iense L., Sphaerotheca macularis (Wallr. ex. Fr.) Magn. sur Potentilla recta L., Erysiphe asperifoliorum Grev. sur Myosotis palustris Roth., E. biocellata Ehrenb. sur Thymus pulcherimus Schur, E. galii (Fuck.) Blum, sur Galium vernum Scop, et Pseudopeziza ranunculi Fuck. sur Ranunculus steveni Andrz. Phycomycetes 1. Peronospora conglomerata Fuck. pe frunze de Geranium pratense L., Durau, 10.VII.1969. Conidii 17—32 x 14—24 pt.. Gazdă nouă (fig.l). Ascomycetes 2. Sphaerotheca epilobii (Wallr. ex Link) Sacc. pe frunze de Hpi- lobium montanum L., cabana „7 Noiembrie”, 6.VII.1968, Izvorul Munte- lui, 4.IX.1969. Conidii 20—26 X 14—17 p.. 3. S. îugax Penz et Sacc. pe frunze de Geranium sp., cabana „7 Noiembrie”, 6.VII.1968. Conidii 25—30 x 14—21 g. 4. S. fuliginea (Schlecht. ex Fr.) Polacci pe frunze de Hieracium transsilvanicum Heuff., cabana ,,7 Noiembrie”, 1968. Conidii 24—36 x 14-17 p, 5. S. fusca (Fr.) Blum, pe frunze de Senecio. umbrosus W. et K., . Izvorul Muntelui, 5.IX.1969. Cleistotecii 84—93 (x, asce 70—85 x 56—60 jx, ascospori 17—20 x 10—15 p, conidii 24—27 X 10—15 [x. ' ST. SI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 23 NR. 3 P. 215-210 BUCUREȘTI 1071 216 VERA BONTEA și AL. MANOLIU £ 6. S. maeularis (Wallr. ex Fr.) Magn. pe frunze de Alchemilla vul- garis L. Durau, 5.VII.1968, cabana „7 Noiembrie”, 6.VII.1968, 1.IX. 1968. Cleistotecii 90—110 p (fig. 2), asce 70—85 X 47—53 p, ascospori 15—20 x 12 — 16 p, conidii 23 — 28 X 16 — 18 pi. Potentilla reda L. Durău, 11.VII. 1969. Conidii 28—32 X 15—18 p. Gazdă nouă. 7. S. mors-uvae (Schw.) Berk. et Curt. pe frunze de Ribes grossu- lariali., Durău, 10.VII.1969, cabana „7 Noiembrie”, 1.IX.1969. Cleistotecii 98—122 p, asce 60—74 X 40—51 p, ascospori 21—25 X 14—18 p. 8. Erysiphe aquilegiae DC. ex Merat pe frunze de Caltha laeta Sch. N. Ky., Durău 4.VII.1968, 11.VII.1969. Cleistotecii tinere 75—95 p„ 9. E. asperifoliorum Grev. pe frunze de Myosotis palustris Both.,. cabana „7 Noiembrie”, 7.VII.1968. Conidii 28—35 x 14,5—17,5 p. Gazdă nouă. Pulmonaria officinalis L., cabana „7 Noiembrie”, 7.VII.1968. Conidii 28—35 x 14—18 p. Symphytum cordatum W. et K., cabana „7 Noiembrie”, 6.VII.1968^ Izvorul Muntelui, 4.IX.1969. Cleistotecii 105 — 120 p, asce 38—45 x 18—22 p, ascospori 14—24 x 12—15 p. Parazitată, de Cicinnobolus cesatii Ae Bary. Myosotis arvensis (L.) Hill., Durău, 10.VII., 1969. Conidii 30—33 x 13—17 pt. Parazitată de Cicinnobolus cesatii- de Bary. 10. E. bioeellata Ehrenb. pe frunze de Thymus pulcherimus Schur,. Ocolașul Mic, 2.IX.1969. Conidii 28—38 x 13,5—17,5 p. Gazdă nouă. 11. E. cichoracearum DC. ex Merat pe frunze de Centaurea sp.^ Durău, 5.VII.1968. Cleistotecii 126—132 p, asce 40—52 x 22—25 p,. ascospori 18—21 x 8—11 p, conidii 26—32 x 12—15 p. Inula hirtă L.,. Durău, 4.VII.1968. Cleistotecii 98—126 p, asce 53—60 x 21— 24 p^ ascospori 23—25 X 8—12 p, conidii 28,5—42 X 16,5 p. I. salicina L.^ Durău, 31.VIII.1969. Conidii 28—35 x 14—16 p. Mycelis muralis (L.) Dum., Durău, 31.VIII.1969. Conidii 31,5—39 x 10,5—18 p. Teîekia speciosa (Schreb.) Baumg., Durău, 30.VIII.1969. Conidii 32—37 x 14 — 17,5 p. Parazitată de Cicinnobolus cesatii de Bary. Sonchus arvensis L.,, Izvorul Muntelui, 4.IX.1969. Conidii 28—35 X 15—18 p. Parazitată de Cicinnobolus cesatii de Bary. 12. E. commums (Wallr.) Link pe frunze de Knautia arvensis (L.)> Coult., Durău, 31.VIII.1969. Conidii 28—32 x 17—20 p. 13. E. îiseheri Blum, pe frunze de Senecio fuchsii Gmel., Durău,. 27.VIII.1969. Cleistotecii 95—168 p, asce 51—55 x 24—32 p, ascospori 16-25 X 10,5-13,5 p (fig. 3). 14. E. galeopsidis DC. ex Merat pe frunze de Glechoma hirsuta. W. etK., OcolașulMic, 2.IX.1969. Conidii 33—36 x 14,5—19 p. Parazitată, de Cicinnobolus cesatii de Bary. Glechoma sp., cabană ,,7 Noiembrie”, 6.VII.1968. Conidii 24,5—33 X 10,5—17,5 p. Lamium album L., Durăur 16.VII.1969. Conidii 30—34 x 10—15 p. L. maculatum L. Durău, 10.VII,. 1969. Conidii 28—35 x 14—18 p. Stachys silvatica L., cabana ,,7 Noiem- brie”, 1.IX.1969. Conidii 32—36 x 12—18,5 p. 15. E. galii (Fuck.) Blum, pe frunze de Galium schultesii Vest.,'cabana, „7 Noiembrie”, 6.VII.1968. Conidii 28—32 x 10,5—14 p. Parazitată de Cicinnobolus cesatii de Bary. G. vernum Scop, Durău, 4.VII.1968. Conidii 31,5—35 X 13,5—17,5 p. Gazdă nouă. 16. E. heraclei DC. ex St. Amans pe frunze de Angelica silvestris L., Durău, 30.VIII.1969. Cleistotecii 77—88 p, asce 49—53 x 25—28 p. 3 CUNOAȘTEREA MICROMICETELOR ' DIN MASIVUL CEAHLĂU 217 ascospori 21—25 X 10—15 p (fig. 4). Chaerophyllum cicutaria Vili., cabana ,,7 Noiembrie”, 6.VII.1968, 1.1X.1969, Durău, 11.VJI.1969. Cleistotecii 105—115 p, asce 56—62 x 28—33 p, ascospori 21—24 x 14—18 p, conidii 28—31 X 11—15 p. 17. E. hyperiei (Wallr.) Blum, pe frunze de Hypericum maculatum Cr., Durău, 5.VII.1968. Cleistotecii 91—115 p, asce 45—48 x 26—31 p (fig. 5). 11. perforatum L. Durău, 5.VII.1968, 30.VIII.1969, cabana ,,7 Noiembrie”, 1.IX.1969. Cleistotecii tinere, conidii 35—42 x 14—17,5 p. 18. E. marții Lâv. pe frunze de Astragalus glycyphyllos L., Durău, 3.VII.1968. Cleistotecii 78—115 p, asce 50 — 60 xl8—24 p, ascospori 16—22 X 8—16 p, conidii 30—40 X 15 —21 p. Lotus corniculatus L., Durău, 31.VIII.1969. Conidii 25—34 x 10—15 p (fig. 6). Trifolium alpestre L., Durău, 2.VII.1968,30.VIII.1969. Cleistotecii 135-145 p, asce 58-64 x 20 —28 p, ascospori 15—20 x 12 — 15 p, conidii 35—38 x 14—17 p, T. medium L,. Durău, 2.VII.1968, cabana ,,7 Noiembrie”, 1.IX.1969. Cleistotecii 126—147 p, asce 60—68 x 25—30 p, ascospori 21—24 x 10—16 p, conidii 36—45 x 15—18 p. 19. E. montagnei Ldv. pe frunze de Cirsium erysithales (Jack.) Scop., Durău, 5.VII.1968. Conidii 35—39 x 15—18 p (fig. 7). Para- zitată de Cicinnobolus cesatii de Bary. C. oleraceum (L.) Scop., Durău, 31.VIII.1969. Cleistotecii 95—107 p, asce 43—54 x 26—35 p, ascospori 18—21 x 13—16 p. Parazitată de Cicinnobolus cesatii de Bary. 20. E. piși DC. ex St. Amans pe frunze de Medicago falcata L., Durău, 4.VII.1968. Cleistotecii 84—112 p, asce 50—55 x 26—29 p. ascospori 20—27 X10 —13 p (fig. 8), Vicia sp., Durău, 3.VII.1968. Conidii 38,5-42 x 12-15 p. 21. E. rammculi Grcv. pe frunze de Ranunculus carpathicus Herb., cabana ,,7 Noiembrie”, 1.IX.1969. Cleistotecii 77—96 p, asce 53 —60x 26 — 35 p, ascospori 20 —23 X 10 —14 p (fig. 9), conidii 26—30 X 16 —19 p. R. polyanthemos L., Durău, 5.VII.1968. Cleistotecii 70—92 p, asce 48—56 X 22—34 p, ascospori 24—28 X 10—15 p (fig. 10). R. steveni Andrz., Izvorul Muntelui, 5.IX.1959. Cleistotecii 84—100 p, asce 52—60 x 35 —38 p, ascospori 20 — 24 x 9 — 14 p, conidii 28—33 X .10—15 p. Thalidrum aquilegifolium L., Durău, 31.VIII.1969. Cleistotecii 90—105 p, asce 52 — 62 x 42—48 p, ascospori 21—25 X 10—13 p, conidii 30—35 X 13—17 p (fig. 11). Th. flavum L., Durău, 30.VIII.1969. Cleistotecii 75—86 p, asce 63 — 72 x 48 p, ascospori 20—24 x 10—14 p, conidii 28—33 x 15—18 p. Th. lucidum L., Durău, 5.VII.1968, 31.VIII.1969. Conidii 25—36 x 14—17 p. 22. E. salviae (Jacz.) Blum, pe frunze de Salvia glutinosa L., Durău, 28.VIII.1969, cabana „Î7 Noiembrie”, 1.IX.1969. Conidii 28—35 x 9—15 p. Parazitată de Cicinnobolus cesatii de Bary. verticillata L., Durău, 4.VII. 1968,31.VIII.1969. Conidii 25-35 x 14-18 p. 23. E. vorbasci (Jacz.) Blum, pe frunze de Verbascum nigrum L., Durău, 30.VIII.1969. Conidii 35—42 x 9—20 p. 24. Mierosphaera alphitoides Griff. et Maubl. pe frunze de Quercus robur L., Durău, 30.VIII.1969. Cleistotecii 92—114 p, asce 64—68 x 28—32 p, ascospori 18—21 X 10—13 p (fig. 12). 218 VERA BONTEA și AL. MANOLIU 4 25. Uneinuia adunea (Wallr. ex Fr.) Lev. pe frunze de Populus sp., Durau, 5.VII.1968. Cleistotecii 105—120 pi, asce 50-62 x 24—30 pi, ascospori 28 —31 x 13-16 pi. • 26. Oidium chrysanthemi Babenh. pe frunze de Chrysanthemum corymbosum L., Durău, 31.VIII.1969. Conidii 31—38,5 x 14—17,5 pi. 27. Oidium sp. pe frunze de Acer pseudoplatanus L., Durău, 31.VIII. 1969. Conidii 21,1—35 X 10,5—15 g. Câmp anula rapunculoides L., Durău, 10.VII.1969. Conidii 30—33 x 13—16 g. Filipendula ulmaria (L.) Max., Durău, 11.VII.1969. Conidii 28—34 x 14—17 pi. Parazitat de Cicinno- bolus cesatii de Bary. 28. Pleospora herbarum (Pers.) Babenh. pe tulpini moarte de Arctium lappa L., Durău, 11.VII.1969. Asce 85—120 x 20—38 țz, ascospori 22—40 x 10—16 pi. 29. P. vulgaris Niessl var. mbnosticha Niessl pe tulpini moarte de Arctium lappa L., Durău, 11..VH.1969. Asce 90—110 x 11—15 jz, ascospori 14—23 x 7—12 pi. A . 30. Epiehloe typhina (Pers.) Tul. pe frunze și tulpini de Poa pratensis L., Durău, 2.VII. 1968. Asce 100—140 x 7—14 pi, ascospori 98—125 x 1—1,5 pi (fig. 13). Forma conidiană Sphacelia typhina] (Pers.), Sacc, Conidii 5—8 X 2—4,5 pi. - 31. Eophodermium pinastri (Schrad.) Chev. pe ace de Pinus mugho Turra, Ocolașul Mic, 2.IX.1969. Asce 115—130 x 10—14 pi, ascospori 100-110 x 1,5—2,5 pi. 32. Rhytisma aeerinum (Pers.) Fr. pe frunze de Acer pseudoplata- nus L., Durău, 30.VIII.1969. Asce 110—115 x 8—11 pi,ascospori 65—92 x 1,5-2,5 țz. ; , 33. Pseudopeziza medicaginis (Lib.) Sacc. pe frunze . de Medicago falcata L., Durău, 5.VII.1968. Asce 43—50 x 9—12 pi, ascospori 10—13 x 3—4.5 pi. 34. P. ranunculi Fuck. pe frunze de Ranunculus steveni Andrz., Durău, 30.VIII 1969. Asce 45—55 x 10-13 pi, ascospori 10-18 x 4-6 pi (fig. 14). Gazdă nouă. Materialul se află depus la filiala Academiei Republicii Socialiste România Iași, Centrul de biologie. BIBLIOGRAFIE 1. Blumer Echte Mehltaupilze (Erysiphaceae), Jena, 1967. 2. Bontea Veha, Ciuperci parazite și saprofite din R.P.R., București, 1953. 3. Manoliu Al., Ocrotirea naturii, 1970,14, 1. > . 4. MUller E. u. Arx J. A. von, Die Gattungen der Didyfiiospdren Pyrenomyceten, Berna, II, 2. 5. Munk A., Danish Pyrenomyceten,, Copenhaga, 1957. Fig. 1. — Peronospora conglomerata Fuck Fig. 2. — Sphaerotheca macularis (Wallr. ex Fr.) Magn. Fig. 3. — Erysiphe fischeri Blum Fig. 5. — Erysiphe hyperici (Wallr.) Blum. Fig. 4. — Erysiphe heraclei DC. ex St. Amans Fig. 6. — Erysiphe marții Lev. Fig. 7. — Erysiphe montagnei Lev Fig. 9. — Erysiphe ranunculi Grev Fig. 8. — Erysiphe piși DC. ex St. Amans. Fig. 10. — Erysiphe ranunculi Grev. W"5 " ' Fig. 11. — Erysiphe ranunculi Grev. Fig. 13. — Epiehloe typhina (Pers.) Tul. Fig. 12. — Microsphaera alphitoides Griff. et MaubL Fig. 14. — Pseudopeziza ranunculi Fuck. 5 CUNOAȘTEREA MICROMICETELOR DIN MASIVUL CEAHLĂU 219 6. Oudemans C., Enumeratio systematica fungorum, Haga, 1919, I; 1920, II; 1921, III; 1923, IV. 7. Sandu-Ville C., Ciupercile Erysiphacege din România, București, 1967. 8. Sandu-Ville C., Lazăr Al. și Hatmanu M., Ciuperci noi, parazite și saprofite pe grami- neele și leguminoasele furajere din Moldova, în Lucr. șt. Inst. agron. „Ion lonescu de la Brad”, Iași, 1959. 9. Săvulescu Tb. și Săvulescu Olga, Acta bot. bort. Buc., 1964. 10. Wehmbyer Lewis, A ivorld monograph of the genus Pleospora and its segregates, The Univ. of Michigan Press, 1961. Institutul de cercetări pentru protecția plantelor Și Centrul de biologie, Iași. Primit în redacție la 3 februarie 1971. 2 - c. 2253 COMPLETĂRI LA TAXONOMIA GENURILOR CARPINUS ȘI LAPSANA DE GH, și ALEXANDRINA DIHORU 582.632.1 : 582.998 Dans cet ouvrage sont analyses deux taxons de Ia flore de Roumanie, â savoir : — Carpinus betulus L. var. angustifolia (Medwed.) O. Radde, caracterisd par des feuilles allongdes, longuement acumindes, profond6ment et doublement serrees et par les lobes des bractdes graduellement retrdcis. — En Roumanie, de meme que dans d’autres pays europSens, se trouve Lapsana intermedia Bieb. (une espece dăjâ indiquâe par les anciens botanistes roumains) et non Lapsana grandiflora Bieb. qui est une espece caucasienne. — L. intermedia Bieb. differe de L. communis L. par les caracteres suivants : feuilles sup6rieures lindaires, petales qui dâpassent en longueur 1 cm, stigmates circinâs; antheres depassant 3 mm, akcnes qui ne depassent pas la moitid de l’involucre, etc. Colectarea de material floristic din diverse regiuni ale țării și analiza lui critică, ținînd seama de noile precizări consemnate în literatura de specialitate, au ca urmare, tot mai des, reconsiderarea unor taxoni sau identificarea altora noi, adesea nebănuiți. Este de remarcat, de asemenea, punerea în lumină a noi diagneme la anumiți taxoni, uneori dintre cei mai cunoscuți. Literatura botanică românească din ultima vreme este o dovadă certă în acest sens. Cei doi taxoni care aparțin acestei categorii de cercetări și fac obiec- tul lucrării noastre sînt: 1. Carpinus betulus L. var. angustifolia (Medwed.) O. Radde în lucrarea sintetică asupra genului Carpinus din Europa și Asia, elaborată de P. Cretzoiu (5), nu este inserată această varietate, dar literatura botanică generală (12) și silvică (15) o amintesc ca pe un taxon individualizat. ST. SI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 23 NR. 3 P. 221-229 BUCUREȘTI 1971 3 COMPLETĂRI LA TAXONOMIA GENURILOR CARPINUS ȘI LAPSANA 223 222 GH. ȘI ALEXANDRINA DIHORU . 2 Se caracterizează prin frunze eliptice, mai lungi de două ori decît late, la vîrf lung acuminate, cu margini adînc dublu serate și dinții din dreptul nervurilor secundare cuspidați (lungi de 2—3 mm și lăți de 1. — 1,5 mm) (pl. I, fig. 1 și 2). Bracteea fructului cu lobul median întreg, treptat îngustat spre vîrf, lung de 3—3,5 cm (împreună cu partea bazală nedivizată) și lat de 0,7 —0,9 cm; lobii laterali treptat îngustați, acuți (pl. I, fig- 3). Carpinus betulus var. betulus are frunzele ovate, care nu sînt mai lungi de două ori decît late, scurt acuminate și neexpresiv biserate, la bază uneori slab cordate (pl. I, fig. 4 și 5). Lobul median al bracteei dințat și brusc îngustat, ca și cei laterali (pl. I, fig. 6). Datele comparative între cele două varietăți sînt cuprinse în tabe- lul. nr. 1. Tabelul nr. 1 Date biometricc comparative intre subtaxonii speciei Carpinus betulus L, (mm) Organul Taxonul Frunza Bracteea număr de nervuri lungimea pețiolului lamina raport lg: lt lungime lățime lungime lățime C. b. var. betulus (din diverse localități) 10-16 (13) 5-15 (M) 50-120 (73) 22-61 (38) 1,9 25-49 (33,4) 6-15 (8,6) C. b. var. angustifolia^) (Sînmihaiu de Cîmpie) 13-18 (16) 13-18 (14,5) 86-112 (94) 40-47 (41) 2,3 — — C. b. var. angustifolia (Cheile Buzăului) 15-17 (16) 11-14 (12) 81-89 (84) 30-35 (32) 2,6 30-35 (33) 7-9 (8,2) Carpinus betulus var. angustifolia a fost colectat din Cheile Buzăului lîngă șosea (corn. Sita Buzăului, jud. Covasna). Un material apropiat de acesta provine de la Sînmihaiu de Cîmpie (leg. M a ț i e s, BUCA) (pl. I, fig. 1). Observații. La varietăți similare din unele țări s-au atribuit alte denumiri: f. angustifolia Blocki (12), descris de lîngă Lwow (1887, BUC), f. longifolia L. M. Neuman (Plantae Danicae, 1898 — BUC). Pe de altă parte sînt descrise astfel de varietăți și de la specia C .caucasica Grossh. (care nu ni se pare a fi o specie distinctă, deoarece nu are diagneme proprii comparativ cu C.betulus) cum ar fi var. steno- phylla Grossh., care se suprapune cu var. angustifolia (Medwed.) O. Radde. 2. Lapsana intermedia Bieb. (L. grandiflora auct. rom.) în flora României sînt semnalate două specii de Lapsana : L.commu- nis L., răspîndită în întreaga țară, și L. grandiflora Bieb., indicată din sudul țării (în special din sud-vest) (17). D. B r a n d z a (2) o citează pe cea din urmă sub numele de L. inter- media Bieb. de la Mănăstirea Scînteia-Putna (jud. Vrancea), după manuscri- sul lui C. Guebhard. Această denumire a fost abandonată (atașată între sinonime ca L. intermedia auct.) și înlocuită cu L. grandiflora Bieb., cum apare și în Flora R.P.R (17). Cu prilejul cercetărilor botanice din defileul Dunării am verificat identitatea speciei L. grandiflora și am înțeles că este vorba de o confuzie cu L. intermedia, indicația lui D. Brandza rămînînd deci valabilă. Lucrările recente de taxonomie asupra genului Lapsana (3), (18), (22) precizează că L. grandiflora este o specie caucazică, perenă, cu inflo- rescență corimbiformă, flori viu galbene și involucru întunecat, de obicei glandulos, ca și ramurile inflorescenței. Recent, această specie a fost exclusă și din flora taurică (18). L. intermedia are un areal mult mai larg (specie tauro-caucazică), este anuală sau bianuală \are inflorescența paniculo-corimbiformă laxă, flori galbene și involucru verde-gălbui. Se mai precizează că indicația „pedicch și involucru glabri”, dată de M. Bieberstein pentru L. intermedia, nu este valabilă, deoarece atît la L. grandiflora, cît și la L. intermedia pe același exemplar sînt pediceli dens, slab păroși sau glabri. Materialul din defileul Dunării are involucru și pedicelii glabri (cu excepția unor eșantioane colectate de N. R o m a m de la Breznița-Ocol, jud. Mehedinți), astfel că folosind cheile de determi- nare mai puțin critice am ajuns și după acest caracter nestabil tot la L. intermedia (22), (23). în privința valorii neindicatoare a părozității mai trebuie remarcat că și L. communis are forme cu inflorescența glabră sau glanduloasă, uneori în aceeași populație. L. intermedia este deja indicată din Banat de către E. Janchen (10). De fapt crește în toată regiunea de sud a țării. Recent a fost identifi- cată în pădurea Crîngul lui Bot (jud. Prahova) (leg. Alexandrina Dihoru, 1970) și regăsită în pădurea Comana (jud. Ilfov) (leg. G. N e g r e a n, 1970). în flora noastră apare ca o plantă spontană, infiltrată probabil din Peninsula Balcanică. Arealul speciei ciiprinde sud-estul Europei, Caucazul, Asia Mică, în ultima vreme a fost identificată ca adventivă în Austria și Elveția (10). Polonia (11), Anglia (3) pe lîngă căile de transport. în defileul Dunării, crește la margini de pădure, rariști, tufărișuri (mai ales), dar este interesant că apare destul de frecventă pe lîngă drumuri și în alte stațiuni ruderalizate. Principalele deosebiri între L. communis și L. intermedia sînt: L. communis L. intermedia 1. Frunzele superioare — ovate pînă la lanceolate (pl. II, — oblongi pînă la liniare (pl. III, fig. 6 și 7) fig- 7 și 8) 2. Lobul terminal al frunzelor mijlocii și inferioare — lat ovat, fără doi dinți bazali evidenți, cu marginea în linie curbă, plană (pl. II, fig.1—3) — triunghiular, cu doi dinți bazali evidenți, cu marginea în linie dreaptă, ondulată (pl. III, fig. 1-4) 3. Inflorescența — paniculiformă (pl. IV, fig. 1) — paniculo-corimbiformă (pl. IV, . fig- 2) 1 Autorii britanici o consideră anuală-perenă (3), (4). 224 GH. ȘI ALEXANDRINA DIHORU 4 4. Bobocu tmen — glauc verzi, brusc îngustați la bază (pl. V, fig. 1) 5. Pedicelii — cel inferior fără bractee, cel mai scurt sub 8 mm — verzi-gălbui, treptat îngustați la bază (pl. V, fig. 2) terminali 3 — cel inferior de obicei cu brac- tee, cel mai scurt peste 8 mm 6. Ramurile inflorescenței (deasupra ramificației a patra de la vîrf) — fistuloase, moi — pline, bățoase 7. Lungimea involucrului — 6-7,5(8) mm — 8—9(10) mm 8. Diametrul antodiului deschis — 1,5-2 cm — 2,5—3 cm ■ 9. Numărul florilor în antodiu — 15—20 — 20—30 10. Culoarea petalelor . — galben-citrinie (și după anteză) — galbenă (după anteză portoca- lie) 11. Lungimea petalelor marginale — sub 1 cm — mai lungi de 1 cm 12. Lungimea anterelor — 2,4—2,5 mm — 3,75—4 mm 13. Stigmatele — divaricate, lungi de 1 mm — circinațe, lungi de 1,5—1,7 mm 14. Vîrful achenelor — treptat și evident îngustat — brusc și slab îngustat (pl. VI, (pl. VI, fig. 5) fig. 4) 15. Lungimea achenei/Lungimea involucrului - 3/4 — 1/2 16. Vîrful foliolelor invglucrale la maturarea fructelor — adunat (pl. VI, fig. 3) — ± îndepărtat (pl. VI, fig. 1 și 2) 17. Numărul de cromozomi - 12,14 — 14 225 Planșa I. — Frunze și fructe de Carpinus betulus L. Fig. 1. și 2. — Frunze de la var. angustifolia (Medwed.) O. Radde. Fig. 3. — Samară de la aceeași varietate. Fig. 4 și 5. - Frunze de la var. betulus. Fig. 6. - Samară de la aceeași varietate. 221 Planșa IV. — Habitusul speciilor de Lapsana. Fig. 1. — L. communis L. Fig. 2. — L. intermedia Bieb. 9 COMPLETĂRI LA TAXONOMIA GENURILOR CARP1NVS ȘI LAPSANA 229 Planșa V. — Antodii de Lapsana. Fig. 1. — Boboc tînăr de Lapsana communis L. Fig. 2. — Boboc tînăr de Lapsana intermedia Bieb. Fig. 3. — Antodiu în perioada antezei. Fig. 4. — Antodiu după anteză (Lap- sana communis L.). Fig. 5. — Antodiu în perioada antezei. Fig. 6. — Antodiu după anteză (Lapsana intermedia Bieb.). Planșa VI. — Involucre și fructe de Lapsana. Fig. 1 și 2. — Involucru de Lapsana intermedia Bieb. Fig. 3. — Involucru de Lapsana communis L. (linia punctată indică nivelul la care ajung fructele). Fig. 4. — Fruct de Lapsana intermedia Bieb. Fig. 5. — Fruct de Lapsana communis L. Observație. Raportul de lungimi flori/involucru, utilizat mult în literatură, rămîne indicator numai în perioada antezei. Imediat după aceasta și L. communis are, aparent, petalele de două ori mai lungi decît involucru din cauza creșterii rapide a achenelor, care ridică florile în sus. După observațiile noastre, cele mai sigure și expresive caractere pentru recunoașterea celor două specii sînt la pozițiile 1, 4, 11, 12, 13 și 15. BIBLIOGRAFIE 1. Borza Al., Conspectus florae Romaniae, Cluj, 1947 — 1949. 2. Brandza D., Prodromul florei Române, București, 1879 — 1883. 3. Burt B. L., Watsonia, 1950, 1, 4, 234-237. 4. Glapham A. R„ Composilae, in Flora of the Brilish Isles, Cambridge, 1962. 5. Cretzoiu P., Mitteilungenden Technischen I-Iochschule Bukarest, 1943, 13, 3 — 4, 396 — 399. 6. Engler A., Das Pflanzenreich, 1904, 6. 7. Grossheim A. A., Flora Kaokaza, Baku, 1945, 3. 8. — Opredeliteli rastenii Kaokaza, Moscova, 1949. 9. Hayek A. et Markgraf Fr., Prodromus florae peninsular Balcanicae, Dahlem bei Berlin, 1927-1933, 1-3. 10. Janchen E., Catalogus florae Austriac, Viena, 1958, 1, 3, 441—710. 11. Jasiewicz A., Fragmenta Floristica et Geobotanica, 1964 10, 4, 507 — 514. 12. Jentys-Szaferowa Janina, Betulaceae, in Flora Polska, Cracovia, 1921, 2. 13. Katina Z. F., Lapsana, in Flora Ukr. R.S.R., Kiev, 1965, 12. 14. Kemulahia-natadze L. M., Betulaceae, in Flora Gruzii, Tbilisi, 1947, 3. 15. Krussman G., Handbuch der Laubgehblze, Berlin — Hamburg, 1960, î. 16. Matikașvili V. L., Carpinus, in Dendroflora Kaokaza, Tbilisi, 1961, 2. 17. Nyârâdy E. I., Compositae, în Flora R.P.R., București, 1965, 10. 18. Privalova L. A., Lapsana, in Flora Krlma, lalta, 1969, 3, 3. 19. Prodan I., Flora pentru determinarea și descrierea plantelor ce cresc in România, Cluj, 1939, 1. 20. Schneider C. K., Illustriertes Handbuch der Laubholzkunde, Jena, 1904, 1. 21. Schur F., Enumeratio Plantarum Transsiloaniae, Vindobonae, 1885. 22. Vasilcenko I. T., Lapsana, in Flora S.S.S.R., Moscova — Leningrad, 1964, 29. 23. , * , Viznacinik roslin Ukraini, Kiev, 1965. Institutul de biologie „Traian Săoulescu”. Primit în redacție la 30 octombrie 1970. ANALIZA CORMOFITELOR DE LA GREACA ȘI ÎMPREJURIMI DE A. POPESCU ' , 581.9(498) Es wird die Pflanzenwelt von Greaca und dessen Umgebung studiert und eine Ubersicht der 694 Arten aus diesem Gebiet von Rumănien angegeben. Es werden die natiirlichen Hauptformationen beschrieben und dabei wird auch auf die Zeit bezug genommen, in der der Greaca-See noch vorhanden war. Aus der Analyse der Pflanzenwelt geht hervor, daB das Gebiet von Greaca denen aus der Siiddobrudscha und aus Nordbulgarien vom floristischen Gesichtspunkt ăhnlicli ist, sich aber von diesem unterscheidet durch eine Reihe von Arteh, die in dem untersuchten Gebiet fehlen, aber in den benachbarten Gebieten hăufig sind. Teritoriul cercetat cuprinde terenul de la vest de comuna Căscioarele, pădurea Măgura, comuna Greaca pînă la Prundu. Limita sudică a regiunii o constituie Dunărea, incluzînd astfel și terenul care a fost acoperit de apele bălții Greaca, precum și zăvoiul instalat pe grindurile fluviului (fig. 1). Suprafața cercetată este de circa 250 km2 și prezintă un relief foarte variat, de la terasa înaltă a Dunării, unde apa freatică se găsește la 20—30 m adîncime, pînă la terenurile permanent acoperite de apă. Ca urmare a acestor condiții și flora regiunii este destul de variată, aflîndu-se specii xerofile, rezistente la uscăciune pronunțată, specii mezofile, palustre și acvatice, zăvoaiele Dunării și pădurea propriu,-zisă. Vegetația spontană în momentul de față este redusă la suprafețe mici, și anume acolo unde terenul este impropriu culturilor agricole, cea mai mare parte a teritoriului respectiv fiind cultivat cu cereale (terenurile plane) și mai ales cu viță de vie și cu pomi fructiferi (piersici și caiși). în cele ce urmează, facem o sumară analiză a florei ținînd seama ■de principalele formațiuni naturale. ST. SI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 23 NR. 3 P. 231-242 BUCUREȘTI 1971 232 A. POPESCU 2 FLORA ACVATICĂ ȘI PALUSTRĂ Pînă în anul 1967, cînd. a fost asanată, Greaca a fost una dintre cele mai mari bălți ale Dunării, cu suprafața de 7 400 ha și adîhcimea medie de 1—1,30 m. în timpul viiturilor suprafața ei ajungea la circa 17 000 ha și 4 m adîncime. în această baltă își găseau condiții optime de dezvoltare un mare număr de specii higrofile și hidrofile. Fig. 1. — Balta Greaca și împrejurimile sale Înainte de asanare. Plantele natante. La suprafața apei pluteau numeroase specii care erau purtate de valuri dintr-o parte într-alta; dintre acestea menționăm : Hydrocharis morsus rhanae, Lemna trisulca, L.minor, Marsilia guadri- folia, Salvinia natans, Spirodella polyrrhiza, Utricularia vulgaris etc. Plantele fixate. Se aflau în număr foarte mare atît ca specii, cît și ca număr de indivizi din cele două grupe, după cum urmează : 3 ANALIZA CORMOFTTELOR DE LA GREACA 233 a) specii submerse : Ceratcphyllum demersum, Myricphyllum spica- tum, Potamogeton pectinatus, P.perfolialus, P.minus, Vallisneria spiralis etc. ; b) specii emerse : Nymphoides peltata, Trapa natans, Nuphar luteum, Nymphaea alba. Acestea ocupau suprafețe foarte întinse în partea vestică a bălții Greaca de la Păru pînă la Prundu. Plantele amfibii. Ocupau locurile unde apa nu era prea adîncă, pe acelea unde solul conținea un surplus permanent de apă. Astfel de con- diții puteau fi întîlnite tot în partea vestică a bălții, între Păru și gîrla Comasca, precum și în partea estică a ei, între Căscioarele și canalul Diaconu. Speciile mai frecvent întîlnite erau Polygonum amphibium,.- Rorippa amphibia, numeroase specii cu tulpina rigidă, ca Phragmites ’ communis, Schoenoplectus lacustris, Typha angustifolia, T.latifolia, Bolbo- schoenus maritimus, Duvaljouvea serotina, Oenanthe aguatica, Bpilobium hirsutum, B.parviflorum, Butomus umbellatus, Alisma plantago aguatica ; etc. în locurile mocirloase, precum și pe lîngă izvoare cresc din abundență Schoenoplectus tabernaemontani, Veronica beccabunga, V. aguatica, BidensJ tripartitus, B.cernuus, Mentha aguatica, Typha stcnophylla ș.a. FLORA TERESTRzl După retragerea apelor, terenul eliberat era foarte repede ocupat de vegetația mezo-higrofilă. Dintre speciile mai frecvente menționăm Agrostis stolonifera, Cyperus flavescens, C.fuscus, Dichostylis micheliana, Heleocharis aciculgris, Rorippa palustis. Toate aceste specii aveau o dezvoltare optimă, în special acolo unde aluviunile erau depuse în can- titate mai mare. Locurile mai ridicate, mai sărace în umezeală și cu substratul pietros erau populate de Astragalus contortuplicatus, Helio- tropiun supinus, H.europaeum, Juncus gerardi, J.compressus ș.a. Trebuie de menționat faptul că la vest de Slom au fost găsite, insular, cîteva locuri populate cu specii indicatoare de un grad mai ridicat de salinitate, cum sînt Centaurium pulchellum, Mordeum maritimum, Lotus tenuis, Puccinellia distans, Spergularia rubra. Toate speciile enumerate pînă acum și, în special cele acvatice și palustre, se găseau în număr foarte mare în condițiile create de balta Greaca. Prin închiderea în anul 1929 a gîrlei Comasca, principala sursă de alimentare cu apă, s-au creat condiții de colmatare și suprafețele ocupate de vegetație' au fost în creștere (de la 400 ha în 1950 s-a ajuns la 1 500 ha în 1956) (9). O dată cu asanarea bălții Greaca (în anul 1967) au dispărut uriașele suprafețe populate cu plante de apă; totuși speciile reprezentative se mențin și în momentul de față în rețeaua de canale făcută cu scopul de a colecta surplusul de apă din sol și de la suprafața lui. Numărul indivizi- lor este mic și se pare că se va micșora și mai mult datorită operațiilor de dragare care se efectuează periodic în aceste canale. Speciile ierboase xerofile. Acestea populează pantele și unele supra- fețe plane de pe terasa înaltă a Dunării. Diferența de nivel dintre suprafața care a fost acoperită de apele bălții și terasa înaltă a Dunării este de peste 50 m, atingînd cota maximă (58 m) în dreptul comunei Greaca, și descrește 234 A. popescu 4 -treptat spre Căscioarele. Acest fenomen este considerat ca accidentul topografic cel mai important din partea de sud a Cîmpiei Române. Aici își găsesc condiții optime de dezvoltare numeroase specii cu un grad ridicat de termofile. Pe pantele abrupte și pe locurile mai erodate cresc cîteva specii mai interesante din punct de vedere floristic, cum sînt Bianthus pallens, Con- volvulus cantabrica, Falcaria sioides, Genista dalmatica, Melilotus. albuș., Vicia narbonensis; numeroase exemplare de Ornithogallum pyramidale cresc atît pe terenurile rămase necultivate, cît și printre culturile de pe pantele moderate, împreună cu Glaucium corniculatum, Anchusa ochroleuca, Silene dichotoma. Drumurile și potecile de printre culturi sînt în general populate cu Aegilops cylindrica, Bromus commutatus, B.japonicus, Cepha- laria transsilvanica, Carthamus lanatus, Chondrilla juncea, Agropyron intermedium, Cynodon dacylon, Sorgum halepense, Salvia aethiopis, Andro- pogon ischaemum. Ultima specie este cea care alcătuiește asociația de bază plantele dinspre pădurea Măgura. Pădurea. Asupra pădurii Măgura se resimte foarte mult influența omului? care în decursul timpului a extras treptat esențele mai valoroase din punct de vedere economic. Din cauza extragerii speciilor de Quercus, cea mai mare parte a pădurii a devenit un crîng, în care domină taxonii Acer tataricum, A.campestre, Ulmus foliacea, Tilia tomentosa etc. în partea sudică a pădurii, pe platou dar mai ales pe pantele dinspre Dunăre, speciile dominante sînt Quercus pubescens și Q.cerris (fig. 2) în amestec cu Fraxinus ornus, Padus mahaleb, ■ Staphylea pinnata. Dintre speciile ierboase, o importanță deosebită o are Asparagus verticilldtus, care crește destul de abundent-, dar numai pe pantele cu expoziție sudică din dreptul comunei Greaca. Pe versanții văii care străbate pădurea (valea Puțul Grecii), crește Carpinus betulus însoțit de Tilia tomentosa, Quercus robur, Q.peduncu- liflora etc. La marginea pădurii și în special în porțiunea sa nord-estică (spre comuna Hotarele) crește în cantitate apreciabilă specia Cotinus coggygria. Pădurea Măgura prezintă numeroase poieni, în care se dez- voltă din abundență Festuca valesiaca și Andropogon ischaemum. Flora grindurilor. în cea mai mare parte, grindurile Dunării sînt populate cu sălcii și plopi. Specia Cea mai răspîndită este Salix alba, alături de care cresc Populus alba, P.nigra, Alnus glutinosa, Ulmus foliacea. în toate pădurile de sălcii de pe grindurile Dunării se dezvoltă în mare cantitate Bubus caesius, Solanum dulcamara ș.a. Pe lîngă diguri și canale, la marginea pădurilor de sălcii crește în cantitate apreciabilă Amorpha fruticosa. Influența omului în ceea ce privește evoluția vegetației a fost hotărî- toare în ultimii ani. Prin ridicarea digurilor în lungul Dunării, pe de o parte, au fost închise toate gîrlele și canalele care alimentau balta cu apă, iar pe de altă parte a fost făcut un sistem de canale care -colectează sur- plusul de apă’rezultat din precipitații sau din izvoarele de pantă, care apoi este evacuată în Dunăre. în felul acesta aproape tot teritoriul ocupat de balta Greaca a fost transformat în teren arabil. Micile porțiuni mai adîncite (japșele), unde apa freatică apare la suprafață și solul este aproape în tot timpul anului îmbibat cu apă, cresc în masă Typha angustifolia 3 - c. 2253 236 A. POPESCU 6 (fig. 3), T.latifolia, Phragmites communis, Schoenoplectus lacustris ș.a. Celelalte specii acvatice, atît emerse cît și submerse, se întîlnesc în canalele care străbat acest teren. CONSPECTUL SPECIILOR Fam. Equisetaeeae: Equisetum arvense L., E. palustre L., E. ramo- sissimum Desf. Fam. Polypodiaeeae: Pteridium aquilinum (L.) Kuhn. Fam. Marsiliaeeae : Marsilia quadrifolia L. Fam. Salviniaeeae : Salvinia natans (L.) Alb. Fam. Betulaceae: Alnus glutinosa Gaertp., Carpinus betulus L., Corylus avellana L. Fam'. Fagaeeae : Quercus cerris L., Q. farnetto Ten., Q. pedunculi- flora 0. Koch, Q. pubescens Willd., Q. robur L. Fam. Juglandaceae: Juglans regia L. (subspbntan). Fam. Șalicaceae : Populus alba L., P. nigra L., P. tremula L., Saline alba L., 8. fragilis L., >8. tinerea L., /8. purpurea L., A. triandra L. Fam. Moraceae : Morus alba L. Fam. Cannabinaeeae: Cannabis ruderalis lanisch. Fam. Ulmaceae: Vlmus foliacea Gilib., U. procera Salisb., U. minor Mill. Fam. Utricaeeae : Urtica dioica L., U. urens L. Fam. Polygonaceae : Fagopyrum convolvulus (L.) H. Gross., Poly- gonum aviculare L., P. amphibium L., P. hydropiper L., P. lapatifolium L., P. persicaria L., P. mite Schrank, Rumex acetosella L., R. acetosa L., R. crispus L., R. conglomeratus Murr., R. maritimus L., R. hydrolapatum Huds., R. limosum Thuill., R. patientia L., R. pulcher L., R. stenophyllus Ldb., R. sanguineus L. ; Fam. Chenopodiaeeae : Atriplex littoralis L., A. nitens Schk., Cheno- podium album L., Ch. botrys L., Ch. concatenatum Thuill., Ch. glaucum L., Ch. polyspermum L., Ch. urbicum L., Kochia scoparia (L.) Schrad., Polycnemum arvense L., P. magus A. Br., Salsola ruthenica Iljin. Fam. Amaranthaceae: Amaranthus albuș L., A. blitoides S. Wat., A. hypocondriacus L., A. retroflexus L. Fam. Portulacaceae : Portulaca oier acea L. Fam. Caryophyllaeeae: Agrostema githago L., Arenaria serpyllifolia L., Behen vulgaris (Mnch.) Gușul., Cerastium brachypetalum Desp., C. caespitosum Gilib., C, pumilum Curți, Dianthus armeria L., B. carthusiano- rum L., B. pallens Sibth. eț Sm., Gypsophila muralis L., Herniaria glabra L., Holosteum umbellatum L., Lychnis coronaria (L.) Desr., L. flos cuculi L., Melandrium album (Mill.) Garcke, M. noctiflorum (L.) Fries, Saponaria officinalis L., Scleranthus annuus L., A. perennis L., Silene dichotoma Ehrh., 8. gallica L., A. italica (L.) Pers., A. otites (L.) Vib., Spergularia rubra (L.) J. et C. Presl., 8tellaria aquatica (L.) Scop., holosteia L., >8. graminea L., >8. media (L.) Cr., Tunica prolifera (L.) Scop., Vaccaria pyramidata Medik., Viscaria vulgaris Rbhl. Fam. Euphorbiaeeae : Euphorbia agraria M.B. și var. euboea Hal., Ei amygdaloides L., E. cyparissias L., E. esula L., E. sdlicifolia Host., E. virgata W. et K., E. variegata Sims. (subspontan), Mercurialis perennis L. 7 ANALIZA CORMOFITELOR DE LA GREACA 237 Fam. Callitrichaceae : Callitriche stagnalis Scop. Fam. Banunculaeeae: Anemone nemorosa L., A. ranunculoides L., Batrachium aquatile (L.) Dum., Clematis vitalba L., Belphinium consolida L. și ssp. panniculata (Host.) W., B. orientale J. Gay., Eicaria verna Huds., Nigela arvensis L., Paeonia peregrina MAL, Ranunculus acer L., R. arvensis L., R. auricomus L., R. bulbosus L., R. repens L., R. sardous L., R. scelera- tus L., Thalictrum aquilegifolium L., Th. minus L. Fam. Aristoloehiaeeae: Aristolochia clematitis L., Asarum euro- paeum L. Fam. Nymphaeaeeae: Nymphaea alba L. Fam. Ceratophyllaceae : Ceratophyllum demersum L. Fam. Papaveraceae : Corydalis solida (L.) Sw., 0. cava (L.) Schweigg et Koerte, Chelidonium majus L., Fumaria officinalis L., F. rostellata Knaf., Glaucium corniculatum (L.) Curt., Papaver dubium L., P. rhoeas L. Fam. Cruciferae: Alyssum alyssoides L., A. desertorum Stapf., A. hirsylupi, M. B., Alliaria officinalis Andrz., Arabidopsis thaliana (L.) Heynk, Arabis turrita L., Berteroa incana (L.) DC., Brassica elongata Ehrh., B. juncea (L.) Czern., Calepina irregularis (Asso) Thel., Cameline rumelica Velen., C. sativa (L.) Cr., Capsella bursa pastoris (L.) Medik., Cardamine hirsuta L., C. pratensis L., Chorispora tenella (Pali.) DC., Coronopus procumbens Gilib., Biplotaxis muralis (L.) DC., Draba verna L., Eryssimum diffusum Ehrh., E. repandum Hbjer, Hesperis silvestris Cr., Lepidium campestre (L.) B. Br., L. draba L., L. perfo- liatum L., L. ruderale L., Raphanus raphanistrum L., Rorippa amphibia (L.) Bess., R. austriaca (Cr.) Bess., R. kerneri Menyh., R. palustris (L.) Bess., R. pyrenaica (L.) Rchb., R. silvestris (L.) Bess., Sisymbrium sophia L., ^8. officinăle (L.) Scop., orientale Torn., Sinapis arvensis L., Syrenia cuspidata (M.B.) Echb., Thlaspi arvense L., Th. perfoliatum L., Turritis glabra L. Fam. Violaeeae : Viola alba Bess., V. arvensis Murr,, V. hirta L., V. odorata L., V. silvestris Lam., V. mirabilis L. Fam. Hypericaeeae: Hypericum hirsutum L., H. perforatum L. Fam. Crasulaeeae : Sedum maximum (L.) Hoffm. Fam. Rosaeeae : Agrimonia eupatoria L., Crataegus monogyna Jacq., C. pentagyna W. et K., Filipendula hexapetala (L.) Gilib., Fragaria vesca L., F. viridis Duch, Geum urbanumE., Malus silvestrius (L.) Mill.', Padus mahaleb (L.) Borkh., Pirus piraster (L.) Medik., Potentilla alba L., P. argentea L., P. micrantha Ram., P. laciniosa W. et K. (la Prundu, leg. G. Negrean), P.pedata Willd., P.rectaE., P.reptans L., P. rubens (Cr.) Zimm., P. supina L., Prunus spinosa L. și var. dasyphylla Schur, Roșa gallica L., R. canina L., Rubus caesius L., Sanguisorba minor Scop. Fam. Papilionaceae: Amorpha fruticosa L., Astragalus contortu- plicatus L., A. glycyphyllos L., Goronilla varia L., Cytisus austriacus L., C. hirsutus L., Borycnyum herbaceum Vili., Galega; officinalis L., Genista tinctoria L., Glycyrrhiza echinata L., Lathyrus aphaca L., L. hirsutus L., L. nissolia L., L. pratensis L., E. niger (L.) Bernh., L. silvester L., L. tuberosus L., L. vernus (L.) Bernh., Lotus corniculatus L., L. tenuis Kit., Medicago falcata L., M. lupulina L., M. minima (L.) Grubf., M. orbicularis (L.) AII., M. rigidula (L.) Desr., M. sativa L., Melilotus albuș Medik., M. officinalis (L.) Medik., Ononis hircina Jacq., 0. spinosa L., Robinia 238 A. POPESCU 8 pseudacacia L., Trifolium alpestre L., T. arvense L., T. campestre Schreb., T. fragiferum L., T. hybridum L., T. incarnatum L., T. montanum L., T. ochroleucum Huds., T. pratense L., T. repens L., Vicia cracca L., V. grandiflora Scop., V. hirsuta (L.) S. F. Gray., V. lathyroides L., V. narbo- nensis L., V. satina L., V. sepium L., V. striata M. B., V. tetrasperma (L.) Mnch., V. villosa Roth. Fam. Thymelaeaceae : Thymelaea passerina (L.) Coss ei Germ. Fam. Lythraceae: Lythrum hissopifolia L., L. salicaria L., L. virgatum L., Peplis portula L. Fam. Onagraceae : Chamaenerion angustifolium (L.) Scop., Epilo- bium hirsutum L., E. parviflorum (Schreb.) With., E. palustre L. Fam. Trapaeeae : Trapa natans L. Fam. Holoragaeoae : Myriophyllum splcatum L., M. verticillatum L. Fam. Hippuridaeoae : Hippuris vulgaris L. Fam. Tiliaeeae : Tilia cordata Mill., T. tomentosa Mnch. Fam. Malvaeoao : Abutilon theophrasti Medik., Althea cannabina L., A. officinalis L., A. pallida W. et K., Hibiscus trionum L., Lavathera thuringiaea L., Halva neglecia Wallr., M. silvestris L. Fam. Linaeeao : Linum austriacum L. Fam. Geraniaceae: Erodium ciconium (Jusl.) Ait., E. cicutarium L’Herit., Geranium columbinum L., G. dissedum Juss., G. pussilum Burmf., G. rotundifolium L., G. robertianum L., G. sanguineum L. Fam. Zygophyllaeeae : Tribulus terrestris L. Fam. Rutaeeae : Didamnus albuș L. Fam. Anaeardiaceae : Cotinus coggygria Scop. Fam. Aceriaeeae : Acer campestreh., A. negundo L. (subspontan), A. tataricun L. Fam. Celastraeeae : Evonimus europaea L., E. verrucosa Scop. Fam. Rhamnacoao : Bhamnus cathartica L. Fam. Vitaeeae : Vitis silvestris Gmel. Fam. Cornaeeae : Cornus mas L., C. sanguinea L. Fam. Arailaeeae : Hedera helix L. Fam. Umbelliîerae : Aegopodium podagraria L., Anthriscus trichosper- ma Spreng, Bupleurum affine Sadler, Caucalis lappula (Web.) Grande, Chaerophyllum aromaticum L., Conium maculatum L., Daucus carota' L., Eryngium campestre L., E. planum L., Falcaria sioides (Wib.) Asch., Ferulago silvatica (Bess.) Rchb., Heracleum sphondylium L. și ssp. sibiricum (L.) A. et G., Oenanthe aguatica (L.) Poir., Orlaya'grandiflora (L.) Hoffm., Pastinaca satina L., Peucedanum alsaticum L., P. oreoselinum (L.) Moench, Pimpinella saxifraga L., Seseli annuum L., Sium latifolium, L. Sium erectum Huds., Tordylium maximum L., Torilis arvensis (Huds.) Link., T. rubella Mnch. Fam. Primulaceae : Anagalis arnensis L. și ssp. coerulea Hartm., Lysimachia numularia L., L. punctata L., L. vulgaris L. Fam. Convolvulaeeae : Galystegia sepium (L.) R. Br., Gonvolyulus arnensis L., G. cantabrica L. Fam. Cuseutaeeae : Cuscută europaea L., G. monogyna Vahl. Fam. Heliotropiaeeae : Heliotropium europaeum L., H. supinum L. Fam. Roraginaeeae : Anchusa italica Rez., A. ochroleuca M. B., A. officinalis L., A. procera Bess., Cerințe minor L., Cynoglossum officinale 9 ANALIZA CORMOFITELOR DE LA GREACA 239 L., Echium italicum L., E. rubrum Jacq., E. vulgare L., Lappula echinata Gilib., Lithospermum arvense L., L. officinale L., L. purpureo-coeruleum L., Myosotis arvensis (L.) Hil., M. micrantha Pali., M. palustris (L.) Nath., H. silvatica (Ehrh.) Hoffm., Nonea pulla (L.) Lam. et DC., Pulmonaria mollissima A. Kern., P. officinalis L., Symphytum officinale L., A. tube- rosum L. Fam. Solanaceae: Latura stramonium L., llyoscyamus niger L., Lycium halimifolium Mill., Solanum dulcamara L., <8. nigrum L., Physalis alkehengi L. Fam. Serophulariaceae : Digitalis lanata Ehrh.,Gratiola officinalis L., Kickxia clatine (L.) Dum. și f. banatica (Heuff.) Jâv., Lathraea squammaria L., Linaria dalmatica (L.) Mill., L. vulgaris Mill., Melampyrum arvense L., Odontites serotina (Lam.) Rchb., Scrophularia nodosa L., Scrophularia scopoli Hoppe, Verbascum blattaria L., V. chaixii Vili., V. lychnitis L., V. nigrum L., V. phoeniceumL., V. speciosum Schrad., Veronica anagalis aquaticaL,., V. arvensis L., V. beccabungaL., V. chamaedrys L., V. hederifolia L., V. jacguinii Baumg., V. officinalis L., V. orchidea Cr., V. praecox AII., V. persica Poir., V. scardica Grisb., V. serpyllifoliaTi., V. triphyllosJj., V. vernaL. Fam. Lentibulariaeeae : Utricularia vulgaris L. Fam. Verbenaeeae : Verbena officinalis L. Fam. Labiatae : Ballota nigra L., Calamintha acinos (L.) Clairv., C. officinalis Mnch., C. vulgaris (L.) Druce, Chaiturus marrubiastrum Ehrh., Galeobdolon luteum Huds., Glecoma hederacea L., G. hirsuta W. et K., Lamium amplexicaule L., L. maculatum L., L. purpureum L., Leonurus cardiaca L., L. guinguilobatus Gilib., Lycopus europaeus L., L. exaltatus L., Marrubium vulgare L., Melissa officinalis L., Melittis melissophyllum L., Hentha aguatica L., AI. longifolia (L.) Nath., M. pulegium L., M. verticillata L., Nepeta cataria L., N. panonica L., Origanum vulgare L., Prunella laciniata L., P. vulgaris L., Salvia aethiopis L., 8. pratensis L., S.nemorosa L., 8. verticillata L., Scutellaria altissima L., 8. hastifolia L., Sideritis montana L., Stachys annuua L., 8. germanica L., 8. sylvatica L., 8. palustris L., 8. reda L., Thymus marschallianus Willd., Th. pulegioides L., Teucrium chamaedrys L., T. scordium L. Fam. Plantaginaceae: Plantago indica L., P. lanceolata L., P. media L., P. major L. Fam. Gentianaceae : Centaurium pulchellum (Sw.) Druce, C. umbel- latum Gilib., Menyanthes trifoliata L.,Nymphoides peltata (Gmel.) O. Ktze. Fam. Apoeynaeeae : Vinca minor L. Fam,. Asclepiadaeeae : Cynanchum acutum L., Vincetoxicum offici- nale (L.) Mnch. Fam. Oleaccae : Fraxinus excelsior L., F. hotricha Koehne, F. ornus L., Ligustrum vulgare L., Syringa vulgaris L. (subspontan). Fam. Rubiaeeae: Asperula cy^anchica L., A. glauca (L.) Bess., A. humifusa M. B., A. odorata L., A. taurina L., Galium aparine L.,G. cruciata (L.) Scop., G. mollugo L., G. palustre L., G. pedemontanum (Bell.) AII., G. rubioides L., G. schultesii Vest., G. tricorne Stokes, G. vernum Scop., G. verum L., Scherardia arvensis L. Fam. Capriîoliaceae : Sanbucus ebulus L., 8. nigra L. Fam. Valerianaeeae: Valeriana officinalis L., Valerianella dentata Pollich, V. locusta (L.) Betcke. 240 A. POPESCU 10 Fam. Dipsaeaceae : Gephalaria transsilvanica (L.) Schrad., Dipsacus laciniatus L., Knautia arvensis Coult., 8cabiosa ochroleuca L. Fam. Cucurbitaeeae: Bryonia alba L. Fam. Caxnpanulaeeae: Câmp anula cervicaria L., O. glomerata L., C. patula L., C. persicifolia L., C. rapunculoides L., C. rapunculus L., O. sibirica L., C. trachelium L., C. bononiensis L. Fam. Compioseae : Achillea setacea W. et K., A. neillreichii Ker., Anthemis arvensis L.,, A. austriaca Jacq., A. cotula L., A. tinctoria L., Arctium lappa L., Artemisia absinthium L., A. austriaca Jacq., A. anna L., A. vulgaris L., Bidens cernuus L., B. tripartitus L., Carduus acanthoides L., C. hamulosus Ehrh.., C. nutans L., Carlina vulgaris L., Carthamus lanatus L., Gentaurea arenaria M.B., C. iberica Trev., C. jacea L., O. micranthos Gmel., G. cyanus L., O. solstitialis L., C. spinulosa Boch., Chrysanthemum corymbosum L., Cichorium inthybus L., Cirsium arvense (L.) Scop., C. lanceolatum (L.) Scop., Condrilla juncea L. și var. acanthophylla (Borkh.) DO., Crepis rhoeadifolia M.B., C. pulchra L., Crupina vugaris Oass., Brygeron canadensis L., Filago arvensis L., Galinsoga parviflora Cav., Gnaphalium uliginosum L., Hieracium cymosum Bess., H. hoppeanum Schult., H. piloselloides Vili., Inula britanica L., I. conyza DC., I. hirta L., Lactuca saligna L., L. serriola L., Lapsana communis L., Matricaria chamomilla L., M. inidora L., Onopordon acanthium L., Fodospermum canum C. A. May., Pulicaria dysenterica (L.) Gaertn., P.vulgaris Gaertn., Senecio ja- cobaea L., 8. vernalis W. et K,. Solidago virgaurea L., Sonchus arvensis (L.) Gau., >8. asperL., Stenactis annua (L.) Nees., Tragopogon dubius L., Taraxa- cum officinale Weber., T. serotinum (W. et K.) Poir., Tussilago farfara L., Xa/nthium spinosum L., X. strumarium L., Xeranthemum annuum L. Fam. Alismataceae Alisma plantago-aguatica L., A. lanceolatum With., Sagittaria sagittifolia L. Fam. Butomaceae: Butomus umbellatus L. Fam. Hydrocharitaeeae : Hydrocharis morsus ranae L.. Vallisneria spiralis L. Fam. Potamogetonaeeae : Potamogeton crispus L., P. gramineus L., P. lucens L., P. pectinatus L., P. perfoliatum L., P. pusillus L. Fam. Najadaeeae ; Najas minor AII., N. marina L. Fam. Typhaeeae: Typha angustifolia L., T. australis Schum. et Thonn., T. latifolia L., T. laccmanni Lepechin. Fam. Liliaceae: Allium rotundum L., A. scorodoprasum L., A. vineale L., Anthericum ramosum L., Asparagus tenuifolium Lam., A. verticillatus L., Colchicum autumnale L., Gagea Iuțea (L.) Ker-Gavl., G. pratensis (Pers.) Dumort., G. arvensis (Pers.) Dumort., Lilium martagon L., Muscri comosum (L.) Mill., Ornithogalum fimbxj&tum Willd., O. flavescens Lam., O. pyramidale L., O. refractum Willd., Polygonatum latifolium (Jacq.) Dew., 8cilla bifoliaL. Fam. Sparganiaeeae: Sparganium erectum L., 8. simplex Huds. Fam. Dioscoreaceae : Tamus communis L. Fam. Iridaceae: Iris pseudacorus L., I. variegata L., Gladiolus imbricatus L. Fam. Juneaeeae : Juncus articulatus L., J. bufonius L., J. com- pessus Jacq., J. effusus L., J. gerardi Lois., J. inflexus L. Elementele fitogeogratice și bioformele de la Greaca și împrejurimi 39,41 34,9 ANALIZA CORMOFITELOR DE LA GREACA 241 Fam. Cyperaeeae: Bolboschoenus maritimus (L.) Palia și/. dyginus (Godr.) Jâv., Carex brizoides Juslen, C. divulsa Stokes, C. hirta L., C. depauperata Good., 0. praecox Schreb., C. pairei F. Schultz, C. pilosa Scop., O. remota L., 0. spicata Huds., C. tomentosa L., C. vulpina L., Chlorocyperus ' glomeratus (Torn.) Palia, Cyperus flavescens L., C. fuscus L., Bichostylis micheliana (L.) Nees., Buvaljouvea serotina (Bottb.) Palia, Heleocharis acicularis. (L.) B. Br., EL. palustris (L.) Boem, et Sch., Isolepis supinus (L.) B. Br., /Schoenoplectus lacustris (L.) Palia, Sch. tabernaemontani (Gmel.) Palia. Fam. Gramineae : Aegylops cylindrica Host., Agropyron intermedium (Host.) P. Beauv. și ssp. glaucum (Desf.) A. et G., A. repens (L.) P. Beauv., Agrostis stolonifera L., A. renuis Sibth., Alopecurus aequalis Sobal, A. geniculatus L., Andropogon ischaemum L., Anthoxanthum odoratum L., Brachypodium silvaticum (L.) Pol., Bromus arvensis L., B. benekeni Lange, . B. commutatus Schrad., B. hordeaceus L., B. inermis Leyss., B. japonicus \ Thunb., B. squarrosus L., B. sterilis L., B. tectorum L., Calamagrostis epigeios (L.) Both., Chrysopogon gryllus (Torner) Trin., Cleistogenes serotina (L.) Keng, Crypsis alopecuroides Schrad., Cynodon dactylon (L.) Pers., Cynosurus cristatus L., Bactylis glomerata L., B. aschersoniana Graebn., Bigitaria sanguinalis (L.) Scop., Echinochloa crus-gali (L.) P. Beauv., Eragrostis megalostachya (Koel.) Link., E. minor Host., E. pilosa (L.) Beauv., Eestuca pseudovina Hack., F. pratensis Huds., F. valesiaca Hal., Glyceria aquatica (L.) Vahl., G. plicata L., Holcus lanatus L., Rordeum maritimum With., EL. murinum L., Koeleria gracilis Pers., Lolium perenne L., Melica ciliata L., Milium effusum L., Phleum boehmeri Wibel., Ph> paniculatum Huds., Phragmites communis Trin., Poa annuaE., P. bulbosa L., P. compressaL., P. nemoralis L., P.palustris L., P. pratensis L. și var. angustifolia (L.) Hay., Puccinellia distans (Jacq.) Pari., Sclerochloa dura (L.) Beauv., Setaria glauca P. Beauv.î S. verticillata P. Beauv., Sorgum ^ Jtalepense (L.) Pers., Tragus racemosus (L.)All., Vulpia myuros (L.) Gmel. Fam. Araeeae : Arum orientale M.B. Fam. Lemnaceae : Lemna minor L., Z. trisulca L., Spirodela polyrrhiza (L.) Schleid. Fam. Orchidaceae : Epipactis latifolia AII. Numărul de 694 de specii semnalat din această regiune este urmarea unor condiții variate care se întâlnesc în această parte a țării. Expoziția sudică a pantelor, solul, clima, substratul geologic ș.a. sînt factorii care au favorizat dezvoltarea unui număr de elemente termofile, alături de elementele eurasiatice și europene, care alcătuiesc în mare parte flora teri- toriului cercetat (tabelul nr. 1). Elementele cele mai numeroase sînt cele eurasiatice, cu un număr de 236 de taxoni, ceea ce reprezintă peste i/3 din totalul speciilor cunoscute de la Greaca. Dacă la acestea se mai adaugă elementele europene, 72 de specii^ (10,5 %), și cele central-europene, 43 de specii (6,2%), constatam că aceste trei categorii totalizează un număr de 352 de taxoni (56,6.%), reprezentând mai mult de jumătate din numărul speciilor care cresc în această regiune. După elementele eurasiatice (s. str.) urmează grupa celor mediteraneene cu 80 de specii (11,5%). De asemenea în număr destul de mare sînt și elementele pontice și pontic-mediteraneene, cu un total de 46 de specii (6,7%). ~~ 242 A. POPESCU 12 în ceea ce privește bioformele, cele mai numeroase sînt hemicrip- tofitele, cu 274 de specii (39,4%), și terofitele, cu 242 de specii (34,9%). Cele două grupe de bioforme cuprind circa 3/4 din totalul speciilor. Numărul de 53 de taxoni care se încadrează la grupa hidatofitelor este o consecință a suprafețelor foarte mari care au fost acoperite de apă și care au favorizat dezvoltarea unei bogate flore acvatice. Această regiune se aseamănă destul de mult, din punct de vedere floristic, cu Dobrogea și în special cu partea ei sudică și cu N și NE Bulga- riei. Dintre speciile comune cităm pe Dianthus pallens, Delphinium orientale, Glaucium vornicul afum, Astragalus contortuplicatus, Vicia narbonenșis, Salvia aethiopis, Asparagus verticillatus etc. Cu toate asemănările existente, nu putem spune că între cele două regiuni există o identitate din acest punct de vedere. De la Greaca lipsesc multe specii comune în Dobrogea, dintre care cităm numai cîteva, și anume Potentilla taurica, P. bornmuelleri, Achillea clypeolata, Dianthus pseudarmeria, Vicia serratifolia, Galanthus gracilis, Buffonia tenuifolia, speciile genului Stipa, Paliurus spina christi, specii care în majoritate sînt cunoscute la noi numai din Dobrogea. '' După Al. Borza (2), această parte a Cîmpiei Române în care este cuprinsă și Greaca face parte din provincia floristică balcano-moesiacă și se deosebește de provincia daco-illirică din Oltenia. BIBLIOGRAFIE 1. Borza Al., Conspectus florae Romaniae regionumque affinium, Cluj, 1947 — 1949. 2. — Contribuții botanice, Cluj, 1966, 2. 3. Davis P. H., Flora of Turkey and the East Aegean Island, Edinburgh, 1965, 1. 4. Doniță N. et Dihoru Gh., Rev. Biol., 1961, 6, 4. 5. Enculescu P.,Zonele de vegetație lemnoasă din România tn raport cu condițiile oro-hidro- grafice, climatice, de sol și de subsol, București, 1924. 6. Gîștescu P., Lacurile din R.P.R. — geneză și regim hidrologic, Edit. Acad. R.P.R., București, 1963. 7. Grecescu D., Conspectul florei României, București, 1898. 8. Hayek A., Prodromus florae Peninsulae Balcanicae, Berlin, 1927 — 1933, 1—3. 9. Monuzi C. și Diaconescu V., AnaE Univ. Buc., Seria biol., 1961, £8. 10. Nicolau A., St. și cerc. Inst. cerc, pisc., 1960, 2, 5. 11. Popescu A., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1966, 18, 1. 12. Prodan I., Flora pentru determinarea și descrierea plantelor ce cresc tn România, Cluj. 1939,1. 13. Stoianov N., Stefanov B. i Kitanov B., Flora na Bălgaria, Sofia, 1966 — 1967, ed. a IV-a. 14. Șerbănescu Gh. și Popescu A., Limnologica (Berlin), 1967, 5, 2". 5. Ștefureac Tb., Acta bot. hort. Buc., 1963,1 (1961 — 1962). 16. Țeculescu-Ionescu V. și Cbisturean I., Ocrotirea naturii, 1967, 11,1. 17. Velenovsky J., Flora Bulgarica, Praga, 1891. 18. , * , Flora Republicii Socialiste România, Edit. Academiei, București, 1952 —1966.1 — 11. Institutul de biologie ,, Traian Săvulescu”. Primit în redacție la 18 noiembrie 1970. DESPRE COROLOGIA TAXONILOR POA GRANITICA Br.-Bl., P. CENISIA ALL. ȘI P. CAESIA SM. ÎN CARPAȚII ROMÂNEȘTI 5 5 DE GH. ȘERBĂNESCU 582.542.1 (498 Base sur l’etude du materiei d’herbier, sur des donnees de la litterature et sur Ies r^sultats des propres recherches sur le terrain, l’auteur fait des remar- ques comparatives sur la taxonomic et Ia chorologie de Poa granitica Br.-Bl., P. cenisia AII. et P. caesia Sm. dans la flore de la Roumanie. Pentru stabilirea ariei de răspîndire a speciilor Poa granitica Br.-Bl., P. cenisia AII. și P. caesia Sm. în Carpații românești s-au întreprins cerce- tări pe teren și s-au studiat datele din literatură și materialele din colecții. Discuțiile asupra datelor respective se referă, pe de o parte, la spe- ciile indicate, iar pe de altă parte la taxonii lor infraspecifici. în această ordine de idei, în cadrul speciilor analizate s-au făcut o serie de revizuiri și rectificări. A. Nyârâdy arată că informațiile despre Poa cenisia din lucrările lui I. F. S c h u r, L. S i m o n k a i și FI. Porcius se referă la Poa granitica (11). E. I. Nyârâdy stabilește că materialele de herbar recoltate de A. Margittai din Maramureș, de pe muntele Pop Ivan și determinate ca Poa cenisia aparțin la P. granitica. De aseme- nea, autorul citat, atribuie la Poa granitica și plantele recoltate de A. B o r o ș de pe muntele Pop Ivan și determinate ca P. alpina. F. H e r- m a n n (1940) consideră că plantele din Carpați determinate de Ha ckel drept Poa cenisia aparțin speciei P. granitica. F. H e r m a n n mențio- nează că a recoltat personal material de Poa granitica din Munții Bucegi, Făgăraș, Parîng și Retezat (8). Al. Beldie (1) în investigațiile sale nu reușește să mai identifice pe teren stațiunea cu Poa cenisia citată în literatură. în legătură cu Poa caesia, A. Nyârâdy consideră că planta din herbarul lui Porcius, determinată ca atare, este în realitate P. nemora- lis f. subcaesia Degen sau P. pseudonemoralis (11). De aici rezultă afirmația eronată a lui FI. Porcius (16) că în Munții Rodnei se află Poa caesia. ST. SI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 23 NR. 3 P. 243-249 BUCUREȘTI 1971 244 GH. ȘERBANESCU 2 Greșeala din lucrarea lui Porcius a fost preluată mai departe în operele lui P. A s c h er s o n și P. Gr a e b n e r, G. Hegi, S. J â v o r.ka, I. P r o d a n etc. în colecția lui A. Margittai {Plan- tae Bxsiccatae Oarpatorum) din Maramureș există însă și material recoltat de la 1700 m, la 20.VII.1938 și determinat just ca Poa caesia. Aceasta arată că în regiunea vecină Munților Bodnei a fost găsită specia în discuție. Stațiunea cu Poa caesia din Făgăraș, din jurul lacului Bîlea, rămîne ; incertă, nemaifiind regăsită și lipsind materialul de herbar referitor la ea. Incertitudinea sporește prin faptul că F. H e r m a n n (8) a recoltat din această stațiune plante de Poa granitica. Plantele de Poa granitica seamănă cu cele de P. caesia. în cadrul taxonilor infraspecifici se fac sinonimizări și precizări asupra stațiunilor. J. Chrtek și V. Jirâsek, referindu-se la Poa granitica, contestă existența ei în Carpații de nord ai Bomâniei și consideră neverosimilă prezența acesteia în Carpații sudici (3). Autorii respectivi pretind că în Carpații nordici ai țării noastre crește Poa deylii, un taxon recent descoperit de ei (3). Afirmația acestora este infirmată de E. I. N y â r â d y într-o lucrare a sa asupra cercului de variabilitate al speciei Poa granitica (13). în această lucrare, E. I. N y â r â d y sinonimi- i zează binomul Poa deylii cu P. granitica ssp. disparilis și citează taxonul P. granitica ssp. granitica nu numai în Tatra, ci și în Munții Bodnei și chiar în Bucegi și Făgăraș. Poa granitica ssp. disparilis este reprezentată în Munții Bodnei prin mai multe varietăți, și anume deminuta, petrosuana și effusum. în Carpații sudici este descrisă de E. I. N y â r â d y și subunitatea retezaiensis. Bezultă astfel că Poa granitica crește din Tatra ( înaltă și pînă în Munții Betezat și Țarcu. Pentru aceasta pledează și | descoperirea lui F. H er m ann, care, după cum am mai spus, a recoltat Poa granitica din Munții Bucegi, Făgăraș, Parîng și Betezat. Din aceste infor- mații se poate deduce că Poa granitica este reprezentată în Carpații Bomâ- niei prin mai mulți taxoni infraspecifici. Aceste subunități create de E. I. N y â r â d y prin divizarea speciei diferă între ele mai ales prin gama de culoare și dimensiuni (12), (13). Acestor diversități le corespunde, după cum dovedește M. Skalinska, o puternică variație citologică (2n = 64 - 94), (17). în cercetările noastre pe teren am constatat că plantele de Poa ; granitica din Munții Bodnei diferă de materialul de herbar provenind din Tatra. Deosebirile vizează doar dimensiunile plantelor. în Bucegi, unde am erborizat în parte, nu am găsit plante de Poa granitica. Materialul de herbar determinat de Al. Beldie diferă mult de cel din Munții Bodnei și foarte mult de cel din Tatra. în colecții nu am aflat material de herbar provenind din Munții Făgăraș, Parîng, Betezat și Țarcu. în materialul recoltat de noi din Munții Betezat nu am reușit să identificăm plante de Poa granitica. Este interesant că E. I. Nyârâdynu menționează binomul Poa granitica în lucrarea consacrată Munților Betezat (14), deși îl citează din acest masiv într-o altă lucrare (13). Și celelalte două specii, Poa cenisia și P. caesia, la fel ca P. granitica, sînt reprezentate în Carpații românești prin subunitățile lor. Aceste subunități sînt Poa cenisia ssp. contracta și P. caesia var. balfourii Parn. în cadrul primului taxon este descrisă și o formă P. cenisia ssp. contracta f. moliifolia. După ce am arătat părerile autorilor privind stațiunile cu 3 COROLOGIA TAXONILOR POA ÎN CARPAȚII ROMANEȘTI 245 ' Poa cenisia și P. caesia, rezultă că acești taxoni sînt prezenți prin subunită- țile lor numai în Carpații de sud, și anume în Bucegi, Betezat și Țarcu ^P. cenisia și în Făgăraș P. caesia. în cercetările făcute în Munții Betezat am regăsit stațiunile cu Poa cenisia ssp. contracta citate în literatură (12), (14) și am reușit să identificăm materialul din herbare. I. 1. Poa granitica Br.-Bl. ssp. granitica Nyâr.1 — Der Formenkreis von Poa granitica Br.-Bl. in den Karpaten, Bev. roum. Biol., Serie de Botanique, 1965, t. 10, nr. 5, 351—356, syn. P. granitica var. typica Nyâr. — Veroff. Geobot. Inst. Ziirich, 1933, 171 (14). Munții Podnei : Ineu și valea Lala 1700—2200 m (7), (11), HbIBTS, inv. 108 955—68, leg. Gh. Șerbănescu, 17.VII.1966, 8, 9; lacu Dala 1800 m, HbGBC, inv. 212 280, leg. A. Ny âr âdy et L. Sziics, 16.VII.1941, 9; valea Lala 1750-2150 m, HbGBC, inv. 429 155, leg. A. ■et E. I. Ny â r âdy, 21.VII.1932, 9; Iezerul de la Pietrosu Mare (11),5. Munții Bucegi (9) : vîrful Omul 2 2500 m, 10, între vîrful Găvanele și vîrful Văii Cerbului (1), 11; Creasta Morarului (1), HbIBTS, inv. 26 502, leg. Al. Beldie, 17.VII.1953, 10. Munții Făgăraș: vîrful Moșului, 20, vîrful Moșului 2000—2100 m, HbGBC, inv. 421 442, leg. E. I. Ny ârâdy, 16. VII.1930, 20, lacul 'Bîlea (8), 21. 2. Poa granitica Br.-Bl. ssp. disparilis Nyâr. — Der Formenkreis von Poa granitica in den Karpaten, Bev. roum. Biol., Sdrie de Botanique, 1965,1.10, n. 5, 351—356, syn. P. granitica var. disparilis Nyâr. — Veroff. ■ Geobot. Inst. Ziirich, 1933, 173,— Poa deylii J. Chrtek et V. Jirâsek im Feddes Bepert., LXIX (1964), 176-180 (14). Munții Maramureș — Bodnei: Pietrosu Mare (11), 5; Pop Ivan 1500 m (13), HbGBC, inv. 03 068, leg. E. I. N y â r â d y, 1; Corongiș3, (11), (13), HbGBC, leg. E. I. Ny ârâdy, 5.IV.1935, 6; Ineu (13), 8; Ineu 2150 m (13), 8. a. Poa granitica Br.-Bl. ssp. disparilis Nyâr. var. subgranitica Nyâr. — Der Formenkreis von Poa granitica Br.-Bl. in den Karpaten, Bev. roum. Biol. ,Sârie de Botanique, 1965, t. 10, n. 5, 351—356 (13). Munții Bodnei: Ineu 2000 m (13), 8; valea Lala 1900 m (13), 9; Pietrosu Mare 1700 m (13), 5; Obîrșia Bebrii 1900 m (13), 2; vîrful Bepede 1900 (13), 4. Munții Bucegi : Bucegi 2500 m (13); vîrful Omul 2500 m, HbGBC, ' inv. 421320, leg. E. I. Nyâr âdy, 11.VII.1929, 10. 1 Abrevieri și explicații: FRE = Flora Romaniae Exsiccata ;HbGBC = Herbarul Grădinii botanice și al Muzeului botanic din Cluj; HbIBTS = Herbarul Institutului de biologie , „Traian Săvulescu". Cind în herbare și literatura pentru Poa granitica se indică doar specia, stațiunile aces- teia le-am trecut în text la P. granitica ssp. granitica. Stațiunile slut trecute pe hartă (fig. 1). Ele sînt marcate diferit în funcție de specie. 2 E. G h i ș a, Genul Poa L. (manuscris, Flora Republicii Socialiste România, voi. XII). 8 E. G h i ș a, Ibidem. 246 GH. ȘERBĂNESCU b. Poa granitica Br.-Bl. ssp. disparilis Nyâr. var. deminuta Nyâr. — Der Formenkreis von Poa granitica Br.-Bl. in den Karpaten, Rev.. roum. Biol., Serie de Botanique, 1965, t. 10, n. 5, 351—356, syn. P. gra- nitica var. typica f. deminuta Nyâr. — Veroff. Geobot. Inst. Ziirich, 1933, 172 (13). Munții Maramureș — Rodnei : Pop Ivan 1500 m (13), 1; Ineu4 2200 m, (13), 8, vîrful Ineu (li), 8; vîrful Ineu 2150—2280 m, HbGBC, inv. 429 152—53, leg. A. et E. I. Nyârâdy, 20.VII.1932, 8; valea Bala 4,. 1900—2000 m, (11), HbGBC, inv. 42 954, leg. A. et E. I. Nyârâdy, 21.VII.1932, 9; Pietrosu Mare la Iezer4, 5; vîrful Laptelui (11), 3. c. Poa granitica Br.-Bl. ssp. disparilis Nyâr. var. pietrosuana- Zapal. — Der Formenkreis von Poa granitica Br.-Bl. in den Karpeten, Rev. roum. Biol., Serie de Botanique, 1965, t. 10, n. 5, 351—356 (13).. Munții Rodnei : Pietrosu Mare 2000 m (5), (13), 5; Pietrosu Ma re la. Iezer 1820 m (11), 5; Bucuiasca — Obîrșia Rebrii4, (11), 2; Coama Ineu- lui (11), 8. d. Poa granitica Br.-Bl. ssp. disparilis Nyâr. var. eîfusum A.. Nyâr. — Der Formenkreis von Poa granitica Br.-Bl. in den Karpaten,. Rev. roum. Biol., Serie de Botanique, 1965, t. 10, n. 5, 351—356 (13). Munții Rodnei : valea Lala 1750 m (13), 9. 3. Poa granitica Br. —Bl. ssp. retezatensis A. Nyâr. — Der Formen, kreis von Poa granitica Br.—Bl. m den Karpaten, Rev. roum. Biol. Serie de Botanique, t. 10, n. 5, 351—356 (13). Munții Făgăraș : vîrful Moșului 2150 m (13), 20. Munții Parîng : versantul vestic al vîrfului Cîrja (8), 22. Munții Retezat: lacu Gemenea 2000—2100 m (13), 29; Poarta. Bucurii 1900 m (13), 27; între lacu Zănoaga și vîrful Retezat (8), 28. II.1. Poa ccnisiaa AII. ssp. contracta Nyâr. syn. Poa contracta Nyâr. — Veroff. Geobot. Inst. Ziirich, 1933, 10, 1—34 (12). Munții Bucegi : Vîrfu cu Dor 1900 m (1), 17; Caraiman (1), 16; Coștila (1), 15; Brîna Mare 2200 m (1), 13; valea Priponului 1800 m (1), 14; vîrful Omul (1), 10, vîrful Omul6 2500 m, 10, vîrful Omul 2508 m, HbGBC, inv. 420 005, leg. E. I. Nyârâdy, 12.VII.1929, 2300—2500 m, HbGBC, inv. 421 432 și 421 434, leg. E. I. N y â r â d y, 11.VII.1929 ; între Omul și Obîrșia6, 10, 19; Moraru pe Brîna Mare în valea Cerbului 1920 m (1), 13; valea Mălăiești6 (1), 12, 2000 m, HbGBC, inv. 439 338,. leg. E. I. Nyârâdy, 12.VII.1929; vîrful Omul si valea Mălăiești 1700-2400 m, HbGBC, inv. 421 431, leg. E. I. Nyârâdy, 6.VII.1930>, 10, 12; Pîrîul Vîlcelelor spre Cocora, F.R.E., inv. 27 070, leg. E. I. Nyâ- râdy, 2. VII.1928, 18. Munții Retezat: vîrful Custura5 2000—2200 m (14), HbGBC, inv. 421 429—33, leg. E. I. Nyârâdy, 28.VII.1930 ; 2000—2200 m, HbGBC, inv. 420 001, leg. E. I. Nyârâdy, 3.VII.1929 ; 1800-2100 m, HbGBC, inv. 421 424—27, leg. E. I. Nyârâdy, 27.VII.1930, inv. 247 Harta cu răspîndirea speciilor Poa granitica Br.-Bl, P. cenisia AII. și P. caesia Sm. în Carpații românești. 4 E. G Ii i ș a, Op. cit. } E. G 11 i ș a, Op. cit. 248 GH. ȘERBANESCU & / 421 429—33, leg. E. I. Nyârâdy, 28.VII.1930, 24; Custura Păpușii (15), HbIBTS, inv. 109 021-28, 109 051-57, 109 049, 109 063, 109 065,, leg. Gh. Șerbănescu, 7.VII.1965, 25 : lacu Bucura Mare®, (14), 26; rîul Bucura Mare (14), 26; valea Bucura®, 26; între lacul Bucura și lacul Lia, HbIBTS, inv. 109 061-62,109 066,109 067, leg. Gh. Șerbă- nescu, 7.VII.1965, 26; spre rîpa lacului Bucura, HbGBC, inv. 433 242,, leg. Al. B o r z a et E. I. !Ny â r â dy, 12.VIII.1933,26; valeaButa,. HbIBTS, inv. 109 029, 109 030, 109 858—60, leg. Gh. Șerbănescu, 7.VII.1965, 23. Munții Țarcu : Groapa Bistriții® 2100 m, 2000—2100 m, HbGBC, inv. 421 436—37, leg. E. I. Ny ârâdy, 25.VII.1930, 30. a. Poa cenisia AII. ssp. contracta Nyâr. f. moliifolia Nyâr. — Buk Grăd. bot. Cluj, 1931, XI, 8. Exsicc. F.B.E. nr. 927 ®. Munții Bucegi : vîrful Omul® 2508 m, 10. III.l. Poa caesia Sm. var. balfourii Parn. Munții Făgăraș: vîrful Negoiu 2500 m, în împrejurimile lacului. Bîlea ®, 21. Beconsiderînd materialul faptic referitor la speciile discutate se arată că: 1. Poa granitica Br.-Bl., endemism apomietic alpin al Carpaților este o specie foarte variabilă. După E. I. N y â r â d y ea este răspîndită. astfel: ssp. granitica Nyâr. în Tatra Mare, Tatra Mică, Munții Bodnei, Bucegi și Făgăraș; ssp. disparilis în Munții Maramureș — Bodnei și dacă se consideră că este sinonimă cu P. deylii ea se află și în Carpații. Ucrainei și Slovaciei; ssp. retezatensis se află în Carpații de sud, în Munții Betezat și Țarcu. între specie și subunități nu este o delimitare taxonomică precisă, după cum nici între diferitele subspecii în cadrul Carpaților nu este o- delimitare perfectă. 2. Poa cenisia AII.; element Euras.-arct.-alp.-Eur. este reprezentată, în Carpații românești prin P. cenisia AII. ssp. contracta Nyâr. element- carpato-balcanic. Se află în Carpații sudici și se continuă în Bulgaria. 3. Poa caesia Sm., element circump. arct.-alp., este reprezentată, în Carpații românești prin P. caesia Sm. var. balfourii Parn. Existența, în Făgăraș este îndoielnică. BIBLIOGRAFIE 1. Beldie Al., Flora și vegetația munților Bucegi, Edit. Academiei, București, 1967. 2. Bbaun-Blanquet J., Arch. Bot., 1929, 3, 46 — 48. 3. Chrtek J. et Jirâsek V., Feddes Repertorium spec. nov. regni vegetabilis, Berlin, 1964,. ; 69, 3, 176-180. j 4. - Botaniska Notiser (Lund), 1964, 117, 2, 200-212. i 5. Coman A., Bul. Grăd. bot. și al Muz. bot. de la Univ. din Cluj, 1946, 25, 57 —89 și 110 — 130. ; 6. Deyl M., Studia Bot. Cech. (Praha), 1940, 2. j 7. Fuss M., Flora Tanssilvaniae, Excursioria, Cibinii, 1866. 6 E. G h i ș a, Op. cit. 7 COROLOGIA TAXONILOR POA ÎN CARPAȚII ROMANEȘTI 249 8. Hermann F., Hercynia, 1939, 1,3; 1940, 3, 5. 9. JirăsekV., Rozpr. Tf. Ces. Akad.,1934, XLIV, 14, 1—20. 10. — Vest. Krăl. Ces. Spolec. Nauk (Praha), 1934, 2, V, 1—34. 11. Nyărădy A., St. și cerc, șt., Cluj, 1950, 1, 1, 168 — 184. 12. Nyârâdy E. I., Veroff. Geobot. Inst. Riibel. in Ziirich (Berna), 1933, 10, 152, 185. 13. — Rev. roum. Biol., Sdrie de Botanique, 1965, 10, 5, 351 — 356. 14, _ Flora și vegetația munților Retezat, București, 1958. 15. Pojarkova E. N., Ukr. Bot. jurn., 1961, 18, 6, 40 — 44. 16. Porcius Fl., Flora phanerogama din fostulu districtu alu Naseudului, Sibiu, 1881. 17. Skalinska M., Acta biol. Cracov, Ser. bot., 1959, 2, 2, 91 — 112. 18. Simonkai L., Enumeratio florae Transsilvaniae vasculosae, critica, Budapesta, 1886. 19. Schur I. F., Enumeratio plantarum Transsilvaniae, Vindobonae, 1866. 20. , * , Flora na narodna Republika Bălgaria, Sofia, 1963, 1. Institutul de biologie „Traian Săvulescu”. Primit în redacție la 6 februarie 1971. EFECTUL PROCAINEI ASUPRA CELULELOR EPIDERMALE ALE PETALELOR DE ALTHAEA ROBEA (L.) CAV. DE DORINA CACHIȚĂ-COSMA, A. IONICĂ și GH. POPOVICI 581.831 : 581.46 : 582.796 Â la suite du traitement effectuă avec de la procaîne 0,1 %, dans Ies vacuoles des cedules epidermiqucs d’Althaea roșea (L) Cav. (la zone la plus intenscment coloree de la base de la petale) on a observe la formation de nombreux corpus- cules de differenl.es dimensions colores en rouge violace, processus qui evolue avec le temps. Les corpuscules persistent aussi apres la mort des cellules et leur couleur se modifie en bleu. Par plasmolyse avec KNO3, les corpuscules se vacuolisent. Nous sommes d’avis que la procaîne modifie l’etat physico-chimique des colloides vacuolaires ainsi que la perm£abilit6 des membranes plasmatiques. Procaina este o substanță larg utilizată în medicină atît ca anestezic local, cît și pentru alte efecte farmacodinamice. în acest domeniu un aport deosebit a adus prof. dr. Ana Aslan și colaboratori (1), (2), (3), (4), (5), (6). Studii privitoare la acțiunea procainei asupra plantelor au fost executate, începînd din anul 1961, de către un colectiv de cercetători români \ Astfel, la unele plante agricole s-a obținut o creștere mai rapidă, soldată cu o precocitate în înflorire, fructificare și maturare, iar în final o mărire a productivității în medie cu 20%. Primele studii pe țesut vegetal au fost făcute la Centrul de cercetări biologice din Cluj (9). Aceste cercetări au evidențiat faptul că, în urma aplicării unui tratament cu soluție de procaină (concentrație 0,1—0,01% în apă de robinet), în vacuolele celulelor epidermice ale petalelor de Convol- vulus persicus L., Calystegia sepium (L.) R. Br., Convolvulus arvensis L. se formează corpusculi incolori, hialini. 1 G. Mihăilescu, D. Cachiță, N. G r o s u și D. I. R i ț u, Brevet Republica Socialistă România nr. 51 064, 1967. ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 23 NR. 3 P. 251-253 BUCUREȘTI 1971 4 - 0. 2253 252 DORINA CACHIȚĂ-GOSMA și COLABORATORI în lucrarea de față prezentăm observațiile noastre privind efectul procainei asupra celulelor epidermice ale petalelor. de Althaea roșea (L.) Cav. din zona bazală a corolei, ale căror vacuole au sucuri celulare intens pigmentate. METODA DE LUCRU Petalele de nalbă (Althaea roșea) au fost infiltrate în apă de robinet, după care o parte dintre acestea au fost trecute în soluție de procairiă 0,1 %, iar o altă parte a fost men- ținută în. apă, constituind proba martor. Atît petalele tratate cu procaină, cît și cele martor au fost examinate periodic timp de 72 de ore la microscopul universal de cercetare M. C. 1. Pen- tru verificarea vitalității țesuturilor am apelat la plasmoliză cu KNOS 1 M. REZULTATELE OBȚINUTE ȘI DISCUȚIA LOR Cele mai reprezentative observații sînt ilustrate în microfotografii. Figurile 1—6 redau imagini ale celulelor epidermale de nalbă după 24 de ore de tratament cu procaină, figurile 7—9 după 48 de ore, iar figura 10 după 72 de ore. Ca urmare a tratamentului cu soluție de procaină în concentra- ție de 0,1%, în vacuolele celulelor epidermice de la baza petalelor de nalbă se identifică formarea unor corpusculi de diferite forme: sferice, ovale, , globulare (din aglomerări de sferule), cu dimensiuni variabile și colorați în nuanțe de roșu-violaceu deschis pînă la roșu-vișiniu închis. Procesul de formare ăl corpusculilor în vacuole, în faze incipiente de tratament, pare asemănător cu cel remarcat .de noi la alte specii, ale căror celule epidermice au vacuolele nepigmentate (9). La nalbă se observă că corpusculii au tendința de a-și mări dimensiunea (fig. 1, 3, 5, 7 și 8) și treptat migrează spre extremitățile celulei. Alte sferule se aglomerează de jur împrejurul peretelui yacuolar (fig. 1, 3, 4 și 5) sau se alătură, formînd glomerule (ciorchini) plasate în centrul celulei sau ancorate de tonoplast (fig. 4 și 6). Dacă aplicăm o soluție de plasmolitic (KNO, 1 M) peste țesutul tratat 24 de ore cu procaină, se observă că celulele plasmolizează relativ repede, corpusculii se aglomerează în vacuole fără ca să se producă dezagregarea lor. în vacuolele celulelor menținute 48 de ore în procaină se formează corpusculi imenși (fig. 7 și 9), intens colorați în roșu-violaceu, iar sucul celular suferă o ușoară decolorare. în unele celule s-a evidențiat fenome- nul de contracție a vacuolei. La celulele tratate 48 de ore cu procaină s-a remarcat o plasmoliză mai încetinită. Subliniem o particularitate observată la acest țesut, și anume că în celulele moarte corpusculii nu dispar (fig. 8), ci își schimbă culoarea din roșie în albastră. Prin aplicarea plasmoliticului corpusculii din celulele moarte suferă procese spectaculoase de vacuolizare interioară, care lasă impresia unor mase spongioase, cu consistență de coacervat (fig. 10). în epiderma petalelor martor nu putem identifica apariția unor fenomene similare cu cele observate în celulele tratate cu procaină. Din ’ cauza degradării conținutului celular, în jurul a 72 de ore, încep să apară sporadic procese de aglomerare a conținutului vacuolar. < Fig. 1 - 10. - Aspecte observate în epiderma superioară de ia baza petalelor de Althaea roșea (L.) Cav. (intens pigmentate) tratate cu soluție de procaină 0,1%. Fig. 1. — După 24 de ore de tratament (ob. 20 ; oc. 2F). Fig. 2. — Idem. Celule plasmolizate cu KN03 1 M. SHBSRHH AHMlIJIlHUțK Fig. 5 și 6. — Diferite aspecte ale celulelor tratate 24 de ore cu piocaina (ob. 40; oc. 2F). W . J f / Fia 3 si 4 — Diferite aspecte ale celulelor tratate 24 de ore cu procaină ’ (ob. 40; ou. 2F). Fig. 7 și 8. — Aspecte observate după 48 de ore de tratament cu procaină (fig. 7 și 8 ob. 20 ; oc. 2F) .Figura 8 redă aspectul celulei plasmolizate. Fig. 9. — Aspecte observate după 48 de ore de tratament cu procaină (ob.40; oc. 2F). Fig. 10.—Aspecte după 60 de ore de tratament. Corpusculi vacuolizați în celulele moarte (ob. 40; oc. 2F). EFECTUL PROCAINEI LĂ ALTHAEA ROȘEA 253 Este deosebit de dificilă interpretarea la nivel molecular a pro- cesului de formare a corpusculilor ca urmare a tratamentului cu procaină. într-o lucrare anterioară (9) am descris fenomenul de fixare a colorantului vital roșu neutru pe acești corpusculi formați în vacuolele celulelor epider- male. în cazul epidermei petalelor de nalbă, propiul colorant din sucul celular este legat de către moleculele substanțelor care alcătuiesc corpusculii (probabil proteice sau lipoproteice). CONCLUZII 1. în urma tratării petalelor de Althaea roșea cu soluție de procaină 0,1%, în vacuolele celulelor epidermale de la baza petalei (intens pigmen- tate) se formează numeroși corpusculi de diferite mărimi, colorați în roșu-violaceu. Aceștia cresc în mărime pe măsura prelungirii duratei de aplicare a tratamentului. 2. După moartea celulelor, corpusculii persistă, culoarea lor se modifică din roșie în albastră (datorită alcalinizării conținutului celular) și astfel apare o diferențiere netă a celulelor vii de cele moarte. 3. Prin plasmoliză cu KNO31 M corpusculii nu dispar, iar în unele cazuri suferă procese rapide de vacuolizare a conținutului lor. 4. Probabil că procaina modifică chimismul vacuolei, precum și starea fizico-chimică a coloizilor vacuolari, influențînd totodată și permeabili- tatea membranelor plasmatice. BIBLIOGRAFIE 1. Aslan A., IV Congres Medical International FIR, Bucarest, 1964, 1, 22 — 27. 2. Aslan A., David C. et al., Inf. MM. Roum., 1959, 2, 92—94. 3. Aslan A. și Parhon C. I., Novocaina factor eutrofic și întineritor In tratamentul profi- lactic și curativ al bătrlnefii, Edit. Acad. R.P.R., București, 1954. 4. Aslan A., VrX.bîescu Al. et Zimmel H., Inf. MM. Roum., 1959, 2, 95 — 96. 5. Aslan A. u. Cîmpeanu S., Arzneimittelforsch., 1958, S, 116 —120. 6. Aslan A., David C. și Cîmpeanu S., Fiziol. norm. patol., 1960, 6, 35 — 47. 7. — Fiziol. norm. patol., 1963, 9, 321 — 331. 8. Berger S., Path. Biol., 1960, 8, 1163-1166. 9. Cachița-Cosma D., KeulM. et Popovici Gh., Rev. roum. Biol., S6rie de Botanique, 1971, 16, 2. 10. Ciorănescu E., Medicamente de sinteză, Edit. tehnică, București, 1957, 104. 11. , * , Farmacopea română, Edit. medicală, București, 1965, ed. a VUI-a, 555 — 556. 12. Teitel A., Gane P., Stroesgu V. și Șteflea D., St. cerc, fiziol., 1962, 7, 351 — 358. 13. Teitel A., Stroescu V. și Șteflea D., Fiziol. norm. patol., 1965, 11, 67 — 70. 14. Vrăbiescu Al., Bull. Soc. MM., Paris, 1965, 167, 7,7. Centrul de cercetări biologice Cluj, Laboratorul de citofiziologie vegetală Și Facultatea de farmacie București, Laboratorul de botanică. Primit în redacție la 15 decembrie 1970. ACȚIUNEA ENDOXANULUI ASUPRA UNOR PROCESE FIZIOLOGICE SI A STRUCTURII NUCLEULUI LA PLANTE DE AURELIA CIOBANU 576.313:581.17 Dans cet ouvrage on met en evidence l’influence des differentes concentrations de l’Endoxan sur Ie mouvement du protoplasme, la germination, la croissance, la respiration et la structura du noyau. On a constate, en gen&al, que l’Endo- xan a un effet inhibiteur sur les proceșsus physiologiques. Sur le noyau il pre- sente une puissante l’action cytostatique. L’action de l’Endoxan est com- plexe, affectant profondâment le metabolisme cellulaire. Citostaticele alkilante formează în. prezent un grup de medicamente cu largă utilizare în tratamentul cancerului (5). Ele își datorează activi- tatea antitumorală prezenței în moleculă a unor grupări active, denumite grupări citostatice sau citotoxice. După ce H. ,R. O 11 i v i e r (13) constată că celulele meristematice constituie un material de o calitate inegalabilă pentru studiul mitozei, întrucît sînt mai puțin supuse corelațiilor hormonale decît celula animală și lasă să pătrundă mai ușor substanțele chimjce în interiorul lor, celula vegetală a format primul reactiv biologic pentru evidențierea activității citostatice a substanțelor nou-sintetizate. Din analiza numeroaselor lucrări consacrate influenței agenților alkilanți asupra celulei se poate desprinde cu ușurință că citologii s-au preocupat mai mult de modificările produse la nivelul nucleului și foarte puțin de cele produse asupra unor fenomene fiziologice. Plecînd de la faptul că modificările produse de aceste substanțe reprezintă materializarea unor procese biologice complexe, ne-am propus să luăm în studiu efectul endoxanului asupra mișcării protoplasmei, germinației, creșterii, respirației și structurii nucleului. Din punct de vedere chimic, endoxanul (= clafenul = ciclofosfamida) este fosfatul NH' bis-cloretil-NO-propilendiamidă. Prezintă în moleculă ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 23 NR. 3 P. 255-263 BUCUREȘTI 1071 2 3 ACȚIUNEA ENDOXANULUI LA PLANTE 256 AURELIA CIOBANU 257 gruparea azotiperitică al cărui efect mutageu a fost studiat de G i 1 m an și Philips (1946), lacobson și colaboratori (1946). Cl—CH,—CH,. \ Cl — CHj—CH2^ / ^•NH—CH2. P==0 CH, —CH2^ dispare, în timp ce acțiunea inhibitoare devine evidentă. Concentrațiile de 1 și 1,5% determină inhibarea ireversibilă a fenomenului, după 130 min și, respectiv, după 60 min de acțiune. în figura 2 este redată evoluția curenților protoplasmatici la Elodea canadensis sub acțiunea simultană a endoxanului și cafeinei. Cafeina, S-a putut demonstra in vitro că reactivitatea acestei grupări cu acizii nucleici determină formarea de legături între lanțurile de polinucleo- tide, afectînd în acest mod anabolismul ADN. MATERIAL ȘI METODE DE CERCETARE L Pentru determinarea vitezei curenților protoplasmatici s-au folosit frunze de Elodea canadensis, care constituie un test potrivit pentru experimentări ce privesc mișcările proto- plasmei. Curenții protoplasmatici au fost observați la celulele alungite din jurul nervurii me- diane. Mișcarea protoplasmei a fost apreciată după viteza de deplasare a cloroplastelor. Pre- pararea materialului pentru observația microscopică s-a făcut după metoda lui S. S t r u g - ger (17); în acest scop frunzele au fost ținute timp de 3 ore în soluții de endoxan, în concentrații de 0,01%, 0,05%, 0,1%, 0,5%, 1%, 1,5%, care s-au preparat cu apă distilată. Pentru fiecare concentrație s-au făcut 5 repetiții. Observațiile s-au efectuat în lumină verde, realizată prin intermediul unui filtru de lumină corespunzătoare. Temperatura apei de robinet folosită la varianta de control și a soluțiilor de experimentat a fost de 21 — 24°G. 2. Experiențele privind germinația au fost efectuate cu semințe de grîu (Triticum aestivum), care au fost ținute în soluții de endoxan timp de 24, 48, 72 de ore. 3. Intensitatea creșterii a fost evaluată prin măsurarea lungimii rădăcinilor și părților aeriene de grîu (Triticum aestivum), care au fost în prelabil supuse acțiunii endoxanului timp de 72 de ore, după care au fost introduse în apă. Fenomenul de creștere a fost observat 140 de ore, determinările efectuîndu-se la fiecare 24 de ore. 4. Respirația a fost determinată la plantule de grîu (Triticum aestivum) după metoda manometrică Warburg. 5. Pentru studiul aberațiilor cromozomiale, am tratat semințe germinate de grîu (Tri- ticum aestivum) cu soluții de endoxan, prin imersionare timp de 3, 6, 12, 24 de ore. Am utilizat ca plantă-test Triticum aestivum, deoarece prezintă cromozomi mari și ușor de evi- dențiat. După tratare, rădăcinuțele au fost fixate în alcool-acid acetic 3/1, iar pentru evi- dențierea cromozomilor din celulele meristematice radiculare s-a folosit metoda de colorare cu orceină acetică. La determinarea fenomenelor de germinație, creștere, respirație și pentru studiul abe- rațiilor cromozomiale am utilizat soluții apoase de endoxan, în concentrație de 0,01 și 1 % în prezența și absența cafeinei (soluție milimolară) și KN03. REZULTATE Efectul comparativ al diferitelor concentrații de endoxan asupra curenților protoplasmatici la Elodea canadensis este redat în figura 1. S-a constatat că cele mai mici concentrații, de 0,01 și 0,05 %, au o ușoară acțiune stimulatoare. Pe măsura măririi concentrației efectul stimulator Fig. 1. Acțiunea diferitelor concentrații de endoxan asupra curenților protoplas- matici la Elodea canadensis. & țg b V. /â Fig. 2. — Acț* . sunultană a endoxanului și cafeinei asupra curenților protoplas- matici la Elodea canadensis. 258 AURELIA CIOBANU 259 cunoscut sensibilizator protoplasmatic, asociată endoxanului a determinat pentru concentrațiile de 0,01 și 0,05% un slab și trecător efect stimulator, în general se constată aceeași proporționalitate directă între mărirea concentrației și acțiunea inhibitoare, în acest caz însă inhibarea ireversibilă apare după un timp mult mai scurt de acțiune a substanței citostatice, și anume după 60 min și, respectiv, după 20 min. Figura 3 reprezintă mersul curenților protoplasmatici la Elodea canadensis sub acțiunea endoxanului în amestec cu KN03. Asocierea Fig. 3. — Acțiunea diferitelor concentrații de endoxan în amestec cu KNOS asupra curenților protoplasmatici Ia Elodea canadensis. — Acțiunea endoxanului în prezența și abscnț; acestor substanțe a determinat o accentuare a efectului stimulator pentru concentrațiile mici folosite. Mai mult, s-a constatat existența curenților activi și în regiunea învecinată nervurii mediane a frunzei. Concentrațiile de 1 și 1,5% au determinat o inhibare ireversibilă a fenomenului, care a survenit însă mult mai tîrziu decît în experiențele fără adaos de KNO3, și anume după 150 min și, respectiv, 80 min de acțiune. 2. Rezultatele experimentale referitoare la procesul germinației sînt redate în figura 4. S-a urmărit acțiunea diferitelor concentrații de endoxan, în prezența și absența cafeinei, asupra acestui proces. Pe măsura măririi concentrației, s-a constatat o inhibare a procesului germinației. Influența uneia și aceleiași concentrații de substanță citostatică, în funcție de durata de acțiune, este prezentată în figura 5, unde se constată o proporționalitate directă între efectul inhibitor și durata de acțiune atît în prezența, cît și în absența cafeinei. 3. Efectul endoxanului asupra intensității creșterii părților aeriene («) și a rădăcinilor (b) la grîu este redat în figura 6. Se poate constata o ușoară inhibare a acestui fenomen la concentrația de 0,01%, care se Fig. 5. — Arțiunea endoxanului In prezența și absența cafeinei în funcție de durata dc ac- țiune asupra germinației la Triticum aestivuir. cafeinei asupra germinației la Triticum aestivum. Timpul Fig. 6. — Acțiunea endoxanului în prezența și absența cafeinei asupra intensității creșterii părților aeriene (a) și rădăcinilor (ă) la Triticum aestivum. 260 AURELIA CIOBANU 6 ACȚIUNEA ENDOXANULUI LA PLANTE 261 accentuează la varianta cu cafeina, și o, inhibare puternică la concentrația de 1%, atît în prezența cît și în absența cafeinei. Pentru rădăcină (b), se constată același lucru numai că în acest caz efectul inhibitor este mai I puternic. Fig. 7. — Acțiunea endoxanului în amestec cu KN03, în prezența și absența cafeinei, asupra creșterii părților aeriene (a) și rădăcinilor (6) la Triticum aestivum. în figura 7 este reprezentată acțiunea endoxanului asociată cu KNOg asupra intensității creșterii părților aeriene (a) și rădăcinii (b) la grîu. S-a constatat către sfîrșitul experienței o ușoară stimulare a creșterii părților aeriene (a) în prezența cafeinei, în timp ce la rădăcină efectul inhibitor s-a menținut pentru ambele variante. 4. Dinamica procesului respirator am cercetat-o atît sub influența diferitelor concentrații de endoxan în prezența și absența cafeinei, cît și a uneia și aceleiași concentrații în funcție de durata de acțiune. După cum se constată din figura 8, endoxanul a provocat o ușoară inhibare a respira- ției, fapt ce se observă în special la concentrația de 1%. Asocierea endoxa- nului cu KN03 a avut o influență favorabilă asupra procesului de respira- ție, anihilînd aproape complet efectul inhibitor chiar și pentru concentra- ția de 1% (fig. 9). 5. în privința influenței endoxanului asupra nucleului am constatat în celulele meristematice de grîu apariția de aberații cromozomiale, care se caracterizeazăfprin : Fig. 8. — Acțiunea endoxanului asupra intensității respirației la Triticum aesti- vum în prezența și absența cafeinei. Fig. 9. — Acțiunea combinată a en- doxanului și KN03. în prezența^ și absența cafeinei, asupra intensității respirației la Triticum aestivum. — profaze aberante prezentînd filamente cromatice dezagregate (pl. II, fig. 1 și 2); — metafaze picnotice cu cromozomi mult îngroșați (pl. II, fig-6 Ș1.4! ’ — anafaze aberante cu punți cromatice duble (pl. II, fig- 5 și fragmentări de cromozomi (pl. II, fig. 6); — fragmentări anafazice de cromozomi (pl. I, fig. 1 și 2; ph H, fig. n — telofaze aberante cu punți cromatice groase (pl. I, fig- 3 1 262 AURELIA CIOBANU 8 DISCUTAREA REZULTATELOR Date referitoare la problema acțiunii substanțelor citostatice asupra vitezei curenților protoplasmatici nu am găsit în literatură, existând numai indicații cu privire la acțiunea inhibitoare exercitată de alte substanțe. C. H. Brueske și H. G. App legate (3) au constatat că acidul paraclorbenzoic determină o inhibare a mișcării protoplasmei la Elodea densa, inhibare care a fost anulată de acțiunea glutationului. Efectul inhibitor exercitat de endoxan asupra mișcării protoplasmei s-ar putea explica în modul următor : forța motrice responsabilă pentru existența curenților protoplasmatici este reprezentată de ATP citoplasmic, fapt dovedit experimental printre alții și de N, Kamiy a (7), (8). De asemenea R.T r uh a nt și G. Deysson (19) au precizat că princi- palele grupări funcționale — OH, — SH, —NH2, din constituția sistemelor enzimatice celulare, sînt susceptibile alkilării. Dar în urma reacțiilor de alkijare se formează legături noi, care pot bloca unele enzime (în situația cînd' legăturile respective se formează pe funcțiile active ale molecule- lor),' afectînd în , acest mod procesul respirator, care este substratul ener- getic-al mișcării protoplasmei. Cercetări privitoare hi acțiunea substanțelor citostatice asupra procesului de creștere sînt puține în literatură. Astfel, L. G. Ni c k e 11 (11) a constatat o acțiune inhibitoare determinată de colchicină, care la doze puternice poate provoca blocarea completă a acestui proces. H. D. K u m a r (9) constată același lucru asupra creșterii cianoficeelor, iar J. Nitron și A. Long (12), experimentând cu 5-fluorodezox.iuridmă, metopterină și mitomicină C, observă o inhibare a creșterii celulare. ■ în privința efectului substanțelor citoștatice asupra procesului respirator I. Gr een și colaboratori (6) au constatat la Chlorella pyrenoi- dosa inhibarea respirației de către dietilditiocarbamat. Ulterior, L. W. M a p s o n și E. H. M o u s t a f a (10) constată inhibarea completă a oxidații acidului ascorbic în prezența dietilditiocarbamatului, care deter- mina scăderea apreciabilă a respirației. Efectul activator al KNO3 asupra respirației constatat de noi concordă cu rezultatele lui F. C. Steward și G. Preș ton (16), care au constatat o intensificare a respirației în prezența potașiului, fapt explicat de autori prin efectele sărurilor în sin- teza proteinelor. Cercetări referitoare la acțiunea substanțelor citostatice asupra nucleului sînt foarte bine reprezentate în literatură. R. T r u h a n t și G. Deysson (18), studiind activitatea ciclofosfamidelor pe celulele meristematice vegetale, constată că aceste substanțe exercită o acțiune antimitotică comparabilă grupărilor azotate din care derivă. D. G. O o n s t a n t i n e s c u și colaboratori (4) au făcut testarea cantitativă a activității citostatice a unor medicamente alkilante, printre care și a endoxanului,- reușind să pună la punct în acest sens o metodă fitobiolbgică. Studiind acțiunea endoxanului și a altor substanțe citosta- tice pe meristeme radiculare vegetale, P. R a i c u și S. B r a t o s i n (15) au constatat efecte similare celor produse de azotiperită. Rezultatele experimentale prezentate în lucrarea de față confirmă activitatea citoșta- tică a acestei substanțe. PLANȘA I Celule în anafază cu fragmente de cromozomi. Fig. 3 și 4. — Celule în telofazâ cu punți cromatice. PLANȘA II Fia 1 și 2 — Celule în profază prezcntînd filamente cromatice dezagregate. Fig. 3 și 4. Metafaze picnotice. Fig. 5 și 6. - Anafaze aberante cu punți cromatice duble și frag- mentări de cromozomi. 9 ACȚIUNEA ENDOXANULUI .LA PLANTE / 263 CONCLUZII ■ 1. Efectul inhibitor exercitat de endoxan asupra mișcării proto- plasmei s-ar putea atribui inhibării sistemelor enzimatice celulare, ca rezultat al reacțiilor de alkilare. 2. Inhibarea proceselor de germinație, creștere și respirație sugerează ideea că mecanismul de acțiune al endoxanului este complex, afectînd profund metabolismul celulei. 3. Aberațiile cromozomiale de tip picnotic, prezența punților ana- fazice și telofazice și a fragmentărilor de cromozomi atestă o puternică acțiune citostatică. BIBLIOGRAFIE 1. Arnold H. u. Bourseaux F., Arzneimittelfors'ch., 1961, 11, 149. 2. Auerbach C., Nature, 1946, 57, 302. 3. Brubskb C. H. a. Applegate H. G., New Phyt., 1966, 65, 44. 4. Constantinescu D. G., Retezeanu AL, OțeLeanu R., Gonstanti'nescu M. și Grigorescu E., Farmacia, 1962, 10, 587. 5. Costăchel O., Oncologie generală, Edit. medicală, București, 1961. 6. Green I., Lowell F., James F., Mc Carthy a. KiMg C. G., J. biol. Chem., 1939, 128, 447. 7. Kamiya N., Protoplasmatologia, Viena, 1959, VIII, 3a. 8. — in Rullands W., Encyclopedie of plani physiologie, Springer-Verlag, Berlin — Got- tingen, 1962, 17, 979. 9. Kumar H. D., Canad. J. Bot., 1965, 43, 1523. 10. Mapson L. W. a. Moustafa E. H., Biochem. J., 1956, 62, 248. 11. N'Ickei.i. L. G., Amer. J. Bot., 1950, 37, 829. 12. Nitron J. a. Long A., Plant Physiol. U.S.A., Suppl. XLVIII, 1965, 40. 13. Ollivier H. R., Rev. Canad. Biol., 1948, 7, 35. 14. Oțelbanu R., Farmacia, 1967, 15, 9. 15. Raicu P. a. Bratosin S., Symposium on the mutational process, Acad. Press, Praga, 1965. 16. Steward F. C. a. Preston G., Plant Physiol., 1941, 16, 85. 17. Strugger S., Praktikum der Zellen und Seivbephysiologie der Pflanze, Berlin, 1949. 18. Truhant R. et Deysson G., Bull. Cancer, 1957, 44, 221. 19. - C. R. Acad. Sci. Paris, 1960, 251, 468. Institutul de biologie „Traian Săvulescu”. Primit în redacție la 8 noiembrie 1970. RELAȚII ÎNTRE CREȘTEREA ÎN ÎNĂLȚIME ȘI ÎN GROSIME (RADIALĂ) LA LARICE k DE V. G. MOCANU 7 581.143: 582.475.2 On presente parallelement l’accroissement en epaisseur et en hauteur chez le muleze et les relations entre celles-ci, pendant les periodes de vegetation de 1967 et 1968. On constate que l’accroissement en hauteur a commence 21 jours plus tard et s’est termine 21 jours plus tât que l’accroissement en epaisseur. Les deux îormes d’accrdissement ont commence au moment oii la temp6rature pentadique de l’air est arriv^e â des valeurs + 8°C, respectivement + 13°C. Elles se dâployent indăpendamment une de l’autre et ont chacune une seule p^riode d ac- croissement â plusieurs phases, en fonction de la variation des facteurs climatiques. Din literatura de specialitate se știe că la majoritatea arborilor perioada de creștere în înălțime nu coincide cu cea în grosime. Unii autori (1), (2) sînt de părere că faptul se datorește modului diferit de utilizare a produselor de asimilație la realizarea acestor două tipuri de creștere. Ei arată că pentru creșterea în înălțime sînt hotărîtoare rezervele de glucide acumulate în frunze și în lujerii tineri din anul precedent, în timp ce pen- tru creșterea în grosime sînt mai importante produsele de fotosinteză din anul curent, chiar și la rășinoasele eu frunze persistente. Numeroase fapte experimentale confirmă această ipoteză pentru anumite specii. Așa, de exemplu, după cercetările lui E. A s s m a n din 1961, începutul creșterii în înălțime are loc primăvara timpuriu, înaintea celei în grosime, într-o perioadă cînd frunzele arborilor sînt încă incomplet dezvoltate și cînd aceștia nu au reușit încă să-și formeze un mecanism eficient de fotosinteză. Tot în sprijinul acestei ipoteze P. K r a m er și T. K o z 1 o w s k i arată că perioada de creștere intensă în grosime sau maximul acesteia apare numai după realizarea aproape în întregime a creșterii în înălțime. ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 23 NR. 3 P. 265 -269 BUCUREȘTI 1971 266 V. G. MOCANU 3 CREȘTEREA IN ÎNĂLȚIME ȘI ÎN GROSIME (RADIALĂ) LA LARICE 267 Ei afirmă, pe bună dreptate, că toate acestea nu ar fi posibile fără intrarea în circuit a unor importante rezerve de glucide existente în lujeri (la foioase) sau în frunzele vechi (la rășinoase). De altfel, cercetările făcute asupra dinamicii acestor rezerve au arătat că ele ajung la un maximum spre toamnă, prezintă o scădere ușoară în timpul iernii și una pronunțată și foarte rapidă primăvara timpuriu, o dată cu începutul creșterii în înălțime. Alți autori însă, deși nu exclud ipoteza folosirii preferențiale a glucidelor din anul precedent pentru creșterea în înălțime, sînt de părere că pentru realizarea acesteia sînt necesare totuși și produsele curente de asimilație (Pe ar son, 1918; Mc Gregor, 1958, citați după (1)). Ei își argumentează părerile prin exemplul speciilor cu creșterea în înăl- țime de lungă durată (peste 150 de zile), la care este evidentă participarea directă a produselor de fotosinteză din perioada respectivă de vegetație. Din cele arătate se constată că aspectele privind în special fiziologia creșterii în înălțime a arborilor nu sînt pe deplin elucidate. Din această cauză se impune cercetarea în paralel a celor două forme de creștere la cît mai multe specii, în corelație simultană cu factorii de mediu. în cele ce urmează prezentăm rezultatele cercetării privind crește- rea în înălțime la larice, în corelație cu creșterea radială și cu principalii factori climatici, în perioadele de vegetație 1967 și 1968. Cercetările s-au efectuat în Ocolul silvic Sinaia, asupra unui exemplar de larice în vîrstă de 13 ani, cu diametrul de 12,5 cm și înălțimea de 5,2 m, situat la o altitudine de 860 m. Măsurătorile asupra creșterilor în înălțime și radială s-au făcut săptămînal, o dată cu înregistrările asupra temperaturii și umidității aerului și solului. > Principalele fenofaze au apărut la datele arătate în tabelul nr. 1, de unde se vede că între perioadele de vegetație 1967 și 1968 a fost o Tabelul nr. 1 Data aparifici principalelor fenotaze Denumirea fenofazei Data 1967 1968 Desfacerea mugurilor 8. IV 22. IV începutul înfrunzirii 20. IV 2.V Terminarea înfrunzirii 5.V 12.V Colorarea frunzelor 10.X 20.X decalare de 7—14 zile, produsă de diferențele de regim termic (primăvara mai rece în 1968). Durata creșterilor. După cum se vede din datele cuprinse în tabelul nr. 2 și în figura’l, în anul 1967 creșterea în înălțime a început între 25. IV și 2.V, a durat 153 de zile și s-a terminat la 25.IX. în acest an, creșterea în înălțime a început mai tîrziu cu 35 de zile și s-a terminat mai devreme cu 21 de zile decît creșterea radială. în 1968 creșterea în înălțime a început între 25 și 30.V, a durat 111 zile și s-a terminat la ll.IX, spre deosebire de creșterea radială care a început între 2 și 9.V, a durat 153 de zile și s-a terminat la 2.X, în acest an deci, creșterea în înălțime a început mai tîrziu cu 21 de zile și s-a terminat mai devreme cu 21 de zile decît creșterea radială. Dacă luăm în considerare că în 1967, după începutul creșterii radiale, a survenit o scădere bruscă a temperaturii aerului, fapt care a ținut pe loc vegetația timp de două săptămîni, atunci putem conchide că creșterea în înălțime a laricelui a început în amîndoi anii de cercetare cu 21 de zile mai tîrziu decît ceă radială și a încetat cu 21 de zile mai devreme. Eezultă că în' cazul laricelui european nu este valabilă ipoteza potrivit căreia rezervele de glucide acumulate în anul anterior sînt hotă- rîtoare pentru creșterea în înălțime, iar cele din anul curent pentru crește- rea în grosime. La această specie, creșterea în grosime a început imediat 5 — C. 2263 268 V. G. MOCANU 4 după desfacerea mugurilor și ivirea primelor frunzulițe, iar creșterea în înălțime cu mult timp după terminarea completă a înfrunzirii. în această situație, declanșarea și realizarea celor două forme de creștere, în special a creșterii în înălțime, se face în principal pe seama produselor curente de asimilație. Creșterea în grosime și dezvoltarea completă a- aparatului foliar constituie o condiție indispensabilă pentru începerea creșterii în înălțime. Rezultate asemănătoare în ceea ce privește durata celor două forme de creștere au fost înregistrate recent și la molid. Astfel, în urma cercetărilor făcute la un număr de 34 de exemplare dintr-o plantație de molid din U.P. VI Brașov, a rezultat că și la această specie creșterea în înălțime a început cu aproximativ o lună de zile mai tîrziu decît creșterea în grosime și s-a terminat cu circa trei săptămîni mai devreme (7). Din cele arătate, precum și din rezultatele obținute la alte specii de alți autori (4), (5), (9), rezultă că creșterea în înălțime poate să înceapă — în funcție de specie -■ înainte, în același timp sau după creșterea în grosime. Se pare însă dă, indiferent de forma de creștere care apare mai întîi și care se realizează pe seama rezervelor din anul precedent și a pro- duselor curente din asimilație, forrna de creștere care urmează se produce cu atît mai mult pe seama produselor curente, cu cît începe mai tîrziu decît precedenta. începutul proceselor de creștere a avut loc în momentul cînd tempe- ratura medie pentadică a aerului a depășit 8°C pentru creșterea radială și 13°C pentru cea în înălțime, iar suma dintre temperatura medie penta- dică a aerului și cea a solului a fost 14°C și, respectiv, de 22°C.' , Ritmul creșterilor. Din datele cuprinse în tabelul nr. 2 și figura 1, se constată că atît creșterea radială, cît și cea în înălțime au prezentat cîte o singură perioadă, atît în 1967 cît și în 1968. îh cadrul fiecărei perioade s-au înregistrat variații de ritm sub formă de „flux” și „reflux” de creș- tere. în ambele cazuri au apărut astfel mai multe faze de creștere, diferite între ele ca durată și valori realizate. Așa, de exemplu, în 1967 creșterea radială a avut cinci faze, iar cea în înălțime două faze, iar în 1968 șase și, respectiv, trei faze. Din compararea valorilor rezultă că nu există o corespondență apropiată în timp între fazele de creștere în înălțime și cele de creștere în grosime, fapt care arată că acestea se desfășoară independent una față de cealaltă. Acest aspect a mai fost remarcat și la alte specii și se pare că el constituie o caracteristică a speciilor forestiere (5). Energia de creștere. Din datele înscrise în tabelul nr. 2 se constată că energia de creștere a fost mai mare în 1967 decît în 1968, la ambele forme de creștere. Astfel, creșterea totală în înălțime în 1967 a fost de 760 mm (în medie 7,85 mm pe zi), iar în 1968 de 715 mm (în medie 6,44 mm pe zi). Creșterea radială a totalizat 11,12 mm în 1967 (în medie 0,07 mm pe zi) și 8,64 mm în 1968 (în medie 0,06 mm pe zi). Energia cu cea mai mare valoare și durată s-a realizat tot în 1967, la amîndouă formele de creștere. Din analiza datelor climatice de care dispunem rezultă că în perioada de vegetație 1967 temperaturile medii din aer și din sol au fost mai ridicate decît în 1968. Avînd în vedere că în regiunea cercetată precipitațiile însumează în medie 808 mm anual și că nu constituie un factor limitativ 4 iar creșterea în azirii. în această tere, în special a tselor curente de tă a • aparatului erea creșterii în iclor două forme irma cercetărilor ie de molid din ea în înălțime a iterea în grosime la alte specii de >oate să înceapă ipă creșterea în care apare mai scedent și a pro- tează se produce icepe mai tîrziu itul cînd tempe- șterea radială și ■a medie penta- '0.' 2 și figura 1, se prezentat cîte o icărei perioade reflux” de creș- ireștere, diferite i 1967 creșterea în 1968 șase și, corespondență iele de creștere mdent una față ii și se pare că el . 2 se constată 968, la ambele 1967 a fost de medie 6,44 mm medie 0,07 mm gia cu cea mai juă formele de , că în perioada >st mai ridicate 1 precipitațiile actor limitativ Tabelul nr. 2 Creșterea In înălțime și radială, in perioadele de vegetație 1967 și 1968 Felul creșterii Anul Specificare Creșterea laricelui la data de . . . (mm) Durata creș- terii zile Total creș- tere mm 25. IV 2.V 9.V 16.V 23.V 30.V 5.VI 12.VI 19.VI 26.VI 3.VII 10.VII 17.VII 24. VII 31.VII 7.VIII 14.VIII 21.VIII 28.VIII 4. IX 11.IX 18. IX 25.IX i Creșterea în înălțime 1967 efectivă — — — — — 0 10 25 35 50 ■ 70 75 90 70 90 90 80 40; 25 10 — — — 97 760 cumulată — — — — — — 10 35 70 120 190 265 355 425 515 605 685 725 750 760 — — — — 1968 efectivă — — — 0 40 70 90 90 53 44 72 47 46 38 35 10 47j 18 10 5 — — — 111 715 cumulată — — — —• — 40 110 200 290 343 387 459 506 552 590 625 635 682; 700 710 715 — — — Creșterea radială 1967 efectivă 0 .0,11 0,23 0,94 1,00 0,92 0,80 0,63 0,30 0,37 1,09 0,66 0,80 0,65 0,60 0,30 0,27 0,23 0,22 0,35 0,24 0,33 0,08 — 153 11,12 cumulată — 0,11 0,34 1,28 2,28 3,20 4,00 4,63 4,93 5,30 6,39 7,05 7,85 8,50 9,10 9,40 9,67 9,90 10,12 10,47 10,71 11,04 11,12 — 1968 efectivă — 0 0,10 0,22 0,35 0,46 0,34 0,27 0,45 0,06 0,37 1,07 0,53 0,70 0,52 0,39 0,34 0,48 0,42 0,62 0,38 0,38 0,15 0,04 153 8,64 cumulată — — 0,10 0,32 0,67 1,13 1,47 1,74 2,19 2,25 2,62 3,69 4,22 4,92 5,44 5,83 6,17 6,65 7,07 7,69 8,07 8,45 8,60 8,64 5 CREȘTEREA ÎN ÎNĂLȚIME ȘI ÎN GROSIME (RADIALĂ) LA LARICE 269 pentru dezvoltarea normală a creșterilor, putem spune că cele două forme de creștere au fost direct influențate de temperaturile din aer și din sol. Creșterile au fost cu atît mai active, cu cît și temperaturile respective au fost mai ridicate în limitele normale ale stațiunii. CONCLUZII 1. Creșterea în înălțime a început cu trei săptămîni mai tîrziu și s-a terminat cu trei săptămîni mai devreme decît creșterea în grosime, fapt ce presupune că, spre deosebire de alte specii, aceasta s-a realizat aici pe seama produselor de asimilație din perioada respectivă de vegetație. 2. Pornirea proceselor de creștere în grosime și în înălțime a avut loc în momentul cînd temperatura medie pentadică din aer a ajuns la valori > 8°C și, respectiv, > 13°C. 3. începutul creșterii în înălțime la larice a fost condiționat în timp de începutul creșterii în grosime și de dezvoltarea completă a aparatu- lui foliar. 4. Amîndouă formele de creștere au prezentat cîte o singură peri- oadă, fiecare cu mai multe faze, în funcție de variația factorilor climatici. 5. în condițiile unei bune aprovizionări cu apă, creșterile au fost vizibil influențate de temperaturile din aer și din sol, în sensul că cu cît acestea au fost mai ridicate, cu atît și creșterile au fost mai active. 6. Cele două forme de creștere se desfășoară independent una față de cealaltă, corelația dintre ele fiind foarte slabă. BIBLIOGRAFIE 1. Kozlowski T., Tree Groivth, sub red. T. Kozlowski, The Ronald Press Comp., New York, 1962. ■ 2. Kramer P. i Kozlowski T., Fiziologhia drevesnth rastenii, Goslesbumizdat, Moscova, 1963. 3. Lyr Horst, Polster H. u. Fiedler H. J., Geh&lzphysiologie, Jena, 1967. 4. Milan Anic, Ann. Accad. Ital., Sc. Forest., 1964, 30. 5. Mocanu V., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1968,19, 4. 6. Parascan D., Fiziologia plantelor, Edit. didactică și pedagogică, București, 1967.. 7. 'Popbscu O., Parascan D. și Stănescu V., Bul. Inst. Politehn. Brașov, 1968, Seria B, 10. 8. Popescu-Zeletin I., Rev. păd., 1961, 76, 10. 9. Popescu-Zeletin I;, Papadopol S.,PîrvuE. șIPapadopol V., Com. Acad. R.P.R., 1962, 12, 12. I.C.S.P.S. Primit în redacție la 30 ianuarie 1971. ACUMULAREA PIGMENȚILOR ȘI RANDAMENTUL ’ FOTOSINTETIC LA PLANTELE DE ORZ ÎN LUMINA ARTIFICIALĂ ȘI NATURALĂ DE MIRCEA ȘTIRBAN 581.132:582.542.1 The authors investigated the assimilatory pigments synthesis depending on the spectral light using four diefferent sources of light. The quantity of assimilatory pigments synthesised per unit of weight of the dry material is lower to the sources used in order : 1. The indirect sun light. 2. The combination between fluorescent lamp and electric' usual lamp. 3. Fluorescent lamp. ' 4. Electric usual lamp. The small synthesised pigments quantity to the last two sources in due to the ■ deficit of far red light of the fluorescent lamp and of the violet and blue of the electric usual lamp. The apparent photosynthesis quantum follows the same order of regression but the relation does not reflect proportionally the way of the synthesis of the assi- milatory pigments. In the paper the authors deal with the problem of the photosynthesis efficency and its potențial. Preocupări privind cercetarea biosintezei și a dinamicii acumulării pigmenților asimilatori, precum și a corelației lor cu bogatele procese legate de fotosinteză se reflectă în sporirea considerabilă în ultimii ani a lucrărilor ce tratează aceste problematici. Cercetările au mers îndeosebi pe latura analitică, studiindu-se rolul specific a!fiecărui pigment în fixarea energiei solare, precum și raportul lor cu întregul echipament enzimatic acceptor — donor al acestei energii. Aspecte legate de importanța raportului dintre pigmenți sînt reliefate prin mecanismul de transfer al energiei de la pigmenții galbeni spre cloro- file și îndeosebi spre anumite molecule de clorofile a, proces aprofundat ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ I. 23 NR.3 P. 271-276 BUCUREȘTI 1971 3 ACUMULAREA PIGMENȚILOR ÎN LUMINA ARTIFICIALA. ȘI NATURALA 273 2^2 MIRCEA ȘTIRBAN . 2 în cercetările recente de către J. A. B as sh am (2) și B. Ko k (8). Autorii menționați apreciază că randamentul utilizării energiei nu trece de 50% folosind radiații cu lungimea de undă 670—700 am, deși moleculele de ATP și TPN activează cu un randament de 85%. Utilizarea radiațiilor luminoase cu lungimi de undă mai mici, situate între 400 și 650 nm, înre- gistrează randamente și mai mici, deoarece presupune absorbția unei părți din ele în prealabil de către pigmenții galbeni (anumite zone ale albastrului) și apoi transferul energiei pe moleculele de clorofile a (13). Acest lucru duce însă la scăderea randamentului general, cu toate că eficiența transferului de energie se situează între 35 și 40% (17). Cu toate acestea sistemul pigmentar la plante acoperă aproape în întregime zona roșului și mai ales pe cea a albastrului. în acest fel acumularea finală a energiei solare se bazează în mare măsură pe procese de transfer a.energiei spre moleculele de clorofile active. Diversitatea pigmenților constituie o intimă armonizare și adaptare la variațiile spectrale diurne ale luminii solare, asigurîndu-se astfel un procent ridicat de absorbție a luminii în tot timpul zilei. Pigmenții galbeni compensează și sporesc energia totală atunci cînd radiațiile roșii și absorbția exclusivă de către clorofile nu satisfac potențialul necesar reacțiilor foto- chimice. Paralel aceiași pigmenți exercită și un rol de protecție față de fotooxidarea clorofilelor de către acțiunea luminii puternice și mai ales a radiațiilor ultraviolete și albastre. Importanța radiațiilor de diferite lungimi de undă pentru interacțiu- nea dintre pigmenți, citocromi și TPN este larg discutată de către H. Lundegardh (9), (10); E. Govindjee (7) a studiat evoluția oxigenului și cuantumul NADP în legătură cu formarea pigmenților în lumină monocromată. METODA DE LUCRU în acest context al abordării problemelor am considerat util să urmărim comparatiiv acumularea pigmenților și intensitatea fotosintezei în condiții de iluminare cu surse artificiale și lumină solară. Am ales ca test de experimentare plantele de orz, deoarece acestea se comportă bine în culturi pe sol steril și soluții nutritive. De asemenea, prin constituția morfologică din stadiile tinere, oferă o suprafață asimilatoare prin toată planta, ceea ce ne-a permis un calcul al randamentului fotosintetic raportat la volumul de material vegetal, în condițiile determinării fotosintezei pe plante întregi netraumatizate. în două lucrări anterioare (14), (15) am dezvoltat pe larg tehnica utilizată în ilumi- natu 1 artificial, separarea cantitativă și calitativă a pigmenților asimilatori și măsurarea foto sintezei aparente în condițiile efectuării măsurătorilor pe plante întregi nedetașate. Urmărind concomitent acumularea pigmenților asimilatori și cuantumul fotosintezei aparente am putut aprecia randamentul fotosintetic al pigmenților aflați în raporturi și canti- tăți diferite după natura sursei de iluminare folosite la creșterea plantelor. Cantitatea relativă a pigmenților a fost exprimată prin trei forme uzuale de raportare : masă verde, masă uscată și suprafață loiiară. Sursele de iluminare folosite sînt discutate sub raportul compoziției spectrale într-o altă lucrare (14). După natura provenienței lor au fost grupate în 4 variante de iluminare experimentate. ' 1. Iluminare cu becuri cu filament incandescent. 2. Iluminare cu tuburi fluorescente de tip LFA (lumină de nuanță portocalie) și de tip PF/EE (lumină de nuanță albastră) folosite în proporții egale de 1 : 1. 3. Iluminare cu surse din primele două variante prezentate într-un amestec, ce dădea pentru fiecare lampă intensitatea parțială de 1/3 din intensitatea totală a sursei. 4. Iluminare cu lumină solară indirectă. La toate variantele de iluminare, intensitatea luminii a oscilat între 4 100 și 4 300 lucși,. iar durata zilnică a expunerii la lumină a fost de 17 ore. Din dorința de a face un studiu asupra corelației dintre spectrele surselor luminii uti- lizate și acumularea pigmenților fotosintezei aceștia din urmă sînt prezentați în tabele, izolați sau pe grupe în funcție de domeniul zonei de absorbție specifică. REZULTATE OBȚINUTE ȘI DISCUȚIA LOR într-o altă lucrare publicată de M. Știrban și Gh. Frecuș (14) se aprecia, ca urmare a unor experiențe efectuate, că raportarea cantitativă a pigmenților la materia uscată în cazul plantelor de orz este mai semnificativă. Acest fapt ne-a determinat ca și în aprecierea rezultatelor de față raportarea să o facem în primul rînd la unitatea de greutate plantă uscată. Analiza tabelului nr. 1 atestă un procent ridicat de pigmenți asimilatori acumulați după 9 zile de la data încolțirii la plantele de orz crescute în Tabelul nr. 1 ■ Intluențu sursei de iluminare asupra acumulării pigmenților Sursa de iluminare mg, pigmenți la 1 g frunză uscată Conținu- tul în apă % clorofile xantofile caroteni total pigmenți b Becuri cu filament incandescent 5,601 3,481 1,831 0,332 10,830 90,67 Lămpi fluorescente LFA și PF/EE 7,151 3,468 2,034 0,281 14,180 89,33 Becuri cu filament incandes- cent și lămpi fluorescente 10,960 5,660 1,796 0,291 18,853 89,70 Lumina solară indirectă 15,018 11,358 1,660 0,534 28,571 89,70 lumină solară indirectă, ajungîhd la 3% din materia uscată. La plantele crescute la lumina becurilor cu filament incandescent, cuantumul pigmen- ților a atins abia valoarea de 1 % din materia uscată, fiind de altfel cel mai scăzut conținut din cadrul variantelor experimentate. Diferențe semnificative se înregistrează și la celelalte variante, astfel încît putem aprecia ca datorîndu-se în primul rînd acțiunii directe pe care o exercită variațiile spectrului luminii surselor utilizate. Luînd în discuție cele două zone de intensă activitate absorbtivă a pigmenților, la 400—475 nm și, respectiv, 625—725 nm, precum și zona de absorbție a fitocromilor între 725 și 800 nm, sursele de iluminare folosite 274 MIRCEA ȘTIRBAN 4 se deosebesc între ele mai ales prin spectrul lor în zonele albastrului și ale roșului îndepărtat. Rezultatele atestă că aceste zone mai puțin impor- tante sub raport energetic, cele albastre prin energia calorică mai mică, iar cele ale roșului îndepărtat prin valoarea mai mică a radiațiilor absorbi- te, au, în schimb, un important rol în formarea pigmenților, probabil cu un efect mai mult inductiv. Faptul este reliefat de E. Au g u s t in u s- sen (1) intr-un studiu privind influența pretratamentului cu lumină din zona roșului apropiat și îndepărtat asupra sintezei clorofilelor a și b. Mersul biosintezei clorofilelor și mai ales al clorofilei a (fig. 1 și tabelul nr. 1) atestă relația de continuă determinare (condiționare) a lor de către spectrul și intensitatea radiațiilor. Relația de determinare nu Fig. 1. — Influența compoziției spectrale a luminii asupra conți- nutului în apă- al plantelor, acu- mulării și raportului dintre pigmenți. este întrutotul liniară și nu se poate exprima matematic sub formă unei progresii, ea fiind o manifestare a legii biologice a pragurilor (8). Importanța radiațiilor ultraviolete albastre și a celor ale roșului îndepărtat rezultă din diferențele semnificative în acumularea pigmen- ților fotosintezei la variantele la care iluminarea diferă măi puțin prin radiațiile calorice ale roșului apropiat (62S—700 nm), dar prezintă un spectru cu diferențe mai pronunțate în zonele discutate. R. A. Miller și A. Zalik (11) aduc dovada experimentală că sensibilitatea plantelor la raporturile diferite dintre radiații sporește cu scăderea intensității generale a sursei de iluminare. Se poate crede în acest caz că, alături de funcțiile specializate în absorbția diferențiată a luminii, este posibil un mecanism de compensare cu energie în cadrul sistemului pigmentar. Mecanismul absorbției luminii de către pigmenții accesorii (caroteni, xantofile, clorofila b) în zone spectrale diferite și apoi transferul energiei prin rezonanță (sau direct) către clorofila a se desfășoară optim în condițiile unei intensități a luminii mai mari (2), (8). în aceste condiții, atunci cînd spectrul luminii este adecvat cerințelor specifice ale plantelor, întregul sistem pigmentar este într-o stare optimă de activitate. 5 ACUMULAREA PIGMENȚILOR ÎN LUMINA'ARTIFICIALA ȘI NATURALĂ 275 Fenomenul este pus în evidehță la sursele de iluminare alcătuite din becuri cu filament incandescent în amestec cu tuburile fluorescente, precum și la plantele crescute la lumina solară indirectă;' La aceste plante există un bun echilibru între pigmenții fotosiritezei și cuantumul lor global. '........... în cazul în care spectrul luminii utilizate nu este întrutotul adecvat cerințelor plantelor, dar intensitatea luminii este mare, activitatea mai intensă a unor grupe de pigmenți, urmată de un transfer al energiei pe clorofilele a, asigură de asemenea o desfășurare optimă a fotosintezei. în acest caz într-o acțiune de durată a luminii cu un spectru mai puțin echilibrat, raportul dintre pigmenți cunoaște modificări după predominanța radiațiilor absorbite specific de diferitele grupe de pigmenți. în experien- țele noastre acest fenomen se manifestă la plantele crescute la lumina becurilor cu filament incandescent și la tuburile fluorescente, prin procentul mare al carotenilor și xantofilelor față de elorofile. : Cantitatea mare a carotenoizilor în valoare relativă față de ceilalți pigmenți, în condițiile iluminării cu becuri cu filament incandescent, lămpi deficitare atît în radiațiile roșului apropiat, cît și în cele ale albastru- lui, constituie'credem un fenomen de adaptare. în acest caz sinteza pig- menților carotenoidici este favorizată de abundența radiațiilor roșului îndepărtat. Asistăm totodată și la o acumulare a lor datorită diminuării procesului degradărilor fotooxidative, deoarece sursa conține relativ puține radiații albastre și aproape de loc radiații ultraviolete. Carotenii acumulați în cantitate mai mare asigură o fixare mai bună a energiei, fiind sporită probabilitatea de întâlnire a radiațiilor luminoase cu moleculele de pigment. Cuantumul relativ scăzut al carotenilor la plantele crescute la lumina tuburilor fluorescente, bogată în radiații albastre și cu un procent relativ mic de radiații ultraviolete, s-ar datora mai ales degradărilor fotooxidative. ale lor în mecanismul de protejare a clorofilelor. Abundența radiațiilor albastre asigură totuși o bună fixare a lor de către caroteni,, printr-o relație inversă față de sursa precedentă. în acest caz sporirea probabilității de întâlnire dintre cuantele de lumină și pigment (caroteni) este asigurată de intensitatea radiațiilor albastre. Variațiile conținutului în elorofile și pigmenți galbeni la loturile de plante crescute la diferite surse de iluminare fac dovada unei strînse legături biosintetice și fiziologice între pigmenții fotosintezei. Scăderea cantității clorofilelor determină întotdeauna o sporire' a cuantumului pigmenților galbeni. în sens invers relația nu se manifestă cu aceeași rigurozitate. Astfel la plantele crescute la lumina-becurilor cu filament incandescent se înregistrează un conținut mai mare în caroteni față de elorofile (în valori relative). Dar un conținut sporit în elorofile, cum este cel de la plantele crescute la lumina solară indirectă, este însoțit și de o concentrație relativ mare a pigmenților galbeni. Procentul mare al lor poate fi pus în legătură și cu mecanismul de protejare a clorofilelor împo- triva fotooxidărilor. Radiațiile albastre în predominanță stimulează de asemenea sin- teza și acumularea xantofilelor, dar cuantumul lor descrește pe măsura stabilirii unui echilibru între radiațiile albastru — roșu și ultraviolet — roșu îndepărtat. 7 ACUMULAREA PIGMENȚILOR IN LUMINA ARTIFICIALĂ ȘI NATURALA 277 276 MIRCEA ȘTIRBAN 6 Randamentul relativ ridicat, realizat în transferul energiei de pe pigmenții galbeni (carotenoidici mai ales) pe clorofila a, permite astfel o desfășurare a fotosintezei și în cazul unei mai slabe iluminări, a cărei energie dată de radiațiile calorice ale roșului apropiat nu poate ridica singură potențialul la valoarea minimă de 65 kcal (8) necesară fotolizei apei. De altfel, această convergență a energiei prin transferul ei spre cîteva molecule de clorofilă a, supranumite ,,în contact cu apa” (respectiv clorofilele P700), se produce și în condițiile unei iluminări cu surse al căror spectru este echilibrat și ale unei intensități luminoase optimale. în con- diții de iluminare optimală rolul preponderent în realizarea potențialului amintit de 65 kcal îl are clorofila b în totalitate și unele molecule de cloro- filă a, care ocupă o poziție în structura cloroplastului apropiată de prima. La acestea se adaugă și pigmenții galbeni în totalitate, alcătuind astfel grupul „pigmenților accesorii”. Existența unui atare complex structural, care face posibilă realiza- rea funcției fotosintetice numai printr-un lanț structural și energetic interdependent, este dovedit prin mai multe lucrări. W. Butler (3) arată că energia luminii absorbite de către carotenoizi nu este transferată clorofilei nou-formate pînă la apariția structurii lamelare a cldroplastelor. O. P. O s i p o v a și N. I. A ș ur (12), expunînd cloroplaștele la lumina albastră, arată că acestea își formează o structură lamelară, pe cînd în cazul iluminării cu radiații roșii structura lor devine granulară. H. I. Virgin (16) arată că radiațiile roșii cu lungimea de undă 660 nm sînt mult măi active în sinteza clorofilelor. Putem aprecia astfel că prezența simultană a radiațiilor albastre și roșii este necesară atît în sinteza echilibrată a tuturor grupelor de pigmenți, cît și în favorizarea formării unei structuri a cloroplastelor care să ușureze procesele din cadrul schimburilor energetice dintre pigmenți. Credem că legătura dintre grupa pigmenților care absorb în zona albastrului și a celor care absorb în zona roșului a fost determinată filogenetic prin variațiile diurne și sezoniere ale spectrului solar. în acest plan modificările structurale ale cloroplastelor, apărute ca urmare a condițiilor de iluminare, confirmă în același timp și plasticitatea apăratului fotoasi milator în raport cu excitațiile spectrului luminii. APRECIEREA CUANTUMULUI FOTOSINTEZ EI APARENTE Cuantumul fotosintezei aparente la plantele crescute la cele 4 surse de iluminare utilizate de noi reflectă un comportament specific, corelat de cel al pigmenților (tabelul nr. 2 și fig. 2). Acumularea clorofilelor a și b determină în mare măsură cuantumul fotosintezei aparente. Mersul curbei sugerează însă și un mecanism diferențiat în cadrul loturilor de plante de la diferitele surse de iluminare. O dependență mai evidentă între cuantumul fotosintezei aparente și conținutul echipamentului pigmentar se observă la plantele crescute la sursele relativ mai echilibrate sub raportul spectrului luminos, respectiv la lumina solară indirectă și amestecul becurilor cu filament cu tuburile fluorescente. Fenomenul este marcat și de creșterea randamentului de fixare a bioxidului de carbon cu raportul materie uscată și volumul plante- lor luate în studiu. Randamentul relativ mare în desfășurarea fotosintezei aparente la plantele crescute la lumina becurilor cu filament incandescent, în condi- Tabelul nr. 2 Cuantumul fotosintezei aparente in 2G°C într-un interval de 100 min Sursa de iluminare mg CO2 la 1 g frunze verzi mg CO2 la 1 g frunze' uscate mg CO2 la 1 cm2 frunze verzi mg CO2/mg pigmenți la 1 g frunze uscate Becuri cu filament incandescent 5,11 54,46 3,31 5,047 Lămpi fluorescente LFA și PF/EE 6,81 63,73 4,32 4,484 Becuri cu filament incandescent și lămpi fluorescente 8,92 86,41 4,01 4,583 Lumina solară indirectă 14,10 136,89 8,02 4,789 țiile unei concentrații relativ mici a clorofilelor nu reflectă un potențial fotbsintetic ridicat. Este prezent credem un fenomen de suprasolicitare a aparatului clorofilian, aflat de fapt în cantitate mică făță de greutatea Fig. 2. — Cuantumul fotosintezei apa- rente la 26°C, într-un interval de 100 min și randamentul fotosintctic al pig- menților la diferite surse de iluminare. 0 Clorofila a Ei Clorofila b S Xantofile B Caroteni ----Asimilația C02 ------- Coeficientul de asimilație al pigmenților plantei (mai ales greutatea proaspătă). Astfel nivelul de realizare a foto- sintezei aparente luat în valoare absolută (sau raportat la materia verde și chiar uscată) este relativ mic. Acest lucru se răsfrînge negativ asupra proceselor secundare metabolice și mai ales asupra raportului dintre volum — greutatea uscată a plantelor, datorită unui conținut mare în apă/ 278 mircea știrban • Randamentul fotosintetic mic al pigmenților de la loturile de plante iluminate exclusiv cu tuburi fluorescente își găsește explicația credem și în deficitul radiațiilor roșii din spectrul acestor lămpi. în valori absolute sau în raportarea la planta verde și materia uscată, cuantumul fotosin- tezei aparente este mai mare decît cel realizat de plantele crescute la lumina becurilor cu filament incandescent. De asemenea măsurătorile biometrice au dat valori mai mici pentru raportul dintre volum — supra- față și greutatea uscaăt a plantelor, observîndu-se o rezistență mai mare la cădere. , Conținutul mare în pigmenți la plantele tinere de orz crescute în lumina naturală (solară indirectă) poate fi pus pe seama unei adaptări la fluctuațiile diurne ale iluminării ca factor adaptativ, dar și ca o stimulare a sintezei acestora de către un spectru luminos bogat în radiații albastre și roșii. Conținutul ridicat în pigmenți la aceste plante permite realizarea unui potențial fotosintetic ridicat (relativ constant) chiar și atunci cînd intensitatea luminii în anumite ore sau zile este scăzută. Fenomenul este posibil datorită unei eficiente captări a energiei solare de către abundența pigmenților, sporind procentul radiațiilor absorbite. în raport cu substanța uscată sau greutatea plantei verzi, loturile crescute la lumina solară indirectă au realizat cuantumul cel mai mare al fotosintezei aparente. Raportînd însă acest cuantum la concentrația pigmenților s-au obținut valori mai mici ale randamentului acestora. Valori intermediare între cele ale plantelor crescute la sursele anali- zate pînă acum, sub raportul randamentului fotosintetic al pigmenților, s-au obținut la loturile crescute la o sursă provenind din amestecul tubu- rilor fluorescente cu becurile ch filament incandescent. Din analiza datelor înscrise în tabelele nr. 1 și 2 reiese că pot fi luate două modalități distincte de exprimare a cuantumului fotosintezei aparente și care nu înscriu sensuri paralele la plantele crescute la diferite surse de iluminare. Randamentul fotosintetic al pigmenților se prezintă astfel distinct de cel raportat la greutatea proaspătă a plantei sau la cea uscată. concluzii . i i. Intensitatea îtuninoasă relativ mică a permis punerea în evidență a reacției diferențiate a'plantelbr la sursa de iluminare. 2. Echilibrarea radiațiilor din cele 4' zone principale ale spectrului luminii cu bogate semnificații biologice, ultraviolet, albastru, roșu apropiat și roșu îndepărtat, sporesc conținutul în pigmenți, asigurînd totodată un potențial fotosintetic ridicat. 3. Comportamentul specific al sintezei pigmenților față de compozi- ția spectrală a sursei de iluminare se manifestă mai ales în exprimarea în valori relative (de raportare). Plantelor iluminate cu becuri cu filament incandescent le corespunde echivalentul de 46,83 lucși la 1 mg pigmenți acumulați, respectiv 28,31 la plantele iluminate cu tuburi fluorescente, 24,47 la cele iluminate cu surse combinate (becuri cu filament în amestec cu tuburile fluorescente) și 24,90 la iluminarea cu sursa solară indirectă. ACUMULAREA PIGMENȚILOR ÎN LUMINA ARTIFICIALĂ ȘI NATURALA 27 9 4. Cuantumul fotosintezei aparente reflectă acumularea pigmenți- lor fotosintezei printr-o relație specifică de determinare. 5. Randamentul fotosintetic raportat numai la cantitatea pigmen- ților existenți reflectă stări de moment ale fotosintezei dar nu și indiciul potențialului fotosintetic. BIBLIOGRAFIE 1. AugustInussen E., Physiol. Plant., 1964, 17, 403 — 406. 2. Bassham J. A., Adv. Enzimol., 1963, 25, 39 — 117. 3. Butler W., Arch. Biochem. Biophys., 1961, 92, 287 — 295. 4. Egle K. u. Sghenk W., Planta, 1953, 43, 83 — 97. 5. Fbanck J., Fluorescenz des Chlorophylls in Zellen und Chloroplasten und ihre Beziehungen zu dem Primărakten der Photosynthese, in Encyclopedia of Plant Physiology, sub red. Rhuland W., Springcr-Verlag, Berlin — Gdttingen — Heidelberg, 1960, V, 1, 689-733. 6. Friend D. J. C., Physiol. Plant., 1961, 14, 28 — 39. 7. Govindjee R., Plant Physiol., 1964, 39, 1, 10 — 14. 8. Kok B., Efficiency of Photosynthesis, in Encyclopedia of Plant Physiology, sub red. Rhuland W., Springer-Verlag, Berlin — Gdttingen — Heidelberg, 1960, V, 1, 566-633. 9. Lundegardh H., Physiol. Plant., 1962, 15, 390 — 398. 10. - Physiol. Plant., 1964, 17, 399-408. 11. Miller R. A. a. ZaMk A., Plant Physiol., 1965, 40, 3, 569 — 574. 12. Osipova O. P. i Așur N. I., Fiziol. rast., 1965, 12, 2, 257-262. 13. Ștjrban M., Rev. roum. Biol., S6ria de Botanique, 1968, 13, 4, 291 — 295. 14. Știrban M. și Frecuș Gh., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1968, 20, 1, 69 — 76. 15. — St. și cerc, biol., Seria botanică, 1969, 21, 1, 143 — 150. 16. Virgin H. I., Photochem. Photobiol., 1963, 2, 83—91. 17. Voskresenskaia N. P., Fotosintez i spektralnti sostav sveța, Izd. Akad. Nauk SSSR, Moscova, 1965, 193 — 204. Ministerul învăfămtntului, Centrul de cercetări biologice Cluj. Primit în redacție la 20 ianuarie 1971. CONȚINUTUL DE AMINOACIZI AL UNOR SOIURI ȘI HIBRIZI DE SORG CU COMPORTARE DEOSEBITĂ FAȚĂ DE ATACUL PĂDUCHELUI VERDE AL CEREALELOR (8CHIZAPHIS GRAMINUM ROND.) ’ DE EEVIRA GROU și AL. BĂRBULESCU 581.2: 582.542.1: 595.752.2 The free amino acids were analyșed in 4 varieties and 2 hybrids of sorghum with a different behaviour to the attack of the insect Schizaphis graminum Rond. Thus, samples of attacked and unattacked plants of the varieties : white Milo, Odesa 25-Sudan grass, Orange Rox, Spanish Black USA variety of Sorghum, and F 31 and NK 120 hybrids were analyșed. It îs recorded that attacked plants present a more complex outfit of free amino acids than control plants. The most evident differences are at the level of phenylalanine which are not demonstrated in any of the control plants; but valine and leucine are present only in samples of: white Milo, Spanish Black USA variety of sorghum and NK 120 hybrid. A greater staining inten- sity at the level of all the separate components was likewise recorded in attacked samples comparatively with the control ones. In the present work, the impli- cations of there modifications in the plant selUdefence mechanisin are discussed. în lucrări anterioare Al. Bărbulescu (1), (2), (3), T. Mure- șan și M. Kraus (9) an arătat că păduchele verde al cerealelor (ScMzapMs graminum Rond.) reprezintă dăunătorul cel mai periculos al culturii sorgului. Ei au constatat că, datorită atacului păduchelui, crește- rea și dezvoltarea plantelor sînt stînjenite, avînd ca urmare reducerea considerabilă a producției, iar în anumite condiții chiar compromiterea culturii. Sub aspectul atacului produs de dăunător, s-a dovedit existența unei anumite diferențe între formele de sorg testate (3), (4). Astfel, sorgul de tip Sudan posedă rezistență pronunțată față de atacul păduchelui verde al cerealelor, în timp ce sorgul pentru boabe, în special cel cu talia ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 23 NR. 3 P. 281-284 BUCUREȘTI 1971 ELVIBA GBOU și AL. BĂRBULESCU 282 mică, manifestă sensibilitate puternică. Dintre soiurile și hibrizii experimen- tați, soiul de iarbă de Sudan Odesa 25 și într-o măsură mai mică soiul Milo alb au avut atacul cel mai redus, iar hibrizii de sorg NK 120 și F 31 atacul cel mai puternic. în altă experiență (4), s-a stabilit că hibrizii sensibili de sorg NK 120 și F 31 au determinat o durată mai scurtă de dezvoltare, o durată mai lungă de reproducere, o longevitate ceva mai mare, o fecunditate mult mai mare, o dimensiune întrucîtva mai mare, precum și o preferință pentru alegerea plantelor de hrană a păduchelui verde al cerealelor comparativ cu soiurile rezistente (iarba de Sudan Odesa 25' și sorgul Milo.alb). ‘ • 1 1 ? în scopul determinării conținutului de aminoacizi liberi prezenți în soiurile și hibrizii de sorg cu rezistență, diferită față de atacul acestui păduche, s-a executat o experimentare ale cărei, rezultate se prezintă în lucrarea de fața. MATERIAL ȘI METODĂ Dfi CERCETARE S-a experimentat în laborator Ia Institutul de biologie „Traian Săvulescu”, necesarul de plante atacate și neatăcăte provenind de la Institutul de cercetări pentru cereale și plante tehnice Fundulea. S-ău folosit soiuri rezistente la atacul păduchelui verde al cerealelor (Schizaphis grami- num Rond.) : Milo alb și îndeosebi iarba de Sudan Odesa 25 ; ' mijlociu rezistente : Rox Orange și soiul de mătură Black Spanish din S.U.A. și hibrizi foarte sensibili: F 31 și NK 120. Pentru asigurarea plăntuțelor necesare experimentării ș-au folosit flacoane de plastic cu diametrul de 3 cm sau sticluțe farmaceutice. Acestea s-au umplut cu un amestec format din două părți pămînt, o parte mraniță și una nisip. Boabele.de sorg, germinate în prealabil în vase Petri pe hîrtie de filtru, s-au așezat cîte unul în fiecare flacon sau sticluță. Pentru a avea pe lîngă plante tratate și plantepe tratate, în scopul comparării între ele a rezultatelor privind conținutul în aminoacizi, la fiecare soi sau hibrid de sorg folosit au existat două loturi de plante: un lot de aproximativ 150—200 de plante atacate de dăunător și alt lot egal ca număr de plante neatacate de păduche. Infestarea plăntuțelor (primul lot) s-a făcut la cîteva zile de la răsărire, cînd talia lor a fost de 3 — 8 cm; la fiecare plărituță s-au pus cîte 20 de afide aproximativ de aceeași vîrșță. După infestare plăntuțele au fost acoperite cu pungi de plastic de 10 — 12 cm lungime și lățime aproape egală cu diametrul exterior al flaconului sau sticluței, pentru a se fixa astfel încît să nu permită migrarea afidelor. Lotul de plăntuțe neatacate a fost de asemenea acoperit cu pungi de plastic pentru a crea aceleași condiții de creștere ca la cele atacate. în momentul cînd atacul Ia hibrizii sensibili a fost destul de evident, plantele fiind totuși verzi, s-a procedat la scuturarea afidelor de pe plante șl folosirea plăntuțelor pentru analizele privind determinarea conținutului de aminoacizi. Plăntuțele recoltate au fost mojarate cu nisip de cuarț (4 g masă verde + 1 g nisip) și s-au adăugat 10 ml apă bidistilată sau deionizată. După centrifugare timp de 30 min la 4 000 ture/min, 3 ml supernatant au fost adăugați peste 20 ml acetonă clorhidrică (6), sub agitare continuă; după centrifugare la'4 000 ture/min, 20 min, supernatantul clar a fost decantat și lăsat big. 1. Diferite soiuri de sorg L Soiul Milo alb; 2. soiul de mătură Black Șpanisk; S.hibridul NK 120: a. atacat;. e. control. 3 AMINOACIZII UNOB SOIURI ȘI HIBRIZI DE SORG 283 să se evapore la temperatura camerei. Reziduul obținut a fost reluat cu apă distilată sau deio- nizată și a fost cromatografiat pe liîrtle Schleicher Schul 2 043 b; ca solvent de migrare s-a folosit amestecul de butanol — acid acetic — apă (4 : 1:1) iar pentru colorare s-a utilizat o soluție de 0,2 % ninhidrină în butanol. REZULTATE ȘI DISCUȚII Din analiza cromatogramelor din figurile 1 și 2 se constată că între probele de sorg cu diferite grade de rezistență nesupuse atacului de afide nu sînt deosebiri la nivelul aminoacizilor liberi care să poată fi corelate cu gradul lor de rezistență, respectiv de sensibilitate. Comparînd însă probele supuse contactului cu afide cu cele de control se observă prezența unui număr mai mare de componente la cele atacate; comparînd astfel probele de la soiul de mătură Black Spanish se vede că la proba care a fost în contact cu afidele se evidențiază în plus fracțiunile corespunzătoare valinei, fenilalaninei și leucinei, iar cele corespunzătoare alaninei, acidului glutamic, acidului aspartic și argininei sau histidinei sînt mult mai intense, ceea ce arată o concentrație mai crescută la nivelul acestor fracțiuni. Comportare identică au avut și soiurile Milo alb și hibridul NK 120. La probele de sorg din soiurile de iarbă de Sudan Odesa 25, Box Orange și hibridul F 31, numai fenilalanina este în plus la proba atacată, constatîn- du-se de asemenea o concentrație mărită la nivelul tuturor componen- telor, ca și în primul grup. Aceste diferențe între plantele care au fost supuse atacului de afide și plantele de control pot să fie puse în legătură cu apariția unor reacții capabile să stimuleze metabolismul plantelor atacate; se pare că unii produși de degurgitare ai insectelor pot să fie stimuli ai intensificării metabolismului, intensificare cu implicații în procesul de autoapărare. Y. S. K e n n e d y și H. L. G. S t r o y a n ■ (7) arată că multe specii de insecte sînt capabile să injecteze toxine salivare ale căror efecte interferează cu mecanismul de autoapărare al plantei. R. H. Painter (10) relatează că, paralel cu sugerea sevei, Schizaphis graminum Rond, injectează un lichid salivar care este foarte dăunător, distrugînd clorofila și alterînd structura celulară a plantei. Astfel, în cazul plantelor de sorg analizate de noi, modificările la nivelul fenilalaninei le putem considera ca un prim răspuns al plantei la atacul dăunătorului respectiv. Acumulările de fenilalanină și tirozină constituie baza de plecare pentru o gamă largă de compuși enzimatici, lignine, flavanoizi, cumarine, fenoli, implicați în mecanismul fenomenului de rezistență. R. Goodman și colaboratori (5) citează în acest sens lucrările lui Walker și colaboratori asupra varietăților de ceapă rezistente la Colletotrichum cirunans, care acumulează flavone, antociani și chiar simpli fenoli; Z. K i r a 1 y și G. H. F a r k a ș (8) arată că toate țesuturile atacate acumulează fenoli. Deoarece toate soiurile atacate au prezentat aceleași modificări comparativ cu probele de control, nu se poate stabili nici o legătură între modul diferit de comportare față de dăunătorul respectiv și modificările biochimice constatate de noi. - c. 2253 284 . ELVIRA GROU și AL. BĂRBULESCU BIBLIOGRAFIE 1. Bărbulescu Al., Anal. Secț. prot. pl. ICCA, 1965, 1, 139 — 151. 2. - Anal. Secț. prot. pl. ICCA, 1966, 2, 251-259. 3. - Anal. Secț. prot. pl. ICCA, 1967, 3, 193-204. 4. - Anal. ICCPT, 1969, XXXV, Seria C, 471-480. 5. Goodman R., Kiraly Z. a. Zaitlin M., The biochemistry and physiology of infeclions plant disease, D. van Nostrand Comp.. Inc. Princeton, New Jersey, Toronto, Londra, Melbourne, 1967. 6. Hăis I. M. a. MacEk K., Paper chromatography, Praga, 1963. 7. Kennedy Y. S. a. Stroyan H. L. G., Ann. Rev. Ent., 1959, 4, 139 — 160. 8. Kiraly Z. a, Farkaș G. H., Phytopat. Z., 1962, 52, 657-664. 9. Mureșan T. șl Kraus M., Sorgul hibrid pentru boabe, Edit. agrosilvică, București, 1965. 10. Painter R. H., Cereai sci. today, 1960, 5, 4. Institutul de biologie „Traian Săvulescu”. Primit la redacție la 3 februarie 1971. VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ. SESIUNEA ȘTIINȚIFICĂ DE COMUNICĂRI DEDICATĂ EVOCĂRII PROFESORULUI MIHAIL GUȘULEAC La 11 septembrie 1970 împlinindu-se 10 ani de la moartea prof. Mihail Gușuleac (1887 — 1960), erudit botanist român, Catedra de botanică sistematică a Universității Bu- curești a luat inițiativa evocării vieții și operei sale, inițiativă însușită de către Consiliul de conducere al Societății de științe biologice din România prin Secția ei de botanică. Evocarea unor iluștrii precursori care au desțelenit drumuri noi în cercetările de botanică din țara noastră contribuie nu numai la o analiză mai profundă a operei lor din care se desprind valoroase realizări pentru științele biologice în general, ci și la dezvoltarea și aprofun- darea cercetărilor fundamentale și aplicative actuale cu noi perspective. Această sesiune științifică de comunicări și-a desfășurat lucrările în zilele de 21 și 22 decembrie 1970 la Institutul botanic al Facultății de biologie, Universitatea București. Printr-o largă participare (77 de cercetători) a biologilor naturaliști, silvicilor, agro- nomilor, geografilor ș.a. de toate vîrstele din universități, institute și stațiuni de cercetare din țară, ca a constituit un prilej de afirmare a științelor biologice de la noi și a marcat, prin contribuția creatoare a fiecăruia, un progres vădit în dezvoltarea acestora în etapa actuală în România. în programul sesiunii au fost înscrise 4 referate și un număr de 55 de comunicări prezentate în două secții : I — Secfia de botanică sistematică și geobotanică (cu 40 de comu- nicări ) și II — Secția de morfologie vegetală (cu 15 comunicări). De menționat faptul că în cadrul Secției 1 un, număr de 8 comunicări au fost susținute în afara programului. Raportate la diferite centre botanice din țară, numărul comunicărilor a fost urmă- torul : București (28), Iași (10), Cluj (9), Timișoara, Brașov, Sinaia, Suceava, Cîmpulung- Moldbvenesc (cîte una), lucrările prezentate aparținînd fie unui singur autor (29), fie la 2 sau mai mulți autori din același centru (25) sau din diferite centre (1), unii autori partici- pînd la elaborarea mai multor lucrări. Cele 4 referate au reușit pe deplin să ilustreze și să releve figura marcantă, bine cu- noscută în știință pe plan național și internațional, a prof. Mihail Gușuleac. Ele au oglindit atît preocupările de ansamblu legate de erudiția și personalitatea sa științifică integră prin prezentarea magistrală a acad. Emil Pop, cît și acelea de strictă specialitate, subliniind con- tribuția directă, originală, în studiile sale de floră și vegetație (geobotanică), relevate de către prof. Emilian Țopa, cele de morfologie expuse de prof. Ion Tarnavschi, precum și în stu- diile de taxonomie, evoluție și filogenia plantelor, redate de către prof. Traian Ștefureac. Prof. M. Gușuleac, a spus acad. E. Pop ne-a dat ... ,,opere pe care Ie socotim de o actualitate nepieritoare, atît pentru conținutul lor de o pregnantă originalitate, cît mai ales pentru profunzimea concepției lor de bază, sprijinită pe o metodă științifică în cea mai ST. SI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 23 NR. 3 P. 285-291 BUCUREȘTI 1971 286 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 2 autentică expresie a ei”, iar în concluzie tot d-sa subliniază... „personalitatea complexă a prof. M. Gușuleac a rămas pentru noi toți figura luminoasă a omului de știință legat prin flacăra lăuntrică a pasiunii cu viața plantelor”. Comunicările științifice prezentate în cele două secții au cunoscut o extrem de va- riată tematică și problematică de specialitate, care prin sfera lor de activitate, încadrate sis- tematic, aparțin atît criptogamiei, cît și fanerogamiei, sub variate și multiple aspecte, de floră și taxonomie, evoluție și filogenie, citologie și morfologie, biotaxonomie și chemotaxo- nomie, ecologie și fiziologie, geobotanică, tipologie forestieră și pratologie, fitoistorie și floro- geneză, ocrotirea naturii, istoria botanicii ș.a. în mai multe dintre rezultatele comunicărilor prezentate nu a lipsit caracterul practic, economic, legat de resursele naturale ale florei și vegetației spontane, precum și a celei cul- tivate. Astfel remarcăm studiile asupra unor ciuperci parazite la grîu, valorificarea plantelor medicinale, farmaceutice din flora noastră spontană, precum și acelea legate de suprafețele întinse de pajiști, care adesea necesită ameliorări și fertilizări în scopul valorificării raționale bazată pe cercetările prealabile complexe fundamentale de biologie. Sub aspectul studiilor fundamentale, majoritatea comunicărilor s-au încadrat tematicii în care prof. M. Gușuleac și-a desfășurat metodic activitatea sa științifică, ca dascăl, om de știință și organizator al catedrei de specialitate, cercetărilor botanice și conducerii științifice a Grădinilor botanice, ca ocrotitor al rezervațiilor naturale și popularizator al științelor bo- tanice timp de circa 5 decenii în două centre universitare. în cele ce urmează vom reda conținutul substanțial și original al comunicărilor pre- zentate în cele două secții ale acestei sesiuni. între comunicările (40) prezentate în cadrul Secției I de botanică sistematică și geo- botanică au fost susținute din domeniul ciiptogamiei un număr de 7 lucrări, dintre care cele de algologie au adus contribuții noi la cunoașterea volvocalelor din România cu depistarea a noi caractere taxonomice, ca, de exemplu, papilele puțin variabile (L. Șt. Pilerfi), la cunoaș- terea algelor din cîteva peșteri de pe valea lalomiței, cu descrierea particularităților lor mor- fologice și ecologice (L. Grv.ia), la cunoașterea factorilor care contribuie la răspîndirea algelor marine macrofite pe litoralul românesc al Mării Negre (El. Crăciun). Cele două lucrări de lichenologie s-au referit la cercetări asupra florei și vegetației acestor criptogame pe diferite substraturi de pe insula Ada-Kaleh, cu identificarea și descrierea unor cenotaxoni noi (C. Mo- ruzi și N. Toma), și a celei arboricole din Masivul Ceahlău (L. Burlacii, comunicare nesus- ținută) ; cele două studii de briologie au avut fie caracter de oarecare sinteză privind conspectul briofitelor din variate formațiuni de vegetație ale Bucovinei (Tr. Ștefureac și P. Pascal), fie de cercetare asupra florei și vegetației muscinale de la Gristișor (L. Lungii) și de pe variate substraturi din pădurea Breazu — Iași (Gh. Mihai și P. Pascal). Dintre fanerogame (34), 2 lucrări prezentate aparțin floristicii, aducînd unele contri- buții asupra unor specii noi, ca Polygonum graminifolium, și rare pentru Muntenia (Gh. Nedelcu), și asupra altor rarități floristice din sud-vestul țării, între care și feriga Notholaena marantae, din Muntele Piatra Gloșanilor — Oltenia (C. Maloș). Rezultatele unor cercetări taxonomice și filogenetice priveau simpetalele cu referire la analiza și încadrarea lor în sistemul evolutiv al angiospermelor, inclusiv completarea și pre- zentarea unor scheme filogenetice noi (Tr. Ștefureac), iar cele de taxonomie, care cunosc o îmbucurătoare intensificare în această etapă la noi, se refereau la unele specii ale genului Senecio din secția Jacobaea din România (A. Popescu), la variabilitatea în cadrul unor specii ale genului Quercus de pe dealurile cu gorunete de la Bistrița (jud. Bistrița-Năsăud) (I. Cris- turean), observații taxonomice în cadrul cercului de variabilitate cu 5 infrataxoni de la Cam- panula alpina din Carpații românești (E. C. Vicol și F. Tauber), unele rezultate ale cerce- tărilor chemotaxonomice la genul Haplophylum cu identificarea a numeroși alcaloizi (I. Meșter și E. G. Vicol). 3 VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ 287 ■ Semnificația florogenetică și fitoistorică a unor endemisme din Carpații românești a fost critic și multilateral analizată privind variatele categorii de endemisme, cariotipul unor specii țVcronica, Syringa ș.a.), centrele genetice ale unor endemisme din țară (Al. Borza și N. Boșcaiu) etc. Un număr de 4 comunicări se încadrau cercetărilor de actualitate în taxonomie și fitogeografie, care cunosc o amploare în această etapă și la noi, corologia unor specii de cor- mofite în România, și anume Saxifraga bryoides în Carpații românești, avînd în țara noastră limita sa areal-estică (Tr. Ștefureac și I. Peicea), corologia speciei Silene pontica Brandza în comparație cu S. supina (D. Ivan), date noi asupra răspîndirii speciei Ammania verticillata în România (N. și Șt. Roman) și corologia taxonilor Poa granitica, P. cenisia și P. caesia cu unele precizări taxonomice în Carpații românești (Gh. Șerbănescu). Un număr mai mare de comunicări aparținînd geobotanicii s-au referit la variatele as- pecte ale diferitelor asociații și formațiuni de vegetație lemnoasă și ierboasă din diverse regiuni ale țării. Astfel s-au adus unele contribuții noi asupra : cenozelor cu Betula humilis (Al. Borza și FI. Rațiu) cu date asupra evoluției lor istorice, reconstituirii și ocrotirii acestora; analizei fitocenotice a asociațiilor de pajiști halofile din cîmpia Banatului (G. Bujorean și St. Grigore); vegetației ostrovului Moldova Veche (I. Morariu, M. Danciu și P. Ularu); -vegetației din lunca Jiului, dintre Filiași și Bechet (M. Păun, Gh. Popescu și L. Georgescu); vegetației și ecologiei asociațiilor mezoterme și mezcfile de Poa violacea din Munții Ciucaș (M. Ciucă) ; răspîndirii cabinetelor pe Obcina Mare (P. Ciobanu); șleaului de cîmpie ca uni- tate fitocenologică (V. Leandru); vegetației oligotrofe (mușchi și cormofite) din mlaștina turboasă de la Gristișor — Neagra Broșienilor (L. Lungu); studiului stejărișelor din piemontul nord-estic al Munților Plopiș „pădurea Lăpișul” (jud. Sălaj) (Gh. Coldea și V. Miclăuș); cunoașterii vegetației Masivului Ceahlău (V. Zanoschi). Caracterul practic, economic, s-a desprins din lucrări de taxonomie, de floră și geobo- tanică pratologică și de tipologie forestieră silviculturală, ca acelea privind Roșa rugosa, o nouă plantă de cultură în România (Em. Țopa); folosirea empirică a unor plante în medicina populară în județul Iași (C. Bîrcă și I. Luca); dinamica structurii floristice și a producției de masă verde, substanță uscată și proteină brută a pajiștilor de Festuca rubra de pe Mun- tele Roșu (Masivul Ciucaș) fertilizate cu îngrășăminte minerale (D. Pușcaru, M. Ciucă, î. Spirescu, V. Petrovan, N. Oanca, V. Prișcă și M. Alexan); dinamica compoziției floristice și a valorii nutritive a pajiștilor de Agrostis tenuis—Festuca rubra de pe Munții Lucinii sub ac- țiunea fertilizării și a amendării cu calcar (D. Pușcaru și Ev. Pușcaru-Soroceanu); studiul vegetației azotofile pe pășunile din Cîmpia Transilvaniei (I. Resmeriță, Z. Spîrchez și, I. Roman); masa foliară a bradului de pe Valea Prahovei —Sinaia (G. Bîndiu); cunoașterea unor relații între creșterea în înălțime și creșterea radială la larice (V. G. Mocanu). Cîteva dintre lucrări s-au referit la unele rezervații naturale și plante ocrotite sau rare' în flora țării; astfel sînt acelea cu privire la cunoașterea caracterului florei și al vegetației din rezervația Pietrele Doamnei — Muntele Rarău (P. Raclaru), a unor considerații generale privind răspîndirea speciei Cypripedium calceolus L. în Bucovina (T. Seghedin), a ocrotirii spe- ciei Primula acaulis din zona colinară a Moldovei (I. Luca). Din domeniul istoriei botanice, relevăm comunicarea privitoare la precursorul fitogeo- grafiei genetice — A. Rochel, explorator al florei Banatului și precursor al biostatisticii în studiile botanice la noi, ca și în general (C. Vâczy și N. Boșcaiu). în cadrul Secției a ll-a de morfologia plantelor (15 comunicări), două dintre lucrări se refereau la Cryptogamae, și anume la cercetări de micologie, cu unele aspecte de morfologie, citologie și fiziologie, privind rezistența speciilor genului Triticum la rugină și făinări în condiții de infecții artificiale în cîmp (T. Pîrvu și Fi. Negulescu) și la acelea de biotaxonomie în brio- logie privind cercetările experimentale asupra germinării sporilor, dezvoltării protonemelor, formării gametofiților, structurii anatoihice a acestora, precum și a organelor sporofitului in- 288 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 4 clusiv cercetări de cariologie (archespor) la mușchiul Anacamptodon splachnoides (Tr. Ștefureac și Gh. Mohan). Majoritatea comunicărilor (12) prezentate în această secție tratau grupe, genuri și specii de Phanerogamae. în acest sens amintim cercetările privind unele organe ale aparatului vege- tativ, analiza microscopică comparativă detaliată asupra morfo-anatomiei la Seseli hippoma- rathrum și SI. ledebourii (G. Burduja), dezvoltarea structurii corelată cu evoluția morfologică la Rumex obtusifolius, în primul an (I), partea hipocotilică (G. Burduja și El. Ghiuru); morfologia și histo-anatomia stipelelor la 41 de specii de Trifolium din România (Q. Toma); histologia unor specii de Lathyrus (G. Toma și R. Rugină); reducerea numărului de foliole și modificarea profundă a limbului frunzelor de Juglans regia (H. Ghirilei și I. Molea). Lucrările referitoare la aparatul reproducător au adus date noi cu privire la natura mor- fologică a gineceului de tip pseudomonomer la unele specii de Berberis (B. vulgaris, B. aristata) (I. Tarnavschi, N. Mitroiu și E. Moroșanu). între comunicările de palinologie amintim pe cele privind morfologia sporodermei la Verbenaceae și Callilrichaceae (G. Șerbănescu-Jitariu și N. Mitroiu), precum și cele referitoare la unele Liliiflorae (14 specii din 6 familii), caracterizate fie cu polen monotrem-anatrem-colpat (Xanthorrhoeaceae, Agavaceae, Taccaceae, Pontederia- ceae), fie ditrem-clinotrem-colpat (Dioscoreaceae), fie în diade și tetrade (Velloziaceae) (D. Ră- dulescu); lucrările de embriogeneză au prezentat dezvoltarea gametofitului feminin la Ceras- tium tomentosum (El. Petria), iar cercetări morfo-anatomice au vizat țesutul nectarifer la florile de Borago officinalis, analizîndu-se poziția și structura acestuia (Fi. Tăcină). Fitomorfozele anormale, semnalate pînă acum în flora României, au fost prezentate sintetic (pe bază de bi- bliografie) și grupate sistematic (Gh. Dihoru și Al. Dihoru). în programul Secției a H-a au mai fost înscrise (fără a fi prezentate) două lucrări: „Ontogenia și morfologia sclereidelor la Nymphaeaceae l" (M. Andrei) și „Efectul adminis- trării substanțelor nutritive minerale și organice asupra vegetației turbicole cu unele aprecieri cantitative și calitative” (L. Stoicovici). Comunicările au fost însoțite de numeroase diapozitive (alb-negru și color), tabele și scheme, grafice și hărți corologice și de vegetație, materiale de herbar etc. Discuțiile s-au purtat nu numai pe marginea lucrărilor de strictă specialitate, ci deseori s-au referit și la concepțiile, principiile și metodele privind actualizarea cercetărilor de biologie, specifice diferitelor discipline. în cuvîntul de închidere a acestei manifestări (prof. Traian'Ștefureac) s-a arătat că, pe baza unui volum mare de muncă în cercetarea botanică din ultima vreme, toți partici- panții au adus rezultate remarcabile în variatele domenii care îmbrățișează direcții noi în stu- diile asupra florei și vegetației țării sub variate și multiple aspecte ale cercetărilor fundamentale și aplicative. । , Participarea în măsură și mai mare la asemenea sesiuni științifice din cît mai multe centre ale țării o considerăm deosebit de necesară și eficientă, ele constituind o școală vie a formării și afirmării de noi botaniști, precum și a stabilirii legăturilor firești dintre generații, ceea ce asigură dezvoltarea la un nivel tot mai înalt a preocupărilor botanice, vizînd progresul cultural și economic al țării noastre. Este de remarcat faptul că o bună parte dintre lucrările prezentate continuă direc- țiile noi de cercetare inaugurate la noi cu deplin succes de prof. M. Gușuleac; astfel sînt acelea privind considerațiile taxonomice și filogenetice asupra simpetalelor, natura morfologică a gineceului (Berberis), cercetări de taxonomic pe bază de micro- și macromorfologie, de varia- bilitate, citologie și cariologie la unele genuri dintre Cryptogamae (alge, ciuperci și mușchi) și Phanerogamae (Quercurs, Senecio, Poa, Campanula, Haplophyllum), cercetări asupra nec- tariilor (Borago), de embriogeneză Cerastium ș.a. Remarcăm de asemenea că un număr de lucrări aparțin diferitelor regiuni ale Bucovinei, în care prof. M. Gușuleac, creator de școală, și-a desfășurat mult timp cercetările de teren, 5 VIAȚA ȘTIINȚIFICA 289 cinstind astfel memoria sa; astfel sînt: conspectul briofitelor din Bucovina, studiul pajiștilor de la Lucina, al calunetelor de la Obcina Mare, al caracterului florei și vegetației de la Pie- trele Doamnei-Rarău, al vegetației de la Gristișor, al răspîndirii unor elemente rare, monumente ale naturii (Cypripedium calceolus) din Bucovina ș.a. Gu prilejul acestei evocări, cadrele didactice și tehnice ale Catedrei de botanică siste- matică au organizat o expoziție (în amfiteatru) cu principalele lucrări publicate de prof. M. Gușuleac, alături de marile opere botanice și alte lucrări din țară și străinătate, în care au fost considerate și incluse rezultatele cercetărilor sale în taxonomie, evoluție, filogenie ș.a. Această manifestare științifică botanică a avut deplin succes, iar publicarea tuturor ma- terialelor cu o vădită contribuție originală, prezentate într-o fasciculă a „Comunicărilor de bo- tanică” a S.S.B. din România, își va atinge scopul în țară și peste hotare. Rezultatele bota- niștilor români vor fi de un real folos în orientarea și actualizarea tot mai mult a cercetărilor- botanice în țara noastră la un nivel universal, cinstind memoria și erudiția botaniștilor ro- mâni înaintași. Prof. Traian I. Ștefureac SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE A CENTRULUI DE CERCETĂRI BIOLOGICE CLUJ ÎN COLABORARE CU FACULTATEA DE BIOLOGIE-GEOGRAFIE DE LA UNI- VERSITATEA „BABEȘ-BOLYAI” ȘI INSTITUTUL AGRONOMIC „DR. PETRU GROZA” (11-12. XIL 1970) Lucrările sesiunii științifice „clujene” au fost deschise de prof. Victor Preda, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România, care, după salutul obișnuit, a mul- țumit asistenței pentru masiva participare la această sesiune. Trecînd în revistă activitatea de cercetare din ultimul an, d-sa remarcă interesul deosebit al oamenilor de știință, pentru abordarea problemelor de cercetare prin prisma valorificării și finalizării cît mai eficiente a re- zultatelor obținute, fără însă a se neglija aspectele teoretice fundamentale. Au urmat un număr de 4 referate generale, cuprinzînd aspectele cele mai moderne ale biologiei actuale (cibernetică, mecanisme de reglare și evoluție). Referatul acad. E. Pop și V. Soran „Evoluția regnului vegetal în lumina progreselor biochimiei’’, pe lîngă unele idei originale foarte îndrăznețe, subliniază necesitatea îmbinării armonioase a vechilor metode morfo-anatomice cu cele biochimice. Prof. A. Lazănyi în re- feratul „Evoluția cromozomică și radiosensibilitatea” pune în discuție o problemă interesantă, aflată în prezent în centrul atenției unui mare grup de cercetători din țară și străinătate. Pe aceeași linie se situează referatul ținut de A. Abraham „Acțiuni hormonale ale mecanis- melor de reglare genetică”. Ultimul referat „Aspecte ale analizei logice a sistemelor biocenotice’’, prezentat de N. Boșcaiu, a demonstrat că procesul de matematizare care se extinde vertiginos în toate do- meniile științei, atunci cînd este competent mînuit, poate face „casă bună” și cu biologia. După împărțirea pe specialități (botanică, zoologie și geografie) a început sesiunea de comunicări propriu-zisă, care a cuprins un număr de 98 de lucrări prezentate în decursul a două zile. 290 VIAȚA ȘTIINȚIFICA La secția de biologie vegetală, in care s-au prezentat 53 de comunicări, prima zi a fost dedicată studiului complex al florei și vegetației Rezervației științifice a Parcului național Retezat, efectuat de un larg colectiv de specialiști, printre care amintim pe prof. Al. Borza, acad. E. Pop, N. Boșcaiu, L. Șt. Păterfi, M. Giurchea, I. Resmcriță, E. Plămadă, E. Vicol și V. Lupșea. Prezentarea a început cu lucrări de florogeneză, de dinamică a etajării vegetației, apoi s-a continuat cu aspecte floristice privind algele, lichenii, mușchii și plantele superioare.. Au urmat lucrări asupra vegetației buruienișurilor, tufărișurilor, molidișurilor și făgetelor. S-au prezentat și unele aspecte de interrelație (fitocenoze — sol și animale — cenoze vegetale). însemnate contribuții „practice” au adus multe din lucrările prezentate în ziua a doua; astfel au fost: „Studii melitopalinologice și biochimice asupra unor sortimente de miere’’, lucrare efectuată de un colectiv condus de acad. E. Pop; „Probleme de cartarea pajiștilor din Transilvania”, aparțiiiînd unui colectiv de la Institutul agronomic din Cluj condus de V. Popescu; „Aspecte din biologia sparcetei” de St. Erdelyi; lucrări privind influența ierbi- cidelor etc. O pondere însemnată au avut-o lucrările de floră și vegetație în care s-au prezentat unele specii și asociații noi pentru țara noastră sau chiar pentru știință. Dintre acestea cităm : „Brachythecium romanicum sp. nov.” prezentată de E. Plămadă; „Studiul lichenologic de pe valea Arieșului" de V. Qodoreanu; „Aspecte din vegetația Horaiților (Huedin)’’ prezentată de Margareta Cstiriis-Kâptalan; „Aspecte de vegetație din Masivul Breaza din Munții Meta- lici”, lucrare de I. Hodișan, I; Grișan și V. Hodișan; „O nouă asociație vegetală pentru țara noastră : Calamagrostelum neglectum” descrisă de Flavia Rațiu și I. Gergely. O laborioasă lucrare de sinteză intitulată „Flora și vegetația din bazinul Casinului” ne-a fost prezentată de prof. Șt. Gsiiroș. Pe baza unor minuțioase observații de microscopie electronică L. Șt. Păterfi a prezentat un original studiu taxonomic al unor specii de Staurastrum. Valoarea deosebită a cercetărilor de fiziologie vegetală a fost relevată de lucrările pre- zentate de acad. Șt. Peterfi, V. Soran și F. Nagy-Toth, pentru unele grupe de alge, sau de lucrările colectivului condus de prof. I. Bărbat, privind activitatea enzimelor reducătoare. La fel de interesante au fost și lucrările referitoare la stimularea (M. Keul) sau inhibarea (A. Fabian și R. Vintilă) curenților protoplasmatici sub acțiunea anumitor factori, Nu au lipsit nici lucrări de genetică, ca „Genetica unor mutanți induși prin agenți alkilanți” de Maria Bianu și unele cercetări privind radiosensibilitatea și efectul razelor roentgen prezentate de Mârki. în cadrul secției de geografie-pedologie-speologie, pe lîngă lucrările privind solul, re- lieful, apele freatice, clima și altele, s-au prezentat și unele comunicări cu un pronunțat caracter biologic, ca, de exemplu, „Observații ecologice asupra relației dintre compoziția chimică a plantelor de mlaștini și turbă’’ de Lucia Stoicovici și „Contribuții la cunoașterea morfologiei și fiziologiei unor micromicete izolate din sol’’ elaborată de F. Lorinczi. Discuțiile pe marginea acestor lucrări au reliefat interesul general pentru problemele abordate, care, fără să neglijeze aspectele pur științifice, au aruncat o punte trainică spre valorificarea în practică a unor rezultate. S-a subliniat necesitatea introducerii în metodologia de cercetare și interpretare a tot ce este nou, dar cu discernămînt și fără a se neglija fondul valoros al mijloacelor „tradiționale” consacrate. Față de anii anteriori această sesiune se remarcă prin tendința pentru abordarea unor teme de interes major și prin evitarea reluărilor sau paralelismelor. I. M. Peicea RECENZII M. PA VAN, SOS pianeta Terra (SOS Planet Earth)' (SOS planeta Terra), M. Ponzio, Pavia, 1969, 211 p. în 1970, traducerea cărții lui Jean Dorst intitulată „înainte ca natura să moară” a cunoscut în librăriile din țara noastră un mare succes, ediția epuizîndu-se repede. A fost și este un semn că o carte care tratează probleme interesante și pe care timpul o face nu desuetă, ci, dimpotrivă, actuală și plină de înțeles ajunge cu siguranță în mîna și în inima cititorilor. Paralel cu apariția la Paris a cărții lui Dorst, în Italia, la Pavia, biologul Mario Pavan scria și publica în două limbi (italiană și engleză) „un semnal de alarmă venit de la planeta Terra”. într-un fel, această simultaneitate era rezultatul recrudescenței ciclice a temerei an- cestrale provocată de incertitudinea destinului uman, a acelei frici pe care în mod paradoxal ne-o trezesc tocmai momentele cele mai înalte ale progresului nostru. „SOS planeta Terra” reia deci aceleași dezbătute relații natură — om într-o manieră care însă nu egalează inspirația și bogatul material faptic al creației lui Dorst; dar bizarul, misterele și pericolele care par să fie pretutindeni și să ne înconjure fără răgaz ne fac să uităm repede rîndurile citite altădată atunci cînd aceeași problemă ne este altfel redată 1 Gum acesta este adevărul, să recapitulăm ideile fundamentale din scrierea lui M. Pavan pentru a înțelege felul în care a tratat și ce a tratat din tema abordată și pentru a putea convinge pe cititorul nostru să devină și cititorul cărții pe care o prezentăm. Pentru aceasta, vom asambla cîteva din părțile sugestive ale volumului într-o ordine care n-o respectă fidel pe cea stabilită de autor dar care, lapidar, va da o imagine a felului în care se derulează subiectul luat în discuție. Iată acest grupaj : raportul omului cu lumea în care trăiește, era poluărilor, dis- trugerea florei și a faunei, un echilibru biologic precar (cu multe și plăcute exemplificări, din care amintim „mangustă contra șoareci”, „plantele din America de sud”, „castorii din Canada în Țara Focului”); după enumerarea acestor „dezastre” actuale sau potențiale se cu- vine să cităm și capitolele „tonice” începînd cu cel care întreabă (pentru a răspunde !) „ce vrem să facem din planeta noastră ?” și abordînd problema în esența ei în cadrul „protecției și conservării naturii”. Special vom sublinia, cu valoare de simbol, existența unui apel „către toți tinerii” alături de concluziile pe care M. Pavan ni le sintetizează, poate prea laconic, dar care exprimă ce trebuie făcut pentru viitorul umanității. în acest apel, tinerii „che go- verneranno il mondo di domani” sînt chemați începînd încă de astăzi să muncească și să-și asume întreaga responsabilitate pentru ca omul și natura să prospere pe Terra. Peste 70 de figuri, multe din ele frumoase și pline de exotism, întregesc textul pe care nu ne putem opri să-l comparăm din nou (în detrimentul său) cu cartea lui Dorst, fără ca aceasta să însemne însă o lipsă de prețuire. Dimpotrivă, socotim că parcurgerea acestui volum este folositoare, pentru că ea ne reîmprospătează adevărurile pe care mulți încearcă în zadar să le escamoteze adesea, după pilda — parcă mereu nouă — a struțului. ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 23 NR. 3 P. 291-292 BUCUREȘTI 1971 292 RECENZII 2 Noi credem,' alături de M. Pavan, că viitorul oamenilor și al Terrei este intr-adevăr o chestiune foarte serioasă, pentru al cărui studiu nu trebuie precupețit nici un efort; credem, de asemenea, că în rezolvarea ei biologia va fi una dintre științele cele mai solicitate. Prin eforturi confluente într-o matcă a eficienții și a înțelepciunii se va ajunge ca SOS-ul care străbate astăzi din cartea lui Pavan să poată fi reașezat, ca o simplă și curioasă inscripție, pe coperta cărții ilustrată simbolic pentru ziua de astăzi: 2 palmieri plini de viață înfri- coșați de insolitul unui monstru de lemn! Va fi, desigur, atunci, o eră a armonii complete om — natură. Al. lonescu * * * Noviiates systematicae Plantarum Vascularium, Leningrad, 1970, t. 6, 338 p. Volumele apărute în cadrul acestei serii se situează între lucrările de prestigiu privind taxonomia plantelor superioare, de aceea ele se bucură de o bună apreciere și din partea spe- cialiștilor români. j Dintre cele 40 de articole cuprinse în volumul la care ne referim vom menționa în spe- cial pe cele care cuprind date ce ar interesa direct pe botaniștii noștri. Amintim studiul monografic complex asupra genului Cochlearia (partea I) realizat de E. G. Pobedimova în care este inclusă și specia nouă pentru România C. borzeana (Goman et Nyâr.) Pobed., apropiată de C. polonica E. Froehl. Cunoscutul agrastolog I. I. Țvelev prezintă numeroase date despre genul Sasa și — în alt articol — descrie secții noi asupra poaceelor din U.R.S.S. Așa, de exemplu, Agros- tis canina L. este inclus în secția Agraulus (Beauv.) Tzvel. și nu în secția Trichodium (Michx) Dum. Același autor semnalează și unele specii rare în partea europeană a U.R.S.S.,. dintre care amintim Gymnadenia conopsea (L.) R. Br. subsp. densiflora (Wahl.) E. G. et A. Camus, deosebită de tip prin ecologie și număr de cromozomi (80). De genul Artemisia, a cărui taxonomic este dificilă, se ocupă specialista T. Leonova, care descrie, între altele, sp. A. dzevanovskyi Leonova din Grimeea, apropiată de A. lerchiana Web., semnalată nu de mult și în flora țării noastre. I. Vasilcenko sistematizează în serii o parte a genului Aștragalus și descrie specii noi de Oxytropis, pe care, într-o altă lucrare, îl împarte în serii și subsecții. De acest din urmă gen se ocupă și B. Iurțev (în Siberia estică). Apreciem ca bine venit și conspectul sistematic al familiei Crassulaceae din U.R.S.S., în care autorul (A. Borisova) descrie numeroase serii și subsecții. Noi specii de Crataegus descrie cunoscuta specialistă A. Poiarkova, care face și discuții critice asupra cîtorva taxoni ai acestui gen. Celelalte lucrări cuprinse în volum se referă mai ales la taxoni asiatici (Poaceae — I. G. Ciopanov; Fritillaria — Z. T. Artiusenko; Iris — V. I. Grubov; Delphinium — V. N. Dimitrova; Cicer — A. G. Borisova și A. I. Galușko; Asperula — K. P. Popov; Cousinia— B. Berdîev; Sonchus — R. N. Sleakov; Hieracium — A. I. luksip) sau au caracter flo- ristic. Volumul este prezentat în condiții tehnice superioare, iar descrierile corespund normelor actuale de taxonomic a plantelor superioare. în încheiere remarcăm că prea puține lucrări sînt însoțite de iconografii explicative și de chei de determinare, care reflectă sinteza cercetării taxonomice. . Gh. Dihoru Revista „Studii și cercetări de biologie — Seria botanică” publică articole originale din toate domeniile biologiei vegetale : morfo- logie, sistematică, geobotanică, ecologie și fiziologie, genetică, microbiologic — fitopațologie. Sumarele revistei sînt completate cu alte rubrici, ca : 1. Viața științifică, ce cuprinde unele mani- festări științifice din domeniul biologiei vegetale, ca simpozioane, consfătuiri, schimburi de experiență între cercetătorii români și cei străini etc. 2. Recenzii ale unor lucrări de specialitate apărute în țară și peste hotare. NOTĂ CĂTRE AUTORI Autorii sînt rugați să înainteze articolele, notele și recenziile dactilografiate la două rînduri. Tabelele vor fi dactilografiate pe pagini separate, iar diagramele vor fi executate în tuș, pe hîrtie de calc. Tabelele și ilustrațiile vor fi numerotate cu cifre arabe. Figurile din planșe vor fi numerotate în continuarea celor din text. Se va evita repetarea acelorași date în text, tabele și grafice. Explica- ția figurilor va fi dactilografiată pe pagini separate. Citarea biblio- grafiei în text se va face în ordinea numerelor. Numele autorilor va fi precedat de inițială. Titlurile revistelor citate în bibliografie vor fi prescurtate conform uzanțelor internaționale. Autorii au dreptul la un număr- de 50 de extrase, gratuit. Responsabilitatea asupra conținutului articolelor revine în exclusivitate autorilor. Corespondența privind manuscrisele, schimbul de publicații etc. se va trimite pe adresa Comitetului de redacție, Splaiul Indepen- denței nr. 296, București. La revue « Studii și cercetări de biologie — Seria botanică », paraît 6 fois par an. Toute commande ă l’ătranger sera adressăe ă LC.E. LIBRI, Boîte poștale 134 — 135 (Calea Victoriei 126), Bucarest, Roumanie, ou â ses reprăsentants ă I’ătranger. En Roumanie, vous pourrez vous abonner pai- Ies bureaux de poște ou chez votre facteur.