COMITETUL DE REDACȚIE Redactor responsabil; Academician EM. POP Redactor responsabil adjunct: Academician N. SĂLĂGEANU SERIA BOTANICA Membri: Academician (ALICE SĂVULESCUț ; Academician |t. BORDEIANU| ; I. POPESCU-ZELETIN, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România ; prof. dr. I. T. TARNAVSCHI; dr. ALEXANDRU IONESCU 5 GEORGETA FABIAN —’ secretar de redacție. TOMUL 22 1970 Nr, 5 SUMAR Prețul unui abonament este de 90 de lei. în țară, abonamentele se primesc la oficiile poștale, agențiile poștale, factorii poștali și difuzor ii de presă din întreprinderi și instituții. Comenzile de abonamente din străinătate se primesc ia Centrala cărții. Oficiul de comerț exterior. Căsuța poștală 134 — 135 (Calea Victoriei 126), București, România sau la reprezentanții săi din străinătate. pag. y TR. I. ȘTEFUREAC și GH. MOHAN, Cercetări asupra brioflorei din complexul silvestru de la Prundul Comanei (jud. Ilfov) România................................................................ 351 NICOLAE BOȘCAIU, Pajiști din alianța Cynosurion din Munții Banatului ...................................................... 363 V. CIOCÂRLAN, Contribuții la flora României...................... 371 N. DONIȚĂ, Vegetația termofilă de pădure din împrejurimile Hușului și raportul ei cu vegetația Dobrogii de nord............ 383 E. PLĂMADĂ, Cercetări asupra florei și vegetației briologice din sectorul Orșova — valea Cernei ai defileului Dunării............ 389 V. SANDA, Răspîndirea speciilor Cerastium alpinum L. și Cerastium lanatum Lam. în România......................................... 401 GH. ȘERBĂNESCU, N. ROMAN, N. DONIȚĂ, A. POPESCU și V. SANDA, Analiza corologică a florei din defileul Oltului. . 413^, AL. iONESCU, Observații asupra fiziologiei unor, alge macrofite. . . 419^ DOMNICA POPA și GHEORGHE GH. POPOVICI, Efectul KCN asupra rotației protoplasmeî din perii radicali de orz .... 427 I. BLADA, Ciuperci parazite și saprofite pe plantele lemnoase din arboretul Simeria............................................... 435 apare DE 6 o®1 PL AH Manuscrisele, cărțile și revistele pentru schimb, precum și orice corespondență se vor trimite pe adresa Comitetului de re- dacție al revistei „Studii și cercetări de biologie — Seria botanică”. ILEANA HURGHIȘIU, Influența virusurilor mozaicului conopidei (C1MV) și mozaicului castraveților (VMC) asupra activității ribonucleazei în plantele de castraveți, conopidă, muștar și varză ..................................... 441 VIAȚA ȘTIINȚIFICA ............................... 449 RECENZII ,...................................... 451 St. și cerc. biol. Seria botanică t. 22 nr, 5 p. 349—454 București 1970 ADRESA REDACȚIEI SPLAIUL INDEPENDENTEI NE. 296 BUCUREȘTI CERCETĂRI ASUPRA BRIOFLOREI DIN COMPLEXUL SILVESTRU DE LA PRUNDUL COMANEI (JUD. ILFOV) ROMÂNIA DE TR. I. ȘTEFUREAC și GH. MOHAN 582.32(498) A l’occasion des recherches effectuees (1968 — 1969) sur Ies Bryophytes dans la pârtie sud — sud-est du Complexe forestier de Prundul Comanei de la Piaine roumaine (d^partement de 1’Ilfov) on a râcolt^ et analysd un riche materiei bryolo- ■ gique, qui a permis l’dtude de 122 taxons, donț CI. Hepaticae (19 taxons) et CI. Musti (103 taxons) appartenant ă 34 familles (Hepaticae ■ 13 et Musti — 21). Parmi Ies especes Ies plus rares de la region 6tudide mentionnons ies He~ paticâe: Solenostoma triste, Lophozia excisa, Cephaloziella Starkei, Cephalozia media, Lepidozia reptans, Lejeunea catifolia et Ies CI. Musti: Cryphaea arbo- rea, Leptodbn Smithii, Habrodon perpusillus, Anacamptodon splachnoides, Zygodon viridissimus, Orthodicranum montanum, Astomum crispum, Thaidiam Philiberti, etc. • : Les consid^rations 6cologiques sur le substrat, l’humidite et la luminosită, ainsi que Fanalyse des bioformes et des 61ements phytog^ographiqnes qui lAsultent du caractere de la bryoflore se trouvant dans la region ătudiâe, sont pr^sentăes num6- riquement et en pourcentages dans les tableaux 1 et 2. Flora briofitelor din complexul silvestru de la Comana, din Cîmpia Română, situată în partea de S —SE a orașului București, relativ aproape de Dunăre, este foarte puțin cunoscută. Unele indicații briologice din aceste păduri le datorăm lui Sim. Șt. Badian (17), care menționează cîteva specii din cl. Hepaticae: Madotheca platyplvylla (L.) Dum. f. platyphylloydea și Hmlla/nia dilatata Dum., iar din cl. Musci: Leucodon sciuroides (L.) Schwaegr,, Anomodon- riticulosus (L.) Hook. et Tayl., Hypnum Sommerfeldii Myr.; mai tîrziu (19), din alte formațiuni de vegetație, și anume săraturile de la Grădiștea din apropiere, T r. I. Ștefureac găsește prima stațiune din țară cu Hunaria hungarica Boros (element pontocaspic), precum și următoarele specii de briofite : Mildeela bryoides, Syntrichia ruralis, Phascum acaulon, Brachyiheciuru albtcans, Bryum alpinul, Barbuta tophacea, Barbuta ST, ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 22 NR. 5 P. 351-362 BUCUREȘTI 1970 352 TR. I. ȘTEFUREAC Și GH. MOHAN" 2 vinedlis și Funaria mediteraneea, dintre care ultima are o semnificație fitogeografică deosebită. Concomitent cu organizarea în ultima vreme a cercetărilor botanice în ansamblu, de către catedrele de botanică de la Facultatea de biologie a Universității București, asupra întregului complex de la Comana, au fost intensificate pe lîngă studiul floristic și geobotanic al cormofitelor și cercetări detaliate privind variatele grupe de criptogame. Din anumite corpuri de! păduri ale complexului silvestru de la Comana au fost recoltate numeroase briofite tericole și epifite care vor constitui prezentarea unor comunicări preliminare și care vor fi încadrate în studiul monografic al florei și vegetației din acest complex silvestru. Aceste păduri de antestepă de la Comana, relicte ale unor formațiuni silvestre, au ca delimitare spre nord rîurile Neajlov și Argeș, spre est și vest șoselele București — Giurgiu și Prundu — București, iar spre sud. formațiunile ierboase de pe terasa Dunării. Cercetările noastre recente (1968—1969) asupra briofitelor extinse în partea sud — sud-estică a complexului forestier, și anume la Prundul Comanei (pădurile Tătarului și Călugăreasca) ne-au dat prilejul de a recolta ' în toamna anului 1968 și primăvara anului 1969 un bogat material brio- logic (240 de probe), din care au fost analizați în total un număr de 122 de taxoni, aparținând cl. Hepaticae (19 taxoni) și cl. Musci (103 taxoni). Numărul taxonilor infraspecifici este relativ mic (16, din care 13 varietăți și 3 forme), toți din cl. Musci. Flora și vegetația ierboasă, studiată de D. Brîndză (6), D. Grecescu (10), Z. Panțu (16), C. C. Georgescu (8), (9), Al. Borza (3), (4), (5), și. cea muscinală recent studiată de noi urmează zonalitatea silvestră a următoarelor* 3 complexe: pădurile de șleau cu cer și gîrniță, urmate de cerete și mai spre S—SE de zona cu Q. pubescens de la limita silvestră cu antestepa. Pe o rază de 15 km lungime, complexul silvestru Comana prezintă aspecte variate, ceea ce denotă diversitatea pădurilor noastre de cîmpie .(8). în această zonare pot fi urmărite și diferite elemente ale florei și vegetației muscinale. 3 BRIOFLORA PĂDURILOR DE LA PRUNDUL COMANEI 353 Fam. Plagîoehilaceae: Plagiochila asplenioides (L.) Dum. (—c), Brr, I, tericol, mezofil, sciafil, pe sol la baza trunchiurilor de Q. cerrist circumpolar. Fam. Jungermanniaceae : Solenostoma triste (Nees) K. Muller ( —c), Brr, I, tericol, higro-mezofil, sciafil, pe sol umed, montan, european, atlantic. Fam. Lophoziaceae : Lophozia excisa (Dicks.) Dum. (-—c), Brr, I, tericol, mezofil, sciafil, pe sol umed, circumpolar; Lophozia ventricosa (Dicks.) Dum. (—c), Brr, I, saprolignicol, mezofil, sciafil, pe putrega- iuri, circumpolar; Lophozia sp. Dum. (—c), Brr, I, saprolignicol, mezofil, sciafil, pe putregai, circumpolar. Fam. Lophocoleaceae: Lophocolea minor Nees (—c), Brr, I, tericol, mezofil, sciafil, pe sol umed, circumpolar. Fam. Cephaloziellaceae: Cephaloziella Starkei (Funck) Schiffner (—c), Brr, I, tericol, xero-mezofil, foto-sciafil, pe sol umed, circumpolar. Fam. Cephaloziaeeae : Cephalozia bicuspidata (L.) Dum. (—c), Brr, I, saprolignicol, mezofil, sciafil, pe putregai, circumpolar, disjunct Cephalo- zia media Lindb. (—c), Brr, I, saprolignicol, mezofil, sciafil, pe putregai, montan, circumpolar; Nowellia curvifolia (Dicks.) Mitien (+c), Brr, I, saprolignicol, mezofil, sciafil, pe putregaiuri, montan, circumpolar. Fam. Lepîdoziaceae: Blephdrostoma trichophyllum (L.) Dum. (+c), Brr, I, saprolignicol, mezofil, sciafil, pe lemn putred, montan, circumpolar; Lepidozia reptans (L.) Dum. (—c), Brr, I, saprolignicol, mezofil, sciafil, pe putregai, montan, circumpolar. Fam. Radula ceae : Radula complanata (L.) Dum. var. propaguUfera Dum. (— c), Brr, III, corticol, xero-mezofil, sciafil, pe scoarță de Q.eerris, Q. frainetto, circumpolar. Fam. Madothecaceae: Madotheoa platyphylla (L.) Dum. (—c), Brr, I, corticol, xero-mezofil, sciafil, pe scoarță de Q. frainetto, circum- polar. Fam. Lejeuneaceae : Lejeunea cavifolia (Ehrh.) Lindb. (—c), Brr, I, saprolignicol, mezofil, sciafil, pe putregai, montan, circumpolar. Fam. Frullaniaceae : Frullania dilatata (L.) Dum. (—c), Brr,. I, corticol, xero-mezofil, sciafil, pe scoarță de Q. frainetto, eurasiatic. । CONSPECTUL SISTEMATIC AL BRIOFITELOR CL HEPATICAE Fam. Rieeiaeeae : Riccia fluitants L.(—c)1, Hth, I, hidrofil, tericol, fotofil, pe loc mlăștinos, cosmopolit; Riccia sorocarpa Bisch. ( — c), Hth, I, tericol, mezo-xerofil, fotofil, pe sol umed, circumpolar, submediteranean- atlantic. , i Fam. Metzgeriaceae : Metzgeria furcata (L.) Lindb. (—c), Brr, I, I tericol, mezofil, sciafil, pe sol, circumpolar, cosmopolit. I 1 Prezența (+e) și absența (—c) capsulelor (sporofitului); I, II, ni, frecvența taxo- I nilor: minimă (1 = 1 — £ det.), medie (11=6—10 det.), maximă (111= peste 10 det.). Cl. MU SCI Fam. Polytrichaceae: Atrichum undulatum (L.) P. Beauv. (+c), Breb, I, tericol, mezofil, sciafil, pe sol, circumpolar: Atrichum angustatum (Brid.) Br. eur. (—c), Breb, I, tericol, mezofil, sciafil, pe sol umed, circum- polar, disjunct, subatlantic; Polytrichum juniperinum Willd. (—c), Breb, I, tericol, mezo-xerofil, fotofil, pe sol la baza trunchiurilor, cosmopolit. Fam. Dicranaceae : Picranum scoparium (L.) Hedw. (—c), Brchc, I, tericol, mezofil, sciafil, pe sol, circumpolar, cosmopolit; Orthodicranum montanum (Hedw.) Loeske ( —c), Brchc, I, corticol, mezofil, sciafil, pe scoarță de Q. frainetto, montan, circumpolar. Fam. Ditrichaceae: Ceratodon purpureus (L.) Brid. (+c), Brchc, III, tericol, xerofil, fotofil, pe sol, cosmopolit; Litrichum heteromallum (Hedw.) Britton (+c), Breb, I, tericol, mezofil, sciafil, pe sol, circumpolar, 354 TR. I. ȘTEFUREAC și GH.’mQHAN 4 disjunct; Ditrichum tortile (Sbhrad.) Lindb. var. pusillum (Hedw.) Br. eur. (4-c), Breb, I, tericol, mezofil, foto-sciafil, pe sol umed, circumpolar; Pleuridium dlternifolium (Dicks.) Baben. (4-0), Brth, III, tericol, xerofil, fotofil, pe sol umed, circumpolar. Fam. Fissidentaceae : Fissidens bryoides (L.) Hedw. ( — c), Breb, I, tericol, mezofil, sciafil, pe sol umed, circumpolar; Fissidens pusillus Wilson (—c), Brch, I, tericol, mezofil, sciafil, pe sol umed, montan, circum- polar, atlantic; Fissidens taxifolius (L.) Hedw. (—c), Brch, I, tericol, mezofil, sciafil, pe sol, circumpolar. Fam. Triehostomaceae : Barbuta convoluta Hedw. (— c), Brchc, I, tericol, xerofil, fotofil, pe sol, circumpolar; Barbuta cilindrica (Taylor) Lindb. (+c), Brchc, I, tericol, xero-mezofil, foto-sciafil, pe sol umed, circumpolar, submediteranean; Barbuta reflexa Bridel (4-c), Brchc, II, tericol, mezofil, sciafil, pe sol, circumpolar; Barbuta unguiculata (Huds.) Hedw. (+c), Brchc, I, tericol, xerofil, fotofil, pe sol umed, circum- polar; Hymenostomum microstomum (Hedw.) B. Brown. (—c), Brchc, II, tericol, xerofil, foto-sciafil, pe sol umed, circumpolar, mediteranean; Hymenostomum tortile (Schwaegr.) Br. eur. (+c), Brchc, I, tericol, xerofil, fotofil, pe sol umed, circumpolar, disjunct, submediteranean; Trichos- tomum crispulum Bruch (4-c), Brchc, I, tericol, xerofil, fotofil, pe sol umed, eurasiatic, submediteranean; Trichostomum viridulum Bruch (— c), Brchc, I, tericol, mezofil, sciafil, pe sol umed, european, submedi- teranean. Fam. Pottiaceae : Astomum crispum (Hedw.) Hampe (4-c),-Brchc, I, tericol, xerofil, fotofil, pe sol umed, eurasiatic, mediteranean; Phascum cuspidatum Scbreb. (4-c), Brth, I, tericol, xerofil, fotofil, pe sol umed, european, mediteranean, american; Pottia intermedia (Turn.) Film. (4-c), Brch, II, tericol, xerofil, fotofil, pe sol umed, circumpolar, disjunct, eurasiatic; Pottia truncata (Hedw.) Bruch. (4-c), Brch, I, tericol, xero- mezofil, fotofil, pe sol umed, circumpolar, disjunct; Pterygoneurum ova- tum (Hedw.) Dix. (4-c), Brchc, I, tericol, xerofil, fotofil, pe sol umed, circumpolar,.submediteranean; Syntrichia ruralis (L.) Brid. (—c), Brchc, I, tericol, xerofil, fotofil, pe sol, circumpolar, cosmopolit, disjunct; var. calcicola Grebe (—c), Brchc, I, tericol, xerofil, fotofil, pe sol, circumpolar, cosmopolit, disjunct; Syntrichia subulata (L.) Weber et Mohr. (—c), Brchc, I, tericol, xero-mezofil, foto-sciafil, pe sol, circumpolar, submedite- ranean; f. dentata Boul. (—c), Brchc, I, tericol, xero-mezofil, foto-sciafil, pe sol, circumpolar, submediteranean. Fam. Grimmiaceae: Orimmia pulvinata (L.) Sm. f. obtusa (Brid.) Moenk. (4-c)? Brchp, I, saxicol, xerofil, fotofil, pe pietre, circumpolar, cosmopolit. Fam. Funarîaeeae : Funaria hygrometrica (L.) Sibth. (4-c), Brth, Ij tericol, xero-mezofil, foto-sciafil, pe sol, cosmopolit; Physcomitrium acu- minatum (Schleicher) Br. eur. (4-c), Brth, II, tericol, mezo-higrofil, foto- sciafil, pe sol umed, eurasiatic; Physcomitrium eurystomum (Nees) Sendtner (4-c), Brth, I, tericol, higrofil, foto-sciafil, pe sol, eurasiatic; Physcomi- trium sphaericum (Ludw.) Brid. (4-c), Brth, I, tericol, mezo-higrofil, fotofil, pe sol, eurasiatic. Fam. Bryaceae : Bryum argenteum L. (4-c), Brchc, I, corticol, xero- mezofil, foto-seiafil, pe scoarță de Q. cerris, cosmopolit; Bryum capillare 5 BRIOFLORA PĂDURILOR DE LA PRUNDUL C OM ANEI 355 L. (—c), Brch, II, corticol, mezofil, sciafil, pe scoarță de Q.. cerris și Q. frai- netto, circumpolar, disjunct; var. flaccidum Br. eur. (—c), Brch, III, corti- col, mezofil, sciafil, pe scoarță de Q. cerris, Q. frainetto, circumpolar, disjun- ct; Bryum caespiticium L. (—c), Brchc, I, tericol, xero-mezofil,. fotofil, pe sol umed, circumpolar, disjunct; Bryum pallens Sw. (—c), Brch, I, tericol, mezofil, fotofil, pe sol umed, circumpolar, disjunct; Leptobryum piriforme (L.) Schimper (4-c), Brch, I, tericol, mezofil, foto-sciafil, pe sol, circumpolar, disjunct. Fam. Mniaceae : Mnium affine Blandow (—c), Brchc, I, tericol, mezofil, sciafil, pe sol umed, circumpolar; var. elatum Br. eur. (—c), Brchc, I, tericol, mezofil, sciafil, pe sol, circumpolar; Mnium cuspidatum (L.) Leysser (4-c), Brchc, II, tericol, mezofil, sciafil, pe sol, circumpolar; Mnium longirostre Brid. (— c), Brchc, I, tericol, mezofil, sciafil, pe sol, circumpolar, cosmopolit; Mnium punctatum Hedw. (4-c), Brchc, I, tericol, higrofil, sciafil, pe sol, circumpolar; JHnium stellare Beich. ( — c), Brchc, I, tericol, mezofil, sciafil, pe sol, circumpolar. Fam. Orthotrichaeeae: Orthotrichum affine Schrad. (4-c), Brch, I, corticol, xerofil, foto-sciafil, pe scoarță de Q. frainetto, circumpolar, subme- diteranean; Orthotrichum falia® Bruch (4-c)? Brch, I, corticol, xerofil, foto-sciafil, pe scoarță de Q. frainetto, circumpolar; Orthotrichum obtusifoli- um Brid. (—c), Brch, II, corticol, xerofil, fotofil, pe scoarță de Q. cerris, circumpolar; Orthotrichum pallens Bruch (4-c), Brch, I, corticol, xerofil, foto-sciafil, pe scoarță de Q. frainetto, eurasiatic; Orthotrichum pumilum Sw. (4-c), Brch, I, corticol, xerofil, foto-sciafil, pe scoarță de Q. frainetto, circumpolar ; Orthotrichum speciosum Nees. (4-c), Brch, I, corticol, xerofil, foto-sciafil, pe scoarță de Q. frainetto, circumpolar; Orthotrichum stra- mineum Hornsch. (4-c), Brch, I, corticol, xerofil, foto-sciafil, pe scoarță de Q, cerris, european, subatlantic; Orhotrichum striatum (h.) Schwăgr. (4-c), Brch, I, corticol, xerofil, foto-sciafil, pe scoarță de Q. cerris, cireum- polar, atlantic; Orthotrichum tenellum Bruch (4-c), Brch, I, corticol, xerofil, foto-sciafil, pe scoarță de Q. cerris, european, american, subat- lantic, submediteranean; Ulota ulophylla (Ehrh.) Broth. (—c), Brch, I, corticol, mezofil, sciafil, pe scoarță de Q. cerris, circumpolar, disjunct; Zygodon viridissimus (Dicks.) R. Br. ( — c), Brch, I, corticol, mezofil, sciafil, pe scoarță de Q. frainetto', circumpolar, subatlantic, submedite- ranean. Fam. Cryphaeaceae: Cryphaea arborea (Huds.) Lindb. (4-c), Brr, I, corticol, xero-mezofil, foto-sciafil, pe scoarță de Q, cerris, atlantic, medite- ranean. Fam. Leucodontaceae: Leucodon sciuroides (L.) Schwaegr. (—c), Brr, II, corticol, xerofil, foto-sciafil, pe scoarță de Q. cerris, circumpolar, disjunct; var. mediterraneus Amann (—c),Brr, I, corticol, xerofil, foto- sciafil, pe scoarță de Q. cerris, circumpolar, disjunct, mediteranean. Fam. Neckeraceae : Leptodon Smithii (Dicks.) Mohr. (4-c), Brr, I, corticol, mezofil, sciafil, pe scoarță de Q. cerris, mediteranean, atlantic. Fam. Fâbroniaceae : Anacamptodon splachnoides (Frol.) Brid. (4-c), Brr, III, corticol, higrofil, sciafil, pe marginea scorburilor din trunchiurile dre Q. cerris și Q. frainetto, atlantic, mediteranean; Habrodon perpusillus (De Not.) Lindb. (4-c), Brr, I, corticol, mezofil, scio-fotofil, pe scoarța de Q. cerris, mediteranean. I li 356 TR, I; ȘTEFUREAC și GH. MOHAN 6 Fam. Leskeaceae: Lescuraea mutabilis (Brid.) Lindb. (—c), Brr, I, corticol, mezofil, scio-fotofil, pe scoarță de Q. cerris, circumpolar; Leskea polycarpa Ehrh. (+c), Brr, III, corticol, mezofil, scio-fotofil, pe scoarță de Q. frainetto, circumpolar. Fam. Thuidiaceae : Abietinella abientina (L.) 0. Muller (—c), Brr, I, tericol, xerofil, fotofil, pe sol, circumpolar, continental; Anomodon atte- nuatus (Schreb.) Hiiben. (— c), Brr, I, corticol, mezofil, sciafil, pe sol, circumpolar; Anomodon viticulosus (L.) Hook. et Tayl. (—c), Brr, II, corticol, mezofil, sciafil, pe scoarță de Q. frainetto, circumpolar; Thuidium delicatulum (L.) Mitten. (—c), Brr, I, tericol, mezofil, foto-sciafil, pe sol, circumpolar, disjunct, cosmopolit; Thuidium Philiberti Limpr. (—c), Brr, I, tericol, mezofil, foto-sciafil, pe sol, circumpolar; Thuidium recognitum (Hedw.) Lindb. (—c), Brr, I, tericol, mezofil, foto-sciafil, pe sol, circum- polar. Fam. Amblystegiaceae: Amblystegium riparium (L.) Br. eur. (—c), Brr, I, tericol, helo-higrofil, foto-sciafil, pe sol mlăștinos, circumpolar, disjunct, cosmopolit; Amblystegium Serpens (L.) Br. eur, (-J-c), Brr, III, corti-tericol, mezofil, sciafil, pe scoarță de cerris, Q. frainetto și pe sol, cir- cumpolar; var. regescens Limpr. (—c),Brr,I,tericol,mezofil,sciafil,pesol, circumpolar; Amblystegium subtilis (Hedw.) Loeske (—c), Brr, I, corticol, mezofil, sciafil, pe scoarță de Q. cerris, circumpolar; Amblystegium varium (Hedw.) Lindb. (+c), Brr, III, tericol, higro-mezofil, scio-fotofil, pe sol, circumpolar; Campylium hispidulum (Brid.) Mitten. ( —c), Brr, I, tericol, xero-mezofil, foto-sciafil, pe sol umed, circumpolar; Brepanocladus unei- natus (Hedw.) Warnst. (—c), Brr, I, tericol, mezofil, sciafil, pe sol umed, bipolar, cosmopolit. Fam. Braehytheeiaceae: Brachythecium glareosum (Bruch) Br. eur. (—c), Brr, I, tericol, xero-mezofil, fotofil, pe sol, circumpolar; Braehythe- cium mildeanum Schimper (—c), Brr, I, tericol, higrofil, scio-fotofil, pe sol umed, circumpolar; Brachythecium populeum (Hedw.) Br. eur. (+c), Brr, II, teri-corticol, mezofil, sciafil, pe sol și pe trunchiurile de Q. cerris, Q. frainetto, circumpolar; Brachythecium rutabulum (L.) Br. eur. (—c), Brr, I, tericol, mezo-higrofil, sciafil, pe sol umed, circumpolar, disjunct; Brachytheeium salebrosum (Hoffm.) Br. eur. ( + c), Brr, III, corticol, mezo- fil, sciafil, pe scoarță de Q. frainetto, circumpolar, disjunct; var. capilla- ceum (Starke) Mdnkem. (—-c), Brr, I, tericol, mezofil, sciafil, pesol, circum- polar, disjunct; Brachythecium velutinum (L.) Br. eur. (+c), Brr, III, tericol, mezofil, sciafil, pe sol, cosmopolit; Camptothecium lutescens (Huds.) Br. eur. (—c), Brr, I, tericol, xerofil, fotofil, pe sol, circumpolar, american; var. fallax (Philibert) Breidl. (—c), Brr, I, tericol, xerofil, fotofil, pe sol umed, circumpolar, european, american; Eurhynehium speciosum (Brid.) Milde (—c), Brr, I, tericol, higrofil, sciafil, pe sol umed, european, subat- lantic, submediteranean; Burhynchium swartzii (Turner) Hobk. (— c), Brr, III, tericol, mezofil, sciafil, pe sol umed, circumpolar; var. abbrema- tum (Turner) Hobk. ( — c), Brr, I, tericol, mezofil, sciafil, pe sol umed, circumpolar; var. atrovirens (Sw.) Br. eur. (—c), Bir, II, tericol, mezofil, sciafil, pe sol umed, circumpolar; Homalothecium sericeum (L.) Br.eur. (—c), Brr, I, corticol, mezo-xerofil, fotofil, pe scoarță de Q. cerris, circum- polar, atlantic-mediteranean; f. tenella Moenk. ( — c), Brr, I, corticol, mezo-xerofil, fotofil, pe scoarță de Q. frainetto, circumpolar, atlantic-medi- 7 BRIOFLORA PĂDURILOR DE LA PRUNDUL COMANEI 357 ■ ! ■ ■ ' ' teranean; Bhynchostegium confertum (Dicks.) Br. eur. (—c), Brr, I, tericol, mezofil, sciafil, pe sol argilos, eurasiatic, subatlantic. Fam. Plagiotlieciaceae: Plagiothecium succulentum (Wils.) Lindb. (—c), Brr, I, tericol, mezofil, sciafil, pe sol umed, circumpolar; Bolichotheca seligeri (Brid.) Loeske (+c), Brr, I, saprolignicol, mezofil, scio-fotofil, pe putregai, circumpolar. Fam. Hypnaceae : Hypnum cupressiforme L. (+c), Brr, III, corticol, mezo-xerofil, scio-fotofil, pe scoarță de Q. cerris, Q. frainetto, cosmopolit; var. subjulaceum Mool. (+c), Brr, III, corticol, mezo-xerofil, scio-fotofil, pe scoarță de Q. cerris, Q. frainetto, cosmopolit; var. resupinatum (Wils.) Schimp. ( — c), Brr, I, corticol, mezo-xerofil, scio-fotofil, pe scoarță de Q. cerris, Q. frainetto, cosmopolit; var. lacunosum Brid. (—c), Brr, II, corticol, mezo-xerofil, scio-fotofil, pe scoarță de Q. cerris, Q, frainetto, cosmopolit; .Hypnum pallescens (Hedw.) Br. eur. var. reptile (Bich.) Husnot (—c), Brr, I, corticol, mezofil, sciafil, pe scoarță de Q, cerris, circumpolar; Platygyrium repens (Brid.) Br. eur. (H-c), Brr, I, corticol, mezofil, sciafil, pe scoarță de Q. frainetto, Q. cerris, circumpolar, atlantic; Pylaisia polyantha (Schreber) Br. eur. : ( + c), Brr, II, corticol, mezo-xerofil, foto-sciafil, pe scoarță de Q. cerris, Q. frainetto, circumpolar. Din numărul total al familiilor cunoscute (34 de familii), un număr relativ mic — 13 - aparțin cl. Hepaticae, reprezentate în general numai prin cîte un singur gen și o singură specie, cu excepția unor genuri reprezen- tate prin cîte două specii (fam. Bicciaceae și Lepidoziaceae) sau cu cîte trei specii (fam. Lophoziaceae și Cephaloziaeeae). Majoritatea familiilor din această clasă participă în general numai cu un singur gen, cu excepția fam. Cephaloziaeeae și Lepidoziaceae, care au cîte două genuri (tabelul nr. 1). Printre speciile mai rare de Hepaticae menționăm : Solenostoma triste, Lophozia excisa, Cephaloziella Starkei, Cephalozia media, Lepidozia reptans, Lejeunea cavifolia. Familiile din cl. Musci (în număr de 21) sînt reprezentate în general prin mai multe genuri (2—6), iar numărul speciilor din diferitele genuri variază (1—11 sp.). Familiile cele mai bine reprezentate din cl. Musci, în genuri și specii, sînt: Pottiaceae (5 gen. —7 sp.), Orthotrichaceae (3 gen.— 11 sp.), Thuidiaceae și Amblystegiaceae (3 gen—3 sp.), Braehytheeiaceae (5 gen.—11 sp.), Hypnaceae (3 gen.—3 sp.) ș.a. (tabelul nr. 1). Dintre speciile mai rare din cl. Musci, aparținînd diferitelor familii, amintim: Cryphaea arborea, Leptodon Smithii, Habrodon . perpusillus, Anacamptodon splachnoides21 (21), Zygodon viridissimus, Orthodicranum montanum, Astomum crispum, Thuidium Philiberti ș.a. Dacă ne referim la formațiunile de vegetație silvestră, alcătuite îndeosebi din cerete și gîrnițete situate în sudul țării în complexul elemen- telor de climat danubic de cîmpie din Depresiunea Dunării, este de re- marcat din analiza colecțiilor de pînă acum numărul relativ mare al fami- liilor de briofite (în total 34) cu 63 de genuri, 106 specii, 13 varietăți și 3 forme, alcătuind vegetația muscinală arboricolă corticolă și terestră cu un număr total de 122 de taxoni. 2 T r, I. Ștefureac și G h. M oh an, Anacamptodetum. splachnoidis ass. nova, in unele păduri de foioase din România (manuscris). BRIOFLORA PĂDURILOR DE LA PRUNDUL COMANEI 359 358 TR. I. ȘTEFUREAC și GH. MOHAN 8 Tabelul nr. 1 încadrarea unităților taxonomice alo briofitelor din complexul silvestru Prundul Comunei Clasa Denumirea familiei Genuri Specii Varietăți Forme Nr. total de taxoni 1. Ricciaceae 1 2 2 2. Metzgeriaceae 1 1 — ■ — 1 3. Plagiochilaceae 1 1 — — 1 4. J ungermaniaceae 1 1 — — 1 5. Lophoziaceae 1 3 — — 3 6. Lophocoleaceae 1 1 — — 1 Hepaticae I. Cephaloziellaceae 1 1 —H — 1 8. Cephaloziaceae 2 3 — 3 9. Lepidoziaceae 2 2 — — 2 10. Radulaceae 1 1 — 1 11. Madothecdceae 1 1 — 1 12. Lejeuneaceae 1 1 — — 1 13. Frullaniaceae 1. 1 — — 1 Total 13 15 19 — — 19 1. Polytrichaceae 2 3 — 3 2. Dicranaceae 2 2 — —. 2 3. Di.tr ichaceae 3 4 — 4 4. Fissidentaceae 1 3 — 3 5. Triehostomaceae 3 8 — — 8 6. Pottiaceae 5 7 1 1 9 I. Grimmiaceae 1 1 1 8. Funariaceae 2 4 — — 4 9. Bryaceae 2 5 1 — 6 Musci 10. Mniaceae 1 5 1 — ■ 6 11. Orthotrichaeeae 3 11 — — 11 12. Cryphaeaceae 1 1 — — 1 13. Leucodontaceae 1 1 1 — 2 14. Neckeraceae 1 1 .— — 1 15. Fabroniaceae 2 2 —. 2 16. Leskeaceae 2 2 — —- 2 17. Thuidiaceae 3 6 — — 6 18. Amblystegiaceae 3 6 1 — 7 19. Brachytheciaceae 5 11 4 1 16 20. Plagiotheciaceae 2 2 — — 2 21. Hypndceae 3 3 4 — 7 Total 21 48 87 13 3 103 Total Bryophyta 34 63 106 13 3 122 CONSIDERAȚII ASUPRA ECOLOGIEI, BIOFORMELOR ȘI A ELEMENTELOR FITOGEOGRAFICE în condițiile climatologice caracteristice zonei sudice a Cîmpiei Române cu temperatura medie anuala de 14 °C și precipitații anuale cu- prinse între 500 și 600 mm, flora și vegetația briofitelor sînt cantitativ bine reprezentate. Din punct de vedere ecologic, privind în primul rînd substratul, majoritatea briofitelor analizate reprezintă forme tericole (70 de taxoni= 57,3%), urmate de cele corticole (42 de taxoni = 34,4%) și un .număr mic de forme saprolignicole (9 taxoni = 7,3%), cele saxicole fiind repre- zentate numai printr-o, singură specie (1 taxon = 0,8%). Ou privire la factorul umiditate, cele mai multe briofite analizate reprezintă forme mezofile (59 de taxoni = 48%), după care urmează' cele xerofile (28 de taxoni =22,9%), xero-mezofile (14 taxoni = 11%) ș.a., i ii Brch Brchc Brth § Brchp nnB A/ wt By Cf ■ ^60 50 io Io 20 10 0 10 20 30~ 40 50 50 70 80 % Fig. 1. — Spectrul bioformelor (Z) și al elementelor fitogeografice (II) al bri- ■ olițelor de la Prundul Comanei. iar în ceea ce privește factorul luminozitate, predomină formele sciafile <(57 de taxoni = 43,4%) și mai puțin cele foto-sciafile (29 de taxoni = = 23,7%); relativ frecvente sînt însă și formele fotofile (27 de taxoni = = 22,1%), (tabelul nr. 2). Din analiza bioformelor și a spectrului întocmit (fig. 1) se remarcă predominarea taxonilor cuprinși în grupa Bryoreptantia (Brr) 63 de taxoni {51,6%) urmați de taxonii cuprinși în grupele Bryochamephyta (Brch) și Bryochamepliyta caespitosa (Brchc) cu cîte 25 de taxoni (20,4%), grupele Bryotherophyta (Brth), Bryochamepliyta pulvinata (Brchp) și Hygrothero- phyta (Hth) fiind slab reprezentate (6 și, respectiv, 2 taxoni = 4,09% și 1,6%). în ceea ce privește frecvența briofitelor îndeosebi a celor din cl. Musci, remarcăm din numărul total al determinărilor (240 de probe) următoarea încadrare : a) cu frecvență mare, peste 10 determinări: Cera- todon purpureus, Pleuridium dlternifolium, Bryum capillare var. flaccidum, Anacamptodon splachnoides, Leshea polycarpa, Amblystegium serpens, Amblystegium varium, Brachythecium salebrosum, Brachythecium velutinum, Eurhynchium Swartzii, Hypnum eupressiforme ș.a.; b) cu frecvență medie, între 5 și 10 determinări: Barbuta reflexa, Hymenostomum mierostomum, 360 TR. I. ȘTEFUREAC și GH. MOHAN 10> Tabelul nr. 2 încadrarea ecologică a bioformelor și a elementelor fitogeografice ale briofitelor din complexul silvestru Prundul Comanei Elemente Cl. Hepaticae Cl. Masei Fii. Bryophyta nr. taxoni 0/ /o. nr. taxoni % nr. taxoni % substrat I tericole corticole saprolignicole saxicole 8 3 8 6,5 2,4 6,5 62 39 1 1 50,8 32 0,8 0,8 70 ■ 42 9 1 57,3 34,4 7,3 0,8 Date ecologice umiditate xerofile xero-mezofile mezofile mezo-xerofile mezo-higrofile higi’ofile higro-mezofile helo-higrofile hidrofile 4 12 1 1 1 3,2 9,08 0,8 0,8 0,8 28 10 47 8 4 4 1 1 22,9 8,2 38,5 6,05 3,2 3,2 0,8 0,8 28 14 59 9 4 4 2 1 1 22,9. 11 48 7,3; 3,2 3,2. 1,6 0,8 0,8 luminozit. fotofile foto-sciafile șciafile scio-fotofile 2 1 16 1,6 0.8 13,1 25 28 41 10 20,4 22,9 33,6 8,2 27 29 57 10 22,1 23,7 43,4 8,2 Bioforme Brr Brchc Brchp Brch Brth Hth 17 2 17,2 1,6 46 25 2 25 6 37,4 20,4 1,6 20,4 4,09 63 25 2 25 6 2 51,6 20,4 1,6 20,4 4,09 1,6 Elemente fitogeografice circumpolare eurasiatice continentale atlantice cosmopolite montane submediteraneene mediteraneene subatlantice americane europene atlantic-mediteraneene 16 1 2 2 6 1 1 13,1 0,8 1,6 1,6 4,09 0,8 0,8 76 8 3 5 17 2 11 8 7 4 7 2 62,2 6,05 2,4 4 17,2 1,6 9,0.1 6,05 5,7 3,2 5,7 1,6 .92 9 3 7 19 8 12 8 7 4 8 2 75,4 7,3 2,4 5,7 15,4 6,05 9 6,05 5,7 3,2 6,05- 1,6 Pottia intermedia, Physcomitrium acuminatum, Mnium cuspidatum, Ortho- trichum obtusifolium, Leucodon sciuroides, Anomodon viticulosus, Brachy- thecium populeum, Pylaisia polyantha ș.a.; c) cu. frecvență mică, i -5. determinări, menționăm : Atrichum angustatum, Poty trichum juniperinum,. Dicranum scoparium, Orthodicranum montanum, Ditrichum heteromallum,. Ditrichum tortile var. pusillum, Fissidens bryoides, Fissidens pusillus,. Barbuta convoluta, Hymenostomum tortile, Trichostomum crispulum, Tri- chostomum viridulum, Astomum crispum, Phascum cuspidatum, Pterygo- 11 brioflora pădurilor de la prundul COMANEI 361 neurum ovatum, Syntrichia subulata, Physcomitrium eurystomum, Bryum pallens, Leptobryum piriforme, Mnium longirostre, Uleia ulophylla, Zygodon viridissimus, Cryphaea arborea, Leucodon sciuroides var. mediterraneus, Leptodon Smithii, Habrodon perpusillus, Lescurea mutabilis, Thuidium Philiberti, Campylium hispidulum, Brachythecium glareosum, Rhynchos- tegium confertum, Plagiotheeium succulentum ș.a. Analiza fitogeografică a briofitelor din complexul silvestru Prun- dul Comanei arată componența și caracterul florei muscinale, ceea ce re- zultă din următoarea situație numerică și procentuală a elementelor mus- cinale analizate și redate grafic în spectrul acestora (fig. 1) : circumpo- lare 92 de taxoni (75,4%), cosmopolite 19 taxoni (15,4%), submeditera- neene 12 taxoni (9%), mediteraneene, montane și europene 8 taxoni (6,05%), urmate de elementele atlantice și subatlantice cu cîte 7 taxoni (5,7 %), slab reprezentate fiind elementele continentale, americane și a tlantic-mediteraneene. în raport cu vegetația lemnoasă și ierboasă, constatăm că flora brio- fitelor din această zonă silvestră se caracterizează printr-o serie de elemente fitogeografice cu predominarea celor europene circumpolare și eurasiatice, cu o sensibilă infiltrare a unor elemente sudice și sud-vestice (meditera- neene, submediteraneene și atlantice), ca, de exemplu: Riccia sorocarpa, Hymenostomum micostomum, Hymenostomum tortile, Trichostomum cris- pulum, Trichostomum viridulum, Astomum crispum, Phascum cuspida- tum, Pterygoneurum ovatum, Syntrichia subulata, Orthotrichum affine, Orthotrichum stramineum, Orthotrichum tenellum, Zygodon viridissimus, Cryphaea arborea, Leucodon sciuroides var. mediteraneus, Leptodon Smithii, Anacamptodon splachnoides, Habrodon perpusillus ș.a. Semnificativă este de asemenea prezența unor elemente cu caracter montan, ca : Solenostoma triste, Cephalozia media, Blepharostoma trichophyl- lum, Lepidozia reptans, Nowellia curvifolia, din cl. Hepaticae, și: Ortho- dicranum montanum, Fissidens pusillus ș.a., din cl. Musci. Toate aceste date ecologice referitoare la substrat, umiditate și luminozitate, precum și cele asupra bioformelor și elementelor fitogeogra- fice privind briof ițele analizate în această lucrare sînt prezentate sintetic în tabelul nr. 2. Studiile briologice efectuate pînă în prezent în complexul silvestru de la Comana oglindesc o analiză taxonomică, ecologică și fitogeografică parțială, urmând ca, pe baza cercetărilor ce vor continua, să îmbogățească enumerația briofloristică și prezentarea asociațiilor muscinale de pe diferite substraturi din aceste tipuri de păduri și, în măsura posibilităților, inter- pretarea în parte a raportului fitocenotic dintre speciile forestiere și plantele ierbacee cu elementele principale ale stratului muscinal. BIBLIOGRAFIE 1. Amann I., Bryogeographie de la Suisse, Ziiiich, 1928. .A <■■■.. 2. Boros Â>, Bryogeographie and Bryoflora Ungarns, Akad. Kiado, Budapesta', 1968. ’ 3. Borza Al., Guide de la sixieme. excursion phytogeographique internationale-Roumanie Cluj, 1931. 4, — Contribuții botanice, Cluj, 1966, II. 3 62 , TR. I. ȘTEFUREAC și GH. MOHAN 12 5. Borza Al., Contribuții botanice. Cluj, 1968. » 6. BrÎndză D., Prodromul florei României, București, 1883. 7. Gams H., Kleine Kryptogamenflora von Mitteleuropa, Stuttgart, 1957, ed. a 4-a. 8. Georgescu C. C., Rev. păd., 1931, XLIII, 12. 9. Georgescu C. C. și Morariu L, Anal. Inst. cerc, și expl. forest., seria 1,1943, IX, 1. 10. Grecescu D., Conspectul florei României, București, 1898. 11. Herzog Th., Geographie der Moose, Jena, 1926. 12. Husnot T., Muscologia Gallica, Paris, 1884—1890. 13. Monkemeyer W., Die Laubmoose Europas, in Rabenhorst’s Kryptogamenflora, Leipzig,, 1927, IV. 14. Muller K., Die Lebermoose Europas, Leipzig, 1951 — 1957. 15. Panțu Z., Contribuții la flora Bucureștilor și a împrejurimilor sale, București, 1908 — 1912, J-IV. 16. Pașcovschi S., Rev. păd., 1954, 5. 17. Badian Sim. Șt., Bull. Herb. Inst. bot. Buc., 1901, 1. 18. RoTh G., Die Europăischen Laubmoose, Leipzig, 1904—1905,1 — 2. 19. Ștefureac Tr. L, Bull. Sect. Șei. Acad. Roum., 1943, XXV, 6. 20. Ștefureac Th. L Și Lungu L., Acta bot. horti Bucurestiensis, 1960. 21. Ștefureac Tr. I- et Mohan Gh., Rev. roum. Biol., S€rie de Botanique, 1970, 15, 4. Universitatea București, Catedra de botanică sistematică. Primit in redacție la 13 mai 1970. PAJIȘTI DIN ALIANȚA CTNOSURION DIN MUNȚII BANATULUI DE NICOLAE BOȘCAIU 581.528.45(498} Le travail presente les associations du Cynosurion des Monts du Banat, en compa- raison des donn^es de la litt^rature botanique roumaine et etrangfere. L’auteur dăcrit Ies associations Lolio-Cynosuretum Tx. 37; Festuco-Agrostietum Horv. 51, ainsi qu’une nouvelle association: Agrosti-Genistelletum, En meme temps, on met en âvidence le caractere continental des associations de cette alliance, en partant de la răgion atlantique vers l’est, par leur enrichissement en elâments thermophyles sous-mdditerrann6ens, eurasiatiques-continentaux et ponto-sarma- tiques. Extensiunea și caracteristicile acestei alianțe în Europa centrală și răsăriteană au fost „precizate într-o mare măsură prin recentele studii comparative efectuate de A. Jurko (3), (4), (5). în accepția originară alianța a fost descrisă din etajele planar și montan ale domeniului atlantic,, unde principalele caracteristice sînt: Lolium, perenne, Cynosurus cristatus? Phleum pratense, Trifolium repens, Bellis perennis, Leontondon autumnalis.. în această accepție în alianța Cynosurion sînt încadrate atît fînețele eutrofe de. pe solurile aluviale reavene îngrășate, cit si fînețele de pe pantele mai mezofite cu soluri neîngrășate. Studiile lui A. Jurko au arătat că alianța Cynosurion are o largă extindere eurasiatică, reunind fînețele din etajele colinar și planar, pentru, care ar fi inutilă crearea unei noi alianțe. Pe măsură ce se depărtează de. domeniul atlantic, fînețele din această alianță dobîndesc un caracter din ce în ce mai continental, împregnîndu-se cu specii termofile sub medite- raneene, eurasiatice-continentale și ponto-sarmatice. în perspectiva acestor studii comparative se poate stabili cu mai multă claritate poziția cenotaxonomică și afinitățile floristice ale pajiștilor din etajele colinar și montan inferior ale Munților Banatului. în acest studiu ne-am referit îndeosebi la periferia Munților Țar cu, Godeanu și Cernei. V ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 22 NR. 5 P. 363-370 BUCUREȘTI 1970 364 NICOLAE BOȘCA1U Lolio-Cynosuretum Tx. 37. în teritoriul cercetat asociația se înfiri- pează numai fragmentar pe soluri aluviale îngrășate de pe luncile văilor largi de la periferia masivului. Reproducem în continuare compoziția unor asemenea pîlcuri analizate la Armeniș (nr. 1) și lîngă Teregova (nr. 2) r 365 Tabelul nr. 1 Festuco—Agroslitlmn Horv. 51 Nr. ridicării 1 2 Caracteristicile asociației Loliurn perenne 3-5 4-5 Cynosurus cristatus 1 -5 + -4 Cynosurion Trifolium repens 3-5 2-5 Arrhenatheretalia (inel. Arrlienatbe- rîon) Bromus mollis 1 -5 4- Dactglis glomerata ' + + Knautia arvensis 4- Moiinio-Arrhenatlieretea Holocus lanatus 1 >5 Rumex acetosa + • Ranunculus acer Trifolium prateh.se + Plantago lanceoiata . + + Achillea millefolium + 4- Veronica chamaedrys + însoțitoare + -5 Anthoxanthum odoratum Poa palustris + -5 Plantago major 4~ Stellaria graminea • Festuco — Agrostietum Horv. 51 (tabelul nr. 1). în cea mai mare măsură fînațele din etajul colinar pînă în cel montan al masivului bănă- țean aparțin acestei asociații, care reprezintă un omolog daco-iliric al asocia- ției Festuco — Cynosuretum, Tx. 40 din Europa vestică și care, după preci- zările lui A. Jurko (3), (4), (5), nu depășește arcul Carpaților vestici. Pe măsură ce se extinde spre Europa centrală caracterul atlantic al asocia- ției Festuco — Cynosuretum se atenuează iar asociația tipică este înlocuită de variante și apoi de asociații mezofile cu caracter din ce în ce mai conti- nentalizat. Astfel în Oarpații vestici această asociație are ca omolog pe Anthoxantho — Agrostietum Sillinger 33 emend. Jurko 69, în alcătuirea căreia se remarcă deja un număr apreciabil de elemente continentale, în teritoriul cercetat al Munților Banatului fînețele corespondente tipului „Festuco — Cynosurelu'mF sînt reprezentate printr-o asociație cu un caracter mezofil și uneori chiar mezo-xerofil foarte asemănătoare cu cea descrisă de I. Hor va t (1951), (2) din Croația. A. Jurko (3), (4), (5), încă a stabilit apartenența cenotaxonomică de sine stătătoare a acestor fînețe pe care le-a raportat la asociația Festuco - Agrostietum Osurbs-Kaptalan 64 (Agrostis tenuis — Festuca rubra ass. Csuros-Kaptalan 64) asemănătoare în privința alcătuirii floristice cu asociația care a fost descrisă în prealabil de I. H o r v a t sub același nume. Precizarea alianței căreia îi aparține această asociație a fost destul de controversată. Astfel I. H o r v a t (2) încadrează această asociație Numărul ridicării 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Altitudinea (m s.m.) 740 . 960 460 780 790 790 820 740 950 660 Expoziția — S — S — — S SE —■ înclinarea (grade) — 10 — — 30 — — 15 10 — K Acoperirea vegetației (%) 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 Suprafața analizată (ni2) 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 Numărul speciilor vascu- lare 32 36 24 31 31 32 42 36 39 29 Caracteristicile asociației Festuca rubra 4-5 4-5 4-5 4-5 4-5 4-5 35 3-5 2-5 4-5 ' V Cynosurus cristatus 4~ 1-5 1-5 4- 4--3 -f- ’ 3 4- 1-4 1-5 1-5 V (D) Agrostis tenuis .2-5 1-5 2-5 2-5 2-5 2-5 3-5 3-5 4-5 1-5 V (D) Anthoxanthum odora- tum 1-4 + ■4 + •4 + -4 p .4 4- ■ 4 2-5 1-4 2-5 4-.4 V Cynosurion Trifolium repens + •4 4- - 3 4-.3 + •3 4- - 4 4--4 + ■4 + -4 * 4 4- • 4 V Arrbenatiieretalia s.L Rorippa pyrenaica 4- 4- 4- II i Chrysanthemum leucanthe- mum + •4 4- • 4 + •4 + ■4 • 4 + ■4 + -4 + ,4 4- -4 V Campanula patula -p * 3 p-3 4- - 2 + •3 + -4 4- 4--3 + •3 + •3 4- ■ 5 V Tragopogon pratensis + * 4- 4- II ‘ II II Knautia arvensis Veronica chamaedrys 4- 4~ 4- 4" 4- 4- ■ Polygono-Trisetion Carum carvi • • + 4- 4- + ■3 II Viola tricolor 4- ■ 4- 4- 4- 4- 4- 4- 4- IV Molinio- Arrhenathere tea 4- 4 4- 4- 4- 4- 4- * * 4- IV Achillea millefolium 4" 4- 4- +’ 4~ 4- 4- 4- ' 4- 4" v Plantago lanceoiata 4" ■ 4- 4- —p 4- + 4- + 4- 4- V Prunella vulgaris 4- + 4- 4- 1-5 1-5 IV Rhinanthus rumelicus Cerastium fontanum ssp. + + + 4- 4- 4- 4- ■ 4- 4- 4- V triviale 1-5 4--4 + 1-3 1-3 1-3 4- IV (D) Moenchia mantica + . 4*. + 4~ 4- 4--3 + + + 4- V ■■ (D) Stellaria graminea + ■ ’ 4- 4- 4- 4- -p i 5 III Euphrasia rostkoviana 1-4 + 4- + 4- 4- 4- 4- 4-4 V Trifolium pratense + 4~ * 4- < II Ranunculus acer Rumex acetosa + 4- ■ 4- 4* 4- + 4- 4-, IV. Festuca pratensis 2-5 t-3 I Leontondon hispidus 4- 4- * 4- II Poa pratensis 4- 4- 4- 4- * 4- III Ranunculus polyanthemos 4- ’ ) + 4- 4- + III Festuco-Brometea s.I. II Galium verum + • 4- 4- 4* 4- Rumex tenuifolius + 4- 4- + + • -b- III Dianthus carthusianorum + 4* 4- + 4- 2-5 tF III (D) Trifolium campestre 4- ♦ 1-5 4- 4- 4- 4- 1 IV Plantago media 4- 4- 4- 4* + 4- III 2-C. 6044 ■ J 366 NICOLAE BOȘCAIU 4 Tabelul 1 (continuare) Numărul ridicării 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 K Lychnis viscaria + ' 4- 4- 4- II Thymus glabrescens 4- 4- 4- + 4- |III (D) Dianthus deltoides -Ț- • I însoțitoare Linum catharticum + 4- 4- II Luzula campestris + 4- + + 4- III Orchis coriophora + + + II . Cruciata glabra ■ 4- + 4- 4- II Polygala comasa 4- 4- 4- II Hypochqeris radicala 4- + 4- * 4- II Stenactis annua 4- 4- 4- II Coronilla varia 4- * 4- 4- II Ajuga genevensis 4~ • + 4- 4- II Poa trivialis + + ■3 4- * II Speeii întîlnite în 1-2 ridicări: Viola canina 5:4-; Rumex crispus 6 : + ; Carex ca- nescens 1 : + ; Gnaphalium silvatîcum 1 : 4- ; 5 : 4- ; Verbascum nigrum 1 : + ; Carex leporina 1 : + ; Bromus arvensis 2 : + ; Saluta uerticillata 2 : 4- ; Hieracium pratense 2 ; 4- ; Equise- ium arvense 4: + ; 8 : + ; Lathyrus pratensis 4 : 4- ; 8 : 4- ; Galium molago 7:4-; Pteridium aquilinum 5 : + ; Anchusa officinalis 7 : 4- ; 10 : + ; Carex caryophyllea7‘. 4- ; Carex hirta 6: 4- ; Hieracium pillosella 3: 4- ; Euphorbia cyparissias 3: 4-; Lychnis coronaria 5:4-; Cru- ciata pedemontana 5 : 4- ; Potentilla argentea 5 : 4- ; 9 : 4- ; Scleranthus perennis 7:4-; Scleranthus annuus 5:4-; Brachypodium pinnatum 8:4-; Bunias orientalis 7:4-; Trifolium moli- nerii 8:4;; Centaurea banatica 8:4-; Centaurea spinulosa 8 : 4- ; 9 : + ; Crepis setosa 8 ; 4* 5 Vicia cracca 8:4-; Trifolium strepens 9:4-; Centaurea stenolepis 9:4-; Sanguisorba minor 9:4-; Nepeta nuda 9 : 4- ; Seseli annuum 9 : 4- ; Trifolium alpestre 9 : 4- ; Origanum vul- gare 9:4-; Helianthemum nummularium 9:4-; Carlina acanthifolia 9:4-; Bromus mollis 10:4-- Locul și data ridicărilor : 1. Valea Sebeșului deasupra comunei Borlova, 16.VI.1964. 2. Valea Hidegului la Poiana Ruscă, 22.VI.1966. 3. Valea Bistrei lingă comuna Mărul, 13.VI.1964. 4 — 7. Valea Bistrei la Poiana Mărului, 13.VI.1964. 8. Comuna Bogoltin, 9.VL1966. 9. Cătunul Prisăcina sub Muntele Arjana, 30.VILI967. 10. Valea Cernei la Cheia Corcoaia lingă Cerna sat, 14.VI.1967. Ia alianța Arrhenatherion în timp ce G. Wendelberger (10) o rapor- tează la Polygono — Trisetion. Totuși, atît caracteristicile indicate de I. H o r v a t, cît și compoziția fînețelor din masivul cercetat corespund, alianței Cynosuricn din accepția lărgită preconizată de A. J u r k o. Bămîn de asemenea evidente și afinitățile acestei asociații cu Gladiolo — Agrostietum Br.-BI. 30 din Carpații polonezi, ca și din nordul țării noastre. Ambele asociații sînt de origine secundară și persistă numai datorită interferențelor umane. Totuși spre deosebire de asociația identificată din Munții Banatului, Gladiolo — Agrostietum vegetează în condiții de umidi- tate mai accentuată și de obicei pe soluri îngrășate. Pe lîngă speciile caracteristice ordinului și clasei, în compoziția acestei asociații se întâlnesc numeroase specii xero-mezofile transgresive din clasa Festuco — Brometea s.l. Edificatorii acestei asociații sînt Festuca rubra și Agrostis tenuis, care se găsesc în diferite raporturi de codominanță, după cum substratul este mai mezofil sau, dimpotrivă, mai mezo-xerofil. Dintre speciile caracteristice transgresive și diferențialele comune cu cele ale tipului descris de I. H o r v a t se remarcă : Stellaria graminea^Moenchia mantisa, Dianthus deltoides, Trifolium campestre. ( ; 367 ț ■ . f Tabelul nr. 2 f ■ ■ Agrostî-GenisteHetum ass. nova Numărul ridicării 1 2 3 4 5 6 7 8 910 11 12 Altitudinea (m s.m.) 720 730 420 380 960 450 840 8601250 1380 1200110 0 Expoziția S — SE S E V SE E E V V S\ înclinarea (grade) 35 . — 10 20 5 20 15 40 5 20 10 5 K Acoperirea vegetației (%' 100 100 100 100 100 1Q0 100 100 100 100 100 100 Suprafața analizată (m2) 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 Numărul speciilor vas- culare 32 26 47 46 37 36 41 39 44 48 54 47 _____ —— Caracteristicile asociației Genista sagiitalis Festuca rubra (D) Agrostis tenuis . (D) Anthoxanthumodo- ratam ' Cynosurnm Cynosurus cristătus ■ Trifolium repens Molinio-Arrhenatheretea s.l. Campanula patula Ranunculus polyanihemos Rumex acetosa Betonica officinalis Gymnadenia conopea ; Linum catharticum ' Chrysanthemum leucan- themum Euphrasia rostkouiana Rhinanthus rumelicus Roripa pyrenaica' Trifolium pratense Knautia arvensis ' Prunella vulgar is Festueo-Bronaetea s.l. Galium verum Pimpinella saxifraga Campanula glomerata Achillea setacea Trifolium campestre Hieracium pilosella Rumex tenuifolius Scabiosa ochroleuca Filipendula vulgaris . ,Mesobromion‘( Lotus corniculatus Trifolium montanum Briza media Dianthus carthusianorum, Plantago lanceolata Orchis coriophora Lychnis viscaria Carlina acaulis : 2-5 3-5 3.5 3-5 2-5 4-5 2-5 4-5 3-5 3-5 4-5 3-5 ■3.5 3-5 35 35 4-5 3-5 3-5 35 2.5 2-5 3-5 2-5 3. 5 2-4 2-5 3.5 2-5 2-5 3-5 2-5 3-5 3-5 3-5 3-5 4. 4- 4- 4- 4- + + + 1-5+-41-5 4. . -u . 4- 4- -4- • 4- 4- + ’3 4- .4- 4-'. ■ 4- • •■++'+ + + 4--L + . . ■ + •+ + + + 4 - 4- 4- + 4- + + . . . 4- 4- • + -F 4- • 4- +' . ■ 1 4. -u 4- 4- 4- ' 4- • 4* 4-- + A . . 4. 4. j- ’> 4" ■ ■ 4- 4- 4- • 3 4- . . + 4- . • ■ ■ ■ . + + • . + ‘ _i_ . 4- . 4- 4- +■+■+ + +■ 4. ' . 4. . 4- 4-"4"4-4-4-4- + T 4. . . Ț. 1-5 1-5 + 2-5 . 4-.4 + 4- . + • . • 4- + + . + •+++'+ 4- 4- ■ + 4- ■ + + ■ 4- • • ' .■■+•+ + 4 - - 4- 4- + + + ' + + + + +' . 4. '. -j-' . ■ + ■ 4- 4- 4- +■ ■ • ! • 4- + + . ., . 4-, • + ‘ + + ■ " ‘ 4- ■ - + 4- v ’ ’ ’ ■ + + + ‘ +'+ ’ + + + ■ +.+ + ■; + ■: + + + ■ + + 1 i 1 1 4. . 4- 4- 4- 4- * 4- 4- . ■ 4- 4- 4- • ' +, + + 1 4- 4- + 4- 4-. + + ‘ ■ . ।. 4. j_. . 4- 4-- 4- 4-4- + 4- + ' + * + + •+ + +■+ • + + ‘ , t : : : + : : + + ■ V V V V IV III 1 III III III V III II IV IV III II II II 11 V III II II I II III III III III III IV IV I I I 368 nicolae boșcaiu Tabelul 2 (continuare) Numărul ridicării 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 K Hypochaeris maculata + • * 4- 4- 4- II Trifolium alpestre . 4- 4- • 4- I Peucedanum oreoselinum . . 4- + 4- 4- • * II 'Trif'olium ochroleucum . 4- 4- 4- I Plantago media + • 4- • 4- 4“ + ■ . II Trifolium alpestre . + 4- 4- + II Carlina acanthifolia • • + -3 4 4n 4- + + III Violo-Nardion Stellaria graminea 4- 4- 4- 4- + 4- 4- + 4- 4- 4- ■ V Polygala vulgaris * 4- 4- + + • • 4- 4- 4- ■ III Viola canina 4- 4~ 4- 4- 4- • • 4- 4- 4- 4- • IV Nardetalia $./, Coeloglossum 'viride 4- I Platanthera bifolia . 4- 4“ I Dianthus deltoides 4- 4- • I Hypericum maculatum 4- 4- 4- 4- II Potentilla erecta ~H H** *4" • 4- 4- ■ 4- III Luzula campestris 4- 4- 4- 4- * 4- * 4- 4“ III Veronica offlcinalis 4- + + I însoțitoare Silene nemoralis 4- 4- 4- ■ + 4- ■ 4- III Viola tricolor 4- 4- . . 4- I Achillea distans 4- ■ 4- 4- 4- • I Thymus glabrescens 4- • ■ 4- 4- + • 4- II Cerastium caespitosum .4- < ■ 4- 4- + • ■ 4- II ssp. triviale Moenchia mantica + 1-3 1-3 • 4--4 2-5 ■ 4- 4- III Leontondon hispidus 4- • + 4- .4- 4- II Cruciata glabra • 4- ■ + 4- . I Aira elegans • + + ’ * 5 ’ 1 * I Centaurea sfenolepis • * 4- 4- 4- 4- 4- II Hypochoeris radicata 4- + 4- + II Polygala comosa 4- 4- • 4- 4" 4" 4- • 4- III Tragopogon pratensis • 4- • + 4~ 4~ II Specii întîlnlte în. 1 — 2 ridicări; Sieglinia decumbens 3 : 4-, 3; Luzula luzuloides 2:4-; Cent narea micranthos 3 : 4- ; 6:4-; Carex caryophyllea 3 : + ; 4:4-; Euphorjna cyparissias 3 : 4- ; 4 : 4- ; Aspertila cynanchyca 3 : 4- ; 4 : 4- ; Centaurea spinulosa 4 : + ; Hypericum perfo- ratum 5 : 4- ; 6 ; 4- ; Potentilla argentea 10 ; 4- ; Thalictrum minus 6 : 4- ; Pruncită laciniata 6 : 4- ; Ononis arvensis 4:4-; 7 i + î Teucriam chamaedrys 4:4-; 6 ; 4- ; Pruncită grandiflora 3 : 4- ; 4 : 4- ; Orchis ustalata 9:4-; Danthonia- calycina 3 : 4- ‘5 ; Holcus lanatus 1 : 4- ; Succisa pratensis 4 ; 4- ; 8 : 4- ; Orchis maculata 7 ; 4- ; Gentiana asclepiadea 8:4-; Leontodon danubtale 8:4-; Serratula tinctoria 10 : 4- ; Senecio jacobaea 3:4-; Carum carvi 11 :4- ; Gladiolus imbri- catus 11 : 4- ; Veronica chamaedrys 4:4-; Carex pallescens 1 : 4- ; 11 : 4- ; Sedum maximum 2:-ț-; Carex leporina 2:4-; Stenactis annua 1 : + ; Hieracium pratense 1 : 4- ; 6 : 4- ; Ajuga genevensis 1 : 4- ; Genista tinctoria 2 : 4- ; 8 ; 4- ; Silene dubla 2 : 4- ! $ : 4- ; Inula hirta 3:4-; 6:4-; Cytisus nigricans 3 : 4- ; 4 : 4- ; Pteridium aquilinum 3 : 4- ; 8 : 4- ; Aira elegans 3:4-; 6 : 4- -5; Digitalis grandiflora 10 : 4- ; 12 : 4- ; Campanula cervicaria 5:4-; 11 : 4- ; Solidago virgaarea 4:4-; Calamintha officinalis 5:4-; Roșa gallica 6:4-; 9 : + ; Centaurium minus 6:4-; Stachys reda 6:4-; Lathyrus latifolius 6:4-; Vicia angustifolia 7 : 4- ; Traansteinera globosa 8 : 4- ; 12 ; 4- ; Polygonatum verticillalum 8:4-; Viola declinata 8:4-; Primata cotum- nae 10 : 4- ; 12 : 4- ; Gentiana praecox 11:4-; Seseii annuum 11:4-; Lathyrus pratensis 12:4-. Locul și data ridicărilor : 1. Valea Bistra Mărului la Priboi, 13.VI.1964. 2. Valea Bistra Mărului sub Poiana Mărului, 13.VI.1964, 3. Borlova deasupra văii Malița, 17.VI.1964. 4. Vîrcio- rova la Ogașul Maliței, 17.VI.1964, 5, Valea Hidegului la Tlrsătura — Cucuiul lui Nicoară, 1.VIH.1964. 6. Teregova lingă stația C.F.R., 22.VI.1966. 7. Poiana Rusca lingă cantonul silvic, 23.VI.1966. 8. Poiana Rusdă lingă cabana turistică, 23.VI.1966. 9. Poiana Ruscă la Muntele Cozia, 23.VI.1966. 10. Idem. 11, Muntele Cozia spre Cornereva, 24.VI.1966. 12. Idem. 7 ALIANȚA CYNOSVRION DIN MUNȚII BANATULUI 369 Asociația se extinde zonal pe arii considerabile, ocupînd îndeosebi terenurile de pe care au fost defrișate făgetele. Se dezvoltă luxuriant atît pe solurile mezotrofe debazificate, cît și pe cele oligotrofe. Producînd un ; fîn de calitate apreciabilă, această asociație reprezintă una dintre princi- palele resurse furajere din etajul montan al teritoriului cercetat. Agrosti — Genistelletum ass. nova (recte : Agrosti — Chamaeșpartie- tum sagittalis) (Festuco — Genistelletum ~ Festuca rubra — Genistella sagit- talis ass. Anghel et al. 65; Obrejan et al. 57 p. p.; Csdrbs et Resmeriță 60 p.p. non Issler 27) (tabelul nr. 2). Cu toate aparențele fizionomice, com- poziția floristică a cenozelor edificate de Festuca rubra și Genista (= Cha- maespartium) sagittalis din teritoriul cercetat este diferită de cea a tipului oligotrof descris de I s s 1 e r din Renania. Totuși în compoziția asociației din teritoriul cercetat se recunosc tendințele singenetice ale asociației precedente de realizare a asociației descrise de Issler apartenențe ali- anței Violo — Fardion (Schwick. 41) Oberd. et al. 67, dar care ram în frînate de condițiile edafo-climatice regionale care au un caracter mai xeric. într-adevăr, în urma împrejurării'că regimul higrotermic al regiunii cercetate împiedecă evoluția proceselor pedogenetice în direcția podzolirii, deși au loc intense procese de debazificare a solului, cenozele de Festuca rubra cu Genista sagittalis nu mai evoluează atît de mult în direcția oligo- trof ismului încît să înceteze de a mai aparține alianței Cynosurion și să se transforme în cenoze apartenențe alianței Violo — Fardion, în unele depresiuni din Munții Apuseni, dimpotrivă, sub influența unui climat mai umed și mai rece compoziția cenozelor omologe se apropie destul de mult de cea a tipului descris de I s s 1 e r. Asociația se dezvoltă pe fondul general al asociației precedente alcă- tuind enclave condiționate edafic de prezența unui substrat acidofil mai pietros, care îi conferă un regim mai xeric decît cel al asociației Festuco — Agrostietum. în plina anteză a coedificatorului Genista sagittalis se pot repera aerovizual ariile considerabile ocupate de această asociație, care devine tot mai extinsă pe măsură ce ne apropiem de sectorul sudic al periferiei masivului. Numărul apreciabil al speciilor caracteristice clasei Fardetalia (inel. Violo — Fardion) indică poziția intermediară pe care o ocupă această asociație între clasele Molinio - Arrhenafheretea și Far do — Cadunetea. Regimul mezo-xerofil al stațiunilor în care se edifică aceste cenoze favori- zează difuziunea unui mare număr de specii transgresive din clasa Festuco — Bromețea și îndeosebi a celor de tip ^Mesobromion^. Calitatea fînului produs de această asociație este inferior în raport cu cel al asociației precedente. BIBLIOGRAFIE 1. CsObos-Kaptalan M., Studia Univ. „Babeș-Bolyai”, Seria biologie, 1964, 2, 19 — 28. 2. Horvat I., Prirod. Istraz. 30, Acta Biol., 1962 (Zagreb), 2. 3. Jurko A., Acta bot. Croatica, 1969, 28, 207 — 219. 4. — Folia geobot. phytotax. (Praga), 1969, 4, 1, 101 — 132. 5. - Vegetatio, 1969, 18, 1-6, 222-239. 6. Kornas J., Contribuții botanice, Cluj, 1967, 167 — 176. 370 NICOLAE BOȘCAIU 8 7. 8. 9. Oberdorfer E., Silddeutsche Pflanzengesellschaften, Jena, 1957. Scamoni A., Einfiihrung in die praktische Vegetationskundes Jena, 1963. So6 R., Sgnopsis systematico-geobotanico Florete Vegetalionisque Hungariae, Budapesta 1964, I. 10. Wendelberger G., Mitt. Natum. Verein fiii’ Steiermark (Graz), 1965, 95, 245—286 Centrul de cercetări biologice Cluj. Primit în redacție la 20 aprilie 1970. CONTRIBUȚII la flora româniei* DE V. CIOCÂRLAN 581.9 (498) Cet ouvrage prăsente 10 taxons infraspecifiques nouveaux pour la Science, en con- firmau! la presence dans la flore de notre pays de Pespece Ranunculus aconitlfolius L. qui a dtă niee. On donne aussi la description de 4 taxons nouveaux pour la flore de notre pays, de 10 taxons non mentionnăs en Muntenie, de 8 taxons nouveaux pour I’Oltenie, d’une espece nouvelle pour la Dobrogea et de quelques espăces. plus rares dans la flore de la Roumanie, dont quelques-unes signalăeș dans diffe- rentes montagnes. L'auteur prdsente aussi quelques donnees sur la variabili!^ de certains taxons en donnant des cl6s dichotomiques pour leur determination. f .TAXONI NOI PENTRU ȘTIINȚĂ 1. Ranunculus aconitifolius L. f. trifoliata Ciocârlan, f. nova (vezi Taxoni noi in flora României) 2. Corydalis cava (L.) Schweigg. et Koerte ssp. cava (= ssp. eucava Hay.) f. bicaulis Ciocârlan, et Ungureanu f, nova Cum duobus caulibus ex eodem tuberculo. In fagetis, prope pagum Dîmbovicioara, distr. Argeș. Typus in Herb. Inst. agr, „N. Bălcescu” București. Cu două tulpini din același tubercul. în făget, aproape de satul Dîmbovicioara (jud. Argeș) (fig. 1). 3. Veronica anagalloides Guss. f. verticillata Ciocârlan f. nova Folia et racemi terna. Tărtășești, distr. Ilfov. Typus in Herb. Inst. Agr. „N. Bălcescu”, București. Frunze și raceme cîte trei. Tărtășești (jud. Ilfov) (fig. 2). .. - -■ ■ / * Lucrarea a fost susținută la Sesiunea științifică comemorativă închinată botanistului luliu Pro dan, Cluj, 4 — 5 aprilie 1969. ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 22 nr, 5 P. 871-381 Bacurești 1970 CONTRIBUȚII LA FLORA ROMÂNIEI 373 4. Salvia nemorosa L. f. verticillata Ciocârlan, f. nova Folia verticillata. Cărătnău, distr. Buzău. Typus in Herb. Inst. agr. „N. Bălcescu”, București. Frunze, verticilate. Cărătnău (jud. Buzău) (fig. 3). Fig. 3. — Salvia nemorosa L. f. verticillata Fig. 4. — Plantago atrata Hoppe f. f. nova. graminifolia f. nova. 5. Plantago atrata Hoppe var. carpatica Pilg. f. graminifolia Ciocârlan f. nova Folia cum marginibus ± parallelis, 4 — 6 mm lata et 10—18 cm lon- ga. Montibus Parîng, in vallem „Găuri”, cca. 2100 m altitudinis. Typus in Herb. Inst. agr. „N. Bălcescu”, București. Frunze cu margini — paralele, de 4 — 6 mm lățime și 10—18 cm lungime. Munții Parîng, în valea „Găuri”, altitudine circa 2100 m (fig. 4). CONTRIBUȚII LA FLORA ROMÂNIEI 375 374 V. CIOCÂRLAN 4 6. Knautia longifolia (W. et KJ Koch f. albiflora Ciocârlan f. nova Floribus albis. In monte Piatra Craiului, cacumen Turnu, cca 1800 m altitudinis. Typus in Herb. Inst. agr. „N. Bălcescu”, București. Flori albe. Piatra Craiului, vîrful Turnu, altitudinea circa 1800 m. 7. Serratula radiata (W. et K.) M.B. f. albiflora Ciocârlan f. nova Floribus albis. Aldeni, distr. Buzău. Typus in Herb. Inst. agr. „N. Bălcescu”, București. Flori albe. Aldeni (jud. Buzău). 8. Agropyron X apiculatum Tscherning (=A. intermedium x A. repens) f. aristatum Ciocârlan f, nova (= A. intermedium f. aristatum (Sadl.) Jâv. x A. repens). Glumella inferior aristata. Distr. Buzău, pag. Vintilă Vodă, in locis herbosis, aridisque. Typus in Herb. Inst. agr. „N. Bălcescu”, București. Paleea inferioară aristată. corn. Vintilă Vodă (jud. Buzău), în locuri ierboase și aride. Menționăm că A. x apiculatum nu este semnalat în literatură din Muntenia. în herbarul Institutului de biologie există însă material de la Jegălia — Ialomița (leg. et det. C. Z a h ar ia d i). De asemenea notăm că A. intermedium f. aristatum este relativ frecvent în aceleași locuri cu A, x apiculatum f. aristatum. Acest material de A. x>. apiculatum f. aristatum am înclinat inițial să-l considerăm ca o formă glabră a speciei A. bazargicense Prod. (= A. intermediwm — repens). Găsind însă material original de Agropyron bazargicense, am ajuns la concluzia că acesta nu este altceva decît. A. x apiculatum, la care unul dintre părinți este A. inter- medium ssp. trichophorum (Link) A. et G. f. chaetophora Degen et Thaisz. Variabilitatea acestei specii hibride cuprinzînd taxonii infraspecifici cnaoscuți se poate reda sub forma unei chei dicotomice. 1 a Glumele și paleea inferioară glabre; paleea inferioară cu sau fără aristă....................................................... 2 1 h Glumele și paleea inferioară scabru — păroase, în special spre vîrf ; paleea inferioară cu sau fără aristă ........................3 2 a Paleea inferioară apiculată, dar nearistată...... ........................................................f. apiculatum 2 b Paleea inferioară aristată; arista ± egală cu paleea.............. ..................................... . f. aristatum Ciocârlan f. nova 3 a Paleea inferioară aristată . . . . f. bazargicense (Prod.) ' Ciocârlan (= A. intermedium ssp. trichophorum f. chaetophora x X repens; A. bazargicense Prod.) 3 b Paleea inferioară apiculată, dar nearistată ..................... ................................................................... . f. trichophorum f. nova L 9 . Calamagrostis arundinacea (L.) Roth var. subvaria Torges cu f. glabra Ciocârlan f. nova și 10 . f. hispida Ciocârlan f. nova (vezi Taxoni noi în flora României).. 1 Forma neidentificată încă, dar cu siguranță va fi găsită (= A. intermedium ssp. trichopkorumx repens). Se remarcă șiruri paratele de caractere. TAXONI NOI ÎN FLORA ROMÂNIEI. 1. Ranunculus aconitifolius L., Sp. Pl., ed. I (1753), 551 (fig. 5). A fost semnalat pentru prima dată în Flora României de I. S z a b 6 în 18422 din județul Bacău (Momești, Luncani și Solonț), apoi de I. E d e 1 în 1853 din,,Munții Moldovei”, I. C z i h a c și I. S z a b o în 1863 tot din ,,Munții Moldovei” și de D. B r â n d z ă (1) din ,,Munții Moldovei și Munții de la Predeal”. Ulterior nu a mâi fost regăsit și neexistînd nici material de herbar prezența acestei specii la noi în țară a fost negată (7). Noi am găsit exemplare de R. aconitifolius în Cheile Bicazului, sub Muntele Ghilcoș, în poiană, pe marginea pădurii de molid, în Vaccinietum myrtilli. Caracterele diferențiale dintre sînt redate în cele ce urmează : R. aconitifolius L. (1753) — Plantă înaltă pînă la 50 cm. — Frunzele bazale palmat-sectate, cu 3—5 segmente; segmentul mij- lociu liber pînă la bază, uneori scurt pețiolat sau frunzele bazale sînt trifoliate (X trifoUata) — Pediceli ± păroși, del —3 ori mai lungi decît bracteele. — Cromozomi: 2n — 14,16(16). — Locuri deschise, finețe umede, pe marginea molidișurilor, în Vaccinietum myrtilli; din etajul molidului pînă în etajul alpin inferior. - - Europa centrală R. aconitifolius și R. platanifolius 7 R. platanifolius L. (17(67) Plantă mai înaltă pînă la 130 cm. Frunzele bazale palmat-partite pînă la palmat-sectate, cu 5—7 segmente unite la bază; segmentul mijlociu nu este liber la bază. Pediceli glabri, de 4-5 ori mai lungi decît bracteele. 2n—16 (16). Buruenișuri din lungul pîraielor, rareori prin tufărișuri și păduri j din etajul fagului pînă în etajul alpin inferior. Europa centrală și sudică, Peninsula Scandinavică. Găsind exemplare la care frunzele bazale sînt compuse, trifoliate, am creat o formă nouă : f. trifaliata Ciocârlan f. nova (fig. 6) Folia inferiora trifoliata; Cheile Bicazului, sub monte Ghilcoș ad marginem silvae Piceeti, in Vaccinietum myrtilli, cca. 1200 m, alt. Typus in Herb. Inst. agr. „N. Bălcescu” București. 2.- Calamagrostis arundinabea (L.) Rotii, var. subvaria Torges (— C, x haussknechtiana Torges) (fig. 7). Această varietate .este frecventă în mestecănișuri de coastă, pe substrat pietros, în jurul comunei Lopătari (jud. Buzău). Caracterele acestei varietăți sînt asemănătoare cu ale hibri- dului C. hausshnechtiana { = arundinacea x varia). Întrucît literatura (12) nu menționează deosebiri între cei doi taxoni, iar la noi în țară nu există în herbare C. arundinacea var. submarin, am cerut material original din 2 I, S z a b 6, Flora Moldovei, 1842, II (manuscris, Muz. ist, nat., Iași). 7 CONTRIBUȚII LA FLORA ROMÂNIEI 377 Ierbarul Haussknecht din Jena3. în urma analizei materialului am ajuns la concluzia că hibridul C. haussknechtiana este asemănător cu C. arundi- nacea var. subvaria și că acești doi taxoni trebuie sinonimizați. Întrucît hibridul nu a fost verificat, fiind descris după caractere morfologice, care Fig. 7. — Calamagrostis ariin.dinacea(L.) Roth var. subuaria Torges, a, spiculeț; b, flcare; c. apendice. •sînt asemănătoare cu ale speciei C. arundinacea, în special ligula, am păstrat j denumirea de C. arundinacea var. subvaria, introducînd în sinonimie denu- . .mirea de C. x haussknechtiana. Calamagrostis arundinacea var. subvaria J mai există în herbarul Institutului agronomic „N. Bălcescu” București ; (provenit din herbarul P. Cretzoiu), recoltat de pe valea Sibiciului (jud, ; Buzău) sub numele de C. arundinacea x varia (leg. P. Cretzoiu), ; și în herbarul Haussknecht Jena, recoltat de D e g e n din Munții Apuseni j ,,ad pagum Scărișoara” și determinat de T o r g e s ca hibrid C. arundi- ». nacea x varia. în cadrul acestei varietăți am deosebit două forme noi î pentru știință : i f. glabra Ciocârlan f. nova ; Planta glabra; in Betuletum pendulae, locis petrosis, pag. Lopătari, ' distr. Buzău. Typus in Herb. Inst. agr. „N. Bălcescu”, București. ; Plantă glabră; în Betuletum pendulae, locuri pietroase, comuna Lopă- : ' tari (jud. Buzău). ■ f. hispida. Ciocârlan f. nova ; Vaginae foliorum hispidae; una cum f. glabra. Typus in Herb. Inst. agr. „N. Bălcescu”, București. j Vaginile frunzelor inferioare hispid-păroase. împreună cu f. glabra. î 3. C. arundinacea f. hispidula (Torges) Ciocârlan (var. hispidula Ș Torges, in Sched. Herb. Normale (4963) recoltată de E. Nyârâdy < din Hăghimașul Mare (în herbarul Institutului de biologie) se caracteri- * ^ează prin vaginile frunzelor inferioare hispid-păroase. Taxonii infraspe- i 3 Mulțumim și pe această cale dr. K. M e y e r pentru ajutorul dat prin trimiterea mate- f rialului cerut. 378 V. CIOCÂRLAN 8 cifici ai speciei C. arundinacea identificați pe teritoriul țării noastre sînt prezentați în următoarea cheie dicotomică : la Perii de la baza paleei inferioare 1 cît jumătate din lungimea paleei, rareori puțin mai scurți sau puțin mai lungi.................... .............................................var. subvaria Torges . . . 2 1b Perii de la baza paleei inferioare cît 1 /4 din lungimea paleei . . 3 2a Plantă glabra ........ .f. glabra Ciocârlan f. nova 2b Vaginile frunzelor inferioare hispid-păr o a se .......................... . . . . ................................ . -f. hispida Ciocârlan f. nova 3a Panicula laxă, cu ramuri lungi, ± triunghiulară .................... .....................................................................'.var. arundinacea. . 4 3b Panicula sub cilindrică, cu ramuri scurte prevăzute cu spiculețe chiar de la bază ....... ...................var. brachyclada Torges 4a Plantă glabră.......................................... f. arundinacea 4b Vaginile frunzelor inferioare hispid-păroase.............................. ....................;....................f. hispidula (Torges) Ciocârlan Și aici se remarcă șiruri paralele de caractere în cadrul varietăților. 4. Agropyron X apiculatum Tschern. f. bazargicense (Prod.) Ciocâr- lan (= A. intermedium ssp. trichophorum (Link) A. et G. f. chaetophora- . Degen et Thaisz x repens; A. bazargicense Prod., in Consp. 1% Dobr., I (1935), 48 ] A. bazargicense Prod. f. moldavicum Prod. et Țopa in Herb. Univ. Cluj în „Moldova, districtul Baia”, leg. C. B u r d u j a, în herba- rul Universității Cluj. 5. Platanthera bifolia (L.) L. C. Richt., f. trifolia Gând. (= lus. trifoliata Thielens), în finețe mezofile, la marginea pădurii Aldeni (jud- Buzău). TAXONI NOI PENTRU FLORA’ MUNTENIEI 1. Saponaria pumilio (L.) Benzi ex A. Braun, specie extrem de rara • în flora României, menționată din Muntele Zîrna (Făgăraș) și din Munții Bîrsei, fără localizare (14) a fost identificată în Munții Iezer — Păpușa pe vîrful Bătrîna 4. 2. Huphorbia falcata L. ssp. acuminato, Nyâr., în culturi la Istrița și Aldeni (jud. Buzău). împreună cu aceasta, la Aldeni a fost identificată și specia Myagrum perfoliatum, semnalată recent din județul Ilfov (6). 3. Conringia orientalis (L.) Andrz., în culturi de ovăz, la Săhăteni și Clondiru (jud. Buzău). . 4. Althaea hirsuta L., specie relativ frecventă în flora țării (10), (14), nu este încă menționată din Muntenia. Am găsit-o la Pietroasele și Aldeni (jud. Buzău) și la Roseți (jud. Ialomița). 4 Această specie nu poate fi determinată cu Flora R.P.R. sau cu determinatorul Prodan,, întrucit în cheia genurilor se afirmă că Saponaria are două stile, dar S, pumilio are 3 și uneori 9 CONTRIBUȚII LA FLORA ROMÂNIEI 379 5. Anthriscus caucalis Bieb. (= A. scandicina (Web.) Mansf.) crește din abundență pe malul drept al Dîmboviței, între podul Cotroceni și Grozăvești. 6. Thymus glabrescens Willd. ssp. brachyphyllus1 (Opiz) Mâchule a fost identificat pe coaste însorite, slab îhțelenite, cu substrat nisipb- pietros, la Săpoca și Cernătești (jud. Buzău). în aceleași localități s-a mai aflat și Th. gustriacus Bernh. ’ 7. Hieracium x brachiatum Bertol. (= bauhini x pilosella) a fost întîlnit pe Dealul Bădinești, comuna Vintilă-Vodă (jud. Buzău), în Bestu- cetum valesiacae. 8. Hieracium x biharianum Prod. et Z. (= lachenalii xsparsum X transsilvanicum) crește în făget, la Lopătari (jud. Buzău). 9. Agropyron x apiculatum Tschern. (a fost prezentat mai înainte). 10. Stfpa^sțenophyllg Czern. formează asociații pe dealurile Cărpi- niștea, Balaurul, Pîclele, Sărulești etc. de pe valea Slănicului (jud. Buzău). Pe lîngă aceste specii, pe care le semnalăm pentru prima data din ■ ..Muntenia, mai menționăm doua rare: Crambe tataria Sebedk, amintită într-o enumerare, fără precizarea localității (11) și identificată la Aldeni, Pîclele, Cărpiniștea și Niculești, pe valea Slănicului (jud. Buzău), și Erechtites hieracifolia (L.) Raf., specie adventivă, pe cale de răspîndire în flora noastră, recoltată pe valea Dîmboviței, în dreptul Pietrei Craiului.: Din Muntenia se cunoaște numai de pe valea Oltului (5). C > . Din Munții Iezer - Păpușa, pe lîngă Saponaria pumilio, mai men- ționăm cîteva specii nesemnalate din acești munți: Arenaria biflora-B., Ligusticum mutellina. (L.) Cr., Laserpitium Jcrapfii Cr. var. margindtum ;(W. et K.) Todor, Vcronica alpina L„ (Hiaphalium supinum L., Crepis conyzifolia (Gou.) Dalia Tore, Leontodon rilaensis Hay., pe vîrful Păpușa; Cerastium lerchenfeldianum Schur, pe Iezerul Mic ; Cardamine resedifolia . L. var. gelida (Schott) Rouy et Fouc., pe vîrful Iezerul Mare; Saxifraga bryoides L. și S. cymosa W. et K., pe Iezerul Mare și Iezerul Mic; Genista oligosperma (Andrae) Simk., Pedicularis verticillata L.,pe vîrful Grădișteanu ; Carex canescens L,, pe malul lacului Iezer. TAXONI NOI PENTRU FLORA OLTENIEI ’ 1. Arabis reda Vili. (= A. .auriculata Lam.) f. dasycarpa Andrz. a fost identificată pe malul Dunării, la Bascov, aproape de Calafat (jud. Dolj). 2. Sempervivum schlehani Schott ssp. blandum (Schott) Hay. s-a aflat în Munții Parîng, Coasta lui Rusu. 3. Medicago falcata L, var. filiformis Nyâr., varietate menționată numai din Dobrogea (14), crește și pe malul Dunării, la Calafat, prin locuri nisipoase și însorite. 38Q . V. CIOCÂRLAN 10 4. Astragalus contortuplicatus L., specie rara în flora României (8), (14), a fost identificată încă din 1952 pe aluviunile Dunării la Calafat, iar în 1968, împreună cu G h. T u r c u, pe malul brațului Borcea, la Roseți (jud. Ialomița). 5. Veronica aphylla L. crește în Munții Parîng, Coasta lui Rusu. 6. Verb as cum x borbasianum Soo (glabratum x lychnitis), menționat în flora țării numai din județul Caraș-Severin (14) a fost recoltat pe valea Oltului, aproape de mănăstirea Cozia. 7. Verbascum X haynaldianum Borb. (glabratum X ptioeniceum) cu- noscut numai de la Orșova (14) a fost identificat în aceleași locuri cu specia precedentă. 8. Teucrium scordioides Schreb., specie mediteraneană, foarte rară la noi, menționată numai din Dobrogea și de la Comana (jud. Ilfov) (14) s-a aflat la Calafat, în fînețe înmlăștinite. Ca specii rare pentru flora Olteniei adăugăm: Trifolium badium Schreb., Sempervivum heuffelii Schott și Oxytropis pyrenaica Godron et Gren. (= O. montana (L.) DC. ssp. retezatensis Pawl.) identificate în Munții Parîng, Coasta lui Rusu și nesemnalate din acești munți. O. pyrenaica ■este cunoscută în flora României numai de pe vîrful Piule și Piatra Iorgo- vanului (Retezat) și Muntele Oslea lîngă Tismana (14). Introducerea ssp. retezatensis în sinonimie la O, pyrenaica (15) este justă, cei doi taxoni fiind identici. Alte exemple de specii rare din Oltenia : Herniaria'hirsuta L. recoltată la Calafat, în parc, prin nisip și pietriș’și Trifolium scabrum L. (2), (10) aflat la Bașcov, lîngă Calafat, unde crește prin locuri însorite, slab înțelenite, împreună cu: Trifolium diffusum, Medicago rigidula, Hypericum rumelicum, H. perforatum var. microphyllum, Peucedanum arenarium, Geranium divaricatum etc. TAXONI NOI PENTRU FLORA DOBROGII 1. Alkanna tinctoria (L.) Tausch, specie psamofilă, cunoscută în flora țării numai de pe dunele din județele Dolj și Galați (14) a fost găsită în Dobrogea de sud, pe valea Șipote, aproape de Adamclisi, pe o coastă cu substrat nisipo-pietros. Aceste exemplare se deosebesc de cele din FRE nr. 1 095 și față de descrierile din literatură prin flori mult mai mici și prin prezența destul de densă a perilor glandulari. în viitor, pe baza recol- tării unui material mai bogat, vom stabili variabilitatea speciei A, tinctoria din Dobrogea de sud. Mai notăm două specii care au fost semnalate din Dobrogea (9) dar nu figurează în Flora Republicii Socialiste România: Crucianella oxyloba Janka, aflată la Niculițel, și Seneoio paludosus L., identificată ca var. paludosus, pe malul Dunării la Macin, precum și var. tomentosus (Host) Koch, în Deltă, la Pardina. De asemenea menționăm specia Oryzopsis ■virescens care nu este indicată din Dobrogea, fiind menționată doar intr-un tabel fitocenologic, din nordul Dobrogii, de lîngă Cerna (4). Noi am găsit această specie prin păduri de Garpinus orientalis cu Quercus pubescens 11 CONTRIBUȚII LA FLORA ROMÂNIEI 381 și Q. pedunculiflora, în sudul Dobrogii, și anume : pădurea Dumbrăveni, lîngă Independența, pădurea Ierbosu, lîngă Șipote, pădurea Caramat, - lîngă Urluia. Prin aceste păduri au mai fost identificate : Carex depauperata Good. (pădurea Caramat), Limodorum abortivum (L.) Sw. și Orchis simia Lam. (pădurea Ierbosu). Prin găurile stîncilor, lîngă comuna Independența am identificat specia Parietaria serbica Pană. Tot la Independența, pe o coastă pietroasă am găsit pe 'Gemsta trifoliata Janka, semnalată recent în flora României (13). Pentru flora Banatului menționăm o singură specie — Tragopogon floccosus W. et K. — amintită fără localizare, după J. H e uf f el (citat după (14)) și recoltată de noi din ostrovul Moldo va-Veche (jud. Caraș- Severin). întreg materialul floristic prezentat se află în herbarul Institutului agronomic „N. Bălcescu” București. BIBLIOGRAFIE 1, Brăndză D., Prodromul florei României, București, 1879 — 1883. 2. Buia Al. și Păun M.,. Contribuții botanice, Cluj, 1960. 3. Hegi G., Illustrierte Flora von Mittel-Ruropa, Viena, 1912, III. 4. Jakucs P. et al., Ann. Hist. Nat. Mus. Nat. Hung., 1959, 51. 5. Meusel H. et al., Vergleichende chorologie der Zentraleuropăischen Flora, Jena, 1965. 6. Negrean G., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1968, 20, 4. 7. Nyărădy A., Ranunculaceae, în Flora R.P.R., București, 1953, II. 8. Popescu A., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1966, 18, 1. 9. Prodan I., Conspectul florei Dobrogei, Cluj, 1935, 1936, 1939, I, II, III. 10. Roman N., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1966, 18, 3. 11. Șerbănescu L și colab., Dări de seamă Com. geol., 1962, XLIII (1955 — 1956). 12. Torges E., Mitt. Thuriiig. bot. Ver., 1895, VIII, 13. 13. Zanoschi V. și colab., St. cerc, biol., Seria botanică, 1966, 18, 1. 14. Flora R.P.R. și Flora Republicii Socialiste România, București, 1952-^1966, I—XI. 15. Flora Europaea, Cambridge, 1964 și 1968, 1 și 2. Institutul agronomic „Nicolae Bălcescu”, Catedra de botanică, Priinit în redacție la 29 aprilie 1969. 3o. 6644 VEGETAȚIA TEBMOFILĂ DE PĂDUBE DIN ÎMPEE JUBIMILE DUȘULUI ȘI RAPORTUL' EI CU VEGETAȚIA DOBEOGII DE NORD DE N. DONIȚĂ 581.5^3.42(498) Im iistlichen Teii der Moldauischen zentralhochebene (Podișul Central Moldo- venesc), gibt es drei zonale Vegetationseinbeiten : — die Waldsteppenzone (mit Lichtwăldern aus Quercus pubescens und Q. pedun- culiflom), — die Stufe der xerothermen Wălder (mit geschlbssenen Waldern aus Quercus pubescens und Q. pedunculiflora), — die Stufe der mezophylen Wălder (mit echten Mischwăldern, in denen Quercus dalechampii, Tiliâ tomentosa und Carpinus betulus die Hauptrolle spielen). Die Waldvegetation dieser Gegen năhert sicii der der Norddobrudscha, mit dem Unterschied, daB hier einîge wichtige warmeliebende Elemente der Dobrudscha fehlen und daB die mezophyle mitteleuropăische Waldfloră reicher ist. Partea estică a Podișului Central Moldovenesc este cunoscută ca regiune de răspândire a multor specii sudice (2), (4), (5), (6). Dintre acestea mai importante sînt: Quercus pubescens, Q. pedunculiflora, Q. mrgiliana, Q. dalechampii, Tilia tomentosa, Fraxinus ornus, Sorbus torminalis, Cornus mas, Viburnum lantana, Crataegus pentagyna, Cotinus coggygria, Asparagus tenuifolius, Lathyrus niger, Lithospermum purpurocaeruleum etc. Speciile sudice participă într-o măsură deștul de mare în alcătuirea pădurilor din regiune. De pildă Quercus dalechampii și- în special Tilia tomentosa reprezintă componențe de bază ale pădurilor de șleau, care ocupă cele mai întinse suprafețe din pădurile actuale, la altitudini de peste 300 m. în acest fel de păduri, încadrate de C. B u r d u j a în grupările Tilih tomentosa — Quercus petraea și Tilia tomentosa — Fraxinus excelsior, iar de către Șt. Purcelean în tipul ,,șleau de deal cu gorun de pro- ductivitate mijlocie”, se mai află și Sorbus torminalis, Cornus mas, Vibur- num lantana, Scutellaria altissima, Viola suavis, Potentilla micraniha, Lithospermum etc. Teiul argintiu pătrunde chiar în carpino-făgetele, ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 22 NB. 5 P. 383-388 BUCUREȘTI 1970 385 384 N. DONIȚA 2 localizate aici pe coaste adăpostite, la altitudinile cele mai mari (în general peste 350 m). Este vorba despre gruparea de Fagus silvatica, după O. B u r d u j a, sau de tipul „făget de deal cu floră de mull de productivi- tate superioară”, după Șt. Purcelean. Solurile corespunzătoare tuturor acestor comunități sînt cenușiul sau brun-cenușiul de pădure. Quercus dalecliampii împreună cu Q. petraea formează gorunete care se întîlnesc local, atît în cuprinsul șleaurilor (gruparea Quercus petraea, după C. B u r d u j a, sau „gorunet de coastă cu graminee și Luzula al- bida” și „gorunet cu Lithospermum purpureo\poeruleum”, după Șt. Purce- lean), cît și în zona de trecere între acestea și pădurile formate din ste- jari termofili („gorunet de silvostepă, facies cu mojdrean”, după Șt. Purcelean). Stejarii termofili (Quercus pubescens, Q. pedunculiflora) alcătuesc comunități deosebite, bine diferențiate floristic de șleauri. Acestea ocupă însă suprafețe mici fie în pădurile insulare de pe coastele Prutului (Tabăra Băștii, Voloaca, Unsu), în care se întîlnește și scumpia, fie pe marginea masivelor forestiere mai mari din bazinele Crasnei și Elanului. C. B u r- d u j a descrie o asemenea comunitate cu Quercus pubescens, din pădurile aflate între Crasna și Vasluieț, iar Șt. Purcelean definește tipurile de pădure „șleau de silvostepă din regiunea de dealuri” (cu Quercus pedun- culiflora), „stejar brumăriu din silvostepă de dealuri”, „stejar pufos pur din silvostepă pe substrat de nisip” și „amestec de gorun, stejar brumăriu și stejar pufos”, întîlnite în masivul păduros Crețești — Dobrina și în pădurile insulare de pe dealurile Prutului. Comunitățile cu stejari termofili sînt localizate la altitudini mai mici (în genere între 200 și 300 m), solurile corespunzătoare fiind în special cernoziomul levigat, uneori și cenușiul de pădure. în pădurile din împrejurimile Dușului, pe lîngă frecvența destul de mare a speciilor termofile, se constată deci și o etaj are a vegetației de pădure formată din aceste specii. Această etajare este, într-o anumită măsură, asemănătoare cu cea stabilită pentru Dobrogea (3): la altitudinile mai mari, de peste 300 m, șleaurile și gorunetele, cu făgetele extrazonale, alcătuesc un etaj al pădurilor de foioase mezofile, iar sub această limită altitudinală se localizează comunitățile cu stejari termofili. încadrarea zonală a acestora din urmă necesită însă o precizare, deoarece inițial ele au fost încadrate în silvostepă (5), ulterior însă cercetările din Dobrogea au arătat existența a două unități zonale : etajul pădurilor xeroterme și etajul silvostepei cu păduri xeroterme. După cercetările noastre “șTSatele existente se poate conchide că aceste unități sînt reprezentate în Moldova sudică și centrală. Așa, de pildă, masivul forestier de pe coasta Lohanului este mărginit pe latura nordică de o fîșie de pădure formată din fitocenoze cu Quercus pedunculi- flora, care în trupul de pădure Valea Teiului atinge o lățime apreciabilă. Eitocenozele respective au o floră tipică de stejărete de stejar brumăriu închise, nepoienite, cu toată degradarea pe care .au suferit-o. Speciile de pajiște xerofilă, chiar dacă sînt reprezentate, nu întrec nici ca număr nici ca frecvență speciile de pădure. în tabelul nr. 1 sînt date cîteva des- crieri din aceste fitocenoze. Tabelul nr. 1 -^Fitocenoze cu Cwrcus pedMwcuîi/Zora Specia Acoperire Quercus pedunculiflora Acer campestre Ulmus carpinifolia Acer talaricum Cerasus avium Crataegus monogyna Prunus spinosa Viburnum lantana Cornus sanguinea Cornus mas Ligustrum vulgare Evonymus europaea Roșa canina Cytisus auslriacus Brachypodium silvaticurn Festuca sulcata Fragaria viridis Glecoma hirsuta Agrimonia eupatoria Geum urbanum Viola suavis Carex caryophyllea Betpnica officinalis Teucrium chamaedrys Vinca herbacea Astragalus glycyphyllus Hypericum perforatum Verbascum phlomoides Filipendula hexapelala Pulmonaria mollissima Asparagus tenuifolius Dactylis achersoniana Lathyrus niger Campanula persicifolia Primata officinalis Vincetoxicum officinalis Lapsana communis Poa angustifolia Viola hirta Coronilla varia Cl^nopodium vulgare Orpganum vulgare ^ ^Tyretrum corymbosum Alliaria officinalis Campanula bononiensis 3.4 3.4 4 4 4 + + 1.2 + 1 1 2 4+ + 4" + + + 2.3 3 3 + 3 + 2 + + + + + 1 ' + + 1 + + 1 + + + + + + ■ + + + + + 4* + 4 + 4 ——.... 7 2 4-4-4- + 4- 4- 4- + + 4- 4- 4- + + + 4- 4- 4- 4- + 1 + + + 4- + 1+1 1111 4-4-4- + + + + + + + + + + + + 4- + + + + + + + 4- + 4- + + 4- 1 + + + + 1 + + + + + + 4- + + 4- + + + + + + + + +■ + + 4- + 4- + + + + 4- + 4- + + + + . + . + 4- 386 N. DONIȚĂ Tabelul nr. 1 (continuar a) Specia Acoperire Lysimachia nammularia1 Lithospermum purpuro- caeruleum Viola jordanii Galium apar ine ■ Euphorbia virgata Inula salicina . Viola mirabilis Brachypodium pinnatum Centaurea slenolepis Plantago lanceolata Galium mollugo Carex praecox Pulmonaria officinalis Trifolium alpestre Melica uniflora ■ + + ■ + +1 + + + + ■ + + + + + + + + + + + + + +' 1 1 + + + + 4* . + în releveul 1 mai apar : Inula hirta, Valeriana slolonifera, Phy- socaulis nodosa, Inula conyza, Galium rubioides, Echinops bomațicus, Ge- ranium sanguineum, Carex montana, Galium verum, Iris' sp.. Bromus inermis, Urtica dioica, Phlomis tuberosa; în releveul 2.: Fraxinus excelsior, Torilis arvensis, Ranunculus auricomus, Silene otites, Viola odorata, Galeop- sis speciosa, Polygonatum officinăle, Lamium purpureum; în releveul 4 : Carpinus betulus, Tilia tomentosa, Pyrus pyraster, Crataegus pentagyna, Sorbus domestica, Asperula adorata, Carex michelii. Pe latura sudică a aceluiași masiv (trupul de pădure Bărboși), s-au găsit suprafețe apreciabile acoperite cu fitocenoze de Quercus pubescens în amestec cu Fraxinus ornus. Nici aceste fitocenoze, deși mai puțin închise decît cele cu stejar brumăriu, nu au aspectul și compoziția specifice rariș- tilor de silvostepă. în două relevee executate în aceste fitocenoze au fost găsite următoarele specii: Quercus pubescens A 4, Quercus virgiliana 4- +? Quercus pedunculiflora + —, Quercus polycarpa 4~ +, Fraxinus excelsior 1 —, Fraxinus ornus 1 1, Pyrus pyraster + —, Malus silvestris 4~ +, Vlmus procera — 4-, Acer campestre 4- — ,.Acer tataricum + —, Sorbus domestica — 4-, Crataegus monogyna 4------------4, Ligustrum vulgare 4- 4-j Cornus, mas + —, Evonymus verrucosa 4- Evonymus europaea 4- — , Carex praecox 2 3, Carex caryophyllea 1 1, Glecoma hirsuta + —, Fragaria viridis 4- Lithospermum purpurocaeruleum 1 Galium mollugo 4~' — ? Polygonatum latifolium 4~ — ? Sedum maximum 4--------. + Viola hirta 4~ —, Polygonatum officinăle 4- —, Inula hirta + +, Bromus inermis 4- 4~j Festuca sulcata + 4-» P°a angustifolia 4- —} Hypericum perforatum + 4-, Campanula persicifolia 4~ — ? Thalictrum minus 4~ 4-, Brachypodium silvaticum + —, Pyretrum corymbosum 4- — ? Astragalus glycyphyllus + —, Asparagus officinalis + —, Filipendula hexapetala — 4-? Phleum phleoides — 4-, Teucrium chamaedris - 4~f Geranium sanguineum — 4'» Viscaria vulgaris — 4-, Thymus sp. — 4~> Vincetoxicum officinalis — 4~j Lathyrus niger — 4-, Betonica officinalis — 4-. g VEGETAȚIA TEBMOFILĂ DE LA HUȘI ' 387 Amestecurile de Quercus pubescens, Q. pedunculiflora și Q. polyca/rpa, de pe latura vestică a masivului (pădurea Voloseni), au și ele structură de pădure și nu de rariște. Compoziția lor este foarte, asemănătoare cu aceea a fitocenozelor de Quercus pubescens cu Fraxinus ornus.. Nu este mai puțin adevărat că au existat și mai există încă suprafețe cu vegetație alcătuită din mici boschete de arbori, alternînd cu porțiuni înțelenite de ierburi stepice. Este cazul fitocenozelor încadrate de. către C. B u r d u j a în gruparea de Quercus pubescens (pădurile Păscăloaia? Bodescu, Ghibarț., Cioriceni, Bulboasa). Arborete asemănătoare au existat probabil și în pădurile Tabăra Băștii, Unsu, Voloaca și altele. Asemenea fitocenoze se întîlnesc în general sub 200 m și pot fi atribuite silvoștepei. Dintre cele două unități zonale cu stejari termofili prima, care cuprinde pădurile închise, reprezintă după părerea noastră etajul pădurilor xero- terme a cărui existență am semnalat-o inițial în Dobrogea. Acest etaj se pare că a ocupat în trecut suprafețe destul de mari nu numai în Moldova centrală, ci și în cea de sud (1), (7). în ceea ce privește silvostepă cu stejari termofili este destul de greu de stabilit dacă constituie un etaj, ca în Dobrogea, sau reprezintă chiar zona latitudinală corespunzătoare regiunii. După părerea noastră, ținînd seama de devierea spre sud-vest a acestei zone la contactul cu Podișul Moldovenesc și apoi cu Oarpații se poate susține că în Moldova centrală și în cea mai mare parte a Moldovei de sud silvostepă reprezintă chiar zona latitudinală. în acest caz, vegetația lemnoasă din aceste regiuni ar aparțini la o zonă latitudinală și la două etaje altitudinale. Caracterul fitogeografic al acestor trei unități zonale este în esență . același ca al unităților analoge dobrogene : submediteranean-pontic la silvostepă, submediteranean la etajul pădurilor xeroterme și balcanic la etajul pădurilor de foioase mezofile. Se fac simțite însă și deosebiri destul de pronunțate. Astfel, deși edificatorii principali ai pădurilor sînt aceiași, numărul și compoziția unităților de vegetație sînt diferite. în Mol- dova lipsesc șleaurile, gorunetele și stejăretele de stejar pufos cu cărpiniță și mojdrean care dau nota specifică pădurilor dobrogene. Este o consecință a lipsei cărpiniței, precum și a unor specii sudice (Fratâinus coriariifolia, Carex alpestris, Asparagus verticillatus ș.a.) și a rarității altora (Cotinus 'coggygria, Nectaroscordum dioscoridis, Mercurialis ovata, Fraxinus ornus, Lychnis coronaria, Potentilla micrantha, Piptatherum virescens ș.a. Ca o consecință a schimbării raportului hidro termic în favoarea florei mezofile, mediu-europene, o serie de specii slab reprezentate în Dobrogea devin mai frecvente și manifestă o vitalitate sporită (Quercus robur, Tilia cor data, Fagus silvatica,:^ Carex silvatica, Asarum europaeum, Lamium galeobdolon, Lathyrus vernus; ș.a.). Apar în plus alte specii ce nu se întîl- nesc în Dobrogea, ca Acer pseudoplatanus, Stellaria holostea, Carex montana, Primula officinalis, Pulmonaria montana ș.a. Aceste deosebiri imprimă de fapt vegetației lemnoase din Moldova nota regională distinctivă. 388 N. DONIȚA 6 BIBLIOGRAFIE 1. Borza Al., Contribuții botanice, Cluj, 1958. 2. Burduja C. și Butnaru V., Anal. șt. Univ. „Al. 1. Cuza’*, Iași, 1956, 2, 2. 3. Doniță N„ St. și cerc, biol., Seria botanică, 1967, 19, 3. 4. Dumitriu-Tătăranu I., Rev. păd., 1954, 12, 66. 5. Pașgovsghi S. și Doniță N.» Vegetația lemnoasă din silvostepa României, București, 1967. 6. Purcelean Șt., Tipurile de pădure din Podișul Central Moldovenesc, în Cercetări privind refa- cerea pădurilor degradate din Podișul Central Moldovenesc, București, 1960. 7. Turenschi E., Flora și vegetația din colinele Tutovei, Iași, 1966. Institutul de biologie „Traian Săvulescu”, Secția de geobotanică și ecologie. Primit în redacție la 24 aprilie 1970. cercetări asupra florei și vegetației BRIOLOGICE DIN SECTORUL ORȘOVA — VALEA CERNEI AL DEFILEULUI DUNĂRII DE E. PLĂMADĂ 582.32 (498) Als Folge der in den Jahren 1966 — 1968 durchgefuhrten Forschungen, rnacht , der Autor eine Analyse der Flora und Vegetation der Moose aus deni Gebiet Orșova — Valea CerneidesDonauengpasses. Es wird das Vorhandensein einer AnzahI von 114 Taxonen (101 Arten und 13 Untereinheiten) angegeben, die 63 Gattungen und 38 Familien angeMren. Eine AnzahI von 28 Taxonen (18 Arten) sind neu fur die Gegend „Porțile de Fier — Cazane” (*) und einige Arten, wie : Plectocolea hyalina, Bryum Turbinatum und Philonotis arnelli sind selten oder sehr selten in der Bryoflora Rumaniens. ț Im zweitem Teii der Arbeit werden Aufschliisse Ober die Moosvegetation der Wiesen (Tabele 1) und Wâlder (Tabele 2) gegeben. în prezenta lucrare analizăm flora și vegetația briologică din sectorul Orșova — valea Cernei al defileului Dunării, sector afectat inundației de către viitorul lac de acumulare de la Porțile de Fier. Cercetările de teren au fost făcute în anii 1966—1968, concomitent cu cele prezentate într-o lucrare anterioară (11). Lucrarea reprezintă totodată o completare pentru întreg teritoriul cuprins între valea Eșelnița și valea Cernei. în ceea ce privește cunoașterea briofitelor din defileul Dunării dintre Cazane și Porțile de Fier, primele date aparțin lui L. S i m o n - kai, care publică în 1872 (15) un număr de 30 de specii, majoritatea fiind de la OrȘova. Tot de aici, în 1885, Fr. Hazslinsky(2) enumera 16 specii, iar în 1902 J. Poli (14) două specii. Alte date mai importante Ie aflăm abia în anul 1931 cînd J. P o d p ă r a (12) menționează un număr, de 18 specii dintre Cazane și Orșova, iar în 1939 B. Z 6 1 y o m i (18) publică de la Cazanele Mari și Cazanele Mici un număr de 14 specii de brio- ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 22 NR.BP. 889-400 BUCUREȘTI 1970 390 ; E. PLĂMADĂ > 2 fite. Recent (1967, 1968), din regiunea Porțile de Fier - ■ Cazane se cUnosc date briologice mai ample publicate în două lucrări de către T r. I. Ș t e- fureac șiGh. M i h a i (17), însă nu de pe teritoriul la care ne referim. Alte date cu totul răzlețe aparțin unor botaniști, ca J. Pancic (7),' C. Papp (8), Tr. I. Ștefureac (16), E. Schur, J. B. For ster, V. Bor bas, Stoitzner ș.a., care fie că au făcut cercetări proprii, fie că au prelucrat și publicat unele materiale briologice recoltate din această regiune de către alți cercetători. în lucrarea de față semnalăm prezența pe teritoriul cercetat a unui număr de 114 taxoni briofloristici (10i specii și 13 subunități), aparținînd la 63 de genuri și 38’ de familii. Un număr de 17 taxoni (16 specii) aparțin la cl. Hepaticae. Contribuția noastră constă; în semnalarea unui număr de 28 de taxoni (18 specii) noi pentru această regiune (notați în text cu*), dintre care unele specii, ca : Plectocolea hy alina (fig. 1 și 2, a-g), Bryum turbinatum (fig. 3, a-k) și Philonotis ^arnelli (fig. 4, a-e) sînt rare sau foarte rare în brioflpra țării noastre. Incluzînd și datele publicate în lucrarea anterioară (11), numărul total al taxonilor semnalați de către noi pe teri- toriul dintre valea Eșelnița și valea Cernei se ridică la 160, dintre care 95 de taxoni (72 de specii și 23 de subunități) sînt noi pentru regiunea Porțile de Fier - Cazane \ Dintre speciile rare în brioflora României menționate interesează, în mod deosebit Philonotis arnelli' Husnot, specie pe care M. P 4 t e r f i ■o descrie în anul 1904 (10) ca fiind P. marchica (Willd.) Brid. var. roma- nica, recoltată, de pe valea Jiului la, Păiuș, între pasul Surduc și Lainici (Munții Parîng). J. P o d p e r a (13) consideră această varietate ca fiind P. arnelli Husnot. într-adevăr, toate caracterele descrise de M. Pe t e r f i pentru această varietate corespund la P. arnelli Husnot tipică (= P. capillaris Lindb.). M. P â t e r f i nu dă însă o planșă pentru această plantă (Ș) și care nici nu se află inserată în herbarul Universității din Cluj. Descrie- rea făcută de M. P6terfi corespunde de asemenea și cu caracterele plantei noastre,. care este însă q. ; Planta găsită de noi prezintă următoarele caractere : tulpinițe fine, de 1—1,5 cm înălțime, neramificate, cu frunzișoarele așezate lax pe acestea, orientate ± plagiotropj alcătuind pernițe laxe, cu pîsla rizoidală relativ puțin abundentă. Frunzișoare mici, de 0,7—1 mm lungime, lung ascuțite- filiform^ plane, drepte sau ușor arcuite, marginea dințată pînă aproape de bază, dinții formați dintr-o- singură celulă.: Nervura subțire, eXcurentă (fig. 4, a-c).. Frunzișoarele perichețiale sînt puțin mai.mari, de 1—1,3 mm,, mult mai late și mai scurt ascuțite (fig. 4, d), la bază cu numeroase anteri- dii și parafize alungit-măciucate, Celulele mediane ale frunzișoarelor obiș- nuite sînt ovoidal-dreptunghiulare, fiecare celulă avînd cîte o papilă in partea inferioară (fig. 4, r). , . a Fig. 1 și 2. — Plectocolea hyalina (Lyell) Mitt. : a, porțiuni de tulpinițe (1 a 10 x 2 a 20 x); b. perlant (40" x); c-e, frunzișoare (40 x ); f, grup de celule de la marginea frunzișoare! (70 x); g, celule în secțiune transversală prin frunzișoare (25 x} (original). 1 Unele materiale critice ne-au fost determinate și verificate de către prof. Tr. I. Ște- f u r e a c, căruia îi exprimăm deosebitele noastre mulțumiri'. 392 5 FLORA ȘI VEGETAȚIA BRIOLOGICĂ DINTRE ORȘOVA ȘI VALEA CERNEI 393 ' Fig. 3. — Bryum turbinatum (Hedw.) Schwaegr. : «—c, frnnzigoare (40 x); d și e> porțiuni secțiune transversală prin frunzișoare (100 x) (d, eu nervură, e, marginale); / și g, celule din partea mediană alaminel (60 x ); h-j, capsule (8 x ) (J în stare umedă); k, porțiune din peristom (70 x) (original) Fig. 4. — Philonotis arnelli Husnot : c—c. frunzișoare (70 x); d, frunzișoară perichetială cu anterldfl și parafize (60 x); e, celule din partea mediană a1 aminei (200 x 1 (orig! nai). PARTEA SISTEMATICĂ CI. HEPATICAE Fam. Marchantiaceae : Marchantia polymorpha L., în pădure, liziera sudică, pe văi în locuri umede, tericol, higrofil. ■ ’ Fam. Grimaldiaceae: Reboulia hemisphaerica (L.) Baddi, pe văi : umede în pădure, pe substrat nisipo-argilos, tericol, mezofil. ' Fam. Pelliaceae : Pellia fabbroniana Baddi, valea Cernei, în pădurea - Orșova pe văi umede, asociat cu Philonotis arnelli și Bryum turbinatum, ; tericol, higro-hidrofil, * var. furcigera Hook., în pădurea Orșova, aceeași ! ecologie. Fam. Blasiaceae: Blasia pusilla L., pe văi în pădure, sol nisipo-' ( argilos umed, higro-hidrofil. 1 Fam. Lophocoleaceae : Bophocolea minor Nees, în pădure pe vai umede, frecvent, tericol, mezofil; L. heterophylla (Schrad.) Dum., aceeași ecologie, în unele locuri asociat cu L. minor și Brachytheeium rutabulum, mezo-higrofil; Chiloscyphus polyanthus (L.) Corda, pe văi umede în pădure, asociat cu Pellia fabbroniana și Mnium undulatum, higrofil. Fam. Lophoziaceae: Barbilophozia barbata (Schmid.) Loeske, în pădure, tericol, asociat cu Cephaloziella rubella și Seapania mueronata, i mezofil. 7 Fam. Jungermaniaeeae : * Plectoeolea hy alina (Lyell) Mitt., în f pădure, pe văi, asociat cu Ditriehum pusillum, tericol, mezofil. Fam. Plagiochilaceae : Plagiochila asplenioides (L.) Dum., frecvent t prin păduri, tericol, mezofil; * Pedinophyllum interruptum(Nees) Lindb., 1 în pădure pe văi umede, asociat cu precedenta, Reboulia hemispherica, p Plagiothecium roeseanum, Fissidens taxifolius, Biphyscium foliosum și ji Thuidium reeognitum, tericol, mezofil. Fam. Scapaniaceae : * S^pania mueronata Buch, în pădure, tericol, j asociat cu Cephaloziella rubella și Barbilophozia barbata, mezofil. h Fam. Cephaloziellaeeae : * Cephaloziella rubella (Nees) Warnst., în ; pădure, asociat cu precedenta, tericol, mezofil. ■ Fam. Radulaceae : Radula complanata (L.) Dum., în pădure, frecvent, " corticol, xero-mezofil. | 1 Fam. Madothecaeeae : Madotheca platyphylla (L.) Dum., în pădure, , parcul orașului, valea Cernei, corticol, xero-mezofil. ; / ș Fam. Frullaniaceae : Frullania dilatata (L.) Dum., ih pădure, cor- ticol, frecvent, xero-mezofil. CI. MUSCI j Fam. Polytrichaeeae: Atrichum undulatum (Hedw.) P. Beauv., | prin păduri, frecvent,. tericol, mezofil, var. minor Web. et Mohr, pe văi j în păduri, tericol, mezofil; A. angustatum (Brid.) Br. eur., aceeași-ecolo- 1 gie, frecvent, mezofil; Pogonatum aloides (Hedw.) P. Beauv., pe văi în s pădure, tericol, mezofil, * var. -minimum Limpr., aceeași ecologie, mezo- ; fii; P. urnigerum (Hedw.) P. Beauv., pe văi în pădure, în pajiști, teri- 394 E. PLĂMADĂ & col, mezofil; Potytrichum formosum Hedw., în pădure, frecvent, tericol,. mezofil; P. juniperimum Willd., aceeași ecologie, frecvent, mezo-xerofil; P. piliferum Schreb., prin păduri, în locuri însorite, tericol, xero-mezofil. Fam. Diphysciaeeăe : *Diphyscium foliosum Mohr, în pădure, tericol,. mezofil. Fam. Fissid,entaceae : Fissidens taxifolius (L.) Hedw., în pădure, pe soluri umede pe malul unor pîraie, mezo-higrofil; F: cristatus Wils., aceeași ecologie, mezo-higrofil. Fam. Ditriehaeeae: * Ditrichum pusillum (Hedw.) Dixon, pe o vale în pădure, pe sol nisipo-argilos, asociat cu Plectocolea hy alina, me- zofil; Ceratodon purpureus (L.) Brid., în locuri însorite, frecvent, foto- xerofil. Fam. Dicranaceae: Dicranum scopa/rium (L.) Hedw., în pădure,, frecvent, tericol, mezofil, f. paludosum (Schimp.) Moenkem., într-o pajiște umedă în pădure (poieni), tericol, asociat cu Mnium, affine și Thuidium^ Philiberti, mezo-higrofil. Fam. Trichostomaceae : Pleurochaete sguanosa (Brid.) Lindb., prin pajiști de pădure (poieni), tericol, xerofil; Rymenostomum microstomum (Hedw.) B. Brown, în pădure pe malul unui pîrîu, tericol, xero-mezofil; * Trichostomum mutabile Bruch, pe malul rîului Cerna, pe solul de pe stînci, foto-mezo-higrofil; * Barbuta vinealis Brid., în același loc, în pădure, pe soluri cu pietriș, foto-mezofil, *var. cylindrica (Tayl.) Boul., în pădure, în aceleași locuri cu specia; B. hornschuchiana Schultz, pe valea Cernei, în locuri însorite, tericol, foto-mezofil; B. convoluta Hedw., pe malul rîului Cerna, pe pământ umed și solul de pe stînci, asociat cu Bryum- caespiticium, mezofil; B. unguiculata Hedw., în aceleași locuri cu prece- denta, pe văi în pădure, pe pietre umede, foto-mezofil. Fam. Pottiaceae : Pottia truncata (Hedw.) Bruch, în pădure (lîngă oraș), asociat cu Bryum capillare, tericol, mezofil; Tortula' muralis (L.) Hedw., pe ziduri (între oraș și pădure), foto-xerofil; Syntrichia ruralis (L.) Brid., prin pajiști de pădure, adesea asociat cu Rhacomitrium canescens ■și Pleurochaete squarrosa, foto-xerofil; subulata (L.)Web. et Mohr, pe malurile rîului Cerna, prin păduri (locuri erodate), frecvent, tericol, mezo-xerofil; 8. papilosa (Wils.) Âmann, valea Cernei, corticol (Populus nigra), asociat cu Orthotrichum speciosum, foto-xerofil. Fam. Grimmiaceae: * Schistidium gr adie (Schleich.) Limpr., pe ziduri (între oraș și pădure), foto-xerofil; Ă. apocarpum (Hedw.) Br. eur., în pădure, pe pietre însorite, foto-xerofil; Grimmia pulvinata (Hedw.) Sm., aceeași ecologie, foto-xerofil; Rhacomitrium camescens (Timm) Brid., prin pajiști de păduri, frecvent, tericol, foto-xerofil. Fam. Bryaceae : Mniobryum dlbicans (Wahl.) Limpr., pe malul rîu- lui Cerna (asociat cu Hypnum arcuatum), pe văi umede în pădure, teri- col, mezofil; Bryum capillare Hedw., pe valea Cernei, în parcul orașului, prin păduri, pe pămînt și la baza trunchiurilor de copaci, frecvent, mezofil, sciafil, var. cuspidatum Schimp., în pădure, tericol, mezofil, sciafil; :;t B. turbinatum (Hedw.) Schwaegr., în pădure pe văi umede, pe solul de pe pietre și tericol (asociat cu Pellia fabbroniana, Barbuta unguiculata, Purhyn- chium speciosum și Ctenidium molluscum var. procerum), higrofil; * B. ; x 7 FLORA ȘI VEGETAȚIA BRIOLOGICA DINTRE ORȘOVA ȘI VALEA CERNEI / 395- mildeanum Jur., într-o pajiște în pădure, tericol, mezofil; B. caespiticium Hedw., pe malul rîului Cerna, pe solul de pe stînci, asociat cu Barbuta unguiculata și B. convoluta, foto-xero-mezofil. : Fam. Mniaceae : Mnium undulatum (L.) Hedw., prin păduri în locuri umbrite și umede, frecvent, tericol, mezo-higrofil, sciafil; * M. margi- ; natura (Dieks.) P. Beauv., valea Cernei, pe pămînt și pietre umede, mezo- > fii, sciafil; M. stellare Beich,, în pădure pe văi umede, pe soluri nisipo- argiloase, frecvent, mezofil, sciafil; * M. medium Br. eur., aceeași ecolo- î gie, mezo-higrofil, sciafil ; M. affine, Blând., în pajiști umbrite, pe văi în pădure, tericol, mezofil; M. "cuspidatum (L.) Hedw., aceeași ecologie, mezofil; M. longirostre Brid., pe văi în pădure, mezofil. > Fam. Bartramiaceae : * Philonotis arnelli Husnot, pe o vale în pă- i dure, pe pămînt umed, asociat slab cu PSUia fabbroniana și Bryum turbi- natum, mezo-higrofil. * Fam. Orthotrichaeeae : Orthotrichum pumilum Swartz, valea Cernei, pe scoarță de Populus nigra, xerofil; O. speciosum Nees, valea Cernei, în păduri, frecvent, corticol, xerofil; 0. striatum (L.) Hedw., aceeași i ecologie, xerofil; O. obtusifolium Brid., valea Cernei, în parcul orașului, ; pe scoarță de Populus nigra, xerofil; 0. diaphanum Schrad., aceeași ecolo- gie, asociat cu precedentul, xerofil. ( Fam. Leucodontaceae : Leucodon sciuroides (L.) Schwaegr,, valea Cernei/ în păduri, frecvent, corticol, xerofil. 1 i; Fam. Neckeraceae : Peckera complanata (L.) Hiiben, în pădure, cor- ' ticol (Carpinus betulus), (tericol, asociat cu: Plagiochila asplenioides,- ; Fissidens cristatus și Ctenidium molluscum), mezofil. . Fam. Loin.bophyllaceae: Isothecium myurum (Pollich) Brid., în j pădure, corticol (și tericol, asociat cu speciile amintite la 'Neckera corn- ( planata), mezofil. ' ’ p Fam. Leske'aceae : Anomodon attenuatus (Schreb.) Hiiben, în pădure, ; corticol (Fagus sylvatica), (tericol), mezofil; A. viticulosus (L.)' Hook. i et Tayl., în pădure, corticol, mezofil; * Leskea polycarpa Ehrh., valea L Cernei, pe solul de pe stînci, mezofil. Fam. Thuidiaceae : Abietinella abietina (Hedw.) C. Miiller, prin pa- 1 jiști, frecvent, xerofil; Thuidium recognitum (Hedw..) Lindb-., pe văi, în i - pădure, tericol, mezofil; T. țamariscinum (Hedw.) Br. eur., în pădure, pe . ii pămînt, la baza .trunchiurilor de copaci, mezofil; T. philiberti Limpr., prin pajiști de pădure, frecvent, mezofil. Fam. Cratoneuraceae: CratoneurUm filicinum (Hedw.) Roth, pe malul rîului Cerna, pe pietre și pămînt umed, higrofil. ț • Fam. Andblystegiaeeae : Amblystegiurn serpens (L.) Br.- eur., în pădu- ( re, pe văi, pe ziduri vechi între oraș și pădure, saxicol, corticol, tericol, ; ( poliedafic, mezofil, sciafil; At varium (Hedw.) Lindb., în pădure, pe ii- văi, tericol, saxicol, corti-humicol, în . locuri i umede, mezo-higrofil; l * Bygrohypnum luridum (Hedw.) Jennings var. ■ tenellum Schimp., în ? albia unui pîrîu în pădure, pe pietre umede,, higrofil; Acrocla,dium cuspida- p. turn (Hedw.) Lindb., în pajiști umede pe văi și’ în pădure, frecvent, mezo- s higrofil; Drepanocladus aduncus (Hedw.) Moenkem. * f. intermedium | Moenkem., pe malul rîului Cerna, în locuri umede (pe solul de pe stînci), î. higrofil. 9 FLORA ȘI VEGETAȚIA BRIOLOGJCĂ DINTRE ORȘOVA ȘI VALEA CERNEI 397 396 E. PLAMADA 8 Fam. Braehytheeiaceae: Camptothecium lutescens (Hedw.) Br. eur., prin pajiști, frecvent, xerofil; Homalothecium sericeum (L.) Br. eur., pe ziduri vechi lingă pădure, xerofil; Brachythecium rutabulum (Hedw.) Br. eur., valea Oernei, pe văi umede în pădure, tericol, saxicol, saprolig-, nicol, mezo-higrofil, var. subauricutatum Breidl., pe o vale în pădure, pe pămînt umed, mezo-higrofil; * B. rivulare (Bruch) Br. eur., în albia rîului Cerna, pe pietre (lingă mal) parțial sub merse, hidrofil; B. populeum (Hedw.) Br. eur., valea Cernei, pe văi în pădure, pe pietre ± umede și pe solul de pe acestea, corticol (Vlmus campestris), mezofil; B. cf. mil- deanum Schimp., pe malul rîului Cerna, pe pămînt umed, higrofil; Sclero- podium purum (L.) Limpr., prin pajiști umbrite de păduri, relativ frecvent, mezofil; Rhynchostegium confertum (Dicks.) Br. eur., pe malul rîului Cerna, pe văi în pădure, saxicol, mezofil; R. murale (Hedw.) Br. eur., pe malul rîului Cerna, saxicol, mezofil; R. megapolitanum (Blând.) Br. eur., pe solul unor ziduri vechi între oraș și pădure, mezofil; Cirriphyllum crassi- nermum (Tayl.) Loeske et Fleisch., pe malul rîului Cerna, pe stînci și la baza trunchiurilor de copaci (Robinia pseudacacia), mezofil; Eurhynchium swa/rtzii (Turn.) Hobk., frecvent prin păduri, tericol, .saxicol, mezofil; * E. striatum (Hedw.) Schimp., în pădure, tericol, mezofil; E. speciosum (Brid.) Milde, pe o vale în pădure, pe pietre umede, higrofil. Fam. Entodontaeeae : Pleurozium sohreberi (Willd.) Mitt., prin pajiști de pădure, frecvent, mezofil. Fam. Plagiotheeiaceae : Plagiothecium roeseanum (Hampe) Br. eur., pe văi, prin pădure (lîngă baza arborilor), tericol, mezofil, * f. propaguli- ferum Buthe, aceeași ecologie. Fam. Hypnaceae : Hypnum eupressiforme L., frecvent, mai ales în păduri, corticol, tericol (poliedafic), mezo-xerofil, var. lacunosum Brid., prin pajiști de pădure, mezo-xerofil; * H. arcuatum Lindb., pe malul rîului Cerna, pe pămînt umed, mezo-higrofil; Ctenidium molluscum (Hedw). Mitt., în pădure, tericol (asociat cu Plectocolea hyalina), mezofil, * var. procerum (Bryhn) C. Jensen, pe o vale în pădure, pe pietre umede, higrofil, * var. tenellum Boli, în pădure, tericol (asociat cu Plagiochila asplenioides), mezofil. Fam. Rhytidiaceae: Rhytidiadelphus triquetrus (Hedw.) Warnst., în pajiști umbrite de pădure (în puține locuri), tericol, mezofil. Fam. Hylocomiaeeae: Hylocomium splendens (Hedw.) Br. eur., prin pajiști de pădure, prin tufărișuri, frecvent, tericol, mezofil. DATE ECOLOGICE în ceea ce privește natura substratului, 70% sînt specii tericole, 12,4% saxicole, 10,6% corticole, iar 7 % ± indiferente. Sub raportul adaptării la necesarul față de apă, 50% sînt elemente mezofile, 16,7% xerofile; 12,4% mezo-higrofile (higro-mezofile), 8,8% mezo-xerofile (xero-mezofile), 8% higrofile, 2,6% higro-hidrofile (helo^ file) și numai 1,7% hidrofile (o specie). în ansamblu, 75,5% sînt elemente cu cerințe scăzute față de apă (xerofile — mezofile), caracteristice regiu- nilor cu climat secetos. CONSIDERAȚII ASUPRA VEGETAȚIEI BRI OLOGI CE Spre deosebire de partea briofloristică a lucrării de față, în care sînt cuprinse numai rezultatele cercetărilor efectuate în sectorul Orșova, în caracterizarea vegetației am luat în considerare întreg teritoriul cuprins între valea Eșelnița și valea Cernei. în lucrarea anterioară (11) am analizat vegetația briologică a văilor (Eșelnița), insistînd mai ales asupra celei de pe solurile aluvionare. în lucra- rea de față ne ocupăm de unele asociații muscinale din păduri și pajiști de dealuri. O primă constatare este aceea că, atît în pajiștile de dealuri, cît și în cele din păduri (poieni, rariști), vegetația muscinală ește aproape identică (tabelul nr. 1). în schimb, față de aceasta, se deosebește foarte mult vegetația briofitelor din păduri, adică din interiorul arboretelor (tabelul nr. 2). în pajiștile de pe dealuri, precum și în poienile și rariștile din păduri (tabelul nr. 1) găsim fitocenoze în care gradul cel mai mare de acoperire și frecvență îl au speciile : Rhacomitrium canescens, Hypnum eupressiforme (inclusiv var. lacunosum) și în mai mică măsură Abietinella abietina, repre- zentînd fitocenoze cu Rhacomitrium canescens + Hypnum eupressiforme, a căror poziție ceno-taxonomică este deocamdată dificil de stabilit. Dificil prin faptul că compoziția cenotică a acestora diferă destul de mult de cea a unor asociații cunoscute cu Rhacomitrium canescens sau cu Hypnum eupressiforme (Rhacomitrio — Potytrichetum piliferi Herzog 1943, Hypno- Dicranetum Krusen. 1945). în cazul nostru găsim specii caracteristice atît pentru una, cît și pentru cealaltă din aceste două asociații, iar în plus, unele specii ca Abietinella abietina și Pleurochaete squarrosa sînt caracteris- tice asociației Abietinelleto — Pleurochaetum Giacom. 1951 (1) din alianța Abietinelion, Astfel, acest tip de fitocenoze ar putea probabil reprezenta doar stadii intermediare de trecere de la o asociație la alta. Presupunem o astfel de posibilitate deoarece în releveele 7, 8 și 9 făcute în pajiștile de dealuri (fără păduri), lipsește specia Pleurochaete squarrosa, unde, în schimb, se află Dicranum scoparium care — interesant — lipsește în poienile și rariștile din păduri (releveele 1—6). 1 Fitocenozele de păduri cu Potytrichum formosum (tabelul nr. 2) le considerăm doar s i n u z i i complexe și datorită faptului că compo- ziția lor cenotică diferă mult de la un loc la altul, iar gradul de acoperire de asemenea prezintă variații. Astfel, de exemplu, Potytrichum formosum prezintă o diferență evidentă în abundență — dominanță și frecvență: de la +.2 (releveul 9) pînă la 4.5 (releveul 7). La fel și ceilalți componenți cenotici diferă de la un releveu la altul atît ca alcătuire cenotică a speciilor, cît și în ceea ce privește gradul de acoperire. Astfel, în releveul 1 predomină Potytrichum juniperinum, în releveul 2 Mnium Undulatum, în releveele 4 și 8 Pleurozium schreberî, în releveul 5 Thuidium philiberti, iar în 6 și 9 Hypnum eupressiforme, respectiv var. lacunosum. în concluzie, în aceste păduri nu putem vorbi de existența unor asocia- ții ou o participare pronunțată brio-cenotică a unor elemente caracteristice, ci numai de un strat muscinal alcătuit dintr-un mozaic de sinuzii eterogene. Acest strat muscinal diferă de la un loc la altul în funcție de natura solului, umiditate, expoziție, gradul de înclinare a pantelor, consistența arbore- telor ș.a. t - C. 5644 398 Tabelul nr. 1 Fitocenoze cu Rhacomitrwm canescens + Hyanum. cupressiforme Caracterul vegetației Pajiști în păduri Pajiști de dealuri (fără păduri) rariști poieni Eșelnița Orșova Eșelnița Nr. releveului 12 3 4 -5 6 7 8 9 Expoziția S NE SV E S S n" nv nv înclinarea (grade) 12 10 10 3 5 20 10 15 10 K Altitudinea (m s.m.) 100 • 120 110 100 110 110 100 90 100 Acoperire strat muscinal (%) 70 95 80 70 75 60 100 100 50 Acoperire strat ierbos (%) 25 - - 10 20 10 10 40 100 Suprafața analizată (m2) 6 15 15 25 4 8 6 10 50 Bryophyta Rhacomitrium canescens 3-5 4-5 1-3 1-3 4-5 4-5 .5-5 4.5 3-5 V Hypnum cupressiforme . 4-5 1-2 V var. lacunosum 1.2 1-3 4.5 4“ 1-2 4- 1'5 Abietinella abietina •4- • • + ' 4- ■ 1-5 III Pleurochaete squarrosa 4- ■ ■ , , + ’ 1 5 II Polytrichum formosum 4- ■ + 1-3 II P. juniperinum 1-2 ■ + ■3 ■ 4- ■ I Syntrichia ruralis ■ 4~ • * I Dicranum seoparium ■ 4- 4- I Anthophyta * Andropogon ischaemum 2-4 1-3 1-3 ■ 14 15 III Hypericum perforatum 4- ' ' ■ . • + 4- + + 4- + IV Hieracium pilosella + 4--3 +-3 + . + III Fragaria vesca + • + + . + +. .. + . ! III Thymus marschallianus • - 4- 4- 4- + ■ 4“ III Potentilla argentea 4- 4- '''4- . . 4- ■ II Agrostis tenuis + 4- 4- 4-. 4--3 2-5 II Hieracium auricula 2-5 2 5 II Festuca valesiaca + ■ + 1-5 ■ II Genista ovata • + 4-' 1-3 4-.4 II Chrysopogon gryllus + ■ ■ • 4- 4- II Teucrium chamaedrys 4r * 4- < ■ ■ • + II Prunella vulgaris • • • 4- + + II Thymus pulegioides 4- '2 + •2 • I Lichenophyta Cetraria islandica 4- ' 4- 2-5 1-3 + ' +':'/'• iv Specii întîlnite în 1—2 ridicări: Brachythecium albicans 4( + ); Scleropodium purum 4 (+, 2); Atrichum undulatum 4 (+); Fissidens tăxifolius 5 (+) ; Ceralcdc'n purpureus 6 ( + ); Hymenostomum microstomum 9 (+); Galium uerum, Stachis recta, Trifolium alpestre 1 (+) ;\ Poa bulbosa, Carex careophyllea 2, 3 (+) ; Poa compresa 4,5 (4-); Veronica chamaedrys 4,6 (+) ; Achillea crițhmifolia, Spiranthes spiralis 4,8 (+) ; Dianthus armeria 4,9 (4-); Țrifolium arvense, Setâria viridis 5,9 (4-); Genista tinctoria, Brachypodium silvaticum, Potentilla reda, Dactylis giomerata 4 (4-); Euphorbia cyparissias 5,6 (4-) ; Tunica saxifraga^ Cytisus leucotrichus 5 (+) ; Anthoxanthum odoratum, Luzula campestris, Hypochaeris radicala 7 (4*) ; Achillea imllefoliiim, Prunella laciniata, Gypsophylla muralis, Erigeron eanadensis, Trifolium repens,,, SanguisOrba minor, Lolium perenne, Cichorium intybus 9 (4-); Carlina vulgaris, Stepactis annua, Plantago lanceoiata 8,9 (4-); Leontddon asper, Centaurium umbellatum 8(4-); Tunica saxifraga, Achillea angustifolia 6 (4-); Cladonia foliacea 1 (2-3). .Data ridicărilor: releveele 1, 2, 3 și 7 (12 —13.V.1968); releveele 4, 5, 6, 8 și 9 (19 —20. IX.1968). • ’ * La identificarea, multor specii de plante cormotite am avut concursul colegului Gh, G ol de a, căruia îi expri- măm mulțumiri și pe această cale. Tabelul nr. 2 Fitocenoze de păduri cu Polytrichum formosum Pădurea Orșova Eșelnița Consistența pădurii 0,3 0,3 0,7 0,7 0,6 0,7 0,7 0,3 0,5 Nr. releveului 1 2 3 4 5 6 7 8. 9 Expoziția - - SE SE - SE N NV . S K înclinarea (grade) . _ _ 45 15 - 5 40 20 25 Acoperire strat muscinal (%) 100 100 90 75 80 60 100 100 70 Acoperire strat ierbos (%) 20 10 10 10 15 10 - 20 30 Altitudinea (m s.m.) 100 100 110 110 90 100 90 100 90 Suprafața analizată (m2) 1 1 6 4 2 6 i 4 io: Bryophyta ; Polytrichum formosum Dicranum seoparium Atrichum undulatum Hypnum cupressiforme var. lacunosum Pleurozium schreberi Pogonatum umigerum Thuidium philiberti Scleropodium purum Rhacomitrium canescens Polytrichum juniperinum Hylocomium splendens Abietinella abietina Mnium undulatum Anthophyta Cytisus leucotrihus Poa nemoraliș Luzula luzuloides Prunella vulgaris Calamintha vulgaris Hypericum perforatum Agrostis tenuis Galium verum Veronica chamaedrys . Trifolium repens Potentilla micrantha Achillea crițhmifolia Viscaria vulgaris Fragaria vesca Carex brizoid.es Hieracium auricula H. pilosella 1.3 1-2 3.5 2-4 1-5 2-3 + 4-1-5 4- . ■ - 4- -3 4- • •. • • • o . 1.2 |3.5| • 2-4 1-2 ■ • 1'4 + . ■ . ■ j4-5| 4- .... 4- • ' • • 4- |3-5| .... +.3 2-4 -f- 4- . ‘ |4.5| • • • • 1.3 • 1-4 1-3 4- 4- 4- 1-3 1-3 2-5 4- ■ 1-3 4* 4~ 4- 4- 4- • 4“ 4- + + ■ + 4“ +. 4" 4-- 1-5 1-5 • 4- 4- 4- ■ + 4- 4- * * 1 ‘4 * . 4- 4- ■ + 4- 4- ■ 4- + . • + • ■ . • ■ 4- + 1-5 4- 4“ '4- ■ 4- 1 4-5 1-4 4-2 4- • 1 4~ ■ + •3 - 2-3 •' |3J5| • /ÎM \ 2-3 4- 4- • • 4- ■ 2-5 ■, 4~ . ' 4- 4- . 2.5' •■ . 4- + ■ ’ ■ . 4~ • 4-; 4- . . 4-' 4-" V III II II II II II II n i i i i HI iii in iii m iii ii ii ii ii ii iii ii ii i i i Specii întîinite în 1 — 2 ridicaii: Polytrichum piliferum 9 (2 -4) ; Atrichum angustatum 9 (1 -4); Mnium affine 1,2 (4-); M. longirostre 7 (2-3); Isothecium myurum 3 (4- -2) ; Brachythe- cium campestre 6 (4-); Hymenostomum microstomum 9 (4-); Melampyrum silvaticurh 3,4 (4-); Glecoma hederacea~5,Q (4-); Bactylis glomerata 5,9 (4-); Thymus marschallianus 8,9 (4-); Gna- phalium silvaticum 2 (4-); Festuca sulcata, Galium kitaibelianum 4 (4-); Potentilla argentea, Epilobium montanum 5 (4-).; Genista elata 6 (1 -3); Thymus pulegioides, Chrysanthemum corym- bosum, Symphytum tuberosum, Festuca valesiaca, Poa bulbosa, P. pratensis, Galium cruciata, Veronica officinalis 6 (4-); Plantago lanceoiata. Viola silvestris, Centaurium umbellatum, Hypo- chaeris radicata, Bellis perennis 8 (4~); Genista tinctoria 9 (1-5); Polypodium vulgare, Asple- nium trichomanis 3 (4-); Cladonia furcata 6,7 (4-); Celraria islandica 9 (3 -5). Data ridicărilor: releveele 1 — 5 (9,X. 1967); releveul 7 (7.X.1967); releveul 6 (14.V.1968); releveele 8 și 9 (19 —20. IX. 196 8). 400 E. PLAMApA 12 BIBLIOGRAFIE 1. Giagomini V., Vegetatio, 1951, .3, 1 — 2, 1 — 123. 2. Hazslinszky Fr., A Magyar birodalom moh-flâraja, Budapesta, 1885. 3. HUbschman A., SchTÎftenreihe fiii' Vegetationskunde, 1967, 2, 63. 4. Husnot T., Museologia Gallica, Paris, 1884—1890. 5. Limpricht K. G., Die Laubmoose, in Rabenhorst, Kryptcgamen-Flora, Leipzig, 1895, IV, 2. 6. Oberdorfer E., Gors S.,Lohmeyer W., MCller Th., Philifpi G. u. Seibert P., Schrlften- reihe fur Vegetationskunde, 1967, 2,' 7 — 62. 7. PanCiC J., VerhandI. Zoo],-Bot. GeselL, 1861, 11, 93. 8. Papp C., Bul. Grad. bot. și Muz. bot. Cluj, 1937, 17, 3-4, 159. 9. Passarage H., in Scamoni A., Einfiihrang in die praktische Vegetationskunde, Jena, 1963, 2, 164. 10. Peterfi Mm Magy. Bdt. Lapok, 1904, 3, 241. 11. Plămadă E,, St. și cerc, biol., Seria botanică, 1970, 22, 3. 12. PodpSra J., Bul. Grăd. bot. și Muz. bot. Cluj, 11, 3 — 4, 53. 13. — Conspectus Muscaram Europaeorum, Praga, 1954. 14. Role J., Hedwigia, 1902, 41, 215. 15. Simonkai L. (Simkovics), Math. ăs. Term.-Tud. Kdzl., 1872,10, 65. 16, Ștefureac Tr., Bul. Grăd. bot. și Muz. bot. Cluj, 1947, 27, 3— 4, 131. 17. Ștefureac Tr. și Mihai Gh., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1967, 19, 1, 13; 1968, 20, 4, 297. 18. ZdLYOMi B., Ann. Mus. Nat. Hung. Bot., 1939, 32, 63. Centrul de cercetări biologice Cluj, Sectorul de sistematică și geobotanică. Primit în redacție la 10 decembrie 1969. RĂSPÎNDIREA SPECIILOR CERASTIUM ALP1NVM L. ȘI CERASTIUM LANATUM LAM. ÎN ROMÂNIA DE V. SANDA 582.669.2:581.9(498» Basă sur Petude du matăriel d’herbier, sur des donnâes de la littărature et sur les răsultats des propres recherches sur Ie terrain, l'auteur fait des remarques com- paratives originales sur 1’ecologie, la phytosociologie et la chorologie de Cerastium alpinum L. et Cerastium lanatum Lam. dans la flore de la Roumanie. Primele date referitoare la cunoașterea răspândirii acestor specii în flora țării noastre le întîlnim în lucrările, de diferite proporții, publicate de : J. C. Baumgarten (1), D. B r â n d z ă (4), M. Fus s (12), D. Grecescu (13), (14), (15), (16), G. P. Gri nț eseu (18), J. H e u f f e 1 (22), A. K a n i t z (23), Z. P a n ț u și A, P r o c o p i a n u- Procopovici (29), FI. Porcius (34), J. Romer (38), F. Schur (40), (41), L. Simonkai (42), K. Ungar (44), (45)și F. Vi or h a p p er (46). Materialul existent în diferite herbare din țară, precum și cel din colecția personală a stat la baza elaborării monografiei speciilor genului Cerastium, publicată de A1. Borza (3). Autorul descrie numeroși taxoni infraspecifiei și precizează poziția taxonomică a altora menționați și anterior de diferiți botaniști din țară sau străinătate. Cu această ocazie se dă răspândirea pentru fiecare taxon, adăugind în paranteză la fiecare stațiune autorii care au recoltat material sau care au citat în lucrările lor taxonul respectiv. Lucrările publicate ulterior (2), (5), (6), (7), (8), (9), (10), (11), (19), (20), (24), (25), (26), (27), (28), (30), (31), (32), (33), (34), (35), (36), (37), (39), (43) asupra florei și vegetației diferitelor catene muntoase din țara noastră adue date de corologie, fitocenologie și ecologie privind speciile Cerastium alpinum L. și C. lanatum Lam. Ca elemente fitogeografice, ambele se încadrează în grupa celor alpine (J. M â t h 6) \ la noi în țară fiind răspîndite în zona alpină a Oarpa- ților sud-estici (fig. 1 și 2) în mai multe asociații (tabelul nr. 1) cu indici de participare relativ mici (sub 20%) (37), (39). ij. Mâthă, Tisia, 1940,I, 4,116-147 ; AGH, II, 1941,4,85 —108. ST. SI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 22, NR. 5 P. 401-411 BUCUREȘTI 1070 402 Tabelul nr. 1 Date comparative privind ecologia speciilor Cerastium alpmum L. și Cerastium, Itmatum tam. ia țara noastră Specia Asociația din care a fost descrisă Stațiunea și caracterizarea condițiilor staționale Literatura consul- tată Cerastium alpinum L* Dryadetum octopetalae Munții Godeanu : grohotiș calcaros, pe pantele expuse spre est, nord-est și nord ; în zona de calcar a Retezatului Mic se întîlnește mai ales pe versahții nordici, dar în jurul altitudinii de 2000 m se întîlnește și pe expoziții sudice.; uneori apare și pe locuri stîn- coase cu înclinația de 30—40° în ex- poziții nordice Șt. Csfiros, Coniri- bufiuni la studiul vegetației zonei de calcar din vecinăta- tea sudică a Rete- zatului,, 1956 Seslerietum rigidae re- tezadicum Munții Godeanu : pe pantele expuse spre est, sud-est, sud, sud-vest, vest, dar se întîlnește și pe versanții nordici; se dezvoltă pescurgerile de grohotiș din coșurile mai largi, pe pantele stîn- coase cu grohotiș mărunt, în crăpătu- rile pereților stîncoși cu înclinație mare sau aproape verticali . _ idem Cerastium lanatum Lam. ** f Artemisia petrosa- Trisetum alpestre Bucegi : pretutindeni In zona alpină pe stîncării abrupte din conglomerate, cu expoziții în sectorul sudic și cel estic; pe calcare jurasice poate însă vegeta - și pe expoziții vestice Al. Beldie, Flora și vegetația Munți- lor Bucegi, 1967 . Draba kot- schyi-Llo- ydia serotina Bucegi: pe stîncăriile umbrite sau semi- umbrite și relativ umede, cu expoziții în sectorul nordic, din întreaga zonă alpină, coborînd însă adeseori pînă în rariștile de limită din etajul subalpin idem Calamintha baamgarte- : ni — Ga- lium ani- sophyllum în întreaga zonă alpină a Bucegilor, pe . grohotișuri mărunte sau amestecate cu material mărunt, cu deosebire pe calca- re, însă și din conglomerate bogate în calcare idem Anihemis pyrethri- formis — Trifolium ochrantham Bucegi: pe bolovănișuri de conglome- rate fixate, trecînd însă și pe groho- tișuri de calcare, toate bogate în humus, din belșug înzăpezite în .iarnă și cu spor de umiditate în primăvară, în stațiuni reci și expuse vîntuiriî idem * Specia a mai fost citaU din următoarele asociații: Festuca glacialis - Minuartia sedoides (2), ScHicetwn herbacede (2), (37), Pestacetum supinae (33). * * Specia a mai fost citată din următoarele asociații: Salin reliculata —Dryas odopstala (2), S alicei mn reticu. Iatac Pușciru 1956 (2), (37), Festuca glialis — Mlnu^rtid seloides subis. festueilosu^n gldcîatis (2)'Agrostidetum, Țupeslris facies cu Festuca supinti (39), Junesium trifidi (39). Festwetun supirnu (33), Caricetum curmlas bwegicum (37), Fes- tucetum supinde subas. typieum, junoetosum și seslerietosum, (37), Elynitum. myoswroîdes (37), Silens aattulis — Minuartia sedoides (37), Arlemisia bawmgarleni (37). 404 Fig. 2. — Răspîndirea speciei Cerastium lanatum Lam. în România. I, Pietrosul Mare; 2, Pietrosul Rochiei; 3, luau; Sîngeorz-Băi; 5, Pietrosul CMimanului; 6, Ceahlău; 7, Hăghlnjașul Mic; 8, Hăghimașul Mare; 9,. Cheile Bieazului; 10, Ciucaș; 11. Omul; 12, Caraîman; 13, Babele; 14, Vîrful cu Dor; 15, Furnica; 16, Piscul Leaotii ,17, Piatra Craiului; 18, Piatra Mare; 19, Munții postăvarul; 20, Brașov; 21, Negoiul; 22, Arpașul; 23, Suru; 24, Moldoveana; 25, valea Doamnei; 26, muntele Cozia; 27, Păpușa; 28, Parîng; 29, Mindra; 30, culmea. Flotoșteanu; 31, vîrful Vîntuiurita ; 32, Peleaga; 33, Munții Sebeș - Burlanului; 34, Godeanu; 35, Tarcu. 5 CERASTIUM ALPINUM ȘI CERASTIUM LANATUM ÎN ROMÂNIA 405 Din cercetarea critică a materialelor de ierbar, precum și din verifi- cările făcute pe teren s-a putut constata existența în Masivul Bueegi a unei variabilități destul de pronunțate a ambelor Specii, fapt ce a deter- minat pe unii cercetători (Al. Borza, Al. Beldie) să descrie noi unități taxonomice. Din punct de vedere ecologic, precizăm faptul că ambii taxoni se întâlnesc în zona alpină a Carpaților noștri, crescînd pe stîncării abrupte, grohotișuri și bolovănișuri mobile sau semifixate de calcare sau conglo- merate bogate în calcare, în expoziții variate, îndeosebi pe cele nordice. Preferă în general stațiunile înzăpezite din belșug în timpul iernii, reci și puternic expuse vînturilor, avînd primăvara un exces de umiditate. Din punct de vedere fitocenologic, taxonii amintiți intră printre altele în alcătuirea vegetației deschise, heliofite a grohotișurilor și a bolo- vănișurifor mobile de calcare din etajul alpin, încadrată în cl. Thlaspietea- rotundifolii Br. —Bl. 1926. De asemenea se întâlnesc în alcătuirea vegetației bolovănișurilor și grohotișurilor fixate, precum și a pajiștilor calcofile xerofile și xero-mezofile din regiunea de munte, încadrate în cl. Dlyno — Seslerietea Br.-Bl. 1948. în cadrul cercetărilor întreprinse de noi în Masivul Bueegi am întîlnit specia Cerastium lanatum Lam. în asociația Salix reticulata — Dryas octopetala Beldie 1967 din șeile puternic vîntuite de pe culmea Omul, crescînd împreună 'cu: Dianthus glacialis, Silene acaulis, Pedicularis cederi, Minuartia sedoides, Oxytropis carpatica, Viola alpina, Myosotis alpestris, Oxyria digyna, Polygonum viviparum etc. Taxonul Cerastium alpinum L. vegetează pe platoul vîrfului Omul în asociația Salicetum herbaceae Domin 1933, fitocenoze clasice ale zăcă- torilor de ape provenite din topirea zăpezilor, fiind întîlnit de noi la data de 8.IX.1969, crescînd împreună cu : Campamula alpina, Drigeron uniflorus, Silene acaulis, Armeria alpina, Polygonum viviparum, Soldanella pusilla, Minuartia sedoides, Taraxacum alpinum, Myosotis alpestris, Calamintha alpina etc. Datele existente atestă răspîndirea ambelor specii atât în Carpații Orientali, cît și în cei Meridionali, lipsind din Carpații de curbură (Munții Vrancei, Penteleului, Siriului, Oituzului etc.) și Munții Apuseni datorită înălțimilor mai mici, situate sub 1700 m (fig. 1 și 2). Lista localităților, grupate pe masive muntoase este prezentată separat pentru fiecare specie și unitate infraspecifică, pe baza consultării literaturii, a herbarelor 2 din țară și a verificării existenței acestora în unele stațiuni. 2 Prescurtări : Hb. IBTS = Herbarul Institutului de biologie „Traian Săvulescu” Bucu- rești ; Hb. IAB = Herbarul Institutului agronomic din București; Hb. INCEF = Herbarul Institutului, de cercetări forestiere din București; Hb. GBB = Herbarul Grădinii botanice din București; Hb. FSB = Herbarul Facultății de silvicultură din Brașov; Hb. Ungar = Her- barul K. Ungar ; Hb. Soc..Trans. — Herbarul Societății transilvănene de botanică; Hb. Kayser = Herbarul Kayser ; Hb. Lerchenfeld = Herbarul Lerchenfeld; Hb. GBC = Herbarul Grădinii botanice din Cluj ; Hb. CCB, Cluj = Herbarul Centrului de cercetări biologice din Clujv; Hb. Porcius = Herbarul FI. Porcius; Hb. IAI = Herbarul Institutului agronomic din Iași; Hb. M. Toma = Herbarul M. Toma, Iași; Hb. Răv. = Herbarul.prof. M. Răyăruț, Iași; Hb. Gh. V. = Herbarul Gh. Vițălariu, Iași; Hb. UI = Herbarul Universității din Iași; Hb. C.P. = Herbarul C. Petrescu, Iași, 406 ' v- SANDA . , 6 \ RĂSPÎNDIRE CERASTIUM ALPINUM L. Munții Maramureșului: Poienile de sub Munte. (Hb. INCEF? A. Coman, 1938); Munții Rodnei: Ineu (Herbich, Czetz apud 3; 12 ; 15;36; Hb. Porcius, 1881; Ilb. ÎNCEP, E. I. Nyâr., 1918 ; Hb. GBC, Czetz, $851), Corongiș (35; 36), Pietrosul Mare (8; 36), vîrful Puzdrelor (36), Mihăiasa (Czetz apud 3 ; 36), Știol (2 ; 12 ; 36), Galați (2; 12; 36), Gemenea (36), Rodna (Hb. GBB, Porcius); Munții Călimani : 36 ; Munții Gurguiului : 36; Munții Bistriței: muntele Ceahlău (3 ; 4) (la Toaca); 14; 15; 18 (la Piatra Lată); 23; 29; 30; Hb. IBTS, Al. Borza, 1912; Hb. INCEF, donația Golescu, 1909; 36; Hb. GBC, G. Grințescu, 1908 ((Panaghia); Hb. UI, 1921 și 1934), Detunata (Hb. Răv., 1935), Piatra Ciobanului (Hb. Răv., 1949), Duruitoarea (Hb. Gh. V., 1961), Platoul Dochia sub Toacă (Hb. Gh. V., 1961); Munții Giurgeului: Hăghimașul Mare (36; 43), muntele Hăghimașul Mic (40); Munții Ciucașului : muntele Babeșul (Hb. INCEF, At. Haralamb, 1936); Munții Bueegi : fără localitate (1; 3 ; 12 ; 41; Hb. GBC, Moesz, 1905 ; Hb. Ungar, Fuss, 1865), Jepii Mici (Hb. IBTS, I. Prodan, 1906), Omul (2 ; 4; 16; 23; 37), Caraiman (Borza, FI. Buc., 9 apud 2; 15; 16; 36), Seara (2; Hb. INCEF, Al. Beldie, 1946), Blidul Uriașilor (2) (Valea Albă); Hb. INCEF, Al. Beldie, 1943), valea Mălinului (2; Hb. INCEF, Al. Beldie, 1947), vîrful Coștila (Hb. INCEF, Al. Beldie, 1949), Valea Seacă (2), Babele (2), Platoul Coștilei (2 ; 36), Valea Pripo- nului (2), Obîrșia (2), Bucșoiu (2; 37), valea Gaura (2),. Strunga (2), Ciu- botea (20), valea Cerbului (20), valea Mălăiești (2,0),. Grohotiș (Hb. Ungar, Fuss); Munții Bîrsei : Piatra Mare (1; 12 ; 13 ; 15; 36 ; Hb. GBB, J. Barth, 1886), Piatra Craiului (42; Hb. INCEF, T. Comes; 1946),,Munții Postăvarul 38; Hb. GBC, C. Baenitz, 1894), Crăpătura (Hb/FSB, I. Morariu, 1955), Cristianul Mare (42); . Munții Iezerului: Păpușa (13; 15), fără localitate (Hb. Ungar, J. Barth); Munții Făgărașului : fără loca- litate (Hb. Ungar, Schur, 1851; Hb. Kayser), Negoiul (12; 13; 15 (pe Lespezi); 36), Surul (1; 12 ; 15), Vîrtopul (36; 41), Colții Brezei (Andrae, BZ., XI, 438 apud 24; 36; Schur, VSV, II, 177 apud 24), ArpașulMare (Hb. INCEF, J. Wolff, 1889), Vînătoarea lui Buteanu (21; 28; Hb. GBC, E. I. Nyârâdy, 1927), vîrful Buteanu (35), lacul Bîlea (3; 35 ; Hb. Ungar, Fuss, 1858), Arpașul (12 ; 36), valea Doamnei (36 ; Hb. GBC, E. I. Nyârâ- dy, 1927), Capra Budei (36), valea Zîrnei (12), Burcaș (12), Căldarea Podră- gelului (Hb. FSB, M. Danciu, 1967), între vîrful Moldoveanu și Curmătura Podragului (Hb. FSB, M. Danciu, 1967); Munții Coziei : vîrful Ghițu . (Grecescu apud 3); Munții Sebeșului : Izvorul Frumoasei (36); Munții Lotrului : Gura Lotrului (2; 3; .41); Munții Paringului: vîrful Mîndra (31; 32; Hb. IBTS, I. Prodan, 1909; Hb. GBB, j. Barth, 1888), Pîcleșu (15; 32), Parîng (6; Hb. INCEF, At. Haralamb, 1933; Hb. GBB, J. Barth, 1878), Cîrja (7 ; 32 ; 36; Pax apud Borza, 3), Secu (32), Căldarea Roșiile (32), Coasta lui Rusu (32), Cîrja-Slăveiul (32), valea Jiețului (2); Munții Retezatului : vîrful Peleaga (27; 36; Hb. GBC, E. I. Nyărădy, 1929 (deasupra văii Lăpușnicul Mare)), lacul Bucura (25; 27; 36; Hb. GBB, J. Wagner, 1896 ; Hb. GBC, E. I. Nyârâdy, 1928), lacul Bucura IV 7 CERASTIUM ALPINUM ȘI CERASTIUM LANATUM ÎN ROMÂNIA . 4'0.7' (27), Poarta Bucurii (27), Urcușul Pietrelor (27), creasta dintre vîrful Bucura și Judele (27), valea Pietrele (36; Hb. GBC, E. I; Nyârâdy, 1928), lacul Zănoaga (Hb. GBB, J. Wagner, 1896), vîrful Șeselor (Pax apud 3), । Munții Țarcu-Godeanu : fără localitate (33), Godeanu (13; 15; 3; 36), Fiule’ (10; 11), Piatra Iorgovanului (10; 11), Albele (10; 11), Scorota (10; ; 11), Stănuleți (10 ; 11), munții Țarcu(3 ; 36) (la izvorul Hidegului și deasupra Groapei Bistra); Hb. GBC, E. I. Nyârâdy, 1930). var. glanduliferum Koch Munții Bueegi : fără localitate (Schube apud 3), Omul (Hb. INCEF, Al. Beldie, 1943), Strunga (Winkler apud 3), Valea Seacă a Coștilei (Hb. INCEF, Al. Beldie, 1942), Platoul Coștilei (Hb. INCEF, P. Cretzoiu et Al. Beldie, 1940), Babele (Hb. INCEF, Al. Beldie, 1942; Hb. UI, C. Papp, 1956), Caraiman, Valea Seacă (Hb. INCEF, Al. Beldie, 1942), Valea Sehcă a Jepilor (Hb. INCEF, Al. Beldie, 1948), Bucșoiu, Brîul Caprelor (Hb, INCEF, Al. Beldie, 1955), Coștila (Hb. INCEF, Al. Beldie, 1943 (între văile Mălinului și Scorușilor (Brîul Mare)), valea Scorușilor (Hb. INCEF, Al. Beldie, 1943), Strunga Colților (Hb. INCEF, Al. Beldie, 1943), vîrful Obîrșia (Winkler apud 3; 36), valea Cerbului (Hb. UI, 1911) ; Munții Făgărașului: Vîrtopul (3; 36), Arpașul (3 ; 36), Ucea Mare (Hb. GBC, J. Pâpâi, 1914); Munții Țarcu-Godeanu: Piatra Iorgovanului (Hb. GBC, V. Soran, 1951); Munții Retezatuluij/rmi Judele (27). ' var. glanduliferum Koch f. bueegiense Beldie Munții Bueegi : Piciorul Babelor (2 ; Hb. INCEF, Al. Beldie). f. cîrjae Borza Munții Bueegi: Omul (Hb. INCEF, Al. Beldie, 1943); Munții Farîngului : vîrful Cîrja (3 ; 32 ; 36 ; 45). ' f. hîleanum Borza ~ Munții Bueegi : valea Gaura (Hb. INCEF, Al. Beldie, 1943); Munții Făgărașului: lacul Bîlea (3; 36; 45). . CERASTIUM LANATUM Lam. Munții Maramureșului : Pietrosul Mare (8); Munții Rodnei: întregul masiv (Porcius, Herzog, Pax apud 3; Fuss apud 42), Ineu (Wolff, Czetz, Baumg., Weberbauer apud 3; Fuss, Abt. Arch., Ii, 368 apud 42; 12; 36 ; FRE, Al. Borza, E. I. Nyârâdy et C. Giirtler, 1923 ; Hb. FSB, Deubel, 1892 et Romer, 1883 ; Hb. Ungar, Herzog), Iezerul Pietrosului (36), lacul Lala (12; 36; Salzer, Reiseb., 318 apud 42), Gemenea (1 apud 42; 36), Corongiș (36; 40; Czetz, Pax apud Borza (3), 12'; Hb. Bav., 1952), Sîn- geoTz-Băi (Czetz apud 3; 36); Munții Călimani : muntele Pietrosul (Hb. IBTS, Șt. Csurbs, 1948), Voivodeasa (Hb. INCEF, V. Grapini, 1961) ; Munții Bistriței: muntele Ceahlău (4; M. Pantazi apud 3; 15; 17; 23, sub C. mllosum] 36; Hb. INCEF, C. C. Georgescu et M. Badea, 1938; Hb. M. Toma, 1961; Hb. UI, 1896 și 1934), Ocolașul Mic (Hb. M. Toma, 1962), Toaca (14; 29), Ocolașul Mare (Hb. Răv., 1935; Hb.' Gh. V., 1958 și 1961), Șa (14), Polița cu Crini (Hb. GBI, C. Papp, 1954), Stănile (Hb. GBC, G-. Grințescu, 1907; Hb. Răv., 1951), Piatra Lata (Hb. Răv. 1949), Jgheabul lui Vodă (Hb. M. Toma, 1964); Munții Giurgeului: munții Hăghimașul Mic deasupra satului Bălan (Kummerle, Weberbauer, Pax 408 V. SANDA 8 apud 3; 36; Schur, OBZ, VIII, 22 apud 42; 43; Hb. IBTS, A. Nyăr., E. I. Nyăr. et L. Egri, 1949; Hb. Baumg., F. Schur, 1883), Hăghimașul Negru (Hb. Băv., ,1952), Hăghimașul Mare (36; 43), Curmătura (Pax apud 3; 36; 43), Piatra Singuratică (36), Cheile Bieazului (36; Hb. GB1, C. Papp, 1957); Munții Ciucașului: Ciucaș, Creasta Gropșoara (19; Hb. INCEF, P. Cretzoiu 1939 (deasupra Gropșoarei)), Zăganul (Nicolescu, Borza apud 3; 36); Munții Bueegi : întregul masiv (1; 12 ; 13 ; Hb. Lerch.), Omul (4 ; Kanitz, (23) sub 0. villosum ; 15; 36 ; 37 ; Hb. GBB, Bbmer, 1888; Hb. INCEF, Al. Beldie, 1943 et M. Haret, 1919; Borza, FBE, nr. 1477 apud 2; Bomer, Grecescu, Bartolomeu apud 3), Caraiman (2; 15; 36; 37 ; Bartolomeu apud 3), Babele (Pantu, Contrib., 7; C. villosum Kotschy, ZGB, III, 132; Hb. FSB, M. Danciu et V. Ciochia, 1965; Hb. INCEF, Al. Beldie, 1947 (creastă); 2; 35), Vîrful cu Dor (4; Grecescu, Enum., 14; Borza, FI. Buc,, 9 apud 2; Hb. CCB, Cluj, E. Plămadă, 1961 et E. Pop, 1932), Furnica (4), Coștila (2 (pe vîrf și brîne); 36 ; Hb. INCEF, Al. Beldie, 1948), Valea Seacă a Coștilei (2), Obîrșia (2; Hb. Băv., 1950), Colții Obîrșiei (2; Hb. INCEF, Al. Beldie, 1947), valea Obîrșiei (2), Brîul Obîrșiei (2), valea Sugărilor (2 ; Hb. INCEF, Al. Beldie, 1947), valea Măli- nului (2), valea Ciubotei (2), Valea Gaura (2), Jepii Mici (2 (deasupra funi- cularului„la Scări” și creasta Claia Mare; 37 ; Hb. IAI, 1956)), valea Jepilor (2), Valea Seacă (2), Brîna Portiței (2), Jepii Mari (37), Coștila (37), Bă- trâna (37), Blidul Uriașilor (2), valea Cerbului (2), Doamnele (2; Hb. IAI, 1956), Mălăiești (Weberbauer, Limpricht apud 3; Hb. FSB, D. Parascan, D. Badu, 1960 et I. Morariu, D. Parascan, E. Toth, H. Heltman, 1956), valea Mălăiești (36; Hb. FSB, D. Parascan, P. Ularu, E. Lungescu. et V. Furnică, 1962 și 1963), valea Țigănești (Hb. FSB, H. Heltman, 1958), muntele Țigănești (Hb. FSB, D. Parascan, 1958), Piatra Arsă (12), Strunga (2; 36), vîrful Bucura (37), Moraru (37), Bucșoiu (37; Hb. GBB, J. Barth, 1884; Hb. FSB, D, Parascan et H. Heltman, 1958), Guțanu (36), Piscul Leaotii (12); Munții Bîrsei: Piatra Mare (Fronius, Pax,. Schube apud 3; 13; 15; Hb. INCEF, I. Dumitriu-Tătăranu, 1947 ; Hb. FSB, V. Ciobanu, 1955; Hb. Ungar, Fuss, 1851), Piatra Craiului (Baum- garten, Lerchenfeld, Kotschy, Schur, apud 3; Kotschy, ZBG, III, 65, 275 apud 42; 12; 36; 41; Hb. FSB, I. Morariu et P. Ularu, 1963; Hb. Lerch.), muntele Postăvarul (38; Hb. FSB, Bbmer, 1890), Măgura Codlei (Hb. FSB, P. Ularu et M. Danciu, 1966), Brașov (Hb. Ungar, Kamner,. 1907), Cristianul Mare (42); Munții Făgărașului întregul masiv (12; Hb. Ungar, 1906; Hb. Kayser; Hb. Soc. Transs., Kladni), Negoiul (Fuss,. Baumgarten, Grințescu apud 3; 15; 36), Munții Brezei (Colții) (Schur, VSV, II, 177 apud 42 ; 36 ; 24), valea Doamnei ((12), Baumgarten apud 3), Arpașul (12; 36; Hb. Kayser, 1850; Fuss, Alt. Arch., II, 368 apud 42),. Surul (Fuss, Alt. Arch., II, 368 apud 42; 36), lacul Bîlea (9; 28; 36; Hb. TAI, 1957 ; Hb. Băv., 1950 (Căldarea)), Fața Caprii (28), Vânătoarea lui Buteanu (28), Capra Budei (36), Vîrtopul (36), Viștea-Moldoveanu (Hb.. TAI, 1957), Căprăreasa (12 ; Hb. Ungar, Fuss; 36), Mîrșa (Hb. Soc. Transs., A. P. Aleși), Călțunul (9), Capra (9), Albota (9), valea Zîrnei (12), Podră- gelul (Hb. FSB, M. Danciu, 1967), Tărîța (Hb. Ungar, 1905 și 1919); Munții Copiei: muntele Cozia, deasupra mănăstirii Stînișoara (Hb. IBTS, A. et E. I. Nyârâdy, 1950), muntele Cozia (Hb. IBTS, G. Grințescu, 1914 et 1925; Hb. INCEF, C. C. Georgescu, 1936); Munții lezer-Păpușa r 9 CERASTIUM ALPINUM ȘI CERASTIUM LANATUM ÎN ROMÂNIA 409 Păpușa (36); Munții Sibiului: Piatra Albă (36); Munții Parîngului: întregul masiv (Limpricht, Barth, Pax apud 3; 39), Parîng (Csato apud Schur, Phytogr,, 149 cf. 42; 39; 15; 6; 32; Hb. GBB, J. Barth, 1878), Gruiu (7; 32; 36), Mîndra (7 ; 32; 36), Mîndra7Cîrja (32), Slăveiul Mare (32), Urdele (7), Lespezi (7), Cheile Oltețului (7), Păpușa (32), valea Găura (32), Poliți (32), Coasta lui Busu (32); Munții Căpățînei : între stîna Comar- nic! și vîrful Vînturarița (5), vîrful Vioreanu (5); Munții Retezatului : întregul masiv (Csato, Erd. Muz., IV, 80; Simk., Kozl., XV, 535 apud 42; 39), Badeș (27), Urcușul Pietrelor (27), vîrful Peleaga (27), vîrful Bucura (27; 36), vîrful Slăveiul (27; 36), Custura (27)* Borăscu (36), Betezat (39), vîrful Păpușa (Jâvorka apud 3), Strunga (Winkler apud 3) ; Munții Sebeș — Șurianului (39); Munții Țarcu — Godeanu: fără locali- tate (33), Godeanu (13; 15 ; 36), Țarcu (Bochel apud 3 ; 36), Groapa Bistra (36); Munții Banatului (J. Heuffel, Ehum., 41). f. litigiosuro. Borza Munții Bistriței: muntele Ceahlău (Hb. CP, 1928), Ocolașul Mare (Hb. IBTS, G. Grințescu, 1907), Botul Piciorului Șchiop (Hb. IBTS, G. Grințescu, 1907), Stănile (Hb. IBTS, G. Grințescu, 1907 și 1908), Pana- ghia (Grecescu apud 3; 36); Toaca (Hb: GBI, O. Papp, 1954); Munții Giurgeului: muntele Hăghimașul Mic (12 ; 36 ; Schur apud 3 ; 44 ; Hb. IBTS, G. Grințescu, 1933; 43), muntele Hăghimașul Mare (Hb. IBTS, E. I. Nyărâdy, 1948); Munții Ciucașului: muntele Zăganul (Hb. IBTS, Maria G. Grințescu, 1930 et G. Grințescu, 1927), coama pîrîului Alb (muntele Zăganul) (Hb. IBTS, G. Grințescu, 1927; 19); Munții Bueegi : fără locali- tate (Schube apud 3; 42; 44; Hb. INCEF, J. Wolff, 1886), Vîrful cu Dor (Hb. CP. 1914), brînele muntelui Furnica (Hb. IBTS, G. Grințescu, 1927), Jepii Mari (Hb. IBTS, I. Șerbănescu, 1948), Jepii Mici (Hb. INCEF, Al. Beldie, 1950), valea Jepilor (Hb. INCEF, Al. Beldie, 1949), Piciorul Babelor (Hb. IBTS, G. Grințescu, 1927), Creasta Babelor (Hb. INCEF, Al. Beldie, 1947), brîul vîrful Obîrșiei (Hb. INCEF, M. Haret, 1915), vîrful Obîrșiei (36; Winkler apud 3), Coștila (Creasta Țapului) (Hb. INCEF, Al. Beldie, 1949; Hb. INCEF, M. Haret, 1907), brîna mare a Coștilei (Hb. INCEF, Al. Beldie, 1943, 1946 și 1948), .Strunga (Winkler apud 3; 36), Omul (Hb. IBTS, Al. Borza, 1927 ; FBE, Al Borza, 1925), între Peștera — Omul (Hb. IAB, C. C. Georgescu, 1927), valea Mălinului (Hb, INCEF, Al. Beldie, 1942), Caraiman (Hb. INCEF, Al. Beldie, 1949 eț 1941 (Brîna Mare)), Valea Seacă a Coștilei (Hb. INCEF, Al. Beldie, 1942), Podul Spintecăturilor (Hb. INCEF, Al. Beldie, 1947), Blidul Uriașilor (Hb. INCEF, Al. Beldie, 1943), valea Sugărilor (Hb. INCEF, Al. Beldie, 1947); Munții Bîrsei : Piatra Craiului (42); 'Munții Făgărașului : vîrful Moldo- veanu (Hb. Băv., 1950); Munții Coziei : muntele Cozia (26 (sub vîrful Bulzu)); Hb. IBTS, G. Grințescu, 1925); Munții Lotrului : culmea Flotoș- teanu (Hb. Băv., 1'951); Munții Retezatului : fără localitate (44), Zănoaga (3 ; 27 ; 36 ; 42). f. deminutum (Schur) Borza Munții Bueegi: fără localitate (Fuss apud 3), Scara (Hb. INCEF, Al. Beldie, 1946), Crestele Babele (Hb. INCEF, Al. Beldie, 1947), valea Mălăiești (Limpricht apud 3; 36); Munții Făgărașului: fără localitate (Andrae, Bot. Zeit., XI, 438 apud 42), Podrăgelul (36; 41), Arpașul (Schur 410 V. SANDA , 10’ apud 3; 36), Negoiul (Fuss apnd 3; 36) ; Munții Țarcu — Godeanu : Muntele Țarcu (3, 36). / f. pietrosuanum (Zap.) Borza Munții Rodnei: Muntele Pietrosul Mare (36); Munții Bucegi (Szom- bathy apud 3; 36). BIBLIOGRAFIE . 1. Baumgarten J. C., Enumeratio stirpium magno Transsilvaniae Principatul, Vindebonae,. 1816, 1, 423-424. 2. Beldie Al., Flora și vegetația Munților Bucegi, Edit. Academiei, București, 1967, 102- 3. Borza Al., Bot. Kozl., 1913, 12, 2, 41-79. 4. Brăndză D., ProdromuT florei Române, București, 1879 — 1883, 196. 5. Buia Al. și Păun M., St. și cerc. biol. (Cluj), 1956, 7, 1 — 4, 85 — 105. 6. — Pajiștile din masivul Paringși îmbunătățirea lor, Edit. agrosilvică, București, 1962,75.. 7. Buia Al., Păun M., Maloș G. și Olaru M., Luci. Grăd. bot. Buc. (1961 — 1962), 1963, 27Ș- 8. Coman A., Bul. Grăd. bot. și Muz. bot. Cluj, 1946, £6, 1 — 2, 74. 9. CsOeos Șt., Bul. științ. Acad. R.P.R., Secția de șt. biol., agron., geol. și geogr., 1953, 5' 2, 227. 10. CsOros Șt., CsOrOS-Kaptalan M. și Pap S., St. și cerc. biol. (Cluj), 1956, 7, 1 — 4, 33 — 56- 11. Csuros Șt., Gergely I. și Pap S., Contribuții botanice, Cluj, 1962, 136. 12. Fuss M., Flora Transsilvaniae excursoria, Cibinii, 1866, 121. 13. Grecescu D., Conspectul florei României, București, 1898, 116. 14. — Anal. Acad. Rom., seria a Il-a, 1906, 28, 430., 15. — Suplement la Conspectul florei României, București, 1909, 31. 16. — Anal. Acad. Rom., seria a II-a, 1911, 33, 91. 17. Grințescu I., Guide de. la sixibme excursion Phytogeogpaphique International de Roumanie,. 1931, Cluj, 1931, Partea a Xl-a, 154. • 18. Grințescu G. P., Flora și distr ibufiunea ei in regiunea Bradului, fagului și stejarului din județul Neamț, București, 1908, 12. 19. Haralamb At. și Cretzoiu P., Anal. ICEF, seria I, 1942, 8, 226. 20. Haret M., Guide de la sixieme excursion Phytogeographique International de Roumanie, 1931, Cluj, 1931, partea a VH-a, 111. 21. Hayek A„ Die Pflanzendecke Osterreich-Ungams, ‘Leipzig — Viena, 1916, I, 439. 22. Heuffel J., Enumeratio plantarum in Banatu Temesiensi sponte crescentium et frequentius cultorum, Vindobonae, 1858, 41.. 23. Kanitz A., Plantas Romaniae hucusque cognitas, Claudiopoli, 1879 — 1881, 21. 24. Nyărădy A., Acta, geobot, Hung., 1942, 4, 2, 241 — 264. 25. Nyărădy E. I. Acta geobot., Hung., 1942, 4, I, 74 — 83. 26. • — Bul. științ. Acad, R.P.R., Secția șt. biol., agron.,, geok și geogr., 1955, 7, 2,217 ; Rev. Biol., 1956, 1, 2, 15^51. 27. — Flora și vegetația munților Retezat, Edit. Acad. R.P.R., București, 1958, 149- 28. — Rev. roum. Biol., Serie de Botanique, 1967, 12, 5, 335 — 343. 29. Panțu Z. și Procopianu-Procopovici A., Bul. Erb. Inst. Bot. Buc., 1901, 1, 80—131.' 30. Papp C., Rev. șt. „V. Adanlachi”, Iași, 1931, 17, 72. 31. P6cs T./Ann. Hist. Nat. Mus. Nat. Hung., 1957, 8, 205 — 217. 32. — Fragmenta Bot. Mus. Hist.-Nat. Hung., 1961, 1, 1'— 4, 49 — 128.' 33. Popesgu P. C. și Bujorean G.b St. și cerc. șt. Timișoara, 1957, .4, 3 — 4, 9 — 49. II CERASTIUM ALPINUM ȘI CERASTIUM LANATUM 1N ROMÂNIA 41t 34. Porcius Fl., Flora Phanerogamă din fostulu districtu alu Naseudului, Sibiu, 1881. 35. Prodan I., Flora pentru determinarea și descrierea plantelor ce cresc în România, Cluj, 1939, 2, 84. ' ț 36. — Genul Cerastium L. în flora R.P.R., București, 1953, 2, 57 — 58. 37. Pușgaru D. și colab., Pășunile alpine din Munții Bucegi, Edit. Acad. R.P.R., București, 1956. , . 38. Romer J., Jahrb. Siebenb. Karpth. Hermannstadt, 1905, 25, 145 — 180. 39. Samoilă Z., St. și cerc. biol, și șt. agr. Timișoara, 1960, 7, 1 — 2, 167 — 211. ■ ' 40. Schur F., Verb. Mith. Siebenb. Ver. Naturwiss. Hermannstadt, 1859, 10, 7—3, 167. 41. — Enumeratio plantarum Transsilvaniae, Vindobonae, 1885, 122 —123. 42. Simonkai L., Enumeratio florae Transsilvaniae vesculosae critica, Budapesta, 1886, 134. 43. Sod R., Prodromus florae terrae siculorum (Transsilvaniae orientalis). Cluj, 1940, 41. 44. Ungar K. Die Alpenflora der Sudkarpathen, Hermannstadt, 1913. 45. — Die Flora Siebenburgens. Ein Exkursions-und Bestimunngsbach filr Pflan- zenfreude und zum Gebrauche in Schulen, Hermannstadt, 1925, 185. 46. Vierhappeb F>, OBZ, 1911, 61, 2/3, 106, i , Institutul de biologie ,,Traian Săvulescu”, Sectorul de taxonomic vegetală Primit în redacție la 9 aprilie 1970. ANALIZA (GEOLOGICĂ A FLOREI DIN DEFILEUL , OLTULUI DE GH. ȘERBĂNESCU, N. ROMAN, N. DONIȚĂ, A. POPESCU și V. SANDA 581.9 (498) The papcr deals with țhe chorology of the plants living in the gorges of Olt River, Southern Carpathians. This flora is characterized by a large amount of species with oceanic chai’acters and of species with transitional characters ; it is somewhat intermediate between the temperate and the submediterranean flora. Because . of the diversity of local conditions, this flora is a ihixture of many phytogeogra- phical elements; the Carpathian endemisms represent an important element. within this fibra. Pe baza inventarului florei din valea Oltului, redat într-o lucrare anterioară (7), prezentăm în continuare analiza corologică a florei terito- riului respectiv. Aceasta se referă la : 1) caracterul oceanic-continental al speciilor; 2) apartenența lor zonală; 3) caracterul lor fitogeografic. Analiza este parțială, în ceea ce privește caracterul oceanic-continental și apartenența zonală a speciilor (privește numai 40 de familii și 405 specii aparținînd pteridofițelor, gimno spermelor, monocotiledonatelor, helobiilor și dicotile- donatelor de la Salicaceae la Fabaceae) și integrală pentru caracterul fito- geografic. Hibrizii și plantele de cultură (28 de taxoni) nu au fost incluși în analiză. Discuții mai ample privesc familiile: Poaceae, Cyperaceae, Cary&phyllaceae, Ranunculaceae, Brassicaceae, Rosaceae și Fabaceae. înca- drarea speciilor în diferitele categorii s-a făcut după lucrări de specialitate (1), (2), (3), (4), (5), (6), (8). . . Rezultatele sînt grupate în trei tabele. în tabelul nr. 1 se face gruparea speciilor după raportul arealului lor cu gradele de bceanitate-continenta- lism stabilite de H. M e u s e 1 și colaboratori (6). în tabelul nr. 2 este redată repartiția speciilor după natura arealului lor față de marile zone cli- matice. Tabelul nr. 3 conține statistica speciilor după apartenența arealului lor la marile unități fitogeografice (regiuni, provincii, subprbvincii). în acest tabel sînt redate și categoriile de elemente fitogeografice speciale mai interesante pentru regiunea cercetată. ST. ȘICERC. BIOL. SERIA BOTANICĂT. 22 NR.5P. 413 - 418 BUCUREȘTI 1B70 5. - e. 5644 ' ■ 414 3 ANALIZA COROLOGICĂ A FLOREI DIN DEFILEUL OLTULUI 415 Tabelul nr. 1 Repartiția procentuală a speciilor după gradul lor de oceanitate-continentalism Familiile Oceanitate Continentalism puternic pronun- țată slab pînă f la mediu j pronun- țată mternic pronun- țat slab pină la mediu pronun- țat Pteridofite, gimnosperme, helobie, monocoti- ledonate, dicotile donate de la Salicaeae la Fabacae dintre'care : ' ■ Poaceae Cyperaceae Ranunculaceae C aryophyllaeeae Brassicaceae Rosaceae Fabaceae Celelalte familii Total Poaceae — Fabaceae Tabelul nr Repartiția procentuală a speciilor după " gB* • . ’ i Caryophy- 1 g 10 \ 1 Hnreue co 'C 0 i-1 0 J-oy w m 1 * 'bolMto ©is mm ww * B 62,4. 6,2 4,7 3,7 4,4 6,7 6,9 8,7 20,4 42,0 ală a arealului, u c 1 8 S H » § § 5 3,7 1 0 0 0,2 0,2 0 0,2 2,1 1,6 or u a 8 Ci fc, 15,6 1,7 0,2 0,7 1,0 • 1,7 3,4 2,3 4,6 11,0 Categoria zonală zde areale Total 40 de familii Ranuncu- laceae U Poaceae tal W tO șo 1 , 1 f 1 1 1 o, 1 1 w wo 1 1 1 tc 1 tc> 1 M 1 4 M 1 M » o» to j C5 m 0 03 ■ - —l ’— M w M ® 1 , , 1 t 1 1 «Ml : | | 1 1 1 1 1 M MMM q o 0 0 0 - 92,0 20,0 26,0 16,0 16,0 2,0 2,0 10,0 . 4,0 4,0 2,0 2,0 2,0 1 2,0 . — m 00 1 1 1 1 U M M 1 w CC CC 05 .. . , . 1 ■ | | ! | «W5M M 1 - -wV.aoo | 1 1 1 1 1 I 1 1 1 <> CC 05 W CC cu 77,2 28,1 7,0 15,8 12,3 .1,7 12,3 3,5 1,8 1,7 15,9 8,8 5,3 1,8 1,7 1,7 1,7 1 1,7 A. Meridional-temperată temperată submeridională submeridional-temperată meridional-submeridională meridional-submeridional-tem- perată meridională meridional-temperată B. Meri dional-ar etică submeridional-boreală meridional-boreală sub meridi onal-ar etică meridional-temperat-boreală , meridional-arctică C. Temperat-arctică temperat-boreală boreală boreal-arctică temperat-boreal-arctică temperat-arctică arctică D. Subtropicală-temperată subtr op ical-meridion al-tempe- rată subtropical-submeridională E. Tropical-meridională subtropicală tropical-meridională 82,7 29,0 18,3 17,8 7,1 1,6 ' 0,7 8,2 4,1 2,0 1,1 0,2 0,4 0,4 12,2 6,2 3,3 1,1 0,2 . 0,7 0,7 0,6 0,4 0,2 0,4 0,2 0,2 h — p w w oo mim 1 1 £1 1 £1 X 1 1 M £1 £ MIM MIM 1 1 mXB £ ' ' Tabelul nr, 3 Repartiția pr ocentunlă a speciilor după apartenența lor îitogeografică E lemente fitogeografice /o Circumpolare 11,3 EurasiatiCe 30,0 Eurasiatic-continentale 6,9 European-continentale 2,1 Pontice 0,5 Europene 18,7 Central-europene 5,4 Central-europene montane 1,9 Europene alpine 1,0 Alpin-carpato-sudetice 0,1 Alpin-carpatice 0,6 Alpin-carpato-balcanice 1,0 Carpato-balcano-sudetice 0,2 Carpato-balcanice 3,7 Carpato-balcano-anatolice 0,3 Carpato-balcano-caucazo-sudetice 0,1 Carpato-balcano-caucazo-anatolice 0,3 Sud-est-europene 1,0 Sud-europene 0,8 Central și sud-europene 0,4 Balcano-panonice 0,8 Pontic-mediteraneene 1,7 Mediteraneene 2,8 Endemisme carpatice 0,3 Endemisme carpatice românești 0,6 Endemisme carpatice românești de sud și de est 0,4 Endemisme carpatice românești de sud 0,5 Endemisme românești 0,4 Cosmopolite 1,8 Adventive 1,6 Hibrizi și plante de cultură 2,8 Total specii analizate 944 100,0 % Principalele specii care aparțin acestor categorii sînt următoarele: 1. Alpin-europene : Poa violacea, Carex brachystachys, Rumex alpinus, Raxifraga cuneifolia, Ribes petraeum, Geum montanum, Primula minima, Vaier ian a montana, Câmp anula alpina, Aster amellus. 2. Alpin-carpato-suiletiee : Larix decidua. 3. Alpin-eaipatice : Aconntum tauricum, Soldanella montana, Cala- minCha alpina, Knautia longifolia, Hypochaeris uniflora. 4. Alpin-caipato-baleanice : Allium dchroleucum, Aconitum panicula- tum, Cardaminopsis halleri, Daphne blagayana, Phyteuma nanum, Scorzo- nera roșea, Achillea distdns, Chrysamthemum corymbosum, Poronicum columnae, Cirsium waldsteinii., • 1 5. Carpato-baleano-sudetice : Aconitum callibotryon, Campanula napuli- gera. 6. Carpato-balcanice: Bromus barcensis, Sesleria bielzii, Sesleria rigida, Lilium jankae, Crocus heuffelianus, Mela/ndrium nemorale, Moelwin- 416 . GH. ȘERBĂNESCU și COLABORATORI 4 gia pendula, Silene flavescens, Silene lerchenfeldiana, Heleborus purpurascens, Arabis procurrens, Alyssum saxatile, Viola dacica, Viola declinata, Hyperi- cum, transsilvanicum, Sempervivum heuffeli, Saxifraga cymosa, Saxifraga luteo-viridis, Potentilla ternata, Lathyrus hallersteinii, Seseli rigidum, Pulmonaria rubra, Verbascum glabratum, Scrophularia laciniata, Rhinathus rumellicus, Melampyrum bihariense, Thymus balcanus, Thymus jankae, Galium kitaibelianum, Campanula abietina, Campanula divergens, Symphy- andra wa/nneri, Doronicum carpaticum, Senecio pappuosum, Centaurea mollis, Hieracium pavichii, Hieracium transsilvanicum. 7. Carp ato-baleano-eaueazo-sud,etice : Salix silesiaca. 8. Carpato-baleano-eaucazo-anatolice: Phleum montanum, Carex transsilvanica, Seleranthus uncinatus, Telekia speciosa. 9. Carpato-balcano-anatolice: Hypericum alpigenum, Bruckenthalia spiculifolia, Syringa vulgaris. 10. Endemisme carpatice a) endemisme carpatice generale: Aconitum mol- 'ăavicum, Dentaria glandulosa, Chrysanthemum rotundifolium, Dianthus tenuifolius. b) endemisme ale Carpaților românești: Silene dubia, Aconitum lasianthum, Viola joii, Thymus comosus, Centaurea pinna- tifida. e) endemisme ale Carpaților românești de sud: Koeleria gracilis, Irishungarica, Dianthus henteri, Brysimum saxosum. d) endemisme ale Carpaților românești de est și de sud: Thlaspi dacicum, Genista oligosperma, Seabiosa lucida, Anthemis carpatica. e) endemisme ale muntelui Cozia (endemisme locale): Fosa coziae, Centaurea coziensis. 11. Endemisme românești: Centaurea degeniana, Centaurea triniae- folia. 12. Baleano-panonice : Avenastrum compressuf, Cytisus leucotrichus, Tîlia tomentosa, Veronica orchidea, Digitalis lanata, Carduus candicans, Jurinea mollis, Centaurea nigricans. 13. Pontice : Fagus orientălis, Lysimachia punctata, Centaurea micran- thos, Inula ensifolia. 14. Pontic-mediteraneene: Ornithogalum gussonei, Cotinus coggy- gria, Vitis silvestris, Astragalus cicer, Coronilla varia, Lathyrus. venetus, Linum austriacum, Scrophularia scopolii, Scutellaria altissima, Glecoma hirsuta,, Stachys germanica, Stachys reda, Asperula cynanchica, Aster lino- syris, Xeranthemum foetidum., 15. Mediteraneene : Festuca drymeia, Melica ciliata, Scilla bifolia, Muscari comosum, Orchis coriophora, Arabis turrita, Diplotaxis muralis,. Helianthemum nummularium, Viola alba, Sedum hispanicum, TorilUs- arvensis, Cnidium silaifolium, Dorycnium herbaceum, Primula columnae, Fchium vulgare, Linaria dalmatica, Teucrium montanum, Prunella laciniata, JHelittis melissophyllum, Salvia verticillata, Calamintha officinalis, Mentha- pulegium, Plantago holosteum, Asperula taurina, Hieracium hoppeanum, Hieracium racemosum. 5 ANALIZA COROLOGICA A FLOREI DIN DEFILEUL OLTULUI 417 ★ Datele din tabelul nr. 1 arată că majoritatea speciilor din familiile analizate au caracter oceanic și de tranziție (80,7%). Strict oceanice sînt însă numai 18,3%, iar strict continentale abia 3,7%. Predominarea în defileul Oltului a speciilor cu caracter oceanic și de tranziție se explică prin climatul specific montan, care se apropie prin multe elemente de cli- matul regiunilor din preajma oceanului. Tabelul nr. 2 reflectă foarte fidel caracterul de tranziție al florei de la zona temperată la cea meridională (82,7 % specii au arealul la interferența acestor două zone). Climatul mon- tan favorizează însă și prezența unor specii temperat-arctice (12,2%). Din tabelul nr. 3 reiese marea diversitate de elemente fitogeografice care populează defileul Oltului. Pe fondul eurasiatic obișnuit al florei (36,9 %) ies în relief în primul rînd elementele europene (cu° areal mai larg sau mai restrîns (28,1 %)), în al doilea rînd elementele sud-est-europene cu afinitate submeditera- neană (13,1%) dintre care multe carpato-balcanice (3,7%). Remarcabilă este și prezența numărului apreciabil de endemisme de diferite categorii (2,2%). Este interesant de relevat că 11,6% dintre endemismele carpatice se regăsesc pe valea Oltului. BIBLIOGRAFIE 1. Beldie Al., Flora și vegetația Munților Bueegi, Edit. Academiei, București, 1967, 2. — Comunicări de b^tesică, S.S.N.G., București, 1967, 113 — 130. 3. Doniță N.» Comunicări de botanică, S.S.N.G., București, 1967, 59 — 67. 4. MĂthe I., Tisia (Debrecen), 1940, 4, 116—147. 5. — Acta geobot. Hung., 1941, 4, 85 — 108. 6. Meusel H,, Jăger E. u. Weinert E., Vergleichen.de chorologie der Zentraleuropâischen Flora (Text und Karten), Jena, 1965. 7. Popescu A., Sanda V., Roman N.s Șerbănescu Gh. et Doniță N., Rev. roum. Biol., Serie de Botanique, 1970, 15, 4, 259 — 269. 8. So6 R., Synopsis systematico-geobotanica florae vegetalionisque Hungariae, Akad. Kiado, * Budapesta, 1964—1968, 1 — 3, Institutul de biologie ,,Traian Săvulescu”/ Secția de sistematică și geobotanică. Primit în redacție la 20 mai 1970. OBSERVAȚII ASUPRA FIZIOLOGIEI UNOR ALGE MACROFITE DE AL. IONESCU 582.2G5/7 : 582.271/5 : 581.1 Les observations faites sur lă croissance des algues ma'crophytes de la mer Noire et des exp^rimentations effectu^es dans le laboratoire ont permis de connâître les aspects de physiologie prăsentant de 1’inUret pour les cultureș algales. L’auteur a recueilli des donnâes sur les epoques du meilleur dâveloppement de quelques esp^ces, sur leurs besoins en ce qui concerne lintensîtd de la lumiere et la profondeur, ainsi que sur leur coihposition chimique. Divers milieux de cultureș ont ele expdrimentes daris le laboratoire et on' a analyse le processus de photo- synthese, l’influence de Fintensite de la lumiere, l’obtentiori et la germination des spores. ’ II est mis ^vidence que de telles 6tudes peuvent am61iorer la productivii des macrophytes dans des bassins, des endroits specialement amânagâs et in sita. Adesea litoralul românesc primește cantități însemnate de alge aduse din larg de valurile mării. în același timp, stîncile care mărginesc q țărmul sau tapițează fundul puțin: adine al apei sînt acoperite în aproape toate perioadele anului de un strat gros de vegetație algală multicoloră. | în general se apreciază că producția totală a macrofițelor din Marea Neagră este de ordinul sutelor de mii de tone și este evident că o asemenea cantitate poate prezenta o importantă deosebită în perspectiva folosirii | ei în economie. ’ ! în foarte multe locuri, în special în Japonia, R. P. Chineză și Penin- g șuia Coreea, populația se îndeletnicește cu recoltarea algelor macrof ite, , | ale căror întrebuințări diverse aduc venituri și foloase însemnate. Recoltele strînșe în felul acesta depășesc anual cîțeva milioane de tone și presupun preocupări care se apropie foarte mult de. ceea ce se poate numi culturi de alge (administrare de îngrășăminte în golfurile strînse, așezarea de plase j și alte suporturi pentru facilitarea reproducerii etc.). j ST. ȘI CERC. BIOL. SEBIA BOTANICĂ T. 22 NU. 5 P. 419 — 425 BUCUREȘTI 1970 ’ I ¥ 420 AL. IONESCU ' 2 Studii din ce în ce mai numeroase în ultima vreme se ocupă de pro- blemele de creștere și dezvoltare a algelor marine în vederea obținerii cunoștințelor care șă permită cultura lor adevărată. în experiențe de geno ticăjGau obținut hibrizi între diferite specii dLeEnteromorpha (F$yn), hibrizi care aveau forma unor ramuri ce serveau la înmulțirea vegetativă. încruci- șări viabile între Bnteronwrpha și Ulva au arătat posibilitatea de creare a unor forme noi, între genuri, din care, prin selecție, să rezulte varietăți folositoare scopurilor propuse. 1 în bazine artificiale de forme dintre cele mai originale (13) s-a căutat să se reproducă condițiile de presiune, lumină, temperatură, mișcare a apei, de suport pentru ca linele alge parenchimătoase să poată crește foarte bine., S-'au pus în evidență substanțele care asigură creșterea (alături de auxinele și kinetinele cunoscute de la cormofite s-au găsit grupe specifice (3)), s-au verificat raporturile în care se găsesc principalele elemente (0, N, H (16)), s-a lucrat la obținerea de spori viabili (1), (1), (12) și la îmbu- nătățirea mediilor de cultură. J în ceea ce privește acumularea de biomasă, culturile de laborator ale unor alge marine filamentoase și parenchimatoase au dat în general rezultate slabe, multiplicarea lor în aceste condiții făcîndu-se cu multă dificultate. Rezultă că în aceste direcții trebuie strînse date care să permită realizarea linei înmulțiri rapide și. a unei fotosinteze intense, atribute care caracterizează culturile accelerate de alge. J Odată aceste lucruri binecunoscute ele pot fi aplicate într-o formă sau alta și in situ, oferind o productivitate sporită apelor marine a căror fertilitate poate depăși maximul considerat de 10 kg/m2 substanță organică. OBSERVAȚII ȘI EXPERIMENTĂRI Pentru a cunoaște condițiile în care cresc algele macrofițe din dreptul litoralului românesc de la Constanța — Mamaia, s-au făcut în decursul ultimilor doi ani numeroase observații; astfel, s-au urmărit epocile de maximă dezvoltare ale unor specii.(pl. I) și temperatura medie a apei în aceste perioade, âdîneimile și preferințele față de diferite suporturi, necesi- tățile de lumină și oxigen (tabelul nr. 1). Au fost făcute, în diferite sezoane, măsurători asupra unor specii (lungime sau volum), precum și analize chimice în legătură cu conținutul lor în proteine (calculate după azotul proteic), lipide, cenușă (tabelul nr. 2). Datele obținute cu privire la compoziția chimică pun în evidență că unele dintre aceste alge, prin proteinele pe care le conțin, pot fi utili- zate.în hrana animalelor (există în această privință posibilitatea modificării favorabile a procentului de azot proteic, ca urmare a condițiilor de cultură). Unele dintre speciile cercetate i^ -.situ au fost aduse. în laborator pentru a se cunoaște care dintre mediile nutritive permit obținerea unor culturi cu bun randament. Astfel dintre algele verzi au fost experimentate Ulva lactwa, JEnterom intestinalii și Cladophora rupestris, iar dintre cele roșii Ceramium elegans și CalUthamnion eorymbos'itm. 3 OBSERV AȚII ASUPRA FIZIOLOGIEI UNOR ALGE MACROFITE 421 Planșa I. - Cîteva din algele marine experimentate c, Phylophora brodei; d, Callithamnion corymbosum. Tabelul nr. 1 Observații asupra condițiilor de creștere la unele specii maerotiie Specia Lunile de maximă dezvoltare Tempe- ratura medie preferată °G. Necesitățile de lumină adîncime Ulva lactuca iunie-august 19—23 *** ** Enteromorpha compressa iulie-august 21—23 * + Enteromorpha intestinalis > > . . J J 21-23 Cladophora rupestris iunie-august 19-23 ,■ ■ ■■ Chaetomorpha linum august-septembrie : . 16 — 20 . ■ **. Ceramium elegans august-octombrie . 16 — 23 . .*■. . ■ * Jje * Philophora brodei >> j j : 16-20 ' Ceramium rubrum septembrie-octombrie ' 15t-20/ ■ -** . CallUhamnion corymbosum august-septembrie 16-20 * Cystoseira barbata octombrie-noiembrie 12-15 ** * Lyngbya confervoides septembrie-decembrie 8—15 ** * *** Lumină mare, adîncime sub 5m, ** Lumină medie, adîncime 2—5m. * Lumină slabă, strat superficial. Tabelul nr. 2 Analiza chimică și dimensiunile la unele alge macroiitc (iulie 1968) Specia ■■ Proteine 0/ /o Lipide % Cenușă % . Dimensiune Ulva lactuca 21,2 2,3 24,1 10,6 cm Ulva lactuca (în condiții de labo- rator) 24,4 2,8 24,3 Enteromorpha compressa 18,7 2,6 23,1 11,3 cni Uronema mirabilis 19,3 1,9 24,6 2,7 cm Ceramium elegans 15,9 1,2 28,4 2,2 cm3 Callithamnion corymbosum 14,0 1,4 28,3 3,2 cm3 Algele au fost puse în vase de laborator în care se găseau diferite medii de cultură, avînd ca substrat apa marină1. S-a căutat ca izotonia apei de mare să nu fie mult schimbată, deși algele cu care s-a lucrat s-au dovedit a fi eurihaline. S-a încercat, în același timp, să se stabilească un1 echilibru ionic favorabil nutriției minerale. 1 într-o variantă (la Ulva lactuca) a fost introdus un curent de aer care asigura o puternică barbotare a mediului (fig. 1). înainte de a fi introduse în soluțiile nutritive, algele au fost uscate cu hîrtie sugativă și cîntărite. Aceleași operații au fost repetate 30 de zile mai tîrziu (fig. 2). între timp, cu ajutorul metodei Winkler, s-a determinat 1 Ca medii au fost folosite (la I) : ) N03K 0,1 g. PO4HaK 0,02 g. Decocție sol. 50 ml. P04H(NH4)2 0,6 g. Uree 1,5 g. PO4H(NH4)2 0,8 gJ NO3K 0,2 g. Decocție sol. 50 ml. Sol. Hutner 1/4. Decocție sol. 50 ml. Citrat de Fe 0,02 g. Sol. Hutner 1/5. 422 1. — Culturi de Ulva lactuea. 2. — Creșterea biomasei la cîteva F1®' alge macrofite in cultură. Fig. 3. — Mersul fotosintezei și intensitatea luminii în cultura unor alge macrofite. 50 BOzile Fig. 4. — Germinarea sporilor la Ulva lactuca. 5 observatii asupra fiziologiei unor alge MACROFITE 423 intensitatea fotosintezei la trei din algele aduse în laborator (fig. 3) înmediile care s-au dovedit cele mai favorabile (algele verzi au arătat o. afinitate sporită pentru soluțiile cu azot amoniacul, în timp ce rodoficeea Cera- ■miwin s-a dezvoltat bine în mediu cu azot nitric). De asemenea, au fost efectuate observații microscopice (direct sau după colorare cu albastru de cresil) privind starea cromatoforului. La Ulva, cromatoforul are tendința de a-și micșora volumul, tendință marcată de trecerea timpului. Acest lucru trebuie să fie corelat cu scăderea capa- cității foto sintetizatoare sesizată la analizele expuse mai înainte. Pirenoizii încep să se micșoreze și numărul lor pare a se împuțina; cantitatea de clorofilă (în jur de 1,1% din greutatea proaspătă) continuă să rămînă constantă. în ceea ce privește intensitatea luminii corelată cu intensitatea fotosintezei trebuie remarcat că variantele care au beneficiat de o lumină permanentă în jurul a 2 500 lucși au avut la algele verzi valori mai ridi- cate decît cele de la intensitatea de 1 300 lucși, la care, în schimb, Ceramium a crescut bine în culturi. Cercetări speciale au fost dedicate la Ulva obținerii de spori și germi- nării acestora în condiții de laborator. Din materiale fertile sLa putut pune în libertate cu ajutorul unor șocuri de lumină cantități însemnate de spori a căror izolare se face cu multă ușurință și datorită fototactismului lor pozitiv (emisia sporilor are loc și în mod natural la ivirea zorilor, atunci cînd vasele cu alge sînt așezate la fereastră). Temperatura favorabilă pentru -obținerea sporilor este cuprinsă între 12 și 18°C. Odată izolați, sporii sînt puși în cutii Petri, pe niște lame de micro- scop, în prezența cîtorva cm3 de apă marină filtrată, căreia i s-a adăugat îngrășăminte azotate și urme de p-indohl-acetic. în medie, la Ulva lactuca, în 3 zile de la germinare se formează un filament subțire alcătuit din 6—10 celule; urmează o perioadă de creștere mai lentă (între 10 și 30 de zile), apoi una mai rapidă, alga rămînînd, în tot acest timp, un șirag de celule, fără a putea forma un tal lățit. Cincizeci de zile mai tîrziu, socotind de la germinare, planta astfel formată își pierde viabilitatea (fig. 4). în ceea ce privește culturile de Ceramium și Callithamnium (mai ales) ele sînt mult mai dificile, dat fiind că aparatul lor foto sintetizator este foarte sensibil la lumină și la schimbarea de mediu. Intensitatea luminii de peste 1 300 lucși determină rapid — în condiții de laborator — pierde- rea pigmentului roșu, înverzirea temporară a plastidelor, care se umflă ca și cum presiunea lor osmotică ar crește brusc, pentru ca în final alga să devină albă și să piară. în culturile noastre, în care au fost menținute în stare normală specii de Ceramium, CalUthamnion și Dasya, s-a folosit lumina filtrată prin sticle (plexiglas) colorate (300—700 lucși) și un curent continuu, de aer care să îmbogățească volumul de oxigen al apei. Testele au indicat că, în aceste cazuri, fotosinteza depășește cu foarte puțin punctul de compen- sație, ceea ce face ca bilanțul productiv să fie foarte scăzut și practic dife- rențele date prin cîntărirea biomasei să fie foarte greu de asigurat statistic. La rodoficeele crescute în laborator s-au putut obține, de asemeriea, spori, de data aceasta pe medii cu agar. Porțiunile fertile tăiate din alga roșie se așezau în cutii Petri la temperatura de 15 —18° C; după 10—12 424 AL. IONESCU zile apăreau pe agar puncte roșietice, care indicau germinarea sporilor. Viabilitatea acestora este însă foarte redusă, în legătură cu sensibilitatea lor la - condițiile de laborator. DISCUȚII ȘI CONCLUZII Șirul de observații și experimentări întreprinse asupra creșterii și dezvoltării unor alge macrofite au pus în evidență posibilitățile reduse de obținere a unei biomase în condiții de laborator obișnuite. Totodată ele au arătat că experimentările în condiții controlate pot da indicații prețioase în legătură cu necesitățile vitale ale macrofitelor. în felul acesta se poate pune problema aplicării cunoștințelor căpătate prin experiențe și observații la amenajarea unor bazine pe malul sau în intrândurile natu- rale ale Mării Negre. în aceste locuri de cultură se pot crește atît algele aduse de apele mării, cît și cele ce s-ar dezvolta din sporii obținuți în labo- rator, ținîndu-se seama, printre altele, de concluziile pe care le formulăm ca rezultat al observațiilor și experimentărilor noastre. 1. Algele macrofite verzi pot acumula o biomasă substanțială în condițiile unei iluminări de 2 500—3 000 lucși și în prezența unor îngrășă- minte cu azot amoniacul. 2. Obținerea de spori viabili este posibilă în condiții de laborator atît la algele verzi (mai ales), cît și la cele roșii. 3. Există pentru Ulva o tendință spre mărirea conținutului de pro- teină atunci cînd mediul de cultură conține îngrășăminte azotate. 4. Prin compoziția chimică majoritatea algelor analizate sînt reco- mandabile pentru folosirea lor în hrana animalelor. 5. Indicațiile oferite asupra predominanței unor specii în diverse sezoane ale anului, adîncimile diferite, care permit reglarea unei anumite intensități de lumină și presiune, observațiile asupra viabilității și mersului fotosintezei pot facilita în bazinele amenajate o succesiune a speciilor în aproape întregul curs al anului, cu repercusiuni favorabile asupra canti- tății totale de biomasă acumulată. BIBLIOGRAFIE 1, Augier H., Bull. Inst. Oceanogr., 1965, 65. 2. Baraskov K., Uimita vodoroslei, Moscova, 1963. 3. Barnes H., Oceanography and marine biologi], Londra, 1964. : 4.- Bert J., Bull. Soc. Linn. Normandie, 1964, 5, 5. Biebl R., în Ecologie des algues mar ines, Paris, 1957. 6. Celan Măria, Anal. Univ. Buc,, 1958, 17. 7. Gelan M. et Bavaro A., Rev. roum. Biol., Sărie de Botanique, 1967, 12, 1. > 8. — Rev. roum. Biol., S^riede Botanique, 1967, 12, 5. . 9. Dangeard P. , TraiU d’al'gologie, Paris, 1933. - 10. Giraud G,, La structure', les.pigments et les caracteristigu.es fonctionnelles de l’appareil photo- synțhetique de diverses algues, Paris,. 1963. 11. Ionescu Al., St. cerc. biol., Seria botanică, 1968, 19, 2, 7 OBSERVAȚII ASUPRA FIZIOLOGIEI UNOR ALGE MACROFITE 425 12, Jonsson S., Recherches sur des Cladophoracees marines. Paris, 1962. 13. Lancelot A., Recherches biologiqu.es et ocdanographiqu.es sur les vegetaux marins des cătes f'rancaises entre la Loire et la Gironde, Marseille, 1945. 14. Lewin R., Physology and biochemistry of algae, New York, 1962. 1 15. Oltmans F., Morphologie und Biologie der Algen, Jena, 1922. 16, Westlake F., Mem. Ist. Ital. IdrobioL, 1965, 18. 17. Whitton A., Arch. MikroJjiol., 1967, 58. 18. Yamada Y., in Ecologie des algues marines, Paris, 1957, 19. Zenkevigi A., Biologhiia morei SSSR, Moscova, 1963. 20 .Zinova S„ Tr. Sevast. Biol. St., 1935, 9. Institutul de biologie ,,Traian Săvulescu”, Secția de fiziologie vegetală. Primit In redacție la 24 aprilie 1970. EFECTUL KCN ASUPRA ROTAȚIEI PROTOPLASMEI DIN PERII RADICALI DE ORZ DE DOMNIGA POPA și GHEORGHE GH. POPOVIGI 581.181 ; 581.112.6 : 582.542.1. The effect of KCN on the rotational streaming in barley root hairs has be.en inves- tigated. The following range of concentrations were used ; 1.10-4, 5.10“5, 1.10~5f 5.10-a and 1.10-8 M. The experiment were carried out in two different ways : continuous treatment with KCN for two hours, as well ascessation of the treatment with cyanide after the highest inhibifion took place. The results are given as relative values in comparison with the control considered as zero. It was found that cyanide had a strong inhibitory effect on the rotational strea- ming at the very beginning oi the treatment. The inhibition proved to be transient when cyanide was removed, A weak stimulation was noted using a concentration of 1.10-6M. The effect of cyanide is discussed in relation with its action on the respiratory processes. The alteratiori of cytoplasmic viscosity is also involved. The authors are indepted to Prbf. Emil Pop and to Dr. Vi orei Soran for reading the manuscript and for valuable suggestions. în lucrările noastre anterioare referitoare la acțiunea unor inhibitori ai diferitelor etape ale respirației asupra curenților protoplasmatici, am cercetat efectul unui decuplant al fosforilării oxidative (11) și acțiunea unui inhibitor al glicolizei (13). în lucrarâa de față prezentăm efectul blo- cării proceselor oxidative din mitocondrii. Din energetica celulară se cu- noaște faptul că în cursul acestui lanț de reacții oxidative puternic exergo- nice se formează cea mai mare cantitate de ATP din tot cursul respirației. Inhibitorul specific al acestui proces este cianura. MATERIAL ȘI METODĂ Ca și în alte lucrări (11), (13), testul experimental l-a constituit perii radicali de orz, care prezintă o mișcare de rotație tipică. Cariopsele de orz au fost puse la germinat pe hârtie de filtru umezită cu apă de robinet, în cutii Petri, la temperatura de’22 —24°C, la întuneric. După ST. SI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 22 NR. 5 P. 427-433 BUCUREȘTI 1970 428 DOMNICA POPA și GHEORGHE GH, POPOV1CI 2 ■ circa 48 de ore rădăcinițele aveau 1,5—2 cm lungime cu perii radicali bine dezvoltați. S-au luat segmente de 1 cm din vîrful rădăcinițelor și s-au pus în soluție tampon (KH2PO4 + NaaHPO4 0,0065 M, pH = 7) timp de 30 min pentru a se stinge efectele șocului traumatic (10). Apoi un segment de rădăcină s-a montat pe lama de microscopie în soluție tampon, și s-a ales un păr radical de 500—750 p, lungime pe care s-a măsurat viteza deplasării microzomilor, conform me- todei lui Strugger (15). Observațiile s-au făcut la un microscop Zeiss, tip NfpK, în con- trast de fază (obiectiv Phv 40/0,65 ; ocular 16 x ; filtrul NG.). în primele 15 min s-a înregistrat viteza microzomilor în soluție tampon, măsurători care constituie proba martor. Apoi s-a admi- nistrat KCN dizolvată în soluție tampon, fiind înlocuită din 15 în 15 min, interval de timp pe care l-am folosit și pentru gruparea datelor. Am lucrat cu KCN în următoarele concentrații: 1.10"1, 5.10"6,1.10" 5, 5.10“® și 1.10~8 M. Experimentul s-a efectuat în două variante : tratament continuu timp’de două ore și înlocuirea soluției de KCN cu soluție tampon după instalarea inhi- biției maxime. Pentru fiecare concentrație s-au făcut 10 repetiții, cu excepția concentrației de 1.10"4 molar, pentru care s-au făcut 20 de repetiții, și pentru 5.IO-5 și 1.10~s molar, cu cîte 5 repetiții fiecare. Datele experimentale au fost supuse prelucrării statistice. S-au calculat viteza medie ponderată, abaterea standard a vitezei ponderate, abaterea standard în cadrul populației de peri și coeficienții respectivi de variație. Pentru testarea semnificației dintre martor și tra tat s-a aplicat'testul ’Student (14), (19). REZULTATE în figura 1 am redat evoluția vitezei microzomilor, în valori relative față de control, sub acțiunea continuă a KCN timp de două ore. Concen- trația de 1.10"6M produce o stimulare a mișcărilor protoplasmei, mai întîi slabă și nesemnificativă, ca după 60 min să ajungă la o valoare mai ridi- cată și semnificativă din punct de vedere statistic. Concentrația de 5.10’ 6M a produs o încetinire bruscă a rotației protoplasmei urmată de o revenire continuă, care în scurt timp depășește nivelul controlului, constatîndu-se în continuare o stimulare durabilă și semnificativă asemănătoare cu cea întîlnită în cazul precedent. Soluția de 1.10-5M a provocat o reducere a vitezei microzomilor abia cu puțin mai mare decît în cazul precedent însă evoluția mișcării diferă. Are loc și în acest caz o revenire a rotației proto- plasmei, la început mai puternică, pentru ca după 60 min să observăm un punct care nu mai poate fi depășit; valorile înregistrate rămîn în mod constant și semnificativ negative, sugerînd o situație de echilibru. în concentrație mai mare, de 5.10 5M, efectul este deja eterogen. La jumătate din perii radicali tratați s-a produs încetarea completă a mișcărilor sau moartea celulelor. La cealaltă jumătate s-a înregistrat o inhibiție de 70%, urmată de o revenire aproape liniară însă destul de departe de control. în figura 2 am redat efectul KCN în concentrație de 1.101M. în acest caz răspunsul celulelor a fost și mai diferit. La 60% din perii radicali tratați s-a înregistrat moartea celulelor prin plasmoptiză. într-un singur caz s-a observat o inhibiție puternică, dar nu totală, urmată de o revenire destul de accentuată (pînă la —20%). în alte două cazuri mișcarea a reînceput după 30 min de la administrarea substanței, după care a urmat oprirea rotației la una dintre celule și continuarea mișcării, cu valori scăzute, pînă la sfîrșitul observațiilor, la al doilea păr radical. La alta celulă, mișcarea a reînceput după 46 min, manifestînd o revenire destul considerat zero. Punctele încercuite reprezintă, valori statistic semnifi- cative. 0' -10' -20' -30- -50- -00- -70- -80- Fig. 2. — Evoluția mișcărilor protoplasmei sub acțiunea tratamențulpi continuu cu KCN, în concentrație de 1.10-4M. Cifrele din paranteză repre- zintă procentul celulelor care au reacționat după curba respectivă. Toate valorile sînt statistic semnificative. 6 — c. 5644 450 DOMNICA POPA Și GHEORGHE GH. POPOVICI 5 EFECTUL KCN ASUPRA ROTAȚIEI PROTOPLASMEI 431 de puternică, pînă la —12 %. La 15 % din perii tratați, mișcarea s-a reluat după 60 min de la aplicarea tratamentului, manifestând o slabă dar continuă tendință de revenire. într-o altă variantă, pentru concentrațiile de 1.10 ~4, 5.10~5șil.l0"5M, după inhibiția produsă în primele 15 min, s-a înlocuit soluția de KCN cu soluție tampon. Rezultatele sînt redate în figura 3. Acest experiment s-a făcut pentru că în literatură se citează comportamente diferite ale Fig. 3. — Evoluția mișcărilor protoplasmatice în cazul îndepărtării KGN după 15 min. Punctele încercuite reprezintă valori statistic semnificative. Cifrele din dreptul curbelor reprezintă concentrația KCN. Săgețile indică momentul trata- mentului cu soluție KCN și înlocuirea ei cu soluție tampon. mișcării protoplasmatice după îndepărtarea KCN (2), (7), (16). O privire de ansamblu ne arată că inhibiția dispare după îndepărtarea substanței tot atît de repede ca și instalarea ei la administrarea de KCN. în cazul concentrației de 1.10~4M, la perii care nu au murit imediat după înlocuirea, soluției de KCN cu soluție tampon mișcările protoplasmei reîncep cu o viteză cu numai 12 % mai mică decît controlul (în primele 15 min), urmate de o stimulare a vitezei microzomilor, cu valori mici (10%), dar semnifica- tive din punct de vedere statistic. înlocuind soluția de 5.10~6M, care a pro- vocat fie inhibiție puternică, fie oprirea completă a mișcării, reluarea 8-a făcut cu valori foarte apropiate de control, continuînd cu o ușoară sti- mulare nesemnificativă. Același lucru s-a întîmplat și în cazul concentrației de L.IO’AI. DISCUȚII Comportamentul mișcărilor protoplasmei în experimentele descrise pune o serie de probleme. în primul rînd trebuie să ne referim la corelația cu procesele respiratorii, întrucît KGN este un cunoscut inhibitor al respi- rației blocînd citocrom-oxidaza (citocromul as), precum și alte oxidaze (3), (6). Acest fapt determină o.reducere a consumului de oxigen, respectiv ;a intensității respirației. Paralel s-a înregistrat și o inhibare a curenților protoplasmatici (2), (7), (16), care se instalează rapid atît în cazul respira- ției, cît și în cazul mișcărilor protoplasmei. Concentrațiile mari de KCN (10~4 și 5A0y3Mîn experimentul nostru) au un efect toxic atît de puternic, încît majoritatea celulelor mor sau mișcările se restaurează cu întîrziere și cu viteză mică, bar Ia concentrații mai mici, după inhibiția puternică din primele minute are loc o revenire de diferite grade a rotației proto- plasmei. Referitor la acțiunea KCN, acest comportament aduce în discuție faptul constatat și de alți autori (1), (5), (7), (8), (9), că în celula vegetală există două sișteme respiratorii: unul ciano-sensibil și altul neafectat de KCN. Acesta din urmă întreține mișcările citoplasmei în cazul blocării sisțemulpi citocrom-oxidazei. Sistemul indiferent la cianură se realizează prin citoeromui b, care poate activa ca oxidază, probabil în legătură cu anumite , flavoproteine (9).. Acest sistem respirator este considerat și de alți autori responsabil pentru menținerea curenților protoplasmatici ]a un anumit nivel (5), (7). în ceea ce privește ordinul de mărime al concentrației substanței, experimentul nostru arată că perii radicali de orz prezintă o sensibilitate mai mare comparativ cu alte teste. H. G. Du Buy și R. A. 01 s o n (2) au folosit pentru coleoptilul de ovăz concentrații pînă la 10-aM, obți- nînd o inhibiție de 50 %. în această privință rezultatele noastre sînt compa- rabile cu ale lui N. Doi (4), în ceea ce privește efectul substanței la concentrații de 10~4 și l O 5 M, dar nu mai concordă pentru concentrația de 10~3 M, care în experimentul nostru a provocat moartea rapidă (instan- tanee aproape) a celulelor. în cazul celulelor cu cloroplaste, N. I. G i m e s i și B. J. P az’ s â r (5) n-au obținut o inhibiție completă nici la concen- trația de IO-2. Interesant este efectul stimulator produs de KCN în concentrație de IO-6 M. Nu avem nici o valoare ccmparativă referitoare la efectul asupra respirației. N. Kamiya (7) a înregistrat o creștere a forței de mișcare a curenților protoplasmatici din plasmodiul de Physaru'm, polycephalum sub acțiunea KCN, cînd respirația a fost redusă la 60 %. Acest efect stimu- lator este dificil de interpretat. Este posibilă intervenția altor mecanisme biochimice asupra cărora să acționeze KCN. S-au citat (6) cazuri în care această substanță se comportă ca un agent decuplant al fosforilării de oxi- dare, cu toate concentrațiile sale. Stimularea curenților protoplasmatici este similară cu cea produsă de DNP în concentrații mici (11), dar nu ne putem pronunța asupra asemănării mecanismelor care întrețin această stimulare. O altă problemă se referă la remanența efectului toxic. Rezultatele noastre sînt similare cu cele ale lui B. M. S w e en ey și K. V. T h i- m a n n (16), în sensul că, îndepărtând substanța, curenții protoplasmatici revin rapid, ba chiar depășesc nivelul martorului în cazul celor mai mici concentrații. Acest lucru nu s-a observat la coleoptilul de ovăz, la care efec- tul toxic s-a menținut (2) timp mai îndelungat. Acceptând drept mecanism fiziologic al mișcărilor protoplasmei interacțiunea proteinelor, contractile cu ATP, inhibarea puternică a rota- ției protoplasmei, ca și a altor procese citofiziologice, o putem pune în legă- 432 DOMNICA POPA Și GHEORGHE GH, POPOVICI 6 tură cu blocarea lanțului oxidațiilor terminale din mitocondrii, supri- mîndu-se formarea de ATP la acest nivel. Intrarea în funcțiune a siste- mului respirator indiferent la cianură restaurează într-o oarecare măsură sinteza de ATP și prin aceasta și curenții protoplasmatici. în fine, o ultimă problemă de discutat se referă la viscozitatea cito- plasmei, factor care influențează atît de mult desfășurarea mișcărilor protoplasmei în celulă. După unele cercetări (17), (18), viscozitatea cito- plasmei, respectiv raportul dintre solul și gelul plasmatic, este influențată în mod continuu de raportul ATP/ADP + fosfor anorganic (Pi). O acumu- lare de ADP și Pi rezultată din scindarea ATP favorizează trecerea solului în gel, mărind astfel viscozitatea citoplasmei. O schimbare a raportului în favoarea ATP duce la transformarea gelului în sol, micșorînd visco- zitatea. Acționînd asupra mecanismelor de sinteză a ATP, raportul menționat este supus unor modificări continue care afectează viscozitatea citoplas- mei. Pe baza acestor descoperiri putem admite că KCN acționează asupra curenților protoplasmatici și pe această cale. 7 EFECTUL KCN ASUPRA ROTAȚIEI PROTOPLASMEI 433 11. Pop E.s Popa D. și Popovici Gh., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1967, 19, 415 — 420. 12. Pop E., Soran V. a. Lazăr G., Phisiol. plant., 1967, 20, 617 — 623. 13. Popa D. și Popovici Gh., Studia Univ. „Babeș-Bolyai”, Seria biologie, 1968, 2, 65 — 70. 14. Săhleanu V., Metode matematice in cercetarea medico-biologică, Edit. medicală, București, 1957 . 15. Strugger S., Praktikum der Zell-und Gewebephysiologie der Pflanze, Springer Verlag, Berlin — Gottingen — Heidelberg, 1949, ed. a 2-a. 16. Sweeney B. M- a. Thimann K. V., J. Gen. Physiol., 1938, 21, 439 — 461. 17. Vorobev L. N. i Vorobeva L A., Biofizika, 1963, 8, 575 — 578. 18. Vorobeva I. A. i Vorobev L. N., Biofizika, 1965, 10, 1007—1012. 19. Weber E., Grundriss der biologischen Statistik, Gustav Fischer Verlag, Jena, 1964, ed a 5-a. Universitatea „Babeș—Bolyai” Cluj, Catedra de fiziologia plantelor fi Centrul de cercetări biologice Cluj, Secția de fiziologie vegetală. Primită în redacție Ia 22 aprilie 1970. CONCLUZII 1. Blocarea respirației cu KCN are un efect rapid asupra curenților protoplasmatici din perii radicali de orz, în funcție de concentrația sub- stanței. ’ 2. Inhibiția provocată este reversibilă daca se îndepărtează KCN. Mișcările revin la nivelul controlului în timp foarte scurt. 3. în mecanismul de acțiune, alături de blocarea respirației intervin și modificări de viscozitate a citoplasmei. BIBLIOGRAFIE ■ 1. Bonner W. D. jr., Mitochondria and Electron Transport, in Bonner J. a. Varner J. A., Plant Biochemistry, Acad. Press, New York — Londra, 1965, 89 — 120. 2. Buy H. G. Du a. Olson R. A., Amer. J. Bot., 1940, 27, 401 — 413. 3. Chance B. a. Williams G. R., Adv. EnzymoL, 1956, 17, 65 — 134. 4. Doi Y., Nat. Agr. Exp. Station (Tokyo) BulI:, 1950, 63, 1 — 47. 5. Gimesi N. I. a. Pazsâr B. J., Acta biol. Acad. Sci. Hung., 1955, 6, 113 — 132. 6. Hackett D. P-, Respiratori) inhibitors, in Ruhlands Encyclopaedia- of Plant Physiology, Springer Verlag, Berlin — Gdttingen — Heidelberg, 1960, XII, partea a 2-a, 23-37. . 7. Kamiya N., Protoplasmic streaming. Protoplasmatologia, Handbuch der Protoplasma forschuug, Springer Verlag, Viena, 1959, VIII, 3a. 8. Lundegardh H„ The Cytdchrome-Cytochrome oxidase System, in Ruhlands Encyclopaedia of Plant Physiology, Springer Verlag, Berlin — Gdttingen — Heidelberg, 1960, XII, partea 1, 311-355. 9. — Anton respiration, in Ruhlands Encyclopaedia of Plant Physiology, Springer Ver- ' lag, Berlin — Găttingen — Heidelberg, 1960, XII, partea a 2-a, 185 — 229. 10. Pop E., Bul. științ. Acad. R.P.R., Seria geol., geogr., biol., șt. tehn. și agric., 1950, 2, 3 — 15- CIUPERCI PARAZITE ȘI SAPROFITE PE PLANTELE LEMNOASE DIN ARBORETUL SIMERIA DE I. BLADA 581.557.G3 : 583.38 : 581.526.42(498) Se semnalează 87 specii de ciuperci parazite și saproîite pe 112 plante gazdă. Opt dintre ele (Phyllosticta lantanae, Phyllosticta opuli, Septoria aesculina, Sphae- ropsis quercina, Diplodia quercus, Microdiplodta gledilschiae, Gloesporium tax.i- colum, Puccinia buzi) sînt.semnalate pentru prima oară în flora țării. Nota de față cuprinde 87 ciuperci parazite sau saprofite pe 112 plante-gazdă. Dintre acestea, 8 specii (Phyllosticta lantanae Pass., Ph. opuli Sacc., Septoria aesculina Thum., Sphaeropsis quercina Cooke et Harkn., Diplodia quercus Puck., Microdiplodia gleditschiae Died., Gloespo- rium taxicolum AII., Puccinia buxi DO.) sînt semnalate pentru prima oară în micoflora României. Materialul menționat este păstrat în colecția autorului, iar speciile noi pentru țară au fost depuse și în herbarul micologic al Institutului de biologie „Traian Săvulescu”. ASCOMYCETES Taphrina aurea (Pers.) Pr., pe Populus x euramericana (Dode) Guinier, 2.VI.1965. Sphaerotheea pannosa (Wallr.) Lev. var. roSae Woron. atacă puternic frunzele și lujerii cruzi de ilosa sp., cultivat 15.IX.1963. Erysiphe triîolii Grev., pe frunze de Caragana arborescens Lam., 24.X.1963. Microspliaera euonymi ((DO.) M^rat) Sacc., pe frunze de Duonymus europaea L., 25.IX.1963. Uncinula aceris (DC.) Sacc., pe frunze de Acer pseudoplatanus L., 6.X.1962. ST. SI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T.22NR.5P. 435-440 BUCUREȘTI 1970 436 I. BLADA Uncinula clandestina (Biv, Bern.) Schroet., pe frunze de Ulmus foliacea Gilib.^ 5.X.1962. Microsphaera lonicerae ((DC.) St.-Am.) Wint., pe puieți de 1 ah, de Lonicera periclymenum L., L. tatarica L. var. grandiflora Sch., L. tala- nca L. var. elegans Barr., L. tatarica L. var, roșea Beg., L. pyrenaica L., 24.X.1962. Microsphaera berberi dus ((DC.) Mcrat) Lev.. pe frunze de' Berberis vulgaris L., 2.X.1962. ' Microsphaera ahbreviata Peck., pe frunze de Quercus robur L. var. fastigiata (Lam.) Schwz., 3.X.1961. \ Phyllâctinia suduita (Bebent.) Sacc. f. eoryli-avellanae (Diet.) Jacz., pe frunze de Corylus avellaha L., 18.IX.1962. Fumago vagans Pers, et Sacc., pe frunze de Quercus robur L., 2.VIII.1962 și de Citrus limonium (L.) Bisso, 27.VIII.1963. Leptosphaeria rusei (Wallr.) Sa ce., pe Ruscus aculeatus L., 9.IX.1963. Aseospora beijerinckii Vuill., pe frunze de Prunus avium L., 12.VII. 1964; P. cerasus L.,, 4.VII.1964; P. padus L., 27.VIII.1962; Amigdalus n/ma L., 24.VL1964. , Polystigma rubrum (Pers.) DC., pe frunze de Prunus domestica L., 10.VII.1962. Rhytisma punctatum (Pers.) Fr., pe frunze de Acer campestre L., 8.VIII.1963. Valsaria insitiva Ces. et;De Not., pe ramuri uscate de Gleditschia triacanthos L., 8,11.1962. Lophodermium, pinastri (Schrad)’ Ohev., pe ace de Pinus montana Mill. ssp. pumilio (Hoenke) Willk., 10.XI.1961. Ldphod^rmiuin macrosporum Hart., pe ace de Picea excdsa (Lam.) Lk., 15.VIII.1964. Hypoderma brachysporum (Bostr.) Tub., pe ace de Pinus strobus' ^.,28.11.1962. ' ' ’ Rhabdoeline pseudotsugae Syd. este un parazit (de carantină) foarte periculos al acelor de Pseudotsuga menziesii (Mirbel) Franco var. menziesii, 20.VI.1964. Pentru prima dată în Bomânia a fost'semnalată de M. P e- tre s c u la Azuga. în același an noi am găsit-o la Simeria și Solea (Su- ceava) într-un arboret de 20 de ani unde dovedește o .mare virulență și agresivitate (pl. .1, a). Phaeocryptopus găumanni (Bohde) Petr. parazitează intens acele de Pseudotsuga menziesii, (Mirbel) Franco var. viridis, 16.X4.1962. în afară de Simeria a mai fost găsită de noi la Azuga, Doftana (Bacău), Bazoș, Geoagiu, Zam, Anina (Mîndrișag și Buhui), Sinaia, Bîșnov, Gurahonț, Dobrești (Slavu și Gepiu)> Coșava (pl. I, b). DEUTEBOMYCETES Phyllosticta laburnieola Sacc., picnidii punctiforme, negricioase, de 60—80 p în diametru. Conidii eliptice, rotunjite la extremități, de 3—5 x 1—1,5 p. ; Atac de intensitate medie, pe frunzei de Paburnum anagyroides Med., 15.IX.1963. Pe aceleași frunze s-a găsit și Phyllosticta laburni Oud., care b Pliapn ~ a’ pseiulolsugae pe Pseudotsuga menziesii var. menziesii; ’ UPtopus gâumcmni pe Pseudotsuga menziesii var. viridis. c, Puccinia buxi pe Suxus sempervirens. d, Puccinia buxi, telcutospori. 3 ' : >" CIUPERCI PARAZITE Șl SAPROFITE PE PLANTE LEMNOASE 437 se deosebește de prima prin picnidii mai deschise la culoare și spori mai lungi și mai ascuțiți la extremități. ; ' / Phyllosticta laburni Oud., pe frunze de Laburnum anagyroides Med., 15.IX.1963. . . \ ? , • Phyllosticta lantanae Pass., pete eliptice ysau variate ca formă și mărime. Picnidii subepidermide, brune, de 60—80 u în diametru. Conidii de 4-6 X 1—2 [x. . • ,/ •/ . '• , -■ Atac de intensitate medie, pe frunze de Viburnum lantana L. și 7.; rhytidoptyyllu^ 15.IX.1963. Phyllosticta opuli Sacc., pete rotunde sau neregulate, de diferite mărimi, mai frecvenț de 1—1,5 cm în diametru. Picnidii globuloase sau eliptice,, epifilc, de 60—80 p în diametru. Oohidii alungite, hiahne, de 5-7 X l,5-2>. , Atac' de intensitate ; medie, pe frunze de Viburnum opulus L., 15JX.1963. , ( , Phyllosticta coryli West., pe frunze de Corylus avella/na L. și < C, colurna L., 15.IX.1963. ' Phyllosticta hydranaeae EH. et Ev., pe frunze de Hydranqea pani- culata S., 9.1X.1963. Phyllosticta mahoniana (Sacc.) AH., pe frunze de Mahonia aquifolium Nutt., 2.1XJ961. < Phyllosticta palmicola Cooke, pe frunze de Trachycarpus fortunei H. Wendl., 26.11.1962. Phyllosticta herheridis 1 Bab.,' pe frunze de Berberis vulgaris L., 15.IX.1963. 1 Phyllosticta ulmariae Thuem., pe frunze de Spiraea vanlioM^ 15.IX.1963. Phyllosticta . ulmariae Pass., pe frunze de Ulmus foliaeea Gilib, 14.IX.1963. Phyllosticta coronaria Pass., pe frunze de Phyladelphus sp., 9.IX.1963. Phyllosticta fraxini Eli. et Mart., pe frunze de Fraxinus excelsior' L., 15.IX.1963. Phyllosticta prunicola (Opiz) Sacc., pe frunze de Prunus armeniaca L., 15.IX.1963. , . ' Phyllosticta cornicola (DC.) Bab., pe frunze de Cornus sp., 14.IX.1963. Phyllosticta cydoniae (Desm.) Sacc., pe Cbaenomeles japonica Lindl., 10.IX.1964. , \ Phoma phoenicis (Ces.) Sacc., pe Phbnix canariensis Hort., 9.IX.1963. ' PhomopsiS oncostoma Hohn., pe ramuri uscate de Bobinia pseuda- cacia L., 10.11.1961. \ , Sclerophoma pitya Sacc., pe ace de Pinusnigra Arm și P. silvestris L. 2.11.1962. 1 ' Cyțospora chrysosperma (Pers.) Er., pe ramuri de Populus X eura- mericana (Dode) Guinier, P. alba L., P. simonii Carr., 5.XI.1961. Cystospora nivea (Hoffm.) Sacc., pe ramuri de Populus x eurame- ricana (Dode) Guinier, P. alba L., P. simonii Carr.,= 5.IX.1961. Cyțospora gleditschiae Eli. et Barth., p;e ramuri uscate de Gleditschia triaeantbos L., 8.II.1962. -j ■ 7 .. ■■ ■■ Cyțospora friesii Sacc., pe ace de Abies nordmanniana (Stev.) Spach., 10.XI.1961. . 5 CIUPERCI PARAZITE ȘI SAPRQF1TE PE PLANTE LEMNOASE 439 438 I. BLADA 4 Cytospora ambiens Sacc;, pe tulpinile puieților de Quercus borealis- Michx. în vîrstă de 3 ani, 18.XII.1961. . Ascoehyta viburni (Roum.) Sacc., pe frunze > de Viburnum lantana L., 9.1X.1963. ... , , . Ascoehyta philadelphi Sacc. et Speg., pe frunze de ^HUcMp'hu^ sp., 5.X.1962. ' Septoria aesctilina Thiim., pete circulare, brune sau cenușii, de 1 —2 mm în diametru. Picnidii globuloase, negre, subepidermice, 150—240 p, în diametru. Spori hialini p curbați, cu picături fine de ulei, fără septe evidente, de 30—60 x 2—3,5 p. - Atac puternic pe frunzele puieților de Aesculus hippocastamum L., 2 7. VIII.1962. S-a găsit, foarte, frecvent în amestec cu Guignârdia aesculi (Pk.) Stew., provocînd împreună uscarea și scuturarea frunzelor. Septoria populi Desm., pe frunze de Populus x euramericana (Dode) Guinier, 16.VIII.1962. , * Septoria. piricola Desm., pe frunze de Pirus communis L., 22.IX. 1962. Sepțbria ribis Desm-, pe frunze de Bibes grossularia L., 15.IX.1963. ( Coniothyrium îuekelii Sacc., pe frunze de Berberis. thUnbergii DC., 9.1^.1963. , [ Sphaeropsis quereina Cooke et Harkn;, picnidii subperidermice de. 350-^500 p în diametru. Spori eliptici, unicelulari, bruni, de 20—24 x X 11—14 p. Pe tulpinile puieților de Quercus borealis Michx, în vîrstă de 3 ani, 15.X.1961., Diplodia quereus Fuck., picnidii tipice. Spori de 20—28 p. Pe puieți de Quercus borealis Michx., 15.XII.1961. Se găsește în amestec cu SpUaerop- sis quereina Cooke et Harkn. Diploidia gleditsehiae Pass,,, pe ramuri uscate de G-leditsphia triacan- fhos L., 12.X.1961. Diplodia thujana Peck et Clint. var. thujae-orientalis Sacc., pe frunze și. ramuri uscate de Thuja orientdlis L., 23.X.1961. ' y Dioplodia taxi (Sov.) De Not., pe ramuri uscate de Tawus baccata L., 10.X.1961. . ■ 1 Mierodiplodia gleditsehiae Died., picnidii eliptice, negre, cu pereții parenchimatici, inițial dispuse sub periderm apoi prin ruperea acestuia ies la suprafață, 100—300 p în diametru. Spori olivacei, cu una mai rar două septe, 10—13 x 3—4 p. Pe.ramuri de Gleditschia triacamthos L., 8.II.1962. Se.găsește în amestec cu Diplodia gleditsehiae Pass. și Camarosporium triacamthi Sacc. Camarosporium triacanthi Sacc., pe ramuri uscate de Gleditschia triaeamthos L., 8.II.1962. , . Camarosporium coronilae Sacc. et Speg. var. sap hor ac Syd., pe ramuri uscate de Sophora japonica L., 3.XI.1962. Brunehorstia pinea (Karst.) Hohn., pe ace de Pinus nigra Arn. și P. silvestris L.? 12.III.1962. Atac foarte puternic care produce înroșirea și scurtarea prematură a acelor. . GIoeosporium taxicolum AII., pe ace de Taxus baccata L., 20.X.1961. Atac foarte puternic care a provocat în fiecare an scuturarea acelor, con- tribuind astfel, împreună cu alți factori biotici și abiotici, la accentuarea fenomenului de lîncezire a tisei din arboretul Simeria. GIoeosporium campeshe Pass., pe frunze și fructe de Acer campestre L., 2.IX.1962. Atac foarte puternic în urma căruia fructele se scutură prematur, iar cele care rămîn sînt în majoritate seci. Vermieularia triehela Fr., pe frunze de Hedera helix L., 2.II.1962. , Marssonia rosae (Lib.) TraiL, pe frunze de Bosa canina 1.., 14.IX.1963. Coryneum corni-albae (Boum.) Sacc., pe ramuri de Cornus sanguinea L. 5.XI.1961. î . . . , Pestalotia funerea Desm., pe ace și lujeri de Cruptomeria japonica (L.f.) D. Don., 22.XI.1961. /. Monilia fruetigena Pers., pe fructe de Malus sylvestris (L.) Mill., 3.VIIT.1963. Monilia einerea Bon., pe fructe de Prunus sp., cultiv. 3.VIII.1963. Verticillium albo-ătrum R. et B. f. acer C. C. Geprg. et St. Or., pe Acerpseudoplatanus L., Î4.X.1963. Boala a provocat, datorită astupării vaselor, uscarea a numeroase exemplare. ; Fusieladium orbieularum (Desm.) Thum., atac intens pe frunze de Sorbus domestica L., 1.VI. 1962. , . L Fusieladium detritieum (Wallr.) Fuck., pe frunze de Malus sp., cultiv., 7.VIII.1962. CladoSporium epiphyllum Oda., pe frunze de Quercus borealis Michx., Q. maerocarpa Michx., Acer monspessulanum L., 21.VIII.1962 și Populus simenii Carr., 25.IX.1963. Cercosp ora mieros ora Sacc., atac puternic de frunze de Tilia platy- phyllos Scop., 5.VI.1963. Cercosp ora ampelopsidis Peck, pe frunze de Parthenocissus tricuspi- datus (Sieb. et Zucc.) Planch., 13.VII.1964. Tubereularia vulgaris Tode., pe Gleditschia triacanthos L. și Phila- delphus coronarius L.f 8.II.1962. Tubereularia pinaStri Lib., pe ramuri de Pinus banksianaL., 2.11.1962. Exosporium defleetens Karst., pe ace de Juniperus commumis L. 10.IX.1963. Se găsește în amestec cu Lophqdermium juniperinum (Fr.) De Not. MICELIA SȚERILIA EctoStroma robiniae Cast., pe frunze de Bobinia pseudacacid L., X.1960. BASIDIOMYCETES ( Melampsora larici-populina Kleb., uredo- și teleutoșori pe frunze de Populus x euramericana (Dode) Guinier, 24.X.1962 și P. simenii Carr., 15.IX.1963. Phragmidium diseiflorum (Tode) J. F. J., teleutoșori pe frunze de Bosa ca/nina L. și Bosa sp., cultiv. 1.X.1962. în condițiile climatice ale anului 1964, parazitul a fost foarte virulent și agresiv, producînd, la mijlocul verii, scurtarea aproape totală a frunzelor. 440 ' I- BLADA g, ' - . ■ " ' 1 ■ .... / ■ Gymnosporangium sabinae (Dicke) Wint., picnidii și ecidii pe frunze de Pirus communis L. șiPirus sp., cultiv. 15. VIII.1962^ Uromyces genistae-tinetoriae (Pers.) Wint., teleutosori pe frunze de Caragana arborescent Lam. și Laburnum anagyroides Med., 9.IX.1963. \ Puccinia buxi DC,., specie aut cică, microformă. Teleutosori amfigeni,. circulari, la început acoperiți de epidermă, izolați sau confluenți, bruni- ruginii, de 0,2 —2 mm în diametru. Teleutospori bicelulari, alungiți, drepți său ușor curbați, de 65 — iod x 16—30 țx, la vîrf rotunjiți, la bază ușor ascpțiți, la mijloc strangulați, celula bazală mai lungă, membrana netedă- cu pedicel lung și incolor. Atac de intensitate medie, pe frunze de Buxus sempervirens L. var. arborescens L., 15.X.1962 (pl. I, c și d), , Trametes yersicolor (L. et Fr.) Pil., pe tulpini de Hydrangea arbo- rescent L. f. grandiflora Behd., 14. IX.1964. ' Armillaria mellea (Wahl.) QueL, pe tulpini de Ulmus foliacea Gilib. și Robinia pseudacacia L., 20.IIU962. Stereum frustulosum Fr. pe Quercus robur L., 12.III.1964. Primit în redacție la 26 martie 1970 Stațiunea experimentală I.N.C.E.F;, Simeria. ■ . ; ■ ■ V INFLUENȚA VIRUSURILOR MOZAICULUI CONOPIDEI 1 (C1MV) ȘI MOZAICULUI / CASTRAVEȚILOR (VMC) ASUPRA ACTIVITĂȚII RIBONUCLEAZEI ÎN PLANTELE DE CASTRAVEȚI, CONOPIDĂ, MUȘTAR ȘI VARZĂ ' , J)E ILEANA HURGHIȘIU • 581.2.388 : 582.982 : 577,155.2 Cucumber (Cucumis sativus L., De Arad Variety); cauliflower (Brassica oleracea var. botrytis L., Early Erfurt variety), mustard (Sinapis alba L.) and cabbage (Bras-* ■ z sica oier acea L., Licurișca variety) plants infected with cauliflower mosaic (G1MV) and cucumber mosaic (CMV) viruses are characterized by the modification’of ribonuclease (RNA-se) activity from the first day from inoculation. The analyses were performed at five moments of the incubation period nâmely at 1,2, 3,7 and 15 days 1 from inoculation for cucumbers and mustard, and respecțively at 1, 2, 3, 14 and 23 days for cauliflower and cabbage, representing the beginning, midiile and end of the incubation period. The RNA-se activity is increased in host plants, irres- pective of the virus with which the inoculation was made. Are excepted the cucumber and mustard plants infected with CMV, two days from inoculation, when the RNA-se activity is low, and the cucumber, cauliflower and mustard plants at 3 days, when values are equal. . The results are discussed from the point of view of the parasite-host plant rela- tionship. Virusul mozaicului conopidei după datele cunoscute din literatură infectează numai plante din fam. Urueiferae (4), (13), în timp ce virusul mozaicului castraveților infectează un număr mare de plante dicoțiledo- nate și monocbtiledonate. în cercetările efectuate cu scopul lămuririi raporturilor dintre virusuri și organismele gazdă, pînă în prezent, nu s-a efectuat un studii! comparativ în legătură cu modificarea activității'enzimatice sub influența mai multor virusuri asupra aceleiași gazde, precum și a unui singur virus asupra mai multor gazde. Am ales aceste virusuri datorită faptului că diferă în ceea ce pri- vește cercul de plante-gazdă și am determinat activitatea ribonucleazei f ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 22 NB. 5 P. 441-448 BUCUREȘTI 1970 442 ILEANA HURGHIȘIU 2 ca indice al interacțiunii dintre parazit și gazdă, în vederea lămuririi rapor-, turilor care se stabilesc între acestea, avînd în vedere rolul însemnat pe care enzima îl are în procesul de infecție (3), (16), (15), (5), (14), (17). Datele din literatură șe referă numai la modificările induse în activi- tatea ribonucleazei de către un virus pe o gazdă, urmărind pe lîngă efectul infecției virale și influența unor factori mecanici, fizici și fiziologici. Astfel K. K. Beddi (14), W. 1? r i s c h-N i g g e m a y e r șiK. K. Beddi (8), V. Santilli, C. M. Nepokroeff și N.- C. Gogii ar di (15) au urmărit modificarea activității ribonucleazei în frunzele de JV. lob acum (var. Samsuh) și Phaseolus vulgaris L. (soiul Pinto) infectate cu virusul mozaicului tutunului. G. Bagi și G. L. Fark.as (2), T. O, Diener (6), (7), V. S a n t i 11 i (16), B. G, S h i n d e, B. K.,0h.an- drasekhar șiV. Santilli (19), pe lîngă modificarea activității’ ribonucleazei ca urmare a infecției virale, au urmărit influența factorilor fi- ziologici (vîrstă), fizici (temperatură, lumină) și mecanici (rănire), expe- rimentînd cu plante de N, tabacum L. (var. White Burley), Dațura stra- monium L. și Phaseolus vulgaris L. (soiul Pinto), infectate cu virusul mozaicului tutunului,, și cu plante de Phaseolus vulgaris L. (soiul Pinto) infectate cu „pod mottle virus”. în lucrarea de față prezentăm date în legătură cu modificarea activi- tății ribonucleazei în plantele de castraveți, conopidă, muștar, și varză infectate experimental cu virusurile mozaicului conopidei și mozaicului castraveților. ' MATERIAL ȘI METODĂ i S-â lucrat pe plante de Cucumis sativus L. (soiul De Arad), Brassica oleracea var. botrytis L. (soiul. Erfurt timpuriu), Brassica oleracea L. (soiul Licurișca) și Siria pis alba. Experiențele s-au efectuat în cursul perioadei de incubație pe plante crescute in seră,, în condiții optime pentru infecția cu ambele virusuri. Inoculările s-au făcut pe cale mecanică, cu suc provenit de la plante bolnave. .Plantele de conopidă, muștar și varză au fost inoculate în stadiul de două frunze, iar cele de castraveți în stadiul de cotiledoane, adică în momentul optim de infecție. Ea martor s-au folosit plante tratate identic cu suc provenit de la plante sănătoase. Probele au fost luate la 1, 2, 3, 7 și 15 zile de la inoculare la castraveți și, respectiv, 1,2, 3, 11 .și 23 de zile la conopidă și varză, ’rep'rezentînd începutul, mijlocul și sfîrșitul perioadei de incubație.' . La aceleași dâțe s-au recoltat probe identice de la plante sănătoase. în aceste probe s-a determinat activitatea ribonucleazei. : , Analizele s-au efectuat pe probe medii de ia 20 de plante, recoltîndu-se de la fiecare plantă cîte o frunză de la același etaj, pentru fiecare determinare folosindu-se 1 g frunză. ' Extracția s-a făcut la rece cu tampon citrat 0,1 M la pH = 5 (8). în prealabil s-a stabilit pH-ul optim de extracție. Activitatea ribonucleazei s-a determinat în prezența ARN ca substrat. Ș-a lucrat cu ARN pur obținut de la Fluka A G Chemische Fabrik Buchs S;G. (Elveția),, puri- ficat în prealabil prin dializă, în concentrație de 0,1% în tampon citrat 0,1 M. Probele au fost incubate la 38°C, adică Ia temperatura optimă de activitate a enzimei timp de 30 min. Inac- tivarea s-a făcut cu reactivul etanol — acid acetic — hidroxid de sodiu, la rece (18). Martorul folosit a fost tratat identic, fiind însă inactivat de la început. 3 INFLUENȚA WRUSURmORCIMV și VMC ASUPRA ACTIVITĂȚII RIBONUCLEOZEI 443 Soluțiile obținute au fost clarificate prin centrifugare și examinate la spectrofotometrul VSUjin ultraviolet la 260 pin. Etălonarea s-a făcuti cu acid 3'-adeniiic. Activitatea ribonucleazei â fost exprimată în mg acid adenilic la 100'g substanță uscată (18). REZULTATE ȘI DISCUȚII Din tabelul nr. 1, . în care rezultatele sînt exprimate prin raportul dintre valorile obținute la plantele bolnave și cele sănătoase, reiese că, în Tabelul' nr. 1 । ’ ' Activitatea ribonucleazei Virusul Tipul de gazdă Planta- gazdă.? Etape de lucru .. zile B/S > ’ acid 3Z mg - adenilic planta-gazdă tipică natu- rală conopidă 1 2 3 + 4- + 1,2 1,4 1,2 .11 1,7 C1MV 23 + 2,5 1 4- 1,3 celelalte plante-gazdă 2 4- ■ 1,5 muștar 3 : 4- 1,1 ' 7 4- 1,3 15 + / 3,2 1 4/ ’ 1,7 2 + 2;3 3 4- 1,7 ■ varză 11 4- 1,6 23 4- 1,5 planta-gazdă tipică natu- castraveți 1 2,3 raia .4 3 p. X 0,7 1,0 ■ 7 4- 1,1 15 ■ : 4- 1,3 1 2 1,1 conopidă ; 3 11 4-' 2,8 X 1,0 • - 1 / • 23 7 + ' 1,4 4- ■ 2,2 1 , 4- ' 1,7 - 2 —• 0,6 muștar 3 ■ + ; 1,1 ■ VMC. celelalte plante-gazdă 7 15 4- . . 4- 1,1 1,4 1 4- 1,5 2 ■ -4- 1,2 varză ■ 3 + 1,1 11 X 1,0 23 ' 4- 1,2 Notă. C1MV = virusul mozaicului conopidei; VMC = virusul mozaicului castraveților;: B/S = raportu l . bolnav/sâ- BătoB; t- = creștere;. - —/scădere, x = valori egale. 5 INFLUENȚA VIRUSURILOR C1MV șl VMC ASUPRA ACTIVITĂȚII RIBONUCLEOZEI 445 444 . ILEANA HURGHIȘIU' 4 cazul virusului mozaicului conopidei, gazda tipică naturală, adică conopida, reacționează printr-o creștere a activității ribonucleazei în toate momen- , tele perioadei de incubație la care s-au efectuat determinările^ Intensitatea maximă s-a înregistrat în momentul apariției simptomelor (23 de zile de la inoculare). Valorile raportului bolnav/sănătds sînt cuprinse între 1,2 și 2,5. Reacția celorlalte plante-gazdă, muștar și varză, este asemănătoare cu cea a gazdei naturale. Astfel, la muștar se observă stimularea activității ribonucleazei, intensitatea maximă înregistrîndu-se tot la apariția simpto- melor, adică la 15 zile de la inoculare. Valorile sînt cuprinse între 1,1 și 3,2. La varză însă, intensitatea maximă se înregistrează la 2 zile. Valorile sînt cuprinse între 1,5 și 2,3. în cazul virusului mozaicului castraveților, gazda tipică naturală, respectiv castraveții, reacționează prin scăderea \ activității ribonucleazei la 2 zile, valoarea maximă înregistrîndu-se după , . o zi, Valorile sînt cuprinse între 0,7 și 2,3. Reacția celorlalte plante-gazdă, . conopida și varza, se deosebește de cea a gazdei tipice naturale. Astfel . - la conopidă, cu excepția zilei a 3-ă, cînd valorile sînt egale, se înregistrează creșterea activității enzimatice, intensitatea maximă fiind lă 2 zile. Valorile sîiit cuprinse între 1,1 și 2,8. La varză, cu excepția zilei al 11-lea, cînd valo- rile sînt egale, se observă intensificarea activității enzimatice, maximul înregistrîndu-se în prima zi. Valorile sînt cuprinse între 1,1și 1,5. La muștar însă, modul de reacție se aseamănă cu cel ăl gazdei tipice naturale. Astfel intensitatea maximă s-a observat în prima zi, iar după două zile se înre- gistrează scăderea activității ribonucleazei, valorile fiind cuprinse între 0,6 și 1,7. Din figurile 1—7, care cuprind modificarea activității ribonucleazei în cazul celor două virusuri, exprimată prin vălorile absolute ale determi- nărilor, se observă ca trăsătură caracteristică, stimularea 'activită- ții enzimatice ca urmare a infecției virale, indiferent de planta-gazdă.. Totuși, comparînd tipul de reacție a mai multor gazde sub influența ' unui virus, se observă particularități ale unor specii-gazdă. Astfel la plan- tele de varză infectate, cu virusul mozaicului conopidei în momentul apa- riției simptomelor, adică la 23 de zile de la inoculare, se observă un grad redus de creștere a activității enzimatice în comparație cu plantele de cono- pidă și muștar în același moment al perioadei de incubație (fig. 1, 2 și 3). La plantele de castraveți și muștar infectate cu virusul mozaicului castra- veților , (fig. 4 și 6), particularitatea speciei-gazdă se observă mai clar. Astfel, la 2 zile, se remarcă scăderea activității enzimatice, în' timp ce la conopidă și varză se înregistrează o creștere a acesteia (fig. 5 și 7). Compa- rînd tipul de reacție â unei gazde sub influența a două virusuri se observă de asemenea deosebiri între diferitele gazde comune folosite. Astfel, la plantele de muștar infectate cu virusul mozaicului conopidei (fig. 2) se observă stimularea clară a activității enzimatice în toate momentele, . în timp ce aceleași plante infectate cu virusul mozaicului castraveților (fig. 6) reacțiojneăză printr-o scădere a acesteia, la 2- zile. La conopidă și varză în cazul infecției cu cele două virusuri (fig. 1,;3, 5 și 7), reacția se manifestă prin creșterea activității enzimatice, eu excepția plantelor infectate cu virusul mozaicului castraveților, la conopidă' în ziua a 3-a și la varză în ziUa-a .11-a, cînd nu se înregistrează deosebiri între plantele : sănătoase și cele bolnave, valoarea raportului B/S fiind egală cu 1,0. în anumite momente ale perioadei de incubație, reacția unor gazde fiind diferită, ne referim la prezența unui virus pe mai multe gazde, expri- mata prin valori mai mici ale creșterii activității enzimatice, precum și la mgac.3‘-sd 28, 26- 24- 22 20-, IS- IS- 12- : to- 8- ■ 6- 4 2- mgac.ă-ad. T CONOPIDĂ CL MV 2 ^4 8 8 10 f2 14 16 fs gg 22^23 zile ; -f Fig. 1. - Modificarea activității ribonucleazei în plantele de conopidă infectate cu virusul mozaicului conopidei.1 ,J S, Plante sănătoase; A plante, bolnave (expli- । cația este valabilă pentru toate figurile). . mg âc3~ad . 20^ 14- / | 4 / / io] ■ . 8 j 6; ■ 4 2 K VARZĂ CLMV 8 Fig, 8 2'4 8 8 ®72 : zi/e a 20 22 23 T 18- 16- H ! 14- 12- 10- 8- 4 ■ ^1 K 1 8 - ? 4 6 8 !0 12 14 15 zile t Fig. 2. — Modificarea activi- tății ribonucleazei în plantele de muștar infectate cu virusul mozaicului conopidei. 3. — Modificarea activității ribo- nucleazei în plantele de varză infec- tate cu virusul mozaicului conopidei. scăderea sau creșterea acesteia, ne permite să.afirmăm că în asemenea cazuri aportul - 7 - o. 6644 ■ 446 ILEANA HURGHIȘIU 6 gazdei ește preponderent; în literatură, acest punct de vedere este acceptat de J. P; Allen.(l), J. K u 6 (12) și alții. ' ' Datele din literatura care se referă la activitatea acestei enzime \ în cazul unui virus pe ojgazdă arată că ribonueleaza prezintă modificări. Astfel K. K. R e d d i (14), W. F r i s c h-N i g g e m a y e r și K. K. । O ' influența Virusurilor cimv și Vmc asupra activității ribonucleozei 447 și FTiăseoț-us L. (soiul Pinto/infectate cu virusul mozaicului tutunu- ' lui. G. Bagi și G.L. Partas (2), T.O.Diener (6),V. Santilli (16), B. G. 8 h. i n d e și colaboratori (19) au constatat, pe lîngă intensifi- carea activității enzimatice ca urmare a infecției virale, și intensificarea acesteia sub influența factorilor mecanici (rănire), fizici (temperatură, lumină) și fiziologici (vîrstă); mg acS-ad, ■ ' 32. mgac 3~ad. 30 2& 26 A- 22 20 . 16- $ 12 10- 8- 8 .2 R X CASTRAVEȚI VMC 2 4 6 8 10 12 14 15 zile f . Fig. 4. — Modificarea activității! ribonucleazei în plantele de cas- traveți infectate cu virusul mozat- ■ cuini castraveților. 30- 26- 26 24- 22- 20 18- 16;. 14- Z21 ) f°- 8 ' 6- "f 2- B, ■ MUȘTAR VMC Fig. T. — Modificarea activității ribonucleazei în plantele de varză infectate cu virusul mozaicului castraveților. 2 4 ^IF'lO^^ ■ zile * Fjg. 6. — Modificarea activității ribonucleazei în plantele de muștar • infectate^ cu virusul mozaicului castraveților. . mgac.S'-sd 12- 10- 8- ■ 6- 4- 2 CONOPIDA B S Fig., 5. — Modificarea activității ribonuclea- zei în plantele de conopidă infectate cu virusul mozaicului cas- ■ traveților. în lucrări anterioare (10), (11), luînd ca indice al interacțiunii virus — gazdă activitatea upei alte enzime (fosfataza), ăm efectuat un studiu ase- mănător, consțatînd și în acest caz aportul deosebit al gazdei. / CONCLUZII; ' ' ■ 1 . 7 ■ '■ ' \ Ambele virusuri, atît al mozaicului conopidei, cît și al mozaicului castraveților, indiferent de gazda lor, induc modificări semnificative asupra activității ribonucleazei în general, exprimate prin stimularea acesteia. , La unele gazde însă (castraveți și muștar), la 2 zile de lă inoculare se cons- tată o inhibiție a activității enzimatice. ' 1 Reiese deci că reacțiile, deși sînt în general analoge în cazul celor două virusuri, exprimate prin creșterea activității enzimatice, precum și 1 prin creșteri și scăderi ale acesteia, indică un răspuns specific al unor gazde la infecția virală. ; 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20^2223 zile , 1 aS^^oratoți (15) au constatat intensifi- activității enzimatice în frunzele d* L..(var. Samsung ' BIBLIOGRAFIE 1. Allen J. P., Phytopathology, 1966, 56, 2, 255—260. 2. Bagi G. a. Farkas G. L., Phytochemistry, 1967, 6, 161 — 169. 3. Bawden F. G. a. Pirie N. W., J. Gen. Microbiol., 1959, 21, 438 — 456. 44$ ' HURGHlȘltf ' 4. Broadbent L., Investigat ion of virus diseases of Brassica crops, Univ. Press, Cambridge,, 1957. ' . 5. Dekker A. C., Ann. rev. Biochem., 1960, 29, 453 — 474. 6. Diener T. O., Virology, 1961, 14, 177—189. 7. ■ ■ - Virology, 1962, 16, 140-146. 8. FmsaH-NiGGEJlĂVER W. a. Reddi K. K., Biochem. Biophys. Acta, 1957, 26, 40. 9. Holden M. a. Pirie N. W., Biocliem. J.,1955, 60,1, 39. 10. Hurghișiu L, St. și cerc, biol.. Seria botanică, 1966, 18, 5, 485 — 488. . . 11, St. și cerc, biol.. Seria botanică, 1967, 19, 6, 541 — 544. 12. KuC J., Anii. rev. Microbiol., 1966, 20, 337 — 370. ; 13. Pirone T. P. a. Round S. G., Nature, 1966, 186, 656 — 657, 14. Reddi K. K., Biochem. Biophys. Acta, 1959, 33, 164—169. , 15. Santilli V., Nepokroeff G. M. d. Gogliardi N. C., Nature 1962, 1S3, 656. 16. Santilli V-, ^Symp. ,,Host-Parasite'Relations in Plant Pathology”,. Budapesta, 1964, 15-23/ ' r 17. Șa-rrar S;, Z. Vererbungslehre, 1965, 97, 2, 166 — 185, 18. Schucher R. et Hoklin L. B., Jour. Biol. Chem., 1954, 210, 551. 19. Shinde B. G., Chandrasekhar B. K. a. Santilli V., Phytopathology, 1964, 54, S, 908. Institutul de biologie ,,Traian Săvulescu’1, , , Laboratorul de analize biochimice, radiometrice și electronice. Primit în redacție la 24 aprilie 1970. VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ SIMPOZIONUL DE PALINOLOGIE CLUJ, 14-17 MAI 1970 Simpozionul de palinologie, organizat de Ministerul Învățămîntului, Centrul de cercetări biologice din Cluj în colaborare cu Universitatea „Babeș-Bolyai" și Societatea de științe biolo- ' gice din România, Secția de botanică, reprezintă prima manifestare științifică de acest gen în țară și a treia în Europa. Organizarea acestei reuniuni științifice a fost determinată de necesitatea de a strînge laolaltă pe toți palinologii într-o ședință de lucru, de a trece în revistă succesele obținute pînă. acum, de a găsi metode noi.de studiu și căile de stabilire a unei legături mai strînse a palinologieî cu practică. ■ Importanța Care sc acordă palinologieî ca știință fundamentală a fost subliniată în ultimii 20 de ani la conferința ținută în 1950 Ia Stockholm și mai apoi Ia cea de la Utrecht din 1956. I-a revenit > Clujului cinstea de a găzdui primul Simpozion de-palinologie de la noi din țară, deoarece Jn acest vechi centru universitar a fost creată și s-a dezvoltat școala româ- . nească de palinologie. . , în ședința de deschidere, fondatorul școlii românești de palinologie, acad. Emil Pop, a făcut o succintă trecere în revistă a evoluției acestei științe și a realizărilor ei aproape nebă- nuite pentru activitatea practică a oamenilor, care apar ca urmare a cercetărilor fundamentale efectuate în diferitele ramuri ale palinologieî. Din palinologia generală s-au desprins discipline noi; ca palinotaxonomîg, paleopalinologia, meliptopalinologia, farmacopalinologia, iatropali- nologia, copropalinologîa și altele. । în cele trei zile cît au durat lucrările simpozionului au fost dezbătute probleme de pali- nologie fundamentală, palinotaxonomie, aeropalinologie și alergologie, poleopalinologie precua- ternară, paleopalinologie cuaternară. și paleopalinologie aplicată. în cadrul, ședinței, de palinologie fundamentală au fost prezentate lucrări de sinteză referitoare, la metodele moderne de cercetare în palinologie, morfologia polenului și țaxonomia lui, fundamentele matematice ale morfologiei polenului, informația palinologică și mesajul, sporp-polinic. / ■Cercetările referitoare la morfologia polenului și utilizarea acestora pentru rezolvarea1 . unor aspecte de taxohomie au fost expuse în ședința consacrată palinotaxono(miei. S-au prezentat lucrări cu privire la morfologia sporilor aparținînd cîtorva ordine și familii de plante, ca Pohj- .'trichacede, Rosaceae, Liliaceae și Ratales. - ‘ De deosebit interes s-au bucurat lucrările în legătură cu rolul polenului în bolile aler- gice. Vorbim în prezent de o serie de, boli umane7 numite pojinoze. Cu această ocazie au fost prezentate lucrări, privind hiposensibilizarea specifică în polinbze, comportarea hipersensibili- tății bronșice și a factorului histaminic în polinoze, existența unui alergen periculos ca acela de la Ambrosia artemisiifolia. ST. ȘI CKRO. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 22 NB. 6 P. 449-450 BUCUBESTI 1970 450 VIAȚA ȘTIINȚIFICA . . .. . '2 , . ; , ■ P - /• ? ' ■ . ■ : J Aeropalinologia a grupat cîteva lucrări referitoare la spectrele sporo-polinicc corespun- zătoare actualelor condiții fizico-geografice din România și Ia polenul atmosferic din unele zone ale țării. Numeroase lucrări au abordat subiecte referitoare la paleopalinologia precuaternară sau cuaternară. Astfel de lucrări au pus în evidență rolul palinologiei în geologia petrolului, în spe- cial pentru datarea strațelor străbătute de foraj,' sau în geologia cărbunelui.. Alte lucrări s-au referit la evoluția posțglaciară a unor păduri din Bazinul Giurgeului sau al Făgărașului și în fine ; s-a subliniat și cu această ocazie importanța palinologiei pentru cercetările de arheologie. Trebuie subliniat faptul că s-au prezentat și lucrări axate pe cele mai moderne metode de investigație, că cșle bazate, pe utilizarea radiocarbonului, în vederea stabilirii vîrstei unor straturi cu polen sau spori, sau cele de microscopie electronică la înaltă rezoluție, pentru studiul ultramorfologiei polenului. Pe baza lucrărilor prezentate oricine și-a putut da seama că un anumit nivel de organi- zare a materiei vii a concentrat forțele unor specialiști cu profesii foarte diferite^ ca botaniști, 1 medici, geologi, arheologi, geografi. .Aceasta demonstrează cu prisosință cum o disciplină, biologică fundamentală ca polinologia poate avea, largi implicații nu numai îh unele domenii înrudite, ci și în acelea foarte îndepărtate, ca geologia petrolului șau a cărbunelui, medicina și ^arheologia. - .... Simpozionul.de palinologie ținut la Cluj rămîne în istoria biologiei românești ca prima manifestare științifică în^cest important domeniu de investigație. . - P- Ploaie . ' ■ ■ ■ 1 ' 1 . • . ' ■ ' ' ■ ■ I ■ , " RECENZII " JEAN DORST înainte ca natura să moară, Edit. științifică, București, 1970, 473 p.,' 71 fig. , ■ Prezentarea cărții profesorului Dorst în cadrul unei reviste de strictă* specialitate nu este un lucru lipsit , de dificultăți și ea poate aduce multiple obiecțiuni. v Deși titlul patetic pe care-1 are este atrăgător și plin de1 interes, el cuprinde în mod explicit dorința de a fi pe placul unui larg cerc de cititori.; totuși, cuprinsul acestei cărți, plin de adevăruri, fie ele simple și, elementare cucerește treptat atît pe cititorul fără valeități de natu- ralist, cît și pe specialiști; aceștia șe vor găsi confruntați cu probleme;de înaltă responsabilitate) care, fără a le revoluționa concepțiile, vor prezenta, uneori poate neașteptat, o realitate adesea1 ignorată. ' , , Autorul a folosit drept „motto” pentru a-și sintetiza glndurile un fragment din discursul rostit de președintele americpn Theodore Roosevelt la conferința'asupra resurselor, naturale . din 1908. Acest fragment suna astfel : „Ne-am îmbogățit utilizînd fără economie resursele noastre 7 naturale și avem de ce să fim mîndri de progresul nostru. A .sosit însă vremea să ne gîndim cu seriozitate ce se va întîmpla atunci cînd pădurile noastre nu vor mai fi, cînd cărbunele, fierul și petrolul se vor fi epuizat și cînd solul, șe va fi sărăcit și aluvionat în fluvii, impurificîndu-le ' apele, dezgolind cîmpiile... . Găsim in aceste rînduri întreaga substanță a cărții, grija atentă, încordată, alertă care l-a animat pe autor față de natură, această natură.care a înlesnit progresul omenirii și care . este gata acum să devină victima propriei sale creații, x : ' . Ce poate interesa aici un botanist? întrebarea este formulată, evident, numai pentru a i accentua răspunsurile și nu pentru a le da, deoarece ele sînt ab iniția elementare. 1 ! Relațiile dintre vegetație și om, prefacerea ecosistemelor, despăduririle, incendierea brusei, ' ; ' . , pășunătul excesiv, practici agricole necorespunzătoare, eroziunea și regimul apelor, distrugerea I ' habitatelor acvatice iată cîteva subiecte și subcapitole ale cărții, cîteva din preocupările bota- nicii;-Șă adăugăm acestora combaterea chimică nedorită a plantelor, problemele poluării âp'elor și a. atmosferei cu repercusiunile lor asupra lumii vegetale; apoi aclimatizarea plantelor, resur- , sele marine, conservarea integrală a habitatelor, gospodărirea rațională a pămîntului cultivat., Un complex întreg de domenii pe care botaniștii îl cunosc dar pe care îl uită adesea, cufundați fiind în lucrările lor de strictă specialitate care eyazează întregul univers al vegetației, . " . âcest, univers cu care ompl în etapele sale de autodefinire a fost în permanentă confruntare și / cu care acum .trebuie să meargă către, reconciliere. ■ ' • , ..... ’ Ilustrații bogate, exemple convingătoare, abundente, care ne sugerează multe, altele din. .propriile noastre experiențe, converg în a sublinia textul din care reiese rolul important ce reving botaniștilor în co'nseryarea unei vegetații care să facă prosperă viața pe pămînt. ' ' ; ; . 'Cartea aceasta ne’face să conchidem că lucrările noastre de specialitate trebuie.să includă permanent metode, procedee,' idei pentru salvgardarea lumii plantelor și animalelor înainte ' I ■ de a fi prea tîrziu. , 1 l,ȘT. ȘI cispc, BIOL. SEBU 451-453 BUCUREȘTI 1970 ; i ‘i 452 RECENZII ' \2 Iar dacă aqad. Milcu crede că „această carte nu trebuie să lipsească de pe masa nici unui administratoir sau tehnician care decide într-un fel sau altul de un anume teritoriu”, noi dorim , , ca ea să se găsească,, de asemenea, în biblioteca naturalistului pentru a fi un memento ireduc- tibil al( responsabilităților care depășesc în această privință cu mult „întinderea unui teritoriu”. Este o responsabilitate față de întreaga lume, o responsabilitate pe care trebuie s-o exercită.m Incinte ca natura^să moară. ■ fi : Al. lonescu P. ROY-BURMAN, Analogues of nucleic, acid cpmponents (Analogi ai componentilor acizilor nucleici), in Recent Results in Cancer Research, 1970, voi. 25, 120 p., 41 fig. Cartea Analogu.es of nucleic acid componente este o excelență monografie care se ocupă cu metabolismul analogilor purinici, pir^midinici, nucleotidici șrciu mecanismele biochimice de inhibiției proceselor metabolice' Cele cinci capitole ale cărții (1. Introducere; 2. Purine : A.Meta- bolismul p urinelor, R. Mecanismul de acțiune al analogilor purinici; 3. Pirimidine : A. Meta- bolismul pirimidinelor, B. Mecanismul de acțiune al analogilor pirimidinici; 4. Antibiotice . riucleotidice; 5. Concluzii), cuprind 25 de analogi selectați ca agenți antitumorali sau importanți în diferite reacții biochimice. Pentru fiecare analog în parte sînt indicate structura sa chimică, sistemele biologice la care s-a dovedit că manifestă acțiune ăntitumorală, căile-metabolice ale metabolituliii și anțimețabolitului corespunzător, punctele principale în care compusul interferează cu funcția sau utilizarea substratului, precum și mecanismul biochimic al efectului inhibitor asupra creș- terii. ... . Sînt enunțate cîteva dintre mecanismele biochimice principale care stau la baza inhibi- . ției produsă de acești compuși: — Analogul inhibitor poate imita metabolitul normal, legîndu-se de partea activă a unei enzime și ihhibînd formarea complexului enzimă — substrat, — Analogul poate fi încorporat în acizii nucleici în locul unui constituent normal, iar . frecvența mutațiilor crește. Au loc greșeli în procesul de replicare a ADN și în procesul de trans- cripție. încorporarea compusului in ARN poate inhiba sau modifica funcția sa, ducînd la inhibiția .sintezei proteice sau a sintezei unor polipeptide anormale. 1 — Analogul poate interfera cu mecanismele de control celular, inhibînd activitatea ■ unor enzime prin efecte „feedback” sau represînd producția de enzime. - ■ Datorită efectului lor inhibitor asupra creșterii, toți analogii descriși în această lucrare au fost încercați1 cu eficiență în chemoterapia cancerului. ’ , Informația autorului, pornește de la o’ largă gamă de cercetări in vivo și in vitro făcute la cele mai diverse sisteme biologice, de la-bacterii pînă la țesuturi complexe de vertebrate. Bibliografia foarte vastă cuprinde atît lucrări'ale autorului, cît și ale altor nenumărați cerce-. . tători. . Cu ajutorul acestei lucrări de o deosebită importanță teoretică și practică, autorul-transmite mesajul și în același timp speranța continuării și lărgirii studiului acestor analogi ai bazelor . / și nucleotidelor acizilor nucleici-, precum și a altora c_e vor fi descoperiți, care au aplicații în chemoterapia cancerului. ' - Veronica Stoian 'RECENZII Z. V. BOLHOVSKIH i drughie, Hromosomnie cisla țevtkovlh r.aslennii (Numărul de cromozomi la fanerogame),.Aka.di Nauk SSSR, izd. „Nauka”, Leningrad, 1969, 926 p. ' - ' ' ■ " " ' . ' ' '' ' .■ I ' . ' ' . ' ' Colectivul de citologie al Institutului botanic „Komarov” din Leningrad a oferit științelor naturii un interesant. îndreptar asupra numărului de erdmozomi la plantele cu flori. Sînt tratate, din acest punct de vedere, 35 000 de specii, aparținînd la 4 669 de genuri și 272 de familii. Sfera familiilor și limitele genului privind volumul de specii au fost conside- rate în conformitate cu cel de al 11-lea volum a lui Engler (1964) Sgllabus der Pflanzenfamilien, Denumirea taxonilor și nomenclatura lor sînt luate în referință cu codul nomenclatural de Ia Edinburgh (1966) și verificate cu A dictionary of the flotvering planls and ferns a Iui J. C. ‘Willis. Multe'dintre aceste date sînt cuprinse și în atlasul întocmit de Darlington și publicat în anul 1955. Citologii sovietici au analizat în plus peste 1 000 de specii (din flora U.R.S.S.) și, în același timp, au adus o concepție proprie de etalare a materialului faptic. Ei s-au îndepărtat de Ia aranjarea' plantelor după numărul de bază al cromozomilor și au preferat să le clasifice alfabetic, niotivînd că cercetările permanente din acest domeniu duc la frecvente modificări, ceea ce ar necesita în continuare rectificări în legătură cu numărul de ba^ă al cromozomilor. Se menționează, de asemenea, că întru'cît nțau fost analizate'din punctul de vedere al cromozomilor decît aproximativ 15 % din speciile globului, teoretizările sînt deocam- dată premature, sub orice formă. Părerea noastră în această privință,'avînd în vedere importanța filpgentică și taxonomică a numărului de-cromozomi, este că o asemenea ordonare poate avea un succes și mai mare dacă se ia în paralel și sistemul lui Darlington. în lucrare se arată că nu s-a făcut o sinonimie a denumirilor de plante, ele fiind înscrise așa cum au apărut în cercetările publicate de autorii consultați. Pentru fiecare’ specie este dat numărul de cromozomi somatici (2 n) indiferent dacă el provine din celule somatice sau din celule ale organelor generative. Exemplarele haploide, poliploide, precum și hibrizii obținuți experimental nu sînt men- ționați. La taxonii intraspecifici, numărul cromozomilor este indicat numai în cazul în care acesta este deosebit de cel al speciei. în cazul'genurilor care cuprind- mai multe zeci de specii ; analizate citologie s-au dat în mod suplimentar tabele, în care se face o analiză completă a spe- ciilor, și a formelor intraspecifice, ceea ce înlesnește evitarea unor erori de apreciere. / Volumul lui Bolhovskih, pe care-1 recomandăm tuturor specialiștilor, este realizat pe ■. baza unui material bibliografic enorm (aproape 7'000 de titluri). - z Considerăm că, în ansamblu, cartea reprezintă o sinteză indispensabilă în taxdnomia modernă,și în lucrările documentate. ' ■ Gh. Șerbănescu . Revista „Studii și cercetări de biologie — Seria botanică” publică articole originale din toate domeniile biologiei vegetale : morfolo- giei sistematica, geobotânică, ecologie și fiziologie, genetică, micro- biologie — fitopatologie. Sumarele revistei sînt completate cu alte rubrici, ca : 1. yiața științifică, ce cuprinde unele 'manifestări știin- țifice" din domeniul biologiei vegetale, ca simpozioane, consfătuiri, schimburi de experiență între cercetătorii români și cei' străini etc. 2. Recenzii ale unor lucrări de specialitate apărute în țară și peste hotare. NOTĂ. CĂTRE AUTORI Autorii sînt rugați să înainteze articolele, notele și recenziile dactilografiate la douprîndurh Tabelele vor fi dactilografiate pe pagini separate, iar diagramele vor fi executate în tuș, pe hîrtie de calc, Tabelele și ilustrațiile vor fi numerotate cu cifre arabe. Figurile din planșe vor fi numerotate în continuarea celo'r din text. Se va evita repetarea acelorași date în text, tabele și grafice. Explicația figu- rilor va fi dactilografiată pe1 pagină separată. Citarea bibliografiei în text se va face în ordinea numerelor. Numele autorilor va fi prece- dat de inițială. Titlurile revistelor citate în bibliografie vor fi pres- curtate conform uzanțelor internaționale. Autorii aii dreptul la' un număr de 50 de extrase, gratuit. Responsabilitatea asupra conținutului articolelor revine în exclusivitate autorilor. _ ' Corespondența i privind manuscrisele, schimbul de publicații etc. se va trimite pe adresa Comitetului de redacție, Splaiul Inde- pendenței nr. 296, București.; - 1 Lâ revue « Studii și cercetări de biologie — Seria botanică», paraît .6 fois /par an. 11 Leprixd’unabonnementannuelestde$4; —FF.20; —DM.16. Toute commande ă l’ătranger sera adressăe â Centrala cărții, Oficiul de comerț exterior, Boîte poștale 134 — 135 (Calea Victoriei 126), Bucarest, Roumanie, ou ă ses represpntants ă ,1’dtranger, En Roumanie, vous pourrez vous abonner par Ies bureaux de poște ou chez votre facteur,