COMITETUL DE REDACȚIE Redactor responsabil; Academician EM. POP Redactor responsabil adjunct: Academician N. SĂLĂGEANU Membri : Academician | ALICE SĂVULESCU| ; Academician |T.BORDEIANU| ; I. POPESCU-ZELETIN, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România; prof. dr. I. T. TARNAVSCHI; dr. ALEXANDRU IONESCU; GEORGETA FABIAN — secretar de redacție. Prețul unui abonament este de 90 de lei. în țară, abonamentele se primesc la oficiile poștale, agențiile poștale, factorii poștali și difuzor ii de presă din întreprinderi și instituții. Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la Centrala cărții, Oficiul de comerț exterior. Căsuța poștală 134 — 135 (Calea Victoriei 126), București, România sau la reprezentanții săi din străinătate. Manuscrisele, cărțile și revistele pentru schimb, precum și orice corespondență se vor trimite pe adresa Comitetului de re- dacție al revistei „Studii și cercetări de biologie — Seria botanică”. Siudii si cercetări ie ” BIOLOGIE 9 —n-Z v . f \ 4 '•*' "'T SERIA " % jt,. ■ Tomul 22 1970 ' Nr. sumar ' ' Pag. GH. ȘERBĂNESCU și V. SANDA, Cercetări asupra vegetației,de luncă și dealuri între Cazanele Mari și Plavișevița.. 171 V. SANDA, Cercetări botanice asupra pădurilor Frasinu și Spătaru (jud. Buzău)............................................. 179 L. GRUIA, Alge din roca alterată de sub pernițele, de mușchi. I . . 195 E. PLĂMADĂ, Cercetări asupra florei și vegetației briologice a văii Eșeinița și împrejurimi (defileul Dunării).......... 201 L RESMERIȚĂ, Taxoni noi și rari în flora României (valea Țes na, jud. Mehedinți)...................................... 217 GH. BÎLTEANU, AURORA RĂDOI și OLGA NICA, Cîteva. aspecte privind nutriția minerală a plantelor cultivate pe solurile fluvio-lacustre din lunca Dunării. Nota II. Soia . . . 223 P. IONESCU, Variația unor componente chimice din struguri în timpul creșterii și maturării............................. 237 GH. ACATRINEI, Sexul la Ricinus commuhîs și la Cucurbita pepo sub influența tratamentelor chimice și ă selecției ...... 245 IN MEMORIAM................................ . . . . 257 VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ................................. 261 RECENZII ......................................... 265 APARE DE 6 ORI PE AN ADRESA REDACȚIEI SPLAIUL INDEPENDENTEI NR. 296 BUCUREȘTI St. și cerc. biol. Seria botanică t. 22 nr. 3 169 — 268, București 1970 CERCETĂRI ASUPRA VEGETAȚIEI DE LUNCĂ ȘI DEALURI ÎNTRE CAZANELE MARI SI PLAVISEVÎTA 5 5 9 DE GH. ȘERBĂNESCU și V. SANDA 581.534(498) B jțaHHofi CTaTte 9HanB8MpyeTCH BereTaițMH peqkMX necKOB ii onoJiBHeBoiî aoUij c HaBojțHeHHHMH nacTânuțaMn MeîKjjy KasaHeae Mapn n IljiaBH- ' niesiipa. OmichiBaiO’rcH cneXyiomiie accouRaLțiiii: Caricetum gracilis (Grăb- ner. f. et Hueck, 1931) Tx. 37, $BTOBțeHOHH Plantago altissima L. var. androalbida A. Popescu, Salicetum albae — fragilis Issler 1926, Salicetum tri- andrae Malcuit 1929 nojțacc. amorphosum fruticosae Borza, 1954, Salicetum purpureae (So6, 1934) ’Wendelbg.-Zelinka, 1952 nojțacc. salicetosum cinereae So6 1964, Agrostetum albae Soâ, 1957 n Chrysopogonetum grylli bapaticum Borza, 1962. într-o lucrare anterioară (6) s-a arătat, pe de o parte, rolul microre- liefului în zonarea vegetației acvatice și palustre, iar pe de altă parte s-au evidențiat aspectele mai interesante ale florei și vegetației respective. Cu aceasta ocazie s-au enumerat și principalele unități ecologice care se succedă de la albia minoră a Dunării pînă la limita superioară a zonei, inundabile (luncii). în lucrarea de față semnalăm în continuare o serie de aspecte noi ale vegetației prundișurilor, grindurilor fluviatile, zonei depresionare cu pajiști inundabile și pantelor din sectorul Cazanele Mari—Plavișevița. în sectorul analizat, grindul malului este mic și inundațiile se produc aproape în fie- care an, uneori apa atingînd adîncimi apreciabile în funcție de creșterea nivelelor pe Dunăre. Lățimea zonei inundabile atinge circă 200 m, însă apa se retrage o dată cu scăderea undei de viitură, neputînd stagna dato- rită pantelor pronunțate ale reliefului. Instalarea vegetației pe prundișuri, grinduri fluviatile și în zona depresionară cu pajiști inundabile este condiționată de o serie de factori, ca lățimea zonei inundabile, perioada, mărimea și frecvența inundațiilor, nivelul acestora față de fluviu, procesul de solificare și textura solului etc. ST. Șl CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 22NR. 8 P. 171-178 BUCUREȘTI 1970 3 VEGETAȚIA DINTRE CAZANELE MARI ȘI PLAVIȘEVIȚA , 173 172 GH. ȘERBĂNESCU și V. SANDA 2 Astfel, pe prundișuri, acolo unde datorită inundațiilor repetate solul este inexistent și textura materialului depus de fluviu este destul de grosieră, vegetația lipsește. Lipsa vegetației este determinată de slaba capacitate de reținere a apei de către materialul depus de fluviu. Pe porți- unile unde procesul de solificare este mai activ, apar pilcuri de vegetație, caracterizate prin densitatea mare a indivizilor de asociație și numărul mic de specii pentru fiecare fitocenoză. Plantele sînt prevăzute cu rizomi sau stoloni puternic dezvoltați, capabili de a acumula o cantitate apreciabilă de substanțe de rezervă și de a face față în acest fel fluctuației nivelului pînzei de apă freatică. VEGETAȚIA PRUNDIȘURILOR în locurile unde procesul de solificare este inexistent și materialul depus are o textură mare întîlnim indivizi destul de rari din speciile : Solanum dulcamara, Rorippa austriaca, Lycopus europaeus, Morus alba, Juncus buffonius, Salix purpurea, Eeleocharis palustris, I/ysimachia vul- garis, Equisetum arvense, Juncus gerardi, Polygonum amphibium f. aqua- ticum, Carex hirta, Potentilla supina, Scleranthus annuus, Chenopodium botrys etc. în locurile unde procesul de solificare începe să se manifeste întîlnim fitocenoze de Plantago altissima L. var. and/roalbida A. Popescu, care prin rizomii puternici pe care. îi trimite în sol ajută la formarea aces- tuia și instalarea ulterioară a altor fitocenoze, avînd în acest caz un rol de pionierat. Notăm structura fitocenoze! rezultată din ridicarea a două relevee la data de 25.V.1968. Suprafața = 100 m2. Acoperirea 90%. înăl- țimea vegetației = 50 cm. AD H,M (Ec) Plantago altissima var. androalbida1 4-5.5 HH (G), Cs Bolboschoenus maritimus + -F G, Cs Equisetum arvense • ' -F HH, Eua Lysimachia vulgaris -j-1 H—HH, Eua (I\î) Euphorbia palustris + + H, Eua Rubus caesius + ■ + G, Eua Juncus gerardi + + mPh, Adv Amorpha fruticosa (puieți) -F H—HH, Cs Lythrum salicaria ■F’ H, Eua Rorippa silvestris H, Cp Agrostis alba Tot pe prudiș, dar pe locurile mai ridicate din apropierea grindului malului, se instalează fitocenozele asociației Caricetum gracilis (Grăbner f. et Hueck, 1931) Tx., 1937. Notăm structura floristică a asociației pe baza a 3 relevee ridicate la data de 23.V.1968. Suprafața = 100 m2. 1 Tr. Ștefureac, A. P o p e s c u, R. Z i t ti și G h. M i h a i, Analiza florei cormo- f ițelor din sectorul Solnița — Tricule (Clisura Dunării) România, Com. bot. S.S.B., 1969. Acoperirea 85—90 %. înălțimea vegetației = 70 cm. AD HH, Eua (M) Carex gracilis 4—5 H-HH, Cs Lythrum salicaria + H, Eua Rubus caesius + Oh, Eua Lysimachia nummularia + G, Cs Equisetum arvense + — -j-1 G (HH), Cs Heleocharis palustris + mPh, Eua Salix alba (puieți) ■ + VEGETAȚIA GRINDURILOR FLUVIATILE Aceasta este alcătuită din fitocenoze lemnoase încadrate de noi în 3 asociații: Salicetum albae-fragilis Issler, 1926 (tabelul nr. 1, releveele 1—3), .Salicetum triandrae Malcuit, 1929 subas. amorphosum fruticosae Borza, 1954 (releveele 4—8) și Salicetum purpureae (Soo, 1943) Wendelbg. -Zelinka, 1952, subas. salicetosum cinereae Soo, 1964. Pe grinduri se poate observa o anumită seriere a acestor asociații începînd de Ia contactul cu prundișurile pînă spre zonadepresionară. Astfel^ către prundișuri întîlnim întotdeauna Salicetum albae-fragilis Issler, 1926 și 8alicetum purpureae (Soo, 1943) Wendelbg.-Zelinka, 1952, subas. salicetosum cinereae Soo, 1964, iar către zona depresionară subas. amor- phosum fruticosae Borza, 1954. Această seriere în funcție de înălțimea grin- dului corespunde și unei necesități diferențiate față de elementul hidric al formațiunilor menționate. Un aport însemnat la studiul asociațiilor de salcie îl aduc N, D o n i ț ă și colaboratori (2), (3) care cercetează comparativ asociațiile din luncile . Cîmpiei Eomâne cu cele din lunca Dunării. Autorii (3) subliniază faptul că „stațiunile sălcetelor sînt frecvent inundate, adesea pe o durată de timp destul de lungă (6 luni și eliiar mai mult în lunca și Delta Dunării, pînă la 1—3 luni în luncile rîurilor interioare)” (p. 341—342). De aici decurge și greutatea întîmpinată în studiul compoziției floristice a acestor unități de vegetație, între altele flora variind foarte mult de la an la an în funcție de perioada și momentul inundației, intensitatea și durată acesteia, precum și de materialul semincer adus din altă parte și rămas o dată cu retragerea apelor de inundație. 1. Salicetum albae-fragilis Issler, 1926 (tabelul nr. 1, releveele 1—3). în sectorul analizat, asociația formează o bandă continuă, tufărișurile atingînd înălțimea de 10—12 m. Compoziția floristică a răchitișurilor este, destul de săracă, după cum se poate constata și din analiza tabelului nr. 1. 2. Salicetum triandrae Malcuit, 1929 (tabelul nr. 1) subas. amorpho- r sum fruticosae Borza, 1954 (releveele 4 — 8). Tufărișurile de Amor plia fruticosa se întîlnesc sub spontan în lungul Dunării și au un pronunțat caracter mezohigrofil. Alături de stratul arbustiv domină Rubus caesius. în stratul erbaceu întîlnim : Equisetum arvense, ' Lysimachia vulgari*, Euphorbia palustris, Phragmites communis, Phalgris arundinacea, Lathyrus tuberosus, Oenothera biennis, Cynodon dactylon, Taraxacum officinale, Lythrum salicaria, Glecoma hederacea, Poa silvicola, Carex hirta, Holcus lanatus etc. 174 GH. ȘERBĂNESCU și V. SANDA 4 Tabelul nr. 1 Sulicetum albae-frasilis Issler, 193G (relcveele 1-3) și Saliceium triandrae Maicuît, 1939, subas. amorpAoswwj fruticosa e Borza, 1954 (rdeveele 4-8) Numărul releveul ui Ț 2 3 4 5 6 7 8 Acoperirea (%) 90 85 80 70 85 95 95 90 F.b. E.L înclinația (grade) — 10 2 —■ — . — . — — Expoziția ' ■■—■ ■ S ’ S -— —. — —- —- Suprafața (m2) 100 100 100 100 100 100 100 100 înălțimea vegetației (m) 10 10 12 6 6 5 4 3 Arbori mPh Eua Salix alba I 3—4 4—5 4I Arbuști mPh Adv. Amorpha fruticosa 1—2 + 1—2 j 3—4 4—5 4—5“ 4 5 H Eua Rubus caesius- 1—2 + + ‘ - 2—3 2—3 + Ierburi G H HH HH H Th H—HH n - G HH HH H Th H H Gs Eua Eua Eua E Gs Eua Gs Cs Cp Eua Pt—M Gt Cp Equisetum arvense Rorippa silvestris Carex acutiformis Lysimachia vulgaris Symphytum offici- . nale Solanurn nigrum Euphorbia palustris Convoluulus arvensis Phragm ites commu- . nis ' Phalaris arundina- cea Lathyrus. tuberosus Vicia sordida Galium rubioides Agrostis alba + 4- 4-'. + + ' + 4- • 4- : + + 2—3 '4- ■ + ■ ■ + + + ■' ; + ■ ' 4- + + 4-2 +■ ■ 4- 4- . 1—2 . '+ + + + :. + + 1—2 2—3 4- ■ ■ + ‘ ■ 4- + 5 VEGETAȚIA DINTRE CAZANELE MARI ȘI PCAVIȘEVIȚA 175 hera biennis (4-). Subasociația se întîlnește de obicei pe porțiunile cele mai joase ale grindurilor fluviatile acolo unde trecerea către zona de prudiș este aproape insesizabilă. VEGETAȚIA ZONEI DEPRESIONARE CU PAJIȘTI INUNDABILE DIN VECINĂ- TATEA GRINDURILOR FLUVIATILE 1. Agrostetum albae Sod,1957 (tabelul nr. 2). Asociația caracterizează pajiștile mezo-higrofile care se dezvoltă pe lin sol cu umiditate pronun- țată și sînt răspîndite în întreaga zonă depresionară dintre Cazanele Mari ,și satul Plavișevița. în compoziția acestor pajiști întîlnim numeroase specii higrofite și mezo-higrofite, ca Juncus compressus, Galium palustre, Lythrum Specii dîntr-un singur releveu. Arbori: Populus nigra (1); Fraxiniis penssylvanica (6); Morus, alba (5). Arbuști : Glycyrrhiza echinata (3); Ulmus campestris (8). Ierbiiri : Xanthium strumarium (2); Bidens tripartitus (2); Rorippa amphibia (2); Bromus sterilis (2); Potentilla reptans (3); Bolboschoenus maritimus (3); Plantago altissima (3); Oenothera biennis (8); Cynodon dactylon (4) .; Taraxacum officinale (4); Polygonum amphibium (1); Lythrum salicaria (6); Glecoma- hederacea (6); Poa silvicola (6); Carex hirta (7); Iris pseudacoras (7), 3. Salicetum purpureae (Sod, 1943) Wendelbg.-Zelinka, 1952, subas. salicetosum cinereae Soo, 1964. Tufărișurile ating înălțimea de 12 m și o acoperire de 90—95 %. în stratul arborescent se întîlnesc : Salix cinerea (AD =5), Fraxinus penssylvanica ( + ), Morus alba ( + ); stratul arbustiv este format din Rubus caesius (+),- Amorpha fruticosa ( + ), Salix pur- purea ( + ); în stratul erbaceu se întîlnesc : Chenopodium album ( + ), Galium aparine ( + ), -Sonchus arvensis ■ ( + ), Lysimachia vulgaris ( + ), Erigeron canadensis ( + ,1—^2), Solanum nigrum ( + ), Stellaria aquatica ( + ), Polygonum persicaria (4~), Bromus hordeaceus (^yMelilotus- officinalis{-]-), Plantago major (+), Potentilla supina .(+), Lycopus europaeus (■+), Agrostis alba ( + ), Verbascum nigrum (4-)iPhysocaulis nodosus ( + )., Galium palustre (+)? Malva silvestris (4-), Trifolium pratense ( + ), Oenot- Tabelul nr. 2 Agrostetum albae Soo» 195T Numărul reieveului 1 2 3 '''Ă;? F.b. E.L Acoperirea (%) 100 100 100 ■ ‘ Suprafața (m2) 100 100 1.00 . înălțimea vegetației (cm) ■ 75 75 60 ' • 4 H Th H H H H—HH H H H H H H H H H H H—HH HH G H H H—HH ' H H H G—HH Specii prezente pratense (1) ; articulatus (1) Glecoma hederc 'Glycyrrhiza ech ‘■charis palusțrit Phragmites con r Gp M E Gp Eua Ct (Eua) Ct (E) Eua Eua Gs Ec (M) Eua (M) Gt (Eua) Gs Gs Gt Eua (M) Gp E(M) D—B Eua Eua Gp Eua Eua E într-un singur Trifolium cam ; Scutellaria j cea (1); Plan inata (3); Vzc (1); Veronicc ’imunis (2); Li Agrostis alba Trifolium resupinatum Symphytum officinalis Gratiola officinalis Cichorium intybus Lythrum virgatum Thalictram lucidum Ranunculus repens Rumex crispus Calystegia sepium Teucrium scordium Rorippa silvestris Clematis integrifolia Taraxacum officinale Potentilla reptans Althea officinalis Euphorbia palustris Polygonum amphibium Carex hirta Oenanthe banatica Juncus compressus Mentl^a aquatica Stachys palustris Galium palustre Inula britannica Iris pseudacoras releveu: Agropyrpn repens (3); Al oestre (3); Medicago lupulina (1); lastifolia (2); Lathyrus tuberosus tago lanceolata (3); Galega officina 'a angustifolia (3); Equisetum arven officinalis (2); Lysimachia nu.mm isimachia vulgaris (2); Leucojum ae 3—4 4 4—5 ,'A 1—2 1—2 ■ + . ' 4" -f- 1 4" : : + 1 + . + 1 ' ■ + . ■ +. ■. , ■'..44 + + + . ■ 4’ ■ .+ ■ + ■' ' ■ 4-1 4-- ■ 4- ■ 4- 4-1 '. • • ' 4-1 4- “t : ■ 4- + ' ' ' ■ ■5.:444 4- . 4- . ' ■ 4- + ■ 'Ț? + . + ", + 1 ■ + ■ ■ 4- ■ ■ ■ ' aț.44 4- 4- . ' • ■ ■."44G . .4- 4”1 ' 4- 4- • x . /;4 4- 4~ + . î 4- .4-1 +1 ' ' ■ ■ '4 4- . 4- ' 4- 4- • 4- ■ \ 4- 4- • - ■ ■ ■ .' ■ . 4- ■ + ■ 4- 4- 4- + ■ ■ : L + 4" ' ■ ; opecurus pratensis (3); Trifolium : 44; Rorippa austriaca (3); Juncus .ț: 3); Xanthium strumarium (1); . is (1); Euphorbia palustris (1); se (1); Poa palustris (3); Heleo- ' ularia (3); Alisma plantago (1) ; . . : \ 4;4 stivam (3). -4'4 £ 3 S a a S- 177 4- .a a a a 3 ÎE B 2 £ S as s a a a a E* E.E. 3 3 ti "5 8 Si M CA w ■2 S ■§^ = M Oi « : s a' '5 * E: + a .3 a 2 c a e S S .2 - a: Om 2^ O □' ■ — a ;S Js 3 - g 3 X k .3 » a o a . E- 3 a ■ S ,w a a .3 £= a 3 o E' » , a U 3; « 6 s f g a a ia kî nț o S 1 M । E a § E 3 .E 3 .3 ■a . § *a - s £ a S a a a S -S S -5 E a I i ■3 3 e ' a. a a 2 £ a, 6 3 U « rt B ■E a' a a 3 ■E a E E 3 a £ & 5 i a ■ a E S » a 3 £ a 5 S 3 : =» '-* tă "E § J3”' P $ CI. “ >3 • 3 >u O Q OU O « a 'a g « 3 & 3 3 S M K O M S 3 O h M K E K 5 O & S g _s *3 3 a 5j "a § • a a a a a a a. a ■S 31» g, C x s 3 u 3 d g I S' fM H H K O E E ■’£ 3 O . 3 g- H a a 3 a g « Ș S g.- ?■ a a 3 a' E 3 a 3 s 5 E 3 fe a $ £ 8 = £ S 3 5 3 a :s ” a &■ . s 8 § § ■§ și în crisopogonetele din aproprierea localității Eșelnița. BIBLIOGRAFIE fot; s &'r‘ 1. CsCros Șt., Pop I., Hodișan. I. și CsCros-Kăptalan M., Contribuții botanice, Cluj, 1968, 277 — 312, ' .2 Donița N. et Dihoru Gh., Rev. Biol., 1961, 6,£, 383—390. .3, DonițăN., Dihoru Gh. și Bîndiu C., St. și cerc, biol., Serii botanică, 1966,18, 4, 341 —353. 4. KrausCh H.— D., Limnologica (Berlin), 1965, 3, 3, 271 — 313. .5. Rudescu L., Niculescu C.( și Chivu P. I., Monografia stufului din Delta, Dunării, Edit. Academiei, București, 1965, 109—117, ■6. Sanda V., Șerbănescu Gh, și Zăvoianu I., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1968,20, 3, 217-224. '7. Simon T,, Annal. Univ. Sci. Budap. de Rolăndo Eătvbs nominatae, Sectio Biologica, 1960, 3, 307-333. 1 ' ■ 1 8. Soo R., Synopsis Systematico-Geobotanica Florae vegetationisque Hungariae, Budapesta, 1964, 1, 589. 9. Șerbănescu Gh. și Popescu A., Limnologica (Berlin), 1967, 5,2, 213—222. 10. , * , Flora R.P.R. și Flora R. S. România, Edit. Academiei, București, 1952 — 1966, 1 —li. ; Institutul de biologie ,,Traian Săvulescu”, . ' . Sectorul de sistematică vegetală. Primit in redacție la 31 octombrie 1969. "•X-sb- . CERCETĂRI BOTANICE ASUPRA PĂDURILOR . FRASINU ȘI SPĂTARU (JUD.. BUZĂU) . : ■ . DE ' ' :■ ■ ■■ . ■ ■ ■■ .■■ ■■■ ■ ' - ■ ■' ' V. 'SANDA ' / 581.526.42(498) Les rechercheș sur lav^getation opt conduit â la description d’une nouvelle souș- association: Ulmeto-Fraxinetum pallisăe subas. serratulo-peucedanosum et d’une nouvelle association regionale ; Quercetum roboris romanicum. ff; Pădurile Frasinii și Spătaru se află în nord-esțul Cîmpiei Române, în apropierea orașului Buzău, la izvoarele Călmățuiuluu Condițiile deose- 7 bite în care se dezvoltă aceste păduri au permis instalarea unei flore și ; unei vegetații caracteristice de mare valoare științifică. Comisia monu- mentelor naturii a Academiei le-a declarat rezervații naturale, întrucît : sînt unice prin structura lor deosebită, fiind alcătuite .aproape exclusiv din : Fratrinus. pallisae Wilm. și F. angustifolia Valii. Diversitatea condițiilor staționale din jurul Buzăului a influențat puternic flora și vegetația, ceea ce a permis cercetătorilor care au studiat - această regiune să diferențieze numeroase unități taxonomice și geo- botanice. ; î ' JpAstfel, C. Z ah ar i a di (10) descrie specia Serratula eaput-najae €.Zah., iar O. D 6 b r e s c u (3) semnalează specia Centaur ea glastifolia L. ■y; S. Paș c o v s c h i și colaboratori (5) analizează tipurile de pă- diire din șilvostepa cuprinsă între rîurile Șiret și Ialomița, îneadrînd pădu- ' Tile Frasinii și Spătaru în două tipuri, și anume stejăret și frăsinet de Represiune; în același timp) se dau date asupra structurii arboretelor, menționîndu-se faptul că aceste tipuri sînt foarte rare. ■ I. Ș e r b ă n e s c u (8) (9), continuînd seria cercetărilor întreprinse .inai demult în acest teritoriu, studiază vegetația din estul cîmpiei Române, ;acordînd o atenție deosebită și asociațiilor de șărătură. . : G. G. Gr e o r g e s c u și colaboratori (4), pe baza unui bogat material colectat din întTeaga țară și în mod special din aceste păduri, aduc contri- j^Ruții la taxonomia speciilor de frasin din flora României. V' Z-^țf^șrCERC; BIOL; SERIA BOTANICĂ T. 22 NR. SK -179-103 BUCUREȘTI 1970 'V '■ ■ ■, ■ .... ■ ■ ■ . ■■.' ■ ■ v/î1; r< : ’ ’■ ■ \ ' X ILf RV,^>■’ "y'- " ■' ' ' ! ' ' ' ' ■'•/ 'A'/' - 180 V. SANDA 2: V. Sanda(6) colectează și studiază material de Dianthus guttatus •M. B. din pădurea Spătaru și marginea pădurii Frasinu, pe baza căruia, aduce noi contribuții taxonomice. Solul pădurilor Frasinu și Spătaru este de tip lăcoviște, cu un con- ținut ridicat de humus, fiind considerat un relict din stadiul anterior de fîneață — mlaștină; în prezent are loc! un proces activ de salinizare (2).. Acest proces este accentuat mai ales în afara pădurii, unde este mai evi- dent după ploile de vară, în urma cărora are loc o evaporație puternică,, formîndu-se o crustă de săruri. O caracteristică ecologică importantă a acestor păduri o constituie- faptul că apa freatică este aproape de suprafața solului sau îl acoperă o bună parte din an. Pe lîngă aceasta, tipul de sol (lăcoviște) și microreliefuL variat fac să mențină o umiditate ridicată timp mai îndelungat, mai ales în părțile joase ale acestuia;, Din această cauză, flora este diferențiată din punctul de vedere al exigențelor, față de umiditatea din sol. Din figura 1 se constată că majoritatea speciilor sînt mezofite și xeromezofite, dar'nu lipsesc nici speciile legate de umiditatea accentuată a solului (higrofite și ultrahigrofite). Astfel, îh aceste păduri, în decursul anului (fig. 2) se întîl- nesc atît specii cu preferințe mai mari pentru umiditate, cît și specii xero-, file. Din figura 2- mai. reiese că numărul de specii care aparțin la diferite .categorii de umiditate, rezultat în urma releveelor efectuate în lupile apri-, lie, iunie și septembrie, se menține în decursul anului aproape, constant. Dintre speciile legate de locuri umede cităm : Leucoji^m aestivum,. Caltha laeta, Lysimachia nummularia, Lythrum. salicaria, Lhragmites com/mu- nis, Gladiolus imbricatus, Oenanthe aquatica, Symphytum officinale, Mentha aguatica. Iris pseudacorus, Aegopqdium podagraria, Galium palustre,Agro- stis alba, Equisetum pratense, Ranunculus repens ctc. ; Aceste specii vegetează în_ declivitățile microreliefului (crovuri,. gropi etc.), unde solul este mai umed fie datorită stagnării mai îndelunga- te ă apei provenite din precipitații, fie influenței, apei freatice mai apro- ' VEGETAȚIA PĂDURILOR FRASINU Șl SPĂTARU. ; 181 ' IB; \ X Mpiăte. Ca specii mai puțin pretențioase față de umiditatea din sol, situate 1 pe ridicăturile lipsite de inundații timp mai îndelungat cităm:: Phlomis tube- p roșa, Physocaulis nodosus, Glecoma hirsuta, Geum urbanum, Lotus corni- P culatus, Campanula rapunculoides etc. ... Dintre elementele rare citate în flora țării noastre menționăm pre- îzența speciei Ranunculus ophioglossifolius Vili., găsită de noi în locurile VV- . ■ '■ , ' . • . ■ ' ' . ,■ . ’ Cafeg.de -. ' p'g 1 Ux Xe Sxe XeMe Me SHi MHi Hi UHi wMitife x _ Fig. 2. — Repartiția speciilor pe categorii de umiditate și sezoane de ■ ■ ' vegetație. • ' . joase din interiorul-păduriiFrasinii, în pârtea dp nord-vest. Tulipa bie- Schult. este indicată în Flora R.S.România (vol.XI), . pentru regiunea Buzăului, din pădurile Orîngu și Dumbrava. Noi am găsit; . o în pădurea. Spătaru, unde vegetează pe o suprafață de circa 50 m2, si- ■tuâtă în mijlocul pădurii;, Tot în pădurea Spătaru s-a găsit Fritillaria mel- ■eagris f. unicolor (Hladn.) Zah., localizată numai în poienițele din partea . sud-esUcă a pădurii, unde crește în pilcuri. în cercetările întreprinse de noi . nu am găsit această specie în pădurea Frasinu, așa cum este citată în Fio- Fpra R.S.România (vol.XI,p.288). Am mai aflat-o însă în pădurea Gomoiești, situată la circa 3 km sud-est de pădurea Spătaru. țp;p- în pădurea Spătaru s-a mai găsit Fritillaria montana Hpppe, cu o în întreaga jumătate nord-vestică a pădurii. Această specie vegetează pe locuri mai ridicate, de preferință. . pe cele situate în jurul tulpinilor de frasin. lie remarcat faptul că perioada de 'înflorire la cele două specii de Fritillaria este diferită. Astfel Fritillaria montana înflorește în jurul datei de IB.IVpe cînd F.meleagriș cu cel puțin două săptămîni mai tîrziu. ; Țulipa biebersteiniana, Fritillaria montana și, Leucojum aestîvum constituie florile de primăvară, culese de populația locală. O atenție deosebită trebuie acordată protecției speciei Fritillaria meleagris, care re- țprezintă o raritate și pentru aceste păduri. j .' Cercetările asupra vegetației au pus bl evidență asemănări și deo- : sebiri între celex două păduri. Astfel arabele sînt formate din Fraxinus- păllisae și F.angustifoUa,c\i predominarea primei specii. Deosebirile în 18& V. SANDA 182 4 CL. QUERCO-FAGETEA Br.rBJ, et Vlieg., 1937 Ord. QUERCETALIA PUBESCENTIS Br.-BL, 1932 Al. Quercion pubescentis-petraeae Br.-BL, 1931 : Spectrulbiologic: MM-75,1%; M=3,5%; G =4,8% ; H =15,8% Spectrul floristic : E =81,1% ; Ec =0,5 % ; Eua =13,6 % ; Ct=l,7 % : M=2,8%. - .V ? . ■ : .... '-C CC ■■/ structura arboretelor rezultă din prezența speciei Quercus robur care în pădurea Frasinii crește în exemplare izolate și extrem de sporadice;:’p,e cînd în pădurea Spătarii se observă o tendință de instalare în masă a acestei specii ((7) p. 490). în cadrul studiului vegetației acestor păduri s-au identificat doua asociații și o nouă subasociație. 1. As. Quereetum roboris romanicum nov. as. reg. (tabelul nr. 1), Aso- ciația a fost încadrată de S. E â ș c q v s c h i și colaboratori (5) în tipul . „stejăret de depresiune” (p. 647), menționînd făptui că este prea puțin răs- pîndită, deoarece se poate întîlni numai la nord de orașul Buzău, pe terasa dintre Călmățui și rîul Buzău. Autorii semnalează arborete tipice din pădu- ' rea Spătaru, pe care le descriem și noi ca o asociație regională, diferită prin compoziția stratului erbaceu de Quereetum roboris banaticum Borza, 1962, descris din pădurea Șoca (Banat), în stratul arborescent .mar Quer- cus robur, Fraxinus pallisae, F. angustifolia șitfUlmus^foliacea^ râtul arbustiv este format din Acer tataricum, Cornus sangw^ Crataegus monogyna, Pirus piraster, Buonymus europaeus, Bhamnus frangula și Ligustrum vulgare. în stratul ierbos predomină Bra- chypodium silvaticum, Pulmonaria officinalis, Cynanclium vincetoxicum, Ceum urbanum, Peueedanum Igtifolium, Colchieum; autumnale, Serratula . tinctoria etc. , I % Ord. FAGETALIA SHAA1ICAE Pawl., 1928 Al, AIno-Padion Knapp, 1942 em. MedWecka-Kornăs ap, Matușz. et B.o- . - rowik, 1957 / 2. As, FlmetorFraxinetum Kolotriehae Borza, 1966 rectiuș Ulmeto- Fraxinetum pallisue nov. nom. (tabelul nr, 2). Asociația a fost descrisă de Al. Borza (1) din Oîmpia Română, fără însă a menționa componența stratului erbaceu. Se dezvoltă pe locuri mai înalte și mai puțin inundate. ;.în Stratul arborescent predomină Ulmus. foliacea, alături de caro se mai întîlnesc Fraxinus angustifolia, Quercus robur și Pirus piraster. Stratul arbuști v este format din, Crataegus monogyna, Cornus. sanguinea, Finis piraster, Acer tataricum} JAtonymus europaeus, Ulmus foliacea, .Prunusspinoșa, Fosa canina,, Ligustrum vulgare. .. ■ • . : te & Tabelul nr. 1 CI. Querco-Fagetea Br.^Bl. et Vlieg., 1937 Ord. Quercetalia pubeseentis Br.-Bl., 1932 Al. Quercion pubescentis-petraeae Br.-BL, 1931 As. Quereetum roboris romahicum nov. as. reg. E.f. F.b. . Speciile AD K x Arbori 1 E ■ ' MM Quercus robur 3-5 V ■■ E MM Fraxinus pallisae + — 1 IV Eua . MM.. ■ Fraxinus angustifolia +~1 ■ IV E ■ MM Ulmus foliacea ■ +—1 III Arbuști । । Ct M ' Acer tataricum ■ +~2 • V E MM Ulmus foliacea ' +—1 ■ -,' V M M Cornus sanguinea +—2 , IV E . M Crataegus moiioggna , --t IV E ; MM , Pirus piraster , ■ +—2 III E M Euonymus europaeus III E . M Acer campestre H—1 III E MM ... Maîus șilvestris . ■ + II E M Rhamnus frangula + ■ II ' E , ■ M ’ . , Ligustrum vulgare + II. Subarbuști Eua ' H Rubus caesius +—1 II Ierburi 1 ' ■ ■ ■ ■ E G Colchium autumnale + ^3 ' V Eua G Asparagus officinalis. + V Eua G Polygonatum pfficlnale + III E H Melica uniflora 2 , III Eua Ch Glecoma hirsuta - + III - Eua . H Cynanchum viricetoxicum • • III Eua H Brachypoțtium silvaticum +—1 ' III Ec, H Pulmonaria officinalis +—1 III Eua H Peucedanum latifolium +—2 III Eua , H Prunella vulgaris ni: Cp H Geum urbanum + . ni Eua H Dadylis glomerata +—4 ■ in Eua H Serratula tinctoria 4- iii Eua H Poa trivialis . . +—2 n E ■ H Lathyrus niger, + ii Eua ' ' H Hypericum maculatura ( + ' i n Eua H Scrophularia nodosa + n Cs H Lythrum salicăria ii Pt—M 1 H Scutellarid altissimâ ! . ■■■ ■■■■ - ii? 'M 184 V. SANDA 6 185 Tabelul nr. 1 (continuare') E.f. F.b. Speciile AD K M H Lithospermum purpufeo-coeruleum ' +—2 II Eua Gh Lysimachia nummularia + II Eua H Valeriana officinalis + II E H Veronica chamaedrys + II Eua H Heracleum sphondylium + II Eua G Gladiolus imbricatus + II Accidental (1—2 relevee). Arbori: Acer campestre (4). Arbuști; Prunus spinosa (7,8); Roșa canina (3,7); Sorbus torminalis (1); Viburnum opulus (4). Regenerare: Fraxinus pallisae (6); Fr. angliști fol ia. (6). Ierburi ; Aegopodium podagraria (4); Agrostis alba (4,5); Âjuga reptans (1,4); Alihaea officinalis (6); Anemone ranunculoides (1,2); Anthriscus trichosperma (2); Arfemisia • absinthium (5); Astragalus glycyphyllus (5); Betonica officinalis (1,8); Calamintha vulgaris (7); Carex riparia (2); C. silvatica (3,4); G. vulpina (5); Chrysanthemum corymbosum (5); C. leucan- themum (3); Conium maculatum (4,5); Convalaria majalis (3); Cichorium intybus (7); Dianthus armenia (9); Daucus carata (7,9); Dipsacus silvester (5,8) ; Doronicum austriacum (1); Fagopyrum convolvulus (5,9); Ficaria ranunculoides (1); Filipenăala hexapetala (2); Fragaria vesca (5); Galium aparine (5); G. mollugo (1); G. vernum (3); Genista tinctoria (8); Glecoma hederacea (5); Lamium maculatum (6); L. purpureum (2,3); Lychis coronaria (5); Lythrum virgatum (9); Melandrium album (5); Melampyrum nemorosum (6); Oenanthe aquatica (3); Ornithogalum .boucheanum (4,9) ; Phragmites communis (1); Physocaulis nodosus (4) ; Plantago media (6,9); Ranunculus auricomus (3,4); R.cassubicus (1); Rumex conglomeratus (5); Scrophularia scopolii (1,2); Taraxacum officinale (3,9); Thalictrum lucidum (5); Viola silvestris (5,10). în stratul ierbos predomină Brachypodiwm silvaticuon, Geum urbanum, Dactylis glomerata, Viola silvestris, Myosotis silvatica, Fagopyrum convol- vulus, Asparagus officinalis etc. Acest tip de pădure a fost mult degradat datorită uscării unui mare număr de exemplare de Ulmus foliacea, provocată de ciuperca Ophios- toma ulmi. Spectrul biologic : MM = 59,7 %; M =1, 6 % ; Oh = 1, 1 % ; G = 0,7%; Th = 5,5%. Spectrul floristic : E - 60, 6%; Ec =1,3%; Eua =31,0%; M = 0,8% ; Pt-M =2,8%; Cp =1,2%; Cs =1,8%. 3. As. Ulmeto-Fraxinetum pallisae subas. serratulo-peucedanosum subas. nova (tabelul nr. 3). Tipul de pădure în care se încadrează această suba- sociație a fost descris de S. Pașcovschi și colaboratori (5) sub denu- mirea „frăsinet de depresiune” (p. 649), specificîndu-se că este foarte rar și localizat numai în pădurile Frasinu și Spătaru. Subasociația se dezvoltă în depresiuni joase înmlăștinite o bună parte din an, cu solul de tip lăeo- viște. în stratul arborescent predomină F, pallisae împreună cu F. angus- tifolia, Aceste două specii, care dau nota caracteristică pădurilor amintite, se găsesc în unele locuri în proporții egale, deși în cea mai mare parte pre- domină F. pallisae. Exploatările neraționale și pășunatul intensiv din trecut nu au per- mis o regenerare naturală; arboretele provenind din lăstari sînt lipsite de o densitate uniformă, în multe locuri arborii fiind foarte rari. Tabelul nr. 2. Cl. Querco-Fagetea Br.-Bl. et Viieg., 1937 Ord. Fagetalia silvaticae Pawl,, 1928 . . Al. Alno-Padion Knapp, 1942 em. Medwecka-Kornăs ap. Matusz. et Borowik, 1957 As. Ulmeto-Fraxinetum holotrichae Borza, 1966 rectiuș Ulmeto-Fraxinetum pallisae nov. nom E.f. F.b. Speciile AD K Arbori / E MM Ulmus foliacea 3—5 V E .MM Fraxinus pallisae +—i IV Eua MM Fraxinus angustifolia +-i III E MM Quercus robur 4- II E MM Pirus piraster + II Arbuști E M Crataegus monogyna 4—-1 '■ ; IV M MM Cornus sanguinea . III E MM ■ Pirus piraster 4- III Ct M Acer tataricum .4- III E M Euonymus europaeus 4- II E MM Ulmus foliacea 4-—2 II E M Prunus spinosa . +-2 ' II Eua M Roșa canina 4- I E ' M Ligustrum vulgare ■ + I Subarbuști Eua H Rubuș caesius +—5 III' . ' Ierburi Eua H Brachypodium silvaticum \ ■ ■ /. \ ■ V ■■ Cp H Geum urbanum 3 V Eua H Dactylis glomerata -P——4 IV , Ec H Viola silvestris + —2 IV Eua H Myosotis silvatica 2 III. Cp Th Fagopyrum convolvulus ■ ' 4- ■ III Eua G Polygonatum officinale ■.+. III Eua G Asparagus officinalis ■ . ,4- III Eua Th Galium aparinae 4~-—2 ■ III Eua Gh Glecoma hirsuta + —2 II E TH Arctium lappa - . + . ■ . II E H Veronica chamaedrys ’■ 4~ II Eua H Ficaria ranunculoides + —2 II Eua Th Lamium purpureum +—1 II Eua Th Melandrium album + II Eua H Lamium maculatum 4—l II M H RUmex conglomeratus ■ + II Ec H Carex silvatica 4":—1 II Pt—M Th Anthriscus trichosperma 4—3 II M—B ' [ G Ornithogalum boucheanum | 4- II 2 - c. 5267 I8ț® J86 V.. SANDA & '187 Tabelul nr, 2 (continuare)^ ’■ E.f. , ...F.b. ■. Speciile. AD K Eua - II ■ Serratula tinctoria + II Eua , TH: Conium maculatum + II Eua Tjh - Torillis rubella - .’ + II Cs H Taraxacum-officinale y ^oa pratensis ■ + . I CP ' ' H- ■ • ' +—1 1 I Eua v Th Lapsana communis 4 I Eua : Cli Lysimachia nummularia . . ■ 4- ' ’ :■ •. I Cs ■ .! . Th Stellaria media : -—3 I Ec ' ■ Coronilla varia ' . . -H I CP \ Th Atriplex hastaia 4—2 I Accidental (1—2 relevee), Arborj : Acer platanoides (10),. Arbuști: Acer campestre (9,10); Euony- mus verrucosa (10)-; Fraxinus angustifolia (1); Fr. pallisae (1); Quercus roăur (9,15); Ithamnus Ș cathartica (5,8); R.frangulă (1,2). Ierburi : Achilleg millefolium(9) ; Agropyron repens (6); Agrostis: alba (5,8)'; Alliariâ officinalis ,(3,4^ clematitis (11); Artemisia absinthium (2,6); Aster amellus ,(5).;- Bromus arvensis (8); Campanula rapunculoides (5); Carex vulpină' (7,8)Chenopodium album (.4,15) Chrysanthemum corymbosum (2,6); Ciputa virosa (1) ; Cirsium arvense (6); ColcKicum: ■ autumnale (5,15);; Corydalis' marschalliana (1,3); . Cucubalus baccifer. (11,12); Cynanchunt vincetoxicum .(11); Erigeron canadensis; (12); Festuca pratenșis (6,12); Galium mollugo . (10); G.^ rubioides (6); G.vernum (2)\ Gerdn:ium columbinUm (6,8); Gladiolus imbricatus (5); Glecoma hederacea (5); Heracleum sphondylium (1,11); Hypericum perforat unt (9) ; Inula germanicii (12); Lythospermum arvense (7.); L.purpareo-coeruleum (3,5); Lythrum . salicara (5^7); Malua silvestris (6); Marrubium vulgare.(2} ^ Melampyrum nemorosum (6) ; Melica .. uniflora (5); Milium effusum (7,8) ; Oenanthe aquatica (2,5) ; Ornithogalum umbellatum (i); Peucedahum latifolium (5); Phleum pratense (2); Physocaulis nodosus (3); Plantago media (10) ; Ptiinella vulgaris (5)Ranuncules ăițricomus (4); R.polyanthemos (4,5); Salvia nemorpsa (6);: Scutellaria altissima (3,8); Sprophularia scopolii (2) ; ,S.nodosa (1).; Symphytum officinale (7) Uriica dioica (1). ♦ ■ ■ 1' ; Fig. 3; ~ Fitocenoză de. Leucdjum- aestivum și Calthd laeta din pădurea. Frasinii. Stratul ar bus tiv este format din Cornus, sanguinea, Acer tataricum,. Crataegus monogyna, Viburnum opulus, Ulmus foliacea, Bhamnus fran- gula, Euonymus curopaea și Ligustrum vulgare. : Stratul erbaceu este, caracterizat prin prezența speciilor Serratula tinctoria' și Peucedanu,m, lațifolium, frecventă pe solurile semisărăturoase r și umede/ alături de Care întîlnim numeroase specii hidrofile, ca Phragmites' communis, Lythrum, salicaria, Gladiolus imbricatus, Leucogum. aestivum- (fig. 3), Lycopus aeuropaeus) Galium palustre, Carex riparia, Caltha laeta,. ’ Oenanthe aquatica, Iris pseudacorus etc. care cresc pe locuri puternic inun- date în perioada de primăvară (fig. 4). în locurile mai uscate se instalează Anemone ranunculoides (fig. 5)r i^erratula tinctoria, Brachypddium Cohvallaria majalis, Me- Uca uniflora, Galium rubioides, Tha^ ' Procesul de sărăturare a solțilui este diferit\afît între cele două pă- duri , cît și între acestea: și paj iștile din ’ j ur (fig? 6). El apare mai accentuat în pădurea Spătaru decît în Frasinu și în general mai slab. în interiorul, pădurilor decît în pajiști. Gradul de sărăturare diferit atrage după sine instalarea unor fitocenbze variate. în pădurea Spătaru se remarcă fito- Fig. 4. .—'Aspect din pădurea Spătaru în perioada inundației.; 188 Fig. 5. — Aspect vernal cu Anemone ranunculoides din pădurea Spătaru. 11 VEGETAȚIA PĂDURILOR FRASINU ȘI SPĂTARU 189 cenozele cu Leuzea salina și Cerastium anomalum. Solurile din vecinătatea acesteia, unde sărățurarea este mai accentuată, sînt indicate de Puccinellia distans, Statice gmelini, Lepidium cartilagineum, Lotus tennuis, Plantago maritima etc. Spectrul biologic : MM = 54,0% ; M = 2,7%; HH=T7,9% ; Gr =7,0%. Spectrul floristic : E = 36,5 % ; Eua = 44,8 % ; Ct = 1,4 % ; M = 1,3%; Cs =11,7%; Cp = 2,4% ; Pt-M = 1,7%. . ' Toate spectrele biologice și floristice au fost calculate după coefici- entul de acoperire medie a speciilor. Exploatarea nerațională și uscarea arborilor din cauza diferiților agenți dăunători au dus la rărirea în mare parte a arboretelor. în ultimul timp, în urma măsurilor de protecție luate, s-a observat o îmbunătățire a regenerării naturale a celor două specii de frasin. Cu toate acestea, în cursul anului 1968, datorită unei greșite interpretări a deciziei de a se îngădui cositul și pășunatul pe mici suprafețe din aceste păduri, s-au făcut abuzuri, prejudiciind și întîrziind în mare măsură regenerarea din puieți. îngrijirea și atenția deosebită care trebuie acordate regenerării natu- rale vor duce în viitor la refacerea celor două păduri, la păstrarea și la con- servarea unei flore bogate și a unei vegetații cu totul aparte, de o impor- tanță științifică deosebită. Fig. 6. -r Crustă de săruri la marginea pădurii Spătaru (primăvara). BIBLIOGRAFIE 1. Borza Al., Contribuții botanice, Cluj, 1966, 2, 141 — 162. 1 2. Cernescu N., PopovXț M. și Florea N., Cerc, de pedol., Liicr. conf. de pedol., 1958, 635 — 664. 3, Dobrescu C., Com; Acad. R.P.R., 1954, 4, 7—8, 389—396. 4. Georgescu C. C. și colab., Contribuții botanice, Cluj, 1967, 125 — 129. 5. Pașcovschi S., CeucX G., Clonaru A. și Leandru V,, Bul. științ. Acad. R.P.R., Secția' șt. biol., agron., geol. și geogr., 1954, 6, 2, 639—656. 6. Sanda V., Contribuții botanice, Cluj, 1967, 381 —387. 7. Șerbănescu I., Dări de seamă, Com. geol., 1955, 42 (1954—1955), 469 —508. L 8. — Lucr. Grăd. bot. București, 1963, 1 (1961 —1962), 309—313. 9. — Com. geol,,, St. tehji. și econ.. Seria C, Pedologie, 1965, 15, ,149. 10. Zahariadi C., Bull, Sect. Sci. Acad. Rouni., 1946, 28, 5, 310 — 332; ■ 11. ♦ * * Flora R.P.R. și Flora R.S. Român ia, Edit. Academiei^ București, 1952—1967, 1-11. * ’ ‘ '' 1 ■ ■ . ■ ■*■■■; ■ .■■kJ- 12. f ¥ Monografia geografică a R.P.R., Geografia fizică, Edit. Acad. . .R.P.R., Bucureșțț 1960, 1. •ui.W Institutul de biologie -„Tfăian Săvulescu^, Sectorul de morfologie și sistematică vegethlă, ■■ ; - j : lillM Primit !n redacție la 9 februarie 19^. j ■ 190 : 191 12 ^77' । U3' .nr. 3 z ■ . Ț^plul- CI. Quercd-Fdgeteâ: Br.-Bl. et Viieg., 1937 - Ord. Fagot al ia silvatica^Pawk, 1928 • -4 ' v 1 Nr. releveulpi, -1 2 . 3>l '4.' 1 .. -6 . 7 ■ ' 1 r Localitatea Sp Sp Fr Fr' ■ ■' Fr ' Sp . ' Sp Suprafața (ma) 200 : 200 ‘2bo '200 2oo 200 . 200 E.f A ; . Data ridicării releveului 27JV 1966 27. IV 1966: 2 8. IV' 1966 28. IV 1966' 28. IV 1966 9.VI 1966 9.VI 1966 ’ Acoperire,a .(%) . . 60 / 90. ■ -80 ■v 85 90 95 95 t..- Enăițiinea vegetației , arbori (m) ,y 9. •14, 14 15 . 13. 12 ■V 12 arbuști (na)' - 4 6 ;;'7 ' 7' ' 6 "4 5 . ierburi (cm) 30 ' 50‘ 40 ■ ,?5 ' 3° 50 30 . E i--r’ EuaiPv'1 E m; ct E Eua E • E . . E " E E.ua E Eua Eua Eua Eua J, Eua Eua Euâ' Eua Cs Cs , Eua Eua Eua Eua Eua Eua Cp . Ec Ec E Eua \ Ș 0 »’J- ■ MM' . MM- s M M’ ■' M M ■ MM MM . 'M"'' M H , MM MM, H H. £ , 11 HH •Eh H HH W . H HH Th HH H G H H H G v Arbori 7 ■ " • 'Fraxinus pallisae ■' ■Fraxiiîus angustifolia - ? ■Qtiercus robur ; • C ■ r. , Arbuști Cornus sanguinea ■< * Acer tataricum Crataegus monogyna : Viburnum opulus Ulmus 'foliacea o< L •' Peawdainiiri ! Idiifdliufn Serratula tinotorift ‘ .'J ..^W.chypQtți^ Cynanchum vincetoxicuni Carex riparia iLysitnachia dârTihitllărid Valeridna officinalis . Phragmites communis ^Lyțhruth palicar ia,. < i? ', Gladiolns imbri$aluș ‘v..,. Ranunculus acer Lycxțpu^ Galium apar ine ’ ' Oenanlhe aguatica Galium mollugo Convalaria. majalis Pulmonaria, officinalis Ajuga reptdns Melica uniflora Polygonațum officinale 2 2 2 ' 3 3 2—3 3 2 '2- 2 1—2 1—2 1—2 2 -■ "-.F ■ 7 .W'7'F - V- ■■ ''4' '. 'u • • ".i ’r•• + ■ ■ 4 4 4 41 4 • F 1 : -4': 4 . 4 ' * 4 4 : - + V. 4... , . . 4 ■ 1 : • ■ • 4' ' .... ‘ ", .-■ O- [.O : ■ . . ... : :.■• / ■ ■ /■+, . . ' • ,G + • -i- ' .+ ■ , + + '. \ • + , ‘ • i'' ■ ’ 0' ’ ' r-|~ :io:or-J' h • •« -•••■; ... ■ ' ' ' -l-l + ■ .l ■/l.-'iț. .. : “ ' +:1,' , 4t-1: :’4“’ ' ■ : . _• ; ■. ; V rțy- a . ■1 r—2J 1 r#-2», ■ • ‘ 1— + :‘ . . . ■ • 4-1 • / 4 ' . : , . 1 . - + + + . 4‘- ' ■ ^-4- 4- ■ + . 1—2 +1 + 1~2 ■■ . . \j.-4r ■■ ., ■■ ■. • • + 4-1 / .,4-, • 4- ... 4- , 4- 4* 4- . 4- 4- * . ■ 4" ■ •. . 4- -K 4" 4-1 . • • 4- *' • • -■ 4- 4- + • 4- 4- . . • 4" 4- ■ . 4-4-4- ■ + . 4- + . . ., > • ■ . • 4" ■ . 4* 4" 4- :. 4- . . . • • ■ 4- / 4-; 4- ț 4- , 4- 4- \ .. Al. Alno-Padion Knapp, 1942 eih. Medwecka-Kornâs ap.' Matusz. et Borowik, 1957 ■ ,A,s.' Ulmeto-Fraxinetum pallisae subas. serratulo-peucedanosum subas, nova 8 9 11 12 14 15 16 ■ 17 ,18 AD K . t. :, Fr ' Fr Fr Fr Sp Sp Sp , Fi* Fr. Fr Fr 200 200; 200 200 200 200 '200 ^00 ■'200 200 '200 10.VI 1966^ lo.yi 1966 10. VI 1966 10. VI 1966 13. IX 1966 13.IX 1966, '13.IX 1966 14. IX 1966 14.IX '1966 14.IX 1'966 14. IX 1966 100' 95 > - 100 100 90 95 100 100 : 90 90 90 18 18 . 16' 16 12 16 16 18 12 20 : '•v 16. . ' 5 ' 6 7 5 ■' ' 7 8 8 ■ 6 6 6 - - 7 50 100 15 60, .40 ' 50 20 150 - ’40' ■ 100 ■< ' 40 2 2 2 3 3 2 2 3 3 2 ; + ■ . 2—3 1—2 .... +.■ __ 2—3 1—2 '.+ .. 3 2 3—4 '.'f - ' '2 ■ ' 1.1-? U -14 3 ■■" 2 + . 2—4 1—3 "41 V..' . v,. ni '+ 4- 4- 4- . :. ■ 4- ; ■ ■ . .4“ ' : 1—2 717 ' .4,4?; fțĂf .-rF 4\—-2 ' •. v -. ■ 4- 4- ■ 1—2 1—2 ' + . 4-„ „. ■ -4V' 4—2 ■ IV 4- + . • 4-r 4^' "- . ;! 1 V. i 2 4—2 ui 4-' 4- 4- . + ' s.. v, lT. •. 4-r—1 iu. 4-, ' .4- ' .4- ■■ l + 4T- 4. 11 4- 4- 4- ' ' -4-, 11 . .■ 11 ■■ ,4- •' s- • ?• '» A. ,'.47 ■■, 4t; .+ ;4” ■, '' ■ v '. ■. 4 IL ■ • + .+ ' 1—2 : r’.-lb. -I ■ 4r..; 4-^2 IIJ.; + 1 ■ 4- 4-1 '/■ : 1 +1 4-1 . 4-1. 4—1 III + 1 4- 4-1 "■ '+1 + 1 ■ ’-4-V' 4—1 IIIF 4- • 4-1 4- 4- .. 4- ' . . 4" ; /: + i + . ,4-. 4—1 v ; 4- 4 . 4- ■■ ' 4- ' +1 4- :. ?’V’; 4-' ’5 4- 4-r-l . v. ■ 4-A 1 2—3 2—3 2—3 4- ■ 1—2 1—2 4'~-3 IV ■ 4- i 4- 4- .." 4~ '■ : + ■ .4^ •< .< 1 4- . ••' 4:: -V4 IV- 1—2 .41 + ■' ■ 444; ... 4—5 4—5 m» „4-. «1 ■■ ’-b'.' + : + ... 4-„ 4^4! in ‘ 4- 1—2 44-2 in 1 +1 4—5 1* ■ 4- ■4--‘ : 4—5 ,■." .. 4—5 iii 4- . 4- « 4-. +. ■ •4- 1 M-k ' 'V'-'; i* ; ? 4—1 m 4- 4- 4- : 4 ni + ■ . ■ "h .' 4".. '-L- / . .4-.. 4 , iii • 4- ■■ ijL -- ' ' ;V .4-' 4— i . . 4 ■ iii 4-/j: ?. 4-, < ,4-'" '.''4- ' ■ ' + iif . ■» 4' • -1'' • 4 ■' 4 ' ; ;4-:f < Uf. v ,■ 4- ' ' ' 4 .;4,. ■' ,ii , * ■ • • t "f". ' 7 4\ 4- f ' • *• ■\4 ■■■■'■ ■ +." n • l • :» ■ ?' • • . *; 4 ' ii ’• 1 • • ■ > «• ' 4- •? ' ’ 4 ;.7: .11'. • -• ■ ■■ 4, 4-' '• ■ 4- ' ••• ' '•4 4 ii 15 198 132 14 continuare) E.f. F.b. Nr, relevului 1 2 3 Fr 4 5 6 7. Localitatea Sp Sp Fr Fr Sp Sp Suprafața (ma) 200 200 200 200 200 200 200 Data ridicării releveului 27.IV 1966 27.IV 1966 28.IV 1966 28.IV 1966 28,VI 1966 9.VI 1966 9.VI 1966 95 Acoperirea (%) . 60 9 90 80 85 90 95 tnălțimea vegetației arbori (m) 14 6 14 7 15 13 12 12 arbuști (m) 4 7 6 4 5 . ierburi (cm) 30 50 40 25 30 50 30 E ' s G Colchicum autumnale + • + 4- Eua H Dactylis glomerata + 4- E H Symphytum officinale + 4- 4- + Eua H Mentha aquatica 1 + E G Iris pseudacorus • + + Eua H Aegopodium podagraria 4- 4- 4-1 Eua H Galium palustre 4- • Eua HH Lysimachia vulgaris + Ct H Galium rubioides • ' 4* 4- 4- Gt i H : Thalictrum lucidum • -■ * + • cp ; H j Agrostis alba • • 4- . 4- Eua 1 H f Plantago media * • ♦ * Eua H ! Eupatoriiim cannabium ♦ ♦ ► Ec j H , Carex silvatica 4- 4" 4- Eua H ; Taraxacum officinale 4- 4- ■ + Eua ' H Carex vulpina ■ 4- ■ 4- E H Veronica chamaedrgs 4- 4- 4- ► Eua G Asparagus officinalis + 4- Eua ; H ; Lathyrus tuberosus + +1 4-1 ♦ M G Leucojum aestivum 4 +1 • 4- * ct H Althaea officinalis 4- • 4- Eua HH Lycopus exaltatus 1 4- cp Th Fagopyrum convolvulus 4- « 4~ Ec H Viola silvestris ► 4- 4* Pt-M H Scutetlaria altissima • ■ 4- Th Melampyrum nemorosum Tabelul nr. $ 8_ 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 AD K Fr 200 Fr Fr Fr Sp Sp Sp Fr Fr Fr Fr 200 200 200 200 200 200 200 200. 200 200 10, VI 1966 10.VI 1966 10. VI 1966 10.VI 1966 13.IX 1966 13,IX 1966 13.IX 1966 14.IX 1966 14.IX 1966 14. IX 1966 14.IX 1966 100 95 _ 100 100 90 95 100 100 90 90 90 18 18 16 16 12 16 16 18 12. 20 16 5_ 6 7 5 7 8 8 6 6 6 7 50 100 15 60 40 50 20 150 40 100 40 4- + 4- + II + 1 4-1 • 4—1 II 4- 4- * 4- 4- II 4- ■4- +1 4—1 II 4- 4- • 4- II • +—1 II • 4- 4- + 4- 4- 4- • । -j- I + 4- 4- 4- II 4- • 4- II 4- 4- 4- 4- 4- ' 4- 4- II + 4- 4- « 4- II + 4- 4- 4" t 4- II 4- 4- 4- 1—2 4- 4—2 II + ' 4* + 4- II 4- I • + 4- I * 4- I * 4- < . I • • ■■ 4—1 I >• 4—4 I • 4- 4- I 4- • 4-—1 I • 4" 4-1 • • 4- I • ■ 4- 4-.. I • 4- 2—3 I 4 4- 4- 4- .. 4- . Accidental (1—2 releyee): Arbori: Alnus glutinosa (3); Pirus piraster (12). Arbuști: Acer campestre (12); Corylus avtllana (2); Fraxinus pallisae (6,13); Malus silvestris (7); Pirus piraster (7,18); Roșa canina (4,18); Viburnum lantaria (2,7), Liane : Clematis vitalba (18). Ierburi: Achillea milețolium (5,11); Alisma plantago (1,2); Allium ursinum (1); Anemone ranunculoides (1); Anthriscus trichosperma (18); Arctium lappa (2,6); Aster sedifolius (17); Astragalus glycyphyllus (4,7); Retonica officinalis (10); Caltha laeta (3); Calystegia silvatica (15); Cam panul a rapunculoides (7); Carex hirta (5,6); Carex pseudocyperus (3); Cardamine pratensis (1,17); Cerastium silva- ticus (4); Chrysanthemum corymbosum (11); Cucubalus baccifer (18); Equisetum pratense (5,8); Euphdrbia palustris (17); Festuca pratensis (11,16); Ficaria ranunculoides (2,4); Galium cruciata (1) ; Geranium palustre (15,18); Geum urbanum (10,18) ; Glecoma hirsuta (1); Heracleum sphondy- lium (13); Lamium maculaturii (1); Lathyrus pratensis (9); Lithospermum purpureo-coeruleutn. (7) ; Lotus corniculatus (7); Lythrum virgatum (14); Mentha longifolia (11,17) ; Myosotis silvatica (5, 10); Nasturtium officinale (2); Orchis maculata (6); Ornithogalum boucheanum (16, 17); Plantago major (16); Prunella vulgarîs (7,16) ; Poa pratensis (4,12) ; Poa trivialis (12) ; RanuncUlus auricomus (1) ; R.cassubicus (10); R. polyanthemos (4,5) ; R.repens (1,2) ; Rumex conglomeratus (1); Scrophalaria nodosa (12, 18); S.scopolii (1,4); Sium latifolium (17); Stellaria aquatica (2) ; S. media (4); Trifolium medium (4); Trigonella coerulea (4,11); Verbascum nigrum (1); Vicia cracca (4). alge din eocă alterată de sub pernițele de MUȘCHI. I DE . L. GRUIA , 582.232;5^2.26/^ " în this work, the. results of quâlitative and quantitative research of the algae from five spoilt rock samples are presented. The samples arisen from îive • ■ :y< !' species of moss were colected on 14 April 1967 from, the Danube defile (km ? ' 969-970). ' ■ . J ' î In this wbrk is â table which compi’ises the list of deterinined algae, their presfence . ' in the investigated samples and the number of algaeto i gr of spoilt-rock from 14' ' i every samplt.The article compHsdd discussioh atid cohsideratidhs abolit the ■ • : algae from investigated samples. Two new species of algae (Lyngb'ya kuetzihgiâira ' | (Kiitz.) Kirchn, and Schizothri£ lardacea (Ces.) GomQ for flora of Roinania, are : \ > CÎted, tOO. "" ' • ' * 1 ■ ; . j . ■ ■ ■ ■; * '■■ ■ U ■■■■, ; < • .■ ; ■ ; . ” 7’ '7, t ' "v’ ' ” ■ ■ ■■■ r.‘ ’ ” J î Mușchii sînt printre primele organisme formatoare de Șdl. Eicoptri- buieja alterarea rocilor, la acumularea de; scoarță alterată cu diferite i grade de mărime —îmbogățită în substanțe1" organice, .cu compoziția ‘ chimică diferită față de roca din care’ ă provenit, cil regim aparte hidric j și termic, 7 '7. ' ; . Roca alterată, diferită, față tde roca din care a provenit dar care nu 1 constituie încă un sol, este un mediu de viață favorabil algelor, atît ancelor ; | care; constituie^ grupa primelor, organisme formatbarei sol, cîț. și a âlior alge provenite întîmplător din diferite rnedfi apropiase/alge care contribui^ | — in continuare — la, transformarea tot mai profundă, a rociij ta rocii alterate, pînă la formarea unui spl, .Din aceasta.rezida.importanța cunoaș- terii algelor care, trăiesc în roca alterată de sub pernițele ițe mușchi.. în această primă notă prezentăm rezultatele determinării, algelor | din roca alterată de sub pernițele a cinci mușchi diferiți; ? Materialele la care se referă lucrarea de față au fost colectate la 14.IV. ! 1967, din regiunea defileului Dunării, pe malul românesc ăl acesteia, lâ km 969-970. i .... 2 . f .. . b. ■ ■ . | ST.ȘICEKC. BIOL. SERIA BOTANICĂT. 22 XR. 3 f. 195 - BUOURBȘTf 1970 • . , ' 197 196 L. GRUIA 2 Cele cinci probe în care au fost determinate aceste alge sînt probe de rocă alterată de sub pernițele următorilor mușchi, toți fixați inițial pe calcare : Proba 1 — de sub Homalothecium sericeum (Hedw.) Bryol. eur.,r pH =4,8. Proba 2 — de sub Syntrichia montana Ness, pH =5,0. Proba 3 — de sub Tortella tortuosa (Turn.) Limpr., pH =5,3. Proba 4 — de sub Campylopus sp., pH = 5,0. Proba 5 — de sub Grimmia apocarpa (L.) Hedw., pH = Sjâ.1 pH-ul probelor a fost determinat colorimetric în soluția apoasă- a rocii alterate. Menționăm că, în toate probele, roca alterată avea un aspect prăfos,. de culoare gri deschis, fără particule mai mari de 0,125 mm în diametru. Numărul algelor a fost stabilit prin metoda microbiologică Mc Crady (4), iar determinarea calitativă a algelor am făcut-o prin micro- scopie directă pe materialul viu provenit din culturi pe mediu Knop agarizat 1%, crescute la lumină artificială (4). Prin analiza microscopică a culturilor au fost determinate algele menționate în tabelul nr. 1, în care sînt trecute rezultatele privind numărul algelor/g rocă alterată. Din datele tabelului nr. 1 se observă că : — Oele mai multe alge/g rocă alterată uscată la aer au fost găsite în proba de sub Homalothecium sericeum (Hedw.) Bryol. eur. și Grimmia apocarpa (L.) Hedw., iar cele mai puține în roca alterată de sub Campylopus sp. în aceste cazuri, variația numărului de alge/g de rocă alterată nu este determinată de valoarea pH-ului, fapt menționat de noi anterior (5), sau de textură, după cum se observă din datele tabelului și descrierea probelor t ci de alți factori determinați de mușchiul respectiv. — Au fost identificate 26 de Gyanophyceae, 7 Xanthophyceae, 10 Chlorophyceae și 7 BaciUariophyceae, adică un total de 50 de alge. . — Probele cu cei mai mulți taxoni de alge sînt cele de rocă alterată de sub Homalothecium sericeum (Hedw.) Bryol. eur., Tortella tortuosa (Turn.) Limpr. și Campylopus sp., deși și în roca alterată de sub ceilalți mușchi au fost determinate alge în număr apropiat de unități sistematice. — Se remarcă bogăția în Gyanophyceae a probelor 1 și 4 (din roca alterată de sub Homalothecium sericeum (Hedw.) Bryol. eur. și Campylopus sp.) și numărul mic de Gyanophyceae determinat din probele 3 (de sub Tortella tortuosa (Turn ) Limpr.) și 5 (de sub Grimmia apocarpa (L.) Hedw.). — Xanthophyceae-le și ChlorophyceaeAQ au fost găsite în număr mic de unități sistematice în toate probele cercetate. — în ceea ce privește diatomeele, este netă predominarea lor în proba de rocă alterată de sub Tortella tortuosa (Turn.) Limpr. Trebuie să menționăm că îh probele analizate situația generală este următoarea: ' — în roca alterată de sub Homalothecium sericeum (Hedw.) Bryol. eur., predomină GyanophyceaeAe, o situație similară existînd și -în proba 4 (de rocă alterată de sub Campylopus sp..). ■ - 1 Mușchii au fost determinați de șef de lucrări L. L u n g u, de la Facultatea de biologie din București, pentru care și pe această cale îi aducem sincerele 'noastre .mulțumiri, . Tabelul nr. 1 Numărul algclor/g rocă alterată și prezența algelor determinate în probele cercetate (originali Proba 1 2 3 4 5 O o ©' © Denumirea algei numărul algelor/g de o o © o O o o © o rocă alterată s «o «5 m c 00 N 00 Ci Nr. probe în care s-a I găsit alga Nr. crt. CYANOPHYTA 1 Amorphonostoc punctiforme (Kiitz.) Elenk. f. popu- ; lorum (Geitl.) Hollerb, 4 4- + 4- _ + 1 51 2 Aulosira laxa Kirchn. _+ L ■ 3 Gloeocapsa punctata Nâg. ampl. Hollerb. i 4 Gloeotheee confluens Năg. 4- i 5 Leptobasîs tenuissima (W, et G. S. West) Elenk. 4- i 6 Lyngbya amplivaginata van Goor + 4- + 5 7 L. kuetztngiana (Kiitz.) Kirchn. .4- . 1 8 L. versicolor (Wartm.) Gom. 4-_ 1 9 Microcoleus vaginatus (Vauch.) Gom. 4- -4- ’ 2_ 10 Microcysiis hânsgirgiana (Hansg.) Elenk. 4- 1 11 M. pulberea (Wood) Forti emend, Elenk. 4- 1 12 M. pulverea (Wood) Forti emend. Elenk, f, minor (Lemm.) Hollerb. + ■ -1- 3 13 M. pulverea (Wood) Forti emend. Elenk. f. parasitica (Kiitz.) Elenk. 4-' '+ ' + 3 14 M. pulverea (Wood) Forti emend. Elenk. f. racemi- formis (Nyg.) Hollerb. 1 ——- 15 Phormidium ambiguum Gom. 4~ 1 16 Ph. foveolarum (Mont.) Gom. + 1 17 Ph. molie (Kutz.) Gom. + 4- 2 . 18 Ph. papyraceum (Ag.) Gom. + 1 1 19 Ph. tenuissimum Woronich. | 4- 1 20 Schizothrix cuspidata W. et G. S. West j + 1 21 Sch. lardacea (Ges.) Gom. | 4- 1 22 Sphaero'nostoc microscopicum (Carm.) Elenk. | 4- 1 23 Stratonostoc linckia (Roth) Elenk. | 4- 4- 2 24 Syrtechococeus elongatus Năg. ' j 4- 1 F Ap * swt 198 Sfe .ALGE DIN ROCA ALTERATĂ DE SUB. PERNIȚELE DE MUȘCHI 199' Tabelul nr. I (continuare/ ■ <■ ■ \ -Proba- ' - • y 27 3- 4/ '■ 5 | d Nr. crt. Denumirea algei numărul algelor/g de © O o o o o © o o 0 0 ■ © 0 0 1 0 1 « , rocă alterată Si ■ ,

celule din partea mediană a laminei (circa 140 x) (original). Pterigynandrum filiforme (Timm) Hedw. var. montanense Wheldon (=f. propaguliferum Moenkem.). Subunitatea se deosebește de specia tipică prin numeroase propagule (fig. 5, e) brunii, bi-tricelulare, care se dezvoltă pe tulpinițe, frunzișoarele mici fiind mult mai înguste (fig. 5, a—d). A fost colectată din lunca văii Eșelnița în amonte de sat, pe scoarță de Alnus glutinosa în asociație cu Platygyrium repens. Nepublicată încă o avem colectată și din împrejurimile Clujului din pădurea Săliștea. Nu dispunem și de alte date privind prezența și răspîndirea în țară a acestei forme. > în afară de acestea, un număr mare de alte specii enumerate în prezenta lucrare au importanță briofloristieă pentru regiunea Porților de Fier — Cazane, fiind semnalate pentru prima dată și în general rare în Fig. 5. — Pterigynandrum filiforme (Timm) Hedw. var. montanense 'Wheldon : a — d, frunzișoare (circa 50 x); e, propagule (circa 120 x); f, filamente propagulifere (circa 100 x) (original). partea de sud-vest a țării. Amintim pe unele dintre acestea: Beboulia hemisphaerica, Lejeunea cavifolia^ Pogonatum nanum, P. aloides, Amplii- diurn mougeoti, Leucobryum glaucum, Pottia truncata, Schistidium confer- tum, Mniobryum albicans, Bryum kunzei, Philonotis tomentella, Nechera pennata, Fontinalis antipyretica, T. . tamariscinum, Hygroamblystegium tenax, Brachythecium albicans î. dumetorum, Rhynchostegium megapolilan Eurhynchium praelongum, E. speciosum, E. pulchellum, Platyhypnidium riparioides, Platygyrium repens, Homomallium incurvatum ș.a,1. PARTEA SISTEMATICĂ •CLHEPATICAE Fam. Marchantiaceae : Marchantia polymorpha L., valea Eșelnița, pe pămînt umed pe malul pîrîului și în pădure pe partea stingă a văii Eșelnița la un izvor, higrofil; * Conocephalum conicum (L.) Dum., valea Eșelnița, pe pămînt umed pe malul pîrîului, mezohigrof il. Fam. Grimaldiaceae : * Beboulia hemisphaerica (L.) Raddi, în pă- dure de Quercus pe partea stingă a văii Eșelnița în amonte de sat, pe sol nisipo-argilos cu grohotiș fin de calcar, în asociație cu Lophocolea minor, mezofil. Fam. Metzgeriaceae : * Metzgeria conjugata Lindb., valea pîrîului Eșelnița, pe stînei în pădure, mezofil; * M. furcata (L.) Lindb., valea Ogașul lui Nichici, pe scoarță de copaci, mezofil. Fam. Pelliaceae: * Pellia fabbroniana Raddi, Ogașul lui Nichici, pe pămînt umed pe pîrîu, higrohidrofil. 1 Materialul critic a fost verificat de către prof. T r. LȘtefureac din București, căruia îi exprimăm calde mulțumiri și pe această cale. 206 E. PLĂMADĂ 6 Fam. Lophoeoleaceae : Lophocolea minor Nees, în același loc și în asociație cu Reboulia hemisphaerica, valea Eșelnița în Alnetum glutinosae și Salicetum purpureae. Fam. Plagioehilaeeae: Plagiochila asplenioides (L.) Dum., prin păduri, frecvent, tericol, mezofil. Fam. Radulaceae s Radula complanata- (L.) Dum., frecventă pe scoarță de copaci (Carpinus, Acer), xeromezofil. Fam. Madothecaceae : Madotheca platyphylla (L.) Dum., valea Ogașul lui Nichici, pe scoarță de Carpinus oriwntalis, mezoxerofil. Faim Lejeuneaceae: * Lejeunea cavifolia (Ehrh.) Lindb., valea Eșelnița, pe stînci lîngă pîrîu, mezofil. Fam.' Frullaniaceae : Frullania dilatata (L.) Dum., pe scoarță de copaci (Alnus glutinosa) și pe pietre prin păduri, mezoxerofil. CI. M U S C I Fam. Polytriehaceae : * Atrichum angustatum(Brid.) Br. eur., în pădurea din stînga văii Eșelnița, tericol, mezofil; d. undulatum (Hedw.) P. Beauv., frecvent prin păduri, tericol, mezofil; * Pogonatum aloides (Hedw.) P. Beauv., Dealul Mali și pe văile laterale ale pîrîului Eșelnița, în păduri, tericol, mezofil; * P. urnigerum. (Hedw.) P. Beauv., frecvent prin păduri, tericol, mezofil; * P. nanum (Hedw.) P. Beauv., pe dealurile din stînga văii Eșelnița, în asociație cu Atrichum angustatum, tericol, mezofil; Polytrichum formosum Hedw., frecvent prin păduri, pajiști, tericol, mezofil; P. juniperinum Willd., valea Eșelnița pe soluri aluvio- nare, mezoxerofil; P. piliferum Schreb., dealurile din stînga văii Eșelnița lîngă sat, în Quereetum, tericol, mezoxerofil. Fam. Fissidentaeeae : * Fissidens taxifolius (L.) Hedw., valea Eșelnița în amonte de sat, pe pîrîul văii Ogașul lui Nichici, prin păduri, tericol, mezohigrofil. Fam. Ditrichaceae : Ceratodon purpureus (L.) Brid., valea Eșelnița, prin pajiști și locuri însorite prin păduri, frecvent, teri-arenicol, foto- xerofil. Fam. Dicranaeeae : * Amphidium mougeoti (Br. eur.) Schimp., valea Eșelnița (la circa 8 km de sat), saxicol, mezofil.; * Ricranella hetero- malla (Hedw.) Schimp., în pădurile din stînga văii Eșelnița, Dealul Cracul lui Baranca, în asociație cu Hymenostomum microstomum, Fissidens ta- wifolius, Atrichum undulatum, Mnium cuspidatum, Rhynchostegiella palidirostra, Brachythecium rutabulum, B.velutinum, Scleropodium purum; Bicranum scoparium (L.)Hedw., prin păduri, Dealul Cracul lui Baranca, pajiști cu tufărișuri, frecvent, tericol, mezofil. Fam. Leucobryaeeae : * Leucobryum glaucum (L.) Schimp., valea Eșelnița (la circa 12 km de sat), pe partea dreaptă, în Fagetum și Callune- turn, tericol, mezofil (leg. I. Pop)2. Fam. Trichostomaceae: Pleurochaete squarrosa (Brid.) Lindb., prin pajiști de pădure în stînga văii Eșelnița, xerofil; * Hymenostomum microstomum (Hedw.) B. Brown, Dealul Cracul lui Baranca în Quereetum, 2 Specia a fost găsită în afara zonei afectate inundației unde am făcut noi cercetările. 7 FLORA ȘI VEGETAȚIA BRIOLOGICĂ A VĂII EȘELNIȚA 207 valea Eșelnița în Alnetum glutinosae, prin păduri și pajiști, uneori asociat cu alte specii (vezi Bicranella heteromalla), tericol, mezoxerofil; Barbuta unguiculata Hedw., Dealul Mali, tericol, mezoxerofil; *B.convoluta Hedw., valea Eșelnița lîngă sat în Salicetum purpureae, tericol, mezoxerofil. Fam. Pottiaeeae : * Pottia truncata (Hedw.) Bruch, Dealul Mali, valea Eșelnița în amonte de sat, tericol, mezoxerofil; Tortula muralis (L.) Hedw., valea Eșelnița în sat, pe ziduri (de c^se) Dealul Mali, saxicol, xero-fotofil; Syntrichia ruralis (L.) Brid., valea Eșelnița spre Dunăre, Dealul Mali, pe pietre, pămînt și trunchiuri putrede (în asociație cu Leuco- don sciuroides), foto-xerofil, * var. arenicola Braithw., valea Eșelnița, teri- arenicol, foto-xerofil; * S.subulata (L.) Web. et Mohr, Dealul Mali, în păduri, tericol, mezoxerofil. Fam. Grimmiaceae: Schistidium apocarpum (Hedw.) Br. eur., Dealul Mali, saxicol, xerofil; * S.confertum (Funck) Br. eur., Dealul Mali, versant sudic, valea Eșelnița (în stînga), în păduri, saxicol, xerofil; Grimmia pulvinata (Hedw.) Sm., Dealul Mali, Dealul Cracul luiBaranca, prin păduri, foto-xerofil; Rhacomitrium canescens (Timm) Brid., valea Eșelnița, pajiști aride pe dealuri, prin păduri, frecvent, teri-arenicol, foto-xerofil. Fam. Bryaceae : * Mniobryum albieans (Wahl.) Limpr., pe pîrîul Ogașul lui Nichici, în pădure la un izvor, tericol, mezohigrofil; Bryum capillare Hedw., valea Eșelnița, Dealul Mali, tericol la baza trunchiurilor (Salix), în asociație cu B.kunzei, var. flaccidum Br. eur., valea Eșelnița în amonte de sat, pe pietre în locuri umede; * B.caespiticium Hedw., Dealul Mali în pădure, valea Eșelnița în Alnetum glutinosae, tericol, mezoxerofil; * B.kunzei Hornsch., valea Eșelnița în amonte de sat, pe pămînt și trunchiuri (Salix) în asociație cu B.capillare; * B.erythroearpum Schwaegr. var. radiculosum Schimp., valea Eșelnița în amonte de sat, tericol, sciofil, mezofil; * B.cirratum Hoppe et Hornsch., valea Eșelnița pe malul pîrîu- lui, sciofil, mezofil; * B.klinggraefii Sch., valea Eșelnița în Salicetum purpureae, la baza zidurilor (de case) umbrite și umede, mezofil; B.argen- teum L., valea Eșelnița în Salicetum purpureae în asociație cu Rhacomi- trium canescens și Ceratodon purpureus, în sat pe ziduri, mezofil. Fam. Mniaceae : * Mnium affine Blând., valea Eșelnița și pe văile laterale, în pajiști umede de lunci, mezofil; * M.longirostre Brid., valea Eșelnița în Alnetum glutinosae, mezofil; * M.cuspidatum (L.) Hedw., valea Eșelnița lîngă sat, în pajiști, tericol, mezofil, prin păduri; * M.undu- latum (L.) Hedw., valea Eșelnița în Alnetum glutinosae, prin păduri în locuri umbrite și umede, tericol, mezohigrofil. Fam. Bartramiaceae : * Philonotis tomentella Molendo, pe dealurile din stînga văii Eșelnița, în locuri umede, mezohigrofil. Fam. Orthotrichaceae : * Ulota crispa (L.) Brid., valea Eșelnița în amonte de sat, pe scoarță de Alnus glutinosa, mezofil; Orthotrichum anomalum Hedw., Dealul Mali, saxicol, xerofil; * O.speeiosum Nees, valea Eșelnița în amonte de sat, Dealul Mali, frecvent în păduri pe scoarță de copaci (Alnus glutinosa, Robinia pseudaeacia), mezoxerofil, saxicol; O.pumilum Swartz, valea Eșelnița lîngă sat, Dealul Mali, corticol (Acer, Alnus, Robinia), mezoxerofil; O.striatum (L.) Hedw., valea Eșelnița în Alnetum glutinosae, corticol (pe o cioată de Alnus), xerofil; 0.affine Schrad., în aceleași locuri, corticol (Acer), xerofil. 208 E. PLAMADA 8'. Fam. Hedwigiaceae : Hedwigia albicans (Ehrh.) Hedw., dealul de lingă Stațiunea Facultății de geologie-geografie, saxicol, foto-xerofil. Fam. Leucodontaceae : Leucodon sciuroides (L.) Schwaegr., valea. Eșelnița în Alnetum glutinosae, prin păduri, frecvent, corticol, xerofil. Fam. Neckeraceae : Neckera compla/nata (L.) Hiiben., valea Eșelnița. și văile laterale, în păduri, corticol (Fagus silvatica), mezofil; * N. pennata (L.) Hedw., valea Eșelnița, în păduri, corticol (Fagus silvatica), mezofil. Fam. Lombophyllaceae :* Isothecium myurum (Pollich) Brid., Dealul Mali, valea Eșelnița și văile laterale, prin păduri, corticol, mezofil. Fam. Fontinalaceae: * Fontinalis antipyretica L., valea Eșelnița în amonte de sat, atît în pîrîu, cît și în scurgerile laterale de apă, în can- tități mari. Fam. Climaciaceae : Climacium dendroides (L.) Web. et Mohr, valea Eșelnița în amonte de sat, în pajiști umbrite și umede, mezohigTofil. Fam. Leskeaceae : Anomodon viticulosus (L.) Hook. et Tayl., valea Eșelnița și afluenții săi, în păduri, corticol, mezofil; 4* attenuatus (Hedw.) Hiiben., valea Eșelnița, Ogașul lui Ni chici. Dealul Mali, prin păduri, corticol (Carpinus, Ulmus), mezoxerofil ;* LeskeeUa nervosa (Brid.) Loeske, prin pădurile din jurul văii Eșelnița, corticol, mezofil. Fam. Thuidiaeeae î Abietinella abietina (Hedw.) O, Miiller, frecvent prin pajiști, xerofil; * Thuidium philiberti Limpr., valea Eșelnița în amonte de sat, tericol, mezofil; T.reeognitum (Hedw.) Lindb., Dealul Mali (versant nordic), la baza trunchiurilor de copaci din păduri, mezofil; * F.tamariscinum (Hedw.) Br. eur., valea Eșelnița și afluenții săi, prin păduri, tericol, mezofil; T .delicatulum (Hedw.) Mitt., în pădurile din stînga văii Eșelnița, tericol, mezofil. Fam. Cratoneuraceae :* Cratoneurum filicinum (Hedw.) Rotii, valea Eșelnița în Alnetum glutinosae, pe pietrele umede de pe malul pîrîului și în unele bălți (asociat pe alocuri cu Furhynchium swartzii var. atrovirens), higrofil. Fam. Amblystegiaceae: * Hygroamblystegium ieîia®(Hedw.) Jennings,. valea Eșelnița în Alnetum glutinosae, pe pietre în mlaștini, higrofil; Amblys- tegium serpens (Hedw.) Br. eur., în păduri, corticol, saxicol, mezofil, *var. serrulatum Brid., valea Eșelnița în amonte de sat, saxicol; A.varium, (Hedw.) Lindb., Dealul Mali, corticol (Ulmus), mezofil;*Acrocladium cuspidatum (Hedw.) Lindb., valea Eșelnița în amonte de sat, prin pajiști umbrite și umede, în mlaștini, mezohigrofil. Fam. Brachytheciaeeae : Camptotheeium lutescens (Hedw.) Br. eur.,, valea Eșelnița în amonte de sat, prin pajiști de păduri, frecvent, xerofil *Brachythecium rutabulum (Hedw.) Br. eur., valea Eșelnița în Alnetum ghdinosae, în păduri, tericol, pe pietre și lemne putrede în locurile cu multă umezeală, * 'v&r.longisetum Br. eur., valea Eșelnița în Alnetum glutinosae, pe pămînt umed, * var. dumetorum O. Jensen și * var. sub- auriculatum Breidl., în aceleași locuri prin bălți formate în lunca pîrîului, pe pămînt și pietre; B.velutinum (Hedw.) Br. eur., valea Eșelnița, Dealul Mali, prin păduri, corticol, tericol, mezofil ;* B.campestre (Bruch) Br. eur., valea Eșelnița în Salicetum purpureae, tericol, mezofil; * B. albicans (Hedw.) Br. eur., valea Eșelnița, prin pajiști însorite de dealuri în asocia- ție cu Rhacomitrium canescens, teri-arenicol, foto-xerofil, * yvtf.dumetorum 9 FLORA ȘI VEGETAȚIA BRIOLOGICA A VĂII EȘELNIȚA 209^ Limpr., valea Eșelnița în Alnetum glutinosae prin pajiști umbrite, tericol,, mezofil; Scleropodium purum (L.) Limpr., valea Eșelnița și afluenții săi, prin pajiști cu tufărișuri și cele din păduri, tericol, mezofil; * Bhyn- chostegiella pallidirostra (Al. Br.) Loeske, în lunca văii Eșelnița, în pădure^ asociată cu alte specii (vezi Picranella heteromalla), tericol, mezofil; * Bhynchostegium confertum (Dicks.) Br. eur., în pădurile din stînga văii Eșelnița, tericol, mezofil; * B.megapolitanum (Blând.) Br. eur., în lunca văii Eșelnița (Alnetum glutinosae, Salicetum purpureae), tericol, mezo- higrofil; * Platybypnidium riparioides (Hedw.) Podp., în lunca văii Eșelnița, pe pietre umede în pîrîu, higrohidrofil; Burhynchium swartzii (Turn.) Hobk,, în lunca văii Eșelnița, pe pămînt și pietre în locuri umede și umbrite, mezofil, * var. atrovirens (Sw.) Br. eur., în lunca văii Eșelnița. la Dunăre, pe pietre și lemne putrede ; * B. praelongum (L.) Bryhn, pîrîul Eșelnița, pe pietre umede, mezohigrofil; * B. speciosum (Brid.) Milde, pe-, malul pîrîului Eșelnița în Alnetum glutinosae, tericol, mezohigrofil; *-B. pulchellum (Hedw.) Dixon, în lunca văii Eșelnița, în păduri la baza arbori- lor (Ulmus montana), mezofil. Fam. Entodontaceae: * Pleurozium sehreberi (Willd.) Mitt., valea. Eșelnița și cele laterale, prin pajiști de păduri, frecvent, tericol, mezofil; * Pterigynandrum fiUforme (Timm) Hedw., în lunca văii Eșelnița, saxicol, corticol (Alnus glutinosa), mezofil, * var. montanense Wheldon, în lunca, văii Eșelnița, corticol, asociat cu Platygyrium repens. Fam. Plagiotheciaceae : * Plagiotbecium roeseanum (Hampe) Br. eur.,. în pădurile din stînga văii Eșelnița, tericol, mezofil. Fam. Hypnaceae: Pylaisia polyantba (Hedw.) Br. eur., în pădu- rea Eșelnița (lîngă sat), corticol, mezoxerofil; * Platygyrium repens- (Brid.) Br. eur., în lunca văii Eșelnița, corticol (Alnus glutinosa), mezoxero- fil; * Homomallium incurvatum (Schrad.) Loeske, valea Eșelnița (afluent pe stînga). Dealul Mali, Dealul Oracul lui Baranca, în păduri, corticol și saxicol, mezofil; Bypnum cupressiforme L., frecvent, cortical, tericol și. saxicol, mezofil, * var. fiUforme Brid., Dealul Mali, corticol, * var. ericetorum Br. eur., Dealul Mali, în pajiști, tericol, * v&r'.resupinatum (Wils.) Schimp., Dealul Mali, corticol, * var. uncinatum Boul., valea Eșelnița (sat), în pajiști umbrite, asociat cu Acroeladium cuspidatum,, * var. lacunosum Brid., prin pajiști aride, frecvent; * Ctenidium molluscum (Hedw.) Mitt., în lunca văii Eșelnița, în locuri umbrite, tericol, mezofil. Fam. Hylocomiaceae : * Hylocomium splendens (Hedw.) Br. eur.,. prin pajiști de dealuri cu tufărișuri, frecvent, mezofil. CONSIDERAȚII ECOLOGICE Nota dominantă o formează speciile tericole (56%), urmate de cele> corticole (20%) și saxicole (17%), iar restul (7%) sînt specii ± indiferente față de substrat. în ceea ce privește umiditatea, remarcăm predominarea elementelor mezofile (48%), urmate de cele xerofile și mezoxerofile în proporție egală. (32%), apoi mezohigrofile (13%), numai 7% fiind specii de umiditate mai. mare. Numărul mare al speciilor cu cerințe scăzute față de apă (80%) și prezența slabă a hepaticelor ne indică faptul că regiunea Ia care ne referim, se încadrează într-o zonă cu climat secetos. .210 E. PLĂMADĂ 10 CONSIDERAȚII ASUPRA VEGETAȚIEI BRIOLOGICE Vegetația briologică a văii Eșelnița este bine reprezentată mai ales pe solurile aluvionare ale pîrîului, formate din nisip, prundiș și pietriș grosier în prima faza de solificare cu diferite grade de înțelenire. Pe solurile aluvionare de pe porțiunile mai ridicate ale albiei, ferite de inundațiile periodice, se afla instalată o vegetație briologică pionieră bine închegată pe întinderi relativ mari. Pe alocuri ea este întreruptă de pătrunderea și instalarea unor elemente ale vegetației ierboase pe porțiunile unde procesul de solificare este mai avansat. în acest fel, vegetația briologică capătă un caracter insular pe suprafețe care variază între 20 și 200 m2. Nota caracteristică a acestor briocenoze pioniere o formează urmă- toarele specii dominante : Ceratodon purpureus, Rhacomitrium canescens ;și Polytrichum juniperinum.. Analiza compoziției floristice în ansamblu atît a briofitelor, cît și a plantelor cu flori permite identificarea unor asociații muscinale aluvionare xerofile și omologarea lor cu cele cunoscute în literatură. Pe baza unor specii diferențiale (Polytrichum juniperinum-^i Syntri- ■chia ruralis var. arenicola) și dominanța unor specii caracteristice (Rhaco- mitrium canescens), am identificat prezența unei asociații noi: Polytricho- Rhacomitrietum canescentis (tabelul nr. 1) caracteristică aluviunilor cu vegetație xerofilă de altitudine joasă. Această asociație este îndea- proape înrudită (paralelă) cu Rhacomitrio-Polytrichetum piliferi Herzog, 1943, din alianța Ceratodonto-Polytrichion piliferi Waldheim, 1944, ord. Festuco-Sedetalia Tx., 1951, așa după cum este redată și într-o lucrare a lui A. Hubschman (6). Comune pentru ambele asociații sînt următoarele specii indicatoare : Rhacomitrium canescens, Ceratodon purpureus, Brachy- thecium albicans și Bryum argenteum. Se deosebește prin speciile diferen- țiale amintite, prin dominanță și ecologie. De remarcat este faptul că în studiul acestor vegetații aluvionare de la noi, ca de altfel în general, se neglijează (din necunoaștere) stratul mus cinai care pe alocuri predomină aceste fitocenoze și care de fapt dau nota specifică acestor vegetații pioniere. Așa, de exemplu, Rhacomitrium canescens și Ceratodon purpureus apar notate mai în toate ridicările fito- cenologice de acest fel și cu toate că prezintă cel mai mare grad de acope- rire, frecvență și amplitudine, totuși denumirile asociațiilor sînt date cu exclusivitate după plantele cu flori. Considerăm necesar a se da atenție în., egală măsură tuturor grupelor de plante între care există strînse relații de reciprocitate și că ele nu trebuie artificial separate unele de altele (20), (22). în cazul nostru, Rhacomitrium canescens și Polytrichum juniperinum sînt poate cele mai „îndreptățite” specii’de a fi „cap de liste” în multe clasificați! fitocenologice din seria Sedo-Scleranthetea, respectiv Festuco- Brometea. Considerăm că mai reprezentativ ar fi, de exemplu, un ordin cu denumirea de Sedo-Rhacomitrietalia sau Rhacomitrio-Sedetalia decît Festuco-Sedetalia, Sedo-Scleranthetalia sau Corynephoretalia canescentis. Un asemenea ordin le-ar substitui pe toate aceste trei. De fapt, în cazul nostru, în fiecare fitocenoză cu Rhacomitrium canescens se află specii ■caracteristice pentru fiecare din aceste trei ordine luate separat. Astfel: Sedum amnuum, Arenaria serpyllifolia și Alyssum alyssoides aparțin la .Sedo-Scleranthetalia; Herniaria glabra la Festuco-Sedetalia, iar Vulpia t ■■ ■ . - f 211 Tabelul nr. 1 ... ;, £ canescentis as. nova .. i Nr. releveul ai 1 2 3 4 5 6 IC ■ l Altitudinea (m) 80 70 70. 65 ' 65 60 Acoperire strat muscinal (%) 90 70 ■ 70 90 90 40 ! Acoperire strat ierbos (%) 50_ 10 10 10 30 70 30 60 60 100 Suprafața analizată (in2) 10 10 « CARACTERISTICE : Rhacomitrium canescens (opt.) t (D) Polytrichum juniperinum ( Brachytccium albicans Synlrichia ruralis < (D) var. arenicola j ÎNSOȚITOARE | Ceratodon purpureus t Bryum argenteum î Mnium affine (ac.) | M. longirostre (ac.) j ANTROPHYTA Centaurea micranthos Plantago lanceotata | Chondrilla juncea Rumex acelosella J Potentilla argentea Thymus pulegioides • Achillea crithmițolia [ Trlfolium arvense [ Sedum annuum Leontodon autumnalis i Sanguisorba minor 1 Hieracium pilosella î Verbascum speciosum i Gypsophila muralis l ' Echium altissimum ■ Sedum rubens Ș Poa bulbosa Tunica saxifraga i Anthemis ruthenica i Chrysopogon gryllus 4,5 4.5 4.5 2.4 2.5 2.5 3.5 1.3 1.5 +.2 1.3 +.3 + + + + + : . + + + 2.4 1.3 1-5 4.5 4.5 2.5 4- + + + + . . ■ + _|_ 1.5 + 1.5 + ■ + + + ■ 2.4 + + + + ' + + . . + + ' . . + . 1-5 + + 1.4 +.4 2.3 , + 2.5 + + : : + + ■ + + . ■. + + +.4 + + + + + ■ ■ + + -,+■' + . +-2 + ' + . + 1.4 + • • + + + ■ ‘ 1.4 3.5 + 1.5 , ’ +.3 • + ■ 3.5 • • * ’ + V V III m V ' i ; III I * I V- i IV III IV iii 111 ni. in ' ! ni • . i in in in in in in in n ii ii n 213 212 E. PLÂMADA 12 Tabelul nr. 1 (continuare) Nr. releveului 1 2 3 4 5 6 K Altitudinea (m) 80 70 70 65 65 60 Acoperire strat muscinal (%) 90 70 70 90 90 40 Acoperire strat ierbos (%) 50 10 10 30 30 60 60 Suprafața analizată (m2) 10 10 10 70 100 Asperula cynanchica ■ + 2.5 II Festuca valesiaca • 1.5 + II Echium vulgare ♦ + + II Scleranthus annuus + .3 I Vulpia myuros • + .4 I Erynginm campestre + + II Specii întîlnite în 1—2 ridicări: Teucrium chamedrys 1,5 (+); Potentilla reda 2,3( + ); Geranium pusillum 2,5 ( + ); Cichorium intybus 3,6 ( + ); Scleranthus perennis, Bromus tedorum, Trifolium molineri, T .laevigatum, Koeleria gracilis, Saponaria officinalis, Hypochaeris radicala, Stachis reda, Linaria genistifolia, Roripa austriaca 6( + ); Thymus glabrescens 6 (1,3); Herniaria glabra, Arenaria serpyllifblia, Bromus mollis, Roripa pyrenaica 4 ( + ); Trifolium repens 3 (1,5); Achillea sdacea 4 ( + .3); Andropogon ischaemum, Rumex acetosa, Scabiosa banatica, Hieracium auricula 2 ( + ); Polygonum aviculare, Erodium cicutarium, Thymus marschallianus, Alyssunt alyssoides, Portulaca oleracea, Erargrostis minor, Chenopodium album, Medicago falcata, Gnaphalium uliginosum, Amarantus rdroflexum, Solanum nigrum, Filago arvensis, Syrenia cuspidata 5 ( + ). Data și locui ridicărilor: 1—3 (8.X.1967) în amonte de sat; 4 și 6 (12 —13.V.1968} jîngă sat; 5 (18.IX.1968) în aval de sat spre Dunăre. myuros, Filago arvensis, Scleranthus perennis și Brachythecium albica/ns apar- țin la Corynephoretalia ca/nescentis, după H. D. Kr au s ch (8), sau la Festuco-Sedetalia, după H. Passarge (15). în acest fel se pune pro- blema cărui ordin îi aparține asociația noastră și, respectiv, Rhacomitrio- Polytrichetum piliferi pe care A. Hubschman (6) o încadrează la Festuco-Sedetalia, unde există numai o singură specie de recunoaștere (Herniaria glabra) 1 Punctul nostru de vedere se bazează pe faptul că Rhacomitrium canescens, Ceratodon purpureus și Brachythecium albieans sînt specii la fel de caracteristice pentru clasa Sedo-Scleranthetea, ca și Scleranthus perennis, Sedum acre, Arenaria serpyllifolia, Potentilla ar gen- tea, Rumex acetosella, Trifolium arvense etc., pentru a nu cita decît pe cele prezente în asociația noastră. în al doilea rînd, vegetația ierboasă pionieră de pe aceste soluri aluvionare se prezintă eterogen din punctul de vedere al compoziției floristice, în funcție de gradul de solificare, umidita- tea substratului, levigării și coluvionării nisipului, gradului de înțelenire etc. Tocmai din această cauză există și o oarecare dificultate în stabilirea unor asociații certe pe bază de vegetație ierboasă, unde, în aprecierea lor, mai intervine și o anumită doză inevitabilă de subiectivism a cercetătoru- lui. Aceste neajunsuri, în cazul de față, sînt în mare parte eliminate în ceea ce privește briofițele, existînd o stabilitate ± constantă a compozi- ției floristice și abundenței relative a speciilor. Pe terenurile înțelenite ale văii, în afara albiei propriu-zise, în pajiștile de luncă deja consolidate, compoziția cenotică a briofitelor se schimba, numărul speciilor crește, iar abundența cantitativă scade în favoarea cormofițelor. Totuși, în unele locuri de pantă, pe versanții nor- Tabelul nr. 2 Fitocenoze de pajiști pe terenuri înclinate (pante) Nr. releveului 1 2 Altitudinea (m) 85 90 Expoziție NV NV înclinarea (grade) 35 45 ' Acoperire generală' (%) 100 90 Acoperire strat muscinal (%) 80 80 Acoperire strat ierbos (%) 60 40 Suprafața analizată (m2) 10 10 BRYOPHYTA ■Climacium dendroides 4.5 Atrichum undulatum 3.5 Hypnum cupressiforme var. lacunosum 2.5 var. uncinatum + Mnium cuspidatum 1.3 Abietinella abietina 1.3 .Scleropodium purum 1.2 Acrocladium cuspidatum . + 'Camptothecium lutescens + ANTHOPHYTA Agrostis tenuis 3.5 3.5 Festuca rubra 2.5 Leontodon autumnalis 1.5 .Lehispidus 1.4 Trifolium pratense 1.3 Achillea millefolium + 1.3 Hypericum perforatum 4- .3 Paucus carota + - 4 Hieracium auricula ' +.2 H. pilosella ' 4- ■■ Plantago media + + P. lanceolata -I- Prunella vulgar is + 4- P. laciniafa + Pragaria collina 4- Galium verum Trifolium repens . 4-. Festuca sulcata + Filago arvensis + Rumex acetosa + 'Thymus chamaedrys ’ + ■Centaurea micranthos + Knautia arvensis + Specii cu valoare de acoperire foarte mieii (1 — 3 indivizi) : Viola .hirta (rel. 1), Stachys angustifolia, Gypsophylla muralis, Ajuga geneven- sis, Luzula luzaloides, Chrysanthemum leucanthemum, Erigeron canadensis, Rubus caesius (rel. 2), precum și puieți de : Crataegus monogyna (rel. 1), Robinia pseudaeacia, Quercus pubescens (rel. 2). Notă, Releveul 1 Coastă înțelenită și umedă; releveul 2 o altă -coastă puțin înțelenită și puțin umedă, deci cu ecologie oarecum diferită. Din această cauză și vegetația brio logică este complet ■diferită. Există o anumită asemănare numai în ceea ce privește unele specii ale stratului ierbos (vezi Agrostis tenuis). 214 E. PLĂMADĂ 14 15 FLORA ȘI VEGETAȚIA BRIOLOGICĂ A VĂII EȘELNIȚA 215 dici, unde umezeala este favorabilă dezvoltării optime a briofitelorj se formează fitocenoze cu Climacium dendroides și Mnium cuspidatum (tabe- lul nr. 2, releveul 1) sau pe costișele cu grad de înclinare mai mare și supuse periodic eroziunilor găsim fitocenoze cu Atrichum undulatum, Hypnum cupressiforme var. lacunosum, Sceleropodium purum și Abietinella abietina (tabelul nr. 2, releveul 2). Pe terenurile plane de luncă, în Salicetum purpureae și Alnetum glutinosae, briofitele scad simțitor în ceea ce privește gradul de acoperire. Astfel, în Salicetum purpureae, pe o suprafață de circa 50 m2, am notat următoarele specii: Mnium longirostre +. 3, Brachythecium eampestre + .3, Ceratodon purpureus +.2, Polytrichum juniperinum -j-, Rhaeomitrium canescens +, Abietinella abietina 4-, Eurhynchium swartzii + , Brachythe- cium velutinum +, Mnium affine +? Rhynchostegium megapolitanum +, Hymenostomum microstomum +, Lophocolea minor +• Componentele asociației sînt formate din : Salix purpurea 4.5, Alnus glutinosa 1.3, Populus tremula +, Clematis ritalba +, în stratul ierbos predominînd speciile : Achillea crithmifolia 2.5, Poa angustifolia 2.4, P.pratensis 1.3, Verbascum speciosum 1.5, Saponaria officinalis -j-.3. în Alnetum glutinosae, pe o suprafață de circa 100 m2, au fost notate următoarele specii de mușchi: Brachythecium rutabulum 1.4, var. dumeto- rum +, Mnium undulatum +.3, M. longirostre +.3, Brachythecium albicans f. dumetorum +, Hypnum cupressiforme +, Rhynchostegium megapolitanum +, Eurhynchium swartzii +, Amblystegium serpens +, Camptothecium lutescens +, Bryum capillare +, B. caespiticium +• Tot aici, în ochiurile cu apă semicurgătoare formate de brațele „moarte” ale pîrîului Eșelnița se află în cantități mari Eontinalis antipyretica în asocia- ție cu unele specii de Characeae. Pe malurile acestor ape, pe pămînt și pietre, vegetează bine speciile: Acroeladium cuspidatum, Cratoneurum filicinum, Eurhynchium swartzii și Brachythecium rutabulum var. sub- auriculatum, Stratul arborescent și cel arbustiv ale asociației sînt formate din : Alnus glutinosa 3.5, Populus nigra +, Saliva alba +, Ulmus scabra + , Crataegus monogyna + , Roșa canina +, Rubus caesius 2.5, iar în stratul ierbos predomină speciile: Glechoma hederacea 2.5, Geranium robertianum 1.4, Fragaria reșca 1.3, Anthriscus silvester 1.3.3 Interesantă din punct de vedere fitocenologic se prezintă în această regiune vegetația briologică din păduri și din pajiștile însorite de pe dealu- rile din apropierea văilor. Atît pe dealurile împădurite, unde consistența arboretelor este mica și permite instalarea vegetației briologice, cît și pe cele fără păduri compoziția cenotică a acestora este aproape identică. Astfel, într-un număr de 8 ridicări briocenologice, dintre care 5 relevee în păduri și 3 în pajiști însorite, gradul cel mai mare de acoperire și frec- vență îl au speciile Rhaeomitrium canescens și Hypnum cupressiforme, respectiv var. lacunosum, care singure sau în amestec cu alte specii însoți- toare formează fitocenoze caracteristice. Pe lîngă aceste două specii, mai frecvent se întîlnesc: Atrichum undulatum, Polytrichum formosum și Seleropodium purum, în păduri, iar Bicranum scoparium, Polytrichum juniperinum, Abietinella abietina, Hymenostomum microstomum ș.a. atît în păduri, cît și în pajiști. în nici una dintre aceste ridicări nu se află- prezent Ceratodon purpureus, care pe solurile aluvionare ale văii Eșelnița este foarte frecvent, iar Syntrichia ruralis apare sporadic numai în unele locuri din pajiști. Problema acestor fitocenoze va fi tratată mai pe larg- într-o lucrare a noastră viitoare, care va cuprinde și investigațiile făcuta în sectorul Orșova. BIBLIOGRAFIE 1. Augier J., Flore des Bryophytes, Paris, 1966. 2. Berghen C. V., Flore generale de Belgique, Bruxelles, 1955, I, 1. 3. Boșcaiu N. și Resmeriță I., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1969, 31, 3, 209. . 4. Csuros Șt., Pop I. și colab., Contribuții botanice, Cluj, 1968, 277. 5. Hohenester A., Mitt. Flor.-soz. Arbeitsgem., Todenmann, 1967, N.F., 11 — 12,206. 6. Hubschman A., Schriftenr. Vegetationsk., 1967, 3, 63. 7. Husnot T., Muscologia Gallica, Paris, 1884 — 1890. 8. Krausch H.-D., Mitt. Flor.-soz. Arbeitsgem., 1968, N.F., 13, 71. 9. Krusenstjerna E., Acta fitogeogr. suecica (Uppsala), 1945, 19. 10. Limpricht K. G., Die Laubmoose, in Rabenhorst, Kryptogamen-Flora, Leipzig, 1895, IV- II. Mueler K., Die Lebermoose Europas, in Rabenhorst, Kryptogamen-Flora, Leipzig,. 1954-1957, VI, 1 — 3', 3-9. 12. Nyholm E., Illustrated Moos Flora of Fennoscandia. 'Masei, Gleerup, 1954 — 1958,11,. 1—3. 13. Oberdorfer E. et al., Schriftenr. Vegetationsk., 1967, 2, 7. 14. Papp C., Anal. Acad. Rom., Meni. Secț. șt., seria a HI-a, 1943, 18, 17, 15. Passarge H., in Scamoni A., Einfuhrung in die praktische Vegetationskunde, Jena, 1963,. 2, 164. 16. Podpîîra J., Bul. Grad. bot. și al Muz. bot. Univ, Cluj, 1931, 11, 3 — 4, 53. 17. — Conspectus Muscorum Europaeorum, Fraga, 1954. 18. Peterfi M., Mathem. 6s Termeszeet. K6zl. (Budapesta), 1908, 30, 3. 19. Savici-Liubițkaia I. L., Sporov. rast., Moscova — Leningrad, 1954, 2, 9, 495, 20. Ștefureac Tr., Anal. Acad. Rom., Mem. Secț. șt., seria a IlI-a, 1941, 16, 27. 21. — Bul. Grăd. bot. și al Muz. bot. Cluj, 1947, 27, 3 — 4, 131. 22. — Stadii briologice în unele formațiuni de vegetație din România, Edit. Academiei,. București, 1969. 23. Ștefureac Tr., și Mihai Gh., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1967, 19, 1, 13; 1968^ 20, 4, 297. Centrul de cercetări biologice Cluj, Secția de sistematică și geobotanică. Primit în redacție la 4 noiembrie 1969. 3 în identificarea pe teren a cor mof ițelor am fost ajutați de I, R e s m er i ț'ă, N. Boșcaiu și Gh. C o Idea, cărora le aducem calde mulțumiri și pe această cale. TAXONI NOI ȘI RARI ÎN FLORA ROMÂNIEI (VALEA ȚESNA, JUD. MEHEDINȚI) DE I. . RESMERIȚĂ 581.9(498 L’auteur a studie durant deux annees, 1967—1968, la flore de la gorge Țesna des montagnes de Mehedinți. Parmi Ies nouveautes floristique on presente aussi Asperula longiflora W. et. K., Campanala crassipes Heuîf. î.hercules Jâv., Aira cariophyllea L., Sorbus borbassi Jâv. etc., qui prâsentent une importance phytogâographique pour la flore de la Roumanie. Pe valea Cernei, la 14 km de Băile Herculane, apa Țesnei își sapă In stîncile de calcare cunoscutele- cheiy late deT,5 — 2 m și adinei de 5 — 50 m. Pîrîul își continuă apoi cursul pînă aproape de confluența sa cu Cerna, intr-un peisaj cu pereți de 90° și înalți de circa 150 — 200 m, pe care cresc exemplare de Pinus pallasiana (fig. 1 și 2). Aici se dezvoltă nume- roase specii de plante, dintre care unele sînt -noi sau rare pentru flora României și cu mare importanță fitogeografică.1 TAXONI NOI PENTRU FLORA ROMÂNIEI Asperula longiflora W. et K., plantă dubioasă pentru flora țării. Crește în dreapta cărării din chei. Se aseamănă și cu A.tenella Heuîf. {fig. 3), (le care se deosebește prin laciniile mucronate și lungimea corolei. TAXONI RARI PENTRU FLORA ROMÂNIEI Chenopodium foetidum Schrad. colectată de lîngă cabană. Minuartia ierna (L.) Hiern. var. montana (Fenzl.) A., et G., pe ■stîncile din chei, care reprezintă a doua stațiune din țară. 1 S-au identificat și trei plante noi pentru știință, care au fost trimise spre publicare la „Feddes Repertorium” ; Veronica tzesnae (V.crassifolia X V.spiccda), Rorippa ?barbaraedide s (Tsch.) Cel. var.reichenbachii Knaf, f. repens și Fraxinus ornus L. y&r,angustifolia Țen. f. micro- phylla. ■ST. si CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 22 NR. 3 P. 217 - 222 BUCUREȘTI 1970 4 - c. 5267 219 ■ Fig. 3. — Asperula tenella (7) și floare mărită (1 a). 220 I. RESMERIȚA 4 Moehringia muscosa (L.) f. filifolia (Beck.) Prod. cunoscută pînă acum numai din Munții Apuseni; crește în chei. Silene saxifraga L. ssp. petraea (W. et K.) Gușul. f. intricata Gușul. este aici în a doua stațiune din țară și a patra din arealul său. Silene alpina (Lam.) Thomas crește la confluența cu Cerna; ^T.glareosa (Jord.) a fost întîlnită împreună cu specia. Lianthus kitaibelii Jka. crește din abundehță pe pereții de calcare. D.banaticus (Heuff.) Borb., element balcanic-moesiac, se dezvoltă viguros în cheile Țesnei pe pereții de calcare. D.banaticiformis Prod. se găsește destul de rar în cheile Țesnei. D.carthusianorum L. ssp. latifolius (Gris, et Schenck) Hegi se dezvoltă în biotopuri cu D.banaticus. Euphorbia amygdaloides L. f. foliosa Simonkâi, pădurea din aval de Țesna reprezintă a doua stațiune din țară pentru această micro- unitate. Ranunculus bulbosus L.f. valdepubens (Jord.) Borza, microunitate citată în Flora R.S, România fără localitate. R.repens LLerectus (DC.) Borza se găsește pe valea Țesnei în prima stațiune sigură din țară. Tkalictrum minus L. vd.r.olympicus Boiss. se dezvoltă pe stîncăriile din chei; aceasta este a doua stațiune din țară. Erysimum transsilvanicum Schur se găsește aici la altitudine neobișnuit de joasă (circa 600 m). f. czetzianum (Schur) Nyâr. apare împreună cu specia. f. raxifolium Nyâr. se găsește împreună cu specia. Cardaminopsis arenosa (L.) Hay. var. intermedia (Neilr.) Hay. și v&i'.perturbata Nyăr., prima varietate coboară aici în cea mai joasă sta- țiune din arealul său din țară (circa 670 m), iar a doua se găsește pe valea Țesnei în a treia stațiune cunoscută la noi. Kernera saxatilis (L.) Bchb. f. sinuata Bouy et Fouc. este prima stațiune cunoscută din Banat și a patra din țară. Aethionema saxatilis (L.) B. Br. var. banaticum (Jka.) Thell. este citată de J a n k a de la Băile Herculane, unde nu a mai fost regăsită. Viola jooi^. Janka recoltată din biotopuri din amonte de izvorul Țesnei. Ryperieum rochellii Gris, et Sch., element balcanic-moesiac rar în flora noastră, se găsește ca indivizi de asemenea rari în chei. Quercus x calrescens Vuk. (Q.petraea x pubescens) cunoscut numai din două stațiuni în Moldova 2. Saxifraga rocheliana Sternb. f. laxa Heuff., microunitate citată de H e u f f e 1 din Banat și considerată îndoielnică în flora țării. Sorbus eretica (Lindl.) Fritsch. recoltătă de la Oovei pe un grohotiș semifixat, pantă 50°. var. hungarica (Bornm.) Soo găsită împreună cu specia. S.aria (L.) Or. v&r.javorkae (Soo) Buia, în cheile Țesnei este a doua stațiune pentru varietate. S.borbasii Jăv. apare în aceeași stațiune cu 8.eretica, dar numai exemplare pitice (15—20 cm). 2 Comunicare verbală C. Dobrescu. 5 TAXONI NOI ȘI RARI PE VALEA ȚESNA 221 Cytisus ciliatus Wahlb., arbust rar pentru flora țării, cunoscut din 4 ecotopuri, este semnalat în tot cursul cheilor Țesnei. Epilobium collinum Gmel. var. ozanonis P. Schultz, varietatea se află pe valea Țesna în a doua stațiune de pe cuprinsul țării. Linum uninerve (Boch.) Borb. f. croceu's Jâv., microunitate foarte rară pentru țară. Polygala vulgaris L. var. oxyptera (Dethard.) Hegi, microunitate foarte rară pentru țară, dar care în cheile Țesnei se găsește în numeroase biotopuri. Athaman hungarica Borb. este prezentă pe toți pereții din chei, deși în literatură este dată ca foarte rară. Silaum silaus (L.) Sch. et Thell. s-a recoltat un exemplar din chei și altul din pădurea de la ieșirea din chei. Helianthemum nummularium (L.) Mill. f. discolor (Bchb.) Janchen., în cheile Țesnei este a treia stațiune din țară. Odoniites serotina (Lam.) Bchb. var. calcicola Schur, microunitate foarte rară pentru flora noastră, dar existentă în valea Țesna din abundență. Euphrasia salisburgensis Funck ’v^r.minuta Gremli, varietatea,a mai fost identificată numai în Bucegi. Veronica spicata L. vax.elegans Heuff., singura stațiune în care a fost semnalată pînă în prezent este acea de la Băile Herculane. Scrophularia laciniata W. et K. ssp. lasiocaulis (Schur) Borza se dezvoltă în grohotișul semifixat de pe panta dreaptă a văii Țesna, sub pereții stîncilor. Lamium bithynicum Benth. este sporadică în chei. Mjcromeria pulegium (Boch.) Benth., deși rară în flora țării, în general pe valea Țesna este frecventă. Thymus jankae 061., element balcanic-moesiae, este frecvent pe stîncăriile însorite din chei. Th.comosus Heuff. apare sporadic în stațiuni cu Th. jankae. Plantago argentea Chaix. s-a găsit într-un singur biotop la intrarea în chei. Fraxinus omus L. var angustifolia Ten. și var. juglandifolia Ten. am- bele varietăți sînt foarte rare, prima fiind cunoscută numai de la Bucu- rești, cea de,-a doua de la București și Ploiești. Galium flavescens Borb., plantă frecventă în tot cursul cheilor Țesna, dominînd pe polițele de calcare. G.sylvatieum L., lipsind material de herbăr, stațiunile cunoscute din alte zone ale țării sînt puse sub semnul îndoielii; prezentă în pădurea de la ieșirea din chei. G.rotundifolium M.B. formează mici pilcuri pe pășunea Subprăgușul cel Mare, fiind rar. G.pedemontanum AII. crește sporadic în chei. G.purpureum L., specie citată de Grecescu (3), a fost recol- tată de noi și de la Podina Paltinului. Solidago virgaurea L. ssp.alpestris (W. et K.) Gaud. este prezentă în tot cursul văii; f. pumila (Gaud.) Nyâr. este prezentă în două stațiuni din chei. 222 I. RESMERIȚĂ 6 Campanula crassipes Heuff., element balcanic-moesiac existent la ieșirea din chei, considerată ca cea mai nordică stațiune, n-a mai fost regăsit în poiana Balta Cerbului din valea Cernei. f. heroulis Jâv., pe valea Țesna este în a doua stațiune. Crepis bienis Kit. var. nitens Nyâr., microunitate cunoscută numai în Munții Mezeșului. Hieracium bifidum Kit. ssp. bifidum var. stenolepis (Lbg.) Nyâr. f. alpestre (Z.) Nyâr. și f. eriopodum (Z.) Nyâr., ultimele două microunități au fost citate numai din cîte o situație, și anume : prima de pe Domoglet și a doua din Cheile Turzii. H.oreophyllum Heuîf., specie rară, se găsește la intrarea în chei. Taraxacum hoppeanum Gris., element balcanic-dacic, apare sporadic în valea Țesnei. Aster alpinus L. f. wolfii (Favrat) Hegi cunoscută numai de pe mun- tele Ceahlău. Hypochoeris maculata L. var. apargioides (Schur) Nyâr. nu a fost citată pînă acum din Carpații sudici. Carex repens Bell., specie rară pentru flora noastră, se dezvoltă la vărsarea Țesnei în Cerna. Aira caryophyllea L., specie admisă în flora României, dar fără localitate sigură; plantele le-am recoltat de la Covei, lingă cărarea ce - duce la Conace. . „N."'-' BIBLIOGRAFIE 1. Borza Al., Conspectus florae Romanice, Cluj, 1948. 2. Degen A., Flora von Herculesbad, Budapesta, 1901. 3. Gregescu D„ Conspectul florei României, București, 1909. 4. Hegi G-, Illustrierte Flora von Mitteleuropa,Niena, 1957. 5. Resmeriță I., St. și cerc, biol., Seria botanică, 1968,.2.0, 6. 6. SimonkâiL., Enumeraiio florae Transsiluaniae vasculosae critica, Budapesta, 1866. 7. * * * Flora R.P.R, și Flora R.S, România, București, 1952—1966. Centrul de cercetări biologice Cluj. Primit în redacție la 15 februarie 1969. CÎTEVA ASPECTE PRIVIND NUTRIȚIA MTNERAT.X A PLANTELOR CULTIVATE PE ’ SOLURILE FLUVIO-LACUSTRE DIN LUNCA DUNĂRII NOTA II. SOIA DE GH. BÎLTEANU, AURORA RĂDOI ȘI OLGA NICA , 581.13 :581.33(498) Pot experhnents with soybeans on fluvial-lacustrine soils from the Danube dammed flood plain were carried out. Soybeans develop and grow well on fluvial-lacustrine soils even in the first year (table 1, figs 1 — 4). No symptoms of phosphorus deficiency, so frequent in corn, were noticed in soybeans. When grown in the upper layer (0 — 20 cm), no soybeans respon.se to fertilizer was noticed (table 3). Nitrogen absence in the fertilizing formula brought about a large number of nodules on. soybean roots. This number was much lower when the fertilizing formula included nitrogen (table 2, figs 11 — 13). în vederea extinderii culturii de soia în lunca Dunării, autorii au întreprins studii prin care să se pună în evidență comportarea acestei importante plante pe solurile fluvio-lacustre (,,fund de lac”), soluri for- mate sub apele lacurilor Ezeru, Boianu-Sticleami, Greaca, date în exploa- tare de curînd. S-a experimentat cu soiul Chippewa. Facem de la început mențiunea că, pe solurile fluvio-lacustre, opus porumbului (nota I), plantele de soia au o vegetație normală, chiar în primii ani de luare în cultură a acestor soluri. La soia nu se manifestă în nici una din fazele de vegetație fenomene de carență determinate de o nutriție minerală necorespunzătoare. în condiții de cultură mare, soia a produs pe solul fluvio-lacustru Boianu-Sticleanu peste 2 000 kg boabe la hectar. Singurul neajuns al culturii de soia pe aceste soluri îl constituie abundenta îmburuienare a culturii la începutul vegetației, cînd plantele, prin biologia lor, au ritmul de creștere foarte încet. în tabelul nr. 1 se prezintă date asupra înălțimii plantelor, iar figu- rile 1—10 ilustrează aspectul general comparativ al plantelor la data de *9 .VII, adică la 48 de zile de la răsărire. . 81 CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 22 NR. SP, 223-235 BUCUREȘTI 1970 224 GH, BÎLTEANU și COLABORATORI 225- Tabelul nr. 1 înălțimea plantelor de soia (cm) cultivate In vase de vegetație pe solul îlnvîo-lacnstrn Boiauu-Sdclcanu Variantele 18.VI 28.VI 8.VII 20.VII Stratul de sol 0—20 cm Neîngrășat N ■ NP NK NPK PK 30,6 27,1 . 29,5 26,8 28,6 .36,2 48,6 ' 47,5 48,6 44,4 46,6 . 58,2 73,6 82,4 77,6 83,0 ' 77,2 71,0 87,7 103,9 102,9 100,5 104,3 88,3 Stratul de sol 20 — 40 cm Neîngrășat 28;8 46,2 69,2 76,9 N 30,4 49,2 71,6 90,8 NP 34,5 51,7 76,5 91,0 NK 27,1 46,8 73,7 91,5 - NPK 34,2 53,1 75,8 88,6 PK 29,3 46,5 73,8 86,6 Stratul de sol 40 — 60 cm ■■ ■' ' ■ ■ ■ ' - Neîngrășat 19,7 28,7 47,8 65,5 N 19,0 29,6 47,8 67,3 NP 23,7 35,4 55,2 80,4 , NK 18,4 27,2 . .45,9 69,0 NPK 27,0 45,5 67,1 79,2 PK 22,5 37,5 60,4 75,3 Stratul de sol 60 — 80 cm Neîngrășat 18,2 26,1 44,2 '57,4 N 17,0 23,8 39,8 60,2 1 NP ' 20,1 28,6 43,4 68,6 NK 17,6 25,4 40,9 61,6 NPK 28,1 42,3. 60,1 ■ 70,7 PK 26,8 41,8 , 61,4 77,2 . . Din tabelul nr. 1 se desprinde că pe stratul de sol 0—20 cm, pînă la data de 28. VI, nu se înregistrează diferențieri marcante între înălțimea- plantelor din variantele studiate. După această dată însă, se detașează în sens pozitiv variantele care au primit azot (N, NP, NK și NPK). Bămîp în. urmă ca înălțime plantele din varianta neîngrășâtă și din varianta PK. între variantele studiate pe acest strat de sol nil există însă diferențieri în. producția de boabe, așa cum se constată din datele tabelului nr. 3. O apreciere generală a înălțimii plantelor de soia pe stratul de sol 0—20 cm se poate face și din figura 1. Pe solul recoltat de la adîncimea de 20—40 cm se poate remarca- aceeași comportare a plantelor de soia ca.și pe Soirii de la 0—20 cm. Aspec- tul general al plantelor cultivate pe stratul de sol 20—40 cm, în cele 6 variante, este prezentat în figura 2. . t u Fig, 1. — Dezvoltarea plantelor de soia pe solul fluvio-lacustru Boianu-Sticleanu (stratul de sol 0—20 cm), la 48 de zile de la răsărire. Vasele : 1325, fără Îngrășăminte ;; 1330 N ; 1335, NP ; 1340, NK ; 1345, NPK, 1350, Pk. ; Fig. 2, —Dezvoltarea plantelor de soia pe.solul tiuvio-lacnstru Boianu-Sticleanu (stra-. tiil de sol 20—40 cm),.la 48.de zile.de la răsărire. Vasele.: 1355, .iară îngrășăminte ’ 1360, N ; 1365, .NP ; 1370, NK ; 1375, NPK; 1380, PK. 226 227 Fig. 3. — Dezvoltarea plantelor de soia pe solul fluvio-lacustru Boianu-Sticleanu ((stratul de sol 40 — 60 cm), la 48 de zile de la răsărire. Vasele : 1385, fără în- grășăminte ; 1390, N j 1395, NP ; 1400, NK; 1405, NPK; 1410, PK. Fig. 5. — Aspectul plantelor de soia la 48 de zile de la răsărire pe diferite straturi .ale solului fluvio-lacustru Boianu-Sticleanu, fără aplicare de îngrășăminte. Vasele : 1325, 0 — 20 cm; 1335, 20 — 40 cm ; 1385, 40 — 60 cm ; 1415,. 60 — 80 cm. Fig. 4. — Dezvoltarea plantelor de soia pe solul fluvio-lacustru Boianu-Sticleanu ^stratul de sol 60 — 80 cm), la 48 de zile de la răsărire. Vasele : 1415, fără îngrășăminte; 1420, N; 1433, NP; 1442 NK; 1907, NPK; 1914, PK. Fig. 6. — Aspectul plantelor de soia la 48 de zile de la răsărire pe diferite straturi =ale solului fluvio-lacustru Boianu-Sticleanu, cu aplicarea N ca îngrășămînt. Vasele : • 1330, 0-20 cm; 1360, 30-40 cm; 1390, 40-60 cm; 1420, 60-80 cm. 229 228 Fig. 7. — Aspectul plantelor de soia la 48 de zile de la răsărire pe diferite straturi ale solului fluvio-lacustru Boianu-Sticleanu, cu aplicarea elementelor NP ca îngră- șămînt. Vasele: 1335, 0—20 cm ; 1365, 20 — 40 cm ; 1395# 40 —60cm ; 1433, 60—80 cm. Fig. 9. — Aspectul plantelor de soia la 48 de zile de la răsărire pe diferite straturi ale solului fluvio-lacustru Boianu-Sticleanu, cu aplicarea elementelor NPK ca îngrășămînt. Vasele: 1345, 0 — 20 cm; 1375, 20 — 40 cm; 1405, 40 — 60 cm; 1907, 60 — 80 cm. Fig. 8. — Aspectul plantelor de soia la 48- de zile de lâ răsărite pe diferite straturi ale solului fluvio-lacustru Boiănu-Sticieănu, cu aplicarea elementelor NK caîngră- șămînt. Vasele : 1340, 0—20 cm; 1370, 20—40 cm ; 1400, 40 — 60 cm; 1442, 60 —80 cm. Fig. 1b. — AspectuLplantelor de soia la 48 de zile de la răsărire pe diferite straturi ale solului fluvio-lacustru Boianu-Sticleanu, cu aplicarea elementelor PK ca ingrășă- mînt. Vasele : 1350, 0-20 cm ; 1380, 20-40 cm; 1410, 40-60 cm; 1914, 60-80 cm. 9 DESPRE NUTRIȚIA MINERALA A PLANTELOR DIN LUNCA DUNĂRII 231 230 GH. BÎLTEANU și COLABORATORI 8 Pe straturile de sol 40—60 și 60—80 cm se constată însă influența pozitivă a fosforului asupra creșterii plantelor de soia, mai ales în observa- țiile făcute la 28.VI și 8.VII. Acest fapț.rezultă comparînd variantele care au primit fosfor cu cele la care s-a aplicat N sau NK. Aspectul general al plantelor la data de 9 .VII rezultă-din figurile 3 și 4. Făcînd însă o comparăție între creșterea plantelor de soia pe diferite straturi ale solului luat în studiu, se-constată că de la stratul 0—20 cm spre stratul 60—80 cm înălțimea lor se reduce pronunțat, cu toate că s-au administrăt elemente nutritive. Diferența este mai accentuată la variantele fără îngrașămihte, eu azot, cu azot | - fosfor și cu azot+potasiu. Diferențele sînt mai mici în ultimele două variante (NPK, PK), acest fapt fiind determinat de acțiunea pozitivă a combinațiilor NPK și PK în com-, parație cu combinațiile din celelalte variante. Observațiile în discuție apar mai evident în figurile 5—10. i La data de 17. VII, adică la 56 de zile de la răsărire, s-au făcut unele determinări la partea aeriană a plantelor de soia și la sistemul radicular, prin sacrificarea a cîte unui vas de vegetație din fiecare variantă. Re- zultatele determinărilor sînt prezentate în tabelul nr. 2. Din aceste date rezultă că pe stratul de sol 0—20 cm, adică stratul ,,arabil” al solurilor fluvio-lacustre, cea mai mare greutate a frunzelor verzi s-a înregistrat în varianta NPK. Diferențele de la d variantă la alta sînt însă mici, cu excepția variantei numai cu azot, unde greutatea frunzelor verzi este evident mai mică. Pe același strat de sol, cea mai redusă greutate a păstăilor verzi este înregistrată în variantele N și NK, adică în acele variante unde lipsește fosforul. Cea mai mare greutate a rădăcinilor s-a obținut pe stratul de sol 0—20 cm în varianta cu toate cele trei elemente nutritive (NPK), urmată de varianta cu azot și fosfor. Referitor la facest strat de sol trebuie reținut că, pentru o bună dezvoltare a rădăcinilor de soia, prezintă importanță în primul rînd toate cele trei elemente nutritive,, date împreuna, apoi azotul și fosforul aplicate de asemenea împreună. ; / . în ceea ce privește numărul de nodozități, se;evidențiază cu totul deosebit variantele neîngrășată .și PK. Azotul reprezintă deci un factor în prezența căruia, pe stratul de sol 0—20 cm, numărul de nodozități la plan- tele de soia se reduce evident. - Pe stratul de sol 20—40 cm, cea mai mare cantitate de frunze s-a obținut tot în varianta NPK, iar cea mai mică în variantă fără îngră- șăminte. ' ■ ' ■: '• 1; ■ Cea mai mică greutate a păstăilor verzi s-a realizat, ca și pe stratul de șol 0—20 cm, în variantele N și NK; Și în acest caz, azotul fără fosfor conduce, la diminuarea gredtății păstăilor verzi. Această diminuare, pe ambele straturi, de sol, trebuie atribuită în primul rînd unei mai reduse dezvoltări a păstăilor la dăța observațiilor, determinată de prelungirea perioadei de vegetație. Pe stratul de sol 20 — 40 cm, cea mai mare greutate a rădăcinilor s-a înregistrat în variantele NP și NPK, iar cel mai mare număr de nodozi- tăți în variantele neîngrășată și PK. Datele asupra rădăcinilor, pe același strat de sol, concordă pe deplin cu cele obținute pe stratul 0—20 cm, cu Tabelul nr. 2 Inîlucnța ingrășftmînUlor asupra plantelor de soia pe solul î Iu vio-lacustru BoianU-- Sdcleănu (1968) '■ \ Variantele Greutatea frunzelor ’ verzi la vas g Greutatea păstăilor verzi , la vas g Greutatea rădăcinilor proaspete Ia vas ■ ' g' Numărul ■ '/ nodozitățiIof-'■ la vas Stratul de sol 0- -20 cm Neîn'grășat . 70 -. 43 , 72 ■ 145 N- 62 / ■ 26 ■ ’ = 66; 25 . NP . 71. 47 9(T . 13 -NK . 71. ' ■ 28 ,72 ■ 6 NPK 85 ' 30 115 ■ 9 - ■ PK . 75 ■ 36 > 62 124 Stratul de sol 20 — 40 cm Neîngrășat 57 42 ■ ,78 ' 268 ■ N 76 ;. . ■ . 27 82 90 NP 76- . ■ 44 124 47 NK 61 ■ , 38 89 73 N'PKv. ■ .82 49 ■ 145 46 PK 64 59 . 82 265., Stratul de șol 4Q — 60 cm, Neîngrășat - 41 ' ' ; 19 . 84 . 146 N ■ 56 17 . 85 . ■ 23 ■NP' ■ ' 75 ■ 22 ■ 97 '48 NK ■ 54 20 87 . 52. NPK 76.' 40,5 92 ■ : 90 . _ PK 59 39 104 150. Stratul de sbl 60 — 80 cm ■ Neîngrășat 38 20 97 120 .N ■ . . 56 13- 93 33 NP ■ 81 24 113 . 59 ■NK ••• 53. ■ 14 ' 98 82 ’ NPK 75 ' 49. . '135 68 PK 71 98 T15 . ■. 278 deosebirea că numărul de nodozități pe stratul 20—40 cm este evident mai mare. . ■ ; d Pe straturile de sol 40—60 și 60—80 cm, cea mai mare greutate a frunzelor se înregistrează în variantele NP și NPK, iar cea mai mart; greutate a păstăilor în varianta NPK. Pentru aceste straturi ale solului fluvio-lacustru trebuie subliniată și influența pozitivă a potasiului asupra creșterii plantelor, influență care ă fost remarcată și,în cazul porumbului. Rădăcinile am cea mai mare greutate în variantele NT*, NPK și PK. în stratul de sol 60—80 cm, în aceste variante rădăcinile sînt mai dezvoltate. 14 . DESPRE NUTRIȚIA MINERALĂ A PLANTELOR DIN LUNCă' DUNĂRII 233 decît în variantele corespunzătoare din straturile de sol 0 20 sau 10-60 om. Cel mai mare număr de nodozități este. înregistrat în variantele neîn- grășată și PK. ■ ■ în figurile, 11—13 .prezentăm aspecte ale rădăcinilor de soia în ■3 variante, pe stratul de sol 0 —20 cm. Menționăm că aceleași aspecte se păstrează și în cazul rădăcinilor de pe straturile de sol 20—10, 40—60 și 60—80 cm. • ' ? Producția de boabe a plantelor de soia cultivate pe solurile fluvio- lacustre este prezentată în tabelul nr. 3, din datele căruia rezultă că, pe stratul de sol 0—20 cm, plantele de.soia asigură producții ridicate și fără aplicarea îngrășămintelor minerale. în nici una dintre variantele îngrășate nu s-au obținut producții mai ridicate față de varianta-martor, valoarea mai ridicată înregistrată de varianta PK fiind nesemnificativă. înseamnă eă pe solurile fluvio-lacustre, plantele de soia vegetează foarte bine și asigură producții ridicate chiar și fără îngrășăminte. Afirmația noastră, bazată pe experiențele efectuate în vasele de vegetație, este confirmată și prin observațiile asupra culturilor în cîmp. Pe stratul de sol 20 — 10 cm, varianta NPK apare cu cea mai mare producție, ea depășind foarte distinct semnificativ pe a variantei-martor, cu 30,3%. Celelalte variante sînt semnificative la nivelul sau sub nivelul variantei fără îngrășăminte. Rezultă ca, din punctul de vedere al fer- tilității, pe solurile fluvio-lacustre soia găsește condiții bune de vegetație într-un strat destul de adînc. Mergînd mai în adîncime, în straturile de sol 40—60 și 60—80 cm se constată o pronunțată diminuare a producției de.boabe în varianta fără îngrășăminte. Se obțin cele mai ridicate producții atunci cînd se admi- nistrează împreună toate cele trei elemente nutritive. De o deosebită importanță pe straturile de sol 40—60 și 60- 80 cm sînt fosforul și potasiu!, concluzii ; Din datele experimentale prezentate se desprind ca mai importante următoarele concluzii: . Pe solurile fluvio-lacustre, soia vegetează normal chiar din primul .an de luare în cultură a acestora; Simptomele Carenței în fosfor, foarte pronunțate la porumb în primii ani de cultură pe solurile fluvio-lacustre, nu se constată la plantele de soia. Pe solurile fluvio-lacustre, soia asigură producții ridicate chiar și pe stratul de sol 20—40 cm. Pe stratul de: sol 0—20 cm, plantele de soia nu au reacționat la îngrășăminte. Sporuri semnificative de producție s-au obținut în varianta NPK pe stratul de sol 20—40 cm și în toate variantele îngrășate pe ,stratul de sol 40—60 cm. Lipsa azotului din îngrășăminte determină formarea unui important număr de nodozități pe rădăcinile' de soia crescute pe solurile fluvio- lacustre. în prezența azotului ca îngrășămînt, numărul de nodozități este mult mai mic. 1 . ■ ' 234 13 GH. BÎLTEANU și COLABORATORI 235 Tabelul nr. 3 Producția de boaite la soia cultivată in vase de vegetație, pe solul îluvio-lacustru Boianu-Sticleanu (1968) Variantele Producția la vas g Producția relativă Diferența la vas g Semnificația Stratul de sol 0 — 20 cm Neîngrășat N NP NK NPK PK 30,4 26,5 26,4 23,0 27,5 32,1 100,0 87,2 86,8 75,6 90,4 105,6 -3,9 -4,0 -7,4 -2,9 + 1,7 00 DL 5% 5,13 16,8 DL 1% 7,10 23,3 Stratul de sol 20 — 40 cm Neîngrășat N NP NK NPK PK 28,0 26,9 30,0 25,6 36,5 34,2 100,0 95,9 100,6 95,3 130,3 102,2 -1,1 + 2,0 -2,4 + 8,5 4” 6;2 DL 5% 5,53 19,70 DL 1% 7,67 27,30 Stratul de sol 40 — 60 cm Neîngrășat N NP NK NPK PK 14,4 17,3 22,1 19,2 32,0 28,8 100 120,1 153,5 153,3 222,2 200,0 + 2,9 + 7,7 + 4,8 + 17,6 + 14,4 * *** BIBLIOGRAFIE 1, Bîlteanu Gh., RĂdoi Aurora, Voinea Radu, Bîrnaure Victor, Costache D., Nica Olga și LăzĂroiu Al., Rev. Gosp. Agric. de Stat, C.S.A., 1967, 6. 2. Bîlteanu Gh. și RĂdoi Aurora, Ferma și întreprinderea agricolă de stat, C.S.A., 1968, 3. 3. Bîlteanu Gh., RĂdoi Aurora și Nica Olga, St. și cerc, biol., Seria botanică, 1970, 22, 2. 4. LăzĂroiu Al., Contribuții la studiul eficienței îngrășămintelor în condițiile din lunca Dunării, incinta Boianu-Sticleanu, Teză de doctorat, Inst. agron. ,,N. Bălcescu”, Bucu- rești, 1968. 5. Marinov C. și LucaE., Probi, agric., C.S.A., 1968, 4. 6. Obrejanu Gr., Oanea N. și Bărbulescu Viorica, Lucr, șt. Inst. agron. „N. Bălcescu”,. Seria A, 1969, 12,. Institutul agronomic „IV. Bălcescu”, Catedra de fitotehnie. Primit în redacție la 19 septembrie 1969. DL 5% 1,66 11,52 DL 1% 2,30 15,97 DL 0,1% 3,17 32,01 Stratul de sol 60 — 80 cm Neîngrășat N NP 13,2 14,9 18,4 100 112,8 139,3 + 1,7 + 5,2 NK 13,5 102,2 + 0,3 NPK 27,6 209,0 + 14,4 *** PK 29,6 224,2 + 16,4 £ # # DL •- 5 % 5,66 42,04 DL 1% 7,6 58,25 DL 0,1 % 10,62 80,45 VAEIAȚIA UNOE COMPONENTE CHIMICE DIN STEUGUEI ÎN TIMPUL CEEȘTEEII ȘI MATUEĂEII DE P. IONESCU 581.19:582.78$ On a etudi6 dans Ies vîgnobles de Drăgășani l'evolution du contenu en tanîne, en substances min6rales et I’alcalinit6 des cendres'chez Ies baies de 6 sortes de Vitis vinifera pendant la croissance, la maturation et la supramaturation des raisins. On a constate que I’accumnlation la plus grande des tanines dans Ies baies se produit au milieu du mois d’aofkt, pour toutes Ies sortes de vitis. Le contenu Ie plus 6Ieve en substances mmârales se produit approximativement 10 —20 jours a vânt la maturation complete. II y a unc correlation positive entre Fintensit6 de la transpiration des baies et leur contenu en substances min^rales. La qualite des precipitations, pendant la periode de maturation des raisins, se trouve dans une correlation positive avec le contenu en cendres et negative avec l'alcalinite de ceiles-ci. Gustul și plinătatea vinurilor obținute sînt mult influențate de proporția unor componente chimice ale strugurilor în diferite momente ale fazei de maturare (3), (8). Dintre acestea, un rol important îl au taninu- rile și substanțele minerale. Studiul taninurilor (2), (7) și al substanțelor minerale (1), (8), (9) din struguri a precizat variația acestora în funcție de soi, condiții pedo- logice și climatice experimentate. Rezultatele obținute au stabilit că numai o mica parte dintre acești compuși trec în must și vin, fiind influențați de condițiile tehnologice de prelucrare. Cunoașterea evoluției acestor componente în timpul creșterii strugu- rilor în general și în diferite momente ale fazei de maturare în special permite să se facă o apreciere asupra calității strugurilor în funcție de soi și condițiile climatice din podgoria Drăgășani. ST, SI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 22 NR. 3 P. 237-244 BUCUREȘTI 1070 238 P. IONESCU MATERIAL ȘI METODĂ în perioada 1964 — 1967, s-au folosit pentru experimentare strugurii soiurilor de vin alb St. Emilion și Sauvignon, de vin roșu Cabernet Sauvignon și Merlbt și ai soiurilor de masă Regina viilor și Lignan. Recoltarea probelor s-a făcut de la cîte 50 de butuci din fiecare soi, aflați in colecția de studii a Stațiunii experimentale viticole Drăgășani. Probele s-au recoltat în jurul orei 9, alcâtu- indu-se cîte două probe de fiecare soi, din care s-au făcut determinările în. paralel. După recoltare, strugurii au fost spălați cu acid acetic 1% pentru îndepărtarea reziduuri- lor de sulfat de cupru aflate pe bace. Sucul de struguri pentru determinarea taninurilor s-a obținut prin zdrobire și presare cu o presă de laborator. S-au determinat conținutul de taninuri totale (după Neubauer-Lowenthal), cenușa (incine- rare la 450°C) și alcalinîtatea cenușii (titrare cu NaOH ii/10). S-au mai determinat substanța uscată, greutatea și volumul a 100 de bace. Primele determinări s-au efectuat la circa 6 zile după fecundarea florilor, atunci cînd ovarele fecundate au început să crească, diferențiindu-se de cele nefecundate, iar după aceea din 10 în 10 zile pînă la supramaturarea bacelor. REZULTATE ȘI DISCUȚII Evoluția conținutului de taninuri, raportat la o bacă, în timpul creșterii și maturării strugurilor, rezultă din figura 1. Fig. 1. — Evoluția conținutului de taninuri din bace. Se constată că conținutul de taninuri al unei bace crește paralel cu creșterea ei, atingînd maximul pe la mijlocul lunii august, indiferent de soi si epoca de maturare a acestora. Ritmul acumulării taninurilor în bace 3 componentele chimice din struguri 239 este diferit, variind de la un moment la altul al determinării și în funcție de soi. ■ ’ Din datele prezentate se constată că cel mai intens ritm de acumulare are loc la soiurile de struguri roșii, Cabernet Sauvignon (0,28 mg/zi/bacă) și Merlot (0,26 mg/zi/bacă), în perioada 6—16.VIII. în această perioadă are loc și colorarea în roșu a soiurilor respective prin acumularea de anto- ciani. Pînă la maturarea, deplină a strugurilor se constată o scădere a conținutului de taninuri cu intensități diferite în funcție de soi, cuprinse între 0,48 mg/zi/bacă (Regina viilor) și 0,16 mg/zi/bacă (Cabernet Sau- vignon). Scăderea conținutului de taninuri din bace continuă să se facă și la supramaturare, dar cu intensități foarte mici în cazul unor soiuri (St. Emilion, Sauvignon), sau se menține constant (Merlot, Cabernet Sau- vignon). Ca și alte componente cu conținut redus în bace (proteine, pectine, celuloză) ’(5), (6), evoluția conținutului de taninuri poate să apară diferit după modul de prezentare a rezultatelor. Exprimînd conținutul procentual la substanța proaspătă se constată un prim maxim în faza erbacee a bace- lor, și anume după circa 17 zile la soiurile St. Emilion, Sauvignon, Cabernet Sauvignon, Merlot și Lignan, și după 27 de zile la soiul Regina viilor. Urmează o perioadă de stagnare sau chiar descreștere, după care se înre- gistrează al doilea maxim la începutul lunii august pentru soiurile Regina viilor, Lignan și St. Emilion, iar în a doua jumătate a lunii august pen- tru celelalte soiuri. La maturitatea deplină, cel mai ridicat conținut de taninuri îl au soiurile pentru vinuri roșii Cabernet Sauvignon (0,293 %) și Merlot (0,233 %), iar valorile cele mai scăzute se înregistrează la soiurile de masă Regina viilor (0,126%) și Lignan (0,134%). Substanțele minerale din bace, exprimate în cenușă, cresc paralel cu creșterea lor pînă aproape de atingerea maturității depline a strugurilor, după care se înregistrează o scădere (fig. 2—4). Se constată că ritmul cel mai intens de acumulare a substanțelor minerale în bace are loc în primele 27 de zile de la data fecundării florilor pentru toate soiurile, ceea ce cores- punde cu primul maxim de creștere intensă a bacelor (4). în această fază, substanțele minerale reprezintă 6,20% din substanța uscată a unei băee la soiurile Cabernet Sauvignon, Merlot și 17, 14% la soiul Regina viilor. Creșterea substanțelor minerale din bace continuă în fazele următoare, dar cu ritmuri diferite în funcție de soi. La pîrga strugurilor, deși are loc un salt mare în acumularea substanței uscate, conținutul substanței minerale crește foarte puțin; valorile din această fază reprezintă 4,45% din substanța uscată a bacelor la soiurile Regina viilor și Lignan și 3,55% la soiurile Sauvignon și Merlot. Din datele prezentate în figurile 2—4 se constată că înainte cu 10—20 de zile de atingerea greutății maxime a bacelor, conținutul lor în substanțe minerale începe să înregistreze scăderi, probabil datorită migrării compuși- lor minerali în alte părți ale plantei. Această scădere devine și mai evi- dentă la supramaturarea strugurilor. S-ar părea că atingerea conținutului maxim de cenușă din bace, care pentru soiul Regina viilor se realizează în decada a treia a lunii august, pentru soiul Lignan în decada întîia a lunii septembrie, iar pentru celelalte soiuri în decada a doua a aceleiași luni, să marcheze atingerea maturității fiziologice a fructului. La maturi- 240 7, 2. mă O ^1<ÎÎ2. <#■ fr M- 16’ 12 10' 2._ St. Emil ian 0.6- 1& fr 5’ O* 0,2 0^ n 2. 3. tunie\ iulie ; august f sept. I oct. Sauvignon mg cenușa la o bacE greutatea medie a unei bace conținutul procentual in cenușa exprimat la substanța uscată 2 3. iunie'. iulie I august! sept. । oct. \7 6 -5 ■o Fi Evoluția conținutului în cenușă al bacelor la soiurile St. Emilion. 5 COMPONENTELE CHIMICE DIN STRUGURI 241 tatea deplină, conținutul procentual de cenușă exprimat la substanță uscată este cuprins între 3,28 (Lignan) și 1,89 (Sauvignon). Există însă variații mari de la un an la altul în cadrul aceluiași soi: la Lignan 4,76% în 1964 și 2,46% în 1966, iar la Cabernet Sauvignon 3,36% în 1964 și 2,32% în 1966. Așa cum se constată din figura 5, între conținutul de cenușă, și cantitatea de precipitații din faza de pîrgă — maturare a strugurilor există o corelație pozitivă foarte semnificativă. Precipitațiile bogate și de durată din toamna anului 1964 favorizează o acumulare mai mare de substanțe minerale în bace. în studiile anterioare s-a stabilit că soiurile Cabernet Sauvignon, Lignan și St. Emilion pierd o cantitate de apă mai mare prin transpirația bacelor (4). Comparând aceste rezultate cu conținutul în substanțe minerale al bacelor din faza de pîrgă — maturare, se constată că aceleași soiuri au. conținutul procentual cel mai ridicat. Din datele prezentate în figura 6 1. 3 ^9 1.ă 12- 1.0- 0.6- 0.6- 03 0.2- 0 Q și Sauvignon. Merloț Cabernet Sauvignon <27i 30- 23 20- 15- 10- 5- 7 2 ///7/’7^‘z>s\i Em\i n iunie'- tube \august\ sept. 1 oct. li i i țnii\r iunie\ iulie ; august [ sept. \oct. Fig. 3. 1. mg * 120y 2. 9 105’ 39^ . 2z5-l 3.3 30- 27- 23- 2,1- 1.3- 1.5- 12- 0,9- 9.6- 0.3- 0* Fig. & g A -7 -6 ■o .... mg cenușă la o bacă p_______greutatea medie a unei bace ... conț/nuiulprocentual in cenușă exprimat la substanța uscata — Evoluția conținutului în cenușă al bacelor la soiurile Cabernet Sauyignon și Mcrlot. 30 60 75 90 105120135 Cantitatea de precipitatii (mm) Fig. 5. — Corelația dintre conținutul de cenușă al bacelor și cantitatea de preci- pitații din faza de pîrgă — maturare a strugurilor. ■$■=0,952*** 02 0ț 0.6 0,8 W 12 13 (6 18 20 intensitatea transpirației (mg) Fig. 6. — Corelația dintre conținutul de cenușă și intensitatea transpirației la bace. Regina viilor 90- 75i 60- 30- fr 1. 2t\T ff'El\l'jli\T Lignan 1. L__mg cenușa la o baca 2.-----greutatea medica unei bace 3.-----conținutul procentual in cenușa exprimat la substanța uscata 2. -4 ■3 2 7 6 iunie \ iulie \ august \ sept. ! oct. 3. [-« j'- -« rJ iunie\ iulie \ august \ sept. \oct. 4. - Evoluția conținutului tn al bacdoI. la so!nrlle Regina Și Lignan. rezultă că între conținutul de substanțe minerale și intensitatea transpira- ției bacelor este o corelație pozitivă foarte semnificativă. Dacă calculăm ritmul de acumulare a substanțelor minerale în funcție de intensitatea transpirației la diferite momente ale fazei de creștere și maturare a bacelor, se constată că în primele 15—30 de zile de la fecundarea florilor, pentru 100 mg apă pierdută prin transpirația bacelor conținutul în cenușă la soiul St. Emilion crește cu 1,6—2,7 mg; apoi ritmul de acumulare a cenușii scade fiind de 0,1—0,3 mg pentru 100 mg apă transpirată, iar o dată cu pîrgă strugurilor are loc din nou o creștere, fiind cuprinsă între 0,71 și 0,87 mg substanțe minerale la 100 mg apă. Aceste valori diferă în funcție de soi și de ani. Cu toate că în faza de maturare a strugurilor transpirația continuă să se manifeste cu intensități diferite în funcție de soi, acumularea de sub- stanțe minerale stagnează sau chiar descrește, ceea ce dovedește că procesul de migrare depășește acumularea. Alcalinitatea medie a cenușii (tabelul nr. 1) nu prezintă variații prea mari în timpul creșterii și maturării bacelor. în general, se constată o tendință de creștere a aîcalinității cenușii paralel eu creșterea cantității de 7 , COMPONENTELE-CHIMICE DIN STRUGURI 243 .. . . ■ ■ ' ■ ". 7' - cenușă din. bacă pînă la sfîrșitul lunii iulie eînd diferențele dintre soiuri sînt foarte mici. în fazele următoare, alcalinitatea cenușii înregistrează scăderi ușoare, în funcție de soi, pînă aproximativ in ă doua decadă a lunii septembrie. în zilele următoare, care precedă maturarea deplină a strugurilor, are loc din nou o creștere a alcalinității cenușii; la supra- maturare se înregistrează de asemenea scăderi. Chiar și în aceste faze diferențele dintre soiuri rămîn relativ mici. Deosebiri mai evidente se semnalează între aniîn anii 1965 și 1966 se înregistrează valori mai ridicate ale alcalinității cenușii decît în 1964. Cele mai mari diferențe se constată la soiurile Regina viilor (7,78 în 1964 și 13,66 în 1966), Lignan (7,64 în 1964 și 12,40 în 1966) și Merlot (8,92 în 1964 și 12,20 în 1966). Condițiile climatice din faza de pîrgă — maturare a strugurilor influențează în mare măsură alcalinitatea cenușii bacelor. Din figură 7 se constată că între1 alcalinitatea cenușii și cantitatea de Fig. 7. — Corelația dintre alcalinitatea cenușii și cantitatea de precipitații căzute în faza de pîrgă — maturare a strugurilor. Cantitatea de precipitații (mm) precipitații din această perioadă este o corelație negativă distinct semnifi- cativă. Se pare că acumularea ionului de potasiu în bace variază invers cu cantitatea de precipitații din faza de pîrgă — maturare a strugurilor. CONCLUZII ; 1. Conținutul de taninuri din bace sporește paralel cu creșterea lor pînă la mijlocul lunii august indiferent de soi și epoca de maturare. Pînă la maturitatea deplină, conținutul de taninuri scade cu intensități cuprinse între 0,48 mg/zi/bacă (Regina viilor) și 0,16 mg/zi/bacă (Cabernet Sauvi- gnon). . . 2. Conținutul maxim de substanțe minerale din bace se înregistrează cu 10—20 de zile înaintea maturității depline a strugurilor.între conținutul de substanțe minerale și intensitatea transpirației bacelor este o corelație pozitivă. , ’ 3. Alcalinitatea cenușii nu prezintă variații mari în timpul creșterii și maturării bacelor, iar între soiuri, sînt diferențe mici și neconstante. 4. .între cantitatea de precipitații din faza de pîrgă — maturare a strugurilor și conținutul de cenușă este o ciorelație pozitivă, și negativă cu alcalinitatea cenușii. /' , ' . 244 ' p- IONESCU 8 ... x ■ bibliografie : 1. Bonastre J., Contribuțion ă răude des jnatieres mintrales des vins, Th5se, Bordeaux, 1959. 2. Durmisidze S. V., Dubilntie vescestva i antoțianini vinogradnoi lozî i vina, Akad. Nauk SSSR, Moscova, 1955, 324, 151-158. ■ , 3. Frolov-Bagreev Ă. M. și Agabaliant G. G., Chimia .vinului, Edit. tehnică, București, 1959,80 — 89, 107-110. ... 4. Ionescu P., An. Inst. vitic. viniî., 1968, I, 331 — 343. , 5. — St, și cerc, biochim., 1967, 10, 3, 247—255. 6. - Ind. alim., 1.968, 19, 9, 513-515. 7. Ribereau-Gayon P., Rev. hortic. vitic., 1968, 7 — 8, 136 — 141. 8. Ribereau-Gayon J. et Peynaud E,, Trăite d’oenolcgie, Lib. Polytech. Ch. Berange, Paris— Liege, 1960, I, 91 —94. 9. Robirds F. M. a. Rossi E. A. jr., Amer. J, Enol. Vitic., 1966,1, 31 —37. Stațiunea experimentală viticolă Drăgășani. Primit în redacție la 15 aprilie 1969. SEXUL LA RICINUS COMMUNIS Șl LA CUCURBITA PBPO SUB INFLUENȚA TRATAMENTELOR CHIMICE Șl A SELECȚIEI DE - ‘ ' . GH. ACATRINEI 577i84 : 582.757.2 : 582 : 982 Durch Behandlung von Ricinuspflanzen mit Geschlechtshormonen (Gynosedol) wurde im Jahre 1964. ein Prozentsatz von 5% weiblichen Pîlanzen erzielț. Indem nun Samen von solchen Pîlanzen inimer wieder 'ausgesât wurden, vermehrte sich die Zahl der weiblichen Pflanzen ini funften Jahr auf 60,19%. Die restlichen ■pnănzen wurden wieder monoisch. Zur Abtrennung des mănnlicheh Geschlechts wurden Ricinus- lind Kurbispflânzen mit Maleinsaurehydrazid behandelt. Im Vergleich zu den mit Fruchtknoten beschaffenen Bluten vermehrten sich unter dem EinfluB dieser Substanz die ■ Staubfăden tragenden Bluten. Beim Ricinus erschîenen sogar Raconîen, die nur aus mănnlichen Bluten zusainmengesetzt waren. Problema sexualității la plante reprezintă, unul dintre cele mai impor- tante aspecte ale biologiei contemporane. Cunoașterea mai profundă a legilor care dirijează sexualitatea va deschide noi perspective științifice și practice. în virtutea cuceririlor făcute de om asupra cunoașterii steri- lității masculine citoplasmatice s-au putut obține hibrizi care dau o.produc- tivitate mare la un preț de cost foarte mic (4), (5). Din punct de vedere științific Ch. Darwin susține ca evoluția mul- tor plante superioare merge de la monoicism la dioicisin (citat după (6)). în ultimul timp s-a experimentat acțiunea unor substanțe care afec- tează raportul diptre sexe la plante. Astfel s-a constatat că diferite concen- trații de hidrazidă maleică schimbă raportul dintre sexe la plante. în acest sens, în 1966 A.; Prașad și colaboratori (7) au arătat că, sub influența concentrațiilor mici de hidrazidă; maleică (150 mg/1), se pro- voacă apariția unui număr mare de flori femele la castraveți, iar concen- trațiile mai mari de 300 mg/1 schimbă raportul în favoarea florilor mascule. Din lucrarea lui C. Goujon (4) reiese că hidrazida maleică, în condițiile. - ST.,SI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 22țNR. 8 P. 245-256 'BUCUREȘTI 1970 ' 246 / GH. ACATRINET 2 în care a lucrat autorul, produce blocarea funcției organelor maseule, nein- fluențînd organele femele. Interesante sînt experiențele făcute în 1966 de către O. Shifriss și W.L. George (12) la ricin, care au demonstrat că sub influența solu- țiilor nutritive Hoagland apar plante femele, în funcție de concentrație. Autorii, arată că descOndenții din părinți crescuți într-un regim nutritiv sărac (1/8 dintr-o soluție Hoagland) prezintă 21,2% indivizi femeii, iar descendența din părinți crescuți în regim nutritiv bogat (de 4 ori con- centrația soluției Hoagland), prezintă 5,6% indivizi femeii. Din expe- riențele lui V. Preda și E. Ghișa (8), care au administrat la Urtiea dwca în dezvoltare hormon gonadotrop placentar (prolan), a rezultat că sub acțiunea acestei substanțe sexul plantelor se dirijează spre cel femei. într-o lucrare anterioară (3) am arătat că procentul mare de indivizi femeii (39,5%) la ricin se datorește tratamentelor hormonale (ginosedol) și selecției pe timp de 4 ani (1964 — 1967). Bazați pe tratamentele hormonale urmate de 4 ani de selecție a , plantelor pistilate de ricin, care a dus la,o întărire a sexului femei în des- cendență și la o creștere graduală a numărului de plante femele, ne-am propus să încercăm separarea sexului mascul la aceste plante. MATERIAL ȘI METODA DE LUCRU Pentru investigarea posibilităților de Separare a sexului mascul, precum și pentru urmări- rea iii continuare a sexului femei în vara anului 1968 am efectuat trei serii de experiențe. Prima serie de experiențe Reprezintă continuarea lucrărilor de izolare și de întărire în descendență a sexului femei la Ricinus commuhis var, sanguineus, începute în 1964. Pentru aceasta, în primăvara anului 1968 la Stațiunea Miroslava am semănat 3 000 ma de ricin cu semințe provenite din plantele femele (recolta 1967), deci semințe după al 4.-lea an de selecție, iar pentru martor cu semințe de ricin de la genitori nesupuși tratamentelor și selecției. în a doua serie de experiențe am căutat să urmărim influența hidrazidei maleice asupra sexualității la Ricinus communis. Pentru aceasta am făcut 4 parcele de experiențe. u) în prima parcelă plantele au provenit din semințele indivizilor femeii (recolta 1967). Ele aU fost tratate cu hidrazidă maleică în concentrație de 0,15 g/ldO ml. 6) în a doua parcelă, plantele-martor (provenite tot din semințele indivizilor femfeli) au fost tratate cu apă distilată. Tratamentul plantelor-martor și al celor de experiență s-a făcut în felul următor: cînd plantele aveau 2 — 3 internoduri s-au injectat în lumenul medular, soluțiile respective, dislocîn- du-se tot aerul cu ajutorul unui ac de seringă. c) în a treia parcelă plantele de ricin (provenite din semințe nesupuse tratamentului și selecției) au fost'tratate cu soluții de liidrazidă maleică (0,15 g/100 ml) după metoda arătată. d) în a patra parcelă plantele (provenite din semințe nesupuse tratamentului și selec- ției) au fost tratate prin injectare cu apă distilată. , După tratament, plantele aparținînd celor 4 loturi aii fost lăsate să crească în cîmp și.să înflorească, urmărindu-se tot timp iii'efectul’substanței or asupra sexualității. . Pentru a treia serie de experiențe efectuată la Cucurbita pepo am făcut doua parcele de ' experiențe. în prima parcelă, plantele cu 3 5 internoduri au fost tratate’cu soluție de hidrazidă maleică în concentrație de 0,15 g/100 ml. Tratamentul s-a. aplicat prin injectarea soluției în lumenul medular, dislocînd tot aerul din lumen. Pentru a doua parcelă plantele destinate contro- lului au fost țratate de asemenea cu apă distilată. - 3 SEXUL LA RICINUS COMMUNIS ȘI CUCURBITA PEPO 247' REZULTATE ȘI DISCUȚII în prima serie de experiențe am urmărit în continuare comportarea sexului femei la plantele provenite din semințele indivizilor femeii din. recolta anului 1967. ... "; După al cincilea an de selecție, precum și ăl tratamentelor hormonale inițiale (1964) (fig. 2), dintr-un număr de 2 193 de indivizi, am obținut 1 292 de plante femele și 901 plante unisexuate monoice. Deci îh cel de-al. cincilea an de selecție numărul de plante femele a crescut ajunând pînă. la 60,19%, iar plantele care au revenit la monoicism a fost de 39,81%. Dacă în anul 1964 în urma tratamentelor cu ginosedol am obținut, numai 5% plante femele, după cinci ani de selecție proporția de plante femele a crescut pînă la 60,19%. / . în graficul din figura 1 dăm creșterea treptată în descendență a numă- rului de plante femele, din anul 1964 pînă în anul 1968, Se poate argu- too Fig. 1. — Creșterea continuă a procentului de plante $7 femele în cele cinci generații sub influența tratamentului și a selecției. ' . 30 ' ’ ' ' 20 ' . • . ■ / 10 menta că această creștere progresivă a indivizilor femeii în cele 5 generații, s-ar datora efectului tratamentelor hormonale aplicate inițial (1964) și selecției. Caracterul de separare a sexului femei se manifestă ca o tendință, sexuală în creșterea la deșcendenți. ' Numărul de aberații cromozomiale observate la plante în urma tratamentelor hormonale și a selecției se dublează comparativ cu martorul. (3) (fig. 3).; acest fapt este dovada unui proces de transformare, de mutație. în această țpndință de trecere de la monoicism la dioicism am obser- vat o serie de anomalii. Așa, In primă parte a verii 1968 am remarcat doi indivizi de ricin numai cu flori femele, iar spre toamnă au început să apară, pe aceste plante și raceme monoice, deci și flori staminate. La indivizii reveniți la monoicism, florile măscule sînt acelea care încep înfloritul, dar am observat și cazuri cînd florile femele înfloresc și fructifică, apoi înfloresc florile maseule, De asemenea se remarcă un număr mare de plante femele care au racemele foarte mări, depășind 50 de cm în lungime. în mod obișnuit pe axul răcemulpi din loc în loc pornesc cîte 3 pedunculi floriferi. Dar la baza racemelor plantelor femele cei 3 pedunculi șe mai ramifică fiecare în cîte 3 , în așa fel încît la o inserție pe axul inflo- GH. ACATRINEI 249 Fig. 2. — Vedere de ansamblu a. culturii ele ricin în cel de-al cincilea; an de tratament ■ și selecții. ■ . rescenței aparțin cîte 9 flori femele. Acest sistem de ramificare peduncu- . Iară se întîlnește numai la baza inferioară a racemului, deci acolo unde trebuia să fi fost florile mascule (fig. 4). Din aceste 2 193 de plante au apărut și exemplare cu o . creș- tere foarte puternică depășind 2 m, dar pînă la 24.X.1968 nu au înflorit (fig. 5). în a doua serie de experiențe s-au. constatat următoarele : a) La plantele primei parcele1 tratate cu soluții de hidrazidă maleică s-a schimbat simțitor raportul în favoarea florilor mascule. După trata- ment, au apărut inflorescențe care purtau numai flori staminate, apoi spre toamnă au apărut și inflorescențe unisexuate monoice, care purtau un nu- măr foarte mare de flori staminate și 1 — 8 flori pistilate (fig. 6 și 7). . ă) Pe parcela a doua destinată plantelor-martor asemenea tulburări sexuale nu se observă. j 1 Fig. 3. — Plantă-martor de ricin cu racemele care poartă la partea superioară florile femele, iar la cea inferioară florile . mascule. Plantele au provenit din semințele indivizilor femeii, recolta anului 1967, 6—c. 5207 Fig. 6.— Sub influența' hidrazidei maleice apar și . raceme numai /cu flori mascule. De remarcaț că acest răcem mascul (A) este slab dezvoltat în com- parație cu cele monoice (B). i - : • ... . - 9 . SEXUL LA RICINUS -COMMUNIS ȘI CV CURBITA PEPO 253 Fig. 7.Plantă cu predominarea florilor mascule (A, racem mascul). , c) în parcela a treia la .plantele provenite din semințe nesupuse tra- tamentului și selecției, soluțiile de hidrazidă maleică influențează puțin în favoarea sexului mascul. Pe aceste plante nu am obținut inflorescența care să poarte numai flori mascule^ La martor (deci în a patra parcelă) nu se observă nici un fel de modificare. ? ; . Faptul că aceste raceme mascule, apărute în urma tratamentelor chimice, s-au format numai pe plante revenite lâ monoicism și nu pe plan- ez tele nesupuse tratamentului și selecției dovedește că materialul nostru , supus experienței timp de 5 ani a devenit foarte plastic. O dovadă grăi- , toare în acest sens este procesul de revenire la monoicism a plantelor care în prima parte a perioadei de vegetație purtau numai flori pistilate; apoi, > în a doua parte a perioadei de vegetație, pe aceste plante au apărut raceme : / unisexuate monoice (deci și florile mascule). Tot în acest context se înca- lc drează și apariția plantelor la care masa vegetativă se dezvoltă foarte mult, ș' fără a stimula lansarea organelor sexuale. f r Toate acestea converg la constatarea-că sexul mascul va puteați ; / separat din acest material cu. activitatea sexuală tulburată. 254 ' GH, ACATRTNEI 10 ; ’ ' ) . i . ■ ■ ■ ■' Dificultatea cea mai mare în/desăvârșirea acestui proces mutagen b prezintă sexul mascul (florile maseule), care totdeauna apare pe ace- leași raceme cu florile femele. De aceea din semințele plantelor femele .va apărea un procent mare de plante pistilate, dar în același timp și un pro- cent însemnat de plante unisexuale monoice. Acest neajuns de revenire a unui număr de plante la monoicism va putea fi înlăturat numai prin căutarea căilor care ar duce la izolarea sexului mascul de cel femei pe plante separate. \ ‘ Din experiențele noastre se pare că numai tratamentele chimice urmate de un proces de selecție vor înlătura acest dezavantaj. ; în a treia serie de experiențe efectuate pe plantele de Cucurbita pepo supusp tratamentului cu hidrazidă maleică se remarcă apariția unui nu- măr mare de flori staminate. .Astfel, pe 36 de plante au apărut 1 654 de flori maseule și numai 33 de flori femele. în această situație, florile maseule sînt de 50,12 ori mai multe decît cele femele. Dă martor'(parcelă a doua), pe 12 plante au , apărut 440 de flori maseule și 40 de flori femele. Florile maseule^ sînt de 11 ori mai multe decît cele femele (fig. 8). ~ Fig. 8. — Dispunerea florilor pe un fragment de tulpină la Cucurbita pepo (martor). . Deci, sub influență hidrazidei maleice, numărul florilor maseule a crescut de 4 ori mai mult față de martor (fig. 9 și 10). în tabelul nr. 1 dăm influența hidrâzidei maleice asupra sexului la Cucurbita pepo. Numărul mare de flori maseule au apărut prin stimularea mugurilor ăxilari, care au lansat cîte 4 — 5 flori de la subsuoara fiecărui pețiol foliar. - Fig. 9 și 10. — Plante de Cucurbita.pepo' supuse influenței soluțiilor de hidrazidă maleică care stimulează dezvoltarea mugurilor, auxiliari și a numărului crescut de flori maseule. Uneori se remarcă, și o pierdere a vitalității florilor femele, care se îngălbenesc și cad. Separarea sexelor are o mare importanță practică și științifică. Importanța practică constă. în aceea că pe un individ se poate obține un 256 GH. ACATRINEI 12 .. Tabelul nr. 1 ■ ■ , Acțiunea hidraz idei maleice asupra sexului la CwcwZnto pepo Varianta Nr. flori- lor mas- . cule Nr. flori- lor ' femele Raportul de , creștere a nr/florilor s mascule față de cele - femele . Procentul de stimulare a florilor mascule. Martor 440 40 11 ; 1 . 100 Experiment ■ 1 654 33 ' 50,12 :1 " 455,60' număr dublu de fructe și ca atare de semințe, iar valoarea științifică constă tn faptul că sexualitatea la plante este un proces complex destul de puțin cunoscut, iar pe măsură cunoașterii el va putea fi dirijat intr-un sens folo- sitor omului., : / .. . CONCLUZII / 1. Procentul mare de indivizi femeii (60,19,%j se datorește tratămen- । telbr hormonale inițiale din 1964, urmate de un proces de selecție pe țimp de 5 ani. întărirea acestui caracter, precum și creșterea iii descendență a numărului de plante femele atestă prezența unui proces de trecere de la monoicism lă dioicism. 1 < ‘ 2. Sub influența hidrazidei maleice la ricin șe constată. creșterea numărului de flori staminate comparativ cu cele pistilăte, uneori remar- . cîndu-se chiar apariția racemelor care poartă numai flori mascule. 3. La Cucurbiia pepo, sub influența hidrazidei maleice, numărul de flori mascule a crescut de 4 ori mai mult față de martor. Deci, prin metoda tratamentelor chimice și a selecției, la ricin sexul poate fi dirijat în sen- sul dorit. . ■ BIBLIOGRAFIE ' ■ /... .'7 . 1 . 7"' . : ‘ '' - ' ’ 1 : ■ '• 1. 'AcAtrinei G., Ghenetika, 1966, 4, 97 —104. ' ' . 2. - R.ey. Gytol. et Biol, vpget., 1966, 29, 357-362. 3. —An. șt. Univ. „Al. 1. Cuza” lași, seria biol., 1968, 14, 2, 251—256. । r 4, Goujon C., C.R. Acad; Sci.. Paris, -1967, 266,'.seria D, 586—589. 1 5. Leclerca P., Ann. amelior. PJantș, 1966, 16, 2, 135 — 144.. : 6. Mesgerov Z, T;, Trudi po prikladnoi botanike, ghenetike i Selekții, 1962, 35, 1. 7. PrasadA,, DikshițĂ. K. a. Tyagi I. D., Sci. a. cult., 1966, 32,.72, 596 — 597. 8. Preda V. și Ghișa E., Corn. Acad. R.P.R., 1957, 7, 7, 663 — 668.- ,. 9. SniFRissb., J. Genet., 1956, 41, 265 —280. ' ' ' \ .' 10; _ - J. Genet., 1960, 57, 361 388. . 11. - Amer. Natur., 1964, 98, 187-189. 12. Shifriss O. a. George W. L., Bot. Gaz., 1966, 127, 4, 242-245. \ - f < i ; Universitatea „Al. I. Caza’’, '■ Facultatea de biologie, ' l Catedra de fiziologia plantelor. Primit în redacție la 20 decembrie 1968." Academician | ALICE SĂVULESCU | La 1 februarie 1970,' în deplină putere de muncă, a încetat din viață acad. Alice Săvu- îescu una dintre marile personalități științifice.-cu renume mondial. S-a născut In anul 1905 într-un orășel in sudul țării. După absolvirea cursurilor. Facultății ■de științe naturale din București (1924 — 1929), s-a dedicat cercetărilor de micologie și fito- patologie, care au constituit principala, sa preocupare în tot restul vieții. Fiind numită asistent la fostul institut pentru cultura și fermentarea tutunului, s-a ocupat de mucegaiurile tutu- nului în timpul‘fermentației. 1 * în anul 1931, a plecat în S.U.A. în vederea unei specializări, pe care a efectuat-o în perioada 1931 — 1934, la Universitatea „Columbia” și la Grădina botanică din New York. Aici și-a pregătit și- a susținut teza de doctor în biologie, privind specia Diplocarpon rosae parazită pe trandafiri. Reîntoarsă în țară, a fost încadrată ca șef de lucrări la secția de fitopatologie din fos- tul Institut de cercetări agronomice. Aici a lucrat și s-a format sub directa conducere a Savan- tului Tr. Săvulescu, care din anul\1938 i-a devenit și tovarăș de viață. Trecînd prin toate :ST. SI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 22 NR. ’ 3 P. 257-250 BUCUREȘTI 1S70 . 258 IN MKMORTAM 2 gradele științifice, acad, Alice Săvulescu ajunge în anul 1949 șef de secție, răspundere pe care o păstrează pînă la stingerea sa din viață. în anul 1957, a, fost numită și vicepreședinte al Centrului de cercetări biologice al Acar demiei, care după 3' ani's-a transformat în Institutul de biologie. „Traian Săvulescu”. în ace- lași an, întreaga Secție de- fjtopatologiedin, fostul I.C.A.R. a trecutdn cadrul 'acestei institu- ții, iar conducătorul său — acad. Alice SăvuTeșcu^-a'primit numirea de director științific al institutului, calitate pe care a deținut-o 9. ani.. Din anul 1969, i s-a încredințat conducerea Insti- tutului de biologie, funcție în care s-a preocupat' în. continuare de orientarea cercetărilor spre necesitățile producției; fără a neglija însă cercetarea fundamentală. în cei 40 de ani de.muncă perseverentă, acad. Alice Săvulescu a desfășurat o activitate- foarte bogată și multilaterală. A început prin studiul ciupercilor sapfofite, apoi al celor para- zite, în vederea așezării,pe,o bază solidă a măsurilor raționale de combatere a lor, A reu- șit astfel să elaboreze, în colaborare, metode valoroase de prognoză și avertizare pentru mana viței de vie și rapănul merilor, și să dea instrucțiuni pentru- prevenirea și combaterea principa- lelor boli ale cerealelor, plantelor industriale, pomilor fructiferi etc. în perioada cînd s-a pus. problema economisirii sulfatului de cupru și reducerii importului de produse fitofarmaceutice,. a depus, în colaborare, un volum mare de muncă pentru punerea la. punct și îmbunătățirea, diferitelor formule și procese tehnologice de fabricare a produselor indigene. Acad. Alice Săvulescu a fost veșnic preocupată de lărgirea colectivului pe care-1 con- ducea și de aprofundarea cercetărilor întreprinse. Așa se explică formarea în cadrul Secției de microbiologic și fitopatologie generală a unui grup-de specialiști bipchimiști și biologi cu aju- torul cărora a căutat să pătrundă în intimitatea1 fenomenului de rezistență, stabilind o serie de relații. între paraziți și plantele-gazdă. în ultimii ani ai ac tivității sale a intensificat cercetările asupra ciupercilor care produc deteriorarea diferitelor substraturi, ca mase plastice, documente de arhivă, opere de artă, monu- mente istorice etc. O deosebiță atenție a acordat studiului virusurilor fitopatogene și al celor poliedrice. Cu același interes, a dezvoltat cercetări în domeniul bacteriologici, studiind,în cola- borare cu cercetători din Institutul „Dr. I. Cantacuzinp”, rolul bacteriilor și toxinelor de Agro- bacterium,tumefaciens în producerea tumorilor. A dezvoltat cercetările de radiobiologie,urmă- rind, în colaborare, influența radiațiilor asupra germinării teleosporilor de Ustilago și Tilletia. Activitatea științifică a acad. Alice Săvulescu este concretizată în peste 150 de lu- crări științifice publicate-în țară și străinătate.: . ' Pentru meritele sale în domeniul cercetării științifice, dr. doc. Alice Săvulescu a fost.. aleasă în anul 1952 membru corespondent,.iar în 1963, membru activ al. Academiei. , Acad. Alice Săvulescu a avut deosebite calități organizatorice; s-a preocupat în mod. deosebit de organizarea temeinică a vieții științifice în institut, de dezvoltarea bibliotecii și colecțiilor științifice. A legat relații cu numeroase instituții similare din lume, cu care s-au putui face schimburi de publicații, de materiale șțiințifice, de cercetători etc. A luptat pentru cree- ■■ rea posibilităților de participare a colaboratorilor institutului la manifestările științifice inter- naționale, precum și pentru organizarea de asțfel de manifestări în țară. A reușit .să întruneas- că pentru prima dată pe toți' microbiologii din țară din diferite domenii (agricol, medical,, industrial) cu ocazia primei Conferințe naționale de microbiologic generală și' aplicată pe care , a organizat-o cu mult succes în anul 1968 și la care au participat peste 50 de specialiști de peste. hotare. ■ . . . ’ Acad- Alice Săvulescu a făcut parte din numeroase comitete de redacție și consilii edi- toriale, din consiliile științifice ale institutelor de inframicrobiologie, de'cercetări agricole, din. Câmisia de radiobiologie a Academiei ’și din. diferite societăți șțiințifice din țară și străinătate;. A făcut parte dintre membrii fondatori ai Societății de științe naturale și geografie din România, în calitate de vicepreședinte al acestei societăți,, chiar .de.la înființare (1949), a militat - neobosit pentru informarea la zi a membrilor săi asupra progreselor în științele biologice rea- lizate atît în țară, cît și peste hotare. O activitate rodnică ă depus de asemenea ca preșe- dinte al Secției de microbiologie din cadrul Societății de științe biologice, 1 Acad. Alice Săvulescu a făcut parte din Comitetul executiv al Uniunii naționale, a feme- ilor din România, în cadrul căruia a fost un element mobilizator. ' Pentru meritele- sale deosebite în activitatea științifică și obștească,, acad-. Alice Săvu- lescu a fost distinsă cu ordinul „Steaua Republicii Socialiste România” cl. II, „Ordinul muncii” cl. I și cl. III, ordinul „Meritul științific” cl. III și medalia „în cinstea colectivizării agricul- turii”. încetarea din viață a. acad. Alice Săvulescu reprezintă o grea și dureroasă pierdere pen- tru știința românească, pentru colegii, colaboratorii și elevii săi. Amintirea ei va rămîne veșnic vie tuturor celor care au cunoscut-o. 'Vera Bontea VIAȚA. ȘTIINȚIFICĂ. ;; " J- ' ■■ ' ' ' ' ■’ ' ' ' ' ' ' ' ' ' . CEL DE-AL II-LEA CONGRES AL UNIUNII FITOPATOLOGICE . MEDITERANEENE, FRANȚA, 21-26 SEPTEMBRIE 1969 <' . Acest congres s-a organizat cu scopul de a permite fitopatologilor interesați în problemele .speciale ale bolilor plantelor din zona mediteraneană să-și confrunte punctele de vedere, 'să urmărească rezultatele colaborării stabilite la primul congres, care a avut loc în Italia la Bari, ।. '.și să dea posibilitatea stabilirii de noi relații.. Prima parte a congresului s-a desfășurat Ia Avignon, în perioada 21 — 23 septembrie, / ■ iar cea de a doua la Ântibes între 24 și 26 septembrie ÎS69. . Lucrările'au fost prezentate în cadrul a 3 teme : 1 C ' L Influența diferitelor tipuri de irigații..asupra biologiei, etiologici și epidemiologie! boli- •i lor plantelor din regiunile mediteraneene. - . .i: II. Bolile aparatului subteran, ale coletului și ale sistemului vascular al plantelor din ' ; regiunile mediteraneene. III. Bolile plantelor ornamentale și horticole produse de virusuri și micoplasmă, în regiunile mediteraneene. ’ în'cadrul'fiecărei'teme, s-au prezentat la început cîte un referat general, apoi comu- ? nicările respective, în număr total ,de 69. Urmărirea prezentărilor a fost ușurată prin faptul că • toate lucrările, in extenso sau în rezumat, au fost tipărite într-un volum special, distribuit la .■ începutul congresului. . \ :- Țările reprezentate prin cei mai mulți delegați, care au prezentat și cele mai multe .comunicări au fost Franța (cu 17 comunicări) și Ițalia (cu 21 de comunicări); au urmat apoi ț,‘ .. Israelul cu 5 comunicări, România cu 4, Libanul și Portugalia cu. cîte 3, R. F. a Germaniei, v’.; Iugoslavia, Iranul și Spania cu cîte 2, Elveția, Grecia și S. U. A. cu cîte o. comunicare. U v l),in partea'țării noastre, s-au-prezentat 4 comunicări privitoare la : virusuri în culturile . de, legume din România (Alice Săvulescu, P. Ploaie și Al. Macovei), . bolile coletului și - - sistemului vascular semnalate în țara noastră (Vera Bontea), studiul ciupercilor Phgtdphthora .: parasitica . și Colletotrichum atramentarium., care produc putrezirea . tulpinilor de tomate , în seră (M. Georgescu Olangiu), biologia și ecologia ciupercilor care produc veștejirea castra- IY’. veților dh seră(M. Gostache). . < v , în perioadă, congresului, s-a vizitat perimetrul irigat al Companiei Naționale din regiunea ? : Bonului inferior, Languedoc, apoi Stațiunea experimentală a Companiei Canalului Provence de la ..Țholonet și Stabilimentul-.horticol A. Barbaret de la Lpnde-les-Maures. în afara instalațiilor ' centrale, au fost vizitate și cîmpurile experimentale, cu care ocazie s-au făcut demonstrații , v .asupra influeriței pe care o aii diferite sisteme de irigare asupra apariției și dezvoltării bolilor , lâ gramiriee, legume, vițăfde vie și pomi fructiferi. / S-a demonstrat că în cazul irigării prin canale sau inundare iau o dezvoltare mai mare . bolile-ai căror agenți patogeni se răspîndesc prin sol sau prin resturi de plante bolnave. Irigarea T'-:'ST. ȘICERC. BIOL. SERIABOMRICĂ T.22 NR.3P.261—263 BUCUREȘTI 197ft' ■ ; ' 562 x VIAȚA ȘTIINȚIFICA ' - ■ .2'./ prin aspersiune contribuie la intensificarea bolilor produse de agenții patogeni ai căror spori se răspîndesc pe calea aerului. în general, în culturile irigate se realizează condiții optime dez- . . voltării diferitelor boli, pentru a căror combatere rațională sînt necesare .studii speciale. Se ini- . pune în mod deosebit cercetarea condițiilor microclimatice, care se realizează pe terenurile iri- gate, și a modului cum influențează apariția și evoluția bolilor, sistemele de irigat, cantitățile ■ de apă folosite și momentul irigării, factori care în general se cunosc mult mai puțin decît biologia paraziților. Astfel de cercetări s-ar impune și în țara noastră, urmate de recoman- darea unor măsuri raționale de prevenire și combatere a bolilor' pe suprafețele, irigate, ■ care se extind mereu. 1 > în Serele stabilimentului A. Barbaret, ni s-a prezentat o metodă pentru obținerea mate? ' rialului de înmulțire la garoafe, Iiber.de viroze. Această problemă este, foarte importantă pen- , . tru Franța, unde cultura garoafelor constituie una dintre ramurile de bază ale economiei naționale și unde virozele sînt.foarte iăsp|ndite pricinuind pagube prin inhibarea înfloririi sau prin deformarea florilor. \ Pentru obținerea clonelor de garoafe sănătoase, se pornește de la meristemul apical, din care se pun în eprubete, pe mediul de cultură, porțiuni de 200 —250 mp.. Pentru ca acesta . să se dezvolte bine, este foarte important să se respecte o anumită compoziție a mediului nu- tritiv. Se vă ține seamă de faptul că ionii de amoniu favorizează diferențierea meristemelor apicale și formarea călușului cu tendință rizogenă evidentă și că vitaminele și acidul gibe- . relinic favorizează dezvoltarea meristemiilui, iar acidul indol-butiric formarea rădăcinilor, fără / a produce calus așa cum se întîmplă în cazul folosirii acidului naftalen-acetip. Cînd tulpinița ■ , ,a ajuns la 10 — 20 mm și s-a diferențiat primul internod, se face ,primai testare prin metoda serologică.Clonele găsite.libere de viroze se trec în pămînt, în ghivece, unde iau forma carac- teristică. După cîteva săptămîni, se face cel de-al doilea control prin testare pe plante de \ Chenopodium quinoa. Plantele găsite sănătoase servesc pentru recoltare.de butași.. Prin foto- %. . sifea metodei descrise se poate obține, material sănătos în proporție de 70 — 80%; ' ■ • Din referatele generale și din comunicările prezentatele poate constata răspîndireă . principalilor agenți patogeni în regiunea mediteraneană, la plantele ornamentale, potagere,. la pomii fructiferi și arborii de pădure. în general, în regiunea mediteraneană și mai ales pe tere- ■ J nurile irigate, .sînt realizate condiții climatice favorabile pentru apariția și dezvoltarea dife- , ritelor'boli. Ea răspîndireă acestora contribuie mult și lipsa iernilor grele, ceea ce permite dez- । - voltarea aproape continuă a vegetației spontane și a insectelor, care constituie gazde inter- mediare sau vectori pentru multe virusuri, bacterii și ciuperci parazite. Monocultpra, frecventă aici, este un alt factor favorabil îmbogățirii surselor de infecție. .0 răspîndire mare au paraziții care produc veștejirea plantelor. în legătură cu aceasta. ■' s-a propus ca agenții patogeni traheifili, care determină astfel de manifestări, să nu se mai grupeze, în paraziți vasculari și parenchimatici, întrucît între aceste două categorii nu exis- . tă deosebiri nete. Unii paraziți vasculari pot trece în parenchimul alăturat și invers; în ace- lași.timp, paraziții pasivi în mod obișnuit, pătrunzînd în plante prin, răni, pot deveni activi; ■ în ceea ce privește regimul hidric, orice insuficiență a acestuia duce' la veștejirea plan- telor. înainte, veștejirile erau puse pe seama numai a acțiunii mecanice : împiedecarea circu- .... lației apei datorită astupării vaselor prin masa paraziților sau prin' dezvoltarea tîlelor sau . imposibilitatea de absorbție prin țădăcini a cantităților suficiente de apă pentru a o compensa pe cea pierdută prin transpirație. ' , în ultimele decenii, s-au format două orientări: una în Europa . în frunte cu Câumann, care socotește, veștejirile ca fiind produse sub acțiunea toxinelor, și alta în America de Nord susținută mai ales de către Dimond, care consideră ca factori esențiali ai veștejirii ,,embolia” sau „ocluzia”. Găumann distinge d mă feluri de veștejiri: patologică ireversibilă, datorită ' toxinelor .(acidul fusaric, licomarasmina etc.), și fiziologică reversibilă cu condiția ca dezechi- - țibrul hidric să nu.fi vătămat țesuturile.' După Dimond, toate veștejirile. sînt reversibile atît , 3 ' ■ . " 1 ' VIAȚA ȘTIINȚIFICĂ ' 263 timp cît membrana plasmatică celulară nu a fost vătămată. în acest din urmă caz, se arată că jiu este vorba de veștejire, ci de uscare. în realitate, după cum s-a precizat în referatul gene- ral prezentat, aceste două orientări (teorii) nu se exclud, ci se completează. O atenție deosebită a fost acordată la congres bolilor atribuite înainte virusurilor (stoi- bur, filodie, virescența infecțioasă) și pentru care s-ău descoperit ca agenți patogeni micro- ,Organisme de tipul Mycoplasma. S-a arătat că, aceste microorganisme, spre deosebire de virusuri, au membrana unitară simplă, care permite particulelor să ia forme foarte dife- rite (poliformism), putînd fi combătute prin antibiotice (tetraciclină, teramicină etc.). Com- baterea însă nu este totală, ca în cazul virusurilor, din țesuturile animale, deoarece, o dată cu întreruperea tratamentelor, șimptomele reapar, . ■ Spațiul nu ne permite să prezentăm toate rezultatele interesante expuse Ia congres; ele pot fi însă consultate în cadrul Secției de microbiologic și fitopatologie generală din Insti- tutul de biologie „Traian Săvulescu”, unde se află volumul cu lucrările respective. • , Vera Bontea RECENZII ELISABETH GUNTHER, Grundriss der Genetik (Bazele geneticii), Fischer-Verlag, Jena,, 1969, 503 p., 2 096 fig. Cartea se adresează biologilor, medicilor, agronomilor și tuturor celor care se intere- sează de genetică, dînd o perspectivă largă asupra problemelor de bază ale acestei științe. Carac- ternl său introductiv de manual o face accesibilă studenților, iar numărul mare de indicații bibliografice judicios selectate oferă pentru geneticieni posibilitatea completării cunoștințelor- cu date recente ale literaturii de specialitate. - Originalitatea cărții constă In organizarea sa, în felul succesiunii tratării diferitelor pro- bleme ale geneticii. La începutul cărții sînt capitole care tratează, despre structura chimică a purtătorilor eredității și chimia replicării și formării mârkerilor, ceea ce ușurează înțelegerea , geneticii pe bazele sale moleculare. în continuare, în capitolele următoare sînt expuse bazele citologice ale eredității, ceea ce constituie d ă doua etapă care arată în ce fel se găsesc orga— nizatp înăuntrul celulelor moleculele importante pentru ereditate. Capitolele care urmează tratează îhtîi despre mutația genică și apoi despre recombinarea genetică. Succesiunea, aceasta în care mutațiile sînt tratate întîi este justificată;de autoare prin aceea că noțiunea de: mutație este necesară pentru înțelegerea conceptului de alelă. Poliploîdia, și mutațiile crbmozomiale sînt tratate împreună cu metodele citologice... Ultimul capitol al cărții tratează despre genă și căile de influențare a activității sale. Ereditatea necromozomială este tratată separat la sfîrșituL părții după expunerea ere- ’ . dității cromozomiale comparîndu-se particularitățile celor două categorii de fenomene ge- netice. . în încheiere se arată că, deși diferite, ereditatea cromozomială și cea extracromozo- mială au la bază procese identice. Ca, de exemplu, replicarea care condiționează transmi- terea informației genetice la descendenți sau mutațiile și recombinările, care stau la bază schim- bărilor ereditare. De asemenea se arată că, în ciuda complexității unităților implicate în pro- cesul eredității, există ,o perfectă cooperare a aceștora datorită interdependenței lor și influ- enței lor reglatoare reciproce. . Problemele enumerate sînt expuse în 24 de capitole și ilustrate cu.2 096 de figuri și.401 de 'tabele. Cârtea cuprinde de asemenea un index de autori, un index de subiecte și un re-- .gistru al organismelor folosite în experiențele, expuse în text. Organizarea judicioasa a materialului, claritatea expunerii, bibliografia recenta, precum, și ilustrația sugestivă și execuția grafică constituie calitățile esențiale acestei cărții/ carfe o> fac recomandabilă pentru toți cei care se interesează de genetică. . , Margareta Humitrescu ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T; 22 NE. 3 P. 265-268 BVGURE3TI( T970 - - : // h' . C- ./<■ /h ' : ‘ . .V.. . ' ■ L 7 c. - 6267 ; , 266 RECENZII 2 PIERRE BOURRELLY, Les algu.es d’eau douce (Algele de apă dulce), N. Boubăe, Paris, 1966 — 1969. . ■ O carte despre cele 13 500 de specii de alge care populează apele dulci din întreaga lume este evident o apariție care interesează în cel mai înalt grad pe specialiști. Pierre Bourrelly, director adjunct al Laboratorului de criptogame de ia Muzeul nați- , •onal de istorie naturală din Paris, nu este un necunoscut în algologie, ci, dimpotrivă, unul din- tre cei mai iluștrii cunoscători ai multicolorei lumi , a algelor. Lucrul acesta este o recomandare ■care, poate, face inutilă prezentarea amănunțită a celor două volume apărute pînă acum în •cadrul acestei întreprinzătoare opere. Adunînd, selectînd și filtrînd intr-o manieră proprie o reprezentativă bibliografie pe care a completat-o cu cercetări, fotografii și desene originale, P. Bourrelly a conceput cartea sa ca pe o sistematică modernă a algelor de apă dulce. în primul volum, dedicat filmului Chlorophyta, în care a inclus și dificiliul și polimor- iul grupai characeelor, sînt descrise aproximativ 8 000 de specii aparț'inînd la 520 de genuri. . împărțite in 4 clase, după criterii pe care le menționăm în treacăt (1. Euchlorophyceae —. forme solitare și coloniale ; 2. Ulothricophyceae —forme filamentoase și taloide ; 3. Zygophyceae— conjugate filamentoase. sau unicelulare cu gârneți neflagelați ; 4. Charophyceae), algele verzi sînt cuprinse în 14 ordine și determinate pînă la gen. în cadrul genului sînt menționate even- tualele subsecții și speciile acestuia; figurile, prezentate ajutînd Ia identificarea unității sis- tematice propuse. Alături de date care servesc la recunoașterea algei, se găsesc observații cu , privire la biologia ei generală și titluri bibliografice care, consultîndu-le, oferă amănunte in ■extenso. • în total, primul, volum are aproximativ 1 000 de desene grupate în 117 planșe tși cu- prinde.anexe dintre cele mai necesare, ca indexul alfabetic, cheia de determinare și un glosar ■de termeni tehnici (ceea ce îl face accesibil și naturaliștilor amatori). La acestea trebuie adău- gate și cele cîteva pagini în care sînt descrise toate operațiile care însoțesc și urmează recol- tării algelor. Volumul II cuprinde sistematica Chrysophgceae-lor, Biatomeae-lor, Pheophyceae-lor și Xanihophyceae-lov de apă dulce tratată’ după aceeași manieră ca și cea ă algelor verzi. Ilustrația foarte abundentă, cu 114 planșe și 22 de figuri în text, este în mare parte ori- ginală. Studiile în special asupra diatomeelor sînt foarte complete și însoțite de microfotografii , ■care permit o utilă comparare cu desenele: cunoscute pînă acum. Cele 450 p. ale acestei a •doua părți a lumii algelor de apă dulce nu reprezintă de fel un sfîrșit ăl cărții lui P. Bourrelly, deoarece el ne anunță că are în pregătire, ceea ce era de așteptat, algele roșii și algele al- bastre. -■ Pînă la completarea acestei importante trilogii algale sîntem în fața a 1 000 p. care ne-au convins și pe noi că „sistematica bazată pe adunarea de fapte este o știință, iar clasifi- ■carea care le ordonează pe acestea, p artă”. ’ ■ . \ AL lonescu ; < B. KAUSSMANN, Botanik fur Landwirte (Botanica pentru agronomi), Gustav Fischer-Verlag, Jena, 1969, 528 p„ 244 fig. și 37 tab. După apariția în 1963 a valorosului tratat de Anatomia plantelor, cu considerațiuni mai ales asupra plantelor de cultură și utile, autorul vine în sprijinul studenților de la Facultățile ■de științe agricole, publicînd în 1969 acest manual de botanică generală. 3 RECENZII - 267 Manualul cuprinde 8 capitole și începe cu clasificarea botanicii pe discipline cu o scur- . tă caracterizare a acestora. După o succintă prezentare a unor date cu privire la originea vieții și apariția primelor organisme, autorul subliniază funcțiile de bază ale vieții prezentînd alăturat și unele procese chimice caracteristice ei. Deosebirea dintre plante și animale, bazată mai ales pe caracterele dezvoltării embrionare a acestora, ale modului de nutriție, ale struc- turii lor etc., arătate comparativ, reprezintă ultimul subcapitol a părții introductive. Morfologia plantelor (însumînd aproape 100 p.) este expusă într-un mod cu totul ori- ginal corespunzător cu dezvoltarea ontogenetică a unei plante. în acest sens autorul începe capi- tolul respectiv cu prezentarea structurii unei semințe și germinarea ei, urmărind apoi dezvol- tarea plantulei pînă la diferențierea completă a organelor sale vegetative, cu descrierea carac- terelor lor morfologice. Trecerea Ia anatomia acestora se face prin capitolul de citologie bazat pe noile cerce- tări referitoare la infrastructura celulei și a constituenților celulari. în cadrul capitolului de histologie, o dată cu descrierea țesuturilor conducătoare, sînt prezentate și structurile (pri- mare și secundare) organelor vegetative. în capitolul de fiziologie (circa 100 p.) expunerea proceselor fiziologice esențiale ale • plantelor,este însoțită de explicarea destul de amănunțită a biochimismului acestora, contri- buind astfel la înțelegerea metabolismului lor. Reproducerea și schimbul de generații prezentate în serie evolutivă ajută la însușirea noți- unilor de taxonomic cuprinse în capitolul următor. După o scurtă definiție a principalelor uni- tăți sistematice, autorul prezintă numai caracterele principale ale diferitelor grupe sistematice de plante inferioare și superioare și insistă îndeosebi asupra acelor- taxoni care prezintă impor- tanță filogenetică, precum și asupra celor cu valoare în economie. în ultipiul capitol care se referă, la ecologia plantelor se arată influența factorilor cli- matici și edafici care acționează împreună asupra plantelor determinînd anumite modificări în morfologia și structura lor. Autorul subliniază de asemenea acțiunea factorilor mediului în- conjurător asupra dezvoltării plantelor în diferitele perioade aîe anului și face accesibilă citi-’ torului influența acestora, prin numeroase grafice și diagrame prezentate pe biotopuri și medii de viață. . Literatura indicată pe capitole este bogată și cuprinde lucrările de specialitate mai importante — clasice — , precum și cele recent apărute. Prezentarea noțiunilor de bază ale botanicii este axată îndeosebi pe cunoașterea plan- telor cultivate fiind bogat ilustrată prin numeroase figuri, grafice, diagrame, scheme, tabele 1 și, formule chimice, sugestive și bine alese. Toate aceste trăsături fac ca acest manual de T, botanică aplicată să fie un mijloc eficient de cunoaștere a lumii vegetale și de mare utilitate Ia îndemîna celor care vor deveni buni specialiști în științele agricole și în genere pentru cei p-'*^''care se ocupă cu studiul plantelor. .'.■/? . / Manualul excelează printr-un stil clar, concis și totuși cuprinzător și accesibil celor care ddresc și trebuie să cunoască elementele de bază necesare unei pregătiri temeinice în vari- , ațele domenii ale biologiei vegetale și constituie un accesoriu nelipsit din biblioteca atît a bio- dogului; cit și a practicianului. . Nala'ia Milroiu. M. DEARDEN a. ROMA DEARDEN, A modern coarse in biology (Curs modern de biologie), Pergămon Press, Oxford, Londra, Edinburgh, New York, Toronto, Sydney, Paris. • Braunschweig, 1969, 307 p.,. 6 tab., 3 pl. p ■ ' Succesele înregistrate în ultimii 30 de ani în domeniul biofizicii, biochimici și geneticii au dus la o revoluție nu numai a modului de cercetare și interpretare a fenomenelor biologice, ci și a conținutului și metodei de predarfe a biologiei în universități. 268 . -RECENZII ' 4 Așa cum arată autorii, obiectivul central al lucrării este prezentarea principiilor generale ale problemelor tratate; Se arată că pentru ilustrarea principiilor care se impun a fi subliniate nu este necesară studierea exhaustivă a unui organism, ci folosirea aspectelor biologice ale niai multor specii studiate. ' ■ în intenția autorilor este de a prezenta cele mai importante dintre principiile generale ale biologiei. Se descrie mai iutii baza materială a vieții, protoplasma, structura să fizică, și chimică, aspectele citologice ale celulei, diviziunea celulară; apoi se ia în considerație schimbul , de substanțe între organism și mediu prin fenomenele de respirație, nutriție, excreție și osmo-- reglare. Urmează o scurtă prezentare a aspect el or-generale ale metabolismului, rolul enzimelor în transformarea și utilizarea energici de către celulele vii. In continuare se tratează creșterea, dezvoltarea și reproducerea asexuată și sexuată, ciclurile vitale și regenerarea organismelor,' apoi se prezintă problema transmiterii caracterelor de Ia părinți la urmași, diferitele tipuri gene- ■ tice, natura genelor, mutația. După tratarea acestor probleme, se trece la analizarea coordo- nării funcțiilor întregului organism prin sistemul nervos, organe de simț și diferite mecanisme chimice, la analizarea diversității organismelor vii și clasificarea lor. Ia problema speciei, a inte- racțiunii dintre organism și mediu, ecologiei și coniportării, evoluției și selecției naturale. Modul de tratare a problemelor în acest manual este diferit de cel al biologiei clasice’ de exemplu auxinele sînt tratate în mai multe capitole separate corespunzînd implicațiilor lor largi, în loc de1 a fi grupate intr-un singur capitol, iar parazitismul este tratat ca o metodă particulară de hrănire. Manualul nu face o prezentare detaliată a hiștolo'giei și anatomiei dife-, vitelor organisme decît dacă acestea sînt necesare pentru explicarea funcțiilor lor. Acest manual, folosind pentru explicarea principiilor generale ale biologiei.și datele- moderne furnizate de către diferitele ramuri ale științelor înrudite, constituie un îndreptar pre- ' țios pentru toți cei care studiază în domeniul vast al biologiei. - - ■ ’ . Viorica Tănase Revista „Studii și cercetări de biologie — Seria botanică” publică articole originale din toate domeniile biologiei vegetale : morfo- logie, sistematică, geobotanică, ecologie și fiziologie, genetică, microbiologic — fitopatologie. Sumarele revistei sînt completate cu alte rubrici, ca ; 1. Viața științifică, ce cuprinde unele mani- festări științifice din domeniul biologiei vegetale, ca simpozioane, consfătuiri, schimburi de experiență între cercetătorii români și cei străini etc. 2. Recenzii ale unor lucrări de specialitate apărute în țară și peste hotare. NOTĂ CĂTRE AUTORI Autorii sînt rugați să înainteze articolele, notele și recenziile dactilografiate la două rînduri. Tabelele vor fi dactilografiate pe pagini separate, iar diagramele vor fi executate îri tuș, pe hirtie de calc. Tabelele și ilustrațiile vor fi numerotate cu cifre arabe. Figurile din planșe vor fi numerotate în continuarea celor din text. Se va evita repetarea acelorași date în text, tabele și grafice. Explica- ția figurilor va fi dactilografiată pe pagină separată. Citarea biblio- grafiei în text se va face în ordinea numerelor. Numele autorilor va fi precedat de inițială. Titlurile revistelor citate în bibliografie vor fi prescurtate conform uzanțelor internaționale. Autorii au dreptul la un număr de 50 de extrase, gratuit. Responsabilitatea asupra conținutului articolelor revine în exclusivitate autorilor. Corespondența privind manuscrisele, schimbul de publicații etc. se va trimite pe adresa Comitetului de redacție, Splaiul Indepen- denței nr. 296, București. La revue « Studii și cercetări de biologie — Seria botanică paraît 6 fois par an. Le prix d’un abonnement annuel est de $ 4 ; — FF. 20 ; —DM.16. Toute commande ă l’etranger sera adressee ă Centrala, cărții, Oficiul de comerț exterior. Boite poștale 134 — 135, (Calea Victoriei 126), Bucarest, Roumanie, ou ă ses representants â Tătranger. En Roumanie, vous pourrez vous abonner par Ies bureaux de poște ou chez votre facteur.