COMITETUL DE REDACȚIE Redactor responsabil: Academician EM. POP Redactor responsabil adjunct: Academician N. SĂLĂGEANU Membri: Academician | ALICE SĂVULESGU | Academician | I. B0RDE1ANU [; I. POPESGU-ZELETIN, membru corespondent al Acade- miei Republicii Socialiste România; Prof. dr. doc. I. T. TARNAVSCHI; Dr. ALEXANDRU IONESGU; GE OR GETA FAR IAN — secretar de redacție. Pentru a vă asigura colecția completă și primirea la timp a revistei, reînnoiți abonamentele dv. pe anul 1970. Prețul unui abonament este de 90 de Iei. în țară, abonamentele se primesc la oficiile poștale, factorii poștali și difuzării de presă din întreprinderi și instituții. Comenzile de abonamente din străinătate se primesc la CARTIMEX, București, Căsuța poștală 134 — 135 sau la reprezentanții săi din străinătate. Manuscrisele, cărțile și revistele pentru schimb, precum și orice corespondență se vor trimite pe adresa Comitetului de redacție al revistei „Studii și cercetări de biologie — Seria botanică”. APARE de 0 ORI PE AN ADRESA REDACȚIEI SPLAIUL INDEPENDENTEI NB, 290 BUCUREȘTI Studii si cercetâri de BIOLOGIE SERIA BOTANICA TOMUL 22 1970 Nr. 2 SUMAR Pag. GH. ȘERBĂNESCU, V. SANDA, I. VĂDUVA și GH. POPESCU, Analiza anatomică și biometrică a celulelor epidermice și interpretarea statistică a eficienței fructului în taxonomia speciilor de Taraxacum Wigg. din România................................ 101 ELENA CRĂCIUN, Dinamica vegetației algale în perioada de iarnă ' lungă 1968 — 1969 în dreptul stațiunii Agigea (litoralul româ- nesc — Constanța)................................................. 111 I. RESMERIȚĂ, Cenotaxoni noi pentru știință pe Masivul Vlă- deasa.............................................................. 115 GH. BÎLTEANU, AURORA RĂDOI și OLGA NICA, Cîteva aspecte din nutriția ininerală a plantelor cultivate pe solurile fluvio-lacustre din lunca Dunării. Nota I — Porumbul . . 125ț DORINA CACHIȚĂ^GOSMA, Acumularea roșului neutru în coti- ledoanele de mazăre (Pisum satirii m).............................. 139 P. IONESCU, Contribuții la studiul unor aspecte privind intensi- tatea fotosintezei la vița de vie.................................. 147 F. GAGIU, CORNELIA TODORUTIU, C. DAICOVICIU, RO- DICA MULEA și URSULA BINDER, Cercetări fitofar- macodinamice asupra unor noi derivați ai 2-amino-5-etiI- 1,3,4-tiadiazoIului, substanțe cu eventuală activitate cito- statică........................................ 153 IN MEMORIAM........................................ 159 RECENZII......................................... 163 St, și cerc, biol, seria botanică t. 22 nr. 2 p. 99 — 168 București 1970 ANALIZA ANATOMICĂ ȘI BIOMETRICĂ A CELULELOR EPIDERMICE ȘI INTERPRETAREA STATISTICĂ A EFICIENȚEI FRUCTULUI ÎN TAXONOMIA SPECIILOR DE UXAXACVX WIGG. DIN ROMÂNIA ■ DE GH. ȘERBĂNESCU, V, SANDA, I. VĂDUVA și GH. POPESCU ■! . . ' . ’ ■ 581.821 :58L47: 582.998: 578.087.1 LAtude anatomique et biomătrique du tissu Apidermique a mis en Avidence l’unitd du genre Taraasucdm en ce qui concerne le type stomatique. . En mâme temps elle.a permis la classification en deux grotipes morphologiques de toutes Ies espec.es de Taraxacum qui se trouvent dans la Flore de la Roumanie. , Le fruit et ses composants, analysds par la methode statislique, ont montrd qu’ils ' n’ont pas unegrande valeur pour la taxonomic de ce genre, ă cause de leur forte variation. MATERIAL ȘI METODĂ Cercetările au fost întreprinse pe material de ierbar din colecția Institutului de biologie ' ,,Traian Săvulescu” al Academiei Republicii Socialiste România (Hb. IBTS) și din colecția Muzeului botanic aparținînd Grădinii botanice din Cluj (Hb. GBC). Materialele din ultima colecție, precum, și cele editate în Flora României Exiccata. (FRE) ,au servit drept bază pen- tru prelucrarea și editarea genului Taraxacum Wigg. în Flora R,S,R. (8). în cele ce urmează menționăm pentru fiecare Specie materialele pe care s-au făcut ana- lizele și interpretările respective. . , Taraxacum ser oii num (W. et K.) Poir. — Hb. IBTS, inv. 56 6.95, Mărculești, jud. lalo- . mi^a,leg. C. Z a h a r i a d i, 12.X.1948 ; FRE, inv.. 39 134 (Hb. IBTS), Cojușna, R.S.S. Mol- dovenească, leg. A. Arvat, 26.VIIL1937. Taraxacum bessarabicum (Hornem.) Hand. —Mazz.— Hb. IBTS, inv. 71 462, Valea Canachi, lă nord de Iași, leg. M. R a v ă r u ț, 22. IX.1949 ; inv. 56 691, Făcăeni, jud. Ialo- mița, leg. C. Z ah aria ții, 30.IX.1950. Taraxacum officinale Weber. — Hb. IBTS, iriv. 39 125, parcul orașului Timișoara, jud. Timiș, leg. ’ A. Arvat, 29.IV.1948; inv. 39 126, com. Monteoru, jud. Buzău, leg. C. D o- brescu, 9.IX.1948. ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 22 NR. 2 P. 101,-109 BUCUREȘTI 1970 102 GH. ȘERBĂNESCU, V. SANDA, I, VĂDUVA și GH. POPESCU 2 Taraxacum palustre (Lyons) Symons. — Hb. GBC, inv. 193 505, între Apahida și Sîn- miclauș, jud. Cluj, leg. E. I. Nyârâdy, 13.V.1930; Hb. IBTS (FRE), inv. 39 021, Fîne- țele Clujului, jud. Cluj, leg. G h, Bujorean și E. I. Nyârâdy, 28.IV.1923. Taraxacum alpinum (Hoppe) Hegetsdrw. — Hb. GBC, inv. 429 095, Valea Cerbului, Munții Bucegi, leg. E. I. Nyârâdy, 9.VIL1931; inv. 429 102, Munții Banatului, pe Nevoia și Matania, leg. E. I. Nyârâdy, 26.VII.1930. Taraxacum fontamim Hand. —Mazz. — Hb. GBC 429 104, Munții Retezat, stîna Borăscu Mare, leg. E. I. Nyârâdy, 12. VI 1.192 4; inv. 212 363, Munții Rodnei, între Piatra Rea și Galați, leg. A. Nyârâdy, 10.VIII.1943. :Taraxacum nigricans (Kit.) Rchb, — Hb. IBTS, inv. 39120, Munții Retezat, lacul Tău Negru, leg. E. I. Nyârâdy, 12.VIH.1950; inv. 39 132, Munții Rodnei, Izvorul Repede, leg. A. et E. I. Nyârâdy, 29.VII.1948. Taraxacum hoppeanum Gris. — Hb. GBC, inv, 433 300, Cheile Turzii, leg. E. I. N y â- râdy, 21.V.1933; inv. 438 591, Cheile Turzii, leg. Al. Borza, 18.V.1924. Taraxacum levigatuin (Willd.) DC. — Hb. GBC, inv. 433 359, Cheile Turzii, leg. E. I. Nyârâdy, 21.V.1933 ; inv. 554 712, Cheile Turului, jud. Cluj, leg. M. Csflrâs-Kap- talan, 2.V.1957. Taraxacum obliquum (Fr.) Dahlst. — Hb. GBC, inv. 113 226, Grădina botanică din Viena, leg. Handel-Mazzeti, 16.V.1906. în vederea analizei anatomice a celulelor epidermale și stomatice de pe cele două fețe ale limbului foliar, s-au făcut preparate microscopice de la jumătatea laminei frunzelor supe- rioare ale rozetei foliare. Desenele au fost realizate la camera clară. Măsurătorile biometrice s-au efectuat cu micrometrul ocular. Asupra celulelor epidermale nu s-au aplicat calculele statistice, deoarece variațiile de mărime ale acestora la exemplare diferite, precum și abaterile de la media aritmetică sînt mari. Analizele principalelor caracteristici ale fructului au fost efectuate asupra anthodiilor pe deplin mature. Pentru analiză, s-au luat la întîmplare cîte 25 de fructe de la două anthodii aparținind la două exemplare diferite ale aceluiași taxon. Datele obținute prin măsurători au fost interpretate statistic și comparate pe baza testelor F și t. EXPUNEREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR Țesutul epidermal al laminei foliare a speciilor de Taraxacum din flora țării noastre prezintă un singur tip de stomate — tipul anomocitic, caracterizat prin aceea că celulele anexe ale stomatelor sînt identice cu celulele epidermale. Forma celulelor epidermale și configurația pereților celulari, cores- punzător celor două fețe ale limbului foliar, permit clasarea speciilor de Taraxacum din flora României în două grupe : Grupa I — Celulele epidermei superioare și inferioare sînt identice ca formă, cu pereți celulari ondulați: T. alpinum, T. fontanum, T. nigri- cans, T. hoppeanum, T. levigatum, T. obliguum (fig. 1 și 2). Grupa II — Celulele epidermei superioare prezintă pereți drepți, iar cele ale epidermei inferioare au pereții ondulați: T. serotinum, T. bessa- rabicum, T. officinale, T. palustre (fig. 3 și 4). Măsurătorile biometrice aplicate celulelor epidermice și stomatice în limitele aceleiași epiderme, precum și raportul de mărime între valo- rile medii ale componentelor ambelor epiderme ne permit evidențierea unor particularități și laturi comune. Astfel, valorile medii ale lungimii 104 ■ GH. ȘERBĂNESCU, V. SANDA, I. VĂDUVA și GH,' POPESCU 4 celulelor epidermei superioare (tabelul nr. 1) sînt fie mai mici față de cele obținute la epiderma inferioară (T. seroUnum, T. bessarabicum, T. officinale, T. palustre, T. alpinum, T. fontemum, T. obliquum), fie mai mari (T. nigricans, T. hoppeanum și p. levigatum). Fig; 3. — Taraxacum officinale Weber. Epiderma superioară. Fig. 4. — Taraxacum officinale Weber. Epiderma inferioară. Valorile medii ale lățimii celulelor epidermei superioare sînt în marea majoritate a cazurilor mai mici decît cele înregistrate la epiderma inferioară, excepție făcînd T. nigricans și T. obliquum, unde situația se inversează. , Valorile medii ale lungimii celulelor stomatice de pe epiderma supe- rioară în majoritatea cazurilor sînt mai mici decît cele rezultate la epi- 3 BIOMETRIA ȘI STATISTICA UNOR CARACTERE LA TARAXACUM 105' derma inferioară, cu excepția celor aflate la T. alpinum și T. nigricans, . unde acestea sînt mai mari față de epiderma inferioară. La taxonii T. fontanum și T. levigatum valorile medii ale lungimii celulelor stomatice la cele două epiderme sînt egale. Valorile medii ale lățimii celulelor stomatice de pe epiderma supe- rioară în raport cii cea inferioară sînt diferite. La T. bessarabicum, T. palustre, T. alpinum, T. nigricans și T. hoppeanum sînt mai mari decît , cele obținute la epiderma inferioară, pe cînd la T. seroUnum, T. officinale, ; Ț. fontanum, T. levigatum și T. obliquum situația se prezintă invers. Prin urmare, dacă tipul stomatic arată o unitate perfectă în rîndul , taxonilor analizați, forma celulelor epidermice și configurația pereților ■lor permit o separare a acestora în două grupe mai mult sau mai puțin unitare ca ecologie și raport' fenetic. Astfel, T. alpinum, T. nigricans, hoppeanum, T. levigatum și T. obliquum prezintă asemănări fizionomice și ecologice și, cu excepția speciei T, levigatum, se găsesc în același etaj ? de vegetație. Taxonii apropiați din punct de vedere ecologic și făcînd parte din același etaj de vegetație sînt încadrați după morfologia celu- lelor epidermice în aceeași grupă; de exemplu T. seroUnum și T. offi- cinale (grupa II). “ . Dacă această analiză anatomică a țesutului epidermal practic nu reușește să separe speciile dificil de delimitat din punct de vedere taxo- nomic, arată în schimb că între taxonii care prezintă o mare asemănare fizionomică, ecologică și care se găsesc în același etaj de vegetație există de asemenea o identitate la fel de.mare în forma celulelor epidermice și în aspectul neted sau ondulat al pereților" celulari. în ceea ce privește raporturile dintre datele biometrice ale ce/u ? - lelor epidermale, pe de o parte, și ale celulelor lor stomatice, pe de altă parte, după cum rezultă din analiza generală a tabelului nr. 1, există unele asemănări. Aceste raporturi coincid în unele cazuri la taxonii apro- piați și din punct de vedere fenetic și. ecologic, după cum, în alte cazuri, între raporturile de asemănare a acestora și fizionomia și ecologia unor / specii care se confundă nu există nici o regulă. în primul caz, referitor la raporturile lungimii celulelor epidermei . superioare și inferioare, se constată o relație între doi taxoni : T. bessăra- bicum și T. palustre. z în alte cazuri, ca de exemplu la taxonii T. alpinum și T. obliquum . care sînt asemănători, și între care există relații biometrice și la T. nigri canș și T. hoppeanum, asemănători fizionomie atît între ei, cît și cu primii .nil se poate stabili o relație biometrică după lungimea celulelor epider- male. In ceea ce privește raporturile de lățime ale celulelor epidermei superioare și inferioare, nu se pot stabili relații biometrice. în legătură cu celulele stomatice se constată că dacă raporturile de lungime ale acestora nu permit stabilirea nici unei relații biometrice, în schimb lățimea celulelor stomatice are mai mult succes, în sensul că taxonii asemănători fizionomie și parțial și ecologic, ca T. bessarabicum și T. palustre, prezintă o relație biometrică în același sens. La fel este cazul și cu T. alpinum și T. nigricans etc. ; z Fructul, în general, și componentele sale, în special (achena, conul ; achenei, zona aspră, rostrul și radiile umbelei) — care constituiesc cri- 106 GH. ȘERBĂNESCU, y. SANDA, I. VĂDUVA șl GH. POPESCU 6 . Tabelu l Date bîometrice plivind celulele epidermele și stematice de l a Taxoni Cfelule epidermale (țt) epiderma superioară epiderma inferioară lungime lățime lungime lățime Vm amplit. var. Vm i amplit. var. Vm amplit. var* . Vm amplit. var. . Taraxacum serotinum W. et Kr Poir. 29,2 21,5 — 38,7 18,7 12,9—25,8 49,7 34,4 — 64,5 28,4 17,2-47,3 T. bessarabicum (Her- nem.) Hand.—Mazz. 36,6 25,8-r5L6 17,4 12,9—21,5 49,7 34,4-77,4 24,6 17,2—30,1 T. officinale Weber 41,9 30,1—: 51,6 23,6 17,2-34,4 48,0 30,1-68,8 25,8 17,2.-34,4 T. palustre (Lyons) 34,4 21,5—47,3 18,7 12,9-25,8 43,5 34,4-55,9 22,4 17,2—30,1 Symohs T, serotinum (Hoppe) 49,2 30,1-64,5 27,7 17,2-38,7 63,5 38,7 — 81,7 34,1 25,8-47,3 Hegetschw. T. fonianum Hand. — Mazz. 64,5 38,7—98,9 33,7 21,5—43,0 66,2 38,7 — 86,0 35,1 25,8-43,0 T. nigricans (Kit.) Rchb. 65,9 43,0-111,8 38,0 25,8-47,3 57,4 30,1 — 81,7 31,5 17,2 — 47,3 T. hoppeanum Gris. 67,6 43,0-90,3 37,0 21,5 — 47,3 63,3 34,4—94,6 38,7 25,8—51,6 T. levigatum (Wilîd.) ■■ 52,3 21,5—43,0 DC. 58,6 43,0 — 81,7. 28,7 21,5-43,0 38,7—68,8 32,2 T. obliquum (Fr.) Dahlst. 69,0 38,7-90,3 40,1 21,5-55,9 70,0 43,0-107,5 39,0 21,5 — 51,6 tor iul principal în cheile, diagnozele și descrierile speciilor — sînt pre- zentate sub forma datelor de măsurători pentru toți binomii, cu excepția taxonului T. obliquum1 din tabelul nr. 2. Din analiză tabelului respectiv rezultă că principalele raporturi calculate, ca : coeficientul de vatiabilitate (Vi), statistica lui Student (t), numărul de grade.de libertate ale lui t (f) etc., în cazul fiecărui detaliu al fructului la, aceeași, specie, precum și de la o specie la alta, prezintă valori ce ne indică o puternică fluctuație și pare, corelate, acordă o sta- bilitate și deci o pondere îh clasificare sau nu prezintă stabilitate și deci sînt inutile în taxonomia, speciilor de Taraxacum,. Astfel se constată că din cele 45 de situații (9 taxoni x 5 detalii), numai 13 prezintă stabili- ;. ■ X ■ ' — ’L T ț La această specie s-ău analizat fructele numai de la un capitul, din lipsă de mate- rial, ceea ce nu a permis aplicarea calculului statistic. Valorile medii obținute însă sînt sim- iare celor de la taxonii apropiați. ■ ' . ■ ’ " f. Tabelul nr. 2 \ Calculul statistic al datelor biometricc privind caracteristicile fructului la taxonli de Taraxacum Wigg- din flora României Caracteristicile fructului la țaxonii analizați ' Achena Raporturile calculate XI XI ‘ r" Si S2 s» c2 î îl s » “1 n Vi . v2 F Fa t ' ta 1. Taraxacum seratinum (W. et K.) Poir. 4,936 4,744 0,36 0,27 0,1283 0,0720 24 24 0,073 0,057 1,78' 1,98 2,13 2,27 2. Taraxacum bessarabicum (Hornem.), Hand.-Mazz. 2,96 4,396 0,22 0,22 0,0475 0,0479 24 24 ■ 0,074 0,050 1,08 1,98 23,14 2,01 3, Taraxacum oțfieinale Weber 2,992 3,03 0,096 0,16 0;0092 6,0250 24 12 0,032 0,053 2,72 1,98 1,04 2,05 4. Taraxacum palustre (Lyonș) Symons 4,5 2,98 0,26 0,20 0,0692 6,0429 24 24 0,058 0,Q67 1,61 1,98 22,46 2,01 5., Taraxacum alpinum (Hoppe.) Hegeshw. 3,500 3,356 0,19 0,17 0,0375 0,0275 24 > 24 0,054 0,051 1,36 1,98 2,84 2,01 6. Taraxacum fontanum Hand.-Mazz, 4,324 4,944 0,31 0,20 0,1004' 0,0396 24 24 0,072 0,040 2,53 1,98 2,6 2,10 7. Taraxacum nigricans (Kit.) Rchb. 3,96 4,036 0,18 >0,18 0,0333 0,0346 24 • 24 ’ 0,045 0,045 1,04 1,98 1,42 " 2,01 8. Taraxacum. hoppeanum Gris. 4,028 3,5 0,33 0,13 0,1079 0,0167 24 24 0,082 0,037 6,46 1,98 2,37 2,4 .9. Taraxacum levigatum (Willd.) DC, , . ■ 10. Taraxacum obli'quum (Fr.) Dăhlst. 3,708 4,04 0,27 0,15 0,0742! 0,0242 24 24 ’ 0,073 0,037 3,07 1,98 5,35 2,1 xl—media aritmetică tn mm; sx—ab. medii pătratice-in mm; ff grade, de libertate; vt-coeficienții de variabilitate; F— raportul dispersiilor de selecție; Fa — «uantila superioară a lui E (citată din tabele); t-statistică lui Student; ta—Quantila variabilei Student (citată din tabele); f-numărul de grade de libertate al lut t. Conul achenei > Zona aspră a achenei y . Xi si s? f] — nx— 1 Vj ' ' . ■; F . -Fa ■ t ■' ■ f XI Si si f.-rij—t Vi ’■ F . Fa x2 S2 fa==nj—1 ' v?, • 1 ța xa S2 fa=na—1 v2 . •. ,'M- z • A : .-i * 0,78 0,30 0,0904 ■ 24 \ 0,38 4,3 1,98' 4,7 15,98 4,16 0,32 0,1004 24 0,77 10,9 1,98 j 0,88 0,15 0,0212 ' 24 a r. 047' ■■ V" • ./ • 2,11 0,668 0,096 0,0092 24 0,144 0,568 0,096 0,0092 •24 i ■ 0;17 . 2,26 ,1,98 io,2 ' 19,0 0)692 0,12 0,0137 24 0,17 1,77 1,98 .5 0,912 0,15 0,0208 24. ; 0,16 ;.2iț)9. 0,884 0,16 0,0242 24 0,18 0,496 0,07 0,0054 24 0/14 1 • W ■. 1,39 1,98 2,53 48 0,816 0,17 0,0292 24 0,21 2,18 2,27 0,553 0,08' 0,0075 ■ 12.' , ' 2,01 0,7692 0,12x 0,0134 12 0,16 1,06 0,23 0;05 24 " 0,22- '5,4;.' 1,98 1b,i ’ 15,2 0,9 0,16 0,0266 24 0,18 V4 ■ 1,98 0,56 0,092’ 0,0092 24 ; ■■ 0,16 -.^3 ■ 0,54 0,16 0,0233 24 0,30 ' 0,472 0,13 0,0171 . 24 ' 0,28 : 4,87 1,98 • 6,24 15,5 1,064. 0,17 0,0271 24 0,16 3,07 1,98; 0,424 0,29 0,0833 24 : r 0,68 . t/GA , jz, ;Z ; .,s 1 • 'vC'' ■ 2,11 ' 0,492 0,29 0,0833 24 0,59 0,564 0,14 0,0196 24 0,25 .1,32.' 1,98 . 5,77 ■ ■.48\ 0,74 0,10 0,0116 24 . 0,14 5,9 1,98' 0,808 0,16 0,0268 ' 24 ' ? 0,20 . t-2-fll 1,256 0,26 0,0684 24 . 0,21 0,616 0,13 0,0183 24 . 0,21 S 1,05 1,98 05,5 48 ■ 0,952 6,18. 0,0313 24 . 0,19 1,53 1,9« 0,816 0,13 0,0175 24 ■ 0,16 '; 2,01 0,72 0,14' 0,0204 24 0,19 0,784 0,16 0,0242 24 ■ 0,26 • '^84l :1M S.6;5|7 15,5 . 1,128 0,31 0,0975 24 0,27 6,87. . 1,98' 0,592 0,07 0,0050 , 24 . . 0,012: •M1 ’ 0,868 0,12 0/0142 24 0,14 0,752 0,15 0,0221 24 ■ ■ 0,20. 2,5 < 1,98 i#2j 18,2. 0,824 1,612 0,15 0,0217 24 0,18 8,97 1,98; 0,944 0,28 0,0087 24 0,3'0 ■0,44 0,1946 24 0,27 ' ■ ■ -Z'* ■ ■ J J ' - - ■MO. p~ \ / - A i' * < Tabelat nr. 2 Caicului statistic ui datelor biometrice privind caracteristicile fructului la taxonii de Taraxacum Wigg. din flora României . Conul achenei ' . . Zona aspră a achenei ' sî f^nv-1 ■ ..F •Fa t f xi Si si f1=ni-l vi F F« t . 1 X1 f3=n2—1 va ■■ t« . x2 S3 f2=n2—1 V2, ta xa ,0904 24 0,38 4,3 ' 1,98' X7. 15,98 446 0,32 0,1004 . X 24 0,77 10,9 1,98 16,7 13,54 5,108 0212 24 . 0,17 . 241 0,668 0,096 0,0092 ■ 24 0,144 2,14 5,748 0092 24 0,17 2,26 1,98 10,2 19,0 0^692 0,12 0,0137 24 0,17 1,77 1,98 4,9 48 5,108 0208 24 - 0,16 •; ' X- 2;09 0,884 0,16 0,0242 24 0,18 2,01 3,524 0054 24 . 0,14 ■' 1,39 1,98 2,53 48 0,816 0,17 0,0292 24 0,21 2,18 2,27 1,11 48 8,732 0,075 12 0,14 2,01 0,7692 0,12 0,0134 12 0,16 2,01 4,6769 05 24 0,22 '5,4 - 1,98 io;4' 15,2 0,9 0,16 0,0266 24 0,18 1,14 1,98 7,98 48 6,764 0092 24 . .046 243 0,54 0,16 0,0233 . 24 0,30 2,01 6,048 0171 24 0,28 4^87 4;98 0,24 15,5 1064, 0,17 0,0271 - 24 0,16 3,07 1,98 2,08 17,45 4,488 3833 ' 24 ■. 0,68 , 241 0,492 0,29 0,0833 24 0,59 2,10 3,264 0196 24 0,25 1,32 1,98 ' 5,77 ,48 - 0,74 : 0,10 0,0116 ■ 24 0,14 5,9 1,98 0,95 26,7 ' 7,372 )268 24 0,20 M? 1,256 0,26 0,0684 24 0,21 2,05 6,88 )183 24 0,21 ' 1,05 1,98 ''5,5- 48 0,952 0,18 0,0313 24 . 0,19 1,53 1,98 5,14 48, 3,724 1175 24 ■ 046 2,'61 0,72 0,14 0,0204 24 0,19 2,01 6,14 1242 24 0,20 .4,84 1,98 0,57 15,5 . 1,128 0,31 0,0975 24 0,27 6,87 1,98 3,84 14,6 9,536 1050 , 24 . 0,012 ■ 241 ' 0,868 0,12 0/0142 24 0,14 2,13 7,964 i221 24 ■: 0,20. 2,5 1,98 .5/2) 1 18,2 0,824 0,15 0,0217 24 0,18 8,97 1,98 8,46 ' 13,9 7,2 . 087 24 0,30 2,t. 4,612 -0,44 0,1946 24 0,27 2,14 7,012 Rostrui fructului Rodiile umbelei (papustilui) «a ' s? ' s! ■ Yî •' i- 3 3 * jVj va F Fa t ta f ■ ^2 ' x; s2 si S2 S2 7 7 A A II II ^4? vx . 1 . - V2 F Fa t ta ■ f 1,68 0,55 2,8237 0,3050 24 24 0,33 0,096 9,3 ,1,98 1,82 2,14 13,95 8,468 6,228 0,54 0,37 0,2933 0,1396 24 24 / • • 0,064 0,059 2,1 1,98 17,3 2,09 19,3 0,44 0,59 0,1942 0,3525 ”24 , 24 0,086 0,167 1,81 . 1,98 10,8 2,01 48 3,916 5,06 0,32 0,43 0,1020 0,1858 24 24 0,082 0,085 1,82 1,98. 15,7 2,01 48 1,10 0,55 1,2175 0,3075 .24 12 0,13 0,12 3,96 1,98 16^7 2/11 16,£^ , 4,968 5,24 \0,48 0,27 0,2317 0,0733 24 12 0,09.7 0,052 3,16 1,98 ' 2,47 2,10 17,2 0,55 . 0,^8.. 0,3054 0,2275 24 21 0,081 0,079 1,34 1,98 . 4,98, 2,01 <48' 6,12 . 4,808 0,45 0,28 0,2054 0,0800 24 24 0,074 0,058 2,57 1,98 12,2 2,10 18,2 0,64 0,‘^6 0,4195 0,2163 24 24 0,14 0,14 1,94 1,98 7,75- 2,01 ' 48 4,86 5,68 . 6,44 1 0,45 0,1933 0,1958 24 24 0,091 0,089 1,1 1,98 1,64 2,01 48 0,58 0,56 0,3320 0,3204 24 24 0,079 0,081 1,04 1,98 3,06 2,01 48 6,26 6,404 0,62 0,31 0,3850 0^0946 24 24 0,099 0,048 4,07 1,98 1,04 2,11 16,2 0,51 0,89 0,2583 0,8041 ' 24' 24. 0,14 0,14 3,11 1,98 11,7 2,1 17,2 5,112 7,06 0,45 6,54 0,2046 0,2954 24 24 . 0,088 0,076 1,44 1,98 13,5 2,01 48 0,72 0,72 0,5187 0,5204 • 24 24 0,076 0,090 1,00 1,98 7,74 - 2,0ț 48 4,832 4,796 6,42 -0,42 0,1733 0,1737 24 24 0,087 0.088 1,00 1,98 0,304 2,01 . 48 0,57 0,67 .0,3250 0,4462 24 - 24. 0,079 0,096 1,37 1,98 - 1,075 2,01 • 48 ’ 5,208 4,924 0,39 0,39 0,1542 0,1508 24 24 6,075 0,079 1,02 1,98 2,58 2,01 48 7 BIOMETRIA ȘI STATISTICA UNOR CARACTERE LA TARAXACUM 107 nr. 7 frunsețespeciilor de Taraxacum' Wlgg. din flora României _________________________, :___________Celule stomatice (p,)__________‘ ____________ epiderma superioară epiderma inferioară lungime lățime lungime lățime Vm amplit. var. Vm amplit. var. Vm amplit. var. Vm amplit. var. 24,1 21,5-25,8 18,4 17,2-21,5 26,7. 25,8-30,1 20,1 17,2-21,5 20,8 17,2—25,8 17,9 17,2—21,5 23,6 21'5-25,8 15,7 17,2-21,5 21,5 17,2 — 25,8 16,7 12,9 — 21,5 24,8 . 21,5-25,8 18,1 17,2-21,5 23,0 17,2—25,8 19,4 17,2 — 21,5 25,4 21,5-25,8 18,2 17,2 — 21,5 24,8. 21,5 — 30,1 20,5 17,2-21,5 23,6 . 21,5-25,8 18,9 17,2—25,8 27,9 25,8-30,1 22,2 21,5-25,8 27,7 25,8—30,1 23,0 21,5-25,8 29,1 25,8 —'34,4 24,2 21,5 — 25,8 27,7 25,8 — 30,1 22,4 17,2—25,8 35,8 30,1-38,7 27,5 25,8-30,1 39,0 343 — 43,0 27,2 21,5-30,1 27,5 25,8-30,1 21,8 . 21,5-25,3 27,0 21,5—30,1 22,7 17,2-25,8 28,7 21,5-34,4 24,2 21,5—30,1 . 34,2 30,1—38,7 25,4 21,5—30,1 tate b data cu . schimbarea individului, ceea ce reprezintă doar 29% din cazuri. * Componentele fructului care manifestă stabilitate o dată cu schim- barea individului și care conferă pondere în taxonomia genului Tara- wacum se prezintă astfel pe specii: T. seroUnum — rostrul fructului; T. nigricans — achena; Ț. officinale — achena, zona aspră; T. leviga- tum — rostrul fructului ; T. fontanum — zona aspră și, radiile umbelei (papusului); T. alpinum — conul achenei, zona aspră, radiile umbelei (papusului); — T. boppeamum — achena, conul achenei, radiile umbelei. La speciile T. bessarabicum și T. palustre nici unul din detaliile fructului analizat nu prezintă stabilități. Dacă ne referim la fiecare din componentele analizate la cele 9 specii .studiate, constatăm că, p dată cu schimbarea individului, achena prezintă stabilitate la trei taxoni, conul achenei la doi taxoni, zona aspră la trei taxoni, rostrul. fructului.la doi taxoni și radule umbelei (papusului) la trei taxoni. Exprimate în procente, denotă o variație între 22 și 33% din cazuri. 108. GH; ȘERBĂNESCU, V.' SANDA, I. VĂDUVĂ și- GH. POPESCU . 8 • :• ■ ’ • ' ■ ■ / CONCLUZII 1. După tipul stcmatic, perfect stabil, genul Taraxacum reprezintă pentru România oz grupare unitară. 2, Morfologia celulelor epidermice și a pereților celulari nu pre- zintă pondere în discriminarea taxonilor critici, dar permite din acest punct de vedere gruparea acestora în cercuri de afinitate. Bste intere- sant că grupa 1 de taxoni din etajele de vegetație de altitudine prezintă un gen de celule epidermale, în timp ce taxonii cu reprezentanți și în zona de cîmpie au alt gen de celule epidermale (grupa II). . 3. Lungimea și lățimea celulelor epidermale și stomatice, precum , și raporturile dintre acestea referitoare la cele două epiderme nu con- stituiesc criterii sigure de delimitare între taxonii apropiați fenetic. 4. Deși fructul este un organ din sfera reproducătoare și de așteptat . să fie măi consolidat în raport cu elementele țesutuhii epidermal din sfera vegetativă) prezintă, așa cum rezultă din analiza statistică efectuată asupra detaliilor sale morfologice, o puternică fluctuație,: ceea ce îi con- feră în general o pondere slabă în taxonomia genului Taraxacum. Aceasta ! se dovedește cu atît mai mult cu cît în particular unele caracteristici ale sale, care în cadrul taxonilor prezintă o pondere taxonomică sporită, în cadrul genului, prin slabă repetare de la un taxon la altul, își pierd eficiența. Lipsa de eficacitate a diferitelor detalii ale fructului în discri- minarea taxonomică este amplificată și prin lipsa repetării unor corelații sau raporturi din elementele stabile la detaliile vecine sau de la un taxon la altul în cadrul acestui gen. . - Se poate spune că separarea: diferiților taxoni efectuată în baza caracteristicilor fructului devine. inutilizabilă dacă nu este argumentată și prin, alte date evidente de morfologie, anatomie,: ecologie și chiar fenologie. ■ •- 5. în final se poate conchide că și în baza unor elemente de discri- minare subtile, ca anatomia și biometria celulelor epidermice, precum și a calculului statistic al fructului, genul apare ca b unitate nouă în evoluție. Criteriile sale nefiind încă bine consolidate, în conse- cință subunitățile lui nu sînt evident individualizate. Așa că o serie de taxoni în multe cazuri ridicați la rangul de specie nu justifică valoarea taxonomică acordată,. ceea ce a făcut probabil și pe) alți autori, ca. G. Hegi (6), Al. Beldie (1) etc., :să trateze în mod îndreptățit unii din taxonii discutați de noi ca subspecii în cadrul altor taxoni mai bine conturați din punct de vedere morfologic, ecologic etc? \ BIBLIOGRAFIE 1, Beldie Al., Flora și vegetația munților Bucegi, Edit. Academiei, București, 1962, 291-292. 2, Crampe H., Măthematical niethods of statistics princeton, Uuiversity Press, Princenton, 1946. 3. GsCrOs Șt., Contribuții botanice, Cluj, 1958, 179-184. 4. Hald Â., Statisticul theory with engineering applications, New York—Londra, 1952. 5; Hândel-Mazzetti H(j, Monograplue der Gattung. Taraxacum, Leipzig—Viena, 1907. 6. Hegi G., Illusirierte Flora von Mittel-Europa, Viena, 1928—19-29, VI, 2, 1 078—1 096. 7. Metcalfe G. R. a. Chalk L., Anatbmy of the Dicotyledons, Oxford, 1965, 1, XIV—XV. “ g BIOMETRIA ȘI STATISTICA UNOR CARACTERE LA TARAXACUM 109 8. Nyâfâdy E. I., Genul Taraxacum Wigg. în Flora Republicii Socialiste Rcnânia, Edit. '7 Academiei, București, 1965, 10, 109 — 126. 9. Șișkin B. K., Genul Taraxacum Wigg.. în Flora U.R.S.S., Moscova-Leningrad, 1964, £9, 405 460. ' ■ . 10. Țarnavschi T. I., Die Chromosomenzahlen der Anthophyten Flora von Rumanien mit einem 7 '. Ausblick auf dăs Polyploidie-Problem, Supl. la Bul. Grăd. bot. și al Muz. bot. 7 = ; Cluj,. 1947, XXVIII. .Institutul de Biologie „Traian Săvulescu”, 7 ... . Sectorul- de morfologie și sistematică vegetală V ■ și . . Institutul de calcul statistic al Academiei Republicii Socialiste România Primit în redacție la 26 octombrie 1968. DINAMICA VEGETAȚIEI ALGALE ÎN PERIOADA DE IÂENĂ LUNGĂ 1968-1969 ÎN DEEPTUL STAȚIUNII AGIGEA (LITORALUL ROMÂNESC-CONSTANȚA) ’ DE ELENA CRĂCIUN ■ ’ .. ■ < ■ . ■ • 581.526.3:582.23/27 L’auțeur prâsente des observations sur la dynamique des algues macrophytes du littoral roumain en la station de recherches marines d’Agigea (Constanța), durant la periode hivernale de l’annâe 1968 — 1969. On constate la pauvretâ qualitative ,et quantitative de la vegetation algologique 1 saisonnifere, protondăment modifice.par rapport ă Eannde pr^c&dente, du fait autant de la dur^e que des basses temp^ratures hivernales. Observațiile s-au făcut în următoarele perioade de iarnă: 20—25 noiembrie, 10—15 decembrie 1968 și 4- 15 februarie 1969, pe porțiunea îngustă în care se includ atît zonele litorală, mediolitorală, cît și zbna infralitorală superioară pînă la 5 m ’adîncime. Pentru o prezentare cît mai clară âm considerat trei sectoare în zona de studiu, conform împărțirii făcute de M. O e 1 a n (3) : sectorul de nord, cuprins între sudul portului Constanța și gara Agigea, sectorul de mijloc, între gara Agigea și promontoriul și sectorul de sud, între pro- montoriul și digurile stațiunii balneare Eforie Nord, Din punctul de vedere al substratului deosebim următoarea con- figurație : - — platforma pietroasă, sarmatică ; — stînci compacte calcaroase, izolate; — blocuri masive și pietre; - - nisip curat și mîl. ’ Schimbările produse în răspîndirea calitativă și cantitativă a algelor se datoresc profundelor modificări suferite de linia malului, pe de o parte, și iernii grele din acest an, pe de altă parte. Dacă comparăm sectorul din fața Stațiunii Agigea din 1960 cu cel prezent, vedem că marea a mînca't peste 5—6 m din faleză, pe alocuri chiar și mai mult, astfel că ST. SI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 22 NR. 2 P. 111 - 114 BUCUREȘTI 1970 112 elena CRĂCIUN 2 suprafețe întregi de stîncării au fost acoperite cu apă, fapt ce a deter- minat efectuarea unor lucrări de consolidare a malului. Modificările din ultimul timp s:au accentuat și prin noul dig al portului Constanța. Iarna anului 1968—1969 se poate împărți din punct do vedere climatologic în două perioade : — perioada I, de la prima jumătate a lunii noiembrie pînă la prima jumătate a lunii decembrie, cînd temperaturile aerului și ale apei au fost destul de scăzute; , — perioada a Il-a, din a doua parte a lunii decembrie pînă la sfîr- șitnl lunii martie și începutul lui aprilie. în această perioadă tempera- tura apei a atins —2°C; ca urmare marca a înghețat, dar fără să formeze gheață compactă, în schimb digurile, stîncile și promontoriul erau com- plet acoperite de calote de gheață de o grosime considerabilă (20—30 cm).. în funcție de aceste condiții și aspectul vegetației de iarnă s-a schimbat față de anii trecuți caracterizați prin temperaturi mai ridicate atît ale aerului (+ 8°C), cît și ale apei ( + 4°C). Vegetația algală în prima perioadă a iernii se găsește concentrată în toate sectoarele litorale pe substratul pietros al zonelor supralitorale, mediolitorale și sublitorale; în porțiunile cu fund mîlos și nisipos lipsesc asociațiile algale macrofite, în schimb sînt numeroase microfite, mai ales Biatomeae și fanerogame aparținînd ordinului Helobiales fZostera marina și Z. nana). \ componența vegetală I. în sectorul de nord se disting la data cercetării atît specii de iarnă, cît și specii caracteristice anotimpului cald, cum sînt: Enteromorpha compressa, E. linsa, Gladophora glomerata, G. rupestris. Iarna mării este anunțată totuși de Porphyra leucosticta, Bangîa fuscopurpurea, ultima fiind specie destul de rară pentru Agigea. îh iarna anului de cercetare numărul de indivizi era cu mult mai mare și aria lor cu mult mai extinsă față de anul precedent. Micile văgăuni și fisu- rile stîncilor expuse valurilor erau tapisate cu tufe, mărunte de Bryopsis plumosa și B. duplex. Merita să. subliniem că în anii 1958, 1959> 1960 : speciile genului Bryopsis formau asociații pure pe suprafețele laterale ale stîncilor, spre deosebire de iarna 1968—1969 cînd le-am găsit sporadic pe stînci. Menționăm că în iernile din anii 1961 și 1968 speciile de Bryopsis dispăruseră, deci în această iarnă datorită condițiilor arătate mai sus se constată o reinstalare a lor. Tot ca o specie a anotimpului rece și întu- necat, la adăpostul micilor adîncituri, este și Porphyra leucosticta, și ea redusă atît ca dimensiuni, cît și ca număr de indivizi. Alături de speciile sezoniere apar mozaicat Enteromorpha compressa și Gladophora ■rupestris, amîndouă reprezentate prin exemplare cu mult mai mici față de cele de vară (10—20 cm Gladophora și 5—10 cm Ente- romorpha). • ■ 3 ■ După această prima centură algală de deasupra litoralului, pe plat- forme drepte și pe stîncile compacte, expuse valurilor, urmează algele' roșii: Cera/mium ru^um, C. barbeta, C. elegans și Gallithamnion corym- bosum, care se remarcă prin portul elegant și culoarea roșie, fapt ce le BW:''V' VEGETAȚIA ALGALĂ ÎN PERIOADA 1968—1969 113 ' ■' ■ ■■ ■ ' . ; ■ , ' . ' . . ' ■ ■ ' ' . ' ^33' . ■ ■ . ■ ■ ■ '' ■ ' '' . țpdeosebește de indivizii de vară de culoare roz sau roz-pal. Exemplarele pxdeiGallithammion se găsesc de obicei între zona supralitorală și cea medio- 3;țft acoperind suprafețele verticale ale stîncilor. Pe stîncile mereu acoperite de apă sau numai udate de valuri se găsesc Hildenbrandtia ■'■prototip și H. riwlaris. în afară de' aceste două specii, fețele pragurilor Made stîncă erau acoperite de EnteromOrphd, Gladophora rupestris, Scytosiphon ■iito Ectocarpus siliculosus, toate de talie mică (4—5 cm), deși <3 aveau organe sporifere. 03:3. Din' cele expuse reiese că vegetația algală în acest sector este bine dezvoltată atîtx in zona supralitorală, cît și în cea mediolitorală. La adîn- . .cirnea mai mare de 1 m se găsesc tufe răzlețe de Laurencia coronopus și ip L. obtusa, după care urmează o fîșie de Gystoseira bosforica, care, deși ; rară ca număr de indivizi, atinge dimensiuni considerabile (l m), avînd •; la extremitățile ramurilor receptaculi fertili. 03: II. în sectoarele de sud și intermediar, unde substratul este repre- zentat mai mult prin platforma pietroasă, asociația algală are un aspect J împestrițat, cu următoarea componență: Geramium rubrum, O. elegans î. litorale, Gallițhamnioncorymbosum, Enteromorpha compressa f. lingulata, ■, E. linsa și Scytosiphon lomentarius. în timpul observațiilor am .remarcat ■V; că Ectocarpus și Bcytosiphon scad cantitativ în sectorul de sud, în, timp ; ce Porphyra, specie de iarnă, predomină față de ultimele două specii, < deși se constată și la această ultimă specie un regres cantitativ și cali- > tativ față de indivizii din anii trecuți. Stîncile care sînt numai udate de valuri și în acest sector sînt bogate în Gyanophyceae {Calothrix, Microcoleus). și Biatomeae (Achnanthes lon- gipes, A. brevipes), grupate în pseudotaluri. Pe substratul nisipos găsim de .asemenea Gyanophyceae și Biatomeae, vegetația macrofită lipsind , total dacă facem abstracție de Zostera 'marina, una din puținele fanero- ; game marine. Ca specie sezonieră nouă în acest sector amintim pe Ery- throtrichia carnea. De remarcat că aceasta este dată în literatură ca ■ fiind o specie mediteraneană mai stenobiontă; pentru litoralul românesc . este citată numai din sud, deci acolo unde salinitătea este mai mare și ■ temperatura mai ridicată. Ca supraviețuitori ai anotimpului cald am ■: găsit tufe pitice de Chondriia tenuissima și Chaetomorpha linum: v Zona litorală propriu-zisă a sectoarelor de, nord, sud și intermediar ■ este împînzită de un brîu discontinuu de Gystoseira bosforica și. G. barbata, lat de 4—5 m. Pe G. barbata am găsit-o în anii, 1960—1967 numai în ' sudul litoralului (Oomorova, Mangalia). Exemplarele de Gystoseira erau invadate de epifite, ca : Acrochaetium mahometanum, A. holandicum etc. ■V; Am observat și vegetația fixată pe midii CMytillus galloprrovinei ,3; pe a căror cochilii abundă specii de Lythophyllum și Bermatholitum pa- ' pillosum. , PERIOADA DE IARNĂ DECEMBRIE-FEBRUARIE £3 Pe toată întinderea aparținînd zonei supralitorale se dezvoltă can- 07 titativ Ectocarpus siliculosus, populație pitică de 3—4 cm, iar în amestec 3 -cu Scytosiphon lomentarius și cam de aceleași dimensiuni cu Ectocarpus .sînt Ulothrix subflaccida și Prospera mirabilis. 114 ELENA CRĂCIUN 4 Stîncile stropite de valuri sînt populate cu Bivularia, Calothri®, alge calcaroase (Crouoriella dubbi), iar cele,acoperite sînt împestrițate de Entheromorp^ compressa, Ceramium elegans, Porphyra leucosticta de dimensiuni mici, CalUthamnion. corymbosum, care datorită intensității luminii scăzute se dezvoltă pe suprafețele orizontale ale stîncilor, spre deosebire de prima perioadă cînd se instalau pe fețele verticale ale aces- tora, Este interesant că în Marea Mediterană Callitham,nion se dezvoltă numai în anotimpul rece, pe cînd în Marea Neagră în tot cursul anului, dar așa-zisa perioadă de înflorire se constată iarna. Regăsim pe Ecto- carpus siliculosus și Sdytosiphon lâmentarius bine dezvoltați în sectoarele de nord și intermediar și mai puțin în sectorul de sud, unde se Constată un regres cantitativ și calitativ. în ultimele două sectoare Bryopsis dis- pare cu totul. . Începînd cu prima jumătate a lunii ianuarie pînă la sfîrșitul lunii februarie temperatura apei a scăzut considerabil (—2°C), fapt ce a dus la înghețarea apei la țărm. Trebuie să subliniem că deși stîncile și digu- rile erau acoperite de un strat de gheață gros de 20—30 cm, sub calotă erau adăpostite tufe pitice de Bangia, Ectocarpus, ^cytosiphon, Porphyra, Urospora, Callithamnion, Ceramium rubrum f. barbuta, Enteromorpha compresa, diferite Cyanophyceae, Diatomeae, amintind aspectul de sub calota glaciară arctică. în concluzie, iarna 1968—1969, deosebit de aspră față de anul precedent, a dus la o sărăcire a vegetației algale în sectorul românesc atît din punct de vedere cantitativ, cit și calitativ, determinînd și o retra- gere spre adînc a învelișului vegetal de la linia malului. Urmărirea refacerii populațiilor algale pe vechile bio topuri ne va permite să calculăm viteza de refacere a unor specii distruse ori stînjenite de factori de mediu extrem de riguroși ca temperaturile scăzute.. ; H CENOTAXONI NOI PENTRU ȘTIINȚĂ PE MASIVUL VLĂDEASA DE. I. RESMERIȚĂ le ‘ 581.9 (498) : 581.55 L’auteur prâsente le răsultat de sesrecherches effectu^es sur le Massif Vlădeasa, concernant six coenotaxons nouveaux pour la Science, â savoir Ies assocîâtions: Calthetum l'aetae biharicum, Festuceto (rubrae) — Callunetum vulgaris, Holcetum lanati biharicum, Nardo — Vaccinietum, Sambuceto — Calamagrostetum arundi- naceae et Piceto — Juniperetum vacciniosum. L’uniformitd de la composîtion floristique des assqciations, rcfl6t£e dans Ies 616ments ecologiques et phytogâographiques (tab. 1 — 6), est uri appui con va in- cant ă l’hypothese de l’extension plus gran.de de ces coenotaxons. BIBLIOGRAFIE 1. Băcescu M., Hidrobiologîa, 1961, 3, 17—46. 2. Celan M., Botaniceschii jurnal, 44, 11. 3; — Sect.. Se. Acad. Boum., 1935, 17, 81 — 94. 4. — St. și cerc, biol., Seria bot., 1964, 16, 1, 31 — 43. 5. Ercegovic A., Acta AdriaLica, Split, 1957, 8, 8. 6. Gamulin Brida, Acta AdriaLica, Split, 19'62, 9, 7. 7. Munda L, Acta AdriaLica, Split, 1962, 10,. 1. 8. Morozova — Vodianițkaia, Tr. Sevast. Biol. st. An. SSSR, T. V., 1936, 5. 9. Skolkă V. H., Bul. I.C.P., 1959, 15, 4, 84-88. 10. Skolka V. H. și Gomoiu M. T., Hidrobiologîa, 1967, 8, 15 — 30. Institutul pedagogic de 3 ani. Facultatea de științe naturale. Primit în redacție la 11 iulie 1969. * De pe Masivul Vlădeasa, unde sînt condiții ecologice variate (8), prezentăm 6 noutăți cenotaXonomice; pentru fiecare se dă cîte un tabel sintetic cu 15 relevee. Valoarea fitocenotică este indicată pentru fiecare specie pe o coloană verticală a tabelului, așa cum procedează Al. Borza (1), putîndu-se da astfel speciile pe grupe economice, sistem folosit de numeroși geobotaniști din țară. CI. MONTIO — CARDAMINETEA Br.—EI. et Tx. 1934 Ord. MONTIO - CARDAMINETALIA Pawl. 1928 Al. Cardamino—Mohtion Br.—Bl. 1925 As. Calthetum, laetae Krajina 1933 biharicum, n. ass. reg. .Geneza și ecologia. Asociația. se'înfiripează în apa lină sau chiar izvoarelor montane și mai cu seamă a celor subalpine, pe pante ^^mici, expoziții însorite, substrat litologic cu andezite, cuarțite, șisturi cristaline etc. . ■ xAna derăspindire. Asociația se dezvoltă numai în. Munții Apuseni, K^tmde a fost identificat pînă acum în țară la noi Pedicularis limnogena, te^Șșpecie ,caracteristică pentru asociația descrisă. ■■1 ■' . • ■ BOTANICĂ T. 22 NR. 2 P. 115 - 124. BUC CE EȘTI 1970 BW - ■■■ • ■■ . ■ ■ . . ■'.. . . ■ ■ . rWșM'J: ; ■ ■ ■■ ■ ■ ■ ■ : CENOTAXONI NOI PENTRU ȘTIINȚA PE MASIVUL VLĂDEASA 117 jS-’’’Vr''' ț^șW'K’-7^5'7“ry' ''WJ;'V' ■'■■ 116 ' I. RESMERlȚA 2 Structura. în structura asociației intră un mare număr de specii helofite din totalul de 26 de specii (tabelul nr. 1). Merită subliniată con- stanța ridicată (V) ă. speciei Pedicularis limnogena, oreofit cantonat în Balcani și Munții Apuseni. E.,Pop (7) îl citează din mlaștinile eutrofe Tabelul nr. i Asociația Calthetum laetae Krajina 1933 biharieum n. ass, reg. . Valoarea fitoceno- tică Specia A + D K E.f. F.b. ! Gramineae 1 In Nardus stricta + -2 V ' Cp H In Deschampsia caespitosa yar. alpina + -3 IV .u H In Catabrosa aquatica Cyperaceae și Jancaceae- + " I Cp H In < Eriophorum angustifolium + -5 V Cp H In Carex leporina -|—1 ■ IV-■ Cp H In Juncuș inflexus II . Eua H In Juncus compressus ■ +-2 . II Eua H In Juncus effusus , - 4- II Cp H In Eriophorum vaginatum ■ 2 — 4 ■ ' I Cp H In Carex glauca .. Alte specii 4—1 . I E G C cl Caltha laeta 1—4 v ■ Ec H C ord Epilobium nuians +. II ■'Apec ■ H . C ord Stellaria alsine ■A . ■ 4-- - II' Cp' H C as Pedicularis limnogena , ■ -7-3 -V- ■ End H i In Cardamine pratensis . , 4--2 v Cp H In Soldanella montana var. major ■ .+ IV Apec H ' In Ranunculus repehs nr Eua H In Gnaphalinm siloaticum- îi Cp' H In Leoniodon autumnalis -4-'.. ii Eua H In Orchis maculata ii ' E G 111 / Crepis paludosa 4- . ■ ■ n E H In 1 Senecio subalpinus . / . 4-- ii Apb H In Sîuertia punctata 4- i Bb vH .In Sphagnum. sp. ' 4--3 i Cp H Reieveele provin de pe munții Virfuraș șl Micău, expoziție altitudine 1 550—1600 ni. S, V, SV, inclirsatfe 2 -12“, actrerhe 80—100% și de trecere din regiunea de izvoare a Someșului Cald și1 Bece, precum și de pe. Muntele Mare. Prezintă importanță și elementul balcano-carpatic de munte Sweriia punctata. Această specie este cunoscută la noi numai din cursul superior al Someșului Cald și de la Lăptici — Bucegi (7). Asociația are o structură mozaieată datorită dezvoltării în pilcuri a speciilor : CaUha laeta, Pedicularis limnogena, Peschampșia caespitosa var. alpina, Eriophorum angustifolium și■ E. vaginatum. Sindinamiea. Unele fitocenoze evoluează spre înmlăștinire cu Sphag- num sp., care duce la crearea de biotopuri mai puțin propice speciilor Mele asociației. în prezent se observă o succesiune spre higronardete, ®^?.Ce confirmă abundența lui Aardus stricta. economică. Asociația fixează solul și îl ferește de eroziune. Codată asociația prezintă și o importanță furajeră prin înmulțirea plantelor de Ifeschampsia caspitosa. CI. MOLINIO — ARRHENATHERETEA T^. 1937 Ord. AGROSTETO — FESTUCETALIA RUBRAE Pușcării D. și colab, 1956 Al. Agrosteto — Festucion rubrae Pușcării D. și colab, 1956. As. Festuceto (rubrae) — Callunetum nulgaris n. ass. prov ecologia. Asociația se înfiripează în biotopurile lui Festu- rubrae montanum Csuros et Resmeriță 1963, ca urmare a acidi- solului, a scăderii substanțelor nutritive din sol etc. Eitocenozele âcupă ecotopurile cu un strat gros de turbă și cu nivel pedobiologic scă- 8-zut; solul conține un procent ridicat de humus brut. ;J||£ Structura. în structura fitocenotică se întîlnesc specii din ordinul — -Festucetalia rubrae și Nardetalia. Studiind apartenența spe- ||teilor de cenotaxonii superiori, se constată că fitocenozele se încadrează IJ^n: grupa asociațiilor de Festuca rubra (tabelul nr. 2). Edificatoare — indi- i^cătoare sînt cele două specii, care denumesc asociația •: Festuca rubra și vulgaris. BBi ' Speciile constante și subconstante sînt caracteristice sau însoțitori Infideli ai cenotaxonilor care fac parte din clasa Molinio-Ai^henetheretea, «Cu excepția speciilor Calluna vulgaris și Viola canina din, clasa Eardo — Acest fapt a constituit un motiv în plus pentru încadrarea te^Ociâției la cenotaxonii superiori. IIJa .. Structura floristică este dominată de elementele europene, eura- tepiătice și eircumpolare. în spectrul biologic se impun cu o dominanță fejtoyîrșitoare hemicriptofițele. Sindinamiea. Asociația succedă după Festucetum rubrae montanum, I^^yoluînd spre Callunetum vulgaris. Prin desțelenire, fertilizare și însămîn- O^area speciilor Festuca rubra și AgrOstis țenuis se obține o pajiște dominată ^^Le-aceste-specii. , , Valoarea economică. Pe măsură ce crește, dominanța speciei Calluna scade valoarea furajeră a fițocenozelor, însă prin desțelenire se ^^piate combate integral această specie. ■ 'As. Rolcetum la/nati Issler 1936 biharieum n. ass. reg. OW Genera și ecologia. Este o asociație pionieră în procesul de înțelenire BiW^erenurilor cultivate cu plante anuale. Se instalează în ecotopuri cu un ^Saivel relativ ridicat al apei freatice, întreținut de precipitațiile atmos- >>WdriCe' abundente. ' . Răspîndirea. Eitocenozele sînt răspîndite în etajul fagului și al S^molidului pe întreg cuprinsul Munților Apuseni, desigur în stațiuni ce ^gnigăduie înfiriparea acestei asociații. Structura. Asociația prezintă o compoziție floristică eterogenă, care ^Caracterizează de obicei fitocenozele pioniere. Astfel, specii de țelină Bwfe. întrepătrund cu cele segetale și ruderale. Elementul floristic dominant t 118 ■ " ‘ ' Tabelul nr. i? ' Asociația Festuceto (ntbrae) — Callunetum vulgaris n. OSS. • . - ? Valoarea fitoceno- tică . ' . Specia - A + D K E.f> F. b. Gramineae H H C ord Festuca rubra 1-4 V ' cp C ord Agrostis tenuis - + -3 • V Cp H C ord Anthoxanthum odoratum / +. V Cp H In Sieglingia decumbenS ‘ + V E Cp H In Nardus stricta 4- II Leguminospe 1 . In In Gen ista linelor ia Trifolium montanum + ■ +. II II ■ E C H-Phn H \ '' Cyperaceae și Juncaceae In Luzula luzuloides + II E H Alte specii ; C ci Plantago lanceolata + -1 V Eua H H C al ord Campanula abietina ' 4--2 V Bd H C al . D as Carlina acaulis Calluna vulgaris + -1 1-4 V V . Ec . Eua Plin H . Th ' C cl , Prunellă vulgaris + -1 IV U G cl Euphrasia rostkoviăna ■ : IV ; E Ch H TH G‘ ord Thymus pulegioides 1 1 + -1 . IV E C cl Cerastium vulgatum II U ’h ■ ' ■ H Ch C ord Hypochaeris radicala . + II E C al ■ Polygala vulgaris ; 4- II E H In Achillea millefolium + • ,v. ■ Eua In In Viola. canina Hieracium pilosella +-1 . V ’ V : 'E' . E H H H G > Ch, PT In In Potentilla erecta Hieracium auricula 4—ț ■ : 4-' .v IV IV Eua E In Pteridium aquilinum 4—1 III U In Vcronica officinalis 4—1 III Cp In Plantago media + III Eua TT , In . Hypericum maculatura III E Phn H-Ch In In Vaccinium myrfillus Antennaria dioica. + + ■ III III Cp Cp In Gnaphalium silvaticum ■ ■ -4 ! III ■ Cp T-T In Leontodon autumnalis • 4~ III Eua In In In Galiumverum Galium vernum Prunellă taciniata 4- II 1 II II Eua. Eua M H Th-H H-Ch . Ih Helianthemuîn.ovatum . . 4- ii Ec ~ . In Potentilla aurea II Apec H In Potentilla arenaria + '. ■■ II C. ■ H In Crataegus mondgyna ■ ¥ ■ ■ ■ II E Phm In Carlina vulgaris II Eua Th în el te unul sau două relevee a-au notat A + 13 cu + pentru speciile: Cytisus alpeslris, Bd, Phn; Prașuria vlridis, C, H; Thymus serpyllum C, Ch. Releveele provin de la Horaitl — Vlădeasa șt Abrud, jud.. Alba; 4.relevee. sînt. din prima localitate șl Odin a doua; expoziție V, N, S, VN, înclinație 10—30’ sau loc plan, acoperire 100%, altitudine 1 000-1 080 m. ' ' ' - . ' ■ WW..J< ? CENOTAXONI NOI PENTRU ȘTIINȚA PE MASIVUL VLĂDEASA 119. AfeAv’V ^estAcel eurasiatic, urmat de eel european. Dintre biomorfe se evidențiază mepaieript of ițele, dar o importanță fitocenotică deosebită o prezintă și IByfiț'eîe. Fitocenozele evoluează spre Festuceto — Agrostetum montanwm, așa cum indică însăși prezența speciilor de Festwa și Agrostis tenuis (tabelul nr.13). Asociația se încadrează într-o evo- serială bine distinctă față de fitocenozele descrise pînă acum, ceea ^B:ne-a determinat, alături de, compoziția floristică, să deosebim p aso- fiWe nouă regională. . Tabelul hr„ 3. Asociația Holeetum lanati Issler 1936 brnaricwm n. aS8. reg,' ^S^jdârea ^S^ceiio-. Specia ; A. .4-13 K ■ : E.f. Grămineae : ^fec-cr-.' ' Holcaslanatus - v 2^4 V Eua H ®^C?ordr' Agrostis tenuis 1-2 ' V Cp - H ^^i'^ord'-,.. Fesluca rubra ; + -3. V , Cp H te- ■ Festuca pratensis' ■ ' 4- . . I Eua H Leguminosae ' Trifolium pratense ., . +^2 ; V Eua H Trifolium repens ■ 4" — 1 . v. Eua G Sș^In.. Trifolium dubitim ■A IV E Th—TH Lotus corniculatus > + . IV Eua H Vicia cracea - ■ ' V + IV Eua ■ Trifolium arvense 4- III Eua Th W11' ■ ■■ Trifolium strepens + III E Th-TH ■ ■ '' . Alte' spe:g ' Prunellă vulgaris 4--2 V U ' Th-H i»-ci ■ Rhinanthus minor 4-—1. IV , E . Th Chrysanthemum leucanthemum + -1 - IV Eua H Cdmpanulă abietina ‘ ■ ' ’+ -■ ■ ■' II ' Bd H : Rumex acelosella + -2 V U H Mito ■ ' Viola tricolor • + -2 V E ■ Th-H Campanula patula 4- IV E TH Plantago media. 4~ III Eua H ș®&r ■ Echium vulgare 4- ' III Euâ TH wilbinV Cirsium arvense 4- . : III Eua ,G OBln.. Anthemis arvensis ’ +-2. III E Th iîw®In’"'' Leonfodon autumnalis 4— i III Eua H ■P ' Geranium sănguineum .4- ni Ec H ■ Galeopsis tetrahit 4- ni Eua H Anchusa officinalis . + iii Ec H ■ Lepidium campestre 4- ii E Th llPn Rorippa pyrenaica 4”, . ■ n M H Convolvulus arvensis + • ■ n U H-G aW'; în un relevau sau două s-au notat A + D cu + pentr u speciile : SaMa verticillata, Ec, H; Crepis setosa, : Ttmilago fariara, Eua,' G; Sonehus arvensis, Eua,. H Gentăwea cyanvs, Cosm, Th; Sherardia arvensis, U, |^£®Șeieveele provin de la Stlnlșoăra,' Rogojei,'Vișagu și Cîmpul iui Rașca lău, expoziție E, N, SE, ES, NE,; înclinație Ș^^5?,-;âooperire 76-100%, altitudine 950-1 260 m. ' , . 6 CENOTAXONI NOI PENTRU ȘTIINȚA PE MASIVUL VLADKASA 121 120 I. RESMERIȚA J - ' : Valoarea economică. Prezintă o mare importanță în conservarea solului din, biotopurile lăsate spre înțelenire și totodată are'o valoare: zooeconomică importantă în cadrul fitocenozelor pioniere. ' ; ■ CJ. NARDO — CALLCXETEA Preising 1949 ■ , 7 "■ . , ț , " ' /. Ord. NARDETALIA (Oberd. 1949) Preising 1949 ' Al. Eii — Nardion Br. — Bl. 1926 As. Nardeto — Vaceinietum n. ass. (syn. Var dus stricta — Vaccinium myrtillus Paucă et colab. 1960) > Geneza și ecologia. Fitocenozele se dezvoltă în stațiuni montane și subalpine, evqluînd din nardete sau higronardete . și cîteodată din vacci- niete, pe sol foarte acid, sărac în elemente minerale, format pe roci diferite. Păspîndirea. Asociația este răspîndită în. Carp ații românești (Mun- tele Măre, Ciucaș, Ijar, Mluha, Igniș, Prislop etc.). Pe Masivul Vlădeasa are o răspîndire altitudinală de la 1 500 pînă la 1 730 m. t Structura. Din tabelul nr, 4 reiese-că asociația are o structură mo- zaicată. Speciile edificatoare Var dus stricta și Vaccinium sp. creează o .fizionomie specifică asociației. Fidelitatea speciilor ce denumesc aso- ciația este de ordin ecologic, aceasta explicînd conviețuirea de specii din unități cenotaxonomice diferite, respectiv din Var do — Gallunetea și Vaccinio — Picetea. Inventarul floristic indică o stare de /echilibru în structura fito- cenotică și în dinamica asociației. Elementul floristic este dominat de circumpolare, ceea ce conferă acestor specii un rol fitocehotic bine definit. Dominarea covîrșitoare a hemicriptofițelor imprimă o fizionomie caracteristică., " Sindinamica. Prezența mare a plantelor Vaccinium sp. este un indiciu, că asociația ■ va fi substituită de fitocenozele din Vaccinietum 1 myrtilli, instalîndu-se apoi în continuare piccetele sau ienuperetele, în funcție de altitudine. . Valoarea economică. Importanța asociației care ocupă, pantele mari se reduce la conservarea solului. Prin desțelenire, însămîhțare și fertili- zare se instalează fitocenoze valoroase din punct.de vedere pastoral. CI. EPILOBIETEA ÂNGUSTIFOLII Tx. et Preising 1960 77' ' Ord. SAMBUCETALIA Oberd. 1957 Al. Sambueo Salicion caprae Tx. et Neumann 1959 Aș. Sambuceto — Galamagrosietum arundinaceae n.uss. Geneza și ecologia. Asociația substituie fitocenozele din ordinul Epilobietalia din stațiunile cu fragmente de roca la suprafață. PAspîndirea. Ocupă sțațiuni din întreg etajul niontan al Oarpațilbr românești, cu predilecție în tăieturile de molid. ' . Structura. Asociația cuprinde 69 de specii, dintre care numai 5 au constanță V, conform tabelul nr. 5, distingțndu-se trei straturi: superior, Ih iCord ici Jic \ in paloarea it'oceno- tică Tabelul nr. 4. Asociația Wardeto — Fabtrinielum n. ass. Specia . ■ • : A + D K E.f. . F.b. Gramineae Nardus stricta 1—5- ' V Cp H Festuca ovina' var. alpina + . I Eua H Agrostis tenuis v ■ Cp H Festuca rubra + -1 V , Cp H , Deschampsia flexuosa ' + V Cp H Leguminosae . , ‘ - Trifolium repens \ ' 4- I Eua G Cyperaceae și Juncaceae Carex leporina ■ ■ 4- II Cp H . Luzula luzuloides + -1 II E ■ H Alte specii Veronica officinaiis ; 4- “ 1 V Cp Ch [Hieracium auricula + ■ . V E ; H Hypericum macuiatum + II ■ E‘ H Euphrasia stricta ■4- - I Ec Th Pbtentilla aufea : + I Apec H Vactiinium, myrtillus + -5 V Cp Phn Vaccinium vitis-idaea + -2 V ■■ Cp’ . Phn Hbmogyne alpina s + ’ III Apec H Gnaplialium'silvaticum ■-.4-'’/v ■ I . Cp. H Hieracium pilosella : , ■ . 4-, —4 ■ iii E H Thymus pulegioides - 4- - ii E Ch Picea abies + ii E’ PhM Kuhicx acetosella ‘ I ‘ i U H Soldanella montana F i Apec H . Fragaria.vesca + V ■ i Eua H Campăhula napuligera r End H Juniperus sibirica ■ + ' i Cp Phm . Laserpitium krapffii 4 . i Apb H c c G’ u c ci ord ord ord al D as D as G âl ' G al In In In In In In In .In ‘ In & a '■ . . Releveele provin de la Fata. Nonei, Fata Pietrele Albe el Vlfideasa, expoziție S, E/V, ES, SE, SV, înclinație 32°, acoperire 70-100%, altitudine 1 550-1730 m. , • brmat de Sambucus racemosaț mijlociu, compus din Calamagrostis :gpwndinaceay Pubus idaeus etc.; inferior, cu numeroasele specii din tabelul '7 5- Specii de recunoaștere — edificatoare sînt cele două care denumesc Jbciația. FitocenozeJe sînt caracterizate și de speciile, fidele, ca Luzula ^^ulbideș^ Pestywg rubra, Agrostis tenuis și de ferigi. 7 • Sindinamica.. Asociația cedează locul fie fitocenozelor erbacee. din Ord. Agrosteto—Pestueetalia rubrae montanum, Vaccinio — iceetalia. Valoarea economică. Asociația are un rol de seama în protejarea soiului, creînd cphdiții ecologice propice, pentru, reinstalarea pădurii. CENOTAXONI NOI PENTRU ȘTIINȚA. PE MASIVUL VLĂEHEASA 123 i ..... 1 . 122 Tabelul nr. 5 ■ Asociația Sambuceto — Catamagrostetum arundinaceae n. ass. 8 Valoarea fitoceno- tică Specia A + D K E. f. f. w. Gramineae D as Calamagrostis arundinacea: 1 — 3 V Eua H In Festuca rubra 4- — 1 V Cp H In In . In Anțhoxanthum odoratum Agrostis tenuis Poa pratensis + + + V IV II Cp Cp. Cp H H H In In Poa anima . Cyperaceae și Juncaceae Luzula luzuloides II V u E Th H In ' Luzula silvatica + III - Ec H In In ; Carex leporina , Luzula campestris + III III Cp U H H In Juncus effusus . . Alte' specii III Cp- H C al as Sambucus racemosa 1 — 3 V Eua Phm G ord Sorbus aucupariaf + ' IV E Phm C ord Fragarța vesca ■ ' 4"'- III Eua H C ord Rubus idaeus " , 4- III Cp H C ord Chamaenerion angustifolium + ' ■ ' . II Cp, H C al In Salix caprea Salix silesiaca + .. 4" — 1 II IV Eua Bb Phm Phm In Rumex acetosella ■ 4- IV B H In Anemone nemorosa 4" ■ IV Cp G In Veronică offibinaliș ' + IV Cp Ch In Homogyne alpina + ' IV Apec H In Gnaphalium silvaticum + IV Cp H In Dryapter is robertiana 4- IV Cp G In Dryopteris filix-mas , + III ii G In Potentilld. aurea + ' III Apec H In Alchemilla vulgaris : 4" III App H In' Campanula abietina + , III Bd H In Gențiana asclepiadea 4- III Ec H In Veronică serpyllifolia 4- III U ii In In In In In Hypericum maculatum Symphytum cordatum Hieracium maculatum - , ’ Senecio nemorensis Leontodon autumnalis + ' 4-—2 + . +■ ■ + III III . III III III E E . E Eua Eua H H H H H In Rumex alpinus 4- II Apec H In Veratrum album ■ 4- II Eua G . In Cardaminopsis halleri ' 4- ■ II Apec H In In . Oxalis acetosella Euphdrbia carniolica 4- 4- II a II Cp Apb H H . In Dentariă glandulosa 4- II End H In Pulmonaria rubra 4" II Bd H In In ' Symphytum tuberosum Hieracium pilosella 4- II II E E H H • J ? In Hieracium transsilvanicum +'■ II Bb H In Solidago virgaurea + II cp H în oițe un releveu sau două, s-au notat A + D Cu 4- pentru speciile: Trifolium repens, Eua, G; Doronicum Eo.H: Taraxacum affitAnale, Eua, H; Oirsiam fttriw.End., Th Cicerbita E, H; Carlina mtgaris, Eua Th; Swocbaeris, radicala, E, H ; H. maculata, Eua, H: Stellaria netnorvm, vj, Boului, expoziție V.SVSV, N, Înclinație 10-26% acoperire 50-80%, altitudine H. Reieveele provjn de la Răgetul 1450-1 400 in. CI, VACCINIO PICEETEA Br.—Bl. (syn. PICEETEA Klika) Ord. VACCINIO - PICEETALIA Br. Al. Vaccinio Subal. Rhoderoto Piceion Br. -Bl. 1939 Bl. 1939 Vaccinion Br-Bl. 1959 As. Piceeto t Juniperet^ vaccinioswm n. ass. ....... Geneza si ecologia. Asociație primară, instalata în cele mai'variate ^J^ptopuri, de la 1 500 (1 700) m altitudine. Se instalează pe toate expo- ocupînd soluri acide și în formare; Răspândirea. Se întîlnește în tot lanțul Carpaților noștri, formînd -^^arișți.de molid cu ienupăr și afine. 4' iStmctura. Structura morfologică se caracterizează prin stratele: ■?)V^ii.perior, format de Picea abies (10—50%); mijlociu, de Juniperus sibi~ (35—100%); inferior, cu Vacciniwn sp. (25—65%) (tabelul nr. 6) w MB •'T IA Tabelul nr. 6 Asociația Piceio — Juniperetwm. vacciniosum n. ăss. ^Valoarea fițoce- 1 notică Specia A 4- D K E.f. F.b. In Gramineae , Deschampsia flexuosa ' , 4- V Cp H In Festuca rubra ■ 4- V Cp H In Agrostis tenuis ' 4- III Cp . H In Nardus stricta + . - . I Cp H In . Deschampsia caespitosa + I u H In Cyperaceae și Juncaceae Luzula luzuloides + III E H ; In Luzula silvatica, - 4" II Ec H .: G al ord Alte specii Picea abies 1-3 V E PhM ? c -ci ■ Vaccinium myrtillus 4—2 V Cp Phn < C cl Vaccinium vitis-idaea 4—1 V Cp Phn C al Homogyne alpina 4-—2 V Apec H ' D as ' Juniperus sibirica 3 — 5 V Cp Phm ; In Soldanella montana + -1 ■ V Apec H In Crocus heuffelianus . V Bb G ■' In Acbnitum degeni . +■ ■ iii End H ^■In Campanula abietina . 4- IV Bd H :: In Cardaminopsis halleri ii Apec H In Veronică. officinalis 4- ii Cp Ch ;.%■ In Antennaria dioica ■4- '. ii Cp , H-Ch 'In Primula veris + n Ec H ;! In Aposeris foetida + ' ■ ii Ec H < In Fragaria vesca 4- n Eua H Vin Cetraria islandica 4—1 V — — • ; In ' Cladonia silvatica 4- ■ ' II — Reieveele provin de pe munții VlMeasa, Micău și Vîrfuraș, expoziție E, S, N, V, SE, înclinați® 5 —30°,acoper re —100%, altitudine 1540-1 780 m. T 124 , I. RESMERIȚÂ 10 Asociația evoluează o dată cu clima și cu procesul pedogenetic. < Valoare economică. Are rol de protejare a pădurilor contra avalan- șelor. Prin defrișare se obțin în timp pajiști valoroase. , . BIBLIOGRAFIE 1. Borza Al., Vegetația și flora văii Sebeșului, Edit. Acad. R.P.R., București, 1959. . 2.- Borza Al. și Boșcaiu N.,. Introducere în. studiul covorului vegetal, Edit. Academiei, Bucu- ' rești, 1965. . 3. Braun-Blanquet J., Pflanzenșoziologie, ed. a 2-a> Viena, 1951. 4. GsOros Șt., Cereetărd geobotanice pe Muntele Pietrele Albe, Șt. și cerc, biol., Seria biol, vegeț,, București, 1963, XV, 7. ’ . ' 5. Iaroșenko D. P., Geobotanica, Edit. Acad. R.P.R., București, 1962. 6. Oberdorfer E., Silddeutsche Pflanzengesellsckaften,, Pflanzenșoziologie”, Jena, 1957. 7. Pop E., Mlaștinile de turbă din R.P.R., Edit. Acad. R.P.R., București, 1960. 8. Resmeriță I., Neue oder seltene Pflanzen der Westkarpaten in der Vegetation des Vlădeasa Massivs, Rev. roum. Biol., S&rie de bot., 1965, 3. . 9. Scamoni A., Einfiihrung in die praktischen Vegetationsskunde, Jena, 1963. • Centrul de cercetări biologice, Cluj, I Primit în redacție la 18 august 1968. CÎTEVA ASPECTE DIN NUTRIȚIA MINERALĂ A PLANTELOR CULTIVATE PE SOLUBILE FLUVIO- LACUSTRE DIN LUNCA DUNĂRII "• NOTA I - PORUMBUL ' V'’ 7'Ă 7. ■ ' ri77 7;r’7 ' ■■■■■■ Ănu-'riri 7 % -7 ::ă; ^.;./..:i7.. cV / < , . ; . GH. BÎLTEANU, AURORA RĂDOI și OLGA NICA 7’• v :a' \ •. '•\ a ' V' ••. .. • ’ : : - V- * 1' . /' A .. ■■■■" ' ' 7? .ri-'.'-ri/'- ' \ 581.1» : 582.542.1 (498) Experiments \vith corn grown in pbts ori fluviaLlacustrine spils frorii;■ ' • Conl gfown ^on the fItiviaPlacjuâtritie știi: in the: O armb e flood plaîn r.evealed șig- nificant phosphonis deiic^ (Figș--1 — 3) in the-first'- 2 — 3 years. -. Phosphorus dehciency/'Hisappbai:e'd/With- s3n'tiliâge' and;-%dm 'gro.wing,- ; 7 - ■ - The lower layers of the fluvial-lacustrine soils (below 20 cm) are poor in nutrients parțicularly in phosphprus and, the Corn grown ori these layers' develops poorly ■ even if'NPK ferțilizers are sup'plied, The yields of corn grown after sunilower, soybeans, beans and- sugar beet were higher than those of corn grown. after'corn. However^ po,or yields were dbtained When growing corn- after sorghuni, 7Sudan grasș and millet.. | j , în urma lucrărilor de îndiguire și desecare efectuate în lunca Dunării, K au intrat în exploatarea porumbului cultivat pe solul fundului de lac Boianu-Sticleanu este prezentată în tabelul nr. 4. Din datele acestui tabel rezultă că primul loc este ocupat de va- rianta care cuprinde toate elementele nutritive, variantă pe care am luat-o ca martor. , • ' . Pe stratul de sol 0—20 cm, producția variantelor NP și NK este mai mică cu 11 % decît producția variantei NPK. Diferența de producție în minus față de Varianta NPK se accentuează însă în variantele N și PK și varianta fără îngrășăminte, devenind distinct sau foarte distinct semnificativă. Dacă se compară producția variantelor îngrășate cu producția variantei heîngrășate (varianta 1), se constată importanța deosebită a azotului pentru producția de boabe de, pe solul „fund de lac”. în timp ce varianta PK se deosebește de varianta fără îngrășăminte îh plus cu numai 6 g, varianta N. se deosebește cu 36,3 g. Intervenția alături de azot a fosforului, a .potasiului sau a fosforului și a potasiului împreună ridică producția față de azot cu numai 5,5, respectiv 11,3 g. Desprindem din aceste date, în cazul cînd ne referim și la datele din tabelul nr. 2 (înălțimea plantelor), că în producția de boabe de pe solul „fund de lac”, 130 ' . .. Tabelul nr. 2' " înălțime» plantelor de porumb (cm) cultivate în vase de vegetație pe solul fundului de lac Boianu-Stleleanu 0968) Variantele 4.V 13.V, 23.V 3. VI i 15.VI 4 5. VI ■ 5.VII . / stratul de sol 0 — 20 cm Neîngrășat. '■ 25,5 35,0 . 59,4 77,6 . ' .93,0 120,6 121,3 ■ N . 24,0 31,4 . 51,0 69,2 106,4 123.0 125,6 ' ■ NP • 25,2 ' 40,0 62,4 82,4 121,0 ■ 127^’ 129,2 NK 23,2 32,3 52,6 75,0 120,5 137,0 137,7 , NPK 22,2 J ' 44,7 62,6 80,7 126,0 131,8 133,8 PK 23,4 . 41,8 stratul 56,4 de sol 20 66,6 — 40 cm 86,0 101,8 101,8 ' Neîngrășat 22,5 26,3. ■ 33,0 48,8 52,2 98,8 107,2 . N 21,8 -25,2 28,6 47,6 48,4 99,7 103,2 . NP 27,7 38,3 52,0 - 60,4 . 103,0 ■ 105,2 108,0 . nk 22,4 27,0 ' 36,2 48,6 ' . 52,6 84,8 91,6 NPK 30,8 42,3- 56,6 ■ 63,0 111,2 ■' 115,4 116,4 ’/ PK . .28,2 34,4 stratul 47,4 de sol 40- ■ 55,0 -60 cm 58,0 84,5 • 86,8 . Neîngrășat. 18,2- 21,9 24,6 ' 29,4 33,0 44,0 ■ 46,2 N ■ 17,0 18,8- 22,2 . 28,8 31,2 63,8 97,0 NP 18,5 22,1 23,2' 30,5 32,2 ’ 59,0 87,6 NK 19,2 23,1 25,4 28,8 . 33,4 84,6 93,8 . NPK 20,6 1 21,1 / 30,8 34,4 .38,8 96,6 106,4 PK - 29,8 28,4' strâtu . 34,4 [de sol 60 36,8 — 80 cm 37,8 38,5 . 41,8 Neîngrășat 18,1 . . 22,4 ' 23,1 . 28,4 30,0 ' 33,4 42,2 . .N 18,0 20,9 22,0 24,6 26,2 : 41,4 71,6 .NP 19,4 ■ 27,2 34, o' 40,6 42,6 80,8 88,2' NK 22,4 23,9 - 27,4 35,2 .36,2 75,0 88,4 NPK 25,3 36,0 46,0 42,2 6.5,6 98,6 98,8. pK -20,3 30,2 33,2 35,6 - 36,2 . <37,8 38,0 despre nutriția minerala a. plantelor din lunca dunării ... Tabelai, nr, 3 înălțimea plantelor de porumb (cm) cultivate in vase de vegetație ne soiul fundului de lac Greaca — stratul de sol 0-20 cm (1968) Variantele ’12.Vlil . 22.VIH" | ' 2\IX ' 14.IX Neîngrășat 62,0 ■/'■■■ , .< 77,0 99,0 124,0 . . N . ■ ■ 55 74,0 . . 113,2 140,0 ' NP ; . 74,0 ■ ■ :92,5 • 126,,6 129,6 ; NK ' ■ 48,0 63,6 98,3 ' .150,4 ' NPK 55,0 70,4 ' 120; 7 136,7 PK . .70,0, .86,0 ' < ■.' ■■■? 1 ■ 136,3 ' j 140,0 Fig. 4.- Ăspbctul' plantelor deporumb la data de 18 iunie ,1967 pe solul „fund, de lac’’ Boianu-Sticl.eanu (stratul de.sop.0 —2.0 cm). Vasele : 1-VH, fără îngrășăminte; 1 719, cu N; 1 725, cn NP; 1 729, cn NK; 1 735, cu ' - IsPK ; 1 7Ș9 cu PK. " pe stratul de sol 0—:20 cm, ca de altfel și pe celelalte straturi, toate trei elementele nutritive au importanță, însă azotul apare mai mult în evidență. Pe stratul de sol20—40 cm, producția de boabe este mai mică decît pe stratul 0—20 cm. Ea se menține totuși ridicată în variantele NPK. NP și N. Pe ultimele două strate de sol (40—60 cm și 60—80 cm) se situează de asemenea pe primul loc varianta care a primit toate cele trei elemente nutritive. 8-0. 5088 133 132 Fig 5 - Aspectul plantelor de porumb la data de 18 iunie 1967 pe solul „fund de lac” Boianu-Sticleanu (stratul de sol 20-40 cm), Vasele; 1 749, fără îngrășăm^ CU 1 7691 °U Fig 6 - Aspectul plantelor de porumb la data de 18 iunie 1967 pe solul „fund de lac” Boianu-Sticleanu (stratul de sol 40-60 cm), Vasele ; 1 780, fără îngrășăminte; 1 785, cu N; 1 789, cu NP; 1 795, eu NK; 1 799, eu NPK; 1 805, cu PK. Fig. 7. — Aspectul plantelor de porumb la data de 18 iunie 1967 pe solul „fund de lac” Boianu-Sticleanu (stratul de sol 60 — 80 cm),. Vasele : 1 809, fără îngrășăminte; 1 813, cu N; 1 819, cu NP; 1 825,cu NK; 1 829, eu NPK; 1 832, cu PK. Fig. 8. — Aspectul plantelor de porumb la 20 de zile de la răsărit, pe solul „fund de lac” Greaca (stratul do sol 0 — 20 cm), Vasele : 1 451, fără îngrășăminte; 1178, cu N; 1 463, cu NP; 1 468, cu NK; 1 241, cu NPK; 1 480, cu PK. 134 GH. BÎLTEANU, AURORA BABOI și OLGA NIC A 10 Tabelul nr, 4 11 DESPRE NUTRIȚIA MINERALA A PLANTELOR DIN LUNCA DUNĂRII 135 Producția de porumb — boabe de pe solul landului de Iac Boianu-Stieleanu (1968) Cla- sificare Stratul de sol îhgrășă- mintele Producția de boabe (g la vas) Față de NPK Față de neîngrășat producția relativă diferența semnifi- cația diferența semnifi- cația 0 — 20 cu DL 5% = 7,92; DL 1% = 10,97; DL 0,1% = 15,14 iU ' I ' l'T n t ; ni ■I । IV jiU v U: ' VI 0-20 0-20 0-20 0-20 0-20 0-20 NPK . NP NK N PK neîngrășat 51,7 45,9 45,9 40,4 10,1 4,1 100 88,77 88,77 78,33 10,95 7,09 - 5,8 — 5,8 - 11,3 - 41,6 - 47,6 00 000 000 47,6 41,8 41,8 36,3 6,0 £ * * * * * * * * * * 1 ■ ■ 1 ■ ■ ȚI 20-40 cm cu DL 5% = 12,54; DL 1% = 17,37; DL 0,1% = 23,97 <1 1 ■ ■ II p III IV t v A VI 20-40 20-40 20-40 20-40 20-40 20-40 NPK NP N NK neîngrășat PK 39,8 37,4 36,2 29,0 10,3 5,8 100 93,97 93,46 72,84 28,39 14,59 - 2,4 - 3,6 - 10,8 - 29,5 -34,0 000 000 34,0 31,6 30,4 23,2 4,5 * * $ * * * ifî $ * * * i 40-60 cm cu DL 5% = 4,75; DL 1% = 6,58; DL 0,1% = 9,08 t iP II ' . HI itf . IV l::P V Șp VI ' 40-60 40-60 40-60 40-60 40-60 40-60 NPK N NP NK PK neîngrășat 22,1 18,7 18,6 7,7 0 0 100 84,61 84,16 34,84 - 3,4 — 3,5 - 14,4 - 22,1 - 22,1 000 000 OCO 22,1 18,7 18,6 7,7 0 * * * # $ * £ $ $ £ £ Li.:. ‘P 60-80 cm cu DL 5 % = 6,07 ; DL 1% = 8,41 ; DL 0,1% = 11,60 ții' ' '! ■ i u 11 R ™ Nț 60-80 60-80 60-80 60-80 60-80 60-80 NPK . ' NP NK N PK neîngrășat 25,6 12,9 11,9 5,6 0 0 100 50,37 46,48 21,87 ' - 12,7 - 13,7 - 20,0 - 25,6 - 25,6 000 000 000 000 000 25,6 12,9 11,9 5,6 0 * * X; $ $ * * fc ; । . ■ ... ' . . . PROBLEMA ROTAȚIEI CULTURILOR Și în prezent, dar mai ales în perspectivă, rotația culturilor în incin- tele îndiguite din lunca Dunării trebuie să reprezinte una din cele mai importante măsuri pentru obținerea unor producții cît mai ridicate. Problema prezintă un interes deosebit mai ales pentru faptul că numărul de specii care alcătuiesc sortimentul de plante cultivate pe solurile din lunca Dunării este foarte redus. Monocultura ani în șir va determina cu certitudine reducerea producției și la porumb, plantă recunoscută prin însușirile ei de a se autosuporta un număr mare de ani. Pînă în prezent, cercetările în acest sens pe solurile din incintele îndiguite ale luncii Dunării lipsesc. în anul 1967, pe solul „fund de lac” de la întreprinderea de stat Ciocănești (incinta Boianu-Sticleanu) autorii au experimentat un sorti- ment de plante format din porumb, floarea-soarelui, orz de toamnă, ovăz, sfeclă de zahăr, sorg, mei, soia, mazăre, iarbă de Sudan și cînepăe în anul 1968, după aceste plante s-a cultivat porumb, planta cu cea mai mare pondere în întreprindere și în lunca Dunării în general. Experiența Tabelul nr, 5 înălțimea plantelor de porumb Ia Înspicat cultivate după diferite premergătoare, pe solul „fund de Jac”, incinta Indiguitâ Bolanu-Stleleanu (1968) Planta premergătoare înălțimea plantelor (cm) % din varianta porumb după porumb Porumb 239 100 Floarea soarelui 256 107 Orz de toamnă 237 99 Ovăz 224 93 Sfeclă de zahăr 237 99 Sorg pentru boabe 134 55 Mei pentru boabe 142 5$ Soia 236 99 Mazăre . 240 100 Iarbă de Sudan 121 50 Cînepă -■ *— a fost așezată în dreptunghi latin. Deși numai după un an de experi- mentare, totuși publicăm rezultatele întrucît ele pot fi considerate con- cludente. Creșterea plantelor. în tabelul nr. 5 se prezintă înălțimea plantelor de porumb după înspicat. Eezultă din aceste date că porumbul are prac- tic aceeași creștere cînd se cultivă după el însuși (primul an) sau după fio ar ea-soarelui, orz, ovăz, sfeclă de zahăr, soia și mazăre. O creștere foarte slabă au însă plantele de porumb cultivate după sorg, mei și iarba de Sudan. Producția de boabe se prezintă în tabelul nr, 6. Din datele înscrise în acest tabel se desprinde faptul că porumbul asigura producții foarte ridicate după un număr mare de specii cultivate. Producțiile obținute la porumbul cultivat după porumb sau la porumbul cultivat după floarea - soarelui, sfeclă de zahăr, soia, mazăre, ovăz sau orz sînt, prin prisma semnificației, practic egale. Totuși, trebuie să remarcăm tendința pro- nunțată de creștere a producției de porumb cînd acestea se cultivă după alte plante decît după el însuși, cu atît mai mult cu cît din experiența noastră este numai în primul an de mono cultură. Plusurile cele mai impor- tante sînt înregistrate după floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, soia, mazăre si ovăz. Producții cu mult mai mici s-au obținut la porumbul cultivat după cînepă și în special după mei, iarbă de Sudan și sorg. 136 GH. BÎLTEANU, AURORA RĂDOlși OLGA NICA 12 . ■ ■ ' J ' . ■ ■ ’ ■ ■ ’ Tabelul nr. 6 Producția de porumb boabe (cu 14% umiditate) cultivat după diferite plante premergătoare pe solul ,,fund de lac”, Incinta indlguiU Boianu.Stkleanu (1SQ8) Clasi- ficarea Planta premergătoare Pro- ducția (t/ha) ■ Față de porumb Față de media experienței pro- ducția rela- tivă dife rența- (t/ha) Sem- nifi- cația Pro- ducția rela- tivă Dife- rența ,(t/ha). Sem- nifi- cația I II III IV V VI VII Floarea soarelui Sfeclă de zahăr Soia Mazăre Ovăz Orz Porumb 6,27 5,95 5,82 5,77 5,77 . 5,57 5,30 118,3 112,3 109,8 108,9 108,9 105,1 100,0 0,93 0,65 0,52 0,47 0,47 0,27 Mt. 123,7 117,4 114,8 113,8 113,8 109,9 104,5 1,20 0,88 0,75 0,70 0,70 0,50 0,23 Media 5,07 .100 1 Mt. VIU IXy X XI Cînepă Mei Iarbă de Sudan , Sqrg DL , 5% = 1,43 DL 1% = 1,92 DL 0,1% = 2,55 4,87 4,05 3,27 3,10 91,9 76,4 61,7 58,5 1 ! 1 L 1 jc M y o o w ■ O 05 cn O j 00 00 96,1 79,9 64,5 61,1 0,20 1,02 1,80 1,97 00 00 : I)ate?le din tabelul nr. 6 evidențiază necesitatea studierii sistema- ? tice a rotației culturilor pe solurile variate din lunca Dunării, ținînd seamă 3 j în aceste studii de posibilitatea extinderii culturilor de soia (împiedicînd * îmburuienarea la începutul vegetației prin erbicide), mazăre, lucernă păioase etc. In aceste cercetări, o deosebită atenție. trebuie acordată . aspectelor economice. concluzii J Din datele experimentale prezentate mai sus se desprind ca măi importante următoarele concluzii: — Pe solurile fluvio-lacustre din incintele îndiguite ale luncii Dunării porumbul cultivat în primii 2—3 ani de la darea în cultură a s acestor soluri nianifestă o pronunțată carență în fosfor. Simptomele de carență dispar însă pe măsură ce aceste soluri se lucrează și se cultivă ; cu porumb sau alte plante. — în experiențele din vase de vegetație s-au confirmat simptomele. ■ de carență în fosfor observate în cîmp. Plantele crescute în variantele cu fosfor s-au dezvoltat normal, în timp ce plantele crescute în variante fără fosfor aii manifestat la începutul vegetației evidente simptome ale \ insuficienței acestui element. ■ / ■ — Strate inferioare ale solurilor fluvio-lacustre (mai jos de 20 cm) , j sînt sărace în elemente nutritive și în mod deosebit . în fosfor, iar plantele J de porumb crescute pe aceste strate se dezvoltă anormal chiar dacă se i 13 DESPRE NUTRIȚIA MINERALĂ A PLANTELOR DIN LUNCA DUNĂRII 137 ■ . ■ ■ s ■ ■ . ' ' ■ ' . ' . administrează ca îngrășăminte toate cele trei elemente nutritive (NPK). Aceste fapte cer o atenție deosebită asupra adîncimii arăturii pe solurile fluvio-lacustre. — Datele experimentale obținute , în vase de vegetație scot în evi- dență necesitatea studierii prin experiențe de cîmp a utilizării îngrășă- mintelor minerale la porumb pe solurile fluvio-lacustre. — Pe solurile fluvio-lacustre porumbul asigură producții mai mari după floarea-soarelui, soia, mazăre și sfeclă de zahăr, decît după el însuși. Producții mult mai mici se obțin după sorg, iarbă de Sudan și mei. Da- tele experimentale oglindesc necesitatea întreprinderii unor atente cer- cetări asupra structurii culturilor și asupra rotațiilor pe solurile din incintele îndiguite ale luncii Dunării. ; BIBLIOGRAFIE 1. Bîlteanu Gh. și colab., Revista Gospodăriilor'Agricole de Stat, C.S.A., București, 1967, 6. 2. Bîlteanu Gh. și RXdoi Aurora, Ferma și întreprinderea agricolă de stat., C.S.A., Bucu- rești, 1968, 5. 3. Marinov V. și Luca E,, Probleme agricole, C.S.A., București, 1968, 4. • 4. Obrejanu Gr., Oanea N. și Bărbulescu Viorica, Lucr. științ. Inst, agr. „N. Bălcescu’\ București, 1970, Seria A, 12. Institutul agronomic „N. Bălcescu”, Catedra de fitotehnie. Primit în redacție la 19 septembrie 1969. ACUMULAREA BOȘULUI NEUTRU ÎN COTILEDOANELE - DE MAZĂRE (PISUM SATIVUM) DE DORINA CACHIȚĂ-COSMA 578.65:581.48:582.739 The author tested the accumulation of neutral red in the roots and cotyledons' of Pisam salivam. The experiments carried out proved that cotyledons have an important additional role in the absorption. In the first 3 — 4 days the absorption of cotyledons rises above root absorption. The amount of stain absorbed in the first 66 hours of germination by the cotyledons is about 95% of the anlount absorbed by the plant. în vederea clarificării unor aspecte privitoare la funcțiile pe care le îndeplinesc cotiledoanele în timpul germinării seminței și în primele faze ale creșterii acesteia (1), (5), (6), (7), (8), (9), (10), ne-am propus să continuăm investigațiile efectuate pînă în prezent. Astfel, după cerce- tarea comparativă a desfășurării procesului de absorbție în organele embrionilor sau ale plantulelor de bob, lupin, pin, ricin și stejar (2), (3), (4), (11), (12), (13), (14), ne-am extins experiențele asupra cotiledoanelor hipogee de mazăre (Pisum satiwm). Semințele de mazăre sînt de tip exalbuminat, cu două cotiledoane semisferice, bogate în substanțe proteice. Acestea au fost utilizate ca test experimental și în alte lucrări de fiziologia semințelor (6), (8), (15), (16). METODA DE LUCRU Pentru urmărirea evoluției procesului de absorbție în organele embrionului sau ale plantulei de mazăre, s-au făcut determinări la următoarele intervale de timp de la punerea la germinat: 8, 13, 24, 30, 36, 48, 66, 72, 96, 120, 168, 192 de ore. Viabilitatea cotiledoanelor de mazăre se menține timp de 2—3 săptămîni (17), dar noi am întrerupt experiențele în a 8-a zi, întrucît rezultatele obținute au fost edificatoare pentru lămurirea procesului urmărit. Metoda de lucru a constat în scufundarea plantulelor timp de 2 ore într-o soluție de roșu neutru 1 : 10 000. Colorantul reținut în organe a fost extras, iar apoi concentrația aces- ST. ȘI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ T. 22 NR. 2 P. 139-145 BUCUREȘTI 1970 140 DORINA CACHIȚĂ-COSMA 2 tuia a fost determinată pe cale fotometrică. Tehnica de lucru utilizată a fost descrisă amă- nunțit în alte lucrări (11), (12), Precizăm doar ca pentru fiecare oră de analiză în parte ne-aifi folosit de cîte un lot a 100 de plante. Rezultatele, prelucrate matematic, sînt reprezentate în grafice și tabele sub formele : absorbție totală (mg/2h/l organ), absorbție specifică (mg/g substanță iiscată/2h/l organ),, indicele zilnic al absorbției, precum și ritmul general ai absorbției. REZULTATELE OBȚINUTE ȘI DISCUȚIA LOR Dinamica acumulării colorantului în cotiledoane față de rădăcină (împreună cu hipocotilul). o vom discuta separat. Aceste două organe, rădăcina și liipocotilul, nu le-am separat deoarece delimitarea netă a lor implică posibilitatea apariției de erori. Fig. 1. — Absorbția totală a roșului neutru (mg/2h/l organ) în organele plantulei de mazăre (Pisam sativum). Exprimarea acumulării roșului neutru în organe sub forma absorbției totale este ilustrată în graficul din figura 1. Curbele, care reprezintă dina- mica acumulării colorantului în organe, arata unele variații în primele trei zile de germinație. 3 ACUMULAREA ROȘULUI NEUTRU ÎN COTILEDOANELE DE MAZĂRE 141 Scăderea și creșterea absorbției roșului neutru în organele plan- tulei, la începutul germinației, se datoresc probabil următoarelor cauze : procesele de imbibiție se încheie în primele 24 de ore, după care probabil începe o absorbție activă, determinată de alți factori interni. La 30 de ore de la începutul germinației, scăderea absorbției ar putea fi corelată cu creșterea rădăoiniței embrionare, care străpunge tegumentul seminal. Ieșirea mugurașului din sămînță, în jurul a 66 — 72 de ore, de asemenea se reflectă printr-o nouă diminuare a cantității de roșu neutru absorbit, în cazul'sistemului radicular, această descreștere a capacității de absorbție este mai puțin evidentă. Datorită faptului că în cotiledoane se petrece degradarea substanțelor de rezervă în vederea eliberării energiei necesare proceselor vitale, probabil că sporirea cantității de energie în perioadele de creștere a organelor embrionare se reflectă în metabolismul general, inclusiv în permeabilitatea și absorbția substanțelor la nivelul acestora. După primele 3 zile de germinație, absorbția radiculară întrece, absorbția de tip cotiledonar. Deci, în raport cu cantitatea de colorant absorbită de plantulă pînă la 66 de ore, cotiledoanelor le revine 95% din roșul neutru pătruns pe întregul individ; după 78 de ore absorbția cotiledonară scade în jur de 20% (fig. 2). Abia după 96 de ore rădăcina împreună cu hipocotilul devin principalele organe absorbante, astfel că la 192 de ore ele absorb circa 82% din colorant. Datele privind absorbția specifică sînt reprezentate în figura 3. Raportarea absorbției totale la greutatea uscată a organelor duce la accen- tuarea variațiilor care sînt corelate cu procesele de morfogeneză (la 30 și 66 de ore de la punerea la germinat). Acest mod de exprimare eviden- țiază rolul sistemului radicular față de absorbția substanțelor în cotile- doane. Raptul se observă și prin exprimarea procentuală a absorbției specifice (fig. 4). în cazul exprimării sub forma absorbției specifice, cantitatea rela- tivă de roșu neutru absorbită de către cotiledoane pare mai mică, de 15—20%. Rezultatele sînt afectate de disproporția care există între greutatea uscată a organelor cercetate. Rădăcinile au o greutate mult mai mică în raport cu suprafața de absorbție pe care o realizează, în timp ce cotiledoanele reprezintă circa 98% din greutatea uscată a întregii plantule, în tot timpul experimentării (fig. 5). Indicele zilnic al absorbției specifice scade în cazul absorbției coti- ledonare după 24 de ore de la 1,13 la 0,92, probabil din cauza proceselor morfogenetice, pentru ca după 72 de ore indicele zilnic al absorbției în cotiledoane să descrească continuu (tabelul nr. 2). în cazul rădăcinii, indicele de absorbție de asemenea se micșorează după 48—72 de ore (probabil tot din cauza proceselor morfogenetice), ca apoi să crească continuu pînă la sfîrșitul experiențelor. Ritmul general al absorbției în cotiledoane și în sistemul radicular suferă de asemenea scăderi periodice. Astfel, la 24 de ore s-a înregistrat pentru acest indice valoarea de 1,33 142 5 ACUMULAREA. roșului neutru în cotiledoanele de MAZĂRE 143 Fig. 2. Exprimarea procentuală a absorbției totale în raport cu absorbția realizată la nivelul întregii plantule. ——————-------------.__________ ' o 813263036 63 6672 06 120 16â 192ore Absorbție specifică' fng/g/2h j Cotiledoane;__________________Rădăcinăihipocotit;________întreaga plantată Fig. 3. - Absorbția specifică a roșului neutru (mg/2h/g/l organ) în organele plantulei de mazăre (Pisuin sativum). în cazul cotiledoanelor și respectiv 1.13 în cazul rădăcinii (+ al hipo- cotilulm), pentru ca la 30 de ore valorile amintite să descrească la 0,76 respectiv 0 98. Micșorarea ritmului de absorbție în organe poate fi remar- cată la 66 de ore de la punerea la germinat. După primele 3 zile de ger- Absorbție specifică Cotiledoane S RădăcinăiH/pocot/L Fig, 5. Exprimarea procentuală a greutății uscate a organelor plantulelor de mazăre în cursul germinației. minație ritmul general al absorbției cotiledonare descrește treptat, în timp ce ritmul general al absorbției în sistemul radicular crește de la 0,62 (la 66 de ore) pînă la 12,30 (la 168 de ore) (tabelul nr. 2). 144 6 Tabelul nr. 1 Ritmul absorbției totale In organele plantulei de mazăre {Pisum sativum) Ore de analiză Indicele zilnic al absorbției Ore de analiză Ritmul general al absorbției Coțiledon Rădăcină + hipocotil Coțiledon Rădăcină + hipo cotii 6 — — 24 1,33 1.05 12 0,66 0,80 48 0,60 1,10 24 1,32 1,05 72 0,42 2,91 30 0,71 0,98 96 0,37 2,25 36 0,72 1,11 120 1,70 2,90 48 0,79 1,18 66 0,14 1,20 72 0,33 3,42 96 0,10 . 7,75 . 120 0,15 7,73 168 0,14 15,70 192 0,26 25,50 Tabelul nr. 2 Ritmul absorbției specifice în organele plantulei de mazăre {Pisum sativvm) Ore de analiză Indicele zilnic al absorbției Ore de analiză Ritmul general al absorbției Coțiledon Rădăcină + hipocotil Coțiledon Rădăcină + hipocotil 24 48 72 96 120 1,13 0,92 2,10 0,84 0,15 1,13 1,13 0,48 5,60 5,08 - 8 — — 12 ' 0,75 0,86 24 1,33 1,13 30 0,76 0,98 - 36 1,32 1,05 48 0,92 1,21 66 0,42 0,62 72 2,10 3,90 96 1,83 3,45 120 0,28 7,25 168 0,32 12,30 ACUMULAREA ROȘULUI NEUTRU IN COTILEDOANELE DE MAZARE 145 CONCLUZII 1. în primele faze ale germinației semințelor de mazăre (Pisum sativum), în primele 3 zile, cotdedoanele hipogee ale acestei plante posedă capacitatea de a absorbi colorant vital. Cantitatea de roșu neutru absor- bită în cotiledoane și neraportată la greutatea uscată este mai mare decrt în cazul rădăcinii (+ hipocotilul). 2. După trecerea a circa 80 de ore de la punerea la germinat, ab- sorbția radiculară depășește pe cea cotiledonară. 3. Greutatea uscată a cotiledoanelor hipogee de mazăre este foarte mare în raport cu suprafața lor de absorbție. Dacă luăm ca punct de referință greutatea uscată, absorbția radiculară ne apare mult mai evi- dentă decît absorbția cotiledonară. 4- , Declanșarea proceselor de morfogeneză, de străpungere a tegu- mentului seminal de către rădăciniță sau muguraș, poate fi corelată cu scăderea temporară a capacității de absorbție a radicalei și în special a absorbției cotiledonare. 5. în afară de valorile absolute ale absorbției, indicele zilnic și variația ritmului general al absorbției de asemenea redau, în general, cu fidelitate micșorarea absorbției în cazul proceselor de morfogeneză. 6. în primele 24 de ore de la punerea la germinat, absorbția în cotiledoane se datorește probabil unor procese fizice, ca după aceea absorbția cotiledonară să devină un proces fiziologic. BIBLIOGRAFIE 1. Abrahamsen M. et Mayer A. M., Physiologia Plantarăm, 1967, 20, 1, 1. 2. Cachiță C. D„ St, și cerc, biol., Seria bot,, 1967, 19, 6, 525. 3. — St. și cerc, biol., Seria bot., 1968, 20, 3, 259. 4. — St. și cerc, biol.., Seria bot., 1969, 21, 1, 53. 5. Martos L., Novenytermeles, 1956, 5, 4, 374. 6. — Experiența, Birkhăuser Verlag, Basel — Schweiz, 1956, 12, 10, 379. 7. — Naturwissenschaîten, Springer Verlag, Berlin — Gbttmgen — Heiclelberg, 1957, 7, 210. 8, Moore Th., Plant Physiol., 1964, 39, 6, 924. 9. Okamoto H., Plant and ceti Physiology (Japonia), 1962, 3, 1, 83. 10. Opik H., "Simon E. V7., J. Exp. Bot., 1963, 14, 41, 299. 11. Pop E., Soran V. și Gosma D., St. și cerc, biol., Cluj, 1961, 12, 1, 61 — 72. 12. Pop E., Herman Gh., Cachiță G. D., Soran V., și Ștefănescu F., St. și cerc, biol,, Seria biol, veget., 1963, 15, 3, 331. 13. Pop E. Cachiță C. D. et Constantinescu O., Rev. roum., Biol., Seria bot., 1967, 12, 4, 281. 14. Pop E., Cachiță C. D., Soran V. și Ștefănescu F., Studia Univ. ,,Babeș-Bolyai”, Cluj, 1969, 1, 59. 15. Proskureakov N. I. i Babințeva M. B., Dokl. Akad. Nauk, SSSR, 1962, 146, 2, 464. 16. SpurnV M., Biologia plantarum, Praga, 1965, 7, 5, 335. 17. Varner J. E., Balace L. V. a. Huano R. G., Plant Pbysiok, 1963, 38, 1, 89. Centrul de cercetări biologice, Cluj, Secția de fiziologia plantelor. Primit în redacție la 26 aprilie 1969. CONTRIBUȚII LA STUDIUL UNOR ASPECTE PRIVIND INTENSITATEA FOTOSINTEZEI LA VIȚA DE VIE DE P. IONESCU 581.132.1 : 582.783 Mm HaSaiio^aJiii b ycjiOBiinx BMHO^pa^HHKa flparsmaHH ,y RByx copTOB vinis vinifera bbojiiouhio ^OTOCiiHTesa y jhictbcb na anime oanoro noQera k oTHOmeHne MeiKjȚy bthm h hckotopmmk cocTaBHMMii aacTHMii JuicTbeB. Mh ycTanoBiiJiii, hto cynțecTByeT o(5paTnoe oTnoineniie Mewpy npopeHTHHM coftepataHiieM borh n coflepmaHHeM oprannqecKoro yrnepoaa. V nncTbeB c MaJieabKHM iiH^eHCOM GTpyKTypM b cneayionțHx aTanax SyaeT MaJieabRaa noBepxHOCTb acciiMHJiHițHH, ho cnocoSnocTb acciiMUJininni no^niiMaeTCH. XJiopo^iiJiBHMe ii KapoTHHOn'aHMe nHpMeHTu hb naxoauTca b tom hw ot- HOmeHnii Ha scex jihctbhx Ha ^Jînne oanoro noSera, tsk hto ohh MoryT onpegenHTb pasutie mhtchchbhocth ^oTOcanTesa, Studiul intensității fotosintezei la vița de vie a arătat o activitate diferită după poziția frunzei de-a lungul lăstarului în fenofaza conside- rată. Cercetările lui M. lacob-Georgescu (3), L. T. N i k i- f o r o v a (7), (8) și K. D. S t o e v (9), (10) aii arătat că în faza de creștere a lăstarilor frunzele de la bază prezintă intensitatea fotosintezei maxime; ulterior, ea trece treptat la frunzele de la etajele superioare, însă niciodată la cele din vîrf. S-a constatat că fiecărei fenofaze îi este caracteristic un anumit etaj foliar la care intensitatea fotosintezei este maximă. Din studiul comparativ al intensității fotosintezei frunzelor de pe lăstarii principali și copiii crescuți în zona mijlocie a lăstarilor, s-a con- statat că în lunile iulie, august și septembrie frunzele de pe copiii pre- zintă o activitate a fotosintezei egală sau mai mare decît a lăstarilor principali (11), (12). Intensitatea fotosintezei viței de vie este influențată mult de unii factori ecologici și de unele lucrări agrotehnice (1), (4), (6), (9), (11). Pen- tru desfășurarea intensității maxime a fotosintezei la vița de vie s-a găsit că sînt necesari următorii factori: lumina de 60 mii lucși, temperatura ST. SI CERC. BIOL. SERIA BOTANICĂ, T. 22 NB. 2 P. 147-152 BUCUREȘTI 1970 4-o. 5066 3 STUDIUL FOTOSINTEZEI LA VIȚA DE VIE 149 148 - / P. IONESCU 2 de 25—30°0 și higroscopicitatea aerului de 70%. Ciupitul, cîrnitul, pli- vitul, orientarea rândurilor sau irigarea favorizează, de asemenea, creș- terea intensității fotosintezei. în această lucrare se fac noi precizări asupra evoluției intensității fotosintezei la frunzele unui lăstar de viță de vie în timpul perioadei de vegetație și asupra relației dintre aceasta și unele componente ale frunzelor. . MATERIAL ȘI METODĂ S-a experimentat pe soiurile St. Emilion și Cabernet Sauvignon din colecția de studii a Stațiunii experimentale viticole Drăgășani, altoite pe Riparia gloire, care în momentul înce- perii experimentării aveau vîrsta de 23 de ani. Durata experimentării a fost de 3 ani (1965 — 1967). ' S-au determinat intensitatea fotosintezei prin acumularea carbonului organic după metoda Borodulina și Kolobaeva (2), conținutul de clorofilă brută, pigmenții clorofilieni și carotenpizi, apa totală, greiitatea și suprafața frunzelor. Conținutul în clorofilă brută s-a obținut prin extragere cu acetonă 85% și colorime- trare față de o soluție standard, iar pigmenții clorofilieni și cărotenoizi prin extragere cu un amestec,de .neofalihă — alcool metilic (4: 6), filtrare la vid și cromatografia pe hîrtie în sis- temul neofalină — eter de petrol — acetonă (20 : 5 : 4) (5). Determinările s-au executat pe fenofaze, și anume în timpul creșterii lăstarilor, la înflorire, în timpul creșterii bacelor, la pîrgă la maturitatea deplină și înainte de căderea frunzelor. în timpul zilei probele au fost recoltate de 3 ori, și anume la orele 7,13 și 18, iar datele prezentate constituie media a 6 determinări. REZULTATE ȘI DISCUȚII Din datele obținute și prezentate în figura 1 se constată că acti- vitatea fotosintetieă cea mai intensă, apreciată după conținutul în carbon. organic al frunzelor, se schimbă o dată cu creșterea lăstarului și parcur- gerea fazelor de vegetație. în faza de creștere a lăstarilor (26.V), la un lăstar cu 9—10 frunze conținutul cel mai ridicat în carbon organic îl are frunza 4. Față de acest maxim, frunzele 1—3 prezintă valori ascendente, iar frunzele 5—9 valori, descendente. în momentele următoare ale determinării, acest aspect este mai bine evidențiat.. ' . Se constată că în timpul înfloritului activitatea fotosintetieă ma- ximă o prezintă frunza 5 (263 mg/dm2), însă valori foarte apropiate au și celelalte ’ frunze cuprinse între frunzele 5 și 10, diferențele între ele fiind uneori de numai 1—2 mg/dm2 și neasigurate statistic. Pe porțiunea de lăstar cuprinsă între nodurile 5—10 este și zona de repartizare maximă ă inflorescențelor, putîndu-se asigura astfel o abundență de asimilate îri zona respectivă necesare procesului de fecundare. în timpul fazei de creștere a bacelor (28,VII), conținutul maxim în carbon organic șe găsește la frunza 10, iar din fază de pîrgă a strugu- rilor. (15.VIII) pînă la maturitatea deplină (24.IX) trece la frunza 15. în general, se constată că frunzele de vîrstă medie — adultă pla- sate la nodurile 4—10 în prima jumătate a perioadei de vegetație și la £ nodurile 12—17 în a doua jumătate a perioadei de vegetație au activi- tatea fotosintetieă cea mai ridicată. Deci, pe măsura „îmbătrânirii’’ frun- zelor de la baza lăstarului, activitatea fotosintetieă maximă este preluată de frunzele etajului superior care intră în faza de vîrstă medie — adultă. Această preluare se realizează atît timp cît durează creșterea lăstarilor (mai—august), după care eșalonarea intensității fotosintezei de-a lungul lăstarului devine staționară, dar la nivele diferite după, fenofază și soi. ^1 7 ' ' 90 ■05 30 -^-375 / „ ! '70 65 ■60 55 50 ^5 . 150F . 175- 600- . 375- 350- 325 300- 275- 250- 225~ 267 20% 2675 157% . 3% - 25% 1 . ^,5^7 ,2^^ ^5\10fiM ]Ofi&& Frunza Fig. 1. — Mersul sezonier al conținutului în carbon organic și apă al frunzelor de pe lungimea unui lăstar Ia soiul Cabernet Sauvignon. . - r Din datele prezentate în figura 1 se observă că pînă în faza de ma- turare deplină a bacelor există o relație inversă între conținutul de apă al frunzelor și conținutul de carbon organic. Exprimând această relație sub forma unui raport, carbon organic (C. org.)/apă totală (AT), con- statăm că valoarea lui crește din lună mai pînă în luna august de la 3,27 pînă la 5,76 și scade apoi spre maturare pînă la 4,83. S-a constatat că un.conținut procentual minim în apă. totală al frunzelor unui lăstar în. stare normală caracterizează starea de matu- ritate — adultă — a frunzei capabilă de sinteză ■ și acumulare maximă de anabolite. Aceasta este în funcție de starea fiziologică a plantei în faza considerată. Determinarea conținutului în clorofilă brută al frunzelor de pe lungimea unui lăstar ia soiul St. Emilion (fig. 2) indică o creștere ușoară de la frunza 1 la frunza 8, după care scade continuu pînă, la ultima frunză (24). - . ■ : , Din datele prezentate în figura 2 se' constată că, pentru, o creștere de 28,23 mg clorpfilă brută la 100 g, frunze (1—8), conținutul în carbon organic corespunzător acelorași frunze, crește cu 53,2 mg la dma. 150 P. IONESCU 5 STUDIUL FOTOSINTEZEI LA VIȚA DE VIE .151 Făcîndu-se raportul dintre conținutul în clorofilă brută și intensi- tatea fotosintezei, se constată că nu se păstrează o relație constantă. La frunzele 1—3. 10—14 și 22—24 valoarea este în favoarea clorofilei, lăr la frunzele 4—9 și 15—21, în favoarea fotosintezei. Greutatea medie a unei frunze, în funcție de poziția pe care o ocupă pe lăstar, variază foarte mult de la uri nod la altul. Din figura 2 se con- stată că frunzele 1—5 prezintă o greutate progresivă, după care scad 3 4 2 g 1 mg frunză corg/dm2 300- mg: ____valoarea raportului: ■ s/g cbiofila suprafâțălsigreutatea ■ /_____. mg carbon organic/dm2frunză 3__ 2______greutatea unei frunze (g) 72 5.5 5.0- 4,5 40- 35- 30- 2,5 2,2' 1,5' 10' 0.5 275' 250' 225 ~ 203 175- Frunze/ (g) . clorofila brută -500 4 -050 ■ooo ■350 ■300 -i.i IA. 09 ■0.8 '03 '0,6 ■05 '0.4 '03 0.2 ' ^2 3 4 5 6 5 8 3 10 ti~12 13 14 15'16-17 Î8 Î9 20 21-2223 24 ~250 Frunză Fig. 2. — Evoluția conținutului în carbon organic și clorofilă brută, ă greutății unei frunze, șt a raportului S/G de pe lungimea lăstarului la soiul St. Emilion (i9,Vli,1967). pînă la frunza 11; de la frunza 11 la frunza 13 se produce un salt brusc al greutății (de la 2,3 la 4,2 g), scăzînd apoi treptat spre vîrful lăsta- rului. Calculîridu-se indicele de structură al frunzelor (suprafața (cm2)/ greutate (g)), se constată că valoarea acestuia crește pînă la frunza 8; la frunzele 10—18 se înregistrează o scădere, după care crește pînă la ultima frunză, cu intensități diferite după frunze. Atît greutatea rinei frunze, cît și indicele de structură al lor indică etapele în care au crescut și s-au dezvoltat ; frunzele care cresc și se dezvoltă în zilele ce precedă sau chiar în timpul înfloritului viței de vie (frunzele 10—18) avînd un indice de structură mic, vor avea în fazele următoare o suprafață asimilatorie mai mică, dar o capacitate de asimilare mai mare. Datele cu privire la evoluția conținutului în pigmenți clorofilierii și carotenoizi din frunzele de pe lungimea unui lăstar (fig. 3) arată că, dintre pigmenții studiați, clorofila a este în cantitatea cea mai mare/ iar maximum de conținut se găsește la frunza 10. După mărimea petelor se poate aprecia că conținutul în clorofilă b variază foarte puțin pîriă la frunza 12, unde se pare că înregistrează un maxim; la frunzele urmă- toare variația este mai pronunțată, cu tendință generală de scădere. Dintre pigmenții carotenoizi, xantofila se găsește în cantitate mai mare la frunzele din jumătatea inferioară a lăstarului (frunzele 2—8 și 12—16), scăzînd apoi foarte miilt la frunzele din vîrful lăstarului, în timp ce carotina se găsește într-o cantitate mai mare în jumătatea superioară a lăstarului (frunzele 12—24). Din datele prezentate se constată că proporția dintre pigmenții clorofilierii și cei carotenoizi este diferita de la frunză la frunză pe lun- gimea lăstarului și tocmai această variație poate să determine intensități diferite ale fotosintezei de la o frunză la alta în cursul aceleiași zile, sau al perioadei de vegetație. Condițiile de iluminare diferite ale frunzelor Conținutul în pigmenți clorofilieni și carotenoizi al frunzelor soiului St. tmiilion 1J de pe lungimea uniri lăstar, la 192111957. 0 0 0 0 O 0 O 0 Q O Q Q b căroiină' ț o o o O ° O. O 0 O O o O ' feofitină ' o 0 Q Q a 2 § o o o O o .mu ' O O o o o a q epoxidul xanfofilei Q 0 0 0 3 0 o 0 o o o o Qd^ Q Q 0 0 Q O O. (3 O Q o o ° clorofila b aH-a aS~a aîL-a a5H9e aX-a aXEa aXH-a aXSI-a afJlili-a ț a/XH-a \ aXXS-a aXZa a^a Fig. 3; — Conținutul în pigmenți clorofilieni și carotenoizi al frunzelor soiului St. Emilion de pe lungimea unui lăstar la 19.VII.1967. •< V * situate la diferite etaje ale lăstarilor, asociate cu raportul sub care se găsesc pigmenții clorofilieni și carotenoizi în frunzele respective consi- derăm că determină și capacitatea diferită de asimilare a frunzelor. CONCLUZII Apreciind intensitatea fotosintezei după conținutul în carbon orga- nic, s-a constatat că frunzele de vîrstă medie — adultă de la nodurile 4—10, în prima jumătate a perioadei de vegetație, și de la nodurile 12—17, în a doua jumătate a perioadei de vegetație, au activitatea foto- sintetică cea mai ridicată. , Pînă în faza de maturare deplină a strugurilor există o relație inversă între conținutul procentual în apă totală și conținutul în carbon organic al frunzelor. Greutatea și indicele de structură al frunzelor variază după poziția pe lăstar; frunzele cu un indice de structură mai mic vor avea în fazele următoare o suprafață asimilatorie mai mică, dar o capacitate de asi- milare mai mare. Pigmenții clorofilieni și carotenoizi nu sînt în aceeași proporție la toate. frunzele de pe lungimea unui lăstar, putînd să determine inten- sități diferite ale fotosintezei în decursul zilei sau al perioadei de vegetație. 152 ( P.' IONESCU I -,■■■ 6 ; - . BIBLIOGRAFIE E AlLeweldt G„ Bull. O. LV;, 1967, 40, 436, 552-562. 2. Borodulina F. Z.i .Kolobaeva L. T.^Dokl. Akad. Nauk. SSSR„ 1953, 90, 5, 915—916. / 3.'Georgescu-Tacob M., Lucii științ. I.A.N.B., Seria B, 1960, IV, 149-rl55. ■ 4.: Georgescu-Iacob M. și Severin Elena, Lucr, științ. I.A.N.B., Seria B, 1965, VIII, 277 — 285. >57(mouooloraoetll) MninoiS-etil-i.M-tia- dlazol; 3, concentrația 0,05*)/(lo;4)con- centratia O>O25°/M; 5; concentrația 0,01’/M. 47 mm la 10 zile), deci este foarte-apropiată de normal. Cu toate acestea, majoritatea rădăcini- lor devin flasce încă din ziua a 4-a. Aspectele microscopice sînt identice celor obținute cu primele două concentrații (fig. 1). 2-(DICLORACETIL)AMINO-5-ETIL-l,3,4-TIADIAZOL ' 1. Concentrația 0,05^00; Creșterea rădăcinilor este foarte mult înce- tinită față de martori (5,5 mm față de 24,5 mm în ziua a 4-a); din ziua a 5-a majoritatea rădăcinilor devin flasce și repunerea în apă de izvor .a bulbilor este însoțită uneori de o creștere parțială a cîtorva rădăcini care prezintă valorbmult mai, iniei decît martorii (21 mm în ziua a 10-a față de 52,5 mm). . Numărul mitozelor apare mult diminuat față de martori (24, de mitoze față de 89 în ziua a 3-a), gașindu-se .fie statmocineze, fie mitoze . normale. Nucleii în repaus sînt normali la început, dar în ziua a 4-a apar ..fenomene de cromatoliză sau picnoză (fig. 2). / 2. Concentrația 0,025nlw. La această concentrație acțiunea letală este mai precoce și totală, manifestîndu-se după 48 de ore. Cu toate 156 F. GAGIU șl colab. 4 acestea, în primele 48 de ore găsim un număr ridicat de mitoze într-un meristem. (59 față de 51 la martori la 24 de ore și 40 față de 64 la 48 de ore), unele normale, altele statmocineze. Nucleii apar ușor picnotici. Începînd cu ziua a 3-a mitozele scad foarte MIT \ 120- 110- 100' 90- so- 70- 69 50- 30- 20- 10- r mult și practic dispar din meristeme în ziua a. 4-a, fenomen însoțit de vacuolizarea cito- plasmei, cromatoliză etc. (fig. 2). 3.,' Concentrația 0^ Creșterea rădă- cinilor este mult mai slabă decît la martori (7 mm față de 27 mm în ziua a 5-a), iar întreruperea tratamentului prin repunerea bulbilor în apă de izvor este însoțită de o totală inhibare a creșterii,, rădăcinile devenind toate flasce. .. / . Ca și la concentrațiile precedente și aici . se manifestă o acțiune mito-depresivă intensă (16 mitoze fața de ,89 Ja martori în ziua a 3-a), însoțită de fenomene mitoclazice și de picnoză sau carioliza nucleilorîn repaus (fig. 2). . ■ A*.----r— 25 68 72 96 120 ore •A 2-(TRICLORAGETIL)AMlNb-5-ETIL-l,3,4-tlADlAZOL 1. Concentrația O,O5°:o;). Creșterea rădăci- Fig.2.-Frecvența mitozelor; este încetinită față de martori I, martor apă; 2, martor coicwoină; (ă,7 mm față de 27 mm în ziua a 5-a), unele tla* rădăcini devenind flasce în ziua a 4-a, iar ............ - după întreruperea tratamentului și repunerea în apă de izvor se constată necroza tuturor rădăcinilor. ui . ’ 8. Goldin Ă. et al., J. • nat, Cancer Inst., 1958, 21, 495; C. A., 1959, 53, 2 481 c. 9. Humphreys S. R. et aL, Cancer Res., 1962, 22, 5, 483; Excerpta med., 1963, 11 (16). 10. Krakhoff I. H. a. Magill G. B., Proc. Soc. exp. Biol. Med., 1956, 91, 470; C. A., 1956, 50, 9 604 e. 11. Kkakhoff I. H. a. Balis M. E., J. clîji. Invest., 1959, 38, 907; C. A., 1959, 53, 17 336 a. 12. Levi I. et al:, Science, 1960, 131, 666, 13. — , Canad. J. Ghem,, 1961, 39, 2 491 (19). 14. Oleson J/ J. et al., J. amer. chem. Soc. 1955, 77, 6 713. 15. Platonova K. G., C. A. 1964, 60, 1 010 b. 16. Seeger D. R. a. Tomcufcik A. S., J. org. Chem. 1961, 26, 3 566. 1 158 ' ' ' ' 7 ‘ F. GAGIU și colab. ■ ■ , ■ 17. Selmiciu I. și Ciusteă Gh., Farmacia, 1961, 9, 10, 659. 18. Shapiro D. et al., Cancer Res., 1957, 17, 600. 19. Cancer Res. 1957, 17, 29; C. A; 1958, 52, 578 h, 20. Soesmiller J. F. et al., Nature, Londra, 1959, 153,1 463. 21. Sweeny Ă. jr, et al, J. med. Chem, 1964, 7, 3, 359. 22. ¥ * * Brevet allemand 1.125.440; C. A. 1962, 57, 3294 h. 23. * * * Brevet britanique 911,489; C. A„ 1963, 58, 12 671 g. 24. > * # Brevet britanique 891 101 ; C. A., 1963, 58, 4 647 g. 25. Todoruțiu Cornelia și colab., St. și cerc, biol., Seria bot., 1968, 3, 279, 26. Todoruțiu Cornelia și colab., Annales pharmaceutiques franțaises’, 1967, 5—10, 635. ,Institutul oncologic, Cluj. ....... Primit în redacție la 15 august 1968. INȘMEMQRIAM Prof. dr. doc. CONSTANTIN SANDU-VILLE ■iJ' 591.2(092) La 13 octombrie 4969 a încetat. din viață prof. Constanti nSandu-Ville, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România. Profesorul S a n d u - V i 1 le s-a născut la 22 august 1897. A absolvit Școala supe- rioară de agricultură de la Herăstrău (București) în anul 1925 și și-a trecut doctoratul în științele agronomice în anul 1929, la „Hochschule fur Bodenkultur” din Viena. înzestrat cu o robustă putere de muncă și cu o curiozitate remarcabilă, C. Sandu- 1 Viile trece in cadrul didactic superior imediat după terminarea studiilor. în anul 1924 este, numit asistent la catedra de sistematică și patologie vegetală de la Școala superioară de agricultură din București, unde rămîne pînă în anul 1937. în această perioadă de timp, alături de prof. Traian Săv ulescu, ajută la organizarea cursu- rilor acestor două catedre și în special a celei de patologie vegetală; disciplină tînără, ce ia viață în țara noastră. ST. ȘI CERC. BIOL. SERJA BOTANICĂ, T. 22, NR. 2, P. 159-161, BUCUREȘTI, 1970 160 IN MEMORIAM ' 2 Paralei cu activitatea didactică, se încadrează din anul 1932 și în munca de cerce- tare la Secțiunea de fitopatologie din Institutul de cercetări agronomice. Aici, alături de prof. Traian S ă v u I e seu, desfășoară o rodnică și susținută activitate, contribuind la orga- nizarea și dezvoltarea primului nucleu de cercetare în patologia vegetală. în cadrul acestei secțiuni trece prin toate treptele ierarhice pînă la șef de laborator (egalat pe acea vreme în grad cu titlul de conferențiar universitar). Maturitatea la care ajunsese după ani de ucenicie și de creație în domeniul fitopatolo- gieî teoretice și aplicate are ca rezultat recomandarea de către părintele său spiritual Ia cate- dra de fitopatologie a Facultății de agronomie din Iași în anul 1942. în anul 1946 este numit; profesor titular pe bază de concurs, catedră la care funcționează pînă în anul 1967 cînd este pensionat din postul .de șef de catedră pentru limită de vîrstă. în anii 1948 — 1950 a ocupat pe rînd postul de prodecan și decan la Facultatea de agro- nomie din Iași. în timp ce desfășura activitatea ca profesor la Iași, a ocupat pînă în 1964 funcții de conducere a diferitelor unități din cadrul rețelei de experimentare din Iași și județul Iași a Institutului de cercetări agronomice. După alegerea sa ca membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România în, cadrul Filialei Iași, a condus pe. rînd colectivul de faună și apoi Secția de biologie vegetală din Centrul de biologie Iași; - Opera științifică a Iu) C. S a n d u - V i 11 e se înscrie ca o unitate masivă. Afară de cîțiva ani în timpurile de bejenie al celui de al doilea război mondial, care l-au silit să pere- grineze pe Ia diferite instituții cu caracter agricol unde ocupa funcții cu caracter științific sau tehnico-științîfic, C. S ă n d u - V i 11 e a rămas multă; vreme în aceeași instituție fie didactică sau de cercetare, servind cu credință noua știință fitopătologică. Nu a rîvnit să ocupe funcții superioare din domenii înrudite, ci a âșteptat cu răbdare și devotament să fie promovat ca rezultat firesc al activității sale, pe o treaptă mai înaltă1 de răspundere. Opera lui C. Sandu-Viile s-a concretizat în 136 de lucrări științifice și peste 40 lucrări de popularizare. Ca toți elevii lui Traian, Săvulescu care au dus greul organizării patologiei vegetale și i-au dat viață în țara noastră, C.' Sandu - Viile a făcut numeroase studii taxonomice la ciupercile parazite microscopice, domeniu în care a publicat 43 de lucrări și care i-au dat autoritate științifică în țară și străinătate. Afară de unele sinteze în taxonomia unor grupuri pe parcursul activității sale, publică în anul 1967 Erysiphaceae-le — studiu mono- grafic. Nu i-a fost hărăzit să-și vadă în lumina tiparului opera sa încheiată prin lucru pînă în ultimele clipe ale vieții — Pyrenomycelele din România, studiu monografic. A contribuit Ia organizarea și apoi cu materiale originale la editarea exiccatei,, Herb arium Myeologicum Romanicum Tr. Săvulescu”. în opera sa’cu caracter, fitopatologie, C. Sandu- Vill e a insistat îndeosebi asupra aspectelor dezvoltării unor boli importante la numeroase cereale și alte plante de cultură dej importanță economică, nesemnalate la noi în țară. De ase- menea, un număr de lucrări se ocupa cu combaterea unor boli de importanță economică prin folosirea preparatelor chimice și a unor măsuri agrotehnice în cadrul celor preconizate în anii ■respectivi.' ' ■ ' ' ' Cele 62 de. lucrări de fitopatologie cuprind și colaborarea 'sa masivă de la prima apa- riție a publicației „Starea fitosanîtară în România” pînă la încetarea apariției, după 40 de ani, a acesteia. Prin lucrările sale de popularizare, prin numeroasele sale deplasări pe teren, C. Sandu- Ville și-a acumulat o vastă experiență de aplicare în producție a rezultatelor științifice, (le îndrumare a agriculturii în .problepie de protecția plantelor. 3 IN MEMORIAM ' C. Sandu-Ville a avut o bogată activitate obștească fie ca' deputat în Marea Adunare Națională (1954 — 1958), deputat în Sfatul popular Iași, fie prin multe alte însăr- cinări primite și legate de profesiunea sa. ■ Pentru meritele sale deosebite didactice, de cercetare și de contribuție a construcției socialiste, a fost decorat cu ordine și medalii. . • A fost membru în diferite asociații profesionale și a activat în unele comitete de conducere. Nu putem încheia această scurtă evocare a personalității științifice și de profesor dedi- cată celui ce a fost C. S a n d u - V i 11 e, fără să ne aducem aminte cu emoție de trăsă- turile sobre, modeste, cu o nuanță pronunțat critică a caracterului său. în mijlocul colegilor, prietenilor, colaboratorilor, elevilor și al familiei sale s-au desprins ca trăsături principale1 căl- dură sufletească, vioiciune, sacrificiul propriei persoane, înțelegere, răbdare, perseverență. C. S a n d u - V i 11 e se înscrie în istoria științelor patriei noastre ca o figură proe- minentă în școala de micolpgie și fitopatologie întemeiată de Traian Săvulescu, dăi- nuind multă vreme și prin școala creată și dezvoltată la Institutul agronomic din Iași, căreia i-a" dedicat b bună și importantă parte a activității sale. Acad, Alice Săvulescu - , RECENZII H. W. SCHELOSHE, Beitrăge zar Biologie, Okologie und Systematik der Laboulbeniales (Asco- . mgcel.es). Parasitdlogisehe Sehriftenreihe, fasc. 19 (Contribuții asupra biologiei, ecologiei ■ ... și sistematicii Laboulbenialelor (Ascomycetes), Edit.. Gusțav Fischer, Jena, 1969/ 176 p., A. ■■ ■■ 50 fig., 6 tab., 335 ref. ; ■ z .. , . . ■ Prima parte a lucrării, partea generală (89 p.), începe cu o stimară trecere în revistă < a-.literaturii referitoare, la grupul studiat (cap/ I), prezentarea materialului folosit, colectat ..între 1961 și 196.5 și’metodă de lucru (cap. II). Urmează un scurt capitol (III) referitor la. ;. structura și dezvoltarea laboulbenialelor. Capitolul al IV-lea seocupă cu ecologia acestor ciuperci și cuprinde date, despre biotopurile studiate, analiza'răspîndirii ciupercilor, ecologia insectelor gazde, evoluția.sezonieră, precum și analiza amănunțită a cîtorva cupluri ciupercă parazită — insectă’ gazdă în diferite biotop uri. Capitolul al V-lea se referă la nutriția și efectul , . ciupercilor, asupra gazdelor. Specificitatea în funcție de, ga^da, localizarea pe corpul acesteia, / .raporturile parazit - gazdă, precum: și importanță acestor relații pentru taxonomia grupului ' .. studiat sînt dezbătute .amănunțit în capitolele VI—VIII. ' * > ,. , Partea- a 2-a, partea specială de sistematică (62 p.); se bazează pe analiza a pește 23 000 . de i nsec t e, maj oritatea coleOptere, pfe care au fost determinate 80 specii de Jab oul beni al e, apar- ■ > ținînd-Ia 26 de'genuri. Dintre acestea, 45 de specii nu erau'cunoscute în R.D.G. și R;F.a - Germaniei, iar 10 sînt noi pentru. Europa. De asemenea, sînt semnalate 81 de gazde noi pen- ; ’ tțu-58 : de specii, de lăboulbeniale. Cele 12 specii noi . (Dichomyces guedii, Eneant ha- ;. /. romyces stammeri, Eusyhâptornyces enochri, Chaetarthriomyees grassgppendieatus, Laboulben ia 'corylophi, . Laboulbenia metableti, Misgomyoes ptenidii, Monoicoinyces fragilis, Rhynchopho- A romyces dnacaenae, Rickia nephanis, Rickia upcigeri, Stigmâtomyces sienichni), precum și cele . i// ; două noi combinații măresc considerabil valoarea lucrării. Toate speciile sînt însoțite de note .Ț '-.critice foarte utile pentru taxonomișli. A:A.'_.:,a. Lucrarea este ilustrată cu 50 de desene alb-negru, de bună calitate. ...., Cartea reprezintă o contribuție valoroasă la studiul acestui grup de ciuperci parazite cu biologie interesantă și taxonomic dificilă, ciuperci aproape necercetate în țara noastră; / ; , ar fi fost de .dorit ca Iticrarea să prezinte și chei de determinare atît pentru genuri, cît și // pentru speciile cuprinse în fiecare gen, . .. ■ / ".■.■■■ ■■ O. Constantinescu ' . - KLAUS FUCHS KITTOWSKI, Probleme des Determiriismus and der Kybdrnetik in der mole- A-AA- 'kularen Biblbgie (Probleme ale determinismului și ciberneticii în biologia moleculară), ; VEB, Gustav. Fischer, Jena, 1969, 398 p,,- 21 țig. ■ Concepută ca o lucrare de filozofie..a științelor naturii, lucrarea este dedicată relațiilor . cibernetică — biologie și rolului determinismului în acest context. > . - st; SI CERO. BIOL. SERIA1 BOTANICĂ T. 22 Njt. 2 P. '163-167 BUCUREȘTI 1970 -■./V ■ 2 ' .’■■ ... ' A ■ '' I . . ■- ■ ’’ /• ; B'-c„ 6066 ■ ■ .- ' '■ '■ ' 164 ' , v, i RECENZII ■ Cartea se împarte în două părți. Prima .este intitulată „Problema determinismului și ■ a relațiilor dintre automatele tehnice și-Organismele vii”. Prima problemă tratată este cea a dialecticii raportului structură — proces în biologia moleculară. Accentul se pune pe constanța și variabilitatea stocării informației cuprinsă' în- macrdmolecule și pe stabilitatea structurilor la nivel molecular. în legătură cu aceasta sint/b dezbătute și concepțiile asupra structurii și sistemelor de înaltă complexitate. în capitolul următor se tratează despre relațiile fizicii cu biologia, în special impor- tanța ciberneticii pentru biofizică. Se arată inconsistența teoriilor,vitaliste și neovitalisțe, conflictul actual dintre mecanism și vitalism, rolul fizicii cuantice și exagerările la care se poate ■ ajunge atunci cînd nu se respectă ponderea necesară a fiecărei laturi a problemei. O impor- ; tanță deosebită este acordată modului de introducere și manifestare a subiectivismului și agnosticismului în fizică și biologie, precum și posibilităților de depășire a acestora. , ''X în capitolul următor se discută, pe lingă principiile modelării ca metodă in biologia modernă și diferitele tipuri de modele cibernetice și oportunitatea aplicării lor. XX. în cadrul caracterizării diferențelor dintre sistemele vii și nevii, autorul tratează. în X capitolul următor principalele aspecte ale determinismului (cauzalitatea» relațiile cu princi- X piui acțiunii reciproce, raporturile cu mecanismele de prelucrare a informației în automatele^ tehnice ș. a.). . ■ /X' Partea I se încheie cu un capitol despre1 dialectica necesității și întîmplării, rolul de- fa’cton limitant asupra unui sistem complex ș. a. Partea a II-a este intitulată ,,Celula ca sistem cibernetic — Probleme ale determinisȚ, ■?. mului, ale modalităților de reglare intr-o celulă individuală și ale dezvoltării superioare” și este alcătuită din 4 capitole. Primul dintre acestea tratează despre bazele moleculare ale sto- .. cării și folosirii informației. Principalele aspecte se referă la stocarea de informație în ADN, , , mecanismele de folosire a informației, dependența lineară ADN—ARN—proteină, codul genetic,. ș. a. Se arată necesitatea dovedirii existenței și funcționării sistemelor cibernetice celulare, X ca obiectiv principal ai biologiei moderne. /■ / ■ ■' ' ' Mecanismelor d.e reglare a metabolismului celular le este dedicat capitolul următoij,: X? Autorul promovează ideea că lămurirea acestor mecanisme va face posibilă trecerea prăpastie! X dintre biologia moleculară și integrativă, două laturi ale biologiei a căror completare reciprocă-X i. va aduce'mari servicii acestei .științe. ' * ■ ; ; în continuare se discută problema corelației dintre ereditate și metabolism atît de pe • pozițiile ciberneticii, cit și de pe ale biologiei. Stabilitatea și plasticitatea autoreglate enzi- inatic, relațiile proteine-acizi nucleici, respectiv, sinteze biochimiee-informație și, mai ales, • - specificitatea moleculară și „memoria biologică”, constituie punctele de sprijin ale acestei . discuții. / ■ X-X ■ X X . Ultimul capitol al cărții tratează problema dezvoltării superioare și a multiplicării informației. Pornind de la-formele generale de transformare ale proceselor biologice, discutîrid X ,teoria sistemelor deschise și a problemei factorului timp în dezvoltarea superioară,-autorul X; dezvoltă in continuare părerile sale privitoare la unitatea dialectică „preformare — epigeneză’ ’, '.? precum și posibilitățile ipotetice ale multiplicării informației endogene șub aspectul rapor- turilor entropie—individ, unitate parte — întreg și specific —nespecific, ' - ' , Cartea se încheie cu un capitol de concluzii, cu bibliografie (191 de titluri), un registru. < de autori și unul' de materii. Textul impresionează prin cantitatea însemnată de'informație ? L folosită, prin multilateralitatea-atacării subiectelor, prin numeroasele-puncte de-vedere peX sonăle. Recomandăm această carte tuturor biologilor, biochimiștilor, biofizicienilor,/genș-' / tiștilor, precum și celor care se interesează de progresele științelor păturii sub aspectele- lor < cele mai generale. • '• . .-,zi ' . V. Eșanu ■ 'X .X.3 : .X ' ■ . - RECENZII . . 165 P. A. VLASTUK, Biologhiceskie elementi v jiznedeiatelnosti rastenii (Elementele biologice în viața plantelor), Izd, „Naukova dumka”, Kiev, 1969, 515 p., 84 fig. ' X Abordînd unul din domeniile importante ale fiziologiei, plantelor, și anume studiul ele- / mentelor lor-nutritive și influența ce o au acestea asupra creșterii', dezvoltării și producti- X vității plantelor în corelație' cu datele moderne furnizate de alte, domenii științifice înrudite și îif, lumina cuceririlor recente din biologie, monografia de față constituie o contribuție impor- 1 tântă la informarea specialiștilor în acest domeniu.' r După expunerea unor considerații generale privind bazele fiziologice ale nutriției plan- telor și'pătrunderea diferitelor elemente nutritive în plantă, autorul trece la descrierea mai! v ’detăliătă, pe capitole, a formelor nutriției cu azot, a absorbției fosforului și potasiului de către plantă în condiții diferite de nutriție, a importanței fiziologice a acestora, precum și a man- , ? ganului, Zincului, borului,; fierului, molibdenului, magneziului, cuprului etc., pentru viață X" plantelor. . în afara rolului .fiziologic al principalelor elemente nutritive, sînt prezentate și însușirile , v lor fizico^chimice, biofizice și electronoparamagnetice. De asemenea, se demonstrează că macro- ‘ elementele administrate împreună cu microelemente constituie un mijloc de intensificare a X creșterii și dezvoltării plantelor, precum și de ridicare ,a productivității lor. ț Se arată repartizarea microelementelor în structurile celulare, în organitele celulare ; :și în< o plantelor. Alte capitole tratează rolul microorganismelor rîn nutriția plantelor cu microelemente \ și macroelemerite, precum și importanța substanțelor organice în îmbunătățirea condițiilor ; de cultivare a plantelor., Se arată că alături de substanțele minerale plantele folosesc și com- binații, organice — vitamine, , auxine și antibiotice —, iar biotina, precum și unii aminoacizi ■ sînt absolut necesari pentru creșterea și dezvoltarea plantelor și microorganismelor1. în lucrare sînt prezentate; de asemenea, metodele moderne, de diagnosticare lă plante X a carenței în macro- și microelemente, și caracterul fondurilor metabolice ale elementelor bip- ■ logice din plantă la nivel celular — molecular, în legătură cu această din1 urmă problemă auto- rul, afirmă că în cercetarea organizării ihtracelulare a metabolismului sîht încă multe aspecte neinyestigate, contradictorii și ipotetice și subliniază totodată că unele fenomene de nutriție a plantelor pot fi explicate pe baza concepțiilor privind eterogenitatea fondurilor metabolice. X-X X Datele prezentate constituie o sinteză a rezultatelor obținute dc autor în decurs de . < ! rhăi mulți ani, precum și de alți oameni de știință sovietici și străini în cercetările efectuate la nivel celular, spbcelular și molecular, precum-și la nivelul organismului întreg/ Lucrarea este relațiv amplă, puțind fi utilă cercetătorilor din domeniul/fiziologiei și biochimie! vegetale, agrochimiștilor, pedologilor, agronomilor, profesorilor și studenților de ? la facultățile de biologie și ,diii institutele de-agronomie și pedagogie, X..;. /' . / ’ • / Liubov. Tipa ' '' ' X^X'-X • Z\‘?X ■ ■ ■ ■''XXX.XXx??'-XX^ : X-<'.'.-:xx . ' ■ •x: • x.-.•• • v ' • x • Xf X GQRLENKO S. V., Opredelitel boleznei țvetocino-dekoratiynîh rastenii (Determinatorul bolilor ■ X . - , plantelor ornamentale), Izd. „Urojai”, Minsk, 1969, 154 p., 36 fig. z X |, ■' . xx .. x "X.Xxx ■ ’X X-X: Xl x ■. ; l \ • X ’ ' X.'X ■■■''■' x • 1 . . . . . •- • 1 ’• ■ . x- •XXX' X : ■' x :‘X ■ V'. ■ • Z ’ • ! • . , • ’ : ’ X ■ : '.S, ' - \ X • ••• ■ ' X 'X' ' . XX ' X - . X • 1 ' • X Determinatorul bolilor plantelor ornamentale cuprinde descrierea â\500 boli produse . < de ciuperci, bacterii și virusuri la 42 dintre cele mai valoroase plante ornamentale aparținînd la 22 de familii. Plantele gazdă sînt grupate pe familii după,sistemul lui Engler. Pentru 166 77; RECENZII. determinarea bolilor se folosește cheia dicotomică, în cadrul căreia se dau și descrierile șinipto- 1 - . melor și parazitilor. ■.7 Ea întocmirea acestui determinator autoarea a folosit pe lingă cercetările și observa- țiile personale și datele din literatură aparținînd marilor specialiști din U.R.S.S., ca :. L.,- G u t n e r, M., H o h r e a k o v, A. lacevski, V, K u p r e v i c i,. L. Kursanov, 7 ■ N.- N au m o v^ V. UI i â n i ș c e vr N7 V a s il e ys k i și B. Karakulin etc. Determinătorul poate1 fi folosit cu succes și în țâra noastră de către* fitopatologi, inspec- tori fitoșanitari și de carantină, de cei ce se ocupă de. spațiile verzi, precum șide amatorii' fioricultori, avînd în vedere‘că majoritatea agenților patogeni prezentați aici ,sînt cunoscuți și la noi. Dintre paraziții. care nu au fost semnalați încă în țara noastră, cum sînt de exemplu -: Cercospor^lla liliicola Gloeosporium thiimeni f. tulipae, Septoria tulipae, Typhiila idahgensis, ■. Physoderma iridis, Ascospora îridis,: Cercosporella narcisi, Ramularia dianthi. etc., unii pot fi: introduși ca urinare a vehiculării materialului săditor și a semințelor. '.;' \ - Vera Bontea ■ * * ^ Trci cărți din colecția „Studies. in Biology” *, Edit.Edwârd Arnold. Progresele spectaculare obținute în ultima decadă în cercetările'de-biologie necesită o revizuire permahentă a cunoștințelor noastre in atîl de diversele domenii ale științelor nat.u- tale. Rolul acesta.și l-a asumat, printre alții,: Editura Edward Arnold care în seria șa „Sttldies in Biology” sintetizează sub semnătura unor profesori din diferite țări datele cele mai moderne , ale unor principale problerne de biologie. ? \ '7 înainte de a prezenta ultimele apariții ale acestei serii, amintim cîteva din titlurile " care le-au precedat, în dorința de. a exemplifica gama întins#, a subiectelor abordate. Astfel, au fost publicate Viața tn sol, O introducere tn parazitologie, Microecologia,. Corpascalele fluidă și funcțiile lor, Microscopul electronic tn biologie, Creșterea plantelor, și Plantele și apa: Concise, . însoțite de scheme și fotografii explicite, aceste texte de biologie, departe, de a fi miște tratate: monografice atotcuprinzătoare, prezintă totuși uri interes major pentru formarea unor mo- . derne concepții de specialitate. ' ; ' ■ ' In Anatomia dezvoltării plantelor sînt tratate la început creșterea și diferențierea api- : cală, apariția și formarea țesuturilor primare și. a celor secundare. Se descrie apoi evoluția ; floemului și xilemului, accentuîndmse asupra corelației dintre structură și funcție.' , ' Sînt prezentate, de asemenea, aspecte ale anatomiei dinamice la rădăcină, tulpină, frunză, floare și fruct, legate toate de cauzele care le determină apariția (de pildă, sînt descriși factorii careLprovoacă înflorirea și fructificarea). în ansamblu ei cartea este o sistematică, succintă și modernă rememorare a datelor . privind anatomia și, în anumite privințe, și fiziologia dezvoltării plantelor. : A' - 7,^ Un foarte interesant subiect abordează nr. 16 din seria „Stiidies in Biology” sub titlul'7. . Simbioza la plante. ( ■,,. ' , . . . ■ ; Conceptul de simbioză formează prima și — ,nî se pare nouă — cea mai importantă pro: . blemă pusă în discriție și. în cadrul Căreia se încearcă găsirea trăsăturilor caracteristice-' ale ■ procesului de simbioză. ’ ■ / 7 t Brian J, De v e ral I, Fungal parazitism,, 58, p., 20 fig., 13 pl,G eo r g